Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că, din cei 344 de deputaţi, sunt înregistraţi prezenţi un număr de 256 de colegi, iar 88 sunt absenţi. Dintre aceştia, 19 participă la alte acţiuni parlamentare.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog, procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Conform prevederilor regulamentare, un grup parlamentar poate să-şi exprime punctul de vedere asupra proiectului şi programului ordinii de zi. Totodată, se poate exprima pe chestiuni de procedură, în baza art.139 alin.2. Ca urmare, domnule preşedinte, în calitatea dumneavoastră de garant al respectării regulamentului, vă informez că joia trecută, programul de lucru a fost depăşit, fără ca să se respecte art.80, primul alineat, în care se spune că "proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru săptămâna următoare se întocmesc de Biroul permanent", art.84 că "Modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobă de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, în cazuri excepţionale".

Prin urmare, domnule preşedinte, vă adresăm respectuos rugămintea să ne precizaţi dacă joia trecută s-a cerut de către Biroul permanent, în mod excepţional, prelungirea programului de lucru - nu există în stenogramă aşa ceva - şi dacă s-a aprobat de către Comitetul ordinii de zi şi - esenţa întrebării finale, domnule preşedinte, - dacă acele alineate şi articole aprobate după ora 12,30, fixată de către Comitetul ordinii de zi, la propunerea Biroului permanent, deci în afara programului aprobat, dacă acelea sunt sau nu sunt valabile.

Întreb acest lucru, pentru că atunci este posibil să le votăm în afara programului Camerei şi joi după-masă, şi vineri dimineaţă, şi duminică. Deci, domnule preşedinte, cerem aceste precizări, deoarece grupul nostru parlamentar a analizat şi a constatat că o parte din articolele Legii finanţelor publice au fost votate în afara programului Camerei, după ora 12,30.

Acest vot este regulamentar, sau nu este?

Vrem să cunoaştem acest lucru, pentru că, în funcţie de răspunsul dumneavoastră, ne putem adresa sau nu, dacă nu suntem mulţumiţi, Curţii Constituţionale, atrăgând atenţia că se votează articole în afara programului de lucru al Camerei. După stenogramă, lucrările s-au terminat la 12,35. Las la o parte faptul că o lege de o asemenea importanţă şi cu alte amendamente s-a putut vota în circa 15 minute.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, dacă aveaţi atâta grijă faţă de această lege, nimeni nu vă împiedica, joi, în timpul programului, să fiţi aici prezenţi, cum nu aţi fost, şi să participaţi la dezbateri.

Dacă atunci aţi fi avut ceva cu privire la programul de lucru, sau la modul de desfăşurare, puteaţi să interveniţi în problemă de procedură, nu acum, după consumarea faptelor. Faptele, consumându-se, aveţi dreptul să vă adresaţi cu contestaţie, potrivit regulamentului, unde doriţi.

Nimeni, atunci, nu a ridicat problema terminării programului.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, acestea sunt actele. Eu am fost în Sala Spiru Haret, ştiţi foarte bine, am discutat şi cu dumneavoastră. Ştiţi şi dumneavoastră foarte bine că n-au fost miniştrii prezenţi la anumite proiecte de legi, s-a trecut mai repede la celelalte. Deci, nu eu Stanciu sunt garantul respectării regulamentului, ci dumneavoastră, domnule preşedinte. Eu, cu amiciţie şi prietenie, accept trasul meu de urechi de către dumneavoastră, pentru că suntem în aceeaşi circumscripţie, dar nu acceptă regulamentul, domnule preşedinte.

Deci, în afara programului de lucru, dumneavoastră aţi votat articole. Puteţi să le votaţi şi la 2, şi la 3, şi la 4 şi, dacă pe mine mă interesa legea, trebuia să stau s-o pândesc pe la colţuri. Dumneavoastră trebuia, la 12 şi jumătate, să închideţi programul.

Deci, vă rog să luaţi act, domnule preşedinte, că s-au încălcat prevederile regulamentului, că, după 12,30, s-au votat articole, iar acele articole votate după ora programului, fără ca programul să fie modificat la propunerea excepţională a Biroului şi la aprobarea Comitetului ordinii de zi, sunt nevotate. Şi, ca atare, vă vom solicita şi în scris, domnule preşedinte, ca acest proiect de lege să fie scos de pe ordinea de zi de marţi, de vot. Pentru a lămuri această chestiune, comparăm stenogramele şi banda audio.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Ca expert ce sunteţi, vreau să vă aduc aminte următorul lucru spus de dumneavoastră: că dezbaterile s-ar fi încheiat, nu ştiu după care ceas, din moment ce dumneavoastră nu eraţi aici, la şi 35 şi că, în aceste cinci minute care au depăşit programul, s-au votat nu ştiu câte articole din Legea finanţelor publice.

Mai citiţi încă o dată stenograma şi o să vedeţi că după Legea finanţelor publice, care s-a votat cu mult înainte de ora 12,30, au mai fost votate încă două legi.

Deci, sfatul meu este să staţi în sală până când se închide şedinţa.

Poftiţi, domnule Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte şi domnilor colegi, vreau să fac o intervenţie de procedură pentru că întâmplarea face să mai fi fost confruntat cu astfel de situaţii, cândva, în urmă în timp, şi să-l asigur pe colegul nostru, domnul deputat Stamciu, de la PRM, că atât timp cât şedinţa de lucru nu a fost oficial închisă, chiar dacă există această posibilitate a depăşirii într-un anumit număr de minute, sau într-o perioadă de timp depăşirea timpului prevăzut sau timpului votat prin program, legile adoptate, dacă şedinţa era deschisă în condiţii statutare şi articolele respective, se consideră şi sunt în toată practica legislativă considerate adoptate.

Dacă există un viciu legat de problema neprelungirii sau prelungirii, aceasta este o dispută procedurală, care poate fi discutată sau poate într-un fel sau altul asumată, sau neasumată de cineva, dar sub aspectul conţinutului, sau sub aspectul pe conţinut, pe fond, proiectele de legi şi articolele şi componentele de lege ce au fost adoptate atunci, sunt adoptate în mod legal, pentru că a luat sfârşit şedinţa în momentul în care preşedintele de şedinţă probabil făcea aceste … - eu nu am fost prezent, vă spun singer …

Domnul Costache Mircea (din sală):

Atunci, de ce mai vorbeşti, domnule?!

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Eu vorbesc din punct de vedere principial, stimate coleg! Deci, nu am venit aici să am o polemică cu domnul deputat Stanciu, care este un foarte bun procedurist şi care s-a agăţat de un argument foarte interesant, dar nu putem, pentru că vrem să facem o discuţie de procedură şi e bine că se face, e normal să se facă, şi pe urmă să spunem că din acest punct de vedere nu avem voie să discutăm şi să argumentăm, pentru că nu cunoaştem care este realitatea.

Deci, din punct de vedere al procedurii, din punct de vedere a tot ceea ce înseamnă literatură de specialitate în acest domeniu, verificaţi, domnule coleg, se consideră … Şi mai ales că întâmplarea a făcut, eu am vrut să-l ajut pe domnul Stanciu, care nu vreau să rămână niciodată cu o umbră de îndoială asupra unui lucru, este un domn inginer extrem de riguros în ceea ce priveşte parcursul legislativ… Deci, sub aspectul legalităţii, nu este a ne îndoi. Sub aspectul procedurilor, asta este cu totul altceva.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Domnule preşedinte, mai am o chestiune, tot în legătură cu procedura.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să încercaţi să vă concentraţi atenţia şi să ridicaţi toate problemele de procedură care le aveţi atunci când veniţi la microfon, pentru că vă obosesc prea tare, dacă veniţi prea des.

Poftiţi.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, aşa am avut intenţia, dar mi-a fost teamă să nu intraţi în ring obosit după aceste întrebări şi le-am gradat.

Domnule preşedinte,

În regulamentul meu, aproape roşu, se spune următorul lucru: dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competenţa în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, în termen de cel mult 10 zile de la anunţarea în plen, a proiectului de lege sau a propunerii legislative, trimiterea lor către această comisie.

În consecinţă, domnule preşedinte, biroul comisiei noastre, prin adresa nr.29/248, a solicitat Biroului permanent ca să trimită spre dezbatere în fond propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de inginer.

Am luat act cu surprindere că s-a refuzat acest lucru de către distinsul şi onoratul Birou permanent şi atunci, domnule preşedinte, în baza art.62 alin.2, "În caz de refuz din partea Biroului permanent, Camera hotărăşte prin vot".

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, spre a influenţa pozitiv sau negativ votul Camerei, să spun câteva cuvinte, în a fundamenta cererea noastră.

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi permiteţi să-mi exercit prerogativele, sau mă ameninţaţi cu presiunile dumneavoastră în continuare? Aştept să vă dau decizia favorabilă acum, pe loc?

