Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Vasile Miclăuş şi Konya-Hamar Alexadru, secretari.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnilor colegi,

Putem începe programul nostru de astăzi, ca în fiecare marţi, cu intervenţii ale parlamentarilor care s-au înscris în acest sens.

În primul rând, îl invităm pe domnul Vetişanu Vasile, Grupul parlamentar al PNŢCD. Înţeleg că se convine să intervină domnul Barbaresso, în locul domnului Vetişan. Poftiţi, domnule Barbaresso.

Invit, în acelaşi timp, pe secretari să ia loc la prezidiul Camerei.

Vă rog, domnule Barbaresso, ştiţi că nu putem depăşi 3 minute!

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am aşteptat cu nerăbdare timp de 40 de luni ca de la Preşedinţie să vină acest mesaj, în care preşedintele ţării să nominalizeze că în partidele din opoziţie se găsesc aceleaşi structuri comunisto-securisto mafiote care ne-au asuprit şi condiţionat viaţa şi înainte de 1989 şi după 1990. Îmi sunt vii în minte manifestările antidemocratice puse la cale de structurile comunisto-securiste în prima jumătate a anului 1990, când seniorului Corneliu Coposu i se aduceau tot felul de injurii şi calomnii, ca să-l discrediteze în faţa naţiunii române. Au rămas celebre cuvintele spuse de unul din acei lideri FSN, care a studiat la Moscova, că: "Nu aţi mâncat salam cu soia!" Da, este adevărat că seniorul nu a mâncat salam cu soia în puşcărie, timp de 17 ani, nu pentru că nu ar fi vrut, ci pentru că nu i se dădea, dar naţiunea română crede că acel membru al FSN-ului, membru al CC al PCR, prim-secretar de Iaşi şi Timişoara, a mâncat vreodată salam cu soia, sau era îmbuibat cu toate bunătăţile de la gospodăria de partid, în timp ce sute de mii de oameni se băteau pentru alimentele tradiţionale: adidaşi de porc şi tacâmuri de pasăre, şi acestea, când se găseau. S-a uitat de ţăranii care umpleau trenurile cu saci de pâine, care se găsea din ce în ce mai greu, iar la sate nu era deloc?

Acela care, în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1999, credea în valorile morale ale comunismului, se simte astăzi lezat când i se spune verde în faţă, că în partidul pe care îl conduce se găsesc adevărate structuri criptocomuniste, adică comunisto-securiste mafiote, care, bine şcolite de securitate, lansează zvonuri din ce în ce mai ostile la adresa Preşedinţiei şi a partidelor de la conducere?

Dacă adevărul nu ar fi supărător, atunci, PDSR-ul ar fi votat lista cu membrii Comisiei de cercetare a dosarelor securităţii. Dar la o şedinţă a plenului Camerei s-a boicotat aceasta de către toţi aceia care se temeau că, dacă această comisie îşi intră în atribuţiuni, multe partide din opoziţie s-ar înjumătăţi.

Situaţia actuală din ţară se datorează celor 7 ani de conducere a jafului programat de profitorii revoluţiei, de cei care au devalizat băncile, de cei care şi-au transferat averile fabuloase în bănci străine şi conturi secrete.

Regretabil este că în momentul venirii la guvernare a actualei coaliţii nu s-a făcut un inventar public al activelor şi pasivelor acestei ţări, în noiembrie 1996. Să nu credeţi niciodată că, totuşi, acest inventar nu există! Dar, pentru a nu arunca încă o umbră de îndoială asupra României şi pentru ca să nu avem soarta falimentară a Bulgariei, nu s-a vorbit de jaful economic pe care l-aţi practicat timp de 7 ani, aducând România în pragul falimentului şi în marginea prăpastiei!

Dacă se pierdea şi picul de credibilitate a României, prin demascări, în noiembrie 1996, în faţa lumii occidentale, aşa cum aţi reuşit dumneavoastră şi clica dumneavoastră de trădători de neam şi ţară, care v-a acompaniat în toate acţiunile antidemocratice din ianuarie ’90 şi la mineriadele din iunie 1990 şi septembrie 1991, ieşeam total din Europa, nu din punct de vedere geografic, ci din punct de vedere economic, social, cultural şi moral!

Ceea ce vă doare cel mai mult la actuala guvernare este faptul că, prin măsuri ferme, dureroase, neţinând cont de scăderea de popularitate a partidelor din arcul guvernamental, am reuşit să dăm un sens unic drumului viitor al României, cu sensul spre vest, spre lumea prosperităţii, democraţiei, civilizaţiei şi culturii, de la care s-au adăpat înaintaşii noştri , de la paşoptişti şi până în 1944, pe când dumneavoastră şi acoliţii dumneavoastră v-aţi adăpat de la Steaua Roşie de deasupra Kremlinului şi aţi făcut din România un gulag sovietic!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule deputat, regret că trebuie să intervin, aţi depăşit cu 1 minut intervenţia, vă rog să rezumaţi! (Rumoare, vociferări în rândurile opoziţiei.)

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

Prin minciuni, zvonuri, insinuări, aţi atacat atât Preşedinţia, cât şi PNŢCD-ul, şi, în special, pe domnul preşedinte Ion Diaconescu. Şi aceasta pentru că şi în ’90, ’92, ’96, precum şi în 1946, am fost singurul partid istoric care nu am admis nici un compromis cu dumneavoastră, comuniştii şi securiştii! Noi, cu principiile nu tranzacţionăm niciodată, fie că suntem sau nu la putere, şi în aceasta constă tăria Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat!

Noi suntem corupţii? Noi, care nu avem nici un post de radioteleviziune sau ziar? Noi care stăm, nu în casele făurite de moşii şi strămoşii noştri, ci în celule de beton făcute de comunişti pe banii noştri, iar dumneavoastră trăiţi şi vă lăfăiţi în casele noastre, pe care, în 1949 le-aţi luat cu japca, iar acum aţi legiferat acest jaf.

Sunteţi lipsiţi de ideaţie. Ceea ce scria un distins "profet din Dămăroaia", în 1946, 47 şi 48, în organul oficios al PCR-ului "Scânteia", aceleaşi teme le reluaţi şi astăzi. Demolaţi zilnic toate instituţiile democratice, prin zvonuri şi şopârliţe, pe care le cereţi unora dintre frustraţii din mass-media, plătiţi cu bani grei, murdari, să demoleze toate instituţiile statului de drept!

Demolaţi cea mai democratică instituţie, Parlamentul, care, cu plusurile şi minusurile lui, fără el nu este democraţie! Demolaţi zilnic instituţiile fundamentale ale statului de drept, prin diverse "şopârliţe", prin care omul neavizat să nu mai aibă încredere în Biserică, armată, poliţie şi şcoală!

Pentru fiecare din aceste instituţii aţi creat un scenariu. Astfel vă vedem, domnule liber-cugetător, la slujbe religioase nu pentru a vă reculege şi a vă cere iertare în faţa lui Dumnezeu pentru miile de intelectuali...!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule deputat, vă cer scuze, dar vă rog să rezumaţi şi să încheiaţi, pentru că nu putem să oferim maximum de şanse colegilor, care au venit să-şi facă şi dânşii intervenţiile parlamentare.

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

Pentru miile de intelectuali şi studenţi, pe care i-aţi mazilit din facultăţi, mulţi murind în puşcării!...

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Deci, insist, vă mai dau 30 de secunde!

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

...nu pentru morţii de după 22 decembrie, ci pentru a vă vedea naţiunea alături de credincioşi şi a vă face reclamă electorală. Nu v-am văzut niciodată în timpul Sfintei Liturghii şi al citirii Sfintei Evanghelii să îngenuncheaţi şi să cereţi iertarea păcatelor.

Totul este o murdărie incredibilă, întinând numele Domnului, care nu ştiu cum vă poate răbda, ca distrugător al sfintelor lăcaşuri de cult, lucru pe care nu-l puteţi nega decât prin probe, că, atunci când eraţi membru al CC al PCR, v-aţi fi opus prigoanei anticlericale a PCR-ului!

Voci din opoziţie:

Gata!

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

V-aţi aliat cu diverse formaţiuni politice, care "golgăie de viermi precum carnea cangrenată", de structurile securiste, care, printr-o fiţuică, strecoară tot felul de abjecţii şi obscenităţi la adresa actualei coaliţii!

Ce este această formaţiune? Din cine este formată? Care sunt scopurile ei? De cine este finanţată? Sunt câteva întrebări la care răspunsurile vin de la sine.

Cei care, în 22 Decembrie 1989, se ascundeau prin diverse cotloane, securiştii, şi-au creat un partid, al cărui nume nu-l rostesc, pentru ruşinea că se poate ca în România postdecembristă asasinii să fie sub aceeaşi cupolă a Parlamentului cu cei asasinaţi!

Dar hidra comunisto-securistă care, prin Punctul 8 de la Timişoara, trebuia să fie scoasă în afara lumii politice, astăzi a mai scos la iveală un cap, nu o spun eu, ci unul din partidele din opoziţie care a guvernat alături de dumneavoastră între 92 şi 96: "Enervarea politică a PDSR şi ApR este total nejustificată, întrucât aceste partide încearcă, prin orice mijloace, să revină la putere, manipulând şi intoxicând opinia publică din România, cu sondaje falsificate, pentru care plătesc miliarde de lei. Dacă ţara şi poporul ei sunt sărace peste măsură, de unde au miliarde de lei de risipit de PDSR şi ApR?" (PUNR – Valeriu Tabără.)

În încheiere, am un singur regret în privinţa cuvântării domnului preşedinte Emil Constantinescu, acela că a folosit sintagma "golani", în locul sintagmei "derbedei". Sintagma "golan" este un cuvânt sacrosanct al Pieţii Universităţii, la care dacă adera întreg poporul român eram astăzi cel puţin la nivelul Ungariei! (Aplauze ironice ale deputaţilor din opoziţie. Se strigă: "Bravo!...")

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Şi cu regretul că a avea intervenţii în Parlamentul României înseamnă să ne spunem puncte de vedere politice, şi nu să încercăm reluarea unui limbaj absolut nepotrivit pentru această aulă.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Domnule Duvăz, dar ce l-o fi supărat aşa de rău de dimineaţă, că, doar, a venit de acasă?!...

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Din partea PDSR, domnul Honcescu. Vă rog să poftiţi!

Domnul Ion Honcescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Iată, am să prezint activitatea unuia din corupţii de care vorbea domnul Barbaresso adineauri, ca să concretizăm ceea ce declara dânsul aici.

Prezentul demers este cel de-al treilea grav semnal pe care îl trag asupra modului în care actualul primar general al Capitalei, Viorel Lis, şi-a exercitat şi îşi exercită mandatul. Anterioarele mele intervenţii se refereau la: solicitarea adresată procurorului general Mircea Criste, la 18 octombrie 1999, de declanşare a cercetărilor privind implicarea directă a primarului general al Capitalei în promovarea unei anume "industrii" de publicitate, ce a făcut posibilă, printr-o crasă eludare a legii, crearea unor prejudicii însemnate bugetului Capitalei – este vorba de vreo 11 milioane de dolari, concomitent cu realizarea unor deziderate de grup şi a unor importante avantaje personale; a doua mea intervenie se referea la modul în care primarul general al Capitalei a înţeles şi înţelege să-şi exercite atribuţiile, prevăzute expres şi imperativ de lege, privind autorizaţiile de construcţie, sesizare ce a avut ca urmare declanşarea unor noi cercetări de către Parchetul General.

Sunt urmate, de data aceasta, de o împrejurare deosebit de gravă, asupra căreia mă văd nevoit să solicit, în virtutea dreptului constituţional de control parlamentar asupra activităţii Executivului, intervenţia de urgenţă a tuturor factorilor competenţi, cu analiza modului în care Primăria Generală a Capitalei a acţionat sub mandatul actualui primar general la repartizarea locuinţelor. Recenta afirmaţie a domnului Lis, reluată pe 24 februarie de mass-media, conform căreia acesta este hotărât, în sfârşit, ca independent fiind, să nu mai dea case "pe pile", are, pe lângă încărcătura specifică faptelor de conotaţie penală săvârşite de persoane aflate în exerciţiul de autoritate, şi gravitatea demonstraţiei unui concurs de infracţiuni, cu posibili autori din structura altor instituţii reprezentative ale statului. Nu mă aşteptam ca tocmai Viorel Lis să-mi confirme certitudinea acordării ilegale a locuinţelor, în condiţiile în care la sutele de petiţii ale cetăţenilor îndreptăţiţi să primească casă, înregistrate la comisie în actualul mandat, primarul general a înţeles să răspundă, fără nici o excepţie, negativ.

Astfel, intenţia declarată de primarul general de a nu mai proceda "ilegal", atrage în zona analizei modul în care, pe toată durata mandatului, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat şi Convenţia Democrată, care l-au susţinut, au înţeles să conducă la nivelul acestei structuri deosebit de importante, reprezentate de Primăria Bucureştiului. Cu precizarea că ieri, 28 februarie, am solicitat prefectului municipiului Bucureşti şi procurorului general Mircea Criste declanşarea anchetelor, conform atribuţiilor specifice acestor autorităţi, doresc, de această dată, ca intervenţiile comisiei de specialitate a Camerei Deputaţilor, pe care o reprezint, să fie susţinute printr-o poziţionare fermă a autorităţii legislative faţă de modul cum este respectată ordinea de drept, nu atât de către o persoană cu funcţie de reprezentare, l-am numit aici pe primarul general, cât, mai ales, de grupuri de acţiune, care, de pe poziţii de partizanat şi speculând avantajul dat de succesul politic, subordonează mandatul general unor comandamente ale interesului de grup.

Apreciez ca nu numai necesară, dar şi obligatorie, intervenţia primului ministru al Guvernului, care, printr-o antrenare concertată a tuturor palierelor componente ale Executivului, să asigure atât obiectivitatea analizei, cât, mai ales, reinstaurarea ordinii de drept, prin sancţionarea liberului arbitru şi legala raportare faţă de norme. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Simiti. Vă rog, domnule deputat!

Domnul Ioan Vida Simiti:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Domnilor colegi,

Alocuţiunea mea de astăzi aş putea-o intitula "Chestiunea valorii în politica românească".

În sfera politicului, conceptul de valoare îşi găseşte cea mai corectă oglindire în structura unei elite politice veritabile, capabile să conştientizeze sensurile fundamentale de evoluţie ale unei societăţi, pe care, apoi, să le asimileze în modul cel mai fidel, onest şi moral. În fapt, cele două dimensiuni, conştientizare-asimilare, ar putea asigura o definiţie mulţumitoare a ceea ce noi numim astăzi "interes naţional", expresie la care, în ultimul deceniu, după cum foarte bine cunoaştem, au făcut apel numeroase personalităţi ale vieţii politice româneşti, deşi puţine s-au arătat dispuse să-i digere semnificaţiile cele mai profunde.

Nu ne vom permite, aşadar, să apreciem drept "exemplare" tabieturile politice ale ultimilor 10 ani, lucru care, de altfel, s-ar putea dovedi hazardat. În schimb, ni s-ar părea pertinent efortul depistării unor modele de conduită politică, adaptate la nevoile curente, în experienţa precomunistă a naţiunii române, când România a beneficiat de serviciile unei elite politice extrem de exigente cu sine înseşi şi care a făcut posibilă Marea Unire, lansând în plus societatea românească într-un ambiţios proces de modernizare. Dintr-o asemenea generaţie de excepţie a politicii au făcut parte personalităţi de referinţă, inclusiv pentru scena politică europeană, precum Iuliu Maniu, I.C. Brătianu, Gheoghe Brătianu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu şi, mai târziu, Corneliu Coposu.

Instaurarea comunismului avea să anuleze această tradiţie, bazată pe cele mai solide acumulări, adevărata elită politică a României, care lua calea gulagului stalinist, fiind substituită cu o clasă politică proletarizată, rudimentară şi primitivă. Îmi însuşesc pentru etapa ulterioară a anului ’45 conceptul de "clasă politică", pe care îl găsesc mai adecvat, din considerente calitativ-ideoligice, cât şi din raţiuni care derivă din anturajul semantic al respectivei epoci.

Din nefericire, fracturile semantice nu au fost şi singurele, ele fiind dublate de grave regresii calitative, care s-au menţinut pe tot parcursul celor 45 de ani de comunism, pentru noua clasă politică transbordată în România pe tancurile sovietice, devenind simtomatice trăsături ca: imoralitatea, corupţia, incapacitatea crasă, antiintelectualismul, antielitismul ş.a.

După 1989, reconstrucţia unei elite politice performante s-a dovedit extrem de dificilă, procesul pierzându-se într-o tranziţie prelungită, până în urmă, lipsită de orizonturi foarte clare. Vom fi de acord că diletantismul, corupţia, subintelectualismul au rămas pe mai departe repere definitorii pentru o generaţie de politicieni, care a moştenit prea multe dintre năravurile şi moravurile unei clase politice de formaţie kominternistă. Toate aceste limite, care tind să se cronicizeze şi care beneficiază de o largă percepţie publică, au întreţinut din plin în ultima perioadă eroziunea de imagine a clasei politice româneşti, având implicaţii imprevizibile asupra însuşi regimului democratic din România.

Depăşirea acestor involuţii, cu implicaţii dintre cele mai adânci, inclusiv în sfera social-economică, ar deveni posibilă numai printr-o schimbare radicală a atitudinii faţă de valoare. Şi aceasta, la nivelul întregului nostru spectru politic. România are astăzi nevoie de manageri politici adevăraţi, capabili să conceapă programe pentru gestionarea activităţilor politice, în scopul escaladării incertitudinilor actuale, şi nu pentru satisfacerea unor interese economice personale meschine.

Tocmai de aceea, nu ar fi lipsit de sens efortul delimitării câtorva elemente care să ne permită o mai bună apreciere a valorilor politice performante. Pentru cazul românesc, căruia nu îi este proprie existenţa unei elite politice profesioniste, o semnificaţie aparte o poate avea criteriul intelectual-profesional, adevăratele personalităţi care beneficiază de autoritate şi prestigiu fiind singurele care ar putea oferi perspectiva revalorizării clasei politice româneşti.

Apoi, profilul moral ar putea fi un al doilea indiciu de apreciere valorică. În actul politic propriu-zis, problematica moralităţii s-ar putea configura pe trei principale direcţii: asimilarea interesului public în deplina sa complexitate; abordarea matură şi responsabilă a conţinutului ofertei electorale; încurajarea unei conduite politice bazate pe onestitate în relaţia cu masa cetăţenilor, care constituie obiectul reprezentării politice.

Alte norme de evaluare a capacităţilor politice ar putea proveni din zona gradului de acceptare a principiilor de bază ale democraţiei, cât şi din modul de raportare la dimensiunea europenistă a politicii româneşti. În România, politica prezentului şi, mai ales, politica viitorului nu poate fi făcută de indivizi pentru care democraţia înseamnă cel mult un dezagreabil exerciţiu de oportunism politic. România are nevoie astăzi de o elită politică propriu-zisă, dispusă la o redefinire a exerciţiului politic în funcţie de parametrii valorici şi de performanţe optimi şi pentru care democraţia sau integrarea europeană să devină preocupări fundamentale şi nu formale. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule Simiti.

Are cuvântul domnul deputat Leonăchescu Nicolae. Poftiţi, domnule deputat!

Voci din sală:

Spuneţi şi cine urmează!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Într-adevăr, aveţi dreptate şi vă mulţumesc de corectură. Urmează domnul Moucha (pronunţă "Mucea") Romulus, PDSR.

Domnul Romulus Ion Moucha (din sală):

Se pronunţă "Muha", dar îl pronunţaţi pentru prima oară şi nu aveaţi de unde să ştiţi!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Îmi cer scuze, e un nume pe care nu l-am mai citit şi, poate, l-am citit în altă limbă... Îmi cer scuze încă o dată!

Vă rog, domnule deputat!

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

La 1 februarie 2000, s-au împlinit zece ani de la înfiinţarea, la Târgu Mureş, a Uniunii Culturale şi de Atitudine Civică "Vatra Românească", eveniment care nu poate să treacă neobservat. Mâine, 1 martie 2000, se vor împlini tot atâţia ani de la înfiinţarea Filialei Bucureşti a Uniunii "Vatra Românească", din al cărei birou de conducere am făcut şi eu parte mulţi ani la rând.

La 20 martie 1990, s-a ţinut în Sala CNIT de lângă Piaţa Amzei Conferinţa despre "Carol S. Caracioni-Crăciun, model de cooperare interetnică", publicată la câtva timp în periodicul "Transilvania", care apărea la Essen, în Germania.

Momentul aniversar îndeamnă la meditaţii retrospective şi sinteze, precum şi la prognoze privind viitorul nostru comun. Apărută pe fondul revendicărilor extremiste maghiare şi al violenţelor duse până la crim㠖 asta au înţeles extremiştii prin revoluţie -, Uniunea "Vatra Românească" a jucat un rol deosebit în stabilizarea vieţii social-politice din ţară, temperând excesele sangvinare ale unor capete înfierbântate.

Promovând dialogul interetnic pe planuri multiple şi afirmând răspicat punctul de vedere al patrioţilor români, această organizaţie neguvernamentală a jucat rolul unui factor de reţinere şi a promovat consecvent valorile culturii şi ale civilizaţiei româneşti. A opus extremismului anacronic maghiar atitudinea fermă a bunului simţ şi a echilibrului constructiv. A învins, cu armele păcii, ideea de colaborare dintre minorităţile stabilite în ţara noastră de-a lungul timpului şi populaţia românească majoritară.

Festivităţile din Sala Polivalentă de la Târgu Mureş din ziua de 26 februarie 2000 au reprezentat, pentru toţi, un prilej de a elogia activitatea desfăşurată timp de un deceniu de reprezentanţii "Vetrei Româneşti". Le mulţumim tuturor vetriştilor pentru efortul lor constant de a apăra valorile româneşti şi de a asigura climatul de siguranţă şi stabilitate politică necesar tranziţiei actuale.

Delegaţia Partidului România Mare prezentă la festivităţile amintite a fost condusă de senatorul Corneliu Vadim Tudor şi din ea au mai făcut parte deputaţii Ioan Iuliu Furo, Corneliu Ciontu, Ion Duţu şi Luca Ştefănoiu. Doctrina Partidului România Mare, denumită sintetic "naţionalismul luminat", şi-a găsit expresia şi în acţiunile desfăşurate de "Vatra Românească" şi, de aici, sprijinul nostru dat celor care apără această baricadă.

Prezenţa delegaţiei Partidului România Mare la festivităţi se doreşte un semnal al atitudinii noastre paşnice, constructive, lipsite de accente extremiste sau xenofobe faţă de toţi cei care trăiesc şi muncesc cinstit în ţara noastră. Invităm pe toţi ungurii cinstiţi care nutresc sentimente de respect faţă de România şi contribuie la progesul nostru, al tuturor, să se înscrie în Partidul România Mare. Îi vom primi cu braţele deschise, ca pe nişte prieteni ce ne înţeleg şi ne respectă.

Cuvântarea senatorului Corneliu Vadim Tudor, ţinută la Târgu Mureş, reprezintă cel mai clar mesaj de pace şi colaborare, pe linia unui efort cinstit, îndreptat spre rezolvarea problemelor dificile cu care se confruntă locuitorii acestei ţări. Naţionalismul luminat este singura doctrină politică pe care se poate construi stabil în istorie! A afirmat-o cu tărie liderul PRM la acest moment aniversar şi ne face plăcere să-i constatăm rezonanţa în inimile celor peste 10 mii de participanţi la entuziasta serbare populară amintită, precum şi în ale celor care i-au receptat mesajul pe alte căi.

Aniversarea deceniului de existenţă al "Vetrei Româneşti" ne raportează la un punct fix: "Ţara înainte de orice!"

Este şi doctrina Partidului România Mare, pe care noi, membrii săi, o promovăm consecvent.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc şi eu şi îl invit pe domnul deputat Moucha Romulus. Şi, dacă domnul Vetişanu s-a întors?... Dacă nu, o să urmeze domnul Baciu Mihai. Poftiţi, domnule deputat!

Domnul Romulus Ion Moucha:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De peste 3 ani de zile asistăm la o adevărată tornadă de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, marea lor majoritate fără nici o bază legală şi, adeseori, nici chiar legală, multe din ele anulându-le pe precedentele, de cu 3 zile înainte, călcându-se reciproc pe picioare şi creând în ansamblu un cadru, atât de aşa-zis "propice" activităţilor economice, încât cred că nu greşesc când afirm că mulţi investitori străini, care ar putea veni la noi pentru business-uri corecte şi reciproc avantajoase, nu vor mai folosi nici măcar cursele de avion ce doar trec pe deasupra României.

