Parliamentary debates

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Trecem la raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind pensionarea anticipată cu diminuarea cuantumului pensiei.

În legătură cu acest punct, stimaţi colegi, trebuie să revin la intervenţia făcută de domnul deputat Gavra şi trebuie să recunosc că este o relatare absolut corectă, pe care domnul Gavra a făcut-o, şi anume că a existat cererea şi promisiunea prezenţei domnului prim-ministru la această dezbatere, pentru a atrage atenţia, cu argumentele dumnealui şi cu analiza pe care dânsul o poate face, şi pentru anul acesta şi pentru perspectiva apropiată, asupra implicaţiilor acestei modificări a sistemului de pensii românesc.

Vă rog, domnule Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Personal, consider că, în acest moment, ţinând seama de faza procedurală în care ne găsim, intervenţia primului-ministru, explicaţiile pe care le va da vor avea numai o relevanţă informativă şi nicidecum pe procesul legislativ, şi fac această afirmaţie ţinând seama de faptul că deja Senatul României a dezbătut şi a aprobat raportul Comisiei de mediere.

Haideţi să spunem că, în urma explicaţiilor pe care noi le vom primi aici, Camera ajunge la concluzia să respingă raportul de mediere. Ce se va întâmpla pe mai departe? Pe mai departe, ţinând seama de această situaţie, potrivit art.75 din Constituţie, această divergenţă urmează să fie supusă plenului celor două Camere. Plenul celor două Camere se va pronunţa, şi el, pe textul efectiv în divergenţă şi, dacă se respinge, sigur că acela se elimină din lege.

Eu cred că demersul Guvernului, demersul primului-ministru trebuia făcut anterior acestor faze în care ne găsim. Noi ştim că, potrivit Constituţiei, ori de câte ori o iniţiativă legislativă angajează bugetul se cere punctul de vedere al Guvernului. reprezentanţii Guvernului au fost şi la comisia sesizată în fond, şi în plen şi acolo trebuiau să învedereze toate aceste elemente şi, atunci, probabil că orientarea de vot a Parlamentului ar fi fost de respingere a propunerii legislative. dar, în momentul de faţă, la stadiul în care ne găsim, vă spun că nu se rezolvă ceea ce se doreşte de către primul-ministru. Sigur că plenul este suveran şi va decide amânarea dezbaterii acestui raport, dar vă spun că finalitatea nu poate fi decât cea pe care v-am învederat-o.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Ca întotdeauna, domnul secretar Acsinte Gaspar, redutabil în ceea ce priveşte explicaţiile şi desfăşurarea acţiunii, activităţii noastre prin proceduri.

Da, vă rog. Vă rog, domnule Gheciu.

Domnul Radu Sever Cristian Gheciu:

Într-adevăr, această iniţiativă legislativă a avut un traseu mai special, a existat iniţial o variantă mai radicală, faţă de care Guvernul s-a pronunţat negativ. În această situaţie, iniţiatorul şi-a moderat puţin viziunea şi nu a existat, nu a fost, din păcate, solicitat un nou punct de vedere al Guvernului. Acest punct de vedere al Guvernului a sosit, unii dintre dumneavoastră îl cunosc, şi el nu poate fi ignorat. El nu poate fi ignorat, pentru că ne obligă, în primul rând, propriul nostru regulament. Punctul acesta de vedere nu reprezintă o opinie consultativă, şi art.84 al regulamentului, detaliind, dar nu adăugând, dar nu adăugând la Constituţie, precizează că: "propunerile legislative formulate de deputaţi, care implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale..." or, această propunere legislativă are implicaţii adânci asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, şi acesta este motivul pentru care unii dintre noi ne-am abţinut sau am votat contra, dar am rămas în minoritate, ei, bine, aceste propuneri legislative "trebuie să se fundamenteze pe informarea cerută, în mod obligatoriu, Guvernului."

Art.110 din Constituţie, cu prevederea în cauză, este cunoscut de fiecare dintre noi, dar cred că este interesant să facem şi un scurt comentariu, de numai câteva rânduri, cu privire la nerespectarea acestei obligaţii, care are, dacă are, ca efect încălcarea interdicţiei prevăzute la art.137 alin.5 din Constituţie, referitoare la aprobarea unor cheltuieli bugetare, fără stabilirea sursei de finanţare, are drept consecinţă neconstituţionalitatea măsurii astfel adoptate care, sub aspect strict economic şi financiar, tocmai pentru că nu poate fi executată, este pur demagogică. şi vă asigur că nu o spun eu aceasta, nu este textul pregătit de mine, o spune părintele Constituţiei.