Domnul Anghel Stanciu:

Am cerut permisiunea.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi propus ceva, lăsaţi-mă să vorbesc cu plenul. V-aţi susţinut punctul de vedere. Deci aţi cerut ca să fie repartizată şi comisiei.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Mă scuzaţi, probabil că distinşii secretari v-au distras atenţia. Noi am prezentat cererea, n-am motivat. Şi v-am cerut permisiunea să-mi daţi voie să motivez în numele unei distinse Comisii de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, care are cea mai mare concentrare de capete pe centimentrul pătrat, începând cu doctorate, cu titluri şi aşa mai departe.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi depus o cerere la Biroul permanent. Biroul permanent v-a respins-o.

Aveţi acum dreptul, potrivit regulamentului pe care-l citiţi dumneavoastră, să solicitaţi plenului revenirea la această …

Domnul Anghel Stanciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi, …

Domnul Valer Dorneanu:

Dar v-aş ruga să-mi spuneţi şi dacă doriţi să intrăm şi în fondul ordinii de zi de astăzi. Că, după viteza cu care ridicaţi tot felul de impedimente, mă îndoiesc că aveţi o asemenea dragoste de muncă.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, şi drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. Eu voiam să amân momentul intrării în moţiunea colegilor noştri, dumneavoastră vă grăbiţi. Bine, atunci. (Aplauze)

Domnilor colegi,

Să mulţumesc domnului preşedinte că mi-a permis să spun câteva cuvinte.

Se întâmplă în domeniul nostru tehnic o extrapolare a prevederilor din domeniul juridic, respectiv din activitatea distinşilor noştri avocaţi, în sensul că un inginer, după cinci ani de facultate, trebuie să aibă drept de semnătură ca inginer, după ce-i dă "Ordinul inginerilor" sau o anumită comisie acest drept. Acest lucru s-a făcut la arhitecţi cu "Ordinul arhitecţilor" şi o să vedeţi, domnilor colegi, săptămâna viitoare ce probleme complicate sunt.

De aceea, domnule preşedinte, spre a corela profesia de inginer, care profesie de inginer se câştigă prin cinci ani de facultate plus un examen de licenţă, cu dorinţa unei propuneri legislative a unui distins coleg care vrea ca, printr-un examen şi o taxă depusă la Asociaţia Inginerilor, să ateste dânsul diploma.

Noi avem aici de la Asociaţia Inginerilor un protest în legătură cu acest aspect şi credem că el trebuie elucidat printr-o discutare cu patronatul, printr-o discutare cu Asociaţia Inginerilor şi Tehnicienilor şi cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Nu este posibil ca o diplomă de stat, recunoscută de stat, să fie pusă la îndoială de o organizaţie neguvernamentală.

Acesta este punctul de vedere al comisiei noastre şi vă solicităm, domnule preşedinte, să fie dat, din acest punct de vedere, spre examinare pe fond şi Comisiei de învăţământ a Camerei.

Domnilor colegi,

Vă rog să avizaţi favorabil, pentru că, altfel, devine inutilă o perioadă universitară, dacă nu este avizată de o organizaţie neguvernamentală.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Vă rog să vă exprimaţi şi dumneavoastră cu privire la această solicitare.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Eu susţin cererea formulată de domnul Stanciu. Am citit foarte atent această lege. Ea cuprinde, în proporţie de 60%, dacă nu mai bine, se referă la forme de învăţământ şi pregătire şi, aşa cum a spus şi domnul Stanciu, şi ştiu şi punctul de vedere al ministerului, poate doamna ministru o să ne spună aici, nu este posibil ca diplome acordate de universităţi să fie verificate şi adresate de un ONG, deci, care se vrea, ştiu eu, un fel de suprainstituţie a inginerilor.

Vreau să spun că de altfel şi Consiliul Legislativ a sesizat acest lucru şi a arătat clar că este o încălcare a Legii învăţământului şi a drepturilor pe care le capătă un absolvent prin studiile universitare pe care le face.

Aşa că, vă rog să fiţi de acord ca această lege să fie analizată în fond de către Comisia de industrii şi servicii, împreună cu Comisia de învăţământ, pentru că sunt foarte, foarte multe probleme de învăţământ şi de formare profesională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doreşte să intervină şi doamna deputat Andronescu, ministrul învăţământului.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu mă asociez propunerii Comisiei de învăţământ, întrucât, după părerea mea, cred că sunt foarte multe lucruri care sunt necesare a fi corelate cu prevederile din Legea învăţământului, din Legea evaluării şi acreditării şi este absolut necesară întoarcerea şi la Comisia de învăţământ, pentru această armonizare.

De aceea, vă adresez şi eu rugămintea să fiţi de acord cu această propunere de întoarcere la comisie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi ascultat şi argumentele iniţiatorului acestei cereri, cât şi ale colegilor noştri.

Supun votului dumneavoastră cererea Comisiei de învăţământ de a aviza în fond, alături de Comisia de industrie şi servicii, proiectul Legii privind profesia de inginer.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă, dacă sunt? Nu sunt.

Abţineri?

Cu trei abţineri, majoritatea voturilor celor prezenţi, pentru.

Propunerea legislativă va fi trimisă pentru aviz în fond şi Comisiei de învăţământ.

Permiteţi-mi, în aceste condiţii, să intrăm în ordinea de zi.

Poftiţi, doamnă deputat Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur, am şi eu o nelămurire, deşi, după cum procedează conducerea Camerei şi în mod special dumneavoastră, aceasta n-ar mai trebui să între în parametrii de nelămuriri.

Conform regulamentului nostru, în fiecare luni, de la ora 18,00 la ora 20,00, este timp dedicat întrebărilor şi interpelărilor adresate Guvernului sau miniştrilor.

Constat că în ziua de astăzi, luni, ca şi într-o altă luni, această prevedere regulamentară a fost încălcată, introducând un punct suplimentar pe ordinea de zi discutarea Moţiunii "Fiscalitatea".

Sigur, înţeleg nevoia dumneavoastră de desfăşurare nocturnă a unei asemenea dezbateri despre cum sărăcesc oamenii, inclusiv şi bugetul de stat, dar nu înţeleg de ce se încalcă regulamentul şi de ce nu se fixează dezbaterea aceasta în timpul dedicat dezbaterilor parlamentare şi votării legilor.

Deci, cred că este normal să nu luaţi din mâna opoziţiei procedura de întrebări şi interpelări, care ne poate aduce lămuriri suplimentate în domeniile pe care le-am pus în dezbatere şi să fixaţi moţiunea într-o perioadă în care Camera Deputaţilor dezbate legi, proiecte, hotărâri, moţiuni.

Consider că este o abatere gravă de la regulament. De altfel, nu este singura. Ne izbim de aceste lucruri zi de zi, însă, îmi fac datoria să atrag atenţia, încă o dată, conducerii Camerei, dumneavoastră, personal, şi în mod special partidului de guvernământ, că deja s-au întrecut toate măsurile posibile.

Domnul Valer Dorneanu:

Am luat act de atenţia dumneavoastră.

Trebuie să dau, însă, cuvântul şi domnului deputat Acsinte Gaspar.

Poftiţi.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamna deputat Paula Ivănescu făcea aici referire la faptul că a fost încălcat Regulamentul Camerei Deputaţilor, întrucât timpul afectat pentru întrebări şi interpelări din ziua de luni a fost înlocuit cu un alt instrument foarte puternic care este pus la îndemâna opoziţiei, moţiunea. Cred că a avut în vedere Biroul permanent şi preşedintele când a fixat ziua de astăzi, acest lucru.

Dar, pe de altă parte, există un text în regulament, care spune următorul lucru: preşedintele Camerei stabileşte data dezbaterii moţiunii, care nu poate depăşi şase zile de la înregistrare. Moţiunea a fost înregistrată marţi şi nu putea depăşi cele şase zile. Deci nu se putea programa pentru mâine această moţiune, pentru că termenul din regulament nu-i dă voie.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, domnule Boc, poftiţi.

Domnul Emil Boc:

Îi mulţumesc domnului ministru pentru precizările făcute, numai că programul Parlamentului, în ziua de luni, începe cu ora 16,00, şi nu cu ora l8,00.

