Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, începem dezbaterile la moţiune... S-au înscris la cuvânt, fără a fi lista închisă, desigur, în cadrul spaţiului de timp acordat...

Aveţi vreo chestiune prealabilă, doamna deputat...? Vă rog.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Chestiune de procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Monica Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Cu tot respectul şi pentru dumneavoastră şi pentru colegii mei, dar nu putem să dezbatem o chestiune atât de importantă cum este libertatea de exprimare şi dreptul la informare cu o sală goală. Şi atunci, eu o să vă rog să luaţi măsurile necesare pentru a dezbate o chestiune serioasă, într-un cadru adecvat. Vă rog frumos!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimată colegă, vă admir bunăvoinţa şi transparenţa şi tot în mod transparent v-aş ruga să vă uitaţi şi dumneavoastră în spatele dumneavoastră, ca să vedeţi dacă grupul dumneavoastră parlamentar este prezent.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

În egală măsură! Nu mă refeream la P.S.D., la U.D.M.R., la P.R.M.! Mă refeream la o sală întreagă, la Camera Deputaţilor!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Cred că sunt în asentimentul colegilor, în primul rând prezenţi, dar şi al celor absenţi, că problema în dezbatere este deosebit de importantă şi nu putem să o neglijăm. Poate, însă, că fiecare dintre noi are o impresie subiectivă asupra conţinutului moţiunii şi fără să mă refer la colegii de la P.N.L., P.D., P.S.D. sau P.R.M., poate nu-i interesează acest conţinut. Nu putem să facem un proces de intenţie, să mă ierte doamna colegă.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Îi rog pe toţi liderii grupurilor parlamentare să-şi invite în sală colegii. Îi rog pe cei care sunt pe sală să poftească înăuntru şi să-mi exprim speranţa că dezbaterile care vor începe vor fi atât de interesante încât îi vor strânge în sală pe toţi.

Are cuvântul din partea Grupului parlamentar al P.S.D. domnul Alexandru Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Trebuie să fiu şi eu de acord cu cei care au vorbit mai înainte, sala este goală, pentru că, de fapt, suntem într-unul dintre momentele, să zic aşa, cele mai penibile, cele mai ciudate din Parlamentul României, momentul în care ieri am avut subiectul în discuţie, astăzi discutăm ceea ce, de fapt, s-a expus ieri.

Suntem nevoiţi să discutăm azi, de fapt, fără a avea subiectul în faţă. Subiectul a fost ieri. Eu, personal, nu pot să fac aşa ceva şi probabil că mulţi dintre colegii noştri nu pot să facă lucrul acesta şi, de aceea, probabil că nu sunt prezenţi în sală.

Totuşi, pentru că trebuie să avem un subiect, am să spun: probabil că astăzi discutăm moţiunea care este. Moţiunea care este, pentru că cineva a avut nevoie să fie. Este pentru că, aşa cum se întâmplă în alianţă, atunci când cineva dintre ei are nevoie să fie, alianţa este pentru ei. Alianţa este pentru oamenii ei, în primul rând.

În aceste condiţii, ieri am asistat la unul din cele mai interesante momente, una dintre cele mai interesante cereri din Parlamentul României.

Am auzit o frază de tipul: dacă nu discutăm în trei minute, îmi iau oamenii şi plec. Nu conta că aveam de discutat lucruri de care depindea buna desfăşurare a campaniei electorale, cum este comisia pentru timpii de antenă, aveau termen final ieri. Nu contau nici alte lucruri, ci conta faptul că pierdeam sau pierdeau colegii noştri, semnatarii moţiunii, ultimele ediţii ale ziarelor, ale jurnalelor de noapte, ale talkshow-rilor şi aşa mai departe. Pentru că, bineînţeles, oamenii trebuiau să se ducă liniştiţi la culcare. Alianţa veghea pentru ei! Şi oamenii s-au dus liniştiţi la culcare, pentru că, aşa cum am spus mai devreme, alianţa veghează.

Situaţia aceasta este emblematică pentru cei care au semnat moţiunea, pentru colegii noştri din alianţă, pe care-i interesează doar imaginea şi nu subiectul.

Totuşi, am considerat, deşi în mod normal ar trebui şi probabil acesta este sentimentul celor care n-au venit în sală şi a multora din cei care sunt în sală, că, de fapt, ar trebui să trecem direct la votul final şi să nu mai dezbatem nimic. Totuşi, consider că trebuie spuse câteva cuvinte la această moţiune, deoarece tema este foarte importantă, iar momentul este extrem de interesant ales.

Am să încep referindu-mă la temă: libertatea de exprimare, libertatea presei, liberul acces la informaţii.

Cei care au trăit înainte de 1989 probabil că nu au uitat ce a însemnat presa scrisă din acea vreme şi mai ales ce programe, dacă putem să le numim aşa, erau la Radio-Televiziunea Română. Cei care au trăit Revoluţia din decembrie 1989 nu pot, probabil, uita faptul că unul din primele deziderate ale acestei perioade a fost tocmai libertatea presei şi implicit liberul acces la informaţii.

Ce s-a întâmplat de atunci şi până astăzi? Au apărut sute de posturi private de televiziune, de radio, mii de publicaţii independente deservite de câteva mii de ziarişti profesionişti, a fost reglementat spaţiul audiovizual care este coordonat de autoritatea independentă, conform practicilor europene. A apărut o lege care reglementează liberul acces la informaţiile publice. Sunt paşi serioşi care s-au făcut în România de-a lungul acestor 15 ani, în a edifica un spaţiu informaţional liber şi corect. Se poate afirma, fără îndoială, că din acest punct de vedere, România anului 2004 nu seamănă cu cea din 1989, dar, pe de altă parte, că avem unul dintre cele mai dezvoltate spaţii informaţionale din Europa de est. Faptul că am ajuns aici este meritul tuturor parlamentelor, tututor parlamentarilor din toate legislaturile după 1989 şi a tuturor guvernelor care au existat în această perioadă.

Şi atunci, de ce această moţiune? Pentru că, evident, nu este suficient. Pentru că suntem încă departe de o situaţie ideală.

În aceste condiţii este evident că există probleme şi că rezolvarea lor este imperios necesară.

Aceasta înseamnă că este nevoie de o dezbatere publică, permanentă, dezbatere la care să participe întreaga clasă politică, societatea civilă şi mai ales reprezentanţii mass-mediei româeşti.

Dezbateri de acest tip ar trebui să genereze soluţii pe care clasa politică să le pună în practică şi numai aşa putem face paşi clari în îmbunătăţirea acestui mediu informaţional.

Pe de altă parte, trebuie spus că după 1989 nu s-au edificat clasamente în care un partid să fi fost declarat campion şi altul să să afle la retrogradare. Simplul fapt că la un moment dat un partid s-a aflat în opoziţie nu i-a conferit şi nu-i conferă automat coroniţa de cavaler al luptei pentru libertatea presei.

Cred că fiecare dintre noi a făcut şi lucruri bune, dar şi greşeli şi abuzuri şi nu cred că avem memoria atât de scurtă sau atât de selectivă, încât să le fi uitat.

În aceste condiţii, în loc să ne înjurăm în numele unor idealuri pe care toţi le-am încălcat cândva şi să oferim încă o dată populaţiei acestei ţări un spectacol care nu ne face cinste şi nu ne urcă în ochii oamenilor, ar fi mult mai productiv şi, în mod cert, mult mai bine pentru toţi să ne aşezăm la masa rotundă şi să vedem împreună ce este de făcut.

Nu vreau să intru în detaliile acestei moţiuni, deşi multe lucruri afirmate în aceasta ar merita răspunsuri acide, fie şi numai pentru că dovedesc o totală necunoaştere a problematicii sau, mai grav, dovedesc rea-credinţă.

Totuşi, există câteva lucruri la care am să mă refer.

Nicăieri în cele 162 de pagini, cu anexe cu tot, ale Raportului de ţară nu se vorbeşte de faptul că situaţia din acest domeniu reprezintă un obstacol de netrecut în calea integrării europene. Fac această precizare recunoscând, aşa cum am făcut-o de la bun început, că există probleme în acest domeniu şi dacă acestea nu se rezolvă, România va avea greutăţi în relaţia cu Uniunea Europeană dar, totodată, şi cu credinţa că nu poţi vorbi de corecta informare a cetăţenilor utilizând sferturi de adevăr sau chiar dezinformând.

Toate exemplele care sunt date, cu excepţia situaţiei de la S.R.T.V după dezbaterea raportului acesteia în comisiile parlamentare şi cele legate de "Evenimentul Zilei" şi "România Liberă" sunt din anii 2001-2003, iar marea majoritate a lor au fost deja rezolvate, fie de Parlament, şi aici nu trebuie neglijată contribuţia decisivă a Grupului P.S.D., fie de Guvern, fie în colaborare cele două instituţii.

Semnatarii acestei moţiuni invocă presiunea societăţii civile în rezolvarea acestor situaţii, dar uită că tocmai acesta este rolul reprezentanţilor opiniei publice, şi anume acela de a corecta greşelile clasei politice.

Eu cred că este important că atât Guvernul Adrian Năstase, cât şi Grupul parlamentar P.S.D. au dovedit voinţă politică în corectarea erorilor semnalate.

În ceea ce priveşte C.N.A-ul, nu pot să nu remarc confuzia în care se află semnatarii moţiunii şi totala lipsă de stăpânire a termenilor specifici de care dau dovadă aceştia. De asemenea, nu pot să nu remarc faptul că actuala conducere a C.N.A. s-a prezentat până acum de două ori în faţa Parlamentului şi a absolvit examenul "Magna cum laude", primind acest calificativ, inclusiv din partea opoziţiei.

Semnatarii atacă posturile de radio, cum ar fi Europa FM, insinuând că ar fi proprietatea unor companii care nu au nimic de-a face cu audiovizualul sau cltura, neavând curiozitatea, măcar pentru buna informare a opiniei publice, să se uite pe site-ul acestuia, pentru că atunci ar fi remarcat că este vorba de unul dintre cei mai mari editori de presă şi carte din lume şi unul dintre cei mai mari proprietari de posturi de radio şi televiziune din Europa.

Tot atât respect faţă de acurateţea informaţiilor utilizate o au semnatarii moţiunii atunci când vorbesc despre principalele postri de televiziiune, ignorând faptul, uşor de verificat, de asemenea, că PRO TV şi Antena 1 sunt cu datoriile achitate la zi, ceea ce este, probabil, valabil pentru toate celelalte posturi private centrale.

Al doilea lucru la care am să mă refer este momentul care a fost ales pentru a discuta această moţiune. De ce a fost depusă această moţiune acum şi nu atunci când unele din problemele ridicate de semnatarii moţiunii erau actuale? Este evident de ce! Pentru că se vorbeşte despre aceste lucruri în raportul de ţară şi toată lumea ştie că invocarea unor instituţii internaţionale dă greutate celor afirmate, chiar şi atunci când afirmaţiile făcute de aceste instituţii sunt răstălmăcite de cei care le utilizează. Dar mai ales pentru că suntem în plină campanie electorală. Şi în campanie electorală orice mijloc este bun pentru a câştiga puterea. În astfel de momente, populismul este la el acasă şi în astfel de momente consideră semnatarii moţiunii că se pot face afirmaţii fără nici un fel de acoperire, cum ar fi faptul că o eventuală guvernare a Alianţei P.D.-P.N.L. nu va permite ca administraţia centrală, administraţia locală, societăţile care au cât de cât capital de stat, precum şi orice alte instituţii ale statului să cheltuiască bani pe publicitate. Afirmaţie fără nici o legătură cu realitatea şi semnatarii acestei moţiuni ştiu foarte bine acest lucru.

Şi atunci ce urmăreşte moţiunea? Prin o amalgamare de realităţi, jumătăţi de adevăr, lucruri deja rezolvate, informaţii false şi insinuări, autorii moţiunii încearcă să inducă imaginea unui P.S.D. şi a unui prim-ministru care au şi pun în aplicare un plan diabolic de subordonare a mediului informaţional şi de cenzurare a informaţiilor pentru a-şi menţine puterea. Dar tocmai acest lucru, precum şi modul selectiv şi interesat în care sunt manipulate informaţiile şi nu în ultimul rând momentul ales pentru a avea loc această dezbatere trădează adevărata intenţie a autorilor.

De fapt, această moţiune este o încercare populistă şi politicianistă de a atrage electorat şi o simpatie a mass-mediei, în scopul preluării puterii de către Alianţa P.N.L.-P.D. În fond, moţiunea, din acest punct de vedere, nu este altceva decât o ilustrare perfectă a proverbului: "Chelul - şi nu fac nici o insinuare aici - îşi pune mâna în cap".

În concluzie, putem spune că textul acestei moţiuni este la fel de fantezist şi de coerent ca şi programul de guvernare al Alianţei P.N.L.-P.D., amândouă putând fi caracterizate, parafrazând un celebru vers al lui Eminescu: "Azi le vedem şi nu sunt".

Grupul P.S.D. din Camera Deputaţilor nu va vota această moţiune şi aceasta nu numai pentru că este tendenţioasă, inexactă, ambiguă, profund populistă şi politicianistă, ci pentru că prin ea nu se încearcă rezolvarea unor probleme existente în societatea noastră, ci numai câştigarea de capital electoral, acum în pragul alegerilor.

