Parliamentary debates

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, are cuvântul domnul deputat Gabriel Andronache, liderul grupului, pentru o intervenţie cu ocazia comemorării Zilei de 15 noiembrie - Ziua Revoltei Anticomuniste de la Braşov din anul 1987.

Vă rog, porniţi microfonul! (Se adresează staffului tehnic.)

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, stimate colege, stimaţi colegi. (Probleme tehnice.)

Auziţi?

Nu sunt...

Mulţumesc.

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Alfred Simonis,

Domnule ministru Adrian Veştea,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Onoraţi invitaţi,

Comemorăm astăzi eroismul braşovenilor care în înfriguratul an 1987, în noiembrie, au avut curajul de a îndemna românii să se revolte împotriva unui regim opresiv, marxist-comunist, criminal.

În 15 noiembrie 1987 ei au spus: "Da, regimul comunist ceauşist trebuie să cadă!", şi au cântat "Deşteaptă-te, române!", pentru a da semnalul trezirii românilor, semnalul revoltei împotriva controlului absolut pe care regimul lui Nicolae Ceauşescu îl exercita asupra fiecărui român în parte.

Un uimitor arc peste timp, Braşovul fiind locul unde la 1848 a fost compus şi cântat pentru prima dată "Deşteaptă-te, române!", de către Andrei Mureşanu, şi readus în inima şi gândul românilor, după aproape 140 de ani, de către eroii braşoveni din 15 noiembrie 1987.

Pe Monumentul Eroilor din 15 noiembrie 1987, situat în faţa Spitalului Judeţean Braşov, scrie: "A fost ridicat acest sfânt monument în cinstea braşovenilor care în acest loc, la 15 noiembrie 1987, învingându-şi teama şi dispreţuind moartea, au cântat imnul «Deşteaptă-te, române!» şi au cerut căderea dictaturii comuniste".

"Deşteaptă-te, române!", cântat la Braşov în 1987, a fost îndemnul care a reverberat la Timişoara în 1989, locul de unde a pornit Revoluţia Română, şi apoi în Bucureşti şi în toată ţara, în decembrie 1989. Acest îndemn a existat în toate acţiunile care au provocat schimbarea regimului comunist din România cu democraţia în care trăim astăzi, ca membri ai Europei Unite şi sub umbrela NATO.

Acest îndemn a devenit Imnul de stat al României, ceea ce proiectează dimensiunea naţională a Revoltei muncitoreşti de la Braşov din 15 noiembrie 1987.

Dimensiunea naţională a Revoltei rezultă şi din modul în care presa internaţională relata evenimentele şi eroismul muncitorilor de la Uzina de Autocamioane din Braşov, relatări conţinute în cartea lui Mihai Arsene - "Dosar 15 Noiembrie 1987" - şi citez:

"Viena AFP - «Între 10.000 şi 20.000 de persoane au participat la Braşov, al doilea oraş ca mărime din România, la manifestările muncitoreşti din 15 noiembrie, care au provocat cel puţin doi morţi şi s-au transformat într-o adevărată răscoală împotriva regimului preşedintelui Nicolae Ceauşescu, au relatat ieri călători din Occident"».

"Agenţia Reuters - «După evenimentele de la Braşov, România nu mai este cea care a fost. Mişcarea de protest de la 15 noiembrie 1987 din Braşov a fost cea mai mare demonstraţie din România de zeci de ani încoace" ».

"Der Spiegel - «Răscoala a izbucnit în Uzinele de Autocamioane "Steagul Roşu" din oraşul Braşov. În loc să meargă la odihnă după ieşirea din schimbul 3, duminică dimineaţă, muncitorii au protestat şi au trecut rapid la o demonstraţie contra conducerii regimului. În final, mulţimea ajunsese la peste 5.000 de oameni. Au ocupat primăria şi sediul Partidului Comunist. Lozincile scandate se îndreptau împotriva programelor de austeritate drastică, în urma cărora românii intră în cea de-a patra iarnă de foamete. Abia după şase ore, Miliţia a izbutit să reprime răscoala».

Iată dimensiunea naţională şi internaţională a Revoltei de la 15 noiembrie 1987!

Iată de ce, ca reprezentanţi ai poporului român, trebuie să cinstim eroii de la Braşov, 1987, care prin imnul "Deşteaptă-te, române!" au reaprins speranţa că ceva mai bun urmează pentru România.

Să îi comemorăm pe acei eroi braşoveni care azi nu mai sunt printre noi.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei care nu mai sunt!