În consecinţă, pe bună dreptate, se ridică întrebarea: de ce nu a fost planificată moţiunea la ora 16,00, pentru că, la ora 18,00, conform regulamentului, sesiunea de întrebări şi interpelări să poată fi ţinută? Practic, în acest moment, Puterea demonstrează nu numai faptul că sfidează opoziţia prin programarea moţiunii la o oră în care mediatizarea nu este corespunzătoare şi o sfidează încă o dată prin ignorarea procedurii întrebărilor şi interpelărilor, procedură pe care opoziţia o are la dispoziţie într-o democraţie parlamentară. Să nu uităm că în Anglia, după ziarul Times, primul-ministru iese transpirat din şedinţa întrebărilor şi interpelărilor. În Parlamentul României, primul-ministru transpiră prin altă parte, întrucât nu l-am prea văzut pe aici, în primul rând, iar în al doilea rând, acum nici măcar nu mai are ocazia să vină, pentru că îl scoatem din program. Deci credem noi că este o sfidare nepermisă a procedurilor constituţionale, a procedurilor parlamentare, lucru ce denotă a lipsă totală de respect faţă de Opoziţia din România şi faţă de instrumentele parlamentare prevăzute de Constituţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am în vedere intervenţiile doamnei Paula Ivănescu şi colegului, domnul deputat Boc, colegi de la PD. Înţeleg că domniile lor, probabil, nu au avut posibilitatea să aibă un dialog anterior acestor intervenţii cu domnul deputat Sassu Alexandru, în calitatea domniei sale de lider al Grupului PD, prezent la şedinţa Comitetului ordinii de zi, care s-a ţinut săptămâna precedentă, şedinţă în care s-a stabilit pentru astăzi, ora 18,00, această dezbatere a moţiunii depuse de colegii de la PD şi PNL. Atunci când am stabilit această dată, această zi şi această oră, domnia sa, în numele Grupului parlamentar PD, a fost de acord cu ora stabilită şi programul.

Aşadar, să înţelegem că a fost intervenţia făcută ca urmare a unei necorelări cu punctul de vedere al domnului deputat Alexandru Sassu şi, domnule preşedinte, vă propun să începem ordinea de zi de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, doamnă Ivănescu.

Constat grija cu care dumneavoastră devoraţi timpul destinat activităţii de legiferare …

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să vă lăsaţi ironiile în altă parte, domnule preşedinte! Vă rog frumos să vă lăsaţi ironiile în altă parte! Nu de alta, dar nu le gustă toată lumea, mai ales că nu ne arde de râs acum şi nici nu …

Domnul Valer Dorneanu:

Faceţi dumneavoastră una mai bună, care să fie gustată.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

La tribuna Parlamentului nu este de făcut nici ironii, nici glume şi glumiţe şi aşa mai departe.

Domnul Valer Dorneanu:

Dar nici obstrucţie, stimată colegă!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Nu, nu este vorba de ostrucţie şi sunt ultima persoană care să facă aşa ceva.

Deci, dacă data trecută, când s-a discutat moţiunea tot la această oră, s-a mutat instituţia întrebărilor şi interpelărilor marţi, constat că acum nu se întâmplă acest lucru pentru ziua de mâine.

Deci, nu este vorba de necorelare cu domnul Alexandru Sassu. Dumnealui are un procent de vot, pentru care nu poate să determine sau să influenţeze decizia Comitetului ordinii de zi.

Deci, haideţi să vorbim corect şi să vedem ce n-am făcut în regulă faţă de data trecută, sau faţă de alte dăţi.

Aceasta este problema.

Domnul Valer Dorneanu:

Singurul răspuns pe care-l pot oferi este că timpul destinat activităţilor parlamentare trebuie, totuşi, astfel gestionat, pentru a acorda însemnătatea primordială activităţii de legiferare. De asta cred că am fost aleşi, ca să legiferăm, nu pentru alte activităţi. Sigur, fără a minimaliza celelalte activităţi - controlul parlamentar şi celelalte.

Sper că veţi fi de acord că au fost suficiente intervenţii înainte de a intra în dezbaterile ordinii de zi pentru astăzi. Vă prezint informarea cu privire la iniţiativele legislative care urmează să fie avizate de comisiile permanente:

• Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.59/2002 pentru completarea Legii nr.152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, care a fost transmis în fond Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, iar pentru avize Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului: 10 iunie 2002. Se aplică prevederile art.107 alin.3 din regulament.
• Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere, adoptat de Senat în şedinţa din 27 mai 2002, care a fost transmis în fond Comisiei pentru industrie şi servicii, iar pentru avize Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului: 10 iunie 2002; procedură de urgenţă.
• Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2002 pentru ratificarea addendumurilor la memorandumurile de finanţare referitoare la Programul operaţional de ţară PHARE 1997, Programul naţional PHARE 1998, Programul PHARE privind Facilitarea pentru infrastructuri de mari dimensiuni pe anul 1998, Facilitatea de recuperare (Pre-Ins Facility) pentru anul 1998, Programul pentru restructursarea întreprinderilor şi reconversie profesională (RICOP), Programul naţional PHARE 1999 - partea a II-a, adoptat de Senat în şedinţa din 23 mai 2002, proiect transmis în fond Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, iar pentru avize Comisiei pentru politică economică şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului: 10 iunie 2002; procedură de urgenţă.
• Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2002 pentru modificarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997, primit de la Guvern, care a fost remis în fond Comisiei pentru sănătate, iar pentru avize Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului: 10 iunie 2002; procedură de urgenţă.
• Propunerea legislativă privind încurajarea tinerilor întreprinzători, prin acordarea de facilităţi în desfăşurasrea actelor şi faptelor de comerţ, iniţiată de domnii deputaţi Codrin Ştefănescu şi Raicu Romeo Marius iniţiată de un număr de 4 deputaţi PNL. A fost sesizată în fond Comisia pentru muncă şi protecţie socială, iar pentru avize Comisia pentru politică economică, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului: 5 august 2002.
• Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.74/1995, republicată, privind exercitarea profesiunii de memdic, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, care a fost remisă în fond Comisiei pentru sănătate, iar pentru avize Comisiei pentru învăţământ, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului - 5 august 2002.
• Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.178/2000 privind produsele cosmetice, adoptat de Senat în şedinţa din 23 mai 2002. A fost sesizată în fond Comisia pentru sănătate, iar pentru avize Comisia de industrie şi servicii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului: 10 iunie 2002; procedură de urgenţă.
• Proiectul de Lege privind agenţii comerciali permanenţi, adoptat de Senat în şedinţa din 23 mai 2002. A fost sesizată în fond Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, iar pentru avize Comisia de industrii şi servicii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului: 13 iunie.
• Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului între România şi Regatul Ţărilor de Jos pentru exportul prestaţiilor de securitate socială, semnat la Bucureşti la 13 noiembrie 2001, primit de la Administraţia prezidenţială. A fost sesizată în fond Comisia pentru muncă şi protecţie socială, iar pentru avize Comisia pentru politică externă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului: 17 iunie 2002.
• Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2002 pentru modificarea art.2 din Legea nr.66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni din România în societate bancară pe acţiuni, primit de la Guvern. În fond, a fost sesizată Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, iar pentru aviz Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termen pentru depunerea raportului: 10 iunie 2002. Potrivit art.107 alin.3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, se aplică procedura de urgenţă.

Notă cu privire la legile depuse la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea sesizării de către dumneavoastră a Curţii Constituţionale, potrivit art.17 alin.2 şi alin.3 din Legea nr.47/1992.

• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.36/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.69/1998 privind regimul de autorizare a activităţilor din domeniul jocurilor de noroc.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.40/2000 privind acreditarea agenţilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2002 pentru modificarea Anexei nr.IV/1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr.383/2001.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/1999 privind salarizarea personalului Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.
• Legea pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.95/2000 privind stingerea unor obligaţii ale agenţilor economici care furnizează produse şi prestează servicii pentru instituţiile publice din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2000 pentru modificarea şi completarea Legii sanitare veterinare nr.60/1974.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.254/2000 privind scutirea de la plata taxelor vamale a unor bunuri provenite din import.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.249/2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse petroliere.
• Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 220/2000 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.109 alin.1 din Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman.
• Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 164/2001 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.109 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 169/2001 privind utilizarea unor sume destinate restructurării şi reorganizării agenţilor economici din sectorul producţiei de apărare.
• Legea pentru aprobara Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2002 privind instituirea unor interdicţii pentru aleşii locali şi funcţionarii publici.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor.
• Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine.
• Legea pentru aprobarea finanţării repatrierii personalului navigant, debarcat sau aflat la bordul unor nave maritime de transport, achitarea drepturilor restante şi pentru menţinerea în siguranţă a navelor din patrimoniul Companiei de navigaţiei maritimă "ROMLINE" - S.A. Constanţa.
• Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local.

Primul proiect înscris pe ordinea de zi de astăzi este proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Spiru Haret" din Bucureşti.

Doamna ministru Ecaterina Andronescu, din partea iniţiatorului.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din start aş vrea să spun că nu este vorba de o obiecţie la procedura de acreditare, însă în proiectul de lege, aşa cum este el acum în faţa dumneavoastră, s-au strecurat câteva aspecte care trebuie modificate. De aceea, vă adresez rugămintea să-l înapoiem la comisie pentru a fi aduse corecturile de rigoare.

Este vorba de două aspecte care ţin de patrimoniu, în anexa cu patrimonul, din păcate, s-au strecurat două greşeli, două clădiri care nu aparţin universităţii, prin efectul legii, ar urma să intre în patrimoniul ei şi, de aceea, cred că sunt lucruri importante şi vă adresez rugămintea să o înapoiem la comisie pentru corectare.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte al comisiei de învăţământ. Îmi cer scuze că data trecută v-am făcut istoric, pentru că am aflat că între timp sunteţi inginer, dar şi un reputat istoric.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Vă rog să-mi permiteţi să nu dialoghez cu prezidiul.

Stimaţi colegi,

Ceea ce a afirmat doamna ministru, că s-au strecurat câteva erori la patrimoniu, e vorba de două, în sensul că s-a precizat acolo că sunt închiriate. Dar, evident, că fiind închiriată nu poate fi în patrimoniu.

Singura chestiune pe care eu aş dori să o lămurească distinşii noştri jurişti ar fi următoarea. Dacă, în această fază, noi putem elimina punctele respective, deci, ca o propunere de eliminare când ajungem la punctele respective, aceasta ar fi o primă chestiune.

Şi a doua chestiune, dacă o persoană juridică de drept privat, evident, poate avea sediul într-o clădire închiriată sau nu, şi, obligatoriu, să aibă sediul într-o clădire proprietate. Deci, acestea ar fi cele două puncte sensibile pe care doamna ministru, cu atâta delicateţe, le-a sugerat. După părerea mea, cred că ar putea avea sediul şi într-un local închiriat, dar nu sunt sigur.

Cealaltă chestiune, dacă la un articol sau la o anexă sunt nişte puncte care suscită discuţii, să poată propune eliminarea şi să elimine de acolo şi rămâne restul. Deşi eu nu mă pronunţ pentru a fi restituită sau nu la comisie, pentru că nu am aceste două elemente.

În raport de acestea două, dacă ele sunt negative, voi susţine pe distinsa noastră colegă, membră a comisiei, pentru că, vedeţi, domnule preşedinte, nici nu fac apel la onoratul regulament care precizează că atunci când apar puncte deosebite în dezbatere să poată trimite la comisie, la propunerea distinsului şi onorabilului nostru preşedinte sau a unui grup parlamentar. Nu scrie a ministerului, deci eu o iau că va fi propunerea unui grup, deci nu fac obiecţiune la aceasta, voi sprijini întoarcerea la comisie, dar să lămurim aceste două chestiuni, care ne vor fi utile în activitatea noastră viitoare.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi doamnă ministru pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, tocmai regulamentul acela sfânt pe care l-aţi invocat dumneavoastră pledează în favoarea propunerii care vi s-a făcut, pentru că dumneavoastră, constat acum, ridicaţi o problemă şi mai complicată decât cea ridicată de doamna ministru - dacă universitatea poate sau nu poate să aibă sediul în acel local. Eu cred că nu trebuie să răspundem la aceste întrebări în plen, acum, şi să lămurim aceste situaţii în plen şi, de aceea, propun... Doriţi să interveniţi? Da. Poftiţi.

Doamna Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Domnule preşedinte,

Ca să vin în sprijinul domnului profesor Stanciu, pentru a nu interveni pe probleme de procedură, în numele Grupului parlamentar susţinem propunerea doamnei ministru.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă rog să vă exprimaţi voturile, pentru că vor fi poziţii contradictorii. 94 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 16 voturi împotrivă.

Abţineri? 24 abţineri.

Stimaţi colegi,

S-a votat cu 94 voturi pentru trimiterea la comisie, 24 abţineri şi 16 împotrivă. Aş ruga comisia să mă ajute, să nu stabilesc eu un termen de la tribună şi să ne propună un termen rezonabil pentru raport.

Domnul Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Tentaţia propunerii dumneavoastră este mare ca eu, preşedinte, să fixez termen.

Domnul Valer Dorneanu:

Să-l propuneţi.

Domnul Anghel Stanciu:

Pentru că Biroul permanent fixează termenul, prin consultarea preşedintelui sau prin consultarea comisiei. Dacă dumneavoastră acceptaţi...

Domnul Valer Dorneanu:

Vă amintesc că plenul a stabilit restituirea la comisie şi vă propun să stabilim aici şi termenul, stimate coleg.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, cu toată simpatia pe care o am pentru modul dumneavoastră foarte eficient de a conduce, nu-mi permit să încalc prevederile regulamentului.

Biroul permanent stabileşte termenul după consultare cu comisia respectivă.

Eu nu sunt comisie, sunt numai preşedinte. Dacă dumneavoastră sunteţi Biroul permanent, foarte bine, dar eu nu-mi permit, aşa că fixaţi dumneavoastră cum doriţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vom solicita Biroului permanent să stabilească termenul. Deci, se restituie proiectul comisiei.

Următorul proiect, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie. Suntem în procedură de urgenţă. Rog Comisia juridică de disciplină şi imunităţi să propună termenii de dezbatere.

Domnul preşedinte Olteanu.

Nu vă lăsaţi provocat de propunerile din sală, vă rog să ţineţi cont de ceea ce...

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fără îndoială că nu aveam intenţia să mă las provocat, domnule preşedinte, propun o dezbatere de 5 minute pentru fiecare articol şi o oră pentru tot ansamblul proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această propunere de dezbatere? Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu 4 voturi "..

Stimaţi colegi, îmi reproşaţi modul de conducere al dezbaterilor, dar constat multă indisciplină în manifestarea voturilor.

După ce anunţ voturile împotrivă se mai adaugă încă 5 când eu număr abţinerile.

Câte, vă rog frumos, câte voturi împotrivă au fost? Cu 3 voturi împotrivă, 10 abţineri şi marea majoritate pentru, s-a votat propunerea domnului preşedinte Olteanu.

Dacă doreşte cineva să intervină înainte de dezbateri? Dacă nu, trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege şi a ordonanţei de urgenţă.

Vă rog să urmăriţi, în paralel cu proiectul legii şi cu textul ordonanţei, raportul comisiei.

La titlul proiectului de lege, dacă aveţi obiecţiuni? La titlu? A, suntem în procedură de urgenţă, v-aş ruga să vă subsumaţi totuşi unui interval foarte scurt.

Poftiţi.

Domnul Cornel Stirbeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În principiu, Grupul parlamentar al PNL este de acord cu constituirea Parchetului Naţional Anticorupţie, avem însă două obiecţii majore, şi anume aceea a faptului că acest organism este constituit prin ordonanţă de urgenţă, ceea ce contravine Constituţiei, dar aşa cum este practica obişnuită a Guvernului, această obiecţie cred că este de neluat în seamă şi se tratează aşa, cu mare uşurinţă, astfel încât, cred că şi de această dată, nu va avea sorţi de izbândă.

De asemenea, în ceea ce priveşte modul de organizare propus prin această ordonanţă, credem că această instituţie nu se deosebeşte cu nimic de actuala secţie anticorupţie care funcţionează în cadrul Parchetului General, este, de fapt, o formă nouă a secţiei actuale anticorupţie care nu va rezolva şi nu va duce, în nici un caz, la îmbunătăţirea luptei anticorupţie.

Prin atribuţiile care se stabilesc în art.16, în sarcina celor 75 de procurori, credem că se constiuie o nouă poliţie politică, aceştia având dreptul să dispună ascultarea telefoanelor, blocarea conturilor şi accesul la sistemele informatizate pe termen nelimitat şi fără alte aprobări din partea superiorilor.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD, într-adevăr, aveţi dreptul la un comentariu.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Partidul Democrat, în principiu, nu este împotriva unui parchet anticorupţie, numai se pronunţă pentru independenţa unui asemenea parchet naţional anticorupţie, ferit de orice influenţă politică, şi ferit, evident, de imixtiunile categorice ale politicului.

În altă ordine de idei, cred că prin acest proiect de Lege de aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43 realizăm o altă premieră în viaţa constituţională românească, şi anume, ne propunem să aprobăm un proiect de lege de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă care îşi propune să intre în vigoare la 6 luni după publicarea în Monitorul Oficial. Cred că suntem în faţa celei mai înalte sfidări a Constituţiei României, a regimului ordonanţelor de urgenţă, a practicii Curţii Constituţionale, a regulilor jocului statului de drept.

Dacă Curtea Constituţională a stabilit că pot ordonanţele de urgenţă interveni în domeniul legilor organice, ea a statuat expres faptul că ele nu pot interveni, ordonanţele de urgenţă, decât în situaţii excepţionale. Daţi-mi voie să mă întreb, cel puţin pe mine, dacă nu şi pe dumneavoastră sau pe cei din Guvern, cum poate fi avută în vedere o situaţie excepţională când o ordonanţă de urgenţă îşi propune să intre în vigoare la 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial. Ce fel de situaţie excepţională este aceea? Probabil că, dacă aşa înţelege Guvernul Năstase să înţeleagă regimul ordonanţelor de urgenţă şi a situaţiei excepţionale, ne putem aştepta să se emită ordonanţe de urgenţă care vor intra în vigoare în 2004, pentru a asigura continuitate la puterea PSD-ului. Este o sfidare, repet, nemaiîntâlnită în practica noastră constituţională.

