Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu, Borbély László şi Tudor Mohora, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Vă propun să începem intervenţiile.

Domnul Damian Brudaşca:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Îmi voi permite să mă refer astăzi la proiectul de investiţii de la Roşia Montană privind concesionarea şi exploatarea zăcămintelor de argint şi aur din această zonă. Această investiţie presupune exploatarea şi valorificarea celui mai important zăcământ auro-argintifer din România, principala sursă de existenţă a locuitorilor din zonă.

O investiţie cu 80% capital străin şi cu tot atâtea procente care vor reveni părţii străine din profit, făcută pe o resursă naturală care aparţine în totalitate statului român nu poate fi benefică pentru România. Înainte de a se lua o decizie finală trebuie să se cîntărească bine interesul statului; pe de o parte, să se aprecieze valoarea patrimoniului istoric naţional, a zăcământului, a terenurilor şi construcţiilor aferente, impactul asupra mediului şi valoarea metalelor care ar reveni părţii străine, iar pe de altă parte valoarea netă a metalelor ce revin părţii române.

Să vedem cine este firma investitoare, ce credibilitate are pe plan internaţional şi de ce potenţial economic dispune. Gabriel Resources Ltd. este înregistrată în Chanel Islands Oak Walk, zonă de tip off-shore, paradis fiscal. Înregistrarea ei ulterioară la alte adrese – în Canada, Anglia – ridică deja semne de întrebare.

Preşedintele Vasile Frank Timiş a emigrat acum circa 20 de ani şi nu se bucură de credibilitate în lumea oamenilor de afaceri din marile companii miniere, fiind, între altele, arestat în Australia pentru trafic de droguri.

Compania Gabriel Resources Ltd. nu dispune de fondurile băneşti necesare demarării investiţiei. Toate studiile de fezabilitate întocmite până acum - ale căror principali indicatori tehnico-economici sunt destul de atractivi – sunt menite să atragă surse de finanţare de la bursele din Vancouver, Toronto sau Londra. Până în prezent, nici o mare companie minieră n-a fost atrasă, însă, de această investiţie. Cauzele principale le constituie conţinutul mic al zăcământului şi lipsa informaţiilor legate de costurile sociale şi de mediu. Toate aceste companii cunosc foarte bine legislaţia europeană în probleme de mediu şi nu riscă să-şi păteze imaginea.

Şi Statul Român, dacă doreşte să între în Uniunea Europeană, ar trebui să respecte întru totul Directivele C.E.E. pe probleme de mediu şi să analizeze cu foarte multă precauţie acest proiect de investiţii.

La solicitarea Asociaţiei Alburnus Major din Roşia Montană s-a primit răspuns din partea comisarului pe probleme de mediu de la Uniunea Europeană. Acesta recomandă multă prudenţă în abordarea investiţiilor cu impact major asupra mediului şi aminteşte catastrofa ecologică produsă de firma australiană "Esmeralda" la Baia Mare, în urma căreia Statul Român este obligat să plătească Ungariei despăgubiri de 104,1 milioane de dolari.

Statul Român, prin Guvern şi instituţiile subordonate acestuia, reprezintă cel mai important sprijin pentru Gabriel Resources Ltd. Astfel se explică multitudinea de avize şi acorduri, mergând până la licenţa de exploatare pe care aceasta le-a obţinut cu rapiditate. Şi totul se petrece fără consultarea populaţiei, soarta acesteia fiind lăsată în mâinile firmei străine.

Avem impresia că nimeni nu cunoaşte – sau nu vrea să cunoasc㠖 ce înseamnă o astfel de exploatare şi care sunt urmările ei în domeniile economic, social şi de mediu. Despre binele oferit oamenilor de această investiţie sunt puţine de spus. Chiar şi mult trâmbiţata lozincă a locurilor de muncă pică, pentru că o astfel de exploatare minieră, cu tehnologie de vârf şi complet automatizată, nu necesită mai mult de 350 până la 400 de angajaţi.

Studiile de fezabilitate întocmite ascund informaţii privind numărul de personal necesar în timpul exploatării. Astfel, nu se vorbeşte nimic despre strămutarea a 900 de gospodării, respectiv 2000 de oameni, şi distrugerea a cel puţin 1.600 de hectare. Starea locuitorilor din zonă este tensionată. Nu se ştie când, cine, cu ce şi unde se mută. S-au întronat toate fenomenele caracteristice corupţiei: mita, traficul de influenţă, şantajul şi intimidarea populaţiei.

Acţiunea are un impact major asupra stării de sănătate a oamenilor, impact deosebit de nociv de şi de lungă durată asupra tuturor factorilor de mediu. Pe lângă cele 1.600 de hectare selenizate, foarte multe alte zeci de hectare de terenuri agricole aflate în zona de influenţă a exploatării vor deveni slab productive, sau chiar neproductive. Se vorbeşte de asemenea despre praful cu suspensii de elemente nocive în atmosferă, rezultat în urma exploziilor din carieră şi a noxelor emise de uzina de preparare, uzina metalurgică şi iazul de decantare, poluarea apelor de la suprafaţă, atât cu depunerile de noxe din atmosferă, cât şi cu cianuri şi ioni de metale grele, devenind probabile accidente, ca şi acela de la iazul de decantare de la Baia Mare sau Roşia Poieni. Apoi, trebuie avute în vedere zgomotele şi vibraţiile produse peste limitele admisibile care se vor simţi şi vor tulbura liniştea locuitorilor din vecinătatea exploatării şi chiar din localităţile limitrofe. Un eventual accident produs la iazul de decantare ar putea duce la distrugerea oraşului Abrud şi a numeroase altor localităţi situate în aval de acesta. Astfel de exploatări, peste tot în lume, au mutilat relieful, au creat mari dezechilibre în viaţa faunei şi florei, fostele lor amplasamente fiind zone pustiite.

Sper ca acest mesaj, care reprezintă expresia îndurerată a celor care nu sunt luaţi în considerare de către guvernanţi, să ajungă în sfârşit la urechile celor care sunt chemaţi să decidă în interesul poporului român şi al locuitorilor din zona Apusenilor, şi nu împotriva acestora.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Stoica. Se pregăteşte domnul Ioan Sonea.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

În anul 1998, când Parlamentul României vota Legea privind acordarea tichetelor de masă, gălăgioşii parlamentari ai opoziţiei de atunci - PDSR - au clamat pe toate drumurile compasiunea lor faţă de salariaţii din sectorul bugetar, susţinând acordarea tichetelor de masă pentru aceştia.

Iată că, la numai 3 ani de atunci, aceiaşi social-democraţi, care acum ocupă confortabilele fotolii guvernamentale, se transformă brusc în promotori ai capitalismului sălbatic, pe care-l atacau din băncile opoziţiei.

Partidul veşnicei amnezii uită de promisiunile făcute de reprezentantul său la conducerea Ministerului Educaţiei, cu prilejul votării bugetului pe anul 2002, respingând acum cu tărie posibilitatea de acordare a tichetelor de masă pentru profesori. De fapt, acest lucru se înscrie în linia de omisiuni adoptată de către PSD, pentru care toate promisiunile şi sloganele electorale sunt acum doar o istorie fără urmări concrete.

În condiţiile în care România este menţionată de fiecare dată drept una dintre ţările cu cele mai mari şi mai apăsătoare impozite din Europa, guvernanţii uită că cei afectaţi direct de sistemul haotic de taxe sunt în principal bugetarii. Astfel, actualul Guvern social-democrat găseşte soluţia creşterii veniturilor bugetare tot prin aplicarea unor metode care afectează categoriile de populaţie cu veniturile cele mai mici.

Economisirea practicată de premierul Năstase nu a vizat reducerea vizitelor acestuia în străinătate, sau risipirea banilor de la buget în costisitoare campanii de imagine. În schimb, economiştii din actualul Guvern susţin rezolvarea problemei prin neacordarea tichetelor de masă celor din sistemul bugetar, în special cadrelor didactice.

Pentru că Partidul Naţional Liberal a avertizat Guvernul că nu va putea susţine financiar acordarea tichetelor de masă, reprezentanţii PSD au acordat aceeaşi atitudine de nesocotire cu aroganţă a semnalelor opoziţiei. Acum, când promisiunile făcute trebuie respectate, premierul consideră că sistemul acestor tichete este împotriva oricăror abordări serioase.

Iată că, din păcate, pentru o populaţie tot mai sărăcită, duplicitatea Guvernului Năstase atinge cote alarmante. În aceste condiţii, Partidul Naţional Liberal avertizează asupra pericolelor născute din limbajul dublu al guvernanţilor şi din lipsa unei strategii financiare coerente pe termen mediu şi lung.

De asemenea, PNL cere Guvernului reluarea procesului de reformă fiscală începută în perioada 1999-2000, menit să elibereze cetăţenii României dintr-un hăţiş birocratic de taxe şi impozite tot mai apăsător.

Atragem atenţia premierului Năstase şi Guvernului PSD că revigorarea bugetului şi creşterea economică nu pot fi fundamentate pe măsuri de tipul anulării tichetelor de masă, fără o reformă structurală a sistemului de taxe şi impozite.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Ioan Sonea. Se pregăteşte domnul Vlad Hogea.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Noi suntem români!", "Românii de dincolo de Prut sunt fraţii noştri", "Vrem să ne unim cu fraţii noştri!" - sunt cuvintele strigate sub tricolor de copiii din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. Nu sunt cuvintele guvernanţilor României care se tem de Moscova, de Bruxelles, de Strasbourg, de Washington.

Sunt cuvintele străbunicilor, bunicilor, părinţilor care au pribegit în Siberia şi au sângerat palmele construind meterezele unui imperiu sub biciul stalinismului, teroarea leninismului ori "democraţia comunismului"; desigur, părinţii, bunicii şi străbunicii copiilor din Piaţa din Chişinău.

Moţiunea iniţiată de PRM la Camera Deputaţilor a fost respinsă, ca şi moţiunile pentru limba română şi istoria românilor din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. Am retrăit, din păcate, momente încrâncenate şi încrâncenările revoluţionare din timpul dezbaterilor ideologice comuniste, prin care erau înfierate cu rigoare şi pragmatism deviaţiile, tezele despre românism şi ideea posibilităţii unirii românilor de pe cele două maluri ale Prutului. De fapt, adversarii de azi ai unei astfel de idei sunt propagandiştii de ieri şi urmaşii acestora.

Conform concepţiei lor, "nu este momentul", "nu este oportun", "se interpretează", "ce spune Vestul" sunt singurele argumente. Nici o grijă despre ce spun românii. Nici o vorbă despre dorinţa de a păşi în întâmpinarea istoriei, de a prefigura momente pentru istorie. Toată grija – pentru alţii. De unde atâta umilinţă şi înjosire? Nu se vorbeşte despre o întâlnire cu fraţii, decât într-o Europă unită. Câtă demagogie! Ce mai poate un frate, pe care-l laşi slugă la ruşi? Un frate care, totuşi, nu şi-a uitat limba, neamul şi fratele mai mare.

Se spune că primul pas peste punte trebuie să-l facă ei. Că orice gest al românilor din dreapta Prutului este considerat amestec în treburile altui stat. Dar cine nu se amestecă astăzi în treburile altora?

Primii paşi i-au făcut copiii. Prin ei vorbesc românii din Basarabia de astăzi. Ne întrebăm: ce fac copiii noştri? Cine va conduce şi cine va învinge în cruciada copiilor de pe malurile Prutului pentru românism? Când Mama-Românie va ieşi în întâmpinarea şi a unora şi a altora, spunînd: "Lăsaţi copiii să vină la mine!"

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Vlad Hogea. Se pregăteşte domnul Napoleon Pop.

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Onorată adunare,

Din păcate, pentru poporul român, alegerile din noiembrie 2000 nu au adus aşteptata schimbare în bine, ci doar o ploaie de promisiuni neacoperite în practică.

Nici legile pe care sindicatele le-ar fi dorit să fie adoptate în Parlament, nici îndeplinirea aspiraţiilor cetăţenilor nu au căpătat o materializare concretă. Partidul Social-Democrat, colos cu picioare de lut al inepţiei postdecembriste, se comportă arogant şi ineficient, părând de la o lună la alta tot mai puţin capabil să rezolve problemele grave cu care se confruntă societatea românească.

Românii nu mai au posibilitatea să-şi achite facturile către regiile autonome, drept pentru care contractează împrumuturi a căror rambursare nu mai pot ulterior să o realizeze.

Pe cale de consecinţă, apartamentele cu care au fost garantate respectivele împrumuturi trec în proprietatea altor persoane, pe această filieră a disperării intervenind şi rechinii agenţiilor imobiliare, precum şi cămătarii veroşi care exploatează durerea şi suferinţa umană.

Compatrioţii noştri nu-şi mai pot asigura pentru ei şi familiile lor coşul minim de cheltuieli zilnice absolut necesare unei existenţe la limita decenţei. Din ce în ce mai mulţi cetăţeni devin rău-platnici, iar obţinerea venitului minim garantat devine şi ea, dintr-o chestiune ruşinoasă, o ocazie de a mai pune în puşculiţa familiei ceva mărunţiş, cu care se cârpesc găurile din bugetul părinţilor de copii subalimentaţi şi abrutizaţi de scăderea nivelului de trai. Se ajunge la situaţii tragicomice. Dacă anterior apariţiei normelor legale privind venitul minim garantat, puterea declarată în judeţul Iaşi există un procent de 8,5 până la 9% şomeri, acum se declară o cifră de 12%, pentru a se putea acorda aceste ajutoare sociale la un număr sporit de persoane.

O situaţie gravă este cea din sectorul privat al economiei, unde o serie de societăţi comerciale – şi nu puţine – încalcă prevederile legilor româneşti, folosind abuziv forţa de muncă prin obligarea salariaţilor să lucreze peste programul de 8 ore, dar cu păstrarea scriptică a pontajului pentru un interval de timp lucrat de 6-8 ore. Am putea numi sclavie această practică des întâlnită, după cum înşelătorie ar fi numele corect al operaţiunii prin care mulţi patroni introduc aşa-zisa perioadă de probă, pentru a nu plăti munca unor persoane nou angajate.

Să mai adăugăm că unităţi importante ale platformei industriale ieşene, precum FORDUS, SUPREM, ACMUS, TEROM, IAŞITEX, TOMIRIS ş.a. se află într-o situaţie disperată, sub ochii nepăsători ai guvernanţilor pesedişti, care nu sunt preocupaţi decât de interesele lor personale sau de grup.

Strigătul disperat de ajutor al populaţiei pauperizate trebuie să fie auzit odată şi odată de către factorii de Putere din România, până nu va fi prea târziu.

Partidul România Mare a sprijinit – şi o va face şi în continuare – orice demers menit să contribuie la redresarea economiei naţionale. Din păcate, suntem singurii care se gândesc din când în când şi la poporul umilit şi urgisit care ne-a trimis în Parlament.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop. Se pregăteşte domnul Ludovic Abiţei.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea, în această declaraţie politică să mă refer la insecuritatea cetăţeanului.

De câteva luni bune, România are, cel puţin pe hârtie, o nouă securitate naţională care, în măiestre cuvinte, ne vorbeşte de riscuri şi măsuri interne şi externe care ne pot afecta şi la care trebuie să ripostăm într-un fel sau în altul.

Admiţând buna funcţionare a separaţiei puterilor, Preşedintele României a prezentat această nouă strategie de securitate naţională, Parlamentul României a aprobat-o, iar Executivul trebuie s-o aplice, evident în cadrul Programului de guvernare.

În tradiţionala noastră originalitate, problematica securităţii interne continuă să fie sacrificată de cea externă, creându-se falsa impresie că în interior nimic nu ne poate zdruncina. În faţa riscurilor externe, discursurile elevate, pline de promisiuni neonorate, sunt mai puternice decât măsurile în sine, care ar fi trebuit să dea viaţă securităţii cetăţeanului pe plan intern.

Nimeni nu neagă că anul 2002 este foarte important pentru decizii externe, care privesc România. Însă, acestea ne-ar fi în mod sigur mai favorabile dacă strategia securităţii naţionale şi-ar fi găsit aplicabilitatea prioritară pe plan intern prin măsuri economice şi sociale consistente.

Stabilitatea socială internă este greu încercată de avalanşa greutăţilor care agresează cetăţenii obişnuiţi: peste 45% din aceştia trăiesc sub pragul sărăciei; această iarnă rămâne de pomină în ceea ce priveşte creşterea preţurilor la utilităţi şi hrană; sistemul sanitar se află în plină confuzie a unui posibil colaps; solicitările pentru venitul minim garantat scot la iveală faptul că rata reală a şomajului este mult mai mare decât cea pe care metodologia statistică o înregistrează.

Una peste alta, atât întreţinerea cetăţeanului, - hrană, acces la medicamente şi asistenţă sanitară -, cât şi întreţinerea propriei sale locuinţe – căldură, lumină, impozite – sunt în pragul insecurităţii.

În categoria generală a cetăţenilor defavorizaţi încep să alunece noi grupuri sociale, inclusiv cei care erau aproape de venituri individuale acoperitoare ale costurilor vieţii.

Sacrificiul intern continuă în ciuda strădaniilor reformelor fără rezultat, iar un eventual nou eşec al Acordului încheisat cu FMI va veni să demonstreze, pentru a nu ştiu câta oară, inutilitatea acestui sacrificiu îndelungat, administrat cu linguriţa plină de pelinul promisiunilor electorale ale tuturor guvernelor care s-au succedat din 1990 încoace.

Principala cauză a insecurităţii economice, biologice şi sociale a cetăţeanului este lipsa oportunităţilor de muncă salarizate corect, în contextul în care se stimulează prin toate mijloacele nemunca, renunţarea la muncă şi drastica penalizare prin impozite şi taxe aproape de limita insuportabilului – a tuturor celor care încă mai muncesc sau asigură locuri de muncă.

Guvernul şi-a propus multe priorităţi, uitând că cea mai sigură resursă de finanţare a propriilor proiecte este munca trecută şi prezentă corect remunerată a tuturor cetăţenilor, în baza căreia pot fi finanţate toate celelalte servicii sociale – sănătatea, educaţia, ordinea publică şi justiţia – şi se poate menţine în funcţiune o economie naţională.