Unul din rezultatele de "excepţie" al activităţii celor 200 de specialişti ai actualei puteri, care s-au pus pe treabă, ca să ne "fericească" în 15 mii de zile, este şi documentul emis de Guvern, intitulat pompos: "Ordonanţă privind organizarea activităţilor agenţilor imobiliari", respectiv O.G. nr. 3/2000. Această ordonanţă, respinsă de Consiliul Economic şi Social şi care contravine flagrant Constituţiei României, Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Legii învăţământului şi, nu în ultimul rând, chiar şi Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, instituie un monopol discreţionar al unui cvasi-ONG de bloc asupra întregii activităţi imobiliare, din întreaga ţară.

Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, entitatea guvernamentală cea mai apropiată de sfera imobilelor şi a activităţilor imobiliare, nici măcar nu a fost consultat în elaborarea acestei ordonanţe, ca să nu mai vorbim de faptul că şi cei ce urmează să fie, hai să zicem, "organizaţi", au suferit acelaşi tratament, zis democratic. Nu este lipsit de interes faptul că noile taxe şi biruri care se instituie se duc direct la aşa-zisul "organizator" al activităţilor imobiliare, organizator care se autointitulează ca fiind singura organizaţie profesională din branşă, făcându-se că uită de cei peste 10 mii de angajaţi din peste 2 mii de agenţii imobiliare, constituite deja legal, cu eforturi greu de imaginat uneori, de către proprietarii acestora.

Îmi este greu să cred că la această situaţie Guvernul a ajuns doar din nebăgare de seamă sau din viteză. Cu părere de rău pentru lipsa de normalitate şi moralitate, este clar că s-a ajuns aici din lipsă de bun simţ şi respect faţă de semeni, din dorinţa de îmbogăţire, rapid şi fără muncă, din sfidarea faţă de normalitate şi din dorinţa de a mai încărca, pe ultima sută de metri înaintea alegerilor, conturile bancare, probabil, nu tocmai curate, ale unor mai mari ai zilei.

Guvernul are o singură soluţie de a se spăla de această ruşine: retragerea imediată a Ordonanţei nr. 3/2000!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Baciu Mihai şi se pregăteşte domnul Pâslaru Dumitru.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Încep cu adevărul că viaţa politică a lumii moderne, dar şi gestionarea raţională a problemelor unei naţiuni, nu sunt posibile în afara partidelor politice, a luptei democratice dintre ele pentru câştigarea încrederii cetăţenilor în capacitatea fiecăruia de a guverna. De aceea, cetăţenii, dar şi clasa politică, urmăresc cu interes momentele importante din viaţa marilor partide, pentru că aceste momente pot avea semnificaţii pentru ţara întreagă. Ele constituie acele ocazii majore în care un partid îşi prezintă naţiunii oferta, în sensul bun al cuvântului, adică: programul politic, platforma, valorile principale şi marile principii care îi stau la bază. De asemenea, este un moment al meditaţiei asupra propriului destin, asupra stării partidului, asupra locului, rolului şi perspectivelor sale în viaţa politică a ţării.

Convenţia Naţională a Partidului Democrat, care a fost un asemenea moment, s-a desfăşurat în zilele de 18 şi 19 februarie, iar mass-media a reflectat acest eveniment pe măsura importanţei sale politice şi naţionale. Au participat numeroşi oaspeţi de peste hotare, reprezentanţi ai Internaţionalei Socialiste şi ai partidelor social-democrate din toată lumea, unele din acestea fiind partide de guvernământ în ţări puternice şi bogate. Mesajele lor au reliefat clar locul şi rolul Partidului Democrat în familia social-democrată a lumii şi, implicit, recunoaşterea României ca loc în care unul din marile curente politice ale lumii de azi se simte la el acasă.

Au participat ca invitaţi lideri ai unor mari organizaţii sindicale de importanţă naţională, care au reafirmat legăturile organice, naturale, dintre mişcarea sindicală şi social-democraţie.

În sfârşit, dar nu în ultimul rând, ne-a bucurat participarea invitaţilor de la partidele politice din ţară, în primul rând, a celor reprezentate aici, în această sală, de dumneavoastră, membri al Camerei Deputaţilor.

Apreciem la justa lui valoare conţinutul mesajelor celor pe care i-aţi trimis la Convenţie, la Convenţia Partidului Democrat, mesaje care toate au afirmat rolul eminent la Partidului Democrat în viaţa politică a ţării, au apreciat efortul nostru în gestionarea acestei perioade dificile.

Mai presus de orice, apreciem dorinţa dumneavoastră, exprimată în aceleaşi mesaje, ca lupta politică din anul electoral să fie una civilizată, întemeiată pe doctrină, principii, argumente raţionale, o luptă între adversari, şi nu între duşmani, pentru că toţi, la urma urmei, trebuie să urmărim acelaşi ţel – binele acestui popor din care toţi facem parte.

În mai multe împrejurări şi pe căi diferite mi-am exprimat gândul, care poate părea unora anacronic, că şi în viaţa politică, în lupta dintre partide, unde principiile şi valorile morale, cel puţin în România, sunt deseori puse în paranteză sau capătă o culoare cu totul aparte, trebuie respectat un minim de asemenea principii şi valori.

Evoluţia omului spre civilizaţie a însemnat, pe lângă creşterea capacităţii de a stăpâni ambianţa prin cunoaştere şi tehnologie, în primul rând o evoluţie în plan moral, o sporire a capacităţii lui de a trăi armonios în comunitate, de a întemeia relaţiile sale cu semenii pe valorile perene ale moralei. De aceea, cred eu, acele arme negre pe care încă le găsim în arsenalul poliţiei româneşti de astăzi aparţin unei perioade revolute din istoria omului chiar.

Poate că unii mă vor cataloga drept un naiv care nu realizează în ce lume trăieşte, un fel de Don Quijote care luptă cu morile de vânt ale politicii de tip bizantino-balcanic, şi poate că între anumite limite au dreptate. Dar, dincolo de aceste limite, eu ştiu că rămăşiţele absurde ale evului mediu au dispărut prin contribuţia unora ca Don Quijote, a acelor idealişti care, înfruntând ironia celor din jur, au învins prejudecăţile chiar în profitul celor care îi ironizau.

Rămân, aşadar, la convingerea că în politică nu contează numai rezultatul, ci şi moralitatea mijloacelor prin care îl atingi, altminteri urmează judecata cea de apoi a oamenilor şi a istoriei care nu iartă pe nimeni.

La Convenţia Naţională a Partidului Democrat nu s-a auzit nici un cuvânt critic la adresa altui partid, nici o apreciere negativă oricât de vagă îndreptată împotriva cuiva – partid sau personalitate de la Putere sau din Opoziţie.

Toţi vorbitorii, începând cu preşedintele partidului, s-au referit în cea mai mare măsură la programul politic al partidului, la ceea ce am făcut şi la ceea ce trebuie să facem, precum şi la problemele mari şi dificile ale guvernării ţării.

Noi am înţeles cu exactitate rosturile congresului unui partid – cel mai important dintre ele este definirea clară a valorilor, normelor şi principiilor generale care întemeiază acel partid, este alcătuirea cărţii de identitate a partidului respectiv, cea care îl diferenţiază net de alte partide şi îl include la fel de clar în familia ideologică de care aparţine.

Soluţiile pe care apoi le propunem pentru problemele ţării decurg din acest temei doctrinar.

De aceea, onoraţi colegi, apreciind sincer încă o dată mesajele partidelor dumneavoastră către Convenţia Naţională a Partidului Democrat, vă facem la fel de sincer o dublă ofertă: un minim de principii morale pentru campania electorală şi un program politic consistent social democrat, naţional şi european în acelaşi timp.

Nu vreau s-o mai lungesc, nu vreau să ţin un discurs pro domo şi, de aceea, vă las pe dumneavoastră să-l apreciaţi – mă refer la program.

Dar noi, Partidul Democrat, oferim acest program politic şi ţării întregi, pentru că, până la urmă, ţara şi cetăţenii ei sunt beneficiarii sau, în caz contrar, cei care suferă de pe urma programelor noastre politice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Se pregăteşte domnul Karoly Kerekes.

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

A fost omul, şi nu mai este! A fost preşedinte, şi nu va mai fi!

Cine l-a vândut, cine l-a trădat, cine l-a înfrânt! Nu ştie, nu va afla niciodată ce a câştigat, ce a pierdut!

Un om sfârşit, un erou al zilelor noastre, un om de prisos, un învins!

De la Spinoza ştim că pasiunile ne condamnă la servitute şi la înfrângere, iar de la un clasic spaniol că este greu să recunoaştem că am fost doborâţi de lovitura unei mori de vânt, şi nu de un imaginat cavaler malefic.

Sigur este însă că Emil Constantinescu a fost învins! O recunoaşte chiar el. Că acei cavaleri ai răului ar fi securişti şi PDSR-işti, rămâne de discutat.

Dar, în definitiv, cine l-o fi învins pe Emil Constantinescu? Preşedintele României a fost învins mai întâi pentru că a conceput relaţia sa cu poporul care l-a ales când ca un contract pe care l-a călcat, când ca o luptă pe care a pierdut-o, când ca o relaţie cu un partener, când ca una cu un adversar.

Duplicitatea şi nehotărârea l-au învins de la început! L-au învins apoi lipsa de cinste şi sinceritate, spiritul olimpian împrumutat, senzaţia copleşitoare de travesti şi machiaj artizanal, rolurile primite bine învăţate, dar neizbutit jucate.

Emil Constantinescu a fost învins categoric de contrastul flagrant dintre morgă, pretenţii, poză şi prestaţia jalnică a gafeurului regional, elefantul într-un magazin intern de porţelanuri politice şi aerul de rudă săracă cu care ne-a reprezentat în reuniuni internaţionale la vârf.

Constantinescu a fost învins de şcoala GDS-istă a mesalinei ceauşiste ce se pretinde încă vivandiera societăţii civile, cea care i-a inoculat metodic dispreţul şi deprinderea de a-i considera pe toţi ceilalţi români drept imbecili, iar poporul însuşi calificat ca o sintagmă idioată.

Şi nu i-a fost foarte greu, pentru că ştim - încăperile mobilate uşor pot fi oricând lesne reamenajate.

Nu securiştii l-au învins pe Constantinescu, ci propriul său aer de misionar scârbit, de predestinat trimis de la curţi înalte să propăşească şi să emancipeze populaţiile de la gurile Dunării care, vai lor!, nu-l înţeleg şi nu-l ajută. Şi, poate mai mult decât atât, preşedintele României a fost învins de camarila odrăslită peste măsură la Cotroceni care, ca orice slugă deşteaptă cu firul subţire al linguşelii, a reuşit repede să-l încapsuleze într-o gogoaşă imensă, simbol cosmic pentru întregul său regim.

Mai mult decât orice, Emil Constantinescu a fost învins de coaliţia politică de la guvernare pe care însuşi a edificat-o şi care a înţeles democraţia doar ca o competiţie sălbatică pentru satisfacerea intereselor proprii, prin devastarea neruşinată a ţării în numele reformei.

În sfârşit, Emil Constantinescu a fost învins de propria familie, citadelă atât de mult încercată, dar brusc consolidată în jurul norocului nesperat al tatălui care, cu aerul său de martir năpăstuit, se jertfeşte în înalta funcţie doar pentru copii. A fost învins, de asemenea, de propriul urmaş, incapabil să lanseze alt model decât al prinţişorului de la Sibiu care, pe lângă afacerea flagrantului îndelung pregătit, rămâne doar un nevinovat chefliu.

Una peste alta, Emil Constantinescu a fost învins de ciocoismul său, de impostură, de sfidare, de infatuare. A fost învins de obsesii, de spaime, de clişee.

Doar el însuşi pe sine nu s-a învins niciodată!

De aceea: Deschide patul tău gol ca un mormânt şi dormi,/ Dormi somnul învinşilor, somnul morţilor!

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Poftiţi, domnule Kerekes.

Se pregăteşte domnul Ilie Neacşu de la Partidul România Mare.

Domnul Karoly Kerekes:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sâmbătă, 26 februarie, au avut loc la Târgu Mureş manifestările organizate pentru aniversarea a 10 ani de la înfiinţarea Uniunii "Vatra Românească".

Această organizaţie, care s-a autodefinit ca o organizaţie social-culturală şi de atitudine civică, şi care a fost regizorul evenimentelor sângeroase din martie 1990 de la Târgu Mureş, se găseşte în momentul de faţă, potrivit afirmaţiilor făcute recent de preşedintele Uniunii, într-o perioadă de revigorare, cu alte gânduri şi alte structuri.

Cu certitudine, prin alte structuri se înţelege alianţa politică cu PDSR, concretizată într-un protocol semnat la 30 iulie anul trecut.

Uniunea "Vatra Românească", preocupată în aceeaşi măsură ca şi în trecut de problema naţională, consideră, prin preşedintele Zeno Opriş, că "…toţi cetăţenii acestei ţări au dreptul să trăiască liber, nestingherit, că libertatea unuia nu trebuie s-o ştirbească pe a celuilalt." Această nouă viziune cu totul alta decât cea din 1990, despre drepturile omului, despre convieţuire, ar putea să fie salutată dacă nu ar exista o totală contradicţie între vorbe şi fapte.

Ceea ce s-a întâmplat la Târgu Mureş la aniversare ne aminteşte însă de climatul creat de aceeaşi uniune în ajunul evenimentelor de acum 10 ani. Participanţii la manifestare, într-un număr mare, veniţi şi din alte judeţe, au dat dovadă de aceeaşi intoleranţă şi ură antimaghiară ca şi în februarie 1990.

În plus faţă de trecut, apare ca element de revigorare furia manifestată faţă de Executiv, Putere judecătorească şi Preşedinţie.

Acest climat duşmănos a fost alimentat în mare măsură de comportamentul preşedintelui Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, care, prin afirmaţii şi ameninţări la adresa UDMR-ului, a personalităţilor politice interne şi externe, ne aminteşte de cele mai sumbre dictaturi. Faţă de această manifestare duşmănoasă, comportament politic, clasa politică din România nu poate rămâne indiferentă.

România face eforturi mari pentru integrarea euro-atlantică, accentuând nu o dată că statul român este un element de stabilitate în zonă. Din păcate, aceste eforturi au fost umbrite din nou prin cele întâmplate la Târgu Mureş.

Uniunea "Vatra Românească", aflată într-o nouă alianţă politică, cu un partener pentru care probabil nu este indiferent felul în care se apreciază în extern imaginea ţării, a demonstrat că, şi în noua sa structură, rămâne aceeaşi organizaţie naţional-şovină, constituind o frână în procesul de integrare euro-atlantică a României.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim, domnule deputat. (Vociferări în partea stângă a sălii.)

Vă rugăm să faceţi linişte în sală. Aveţi posibilitatea să luaţi cuvântul.

Invit pe domnul Ilie Neacşu la microfon.

Se pregăteşte domnul Mândroviceanu Vasile.

Domnul Ilie Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

A ţinut morţiş domnul Emil Constantinescu, preşedintele României, ca nici sfârşitul săptămânii trecute să nu treacă neobservat de opinia publică internă şi internaţională.

Cunoscând că emisiunea lui Florin Călinescu – "Chestiunea zilei" – are pauză în această perioadă, domnul preşedinte ne-a oferit un spectacol electrizant, cum numai regizorii şi scenariştii de marcă, după luni de zile de trudă, reuşesc să pună la punct astfel de manifestări cu trecere la public.

De această dată, şeful lui Dorin Marian şi al doamnei Zoe Petre s-a întrecut pe sine. Nu este exclus ca Circul Globus din capitală să-l cheme pe domnul Emil Constantinescu la bară pentru desfăşurarea de activităţi care nu intră în atribuţiile Cotrocenilor şi pentru concurenţă neloială.

Stimaţi colegi,

Omul care se dorea clona lui Cuza, care poza în lichidatorul corupţiei, a fost învins!

Învingătorii domnului Emil Constantinescu sunt "…vechea clasă a activiştilor politici şi vechii securişti grupaţi în Partidul România Mare şi apoi în structurile PDSR…". În alte pasaje, domnul Emil Constantinescu îi atacă dur pe unii ziarişti, lideri de opinie etc., pe care îi cataloghează drept golani, şantajişti, şmecheri, inclulţi etc.

Fie că a făcut-o intenţionat, fie că l-a luat gura pe dinainte, domnul Emil Constantinescu demonstrează că şi-a pierdut echilibrul, că disperarea a pus stăpânire pe întreaga lui fiinţă.

Partidul România Mare este cu adevărat îngrijorat de starea sănătăţii domnului Emil Constantinescu şi, spre binele său şi al imaginii ţării în lume, preşedintele trebuie convins că un control medical complex poate stopa depresia periculoasă în care acesta se află de o bucată de vreme.

Dar declaraţiile care au generat atâta vâlvă pe scena politică românească nu pun sub semnul întrebării doar persoana preşedintelui, ci şi a anturajului său. Este cunoscut faptul că domnul Emil Constantinescu are în preajma sa sfătuitori care s-au dovedit nu numai incompetenţi, dar şi rău intenţionaţi, ca să nu mai vorbim de cartea de vizită a celor care încă îi mai ţin trena preşedintelui – mă refer aici la Patapievici şi Liiceanu, la unii ziarişti de la "România Liberă", "Ziua", "Evenimentul Zilei" şi "Cronica Română".

Ceea ce ne surprinde pe noi cel mai mult este faptul că domnul Emil Constantinescu nu are informaţii elementare despre Partidul România Mare. Să nu ştie preşedintele că, la această oră, cei mai mulţi dintre revoluţionarii din Decembrie 1989 sunt membri ai Partidului România Mare? Când au aderat la Partidul România Mare, aceşti oameni au apreciat poziţia noastră constantă îndreptată împotriva incompetenţilor, corupţilor, tâlharilor şi hoţilor, a trădătorilor de ţară etc., cât şi statutul şi programele economice şi sociale ale noastre.

Stimaţi colegi,

Ca să demonstreze că domnul Emil Constantinescu nu este singurul demnitar al Puterii care aruncă pietre în baltă, CDR l-a aruncat în luptă şi pe colegul nostru din Parlament, domnul Remus Opriş, demolatorul numărul 1 al PNŢCD, care s-a comportat ca un şcolar corigent în apărarea profesorului său.

Nu voi încheia înainte de a vă spune adevăratul motiv al declanşării noului spectacol prezidenţial: cu o zi înainte de întâlnirea cu medicii şi farmaciştii ţărănişti, domnul Emil Constantinescu a primit rezultatele crude ale unui sondaj de opinie comandat chiar de Palatul Cotroceni. Văzând că trei lideri ai Opoziţiei – Ion Iliescu, Theodor Meleşcanu şi Corneliu Vadim Tudor – sunt clasaţi înaintea lui, actualul preşedinte şi-a pierdut busola. Ce a urmat, se ştie; inclusiv prigoana împotriva ziariştilor de la "Cotidianul".

Şi, totuşi, guvernarea actuală, sub sceptrul domnului Emil Constantinescu, a avut şi un aspect benefic – populaţia s-a lămurit asupra calităţii şi capacităţii celor care şi-au abandonat ideologiile pentru a alcătui o coaliţie nu doar bizară, dar şi dăunătoare pentru ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul, în încheierea intervenţiilor de astăzi, domnul Vasile Mândroviceanu.

Rog pe ceilalţi colegi să înţeleagă, cu scuzele de rigoare, bineînţeles, pentru că acesta este timpul pe care l-am avut la dispoziţie, în conformitate cu programul de lucru.

(Vociferări în partea stângă a sălii.)

Stimaţi colegi,

Vă rog să faceţi linişte.

Acesta este timpul pe care l-am avut, conform programului.

Îi rog pe ceilalţi colegi să-şi depună intervenţiile la secretariatul nostru. Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Mândroviceanu.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Elita naţională este absentă aproape în totalitate din dezbaterile politice ale actualului ceas de cumpănă pe care îl trăieşte societatea românească, opinia publică fiind dominată, manipulată şi direcţionată pe linia unor interese străine de viaţa reală a unei adevărate comunităţi naţionale.

Poporul român nu s-a regăsit încă din degringolada comunistă, căci comunismul, acest fenomen distructiv şi morbid, nu a dispărut din viaţa publică.

Foştii activişti, securişti, propagandişti şi acoliţi ai organelor de propagandă bolşevică de cea mai autentică speţă marxistă se desfată în faţa camerelor de luat vederi cu cele mai aberante şi abstracte teorii, puncte de vedere şi luări de poziţii, subliniate de aroganţa intelectuală şi de o aşa-zisă cultură politică şi ţinută morală, dar fără să aibă o pregătire corespunzătoare în domeniile abordate, fără să fie selecţionaţi prin merite deosebite de vreo instanţă de calitate superioară şi fără nici un drept de a fi mandatarii naţiunii.

Singura soluţie de remediere a situaţiei actuale - de absenţă aproape totală a elitei naţionale – constă în formarea unor personalităţi din rândurile tineretului într-un viitor nu prea îndepărtat. Aceasta, deoarece elitei naţionale îi revine sarcina de a scoate ţara din decăderea morală de astăzi, după devastarea socială şi culturală cauzată de lunga dictatură comunistă.

Numai o elită naţională poate asigura un viitor demn poporului român, căci această elită îşi are rădăcinile în bogăţiile spirituale şi sufleteşti ale românilor şi va şti să întruchipeze ideea românească pe care exponenţii marxişti de azi nu o cunosc şi nici n-o înţeleg sub nici o formă, căci ei poartă blestemul educaţiei comuniste.

Punând accentul pe valorile spirituale şi culturale ale tradiţiilor a căror păstrătoare este, elita naţională va trebui să servească binele comun spritual şi să lupte ca să scoată ţara din situaţia în care se găseşte azi, contribuind la reconstrucţia morală şi civică a acesteia.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc,.

Îmi cer scuze faţă de Grupul parlamentar al Partidului Unităţii Naţionale Române. Vă rog să ia cuvântul unul dintre cei patru înscrişi.

Toată lumea nu poate lua cuvântul, pentru că sunt 28 de înscrieri pe această listă, şi cer să aveţi această înţelegere.

Este al 11-lea vorbitor.

Din partea Partidului Unităţii Naţionale Române, vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De mai bine de 7 ani nu contenesc să atrag atenţia parlamentarilor români şi ţării, prin dovezile inatacabile aduse din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, că iredentismul maghiar, prin înşelătoarea şi adormitoarea strategie a paşilor mărunţi, loveşte sistematic şi fără milă în România.

Când atrăgeam atenţia că acel martie negru de la Târgu Mureş, de la care în curând se împlinesc 10 ani, n-a fost întâmplător, ci derulat sub un scenariu abil al iredentismului maghiar, când românii îşi apărau drepturile în propria ţară, când aduceam ca argument raportul "Harghita – Covasna" cu toate crimele din secuime, unii au întors capul de la un adevăr incontestabil.

Când forumurile cetăţeneşti de pe la Cernat, Valea lui Mihai, Miercurea Nirajului deveneau câmp de desfăşurare pentru iredentiştii care doreau neapărat înălţat la Arad, pe pământ românesc, monumentul Ungariei Mari, guvernanţii închideau ochii la o realitate îngrijorătoare.

Când Coloman Gabor clama cu obrăznicia-i ştiută că în ţinutul secuiesc nu va pune picior de român care nu vorbeşte maghiara, când Sasi Enei, primarul celui mai unguresc oraş din România, cum îi place să spună, schimbă la Odorheiul Secuiesc strada "1 decembrie 1918" cu strada "Insulei", şi "Horea" cu "Attila", guvernanţii se fac că nu aud şi nu văd nimic.

Iată că, după o tăcere strategică, evenimentele se precipită din nou, iar adepţii lui Toma necredinciosul culeg roadele. Confundând România cu ţara lui Papură Vodă, grupuri de presiune conduse de preotul reformat pun pe fugă medicii români din Luna de Sus, aducând în locul lor doctori din Harghita. Decizia samavolnică se petrecea cam în acelaşi timp în care geamurile ambasadei României de la Budapesta erau făcute zob cu conserve de peşte congelat.

În acest timp, pe la Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni, Cristuru Secuiesc, pe la forumurile UDMR-iste, secretarul de stat ungar Jolt Nemen anunţă noi consulate la Mircurea Ciuc şi Constanţa.

Tot în acest timp, tot mai departe situându-se de adevăr, de apărarea idealurilor naţionale, în starea de cancer generalizat ajunsă, Puterea a scăpat de sub control acte intrate pe făgaşul absurdului.

În faţa noilor provocări care stârnesc irascibilitate şi îngrijorare în Ardeal, acum, când se apropie un alt 15 martie, prin aceste locuri, atrag atenţia că, dacă nu va fi găsit ac de cojocul celor care încalcă Constituţia, legile şi bunul-simţ, va veni o vreme când guvernanţii vor regreta amarnic această stare de condamnabilă lâncezeală, numai că atunci va fi prea târziu.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă mulţumesc pentru intervenţii. Vă rog să vă predaţi materialele.

Vă anunţ că au avut loc 11 intervenţii. Din toate grupurile parlamentare a vorbit cel puţin o persoană.