Totuşi, Partidul Social Democrat recunoaşte şi susţine necesitatea organizării unor dezbateri publice la care să participe, alături de partidele politice, societatea civilă, ziariştii şi conducătorii mass-mediei româneşti, dezbateri care să aibă şi să pună în discuţie teme ca: libertatea presei sau liberul acces la informaţii.

Scopul acestor dezbateri ar trebui să fie îmbunătăţirea cadrului instituţional care guvernează mediul informaţional românesc şi nu câştigarea de capital de imagine pentru unul sau altul din partide.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Partidului Social Democrat)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi consumat 17 minute, stimate coleg, din timpul afectat partidului dumneavoastră. Are, în continuare, cuvântul, din partea Grupului P.R.M., domnul Bolcaş Lucian, liderul grupului.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am văzut că autorii moţiunii, cât şi cei care au răspuns, au început bătălia prin motto-uri care de care mai hazlii. Practic, este o bătălie a motto-urilor la această moţiune. Şi atunci m-am gândit şi eu să încep cu un motto. N-am găsit ceva adecvat şi am apelat la buna şi bătrâna înţelepciune românească şi singurul motto pe care-l puteam găsi este: "Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face". Cred că aceasta caracterizează atât moţiunea, cât şi răspunsul.

Vreau să precizez de la bun început că reprezentanţii Partidului România Mare vor vota ideea acestei moţiuni, pentru că nouă, mai mult decât oricui, ne este dragă şi sfântă libertatea presei. Suntem un partid care s-a născut dintr-o mişcare naţională generată de o revistă. Suntem un partid care înţelegem să afirmăm deschis şi răspicat toate opiniile noastre. Suntem un partid pentru care libertatea de exprimare nu trebuie să cunoască nici un fel de îngrădire.

Din acest punct de vedere, vom vota ceea ce de principiu propune această moţiune. Dar, vorbind despre conţinutul său concret, trebuie făcute anumite precizări: se vorbeşte pe drept cuvânt în moţiune despre presiunile economice care se fac pentru a se îngrădi libertatea de exprimare. Şi eu consider că aceste presiuni economice, la ora actuală, într-un sistem de economie de piaţă, sunt cele mai periculoase dintre toate cele care se pot face. Dezavuăm categoric aceste presiuni economice, pornind de la ideea care le-a iniţiat. Această idee - daţi-mi voie să citez - constă în următoarele: "În Constituţie se spune că o publicitate nu poate fi suprimată, dar poate fi suprimată financiar de noi, care putem pretinde daune morale". Revista "22", 19 - 25 ianuarie 1999, autorul acestui îndemn de încălcare a Constituţiei era ministrul de justiţie atunci, proeminentul liberal al iniţiatorilor moţiunii, domnul Valeriu Stoica. De aici au început marile presiuni economice, în primul rând, pentru sugrumarea libertăţii presei.

Cât timp domnul Valeriu Stoica este o proeminentă figură a Partidului Naţional Liberal nu există credibilitate în ceea ce priveşte afirmaţiile din această moţiune.

Vreau să vă spun că această lecţie a servit foarte bine şi actualilor guvernanţi. În răspunsul domnului ministru, abil construit, am remarcat împrejurarea că s-a îndoit de necesitatea achitării tuturor datoriilor la stat a trusturilor de presă, care ar duce la falimentarea acestora. Pentru că, spunea domnia sa, astfel vom sugruma libertatea presei. E cealaltă faţă a medaliei.

Dar dacă un post de televiziune, cum este PRO TV-ul, este înfeudat în datorii faţă de stat, iar Guvernul în mărinimia sa, folosind şi majoritatea parlamentară pe care o acuz aici de complicitate, eşalonează şi iartă miliarde de lei datorie, aceasta nu este o presiune economică? Eu spun că nu. Este şantaj, domnilor! Şi de aceea PRO TV-ul este la ora actuală un post guvernamental.

Această continuitate în sugrumarea libertăţii presei, de la guvernarea liberală la cea pesedistă, a fost remarcată, poate involuntar, şi de colegul meu, domnul Sassu, care cerea "să nu ne batem degeaba pentru diverse încălcări de principii de care poate ambii suntem vinovaţi".

Da domnilor, ambii sunteţi vinovaţi de încălcări de principii şi de aceea îmi permit, în numele Partidului România Mare, care nu poate să-şi asume această vină şi care întotdeauna a militat pentru libertatea presei să spun: vinovăţia dumneavoastră este demonstrată şi de votul nostru pentru această moţiune. S-a vorbit la un moment dat în conţinutul moţiunii, în mod contradictoriu, de o situaţie. Pe de o parte este căinat bietul Consiliu Naţional al Audiovizualului care este permanent supus la presiuni, săracul de el, iar pe dea altă parte, se vorbeşte despre transformarea televiziunii publice într-o televiziune de partid. Aşa este! Este o televiziune de partid şi vinovat este CNA-ul! Regula treimii pe care a introdus-o, o aberaţie matematică, care nu păcăleşte pe nimeni, a permis ca într-un simplu jurnal de actualităţi, în medie, chipul domnului Adrian Năstase să apară de circa cinci ori. Este prea mult! Şi mă mir că un om care este în primul rând profesor universitar nu sesizează că Horaţiu a avut dreptate: "Este o limită în toate!" Dincolo şi dincoace de ea, începe răul.

S-a mai vorbit despre ineficienţa aplicării Legii transparenţei sau a Legii privind accesul la informaţia publică, mai corect, şi în aceste condiţii s-a dat şi un răspuns cu privire la modul în care funcţionează această lege şi care evident că mai trebuie îmbunătăţită, în funcţionarea sa.

Domnilor colegi,

Mă adresez dumneavoastră la acest sfârşit de legislatură, avem prea multe legi care nu funcţionează în punerea lor în aplicare şi cred că nu vedem pădurea din cauza copacilor. Principala deficienţă nu constă în maniera de punere în aplicare, principala deficienţă constă în lege. Principala deficienţă este a autorilor acestei legi, care n-au putut să o construiască de maniera în care ea poate să fie irevocabil pusă în aplicare.

Repet şi închei, vom vota această moţiune pentru a ne demonstra punctul de vedere de principiu. Vom vota această moţiune, care învinovăţeşte în egală măsură pe autori şi pe guvernanţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi fost cronometrat 11 minute, distinse coleg, din cele care se cuvin partidului dumneavoastră.

Are, în continuare, cuvântul doamna Monica Octavia Muscă.

Sunt mai uşoare documentele cu care vă prezentaţi acum, decât tabloul de ieri...

Doamna Monica Octavia Muscă:

Din păcate, grea este problema, nu documentele. Din păcate, spun, şi chiar foarte grea şi foarte gravă şi tare e supărător şi trist şi pot să spun fără speranţă să se trateze o chestiune atât de serioasă aşa de neserios.

Şi pentru că Alexandru Sassu (iată, are şi drept la replică, spunându-i numele) a venit cu maxime, am să-i spun şi eu una, care se adresează în egală măsură Guvernului PSD Adrian Năstase şi situaţiei din România la ora actuală: "Este mai bine ca întemeiat pe realităţi să-ţi învingi iluziile, decât întemeiat pe iluzii să învingi realitatea". Din păcate, asta se întâmplă la ora actuală!

S-a spus aici, ieri, de către Guvern că această moţiune şi în general problema libertăţii de exprimare, aşa cum o punem noi, este o chestiune de demagogie. Ei, bine, înseamnă că de 3 ani încoace rapoartele Comisiei Europene în privinţa libertăţii de exprimare fac ceea ce facem şi noi: demagogie! Înseamnă că rapoartele Departamentului de Stat SUA, care incriminează lipsa de libertate de exprimare în România fac demagogie! Înseamnă că toate rapoartele organizaţiilor neguvernamentale prestigioase, internaţionale şi naţionale, cum sunt Freedom House, Human Rights Watch ş.a.m.d. fac demagogie!

Şi pentru a nu rămâne la nivelul afirmaţiilor, aşa cum se întâmplă cu răspunsul Guvernului, care face doar afirmaţii, fără să aducă nimic în sprijinul lor, am să vă citez din rapoartele de ţară, care, din 2001, spun acelaşi lucru: trag un semnal de alarmă cu privire la libertatea de exprimare în România şi la dreptul la informare. În 2002, ca să nu o iau chiar din 2001, se spune clar, în raportul Comisiei Europene, că: "Trebuie luate măsuri pentru asigurarea libertăţii de exprimare în România". În 2003, se spune: "Sunt necesare în continuare eforturi sporite pentru a consolida libertatea de exprimare".

Din nefericire, în 2004, raportul de ţară nu se mai referă doar la o chestiune generală, ci dezvoltă în mai multe alineate diferite domenii în care libertatea de exprimare în România şi libertatea presei este în pericol. Se spune, citez doar unele dintre aceste alineate: "Există de asemenea rapoarte credibile asupra aleşilor locali, care utilizează funcţia publică pentru a influenţa politica editorială a ziarelor locale, radiourilor şi posturilor tv, prin acordarea selectivă a contractelor de publicitate organizaţiilor publice. Un raport publicat recent sugerează că aceeaşi politică prevalează şi la nivel naţional". Iată, deci, că raportul de ţară incriminează felul în care se acordă publicitatea de stat, publicitatea publică, fără criterii şi, pur şi simplu, pe motive politice.

Tot în raportul de ţară se spune: "Pe perioada acoperită de acest raport - deci, e vorba de anul 2004 - cazurile de atacuri fizice serioase asupra jurnaliştilor au crescut. Jurnaliştii de investigaţii ai jurnalelor locale au fost ţinta principală. Această tendinţă e deranjantă şi până la acest moment investigaţiile au avut succes limitat".

"În concluzie - citez tot din raportul de ţară - în ceea ce priveşte libertatea de exprimare, situaţia legală a jurnaliştilor s-a îmbunătăţit, dar situaţia economică a multor organizaţii mass-media rămâne precară şi este necesară continuarea eforturilor pentru a garanta independenţa media."

Acelaşi lucru îl întâlnim şi în rapoartele de ţară ale Departamentului de Stat al Statelor Unite: în anul 2002, e o dezvoltare serioasă privind lipsa de independenţă şi presiunile făcute de către Guvernul PSD asupra instituţiilor de media. Citez din anul 2002: "În general, presa şi televiziunea au reflectat opiniile politice ale proprietarilor, televiziunea şi radioul public sunt înclinate de partea Guvernului. De exemplu, în decembrie 2001, partidul de guvernământ a forţat schimbarea conducerii radioului public, care fusese numită de fostul Guvern, noua conducere reflectând viziunea partidului aflat la guvernare". Tot în raportul din 2002 al Departamentului de Stat al Statelor Unite se vorbeşte şi despre "Ziarul de Vrancea", care a avut: "Jurnaliştii hărţuiţi şi supuşi la diferite presiuni de către oficalităţile locale ale PSD, preşedintele Consiliului judeţean Vrancea, prefectul de Vrancea".

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnă, aţi depăşit deja cu 2 minute. Vă mai oferim 2 minute din bugetul de timp al PSD-ului, pentru a încheia, pentru a vorbi despre libertatea de exprimare.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mai am minute şi de la Partidul Democrat.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu aveţi cum să aveţi mai multe, pentru că Partidul Democrat nu a vorbit încă. Nu mai ia cuvântul nimeni de la Partidul Democrat?

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte,

Înţeleg din prima, în ciuda aparenţelor, înţeleg uşor.

În anul 2003, se spune foarte clar: "Plângerile frecvente ale oficialilor partidului de guvernământ sugerează că autorităţile pot utiliza în mod abuziv pedepse, ca amenzi grele, pentru a restricţiona aceste drepturi", ceea ce s-a întâmplat.

Se mai spune, de asemenea: "Autorităţile au ridiculizat sau reprimat pe aceşti critici, mai degrabă decât să răspundă substanţei serioase a criticii". Exact ceea ce se întâmplă şi astăzi cu privire la moţiune.

Stimaţi colegi,

Din păcate, România are o mare problemă cu libertatea de exprimare şi, pe cale de consecinţă, dreptul la informare corectă a cetăţenilor. Evoluţia din 2001-2004 este în defavoarea libertăţii de exprimare şi a dreptului la informare. Guvernul PSD Adrian Năstase, în răspunsul la moţiune, nu recunoaşte realitatea, ceea ce se traduce prin lipsă de responsabilitate şi, în egală măsură, prin imposibilitatea de a se îndrepta lucrurile. Nu ne dau nici o speranţă că lucrurile se vor putea îndrepta!

Guvernul, de fapt, în răspunsul lui, a încurcat şi guvernele, a încurcat şi timpul în care se află. A vorbit despre 1996-2000, în loc să răspundă la întrebările puse de moţiunea care se referea la activitatea Guvernului 2000-2004.

De fapt, din nefericire, n-au răspuns la problemele puse de moţiune. Ce se întâmplă cu încălcarea Legii nr. 504 a audiovizualului de către Guvernul României, prin Ministerul Comunicaţiilor? Nici o vorbă pe tema aceasta! Despre publicitate? Doar afirmaţii, fără nici un fel de explicaţii privind publicitatea.

Libertatea de exprimare şi dreptul la informare sunt minimalizate de Guvernul PSD Adrian Năstase şi de vorbitorii PSD. Nu mă miră, aşa s-a ajuns la deteriorarea celor două drepturi fundamentale ale omului prevăzute şi în Constituţie.