În al doilea rând, credem noi că lucrurile ar fi trebuit să fie inversate, şi anume, în primul rând, să aibă loc o reformă reală a sistemului nostru judiciar şi, mai ales, o reformă reală a instituţiei Procuraturii, a Ministerului Public în România. Este cunoscut faptul că la Strasbourg sunt multiple cauze pe rol, cauze pe care România le va pierde, întrucât procurorul român nu îndeplineşte condiţiile de independenţă şi imparţialitate, condiţii cerute de art.5, paragraful III din Convenţia Europeană şi art.6 din aceeaşi convenţie. Credem noi că înainte ar fi trebuit să realizăm această reformă internă pentru a pune, într-adevăr, procurorul, în adevăratul sens al cuvântului, în categoria magistraţilor, şi nu în mod fictiv, aşa cum este acum, când procurorul nu este independent, întrucât, potrivit Constituţiei, lucrează sub autoritatea ministrului Justiţiei, iar potrivit Legii de organizare judecătorească poate da dispoziţie scrisă oricărui procuror din România, prin procurorul general, să înceapă urmărirea penală într-o cauză determinată. Asta nu este independenţă, asta nu este imparţialitate, în accepţiunea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Noi credem că înainte, repet, ar fi trebuit să realizăm reforma sistemului judecătoresc în ansamblu, a Ministerului Public în special, după care să venim cu o lege cu privire la Parchetul Naţional Anticorupţie care să ne ofere garanţiile procesuale şi procedurale că această instituţie nu va fi una, aşa cum s-a spus aici, o instituţie cu conotaţii politice, un fel de poliţie politică, ci să fie o instituţie care să corespundă rigorilor şi normelor statului de drept.

Iată de ce obiecţiile noastre, pe fond, vizează aceste aspecte, chiar dacă, repet, lupta anticorupţie este un lucru la care ar fi trebuit să ne gândim cu toţii, dar prin mijloace instituţionale şi nu prin mijloace politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Bolcaş, din partea Grupului parlamentar România Mare.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Profit de împrejurarea că, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, am formulat şi un amendament la titlul legii, în sensul de "Lege de respingere a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului ". Nu o să repet o argumentaţie care va fost deja înfăţişată şi care nu va impresionat. O să vă spun că, în continuare, ne aflăm în plin "an Caragiale" şi eu refuz să fiu actor într-o piesă care nu este bine scrisă. S-a vorbit despre neconstituţionalitate în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi mi-a răspuns ca Pirstanda: "Curat neconstituţional, dar votaţi-o odată". Aşa ceva nu trebuie să se întâmple. Nu s-a lămurit până acum, iar răspunsul dat de către Comisia juridică de disciplină şi imunităţi respingerii amendamentului propus, vizând neconstituţionalitatea acestei ordonanţe de urgenţă, nu face decât să sporească o confuzie. Pe lângă împrejurarea că nu ne aflăm în domeniu de excepţie care să permită Guvernului să emită o ordonanţă de urgenţă, am arătat că prin aceste ordonanţe de urgenţă, oricât s-ar putea interveni în domeniul legilor organice, nu se poate şi nu se va putea niciodată să se creeze un sistem de organe, nu un organ, un sistem de organ, pentru că Parchetul acesta Anticorupţie se doreşte un sistem structurat care presupune organe în funcţiune, care este străin structurii constituţionale a organelor statului. Ni se răspunde de către Comisia juridică de disciplină şi imunităţi, în sensul că nu se crează un alt organ al statului, ci un compartiment în cadrul Parchetului General. Atunci ne aflăm în prezenţa unei instituţii autonome şi independente, aşa cum prevede art.1 al acestei ordonanţe? Categoric că, până nu lămurim natura juridică a ceea ce votăm, nu putem vota.

În al doilea rând, v-aş ruga să vă aplecaţi asupra următoarei împrejurări care mie mi se pare deosebit de importantă. Nu neg existenţa unui organ specializat în lupta împotriva corupţiei, dar afirm că lupta împotriva corupţiei nu se face prin jocuri de imagine, pentru că ceea ce s-a proiectat în faţa domniilor voastre este o imagine şi nu o realitate. Voi fi puţin mai tranşant decât antevorbitorii mei şi voi termina acum. S-ar părea că dacă Guvernul României se numeşte acum "Guvernul Adrian Năstase", de ce să nu existe şi un "Parchet Adrian Năstase", ceea ce, zic eu, nu este constituţional. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Olteanu Ionel, din partea Grupului parlamentar al PSD, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu cred că dincolo de orice retorică trebuie să gândim pragmatic şi să vedem ce se întâmplă în jurul nostru, nu doar să afirmăm, să clamăm şi să plângem unii pe umerii celorlalţi.

Avem nevoie de un organism specializat, avem nevoie, mai exact, lupta anticorupţie pe care o tot proclamăm de ani de zile, are nevoie de instrumente adecvate pentru ca rezultatele acesteia să se vadă. Opinia publică este mai tranşantă decât declaraţiile pe care le dăm unii sau alţii. Cetăţenii văd şi probabil simt pe propriile buzunare faptul că fenomenul corupţiei este la cote inacceptabile pentru un stat de drept. Sigur că aceasta nu înseamnă crearea unor instituţii inacceptabile. Fără îndoială, însă, că forma sub care este prezentat Parchetul Naţional Anticorupţie, având în vedere că asemenea instituţii similare există şi în Spania, Italia, în alte ţări, această formă a ordonanţei de urgenţă presupune sau înseamnă, mai exact, un răspuns la strigătul cetăţeanului, la urma urmei e nevoie de un instrument de lucru adecvat pentru combaterea fenomenului corupţiei.

S-a spus aici că trebuia să aşteptăm ca reforma instituţiilor judiciare, reforma judiciară în ansamblul acesteia să fie dusă la bun sfârşit. Mă întreb, chiar dacă retoric, cine a împiedicat fosta puterea să ducă la bun sfârşit reforma instituţiei juridicire timp de 4 ani de zile. Amintiţi-vă că în 1992 s-au operat modificări, în 1997 şi 1998 s-au operat modificări privind Legea nr.92/1992 privind organizarea judiciară. Avem, în momentul de faţă, posibilitatea să creăm o structură autonomă în cadrul Parchetului, în cadrul Ministerului Public, care să poată combate eficient fenomenul corupţiei.

În condiţiile în care se doreşte, s-ar fi dorit să se aştepte finalizarea reformei instituţiei judiciare, ar fi însemnat ca tot atât de mult timp să aşteptăm şi crearea acestor instrumente adecvate acestor structuri, adecvate pentru combaterea corupţiei. Or, cred că toţi suntem de acord că fenomenul corupţiei a ajuns la cote inacceptabile.

În legătură cu rolul procurorului, rolul procurorului şi statutul acestuia rămâne acela pe care îl are legea în configuraţia actuală. Fără îndoială că ştim cu toţii, în momentul de faţă se află la Senat proiectul de Lege privind modificarea Codului de procedură penală. Modificări substanţiale care reprezintă tot atâtea garanţii că reforma judiciară este în curs de realizare. Totuşi, Parchetul Naţional Anticorupţie trebuie creat pentru că ceea ce se întâmplă astăzi este inacceptabil şi, de aceea, Grupul parlamentar al PSD, manifestând voinţa politică a Partidului Social Democrat, a votat pentru acest Parchet Naţional Anticorupţie sub forma prezentată de Guvern, în sensul ordonanţei de urgenţă. Legat de termen, fără îndoială, că ne dăm seama cu toţii că termenul care s-a instituit de 6 luni este termenul de realizare a structurilor, a compartimentelor necesare acestui Parchet Naţional Anticorupţie pentru ca el să poată deveni operaţional.

Or, din asemenea perspectivă, stimaţi colegi, nu există nici un motiv să nu votăm pentru această ordonanţă de urgenţă, în condiţiile pe care vi le-am propus, având în vedere, repet încă o dată, că dincolo de orice declaraţie avem nevoie de fapte, de instituţii adecvate pentru a combate un fenomen inacceptabil. Restul n-ar rămâne decât demagogie, în condiţiile în care tot plângem unul pe umerii celuilalt, că avem situaţia pe care o avem de ani şi ani de zile. Este nevoie de această instituţie şi vă rugăm să votaţi pentru ea.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea iniţiatorului, domnule ministru Ivanov, aveţi cuvântul.

(Domnul deputat Augustin Lucian Bolcaş vociferează.)

Stimaţi colegi, nu suntem la dezbateri, nici nu s-a făcut referire la numele dumneavoastră, cel puţin.

Stimate coleg, am rugămintea să fiţi rezonabil ca întotdeauna şi să observaţi că nu e vorba de un drept la replică aici, încât v-aş ruga foarte mult să încercaţi să renunţaţi la această idee.

