Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnii Andrei Ioan Chiliman şi Acsinte Gaspar, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Alexandru Konya-Hamar şi Vasile Miclăuş, secretari.*

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi, 2 noiembrie 1999, a Camerei Deputaţilor.

În prima parte a şedinţei, cea destinată intervenţiilor, s-a înscris un număr destul de mare de colegi.

Îi dau cuvântul domnului deputat Dorin Vataman, se pregăteşte domnul deputat Adrian Gheorghiu.

Domnul Dorin Vataman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Marţi, 19 octombrie, a avut loc la Crevedia un eveniment foarte emoţionant şi peste care s-a trecut foarte uşor: deschiderea anului universitar pentru studenţii români trăitori în spaţii româneşti aflate în afara actualelor graniţe ale ţării. Este o a treia serie, aşadar, o realizare a actualei guvernări, dar care, în acest an, şi-a dublat numărul, ajungând la 400 de studenţi. 400 de studenţi veniţi din nordul Bucovinei, din Ţinutul Herţa, din Transnistria, din Basarabia întreagă, inclusiv din sudul său, de pe Valea Timocului, din Voivodina, din Slovacia Inferioară, precum şi din Ungaria.

Manifestarea a început prin intonarea imnului naţional de către întreaga asistenţă, urmată de o slujbă religioasă. A fost intonat imnul în întregime, studenţii dovedind că ştiu toate strofele, ruşinând pe unii din cei prezenţi şi care sunt cetăţeni ai acestei ţări.

Au salutat noua serie de studenţi reprezentanţi ai Preşedinţiei, Guvernului, oficialităţi ale judeţului Dâmboviţa, cadre didactice, parlamentari, absolvenţi.

Imaginea amfiteatrului, plin până la refuz de tineri vizibil entuziaşti nu putea să nu îţi umple sufletul de bucurie şi de tonică nădejde.

Din păcate, această manifestare minunată nu a captat deloc atenţia presei, deşi o merita cu prisosinţă. Probabil presa, aceasta "a patra putere în stat", a socotit că astfel de ştiri nu fac obiectul atenţiei publicului larg, că cititorii preferă doar diferite scenarii de rupere iminentă a ţării. Posibil, dacă avem în vedere strâmba educaţie ce ni s-a făcut în timpul regimului comunist, care la noi a fost, în mod paradoxal, şi naţionalist.

Dar cred că presa trebuie să aibă şi un rol de educare a populaţiei în spiritul adevăratului patriotism, iar manifestarea pe care am adus-o în faţa dumneavoastră se putea constitui într-o adevărată lecţie de patriotism, o lecţie menită să inducă publicului consumator de media un reconfortant sentiment de siguranţă că aceşti tineri, odată întorşi pe meleagurile natale, vor contribui la oprirea deznaţionalizării românilor de acolo. Şi, de ce nu, o lecţie care să ne dea imboldul corect de a contribui prin acţiunea noastră la redeşteptarea conştiinţei naţionale a românilor aflaţi în afara actualelor frontiere. O lecţie care să minimalizeze demersul acelora ce socotesc că măsura patriotismului este dată de greutatea înjurătorilor adresate alogenilor. Vă mulţumesc. (Domnul deputat Petre Ţurlea aplaudă.)

Domnul Petre Ţurlea (din sală):

Este foarte bună intervenţia, m-a surprins, deşi e de la majoritate!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Adrian Gheorghiu, se pregăteşte domnul deputat Nicolae Leonăchestu.

Domnul Adrian Gheorghiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia de astăzi are titlul: "Teama de viitor".

Liderii PNL, prin vocea vicepreşedintelui Paul Păcuraru, văd în programul politic al principalului partid din opoziţie un pericol pentru ţară, în eventualitatea în care rezultatul înregistrat în ultimele sondaje s-ar materializa la alegerile parlamentare din anul 2000. Paul Păcuraru atrage agenţia asupra pericolului care pândeşte ţara dacă PDSR şi domnul Iliescu ar câştiga puterea. Păcuraru, analizându-ne oferta politică, a ajuns la concluzia că PDSR se va orienta spre est, urmând o integrare a României în spaţiul C.S.I.

Domnule senator şi vicepreşedinte PNL, decât să faceţi astfel de afirmaţii la adresa PDSR şi a domnului preşedinte Iliescu, mai bine aţi reciti Contractul cu România, cu care aţi minţit poporul, şi v-aţi reaminti promisiunile făcute pentru binele acestui neam. Citiţi oferta PDSR rând cu rând şi nu printre rânduri, aşa cum vă învaţă mentorul dumneavoastră, domnul Diaconescu, astfel veţi înţelege esenţa mesajului nostru: România poate şi trebuie să-şi afirme capacităţile şi voinţa de a fi în continuare un factor de stabilitate în zonă, un partener credibil şi respectat la nivelul comunităţii internaţionale.

În strategia de politică externă, se va practica o abordare deschisă spre toate orizonturile. În acest context, se va acorda atenţie şi relaţiilor cu statele din fostul spaţiu sovietic şi în mod firesc cu Rusia, considerând că evoluţia democratică din această zonă este importantă pentru pacea şi stabilitatea globală.

Nu uitaţi că au trecut 3 ani de la alegeri şi oamenii au termen de comparaţie între ce a fost până în noiembrie ’96, ce este în prezent şi ce poate fi în ultimul an de guvernare al Convenţiei. Masele nu mai pot fi manipulate, aşa cum aţi făcut la precedentele alegeri. Oamenii, care au ajuns la limita suportabilităţii, au înţeles ce înseamnă Guvernarea CDR-UDMR-PD.

Cu ce sunt vinovaţi pensionarii, care au muncit cinstit la construirea acestei ţări, ca astăzi să nu se bucure de liniştea ultimilor ani din viaţă? Cu ce sunt vinovaţi studenţii, care trebuie să îndure mizeria şi frigul din cămine şi amfiteatre? Cu ce sunt vinovaţi tinerii, care nu-şi găsesc un loc de muncă, un mod cinstit de existenţă?

Aţi restructurat economia prin lichidare şi concedieri, clientelismul politic l-aţi ridicat la rang de lege şi mai aveţi tupeul să vă adresaţi unei naţiuni flămânde, mai sărace pe zi ce trece, fără dreptul elementar şi civic la igienă! Vreţi să fie pătrunşi de semnalul penelist că îi aşteaptă dezastrul! Ce poate fi mai rău decât răul pe care ni l-aţi făcut? Nu vă este teamă pentru popor şi naţiunea română, ci pentru binele dumneavoastră, pe care simţiţi că-l pierdeţi, pentru comisioanele pe care nu le mai puteţi primi, pentru afacerile necurate, care vor face să nu mai dormiţi liniştiţi în paturile dumneavoastră călduţe! Acesta este adevărul de care fugiţi!

Aţi confundat schimbarea cu distrugerea, aţi falimentat economia prin managementul aşa-zişilor specialişti, aţi sărăcit populaţia cu bună ştiinţă, aţi vândut până şi onoarea de a fi român! Cine vă dă dreptul să vă bateţi joc de neamul românesc? Ne-am săturat să tot mergem în genunchi pentru promisiuni deşarte ale Occidentului! Mândria românului se opreşte la porţile Cotreceniului, acolo unde epoca geologilor se află spre final.

Pentru tot ceea ce aţi făcut, veţi fi judecaţi de istorie, care nu dispune de ordonanţe de urgenţă menite să vă ierte păcatele şi blestemele acestui popor. Dacă aţi procedat bine sau rău, naţiunea va decide.

Oferta PDSR vă dă fiori dumneavoastră şi apropiaţilor dumneavoastră, şi nu unui popor, ce a ajuns la limita răbdării. Oferta este a noastră, iar trecutul al dumneavoastră. Oare de ce vă este teamă?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăşit cele 3 minute.

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu, se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea. O să am rugămintea să vă încadraţi în cele 3 minute regulamentare, pentru că sunt foarte mulţi colegi înscrişi pe listă şi nu aş vrea să rămână pentru şedinţa următoare. Aveţi cuvântul!

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 26 octombrie 1999, marea noastră poetă şi luptătoare pentru Unire, Leonida Lari, a împlinit 50 de ani de când a respirat pentru prima dată aerul Basarabiei martirizate sub cisma ocupaţiei ruse. Este cazul să-i urăm "La mulţi ani", cu sănătate şi cu mari realizări în toate planurile de exprimare a puternicei sale persoanlităţi. Ne-am făcut o datorie creştinească în a-i organiza festivitatea de omagiere a celor 50 de ani de viaţă, de creaţie poetică şi de zbucium pentru idealul naţional.

Am avut ocazia, cu acest prilej, să constatăm statutul intelectualului basarabean credincios neamului nostru, istoriei şi limbii române. Ne-a fost dat să constatăm conul de umbră în care, de 3 ani încoace, a fost aruncată intelectualitatea basarabeană, care mai speră şi mai luptă pentru revenirea Basarabiei la trupul ţării.

Incriminaţi de alogenii din spaţiul dintre Prut şi Nistru de aşa-zisă "trădare", intelectualii basarabeni au căutat şi caută în România sprijin pentru speranţa lor.

Sunt obiect al jocurilor politice şi la ei acasă şi aici, unde mulţi dintre noi i-au privit cu reţinere nejustificată şi i-au ignorat pentru culoarea lor politică. Mihai Prepeliţă a cerut o cameră unde să doarmă şi actuala Putere nu s-a uitat la el. Eugeniu Grebenicov, specialist în computere, a căutat aici un loc de muncă şi toţi l-au respins. Redactorii de la publicaţia "Florile dalbe", în frunte cu Eudochia Verdeş, cer ajutor pentru a mai putea flutura steagul unirii în mijlocul tinerei generaţii şi nimeni nu-i aude, cei avizaţi fiind preocupaţi de plimbările lor prin lume.

Prea Sfinţia Sa Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul plaiurilor, nu a primit în ultimii 3 ani ajutorul trâmbiţat. Biserica noastră din Basarabia a primit în perioada 1992-1996 un ajutor remarcabil; aşa ceva i s-a refuzat după alegerile din 1996.

Leonida Lari face eforturi supraomeneşti ca să asigure apariţia publicaţiei "Glasul naţiunii", cu un grup de intelectuali inimoşi ca Anatol Ciocanu, Vasile Năstase, Gheorghe Vodă, Ion Proca etc., mereu în aşteptarea măruntelor lor salarii, care nu ajung niciodată la timp.

Mai au oare curajul guvernanţii de astăzi ca să privească în ochi intelectualii basarabeni, pe care i-au tratat cu aroganţă europenistă, de pe poziţiile aşa-zisului "elitism supranaţionalist"?

Are cineva dreptul să decidă, în numele nostru, marginalizarea intelectualităţii unioniste din Basarabia pentru ipotetice avantaje politice de conjunctură?

De ce guvernanţii de azi nu aud apelul tulburător al marii noastre poete Leonida Lari, din celebra sa poezie "Fratelui român": "Când ardem ca nişte făclii/ De nevândut în gară,/ Când nu umblăm cu viclenii/ Pentru popor şi ţară/ Atunci, te umple de divin/ Ia-n piept şi sârmi ghimpate,/ Nu da, române, în român/ Nu da, că-ţi este frate!"

Vine un timp al bilanţului şi este dureros faptul că guvernele de după 1996 au ignorat situaţia grea în care trăiesc şi luptă intelectualii din Basarabia. Ba, mai mult, ei au fost loviţi dureros în speranţa lor şi acest fapt eu nu-l pot accepta şi nici uita.

Glasul meu de protest faţă de acest tratament antiromânesc se asociază celui al poetei: "Atunci, m-auzi, nu fi un spân/ Şi nu lucra din spate,/ Nu da, române, în român/ Nu da, că-ţi este frate!" (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Ţurlea, se pregăteşte domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Pe 18 iunie 1932 şi pe 21 iulie 1932, Guvernul Vaida Voevod, al PNŢ-ului, a transmis Societăţii Naţiunilor 2 scrisori, solicitând asistenţă tehnică pentru ameliorarea situaţiei economice şi financiare a României. Aşadar, guvernul ţărănist de atunci cerea instituirea unui control internaţional, punerea ţării sub tutelă.

Comisia de experţi condusă de Charles Rist a impus:

1. Economii severe în toate dmeniile.
2. Concedieri masive în instituţiile de stat.
3. Restrângerea plăţii salariilor.
4. Anularea unor legi cu caracter social, ca Legea conversiunii datoriilor agricole.

Deşi erau împotriva interesului naţional şi reprezentau o gravă ştirbire a suveranităţii României, aceste cereri au fost acceptate de către Guvernul PNŢ. Mai mult, acesta se angaja ca orice reformă preconizată să fie făcută doar cu avizul prealabil al comisarului Charles Rist!

După tratative la Geneva, acordul a fost încheiat în ianuarie 1933. Este cunoscut în istorie sub denumirea de "Planul de la Geneva".

Trădarea intereselor României de către PNŢ a produs mari frământări sociale, chiar în interiorul partidului. Respectiv, s-a creat un curent ostil, care a generat dizidenţa lui Grigore Iunian. Noul guvern, format de Partidul Naţional Liberal, a anulat acordul infam din 1934. Este un moment pozitiv în istoria Partidului Naţional Liberal.

După 77 de ani de la acest nefericit moment din istoria României, reajuns la putere, PNŢ este gata să accepte din nou un plan de punere a ţării sub tutela internaţională. Prin vocea Comisarului european pentru extindere, s-a făcut României propunerea de instituire a unui "directorat internaţional", care să o conducă. Şi PNŢ-ul l-a acceptat...

Aşadar, România, sub un prim-ministru ţărănist, a renunţat din nou la o parte a suveranităţii sale naţionale, pentru ca prăbuşirea generală în care ne-a adus guvernarea ţărănistă să fie stopată. Este o recunoaştere clară din partea Convenţiei Democrate că cei 15.000 de specialişti ai ei, cu care a înşelat alegătorii în 1996, sunt nişte nulităţi! Ei au adus România în deplorabila stare actuală şi, dorind să se menţină la putere cu orice preţ, pentru a fura în continuare din averea statului, acceptă pierderea independenţei ţării! De remarcat faptul că primul, primul care şi-a manifestat entuziasmul pentru acest plan a fost domnul Mircea Ciumara, unul din liderii PNŢCD, fost ministru, vinovat în cel mai înalt grad de situaţia în care s-a ajuns.

Am făcut şi altă dată, de la această tribună, o paralelă între guvernările ţărăniste din 1928-33 şi cea de astăzi. Şi atunci, şi acum, au provocat acelaşi dezastru general, aceeaşi corupţie majoră, aceeaşi lipsă desăvârşită de inteligenţă în conducerea ţării. Acum, se adaugă şi ultima verigă de asemănare: renunţarea la o parte din suveranitatea naţională!

Guvernele ţărăniste din 1928-33 şi guvernul ţărănist de azi sunt la fel: incapabile, corupte şi lipsite de patriotism! De aceea, doamnelor şi domnilor, vor mai trece încă 77 de ani, până va mai ajunge PNŢ în fruntea României. Mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu, se pregăteşte domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Construirea viitorului României întâmpină înverşunate ostilităţi, care îşi au originea în apropiatul trecut comunist, un trecut împletit, într-o imbecilitate şi răutate criminală, care a rămas într-o luptă pe viaţă şi pe marte cu vederile anticomuniste, cu tot ceea ce ar putea duce la decomunizare. Reconstrucţia ţării va continua să bată pasul pe loc, atâta timp cât nu se va arăta clar şi real ce s-a întâmplat cu poporul român după al doilea război mondial, anume prăbuşirea aproape completă a civilizaţiei tradiţionale româneşti, atâta timp cât se va trece cu vederea peste ceea ce a însemnat comunismul pentru poporul român.

De remarcat că cele mai virulente forme ale împotrivilor la reconstrucţia ţării şi readucerea ei la normalitate se întâlnesc tocmai în structurile superioare ale societăţii. Întreaga istorie a ostilităţilor la reconstrucţie este opera celor din osatura comunisto-securistă, care sunt legaţi de construcţia colectivului, de neacceptarea reconstituirii adevărului istoric şi, în general, de amoral.

Aşa se face că în timp ce vrem să ne luăm revanşa faţă de un trecut comunist, pe care îl negăm cu putere, nimeni, încă, nu se arată capabil să-i opună ceva viabil, demn de încredere şi consideraţie generală, totul învârtindu-se într-un obscurantism în care, în loc de o politică activă de refacere a ţării, structura instituţională democratică a statului nu este capabilă să fie operaţională. Structura instituţională a statului este penetrată de mulţi politicieni egocentrici, care vor să facă o carieră politicianistă indiferent de preţ, politica lor fiind copleşită de cinisme, vanităţi exacerbate şi coliziuni de orgolii, locul convingerilor ideologice fiind luat de blocajul de ostilităţi comunisto-securiste şi de înrolările în politica de parvenire iminentă. Reconstrucţia democratică a ţării nu este posibilă atâta timp cât democraţia de azi continuă a fi paradisul foştilor de ieri şi, în plus, mulţi neaveniţi ocupă locuri de importanţă majoră în stat, pe criterii de tovărăşie, de rudenie ori de afiliere politică conjuncturală.

Analizând toate aceste aspecte, se poate trage concluzia că, până când cetăţenii nu se vor maturiza sub aspect politic, nu se poate avea clasa politică validă de care ţara are imperios nevoie pentru reconstrucţia sa. Numai o asemenea maturizare poate desprinde România din obscuritatea tenebroasă a paternalismului comunist. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Popa, se pregăteşte domnul deputat Tănase Tăvală.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sugestia, propunerea sau, cum să-i mai spunem, intenţiile anunţate de Comisarul european Gunter Verhengen, având în vedere situaţia gravă a României, de a se constitui un Grup director pentru România, compus şi din reprezentanţi ai Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale, ridică multe întrebări, după cum urmează:

1. Realitatea de obligă să fim de acord cu diagnosticul pus de comisarul european.
2. Situaţia României este foarte gravă, iar responsabilitatea, deşi aparţine în primul rând puterii care a câştigat puterea după 1996, ea trebuie extinsă şi la nivelul tuturor celor care au exercitat puterea după revoluţia din 1989.

Pe de altă parte, punerea în practică a unei asemenea intenţii înseamnă descalificarea clasei politice post-revoluţionare în ansamblul ei, la examenul guvernării reale. În ciuda existenţei multor argumente, în această direcţie, este de natură să pună sub semnul întrebării necesitatea şi legitimitatea socio-economică, nu politică, a instituţiei guvernării a României. Dar a refuza din start asistenţa marilor organisme internaţionale înseamnă a perpetua colapsul şi a închide în faţa României uşa progresului, dezvoltării economice şi sociale.

Este o alegere extraordinar de riscantă şi de gravă responsabilitate pentru toţi cei care conduc astăzi destinele României. Din păcate, nu există compromis, pentru că presiunea economică, socială este formidabilă, iar zona politică nu mai apare ca o supapă capabilă să aspire şi să atenueze tensiunea din zona condiţiei de viaţă de fiecare zi, de supravieţuire a milioane de oameni.

De aceea, Alianţa pentru România consideră că această propunere este expresia incapacităţii Guvernului actual de a gestiona cerent şi eficient reforma, de a-şi onora la timp obligaţiile pe care şi le asumă faţă de organismele financiare internaţionale şi faţă de Uniunea Europeană. Soluţia propusă reflectă, în esenţă, o reacţie logică în faţa situaţiei grave în care se află economia României după 10 ani de tranziţie, ca urmare a exercitării unor guvernări incapabile: să asigure definirea clară a unor opţiuni economice şi sociale pe termen scurt, mediu sau lung, prin strategii de dezvoltate consistentă şi realistă; să clarifice problemele proprietăţii şi restituirilor; să asigure legi adecvate, care să implementeze efectiv instituţiile economiei de piaţă şi deschiderea spre dezvoltarea de tip capitalist şi în concordanţă cu rigorile Uniunii Europene; atragerea investitorilor străini şi dezvoltarea capitalului autohton.

Alianţa pentru România consideră, însă, că elaborarea unei strategii de dezvoltate naţională trebuie să fie, în primul rând, apanajul specialiştilor români, al forţelor politice din ţară şi aceasta trebuie să vizeze în esenţă stoparea declinului economic şi relansarea economiei, oprirea procesului de sărăcire a populaţiei şi integrarea în Uniunea Europeană. Alianţa pentru România consideră că aceste exigenţe elementare vor putea fi atinse numai după alegeri, când România va beneficia de forţe politice noi, democratice, reformatoare şi responsabile, capabile să asigure promovarea interesului naţional, în contextul nevoilor de integrare a României în structurile europene.

Stadiul actual al relaţiilor României cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, atitudinea dictatorială a acestor organisme faţă de ţara noastră, ca şi condiţiile angajării de noi împrumuturi ar trebui să facă de urgenţă obiectul unei ample dezbteri şi analize în Parlamentul României. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Tănase Tăvală, se pregăteşte domnul deputat Napoleon Antonescu. Am rugămintea să nu depăşiţi cele 3 minute, pentru că vor fi colegi care nu vor putea să ia cuvântul!

Domnul Tănase Tăvală:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În intervalul 28-30 octombrie a.c., a avut loc la Timişoara a VII-a Conferinţă a regiunilor europene frontaliere. Conferinţa a fost organizată de Consiliul Europei, de Congresul puterilor locale şi regionale din Europa şi de către Consiliul judeţean Timiş. Ea a dezbătut stadiul actual al colaborărilor transfrontaliere şi posibilităţile de integrare pe orizontală a ţărilor europene, pe calea demersurilor în apropierea dintre regiuni. La lucrările conferinţei au participat aproximativ 150 de personalităţi politice, înalţi funcţionari europeni şi experţi de pe întregul continent, inclusiv din ţara noastră.

Importanţa evenimentului derivă din valoarea tematicii propuse spre dezbatere şi din prestigiul personalităţilor de prim rang participante. Menţionăm dintre aceste personalităţi, cu precădere, pe: domnul Ioan Valde, Preşedintele Asociaţiei regiunilor europene frontaliere; domnul Hans Cristian Krueger, Secretarul General Adjunct al Consiliului Europei; domnul Janos Pereny, Vicerepeşedintele Comisiei ministerelor a Consiliului Europei; domnul Cefded Akali, Vicerepeşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi domnul Martinez Casan, Preşedintele Comisiei pentru autorităţi regionale şi locale din cadrul A.P.C.E. şi personalităţi politice române din Bucureşti, Timişoara şi alte localităţi ale ţării. Lucrările au fost deschise de către domnul Petre Roman, Preşedintele Senatului României.

Evenimentul ce a avut loc la Timişoara a marcat recunoaşterea efectului colaborării transfrontaliere ca modalitate de integrare europeană la nivele locale şi regionale. Consiliul Europei a încurajat iniţiativa organizării de conferinţe regionale frontaliere, în scopul accelerării procesului de construcţie europeană, respectând tiparul creării relaţiilor dintre ţări pe baza colaborării durabile.

Tradiţia organizării acestor conferinţe îşi are începutul în anul 1972, la Strasbourg, reuşind să se constituie, până la această dată, 150 de regiuni transfrontaliere, dintre care 3 în România şi, în curs de constituire, cea de a patra. Euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, cum se numeşte, "D.C.M.T.", a fost apreciată ca model de implementare a pactului de stabilitate în Europa, cu rol în armonizarea intereselor regionale şi întărirea păcii în Balcani. Specificitatea acesteia a fost remarcată prin faptul că Regiunea Voivodina, partenerul iugoslav, nu îşi poate valorifica statutul de membru al euroregiunii, din cauza contextului actual internaţional.

În lucrările conferinţei s-a accentuat rolul cooperării transfrontaliere, al subsidiarităţii şi parteneriatului, al frontierelor vechi şi noi, al minorităţilor în zonele de contact între state, în scopul întăririi coeziunii Europei. Un aspect sensibil şi temeinic abordat a fost problema vizelor, în cazul extinderii Uniunii Europene, între statele membre şi statele candidate. Este o discriminare care continuă, în cazul României, fără temei justificat.

În rezoluţia adoptată la încheierea lucrărilor conferinţei, s-a menţionat, printre altele, necesitatea ratificării Acordului european din 1957, privind libera circulaţie a persoanelor în spaţiul statelor membre ale Consiliului Europei, precum şi eliminarea obstacolelor legislative şi administrative care mai persistă şi care împiedică dezvoltarea cooperării transfrontaliere.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăişt 3 minute!

Domnul Tănase Tăvală:

Municipiului Timişoara i s-a recunoscut vocaţia europeană, prin înmânarea primarului Gheorghe Ciuhandru a Drapelului de onoare al Consiliului Europei, pentru eforturile de promovare a valorilor europene şi a proceselor de integrare europeană. Este speranţa şi credinţa concetăţenilor înţelepţi şi de bunăcredinţă că frontierele în mileniul al treilea nu trebuie să mai fie bariere în relaţiile dintre ţările continentului în care trăim. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Napoleon Antonescu, se pregăteşte domnul deputat Sever Meşca.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am intitulat declaraţia de astăzi: "Învăţământul: prioritate naţională sau dezastru naţional?"

După cum vă este cunoscut, imediat după începerea anului şcolar şi, mai apoi, a celui universitar, învăţământul românesc de toate gradele s-a confruntat cu o serie de probleme extrem de dificile, legate în general de subfinanţarea cronică a acestuia şi nu numai. Vezi criza manualelor alternative, centralismul introdus de Ministerul Educaţiei Naţionale prin avalanşa de ordine şi note, încercarea de încălcare a autonomiei universitare ş.a. Nici rectificarea făcută bugetului nu a rezolvat problemele financiare, deoarece, după calculele noastre, confirmate de MEN, lipsesc încă 2.100 de miliarde de lei pentru a se asigura cel puţin la limită finanţarea de bază.

În prezenta declaraţie, nu am să reiau cunoscutele argumente prezentate anterior, privind gradul inadmisibil de degradare a învăţământului din toate punctele de vedere. În mod concret, am să mă refer la situaţia învăţământului superior din România.

De la început trebuie arătat foarte clar că sunt alocate pentru finanţarea de bază, reparaţii curente şi capitale, burse, subvenţii pentru cămine şi transport, sume cu mult sub minimul necesar, ca să nu mai vorbim de dotări, pentru care nu s-a alocat practic nimic de la bugetul de stat. În aceste condiţii, studenţii din toată ţara au trecut la forme de protest, inclusiv sub formă de grevă generală, solicitând Guvernului să trateze învăţământul, într-adevăr, ca prioritate naţională, prin alocarea sumelor de la buget în limita a 4% din PIB şi cerând, în esenţă, suplimentarea alocaţiilor pentru burse, de la 140 de mii la 200 de mii de lei, mărirea subvenţiei pentru cămine şi reducerea cheltuielilor de transport cu 50%. Cereri absolut justificate şi sprijinite de majoritatea cadrelor didactice, deoarece numai aşa se pot compensa cât de cât creşterile aberante de preţuri şi se vor acoperi cumva marile cheltuieli suplimentare care au apărut.

Trebuie arătat că şi recenta şedinţă a Consiliului naţional al rectorilor de la Sibiu, din 25 octombrie, a analizat în special aceleaşi probleme legate de finanţarea universităţilor, considerând că aceasta trebuie să se realizeze cel puţin la nivelul prevederilor din contractele instituţionale şi complementare semnate cu MEN, deoarece, altfel, în luna noiembrie există riscul încetării totale a activităţii universităţilor. De asemenea, CNR a înaintat un material în acest sens Camerei Deputaţilor, Senatului, Guvernului şi Preşedinţiei ţării, cerând sprijinul acestor instituţii pentru rezolvarea situaţiei critice existente.

În acest context, CNR a apreciat că cererile studenţilor sunt pe deplin justificate şi le sprijină în totalitate. Ba, mai mult, se apreciază că la mişcările studenţeşti de acum se vor adăuga şi cele ale personalului didactic, care, ca şi studenţii, a fost de prea multe ori păcălit prin declaraţiile demagogice şi protocoalele semnate de Guvern, dar niciodată respectate.

Şi de această dată, se aplică tactica tragerii de timp şi a încercărilor de dezbinare a studenţilor şi cadrelor didactice, pentru a abate atenţia de la gravele probleme cu care se confruntă şcoala, precum şi pentru a nu se angaja concret în rezolvarea problemelor solicitate.

Deşi înţeleg situaţia grea în care se află economia, adusă, însă, în această situaţie de actualii guvernanţi, este de neînţeles de ce învăţământul, ca şi cultura, ştiinţa şi altele, sunt tratate cu atâta desconsiderare, în timp ce, cu o neruşinare crasă, se stabilesc salarii aberante pentru cei care distrug şi jefuiesc economia ţării? Cred că Guvernul trebuie să traseze şi să rezolve cerinţele pe deplin justificate ale cadrelor didactice, studenţilor şi elevilor, deoarece, altfel, se va ajunge în situaţia extrem de gravă, care poate să perturbe substanţial învăţământul sau chiar să ducă la îngheţarea anului şcolar, respectiv, a celui universitar. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Sever Meşca, se pregăteşte domnul deputat Mihai Drecin.

Domnul Sever Meşca:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Încă de la înfiinţare, Partidul România Mare a analizat în mod sistematic şi cu seriozitate deciziile economice, de politică internă şi de politică externă ale guvernelor care s-au perindat la conducerea ţării. Ataşat sincer ideii de apartenenţă a României la marea familie a ţărilor europene, de apartenenţă a poporului nostru la spaţiul civilizaţiei occidentale, Partidul România Mare s-a exprimat în favoarea procesului de integrare în structurile euroatlantice, inclusiv în NATO. În acelaşi timp, fidel doctrinei sale, doctrina naţională, Partidul România Mare a pus pe primul plan întotdeauna interesul naţional. În judecarea oricărui fapt relevant pentru viaţa românească, Partidul România Mare porneşte de la identificarea interesului naţional.

Veţi fi, desigur, de acord cu noi că marile democraţii occidentale se raportează întotdeauna, în toate deciziile guvernelor respective, la propriile interese.

Nu ni se poate cere nouă, românilor, permanent să identificăm, pentru a le menaja, fie interesele americane, fie pe cele germane, fie pe cele britanice, japoneze, ruseşti sau chinezeşti, şi să uităm sau să neglijăm interesele româneşti. Este ceea ce se petrece în România de aproape 10 ani de zile. În numele unui aşa-zis spirit european, suntem puşi în faţa celor mai curioase decizii şi admitem cele mai inadmisibile intervenţii în guvernarea societăţii româneşti.

Este clar că alianţa curioasă instalată în noiembrie 1996 la guvernarea ţării a câştigat alegerile în urma suprapunerii a două efecte: efectul guvernării precedente şi efectul minciunii electorale.

Este clar că printre cei 15 mii de specialişti care ar fi urmat să conducă societatea românească spre bunăstare cu greu a-i putea găsi o mân㠖 două de oameni pregătiţi, pricepuţi şi integri.

Noi, Partidul România Mare, am acuzat încă de la jumătatea anului 1997 incapacitatea Guvernului Ciorbea; noi am identificat şi marile erori de guvernare, unele de-a dreptul criminale, cărora le-a căzut victimă avuţia naţională în timpul Guvernului Vasile.

Ceea ce afirmăm noi de 3 ani de zile a devenit în sfârşit clar şi pentru observatorii politici occidentali cei mai avizaţi care, prin gura şi prin scrisul comisarului european Gunter Verheugen, ne propun să ne ajute cu o comisie.

Cu grijă să nu trezească nici o suspiciune, corul lăudătorilor oficiali se entuziasmează atunci când ar trebui să plângă. În faţa celei mai semnificative dovezi de dispreţ pentru un guvern incapabil să conducă propria ţară, lăudătorii aplaudă tâmp.

Nu, domnilor colegi, când cineva ne spune în faţă că nu ne descurcăm deloc, că nu avem datele pentru admiterea într-un club select, că trebuie să stăm la domiciliu forţat sub supravegherea unor gardieni atoateştiutori şi atotputernici, nu avem motive de glorie şi bucurie.