Ce constatăm? Numărul celor care muncesc oficial cu un salariu este de aproximativ 20% din populaţie. Din impozitarea muncii acestora şi a rezultatelor economice la limita profitabilităţii ale angajatorilor trebuie să trăiască 22,5 milioane de cetăţeni.

Toate promisiunile guvernamentale de ameliorare a situaţiei economico-sociale a 22,5 milioane de cetăţeni se bazează în principal pe impozitele directe şi indirecte plătite de 4,5 milioane de angajaţi.

Mai mult, viitorul acestora – fie că devin şomeri, fie pensionari – este sumbru; indiferent de contribuţie, toţi sunt aliniaţi la subzistenţă. Aşa ceva nu şi-a permis nici regimul de tristă amintire, de care speram să ne despărţim definitiv. Iată că nici munca de o viaţă nu ne duce spre clasa mijlocie, ci spre sărăcie, printr-o subtilă politică de pauperizare făcută în numele celor săraci, care au votat cu PSD.

Tocmai de aceea nu pot să cred şi este inadmisibil ca strategia de securitate naţională să-şi atingă obiectivele pe plan intern. Sărăcia unei naţiuni, dintotdeauna, a dus la insecuritate internă, iar sărăcia românească nu poate deveni partener egal cu o Europă bogată şi civilizată.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Ludovic Abiţei. Se pregăteşte Ştefan Baban.

Domnul Ludovic Abiţei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Recent a apărut în judeţul Suceava o carte intitulată "Problema ucraineană în Bucovina sudic㠖 punctul nostru de vedere", semnată de Adrian Şeiciuc şi prefaţată de colegul nostru, domnul deputat Ştefan Tcaciuc. Lucrarea a fost subvenţionată de Uniunea Ucrainenilor din România.

Nimic rău până aici, dacă această carte nu ar fi difuzată aproape clandestin în unităţile administrativ-teritoriale, în care trăiesc etnicii ucrainieni şi n-ar fi apărut în preajma recensământului de la 18 martie a.c.

De asemenea, lucrarea întinează memoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt care a condus Moldova timp de 47 de ani şi pe care principii acelei epoci l-au recunoscut ca pe un mare conducător, iar Papa de la Roma l-a denumit atletul creştinătăţii.

La noi în Bucovina, unde etniile trăiesc în pace şi armonie, unde populaţia majoritară este ortodoxă-română, această lucrare nu face altceva decât să învolbureze apele, denaturând adevăruri bine cunoscute. Harta care însoţeşte cartea amintită sugerează că de-a lungul Prutului au existat sate de etnici ucrainieni până la Galaţi şi care, cu timpul, au dispărut.

Lucrarea bate şi spre anul 2004, când se va sărbători 500 de ani de la "apunerea Soarelui nostru", aşa cum l-a zugrăvit Barbu Ştefănescu Delavrancea în piesa sa "Apus de Soare".

Răstălmăcirea cronicarilor, istoricilor români şi străini, denaturarea adevărului despre recensămintele din perioada anilor 1930-1977 cui foloseşte?

Recensământul din anul 1930 s-a desfăşurat sub îndrumarea unor monştri sacri ca: Dimitrie Gusti, Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, iar cel din 1977 - Vladimir Trebici, cel care a reprezentat România la Naţiunile Unite şi a condus mulţi ani Secţiunea Demografică a ONU, ca o recunoaştere a valorii ştiinţelor de demografie şi statistică româneşti.

Autorul cărţii, în cuvântul său către cititori, referindu-se la o dezbatere ce a avut loc în sala Muzeului Naţional al Bucovinei, la data de 28 octombrie 2000, cu tema "Contribuţia minorităţilor ucrainiene la viaţa culturală românească", printre altele a spus: "Suntem deschişi la orice confruntare de idei în contradictoriu, dar cu condiţia să ne dezbărăm de patimile naţionaliste, respectând în mod civilizat partenerul de dialog, bazându-ne pe argumente ştiinţifice, şi nu pe idei preconcepute, fără suport".

Frumos spus, dar noi primim informaţii că în comunele unde românii şi ucrainienii trăiau în linişte şi pace, a fost domnul Ştefan Tcaciuc şi nu ştim ce le-a spus acestor etnici ucrainieni, că nu se mai poate înţelege aproape nimeni cu ei.

Deţinem, de asemenea, informaţiile primite de la cetăţenii români din teritoriu că domnul Vladimir Hapenciuc, reprezentant al Departamentului pentru protecţia minorităţilor naţionale din Guvernul României pentru judeţul Suceava, desfăşoară o activitate sistematică în localităţile cu etnici ucrainieni, care nu se prea încadrează în cele afirmate de autorul cărţii. Şi atunci, se naşte întrebarea: cine se face răspunzător de aceste stări de fapt? Noi, cei de la Partidul România Mare, acuzaţi de naţionalism, sau instituţiile abilitate ale statului, care tolerează şi subvenţionează asociaţii care, în ultima vreme, manifestă în mod vădit un naţionalism antiromânesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Ştefan Baban. Se pregăteşte domnul Ştefan Păşcuţ.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de azi poartă şi un titlu: "S.O.S. – monumentele istorice ale Botoşaniului".

Umiditatea excesivă, ca şi repictările efectuate în ulei şi tempera, cu multe decenii în urmă, la baza şi acoperişurile Bisericii Sf.Nicolae-Popăuţi, lăcaş vechi de peste o jumătate de mileniu, situat în imediata apropiere a municipiului Botoşani, au favorizat dezvoltarea unei ciuperci care distruge pictura originală.

Pe porţiuni mari, un strat de mucegai acoperă şi mănâncă pictura, fiind cel mai grav caz de degradare a unei picturi murale medievale din epoca lui Ştefan cel Mare. Aici se întâlnesc toate problemele posibile în cazul producerii unui asemenea fenomen: atac biologic, umiditate excesivă şi, în consecinţă, desprinderea picturii de pe zid, care cade fărâmiţată. Toate acestea au multiple cauze: acoperişul bisericii a fost ciuruit de gloanţe în timpul primului război mondial; zidurile groase de 1,5 m ale construcţiei placate cu piatră, nu permit eliminarea excesului de apă; lipsa unei izolaţii din bitum sau mortal special de ciment face ca apa din pământ să fie absorbită în zid; defectuoasa folosire a sistemului de încălzire cu calorifere, care sunt încălzite la maximum în timpul slujbelor şi care sunt răcite brusc la sfârşitul acestora.

Experţii au calculat că pentru restaurarea picturii şi refacerea acoperişului monumentului sunt necesare circa 17 miliarde lei, deoarece materialele care urmează a fi utilizate pentru reabilitările din interiorul bisericii trebuie aduse toate din import, ele neexistând pe piaţa românească.

Organele locale ale judeţului au solicitat ajutorul, au apelat şi la sponsori, dar suma este prea mare, iar posibilităţile judeţului sunt destul de puţine.

Biserica Sf.Nicolae-Popăuţi-Botoşani a fost declarată monument istoric şi de artă în urmă cu 105 ani (în 1897) şi face parte dintre primele edificii din România, cărora li s-a conferit acest statut, fiind singura pictată în întregime pe vremea lui Ştefan cel Mare.

Ar fi păcat ca în această ţară, leagăn al creştinătăţii, indiferenţa autorităţilor centrale, precum şi lipsurile materiale, să ne facă mai săraci, prin deteriorarea şi, de ce nu, prin dispariţia unui lăcaş de cult, vizitat de ortodocşi din toată ţara.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Păşcuţ. Se pregăteşte domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Cu întristare, trebuie să observ că noua – oare, a câta? – cruciadă împotriva corupţiei, anunţată rituos de către premierul Adrian Năstase, s-a născut moartă.

Mai întâi, pentru că de îndată ce apucase să declare că va începe lupta împotriva corupţiei, prin eliminarea corupţilor, prin propriul partid, domnul Năstase s-a şi repezit să ia apărarea colegului său de partid Nicolae Văcăroiu, omniprezent în afacerile şi pe ştatele de plată ale atât de controversatului Sorin Ovidiu Vântu. Şi pentru că nici vorbă să-şi aducă aminte primul ministru de implicarea lui Viorel Hrebenciuc în scandalul Adrian Costea - Eterna şi Fascinanta Românie, ca să nu mai pomenim de alţi fruntaşi pesedişti, nu la fel de scoşi în faţă, dar la fel de intangibili. Poate paiul din ochiul altuia să-i fie mai vizibil domnului Năstase decât bârna din ochiul propriu. Ori, poate, cantităţile enorme de farduri folosite pentru cosmetizarea guvernării PSD să se fi scurs din cauza căldurii emanate de reflectoarele TV şi să-i împiedice vederea.

Apoi, pentru că manifestările puterii în această nouă trântă cu corupţia sunt cu totul contradictorii. În vreme ce poliţiştii care şi-au construit castele sunt scoşi basma curată, iar Guvernul se pregăteşte să acorde facilităţi tocmai investitorilor de la RAFO Oneşti şi Tutunul românesc pentru a-şi plăti probabil unele datorii din campania electorală, marii corupţi descoperiţi şi anchetaţi în vremea lui Năstase se arată a fi câţiva profesori de pe la ţară care ar fi încasat sporuri necuvenite pe care, să ne aducem aminte, ei nu puteau nici să le aprobe, nici să le înscrie pe statele de plată. A fost necesară intervenţia preşedintelui României pentru a stopa această comedie poliţistă şi, poate că preşedintele ar trebui să intervină mai des şi mai ferm, nu doar pentru apărarea cetăţenilor violentaţi de către autorităţile în goana lor după false realizări, ci şi/sau mai ales pentru a impune aplicarea legilor ţării în toate situaţiile şi tuturor persoanelor implicate, pentru a reconstrui adevărul, căci deasupra legii nu este numai Dumnezeu.

Revenind la acţiunile şi inacţiunile premierului, trebuie să ne amintim că în drept buna credinţă se prezumă. Noi trebuie să-l credem pe domnul Năstase când ne spune că vrea să dea de pământ cu corupţia, doar că faptele infirmă aceste declaraţii. Dacă preşedintele PSD ar dori cu adevărat să descopere corupţia, ar trebui să înceapă de la vârfurile ei, bine instalate în structurile Puterii, ceea ce nu se întâmplă, ar trebui să şi înlăture din preajma sa pe cei dovediţi, şi chiar pe cei doar bănuiţi a avea legături cu crima organizată. Ceea ce iarăşi nu se întâmplă. ar trebui să ia atitudine şi nu numai în declaraţii, ci în fapte şi, nu numai în faţa camerelor TV, ci în fiecare moment al exerciţiului mandatului său, împotriva clienţilor puterii pe care averile indiferent cum au fost ele dobândite ori numai nesimţirea îi face să se considere mai presus de lege. O singură dată însă a reacţionat premierul şi ferm şi rapid, în cazul aşa-zisului raport ARMAGEDON II care nu era, de fapt, decât o colecţie de afirmaţii îndelung vehiculate în mass-media în ultimul deceniu. Poate că abia această reacţie ar trebui să ne pună şi să-l pună şi pe domnul Adrian Năstase pe gânduri. Pentru că nu iese fum de unde nu este foc, şi pentru că numai adevărurile neconvenabile pot să supere un înalt demnitar în asemenea măsură încât să-şi îndemne subordonaţii la abuz şi să rişte să se facă de râs nu doar în ţară, ci şi în străinătate.

Şi, dacă aşa stau lucrurile, dacă acel aşa-zis raport conţine măcar o fărâmă de adevăr, poate că de aici ar trebui să înceapă primul ministru lupta împotriva corupţiei de la propria persoană. Trecând peste toate criticile, vă rog, domnule prim-ministru, vă implor, lăsaţi vorbele şi acţionaţi. Ne-am săturat de corupţie fără corupţi, precum la Revoluţie, terorism fără terorişti. Sunteţi prim-ministru şi aveţi sabia dreptăţii în mână. folosiţi-o!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Adrian Moisoiu şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi s-ar putea intitula "Salvaţi Teatrul Naţional din Tg.Mureş, salvaţi cultura!".

Declar de la început: problema Teatrului Naţional din Tg.Mureş este o problemă etnică, un prim pas pe calea minimalizării culturii româneşti în Transilvania.

Datorită inconştienţei noastre din data de 15 noiembrie 2001, când s-a discutat Legea bugetului de stat pe anul 2002, amendamentul meu prin care vă rugam să aprobaţi scoaterea Teatrului Naţional din Tg.Mureş de pe lista teatrelor ce urmau să fie descentralizate de către Ministerul Culturii (anexa nr.6) a fost respins de plen.

Singurii care au înţeles atunci importanţa acestei solicitări au fost colegii mei de partid din PRM, care m-au susţinut în totalitate. Nu am declarat toate acestea pentru a câştiga capital electoral, ci pentru a arăta ce înseamnă implicarea politicului în cultură.

Doresc să dovedesc că protocolul de colaborare PSD-UDMR semnat la 29 ianuarie 2002 era demult negociat între aceste partide.

Palatul Culturii din Tg.Mureş a fost construit între anii 1911-1913 pe vremea când Transilvania aparţinea Ungariei. El este prevăzut cu o superbă sală de spectacole în care, după război, începând cu anul 1946 a activat Teatrul Secuiesc din Tg.Mureş. Încercările de înfiinţare a unui teatru românesc au fost zadarnice, motivaţia adusă în fosta Regiune Mureş Autonomă Maghiară fiind că Palatul Culturii fusese construit în timpul administraţiei austro-ungare. Se vede că separatismul a existat şi atunci, iar zicala românească - "ce e al tău e şi al meu, dar ce e al meu nu-i şi al tău" - este deosebit de actuală.

Cu greu, abia în 1962 s-a înfiinţat în cadrul Teatrului Secuiesc – secţia română, la care a fost repartizată o promoţie de excepţie, ca atâtea altele, ale IATC Bucureşti, din care îi amintesc pe Mihai Ginculescu, Vasile Vasiliu, Constantin Diplan, Alexandru Arşinel, Mihai Popescu, Anca Roşu, Camelia Zorlescu, Minodora Condur, la care trebuie adăugaţi mai experimentaţii Maia Indrieş, Eugen Mercus şi alţii.

Construirea unei clădiri deosebite destinate, în special, slujitorilor Thaliei şi inaugurarea ei în 1973 a făcut posibilă transformarea Teatrului Secuiesc în Teatru Naţional. În această formulă secţia română a obţinut în decursul anilor succese de prim ordin, încununate cu premii prestigioase la diverse festivaluri. Acest lucru a constituit şi, se vede, constituie un ghimpe în ochii iredentiştilor UDMR-işti şi deoarece, pe faţă nu se putea reveni la vechiul Teatru Secuiesc, după 1990 s-a hotărât scindarea acestuia pe două companii. Una maghiară "Tompa Mikloş" care, în condiţiile unei autofinanţări insuficiente, ar putea fi subvenţionată prin intermediul UDMR-ului de către Guvernul Ungariei şi una română "Liviu Rebreanu" care, prin această subfinanţare descentralizat㠖 încet, încet va dispărea.

La rândul său, PSD-ul a dat dovadă de inconştienţă atunci când a negociat funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Mureş pentru UDMR în persoana domnului Virag Gyorgy care, acum din fotoliul pe care îl ocupă se opune preluării Teatrului Naţional de către Consiliul Judeţean şi-l pasează mai departe spre Primăria Municipiului Tg.Mureş.

La rândul său, primarul acesteia acţionează în contencios această hotărâre şi în acest fel salariaţii teatrului ajung să nu primească salariul timp de aproape 3 luni. A trebuit să se găsească un artificiu de către Direcţia financiară Mureş pentru a numi ca ordonator de credit Primăria comunei Ungheni.

Şi iată cum, în decurs de 3 luni, un prestigios Teatru Naţional s-a transformat în Teatrul Comunal! Ce poate fi mai amar decât să auzi că liderul sindical al companiei "Liviu Rebreanu" declară că va cere permisiunea premierului Adrian Năstase pentru a solicita finanţarea secţiei române de către Guvernul Ungariei.

Iată cum astăzi Teatrul Naţional din Tg.Mureş, un teatru a cărui secţie română în anul 2002 ar trebui să serbeze 40 de ani de la înfiinţare, a ajuns al nimănui, având patrimoniul la Ministerul Culturii şi ca atare, în anul 2003 acesta va trebui să susţină o reparaţie capitală de circa 150 miliarde lei, iar personalul plătit de o primărie comunală.

Aceasta este, domnilor, istoria tristă a unui Teatru Naţional ajuns în baza unui protocol politic, secret, cu ajutorul unor parlamentari şi guvernanţi inconştienţi, teatru comunal în mai puţin de 3 luni. Va ajunge oare şi teatru de amatori?

La Tg.Mureş, liderii Sindicatului Actorilor de la Teatrul Naţional sunt de patru zile în greva foamei, declanşată în semn de protest faţă de nesoluţionarea situaţiei juridice a acestei instituţii de cultură.

Mingea este acum în terenul dumneavoastră, domnilor conducători teritoriali sau naţionali ai Partidului Social Democrat. Să vă vedem cum veţi acţiona şi nu uitaţi că va veni şi ziua scadenţei, când va trebui să daţi socoteală electoratului!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 13 februarie 2002, plenul Camerei Deputaţilor a luat în dezbatere o moţiune simplă formulată de 68 de deputaţi ai Partidului România Mare pe tema perspectivelor politice ale relaţiilor ţării noastre cu Republica Moldova.

Atmosfera tensionată în care au avut loc dezbaterile a fost marcată şi de situaţia explozivă din Basarabia, unde drepturile istorice ale românilor sunt contestate de către grupul politic aflat la conducerea Moldovei.

Discuţiile purtate în plen pe tema moţiunii sus-menţionate se cunosc; este de notorietate publică şi filmul jocurilor politice dâmboviţene, aureolat, ca să zicem aşa, de votul final prin care clasa noastră politică şi-a dezvăluit limitele.