Şi Dumnezeu să-i ocrotească pe eroii braşoveni în viaţă, pentru a ne vorbi în continuare despre cum au trăit acea zi memorabilă, zi care merită o filă importantă în cartea de istorie a ţării!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Şi... (Aplauze.) ...permiteţi-mi să vă mulţumesc dumneavoastră, stimaţi colegi, pentru că în fiecare an sunteţi aici şi împreună comemorăm 15 noiembrie 1987, să-i mulţumesc şi ministrului Adrian Veştea, pentru că reprezintă Guvernul la această comemorare, ceea ce îi dă o dimensiune importantă.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Mulţumim.

Pe aceeaşi temă, din partea Grupului PSD, domnul deputat Marian Rasaliu.

Domnul Marian-Iulian Rasaliu:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Alfred Simonis,

Domnule ministru Adrian Veştea,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

"15 noiembrie, o zi în care trebuie să fim mândri că suntem români".

În seara zilei de 14 noiembrie 1987, câţiva muncitori de la Secţia 440 a Fabricii de Autocamioane Braşov încetau lucrul, nemulţumiţi de condiţiile de viaţă şi de salarizare. A doua zi, protestul s-a extins în toată fabrica, apoi muncitorii au ieşit din uzină, pornind spre "Judeţeana de partid". În drumul lor spre centrul Braşovului, oamenii s-au oprit în faţa Spitalului Judeţean şi la unison au rostit rugăciunea "Tatăl Nostru" şi au cântat "Deşteaptă-te, române!". Acela a fost momentul care a transformat o revoltă muncitorească într-un protest anticomunist. A fost un gest nebunesc al unor oameni care ştiau ce-i aşteaptă - anchete, deportări, suferinţă pentru familiile lor. Dar pentru ei nu a contat şi de aceea au mers mai departe. Au rămas uniţi în timpul protestului şi, ulterior, în faţa anchetatorilor.

Momentul "15 noiembrie" nu a fost doar sămânţa Revoluţiei din 1989. A fost şi o dovadă a faptului că, pentru a face lucruri mari, este nevoie de curaj şi de unitate. Acelaşi curaj şi aceeaşi unitate de care România a dat dovadă în cele mai importante momente ale istoriei ei.

Acum, după 36 de ani, noi, braşovenii, simţim aceeaşi emoţie când se apropie data de 15 noiembrie. Este ziua în care ne oprim din agitaţia cotidiană, lăsând la o parte micile certuri, îi cinstim pe novembrişti şi ne bucurăm că pe mulţi dintre ei îi mai avem încă lângă noi. Dar este şi momentul în care noi, politicienii, le simţim privirile pătrunzătoare şi ne întrebăm: "Oare suntem demni de sacrificiul lor? Oare am adus România acolo unde visau ei să ajungă atunci când scandau «Jos comunismul!»?".

Cu siguranţă că în aceşti 30 de ani s-au făcut şi multe greşeli, iar pentru ele trebuie să ne cerem iertare. Dar, cu toate poticnelile, România a fost unită atunci când s-a pus problema aderării la Uniunea Europeană şi la Alianţa Nord-Atlantică.

Acum, România cred că este cea pentru care au luptat novembriştii. România este un stat democratic, este o ţară respectată la nivel european şi este un membru de mare încredere în sânul Alianţei Nord-Atlantice.

În încheiere, mai spun că "15 noiembrie" reprezintă scânteia speranţei către libertate şi normalitate aprinsă în sufletul fiecărui român, doi ani mai târziu.

Să le mulţumim pentru lucrul acesta celor care s-au sacrificat pe ei şi familiile lor în acea iarnă, în 1987.

Vă mulţumesc.

Marian Rasaliu, deputat de Braşov. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Din partea Grupului USR, domnul deputat Victor Ilie.

Domnul Victor Ilie:

Este foarte bine că nu dorim să uităm sacrificiul şi curajul muncitorilor din Braşov care au pornit o revoltă cu doi ani înainte de Revoluţia din '89.

Curajul acestora trebuie onorat nu doar prin declaraţii, la tribuna Parlamentului, ci şi prin fapte.

Şi, în acest sens, vă aduc aminte că avem trei copii de securişti în Guvernul actual, că se refuză publicarea unui registru al securiştilor şi o speţă interesantă, de la Braşov, chiar de unde a pornit această revoluţie - viceprimarul PNL din Consiliul Local a propus un securist pentru a fi membru în Consiliul...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnule... domnule deputat...

