Parliamentary debates

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Urmează alocuţiuni ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor dedicate împlinirii a 36 de ani de la Revoluţia Română din Decembrie 1989.

Aşa cum s-a stabilit în şedinţa Biroului permanent, două minute pentru fiecare grup parlamentar, un minut pentru parlamentarii neafiliaţi.

Din partea grupului parlamentar al PSD, îl invit la tribună pe domnul deputat Adrian Solomon.

Şi, până ajunge la tribună domnul deputat Adrian Solomon, daţi-mi voie să salutăm prezenţa alături de noi a Corului Copiilor Magnifici de la Buzău, coordonator - doamna profesor de canto Lucia Dumitrescu. (Aplauze.) Dânşii sunt prezenţi la iniţiativa colegului nostru deputat al USR de Buzău, Marius Alecsandru. (Aplauze.)

Bine aţi venit, copii! (Aplauze.)

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Avem astăzi în Parlamentul României ocazia de a sărbători şi de a comemora, totodată, victimele Revoluţiei, şi de a sărbători eliberarea ţării de dictatura comunistă.

Pe 22 Decembrie, bucureştenii au desăvârşit ceea ce a început cu o săptămână înainte, la Timişoara, şi anume înlăturarea regimului Ceauşescu şi a dictaturii care de 45 de ani stăpânea această ţară.

E un moment care pentru unii este dureros, şi-au pierdut copiii, şi-au pierdut părinţii, şi-au pierdut soţii/soţiile în ceea ce a urmat după plecarea dictatorului, în data de 22, la orele prânzului, şi încă nu ştim nici astăzi cu adevărat cine se face vinovat pentru victimele Revoluţiei.

Poate că, după 36 de ani, odată cu dispariţia liderului care a dus la reuşita Revoluţiei, vom putea afla adevărul, sau rămâne ca noi, cei care suntem astăzi, şi viitori, să ne apropiem, prin cercetările noastre, cât mai aproape de adevărul pe care Iliescu l-a luat cu domnia-sa în mormânt.

Important pentru noi este că Revoluţia a învins. Important este că după 36 de ani avem încă lucruri neîmplinite din cerinţele celor care au ieşit în stradă în acel moment şi poate că ţine de noi, legislativ şi guvernamental, să ducem cât mai aproape de împlinire aceste deziderate.

Dumnezeu să-i odihnească pe toţi cei care au murit pentru ţară! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar AUR, îl invit la cuvânt pe domnul deputat Mihăescu Mugur.

Domnul Mugur Mihăescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

În '89 luptam cu arma în mână pe străzile Craiovei. Lângă mine mureau Ambruş Dănuţ-Rossi şi Liviu Jianu. Ei erau generaţia de tineri frumoşi şi mai puţin liberi din vremea aceea. Luptau nu pentru că nu aveau neapărat de mâncare, dar nu aveau libertate. În primul rând, voiam să avem libertate, de a vorbi, de a nu fi cenzuraţi, de a nu sta în scara blocului să fim influenceri şi să ne cenzureze eventuala postare cine ştie ce entităţi care vedeau în noi, nu-i aşa, nişte reprezentanţi ai agenturilor străine, cum cei de astăzi văd în noi reprezentanţi ai unor ingerinţe străine.

Pentru asta au murit prietenii şi colegii mei atunci. Am visat că vom putea să vorbim liber, în sfârşit. (Vociferări.)

Dar istoria este ciclică şi istoria ne întoarce... (Vociferări.) la dictatură.

Din nefericire, tot ce înseamnă anularea acestei libertăţi a cuvântului şi a gândirii, folosind fel de fel de expresii, că suntem "ingerinţele"... cum zicea Ceauşescu? "Agenturili".

Noi nu mai suntem "agenturili" acum, noi suntem "ingerinţele străine". Pentru asta ne arestau atunci, pentru asta probabil sunt arestaţi unii acum. Istoria e ciclică.

Nu ştiu, dacă m-aş întoarce în vremurile alea, dacă aş mai lupta cu aceeaşi încredere... (Vociferări.) dar în mod sigur aş lupta numai ca să-i văd pe tinerii frumoşi şi liberi de astăzi cum gândesc, cum mă înjură sau cum nu sunt de acord cu noi.

Pentru asta a murit şi Ambruş Dănuţ, pentru asta a murit şi Liviu Jianu.

Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Sighiartău Robert-Ionatan.