Prin urmare, doamnelor şi domnilor, cred că singura soluţie corectă, pentru a nu intra într-o situaţie în care raportul de mediere şi o dată cu el legea ar fi votate, pentru a nu ajunge în situaţia ca acest text să fie supus unui atac posibil, şi posibil cu şanse mari de a fi acceptat la Curtea Constituţională, soluţia corectă cred că este ca raportul de mediere, implicit şi propunerea legislativă să fie returnate la comisie şi să fie discutate corelat cu punctul de vedere al Guvernului, care acum există, dar atunci nu a existat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc.

Iertaţi-mă, s-a înscris domnul deputat Ana Gheorghe, după care dumneavoastră.

Voci din partea stângă a sălii:

Este preşedintele comisiei!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da, da, imediat, dar vă rog să luaţi loc în bancă, domnule preşedinte, să luaţi loc în banca comisiei.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ana Gheorghe (HD):

Domnule preşedinte,

Stimate doamne, stimaţi domni,

Ne aflăm, astăzi, în faţa raportului Comisiei de mediere, şi nu a Comisiei permanente a Camerei Deputaţilor, iar, conform regulamentului nostru şi a prevederilor Constituţiei, Camera are de aprobat sau de infirmat acest raport şi nimic altceva. Pe de altă parte, trebuie să-mi permiteţi să fac un comentariu: Constituţia României, la art.110 alin.1 partea finală, stabileşte că: "în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării - şi accentuez a informării - este obligatorie".

Evident că, în aceste condiţii, autoritatea care elaborează şi execută, şi aici vă rog să acceptaţi sublinierea pe care o fac "elaborează şi execută", deci Guvernul, va trebuie să informeze Parlamentul, respectiv Comisia permanentă, asupra implicaţiilor pe care le are acea iniţiativă în sfera bugetului. dar această informare pentru Parlamentul României este o informare, şi nu este o interdicţie. Noi ne-am obişnuit, până acum, să luăm în considerare aceste informări, sub forma unor puncte de vedere, şi chiar aşa le primim de la Guvern, impropriu numite, în loc de informare, punct de vedere, cu alte cuvinte punerea piciorului în prag.

Aprobarea bugetului de stat, aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat o face Parlamentul, şi nu altcineva. Tot Parlamentul este cel care are capacitatea deplină să producă modificări în plus sau în minus în acest buget, respectând, evident, principiul asigurării surselor pentru orice fel de cheltuială. Dar revenim la ceea ce discutăm: ne aflăm în faza finală a elaborării unui act normativ, la raportul Comisiei de mediere, traseu care implică epuizarea tuturor procedurilor de divergenţe, de aplanare a divergenţelor ş.a.m.d.

Domnule preşedinte,

Sunt convins că noi trebuie să respectăm atât prevederile Constituţiei, cât şi prevederile propriului regulament, şi dumneavoastră aveţi capacitatea şi obligaţia, evident, în acelaşi timp, de a supune acest raport, spre aprobare sau infirmare, Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul preşedinte al comisiei, domnul deputat Pop Leon.

Vă rog.

Domnul Petru Leon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi îngăduiţi să-mi prezint punctul de vedere în legătură cu o aşa-zisă excepţie ce a fost ridicată aici de către un coleg de- al nostru.

În acest domeniu funcţionează cel puţin trei texte, două din Constituţie şi unul din Legea finanţelor publice, în speţă, din Constituţie art.110 şi 137, iar din Legea finanţelor, art.10, care se referă la sursele de finanţare şi la obligativitatea, nota bene, obligativitatea de a solicita o informare Guvernului. Deci Constituţia înscrie această obligativitate de a cere informarea. Că informarea aceasta o să spună că se poate supune spre dezbatere, în Parlament, legea, că sunt resurse, că Guvernul va putea onora, prin buget, cheltuielile pe care această lege le presupune, sau că informarea Guvernului spune că nu este oportun să se pună în discuţia Parlamentului această lege, pentru că nu există finanţare la această lege, nu are importanţă. Deci obligativitatea constă în aceea de a cere această informare. Parlamentul, care este factorul legislativ suprem, nu poate decât să pună în discuţie această lege şi să voteze. Noi nu suntem subordonaţi Executivului, Guvernului, suntem deasupra lor. Voinţa pe care le-o cerem lor, informarea este pur şi simplu consultativă, pur şi simplu formală. Adevăratul decident este Parlamentul României care, în această situaţie, votând în cunoştinţă de cauză, a adoptat această Lege privind pensionarea anticipată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamna ministru Smaranda Dobrescu.

Vă rog.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Deocamdată, am să-mi permit să vorbesc în calitate de deputat, iar dacă dumneavoastră şi colegii îmi vor permite şi vor dori informaţii şi date suplimentare, o s-o fac şi în altă calitate. Deocamdată, aş vrea să comunic colegilor care doresc să-şi păstreze o conduită consecventă faţă de această lege, că, între momentul în care s-a judecat chestiunea, începând cu luna septembrie şi mai apoi, şi momentul februarie – martie 2000, sunt diferenţe mari şi nu aş vrea să vin cu fundamentări, decât dacă îmi veţi permite, într-un capitol special, ci doar să vă spun că, în această perioadă, s-au întâmplat mai multe lucruri: s-au pronunţat cei 4.200.000 de pensionari de asigurări sociale împotriva acestei legi, s-a pronunţat CES-ul, adică Patronatul, Guvernul şi Sindicatele, împotriva acestei legi şi s-a pronunţat noul Guvern Isărescu, la fel, printr-un punct de vedere pe care l-a trimis şi Parlamentului, tot împotriva acestei legi.