Guvernul PSD vorbeşte despre Principiile de la Johannesburg, dar nu le înţelege şi nu le aplică. E vorba de respectarea principiului transparenţei şi a unui alt principiu: "Cea mai protejată critică este critica la adresa guvernanţilor". Asta nu înţelege Guvernul PSD Adrian Năstase!

E suficient să amintesc câteva acţiuni, tulburătoare pentru întreaga lume, nu numai pentru cei din România. În momentul în care a apărut un Armaghedon cu privire la Adrian Năstase, cei care au dat drumul acestui Armaghedon, unde era vorba de o opinie, au fost arestaţi! Cu alte cuvinte, delictul de opinie încă se mai practică în România! E vorba de cazul Ciuvică. Să nu mai vorbesc de domnul Agathon şi domnul Ioan Mircea Paşcu, care încearcă să oprească anchete ale jurnaliştilor, însoţind această acţiune de ameninţări.

Cât priveşte publicitatea de stat, amintesc aici că Alin Teodorescu, care este cancelarul primului ministru, a spus în direct, într-o emisiune televizată, că este imposibil să dai publicitate unui ziar care te critică. Acelaşi lucru, din păcate, l-a spus şi domnul Adrian Năstase, într-o altă emisiune în direct, spunând următorul lucru: "Consideraţi că atitudinea Guvernului care plăteşte publicitate şi dă publicitate la nişte ziare care îl înjură permanent este o atitudine inteligentă?" Publicitatea, domnule Adrian Năstase, nu se dă în funcţie de cât critică sau nu critică un ziar, ci pe nişte criterii bine stabilite şi în funcţie de publicul ţintă. Cu alte cuvinte, din banii publici dumneavoastră nu vă faceţi reclamă, nu pedepsiţi anumite instituţii de media, dându-le sau nedându-le publicitate de stat.

De altfel, atitudinea Guvernului se vede şi în documentul...

Voci din PSD:

Timpul!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimată doamnă,

Eu ştiu că aşteptaţi cu mare ardoare să vă întrerup...

Doamna Monica Octavia Muscă:

...pe care domnul Benejariu şi Guvernul l-au discutat şi care dădea putere domnului Adrian Năstase, ca, în vârful pixului lui, aşa cum în vârful pixului lui Mischie au stat banii pentru judeţ, ei, bine, în vârful pixului domnului Adrian Năstase urmau să stea banii de publicitate şi contractele de publicitate.

Voci din PSD:

Timpul!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Stimaţi colegi,

Îmi face impresia că este absolut inutil...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, îmi face impresia că dumneavoastră abuzaţi de orice prevedere regulamentară!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Închei acum, domnule preşedinte, am încheiat, aţi mai vorbit şi dumneavoastră între timp...

Îmi face impresia că este absolut inutil şi ce face Comisia Europeană în rapoartele de ţară, e inutil ce am făcut noi de-a lungul anilor privind libertatea de exprimare, e inutil faptul că sunt atâţia jurnalişti agresaţi, e inutil să vorbim, atâta vreme cât Guvernul PSD Adrian Năstase şi membrii partidului de guvernământ nu recunosc o realitate pentru a o putea îndrepta.

Încă o dată, mie mi se pare lipsă de responsabilitate şi, încă o dată, cred că nu e nici o speranţă, decât, eventual, schimbarea. Mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)

Domnul Valer Dorneanu:

Partidului Democrat i-au mai rămas de la colegii de alianţă 5 minute, pe care le utilizează domnul Adrian Gurzău.

Domnul Adrian Gurzău:

Doamnelor şi domnilor,

Prea multe nu mai sunt de spus, legat de moţiune. Aş vrea să vin cu două completări, doar.

Îngrădirea libertăţii de exprimare este mult mai gravă pe plan local, acolo unde presa locală este influenţată de administraţia locală, iar baronii locali o subordonează. Cred că ar trebui discutat mult cu aceşti ziarişti dacă au posiblitatea să exprime liber ceea ce gândesc, ceea ce doresc să publice sau totul se realizează prin comenzi, de multe ori plătite din bani publici.

Aş vrea să închei cu două citate, din partea unor personalităţi publice internaţionale, care sunt recunoscute ca militanţi şi, în multe cazuri, au luat atitudine faţă de modul în care, în România, libertatea de exprimare suferă.

Domnul Michael Guest, omul anului 2003, spunea într-un interviu că: "Nici o personalitate politică nu ar trebui să poată spune unei emisiuni de televiziune cum să-şi organizeze formatul şi nici un jurnalist nu ar trebui ameninţat pentru felul în care prezintă o personalitate politică. Nici un ziarist nu ar trebui să fie bătut în plină stradă şi nu pot să-mi închipui cum unui ziarist i se poate spune, după 14 ani, că se renunţă la serviciile sale".

Aceasta este poziţia unui luptător pentru democraţie, care nu cred că trebuie să ne lase nepăsători, pentru că vine din partea unui american. Cred că domniile lor ştiu mult mai bine ce se întâmplă la noi în ţară, iar noi ne facem că nu vedem acest lucru.

Un alt congresman american, Christopher Smith, spunea că a patra putere în stat nu poate să critice liderii politici: "Aceşti corupţi vor înşela, vor minţi, chiar fura în voie, fără să aibă teamă că vor fi penalizaţi prin lege. Defăimarea persoanelor publice, în special Guvernul şi primul ministru, preşedintele, (...) iar liberul flux al informaţiilor, în momentul de faţă, este îngrădit în România".

Christopher Smith s-a referit în special şi la situaţia din ţara noastră, apreciind că: "În separarea binelui de rău este esenţială critica". Domnia sa este îngrijorat de faptul că presa în România a făcut un pas înapoi în ultima perioadă.

Cred că există motive de îngrijorare, pentru că sunt năravuri care nu au condus la eliminarea la eradicarea acestei implicări a politicului în mass-media.

Domnul Vasile Bleotu (din sală):

Gata! Îţi ajunge! Mai ai?

Domnul Adrian Gurzău:

Domnilor,

Chit că ridicularizaţi această problemă, care este esenţială, sper că colegii din celălalt Parlament au să fie mai înţelegători cu ceea ce înseamnă libertatea de exprimare, inclusiv a colegilor lor. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Árpád Márton.

Domnul Francisc Árpád Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi semnatari ai moţiunii,

Ieri, când ne-am întâlnit să discutăm despre modul în care vom dezbate în continuare această moţiune, doamna Mona Muscă a spus că citirea moţiunii necesită 20 de minute, la care eu am zis că nu, 40. În final, ştie toată ţara, a durat 45 de minute, nu m-am gândit la cele 5 minute care au intervenit din cauza pe care o ştim cu toţii.

Care e problema? Tocmai aici vreau să ajung, se pare că doamna ori a dorit să informeze despre altceva decât conţine moţiunea ori nici domnia sa nu ştia ce conţine exact moţiunea.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Aceasta este adevărat!

Domnul Francisc Árpád Márton:

Eu mă voi limita la cea de a doua faţetă, pentru că eu sunt bine intenţionat şi am pretenţia că dacă domnia sa ar fi ştiut ce conţine această moţiune n-ar fi susţinut-o. Din păcate, însă, ea a fost citită şi a ridicat o minge înaltă PSD-ului, care a reuşit să desfiinţeze toate punctele din moţiune, deşi sunt câteva probleme mari şi importante legate de presă, pe care ar trebui să le dezbatem, dar nu într-o asemenea dezbatere politicianistă, ci cu aplicare.

Vă dau un singur exemplu. Într-adevăr, Uniunea noastră deja a propus ca tot ce ţine de t.v.a. în domeniul culturii să fie redus la 5%. Aceasta este o rezolvare a problematicii din presă, a situaţiei financiare din presă şi trebuie să fie realizată pe cale legislativă în Parlamentul viitor.

Dar să revin la câteva probleme adevărate din această moţiune.

Într-adevăr, ne-am zbătut cu toţii ca să redăm autoritatea CNA-ului şi, doamnă Mona Muscă, împreună am reuşit. Nu cred că e bine ca dumneavoastră să spuneţi că ceea ce am făcut noi împreună în Comisia pentru cultură nu a fost o reuşită. Într-adevăr, s-a venit cu un proiect de lege greşit, dar, credeţi-mă, ceea ce scrieţi aici dumneavoastră, în concluziile acestei moţiuni, în care susţineţi că: "Toate deciziile importante în domeniul audiovizualului sunt luate de Ministerul Telecomunicaţiilor" nu corespunde realităţii din legea pe care am votat-o împreună, pentru că ele sunt doar de ordin tehnic. Indiferent dacă este în mâna autorităţii, care, şi în legea respectivă era subordonată aceluiaşi minister sau este în subordinea ministerului.

Altă problemă. Noi, împreună, am reuşit să rezolvăm situaţia Rompresului şi alte asemenea, într-adevăr, încercări de subordonare a presei. Dar, credeţi-mă, în România nu există lege care să limiteze libertatea exprimării. Nu există o astfel de lege! Şi dacă puteţi să-mi arătaţi, atunci, sunt de acord cu dumneavoastră.

Şi, în final, ce ne propuneţi dumneavoastră aici, cu ce ar trebui să fim noi de acord? Pe de o parte, prin faptul că trebuie să se ia toate sumele cu care sunt datoare anumite organe de presă, imediat şi necondiţionat, doriţi să fie desfiinţate Pro TV-ul, Acasă şi alte asemenea instituţii. E bine să ştie întreaga ţară că asta doresc semnatarii acestei moţiuni!

Mai departe şi citez de aici, nu ştiu dacă aţi citit cu atenţie ce aţi propus: "Să dispună Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor retragerea frecvenţelor scoase la concurs de către CNA şi sistarea acordării oricăror avize tehnice sau licenţe de emisie". Deci, "retragerea frecvenţelor scoase la concurs de către CNA", fără nici o arătare a datei de când. Deci, practic, vreţi să desfiinţaţi întreaga medie electronică privată din România, rămânând doar postul public de radio şi tv! Asta nu doriţi dumneavoastră, dar asta aţi scris! (Vociferări ale doamnei deputat Monica Octavia Muscă.) Păi, aceasta este logica pe care o aveţi dumneavoastră!

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Nu aţi înţeles bine!

Domnul Francisc Árpád Márton:

Nu are nici un secret, limba română, în acest domeniu este clară şi fără echivoc! Vreţi să se retragă...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Árpád, vreţi să vă opriţi puţin?

Distinsă colegă,

Atunci când sunteţi la tribună şi suportaţi interpelări mult mai uşoare decât cea pe care o provocaţi dumneavoastră acum, nu vă mulţumeşte!

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Dar dumneavoastră nu interveniţi atunci!

Domnul Valer Dorneanu:

Am intervenit şi atunci!

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Francisc Árpád Márton:

Eu văd în felul următor, dacă am un text care zice: "Retragerea frecvenţelor scoase la concurs de către CNA", înseamnă că toate frecvenţele acordate de CNA trebuie să fie retrase, deci, tot segmentul privat.

Mai departe. Dumneavoastră doriţi să nu se aplice prevederile legale din Legea dreptului la informaţii, din Legea licitaţiilor şi alte asemenea legi, care obligă statul român să facă publicitate în presa scrisă. Deci, doriţi să nu se mai facă, aveţi o astfel de prevedere.

Mai mult, doriţi să privaţi presa scrisă de astfel de posibilităţi de a primi bani, susţinere din partea statului.

Şi o ultimă observaţie, ceea ce aţi şi rezovat şi aţi şi realizat prin Legea privind alegerea Parlamentului, a aleşilor locali şi a preşedintelui, în care presa nu mai poate lua nici un ban din publicitate electorală, care, iarăşi, a lovit în presa românească.

Deci, noi nu vom vota o moţiune prin care se doreşte desfiinţarea presei din România. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din majoritate.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Începem runda a doua a luărilor de cuvânt. Din partea PSD-ului, are cuvântul domnul Octavian Mitu.

Domnul Octavian Mitu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Preocuparea faţă de problema libertăţii de exprimare este legitimă, indiferent cine ar exprima-o. De altfel, libertatea de exprimare constituie o problemă recurentă, atât în România, cât şi în majoritatea ţărilor cu tradiţii democratice însemnate şi devine cu atât mai mult importantă în momentele politice majore.

De aceea, apreciem reacţia opoziţiei şi credem în necesitatea demersului său, sperând că şi dânşii vor crede în sinceritatea şi disponibilitatea noastră. Nu înţelegem însă de ce tocmai acum s-au intensificat aceste preocupări, în condiţiile în care acuzele majore aduse actualului Guvern nu sunt de dată recentă. Mai bine zis, ne vine greu să înţelegem de ce o problemă atât de gravă cum este libertatea de exprimare este folosită pentru a dobândi vizibilitate publică în scop electoral.

Iniţiatorii moţiunii care face obiectul intervenţiei de faţă acuză PSD de monopolizarea discursului public, prin măsuri de ordin legislativ, economic şi financiar, prin încercări de subordonare a mass-media ce ar risca să compromită intrarea României în Uniunea Europeană. Or, libertatea de expresie este un criteriu politic fundamental care nu ţine de decizii conjucturale, ci de însăşi esenţa democraţiei.

PSD este conştient de acest lucru şi nu a făcut nici un gest în sensul îngrădirii acestei libertăţi, fiind convins că altfel s-ar sinucide politic şi ar intra în conflict cu interesul naţional. Spre exemplificare: este blamată modalitatea de alocare a fondurilor pentru publicitate prin centralizarea deciziei privind alocaţiile din acest domeniu, or, măsurile luate au venit tocmai în sensul gestionării judicioase, în acord cu interesele de publicizare a anumitor norme, procese, proiecte.

