Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ioan Vida Simiti şi Miron Tudor Mitrea, secretari.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi, marţi 9 noiembrie 1999 a Camerei Deputaţilor.

Prima parte a şedinţei noastre este destinată intervenţiilor deputaţilor.

Domnul deputat Ion Honcescu. Se pregăteşte domnul deputat Vasilescu.

Domnul Ion Honcescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În data de 19 octombrie a.c. am făcut o intervenţie în plenul Camerei Deputaţilor, privind abuzurile deosebit de grave săvârşite de primarul general Viorel Lis.

Intervenţia mea de astăzi îl vizează pe un posibil viitor candidat pentru scaunul de primar general, este vorba de primarul Sectorului 5, domnul Cătălin Chiriţă.

Am ales acest moment pentru faptul că, de peste un an de zile se tergiversează în mod nejustificat soluţionarea unor dosare, în care domnul Cătălin Chiriţă este acuzat de abuz în funcţie şi luare de mită, în timp ce capitala ţării a ajuns într-o stare jalnică, de nedescris.

Astfel, prin scrisoarea nr. 4105 din 13 octombrie 1998, în calitatea mea de preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, am solicitat Departamentului de Control al Guvernului declanşarea unor cercetări privind memoriul Societăţii Comerciale "Paralela 45", Turism S.R.L. din Bucureşti, din care, în conformitate şi cu documentele din dosarul respectiv, rezultă hărţuielile la care este supusă această societate de către Cătălin Chiriţă, precum şi mita percepută de primărie, cosmetizată în de acum clasica formulă a protocolului.

Hărţuirea acestei societăţi de turism, între primele 10 din ţară, se face printr-o paletă de metode greu de imaginat, presiuni pentru evacuarea din sediu, blocarea intrării, avarierea maşinii personale a patronului, amenzi fără nici o justificare, jigniri ca la uşa cortului şi altele.

În acest context, Cătălin Chiriţă a reuşit chiar performanţa să devanseze un termen de judecată, 8 septembrie 1999, în timpul vacanţei judecătoreşti, 18 august 1999. Toate acestea, după ce l-a obligat pe patronul societăţii să-i dea lunar produse de protocol în valoare de peste 1 milion lei şi a primit cognac, bere, cafea, zahăr, alune, băuturi răcoritoare şi altele, a cerut şi a primit, timp de 26 de luni.

Iată cum primarul cetăţenilor din Sectorul 5 înţelege să sprijine iniţiativa particulară şi se pare că nu întâmplător a ales această strategie, deoarece are şi domnia sa o firmă: Agenţia de turism S.A., cu acelaşi obiect de activitate.

Mai este cazul să ne întrebăm de ce a solicitat el Preşedintelui României, prin celebra scrisoare din 14 septembrie 1998, ca Primăria Sectorului 5 să organizeze la nivel naţional "acţiunea de angrenare a României în valorificarea maximă a oportunităţilor pe care i le oferă eclipsa de soare din 11 august 1999".

În altă ordine de idei, primarul Cătălin Chiriţă poate fi considerat un prosper om de afaceri, deoarece este proprietarul unei case în Telega, unei vile nou construite în Eforie Nord, locuieşte în Bucureşti pe strada Doctor Teohari 19, sector 5, şi nemaiputând suporta viaţa într-un apartament, totuşi dintr-o vilă, a solicitat şi a primit de la primarul general Viorel Lis o casă pe strada Costache Negri 14, Cotroceni, pe care a cumpărat-o, cu teren cu tot, cu 110 milioane lei, preţul unei garsoniere.

Să mai zică opoziţia că primarul general Viorel Lis nu asigură spaţii de locuit cetăţenilor capitalei! Pentru deplasarea confortabilă şi în condiţii de siguranţă între Telega, Eforie Nord şi Bucureşti i s-a pus la dispoziţie de către Societatea Comercială Chimpex S.R.L un Mercedes C 220 cu nr. B 30 DEP, culmea, număr de Camera Deputaţilor.

Pentru un viitor succes la alegerile pentru postul de primar general, ar trebui să transmită la toţi cetăţenii Bucureştiului câte o felicitare de sărbători cu fotografiile proprietăţilor de mai sus; i le putem pune noi la dispoziţie. Felicitarea cetăţenilor care locuiesc în sectorul 5, pe banii primăriei, este deja o practică a lui Cătălin Chiriţă şi arată grija pe care o are faţă de cei care l-au ales.

Pentru a nu plana nici o suspiciune nejustificată asupra onorabilităţii unui posibil viitor candidat la postul de primar general al capitalei, cu scrisoarea nr. 4105 din 3 noiembrie am solicitat domnului procuror general Mircea Criste să dispună urgentarea finalizării cercetărilor în dosarele care îl vizează pe primarul Cătălin Chiriţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Vasilescu, se pregăteşte domnul deputat Mihai Baciu. Poftim? Bun. Atunci se pregăteşte domnul deputat Miron Chichişan. Este aici? Petru Şteolea, tot aşa nu este. Domnul deputat Nicolae Popa, atunci, urmează.

Aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În România funcţionează în prezent 5 licee militare. Datorită apartenenţei lor la două ministere, al educaţiei şi al armatei, liceele militare au incomparabil mai multe posibilităţi materiale şi spirituale de educaţie decât celelate şcoli medii. Regimul de semicazarmă dă posibilitatea unei educaţii care construieşte caractere complete, care face faţă cerinţelor tot mai diversificate ale vieţii sociale în general. Acest tip de educaţie trebuie cultivat şi folosit din plin, nu minimalizat sau chiar anihiliat total.

Desfiinţarea unuia sau altuia dintre liceele militare reprezintă o anomalie. Ea nu poate fi justificată ca o "reducere a cheltuielilor pentru apărare". De ce? Pentru că toate cheltuielile aferente liceului respectiv sunt suportate de Ministerul Educaţie Naţionale. Suma aferentă se varsă în bugetul Ministerului Apărării Naţionale care, doar o gestionează, fără a o putea modifica sau transfera la alte capitole. Deci, suma nu se include în secţiunea "cheltuieli pentru apărarea naţională".

Privind vechea hartă a României şi urmărind "reţeaua de licee militare" existente până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, vedem că ea era concepută să recruteze elemente din toate zonele ţării, atât din cele vechi, cât şi din cele revenite din patria mamă după primul război mondial.

Şi, în altă ordine de idei, pentru a câta oară trebuie să privim în jur şi să ne comparăm cu alţii? Iată că vecinii noşti din Republica Ungară, la o populaţie de 9 milioane de locuitori, dispun de 5 licee militare, iar noi, cu o populaţie de 23 de milioane, nu găsim altceva de făcut decât să le desfiinţăm şi pe cele cinci care mai funcţionează în România.

Un liceu militar este, în primul rând, o instituţie de cultură şi în al doilea rând o unitate militară. Ca atare, el nu trebuie privit ca orice unitate militară, ci ca una cu dublă destinaţie: aceea de a pregăti militari cu o cât mai vastă cultură generală, care să devină specialişti cu o solidă bază de cunoştinţe, utile armatei, dar şi vieţii civile. Dacă un regiment poate fi desfiinţat, mutat sau reorganizat, corespunzător unei situaţii de moment, nu acelaşi lucru se poate face cu un liceu sau cu o şcoală militară.

Se vorbeşte de rezultatele slabe ale unuia sau altuia dintre liceele militare. Nimic mai fals! Acolo unde într-adevăr sunt, acestea se manifestă ca rezultat al unei slabe organizări a procesului de învăţământ în locul respectiv. Cum se pot obţine rezultate slabe într-o şcoală cu un număr de câteva zeci de locuri la admitere, cel mult 50 pentru fiecare liceu, cursanţii fiind verificaţi şi testaţi în permanenţă pe toată durata şcolii, de la admitere la absolvire?

Prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. 19 din 16.04.1998, se doreşte ca activitatea Liceului Militar "Tudor Vladimirescu" din Craiova, singurul aflat în subordinea Statului Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, să fie diminuată pentru ca în final să se ajungă la desfiinţare, la fel cum se doreşte şi desfiinţarea singurului liceu de marină militară din România aflat la Constanţa.

Liceul "Tudor Vladimirescu" din Craiova, înfiinţat în 1881, se numără printre instituţiile de învăţământ cu rezultate remarcabile. Cum este posibil să se renunţe la o şcoală cu o tradiţie de peste un secol, la o şcoală care a format şi a dăruit ţării personalităţi precum Mareşalul Ion Antonescu, Generalii de divizie Constantin Lăzărescu şi Ion Sichitiu, foşti şefi ai Marelui Stat Major şi mulţi alţii. Tot absolvenţi ai acestei şcoli sunt şi unele personalităţi de marcă ale societăţii civile: Ştefan Andrei - Ministru de externe al României, scriitorii Alexandru Sahia, Vintilă Corbu, Vlad Muşatescu şi mulţi alţii.

Prin desfiinţarea Liceului militar din Craiova se pierde posibilitatea de recrutare a talentelor native cu posibilităţi materiale modeste, din una dintre cele mai fertile zone, Oltenia. Ea s-a dovedit foarte productivă în această direcţie în toată...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăşit 3 minute.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Ea s-a dovedit foarte productivă în această direcţie în toată istoria învăţământului mediu românesc.

Este adevărat că liceele militare trebuie reorganizate, dar nu desfiinţate! Nu restrânse, ci dezvoltate! Poziţia unui popor în lume se măsoară prin nivelul său spiritual, iar acesta începe din şcoală. În mod sigur, rezultatele obţinute în viitor vor răsplăti din plin investiţiile făcute în şcolile militare româneşti.

Domnilor aflaţi la guvernare, salvaţi această adevărată tradiţie a învăţământului românesc!

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să vă rog pe toţi cei care v-aţi înscris la cuvânt să respectaţi cele trei minute, pentru că o să fiu obligat să tai microfonul ca să poată să vorbească toţi.

Domnul deputat Nicolae Popa, se pregăteşte domnul deputat Sandu Stănescu. Este aici? Da.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deşi în cursul lunii septembrie, guvernanţii noştri, cu aroganţa şi lipsa de bun simţ binecunoscute deja, ne anunţau că nu trebuie să ne temem de capriciile vremii, deoarece au fost luate toate măsurile pentru ca să nu existe disfuncţionalităţi în privinţa alimentării cu apă, curent electric şi agent termic, iată că la mijlocul lunii noiembrie întreaga ţară este paralizată de frig.

În apartamentele majorităţii cetăţenilor temperatura nu a depăşit 12⁰, 13⁰ C. Se pare că în acest an iarna va produce cetăţenilor României frisoane, dacă nu chiar coşmaruri. Nu se ştie dacă mai putem spera ceva! Nu există nici o preocupare, nici o strategie în acest sens! Guvernul, cu metodele lui machiavelice a transferat această răspundere imensă administraţiilor publice locale, de parcă ele sunt de vină că în România nu sunt bani! Acuzele îi vizează, deci, în principal pe cetăţeni. Realitatea este cruntă! Totul pare a fi în acest an un tablou sumbru, prevestitor de rău! Tot mai multe mişcări sindicale au luat amploare în ultima perioadă.

În condiţiile în care preţul unei Gcal, în numai un an de zile a crescut de 2,5 ori faţă de 1998, când preţul acesteia era numai de 98.000 lei, iar acum este de 230.000, lei iar întreţinerea unui apartament de 3 camere a ajuns să fie de aproximativ 1.000.000 lei lunar, îl întrebăm pe domnul ministru Berceanu: cum a reuşit "să ne servească pe pâine această miraculoasă reformă"?

Pe fondul acestor grave probleme nici o persoană din arcul guvernamental nu a protestat împotriva salariilor directorilor regiilor autonome, care potrivit informaţiilor difuzate de mass-media ajung până la 150 milioane lei pe lună. Nimeni din cei responsabili nu a zis nimic despre această crasă incompetenţă a celor care ar trebui să construiască strategii de natură să ne facă să evităm mizeria cotidiană.

Avem un Guvern şi o administraţie formată din 15.000 de specialişti care nu reuşesc sub nici o formă să redreseze economia naţională, ba, mai mult, o distrug şi distrug şi acele sectoare care mai dădeau semne de vitalitate. România a ajuns o ţară în care oamenii se îmbolnăvesc, unii chiar mor de foame şi de frig. Toate acestea se întâmplă la jumătatea lunii noiembrie. Ne întrebăm ce se va întâmpla în decembrie, ianuarie şi februarie? Poate că vom sărbători, probabil, noile "culmi de progres şi civilizaţie" la care ne-au adus guvernanţii noştri. Desigur, cei care vom avea noroc, pentru că ceilalţi vom vedea.

În această conjunctură sigur că apare riscul de a împinge mase mari de oameni spre nostalgia de dinainte de Revoluţia din 1989, când erau locuri de muncă pentru toată lumea, erau locuinţe suficiente, salarizarea era la nivelul minimei decenţe, nivelul pensiilor era cât de cât satisfăcător, tinerii ieşiţi de pe băncile şcolii aveau repartiţii şi alte drepturi prevăzute de lege, raportat la frustrările pe care le încearcă oamenii astăzi, respectiv şomajul care are un nivel crescător, imposibilitatea de a locui în condiţii decente, nivelul salariilor sub cota minimei existenţe, nivelul pensiilor sub orice critică.

Considerăm că în prezent, crucial se impun soluţii politice grabnice şi capitale. Nici un partid nu are resurse să impună soluţii pe cont propriu. Este nevoie de un consens naţional, iar premisele acestui efort nu vor fi altele decât introducerea ordinii în ţară şi a respectului pentru lege.

Obiectivele oricărei strategii politice, cu susţinere populară clar necesară, nu pot fi decât declararea şi asumarea publică a creşterii nivelului de trai a oamenilor, prin crearea unei societăţi a bunăstării, dar nu în sensul unei societăţi de consum, ci una din care toţi cei ce muncesc se bucură de condiţii decente de trai. Mirajul metafizic al conceptului de reformă trebuie aruncat la arhiva istoriei.

Prin reformă, oamenii nu au receptat decât lichidarea şi falimentarea. Or, trebuie adoptat un model economic modern, care să asigure o dezvoltare reală a României, stoparea declinului economic, a sărăciei populaţiei şi nu în ultimul rând ordinea publică şi răspunderea socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăşit 3 minute.

Domnul deputat Sandu Stănescu. Doamna deputat Leonida Lari este aici? Nu. Ilie Neacşu? Nu. Ion Sonea? Este. Deci, urmează domnul deputat Ion Sonea.

Domnul Alexandru-Octavi Stănescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la situaţia din cercetarea şi energetica nucleară.

Asistăm în ultimii ani la fenomenul dezintegrării accelerate a infrastructurii industriale nucleare. În actualul proces de tranziţie spre o economie de piaţă consolidată şi de privatizare a actualei industrii româneşti, fără a pune condiţii de conservare a capabilităţii producţiei nucleare, a întreprinderilor sau a capacităţilor aferente, ce sunt achiziţionate de investitori dubioşi externi sau locali, apare necesară elaborarea unui program energetic naţional. Acesta vizează atât exploatarea în condiţii de securitate şi profit a Unităţii nr. 1 de la Cernavodă, finalizarea investiţiilor aflate în diferite faze la Unităţile 2, 3 şi 4, cât şi menţinerea în stare de operativitate a orizontalei specifice sectorului.

Toate acestea au în vedere asigurarea securităţii energetice pe termen lung a României, cât şi participarea în condiţii de eficienţă la inelul energetic al Mării Negre, sursă vitală pentru apariţia şi dezvoltarea unor activităţi economice în ţările costiere, finanţarea urmând a fi realizată de către ţările participante la Tratatul de cooperare economică în bazinul Mării Negre.

Infrastructura industrială nucleară autohtonă, evaluată la peste 6 miliarde dolari, concentrată la aproximativ 200 de agenţi economici, purtătoare de tehnologii originale şi de vârf, testate şi autorizate, încă nu se poate adapta, aşa cum doresc unii specialişti, unei reconversii în alte activităţi economice.

Descalificarea din ce în ce mai accentuată a specialiştilor şi a personalului utilizat poate fi ireversibilă şi păguboasă, stagnarea investiţiilor nucleare ducând la diminuarea drastică a potenţialului de cercetare – dezvoltare, generând efecte dezintegratoare în progresie geometrică.

România are privilegiul de a mai avea în activitate un institut de cercetări nucleare, entităţi economice pentru fabricarea combustibilului nuclear, pentru producerea apei grele, pentru materii prime şi materiale specifice, cât şi orizontala aferentă.

Ca urmare a reorientării activităţilor de cercetare – dezvoltare nucleară, determinată de racordarea la schimbările mediului economic actual şi de modificarea cadrului legislativ şi instituţional din ţară, au rămas în profilul de activitate şi responsabilităţile Institutului de Cercetări Nucleare Piteşti, următoarele: suportul tehnic pentru funcţionarea Unităţii nr.1, furnizarea de echipamente şi servicii specifice pentru Unitatea nr.2, menţinerea unei capabilităţi tehnice şi ştiinţifice româneşti pentru funcţionarea reactorului de timp Candu, precum şi rezolvarea unor fenomene particulare, care apar odată cu îmbătrânirea reactoarelor.

Cu o finanţare din ce în ce mai precară, uneori sub limita existenţei fizice, o foarte mare parte din obiectivele specifice cercetării–dezvoltării nucleare, asumate prin documente internaţionale şi responsabilitatea statului, devin activităţi întâmplătoare, fără a putea fi monitorizate eficient.

Câteva exemple: tratarea şi condiţionarea deşeurilor radioactive, securitatea depozitului final de combustibili uzaţi, monitorizarea radioactivităţii şi contaminării performanţelor combustibilului nuclear în timpul exploatării, suportul tehnic pentru conversia reactorului Triga, producţia de radioizotopi industriali şi medicali, funcţionarea unor laboratoare de metrologie autorizate şi exemplele pot continua.

Desele modificări în structura organizatorică şi organigramică din anii 1997, 1998 conduc la necesitatea reautorizării unor unităţi nucleare, notificări la Agenţia pentru Energia Atomică de la Viena, privind zonele de bilanţ ale materialelor fizionabile şi radioactive, apariţia unor probleme de protecţie fizică, a lipsei unei coordonări responsabile, a dispariţiei motivării specialiştilor şi exodul acestora spre institutele de profil similare din America şi Canada, la conflicte de muncă repetate şi nesoluţionate, la diminuarea până la excludere a efectelor favorabile a unor aplicaţii ce intră în concurenţă la nivel internaţional şi, nu în ultimul rând, la costuri suplimentare majore imputabile.

Legea bugetului de stat pe anul 1999, inclusiv prima rectificare a acestuia nu au luat în seamă necesităţile de ordin financiar ale acestui sector, pentru desfăşurarea în siguranţă a activităţilor, generând deficite de finanţare alarmante: minus 85 de miliarde la Institutul de cercetări nucleare, minus 60 de miliarde la producţia de uraniu, minus 120 miliarde la producţia de apă grea, minus 10 miliarde la protecţia mediului, minus 200 de miliarde la progresia investiţiei la Unitatea nr.2 de la Cernavodă.

În contrast cu tratamentul iresponsabil, necivilizat şi inuman al guvernării, în raport cu comunitatea ştiinţifică şi tehnică, a cărei competenţă constituie segmente din averea publică, formele de manifestare ale protestului acestei comunităţi dovedesc, alături de responsabilitate, prin neabandonarea instalaţiilor, nelinişte şi chiar teamă faţă de tratamentul adoptat. O astfel de abordare constituie dovada certă a unei lucidităţi extreme şi a unei dorinţe obsesive pentru a simţi povara lui "a fi" şi nu a lui "a avea".

Domnilor guvernanţi, încercaţi să găsiţi soluţii, dacă puteţi, pentru un minim de finanţare decentă a activităţilor nucleare, ce reprezintă avere publică şi interes naţional strategic, cunoscând fiind că furt din avuţia naţională este şi incompetenţa, nepăsarea şi neglijenţa.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să am aceeaşi rugăminte: să vă încadraţi în cele trei minute. Domnul deputat Ioan Sonea, se pregăteşte domnul deputat Miron Chichişan. A apărut? Nu. Domnul deputat Petru Şteolea.

Domnul Ioan Sonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să vă prezint câteva aspecte negative care au apărut în procesul restructurării reţelei de însămânţări artificiale de animale.

Conform Ordinului Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 40 din 10.06.1997, reţeaua de însămânţări artificiale de animale din ţară a fost privatizată sub forma unor prestări de servicii, contra cost, prin aplicarea unei taxe pentru însămânţarea artificială la animale. Din păcate, din 1997 şi până în prezent, în ţară încă nu există un sistem omogen, unitar de lucru, existând operatori însămânţători, privatizaţi prin liberă practică în câteva judeţe, prin Asociaţia crescătorilor de taurine în altele, prin SEMTEST, prin asociaţii profesionale, prin combinaţii între aceste forme sau unii fiind trecuţi la primării în alte judeţe. Această situaţie determină deficienţe în sistemul de lucru, de îndrumare şi control, cu influenţe negative asupra realizărilor în acest sector.

Situaţia operatorilor însămânţători s-a înrăutăţit datorită gradului mare de fiscalitate. În unele localităţi, efectivele de animale fiind mai mici, operatorii însămânţători nu dispun de mijloace de transport şi telefon, ca să-şi poată extinde activitatea în mai multe localităţi, pentru a putea obţine venituri mai mari. În această situaţie marea majoritate a operatorilor nu îşi realizează salariul minim pe economie şi îşi pierd calitatea de angajat. Drept urmare, mulţi astfel de operatori pleacă din reţea.

Prin aplicarea taxei de însămânţare la animale, proprietarii de bovine, în criza actuală de bani, apelează la monta clandestină, cu tauri neautorizaţi, punând în pericol activitatea de ameliorare a efectivului de bovine.

În localităţile mai mici, în care există efective sub 100 de capete, proprietarii de bovine nu au posibilitatea de a-şi cumpăra tauri care să poată fi autorizaţi. Taurii clandestini sunt foarte greu de depistat mai ales în zonele de munte.

În aceste condiţii, procesul de însămânţări artificiale la animale a scăzut an de an, de la aproximativ 70 – 80% în 1989, la 30% în unele judeţe de munte.

Pe lângă cele arătate mai sus, în baza Hotărârii Guvernului nr. 741 din 1999, oficiile judeţene de reproducţie şi selecţie a animalelor au fost trecute cu bugetul de la direcţiile agricole judeţene la Agenţia naţională de ameliorare şi reproducţie în zootehnie. În această situaţie, această agenţie a refăcut organigrama prin care serviciul de reproducţie a fost desfiinţat şi trecut în cadrul laboratorului de seminalogie. Prin hotărârea de mai sus, tot personalul a trecut la altă grilă de salarizare, care nu corespunde posturilor care au existat înainte, de medici veterinari primari, ingineri zootehnişti, experţi, tehnicieni veterinari şi zootehnişti, posturi care nu se mai găsesc în grila de salarizare, improvizându-se alte posturi.

În această situaţie, specialiştii din reţea au "beneficiat" de o diminuare a retribuţiei şi întreg personalul a suferit o scădere a salariului, în medie cu 12 %, existând specialişti la care salariul a scăzut cu până la 30 %.

Întrucât nu s-a consultat nici un judeţ din ţară, înainte de aplicarea acestor măsuri, această întreprindere o considerăm nedemocratică şi ca o formă de dictatură a Ministerului Agriculturii.

În această stare de lucruri, personalul din reţeaua de reproducţie şi ameliorare se pregăteşte de o acţiune sindicală de protest.

Atenţionăm şi rugăm Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei să analizeze această situaţie, să verifice, de fapt, cele spuse de noi şi să dispună măsuri pentru salvarea reţelei de reproducţie şi ameliorare, verigă foarte importantă în dezvoltarea zootehniei româneşti şi încurajarea crescătorilor de bovine, care să prevină distrugerea fondului genetic naţional.

În acest sens, venim cu propuneri: crearea unui sistem unic de lucru pe ţară în reţeaua de reproducţie, îmbunătăţirea sistemului de retribuire a operatorilor şi a personalului din reţeaua de reproducţie şi ameliorare, acordarea unor premii crescătorilor de animale care obţin produşi din însămânţările artificiale şi îi reţin pentru prăsilă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăşit şi dumneavoastră cele trei minute, pentru că nu vă citiţi înainte materialele, din păcate, şi nu vă cronometraţi aşa cum se face peste tot în alte parlamente.

Domnul deputat Petru Şteolea. Se pregăteşte domnul deputat Traian Rânja.

Domnul Petru Şteolea:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Intervenţia mea de astăzi are un titlu: "De la cubul de zahăr la culorile drapelului naţional".

Între însemnele oficiale ale unui stat, steagul, drapelul naţional ocupă locul principal. Drapelul ţării reprezintă, din vremuri istorice şi în temeiuri legiferate constituţional, simbolul statal, iar culorile naţionale ale drapelului naţional sunt în multe cazuri şi diverse ipostaze utilizate spre a induce identitatea de reprezentare a ţării, a statului respectiv.

Zilele trecute am intrat în posesia unor materiale. Materialele acestea, de fapt, reprezintă o cafea, plicul unei cafele, şi nişte cuburi de zahăr care însoţesc această cafea, la Adunarea Naţională a Franţei.

Surpriză: fiecare din ele aveau o grafică. Ambalajul cuburilor de zahăr era o grafică care era făcută în culorile naţionale, era o grafică în care clădirea Parlamentului Franţei, Camera Deputaţilor, să zicem aşa, ca expresie a ceea ce înseamnă Adunarea Naţională a Franţei, era în această grafică şi reprezentată în culorile naţionale: albastru, roşu, alb. Poate este o exagerare acest lucru, dar acest element m-a făcut să intervin astăzi în plenul Parlamentului şi fără a recurge la exagerări, să cerem ceea ce este un lucru normal: ca măcar de data aceasta, cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, pe Parlamentul României, deasupra, pe clădirea acestui edificiu în care ne desfăşurăm activitatea, să fie arborat drapelul naţional. Acest lucru, dacă se face chiar provizoriu, el înseamnă un semnal pentru ţară, înseamnă că în instituţia care legiferează în România şi a dat legea specială privind însemnele de stat ale ţării, legalitatea se aplică.