Noi ne pierdem suveranitatea zi de zi cu orice compromis pe care îl facem în procesul de exercitare a puterii şi în procesul decizional. Iar când spunem suveranitate ne referim la sensul cel mai propriu al termenului, aşa cum apare el în cele mai prestigioase dicţionare. Iată ce spune dicţionarul Larousse, de exemplu, suveranitate înseamnă "puterea supremă recunoscută a statului, care implică exclusivitatea competenţei sale pe teritoriul naţional şi independenţa sa în plan internaţional, unde nu este limitat decât de propriile sale angajamente".

Pentru noi este clar că suveranitatea naţională este ameninţată în primul rând datorită incompetenţei actualilor guvernanţi, în al doilea rând, datorită unor ofensive ale instituţiilor europene care, chiar onorabile fiind şi simboluri de bunăstare, sunt totuşi străine de România şi afectează suveranitatea naţională.

Iată de ce se impune ca, prin mijloacele puse la dispoziţie de democraţie, să se ajungă la schimbarea actualei guvernări cu una nouă, o guvernare proaspătă, competentă, necompromisă, având drept stindard doctrina naţională şi drept instrument de lucru o înaltă competenţă profesională.

Cu cât se va produce mai curând o astfel de schimbare, cu atât va fi mai bine pentru ţară şi pentru procesul său de integrare în instituţiile europene, pentru că noi trebuie să aducem în comunitatea europeană valorile, munca şi competenţa noastră, nu conformismul, lichelismul şi cerşetoria noastră.

Aşteptăm ca actualii guvernanţi să recunoască şi de iure ceea ce au recunoscut de facto – că nu ştiu şi nu pot să guverneze România asumându-şi total consecinţele.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Drecin.

Se pregăteşte domnul deputat Octavian Bot.

Domnul Mihai Drecin:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La sfârşitul săptămânii trecute, aflându-mă în teritoriu la Oradea, m-am reîntâlnit cu o mai veche cunoştinţă, ofiţer de carieră, acum proaspăt locotenent-colonel al Armatei Române.

La întrebarea de rigoare, oarecum banală, "Ce face Armata Română?" mi-a dat, pe fondul unui zâmbet trist, un răspuns la fel de trist: "Zicem că face foarte bine, ca să nu afle duşmanii că face foarte rău.".

Starea precară a Armatei Române din ultima vreme este de notorietate publică; ea răzbate din când în când din paginile presei responsabile faţă de destinul naţional, din atitudinile pe care le iau partidele naţionaliste. Sunt însă multe ziare, reviste, instituţii, purtători de cuvânt, analişti politici şcoliţi peste mări şi ţări etc. care se străduiesc să ne convingă de contrariul, să ne demonstreze că România nu are nevoie de armată în perspectiva încadrării în structurile euro-atlantice, că viitorul aparţine unei armate restrânse de profesionişti, şi nu uneia formate din toţi bărbaţii capabili fizic şi intelectual să mânuiască o armă în vremuri de restrişte pentru ţară.

După ce din raţiuni financiare şi a noii strategii militare am înjumătăţit numeric armata română, am dat la fier vechi armamentul învechit şi depăşit, am închis sau am redus drastic activitatea fabricilor autohtone de armament, constatăm că nu am pus nimic în loc care să compenseze prin organizare şi armament mai performant pierderile cantitative.

Alocaţiile pentru hrana, îmbrăcămintea şi încălţămintea militarilor în termen, pentru asigurarea încartiruirii lor, dotării cu medicamente a dispensarelor militare sunt mai mult decât insuficiente. Ca urmare, în disperarea de cauză a comandanţilor, a apărut categoria soldaţilor care fac armată de acasă. Pentru a realiza economii la hrană, apă, săpun, încălţăminte pe timp de iarnă, soldaţii sunt lăsaţi să doarmă şi să mănânce în familie, uneori zilnic, cu siguranţă la sfârşit de săptămână, dacă locuiesc în localitatea în care îşi satisfac stagiul militar.

Fondurile băneşti insuficiente explică scăderea numărului de ore de instrucţie şi a tragerilor cu muniţie de război, folosirea maşinilor şi altor vehicule militare în teren, asigurarea unui număr minim de zbor pentru aviatorii militari. În această situaţie trebuie să vedem numărul mare al accidentelor în rândurile militarilor în misiune, uzura fizică şi morală a tehnicii şi armamentului în dotare, slaba pregătire specifică a militarilor.

S-a ajuns până acolo încât într-o anume zonă a ţării, pentru ca unităţile militare să-şi poată scoate tehnica de luptă într-o banală aplicaţie, episcopul ortodox al locului a procurat singur combustibilul necesar, autorităţile administrative locale refuzând onorarea solicitării comandanţilor militari.

Pe fondul decăderii economice generale şi a deculturalizării naţiunii, creşte numărul analfabeţilor în rândurile militarilor în termen. Unităţile militare trebuie să organizeze veritabile cursuri de alfabetizare, o greutate în plus în acţiunea de îndeplinire a sarcinilor specifice.

Unele partide politice şi secte religioase propagă în rândurile tinerilor adepţi ideea sustragerii de la efectuarea serviciului militar obligatoriu, etichetat ca antidemocratic, depăşit de vremuri, neeuropean.

Din păcate, incitările acestor segmente ale vieţii publice şi religioase la nerespectarea legilor ţării sunt lăsate fără sancţiunile fireşti, legale, necesare.

Partidul Unităţii Naţionale Române consideră că o rapidă remediere a situaţiei în care se zbate armata română este mai mult decât necesară.

Armata Română are încă suficienţi comandanţi patrioţi la toate nivelurile, chiar dacă este condusă intenţionat greşit de la vârf, inclusiv de prim-miniştrii civili superficiali, fără cunoştinţe în domeniu, aroganţi şi buni executori ai indicaţiilor externe.

Şi, în final, istoria Armatei Române şi a ţării din ultimul secol şi jumătate ne arată că de câte ori am neglijat dotarea şi instrucţia armatei, de câte ori ne-am bazat pe alianţe militaro-diplomatice şi situaţii internaţionale generatoare de stabilitate şi pace, întotdeauna trecătoare, am plătit cu prea mult sânge victoriile şi înfrângerile de pe câmpul de luptă.

A persista astăzi în greşelile trecutului ar însemna nu numai o crasă iresponsabilitate în asigurarea liniştii ţării, ci poate o contribuţie decisivă la destrămarea statului român.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăşit cele 3 minute.

Domnul deputat Octavian Bot.

Se pregăteşte domnul deputat Traian Rânja.

Domnul Octavian Bot:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Zilele trecute, ministrul liberal de finanţe, Decebal Traian Remeş, încercând să fie ironic la adresa Uniunii Forţelor de Dreapta care tocmai prezentase un proiect al bugetului de stat pe anul 2000, spunea tare şi răspicat că nu poate face bugetul până când nu primeşte câteva răspunsuri de la Fondul Monetar Internaţional. Între timp, soldatul credincios al Partidului Naţional Liberal a primit de la Fondul Monetar Internaţional un singur răspuns: "Mai aşteptaţi!", dar nu se ştie până când.

Nu mă îndoiesc că dacă ministrul care a fost preferat în locul unui specialist ca Daniel Dăianu, nu se ştie pentru ce, va fi întrebat "Cum mai e cu bugetul?", va avea un răspuns spus tot tare şi răspicat, ca să priceapă toată lumea că este rodul unei gândiri profunde, şi nu oricine poate gândi ca domnia sa.

Dacă domnul Remeş crede că vorbind tare are şi dreptate, este treaba lui; că România însă nu va avea la timp un buget nu mai este numai treaba lui, este şi treaba noastră, sau poate numai a noastră.

Şi cum Legea finanţelor publice obligă Guvernul ca până cel mai târziu la 10 octombrie a anului în curs să prezinte bugetul pentru anul următor, îl întreb pe domnul Remeş cât mai are de gând să aştepte.

I-aş reaminti domnului ministru câteva date strict tehnice: în luna februarie s-a votat bugetul de stat pe anul 1999, cu un deficit bugetar de 2% din PIB şi inflaţie de 25%, pentru ca, în scrisoarea de intenţie semnată cu Fondul Monetar Internaţional în luna mai, deficitul bugetar să fie stabilit la 2,7% din PIB, iar inflaţia 35%, pentru ca, mai apoi, la data semnării Acordului cu Fondul Monetar Internaţional – 9 august 1999 – deficitul bugetar să fie 3,7% din PIB şi inflaţia 40%.

I-aş mai reaminti că nu demult brava, spunând că, dacă nu vine tranşa a doua a împrumutului de la Fondul Monetar Internaţional, va demisiona. Poate că Fondul Monetar Internaţional s-o fi gândit să-l pună la încercare şi să ajute România, scăpând-o de zgomotosul ministru, iar dumnealui nu înţelege, aşteptând răspunsuri care nu mai vin.

De altfel, atitudinea domnului Remeş nu ne mai miră atâta timp când partidul care l-a propulsat, Partidul Naţional Liberal, ne-a obişnuit numai cu promisiuni neonorate, fie sub formă de programe anticriză, fie sub formă de decaloguri. De ce ar face domnul Remeş excepţie?!

Pentru a-l scuti de un efort în plus, când domnul ministru se va gândi că este cazul să facă bugetul pe anul 2000, Uniunea Forţelor de Dreapta îi pune la dispoziţie propriul proiect de buget.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Rânja.

Se pregăteşte domnul deputat Dan Matei Agathon.

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Senatorul Ion Iliescu, preşedintele PDSR, a vizitat de curând Italia; foarte bine, pentru că Italia este o ţară frumoasă, iar un om politic are destule de văzut şi chiar de învăţat şi în domeniul său de activitate, de exemplu, modul consensual în care îşi restructurează italienii instituţiile politice sau accentul tot mai pronunţat pus pe localism în dezbaterea politică peninsulară.

Probabil că domnul Ion Iliescu a avut contacte cu exponenţi ai stângii italiene, din care o parte sunt în domeniul executiv, iar cealaltă, care se autodefineşte drept comunistă, îl sprijină din Parlament.

Citind declaraţiile domnului Ion Iliescu la întoarcerea în ţară şi privindu-l din întâmplare în intervenţia televizată, am fost de-a dreptul întristat la rândul meu de tristeţea domnului Iliescu. Domnia sa ne spune nici mai mult, nici mai puţin decât că niciodată soarta noastră nu fuse mai crudă, în sensul că Occidentul are o părere foarte proastă despre actuala guvernare şi aşa mai departe.

Nu mă pot abţine să nu-l întreb cu cine a discutat de a tras asemenea concluzii; poate este vorba de vreo problemă de traducere. În orice caz, nu aceasta era părerea oficială a Guvernului italian dominat de forţele de stânga şi centru-stânga.

Să fie cumva nesincer primul-ministru al Guvernului Republicii Italiene, domnul Massimo Dalena, atunci când dialoghează cu autorităţile române? Să fie cumva nesincer Guvernul italian în ansamblul său atunci când îşi exprimă sprijinul total faţă de obiectivele noastre de integrare în NATO şi Uniunea Europeană?

Chiar îşi închipuie domnul Iliescu că, oricând de marcat ar fi de tristeţea pierderii funcţiei în 1996, Occidentul nu face diferenţa între climatul politic de astăzi şi cel de pe vremea când domnia sa era preşedinte?

Este foarte bine că oamenii politici merg în Occident în vizite neoficiale – mă refer aici la lideri din toate partidele, indiferent dacă sunt la Putere sau în Opoziţie; sunt destule de învăţat şi ne putem face şi numele mai bine cunoscut.

Nu ştim însă cu cine anume a stabilit contacte domnul Ion Iliescu – poate cu Partidul Democratic al stângii; un partid, chiar dacă îşi păstrează în stemă, este drept, în partea inferioară secera şi ciocanul, s-a dovedit capabil să se reformeze din interior şi să ofere astăzi un model de social-democraţie modernă pentru Europa… (Vociferări zgomotoase din partea stângă a sălii.)

Vă rog, domnule preşedinte, să interveniţi şi să aduceţi la ordine partea stângă a sălii.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să vă păstraţi calmul, onoraţi colegi, pentru că au mai fost şi alţi colegi, chiar de la partidul dumneavoastră care au adus nişte jigniri deosebit de grave unor politicieni, şi nu i-am împiedicat să vorbească. Nu trebuie neapărat să vă placă tot ce se vorbeşte de la microfon.

Deci, vă rog foarte mult, să păstrăm tonul.

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Sunt foşti colegi ai domnului Dalena care păstrează secera şi ciocanul în centrul stemei şi în Italia, ca şi la noi. Sunt oameni care şi-au păstrat secera şi ciocanul ori în stemă ori în cuget. Domniilor lor poate să nu le placă prea mult ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii 3 ani; pe noi, însă, ne interesează mult mai mult părerea domnului Ion Iliescu decât cea a stângii italiene, şi am fi extrem de curioşi ce soluţii oferă domnia sa pentru îmbunătăţirea situaţiei; sperăm că nu pe cele ale comuniştilor italieni sau ale altor comunişti, fie ei şi occidentali.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dan Matei Agathon.

Se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul Dan Matei Agathon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Recunosc că mi-e destul de greu să vorbesc după distinsul meu coleg, dar, mă rog, asta-i viaţa, mergem mai departe.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aceasta-i ordinea.

Domnul Dan Matei Agathon:

Aveţi dreptate.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia de astăzi am intitulat-o "Starea turismului – starea economiei"; este valabilă şi pentru domnul Mihai Baciu.

Turismul este considerat de analişti ca unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei mondiale, "industria fără fum" fiind definită ca sectorul cel mai profitabil la sfârşit de secol şi început de mileniu.

Turismul românesc se află, însă, din păcate, într-o profundă criză, înregistrând o scădere constantă şi drastică a indicatorilor de eficienţă în ultimii trei ani.

Incapabil să gestioneze reforma şi restructurarea, Guvernul CDR-PD-UDMR nu a reuşit nici un succes notabil în domeniul turismului. Este absurd să declari cu emfază turismul ca prioritate a programului de guvernare, şi după câteva luni să desfiinţezi Ministerul Turismului.

Este imoral să ignori poziţiile asociaţiilor profesionale, patronale şi sindicale din turism şi reacţiile din mass-media, şi să majorezi cota TVA de la 11 la 22% pentru turismul intern.

Este aberant să lansezi cu pompă Ordonanţa de urgenţă privind privatizarea în turism, şi să asişti neputincios la un blocaj general, fără nici un exemplu de "success story" în privatizarea turismului românesc din ultimii trei ani.

Este ridicol ca, din cauza unor vanităţi şi orgolii neînţelese, să se organizeze în aceeaşi perioadă în Bucureşti două târguri de turism: unul, între 21 şi 24 octombrie, sub egida Asociaţiei Naţionale a agenţiilor de turism, şi celălalt între 27 şi 30 octombrie – Romanian International Travel Show, organizat de Autoritatea Naţională de Turism.

Anul 1999 este, fără îndoială, anul eclipsei turismului românesc. Prin nemărginita sa grijă, Guvernul Vasile reuşeşte să dea lovitura de graţie la ceea ce a mai rămas din turism: la 1 ianuarie 2000 Guvernul intenţionează introducerea unor restricţii de tip poliţienesc la obţinerea vizelor de intrare în România pentru turiştii străini. Vizele se vor acorda numai de către ambasadele şi oficiile consulare ale ţării noastre din străinătate, complicând astfel nepermis formalităţile pe care turiştii străini trebuie să le îndeplinească pentru a vizita România, şi obligându-i să se deplaseze din localităţile unde domiciliază la sediile puţinelor misiuni diplomatice pe care le avem în Europa occidentală.

Consecinţele aplicării unor astfel de prevederi aberante pot fi uşor de evaluat, România urmând să se transforme într-o destinaţie neatractivă pentru turiştii occidentali.

Mai mult decât atât, comisarul responsabil cu extinderea Uniunii Europeane, domnul Gunter Verheugen, a declarat la 28 octombrie, cu ocazia organizării la Bucureşti a "Romanian Investment Summit", că România, ţară cu statut de candidată la Uniunea Europeană, "…nu ar trebui să ceară viză de intrare din ţările membre ale Uniunii Europeane…" şi că introducerea noului sistem de acordare a vizelor "…nu va influenţa în mod pozitiv procesul de luare a unei decizii la Consiliul European, la Helsinki, în decembrie…".

În loc să se preocupe de eliminarea totală a vizelor, Guvernul Vasile se zgârceşte la câteva sute de mii de dolari, cât reprezintă încasările din această activitate, neglijând venituri din turismul internaţional de ordinul sutelor de milioane de dolari, care vor lua calea Ungariei, Bulgariei, Cehiei şi altor destinaţii turistice. Bună afacere!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacşu.

Se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mâine se împlinesc 3 ani de la victoria Convenţiei Democrate în alegerile generale din toamna anului 1996.

Ar fi normal ca în noaptea de miercuri spre joi, cerul capitalei să fie brăzdat de mii de artificii, bucureştenii, cu mic cu mare, într-un entuziasm general, să ocupe din nou Piaţa Universităţii, iar domnul Emil Constantinescu să apară cu aceeaşi stăpânire de sine, să împartă cu generozitate zâmbete în dreapta şi în stânga.

În ton cu acest fastuos carnaval aniversar, studiourile de televiziune ar trebui să intre în legătură cu toate capitalele de judeţ, pentru a prezenta populaţiei explozia de bucurie generată de îndeplinirea înainte de termen a celor 20 de prevederi ale Contractului de 200 de zile cu România.

Bine hrăniţi şi plesnind de sănătate, pensionarii, şomerii, disponibilizaţii, studenţii, elevii, muncitorii şi ţăranii, într-un delir general, ar trebui să se întreacă în scandări şi elogii la adresa scofâlciţilor lideri ai partidelor aflate la Putere, care au respectat cu stricteţe indicaţiile domnului Emil Constantinescu – de a se sacrifica pe altarul reformei şi economiei de piaţă.

Şi, pentru a nu se înţelege cumva că doar pe plan intern CDR şi aliaţii au obţinut succese răsunătoare, pe un ecran impresionant, instalat în faţa Teatrului Naţional, CNN-ul şi BBC-ul prezintă în comun şi în direct rugăminţile lui Bill Clinton şi ale celorlalţi lideri occidentali ca România să nu mai stea pe gânduri şi să accepte invitaţia de a intra în NATO şi în Uniunea Europeană până la Crăciun, altfel, fără forţa militară şi economică a ţării noastre, cele două organizaţii sucombă.

Stimaţi colegi,

Ar fi fost prea frumos ca distinşii noştri guvernanţi să prezinte poporului român un asemenea spectacol. Din păcate, după 3 ani de guvernare, românii sunt mai săraci, mai flămânzi, mai vlăguiţi, mai nesiguri pe ziua de mâine.

Instalaţi în jilţurile Puterii, după o pauză de aproape 60 de ani, ţărăniştii şi liberalii, colegii noştri, au uitat şi de Contractul cu România, şi de miliardele de dolari promise, dându-şi mâna cu forţe politice neinteresate de revigorarea economiei şi societăţii româneşti.

Miile de specialişti s-au dovedit nişte diletanţi, provocând prin decizii aberante pagube enorme economiei naţionale.

Graţie acestei politici în care reforma şi privatizarea ţin locul lozincilor de altă dată, România a devenit ţara în care numărul de salariaţi a fost depăşit de cel al pensionarilor, şomerilor, disponibilizaţilor etc., iar banii pe care toţi aceştia îi primesc au ca sursă creşterea absurdă a preţurilor, şi nu dezvoltarea investiţiilor, producţiei şi comerţului.

În aceste condiţii de declin economic, toate celelalte compartimente ale societăţii s-au prăbuşit sau sunt pe cale de a falimenta. Ca într-un film de groază care se prelungeşte, se vorbeşte de închiderea teatrelor, cinematografelor, caselor de cultură, spitalelor, clinicilor, căminelor de bătrâni şi copii, instituţiilor de învăţământ superior şi mediu, unităţilor militare, de renunţarea la căldură şi apă caldă, de sudarea caloriferelor, de vânzarea de copii pentru a scăpa de sărăcie. Intersecţiile de străzi au devenit locurile preferate ale cerşetorilor de toate vârstele.

În trei ani de zile, CDR & aliaţii au compromis tot ceea ce se putea compromite: justiţia, guvernarea, economia, cultura, Parlamentul, cercetarea ştiinţifică, învăţământul, protecţia socială, sănătatea populaţiei, instituţia preşedintelui şi istoria neamului.

Memorabilă aniversare!

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul deputat Barbu Piţigoi a apărut? Nu.

Se pregăteşte domnul deputat Leonard Cazan.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Atunci când românii târgumureşeni, cu ajutorul acelei mâini de oameni numiţi prin sintagma, pentru ei exprimată din ce în ce mai restrâns, "veterani de război", unii dintre cei care au mai scăpat de şuierul glonţului prin stepa calmucă şi la Odessa, de muşcătura gerului şi necruţătoarea iarnă rusească la cotul Donului – Stalingrad, apoi de iadul de foc de la Oarba de Mureş, care au luptat sub comanda bărbatului care a dat poruncă ostaşilor "Vă ordon, treceţi Prutul!", cutezau să se gândească să-i înalţe un monument mareşalului Ion Antonescu în capul bulevardului din Târgu Mureş care îi poartă numele, UDMR a sărit până la cer şi a strigat "Aşa ceva nu se poate!".

Atunci când camarazii de armă ai poliţiştilor români şi maghiari ucişi bestial în 22 decembrie 1989 au încercat să înalţe în curtea inspectoratului de poliţie din Miercurea Ciuc un monument în memoria celor omorâţi în acele vremuri tulburi la Zetea, la Dealu, la Târgu Secuiesc, câţiva UDMR-işti, în frunte cu primarul, au invocat un argument pueril, pentru a spune, ca muşcaţi de şarpe, un "nu" răspicat.

Acelaşi este şi scenariul repetat şi în privinţa monumentului înalţat prin strădania preotului Nicolae Medrea şi a fundaţiei umaniste Sfântul Ioan Botezătorul din Olanda la Cristeşti de Mureş, întru cinstirea eroilor români căzuţi pe câmpul de onoare în primul şi în cel de-al doilea război mondial.

Rămasă sub autoritatea administraţiei hortiste după semnarea Diktatului de la Viena, localitatea Cristeşti, aşezată în coasta Târgu Mureşului, a fost eliberată prin mari jertfe ale soldaţilor români. Tributul de sânge a fost greu – doar în câteva zile din luna septembrie 1944 au căzut sub drapel 156 de tinere vieţi.

În ciuda faptului că există autorizaţia de construcţie eliberată de oficialităţile judeţene în domeniu pentru monument, ridicat de Primărie şi de parohia ortodoxă de aici, la 29 octombrie a.c., sub diverse pretexte, printre care invocată şi crucea – simbol creştin care irită, în aceeaşi notă de totală sfidare, cei 9 consilieri UDMR-işti s-au opus vehement dezvelirii şi sfinţirii monumentului. Orice încercare de a-i aduce la gândul cel bun s-a dovedit a fi inutilă.

Atunci când la Ita Seacă a fost dezvelit tot pe pământ românesc monumentul închinat celor care i-au ucis pe soldaţii şi ofiţerii români în septembrie 1944, UDMR-iştii au cerut oare cuiva voie?

În aceste momente, în care Budapesta sugerează fără perdea ca unică soluţie pentru România federalizarea, întrebarea sâcâitoare pare a fi doar una impusă de logica lucrurilor: tot aşa, cu aceeaşi înverşunare, s-ar fi opus reamplasării la Arad a monumentului Ungariei Mari sau doresc să folosească monumentul de la Cristeşti ca obiect de târguială, ca monedă de schimb în jocul şantajului UDMR-ist?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Leonard Cazan.

Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Gheorghe Romeo Leonard Cazan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia pe care o prezint astăzi în faţa domniilor voastre se referă la vizita în România a comisarului european responsabil cu problematica lărgirii Uniunii Europene.

Primul lucru pe care doresc să-l subliniez este faptul că această vizită nu a fost realizată cu scopul de a felicita factorii Puterii de astăzi pentru o decizie care aparţine Comisiei Europene. Este expresia unei noi strategii de lărgire a Uniunii Europene, care porneşte de la prevalenţa criteriilor politice asupra celorlalte criterii, inclusiv a celor economice.

Mesajul potrivit căruia Uniunea Europeană este hotărâtă să includă în perspectivă şi România nu schimbă realitatea prezentată în raportul Comisiei Europene, şi anume: dintre toate ţările candidate la aderare, România a realizat performanţa de a fi ultima.

De aceea, nu mică ne-a fost surprinderea când am putut constata că nici nu ajunsese bine comisarul european la Bruxelles, iar reprezentanţi de marcă al Coaliţiei făceau declaraţii care contraziceau pe fond spusele comisarului, făcând încă o dată dovada unui mesaj demagogic lipsit de onestitate.

A spune că: "Recomandarea Comisiei Europene ca România să fie invitată să înceapă în anul 2000 negocierile de aderare constituie rezultatul performanţelor actualelor coaliţii." reprezintă o afirmaţie pe care o consider cel puţin imorală.

Propunerea avansată de Comisia Europeană într-o scrisoare adresată premierului Radu Vasile în preziua sosirii comisarului Verheugen în România, privind stabilirea unui grup de lucru internaţional, de nivel înalt, cu o componentă care să implice Comisia Europeană, F.M.I.-ul, Banca Mondială, precum şi alte instituţii financiare internaţionale, dovedeşte că Uniunea nu mai are încredere în capacitatea actualului Guvern şi a actualei coaliţii de a gestiona treburile ţării, astfel ca aceasta să poată accede la structurile europene. Nu i se spune "Consiliu de supraveghere". Practic, este acelaşi lucru.

O altă problemă care preocupă P.D.S.R.-ul este tendinţa partidelor din coaliţie de a folosi începerea negocierilor de aderare ca temă de campanie electorală. Din păcate, ea a început. Mai mult, chiar. Unii lideri încearcă să acrediteze ideea că o eventuală schimbare de Guvern ar periclita începerea negocierilor.

Este o temă cunoscută, lipsită, evident, de orice substanţă. "Uniunea European㠖 din spusele domnului comisar – nu lansează invitaţii guvernelor, ci statelor. De aceea, avem nevoie de garanţia că în politica acestor state există continuitate. Statele membre ale Uniunii trebuie să se asigure că lucrurile stabilite cu România se menţin, indiferent cine este la guvernare".

În toamna anului 1996, noi am arătat limpede, ceea ce s-a confirmat, că Uniunea Europeană apreciază funcţionarea principiului, respectiv faptul că în România, pe cale democratică, s-a realizat alternanţa la putere, ceea ce dovedeşte stabilitatea constituţională şi a statului de drept.

Uniunea Europeană nu a fost interesată de ce anume partid sau coaliţie de partide a venit la putere, după cum nu o interesează nici acum.

Celor care susţin că revenirea P.D.S.R. la guvernare ar însemna închiderea pentru România a intrării în Europa, comisarul european le-a adus o dezminţire clară şi, pentru a-i reconforta, vreau să le spun că printre primele întrebări puse în cadrul întâlnirii cu delegaţia P.D.S.R., una a sunat astfel: "Când va reveni la guvernare, P.D.S.R.-ul va continua politica de integrare a României în structurile europene?", iar răspunsul delegaţiei noastre a fost următorul: "O va continua, dar în sensul modernizării şi dezvoltării ţării, al integrării ei normale în circuitul european şi mondial".

De aceea, folosesc acest prilej pentru a reafirma, aşa cum s-a făcut şi printr-un document special la recenta Conferinţă Naţională a partidului nostru, din 9 octombrie, că "Aderarea României la Uniunea Europeană constituie pentru P.D.S.R. un obiectiv strategic, care răspunde pe deplin intereselor şi aspiraţiilor naţionale ale poporului nostru".

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ştefan Baban.

Se pregăteşte domnul deputat Miron Chichişan.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Intervenţia mea politică se intitulează: "Se doreşte o nouă organizare teritorială a ţării?"

Judeţul Botoşani, dar şi alte judeţe, sunt puse în faţa dispariţiei unor regii, din oraşele reşedinţă de judeţ. Astfel, Societatea Naţională de Telecomunicaţii, ROMTELECOM S.A., a lăsat la Botoşani Direcţia de Telecomunicaţii subordonată ROMTELECOM-Bacău.

Banca Naţională a României a găsit că este mai bine să rămână la Botoşani o agenţie, care nu mai are activitate de casierie. Această activitate a fost mutată la filiala B.N.R. – Suceava.

Regia Naţională a Pădurilor şi-a restructurat activitatea prin desfiinţarea Direcţiei Silvice Botoşani şi arondarea ei la Direcţia Silvică Suceava, motivaţia fiind de natură financiară.

Până şi Regia Autonomă LOTERIA NAŢIONALĂ, tot din motive financiare, şi-a restructurat unitatea din municipiul Botoşani.

Compania naţională POŞTA ROMÂNĂ S.A. a făcut o reorganizare regională, în judeţul Botoşani funcţionând câte un oficiu poştal independent în fiecare oraş.

Toate aceste reorganizări mă duc cu gândul că judeţul Botoşani este tratat de guvernanţii actuali ca un judeţ de rang inferior, care ar trebui să dispară de pe harta ţării.

Dacă este aşa, ar trebui să fim şi noi informaţi de cei care doresc o asemenea reorganizare administrativă a României.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Miron Chichişan.

Se pregăteşte domnul deputat Barbu Piţigoi. A apărut? Nu?

Deci, urmază domnul deputat Radu Liviu Bara.

Domnul Miron Chichişan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O ştire transmisă de mass-media a străbătut de la un capăt la altul ţara, îngheţând răsuflarea populaţiei: începând de la 1 noiembrie 1999 gigacaloria va costa 235.000 lei, ceea ce înseamnă că preţul agentului termic va creşte cu 50%.

După majorările în scară la convorbirile telefonice, la carburanţi, alimente, energie electrică, transporturi, au urmat la rând, în prag de iarnă, căldura şi apa caldă.

Cei aproape 10 ani care au trecut de la schimbările politice din 1989 nu i-au învăţat nimic pe guvernanţii actuali. Se uită intenţionat că una din cauzele ce a declanşat nemulţumirea populaţiei a fost spaima de a mai traversa o iarnă fără căldură.

Domnilor guvernanţi,

Nici momentul nu este ales prielnic. Veniturile populaţiei nu vor suporta această majorare, care vine, cum am arătat, după alte majorări de bunuri de strictă necesitate şi servicii. Ritmul de creştere a venitului mediu al populaţiei este inferior ritmului de creştere a preţurilor pe ansamblu.

Majorarea preţului la agentul termic va accelera procesul de debranşare a locuinţelor de la reţeaua de încălzire, cu consecinţe nefaste asupra sănătăţii populaţiei, asupra instalaţiilor ce se vor deteriora prin îngheţ. Nemulţumirile populaţiei vor creşte şi ele.

Partidul Unităţii Naţionale Române consideră că aceste majorări vin pe fondul unei sărăcii cum populaţia n-a mai cunoscut-o din anii 1946-1947 şi nu vor fi suportate, oricâtă înţelegere s-ar manifesta din partea celor mulţi.

Nu înţelegem cum Guvernul nu găseşte surse de subvenţionare a agentului termic, dar găseşte mii de miliarde pentru acoperirea "găurilor negre" produse băncilor din România de câţiva mafioţi.

Partidul Unităţii Naţionale Române solicită Guvernului reanalizarea posibilităţii de subvenţionare a căldurii şi a apei calde pe lunile noiembrie-decembrie 1999 şi ianuarie, februarie, martie 2000. Suntem convinşi că, în urma unei analize atente, dacă se doreşte, se vor găsi şi sursele necesare.

Nu vă faceţi părtaşi la un nou genocid îndreptat împotriva populaţiei. Dacă nu găsiţi soluţii, domnilor miniştri, prezentaţi-vă demisiile. Ar fi bine atât pentru ţară, cât şi pentru dumneavoastră.