Logica unei astfel de decizii este cunoscută tuturor: maximizarea investiţiei în publicitate în funcţie de audienţa fiecărei media, cum se întâmplă peste tot în lume. Deci, criteriul economic primează, nu cel politic.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, numai puţin.

Întreb colegii de la Partidul Naţional Liberal dacă admonestarea celor care au luat cuvântul sau au vorbit altfel decât dumnealor face parte din libertatea de exprimare sau din altceva.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof (din sală):

Putem să vă răspundem. Lăsaţi-ne să vă răspundem.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să vă păstraţi disputele pe care le aveţi cu domnul Marton. (Rumoare)

Continuaţi, domnule deputat.

Domnul Octavian Mitu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Fondurile pentru publicitate nu pot fi distribuite de o manieră populară încât Puterea să cumpere bunăvoinţa unor ziarişti, ci funcţie de utilitatea şi oportunitatea alocării, responsabil, şi nu discreţionar, repet, funcţie de tipul de media şi de audienţa acesteia.

De altfel, Guvernul va face publice, la solicitarea celor interesaţi, informaţiile despre aceste alocaţii, conform legii, pentru a proba transparenţă şi bună-credinţă.

A acuza partidul de guvernământ că şantajează mass-media prin acest mecanism de alocare este o dovadă de rea-credinţă.

Este vorba de o publicitate utilă, cu o miză economică şi politică evidentă, în acord cu aşteptările cetăţenilor şi cu cele ale Uniunii Europene, deoarece cotă parte din alocaţiile de acest tip nu sunt fonduri publice, ci europene, ceea ce presupune maximă responsabilitate din partea decidenţilor.

Şi guvernele viitoare vor conştientiza utilitatea publicităţii pentru programele lor, pentru actele de guvernare, pentru deciziile de interes public.

În ceea ce priveşte acuza de amestec al PSD în activitatea CNA, reamintesc faptul că în componenţa acestei instituţii sunt şi reprezentanţi ai altor partide parlamentare. Nu ştiu să fi fost tensiuni, să se fi manifestat neînţelegeri în materie de administrare la CNA.

Cât priveşte cadrul normativ privind informaţiile clasificate, mă văd nevoit să amintesc ceea ce iniţiatorii moţiunii au uitat sau se fac numai că au uitat: Proiectul Legii informaţiilor clasificate, faţă de care societatea civilă a exprimat rezerve, a fost elaborat în legislatura anterioară, respectiv 1996-2000. Practic, l-am preluat şi l-am îmbunătăţit în acord cu exigenţele euro-atlantice.

Personal, ca parlamentar, am fost primul care am atras atenţia la acea dată că proiectul conţinea prevederi care aduceau atingere libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, şi îmi face plăcere să vă amintesc că eu sunt parlamentar PSD. De aceea, găsesc cel puţin bizară reacţia iniţiatorilor moţiunii în discuţie astăzi faţă de această lege.

Găsesc, de asemenea, exagerată acuzaţia că TVR a fost transformată într-o televiziune de propagantă pentru PSD.

Acolo există autonomie editorială şi un corp de jurnalişti pe care nu îi putem acuza de obedienţă.

În producţia jurnalistică primează logica evenimenţială, nu privilegierea Puterii, or actorii politici, economici care au de transmis mesaje de interes public este firesc să apară cu o frecvenţă mai mare decât cei care nu fac gesturi mediatizabile.

Polemici privind strategiile editoriale ale canalelor publice au mai fost. De aceea, consider oportun ca în legislatura viitoare împreună să contribuim la crearea unui cadru legislativ prin care preşedinţii Societăţii Române de Radio şi Societăţii Române de Televiziune să fie propuşi de partidele parlamentare aflate în Opoziţie. În acest mod, vom face un important pas spre echilibru.

Nici un om politic lucid nu poate fi interesat de jurnalismul obedient, pentru că acesta nu-i face servicii, ci dimpotrivă.

Nici un partid politic responsabil nu poate încuraja direct sau indirect jurnalismul de reverenţă, pentru că doar critica adusă actelor sale îl menţine în atenţia publică şi îi oferă feed-back-ul necesar aplicării programului său politic fără derapaje.

PDS mai este blamat pentru că ar fi vinovat de tergiversarea anchetelor privind agresarea jurnaliştilor. Este, evident, o exagerare, deoarece 80% dintre cazurile înregistrate au fost rezolvate, iar celelalte sunt în curs de rezolvare. Mai precis, din cele 81 de cazuri înregistrate între anii 1999 şi 2004, 65 au fost deja soluţionate.

Sunt convins că în perioada următoare competiţia electorală va intensifica disputele privind presa şi problemele acesteia. De aceea, vă invit la o analiză lucidă a stării mass-media, a libertăţii presei, în acord cu realitatea, cu progresele făcute în sensul liberalizării sistemului mass-media.

Numai cu luciditate şi bună-credinţă vom proba o maturitate politică.

În acest context, vă invit, stimaţi colegi, să respingeţi prin votul dumneavoastră moţiunea care a făcut obiectul intervenţiei de faţă.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 6 minute, domnule coleg.

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PRM, doamna deputat Vasilescu Lia Olguţa.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Problemele ridicate în moţiunea simplă pe care o dezbatem astăzi sunt în mare parte adevărate, iar unele dintre acestea au constituit baza mai multor comunicate şi interpelări formulate de parlamentarii PRM în această legislatură.

Suntem perfect de acord cu afirmaţiile potrivit cărora presa este cumpărată la modul propriu, şi nu la cel figurat de politicieni care aparţin mai multor formaţiuni politice, nu doar PSD, şi că în unele judeţe ale ţării diverşi afacerişti mai mult sau mai puţin implicaţi politic intervin de multe ori brutal în politica redacţională, obligând ziariştii să exprime numai anumite puncte de vedere care le convin lor sau colegilor lor.

Judeţe precum Constanţa, Vrancea, Bacău, Braşov, Neamţ sunt exemple concludente în acest sens. Aici, diverşi indivizi stabilesc ce anume trebuie să citească a doua zi în presă populaţia, ce ştiri trebuie să apară pentru a nu le crea probleme, cenzura fiind uneori la fel ca şi în perioada comunistă, cu diferenţa că atunci când nu înţeleg de bunăvoie cum trebuie să scrie, jurnaliştii sunt agresaţi sau îşi pierd locul de muncă.

Sunt de notorietate cazurile ziariştilor Rodica Culcer, Cosmin Prelipceanu şi Nadina Forga ? de la Departamentul de ştiri al postului de radio "Europa FM", cărora conducerea le-a cerut să nu mai transmită ştiri ce ar putea deranja partidul de guvernământ, al lui Traian Ungureanu de la BBC, cu care s-au solidarizat şapte colegi după ce a fost concediat pe nedrept, adevăratul motiv fiind acela că nu ar fi vrut să se compromită profesional relatând deformat anumite evenimente politice.

Mai grav este atunci însă când cenzura acţionează şi în instituţiile publice ale mass-media.

La postul public de televiziune din Timişoara, Brânduşa Armanca, realizatoarea unei emisiuni, a fost cenzurată pentru că a citat din presa locală câteva paragrafe referitoare la cazuri de corupţie. Mai târziu, ea a fost agresată de un superior de-al său şi, pentru că a făcut public cazul, i s-a desfăcut contractul de muncă.

Din nefericire, se înmulţesc pe zi ce trece cazurile de agresiune asupra jurnaliştilor, în special asupra celor care realizează anchete despre cazuri flagrante de încălcare a legilor şi de corupţie, astfel încât aceştia nu mai trebuie să se deplaseze în zone de conflict pentru a li se pune în pericol viaţa. În acelaşi timp, ameninţările sunt la ordinea zilei.

În ceea ce ne priveşte, aş dori să menţionez că un membru al Organizaţiei de tineret România Mare de la Zalău, care l-a ameninţat telefonic pe ziaristul Marius Avram de la "Magazin Sălăjean" şi în acelaşi timp corespondent al ziarului "Evenimentul zilei", a fost exclus din structurile noastre a doua zi, chiar dacă am avut dubii că faptele relatate despre acesta ar fi fost veridice.

Noi am încercat să ne situăm de fiecare dată de partea adevărului şi am militat pentru libertatea de exprimare, deşi de multe ori anumite persoane care nu au nimic în comun cu frumoasa meserie de jurnalist uită de etica profesională şi prezintă distorsionat evenimentele sau nu le verifică din mai multe surse, aducând grave prejudicii unor oameni nevinovaţi şi întinându-le imaginea.

Recent, un redactor-şef îmi povestea cum s-a ales ziarul pe care îl conduce cu o grămadă de procese de pe urma unui aşa-zis jurnalist care spunea că are probe pentru tot ceea ce îi trecea lui prin cap şi punea pe hârtie, iar, în cele din urmă, speriat de numărul mare de plângeri penale, a demisionat şi a lăsat redacţia să plătească despăgubiri de ordinul zecilor de milioane de lei persoanelor calomniate.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat însă cu Dan Bălăşescu, redactor şef-adjunct la cotidianul "Gazeta de sud" din Craiova, care a simţit pe propria-i piele ce va să zică legea atunci când este aplicată de un judecător supărat rău pe presă. Magistratul l-a condamnat pe jurnalist într-un proces penal pornind de la plângerea prefectului de Olt Marin Diaconescu la plata a 7.000.000 de lei amendă penală şi 600.000.000 de lei despăgubiri morale, în solidar cu S.C. "Media Europa" SA. De domeniul absurdului este faptul că prefectul solicitase doar 100.000.000 de lei despăgubiri pentru onoarea pătată, iar judecătorul, într-un exces de zel, l-a cadorisit cu o sumă de şase ori mai mare. Deşi la vremea respectivă am cerut printr-o interpelare adresată Ministerului Justiţiei să corecteze eroarea din acest caz, recursul în anulare nu a fost acceptat.

În ceea ce priveşte referirile la CNA din prezenta moţiune, dorim să specificăm faptul că PRM a atras de multe ori atenţia asupra neregulilor săvârşite de acest organism care, se vede clar, acţionează numai într-o anumită direcţie.

În precedenta campanie electorală am văzut cum legea este pentru unii mumă iar pentru alţii ciumă. Numai videoclipurile PRM trebuiau să îndeplinească toate condiţiile legale, celelalte trecând neobservate, şi numai Vadim Tudor nu avea dreptul să prezinte candidaţii la primării sau consilii, în timp ce toţi ceilalţi, deşi nu candidau la locale, apăreau până la intoxicare pe micile ecrane. Spaima unora de a nu veni noi la putere nu mai cunoaşte limite.

În ceea ce priveşte publicitatea dată de Guvern cu aprobarea primului-ministru diverselor instituţii de presă, considerăm că acesta este cel mai clar exemplu de mituire a mass-media şi de şantaj: că sunt tăiate de la porţie atunci când politicienii Puterii nu mai primesc osanale.

Este obligatorie instituirea unui control şi a unei transparenţe asupra modului în care se folosesc banii publici în publicitate.

Stimaţi colegi,

Pe fond, anumite chestiuni cuprinse în moţiunea simplă sunt reale şi trebuie corectate, pentru ca cetăţenii să poată primi informaţii corecte şi să judece în cunoştinţă de cauză, motiv pentru care am decis votarea moţiunii. Dar nu putem să nu remarcăm faptul că semnatarii de la PNL şi PD nu sunt mai departe decât politicienii atacaţi, cei de la PSD, pentru că, practic, şi ei doresc acelaşi lucru: să cumpere bunăvoinţa presei în această perioadă de campanie electorală.

Ne întrebăm, firesc, de ce acum intră în dezbatere o asemenea moţiune. Nu mai pot ei de grija presei? Abia acum îşi dau seama că este supusă presiunilor politice, că jurnaliştii sunt agresaţi sau sunt ameninţaţi? Mie mi se pare mai degrabă o infracţiune de mituire în formă agravantă.

Este adevărat că jurnaliştii trebuie apăraţi de agresiunea unor potentaţi ai zilei sau de procese intentate pe criterii aiuristice, dar de ce o faceţi numai în campanie electorală, domnilor?

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, stimată colegă.

Celelalte grupuri parlamentare şi-au epuizat timpul repartizat, potrivit algoritmului.

Urmează domnul Mihai Mălaimare, din partea Grupului PSD.

PSD a consumat până acum 23 de minute.

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Înainte de a mă referi la moţiune, vreau să constat că au trecut 15 minute de la un act foarte grav comis sub cupola Parlamentului şi nimeni nu s-a sesizat şi nimeni nu a luat atitudine. La această tribună era domnul deputat Marton Arpad şi din rândurile colegilor noştri de la PD-PNL i s-a sugerat că limba română are meandre pe care domnia sa nu le cunoaşte. Este un act grav de şovinism.

Domnule deputat român de etnie maghiară Marton Arpad, te rog să primeşti scuzele deputatului PSD de Botoşani Mihai Mălaimare.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ne aflăm în faţa unei moţiuni care, ca exerciţiu democratic, înseamnă, dincolo de posibile urmări, şansa de a dezbate o teză excepţională - libertatea de expresie. Numai că această şansă ne este oarecum refuzată prin faptul că ni se pune pe masă o moţiune, un document. Or, într-un film celebru se spunea: "Monseur se scrie, monseur se citeşte!" Am moţiune, citesc moţiune şi comentez moţiune!