Ce s-a întâmplat între timp? S-a întâmplat că resursele sunt considerate în alt fel, fundamentarea bugetului asigurărilor sociale este alta şi, în acest an, în 2000, se prevede o creştere economică. Deci, datele fiind schimbate, îi rog şi pe colegii care doresc, şi e normal să fie aşa, să-şi păstreze o linie egală, să ia în considerare această dinamică a gândirii, şi a datelor, şi a parametrilor şi să accepte cel puţin amânarea discuţiei raportului până când Legea bugetului asigurărilor sociale va trece prin Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Marţian Dan (din sală):

Ad calendas graecas!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim, doamnă ministru.

Domnule Gavra, vă rog.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreşedinte,

Impresia pe care o lasă reprezentanta Executivului, doamna ministru Dobrescu, este că trebuie să amânăm votul la acest raport de mediere. Deci se doreşte, de fapt, amânarea, pentru că sunt, probabil, multe motive, din acest punct de vedere.

Doamnă ministru şi domnule vicepreşedinte, dacă doriţi să-l invităm şi pe domnul Diaconescu, pentru că este prezent la Camera Deputaţilor, solicitarea noastră, a liderilor, la întâlnirea de joi, a fost să vină primul-ministru Mugur Isărescu. Eu, dimineaţă, v-am anunţat, dumneavoastră eraţi obligat să luaţi măsuri să vină primul-ministru, dacă nu, nu discutăm chestiunea. De ce? Şi acum intru pe fond, pentru că suntem la acest raport de mediere. Doamna ministru Dobrescu a transmis un material Camerei Deputaţilor, sub semnătura domnului prim-ministru, care l-a semnat fără să ştie ce semnează, prin care suntem dezinformaţi, Camera Deputaţilor. Şi scrisoarea respectivă ( îmi pare rău că doamna Dobrescu a fost vicepreşedinte la Comisia pentru muncă şi protecţie socială) ne spune că vor fi costuri mari, şi anul viitor, dacă se aplică această lege. Nu, doamnă ministru, aţi fost prezentă când am votat în Parlamentul României Legea pensiilor, care se aplică aşa cum este înscris, de fapt, într-un articol, de la 1 ianuarie 2001. Deci acest act normativ este tranzitoriu până atunci. în acest an se aplică.

Doamna secretar de stat, cu care am şi discutat, are altă opinie, în raport cu dumneavoastră, şi mai ales sub raportul cifrelor, al persoanelor care urmează să beneficieze de prevederile acestei legi şi, mai ales, a sumelor. Domnia sa a spus că sunt 45.000 de persoane şi a spus că are toate datele, a apărut şi la Televiziune, deci şi mass-media a preluat acest lucru, nu 140.000. Discuţiile dintre dumneavoastră ne interesează foarte puţin, dar vrem să ştim care este adevărul: sunt 140.000, cum spuneţi dumneavoastră, sau sunt 45.000, cum spune domnia sa?! În acest context, costurile sunt cu totul altele. Deci grefarea bugetului la 45.000 de persoane este nesemnificativă. La 140.000 de persoane, pe acest an, despre acest buget vorbesc, sigur că este o grefare, probabil, imposibilă pentru dumneavoastră. Numai că, conform procedurilor noastre parlamentare, noi nu avem ce face. Dacă dumneavoastră, Guvernul nu aţi fost prezenţi la dezbateri, e treaba dumneavoastră, nu ne interesează.

Noi v-am cerut punctul de vedere în 30 de zile. Nu aţi trimis punctul de vedere, nu ne interesează dacă mai aveţi punct de vedere! Iniţiativa se află totuşi la Camera Deputaţilor, a fost adoptată, a parcurs şi la Senat acelaşi demers legislativ, a fost adoptată, ne aflăm la mediere, nu se poate stopa demersul legislativ şi procedura legislativă că dumneavoastră sunteţi sau nu sunteţi de acord, ne cereţi sau nu să adoptăm acest act normativ. Dacă noi, astăzi, îl respingem în final ca raport al Comisiei de mediere, urmează cele două Camere să discute această divergenţă, dar nu aveţi dreptul nici dumneavoastră, nici noi nu avem dreptul, care suntem for legislativ, să amânăm dezbaterea acestui raport al Comisiei de mediere. Deci, vă rog să nu mai veniţi cu asemenea chestiuni.