Ceea ce reţine analistul de proces din dezbaterile respective este incapacitatea de a ne uni pentru apărarea interesului naţional.

Imaginea că, în România, diversele clase şi segmente sociale, precum şi reprezentanţii lor politici se pot uni, îşi pot concerta eforturile pentru promovarea interesului naţional, este de domeniul trecutului. Toţi sunt intransigenţi, nimeni nu ascultă, toţi se vor profeţi.

Sunt pesimist şi îmi e teamă că procesul de disoluţie este ireversibil.

Deputaţi, cu credit moral, au făcut demonstraţii lingvistice pe textul moţiunii, arătând că dacă o anumită virgulă n-ar fi fost pusă, ar fi votat moţiunea, pentru că ei iubesc Basarabia. Alţi colegi au incriminat un titlu care, chipurile, ar conţine o repetiţie din cauza căreia nu pot vota restul. Nici unul n-a construit, toţi au aruncat cu noroi în moţiune din dragoste, chipurile, pentru Basarabia.

Politicianismul a făcut ravagii printre noi! Ce rost mai are să apelezi la valoarea universitară a unor deputaţi dacă verdictul lor de "oportunism" condamnă din start pe fraţii noştri din Basarabia! Ignoranţa multora în problemele românilor aflaţi decenii în şir sub cizma ocupantului rus a condus la "postulate" care distrug orice iniţiativă constructivă. Ba mai mult, unii liber cugetători încearcă teoretizări savante şi propun modele pentru viitor: "Naţiunilor etnice, nu; viitorul este al naţiunilor civice!".

Un politician român al zilei afirma la 18 septembrie 2001, la Bruxelles, apodictic, fără să i-o ceară nimeni: "Nu, naţiunilor etnice; da, naţiunilor culturale!".

Ce erori dureroase şi ce mult ne costă! Capacităţile noastre limitate de înţelegere devin proiectile cu care unii bombardează tenace fundaţia edificiului naţional, pentru care generaţii în şir au trudit şi s-au sacrificat.

Conceptul de naţiune este, în mod intenţionat, discreditat, apostrofat, pentru că aşa sună bine la naţiunile mici şi mijlocii. Conţinutul etnic al acestui concept este negat vehement de veleitarii şi teoreticienii de conjunctură, pentru că aşa le dictează interesele lor personale. Ei nu au nici o legătură cu poporul în numele căruia vorbesc şi pe care nu-l consultă când îi impun o evoluţie pe modele reducţioniste, incomplete, false din start, pentru că proiectează infracţional realităţile. Pentru ei, cultura nu este proiecţia în eternitate a unei realităţi concrete, ci un produs venit din cosmos, consumabil de toţi, peste tot.

Aşa că, iată, poporul român a rămas în minoritate, părăsit în idealul său naţional de către reprezentanţii săi politici. "Pătura superpusă", cum o definea Mihai Eminescu, a mai trădat o dată.

Iată de ce, tinerii trebuie să-şi hotărască singuri viitorul; nu mai pot aştepta soluţii de la oamenii puterii, preocupaţi de conservarea privilegiilor lor şi ale clientelei lor politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Lázsló Borbely.

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă prezint în câteva cuvinte situaţia gravă a Teatrului Naţional din Tg.Mureş. Aş vrea să încep cu puţină istorie.

Teatrul din Tg.Mureş are tradiţii vechi, a funcţionat până în 1962 sub titulatura de Teatrul Secuiesc, iar din acel an s-a înfiinţat secţia română, pe lângă cea maghiară, având deci două secţii, de fapt, două teatre într-unul: în limba română şi maghiară care, ulterior, a primit statutul de teatru naţional prin decret prezidenţial.

De-a lungul timpului acest teatru a fost lăcaşul multor spectacole memorabile. După 1990 Teatrul Naţional din Tg.Mureş a cunoscut o perioadă în care putea să prezinte spectacole necenzurate, fără nici un fel de oprelişti, dar, totodată, datorită bugetelor austere ale culturii, frumoasa clădire construită în 1973 a început să se degradeze. Totuşi colectivele celor două secţii au reuşit să menţină calitatea ridicată a spectacolelor prezentate.

La discutarea bugetului pe anul 2002 parlamentarii mureşeni au susţinut rămânerea Teatrului Naţional la Ministerul Culturii. Din păcate, Guvernul şi majoritatea parlamentarilor au votat pentru o descentralizare forţată a câtorva teatre şi au decis trecerea acestora în finanţarea autorităţilor locale. Din transferul de la bugetul de stat nu a fost asigurată decât în jur de jumătate din suma necesară numai pentru salarii şi cheltuieli minime, necesare funcţionării. În această situaţie se află şi Teatrul Naţional din Craiova şi Timişoara.

Totodată, alte teatre cum ar fi cel din Iaşi sau Cluj, care au acelaşi statut, au rămas în administrarea Ministerului Culturii. Inexplicabil.

Este de neînţeles care au fost motivele acestei decizii, decizie care a provocat o serie de discuţii, care a provocat situaţia actuală, când de abia în 15 februarie 2002 au primit cei de la Teatrul Naţional Tg.Mureş salariile restante pe ultimele 2 luni. Nici acum nu se ştie de cine aparţine, pentru că şi consiliul judeţean mai are 10 instituţii în subordine, iar primăria, în speţă, primarul Tg.Mureşului, deşi are o decizie a consiliului local să preia finanţarea instituţiei, se împotriveşte şi nu a aprobat virarea banilor care, de două luni de zile erau la dispoziţia primăriei.

Datorită acestei stări tensionate, doi actori ai teatrului Nicolae Cristache şi Siaş Ferenc au intrat în data de 15 februarie în greva foamei. Colectivul teatrului s-a solidarizat cu ei şi au cerut factorilor de răspundere să rezolve impasul.

În acest sens, solicit, în urma demersurilor făcute de Teatrul Naţional, ca factorii de răspundere, Ministerul Culturii, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Finanţelor să rezolve măcar pe moment următoarele:

1. Plata facturilor restante din 2001, în valoare de circa 570 milioane lei.

2. Situaţia juridică a Teatrului Naţional din Tg.Mureş să fie clarificată, cărei autorităţi va fi subordonată această instituţie de prestigiu.

3. Alocarea de fonduri suficiente pentru a acoperi salariile până la sfârşitul anului şi pentru unele reparaţii curente care nu pot fi amânate.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Cu aceasta, prima parte a şedinţei de astăzi s-a încheiat.

Vă mulţumesc pentru participare.

Pauză

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din 345 de deputaţi sunt prezenţi 266, absenţi 79, din care 19 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în dezbaterea proiectului de lege la care am rămas ieri, să-mi permiteţi să adoptăm componenţa câtorva comisii de mediere.

Prima este cu privire la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/1999 privind unele măsuri de restructurare financiară a Băncii Române de Comerţ Exterior BANCOREX - S.A. Sunt propuşi colegii noştri: Bercăroiu Victor, Boajă Minică, Gubandru Aurel - PSD, Ionescu Daniel - PRM, Videanu Adriean - PD, Săpunaru Nini - PNL, Winkler Iuliu - UDMR.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.61/2001 privind modificarea şi completarea Legii contabilităţii. Domnii deputaţi: Grigoraş Neculai, Neamţu Horia, Selagea Constantin - PSD, Baban Ştefan şi Creţ Nicoară - PRM, Birtalan Akos - UDMR, Sali Negiat - minorităţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere pentru Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi înregistrarea activităţii de consultanţă fiscală. Domnii deputaţi: Bar Mihai, Bleotu Vasile, Selagea Constantin - PSD, Baban Ştefan, Holtea Iancu - PRM, Cladovan Teodor - PD, Nicolaescu Gheorghe Eugen - PNL.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 77/2001 privind reabilitarea şi revitalizarea Centrului Istoric Bucureşti. Domnii deputaţi: Bara Radu Liviu, Florescu Ion, Zgonea Valeriu - PSD, Dinu Gheorghe, Şnaider Paul - PRM, Cîrstoiu Ion - PD, Makkai Grigore - UDMR.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor. Sunt propuşi domnii deputaţi: Florescu Ion, Ciupercă Vasile Silvian, Ţibulcă Alexandru, Zgonea Valeriu, Pleşa Lucian, Dobre Victor, Mirciov Petru.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Colegii noştri de la Grupul parlamentar al UDMR solicită înlocuirea domnului deputat Birtalan Ákos, numit în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, deci să fie înlocuit domnul Birtalan Ákos cu domnul Winkler Iuliu. Dacă sunteţi de acord.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acelaşi grup parlamentar ne solicită, de asemenea, înlocuirea domnului Birtalan Ákos cu domnul deputat Winkler Iuliu în Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 72/2001 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la Proiectul de Lege privind Statutul poliţistului.

Vă amintesc că am ajuns la art.26, unde comisia propune prin amendamentul 45 modificarea alin.1. Dacă sunt obiecţiuni la alin.1? Nu sunt. Votat în unanimitate.

La art.26 tot la alin.1 cu privire la lit.b), urmăriţi amendamentul de la 46. Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament? Nu sunt. Adoptat în unanimitate.

Vă rog, poftiţi.

Domnul Ştefan Cazimir:

Amendamentul 46? Nu, la 47 am obiecţiuni.

Domnul Valer Dorneanu:

dacă nu sunt alte obiecţiuni la amendaemntul 46, socotim că a fost adoptat în unanimitate.

La 26 alin.2, urmăriţi, vă rog amendamentul 47.

Domnul deputat Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

Enunţul prezent pe coloana a 2-a este următorul: "În dosarul personal al poliţistului se interzice introducerea documentelor care fac referire la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice altă natură". Pentru a respecta logica (nu se interzice "în dosarul personal"), formularea pe care v-o propun este următoarea: "Se interzice introducerea în dosarul personal al poliţistului a oricăror documente referitoare la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice altă natură".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, din câte înţeleg eu, dumneavoastră faceţi parte din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi?

Domnul Ştefan Cazimir:

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga pe viitor să încercăm să formulăm corect textele acolo, ca să nu fim nevoiţi în plen la fiecare text să schimbăm subiectul cu predicatul pentru a suna mai frumos textul, dar, în speţă, aveţi dreptate, aşa cum îmi confirmă şi iniţiatorul şi Comisia de apărare. dacă sunteţi de acord amendamentul 47 să fie reformulat din punct de vedere redacţional, potrivit celor propuse de domnul coleg Ştefan Cazimir.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.26 alin.3, vă rog să urmăriţi amendamentul 48. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 48? Da.

Poftiţi, domnule Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Nu sunt chiar obiecţiuni, domnule preşedinte, ci este vorba de introducerea unei necesare virgule, pentru că cei care au scris textul nu au avut în vedere corectitudinea gramaticală. "Poliţistul are acces la dosarul personal iar, la cerere, i se vor elibera copii de pe actele existente în dosarul său".

Domnul Valer Dorneanu:

se pune virgula şi după şi înainte de "la cerere", nu cred că e nevoie să supun votului această necesară corectură.

Dacă sunt alte obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat amendamentul 48 cu corectura pe care am adoptat-o.

Art.26, în ansamblu, dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate art.26 cum a rezultat.

Art.27. Urmăriţi, vă rog amendamentul 49. Nu aveţi obecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.28, urmăriţi amendamentul 50. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Titlul Capitolului III, amendamentul 51. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.29 alin.1 lit.a), urmăriţi amendamentul 52. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi, votat în unanimitate.

Art.29 lit.b), nu sunt obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.29 lit.c), urmăriţi amendamentul 53. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.29 lit.d). Nu aveţi obiecţiuni, votat în unanimitate.

Art.29 lit.e). Nu aveţi obiecţiuni, votat în unanimitate.

Lit.f) urmăriţi amendamentul 55. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Lit.g), i), j) comisia nu a avut, dacă aveţi dumneavoastră. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Lit.h), urmăriţi amendamentul 56. Nu aveţi obiecţiuni, votat în unanimitate.

Lit.k), amendamentul 57. Nu aveţi obiecţiuni, votat în unanimitate.

Lit.l) şi m), n-a avut comisia amendamente, dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votat în unanimitate.

Lit.n), vă rog, dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni, comisia nu a avut pentru că amendamentul 58 – introduce o literă nouă. Nu aveţi obiecţiuni la lit.n). Votat în unanimitate.

Urmăriţi amendamentul 58. Comisia ne propune o literă nouă lit. o). Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate amendamentul 58 şi trebuie să introducem lit.o).

Alin.2 de la 29 urmăriţi amendamentul 59. Nu aveţi obiecţiuni, votat în unanimitate.

Art.29 în ansamblu. Unanimitate.

Art.30. Comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votat în unanimitate.

Art.31. Dacă aveţi obiecţiuni. Comisia n-a avut. Votat în unanimitate.

Art.32 alin.1, urmăriţi amendamentul 60. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Pentru alin.2, amendamentul 61. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.32 alin.3. Dacă aveţi obiecţiuni, comisia nu a avut. Votat în unanimitate.

Alin.4 şi 5 dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi obiecţiuni la alin.4 şi 5. Votate în unanimitate.

Alin.6, urmăriţi amendamentul 62. Nu aveţi obiecţiuni la amendamentul 62. Votat în unanimitate.

Art.32 în ansamblu. Unanimitate.

Art.33. Urmăriţi amendamentul 63. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.34, alin 1, urmăriţi amendamentul 64. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Alin.2, urmăriţi amendamentul 65. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.34 va avea alcătuirea rezultată din adoptarea celor două amendamente.

Art.35. Urmăriţi amendaemntul 66. Nu aveţi obiecţiuni. Adoptat amendamentul 66 în noua alcătuire a art.35.

Art.36, lit.a) urmăriţi amendamentul 67. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.36, lit.b). Dacăl aveţi obiecţiuni. Comisia n-a avut. Votat în unanimitate.

Art.37. Urmăriţi amendamentul 68. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.38 amendamentul 69. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.39, amendamentul 70. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.40. Urmăriţi amendamentul 71. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.41 alin.1, comisia nu are obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votat în unanimitate.

Art.41, alin.2, urmăriţi amendamentul 72. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.41, alin.3, urmăriţi amendamentul 73. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.41, în ansamblu. Votat în unanimitate.

Art.42. Urmăriţi amendamentul 74. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Secţiunea a II-a. Art.43 lit.a). Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La lit.b) urmăriţi amendamentul 75. Nu aveţi obiecţiuni la amendamentul 75. Votat în unanimitate.

Lit.c), d), e) şi f) nu au fost făcute amendamente de comisie. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votate în unanimitate.

Lit.g) urmăriţi amendamentul 76. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Lit.h) urmăriţi amendamentul 77. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.43, în ansamblu. Votat în unanimitate.

Art.44. Urmăriţi pentru lit.a) amendamentul 79. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Adoptat amendamentul 79.

Lit.b) amendamentul 80. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Lit.c) şi d) de la art.44. Comisia nu a avut obiecţiuni. Nici dumneavoastră. Votate în unanimitate.

Art.44, în ansamblu. Unanimitate.

Art.45. Comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Poftiţi! Domnul deputat Niculescu.

Domnul Constantin Niculescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am un amendament care a fost respins. Sigur că era în cadrul art.45 lit.a) este trecut că poliţistul nu are dreptul să primească, să solicite, să accepte direct sau indirect, şi eu aici am completat "să accepte promisiuni şi să dea de înţeles că acceptă promisiuni", era amendamentul pe care-l făcusem, tocmai datorită faptului că ar trebui să se prezinte şi se impune o cât mai puternică reflectare a incoruptibilităţii poliţistului.

Cred că poliţistul trebuie să fie prima etapă a lanţului infracţional scindat, iar aceasta se poate realiza şi prin crearea unei imagini a inaccesibilităţii tentaţiilor malefice sub orice formă. Deci amendamentul era să se precizeze în mod expres că "să accepte şi promisiuni", nu "să accepte direct sau indirect", pentru că acceptarea directă sau indirectă înseamnă ceva înseamnă că primeşte ceva, dar promisiunile nu sunt materiale.

Acesta era amendamentul meu şi v-aş ruga dacă plenul doreşte să îl voteze, pentru a avea o cât mai curată reflectare a poliţistului ca primul lanţ al scindării lanţului infracţional. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul general Abraham.

Domnul Pavel Abraham:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În legătură cu observaţiile făcute la art.45 lit.a) aş dori să arăt faptul că noi am mers pe formula consacrată deja în legislaţia noastră în materie penală şi sigur că acceptarea direct sau indirect a promisiunilor intră în mod evident în percepţia imediată a personalului nostru şi, ca atare, vă propun să fiţi de acord cu formula pe care şi comisia a validat-o. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Niculescu. Aţi ascultat şi explicaţiile iniţiatorului şi ale comisiei.

Cine este pentru amendamentul domnului deputat Niculescu? Un vot. Insuficient.

În consecinţă, supun votului textul de la lit.a) aşa cum este actualmente.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Un vot împotrivă.

Sunt abţineri? Nu sunt.

Cu marea majoritate a voturilor s-a adoptat art.45 lit.a) în formula iniţiatorilor.

Literele b), c), d), e), f) şi g) dacă sunt obiecţiuni. Nu sunt. Votate în unanimitate.

Art.46. Dacă sunt obiecţiuni. Comisia n-a avut. Votat în unanimitate.

La titlul Secţiunii a III-a. Urmăriţi amendamentul 81. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 81. Nu aveţi. Votat în unanimitate amendamentul şi noul titlu al secţiunii.

Art.47 lit.a). Comisia n-a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art.47 lit.b), urmăriţi amendamentul 82.

Domnul deputat Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

În cazul acestei formulări am impresia că important este ca în public să nu fie exprimate opinii sau preferinţe politice. Prin urmare, propun o modificare de redactare în sensul "să exprime în public opinii sau preferinţe politice", pentru că aceasta este de fapt interdicţia. Dacă o spune acasă, la un pahar de ţuică cu prietenii sau cu alte persoane, este treaba lui. Nu putem să interzicem ca şi poliţiştii să aibă preferinţe sau opţiuni politice. Nu este constituţional.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg...

Domnul Damian Brudaşca:

Am spus să nu le exprime în public.