De la bun început, trebuie să afirm că titlul moţiunii este incorect, nedrept şi, din păcate, susceptibil de a îmbrăca o simplă haină populist-electorală, reducând teza în dezbatere la condiţia unei interpelări obişnuite căreia eventual i se pot scuza erori de informaţie sau enunţări voit demagogice.

Suntem invitaţi să discutăm, dar ni se atrage atenţia că tema este axiomatică, subordonarea media de către Guvernul Năstase fiind în viziunea semnatarilor moţiunii un fapt care nici nu mai trebuie demonstrat.

Ce descoperim parcurgând moţiunea este că semnatarii ei sunt singurii prieteni ai media, singurii care o înţeleg, o respectă şi o apără. Iertaţi-mă, este un captatio benevolentie obositor şi, sunt convins, neconvingător. Pentru că nu sunt foarte sigur că media doreşte să treacă strada, iar, dacă doreşte, nu cred că are nevoie de sprijin şi, în orice caz, nu de un astfel de sprijin.

Nu mă voi referi la mottoul moţiunii pentru că este evident pentru orice om că folosirea unei propoziţii scoase din context, răstălmăcite cu vădită rea interpretare nu merită comentarii. Însă chiar de la început moţiunea însăşi se regăseşte astfel în zona derizoriului, căci pleacă, în opinia noastră, şi este evident, de la o premisă absolut falsă.

Se vorbeşte de monopolizarea discursului politic, dar se ignoră toate monitorizările făcute de organismele specializate şi se uită că Guvernul impune agenda. Şi este firesc să contabilizeze o mai mare vizibilitate în contextul în care chiar Puterea a strigat, este adevărat nu cu glas foarte tare, deşteptarea.

Se vorbeşte de limitarea libertăţii de expresie prin măsuri de ordin legislativ, şi mă întreb care sunt acelea, pentru că, după ştiinţa mea, iniţiativele susceptibile de a veni în contradicţie cu ideea de libertate de expresie nu au fost acceptate şi nu s-au transformat în măsuri de ordin legislativ. Pentru că, între altele, stimaţi colegi, vă reamintesc, că se pare că unii aţi cam uitat, nu am dorit-o în primul rând noi, parlamentarii Puterii.

Raportul Parlamentului European din februarie-martie 2004 vorbeşte într-adevăr despre imposibilitatea atingerii de către România a ţelului aderării, dar numai: "dacă nu implementează pe deplin", între altele, şi libertatea de expresie. Cu alte cuvinte, chiar acolo se recunoaşte că paşi fuseseră făcuţi, deoarece până la un nivel de "pe deplin" se presupune că un anume stadiu fusese atins. Şi, atunci, de unde până unde ideea că Guvernul Năstase a adus România în situaţia de a nu mai îndeplini criteriul politic de aderare? Tonul folosit ascunde o bucurie abia reţinută la ideea că România nu ar apuca integrarea, iar Casandra în care vă deghizaţi are, din păcate, aerul unui Paris cu trecut de băiat de cartier.

Vorbe înşirate fără noimă curg cu pretenţia de sentinţe fără drept de apel: "Realitatea 2001-2004 este nici mai mult nici mai puţin una a limitării pieţei mediatice şi a încălcării fără echivoc a liberei concurenţe." Ni se vădeşte clar modalitatea imixtiunii politico-guvernamentale în cele trei puncte. Vă mai aduceţi aminte de unul şi îl treceţi, dar fără alineat. Se mai dă odată acelaşi citat şi se declară obstacolul ca fiind de netrecut în calea integrării.

Doamnelor şi domnilor,

Departe de mine ideea de a minimaliza posibile primejdii, reale încercări de primejduri. Departe de mine ideea de a ironiza pe cel care strigă temător că primejdia poate să-şi producă efectele. Dar prea aveţi aerul că sunteţi singurii care munciţi, singurii care vedeţi, singurii care puteţi semnaliza, singurii responsabili cu adevărul, şi încă unul absolut, singurii care nu obosesc deloc strigând că nu muncim destul şi nu muncim cum trebuie, aşa cum eventual aţi putea munci domniile voastre, dar numai cât veţi fi la Putere.

În puhoiul de vorbe se năpustesc articole din ziare străine, elogii la adresa a doi eminenţi jurnalişti români. Prinde bine, la o adică. Se consideră dintr-un condei că nişte ţări ar fi vinovate şi ar intra într-o listă a ruşinii la care România aderă, prin contribuţia decisivă, nu-i aşa, a Guvernului Năstase. Şi, ca bonus, se mai inventează o ţară: Tongo, aşa scrie, pentru ca sentimentul de încropeală să fie cât mai clar instalat.

Raportul de ţară este şi el invocat, dar nu în totalitatea lui, realizările neinteresând pe semnatarii moţiunii.

Fenomenul complex al dependenţei economice nu are în viziunea dumneavoastră decât un singur vinovat: Guvernul Năstase, care, dacă ar renunţa probabil la publicitate, ar garanta, nu-i aşa, în mod clar, atât independenţa financiară, cât şi pe cea editorială a mediei româneşti.

Nu înţelegem foarte limpede cine este acuzatul: cel care dă sau cel care primeşte, şi nici ceea ce înseamnă intervenţie guvernamentală, cum se contorizează ea dincolo de supoziţii, sau, mai ştii, amintiri dintr-o experienţă trăită cu certitudine, în soluţiile pe care tocmai le criticaţi.

Raportul de ţară recunoaşte presei scrise o mai dură atitudine faţă de Guvern decât cea a presei audio-vizuale, dar semnatarii moţiunii, cunoscători până la virgulă a raportului, probabil din viteză, conchid că trebuie oprită imixtiunea guvernamentală în presa scrisă şi apoi în cea audio-vizuală. Este chestie de consecvenţă cu raportul şi, aş îndrăzni să spun, chiar de stil. Dar ce mai contează stilul, când la uşă bat alegerile?

Înfiinţarea unui Minister al Informaţiilor Publice nu a fost de natură a ne entuziasma nici pe noi, parlamentarii PSD, iar transformarea lui într-un departament este semnul clar că s-a ţinut cont inclusiv de opinia noastră. Dar, şi aşa, "minister al propagandei", cum îl numiţi dumneavoastră, el a iniţiat Legea accesului la informaţiile publice, este adevărat, o zi mai târziu, în multe privinţe chiar mai fermă decât iniţiativa parlamentară similară, este adevărat, o zi mai devreme.

Cazul "Rompres" este văzut ca una din victoriile Opoziţiei, când tocmai graba cu care am acţionat era pe cale să demoleze construcţia instituţională.

Am fost, constat, mult prea îngăduitori cu un discurs care mânuia abil un laudatio de ochii lumii, căci în moţiune nu se mai spune nimic despre noi, PSD-iştii din Comisia pentru cultură, şi vă întreb: ar fi trecut vreo iniţiativă legislativă a Opoziţiei dacă noi ne-am fi comportat ca nişte politruci oarecare? Şi vă întreb dacă ştiţi cum au reacţionat ministrul Caramitru şi membrii Comisiei pentru cultură la iniţativa PSDR privitoare la monumentele istorice.

Societatea civilă invocată a fost martoră şi a semnalat modul exemplar în care noi, PSD-iştii din această comisie, am acţionat.

Aceeaşi societate civilă este partenerul unic şi preferat şi de neîmprumutat al colegilor din Opoziţie şi în cazul iniţiativelor privitoare la dreptul la replică şi la respectarea vieţii private a demnitarilor, comunicându-se prin omisiune că Guvernul şi noi am fi dorit altceva, când, de fapt, Guvernul a încurajat atitudinea noastră clară de respingere a acestor legi.

Distinşi colegi semnatari ai moţiunii,

A face societatea civilă părtaşă doar la o jumătate de adevăr al dumneavoastră înseamnă a o jigni chiar mai mult decât pe noi.

Nu doresc să revin asupra argumentelor pe care le-au adus reprezentantul Guvernului şi colegii mei în privinţa CNA. Vă reamintesc doar că numai în urmă cu câteva zile lăudaţi de la aceeaşi tribună activitatea actualului CNA în termeni care spun totul despre modul în care acum o acuzaţi.

Despre raportul de ţară nu se mai face vorbire căci nu este de folos unui discurs, iată, politiceşte jenant.

Dacă unii se trezesc lăudând, de ce moţiunile le scriu alţii? Şi cum este posibil să spui ieri "bravo", iar azi să duci CNA în boxa complicilor? Nu răspundeţi, pentru că întrebarea este retorică.

Se vorbeşte cu nonşalanţă de monopoluri mediatice, când ele cresc în propria curte sau dacă au fost cumva construite înainte de 2002, deci înainte de criticatul actual CNA, ele sunt başca? Nu se mai pun? nu există? n-aţi auzit? Dacă noi ştim, dacă dumneavoastră ştiţi, pe cine vreţi să lămuriţi că lucrurile stau exact invers?

Se construieşte cu abilitate o legătură primejdioasă între publicitatea guvernamentală şi sugrumarea independenţei editoriale.

Eu voi spune că este foarte posibil ca în anumite cazuri lucrurile să stea tocmai aşa, dar acestea sunt situaţii speciale de competenţa unor organisme abilitate a le descoperi şi a le pedepsi, mai cu seamă că a primi publicitate în schimbul unor favoruri este cel puţin la fel de reprobabil cu a da publicitate şi a solicita favoruri.

Aveţi dovezi clare? Aveţi cunoştinţă de ziare care au acordat acele favoruri? Spuneţi clar, pentru că suntem în Parlamentul României, nu al ţării Tongo!

Sugeraţi cumva că publicitatea guvernamentală ar trebui să fie zero? Propuneţi cumva ca populaţia să nu mai fie informată numai pentru că există temerea că Guvernul va fi protejat de către ziarele care primesc această publicitate? Cum rămâne, atunci, cu respectul faţă de probitatea jurnaliştilor noştri, a căror bunăvoinţă o căutaţi şi o cultivaţi în fiecare clipă? Chiar toţi pot fi cumpăraţi? Chiar toţi sunt a priori vinovaţi? Dacă asta credeţi, şi cam asta lăsaţi să se înţeleagă, spuneţi-o verde, să afle lumea, să fie limpede tuturor, inclusiv jurnaliştilor, evident!

Domnilor,

Dacă ar exista numai un singur jurnalist cinstit în România, şi tot n-am avea dreptul să afirmăm că media este controlată. Urma scapă turma! Aşa am învăţat eu când eram copil. Dar poate nu am înţeles bine cui îi este adresată această moţiune.

Un atac violent îl produceţi la adresa Televiziunii Române. Nici nu este de mirare. În acelaşi stil, un distins parlamentar liberal lăuda ditirambic televiziunea la reuniunea celor două Comisii pentru cultură, iar la vot, în stil liberal, se abţinea.

"În Televiziune nu lucrează decât minţi racordate la planul ocult al Guvernului Năstase", sugeraţi dumneavoastră, şi nu ştiu de ce îmi vin în minte nişte nume care în perioada '96-'98 au scris cea mai neagră pagină din istoria televiziunii publice atât prin comportament uman, prin refuzul oricărui apel la deontologie, cât şi prin cheltuirea iresponsabilă a banilor acestei instituţii. Dar, desigur, atunci, la guvernare era doar PNŢ CD şi, normal, erorile se plătesc.

Societatea Română de Radiodifuziune, lăudată în Comisiile pentru cultură, intră şi ea de-a valma în categoria canale de propagandă. Orice informaţii care susţin teza subordonării sunt bune! Nu contează anul în care au fost obţinute, nu contează dacă lucrurile s-au remediat între timp. Nu există nuanţe, totul este negativ, totul este înspăimântător.

Oare cum se simt angajaţii celor două instituţii, când li se pune în cârcă acuza de agenţi guvernamentali? Dar asta este o problemă care nu interesează; este prea măruntă. La urma urmelor, acolo nu lucrează decât câteva mii de oameni, voturi puţine.

Nu contează nici faptul că "Lagarderr" este o corporaţie imensă cu activitate extraordinară în domeniul media. Contează doar că are procente în industria de aviaţie, că România importă Air Bus-uri, a mai făcut-o şi înainte de 2000, şi că trei distinşi jurnalişti şi-au dat demisia din funcţiile de conducere ale departamentului de ştiri ale postului de radio "Europa FM". Guvernul este vinovat pentru că nu a importat alt tip de avioane.

Chiar şi problemele interne ale "României Libere" şi "Evenimentului zilei" par să aibă conotaţii guvernamentale şi, în absenţa oricărei dovezi, fie ea şi de râs, rămâne să credem că acest lucru este aşa cum spuneţi, pentru că, în fond, dumneavoastră o spuneţi, iar Guvernul este, după câte ştiu, abonat la cele două cotidiene.

Legea accesului la informaţiile publice este un succes notabil, desigur, dar doar al parlamentarilor Opoziţiei. Noi, ceilalţi, eram în vacanţă, probabil şi, oricum, în compensaţie, ne facem vinovaţi de faptul că unii pun piedici în aplicarea ei.

Nu pot să fiu de acord cu ridicarea acreditării unui jurnalist nici dacă reprezinţi prefectura, nici dacă reprezinţi Senatul. Sunt erori descalificante, dar nu pot genera acestea impresia că am aprobat această lege numai cu gândul perfid de a nu o aplica.