Domnul Robert-Ionatan Sighiartău:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Decembrie 1989 nu a fost un accident al istoriei. Libertatea României nu s-a decis în birouri şi cancelarii, ci în stradă. Iar adevăraţii eroi nu au fost oameni mari, au fost oameni simpli. Revoluţia din '89 a fost un moment istoric, în care românii au fost din nou o naţiune solidară, exemplară, unită în jurul unui adevăr simplu - frica nu este eternă. De ce a fost posibil? Pentru că într-o ţară sufocată de dictatură, oamenii au redescoperit ceea ce comunismul încercase să distrugă demnitatea şi curajul de a spune: "Nu!".

La Timişoara, pe 20 decembrie 1989, două strigăte au intrat în istorie: "Libertate!" şi "Există Dumnezeu!". Au venit împreună pentru că libertatea nu a fost doar o revendicare politică, ci o ridicare morală.

După 36 de ani trebuie să avem curajul adevărului - libertatea nu a fost mereu dublată de dreptate. Şi, totuşi, valorile esenţiale ale tinerilor din acel Decembrie au rezistat, iar România a ales modelul democraţiei occidentale.

De aceea, trebuie să fie limpede: nu oamenii simpli sunt problema, ci cei care cultivă şi propagă nostalgia pentru dictatură.

Nu poţi cinsti Revoluţia şi în acelaşi timp să glorifici dictatorul care a reprimat-o. Asta nu este memorie, este manipulare. (Aplauze.)

Ce avem de făcut? Să facem în sfârşit dreptate victimelor Revoluţiei. Este datoria justiţiei să facă acum dreptate pentru victimele din Decembrie '89; să ducem până la capăt modernizarea reală a statului, astfel încât instituţiile să fie eficiente, drepte şi responsabile, şi să reaşezăm în centru valorile care ţin o naţiune în picioare: munca, cinstea, dreptatea, responsabilitatea şi onoarea.

Iar tinerilor, celor născuţi după 1989, le spun... (I se întrerupe microfonul. Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc frumos.

Din partea Grupului parlamentar al USR, domnul deputat Coliban Allen.

Domnul Allen Coliban:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aveam 10 ani la Revoluţie. Mă aflu printre cei norocoşi. Norocoşi că ne-am dorit Revoluţia asta, ne-am dorit să nu mai facem foame, frig şi frică, şi am văzut-o îndeplinindu-se. Ei? Ei nu au avut norocul nostru. Ei au murit pentru libertatea noastră, în urmă cu 36 de ani. 1.166 de morţi, dintre care 47 de copii!

La Braşov, Corina Roşca -avea doar 6 ani la Revoluţie - a murit în patul ei, în somn, ucisă de un glonţ rătăcit, tras de gărzile patriotice, ricoşat din pereţii apartamentului său. Eu am fost norocos. Glonţul care a intrat în apartamentul nostru a făcut o gaură în zid şi s-a oprit în fotoliul gol.

Cea mai gravă dintre aceste găuri, precum gaura din zid care este acolo şi acum, în apartamentul meu, cea mai gravă dintre găurile rămase în ultimii 36 de ani este nepedepsirea vinovaţilor şi sângele care s-a întărit pe mâinile celor care ar fi trebuit să facă dreptate, pe mâinile celor care au confiscat Revoluţia, ale celor care au preluat puterea, banii şi reţelele nomenclaturii ceauşiste şi pentru care singura condamnare sau lustraţie, Punctul 8 de la Timişoara, este cea dată de Dumnezeu, pentru că România încă îl dezbate - dacă nu cumva ar trebui să le organizeze funerarii naţionale.

Sunt deputat de Braşov, oraş cu o importantă istorie anticomunistă - Revolta din noiembrie 1987, autoincendierea lui Liviu Corneliu Babeş în 2 martie 1989, dar şi al patrulea oraş ca număr de victime la Revoluţie: 68 de morţi. Şi, la Braşov, găurile despre care vorbeam mai devreme au ajuns să fie acoperite tot de generaţia mea. O parte dintre monumentele cu care comunitatea le era datoare celor pieriţi au ajuns să fie înfăptuite abia 35 de ani mai târziu.

Generaţia mea, generaţia noastră, nu este o generaţie cu sânge pe mâini. Generaţia mea este datoare să repare tot ce i-a fost furat Revoluţiei şi democraţiei româneşti în ultimii 36 de ani şi să continue lupta pentru dreptate a eroilor ucişi la Revoluţie. Să le păstreze vie memoria, să condamne cel mai crunt regim, dictatura Ceauşescu, şi pe toţi cei care au acum tupeul să mistifice perioada neagră din istoria României.

Închei cu vorbele Anei Blandiana: "Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă... (I se întrerupe microfonul. Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Szabó Ödön.