Şi doi. Domnule vicepreşedinte, care este situaţia de domnul prim-ministru nu este aici la ora aceasta? Să vedem, ne convinge, sau dimpotrivă, să votăm sau nu, pozitiv sau negativ, acest raport al Comisiei de mediere. Nu are rost să ne mai certăm aici cu doamna ministru, că nu ştim chestiunea. Dacă este aşa, o chemăm şi pe doamna Marinescu aici şi vă certaţi amândouă eventual, ca noi să stăm să asistăm la cearta dumneavoastră din presă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Doamna ministru Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte, sigur că putem chema toate persoanele cu care eu, în timpul, să spun, zbuciumat al istoriei mele politice, am avut temporare conflicte. Putem să le chemăm pe toate, aceasta nu înseamnă că ministrul nu are date corecte. Ceea ce vreau să spun, pentru exactitate, este că domnul prim-ministru Mugur Isărescu nu a trimis aici o hârtie pe care am făcut-o eu şi şi-a însuşit-o şi a trimis-o, pur şi simplu. Nu. Este vorba despre un punct de vedere al Guvernului, discutat în urmă cu cel puţin o săptămână, semnat în numele Guvernului de prim-ministru şi trimis Parlamentului. Aceasta, pentru corectitudine.

iar în privinţa ideii pe care o are distinsul coleg, domnul deputat Gavra, că la 1 ianuarie nu a intrat în funcţiune noua lege, vreau să-l contrazic. Legea spune că la un an de la promulgare şi, deci, de la publicarea în Monitorul Oficial, intră în funcţiune această lege. Suntem la 1 martie, după cum vedeţi, noi nu am avut nici astăzi posibilitatea de a discuta prezumţia de neconstituţionalitate venită de la Curtea Constituţională din lipsă de cvorum; ea este amânată deja de două luni, deci, în cazul fericit în care noi totuşi, săptămâna aceasta, o vom vota şi o vom vota în aceeaşi variantă cu Senatul, ea ar urma să fie pusă în funcţiune peste fix un an de zile. Ce se poate întâmpla în acest timp, distinse coleg, domnule deputat Gavra? Se poate întâmpla ca foarte multă lume care se califică în zona aceasta de vârstă, tentată de mirajul certitudinii pensiei în contrapartida incertitudinii zilei şi a alternativei şomajului, să se înscrie imediat în şomaj - că ştiţi că se poate face şomaj şi la cerere şi chiar dacă nu este la cerere, se poate face un mic aranjament şi peste fix 9 luni să vină cu un presing puternic asupra sistemului abia înfiripat, al noului sistem public de pensii – şi sunt în termenii legii. Deci, începând de acum 9 luni, plus încă până în aprilie viitor, este tot timpul să intre anticipat la pensie.

Domnule preşedinte, dacă îmi veţi da voie să vorbesc despre cifre şi fundamentări, o voi face în numele Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc şi eu şi invit pe domnul deputat Buzatu pentru a lua cuvântul.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fiindcă doamna ministru Smaranda Dobrescu a adus vorba de istorie aici, am să încerc şi eu să vă fac o scurtă istorie, deşi nu este locul potrivit, a acestei iniţiative legislative al cărei semnatar am fost şi eu.

Deci, iniţiativa a avut un cu totul alt conţinut atunci când a fost introdusă în dezbaterea comisiei, dar, pe parcursul dezbaterii, ea s-a transformat în aşa fel încât în mod practic ea a vizat numai modificarea Legii 2/1995, acordând un beneficiu minor celor care sunt în această situaţie, deci, posibili pensionari, în acelaşi timp introducând nişte restricţii mult mai severe în ceea ce priveşte cuantumul pensiei. Deci, practic ceea ce se pierde, să spunem că prin creşterea numărului de pensionari, se câştigă sau se echilibrează prin faptul că aceste penalizări sunt extraordinar de mari în raport cu ceea ce exista în Legea 2/1995.

Acest lucru ne arată nouă că, de fapt, multe din argumentaţiile acestea care au fost aduse în faţa dumneavoastră în ultima vreme sunt false. În primul rând, s-a discutat foarte mult asupra numărului de pensionari, or, din datele expuse cu multă certitudine chiar de doamna ministru secretar de stat, doamna Simona Marinescu, rezultă că acest număr nu este cel care a fost menţionat în scrisoarea primului-ministru şi că numărul acesta a fost pur şi simplu preluat din câteva interviuri ale doamnei ministru Smaranda Dobrescu, publicate în diverse ziare sau la diverse posturi de televiziune.

Ceea ce este important de ştiut pentru noi în momentul în care vom lua această decizie, pentru că eu cred că nici nu mai poate fi vorba de nici un fel de amânare din moment ce acest lucru nu s-a petrecut la Senat, din moment ce noi avem înscrisă pe ordinea de zi această chestiune, este clar că trebuie să luăm o decizie, fie în favoarea iniţiativei legislative, fie în defavoarea acesteia. Trebuie să avem puterea să ne exprimăm poziţia faţă de această propunere şi faţă de oamenii care sunt posibili beneficiari, fie că acceptăm, fie că nu acceptăm acest raport de mediere.