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puţin! Uitaţi-vă: textul face menţiunea în final să exprime opinii, preferinţe la locul de muncă, ceea ce e firesc, sau în public.

Domnul Damian Brudaşca:

Nu! Este vorba de amendamentul propus de domnii Tiberiu Pop şi Gheorghe Ana. La acesta, eu doresc să fac precizarea "să exprime în public".

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, dar la locul de muncă poate să exprime opinii politice? (I se răspunde că nu) Nu prea ...N-am înţeles de ce aţi făcut amendamentul acesta. Cine a făcut amendamentul 82. Poliţistul poate să facă politică la locul de muncă? (I se răspunde din partea comisiei că nu). Păi şi atunci de ce aţi eliminat "locul de muncă"?

Uitaţi-vă la amendamentul 82. Domnule general, poate să facă politică la locul de muncă poliţistul?

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Poate face politica Guvernului.

Domnul Valer Dorneanu:

Asta e altceva! Nu acesta este sensul interdicţiei. V-aş ruga să vă exprimaţi opinia cu privire la amendamentul 82, domnule general.

Domnul Pavel Abraham:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În definirea termenului de "public" şi la locul de muncă dacă sunt prezenţi mai mult de o persoană înseamnă că este tot loc public. Şi de aceea am considerat să formulăm de această manieră textul.

Vă mulţumesc.

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Logic şi convingător.

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am folosit această sintagmă "preferinţe politice în public" tocmai pentru a restrânge textul în ideea în care am considerat că şi în timpul serviciului, la locul de muncă, tot public ne efectuăm activitatea, dar nu avem nimic împotrivă dacă cineva susţine forma iniţială a textului întrucât este mult mai explicit.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, eu vă prezint întâi forma iniţială, apoi amendamentul comisiei şi le vom supune pe rând la vot. Forma iniţială "să exprime opinii sau preferinţe politice în timpul serviciului la locul de muncă sau în public".

Poftiţi! Domnul Damian Brudaşca are o intervenţie de frumuseţe.

Domnul Damian Brudaşca:

Estetică, domnule preşedinte! Ca să intrăm în normele europene.

Domnule preşedinte, aici există o chestiune care mie mi se pare nefirească. Poliţistul este poliţist tot timpul. Nu numai în timpul serviciului are asemenea obstrucţii. De aceea, mi se pare mai corect şi mai estetic, mai frumos dacă vreţi, amendamentul care a fost propus de domnii Gheorghe Ana şi Tiberiu Toro. Pentru că nu putem să spunem că avem poliţist numai în timpul orelor de serviciu şi poliţist în afara orelor de serviciu.

Prin urmare, lui i se interzice să exprime în public, aceasta însemnând la locul de muncă sau în piaţa publică sau pe stradă, opinii politice sau preferinţe politice. De aceea, este mai scurt, mai concis şi mai inteligent acest amendament decât formula mai alambicată din coloana întâi.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci să pornim de la amendamentul comisiei, dar eu vă repun în discuţie problema cu locul de muncă pentru că definiţia locului de muncă unde se adună cel puţin trei persoane nu este aplicabilă locurilor de muncă, ci locurilor deschise, sau în biroul în care poate să încapă două persoane nu trei. Deci în prezenţa a două persoane se poate face politică… în prezenţa a trei persoane nu se poate face politică în poliţie.

V-aş sugera ca textul de la lit.b), textul amendamentului să sune aşa: "să exprime opinii sau preferinţe politice în public sau la locul de muncă".

Domnul Ristea Priboi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În varianta iniţială, "în timpul serviciului şi la locul de muncă" este acelaşi lucru. Vă propun "să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public." Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră atunci amendamentul comisiei reformulat cum ne propune domnul deputat Priboi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La lit.c) n-au fost obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La lit.d), urmăriţi amendmaentul 83. Nu aveţi obiecţiuni. Adoptat amendamentul 83.

Lit.e). Dacă aveţi dumneavoastră, comisia n-a avut amendamente. Votat în unanimitate.

Poftiţi, domnule deputat! La lit.e).

Domnul Tiberiu Tóro:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul UDMR a avut o intervenţie, un amendament la acest punct care se găseşte la pagina 77, poziţia 110, un amendament respins. Propunem eliminarea unei părţi a acestui alineat, şi anume propunerea noastră sună astfel: "e) să declare sau să participe la greve", restul frazei propunem pentru eliminare deoarece considerăm că prin punctele anterioare care le-am votat mai înainte, acest lucru este reglementat. Dacă poliţistului îi este interzis să aibă activitate politică, opinii politice în public sau la serviciu, cum am votat mai înainte, atunci credem că nu mai este necesar restul frazei la acest alineat.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, poate să participe la mitinguri fără a exprima nici o opinie. Ipoteza avută în vedere de text nu este lipsită de sens.

Poftiţi, domnule Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Mai există încă un argument, domnule preşedinte. În condiţiile în care intenţionăm să demilitarizăm poliţia şi să transformăm poliţiştii în funcţionari publici, nu cred că trebuie să-i privăm de dreptul de a participa la greve. Vor apărea situaţii de-a lungul timpului care vor necesita luări de poziţie în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, condiţiile de salarizare şi celelalte aspecte care impietează asupra desfăşurării activităţii lor.

În consecinţă, apreciez că este nevoie să se menţină în continuare această literă sau prevederile de la lit.e) a art.47, pentru ca să nu creăm nici favorizaţi din poliţişti dar nici să nu-i marginalizăm, dându-le demnitatea pe care o merită în societatea românească.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Abraham, doriţi să interveniţi la amendamentul Grupului UDMR cu privire la lit.e)?

Domnul Pavel Abraham:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Noi ţinem la textul iniţial pe care l-am adoptat şi argumentele au fost date chiar şi de către domnul preşedinte, adică în integralitatea sa. "Să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic", deoarece în comunităţile locale, simpla participare fără a spune nimic în asemenea coloane, deja dau o notă cu privire la participarea la activităţi politice şi, ca urmare, eu cred că trebuie menţinut textul. Aşa că nu se întâmplă nimic.

În ce priveşte dreptul la grevă, el este reglementat în contextul actual de o manieră europeană, cu mici excepţii sunt poliţii care au dreptul la grevă. Asta nu înseamnă că drepturile sindicale ale poliţiştilor vor fi anulate, ele au fost restrânse în limitele necesare desfăşurării serviciului public în mod corespunzător.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia este de acord cu punctul de vedere al iniţiatorului.

Stimaţi colegi, aţi ascultat intervenţia colegului nostru de la UDMR cu privire la lit.e). Domnia sa vă propune ca poliţistului să-i fie interzis doar participarea la greve şi să-i fie interzis să participe la mitinguri, demonstraţii sau alte procesiuni cu caracter politic.

Cine este pentru amendamentul colegilor de la UDMR? 13 voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să vă manifestaţi votul. Marea majoritate este împotriva acestui amendament.

Supun lit.e) în formularea iniţiatorului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu marea majoritate a voturilor şi două abţineri, s-a adoptat lit.e) în formularea iniţiatorului.

La lit.f) vă rog să urmăriţi amendamentul 84. Domnul deputat Brudaşca. La amendamentul 84.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte, înainte de 1989, pentru minimalizarea rolului şi importanţei acelor grupări neoprotestante care au funcţionat şi în ţara noastră, s-a folosit sintagma de secte. Prin aceasta, încercându-se să se sugereze idea că acestea sunt neconsistente şi nu reprezintă o opţiune pentru activitatea religioasă.

Ca să nu perpetuăm această sintagmă, eu aş sugera ca acest alineat, această literă să aibă următorul conţinut: "să adere la organizaţii religioase interzise de lege." Aici înţelegem inclusiv ceea ce se defineşte sau s-a definit prin noţiunea de sectă.

Domnul Pavel Abraham:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Opinăm pentru textul care noi l-am propus iniţial. Cuvântul "secte" având doar rolul de exemplificare pentru a se putea face asociaţiile corespunzătoare cu celelalte organizaţii şi deci având rolul de ghidaj în textul nostru şi de aceea propun să menţinem textul iniţial.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Răzvan Ionescu.

Domnul Răzvan Ionescu:

Aceeaşi propunere, domnule preşedinte. Nu cred că s-a făcut un pleonasm aici. Şi din Legea cultelor sunt foarte bine definite atât sectele, cât şi organizaţiile religioase.

Domnul Valer Dorneanu:

Practic, s-ar ridica statutul sectei la statutul organizaţiei... ceea ce presupune o recunoştere.

Potrivit regulamentului, supun votului dumneavoastră, amendamentul comisiei. Şi dacă acesta este adoptat, se respinge implicit amendamentul colegului Brudaşca.

Cine este pentru amendamentul 84 în formularea comisiei? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

Cu un vot împotrivă, majoritatea pentru, nici o abţinere, s-a adoptat amendamentul 84.

Amendamentul 85 la lit.g). Nu sunt obiecţiuni. Adoptat în unanimitate,

Lit.h), amendamentul 86. Nu aunt obiecţiuni. Adoptat în unanimitate.

Lit.i), amendamentul 87. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat în unanimitate.

Alin.2 de la 47, amendamentul 88. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat în unanimitate.

Alin.3, amendamentul 89. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.47, în ansamblu. Unanimitate.

Art.48 alin.1, urmăriţi amendamentul 90. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate amendamentul 90 care priveşte exclusiv lit.c).

Cu privire la celelalte litere de la art.48 alin.1 respectiv a), b), d), e) dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La alin.2 n-au fost amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votat în unanimitate.

Art.48, în ansamblu. Unanimitate.

Art.49. Nu sunt obiecţiuni de la comisie. Nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art.50. Urmăriţi amendamentul 91. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 91. Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

Titlul Secţiunii a IV-a. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.51 alin.1. Urmăriţi amendamentul 92. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat în unanimitate.

Art.51 alin.2 şi 3, dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votate în unanimitate.

Art.51 alin.4 lit.a) şi b) comisia n-a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votate în unanimitate.

Art.51 alin.4 lit.c), urmăriţi amendamentul 93. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.51 alin.4 lit.d). Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

După lit.d) urmăriţi amendamentul 94. Comisia introduce un alin.nou, alin.5. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 94. Nu aveţi. Votat în unanimitate. Se introduce alin.5.

Art.51 în ansamblu, cum a rezultat din votul amendamentelor. Unanimitate.

Art.52 lit.a), urmăriţi amendamentul 95. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Lit.a) amendamentul 96. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.52 lit.b), urmăriţi amendamentul 97. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.52 lit.c). Comisia n-a avut, nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art.52 lit.d). N-a avut comisia amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art.52 lit.e), urmăriţi amendamentul 98. Nu aveţi obiecţiuni. Vortat în unanimitate.

Art.52 lit.f). Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Lit.g). Urmăriţi amendamentul 99. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Lit.h). Urmăriţi amendamentul 100. Nu aveţi obiecţiuni.

La amendamentul 100, domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte, am impresia că aici e vorba de "promovează, pe plan extern" nu "în plan extern". Deci, "promovează, pe plan extern, relaţii cu organizaţii şi instituţii profesionale similare."

Domnul Valer Dorneanu:

Observaţia este corectă. E vorba de o greşeală, cred. Cu această precizare, dacă sunteţi de acord cu amendamentul 100. "promovează, pe plan extern,…".

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru lit.i) nu au fost obiecţiuni la 52. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art.52, în ansamblu. Unanimitate.

Art.53 alin.1 lit.a), amendamentul 101. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate amendamentul 101.

Pentru lit.b) amendamentul 102. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Lit.c), comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La amendamentul 103, după lit.c), urmăriţi comisia ne propune o literă nouă d). Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 103. Nua veţi. Votat în unanimitate. Se introduce lit.d).

La alin.2 urmăriţi amendamentul 104. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Alin.3 amenamentul 105. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.53 în ansamblu. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.54, amendamentul 106. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Titlul Cap.IV, amendamentul 107. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.55. Comisia n-a avut obiecţiuni. Nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

La 56 urmăriţi amendamentul 108. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Titlul Secţiunii a II-a. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.57. Comisia n-a avut amendamente. Nici dumneavoastră obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.58. Amendamentul 109. Nu aveţi obiecţiuni la 109. Admis. Şi se modifică art.58.

Art.59 lit.a) şi b), comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Lit.c), urmăriţi amendamentul 110. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Lit.d), e), f), g), h), i), comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votate în unanimitate.

Lit.j), amendamentul 111. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.59 în ansamblu. Votat în unanimitate.

Art.60. Urmăriţi amendamentul 112 pentru lit.d). Nu aveţi obiecţiuni la 112. Lit.d) se modifică în mod corespunzător.

Lit.a), b), c), comisia n-a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Adoptate în forma iniţiatorului.

V-aş ruga să urmăriţi amendamentul 112 pe care l-aţi votat şi să observaţi că amendamentul 112 vizează literele d), e) şi f) nu numai lit.d).

Cu această precizare, întreb din nou dacă la amendamentul 112 aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Adoptat în unanimitate şi, în consecinţă, se modifică lit.d), e), f).

Lit.g), comisia n-a avut obiecţiuni. Nici dumneavoastră. Votată în unanimitate.

Art.60, în ansamblu. Votat în unanimitate.

Art.61 alin.1 şi 2, comisia n-a avut obiecţiuni. Nici dumneavoastră. Votate în unanimitate.

Alin.3, urmăriţi amendamentul 113. Nu aveţi obiecţiuni la amendamentul 113. Votat în unanimitate.

Alin.4. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Alin.5. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La alin. 6 urmăriţi amendamentul 114. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 114? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Alineatul 7, amendamentul 115. Nu aveţi obiecţiuni la 115. Votat în unanimitate.

Alineatul 8, amendamentul 116. Nu aveţi obiecţiuni la 116. Votat în unanimitate.

Alineatele 9 şi 10. Comisia nu a avut obiecţiuni, nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art. 61 în ansamblu. Mulţumesc. Votat în unanimitate.

Art. 62. Nu a avut comisia obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art. 63 alin. 1. Urmăriţi amendamentul 117. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 63 alin. 2. Urmăriţi amendamentul 118. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 63 alin. 3. Nu a avut comisia obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu. Votat în unanimitate.

Art. 63 în ansamblu. Unanimitate.

Art. 64 alin. 1. Urmăriţi amendamentul 119. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 64 alin. 2 şi 3. Comisia nu a avut obiecţiuni. Nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art. 64 în ansamblu. Votat în unanimitate.

Art. 65. Dacă sunt obiecţiuni? Comisia nu a avut. Unanimitate.

Art. 66 alin. 1, urmăriţi amendamentul 120. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat amendamentul 120.

La art. 66 alin. 2 dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi obiecţiuni. Adoptat art. 66 alin. 2 în formula iniţială.

După art. 66 alin. 2 urmăriţi, vă rog, amendamentul 121 de la pagina 34. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Nu aveţi obiecţiuni la 121. Se introduce un alineat nou. Votat în unanimitate.

Art. 66, în ansamblu. Votat în unanimitate.

Art. 67. Urmăriţi amendamentul 122 cu privire la alin. 1.

Domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

În formularea sa actuală, finalul acestui articol sau acestui alineat este uşor inexact sau poate induce şi la alte concluzii.

De aceea, vă propun ca după "abateri disciplinare" să punem o virgulă şi să spunem: "situaţie în care" sau "situaţii în care operează procedura disciplinară obişnuită".

În modul în care este acum formulat, aşa cum spuneam, nu are precizia necesară.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, este acelaşi înţeles: a comis şi alte abateri disciplinare, "când operează procedura disciplinară obişnuită". Dumneavoastră vreţi să înlocuim "când" cu o sintagmă mai lungă, ca să îngreuneze fraza.

Supun votului dumneavoastră amendamentul în formula prezentată.

Cine este pentru amendamentul 122? Cine este pentru amendamentul prezentat de comisie? Mulţumesc.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 3 voturi împotrivă, marea majoritate a celor prezenţi s-a adoptat amendamentul 122 în formularea sa prezentată de comisie.

Pentru alin. 2 de la art. 67 urmăriţi amendamentul 123. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La art. 67 alin. 3 nu sunt obiecţiuni de la comisie. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu. Votat în unanimitate.

La art. 67 alin. 4, urmăriţi amendamentul 124. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 67 în ansamblu. Votat în unanimitate.

Titlul Capitolului V. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 68 alin. 1, urmăriţi amendamentul 125. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 68 alin. 2. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Art. 68 în ansamblu. Votat în unanimitate.

Art. 69. Comisia nu a avut amendamente, nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art. 70 alin. 1. Urmăriţi amendamentul 126. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 70 alin. 2 şi 3. Comisia nu a avut obiecţiuni, nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art. 70 în ansamblu. Votat în unanimitate.

Art. 71, lit. a), b), c), d) şi e) comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu. Votat în unanimitate.

Art. 71, lit. f), cu privire la destituire. Urmăriţi amendamentul 127. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 71, lit. g), amendamentul 128. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Litera h) şi i), vă rog să vă uitaţi la pagina 37, amendamentul 129. Deci, 129 se referă numai la lit. i). Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate amendamentul 129, noua alcătuire a lit. i).

Întreb comisia dacă la lit. h) care la mine este haşurată ca şi cum ar avea amendament, dar nu-l găsesc, h) are amendament sau este formula iniţială? Unde este amendamentul de la lit. h)? A, da, este sus la 128.

Pentru lit. h) vă rog să urmăriţi amendamentul 128 de la pagina 37. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei? Repet, 128, pagina 37. Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

Litera j), comisia nu a avut, nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art. 71 în ansamblu, forma rezultată din votarea amendamentelor. Unanimitate.

Art. 72. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Capitolul VI. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 73 alin. 1, 2, 3, 4 dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Votat în unanimitate.

Art. 73 alin. 5. Urmăriţi amendamentul 130 de la pagina 37. Nu aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul 130, care modifică alin. 5.

În modificarea de la 130, vă rog să observaţi, cele trei litere dispar.

Art. 73 în ansamblu. Unanimitate.