Vă mulţumesc.

Discursurile depuse la secretariatul de şedinţă, fără a fi prezentate în plen.

Domnul George Dragu:

"Copierea inutilului".

Partidul Democraţiei Sociale din România salută cu bucurie ştirea clonării CDR, despre care circulau tot felul de informaţii îngrijorătoare cum că ar fi decedat imediat după alegerile din 1996. După un îndelungat anonimat, aflăm că, dimpotrivă, CDR este mai viguroasă ca oricând şi, chiar mai mult decât atât, se înmulţeşte prin butăşire!

Astfel, PNŢCD, partidul dezastrului naţional, alcătuit din numai 15.000 de "specialişti", partidul care a patronat jaful şi corupţia la toate nivelele, vine cu o nouă "descoperire": două Convenţii Democratice într-una singură!

După aprige dezbateri naţionale, colocvii şi seminarii, PNŢCD a găsit soluţia de salvare a ţării: Convenţia Democrată Română, echipa restrânsă alcătuită din PNŢCD şi PER, şi Convenţia Democrată din România, ceea ce este cu totul altceva, o echipă lărgită care strânge sub faldurile ei pe aceiaşi de mai înainte plus Partidul Naţional Liberal şi FER.

Pentru a nu fi confundate de către alegători la alegerile locale, cele două convenţii vor pleca la cules de voturi cu cercurile: CDR va beneficia de două cercuri şi o cheie, iar CDdR de aceeaşi cheie închisă însă într-un singur cerc.

De ce atâta inventivitate politică?

În primul rând, pentru că "principalul" partid al proaspăt clonatei Convenţii, PNŢCD, este conştient că, datorită "marilor realizări" ale guvernării din ultimii ani, nu-şi poate permite şi nici nu îndrăzneşte să se prezinte de unul singur în faţa alegătorilor. Motiv pentru care se agaţă cu ambele mâini de mânerul umbrelei a ceea ce cândva s-a numit "convenţia democrată".

Apoi, pentru ţărănişti, fie că sunt ei talibani sau reformişti cu mâinile la spate, mai importantă decât guvernarea ţării este problema preşedinţiei în cadrul CDR. Probabil că pentru acest titlu ţărăniştii înţeleg că merită sacrificat totul în ţară, de la eocnomie şi învăţământ, până la sănătate! Sub privirea "echidistantă" a preşedintelui Emil Constantinescu, prezent la mai toate evenimentele importante din sânul PNŢCD, ţărăniştii rânvesc preşedinţia Convenţiei care li se pare că li se cuvine.

Liberalilor, ţărăniştii sunt gata să ofere titlul de vicepreşedinte al Convenţiei, dar asta numai după ce se vor analiza sondajele de opinie, singurele care ar putea să confirme cine este mai puternic în ţară - PNŢCD sau Partidul Naţional Liberal! Că ţărăniştii încearcă să-şi învioreze faţada politică este limpede, dar bătaia este mai largă - ei vor să lase impersia că CDR joacă din nou rolul de "salvatoare a naţiunii".

Nu ştim pe cine mai pot păcăli noile promisiuni ale CDR. În campania electorală din 1996, toţi candidaţii Convenţiei promiteau să demisioneze în cazul în care activitatea lor nu corespundea angajamentelor electorale asumate.

Ajunşi la putere, demnitarii ţărănişti n-au ştitut cum să se agaţe la propriu de scaune, baricadându-se prin birouri. Astăzi, CDR perseverează pe aceeaşi cale a ipocriziei, cerând candidaţilor să-şi depună demisia conducerii alianţei. Acum, fie PNŢCD consideră electoratul român credul şi amnezic, fei acest partid este rupt complet de realitate.

În faţa nemulţumirii generalizate a populaţiei, CDR, clonată cu un cerc sau cu mai multe, ca formulă politică, este definitiv compromisă.

În ce priveşte PNŢCD, îi sugerăm, dacă tot se aliază cu divese formaţiuni ecologiste de buzunar, să înceapă operaţiunile de "ecologizare" şi de "regenerare" a propriilor structuri, începând chiar cu structura partidului.

Domnul Petre Ţurlea:

Scrisoare deschisă

"Stimate domnule Dan Diaconescu,

Aflu, fără a fi surprins, de încercarea făcută de regimul Constantinescu de a desfiinţa ziarul pe care-l conduceţi, "Cotidianul". Nu sunt surprins, pentru că aici trebuia să ajungă acest regim, în conformitate cu evoluţia sa de până acum. Cenzura presei este cea mai importantă manifestare a oricărei dictaturi, domnul Emil Constantinescu şi actuala Putere întrunind şi celelalte caracteristici.

Ca istoric, nu mă pot împiedica de a face o comparaţie - aceea între regele Carol al II-lea şi preşedintele Emil Constantinescu. Regimul Carlist a cenzurat şi interzis ziare ca "Adevărul", "Dimineaţa", "Dreptatea", "Viitorul", "Neamul românesc"; şi-a subordonat Justiţia; a făcut cel mai mare jaf de până atunci în avuţia statului; a patronat cele mai mari hoţii; a dus ţara în pragul falimentului şi a lăsat-o ciuntită teritorial şi cu armata în derivă.

Regimul Constantinescu cenzurează presa pe care nu şi-o poate supune; a provocat deriva armatei. De asemenea, ridicolul este apanajul şi al unuia şi al altuia dintre dictatori. Lui Carol al II-lea îi plăceau decoraţiile, titlurile, parăzile şi femeile. Şi lui Emil Constantinescu îi plac cele mai de sus.

Din toate aceste motive, Carol al II-lea a fost alungat în 1940, iar Emil Constantinescu va fi alungat în 2000. Cei doi dictatori au paginile lor urâte în Istoria Românilor şi poporul, în fruntea căruia au fost, îşi va aduce mereu aminte cu dispreţ şi ură de amândoi.

"Adevărul", "Dimineaţa", "Dreptatea", "Viitorul", "Neamul Românesc" din perioada lui Carol al II-lea, "Cotidianul" din perioada lu Emil Constantinescu vor avea şi ele o pagină în Istoria Românilor, dar o pagină de lumină.

Această este răzbunarea lor, şi va fi a domniei voastre.

Vă rog să primiţi expresia deplinei mele consideraţii.".

Domnul Dezideriu Coloman Becsek-Garda:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Motodologia de aplicare a Legii nr.1 din 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, din cauza birocraţiei, întârzie.

Această tergiversare a megologiei este folosită din plin de către duşmanii reîmproprietăririi, care folosesc orice posibilitate pentru inducerea în eroare a opiniei publice. Astfel, la Vlăhiţa, bande organizate terorizează populaţia civilă şi copiii aflaţi în taberele de vacanţe, şi au săvârşit un delict prin tăierea a 230 metri cubi în valoare de 450 milioane lei. Pentru oprirea acestei ilegalităţi, organele silvice au constituit echipe mixte de intervenţie împreună cu poliţiştii din localitate şi s-au confruntat cu aceste bande organizaate, având şi sprijinul populaţiei locale. Această colaborare este de la sine înţeles, pentru că delictele au fost produse în pădurea care urmează să fie retrocedată proprietarilor legitimi.

Mediile scrise şi electronice dezinformează însă opinia publică, prezentându-şi cazul în ipostaza că aceste acte ilegale au fost săvârşite de către viitorii proprietari care au început să defrişeze pădurile, demonstrând astfel cât de greşită este Legea nr.1 din 2000.

O altă încercare de a anihila legea domnului Lupu o reprezintă studiul iniţiat de ICAS, prin care se propune o exceptare de la reconstituirea dreptului de proprietate a pădurilor destinate ocrotirii unor specii de valoare deosebită din fauna cinegetică autohtonă.

Arealul vânatului ocrotit cuprinde atât zonele de reproducere, cât şi cele habitare propriu-zise, dar acestor arborete li se aplică regim solvic unitar. Menţinerea acestui regim este asigurat însăşi de Legea nr.141 din 1999 şi Legea nr.1 din 2000 prin administrarea pădurilor în cadrul structurilor silvice, conform Hotărârii guvernamentale nr.997 din 1999, indiferent de forma de proprietate.

Animalele migrează, mai ales urşii, cerbii, mistreţii şi lupii, deci ei nu vor respecta suprafeţele delimitate pentru ei. Aplicarea legislaţiei silvice în vigoare nu poate fi în contradicţie cu modificarea statutului juridic al pădurilor. Această manevră a ICAS-ului este în interesul unor cercuri care vor să beneficieze şi în continuare de facilităţile acordate statutului lor special.

Aş vrea să liniştesc pe aceşti reprezentanţi ai neocomunismului că şi viitorii proprietari ai pădurilor vor putea gospădări pădurile pentru vânat în spiritul legislaţiei în vigoare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Ghiga:

Stimaţi colegi,

Pentru a pune capăt unei stări de confuzie bine dirijate de unii binefăcători, doresc mai întâi să precizez că, după demisia din PER în primăvara anului 1998, m-am înscris în partidul ApR, al cărui membru sunt şi acum.

Ca parlamentar, îmi desfăşor activitatea ca deputat independent, alături de ceilalţi colegi ai partidului ApR. Sunt onorat că mai multe formaţiuni politice ar fi dorit să mă coopteze, dar, cu părere de rău, trebuie să le dezamăgesc, precizându-le că rămân membru fidel al partidului ApR.

Stimaţi colegi,

Acum, doresc să vă prezint o situaţie ce mie mi se pare paradoxală:

În condiţiile în care greva profesorilor continuă pe baza unor revendicări perfect valabile, în condiţiile în care sănătatea şi cultura se îndreaptă spre faliment, când cercetarea ştiinţifică este menţionată ca fapt divers, mii de miliarde de lei din taxe strânse conform legii de către Registrul Comerţului ajung în chimirul din ce în ce mai larg al unei asociaţii private care este Camera de Comerţ.

Trebuie făcută precizarea că taxele percepute de către Registrul Comerţului sunt indexate funcţie de cursul de schimb leu-dolar. În baza căror calcule şi hotărâri?

Actualul prim-ministru, domnul Mugur Isărescu, ar trebui informat de posibilitatea finanţării învăţământului, sănătăţii şi culturii cu bani din taxele de la Registrul Comerţului, apelând la o formulă simplă de ordonanţă de urgenţă prin care să hotărască funcţionarea Registrului Comerţului nu pe lângă Camerele de Comerţ, cum este actualmente, ci pe lângă Ministerul de Justiţie sau Ministerul Finanţelor, în aşa fel încât miile de miliarde să poată acoperi găurile din buget.

Şi ar mai putea domnul prim-ministru Mugur Isărescu să numească o echipă din corpul de control să verifice ce s-a făcut cu fondurile adunate din taxe de către Registrul Comerţului de la înfiinţarea acestuia şi până în prezent.

Şi, cum ar sta bine unor gentlemani, domnii din conducerea Camerei de Comerţ şi Industrie a României ar putea să prezinte în media care este aportul Camerei de Comerţ la dezastrul economic al României pe parcursul celor 10 ani de tranziţie.

Sper ca acest semnal de alarmă să aibă efectul scontat şi ca fondurile imense adunate din taxe să fie dirijate către cei mai îndreptăţiţi a le consuma.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Fac această declaraţie politică în numele tuturor pensionarilor din ţară, existenţi sau care vor deveni pensionari în viitor, militari sau civili de toate profesiile, profitând de faptul că Asociaţia veteranilor de război şi rezerviştii prahoveni din Ministerul Apărării Naţionale protestează cu vehemenţă împotiva hotărârii Guvernului de a impozita pensiile, hotărâre pe care o apreciază ca pe un scenariu repetabil, al lipsei de grijă a statului faţă de cei care l-au apărat şi întregit cu jertfe de sânge şi vieţi omeneşti, iar acum se luptă să-şi apere drepturile în fel şi chip pentru supravieţuire.

Protestul este susţinut de următoarele argumente:

• contravine Ordonanţei nr.73 din 1999, care la art.5, lit.d), precizează că "pensiile de orice fel nu se impozitează";
• în acelaşi sens, au făcut declaraţii repetate preşedintele României şi alţi demnitari;
• motivarea aplicării normelor Uniunii Europene nu se justifică; atunci când şi drepturile se vor asigura după aceleaşi norme, se pot aplica şi obligaţiile;
• în istoria poporului român nu se cunosc cazuri în care s-a recurs la impozitarea pensiilor chiar şi în perioadele critice prin care a trecut;
• promisiunea actualului prim-ministru care la învestitură a declarat că Guvernul va lucra cu faţa spre ţară şi care lasă să se întrevadă în prim-planul opiniei publice acţiuni deliberate care să asigure condiţii când de cât normale de trai;
• agresarea permanentă a drepturilor legale ce se cuvin pensionarilor şi veteranilor, drepturi câştigate cu sacrificiul vieţii în războaie şi în cele mai grele acţiuni de reconstrucţie a ţării, concomitent cu instruirea tinerilor pentru apărarea statului;
• majoritatea familiilor pensionarilor militari trăiesc dintr-o singură pensie modestă, datorită statutului de nomazi mutaţi la ordin, dintr-o localitate în alta, fără a-şi putea asigura stabilitatea familiilor care au suportat statutul de militar;
• schimbarea în "bine" promisă la alegerile din 1996, dar care a căpătat conotaţii contradictorii, provocând profunde nemulţumiri întregii populaţii, în mod deosebit categoriilor defavorizate (şi sunt suficient de multe), punându-şi speranţa într-o nouă schimbare, previzibilă în sondajele de opinie pentru anul 2000.

Consecinţele impozitării:

• anularea criteriilor care au stat la baza calculării pensiilor – funcţie, grad, vechime, pregătire, responsabilitate;
• lipsa de încredere în cei cărora le-au acordat prin vot şansa de a decide soarta noastră şi nu numai, de pe înalte fotolii pe care electoratul i-a propulsat;
• influenţa nefastă asupra tuturor factorilor ce determină nivelul de trai şi, prin aceasta, mărimea numărului săracilor, a nemulţumirilor, hoţiilor şi delapidatorilor;
• stigmatizarea celor mai vârstnici oşteni condamnaţi la suferinţe şi chiar la dispariţie sigură, în special a acelor familii ce se întreţin dintr-o singură pensie, datorită scumpirii alimentelor şi medicamentelor, a serviciilor, energiei termice, electrice.

Precizăm că uzăm de această formulă de manifestare a nemulţumirilor structurilor noastre, în buna intenţie de a nu ni se reproşa că n-am prevenit, facilitând oportunităţi factorilor de decizie ai Puterii de a acţiona operativ şi eficient.

În context, cerem:

• să se renunţe la impozitarea pensiilor prin respectarea prevederilor art.5 lit.d) din Ordonanţa nr.73 din 1999;
• să nu se mai facă promisiuni optimiste fără acoperire privind viaţa pensionarilor, compromiţând reprezentanţii Puterii;
• să se caute resurse pentru bugetul ţării nu la cei defavorizaţi, ci la cei ce se fac vinovaţi de devalizarea bogăţiilor ţării.

Aceată măsură de impozitare a Guvernului actual şi temporar afectează viaţa tuturor pensionarilor militari, a tuturor militarilor aflaţi înaintea pensionării la limită de vârstă şi de serviciu, dar şi a unei foarte mari părţi din pensionarii proveniţi din mediul civil, chiar dacă ea se referă numai la pensiile ce depăşesc salariul mediu pe economie.

Nu există nici o logică la această raportare, decât poate aceea că, în disperarea lor de a găsi noi surse de finanţare, guvernanţii mai impozitează odată, nejustificat, puţinul câştig provenit din pensia celor care au muncit zeci de ani plătind la timp toate impozitele impuse, pensie care foarte adesea nu le ajunge nici pentru medicamentele necesare de obicei celor aflaţi în această situaţie.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Providenţa ne impune diverse situaţii în care se cere o atitudine şi se probează inteligenţa şi abilitatea clasei politice.

Îmi amintesc, de exemplu, ce primire fastuoasă i-au făcut românii lui Petru Lucinschi pentru o carte mediocră despre destrămarea U.R.S.S., anume lui, care şi-a adus tot aportul pentru consolidarea imperiului. Nici n-au visat liderii mişcării de eliberare şi reîntregire naţională din Basarabia, G. Vieru, N. Dabija, D. Matcovschi, scriitori autentici, la o lansare de carte în chiar Hotelul "Intercontinental". Ei, uite că Petru Lucinschi a avut-o, cu ajutorul fraţilor români.

Altă situaţie: Partidul Liberal din Basarabia a făcut o propunere foarte chibzuit㠖 formarea unei comunităţi de state România – Republica Moldova, conform modelului Rusia – Belarus. A publicat apelul lor în Revista "Politica" a P.R.M., a vorbit ceva mai serios domnul I. Pop în Parlament, a cârâit ceva superficial P. Lucinschi că, adicătelea, mai este mult până la o asemenea posibilitate, integrarea în U.E., fiind încă departe.

Fireşte că un om, purtat prin privilegiile vieţii ruseşti, cu întinse relaţii la Moscova, precum e Petru Lucinschi, e prea puţin interesat de o asemenea comunitate: România – Republica Moldova. Pe el nu-l interesează nici faptul că, actualmente, în Basarabia e un genocid pe cale paşnică, că lumea moare de foame ca în anii de secetă. Pentru oameni ca el e mai convenabil să fie preşedinte de Basarabia decât un oarecare prefect sau primar de România. La drept vorbind, această comunitate de state româneşti e mai bine să se facă până la intrarea în U.E., dar toţi de pe ambele maluri parcă au luat apă în gură. Nu mă miră atitudinea unor bolşevici dovediţi de faptele lor, mă miră, însă, că Preşedinţia României, Guvernul n-au luat absolut nici o atitudine în legătură cu această propunere.

Dar, mai mult ca orice, mă miră reprezentanţii mass-media. Acum tac, iar apoi, peste un timp, te pomeneşti că apare de pe undeva un alt Cristoiu, care să declare că nu ne-am sincronizat în fapte, şi iarăşi să-i bălăcărească pe bieţii bsarabeni că reprezintă nişte diversiuni sociale, că sint kaghebişti, slujitori imperiali, precum a făcut cândva la venirea mea în Patria-mamă. Şi când te gândeşti că n-aveam altă soluţie, că pe timpul războiului în Transnistria, liderii mişcării erau vânaţi pe toate drumurile. Or, ar fi vrut să murim toţi sau să împânzim toţi puşcăriile? Ipocriţi nenorociţi! Pe de o parte îi deplâng pe soţii Teodorovici, pe Ilie Işaşcu, iar pe de alta ne batjocoresc pe noi, care am scăpat de moarte şi de puşcărie.

Se impune întrebarea: cui încurcăm socotelile în România? Pesemne le încurcăm unora. Am spus şi o repet: la Chişinău e coada balaurului antiunionist, iar la Bucureşti e chiar creierul lui. La Chişinău n-ai să vezi fosile sovietice duminică de duminică la televizor, la Bucureşti îl vedem pe Brucan, care nu demult, în ianuarie 2000, a afirmat că România nu are a face nici un reproş Rusiei în ce priveşte teritoriul basarabean, acolo e Republica Moldova – independentă. Bună independenţă cu Armata a XIV-a în coastă, tov. Brucan?!

Dar, să ne întoarcem la tema noastră: propunerea în cauză: comunitatea România – Republica Moldova. Aşadar, partea română de la Bucureşti n-a reacţionat în nici un fel la propunerea liberalilor din Republica Moldova, precum nu ia nici un fel de decizii în ce priveşte miile de cetăţeni din Basarabia, care vor cetăţenie română. Atunci, la ce să mai întindem vorba, când e mai comodă tăcerea, domnilor, faţă de ostatecii din Basarabia, care suferă cu deceniile.

Pentru inepţiile spuse de cutare politician, fie el chiar şi preşedinte de ţară, se face o vâlvă de geme târgul, iar pentru o propunere judicioasă, care ar apropia Ziua Unirii, nu se găseşte nici spaţiul necesar în presă, nici timpi de televiziune şi nici o atitudine din partea instituţiilor prezidenţiale şi guvernamentale. E plină ţara asta de pezevenchi cu înalte funcţii. Mă întreb, cât o să-i mai rabde pământul şi neamul acesta chinuit, pe care l-au pus pe dric. Adevăr au vorbit marii profeţi ai lumii: reîntregirea neamului românesc o vor întârzia cei care l-au crucificat pe Hristos.

Domnul Nicolae Popa:

Ca şi dumneavoastră, am luat notă, prin intermediul presei, personal, cu stupefacţie, de jalnica prestaţie la care s-a dedat actualul Preşedinte al României, cu ocazia unei reuniuni medicale organizate de P.N.Ţ.C.D.

N-aş fi crezut că decăderea din fotoliul funcţiei supreme în stat se va produce la un nivel atât de jos. Emil Constantinescu a călcat în picioare, în văzul întregii opinii publice, Constituţia ţării, elementara probitate politică la care îl obligă poziţia de Preşedinte al tuturor românilor, ca să nu mai amintesc de minima morală şi cel mai elementar bun simţ.

Odată cu aceasta, domnul Emil Constantinescu s-a transformat singur dintr-o personalitate într-un personaj caragialesc. Nu mă interesează ce motive şi interese l-au împins pe Preşedinte la o asemenea ieşire în public, că s-a compromis definitiv şi integral pe sine, nu mă deranjează deloc acest fapt. Mă deranjează, însă, în cel mai înalt grad, că a reuşit să deterioreze grav funcţia de şef al statului român.

Apreciez drept patologice frisoanele care îl încearcă pe domnul Constantinescu cu trimitere la securişti şi activişti comunişti. Chit că el însuşi a fost membru de partid, cu funcţie importantă, şi afirmă în deplină cunoştinţă de cauză că securitatea nu l-a deranjat deloc în regimul Ceauşescu. Totuşi, atacul violent îndreptat împotriva opoziţiei, cu acuzele respective, trebuie să ne pună într-o stare de alarmă maximă.

Am convingerea că recenta declaraţie a domnului Emil Constantinescu nu este deloc intempestivă întâmplător, ci este rezultatul unei regii. Preşedintele şi cercurile de interese legate de persoana sa îşi caută acoperirea şi justificarea prin starea jalnică în care au adus România.

După minciunile gogonate şi promisiunile deşănţate din campania electorală care i-a adus la putere, şi după ani de eşecuri grave până acum, este foarte comod să îţi găseşti ţap ispăşitor. Este, de fapt, o tentativă disperată a lui Emil Constantinescu şi a echipei lui de a ieşi din corzile în care l-au băgat presa şi opinia publică pentru marile greşeli şi gafe prin care şi-a ilustrat prestaţia de Preşedinte. Sunt sigur că domnul Emil Constantinescu va ieşi pe uşa din dos a istoriei românilor.

Un om învestit în cele mai înalte prerogative de putere în stat, care şi-a făcut o meserie, categoric din vocaţie personală, din minciună, şantaj şi ameninţare, atacuri dezlănţuite la adresa adversarilor politici, inclusiv a presei, care a infestat viaţa politică cu "şopârle", cum se exprima recent un marcant membru al Guvernului, nu poate pretinde nimănui şi niciodată respect şi consideraţie. Frica care îl macină pe domnul Emil Constantinescu este alimentată chiar din interiorul fiinţei sale.

Ambiţia nemăsurată, tentaţia comportamentului dictatorial, l-au adus în situaţia de a fi izolat, au produs o profundă şi irevocabilă ruptură între el şi realitatea ţării. A ajuns în acelaşi timp şi de râs şi de plâns ca om politic şi fiinţă umană. Totodată, lumea nu-şi poate crede ochilor, asistând la spectacolul degradant pe care îl oferă actualul Preşedinte.

Smiorcăiala continuă difuzată pe toate canalele mass-media, afişată cu morga omului neînţeles, în condiţiile în care ţara s-a prăbuşit în mizerie şi sărăcie, faţă de care este perfect responsabil, provoacă un miros pestilenţial, de toaletă publică. Nu cred că are dreptul să ne oblige să-i ascultăm smiorcăiala.

A minţit – trebuie să plătească. Este neputincios – trebuie să plătească. Scandenţa se apropie.

Emil Constantinescu şi oamenii lui nu trebuie să-şi facă iluzii. În toamna acestui an, prin votul democrat al poporului român, ar trebui să-şi ia adio pentru totdeauna de la puterea pe care a batjocorit-o, prin rea credinţă şi incompetenţă.

În consecinţă, cred că nu vă mai rămâne decât un singur gest de demnitare personală.

Renunţaţi la orice idee de a mai candida pentru un nou mandat de Preşedinte. Sunteţi de pe acum sortit eşecului.

Stimaţi colegi,

Iată că sunt încercări asidue din partea unor înalte structuri de cenzurare a ziarului "Cotidianul". Este un fapt de o gravitate fără precedent, un atac violent la libertatea presei, de aceea trebuie să facem front comun pentru:

- Apărarea ziarului "Cotidianul";

- Apărarea libertăţii presei;

- Apărarea democraţiei în România.