Ceea ce este clar însă şi foarte important este că se ascunde ceva. O mare parte din acei oameni care sunt menţionaţi în numărul din scrisoare sau din intervenţiile doamnei ministru Smaranda Dobrescu, pot să se pensioneze pe Legea 2/1995, nu-i poate împiedica nimeni, decât dacă doamna ministru sau Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale ar veni acum cu o iniţiativă legislativă prin care să ceară abrogarea Legii 2/1995. Numărul care rămâne, numărul suplimentar este un număr infim în raport cu ceea ce se poate întâmpla pe baza cadrului legal existent în acest moment.

Pentru acest argument, domnule ministru şi stimaţi colegi, eu vă cer să ne asumăm responsabilitatea acestui vot şi să supunem, în forma în care a fost votat de Comisia de mediere, raportul aprobării sau respingerii Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc. Ar trebui să ne asumăm şi responsabilitatea fondurilor. Vă rog, domnul Róbert Ráduly.

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vreau să vă aduc aminte, în special membrilor Biroului permanent, respectiv liderilor grupurilor parlamentare că joi, înainte să se dezbată această procedură în plenul Camerei, un grup parlamentar a cerut o pauză pentru consultări şi în acest răstimp au avut loc consultări cu privire la această problemă. Atunci, joi, în sala Biroului permanent, la propunerea domnului deputat Sassu, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat, cei care am fost prezenţi, membri ai Biroului permanent, respectiv reprezentanţii grupurilor, lideri sau vicelideri am adoptat ca soluţie procedurală pentru problema care o dezbatem acum următoarea: în primul rând să invităm primul-ministru al României, pe domnul Mugur Isărescu pentru a ne explica în amănunt poziţia dumnealui vizavi de această problemă, dincolo de solicitarea aceea care ne-a fost adresată în scris, şi acest lucru, din câte îmi aduc aminte şi putem să vedem stenograma şedinţei respective, a fost agreat chiar şi de domnul vicepreşedinte Mitrea, iar, apoi, dacă reuşeşte să convingă domnul prim-ministru Camera sau nu reuşeşte, deci, după această prezentare a domnului prim-ministru vizavi de această problemă, să aibă loc votul cu privire la problematica în cauză. Eu cred că este momentul ca, în plenul Camerei, această propunere venită cu consensul celor care au participat joi la acea şedinţă, să fie supusă votului şi dacă Camera agreează această procedură, să procedăm ca atare.

Consider că faptul că ieri am putut să pierdem o zi întreagă de dezbateri parlamentare pe o problemă care era caducă din punct de vedere al ei,...

Domnul Marţian Dan (din bancă):

Este părerea dumneavoastră că am pierdut timpul.

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

...astăzi am putea să avem o discuţie deschisă, bărbătească şi sinceră vizavi de această problemă şi nu să o rezolvăm pentru că avem în idee 50.000 sau 150.000 sau 250.000 de potenţiali alegători de o parte sau alta a baricadei, ci, într-adevăr, să o rezolvăm în deplină cunoştinţă de cauză şi să fie o rezolvare dorită de toată lumea.

Mulţumesc domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc şi trebuie luat în considerare că dacă, într-adevăr, ea intră în funcţiune de abia după un an de zile, atât actuala Putere, cât şi Opoziţia trebuie să fie foarte atente cu ce votează în raport cu aceste posibilităţi oferite oamenilor, de pensionare anticipată.

Domnule preşedinte, vă rog, poftiţi. O să dau cuvântul apoi ultimului vorbitor înscris pe lista mea până acum pentru a tranşa până la urmă problema procedural. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ultima vreme vorbim mult, extrem de mult despre această pensionare anticipată. Vreau să menţionez că această instituţie a pensionării anticipate, mai bine zis a pre-pensionării, există de mai multă vreme, respectiv din primii ani de după Revoluţia din '89. Un exemplu în speţă este Legea nr.2 din 1995 care, de asemenea, prevede, este încă în vigoare, că se poate face pensionare anticipată în anumite condiţii.

În virtutea acestui principiu, precum şi a statuării constituţionale că România este un stat social şi are obligaţia în calitate de stat social să întreprindă prin legislaţia pe care o adoptă demersuri sociale, eu doresc să aduc în faţa plenului o situaţie care s-ar putea întâmpla în cazul în care această lege nu ar fi adoptată. Să pornim de la cifra, cel mai des vehiculată, de 150.000 de persoane care s-ar putea încadra în dispoziţiile acestei virtuale legi.