Cum un rău nu vine niciodată singur, începând de azi se majorează preţul la benzină şi motorină cu circa 300 lei/litru, ceea ce va duce la noi majorări a produselor alimentare de primă necesitate.

Populaţia României intră într-o iarnă de coşmar.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Radu Liviu Bara şi se pregăteşte domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Domnul Radu Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi aş începe-o cu o întrebare: Curtea Constituţională a devenit susţinătorul politic al domnului Emil Constantinescu în campania electorală?

Această întrebare nu este deloc întâmplătoare. După ce P.D.S.R.-ul şi-a arătat sprijinul constant pentru candidatura domnului Ion Iliescu la Preşedinţia României, după ce sondajele de opinie îl situează pe locul I în preferinţele alegătorilor, cu un procentaj de 34%, iar pe domnul Emil Constantinescu pe un onorabil loc 3, cu doar 18% din preferinţele electoratului, la Palatul Cotroceni s-a instalat neliniştea. E o nelinişte generată de apropiata părăsire a sediului instituţiei prezidenţiale de către cei care s-au aciuat în jurul instituţiei prezidenţiale pentru a-şi acumula vile şi maşini străine, călătorii în străinătate şi titlul pe cartea de vizită de "consilier prezidenţial", de altfel, umili profitori de avantaje ale umbrelei prezidenţiale.

Că lucrurile stau aşa, rezultă din faptul că aceşti aşa-zişi "consilieri prezidenţiali" s-au dovedit a fi ignoranţi în problematica guvernării, dacă nu chiar impostori în teoria şi practica politică, mergând până la limitele infracţionalităţii organizate, dacă nu cumva au şi păşit pe teritoriul acesteia, după cum relevă o bună parte a presei.

În aceste condiţii de panică prezidenţială, s-a născut ideea unei contraofensive la candidatura domnului Ion Iliescu la Preşedinţia României, dar cum jalnicii consilieri n-o puteau face în mod direct, au pus la lucru singura instituţie a statului capabilă să stăvilească, în mod ilelgal, accesul la Preşedinţia României a domnului Ion Iliescu.

Sper că bănuiţi că este vorba de Curtea Constituţională, instituţie ce a furnizat informaţii postului de radio "Europa liberă", în virtutea cărora, candidatura domnului Ion Iliescu la alegerile prezidenţiale ar putea fi oprită de această instanţă de jurisdicţie constituţională, prin schimbarea practicii în virtutea căreia în 1996 a admis că domnul Ion Iliescu are dreptul de a candida la un nou mandat, în lumina Constituţiei României.

Ceea ce este straniu într-o asemenea informare a postului străin de radio este faptul că ea provine de la Curtea Constituţională, deoarece nimeni altcineva din afară nu poate prezice o modificare a practicii Curţii Constituţionale într-o materie politică atât de importantă.

Nu suntem sigur că această soluţie este oferită chiar de preşedintele Curţii Constituţionale. În virtutea art. 141 din Constituţie, "Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă înaltă competenţă profesională şi o vechime de 18 ani în activitatea juridică sau de învăţământ superior". A verificat, oare, domnul Emil Constantinescu, atunci când l-a propus pe domnul Lucian Mihai judecător la Curtea Constituţională, îndeplinirea de către acesta a condiţiilor constituţionale?

După părerea noastră, acest lucru a fost eludat din motive politice, găsind în acesta un sprijin instituţional pentru un nou mandat prezidenţial. Acum se aşteaptă răspunsul la favorul anterior.

Iată de ce, din surse ale Curţii Constituţionale, postul de radio "Europa liberă" ne anunţă o posibilă schimbare de practică a Curţii Constituţionale. Ne aflăm în prelungirea unei practici comuniste, în virtutea căreia servilismul poate fi cumpărat, ca şi loialitatea, prin funcţii şi ierarhii în sistemul instituţional.

Această politică cu care ne-au obişnuit actualii guvernanţi, patronată de Preşedintele ţării, duce la o singură concluzie: aceştia nu sunt aleşii poporului, ci duşmanii lui şi ai întregii ţări.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

De la înălţimea la care a ajuns, datorită celebrului editorial al lui Cristian Tudor Popescu din "Adevărul", "La Cotroceni s-a urcat purceaua în copac", doamna Zoe Petre crede că a dobândit altitudinea necesară să ofere sfaturi şi altora decât celui care-i dă casă, masă, opinci şi tain.

Într-un articol publicat în Revista "22", care se vrea o replică dată domnului Adrian Năstase, în controversata chestiune a denumirii voievodului Mircea, doamna consilier presară o sumă de răutăţi care nu-şi aveau locul şi care denotă ranchiuni de natură politică. "...liderul secund al P.D.S.R...., delfinul domnului Iliescu..., talibanii P.D.S.R...., graţiosul Ariel..., ciracii domnului Năstase...", toate sub titlul: "Umbra lui Ceauşescu la Cozia".

Lăsând la o parte că "Umbra lui Ceauşescu la Cozia" este, cum se ştie, Radu Vasile, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor şi prim vicepreşedintele celui mai puternic partid din România nu se va coborî să răspundă servantei de la Cotroceni, chiar dacă aceasta are un pedigriu respectabil şi referinţe bune.

O punere la punct este necesară însă, pentru că, iată, "Coana Zoe este bărbată", ea loveşte. Prin urmare trebuie să şi primească.

Problema era pe fond simplă, dar numai oportunitatea profesională a temei sesizată din grădina Cotrocenilor a sedus-o pe graţioasa sfătuitoare prezidenţială, rătăcind-o pe cărări livreşti.

Reluând, noi suntem convinşi că un om politic cu pretenţii, cum este actualul Preşedinte al României, nu trebuie să dezvolte un discurs dubitativ, să abordeze chestiuni vetuste şi oţioase, să-şi pulverizeze mesajul în "pierderi colaterale".

Doar vedem cum opinia publică sancţionează faptul că Preşedintele şi consilierii acordă întâietate problemelor evului mediu românesc, faţă de aspectele prozaice ale realităţii.

Dacă una din pretenţii ar viza autenticitatea, Preşedintele nu ar mai trebui împins să încerce a se identifica cu Mircea, cu Cuza sau Carol al II-lea, în condiţiile în care doamna consilier apreciază filmele lui Sergiu Nicolaescu, tot acolo, drept "butaforie istorică politizată", de ce oare-i cere Preşedintelui României să practice o impostură istorică politizată. Şi, mai mult decât atât, să asmută partidele unele împotriva altora, să pună la punct prin varii mijloace ziariştii şi publicaţiile incomode.

Instruită, cultă şi luxoasă, doamna Petre ne trimite la Shakespeare şi Orwell, insinuând că nu am fi auzit de ei, uitând desele noastre referiri şi la "Ferma animalelor", după unele traduceri "Grădina...", la ambiţia unora de a rescrie periodic istoria în funcţie de interese.

Duhul neadormit al Cotrocenilor apără frenetic ideea manualelor alternative de tipul celor scrise şi susţinute de specialişti ca Mitu, Gherman, Cioroianu, Boia.

De aceea, peste ani, într-o astfel de lucrare, care tratează despre bretonul lui Traian şi buzele lui Decebal, s-ar putea să întâlnim următorul pasaj: "Ultimul Preşedinte al Ungro-Valahiei din secolul XX a fost Emil Constantinescu. El purta un barbişon care a indus în imaginarul colectiv comparaţia cu o vieţuitoare care se distinge prin încăpăţânare. Se pare că vinovaţi pentru acest supranume au fost sfetnicii săi rău aleşi".

Vă mulţumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii de şedinţă.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Barbu Piţigoi.

Da. Nu vă cheamă Barbu Piţigoi?

Domnul Barbu Piţigoi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

O declaraţie surpriză a fost pronunţată în seara zilei de 1 noiembrie 1999 de la microfonul Camerei Deputaţilor. În cadrul dezbaterilor purtate la Legea referitoare la acordarea unor drepturi fostului Rege Mihai I, alături de ceilalţi şefi ai statului român, aflaţi în viaţă, un distins coleg s-a referit la unele momente din viaţa acestuia şi, implicit, din trecutul nostru istoric, mistificând realitatea istorică, lucru impardonabil pentru poziţia sa socială de profesor la o prestigioasă instituţie universitară, om de cultură şi cunoscător al evenimentelor, în calitatea sa de trăitor al acelor vremuri.

Susţinea, distinsul nostru coleg, că "Mihai de Hohenzollern a angrenat ţara într-un război criminal împotriva Uniunii Sovietice, alături de Germania, de care era atras de originea sa, iar mai târziu a pactizat cu Blocul Partidelor Democrate, dominat de comunişti, acceptând, în baza prerogativelor constituţionale, la legalizarea Parlamentului rezultat ca urmare a vicierii rezultatelor alegerilor din 19 noiembrie 1945" şi a încheiat, distinsul deputat P.D.S.R. amintind că "... Mihai I de Hohenzollern a fost decorat de Hitler şi de Stalin".

Nu cunosc actul decorării fostului monarh de către Hitler, domnul profesor are mai multe informaţii asupra realităţilor româno-germane din timpul celui de-al doilea război mondial, dar ştiu că decoraţia sovietică a fost acordată pentru curajul de care a dat dovadă în înfăptuirea actului de la 23 august 1944, care a dus la salvarea a zeci sau poate sute de mii de vieţi omeneşti, prin scurtarea cu peste 6 luni a ostitilităţilor şi care s-ar fi purtat pe teritoriul României, cu consecinţe incalculabile pentru destinul ţării noastre.

Să fi uitat domnul deputat semnificaţia decorării şi să fi reţinut numai actul în sine, insinuând că ar fi făcut pact cu cuceritorul, într-un act de trădare naţională? Greu de acceptat o astfel de interpretare din partea unui profesor universitar.

Oare să nu fi înţeles distinsul nostru coleg că armata română a luptat nu împotriva Rusiei, ci a bolşevismului, responsabil de crime împotriva umanităţii, prin asasinarea în gulagurile de exterminare a peste 100 milioane de oameni, un genocid fără precedent în istorie, condamnat de istorie şi de oameni, şi înfăptuit de un partid iresponsabil, care a făcut prozeliţi în toată lumea, inclusiv în România – P.C.R.-ul cunoscut – din care şi domnia sa a făcut parte, cu toate avantajele ce au decurs pentru sine din această apartenenţă.

Vă aduc aminte, domnule profesor, că Regele Mihai I a fost izgonit din ţară de aceiaşi tirani care l-au decorat şi că abdicarea s-a făcut sub ameninţarea uciderii a 1.000 de studenţi, arestaţi de comunişti. Probabil că nu eraţi ameninţat în acele momente, dumneavoastră nefiind printre cei 1.000 de studenţi arestaţi.

Cum spuneam, domnule profesor, personal am avut întotdeauna o stimă şi un respect pentru persoana dumneavoastră şi, dacă aş avea credinţa că declaraţia dumneavoastră izvorăşte din convingerile pe care le aveţi şi că la mijloc n-ar fi altceva decât o sarcină de partid, aş regreta că nu sunteţi cel pe care mi l-am imaginat. Pentru că nu se poate, ca bun român ce sunteţi, să nu ştiţi că România modernă, România Mare şi România democrată şi prosperă de până la dictaturi a fost făcută de regi, de regii săi, cărora trebuie să le purtăm recunoştinţă.

Vă mulţumesc. (Vociferări în partea stângă a sălii de şedinţă.)

O voce din stânga:

La probleme economice nu se pricepe!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, prima parte a şedinţei noastre s-a încheiat.

O să rog liderii de grupuri parlamentare să-i aducă în sală pe colegi.

Vom dezbate astăzi ce este înscris pe ordinea de zi. Astăzi, în fine, vom putea să trecem la proiectul de Lege privind modificările şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care a fost amânată de câteva ori, din lipsă de prezenţă a iniţiatorului.

Deci, aş dori, dacă se poate, să se rezolve chestiunea cu cvorumul. Vă rog frumos să telefonaţi la grupurile parlamentare, să vină toţi colegii. (Se face apel sonor.)

Rog, de asemenea, ca al doilea secretar de şedinţă să vină să mă asiste.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi să vă prezint situaţia prezenţei: din totalul de 342 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 282. Sunt absenţi 60. Astăzi vor participa la alte acţiuni parlamentare 90 de deputaţi, şi anume: 9 membri ai Guvernului; 6 aflaţi în misiune în străinătate; Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară, servicii specifice; Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă. De asemenea, doi colegi deputaţi sunt iniţiatori la una din legile care se dezbate la Senat. În total, rezultă cei 90. Cvorumul de lucru de astăzi este de 82. Suntem mult mai mulţi în sală. Eu sper să nu se rezume la cei 82 minimum, cvorumul, prezenţa în sală astăzi.

Pentru început, vă informez că s-a depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea pentru modificarea Legii nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aflată în procedură de urgenţă şi care a fost adoptată ieri la Camera Deputaţilor şi săptămâna trecută la Senat.

Vom avea întâi două comisii de mediere. Deci, prima este cu deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege pentru completarea art.2 din Legea nr.68/1994 privind înfiinţarea medaliei "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945": Alexandru Ion Badea, Dumitru Pâslaru, Ileana Filipescu, Lazăr Lădariu, Constantin Şerban Rădulescu-Zoner, Alexandru Kakasi şi Mădălin Voicu.

Vă supun spre aprobare componenţa acestei comisii de mediere.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptată în unanimitate.

A doua, deci deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de cele două Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege pentru modificarea art.5 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic. Sunt propuşi: Andrei Gheorghe, Eugen Gheorghe Hilote, Ecaterina Andronescu, Niculae Napoleon Antonescu, Gheorghe Tarna, Ferenc Asztalos şi Anghel Stanciu.

Vă supun spre aprobare componenţa nominală a acestei comisii de mediere.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Avem un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu un vot împotrivă, cu marea majoritate de voturi, s-a adoptat.

Cu aceasta, intrăm în ordinea de zi de astăzi şi vom începe cu proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Din partea iniţiatorului dacă doreşte să ia cuvântul cineva?

Îi dau cuvântul domnului secretar de stat Flavius Baias.

Aveţi cuvântul.

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Realizarea statului de drept implică asigurarea legalităţii actelor emise de către autorităţile publice, dar şi activitatea desfăşurată pe coordonatele respectării legalităţii asigurată, printre altele, şi prin asistenţa juridică, prin activitatea avocaţială.

În prezent, asistenţa juridică în România, prin serviciile avocaţilor, este reglementată de Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Această lege adoptată în anul 1995, după cum spuneam, este o reglementare modernă a organizării şi exercitării profesiei de avocat, corespunzătoare condiţiilor economico-sociale pe care societatea românească le cunoştea în anul 1995.

Din aplicarea, în decursul timpului, a acestei legi, a apărut necesitatea modificării şi completării unora din reglementările pe care le conţine cu privire la condiţiile de exercitare a profesiei de avocat, primirea în profesie, cu examen sau cu scutire de examen, după caz, efectuarea stagiului în profesie şi asistenţa juridică acordată în România de avocaţii străini. Corespunzător acestor cerinţe, a fost elaborat proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/1995. Acest proiect prevede modificarea unor articole, cum sunt 3, 5, 6, 9, 10, 12, 14, 15, precum şi completarea reglementărilor din alte texte, cum sunt 5, 15, 24, 27 şi altele, din acelaşi act normativ. De asemenea, pentru adaptarea la noile realităţi ale activităţii economico-sociale actuale şi ale exercitării profesiei de avocat, s-a mai prevăzut abrogarea art.23 lit.c) şi art.31 alin.2.

Până în 22 decembrie 1989, asistenţa juridică pentru persoanele juridice era acordată, aproape în totalitate, de jurisconsulţi şi consilierii juridici ce-şi desfăşurau activitatea în cadrul oficiilor juridice, a căror organizare şi funcţionare era reglementată prin Decretul nr.143/1955. Considerăm că, după 1989, deşi acest decret nu a fost abrogat expres, a devenit desuet, datorită prevederilor sale rigide, fiind în contradicţie şi cu principiile economiei de piaţă. Având în vedere acest lucru, proiectul, astfel cum a fost discutat de comisie şi cum vă este supus dumneavoastră, astăzi, dezbaterii, conţine o prevedere care liberalizează accesul în profesia de avocat a consilierilor juridici şi a jurisconsulţilor, reparând, aş îndrăzni să spun, o nedreptate evidentă pe care reglementarea existentă a conţinut-o în legătură cu aceştia.

Faţă de cele de mai sus, a fost iniţiat acest proiect de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, pe care sau cu care, dacă sunteţi de acord, vă rugăm să-l adoptaţi, în forma în care vă este supus dezbaterii şi ca urmare a discutării sale în Comisia juridică.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond, îi dau cuvântul domnului deputat Grădinaru, vicepreşedinte, mi se pare, al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederea art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată cu dezbaterea în fond a proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, trimis cu adresa nr.133/25 mai 1998. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a mai fost sesizată, spre dezbatere în fond, cu Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, trimisă cu adresa nr.77/19 martie 1998, precum şi Propunerea legislativă privind modificarea prevederilor art.3 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, trimisă cu adresa nr.171/18.08.1998.

În raport de obiectul şi conţinutul său ce vizează modificarea şi completarea unei legi organice, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Potrivit prevederilor art.57 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat proiectul de lege, concomitent cu discutarea celor două propuneri legislative, finalizând dezbaterile în şedinţa din 9 iunie 1999, când s-a hotărât, cu majoritate de voturi, ca aceasta să fie supusă spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, cu următoarele amendamente însoţite în anexă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul, în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul deputat Leon Pop, din partea Grupului PUNR.

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Art.24 din Constituţia României garantează dreptul la apărare, garantează, de asemenea, instituţia apărătorului din oficiu. În această idee a garantării dreptului la apărare, precum şi în ideea consolidării statului de drept din ţara noastră, actualul proiect de Lege de modificare a Legii nr.51 vine cu o serie de perfecţionări, de îmbunătăţiri menite ca să contribuie din plin ca activitatea apărătorilor, respectiv a avocaţilor să se perfecţioneze, ca raporturile dintre ei, în relaţiile cu persoanele fizice şi persoanele juridice, să capete un nou conţinut, ca această profesiune să devină, într-adevăr, o profesiune liberală care, de data aceasta, nu mai presupune nici un fel de amestec al statului în treburile avocaturii şi, pentru aceste motive, considerăm că Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.51 este binevenită, ea îmbunătăţeşte, perfecţionează cadrul legal de desfăşurare a activităţii avocaţilor, motive pentru care Grupul parlamentar al PUNR-ului va vota pentru promovarea şi adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Székely Ervin.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trecerea de la o economie centralizată la economia de piaţă, apariţia unor noi instrumente juridice, în realizarea intereselor legitime ale cetăţenilor, precum şi necesitatea garantării dreptului la libera asociere, inclusiv pe plan profesional, constituie noi provocări pentru asistenţa juridică.

Forma de organizare stabilită prin Legea nr.51/1995 a profesiei de avocat nu mai asigură cadrul juridic necesar pentru exercitarea acestei profesii, în condiţiile în care au apărut probleme juridice de mare complexitate, ca şi consultanţă în domeniul privatizării, al reorganizării şi lichidării judiciare. Totodată, principiul concurenţei libere este lezat prin îngreunarea excesivă a intrării în profesia de avocat. De aceea se impune modificarea acestui cadru legislativ şi considerăm că, din acest punct de vedere, proiectul de lege pe care îl discutăm astăzi este o iniţiativă necesară. Actul normativ aduce o importantă modificare, prin reglementarea posibilităţii de înfiinţare a societăţilor civile profesionale, în cadrul cărora pot colabora cu avocaţi, notari publici, experţi tehnici sau contabili. Astfel se poate asigura o asistenţă juridică de calitate, pentru cauze specifice de mare complexitate, iar cabinetele de asistenţă juridică pot face faţă concurenţei din ce în ce mai agresive a societăţilor avocaţiale străine. Pe de altă parte, intrarea în profesie a avocaţilor este, în momentul de faţă, o procedură greoaie şi prea birocratică. Modificările propuse doresc apropierea acestuia de modelul mai liberal: intră cine doreşte, rămâne cine poate. Cu toate acestea, examenul în ceea ce priveşte intrarea în profesie nu se desfiinţează, dar se asigură accesul cu scutire de examen a consilierilor juridici care au dovedit, prin experienţa lor, o certă valoare profesională.

Având în vedere aceste considerente, UDMR va vota favorabil proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Dacă alte grupuri parlamentare...? Domnul deputat Oltean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Actul normativ ce intră, astăzi, în dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor este un act normativ extrem de important, ce a fost aprig dezbătut şi controversat, în cadrul comisiei de specialitate a Camerei Deputaţilor.

Prin modificările pe care Comisia juridică le-a propus şi pe care eu cred că şi Camera le va susţine, în plenul ei, se încearcă să se facă o mare dreptate unui segment profesional extrem de important, acela al consilierilor juridici şi al jurisconsulţilor.

Profesia de jurisconsult şi, respectiv, de consilier juridic nu şi-a găsit, până astăzi, o reglementare modernă, deşi este exercitată numai de absolvenţi ai Facultăţilor de Drept şi implică, în exclusivitate, executarea de lucrări cu caracter strict juridic. Accesul acestor categorii profesionale în avocatură, profesie ce presupune exercitarea liberă a muncii, a fost, din motive subiective şi obscure, interzis, generând nemulţumirea celor aproximativ 20.000 de jurişti de profesie, jurisconsult sau consilier juridic.

Printre consilierii juridici, se regăsesc jurişti de excepţie, cu experienţă deosebită în domeniul financiar-bancar, al asigurărilor şi al transporturilor internaţionale, al administraţiei publice locale, mulţi dintre ei cu recunoaştere internaţională. Punerea semnului egalităţii între profesia de consilier juridic şi cea de magistrat, procuror, notar, pe lângă faptul că este legitimă, aduce satisfacţii acestor numeroase categorii socio-profesionale marginalizate în mod cu totul şi cu totul nejustificat.

Considerăm că proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 trebuie să consacre principiul exercitării profesiei liberale, eliminarea tuturor restricţiilor nejustificate dintre profesiile juridice şi armonizarea acesteia cu legislaţia europeană.

Pe cale de consecinţă, prevederile proiectului referitoare la exercitarea profesiei, la dreptul de primire în profesie, la obligaţiile avocatului urmează, evident, să fie reglementate în mod unitar.

Se impune, în mod obligatoriu, eliminarea oricăror restricţii la primirea în profesie, determinate de aprobarea primirii, aspect ce ar putea duce la abuzuri din partea barourilor care ar obstrucţiona, de frica concurenţei, intrarea în avocatură a unor foarte buni specialişti. Asemenea metode s-au întâlnit, până în prezent, iar împotriva deciziei baroului, practic, nu există o cale de atac. De aceea credem că acest proiect de lege trebuie să consacre principiul că în avocatură intră cine vrea şi rămâne cine poate, avocatura fiind o profesie eminamente liberală.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat, în numele căruia am exprimat această poziţie, va susţine dezbaterea în Cameră a acestui proiect de lege şi îl va vota, sigur, cu amendamentele pe care sunt sigur că mulţi colegi le vor supune atenţiei în dezbaterile de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mogoş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Ion Mogoş:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Modificarea Legii nr.51 nu reclama o foarte mare urgenţă. Aceasta din punctul meu de vedere, cunoscând foarte bine textul, cu toate modificările din 1995 şi până în momentul de faţă, dar dacă, totuşi, acest proiect este supus dezbaterii plenului, noi, liberalii, vom susţine iniţiativa Ministerului de Justiţie privind modificarea şi completarea proiectului la Legea nr.51 de exercitare a profesiei de avocat.

La timpul potrivit, la dezbaterile pe articole, se va asigura o îmbunătăţire substanţială, comentată astăzi şi, ştiu eu, oarecum indignaţi de o împrejurare privind accederea la profesia de avocat, la fiecare text şi, mai ales, la cel care priveşte sau reglementează modul în care se poate accede la această profesie, se va observa lesne că, de data aceasta, s-a lăsat o mai largă posibilitate, tuturor categoriilor de jurişti, indiferent de munca pe care o practică în profesie, de a accede, cu scutire de examen, la profesia de avocat. Astfel, pe lângă magistraţi, procurori, notari, de data aceasta, este inclusă şi categoria consilierilor juridici care au posibilitatea, la cerere, să poată fi primiţi în profesia de avocat, fără îndoială, cu aceleaşi condiţii valabile pentru toate categoriile de jurişti care intenţionează sau doresc să intre în profesia de avocat, încât temerea unora dintre colegii noştri că o anumită şi o mare parte a categoriei juriştilor nu ar putea accede la profesie cu scutire de examen este nefondată, este nejustificată, pentru că, de data aceasta, nu se mai face absolut nici o discriminare între categoriile de jurişti absolvenţi ai Facultăţilor de Drept care pot accede la această profesie, încât jurisconsulţii care, în curând, vor avea o lege proprie, de data aceasta, au posibilitatea, prin modificarea textelor din Legea nr.51, să acceadă la profesia liberală de avocat, în condiţiile stabilite pentru fiecare categorie de jurişti.

Aşadar, grupul nostru liberal mă îndreptăţeşte să susţin, de la tribună, că vom sprijini promovarea acestui proiect de lege, aşa cum a fost el înaintat de către iniţiator, cu raportul Comisiei juridice şi, pe articole, dacă vor fi, eventual, intervenţii, o vom face, la timpul potrivit.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii, din partea celorlalte grupuri? Nu mai sunt alte intervenţii.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege, şi anume începem cu titlul legii.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.I, preambul, mergem pe raport.

La nr.crt.1, intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Mai departe, la pct.1 referitor la art.3 din lege, nr.crt.2 din raport.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? (Rumoare în partea dreaptă a sălii)

Cine are intervenţii?

Am o rugăminte: vă rog să reacţionaţi rapid, pentru că, altminteri, trecem peste punctul respectiv şi nu ne vom reîntoarce cu votul.

La ce literă aveţi?

Domnul Ion Mogoş:

La lit.c).

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

La lit.c).

La literele a) şi b) există intervenţii? Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deci au fost adoptate lit.a) şi b).

Lit.c).

Domnul Ion Mogoş:

Domnule preşedinte,

Textul iniţial al Guvernului vizează menţinerea redactării din art.3 lit.c) şi comisia constat că a eliminat acest text, motiv pentru care eu susţin propunerea iniţială a Guvernului ca lit.c) din art.3 să fie menţinută în forma în care este redactată. Şi dau lectură: "Redactarea de acte juridice, cu posibilitatea de a atesta identitatea părţilor, conţinutul actului şi de a da dată certă". În condiţiile acestea, nu văd care ar fi fost raţiunea Comisiei juridice de a elimina, de a înlătura textul iniţiatorului care, de altfel, nu este altceva decât textul din legea iniţială, Legea nr.51, şi dă posibilitatea unor acte, ştiu eu, absolut necesare exercitării acestei profesii şi, pentru a evita pierderea de timp şi, nu în ultimul rând, pierderea de bani din partea justiţiabilului, de a apela la serviciile juridice ale altei profesii, în condiţiile în care avocatul ar putea da putere unui act numai în sens limitativ, prevăzut de acest text.

Nu ştiu cât am fost de explicit în expunerea mea, merg pe ideea şi am rugămintea să acceptaţi textul iniţial al Guvernului, pentru menţinerea acestei forme de redactare şi, în nici un caz, eliminarea lui, cum a fost propusă de către Comisia juridică.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Baciu.

Tot la lit.c)?

Domnul Mihai Baciu:

Tot, tot.

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Îmi permit să iau cuvântul, pentru a susţine, cu toată tăria, cele afirmate aici de domnul Mogoş şi subliniez că nu este vorba de altceva, decât de interesul justiţiabilului. Adoptând această lit.c), care este în textul iniţial al Legii nr.51 şi este şi aici, după cum vedeţi, în iniţiativa Ministerului Justiţiei, nu facem altceva decât să scutim justiţiabilul şi foarte mulţi dintre ei, ştiţi foarte bine dumneavoastră, din ţara aceasta, nu au posibilitatea să alerge de la Ana la Caiafa, de la notar la avocat şi iar înapoi şi înainte ş.a.m.d., ar fi scutiţi, aşadar, de o mulţime de pierdere de timp şi de cheltuieli. De aceea mi se pare extrem de rezonabil şi în interesul unei mari părţi a populaţiei ţării să menţinem această lit.c).

Vă mulţumesc şi vă rog, deci, pe dumneavoastră, colegii noştri să votăm în acest sens, deci, repet, să fiu mai explicit, să menţinem lit.c) din art.3 şi să nu o eliminăm, aşa cum propune amendamentul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Leon Pop.

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fiind vorba de lit.c), de eliminarea lit.c) din textul iniţial, aceasta nu s-a făcut la propunerea Comisiei juridice, ci la propunerea domnului avocat Călin Zamfirescu care, după câte ştiu, este preşedintele Uniunii Avocaţilor pe ţară şi s-a avut în vedere un lucru foarte simplu: excluderea, cu desăvârşire, a amestecului Ministerului Justiţiei în treburile avocaţilor, pentru că lit.c) iniţială presupune că, oricând, ministrul justiţiei poate ordona un control, pe acest segment de activitate.

Consider că textul adoptat de comisie, dacă e vorba de o profesiune liberală, fără amestecul statului în această profesiune, de data aceasta, este mai potrivit.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Székely Ervin. Şi, pe urmă, mai doreşte să vorbească domnul deputat Adrian Vilău.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Doamnelor şi domnilor,

Sigur, colegii mei care au pledat, din considerente practice, în primul rând, pentru menţinerea acestui articol sau a acestei litere au dreptate. Într-adevăr, este mai uşor, pentru justiţiabil, ca să rezolve toate problemele la avocat şi să nu mai umble la notariate, însă, din punct de vedere teoretic, darea de dată certă este un act prin care statul este angajat, autoritatea statului este angajată, pentru că avocatul reprezintă pe una din părţi şi nu poate el să dea dată certă şi, după aceea, să invoce, în faţa instanţei, acea dată pe care el a dat-o. Deci, din acest punct de vedere, cred că această competenţă trebuie să rămână în competenţa exclusivă a notariatelor şi a notarilor publici, pentru că numai ei angajează răspunderea statului în această problemă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Adrian Vilău.

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Dintr-un început, vă spun că sunt printre cei care susţin menţinerea lit.c) la acest articol şi fac acest lucru plecând de la faptul că, în România, atât în perioada interbelică, cât şi în acea perioadă în care avocatul juca chiar un rol activ în societate şi nu avea doar conotaţia mai degrabă peiorativă pe care o are acum, din păcate, spun acest lucru avocat fiind, existau acele acte, acele documente inter vivos care permiteau avocatului să încheie şi să redacteze o serie întreagă de acte juridice, prin care se atesta identitatea părţilor, având o dată certă.

Pun în discuţie două chestiuni. În primul rând, din păcate, de prea multe ori, se ajunge la avocat ca o formă ultimă de a se încerca recuperarea unui prejudiciu, după ce un lucru, cât se poate de nociv, atât din punct de vedere penal, cât şi din punct de vedere civil sau comercial, s-a produs. Or, eu cred că rolul acestei legi este şi acela de a redefini poziţia avocatului în societate, şi anume de a nu-l privi doar ca pe un simplu intermediar între părţi şi instanţă, care participă la divorţuri, la popriri şi alte chestiuni banale, ci ca pe o persoană cu deosebite răspunderi din punct de vedere al societăţii. Şi mă refer şi mă opresc, un pic, la rolul de negociator pe care trebuie să-l dobândească avocatul într-o societate modernă. Atât în intenţia actualului ministru al justiţiei, cât şi ce se întâmplă în lumea europeană, constatăm că rolul de negociator al avocatului, de multe ori, depăşeşte chiar sferele naţionalului. Vă dau doar un simplu exemplu, şi anume o companie avocaţială redutabilă din Statele Unite, "Kissinger Asociation", s-a ocupat foarte mult de negocierea unor acte nu doar între persoane juridice minore sau pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. Or, acest lucru era imposibil fără a avea mandatul de a negocia în numele părţilor, inclusiv cu posibilitatea de a dobândi, de a avea dată certă pe acel mandat.

Eu cred că profesia de avocat are nevoie de o nouă respiraţie, are nevoie de o infuzie de oxigen care să nu-i ţină pe avocaţi doar cărând o geantă în săli de tribunale, mai mult sau mai puţin salubre, aşteptând o mică atenţie, 1 kg de ţuică, brânză sau 100.000 de lei aruncate în plic, fără să treacă prin chitanţă. Cred că, dacă vrem să ridicăm această profesie la un statut pe care îl merită, este obligatoriu ca să îl încărcăm cu posibilitatea de a negocia, de a încheia acte între părţi, mai mult decât de a veni în urma unui conflict care s-a întâmplat în prealabil.

Pe de altă parte, imaginaţi-vă că o serie întreagă de lucruri din sistemul bancar românesc nu s-ar fi petrecut dacă consultarea avocaţilor ar fi avut loc în prealabil şi nu după ce s-au acordat o serie întreagă de credite mai mult sau mai puţin performante. În al doilea rând, şi cu acest lucru chiar închei, mai doresc să scot în evidenţă un aspect, şi anume că notarul, la ora actuală, nu are nici un fel de răspundere faţă de părţi. Între client şi notar, nu poate fi angrenată o răspundere bazată de modul cum a consiliat notarul partea care a încheiat un anumit tip de act. Or, între client şi avocat, atât prin contractul de asistenţă juridică şi de reprezentare, poate fi atrasă o anumită răspundere.

Notarul are doar obligaţia de a respecta legea în momentul în care încheie un act şi nu are nici un fel de obligaţie şi de răspundere faţă de partea pe care a consiliat-o într-un fel sau altul. Practic, şi iertaţi-mi oarecum expresia, de multe ori, notarul este mai mult un birou care pune ştampile şi verifică dacă actele respective sunt în concordanţă cu realitatea, fără a sfătui părţile într-un anumit mod, atunci când procedează la încheierea unui act juridic. Lucrul acesta îl face tot avocatul şi atunci asistăm la următorul paradox, prin care punem pe drumuri de foarte multe ori justiţiabilul, care, în prealabil, consultă un avocat, care ia un onorariu, merge la notar, care ia un alt onorariu şi nu protejăm deloc prin această modalitate justiţiabilii sau părţile din România. Şi, pe lângă acest articol, ca să nu mai revin la microfon, mulţumindu-vă că m-aţi ascultat, aş dori ca la art.d), când vorbim despre orice alte mijloace şi căi proprii dreptului de apărare, să adăugăm şi sintagma "şi reprezentare în condiţiile legii".

Eu insist foarte mult pe caracterul de reprezentare pe care trebuie să-l aibă profesia de avocat şi chiar dacă este la lit.a), la lit.a) este vorba doar de reprezentarea juridică în faţa organelor de jurisdicţie, dar eu doresc, atunci când vorbim de orice alte mijloace, să fie şi de apărare, dar şi de reprezentare în condiţiile legii, în faţa oricăror alte organe sau instituţii care pot să fie de drept intern sau de drept internaţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Kovács.

Domnul Tiberiu Csaba Kovács:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Din luările de cuvânt de până acuma, cel puţin, pentru mine, s-a profilat, într-un mod destul de clar, faptul că cele două categorii de susţinători, deci, cei care sunt pentru eliminare, respectiv cei care sunt pentru păstrare, ar putea fi împărţiţi şi după un alt criteriu, respectiv cei care practică avocatura şi cei care nu practică avocatura. Vreau să vă spun că, din punctul de vedere al celor care practică avocatura, această lit.c) şi-a dovedit în mod indubitabil utilitatea.

Eu cred că atunci când Legea 51 a fost adoptată, s-a dezbătut cu foarte multă atenţie, inclusiv acest aspect. Cei care practică avocatura au avut prilejul, din a doua jumătate a anului 95, când a intrat în vigoare legea, să constate că această lit.c) reprezintă, pur şi simplu, o modalitate, o posibilitate de a uşura munca nu numai a avocatului, dar de a uşura şi poziţia clientului, de a elimina un posibil birocratism în acest domeniu.

Eu cred că nu are relevanţă în Comisia juridică cine a fost acea persoană care a propus eliminarea acestui text. Eu cred că nu este bine, de la acest microfon, acum, nici să facem etichetări la activitatea notarului. Activitatea notarului public este şi ea foarte bine delimitată, există "n" situaţii în care prezentarea unui client la notar a fost şi va fi şi în continuare obligatorie, dar haideţi să nu exagerăm pentru aceste aspecte minimale care se regăsesc în această lit.c), ca să punem oamenii pe drumuri.

Părerea mea, ca unul care practică avocatura, este că această lit.c), conţinutul acestei lit.c) este justificat şi eu cred că am face o mare eroare dacă astăzi am elimina prevederile acestei litere.

Deci, eu pledez pentru păstrarea acestei lit.c).

Vă mulţumesc. (Vociferări.)

Domnul Marin Sârbu (din bancă):

Dar dacă aţi practica notariatul? Dacă aţi fi notar?!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc. Alte intervenţii?

Eu cred că nu trebuie aduse argumente suplimentare, numai dacă aveţi ceva nou. Domnul deputat Mogoş. Vă rog să nu repetaţi ceea ce aţi spus o dată, numai dacă aveţi ceva nou.

Domnul Ion Mogoş:

Nu vreau să revin obsesiv cu câteva argumente, dar unul se impune ca să observaţi, să realizaţi că această activitate a avocatului nu este o activitate şi o imixtiune în treburile notariatului. Aici nu sunt decât limitate trei posibilităţi create avocatului. Şi munca avocatului pentru onorariul respectiv, care este absolut simbolic, deci, este vorba de 15-20.000 de lei la o acţiune din aceasta, implică pentru el şi cabinetul sau forma de exercitare a profesiei respective o muncă şi o evidenţă suplimentară. Aceasta nu se face decât în interesul justiţiabilului, care să nu fie purtat dintr-o parte în alta, pentru că ce face avocatul prin această acţiune, redactează un act, stabileşte identitatea părţilor şi îi dă dată, datat sau redactat în ziua de..., luna cutare. Pentru aceasta ar trebui să se ducă din nou la notar, să-i pună ştampila, să-i facă într-o evidenţă toate aceste acţiuni avocaţiale, toate aceste gesturi avocaţiale pe care le face, care nu sunt nici de departe onorate, cum s-ar putea crede de către cineva că ar exista vreun interes din partea avocatului, presupune o muncă suplimentară şi o evidenţă separată faţă de activitatea lui, încât, ştiu eu, iniţiativa Guvernului în acest sens nu o văd sub nici o formă demnă de a fi corectată de către Comisia juridică, în sensul eliminării ei.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, bun. Alte intervenţii? Domnul deputat Dejeu, aveţi cuvântul.

Domnul Gavril Dejeu:

Am înţeles, din luările de cuvânt, că problema se centrează pe raporturile dintre notari şi avocaţi în ceea ce priveşte această problemă şi nu în întregul ei, pentru că mie mi se pare că amendamentul, aşa cum a fost modificat de Comisia juridică, sună puţin altminteri de cum s-a decis.

Discuţia în Comisia juridică a fost numai în legătură cu abilitarea avocatului de a da dată certă. Şi aici nu este problema de a pune în discuţie şi a face o paralelă între notar şi avocat, ci este problema dacă data certă poate fi dată de altcineva decât cine este învestit cu autoritate de stat. Se ştie că notarul este învestit cu autoritate de stat, avocatul nu.

Ideea de dată certă nu este ceea ce s-a spus aici, pur şi simplu că pune o dată acolo pe un act juridic. A învesti cu dată certă un act însemnează a-i autentifica din punct de vedere al noţiunii de dată certă prevăzută de legislaţie, autenticitatea actului care nu poate veni, operaţiune care nu poate veni din partea unui particular – şi avocatul este particular. Ea poate veni numai din partea unei autorităţi învestită ca atare pentru a face o astfel de operaţiune.

Translatarea competenţelor de la notariatul de stat, care este investit de lege cu autoritate, la avocat, care nu are această autoritate, este inadmisibilă şi această problemă s-a discutat în Comisia juridică şi Comisia juridică, după ştiinţa mea, a eliminat doar această competenţă a avocatului de a da dată certă, restul, redactarea de acte juridice cu posibilitatea de a atesta identitatea părţilor şi conţinutul actului, sigur că rămâne, în măsura în care este vorba de operaţiuni ce privesc părţi împricinate, particulare, care nu au nimic de a face cu o învestire de autoritate publică.

În clipa însă în care s-a ajuns la instituţia de dată certă, aşa cum este reglementată la ora actuală în legislaţie, ea nu poate fi dată pe mâna avocatului. Dacă vrem, facem altceva: modificăm instituţia de dată certă din legislaţia civilă ca să fie compatibilă cu atribuţiunile avocatului şi atunci readucem textul sau păstrăm textul.

Deci, nu este vorba aici de a contrapune notarii avocaţilor sau avocaţii notarilor, este vorba de a tranşa această chestiune potrivit căreia avocatul nu este învestit cu autoritate de stat pentru a putea da o dată certă, conform legislaţiei în vigoare. Şi atunci, această sintagmă privitoare la "dată certă" este legalmente imposibilă şi inadmisibilă în reglementarea juridică actuală.

De aceea, Comisia juridică a făcut modificarea, dar numai cu privire la această sintagmă, "de dată certă", şi nu cu privire la restul textului.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, dumneavoastră susţineţi că la Comisia juridică s-a spus să rămână lit.c), dar până la punctul "conţinutul actului", fără să mai apară şi sintagma "şi de a da dată certă". În textul comisiei a dispărut complet însă lit.c), or, aceasta înseamnă că este o scăpare la redactare de la comisie.

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule preşedinte,

Sigur, eu nu am notat în scris exact rezoluţia, dacă vreţi, a Comisiei juridice, dar ştiu ce s-a discutat în comisie şi ce s-a decis în comisie. În comisie noi am hotărât şi am discutat exact această problemă a datei certe, în rest, n-am comentat şi n-am contestat textul de la această lit.c), ceea ce însemnează că, în concepţia comisiei, trebuia să rămână textul, mai puţin şi "de a da dată certă".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Eu trebuie să fiu foarte atent. Comisia îmi confirmă că aşa este, deci, este o scăpare de la redactare. Bun.

Dacă mai sunt alte intervenţii întâi din sală? Nu mai sunt. Domnul deputat Stănescu, în aşa fel încât iniţiatorul şi respectiv cei din comisie să spună ultimii cuvântul. Aveţi cuvântul domnule deputat.

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Eu pledez ca să se menţină în integralitatea sa varianta propusă de către iniţiatori, deci, menţinerea în totalitate a pct.c) din articolul respectiv şi vreau să-l contrazic puţin pe domnul deputat Dejeu. Este greşit, din punctul meu de vedere, a se susţine că la ora actuală notariatele de stat, adică fostele notariate de stat, actualele notariate sunt într-o structură absolut privată. Deci, ele nu mai sunt subordonate sub nici un fel de formă Ministerului Justiţiei şi deci mi se pare puţin cam mult a se susţine că ele reprezintă autoritatea de stat.

În al doilea rând, deci, plecând de la organizarea actuală a notariatelor care sunt forme de exercitare a acestei profesii în forme asociative într-o formă liberă şi deci sunt private, sunt particulare; în al doilea rând convenţia părţilor este un principiu care guvernează dreptul românesc. În momentul în care părţile care sunt implicate într-o anumită chestiune apelează la serviciile unui avocat, urmând ca un act care reprezintă voinţa lor sub aspectul conţinutului, să fie confirmată autenticitatea acestei înţelegeri, deci a expresiei de voinţă a părţilor respective, în momentul în care s-ar elimina posibilitatea ca avocatul respectiv, care este consiliat într-o asemenea chestiune, să nu aibă posibilitatea să stabilească data certă pe actul respectiv, atunci, sigur că ar fi o activitate lipsită de conţinut şi nu ar mai reprezenta păstrarea acestui principiu, în sensul că convenţia, înţelegerea părţilor este legea supremă în situaţia în care această înţelegere, această convenţie nu intră în contradicţie cu elemente legate de ordinea publică şi de siguranţă naţională.

Pe cale de consecinţă, eu vă solicit ca să acceptaţi şi dumneavoastră motivaţiile aduse şi de ceilalţi colegi, cred că sunt suficiente, nu se creează nici un fel de ilegalitate, nu se creează nici un fel de element concurenţial între munca unor cabinete de avocaţi şi munca unui birou notarial, deci nu există nici un element care să ducă la concluzia că interesele părţilor vor fi prejudiciate în momentul în care se menţine acest drept care, la ora actuală, există pentru avocaţi şi de altfel se ajunge la o reconfirmare a unei poziţii care exista şi înainte de 1945, acest drept de reprezentare şi de întocmire a unor acte juridice şi de acordare de dată certă, existând în corpul avocaţilor şi înainte de 1945.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc. Eu cred că în momentul de faţă s-a spus cam tot ce se putea spune. O să dau cuvântul iniţiatorului pentru a expune punctul de vedere şi pe urmă comisiei.

Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din ce îmi aduc eu aminte şi din ceea ce s-a spus deja de către unii intervenienţi aici, într-adevăr, cred că discuţia nu trebuie purtată între sau cu privire la varianta propusă de iniţiator, aflată pe coloana din stânga, şi varianta eliminării, aşa cum apare pe coloana din mijloc a raportului comisiei, pentru că, repet, din ce îmi aduc eu aminte, în comisie nu s-a discutat eliminarea acestui text.

În ce ne priveşte, am pus în proiectul redactat de noi şi competenţa avocatului de a da dată certă, din raţiuni care au fost aici deja subliniate, referitoare la o mai bună, să-i spunem, acordare a serviciilor avocaţiale către justiţiabil, faţă de justiţiabil.

În comisie, obiecţiunea a fost ridicată, într-adevăr, prima dată şi poate, în mod surprinzător, este aşa cum s-a arătat aici de către reprezentantul Uniunii Avocaţilor, care, însă, nu a legat chestiunea datei certe de problema unui anumit conflict de competenţă cu profesia de notar şi cred că nici nu trebuie legată discuţia noastră de acest lucru.

Darea de dată certă sau data certă este, potrivit Codului Civil, art.1182 o prezumţie de exactitate a datei, o prezumţie relativă care poate fi combătută prin proba contrarie.

Legiuitorul de la 1864, când a fost adoptat Codul Civil, pentru a fundamenta această prezumţie, a prevăzut că data certă se dobândeşte prin înfăţişarea înscrisului la o dregătorie publică, prin înregistrarea înscrisului într-un registru public sau prin moartea părţii, pentru că, pe de o parte, era vorba de autoritatea publică, aceea care, prin darea de dată, confirma sau conferea o anumită putere probatorie datei şi, pe de altă parte, era vorba de evenimentul natural care, mai devreme sau mai târziu, ne paşte pe toţi şi care făcea imposibilă întocmirea înscrisului, datarea înscrisului după moartea părţii. Or, îmi aduc aminte că, în comisie, dacă nu mă înşeală pe mine memoria, s-a spus că avocatul, în nici un caz, nu reprezintă autoritatea publică şi nu trebuie legat în nici un fel de autoritatea publică, iar munca sa nu are nici pe departe efectele decesului clientului pentru a fi justificat ca, într-un fel sau altul, el să dea dată certă.

Cu aceste argumente, dar mai ales cu argumentul care a fost împărtăşit de mulţi din membrii comisiei, chiar de către unii dintre avocaţi, membri în comisie, a fost înlăturată referirea la data certă din text, pentru că s-a spus, data certă, aşa cum este ea reglementată, în mod tradiţional, în dreptul românesc, reprezintă sau presupune o intervenţie a autorităţii publice şi nu trebuie legată în nici un fel, nu trebuie subordonată în nici un fel activitatea avocatului vreunei autorităţi publice.

Aşa fiind hotărârea comisiei, iarăşi, din ce îmi aduc eu aminte, textul asupra căruia s-a oprit comisia a fost cel din lege, şi anume: "redactarea de acte juridice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor". Este vorba de o atestare a datei actelor care nu are însă puterea datei certe, puterea de prezumţie conferită de art.1182 din Codul Civil, de care am vorbit mai înainte. În aceste condiţii, în comisie s-a spus, bine, dar dacă textul rămâne nemodificat, de ce să-l mai trecem în raport ca fiind modificat. Personal am insistat să se păstreze în aceste condiţii textul din lege faţă de unanimitatea sau de consensul înlăturării la referirea datei certe, dar cu o corecţie de ordin tehnic, pentru că art.3, după cum se poate observa, spune: "activitatea avocatului se realizează prin..." şi cele patru categori de activităţi sau de operaţiuni pe care le poate exercita avocatul, sunt enumerate cu liniuţă. Or, liniuţa este din punct de vedere al tehnicii legislative un mijloc foarte rar folosit şi aş spune chiar inadecvat şi am propus ca, în aceste condiţii, textul să fie modificat în sensul ca, în faţa fiecărui alineat, în loc de liniuţă să se pună, conform normelor de tehnică legislativă, literele: a), b), c), d), astfel încât să se respecte aceste norme de tehnică legislativă.

Textul a apărut, din păcate, în raport, fără lit.c) în forma din lege, generând această discuţie.

Domnul Marian Sârbu (din bancă):

Spuneţi, pentru sau contra?

Domnul Flavius Baias:

În ceea ce priveşte chestiunea în discuţie, respectiv dacă lit.c) să păstreze forma din lege sau forma pe care am propus-o noi, în calitate de iniţiator, nu pot să fac altceva decât să susţin textul pe care l-am propus.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia? Domnul deputat Grădinaru.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În comisie au fost foarte multe discuţii. După cum aţi observat în raportul prezentat, la începutul discuţiilor noastre, a fost şi o propunere legislativă, care a avut aviz, de la Consiliul Legislativ, negativ şi care modifica numai acest articol 3, care se referea şi la data certă şi motivaţia Consiliului Legislativ este aceea care s-a mai făcut aici. Bine, nu vreau să mai intru în amănunte şi în discuţiile acelea care s-au făcut între cele două profesii şi că notarul face şi pune numai ştampile sau că nu răspunde, deşi răspunde şi penal – o ştim cu toţii -, dar în comisie au participat la discuţii atât Uniunea Avocaţilor, Uniunea Consilierilor Juridici, delegaţi de la Uniunea Notarilor şi cu toţii ne-am pus de acord şi am căzut de acord ca această dată certă să nu fie prinsă în textul legii.

Deci, avocatul să-şi facă atribuţiunile lui şi să nu se amestece peste atribuţiunile notarului care, într-adevăr, este învestit, conform legislaţiei civile, ca autoritate de stat, să dea dată certă.

Deci, aici se pun tot felul de probleme, aţi văzut că numai avocaţii ridică asemenea probleme, dar la discuţii, mie îmi pare rău că, la aceste discuţii a fost şi domnul Mogoş care este colegul nostru şi, până la urmă, s-a acceptat de către comisie. Într-adevăr, s-a făcut acea greşeală de redactare la lit.c), s-a scos din textul iniţiatorului numai ultima parte, "şi a da dată certă", în rest, textul rămâne ca în proiectul adus de către iniţiator.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului Grădinaru în continuare pentru a supune exact ceea ce a hotărât comisia. Vă rog frumos să fiţi atenţi, onoraţi colegi!

Onoraţi colegi, vă rog să fiţi atenţi, pentru că, altminteri, nu veţi şti ce se discută şi ce vă supun spre aprobare. Eu trebuie să supun spre aprobare ceea ce a hotărât comisia, or, comisia a hotărât un anumit text pe care l-am rugat pe domnul deputat Grădinaru, din partea comisiei, să-l citească.

Vă rog să fiţi atenţi! Aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Deci, lit.c) are următorul text: "Redactarea de acte juridice cu posibilitatea de a testa identitatea părţilor, conţinutul actului şi a datei actelor", atât.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Înţeleg că este o identitate de vederi şi aici asupra menţinerii acestui text.

Deci, o să fie lit.c) menţinută cu acest conţinut.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate de voturi, adoptat.

Lit.d). Intervenţii? Nu sunt. Domnul deputat Vilău a avut aici o intervenţie. Vă rog poftiţi la microfon. Aţi cerut introducerea sintagmei "şi reprezentare".

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Doar câteva explicaţii suplimentare, pentru că aşa cum...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog susţineţi încă o dată textul pe care îl propuneţi. Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Da. Aşa cum este formulat acest articol la ora actuală, eu consider că asistăm la o limitare a posibilităţii de a fi reprezentat un cetăţean al României. Nu este vorba de a da mai multe atribuţii avocatului acum. Se pune în discuţie modul în care poate fi o persoană fizică sau juridică română reprezentată. Or, noi avem la la lit.a) din art.3, o enumerare care ni se spune că reprezentarea poate să fie făcută doar în faţa organelor de jurisdicţie, urmărire penală şi în faţa notarilor publici. Nu ne vorbeşte acest text de lege de o reprezentare în faţa altor instituţii sau a persoanelor juridice sau chiar fizice.

Din acest motiv, insist ca la lit.d) să fie trecut şi cuvintele "şi reprezentare". Activitatea avocaţială este undeva 30% apărare şi 70% reprezentare sau, cel puţin, acolo trebuie să ajungem - "orice alte mijloace şi căi proprii dreptului de apărare şi reprezentare, în condiţiile legii", reprezentarea fiind de cele mai multe ori prealabilă, mă rog, unor serii întregi de litigiu.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc. Alte intervenţii dacă mai sunt aici? Nu sunt. O să dau cuvântul iniţiatorului. Domnul secretar de stat Baias aveţi cuvântul.

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Regret să nu pot fi de acord din punct de vedere juridic cu această propunere, din cel puţin două motive: mai întâi că lit.d) vorbeşte de orice alte mijloace şi căi proprii dreptului de apărare în condiţiile legii. Or, apărarea include în conţinutul ei şi asistenţa şi reprezentarea în faţa tuturor persoanelor fizice şi juridice şi în faţa tuturor instituţiilor.

În al doilea rând, în acest context, "orice alte mijloace şi căi proprii dreptului de apărare, în condiţiile legii", putem considera că partea finală, "în condiţiile legii", face trimitere şi la dreptul comun şi de fapt contractul de mandat avocaţial este reglementat în principal în ceea ce priveşte aspectele specifice de Legea avocaţilor, iar pentru aspectele nereglementate, el este reglementat de către prevederile din Codul Civil referitoare la mandat.

Deci, şi potrivit dreptului special, care este Legea avocaţilor, şi potrivit reglementării generale a contractului de mandat din Codul Civil, acest drept de reprezentare al avocatului există potrivit textului despre care am vorbit.

Vă mulţumesc. (Vociferări.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte. Vă rog frumos!

Deci, dumneavoastră insistaţi să rămână textul iniţiatorului, da? S-a pus o întrebare din sală, vă rog răspundeţi.

Domnul Flavius Baias:

Da. Întrebarea este de ce am pus la lit.a). Nu am pus noi, formularea este din 1995 şi ea era imperativ necesară, pentru că dacă reprezentarea faţă de persoanele fizice şi juridice se poate face şi potrivit dreptului comun, după cum am zis, reprezentarea în exercitarea dreptului la apărare în faţa organelor de jurisdicţie de urmărire penală în faţa notarilor publici nu se poate face decât potrivit unei dispoziţii speciale.

Reamintesc că, spre exemplu, potrivit Codului de procedură civilă, nu pot fi reprezentaţi, în condiţiile dreptului comun pe baza mandatului judiciar în faţa instanţelor de judecată sau reprezentarea, potrivit Codului de procedură civilă şi a dreptului comun în faţa instanţelor de judecată, este extrem de limitată, numai la rude şi afini până la gradul IV inclusiv, şi numai în faţa judecătoriei, nu şi în faţa instanţelor superioare.

De aceea, Legea avocaţilor a tebuit să prevadă în mod expres posibilitatea reprezentării de către avocat în faţa tuturor organelor de jurisdicţie.

Din punctul meu de vedere este doar o adăugire inutilă, pentru că, pe fond, soluţia este aceeaşi pe care o susţine domnul deputat Vilău.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog.

Domnul deputat Dejeu, precizare. Aveţi cuvântul.

Domnul Gavril Dejeu:

Fiindcă am înţeles bine grija colegilor noştri, justificată, pentru ca legea să fie cât mai limpede şi cât mai clară, poate că, într-adevăr, având în vedere că de multe ori sau în unele cazuri avocaţii întâmpină dificultăţi în a reprezenta părţile pe care le-au angajat, în faţa autorităţilor administrative, n-ar fi stricat ca în text să existe o dispoziţie precisă.

Însă, regret, eu nu am fost aici la discutarea lit.b). Aici îi era locul, pentru că aici trebuia să sune textul aşa: "apărarea şi reprezentarea prin mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în raporturile cu autorităţile publice şi instituţiile..." şi atunci chestiunea era acoperită.

Acum, pentru că s-a trecut de acest text, mie mi se pare că lit.d) este o dispoziţie absolut de principiu, care are rostul de a acoperi orice fel de alte posibilităţi care nu sunt încă specificate în lege, pentru că textul este de această natură redactat. Ori că îi dăm o interpretare de acest fel, în sensul precizat de domnul ministru Baias, şi înţelegem că prin această sintagmă de "orice alte mijloace şi căi proprii dreptului la apărare, în condiţiile legii". Şi acum revin: "în condiţiile legii" nu avem specificat – mandatul din Codul civil este un mandat tipic Codului civil, nu are capacitatea şi posibilitatea, sau, în orice caz, se pot ridica obiecţiuni de către organele de administraţie şi să spună "Domnule, adu-mi şi mie un mandat special prevăzut de Legea avocaţilor", care nu există.

De aceea, eu v-aş propune, domnilor colegi, dacă sunteţi de acord, nu ştiu, să modificaţi puţin lit.b), în sensul în care am spus eu înainte, să spuneţi "apărarea şi reprezentarea", atât, "... cu mijloace specifice ..." şi aşa mai departe, şi atunci se limpezeşte textul.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumim.

O să dau cuvântul comisiei, domnului deputat Grădinaru, pentru a face propunerile comisiei. Sper să găsim o formulă de compromis, care să fie acceptabilă.

Aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia nu este de acord să introducă acest amendament la lit.d), dar suntem de acord să revenim la lit.b), şi textul să fie astfel: "apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice ..." şi textul curge mai departe.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun.

Atunci, pentru ca să rezolvăm această chestiune, revenim asupra lit.b), cu această completare care s-a propus să fie la lit.d). Deci, lit.b) să înceapă astfel: "apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice ..." şi curge textul.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.d); rămâne textul de la comisie.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Onoraţi colegi,

Cu aceasta, putem ca acest pct.1 de la art.I să-l votăm în ansamblul său.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la pct.2, care se află la nr.crt. 3 din raport.

Dacă sunt intervenţii?

Domnul deputat Buzatu. Aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu am nici o propunere de amendare a textului respectiv.

Aş dori să cer o explicaţie în legătură cu motivarea amendamentului făcut la acest punct şi la alte puncte, pentru că eu consider că partea dură, nucleul dur al acestui proiect de lege este constituit din motivaţiile acestea, motivaţiile aduse amendamentelor. Şi vă citez numai câteva motivaţii din acestea: "pentru respectarea normelor de tehnică, pentru acurateţea textului, pentru claritatea textului"; la pct.5 chiar este culmea motivării, lipseşte cu desăvârşire; "pentru acurateţea textului, pentru o mai bună sistematizare".

Deci, eu am avut întotdeauna impresia că o comisie, cum este cea juridică, poate găsi nişte motivaţii inteligibile pentru majoritatea membrilor Camerei Deputaţilor.

Or, "pentru acurateţea textului", la pct.3, nu este nici un fel de motivare. Este lipsa oricărei motivări. Poate pentru o exprimare corectă a noţiunii respective de "salarizare" sau de "salariat" şi alte lucruri din acestea.

Dacă este posibil să căpătăm o explicaţie, care ar ţine loc de explicaţie generală a tuturor motivărilor din acest proiect de lege.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Înţeleg că amendamentul s-a făcut la comisie.

O să dau cuvântul domnului deputat Grădinaru. Deci, a fost înlocuit cuvântul "salariaţi" cu "salarizaţi".

Aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mie mi se pare că se fac discuţii inutile aici. Ne apucăm acum să dezbatem apa în patru şi nu ştiu ce ...

S-a pus acest cuvânt în discuţie, în comisie, şi s-a zis că este mai româneşte decât "salariaţi" – "salarizaţi". Şi acum ne legăm că "acurateţea textului" şi nu ştiu ce.

Hai, să fim serioşi, să terminăm legea. Dacă vreţi să n-o terminăm, spuneţi dinainte şi ne legăm şi de virgulă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte. Cred că toată lumea vrea să treacă legea asta.

Aveţi dreptul la replică. Vi-l acord.

Domnul deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Îmi pare foarte rău că trebuie să leg oarecum acest drept la replică de colegul nostru, domnul deputat Grădinaru, însă, vreau să vă spun, stimaţi colegi, că eu, în faţa Camerei, n-am îndrăznit să vin niciodată cu o atitudine neserioasă.

O atitudine ironică este cu totul altceva faţă de o atitudine neserioasă.

Şi eu cred că atitudinea neserioasă, dacă ea există undeva, atunci se regăseşte în motivările pe care comisia le-a întocmit.

Noi nu putem aici să aducem nişte motivări absolut inadecvate unor texte, pe motivul că, "Hai, domnule, să dezbatem mai repede". Dacă acesta este un motiv, atunci eu aş propune să votăm proiectul în întregime, fără să treacă nici o dezbatere, pentru că aceasta este cea mai rapidă formă de adoptare a proiectului de lege.

Din păcate, nu avem instrumentele necesare procedurale pentru a trece la o asemenea acţiune.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Există o justificare pentru această foarte sumară explicaţie, dacă vreţi, a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, şi anume "pentru acurateţea textului".

Fiindcă modificarea priveşte un singur cuvânt. Comisia n-a luat în dezbatere conţinutul textului iniţiatorului, pe care l-a acceptat în întregime. Comisia nu şi-a propus să facă aici o motivare a raţiunii pentru care se redactează textul de iniţiator. Dacă-şi propunea aşa ceva, atunci, pe coloana din dreapta, într-adevăr elabora o seamă de consideraţiuni pentru care textul însuşi îşi are raţiune de a fi. Dar, pentru că s-a schimbat noţiunea de "salariaţi" în "salarizaţi", s-a spus doar "pentru acurateţea textului".

Cred că nimeni nu este de vină, comisia făcând doar această modificare, nu putea să spună mai mult.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Dacă nu sunt alte intervenţii, vă supun spre aprobare nr.crt. 3 din raport, forma comisiei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, în unanimitate, adoptat.

În continuare, nr.crt. 4.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Deci, tot în unanimitate, adoptat.

La nr.crt. 5 rămâne textul iniţiatorului.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt. 6, textul iniţiatorului.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt. 7 avem, aici, la lit.a) o altă formă: "sau salarizată".

Doreşte cineva?

Da. Domnul deputat Naidin. Aveţi cuvântul.

Domnul Petre Naidin:

Rog comisia să-mi dea şi mie o explicaţie, ca şi colegului de dinainte, de ce a simţit nevoia să limiteze dreptul de a exercita această profesie, profesie de o demnitate pe care eu o recunosc şi o stimez, astfel încât cei care exercită o profesie autorizată sau realizată în altă ţară, cetăţeni români, nu o pot practica, nu o pot practica în România.

Şi, ca să dau un argument cu rapiditate, spun că în proiectul de Lege al profesiilor liberale, înaintat nouă, în Ordonanţa privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare, în Legea nr.92/1995 privind organizarea judecătorească, în proiectul de Lege al Statutului funcţionarilor publici, dacă vreţi, Statutul personalului vamal, nu am găsit această noutate.

Simt nevoia unei explicaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, o explicaţie. Înţeleg că amendamentul ... aici este vorba de o chestiune de fond, de principiu. O să rog să fie dată de iniţiator.

Vă dau cuvântul, domnule secretar de stat Baias.

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Aici sunt două chestiuni care pot fi discutate în raport cu explicaţiile solicitate de domnul deputat Naidin.

Mai întâi este vorba de propunerea iniţiatorului, de modificare a textului, care suplimentează condiţiile prevăzute de art.9 lit.a), faţă de formularea iniţială: "este cetăţean român şi are exerciţiul drepturilor civile şi politice" – a fost formularea iniţială.

Formularea propusă de Ministerul Justiţiei, aprobată apoi de Guvern, este cea de pe coloana din stânga: "este cetăţean român, domiciliat în România, are exerciţiul drepturilor civile şi politice şi nu exercită o profesie autorizată într-o altă ţară".

Este, într-adevăr, de principiu că profesia de avocat este o profesie liberă şi independentă. Acestea sunt principii consacrate încă în primele texte ale acestui act normativ a cărui modificare o discutăm astăzi.

Tocmai de aceea am simţit nevoia ca, prevăzând condiţiile sau reglementând mai riguros condiţiile de acces în barou a celor care doresc să exercite această profesie, să prevedem la fel de riguros, sau să asigurăm la fel de riguros respectarea principiului independenţei profesiei de avocat.

Acest principiu, ca formulare generală, presupune că avocatul nu poate exercita nici o activitate care să-l subordoneze unei anumite autorităţi. Şi acest lucru rezultă din textele legii care se referă la incompatibilităţi.

De aceea, am adăugat la art.9 lit.a), că acela care exercită o profesie autorizată în altă ţară nu poate deveni avocat membru al unui barou din România, pentru că se încalcă principiul independenţei, de care am vorbit mai înainte.

El este integrat într-o structură cu un anumit grad de autoritate, acolo unde desfăşoară activitatea sa autorizată, în altă ţară, ceea ce poate să pună sub un serios semn de întrebare independenţa sa ca avocat într-un barou din România.

La comisie s-a adăugat – şi cred eu în mod judicios – şi sintagma "sau salarizată". Pentru că, dacă un avocat în România nu poate exercita o profesie salarizată în cadrul unei alte structuri decât în cadrul profesiei de avocat, cu atât mai mult se impune acest lucru atunci când cel în cauză exercită o activitate salarizată într-o altă ţară. Este vorba de respectarea aceluiaşi principiu al independenţei avocatului şi al independenţei profesiei de avocat.

Iată, în câteva cuvinte, explicaţiile care ne-au determinat să adăugăm aceste condiţii, aparent restrictive, la art.9 lit.a), să fim de acord cu amendamentul propus de comisie, în vederea respectării principiului de care am vorbit – independenţa avocatului şi independenţa profesiei de avocat, în ansamblu.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Sunteţi mulţumit de răspuns.

Vă supun spre aprobare nr.crt. 7.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Continuăm cu nr.crt. 8 din raport, referitor la art.10.

Intervenţii?

Domnul deputat Vilău. O să-mi spuneţi, eventual, la ce alineat.

Domnul Ioan Adrian Vilău:

Domnule preşedinte,

Este un articol cât se poate de ambiţios, pe care atât iniţiatorii, cât şi reprezentanţii Uniunii Avocaţilor ni-l propun.

Chiar faţă de varianta iniţială, comisia vine cu o prevedere care, din punctul meu de vedere, este de-a dreptul ilară şi periculoasă. Este vorba de alin.2, - art.10 alin.2 -, care-i foarte scurt şi spune că "Membrul unui barou din altă ţară nu poate acorda asistenţă juridică privind dreptul românesc".

Asta înseamnă un fel de instaurare a unui monopol mondial asupra dreptului românesc. Înseamnă că dacă într-o ţară, precum Franţa, altă ţară comunitară, sau Statele Unite ale Americii, o persoană interesată cere consultaţii asupra dreptului românesc, ea nu poate să le primească, pentru că noi avem această interdicţie care cade în banal şi în derizoriu, pentru că nu avem sancţiune pentru aşa ceva, o sancţiune fiind imposibilă. Acest alineat nu se găsea în textul iniţial. Ca urmare, propun eliminarea acestui alineat în care noi stabilim monopolul asupra dreptului românesc.

Personal, şi din punct de vedere politic, aş dori ca tot mai multă lume să cunoască dreptul românesc şi, dacă se poate, să-l promovez, nu neapărat să-l limitez.

În al doilea rând, şi aici aş dori o explicaţie puţin mai detaliată, pentru că asistăm la câteva lucruri care deja încalcă această lege. Aş dori explicaţii în primul rând de la domnul ministru.

Cum facem cu exercitarea profesiei, în sens larg, de avocat în România?

Sunt de acord şi sunt conştient că este bine ca la bară să pledeze avocaţii români, care pot să reprezinte şi asociaţiile avocaţiale din străinătate. Dar, negociatorii de la Renault, avocaţii de la Renault, când se prezintă la FPS pentru a încheia un contract, sunt în interiorul sau în afara legii? În momentul în care o companie din străinătate vine cu propriii avocaţi, care le dau sfaturi, care-i consiliază, care poate chiar îi reprezintă, sunt în interiorul sau în afara legii? Ajungem din nou la activitatea de reprezentare, care are un sens foarte larg şi nu este vorba doar de reprezentare în faţa instanţei de judecată.

Guvernul României a negociat contracte cu Fondul Monetar Internaţional, contracte care au fost puse la dispoziţia acestei instituţii de companii avocaţiale. Îi scoatem în afara legii?

Deci, personal, doresc aceste explicaţii, pentru că, dacă ele nu sunt suficient de lămuritoare, vă propun eliminarea acestui alineat, urmând a fi de acord cu formula în care doar avocaţii autohtoni pot să pledeze în faţa instanţelor de judecată.

Pe de altă parte, din punct de vedere nu doar politic, apare următoarea chestiune: noi vorbim de integrarea sistemului nostru de drept în cel european. Există, de fapt, un drept comunitar. Din nou, prin această izolare, România are o politică, dacă doriţi, antieuropeană, nu o politică de deschidere.

După ce-mi veţi da explicaţia, atât domnul ministru, cât şi comisia, daţi-mi voie să-mi rezerv dreptul să propun eliminarea sau nu a acestui paragraf, urmând să rămână celelalte paragrafe cu onorariile, cu reprezentarea la bară şi aşa mai departe.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să-i dau cuvântul întâi iniţiatorului şi pe urmă comisiei.

Domnul secretar de stat Baias.

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

A doua chestiune pe care a ridicat-o domnul deputat Vilău este cea care mie mi se pare de principiu, şi nu prima dintre ele, la care o să revin.

Dacă pornim de la această chestiune de principiu, sunt convins că dumneavoastră, cu toţii, cunoaşteţi reglementarea iniţială, reglementarea actuală din lege, care este extrem de restrictivă şi, aşa cum a spus şi domnul deputat Vilău, antieuropeană, reglementare care, practic, a făcut imposibilă desfăşurarea în condiţii legale a profesiei de avocat în România de către avocaţi străini şi mari firme de avocatură.

De aceea, am propus modificarea art.10, astfel încât să ne integrăm în curentul liberalizării, şi pe plan internaţional, a exercitării acestei profesii. Numai că problema pe care a ridicat-o domnul deputat Vilău mie mi se pare că nu este decât într-o legătură conjuncturală cu textul. Nu se referă textul la situaţiile evocate de domnia sa cu titlu de exemplu.

Textul nu se referă la consultanţii sau avocaţii cu care străini care au o societate civilă de avocaţi, o firmă de avocaţi în străinătate, şi care vin aici împreună cu un investitor străin sau cu o instituţie internaţională, pentru încheierea unei afaceri, pentru realizarea unei negocieri care are ca finalitate tot o afacere şi aşa mai departe.

Textul se referă la posibilitatea exercitării organizate, structurate, a profesiei de avocat în România, în cadrul unei societăţi civile profesionale, aşa cum vorbeşte alin.3 mai jos. Deci, textul se referă la posibilitatea organizării de firme de avocaţi, cum se spune, de către avocaţii străini în România. Or, acest lucru este pe deplin permis, potrivit textului, în ansamblul său, cu anumite restricţii.

Şi aici vine prima chestiune pe care a ridicat-o domnul deputat Vilău, şi anume aceea a alin.2.

Alin.2 trebuie citit în corelaţie cu alin.1 şi cu alineatele care urmează. Un avocat străin nu poate acorda asistenţă juridică privind dreptul românesc, în măsura în care el îşi organizează aici activitatea, în România, în cadrul unui cabinet, şi în măsura în care el rămâne avocat străin. Iar acest monopol privind dreptul naţional în ceea ce priveşte acordarea de asistenţă juridic㠖 deci, repet, privind dreptul naţional -, există, din câte ştiu eu, în majoritatea statelor europene, şi chiar în Statele Unite.

Cu alte cuvinte, în mod concret este vorba despre următorul lucru. O firmă de avocaţi din străinătate va avea voie, potrivit acestui text, să deschidă un birou în România, în condiţiile textului, dacă va fi adoptat, dar firma respectivă va putea să acorde consultaţă în ceea ce priveşte dreptul ei naţional, sau dreptul altor ţări, acest lucru ne este indiferent şi trebuie să ne fie indiferent, dar nu va putea să acorde consultaţii, prin avocaţii străini membri ai societăţii civile profesionale respective, privind dreptul românesc. Este liberă să acorde asistenţă privind dreptul românesc prin avocaţii români membri ai societăţii civile profesionale respective.

Drept urmare, dacă citim textele în coordonarea lor, nouă ni se pare că ele se corelează reciproc, respectă şi principiul internaţionalizării profesiei de avocat, respectă principiul internaţionalizării libertăţii acestei profesii, sunt mult mai liberale decât textul actual şi vă rog să le votaţi ca atare.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia?

Domnul deputat Grădinaru.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La discutarea acestui alineat, pentru acest alineat a pledat însuşi domnul Anagnoste, preşedinte al Uniunii Avocaţilor, dar s-a pus în discuţie atunci şi s-a cerut drept comparat de la Consiliul Legislativ, de la alte state, aşa cum şi avocaţii români au aceleaşi drepturi în celelalte state din Europa, şi s-a mers pe acest text.

Toată motivaţia domnului ministru Baias nu vreau s-o reiau aici, dar aşa s-a procedat, deci cum se procedează şi în celelalte ţări, se dă voie, conform acestei legi, avocatului străin, să se asocieze la o societate de avocaţi din România pentru a putea fi avocat român, iar pentru consultaţia juridică, asistenţa juridică pe care o dă în dreptul lui naţional, dacă însoţeşte un investitor străin, nu-l opreşte nimeni s-o facă, dar nu în drept românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Vilău.

Domnul Ioan Adrian Vilău:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este adevărat că această iniţitivă este mult mai bună faţă de ce am avut până acum în privinţa profesiei de avocat şi a raporturilor cu avocaţii din străinătate.

Sunt de acord cu argumentarea pe care a făcut-o domnul ministru Baias, sunt de acord cu opinia comisiei, dar, din păcate, aşa cum este formulat acest text, nu se poate înţelege acest lucru.

Dacă avocaţii străini nu au voie să facă firme în nume propriu aici, în România, fără asociere, este un lucru bun, de decizie politică. Dar să trecem acest lucru în textul de lege. Din acest motiv, eu nu pot înţelege că membrul unui barou din altă ţară nu poate acorda asistenţă juridică prin dreptul românesc, că n-are voie să facă firme. Asistenţa juridică are multiple faţete, cum spuneam, de la consiliere la reprezentare.

În condiţiile în care nu se acceptă această formulă, de eliminare cel puţin a alin.2, pe care iniţiatorul nu l-a avut în faza iniţială, aş sugera comisiei să vină eventual cu o altă formulare.

Sunt de acord, de principiu, cu toată justificarea acestui articol, dar nu este formulat, mai ales domnul Baias a şi spus că alineatul de principiu este 3, nu e 2. Păi, punem principiul la urmă, alin.2 este la mijloc.

Aş solicita comisiei, dacă este posibil, să facă o reformulare a textului, care să-şi păstreze aceste argumente, dar să fie mult mai clar, mai ales că acest text urmează a fi tradus în diferite limbi.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dejeu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gavril Dejeu:

Domnilor colegi,

Domnule preşedinte,

Problema pare a fi mai importantă şi mai delicată decât apare la prima vedere, întrucât prin toată această reglementare a art.10 noi facem o paralelă şi ne punem alături, dacă vreţi, cu profesioniştii avocaţi din străinătate. Şi se pune întrebarea, într-adevăr, ce drepturi pot să aibă la noi? Eu văd o contradicţie evidentă între alin.2 şi alin.3 din text. Din clipa în care se spune că: "Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România", deci "o poate exercita..." şi mai departe spune în ce condiţii, "...în cadrul unor societăţi civile profesionale, în asociere cu avocaţi români..." etc.

Ce înseamnează exercitarea profesiei de avocat în România? Putem limita noţiunea şi sfera de activitate a unui avocat numai la anumite aspecte ale activităţii avocaţiale? Putem să-i spunem avocatului străin: "Mata vii în România, te asociezi în cadrul unei asociaţii civile cu avocaţi români, dar când te duci în faţa autorităţilor sau în faţa instanţei de judecată nu ai voie să vorbeşti decât despre dreptul dumitale, nu despre dreptul românesc". Păi, de ce vine în România? Dacă vorbeşte despre dreptul dumnealui stă, în principiu, acolo. În România se vine pentru a se dezbate şi a se reglementa raporturi juridice reglementate de dreptul românesc, în principal.

Este adevărat că există şi situaţii în care dreptul românesc se conjugă cu dreptul străin pe bază de acorduri internaţionale sau acorduri mutuale, când se discută instituţii ale dreptului autohton românesc, în paralel cu instituţii ale drepturilor străine. Dar putem şi în aceste cazuri să-i spunem avocatului străin: "Dumneata te ocupi numai de partea ce priveşte..." Păi, dacă acceptăm un astfel de punct de vedere, s-ar putea ca pe plan internaţional să fim trataţi de o manieră absolut inadmisibilă.

Este o restrângere care, după părerea mea, nu se poate impune, cu toată grija pe care eu am înţeles că o manifestă uniunile de avocaţi, pentru a nu fi concuraţi de către avocaţii străini.

Însă, alin.2 mie mi se pare că este un lăcaş bun, o aşezare potrivită pentru condiţiile de exercitare a avocatului străin în România, făcând-o numai prin asociere cu avocaţi români, în cadrul societăţii civile care societate civilă nu mai exprimă punctul de vedere al avocatului individual, ci punctul de vedere al societăţii, potrivit reglementării Legii avocaţilor în România. Şi, atunci, această societate civilă, cuprinzând şi un avocat străin are dreptul şi nici n-o putem limita în competenţele ei, are dreptul să se pronunţe şi să aibă aria de acoperire, aceea prevăzută, în general, de legislaţia noastră românească.

De aceea, socot şi eu că într-adevăr acest alin.2 nu-şi găseşte locul în text şi eu sunt pentru eliminarea lui.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Am înţeles. Dacă mai sunt alte intervenţii? Dacă nu, o să rog totuşi iniţiatorul, împreună cu comisia, să găsească o formulă care, din punct de vedere a execitării acestei profesii pe teritoriul României, să precizeze lucrurile, pentru că şi dânşii consideră că, într-adevăr, trebuie găsită o formulare. Încearcă acum s-o găsească.

Domnul deputat Titu Gheorghiof.

Aveţi cuvântul.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

E o problemă care se ridică şi care pune în balanţă credibilitatea noastră: problema de a acorda drepturi unor oameni specializaţi în problemele dreptului românesc sau oameni specializaţi în alte probleme ale dreptului din alte ţări să vină să pledeze în faţa instanţelor noastre pe dreptul românesc.

Ceea ce pot să vă spun sunt două exemple.

Un exemplu din Statele Unite şi un exemplu din ţara vecină, Ungaria. Eu ca avocat român, în Ungaria, nu pot să fiu trecut pe lista avocaţilor unguri. Sunt trecut pe o listă separată şi nici nu am dreptul să pledez în Ungaria pe probleme de drept maghiar.

În SUA nu pot eu, avocat român, să merg şi să pledez pe probleme de drept, pe probleme de apărare în SUA, decât dacă mi se dă aprobarea de a fi înscris într-un barou, într-un "bar" al SUA, al unui stat, cu taxe, cu examene, cu altceva, ca să pot să pledez aceste lucruri. Iar noi încercăm acum să fim mai catolici decât Papa.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Am înţeles. Domnule deputat Grădinaru, o să vă rog să propuneţi o soluţie. Vă dau cuvântul.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Împreună cu iniţiatorul ne-am pus de acord asupra alin.2 şi textul sună astfel: "Membrul unui barou din altă ţară nu poate acorda asistenţă juridică privind dreptul românesc dacă nu este membru sau asociat al unei forme organizate în România, conform legii."

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Sunteţi de acord cu această formulare? Bun.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Textul acesta ne-a mâncat nouă capul. Mai exact, povestea asta toată, şi anume, relaţia noastră cu avocaţii străini şi activitatea lor în ţară.

Principiul fundamental în materie este că nici un avocat nu poate să pledeze în altă ţară. Dar, se face excepţie atunci când există reciprocitate. Dacă nu există reciprocitate, rămâne în picioare regula fundamentală şi anume, că el nu poate să activeze în ţară. Când e vorba însă de exerciţiul profesiei, se distinge între diferite activităţi juridice, să le numim extra instanţe, în afara instanţelor şi asistenţa, punerea de concluzii înaintea instanţelor române, unde el trebuie să facă, eu ştiu, cum o să facă el, să cunoască bine limba română.

Prin urmare, putem să acceptăm că un avocat străin, dacă este într-o anumită organizaţie, asociat cu un anumit avocat, poate să desfăşoare activitate în România cu acel coleg, dar niciodată, chiar şi în această situaţie, el nu va putea să pună concluzii înaintea instanţelor judecătoreşti. Asta trebuie să fie soluţia, pentru că dacă mergem pe simetrie de tratament, şi ei acolo la ei în ţară nu te lasă să pui concluzii în faţa instanţei franceze sau americane. Este de râs, adică niciodată n-o să ajungă un avocat român, străin de ţara respectivă, să fie tratat cât de cât apropiat cu regimul obişnuit al avocatului. Eu am să vă dau un singur exemplu, domnul avocat Herescu, după ce a fost condamnat pe nedrept, a plecat în America şi ca să poată să pledeze acolo, să desfăşoare activitatea, a trebuit să o ia de la capăt, cu recunoaşterea studiilor, cu ... adică s-a integrat acolo, în calitate de cetăţean cu dublă cetăţenie şi el este acum avocat american, al unui stat oarecare. Deci nu se concepe că gata, le dăm. Eu vă spun ce este la mijloc. La mijloc este că s-a plimbat nu ştiu cine pe nu ştiu unde şi i s-au făcut nişte promisiuni în direcţia asta. Şi să le lăsăm mai puţin, ştiţi... Să promitem ce putem. (Vociferări în partea PDSR-ului.) Deci cred că suntem de acord cu ideea că el poate să desfăşoare împreună cu alt avocat o activitate în România, dar niciodată în faţa instanţelor judecătoreşti. De acord, domnule?

Domnul Marian Sârbu (din bancă):

Nu. Cine a spus aşa ceva?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Nu. Luaţi cuvântul, atunci să lămurim... În nici un caz eu.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Domnul deputat Vilău.

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă îmi permiteţi să insist din nou pentru a fi retrimis eventual la Comisia juridică acest articol pentru că este foarte sensibil.

Sunt de acord cu întreaga protecţie de care au nevoie avocaţii români, dar, în acelaşi timp, nu putem trece prevederi care, nu e vorba că nu ar fi europene, dar pe care nu le putem sancţiona în final. A rămâne în textul de lege că nu se poate acorda asistenţă juridică privind dreptul românesc, este absolut imposibil. Repet, în SUA cineva poate să facă consiliere avocaţială şi noi nu avem cum să controlăm acest lucru. Dacă doriţi o interdicţie expresă, trecem: "Membrii unui barou din altă ţară nu pot acorda asistenţă juridică în România". Şi nu "privind dreptul românesc". Dacă acesta este principiul.

Pe cale de excepţie am înţeles că totuşi străinii pot.... şi aici nu vreau să intru în discuţie care vor fi străinii, care vor fi companiile avocaţiale din România care fac înţelegere, cum vor intra, în ce măsură o profesie liberală poate să fie diriguită prin convenţie între uniuni ale avocaţilor, prin faptul că în Bucureşti există un monopol al avocaturii şi al relaţiilor internaţionale etc. Nu cred că trebuie discutate în plenul Camerei aceste lucruri, trebuie discutate în comisie. Dar dacă doriţi să stabilim această interdicţie, s-o spunem clar şi răspicat. Ea va avea o singură excepţie, doar avocaţii care sunt recunoscuţi de alte societăţi civile profesionale din România. Revin la propunerea de a trimite acest articol comisiei pentru a nu crea confuzie în modul cum este redactat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Grădinaru din partea comisiei.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia nu este de acord cu retrimiterea la comisie. Şi susţinem textul care a venit de la comisie; în legătură cu reformularea domnului Vilău, ultima, că membrul unui barou din altă ţară nu poate acorda asistenţă juridică în România, este total greşit. Noi ne referim în acest text la dreptul românesc, la dreptul naţional al persoanei respective care însoţeşte un investitor, cum am discutat la început, nu-l opreşte nimeni să dea asistenţă juridică.

Deci sunt două probleme foarte distincte, domnule. În primul rând, dacă luăm un avocat din România şi merge în Franţa, el nu poate să pledeze acolo în drept francez, el poate să-şi facă cabinet şi să dea asistenţă, să apere pe cineva numai în drept românesc. Deci să ne înţelegem foarte clar, domnule, asta este o protecţie a avocaţilor români, nu poate să vină oricine, aduceţi-vă aminte că domnul avocat Cerveni a avut această problemă, şi chiar şi la televiziune a fost, în legătură cu acel individ care trebuia apărat în Turcia şi n-a putut să se ducă nici măcar să asiste la litigiul respectiv. Comisia merge pe textul care este în raport şi roagă să supuneţi votului textul aşa cum este în raport.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Deci, dumneavoastră doriţi să rămână textul cum este aici. Da? Bun. Iniţiatorul? De acord cu comisia.

Atunci voi supune spre aprobare alin.1.. Nu, suntem la alin.1.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Suntem la nr.crt.8 din raport, alin.1.

La alin.2 s-a propus eliminarea de către domnul deputat Vilău. Îşi menţine cererea de eliminare. O voi supune prima spre aprobare.

Voturi pentru eliminare? Vă rog să număraţi. 8 voturi pentru eliminare, insuficiente pentru a trece.

Alin.2, textul comisiei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

A fost adoptat cu majoritatea voturilor.

Alin.3, 4, 5 şi 6 n-au avut intervenţii. Vi le supun spre aprobare în bloc.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.7 de la art.I de la nr.crt.8 din raport, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 3 abţineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat.

Trecem, în continuare, la nr.crt.9 din raport.

Dacă sunt intervenţii. Nu sunt?

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.10 din raport, domnul deputat Oltean.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La pct.10 din raportul comisiei aş ruga comisia şi plenul să aibă în vedere următoarele 2 propuneri.

Alin.1 aş dori să fie păstrat cel din textul iniţiatorului în formularea: "La cerere va fi primit în profesie cu scutire de examen..." înlăturându-se expresia "poate" care este una permisivă şi care va da loc la foarte multe abuzuri săvârşite de către barourile de avocaţi. Textul iniţiatorului mi se pare că vine şi răspunde foarte exact necesităţii pe care acest proiect de lege doreşte să o soluţioneze.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Lit.c). De asemenea, mi se pare că această literă, în modul în care a fost gândit de către ... conţinutul acestui articol, aşa cum a fost gândit de către comisie, creează o discriminare evidentă între parlamentarii absolvenţi ai facultăţilor de drept, membri ai unor comisii de specialitate din Cameră şi din Senat, altele decât Comisia juridică. Această discriminare nu-şi găseşte rostul şi ea este evident tendenţios pusă aici, de aceea solicit eliminarea ultimei părţi de la lit.c), articolul sunând în felul următor: "Deputatul sau senatorul licenţiat al unei facultăţi de drept care a îndeplinit această funcţie cel puţin două mandate." Restul să se elimine.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să mă refer la lit.c) de la pct.10, art.9.

Potrivit Regulamentului Camerei Deputaţilor, activitatea comisiilor este definită la art.57: "Comisiile permanente examinează proiecte de legi, propuneri legislative şi amendamente, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor...." Din punct de vedere al Regulamentului Camerei Deputaţilor, nu se face nici o deosebire şi nici un fel de ierarhizare între comisii. Or, din punctul de vedere al acestei propuneri, regăsită la lit.c), avem deja făcută o ierarhizare, deci numai acei absolvenţi ai facultăţii de drept pot să obţină acest beneficiu care fac parte din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. De ce din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi? De ce nu de, exemplu, din Comisia pentru muncă şi protecţie socială, eu nu pledez pro domo, nu sunt absolvent al facultăţii de drept. De ce, având în vedere că sunt absolvenţi specializaţi în dreptul muncii, de exemplu. De ce nu ar putea un absolvent al facultăţii de drept, membru al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, de ce n-ar putea beneficia un asemenea absolvent de acest beneficiu care este înscris la lit.c)? Mai mult decât atât, eu cred sau aş putea să mă refer la cei care fac parte din Comisia pentru politică externă. De ce un absolvent al facultăţii de drept nu ar putea, cunoscând importanţa dreptului internaţional, deci, a acestei ramuri de drept, nu ar putea să beneficieze de acest beneficiu care este înscris la lit.c)? Mai mult decât atât, eu nu cred că este necesară deci condiţia aceasta a celor două mandate. Practic un singur mandat cred că este de ajuns. E suficientă experienţa unor oameni, inclusiv din Comisia juridică, pe parcursul unui mandat, dacă dorim să dăm un beneficiu acelora care îşi exercită atribuţiile conferite de mandat în Parlamentul României. Susţin eliminarea părţii: "...care a îndeplinit... ", deci "licenţiat al unei facultăţi de drept". "...care a îndeplinit această funcţie, cel puţin două mandate şi a făcut parte dintr-o comisie juridică...", deci această formulare să fie eliminată.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Domnul deputat Sârbu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Sârbu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, vreau să susţin şi eu propunerea domnului deputat Oltean, legat de păstrarea formulării iniţiatorului şi anume "la cerere va fi primit în profesie cu scutire de examen..." în loc de "poate fi primit în profesie cu scutire de examen", pentru că formula cu "poate" este doar o posibilitate şi nu un drept, pe de o parte.

Pe de altă parte, în legătură cu acest alin.c) fireşte că formularea aceasta finală "şi a făcut parte dintr-o comisie juridică" este discriminatorie şi înţeleg că există un consens pentru ca ea să fie eliminată.

Eu vă propun, stimaţi colegi, totuşi ca această formulare "de cel puţin două mandate"... domnul Buzatu, dacă aţi fost atenţi, a propus introducerea ideii de un singur mandat şi poate că dacă vom cădea de acord, ar putea să fie luată în atenţie această propunere.

În cazul în care nu se acceptă, eu v-aş propune totuşi o modificare, o formulare care să sune în felul următor: "Deputatul sau senatorul licenţiat al unei facultăţi de drept care a îndeplinit această funcţie în cursul a cel puţin două legislaturi". Şi vreau să vă spun şi de ce.

Ideea de mandat a fost întotdeauna şi este întotdeauna asimilată cu o perioadă întreagă şi este în jumătate de mandat etc. Se creează confuzii inutile care ar putea să bareze, să spunem, accesul celor care trec prin două legislaturi în profesarea acestei activităţi. Deci cred că aţi înţeles propunerea mea şi vă rog să fiţi de acord.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Stan, vă rog.

Domnul Vasile Stan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Oricât am vrea noi să nu observăm, colegii noştri jurişti îşi creează prin acest alineat un privilegiu. Cei care au făcut legea de modificare nu l-au avut în vedere. Rămâne la latitudinea dumneavoastră dacă acceptaţi acest privilegiu sau nu. Totuşi rămân şi eu la părerea comisiei ca acest privilegiu să fie acordat după două mandate, având în vedere că celorlalţi, cum ar fi procurorilor, judecătorilor li se cere 10 ani. Deci lor li se cere 10 ani, deputaţilor, senatorilor li se cer doar 8 ani. Zic eu că ar fi mai corect.

De asemenea, susţin propunerea ca să se elimine de la lit.c) ultima parte: "... şi a făcut parte dintr-o comisie juridică".

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Alte intervenţii?

Domnul deputat Popescu şi apoi domnul deputat Szekely.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Noi când am introdus acolo particula "la cerere", am avut în vedere un proces de apreciere pe care îl fac barourile şi în general organele interne ale avocaturii, pentru că în fiecare an apar fenomene de diferite feluri, unii vin dintr-un anumit loc, alţii sunt mai puţin pregătiţi, alţii au comis anumite fapte de orice soi. Alţii sunt foarte în vârstă, se bâlbâie, uită şi ce au învăţat, nu-şi aduc aminte, adică n-au nici un pic de prestanţă şi prestigiu, acolo unde ei ar trebui să pledeze. Fac dezacorduri gramaticale, se întâmplă de multe ori şi lucrul acesta altor feţe mai înalte şi, de aceea, noi am introdus "la cerere" mai ales că numărul celor care au păşit în profesie este foarte mare, foarte mare. De aceea, acest "poate să" implică un proces de apreciere care normal să fie făcut în orice profesie. Iată, de pildă, undeva într-o fabrică, e loc pentru un singur strungar, un strungar de mare precizie, vin 5, din 5 se alege unu, care e cel mai bun, mai îndemnatic, mai deştept, mai tăcut, mai curat, mai serios, mai, cum vreţi.

Prin urmare, nu văd de ce şi aici nu ar fi la fel. Întotdeauna breslele şi ghildele şi-au apărat profesiile şi, bine a fost, nu oricine să poată să vină şi să pledeze. Dar eu vă învederez următorul lucru care scapă. Dacă te duci la teatru, te pune să dai o probă, o probă de dicţie, o probă de nu ştiu ce, să vadă dacă ai nişte însuşiri. Una este să fii jurist, în general, să ai o gândire bună juridică, dar să nu poţi să exprimi cum trebuie.

Prin urmare, aşa cum la teatru se dă o probă, tot aşa şi aici trebuie să se dea o probă. Dar, trecem peste lucrul acesta. Eu vă învederez că e nevoie de acest "poate să fie", dar în ce priveşte restul noi suntem de acord că formularea textului este uşor deficitară sub aspectul cuvântului "funcţie". Dacă vă uitaţi în text, veţi vedea că deputatul nu exercită o funcţie, el nu e salariat, despre asta ştim prea bine. Deci dacă a avut această calitate două mandate şi la Comisia juridică. Iată, de pildă, domnul profesor Ciumara poate să aprecieze dacă la dânsul la Comisia de finanţe cineva e bun şi tare şi e priceput. Noi presupunem că excerciţiul juridic, într-o comisie juridică, păstrează cunoştinţele, le chiar multiplică, capătă o experienţă în drept constituţional, că mai degrabă aici este rolul nostru.

Domnul Mihail Nică (din sală):

De ce faceţi discriminări acum?

Domnul Emil Teodor Popescu:

Asta nu e o discriminare, nu e discriminare, domnilor, aveţi răbdare. Ia să ne imaginăm că undeva se pune problema pentru finanţe, ca cineva din comisia de finanţe să obţină nu ştiu ce fără examen. Se va face pentru că el are specialitatea în comisia de finanţe. Cineva la industrii poate să obţină o experienţă de 8 ani în industrie şi undeva în zona industriei va avea o facilitate pe care i-o creăm. Veniţi cu astfel de lege şi atunci nu e nici o discriminare. De ce vedeţi discriminare? Eu văd altceva. Eu văd aici o discriminare pozitivă. Cum adică, oameni care se ocupă la comisia de finanţe sau la comisia de industrie capătă o experienţă în drept?

Haideţi, domnilor, eu zic să fim serioşi! Nu se poate! Toată lumea vrea să fie avocat. Nici asta nu se poate. (Vociferări.)

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Am o rugăminte. Vă rog frumos să vă păstraţi calmul. Cine doreşte să vorbească, vorbeşte de la microfon.

Domnul deputat Székely, după care urmează domnul deputat Dejeu, care este înscris, după care urmează domnul deputat Nică şi domnul deputat Mogoş.

Domnul Ervin-Zoltan Székely:

Doamnelor şi domnilor colegi,

În legătură cu lit.c) există această formulare, dar s-a susţinut pe bună dreptate că ar trebui eliminată această condiţie ca "...deputatul sau senatorul care a lucrat în Comisia juridică." De exemplu, am făcut un calcul şi am ajuns la concluzia că dacă legea ar intra în vigoare mâine şi s-ar aplica această prevedere, aşa cum este formulat, atunci este un singur deputat care îndeplineşte această exigenţă a legii, şi acela sunt eu. Nu cred că, oricât de orgolios să fiu, pentru mine merită să adoptăm o lege, deşi sunt foarte important membru al acestei Camere. Dar, lăsând gluma, într-adevăr, după părerea mea, această activitate legiuitoare are un specific, şi anume că adoptăm legi, lucrăm în comisii de specialitate şi ne formăm inclusiv din punct de vedere profesional. Cine a participat la această şedinţă de la început şi a ascultat dezbaterile legate de dare de dată certă, şi-a dat seama că este într- adevăr, inclusiv plenul Camerei Deputaţilor, nemaivorbind despre comisii, este un atelier de lucru unde nu numai din punct de vedere politic, dar inclusiv din punct de vedere juridic, ne formăm ca şi specialişti şi acesta este motivul pentru care am considerat necesar acest amendament care a fost acceptat de comisie. Dar acelaşi lucru se desfăşoară şi în Comisia de buget-finanţe. Dreptul financiar este o ramură a dreptului care este extrem de dinamic şi apar fenomene noi a căror asimilare necesită cunoştinţe juridice.

Acelaşi lucru pot să spun despre Comisia pentru administraţie publică sau Comisia pentru muncă. Deci, după părerea mea, într-adevăr, ar trebui să renunţăm la această sintagmă "dacă a făcut parte din Comisia juridică".

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nică...Domnul deputat Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Domnilor colegi,

În esenţă, discuţia se poartă pe două teme, şi anume: pe tema sintagmei "poate fi primit" în loc de "la cerere va fi primit" şi a doua, în legătură cu condiţiile de intrare sau acceptabilitate în calitatea de avocat a deputatului sau senatorului. Mă voi referi la amândouă.

În legătură cu prima. Precum vedeţi, literele a) şi b) se referă la miezul, la conţinutul problemei, şi anume ideea este ca în Corpul avocaţilor să intre oameni cu un anumit stadiu de pregătire juridică. Posesorul de diplomă de doctor în drept este prezumat ca un specialist care a trecut, a luat girul unei pregătiri profesionale verificate. Cel care anterior a profesat în funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de 10 ani, vedeţi că sunt enumerate profesii practice de exercitare a dreptului în care dacă ai profesat 10 ani este prezumat că ţi-ai însuşit, dincolo de paleta teoretică a profesiunii, de însuşirea unor principii ale profesiunii, ţi-ai însuşit îndeletnicirea transpunerii în viaţă, adică a practicii meseriei. Mai cu seamă mă refer la cea de procuror, judecător, notar chiar şi consilier juridic.

Deci, problema este următoarea: în cazul acestora, ce anume să acordăm sau ce drepturi să acordăm forului chemat să încuviinţeze intrarea în avocatură? Să îl obligăm să-i primească sau să-i lăsăm o latitudine de apreciere? Domnul coleg Popescu a spus câteva lucruri aici. Este adevărat că în unele situaţii, această prezumţie prevăzută de literele a) şi b) este infirmată de viaţă şi că dacă este vorba ca să acordăm Uniunii Naţionale a Avocaţilor pe ţară dreptul de a-şi cenzura Corpul de avocaţi, atunci ar trebui să-i dăm această posibilitate de acceptare. Ea însă lasă loc la multă atitudine subiectivă, posibil subiectivă. Nu s-a pomenit însă aici de un lucru, şi anume că cei nedreptăţiţi pentru respingerea unei cereri de intrare în avocatură pe baza sintagmei "poate fi" se pot adresa, potrivit Legii avocaţilor, instanţelor de judecată spre a verifica dacă această interdicţie este justificată sau nu. În aceste condiţii, mie mi se pare că textul este destul de lax, destul de larg, el cred că împacă atât exigenţa profesională, cât şi apărarea dreptului real, obiectiv, al solicitantului. Căci dacă, de pildă, Uniunea avocaţilor ar avea o atitudine subiectivă şi pe cineva care efectiv îndeplineşte condiţiile şi merită să intre, ar fi respins, el se poate adresa instanţei de judecată cu sorţi de a obţine câştig de cauză. Iată pentru care motiv cred că poate fi păstrată sintagma "poate fi primit".

În ce priveşte lit.c), dacă se apreciază că într-adevăr o activitate în calitate de parlamentar de 8 ani de zile, adică două legislaturi, echivalează din punct de vedere al formării practice în domeniul dreptului pentru a-l pune pe picior de egalitate cu judecătorul, procurorul, notarul sau jurisconsultul, ceea ce din punctul meu de vedere ridică un semn de întrebare, dar dacă totuşi, dumneavoastră ca parlamentari, recurgeţi la această echivalare, atunci ea trebuie să treacă. Personal, înclin să cred că în două legislaturi cine asistă atât în comisii, cât şi în plenul Camerei la dezbaterea unor probleme care, vrând-nevrând, se centrează pe ideea de drept, cred că poate fi socotit ca dobândind această abilitate, această capacitate profesională.

Acum, restrângerea la Comisia juridică. Cu tot respectul pentru cei care fac parte din Comisia juridică, din care fac parte şi eu, trebuie să spun următorul lucru: că noi, de multe ori, în Comisia juridică suntem puşi să discutăm probleme ce ţin de pildă de Comisia de muncă şi protecţie socială sau de Comisia administrativă sau de alte comisii adiacente şi unde aşteptăm avizul sau părerea comisiei de specialitate pentru a adăuga sau a ne angaja şi noi în discuţii. Dreptul, prin urmare, după părerea mea, se discută nu numai în Comisia juridică, sunt şi alte comisii. Eventual, dacă vreţi, deşi nu pledez pentru această discriminare, s-ar putea pune problema, în comisiile de specialitate juridică, cum sunt cele pe care le-am pomenit eu. Ar putea fi şi Comisia de drept internaţional, Comisia de politică externă.

Deci, dacă s-ar face o separare de activitate pe comisii, atunci nu o să ne putem opri numai la Comisia juridică. Trebuie să lărgim sfera şi la alte câteva comisii care ar urma să fie stabilite de către iniţiator, dar părerea mea este ca să nu se facă această distincţie şi dacă Parlamentul acceptă şi, cu aceasta închei, ideea că poziţia, postura de parlamentar timp de două mandate îl poate echivala din punct de vedere al capacităţii profesional-juridice cu judecătorul, notarul sau procurorul sau consilierul juridic, atunci să nu se facă discriminarea între senatori şi deputaţi. Dar, revin, şi spun un lucru: un senator sau deputat care, de pildă - sunt foarte mulţi jurişti, absolvenţi de facultăţi care n-au profesat deloc în drept - se poate nimeri să fie în Parlament. Credeţi că unul care n-a profesat o viaţă în drept şi vine în Parlament este capabil să revină şi să-şi însuşească cunoştinţele şi calităţile necesare pentru echivalare cu judecătorul şi procurorul care 10 ani de zile a lucrat numai în meserie? Aici este problema. Prin urmare, cred că soarta textului trebuie pusă în cauză în întregimea lui. În ipoteză afirmativă, să nu se facă discriminări.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Onoraţi colegi,

Continuăm cu domnul deputat Nică. După care, domnul deputat Ana Gheorghe.

Domnul Mihail Nică:

Doamnelor şi domnilor,

Eu voi vota împotriva acestei litere c), dintr-un motiv trivial, banal. Aceşti licenţiaţi ai unei facultăţi de drept vor gloria politică, să rămână în sfera politicii; vor să-şi dezvolte profesiunea, să rămână acolo. Exact cum face şi un medic, exact cum face şi un economist. Deci, eu nu cred că ar trebui să introducem în această lege un drept în plus în cadrul acestei profesiuni.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ana.

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi din comisia permanentă,

Distinse doamne,

Distinşi domni,

În accepţiunea mea, Parlamentul în sine este cea mai înaltă instituţie de învăţământ superior. O singură condiţie trebuie îndeplinită: membrii Parlamentului să participe activ la viaţa parlamentară, să se implice în procesul legislativ de-a cappo al fine.

Evident că aici, cu tot regretul, trebuie să acceptăm că avem anume dificultăţi. E un concept. Pe de altă parte, Comisia permanentă pentru probleme juridice, imunităţi şi aşa cum i se mai spune, are un număr limitat de locuri, 20 sau 25, dar în Camera Deputaţilor pot fi mult mai mulţi distinşi absolvenţi ai Facultăţii de drept, nu 20 sau 25, pot fi, şi eu cred că nici n-ar fi rău, un sfert din membrii Camerei Deputaţilor.

În aceste condiţii, dacă discutăm de cei 80 luaţi în considerare şi-i comparăm cu cei care, iată, sunt privilegiaţi că fac parte din Comisia juridică, diferenţa de 55 vor protesta că nu beneficiază de prevederile acestei lit.c). Cei 55 la care mă refer pot fi foarte buni şi experienţa mea îmi arată că am avut colegi în Comisia de buget-finanţe-bănci cu pregătire juridică care s-au ridicat prin gradul lor de cunoştinţe mai ales prin practica în domeniul financiar, la cunoştinţele unui economist. Deci, iată că dacă lăsăm această prevedere în lege, cu bună ştiinţă acceptăm o discreditare, o separaţie chiar în cadrul colegilor noştri din Parlament. Dar pentru că aici s-a făcut referire la faptul că şi alte libere profesii pot să-şi promoveze interesele în Parlament, îmi îngăduiţi să vă citez din Legea privind experţii contabili şi contabilii autorizaţi: "La cerere, persoanele care au titlul de academician, profesorii şi conferenţiarii universitari, doctorii în economie şi doctorii-docenţi cu specialitatea finanţe sau contabilitate, au acces la profesia de expert contabil pe baza titlului de doctor cu îndeplinirea condiţiilor de la aliln.1 lit.a) şi c) şi susţinerea unui interviu privind normele de organizare şi funcţionare a corpului."

De ce am introdus acest lucru? Ca cel puţin candidatul la această liberă profesie să cunoască intimităţile asociaţiei liberale în care se înscrie. Or, aici, dumneavoastră vreţi să votăm o prevedere care, aşa cum spunea distinsul nostru coleg, domnul ministru Dejeu, dă dreptul să spunem unui stagiar care datorită calităţilor sale, a aprecierii în electorat, este trimis aici deputat, exercită două mandate şi la expirarea celor două mandate, este îndreptăţit să fie primit în barou, fără nici-un examen.

Pe de altă parte, revenind la ceea ce am spus atunci când aţi binevoit să-mi acceptaţi prezenţa la tribună, eu sunt convins de ceea ce am spus. Activitatea parlamentară este mai mult decât o facultate. Cu condiţiile care le-am specificat. Dar ea, activitatea parlamentară, niciodată nu va putea să mă califice în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum m-a calificat Facultatea de drept, Facultatea de finanţe, ştiu eu, Facultatea de medicină şi aşa mai departe, în profesia mea.

De aceea, stimaţi colegi, cu aceste argumente pe care doresc să le înţelegeţi absolut ca argumente izvorâte din dorinţa de a face o lege bună, eu vă propun să renunţăm la lit.c).

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Da. Domnul deputat Mogoş şi pe urmă dumneavoastră. (Domnul deputat Leonăchescu se îndreaptă către tribună) Staţi, să sunt foarte mulţi înscrişi la cuvânt, mai e până la dumneavoastră.

Domnul Ion Mogoş:

Este o propunere cât se poate de nevinovată care la prima vedere stârneşte o sumedenie, mai ales de pasiuni, în a dezvolta câte un punct de vedere. S-au enunţat două obiecţiuni la modul în care a fost redactat şi acceptat de către comisie textul iniţiatorului. Dacă am merge pe ideea că în chip imperativ, atâta vreme cât un absolvent al Facultăţii de drept cu vechimea corespunzătoare, ar solicita intrarea într-un barou cu scutire de examen, ar exista un enorm pericol ca în profesia de avocat să acceadă alţi jurişti care nu îndeplinesc o sumedenie de alte condiţii. Haideţi să vă dau un exemplu. Ce s-ar întâmpla dacă acceptându-se acest mod de a intra în profesie cu scutire de examen la simpla cerere, ar face-o un procuror care este încă în profesie şi care este cunoscut în zonă ca un, ştiu eu, campion al luptei împotriva drepturilor la apărare. Ce s-ar putea face?

Domnul Marian Sârbu: (din sală)

Atunci ar fi vorba de monopol.

Domnul Ion Mogoş:

Nu e vorba de monopol. Ce s-ar întâmpla în situaţia în care sunt atâţia procurori care au anchetat ani de zile cu pistolul pe masă şi care sunt în activitate şi care vor cere la un moment dat intrarea în avocatură pentru că nu mai are loc în activitatea de procuror şi numai prin simpla cerere, pur şi simplu ar pune Uniunea avocaţilor în imposibilitatea de a face verificările corespunzătoare pentru a vedea cine intră şi cine merită să intre în avocatură.

Domnul Marian Sârbu: (din sală)

Rămâneţi o castă atunci, şi-i apăraţi interesele.

Domnul Ion Mogoş:

Ca să nu mai spunem că, şi aici s-a mai pronunţat un alt coleg de-al nostru de la tribună, există posibilitatea pentru cel căruia eventual i se refuză, chiar dacă sunt motive suficiente, să conteste această cerere, să o conteste pe linie ierarhică până la nivelul Consiliuilui Uniunii Avocaţilor din România sau chiar în faţa instanţei de judecată în cadrul unui contencios administrativ. Deci, există o posibilitate de cenzură a acestor acte de primire în profesie cu scutire de examen, lăsând însă libertatea neîngrădită ca la simpla cerere să accezi la profesia de avocat, cred eu că este un lucru extrem de periculos, nu neapărat, aşa cum se spune de către cineva aici, că există un interes pentru apărarea castei respective. Nu ăsta. Nu ăsta este raţionamentul sub nici-o formă.

Domnul Marian Sârbu: (din sală)

Există. Aţi votat împotrivă şi la Legea Constituţiei.

Domnul Ion Mogoş:

Textul acesta este extrem de permisiv cu intrarea în profesie. Este inclusă şi categoria consilierului juridic care nu a fost trecut în legea iniţială şi până acum nu a existat această posibilitate. Ce se întâmplă? Numai eu câte cazuri cunosc din zona de unde provin. Câţiva consilieri juridici care abia se ţin de geantă de băuţi ce sunt, şi dacă are simpla condiţie îndeplinită, de vechime în profesia de consilier-juridic, în mod automat dacă el face cerere, trebuie să-l primeşti ca avocat. Există şi în această profesie ca în atâtea altele, o anumită verticalitate şi o anumită conduită pe care n-o poate aprecia altcineva decât conducerea baroului sau a uniunii, de la caz la caz.

În legătură cu cea de-a doua propunere privind recunoaşterea calităţii de avocat prin simpla cerere a colegilor noştri care au exercitat cel puţin două mandate din Comisia juridică, aici, iarăşi, se pot face o sumedenie de comentarii. Nu vreau să adâncesc această problemă care cu siguranţă va mai fi abordată şi de către alţi colegi, eu cred că dacă două mandate, deci 8 ani, ţi-ai exercitat calitatea de parlamentar, nu cred că ai putut să vii în Parlament de pe băncile facultăţii, deci, cel puţin încă doi ani ai exercitat într-o formă sau alta activitatea juridică. Dar în text, în modul în care este redactat, este posibil să ne confruntăm şi cu următoarea situaţie: eşti parlamentar, ai două mandate, eşti licenţiat în drept nu spune când ţi-ai obţinut licenţa, pe parcursul celor opt ani poţi să ai licenţa în buzunar şi să te prevalezi de acest lucru. "Domnule, eu sunt licenţiat în drept. Am desfăşurat activitate parlamentară 8 ani de zile, chiar dacă eu am luat licenţa în al şaptelea an de activitate parlamentară, mie trebuie să-mi recunoşti în mod automat calitatea de avocat".

Domnul Marian Sârbu: (din sală)

Atunci, care este problema?

Domnul Ion Mogoş:

Eu cred că varianta cea mai bună, domnule preşedinte, şi cu aceasta trec în sală, varianta cea mai bună în prima propunere este că "la cerere poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen" şi aşa mai departe, tot enunţul respectiv. Deci, adăugarea "la cerere poate fi primit cu scutire de examen".

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Da, am înţeles. Domnul deputat Naidin. Urmează domnul deputat Vilău.

Domnul Petre Naidin:

Noi am mai avut discuţii în decursul timpului despre acest subiect, dacă tot noi putem să creăm anumite privilegii. Şi n-aş fi intervenit dacă colegii jurişti nu ar fi intervenit şi ar fi lăsat pe alţii să sesizeze, sau să nu sesizeze, că poate aşa e colegial, despre ponderea şi despre impactul acestei probleme. Şi pentru că colegii jurişti au intervenit pledând pentru o formă sau alta, este vorba de lit.c), eu cred că cel mai indicat, fără supărare, dând la o parte numărul limitat, cât poate să fie, 20 de colegi poate au acest drept, este foarte puţin, dar pentru că problema a fost pusă şi târguită aici, eu cred că cel mai bine este să trecem mai departe eliminând lit.c) şi ascultând, evident, şi punctul de vedere al iniţiatorului. Pentru că aşa este normal, exercitarea unor drepturi trebuie făcută "fără discriminare" şi "cu bună-credinţă". Art.16 şi 54 din Constituţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vilău. Urmează domnul deputat Buzatu.

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Din păcate, noi astăzi am vorbit foarte mult în legătură cu posibilitatea de a intra în barou, despre modele de uniuni de barouri, de consilii. Realitatea de multe ori este mai dură şi aş putea spune chiar murdară. Sunt avocat pledant, nu am nici un fel de interes, nu am nici un fel de frustrare în această materie, dar, din păcate, s-a ajuns până acolo încât gradul de subiectivitate să fie atât de mare, încât prin diferite hotărâri ale barourilor judeţene s-au creat privilegii pentru cei din familie, pentru copii, pentru neveste şi aşa mai departe, transformând această chestiune nu într-o castă, pentru că, casta are ceva pozitiv, spun eu, în ea, nu trebuie să coborâm casta în ceva derizoriu, transformând această chestiune într-o afacere murdară, care se perpetuează prin relaţii obscure şi împotriva cărora, cu toată suţinerea anterioară ale colegilor mei, nu ai cui să te plângi. Caz concret: uniunea spune, nu are competenţă de a verifica în ce măsură hotărârea baroului a fost oportună sau nu.

Din acest punct de vedere, când nu poţi să te plângi forului oarecum superior sau ierarhic, deşi nu există un raport de subordonare, când n-are cine să-ţi asculte dorinţa, de ce ai fost refuzat, cum ai fost refuzat, când, este adevărat, varianta pe care domnul Dejeu ne-o propune, de a te adresa instanţei, ar fi o măsură, dar eu cred că este foarte ciudat privit acel avocat care intră în barou prin hotărâre judecătorească, se creează animozităţi, se judecă cu colegii săi, cu conducerea baroului, se creează un lucru foarte urât.

Şi, atunci, cred că ar fi cel mai bine să socotim că aceste condiţii sunt condiţii stabilite prin lege, şi dacă legea stabileşte că după 10 ani, în care ai obţinut o anumită funcţie, poţi să accezi într-o profesie, nimeni nu are ce să comenteze. Şi nu trebuie lăsată la subiectivitatea – au fost situaţii chiar când doctori în drept nu au fost primiţi în barou din aceste raţiuni – nu trebuie să lăsăm această calitate la discuţia sau nu a conducerii baroului.

În al doilea rând, legat de litera c). Este o situaţie delicată şi care în mod cert ne pune într-o anumită lumină în opinia publică.

Sunt membru al Comisiei pentru apărare şi mă gândeam dacă pot în mandatul viitor sau în acest mandat să solicit obţinerea gradului de general, pentru că am avut două mandate în această comisie?

Mă întreb dacă colegii care au fost în Comisia pentru politică externă pot să vină cu o iniţiativă legislativă în care să spună că pot deveni de drept ambasadori ai României, dacă au ţinut sau au obţinut sau au fost timp de două sau trei mandate în Comisia pentru politică externă?

Nu sunt de acord cu această formulă, cred că Parlamentul nu poate să fie o trambulină pentru a accede în profesia de avocat, care, de altfel, trebuie să fie liberalizată, nu trebuie să fie închisă, aşa cum am arătat în partea iniţială, cu atât mai mult cu cât formula pe care ne-o propune Comisia juridică, iar este ilară. Adică se creează un privilegiu pentru membrii Comisiei juridice. Aceasta înseamnă că toţi cei care fac parte din Biroul permanent, de exemplu, deşi sunt doctori în drept, nu pot să devină avocaţi, pentru că domniile lor nu fac parte din această Comisie juridică, şi putem intra într-o serie întreagă de speculaţii, dar pentru a nu mai încărca imaginea despre Parlamentul României cu o povară în plus, arătând că dorim să ne acordăm privilegii, mai ales că în comisie nu se intră în funcţie de specialitate, nu se cere o comisie prealabilă, putem asista la o emigrare a foarte multor parlamentari înspre Comisia juridică şi aşa mai departe, mai ales că nu este stabilită data când poţi să obţii acest drept, când trebuie să fii calificat.

În concluzie, domnule preşedinte, susţin formula în care la cerere poate să fie primit cu scutire de examen în profesie şi formula prin care să eliminăm lit. c) din textul acestei legi.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu cred că majoritatea colegilor noştri sunt extrem de derutaţi în acest moment, datorită noianului de argumente veritabile şi false, care au fost aduse în faţa domniilor lor de către diverşi membri ai Camerei Deputaţilor, respectiv ai comisiei care a elaborat acest raport.

Domnule preşedinte,

Eu aş ruga pe colegii noştri să asulte pe domnii avocaţi cu foarte mare atenţie, pentru calitatea profesională a argumentelor lor. Dar să nu-i asculte deloc când este vorba de a se pronunţa dacă să permită sau să nu permită accesul în cadrul profesiei, pentru că atunci, în mod subit, devin subiectivi şi doresc să închidă orice poartă pe care n-au închis-o atunci când am făcut Legea avocaţilor, şi domniile lor nu au intrat toţi cu examene şi după practici nu ştiu unde făcute, ci au intrat ulterior.

Uită, însă, acum acel prim moment, momentul iniţial, care le-a dat posibilitatea să se închidă extrem de bine, ridicând metereze cu care să se apere împotriva acelora pe care-i consideră astăzi neaveniţi.

Eu, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, nu sunt absolvent al Facultăţii de Drept, deci nu sunt avocat şi mulţumesc Domnului pentru aceasta!

Cred eu că sursa acestei derute este faptul că foarte mulţi sunt tentaţi să considere că dreptul pe care vrem să-l acordăm acelor colegi ai noştri care au avut calitatea de deputat sau senator timp de două legislaturi, este un drept arbitrar. După părerea mea, sursa acestui drept nu este arbitrariu, voinţa noastră, ci este recunoaşterea importanţei activităţii legislative, atât în planul legilor ca atare, al elaborării legilor ca atare, cât şi în planul unei perfecţionări profesionale.

Eu pot să aduc în faţa dumneavoastră şi eu cred că fiecare coleg avocat poate să aducă încă un coleg al dumnealui a cărui pregătire, să spunem noi, sau calitate profesională este mai slabă decât aceea a unui membru al Parlamentului care este absolvent al Facultăţii de Drept, dar care are o experienţă extrem de bună în cadrul acestor comisii.

După părerea mea, propunerea acceptabilă este propunerea domnului deputat Sârbu, de a acorda acest drept absolvenţilor Facultăţii de Drept care au îndeplinit funcţia de membru al unei comisii timp de două legislaturi, şi prin acordarea acestui drept noi dăm o notă activităţii noastre parlamentare.

Dacă vom da un vot pozitiv, înseamnă că noi înşine ne apreciem şi credem că este foarte importantă activitatea pe care o desfăşurăm.

Dacă, însă, vom da o notă negativă, un vot de respingere a acestei propuneri, înseamnă că nu mai avem dreptul să învinovăţim pe nimeni că promovează o imagine falsă asupra activităţii parlamentare.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Oltean, urmează domnul deputat Leonăchescu şi ultimul înscris pe listă, domnul deputat Kovács, după care o să dau cuvântul iniţiatorului, respectiv comisiilor.

Domnule deputat Stănescu, mai sunteţi şi dumneavoastră înscris.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Voi încerca să fiu extrem de scurt în revenirea la microfon, pentru că aici s-au prezentat extrem de multe argumente şi pro şi contra, faţă de amendamentele propuse.

Aş vrea, însă, să precizez că eliminarea acestui cuvânt de "poate" nu ar face decât să creeze sau să elimine orice fel de abuz la nivelul barourilor. Acea comparaţie pe care domnul preşedinte Popescu, preşedinte al Comisiei juridice, a făcut-o între candidatul la funcţia de avocat şi candidatul la meseria de strungar, într-o societate comercială, mi se pare absolut tendenţioasă şi de neluat în seamă.

În ce priveşte punctul c), aş vrea, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, să aveţi în vedere că prin Legea nr. 92/1992, legea de organizare judecătorească, calitatea de parlamentar a celui care are studii juridice, este asimilată cu calitatea de magistrat, adică de procuror şi de judecător.

Acest drept câştigat, zic eu, vine şi pledează în mod cert pentru menţinerea acestui amendament în formula propusă, deci cu eliminarea ultimei părţi, şi anume aceea că: "a făcut parte din Comisia juridică".

De aceea, domnule preşedinte, cred că articolul şi propunerea care a fost făcută, de amendare a acestui text de către mine, merită a fi supusă atenţiei şi votată de către plenul Camerei Deputaţilor.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am înţeles.

Domnul deputat Leonăchescu, urmează domnul deputat Kovács şi pe urmă domnul deputat Stănescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Problema pusă în discuţie are aspecte teoretice nebănuite, dar şi foarte multe exemplificări practice.

Noi am ajuns în Parlament ca oameni politici, expresie a dorinţei unui anume segment al electoratului. Deci, noi pe această filieră evoluăm şi avem atestarea, prin alegerea calităţii de om politic, cu diverese profesii.

Pe de altă parte, este o altă filieră care ne acordă un anume statut de profesionişti: ingineri, avocaţi, economişti, tot ce vreţi, cu testele de rigoare, cu atestatele de capacitate, cu verificările periodice, cu perfecţionările dispuse într-un sistem bine determinat, pe fiecare sector de activitate.

Eu nu cred că putem confunda şi amesteca aceste două calităţi. Eu nu cred că, de exemplu, Comisia pentru industrie din Parlament poate să acorde titluri de inginer. Eu nu cred că un inspector care a fost activist de partid şi a intrat în Ministerul Educaţiei Naţionale şi a inspectat nişte şcoli, poate ulterior, cum din păcate s-a şi întâmplat, să predea istoria poporului român. Şi am văzut ce fel de istorie se predă.

Nu ar trebui să amestecăm aceste calităţi, fiindcă evoluţiile pe cele două filiere sunt complet şi bine puse la punct, perfect definite. Nu cred că putem să creăm avantaje discret din existenţa noastră temporară în diverse comisii. Eu nu-mi permit să spun că toţi membrii Comisiei pentru învăţământ, de exemplu, sunt buni de cadre didactice!

Domnul Marian Sârbu (din sală):

Ar trebui să stea aici să lucreze! Aceasta este problema!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, păstraţi liniştea, lăsaţi-i pe cei care doresc să vorbească să-şi expună punctele de vedere.

Vă rog să continuaţi.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Deci există aceste două filiere paralele. N-ar trebui să le amestecăm, repet, fiindcă obţinem rezultate poate nedorite, poate catastrofale şi am verificat ce obţinem în urma unor asemenea confuzii de calităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Kovács, se pregăteşte domnul deputat Stănescu.

Domnul Kovács Csaba Tiberiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sunt unul dintre avocaţii care fac parte din Comisia pentru administraţie publică. Chiar mă gândeam, vizavi de colegii mei, noi, de exemplu, am putea să fim numiţi direct prefecţi, pentru că aceasta este o funcţie în care se numeşte şi, mă rog, chiar ne gândim în mod serios să facem o propunere legislativă în acest sens.

Dar, lăsând gluma la o parte, mie mi se pare că norma juridică care este în vigoare deja şi care, de fapt, celor licenţiaţi în drept le recunoaşte perioada în care îşi exercită mandatul ca vechime în profesiune, mie mi se pare mai mult decât suficient şi nu am înţeles efectiv Comisia juridică, de ce a mai adăugat acea literă c), care de fapt aceea este cea care a suscitat toate discuţiile de acum. Haideţi, în mod cinstit, mă rog, eu nu vreau să mă laud, eu sunt printre cei care cu mulţi ani în urmă nu numai că am dat examenul pentru avocatură, am şi luat examenul, dar de ce să exagerăm şi de ce să nu recunoaştem în mod corect? Oricât de respectată este instituţia Parlamentului, deci legislativul, orice activitate în orice comisie am desfăşura-o sau în Biroul permanent, totuşi, nu este acea meserie, exercitarea meseriei, cum se exprima cineva dintre antevorbitorii mei. Nu se compară activitatea de zi cu zi pe sălile tribunalului, fie în poziţie de judecător, de procuror sau de avocat, cu activitatea desfăşurată în legislativ.

Părerea mea este: haideţi să ne mulţumim cu norma juridică care deja există şi care recunoaşte perioada exercitării mandatului ca vechime juridică şi să nu exagerăm cu acest aspect pentru că, intrând în acest domeniu, riscăm să aplicăm acel principiu deloc corect că cine împarte parte îşi face şi nu este corect. Părerea mea este că acea literă c) trebuie eliminată, iar în ceea ce priveşte formularea că: "poate fi primit în barou" mie mi se pare absolut firească, aşa este peste tot în lume.

Deci, nu cred că trebuie să purtăm atâtea discuţii şi să devenim neprincipiali faţă de noi înşine.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Stănescu, urmează domnul deputat Sârbu Marian.

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dacă urmărim cu puţin mai multă atenţie propunerile de modificare, se desprinde următoarea concluzie: la acest atât de controversat articol sunt două condiţii care trebuie să fie îndeplinite de cei care doresc să exercite profesia de avocat.

Prima este condiţia legată de faptul că trebuie să fie un absolvent al Facultăţii de Drept, deci să fie licenţiat în drept.

A doua condiţie se referă la faptul ca, anterior momentului în care solicită intrarea în corpul de avocaţi, să fi profesat o anumită perioadă de timp, unde propunerea este de 10 ani, într-o altă funcţie, într-o altă muncă juridică, să fi fost fie judecător, să fi fost fie notar, să fi fost fie procuror, consilier juridic sau jurisconsult.

Deci, se desprinde ideea că aceste două condiţii trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ.

În atare situaţie, eu vă solicit dumneavoastră să acceptaţi propunerile care s-au făcut anterior, în sensul că ultimul alineat de la acest articol, unde se prevede că: "Persoana care a avut calitatea de deputat sau de senator o perioadă de două mandate şi a făcut parte dintr-o comisie juridică a Parlamentului României...", această prevedere să fie eliminată. Iar acţiunea este cât se poate de clară!