Aveţi cuvântul.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

S-a afirmat aici că ordonanţa de urgenţă nu ar fi constituţională. Nu numai că nu încalcă această ordonanţă prevederile Constituţiei, dar le respectă întocmai, astfel încât Parchetul Naţional Anticorupţie este constituţional.

Ordonanţele de urgenţă pot fi emise inclusiv în domeniul legilor organice. Aceasta este practica arhicunoscută a Curţii Constituţionale care a statuat că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice nu priveşte ordonanţele de urgenţă.

Precum bine se cunoaşte, lupta împotriva corupţiei ocupă, în perspectiva summit-ului de la Praga, un loc central în preocupările şi măsurile concrete ale României pentru accelerarea aderării şi crearea Parchetului Naţional Anticorupţie reprezintă, după cum bine se cunoaşte, un imperativ major de maximă urgenţă. De aceea, a şi fost prevăzută ca dată limită de începere a funcţionării acestuia, data de 1 septembrie. Pentru ca acest Parchet să poată funcţiona efectiv începând cu data de 1 septembrie, este necesară o perioadă de cel puţin câteva luni pentru organizarea şi funcţionarea acestuia.

Cum adoptarea unei legi presupune un timp mai îndelungat pentru parcurgerea procedurilor parlamentare, s-a impus, pentru aceste considerente, adoptarea unei ordonanţe de urgenţă pentru înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie care are forţa juridică a unei legi.

Nu este vorba de jocuri de imagine, cum s-a spus de la această tribună. Faptul că, de foarte puţin timp, Guvernul a adoptat un act normativ prin care a alocat special pentru înfiinţarea acestui Parchet Naţional Anticorupţie o sumă considerabilă de bani, este vorba de 20 de miliarde de lei, demonstrează tocmai voinţa Guvernului pentru a face cât mai concretă această luptă împotriva corupţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi, să începem dezbaterea pe articole.

La titlul legii dacă aveţi obiecţiuni. Nu sunt. Votat în unanimitate.

La art.unic, vă rog să vă uitaţi pe raportul comisiei, la amendamentul 1. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 1. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat amendamentul 1 în unanimitate, care vizează art.unic al proiectului de lege.

La titlul ordonanţei de urgenţă dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La art.1alin.1...la care alineat aveţi obiecţiuni?

Domnul Emil Boc:

La alin.3.

Domnul Valer Dorneanu:

La alin.1 dacă sunt obiecţiuni. Nu sunt. Adoptat în unanimitate.

La alin.2. Comisia n-a avut obiecţiuni, nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

La alin.3, domnul deputat Boc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi avut un amendament? Vă rog să vă referiţi la el pentru a-l putea urmări.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Amendamentul figurează la pct.3 din raport. După cum puteţi observa, în actuala formulă propusă de către Guvern şi acceptată de comisie: "Parchetul Naţional Anticorupţie se organizează ca structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, este condus de un procuror general şi este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Procurorul general al Parchetului este asimilat adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie".

În mod intenţionat am citit această frază pentru a vă da seama de complexitatea şi de dificultatea înţelegerii şi utilizării termenilor: procuror general, procuror general adjunct, procuror general al Parchetului General, procuror general al Parchetului Naţional Anticorupţie, motiv pentru care în amendamentul pe care vi l-am supus dumneavoastră atenţiei am propus ca Parchetul Naţional Anticorupţie să se organizeze ca structură autonomă cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public şi, potrivit amendamentului, să fie condus de un "procuror naţional".

Cu alte cuvinte, am evita această dublare de nume, această confuzie care se creează în permanenţă între procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi am identifica precis pe şeful Parchetului Naţional Anticorupţie, cu o denumire specifică, denumire propusă a fi "procuror naţional" şi nu, aşa cum este acum, procuror general al Parchetului Naţional Anticorupţie. Motiv pentru care vă propun să acceptaţi acest amendament terminologic mai mult decât de fond, celelalte, de fond, o să urmeze mai încolo.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Punctul de vedere al comisiei în aveţi în raport.

Iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.3, pag.14. Aveţi acolo motivarea Comisiei juridice pentru care a respins amendamentul domnului Boc, aveţi şi argumentarea pe care dumnealui v-a făcut-o astăzi.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Boc.

Cine este pentru? 50 voturi pentru.

Împotrivă? 107 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 107 voturi împotrivă, 50 pentru şi o abţinere, amendamentul domnului Boc a fost respins.

Supun votului dumneavoastră textul alin.3. Aveţi un amendament la alin.3?

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Da, domnule preşedinte. Mulţumesc.

La acelaşi articol 1, alin.3, amendamentul nostru este puţin diferit de cel propus de domnul Boc şi am formulat amendamentul astfel: "Parchetul Naţional Anticorupţie se organizează ca structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, şi este condus de un procuror general."

Care este raţiunea acestui amendament? După cum vedeţi, în cadrul aceluiaşi articol 1, se precizează că Parchetul Naţional Anticorupţie se organizează ca structură autonomă, cu personalitate juridică şi este independent. În măsura în care acest articol se menţine aşa cum este formulat în cadrul ordonanţei, adică Parchetul este condus de un procuror general, este coordonat de procurorul general adjunct de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi, în continuare, la articolele următoare, "îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei". Mai departe şi, bineînţeles, "sub autoritatea Guvernului", întrucât Ministerul Public face parte din Guvernul României, nu vedem de ce rămâne precizarea că este o structură autonomă, independentă şi-şi desfăşoară activitatea fără alte ingerinţe în cadrul unei alte structuri.

Ca urmare, credem că ori se recunoaşte că această structură este o structură în cadrul Parchetului General, care funcţionează ca o secţie sau ca o strucură oarecare în cadrul acestui Parchet, ori revenim şi stabilim că este autonom şi, ca urmare, este condus de un procuror general, fără a fi coordonat sau să-şi desfăşoare activitatea sub o altă autoritate.

Aş ruga iniţiatorul să facă diferenţa între coordonare, conducere şi desfăşurarea activităţii sub autoritatea unei instituţii. Deci, să vedem ce a avut în vedere când spune, pe de o parte, că acest organism este independent şi autonom şi care sunt coordonatele celor trei concepte de coordonare, de conducere şi de autoritate.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, eram la capitolul amendamente. Aveţi de făcut un amendament concret de susţinut la alin.3? Vă rog să-l spuneţi!

Domnul Cornel Ştirbeţ:

La alin.3 este amendamentul pe care l-am citit.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun! Am înţeles.

Domnul ministru Ivanov, vă rog să vă pronunţaţi.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Domnul deputat Ştirbeţ a propus, iar comisia n-a acceptat, eliminarea părţii finale a textului care se referă la coordonarea Parchetului Naţional Anticorupţie de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Şi la asimilarea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

În combaterea acestei idei, este de subliniat că Parchetul Naţional Anticorupţie este organizat ca o structură autonomă în cadrul Ministerului Public, fiind astfel firesc ca el să fie coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi să fie asimilat ca funcţie, ca salariu cu adjunctul acestuia.

Acestea au fost considerentele pentru care comisia a respins amendamentul domnului deputat Ştirbeţ.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Boc şi apoi domnul Ionel Olteanu, din partea comisiei. Şi vă propun să supunem apoi la vot pentru a trece la următorul punct de pe ordinea de zi, potrivit programului aprobat.

Domnul Emil Boc:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat susţine amendamentul grupului parlamentar liberal pentru următorul argument: din acest moment, caracterul autonom al instituţiei Parchetul Naţional Anticorupţie, acest caracter autonom este profund afectat. De ce? Pe de o parte, el este condus de un procuror general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi este coordonat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

În condiţiile acestei legi, procurorul Parchetului Naţional Anticorupţie, aşa cum a fost modificat la comisie, va fi numit de preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie este numit de preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza recomandării ministrului justiţiei.

În acest moment, creăm două structuri paralele: procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie va fi ales de Consiliul Superior al Magistraturii, iar el va lucra totuşi sub autoritatea unei entităţi aflate în subordinea Executivului, care este procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Şi, atunci, pe bună dreptate, se pune întrebarea: care va mai fi autonomia şi independenţa acestei instituţii, dacă el va fi coordonat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Iată de ce apreciem că amendamentul care este, în mare parte, în aceeaşi structură cu cel propus de către Grupul P.D., este acceptabil întrucât rezolvă această problemă a autonomiei, independenţei Parchetului Naţional Anticorupţie, în cadrul Ministerului Public, atât cât permite Constituţia.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ionel Olteanu. V-aş ruga să fiţi foarte concis pentru a putea vota acest amendament.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O să încerc să fiu cât se poate de concis. Se vorbeşte de autonomie şi independenţă în acelaşi timp. Inexact! Textul articolului spune "structura autonomă cu personalitate juridică". Primul aspect.