Deci, înseamnă 150.000 de cetăţeni ai României, bărbaţi şi femei, care au 50 de ani, respectiv 55, 25-30 care au depăşit perioada de şomaj şi pe care, dacă nu adoptăm această lege, noi, în calitate de stat social, îi aruncăm în stradă, îi facem muritori de foame. Ei nu mai au nici un fel de posibilitate. Cine mai recalifică sau angajează o femeie sau un bărbat care au peste 50 sau 55 de ani? Nimeni. Deci, aceşti oameni vor augmenta, vor înmulţi numărul celor care stau la colţ de stradă să cerşească, care stau în metrou sau în gări şi care se duc în alte locuri ca să-şi facă rost de o bucată de pâine. Este nepermis, este de neconceput ca un stat social, cum suntem definiţi prin Constituţie, să luăm o asemenea măsură. Aceşti 150.000 de oameni trebuie să aibă pensie, nu să fie muritori de rând pe străzile României.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule preşedinte şi noi vă mulţumim, dar vă rog...

Domnul Dumitru Buzatu (din bancă):

Doresc un drept la replică.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Nu, nu. Este domnul Petru Şteolea înscris la cuvânt. Îmi pare foarte rău, este înscris mai de mult. Vă rog.

Deci, puteţi să faceţi intervenţii dacă o să convenim după pauză. Am rugămintea, domnul Şteolea, ca şi ceilalţi deputaţi, n-am intervenit asupra cuvântului; noi suntem în fază, nu de dezbatere pe fond, ci de a adopta sau nu o procedură. Noi n-am intrat încă în discutarea acestui raport. Evident că prilejul este foarte bun pentru discursul de substanţă politică, dar acestea cred că s-au făcut pe fond la data respectivă şi nici măcar n-am discutat sau n-am deschis dezbaterile acestui raport.

Deci, vă rog să vă referiţi la procedură. Vă mulţumesc. Poftim.

Domnul Petru Şteolea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Logic, normal, în această ipostază, trebuia să fie prezent aici, aşa cum s-a solicitat cu mult timp în urmă, domnul prim-ministru al României. De ce? Fiindcă prin ceea ce s-a exprimat şi s-a indus în opinia publică, de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, a creat o stare totală de ambiguitate, o stare de a se pune semne de întrebare asupra acestui proiect de lege. Cine şi de ce a indus această stare?

Eu zic că s-a indus această stare din momentul în care doamna ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale, împreună cu anumite Asociaţii ale pensionarilor, a căutat să inducă în toată masa pensionarilor din România starea de nesiguranţă în ceea ce înseamnă viitorul pensiilor lor. Adică, dacă aceşti 140.000, aceasta era cifra care era trecută în acea scrisoare pe care am primit-o de la domnia sa, semnată de unii preşedinţi de Asociaţii de pensionari, ar intra în drepturi, deci, ar fi pensionaţi, de fapt, fondurile din bugetul de asigurări sociale nu s-ar mai ajunge şi atunci ar suferi întreaga masă de pensionari din România. Este un lucru anormal, nu s-a venit în acea scrisoare cu cifre concrete, nu s-a venit cu analiză concretă economică la această acţiune. De fapt, eu îmi pun întrebarea dacă totuşi se gândeşte în sensul acesta, atunci de ce nu s-a acţionat în altă manieră atunci când unei părţi din pensionarii României li s-au recalculat pensiile, în mod normal şi drept şi au beneficiat de nişte avantaje logice şi normale, iar o parte n-au beneficiat, nerecorelându-li-se pensiile, nerecalculându-li-se pensiile, atunci de ce n–au fost chemaţi aceşti preşedinţi de Asociaţii de pensionari la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau la Comisia pentru muncă şi protecţie socială când era doamna ministru membru acolo, în aşa fel încât să fi avut proteste şi atunci?

Adică, ce vreau să spun, a induce şi a incita o categorie socială, pensionarii actuali din România, împotriva altei categorii sociale, acei viitori pensionari pe această lege, este un lucru anormal. Tocmai această chestiune face ca să fie nevoie de prezenţa domnului prim-ministru pentru a-şi exprima un punct de vedere clar în această chestiune.

Cifra de la 45.000 până la 140.000 este şi pune semn de întrebare. Mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Bun. Deci, vă rog să sistăm aceste discuţii, mai ales că ele nu au atins latura de procedură, ci, în special, s-a intrat pe fond. În aceste condiţii, doamna ministru Smaranda Dobrescu dacă are ceva de adăugat şi vă voi supune, până la urmă, dumneavoastră, pentru că altă soluţie nu este, nu se conturează alternativa insistentă de a invita pe primul-ministru aici, dacă opinia majorităţii va fi aceasta, va trebui să adoptăm această soluţie aşa cum ea, de fapt, a fost adoptată şi în Birouri.

Doamna ministru, vă rog.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Repet, domnule preşedinte, vă mulţumesc că mi-aţi dat cuvântul. În continuare, voi vorbi tot în calitate de deputat, până când veţi considera, dacă veţi considera, că pot vorbi în numele Guvernului.