Art. 74 alin. 1. Comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art. 74 alin. 2. Urmăriţi amendamentul 131. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art. 74 alin. 3, amendamentul 132. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 74 în ansamblu. Votat în unanimitate.

Art. 75, alin. 1. Vă rog să urmăriţi amendamentul 133. Amendamentul 133 vizează art. 75 alin. 1, partea introductivă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La lit. a) dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La lit. B), cu privire la agenţii de poliţie, la lit. a), b) nu sunt obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Litera B), c), urmăriţi amendamentul ... Deci, lit. c), d) şi e) de la lit. B) "Agenţii de poliţie", vă rog să urmăriţi amendamentul 134, 135 şi 136.

La amendamentul 134? Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La amendamentul 135, lit. d)? Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La lit. e)? Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Alineatul 2 de la art. 75? Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate. Alin. 2, amendamentul 137. Deci, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 137? Nu aveţi. Votat amendamentul 137, se modifică art. 75 alin. 2 în mod corespunzător.

Art. 75 alin. 3. Urmăriţi amendamentul 138. Nu aveţi obiecţiuni la amendamentul 138. Se modifică în mod corespunzător alin. 3.

Alineatele 4, 5, 6, 7. Dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Votat în unanimitate.

Alineatul 8. Urmăriţi amendamentul 139. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Alineatul 9. Comisia nu a avut amendamente. Nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Alineatul 10. Urmăriţi amendamentul 140. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Alineatul 11, amendamentul 141. Nu aveţi obiecţiuni. Unanimitate.

Alineatul 12, amendamentul 142. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art. 75 în ansamblu, cum rezultă din votarea amendamentelor. Unanimitate.

Art. 76. Comisia nu avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în unanimitate.

Art. 77. Urmăriţi amendamentul 143. Nu aveţi obiecţiuni la 143. Votat în unanimitate.

La amendamentul 143 are o intervenţie domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Este un dezacord aici: "Descrierea se stabilesc". Descrierea se stabileşte... "Descrierea uniformei de poliţist şi a însemnelor distinctive se stabileşte prin hotărârea Guvernului", nu "se stabilesc", că descrierea este una singură, celelalte sunt mai multe. Noi vorbim, însă, că descrierea se stabileşte prin ...

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Facem descrierea la două obiecte!

Domnul Damian Brudaşca:

Descrierea este una singură, obiectele descrise sunt mai multe. "Descrierea uniformei de poliţist şi a însemnelor". Dacă ar fi ... Păi, aceea este altceva, domnule ministru. Vă rog să nu mutilăm limba română, în funcţie de ce credem noi, ea are reguli foarte exacte.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, sensul textului ar fi că este vorba de o singură descriere, prin care se descrie şi uniforma, şi însemnele, deci, printr-un singur document.

Ne scoate domnul colonel din încurcătură.

Domnul Marcu Tudor:

Dacă ar fi fost: "descrierea uniformei, precum şi ...", ar fi necesitat pluralul, dar dacă rămâne numai "descrierea", pot să înşir orice ulterior, ca într-o paranteză, pentru că rămâne, totuşi, subiectul descrierea, care este la singular.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Ştefan Cazimir, v-aţi supărat pe mine şi nu mai interveniţi acum, când trebuie să lămuriţi o chestiune controversată din punct de vedere istoric, militar, politic şi cultural. Este vorba de o singură operaţiune, stimaţi colegi.

Poftiţi, domnule deputat Florin Georgescu.

Domnul Florin Georgescu:

Stimaţi colegi,

Luând stricto sensu formularea de acolo, avem de-a face cu două obiecte care sunt descrise: descrierea x şi descrierea însemnelor respective, de care vorbiţi dumneavoastră. Deci, particula aceea "a" ţine loc de "descrierea", care este de genul feminin. Dacă aveam de-a face cu un substantiv de genul masculin era "al" nu ştiu ce... Deci, descrierea lui x şi a lui y se fac de către cutare. Trebuia să se mai repete o dată cuvântul "descrierea", în mod normal.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Damian Brudaşca şi pe urmă cere drept la replică domnul Ştefan Cazimir, că i-am pronunţat numele.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu o singură chestiune vreau să-i spun: că însemnele nu sunt de genul feminin! Mă rog! Să nu confundăm lucrurile. Gramatica limbii române este foarte clară!

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Ce articol este?

Domnul Valer Dorneanu:

Suntem la art. 77, amendamentul 143. Noi vorbim acum de amendament.

Vă rog, domnule.

Domnul Marcu Tudor:

Să împăcăm ambele variante. Eu propun aşa: "Uniformele sau uniforma de poliţist şi însemnele distinctive se descriu prin hotărâre a Guvernului". "Se stabilesc sau se descriu prin hotărâre a Guvernului".

Domnul Valer Dorneanu:

Eu vă propun să-l credem pe cuvânt pe domnul Ştefan Cazimir, căruia îi dau cuvântul.

Domnul Ştefan Cazimir:

Vă rog să fiţi convins, domnule preşedinte, că nu a fost nici un fel de supărare, ci doar neatenţie din partea mea, în clipa când s-a ajuns la această, să-i zicem, controversă.

Textul este lipsit de orice echivoc. Descrierea este la singular, predicatul trebuie să fie, de asemenea, la singular: "se stabileşte".

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, la amendamentul 143, dacă sunteţi de acord cu formularea îmbunătăţită, propusă de domnul Ştefan Cazimir?

Cine este pentru? A, pardon, am încălcat dreptul de autor al domnului deputat Damian Brudaşca. Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art. 78 şi 79 dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut.

Votate amândouă în unanimitate.

La art. 80 dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Votat în unanimitate.

La art. 81, după art. 80... Poftiţi, domnule deputat, în numele Grupului parlamentar UDMR.

Domnul Toró Tiberiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Avem un amendament pentru un articol nou, după art. 80. Ţin să vă reamintesc că în timpul dezbaterilor privind Legea funcţionării Poliţiei Române am avut acest amendament şi acolo, în numele Grupului UDMR şi atunci, din dezbatere a reieşit că majoritatea nu a fost împotriva acestui amendament, dar din concluziile acestei dezbateri a reieşit că locul acestui articol şi acestui amendament este aici, în această Lege a statutului poliţistului.

De fapt, este vorba de o corelare a Legii statutului poliţistului care, din primele articole defineşte poliţistul ca un funcţionar public cu statut special, deci să corelăm Legea statutului funcţionarului public cu Legea statutului poliţistului.

În timpul discuţiilor în comisie noi am propus un amendament care se găseşte la amendamentele respinse în raportul dumneavoastră, la paginile 103, 104, amendamentul 197, care sună în modul următor: "Poliţiştii din unităţile pe raza cărora membrii unei comunităţi naţionale minoritare reprezintă cel puţin 20% din totalul populaţie şi care vin în contact nemijlocit cu cetăţenii sunt obligaţi să cunoască limba respectivei minorităţi naţionale.

Instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne şi unităţile de poliţie vor organiza cursuri de limbi. Poliţiştii care promovează examenul de limbă vor primi spor de limbă pentru fiecare limbă vorbită".

După aceste discuţii şi dezbateri, Grupul UDMR a hotărât să susţină doar o parte din acest amendament care se găseşte scris în raportul pe care-l aveţi în faţă şi din discuţiile cu iniţiatorul, am considerat că partea a doua a amendamentului îşi are locul, probabil, într-o hotărâre de Guvern sau un ordin al ministrului de interne, pentru a realiza cele scrise în amendament. În schimb, prima parte o susţinem sub următoarea formă şi rog pe domnul preşedinte să supună la vot această form㠖 îi dau citire – pentru că sub această formă este corelat întocmai cu litera şi spiritul Statutului funcţionarului public. Şi anume, amendamentul sună în felul următor: "În unităţile administrativ teritoriale, în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20%, unii poliţişti din serviciile care au contacte directe cu cetăţenii vor cunoaşte şi limba minorităţii naţionale respective". Sub această formă amendamentul se corelează cuvânt cu cuvânt cu art. 99 din Statutul funcţionarului public.

Vă rog frumos, stimaţi colegi, să sprijiniţi cu votul dumneavoastră acest amendament şi dau şi domnului preşedinte forma aceasta de corelare tehnico-administrativă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Tudor, din partea Grupului parlamentar PRM.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Eu înţeleg politica UDMR-ului de 12 ani. Înţeleg şi raţiunile pentru care se aliază unele partide cu UDMR-ul, dar ca să se sară calul în halul acesta, nu pot să înţeleg şi sunt convins că nimeni dintre cei care sunt astăzi aliaţii UDMR-ului nu pot să înţeleagă. Cum adică? Dacă la Buzău, la Simileasca, sunt aproape 100% ţigani sau, oricum, 90%, neapărat trebuie să ştie limba rromă sau ţigănească, nici nu ştiu cum să îi zic, un poliţist al Ministerului de Interne. Păi atunci îl face pe poliţist din rândul romilor. Păi, el niciodată nu va fi un poliţist, el va fi din familia lor. aceeaşi situaţie este peste tot. Te duci în Dobrogea, într-un sat de tătari sau de ucraineni, în Deltă, poliţistul trebuie să fie din familia aceea, neapărat? Păi, atunci, trebuie să le asigurăm nişte locuri la Şcoala de poliţie din Ministerul de Interne, pe minorităţi. Transformăm în cu totul altceva această ţară, lucru care nu se întâmplă cu nici o ţară din lume! Eu înţeleg, încă o dată, raţiunile cu care v-aţi aliat dumneavoastră, dar nu depăşiţi calul, pentru că ajungem de râsul lumii, nu numai de râsul Europei. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

În Statele Unite ale Americii trăiesc foarte multe minorităţi. Statele Unite ale Americii este considerată din toate punctele de vedere un model al democraţiei. În Statele Unite ale Americii toţi funcţionarii publici, inclusiv poliţiştii vorbesc limba oficială a statului, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea, de ponderea minorităţilor lingvistice sau etnice în populaţia statelor respective. Niciodată nu au avut impertinenţa pe care o au unii minoritari la noi, cetăţenii Statului American, să impună, prin şantaj şi presiuni, ca inclusiv Instituţia Poliţiei să le fie subordonată, pentru a-şi putea continua procesul de distrugere a statului naţional pe care se prefac că-l slujesc.

În consecinţă, apreciez ca impertinentă o asemenea pretenţie şi ar însemna transformarea Poliţiei Române într-o instituţie care să aibă preocupări mai degrabă lingvistice, decât de rezolvare a problemelor caracteristice acestui domeniu foarte important de activitate. Să nu acceptăm o asemenea măsură aberantă, care este împotriva tuturor cutumelor din statele civilizate! Nicăieri în lume poliţiştii care servesc statul, în ansamblul său, nu sunt puşi într-o asemenea situaţie, mai mult decât umilitoare! (Câteva aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva dintre dumneavoastră să intervină? Domnul general Abraham.

Domnul Pavel Abraham:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am ascultat amendamentul domnului deputat Toró şi, vizavi de acesta, aş dori să vă fac o propunere care mi se pare mult mai bună şi pertinentă la acest text, care, aşa cum a fost prezentat, se regăseşte în două legi: Legea administraţiei publice locale şi în Legea funcţionarului public, dar aş vrea să repet, poliţistul este un funcţionar public cu statut special, aşa cum l-am definit chiar prin Art. pe care dumneavoastră l-aţi votat în acest proiect de lege.

De aceea, noi propunem următorul text: "În unităţile administrativ teritoriale, în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20%, vor fi angajaţi poliţişti care cunosc şi limba minorităţii respective".

Cred că prin aceasta, de fapt, am pune de acord o situaţie existentă în prezent în aparatul de poliţie, care nu ar putea deranja pe nimeni, dimpotrivă, serviciul public ar fi mult mai eficient. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Tudor. V-aş ruga să vă referiţi acum la noul text propus.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc.

Domnul general Abraham vrea să fie amabil şi să încerce să păstreze relaţiile de amiabilitate între UDMR şi PDSR.

În fond, ce a propus domnia sa este exact acelaşi lucru, spus cu alte cuvinte, pentru că tot astfel făcea UDMR-ul dacă se accepta amendamentul. Nu angaja pe cineva dintre cei care nu cunoşteau limba maghiară, ci pe cei care cunoşteau limba maghiară. Acesta era scopul! Nu să înveţe poliţistul limba maghiară pentru că, între noi fie vorba, o înveţi 30 de ani şi tot nu ştii, dacă nu o ştii din copilărie. Deci, ce zice domnia sa este exact acelaşi lucru, în altă formă, lucru cu care este imposibil să fie de acord cineva.

Cu tot respectul, domnule general, înţeleg dorinţa dumneavoastră de a face ordine, pace între Parlament şi UDMR, dar Parlamentul este, totuşi, Parlament! UDMR-ul este UDMR!

Deci, sunt întru totul împotriva unui asemenea amendament, care nu schimbă cu nimic forma celui iniţial, propus de UDMR şi cu care nu poate fi de acord, nu numai Parlamentul României, dar nici un parlament din lumea aceasta! Ajungem până la urmă să ne disociem, să ne dizolvăm! Nu mai avem nevoie de nimic! Pur şi simplu ne facem familiuţe din poliţie, familiuţe din armată, familiuţe locale, etnice din toate structurile. Ajungem abia atunci la o enclavizare! Credeţi dumneavoastră, domnule general, că dacă vă vine un poliţist corupt din rândul celor din care aveţi doi într-o localitate, unde sunt 20% minorităţi, veţi lua măsuri asupra lui? Păi cu ce-l mai înlocuiţi? Mai aveţi un poliţist la fel ca acesta? Că ei sunt foarte puţini, poliţişti care ştiu limba maghiară!

Nu cădeţi în ridicol! Pentru că, altfel, suntem în situaţia să nici nu mai participăm la lucrările Parlamentului, în condiţiile în care cădem într-o asemenea imposibilitatea a judecăţii, a gândirii! Nimeni nu va gândi la fel ca noi, în tot teritoriul României, mai ales cei din Ardeal! Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mădălin Voicu şi apoi domnul deputat Boc.

Domnule deputat Mădălin Voicu, aveţi cuvântul.

Domnul Mădălin Voicu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că ştiţi că eu nu prea apar la aceste microfoane, dar din când în când trebuie să intervin şi o fac într-o formă, cred eu, de conştiinţă mai mult, decât politic. Dar vreau să vă spun că ar trebui să scăpăm odată şi odată de prejudecăţi şi de tot felul de speculaţii care se fac pe tema aceasta cu relaţiile interetnice, cu implicările noastre în politică şi cu formularea unor legi şi unor articole sau amendamente pe care le discutăm aici. Şi atunci v-aş sugera să avem în vedere că dacă cineva a pomenit aici despre un exemplu de democraţie, dacă îmi permiteţi, cum se întâmplă în Statele Unite, să ştiţi că acolo există patrule mixte, tocmai pentru a avea un control mai conturat asupra unor cartiere, sau asupra unor comunităţi, sau asupra unor locuri unde există, să spunem, situaţii mai tensionate şi aceasta se poate întâmpla, mai ales că legea prevede, aşa cum spunea domnul general Abraham, că acolo unde populaţia minoritară depăşeşte 20% din populaţia locului respectiv, a judeţului sau a oraşului sau a municipiului, există şi trebuie să existe, cred eu, făcând abstracţie de UDMR, acum vorbesc de minorităţi, în general, o contribuţie şi a lor la munca şi la prestările pe care le face poliţia, în speţă, în locurile respective.

Şi atunci eu propun, la art. 80 următorul text: "În unităţile administrativ- teritoriale în care persoanele aparţinând unor minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20%, vor fi angajaţi şi poliţişti care cunosc şi limba minorităţii respective". Este, nu un pas sau un examen democratic, este o formulare pragmatică, firească, care nu aduce nici un prejudiciu, ba, din contră, contribuie la o construcţie democratică de care avem nevoie cu toţii, lăsând la o parte, cum spuneam, prejudecăţile şi obsesiile care ne domină emoţional. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat nu susţine amendamentul formulat de Grupul parlamentar UDMR şi reformulat de către domnul ministru Abraham, apreciind faptul că Poliţia este un serviciu public şi nu un serviciu care acţionează pe criterii etnice, competenţa şi valoarea sunt dincolo de apartenenţa etnică la o etnie sau alta şi atunci când avem de-a face cu exercitarea acestor servicii publice aflate la dispoziţia cetăţenilor, selectarea pe bază de competenţă trebuie să primeze şi nu selecţia pe bază de apartenenţă etnică la o etnie sau alta.

Patrule mixte pot fi constituite, atât acolo unde există peste 20% minorităţi naţionale sau sub 20% şi este de competenţa autorităţilor poliţiei de acolo să stabilească aceste detalii.

Şi, în fond, cine interzice în acest moment angajarea în unităţile administrativ-teritoriale, unde o minoritate deţine o pondere de peste 20%, şi a persoanelor care cunosc limba maghiară? Nimeni şi nimic nu interzice, în acest moment. Criteriul unic pe care trebuie să-l avem în vedere este competenţa şi valoarea. Dacă vom substitui competenţei criteriul etnic, nu vom face altceva decât să realizăm un regres în privinţa competenţelor şi performanţelor serviciilor exercitate de către Poliţia română.

Iată de ce acest amendament nu se încadrează în standardele internaţionale în materie, nu îl veţi regăsi nicăieri formulat într-o asemenea manieră, competenţa de constituire a unor patrule mixte rămâne, repet, la latitudinea autorităţilor din zona respectivă, care, în funcţie de caz, vor aprecia constituirea unor comisii administrative de acest fel. Dar a institui prin lege un asemenea lucru, ar însemna să nu facem altceva decât să realizăm un regres în materie, în comparaţie cu standardele internaţionale. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat Vasilescu.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Noi am dezbătut în comisie aceste propuneri şi am stabilit ca acest criteriu de competenţă să prevaleze. Şi unul dintre colegii noştri chiar a adus un argument, puţin deplasat, dar pe care mă simt obligat să vi-l prezint. Anume, că avem o experienţă cu nişte comisari sovietici, care ne învăţau cum să ne ocupăm de siguranţa naţională, de securitatea cetăţeanului şi alte probleme de genul acesta.