Nici un om responsabil nu poate accepta ideea agresiunii de orice fel asupra unui jurnalist. Măsurile luate în aceşti patru ani arată că voinţa politică se exprimă în vectori pozitivi. Excepţiile, chiar dacă destul de multe încă, nu pot decât să confirme regula stabilită prin lege, prin nevoia de informare corectă şi prin respectul unanim faţă de această profesiune.

Libertatea de expresie este un drept câştigat în România cu sânge. Despre ea ar trebui vorbit mereu, căci a o apăra este mai greu şi chiar mai important decât a o câştiga pentru o scurtă perioadă de timp. Ea este victoria noastră, a tuturor, şi în acelaşi timp responsabilitatea maximă în faţa naţiunii şi a propriei conştiinţe.

Putem vorbi despre ea şi în moţiuni, dar mai firesc ar fi să fim în stare să o facem zilnic, ca un memento că omenirea nu a cunoscut numai momente de evoluţie.

Întrebarea care făcea istorie în urmă cu un deceniu şi mai bine ar trebui înlocuită cu una care nu se va perima niciodată: "Ce ai făcut astăzi pentru ca mâine să poţi vorbi fără să te ruşinezi şi să fii ruşinat de libertatea de expresie?"

Obligaţia de a respecta libertatea de expresie este un adevăr pe care dumneavoastră îl strigaţi cu tărie, mai ales că nu-l neagă nimeni. Restul este doar moţiunea dumneavoastră, adică mult zgomot pentru oricât de puţină imagine s-ar obţine.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Celor care îmi arată ceasul le mulţumesc. A vorbit 14 minute şi vă amintesc că, de la 54 până la 37, încă mai avem de vorbit.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Mircea Paşcu, care a fost şi nominalizat în moţiune, având, aşadar, şi dreptul la replică. Dar vorbeşte şi în calitate de deputat al Partidului Social Democrat, în cadrul timpului pe care-l avem.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Mulţumesc.

Unii nu pot fi corectaţi nici prin instrucţie.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Raţiunea luării mele de cuvânt este dublă. Pe de o parte, sunt unul din membrii opoziţiei dintre '96-2000, chiar purtătorul de cuvânt al celui mai important partid al acesteia, PDSR, care a suferit direct de pe urma interzicerii apariţiei la televiziunea publică, din ordinul expres al domnului director Hadjiculea, pe simplul motiv că nu era acceptabil să apari de două ori în aceeaşi săptămână, probabil potrivit raţiunii că ce-i prea mult strică. Apoi, pe de altă parte, deoarece am avut plăcerea să-mi fi auzit numele menţionat expres în moţiunea pe care-o dezbatem astăzi. Întrucât această menţionare s-a făcut într-un context incorect, determinat, desigur, de o eroare neintenţionată de documentare, deşi se presupune că, măcar pentru credibilitate, o asemenea eroare nu trebuia să se petreacă, doresc să corectez acest context, în lumina adevărului.

Distinsa noastră colegă, doamna Mona Muscă, menţiona, ieri, două lucruri în ce mă priveşte, şi anume: a) faptul că i-aş fi "ameninţat" pe jurnalişti cu propoziţia "viaţa este scurtă", în susţinerea propunerii legislative privind dreptul la replică; şi b) că l-aş fi "ameninţat" pe domnul Cornel Ivanciuc, jurnalist de investigaţii, sugerându-i să abandoneze anchetele în legătură cu posibila filieră prin care s-ar fi putut scurge, dinspre MApN, un document "otrăvit" utilizat împotriva liderului PD Traian Băsescu. Vorba aceea: "două vorbe, trei minciuni".

Mai întâi referitor la cea de-a doua acuză, ţin să informez că nu am discutat niciodată cu domnul Ivanciuc, şi cu atât mai puţin nu am avut cum să-l ameninţ. Ce vorbeşte domnia sa cu prietenii săi şi ce concluzii trage de pe urma acestor discuţii este problema sa şi numai a lui. Însă, pentru a susţine acuzaţiile grave pe care le aduce unei instituţii publice şi conducerii sale, este nevoie de dovezi irefutabile. Dacă le are, şi mă refer la altceva decât discuţia domniei sale cu prietenii săi, ar fi fost de aşteptat să le producă, iar colega noastră, doamna Mona Muscă, să le aştepte şi să le utilizeze în motivarea acuzelor pe care mi le aduce. Or, din păcate, acest lucru nu s-a petrecut şi îl regret inclusiv pentru credibilitatea distinsei noastre colege.

În al doilea rând, daţi-mi voie să-i împrospătez memoria colegei noastre, legat şi de prima acuză pe care mi-o aduce, acea cu aşa-zisa ameninţare, în contextul propunerii legislative referitoare la dreptul la replică. Dacă domnia sa sau cei care i-au pregătit textul şi i l-au înmânat să-l citească ar fi avut minima curiozitate, obligatorie, de altfel, de a consulta încă o dată circumstanţele situaţiei evocate, înainte de a face referire publică la ea, ar fi putut vedea cu uşurinţă că cele două chestiuni, aşa-zisa ameninţare şi propunerea legislativă nu au nimic de-a face una cu alta. Fraza conţinând sintagma că "viaţa este scurtă" - apropo, ar trebui să-l identificăm pe autorul proverbului cu pricina, să-l acuzăm şi pe el de ameninţare, eventual chiar şi postum, a fost utilizată în comunicatul din 9 mai 2002, care avea menţiunea expresă: "În legătură cu relatările din presă referitoare la articolul din "Wall Street Jornal", autor Filip Şişkin, că e rus, că nu e rus, mă rog, nu comentez, cu trimitere la adresa Ministerului Apărării Naţionale, Biroul de Presă al ministerului etc., etc. Deci nici o legătură cu Propunerea legislativă a dreptului la replică, de nici o culoare. Că ulterior cele două chestiuni au fost legate, în sensul că, profitându-se de scandalul creat pe tema aşa-zisei ameninţări, au fost unii care au încercat eliminarea respectivei propuneri legislative, care îi deranja, este altă chestiune. Însă, pentru conformitate, după cum se poate vedea, cele două lucruri nu au legătură unul cu altul.

În sfârşit, un ultim cuvânt legat de fondul problemei, şi anume dreptul cetăţeanului de a se apăra, prin replică, în cazul unor calomnii, jigniri, defăimări ce i s-ar putea aduce prin presa scrisă, întrucât, în domeniul audiovizualului, lucrurile sunt reglementate.

Am un caz particular care mă priveşte nemijlocit şi doresc să solicit opinia distinsei mele colege, o adversară înverşunată a dreptului la replică, dar şi persoana desemnată să susţină prezentarea moţiunii cu privire la modul în care ar trebui să reacţionez. Îmi cer scuze dinainte pentru ce voi fi nevoit să menţionez, dar citez textual din "Academia Caţavencu" nr.41/12-18 octombrie 2004, pag.5 şi 16. Şi întrucât mie mi-e ruşine să citez lucruri care sunt publicate deja la adresa mea, daţi-mi voie să vă înmânez această ultimă pagină, pentru ca să puteţi să vă pronunţaţi asupra ei.

Vă mulţumesc foarte mult. (Domnul deputat Ioan Mircea Paşcu coboară de la tribună ca să-i dea ziarul doamnei deputat Mona Muscă; aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Colegul nostru a vorbit 5 minute.

Stimaţi colegi,

Intervenţiile parlamentare au luat sfârşit, nu înainte de a-i da un drept la replică doamnei Mona Muscă, nominalizată de mai multe ori.

Îmi permit, ştiindu-vă vorbitoare, să vă amintesc de durata unui răspuns la replică: un minut şi vă mai dau eu un minut.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulţumesc frumos, nu va fi nevoie.

În primul rând, îi amintesc colegului meu, domnului deputat Mircea Paşcu, că are mai puţină importanţă de ce este legat momentul în care domnia sa a spus că "viaţa e scurtă", adresându-se jurnaliştilor. Important este că le-a spus-o jurnaliştilor, din funcţia domniei sale de ministru. Cred că este suficient.

În privinţa "Academiei Caţavencu", eu cred că ar trebui să se gândească domnul Ioan Mircea Paşcu, care este un om cultivat şi sunt convinsă că a citit mult, la viaţa domniei sale, că "Academia Caţavencu" este, de la un capăt la altul, un pamflet, este umor, e cu totul altceva.

Domnul Ioan Mircea Paşcu (din loja Guvernului):

Vorbeam de trivialităţi!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Da, acolo sunt şi asemenea chestiuni. Care-i problema? "Le Canard..."? cum e în Franţa? Chiar nu ştiţi, chiar nu aveţi cunoştinţă?

Domnul Ioan Mircea Paşcu (din loja Guvernului):

Citiţi-le dumneavoastră!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Cât despre domnul Ivanciuc, să ştiţi că presiunile nu trebuie să le faci direct la persoană, ele se fac indirect, mai ales de către cei de la Guvern.

Şi ultimul lucru pe care vreau să-l spun. Domnilor guvernanţi, învăţaţi că presa are rolul de a vă critica, pentru Dumnezeu! Acceptaţi acest lucru. Este cea mai protejată critică, critică adresată guvernanţilor.

Domnul Ioan Mircea Paşcu (din loja Guvernului):

Daţi citire textului din "Academia Caţavencu". Aveţi curaj, doamnă?

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să vă păstraţi răbdarea şi calmul. Aţi avut posibilitatea, fiecare, să vă exprimaţi. Urmează răspunsul Guvernului, care va fi dat prin domnul ministru Şerban şi domnul ministru Dâncu. În ce ordine doriţi dumneavoastră.

Domnul Dâncu.

Voci din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PD:

Este partea a doua!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu e partea a doua, stimaţi colegi. După dezbateri, după cum ştiţi de patru legislaturi, nu ştiu câte aţi parcurs dumneavoastră, după dezbaterea la care participă parlamentarii, în cadrul fiecărei moţiuni, Guvernul are dreptul la un răspuns cu privire la problemele care se ridică din dezbateri. O să vă amintesc acest lucru, de câte ori e nevoie.

Aveţi cuvântul, domnule Dâncu.

Domnul Vasile Dâncu (preşedintele Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Când nu eşti membru al Parlamentului şi vii aici, la această tribună, eşti emoţionat de fiecare dată. Te bucuri că poţi să vorbeşti, dintr-un loc unde se servesc cele mai importante valori ale naţiunii. La baza valorilor naţionale, cred că stă adevărul. Nimic nu se poate construi dincolo de adevăr. De ce cred că unii dintre dumneavoastră au lipsit sau lipsesc de la această întâlnire, de la această temă, este pentru faptul că moţiunea, în sine, nici măcar nu a încercat să servească valoarea de adevăr.

Aş vrea să vă spun că am lucrat, alături de dumneavoastră, la câteva legi importante pentru România. Alături de parlamentarii majorităţii, dar consistent şi alături de parlamentarii partidelor din opoziţie, am descoperit, în comisiile pentru cultură, un adevărat spirit democratic, indiferent de partid şi cred că, astăzi, spaţiul mediatic românesc este liber, este pluralist, este concurenţial, şi acest lucru vi se datorează şi, în numele Guvernului României, vreau să vă mulţumesc pentru modul în care toate partidele, cu deosebire comisiile pentru cultură, au servit această valoare.

Aş vrea, însă, pornind de la acest lucru, pornind de la necesitatea valorii de adevăr, aş vrea să dau doar două exemple care să servească ca un răspuns la faptul că moţiunea este mai degrabă politicianistă şi a urmărit un scop electoral.

Primul răspuns se referă la faptul că s-a vorbit despre Legea liberului acces la informaţii ca fiind neaplicată. Distinşii parlamentari ai opoziţiei au lucrat alături de noi la această lege şi ştiu şi, dacă se prefac că nu ştiu, în această moţiune, vreau să amintesc următoarele lucruri, pentru că fac parte din raportul nostru anual privind aplicarea acestei legi. Vreau să vă spun că s-au creat 4.724 de instituţii privind exprimarea opiniei şi privind liberul acces la informaţii. Deci, în 96% din cazuri, instituţiile centrale şi locale au făcut, au organizat asemenea structuri. Anul trecut s-au primit 662.447 de solicitări pentru informaţii publice şi la 97% din acestea s-a dat un răspuns pozitiv. S-au creat, de asemenea, foarte multe instituţii de formare. Societatea civilă a participat la acestea. Vreau să vă spun că reprezentanţi ai delegaţiei Uniunii Europene au felicitat România pentru modul în care se implementează această lege.

Şi un al doilea element pe care aş vrea să-l folosesc pentru a servi adevărul este legat de acuza frecventă legată de monopolizarea spaţiului public de către discursurile majorităţii parlamentare sau de către discursurile guvernanţilor. Vreau să vă dau o ştire caldă, de pe agenţiile de presă, şi care invocă ultimul raport de monitorizare al CNA-ului. În perioada 1 - 15 octombrie 2004, avem următoarea situaţie. O să vedeţi, citindu-vă modul în care au fost reprezentate partidele, majoritatea şi opoziţia, în mass-media, o să vedeţi că adevărul este tocmai invers. Opoziţia este mult mai prezentă în spaţiul mediatic decât puterea. În perioada 1 - 15 octombrie, Traian Băsescu a avut, conform raportului CNA, 112 apariţii la televiziune, Adrian Năstase - 74, Călin Popescu Tăriceanu - 46, Mircea Geoană - 24. Vedeţi, e o disproporţie foarte mare.