Domnul Victor Ilie:

...Consiliul de administraţie al RIAL...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnule deputat...

Domnul Victor Ilie:

...al acelei...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnule deputat...

Domnul Victor Ilie:

...instituţii...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

...nu mă puneţi să tai microfonul!

Domnul Victor Ilie:

În 10 secunde termin.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Am o rugăminte, suntem la o şedinţă în care comemorăm victimele acelor...

Domnul Victor Ilie:

Comemorarea trebuie să...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

...evenimente, haideţi să lăsăm politica pentru altă dată...

Domnul Victor Ilie:

...aibă legătură cu faptele.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

...vă rog. (Vociferări. Gălăgie.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Haideţi să lăsăm politica... (Vociferări. Gălăgie.)

Păi, nu facem declaraţii politice aici! (Vociferări. Gălăgie.)

Domnul Iulian Bulai (din sală):

N-ai voie să intervii de acolo pe conţinut!

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vezi să nu se ţi se facă rău, că urli prea tare! (Vociferări. Gălăgie.)

Deci, dacă doriţi să aveţi o declaraţie cu referire la acele evenimente, vă dau drumul la cuvânt, dacă nu, opresc dezbaterile şi intrăm în ordinea de zi. (Vociferări. Gălăgie.)

Nu putem face... ăsta nu e un moment în care să facem politică, vă rog mult.

Voci din sală:

Jos cenzura! Jos cenzura! (Vociferări. Gălăgie.)

Domnul Victor Ilie:

Este foarte important să respectăm memoria acestor oameni şi să luptăm zi de zi împotriva comunismului, a crimelor Securităţii. Şi nu putem face acest lucru numind în continuare securişti în funcţii importante în stat. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Din partea Grupului AUR, domnul deputat Ringo Dămureanu.

Domnul Ringo Dămureanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, îi mulţumesc deputatului de Braşov, Dumitru Flucuş, care mi-a cedat cuvântul.

Am dorit să vorbesc din inimă, pentru că atunci aveam doar 14 ani, mi-am început liceul la Colegiul Naţional "Fraţii Buzeşti" din Craiova şi ascultam la radio acele posturi - "Europa Liberă" şi "Vocea Americii". Atunci am auzit prima oară, am luat contact cu ce se întâmplă în România reală. Atunci am început să aud vocile adevăraţilor români care vorbeau pe problemele naţionale. Nu am crezut că există Ana Blandiana, nu am crezut că există acel conflict, nu am crezut că există Regele Mihai. Abia după ce am început să-i aud am început să văd lumina libertăţii.

De aceea, consider că pentru mine este primul moment în care am fost luminat în ceea ce priveşte România reală - jertfa oamenilor, suferinţa lor. '89 - a venit ca o continuare, iar din '90 am vibrat alături de valorile democratice.

Cred că toţi oamenii care au făcut o jertfă în ţara asta merită respectul şi prinosul nostru.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei care, cu sângele lor, şi-au dat jertfa pentru noi!

Iar noi avem datoria sacră să nu le uităm acest sacrificiu.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Din partea UDMR, domnul deputat Szabó Ödön.

Domnul Szabó Ödön:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acea revoltă din 1987 a fost un precursor al evenimentelor din 1989.

Revolte asemănătoare au mai fost, în 1977, în Valea Jiului, dar şi în ţările învecinate, în 1968 la Praga, şi în 1956 în Ungaria. Toate aceste evenimente istorice arătau că acel regim comunist care se instaurase peste Europa Centrală şi de Est nu avea o susţinere populară. Era un regim totalitar, autoritar, care suprima libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor săi, începând de la viaţa bisericească, până la viaţa comunităţilor, cotidiană, civică. Democraţia era înăbuşită practic.

În acest context se înscrie această revoltă în care erau alături atât români, cât şi maghiari şi alte naţionalităţi, care au arătat întotdeauna că în momentele-cheie, atunci când avem aspiraţii comune spre libertate, putem să ne susţinem unii pe alţii.

Însă comunismul şi stafiile comunismului se vor încheia doar atunci când inclusiv deciziile împotriva unor comunităţi, realizate în acea perioadă, se vor încheia. Când proprietăţile cultelor, când proprietăţile comunităţilor vor fi în sfârşit retrocedate. Pentru că au trecut deja 34 de ani de când suntem în această nouă eră democratică şi proprietăţile încă nu sunt retrocedate celor care le-au fost luate.

Atunci se va încheia perioada comunistă, când aceste stafii pe care le mai avem printre noi nu vor mai exista.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)