Atâta timp cât nu încadrăm pe funcţii oameni care să răspundă misiunilor pe care noi le-am stabilit şi facem rabat de la acele principii de selecţie, de dragul de a avea un vorbitor de o anumită limbă într-o anumită comunitate, înseamnă că nu respectăm Constituţia României, care spune că România este un stat independent, indivizibil şi, în plus, limba oficială de stat este limba română.

Ar trebui ca în fiecare judeţ să angajăm vorbitori de toate limbile din lumea aceasta, ca să ne putem înţelege între noi şi să fie mai eficientă activitatea poliţiei, ceea ce nu e normal.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Domnule general, nu mai aduceţi amendamente! Nici nu vrem să ne gândim la asta!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Tudor, dacă mai aveţi ceva de adăugat, vă rog să vă anunţaţi şi vă dau cuvântul!

Poftiţi. Doamna deputat Leonida Lari.

Doamna Leonida Iorga Lari:

Stimaţi colegi,

Argumentul domnului Voicu nu prea ţine, pentru că Statele Unite ale Americii constituie, după cum ştim toţi, un conglomerat de etnii. Noi să ne uităm la statele naţionale, precum Germania, Franţa, unde sunt minorităţi care depăşesc 20 de procente în anumite zone. Or, ei niciodată nu şi-au permis luxul, pe care ni-l permitem noi, românii, de a organiza nişte servicii publice pentru minorităţi, în special.

Limba română este limba oficială a statului român. Ia gândiţi-vă, ce exemplu dăm noi românilor din Basarabia, care suferă acum pentru limba maternă?

Vă rog frumos, să stăm strâmb şi să judecăm drept: e prea mult ce ni se cere să facem acum. Ajunge! Pur şi simplu, ne călcăm singuri pe gât! Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mădălin Voicu.

Domnul Mădălin Voicu:

Domnilor colegi,

Nu ştiu cui strică să mai înveţe o limbă străină sau dacă deranjează pe cineva că un cetăţean român, indiferent de ce origine etnică este, vorbeşte o limbă în plus sau în minus. Eu cred că nu deranjează pe nimeni să vorbească limbi străine, mai ales că este onorant ca un cetăţean român să cunoască şi o limbă a unui coleg minoritar.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu are legătură cu legea asta!

Domnul Mădălin Voicu:

Vă rog frumos, acesta este un motiv serios, pentru care am venit la acest microfon, nu pentru ca să intru în polemică cu nimeni!

Ministerul de Interne – şi acesta este un motiv serios să-i aplaud iniţiativa - a agreat angajarea şi promovara şi înscrierea în şcolile şi facultăţile ce aparţin acestui minister a etnicilor romi (şi presupun că şi a altor minorităţi) să înveţe să se comporte şi să aibă o responsabilitate, în momentul când ies din aceste şcoli. Ce facem cu ei? După ce au terminat aceste şcoli, unde îi trimitem?

Şi atunci, nu e normal ca ei să devină poliţişti, jandarmi şi oameni responsabili ai legii, care în colaborare cu majoritarii să poată să aducă o contribuţie prin ceea ce ei au învăţat? Nu văd de ce ne tot irităm şi există tot timpul polemici, că de ce trebuie făcut aşa şi de ce nu trebuie făcut invers?

Vreau să aduc încă o dată în discuţie problema Statelor Unite şi nu numai. Franţujii, de exemplu, nu au minorităţi şi din 5 oameni care merg pe stradă 3 sunt negri! Ce-ar însemna, acum, să facem speculaţii pe tema asta? Dacă tot există 18 minorităţi care contribuie la binele şi la răul din această ţară, nu putem să-i avantajăm doar pe majoritari, pentru că unul sau celălalt nu are acelaşi statut. Ori suntem cu toţii la fel şi egali şi avem aceleaşi drepturi, dar şi responsabilităţile de care vorbim, or, atunci, facem discriminare, indiferent că ea este subtilă, la vedere sau ascunsă.

Eu vă sugerez să fim echilibraţi şi să găsim o soluţie care să ne onoreze prin angajamentele pe care ni le-am luat, nu vorbesc de recomandările Uniunii Europene. Dar cred că este bine, ca, acolo unde este cazul şi unde sunt tensiuni şi lucruri delicate şi sensibile, să fim şi noi atenţi şi să avem un comportament vertical, nu să ne lăsăm pradă emoţiilor şi, ştiu eu, unor forme de manifestare, de multe ori, chiar puerile. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi de la PRM,

V-aş ruga să vă uitaţi în stenogramă, de câte ori aţi luat cuvântul. lăsaţi-mă, pentru alternanţă, să dau cuvântul şi altor vorbitori! Domnule Tudor, vă dau cuvântul după domnul Puiu Haşotti, dar, înaintea dumneavoastră, s-a înscris colegul dumneavoastră Damian Brudaşca.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Vroiam doar să citesc Art., nimic mai mult!

Domnul Valer Dorneanu:

Îl citiţi la microfon.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Problema este una foarte simplă. Haideţi să nu pornim de la premisa că poliţiştii sunt cine ştie ce lingvişti, cine ştie ce academicieni, care au disponibilităţi intelectuale de a învăţa două sau trei limbi străine, şi să vedem care este realitatea. Realitatea va fi şi este următoarea: în localităţile cu peste 20% populaţie de altă origine etnică decât cea română, dar tot cetăţeni români, va trebui ca poliţiştii să ştie şi acea limbă. În aceste circumstanţe, este evident, domnilor de la PSD, că în toate aceste localităţi poliţiştii nu pot fi decât maghiari sau romi ş.a.m.d.. Este foarte clar!

Dumneavoastră, dacă vreţi – şi fac apel la conştiinţa dumneavoastr㠖 să vă duceţi în astfel de localităţi, să vă adresaţi unui poliţist, care să nu ştie el limba română, votaţi aşa cum credeţi dumneavoastră. Chestiunea este foarte simplă. (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Am ascultat cu foarte mare atenţie toate argumentele care au fost folosite de reprezentantul PSD, domnul Mădălin Voicu. Aş vrea să-i spun că românii au apetenţă pentru învăţarea limbilor străine, sunt foarte mulţi care le cunosc şi foarte multe, inclusiv în localităţile rurale. Duceţi-vă în Banat şi veţi vedea că această situaţie este o realitate, veniţi în spaţiul transilvan şi veţi consta la fel. Că nu există dispreţ faţă de limba în sine, ci pentru ceea ce se poate face cu o limbă, atunci când se urmăreşte distrugerea statului român.

În cadrele poliţiei române, în momentul de faţă, sunt foarte mulţi cetăţeni români de alte etnii, care sunt angajaţi. Ce vom face cu acei ofiţeri, spre exemplu, de etnie maghiară, care sunt angajaţi la Constanţa? Îi dăm afară de la Constanţa, pentru că acolo nu sunt 20%, şi îi aducem să lucreze în Covasna, Harghita sau mai ştiu eu unde? Ce vom face cu alte minorităţi, care îşi au reprezentanţii inclusiv în structurile poliţiei române?

Poliţia română este expresia democraţiei ce caracterizează statul român. Singurul element care trebuie să determine angajarea sau neangajarea unei persoane nu trebuie să fie problema de apartenenţă etnică sau limba pe care o vorbeşte, ci competenţa în materia pe care este chemat să o soluţioneze.

În altă ordine de idei, aş vrea să nu se uite că, totuşi, Poliţia română nu poate să contribuie la procesul de enclavizare care ne este propus de una dintre cele mai violente minorităţi existente în Europa. Noi nu dorim să facem din România un fel de bisericuţe, unde şi poliţiştii, mâine-poimâine, dacă vă veţi duce şi dumneavoastră, cei care sunteţi prezenţi aici şi nu veţi cunoaşte acea limbă, să fiţi sancţionaţi, de ce sunteţi acolo şi nu vorbiţi limba respectivă şi nu vă adresaţi în limba respectivă poliţistului. Cunoaştem foarte multe exemple periculoase, din acest punct de vedere.

Şi aş vrea să vă mai dau încă un exemplu. Eu, în calitatea didactică pe care am avut-o, am avut foarte mulţi studenţi aparţinând minorităţilor etnice. Niciodată nu am acţionat împotriva acestora sau să fiu mai drastic, să fiu mai sever cu ei. Întotdeauna, am preciat calităţile lor şi i-am notat ca atare.

În aceeaşi ordine de idei, vreau să vă aduc aminte că, datorită acestei insistenţe, au fost create pe lângă unele universităţi o serie de secţii pentru studenţi aparţinând minorităţilor etnice, unde locurile nu au putut fi ocupate, datorită nivelul de pregătire mediocru pe care unii dintre aceşti studenţi îl aveau. Dorim ca mediocritatea să se extindă şi asupra poliţiei? Atunci, acceptăm asemenea jocuri, ca cele pe care le face de la acest microfon domnul general Abraham! (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Tudor şi, apoi, domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să răspund unor antevorbitori ai mei, care ne-au acuzat pe noi de emoţii, atunci când vorbim. Într-adevăr, protejarea limbii române, protejarea statului naţional, unitar şi independent român este de natură să ne producă emoţii! Şi atentatul la aceste valori este, de asemenea, de natură să ne producă emoţii, frisoane!

Nu l-am înţeles deloc pe colegul meu de minoritatea romă, pentru că îl ştiu un om cu o mare probitate şi foarte inteligent, speculaţiile pe care le-a făcut aici sunt absolut neavenite şi mă dezic total de ele. Eu nu sunt acum sub impulsul emoţiilor, decât în sensul frumos al cuvântului, cum sunteţi, de altfel, sunt convins, marea majoritate a dumneavoastră.

În sens negativ, sunt cuprinşi domniile lor, care vor să ne impună aberaţii. Iată ce spune textul propus: "Poliţiştii din unităţile pe raza cărora..., nu ştiu ce, cu 20%,... sunt obligaţi să cunoască limba respectivei minorităţi."

Deci, nici mai mult, nici mai puţin, domnule general Abraham, sunteţi obligaţi să puneţi acolo, obligatoriu, numai oameni care cunosc limba maghiară! Nu aşa, că "pot fi şi", că poate domnul general Abraham, oricând, din multitudinea de ofiţeri sau subofiţeri pe care îi are în subordine, să pună pe cineva care cunoaşte limba maghiară. Să pună la Constanţa pe cineva care cunoaşte şi limba turcă sau limba tătară... În Deltă, să pună printre ei şi unul care cunoaşte limba ucrainiană sau limba rusă...

Cine i-a oprit până acum? De altfel, acelaşi lucru se întâmpla şi înainte de 22 decembrie 1989. Nimeni nu ne obligă să nu facem asta, dar să oblig eu, prin lege, ca toţi să cunoască limba magiară..., toţi, deci, nu aşa, "şi"... (Acesta e textul, să nu ne facem că-l trecem cu vederea!), ...este cel puţin o aberaţie, dacă nu chiar o nebunie!

Cum înţelegem să punem în discuţie aşa ceva?! Iată, că, acum, chiar mă încarc de emoţie! Refuz să cred că se discută în Parlamentul o asemenea propunere. Înseamnă că, în armată, trebuie să punem comandanţii de unităţi din acele zone, care să cunoască limba maghiară, în procuratură, în judecătorii, să cunoască limba maghiară! Obligatoriu! În transporturi ş.a.m.d... Toţi cei care vin în contact, să cunoască limba maghiară!

A ce miroase asta, domnilor? Nu cumva a exclusivitate de familiuţă maghiară în cele două judeţe? Nu asta incriminăm toţi, chiar şi PSD-ul, când era în opoziţie?

Sunt convins, de altfel, că toţi aţi înţeles foarte bine despre ce e vorba, să nu ne mai ascundem după deget! Nu achiesaţi la enclavizarea..., începutul s-a făcut deja, la pasul următor pe care îl doreşte UDMR-ul (ajutat, acum, văd, şi de Mădălin Voicu), la enclavizarea celor două regiuni! Pentru că Mădălin Voicu nu s-a referit la Chiajna sau nu ştiu unde mai sunt nişte romi (care nici nu se omoară cu grija să aibă poliţişti din rândul lor, între ei), ci toate se reduc numai la cele două judeţe cu preponderenţă maghiară: Harghita şi Covasna!

Cine nu vrea să înţeleagă asta, nu are decât să fie socotit de către tot electoratul ţării duşman al poporului român! Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Au fost peste 15 intervenţii cu privire la acest aspect. După ce îi dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu, pe care l-am anunţat, v-aş ruga să fiţi de acord să sistăm discuţiile. Şi a mai cerut un drept la replică domnul Voicu.

Dacă sunteţi de acord cu sistarea discuţiilor după domnul Adrian Moisoiu? Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 30 voturi împotrivă.

Cu marea majoritate a voturilor, s-a adoptat sistarea discuţiilor. După domnul Moisoiu, urmează un drept la replică al domnul deputat Voicu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Stimaţi colegi,

În primul rând, eu am să-l contrazic un pic pe colegul meu, domnul deputat Tudor. Şi anume, dânsul spune că nu îl înţelege pe domnul deputat Mădălin Voicu, în modul cum dânsul s-a exprimat aici. Eu spun invers, eu îl înţeleg pe domnul Voicu. Domnul Voicu a fost supus unei campanii de presă, în ultimele două-trei săptămâni, hai să zicem, în ultima lună, unde i s-a imputat de o anumită parte a comunităţii romilor că a jignit-o. Deci, ocazia pe care o are astăzi, aici, este să încerce să se reabiliteze. Sub acest aspect, îl înţeleg foarte bine pe domnul Voicu.

Dar, de aici, să începem şi să intrăm şi pe fond. Adică, se dă exemplul patrulelor care circulă prin Statele Unite. Domnilor, dar patrulele acelea în ce limbă se adresează populaţiei, indiferent că este mixtă, că sunt albi şi negri? Că, de fapt, la asta s-a referit dânsul adineauri. Limba folosită de aceste patrule, de aceşti militari, de aceşti poliţişti a fost şi este limba engleză.

Şi, la urma urmei, vine încă o problemă, care nu s-a discutat, dar pe care aş dori să o completez. Orice poliţist, ca urmare a faptului că sancţionează sau înregistrează o anumită atitudine, completează un proces-verbal, completează un act.

(Domnul deputat Marcu Tudor vorbeşte în loja guvernamentală cu domnul ministru Pavel Abraham): Am impresia că nu are sens să vorbesc, domnule preşedinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Tudor, colegul dumneavoastră de la PRM doreşte să exprime un punct de vedere, care se pare că e al grupului parlamentar, nu îl lăsaţi să vorbească? (Domnul deputat Marcu Tudor continuă să i se adreseze domnului general.) Domnule deputat Tudor! (Domnul deputat Marcu Tudor continuă să vorbească.) Rog un chestor să-l atenţioneze pe domnul deputat!

Încerc să vă rog să-i permiteţi unui coleg de al dumneavoastră, de la PRM, să ia cuvântul, distinse coleg! (Domnul deputat Marcu Tudor se retrage.)

Domnul Adrian Moisoiu:

Eu vroiam ca intervenţia mea să fie ascultată şi de domnul ministru Abraham, pentru că, de fapt, Executivul este reprezentat prin dumnealui.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi cum vroiaţi să vă asculte, dacă colegul dumneavoastră a venit peste dânsul?

Domnul Adrian Moisoiu:

Deci, eu mă refer aici la următorul aspect, domnule ministru, spuneţi-mi şi dumneavoastră, în ce limbă va scrie procesul verbal poliţistul respectiv, la care dumneavoastră faceţi referire?

Domnul Pavel Abraham:

În limba oficială.

Domnul Adrian Moisoiu:

Dar în limba oficială el nu s-a putut înţelege cu cetăţeanul cu care a discutat! Păi, dacă cetăţeanul a făcut o abatere, ce va semna? Nu ştie ce semnează, în cazul acesta! Deci, cetăţeanul este obligat să cunoască limba şi, atunci, şi poliţistul trebuie să scrie în această limbă, care este limba oficială! Dacă cetăţeanul va merge să atace acest proces-verbal...

(Doamna deputat Viorica Afrăsinei poartă o discuţie cu domnul general Pavel Abraham): Mă opresc din nou...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc tuturor celor care veniţi aici să luaţi cuvântul, că tocmai am votat sistarea discuţiilor!

Domnul Adrian Moisoiu:

Dacă acest proces-verbal va fi contestat de persoana respectivă, în acest caz înseamnă că aceasta va trebui să meargă la o judecătorie, probabil? Pentru că acolo se contestă procesele verbale întocmite de poliţie. Iarăşi, dacă el nu cunoaşte, nu înţelege limba, ce ne facem?

Vreau să mai spun ceva, cine împiedică Ministerul de Interne să-şi pregătească cadre din rândul unei anumite etnii? Nimeni! Este examen de admitere la Academia de poliţie, unde se poate prezenta oricine (la noi în ţară nu există nici o discriminare din acest punct de vedere) şi, în consecinţă, normal că Ministerul de Interne va lucra cu poliţişti de meserie "poliţist" şi atât.

După ce aceşti poliţişti au fost şcolarizaţi, ei vor fi numiţi într-o anumită zonă. Cine îi va numi? Tot Ministerul de Interne. Deci, este clară, din acest punct de vedere, toată problema! Şi, atunci, eu cred că este cazul să punem degetul pe rană. În 29 ianuarie s-a semnat un protocol PDSR-UDMR, există o anumită obligaţie a PSD-ului faţă de UDMR. În consecinţă, dânşii şi-au permis să ceară treaba aceasta, iar maşina de vot, care este a PSD-ului, trebuie să voteze ca atare. Restul, ceea ce facem noi în clipa de faţă, aici, este un simplu bâlci sau comedie. Mă iertaţi! Mulţumesc.

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Poliţia face politică! Domnul general face politică, asta e!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mădălin Voicu. Şi, apoi, domnule general, vă rog să răspundeţi întrebărilor care vi s-au pus şi să mai citiţi o dată textul asupra căruia aţi convenit.

Aveţi cuvântul, domnule Mădălin Voicu.