Să luăm pe câteva din posturile importante de televiziune şi radio, care sunt invocate întotdeauna de colegii noştri din opoziţie, ca fiind trompetele Guvernului sau ale partidului de guvernământ. Uitaţi: postul de televiziune naţională, TVR 1, a acordat opoziţiei, în ultimele două săptămâni, 40,99%, iar puterii 14,15%, o disproporţie flagrantă; Antena 1 - 49,91% opoziţiei, 22,24 majorităţii; PRO TV - 51,85% pentru opoziţie, 19,53% pentru majoritate; Prima TV - 42,3% pentru opoziţie, 30,5% pentru majoritate ş.a.m.d. Este flagrantă diferenţa dintre imaginea pe care încercaţi s-o proiectaţi prin aceasăt moţiune şi realitatea măsurată de una din instituţiile importante de reglementare în domeniul mass-media.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu ştiu dacă adevărul contează întotdeauna, cred că adevărul contează, însă, aici, în acest loc sfânt al democraţiei, în acest loc care este kilometrul zero al democraţiei, adevărul, însă, ne poate permite să ne păstrăm umanitatea, dincolo de competiţie şi dincolo de alegerile care vin.

Mulţumesc foarte mult. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru Şerban, aveţi cuvântul. (Vociferări în Grupul parlamentar al PNL)

Amintesc distinşilor colegi de la Partidul Naţional Liberal un celebru motto spus de domnul Bolcaş: "Ce ţie nu-ţi place altuia nu face!"

V-aş ruga să încetaţi, totuşi, cu vociferările.

Domnul Şerban Nicolae (ministru pentru relaţia cu Parlamentul) :

Intervenţia va fi, oricum, scurtă, pentru că, ascultând punctele de vedere exprimate de semnatarii moţiunii, constat că ele puteau fi făcute foarte bine şi pe timpul alocat Guvernului, pentru că, prin câteva argumente bine ţintite, au desfiinţat, practic, moţiunea şi însăşi esenţa acesteia. Prin citatele, chiar trunchiate şi scoase din context, din rapoartele de ţară făcute de Uniunea Europeană, de Comisia Uniunii Europene sau de Departamentul de Stat al Statelor Unite, este evident că acestea nu se refereau la Guvern. Şi citez din ceea ce s-a spus: era vorba de aleşii locali. Şi aici noi am dat, chiar ieri, un caz important, spunem noi, cazul domnului Aristotel Căncescu, fost senator PD, actual preşedinte al Consiliului judeţean Braşov care, în mai puţin de doi ani, a obţinut nu mai puţin de 20 de frecvenţe radio şi trei frecvenţe de televiziune, prin intermediul a 6 societăţi comerciale. Cred că la asta se refereau cei de la Comisia Uniunii Europene şi cei de la Departamentul de Stat al Statelor Unite. De asemenea, am făcut ieri precizarea referitoare şi cred că suficient de clară între ceea ce înseamnă informare publică, prin datele furnizate de Guvern, şi reclamă. Publicitatea guvernamentală nu este reclamă, pentru că Guvernul nu-şi face reclamă, Guvernul informează opinia publică, şi pentru asta apelează la mijloacele de informare în masă, aşa cum este firesc.

În ceea ce priveşte atacurile la adresa jurnaliştilor, am precizat şi ieri că din 71 de cazuri de agresiuni înregistrate împotriva unor jurnalişti, doar 4 au rămas nerezolvate, şi grosul acestor soluţionări a fost făcut în perioada guvernării 2001 - 2004, ele rămânând, din perioada 1999 - 2000, nesoluţionate, dar, repet, toate aceste argumente nu fac referire la Guvern, moţiunea simplă sau de cenzură se îndreaptă împotriva Guvernului. Rapoartele pe care le-aţi citat nu fac referire la activitatea Guvernului.

În ceea ce priveşte plângerile autorităţilor, era un subiect pe care, în locul semnatarilor moţiunii, nu l-aş fi abordat, pentru că, în perioada guvernării PSD, nu a existat, cel puţin cunoscut, vreun proces iniţiat de un demnitar din partea Guvernului împotriva unui jurnalist. Există, însă, finalizate, şi poate că ar fi fost bine să le menţionaţi, procesele de insultă şi calomnie finalizate în instanţă, şi anume cele iniţiate de domnul Cristian Mititelu şi de doamna Gabriela Adameşteanu, împotriva unui jurnalist cunoscut, care a fost condamnat să plătească sume exorbitante, e vorba de Ion Cristoiu, e vorba de procesul intentat şi câştigat de secretarul de stat de la Ministerul Justiţiei, ceea ce este cu atât mai grav şi cu atât mai descalificant, Mocuţa, împotriva jurnalistului de atunci Ralu Filip. Şi, de asemenea, pentru că tot aţi amintit de cazul Ciuvică, mi-ar fi fost jenă să vorbesc de cazul Ciuvică, care a fost recent obligat de instanţă să plătească despăgubiri morale de 1.000 de lei, mă rog, atâta face morala părţii vătămate, într-un proces intentat de Traian Băsescu, nu de către un reprezentant al puterii, ci de către Traian Băsescu, un reprezentant al opoziţiei veşnice.

Recent, Cristian Tudor Popescu, preşedintele Clubului Român de Presă, invitat la Marius Tucă, a afirmat: "în România, nu este, în nici un fel, limitată libertatea de exprimare" - o spune preşedintele Clubului Român de Presă. Aşa cum am arătat şi ieri, doamna Renate Weber, preşedinta Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, a spus, în legătură cu această moţiune, nu în legătură cu altceva: "Vocile care acuză, acum, trebuiau să fie continue şi nu în momente când se vânează capital electoral".

Eu închei, pentru că am spus că va fi o intervenţie scurtă, prin a-l cita pe distinsul lider liberal, domnul Mircea Ionescu-Quintus, care, ieri, afirma, de la această tribună: "Am fost nevoiţi să ascultăm o moţiune care nu ne interesează".

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Au fost încheiate dezbaterile cu privire la moţiune. O vom supune votului, la ora fixată pentru votul final. (Vociferări în Grupurile parlamentare ale PNL şi PD)

Avem vot final stabilit de Comitetul ordinii de zi şi Biroul permanent, la ora 13,30.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi la procedură, dar înainte v-aş ruga să vă număraţi şi pe dumneavoastră, pentru că nu o să vă adunaţi nici măcar 52 de...

Doamna Monica Octavia Muscă:

E problema noastră.

Domnul Valer Dorneanu:

...voturi, cât...

Doamna Monica Octavia Muscă:

Nu vă supăraţi, nu modificăm procedura în funcţie de câtă lume e în sală, chiar dacă e vorba de noi. Drept urmare, procedura spune foarte clar: la terminarea luărilor de poziţie şi a dezbaterilor pe marginea unei moţiuni, se votează. Drept urmare, vă rugăm să puneţi în practică Regulamentul Camerei.

Mulţumesc. (Domnul deputat Alexandru Sassu discută, la prezidiu, cu domnul preşedinte Valer Dorneanu)

O să venim să vă ţinem şi noi de vorbă!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimată doamnă colegă, v-aş ruga exercitaţi-vă funcţia dumneavoastră de monitorizare şi vedeţi dacă sunt 173 de colegi în sală.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte, nu vă supăraţi, totuşi, legea este una, indiferent de conjunctură, indiferent de moment. Dacă în Parlamentul României nu se respectă legea, cum să avem pretenţia să se respecte în afară? Drept urmare, dumneavoastră aveţi obligaţia să supuneţi la vot moţiunea, indiferent câtă lume e în sală, indiferent că dumneavoastră doriţi sau nu doriţi să o votaţi acum. Asta este legea, vă rog s-o respectaţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnă, sunt stupefiat să aud din partea unui deputat care are mai multe legislaturi că putem vota indiferent câţi suntem în sală. Este un lucru elementar, stimată doamnă, că trebuie să avem cvorum de vot: 173.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mă refeream la indiferent câţi sunt în sală din partea PSD-ului, pentru că pe dumneavoastră asta vă doare acum.

Domnul Valer Dorneanu:

E descalificant, încă o dată vă spun. Număraţi câţi sunt în sală. (Agitaţie în Grupurile parlamentare ale PNL şi PD).

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Este adevărat, probabil doamna Muscă nu ştie, dar, aşa cum a fost întotdeauna în Regulament, trebuie să avem cvorum. Totuşi, eu cer, în numele Grupului parlamentar, să votăm acum această moţiune, să constatăm votul, eventual o să constatăm că nu suntem în sală şi, cu asta, să încheiem discuţia.

Domnul Valer Dorneanu:

Un jurist din partea dreaptă. Noi, în sală, suntem 145 de persoane. În aceste condiţii, putem vota? Vă rog.

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte, am să vă citesc doar ce spune Regulamentul, care e legea Camerei: "Dezbaterea moţiunii se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse la art.129 şi se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi".

Domnul Alexandru Sassu (din sală):

Cu o condiţie: să fie cvorum!

Domnul Valer Dorneanu:

Aoleu! Şi sunteţi şi jurist, stimate coleg!

Vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu chiar mă bucur că, colegul nostru de la Partidul Liberal a făcut trimitere la acest articol, care spune că să se respecte art.129 până la 143, şi la art.134, care intră în discuţie, se spune în felul următor: "Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri şi moţiuni în prezenţa majorităţii deputaţilor".

Doamna Monica Octavia Muscă:

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog, doamnă deputat.

Domnul Anton Miţaru (din sală):

Nu îi mai daţi cuvântul!

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte, "..

Păi, sigur, nu-i mai daţi cuvântul, adică să limităm libertatea de exprimare şi în Parlamentul României.

Domnule preşedinte,

Dumneavoastră aţi anunţat, la începutul şedinţei numărul oamenilor prezenţi în sală. Da? Vă rog frumos să spuneţi câţi au fost atunci şi dacă a fost cvorum sau nu, ceea ce înseamnă că e şi acum. Vă rog frumos să ne spuneţi cum aţi anunţat la începutul şedinţei numărul prezenţilor în sală.

Eu, personal, v-am cerut, atunci, aduceţi-vă aminte, v-am cerut să avem răbdare, pentru că nu e lume în sală, dar dumneavoastră, şi eu v-am crezut, aţi spus că avem 200 şi ceva de parlamentari în sală. Drept urmare, avem cvorum.

Domnul Valer Dorneanu:

Voi fi obligat să vă aduc aminte alte lucruri elementare: una este prezenţa la dezbateri, unde nu e condiţie de cvorum, stimată doamnă triplă deputată, şi alta e cvorumul de hotărâri. Îmi pare rău că, după 6 ani, încă nu ştiţi acest lucru.

Vă rog, doamnă Ivănescu. (Vociferări în Grupul parlamentar al PNL)

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule preşedinte, vă solicit, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat să faceţi apel nominal pentru verificarea cvorumului de şedinţă şi pentru trecerea la votul final al moţiunii.

Domnul Valer Dorneanu:

Asta deja este o propunere regulamentară, care demonstrează respectul faţă de Regulament.

Începem apelul nominal.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Va rog sa fiti atenti, ca sa desfasuram apelul foarte rapid.

