Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Bălăeţ, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Vă rog să îmi permiteţi să evoc aici, în Camera Deputaţilor, doi oameni importanţi ai culturii române care s-au stins din viaţă în săptămâna patimilor de dinaintea minivacanţei parlamentare şi, deci, nu am avut posibilitatea să îi evocăm aici.

Primul dintre aceştia este marele regizor, actor şi scenarist cinematografic Emil Loteanu, care s-a stins la Moscova, în noaptea de joi spre vineri, 18 aprilie 2003.

Loteanu s-a născut român în urmă cu 66 de ani, la 6 noiembrie 1936, în satul Clocouşna, raionul Ocniţa din nordul Basarabiei. A urmat şcoala la Rădăuţi şi apoi la Sfântul Sava din Bucureşti. Vicisitudinile soartei l-au dus apoi în RSS Moldova, unde se născuse, şi apoi la Moscova, unde talentul său excepţional s-a remarcat în domeniul scenariului şi regiei de film.

"Poienele roşii" (1966), "Lăutarii" (1971), "Şatra" (1976), "Drama la vânătoare" (1980) sunt filme ale sale care au impus un stil propriu de un accentuat lirism în cinematografia mondială.

Loteanu s-a inspirat şi din opere ale culturii române. Filmul său "A fost odată un băiat" (1960) este inspirat de "Amintirile din copilărie" ale lui Ion Creangă, iar "Luceafărul" caută o transpunere cinematografică pentru celebra capodoperă eminesciană.

Unul dintre ultimele sale filme, "Găoacea" (1993), are ca personaje importante actori români de primă talie, ca Mircea Diaconu şi Silviu Stănculescu.

Deşi Emil Loteanu a dorit din tot sufletul să se transfere după 1989 aici, la Bucureşti, pentru a-şi dedica întreaga forţă creatoare cinematografiei române, faptul nu s-a putut împlini datorită unor atitudini meschine care barează încă multe drumuri ale culturii noastre naţionale, cultură care ar trebui să fie o cultură a românilor de pretutindeni şi care ar trebui să aibă un centru de iradiere puternic şi oficial în preaiubitul nostru Bucureşti. Aceasta este o problemă care ar merita să fie discutată mai mult în Parlamentul nostru, luându-se şi măsuri de rigoare.

Cea de-a doua personalitate pe care o evocăm este ziaristul şi omul politic Viorel Sălăgean, stins din viaţă tot în săptămâna patimilor, marţi, 22 aprilie 2003, la vârsta de doar 61 de ani.

Viorel Sălăgean a fost şi rămâne în memoria noastră ca un ardelean vivace de tip Chendi, un ziarist de anvergură care a ars frumos pe paginile ziarului "Adevărul", "Adevărul economic" şi "Romanian Business Journal" al cărui director a fost.

Viorel Sălăgean s-a afirmat şi în plan politic, ca senator PUNR, în legislatura dintre 1992-1996, fiind preşedintele Comisiei de privatizare a Senatului, în care calitate a elaborat o lege de privatizare proprie cunoscută sub numele de metoda de privatizare mebo, al cărei părinte este recunoscut. Din păcate, metoda mebo de privatizare către salariaţi a întreprinderilor de stat nu a fost urmată în rigorile ei; ba, mai mult, a fost părăsită complet de către guvernele Coaliţiei dintre 1996-2000 şi, după aceea, de cel actual. Poate, dacă această metodă ar fi fost urmată şi perfecţionată în toate rigorile ei, astăzi am avea un altfel de capitalism - mai uman, mai productiv, mai ataşat intereselor naţionale. Dar aceasta este o altă problemă.

Acum, să îi evocăm doar pe oamenii de cultură plecaţi recent dintre noi - Emil Loteanu şi Viorel Sălăgean, şi să păstrăm un moment de reculegere în memoria lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mai există o evocare.

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că este cazul să amintim şi de marele sculptor Constantin Piliuţă, care şi el a trecut în nefiinţă.

Cred că sunteţi de acord cu mine că este o valoare a sculpturii româneşti, o valoare a sculpturii universale. Pentru acest motiv, cred că este cazul să păstrăm un moment de reculegere şi pentru acest mare sculptor român. Vă mulţumesc.

(S-a păstrat un moment de reculegere.)