Al doilea aspect. Stimaţi colegi, Legea 92/1992, astfel cum a fost modificată de fosta guvernare, este în această situaţie, ca lege organică dă o anumită perspectivă. Or, nu putem modifica o asemenea perspectivă a legii privind Parchetul Naţional Anticorupţie, câtă vreme avem textul actual al Legii 92/1992. Să fim foarte clari în ceea ce afirmăm atunci când ne referim la aspectele legate de funcţionarea acestei structuri.

Structura Parchetului Naţional Anticorupţie lucrează în cadrul Ministerului Public. Este precizat foarte clar şi avem nevoie de o asemenea precizare în art.1, care este subordonarea, coordonarea, care este coerenţa dintre acest Parchet Naţional Anticorupţie şi restul structurilor Ministerului Public.

Prin urmare, amendamentul nu putea fi admis de comisie câtă vreme el era necesar pentru coerenţa textului, pentru a vedea clar care este modul de funcţionare şi care sunt garanţiile de funcţionare eficientă ale acestei instituţii.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu aceste precizări, supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Cornel Ştirbeţ.

Cine este pentru? 55 voturi pentru.

Împotrivă? 117 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 117 voturi împotrivă, 55 voturi pentru, 2 abţineri, a fost respins amendamentul domnului Ştirbeţ.

Supun votului dumneavoastră textul art.1 alin.3, în formularea iniţiatorului.

Cine este pentru? 119 voturi pentru.

Împotrivă? 55 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 119 voturi pentru, 55 voturi împotrivă şi o abţinere, a fost adoptat alin.3 în formularea iniţiatorului.

Stimaţi colegi, ne oprim aici, la alin.4 de la art.1, cu dezbaterea acestui proiect şi trecem la următorul punct de pe ordinea de zi: dezbaterea moţiunii simple depuse de colegii noştri de la Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat.

Vreau să vă informez că, în şedinţa Biroului Permanent şi a Comitetului Ordinii de zi din ziua de 29 mai, s-a convenit asupra următoarei modalităţi de derulare a dezbaterilor moţiunii: prezentarea moţiunii de către unul din semnatarii acesteia; răspunsul Guvernului căruia i se alocă 45 de minute pe care şi le administrează la acest răspuns şi la un supliment de intervenţie la sfârşitul dezbaterilor; grupurilor parlamentare câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, din acest algoritm rezultând 57 minute pentru P.S.D., 23 minute pentru Partidul România Mare, 10 minute pentru Partidul Democrat, câte 9 pentru Uniunea Democrată Maghiară din România şi Partidul Naţional Liberal, 6 minute Grupul parlamentar al minorităţilor şi 2 minute pentru cei fără apartenenţă politică.

Rog grupurile parlamentare să-şi înscrie vorbitorii la cuvânt la secretarii de şedinţă şi, cu aceste precizări preliminare, dau cuvântul unuia dintre semnatarii moţiunii să prezinte textul acesteia.

Poftiţi!

Domnul Gheorghe Eugen Nicolaescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Subsemnaţii deputaţi, membri ai Grupurilor parlamentare P.N.L. şi P.D., constatând că, în momentul de faţă, are loc o deteriorare tot mai rapidă şi mai accentuată a nivelului de trai al cetăţenilor României, precum şi o împovărare excesivă, până la inhibarea mediului de afaceri românesc, în urma măsurilor lipsite de coerenţă ale Guvernului şi a nerespectării propriului program de guvernare, supunem dezbaterii Camerei Deputaţilor următoarea moţiune:

Cap.A. O privire realistă asupra realităţilor româneşti.

Deşi programul de guvernare al P.S.D. a pretins că ştie şi poate să realizeze o creştere economică durabilă în interesul tuturor cetăţenilor prin îmbunătăţirea nivelului de trai ai populaţiei, indiferent că aceasta este activă sau nu, încă de la începutul anului 2002, populaţia României a fost supusă unei avalanşe de impozite şi taxe.

Guvernul care se reclamă a face parte, din punct de vedere politic, dintr-o familie social-democrată, a demonstrat că nu are nimic de-a face nici cu protecţia socială şi nici cu democraţia, că nu este preocupat în nici un fel de încurajarea mediului de afaceri românesc şi de atragerea investiţiilor străine către ţara noastră.

Prinşi în sarabanda acordărilor de scutiri sau reeşalonări unor unităţi economice, fie de stat, fie privatizabile, precum şi clientelei politice, guvernanţii par a uita că accesul României în Uniunea Europeană sau în Alianţa Nord-Atlantică depinde şi de construirea unei economii sănătoase, în care mediul de afaceri românesc sau străin să fie încurajat de reglementări coerente, ferme şi în conformitate cu normele europene şi internaţionale.

Ce s-a "realizat"? În anul 2001, guvernul se lăuda cu o creştere economică, dar marea majoritate a populaţiei a trăit mai prost decât în anul 2000, iar statisticile publicate de curând susţin această afirmaţie.

Forţat de realitate, guvernul a început să se dezmeticească şi să recunoască că reforma trebuie să fie suportabilă, că este de neacceptat ca salariul să fie mai mic decât costul întreţinerii lunare a unei familii, că va introduce măsuri de protecţie socială, adoptând legea privind venitul minim garantat.

Cum s-a aplicat această lege? Aproape toţi cei care aveau dreptul au fost supuşi unor declaraţii ofensatoare, dar lucrul cel mai grav este că s-a putut aloca sub jumătate din sumele promise, cu întârzieri, transferând povara bugetelor locale care nu-şi mai pot îndeplini celelalte atribuţii în folosul comunităţilor locale.

Tot ceea ce s-a petrecut în anul 2001 a produs buimăceală şi haos, cârpind prin diferite locuri sacul sărac al social-democraţiei, în ciuda zgomotoşilor apărători ai măsurilor incoerente, inconsistente şi care au rolul să manipuleze opinia publică.

De aceea, cu toate ocaziile importante, am solicitat puterii pesediste să-şi reconsidere poziţia şi să-şi respecte programul de guvernare.

Realitatea românească este următoarea: cetăţenii sunt din ce în ce mai săraci şi au ajuns în situaţia disperată de a decide ce datorii să achite şi pe care să nu le achite: să mănânce, să se îmbrace sau să-şi plătească întreţinerea sau chiria.

Creşterea economică din anul 2001 nu este sănătoasă. O parte fiind pe stoc, o altă parte provenind din recolta agricolă bună, dar care se regăseşte şi astăzi în stocuri datorită preţurilor descurajatoare reglementate de stat şi, de aceea, efectele acesteia nu se regăsesc în buzunarele oamenilor. De fapt, creşterea economică reflectă aplatizarea unor importante găuri negre din peisajul economic care, normal, trebuia să dispară prin privatizări consistente.

Lentoarea privatizării sectorului de stat, a restructurării unor sectoare importante precum şi sprijinirea prin bugetul de stat a multor întreprinderi de stat generatoare de pierderi acoperite de toţi contribuabilii.

Absenţa investiţiilor, în general, şi străine, în special, care să contribuie efectiv la creşterea economică sănătoasă; dezvoltarea la cote inimaginabile a birocraţiei aparatului de stat care a ştiut să se perpetueze pe banii noştri, ai tuturor; creşterea numărului actelor de corupţie, a cazurilor privind evaziunea fiscală, a celor nesoluţionate referitoare la averile unora sau altora, în detrimentul bugetului de stat.

Din aceste considerente, bugetul a fost secătuit, administrat ineficient iar banii nu puteau fi aduşi decât din buzunarele cetăţenilor şi ale firmelor private care au susţinut în continuare bugetul, iar reducerea puterii de cumpărare a populaţiei pune în pericol şi firavul sector privat.

Guvernul a găsit cea mai primitivă măsură economică: sporirea fiscalităţii. Începând cu anul 2002, pe lângă cavalcada creşterii preţurilor, deşi inflaţia guvernamentală a scăzut, fiscalitatea a constituit unica preocupare a Guvernului lui Adrian Năstase.

În acest context, s-au înaintat Parlamentului modificări ale legilor privind taxa pe valoarea adăugată, accizelor, impozitului pe profit, şi s-a aplicat într-o formă nouă Legea privind impozitul pe venit. Fiecare dintre acestea au urmărit, sub pretextul fals al simplificării şi al alinierii legislaţiei la cerinţele Uniunii Europene, exclusiv creşterea poverii fiscale şi nu a reducerii acesteia, care fusese promisă în campania electorală şi reluată în programul de guvernare.

Preocupat de consolidarea imaginii externe şi nu de rezolvarea problemelor interne ale României, Guvernul social-democrat a iniţiat o creştere a birurilor în sarcina populaţiei şi a societăţilor comerciale, îndeosebi private, aflate în mare dificultate.

În ceea ce priveşte accizele, guvernul şi-a manifestat pe deplin mentalitatea retrogradă, majorând nivelul cotelor de accize, motivând că acesta nu ar afecta întreaga populaţie, ci doar pe cei cu venituri exagerat de mari. O motivaţie nu numai cinică, dar şi profund neadevărată.