Domnul Szabó Ödön:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

15 decembrie, Timişoara - 22 decembrie, Bucureşti. De vineri până vineri, o dictatură s-a prăbuşit.

Pe 22 decembrie, seara, se aude la TV, prin vocea lui Mircea Dinescu, celebra frază care aduce bucurie în inimile tuturor: "Dictatorul a fugit!".

Lipsa de libertate, politicile publice împotriva propriului popor au dus la disperare o ţară întreagă. În decembrie '89, de vineri până vineri, într-adevăr, a fost realizată o unitate naţională. O unitate care a fost creată pentru că toţi şi-au dorit ca cei 42 de ani de regim comunist în România să se termine. Programul politic citit în acea seară la TVR, pe lângă pluripartidism, pe lângă schimbarea regimului, pe lângă orientarea spre o economie de piaţă, mai afirma un lucru important la Punctul 7, şi anume respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale şi asigurarea deplinei lor egalităţi în drepturi cu românii. De Crăciun, la TVR, am avut acea plăcere să vedem noi toţi şi urările scrise în limba maghiară şi în limbile minorităţilor naţionale. Am văzut că într-adevăr se schimbă lumea.

Acel moment de unitate naţională reală ar fi putut să fie ridicat la rang de zi naţională a României. Aceasta a fost, de altfel, propunerea noastră în zona constitutivă.

Este, de altfel - vorbesc acum către colegii de la AUR - este un afront la memoria celor care au luptat în decembrie 1989 să trimiţi la comemorarea acelor victime din perioada respectivă, din '89, un om care a fost turnător al Securităţii, este un afront acest lucru. La fel cum a fost un afront să-l aduci în Parlament pe Francisc Tobă, criminalul de la Sibiu, şi acum să te dai mare democrat şi patriot.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, îl invit la cuvânt pe domnul deputat Bouda Ştefan.

Domnul Ştefan Bouda:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

36 de ani de libertate, recunoştinţă şi responsabilitate.

Ne aflăm în acele zile ale lunii decembrie care, pentru istoria noastră modernă, reprezintă borna de hotar între întuneric şi lumină.

Se împlinesc 36 de ani de când românii au ales să schimbe frica pe curaj, iar tăcerea, pe un strigăt colectiv pentru demnitate.

Revoluţia Română nu a fost doar un act politic, ci un miracol al solidarităţii umane.

A început la Timişoara, acolo unde spiritul Banatului, un spirit definit prin respect între etnii şi credinţe diferite, a arătat că nicio dictatură nu poate strivi dorinţa universală de libertate.

Români, maghiari, germani, sârbi, croaţi sau cehi, toţi au stat în faţa gloanţelor pentru acelaşi ideal: o ţară în care viitorul să nu mai fie dictat de un partid, ci de voinţa cetăţeanului.

Astăzi, datoria noastră, în acest Parlament, nu este doar de a depune coroane de flori, ci de a onora acel sacrificiu, prin decizii care să protejeze demnitatea oamenilor.

Libertatea câştigată în 1989 nu înseamnă doar dreptul de a vota, ci şi dreptul la o viaţă decentă.

Nu putem vorbi despre idealurile Revoluţiei fără să privim cu onestitate către greutăţile actuale ale cetăţenilor noştri. Fie că vorbim de comunităţile din marile oraşe sau de satele izolate, oamenii aşteaptă de la noi soluţii la problemele lor, până la nevoia de echitate socială.

Onorarea eroilor din decembrie înseamnă să construim o Românie în care nimeni nu este lăsat în urmă.

Să păstrăm vie memoria celor care au căzut victime şi să ne asigurăm că democraţia pe care au clădit-o românii rămâne vie, funcţională şi, mai ales, în serviciul poporului.

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar SOS România, o invit la cuvânt pe doamna deputat Vedinaş Verginia.

Doamna Verginia Vedinaş:

Doamnă preşedinte,

Dragi colegi,

Comemorăm astăzi un eveniment pe care unii se feresc să-l numească Revoluţie şi l-au înlocuit cu lovitură de stat.

Nu, dragii mei, românii care s-au jertfit în faţa gloanţelor şi a tancurilor au făcut-o pentru libertate şi democraţie.

Lucram atunci în administraţie şi n-am să uit niciodată noaptea în care am înregistrat decese declarate de mamele soldaţilor care fuseseră măcelăriţi la Otopeni.

Constituţia revăzută a făcut dreptate şi a prevăzut, în art. 1 alin. (3), care sunt valorile supreme în statul român - şi prima dintre ele este demnitatea omului -, care sunt garantate în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989.