Domnul Mădălin Voicu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor,

Pe scurt, sigur că e vorba de competenţă şi, aici, sunt de acord să existe în toate domeniile.

Apoi, este important să înţelegem că orice poliţist angajat al acestui minister este, în primul rând, cetăţean român şi trebuie să vorbească limba română bine şi o altă limbă, aşa cum prevede legea. Unde 20% dintre membrii comunităţii sunt de acea origine, să ştie şi limba respectivă.

Eu nu ştiu dacă am venit să mă reabilitez sau nu, nu ştiu ce ziare citeşte colegul meu, nu ştiu însă cum o să se reabiliteze cei care nu înţeleg că acest subiect este important, de actualitate şi extrem de sensibil. Deci, a dori să facem lucruri verticale şi importante ar trebui să fie un azimut sau un ţel al tuturor, nu să ne împărţim aici pe criterii politice sau de atitudini uşor extravagante.

A şti limba română şi a fi cetăţean român este valabil pentru toţi cetăţenii acestei ţări, indiferent de originea lor etnică. Iar acolo unde este cazul, cum prevede legea, există posibilitatea (şi am sugerat această formulare, cu patrule mixte) ca noi să putem îmbunătăţi munca Ministerului de Interne, prin contribuţia reprezentanţilor acestei etnii, indiferent de natura lor sau de munca pe care o prestează. Important e să muncim bine sau să nu muncim!

Acesta este motivul pentru care doresc să mă credeţi un om echilibrat, nu vreau să mă apăr, nu vreau să apăr pe nimeni, sunt împotriva tuturor persoanelor care nu înţeleg să muncească cum trebuie în această ţară (mediocritatea, e adevărat, este cel mai mare pericol al societăţii româneşti la ora actuală), însă, pentru a trece de acest impas, trebuie să ne concentrăm forţele pe lucrurile pozitive, nu pe momente de frustrare. Şi să depăşim această situaţie, care nu ne onorează, indiferent de zona politicului din care venim. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul general Abraham. Vă rog să răspundeţi problemelor ridicate şi să prezentaţi în final textul convenit.

Domnul Pavel Abraham:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş dori, de la început, să precizez faptul că noi ne-am orientat aici spre o chestiune de o etnie sau alta. Dacă o să fiţi atenţi la textul pe care l-am propus, noi nu am fost de acord cu amendamentul propus de domnul Toro, prin care se instituia o obligaţie, şi am formulat un text nou, care nu ţine cont de etnie, ci limba pe care o foloseşte este un element de competenţă al lucrătorului de poliţie respectiv, în mediul în care el lucrează. Şi, sigur, toate celelalte chestiuni particulare, după opinia mea, pot fi armonizate în acest context.

De aceea, repet, textul pe care l-am propus şi arăt că nu s-a cerut să angajăm numai poliţişti de acest fel, care să cunoască limba minorităţii respective, şi n-am stabilit nici număr, nici nimic, ci atâta cât să se facă faţă exigenţelor muncii.

Iată textul pe care l-am propus, cu un cuvânt de început, pe care îl las la latitudinea dumneavoastră, să îl aprobaţi într-un fel sau altul: "În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20% - şi aici am mers cu două variante – "vor fi" sau "pot fi" încadraţi şi poliţişti – reţineţi! – care cunosc şi limba minorităţii respective".

Aceasta înseamnă că pot fi chiar români, care cunosc limba lipovenească, maghiară sau romă; pot fi, din rândul lor, care cunosc limba altei minorităţi. Deci, nu circumscriem la etnie, ci la o calitate profesională a poliţistului.

Şi ca să fim mai bine înţeleşi şi să nu creadă cineva că copiem mecanismul european ad litteram, există state în Europa, unde, pentru funcţionarul public, există o condiţie de încadrare, să cunoască una sau mai multe limbi străine. Eu nu o să dau prea multe exemple, sigur că aceasta ţine de structura socială a fiecărui stat în parte, dar aş da un exemplu: Belgia, unde funcţionarul public la Bruxelles trebuie să cunoască trei limbi străine.

Bineînţeles, noi nu o să cerem să cunoască 18 limbi străine, o să cerem să ştie în limită de comunicare. nu am arătat nici nivelul la care trebuie cunoscută limba respectivă.

Eu v-aş ruga ca dumneavoastră să hotărâţi între cele două expresii de început, care sunt determinante, şi, după aceea, părerea mea este că textul este de vocaţie europeană. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

domnule general, aţi fost întrebat în ce limbă se întocmesc documentele oficiale, mai exact procesele verbale de conducere fără permis, de exemplu. Şi v-aş ruga să nu ne băgaţi din nou "în ceaţă", să reluăm discuţia de la început. Spuneţi punctul de vedere al Guvernului cu privire la text.

Domnul Pavel Abraham:

Aş spune, cu privire la procesele verbale, că în legislaţia românească există prevederi precise. Comunicarea se face în limba română, documentele se întocmesc în limba română. Dar, pentru a întocmi documentele, cred că este potrivit ca cel care le întocmeşte să poată comunica corect şi să surprindă situaţia respectivă în mod concret, cu toate apărările persoanei care este sancţionată.

Dacă se ajunge în instanţă, există prevederi legale care asigură translaţie pentru minoritatea respectivă sau pentru persoana care nu cunoaşte limba română.

Deci, problema este rezolvată mai departe, prin legislaţia existentă în vigoare. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Care este textul Guvernului, domnule general?

Domnul Pavel Abraham:

Eu am lăsat la latitudinea dumneavoastră, îmi cer scuze.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, atunci, începem discuţiile de la început. Că de la vot am pornit.

Domnul Pavel Abraham:

"Pot fi încadraţi şi poliţişti care cunosc limbile minorităţilor respective." Vă mulţumesc. (Rumoare, vociferări.)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi.

Domnul Tiberiu Toro:

Domnule preşedinte,

O propunere de procedură. Având în vedere că atât reprezentantul Guvernului, cât şi comisia îşi spun punctul de vedere în legătură cu amendamentele propuse de deputaţi şi având în vedere că există un amendament care este identic cu cele două variante propuse de domnul general, deci: "vor fi angajaţi şi poliţişti care vorbesc şi limba respectivă", vă propun să supuneţi votului, în primul rând, acest amendament, pentru că vine din partea unui deputat, rostit de la acest microfon de către domnul Mădălin Voicu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Am votat sistarea discuţiilor.

Supun aprobării dumneavoastră amendamentul domnului Toro, în următoarea formulare, convenită şi cu iniţiatorul: "În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele..."

Voci din Grupul PRM:

Care este părerea comisiei?

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia şi-a exprimat părerea în raport. Ca să-şi exprime o altă părere, trebuie să se întrunească.

supun votului dumneavoastră următorul amendament: "În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unor minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20% vor fi angajaţi şi poliţişti care cunosc şi limba respectivă". (Vociferări, proteste ale deputaţilor PRM.)

Voci din Grupul PRM:

"Pot fi!"

Domnul Valer Dorneanu:

Amendamentul a fost formulat cu "vor". Dacă pică acesta, îl voi supune la vot pe celălalt.

Deci cine este pentru acest amendament? Vă rog să vă exprimaţi votul.

(Vociferări şi aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

107 voturi pentru.

Împotrivă? 73 de voturi împotrivă.

(Vociferări din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu (din sală):

Contestăm, domnule preşedinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Staţi puţin. Abţineri?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură!

Voci din Grupul PRM:

Schimbaţi secretarii! Vot secret!

Domnul Valer Dorneanu:

După vot.

Deci rezultatul votului este 107 pentru, 73 împotrivă şi 10 abţineri.

(Vociferări din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Aveţi cuvântul, domnule Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Vreau să fac încă o dată acelaşi lucru pe care l-am făcut de atâtea ori când se pune câte o lege cu caracter etnic în discuţia Parlamentului.

Cum se face, cum se drege, această şedinţă, în acest moment, este condusă de un birou format din un UDMR-ist şi doi PDSR-işti care au semnat protocolul pe care îl contestăm noi acum. De aceea, eu contest votul, pentru că eu am văzut mulţi care au votat. Alţii au votat cu mâna aşa lângă mine, să nu îi vadă nimeni, dar să îi vadă nu ştiu cine. Nu ştiu dacă au fost număraţi sau nu. Tot ceea ce am văzut eu a fost că voturile împotrivă au fost mai multe decât voturile pentru.

Contest votul şi încă o dată repudiez modul în care Biroul permanent numeşte prezidiul şedinţei din UDMR-işti şi PDSR-işti atunci când se pune în discuţie un vot cu caracter etnic.

Vă mulţumesc şi vă rog să reluaţi votul cu o numărătoare mai corectă.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

În privinţa modului cum este alcătuit prezidiul, intervenţia dumneavoastră pune în dificultate colegii dumneavoastră din Biroul permanent. Există o repartizare săptămânală a secretarilor de şedinţă, şi nu faceţi procese de conştiinţă cu rea-credinţă.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

În numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat, contestăm votul şi vă solicităm să faceţi vot nominal, pentru a elimina orice suspiciune cu privire la votul exercitat.

( Aplauze ale Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Şi Grupul parlamentar al Partidului România Mare doreşte şi solicită vot nominal.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Partidului Naţional Liberal. Poftiţi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolaescu:

Domnule preşedinte,

Vă reamintesc că mă numesc Nicolaescu.

În Grupul parlamentar PNL s-a luat decizia să se conteste votul şi să se solicite vot nominal. Altfel, vom părăsi lucrările şedinţei.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul secretar Borbely. Aveţi cuvântul.

Domnul Borbely Laszlo:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Nu este prima oară când se pune sub semnul întrebării de fapt onestitatea şi cinstea mea, ca şi secetar al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent. (Vociferări din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Vă rog, domnule preşedinte, spuneţi colegilor care au ceva de spus să o spună de la microfon şi să nu mă insulte. Vă rog foarte mult.

Deci nu este pentru prima oară când se pune sub semnul întrebării onestitatea şi cinstea mea. Pentru că este vorba de fapt de atitudinea mea şi morală faţă de dumneavoastră, şi refuz să mi se pună sub semnul întrebării această calitate, eu vă rog foarte mult să analizaţi şi la nivelul Biroului permanent această problemă, pentru că eu nu sunt dispus ca în fiecare a doua sau a treia săptămână când sunt la pupitru să mi se pună sub semnul întrebării onestitatea. Este vorba şi de o decizie a Biroului permanent şi a Camerei Deputaţilor.

Vreau să vă spun că am numărat exact voturile pentru, împotrivă şi abţineri. Nu eu sunt de vină, de exemplu, dacă unii colegi nu vor să voteze. Eu am numărat corect voturile şi îmi asum răspunderea pentru numărul comunicat care există şi în stenogramă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că este o chestiune care trebuie analizată cu mult calm. Aşadar, vă propun, domnilor şi doamnelor colege, o pauză de 15 minute pentru consultări. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

După pauză, dau cuvântul şi celorlalţi. Pauza are prioritate.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Drept la replică.

Domnul Valer Dorneanu:

După pauză aveţi şi drept la replică şi drept la cuvânt, să vă exprimaţi orice gând.

După pauză

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, vă rog să vă reluaţi locurile.

Vreau să vă comunic următoarele: vă rog să reţineţi că, în momentul în care s-a supus amendamentul la vot, nimeni nu a solicitat un alt tip de vot. S-a procedat la vot prin vot deschis, au fost numărate voturile. Rezultatul a fost comunicat.

Vreau să vă aduc aminte că, potrivit Regulamentului, nu există o procedură a contestărilor. Vă reamintesc că în toată legislatura trecută, ori de câte ori s-a cerut renumărarea votului, nu s-a admis acest lucru. Ca atare, amendamentul este socotit admis, cu scorul care a fost anunţat. Puteţi să contestaţi acest lucru la Curtea Constituţională.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Drept la replică.

Domnul Valer Dorneanu:

Drept la replică, domnul Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă rog să nu induceţi în eroare Parlamentul. Vă atrag în mod serios atenţia. Aţi spus că niciodată nu s-a întâmplat să se renumere la contestaţie voturile, or eu vă spun că, chiar sub conducerea dumneavoastră, s-a revotat acum câteva săptămâni, sfârşitul anului trecut, la contestaţia mea făcută aceluiaşi complet de judecată, format dintr-un UDMR-ist şi un PDSR-ist, şi că la cinci minute după ce s-au renumerat voturile s-a descoperit o fraudă în jur de 20 de voturi. Acest lucru îl pot demonstra cu Monitorul Oficial. Spun aceasta în perfectă judecată.

Revin acum la dreptul meu la replică. Eu am contestat şi contest încă o dată votul făcut de acelaşi complet care a mai fraudat o dată numărarea voturilor şi mă acuză pe mine că de ce îi spun fraudă unui număr în jur de 20 de voturi diferenţă acestui domn, nu ştiu cum se numeşte, de la UDMR. Eu îi spun încă o dată: cum numiţi dumneavoastră, domnule UDMR-ist, 20 de voturi diferenţă la 5 minute, acum vreo lună, decât fraudă? Acest lucru îl contest şi eu acum. Spuneţi-i cum vreţi: hoţie, pungăşie, greşeală. Eu îi spun fraudă. Fraudă puteţi să îi ziceţi şi dumneavoastră fără greşeală, chiar dacă nu ştiţi perfect limba română.

Contest încă o dată votul acesta şi propun să se reia aşa cum s-a întâmplat data trecută, şi nu cum spune domnul Valer Dorneanu că s-a întâmplat. Să se reia votul în vot secret şi, dacă nu se va accepta acest lucru, Partidul România Mare îşi rezervă dreptul de a părăsi lucrările Parlamentului atât în continuare, cât şi la votul final. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, în legătură cu insistenţa dumneavoastră privind modul cum s-a alcătuit prezidiul de şedinţă, vă amintesc încă o dată că, potrivit prevederilor Regulamentului, şedinţa este condusă de preşedinte şi de doi secretari. În cutuma Biroului permanent, aceştia se rotesc. De regulă, există preocuparea la care v-aţi referit dumneavoastr㠖 să fie unul de-o parte şi unul de altă parte. Colegii dumneavoastră, cei patru secretari din Biroul permanent, au convenit colegial să-şi împartă în acest fel conducerea şedinţelor. Astăzi a fost rândul domnului deputat Borbely, şi îmi pare rău că îi contestaţi onestitatea, pentru că a numărat de vreo trei ori, tocmai pentru a nu exista suspiciuni, şi numai după ce a numărat de trei ori a spus rezultatul votului.

Domnul deputat Puiu Haşoti.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Două chestiuni. Prima: vreau să vă anunţ, în situaţia în care sunt unii dintre dumneavoastră care nu ştiţi, că la pag.6 a Protocolului PSD-UDMR...

Domnul Florin Georgescu (din bancă):

De unde îl aveţi?

Domnul Puiu Haşotti:

De la dumneavoastră!

...se stipulează în mod expres, şi daţi-mi voie să citesc: "Se va introduce în Legea privind statutul poliţistului prevederea existentă în Legea privind funcţionarul public ca în toate acele localităţi unde există o minoritate naţională cu un procent mai mare de 20% să fie...", aşadar imperativ, "...angajaţi poliţişti care cunosc limba minorităţilor naţionale."

Domnul Florin Georgescu (din bancă):

Este "şi"!

Domnul Puiu Haşotti:

Este "...să fie angajaţi şi...", dar este "să fie", imperativ, deci trebuie să fie.

Domnul Florin Georgescu (din bancă):

Este "şi"!

Domnul Puiu Haşotti:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este neparlamentar ca un protocol între două partide politice să elaboreze texte de lege şi este inadmisibil ca două partide aliate parlamentar să scoată la mezat realităţi româneşti şi interese naţionale.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Cum stăm cu integrarea în Europa, stimate reprezentant al unui partid european?

Domnul Puiu Haşotti:

Şi a doua chestiune: vreau să vă spun că viitoarea Putere, probabil în ianuarie 2005, va anula această prevedere.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Tokay şi apoi domnul deputat Sassu.

Domnul Gheorghe Tokay:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Cu mare tristeţe constat că nivelul şi demnitatea acestei Camere este periclitat... (Grupul parlamentar al PRM: "Periclitate.") Mulţumesc, au fost periclitate în ultimele 20, 30-40 de minute.

Eu cred că sub această cupolă nici unul dintre noi nu suntem îndreptăţiţi să folosim expresii jignitoare la adresa uneia sau alteia dintre minorităţi. Am notat unele din aceste expresii: este vorba de o minoritate - cea mai periculoasă din Europa. Este vorba de intelectuali submediocri. În calitate de intelectual submediocru, refuz să cred că acesta este tonul în care trebuie să vorbim în această sală, sub această cupolă. Respect toate, şi subliniez – toate, părerile, opiniile, dar cer din partea preşedintelui şedinţei să atenţioneze pe colegii noştri, indiferent din ce partide iau cuvântul, să-şi aducă aminte că suntem în Parlamentul României, şi îmi pare bine, nu rău, că eu trebuie să spun unor colegi că suntem în Parlamentul României, că avem datoria să ducem o discuţie la un nivel demn de un parlamentar, şi consider că nu eu sunt acela care trebuie să fac poliţia şedinţei, ci preşedintele.

Domnule preşedinte, cu tot respectul cuvenit, vă rog să folosiţi atribuţiunile dumneavoastră şi să atenţionaţi colegii în acest sens. Mulţumesc pentru atenţie.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al UDMR.)

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Mi-au dat lacrimile.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Tudor, de câte ori aţi cerut cuvântul şi aţi avut ceva de spus, v-am lăsat la tribună.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Îmi cer scuze.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt de acord cu multe din cele spuse înainte, dar cred că ar fi trebuit să punem aici în discuţie şi relaţia dintre Opoziţie şi partidele de guvernământ. Cred că atunci când există o contestaţie din partea unor grupuri parlamentare, ar fi fost normal să existe o consultare între grupurile parlamentare şi să nu se ia decizia în interiorul unui grup parlamentar. Din punctul acesta de vedere, cred că democraţia care ar trebui să existe în Parlament şi buna relaţie dintre grupurile parlamentare au fost încălcate.