Domnul Sever Meşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Partidul "România Mare" a avut şi are o atitudine raţională, constructivă, faţă de intenţia domnului prim ministru Mugur Isărescu de a restructura instituţia pe care o conduce, în sensul reducerii personalului suplimentar sau ineficient, a birocraţiei, inclusiv prin comasarea unor agenţii naţionale, oficii, departamente, ministere etc. etc.

Orice acţiune determinată de considerente legate de creşterea eficienţei Guvernului şi de reducerea cheltuielilor va fi salutată de noi, în măsura în care nu va conduce la o situaţie mai proastă decât până acum sau nu va fi motivtă de interese obscure, meschine, de multe ori inavuabile.

Din păcate, astfel stau lucrurile în cazul intenţiei Guvernului ca, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, acesta să preia singurul instrument cu rol de coordonare, îndrumare, verificare şi control la nivel naţional şi teritorial în domeniul cadastrului general şi al gestiunii proprietăţii.

Obiectul ascuns al acestei mişcări preconizate – preluarea de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a atribuţiilor Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie – ar fi salvarea aparatului supradimensionat al ministerului , peste 4.500 angajaţi, iar consecinţele ar fi dezastruoase. Aceste consecinţe ar merge de la sistarea derulării unui împrumut acordat de Banca Mondială şi condiţionat la existenţa unui organism independent în structura Guvernului, până la perpetuarea disfuncţionalităţilor create prin aplicarea Legii nr. 18/1991 (respectiv imposibilittea de a se rezolva cele peste 600.000 litigii create în România).

Această preconizată mişcare s-a lovit de opoziţia tuturor organizaţiilor de profesionişti implicaţi în cadastru şi geodezie, care au argumentat convingător de ce este necesară existenţa, la nivel naţional, a unei structuri de autoritate profesională recunoscută, care să ducă la bun sfârşit o activitate pentru care Parlamentul a elaborat şi votat o Lege organică, Legea nr. 7/1996, respectiv Legea Cadastrului şi Publicităţii Imobiliare.

Intenţiei domnului electronist care conduce în prezent destinele Ministerului Agriculturii şi Alimentaţei, influentul (în partidul domniei sale) vicepreşedinte al P.N.Ţ.C.D., Ioan Mureşan, i se opun argumentele justificate ale specialiştilor din Asociaţia Patronală de Cadastru şi Geodezie şi din Uniunea Geodezilor din România.

Domnul Ioan Mureşan caută să salveze pe toţi cei 4.500 de bugetari ai M.A.A., implicaţi în cadastru, sacrificându-i pe cei 600 ai Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, care în anul 2000 şi-a propus să se autofinanţeze în proporţie de 50%, iar în viitor să se autofinanţeze integral.

Suntem convinşi că domnul prim ministru Mugur Isărescu, el însuşi un bun specialist al cifrelor, va recunoaşte imediat unde este resursa mai importantă pentru economii, unde sunt bunul simţ şi buna-credinţă şi unde interesele nu prea curate.

Convingerea noastră fermă este că într-o ţară ca a noastră, căreia nu i se cunosc exact dimensiunile – în mod paradoxal – trebuie lăsat să funcţioneze acest Oficiu Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, înfiinţat prin lege organică. Acest oficiu trebuie să rămână o instituţie guvernamentală, independentă, echidistantă şi neutră, tocmai ca o garanţie a respectării proprietăţii în ţara noastră, tocmai în vederea atât de doritei integrări viitoare în Uniunea Europeană.

Dorim ca în timpul mandatului său limitat, domnul prim ministru să facă un număr cât mai mic de greşeli şi, dacă tot este independent, să nu se încarce cu toate erorile unor forţe aflate la limita de jos a prestaţiei lor.

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Subiectul intervenţiei mele de astăzi se referă la intenţia anunţată a FPS-ului de a privatiza Sidexul într-un termen foarte scurt. Această intenţie presupune ca FPS-ul să-şi asume o responsabilitate imensă, explicabilă prin însăşi dimensiunile Sidexului: cifra de afaceri de cca 1 miliard de dolari SUA, circa 10% din exportul României; o balanţă valutară echilibrată, ceea ce însamnă că importul indispensabil de materii prime necesare producţiei de oţel livrat în România este acoperit prin expert; cu cei 28 de mii de salariaţi de astăzi, societatea este un mare utilizator de forţă de muncă la nivel naţional; este furnizorul actual şi, mai ales, potenţial de produse indispensabile pentru numeroase sectoare industriale: şantiere navale, construcţii, industria automobilului, maşinilor agricole, echipamente electrocasnice etc.; este un cosumator major de energie, echipamente, piese de schimb produse în România, de servicii de transport, de activităţi portuare, de servicii bancare, iar în viitor va fi un important plătitor de taxe şi impozite.

În aceste condiţii, poziţia Sidexului în economia României nu este de neglijat. Ea va deveni promordială, societatea contribuind la dezvoltarea acesteia, prin îmbunătăţirea calităţii produselor şi a rentabilităţii sale. O privatizare inoportună, pripită, neprofesionistă, iresponsabilă, prin tentaţia FPS-ului de a vinde acţiunile Sidex primului care se oferă, fără să cunoască bine strategia acestuia, va transforma societatea, în cel mai bun caz, într-un producător de semifabricate, puţin utilizate în România (în special sleburi) şi de dimensiune redusă, deoarece exportul de semifabricate va fi întotdeauna limitat. Iar această intenţie este dată de termenul scurt impus de Fondul Monetar Internaţional şi creditorii Sidex, care se fac că ignoră datoriile clienţilor faţă de Sidex.

O gândire profesionistă, orientată pe termen lung, respectiv, o politică industrială, ar conduce la o altă atitudine a FPS-ului. O astfel de politică prespune: o analiză a nevoilor de oţel pe plan naţional pe 5-10 ani, cu privire la volum şi cantitate; o comparare a valorii adăugate prin intermediul producţiei naţionale, cu valoarea adăugată provenind din importul care ar înlocui-o; luarea în considerare a impactului social adus de o producţie naţională.

Din păcate, astăzi, nu există nici o politică industrială cu privire la Sidex. Privatizarea acestuia va fi făcută doar pentru profitul cumpărătorului privat şi al celor care vor primi comisioanele, sacrificând interesele României pe termen lung.

Să fie foarte clar, privatizarea este bună numai cu condiţia ca ea să conducă la o siderurgie românească capabilă să alimenteze o industrie românească. Nu sunt puţine exemplele de privatizări reuşite în siderurgia din Europa de vest, dar pentru aceasta statele au acceptat să devină proprietarii societăţilor, suportând contractarea de datorii imense, au încurajat restructurarea, fără a se substitui conducerilor întreprinderilor, privatizarea s-a făcut după restructurare, în special prin intrarea pe piaţa bursieră.

Ceea ce se petrece în siderurgia românească este exact invers. Cine poate spera, în condiţiile impuse de actuala coaliţie guvernamentală, că privatizarea Sidexului va fi efectuată conform unei politici industriale consecvente? Nu o bancă va putea defini o asemenea politică. Ea este indispensabilă prin competenţele sale contabile şi financiare, dar ce poate cunoaşte ea despre evoluţia pieţelor de oţel, a produselor siderurgice, a nevoilor clienţilor, a tehnologiilor de producere a oţelului şi despre şocurile structurale provocate de procesul de mondializare a siderurgiei?

Doar prin aplicarea unei politici industriale coerente îşi va demonstra FPS-ul competenţa sa faţă de uriaşa responsabilitate care îi revine. Or, ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor 3 ani, sub guvernarea Coaliţiei CDR-PD-UDMR, dovedeşte exact contrariul.

Jos mâinile de pe Sidex, domnilor guvernanţi!

Domnul Ştefan Baban:

Domnule Preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Falimentele bancare şi crizele financiare din sistemul bancar au adus statului român cheltuieli de miliarde de dolari, prin preluarea pierderilor la datoria publică şi imobilizarea de resurse în bănci aflate în incapacitate de plată. Numai sumele necesare acoperirii pagubelor din Bancorex şi Banca Agricolă reprezintă aproape jumătate din datoria externă a României.

De pe urma declarării falimentelor bancare câştigă, lichidatorii dar pierd depunătorii şi contribuabilii la bugetul statului ce văd cum banii din impozite şi taxe se duc să acopere golurile lăsate de administratorii de bănci, care şi-au pus pe roate afaceri cu credite nerambursate. Perdante sunt băncile corecte care au aplicat şi respectat politica financiar bancară, dar care au pierdut încrederea populaţiei pentru că fac parte şi ele din sistemul bancar românesc.

În prezent, în România, în categoria băncilor cu probleme sunt unele bănci scoase din tribunal şi repuse în funcţiune în baza unor sentinţe şi altele care tergiversează prin procese sentinţa de faliment.

O scurtă radiografie a băncilor cu probleme va scoate în relief cauzele cît şi urmăririle practicării unei politici manageriale bancare neconcordante cu realităţile româneşti.

Banca Dacia Felix revine, după 3 ani de procese, pe scena sistemului bancar din România sub supravegherea unui administrator. Situaţia actuală a băncii; are creanţe de 7000 miliarde lei, rezultate în urma reevaluării activelor neperformante în valută; datoriile, reeşalonate pînă în anul 2004, sunt de aproape 2000 miliarde lei; speranţele de recuperare a banilor de la datornici sunt reduse, deoarece procesele de executare silită merg foarte greu; conducerea băncii nu este autorizată de BNR, astfel că licenţa de funcţionare îi poate fi oricînd ridicată.

Credit Banc a derulat o poveste similară cu cea a Băncii Dacia Felix, cu o singură deosebire: s-a opus cererii de introducere a prodcedurilor de reorganizare sau lichidare judiciară de către BNR pînă în anul 1999, cînd a repus singură pe rol această cerere.

Rezultatul acestei amînări: depunătorii persoane fizice nu şi-au primit nici pînă astăzi sumele depuse.

Situaţia actuală a băncii: are de rambursat datorii de peste 1000 miliarde lei; are retrasă, din aprilie 1999, autorizaţia de funcţionare; are de primit 3000 miliarde lei credite acordate şi neîncasate.

Din totalul creditorilor, un număr de 55 au fiecare datorii de peste 10 miliarde lei care cu greu vor putea fi recuperate.

Banca Columna din 1997 se judecă în instanţă cu FPS şi CEC pentru recuperarea banilor depuşi în conturile băncii, la care se adaugă şi dobânzile de peste 36% pe an rezultate din penalităţile de întârziere. În această situaţie s-a ajuns deoarece activitatea acestei bănci avea o expunere mult prea mare pe firmele membre ale Grupului Eurocolumna, din care şi banca făcea parte.

La acestea se adăuga şi aplicarea sancţiunii BNR: interdicţia de a atrage resurse în depozite de la persoane fizice şi/sau persoane juridice.

Conducerea băncii susţine că singura şansă de supravieţuire a reprezentat-o investiţia majoră de capital de către investitorul străin, dar că această şansă este anulată de aplicarea acestei interdicţii.

Banca Albina este prima bancă din România pentru care BNR a obţinut falimentul, faliment datorat politicii manageriale potrivit căreia unui singur grup de firme i-a fost acordată cea mai mare masă a creditelor. Este totodată şi singura bancă de unde depunătorii, persoane fizice, şi-au recuperat banii.

În prezent, din totalul de aproape 500 miliarde lei, lichidatorul a recuperat 3 miliarde lei din vânzarea de active şi aproape 60 miliarde lei de la datornici, bani care au fost plasaţi în titluri de stat, pînă la definitivarea debitelor băncii.

Bankcoop, considerînd ultimul faliment de răsunet (declarat în 08.02.2000) şi care pînă în prezent nu a fost contestat de conducerea băncii. Banca se află în incapacitate de plată de mai multe luni de zile, înregistrând un patrimoniu net (diferenţa dintre valoarea activului şi totalul datoriilor) negativ de 1.500 miliarde lei.

Ultima şansă de salvare – atragerea unui investitor dispus să participe la o majorare de capital – a fost ratată şi ea, astfel încât falimentul a rămas singura soluţie valabilă.

Condamnarea la dispariţie a Bankcoopului a fost semnată încă din 1997 de fostul său preşedinte, Alexandru Dinulescu, care acum îşi cheltuie banii prin America. După dispariţie lui Dinulescu, banca s-a mai menţinut pe linia de plutire timp de doi ani, timp în care a încercat să recupereze creditele acordate cu largheţe, anterior.

În prezent, Bankcoop are de recuperat datorii ce depăşesc 3000 miliarde lei şi creanţe în valoare de aproape 2000 miliarde lei.

Bancorex este singura bancă care a scăpat de lichidare şi privatizare, fiind înglobată în BCR fără drept de apel. Această fuziune va apăsa greu şi mult timp pe umerii bugetului statului, deoarece pierderile băncii, preluate de stat, sunt în valoare de 2 miliarde de dolari, dar şi pe umerii BCR, care din acest motiv a fost retrogradată în privinţa forţei financiare a băncii.

Banca Agricolă. Prăbuşirea acestei bănci a fost abil ocolită pînă acum prin preluarea pierderilor la datoria publică internă. Totuşi, banca se pregăteşte de privatizare, pentru care statul român va suporta o infuzie de capital de 50-100 milioane de dolari.

Singura concluzie pertinentă ce se desprinde din cele mai sus prezentate este dură, dar adevărată: dacă şi în viitor băncile din România se vor înfiinţa şi vor funcţiona pe criterii total diferite de cele internaţionale, putem spune că la începutul mileniului trei, sistemul bancar din România va fi reprezentat de bănci neperformante, aflate sub supravegherea centrală sau într-o continuă stare de faliment.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Peste 10 minute începem şedinţa în plen.

Rog liderii grupurilor parlamentare să invite colegii deputaţi în sală.

În acelaşi timp, îi rog pe secretarii desemnaţi pentru şedinţa de astăzi, domnul Miclăuş şi domnul Konya, să poftească în 10 minute la conducerea şedinţei, pentru a începe lucrările noastre de astăzi.

Domnul secretar Konya să se prezinte, pentru a putea să începem şedinţa.

Vă mulţumesc.

Rog Secretariatul Camerei Deputaţilor să ia legătura la Grupul parlamentar al P.N.Ţ.C.D. şi să-i invite în sală.

O voce din stânga sălii:

Păi, nu mai vin. Ce să mai caute?

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Salutăm prezenţa doamnei ministru Smaranda Dobrescu şi o invităm în banca Guvernului.

Stimaţi colegi,

Declarăm deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Vă anunţ că din totalul de 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 284. Sunt absenţi 59, din care participă la alte acţiuni parlamentare 20 de deputaţi şi cvorumul legal pentru adoptare, din 172 de deputaţi, cvorumul de lucru de astăzi este de 152.

Şi o să intrăm, în consecinţă, pe ordinea de zi a şedinţei noastre de astăzi, şi anume la pct. 1 de pe ordinea de zi, unde figurează dezbaterea obiecţiei de neconstituţionalitate a art. 198 din Legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000.

În consecinţă, stimaţi colegi, invit pe preşedintele Comisiei juridice, domnul deputat Emil Popescu.

O voce din stânga sălii:

Cvorumul!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Chestiune de procedură? Da.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După părerea mea, nu pot fi reluate lucrările în acest moment, pentru că, la o simplă privire, deci, de la tribuna la care sunteţi, domnule preşedinte, veţi putea constata că nu există cvorumul necesar. Sigur, nu sunt îndreptăţit să vă cer acest cvorum, totuşi, pentru dezbaterea unui act normativ de o asemenea importanţă, pentru care se cere şi o prezenţă specială, eu cred că trebuie să luaţi unele măsuri care sunt de competenţele dumneavoastră regulamentare: să stabiliţi dacă este cvorumul necesar, să luaţi măsuri pentru asigurarea acestui cvorum şi abia după ce acest lucru se va întâmpla, să deschidem această dezbatere, pentru ca toţi cei care vor trebui la un moment dat să se pronunţe în legătură cu obiecţia de neconstituţionalitate, să ştie despre ce este vorba şi la ce moment al dezbaterilor ne aflăm.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc şi eu.

Este o sugestie corectă, însă intenţia mea este de a deschide şedinţa.

Ne aflăm la ora 10,15, am trecut de 10,15, programul nostru de lucru este prevăzut şi eu cred că cei interesaţi pentru a intra în dezbaterile generale au venit şi sunt prezenţi.

Insist încă secretariatul biroului să invite de la Grupul parlamentar al P.N.Ţ.C.D. pe domnii deputaţi în sală, inclusiv preşedintele Comisiei juridice, domnul Emil Popescu şi vă cer îngăduinţa să mai aşteptăm ca şi colegii noştri, şi preşedintele Comisiei juridice să sosească în sală. (Comentarii în sală, vociferări).

O voce din sală:

De ce nu continuăm cu declaraţiile politice?

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Rog secretariatul ca imediat să invite preşedintele Comisiei juridice, întrucât nu putem începe dezbaterile.

Imediat, domnule Gaspar, o să vă dau cuvântul. Probabil dumneavoastră vreţi să interveniţi pe procedură, să fie invitat preşedintele Comisiei juridice. Nu putem începe dezbaterile!

Domnule Gaspar, vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Primul punct de pe ordinea de zi, pe care ar urma să-l luăm în discuţie, comportă o situaţie cu totul specială.

Constituţia prevede că în cazurile când se dezbat obiecţiunile de neconstituţionalitate a unor texte din legi, se cere ca votul să se exprime în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere. Deci ne găsim în faţa unei majorităţi calificate.

Dumneavoastră nu puteţi să declanşaţi procedura până în momentul în care nu v-aţi asigurat că în sală sunt 229 de deputaţi, ceea ce reprezintă 2/3 din 343 şi, ca să nu pierdem timpul, că suntem la ora 10,25, v-aş propune să supuneţi plenului trecerea şi luarea în discuţie a celorlalte rapoarte de mediere, pentru ca, totuşi, să avansăm cu lucrările pe ziua de astăzi.

Vom vedea până la ora prânzului dacă în sală se va aduna numărul de deputaţi la care m-am referit, adică cei 229 necesari pentru a putea declanşa procedura de examinare a deciziei Curţii Constituţionale.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule Gaspar.

Domnule deputat Gavra, vă rog...

Domnul Ioan Gavra:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Sigur că sunt de acord cu propunerea făcută de domnul deputat Gaspar, pentru că altfel nu ne putem desfăşura activitatea până la ora la care ar trebui să votăm primul raport al comisiei de mediere.

O să ridic însă o altă chestiune: joi am întrerupt lucrările în Camera Deputaţilor, în plen, pentru o consultare a liderilor grupurilor parlamentare, la care a participat şi preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Ion Diaconescu. Atunci se punea problema să discutăm şi să adoptăm raportul Comisiei de mediere la acea iniţiativă legislativă privind pensionarea anticipată. Între timp, primisem o scrisoare din partea domnului prim-ministru Mugur Isărescu, care ne cerea să nu adoptăm acest act normativ, întrucât n-ar exista resurse bugetare pentru a acoperi plata pensiilor şi a persoanelor care vor beneficia de o asemenea pensionare anticipată.

La acea şedinţă, noi am cerut, liderii grupurilor parlamentare din opoziţie, ca astăzi, la dezbaterea acestui act normativ, pentru a ne convinge că nu există resurse bugetare pentru a acoperi şi acest nivel al pensiilor, să fie prezent primul-ministru, domnul Mugur Isărescu, pentru că domnia sa ne-a adresat scrisoarea.

Sigur, este prezentă doamna ministru Smaranda Dobrescu. Domnia sa, însă, a dezinformat Camera Deputaţilor, întrucât Legea pensiilor, pe care noi am adoptat-o în Parlamentul României şi pentru care astăzi va trebui să dăm un vot în legătură cu o decizie a Curţii Constituţionale, intră în vigoare, aşa după cum am scris noi acolo, de la 1 ianuarie anul 2001.

Deci, partea în care domnul prim-ministru, cât dânsul numai a semnat solicitarea, cred că dânsul nu a citit-o, că va greva bugetul şi anul viitor cu 2.000 de miliarde lei este fals. De la 1 ianuarie 2001 legea aceasta îşi încetează efectele pe care le-ar avea asupra bugetului.

Doi: de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sunt două categorii de poziţii: doamna ministru Dobrescu ne spune că sunt 140.000 de posibili pensionari care s-ar încadra la acest proiect de lege şi că ar fi nevoie de o mie şi ceva de miliarde pentru cheltuielile de acoperire.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule deputat Gavra,

Avem acest lucru la pct. 8 pe ordinea de zi nu intraţi pe fond. Am crezut că este o chestiune de procedură.

Domnul Ioan Gavra:

De procedură este, pentru că dacă nu pregătim pct. 8, domnule vicepreşedinte, ne pierdem vremea astăzi. Adică, să se ştie: pentru pct. 8, domnul Diaconescu s-a angajat că-l cheamă pe primul ministru aici. Dacă nu vine, nu votăm pct. 8. Îl amânăm iarăşi şi nu este bine.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Am înţeles, domnule deputat.

Ţinând cont de propunerea, care mi se pare că ne scoate oarecum din impas, a domnului secretar al Camerei Deputaţilor, domnul Acsinte Gaspar, vreau să vă exprimaţi prin vot dacă sunteţi de acord să trecem la pct. 2, la următorul raport de mediere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Cu 3 abţineri, trecem la pct. 2 de pe ordinea de zi, şi anume la "raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aplicarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace, cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Bucureşti la 19 iunie 1995.

Invit pe colegii noştri din Comisia de mediere, şi anume: domnul deputat Nică Mihail, domnul deputat Ioniţă Mihai Gabriel, domnul deputat Popa Virgil, domnul deputat Stănescu Alexandru Octavian, domnul deputat Văsioiu, domnul deputat Rakoczi Ludovic şi domnul deputat Dorian Dorel, deci cel puţin reprezentanţii Comisiei de mediere să ia loc în banca comisiei.

Stimaţi colegi,

Invit pe domnul Nică Mihail sau pe unul dintre deputaţii: Ioniţă Gabriel, Popa Virgil, Stănescu Octavian, Văsioiu Horia, Rakoczi Ludovic, Dorian Dorel să ia loc în banca comisiei, pentru a putea începe lucrările de adoptare a raportului de mediere.

Vă rog, domnule deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Comisiile de mediere şi-au încetat activitatea o dată cu depunerea raportului, deci, noi trebuie să trecem acum să luăm în discuţie textele care au fost adoptate în redactări diferite de cele două Camere. Şi v-aş ruga să observaţi, domnule preşedinte, că din cele 53 de texte care au fost adoptate în redactări diferite, comisiile de mediere au propus, în unanimitate, la 51 de poziţii – textul Camerei Deputaţilor, la o poziţie – textul Sentului şi la o poziţie – un text comun.

Cred că lucrurile sunt simplificate din acest punct de vedere şi urmează ca să dăm votul pe fiecare poziţie, cu atât mai mult cu cât, repet, 51 de poziţii sunt ale Camerei Deputaţilor.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule Gaspar, şi vă sunt recunoscător pentru sprijinul pe care mi-l daţi în conducerea şedinţei.

În opinia mea, cel care a condus şedinţa Comisiei de mediere ar fi putut să fie de faţă, din partea comisiei, dar dacă ne aflăm în această situaţie, aveţi perfectă dreptate şi atunci o să trec direct la votarea soluţiilor propuse de Comisia de mediere. Şi anume, poz. 1 privind medierea la art. 1 – textul adoptat de comisie este textul Camerei Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Dacă nu sunt comentarii, cine este pentru acest text? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

A fost votat.

La poziţia a doua, se referă tot la art. 1, textul adoptat este textul Camerei Deputaţilor. Dacă sunt comentarii. Dacă nu sunt comentarii, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă există voturi împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

La poz. 3, de asemenea, textul este cel al Camerei Deputaţilor. Dacă sunt comentarii?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă se abţine cineva?

Dacă este cineva împotrivă?

La poz. 4, de asemenea, textul adoptat de comisie este textul Camerei Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă sau dacă se abţine cineva?

La poz. 5 din raportul de mediere, textul Camerei Deputaţilor. Sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru?

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva? Vă mulţumesc.

Text votat.

Poziţia 6, text Camera Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 7 privind art. 2 – text Camera Deputaţilor. Sunt comentarii?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă? Nu este.

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 8. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 9. Text Camera Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 10. Text Camera Deputaţilor. Sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 11. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 12. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru?

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva? Vă mulţumesc.

Text adoptat.

Poziţia 13. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 14. Varianta Camerei Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text este adoptat.

Poziţia 15. Textul Camerei Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 16. Text Camera Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 17. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 18. Varianta Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 19. Textul Camerei Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 20. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 21. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 22. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 23. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva? Vă mulţumesc.

Text adoptat.

Poziţia 24. Varianta Camerei Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 25. Varianta Camerei Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 26. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 27. Text Senat. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt împotriviri?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat în varianta Senatului.