Acest lucru poate este o continuitate a ceea ce s-a întâmplat ieri, eveniment deosebit, în holul Parlamentului României, acea expoziţie de drapele naţionale ale statelor Europei, membre ale Consiliului Europei, şi care reprezintă, de fapt, onorarea a ceea ce înseamnă simbolurile acestor state, 41 de state să fie prezente în România, în holul Parlamentului României. O continuitate ar fi aceasta...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăşit 3 minute!

Domnul Petru Şteolea:

Imediat termin.

....iar o alta ar fi aceea ca, de 1 Decembrie, pe Palatul Parlamentului să fluture drapelul naţional.

Poate, dacă investiţia este prea mare, şi fac apel aici la colegii parlamentari, chiar să procedăm la o mică donaţie, în care să susţinem această investiţie. O merită Parlamentul României, o merită ţara, o merită sărbătoarea naţională de la 1 Decembrie 1999.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Rânja. Se pregăteşte domnul deputat Şerban Mihăilescu.

Domnul Traian Rânja:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Se împlinesc, iată, 10 ani de la căderea zidului Berlinului, un eveniment care a simbolizat cum nu se poate mai bine prăbuşirea comunismului ca sistem. Dispariţia sa a făcut posibilă reunificarea Germaniei şi, în timp, un proces al cărui martor suntem, în aceşti ani: reunificarea Europei sub semnul valorilor libertăţii şi democraţiei.

Clasa politică românească şi-a exprimat încă din legislatura trecută adeziunea faţă de principiile integrării europene a României, şi-a manifestat intenţia de a îndrepta România spre Occident.

Procedând astfel, sper eu, forţele politice reprezentate în fostul şi actualul Parlament nu au mai urmat un val vremelnic al modei internaţionale - înainte ne uitam spre est, acum o facem spre vest-, ci au luat în calcul opţiunile şi valorile fundamentale ale naţiunii noastre.

Sper, dar mărturisesc că nu sunt foarte sigur, spun aceasta, desigur, observând reacţia anumitor forţe politice din opoziţie, pentru care acest proces ia forma unui târg, ne integrăm pentru a obţine anumite beneficii economice sau de imagine, dar de fapt gândim altceva. Sau, mai grav, oameni politici care ştiu despre ce este vorba, chiar dinăuntrul Uniunii Europene, se fac că nu ştiu. Unii au deţinut importante demnităţi în politica externă în anii trecuţi, iar acum, din Opoziţie, vin cu un discurs întors pe dos, încercând să speculeze prejudecăţile sau ignoranţa, întru totul explicabile, ale unor categorii din electorat.

Nici cetăţenilor statelor membre ale Uniunii nu cunosc toate detaliile politicii comunitare, însă ştiu esenţialul, iar asupra acestui esenţial, întreg spectrul politic democratic, cu excepţia extremelor, manifestă un puternic consens.

România va fi invitată mai mult ca sigur la Consiliul European de la Helsinki să înceapă negocierile de aderare. Or, este normal ca toată lumea să ştie încotro mergem, pentru a evita surprizele neplăcute pe care le poate genera lipsa de transparenţă şi de onestitate.

Sigur că aceste lucruri se spun de către cei în drept, la nivelul Preşedinţiei, Guvernului şi ministerelor specializate, însă un rol important îl aveam şi noi, parlamentarii. Noi suntem trimişi aici, este adevărat, ca reprezentanţi ai naţiunii, însă avem şi rolul de a îndruma, în anumite momente, opiniile cetăţenilor, dacă ei doresc să ţină cont de părerile noastre.

Cunoscând, cei mai mulţi dintre noi, problemele generale pe care le vor ridica negocierile de aderare, precum şi aspectele tehnice ce ţin de comisiile noastre de specialitate, avem datoria să le expunem electoratului în circumscripţii. Chiar dacă, în prima fază, cetăţenii nu vor fi interesaţi decât de aspectele generale, principiale, întotdeauna vor fi mai uşor de înţeles, cel puţin în aparenţă.

Să rupem fiecare măcar câteva minute din timpul pe care îl consumăm cu promisiuni sau cu cine ştie ce alte activităţi în teritoriu şi să ne exprimăm cu bună credinţă opiniile în faţa electoratului. Procesul de aderare va fi unul extrem de complicat, iar clasa politică va avea menirea să conducă România spre Uniunea Europeană. Absolut toate statele care au aderat în ultimele decenii au beneficiat de un real ghidaj din partea clasei politice, în primul rând din partea membrilor forurilor legislative, pentru că noi suntem cei mai apropiaţi de cetăţeni.

De calitatea acestui ghidaj, care se va reflecta în negocierea propriu-zisă a aderării, va depinde în bună măsură poziţia noastră în viitoarea Europă. Or, rămânând la teze simpliste, de factură electorală, de genul celor emise cu ocazia "Iniţiativei Verhengen", nu vom reuşi acest lucru. Când în joc sunt interese atât de importante, de fapt, interesul naţional, nu merită să-ţi sacrifici principialitatea şi consecvenţa de dragul unei apariţii pe prima pagină a unui ziar. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Şerban Mihăilescu, se pregăteşte domnul deputat Mihai Baciu.

Domnul Şerban Mihăilescu:

Declaraţie privind situaţia copiilor instituţionalizaţi.

Problema copiilor instituţionalizaţi în România a cunoscut o tragică resuscitare în 1999, fapt menţionat cu insistenţă de către presă şi subliniat în Raportul Comisiei europene privind situaţia României în prezent. Deteriorarea climatului educaţional şi a vieţii copiilor din recent numitele "centre de plasament" s-a produs după aplicarea ordonanţelor nr. 25 şi 26/1998, care au modificat, nejustificat şi nefericit, structurile fostelor case de copii. Astfel, acestea au fost scoase de sub egida şi controlul MEN şi trecute în subordinea unui nou creat departament al Guvernului, care a centralizat forţat atât fondurile bugetare, cât şi sponsorizările din ţară şi străinătate.

Prin această nouă organizare a dispărut orice obligaţie privind instruirea şi educarea copiilor din aceste centre, rămânând doar sarcina întreţinerii lor fizice. Mai mult, au dispărut în cea mai mare parte taberele de vară şi de iarnă gratuite pentru aceşti copii. Persoanele cu funcţie educaţională au devenit "inspectori" şi se ocupă doar cu aprovizionarea, în limitele unor fonduri total insuficiente, în timp ce numărul funcţionarilor a crescut nejustificat.

De exemplu, la nivelul unui sector al capitalei, în locul a 6-7 persoane salariate, care coordonau activitatea celor 4 până la 5 case de copii în fiecare sector, acum sunt angajaţi 50 de funcţionari plătiţi de la bugetul de stat, dotaţi cu autoturisme, birouri impunătoare, aparatură electronică de mare performanţă, totul în detrimentul sumelor alocate direct copiilor nefericiţi.

Aceste fapte, precum şi eliminarea statutului de persoană juridică a caselor de copii, au îndepărtat şi puţinii sponsori din ţară şi străinătate. Astfel, o fundaţie din Danemarca, ce a ajutat efectiv în ultimii 5 ani Centrul de plasament "Elena Doamna" din Botoşani, şi-a retras sprijinul, întrucât acum este obligată să transfere ajutoarele financiare în conturi guvernamentale, ceea ce este în afara oricăror practici comunitare.

La sfârşitul lunii octombrie 1999, dintr-un accident dramatic, a ars Centrul de plasament de la Pomârla, din judeţul Botoşani, rămânând fără adăpost în pragul iernii 80 de copii. Deşi , personal, am identificat sponsori care să ajute la refacerea centrului, precum şi la asigurarea combustibilului necesar perioadei de iarnă, nu pot să-i îndrum să depună banii în conturi bancare credibile, de care să beneficieze real copiii din Pomârla.

În aceste condiţii, solicit Guvernului, precum, eventual, şi Fundaţiei "Copiii României", prezidată de domnul Constantinescu, să sprijine cu fonduri sau materiale de construcţie refacerea Centrului de copii de la Pomârla, în paralel cu eforturile pe care le vor depune parlamentarii PDSR pentru rezolvarea acestei probleme dificile.

În al doilea rând, îl rog pe domnul prim-ministru Radu Vasile să analizeze oportunitatea menţinerii la Guvern a actualei structuri de protecţie a copilului, care a generat prezentarea negativă a problemelor copiilor instituţionalizaţi în Raportul Uniunii Europene, şi să adopte măsurile necesare îmbunătăţirii activităţii în acest domeniu, cu un impact deosebit asupra imaginii României în străinătate. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Baciu, se pregăteşte doamna deputată Leonida Lari.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Am afirmat de multe ori, în cele mai diverse ocazii, în interiorul Partidului Democrat, din care fac parte, cât şi în afara lui, în presa scrisă şi în cea vorbită, la colocvii şi simpozioane politice şi ştiinţifice şi chiar de la acest microfon, că nu poate exista o viaţă politică civilizată, adică normală, fără respectarea de către actorii scenei politice a unui set minim de principii morale, de reguli nescrise, care să prezideze atât comportamentul, cât şi discursul politic. Nu spun o noutate când afirm adevărul general că nu există şi nu poate exista vreo instituţie, vreo formă de organizare socială şi chiar vreo formă de comunitate umană, de la cele mai simple, până la cele mai complexe şi civilizate, care să nu se bazeze pe nişte norme, pe nişte valori care să le asigure coerenţa şi funcţionarea.

Între aceste valori, cele morale au jucat şi joacă un rol eminent. Aceasta este credinţa mea, precum şi convingerea Partidului Democrat.

Este la fel de adevărat că morala şi principiile ei, chiar cele mai nobile, capătă la nivelul vieţii politice unele aspecte specifice, unele forme particulare de manifestare, care, uneori, creează aparenţa că domeniul politic respinge orice morală, întrucât n-ar avea nevoie de aşa ceva. După părerea mea, şi nu numai a mea, aceasta este o iluzie periculoasă, care nu numai că poate compromite total politicul şi clasa politică în ochii cetăţeanului, dar poate duce la tensiuni permanente între partide şi oamenii politici, la încălcarea oricăror înţelegeri şi angajamente, la instabilitate politică şi socială cronică, la un machiavelism, în sensul rău al cuvântului, general, la răzbunări şi plătiri de poliţe, într-un cuvânt, la haos. Peste toate acestea, domneşte minciuna şi reaua credinţă, care devin şi cauze şi efecte ale încălcării acelui minim necesar de principii şi valori morale de care vorbeam.

Eu nu mă refer aici la lupta politică de idei, de programe şi platforme care, dacă se bazează pe adevăr şi bună credinţă, pe argumente şi informaţii, este normală şi necesară în orice democraţie autentică. Eu mă refer la acele atacuri la persoane sau la partide, pe care mi-e greu să le calific şi care, fără a se întemeia pe nici o umbră de adevăr, nemaivorbind de dovezi şi argumente, nu urmăresc altceva decât distrugerea sau demonizarea adversarului.

Din păcate, viaţa politică românească, chiar la nivelul Parlamentului, este plină în ultimii ani de asemenea manifestări şi tocmai acest fenomen m-a determinat să fac azi această declaraţie.

Vreau, însă, să mai adau ceva: noi, parlamentarii, ne aflăm într-o situaţie mai aparte, dată de faimoasa imunitate prevăzută de Constituţie şi de Regulamentele celor două Camere. Nu are sens să intru aici într-o analiză specioasă asupra imunităţii parlamentare, a originii, valorii, necesităţii şi limitelor ei.

S-au spus foarte mult asupra acestui subiect şi se vor mai spune, când vom discuta amendarea Regulamentului Camerei. Eu vreau doar să subliniez apăsat că dacă imunitatea ne protejează de multe pericole de natură politică (şi este normal să fie aşa), iar, pe unii, se pare, şi de natură penală, în nici un caz ea nu ne iartă de datoria de a spune adevărul, chiar şi în lupta politică, de a aduce dovezi când acuzăm pe cineva şi de a respecta acele valori morale obligatorii în orice relaţie interumană.

S-a spus şi se spune că ar fi necesar un statut al parlamentarului. Se spune, de asemenea, că în unele ţări ar exista aşa ceva. Daţi-mi voie să mă îndoiesc de necesitatea unei asemenea reglementări. Avem destule norme şi reguli care pot face coerentă activitatea noastră, avem o Constituţie, avem regulamentul, avem cutume, dar, mai ales, avem, din timpuri vechi, aceste minunate norme morale, a căror respectare ne face să fim oameni.

Tocmai aceasta vreau să spun: nu ştiu exact care sunt limitele imunităţii în declaraţiile politice, în comportamentul economic, în sfera dreptului civil sau chiar penal, dar ştiu şi rămân la convingerea că nici o imunitate nu ne dă dreptul să încălcăm valorile eterne ale moralei şi nevoia de adevăr. Simplu spus, nimic nu ne scuteşte de datoria de a avea obraz, chiar în confruntarea politică, fie ea şi în Parlament.

În ultima jumătate de an, au avut loc atacuri numeroase şi dure la adresa Partidului Democrat şi a unor membri marcanţi ai acestuia. Aproape toate aceste atacuri nu se bazează pe adevăr şi dovezi. Ultimul dintre acestea vine de la un deputat independent, care se declară membru al ApR.

Fără îndoială că faimoasa imunitate îl apără de consecinţe juridice, dar nu cred că are vreo apărare în faţa normelor morale. În plus, Camera Deputaţilor are o Comisia juridică, dar şi de disciplină şi imunităţi. Cred că este momentul ca această comisie să-şi merite numele în întregimea lui, aşa încât anunţ cu această ocazie că Grupul parlamentar al Partidului Democrat va cere comisiei să-l audieze pe respectivul deputat în legătură cu declaraţiile calomnioase, aşa le considerăm noi, pe care le-a făcut la adresa unor membri ai grupului nostru. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputată Leonida Lari, se pregăteşte domnul deputat Romulus Moucha.

Am o rugăminte, însă: să vă încadraţi în cele 3 minute, pentru că mai sunt încă foarte mulţi colegi care s-au înscris la cuvânt şi pe care trebuie să-i ascultăm. Altminteri, vă spun, voi tăia microfonul, pentru cei care depăşesc 3 minute.

Aveţi cuvântul.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

După căderea Cortinei de fier, România trebuia să elaboreze imediat un plan coerent de apropiere de Basarabia, de pregătire a integrării în plan cultural, politic, social-economic, pentru a nu lăsa timp vecinilor hulpavi să-şi facă ei planurile lor.

La 27 august 1991, când Republica Moldova a făcut Declaraţia de independenţă faţă de imperiul sovietic, în chiar aceeaşi zi, fără multe ezitări, România a recunoscut un stat, un stat pe teritoriul său, depăşind aşteptările Moscovei, care deja condamnase Pactul Riebentropp-Molotov. Acest gest politic, venind ca o confirmare a odiosului pact, a fost, bineînţeles, condiţionat de ruşi, căci, dacă mai răsfoim istorie, aflăm că ei, încă din 1812, au voit destrămarea principatelor române.

Analizând această greşeală imensă, care iarăşi a împins Basarabia către est şi a amânat Unirea, fără să vrei îţi aminteşti de frazele de foc ale lui Eminescu, care zicea: "Drepturile noastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi şi prea întemeiate." Sau, când era vorba de cedări, poetul spunea din nou, destul de răspicat: "De bună voie, niciodată! Cu sila, şi mai puţin!"

Ei, uite că partea română a cedat de bună voie şi Basarabia, în 1991, apoi Bucovina, mai încoace, prin 1998, şi, în felul acesta, am ajuns să avem parte doar de consecinţele greşelilor comise, pe care le cunoaştem toţi: mai întâi, vânarea liderilor mişcării de eliberare şi întregire naţională din Basarabia; descurajarea maselor populare; sfârtecarea pământului basarabean în republicuţe, gen "găgăuză", "transnistreană", iar, mai recent, şi un judeţ bulgar. Toate acestea, pentru a amâna sau chiar a anula pentru totdeauna mult aşteptata Unire! În nordul Bucovinei, la fel, situaţia nu e mai roză.

Ne-am şters pe buze şi de NATO, am cedat şi pământul strămoşesc, călcând în picioare istoria şi dreptul internaţional, creând un trai insuportabil românilor de acolo. Aşadar, cu ajutorul Moscovei, al Kievului, dar şi al părţii române, în răstimp de 7-8 ani, s-a ajuns la federalizarea României, la cedări nemaiîntâlnite în istoria noastră de până acum.

În prezent, s-au reluat negocierile între România şi Republica Moldova, în vedere "tratatului bilateral". Ciudat sună, nu-i aşa? Tratat între românii din ţara mamă cu românii dintr-o provincie a ei! Pesemne că suntem unici în această meserie, de a face tratate noi între noi! Ba, încă, să ne poticnim la cuvinte ca: "fraternitate politică, economică, culturală", "frontieră comună". În locul acestora, s-ar fi ajuns, cică, la "relaţii speciale, dictate de comunitatea de limbă, istorie, cultură".

Ce să mai ocolim adevărul! Ne învârtim în jurul coziii, ne ferim unii de alţii, în timp ce prăduitorii străini ne iau teritoriile, ne schimonosesc istoria, ne batjocoresc literatura, ne sfidează tradiţiile...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăit 3 minute!

Doamna Leonida Lari Iorga:

... ne ameninţă cu dispariţia! Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Romulus Moucha, se pregăteşte domnul deputat Miron Chichişan. Este aici? N-a venit. Deci, va urma domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Domnul Romulus Ioan Moucha:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Se împlinesc, peste câteva zile, 12 ani de când muncitorii Secţiei 440 Matriţe de la Uzina de Autocamioane Braşov, împreună cu mii de muncitori braşoveni, s-au îndreptat în marş către sediul fostului Comitet judeţean al PCR, astăzi Prefectura Braşov, unde prin acţiunile lor au marcat ceea ce, mai târziu, s-a numit, cu îndreptăţită mândrie, "Revoluţia anticomunistă de la Braşov". Acum câteva zile, mii de muncitori disperaţi ai aceleiaşi mari uzine braşovene s-au îndreptat în mars către Prefectura Braşov, pentru a marca printr-un protest energic scăderea dramatică şi aberantă a nivelului de trai, nesiguranţa locului de muncă şi absenţa protecţiei sociale reale.

Fără a mă ralia câtuşi de puţin atitudinilor violente apărute la un moment dat în cadrul acestei manifestări, îmi pun în mod firesc, cred, întrebarea: ce i-a unit pe muncitorii de acum 12 ani cu cei care au manifestat zilele trecute la Braşov? Răspunsul este unul singur, şi anume: minciuna! Minciuna sistemului comunist în ansamblu, atunci, în 1987, şi minciuna actualei guvernări, acum, în 1999. Căci, din păcate, braşovenii, şi nu numai ei, au avut parte în ultimii 3 ani numai de minciuni, începând cu promisiunile electorale cu care s-au câştigat alegerile din ’96 şi ajungând până la documentele angajatorii semnate la Braşov cu reprezentanţii Guvernului, atât în ianuarie ’99, cât şi în iunie ’99, şi din care, bineînţeles, "nu s-a realizat practic nimic".

În condiţiile în care România se situează pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte densitatea tractoarelor la hectar şi a autocamioanelor la o mie de locuitori, "patronul" de tristă şi nevolnică imagine, FPS-ul, nu vrea să găsească strategii şi modalităţi de a susţine şi restructura real, cinstit şi la vedere cele două mari uzine braşovene, Roman şi Tractorul, care pot asigura securitatea alimentară a României şi stoparea hemoragiei de valută din ţară, cauzată de diverse operaţiuni de leasing extern.

PDSR-ul nu a fost, nu este şi nu va fi împotriva privatizării cinstite şi corecte. Nu a fost, nu este şi nu va fi împotriva unei restructurări industriale reale şi în folosul României. Dar a fost, este şi va fi împotriva minciunii, dezinformării şi dezindustrializării forţate, pornite din comandă, din incompetenţă şi chiar din rea-credinţă faţă de poporul român. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu, se pregăteşte domnul deputat Garda Dezideriu.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Campania preelectorală pentru alegerile din anul 2000 a atins deja cote incandescente. Simţul olfactiv al unor lideri politici, care au adulmecat posibilitatea unor victorii facile în alegerile viitoare, le-a declanşat "reflexul lui Pavlov" pentru festinul puterii. La gândul ingurcitării unei prăzi bogate, ochii li s-au dilatat ca ai şarpelui boa la vederea viitoarei victime, visându-se deja în postura de învingători.

Starea euforică în care au căzut le-a întunecat raţiunea, intrând într-un adevărat delir al grandorii, cu percepţii patologice. Datorită beţiei ultimelor sondaje, au suferit brusc tulburări de comportament, devenind exaltaţi cu ambiţii justiţiare, trecând la ameninţări cu arestarea adversarilor politici, cărora le vor pregăti "închisori cu regim special".

Procesul psihic al defulărilor, ce se manifestă la ei prin eliberarea urii acumulate o jumătate de secol împotriva partidelor istorice, se poate explica prin complexul de vinovăţie, al lor şi al părinţilor lor, pentru crearea şi perfecţionarea universului concentraţional în care au lichidat peste un sfert de milion de români nevinovaţi.

Grupul liderilor nostalgici după vechea orânduială şi cei ale căror interese le reprezintă se află într-o cursă disperată pentru putere. În caz că vor reuşi să înşele electoratul român, ei vor căuta să întoarcă înapoi mersul istoriei şi vor căuta să se răzbune sângeros.

Nimeni nu trebuie să-şi facă iluzii, căci comunismul, ca parte a răului absolut, nu poate fi înţeles şi explicat pe căi normale, ca expresie a promovării propriilor interese, lăcomiei ori setei de putere, el ţine de esenţa totalitarismului şi este împlinit prin fiinţe omeneşti capabile să facă opţiuni morale, din care, în chip deliberat, aleg să facă rău. Nostalgicii comunismului nu vor, în primul rând, să capete foloase, deşi le acceptă şi pe acestea, dar vor să facă rău, să chinuiască, să oprime, să tortureze, fără teamă de pedeapsă. Ei se înconjoară de oameni care au practicat cu voluptate acest gen de rău abominabil şi nu au suflat nici măcar o vorbă despre crimele comuniste, despre nevoia de a condamna, fie şi sub minimala formă a descalificării morale, pe comandanţii temniţelor şi fabricilor morţii comuniste, despre proiectul de distrugere a satelor româneşti şi alte nenumărate crime împotriva umanităţii.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi depăşit 3 minute!

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Este imperativ ca românilor să le fie mereu amintit răul de care au scăpat de 10 ani şi că actuala administraţie, cu limitele ei, este singura soluţie pentru viitor. Ar trebui, mai ales, să le fie arătat românilor că a vota cu grupul nostalgicilor securisto-comunismului ar fi tot una cu a vota pentru ciuma bubonică, ciuma neocomunistă! Mulţumesc pentru atenţie. (Rumoare în rândul deputaţilor din opoziţie.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos să păstraţi linişte!

Domnul Petre Ţurlea: (din sală)

De "ciuma ţărănistă" nu ne vorbeşte nimeni?

Voci din majoritate:

Daţi-l afară, tot timpul deranjează!

Domnul Ilie Neacşu: (din sală)

Şi liberală!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am rugămintea să vă stăpâniţi sentimentele şi cuvintele, pentru că nu suntem în cadrul unei conferinţe de presă! Dacă aveţi de făcut reproşuri cuiva, făceţi-le prin presă sau direct, dar nu în sala de şedinţe! Vă rog foarte mult!

Domnul deputat Garda Dezideriu, se pregăteşte domnul deputat George Dragu.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Legea fondului cinegetic prevede "Evaluarea pe teren a efectivelor de vânat, cu scopul de a oferi date reale pentru stabilirea cotelor optime de recoltă a vânatului, în vederea echilibrării bogăţiei agro-silvo-cinegetice."

În ultimul deceniu al mileniului al doilea, însă, legea s-a referit numai la oamenii de rând, simpli cetăţeni, când era vorba de clientela politică a fostei conduceri a Regiei naţionale a pădurilor s-au schimbat datele problemei. În acese cazuri, lupta împotriva braconajului nu numai că a devenit formală, dar ilegalităţile erau făcute de acei funcţionari ai direcţiilor silvice care aveau obligaţia să sancţioneze aceste abuzuri.

În continuare, aş prezenta un caz specific de acest gen, de la Ocolul silvic Zetea. La data de 4 septembrie 1996, a fost trimis la Zetea Ordinul nr. 3701, semnat de fostul director al Direcţiei silvice Miercurea Ciuc, domnul Denes Dominic, referitor la contractul încheiat cu domnul Louis Peré din Belgia, care era organizatorul unui grup de vânători belgieni.

Trebuie să menţionăm faptul că domnul Louis Peré s-a bucurat de o mare încredere, el fiind prezent mai la toate activităţile vânătoreşti în perioada anilor 1990-1996, recoltând cerbi, urşi, mistreţi, căpriori, cocoşi de munte. Fiind prieten cu familiile Denes şi Micu, domnul Peré a primit chiar şi o diplomă de merit, devenind: "Cel mai mare vânător harghitean".