- Abitei Ludovic - prezent
- Afrasinei Viorica - prezenta
- Albu Gheorghe - absent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - prezent
- Andronescu Ecaterina - absenta
- Antal Istvan - prezent
- Anton Marin - prezent
- Antonescu George Crin Laurentiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - absent
- Apostolescu Maria - Prezenta
- Arghezi Mitzura Domnica - Absenta
- Ariton Gheorghe - Absent
- Armas Iosif - Absent
- Arnautu Eugenu - Prezent
- Asztalos Ferenc - Prezent
- Avramescu Constantin - Prezent
- Baban Stefan - Prezent
- Babiuc Victor - Absent
- Baciu Mihai - Absent
- Bahrim Dorel - Prezent
- Balta Mihai - Absent
- Balta Tudor - Prezent
- Bar Mihai - Prezent
- Bara Radu Liviu - Prezent
- Barbu Gheorghe - Prezent
- Bartos Daniela - Prezenta
- Badoiu Cornel - Absent
- Balaet Dumitru - Absent
- Balasoiu Amalia - Prezenta
- Bancescu Ioan - Prezent
- Bâldea Ioan - Absent
- Becsek Garda Dezideriu Coloman - Prezent
- Bentu Dumitru - Prezent
- Bercaroiu Victor - Prezent
- Berceanu Radu Mircea - Prezent
- Bereczki Endre - Prezent
- Birtalan Ákos - Absent
- Bivolaru Ioan - Prezent
- Bârsan Iulian Gabriel - Prezent
- Bleotu Vasile - Prezent
- Boabes Dumitru - Prezent
- Boagiu Anca Daniela - Prezenta
- Boaja Minica - Prezent
- Boboc Alexe - Prezent
- Bogdan Daniel Marius - Prezent
- Boiangiu Cornel - Absent
- Bolcas Augustin Lucian - Absent
- Böndi Gyöngyike - Prezenta
- Borbely Laszlo - Absent
- Bozga Ion - Prezent
- Bran Vasile - Prezent
- Brînzan Ovidiu - Absent
- Brudascu Dan - Prezent
- Bucur Constantin - Prezent
- Bucur Mircea - Absent
- Buga Florea - Absent
- Burnei Ion - Prezent
- Buruiana-Aprodu Daniela - Absenta
- Buzea Cristian Valeriu - Absent
- Calcan Valentin Gigel - Absent
- Canacheu Costica - Prezent
- Cazimir Stefan - Prezent
- Cazan Gheorghe-Romeo Leonard - Absent
- Casunean-Vlad Adrian - Absent
- Cerchez Metin - Absent
- Chelbea Aurel - Prezent
- Cherescu Pavel - Absent
- Chirita Dumitru - Prezent
- Ciontu Corneliu - Absent
- Ciopraga Mircea - Prezent
- Ciuceanu Radu - Prezent
- Cîrstoiu Ion - Prezent
- Cladovan Teodor - Prezent
- Cliveti Minodora - Prezenta
- Coifan Viorel Gheorghe - Prezent
- Cojocaru Nicu - Prezent
- Craciun Dorel Petru - Prezent
- Cret Nicoara - Prezent
- Cristea Marin - Prezent
- Crisan Emil - Prezent
- Dan Matei Agathon - Absent
- Daraban Aurel - Prezent
- Daianu Dorin - Prezent
- Danila Vasile - Prezent
- Delureanu Virgil - Prezent
- Dinu Gheorghe - Prezent
- Dobre Traian - Prezent
- Dobrescu Smaranda - Prezenta
- Dolanescu Ion - Prezent
- Dorian Dorel - Absent
- Dorneanu Valer - Prezent
- Dragomir Dumitru - Absent
- Dragos Iuliu Liviu - Absent
- Dragu Gheorghe - Absent
- Dretcanu Doina Micsunica - Prezenta
- Dumitrescu Cristian-Sorin - Prezent
- Dumitriu Carmen - Prezenta
- Dutu Constantin - Absent
- Dutu Gheorghe - Prezent
- Enescu Nicolae - Prezent
- Erdei Doloczki Istvan - Prezent
- Eserghep Gelil - Absent
- Fâca Mihail - Prezent
- Firczak Gheorghe - Prezent
- Florea Ana - Prezenta
- Florescu Ion - Prezent
- Fotopolos Sotiris - Absent
- Georgescu Filip - Prezent
- Gheorghe Valeriu - Prezent
- Gheorghiof Titu-Nicolae - Prezent
- Gheorghiu Adrian - Prezent
- Gheorghiu Viorel - Absent
- Gingaras Georgiu - Prezent
- Giuglea Stefan - Prezent
- Godja Petru - Prezent
- Gradinaru Nicolae - Prezent
- Grigoras Neculai - Prezent
- Gubandru Aurel - Prezent
- Gurzau Adrian - Prezent
- Gvozdenovici Slavomir - Prezent
- Hasotti Puiu - Prezent
- Hogea Vlad-Gabriel - Absent
- Hossu Valentin Tiberiu - Prezent
- Hrebenciuc Viorel - Prezent
- Ianculescu Marian - Prezent
- Ifrim Mircea - Absent
- Ignat Miron - Prezent
- Iliescu Valentin Adrian - Prezent
- Ionel Adrian - Prezent
- Ionel Viorel - Prezent
- Ionescu Anton - Absent
- Ionescu Cornelia - Prezenta
- Ionescu Constel Marian - Prezent
- Ionescu Dan - Absent
- Ionescu Daniel - Absent
- Ionescu Mihaela - Prezenta
- Ionescu Razvan - Absent
- Ionescu Smaranda - Prezenta
- Iordache Florin - Prezent
- Iriza Marius - Absent
- Iriza Scarlat - Prezent
- Ivanescu Paula Maria - Prezenta
- Jipa Florina Ruxandra - Prezenta
- Kedves Emeric - Absent
- Kelemen Atilla-Bela-Ladislau - Prezent
- Kelemen Hunor - Prezent
- Kerekes Károly - Prezent
- Kónya-Hamar Sandor - Prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - Prezent
- Lari-Iorga Leonida - Absenta
- Lazar Maria - Prezenta
- Lapadat Stefan - Prezent
- Lapusan Alexandru - Prezent
- Leonachescu Nicolae - Prezent
- Lepadatu Lucia-Cornelia - Absenta
- Lepsa Sorin Victor - Absent
- Longher Ghervazen - Absent
- Loghin Irina - Prezenta
- Luchian Ion - Absent
- Magheru Paul - Prezent
- Maior Lazar Dorin - Absent
- Makkai Grigore - Prezent
- Man Mircea - Prezent
- Manolescu Oana - Prezenta
- Marcu Gheorghe - Prezent
- Marcu Grigore - Prezent
- Mardari Ludovic - Prezent
- Marin Gheorghe - Prezent
- Marineci Ionel - Prezent
- Márton Árpád-Francisc - Prezent
- Malaimare Mihai Adrian - Prezent
- Maracineanu Adrian - Prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - Prezenta
- Mândroviceanu Vasile - Absent
- Mera Alexandru-Liviu - Absent
- Merce Ilie - Absent
- Mesca Sever - Prezent
- Miclea Ioan - Absent
- Micula Catalin - Prezent
- Mihailescu Petru-Serban - Absent
- Mincu Iulian - Prezent
- Mircea Costache - Prezent
- Mirciov Petru - Prezent
- Miron Vasile - Prezent
- Mitrea Manuela - Absenta
- Mitrea Miron Tudor - Absent
- Mitu Octavian - Prezent
- Mitaru Anton - Prezent
- Mînzîna Ion - Absent
- Mocanu Alexandru - Prezent
- Mocioalca Ion - Prezent
- Mocioi Ion - Absent
- Mogos Ion - Prezent
- Mohora Tudor - Prezent
- Moisescu George Dumitru - Prezent
- Moisescu Vlad Octavian - Absent
- Moisoiu Adrian - Absent
- Mois Vasalie - Absent
- Moldovan Carmen-Ileana - Prezenta
- Moldovan Petre - Prezent
- Moldoveanu Eugenia - Prezenta
- Moraru Constantin Florentin - Prezent
- Mos Augusta Maria - Absenta
- Motoc Marian Adrian - Prezent
- Musca Monica-Octavia - Prezenta
- Musetescu Ovidiu Tiberiu - Absent
- Naidin Petre - Prezent
- Nan Nicolae - Prezent
- Nassar Rodica - Prezenta
- Naum Liana-Elena - Prezenta
- Nadejde Vlad-George - Absent
- Nastase Adrian - Absent
- Nastase Ioan Mihai - Prezent
- Neacsu Ilie - Prezent
- Neagu Ion - Prezent
- Neagu Victor - Absent
- Neamtu Horia-Ion - Prezent
- Neamtu Tiberiu-Paul - Prezent
- Nechifor Cristian - Prezent
- Nica Dan - Absent
- Nicolaescu Gheorghe-Eugen - Prezent
- Nicolescu Mihai - Prezent
- Nicolicea Eugen - Prezent
- Niculescu Constantin - Absent
- Niculescu-Duvaz Bogdan Nicolae - Absent
- Nistor Vasile - Prezent
- Nita Constantin - Prezent
- Oltean Ioan - Prezent
- Olteanu Ionel - Prezent
- Oltei Ion - Prezent
- Onisei Ioan - Absent
- Palade Doru Dumitru - Absent
- Pambuccian Varujan - Prezent
- Pascu Ioan Mircea - Absent
- Pataki Iulia - Absenta
- Paun Nicolae - Absent
- Paduroiu Valentin - Prezent
- Pascut Stefan - Prezent
- Pécsi Francisc - Absent
- Peres Alexandru - Prezent
- Petrescu Ovidiu Cameliu - Prezent
- Petrus Octavian Constantin - Prezent
- Plesa Eugen Lucian - Prezent
- Podgoreanu Radu - Prezent
- Popa Constanta - Prezenta
- Popa Cornel - Absent
- Popa Virgil - Absent
- Popescu-Bejat Stefan-Marian - Prezent
- Popescu Costel Eugen - Prezent
- Popescu Gheorghe - Absent
- Popescu Grigore Dorin - Prezent
- Popescu Ioan Dan - Absent
- Popescu Kanty Catalin - Prezent
- Popescu-Tariceanu Calin - Absent
- Popescu Virgil - Prezent
- Posea Petre - Prezent
- Predica Vasile - Prezent
- Pribeanu Gheorghe - Prezent
- Priboi Ristea - Prezent
- Purceld Octavian-Mircea - Absent
- Puscas Vasile - Absent
- Puwak Hildegard-Carola - Prezenta
- Puzdrea Dumitru - Absent
- Radan Mihai - Prezent
- Raicu Romeo-Marius - Prezent
- Rasovan Dan Grigore - Absent
- Radoi Ion - Absent
- Radulescu Vasile Relu - Prezent
- Rosculet Gheorghe - Prezent
- Rus Emil - Prezent
- Rus Ioan - Prezent
- Rusanu Dan-Radu - Prezent
- Sadici Octavian - Prezent
- Sali Negiat - Prezent
- Sandache Cristian - Absent
- Sandu Alecu - Absent
- Sandu Ion Florentin - Absent
- Sarkady Zsolt Csaba - Absent
- Sassu Alexandru - Prezent
- Satnoianu Tanase - Prezent
- Saulea Danut - Absent
- Savu Vasile Ioan - Absent
- Sapunaru Nini - Prezent
- Sârbu Marian - Absent
- Sbârcea Tiberiu Sergius - Prezent
- Selagea Constantin - Prezent
- Semcu AdrianEmanuil - Absent
- Sersea Nicolae - Prezent
- Severin Adrian - Absent
- Simedru Dan Coriolan - Absent
- Sireteanu Mihail - Absent
- Simion Sebastian - Prezent
- Sonea Ioan - Prezent
- Spiridon Nicu - Prezent
- Stan Ioan - Prezent
- Stan Ion - Prezent
- Stana-Ionescu Ileana - Prezenta
- Stanciu Anghel - Prezent
- Stanciu Zisu - Absent
- Stanescu Alexandru-Octavi - Prezent
- Stanisoara Mihai - Prezent
- Stoian Mircea - Prezent
- Stroe Radu - Prezent
- Stuparu Timotei - Prezent
- Suciu Vasile - Absent
- Suditu Gheorghe - Prezent
- Székely Ervin-Zoltán - Prezent
- Szilágyi Zsolt - Absent
- Snaider Paul - Prezent
- Stefan Ion - Prezent
- Stefanescu Codrin - Absent
- Stefanoiu Luca - Absent
- Stirbet Cornel - Prezent
- Tamás Sándor - Absent
- Tarâta Culita - Prezent
- Târpescu Pavel - Prezent
- Tcaciuc Stefan - Absent
- Timis Ioan - Prezent
- Todoran Pavel - Absent
- Tofan Sergiu Mihail - Prezent
- Tokay Gheorghe - Absent
- Toró Tiberiu - Prezent
- Tudor Marcu - Prezent
- Tudose Mihai - Prezent
- Tuducan Teodor Craciun - Prezent
- Tunaru Raj - Alexandru - Prezent
- Tibulca Alexandru - Prezent
- Tocu Iulian-Costel - Prezent
- Varga Attila - Prezent
- Vasile Aurelia - Prezenta
- Vasilescu Lia-Olguta - Absenta
- Vasilescu Nicolae - Absent
- Vasilescu Valentin - Prezent
- Vâlva Melania - Prezenta
- Vekov Karoly- Janos - Prezent
- Verbina Dan - Absent
- Vida Iuliu - Prezent
- Voicu Madalin - Absent
- Voinea Florea - Absent
- Voinea Olga Lucheria - Absenta
- Winkler Iuliu - Prezent
- Wittstock Eberhard-Wolfgang - Prezent
- Zavoian Ioan Dorel - Prezent
- Zgonea Valeriu Stefan - Prezent

(Domnii deputaţi care au intrat în sală ulterior apelului nominal şi-au înregistrat prezenţa la secretariatul de şedinţă)

Domnul Valer Dorneanu:

Am înţeles de la cineva din partea dreaptă a sălii că protestează pentru faptul... Am înţeles că s-ar fi terminat programul, îmi invocaţi tot dumneavoastră. Mulţumesc, mulţumesc. Să înţeleg că doriţi să interveniţi? Vă rog. Există cvorum. (Se adresează doamnei deputat Mona Muscă. Din sală se recomandă să se treacă la vot.)

Rog pe domnul Leonăchescu... Unde este?

Supun la vot, şi pe urmă spuneţi că nu am al doilea secretar, din partea opoziţiei.

Grupul parlamentar P.R.M, doriţi să-l ajutaţi pe domnul Leonăchescu să vină? Sau nu, este domnul Haşotti. Poftiţi. Vă rog. (În acelaşi timp soseşte la prezidiu şi domnul secretar Nicolae Leonăchescu.) Aţi văzut ce înseamnă frica de a nu îţi lua cineva locul?

Stimaţi colegi, avem cvorum, şi în aceste condiţii supun votului moţiunea pe care a prezentat-o Partidul Democrat, împreună cu Partidul Naţional Liberal.

Cine este pentru? V-aş ruga să nu conturbaţi numărarea, stimaţi colegi!

84 de voturi pentru; 35 de aici şi 49 de acolo.

Împotrivă?

124 voturi împotriva moţiunii. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Abţineri, dacă sunt?

4 abţineri.

Deci, cu 124 de voturi împotrivă, 84 pentru şi 4 abţineri, moţiunea a fost respinsă.