Poziţia 28. Text Camera Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat în varianta comună a comisiei de mediere a celor două Camere.

Poziţia 29. Text Camera Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 30. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 31, referitoare la art. 23. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nimeni.

Abţineri? Nici una.

Text adoptat.

Poziţia 32. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Poziţia 33, referitoare la art. 28. Text Camera Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 34, referitoare la art. 29. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotriviri? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Poziţia 35. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 36. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Voturi împotrivă? Vă mulţumesc.

Text adoptat.

Poziţia 37. Text Camera Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Poziţia 38. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Text adoptat.

Poziţia 39. Text Camera Deputaţlor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 40. Text comun. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu.

Abţineri? Nici abţineri nu sunt. Vă mulţumesc.

Text adoptat ca text comun.

Poziţia 41. Text Camera Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? Vă mulţumesc.

Dacă sunt abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Poziţia 42. Varianta Camerei Deputaţilor. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Vă mulţumesc.

Poziţia 42 adoptată.

Poziţia 43. Text Camera Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt împotriviri? Nu sunt.

Dacă sunt abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Poziţia 44. Varianta Camerei Deputaţilor. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? Nu.

Dacă sunt abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Poziţia 45 privind art.43 este text adoptat.

Poziţia 46 privind art.47, text Camera Deputaţilor.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Poziţia 46, adoptată.

Poziţia 47 privind alin.2 de la acelaşi articol, text Camera Deputaţilor.

Sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Text adoptat.

Poziţia 48, text Camera Deputaţilor.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 49 privind art.49, text Camera Deputaţilor.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva? Nu sunt nici abţineri.

Text adoptat.

Poziţia 50 privind art.49 alin.3, text Camera Deputaţilor.

Sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva? Nu.

În condiţiile acestea, text adoptat.

Poziţia 51, text Camera Deputaţilor.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 52, text Camera Deputaţilor, privind art.56.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia 53 privind alin.2 de la acelaşi articol, text Camera Deputaţilor.

Sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Şi acum vă rog să vă exprimaţi prin vot asupra raportului, în ansamblul lui.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Dacă se abţine cineva? Vă mulţumesc.

în aceste condiţii, raportul a fost adoptat.

Trecem, în continuare, la raportul asupra rezultatelor Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/1998 privind constituirea fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului.

Dacă din Comisia de mediere există cineva dintre domnii deputaţi Dumitraşcu Laurenţiu, Morariu Teodor Gheorghe, Teculescu Constantin, Păcurariu Iuliu, Mátis Eugen sau Chichişan Miron, îi rog să poftească în banca comisiei.

Trecem direct la discutarea raportului de mediere, pe articole.

La poziţia 1 privind articolul unic, pct.6 art.8 lit.e), textul Senatului, adoptat la mediere.

Dacă sunt comentarii? Nici din partea comisiei.

Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Acum, o să vă rog să daţi un vot pentru raport, în ansamblul lui.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Vă mulţumesc. Şi acest raport a fost adoptat.

Trecem la următorul raport al Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.103/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.35/5 august 1994 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, în valoare de 25 de milioane de dolari SUA, destinat finanţării proiectului "Piaţa de gros" Bucureşti, semnat la Bucureşti la 9 iunie 1994.

Dacă din partea comisiei, dintre domnii deputaţi Ana Gheorghe, Grigoraş Neculai, Dumitraşcu Laurenţiu, Morariu Teodor Gheorghe, Petre Partal, Avramescu Gheorghe Constantin, Baban Ştefan, dacă cineva doreşte să intervină?

Dacă nu doreşte să intervină, trecem direct la raportul de mediere, şi anume la poziţia 1 privind articolul unic. Textul adoptat este textul Senatului.

Dacă sunt comentarii?

Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Sunt voturi împotrivă?

Se abţine cineva?

Text adoptat.

La poziţia nr.2, şi anume privind titlul, s-a adoptat soluţia Senatului.

Dacă sunt comentarii?

Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Sunt voturi împotrivă?

Se abţine cineva? Nu.

Vă mulţumesc.

Text adoptat.

Poziţia nr.3, textul Senatului adoptat de către comisie.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Vă mulţumesc.

Şi acum vă supun votului raportul, în integralitatea lui.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Raportul este adoptat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.115/1999 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România, reprezentată prin Ministerul Finanţelor şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă, privind Proiectul de dezvoltare rurală a munţilor Apuseni, în valoare de 12,4 milioane DST, semnat la Roma la 10 mai 1999.

Dacă, din partea comisiei, cineva dintre domnii deputaţi Teculescu Constantin, Gheorghiu Adrian, Botescu Ion, Morariu Teodor Gheorghe, Pantiş Sorin, Mátis Eugen şi Şaganai Nusfet doreşte să ia cuvântul. Dacă nu, trecem direct la dezbaterea raportului, şi anume la poziţia nr.1 din raport. Textul adoptat este textul Senatului.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Vă supun votului raportul, în integralitatea lui.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Raport adoptat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.52/1998 privind planificarea apărării naţionale a României.

Dacă, dintre reprezentanţii din comisie: Popa Virgil, Stănescu Alexandru Octavi, Ioniţă Mihail Gabriel, Nică Mihail, Văsioiu Horia, Dumitrescu Adrian Paul sau Paneş Iosif, cineva doreşte să ia cuvântul? Nu.

Dacă nu, trec la dezbaterea raportului.

Poziţia 1 privind modificarea art.1 pct.3 şi art.4, text comun.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Poziţia nr.2, art.1 pct.16, titlul cap.V, text Senat.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Vă supun votului raportul, în ansamblul lui.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Raport adoptat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind restituirea sumelor cu titlu de penalizări de 2% pentru nerealizarea parametrilor garantaţi şi de 5% garanţie de bună execuţie pentru blocul energetic nr.1 la Centrala termoelectrică de 2x330 Mw Pucheng - Republica Populară Chineză.

Dacă, din partea Camerei Deputaţilor, dintre domnii deputaţi Naidin Petre, Popescu Dumitru, Irimescu Haralambie, Piţigoi Barbu, Radu Alexandru Dumitru, Antal István sau Ştefănoiu Luca, cineva vrea să ia cuvântul? Nu. Vă mulţumesc.

Atunci, trecem direct la dezbaterea raportului.

La poziţia nr.1 privind modificarea art.2, textul adoptat este textul Senatului.

Sunt comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Cine este pentru?

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Text adoptat.

Vă supun votului raportul, în ansamblul lui.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă cineva este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Raport adoptat.

Trecem la raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind pensionarea anticipată cu diminuarea cuantumului pensiei.

În legătură cu acest punct, stimaţi colegi, trebuie să revin la intervenţia făcută de domnul deputat Gavra şi trebuie să recunosc că este o relatare absolut corectă, pe care domnul Gavra a făcut-o, şi anume că a existat cererea şi promisiunea prezenţei domnului prim-ministru la această dezbatere, pentru a atrage atenţia, cu argumentele dumnealui şi cu analiza pe care dânsul o poate face, şi pentru anul acesta şi pentru perspectiva apropiată, asupra implicaţiilor acestei modificări a sistemului de pensii românesc.

Vă rog, domnule Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Personal, consider că, în acest moment, ţinând seama de faza procedurală în care ne găsim, intervenţia primului-ministru, explicaţiile pe care le va da vor avea numai o relevanţă informativă şi nicidecum pe procesul legislativ, şi fac această afirmaţie ţinând seama de faptul că deja Senatul României a dezbătut şi a aprobat raportul Comisiei de mediere.

Haideţi să spunem că, în urma explicaţiilor pe care noi le vom primi aici, Camera ajunge la concluzia să respingă raportul de mediere. Ce se va întâmpla pe mai departe? Pe mai departe, ţinând seama de această situaţie, potrivit art.75 din Constituţie, această divergenţă urmează să fie supusă plenului celor două Camere. Plenul celor două Camere se va pronunţa, şi el, pe textul efectiv în divergenţă şi, dacă se respinge, sigur că acela se elimină din lege.

Eu cred că demersul Guvernului, demersul primului-ministru trebuia făcut anterior acestor faze în care ne găsim. Noi ştim că, potrivit Constituţiei, ori de câte ori o iniţiativă legislativă angajează bugetul se cere punctul de vedere al Guvernului. reprezentanţii Guvernului au fost şi la comisia sesizată în fond, şi în plen şi acolo trebuiau să învedereze toate aceste elemente şi, atunci, probabil că orientarea de vot a Parlamentului ar fi fost de respingere a propunerii legislative. dar, în momentul de faţă, la stadiul în care ne găsim, vă spun că nu se rezolvă ceea ce se doreşte de către primul-ministru. Sigur că plenul este suveran şi va decide amânarea dezbaterii acestui raport, dar vă spun că finalitatea nu poate fi decât cea pe care v-am învederat-o.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Ca întotdeauna, domnul secretar Acsinte Gaspar, redutabil în ceea ce priveşte explicaţiile şi desfăşurarea acţiunii, activităţii noastre prin proceduri.

Da, vă rog. Vă rog, domnule Gheciu.

Domnul Radu Sever Cristian Gheciu:

Într-adevăr, această iniţiativă legislativă a avut un traseu mai special, a existat iniţial o variantă mai radicală, faţă de care Guvernul s-a pronunţat negativ. În această situaţie, iniţiatorul şi-a moderat puţin viziunea şi nu a existat, nu a fost, din păcate, solicitat un nou punct de vedere al Guvernului. Acest punct de vedere al Guvernului a sosit, unii dintre dumneavoastră îl cunosc, şi el nu poate fi ignorat. El nu poate fi ignorat, pentru că ne obligă, în primul rând, propriul nostru regulament. Punctul acesta de vedere nu reprezintă o opinie consultativă, şi art.84 al regulamentului, detaliind, dar nu adăugând, dar nu adăugând la Constituţie, precizează că: "propunerile legislative formulate de deputaţi, care implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale..." or, această propunere legislativă are implicaţii adânci asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, şi acesta este motivul pentru care unii dintre noi ne-am abţinut sau am votat contra, dar am rămas în minoritate, ei, bine, aceste propuneri legislative "trebuie să se fundamenteze pe informarea cerută, în mod obligatoriu, Guvernului."

Art.110 din Constituţie, cu prevederea în cauză, este cunoscut de fiecare dintre noi, dar cred că este interesant să facem şi un scurt comentariu, de numai câteva rânduri, cu privire la nerespectarea acestei obligaţii, care are, dacă are, ca efect încălcarea interdicţiei prevăzute la art.137 alin.5 din Constituţie, referitoare la aprobarea unor cheltuieli bugetare, fără stabilirea sursei de finanţare, are drept consecinţă neconstituţionalitatea măsurii astfel adoptate care, sub aspect strict economic şi financiar, tocmai pentru că nu poate fi executată, este pur demagogică. şi vă asigur că nu o spun eu aceasta, nu este textul pregătit de mine, o spune părintele Constituţiei.

Prin urmare, doamnelor şi domnilor, cred că singura soluţie corectă, pentru a nu intra într-o situaţie în care raportul de mediere şi o dată cu el legea ar fi votate, pentru a nu ajunge în situaţia ca acest text să fie supus unui atac posibil, şi posibil cu şanse mari de a fi acceptat la Curtea Constituţională, soluţia corectă cred că este ca raportul de mediere, implicit şi propunerea legislativă să fie returnate la comisie şi să fie discutate corelat cu punctul de vedere al Guvernului, care acum există, dar atunci nu a existat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc.

Iertaţi-mă, s-a înscris domnul deputat Ana Gheorghe, după care dumneavoastră.

Voci din partea stângă a sălii:

Este preşedintele comisiei!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da, da, imediat, dar vă rog să luaţi loc în bancă, domnule preşedinte, să luaţi loc în banca comisiei.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ana Gheorghe (HD):

Domnule preşedinte,

Stimate doamne, stimaţi domni,

Ne aflăm, astăzi, în faţa raportului Comisiei de mediere, şi nu a Comisiei permanente a Camerei Deputaţilor, iar, conform regulamentului nostru şi a prevederilor Constituţiei, Camera are de aprobat sau de infirmat acest raport şi nimic altceva. Pe de altă parte, trebuie să-mi permiteţi să fac un comentariu: Constituţia României, la art.110 alin.1 partea finală, stabileşte că: "în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării - şi accentuez a informării - este obligatorie".

Evident că, în aceste condiţii, autoritatea care elaborează şi execută, şi aici vă rog să acceptaţi sublinierea pe care o fac "elaborează şi execută", deci Guvernul, va trebuie să informeze Parlamentul, respectiv Comisia permanentă, asupra implicaţiilor pe care le are acea iniţiativă în sfera bugetului. dar această informare pentru Parlamentul României este o informare, şi nu este o interdicţie. Noi ne-am obişnuit, până acum, să luăm în considerare aceste informări, sub forma unor puncte de vedere, şi chiar aşa le primim de la Guvern, impropriu numite, în loc de informare, punct de vedere, cu alte cuvinte punerea piciorului în prag.

Aprobarea bugetului de stat, aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat o face Parlamentul, şi nu altcineva. Tot Parlamentul este cel care are capacitatea deplină să producă modificări în plus sau în minus în acest buget, respectând, evident, principiul asigurării surselor pentru orice fel de cheltuială. Dar revenim la ceea ce discutăm: ne aflăm în faza finală a elaborării unui act normativ, la raportul Comisiei de mediere, traseu care implică epuizarea tuturor procedurilor de divergenţe, de aplanare a divergenţelor ş.a.m.d.

Domnule preşedinte,

Sunt convins că noi trebuie să respectăm atât prevederile Constituţiei, cât şi prevederile propriului regulament, şi dumneavoastră aveţi capacitatea şi obligaţia, evident, în acelaşi timp, de a supune acest raport, spre aprobare sau infirmare, Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul preşedinte al comisiei, domnul deputat Pop Leon.

Vă rog.

Domnul Petru Leon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi îngăduiţi să-mi prezint punctul de vedere în legătură cu o aşa-zisă excepţie ce a fost ridicată aici de către un coleg de- al nostru.

În acest domeniu funcţionează cel puţin trei texte, două din Constituţie şi unul din Legea finanţelor publice, în speţă, din Constituţie art.110 şi 137, iar din Legea finanţelor, art.10, care se referă la sursele de finanţare şi la obligativitatea, nota bene, obligativitatea de a solicita o informare Guvernului. Deci Constituţia înscrie această obligativitate de a cere informarea. Că informarea aceasta o să spună că se poate supune spre dezbatere, în Parlament, legea, că sunt resurse, că Guvernul va putea onora, prin buget, cheltuielile pe care această lege le presupune, sau că informarea Guvernului spune că nu este oportun să se pună în discuţia Parlamentului această lege, pentru că nu există finanţare la această lege, nu are importanţă. Deci obligativitatea constă în aceea de a cere această informare. Parlamentul, care este factorul legislativ suprem, nu poate decât să pună în discuţie această lege şi să voteze. Noi nu suntem subordonaţi Executivului, Guvernului, suntem deasupra lor. Voinţa pe care le-o cerem lor, informarea este pur şi simplu consultativă, pur şi simplu formală. Adevăratul decident este Parlamentul României care, în această situaţie, votând în cunoştinţă de cauză, a adoptat această Lege privind pensionarea anticipată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamna ministru Smaranda Dobrescu.

Vă rog.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Deocamdată, am să-mi permit să vorbesc în calitate de deputat, iar dacă dumneavoastră şi colegii îmi vor permite şi vor dori informaţii şi date suplimentare, o s-o fac şi în altă calitate. Deocamdată, aş vrea să comunic colegilor care doresc să-şi păstreze o conduită consecventă faţă de această lege, că, între momentul în care s-a judecat chestiunea, începând cu luna septembrie şi mai apoi, şi momentul februarie – martie 2000, sunt diferenţe mari şi nu aş vrea să vin cu fundamentări, decât dacă îmi veţi permite, într-un capitol special, ci doar să vă spun că, în această perioadă, s-au întâmplat mai multe lucruri: s-au pronunţat cei 4.200.000 de pensionari de asigurări sociale împotriva acestei legi, s-a pronunţat CES-ul, adică Patronatul, Guvernul şi Sindicatele, împotriva acestei legi şi s-a pronunţat noul Guvern Isărescu, la fel, printr-un punct de vedere pe care l-a trimis şi Parlamentului, tot împotriva acestei legi.

Ce s-a întâmplat între timp? S-a întâmplat că resursele sunt considerate în alt fel, fundamentarea bugetului asigurărilor sociale este alta şi, în acest an, în 2000, se prevede o creştere economică. Deci, datele fiind schimbate, îi rog şi pe colegii care doresc, şi e normal să fie aşa, să-şi păstreze o linie egală, să ia în considerare această dinamică a gândirii, şi a datelor, şi a parametrilor şi să accepte cel puţin amânarea discuţiei raportului până când Legea bugetului asigurărilor sociale va trece prin Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Marţian Dan (din sală):

Ad calendas graecas!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim, doamnă ministru.

Domnule Gavra, vă rog.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreşedinte,

Impresia pe care o lasă reprezentanta Executivului, doamna ministru Dobrescu, este că trebuie să amânăm votul la acest raport de mediere. Deci se doreşte, de fapt, amânarea, pentru că sunt, probabil, multe motive, din acest punct de vedere.

Doamnă ministru şi domnule vicepreşedinte, dacă doriţi să-l invităm şi pe domnul Diaconescu, pentru că este prezent la Camera Deputaţilor, solicitarea noastră, a liderilor, la întâlnirea de joi, a fost să vină primul-ministru Mugur Isărescu. Eu, dimineaţă, v-am anunţat, dumneavoastră eraţi obligat să luaţi măsuri să vină primul-ministru, dacă nu, nu discutăm chestiunea. De ce? Şi acum intru pe fond, pentru că suntem la acest raport de mediere. Doamna ministru Dobrescu a transmis un material Camerei Deputaţilor, sub semnătura domnului prim-ministru, care l-a semnat fără să ştie ce semnează, prin care suntem dezinformaţi, Camera Deputaţilor. Şi scrisoarea respectivă ( îmi pare rău că doamna Dobrescu a fost vicepreşedinte la Comisia pentru muncă şi protecţie socială) ne spune că vor fi costuri mari, şi anul viitor, dacă se aplică această lege. Nu, doamnă ministru, aţi fost prezentă când am votat în Parlamentul României Legea pensiilor, care se aplică aşa cum este înscris, de fapt, într-un articol, de la 1 ianuarie 2001. Deci acest act normativ este tranzitoriu până atunci. în acest an se aplică.

Doamna secretar de stat, cu care am şi discutat, are altă opinie, în raport cu dumneavoastră, şi mai ales sub raportul cifrelor, al persoanelor care urmează să beneficieze de prevederile acestei legi şi, mai ales, a sumelor. Domnia sa a spus că sunt 45.000 de persoane şi a spus că are toate datele, a apărut şi la Televiziune, deci şi mass-media a preluat acest lucru, nu 140.000. Discuţiile dintre dumneavoastră ne interesează foarte puţin, dar vrem să ştim care este adevărul: sunt 140.000, cum spuneţi dumneavoastră, sau sunt 45.000, cum spune domnia sa?! În acest context, costurile sunt cu totul altele. Deci grefarea bugetului la 45.000 de persoane este nesemnificativă. La 140.000 de persoane, pe acest an, despre acest buget vorbesc, sigur că este o grefare, probabil, imposibilă pentru dumneavoastră. Numai că, conform procedurilor noastre parlamentare, noi nu avem ce face. Dacă dumneavoastră, Guvernul nu aţi fost prezenţi la dezbateri, e treaba dumneavoastră, nu ne interesează.

Noi v-am cerut punctul de vedere în 30 de zile. Nu aţi trimis punctul de vedere, nu ne interesează dacă mai aveţi punct de vedere! Iniţiativa se află totuşi la Camera Deputaţilor, a fost adoptată, a parcurs şi la Senat acelaşi demers legislativ, a fost adoptată, ne aflăm la mediere, nu se poate stopa demersul legislativ şi procedura legislativă că dumneavoastră sunteţi sau nu sunteţi de acord, ne cereţi sau nu să adoptăm acest act normativ. Dacă noi, astăzi, îl respingem în final ca raport al Comisiei de mediere, urmează cele două Camere să discute această divergenţă, dar nu aveţi dreptul nici dumneavoastră, nici noi nu avem dreptul, care suntem for legislativ, să amânăm dezbaterea acestui raport al Comisiei de mediere. Deci, vă rog să nu mai veniţi cu asemenea chestiuni.

Şi doi. Domnule vicepreşedinte, care este situaţia de domnul prim-ministru nu este aici la ora aceasta? Să vedem, ne convinge, sau dimpotrivă, să votăm sau nu, pozitiv sau negativ, acest raport al Comisiei de mediere. Nu are rost să ne mai certăm aici cu doamna ministru, că nu ştim chestiunea. Dacă este aşa, o chemăm şi pe doamna Marinescu aici şi vă certaţi amândouă eventual, ca noi să stăm să asistăm la cearta dumneavoastră din presă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Doamna ministru Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte, sigur că putem chema toate persoanele cu care eu, în timpul, să spun, zbuciumat al istoriei mele politice, am avut temporare conflicte. Putem să le chemăm pe toate, aceasta nu înseamnă că ministrul nu are date corecte. Ceea ce vreau să spun, pentru exactitate, este că domnul prim-ministru Mugur Isărescu nu a trimis aici o hârtie pe care am făcut-o eu şi şi-a însuşit-o şi a trimis-o, pur şi simplu. Nu. Este vorba despre un punct de vedere al Guvernului, discutat în urmă cu cel puţin o săptămână, semnat în numele Guvernului de prim-ministru şi trimis Parlamentului. Aceasta, pentru corectitudine.

iar în privinţa ideii pe care o are distinsul coleg, domnul deputat Gavra, că la 1 ianuarie nu a intrat în funcţiune noua lege, vreau să-l contrazic. Legea spune că la un an de la promulgare şi, deci, de la publicarea în Monitorul Oficial, intră în funcţiune această lege. Suntem la 1 martie, după cum vedeţi, noi nu am avut nici astăzi posibilitatea de a discuta prezumţia de neconstituţionalitate venită de la Curtea Constituţională din lipsă de cvorum; ea este amânată deja de două luni, deci, în cazul fericit în care noi totuşi, săptămâna aceasta, o vom vota şi o vom vota în aceeaşi variantă cu Senatul, ea ar urma să fie pusă în funcţiune peste fix un an de zile. Ce se poate întâmpla în acest timp, distinse coleg, domnule deputat Gavra? Se poate întâmpla ca foarte multă lume care se califică în zona aceasta de vârstă, tentată de mirajul certitudinii pensiei în contrapartida incertitudinii zilei şi a alternativei şomajului, să se înscrie imediat în şomaj - că ştiţi că se poate face şomaj şi la cerere şi chiar dacă nu este la cerere, se poate face un mic aranjament şi peste fix 9 luni să vină cu un presing puternic asupra sistemului abia înfiripat, al noului sistem public de pensii – şi sunt în termenii legii. Deci, începând de acum 9 luni, plus încă până în aprilie viitor, este tot timpul să intre anticipat la pensie.

Domnule preşedinte, dacă îmi veţi da voie să vorbesc despre cifre şi fundamentări, o voi face în numele Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc şi eu şi invit pe domnul deputat Buzatu pentru a lua cuvântul.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fiindcă doamna ministru Smaranda Dobrescu a adus vorba de istorie aici, am să încerc şi eu să vă fac o scurtă istorie, deşi nu este locul potrivit, a acestei iniţiative legislative al cărei semnatar am fost şi eu.

Deci, iniţiativa a avut un cu totul alt conţinut atunci când a fost introdusă în dezbaterea comisiei, dar, pe parcursul dezbaterii, ea s-a transformat în aşa fel încât în mod practic ea a vizat numai modificarea Legii 2/1995, acordând un beneficiu minor celor care sunt în această situaţie, deci, posibili pensionari, în acelaşi timp introducând nişte restricţii mult mai severe în ceea ce priveşte cuantumul pensiei. Deci, practic ceea ce se pierde, să spunem că prin creşterea numărului de pensionari, se câştigă sau se echilibrează prin faptul că aceste penalizări sunt extraordinar de mari în raport cu ceea ce exista în Legea 2/1995.

Acest lucru ne arată nouă că, de fapt, multe din argumentaţiile acestea care au fost aduse în faţa dumneavoastră în ultima vreme sunt false. În primul rând, s-a discutat foarte mult asupra numărului de pensionari, or, din datele expuse cu multă certitudine chiar de doamna ministru secretar de stat, doamna Simona Marinescu, rezultă că acest număr nu este cel care a fost menţionat în scrisoarea primului-ministru şi că numărul acesta a fost pur şi simplu preluat din câteva interviuri ale doamnei ministru Smaranda Dobrescu, publicate în diverse ziare sau la diverse posturi de televiziune.