A existat o contestaţie faţă de un vot care nu pune la îndoială nici buna-credinţă, nici alte calităţi ale celui care a numărat, ci pur şi simplu a existat o contestaţie că s-a numărat şi că există o greşeală. Cred că acest lucru ar fi trebuit să îl punem de acord între noi, şi nu să se ia o decizie undeva într-un grup parlamentar şi această decizie să fie impusă.

Având în vedere toate aceste lucruri, Grupul parlamentar al Partidului Democrat se retrage de la acest vot, şi sperăm ca lucrările acestea, altă dată, să se discute şi soluţiile să fie adoptate împreună, şi nu impuse din interiorul unui grup parlamentar, fie el chiar şi majoritar. Vă mulţumesc. (Grupul parlamentar al PD părăseşte sala de şedinţe.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Raduly.

Domnul Ráduly Róbert Kálmán:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi să vă citesc, dintr-o şedinţă din luna mai a anului trecut, un fragment legat de luarea de cuvânt a domnului Anghel Stanciu, în calitate de vicelider al Grupului parlamentar PRM, şi luarea de cuvânt a domnului deputat Baciu, din partea Grupului parlamentar PD, într-o temă similară sau, pot să spun chiar, într-o situaţie identică.

Domnul Anghel Stanciu: "Stimate şi distinse coleg, sunteţi un om riguros în ceea ce priveşte urmărirea aplicării corecte a regulamentului, ca să nu ştiţi, şi din lecturarea acestuia, şi din cutumele parlamentare instituite pe parcursul a 10 ani de funcţionare că voturile le numără secretarii de şedinţă. Iar prin faptul că dumneavoastră spuneţi că au fost 30 în loc de 23, aduceţi o jignire celor doi secretari şi, în consecinţă, vă rog să vă cereţi scuze, domnule coleg. Este normal şi firesc, este o cerere pe care aţi adresat-o dumneavoastră de nenumărate ori, atunci când alte grupuri parlamentare au venit cu alternative la numărătoarea votului. Nu cred că distinşii secretari, cu studii superioare, nu pot număra până la 30. De aceea, vă rog, domnule coleg, să vă cereţi scuze".

A fost ceea ce a spus domnul Stanciu la solicitarea de renumărare a voturilor. Ar fi fost firesc ca, astăzi, tot domnul Stanciu sau un alt coleg de la Grupul PRM, să vină şi să-şi ceară scuze, în numele celuilalt coleg, care a cerut renumărarea, pe baza aceleiaşi logici. (Membrii Grupului parlamentar PRM se retrag din sala de şedinţă.)

Ce a spus domnul Mihai Baciu? A spus următoarele: "Pauza de consultări – pentru că şi atunci se ceruse o pauză de consultări – este legală, o acordaţi. Dar consultările nu pot avea loc pe tema aceasta. Aceasta este încheiată, s-a votat, s-a anunţat votul, am terminat! Consultaţi-vă pe orice altceva"! Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc. Poate comunicaţi textul acesta şi grupurilor parlamentare care şi-au exprimat, în acest sens, atunci, având alte interese, astfel de opinii.

Trecem, stimaţi colegi, la art. 81.

Dacă la acesta există obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat în unanimitate.

Art. 82. Vă rog să urmăriţi amendamentul nr. 144 de la pag. 41.

Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

După art. 82, vă rog să vă uitaţi în raport, la pag. 41, la amendamentul nr. 145. Prin acest amendament, se propune introducerea unui articol nou, 83.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr. 145? Nu aveţi.

S-a admis amendamentul şi, în consecinţă, s-a introdus noul art. 83.

Cu aceasta, am parcurs proiectul legii. Având în vedere că este vorba de o lege organică, vom supune votului final acest proiect la data pe care o va stabili pentru vot final comitetul ordinii de zi.

Până la ora 14,00, trecem în continuare la celelalte proiecte care sunt înscrise pe ordinea de zi.

Următorul proiect care se află în faza de a putea fi luat în discuţie, pentru că celelalte, de la pct. 20, 21, 22, aşteaptă rapoarte suplimentare, este propunerea legislativă privind creditul agricol.

Comisia pentru agricultură, dacă este? Stimate coleg de la comisie, vă rog să constataţi că nu este prezent nimeni, nici din partea Ministerului Agriculturii, nici din partea Minsterului Finanţelor. Nici în acest caz, nu suntem în procedura cerută.

La pct. 26 se găseşte Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.132/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Comisia pentru industrii? Poftiţi, domnule Antal, susţineţi propunerea de respingere.

Domnul Antal Istvan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia îşi menţine punctul de vedere, de a respinge această ordonanţă. Ca atare, rog să fie votat exact aşa cum am făcut noi propunerea, pentru că urmează o altă ordonanţă, care reglementează această problemă a regimului drumurilor. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

De la iniţiator, este cineva? Poftiţi.

Domnul Dan Banciu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi, iniţiatorii sunt de acord cu respingerea acestei ordonanţe, întrucât Ordonanţa nr. 43/1997, care a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1998, a fost modificată prin această Ordonanţă de Guvern nr.32/2000. Care a funcţionat practic, 4 luni, după care a fost completată şi cu o parte din modificări preluate în Ordonanţa de Guvern nr.79/2001.

Având în vedere, în special, că Ordonanţa nr.43/1997 se găseşte în momentul de faţă în lucru, după ce a trecut de Senat, la Comisia pentru industrii şi servicii a Camerei şi că va prelua toate modificările ulterioare, constatăm că, de fapt, Ordonanţa nr.132/2000, care oricum era suspendată prin Ordonanţa de urgenţă nr.295/2000, nu mai are nici un fel de valoare legislativă în momentul de faţă. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte şi altcineva să intervină în legătură cu propunerea Comisiei pentru industrii, de a respinge Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr. 132/2000? Nu.

Vom supune votului final această propunere a comisiei, pentru a permite şi colegilor noşti de la PRM, PNL şi PD să participe la vot, într-un alt moment.

La pct. 27 este Proiectul este Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 165/2001 privind scutirea de la plată a drepturilor de import a unor echipamente pentru protecţia mediului. Procedură de urgenţă.

Rog Comisia pentru buget să propună termenii de dezbatere, iar iniţiatorul să fie atent, pentru a participa la dezbatere.

Domnul Neculai Grigoraş:

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.165/2001 privind scutirea de la plată a drepturilor de import a unor echipamente pentru protecţia mediului, a întocmit raport favorabil, propune dezbaterea şi adoptarea în forma adoptată de Senat. Vă propunem 5 minute în total şi 1 minut pentru fiecare intervenţie. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această repartizare a timpilor de dezbatere?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă iniţiatorul doreşte să facă vreo precizare? Poftiţi, domnule ministru şi vă rog să vă şi prezentaţi pentru stenogramă.

Domnul Ovidiu Ianculescu:

Sunt Ovidiu Ianculescu, secretar de stat la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca urmare a obligaţiilor asumate de România, prin ratificarea Convenţiei de la Viena privind protecţia stratului de ozon şi a Protocolului de la Montreal, în ţara noastră se aplică, în prezent, Programul naţional de eliminare a substanţelor care epuizează stratul de ozon.

Una dintre măsurile cu impact direct în eliminarea acestor substanţe a fost retehnologizarea de la Societatea comercială "Farmec" Cluj-Napoca, printr-un proiect cu finanţare nerambursabilă, în scopul ecologizării liniei de producţie de aerosoli cosmetici. Această finanţare nerambursabilă, de care beneficiază România reprezintă sprijin extern acordat pentru alinierea la obligaţiile internaţionale de reducere treptată şi eliminare din procesele de producţie a substanţelor chimice care depreciază stratul de ozon, cu condiţia ca ţara noastră să promoveze măsuri pentru scutirea de la plata drepturilor de import a echipamentelor destinate retehnologizărilor.

Ca urmare, vă propunem adoptarea proiectului de lege în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Nu.

Trecem, atunci, la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei.

La titlul proiectului de lege, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La cuprinsul Art.ui unic, nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.1. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.2. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Votul final se va exprima în şedinţa de vot final care va fi stabilită.

Următorul proiect, cel privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.6/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente acestora.

Rog iniţiatorul să prezinte.

Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin proiectul de lege care este supus spre dezbatere şi aprobare Camerei Deputaţilor, se propune modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente acestora.

Această modificare a Ordonanţei nr.63/1999 este necesară pentru asigurarea funcţionării mecanismelor de finanţare şi de cofinanţare a fondurilor comunitare SAPARD şi ISPA prevăzute în Acordul multianual şi în memorandumurile de finanţare menţionate în cuprinsul ordonanţei.

Rog ca, ţinând seama şi de avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, e vorba de raportul comisiei sesizate în fond, ca proiectul de lege să fie adoptat în forma în care a fost prezentat de către Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Grigoraş, din partea Comisiei pentru buget.

Vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma examinării Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.6/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente acestora, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a decis ca acest proiect de lege să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei în forma prezentată de Guvern.

Fac menţiunea că suntem în prezenţa unei legi ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva dintre dumneavoastră să intervină la dezbateri generale? Nu.

Trecem, atunci, la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei.

La titlu, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La cuprinsul Art.ui unic, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.I, punctul 1. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.I, punctele 2 şi 3. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Punctele 4, 5, 6. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Se votează în unanimitate.

Punctele 7, 8 şi 9, la pag.4. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Punctele 9, 10, 11 şi 12. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Vă semnalez că punctul 12 se desfăşoară pe ultimele 2 pagini şi punctul 12 este ultimul de la art.I.

Art.II. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Vom supune această lege cu caracter ordinar votului final de la şedinţa pe care o va stabili Comitetul ordinii de zi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2002 privind aprobarea plafonului de îndatorare publică externă pentru 2002.

Rog iniţiatorul să-l prezinte.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îmi permiteţi, vă rog, să prezint Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2002 privind aprobarea plafonului de îndatorare publică externă pentru anul în curs.

Potrivit art.2 din Legea nr.81/1999 a datoriei publice, Guvernul este autorizat să contracteze sau să garanteze împrumuturi externe pe termen mediu şi lung pentru destinaţiile prevăzute de lege numai prin Ministerul Finanţelor.

În acest scop, pentru anul 2002, se propune ca plafonul maxim de îndatorare publică externă a României să se stabilească la suma de 3.400 milioane dolari S.U.A.

Având în vedere raportul favorabil al comisiei sesizate în fond, care susţine proiectul de lege în forma prezentată de Guvern, vă rog ca şi votul dumneavoastră să fie exprimat în acest sens.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Grigoraş, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Neculai Grigoraş:

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2002 privind aprobarea plafonului de îndatorare publică externă pentru anul 2002 a întocmit raport favorabil, propune dezbaterea şi adoptarea în forma prezentată de Guvern.

Suntem în prezenţa unei legi ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva dintre dumneavoastră să intervină la dezbateri generale? Nu.

Trecem, atunci, la dezbaterea proiectului de lege.

Am rugămintea să opriţi acel telefon strident, ca să ne putem continua lucrările!

La titlul proiectului de lege, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La cuprinsul Art.ui unic, nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Cuprinsul Art.ui unic al ordonanţei. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Vom supune votului final acest proiect la şedinţa ce va fi stabilită de Comitetul ordinii de zi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.176/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedinţiei.

Comisia pentru administraţie publică.

Poftiţi, domnule deputat.

Din partea iniţiatorului?

Domnul Ion Florescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia de administraţie publică, întrunită în data de 13 februarie 2002, a hotărât, în unanimitate de voturi, adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr.176/2001, în forma şi fondul prezentate de Guvern.

Propunem plenului Camerei să voteze, în acest sens, iar actul normativ având caracter de urgenţă, ca timp de dezbatere, propunem 10 minute pe total şi nu mai mult de un minut pe intervenţie.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva dintre dumneavoastră să intervină? Nu.

Supun votului dumneavoastră, atunci, titlul legii. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

La cuprinsul art. unic, nu aveţi obiecţiuni. Adoptate textele proiectului de lege.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.I, punctele 1 şi 2 ale ordonanţei. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Punctul 3. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.II. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Parcurgând proiectul de lege, urmează să-l supunem votului dumneavoastră final în şedinţa de vot final.

Următorul: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/2001 privind modificarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.142/2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei SAPARD.

Poftiţi, domnule ministru, susţineţi-o din partea iniţiatorului.

Domnul Gheorghe Predilă:

Domnule preşedinte,

Propun plenului Camerei să fie votat aşa cum este în raportul comisiei, pentru că nu este vorba decât de schimbarea sediului Agenţiei, schimbare care a fost dictată de faptul că Uniunea Europeană ne-a pretins să asigurăm condiţii foarte bune de lucru pentru cei 150 de oameni de acum şi peste 200 mai târziu. Trebuia să şi securizăm spaţiul şi să aibă şi condiţii bune de lucru.

În aceasta constă ordonanţa de urgenţă.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Din partea comisiei?

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

În urma examinării Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/2001 pentru modificarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.142/2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei SAPARD pentru implementarea tehnică şi financiară a instrumentului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală, în şedinţa din 13 februarie 2002, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propune, cu unanimitate de voturi, ca acesta să fie supus spre dezbatere şi aprobare plenului Camerei Deputaţilor, în forma prezentată de Senat. Propunem 3 minute pe ansamblu, 1 minut pe intervenţie. Este o lege ordinară.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această repartizare a timpilor de dezbatere? Mulţumesc.

Dacă e cineva împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri generale? Nu.

Supun, atunci, discuţiei dumneavoastră titlul proiectului de lege.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Cuprinsul Art.ui unic? Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Cuprinsul Art.ui unic. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Parcurgând textele proiectului de lege şi ale ordonanţei de urgenţă, vom supune proiectul votului final, în şedinţa pe care o va stabili Comitetul ordinii de zi.

Următorul proiect, cel cu privire la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.180/2001 privind unele măsuri de redresare financiară a S.N. "Tutunul românesc". Procedură de urgenţă.

Rog Comisia de agricultură să ne propună timpii de dezbatere.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

În urma examinării, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.180/2001 privind unele măsuri de redresare financiară la Societatea naţională "Tutunul românesc" SA, în şedinţa din 12 februarie 2002, comisia propune spre dezbatere şi aprobare plenului Camerei Deputaţilor raportul respectiv, în forma prezentată.

Prezentul proiect face parte din categoria legilor ordinare şi propunem 5 minute pe ansamblu, 1 minut pe intervenţie.

Mulţumim.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această repartizare a timpilor de dezbatere? Mulţumesc.

Dacă e cineva împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale?

Trecem, atunci, la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei.

La titlul proiectului de lege, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Cuprinsul art. unic. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Cuprinsul art. unic din ordonanţa de urgenţă care are, practic, 9 alineate.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La anexă, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votată în unanimitate şi anexa.

Vom supune acest proiect votului final când va staibli Comitetul ordinii de zi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.186/2001 privind instituirea sistemului de declaraţii de livrare a tutunului brut; procedură de urgenţă.

Comisia de agricultură, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumim, domnule preşedinte.

În urma examinării Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.186/2001 privind instituirea sistemului de declaraţii de livrare a tutunului brut, în şedinţa din ziua de 12.02.2002, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a întocmit raportul pe care-l supune discuţiei şi aprobării plenului Camerei Deputaţilor.

Propunem 20 de minute pe total, 2 minute pe intervenţie.

Vă mulţumesc.

Amintesc, de asemenea, că suntem în categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această repartizare a timpilor de dezbatere? Mulţumesc.

Dacă e cineva împotrivă?

Dacă se abţine cineva? Nu.

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri generale? Nu.

Trecem, atunci, la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei de urgenţă.

Vă rog să urmăriţi, în paralel, raportul comisiei şi textele celor două acte normative.

La titlul legii, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La cuprinsul art. unic, vă rog să urmăriţi amendamentul 2 al comisiei.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2? Nu aveţi. Admis amendamentul 2. Se modifică cuprinsul art. unic, potrivit acelui text.

La titlul ordonanţei, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nu aveţi nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

La art.1 din ordonanţă, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.2 şi 3. Dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art.4, 5 şi 6. Dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Art.7. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.8, 9. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La art.10, vă rog să urmăriţi amendamentul 12 al comisiei. Îl găsiţi la pag.6. Nu aveţi obiecţiuni la amendamentul 12. Admis amendamentul 12 şi se modifică, în mod corespunzător, art.10.

Art.11. Comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Vă rog să constataţi că am parcurs textul proiectului de lege şi al ordonanţei. Urmează, în consecinţă, să supunem proiectul de lege votului final la data pe care o va stabili Comitetul ordinii de zi.

Următorul proiect, cel cu privire la completarea art.6 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniului Statului.

Comisia pentru agricultură propune respingerea acestui proiect.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumim, domnule preşedinte.

În urma examinării Proiectului de Lege pentru completarea art.6 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă, precum şi înfiinţarea Agenţiei Domeniului Statului, în şedinţa din data de 12 februarie 2002, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a analizat şi a hotărât, în unanimitate de voturi, respingerea pentru următoarele motive.

Prevederile cuprinse în proiectul de lege au fost preluate în Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2002 pentru completarea art.6 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniului Statului.

Suntem în cadrul categoriei legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, stimate coleg.

Dacă doreşte cineva să intervină?

Iniţiatorul? Sunteţi de acord cu propunerea de respingere.

Vă rog să consemnaţi că reprezentantul ministerului este de acord cu propunerea de respingere.

Dacă dumneavoastră doriţi să interveniţi? Nu.

În aceste condiţii, vom supune propunerea de respingere votului final la şedinţa care o va stabili Comitetul ordinii de zi.

Stimaţi colegi,

Urmează, în continuare, 8 ordonanţe, de la punctul 35 la 42, care sunt înscrise în condiţiile art.35 lit.c) şi 80, alin.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Având în vedere că nu este aici nici preşedintele comisiei şi nici reprezentantul Ministerului Educaţiei, amânăm pentru şedinţa de joi dezbaterea acestor teme şi, cu aceasta, epuizându-se, pentru astăzi, ordinea de zi. Declar închisă şedinţa. Urmează lucrări în comisiile permanente.

Vă doresc succes!

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,45.