După ce s-au recoltat 7 cerbi de la Ocolul silvic Zetea şi 3 ceri de la Ocolul silvic Homorod, s-au întocmit procesele verbale de protocol, consemând valoarea trofeelor, care se ridica la 35.663 de mărci germane. După întocmirea protocoalelor de plată, domnul Louis Peré s-a enervat şi a declarat că nu are bani la el. Sancţionat pentru obrăznicia lui de către superiorii săi, tehnicianul de vânătoare, totuşi, a reţinut trofeele amintite, aşteptând achitarea lor. Deşi au trecut 3 ani de la vânătoarea amintită, domnul Peré a mai revenit să vâneze în zonele amintite, iar domnul inginer Micu, răspunzător pentru vânătoare, nu numai că a reuşit să ascundă în faţa opiniei publice acest caz, dar a încercat chiar să-l muşamalizeze.

Însă şi acest caz, ca şi altele, dovedesc nu numai favorizarea abuzurilor, dar şi o lipsă de capacitate managerială de administrare a bunurilor de către acei ingineri silvici care, în trecut, erau susţinuţi de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, iar în prezent, de neocomunişti. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat George Dragu, se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul George Dragu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este de notorietate acţiunea PNL de a strânge semnături de la cetăţeni în vederea revizuirii art. 41 alin. 2 din Constituţie, în sensul: "Proprietatea este garantată în mod egal de lege, indiferent de titular."

Tot de notorietate este şi eşecul cu care s-a încununat această acţiune săptămâna trecută. De altfel, nu e prima dată când PNL ne arată ce poate: la pretenţii mari, eşecuri pe măsură!

Nu analiza oportunităţii şi credibilităţii demersului, legal, de altfel, este scopul acestei declaraţii. Condamnabil şi neacceptabil este, însă, modul agresiv şi abuziv în care liderii PNL locali, sub patronajul conducerii centrale, au înţeles să-şi realizeze scopul.

Astfel, în Brăila, liderul PNL a înţeles să-şi realizeze norma de semnături stabilită de şefii de la Bucureşti, abuzând de calitatea de vicepreşedinte al consiliului judeţean administrativ. Trasând directive preţioase unor directori de societăţi comerciale, membri sau simpatizanţi liberali, a dezlănţuit un şir de intimidări şi abuzuri, la care au fost supuşi cetăţeni ai Brăilei, angajaţi la aceste societăţi, conduse de specialişti PNL.

Mijloacele au fost diverse: obligarea salariaţilor să semneze tabele, fără a avea specificată destinaţia acestora (cum s-a întâmplat la Filiala CEC Brăila); atenţionarea angajaţilor prin diverse moduri că de acceptarea semnăturii ar depinde siguranţa locului de muncă (tot la CEC sau la Filiala APDN Brăila); strângerea de semnături în locuri protejate prin lege de imixtiuni politice (şi anume, cancelariile unor şcoli). Îmi permit să mă întreb: oare, aşa s-a procedat în toată ţara? Şi, dacă da, câte din semnăturile strânse a fost expresia voinţei libere a cetăţenilor, aşa cum prevede, de altfel, Constituţia?

Pentru că PNL-ul creează astfel un precedent periculos – atingerea unui scop politic, demers legal şi democratic, prin practici şi mijloace ilegale şi antidemocratice. După cum viaţa nu poate fi apărată, sacrificând totodată elementele care-i definesc sensul şi scopul, tot aşa, nu se poate lupta în numele principiilor, încălcându-le. Nu-i aşa, domnule ministru de justiţie, Valeriu Stoica?

Până acum 10 ani, brăilenii, cu mic cu mare, toamna, erau zilnic beneficiarii unui sistem de normare impus de gloriosul cârmaci: pe câmpurile judeţului, la culesul porumbului şi al legumelor. La ora actuală, aceiaşi brăileni sunt profund nemulţumiţi să constate că în viziunea liderilor liberali, dintre care unul este tocmai ministrul de justiţie, normalizarea societăţii româneşti are la bază, de data aceasta, o normă politică. Este trist că, în viziunea domniei sale, pentru binele ţării este suficientă doar înlocuirea unui cârmaci cu altul şi a legii fundamentale a ţării cu legumele.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacşu, se pregăteşte domnul deputat Mihai Micu. E aici? Nu, atunci, domnul deputat Petru Bejinariu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înverşunarea cu care partidele din coaliţia guvernamentală se cramponează să rămână la putere, refuzând calea democratică a alegerilor anticipate, este pusă de adevăraţii analişti politici pe seama incapacităţii cadrelor de care aceste forţe dispun, dar şi a fricii că, într-o zi, justiţia îşi va face datoria şi vor trebui să dea socoteală, în conformitate cu legile în vigoare, pentru faptele lor. În România, doar guvernanţii nu văd prăbuşirea economică generată de propriile decizii!

Sindicatele, care au participat la succesul CDR şi USD din 1996, sunt dezamăgite; studenţii, care îl venerau pe profesorul Emil Constantinescu înainte ca acesta să se instaleze la Cotroceni, blochează centrul capitalei, pentru că în noile condiţii nu mai pot să-şi continue studiile; cadrele din Sănătate şi Învăţământ îşi cer drepturile, fără ca cineva din Guvern să le ia în seamă; muncitorii, categoria socială marginalizată special de toate Guvernele de după 1989, se află în culmea disperării.

Astăzi, ţara noastră înregistrează peste 1,5 milioane de şomeri, fără a mai pune la socoteală numărul disponibilizaţilor, al celor care nu mai primesc nici un fel de ajutor din partea statului sau al cerşetorilor şi copiilor străzii.

Aleşii din noiembrie ’96 sunt incapabili să vadă aceste lucruri sau sunt inconştienţi; în schimb, se întrec în declaraţii stupide atunci când foamea îi împinge pe unii la fapte situate la limita legii. Nu se sesizează liderii Coaliţiei nici atunci când singurele colective muncitoreşti din România, care au avut curajul să-l înfrunte pe Nicolae Ceauşescu, este vorba de minerii din Valea Jiului şi salariaţii de la ROMAN Braşov, demonstrează pe străzi cu tabloul liderului comunist de până în ’89 sau cu însemnele de bază ale PCR- secera şi ciocanul.

Mai în glumă, mai în serios, spuneam cândva că prin întreaga sa politică economică, socială şi externă, actuala Putere se străduieşte din răsputeri să readucă în România socialismul multilateral-dezvoltat, care era, orice am zice, mult mai uman şi mult mai acceptabil decât oferta CDR–USD–UDMR, şi, contrar declaraţiilor pro-europene conjucturale, Coaliţia, dirijată de Emil Constantinescu, Ion Diaconescu, Valeriu Stoica, Petre Roman şi Marko Bela, să urmărească în realitate apropierea ţării nostre de CSI, şi nu de structurile occidentale.

Stimaţi colegi,

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt limpezi: în 3 ani de zile de guvernare, algoritmul incompetenţilor şi-a epuizat întreg repertoriul politic.

Dumneavoastră, şi mă adresez colegilor de la Putere, susţineţi de 3 ani nişte miniştri care într-o democraţie normală s-ar afla de mult după gratii.

Spuneam cândva că o echipă naţională nu poate fi alcătuită din jucători din divizia C, indiferent din ce partid ar face parte aceştia.

Este momentul ca, înainte de a ieşi pe străzi milioane de oameni flămânzi şi disperaţi, partidele parlamentare să se aşeze la masa tratativelor şi să adopte măsuri ferme pentru stoparea corupţiei, subminării economiei naţionale şi trădării intereselor naţionale.

Nu acceptaţi, în acest ultim ceas, dialogul propus – vă asumaţi întreaga răspundere faţă de o eventuală explozie socială, probabil mai amplă şi mai justificată decât cea din ’89.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu.

Se pregăteşte domnul deputat Carol Kovacs.

Domnul Petru Bejinariu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În luna octombrie am adresat o întrebare Departamentului românilor de peste hotare la care am primit în termen, în Camera Deputaţilor, răspuns.

Întrebarea se referea la sistarea din 1999 a finanţării ziarului românesc "Plai românesc", ziar al Societăţii pentru Cultură românească "Mihai Eminescu" din regiunea Cernăuţi, precum şi alte forme de comunicare. Despre acest ziar, domniile voastre ştiţi foarte multe, pentru că v-a fost pus la dispoziţie aproape lunar, timp de 2 ani.

În răspunsul dat de către departament, prin persoana domnului secretar de stat Viorel Badea, sunt aduse o serie de argumente, o serie de cauze ale întreruperii ajutorului financiar, cu care nici eu şi nici redactorul şef, şi respectiv colectivul de redacţie nu suntem de acord, mai ales că acest colectiv de redacţie a luat contact şi a luat la cunoştinţă conţinutul răspunsului.

Noi cerem din nou departamentului să revină şi să decidă sprijinul financiar pentru apariţia acestui ziar românesc, într-o regiune româneasă, cu nume semnificativ, "Plai românesc", şi să susţină şi alte demersuri care sunt iniţiate de către Societatea pentru cultura şi literatura română în Bucovina.

Eu mă opresc şi nu vorbesc deloc despre aceste cauze care nu sunt reale pentru a opri finanţarea, şi vă rog, domnule preşedinte, să fiţi de acord ca textul scrisorii pe care o avem de la redactorul şef al ziarului "Plai românesc", domnul Ştefan Broască, să fie încorporat în stenograma şedinţei de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Sunt de acord cu acest lucru.

Domnul Petru Bejinariu:

"Stimate domnule deputat Petru Bejinariu,

Mă adresez către dumneavoastră cu rugămintea să daţi citire în Camera Deputaţilor această scrisoare care constituie un răspuns la afirmaţiile voit părtinitoare ale domnului secretar de stat Viorel Badea, pe care le-a exprimat oficial în legătură cu intervenţia dumneavoastră privind publicaţia Societăţii pentru Cultură românească "Mihai Eminescu" din regiunea Cernăuţi, "Plai românesc", al cărei redactor-şef sunt. În totalitatea lor, aceste afirmaţii ale demnitarului în cauză al Guvernului României nu ţin nici de adevăr, nici de moralitate.

Însă, înainte de a-mi exprima nedumeririle şi dezaprobarea mea totală faţă de incriminările ce mi se aduc fără nici o probă, doresc totuşi să mulţumesc mult Guvernului României, statului român şi tuturor românilor pentru ajutorul important pe care l-a primit "Plaiul românesc" în anii 1996 – 1998. În ce măsură a reuşit acest ziar independent al românilor nord-bucovineni să oglindească opinia comunităţii noastre din zonă este o problemă asupra căreia nu ar fi cazul să mă pronunţ personal, însă pe parcursul acestor ani, consideraţii pozitive, deseori chiar elogioase, au fost exprimate în mai multe publicaţii din ţară, dar şi în cele aparţinând comunităţilor româneşti din alte state. Totodată, membrii Parlamentului României au avut ei înşişi posibilitatea să-şi facă o părere proprie, fiindcă "Plaiul românesc" s-a difuzat în ultimii doi ani atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat.

Pentru ceea ce s-a întâmplat cu susţinerea publicaţiei "Plai românesc" de către Departamentul pentru relaţiile cu românii de peste hotare în anul în curs nu am nici o explicaţie. Condiţiile contractului pe anul 1998 au fost respectate întocmai, fără să mi se impute cândva ceva. Solicitarea pe anul în curs a fost trimisă prin poştă la 15 aprilie, dar expediată şi prin fax, pentru ca să fie apoi înmânată personal, în data de 1 mai, cu prilejul sfinţirii bisericii din Sinăuţi, doamnei expert Eugenia Vatcu la propria iniţiativă, şi nici într-un caz nefiind vorba de oarecare sugestii din afară.

Nu sunt deloc în cunoştinţă de faptul vreunei "analize mai detaliate" sau vreunui "sondaj pe teren" că tirajul "Plaiului românesc" ar fi fost mai mic decât cel prevăzut în contract. Într-adevăr, tirajul publicaţiei a fost mic: de 1200 exemplare, el fiind stabilit însă nu de redactorul şef, ci de experţii guvernamentali care mi-au propus acest contract pentru a fi semnat. În luna octombrie 1998 a apărut într-un tiraj mai mare cu 300 de exemplare decât cel prevăzut contractual, fără să solicit cheltuieli suplimentare, din care cauză am fost avertizat că nu se vor face decontările, deoarece am încălcat (!) prevederile contractului, şi subliniez: nu pentru că ar fi fost mai mic, ci mai mare! Pentru fiecare lună am depus toate procesele-verbale de predare a tirajului de tipografie către redacţie, precum şi strategia difuzării, cu confirmarea numărului de exemplare primit de către asociaţiile naţionale româneşti din regiune, şcoli, biserici şi alţi beneficiari. În ce priveşte o altă acuzaţie, potrivit căreia "Plai românesc" nu ar avea o "difuzare adecvată în regiunea Cernăuţi", înţeleg că este vorba despre cele 200 de exemplare care sunt expediate lunar Parlamentului României.

Declar, cu toată răspunderea, că redactorul şef al "Plaiului românesc" nu a făcut niciodată şi nicăieri "presiuni şi insinuări", după cum nu a dat public nici un fel de "explicaţii" - nici "contradicatorii" şi nici "în dependenţă de auditoriu", iar dacă asemenea cazuri cunoaşte domnul secretar de stat, ele urmau să fie invocate cu probe.

Nu corespunde realităţii nici afirmaţia că "Plai românesc" nu ar fi oficiosul Societăţii pentru Cultură Românească "Mihai Eminescu" şi, pentru ca cineva să se convingă de acest lucru, ar trebui doar să ia cunoştinţă de datele indicate în caseta tehnică a publicaţiei. Mai mult, Societatea "Mihai Eminescu", împreună cu alte asociaţii româneşte din Cernăuţi, a făcut în repetate rânduri demersuri către foruri de stat din România, inclusiv către domnul prim-ministru Radu Vasile, în favoarea susţinerii acestei publicaţii, în care se preciza că este <<ziarul Societăţii "Mihai Eminescu">>. Un demers de acest gen a fost expediat, bunăoară, în luna mai a.c.

Şi ultima: redactorul şef al "Plaiului românesc" nu a "evitat" nici o "întâlnire directă" cu domnul secretar de stat, ci, dimpotrivă, a căutat-o de mult timp şi a găsit o asemenea ocazie tocmai la Vidin, în Bulgaria, în data de 7 august a.c., unde am discutat toate problemele legate de sprijinirea "Plaiului românesc", promiţându-mi-se că vor fi rezolvate pozitiv, urmând ca mai în detaliu discuţiile să fie continuate la Bucureşti, după revenirea domniei sale din concediu, la începutul lunii septembrie. Spre regret, domnul secretar de stat şi-a revocat decizia iniţială şi n-a dorit să stea de vorbă cu redactorul şef al "Plaiului românesc" nici măcar la telefon, deşi a fost sunat zi de zi timp de două săptămâni, pentru ca, într-un sfârşit, să-mi comunice un expert guvernamental că nu mai am ce căuta la Bucureşti…

Doresc să-i asigur pe parlamentarii români că, în pofida tuturor rezistenţelor care sunt înfruntate la Cernăuţi, dar şi la… Bucureşti, "Plaiul românesc" va apărea şi fără sprijinul Guvernului României, atâta timp cât vor fi români în Nordul Bucovinei, iar opinia lor va fi reflectată şi mai deschis, deoarece redactorul şef nu va mai fi stânjenit de condiţionări politice!

Cu profundă consideraţie, redactor şef, Ştefan Broască."

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Carol Kovacs.

Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Marin.

Domnul Carol Emil Kovacs:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În perioada 4 – 7 noiembrie 1999 am participat la Florenţa, împreună cu alţi câţiva parlamentari de marcă din tot spectrul politic parlamentar, la Conferinţa asupra Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est.

Tema pusă în discuţie a fost "Cum pot contribui parlamentele naţionale din această zonă la stabilizarea Europei de Sud-Est".

Ceea ce m-a impresionat din capul locului a fost marea încredere pe care o acordă specialiştii occidentali- profesori, consilieri politici ai guvernelor ţărilor respective- rolului unui parlament într-un stat de drept în care democraţia funcţionează.

Un prim răspuns la întrebarea lansată la această conferinţă este destul de evident, şi anume: parlamentul ţării din această zonă poate contribui la stabilizarea Europei de Sud-Est printr-un control riguros al modului cum sunt realizate practic prevederile ce decurg din pacul de stabilitate.

Cu părere de rău, trebuie să remarc faptul că acest pact semnat la Koln, pe data de 10 iunie 1999, este foarte puţin cunoscut, foarte puţin mediatizat, şi mă întreb de ce.

Ideea lansării unui program cuprinzător pentru dezvoltarea Europei de Sud-Est a fost emisă pentru prima dată în plină criză în timpul bombardamentelor NATO împotriva Iugoslaviei.

Lansarea Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est sugerează o schimbare de abordare din partea NATO şi a Uniunii Europene, care se vor concentra de acum încolo prioritar pe prevenirea crizelor, apelând la managementul crizelor doar atunci când diplomaţia preventivă va eşua, cel puţin pentru această parte a Europei.

Prin acest pact, de acum încolo se va urmări prevenirea izbucnirii crizelor, prin atenuarea decalajelor şi cooperarea ţărilor din regiune, care vor elimina până la urmă conflictele din regiune.

Problema care se pune în mod deosebit este de a pregăti programe credibile şi viabile, care să poată fi finanţate ulterior din zona privată a capitalului. Poate de aceea, la acest schimb de opinii, au fost invitaţi parlamentari din România şi din Bulgaria.

Ce s-a pus în discuţie în mod deosebit, la ce întrebări trebuie să răspundă parlamentarii: în primul rând, dacă pactul de stabilitate este credibil, adică dacă semnatarii lui sunt capabili să transpună retorica în fapte. Nu trebuie să ne aşteptăm la un eventual mare plan Marshall, având în vedere condiţiile geo-politice actuale din Europa, unde capitalismul se află în plină ofensivă şi implementarea unei economii de piaţă cu accente cât mai liberale este nu numai posibilă, dar şi urmărită.

De asemenea, guvernele occidentale şi organismele financiare internaţionale sunt în primul rând dispuse să ofere consultanţă pentru a învăţa beneficarii din zona sud-est europeană să creeze un mediu economic atractiv şi reţele de cooperare care să contribuie la dezvoltarea zonei.

În al doilea rând, se preconizează ca parlamentul să supravegheze activităţile Pactului de stabilitate fie printr-o comisie mixtă, formată din parlamentari ai comisiilor existente, fie printr-o comisie nouă, specială, care să fie pregătită să facă efectiv presiuni asupra Executivului, atunci când consideră că acesta este prea indiferent sau lipsit de entuziasm în privinţa unor activităţi legate de Pactul de stabilitate.

Trebuie să avem în vedere aspectele instituţionale în primul rând, şi apoi şi cele financiare. Aceasta pentru că ajutorul trebuie să fie corect perceput, bine planificat şi implementat în mod sistematic, iar cei care vor finanţa proiectele de relansare economică trebuie să lucreze cu o bază largă de beneficiari şi structuri de sprijin în interiorul ţării.

Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est reprezintă, cu toate întrebările care necesită încă clarificări suplimentare, o oportunitate care trebuie folosită inteligent şi flexibil, fără a cădea în capcana scepticismului, dar nici în aceea a optimismului excesiv.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Marin Gheorghe.

Domnul deputat Ştefan Baban este aici? Nu este aici.

Domnul deputat Miron Chichişan este aici? Nu este.

Doamna deputat Afrăsinei este? Nu este nici dânsa.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Marin:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-o economie în care cererea internă scade, exporturile se micşorează, întreprinderile mici şi mijlocii nu mai supravieţuiesc şi mor pe capete, marea industrie se restructurează prin disponibilizări de personal, singurul colac de salvare pentru economia româneacă par a fi investiţiile străine.

De investitori autohtoni nu poate fi vorba, deoarece fiscalitatea ridicată şi dobânzile mari la creditele bancare fac ca acestora bani pentru dezvoltare să nu le mai rămână.

Într-o atare situaţie, se constată că în luna iulie investitorii străini s-au încumetat să rişte în economia românească numai 1,7 milioane de dolari, menţinându-se în continuare tendinţa de scădere a investiţiilor străine, începută încă din anul 1997.

De ce atât de puţini bani investiţi în România? Calculul este simplu: un investitor bagă o anumită sumă de bani într-o afacere, cu gândul că după un timp şi cu un anumit efort va obţine o sumă mai mare decât cea investită, or, la ora actuală în România variantele sunt altele: pierzi sau abia apuci să-ţi recuperezi suma investită, ori câştigul este mult prea mic ca să justifice efortul.

În afara acestor situaţii, mai trebuie adăugat şi modul total necorespunzător în care sunt trataţi investitorii ajunşi în România. Aceştia au ajuns să vină la Parlament să ceară sprijin, tratament corespunzător şi stabilitate legislativă, ca să nu dea faliment.

Firma PETKING S.A., societate mixtă cu capital german 96%, din care 38% din acţiuni aparţin statului german, s-a prezentat în cadrul Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor, împreună cu secretarul economic al Ambasadei Germanei din Bucureşti, pentru a cere sprijin, un tratament corespunzător şi respectarea legislaţiei în vigoare la momentul constituirii societăţii. În caz contrar, firma PETKING, care a investit 15 milioane de mărci germane în România, va da faliment, atrăgând după sine măsuri imprevizibile din partea statului german, care este acţionarul acestei societăţi.

Dacă investitorii străini vor fi trataţi în continuare în acest mod, să nu ne mai mirăm, domnilor guvernanţi, că nu se fac investiţii în România şi că suntem descalificaţi în cursa pentru dolarii destinaţi investiţiilor.

La aşa tratament, aşa rezultate!

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onoraţi colegi,

Cu aceasta, prima parte a şedinţei noastre se încheie.

Partea a doua, cea destinată dezbaterii proiectelor şi a celorlalte chestiuni înscrise pe ordinea de zi, urmează, şi voi ruga secretarii de şedinţă să vină la lucru, şi, de asemenea, liderii de grupuri să-i aducă pe colegi în sală.

Rog pe cei doi secretari de şedinţă să poftească în sală, ca să putem începe şedinţa.

Vă informez că, din totalul celor 342 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 283, 59 fiind absenţi.

Pentru ziua de astăzi, participă la alte acţiuni parlamentare cei 9 deputaţi membri ai Guvernului, 8 deputaţi aflaţi sunt în misiune în străinătate şi domnul deputat Viorel Burlacu însoţeşte o delegaţie parlamentară străină aflată în vizită în ţară.

De asemenea, s-a aprobat ieşirea din cvorum a membrilor Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice - 31 de deputaţi, ai Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic – 25 de deputaţi, şi ai Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în mas㠖 19 deputaţi. Deci, în total, ar fi scoşi din cvorum 93 de deputaţi.

Vă mai informez, şi rog liderii de grupuri să dispună măsurile necesare, că la ora 11,30 avem 5 voturi finale: 4 de săptămâna trecută şi unul de ieri, o parte din legi fiind legi organice, foarte importante, şi vom vedea acolo cum rezolvăm problema prezenţei şi a cvorumului.

Comisiile care sunt scoase din cvorum vor participa la lucrările legate de proiectele de lege care au fost avizate de comisiile respective.

Deci ieri s-a aprobat dezbaterea în procedură de urgenţă a propunerii legislative privind organizarea şi funcţionarea birourilor de carte funciară.

Fac precizarea că vor fi sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, pentru avize, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Continuăm cu raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române.

Comisia de mediere, întrunită în ziua de 3 noiembrie 1999 la Senat, ne propune următoarele soluţii.

La nr.crt.1, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.2, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.3, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.4, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.5, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.6, idem.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.7, tot textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.8, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.9, idem.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.10, varianta Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.11, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.12 s-a propus un text nou, comun.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Votul final pentru acest raport de mediere va fi tot la ora 11,30, când vom cumula toate voturile finale care se adună până atunci.

Continuăm cu raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.

Comisia de mediere, întrunită în data de miercuri, 3 noiembrie, ne propune.

La nr.crt.1, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.2, tot textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.3, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.4, tot textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.5, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.6, textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.7, tot textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.8, tot textul Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Votul final asupra raportului va fi dat odată cu celelalte voturi finale.

Continuăm cu raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.105/1998 privind acordarea de credite bancare pentru studenţii din învăţământul de stat.

Comisia de mediere, întrunită în data de 3 noiembrie a.c., ne propune următoarele texte.

La nr.crt.1, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.2, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.3, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.4, varianta Camerei Deputaţilor.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Votul final va fi dat tot odată cu celelalte voturi, la ora 11,30.

Continuăm cu al patrulea raport de mediere, cel la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.42/1998 pentru modificarea art.28 din Ordonanţa Guvernului nr.8/1997 privind stimularea cercetării, dezvoltării şi inovării.

Comisia de mediere, întrunită în data de 3 noiembrie 1999 la sediul Camerei Deputaţilor, ne propune următoarele texte:

La nr.crt.1, textul Senatului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.

Votul final va fi dat tot odată cu celelalte voturi, la ora 11,30.

Continuăm cu proiectul de Lege privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

Există nişte texte retrimise la comisie, şi rog iniţiatorul şi comisia să vină şi să-şi ocupe locurile. Doresc să ştiu dacă textele retrimise la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au primit un aviz sau nu.

Îi voi da cuvântul domnului deputat Liviu Bujor, membru al comisiei, pentru a explica ce s-a întâmplat la încercarea de rezolvare a acestor texte retrimise la comisie. Este vorba de patru texte.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Liviu Bujor:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vorbesc în calitate de simplu membru al acestei comisii.

Vreau să vă spun că săptămâna trecută, miercuri, la comisie, noi ne-am împotmolit la celebra lit.l); nu am reuşit să tranşăm acest articol în nici un fel, şi urmează ca miercuri, împreună cu specialişti de la Ministerul Mediului, să reuşim să adjudecăm această literă şi să venim săptămâna viitoare pregătiţi în plen.

Vă cer scuze, în numele colegilor mei.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulţumesc.