Există foarte multe persoane care au absolvit Facultatea de Drept. Din diverse motive, mai mult sau mai puţin obiective, după absolvirea facultăţii respective persoana în cauză s-a ocupat de cu totul şi cu totul altceva, deci nu a profesat niciodată, nici ca judecător, nici ca procuror, nici consilier juridic, nici notar, nici jurisconsult şi aşa mai departe.

Anumite calităţi ale persoanei respective, atât de pregătire, cât şi calităţi morale, i-au permis ca la un moment dat să acceadă în viaţa politică şi să obţină două mandate, două legislaturi în Parlamentul României.

Această situaţie, însă, eu consider că nu îi dă dreptul persoanei respective ca, pe baza unei calităţi politice pe care a avut-o, în mod de necontestat, datorită unor calităţi pe care le deţine persoana respectivă, să poată să intre direct într-un corp profesional cum este corpul avocaţilor şi cum este şi corpul magistraţilor.

Eu cred că aceste argumente sunt suficiente ca să vă convingă pe dumneavoastră că în momentul în care am vota această propunere legislativă, am da dovadă de foarte mult subiectivism şi nu am rezolva în mod corect şi am crea o discriminare pentru alte categorii şi s-ar putea extinde această chestiune şi la alte categorii profesionale.

În legătură cu propunerea, în sensul ca textul respectiv să conţină sintagma "la cerere poate fi primit" eu vreau să vă spun că mi se pare cât se poate de corectă această propunere şi este bine să o votăm în acest sens.

Şi iată de ce: s-au făcut foarte multe discuţii. Vreau să vă spun că eu profesez de 24 de ani în această meserie... Este o deosebire: acelea erau legile atunci; în momentul în care se termina facultatea, dacă doreai să devii judecător sau procuror, erai selectat cu un an de zile înaintea examenului de licenţă, se făcea o verificare de către Parchet sau de către Ministerul de Justiţie şi la momentul repartiţiei erai ales pentru această funcţie, existând opţiunea, în funcţie de medie, să accepţi funcţia de jurisconsult sau de avocat sau de notar.

Vreau să vă spun următoarea chestiune: nu putem să ridicăm dreptul baroului de avocaţi, ca şi al Uniunii Avocaţilor, de a se pronunţa asupra unei persoane, în momentul în care aceasta solicită intrarea în avocatură.

Într-adevăr, are vechimea de 10 ani de zile, deci provine din altă muncă juridică, este absolvent, bineînţeles, al Facultăţii de Drept, dar pot să intervină şi anumite probleme care sunt legate de persoana respectivă, deci are pregătire, are muncă juridică.

Dumneavoastră acceptaţi, de exemplu, ideea că de drept i se asigură intrarea în avocatură în momentul în care îndeplineşte aceste două condiţii: absolvent şi muncă juridică 10 ani de zile. Să luăm exemplul celor doi procurori de la Craiova. Cunoaşteţi cazul, nu intru în detalii.

Domnul Marian Sârbu (din sală):

Ce legătură are?!

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Dacă mă ascultaţi, o să vedeţi, domnule deputat!

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Are!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, păstraţi liniştea în sală!

Domnule deputat Popescu, vă rog frumos!

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Domnule Popescu, vă rog, vă spun care este legătura!

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Ce motivaţi, domnule? Dezordine?!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos! Domnule deputat Popescu, nu v-am dat cuvântul! Vă rog frumos să vă stăpâniţi şi să cereţi cuvântul! Vă rog frumos, domnule deputat Popescu, dacă doriţi să luaţi cuvântul, luaţi cuvântul în mod civilizat, atunci când vi se dă!

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Toată ziua întrerupeţi...!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, păstraţi-vă calmul!

Domnule deputat Popescu, vă rog frumos!

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Domnule Popescu, vă rog respectuos să-mi permiteţi să-mi continuu...

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Toată ziua întrerupeţi...!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Linişte, vă rog, domnule deputat Popescu!

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Domnule deputat Buzatu, vă rog respectuos! Uitaţi, domnul Ciumara nu poate să mai citească "Sportul popular" şi alte chestii...!

Numai două secunde şi termin ...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Popescu, vă rog să-l lăsaţi să citească pe domnul deputat Ciumara!

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Două secunde, vă rog!

Exact aşa se pune problema, îndeplineşte cele două condiţii, dar el nu are o conduită morală. Şi v-am dat exemplul cu cei doi procurori. Nu ştiu dacă au 10 ani vechime, dar teoretic se poate discuta. Sunt scoşi din corpul magistraţilor pentru abaterile cunoscute.

În această situaţie, absolvent al Facultăţii de Drept, are 10 ani vechime, să spunem, în munca de procuror, este dat afară sau scos, mă rog, indiferent că-şi dă demisia sau este obligat să-şi dea demisia, face cerere şi intră în corpul avocaţilor.

Domnilor, corpul magistraţilor şi corpul avocaţilor, pe acest aspect, al meseriilor juridice, sunt două corpuri de elită. Adică, ar trebui să fie două corpuri de elită!

Deci, în momentul în care noi dăm de drept, pentru că se îndeplinesc cele două condiţii cumulative, dar nu ţinem cont şi de alte condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoana respectivă, sigur că se ajunge la situaţia în care, atât în corpul magistraţilor, cât şi în corpul avocaţilor, să ajungă anumite persoane care nu îndeplinesc şi alte calităţi care să ridice prestigiul profesiei respective şi căutăm şi vom menţine în continuare acea amestecătură care există la ora actuală, şi nu vom putea să punem capăt unor discuţii care sunt legate, atât de corectitudinea profesională şi de probitatea morală a unor judecători şi procurori, de asemenea, şi în cazul avocaţilor.

Şi ultima chestiune: s-a spus mai devreme că nu există o cenzură din partea Uniunii Avocaţilor. Nu este adevărat! În momentul în care baroul, care este solicitat, primeşte o solicitare din partea unei persoane care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a intra în avocatură, baroul se pronunţă pro sau contra.

De asemenea, în situaţia în care dă un răspuns nefavorabil, persoana respectivă are dreptul, conform Statutului avocaţilor, să se adreseze Uniunii Avocaţilor, care poate să ia o decizie contrară.

La fel, şi în situaţii în care se dau avize favorabile există posibilitatea ca Uniunea Avocaţilor să analizeze şi să valideze această chestiune.

Deci, vă rog să mă credeţi că nu se urmăreşte de către cei care suntem avocaţi de ani de zile, nu dorim o restrângere a pătrunderii în corpul avocaţilor a altor colegi de-ai noştri, dar trebuie să ţinem cu tot dinadinsul ca atât corpul avocaţilor, cât şi corpul magistraţilor să fie formate din persoane care să aibă, în primul rând, în afară de pregătirea profesională, trebuie să aibă o conduită morală ireproşabilă, pentru că numai într-o astfel de situaţie justiţia şi întregul aparat din justiţie va putea să se bucure de respectul care trebuie să i se acorde acestei autorităţi atât de importante.

Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Marian Sârbu.

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Acum o să fac şi eu aşa!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte. Domnule deputat Popescu, am o rugăminte: păstraţi-vă calmul! Vă rog, domnule deputat Sârbu.

Vă rog, poftiţi la microfon.

Domnul Marian Sârbu:

Domnule preşedinte,

Vă rog frumos. Poate este nevoie de un medic, domnule, să aducem aici pentru că s-au încins spiritele...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, fără aprecieri!

Domnul Marian Sârbu:

Eu vreau mai întâi să precizez faptul că este jignitor ce s-a spus la un moment dat aici de unul dintre colegii noştri, asimilând posibilitatea unui jurist, ideea de a fi jurist cu un beţivan care abia-şi trage geanta după el. Este o jignire a breslei acestor jurişti, pe care aţi mai jignit-o o dată, stimaţi colegi avocaţi, atunci când din interese clare, evidente, de a nu permite juriştilor să intre în casta dumneavoastră, aţi respins fără nici un fel de motivaţie legea care le dădea acest drept, acum câteva luni de zile. Fără nici un fel de motivaţie!

Astăzi repetaţi aceeaşi pledoarie lipsită de orice fel de conţinut! Şi vreau să vă spun că aceste asimilări cu strungari şi cu alte profesii sunt de-a dreptul rizibile!

Parlamentul României nu este o fabrică în care se produc diferite piese, în care se sudează şi aşa mai departe. Parlamentul României este legislativ, conform Constituţiei, iar legislativul este o activitate de natură juridică, domnule preşedinte şi domnule Popescu.

Cei care suntem aici am venit să facem legi, să avem o activitate de natură juridică. Orice fel de, eu ştiu, pledoarie în alt sens este lipsită de orice fel de sens.

În al doilea rând, vreau să vă spun că, atâta timp cât noi considerăm că un avocat poate să fie în acelaşi timp parlamentar, ca şi un profesor, de altfel, şi considerăm că un parlamentar care stă 8 ani în Parlament şi face legi, nu poate să fie avocat, coborând nivelul Parlamentului mai jos decât al unei societăţi pe acţiuni, care fabrică strunguri sau mai ştiu eu ce, domnule Popescu!, este jignitor, este ruşinos pentru că, prin felul în care abordaţi această problemă, din interese, repet, de castă... Dacă vreţi să ştiţi, aceste modalităţi – şi ştiţi foarte bine acest lucru! – aceste modalităţi, aceste diferite bariere care se pun în calea celor care vor să acceseze la această profesie, nu creează decât corupţie.

Vă lăudaţi de atâta timp că vă luptaţi împotriva corupţiei! Eliminaţi barierele şi veţi avea mai puţină corupţie! Asta faceţi! Introduceţi tot timpul bariere! Introduceţi tot timpul examene de-a dreptul inutile! Pentru ce a mai făcut un om şi facultate, pentru ce stă şi lucrează timp de 8 ani în Parlament? Ca să facă legi, nu piese şi strunguri! Este de-a dreptul jignitor şi cred că ar trebui să ne punem problema că nu faptul că refuzând o astfel de posibilitate înseamnă prin aceasta că noi coborâm imaginea Parlamentului, ci dimpotrivă! Parlamentul României, vă repet, şi cu aceasta am încheiat, este legislativ! Prin natura sa este un for juridic, în care juriştii ar trebui să fie trataţi cu prestigiul pe care ar trebui să-l aibe! Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

S-au mai înscris la cuvânt... Vă rog foarte mult, dacă aveţi discuţii personale, ţineţi-le, dar nu în plenul Camerei Deputaţilor, ci pe culoare.

Mai sunt înscrişi domnii deputaţi Ţurlea şi Baciu. Având în vedere că am ajuns la ora 13,00, facem pauză, ne revedem la ora 14,00, pentru a continua cu cei doi înscrişi la cuvânt. Sper că, totuşi, fiind 20 de colegi care au avut ceva de spus, s-a spus cam tot ce era de spus şi va rămâne ca iniţitorul, împreună cu reprezentanţii comisiei să ne propună soluţiile pe care să le supunem spre aprobare.

Luăm pauză.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Rog liderii grupurilor parlamentare să dispună măsurile corespunzătoare pentru venitul în sală al colegilor!

Şi o să rog Departamentul tehnic să pregătească şi documentele pentru un eventual apel nominal!

Rog al doilea secretar de şedinţă să vină în sală! Şi rog să verificăm cvorumul, să vedem dacă putem începe lucrările!

Mai sunt înscrişi la cuvânt domnii deputaţi Ţurlea şi Baciu, care, ambii, sunt în sală. Domnule deputat Ţurlea, continuăm dezbaterile. Aveţi cuvântul!

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stând cuminte în banca mea, aşa cum fac de obicei (rumoare, râsete ale deputaţilor din majoritate ), am văzut cu stupefacţie o scenă incredibilă, la sfârşitul orelor de dimineaţă. Printre altele, distinşii noştri jurişti au ţipat unii la alţii, cum nu s-a mai ţipat vreodată la acest microfon, unul dintre ei, aşa cum obişnuieşte, la fel cum făcea şi Hurşciov, bătea cu înverşunare în pupitru, s-a chemat chiar şi doctorul...

Evident că este o îndrăzneală din partea mea, după asemenea scene ilustre, să mai vin la tribună. Vreau, însă, să vă fac o propunere: dacă domniile voastre acceptaţi acea aberantă propunere, susţinută cu înverşunare de către unii din juriştii de la PDSR, am văzut eu, în special, atunci, vă propun (întrucât noi, măcar teoretic, suntem consideraţi egali în drepturi, toţi cei care facem parte din acest Parlament) ca toţi cei 83 de profesori din Camera Deputaţilor, automat, să fie declaraţi "profesori universitari doctori". Este normal să acceptaţi această propunere, dacă o acceptaţi şi pe cealaltă, amândouă sunt la fel de aberante!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Pe mine nu m-a speriat faptul că juriştii răcnesc unii la alţii, pentru că problema este extrem de importantă, nu numai pentru jurişti, ci, aş spune, şi pentru ţară şi este firesc ca în aceste chestiuni foarte importante să existe deosebiri de păreri. Daţi-mi voie să mă refer la problema în cauză, adică, aşa cum am înţeles eu, la art. 9. Nu a fost votat nimic din el, deci, discutăm despre art. 9 în totalitatea lui.

Cineva dintre antevorbitori, nu mai ţin exact minte cine, se pare că din partea aceasta, acuza textul propus de comisie că pune prea multe bariere, iar că barierele înseamnă totdeauna corupţie. Condiţiile, în general, puse în faţa cuiva, pentru a accede undeva, înseamnă corupţie ş.a.m.d.

Vreau să vă spun cu toată sinceritatea că nu este adevărat. Sigur, nu în totalitate. Există şi situaţii în care barierele înseamnă corupţie, pentru că cei care măsoară barierele pot să pretindă şi să obţină ceva.

Dar eu stau şi vă întreb: dacă desfiinţăm orice barieră, desfiinţăm orice corupţie şi câştigăm, să spunem aşa, puritate şi moralitate în ţara asta a noastră? Şi eu spun, mai departe, şi vă întreb pe dumneavoastră: există vreo instituţie, vreo profesie în această ţară a noastră şi în orice ţară, în care să nu existe nişte norme, în care să nu existe nişte valori după care să funcţioneze această instituţie şi această profesiune, în cazul nostru, este vorba de profesiunea numită avocat?

Orice profesiune are nişte standarde, are nişte norme, nişte valori. Aşadar, are nişte bariere, are şi nişte condiţii pentru a accede în profesiunea respectivă. Şi aşa textul este foarte permisiv, o să revin la el imediat.

Dar, aici, s-a vorbit la un moment dat de învăţământ, tot timpul s-a invocat învăţământul. Daţi-mi voie să invoc şi eu învăţământul şi vă întreb pe dumneavoastră următorul lucru: cineva, oricine, absolveşte o facultate – deci, absolveşte un curs de învăţământ superior, el este automat numit sau poate fi numit profesor universitar imediat? Potenţial, orice absolvent de învăţământ superior poate fi profesor universitar. Potenţial, virtual. Dar pentru a ajunge la acea demnitate, el trebuie să treacă printr-o mulţime de condiţii, bariere, standarde.

Şi nimeni, onoraţi colegi, nimeni nu critică aceste bariere, aceste standarde, pe care învăţământul superior, instituţia numită universitate le pune în faţa celui care vrea să intre acolo! Pentru că sunt raţionale, pentru că aceste bariere, aceste condiţii contribuie la funcţionarea raţională a acelei instituţii şi nimeni nu critică tagma numită profesori universitari, pentru că această tagmă are nişte condiţii pentru a accede la ea.

Şi, atunci, eu stau şi vă întreb în continuarea acestei argumentaţii: de ce să criticăm noi Baroul şi Uniunea naţională a avocaţilor, că vin şi ele cu nişte bariere? Foarte timide, de altfel. Pentru că eu vreau să vă spun că articolul acesta nr. 14 pct. 9 alin. 2 este foarte permisiv. El spune că poate fi primit fără examen.

Eu ce vreau să susţin, de fapt, ca să nu plec de aici fără să înţelegem ceva? În stânga, este varianta iniţiatorului; în dreapta, este varianta comisiei. Inţiatorul spune aşa: "La cerere, va fi primit în profesie cu scutire de examen cutare şi cutare". Varianta comisiei spune: "poate fi primit în profesie, cu scutire de examen."

Şi, atunci, vă rog să reţineţi următorul lucru: dacă noi acceptăm varianta din stânga: "la cerere, va fi primit", înseamnă că noi obligăm această profesie, obligăm barourile, aceste instituţii, de ce să nu recunoaştem, cei care apără cel mai bine sau ar trebui să apere cel mai bine sau sunt destinaţi să apere drepturile fundamentale ale individului, să primească pe oricine. Din ăştia, care spune aici: cutare, cutare, cutare.

Mult mai raţional este "poate fi primit în profesie". Că, dacă acceptăm expresia "poate fi primit în profesie", aceasta înseamnă că dăm un cuvânt de spus şi barourilor. Şi e firesc să dăm un cuvânt de spus şi barourilor, şi Uniunii avocaţilor, pentru că este profesia lor şi este raţional şi este firesc ca cei care sunt într-o profesie să poată să aibă un cuvânt de spus în profesia lor: să pună nişte condiţii, să pună nişte bariere, dacă doriţi dumneavoastră să le spunem aşa, ş.a.m.d.

Şi, ca să nu se spună că sunt conservator, iată, sunt de acord cu lit. c) a acestui articol: "Deputatul sau senatorul licenţiat al unei facultăţi de drept, care a îndeplinit această funcţie cel puţin 2 mandate." Punct! Să tăiem: "şi a făcut parte dintr-o comisie juridică", pentru că aşa cum spunea cineva din partea aceasta, un jurist care stă 8 ani aici, chiar dacă nu este într-o comisie juridică, merită după aceea (şi când spun "merită", nu este ca un fel de răsplată, ca un bacşiş,) ci vreau să spun că este capabil să facă şi avocatura după aceasta.

Aşadar, sunt pentru "poate fi primit", în mod necondiţionat, deci, pentru art. 14 în varianta comisiei, cu tăierea sintagmei "şi a făcut parte dintr-o comisie juridică", la lit. c). Mi se pare cea mai raţională poziţie. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

S-au degajat din discuţiile de până acum două seturi de probleme. Primul, la preambul. E vorba de "va fi primit" sau "poate fi primit", deci, sunt cele două variante. Iar la lit. c) sunt două seturi de propuneri: un set de propuneri de eliminare, cu argumentele respective; al doilea set de păstrare, dar cu eliminarea ultimei părţi la lit. c). La lit. a) şi b) nu s-au făcut nici un fel de amendamente, de asemenea, nici la lit. d).

Rog comisia să vină să-şi susţină punctul de vedere. După toate luările de cuvânt, o să vă rog să vă spuneţi punctul de vedere pe cele două seturi de probleme.

Domnul Nicolae Grădinaru:

În această pauză, în Comisia juridică, s-a discutat cu iniţiatorul şi cu Uniunea avocaţilor şi, în urma acestor discuţii, s-a stabilit ca, la primul punct, textul să sune astfel: "La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen." Iar, în ce priveşte a doua problemă, pct. c) să fie reformulat în felul următor: "Absolvenţii unei facultăţi de drept care au avut calitatea de deputat sau senator, membru al unei comisii permanente în cursul a cel puţin 2 legislaturi."

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Oricum, aici există cererea de eliminare, care va fi supusă prima.

Deci, luăm, la nr. crt. 10, preambulul. Care este cel propus de comisie.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă, dacă sunt? 1 vot împotrivă.

Adoptat.

Lit. a) şi b), la care nu au fost amendamente.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 2 abţineri.

Adoptat cu majoritate de voturi.

La lit. c), supun întâi spre aprobare eliminarea, care a fost propusă de o serie de colegi deputaţi şi pentru care am propunerea şi în scris.

Voturi pentru eliminare? Vă rog, ţineţi mâinile sus, ca să putem număra! Este o mare majoritate. Vă mulţumesc.

Voturi împotriva eliminării? Ca să putem să le numărăm. 6 voturi împotrivă.

Abţineri? 9 abţineri.

A fost eliminată lit. c).

Lit. d). Aveţi, din partea comisiei, o completare?

Domnul Nicolae Grădinaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia propune eliminarea lit. d). Ea, când a fost discutată, nu avusese loc Congresul Uniunii avocaţilor şi acest text este cuprins în Statutul profesiei de avocat. Deci, nu mai este necesar şi propunem eliminarea lui.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul, înţeleg că nu are nimic împotrivă.

Vă supun spre aprobare eliminarea lit. d).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Deci, a fost eliminat.

Vă supun spre aprobare, la nr. crt. 10, art. 14 alin. 2, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 1 vot împotrivă, nici o abţinere, a fost adoptat.

Nr. crt. 11, textul iniţiatorului la pct. 10. Nu sunt intervenţii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 12, pct. 11. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 13, textul iniţiatorului la pct. 12. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 14, pct. 13, textul iniţiatorului. Nu sunt intervenţii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 15, pct. 14, textul iniţiatorului. Nu sunt intervenţii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 16, referitor la pct. 15. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 17, referitor la pct. 16. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 18, textul iniţiatorului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 19, referitor la pct. 18, textul iniţiatorului. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 20, referitor la pct. 19, textul iniţiatorului. Nu sunt intervenţii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 21, pct. 20. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 22, text nou al comisiei. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 23, text nou al comisiei. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 24, referitor la pct. 21. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi împotrivă? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 25, referitor la pct. 22, textul iniţiatorului. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 26, textul iniţiatorului de la pct. 23. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 27, textul iniţiatorului la pct. 24 de la art.I. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Onoraţi colegi,

Vă voi supune acum spre aprobare art. I, în ansamblul său.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

În continuare, la nr. crt. 28, art. II, intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 29, comisia propune eliminarea art. III. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 30, este vorba de art. IV, care va fi, probabil, renumerotat. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Onoraţi colegi,

La nr. crt. 31, îi dau cuvântul iniţiatorului. Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat!

Domnule deputat Gaspar, o să vă rog să fiţi atent şi dumneavoastră!

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Îndrăznesc să vă spun atenţiei o chestiune de tehnică. Este vorba de faptul că aş propune ca art. V să sune oarecum după cum urmează: "Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat se va republica – şi aici ar interveni propunerea – în termen de 30 sau de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial, dându-se textelor o nouă renumerotare."

Am constatat că, uneori, republicarea actelor normative, dispusă prin asemenea norme finale, întârzie foarte mult şi poate nu este rău să se fixeze chiar prin actul normativ un termen în care să se facă republicarea. Vă mulţumesc.

Membrii Comisiei juridice, aflaţi în lojă:

De acord!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Să satisfacem dorinţa reprezentantului Ministerului Justiţiei, totuşi, textul ar trebui să aibă următoarea redactare, art. V:" Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României Partea I în termen de 60 de zile – sau cât aţi spus – dându-se textelor o nouă numerotare."

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul e de acord. Comisia e de acord, numai că doreşte un termen de 30 zile.

Deci, cu singura precizare că o să rămână 30 de zile în loc de 60 de zile, vă supun spre aprobare textul, aşa cum a fost formulat de domnul deputat Acsinte Gaspar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Evident, numerele art. IV şi V vor fi oricum renumerotate în prezenta lege, pentru că a dispărut nr. III.

Cu aceasta, onoraţi colegi, aş dori ca votul final pentru această lege, care este o lege organică, să îl dăm marţea viitoare, la ora 11,30. Şi o să rog grupurile parlamentare să ia măsurile respective, astăzi având un cvorum de lucru care nu ne permite să trecem şi la votarea, în ansamblu, a acestei legi, în momentul de faţă.

Acum, revenim la proiectul de Lege privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

O să îl rog pe domnul vicepreşedinte Acsinte Gaspar să preia conducerea acestei şedinţe pentru această lege, având în vedere că dânsul a condus dezbaterile de până acum.

Domnul Acsinte Gaspar:

Stimaţi colegi,

Potrivit cutumei parlamentare, cel care începe conducerea dezbaterilor la un proiect de lege continuă finalizarea proiectului respectiv.

Ca atare, am preluat conducerea şedinţei asupra proiectului de Lege privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

Constatăm că deocamdată reprezentantul Guvernului nu este prezent şi v-aş propune să rezolvăm o chestiune care este mai simplă.

Cunoaşteţi că în plenul Camerei Deputaţilor s-a dezbătut proiectul de Hotărâre pentru constituirea Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor pentru investigarea cauzelor care au produs dezechilibre ecologice majore, urmate de pierderi de vieţi omeneşti, generate de ploile torenţiale căzute în lunile iunie – octombrie 1999 în unele zone ale ţării. S-a finalizat hotărârea şi a rămas să se stabiliească componenţa comisiei.

Potrivit art.69 din Regulament, în cazul comisiilor speciale, numărul de membri în cadrul comisiei, precum şi componenţa biroului acestei comisii se aprobă de Camera Deputaţilor, la propunerea Biroului permanent.

Pe baza discuţiilor care s-au purtat la nivelul liderilor grupurilor parlamentare şi în Biroul permanent, s-a stabilit ca această comisie specială să fie formată din deputaţi aparţinând celor două comisii: 5 deputaţi de la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi 4 deputaţi din cadrul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Componenţa comisiei ar urma să fie: din partea Grupului parlamentar al PNŢCD: domnul deputat Paul Alecu, membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, domnul deputat Radu Mânea, membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; din partea Grupului parlamentar al PDSR: domnul deputat Marian Ianculescu, membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, domnul deputat Traian Sabău, membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; din partea Grupului parlamentar USD-PD: domnul deputat Ştefan Popescu Bejat, membru în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Vasile Dănilă, membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; din partea Grupului parlamentar al UDMR: domnul deputat Attila Kelemen, membru în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: domnul deputat Viorel Burlacu, membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, şi al nouălea membru al comisiei este din partea Grupului parlamentar al Partidului Unităţii Naţionale Române: domnul deputat Petru Şteolea, membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

În ceea ce priveşte Biroul comisiei, acesta este format din trei deputaţi: preşedintele comisiei este domnul deputat Paul Alecu, vicepreşedinte al comisiei este domnul deputat Marian Ianculescu, iar secretarul comisiei este domnul deputat Ştefan Popescu Bejat.

Poftiţi, domnule deputat Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Vă mărturisesc faptul că de data aceasta sunt chiar surprins. Dacă la comisia trecută nici măcar nu am fost întrebaţi, la această comisie chiar am fost solicitaţi să nominalizăm o persoană, am făcut-o şi acum constatăm că în componenţa comisiei grupul nostru parlamentar nu are reprezentant, ceea ce mi se pare nefiresc.

Vă propun să procedăm în felul următor, şi cred că lucrul acesta nu ar fi o nenorocire atât de mare: să suplimentăm cu încă 2 persoane această comisie, iar grupul nostru parlamentar să-l propună din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice pe domnul deputat Iohan Peter Babiaş.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat,

Atunci când s-a constituit comisia, când s-a discutat în plenul Camerei Deputaţilor, s-a spus că ea este formată din 9 deputaţi, repartizaţi astfel: 5 de la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi 4 de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

S-au depus propunerile şi, respectându-se ponderea grupurilor parlamentare, s-a ajuns la repartizarea pe care v-am propus-o.

Dacă plenul va fi de acord, se va modifica textul respectiv, în sensul că această comisie va fi formată din 11 membri, din care 6 de la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi 5 de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Dumneavoastră în ce comisie aveţi reprezentanţi?

Domnul Varujan Pambuccian:

Noi avem reprezentanţi în ambele comisii, însă noi ne-am hotărât ca, din partea grupului nostru parlamentar, din această comisie să facă parte domnul deputat Iohan Peter Babiaş, de la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Domnul Acsinte Gaspar:

În atare împrejurare, mai trebuie desemnat un deputat de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Potrivit structurii grupurilor parlamentare, în mod firesc ar trebui ca cel de-al 11-lea loc să revină Grupului parlamentar al PD, şi în acest sens s-a făcut propunerea ca domnul deputat Ioan Oltean, care este în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, să intre în componenţa acestei comisii.

Deci, ca atare, vă supun votului dumneavoastră majorarea numărului de membri în comisie - de la 9 la 11 şi componenţa nominală, aşa cum v-a fost prezentată.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Votându-se şi anexa, acum vă voi supune votului proiectul de hotărâre în ansamblul său.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

Deci, a fost aprobat proiectul de hotărâre, aşa cum a fost enunţat în partea introductivă a şedinţei.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi este prezentă.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că la şedinţa anterioară s-a transmis comisiei pentru reexaminare lit.l) de la art.3, poz.3, cel care a devenit art.2, ca urmare a faptului că art.1 şi 2 au fost contopite.

Stimaţi colegi,

În legătură cu proiectul de Lege privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, nu putem continua dezbaterile asupra acestui proiect, întrucât reprezentantul Guvernului nu este prezent la dezbateri în plenul Camerei Deputaţilor. Ca atare, dezbaterile se amână pentru săptămâna următoare.

Potrivit ordinii de zi, urmează să luăm în discuţie proiectul de Lege privind serviciile publice de găspodărie comunală.

Rog Biroul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic să ia loc în loja din partea dreaptă a sălii, pentru a lua în discuţie textele proiectului de Lege privind serviciile publice de gospodărie comunală.

Vreau să vă reamintesc, stimaţi colegi, că la ultima şedinţă au fost remise comisiei pentru reexaminare art.7, art.10 alin.2, art.10 alin.4 şi art.11, urmând ca din partea comisiei să avem un raport suplimentar.

Îl rog pe domnul deputat Marin Cristea, din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, să ne spună ce s-a întâmplat în cadrul comisiei.

Domnul Marin Cristea:

Au fost restituite 3 alineate de la 3 articole care au fost analizate în comisie şi s-au definit soluţiile, în schimb a mai apărut, ca urmare a propunerii domnului Naidin, o includere de două domenii de activitate cu privire la serviciile privind furnizarea energiei electrice şi furnizarea gazului metan, pentru care s-a stabilit ca ministerul şi Guvernul, fiind de faţă, să vină cu atributele din acest domeniu al serviciilor publice. Şi, deci, raportul nu este gata, şi vă propun să-l amânaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Deci, stimaţi colegi, vă rog să luaţi act că nu a fost finalizat raportul suplimentar la cele 4 texte pe care le-am enunţat, respectiv art.7, art.10 alin.2, art.10 alin.4 şi art.11.

Ca atare, şi acest proiect de lege urmează să fie amânat pentru săptămâna următoare, cu recomandarea ca în şedinţa de mâine Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic să examineze textele respective şi să întocmească raportul suplimentar, astfel încât săptămâna viitoare să putem să luăm în discuţie şi să finalizăm acest proiect de lege.

Potrivit ordinii de zi, urmează să luăm în discuţie proiectul de Lege privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor. Acest proiect de lege a fost adoptat de Senat. El are ca iniţiatori pe domnii senatori Varujan Vosganian, Viorel Pană şi Paul Păcuraru.

Rog Biroul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci să-şi ocupe locul din loja din dreapta.

Vreau să fiu informat din partea secretariatului tehnic dacă au fost invitaţi iniţiatorii sau cel puţin unul dintre iniţiatori la acest proiect de lege.

Stimaţi colegi, ne găsim în situaţia jenantă de a nu avea iniţiatorii la nici unul dintre proiectele care urmează să fie discutate.

Rog Secretariatul tehnic să vadă care este situaţia dacă cel puţin unii dintre iniţiatori s-au deplasat spre Parlament, pentru a-şi susţine proiectele de lege pe care le-au promovat.

Stimaţi colegi,

Încercăm totuşi să luăm în discuţie proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă nr.16/1999 privind scutirea de plată a taxei de reclamă şi publicitate, precum şi a majorărilor de întârziere aferente.

Rog Biroul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci să-şi ocupe locul. Luăm în discuţie proiectul de Lege, venit de la Senat, pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/1999 privind scutirea de plată a taxei de reclamă şi publicitate, precum şi a majorărilor de întârziere aferente.