Ceea ce este important de ştiut pentru noi în momentul în care vom lua această decizie, pentru că eu cred că nici nu mai poate fi vorba de nici un fel de amânare din moment ce acest lucru nu s-a petrecut la Senat, din moment ce noi avem înscrisă pe ordinea de zi această chestiune, este clar că trebuie să luăm o decizie, fie în favoarea iniţiativei legislative, fie în defavoarea acesteia. Trebuie să avem puterea să ne exprimăm poziţia faţă de această propunere şi faţă de oamenii care sunt posibili beneficiari, fie că acceptăm, fie că nu acceptăm acest raport de mediere.

Ceea ce este clar însă şi foarte important este că se ascunde ceva. O mare parte din acei oameni care sunt menţionaţi în numărul din scrisoare sau din intervenţiile doamnei ministru Smaranda Dobrescu, pot să se pensioneze pe Legea 2/1995, nu-i poate împiedica nimeni, decât dacă doamna ministru sau Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale ar veni acum cu o iniţiativă legislativă prin care să ceară abrogarea Legii 2/1995. Numărul care rămâne, numărul suplimentar este un număr infim în raport cu ceea ce se poate întâmpla pe baza cadrului legal existent în acest moment.

Pentru acest argument, domnule ministru şi stimaţi colegi, eu vă cer să ne asumăm responsabilitatea acestui vot şi să supunem, în forma în care a fost votat de Comisia de mediere, raportul aprobării sau respingerii Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc. Ar trebui să ne asumăm şi responsabilitatea fondurilor. Vă rog, domnul Róbert Ráduly.

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vreau să vă aduc aminte, în special membrilor Biroului permanent, respectiv liderilor grupurilor parlamentare că joi, înainte să se dezbată această procedură în plenul Camerei, un grup parlamentar a cerut o pauză pentru consultări şi în acest răstimp au avut loc consultări cu privire la această problemă. Atunci, joi, în sala Biroului permanent, la propunerea domnului deputat Sassu, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat, cei care am fost prezenţi, membri ai Biroului permanent, respectiv reprezentanţii grupurilor, lideri sau vicelideri am adoptat ca soluţie procedurală pentru problema care o dezbatem acum următoarea: în primul rând să invităm primul-ministru al României, pe domnul Mugur Isărescu pentru a ne explica în amănunt poziţia dumnealui vizavi de această problemă, dincolo de solicitarea aceea care ne-a fost adresată în scris, şi acest lucru, din câte îmi aduc aminte şi putem să vedem stenograma şedinţei respective, a fost agreat chiar şi de domnul vicepreşedinte Mitrea, iar, apoi, dacă reuşeşte să convingă domnul prim-ministru Camera sau nu reuşeşte, deci, după această prezentare a domnului prim-ministru vizavi de această problemă, să aibă loc votul cu privire la problematica în cauză. Eu cred că este momentul ca, în plenul Camerei, această propunere venită cu consensul celor care au participat joi la acea şedinţă, să fie supusă votului şi dacă Camera agreează această procedură, să procedăm ca atare.

Consider că faptul că ieri am putut să pierdem o zi întreagă de dezbateri parlamentare pe o problemă care era caducă din punct de vedere al ei,...

Domnul Marţian Dan (din bancă):

Este părerea dumneavoastră că am pierdut timpul.

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

...astăzi am putea să avem o discuţie deschisă, bărbătească şi sinceră vizavi de această problemă şi nu să o rezolvăm pentru că avem în idee 50.000 sau 150.000 sau 250.000 de potenţiali alegători de o parte sau alta a baricadei, ci, într-adevăr, să o rezolvăm în deplină cunoştinţă de cauză şi să fie o rezolvare dorită de toată lumea.

Mulţumesc domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc şi trebuie luat în considerare că dacă, într-adevăr, ea intră în funcţiune de abia după un an de zile, atât actuala Putere, cât şi Opoziţia trebuie să fie foarte atente cu ce votează în raport cu aceste posibilităţi oferite oamenilor, de pensionare anticipată.

Domnule preşedinte, vă rog, poftiţi. O să dau cuvântul apoi ultimului vorbitor înscris pe lista mea până acum pentru a tranşa până la urmă problema procedural. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ultima vreme vorbim mult, extrem de mult despre această pensionare anticipată. Vreau să menţionez că această instituţie a pensionării anticipate, mai bine zis a pre-pensionării, există de mai multă vreme, respectiv din primii ani de după Revoluţia din '89. Un exemplu în speţă este Legea nr.2 din 1995 care, de asemenea, prevede, este încă în vigoare, că se poate face pensionare anticipată în anumite condiţii.

În virtutea acestui principiu, precum şi a statuării constituţionale că România este un stat social şi are obligaţia în calitate de stat social să întreprindă prin legislaţia pe care o adoptă demersuri sociale, eu doresc să aduc în faţa plenului o situaţie care s-ar putea întâmpla în cazul în care această lege nu ar fi adoptată. Să pornim de la cifra, cel mai des vehiculată, de 150.000 de persoane care s-ar putea încadra în dispoziţiile acestei virtuale legi.

Deci, înseamnă 150.000 de cetăţeni ai României, bărbaţi şi femei, care au 50 de ani, respectiv 55, 25-30 care au depăşit perioada de şomaj şi pe care, dacă nu adoptăm această lege, noi, în calitate de stat social, îi aruncăm în stradă, îi facem muritori de foame. Ei nu mai au nici un fel de posibilitate. Cine mai recalifică sau angajează o femeie sau un bărbat care au peste 50 sau 55 de ani? Nimeni. Deci, aceşti oameni vor augmenta, vor înmulţi numărul celor care stau la colţ de stradă să cerşească, care stau în metrou sau în gări şi care se duc în alte locuri ca să-şi facă rost de o bucată de pâine. Este nepermis, este de neconceput ca un stat social, cum suntem definiţi prin Constituţie, să luăm o asemenea măsură. Aceşti 150.000 de oameni trebuie să aibă pensie, nu să fie muritori de rând pe străzile României.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule preşedinte şi noi vă mulţumim, dar vă rog...

Domnul Dumitru Buzatu (din bancă):

Doresc un drept la replică.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Nu, nu. Este domnul Petru Şteolea înscris la cuvânt. Îmi pare foarte rău, este înscris mai de mult. Vă rog.

Deci, puteţi să faceţi intervenţii dacă o să convenim după pauză. Am rugămintea, domnul Şteolea, ca şi ceilalţi deputaţi, n-am intervenit asupra cuvântului; noi suntem în fază, nu de dezbatere pe fond, ci de a adopta sau nu o procedură. Noi n-am intrat încă în discutarea acestui raport. Evident că prilejul este foarte bun pentru discursul de substanţă politică, dar acestea cred că s-au făcut pe fond la data respectivă şi nici măcar n-am discutat sau n-am deschis dezbaterile acestui raport.

Deci, vă rog să vă referiţi la procedură. Vă mulţumesc. Poftim.

Domnul Petru Şteolea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Logic, normal, în această ipostază, trebuia să fie prezent aici, aşa cum s-a solicitat cu mult timp în urmă, domnul prim-ministru al României. De ce? Fiindcă prin ceea ce s-a exprimat şi s-a indus în opinia publică, de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, a creat o stare totală de ambiguitate, o stare de a se pune semne de întrebare asupra acestui proiect de lege. Cine şi de ce a indus această stare?

Eu zic că s-a indus această stare din momentul în care doamna ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale, împreună cu anumite Asociaţii ale pensionarilor, a căutat să inducă în toată masa pensionarilor din România starea de nesiguranţă în ceea ce înseamnă viitorul pensiilor lor. Adică, dacă aceşti 140.000, aceasta era cifra care era trecută în acea scrisoare pe care am primit-o de la domnia sa, semnată de unii preşedinţi de Asociaţii de pensionari, ar intra în drepturi, deci, ar fi pensionaţi, de fapt, fondurile din bugetul de asigurări sociale nu s-ar mai ajunge şi atunci ar suferi întreaga masă de pensionari din România. Este un lucru anormal, nu s-a venit în acea scrisoare cu cifre concrete, nu s-a venit cu analiză concretă economică la această acţiune. De fapt, eu îmi pun întrebarea dacă totuşi se gândeşte în sensul acesta, atunci de ce nu s-a acţionat în altă manieră atunci când unei părţi din pensionarii României li s-au recalculat pensiile, în mod normal şi drept şi au beneficiat de nişte avantaje logice şi normale, iar o parte n-au beneficiat, nerecorelându-li-se pensiile, nerecalculându-li-se pensiile, atunci de ce n–au fost chemaţi aceşti preşedinţi de Asociaţii de pensionari la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau la Comisia pentru muncă şi protecţie socială când era doamna ministru membru acolo, în aşa fel încât să fi avut proteste şi atunci?

Adică, ce vreau să spun, a induce şi a incita o categorie socială, pensionarii actuali din România, împotriva altei categorii sociale, acei viitori pensionari pe această lege, este un lucru anormal. Tocmai această chestiune face ca să fie nevoie de prezenţa domnului prim-ministru pentru a-şi exprima un punct de vedere clar în această chestiune.

Cifra de la 45.000 până la 140.000 este şi pune semn de întrebare. Mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Bun. Deci, vă rog să sistăm aceste discuţii, mai ales că ele nu au atins latura de procedură, ci, în special, s-a intrat pe fond. În aceste condiţii, doamna ministru Smaranda Dobrescu dacă are ceva de adăugat şi vă voi supune, până la urmă, dumneavoastră, pentru că altă soluţie nu este, nu se conturează alternativa insistentă de a invita pe primul-ministru aici, dacă opinia majorităţii va fi aceasta, va trebui să adoptăm această soluţie aşa cum ea, de fapt, a fost adoptată şi în Birouri.

Doamna ministru, vă rog.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Repet, domnule preşedinte, vă mulţumesc că mi-aţi dat cuvântul. În continuare, voi vorbi tot în calitate de deputat, până când veţi considera, dacă veţi considera, că pot vorbi în numele Guvernului.

Deocamdată aş vrea să-i răspund domnului coleg Şteolea, care probabil că nu cunoaşte, deşi domnul preşedinte Pop cunoaşte, pentru că am fost şi am vorbit despre politica în domeniul ocupării forţei de muncă în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, acum două săptămâni. Şi în această propunere pe care noi o avem, de modificare a Legii şomajului şi vorbim aici de Legea privind ocuparea în muncă, reconversie profesională şi protecţia socială a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, avem stipulat clar că această categorie de persoane defavorizate care se află în dificultate de a-şi găsi un loc pe piaţa muncii vor avea salariul subvenţionat într-un procent pe care îl vom discuta, în momentul de faţă chiar îl discutăm cu CES-ul, cu partenerii sociali în cadrul CES-ului, din cadrul fondului de şomaj.

Fondul de şomaj, în momentul de faţă, deşi este uşor slăbit, nu are slăbiciunea actualului buget al pensiilor. Şi dacă noi, în timp, şi aceasta dorim să o facem, vom transforma politicile asistenţiale pasive de ajutorare a şomerilor, din ce în ce mai mult le vom transforma în măsuri active de căutare a unui loc de muncă şi de favorizare a celor care angajează, atunci, cu aceşti bani, vom putea să subvenţionăm parte din salariile acestor persoane care, într-adevăr, recunoaştem că se află într-o situaţie grea.

Vă rog, stimaţi colegi, să nu preluaţi această idee păguboasă şi incorectă, că Ministerul Muncii incită categorii, să zicem categoria şomerilor împotriva pensionarilor şi invers. Este o realitate vă rog să ţineţi cont de ea. Este adevărat că Legea nr.2 din 1995 funcţionează şi acum, a funcţionat, dar ea s-a născut într-un moment cu totul şi cu totul diferit. În 1995, bugetul asigurărilor sociale înregistra mari excedente. În momentul de faţă nu mai putem să ne acoperim deficitele din 1998, 1999, iar în acest moment noi nu avem încă subvenţii, poate le vom avea, poate nu le vom avea.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu (din bancă):

De ce? Care este motivul?

Doamna Smaranda Dobrescu:

Deci, daţi-mi voie, eu, în calitate de deputat, de om responsabil în cadrul Comisiei de muncă şi protecţie socială, să mă gândesc că nu putem periclita promisa recalculare a pensiilor pentru pensionarii care se află din 1970, din 1980 în plată şi care au încă pensii de 600.000, nu o putem periclita prin intrarea intempestivă şi - despre număr va vorbi poate premierul sau eu, dacă îmi veţi permite - din cauza intrării în zona pensionarilor a unor oameni încă capabili să muncească, încă capabili să se bucure de rezultatele muncii lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim, doamnă ministru.

Am hotărât că sistăm discuţiile. Dacă este nevoie supunem la vot.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu (din bancă):

Cine a hotărât?!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

La replică, în legătură cu ce, domnule deputat? Nu, nu, cine v-a nominalizat ca să cereţi drept la replică?

Domnul Dumitru Buzatu (din bancă):

Domnule preşedinte, dumneavoastră aţi făcut o afirmaţie căreia trebuie să-i dau o replică.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Nu, domnule deputat, puteţi să o faceţi dumneavoastră într-un moment cuvenit în ceea ce priveşte declaraţiile politice, nu o puteţi face acum, conform procedurii, nu v-am nominalizat, dumneavoastră vă simţiţi atins de ceea ce eu am făcut în legătură cu unele consideraţii. Iertaţi-mă, domnule deputat, în aceste condiţii, domnule vicepreşedinte Mitrea, vă cer permisiunea să consult Camera dacă sistăm sau nu aceste discuţii, care, repet, au început înainte de... Pe procedură, domnule Mitrea ? Vă rog să poftiţi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am dezbătut într-o şedinţă, cum s-a şi spus, cu liderii de grupuri parlamentare şi Biroul permanent această chestiune a cererii primului-ministru, cerere pe care dânsul a formulat-o foarte clar, de a se renunţa la această lege. A formulat-o într-un moment în care colegii noştri din diferite grupuri parlamentare au arătat că este dificil din punct de vedere procedural să discutăm această chestiune. Am căzut în acel moment de acord cu toţii că suntem dispuşi să-l ascultăm pe primul ministru, să vedem ce argumente solide are şi împreună cu domnia sa sau după ce domnia sa vorbeşte în sală, fiecare grup parlamentar să ia o decizie.

Nu vreau să intru pe discuţia pe fond, când a fost şi cum a fost deficitar bugetul de asigurări sociale, care vor fi politicile care vor fi aplicate, pentru că am foarte puţină încredere.

Eu constat doar ceea ce constată toată ţara, că în ultimii câţiva ani de zile, toate bugetele excedentare au devenit bugete cu probleme; a scăpat unul, bugetul şomajului, şi înţeleg de la doamna ministru că avem sarcină, în 9 luni de zile, să-l terminăm şi pe acesta.

De aceea, singurul cu care putem sta de vorbă este primul-ministru, să vedem cum gândeşte domnia sa această chestiune din punct de vedere al fondului problemei, urmând ca noi, Parlamentul, să decidem din punct de vedere al procedurii dacă domnia sa ne convinge.

Apare însă, domnule preşedinte de şedinţă, o problemă. Nu putem să-l aşteptăm pe primul-ministru 6 luni sau 3 luni, putem să-l aşteptăm în această săptămână sau să cădem de acord că, până marţi, vom stabili cu dânsul o prezenţă în sală. Nu vine ca să-şi prezinte punctul de vedere, marţea viitoare votăm raportul, aşa cum conştiinţa fiecărui parlamentar, voinţa fiecărui parlamentar decide.

Deci, propunerea mea este ca să stabilim un termen în care primul-ministru poate să vină în faţa Parlamentului, să-l ascultăm, mi se pare firesc, şi după aceea să decidem dacă au apărut alte elemente decât cele care erau în momentul în care legea a fost aprobată, nota bene, cu acordul Guvernului. Şi chiar dacă era alt ministru la Muncă în momentul respectiv, era acelaşi ministru Remeş la Ministerul de Finanţe care a fost de acord cu legea acum o lună jumate şi nu mai este de acord cu legea astăzi. Sunt foarte multe probleme ciudate referitor la acest proiect de lege. Nu, este mult două săptămâni; îl aşteptăm deja de o săptămână. Discuţia a fost săptămâna trecută, miercuri. Eu cred că până marţi putem să-l aşteptăm pe primul-ministru, să vină în faţa Parlamentului, să ne explice ce s-a schimbat atât de grav în poziţia Guvernului referitor la această lege, încât trebuie să o regândim.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Deci, s-a conturat această ipoteză, mie mi se pare şi un lucru corect, nu putem da termen marţi, pentru că marţi probabil avem şedinţă comună, ci în cursul săptămânii, deci în cursul dezbaterilor din săptămâna viitoare, când această lege va fi pe ordinea de zi. Şi supun, până la urmă, acest punct de vedere privind procedura dezbaterii legii în prezenţa primului-ministru consultării Camerei.

Cine este pentru această variantă propusă şi de domnul Mitrea? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Dacă sunt abţineri?

Deci, 6 voturi împotrivă.

Abţineri? Vă mulţumesc.

În aceste condiţii, amânăm discutarea punctului 8 de pe ordinea de zi.

Ne aflăm în faţa situaţiei de a reveni asupra ordinii de zi la pct.1, nu înainte însă de a da un vot final pe care trebuia de fapt să-l dăm la ora 11.30, conform programului nostru. Se referă la un vot final privind proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/99 privind scutirea de plata taxei de reclamă şi publicitate, precum şi a majorărilor de întârziere aferente.

Domnul Acsinte Gaspar (din bancă):

Este o problemă aici.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnilor, iertaţi-mă! Este un lucru de care nu am fost informat la timp, îmi cer scuze în faţa dumneavoastră, trebuia să se pună la punct o procedură care nu a fost pusă la punct, dar ea era sesizată a fi pe ordinea de zi astăzi. Bun.

În aceste condiţii, vă propun o pauză de 10 minute, după care ne întoarcem la pct.1 de pe ordinea de zi care a fost amânat în lipsă de cvorum şi în lipsa preşedintelui de şedinţă. Vă mulţumesc.

după pauză

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Stimaţi colegi, invit secretarii de şedinţă să se prezinte pentru a conduce lucrările în continuare şi şefii grupurilor parlamentare să invite pe toţi colegii în Cameră.

Deci, insist: şefii grupurilor parlamentare să invite pe colegi să ia loc în Cameră, să continuăm lucrările în plen.

Invit pe domnii secretari să ia loc, să ia loc la conducerea acestei şedinţe şi şefii grupurilor parlamentare să invite parlamentarii în sală. Invit pe colegii noştri care se află în alte săli ale Camerei Deputaţilor să revină în sală pentru a intra în discuţiile punctului 1 care l-am amânat la începerea lucrărilor.

Stimaţi colegi,

Vă propun ca discuţia pct.1, cu acordul domnului preşedinte Popescu, pentru a putea să mobilizăm, pentru că îmi dau seama că în acest moment chestiunea este incertă şi noi nici nu putem discuta măcar problema raportului Curţii Constituţionale în legătură cu legea, cu acel art.28 din Legea pensiilor decât în măsura în care avem o reprezentare de 229 de deputaţi în sală.

În aceste condiţii, vă propun să trecem la punctul următor de pe ordinea de zi şi să fixăm ora 14,30 pentru a dezbate acest punct.

Deci, am acordul dumneavoastră. Vă mulţumesc.

În aceste condiţii, trecem în continuare la dezbaterea pct.9 de pe ordinea de zi: proiectul de Lege privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Rog iniţiatorii să poftească în banca iniţiatorilor. Domnul secretar Acsinte Gaspar şi domnul Csaba. Domnul Gaspar a luat loc.

Comisia juridică, în banca comisiei.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Gaspar.

Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege pe care-l supunem dezbaterii şi adoptării plenului Camerei Deputaţilor are ca obiect normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Este un principiu ca legea să convingă deopotrivă cetăţenii, autorităţile publice, precum şi toate instituţiile şi celelalte componente ale unei societăţi. Pentru a putea fi corect aplicată şi bine înţeleasă, ea trebuie să întrunească unele exigenţe de formă, conţinut, calitate şi stil, care numai ei îi sunt specifice.

Legea se integrează într-un sistem legislativ, care trebuie să constituie un corp unitar, coerent, concordant şi funcţional. Pentru aceasta, este necesar ca fiecare act normativ să se prezinte într-o structură adecvată normelor juridice şi într-o formă prescriptivă corespunzătoare cu un limbaj simplu, clar, precis şi concis, iar soluţiile lor să fie obiective, bine fundamentate, convingătoare şi armonioase.

Respectarea prescripţiilor impuse de tehnica elaborării actelor normative, folosirea unui limbaj juridic adecvat reglementării, clar, sobru şi concis sunt elemente indispensabile construirii unui sistem legislativ coerent, accesibil tuturor utilizatorilor dreptului şi, prin aceasta, răspunzând cerinţelor de decriptare a normelor juridice, de democratizare a acestora, fără renunţarea la ceea ce le conferă specificaţia, nota caracteristică.

Regulile de tehnică legislativă prevăzute în proiect au fost fundamentate atât pe experienţa naţională în acest domeniu, cât şi pe normele general acceptate în ţările europene din cadrul familiilor de drept latino-german: Franţa, Germania, Italia, Austria, Spania, Belgia şi Ungaria.

Pentru conturarea şi structurarea acestor reguli a fost analizată experienţa legislativă din ultimii ani, practica parlamentară şi guvernamentală şi s-au valorificat observaţiile şi concluziile Consiliului Legislativ desprinse din practica sa de avizare.

Normele de tehnică legislativă ce se supun spre dezbatere prin proiectul de lege alăturat au fost elaborate într-o viziune sistemică, în raport cu etapele procesului legislativ şi categoriile de acte normative ce se adoptă de către autorităţile publice care, potrivit legii, au o asemenea competenţă.

Normele de tehnică legislativă au fost structurate în 10 capitole, cuprinzând fiecare grupaje specifice de reguli destinate unor părţi distincte din istoria unui act normativ, începând cu conceptualizarea lui, continuând cu forma şi conţinutul său şi terminând cu ieşirea sa din vigoare.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere că proiectul de lege a fost adoptat de către Senat, că asupra lui Comisia juridică s-a aplecat cu toată exigenţa şi propune ca el să fie discutat şi adoptat în forma supusă Camerei de către Senat, vă rugăm să aprobaţi proiectul de lege aşa cum propune Comisia juridică.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu (din bancă):

Avem aceeaşi poziţie şi cerem aprobarea.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Am înţeles. Comisia are aceeaşi poziţie ca iniţiatorul, un fericit consens. În aceste condiţii, la dezbaterile generale dacă vrea cineva să ia cuvântul?

Da. Domnul preşedinte Pop Leon. Vă rog să poftiţi.

Domnul Leon Petru Pop:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem plăcuta surpriză să facem constatarea că, de data aceasta, printr-o iniţiativă legislativă constând dintr-o propunere legislativă, se vine cu un text de lege menit să asigure în viitor elaborarea actelor normative în condiţii de tehnică legislativă deosebită care să ţină cont atât de fondul lor, cât şi de forma de exprimare a acestor acte normative.

Ceea ce spuneam noi până acum de la această tribună, că este nevoie de acribie şi acurateţe legislativă, sper că de data aceasta vom reuşi ca, prin adoptarea acestui act normativ, acestei iniţiative legislative, legile să aibă mai multă rigoare, să fie mai clare, mai sintetice, mai concise, adică să beneficieze de ceea ce se cheamă, aşa cum spuneam înainte, acurateţe legislativă, acurateţe la care se ţinea mult, în special în perioada interbelică, când Consiliul Legislativ avea un cuvânt hotărâtor în acest domeniu.

De aceea, sunt pentru adoptarea acestei iniţiative legislative care este benefică pentru viitorul actelor normative, al legilor din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat Leon Pop.

Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare există intenţia de a participa la dezbaterile generale. Nu.

În aceste condiţii, vom trece direct la dezbaterea legii în varianta adoptată de Senat aşa cum s-a propus aici, aşa cum a propus şi Biroul permanent.

Vă supun spre aprobare, stimaţi colegi, titlul legii: Lege privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

În aceste condiţii, titlul a fost adoptat.

La Cap.I, titlul: "Dispoziţii generale".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

În aceste condiţii, cine este pentru?

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Vă mulţumesc.

Titlul Cap.I este adoptat.

Art.1.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.1, adoptat.

Art.2.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Vă mulţumesc, art.2 – adoptat.

Art.3.

Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Se abţine cineva?

Art.3, adoptat.

Art.4.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.4, adoptat.

Art.5.

Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru art.5? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.5, adoptat.

Art.6.

Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.6, adoptat.

Art.7.

Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.7, adoptat.

Art.8.

Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.8, adoptat.

Art.9.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.9, adoptat.

Art.10.

Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.10, adoptat.

Cap.II. Titlul.

Vi-l supun dezbaterii şi aprobării: "Sistematizarea şi unificarea legislaţiei".