Îmi pare foarte rău, dar aceasta este situaţia.

Am rugămintea, totuşi, domnule ministru Tomescu, să luaţi act de faptul că mai sunt o serie de legi care sunt de domeniul dumneavoastră care sunt în ordinea de zi; rămâne să vedem când ajungem la ele. Ar fi bine dacă puteţi să veniţi dumneavoastră sau secretarul de stat din minister aici. Eu sper să putem să ajungem în dezbaterea lor probabil în prima parte a după-amiezii.

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Deci, această dezbatere la proiectul de Lege privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice o vom amâna, şi continuăm cu proiectul de Lege al serviciilor publice de gospodărie comunală.

Aici, comisia a întocmit un raport suplimentar pe care ni l-a transmis. Voi ruga membrii comisiei să ia loc în bancă. Aş dori să ştiu dacă din partea iniţiatorului este cineva. Avem şi iniţiator, comisie avem... O să rog şi pe ceilalţi membri ai comisiei, sau biroului comisiei să ocupe locurile.

Deci avem o serie de texte, dacă nu mă înşel la primele articole care au rămas, de la Cap. I, şi anume la art. 2 alin. 1, da, la art. 2 alin. 1 avem în raportul suplimentar la nr. crt. 1 o propunere de text. Aş dori să ştiu dacă sunt intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Tot aici, avem de votat art. 2 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Fac precizarea că alin. 2 era textul iniţiatorului şi a fost aprobat, iar alin. 3 a fost propus de comisie la nr. crt. 3 din raportul iniţial şi fusese şi el aprobat în momentul dezbaterii.

Art. 7, aici se propune la nr. crt. 2 din raport o nouă formulare. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deci, a fost adoptat art. 7.

De asemenea, la nr. crt. 3, alin. 2 al art. 10, dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 4, alin. 4 al aceluiaşi art. 10, care şi el a fost retrimis la comisie. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acum putem să votăm art. 10 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

De asemenea, tot aici mai avem art. 11, care fusese retrimis la comisie, la nr. crt. 5. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acum putem să votăm Cap. I din lege, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia, în dezbaterea pe care a avut-o, a propus ca la Cap. II să se introducă două secţiuni noi – secţiunea 7 şi 8 – care nu apăreau în textul iniţiatorului, secţiunea 7, "Alimentarea şi gaze naturale", şi secţiunea 8, "Alimentarea cu energie electrică". O să-l întreb pe iniţiator dacă este de acord cu introducerea. Vă mulţumesc, sunteţi de acord.

Ca atare, titlul Secţiunii 7 la nr. crt. 6.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36¹ la nr. crt. 7. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36² la nr. crt. 8 alin. 1.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 2 la nr. crt. 9. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36² în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36³ alin. 1 la nr. crt. 10. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 2 la nr. crt. 11.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 3 la nr. crt. 12.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36³ în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36⁴ la nr. crt. 13 din raport. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Secţiunea 7 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 14, titlul secţiunii 8.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 15 alin. 1 al art. 36⁵. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 2 la nr. crt. 16.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36⁵ în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 17 din raportul suplimentar, alin. 1 al articolului nou, 36⁶.

Domnule deputat Popescu,

Aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Popescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest articol, mă refer la art. 36⁶, cred că introduce confuzie, cu repercusiuni viitoare destul de neplăcute pentru alimentarea cu energie electrică a localităţilor.

Alimentarea cu energie este legată strict de sistemul energetic naţional, care prin lege, şi există lege în vigoare acum, Ordonanţa nr. 63, este atribuită unităţilor specializate pentru distribuţia energiei electrice. Dacă se introduce acest text, se creează confuzia că de această problemă se ocupă şi consiliul local, ceea ce nu este corect.

Eu înţeleg că se are în vedere că la consiliul local să existe, undeva, un specialist sau doi, care să urmărească problemele alimentării cu energie electrică a localităţii, a distribuţiei, dar în nici un caz nu poate fi formulată această..., cum se spune aici: "... serviciul public de alimentare care se realizează prin exploatarea construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor componente ale sistemului centralizat local sau regional de alimentare cu energie electrică şi termică".

În treacăt fie zis, nu există nici "sistem local" nici "sistem regional", există "sistem energetic naţional".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să propuneţi o soluţie.

Domnul Dumitru Popescu:

Eu propun eliminarea acestui articol, 36⁶.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă sunt alte intervenţii la acest articol. Dumneavoastră propuneţi eliminarea întregului articol. Domnule deputat Naidin, aveţi cuvântul.

Domnul Petre Naidin:

Aş vrea să spun că trebuie să ne reamintim faptul că iniţiatorul nu ne-a introdus, atunci când ne-a sesizat, această secţiune, "Alimentarea cu energie electrică", ea a fost rodul comisiei de specialitate.

În momentul când am dorit şi eu să detaliem, în ce constă alimentarea cu energie electrică, am primit acest raport suplimentar şi trebuie să spun că întreaga secţiune este fără acoperire, întrucât creăm un serviciu public, care nu are patrimoniu, nu are corespondent în patrimoniu în unitatea administrativ-teritorială.

Ordonanţa specială de funcţionare a sistemului energetic naţional nu arată decât că se pot finanţa numai iluminatul public şi respectiv electrificarea rurală pentru consiliile locale.

Nici Legea specială nr. 2l3 privind regimul general al proprietăţii publice, la anexă, nu reuşeşte..., adică nu introduce noţiunea "de reţele de alimentare cu energie electrică", care să intre în patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale.

În concluzie, eu cred că creăm un serviciu public, care nu are corespondent în patrimoniul unităţii administrative şi, respectiv, agenţii abilitaţi care se pot organiza şi funcţiona, practic nu au ce să gestioneze sau să administreze. Întreaga secţiune trebuie respinsă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dumneavoastră propuneţi eliminarea întregii secţiuni 8...

Aş dori să ştiu punctul de vedere al comisiei care l-a propus şi al iniţiatorului...

Vă dau cuvântul, domnule secretar de stat Borbely.

Domnul Ladislau Borbely:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să vă spun că acest subcapitol a fost discutat atât în cadrul comisiei, cât şi cu acele instituţii care sunt implicate în distribuţia energiei electrice şi gazelor naturale.

Vreau să vă spun că la Ministerul Industriilor există un concept foarte clar în ceea ce priveşte, în primul rând, descentralizarea întregului sistem, preluarea de către consiliile locale ale unor servicii, şi chiar aceste servicii vor fi preluate de către consiliile locale şi, evident, noi trebuie să venim în întâmpinarea acestei..., fiind o lege organică, care, evident, va fi completată cu acele prevederi care ţin de celelalte aspecte.

Vreau să vă amintesc că aici este vorba numai de acel serviciu public, deci, care se referă la obligativitatea consiliului local şi a companiilor locale, de furnizare a acestor servicii către cetăţean. Deci, ne referim la partea aceasta, care va fi delimitată şi în acest concept care, v-am spus, există la Ministerul Industriilor. Deci nu ne referim la întregul sistemul naţional.

Sistemul naţional este clar delimitat prin celelalte legi. Noi ne referim, strict, la subcapitolele acestea care se referă la partea aceasta, care, de fapt, şi trebuie să intre în atribuţia consiliilor locale şi a regiilor locale şi nu la latitudinea altor instituţii.

Deci, iniţiatorul nu este de acord cu eliminarea acestui subcapitol, care, de fapt, a fost votat ca principiu de plenul Camerei Deputaţilor, ca să avem acest subcapitol, acum o săptămână.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea comisiei, dau cuvântul domnului preşedinte al Comisiei pentru administraţie publică, domnului deputat Ion Cârstoiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Eu cred, şi întreaga comisie crede, că art. 36 nu are nici o legătură cu sistemul centralizat. Este vorba numai de acele servicii publice care se vor crea în viitor, pentru că privatizare în România va exista, iar aceste sisteme centralizate locale, putem spune "care sunt realizate de administraţiile publice locale", şi atunci nu mai este nici un fel de încurcătură.

Deci, completând aici - "Serviciul public de alimentare cu energie electrică se realizează prin exploatarea construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor, componente ale sistemului central rizal local sau regional, de alimentare cu energie electrică din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale locale" - nu mai este nici un fel de pericol că vor intra cele ale statului în exploatarea administraţiei.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, "... din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale".

Vă întreb, domnule deputat Popescu, dumneavoastră aţi propus amendamentul, aţi propus eliminarea, dacă, cu această precizare, acceptaţi să rămână textul.

Domnul Dumitru Popescu:

Domnule preşedinte,

Ajungem într-o situaţie greu de explicat pentru cei care vor citi legea. "... din subordinea consiliilor locale" nu este nimic în domeniul electricii, dar pot fi în viitor. Sunt de acord că pot fi...

Vreau să-mi spun părerea: soluţia ideală este, după părerea mea, eliminarea art. 36⁶. Nu susţin neapărat eliminarea întregii secţiuni, dacă este nevoie să se menţioneze "serviciul public" ca atare, în preocuparea unităţilor consiliilor locale, deci, eliminarea integrală a lui 36⁶ , dacă nu, sigur că adăugirea este mai bună decât ceea ce este acum, că acum se creează o confuzie totală. Aşa, cel puţin, se referă la un cadru care nu este creat, dar va putea fi creat în viitor, adică "la unităţile subordonate consiliilor populare".

Deci, dacă se respinge ideea de eliminare integrală, sunt de acord cu adăugirea făcută.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, acceptaţi să rămână cu adăugirea respectivă... Da. Bun.

Iniţiatorul?

Domnule secretar de stat Borbely, sunteţi de acord să rămână cu această completare, da?

Domnule deputat Naidin, acceptaţi?

Domnul Petre Naidin: (din sală):

Rămân pe soluţia cu completarea.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Pe soluţia cu completarea, da? Bun. Acceptaţi şi dumneavoastră.

Bun. În cazul acesta, cu introducerea în preambulul alin. 1, "...de alimentare cu energie electrică din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale, şi anume: ..." şi apoi sunt lit. a) până la f), vă supun spre aprobare alin. 1 al art. 36⁶ de la nr. crt. 17.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 2, care precizează în plus acest lucru, dacă sunt intervenţii la nr. crt. 18 din raportul suplimentar. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36⁶ în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36⁷ alin. 1 la nr. crt. 19. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 2 la nr. crt. 20. Nu sunt intervenţii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 3 la nr. crt. 21. Nu sunt intervenţii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36⁷ în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 36⁸ la nr. crt. 22 din raportul suplimentar.

Domnule deputat Naidin, aveţi cuvântul.

Domnul Petre Naidin:

Rog colegii să mă înţeleagă, este meseria mea de energetician, nu "... parametrii tehnologici ai energiei electrice", ci "parametrii de calitate şi siguranţă". În paranteză, nu "putere maximă livrată", numai energia "este livrată", ci "putere maximă". Şi să tăiem "frecvenţă", pentru că "frecvenţa" se stabileşte la sistemul energetic naţional, interconectat în Europa, şi nu este atributul unui serviciu public de interes local. De eliminat "frecvenţă", de eliminat "livrat" din paranteză şi, în loc de "parametrii tehnologici" – "parametrii de calitate şi siguranţă".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am rugămintea să citiţi întregul alineat, cum doriţi să fie modificat, ca să poată să intervină iniţiatorul şi comisia, sau cine mai doreşte, asupra textului propus.

Aveţi cuvântul.

Domnul Petre Naidin:

De acord, domnule preşedinte.

"Sistemul public centralizat local sau regional trebuie să asigure la branşamentele abonaţilor parametrii de calitate şi siguranţă ai energiei electrice, stabiliţi prin contracte (putere maximă, tensiune minimă şi maximă, program de livrare)".

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul este de acord.

Comisia? De acord.

Vă supun spre aprobare textul propus la art. 36⁸ de domnul deputat Naidin, ca amendament, acceptat de iniţiator şi comisie.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acceptat.

Vă supun spre aprobare această Secţiune 8, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acum, vă resupun spre aprobare Cap. II, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

De asemenea, comisia a propus ca la Cap. IV Secţiunea 2, să se accepte următoarele amendamente: "...ca urmare a completărilor aduse la lit. e) şi f) de la art. 2...", deci, la art. 48 alin. 3 la nr. crt. 23 din raport. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu această modificare, art. 48, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu această modificare, Secţiunea 2 a Cap. IV, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia ne mai propune, de asemenea, la Secţiunea 3, o serie de amendamente, şi anume: la nr. crt. 24, completarea art. 49. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 25, alin. 2 al art. 50. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 26, alin. 3, nou, de la art. 50.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 27, alin. 4, nou, de la art. 50.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 28, alin. 5, nou, art. 50.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 29, alin. 6, nou, la art. 50.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 30, alineat nou, 7, la art. 50.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu aceasta, art. 50 astfel completat, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 51 suferă şi el nişte modificări la alin. 2, la nr. crt. 31 din raport.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

De asemenea, se introduc două alineate noi, şi anume la nr. crt. 32 din raport, alin. 3.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 33 din raport, alineatul nou 4. Nu sunt intervenţii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Votăm acum, din nou, art. 51, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 34 din raport, comisia propune modificarea alin. 1 al art. 52. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 52 îl revotăm în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 35, ni se propune o nouă formulare pentru primul alineat al art. 54.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 36, reformulare, la alin. 2 al art. 54.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 54, în ansamblu, revotat.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 37, se propune completarea art. 55.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt. 38, comisia propune un alineat nou, 3, la art. 58.

Intervenţii?

Da. Aveţi cuvântule, domnule deputat.

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule preşedinte,

Cred că aici este o greşeală, în sensul că s-a trecut "Consiliul Concurenţei" şi cred că ar fi trebuit "Oficiul Concurenţei".

Deci: "Preţurile pentru serviciile prestate respective vor trebui avizate de Oficiul Concurenţei".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul? De acord.

Comisia? De acord.

Cu acest amendament, nr. crt. 38 alin. 3, nou al art. 58.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Adoptat.

Acum, comisia ne propune la nr. crt. 39 o reformulare la art. 59. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Eu vă propun, acum, să aprobăm secţiunea 3, în ansamblul ei, de la Cap.IV, din nou.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

De asemenea, să revotăm Cap.IV, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.40 din raport, comisia propune reformularea lit.a) de la alin.1 al art.65.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deci la alin.1 nu mai e nici o modificare.

Revotăm alin.1 al art.65, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia propune, la nr.crt.41, introducerea unui nou alin.8, la art.65.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.42 din raport, domnul deputat Naidin.

Comisia ne propune un alineat nou, 9, al art.65.

Aveţi cuvântul.

Domnul Petre Naidin:

Nu-mi propun să retrimitem alin.9, cu referire la energia electrică, livrarea de energie electrică, la comisie, dar trebuie să-l eliminăm, întrucât lit.a) este în contradicţie cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.63 privind energia electrică şi termică, art.79 lit.i din această ordonanţă, în care este vorba de contravenţii, pentru că este clar că suntem într-un conflict de legi şi, în mod automat, făcând referire la ordonanţa pe care am enumerat-o, lit.a) trebuie să rămână în ordonanţa specială care reglementează acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă mai sunt alte intervenţii la nr.crt.42 din raportul suplimentar? Nu sunt. (Domnul secretar de stat Borbely Laszlo discută cu membrii comisiei)

Sper ca, după această consultare între iniţiator şi comisie să avem o soluţie.

Dau cuvântul domnului secretar de stat Borbely.

Aveţi cuvântul.

Domnul Borbely Laszlo:

Consultându-mă cu comisia, deşi, într-adevăr, în ordonanţa aceea, care este o ordonanţă specială pentru energie electrică, este prevăzut, dar consider că în Legea gospodăriei comunale, totuşi, noi trebuie să trecem cadrul general, şi există acest cadru general, acea ordonanţă nu face altceva decât specifică, în mod clar, care sunt acele instituţii care se ocupă de această verificare şi care, dacă este un refuz, atunci acesta constituie contravenţie. Deci consider că nu deranjăm cu nimic şi trebuie să fie specificaţia aceasta generală în Legea gospodăriei comunale, pentru că nu se bat cap în cap cele două prevederi, ci se completează.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia.

Domnule deputat Cîrstoiu, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia îşi menţine punctul de vedere, pentru că este necesar ca, în Legea serviciilor comunale, să existe aceste fapte care sunt sancţionate. Ordonanţa este cu totul altceva. Nu cred că încurcă, cu nimic, că, în lege, se spun aceste fapte care trebuie să fie sancţionate.

Deci ne menţinem punctul de vedere şi să rămână în lege.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Naidin.

Domnul Petre Naidin:

Îmi dau seama că nu am convins, nu aş fi eu primul profet în ţara lui, dar îmi retrag amendamentul, pentru că varianta de sancţiune prin amendă este mai favorabilă cetăţeanului, conform acestei iniţiative, cu sume cuprinse între 150, respectiv 500.000 de lei, pe când în Ordonanţa de urgenţă nr.63 această amendă care se poate aplica este de la 3 milioane până la 500 de milioane. Să rămânem pe varianta iniţiatorului şi îmi retrag amendamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

În cazul acesta, nr.crt.42, deci alineatul nou 9, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.65, în ansamblu, îl revotăm.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Aici cred că este vorba de o greşeală de redactare. La nr.crt.43 se spune aşa: "Comisia propune completarea art.49". E vorba de art.66. Da? E vorba de 2 litere care trebuie modificate, şi anume lit.b) şi e).

Aveţi cuvântul.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am o singură observaţie, şi una de principiu, din păcate, legată de acest art.66. Discuţiile au fost îndelungi şi ştiţi foarte bine că cei de la Consiliul Europei ne-au recomandat ca, în ceea ce priveşte sancţionarea contravenţiilor, să nu facem distincţie între contravenţiile făcute de persoane fizice şi cele ale căror titulari, să spun aşa, sunt persoane juridice. Din păcate, noi, în toate proiectele de lege şi în toate ordonanţele care au trecut prin comisia noastră, am încercat să eliminăm această duplicitate, şi anume să avem anumite amenzi pentru persoanele fizice şi, în general, duble pentru persoanele juridice, şi vreau să propun şi acum acelaşi lucru, în forma următoare, deci următoarele două amendamente. La lit.b) să avem textul: "cu amendă de la 300.000 de lei la 1 milion de lei, pentru faptele prevăzute la art.65,...", textul curge în continuare, respectiv la lit.e) "cu amendă de la 5 milioane de lei la 10 milioane de lei, pentru faptele prevăzute la articolul..." şi textul curge în continuare.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Care este punctul de vedere al iniţiatorului? S-a ridicat o chestiune de principiu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Borbely Laszlo:

Şi principiul putem să-l discutăm. Eu zic, totuşi, că, la o persoană fizică nu putem veni cu aceleaşi pretenţii ca la o persoană juridică. Mi se pare normal să avem o distincţie între amenzile care se plătesc de către o persoană fizică, care are venitul pe care îl are, şi o persoană juridică, care normal că poate plăti şi trebuie să plătească, din punctul nostru de vedere, o amendă mai mare. Deci ne menţinem punctul de vedere şi cred că trebuie făcută o distincţie între persoane fizice şi juridice.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aş dori şi punctul de vedere al comisiei, legat şi de prevederile Constituţiei aflată încă în vigoare. (Discută cu domnul deputat Ion Cîrstoiu, preşedintele comisiei)

Domnul Ion Cîrstoiu:

Nu ştiu cât de neconstituţional este, însă eu cred că argumentele iniţiatorului sunt suficiente şi noi suntem de acord cu ele.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Domnule preşedinte, eu am tot respectul şi pentru iniţiator, şi pentru domnul preşedinte al comisiei, dar, aşa cum aţi invocat şi dumneavoastră, eu cred că această prevedere atinge, cel puţin, prevederile Constituţiei, şi anume, dacă, spre exemplu, vorbind acum în parabolă, o persoană fizică sparge geamul şi o persoană juridică, deopotrivă, sparge geamul vecin, pe unul îl amendăm cu 5 lei şi pe celălalt cu 10 lei. Deci, practic, această amendă pe care o stabilim la acest articol, să spun aşa, cu această amendă nu sancţionăm contravenţia respectivă, ci ne uităm la posibilităţile pecuniare ale făptaşului, ale contravenientului şi venim şi stabilim această contravenţie, în funcţie de cine cât are de plătit. Atunci, trebuie să facem o defalcare, de exemplu, şi să spunem, dacă e persoană fizică, pensionar sau şomer, îi dăm un discount, o reducere de 50%, şi dacă este membru al Parlamentului, că are un venit substanţial, plăteşte ca şi persoanele juridice. Şi putem să mergem pe acest principiu al solvabilităţii celui care a săvârşit contravenţia şi tot nu ajungem la principiul constituţional ca o faptă egală sau aceeaşi faptă să fie sancţionată în acelaşi fel, în cadrul acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Dejeu, aveţi cuvântul.

Domnul Gavril Dejeu:

Două probleme cred că trebuie discutate. În primul rând, referirea la dispoziţiile constituţionale. Este de principiu că, Constituţia se referă la persoanele fizice. Nu se poate gândi, de pildă, că drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie sunt raportabile şi la persoanele juridice. Acolo avem cu totul altfel de reglementări. Prin urmare, această trimitere la egalitatea între persoanele fizice şi juridice, în temei constituţional, nu are susţinere. În al doilea rând, trebuie să se facă distincţie, în drept, între persoanele fizice şi persoanele juridice. Nu-i vorba, aici, de capacitatea lor materială, de venituri, este vorba despre faptul că, constituirea unei persoane juridice este o operaţiune legislativă, administrativă care dă, prin însuşi actul de constituire, persoanei juridice, un alt statut decât persoanei fizice. De altminteri, atât în Dreptul civil, cât şi în unele aspecte ale Dreptului penal, se vădeşte, în legislaţia noastră, o deosebire distinctă, netă între persoanele fizice şi persoanele juridice.

În principiu, constituirea persoanelor juridice are la bază fie motivaţia economică, fie motivaţia administrativă, care depăşesc cuprinsul, sfera de preocupări, de interese ale persoanelor fizice. Aceasta, de altminteri, este şi raţiunea pentru care, în legislaţie, se constituie persoanele juridice.

Acum, responsabilitatea pentru comportament a persoanei juridice, nu a persoanelor fizice care o compun, întotdeauna, a fost tratată cu o linie de severitate mai deosebită decât pentru persoanele fizice, tocmai datorită faptului că, prin constituire, prin natura lor, ele nu numai că au şi un patrimoniu mai bogat, decât, în general, persoanele fizice, dar pentru că, prin natura lor, antrenează un element de responsabilitate suplimentar faţă de persoana fizică. De aceea, distincţia este necesară.

Pentru mine, o problemă mai deosebită sau, în orice caz, discutabilă este diferenţa, care mi se pare, totuşi, prea mare, între sancţiunea prevăzută pentru persoanele fizice şi sancţiunea prevăzută pentru persoanele juridice, pentru aceeaşi faptă, adică, de la 150.000 la 500.000, pentru persoana fizică, şi de la 300.000 la 1 milion, pentru persoana juridică, adică exact dublu, de la 2 milioane la 5 milioane, pentru persoana fizică, şi de la 5 milioane la 10 milioane, dublu, pentru persoana juridică, mie mi se pare sancţiunea disproporţionată.

De aceea, cred că aici s-ar putea discuta, şi eu propun o modificare, respectiv, pentru lit.b), "de la 200.000 la 7 milioane, pentru persoana juridică, iar la lit.e) "de la 1 milion la 7 milioane, pentru persoana juridică". Deşi cifrele nu trebuie neapărat să fie rotunde, 5, 10, 15, 20, mai degrabă cifrele trebuie să fie echilibrate prin conţinutul şi substanţa lor, şi mie mi se pare că raportul între persoana fizică şi persoana juridică, din acest punct de vedere, este mai echilibrat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Având în vedere şi aceste două intervenţii, rog, din nou, iniţiatorul şi, pe urmă, comisia să-şi spună cuvântul şi să trecem la vot.

Aveţi cuvântul.

Domnul Borbely Laszlo:

Domnule vicepreşedinte,

Noi ne menţinem punctul de vedere. Consider că o persoană juridică poate, în cazul în care, evident, nu respectă legea, să plătească aceste amenzi care nu mi se par foarte mari şi, vă închipuiţi, e cu totul altceva, dacă o persoană juridică, de exemplu, se racordează ilicit la energie electrică sau foloseşte gaze naturale e cu totul altceva şi are cu totul, după părerea mea, altă gravitate, decât dacă vorbim de o persoană fizică, nemaivorbind şi de cuantumul acelui serviciu. Deci ne menţinem punctul de vedere şi considerăm că este echitabil. De fapt, am discutat şi cu Ministerul Justiţiei, când am stabilit, evident, acest cuantum al amenzilor, şi am încercat să le corelăm şi cu alte legi.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ana Gheorghe şi, pe urmă, comisia şi sper să putem să ajungem la vot.

Vă rog.

Domnul Gheorghe Ana: (HD)

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Probabil, colegii jurişti au preluat, aşa cum se întâmplă adesea, de la economişti, unele principii de bază care operează în domeniul echităţii, şi anume că, atunci când se instituie o dare, un impozit, o taxă, o contribuţie, indiferent de ce natură, directă sau indirectă, se ţine seama, în primul rând, de puterea contributivă a persoanei fizice sau juridice la care acea contribuţie se adresează.