Deocamdată aş vrea să-i răspund domnului coleg Şteolea, care probabil că nu cunoaşte, deşi domnul preşedinte Pop cunoaşte, pentru că am fost şi am vorbit despre politica în domeniul ocupării forţei de muncă în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, acum două săptămâni. Şi în această propunere pe care noi o avem, de modificare a Legii şomajului şi vorbim aici de Legea privind ocuparea în muncă, reconversie profesională şi protecţia socială a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, avem stipulat clar că această categorie de persoane defavorizate care se află în dificultate de a-şi găsi un loc pe piaţa muncii vor avea salariul subvenţionat într-un procent pe care îl vom discuta, în momentul de faţă chiar îl discutăm cu CES-ul, cu partenerii sociali în cadrul CES-ului, din cadrul fondului de şomaj.

Fondul de şomaj, în momentul de faţă, deşi este uşor slăbit, nu are slăbiciunea actualului buget al pensiilor. Şi dacă noi, în timp, şi aceasta dorim să o facem, vom transforma politicile asistenţiale pasive de ajutorare a şomerilor, din ce în ce mai mult le vom transforma în măsuri active de căutare a unui loc de muncă şi de favorizare a celor care angajează, atunci, cu aceşti bani, vom putea să subvenţionăm parte din salariile acestor persoane care, într-adevăr, recunoaştem că se află într-o situaţie grea.

Vă rog, stimaţi colegi, să nu preluaţi această idee păguboasă şi incorectă, că Ministerul Muncii incită categorii, să zicem categoria şomerilor împotriva pensionarilor şi invers. Este o realitate vă rog să ţineţi cont de ea. Este adevărat că Legea nr.2 din 1995 funcţionează şi acum, a funcţionat, dar ea s-a născut într-un moment cu totul şi cu totul diferit. În 1995, bugetul asigurărilor sociale înregistra mari excedente. În momentul de faţă nu mai putem să ne acoperim deficitele din 1998, 1999, iar în acest moment noi nu avem încă subvenţii, poate le vom avea, poate nu le vom avea.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu (din bancă):

De ce? Care este motivul?

Doamna Smaranda Dobrescu:

Deci, daţi-mi voie, eu, în calitate de deputat, de om responsabil în cadrul Comisiei de muncă şi protecţie socială, să mă gândesc că nu putem periclita promisa recalculare a pensiilor pentru pensionarii care se află din 1970, din 1980 în plată şi care au încă pensii de 600.000, nu o putem periclita prin intrarea intempestivă şi - despre număr va vorbi poate premierul sau eu, dacă îmi veţi permite - din cauza intrării în zona pensionarilor a unor oameni încă capabili să muncească, încă capabili să se bucure de rezultatele muncii lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim, doamnă ministru.

Am hotărât că sistăm discuţiile. Dacă este nevoie supunem la vot.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu (din bancă):

Cine a hotărât?!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

La replică, în legătură cu ce, domnule deputat? Nu, nu, cine v-a nominalizat ca să cereţi drept la replică?

Domnul Dumitru Buzatu (din bancă):

Domnule preşedinte, dumneavoastră aţi făcut o afirmaţie căreia trebuie să-i dau o replică.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Nu, domnule deputat, puteţi să o faceţi dumneavoastră într-un moment cuvenit în ceea ce priveşte declaraţiile politice, nu o puteţi face acum, conform procedurii, nu v-am nominalizat, dumneavoastră vă simţiţi atins de ceea ce eu am făcut în legătură cu unele consideraţii. Iertaţi-mă, domnule deputat, în aceste condiţii, domnule vicepreşedinte Mitrea, vă cer permisiunea să consult Camera dacă sistăm sau nu aceste discuţii, care, repet, au început înainte de... Pe procedură, domnule Mitrea ? Vă rog să poftiţi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am dezbătut într-o şedinţă, cum s-a şi spus, cu liderii de grupuri parlamentare şi Biroul permanent această chestiune a cererii primului-ministru, cerere pe care dânsul a formulat-o foarte clar, de a se renunţa la această lege. A formulat-o într-un moment în care colegii noştri din diferite grupuri parlamentare au arătat că este dificil din punct de vedere procedural să discutăm această chestiune. Am căzut în acel moment de acord cu toţii că suntem dispuşi să-l ascultăm pe primul ministru, să vedem ce argumente solide are şi împreună cu domnia sa sau după ce domnia sa vorbeşte în sală, fiecare grup parlamentar să ia o decizie.

Nu vreau să intru pe discuţia pe fond, când a fost şi cum a fost deficitar bugetul de asigurări sociale, care vor fi politicile care vor fi aplicate, pentru că am foarte puţină încredere.

Eu constat doar ceea ce constată toată ţara, că în ultimii câţiva ani de zile, toate bugetele excedentare au devenit bugete cu probleme; a scăpat unul, bugetul şomajului, şi înţeleg de la doamna ministru că avem sarcină, în 9 luni de zile, să-l terminăm şi pe acesta.