În conformitate cu prevederile art.102 alin.3, proiectul de lege se dezbate în procedură de urgenţă şi, ca atare, rog Biroul comisiei să propună timpii pentru dezbaterea textului şi a proiectului de lege.

Domnul Constantin Teculescu:

Comisia propune un timp total de 10 minute şi 3 minute de intervenţie.

Domnul Acsinte Gaspar:

Supun votului timpii care au fost propuşi de Biroul comisiei.

Dacă sunteţi de acord? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Rog să fie prezentat raportul din partea comisiei.

Domnul Constantin Teculescu:

În urma examinării proiectului de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16 privind scutirea de la plată a taxei de reclamă şi publicitate, precum şi a majorărilor de întârziere aferente, în şedinţa din 6 octombrie 1999 Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a hotărât ca proiectul de lege să fie supus dezbaterii şi adoptării în forma prezentată de Guvern, deci respingerea raportului Senatului.

Domnul Acsinte Gaspar:

Deci este vorba despre respingerea respingerii.

Astfel, trecem la examinarea ordonanţei.

Am înţeles că Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cere ca proiectul de lege să fie dezbătut în forma în care a fost promovat proiectul de lege de către Guvern.

Supun votului dumneavoastră titlul ordonanţei de urgenţă.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.1 din ordonanţă.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

Art.2 din ordonanţă.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Trecem la titlul legii, adoptat de Senat, "Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului...".

Comisia, în legătură cu titlul legii.

Domnul Constantin Teculescu:

noi suntem pentru respingerea respingerii propusă de Senat, suntem pentru forma prezentată de Guvern, deci suntem împotrivă.

Domnul Acsinte Gaspar:

Poftiţi? am înţeles. Pentru mine este foarte clar. Deci, dumneavoastră spuneţi: "Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă", pentru că asta este formula opusă formulei...

Da. Poftiţi.

Domnul Matis Eugen:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum a fost prezentat raportul comisiei, este foarte clar că comisia a aprobat proiectul de lege prezentat de Guvern în forma prezentată de Guvern. În acest proiect de lege, titlul sună în felul următor: "Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei nr.16 ..." şi textul curge mai departe.

Noi vă propunem acest text de lege ca titlu.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat,

Lucrurile sunt foarte clare. În momentul în care dumneavoastră mergeţi pe varianta Guvernului, Guvernul a spus: "Lege pentru aprobare..." Senatul a mers cu "Lege pentru respingere..." şi se va ajunge la mediere, unde se va clarifica.

Deci, titlul legii propus de către comisie este "...de aprobare a Ordonanţei".

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Trecem la articolul unic. Articolul unic este: "Se respinge Ordonanţa de urgenţă", iar Guvernul şi comisia propun "să se aprobe Ordonanţa de urgenţă". supunem la vot articolul unic, în forma "de aprobare a Ordonanţei".

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Sunt două voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

În ceea ce priveşte votul final asupra acestui proiect de lege, urmează ca el să fie programat pentru ziua de marţi, când ne vom găsi în cvorumul constituţional, adică, în sală, cel puţin 172 de deputaţi.

Stimaţi colegi,

Suntem anunţaţi că, în câteva minute va sosi doamna secretar de stat Norica Nicolai de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, pentru a susţine proiectul de Lege privind permisele de muncă.

Aşteptăm câteva minute, până ce va veni.

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală.

Rog biroul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială să-şi ocupe locul în loja din dreapta.

Stimaţi colegi,

Luăm în discuţie proiectul de Lege privind permisele de muncă. Acest proiect de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 20 octombrie 1998.

Începem dezbaterea proiectului de Lege privind permisele de muncă şi vă rog să prezentaţi Nota de fundamentare, argumentele care au determinat promovarea acestui proiect de lege de către Guvern.

Aveţi cuvântul, doamna secretar de stat.

Doamna Norica Nicolai:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vă supunem astăzi atenţiei proiectul de Lege cu privire la permisele de muncă, proiect generat de dorinţa de a intensifica relaţiile de cooperare stabilite între România şi alte state, prin convenţii bilaterale încheiate cu privire la piaţa muncii.

În vederea fluidizării şi facilitării procedurilor pentru desfăşurarea acestor convenţii, a fost nevoie de o modificare legislativă.

Acest proiect de lege are, în principiu, următorul obiect: cetăţenii străini care lucrează în România se pot încadra pe baza unui contract individual de muncă în formă scrisă.

Permisul de muncă se eliberează la cererea persoanei – cetăţean străin şi condiţia este ca aceasta să aibă o viză legală de şedere în România. Am impus această condiţie în necesitatea protejării forţei de muncă interne.

Sunt exceptaţi şi prin această lege, de a avea permise de muncă, reprezentanţii diplomatici ai diverselor ţări în ţara noastră şi cei care au dobândit în mod legal statutul de refugiat.

Ministerul Muncii va continua să elibereze aceste permise de muncă contra unei taxe – procedură care este conformă cu uzanţele europene şi, pentru prima oară, încălcarea acestor dispoziţii legale poate atrage o sancţiune, care este o sancţiune contravenţională.

Soluţiile cuprinse în acest proiect de lege sunt rodul unei temeinice documentări, unei puneri de acord a legislaţiei interne cu legislaţia europeană şi, în mod special, cu prevederile Cartei Sociale Europene revizuite, pe care România a ratificat-o şi care ne obligă la o soluţie comună, de spirit european, cu privire la mobilitatea forţei de muncă.

Pentru aceste motive, vă solicităm să vă daţi votul pentru adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, domnul preşedinte, domnul Leon Pop, aveţi cuvântul să prezentaţi raportul comisiei. Vă rog.

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru mucă şi protecţie socială a luat în analiză şi dezbatere proiectul de Lege privind permisele de muncă, în legătură cu care sunt date toate avizele cerute de procedura legislativă.

În urma examinării acestui proiect de Lege privind permisele de muncă, în şedinţa din 9 decembrie 1998, comisia a hotărât ca proiectul de lege mai sus menţionat să fie supus spre dezbatere şi adoptat în forma prezentată.

În cursul dezbaterilor s-au formulat 3 amendamente, care au fost respinse de către membrii comisiei şi care sunt redate în anexa la prezentul raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Trecem la dezbaterile generale.

Rog grupurile parlamentare să-şi desemneze intervenienţii în cadrul dezbaterilor generale.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Mihai Stănescu.

Domnule deputat Mihai Stănescu,

Aveţi cuvântul.

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Argumentele care au fost arătate, atât de către doamna secretar de stat, cât şi de preşedintele comisiei, ne întăresc încă o dată convingerea că această lege este bine venită. Nu vreau să vă argumentez de ce.

Deci, pot să vă declar că Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal este de acord cu această propunere legislativă şi o va vota în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea celorlalte grupuri parlamentare, dacă avem intervenţii la dezbaterile generale?

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, doamna deputat Mariana Stoica.

Doamna Mariana Stoica:

Având în vedere importanţa criteriilor de aderare a României la Uniunea Europeană, momentul în care ne apropiem de începerea negocierilor şi ţinând cont că este vorba despre unul din criteriile de aderare, acela al asigurării liberei circulaţii, Grupul parlamentar al P.D. este pentu această lege.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România, domnul deputat Marian Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Stimaţi colegi,

Vreau să vă spun că vom vota această lege, întrucât este una perfect compatibilă cu normele Uniunii Europene.

Era o lege de care, fireşte, poate că era nevoie mai demult. Până acum, în acest domeniu, reglementarea este doar la nivel de Ordin al ministrului, deci, era nevoie de ridicarea rangului, dacă vreţi, de reglementare a acestui domeniu, până la urmă extrem de sensibil.

Partidul Democraţiei Sociale din România va vota în favoarea legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare mai doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale?

Considerăm dezbaterile generale încheiate şi trecem la discutarea textului.

Asupra titlului legii: "Lege privind permisele de muncă", dacă sunt comentarii? Nefiind, îl supun votului dumneavoastră.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Articolul 1. Dacă sunt intervenţii, comentarii din partea dumneavoastră? Supun votului art. 1, în forma din proiect.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Articolul 2. Textul din proiect.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

S-a votat şi art. 2.

Articolul 3, în forma propusă de către iniţiator şi adoptată de Senat. Dacă sunt intervenţii?

La art. 3?

Da. Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Radu Sever Cristian Gheciu:

La art. 3 alin. 1, este o propunere de modificare, să-i spunem de formulare, şi anume ca acest permis de muncă să fie eliberat de "Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale", şi acum apare modificarea "...prin Direcţia pentru programe de ocupare a forţei de muncă în străinătate".

De ce această modificare? De ce reglementarea centralizată şi nu descentralizată în judeţe? Pentru că, s-a ajuns la concluzia, şi cred că pot spune că şi iniţiatorul este de acord, de altfel, doamna ministru va interveni cu siguranţă, că această chestiune trebuie ţinută sub un control mai strâns, în relaţie cu serviciile specializate ale Ministerului de Interne pentru circulaţia străinilor şi a forţei de muncă străină.

Aşadar, în formularea pe care-o propun, textul ar suna aşa: "Permisul de muncă se eliberează de către Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin Direcţia pentru programe de ocupare a forţei de muncă în străinătate".

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Iniţiatorul?

Vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Norica Nicolai:

Iniţiatorul este de acord cu acest amendament şi alături de argumentele furnizate de domnul deputat, trebuie să precizez că este nevoie de o protecţie reală a forţei de muncă interne şi încercăm să limităm accesul forţei de muncă din străinătate care lucrează clandestin în România, şi avem astfel de situaţii, pentru că, un exemplu foarte scurt, cel puţin în materie de construcţii forţa de muncă este excedentară şi bine calificată în România şi sunt foarte multe firme care încearcă să aducă forţă de muncă din străinătate. Deci, din dorinţa de a face un regim protecţionist forţei noastre de muncă.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamna secretar de stat,

Şi rog şi comisia, vă rog să observaţi că prin înlocuirea "direcţiilor generale" cu "Direcţia pentru programe de ocupare a forţei de muncă", textul în partea finală a textului se crează o confuzie, pentru că se spune aşa: "...în a căror rază de activitate străinul şi-a stabilit reşedinţa pe durata şederii în România". Or, este vorba de direcţiile generale de muncă...

Vă rog să reamenajaţi textul.

Doamna Norica Nicolai:

Exact. Amendamentul trebuie luat în calcul fără partea finală, care nu mai are conţinut, deci, nu se mai corelează. "Permisele se eliberează de către Ministerul Muncii şi Protecţiei sociale, prin Direcţia generală politici şi programe de ocupare a forţei de muncă în străinătate".

Domnul Acsinte Gaspar:

Aşa, da.

Din partea comisiei, domnul deputat Marian Sârbu.

Dar vrea şi domnul...

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Leon Petru Pop:

Comisia este de acord cu propunerea domnului Gheciu, care a fost însuşită şi de iniţiator.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnul deputat Marian Sârbu şi rog foarte mult ca amendamentele..., vă rog să luaţi formulare şi să daţi amendamentul în scris, ca să poată fi receptat corect de către Secretariatul ca va finaliza proiectul de lege.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Marian Sârbu:

Domnule preşedinte,

Vreau să vă spun că acest amendament n-a fost discutat în comisie. E-adevărat, însă, că acesta nu trebuie să fie, cred, un motiv pentru care n-am putea să-l discutăm direct în plen.

Aş vrea însă să întreb iniţiatorul, pentru că sunt de acord cu ideea, să spunem, urmăririi mai centralizate a acestui domeniu, a forţei de muncă angajată, din străinătate, pe teritoriul ţării noastre, dacă ideea aceasta de centralizare a urmăririi permiselor de muncă a fost discutată şi cu Agenţia Naţională de Ocupare şi Formare Profesională, agenţie tripartită, care, la rândul ei are atribuţii în acest domeniu, adică dacă nu cumva o astfel de centralizare nu putea fi la fel de bine rezolvtă în cadrul acestei agenţii?

Care au fost argumentele pentru care s-a optat pentru minister?

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna secretar de stat Norica Nicolai. Vă rog.

Doamna Norica Nicolai:

Deci, sigur, s-a discutat cu reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Ocupare şi Formare Profesională acest aspect. Agenţia este un implementator de politici. Cel care face politicile pe piaţa muncii este ministerul. În condiţiile în care este o chestiune care interesează nu numai Miniterul Muncii, ci şi alte ministere, pentru că este foarte posibil ca sub pretextul ocupării unui loc de muncă în România să se desfăşoare şi alte activităţi, contrare intereselor statului român, s-a ajuns la concluzia că cel care trebuie să monitorizeze această situaţie este Ministerul Muncii. Noi cerem şi avizul Ministerului de Interne, pentru a acorda un permis de muncă unor persoane care locuiesc legal în România. Ştiţi foarte bine, am avut foarte multe probleme de imigrare din ţările vecine, din ţările asiatice şi dorim să ne protejăm situaţia, atât contra migraţiei clandestine, dar şi cu privire la forţa noastră de muncă.

Domnul Acsinte Gaspar:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule deputat Marian Sârbu,

Sunteţi mulţumit de răspuns? Da.

Deci, stimaţi colegi, art. 3 alin. 1 ar urma să aibă următoarea redactare: "Permisul de muncă se eliberează de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale prin Direcţia pentru programe de ocupare a forţei de muncă în străinătate".

Este corectă denumirea, sau dacă nu este...? Aşa este..., urmând ca restul textului să se elimine, aşa cum s-a discutat.

Deci, supun votului dumneavoastră art. 3 în ansamblul său.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Trecem la art. 4. Dacă sunt comentarii din partea dumneavoastră? Nu sunt comentarii. Vă supun votului art. 4, în redactarea din proiect.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

S-a votat şi art. 4.

Articolul 5, alin. 1 şi 2, vi le supun mai întâi spre aprobare, urmând ca la alin. 3 să solicit o explicaţie. Da, mă scuzaţi, domnule deputat.

Rog secretarii să mă asiste în mod corespunzător, ca să putem să dăm cuvântul.

Deci, domnul deputat Radu Gheciu.

Domnul Radu Sever Cristian Gheciu:

Vă mulţumesc.

Este vorba de un amendament pe care l-am prezentat în comisie şi care a fost respins.

Articolul acesta 5, se referă la exceptări, şi anume la persoanele care pot fi încadrate fără permis de muncă. Este vorba de străini, evident. Şi apar cele 4 categorii. Trei dintre ele sunt perfect admisibile, după părerea mea, însă prima, adică pct. a) – nu. Textul sună aşa: "Pot fi încadraţi în muncă, la persoane fizice sau juridice din România, fără permis de muncă, străinii aflaţi în următoarele situaţii: şi-au stabilit, potrivit legii, domiciliul pe teritoriul României". Argumentul care a fost prezentat în comisie de iniţiator a fost că obţinerea domiciliului este o condiţie preliminară pentru obţinerea permisului de muncă. Bun! Dar ne putem imagina fără prea multă fantezie, că un cetăţean care are o afacere în România, un cetăţean, să zicem, din Orientul Apropiat, sau dintr-o ţară răsăriteană, fie de complezenţă, fie că efectiv are nevoie de nişte angajaţi conaţionali ai săi, are o afacere aici, le face formele în regulă, au domiciliu, afacerea încetează, dar omul cu domiciliu are, mai departe, liberă şedere în România şi poate lucra fără permis de muncă.

Domnul Acsinte Gaspar:

Am înţeles, domnule deputat.

Rog pe doamna secretar de stat Nicolai...

Vă rog, deci, domnul deputat Radu Gheciu propune să fie eliminată lit. a) de la alin. 1.

Doamna Norica Nicolai:

În raport cu legislaţia în materie, şi am în vedere Legea cetăţeniei, statul român este de acord să găzduiască pe teritoriul său cetăţeni străini care nu au cetăţenia română, dar care îşi au domiciliul pe teritoriul statului. Este o uzanţă internaţională.

Marea majoritate a convenţiilor în materie de cetăţenie, cât şi Convenţia de la Viena, prevăd această posibilitate şi, în condiţiile în care domiciliul este pe teritoriul statului român, nu mai este nevoie de acel permis de muncă, pentru că el are un statut privilegiat, în conformitate cu legislaţia română şi legislaţia internaţională.

De aceea, noi nu susţiem acest amendament.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Comisia, vă rog. Comisia sesizată în fond, Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Leon Petru Pop:

Având în vedere că cetăţeanul străin are domiciliul în străinătate, comisia susţine în continuare textul iniţial, adică aşa cum este acum.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc.

Deci, doamna secretar de stat, înţeleg noţiunea de "străin", aici, având un dublu sens, adică, pe de o parte, că aparţineca cetăţean altui stat, sau este apatrid.

Bun. Deci, eu sunt constrâns de regulament să supun mai întâi la vot propunerea de eliminare a lit. a) de la alin. 1, aşa cum a propus domnul deputat Radu Gheciu.

Voturi pentru? Vă rog număraţi, domnilor secretari. Sunt 6 voturi, insuficient.

Deci, supun votului mai întâi art. 5 alin. 1 şi 2.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

La alin. 3, aş ruga pe iniţiator să clarifice, totuşi, sensul noţiunii "membri de familie ai personalului misiunilor diplomatice".

Cine intră în categoria "membrilor de familie", cunoscând că, potrivit legislaţiei, familia este definită în mai multe feluri?

Doamna Norica Nicolai:

Deci, în această categorie intră: soţ, soţie şi copiii care sunt în grija lor, conform Convenţiei cu privire la Statutul diplomaţilor, de la Viena.

Domnul Acsinte Gaspar:

Comisia?

Deci, sunteţi de acord, să spunem aşa, doamna secretar: "...membri de familie – soţ, soţie, copiii minori aflaţi în întreţinere - ai personalului", da? Deci, introducem între linioare. Supunem votului dumneavoastră alin. 3, cu această completare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

S-a votat şi alin. 3.

Articolul 5, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Luăm în discuţie art. 6, în forma din proiect. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii la art.6. Îl supun votului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

S-a votat şi art. 6.

Articolul 7, dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră art. 7.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Domnule deputat Gheciu,

Aveţi o inervenţie?

Deci, la art. 8, vă rog să constataţi că există o greşeală de dactilografiere: "...constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art.7 se fac..." nu "se face". Deci, rog Secretariatul tehnic să reţină această modificare de gramatică şi aveţi cuvântul domnule deputat Gheciu să vă prezentaţi amendamentul.

Domnul Radu Sever Cristian Gheciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este un amendament care decurge din soluţia care a fost adoptată de Camera Deputaţilor la art.3 alin.1, acea soluţie centralizatoare. Şi atunci, amendamentul sună aşa: "Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art.7 se fac de către salariaţii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, desemnaţi prin Ordin al ministrului". Au dispărut deci direcţiile generale judeţene şi a municipiului Bucureşti. Şi, în continuare: "Pot, de asemenea, constata şi sancţiona aceste contravenţii şi subofiţerii şi ofiţerii de poliţie". Este o modificare care decurge din soluţia care a fost adoptată la art.3.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna secretar de stat? Deci, de acord iniţiatorul.

Comisia de acord?

Deci, art. 8, vă rog să reţineţi că va avea ca redactare: "Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art.7 se fac de către salariaţii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, desemnaţi prin Ordin al ministrului. Pot, de asemenea, constata şi sancţiona aceste contravenţii şi subofiţerii şi ofiţerii de poliţie". Deci, supun votului dumneavoastră art.8, cu acest amendament la alin.1.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

A fost votat art.8.

La art.9, dacă sunt comentarii sau intervenţii? Nu sunt. Îl supun votului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

A fost votat şi art.9.

La art.10 nu sunt intervenţii. Îl supun la vot.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

A fost votat şi art.10.

La art.11 să facem o mică intervenţie: "Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile", în loc de "în termen". Dacă sunteţi de acord, iniţiatorii şi comisia, adică, respectând normele de tehnică legislativă, sunteţi de acord? Comisia este de acord? Bun. Deci, art. 11 va avea redactarea: "Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României, partea I". Şi-l supun votului dumneavoastră.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Articolul 12, dacă sunt intervenţii? Nu sunt intervenţii. Îl supun votului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Stimaţi colegi,

Am epuizat textele.

În ceea ce priveşte votul final, şi acest proiect de lege va fi supus votului în şedinţa de marţi.

Stimaţi colegi,

Vă rog să nu părăsiţi sala, pentru că aş vrea, totuşi, să mai luăm în discuţie, să profităm că există aici reprezentantul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi să luăm în discuţie proiectul de Lege privind concediul paternal.

Din partea iniţiatorului, dau cuvântul doamnei secretar de stat Norica Nicolai, pentru a prezenta Nota de fundamentare.

Doamna Norica Nicolai:

Mă impresionează...

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnule preşedinte,

Vă supunem votului o lege care, zic eu, începe să pună în principiu şi în practică egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei.

Conform art.5 al Convenţiei asupra eliminării oricăror forme de discriminare împotriva femeilor, la care România este parte şi pe care a ratificat-o, trebuie neapărat să ne acordăm legislaţia cu principiile moderne ale concilierii vieţii de familie.

Directivele 96 şi 79 ale Uniunii Europene pun în practică, deci, cu valoare obligatorie pentru ţările membre, iar România aspiră să devină membră a Uniunii Europene, obligativitatea concilierii vieţii şi de familie cu cea profesională, atât de importantă în condiţiile actuale şi, în al doilea rând, oferă, pentru prima oară, o ocrotire legală dreptului părintelui de a fi prezent la naşterea copilului său sau imediat după naşterea copilului său. Sunt principii moderne care trebuie să se regăsească şi în viaţa noastră de familie, este o lege care vine să întărească armonia dintre soţi şi responsabilizarea lor la naşterea unui copil şi, de ce nu, este o lege care aduce relaţiile de familie pe un făgaş firesc.

Credem că, în viaţa oricărei familii, ca şi în viaţa oricărui om, naşterea unui copil este un eveniment major şi, în aceste condiţii, legea permiţând tatălui să fie alături de soţia sa la acest eveniment, este o lege care stimulează coeziunea dintre soţi. De aceea vă propunem să votaţi acest proiect de lege.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, doamnă secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate?

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a luat în discuţie proiectul de Lege privind concediul paternal. În urma examinării acestui proiect, în ziua de 9 decembrie 1998, Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune ca să fie supus spre dezbatere şi adoptare, cu amendamentele mai jos prevăzute.

Proiectul de lege îndeplineşte toate condiţiile, având avizele necesare cerute de procedura legislativă în vigoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Trecem la dezbaterile generale. Dacă grupurile parlamentare îşi desemnează interveniţii pentru dezbaterile generale?

Domnul deputat Kerekes, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă cu profund caracter social, de protecţie socială are drept scop sprijinirea familiei, protejarea familiei. Ea umple un gol legislativ, răspunde unor cerinţe reale. Dacă luăm în considerare şi practica altor ţări, atunci, putem constata că noi am rămas în urmă în acest domeniu.

În ansamblu, este o iniţiativă bună, dar noi avem anumite rezerve faţă de amendamentul cu privire la reducerea duratei concediului de la 5 zile la 3 zile. Dacă noi luăm în considerare practica altor ţări, unde durata acestui concediu paternal începe la 10 săptămâni şi ţine până la 18 săptămâni, atunci consider că, la noi, în condiţiile, hai să zic aşa, sărace, nu putem admite reducerea celor 5 zile pe care le-a propus Guvernul şi pe care le-a adoptat şi Senatul.

Bineînţeles că această lege, cum am spus, în ansamblu, această iniţiativă, în ansamblu, este bună, dar nu a ţinut cont, de exemplu, de faptul că tatăl poate să aibă în întreţinere şi mai mulţi copii, de naşteri multiple. Eu sper că această lege, cu timpul, va fi modificată corespunzător.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Maria Paula Ivănescu, din partea Grupului Partidului Democrat.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc.

Nu vreau să abuzez de timpul dumneavoastră şi de timpul destinat legiferării. Eu aş vrea să adaug, la cele spuse de doamna secretar de stat, că această lege, de fapt, consfinţeşte egalitatea dintre bărbat şi femei, deci oferă, şi bărbaţilor, nişte drepturi pe care natura şi legea umană le-a pus în cârca femeii.

Deci, doamnelor şi domnilor, este foarte bine că începem să gândim la egalitate din ambele sensuri.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Dacă, din partea altor grupuri parlamentare, ...

Doamna deputat Anamaria Biriş, din partea Grupului parlamentar PNŢCD.

Vă rog. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Anamaria Mihaela Biriş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al PNŢCD este consecvent în demersurile sale legislative pentru îndeplinirea programului politic pe care şi l-a formulat.

În domeniul promovării egalităţilor de şanse, considerăm că, prin acest proiect de lege, se face un pas înainte pe care îl salutăm şi îl vom vota cu bucurie.

Mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Dacă, la dezbaterile generale, mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Deci legea a fost adoptată de Senat, stimaţi colegi, la 6 octombrie 1998, a fost avizată în fond de Comisia pentru muncă şi protecţie socială, cu unele amendamente.

Titlul legii – "Legea concediului paternal".

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

A fost votat titlul.

Art.1. La art.1, vă rog să observaţi, stimaţi colegi, că, în raportul comisiei sesizate în fond, există un amendament, în sensul că durata concediului să fie redusă de la 5 zile la 3 zile. Deci, în afară de amendamentul propus de comisie, mai există un amendament care a fost respins, al domnului deputat Kerekes. Îi dau cuvântul, ca să şi-l prezinte, să şi-l susţină.

Domnul Kerekes Károly:

Stimaţi colegi,

Amendamentul respins, pe care l-am propus, sună în felul următor: "Concediul paternal se acordă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, în scopul de a asigura participarea efectivă a tatălui la îngrijirea nou-născutului". De ce am făcut acest amendament: pentru că, din punct de vedere al tehnicii legislative, în primul articol al proiectului de lege, trebuie să dăm definiţia instituţiei pe care o reglementăm, scopul instituţiei. Or, în cazul nostru, şi aşa a fost adoptat şi în Senat, primul articol începe în felul următor: "Tatăl copilului nou-născut are dreptul la...". Vă rog să observaţi că, din punct de vedere al tehnicii legislative, totdeauna începem cu definiţia instituţiei, definiţia "concediul paternal". De aceasta am propus acest amendament.

În al doilea rând, cum am spus şi la dezbateri generale, eu nu pot să fiu de acord cu reducerea duratei concediului paternal de la 5 zile la 3 zile.

Domnul Acsinte Gaspar:

Am înţeles, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

Iar în art.2, începe, vă rog frumos să observaţi, în art.2 este...

Domnul Acsinte Gaspar:

Discutăm art.1.

Domnul Kerekes Károly:

Acolo sunt stabilite condiţiile de acordare.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, discutăm art.1. Deci am înţeles intervenţia dumneavoastră.

Din partea iniţiatorului, deci este un amendament respins de comisie, aţi ascultat motivarea pentru care l-a susţinut domnul deputat Kerekes.

Doamna Norica Neculai:

Fără îndoială că atâta disponibilitate din partea bărbaţilor merită să fie preţuită şi într-un text de lege. Nu avem nimic împotriva amendamentului, considerăm că este chiar o angajare a bărbaţilor în creşterea copilului şi mă bucură că vine această iniţiativă din partea unui bărbat. Ea sprijină un principiu de egalitate de şanse, pentru care îi mulţumim domnului deputat, în calitate de femeie, de data aceasta.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, doamnă secretar de stat.

Comisia, din partea comisiei?

Domnul Leon Petru Pop:

Comisia este pentru menţinerea celor 5 zile şi este de acord cu definirea făcută de colegul nostru, domnul deputat Kerekes.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Viorica Afrăsinei.

Vă rog să poftiţi. Aveţi cuvântul.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Domnilor colegi şi mai ales doamnelor colege,

Aş avea o propunere, şi anume aceea de a ne gândi ce sancţiune să trecem în această lege pentru bărbaţii care, în cele 5 zile de concediu paternal, nu stau lângă copii sau lângă soţie. (Rumoare, amuzament în sală)

Domnul Acsinte Gaspar:

Poate repetaţi amendamentul.

Stimaţi colegi,

Deci haideţi să restructurăm, acum, textul, în funcţie de cele două intervenţii care s-au făcut şi, ca atare, art.1 ar urma să aibă 2 alineate. La primul alineat, va avea următorul cuprins: "Concediul paternal se acordă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, în scopul de a asigura participarea efectivă a tatălui la îngrijirea nou-născutului". Alin.2: "Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de 5 zile lucrătoare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege".

Este corect, da? Iniţiatorul, comisia, de acord cu textul? Îl supun votului.

Art.1, cu cele 2 alineate.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

La art.2, vă rog să observaţi că există un amendament din partea comisiei, cu aceeaşi motivare de reducere a duratei concediului paternal de la 5 zile la 3 zile. Deci, acum, ar trebui corelate textele cu ceea ce s-a întâmplat la art.1, alin.2.

De acord iniţiatorul? De acord comisia?

La alin.3, mai avem un amendament al comisiei.

Ca atare, vă supun spre aprobare art.2, deci textul aşa cum este redactat alin.1 şi 2, iar în ceea ce priveşte alin.3 cu amendamentul din raportul comisiei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

La art.3 alin.1, nu sunt amendamente. Există un amendament la alin.2, propus de către comisie, îl aveţi în raportul dumneavoastră, la pag.3, pct.4.

Dacă sunt comentarii? Dacă nu sunt comentarii, supun votului art.3, cu amendamentul de la alin.2 din raportul comisiei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

A fost votat şi art.3.

La art.4, nu avem intervenţii.

Dacă sunt intervenţii din sală, din partea dumneavoastră, domnilor deputaţi? Nu sunt.

Supun votului art.4.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

La art.5, vă rog să observaţi că, în raport, la poziţia 5, există un amendament, din partea comisiei, mai precis din partea domnului deputat Kerekes Károly, iar la alin.2 se propune eliminarea sintagmei "neîntreruptă", deci să eliminăm sintagma "neîntreruptă".

Deci, stimaţi colegi, să luăm lucrurile gospodăreşte.

Supun întâi votului dumneavoastră art.5 alin.1, cu modificarea de la poziţia 5 din raport.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

La alin.2, la poziţia 6 din raport, se propune eliminarea sintagmei "neîntreruptă", adică vechimea în muncă, să nu i se mai spună "vechime neîntreruptă".

Dacă sunteţi de acord cu această amendare din partea comisiei?

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Trecem la art.6.

Dacă sunt comentarii în legătură cu art.6? Aici, aş vrea să atrag atenţia comisiei şi iniţiatorului, se spune aşa, doamnă secretar de stat: "Guvernul va adopta norme metodologice de aplicare". Vă rog să vedeţi că, potrivit art.107 alin.1 din Constituţie, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe, deci nu adoptă norme. Ca atare, vă sugerez ca, în text, să se spună: "Guvernul va aproba, prin hotărâre, normele metodologice de aplicare".

Dacă sunteţi de acord, doamnă secretar de stat? Comisia? Sunteţi de acord, da? E vorba de a pune textul de acord cu Constituţia.

Cu această intervenţie supun votului dumneavoastră art.6.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.7.

Doamnă deputat Afrăsinei, unde vroiaţi să interveniţi?

Doamna Viorica Afrăsinei:

La sancţiuni.

Domnul Acsinte Gaspar:

Deci, înainte de art.7, vreţi. Aveţi un text? Vă rog să-l citiţi.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Nu m-am consultat cu doamnele dacă sunt de acord cu textul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă rog, consultaţi-vă.

Am înţeles că aţi renunţat. Da?

Doamna Viorica Afrăsinei:

Întâi lăsăm aşa. Să vedem cum decurg lucrurile.

Domnul Acsinte Gaspar:

Bun. Am înţeles.

Supun la vot art.7.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Stimaţi colegi,

Am epuizat dezbaterile asupra tuturor textelor, votul final marţi, la ora care va fi fixată.

Secretarii de şedinţă îmi comunică că, din acest moment, am intrat sub cvorumul de lucru. Întrerupem lucrările aici.

Mâine - lucrări în comisii, la ora 11 şedinţa Biroului permanent. Joi – lucrări în plen.

Vă mulţumesc pentru participare la dezbaterile Camerei.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,20.