Dacă sunt observaţii la titlu? Nu sunt.

Cine este pentru titlu? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Titlul Cap.II este adoptat.

Art.11.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.11, adoptat.

Art.12.

Observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.12, adoptat.

Art.13.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.13, adoptat.

Art.14.

Observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Art.14, adoptat.

Art.15.

Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.15, adoptat.

Art.16.

Observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.16, adoptat.

Art.17.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? vă mulţumesc.

Art.17, adoptat.

Cap.III.

Titlul: "Elaborarea actelor normative".

Dacă la titlu există comentarii?

Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Se abţine cineva? Nu.

Titlul Cap.III, adoptat.

Art.18.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? vă mulţumesc.

Art.18, adoptat.

Art.19.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.19, adoptat.

Art.20.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.20, adoptat.

Secţiunea a 2-a.

Vă supun titlul: "Alegerea soluţiilor legislative şi definirea conceptelor".

Dacă la titlu are cineva un comentariu de făcut? Nu.

Atunci, v-o supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu.

Abţineri? Nu.

Titlul, adoptat.

Art.21.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru art.21? vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu.

Abţineri? Nu sunt.

Art.21, adoptat.

Art.22.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri? Nu sunt.

Art.22, adoptat.

Art.23.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.23, adoptat.

Art.24.

Comentarii? Nu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu.

Abţineri? Nu sunt.

Art.24, adoptat.

Secţiunea a 3-a.

Vă supun titlul: "Elaborarea codurilor şi a altor legi complexe".

Observaţii? Nu sunt.

Vă supun votului.

Cine este pentru acest titlu? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu.

Titlul Secţiunii a 3-a este adoptat.

Art.25.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.25, adoptat.

Art.26.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.26, adoptat.

Art.27.

Comentarii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra?

Abţineri? Nu sunt.

Art.27, adoptat.

Secţiunea a 4-a.

Titlul: "Motivarea proiectelor actelor normative".

Dacă sunt comentarii la titlu? Nu sunt.

Cine este pentru acest titlu? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Titlul, adoptat.

Art.28.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Trecem la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva? Nu.

Art.28, adoptat.

Art.29.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.29, adoptat.

Art.30.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.30 este adoptat.

Art.31.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.31, adoptat.

Cap.IV.

Titlul: "Redactarea actelor normative".

Dacă sunt comentarii la titlu? Nu sunt. Vă mulţumesc.

În aceste condiţii, vă supun spre aprobare titlul.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

În aceste condiţii, titlul este adoptat.

Art.32.

Comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru?

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.32, adoptat.

Art.33.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.33, adoptat.

Art.34.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva? Nu sunt abţineri.

Art.34 este adoptat.

Art.35.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu.

Abţineri? Nu.

Art.35, adoptat.

Art.36.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.36, adoptat.

Cap.V.

Titlul: "Structura actului normativ".

Sunt comentarii la titlu? Nu.

Vă supun votului titlul.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Titlul, adoptat.

Secţiunea 1.

Titlul: "Părţile constitutive ale actului normativ".

Dacă sunt comentarii la titlu? Nu sunt.

Vă supun votului.

Cine este pentru acest titlu? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt împotriviri.

Abţineri? Nu.

Titlul, adoptat.

Art.37.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.37, adoptat.

Art.38.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.38, adoptat.

Art.39.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.39, adoptat.

Art.40.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.40, adoptat.

Art.41.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.41, adoptat.

Art.42.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.42, adoptat.

Art.43.

Comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu.

Abţineri? Nu.

Art.43, adoptat.

Art.44.

Comentarii la art.44? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.44, adoptat.

Art.45.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Art.45, adoptat.

Art.46.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra?

Abţineri? Nu sunt.

Art.46 este adoptat.

Vă supun dezbaterii titlul la Secţiunea a 2-a: "Sistematizarea conţinutului actului normativ".

Dacă la acest titlu există comentarii?

Dacă nu, vă supun votului.

Cine este pentru acest titlu? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Titlul, adoptat.

Art.47.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Abţineri?

Art.47, adoptat.

Art.48.

Dacă sunt comentarii? Nu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nu.

Abţineri? Nu.

Art.48, adoptat.

Art.49.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu.

Art.49, adoptat.

Art.50.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Art.50, adoptat.

Art.51.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu.

Art.51, adoptat.

Art.52.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.52, adoptat.

Art.53.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu.

Abţineri? Nu.

Art.53, adoptat.

Cap.VI.

Titlul: "Modificarea, completarea, abrogarea şi alte evenimente legislative".

Dacă este o opinie care vrea să fie exprimată în legătură cu titlul? Nu.

Dacă nu, vă supun votului titlul.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nimeni.

Abţineri? Nimeni.

Titlul este votat.

Art.54.

Dacă în legătură cu aceasta, cineva vrea să facă un comentariu? Nu.

Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.54, adoptat.

Art.55.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nimeni.

Art.55, adoptat.

Art.56.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Vă mulţumesc. Art.56, adoptat.

Art.57.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.57, adoptat.

Art.58.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.58, adoptat.

Art.59.

Dacă există comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Abţineri? Nimeni.

Art.59, adoptat.

Art.60.

Dacă există comentarii?

Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.60 este votat.

Art.61.

Comentarii? Nu sunt.

Vă supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? Nimeni.

Cine se abţine? Nimeni.

Art.61, votat.

Art.62.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Atunci, vă supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nimeni.

Art.62, adoptat.

Art.63.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

În aceste condiţii, vi-l supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.63, adoptat.

Art.64.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? Nimeni.

Cine se abţine? Nimeni.

Art.64, adoptat.

Art.65.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? Nu sunt împotriviri.

Cine se abţine? Nu.

Art.65, adoptat.

Art.66.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.66, adoptat.

Art.67.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este.

Dacă se abţine cineva?

Vă mulţumesc. Art.67, adoptat.

Cap.VII.

Vă supun titlul: "Norme privind pregătirea şi elaborarea proiectelor de acte normative prin care se ratifică sau se aprobă înţelegeri internaţionale".

Dacă la titlu cineva are vreo intervenţie? Nu.

În aceste condiţii, vă supun votului titlul.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Titlul Cap.VII a fost adoptat.

Art.68. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.68 a fost adoptat.

Art.69. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.69 a fost adoptat.

Art.70. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Art.70 a fost adoptat.

Art.71. Dacă sunt comentarii?

Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abţineri?

Vă mulţumesc, art.71 a fost votat.

Art.72. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

A fost votat art.72.

Titlul Capitolului VIII – "Norme cu privire la ordinele, instrucţiunile şi celelalte acte normative emise de conducătorii ministerelor şi ai altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau de autorităţile administrative autonome".

Dacă la acest titlul cineva vrea să facă un comentariu? Nu.

În aceste condiţii, vă supun votului titlul.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În condiţiile acestea, titlul a fost votat.

Art.73. Sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.73 a fost adoptat.

Art.74. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Art.74 a fost adoptat.

Art.75. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Art.75 a fost adoptat.

Capitolul IX. Titlul îl supun votului dumneavoastră: "Norme cu privire la actele normative adoptate de autorităţile administraţiei publice locale". Dacă la acest titlul cineva are de făcut vreo intervenţie. Nu.

În condiţiile acestea, vi-l supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul a fost adoptat.

Art.76. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Art.76 a fost adoptat.

Art.77. Dacă sunt comentarii la acest articol? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Art.77 a fost adoptat.

Art.78. dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Vi-l supun spre aprobare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.78 a fost votat.

Art.79. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Art.79 este adoptat.

Capitolul X – "Dispoziţii finale". la titlul capitolului cineva are de făcut vreo intervenţie? Nu.

În aceste condiţii vi-l supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Titlul a fost adoptat.

Art.80. Dacă sunt comentarii la acest articol. Nu sunt.

În condiţiile acestea, vi-l supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

art.80 a fost adoptat.

Art.81. Dacă sunt comentarii la art.81. Nu sunt.

În condiţiile acestea, vi-l supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Art.81 a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

În aceste condiţii, vă supun votului dumneavoastră legea, în ansamblul ei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc, în aceste condiţii legea a fost adoptată.

Vă mulţumesc şi, terminând această lucrare, vă rog să poftim în pauză şi la 14,30 vă rog să reveniţi cu grupurile masiv mobilizate, să discutăm punctul amânat azi dimineaţă de pe odinea de zi, punctul 1.

Vă rog, domnule preşedinte, să luaţi cuvântul. Îmi cer scuze, domnilor, ridic şedinţa peste câteva momente.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

În special domnule Gaspar, vă rog să reţineţi că, atunci când există bunăvoinţă, 80 de articole s-au făcut într-o oră şi fără un cvorum clar. Aşa că atunci când vrem noi, vedeţi cum se procedează, alteori ne agăţăm de cvorum.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, şi am rugămintea să aveţi încă câteva minute disponibilitate. îl invităm pe domnul Valer Dorneanu, preşedintele Consiliului Legislativ, pentru a lua cuvântul în încheierea acestui moment, care e foarte important, că avem, într-adevăr, o lege foarte bună.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Îm cer scuze că vă întrerup pauza, dar doresc să vă mulţumesc foarte mult pentru faptul că aţi luat în dezbatere această lege, pentru că i-aţi acordat importanţă, să vă mulţumesc pentru că. prin aceasta, Consiliul Legislativ a putut să-şi îndeplinească mandatul primit prin Legea nr.73/1993, de a elabora normele de tehnică legislativă. îmi exprim speranţa că acest instrument de lucru, tehnic, ne va folosi şi nouă, putând, prin intermediul lui, să impunem mai multă rigoare, disciplină în activitatea de legiferare şi oferându-vă şi dumneavoastră, iniţiatorilor de legi, cât şi Guvernului, posibilitatea de a întocmi proiectele de legi în forma normativă adecvată, de a folosi normele care sunt cuprinse, acestea, atât pentru elaborarea legilor, pentru elaborarea soluţiilor, cât şi pentru fluidizarea procedurilor de promovare a actelor normative.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim şi noi, domnule preşedinte, şi suntem siguri că este un instrument nu numai pentru dumneavoastră, ci şi pentru administaţia centrală şi pentru toată lumea.

Vă mulţumim, poftiţi în pauză, aştept o mobilizare foarte bună pentru ... Vă rog, domnule deputat Marţian Dan. Vă cer scuze, încă două minute.

Domnule Marţian Dan, poftiţi.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Eu cred că trebuie să exprim un protest faţă de poziţia pe care a exprimat-o aici domnul Popescu, spunând următoarele lucruri: adică încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi regulamentare devin după acum virtuţi care trebuie etalate public.

În al doilea rând, vreau să vă spun următorul lucru. Da, a fost elaborată această lege bine de către iniţiatori, aţi văzut că şi comisia care a fost sesizată în fond n-a avut nici un fel de amendament, şi eu cred că în acest sens trebuie lucrat, nu în sensul de a face încă o dată virtute din încălcarea regulamentului şi a Constituţiei.

Domnul Emil Teodor Popescu (din sală):

De ce nu aţi cerut cvorum?

Domnul Marţian Dan (din sală):

Dacă nu respectaţi Constituţia...

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Vă cer scuze, dar deja pauza era declarată şi în acest moment sigur că nu ne mai putem referi la cvorum.

Vă mulţumesc.

Ne revedem după pauză, la 14,30.

După pauză

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Invit secretarii de şedinţă să se aşeze la această onorantă tribună şi să putem începe lucrările. Rog liderii să invite pe parlamentari în sală. Trebuie să avem o prezenţă foarte susţinută. sunt convins că s-au făcut şi convocările necesare şi suplimentare pentru a reuşi să ne pronunţăm prin vot privind obiecţia de neconstituţionalitate la art.198 din Legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Da? Eu încerc de fiecare dată să nu recurg la acest instrument, care mi se pare neparlamentar, şi anume catalogul, decât pentru vot.

Din nou rog liderii grupurilor parlamentare să invite parlamentarii în sală, să putem să reluăm lucrările, cum invit şi pe domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi să ia loc în banca comisiei.

Stimaţi colegi,

Există sugestia, pentru că nu reuşim încă să avem un cvorum constituţional pentru a discuta subiectul pentru care ne-am adunat, să discutăm, în pregătirea lui, să spun aşa, poziţia nr.10 din ordinea de zi, care nu comportă decât modificarea a două articole, de fapt, la proiectul de Lege privind regimul străinilor în România. Şi, în raport cu aceasta, vă consult dacă sunteţi de acord să discutăm, până când reuşim să avem o prezenţă mai solidă, acest proiect de lege.

Vă consult prin vot, evident.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Două abţineri.

Vă mulţumesc.

Putem discuta pct.10. La pct.10 este proiectul de Lege privind regimul străinilor în România. există un raport comun suplimentar, făcut de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, potivit hotărârii plenului Camerei Deputaţilor din ziua de 9 febuarie 2000, hotărâre care a fost luată în sensul de a reanaliza textul art.16, la care s-au făcut noi amendamente. Acest articol 16, revizuit de comisiile reunite, a ajuns la soluţia adoptată de comisie, şi anume amendamentul adoptat de comisie, al domnului deputat Vilău, care sună în felul următor. Comisiile au aprobt un nou alineat 1 al art.16, cu următorul cuprins: "În cazul unei şederi neîntrerupte mai mari de 15 zile, străinul care nu s-a cazat într-un loc de cazare deţinut de persoane fizice sau juridice prestatoare de servicii turistice are obligaţia de a-şi anunţa şederea, în termen de 3 zile, personal sau prin intermediul gazdei sale, organului de poliţie din localitatea de şedere".

Următorul alineat este obligaţia de mai sus stabilită: "Nu se aplică cetăţenilor străini care nu sunt supuşi regimului de vize obligatorii." având în vedere că acesta este agreat ca amendament de ambele comisii, trebuie să vă informez că există şi amendamente respinse, în cazul că cei care au făcut amendamentele respinse doresc să le mai susţină. Nu doresc.

Atunci vă supun la vot acest amendament acceptat de ambele comisii, de modificare a art.16 din Legea regimului străinilor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Două abţineri.

Vă mulţumesc.

În condiţiile acestea, rămânând la alin.1, noi trebuie să votăm asupra poz.66 din raportul iniţial. Dacă sunt comentarii în plus din partea comisiei? Dacă nu sunt, din partea domnilor şi doamnelor deputate, în condiţiile acestea, vă supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu un vot împotrivă şi o abţinere s-a votat şi această modificare.

Vă mulţumesc.

În consecinţă, vă supun votului dumneavoastră legea în ansamblul ei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? O chestiune de procedură, domnule Zoner? Nu mai e nevoie, este lege oganică, şi, în condiţiile acestea, vă propun ca votul final să-l dăm marţea viitoare. Vă mulţumesc.

Mulţumesc şi comisiei.

Stimaţi colegi,

Îi rog pe secretarii de şedinţă să verifice cvorumul ca să discutăm şi, mai ales, să decidem în legătură cu neconstituţionalitatea art.198 din Legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Cvorumul de lucru trebuie să fie de 229 de deputaţi. Rog secretarii să verifice.

Stimaţi colegi,

Nu suntem în cvorum pentru un vot constituţional, deci 229 de voturi, şi, în aceste condiţii, nu putem începe dezbaterile la ceea ce fusese pct.1 pe ordinea de zi, şi anume obiecţiile de neconstituţionalitate privind art.198 din Legea privind sistemul public de pensii.

În aceste condiţii, fiind în cvorumul de şedinţă putem continua cu ordinea de zi, aşa cum este ea. în situaţia în care se va constitui acest cvorum, vă voi propune, dumneavoastră veţi decide dacă reluăm acest punct.

Pct.11 de pe ordinea de zi. Există solicitarea Ministerului Justiţiei, care nu poate fi prezent în faţa dumneavoastră astăzi pentru a susţine un punct de vedere, şi rugămintea, în acelaşi timp, a domnului ministru, să amânăm acest punct de pe ordinea de zi aprobată de noi. Noi nu-l putem amâna decât dacă dumneavoastră prin vot vă veţi da acordul asupra acestei amânări.

Vă supun spre aprobare solicitarea de amânare, a Ministerului Justiţiei.

Cine este pentru amânarea pct.11 de pe ordinea de zi pentru săptămâna viitoare? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Da, cu două abţineri putem consemna că aţi aprobat amânarea pct.11 de pe ordinea de zi.

Stimaţi colegi,

Următoarele două puncte de pe ordinea de zi, proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.48/1999 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.48/1992, ca şi pct.13, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.48 a audiovizualului sunt legi organice.

În acest moment, cvorumul de lucru îl avem asigurat, dar nu avem cvorum pentru o lege organică.

Vă propun să începem dezbaterea şi insist către liderii grupurilor parlamentare să încerce să adune parlamentari în sală, în aşa fel încât să putem adopta prin votul final aceste legi, dacă nu, sugur că votul final va trebui transferat.

Rog pe de o parte comisia, domnul preşedinte Ţepelea şi-a ocupat locul în bancă, şi vom începe dezbaterea acestor legi.

Acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă, potrivit art.102 din alin.3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. conform articolelor 105 şi 106 din regulament, urmează să aprobăm timpul afectat luărilor de cuvânt pe articole, cât şi durata de timp afectată dezbaterii acestui proiect de lege.

Domnule preşedinte, dacă aveţi propuneri în acest sens?

Domnul Gabriel Ţepelea:

Da. 15 minute.

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Dezbaterea integrală a legii 15 minute, domnule preşedinte? Şi, timpul alocat fiecărui vorbitor, atunci?

Domnul Gabriel Ţepelea:

Sunt 3 amendamente, înseamnă 5 minute de vorbitor. Nu comportă probleme, veţi vedea. Dacă-mi daţi voie să expun problema?

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Gabriel Ţepelea:

Deci Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.48/1999 pentru modificarea şi pentru completarea Legii audiovizualului, nr.48/1992, a fost emisă pentru rezolvarea unei probleme punctuale, problemă creată de schimbarea cadrului internaţional în care se desfăşoară activitatea de emisie a operatorilor de radiodifuziune din România.

Astfel, prin planul de la Geneva, elaborat şi acceptat şi de România după promulgarea Legii audiovizualului, spectrul frecvenţelor utilizabile de către operatorii de radiodifuziune din România s-a mutat de pe aşa numita bandă est pe banda vest, fapt ce a necesitat modificarea unor licenţe deja acordate. Pentru a putea rezolva această situaţie a fost necesară modificarea de urgenţă a Legii audiovizualului, fapt ce s-a realizat prin ordonanţa pe care o dezbatem acum.

Având în vedere faptul că proiectul de lege este unul strict tehnică, vă rog să aprobaţi proiectul de lege, cu amendamentele votate de comisie. Comisia a ţinut seama de avizele Comisiei pentru industrii şi servicii şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr.48/1992 face parte, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, din legile organice.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Iniţiatorul.

Deci, dacă nu aveţi ceva special de adăugat, dacă se vor cere explicaţii, o să vi le solicităm. Dacă doriţi să spuneţi ceva, vă invităm acum, din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului.

Domnul Sergiu Iliescu:

Ca preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Comunicaţii şi Informaţii, mi-aş permite să aduc aminte că acest organism este reprezentativ pentru Guvernul României în domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii şi, luând în considerare documentele ce ne-au fost puse la dispoziţie privind stările conflictuale ce pot să apară din articolele şi din amendamentele la această lege, inclusiv stări de neadecvarea cu tratatele internaţionale la care România este parte, în domeniul telecomunicaţiilor, vă rog să aveţi amabilitatea să-mi exprim punctul de vedere, anume acela că având în vedere aspectele tehnice, în special de terminologie şi, sub toate aspectele acestea tehnice, să vă solicit retrimiterea la Comisia pentru industrii şi servicii şi la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pentru a fi rediscutate aceste puncte de vedere ale noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim, domnule Iliescu.

Da, vă rog. Procedură. Doamna Musca.

Doamna Monica Octavia Musca:

Procedură. Este o eroare şi o să vă rog s-o luaţi în calcul, domnule preşedinte. Ceea ce a spus domnul Sergiu Iliescu se referă la Legea audiovizualului, nu la ordonanţă.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Am sesizat. Vă mulţumesc.

Doamna Monica Octavia Musca:

Deci acum se discută mai întâi ordonanţa şi pe urmă se discută Legea audiovizualului şi trebuie luat în calcul ce spune dânsul, dar la Legea audiovizualului, nu la ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Vă mulţumesc şi eu pentru că aţi sesizat această eroare.

Deci, având în vedere că avem procedură de urgenţă, vom trece direct la discutarea ordonanţei pe articole şi anume, titlul: "Ordonanţă de urgenţă privind modificarea şi completarea Legii audiovizualului, nr.48/1992".

Cine este pentru adoptarea acestui titlu? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Titlul a fost adoptat.

Art.1 din Ordonanţa de urgenţă care modifică art.14 din lege.

Cine este pentru adoptarea acestui articol din ordonanţă? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Dacă se abţine cineva?

Art.1 este adoptat.

Art.2.

Cine este pentru adoptarea acestui art.2? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri? O abţinere.

Deci, se adoptă art.2, cu o abţinere.

Art.3.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Cine se abţine? Vă mulţumesc.

Art.3 este adoptat.

În consecinţă, am adoptat ordonanţa cu modificările, cu amendamentele propuse de comisie, aşa cum au fost ele stipulate în raport. În aceste condiţii, vă rog să votăm ordonanţa în ansamblul ei. Nu! Nu putem, pentru că e vorba de un vot organic şi nu avem în acest moment cvorumul de vot organic. Votul final atât asupra ordonanţei, în ansamblul ei, cât şi asupra legii de adoptare a acestei ordonanţe, îl amânăm pentru marţea viitoare.

Vă mulţumesc.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi. La punctul 13, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.48/1992 a audiovizualului.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul.

Vă rog, domnule preşedinte Ţepelea, să poftiţi.

Da. Din partea iniţiatorului, am înţeles.

Domnul Alexandru Ioan Badea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum am mai precizat în precedenta şedinţă în care s-a pus problema acestei modificări, este vorba de o serie de modificări la Legea audiovizualului, care au apărut ca necesare din practica celor mai bine de patru, cinci ani care au trecut de la adoptarea legii şi, în acelaşi timp, pentru punerea în concordanţă cu cerinţele în domeniu ale integrării europene. Aşa cum vă este cunoscut, acesta este un domeniu cu care vor începe de la 1 aprilie negocierile României cu comunitatea europeană.

Amendamentele care s-au adus legii au fost discutat cu iniţiatorul, cu Consiliul Naţional al Audiovizualului în cadrul Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, unele dintre ele au provocat dezbateri de substanţă, iar textul rezultat este cel care v-a fost înfăţişat domniilor voastre la casete şi care urmează să fie supus aprobării plenului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Mulţumim iniţiatorului.

Din partea comisiei. Domnule preşedinte Ţepelea, dacă ne spuneţi punctul de vedere al comisiei. Vă rog.

Domnul Gabriel Ţepelea:

Stimaţi colegi,

Domnul Badea v-a prezentat în calitate de iniţiator legea în linii mari. Îmi permit să fac următoarele completări care să ne apropie de lege.

Propunerea legislativă s-a concentrat în principal asupra următoarelor aspecte: o structură mai logică şi mai coerentă faţă de cea anterioară; libertatea şi responsabilitatea actului de informare, ca şi drepturile şi răspunderile jurnaliştilor din domeniul audiovizualului, care au fost clarificate; reglementarea riguroasă a problemelor referitoare la publicitate şi la sponsorizare, aceasta în spiritul recomandărilor în materie ale Uniunii Europene, precum şi introducerea în lege a unor capitole speciale dedicate acestor teme, fapt ce constituie un sprijin pentru eforturile Consiliului Naţional al Audiovizualului; probleme privind protejarea dezvoltării personalităţii minorilor, exprimarea vagă şi generalizatoare din vechea lege a născut interpretări diferite, de la cele mai restrictive la cele mai permisive.

Această iniţiativă legislativă propune înlocuirea unor enunţări de principii cu desemnarea efectivă a genurilor de producţie audiovizuale periculoase pentru evoluţia moralei publice şi periculoase pentru educaţia minorilor. Sunt precizate genurile complet interzise, cele cu grad de periculozitate mai redus, tronsoanele orare în care pot fi difuzate acestea din urmă, precum şi măsurile obligatorii de avertizare a părinţilor.

Totodată, se creează în cadrul Consiliului Naţional al Audiovizualului Departamentul pentru protecţia minorilor, departament format din specialişti în psihologia copilului, în sociologia educaţiei şi arta cinematografică, având drept atribuţii principale oferirea de consultanţă difuzorilor de programe, în aplicarea prevederilor legale în materie.

O mai mare libertate de circulaţie a capitalului pentru a oferi şanse de revigorare financiară şi calitativă posturilor de radio şi televiziuine aflate în suferinţă. Pe de altă parte, o prea mare concentrare monomedia sau multimedia poate limita libera concurenţă şi, îndeosebi, poate afecta pluralismul opiniilor şi chiar fundamentele democratice ale statului. De aceea, propunerea legislativă de faţă liberalizează concentrarea capitalului în domeniul audiovizualului, dar stabileşte şi măsuri antimonopol, după modelul statelor civilizate, care au domeniul audiovizualului foarte bine dezvoltat.

Introducerea Planului naţional de repartizare a frecvenţelor radioelectrice destinate difuzării programelor audiovizuale şi a Registrului naţional al frecvenţelor radioelectrice destinate difuzării programelor audiovizuale, prin care se elimină definitiv suspiciunile şi acuzaţiile privind administrarea pe criterii pecuniare sau clientelare a rezervei de frecvenţe radioelectrice disponibile pentru audiovizual.

O altă propunere: modalitatea de desfăşurare a concursurilor pentru atribuirea de către Consiliul Naţional al Audiovizualului a licenţelor de emisie. Amendamentele la Legea nr.48/1992 cuprinse în prezenta propunere legislativă încearcă să introducă transparenţă şi în acest domeniu, adică în domeniul desfăşurării concursurilor pentru atribuirea de licenţe.

În fine, prin adoptarea prezentei iniţiative legislative, legea românească a audiovizualului asimilează reglementările Uniunii Europene în materie şi, în primul rând, Directivele nr.552/1989 şi nr.36/1997 ale Consiliului Europei, asigurând astfel un argument în plus politicii noastre de integrare europeană. De aceea, vă rugăm să adoptaţi propunerea legislativă, în forma votată de comisia noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Din acest moment, intrăm în procedura de dezbateri generale. Vă rog, grupurile parlamentare, să îşi desemneze câte un parlamentar care să ia cuvântul la dezbaterile generale.

Domnul Sassu, de la Partidul Democrat.

Vă rog.

Domnul Alexandru Sassu:

Legea audiovizualului este una dintre cele mai vechi legi, care a deschis o cale foarte importantă la vremea respectivă, făcând ca în România să existe în momentul acesta poate cele mai multe posturi de radio, de televiziune, de televiziune prin cablu din toată partea aceasta a Europei şi cred că din punct de vedere al libertăţii presei, lucrul acesta este extrem de important.

Este evident că după foarte multă vreme era necesar ca această lege să fie revăzută şi să se aducă unele îmbunătăţiri, să se aducă la zi acest proiect de lege. Din păcate, însă, există unele lucruri care credem că nu au ajuns încă în stadiul în care să ne mulţumească foarte tare şi e vorba, în primul rând, de o centralizare foarte mare, o creştere foarte puternică a atribuţiilor Consiliului Naţional al Audiovizualului care, după părerea noastră, nu era cazul să fie promovate în acest moment.

Sigur că există însă şi foarte multe lucruri bune în aceste propuneri care s-au făcut pentru amendarea legii şi, de aceea, în funcţie de ceea ce va ieşi din dezbaterile respective, vom aprecia care va fi poziţia noastră finală.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Din partea Grupului U.D.M.R., domnul deputat Marton.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Într-adevăr, era nevoie de o revizuire a acestei legi care, aşa cum a spus şi antevorbitorul meu, a fost, la vremea respectivă, una dintre primele legi de acest gen şi a avut, într-adevăr, un efect benefic. Însă, în primul rând, au început să apară nişte tendinţe monopoliste prin care, la un moment dat, s-ar fi putut ajunge ca banul să fie acela care să impună iarăşi o singură voce în această ţară. Ca atare, a trebuit să vină această lege prin care încercăm să stopăm asemenea fenomene.

Sunt şi alte amendări ale legii, în puncte destul de importante care, iarăşi, zicem noi, că erau bine să se facă. Şi una dintre aceste intervenţii a fost tocmai în sensul de a încerca să stopăm tendinţele monopolului decizional; deci, nu numai monopolului anumitor posturi, ci şi unele tendinţe de monopolizare manifestate de către unii sau de alţii dintre forurile de reglementare.

Zic eu că s-a reuşit, cât de cât, să se menţină un echilibru în această lege. Au fost multe încercări, din ambele categorii, deci, din cele două foruri de reglementare, la care noi, zic eu, am reuşit să facem faţă şi n-am căzut în capcana care a fost destul de tentantă la momentul respectiv. Ca atare, eu zic să încercăm să dezbatem această lege aşa cum vă propune comisia, care s-a aplecat destul de atent asupra acestei modificări de lege, o să vedeţi, prin multiplele amendamente care au fost acceptate de comisie şi, evident, dacă vor fi articole unde vor fi divergenţe, să le dezbatem atunci, aici, pe faţă, şi să decidem prin vot.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Dacă de la alt grup parlamentar este cineva mandatat. Doamna deputat Mona Musca, de la P.N.L.

Vă rog.

Doamna Monica Octavia Musca:

Stimaţi colegi,

Având în vedere că atunci când a fost făcută Legea audiovizualului, în 1992, nu exista această explozie de posturi de radio şi televiziune, cum este acum, sunt 300 de posturi de radio şi 70 şi ceva de posturi de televiziune, e normal ca fosta lege să fie amendată şi ea a fost amendată în mare, mare parte. Ceea ce este important pentru noi e să facem în aşa fel încât această lege să fie în acelaşi timp în acord cu legile europene, în aşa fel încât să se poată, în acest domeniu, să se facă, să spunem, măcar apropierea de Uniunea Europeană, dacă nu chiar integrarea.

Drept urmare, marele merit al Comisiei pentru cultură a constat în faptul că a lucrat destul de repede pentru a pune la dispoziţia plenului această lege. Sigur că mai sunt multe lucruri de rezolvat, sperăm că le va mai rezolva şi Senatul, sperăm şi în ajutorul dumneavoastră, la Cameră, pentru unele amendamente care sunt strict necesare şi care, uneori, au avut o explicaţie mult mai bună din partea celor răspunzători de-abia după ce legea a trecut prin comisie. Deci,vom expune aceste amendamente plenului şi vă rugăm să ne ajutaţi.

Pe de altă parte, este aici şi domnul Sergiu Iliescu care v-a solicitat înainte de ordonanţă, crezând că este vorba de Legea audiovizualului, v-a solicitat unele modificări, în acord cu securitatea şi cu domeniul domniei sale şi securitatea acestui domeniu.

Ca atare, există două posibilităţi: ori ca domnia sa să rămână cu aceste amendamente pentru Senat şi să se discute acolo, pentru că legea de aici va merge la Comisia pentru cultură a Senatului, ori să acceptaţi dumneavoastră să aibă aceste intervenţii pe parcursul discutării legii.

Vă mulţumim anticipat pentru colaborare când vom discuta pe articole această lege.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim. Am o rugăminte însă: pentru precizările procedurale să-mi permiteţi să fac aceste precizări eu. Domnul Iliescu, preşedinte al Agenţiei de comunicaţii din România, nu are nimic în legătură cu această lege. Dânsul are, într-adevăr, tangenţial cu suportul de comunicaţii pe care dânsul îl are, o anume atingere cu domeniul pe care Legea audiovizualului îl reglementează. E vorba de suportul, hai să-i zicem "material". În aceste condiţii, ceea ce noi putem să facem, dar dânsul a expus în faţa dumneavoastră, fără să-şi dea seama, înainte deci, cu un pas punctul de vedere, singurii care pot face amendamente la Senat sunt senatorii sau, eventual, C.N.A., dacă acesta ar putea să fie socotit ca autoritate centrală care poate interveni în procesul legislativ.

Deci, în ceea ce priveşte autoritatea de reglementare în domeniul comunicaţiilor, dânsul nu are, încă odată, fac precizarea colegilor noştri, pentru că aceste intervenţii nu pot fi făcute neavând în domeniu căderea de a o face. O să-l invităm, dacă dânsul, repet, doreşte, să ne spună câteva cuvinte în finalul dezbaterilor generale.

Dacă de la alt grup parlamentar există cineva desemnat pentru dezbaterile generale.

Da. Vă mulţumesc.

Domnule Stanca, poftiţi.

Domnul Teodor Stanca:

Doar o precizare aş vrea să fac, pe care, din păcate, colegii de la comisie au omis să o sublinieze. Această iniţiativă legislativă este în cea mai mare parte meritul şi efortul depus de regretatul nostru coleg, George Şerban. Dacă dânsul nu mai este astăzi printre noi, ca să susţină această iniţiativă legislativă, este cazul ca noi, în memoria dânsului, să reţinem acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim.

Dacă mai există şi altcineva care doreşte să ia cuvântul? Domnul deputat Ana Gheorghe. Vă rog să poftiţi, din partea P.D.S.R. Nu. Pe procedură. Vă rog.

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă distinsul preşedinte, invitatul nostru, domnul Iliescu, are amendamente pertinente, care pot fi însuşite şi de comisie, şi de plen, dânsul neavând calitatea de iniţiator, sigur că nu le poate prezenta în nume propriu, ci ele pot fi preluate de oricare dintre noi, cei prezenţi aici, sau de unul dintre membrii comisiei, analizate, dezbătute şi adoptate fără a mai lungi lucrurile trimiţându-le la Senat şi aşa mai departe.

Este o procedură pe care o consider destul de acceptabilă, de simplă şi poate fi pusă în aplicare.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumim, domnule Ana, şi cred că este un lucru important şi înţelept pe care ni l-aţi propus.

Dacă sunt, la dezbateri generale, alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Dacă nu, vă cer îngăduinţa, totuşi, să-i dăm cuvântul domnului preşedinte al autorităţii, domnul Iliescu, să ne spună punctul dumnealui de vedere, ca să înţelegem unde de altfel se află problemele la care dânsul se referă.

Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule Iliescu.

Domnul Sergiu Iliescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În scurta mea intervenţie, aş vrea să menţionez că documentele care ne-au fost puse la dispoziţie, legea în sine, amendamentele din comisii ne arată că o serie de elemente sunt în contradicţie cu legislaţia europeană, terminologia nu este respectată şi sunt o serie de lucruri care, pe fond, în special de exemplu în procesul de atribuire a licenţelor din domeniul audiovizualului, nu corespund legislaţiei europene.

Din acest motiv, solicit, domnule preşedinte, şi dumneavoastră, stimaţi deputaţi, îngăduinţa ca aceste amendamente ale noastre să fie discutate în comisiile respective.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Deci, există o solicitare... Da. Domnul Sassu. Procedură. Probabil procedură, pe fond aţi intervenit.

Domnul Alexandru Sassu:

Ceea ce spunea domnul Iliescu aici, după părerea mea, este extrem de important şi este evident că în acest domeniu există câteva necorelări şi ar fi păcat ca ele să nu fie lămurite foarte rapid. De aceea, tocmai pentru că dânsul nu-şi poate susţine punctele de vedere şi este tardiv şi destul de dificil să ne trimitem amendamentele dintr-o parte în alta, eu cred că, mâine, având loc şedinţa comisiei, se pot transmite aceste amendamente, poate avea loc o întâlnire a comisiei cu reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Comunicaţii şi Informatică şi, săptămâna viitoare, imediat, putem veni cu un raport suplimentar, putem discuta toate lucrurile respective, tocmai în ideea de a face o lege rotundă şi bună.

Eu vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Am înţeles, domnule preşedinte Sassu, că aţi propus returnarea către comisie în aşa fel încât agenţia, autoritatea să poată să îşi introducă punctele de vedere şi expertiza sa, evident, tot cu sprijinul parlamentarilor, pentru că dânsul, prin procedurile noastre, nu ar avea cum să facă altfel acest lucru.

Vă rog, domnule Marton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Într-adevăr, singura posibilitate de a discuta aceste observaţii este ca unul dintre colegii noştri să accepte să propună amendamente respective şi propun ca amendamentele respective să se facă la articolul respectiv, cu textul respectiv. Pentru că, cel puţin, trebuie să vă spun că eu cunosc cât de cât toată legislaţia internaţională şi tratatele internaţionale şi în legătură cu ceea ce s-a spus de la acest microfon, faţă de aceste afirmaţii, am rezerve, să spun aşa. Adică să faci o astfel de afirmaţie, în mare, că modul de atribuire al licenţelor este contrar uzanţelor europene, mi se pare cam deplasat, din moment ce, la vremea respectivă, această lege, care a avut acest procedeu deja în sânul său, deci, noi n-am modificat prea mult acest procedeu, a fost salutată de mediile internaţionale, de forurile internaţionale din domeniu.

Ca atare, propun să se facă de cineva care acceptă amendamentele de rigoare la articolele respective, să discutăm, şi dacă se constată că sunt nişte probleme de fond care trebuie să fie rezolvate, doar la acele momente, acele probleme să fie retrimise la comisie şi să începem dezbaterea legilor, cum s-a făcut ori de câte ori am avut astfel de probleme.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Şi, cu toate acestea, avem o propunere...

Domnule preşedinte Ţepelea, vă rog.

Domnul Gabriel Ţepelea:

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Îmi închipui că domnul ministru secretar de stat Iliescu are de făcut observaţii interesante.

Vreau să spun, însă, că avea suficient timp la dispoziţie să le facă şi aşteptam să le facă, pentru că, dacă vă uitaţi pe textele pe care le aveţi în faţă, la data trimiterii raportului, observaţi că unul este trimis la 9.XII.1999 şi celălalt este trimis la 3.XII.1999. De atunci au trecut două luni, şi dacă cineva era atât de preocupat şi este preocupat de soarta audiovizualului, putea şi poate să facă propuneri. Eu am venit aici să vă spun că nu este vina comisiei că domnul Iliescu a venit astăzi la ora 13,00 aici şi vrea să facă propuneri. Foarte bine! Dar, cum se pot face toate aceste propuneri? Se pot face improvizat?! Dacă, într-adevăr, ceea ce noi am lucrat timp de câteva luni este nevoie să fie completat, suntem de acord, dar nu într-un cadru improvizat.

Deci, două lucruri am ţinut să subliniez: că nu este comisia prin nimic vinovată de întârzierea cu care se fac propunerile; acceptăm îmbunătăţirea, dar nu, cum s-ar spune popular, pe picior. Aceasta trebuie făcută într-un cadru organizat şi probabil că nu aducând nişte amendamente pe parcursul discuţiilor, ci în momentul în care se va discuta problema la Senat. Altfel, dacă ne luăm după terminologia pe care o utilizează unii sau alţii, dintr-un domeniu sau altul, tehnic, evident că noi vom fi restanţi în permanenţă.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Până în finalul discursului dumneavoastră eram convins că susţineţi întoarcerea la comisie, pentru că argumentele erau solide, privind returnarea la comisie. Există, totuşi, această propunere şi nu poate să decidă decât plenul, care suveran va decide asupra acestei ...

În aceste condiţii, este decizia preşedintelui de şedinţă de returnare către... Vă cer scuze! Numai o secundă, nu pot să am acoperirea pe care o au cei cu exerciţiu, în legătură cu regulamentul.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Orice preşedinte de şedinţă are dreptul, conform regulamentului, ca în momentul în care, la discutarea unui articol se ridică amendamente de fond, acea problemă să fie retrimisă comisiei, nu întregul raport. Aceasta se face doar cu acordul Camerei Deputaţilor şi la propunerea a cel puţin un grup parlamentar.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Am înţeles. Există o propunere a grupului parlamentar şi cred că până a studia şi a încerca să desluşim, să zic aşa, subtilităţile regulamentare, votul Camerei oricum este suveran; până atunci, pe procedură, doamna Musca.

Doamna Monica Octavia Musca:

Domnule preşedinte,

Vă propun încă o dată ceea ce am spus de prima dată, să lăsăm, eventual, aceste amendamente pentru Senat, şi atunci se rezolvă problema la Senat, dacă nu s-a rezolvat aici. Ca să nu fie o discuţie în mod inutil şi să ţinem legea pe loc. Şi în momentul în care intră la Senat, acolo se poate îndrepta şi spre Comisia pentru apărare.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Eu o sunt obligat să supun la vot şi am procedat aşa... Văd că, în fine, există opinii care se schimbă de la un minut la altul, ceea ce nu mă mobilizează.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot dacă sunteţi de acord... Dacă va fi decizia mea, aceasta va fi în decursul dezbaterii pe articole a legii şi, evident, în faţa amendamentelor respective. Deocamdată, vă supun la vot dacă sunteţi de acord să returnăm această lege, pentru a fi coerent şi cu ceea ce a expus autoritatea.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? Vă rog să număraţi. 45 împotrivă.

Abţineri, vă rog?

Cu 45 de voturi împotrivă şi 5 abţineri s-a aprobat returnarea la comisie a acestei legi, pentru a se pune de acord, inclusiv cu problemele relevate de către autoritatea de comunicaţii în legătură cu ceea ce reprezintă suportul tehnic, evident, şi aceste propuneri vor fi făcute prin intermediul parlamentarilor membri ai comisiei.

Vă rog, poftiţi!

Domnul Alexandru Ioan Badea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

În numele Grupului parlamentar al P.N.Ţ.C.D. vă rog să procedaţi la verificarea cvorumului.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc. Vă rog, secretarii, să verifice cvorumul.

În acest moment cvorumul de şedinţă nu este acoperit, dar votul a fost exprimat înaintea cererii de cvorum. Deci, din acest punct de vedere, votul este valabil. S-a exercitat un vot pe cvorumul de lucru.

La cererea de cvorum care a urmat votului, constatăm că nu există cvorum. Rog liderii grupurilor parlamentare să asigure cvorumul, chemând deputaţii în sală.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă a fost cvorum, vă rugăm se ne comunicaţi câte voturi au fost pentru.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Cvorumul de lucru a fost 152. Dumneavoastră notaţi, prin scăderea din 152, 45 împotrivă şi 5 abţineri, deci minus 50 de voturi, 102 pentru.

Vă rog.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am următoarea rugăminte, în numele Grupului parlamentar al U.D.M.R., ca să comunice cei doi secretari, de pe partea opoziţiei şi de pe partea puterii, câte au fost voturile numărate de dumnealor pe partea cu puterea, respectiv pe partea cu opoziţia, la voturile pentru.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Iertaţi-mă. Nu putem întoarce procedura parlamentară pe care am desfăşurat-o. S-a exercitat un vot, acesta a fost depăşit pe cvorumul de şedinţă de 152, pe care vi l-am comunicat şi care a funcţionat până în momentul acesta. La numărarea cvorumului, ulterior votului, s-a constatat un număr mai mic de 152 de parlamentari în sală, în acest moment, şi nu în momentul votului.

Deci, vă rog foarte mult să nu încercăm să deplasăm lucrurile.

Constatând, în acest moment, că nu avem cvorum de şedinţă, pentru a nu suspenda şedinţa, stimaţi colegi, insist ca liderii grupurilor parlamentare să facă tot ce este necesar pentru a aduce pe colegii noştri în sală. Până atunci, pregătesc materialul următor, pe care urmează să-l discutăm.

Vă rog, domnule. Procedură, evident.

Domnul Alexandru Ioan Badea:

Iertaţi-mă, domnule preşedinte, dar în momentul în care, la votul precedent rezultatul voturilor pentru a fost anunţat prin scădere, treaba nu mai este de nici o culoare regulamentară, aşa încât, în momentul următor, constatând o substanţială lipsă de cvorum şi nefiind anunţate decât o parte a voturilor, nu putem să mergem la licenţa pe care o constituie validarea unui vot prin scădere.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule deputat, nu intru în această dezbatere procedurală. În principiu, nu pot să presupun un cvorum pe care nu l-am verificat înaintea votului, pentru că n-aţi cerut acest lucru.

Deci, din acest punct de vedere, am lucrat în cvorum legal. în acest moment ne aflăm în situaţia unui cvorum care nu acoperă cvorumul nostru de lucru, de 152 de voturi.

În aceste condiţii, insist, grupurile parlamentare să-şi adune deputaţii în sală, chiar dacă există riscul de a suspenda şedinţa, eu în câteva minute prepar materialul următor de pe ordinea de zi.

În acelaşi timp, am rugămintea, dat fiindcă s-a returnat acest proiect de lege la comisie, comisia să încerce să coroboreze rapoartele şi să prezinte elementele din raport şi din raportul suplimentar într-un singur exemplar, astfel încât să putem... evident, cu modificările, dacă ele vor apărea ca fiind necesare, altele din punct de vedere tehnic, ale autorităţii sau a nu ştiu cui, în aşa fel încât aceste rapoarte să fie uşor de transferat şi de discutat în plen.

Vă mulţumesc.

Procedură, doamna Musca?

Doamna Monica Octavia Musca:

Avem o propunere.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă rog.

Doamna Monica Octavia Musca:

Vă rugăm, dacă este posibil, având în vedere că noi am venit şi în timpul vacanţei pentru această lege, cei de la Comisia pentru cultură, vă rugăm foarte mult, dacă este posibil, să dăm un termen de 10 zile Comisiei pentru apărare, pentru că ea nu se va uita pe toate articolele, ci numai pe acelea care o interesează. Deci, vă rugăm, dacă poate fi dat un asemenea termen, ca să putem merge mai departe cu legea.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

În ceea ce priveşte autoritatea preşedintelui de şedinţă, nu sunt în măsură să dau termene, dar vom sugera ca acest termen să nu depăşească două săptămâni.

Vă mulţumesc.

Doamna Ileana Filipescu:

Cu termenul de două săptămâni ne-am putea declara de acord, în schimb, trimiterea la Comisia pentru apărare nu este nici necesară, nici conformă regulamentului, pentru că nu a fost sesizată de la început şi nu i s-a cerut nici un fel de ...

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Doamna deputat Filipescu, în primul rând, iertaţi-mă, dar nu cred că v-am dat cuvântul. În acelaşi timp, vreau să... Deci, trebuie să vă nominalizez.

În al doilea rând, eu n-am returnat Comisiei pentru apărare, deci trebuie să ne înţelegem, ci comisiei dumneavoastră, care a elaborat raportul şi a fost sesizată în fond, să coroboreze textul cu alte amendamente, dacă este cazul, care au incidenţă, inclusiv asupra sistemelor de apărare. Este problema autorităţii să vi le transfere, printr-un parlamentar. De altfel, este o neînţelegere care pare că începe să ne bruieze lucrările astăzi, cu toate că din sânul aceluiaşi grup parlamentar am primit, să zic aşa, solicitarea şi amânării şi continuării lucrărilor.

Deci, eu vă mulţumesc pentru că am reuşit să ducem lucrurile până aici.

Vă rog, pe procedură, doamna Filipescu.

Doamna Ileana Filipescu:

Tot pe procedură. Menţionez, pentru stimaţii noştri colegi parlamentari, că am făcut acea precizare legată de trimiterea la Comisia pentru apărare, în replică la ceea ce a spus doamna Mona Musca. A fost o neînţelegere din partea dumneaei. Mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Bine. Vă mulţumesc şi eu.

Procedură, domnule deputat.

Vă rog.

Domnul Petre Naidin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Articolele finale privind stabilirea unor contravenţii şi infracţiuni, eu cred că trebuie să se întoarcă şi la Comisia juridică, întrucât am constatat de dimineaţă, recitind proiectul de lege, că sunt contraziceri atunci când se stabilesc niveluri de amenzi, cu cele prevăzute în Codul Penal şi, în al doilea rând, nefăcând trimitere expresă la Legea nr. 32 din 1968, practic, câteva procedee privind stabilirea contravenţiilor nu sunt cuprinse în această iniţiativă legislativă. Deci, este obligatoriu, pentru a nu ne trezi data viitoare în plen cu corecţii, trebuie să primească avizul şi din partea Comisiei juridice.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vreau doar să fac menţiunea, dacă-mi permiteţi, un minut. În legătură cu intervenţia dinainte, nu este cazul ca noi să decidem pentru a sesiza şi alte comisii în acest moment. Noi putem să o returnăm comisiei care a fost sesizată în fond, este atribuţia Biroului permanent să sesizeze comisiile în fond sau pentru avize.

Vă rog, domnul deputat Ráduly.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu constat următorul lucru: că acest raport a fost retrimis la comisie şi, în acelaşi timp, constat că această comisie care este sesizată în fond este interesată ca acest raport să fie dezbătut cât mai repede de plenul Camerei Deputaţilor. Am mai avut asemenea situaţii şi vin cu următoarea propunere: mâine este zi de comisii, şi plenul să decidă ca mâine, comisia sesizată în fond să elaboreze raportul suplimenar, astfel ca poimâine, joi, când este zi din nou pentru dezbateri, sau cel târziu în următoarea şedinţă a plenului Camerei Deputaţilor, să putem să continuăm dezbaterea acestui raport, pentru a finaliza cât mai urgent dezbaterea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Cred că, într-adevăr, este o situaţie în care trebuie să procedăm cu o oarecare rapiditate şi într-o oarecare urgenţă.

Vă mulţumesc şi eu.

Rog secretarii să constate dacă s-a refăcut cvorumul.

Constatând, din nou, că nu este cvorumul de şedinţă, de 152, închid şedinţa de astăzi.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,00.