De aceea, singurul cu care putem sta de vorbă este primul-ministru, să vedem cum gândeşte domnia sa această chestiune din punct de vedere al fondului problemei, urmând ca noi, Parlamentul, să decidem din punct de vedere al procedurii dacă domnia sa ne convinge.

Apare însă, domnule preşedinte de şedinţă, o problemă. Nu putem să-l aşteptăm pe primul-ministru 6 luni sau 3 luni, putem să-l aşteptăm în această săptămână sau să cădem de acord că, până marţi, vom stabili cu dânsul o prezenţă în sală. Nu vine ca să-şi prezinte punctul de vedere, marţea viitoare votăm raportul, aşa cum conştiinţa fiecărui parlamentar, voinţa fiecărui parlamentar decide.

Deci, propunerea mea este ca să stabilim un termen în care primul-ministru poate să vină în faţa Parlamentului, să-l ascultăm, mi se pare firesc, şi după aceea să decidem dacă au apărut alte elemente decât cele care erau în momentul în care legea a fost aprobată, nota bene, cu acordul Guvernului. Şi chiar dacă era alt ministru la Muncă în momentul respectiv, era acelaşi ministru Remeş la Ministerul de Finanţe care a fost de acord cu legea acum o lună jumate şi nu mai este de acord cu legea astăzi. Sunt foarte multe probleme ciudate referitor la acest proiect de lege. Nu, este mult două săptămâni; îl aşteptăm deja de o săptămână. Discuţia a fost săptămâna trecută, miercuri. Eu cred că până marţi putem să-l aşteptăm pe primul-ministru, să vină în faţa Parlamentului, să ne explice ce s-a schimbat atât de grav în poziţia Guvernului referitor la această lege, încât trebuie să o regândim.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Deci, s-a conturat această ipoteză, mie mi se pare şi un lucru corect, nu putem da termen marţi, pentru că marţi probabil avem şedinţă comună, ci în cursul săptămânii, deci în cursul dezbaterilor din săptămâna viitoare, când această lege va fi pe ordinea de zi. Şi supun, până la urmă, acest punct de vedere privind procedura dezbaterii legii în prezenţa primului-ministru consultării Camerei.

Cine este pentru această variantă propusă şi de domnul Mitrea? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Dacă sunt abţineri?

Deci, 6 voturi împotrivă.

Abţineri? Vă mulţumesc.

În aceste condiţii, amânăm discutarea punctului 8 de pe ordinea de zi.

Ne aflăm în faţa situaţiei de a reveni asupra ordinii de zi la pct.1, nu înainte însă de a da un vot final pe care trebuia de fapt să-l dăm la ora 11.30, conform programului nostru. Se referă la un vot final privind proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/99 privind scutirea de plata taxei de reclamă şi publicitate, precum şi a majorărilor de întârziere aferente.

Domnul Acsinte Gaspar (din bancă):

Este o problemă aici.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnilor, iertaţi-mă! Este un lucru de care nu am fost informat la timp, îmi cer scuze în faţa dumneavoastră, trebuia să se pună la punct o procedură care nu a fost pusă la punct, dar ea era sesizată a fi pe ordinea de zi astăzi. Bun.

În aceste condiţii, vă propun o pauză de 10 minute, după care ne întoarcem la pct.1 de pe ordinea de zi care a fost amânat în lipsă de cvorum şi în lipsa preşedintelui de şedinţă. Vă mulţumesc.

după pauză

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Stimaţi colegi, invit secretarii de şedinţă să se prezinte pentru a conduce lucrările în continuare şi şefii grupurilor parlamentare să invite pe toţi colegii în Cameră.

Deci, insist: şefii grupurilor parlamentare să invite pe colegi să ia loc în Cameră, să continuăm lucrările în plen.

Invit pe domnii secretari să ia loc, să ia loc la conducerea acestei şedinţe şi şefii grupurilor parlamentare să invite parlamentarii în sală. Invit pe colegii noştri care se află în alte săli ale Camerei Deputaţilor să revină în sală pentru a intra în discuţiile punctului 1 care l-am amânat la începerea lucrărilor.

Stimaţi colegi,

Vă propun ca discuţia pct.1, cu acordul domnului preşedinte Popescu, pentru a putea să mobilizăm, pentru că îmi dau seama că în acest moment chestiunea este incertă şi noi nici nu putem discuta măcar problema raportului Curţii Constituţionale în legătură cu legea, cu acel art.28 din Legea pensiilor decât în măsura în care avem o reprezentare de 229 de deputaţi în sală.

În aceste condiţii, vă propun să trecem la punctul următor de pe ordinea de zi şi să fixăm ora 14,30 pentru a dezbate acest punct.

Deci, am acordul dumneavoastră. Vă mulţumesc.