În esenţă, noi vrem să aşezăm pe picior de egalitate, puterea contributivă a unei persoane fizice, deci a unui individ, cu puterea contributivă a unei societăţi, a unui agent economic care, conform definirii date de Codul comercial şi de Legea societăţilor comerciale, vă reamintesc, se arată că este vorba de un grup de persoane care, prin asocierea capitalului, îşi propun să realizeze profit. Deci, plecând de la acest principiu de aşezare a impozitelor şi taxelor, principiu foarte vechi, introdus, aşa cum cunosc economiştii şi, evident, şi juriştii, încă de reputatul şi recunoscutul economist Adam Smith, noi credem că ceea ce s-a stabilit în comisie şi în proiectul iniţiatorului este corect, adică de a departaja puterea contributivă şi, cu alte cuvinte, de a sancţiona în funcţie de puterea contributivă a eventualilor ccontravenienţi, să rămână disparată.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii? Deci nu mai sunt intervenţii.

Îi dau cuvântul domnului preşedinte al comisiei sesizate în fond, domnului deputat Cîrstoiu.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnule preşedinte,

Eu nu vreau să spun prea multe, decât că ne menţinem punctul de vedere privind defalcarea acestor sume şi aş vrea să adaug doar atât: o contravenţie produce un prejudiciu dacă ard două becuri şi o priză, pe lângă prejudiciul pe care îl produce dacă ard două furnale, două cuptoare electrice. În ce priveşte constituţionalitatea, nu are nici un fel de legătură. Mai mult, data trecută, din câte îmi amintesc, s-au votat aceste două articole, numai că noi le-am băgat şi la energia electrică.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci comisia îşi menţine punctul de vedere.

Îl întreb pe domnul deputat Ráduly dacă renunţă. Da.

Deci lit.b) de la nr.crt.43 din raport.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, cu mare majoritate de voturi, adoptat.

Lit.e) de la art.66, la acelaşi număr din raport.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Revotăm art.66, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Şi trebuie să revotăm Cap.V, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu aceasta, proiectul Legii serviciilor publice de gospodărie comunală a fost adoptat.

O secundă numai... (Discută cu domnii Ion Cîrstoiu şi Borbely Laszlo.)

Domnul deputat Vida-Simiti mai are un ultim amendament, pe care doreşte să ni-l supună spre aprobare.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Vida-Simiti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Vă sugerez următoarea modificare în titlul legii. Cred că noţiunea de "gospodărie" nu mai există nicăieri în lume. Prin urmare, v-aş propune să numim această lege: Legea serviciilor publice comunale. Acest cuvânt deja este desuet: "gospodărie". Deci: "Legea serviciilor publice comunale".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul, acceptaţi această modificare?

Domnul Borbely Laszlo:

În principiu, eu cred că e mai mult un element de formă, nu de fond. Legea, acum, în momentul actual, conform votului dumneavoastră, este Legea serviciilor publice de gospodărie comunală. Deci eu cred că amendamentul e de formă, se poate interpreta..., nu ştiu, decideţi dumneavoastră. Eu, în principiu, nu am nimic împotrivă, dar deschidem o discuţie, din nou, care s-a adjudecat prin vot. Nu am nimic împotrivă, dar dumneavoastră trebuie să luaţi o decizie de revenire la vot.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ana Gheorghe.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ana: (HD)

Cred că e bine să rămânem pe textul proiectului de lege, argumentat de faptul că o subdiviziune a clasificaţiei funcţionale şi economice recomandată de Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru clasificaţia bugetară, are în vedere această noţiune de "gospodărie comunală".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

În acest caz, o să rămânem pe titlul votat şi poate colegii de la Senat vor dori să mai modifice ceva.

Este o lege organică, vot final tot o dată cu celelalte voturi finale, la ora 11,30. Mai avem 10 minute, până atunci.

Am următoarea rugăminte la liderii de grupuri: să-i aducă, în sală pe toţi colegii din această clădire, ca la ora 11,30 să putem, efectiv, vota legile care sunt.

Continuăm cu proiectul de Lege privind securitatea informaţiilor secrete de stat şi a informaţiilor secrete de serviciu şi proiectul de Lege privind apărarea secretului de stat şi a secretului de serviciu.

Comisia, iniţiatorul? De la iniţiator, e cineva? Da, vă rog frumos, poftiţi pe banca iniţiatorilor.

Continuăm de unde am rămas data trecută. O să rog comisia să-şi ocupe locurile, se lucrează numai pe raportul comisiei. Sunt o serie de puncte retrimise la comisie, pentru a fi rediscutate şi care se pare că vor fi analizate mâine, în cadrul şedinţei de acolo.

O să rog să-mi spuneţi la ce punct am rămas data trecută. (Se adresează comisiei.) Art.20 s-a votat sau nu? Deci art.19 este ultimul care s-a votat. Art.20, la nr.crt.55 din raport. Capitolul s-a votat, inclusiv art.20, da? Bun. Suntem la nr.crt.56 din raport. Practic, suntem la textul comisiei. Deci, în textul comisiei, este titlul Cap.V.

La nr.crt.56, intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.57, art.21, intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt.58, practic este mutarea textului, se regăsesc prevederile în art.21. Deci, la 58 este eliminare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.59. Intervenţii? Domnul deputat Nică, aveţi cuvântul.

Domnul Mihail Nică:

Doamnelor şi domnilor,

Propun introducerea unui nou alineat la acest art.22, prin care să se întărească răspunderea conducătorului, persoanei juridice. Textul este următorul: "Răspunderea pentru luarea măsurilor legale privind securitatea informaţiilor, secrete de stat, revine conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, ori altei persoane juridice deţinătoare de informaţii, după caz". Deci, se va constitui ca alin. 2 al art.22.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul? Cunoaşteţi amendamentul? Da, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu Popescu:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem de acord cu amendamentul propus de domnul deputat Nică şi îl susţinem.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii? Nu sunt. Vă supun spre aprobare primul alineat de la nr.crt.59 din raport.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2. La alin.2, iniţiatorul este de acord cu el, doresc să ştiu punctul de vedere al comisiei. De acord. Formularea propusă de domnul deputat Nică.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.22 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

Comisia nu are preşedinte? Că mai nou nu aveau preşedinţi la comisie. Ce este cu ei?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisiile au raportori.

La nr.crt.60 se propune eliminare, deoarece s-a mutat textul în art.21.

Voturi pentru eliminare? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acelaşi lucru la nr.crt.61.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.62, art.23, intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.63, eliminare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.64, eliminare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.65, eliminare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.66. Rog la 66 să-mi spună comisia ce propune, pentru că nu apare nici un fel de propunere în rubrica respectivă. Nu este al Guvernului, este textul Senatului.

Deci, se menţine textul, da?

Nr.crt.66, art.29.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Va trebui să fie probabil renumerotat.

La nr.crt. 67, reformularea art.24, domnul deputat Avramescu, aveţi cuvântul.

Am rugămintea să vorbiţi în microfoane. Rog iniţiatorul să fie atent şi comisia.

Domnul Constantin Avramescu:

Acest articol se referă la obligativitatea ca persoanele care iau la cunoştinţă de încălcări privind prevederile din această lege să informeze de îndată conducătorul unităţii respective. Aş vrea să ştiu ce rost are articolul acesta? Reînfiinţăm instituţia turnătorilor? Adică nu se poate organiza de aşa manieră SRI-ul care are o serie de obligaţii în respectarea controlului, cât şi întreprinderile care manipulează astfel de date şi apare iarăşi obligativitatea, cum era prin anii 50, ca fiecare cetăţean să sesizeze asemenea fapte? Şi de aici apar şi sancţiuni în acest sens. Eu propun, domnule preşedinte, propun eliminarea lui şi vă rog să puneţi la vot aşa ceva, pentru că mă iertaţi că folosesc cuvinte mai grele, îl consider scandalos, este reînfiinţarea instituţiei turnătoriilor.

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

...turnătorilor, nu turnătoriilor...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ianculescu.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Parţial, distinsul nostru coleg, domnul deputat Avramescu, are dreptate, dar cred că pentru a elimina această suspiciune este necesar să adăugăm următoarele sintagme: la primul alineat, după "conducătorul acestuia", "fără a fi considerat informator al Serviciului Român de Informaţii". Şi la alin.2, după "Serviciul Român de Informaţii", "fără a fi considerat informator al acestuia".

Cred că în felul acesta punem stavilă oricărei suspiciuni că, într-adevăr, distinsul nostru coleg are dreptate, în felul acesta, orice conducător de unitate, respectiv orice salariat poate să fie acuzat în timp, în istorie, peste zeci de ani, cine ştie când că a colaborat cu Serviciul Român de Informaţii şi cine ştie în ce raporturi se poate afla Serviciul Român de Informaţii de-a lungul vremurilor, în raport cu timpurile.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii? Nu sunt. Da, domnul deputat Ana.

Domnul Gheorghe Ana:

Stimaţi colegi,

Înainte de a propune un amendament care, probabil să facă un pic de limpezire a apelor la alin.1, aş vrea să vă reamintesc că în state cu o democraţie consolidată, cu o linişte socială, cu o economie puternică, consolidată şi în plină dezvoltare, cetăţenii, probabil tot prin forţa legii, din alte începuturi, au fost învăţaţi ca pe orice persoană străină de comunitatea lor, care domiciliază mai mult de 24 de ore în vecinătatea lor, vecinătate de care ei nu au cunoştinţă, se duc fără a fi sau a se considera turnători sau informatori sau mai ştiu cum şi discută cu şeful postului de poliţie sau agentul de ordine publică dacă este cunoscută rezidenţa acelei persoane în localitatea respectivă.

Pe de altă parte, aici este vorba de a garanta unele informaţii care, în ultimă instanţă, contribuie la menţinerea acelei societăţi comerciale pe piaţa concurenţială. Pe piaţa concurenţială, orice societate comercială are şi va avea secretele sale. Nu putem să abdicăm de la aceste cerinţe ale economiei de piaţă şi ale legislaţiei care să consolideze lupta concurenţială în ultimă instanţă, eliminând tot ceea ce credem noi acum că este de domeniul trecutului. Sigur că, referindu-ne la prevederile constituţionale, pe mine nu mă poate obliga să fac ceva ceea ce eu, ca individ, nu vreau să fac, chiar dacă, în ultimă instanţă, vine legea şi mă constrânge să fac.

De aceea, eu aş scoate caracterul de imperativitate din alin.1 şi v-aş propune să fiţi de acord că persoana care ia cunoştinţă de încălcări ale prevederilor privind securitatea informaţiilor secrete de stat în cadrul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea va informa de îndată pe conducătorul acesteia.

Observaţi că aici scoatem sintagma "este obligată să informeze" şi dăm posibilitatea de a judeca prin propria sa conştiinţă dacă ceea ce deja a sesizat este o infracţiune, este o încălcare a secretelor pe care le cunoaşte sau nu le cunoaşte din cadrul societăţii comerciale unde lucrează şi apoi, pe baza acestui proces individual de conştientizare, să anunţe şeful ierarhic superior.

Deci, vă propun să înlocuim sintagma "este obligată să informeze" cu sintagma "va informa".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Rădulescu Zoner.

Rog liderii de grupuri să telefoneze la grupuri; de asemenea la comisii să vină toţi deputaţii în sală pentru voturile finale.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Acest lucru, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, se mai prevede o dată şi la art.28.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am rugămintea să vorbiţi în microfoane.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Deci, această prevedere o mai întâlnim, de astă dată privind sancţiunile, la art.28. Eu acolo vroiam să intervin, dar şi aici este cazul. Cum domnilor? Oricare salariat al unei instituţii, al unei întreprinderi ştie care sunt documentelele care au caracter secret sau confidenţial? Nu. Cel puţin, după logica mea. Dacă se rămâne la textul iniţiatorului, inclusiv la textul domnului deputat Ana, care este mai permisiv, oricum, ajungem din nou la delaţiune, la suspiciune şi la teoria de pe timpuri, pe care dumneavoastră toţi care aţi fost salariaţi în timpul lui Ceauşescu o cunoaşteţi, nu? că toţi funcţionarii, toţi salariaţii trebuie să facă informări la şeful instituţiei, care după aceea le făcea la Securitate, acuma la S.R.I. Nu se poate acest lucru. Ne transformăm din nou într-o ţară de delatori şi de informatori?

Ca atare, acest lucru ar trebui modificat în sensul că personalul care are acces la documente secrete şi/sau confidenţiale, dacă constată anumite nereguli prevăzute de articolele în respectiva lege, şi anume este vorba de articolele 23, 27, are – să zic – calitatea de a face o asemenea informare, dar nu altul. Păi, pur şi simplu se ajunge la abuzuri, se ajunge la atmosferă de suspiciune în orice instituţie şi până la urmă se ajunge la aceeaşi atmosferă de delaţiune de pe timpul lui Ceauşescu şi a comunismului.

Îmi pare tare rău, dar eu am constatat un lucru; această lege este aproape trasă la indigo după Legea secretului de stat din timpuri care credeam că au apus.

Deci, nu se poate face discriminare. Putem introduce aşa: deci, "care au acces la documente vor face, vor sesiza", cum aţi spus dumneavoastră, "care au acces", dar nu oricare, pentru că ăia nici măcar nu ştiu care sunt aceste documente.

Domnul Nicolae Leonăchescu: (din bancă)

Scrie pe ele...

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Şi repet, mă scuzaţi, şi cu asta am încheiat, nu este acceptabil. Ce rol mai are S.R.I.-ul? Ce rol mai are Ministerul de Interne? Poate să aibă ofiţeri acoperiţi, treaba lui, dar să transforme iarăşi întregul popor în colaboratori ai S.R.I.-ului? Nu se poate! Şi ca atare, eu susţin eliminarea... sau propunerea domnului Avramescu. Când vom ajunge la art.28, voi interveni, dar de fapt aici trebuie făcută modificarea, că celălalt nu prevede decât sancţiunile.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să îi dau cuvântul domnului deputat Avramescu, după care voi ruga să verificăm cvorumul şi trecem la voturi.

Domnul Constantin Avramescu:

Vreau să spun că şi amendamentele propuse de atenuare nu sunt, după mine, suficiente şi mă explic. În loc de, se propune de domnul Ana, "este obligată să informeze", dumnealui propune "va informa" – este la fel de imperativ, unul la mână.

În al doilea rând, propunerea domnului Ianculescu, să spunem că cel care face aşa ceva nu este considerat informator, tocmai că prin această afirmaţie se recunoaşte că de fapt toată această treabă este o turnătorie.

Pe urmă, în ceea ce priveşte, cum a spus şi domnul Zoner, relaţiile între salariaţi şi conducerea întreprinderii, acestea sunt prevăzute în cadrul obligaţiilor de serviciu, fiecare semnează, ce are de făcut, ce nu are de făcut, ce are voie, ce nu are voie.

În consecinţă, decât să încercăm nişte modificări care nu schimbă aspectul de fond, eu rămân la propunerea – şi vă rog domnule preşedinte să propuneţi eliminarea acestui articol.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. După consultări, noi considerăm că este oportun să se menţină textul propus de către noi şi confirmat de către comisie pe trei considerente şi anume. Există o corespondenţă între textul propus de noi şi Codul penal şi respectiv Codul de procedură penală.

Cu permisiunea dumneavoastră, ţin să vă reamintesc că, în Codul penal, există infracţiunea prevăzută de art.170, care se referă la omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în titlu privind infracţiuni contra siguranţei statului, printre care şi infracţiunea de la art.169 Cod penal, divulgarea secretului.

Pe de altă parte, în Codul de procedură penală, la art.227 este prevăzută obligaţia oricărei persoane cu funcţii de conducere într-o unitate, la care se referă art.145 din Codul penal, sau cu atribuţii de control, care a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în acea unitate, de a sesiza de îndată organul de urmărire penală. Formularea pe care noi am propus-o aici nu face altceva decât să lărgească această obligativitate de la sfera persoanelor cu funcţii de conducere către toate persoanele angajate în acea unitate, tocmai având în vedere lucrul deosebit de sensibil care se află în discuţie şi anume, manipularea informaţiilor cu caracter secret.

Pe de altă parte, v-aş ruga să observaţi că, în proiectul propus, nu apar sancţiuni penale sau contravenţionale referitoare la încălcarea acestei obligaţii, de unde rezultă că singurele sancţiuni în discuţie sunt de natură disciplinară.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc. Rog toată lumea să poftească în sală, să vă ocupaţi locurile. Deci, avem o serie întreagă de voturi finale de săptămâna trecută, de ieri şi de astăzi.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală, pentru a putea număra mai uşor.

Vă supun spre aprobare proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Este o lege organică. Eu vă propun pentru toate aceste legi votul deschis cu mâna ridicată. Deci, pentru votul deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, în unanimitate, toate vor fi votate în acest mod.

Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, lege organică.

Voturi pentru? Vă mulţumesc. Vă rog să număraţi voturile pentru, ca să nu avem probleme. Cu ocazia aceasta se va verifica şi cvorumul. Vă rog ţineţi mâinile sus, ca să putem... pentru stenogramă este bine să rămână aceste cifre.

238 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 2.

Abţineri? 2 abţineri.

Deci, cu 238 de voturi pentru, 2 împotrivă şi 2 abţineri a fost adoptată această lege organică.

Proiectul de lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/1999 privind scutirea la plata taxei de reclamă şi publicitate, precum şi a majorărilor de întârziere aferente, o lege ordinară.

Aveţi cuvântul, domnule secretar Miron Mitrea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte. În numele Grupului parlamentar PDSR, datorită faptului că nu am reuşit să ne conturăm o modalitate de vot, vă rog să amânăm o săptămână acest proiect de lege.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ciumara.

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule preşedinte,

Ţinând seama că şi Senatul a dat un vot negativ şi că există suspiciuni că ar fi nu ştiu ce lucruri ascunse dedesubt, eu care, în comisie, am convins colegii să votăm pentru, vă rog şi eu să daţi curs cererii PDSR-ului, să mai aşteptăm o săptămână, să se clarifice toată lumea că nu se intenţionează nu ştiu ce subterfugii. (Aplauze din stânga sălii.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc. Eu cred că, având în vedere aceste două cereri, că este bine să amânăm votul pe acest proiect de lege pentru săptămâna viitoare, tot la ora 11.30.

Continuăm cu proiectul de Lege privind permisele de muncă, lege ordinară, vot final.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Voturi împotrivă dacă sunt? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, cu 239 de voturi pentru, 4 împotrivă şi nici o abţinere, a fost adoptat.

Următorul este votul final pentru proiectul de Lege privind concediul paternal, este o lege organică.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Deci, 1 vot împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

237 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 5 abţineri, adoptat.

Vot final asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.128/1999 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Este o lege ordinară.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 12 voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Cu 228 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă şi 5 abţineri, adoptat.

Vă supun în continuare spre aprobare raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr.21/1991, lege organică.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, în unanimitate adoptat raportul de mediere.

Continuăm cu raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, lege organică.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt. A fost un vot împotrivă?

Deci, 1 vot împotrivă, nici o abţinere, cu marea majoritate de voturi adoptat.

Continuăm cu raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/1998 privind acordarea de credite bancare pentru studenţii din învăţământul de stat, lege ordinară, deci, raportul în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, în unanimitate.

Continuăm cu raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/1998 pentru modificarea art.28 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/1997 privind stimularea cercetării, dezvoltării şi inovării, lege ordinară.

Deci, raportul în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

Deci, în unanimitate, adoptat.

Mai avem de adoptat proiectul Legii serviciilor publice de gospodărie comunală. Este o lege organică.

O supun în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, în unanimitate a fost adoptat.

Cu aceasta, revenim la textul aflat în dezbatere, de la nr.crt. 67 din raport.

Domnul deputat Zoner era înscris înainte, după care domnul deputat Sandu şi pe urmă domnul deputat Ana.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor invitaţi,

Eu nu sunt jurist, dar aş vrea să pun o întrebare iniţiatorilor: cum rămâne cu pedepsirea omisiunii de denunţ, când este vorba de legi care privesc siguranţa statului? Deci, documentele secrete, în general, la asta se referă.

Noi, cel puţin am discutat acest lucru, a fost o discuţie şi la comisie, s-a ajuns la un consens că, în cazuri din acestea grave, se exceptează rudele de gradul I.

Păi, cum puteţi veni dumneavoastră acum să spuneţi că legea asta nu prevede nici o sancţiune? Păi, nici nu-i nevoie. Aplici prevederile Codului penal şi cu asta punct.

Păi, nu vă supăraţi, domnilor, vă descalificaţi!

Aveţi un organ special de informaţii. Aveţi Interne, Externe, aveţi Poliţie. În orice ţară civilizată, toate aceste servicii, inclusiv Poliţia, are şi agenţi acoperiţi. Păi, să-şi facă datoria aceia!

Nu transformaţi poporul român, din nou, într-o populaţie de informatori.

Vă mulţumesc şi vă rog, domnilor, să acceptaţi propunerea de eliminare, iar în ceea ce priveşte problema cu omisiunea de denunţ, aş vrea să-l întreb pe iniţiator cum văd dumnealor acest lucru?

Este prevăzut în Codul penal. Nu mai este nevoie aici de pedepse.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Sandu.

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum este formulat art.24, într-adevăr, mi se pare şi mie că "persoanele care iau cunoştinţă ..." şi aşa mai departe, nu trebuie să facă parte din acest articol, pentru că, la urma urmei, cei care iau cunoştinţă de documente secrete sunt nominalizaţi prin hotărâri ale conducerii unei întreprinderi. Există un cerc închis, ca să spun aşa. Iar ei sunt instruiţi, au anumite reguli şi regulamente conform cărora umblă cu documentele secrete, iar tot ceea ce au ei de făcut trebuie să fie cuprins în fişa funcţiei.

Din acest punct de vedere sunt de acord cu eliminarea primei părţi a articolului, numai că eu cred că trebuie să rămână partea a doua a articolului – cea care se referă la conducătorul unităţii.

Şi v-aş propune în primul rând eliminarea primei părţi, care se termină cu sintagma "informează de îndată pe conducătorul acesteia" şi să fiţi de acord să rămână următoarea formulare: "Conducătorul unei unităţi economice are obligaţia să sesizeze imediat Serviciul Român de Informaţii atunci când ia cunoştinţă de încălcări ale prevederilor privind securitatea informaţiilor secrete de stat, în cadrul unităţii pe care o conduce".

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ana. Urmează domnul deputat Vilău.

Domnul Gheorghe Ana: (HD)

Domnule preşedinte,

Prin natura amplasamentului mobilierului din această Cameră, noi ne-am cerut de la început scuze spiekerului, pentru că stăm cu spatele la domnia sa şi ne adresăm colegilor.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Este un lucru care se întâmplă în toate Parlamentele din lume, deci nu trebuie să vă cereţi scuze.

Eu cred că ce-i important este ca colegii care sunt în sală să fie atenţi şi să ştie ce se discută de la tribună.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ana: (HD)

Cred că aţi sesizat corect ceea ce urma să spun.

Vă mulţumesc.

În legătură cu acest articol, intervenţia mea de mai înainte, sper că distinşii colegi au interpretat-o corect.

Eu am spus că orice societate comercială care-şi desfăşoară activitatea într-un mediu concurenţial... Şi noi, prin Constituţie, de fapt, am stabilit că ne îndreptăm către economia de piaţă. Or, economia de piaţă presupune acceptarea mediului concurenţial şi dezvoltarea activităţilor economice şi financiare în cadrul acestui mediu.

Vreau să vă mai reamintesc că mediul concurenţial nu înseamnă ceva de catifea, ceva de pluş, ci ceva foarte dur. În mediul concurenţial rezistă întreprinderea care are toate atuurile, inclusiv pe cele privind cucerirea pieţei sau a pieţelor, de a se dezvolta continuu în vederea rezistenţei la erodarea provocată de concurenţă.

În acest context am făcut intervenţia. În acest context cred că reglementările de ordine interioară la care se referea distinsul nostru coleg, domnul Sandu, pun categoric punctul pe i, desemnează personalul care are acces la informaţii cu caracter secret - secret de serviciu - ale întreprinderii respective. Dar, aici, vedeţi dumneavoastră că în text se vorbeşte de informaţii cu caracter de secret de stat. Lucru peste care nici un cetăţean al unui stat nu poate trece cu indiferenţă.

Dar vreau să mai atrag atenţia asupra unei chestiuni. Eu am intervenit, de bună-credinţă, pentru a da o turnură acceptabilă acestui text pe care iniţiatorul, adică Guvernul României, Guvernul actual al României l-a propus Parlamentului.

Or, Guvernul actual al României face parte şi este susţinut tocmai de distinşii noştri colegi care vor să-i anuleze ceea ce iniţial el a aprobat, probabil cu unanimitate sau cu majoritate de voturi, în şedinţa de Guvern care a dat curs acestei iniţiative legislative.

Ce doriţi să înţeleg de aici? Că nu se sprijină Guvernul actual al României de către forţele care trebuie să-l sprijine? Că acest Guvern a fost promovat pentru a readuce, a reinstala politicile comuniste? Faceţi-mă să înţeleg.

Eu am venit şi am făcut o propunere de modificare, cred eu destul de coerentă, a acestui text, asupra căreia vă rog să se pronunţe atât iniţiatorul, cât şi comisia permanentă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vilău. Urmează domnul deputat Ţurlea.

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Acest punct din proiectul de lege pe care-l discutăm astăzi, sigur că stârneşte o serie întreagă de discuţii şi chiar de emoţii. Probabil chiar apariţia persoanei mele la acest microfon îi va face pe unii să treacă la o serie întreagă de speculaţii. Dar personal aş dori să-mi cer oarecum scuze faţă de iniţiator, pentru că la un moment dat a început aici un adevărat proces de intenţie în legătură cu buna-credinţă pe care atât Guvernul, cât şi cei care susţin această variantă o au şi este destul de grav că acest lucru se face în legătură cu secretul de stat.

Aş spune că este vorba mai degrabă de profesionalism sau de lipsa acestuia, şi nu de intenţii politice.

Ca să ajung la fondul chestiunii, spun următorul lucru: că varianta pe care cele două comisii au propus-o Camerei este o variantă mult atenuată faţă de formula iniţială, în care exista obligaţia de a sesiza şi organele de urmărire penală, tocmai pornind de la faptul că nu este posibil ca toate persoanele care intră în contact cu aceste informaţii să cunoască şi organele cărora trebuie să li se adreseze din punct de vedere al competenţei privind urmărirea penală.

Dar principala chestiune este următoarea. Pe de o parte, spunem că serviciile de inteligenţă, serviciile de informaţii nu au voie să aibă oameni sau reprezentanţi în instituţiile statului. Pe de altă parte, stabilim o regulă foarte clară care spune că nici persoanele care sunt în aceste instituţii nu trebuie să sesizeze organismele abilitate, care se ocupă de siguranţa naţională.

Atunci, pun întrebarea: cum se realizează acestă protecţie a secretului de stat?

Domnul Zoner, dintr-o pornire foarte democratică, ne-a dus spre un paradox. Ne-a spus, pe de o parte, că nu este bine să sesizeze persoanele din interiorul instituţiei Serviciului Român de Informaţii, dar, pe de altă parte, ne îndeamnă să avem ofiţeri acoperiţi în toate aceste instituţii.

Şi iată că, dorind să protejăm de o anumită tendinţă de a crea un stat totalitar, tocmai spre cela ne îndreptăm.

Cred că este mult mai periculos, atât pentru bugetul României, cât şi pentru ce înseamnă democraţie într-un stat, ca fiecare instituţie să aibă un agent acoperit, decât dacă, într-o condiţie de normalitate şi de deplină democraţie, sunt persoane care pot să aducă la cunoştinţa Serviciului Român de Informaţii anumite elemente care ne arată că se încalcă secretul de stat. Nu este vorba de secret de serviciu sau alt tip de secret.

Ca să nu fie nici un dubiu şi chiar gândindu-mă la ce s-a întâmplat în România postdecembristă, aş putea să vă spun că nu informatorii au făcut acea imagine proastă şi nici acum nu o fac. Cred că dezinformatorii sunt cei care ar trebui mai degrabă sancţionaţi. Pentru că în toate formele politice dezinformatorii fac un rău, şi nu informatorii, mai ales când este vorba despre un stat democratic.

În concluzie, pot să vă spun, în numele comisiei, că acceptăm formula pe care domnul Ana Gheorghe ne-a propus-o, şi anume să înlocuim "este obligată să informeze" cu sintagma "va informa". Susţinem acest articol, aşa cum el v-a fost prezentat, cu această modificare, şi pentru aceasta, vă rog să votaţi în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ţurlea.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am venit la tribună pentru o problemă strict de procedură.

Înainte vreau să vă spun însă că sunt, normal, împotriva propunerii, ca de obicei aberante, a domnului Zoner. Nu trebuie să vă argumentez aici de ce.

Problema de procedură era următoarea, domnule preşedinte. Conform regulamentului nostru, după încheierea discuţiilor se dă cuvântul iniţiatorului. Domnia voastră aţi dat, aşa cum este normal, cuvântul iniţiatorului, care ne-a expus părerea domniei sale de la această tribună.

După acest moment, care trebuia să fie finalul discuţiei şi să trecem la vot, i-aţi dat din nou cuvântul domnului Zoner, în aceeaşi problemă, ceea ce nu este normal. Pentru că ultima impresie transmisă sălii, mai ales celor dintre noi, - or fi vreunii -, care n-au fost prea atenţi, ultima impresie ar fi dată de aceste ţipete ale colegului nostru, şi nu de raţionamentul foarte calm expus de reprezentantul iniţiatorului.

De aceea, să intrăm în regulament, domnule preşedinte, vă propun ca în finalul discuţiei, deci înainte de vot, să daţi încă o dată cuvântul iniţiatorului, pentru a ne expune din nou, celor care n-au fost prea atenţi înainte, părerea domniei sale. Şi acesta să fie ultimul cuvânt, cum este normal şi regulamentar.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă asta era problema, vreau să vă spun că în dezbaterile parlamentare există de foarte multe ori cazuri în care, după ce iniţiatorul aduce o serie de argumente contra sau pentru, discutând despre amendamentele propuse, cei care le-au făcut, să dorească să reintervină, pentru a le susţine mai bine sau pentru a demonstra că iniţiatorul are sau nu are dreptate.

Întotdeauna când apar asemenea discuţii este obligatoriu ca la sfârşit să dau din nou cuvântul iniţiatorului şi comisiei. Deci, aceasta este o chestiune procedurală cu care nu cădem în dezacord.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner: (din sală)

Domnule preşedinte, am drept la replică de două ori.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aveţi dreptul la replică. V-a fost pronunţat numele. Domnule deputat Zoner, vă dau cuvântul.

Aveţi dreptul la replică faţă de chestiunile în care v-a fost pronunţat numele.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner:

Am drept la replică pentru a spune în primul rând că nu eu am cerut eliminarea, dar un coleg din grupul nostru a cerut-o, eu am susţinut-o.

În al doilea rând, totuşi, nu mi s-a răspuns clar: cum este cu omisiunea de denunţ? Aici este problema. Nu este vorba ....

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Zoner, nu mă obligaţi să vă tai microfonul. V-a fost pronunţat numele, trebuia să vă referiţi numai la acest lucru.

Dacă sunt alte intervenţii?

Domnul deputat Avramescu.

Domnul Constantin-Gheorghe Avramescu:

Este o problemă de limba română.

Textul aici spune: "este obligată să informeze de îndată...", şi mai departe se vine cu formularea "va informa de îndată pe conducătorul acesteia".

Mă iertaţi, vă rog, pentru că cel care vine şi aplică legea nu va vedea nici o deosebire în această, hai să-i zic politicos, subtilitate de exprimare. Este absolut acelaşi lucru. Acesta este motivul pentru care susţin să-l eliminăm.

Atrag încă o dată atenţia că s-a vorbit de societăţi comerciale. Societăţile comerciale care lucrează cu asemenea secrete ele sunt organizate ca atare... secrete de stat. Pot fi şi întreprinderi private care să aibă secrete de stat, nu? Da.

Ea însăşi este organizată, dar nu pot să pun într-o lege aşa ceva. Pot fi în regulamentele de ordine interioară, de obligaţii de serviciu anumite nuanţări, dar nu pot statua într-o lege generală un asemenea fapt. Aici încerc eu să vă conving pe dumneavoastră. Şi pentru aceasta susţin în continuare eliminarea.

Vă spun, acele modificări de text sunt prea subtile ca să li se dea interpretări diferite.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă mai sunt alte intervenţii din sală?

Domnul deputat Stănescu.

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, aş vrea să fac o mică remarcă legată de o susţinere făcută de colegul nostru, domnul deputat Adrian Vilău, în sensul că domnia sa a căutat să ne explice că nu ar fi democratic şi, mă rog, ar reprezenta o anumită poziţie nedemocratică ideea că am încuraja apariţia şi menţinerea sistemului acesta care este format din ofiţeri specializaţi, ofiţeri de acoperire.

Acest sistem, domnule coleg, este un sistem care funcţionează absolut în toate statele din această lume şi face parte din acel sistem generalizat de protecţie care nu se poate acorda - şi nu este împotriva democraţiei - decât prin nişte servicii specializate unde, bineînţeles că lucrează oameni care au specializare în acest domeniu.

Domnule preşedinte,

Eu aş face următoarea propunere. Domnul Zoner are perfectă dreptate.

Dacă se merge pe ideea de acceptare a variantei iniţiatorului, în sensul că se reduce, se schimbă sintagma din textul respectiv, aşa cum a fost propus, nu rezolvăm problema de esenţă a lucrurilor.

Pentru că vreau să vă spun, şi dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine stimaţi colegi, cunoaşteţi foarte bine că această omisiune de denunţare a constituit unul din principalele instrumente prin care, nişte perioade pe care le cunoaştem foarte bine toţi dintre noi, s-a exercitat o presiune extraordinar de mare asupra unor persoane, în momentul în care aceste persoane interesau din anumite puncte de vedere serviciile secrete a căror denumire în perioada respectivă o cunoaşteţi foarte bine.

Sigur, nu putem să mergem pe ideea că în aceste domenii, care sunt atât de delicate, nu trebuie să luăm nişte măsuri prin care să se asigure protecţia şi să se creeze nişte obligaţii faţă de scurgerea de informaţii privind unele date secrete ale persoanelor care lucrează în acest sistem.

De aceea, ca să rezolvăm problema, eu fac următoarea propunere, să modificăm textul, în sensul ca să spunem că: "Persoanele care au acces la informaţii sau date secrete sunt obligate - sau vor fi obligate - să anunţe pe conducătorul instituţiei". Pentru că generalizăm prea mult. Pentru că, chiar şi într-o instituţie sau, mă rog, într-o societate comercială privată, cum a spus anterior un coleg, pe anumite domenii, sigur, în funcţie de specificul lor, au acces la nişte probleme legate de ..., extraordinar de importante pentru statul român, şi deci au acces la informaţii deosebit de secrete. Nu absolut toată lumea din instituţia respectivă are accesul la aceste date secrete.

De aceea, cred că formula pe care v-o propun este mult mai acceptabilă, şi anume, persoanele care au acces la date secrete să aibă această obligaţie de a informa pe conducătorul unităţii respective în legătură cu problemele pe care le sesizează, pentru că, altfel, excedem aria acestei responsabilităţi şi, repet, nu întotdeauna absolut toţi salariaţii sau personalul angajat dintr-o asemenea instituţie are acces la datele secrete.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii din sală? Nu mai sunt.

O să rog ca amendamentele care s-au făcut să fie analizate de iniţiator şi de comisie. Să ne spuneţi punctul de vedere, ca să trecem la votul asupra lor.

Deci, s-au făcut mai multe amendamente. Rog iniţiatorul să-şi spună din nou punctul de vedere, după care o să cer punctul de vedere al comisiei.

Ca să sintetizez: au fost făcute amendamente de eliminare completă, de eliminare numai a primului alineat, de reformulare a primului alineat, a întregului articol, într-un singur alineat, vorbesc de reformularea propusă de domnul deputat Sandu, este vorba de acceptarea anumitor amendamente punctuale de adăugare sau înlocuire a unor cuvinte şi respectiv de limitare, de precizare a persoanelor care au obligaţia sau, în fine, trebuie să... .

O să vă rog să spuneţi punctul de vedere, urmând ca şi commisia să ne propună după aceea un text.

Vă rog.

Domnul Liviu Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Referitor la primul amendament de reformulare, suntem de acord cu el şi-l susţinem, în sensul de a se reformula textul supus discuţiei din "persoana este obligată să informeze" în "va informa".

Suntem de acord şi susţinem această modificare.

Referitor la amendamentul de fond, de eliminare a acestui articol, cu permisiunea dumneavoastră, voi relua argumentaţia pe care am expus-o prima dată, şi anume: mai întâi trebuie să subliniez că interesul de a menţine acest articol este dat de materia primă cu care lucrăm, respectiv categoria deosebită de secrete de stat şi de interesul de a proteja acest capitol deosebit de sensibil. Nu este vorba de categoria secretelor de serviciu, ci, subliniez, este vorba de categoria secretelor de stat care, într-o modalitate sau alta, reprezintă un interes deosebit.

În ceea ce priveşte analogia pe care am făcut-o mai devreme cu reglementările din Codul penal şi de procedură penală, reiterez acum ideea că în art.170 din Codul penal este incriminată infracţiunea de omisiune de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia din infracţiunile arătate expres în art.170, referitoare la siguranţa naţională, printre care nu se numără şi art.169 – divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului.

Deci, nedenunţarea infracţiunii de la art.169 nu este incriminată. Acesta este motivul pentru care am spus că în lege nu sunt prevăzute sancţiuni cu caracter penal pentru varianta propusă de către noi. Rămân doar sancţiunile cu caracter disciplinar. Dar, prin analogie, aşa cum art.170 din Codul penal sancţionează omisiunea de a denunţa de îndată, pentru anumite infracţiuni prevăzute în titlul siguranţei naţionale. Prin analogie noi am susţinut în proiect că trebuie prevăzută expres obligaţia funcţionarului de a informa. Repet, în aceste condiţii nu este vorba de o răspundere penală, ci ar fi, eventual, vorba despre o răspundere disciplinară.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere şi art.227 din Codul de procedură penală, care stipulează expres obligaţia conducătorului unităţii, care a luat la cunoştinţă despre faptul că în unitatea lui s-a comis infracţiune, de a încunoştinţa organul de urmărire penală. Prin proiectul nostru nu facem altceva decât să extrapolăm această obligaţie de la conducător la întregul personal al unităţii, tocmai având în vedere materia reglementării, respectiv secretele de stat.

Referitor la ultimul amendament propus, şi anume ca sfera funcţionarilor care au obligaţia, potrivit proiectului, de a încunoştinţa conducătorul unităţii în momentul în care află despre comiterea unei fapte de natură de a divulga secretul de stat, vreau să fac precizarea că nu mi se pare normal să limităm această sferă a persoanelor numai la cele care au obligaţia potrivit legii de a deţine secrete de stat, ci la toate persoanele care fiind angajate în acea unitate pot avea cunoştinţă despre comiterea unei asemenea infracţiuni. Pentru că, în practică, pot exista asemenea persoane care neavând obligaţia de a avea şi de a deţine secrete de stat pot lua la cunoştinţă despre faptul că X funcţionar, care are obligaţia de a deţine secrete de stat, comite o faptă şi atunci se pune problema ca acea persoană, care pe cale de accident, să spunem, află că s-a comis o faptă, la aceste persoane facem referire. Ca atare, susţin respingerea acestui ultim amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulţumesc.

Comisia? Domnul deputat Nică?

Domnul Mihail Nică:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Având în vedere că sunt mai multe variante la acest amendament, am rugămintea ca să sărim peste acest articol, amendamentele să fie retrimise la comisie şi invit şi iniţiatorii mâine dimineaţă, la ora 9,30, la Comisia de apărare să discutăm pe îndelete şi în linişte aceste amendamente, nu în viteză şi, de asemenea, autorii de amendamente, tot la fel, sunt invitaţi la comisie pentru a le susţine.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mie mi se pare că este corect. O să rog iniţiatorii amendamentelor să ia formulare şi să îşi formuleze în scris amendamentele, rog, de asemenea, să obţineţi şi stenograma discuţiilor de aici. Retrimit acest articol la comisie.

Continuăm cu nr.crt.68. Intervenţii?

Domnule deputat Drăgănescu, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Drăgănescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aici este o scăpare a comisiei, deci doar de formulare, la sfârşit, după ce se menţionează "...răspunderea contravenţională, disciplinară, civilă sau penală, după caz...", "...potrivit legii."

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul?

Aveţi cuvântul.

Domnul Liviu Popescu:

Suntem de acord, domnule preşedinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

De acord.

Comisia? De acord.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.69. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.70.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.71. Da?

Domnule deputat Zoner, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Vă mulţumesc.

Acest articol, oricum, din moment ce aţi trimis articolul care a produs atâta discuţie la comisie nu poate fi votat. Păi, ce prevede? Acelaşi lucru: "Salariatul care ia cunoştinţă de încălcări ale prevederilor art.23-27..."

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule Zoner, cred că nu aveţi textul corect, suntem la nr.crt.71, în raportul comisiei pe col.3 art.28 unde scrie: "Contravenţiile la normele privind securitatea..."

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Bun, în orice caz şi aici trebuie trecut: "cu acces la acte secrete".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu apare. Domnule deputat, ce spuneţi, textul la care vă referiţi dumneavoastră nu este aici.

Domnul Mihail Nică:

Nu se poate, nu există aşa ceva.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Ce e aceea nu există? Portarul are acces?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.72 titlul Capitolului VII spune aici că a fost mutat la Capitolul V. Eu totuşi sunt obligat să vă supun spre aprobare acest lucru.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.73 trebuie practic eliminat.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La fel la 74.

Voturi pentru? Da, domnule deputat Zoner, se spune aşa aici la 74: "Textul acestui articol, modificat, se regăseşte în art.26 şi art.27, adoptate de comisii". Eu vă rog frumos să verificaţi ce document aveţi, pentru că este vorba de un document în care apar pe col.1 varianta Senatului, pe col.2 apare varianta Guvernului, pe col.3 apare propunerea comisiei şi col.4 explicaţia dată de comisie pentru acest lucru.

Domnule deputat Nică, vă rog să explicaţi.

Domnul Mihail Nică:

Domnule deputat Zoner, vreau să vă atrag atenţia că în clipa de faţă, Camera Deputaţilor discută după acest document, 246/R din luna 09 ziua 30. Deci nu discutăm amendamentele depuse de dumneavoastră la proiectul de lege depus la Senat. Noi discutăm textul propus de comisiile de apărare şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Deci noi, aici, în plen, lucrăm după acest document. Vă împrumutăm un exemplar de la comisie ca să urmăriţi după acest document.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Vă mulţumesc, îl am şi eu. De altfel, aici e vorba de amendamente respinse, în raportul dumneavoastră, şi anume e vorba de "sustragerea secretelor de stat", de acord, "distrugere neautorizată" or alterarea acestora se pedepseşte şi sunt prevăzute pedepse. Păi, "distrugere neautorizată" înseamnă că există şi posibilitatea "distrugerii autorizate". Nu? Bun. O să-mi spuneţi dumneavoastră că, evident, dau la casare anumite documente, eu ştiu că s-au stricat de 2-3-4 sau 10 ani. Eu, cel puţin, văd documente de acum 100 de ani. Dar, acest lucru nu se poate pentru că, în primul rând, încalcă prevederile Legii arhivelor. Orice document, conform Legii arhivelor, pentru anumită perioadă rămâne la creator, după aceea se trece fondul de documente la Arhivele Naţionale şi există nişte praguri.

În ceea ce priveşte tema noastră, pragul este înalt şi atunci nu ai acces la 30 de ani, cum e regula, la documente care privesc secrete de stat, dar le distrugem? Nu se poate. Atunci putem să adăugăm: "conform prevederilor Legii arhivelor"? Că, într-adevăr, unele nu mai pot fi folosite, dar eu mă îndoiesc. Eu văd documente de acum 50 de ani, nu? Şi sunt, uite, sunt ale Comitetului Central şi acum, conform Legii arhivelor, la unele am acces şi le văd, dar acelea erau secrete de stat, pe vremea aceea, am eu scris pe document: "SECRET", iar dumneavoastră spuneţi ca la neautorizate. Păi, mergem până acolo să spunem că distrugem documente la un moment dat care nu ne convin? Păi, nu se poate aşa ceva!

Intrăm în contradicţie cu o lege pe care cu toţii am votat-o şi până la urmă a existat un consens. Nu se poate! Documentul rămâne document, are acelaşi regim de document secret şi conform Legii arhivelor, după un număr de ani, 50-60-100, deocamdată, conform legii actuale, documentele care privesc siguranţa naţională se dau în cercetare după 100 de ani.

Domnul Mihail Nică:

Foarte bine.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Foarte bine, păi, dacă e foarte bine, atunci nu le distrugem, domnule deputat. Distrugerea înseamnă ascunderea unor infracţiuni sau unor abuzuri, asta înseamnă distrugerea. Ca posteritatea să nu mai poată să le vadă. Nu se poate aşa ceva!

Vă mulţumesc. Deci eu am cerut eliminarea cuvântului "neautorizat". Atât.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, în amendamentele respinse la nr.crt.31 referitor la art.31 apare acest amendament. Având în vedere că şi comisia l-a preluat la art.26, dacă nu mă înşel, dar dumneavoastră nu aţi putut să vi-l supuneţi pentru că aşteptaţi să intre spre aprobare, pentru că aşteptaţi să vină art.31...

Rog iniţiatorul să se consulte cu comisia şi să ne spună punctul de vedere. La nr.crt.69 s-a votat acest lucru, pentru că s-au renumerotat articolele.

Comisia?

Domnul Mihail Nică:

Comisia îşi păstrează punctul de vedere.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul, punctul de vedere? E vorba de un amendament făcut de domnul deputat Constantin Şerban Rădulescu Zoner, amendament respins, aflat la nr.crt. 31 din lista amendamentelor respinse. El se referea la art.31, având în vedere că prin renumerotare comisia nu l-a trecut la art.respectiv, el se referă, de fapt, la nr.crt.69 şi textul apare, dacă nu mă înşel, la art., renumerotat de comisie, 26.

Aveţi cuvântul, e vorba de eliminarea cuvântului "neautorizată" după "distrugere".

Domnul Liviu Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mai întâi aş vrea să observ că art.26 şi 27 au fost deja votate, respectiv noi împărtăşim forma propusă în art.26 şi 27, iar în ceea ce priveşte obiecţiunea domnului deputat, aş putea răspunde prin faptul că nimic nu împiedică Parlamentul pentru ca, ulterior acestei discuţii, să emită o lege prin care să se prevadă expres care sunt condiţiile în care un document poate fi distrus şi, respectiv, condiţiile de autorizare a acestei distrugeri. Până la urmă e tot o prerogativă a Parlamentului de a hotărî acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia? Domnul deputat Nică.

Domnul Mihail Nică:

Comisia îşi menţine punctul de vedere, nu a susţinut acest amendament.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Având în vedere că prin renumerotări nu l-aţi trecut la art.respectiv, unde apare acum, eu îl supun totuşi spre aprobare, pentru că îl întreb pe domnul Rădulescu Zoner dacă şi-l menţine.

Vă întreb doar dacă vi-l menţineţi, domnule deputat. Deci vă menţineţi amendamentul.

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Da, sigur.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Eu vă supun spre aprobare amendamentul, dacă el nu se mai referă la art.31, ci la art.26, dacă trece, revotăm art.26, fără el. Şi, rugămintea mea este pentru toţi cei care au amendamente respinse să încerce o corelare cu textele acestea care sunt aici, pentru că s-ar putea să mai avem asemenea situaţii.

Vă supun spre aprobare eliminarea cuvântului "neautorizată" după "distrugerea", e vorba de documente, propusă de domnul deputat Zoner, eliminare care n-a fost acceptată nici de iniţiator, nici de comisie.

Voturi pentru? Rugămintea mea este să număraţi voturile. Vă rog ţineţi mâinile sus cei care sunteţi pentru eliminarea cuvântului "neautorizată", ca să putem număra şi vedem dacă e cvorum, nu e cvorum, vedem după aceea care e treaba. Vedem imediat. Sunt 62 de voturi pentru eliminare.

Voturi împotriva eliminării? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Deci nu avem cvorum.

Onoraţi colegi,

Constatând că nu avem cvorumul de lucru, eu vă rog următorul lucru. Dau pauză acum, la ora 2 ne revedem, pentru continuare, pornim de la acest vot în continuare. Vă anunţ că cvorumul de lucru astăzi este de numai 79 de colegi. Ca atare, vom începe de la acest vot după pauză.

Domnul Mihail Nică:

Membrii Grupul parlamentar al PNŢCD sunt invitaţi la sediul grupului.

Domnul Marţian Dan: (Din bancă.)

Pe ce criterii este cvorumul de lucru, după care regulament?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aţi întrebat pe ce criterii? Cvorumul este stabilit pe baza regulamentului, care spune că cei care au alte misiuni sunt scăzuţi din cvorum – art.195 alin.2 şi 3 din regulament. Am anunţat la început care sunt ceilalţi, recunosc că e un cvorum foarte scăzut, dar asta nu înseamnă că el nu trebuie respectat.

După pauză

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Rog secretarii de şedinţă să vină să-şi ocupe locurile şi rog, de asemenea liderii de grupuri să ia măsurile care trebuie pentru asigurarea cvorumului prevăzut de regulament.

Înţeleg că doriţi un apel nominal. Da?

Bun, înseamnă că un apel nominal poate mai trezeşte puţin spiritele, aşa că vom face un apel nominal, până la sfârşit, evident.

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Până la sfârşitul listei sau a zilei, ca să ştiu cum citesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Până la sfârşitul listei.

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Bun, domnule preşedinte.

(Domnii deputaţi care au intrat în sală ulterior apelului nominal, şi-au înregistrat prezenţa la secretariatul şedinţei.)

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Am rugămintea, de la microfon să-i anunţaţi şi pe cei care mai sunt, urmând ca după asta imediat să continuăm şedinţa. Rămăsesem la un vot care n-a putut să...

Continuăm cu amendamentul domnului deputat Rădulescu Zoner.

Comisia. Domnul deputat Nica.

Domnul Mihail Nica:

Domnule preşedinte,

Având în vedere că mâine comisia discută mai multe amendamente, retrimise la comisie, pentru o formulare cât mai corectă, vă fac propunerea ca şi amendamentul domnului Zoner să fie retrimis la comisie pentru rediscutare.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Mie mi se pare o soluţie înţeleaptă pentru că evită rezolvarea pe picior a acestui amendament. Ca atare, am retrimis amendamentul domnului deputat Zoner, aflat la nr.crt.31 din lista amendamentelor respinse, la comisie. Ca atare, nr.crt.74, am spus că îl trimitem la comisie; la nr.crt.75, comisiile propun eliminarea.

Intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.76, la art.28. Vă supun spre aprobare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Este vorba de o reformulare la art.28.

Titlul art.VI, la nr.crt.77.

Intervenţii nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.34, la nr.crt.78. Este vorba de un art.care se regăseşte în alt articol. Deci, ar trebui eliminat.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

E un punct fără număr, mai departe, referitor la un art.29, propus de membrii comisiilor.

Intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.79 este vorba de un articol cu publicarea în Monitorul Oficial.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Continuăm. La nr.crt.80 lit.a) de la art.acesta nr.30.

Intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.81 lit.b).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.82 lit.c).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.83 lit.d).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.84 lit.e).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt. 85 litera f).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.86 litera g).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt.87 litera h).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr. crt.88 litera i).

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 30 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La nr.crt.89, art. 31.

Domnul deputat Cristea. Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că trebuie făcută o corectură, pentru că art. 30 care s-a votat puţin mai devreme spune că, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în "Monitorul Oficial", Guvernul stabileşte prin hotărâre ce este de stabilit. Iar art. 31 spune că legea intră în vigoare la 120 zile de la data publicării. Aceasta ar însemna că Guvernul stabileşte sau promulgă, să spunem, nişte hotărâri de Guvern, pe baza unui act normativ care nu este în vigoare.

Deci, această lege va deveni oficial lege în vigoare la 120 zile şi art. 30 înseamnă că în 90 de zile, deci înainte ca ea să devină, ca oficial să intre în vigoare, Guvernul trebuie să adopte nişte hotărâri. Or, o hotărâre de Guvern se adoptă în baza unei legi care este în funcţiune, evident.

Cred că ar trebui cumva inversate termenele. Deci, în 90 de zile intră legea în vigoare şi în 120 de zile Guvernul să elaboreze hotărârile care sunt cuprinse la art. 30 şi care înseamnă, mă rog, clasificări şi alte lucruri de genul acesta.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia?

Domnul Mihail Nică:

Nu este nici o greşeală, pentru că Guvernul trebuie să aibă la dispoziţie o anumită perioadă de timp pentru a pregăti procedurile, care trebuie difuzate către toţi cei interesaţi, iar în clipa când legea intră în funcţiune toată lumea trebuie să aibă ştiinţă despre aceste prevederi ale hotărârii de Guvern.

Deci, partea sancţionatorie a legii intră în vigoare după 120 de zile.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, domnule deputat Cristea.

Domnul Gheorghe Cristea:

Sigur că intenţiile bune rămân. Eu m-am referit la o chestiune strict de procedură legală. O hotărâre de Guvern, în baza acestui articol, trebuie adoptată la 90 de zile, dar hotărârea de Guvern se adoptă în aplicarea unei legi, iar legea, conform art. 31, devine lege operantă abia după 120 zile.

Deci, după 120 zile, această lege trebuie să fie în funcţiune, pentru ca eu să pot adopta în aplicarea ei o hotărâre de Guvern. Nu pot să adopt o hotărâre de Guvern în aplicarea unei legi până când legea nu este în funcţiune, înainte ca ea să funcţioneze.

În acest sens spun că termenele trebuie inversate. Deci, să intre legea în vigoare în 90 de zile şi încă 30 zile ca timpi sau ca termen, spuneţi cum vreţi, Guvernul să vină cu aprobarea hotărârilor în aplicarea legii, pentru că altfel şchiopătăm la o logică normală. Deci, nu este vorba de intenţie, să pregătim, să avem timp să facem. Este un termen de decădere aici: 90 de zile, Guvernul adoptă hotărâre, ca document oficial, hotărâre de aplicare a unei legi care nu este în funcţiune.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul?

Îi dau cuvântul domnului secretar de stat Mocuţa.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Consider că domnul deputat are dreptate şi că într-adevăr o hotărâre de Guvern se dă în urma adoptării unei legi şi în aplicarea legii respective.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ce propuneţi?

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Să se inverseze termenele respective.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia?

Domnul Mihail Nică:

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Eu sunt obligat să vă supun spre aprobare formularea din raportul comisiei, care este cea cu 120 zile.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? 6 abţineri.

Cu majoritate de voturi este adoptat.

La nr. curent 90, art. 32, intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat cu unanimitate de voturi.

Rămâne ca toate punctele care au fost trimise la comisie să fie reanalizate de comisie şi printr-un raport suplimentar să ni le prezinte într-una din şedinţele următoare.

Continuăm cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/1999 pentru completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Domnule deputat Emil Popescu, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, sesizată în fond, vă rog să-mi propuneţi timpii. Este o lege aflată în procedură de urgenţă, fiind vorba de o ordonanţă de urgenţă.

Vă dau cuvântul, domnule preşedinte Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere textele, orele, dialogurile, vă propun 3 minute pentru fiecare articol şi în total 45 de minute pentru toată legea. Este mult?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

3 minute şi 45 de minute.

Domnul Emil Teodor Popescu:

E bine!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă supun spre aprobare timpii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptaţi în unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege... Aş dori, dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorului sau a comisiei.

O să-i dau cuvântul iniţiatorului, pentru a prezenta motivaţia, comisiei, ulterior şi pe urmă trecem la aprobare.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule secretar de stat Mocuţa.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Prin Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială a fost reglementată în principal procedura parlamentară de declanşare a urmăririi penale a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei.

În stabilirea acestei proceduri s-a ţinut seama de dispoziţiile constituţionale, precum şi de cele cuprinse în Regulamentul Camerei Deputaţilor, privind urmărirea penală a membrilor Guvernului. În această lege nu au fost stabilite infracţiuni noi, dar în art. 6 se precizează în mod expres că "intră sub incidenţa acesteia faptele săvârşite de membrii Guvernului, în exerciţiul funcţiei lor şi care, potrivit Legii penale, constituie infracţiune".

Ţinând seama de propunerile formulate în timpul dezbaterilor, atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat, precum şi de momorandumul închiat cu confederaţiile sindicale, prin care Guvernul s-a angajat să completeze Legea răspunderii ministeriale cu două infracţiuni specifice activităţii membrilor Guvernului, în temeiul dispoziţiilor art. 114, alin. 4 din Constituţie, s-a întocmit alăturat proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru completarea Legii nr. 115.

Prin proiect se propune completare legii cu texte noi, care stabilesc două infracţiuni specifice activităţii unui membru al Guvernului, în exerciţiul funcţiei sale, constând în: împiedicarea prin ameninţare cu violenţă ori prin folosirea de mijloace frauduloase a exercitării cu bună credinţă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, precum şi prezentarea cu rea-credinţă, de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României, cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului.

Pe lângă pedeapsa principală, proiectul prevede şi aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii dreptului de a mai ocupa o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de conducere pe o perioadă de la 3 la 10 ani, precum şi pedepsirea tentativei acestei infracţiuni.

De asemenea, a fost reglementat termenul prescripţiei, a răspunderii penale pentru aceste infracţiuni şi s-a propus completarea art. 21 din lege cu un alineat nou, care reglementează demiterea din funcţie a membrului Guvernului condamnat printr-o hotărâre judecătorească.

Vă mulţumesc şi, dacă sunteţi de acord, vă supunem spre aprobare acest proiect.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Comisia, dacă are ceva de spus înainte de dezbatere?

Domnul deputat Grădinaru.

Domnul Nicolae Grădinaru:

În conformitate cu prevederea art. 86 şi 102 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere, în fond, în procedură de urgenţă cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130 pentru completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Consiliul Legislativ a vizat favorabil acest proiect de lege. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, sesizată spre dezbatere şi avizare, a avizat favorabil acest proiect.

Potrivit prevederilor art. 57 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii Comisiei juridice au examinat proiectul de lege în şedinţa din 22 septembrie 1999, constatând că această iniţiativă legislativă are ca obiect aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/1999, prin care se completează Legea nr. 115/1999 cu unele infracţiuni specifice calităţii de membru al Guvernului: pedepsele complementare pentru aceste infracţiuni, perioada de prescriere a răspunderii penale, precum şi reglementarea demiterii membrului Guvernului ajuns în poziţia de condamnat.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, ca proiectul de lege să fie supus plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. O să începem cu ordonanţa, şi anume titlul ordonanţei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Preambulul art. I.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Preambului punctului 1, de la art. I.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. 6¹, la primul alineat, preambulul.

Voturi pentru?

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Litera a), textul iniţiatorului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Litera b) se găseşte la nr. curent 1 din raport. Amendamente respinse nu au fost.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 2, textul iniţiatorului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 1 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 6¹ în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. 6², la alin. 1, o să-l rog şi pe iniţiator şi pe domnul deputat Emil Popescu, cred că este o greşeală de gramatică aici. Se spune aşa: "în cazul săvârşirii de către membrii Guvernului a unei infracţiuni în exerciţiul funcţiei lor, altele decât cele...". Cred că trebuia "alta decât cele prevăzute la art. 6¹".

Domnul Emil Teodor Popescu: (din loja comisiei)

Este dezacord gramatical.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Este un dezacord gramatical.

Domnul Emil Teodor Popescu: (din loja comisiei)

Se poartă acum! De 20 de ani se poartă dezacordurile gramaticale.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Trebuie făcută, totuşi, această corectură de limbă română.

Ca atare, cu această corectură, art. 6² în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 6³, textul iniţiatorului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 1 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 2, textul iniţiatorului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul I în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul II, textul iniţiatorului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Ordonanţa în ansamblul ei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul legii privind aprobarea ordonanţei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic al legii, cu amendamentele adoptate, conform nr. curent 1 din raport şi a corecturii de gramatică propusă şi adoptată.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Legea în ansamblul ei este o lege organică. Votul final îl vom da marţea viitoare la ora 11,30, când avem programat un vot final.

Aş dori să ştiu dacă a venit iniţiatorul sau dacă au venit iniţiatorii la proiectul de Lege privind societăţile de asigurare şi supraveghere a asigurărilor. Eu am fost informat că s-a vorbit cu domnul senator Vosganian, care urmează să vină şi până când vine dânsul eu vă propun să trecem la următorul proiect de lege, proiectul de Lege pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie; o lege organică.

Din partea iniţiatorului?

Îi dau cuvântul domnului secretar de stat Mocuţa, din partea iniţiatorului, pentru prezentarea proiectului.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Corupţia reprezintă un fenomen social grav, care cunoaşte în toată lumea nu numai o amploare deosebită, dar şi forme noi, variate şi complexe, manifestat îndeosebi prin pătrunderea ei până la cele mai înalte trepte ale societăţii, cu ramificaţii ce depăşesc frontierele naţionale şi mai ales prin întrepătrunderea şi intercondiţionalizarea infracţiunilor de corupţie, cu o diversitate de alte infracţiuni, îndeosebi economice, financiar-bancare, vamale, trafic de arme, droguri, falsuri, înşelăciuni.

Având în vedere că perioadele de tranziţie de la un sistem la alt sistem politic, economic, social, creează un plus de condiţii favorabile dezvoltării fenomenelor de corupţie, proiectul de lege alăturat este conceput ca o reglementare cadru, în domeniul prevenirii, combaterii şi sancţionării faptelor de corupţie, indiferent de natura şi gravitatea acestora, de modalităţile şi sectoarele în care ele se săvârşesc sau de actul normativ care le prevede.

Proiectul a fost realizat, având în vedere, în primul rând, actele internaţionale referitoare la lupta împotriva corupţiei, crimei organizate, spălarea banilor, traficul de droguri, precum şi cele privind, în general, prevenirea şi combaterea criminalităţii.

Reglementările proiectului se bazează, astfel, în principal, pe principiile şi prevederile programului de acţiune contra corupţiei, adoptat de Comitetul de miniştri al Consiliului Europei, în 1996, cele ale proiectelor de convenţie-cadru asupra corupţiei şi de convenţie asupra corupţiei, elaborate de Consiliul Europei, pe prevederile Convenţiei Tratatului asupra Uniunii Europene şi altele.

Proiectul a fost întocmit cu asistenţă acordată de experţi O.N.U., care au elaborat proiectul, modelul de legi asupra corupţiei.

În Capitolul I al acestui proiect, intitulat "Dispoziţii generale" sunt cuprinse norme care stabilesc obiectul de reglementare al legii şi categoriile de persoane ce intră sub incidenţa legii.

Capitolul II cuprinde norme speciale de comportament privind anumite categorii de persoane, instituind obligaţii şi interdicţii în comportarea acestora, în timpul sau în legătură cu exercitarea funcţiei, atribuţii sau însărcinări încredinţate, de natură a preveni săvârşirea faptelor de corupţie.

În Capitolul III sunt prevăzute categoriile de fapte de corupţie ce intră sub incidenţa legii. Această delimitare şi sistematizare, prin lege, a faptelor de corupţie a fost necesară deoarece nici un alt act normativ nu defineşte, din punct de vedere juridic, fapta de corupţie şi nici nu stabileşte sfera de cuprindere a acestor fapte.

Capitolul cuprinde, în primul rând, infracţiunile tipice de corupţie, prevăzute de Codul Penal, luarea de mită, darea de mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă, care se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de Codul Penal pentru aceste fapte, instituindu-se, însă, şi unele agravante.

În Capitolul III sunt incriminate, de asemenea, unele fapte noi, asimilate de lege cu infracţiunile de corupţie, unele din ele având un titlu specific, propriu, datorită sectorului de activitate în care se săvârşesc.

De asemenea, sunt prevăzute infracţiuni în legătură directă cu infracţiuni de corupţie, cum sunt: tăinuirea de bunuri provenite din săvârşirea unor fapte de corupţie şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracţiune, ori infracţiuni asimilate acestora; falsuri şi uzuri de fals, săvârşite în scop de a ascunde comiterea unei infracţiuni de corupţie, unei infracţiuni asimilate acesteia sau în realizarea scopului urmărit prin asemenea infracţiuni; spălarea banilor, când bunurile provin din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie; contrabanda şi traficul de stupefiante, săvârşite în legătură cu infracţiunile de corupţie etc.

În Capitolul IV sunt cuprinse dispoziţii procedurale referitoare la descoperirea, urmărirea şi judecarea infracţiunilor de corupţie.

Se prevăd unele procedee speciale de urmărire, cu precădere de descoperire a infracţiunilor, la care se referă proiectul, care completează reglementările de drept comun sau derogare la acestea, completări sau derogări impuse de specificul şi modalităţile moderne de săvârşire a infracţiunilor de corupţie, ce fac dificilă şi chiar imposibilă identificarea faptei şi a făptuitorului, prin procedee comune.

În legătură cu Capitolul V aş vrea să fac precizarea că acesta nu a fost adoptat de Senat, Senatul nefiind de acord cu întocmirea unei comisii, cu crearea unei comisii anticorupţie. Pe parcursul lucrărilor Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor a fost acceptată propunerea formulată de şeful Departamentului de control al Guvernului, care doreşte crearea unui departament de control şi anticorupţie, în subordinea primului-ministru. Faţă de acest capitol, în calitate de iniţiator, vom face discuţii şi vom propune în cadrul dezbaterilor realizarea unei comisii independente, subordonate primului-ministru.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Comisia?

Domnul deputat Grădinaru.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cu adresa nr. 133 din 22 aprilie 1999, Secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în vederea dezbaterii şi avizării, în fond, proiectul de lege menţionat mai sus.

La comisie s-a depus de către domnul deputat Valeriu Stoica un amendament privind introducerea în proiectul de lege adoptat de Senat a unui capitol, Capitolul V, Comisia naţională anticorupţie, care să funcţioneze în cadrul Ministerului Justiţiei.

De asemenea, Departamentul de control al Guvernului, cu adresa nr. 7 din 28.05.1999 depune amendamentul Guvernului, prin care se urmăreşte ca Departamentul de control al Guvernului să fie reorganizat în Departamentul de control şi anticorupţie, în subordinea Guvernului şi coordonat direct de primul-ministru.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de către Consiliul legislativ, conform avizului nr. 600/1999, cu amendamentul propus de Guvern, ca activitatea de anticorupţie să fie realizată de Departamentul de control al Guvernului, reorganizat în structură adecvată.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a trimis avizul favorabil, cu recomandarea de a fi avute în vedere propunerile Departamentului de control al Guvernului.

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţie şi pentru petiţii ne-a comunicat avizarea favorabilă, în unanimitate, a proiectului de lege, cu includerea în textul acestuia a articolului care se referă la reorganizarea Departamentului de control al Guvernului, în Departamentul de control şi anticorupţie al Guvernului, coordonat direct de primul-ministru, formulând amendamente în acest sens.

Având în vedere conţinutul juridic şi obiectul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La lucrările Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au participat reprezentanţii Departamentului de control al Guvernului, în calitate de invitaţi.

În urma dezbaterilor din şedinţa din 23 iunie 1999, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu majoritate de voturi, ca proiectul de lege să fie supus plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt. Sunt? Grupul U.D.M.R., aveţi cuvântul.

Domnul Tamás Sándor:

Domnule preşedinte,

Onorată Cameră,

Din păcate, perioada de tranziţie, aşa cum a fost formulată în expunerea de motive a proiectului de Lege pentru prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, această perioadă curge la români deja de un deceniu.

În general suntem de acord cu rezolvarea problemei, problemă care are deja ramificaţii imposibil de urmărit şi de oprit din când în când.

Cu ceea ce nu putem să fim de acord este faptul că un organ care este în subordinea Guvernului, cum este formulat la art. 30 din proiectul de lege, în coordonarea directă a primului-ministru, care are, de pildă, următoarele atribuţii: "constată orice încălcare a dispoziţiilor legale, de natură să afecteze realizarea programului de guvernare", deci, personal nu pot să fiu de acord ca acest organ să fie implicat şi în activitatea societăţilor private şi în viaţa societăţilor civile, fapt ce reiese din proiectul de lege.

În opinia mea este de ajuns ca, în momentul de faţă, cum este deja, Garda Financiară, Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor, Poliţia economică şi Parchetul să verifice activitatea fundaţiilor, de pildă, şi asociaţiilor, care, de altfel, au scop nelucrativ.

Deci, eu nu pot să fiu de acord să înfiinţăm încă un organ în subordinea Guvernului, care să intre în sfera societăţilor private, cu capital sută la sută privat şi în sfera societăţilor civile. De altfel, în comisie am formulat nişte amendamente în acest sens, pe care le voi susţine şi în plenul Camerei Deputaţilor şi vă rog să decideţi şi dumneavoastră ca atare.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă mai sunt alte intervenţii din partea grupurilor? Nu mai sunt.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 1, textul iniţiatorului. Aveţi intervenţii?

La lit. a), sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La lit. b)? Domnul deputat Naidin. Aveţi cuvântul!

Domnul Petre Naidin:

Nu că aş dori să fiu rău, dar, dacă au fost enunţate instituţiile speciale din stat, dacă au fost completate cu regiile, societăţile comerciale, companiile naţionale ş.a.m.d., eu cred că trebuie să introducem şi sintagma: "autorităţi autonome administrative". Care ştim cum se înfiinţează, în condiţiile Constituţiei.

Domnul Tamas Sandor:

Tot la lit. b), dacă îmi permiteţi. Eu am avut în amendament pe care aş vrea să-l susţin şi care sună în felul următor: "Persoanele care îndeplinesc permanent sau temporar potrivit legii o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau altor agenţi economici, la care statul este acţionar majoritar."

Pentru că eu am susţinut acum câteva minute că nu pot să fiu de acord să implicăm un alt organ de control, pe lângă cele care sunt şi acum, unde statul nu este acţionar majoritar. Deci, de fapt, în viaţa agenţilor privaţi. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

La lit. b), mai sunt alte intervenţii? Nu sunt.

Iniţiatorul? Aveţi cuvântul!

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Considerăm că nu există nici o legătură între prevederile acelei comisii, care ar putea să fie creată sau n-ar putea să fie creată, cu atribuţiile pe care le are în controlarea societăţilor comerciale, şi cu problema care s-a ridicat, pentru că noi am vrut să includem corupţia şi ne-am gândit, atunci când am întocmit acest proiect de lege, respectând Convenţia europeană pentru prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, şi la societăţile private. Prin urmare, săvârşirea acelor fapte de corupţie în interiorul societăţilor private şi comerciale.

De aceea, completarea care s-a făcut, în legătură cu existenţa unui capital majoritar de stat, noi nu o acceptăm şi, deci, susţinem proiectul aşa cum l-am formulat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

N-aţi răspuns la prima solicitare, de completare a textului cu...

Domnul Gheorghe Mocuţa:

N-am înţeles la ce autorităţi publice s-a referit domnul deputat. În principiu, nu suntem împotriva completării acestuia.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Naidin?

Domnul Petre Naidin:

La autorităţile administrative autonome înfiinţate în condiţiile art. 115 din Constituţie.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

În principiu, nu ne opunem completării acestui text.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mai aveţi o intervenţie? Domnul deputat Dejeu. Aveţi cuvântul!

Domnul Gavril Dejeu:

Cred că observaţiile făcute la lit. b) merită analizate mai detaliat. Într-adevăr, aici sunt incluse şi societăţile comerciale. Noi am mai avut prilejul să discutăm problema de autoritate şi în cadrul acestora. Şi am să dau un exemplu: dacă conducătorul societăţii comerciale îşi angajează lucrători, cărora le deleagă o anumită autoritate pentru desfăşurarea activităţii, evident că corupţia există, în cazul în care aceştia îşi neglijează sau îşi trădează îndatoririle de serviciu în mod interesat.

Totuşi, aici, este o problemă. Conducătorul, acţionarul, patronul unei societăţi comerciale, presupunând că este unic, poate fi supus şi el? El, care deleagă autoritatea? Societatea comercială îşi desfăşoară activitatea în interesul şi în numele său, al patronului.

Poate ar fi bine să dezbatem acest lucru, să se pronunţe şi iniţiatorul şi comisia: putem să îl încadrăm şi pe patron, aici? În ipoteza în care dânsul este proprietarul societăţii comerciale, de la care derivă autoritatea în cadrul societăţii comerciale. Putem să-l încadrăm şi pe el în textul cu pricina?

Mie mi se pare că aici există o piedică. Pentru că, până la urmă, fiind o societate comercială particulară, patronul poate face cu societatea ce vrea şi o poate da peste cap. Pe el nu cred că îl poţi condamna pentru că îşi devalizează societatea, indiferent pentru ce motive.

Aş vrea să discutăm puţin această problemă, să facem distincţie între angajatul unui patron, căruia i s-a delegat o autoritate din partea patronului şi unde, clar, textul trebuie să se aplice, şi cel care are capacitatea de delegare a autorităţii, respectiv, patronul unei societăţi comerciale.

Eu socot că pentru aceşti patroni ai societăţilor comerciale sau, cel puţin, pentru cazurile când este numai unul, textul este inaplicabil.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia? Domnul deputat Grădinaru. Aveţi cuvântul!

Domnul Nicolae Grădinaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru că, într-adevăr, la art. 1 lit. b), s-au ridicat asemenea probleme, propun plenului să fie de acord ca acest articol să fie retrimis la comisie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Tot articolul?

Domnul Nicolae Grădinaru:

Lit. b).

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Exact, lit. b).

Eu achiesez la acest lucru, pentru că sunt câteva chestiuni de fond care s-au ridicat aici şi cred că ar fi bine ca domnii deputaţi care au avut amendamente să le susţină la comisie, să participe şi iniţiatorul, în aşa fel încât textul să fie cât se poate de corect.

Lit. c)? Domnul deputat Naidin.

Domnul Petre Naidin:

Poate este o scăpare sau poate eu nu înţeleg, dar aş dori să se completeze: "Persoane care exercită atribuţii de control, constată contravenţii şi/sau aplică sancţiuni." Adică, cei abilitaţi prin Legea nr. 32/1968 şi, respectiv, alte prevederi legale trebuie să aplice prevederile legii Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii la c)? Nu sunt.

Din partea iniţiatorului, domnul secretar de stat Mocuţa.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Noi solicităm menţinerea textului aşa cum a fost formulat: "Persoane care exercită atribuţii de control potrivit legii." Este un text mult mai larg, care îi include şi pe cei care au dreptul să aplice sancţiuni şi contravenţii. Se pot efectua controale şi se pot primi foloase şi sume de bani şi de către persoane care exercită controale, dar nu au posibilităţi de a aplica sancţiuni.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Acceptaţi să rămână textul?

Domnul Petre Naidin:

Da.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, lit. c), textul iniţiatorului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. d). Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. e). Nu sunt intervenţii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit. f). Domnul deputat Naidin. Aveţi cuvântul! Îl veţi avea şi dumneavoastră, domnule deputat Tamas, după domnul deputat Naidin.

Domnul Petre Naidin:

La lit. f), dacă pot fi urmărit, la rd. 3, după "organizaţii patronale": "Uniuni sau federaţii naţionale". Întrucât ştim foarte bine, organizaţiile patronale, respectiv, de sindicat se organizează în teritoriu, iar la nivel de vârf se pot organiza, conform Legii nr. 21/1924, în aceste uniuni şi federaţii. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Tamas.

Domnul Tamas Sandor:

Tot la lit. f), dacă îmi permiteţi. Proiectul de lege spune: "Prezenta lege se aplică următoarelor persoane:..." şi vine lit. f), citesc: "Persoane care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, o organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau o fundaţie."

Eu cred că nu poate nici un organ de control al Guvernului să se implice în viaţa societăţii civile. Pentru că în societatea civilă, desigur, se depune balanţă contabilă, dacă sunt probleme, se va sesiza Curtea de Conturi, se va sesiza Garda Financiară, eventual Parchetul, dar eu cred că nici un organ de control al Guvernului nu poate să se implice în viaţa societăţii civile.

Deci, propun ca această sintagmă: "ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau o fundaţie" să fie eliminată din textul legii. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii? Domnul deputat Dejeu, domnul deputat Cristea. Aveţi cuvântul, în ordine!

Domnul Gavril Dejeu:

Am luat cuvântul numai pentru a-mi expune părerea că textul trebuie păstrat aşa cum este. Viaţa de toate zilele demonstrează că în sfera acestor fundaţii sau asociaţii şi alte asemenea se derulează unele dintre cele mai largi câmpuri de corupţie. Fără să insist mai mult, unele dintre aceste asociaţii, în întregul lor, sau unele dintre aceste fundaţii, în întregul lor, în loc să-şi desfăşoare activitatea potrivit obiectului de activitate pentru care au fost autorizate, sunt folosite ca paravan pentru desfăşurarea unor activităţi ilegale, unor câştiguri ilicite, fundate pe fel de fel de comisioane, pe fel de fel de intervenţii şi facilităţi financiare, care încalcă pur şi simplu legile statului şi dăunează grav capacităţii de capitalizare a bugetului.