La 30 de ani de la Revoluţie am ajuns să ne fie suprimate libertatea de exprimare, drepturile electorale, dreptul la un trai decent. Cei mai mulţi români supravieţuiesc, nu trăiesc!

"Degeaba, pentru noi luminile s-au stins", strigă dincolo de morminte eroii din decembrie, prin glasul marelui rapsod Tudor Gheorghe.

Ei au dorit să ne construim viitorul în demnitate, dar guvernanţii s-au împotmolit în laşitate şi trădare.

Aceşti eroi au dorit să ne unească, dar suntem mai dezbinaţi ca niciodată.

E timpul să redăm românilor adevărul, dreptatea şi demnitatea prea grav compromise.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune, forţă şi dragoste pentru poporul român!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Intervenţiile fiind finalizate...

(Domnul deputat Răzvan-Mirel Chiriţă solicită să ia cuvântul.)

Doriţi de la Grupul parlamentar POT?

Vă rog.

Nu aţi făcut solicitare şi nu v-aţi înscris pentru cuvânt, şi am crezut că nu doriţi să interveniţi.

Vă rog.

Domnul Răzvan-Mirel Chiriţă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi,

Astăzi, 22 decembrie 2025, ne oprim în faţa a 36 de ani de la cel mai luminos şi cel mai dureros moment din istoria noastră recentă, Revoluţia Română din Decembrie 1989. A fost ziua în care poporul român, umilit decenii la rând de un regim tiranic, a spus: "Destul!". A fost ziua în care, începând de la Timişoara, flacăra libertăţii s-a aprins şi a cuprins toată ţara. Oameni simpli, muncitori, studenţi, intelectuali, femei şi bărbaţi de toate vârstele au ieşit în stradă, sub gloanţe şi tancuri, strigând: "Libertate!", "Jos comunismul!", "Jos dictatorul!".

Au plătit cu viaţa - peste 1.000 de morţi, mii de răniţi, zeci de mii de arestaţi. Sângele lor au udat pavajul Bucureştiului, al Timişoarei, al Clujului, al Sibiului şi al atâtor alte oraşe. Ei nu au murit pentru privilegii sau funcţii, au murit pentru ca noi să trăim liberi, pentru ca copiii noştri să nu mai cunoască frica, minciuna de stat şi lipsa de demnitate.

Dar astăzi, la 36 de ani distanţă, suntem datori să ne întrebăm cu voce tare: am fost noi vrednici de sacrificiul lor? Am construit România pe care ei au visat-o? O ţară în care adevărul învinge minciuna, în care dreptatea învinge corupţia, în care demnitatea naţională nu este doar un cuvânt gol.

Răspunsul nu este încă pe deplin "da".

România de astăzi este liberă, dar încă rănită de nedreptate, de sărăcie, de lipsă de încredere în cei care o conduc.

În numele colegilor mei deputaţi, ne angajăm solemn să nu trădăm moştenirea eroilor din decembrie, să apărăm cu tărie valorile pentru care au murit ei: adevărul necosmetizat, dreptatea fără compromisuri, libertatea reală şi demnitatea neclintită a poporului român.

Trăiască România liberă puternică! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Din partea deputaţilor neafiliaţi, îl invit la cuvânt pe domnul deputat Făget.

Domnul Mădălin-Laurenţiu Făget:

Astăzi se împlinesc 36 de ani de la Revoluţia din decembrie '89, momentul în care românii au ieşit în stradă din convingere, cu curajul şi speranţa pentru libertate, demnitate şi adevăr.

Aveam 21 de ani atunci şi am trăit direct acele zile tensionate, în care frica s-a împletit cu speranţa că România poate scăpa de dictatură. A fost o revoltă sinceră a unui popor ajuns la limită, iar jertfa celor care au murit atunci nu poate fi pusă sub semnul întrebării.

În spatele oamenilor ieşiţi din convingere în stradă a existat şi un grup de interese, care a deturnat Revoluţia, pregătind o lovitură de stat şi confiscând ulterior puterea politică. Acest adevăr nu trebuie să diminueze eroismul românilor, ci explică de ce multe speranţe au fost înşelate.

Astăzi datoria noastră este dublă. Să cinstim sacrificiul Revoluţiei din '89 şi să nu permitem niciodată ca voinţa poporului să fie deturnată de grupuri oculte de putere.

Aceasta este lecţia reală a lui decembrie. Respectul victimelor Revoluţiei este batjocorit de Parlament prin lipsa parlamentarilor în acest moment.

Mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Începem dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi.