Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, dând cuvântul domnului doctor Moraru Constantin Florentin, din partea Grupului PRM.

Domnul Constantin Florentin Moraru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am luat cunoştinţă cu indignare de ameninţările pe care doamna Sabine Haberzach, reprezentanta Fundaţiei "Konrad Adenauer" în ţara noastră, le-a proferat la adresa Partidului România Mare. În mod concret, aceasta a afirmat că toate ambasadele ţărilor membre ale Uniunii Europene, precum şi fundaţiile acestora, ar fi rupt orice legătură cu Partidul România Mare şi că va avea ea grijă de acest partid şi pe viitor.

Este de-a dreptul stupefiantă inconştienţa cu care o propagandistă măruntă, care pe site-ul de pe Internet figurează ca simplă secretară a fundaţiei respective, îşi permite să vorbească în numele tuturor celor 15 ţări ale Uniunii Europene, insultând cel mai mare partid de opoziţie al ţării care are reprezentanţi în toate structurile Europei.

Nu este prima oară când această femeie abuzivă bate câmpii şi îşi atribuie o importanţă mai mare decât are, ea manifestând o atitudine la fel de condamnabilă şi cu prilejul seminarului cu tema "Tinerii români, speranţe pentru Europa", desfăşurat la Casa Armatei din Braşov în perioada 12-19 august 2001.

Comportamentul doamnei Sabine Haberzach este de-a dreptul iresponsabil şi contravine flagrant chiar statutului fundaţiei pe care dânsa pretinde că o reprezintă, statut care impune acesteia să contribuie activ şi eficient la cea mai bună colaborare internaţională şi înţelegere între popoare. Până acum, din păcate, persoana respectivă nu a făcut altceva decât să încalce legile ospitalităţii româneşti, să pozeze în femeie comisar şi să se amestece cu brutalitate în viaţa politică a României.

În ceea ce priveşte participarea domnului profesor universitar Radu Ciuceanu la simpozionul cu tema "Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România comunistă", organizat la Neptun în perioada 4-6 octombrie 2001 de CNSAS şi Fundaţia "Konrad Adenauer", atitudinea doamnei Sabine Haberzach a fost la fel de stupidă şi de provocatoare din mai multe motive. 1) Deputatul PRM Radu Ciuceanu a fost invitat telefonic de către cei doi şefi CNSAS, domnii Gheorghe Onişoru şi Constantin Buchet. 2) Este de-a dreptul imoral ca un om ca Radu Ciuceanu să fie denunţat ca extremist de către o secretară care habar n-are de istoria României, din moment ce el a zăcut în închisorile staliniste nu mai puţin de 15 ani, fiind condamnat apoi şi la doi ani de domiciliu forţat. 3) Nu ştim care sunt meritele ce o recomandă pe doamna Sabine Haberzach să se tot lupte cu totalitarismul pe la şuete ieftine şi inutile, dar profesorul Radu Ciuceanu este chiar directorul Institutului pentru studiul totalitarismului de pe lângă Academia Română, sub egida căruia a publicat lucrări şi studii fundamentale.

Am aflat că doamna în cauză a fost adusă în România de aripa talibană a PNŢCD, mai exact de Dudu Ionescu, cel care, în calitate de ministru de Interne, a înnăbuşit în sânge protestele minerilor din februarie 1999 la Stoeneşti.

De asemenea, ştim că ea întreţine relaţii privilegiate cu Alianţa Civică şi cu gruparea fundamentalistă şi antiromânească din CNSAS compusă din Andrei Pleşu, Mircea Dinescu şi Horia Patapievici. Nu ne mai trebuie alte dovezi pentru a înţelege cine o îndoctrinează şi cine are interes ca ea să întreţină un climat de vrajbă în societatea românească.

În aceste condiţii, PRM solicită organelor statului declararea numitei Sabine Haberzach ca persona non grata şi expulzarea ei din România, aşa cum s-a procedat şi în cazul provocatoarei maghiare Eva Maria Barki.

În acelaşi timp, formaţiunea noastră politică se va adresa domnului Helmut Kohl, preşedintele Uniunii Creştin Democrate din Germania, pentru a-l informa despre activitatea periculoasă pe care o desfăşoară în România fundaţia "Konrad Adenauer" care, prin asemenea manifestări, este contrară spiritului care trebuie să guverneze Europa unită şi promovării valorilor creştinismului şi ale democraţiei în estul bătrânului continent.

Ne exprimăm speranţa că această fundaţie, care are un buget anual de circa 200 de milioane de mărci şi despre care există suspiciuni serioase cu privire la relaţiile cu unele servicii secrete, va lăsa poporul român să-şi urmeze destinul istoric şi se va ocupa eventual de recrudescenţa fascismului în Germania.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Moraru.

Are cuvântul domnul Baban Ştefan.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Partidul România Mare este atât împotriva terorismului, cât şi împotriva războiului. Este declaraţia Biroului de presă al Partidului România Mare din 8 octombrie 2001.

Partidul România Mare s-a pronunţat întotdeauna cu fermitate împotriva terorismului. Mai mult decât atât, recent, senatorii şi deputaţii PRM au votat în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului pentru acordarea de către ţara noastră a unui sprijin total în lupta comunităţii internaţionale cu forţele răului, pentru eradicarea acelor grupări şi reţele care au îndoliat umanitatea.

Am adoptat această atitudine în conformiate cu filozofia noastră de viaţă, care ne determină să promovăm valorile binelui, ale adevărului, ale iubirii de oameni.

În virtutea aceleiaşi filozofii de viaţă, membrii şi simpatizanţii PRM, care reprezintă 25% dintre cetăţenii cu drept de vot ai României, se declară împotriva războiului, pentru că niciodată în istorie războiul nu a reprezentat o soluţie, nu a rezolvat nici una dintre problemele ţărilor şi popoarelor. A răzbuna moartea unor civili nevinovaţi prin uciderea altor civili nevinovaţi la celălalt capăt al lumii, iată un experiment politic şi militar care nu poate avea acordul lui Dumnezeu.

Acea zonă de conflict de la porţile Asiei este extrem de problematică, fiind vorba de mai multe puteri nucleare, iar situaţia ar putea degenera în conflicte cu mult mai grave.

În tensiunea internaţională generată de declanşarea celui dintâi război din mileniul III, Partidul România Mare face apel la înţelepciune, la identificarea altor căi şi mijloace de combatere a adevăraţilor vinovaţi.

Nutrim speranţa că preşedintele George Bush, pe care îl asigurăm de toată stima noastră, nu va repeta erorile predecesorului său şi va găsi în inima lui cele mai nobile îndemnuri creştineşti de a ajuta nefericitul popor afgan nu cu rachete şi bombe devastatoare, ci cu toate cele necesare unei vieţi civilizate.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Baban Ştefan.

Domnul Merce Ilie. Se pregăteşte domnul Brudaşca Damian.

Doamna Mitzura Domnica Arghezi (din sală):

Nu este aici.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Înainte de a da citire declaraţiei politice de astăzi, daţi-mi voie să-mi exprim insatisfacţia pentru felul în care este tratată această activitate a Parlamentului, prin întârzierile sistematice cu care aceasta începe, semn că, cel puţin pentru prezidiul acestei şedinţe, declaraţiile politice nu înseamnă nimic, sunt tratate cu dispreţ, cu lipsă de consideraţie.

Întrucât programul stabilit este de la ora 8,30, cei care suntem pe liste aşteptăm, indiferent de partidul politic, aici, iar dumneavoastră veniţi la ora 9,05. Vă mulţumim pentru respectul pe care îl arătaţi deputaţilor prezenţi în sală.

Şi, acum, daţi-mi voie să prezint declaraţia politică.

Este cunoscut faptul că judeţul Cluj se situează pe unul dintre primele locuri în ţară în ceea ce priveşte contribuţia la bugetul de stat. Este de asemenea ştiut că în Guvernul României activează trei miniştri clujeni şi mai mulţi secretari de stat. Cu toate acestea, în proiectul de buget pe anul 2002, pregătit de Guvern şi care urmează să fie depus curând în Parlament, judeţul nostru se află printre ultimele în ţară din punct de vedere al redistribuirii sumelor către autorităţile locale. Astfel, la sumele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale pe 2002, judeţul Cluj are prevăzute 215 miliarde, în timp ce pentru judeţul Suceava sunt prevăzute 397 de miliarde, pentru Municipiul Bucureşti 428 de miliarde, pentru judeţul Iaşi 367 de miliarde, pentru judeţul Dolj 303 de miliarde, pentru judeţul Botoşani 302 de miliarde, pentru Bacău 296 de miliarde, Bihor 234 de miliarde, Buzău 249 de miliarde, Dâmboviţa 248 de miliarde, Hunedoara 226 de miliarde, Maramureş 276 de miliarde, Neamţ 312 miliarde, iar Prahova 254 de miliarde.

La sume defalcate din impozitul pe venit, pentru subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei, pentru judeţul Cluj ar urma să fie alocate doar 35 de miliarde de lei, în timp ce judeţul Timiş, cu un potenţial aproape identic în ce priveşte numărul de populaţie, ar urma să primească 94 de miliarde, adică aproape de trei ori mai mult, Constanţa 113 miliarde, Prahova 87 de miliarde, Iaşi 88 de miliarde, judeţele Bacău şi Botoşani câte 93 de miliarde, Argeş 65 de miliarde, Bihor 63 de miliarde, Dolj 52 de miliarde, Vâlcea 36 de miliarde, Teleorman 39 de miliarde, iar Harghita 36 de miliarde.

La sume defalcate din t.v.a., pentru finanţarea cheltuielilor instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe anul 2002, judeţul Cluj are prevăzute 859 de miliarde. Comparativ, pentru judeţul Bacău sunt prevăzute 959 de miliarde, deşi în acest judeţ lucrează cu circa 500 de dascăli mai puţin decât în judeţul nostru.

Aceeaşi anomalie apare, de pildă, şi în cazul sumelor repartizate judeţelor Dolj şi Prahova unde, cu toate că activează cu circa 1000, respectiv 800 de dascăli mai puţin decât în judeţul Cluj, au fost repartizate 973, respectiv 904 miliarde de lei.

La capitolul referitor la sumele prevăzute pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului, judeţul Cluj ar urma să primească 48 de miliarde, în timp ce judeţul Iaşi să beneficieze de 104 miliarde, Bihor, Prahova şi Buzău câte 52 de miliarde, Suceava 51 de miliarde, Timiş 60 de miliarde, iar Vâlcea 50 de miliarde.

În ceea ce priveşte sumele destinate susţinerii sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap, judeţul Cluj are prevăzute doar 31 de miliarde, mult mai puţin decât Suceava 80 de miliarde, Prahova 76 de miliarde, Neamţ 75 de miliarde, Mureş 64 de miliarde, Bacău 71 de miliarde, Iaşi 52 de miliarde, Dolj 47 de miliarde, Botoşani 51 de miliarde sau judeţul Buzău 37 de miliarde.

În calitate de deputat de Cluj, solicit atât primului-ministru, cât şi ministrului Finanţelor Publice explicaţii în legătură cu motivele reale care justifică dezavantajarea judeţului nostru comparativ cu alte judeţe ale ţării.

De asemenea, având în vedere concluziile ministrului Dezvoltării şi Prognozei privind situarea judeţului Cluj pe ultimele locuri în ceea ce priveşte nivelul producţiei industriale, fac un apel la miniştrii şi secretarii de stat clujeni, precum şi la toţi parlamentarii judeţului Cluj, indiferent de partidul sau culoarea lor politică, să facă demersurile ce se impun pentru ca, în proiectul de buget pe anul 2002, sumele repartizate judeţului nostru să fie conforme cu realitatea din teritoriu. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, mulţumesc, domnule Brudaşca.

Domnul Merce Ilie. Se pregăteşte domnul Lăpădat Ştefan.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, deşi adoptată în numele unor comandamente ce urmăreau restabilirea adevărului în legătură cu mecanismele represiunii politice ale statului totalitar comunist, concomitent cu înlăturarea falsurilor şi erorilor în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de persoanele care au fost victimele acestei represiuni, în condiţiile unei documentări incomplete asupra obiectului reglementării, s-a dovedit a fi inadecvată scopului propus.

Profund lacunară în ceea ce priveşte detalierea scopului, şi fără a defini complet şi corect instituţiile, conceptele şi noţiunile utilizate, legea a devenit un instrument al vendetelor cu caracter politic, iar în procesul aplicării ei au fost posibile erori repetate care au lezat dreptul la propria imagine a unor persoane.

Lipsa definiţiei Securităţii ca poliţie politică, neprecizarea structurilor care au îndeplinit asemenea funcţii, precum şi a activităţilor de această natură, au îngreunat operaţiunile de triere şi de selectare a dosarelor şi, totodată, au facilitat interpretări ce au culpabilizat chiar şi victime ale represiunii.

Mai mult chiar, în elaborarea legii, au fost ignorate consecinţele ce pot decurge dintr-o aplicare incorectă, nefiind prevăzute mecanisme şi proceduri de control care să permită reparaţii în cazul încălcării unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Iniţiatorii legii au omis luarea în consideraţie a legilor externe similare care, cu excepţia Germaniei, a cărei situaţie este cu totul specială, au prevăzut că arhivele fostelor servicii de informaţii rămân în custodia actualelor structuri de informaţii, pentru a li se asigura protecţie faţă de desconspirări neautorizate şi pentru apărarea intereselor persoanelor împotriva oricăror lezări ale vieţii lor intime, prin folosirea informaţiilor în alte scopuri decât cele expres şi detaliat prevăzute de lege.

De asemenea, componenţa neadecvată a colegiului din care lipsesc magistraţii în măsură să aprecieze corect şi independent de influenţă sau angajamente politice ori alţi factori de dependenţă, conţinutul şi relevanţa dosarelor studiate, a făcut ca legea în vigoare să fie aplicată incorect.

Trebuie de asemenea observat că singurul efect palpabil al aplicării legii este doar deconspirarea colaborării cu fostele organe ale Securităţii, fără a se face deosebirea dintre colaborarea ca drept al persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri (Constituţia României, art.26 alin.2), şi colaborarea materializată în denunţuri calomnioase, mărturii mincinoase, delaţiuni şi alte asemenea.

În fond, dacă astăzi foştii opozanţi ai regimurilor dictatoriale au o recunoaştere a activităţii lor de rezistenţă anticomunistă, acest fapt este posibil numai ca urmare a reflectării corecte a datelor şi faptelor lor în informaţiile şi documentele fostului organ al Securităţii.

Aşadar, nu colaborarea în sine constituie problema de fond ce se cere soluţionată, cât mai cu seamă faptul dacă prin aceasta s-au încălcat drepturi sau libertăţi fundamentale în sistemul de reglementare şi garantare specific momentului respectiv şi, în acelaşi timp, s-a denaturat adevărul, fiindcă activitatea unor oameni nu poate fi judecată după legile prezentului.

Erorile repetate care au fost posibile în aplicarea Legii nr.187/1999, precum şi celelalte considerente expuse impun, în spiritul dreptăţii şi al justiţiei, al respectului demnităţii omului, valori constituţionale supreme garantate, suspendarea aplicării legii până va fi adoptată o nouă lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Merce.

Domnul Lăpădat Ştefan. Se pregăteşte doamna Mitzura Arghezi.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În România, învăţământul constituie prioritate naţională (art.2 din Legea nr.84/1995 modificată şi completată). Articolul respectiv să găseşte în programul de guvernare pe perioada 2001-2004.

Pornind de la aceste documente, în scopul ralierii la cerinţele moderne europene, relansarea educaţiei în mediul rural şi în zonele defavorizate presupun unele măsuri administrative care la prima vedere par simple, dar cu urmări destul de grave pentru sănătatea elevilor, a personalului didactic, nedidactic şi, implicit, a locuitorilor.

Pe teritoriul judeţului Mehedinţi, din totalul de 122 de unităţi şcolare, 49 dintre acestea nu dispun de fântâni sau instalaţii de apă. Procentul de 31% este destul de elocvent pentru a marca pericolul de izbucnire a unor epidemii grave pentru comunitatea locală.

Vrem, nu vrem, se încalcă Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.102/1993 şi Hotărârea de Guvern nr.460/1994, prin care se acordă autorizaţie sanitară de funcţionare a unităţilor şcolare.

Ordonanţa de urgenţă nr.32 din 26 februarie 2001 pentru reglementarea unor probleme financiare în învăţământ şi nr.206/2001 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului obligă autorităţile administrative locale la o implicare promptă şi practică în rezolvarea problemelor vitale ale şcolilor.

Absenţa condiţiilor de bază pentru desfăşurarea optimă a procesului instructiv-educativ nu poate stopa fenomenul de migraţie a elevilor către mediul urban, şi nici al asigurării necesarului de cadre didactice, din punct de vedere al ocupării posturilor şi al calificării.

Devine tot mai oportună o colaborare mai eficientă a celor trei ministere, respectiv Ministerul Administraţiei Publice Locale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin încheierea şi funcţionarea de parteneriate locale care trebuie să devină o realitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Doamna Mitzura Arghezi. Se pregăteşte domnul Paul Şnaider.

Doamna Mitzura Domnica Arghezi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În perioada 7 – 11 iulie 2001, a avut loc la Quebec cea de-a 27-a sesiune a Adunării Parlamentare a Francofoniei.

În cadrul lucrărilor Comisiei pentru învăţământ, comunicaţii şi probleme de cultură a acestei organizaţii, s-a hotărât înlocuirea raportorului şi a coraportorului la tema "Subcomisii pentru educaţie. Predarea limbii franceze, limbă însuşită nematernă", urmând ca ulterior să se precizeze data şi locul unde urma să se organizeze o reuniune de lucru a noilor raportori.

Ca membră a comisiei respective, am fost numită coraportor, în locul parlamentarului bulgar Eduard Klein, a cărui formaţiune politică nu a mai intrat în componenţa noului Parlament după recentele alegeri din Bulgaria, iar raportorul Nataniel Bach din Republica Africană Benin a fost numit în locul parlamentarului Teofil Tuba din Republica Centrafricană, ucis în timpul unor incidente din zonă.

Preşedintele Comisiei pentru învăţământ, comunicaţii şi probleme de cultură a Adunării Parlamentare a Francofoniei mi-a comunicat, în calitatea mea de preşedintă a delegaţiei parlamentare române la această structură, că reuniunea de lucru a raportorilor Subcomisiei pentru educaţie urmează să aibă loc la Osta, în ziua de 30 septembrie 2001, ceea ce s-a întâmplat.

În introducerea la proiectul de raport despre învăţământul în limba franceză, limbă însuşită nematernă, este citat lingvistul Claude Hajej care, în anul 1987, constata: "Adevărul este că astăzi nu limba franceză este în retragere, ci limba engleză câştigă teren mai repede ca ea". Această constatare, mai mult ca oricând de actualitate, ne-a pus în situaţia să examinăm problematica învăţării limbii franceze în forme instituţionalizate în ţările francofoniei, mai ales în ţările din Africa, din Europa Occidentală, Centrală şi Orientală, din ţările Magrebului şi a acelora din Orientul Mijlociu.

Acum, când lumea tehnologică în continuă perfecţionare se caracterizează prin utilizarea masivă a limbii engleze, este de strictă urgenţă să fie luate măsuri care să favorizeze folosirea limbii franceze în noile tehnologii.

Înainte de a aborda tema ce ne preocupă, nu este inutil a preciza locul pe care îl ocupă limba franceză în lume. Înaltul Consiliu al Francofoniei estimează între 300 şi 400 de milioane numărul persoanelor care vorbesc sau care învaţă limba franceză.

Regresul înregistrat de limba franceză după Tratatul de la Versailles din 1919 nu o împiedică să fie, alături de engleză şi spaniolă, o limbă cu statut mondial. După engleză, franceza rămâne a doua limbă străină cea mai solicitată în lume.

Ţările Europei Centrale şi Orientale formează un grup specific printre ţările francofone. În aceste ţări, franceza n-a fost niciodată limbă oficială, regională, a unei minorităţi sau de dominare. Ea reprezintă, mai cu seamă, o limbă tradiţională privilegiată ca, de exemplu, în România şi Moldova.

Prăbuşirea regimurilor comuniste a provocat o liberalizare a ofertei lingvistice, însoţită de o reformă progresivă a sistemului educaţiei. În mod categoric, engleza este câştigătoarea acestei conjuncturi, dar şi limba franceză a progresat foarte mult. Astăzi, cele 10% din cele 55 de milioane de elevi şi studenţi din afara Franţei, care studiază în limba franceză, locuiesc în ţările Europei Centrale şi Orientale, ceea ce explică importanţa lor pentru francofonie. Motivul alăturării de familia francofonă a acestor ţări este evident: franceza constituie o limbă importantă a Uniunii Europene, la care toţi doresc să adere.

În anul 1995, demersurile preşedinţiei franceze la Uniunea Europeană au reuşit adoptarea unei rezoluţii în favoarea generalizării progresive în ce priveşte învăţarea a două limbi de circulaţie universală în sistemul educativ, precum şi a unui memorandum care reprezintă un prim text comunitar ce abordează de manieră globală diversitatea lingvistică a Uniunii Europene.

Multilingvismul trebuie să-şi facă apariţia în sistemul de învăţământ din fragedă copilărie în toate aceste ţări. Obiectivul principal al francofoniei este de a garanta diversitatea şi dialogul culturilor, fundamentul unui umanism democratic şi al promovării statului de drept.

Se cuvine să fie luate toate măsurile de menţinere a limbii franceze ca limbă oficială şi limbă de lucru pe picior de egalitate cu engleza în organizaţiile şi instituţiile internaţionale: Uniunea Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite, Organizaţia de Cooperare Economică şi Dezvoltare, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

De asemenea, este de dorit o dezvoltare mai rapidă a TV5, pentru a deveni un vector esenţial în învăţarea şi perfecţionarea limbii franceze în afara sferei şcolare, un ajutor de netăgăduit.

Întocmai celorlalte instituţii internaţionale, francofonia este preocupată de concordanţa cu politicile europene ale acestor instituţii. Actualmente, Europa, la fel cu alte regiuni ale lumii, este confruntată cu riscul mare al uniformizării culturale, datorită dezvoltării tehnologiilor care favorizează mondializarea schimburilor. De aceea, urmările generalizării unei singure limbi de comunicaţie în spaţiul european pot fi dezastruoase.

În căutarea unei politici lingvistice la nivel instituţional, Europa a înţeles că realizarea obiectivului său economic implică respectul diversităţii culturale a celor ce o compun. Este de aşteptat ca Franţa, prietena noastră de totdeauna, să furnizeze şi să înfiinţeze noi filiere şi programe în limba franceză şi să ajute la dezvoltarea învăţământului francez în ţara noastră, totodată şi în ţările centrale şi orientale ale Europei.

Franţa are o responsabilitate particulară în prezervarea plurilingvismului la nivel mondial, unde tendinţa monolingvismului anglofon se consolidează.

În ceea ce priveşte România, pe lângă cele 2100000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 7 şi 19 ani care studiază limba franceză în diverse forme de învăţământ, este ţara cea mai deschisă limbii franceze din această parte a Europei.

În încheiere, aş cita tot pe Claude Hajej: "Dacă astăzi Franţa are capacitatea de a fi convingătoare, punând în serviciul lumii întregi limba sa, nu este mai puţin adevărat că ea, alături de Spania şi Portugalia, este una din puţinele ţări a căror limbă a cunoscut perioadă de strălucită afirmare internaţională".

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, doamna Mitzura Arghezi.

Domnul Şnaider Paul. Se pregăteşte domnul Sali Negiat.

Domnul Paul Şnaider:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Deschiderea anului de învăţământ 2001 – 2002 a fost marcată, după cum am văzut, de prezenţe la nivel înalt, într-o manieră care se vrea aducătoare de înnoiri şi schimbări radicale, de esenţă, atât în ceea ce priveşte conţinutul procesului de învăţământ în România, cât referitor la rolul educaţiei în momentul actual.

Deşi s-a susţinut cu acest prilej necesitatea unor schimbări profunde în domeniul educaţiei tinerilor, ţinându-se cont de cerinţele reale ale societăţii şi fără construirea unor curicule fantasmagorice, constatăm cu stupoare că acestea sunt doar lozinci spuse pentru cine vrea să audă, după zicala "Câinii latră, caravana trece".

Am fost sesizaţi că în şcoli sunt menţinute practicile prin care educaţia civică şi patriotică este lăsată la voia întâmplării. Deşi manualele la disciplina "Istorie" au fost dezbătute public şi aspru criticate, în licee se recomandă şi se folosesc în continuare, fără discernământ, 11 manuale de "Istoria românilor".

Ce cunoştinţe să aibe elevii absolvenţi de liceu despre marii noştri voievozi şi faptele lor istorice, dacă într-un manual cum este acela pentru clasa a XII-a, ediţia 1999, tipărită de editura ALL, sub semnătura autorilor Ovidiu Bozgan, Liviu Lazăr, Mihai Stamatescu şi Bogdan Teodorescu, nici măcar nu sunt menţionaţi?!

La o emisiune tv, se remarca faptul că în Turcia au fost întrebaţi pe stradă trecătorii cine a fost Ştefan cel Mare, şi aceştia ştiau că este un domnitor român care i-a bătut pe turci. Cum să ştie ceva tânărul român, dacă în cartea lui de istorie, despre domnitorul care, pentru faptele sale, în cei 47 de ani de domnie, a fost sanctificat, nu este redată decât o mică fotografie?!

Ce să ştie liceanul român despre Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara ori despre gloriosul Mihai Viteazul, când în manual nu i se spune absolut nimic?!

În schimb, aproximativ o treime din carte este consacrată perioadei de după 1947, un capitol întreg din cele 12 fiind intitulat "Massmedia postdecembristă". Ce justifică includerea printre personalităţile istorice a Anei Blandiana, Silviu Brucan, Doina Cornea şi alţii? În acest context, se poate spune că existenţa şi mai ales folosirea manualelor alternative este pălăria acoperitoare pentru deformarea şi politizarea predării istoriei.

Ce fac inspectorii metodişti, inspectorul de specialitate şi mai ales conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării care trâmbiţează măsuri radicale asupra procesului instructiv-educativ, dar lasă ca predarea să se facă după manuale diferite, chiar de la o clasă la alta, de la un liceu la altul?

Să terminăm cu festivismul sforăitor, să vorbim mai puţin, să gândim şi să acţionăm cu responsabilitate civică, pentru că roadele educaţiei se culeg în prezent şi mai ales se judecă în viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Sali Negiat.

Se pregăteşte doamna Lari Iorga Leonida.

Domnul Sali Negiat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După cum se ştie, relaţiile de secole dintre România şi Turcia, aceste relaţii au fost foarte bune şi înainte de 1989, dar după 1989, după cum toată lumea ştie, Turcia, ca ţară capitalistă, a fost singura ţară care nu a cerut vize cetăţenilor români. A avut graniţele deschise şi astfel milioane de cetăţeni români au luat contact cu capitalismul, chiar dacă capitalismul din Turcia nu era dintre cele mai avansate. A fost o şcoală bună pentru foarte mulţi oameni, actualmente oameni de afaceri din România şi comercianţi de mai înaltă anvergură sau mai mică.

dintre vecinii României, relaţiile cele mai bune, România le are cu Turcia, relaţii atât politice, cât şi comerciale. Ţinând cont că Turcia este o membră importantă a NATO, este avocatul numărul 1 al României pentru integrarea României în structurile NATO. Nivelul ridicat al schimburilor comerciale, la ora actuală, se apropie de 1 miliard de dolari pe an, apoi investiţiile foarte importante care au venit din partea investitorilor din Turcia se cifrează la sute de milioane de dolari. Deci, în aceşti 11 ani, aproximativ 8.000 de firme cu capital turcesc sunt înregistrate în România.

La ora actuală, aceşti oameni care, de ani de zile, au investit în România şi există firme mai mari sau mai mici cu capital de zeci de mii de dolari, de sute de mii de dolari sau de milioane de dolari, aceşti oameni de afaceri au mari probleme la intrările şi ieşirile din ţară, au mari probleme pentru obţinerea vizelor de şedere în România. Aceşti oameni de afaceri, la intrarea în ţară, după ce au plecat în scop de afaceri, trebuie să arate că au 1.500 de dolari în buzunar. Este o reglementare bună, dar, în acelaşi timp, foarte mulţi oameni de afaceri, ca oameni serioşi, nu umblă cu numerar în buzunar şi, în momentul când arată, la graniţă, că au cărţi de credit, aceste cărţi de credit nu sunt luate în considerare.

Apoi cei care sunt asociaţi ai unor firme româneşti, au, deci, firme româneşti înfiinţate în România, trebuie să demonstreze, pentru obţinerea vizei de şedere, că au 500 de dolari profit pe lună. În momentul când sunt mai mulţi asociaţi, fiecare dintre ei trebuie să arate că are câte 500 de dolari profit lunar. Or, după cum se ştie, în economie, nu întotdeauna o firmă este în stare să aibă profit în fiecare lună. O firmă poate să aibă şi pierderi. Firme mari, mondiale au, anual, pierderi de sute de milioane ş.a.m.d. Deci o întreprindere, o firmă care are investiţii de milioane de dolari poate să aibă pierdere într-o lună sau în următoarele luni.

Această intervenţie a mea are loc în momentul în care aceşti oameni de afaceri şi-au exprimat dorinţa ca cineva să aducă la cunoştinţa organelor competente această stare de lucruri.

Vizele de şedere care se atribuie, de câte 3 luni sau 6 luni, ar trebui analizate în mod temeinic, fiindcă ar trebui ca aceşti oameni de afaceri să aibă un tratament diferenţiat, în funcţie de anvergura investiţiilor lor în România şi ei, care au investiţii de zeci de mii de dolari, de sute de mii de dolari sau de milioane de dolari, nu trebuie puşi pe aceeaşi linie cu unul care a venit recent în România, vrea să intre în România şi să obţină viză de intrare sau viză de şedere în România, care vine direct din junglă. Aceşti oameni de afaceri din Turcia majoritatea sunt patroni, deci sunt oameni care dau de lucru cetăţenilor din România, firmele lor au zeci de angajaţi sau sute de angajaţi.

Nu trebuie să uităm că, la ora actuală, în Turcia, conform statisticilor oficiale din Turcia, trăiesc peste 450.000 de români. 450.000 de cetăţeni români locuiesc, muncesc şi trăiesc în Turcia, la ora actuală. Aceşti 450.000 de cetăţeni români sunt din cei aproximativ 1 milion de cetăţeni români care nu mai sunt în România.

Aceasta este situaţia de bază care trebuie luată în analiză, pentru continuarea relaţiilor foarte bune între cele două ţări şi popoare, între Turcia şi România. În această direcţie, vă aduc la cunoştiinţă că, în perioada 14 – 18 octombrie, Grupul de prietenie parlamentară dintre Turcia şi România se va deplasa la Ankara, ca invitat din partea Parlamentului Turciei, iar pe data de 27 octombrie, la Istanbul, va avea loc meciul de fotbal dintre reprezentativele Parlamentelor celor două ţări, dintre Parlamentul României şi al Turciei.

Vă mulţumesc. (Aplauze şi amuzament)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Mulţumesc, domnule Negiat. Ne-aţi adus vestea cea mai importantă.

Doamna Lari Leonida.

Se pregăteşte domnul Radu Ciuceanu.

Doamna Lari Iorga Leonida:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Evenimentele din ultimul timp, prin gravitatea lor, anunţă că s-ar putea să avem a face cu un al treilea război mondial.

România, în urma deciziei politice a Parlamentului, decizie sprijinită de toate partidele parlamentare, inclusiv PRM, s-a angajat deja în lupta împotriva terorismului, oferind spaţiul aerian, terestru şi maritim. Şi aceasta când nici o ţară din actuala alianţă nu a ajutat România, în momentele sale de grea cumpănă, în al doilea război mondial. Nu ştim cât va dura acest război, dar ştim că americanii din SUA sunt solidari, fiind un conglomerat din diverse etnii, pe când românii nu sunt solidari, constituind o majoritate naţională.

În toată această degringoladă la nivel planetar, iată că Rusia, prin vânduţii autohtoni şi colonizatori, încearcă să prindă peşte în ape tulburi şi voieşte să întoarcă Basarabia la realităţile social-politice ale anului 1940, când imperiul sovietic i-a declarat ultimatum României, săvârşind abominabilele rapturi teritoriale: Basarabia, nordul Bucovinei, ţinutul Herţa.

Chiar să credem noi că un oarecare judecător Morei sau liderul comuniştilor din Basarabia, Voronin, ar fi cutezat să acuze România de expansionism în cazul Mitropoliei Basarabiei, dacă nu aveau în spate Rusia, cu Armata a 14-a din Transnistria?! În acuzele iraţionale de "expansionism românesc", conducătorii filoruşi ai Basarabiei scot din timp cei 50 de ani de doliu ai întregii românităţi, cu atrocităţile, deportările, cu gropile de var, cu distrugerea destinelor a peste 1 milion de români basarabeni şi bucovineni, a limbii, culturii şi istoriei lor. Ba, mai mult, se fac a uita de Hotărârea Congresului Deputaţilor URSS din 24 decembrie 1989, când şi Rusia şi Ucraina şi toate celelalte delegaţii din fostele colonii ale Uniunii Sovietice au condamnat Pactul Ribbentrop – Molotov, Protocolul secret la acest pact, rapturile teritoriale săvârşite, precum şi statele artificiale fondate în aceste teritorii. Şi, atunci, se întreabă: de unde "expansionism românesc" pe teritoriul Basarabiei şi încă în chestiuni religioase?! Nici nu poate fi vorba de aşa ceva, e vorba de cel mai veritabil expansionism rusesc, mai ales că e un moment propice în conflictul dintre SUA şi Afganistan să se implice şi Rusia care, 10 ani la rând, s-a străduit să colonizeze pe afganezi.

O simplă intuiţie politică mă determină să cred că ruşii, cu timpul, vor cere libertate de acţiune în Cecenia şi în Basarabia, în urma ajutorului oferit Americii. Iar România, cine ştie, poate va proceda ca de obicei: va ceda, a nu ştiu câta oară, dreptul său imprescriptibil la un teritoriu strămoşesc.

Aşadar, actualmente, nu e cazul ca unii lideri ai PSD să se mire de impertinenţa conducerii filoruse din Basarabia. Ce să-i faci: acesta-i rodul recunoaşterii unui stat în stat, de către România, pe când domniile lor erau la conducere! A venit, pur şi simplu, momentul scadenţei plăţilor.

După destrămarea URSS, în 1991, România, ca parte succesoare, trebuia să-şi revendice teritoriile răpite, în urma odiosului pact şi a protocolului secret. Ori ce a făcut România? a recunoscut Republica Moldova, a făcut tratat cu Ucraina, lăsându-i de izbelişte pe românii din aceste teritorii şi oferind toate posibilităţile colonizatorilor să-şi facă de cap cum le venea lor, ajungându-se la teroare şi chiar la crimă.

În urma recunoaşterii independenţei Republicii Moldova, a început o defectuoasă colaborare Guvern de la Guvern, a fost înăbuşită mişcarea de eliberare şi reîntregire naţională din Basarabia, a început vânătoarea liderilor mişcării, s-a declanşat războiul din Transnistria, a fost arestat Grupul Ilaşcu.

Şi se mai încumetă stalinistul notoriu Silviu Brucan, la Pro-TV, să propună dezicerea de moldoveni?! Apoi cum vine asta: după ce că ţara-mamă s-a dezis, de acum, de teritoriile sale cu peste 67,5 populaţie românească, tot bieţii ostatici sunt vinovaţi?! Nu, vina nu aparţine românilor basarabeni şi nici românilor bucovineni. Şi recunoaşterea Republicii Moldova şi Tratatul cu Ucraina le-a făcut partea română de la Bucureşti, temându-se de un eventual război, dar războiul, oricum, a avut loc în Transnistria şi încă nu s-a încheiat, în privinţa apartenenţei şi spiritualităţii noastre româneşti.

Ruşii sunt creştini de 1.000 de ani, românii sunt creştini de 2.000 de ani. Şi, atunci, de ce, mă rog, şi care e explicaţia că vor să-i ţină pe românii basarabeni sub oblăduirea Patriarhiei ruse? Se împlineşte vorba proverbului: când un nebun aruncă o piatră în apă, zece înţelepţi nu o pot scoate! Tocmai de aceea, măcar acum, după 10 ani de tristă experienţă de la recunoaşterea unui stat în stat, pe pământul României, partea română, dacă vrea, cu adevărat, reunificarea, trebuie să colaboreze cu organizaţiile politice, asociaţiile, publicaţiile de orientare pro-românească, iar nu cu vânduţii şi colonizatorii autohtoni.

Într-un război care nu este al nostru, dar în care ne aducem obolul, trebuie să fim vigilenţi faţă de interesele datornicilor noştri din al doilea război mondial, care ar vrea să se folosească acum şi de al treilea.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, mulţumesc, doamnă Lari.

Domnul Radu Ciuceanu.

Se pregăteşte doamna Mona Muscă.

Nefiind doamna Mona Muscă, se pregăteşte domnul Simedru.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnilor miniştri,

Am considerat, dintotdeauna, că apariţia fundaţiilor şi dezvoltarea lor pe teritoriul României, după 1989, este un fapt benefic menit să ne aducă, odată cu stabilirea unor legături directe cu Occidentul, şi prezenţa unor personalităţi cu percepţii de stimă şi încredere în poporul român.

Nu mi-am închipuit niciodată că o fundaţie care are, prin însăşi actul ei de naştere, o echidistanţă obligatorie şi constantă faţă de partide şi curente politice în Ţara românească, unde funcţionează, ar putea să devină canale de influenţă politică directă sau indirectă. Este cazul Fundaţiei Konrad Adenauer, îmbătrânită pe teritoriul României şi cunoscută pentru sentimentele şi atitudinea sa făţişe faţă de PNŢCD.

Dacă respectiva fundaţie şi-a luat, din tinereţe, în România ca partener PNŢCD-ul şi dacă acest partid istoric, cândva glorios, a ajuns în cimitirul elefanţilor, evident că nu-i putem reproşa respectivei asociaţii derapajul acestei formaţii politice. Ceea ce putem însă să-i aducem ca o gravă acuză este faptul că domniile lor, prin comportament şi declaraţii, ne confundă cu o ţară din zona platourilor africane, fără un teritoriu fix şi fără o populaţie stabilă.

Recunoaştem că suntem săraci, după 45 de ani de domnie a bunului plac şi a unei economii deficitare. Din păcate, însă, acum suntem mai săraci şi, ce e mai rău, am uitat să mai muncim.

Înţelegem că nu de plăcere conducerea CNSAS-ului, şi nu e nevoie să dezvolt, poate numai dacă au fost indicaţii subversive a făcut apel la un condominiu cu Fundaţia Konrad Adenauer, în vederea organizării unui simpozion cu tema "Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România comunistă", temă grea şi gravă, mai ales acum, când a apărut şi posibilitatea de control asupra personalităţilor politice şi nu numai.

Târgul care presupunem că s-a încheiat suna cam aşa: noi, Fundaţia, vă dăm 70 de milioane pentru organizare, voi veniţi cu comunicările şi oamenii. A mai existat, cu siguranţă, şi un codicil secret pe care, însă, domnul Gheorghe Onişoru, directorul Colegiului CNSAS, l-a înghiţit, bănuim, cu greutate. E o presupunere a mea şi eu îl onorez cu această prezumţie de nevinovăţie. Noi, Fundaţia, vă atragem atenţia, în mod categoric, să invitaţi numai personalităţile agreate, şi, în nici un caz, membri ai PRM-ului. Greşeală fundamentală, pentru cei care au acceptat asemenea troc, cu atât mai mult cu cât simpozionul urma să dezbată teme de ordin ştiinţific, şi nu părelnice opinii politice.

Încă un fapt care mă determină să credem că suntem blestemaţi să facem sluj mereu străinilor bogaţi este că şi CNSAS-ul a contribuit cu o sumă modică la desfăşurarea simpozionului de la Neptun.

Deci, dintru început, sesiunea de comunicări a început cu stângul şi ne-a adus nouă, bătrânilor, gustul amar al directivelor secrete de partid care ordonau şi controlau, nu departe de momentul acesta, orice manifestaţie ştiinţifică, fie ea şi o şedinţă de seminar studenţesc.

Vineri, 5 octombrie, m-am deplasat la Neptun, fără a şti, însă, dedesubturile ignobile ale pseudosimpozionului organizat, din păcate, de o instituţie căreia personal i-am pus bazele, teoretice şi legale, în primul Parlament al României. De ce să nu o spun în public, m-am dus ca acasă, având, printre tinerii cercetători, foşti studenţi, la a căror temă Institutul naţional pentru studiul totalitarismului al Academiei Române a contribuit prin zecile de volume editate de noi. Am ascultat cu atenţie, ba chiar cu emoţie, comunicările tinerilor cercetători, băieţi şi fete, fundate pe o cercetare meritorie.

După prânz, s-a făcut cunoscută prezenţa a două personaje care au o contigenţă relativă cu domeniul cercetării istorice. După o excelentă analiză multidisciplinară a celei mai puternice organizaţii paramilitare anticomuniste a cercetătorilor Laura Stancu şi Liviu Burlacu, s-au ridicat obiecţii de către cele două personaje cantonate în zona insuficienţei documentare, dar şi a unei tendinţe ajunsă în modă în ultimul an, de minimalizare şi terifizare a rezistenţei anticomuniste române împotriva ocupanţilor sovietici şi a năimiţilor săi.

Pseudoargumentele erau atât de hilare, încât, într-o atmosferă de profesionalism, s-ar fi râs de s-ar fi spart geamurile. Pentru amuzament şi informaţie, se incrimina rezistenţa română, care ştim în ce condiţii cumplite s-a dezvoltat, că nu a ajuns la înălţimea rezistenţei franceze, în timpul celui de al doilea război mondial, sau sârbe, ignorându-se că, numai într-o singură zi, franctirorii francezi primeau material de război, muniţie şi armament pentru un batalion întreg.

Celălalt literator în istorie, partizan, şi el, al epurării rezistenţei române, îşi aduce aminte de traiul suficient al său pe plaiurile Sloboziei, prin '52, când urechile sale erau ferite de zvonuri, cum că la Canal mor zeci de mii de oameni, au murit 70000, şi în munţi sunt sute de luptători. În replică, mi-am manifestat nedumerirea faţă de ignoranţa totală, voită, o spun acum, a antevorbitorilor.

Cândva, cu câţiva ani înainte, la Varşovia, asistasem la o temă asemănătoare, dar câtă deosebire! cu câtă smerenie şi respect se cinsteau cei care, cândva, au luptat pentru Polonia. Ei nu mai erau categorisiţi ca fiind patetici şi faptele lor o deriziune.

În final, le-am spus tinerilor că această minoră rezistenţă românească a fost în stare, fără ajutor străin, să înfăptuiască o adevărată revoltă în capitala banilor, la Craiova, în '44, unde şi-au pierdut viaţa atât de mulţi ocupanţi sovietici, încât a fost necesară intervenţia unei divizii de NKVD comandată chiar de locţiitorul lui Beria, generalul Serov, după ce, în aceeaşi toamnă, fusese aruncat în aer, vă rog să reţineţi, Comandamentul sovietic la Braşov. Şi poate am mai spus şi despre cele peste 150 de formaţii paramilitare din Banat şi Bucovina.

În sprijinul afirmaţiilor mele, a venit, ce-i drept, după ce am plecat eu, fata martirului profesor Gheorghe Brătianu, care a luat cuvântul scurt şi la obiect: "Se poate nega o revoluţie, dar nu se poate nega existenţa morţilor". Totul a fost în zadar, întrucât lipsea înţelegerea şi mai ales, zic eu acum, buna-credinţă.

Am plecat cu senzaţia că am trăit un sacrilegiu. Ce popor îşi poate permite ca să-şi ignore propria istorie şi să-şi îngroape eroii în rigolele rizibilului?!

Şedinţa a continuat după plecarea mea şi atunci doamna Sabina Haberzach, din partea Fundaţiei Adenauer, a comunicat asistenţei un lucru uluitor şi de domeniul inconştienţei: ambasadele ţărilor Uniunii Europene la Bucureşti şi fundaţiile europene din România au hotărât să nu mai colaboreze cu membrii PRM şi să nu-i mai invite la diverse manifestări. nici mai mult, nici mai puţin! Ea a mai adăugat faptul că deputatul PRM Radu Ciuceanu a fost invitat să părăsească sala în care se desfăşurau lucrările simpozionului. Mai mult decât atât, doamna Haberzach a afirmat că s-a împotrivit, de la început, ca Radu Ciuceanu să ajungă la simpozion.

Senin, preşedintele CNSAS-ului a spus că domnul Radu Ciuceanu nu s-a aflat pe lista de invitaţi şi a venit după ce a auzit din presă despre simpozion. Şi, ca să fie bomboana pe colivă, doamna juristă de care am pomenit a adăugat: noi colaborăm foarte bine cu partidele democratice şi mai ales cu cele care au dus România, cuvintele noastre, "în fundul prăpastiei".

Şi acum să le luăm la rând. De unde până unde, ambasadele Uniunii Europene, în cor, i-au dat mandatul doamnei Haberzach? Domnia sa nu cunoaşte alfabetul elementar diplomatic, nu ştie că o ambasadă este reprezentată, în ţara acreditată, numai de şeful ambasadei sau de purtătorul de cuvânt abilitat. Cât despre fundaţiile europene din România, au căzut chiar toate de acord s-o aibă ca port-parole pe domnia sa? Chiar nu i-a şoptit nimeni la ureche că Partidul România Mare este un partid parlamentar şi, din întâmplare şi spre mâhnirea multora, este a doua forţă, ca număr, în România? Cât despre invitaţia de a părăsi sala, poate a făcut-o când eu traversam Dunărea! De ce domnia sa nu a avut curajul să mi-o spună în faţă, dacă tot ne aflăm şi chiar afirmăm că suntem seduşi de democraţie? În ceea ce priveşte împotrivirea sa de a participa la simpozion, ar fi bine să se pună de acord cu celălalt organizator care afirma că eu nu m-am aflat pe lista de invitaţi şi, din întâmplare, auzind din presă, m-a dus vântul la Neptun, ca să fac parte din cei care au avut comunicări.

Pe cât de multe minciuni, pe atât de mare nesăbuinţa: cum poate să-şi imagineze doamna Haberzach că ar putea da afară dintr-o sesiune de comunicări ştiinţifice pe un luptător din rezistenţa armată antibolşevică şi vicepreşedinte al Fundaţiei luptătorilor din rezistenţa armată anticomunistă din România şi umil director al unui institut al Academiei Române?! Poate că domnia sa nu a înţeles poporul român, în demnitatea care i-a mai rămas.

Am, aici, poate şi un îndemn cu semn de întrebare: oare Ministerul Public nu se poate autosesiza, atunci când este insultat un cetăţean de rând al României?

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Ciuceanu.

Domnul Simedru Dan Coriolan.

Se pregăteşte domnul Dobre Traian.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Joi, 4 octombrie a.c., industria românească a avut parte de un eveniment important: realizarea în premieră, pentru Europa de Est, a unei firme mixte româno-germane al cărei acţionar majoritar va fi celebrul Concern european Diamant Kreisler, printre altele producătorul celebrelor automobile Mercedes.

Partenerul celebrului concern german este vestita uzină din oraşul Cugir care, prin tradiţie şi profesionalism (acum 2 ani au fost aniversaţi 200 de ani de la înfiinţarea uzinei) a reuşit să convingă firma germană că este cea mai bună alegere de parteneriat.

Sunt convins că noua firmă, "Start Transmision", inaugurată joi la Cugir va fi un nume de rezonanţă în industria românească şi europeană, având în vedere că reprezintă îngemănarea elitei industriale germane cu cea română.

Noua firmă este rezultatul unei colaborări de 4 ani între uzina din Cugir şi Mercedes şi va avea un capital social de aproximativ 10 milioane de Euro, va crea peste 500 de noi locuri de muncă şi va avea o cifră de afaceri de peste 23 de milioane de Euro anual.

Totuşi, acestui eveniment i-au lipsit măreţia pe care o merita, datorită absenţei VIP-urilor care ar fi trebuit să arate astfel interesul României faţă de astfel de colaborări cu firme prestigioase.

Este greu de înţeles, în condiţiile în care România aleargă după investitori şi capital străin, cum un asemenea eveniment să fie lipsit de prezenţa primului-ministru, a ministrului industriilor şi a ministrului cercetării şi dezvoltării, cu atât mai mult cu cât prezenţa lor s-a făcut simţită la toate inaugurările posibile de şantiere, şcoli, bănci şi alte asemenea edificii, unde se tăiau panglici electorale. În loc să se ocupe doar de anunţat măriri de preţuri la energie şi carburanţi, la fel ca un crainic TV, ministrul Dan Ioan Popescu ar fi trebuit să monitorizeze astfel de evenimente şi să participe la construcţia noii industrii de performanţă româneşti.

Refuz să cred că teama de a se întâlni cu sindicatele din industria de apărare, ai cărei salariaţi nu o perspectivă prea fericită, a fost motivul lipsei VIP-urilor de la eveniment, pentru că noua firmă reprezintă tocmai o alternativă pentru astfel de oraşe monoindustriale.

Prezenţa domnului secretar de stat Decebal Ilina, care s-a străduit din răsputeri să salveze situaţia şi să scuze neparticiparea şefilor, nu a reuşit, din păcate, să risipească speculaţiile răutăcioase făcute de grupuri de interese oculte care au împânzit oraşul de manifeste care încercau să împroaşte cu noroi importantul eveniment.

Dacă astfel înţelege actualul Guvern să acorde atenţie investiţiilor străine de răsunet, atunci să nu ne mire că în România investesc doar ruşii, indienii şi, în cele mai bune cazuri, grecii.

În final, vreau să-mi exprim nemulţumirea faţă de comportamentul actualei conduceri de la ROMARM şi Cugir SA care, printr-o lipsă de eleganţă întâlnită doar la Kabul, a omis să invite la eveniment pe domnii deputaţi Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, foşti miniştri ai industriilor, care au pus bazele acestei colaborări, realizând, practic, toate condiţiile pentru a se realiza noua firmă, precum şi pe fostul director general RADMIL, deputatul Eugen Nicolaescu, care, şi domnia sa, a a vut o activitate determinantă în acest sens.

Domnilor guvernanţi,

România are nevoie ca realizările importante să aibă continuitate, să transceadă guvernelor. nu putem anula contribuţia celor care au început, profitând de faptul că panglica se taie acuma. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Simedru.

Domnul Dobre Traian are cuvântul, se pregăteşte domnul Giuglea.

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aprecierea şi recunoaşterea unei naţiuni, deci identitatea acesteia, vin prin intermediul calităţii şi a numărului oamenilor de cultură şi nu în ultimul rând, prin modalităţile prin care reuşeşte să-şi facă cunoscute valorile în plan internaţional mai cu seamă. Pornind de la această regulă de bază, majoritatea statelor civilizate au reuşit să penetreze toate spaţiile geografice, creându-şi astfel o imagine la nivel mondial. Deşi, din acest punct de vedere, în anii postdecembrişti ne-am situat aproape de polul opus al acestei reguli, etapă nefastă pentru cultura şi arta poporului român, tinde să devină de domeniul trecutului.

În condiţii normale, primii ambasadori ai unei naţiuni sunt oamenii de cultură. Din nefericire pentru noi, cei care au adus "faima" României peste hotare nu aveau nimic comun cu arta şi cultura naţională. Printre altele, acesta este şi motivul pentru care România a fost omisă la începutul acestui an de pe lista ţărilor care beneficiază de undă verde în spaţiul Uniunii Europene. Pornind de la această constatare, consider că analizarea situaţiei ca atare trebuie să vizeze în special situaţia internă şi mai puţin ceea ce se întâmplă la nivel european.

Vă propun aşadar, să constatăm împreună ceea ce se întâmplă în ograda noastră culturală, căci de la cultură şi civilizaţie, într-un fel, porneşte totul.

Supravegherea şi îndrumarea destinelor culturii naţionale a fost şi este, cum este şi firesc, activitatea ministerului de resort, respectiv ministrul culturii şi cultelor. Este drept că situaţia financiară a ţării nu a permis promovarea valorilor româneşti aşa cum ar fi trebuit, dar la aceste deficienţe s-a mai adăugat şi deserviciile aduse de unii conaţionali, în special în exterior, toate acestea conducând la o percepţie deformată despre România, poporul român şi valorile sale.

Suntem cu toţii conştienţi de faptul că până şi în vremurile atât de hulite de unii am avut acces la valorile culturale incontestabile ale ţării şi lumii, dar ceea ce s-a petrecut pe parcursul a peste un deceniu cu tradiţia şi cultura românească nu poate fi denumit altfel decât nepăsare şi dezinteres.

Rolul şi valoarea omului de cultură au fost atât de minimalizate încât şi-a făcut loc în societate subcultura. Mulţi oameni de cultură s-au văzut nevoiţi să-şi găsească recunoaşterea valorii peste hotare, iar cei rămaşi în ţară şi-au direcţionat creaţiile către categoriile sociale cu potenţial financiar, accesul majorităţii populaţiei fiind practic redus la minim.

Acţiunile de factură culturală atât în mediul urban cât şi în cel rural s-au diminuat astfel încât pentru a reporni acest mecanism numit cultură şi pentru a readuce în conştiinţa semenilor rolul şi importanţa actului cultural este nevoie de implicare şi timp. Folclorişti, muzicanţi şi muzicologi, sculptori şi pictori trebuie readuşi în prim planul vieţii culturale şi artistice. De altfel, numai la nivelul judeţului Iaşi, urmează să-şi reia activitatea ansamblul folcloric "Doina Moldovei", ansamblu ce va fi reînfiinţat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor şi al autorităţilor locale.

Un alt aspect de neconceput pentru un început de secol XXI, îl constituie starea deplorabilă în care se află bibliotecile, atât din oraşe, dar mai cu seamă, cele de la sate.

Conştientizăm faptul că remedierea stării ca atare va implica nemijlocit sprijinul statului român, dar la fel de bine, fără a ne găsi circumstanţe atenuante, realizăm că situaţia economico-financiară nu permite redresarea situaţiei într-un timp record. Dacă după decembrie 89 ne-am grăbit cu toţii să casăm cărţile şi periodicele care aveau legătură cu perioada comunistă, ca şi cum aceasta nu ar face parte din istoria poporului român, iată că locul lor a fost luat, din nefericire, de pânzele de paianjen, întrucât nimeni nu s-a mai preocupat de înnoirea titlurilor de carte.

Şi în acest context, după cum este uşor de sesizat, va fi nevoie de un răgaz semnificativ pentru reabilitarea acestui segment al culturii. Toate deficienţele din cultura noastră, ce mi-am îngăduit să le expun, au menirea să ne îngrijoreze, întrucât consecinţa în timp este lesne de anticipat: apariţia unei categorii sociale limitate din punct de vedere al gradului de cultură, uşor de manipulat în vederea utilizării acesteia în scopuri ce nu au nimic în comun cu nevoia de recunoaştere a identităţii unei naţiuni de independenţă şi evoluţie.

De aceea, din postura de partid social democrat şi aflat la guvernare, Partidul Social Democrat are ca prioritate, alături de economie şi readucerea pe scara valorilor culturale, universale, a tradiţiei şi culturii poporului român. Este nevoie în aceste condiţii de unirea tuturor eforturilor pentru a scoate din uitare şi anonimat creaţiile specifice şi simbolice pentru naţiunea română, pentru a le face cunoscute la nivel mondial. Fără o recunoaştere a rolului şi valorii oamenilor de cultură din ţară şi diasporă, fără conceperea şi promovarea unui sistem de programe culturale şi fără o stimulare a expresiei culturale, suntem sortiţi dispariţiei ca entitate naţională. Doar uzând de prestigiul şi influenţa oamenilor de cultură asupra celorlalte categorii sociale, avem şansa de a renaşte în plan cultural şi implicit, în celelalte domenii.

Şi toate acestea sunt posibile prin stabilirea clară a rolului Ministerului Culturii, ca şi autoritate de coordonare a programelor culturale de importanţă naţională, prin descentralizarea deciziei la acest nivel şi printr-un management cultural capabil să răspundă cerinţelor din domeniile educaţiei şi creaţiei. Coroborate cu un cadru legal adecvat şi cu o susţinere corespunzătoare activităţii culturale la nivel local, dăm şanse culturii româneşti să recupereze ceea ce a pierdut până acum şi să se dezvolte în continuare conform potenţialului existent. Numai în aceste condiţii şi cu astfel de eforturi ne vom putea păstra identitatea naţională şi culturală şi vom putea păşi spre civilizaţie, integrându-ne cu demnitate în statele Uniunii Europene şi firesc, vom reuşi să anihilăm subcultura şi incultura ce şi-a făcut loc în ultima vreme în societarea românească. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Giuglea, se pregăteşte domnul Olteanu Ionel.

Domnul Ştefan Giuglea:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să supun atenţiei dumneavoastră o problemă deosebită cu care se confruntă una din unităţile reprezentative ale judeţului Constanţa, Şantierul Naval, cu implicaţii majore generate în plan economic şi social.

După cum, fără îndoială, cunoaşteţi, în data de 05.06.2001, la bordul navei Anopolis, aflată în reparaţie la Şantierul Naval Constanţa, a avut loc un grav accident, soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi importante pagube materiale. Lucrări de reparaţii, angajate cu şantierul, incluzând curăţirea tancurilor şi reparaţii, conform cerinţelor societăţii de clasificare a navei, au fost contractate în februarie 2001, nava intrând în şantier în aprilie 2001. Selectarea de către armator a unui contractant român a fost motivată de relaţiile tradiţionale cu România, de dorinţa dezvoltării relaţiilor de afaceri, cât şi de reputaţia Şantierului Naval Constanţa, una din cele mai bune alternative pentru reparaţii nave în regiunea Mării Negre.

În conformitate cu legislaţia internaţională şi cea românească, începerea unei astfel de lucrări este condiţionată de obţinerea de către armatorul navei a certificatului de "gas free". În documentele şi expertizele MMPS şi ISEMEX, certificatul de "gas free" cu nr.10583 din 3.5.2001 este declarat nul ca urmare a stării de curăţenie necorespunzătoare a tancului, constatată în prezent la nava în discuţie. Or, starea necorespunzătoare a tancului este cea dinaintea introducerii navei în şantierul naval, moment în care a fost eliberat certificatul de "gas free" de către un expert autorizat.

În prezent, nava Anopolis se află andocată în Şantierul naval Constanţa, au fost finalizate toate lucrările a căror execuţie nu era condiţionată de obţinerea unui certificat "gas free", iar după eliberarea acestuia, celelate lucrări pot fi terminate în 10-20 de zile. Ca urmare, Şantierul naval Constanţa a solicitat agentului şi armatorului Black sea Coast Trading să facă demersuri necesare la căpitănia portului în vederea desemnării unui expert pentru obţinerea unui nou certificat, dar solicitarea aceasta a fost retrasă. Toate intervenţiile întreprinse către agentul Black sea, armatorul şi brokerul Dovanco maritime Inc. pireu au rămas fără rezultat, cu toate că în toate convenţiile internaţionale maritime sunt măsuri categorice în ceea ce priveşte procedura de lucru în aceste situaţii.

De asemenea, în timp ce la şantierul naval toate cadrele de conducere sunt cercetate penal, armatorul care avea obligaţia să obţină un certificat valid de începere a lucrărilor a preferat să păstreze tăcere, încercând să evite implicarea sa directă în tragedia din 5.06.2001. Mai mult, cu toate că la şantierul naval s-a atras atenţia asupra pericolului ca statului român să i se ceară despăgubiri de un milion de dolari, de vreme ce nava nu a fost implicată oficial în acest accident, armatorul a declanşat acţiune la Curtea de la Londra şi s-a adresat domnului prim-ministru Adrian Năstase, cerând urgentarea reparaţiilor la nava Anopolis, care, după părerea domniei sale, sunt "blocate fără un motiv aparent de conducerea şantierului".

Ca urmare a situaţiei create la Şantierul Naval Constanţa, am transmis brokerului un fax prin care se revine asupra obligaţiei armatorului în astfel de situaţii, dar şi asupra faptului că Şantierul Naval Constanţa pierde în fiecare zi suma de 3 mii de dolari reprezentând costuri de andocare a navei şi este pus în imposibilitatea de a executa lucrările programate în lipsa certificatului "gas free".

Cazul prezentat poate fi extrem de grav pentru Şantierul Naval Constanţa şi pentru imaginea României, deoarece la finalizarea anchetei, armatorul, neimplicat legal în producerea tragicului accident, poate cere statului român despăgubiri de 8 milioane de dolari pentru întârzierea reparaţiilor contractate.

Refuzul armatorului de a solicita expertizarea în vederea eliberării unui nou certificat "gas free" pune Şantierul Naval din Constanţa în situaţia de a nu respecta clauzele contractuale dar şi de a înregistra pierderi economice importante datorită faptului că nava Anopolis este andocată în docul de reparaţii navale.

Pentru rezolvarea acestei situaţii, solicit pentru Şantierul Naval Constanţa, următoarele: sprijin din partea tuturor organelor şi organismelor interne şi internaţionale abilitate în domeniul navigaţiei pentru aducerea armatorului în situaţia de a răspunde solidar cu partea română pentru evenimentele din 05.06.2001; implicarea APAPS şi AVAB în găsirea celor mai bune asistenţe juridice de specialitate în vederea soluţionării amiabile a cazului. Deoarece comisia guvernamentală care a analizat accidentul de pe nava Anopolis, a interzis o serie de lucrări din cauza condiţiilor proaste de muncă, solicit din partea APAPS alocarea sumei de 20 de miliarde lei pentru echipamente de protecţie, instalaţie de ventilaţie, schele speciale care lipsesc din dotarea şantierului.

realizarea măsurilor propuse dar şi acelea aflate pe lista de priorităţi, vor permite aplicarea în practică a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.84/2001 privind privatizarea în condiţii avantajoase a şantierului naval, probleme dezbătute şi în Comisia economică şi de privatizarea Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Giuglea, mulţumim Constanţei.

Domnul Ionel Olteanu. Vă rog.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, pronunţată la 7 iunie 2001, această jurisdicţie europeană a hotărât în unanimitate admisibilitatea plângerii formulată de Înalt Preasfinţia sa Petru Păduraru, arhiepiscop de Chişinău, mitropolitul Basarabiei şi alţi 11 petenţi împotriva Republicii Moldova. Petenţii au invocat refuzul statului moldovenesc de a recunoaşte Mitropolia Basarabiei ca biserică creştină ortodoxă şi autonomă, înfiinţată la 14 septembrie 1992 sub jurisdicţia Patriarhiei române, ca succesoare din punct de vedere canonic a Mitropoliei Basarabiei, desfiinţată în 1940 după aplicarea Pactului Molotov-Ribbentrop.

De asemenea, petenţii s-au plâns în faţa jurisdicţiei europene de încălcarea evidentă a dreptului la libertatea de a-şi manifesta religia creştină tradiţională, de discriminarea pe motive religioase în raport de recunoaşterea ulterioară a Mitropoliei Moldovei şi a Bisericii ortodoxe ruse a Moldovei, dependente de Patriarhia Moscovei, precum şi de violarea dreptului de a avea acces la un tribunal de plină jurisdicţie, drepturi garantate de dispoziţiile art.6, 9, 11, 13 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Deşi cuprinde 117 comunităţi, peste 160 de preoţi şi mai bine de un milion de credincioşi, în Republica Moldova şi comunităţi în alte state, Mitropolia Basarabiei este recunoscută de toate patriarhiile ortodoxe cu excepţia celei de la Moscova, dar nu şi de autorităţile de la Chişinău, iar credincioşii şi clerul sunt persecutaţi şi au devenit victime ale unor violenţe ca urmare a absenţei protecţiei juridice necesare.

Iată de ce, petenţii au fost nevoiţi să ajungă la Strasbourg. Cu prilejul admiterii Republicii Moldova în Consiliul Europei, autorităţile s-au angajat să respecte o serie de angajamente, îndeosebi obligaţia de a asigura, citez: "o libertate completă a religiei pentru toţi cetăţenii săi, fără discriminare şi să găsească o soluţie paşnică a conflictului dintre Biserica ortodoxă moldovenească şi Biserica ortodoxă a Basarabiei. În raportul Federaţiei Internaţionale a Drepturilor Omului, Comitetul Helsinki, Guvernul de la Chişinău este acuzat datorită refuzului său de a recunoaşte Mitropolia Basarabiei şi pentru că a permis transferul bunurilor şi lăcaşurilor de cult ale acesteia în patrimoniul Mitropoliei Moldovei, aflată sub autoritatea Patriarhiei Moscovei.

Într-un asemenea context, declaraţiile ministrului justiţiei de la Chişinău, domnul Ion Morei, făcute la 2 octombrie 2001 în cursul dezbaterii publice a judecării pe fond a acestui litigiu în faţa Curţii de la Strasbourg, prin care se acuză un pretins expansionism românesc în legătură cu dreptul fundamental al Mitropoliei Basarabiei la recunoaşterea juridică, nu este doar nejustificată şi pe cale de consecinţă, inacceptabilă, ci contrară chiar spiritului bunelor relaţii existente între cele două state româneşti.

Aceste declaraţii nu par să ignore doar adevărul unor realităţi istorice incontestabile, dar contrazic chiar propriile angajamente asumate de Republica Moldova la admiterea sa ca stat membru al Consiliului Europei, atunci când aceasta s-a obligat să recunoască jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului şi deciziile acestei instanţe europene cu privire la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

De asemenea, declaraţiile potrivit cărora Guvernul Republicii Moldova nu ar intenţiona să pună în aplicare viitoarea decizie pe fond pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului urmează să o pronunţe curând în soluţionarea cererii Mitropoliei Basarabiei, este de natură să îngrijoreze nu doar statele vecine, ci comunitatea statelor membre ale Consiliului Europei. Aceasta pentru că, aşa cum se pronunţă Curtea de la Strasbourg în decizia pronunţată în cazul Austria contra Italiei în 1961, "ratificând Convenţia, statele contractante nu au dorit să-şi recunoască drepturi reciproce utile în urmărirea intereselor naţionale respective, ci să realizeze obiectivele şi idealurile Consiliului Europei, astfel cum sunt ele enunţate în statut, şi să inaugureze o ordine publică unitară a democraţiilor libere ale Europei". Având în vedere mecanismul de solidaritate presupus de aplicarea Convenţiei ca, de altfel, şi rezoluţia 1226/2000, potrivit căreia, neexecutarea deciziilor Curţii de la Strasbourg este imputabilă statelor, iar parlamentarii tuturor statelor europene, inclusiv cei din România şi din Republica Moldova trebuie să prevină o asemenea situaţie, facem apel la o atitudine solidară din partea tuturor membrilor Parlamentului român, indiferent de apartenenţa politică pentru ca Republica Moldova să aplice în practică valorile europene consacrate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Ca social-democrat care nu poate concepe libertatea fără solidaritate, democraţia formală fără democraţie reală şi asumarea valorilor europene fără respectarea lor în practică, salut hotărârea primului-ministru al României, domnul Adrian Năstase, de a-şi amâna vizita la Chişinău şi îmi exprim totodată convingerea că această vizită nu ar trebui să aibă loc până ce autorităţile Moldovei nu îşi cer scuze în legătură cu jignirea adusă cu privire la un pretins expansionism românesc. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Olteanu Ionel.

Cu aceasta, primul punct al ordinii de zi, intervenţiile colegilor noştri, a fost epuizat. Domnul Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnilor miniştri,

Colegul nostru Florescu Nicolae Doru este acum la "Porţile Raiului". Dumnezeu îi cheamă la el pe cei buni şi Doru a fost unul dintre ei. Doru ne priveşte acum de sus şi poate, în faţa morţii, vom deveni cu toţii mai buni, mai toleranţi, mai înţelepţi.

Vă propunem şi vă adresăm rugămintea de a păstra un moment de reculegere în memoria colegului nostru şi a prietenului nostru. (Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumim. Dumnezeu să-l odihnească!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am rugămintea la chestori să ia măsuri pentru prezenţa tuturor colegilor noştri în sală, în următoarele 10 minute trecem la votul final. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, vă rog să luaţi loc. Trecem la votul final. Supun votului dumneavoastră proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

A, iertaţi-mă! Număraţi!

Cu 22 de abţineri, proiectul de lege a fost aprobat. Domnul Varga Attila vrea să-şi explice votul.

Domnul Varga Attila:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În numele Grupului parlamentar UDMR, vă rog să-mi permiteţi să motivez votul nostru de abţinere. Motivele noastre sunt, pe de o parte, procedurale, de formă, pe de altă parte, de fond. Nu doresc să reiterez discuţia legată de procedura neregulamentară din comisiile reunite. Doresc doar să menţionez că această atitudine neregulamentară din comisiile reunite nu poate fi rezolvată prin sintagma "plenul oricum va decide", folosită foarte des în cursul dezbaterilor. Problema este mult mai profundă, din păcate, dovedeşte o indisciplină gravă regulamentară, funcţională; reflectă deficienţa viziunii concepţiei noastre, a parlamentarilor asupra respectării regulilor. Respectarea regulilor nu poate fi cuantificată; ori respectăm în totalitate până la cele mai neînsemnate amănunte, ori nu suntem capabili să o respectăm.

În privinţa fondului, doresc să menţionez că prin eliminarea sintagmei "comunităţi" care urmau să fie protejate ca entităţi împotriva diverselor forme ale discriminării, proiectul a fost golit de sensul iniţial, a fost lipsit de sensul esenţial. Tocmai comunităţile, entităţile de sine stătătoare nu au o protecţie împotriva discriminărilor. De altfel, orice lege împotriva unor forme de discriminări se referă în primul rând la comunităţi şi nu la indivizi, întrucât aceştia din urmă găsesc oricum o oarecare protecţie în dreptul comun.

Esenţa legii era înlăturarea din viaţa noastră publică pe cât posibil a unor atacuri, a unor discriminări împotriva diverselor grupuri de persoane sau comunităţi care, până în prezent şi în continuare, se pot ataca sau pot fi discriminate, în mod nepedepsit.

Din nefericire, majoritatea dintre dumneavoastră nu aţi înţeles sensul legii, esenţa reglementării şi nici propriul interes privind aprobarea în mod coresponzător a acestei legi.

Pentru viciile provocate în procedura legislativă, vom fi nevoiţi să sesizăm Curtea Constituţională. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Olteanu. Vă rog.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am convingerea, ca membru al Partidului Social Democrat şi cred că exprim într-o oarecare măsură şi convingerea tuturor celor care au votat atât în comisie cât şi în plen, că am făcut o treabă bună, am putut perfecţiona un text care risca să contravină dispoziţiilor fundamentale din Constituţia României. Nu putem întoarce, printr-o lege, dispoziţii fundamentale, sistemul juridic românesc pe ansamblu. Este vorba de sintagma "comunitatea minorităţii naţionale", sintagmă care este acoperită prin noul text adoptat de plenul Camerei Deputaţilor.

De asemenea, ameliorarea textului este vizibilă şi sunt convins că noi toţi am votat în cunoştinţă de cauză, stimate domnule coleg de la UDMR, deci, am ştiut ce votăm, cu responsabilitate şi cu atenţie, în raport de prezervarea valorilor fundamentale ale sistemului juridic românesc şi ale dreptului european pe care sau la care acest sistem juridic românesc se raportează tot timpul. Este, deci, convingerea noastră că am votat o lege mai bună decât prima variantă care porneşte de la Guvernul Isărescu. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Olteanu.

Cine este pentru respingerea proiectului de lege? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2001 pentru finalizarea procesului de privatizare a Băncii Agricole S.A.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu 222 de voturi pentru şi 39 împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Domnule Ionescu, vă rog să explicaţi votul PRM.

Domnul Daniel Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul România Mare s-a pronunţat şi se pronunţă cu fermitate pentru trecerea României la economie concurenţială de piaţă, proces în care privatizarea are un rol fundamental. Cum, însă, Partidul România Mare pune pe primul plan interesul naţional, acesta trebuie să fie slujit cu credinţă.

Actul normativ supus votului final al Camerei denotă o orientare în continuare a Puterii către alte interese care nu au nici o legătură cu interesul naţional.

Dacă în primă instanţă, Partidul România Mare a închis ochii la transferul fără echivalent a mai mult de 115 milioane de dolari de la bugetul de stat, respectiv 3.944 de miliarde de lei pentru recapitalizarea în vederea privatizării Băncii Agricole, nu înţelegem în continuare să achiesăm la propunerea dumneavoastră.

Cele 730 de miliarde lei reprezentând echivalentul la valoarea de inventar a clădirilor şi altor active care, conform proiectului, se preiau la domeniul public al statului, reprezintă în fapt valoarea propriilor noastre active care au fost date odată cu banca în momentul privatizării. Culmea! Valoarea reprezintă în echivalent 25 de milioane de dolari, adică mai mult decât veniturile care s-au obţinut din privatizarea băncii.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Ionescu.

Trecem la următorul punct.

Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru finalizarea procesului de privatizare a Băncii Agricole S.A.

Legea are caracter ordinar.

Cine este pentru respingere?

Cine este împotrivă?

Cu 6 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

Abţineri?

Număraţi şi dumneavoastră.

6 voturi împotrivă, 25 de abţineri şi 223 pentru respingere.

Vă mulţumesc.

În continuare, avem două proiecte de legi cu caracter organic care, în care în cazul în care cu toţii le vom vota, vor intra la divergenţă cu colegii noştri de la Senat şi le vom discuta în şedinţă comună a Parlamentului.

Deci, sunt cele două rapoarte ale comisiilor de mediere, pe care le-am aprobat în şedinţa noastră de ieri.

Supun votului dumneavoastră Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate. Vă mulţumesc.

Un vot împotrivă şi două abţineri.

Supun votului dumneavoastră Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă?

Cu o abţinere, raportul comisiei de mediere a fost aprobat. Vă mulţumesc.

În continuare, trecem la dezbaterea Proiectului Legii zootehniei.

Din partea comisiei o să-l rog pe domnul Nicolescu Mihai să ia cuvântul.

Domnul Mihai Nicolescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

Cu adresa nr. 472 din 6 septembrie a.c., Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată pentru examinare şi avizare a Legii privind zootehnia.

În urma examinării acestui proiect, în şedinţele din zilele de 18, 19 şi 26 septembrie 2001, comisia propune ca acesta să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, cu o serie de amendamente care vor fi prezentate.

Amintim că proiectul de lege are caracter organic.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Nicolescu.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul Bozgă. Vă rog.

Domnul Ion Bozgă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Permiteţi să vă informez că s-a lucrat foarte mult la această lege. Apariţia ei constituia o necesitate, un gol de ani de zile, sau, cel puţin dup㠒90 încoace constituia un gol in România, vis-a-vis de secvenţa zootehnică.

Vă propun s-o votăm, considerând că este aproape perfectă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dacă mai doreşte cineva să-şi expună punctul de vedere?

Dacă nu, intrăm la dezbaterea Raportului asupra Proiectului de Lege privind zootehnia.

Pct.1. La art.1.

Nefiind observaţii, se consideră adoptat.

Art.2. Adoptat.

Art.3. Adoptat.

Art.4. Adoptat.

Art.5. Avem un amendament propus de comisie.

Cine este pentru amendamentul comisiei?

Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră, dacă sunt observaţii şi la titlul Capit.II?

Nefiind observaţii, îl consider adoptat.

Art.6. Avem un amendament propus de comisie, la amendamentul nr.2.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Art.7. Adoptat, nefiind observaţii.

Art.8. Cine este pentru amendamentul comisiei?

Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Art.9. Avem un amendament al comisiei.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Art.10. Cine este pentru amendamentul comisiei?

Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Art.11. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.12. Cine este pentru amendamentul comisiei?

Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Capit.III.

Cine este pentru titlul capitolului?

Vă mulţumesc.

Art.13. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Capitolul II, în ansamblu.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Art.14. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.15. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.16. Cine este pentru amendamentul comisiei?

Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Art.17. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.18. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.19. Cine este pentru amendamentul comisiei? La pct.13, alin.2. Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Art.20, alin.1. Cine este pentru amendamentul comisiei? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Art.21. Cine este pentru amendamentul comisiei? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.22, alin.2. Cine este pentru amendamentul comisiei? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.23. Cine este pentru amendamentul comisiei? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră Capit.III, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră titlul Capit.IV.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.24, pct.2, amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.

Art.25, alin.1. Cine este pentru amendamentul comisiei? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.26. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.27. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.28. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.29. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Capit.IV, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră titlul Capit.V.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră alin.1 al art.30, amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la alin.1, art.31.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Art.32. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.33. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.34.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei, prin care se elimină.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.35. Cine este pentru amendamentul comisiei? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.36. Cine este pentru amendamentul comisiei? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră Capit.V, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră titlul Capit.VI.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.37, alin.1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.38.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.39.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră Capit.VI, în întregime.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră titlul Capit.VII.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.40.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.41.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.42.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.43.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.44.

Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră Capit.VII, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră titlul Capit.VIII.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.45.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.46.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei la art.47.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră anexa.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră Capit.VIII, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră Legea zootehniei, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Cu aceasta, legea a fost adoptată.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Domnule Nicolescu.

Vă rog.

Domnul Mihai Nicolescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cred că s-a votat astăzi una dintre legile importante pentru reconsiderarea zootehniei în România.

Va trebui să realizăm tot ceea ce depinde de noi, pentru a materializa această lege, pentru ca zootehnia României să revină la nivelul la care s-a prezentat înainte şi mai mult decât atât. Pentru că, nu trebuie să uităm, din zootehnie trebuie să obţinem peste 50% din veniturile obţinute în agricultură.

Mulţumim tuturor colegilor care astăzi au votat această lege. Îi asigurăm de toată stima.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim domnului Nicolescu.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Trecem la următoarea lege, este propunerea legislativă privind Legea bibliotecilor.

Din partea comisiei are cuvântul domnul deputat Mălaimare Mihai.

Vă rog, domnule Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Având în vedere că este o lege aşteptată de acest palier al culturii, ţinând cont de faptul că textul prezentat de noi este o combinaţie între propunerea domnului Bălăeţ şi cea a Ministerului Culturii – şi noi credem că este una viabilă -, vă rugăm să adoptaţi raportul comisiei aşa cum a fost el redactat, iar pentru faptul că există şi câteva amendamente respinse care, probabil, vor fi susţinute în plen, vă propunem 10 minute dezbatere, cu câte un minut pentru fiecare posibilă intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Mihai Mălaimare.

Vreau să vă anunţ, stimaţi colegi, că o să mergem pe textul raportului făcut de comisie, dat fiind faptul că legea a fost extrem de modificată.

Pct.1, cu amendamentul propus.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.

Pct.2, cu amendamentul propus de domnul Márton.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Pct.3 al raportului comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Pct.4 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Pct.5 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Vă mulţumesc.

Pct.6. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Pct.7 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Pct.8 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Pct.9 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră capitolul, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Pct.10 din raportul comisiei.

Titlul capitolului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Pct.11 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.12. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.13. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră capitolul, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.14.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.15 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.16.

Vă mulţumesc.

Pct.17 din raportul comisiei. Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.18. Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.19. Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră capitolul, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri? Împotrivă? Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.20 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.21 din raportul comisiei.

Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.22. Vă mulţumesc.

Pct.23. Vă mulţumesc.

Pct.24. Vă mulţumesc.

Pct.25. Vă mulţumesc.

Pct.26. Vă mulţumesc.

Pct.27. Vă mulţumesc.

Pct.28. Vă mulţumesc.

Pct.29. Vă mulţumesc.

Pct.30. Vă mulţumesc.

Pct.31. Vă mulţumesc.

Pct.32. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră capitolul, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.33 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Pct.34 din raportul comisiei. Vă mulţumesc.

Pct.35. Vă mulţumesc.

Pct.36. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră capitolul, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.37 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Pct.38 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Pct.39 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Pct.40 din raportul comisiei.

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră capitolul, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.41 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.42 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Pct.43. Vă mulţumesc.

Pct.44. Vă mulţumesc.

Pct.45. Vă mulţumesc.

Pct.46. Vă mulţumesc.

Pct.47. Vă mulţumesc.

Pct.48. Vă mulţumesc.

Pct.49. Vă mulţumesc.

Pct.50. Vă mulţumesc.

Pct.51. Vă mulţumesc.

Pct.52. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră capitolul, în întregime.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.53 al raportului comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.54 al raportului comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.55.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.56.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

La pct.57, domnul Márton Árpád are o problemă.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

La pct.57, care propune ca fostul art.3 din legea iniţială să devină art.31, am un amendament respins, care se află pe poziţia a doua dintre amendamentele respinse şi vă dau explicaţia.

Acest articol are o prevedere imperativă, conform căreia orice comună trebuie să aibă o bibliotecă şi trebuie să aibă un bibliotecar angajat.

Avem şi o altă prevedere legală, conform căreia este posibil ca în localităţile mici, localităţile rurale, biblioteca şcolară să funcţioneze şi ca bibliotecă publică, deci şi pentru adulţi, iar consiliul local îşi aduce aportul financiar la susţinerea acestei biblioteci.

S-a mers pe această variantă, care este prezentă într-o lege care actualmente funcţionează, tocmai în ideea că există comunităţi rurale unde nu sunt bani destui pentru a susţine două biblioteci.

Ori, această prevedere impune existenţa a două biblioteci într-o comun㠖 şi vorbesc despre comune mici care, eventual, nu au posibilitatea de a mai avea încă un angajat.

Ca atare, eu am propus o prevedere permisivă şi o trimitere la legea existentă, care sună astfel: "În comune se pot organiza, în subordinea consiliilor locale, biblioteci comunale sau săteşti ai căror bibliotecari sunt salarizaţi din bugetul comunei".

Deci, este o posibilitate dar nu o obligativitate, pentru că ştiţi foarte bine că în ţara asta deja sunt comune care nu-şi pot plăti nici măcar angajaţii care sunt în funcţiune. Nici pentru primari, nici pentru secretari nu au bani de finanţare. Or, această posibilitate pe care am găsit-o de comun acord şi a votat-o deja Parlamentul României ca în asemenea cazuri să funcţioneze acea singură bibliotecă parţial susţinută de Ministerul Învăţământului şi, parţial, de cei din comună, mai ales că cei care citesc în acestă bibliotecă, majoritatea cazurilor sunt elevii şi profesorii de acolo, ar uşura situaţia acestor comunităţi locale.

Mai ales că noi avem ratificată o convenţie conform căreia orice sarcină în plus pentru o comunitate locală trebuie să fie urmate şi de alocarea de fonduri în plus. Or, prin această lege, aceste fonduri nu apar.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Mulţumesc, domnule Arpad.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva. Domnul Bălăeţ dacă are probleme.

Domnul Mitică Bălăeţ:

Sigur, problema bibliotecilor comunale este o problemă foarte importantă a legii pe care o discutăm acum şi noi am mers pe principiul acesta al culturalităţii în proiectul iniţial de a face în aşa fel încât orice comună a ţării să aibă şanse egale de a oferi locuitorilor posibilitatea intelectuală pe care o oferă bibliotecile.

Noi susţinem ideea iniţială şi considerăm că din bugetul oricărei comune să existe o posibilitate culturală ca atare. Adică, să fie obligaţi factorii locali să întreţină o bibliotecă cât de modestă împreună cu un bibliotecar salarizat din bugetul comunei şi un local adecvat la centrul de comună.

Sigur, domnul Marton poate să facă o propunere permisivă în sensul neobligativităţii pentru biblioteci, dar noi credem că în condiţiile actuale când cartea pătrunde tot mai greu în lumea satelor, în lumea rurală, este important să lăsăm obligativitatea comunelor de a-şi susţine o bibliotecă publică proprie.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ambele proiecte, şi cel al domnului Bălăeţ şi cel al Ministerului Culturii, susţin obligativitatea înfiinţării de biblioteci în spaţiul rural, având în vedere şi faptul că se pregăteşte la Ministerul Culturii o lege a educaţiei permanente. Noi credem că a venit momentul să determinăm administraţia locală, primarii comunelor să acorde culturii mai multă atenţie şi mai mulţi bani.

Noi susţinem punctul de vedereal comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Supun la vot amendamentul domnului Arpad.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Abţineri?

Cu 14 abţineri a fost respins amendamentul domnului Arpad.

Supun votului dumneavoastră punctul 58 din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Domnul Márton Árpad.

Domnul Árpad-Francisc Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am două amendamente la acest articol. Unul se referă la alin.1, iar celălalt la alin.2 al aceluiaşi articol.

Primul alineat are următoarea formulare: "Persoanele fizice sau juridice române sau străine pot înfiinţa şi finanţa biblioteci publice de drept privat pe teritoriul României, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor". Aş accepta această idee cu "avizul Ministerului Culturii", dacă ar fi vorba de aşa-zisele biblioteci publice. Dar din moment ce este vorba de biblioteci de drept privat, mi se pare că este o imixtiune inacceptabilă a Executivului într-un domeniu cultural.

Ţin foarte mult ca din acest articol 1 să se elimine ultima parte "cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor" pentru că îmi aduc aminte de acea vreme când am putut citi numai acele cărţi cu care a fost de acord partidul. Şi cei care au avut obligaţia de a fi atenţi ce citim şi cum citim.

Iar alin.2 este pentru mine pur şi simplu un lucru pe care nu-l înţeleg. Din moment ce funcţionarea bibliotecilor în alte state se realizează pe baza legii altor state, cum includem noi în legea noastră o prevedere legală referitoare la funcţionarea acestei biblioteci. Cum grăieşte legea: "Metodele eliberării avizelor prevăzute la alin....persoanele fizice sau juridice îşi pot înfiinţa biblioteci româneşti în străinătate cu aprobarea Ministerului Culturii, a Ministerului Educaţiei Naţionale sau a Ministerului Afacerilor Externe, îndeplinind totodată formalităţile cerute de statul respectiv."

Mi se pare că acest alineat trebuie să dispară. Dacă statul respectiv are ceva cu cetăţeanul român care doreşte să înfiinţeze o bibliotecă pe teritoriul statului respectiv, să fie el cel care să îngrădească acest drept al cetăţeanului nostru, nu noi să venim cu astfel de îngrădiri.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Eu sper că m-aţi înţeles, este vorba doar de posibilitatea persoanelor de a înfiinţa biblioteci private fără ca cineva să-şi dea acordul. Evident, în momentul când devine public, primeşte acel caracter de bibliotecă publică, ministerul va trebui să-şi dea avizul. Altfel, ministerul va trebui să avizeze tot ceea ce se deschide în momentul în care apare orice elemente exterior. Or, în afara graniţelor, or, în graniţă finanţat de alte persoane decât cetăţeni români.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc, domnule Arpad.

Iniţiatorul. Domnul Bălăeţ.

Domnul Mitică Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Vă rog să fiţi de acord să aprobaţi textul propus de comisie. El a fost dezbătut în cadrul comisiei şi votat ca atare. Sigur, la propunerea iniţiatorului, dar cu votul comisiei. Amendamentul domnului Árpad a fost respins ca atare.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc.

Domnul Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

În comisie, s-a considerat că o anume intervenţie, fără să vorbim de discriminare, a Ministerului Culturii, este necesară. Nu cred că lucrurile sunt atât de grave cum le priveşte domnul Márton şi chiar un anume aviz al Ministerului Culturii pentru persoanele române care doresc să deschidă biblioteci pe teritoriul străin, nu ar fi dăunător.

Noi vă propunem soluţia aleasă în comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cine este pentru amendamentul propus de domnul Árpad-Márton? Da. Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 15 voturi pentru, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct.60 din raportul comisiei. Vă mulţumesc. Adoptat.

Pct.61. Mulţumesc. Adoptat.

Pct.62. Mulţumesc. Adoptat.

Cap.II, în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.63 din raportul comisiei. Vă mulţumesc. Adoptat.

Pct.64 din raportul comisiei. Adoptat.

Pct.65. Adoptat.

Pct.66. Adoptat.

Pct.67. Adoptat.

Pct.68. Adoptat.

Pct.69. Adoptat.

Pct.70. Adoptat.

Pct.71. Adoptat.

Pct.72. Adoptat.

Pct.73. Adoptat.

Pct.74. Adoptat.

Pct.75. Adoptat.

Pct.76. Adoptat.

Pct.77. Adoptat.

Pct.78. Adoptat.

Pct.79. Adoptat.

Pct.80. Adoptat.

Pct.81. Adoptat.

Pct.82. Adoptat.

Pct.83. Adoptat.

Pct.84. Adoptat.

Pct.85. Adoptat.

Pct.86. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Cap.IV. în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Pct.87 din raportul comisiei. Adoptat.

Pct.88. Adoptat.

Pct.89. Adoptat.

Pct.90. Adoptat.

Pct.91. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Cap.IV, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Pct.92 din raportul comisiei. Adoptat.

Pct.93 din raportul comisiei. Adoptat.

Pct.94. Adoptat.

Pct.95. Adoptat.

Pct.96. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Cap.V, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.97 din raportul comisiei. Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.98. Adoptat.

Pct.99. Adoptat.

Pct.100. Adoptat.

Pct.101. Adoptat.

Pct.102. Adoptat.

Pct.103. Adoptat.

Pct.104. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Cap.VI, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.105 din raportul comisiei. Adoptat.

Pct.106. Adoptat.

Pct.107. Adoptat.

Pct.108. Adoptat.

Pct.109. Adoptat.

Pct.110. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Cap.VII, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.111 din raportul comisiei. Adoptat.

Pct.112. Adoptat.

Pct.113. Adoptat.

Pct.114. Adoptat.

Pct.115. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Cap.VIII, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.116 din raportul comisiei. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.117. Adoptat.

Pct.118. Adoptat.

Pct.119. Adoptat.

Pct.120. Adoptat.

Pct.121. Adoptat.

Pct.122. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Cap.IX, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu trei voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Domnule Mălaimare, aveţi cuvântul!

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vă mulţumesc, în numele comisiei, pentru amabilitatea de a aproba o lege importantă şi foarte aşteptată. Eu şi distinşii membri ai comisiei suntem convinşi că amendamentele domnului Marton ar fi putut trece cu o altfel de redactare. Sperăm să izbutim să o impunem la Senat şi, eventual, la mediere.

Încă o dată vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Mălaimare.

Domnul Márton Árpad. Se pregăteşte domnul Bălăeţ. Vă mulţumesc.

Domnul Árpad-Francisc Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Avem toată speranţa că în Senat va exista o aplecare mai atentă asupra acelui articol la care am încercat să vă conving că în forma în care s-a votat, s-a creat o posibilitate de încălcare gravă a unui drept fundamental garantat de Constituţie: accesul la informaţie. Tocmai am făcut o lege despre aceasta. Or, în momentul în care orice persoană română sau străină când doreşte să înfiinţeze o bibliotecă prin care orice cetăţean, orice persoană ar putea avea acces la informaţie, iar ea se poate opri printr-o simplă neavizare, este un pericol mare, zicem noi. Ea se poate impune pentru bibliotecile publice.

Sperăm că în cursul acestei dezbateri în Senat şi la mediere, să găsim soluţia echilibrată deocamdată am votat împotrivă pentru că există acest pericol.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Domnule Bălăeţ, vă rog!

Domnul Mitică Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Această lege a aşteptat în Parlamentul României timp de peste 4 ani de zile. Este un lucru foarte bun că ea, în sfârşit, a ajuns să fie legiferată de către Camera Deputaţilor. Este o lege foarte importantă, foarte necesară. Era cerută de realităţile noastre culturale de foarte mult timp, poate de decenii în urmă, şi noi trebuie să ne apropiem de standardele europene în ceea ce priveşte dezvoltarea bibliotecilor şi educaţia permanentă a oamenilor.

În ansamblu, noi sperăm să realizăm un grad mai înalt de civilizaţie a cărţii pe pământul României. Sigur că legea poate să aibă imperfecţiuni. Eu m-am străduit să realizez şi să cooptez în cadrul articolelor legii toate sugestiile venite din toate direcţiile şi aici vreau să vă spun că o contribuţie importantă la realizarea acestei legi a adus-o chiar domnul Márton Árpad.

Sigur, la Senat sevor relua dezbaterile, se vor găsi soluţii şi, respectiv, se va putea ajunge chiar la o mediere în ceea ce priveşte unele texte.

Eu aş vrea să mulţumesc Comisiei de cultură în ansamblu şi domnului preşedinte Mălaimare care a manifestat o înţelegere deplină pentru a realiza acest segment legislativ pentru o foarte, foarte importantă secţiune a activităţii noastre culturale.

Sperăm ca România să beneficieze în viitor de biblioteci mai bune, mai bine dotate, mai adaptate necesităţilor vieţii contemporane.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Bălăeţ.

Mulţumim şi membrilor Comisiei de cultură pentru aportul care l-au adus la această lege.

Trecem în continuare la dezbaterea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/1998 privind statutul personalului vamal.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul.

Domnul Dinu. Vă rog.

Domnul Gheorghe Dinu:

Solicităm pe această cale să aprobăm ordonanţa şi să treacă legea deoarece considerăm că, aşa cum propune Comisia pentru muncă şi protecţie socială, interdicţia de a face parte din partide politice în ceea ce priveşte funcţionarii publici este cuprinsă în statutul funcţionarilor publici şi în Senat această lege a trecut într-o altă formă, într-o altă exprimare, iar aici noi solicităm să fie reformulat textul şi să aibă următorul cuprins: "Pct.c) Să aibă calitatea de funcţionari publici..."

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Să ajungem la punctul respectiv, domnule Dinu! Vă rog să luaţi loc. Când ajungem la punctul respectiv...

Doamna Dobrescu, din partea Comisiei de muncă.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia de muncă a examinat obiecţia preşedintelui ţării de neconstituţionalitate a unui articol din prezenta ordonanţă a Guvernului, a considerat-o corectă această obiecţie şi a propus eliminarea art.4 alin.c) din cuprinsul legii supus atenţiei Parlamentului.

Senatul a propus o soluţionare diferită. Comisia de muncă consideră că soluţia aleasă de Senat nu este corectă din următoarele motive: primul, textul pe care ni l-au propus colegii de la Senat nu are sens şi, daţi-mi voie să-l citez. Art.4 spune următorul lucru: "Nu pot avea calitatea de personal vamal următoarele categorii de persoane...c) care au calitatea de funcţionari publici în cadrul personalului vamal şi fac parte din partide politice." Deci, este lipsit de logică.

Doi. Preşedintele României a cerut reexaminarea unui alineat şi nu a textului ordonanţei în ansamblu. Senatul s-a pronunţat asupra Ordonanţei Guvernului nr.16/1998, în ansamblu, a reexaminat-o şi a aprobat-o printr-o uşoară modificare a art.4 lit.c), modificare făcută tot în sensul combătut de preşedintele ţării.

Trei. Senatul, în urma reexaminării solicitate, a votat această ordonanţă a Guvernului ca o lege organică. Conform art.114, alin.1 din Constituţie, o ordonanţă de Guvern elaborată în baza abilitării Guvernului de a emite ordonanţe, nu poate fi o lege organică.

Patru. Alte categorii cărora li se poate interzice să facă parte din partide politice în afara celor enumerate în art.37 alin.3 din Constituţie, pot fi stabilite doar prin lege organică. Art.72 alin.3 din Constituţie reglementează clar domeniul legilor organice. Statutul de funcţionare al diferitelor categorii de pesonal nu poate fi lege organică deci nici statutul personalului vamal.

În concluzie, considerând justificată solicitarea de reexaminare a art.4 lit.c) din prezenta ordonanţă a Guvernului şi, ca atare, Comisia de muncă şi protecţie socială vă propune eliminarea textului lit.c). Ideea de a disocia de politică personalul vamal este de altfel rezolvată prin menţiunea că acest personal face parte din categoria funcţionarilor publici, menţiune existentă în corpul legii. Garda financiară, de exemplu, prin legea de funcţionare are prevederi similare pentru personalul propriu.

Ca atare, soluţia noastră este corectă şi pertinentă şi, în consecinţă, vă rugăm să fiţi de acord cu propunerea noastră de eliminare a acestui articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să încerc să prezint foarte pe scurt avizul negativ al Comisiei juridice cu privire la acest proiect de lege în vederea aprobării Ordonanţei 16/1998. Din start, vreau să menţionez faptul că, în şedinţa Comisiei juridice, s-a propus respingerea ordonanţei în întregul ei, pentru următoarele argumente, am să invoc câteva texte legale neinvocate de doamna ministru, şi anume: mă refer la art.37 din textul Constituţiei care menţionează faptul că în alin.3 nu pot face parte din partide politice anumite categorii de funcţionari şi alte catgorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

În consecinţă, orice interdicţie de a face politică în privinţa funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organică.

Mergem în continuare la art.114 din Constituţia României care spune foarte simplu în alin.1: "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice."

O ordonanţă simplă emisă în baza unei legi de abilitare nu poate în nici o situaţie interveni domeniul legilor organice.

Noi ne aflăm în prezenţa Ordonanţei nr. 16/1998 care este o ordonanţă simplă. Această ordonanţă, dacă coroborăm cele două texte constituţionale, nu putea interveni în domeniul legilor organice. Şi atunci când avem de-a face cu o încălcare flagrantă a textului Constituţiei, soluţia, repet, juridică şi nu cea de oportunitate – voi discuta mai târziu despre oportunitate – soluţia legală nu poate fi decât respingerea ordonanţei respective, întrucât încalcă în mod flagrant prevederile Constituţiei, în sensul că Guvernul şi-a depăşit sfera de abilitare. El nu era abilitat să intervină prin ordonanţă simplă în domeniul legilor organice şi soluţia juridică nu poate fi alta decât de a respinge în întregime ordonanţa respectivă, ca fiind neconstituţională, prin depăşirea de către Guvern a competenţei date de textul Constituţiei.

Evident, că sub aspectul oportunităţii juridice, ne veţi întreba ce se întâmplă. Juridic se întâmplă următorul lucru: ordonanţa este nulă din punct de vedere juridic şi, potrivit teoriei constituţionale, se consideră că ea nu a produs niciodată efecte juridice şi se diferenţiază de aspectul când avem o ordonanţă care este aprobată de Guvern sau o ordonanţă care este respinsă de Guvern pe alte temeiuri decât cele constituţionale, care-şi încetează efectele numai de la data respingerii de către Parlament. În acest moment ne aflăm în prezenţa anulabilităţii efectelor ordonanţei respective.

Prin consecinţă, dacă dumneavoastră veţi opta pentru motive de oportunitate – şi le înţeleg – să eliminăm doar acea prevedere din art. 4, este o soluţie de conjunctură politică, dar nu de rigoare juridică.

Dumneavoastră va trebui să decideţi: optăm pentru rigoarea juridică şi tragem un semnal tuturor guvernelor din România că trebuie să-şi respecte competenţele atunci când elaborează o ordonanţă simplă sau vom adopta o soluţie de compromis, de natură conjuncturală, pentru a nu bulversa raporturile juridice odată create.

Noi şi eu personal, ca jurist, nu mă pot pronunţa decât pe soluţia de respingere a ordonanţei, dar evident decizia este în mâna dumneavoastră. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Boc.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul, dacă nu, domnul Gheorghiof.

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Două motivări determină Grupul Naţional Liberal pentru a lua poziţie în Camera Deputaţilor. O primă motivare este să susţinem alături de reprezentantul Grupului Partidului Democrat dacă această ordonanţă simplă poate sau nu să modifice o lege organică.

Pe acest aspect, structura Camerei Deputaţilor pe comisii, având în vedere că pe lângă celelalte comisii există Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, care obligatoriu trebuie să analizeze din punct de vedere şi al redactării şi al tehnicii legislative un proiect de lege, îşi spune cuvântul şi asupra altor încălcări, din punct de vedere juridic, a actelor normative pe care noi vrem să le facem pentru România. Sub acest aspect, există un punct de vedere care se referă, practic, la o comisie care are ca obiect de activitate de a vedea în ce măsură un proiect de lege, o iniţiativă legislativă poate să prindă viaţă juridică şi efecte în România, aşa că nu putem noi, ceilalţi, de la celelalte comisii, care pur şi simplu sunt tehnice, de specialitate să dăm un vot în sensul că această Comisie juridică nu ştie, nu sunt oameni practici acolo, profesionişti, care să spună din punct de vedere juridic dacă este bine sau este rău, dacă se încalcă o prevedere constituţională sau nu.

Pur şi simplu am fi împotriva modului de a gândi şi a structura Camera Deputaţilor pe comisii, în care această comisie juridică are cea mai mare greutate.

Nu se poate să creăm un precedent prin care, printr-o ordonanţă simplă, să modificăm legi organice. Dacă acceptăm această idee, înseamnă că va trebui să acceptăm o modificare completă a modului de a gândi în Camera Deputaţilor, a modului de a gândi asupra unor proiecte pe care noi trebuie să le dăm şi chiar mult discutata problemă, cine poate să modifice sau cine poate să aibă un cuvânt greu de spus cu privire la actele normative: Guvernul sau Camera Deputaţilor, Parlamentul României? Dacă spunem că noi suntem cei care suntem, de fapt, un izvor a atâtor acte normative şi numai printr-o lege de abilitare directă putem să abilităm Guvernul să dea acte normative care să devină acte cu putere de lege pe perioada cât suntem în vacanţă parlamentară, atunci punctul de vedere al Comisiei juridice este cel favorabil, este cel temeinic, este cel legal.

Se mai iveşte încă un punct de vedere pe care-l susţin din partea Partidului Naţional Liberal. La Comisia juridică, potrivit art. 93, s-a depus un amendament de un coleg de-al nostru pe care nu-l văd în raport. Potrivit art. 93 din Regulament, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi este obligată să ia în discuţie toate amendamentele. Or, comisia de specialitate, referitor aici la Comisia de muncă nu a luat în discuţie amendamentul colegului care s-a depus, a deputatului Nini Săpunaru; cel puţin nici nu l-a trecut ca respins.

Pe această situaţie, văzând prevederea art. 93, art. 96 şi următoarele din Regulamentul nostru, consider că în această situaţie trebuie ca acest raport să fie retrimis şi dumneavoastră, în baza lui art.102, puteţi să faceţi acest lucru, să retrimiteţi comisiei, să se discute şi amendamentul colegului nostru care a fost înregistrat şi pe urmă să se dea un raport suplimentar sau un raport complet asupra acestor probleme, mai ales că este necesară din nou o discutare cu cei din Comisia juridică cu privire la temeiul juridic al acestei ordonanţe, pe care, vedeţi dumneavoastră, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi solicită să o respingem.

Domnul Ráduly şi pe urmă doamna Dobrescu.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, joi, am avut un caz oarecum similar: cazul legat de proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 74/2001 privind abilitarea Ministerului de Interne de a angaja şi presta servicii. Şi atunci, comisia sesizată în fond a venit şi cu un raport favorabil, a propus plenului dezbaterea şi adoptarea proiectului de lege şi atunci Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, sesizată pentru aviz, a avut aviz negativ.

Atunci am adoptat următoarea soluţie: plenul a fost de acord să retrimită raportul la comisia sesizată în fond, dând un termen de o săptămână, până joia aceasta, până poimâine, în care cele două comisii, apărare şi juridică, consultându-se, să găsească soluţia corectă.

Deci, la un caz similar, săptămâna trecută, joi, am creat o soluţie precedentă. Cred că nu avem nici un motiv ca astăzi să nu decidem în mod similar.

Deci, propunerea mea ar fi ca să retrimitem la comisie şi Comisia de muncă şi protecţie socială, consultându-se cu Comisia juridică, care şi în opinia mea, pe probleme de constituţionalitate are, fără doar şi poate, părere decisivă, să elaboreze un raport suplimentar. Însă nu pot să mă abţin să nu mai remarc un lucru, şi anume, faptul că este o carenţă, aş spune eu, cu efecte destul de grave în procesul nostru de legiferare. Şi anume, faptul că aceste avize de la comisiile sesizate pentru aviz nu sunt distribuite deputaţilor aşa cum cred eu, ar trebui să fie distribuite.

Deci, în mod corect şi aşa cum am văzut la Senat că se face, pe lângă avizul sau raportul de fond sunt ataşate şi avizele comisiilor sesizate pentru avize, astfel încât fiecare coleg de-al nostru deputat ar avea posibilitatea ca din timp să facă o imagine de ansamblu asupra problemei, dacă procedural este corect, dacă constituţional este corect, grupurile ar putea să dezbată, sesizaţi fiind de totalitatea informaţiilor, aceste probleme şi poate că am reuşi ca pe viitor să evităm asemenea situaţii în plen.

Deci, eu v-aş sugera, domnule preşedinte de şedinţă, eu nu cred că ar trebui să modificăm Regulamentul, ca pe viitor, pe lângă raportul de fond să fie şi avizele de la comisii şi atunci am putea să fim mult mai riguroşi şi mult mai exacţi. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Ráduly.

Doamna Dobrescu din partea Comisiei de muncă, vă rog.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie să răspund distinsului coleg, domnul deputat Gheorghiof, privitor la contestaţia dumnealui că nu apare un amendament respins în textul raportului. Nu apare, întrucât amendamentul respins, propus de domnul deputat Nini Săpunaru, venit cu mandat să fie prezent la discutarea acestei obiecţii de neconstituţinalitate a fost nu un amendament nou, ci exact de păstrare a textului de la Senat. În acest caz, comisia cu ce a început? Cu discutarea textului Senatului. Cu excepţia unui vot al domnului Nini Săpunaru, comisia a fost de acord că soluţia Senatului nu este bună. Deci, nu este un amendament, nu este ceva nou, este însăşi soluţia dată de Senat, cu care comisia noastră nu a fost de acord. De aceea, nu aveam ce trece la "respinse".

În privinţa luării sau neluării în considerare a obiecţiilor Comisiei juridice, ţin să îi liniştesc pe ambii colegi care au ridicat obiecţii, că tot ceea ce a spus Comisia juridică acolo corespunde cu punctul nostru de vedere. În corpul legii exista un text constituţional. Or, dacă noi am fi fost sesizaţi spre reexaminare cu textul legii, atunci, într-adevăr, ordonanţa era neconstituţională, trebuia să cadă. Dar noi am fost sesizaţi, Parlamentul, cu un articol care nu era constituţional. Pe acesta l-am discutat şi, din aceleaşi motive ca şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, noi am considerat că acest articol nu poate face parte din textul legii.

Deci, noi am fost sesizaţi să reexaminăm un articol, l-am reexaminat, din considerente comune, l-am eliminat. În urma consultării pe care am avut cu Consiliul legislativ, soluţia noastră este corectă şi pertinentă.

Ca atare, domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot raportul Comisiei de muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, doamna Dobrescu.

Domnul Săpunaru.

Domnul Nini Săpunaru:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

O reformulare a unui articol care nu are sens, ea trebuie prinsă în raport, pentru că, sunt de acord cu doamna Dobrescu, formularea Senatului nu avea sens. Şi atunci am propus o reformulare a acestui articol ca să prindă sens. Dacă facem ce a vrut Senatul, să facem să aibă sens şi am propus atunci: "care fac parte din partide politice şi au calitatea de funcţionari publici în sistemul vamal". Deci, este o frază din care înţelegi ceva. Aceasta a fost reformularea pe care am propus-o.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mai doreşte cineva? Domnul Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Nu aş fi vrut să mai intervin, domnule preşedinte, dar a apărut o discuţie în legătură cu raportul comisiei, o discuţiei care este un pic cam stranie, pentru că în ceea ce priveşte elaborarea acestui raport, noi am consultat pe toată lumea şi toate textele care se referă la obiecţiile preşedintelui şi am procedat de o manieră absolut corectă. Or, după părerea mea, şi nu aş vrea să jignesc pe nimeni, nu înţeleg eu prea bine din ce motive, toată lumea a devenit foarte pasionată de această chestiune şi au început să se încurce lucrurile acum de la tribuna camerei noastre.

Cred că argumentaţia doamnei Smaranda Dobrescu, şi după părerea mea nu trebuie să luăm de la capăt absolut toate punctele acestei argumentaţii, argumentaţia doamnei Smaranda Dobrescu a ilustrat foarte bine şi a motivat suficient o decizie de aprobare a raportului comisiei.

Dacă stimaţii noştri colegi consideră că fiecare punct din această argumentaţie şi întreaga dezbatere de până acum merită să fie reluată în această şedinţă, atunci noi o putem face, însă cred că există suficientă înţelepciune pentru a nu mai prelungi inutil această dezbatere.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mie îmi pare rău că discuţia degenerează de la aspectele legate de legalitate şi de constituţionalitate la aspecte de oportunitate pe care eu le-am menţionat iniţial. Cred că soluţia propusă de colegii mei, şi anume, aceea de a fi retrimis proiectul de lege Comisiilor de muncă şi protecţie socială şi Comisiei juridice pentru o analiză într-o şedinţă comună este binevenit㠖 ar fi o variantă. Se poate avea în vedere şi varianta în care acest proiect de lege să fie preluat de către Guvern printr-o iniţiativă proprie, supus Parlamentului printr-o procedură de urgenţă şi, în atare condiţii, am rezolva problemele de constituţionalitate, dar dacă vrem să ne respectăm ca atare şi noi să dăm cel mai bun semnal că respectăm textul Constituţiei, nu ne putem permite să trecem peste un asemenea obstacol de neconstituţionalitate.

Este adevărat că este vorba de cererea de reexaminare a preşedintelui României, dar vreau să-i reamintesc doamnei ministru că solicitarea preşedintelui României se încadrează în procedura legislativă obişnuită: o lege este finalizată o dată cu publicarea ei în Monitorul Oficial.

În consecinţă, până la publicarea legii în Monitorul Oficial, ne aflăm în faza procedurii legislative şi atunci când sesizăm un obstacol de neconstituţionalitate, suntem obligaţi să intervenim şi nu ne prefacem că suntem orbi şi nu vedem că este neconstituţional ceea ce este neconstituţional.

În consecinţă, ce putem face? Adoptăm acest proiect de lege, sesizăm Curtea Constituţională, ne retrimite Curtea Constituţională legea spunând că este neconstituţională, iar trebuie să treacă prin ambele camere. Deci, vă gândiţi că efectele şi implicaţiile deciziei noastre de astăzi, în condiţiile în care vom adopta proiectul de lege, ar fi mult mai dificile decât dacă astăzi am găsi o soluţie înţeleaptă, de a pune cele două comisii de acord sau eventual de a consulta Guvernul, de a fi preluată această ordonanţă într-un text nou guvernamental şi am rezolva definitiv problema.

Repet, trebuie să prevaleze legalitatea, în detrimentul oportunităţii şi nu invers.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Săpunaru.

Domnul Nini Săpunaru:

Având în vedere poziţia Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi care a adunat şi alte elemente, consider necesar să-mi retrag amendamentul. Consider că această lege este oportună, ea este legală şi există un singur punct de discuţie. Nu putem să anulăm o lege care a produs efecte din ianuarie 1998, mai ales dacă este vorba doar de un singur paragraf care, să ştiţi, că acest paragraf nu a produs efecte juridice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Săpunaru că aţi pus lucrurile la punct. Dacă îmi amintesc bine, eraţi directorul general al vămilor atunci când aţi propus această lege, deci, acum vorbiţi în altă calitate.

În acest context, supun votului dumneavoastră amendamentul Comisiei pe muncă şi protecţie socială pentru eliminarea art. 4 lit. c).

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu 3 voturi împotrivă s-a aprobat amendamentul propus de comisie. Vă mulţumesc.

Supun atenţiei dumneavoastră propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Legea nr. 80/1992 cu privire la sistemul de pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor.

Dau cuvântul domnului Dumitru Buzatu, din partea Comisiei pentru muncă.

Domnul Dumitru Buzatu:

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a reexaminat această propunere şi a înaintat spre dezbatere Camerei Deputaţilor un raport de înlocuire. Ca urmare a reexaminării acestei propuneri, s-a decis ca comisia să propună un raport plenului, de respingere, întrucât prin Ordonanţa Guvernului nr. 54/2000 pentru abrogarea unor dispoziţii legale cu privire la contribuţia agenţilor economici şi la constituirea fondului de asigurări sociale ale agricultorilor, au fost deja abrogate unele prevederi ale Legii nr. 80/1992, aceasta fiind în totalitate abrogată, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră propunerea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, de respingere a propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu 5 abţineri propunerea legislativă a fost respinsă.

Supun atenţiei dumneavoastră propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Legea nr. 145/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru ocupare şi formare profesională.

Dau cuvântul doamnei Dobrescu, din partea Comisie pentru muncă şi protecţie socială.

Doamna Smaranda Dobrescu:

În urma reexaminării propunerii legislative mai sus menţionate, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în şedinţa din 19 septembrie anul acesta a hotărât că aceasta nu poate fi acceptată şi propune plenului respingerea, întrucât dispoziţiile cuprinse în propunerea legislativă au fost preluate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 294/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 145/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru ocupare şi formare profesională, precum şi a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Drept urmare, propunerea legislativă aflată în dezbatere rămâne fără obiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, doamna Dobrescu.

Supun votului Camerei Deputaţilor propunerea de respingere a acestei iniţiative pe care ne-a făcut-o Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Cine este pentru respingere? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

În unanimitate, iniţiativa legislativă a fost respinsă.

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2000 privind modificarea coeficienţilor de multiplicare pentru unele funcţii prevăzute în anexele V-VIII la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică.

Doamna Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

În urma reexaminării Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar, în şedinţa din 19 septembrie 2001 Comisia pentru muncă şi protecţie socială a hotărât că acesta nu poate fi acceptat şi propune plenului respingerea, întrucât anexele V, VI, VII, VIII la Legea nr. 154/1998 au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000, ordonanţă privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, doamna Dobrescu.

Supun votului plenului Camerei Deputaţilor propunerea comisiei, de respingere a proiectului de lege.

Cine este pentru respingere? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun atenţiei dumneavoastră propunerea legislativă privind pensiile persoanelor care au prestat munca cu caii proprietate personală în cadrul fostelor întreprinderi forestiere şi care nu au avut contracte de asigurare.

Dau cuvântul doamnei Smaranda Dobrescu, din partea Comisiei de muncă.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Referitor la propunerea legislativă privind pensiile persoanelor care au prestat munca cu caii proprietate personală în cadrul fostelor întreprinderi forestiere şi care nu au avut contracte de asigurare, trimisă comisiei pentru reexaminare în fond, vă aducem la cunoştinţă că, în şedinţa din 19 septembrie a acestui an, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a hotărât menţinerea raportului iniţial de respingere depus la data de 13 decembrie 1999, iar motivaţia respingerii a fost aceea că comisia a luat în vedere principiul constituţional al legalităţii care asigură tuturor participanţilor la asigurările sociale un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, iar prin promovarea acestei iniţiative s-ar crea o categorie socială care ar beneficia de drepturi de pensii, fără plata contribuţiei.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului Camerei Deputaţilor propunerea de respingere a propunerii legislative.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte? Doamna Rovana Plumb.

Doamna Rovana Plumb:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 au fost aduse modificări şi completări prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992. Astfel, modificări şi completări importante au fost aduse dispoziţiilor din ordonanţă privind definirea unor noţiuni, obligaţiile agenţilor economici, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi mai ales în materia constatării contravenţiilor, la regimul protecţiei consumatorilor şi a unor măsuri de oprire temporară sau definitivă a comercializării unor produse.

De asemenea, prin actul normativ de modificare şi completare a fost extinsă sfera de aplicabilitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi asupra comercializării produselor uzate sau recondiţionate, dar şi asupra serviciilor destinate consumatorilor.

În paralel, Guvernul României a adoptat Ordonanţa Guvernului nr. 87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase şi Ordonanţa Guvernului nr. 88/2000 privind finanţarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor.

În ideea simplificării şi concentrării legislaţiei privind protecţia consumatorilor, în concordanţă cu normele de tehnică legislativă şi armonizării legislaţiei româneşti în materie cu legislaţia europeană, a fost elaborat prezentul proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000.

Proiectul de lege redefineşte o serie de noţiuni, abilitează Guvernul să elaboreze norme şi reglementări specifice, redefineşte unele obligaţii ale agenţilor economici şi concretizează mai clar drepturile consumatorilor, stabileşte locul şi rolul autorităţii naţionale pentru protecţia consumatorilor, redozează pericolul social al faptelor considerate contravenţii şi majorează cuantumul amenzilor, redefineşte unele măsuri pe care le pot dispune organele de control şi preia dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase şi pe cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 88/2000 privind finanţarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor.

Dispoziţiile preluate în prezentul proiect de lege din cele două ordonanţe ale Guvernului satisfac exigenţele de armonizare a legislaţiei româneşti cu cea europeană în materia protecţiei consumatorilor.

În acest sens, proiectul de lege stabileşte cadrul juridic general privind protecţia consumatorilor, precum şi cadrul juridic al răspunderii agenţilor economici pentru pagubele datorate unor deficienţe privind calitatea produselor sau serviciilor şi a unor eventuale vicii ascunse constatate pe durate medie de utilizare a produselor.

Pentru considerentele de mai sus, a fost elaborat prezentul proiect de lege, pe care vă rugăm să-l adoptaţi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, doamnă Rovana Plumb.

Are cuvântul, din partea comisiei, domnul Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Punctele de vedere ale iniţiatorului sunt şi punctele de vedere ale comisiei, deoarece s-a lucrat foarte mult pe această Ordonanţă nr. 58, împreună cu iniţiatorul. Data trecută, s-a returnat la comisie acest raport, pentru reaşezarea, din punct de vedere tehnic-legislativ, a acestor texte.

În consecinţă, comisia vă solicită să supuneţi aprobării această Ordonanţă nr. 58, cu modificările propuse de comisie şi acceptate integral de către iniţiator.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Bivolaru.

O să lucrăm pe raportul Comisiei pentru industrie şi servicii şi mă voi referi doar la articolele care au fost modificate şi unde comisia are amendamente propuse. La articolele care nu sunt modificate nu mă voi referi.

Trecând la raportul comisiei, la pct. 2, supun votului dumneavoastră amendamentul propus de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Pct. 4.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Adoptat.

Pct. 6? Adoptat.

Pct. 7? Adoptat.

Pct. 8? Adoptat.

Pct. 9? Adoptat.

Pct. 10? Adoptat.

Pct. 12? Adoptat.

Pct. 13? Adoptat.

Pct. 14? Adoptat.

Pct. 15? Adoptat.

Pct. 16? Adoptat.

Pct. 17? Adoptat.

Pct. 28? Adoptat.

Pct. 33? Adoptat.

Pct. 36? Adoptat.

Pct. 38? Adoptat.

Pct. 39? Adoptat.

Pct. 40? Adoptat.

Pct. 42? Adoptat.

Pct. 45? Adoptat.

Pct. 46? Adoptat.

Pct. 47? Adoptat.

Pct. 50? Adoptat.

Pct. 58? Adoptat.

Pct. 60? Adoptat.

Pct. 61? Adoptat.

Pct. 62? Adoptat.

Pct. 63? Adoptat.

Pct. 67? Adoptat.

Pct. 69? Adoptat.

Pct. 71? Adoptat.

Pct. 74? Adoptat.

Pct. 75? Adoptat.

Pct. 76? Adoptat.

Pct. 77? Adoptat.

Pct. 78? Adoptat.

Pct. 84? Adoptat.

Pct. 85? Adoptat.

Pct. 86? Adoptat.

Pct. 88? Adoptat.

Pct. 89? Adoptat.

Pct. 90? Adoptat.

Pct. 91? Adoptat.

Pct. 92? Adoptat.

Pct. 93? Adoptat.

Pct. 95? Adoptat.

Pct. 96? Adoptat.

Pct. 97? Adoptat.

Pct. 102? Adoptat.

Pct. 103? Adoptat.

Pct. 107? Adoptat.

Pct. 109? Adoptat.

Pct. 111? Adoptat.

Pct. 113? Adoptat.

Pct. 115? Adoptat.

Pct. 116? Adoptat.

Pct. 117? Adoptat.

Pct. 119? Adoptat.

Pct. 120? Adoptat.

Pct. 121? Adoptat.

Pct. 122? Adoptat.

Pct. 123? Adoptat.

Pct. 124? Adoptat.

Pct. 125? Adoptat.

Pct. 130? Adoptat.

Pct. 135? Adoptat.

Pct. 136? Adoptat.

Pct. 137? Adoptat.

Pct. 139? Adoptat.

Pct. 139? Adoptat.

Pct. 140? Adoptat.

Pct. 141? Adoptat.

Pct. 142? Adoptat.

Pct. 143? Adoptat.

Pct. 144? Adoptat.

Pct. 145? Adoptat.

Pct. 146? Adoptat.

Pct. 151? Adoptat.

Pct. 152? Adoptat.

Pct. 153? Adoptat.

Pct. 154? Adoptat.

Pct. 155? Adoptat.

Pct. 156? Adoptat.

Pct. 160? Adoptat.

Pct. 163? Adoptat.

Pct. 165? Adoptat.

Pct. 166? Adoptat.

Pct. 170? Adoptat.

Pct. 175? Adoptat.

Pct. 178? Adoptat.

Pct. 180? Adoptat.

Pct. 182? Adoptat.

Pct. 183? Adoptat.

Pct. 187? Adoptat.

Pct. 188? Adoptat.

Pct. 189? Adoptat.

Pct. 198? Adoptat.

Pct. 199? Adoptat.

Pct. 200? Adoptat, din nou.

Pct. 203? Adoptat.

Pct. 204? Adoptat.

Pct. 206? Adoptat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Felicitări comisiei şi iniţiatorilor!

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 88/2000 privind finanţarea centrelor de consultanţă şi informarea consumatorilor.

Dau cuvântul iniţiatorului.

Doamna Rovana Plumb:

Iniţiatorul este de acord cu respingerea, dat fiind faptul că prevederile prezentei ordonanţe sunt preluate prin Proiectul de Lege privind Ordonanţa nr. 58.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Comisia?

Domnul Ioan Bivolaru:

Acelaşi punct de vedere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului plenului Camerei respingerea proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Mai aveţi una, luaţi loc puţin şi vă sculaţi pe urmă1

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase.

Vă rog, doamnă Rovana Plumb. Pentru ultima dată, astăzi.

Doamna Rovana Plumb:

Iniţiatorul este de acord cu respingerea prevederilor Ordonanţei nr. 87, deoarece prevederile acestei ordonanţe sunt preluate prin Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei nr. 58/2000.

Şi vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim şi noi.

Supun votului dumneavoastră respingerea proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Mulţumim iniţiatorilor şi comisiei pentru activitatea deosebită pe care au desfăşurat-o.

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit.

Din partea iniţiatorului? Vă rog.

Domnul Dumitru Bulumete (secretar de stat, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege supus dezbaterii dumneavoastră pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 97/2000 creează cadrul juridic necesar organizării şi funcţionării organizaţiilor cooperatiste de credit. Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie apreciază că proiectul de lege se bazează pe principiile şi valorile cooperatiste, având drept scop satisfacerea membrilor cooperatori, mai ales a celor din mediul rural, introducând şi o serie de prevederi care ţin de rigurozitatea şi disciplina bancară, cum ar fi: constituirea de rezerve, fonduri, inclusiv fondul de garantare a depozitelor, care asigură garanţia restituirii sub formă de compensaţii a depozitelor constituite pe numele persoanelor fizice la cooperativele de credit, în limitele stabilite prin acte normative pentru funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul Grigoraş.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat Proiectul de Lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit şi propune plenului Camerei să fie supus spre dezbatere şi adoptare, cu amendamentele prezentate în raport.

Facem precizarea că la examinarea proiectului de lege s-a avut în vedere şi Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea ordonanţei pe care o discutăm acum (respectiv, Ordonanţa nr. 97) şi, cu această ocazie, au fost preluate în ordonanţa de bază modificările care se aduceau prin Ordonanţa nr. 272.

De asemenea, am avut în vedere şi o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000.

În completare la acest raport de bază, există şi un raport suplimentar, care conţine o serie de amendamente. Şi, ca atare, trebuie să lucrăm şi pe raportul de bază şi pe raportul suplimentar şi pe textul iniţial. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Timpii, vă rog? Tot domnul Grigoraş.

Domnul Neculai Grigoraş:

Propunem pentru această dezbatere 1 oră şi 23 de minute şi câte 3 minute pe fiecare intervenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Dar văd că sunteţi foarte pesimist, domnule Grigoraş.

Supun aprobării dumneavoastră propunerea Comisiei pentru buget, finanţe.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vom trece la dezbaterea proiectului de lege, plecând de la textul acestuia şi al ordonanţei.

Supun aprobării dumneavoastră titlul proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Articolul unic al proiectului de lege, cu modificările propuse de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră titlul ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră Titlul 1 – Dispoziţii generale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră Cap. I.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră art. 1. Nefiind observaţii, adoptat.

Titlul Cap. II. Adoptat.

Art. 2 lit. n), amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Cap. III, titlu? Adoptat.

Art. 3? Adoptat.

Art. 4? Adoptat.

La art. 5, supun votului dumneavoastră amendamentul propus de comisie la alin. 1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Eu am votat contra!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

1 vot contra, domnul Stanciu, vă rog să notaţi în stenogramă.

Art. 6? Nu sunt observaţii.

Art. 7? Adoptat.

Titlul 2? Adoptat.

Cap. I, titlu? Adoptat.

Art. 8? Adoptat.

Art. 9? Adoptat.

Art. 10? Adoptat.

Art. 11? Adoptat.

Art. 12? Adoptat.

Art. 13? Adoptat.

Art. 14? Adoptat.

Art. 15. Supun votului dumneavoastră amendamentul propus la alin. 1 de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă? Domnul Stanciu se şi abţine, este şi împotrivă... 1 vot contra.

Adoptat.

Cap. II, titlu? Adoptat.

Art. 16? Adoptat.

Art. 17? La alin. 1, supunem votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Art. 17 alin. 2.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Art. 17 alin. 3, un alineat nou.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Art. 17¹. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Art. 17, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Art. 18 alin. 3, cu amendamentul propus de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 18, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Art. 19. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art. 20. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Cap. III, titlu. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art. 21. Vă rog, domnule Andea.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Citind acest proiect normativ, am ajuns să mă îndoiesc de ceea ce afirmau unii clasici, că, în timp, capitalismul ar fi fost groparul feudalismului... Există mai multe prevederi în această lege, asupra cărora am făcut amendamente, fiindcă readuc unele legiferări, aş putea să spun aşa, de esenţă feudală. Şi aş da câteva exemple, pentru a mă referi la toate amendamentele pe care le-am propus.

În primul rând, mă refer la raza teritorială asupra căreia acţionează casa cooperatistă de credit. Deci, este o împărţire feudală în cel mai strict sens al cuvântului: nu se pot întrepătrunde razele de acţiune ale cooperativelor ş.a.m.d. Aşadar, sunt împotriva ideii că aceste case cooperatiste acţionează strict într-un domeniu arondat prin lege.

O a doua chestiune se referă la natura tranzacţiilor. Instrumentele moderne, capitaliste nu sunt numai în legi, există şi cecuri, cambii, titluri de stat ş.a.m.d. Eu consider că asociaţiile cooperatiste de credite trebuie să aibă dreptul de a efectua operaţiuni şi sub această formă.

Iar un al treilea amendament, în câteva locuri, se referea la nişte drepturi suverane pe care casele centrale le aveau asupra caselor asupra cărora îşi exercită jurisdicţia.

Acesta a fost sensul şi esenţa justificativă a amendamentelor pe care le-am propus. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Andea.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu 5 voturi împotrivă, amendamentul domnului Andea a fost adoptat.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Adoptat?! Se miră şi el...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Grigoraş.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

S-a votat!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Staţi uşor, vă rog! Numai nu vă încăieraţi! Domnul Grigoraş.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnule preşedinte,

Comisia a examinat acest amendament şi, având în vedere că în comisie s-a respins cu majoritate de voturi noi nu putem să susţinem altceva decât că a fost respins. Şi motivarea de respingere este foarte clară: dacă ne ducem în textul iniţial, o să vedem la pct. e) de la alin. 1: "Emiterea şi gestionarea instrumentelor de plată şi credit". Or, ceea ce prezintă domnul Andea aici este acoperit tocmai prin această prevedere.

În al doilea rând, ceea ce se prevede în momentul autorizării de către Banca Naţională, în ceea ce priveşte funcţionarea acestor unităţi de credit, aceasta constituie limita competenţelor pe care le pot desfăşura aceste unităţi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Evident că mai binele este duşmanul binelui... Domnul distins coleg Grigoraş vine să ne propună o soluţie mai bună, argumentând, e drept, că onorabila comisie (din care şi domnia sa face parte, dar al cărei preşedinte nu este) a gândit altfel. Este dreptul ei!

Domnul deputat Petru Andea, secretarul Comisiei pentru învăţământ, a gândit şi domnia sa. Cineva spune că nu avea voie... Se mai întâmplă! Şi ne-a propus o soluţie.

Distinsul nostru preşedinte de şedinţ㠖 care, pe zi ce trece, devine mai agreat de către plen şi probabil că o să dorim să ne conducă în fiecare zi... (râsete)

Voci din sală:

Şi după-masă!

Domnul Anghel Stanciu:

Şi după-masă...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

După-masă vă las dumneavoastră plăcerea, la comisie, domnule Stanciu!

Domnul Anghel Stanciu:

Şi după-masă, la comisie..., a supus la vot amendamentul domnului deputat Andea. S-a votat. Stenograma a consemnat că s-a aprobat.

Evident că, după vot, conform practicii existente, se pot face comentarii în faţa unui grup. Sau, cu o anumită cutumă, şi din partea unei comisii. (crezând că domnul Grigoraş s-a exprimat în numele comisiei).

Ca atare, domnule preşedinte de şedinţă, vă rog să luaţi act că dumneavoastră aţi anunţat rezultatul votului, care este favorabil la ceea ce a spus domnul deputat Andea şi să trecem la celelalte articole.

Voci din sală:

Nu e bine!

Domnul Anghel Stanciu:

Dumneavoastră trebuia, la timpul respectiv, să vă faceţi cunoscut punctul de vedere! Nu l-aţi făcut, s-a votat, rămâne aşa!

Mulţumesc, domnule preşedinte. Trecem la celelalte puncte, pentru că trebuie să creştem eficienţa Parlamentului. (Râsete. Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Bar. Vă rog, pentru 30 de secunde.

Domnul Mihai Bar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este o lege la care s-a trudit destul de serios în Comisia pentru buget, finanţe, probabil că mulţi dintre cei care o aşteaptă vor spune că este una care îi ajută în adevăratul sens al cuvântului. De aceea, mie mi se pare nefiresc să vii aici şi să spui câteva chestiuni generale, aşa, care, probabil că ar putea amenda această lege, dar... Ţinând cont că noi eram la art. 21, în care se vorbea de cu totul altceva.

Sigur, sunt foarte multe chestiuni, care, probabil că nu convin unora. Dar să venim şi să le înşiruim aici, să le supunem la vot şi să ne întrebăm: "Dar ce am votat?" este, totuşi, foarte mult!

Ce am votat, de fapt? Care este amendamentul la art. 21 pe care l-am votat?

Deci, vorbeam de art. 21, care este foarte clar. La ce anume se referă art. 21 este limpede pentru toţi cei care au materialul în faţă.

Deci, este o lege la care absolut toţi colegii noştri, din toate partidele, şi-au adus o contribuţie semnificativă şi, cred eu, că poartă girul majorităţii colegilor din Comisia pentru buget, finanţe. Nu cred că putem să ne permitem să modificăm ceva, pentru că place unora dintre noi. Vă mulţumesc.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Comisia nu este suverană, plenul este! S-a pronunţat plenul!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am următoarea problemă, poate ne ajută domnul Stanciu: în cadrul amendamentelor respinse, amendamentul domnului Andea, aici, la raportul comisiei, nu figurează. Domnule Stanciu?

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Dar domnul Andea figurează aici, uitaţi-l!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Unde e amendamentul, că nu-l văd?

Vă rog frumos să luaţi loc! Am votat, se va corecta la Senat, dacă am greşit şi cu asta basta! (Aplauze sporadice.)

Trecem mai departe.

Amendamentul respins este în raportul suplimentar, domnule Bar, îl căutaţi la domnul Grigoraş.

Art.21 alin.c).

Art.21 alin.d). Adoptat.

Art.21 lit.j). Adoptat.

Art.22. Adoptat.

Titlul cap.IV.

Adoptat.

Cap.III în ansamblu.

Supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.23 alin.2, amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.24, amendamentul comisiei.

Cine este pentru? În unanimitate, adoptat.

Art.25. Adoptat.

Art.26. Adoptat.

Art.27. Adoptat.

La art.28, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.29. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră cap.IV în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Titlul cap.V.

Adoptat.

Art.30. Adoptat.

Secţiunea I. Titlul.

Adoptat.

Art.31. Adoptat.

La art.32, supun votului dumneavoastră lit.j), amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.33. Adoptat.

Art.34. Adoptat.

Art.35, amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.36. Adoptat.

Art.37. Adoptat.

La art.38, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei de la alin.2.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

La art.39, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei de la alin.3.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.40. Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.41. Nefiind observaţii, este adoptat.

Art.42. Adoptat.

Art.43. Adoptat.

Art.44. Adoptat.

Art.45. Adoptat.

Art.46. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră secţiunea I în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră titlul secţiunii nr.II.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.47. Adoptat.

Art.48. Adoptat.

La art.49, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.50. Adoptat.

Art.51. Adoptat.

La art.52, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.53, amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.54. Adoptat.

Art.55. Adoptat.

Art.56. Adoptat.

Art.57. Adoptat.

Art.58. Adoptat.

La art.59, supun votului dumneavoastră amendamentul de la lit.h) al comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? O abţinere, domnul Stanciu.

Art.60. Adoptat.

La art.61, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului de ansamblu secţiunea nr.II.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul secţiunii nr.III.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.62. Adoptat.

Art.63. Adoptat.

Art.64. Adoptat.

Art.65. Adoptat.

La art.66, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Vă rog, domnule Bleotu.

Domnul Vasile Bleotu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art.66 alin.2 s-a omis la redactare, de către colectivul tehnic, următorul amendament, care trebuie să aibă următoarea configuraţie: "În cazul cooperativelor de credit care au un număr de cel puţin 5000 de membri cooperatori şi au raza teritorială de operare în spaţiul geografic al unui oraş, pe lângă condiţiile prevăzute la alineatul precedent, conducătorii acestuia trebuie să fie licenţiaţi în ştiinţe economice sau să fi promovat examenul de bacalaureat. În situaţia în care sunt nelicenţiaţi, cu obligaţia ca aceştia să-şi compleze studiile superioare economice în termen de patru ani, iar condiţiile de experienţă să se refere exclusiv la domeniul financiar-bancar."

Acest amendament se corelează cu amendamentul de la alineatul precedent, şi comisia, când l-a adoptat, a avut în vedere faptul că sunt foarte mulţi contabili şefi cu experienţă de 20 – 25 de ani în meserie pe care ar fi păcat să-i disponibilizăm acum pentru neîndeplinirea condiţiilor de studii, pentru că un contabil şef sau un preşedinte nu se formează peste noapte.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Iniţiatorii dacă au vreo problemă. Bun.

Supun votului dumneavoastră amendamentul propus de domnul Bleotu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.66 în întregime. Vă mulţumesc. Unanimitate.

La art.67, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei de la alin.1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră secţiunea nr.III în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei de la pct.33, titlul secţiunii IV.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei de la art.68.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei de la art.69. Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.69 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei de la art.70.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.71. Adoptat.

Art.72. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei de la art.73.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Amendamentul comisiei de la art.74.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

La art.75, amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Domnul Anghel Stanciu (din bancă):

Domnul secretar să vă atragă atenţia.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc, mi-a atras atenţia. Domnul Stanciu este împotrivă aici.

Cu un vot împotrivă, articolul a fost adoptat.

Art.76. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră de ansamblu cap.V în întregime.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră titlul cap.VI.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

La art.77, supun votului amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Un vot împotrivă domnul Stanciu.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei de la art.78 lit.e).

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Lit.g). Vă mulţumesc. Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.78 în ansamblu. Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.79. Adoptat.

Art.80. Adoptat.

Art.81. Adoptat.

Art.82. Adoptat.

Art.83. Adoptat.

Art.84. Adoptat.

Art.85. Adoptat.

Art.86. Adoptat.

Art.87. Adoptat.

La art.88, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Un vot împotrivă.

Art.89.

Cine este pentru? Inclusiv domnul Stanciu este pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Domnul Moisoiu se abţine de data aceasta.

Vă mulţumesc.

Supun art.89 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.90. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră capitolul în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră titlul nr.II în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Titlul III. Adoptat.

Cap.I. Titlul. Adoptat.

Art.91. Adoptat.

La art.92, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

La art.93, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.94, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.95. Adoptat.

Art.96. Adoptat.

Art.97. Adoptat.

La art.98, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Supun votului dumneavoastră cap.I al titlului III în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Titlul cap.II. Adoptat.

Art.99. Adoptat.

La art.100, supun votului amendamentul comisiei.

Vă rog, domnule Bozgă.

Domnul Ion Bozgă:

Domnule preşedinte,

Aici este o mică eroare tehnică.

Noi, ca iniţiator, suntem de acord cu principiul, însă aici nu ar trebui să figureze că pot fi gajate numai între membrii cooperatori. De ce? Pentru că proprietarii părţilor sociale la casele centrale sunt cooperative de credit asociate şi nu membri cooperatori.

Deci, în loc de "...numai între membri cooperatori...", aici ar trebui să fie "...numai între cooperativele de credit asociate...".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul în forma propusă de iniţiator.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.101. Adoptat.

Art.102. Adoptat.

Art.103. Adoptat.

Cap.II în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Titlul cap.III. Adoptat.

La art.104, pct.c), amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.j). Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.k). Mulţumesc. Unanimitate.

Pct.l). Mulţumesc. Unanimitate.

Art.104 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

La art.105, pct.b), amendamentul comisiei. Vă mulţumesc. Unanimitate.

Pct.d), amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Art.105 în ansamblu. Vă mulţumesc. Unanimitate.

Cap.III în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Titlul cap.IV. Adoptat.

Art.106. Adoptat.

Secţiunea I, titlul. Adoptat.

Art.107. Adoptat.

Art.108, pct.a), amendamentul comisiei. Adoptat.

Pct.l). A fost adoptat amendamentul comisiei.

Art.108 în ansamblu. Adoptat.

La art.109, amendamentul comisiei. Adoptat.

Art.110. Adoptat.

Art.111. Adoptat.

Art.112. Adoptat.

Art.113. Adoptat.

Art.114. Adoptat.

La art.115, amendamentul comisiei. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră cap.IV în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Secţiunea II, titlul. Adoptată.

La art.116, amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.117. Adoptat.

Art.118, amendamentul comisiei. Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.119. Adoptat.

Art.120. Adoptat.

Art.121, amendamentul comisiei. Vă mulţumesc. Adoptat.

Amendamentul de la lit.i). Adoptat.

Amendamentul de la pct.2, lit.a) şi c). Adoptate.

Art.122 în ansamblu. Adoptat.

Secţiunea nr.II în ansamblu. Adoptată.

Titlul secţiunii nr.III. Adoptat.

Art.123. Adoptat.

Art.124. Adoptat.

Art.125. Adoptat.

Art.126, amendamentul comisiei.

Un vot împotrivă.Vă mulţumesc, domnule Stanciu.

Secţiunea nr.III în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul secţiunii nr.IV. Adoptat.

Art.127, amendamentul comisiei.

Cine este împotrivă? Două voturi împotrivă.

Cu două voturi împotrivă, a fost adoptat.

Art.128, amendamentul comisiei.

Două voturi împotrivă.

Vă mulţumesc.

Art.129, amendamentul comisiei.

Două voturi contra.

Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.130, amendamentul comisiei.

Două voturi împotrivă.

Adoptat.

Art.131, amendamentul comisiei.

Două voturi împotrivă.

Adoptat.

Art.132, amendamentul comisiei.

Un vot împotrivă.

Adoptat.

Supun votului dumneavoastră secţiunea IV în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră cap.IV în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Adoptat.

Titlul cap.V. Adoptat.

Art.133. Adoptat.

Art.134. Adoptat.

Art.135. Adoptat.

La art.136, lit.d), amendamentul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

Art.137. Adoptat.

Art.138. Adoptat.

La art.139, amendamentul comisiei de la pct.1). Adoptat.

Pct.2). Adoptat.

Pct.f). Adoptat.

Art.139 în ansamblu. Adoptat.

Art.140. Adoptat.

Art.141. Adoptat.

La art.142, amendamentul comisiei. Adoptat.

La art.143-145, amendamentul comisiei. Adoptate.

La art.146, amendamentul comisiei. Adoptat.

Art.147. Adoptat.

La art.148, amendamentul comisiei. Adoptat.

La art.149, amendamentul comisiei de la pct.b). Adoptat.

Art.150. Adoptat.

Supun votului dumneavoastră cap.V în ansamblu. Adoptat.

Titlul nr.III în ansamblu.

Adoptat.

Titlul nr.IV.

Adoptat.

Cap.I, titlul. Adoptat.

Amendamentul comisiei de la art.151 pct.b).

Un vot împotrivă.

Cap.I în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.II. Adoptat.

Art.152. Adoptat.

Art.153. Adoptat.

Amendamentul comisiei la art.154 alin.1 şi 2. Adoptate.

Art.155. Adoptat.

Cap.II în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.III. Adoptat.

Art.156. Adoptat.

Art.157. Adoptat.

Art.158, amendamentul comisiei. Adoptat.

Cap.nr.III în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.nr.IV. Adoptat.

Art.159. Adoptat.

Art.160. Adoptat.

Art.161. Adoptat.

Art.162. Adoptat.

Art.163. Adoptat.

Cap.IV în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.V. Adoptat.

Art.164. Adoptat.

Art.165. Adoptat.

Cap.V în ansamblu. Adoptat.

Titlul secţiunii I. Adoptat.

Art.166. Adoptat.

Art.167. Adoptat.

Secţiunea I în ansamblu. Adoptată.

Titlul secţiunii II. Adoptat.

Art.168. Adoptat.

Art.169. Adoptat.

Art.170. Adoptat.

Amendamentul comisiei la art.171. Adoptat.

Art.172. Adoptat.

Art.173. Adoptat.

Art.174. Adoptat.

Art.175. Adoptat.

Art.176. Adoptat.

Secţiunea nr.II în ansamblu. Adoptată.

Titlul secţiunii nr.III. Adoptat.

Art.177. Adoptat.

Art.178. Adoptat.

Art.179. Adoptat.

Secţiunea nr.III în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul secţiunii nr.IV. Adoptat.

Art.180, amendamentul comisiei. Adoptat.

Art.181. Adoptat.

Amendamentul comisiei de la art.182.

Un vot împotrivă.

La art.183, amendamentul comisiei. Unanimitate.

La art.184, amendamentul comisiei. Unanimitate.

Supun secţiunea nr.IV în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Cap.V în ansamblu. Unanimitate.

Titlul cap.VI. Adoptat.

Art.185. Adoptat.

Art.186. Adoptat.

Amendamentul la art.187 al comisiei. Adoptat.

La art.188, amendamentul comisiei. Adoptat.

Cap.VI în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.VII. Adoptat.

Amendamentul comisiei la art.189. Adoptat.

La art.190, amendamentul comisiei.

Un vot contra.

La art.191, amendamentul comisiei de la pct.c).

Un vot contra.

La art.192, amendamentul comisiei.

Un vot contra.

La art.193, amendamentul comisiei.

Domnul Stanciu contra.

Cap.VII în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul IV în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul cap.V. Adoptat.

Art.194. Adoptat.

Titlul cap.I. Adoptat.

Art.195. Adoptat.

Art.196. Adoptat.

Art.197. Adoptat.

Cap.I în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.nr.II. Adoptat.

Art.198. Adoptat.

Art.199. Adoptat.

La art.200, amendamentul comisiei.

Un vot împotrivă.

Art.201. Adoptat.

Cap.II în ansamblu. Adoptat.

Titul V în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.nr.IV. Adoptat.

Art.202. Adoptat.

Titlul nr.VI în ansamblu. Adoptat.

Titlul nr.VII. Adoptat.

Art.203, amendamentul comisiei.

Un vot împotrivă.

Adoptat.

Art.204, amendamentul comisiei.

Un vot contra.

Art.205, amendamentul comisiei.

Un vot contra.

Titlul nr.VII în ansamblu.

Cine este pentru?

Contra?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul nr.VIII. Adoptat.

Art.206. Adoptat.

Titlul nr.VIII în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. Unanimitate.

Titlul nr.IX. Adoptat.

Cap.I, titlul. Adoptat.

Art.207. Adoptat.

Art.208, amendamentul comisiei. Adoptat.

Art.209, amendamentul comisiei. Adoptat.

Art.210. Adoptat.

Art.211. Adoptat.

Art.212. Adoptat.

Cap.nr.I în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.nr.II. Adoptat.

Art.213. Adoptat.

Amendamentul comisiei la art.214.

Un vot împotrivă.

Art.215. Adoptat.

Art.216. Adoptat.

Art.217. Adoptat.

Amendamentul comisiei la art.218.

Un vot împotrivă.

La art.219, amendamentul comisiei. Unanimitate.

La art.220, amendamentul comisiei. Unanimitate.

Art.221. Adoptat.

Art.222. Adoptat.

Art.223. Adoptat.

Art.224, amendamentul comisiei.

Un vot împotrivă. Adoptat.

Cap.nr.II în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.nr.III. Adoptat.

Art.225. Adoptat.

Amendamentul comisiei de la art.226.

Un vot contra. Adoptat.

Art.227. Adoptat.

Art.228. Adoptat.

Art.229. Adoptat.

Amendamentul comisiei de la art.230.

Un vot contra. Adoptat.

Amendamentul comisiei de la art.231. Unanimitate.

Amendamentul comisiei de la art.232. Adoptat.

Art.233, amendamentul comisiei.

Un vot contra. Adoptat.

Art.234. Adoptat.

Art.235. Adoptat.

Art.236. Adoptat.

Art.237. Adoptat.

Amendamentul comisiei la art.238.

Un vot contra.

Celălalt amendament. De asemenea, un vot contra.

Art.238 în ansamblu. Adoptat.

Art.239. Adoptat.

Cap.III în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.IV. Adoptat.

Art.240. Adoptat.

Art.241. Adoptat.

Art.242. Adoptat.

Cap.nr.IV în ansamblu. Adoptat.

Titlul cap.nr.V. Adoptat.

Art.243. Adoptat.

Art.244. Adoptat.

Art.245. Adoptat.

Cap.nr.V în ansamblu. Adoptat.

Titlul nr.IX în ansamblu. Adoptat.

Titlul nr.X. Adoptat.

Amendamentul comisiei la art.246. Adoptat.

Art.247. Adoptat.

Amendamentul comisiei la art.248. Adoptat cu un vot contra.

Cap.I. Adoptat.

Secţiunea I. Adoptată.

Amendamentul comisiei la art.249. Adoptat.

La art.250, amendamentul comisiei adoptat.

Art.251 – adoptat.

Amendamentul comisiei la art.252, punctul d) – adoptat.

Celelalte amendamente la art.252, alin.1, lit.d) – adoptat; alin.1, lit.e) – adoptat, ca şi amendamentul 9.

Art.252, în ansamblu – adoptat.

Art.253 – adoptat.

Amendamentul comisiei la art.254 – 1 vot împotrivă.

Amendamentele comisiei la art.255 – adoptate, cu 1 vot contra.

Art.255, în ansamblu - adoptat.

Amendamentul comisiei la art.256 – 1 vot contra.

Amendamentul comisiei la art.257 – 2 abţineri.

Amendamentul comisiei la art.258 – 2 abţineri.

Art.259, amendamentul comisiei - adoptat.

Art.260 - adoptat.

Art.261 - adoptat.

Amendamentul comisiei la art.262 – 1 vot contra.

Secţiunea nr.I, în ansamblu – adoptată.

Secţiunea nr.II, titlul – adoptat.

Art.263 - adoptat.

Amendamentul comisiei la art.264 – adoptat.

Amendamentul comisiei la art.265 – adoptat.

Art.266 - adoptat.

Art.267 - adoptat.

Art.268 - adoptat.

Amendamentul comisiei la punctul c), art.269 – adoptat.

Amendamentul comisiei la punctul d), art.269 – adoptat.

Amendamentul comisiei la punctul h), art.269 – adoptat.

Art.269, în ansamblu - adoptat.

Titlul nr.10, în ansamblu – adoptat.

Titlul titlului nr.11 – adoptat.

Art.270 – adoptat.

Amendamentul comisiei la punctul 3, art.271 – adoptat.

Amendamentul comisiei la art.272 – adoptat.

Amendamentul comisiei la art.273 – adoptat.

Amendamentul comisiei la art.274 – adoptat.

Art.275 - adoptat.

Amendamentul comisiei la art.276 – 1 vot împotrivă.

Amendamentul comisiei la art.277 – 1 abţinere.

Art.278 – adoptat.

Amendamentul comisiei la art.279 – 2 voturi împotrivă.

Amendamentul comisiei la art.280 – 3 abţineri.

Art.281 - adoptat.

Titlul nr.11, în ansamblu – adoptat.

Titlul nr.12 "Dispoziţii finale" – adoptat.

Art.282 - adoptat.

Art.283 - adoptat.

Art.284 - adoptat.

Art.285 - adoptat.

Amendamentul comisiei la art.286 – 1 vot contra.

Art.287, amendamentul comisiei – 1 abţinere.

Incredibil, dar am ajuns la sfârşit!

Sunteţi de acord, domnule Stanciu, să...

Vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimate domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

E evident că noi toţi din sală avem obligaţia de a susţine efortul deosebit al domnului preşedinte de şedinţă de a citi acest întreg roman, care nu poate fi lege, cu circa 300 de articole! De aceea, din când în când, mi-am permis să-i verific şi să-i concentrez atenţia asupra sălii şi am constatat că, dintre noi toţi, singurul care ştia conţinutul articolului era domnul preşedinte de şedinţă. Dânsul număra aşa, frumos, încât vă rog să mă scuzaţi, domnule preşedinte, că v-am deranjat, dar, pe viitor, nu am să mai fac aşa ceva, pentru că mi-am dat seama că şi domnii secretari au fost puţin deranjaţi de voturile mele.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Stanciu, trebuie să recunoaştem, îmi daţi voie să nu mai cobor la microfon, trebuie să recunosc că nu am fost deranjat, ne-aţi atras atenţia să nu păţim vreo ruşine aici, în prezidiu, ştiţi.

Mai avem art.2, totuşi, înainte de a finaliza.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Altceva, comisia?

Domnul Anghel Stanciu (din loja comisiei):

Atât.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Poate vreţi să spuneţi două cuvinte sălii. (Amuzament)

Sunteţi de acord şi cu votul final, domnule Stanciu?

Cine este pentru votul final al acestei legi? Vă mulţumesc.

Unanimitate, de data aceasta.

Domnul Nicolae Grigoraş:

Îmi permiteţi, domnule preşedinte?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă rog, domnule Grigoraş.

Domnul Neculai Grigoraş:

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci vă adresează mulţumiri pentru susţinerea pe care aţi acordat-o acestui foarte important proiect de lege.

Credem că eventualele mici nepotriviri se vor putea corecta la Senat, în aşa fel încât aceste unităţi de credit să poată beneficia de o reglementare foarte solidă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Grigoraş, aţi putea să mulţumiţi mai mult sălii, adică ce mari nepotriviri vi s-au întâmplat aşa?! Vă aprobăm o lege de 280 de articole în câteva minute şi mai aveţi şi pretenţii că mai sunt neconcordanţe! Asta-i culmea!

În continuare, avem Propunerea legislativă privind instituirea taxei de cult.

Domnule Grigoraş, vă rog.

Domnul Neculai Grigoraş:

Referitor la Propunerea legislativă privind instituirea taxei de cult, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a propus respingerea acestei propuneri legislative, aceasta întrucât ea se referă la instituirea unei noi taxe, taxa de cult care ar urma să fie obligatorie pentru toţi cetăţenii României, indiferent de cultul căruia aparţin, cu excepţia celor care declară în scris că sunt atei sau că aparţin unor culte sau secte ce nu sunt recunoscute legal în România şi introducerea acestei taxe ar conduce atât la schimbarea sistemului de salarizare al personalului din lăcaşurile de cult, cât şi la modificarea contribuţiilor făcute preoţilor de enoriaşi în parohiile în care îşi au domiciliul.

Un aviz nefavorabil avem şi de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Deci comisia vă propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Nefiind ateu, plăteşte. (Îi răspunde domnului deputat Mihai Baciu, care comentează din bancă)

Domnul Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Eu plătesc şi la mine se cunoaşte, alţii dimpotrivă!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Alţii primesc, nu?

Domnul Anghel Stanciu:

Deci, stimate domnule preşedinte, stimaţi colegi, acest proiect de lege este iniţiat de un distins coleg al nostru, domnul Brudaşca. A fost iniţiativa lui şi Grupul nostru parlamentar, ca fiind expresia unei democraţii autentice, nu l-a cenzurat şi nici nu cenzurează nici un deputat, care are dreptul, prin Constituţie, să facă o iniţiativă.

Evident, ea este inspirată din alte ţări europene, dar cu altă religie, de fapt nu altă religie, ci alt cult, fiind tot creştine, unde simţul de ordine, de, să spunem, disciplină, unde fiecare lucru să fie calculat la momentul respectiv, predomină.

La noi, taxa se plăteşte atunci când te naşti, atunci când te însori şi atunci când închei socotelile. A le distribui pe toţi anii este mai greu să-l obişnuieşti pe creştinul obişnuit.

De aceea, noi, luând în discuţie, Grupul nostru parlamentar, propunerea respectivă şi analizând condiţiile concrete din ţara noastră, a ajuns la concluzia că este prematură, pentru aceste vremi, această lege şi de aceea Grupul nostru parlamentar, fără a aduce atingere iniţiativei colegului nostru, nu o sprijină şi vom vota împotrivă.

Vă mulţumim pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim, domnule preşedinte Stanciu.

Supun votului Camerei propunerea de respingere a acestei iniţiative legislative.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? 1 abţinere.

Cu 1 abţinere, iniţiativă legislativă a fost respinsă.

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2000 pentru modificarea şi completarea art.166 din Legea învăţământului nr.84/1995.

Domnule Stanciu, vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ordonanţa nr.30/2000 este o ordonanţă care, la vremea respectivă, a încercat să reglementeze un controversat articol din Legea învăţământului, lege organică. Este vorba de art.166 referitor la administrarea patrimoniului învăţământului.

Această ordonanţă a fost analizată de către comisia noastră şi s-a hotărât să fie respinsă. Respingerea se bazează pe următoarele motive. Reglementările conţinute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/2000 au fost preluate şi dezvoltate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.206/2000 pentru modificarea Legii învăţământului nr.84/1995.

Prin urmare, similitudinea, nu în totalitate, dar pe fond, între cele două ordonanţe, ne-a determinat s-o respingem pe aceasta, cu atât mai mult cu cât Ordonanţa nr.206 a trecut, nu mai pomenesc aici cum a trecut, o să răspundă în faţa istoriei cei care sunt în spatele ei. Deci, domnule preşedinte, recomandăm respingerea acestei ordonanţe care conţinea articolul acela 4 care a obligat anumite persoane să blocheze Ordonanţa nr.206 aproape 5 luni.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului Camerei propunerea Comisiei de învăţământ de respingere a ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.54/1998 privind admiterea cu taxă în învăţământul superior de stat pentru locurile finanţate de la bugetul de stat.

Domnul profesor Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Observaţi eficacitatea deosebită a Comisiei de învăţământ: respinge şi acest proiect de lege. Şi, poate, repetiţia e mama învăţăturii!

Deci acest Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr.54 pentru admitere cu taxă în învăţământului superior de stat peste locurile finanţate de la bugetul de stat este un proiect de ordoanţă care dublează altă ordonanţă.

Prin urmare, repetiţia e mama învăţăturii şi, atunci, Guvernul, în înţelepciunea sa, în ultimele luni de existenţă, ne-a trimis două ordonanţe, practic, cu aproape acelaşi conţinut. Deoarece textul, ca atare, a fost aprobat prin comisia noastră şi, în momentul de faţă, este şi promulgată legea care înglobează această ordonanţă, vă propunem, cu regret, s-o respingeţi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului plenului Camerei propunerea preşedintelui Comisiei de învăţământ de respingere a ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnul Mihai Baciu (din sală):

Eu sunt împotrivă!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Iertaţi-mă, vă rog, domnule Baciu. Explicaţi-vă votul.

Domnul Anghel Stanciu:

Să explice votul grupului?!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, grupului format din el!

Domnul Mihai Baciu:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte de şedinţă,

Mulţumesc pentru că mi-aţi acordat, cu atâta generozitate, cuvântul şi...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cuvântul pentru 1 minut, nu vă puneţi ceasul deoparte acolo.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte, dumneavoastră vorbiţi de dimineaţă.

Daţi-mi, şi mie, voie măcar 2 – 3 minute.

Vreau să mă adresez celor din sală şi poate am şansa să mă audă şi alţii.

Cu regret, mă rog, am votat împotriva respingerii şi vreau să justific. S-a argumentat aici de domnul Stanciu că trebuie s-o respingem, pentru că există o altă ordonanţă care include prevederile, îmbunătăţeşte şi, ca atare, ea nu mai are rost. Da, între limite anumite, aşa este.

În realitate, problema este mult mai complicată, domnule preşedinte şi onoraţi colegi, pentru că această ordonanţă a deschis cutia Pandorei în învăţământul universitar românesc. Şi, când spun cutia Pandorei, între relele care au ţâşnit din această cutie se află şi setea unora din învăţământul superior de stat de îmbogăţire, de acumulare şi de, să zicem aşa, însuşire, pe o cale sau alta, de bani, pentru că această ordonanţă pe care noi astăzi am respins-o, aproba, fără să pună nici o limită, suplimentarea locurilor cu taxă în învăţământul de stat.

Argumentarea, sigur, din expunerea de motive, este raţională, până la un punct şi zice aşa: aprobăm aşa ceva pentru a asigura o pregătire satisfăcătoare a studenţilor, în condiţiile în care un factor, o resursă este limitată.

Ce vreau să vă spun, onoraţi colegi, că foarte mulţi conducători din învăţământul universitar de stat, decani şi rectori, au umflat atât de mult locurile acestea cu taxă, încât asistăm astăzi la situaţia în care au 50 de locuri finanţate şi 500 cu taxă, au 100 de locuri finanţate şi 2.000 – 3.000, s-a ajuns la până de 30 – 40 de ori mai multe locuri cu taxă, decât fără taxă.

Vreau să vă spun că, dacă între anumite limite, o asemenea măsură luată de Guvernul trecut şi continuată de Guvernul acesta, propusă în 1991 am acceptat-o, o asemenea măsură are o anumită raţiune, între anumite limite, pentru că este vorba de o subfinanţare gravă, de ani de zile, a învăţământului superior. Dincolo de aceste limite, nu mai are nici o justificare, pentru că ar avea justificare, să zicem aşa, dacă învăţământul superior, dacă acele facultăţi care au înmatriculat mii de studenţi cu taxă ar avea condiţiile cerute de un învăţământ civilizat – să aibă spaţii, să aibă profesori, să aibă tot ce doriţi dumneavoastră şi mai ales ce dorim noi, cei care ştim ce se întâmplă şi cei care ştim ce trebuie în învăţământul superior, dar nu au şi nici nu vor avea multă vreme de acum înainte, aşa încât, din păcate, şi Guvernul, dar mai ales noi am fost de acord cu o asemenea măsură care nu aduce servicii calităţii învăţământului superior, ultima ordonanţă care a înghiţit-o pe aceasta, din cauza aceasta o respingem.

Aceasta, pe care o am în mână, spune aşa: se vor suplimenta locurile, mă rog, peste cele fără taxă, locurile cu taxă şi va fi propus numărul de locuri de către Senatele universitare, în funcţie de nu ştiu ce şi vor fi aprobate de minister.

Am spus Ministerul Educaţiei Naţionale, când am aprobat în comisie, după o întreagă ceartă cu Senatul, cu noi, e o istorie lungă, nu mai revin asupra ei, am spus ministerului: aveţi o putere foarte mare, vedeţi cum utilizaţi această putere, nu daţi drumul şi nu aprobaţi, la oricare venit din orice colţ al ţării şi se laudă şi se bate cu pumnul în piept că are el spaţiu nu ştiu câte şi trebuie să ia şi poate să ia mii de studenţi. Am spus ministerului. Din păcate, ministerul, sigur, nu a mai avut posibilitatea să pună piciorul în prag. Ordonanţa a venit ceva mai târziu, astfel încât astăzi, stimaţi colegi, eu trag acest semnal de alarmă, nu pentru că am putea, în acest moment, rezolva, dar pentru la anul.

Ne aflăm în această situaţie dramatică, în care facultăţi care au 50 de locuri fără taxă au 3.000 cu taxă şi închiriază spaţii de pe la crâşmă, pe la SRL-uri, pe la bistro-uri şi mai ştiu eu unde şi fac seminarii cu 150 de studenţi, adică un fel de, să zicem aşa, meciuri pe stadion. Acesta nu mai este învăţământ superior! De aceea eu mai fac o subliniere şi, sigur, am să închei, pentru că domnul preşedinte, generos, generos, dar o să-mi taie microfonul, probabil. I-am dat ideea, dar sper să n-o pună în practică. ...

Domnul Anghel Stanciu:

Două vorbe, atât!

Domnul Mihai Baciu:

Domnul Stanciu, mă rog, poate să vorbească tot timpul, acum să am şi eu posibilitatea.

Deci uite că am şi uitat ideea, pentru că mi-a tăiat microfonul.

Aşadar, este un semnal de alarmă, pentru că chestiunea este foarte serioasă, după cum la fel de serioasă este că trebuie să rezolvăm şi marasmul şi dezastrul care se petrec în învăţământul privat.

Eu, ca social-democrat autentic, spun aşa, şi aceasta e poziţia PD-ului: în învăţământul superior de stat, nici nu ar trebui să existe locuri cu taxă. Constituţia spune că învăţământul este gratuit. Spune, acolo, "potrivit legii", dar legea o facem noi şi nu trebuia să mergem până acolo. Dar, chiar dacă admitem această idee că trebuie un pic de finanţare din afară, pentru că statul nu poate să finanţeze, nu trebuie să ajungem la asemenea aberaţii.

Dacă învăţământul privat este o alternativă, şi trebuie să fie una viabilă şi dezirabilă, să ajungi acolo la un dezastru, la un marasm de ordin moral şi de ordin pedagogic şi vom face ordine. Ministerul a început...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mihai, nu e simpozion, te rog eu frumos!

Domnul Mihai Baciu:

Gata, am încheiat.

Domnule preşedinte, am tras semnalul de alarmă, sper că a fost reţinut.

Vă mulţumesc pentru generozitatea cu care sunteţi recunoscut.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Napoleon Antonescu.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Stimaţi colegi,

Nu vreau să intru în polemică cu colegul Baciu, cu atât mai mult cu cât mi-e foarte simpatic şi lucrăm bine la probleme.

Deci eu nu pot să fiu de acord cu aceasta şi am mai discutat treaba aceasta, când s-a aprobat ordonanţa cealaltă, pentru că, dacă trei sau patru universităţi de stat exagerează şi are dreptate, nu înseamnă că toate universităţile de stat fac acest lucru.

Eu vreau să vă spun că marea majoritate a universităţilor de stat nu au peste 30% studenţi cu taxă. Iau cazul şi universităţii mele, unde avem 22 sau 23% studenţi cu taxă.

Faptul că au exagerat două, trei universităţi, aceasta e de competenţa ministerului să analizeze, pentru că legea pe care am aprobat-o e corectă: spune că ministerul poate să reducă sau să stabilească numărul în funcţie de condiţiile de şcolarizare şi de respectarea standardelor Consiliului Naţional de Evaluare şi Acreditare.

Deci eu vă rog să nu rămâneţi cu impresia că în învăţământul de stat s-au transformat într-o afacere, aşa cum ar putea să reiasă din ce a spus colegul Baciu.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Drept la replică.

20 de secunde, domnule Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Nu am spus. Îmi cer scuze, dacă s-a înţeles că întreg învăţământul de stat, nici vorbă de aşa ceva, mai ales că nici nu există clienţi pentru întreg învăţământul de stat. Clienţii se duc ţintă spre câteva: Drept, Ştiinţe economice şi mai ştiu eu ce. Acolo e dezastru, nu la domnul rector Antonescu, la Ploieşti. Nu, nu am spus treaba aceasta şi nici în învăţământul tehnic.

Deci îmi cer scuze dacă s-a înţeles aşa ceva. Nu am spus aşa ceva.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bine, domnule Baciu, noi vă mulţim foarte mult.

Trecem, în continuare, la dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.27/1999 privind reglementările rulării resurselor financiare ale universităţilor prin bănci comerciale.

Domnule Stanciu, vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Aţi văzut când sunt numai doi membri ai comisiei. Închipuiţi-vă, domnule preşedinte de şedinţă, ce păţesc eu când sunt toţi 27!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Îmi dau seama acum ce înseamnă preşedintele comisiei, dacă membrii sunt aşa!

Domnul Anghel Stanciu:

Aşa este!

Această ordonanţă, de fapt acest proiect de lege vine să reglementeze un lucru care nouă, celor din învăţământ ni s-a părut firesc, ca veniturile proprii din cercetare, din consiliere ş.a.m.d., deci contracte de cercetare, consultanţă, expertiză, alte servicii, date ştiinţifice din taxe, chirii, servicii să poată fi depuse la băncile comerciale, spre a se avea acces, atunci când este nevoie de ele, spre a putea fi convertite într-o anumită valută, dacă este nevoie şi esenţial, spre a fi purtătoare de dobânzi. Pentru că, spre deosebire de alocaţia de la buget care intră în Trezorerie, şi care ştiţi şi dumneavoastră că este un transfer dintr-un buzunar într-altul al statului, aceste venituri proprii nu pot să aibă acelaşi statut şi reglementează, în principal, această chestiune.

Noi zicem că este corectă, nu duce la nişte venituri exorbitante, ci înlesneşte un proces de lucru al universităţilor greoi anterior şi contribuie, oarecum, la păstrarea valorii banilor, pentru că inflaţia, totdeauna, depăşeşte dobânda.

În consecinţă, vă rugăm să aveţi amabilitatea de a susţine acest demers, prin votul dumneavoastră, spre a eradica cele două chestiuni care au fost în discuţie, că la unele universităţi este un dezastru şi la domnul rector este o catastrofă!

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să rog pe colegii mei să urmărească raportul comisiei, pe el vom vota.

La punctul 1 al articolului unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Punctul 2, titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Punctul 3, art.1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Punctul 4, art.2.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Supun ordonanţa în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Supun proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Are cuvântul domnul Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această Ordonanţă nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale a mai trecut prin Camera Deputaţilor şi a plecat aprobată cu modificările pe care Camera a considerat că trebuie să le facă. Senatul a respins proiectul de lege privind aprobarea acestei ordonanţe, pe care l-a trimis Camera Deputaţilor.

Conform procedurilor, a revenit la noi acest raport. Între timp, a apărut şi Ordonanţa nr.128 de modificare a acestei Ordonanţe nr.28, care a fost deja aprobată prin Legea nr.236/2001. Deci a trecut şi prin Cameră.

Noi am refăcut acest raport am Ordonanţei nr.28, modificat prin Ordonanţa nr.128 şi vă propunem reiterarea aprobării acestui raport privind aprobarea Ordonanţei nr.28 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Avem şi aprobarea şi consimţământul iniţiatorului pentru acest raport.

Vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi aprobării plenului acest raport.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog să precizaţi timpii în care vom discuta.

Domnul Ioan Bivolaru:

E la a doua discuţie, domnule preşedinte, nu cred că intrăm în procedură de urgenţă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bine, mulţumesc. Luaţi loc.

O să urmărim raportul comisiei.

La punctul 1 al raportului comisiei, se propune plenului Camerei amendamentul respectiv.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Admis.

Punctul 2 – admis.

Punctul 4 – admis.

Punctul 5 – admis.

Punctul 6 – admis.

Punctul 8 – admis.

Punctul 9 – admis.

Punctul 10 – admis.

Punctul 13 – admis.

Punctul 14 – admis.

Punctul 15 – admis.

Punctul 16 – admis.

Punctul 17 – admis.

Punctul 18 – admis.

Punctul 19 – admis.

Punctul 24 – admis.

Punctul 27 – admis.

Punctul 28 – admis.

Punctul 29 – admis.

Punctul 30 – admis.

Punctul 31 – admis.

Punctul 33 – admis.

Punctul 34 – admis.

Punctul 35 – admis.

Punctul 36 – admis.

Punctul 37 – admis.

Punctul 38 – admis.

Punctul 40 – admis.

Punctul 41 – admis.

Punctul 42 – admis.

Punctul 46 – admis.

Pct.47 – admis.

Pct.49 – admis.

Pct.50 – admis.

Pct.51 – admis.

Pct.52 – admis.

Pct.54 – admis.

Pct.55 – admis.

Pct.56 – admis.

Pct.58 – admis.

Pct.59 – admis.

Pct.60 – admis.

Pct.61 – admis.

Pct.62 – admis.

Pct.63 – admis.

Pct.65 – admis.

Pct.67 – admis.

Pct.68 – admis.

Pct.69 – admis.

Pct.70 – admis.

Pct.71 – admis.

Pct.72 – admis.

Pct.73 – admis.

Pct.74 – admis.

Pct.75 – admis.

Pct.76 – admis.

Pct.77 – admis.

Pct.78 – admis.

Pct.79 – admis.

Pct.80 – admis.

Pct.81 – admis.

Pct.83 - 3 voturi contra, admis.

Pct.84 – admis.

Pct.85 – admis.

Proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru?

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor. Am rugămintea, din partea comisiei.

Domnul Ioan Bivolaru:

Mă scuzaţi, domnule preşedinte, vroiam să dau o şansă şi iniţiatorului.

Această ordonanţă are o istorie mai veche, ea este în vigoare din 1998, Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei a venit cu o serie de observaţii pe care comisia şi le-a însuşit, nu sunt modificări pe fond din această ordonanţă şi vă propunem să supuneţi dezbaterii şi aprobării acest proiect de lege în faţa plenului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. O să mergem pe raportul comisiei, pentru că aşa cum este obiceiul, cei de la Comisia de industrii, de obicei trec prin toate articolele, lucru care ar fi bun şi pentru alte comisii.

La pct.1 al raportului, titlul legii. Nu sunt obiecţii. Vă mulţumesc.

Pct.3 – adoptat.

Pct.4 – adoptat.

Pct.5 – adoptat.

Pct.6 – adoptat.

Pct.7 – adoptat.

Pct.8 – adoptat.

Pct.9 – adoptat.

Pct.12 – adoptat.

Pct.14 – adoptat.

Pct.15 – adoptat.

Pct.19 – adoptat.

Supun proiectul...

Domnul Anghel Stanciu (vine la microfon cu regulamentul Camerei în mână):

Stimate domnule preşedinte,

Onoraţi miniştri,

Stimaţi colegi şi distinsă comisie,

Constatăm că de la ultimul vot final dat pentru lege, un număr de colegi au părăsit sala şi cvorumul nu mai corespunde celui pe care îl specifică articolul. Deci, în consecinţă, vă rugăm domnule preşedinte, ca votul final să-l dăm în şedinţa specială de vot de marţea viitoare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, având în vedere că noi, la comisia dumneavoastră, suntem de acord cu această observaţie, mergem la votul final marţea viitoare.

Şi acum, în final, o să vă citesc nişte comisii de mediere şi o să vă propun să ne oprim aici.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege privind schimbarea denumirii satului Schela, comuna Trivalea-Moşteni, judeţul Teleorman, în Deparaţi şi declararea acestuia comună: Popescu Kanty Cătălin, Ţibulcă Alexandru, Zgonea Valeriu, Dinu Gheorghe, Şnaider Paul, Kovács Csaba Tiberiu, Mirciov Petru.

La proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.29/2001 pentru completarea Legii nr.40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne: Ionescu Răzvan, Ana Gheorghe, Popescu Virgil, Saulea Dănuţ, Vasilescu Valentin, Stroe Radu, Dorel Dorian.

La proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.97/1999 pentru garantarea furnizării de servicii publice în transporturile rutiere şi pe căile navigabile interioare: Bivolaru Ioan, Vasile Aurelia, Rădoi Ion, Buzea Cristian Valeriu, Boagiu Anca Daniela, Anton Marin, Erdei Doloczki Istvan.

La Proiectul de Lege pentru aproabarea Ordonanţei Guvernului nr.106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale: Căşuneanu Vlad Adrian, Cliveti Minodora, Dobre Traian, Timiş Ioan, Hogea Vlad Gabriel, Stoian Mircea, Ştirbeţ Cornel.

Şi ultima Comisie de mediere, la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2000 privind aprobarea efectuării unei donaţii către Muzeul memorial "Pour la paix" din Caen, Franţa: Voicu Mădălin, Moldoveanu Eugenia, Duţu Constantin, Bălăeţ Mitică, Onisei Ioan, Muscă Monica Octavia, Gvozdenovici Slavomir.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Fiind 14.00 fără 2 minute, declar închisă şedinţa lucrărilor noastre de astăzi. Vă mulţumesc foarte mult pentru participare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13.58.