De aceea, aceste societăţi şi aceste fundaţii trebuie să figureze, la loc de frunte chiar, într-o reglementare împotriva corupţiei în România.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Cristea.

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De fapt, vroiam să pun mai mult o întrebare. Deşi discuţia se lărgeşte..., că mă întrebam aşa: în ce constă o chestiune de corupţie în interiorul unui partid politic? Pentru că bănuiesc că judecarea unui reprezentant al unui partid politic, a preşedintelui partidului, nu se face în calitate de preşedinte al partidului, ci în calitate de preşedinte al Camerei, să spunem, al Senatului, de ministru, de prim-ministru etc.

Probabil, în interiorul partidului, s-au avut în vedere chestiuni de corupţie pe scară ierarhică? Deci, cei mai mici îi mituiesc pe cei mai mari? Pentru nu ştiu ce lucruri de genul acesta, dacă se poate trimite discuţia şi aici.

Sigur, trebuie să existe şi ceva care să stopeze corupţia, opinia mea este însă că nu lipsa unei instituţii şi chiar a unei formulări legale, hai să spunem, mai acoperitoare şi mai bine concentrate, creează probleme, ci ineficienţa, ineficacitatea instituţiilor care controlează. Am să fac trimitere la ce spunea colegul meu, domnul Dejeu, cred că există nu unul, ci mai multe organisme care să controleze o fundaţie în momentul în care ea îşi încalcă obiectul de activitate. Nu o "comisie anticorupţie", sunt destule instrumente.

Şi, dacă ne uităm mai atent, o să constatăm un lucru: multiplicăm instituţiile sau instrumentele de control de o manieră absolut incredibilă! Primul ministru are un corp de control; fiecare minister sau fiecare ministru are şi el un corp de control, pe segmentul respectiv. Dar există şi gardă financiară, există şi curte de conturi, există şi direcţie de finanţe publice, există şi poliţia care are şi ea segmentele ei – de criminalitate economică, de spălare de bani ş.a.m.d. Există instrumente de control şi de autocontrol financiar-bancar etc. etc. etc.

Întrebarea este: fenomenul pe care îl discutăm nu poate fi controlat pentru că nu există un departament, care să se cheme, faţă de ce se cheamă acum, şi "anticorupţie"? Eu trebuie să recunosc că nu sunt în măsură să fac o astfel de..., dar mă aşteptam ca legea să definească clar, într-un articol, în două, în trei, ce înseamnă "corupţie" – clar, precis şi care să poată fi incriminat. Cred că acesta ar fi fost, în opinia mea, câştigul foarte clar al legii.

În rest, nedumerirea de la care am pornit rămâne: "Persoane care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică", deci persoane care, în această calitate, pot fi acuzate de corupţie. Şi ajungem la ceea ce juriştii nu ne lămuresc încă: cine e vinovatul principal, cel care dă sau cel care primeşte mită? Îl pedepsim pe cel care primeşte, dacă este în poziţia de a reprezenta societatea, statul, în regim privat sau public, sau trebuie să-l pedepsim la fel şi pe cel care oferă, pe cel care corupe, în ultimă instanţă? Pentru că, dacă discutăm de corupţie, iniţiativa poate să plece, de cele mai multe ori, de la cel care urmează să primească un beneficiu al unui act de acest gen, din partea nu ştiu cărui funcţionar mai mare, mai mic etc. etc.

Deci, stimaţi colegi,

Şi de la comisie şi iniţiatori aştept şi eu o mică lămurire pe această temă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Stănescu.

Domnul Mihai Sorin Stănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că ne-am deplasat puţin de la obiectul discuţiei, şi anume, problema este dacă menţinem în cuprinsul textului de lege posibilitatea de control, în formele prevăzute, a fundaţiilor şi asociaţiilor cu scop nelucrativ? Sigur, aici se poate face o întreagă discuţie, pentru că, dacă ne gândim bine, aici sunt două sisteme de organizare.

În privinţa ong-urilor, la ora actuală, reglementarea o găsim în Legea nr. 21/1924. În cuprinsul acestei legi, sunt anumite texte în care se prevede în ce limită se poate efectua un control al statului asupra unei fundaţii sau asupra unei asociaţii cu scop nelucrativ, în care se arată în ce domenii se poate efectua acest control, de cine se poate efectua ş.a.m..d.

Având în vedere o prezumată contradictorialitate între textul propus şi legea care deocamdată este în vigoare – Legea nr. 21/1924, eu aş sugera, ca să nu ne pierdem vremea în discuţii, în argumente pro şi contra, ca, eventual, să retrimiteţi textul, pentru o nouă analiză, la comisia de specialitate (dacă n-are, bineînţeles, prin cuvântul domnului preşedinte Emil Popescu, o poziţie care să tranşeze ferm această chestiune).

Şi, în legătură cu afirmaţia făcută de colegul meu, domnul deputat Cristea: pe cine sancţionăm, pe cel care primeşte sau pe cel care dă? eu am ajuns la concluzia că, de obicei, este sancţionat cel care nici nu dă şi care nici nu primeşte. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Kovacs, urmează domnul deputat Szekely şi domnul Emil Popescu, la sfârşit.

Domnul Kovacs Csaba Tiberiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu am rămas un pic descumpănit faţă de unele luări de poziţii, în sensul că marile acte de corupţie s-ar desfăşura tocmai în sfera asociaţiilor care nu au scop lucrativ sau în sfera fundaţiilor. Din câte ştiam, marile acte de corupţie au loc tocmai în sectorul de stat, nu în acest sector. Poate sunt eu prost informat...

Dar, în ceea ce priveşte aceste persoane juridice, antevorbitorul meu a nuanţat destul de bine: ele au un sediu al materiei foarte clar – Legea nr. 21/1924. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar mie mi se pare că este una dintre cele mai bune legi în vigoare, la ora actuală, din România. Chiar dacă a fost adoptată în 1924. Şi are o reglementare destul de largă, reglementează absolut toate aspectele acestei persoane juridice: cum ia fiinţă, cum este controlată, în ce mod îşi poate desfăşura activitatea; că înregistrarea nu se poate face decât în anumite condiţii, la organele puterii judecătoreşti, cu avizul ministerului de resort. Deci, câte controale mai trebuie să facem ca, în această sferă, o activitate să se desfăşoare?

În plus, dacă se intră în incidenţă cu domeniul penal sau contravenţional (dar acesta nu este atât de grav, cu domeniul penal, în special), aici s-a enumerat că avem organe care ar trebui să-şi facă datoria, şi nu un asemenea control al Guvernului.

În ceea ce priveşte proiectul acesta de lege, la un moment dat, vizavi de toate aceste persoane juridice, chiar se afirmă că: "Ele trebuie să desfăşoare o activitate de aşa manieră încât să se realizeze programul Guvernului." Eu nu văd de ce o fundaţie sau o asociaţie fără scop lucrativ ar trebui să-şi desfăşoare o activitate, de aşa manieră, încât să se realizeze programul Guvernului?

Iar vizavi de propunerea exprimată de antevorbitorul meu, de a se retrimite acest text la comisie, eu zic că, prima şi prima dată, plenul ar trebui să voteze eliminarea acestui text şi numai dacă un vot pentru eliminare nu s-a realizat, numai în cazul acela, ar trebui să se facă o retrimitere la comisie.

Pentru că nu numai vizavi de aceste persoane juridice se pune problema, dar chiar în ceea ce priveşte partidele politice s-a ridicat aici problema. Şi acolo avem o Lege a partidelor politice. Noi creăm aici impresia că, de fapt, partidele politice n-ar fi altceva decât nişte structuri care nu fac decât să servească cauzei corupţiei. Or, aceasta mie mi se pare o exagerare, care nu poate să treacă, în această formă, în nici un caz, în Parlament. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Szekely şi se pregăteşte domnul deputat Pop Leon.

Domnul Szekely Ervin Zoltan:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Desigur, nimeni nu doreşte ca ilegalităţile săvârşite de anumite fundaţii sau persoane juridice de drept privat să rămână nesancţionate, nu despre aceasta este vorba. Pentru această problemă există deja cadrul juridic şi nu cred că trebuie să-l lărgim.

Dar corupţia, prin definiţie, nu poate să se producă altundeva decât în sectorul de stat, nu în sectorul privat. Pentru că însuşi acest fenomen este specific sectorului statal, instituţional, acolo unde funcţionarul public sau managerul, care nu este proprietarul acelei societăţi comerciale pe care o gospodăreşte, poate să comită anumite ilegalităţi, în favoarea lui. Aceasta este, prin definiţie, corupţia şi cred că legiuitorul a avut în vedere periculozitatea deosebită a acestui fenomen şi faptul că este vorba despre o infracţiune sau un complex de infracţiuni foarte bine organizat şi, atunci, a considerat necesar să existe un organism deosebit, pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen.

Dar în sectorul public, în nici un caz în sectorul privat! Eu cred că frizăm ridicolul dacă acceptăm proiectul, aşa cum este. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Pop Leon.

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

S-a încercat, până acum, să se promoveze ideea, nefastă şi malignă, după părerea mea, că societatea civilă nu poate fi producătoare de fapte de corupţie. Adevărul este cu totul altul: aceste asociaţii şi fundaţii care îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 21/1924 sunt elemente constitutive ale societăţii civile, dar sunt producătoare de fapte de corupţie, care trebuie sancţionate cu toată severitatea, potrivit legislaţiei pe care noi urmează să o adoptăm astăzi.

Este ştiut şi trebuie puţin numai să ne gândim la aceasta, că întreaga ţară este populată de asociaţii şi fundaţii care îşi axează activitatea pe Legea nr. 21/24 şi desfăşoară fel de fel de activităţi în afara legii, fel de fel de matrapazlâcuri şi malversaţiuni, care te aduc în situaţia să te întrebi: oare, în această ţară se poate întâmpla chiar orice?

Beneficiază de scutiri de vamă, în ideea că aduc o maşină pentru o casă de bătrâni, ca să le aducă mâncare acestora, dar ei aduc 100 de maşini beneficiind de această scutire de vamă, cu care fac taximetrie, cu care fac curse Braşov – Budapesta – Berlin sau Munchen sau în alte părţi ale lumii!

Înfloreşte corupţia în acest sector de activitate, şi noi avem datoria să nu compromitem societatea civilă şi să stopăm această corupţie care se practică cu neruşinare în domeniul ONG-urilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Unii dintre noi gândesc acest fenomen, corupţia, ca pe un obiect de inventar care se găseşte numai în strucuturile Puterii şi numai la nivel foarte înalt, nu ca un proces care începe undeva şi se termină în altă parte, antrenând pe traseu foarte mulţi "pasionaţi".

Aş vrea să vă dau exemplul vămilor. La vamă, cele mai multe bunuri confiscate provin din sectorul particular. Iată că nu putem gândi că acolo sunt numai sfinţi, iar corupţia apare numai în structurile de stat. Este implicat şi vameşul, şi acela care provoacă actul de corupţie, şi exemplele se pot multiplica.

Daţi-mi voie să cred că la noi, într-o ţară în tranziţie, cu atâtea fenomene de tranziţie, procesul cuprinde toate straturile. De aceea, eu sunt pentru propunerea iniţiatorului.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Precizare, domnul deputat Tamas, după care urmează domnul deputat Dejeu.

Domnul Tamas Sandor:

Eu cred că unii au înţeles greşit textul legii.

Nu cred că fenomenul de corupţie este specificul societăţii civile, dar nimeni nu neagă că, eventual sunt, şi pot fi, desigur, nereguli şi în societatea civilă; dar există organe abilitate pentru a preveni, a controla şi după aceea a rezolva aceste probleme.

Dar, nu vă supăraţi, chiar antevorbitorul meu, domnul Leonăchescu, a spus că la vamă sunt stocuri de materiale confiscate de la particulari. Eu cred că aceasta nu este corupţie, ci este corupţie ce a zis dânsul mai departe – că este implicat şi vameşul. Acest lucru cred eu că este corupţie, nu materialele confiscate.

Revenind la propunerea mea, aş vrea să atrag atenţia, stimaţi colegi, că la art.30 din acest proiect de lege este formulat următorul text: "În vederea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, Departamentul de Control al Guvernului se reorganizează în Departamentul de Control şi Anticorupţie al Guvernului, care este în subordinea Guvernului şi în conducerea directă a primului-ministru". Aacest departament al statului are, printre altele, următoarele atribuţii: "…constată orice încălcare a dispoziţiilor legale de natură să afecteze realizarea programului de guvernare". Fie că Guvernul ne place, fie că Guvernul nu ne place, dar eu cred că nici un Guvern nu poate să se implice în viaţa societăţilor civile; alţi colegi mi-au atras atenţia, şi cred că nici în viaţa partidelor politice, aşa cum s-a spus de la acest microfon. Desigur, şi partidele politice au o lege separată.

Deci, revenind la propunerea mea, pe care o îmbunătăţesc, propun ca lit.f) din proiectul de lege să fie scoasă total. Este o propunere pe care aş vrea să o supuneţi la vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Aţi mai propus acest lucru. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Dejeu.

Domnul Gavril Dejeu:

Sper că nu voit, dar se face o confuzie între noţiuni distincte: una este reglementarea privind organizarea şi funcţionarea unor societăţi sau fundaţii, una este chiar şi existenţa organismelor de control asupra acestor organizaţii, şi alta este activitatea membrilor componenţi ai acestora. Textul se referă la activitatea lor.

Eu înţeleg că Legea nr.21 este foarte bună. Este într-adevăr foarte bună în sfera organizării şi funcţionării acestor persoane juridice, acestor fundaţii sau societăţi, dar noi, aici, tratăm problema corupţiei ca fapte ale persoanelor care fac parte... sau reprezentanţilor acestor societăţi sau fundaţii care încalcă legea în sfera corupţiei. Ce să facem cu aceştia? Să-i lăsăm la o parte, ca şi până acum, să batjocorească economia naţională, să batjocorească tot ce le iese în cale?

Cunoaşteţi fenomenul de presă în legătură cu Suceava, cu acel parc de maşini? Este unul dintre exemplele prin intermediul cărora fundaţiile, societăţile au făcut ceea ce spunea colegul Pop Leon înainte. Nu este posibil ca aceste societăţi şi asociaţii să-şi facă de cap în România, pentru că sunt bine organizate, dar să scape sancţiunii penale, pentru că nu sunt prevăzute în textul privitor la corupţie!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Emil Popescu, din partea comisiei.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mi-a crescut de vreo două ori barba şi mi-am ras-o de trei ori tot gravitând în jurul conceptului de corupţie.

Această lege a trecut într-un mod ciudat, fără să aibă un sistem intern, şi a ajuns aici; iar, când juriştii încep să discute, dintr-o dată descoperă, fără să realizeze nemijlocit, lipsa de sistem. Lipsa de sistem izvorăşte din lipsa unei concepţii. Din cauză că nu există o concepţie, nu există nici o definiţie a conceptului de corupţie.

Dacă am avea în lege dată o definiţie cu privire la corupţie, atunci am şti ce vrem. S-a spus despre această formă de ilicit că ea nu se suprapune, ca sferă, cu sfera ilicitului penal. Prin urmare, de multe ori, de foarte multe ori corupţia îmbracă forma unor infracţiuni, şi atunci avem normele penale, cu infracţiunile tip, care pedepsesc fapta de corupţie, corupţia fiind însoţitorul, umbra care însoţeşte infracţiunea respectivă. Iată, de pildă, darea de mită şi luarea de mită sunt infracţiuni, dar însoţitorul lor este corupţia.

Dacă vom descompune şi vom decela analitic, vom descoperi că o mare parte din faptele de corupţie sunt absorbite de textele din Codul penal, de căsuţele acelea, de acele definiţii ale infracţiunilor tip, şi deci nu avem nevoie de această lege. Dar s-a spus, şi pe bună dreptate s-a spus, că această formă de ilicit excede ca sferă infracţiunea ilicitul penal şi că ea transcende şi într-o altă zonă, unde fapta este în continuare ilicită, dar nu este neapărat penală.

Trebuie să vă spun că, cu mulţi ani în urmă, aceasta pentru ca să descreţim frunţile şi să vedem zona de discuţie, cineva încălca o hotărâre judecătorească pusă în executare cu executorul judecătoresc, fapta fiind infracţiune, şi se ajunge la comandatul de poliţie, spunându-i-se: "Vino, domnule, să vezi că omul încalcă legea, încalcă hotărârea…!", şi comandantul, după matură reflecţiune, a zis: "O fi, domnule, infracţiune, dar nu-i penală!". Gata, cu aceasta am terminat, nu mai ai ce să discuţi! Dacă este infracţiune, nu este penală! Vă daţi dumneavoastră seama! Adică, dacă este să o dăm anonimă, atunci o semnez! Cam aşa a fost discuţia.

Ei, aici suntem exact confruntaţi cu dificultăţile izvorâte din lipsa de concepţie. Să nu credeţi că eu fac o critică la adresa cuiva. Doamne fereşte! Este şi foarte greu să se dea această definiţie, dar nu este imposibil.

Prin urmare, iată că avem în text, în titlul legii "fapte de corupţie" – se operează cu sintagma "fapte de corupţie", care este sintagma largă. După aceea avem, la pct.21 în articol, "Infracţiunile prevăzute de prezenta lege, ca infracţiuni de corupţie", după aceea avem categoria a doua "…asimilate acestora", şi după aceea avem categoria a treia "…în legătură directă cu…".

Practic, la ce asistăm? La o nouă stratificare a infracţiunilor care sunt deja prevăzute în Codul penal şi se mai adaugă nişte fapte care sunt declarate infracţiuni prin asimilare. Aceasta este o lege penală?

Prima întrebare pe care o pun este, şi rog să răspundă cine vrea, oricine, "Este o lege penală?".

Dacă facem o paralelă cu ce s-a întâmplat cu "dosariada", cu dosarele, cu deconspirarea Securităţii – poliţie politică, cineva credea că ea este o lege penală, şi s-a demonstrat, s-a argumentat că nu-i o lege penală, ci este o lege specifică, pentru purificare, pentru lămurire, pentru deconspirare, dar nu este o lege penală. A, că în aplicarea ea se pot ivi infracţiuni, acest lucru este altceva.

Prin urmare, degeaba vom veni la tribună şi vom discuta un milion de ani! Veţi descoperi că fiecare faptă care este prevăzută aici este în Codul penal şi ar putea foarte bine să fie sancţionată, pentru că nu se merge la rădăcină; rădăcina faptelor de corupţie nu constă în absenţa de texte, ci în faptul că persoanele chemate, organele chemate să le aplice nu le aplică. De aici rezultă toată nenorocirea.

Noi suntem în situaţia în care milioane de fapte sunt infracţiuni, datorită fenomenului de corupţie, care încă nu-i definit, dar care se înţelege un do ut des, o exercitare, o presiune, o captatio benevolentiae; deci, undeva sunt nişte presiuni exercitate asupra celui ce trebuie să facă ceva corect şi care nu face acel ceva corect - asta-i tot. Şi lucrurile sunt foarte complicate atunci când începem să vedem un caz: cel ce dă o sumă şi spune "Te rog frumos, rezolv-o repede şi legal!", acela n-a cerut să se facă ceva contra legii, ci a zis numai să o rezolve mai repede – "Vezi că aici este o coadă de 2 kilometri şi, dacă mergem la cadastru şi stăm la coada de 2 kilometri, nu mai putem să instrumentăm actul nici peste 5 ani. Ia 2 mii de nu ştiu ce şi fă ca mâine să iasă!…" Am luat anume acest exemplu, pentru că fapta nu este pe ideea să-i dea ceva nepermis, ilicit, nu, numai să urgenteze. Aceasta-i faptă de corupţie, nu-i infracţiune.

Aţi definit undeva şi aţi arătat undeva unde este graniţa despărţitoare între fapta de corupţie şi fapta penală? Pentru că aceasta este toată discuţia. Dacă este adevărat că toate faptele de corupţie sunt fapte penale, de ce umblăm la o lege nouă, de ce nu avem nevoie de Codul penal, de ce mai avem nevoie de altceva? Sau poate trebuie îmbunătăţit Codul penal!

Dacă este vorba de fapte altele decât cele din Codul penal, atunci trebuie spus acest lucru, şi arătate judecătorului criteriile, pentru ca el să deosebească, când aplică el Codul penal, când aplică el legea aceasta.

A, vreţi să spuneţi că scara pedepselor s-a mărit la unele! Atunci înseamnă că pe cale indirectă, prin această lege, noi altoim textele din Codul penal şi nu facem decât să schimbăm tratamentul pedepsei!

Aceasta este o primă fază a discuţiei.

După mine, legea ar fi trebuit să înceapă cu definiţia. Dar nu se începe, şi nu găsiţi nicăieri o definiţie.

În al doilea rând, cine sunt destinatarii legii? Societatea civilă, zice cineva. Nu-i adevărat! Societatea civilă nu trebuie! Organizaţiile non-profit! Nu-i adevărat! Organizaţiile non-profit nu trebuie! Persoanele fizice! Nu-i adevărat! Mai sunt şi cele juridice! Da? Eu nu cred că vreodată se poate susţine, de pildă, că o persoană juridică, înţeleasă în aceea că ea este o ficţiune juridică, ea îşi propune să corupă.

Întotdeauna, în spatele unor organizări colective, stau oamenii. Întotdeauna ei au o anumită calitate, arborată printr-o decizie, printr-o tinichea, undeva, printr-un bileţel – el este director, el este contabil, el este nu ştiu ce, şi, deci, omul este în spatele tuturor acestor fapte de corupţie – omul care dă şi care primeşte. Dacă s-ar spune aşa: societatea cutare are un organ, şi organul este cel care..., înseamnă că mai întâi s-au pus de acord între ei cei 10, cei 15, şi ei, ca organ, acţionează în calitate de organ corupător. Aşa este? Nu cumva este vorba despre un singur om, sau doi, sau trei, care, ca persoane fizice, urmărind deturnarea legii, exercită faptul de corupţie asupra celui care este supus faptului de corupţie?

Eu nu pretind că dau definiţii sau că dau lecţii; eu spun simplu: pe mine nu mă mulţumeşte această lege. M-a provocat colegul nostru, domnul Cristea, care a zis: "Voi, juriştii, să explicaţi lucrurile acestea!", şi eu spun că această lege, aşa cum este, este o suprapunere peste Codul penal, la care se mai adaugă nişte lucruri diferite, este ceva eclectic, este ceva care nu face decât să se întâmple cum spunea Prinţul Negru: "Vrei să înmormântezi o problemă? Înfiinţează comisii şi supracomisii, şi comitete, şi subcomitete, şi fii sigur că chestiunea va fi înmormântată!". Cu cât sunt mai multe organe chemate să rezolve aceeaşi problemă, cu atât mai greu este pentru judecător să definească competenţele şi să aplice textele, aceasta presupunând că el, judecătorul, vrea. Dar de multe ori nu vrea, din motive legate tot de ce vorbim acum. Nu vreau să zic direct, ca să nu se spună pe urmă că m-am dus şi am atacat Puterea judecătorească! Nu!

Am vorbit despre nu ştiu ce lucru la Argeş, şi s-a zis că eu sunt duşmanul presei. Nu-i adevărat! Sunt pentru o presă tare, serioasă, corectă, dar responsabilă, care să practice în marginile adevărului, care să fie constructivă, care să facă pentru binele ţării tot ce face. Nimic din toate acestea nu a apărut în jurnal. Bineînţeles că totul merge pe bună-credinţă, dar am descoperit că domnul profesor Liiceanu gândea la fel ca mine într-o emisiune, şi m-am liniştit.

Revenind deci la chestiunea aceasta, rog respectuos pe cine vrea din sala aceasta să răspundă sau să încerce măcar să dea o definiţie, printr-o propoziţie, a noţiunii, a conceptului de corupţie. Veţi vedea că nu-i aşa de uşor, dar măcar să se răspundă la întrebarea dacă această lege se ocupă numai de fapte penale sau dacă faptele de corupţie sunt toate, de acum încolo, incriminate ca fapte penale; tot ce este corupţie este şi fapt penal. În funcţie de aceasta, vom soluţiona nişte probleme.

Acum, ce am spus eu, rezolvă şi lit.f).

Mie mi se pare că peste tot unde omul este prezent, în orice alcătuire colectivă, ori că sunt moaşele comunale, ori că sunt non-profiturile, ori că sunt nu ştiu unde, ele agită acolo ca subiecte de drept. Acesta este primul criteriu care trebuie să apară în definiţie.

Ori de câte ori un subiect de drept urmăreşte să determine obţinerea a ceva, pe undeva, pe lângă cineva care poate într-un sistem, acela corupe, dacă foloseşte procedee care sunt în afara legii. Ce este procedeu în afara legii? Este o discuţie întreagă.

Eu cred că cu aceasta ne apropiem de sfârşitul şedinţei.

De vreun an de zile mă tot chinui cu treburile acestea care nu sunt aşa de simple.

Dacă avem Codul penal şi dacă am fi pedepsit dintotdeauna, începând din 1973 încoace - anume am luat '73 aiurea, ca să nu se zic㠒89 sau ’79 -, atunci nu se întâmpla nimic. Se lasă mereu impresia că Parlamentul nu face, că nu avem texte. "Mâine, dacă am avea o lege extraordinară, mâine nu mai este corupţie!" Nu-i adevărat!

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ca urmare a acestei explicaţii lungi pe care ne-a ţinut-o la microfon domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, eu cred că va trebui să încheiem aici şedinţa, urmând să o continuăm probabil joi, după raportul Comisiei de anchetă privind situaţia economiei forestiere, care se dezbate joi, 11 noiembrie, şi evident că atunci vom avea şi răspunsul celorlalţi factori care au propus legea pentru a găsi soluţia cea mai bună.

Vă mulţumesc.

Declar închisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,30.