Este încă o dovadă că acest guvern nu are decât dorinţa de a fi pe placul celor din afară, în dispreţ pentru cei care muncesc şi se chinuie să traverseze tranziţia, ale cărei efecte au devenit insuportabile.

Politica fiscală din domeniul impozitului pe profit a fost elaborată în contradicţie cu necesitatea de stimulare şi încurajare a sectorului economic viabil, cel care susţine cheltuielile publice ale statului şi care asigură locuri de muncă, alte impozite şi taxe aferente locurilor de muncă. În loc să relaxeze fiscalitatea profitului, care ar putea duce la creştere investiţională şi complementară, Guvernul P.S.D. a introdus înăsprirea acestui impozit fără să aibă curajul să recunoască că a apelat la forme indecente de creştere a fiscalităţii pentru a obţine poze şi imagini bune numai pentru laudă proprie.

S-a preferat să se recurgă la acuze sau suspiciune şi prezumţie de hoţie, deşi normal era o dezbatere pe variante, pe propuneri de revigorare a economiei printr-o politică fiscală adecvată. Nu se cunosc măcar efectele elementare ale unei asemenea atitudini care întotdeauna s-au repercutat exact invers decât efectele scontate, ceea ce denotă anchilozarea politicienilor în perioadele când partidul-stat dispunea şi controla fără să fie interesat în rezultatele autentice.

S-a lovit exact în cei care puteau să aducă valoare adăugată: micile întreprinderi, exportatorii şi cei care aveau şi un rol social, dezvoltând activităţi în zonele defavorizate.

Credem că s-a optat de Guvernul social-democrat pentru înăbuşirea dezvoltării clasei mijlocii care, căpătând libertate economică, nu mai poate fi manipulată politic, încurajându-se în schimb clientela politică.

Sectorul privat, reprezentat de IMM-uri, va cunoaşte o încetinire a ritmului de acţiune în România şi din cauza promovării unei legislaţii ineficiente şi fluctuante care nu conferă o bază stabilă pentru dezvoltarea unei afaceri durabile şi solide pe termen lung. Un exemplu elocvent este cel prin care se utilizează două regimuri fiscale diferite în cursul aceluiaşi exerciţiu financiar: de la 1 mai pentru majorarea cotelor la accize; de la 1 iunie pentru noua Lege a TVA; de la 1 iulie pentru Legea impozitului pe profit.

Ignorarea punctelor de vedere ale partenerilor de dialog social (sindicate şi patronate), cu care am avut întâlniri repetate, este încă o dovadă a lipsei de transparenţă şi de subiectivism al Guvernului. De asemenea, putem spune că "interesul naţional este grav prejudiciat prin lipsă de transparenţă şi prin exclusivitatea deciziei instituţiilor guvernamentale".

Taxa pe valoarea adăugată a fost prima promisiune electorală, în sensul reducerii şi introducerii unor cote reduse care să stimuleze consumul. Dar a fost tot prima promisiune abandonată, promisă iarăşi pentru mai târziu.

Trebuie să atenţionăm asupra pericolului pe care acest guvern l-a introdus în lege, rezervându-şi dreptul să reducă cota standard până la jumătate, prin hotărâre de Guvern, deşi în Constituţie se prevede că legile referitoare la taxe şi impozite au caracter organic.

Prin această subtilă ocolire a Parlamentului, acest guvern poate utiliza o lege în scop electoral, practică nedemocratică, dar şi periculoasă, iar Curtea Constituţională ar trebui să se sesizeze din oficiu.

La o populaţie săracă, la o activitate economică din sectorul privat, aflată la limita supravieţuirii, o reducere a cotei standard ar fi însemnat chiar o reluare mai sănătoasă a ciclurilor economice.

Prin aceeaşi reglementare recentă privind taxa pe valoarea adăugată, se aduc noi prevederi ce se constituie în obstacole pentru agenţii economici şi în poveri pentru populaţie. Mărturii în acest sens sunt măsurile prin care cota standard de TVA rămâne 19%, fără a fi acceptată reducerea acesteia la 15%, aşa cum prevedeau amendamentele Opoziţiei, şi neintroducerea unor cote diferenţiate pentru unele produse de bază.

Impozitul pe venit este un al patrulea exemplu de creştere a fiscalităţii direct asupra cetăţeanului, asupra nivelului său de viaţă. Au fost promise reduceri ale cotelor de impozitare şi lărgirea bazei de impozitare, care au rămas la stadiul de promisiuni.

Din baza de impozitare au fost excluse asigurările de viaţă şi nu au fost introduse alte cheltuieli deductibile, care să întărească consumul casnic, reducându-se chiar unele cote de deduceri personale.

O uşoară relaxare a grilei de impozitare a fost depăşită de trecerea salariilor într-o tranşă superioară de impozitare, care de fapt înseamnă o diminuare a câştigurilor nete personale.

În domeniul fiscalităţii au prevalat preocupări pentru creşterea acesteia şi nu pentru reducerea firească în condiţiile de creştere economică anunţată de Guvern. Putem exemplifica cu creşterea impozitului pe clădiri, pe introducerea fondului de solidaritate pentru construcţia de locuinţe pentru tineret şi altele care vor fi suportate tot de cetăţeni. Concepţia actualului guvern nu are în vedere respectul pentru cel care munceşte şi câştigă din muncă cinstită, ci din contră, este preferată sancţionarea lui.

Creşterea redevenţelor trebuia însoţită de reduceri ale impozitelor directe, în special a impozitului pe venit, cel care asigură creşterea reală a nivelului de trai al populaţiei.

Conceptul guvernamental privind fiscalitatea în România ne sperie şi ne îndeamnă să credem că acest guvern încurajează în fapt munca la negru, evaziunea fiscală, nedeclararea averilor personale, tocmai printr-o impozitare excesivă.

Dacă în rândurile de mai sus am vorbit de nivelul fiscalităţii, dumneavoastră, de o manieră intempestivă şi fără temei real la nivelul ţărilor Uniunii Europene, este indicat să abordăm, de o manieră concretă, structura fiscalităţii din ţările vecine.

În Bulgaria, scopurile politicii fiscale sunt: consolidarea fiscală prin menţinerea bugetului echilibrat, o rezervă fiscală adecvată, care să garanteze plata serviciului datoriei publice şi surplusul primar al balanţei, implementarea constrângerilor bugetare stricte, întărirea sistemului fiscal şi cel al managementului fiscal pe baza performanţelor de lichiditate şi alinierea acestora schimbărilor macroeconomice.

În Cehia, un raport asupra transparenţei financiare realizat de Fondul Monetar Internaţional arată că există câteva măsuri importante care trebuie întreprinse pentru îmbunătăţirea conturilor naţionale şi a datelor privind datoria publică externă: o evaluare a cheltuielilor publice, o recunoaştere explicită a costurilor garanţiilor şi a altor obligaţii contingente, reducerea fondurilor extrabugetare, un control îmbunătăţit asupra bugetelor locale, precum şi îmbunătăţirea disciplinei financiare. În privinţa politicii de impozitare, veniturile trebuie realizate prin îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor. Armonizarea fiscalităţii cu standardele Uniunii Europene ar trebui făcută prin creşterea ponderii impozitelor indirecte în locul celor directe.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în Ungaria, unde Guvernul s-a angajat să reducă gradul de impozitare. De asemenea, în această ţară a avut loc reforma sistemului de pensii, unul dintre pilonii importanţi fiind cel al contribuţiei voluntare.

În Polonia au avut loc mari schimbări în sistemul de impozitare. Începând din 2000, societăţile plătesc 30% din venit, ca impozit, în loc de 34%. În următorii ani, nivelurile impozitării vor fi reduse de la 28% în 2001 la 22% în 2004.

Consecinţele fiscalităţii.

Aşa cum s-a mai afirmat de la această tribună a Parlamentului, azi trebuie spus că Guvernul a transformat conceptul de reformă într-o noţiune mitologică, golită de conţinut şi fără finalitate umană, deşi îşi apără ritmul lent al reformelor prin gradul de compatibilitate, transferând eşecurile lor tot pe spinarea cetăţeanului.

Este trist cum fiecare jurnal de ştiri, fiecare informare venită de la Guvern reprezintă o nouă modalitate de perpetuare a coşmarului prin care trec cetăţenii acestei ţări. Majorările de preţuri, creşterea accizelor, sporirea taxelor şi a impozitelor, sunt numai câteva dintre cadourile pe care actualul guvern le face contribuabilor români aproape cu regularitate.

În acest fel, prin creşterea fiscalităţii şi anularea stimulentelor se ajunge la descurajare şi la limitarea posibilităţilor de dezvoltare a clasei de mijloc, faza oricărei economii sănătoase şi principalul segment de susţinere a oricărui stat european şi democratic. Însă acest tip de măsuri nu au impact numai asupra segmentului amintit, ci va influenţa în mod negativ dezvoltarea întreprinderilor româneşti, care suferă şi acum de decapitalizare şi de blocaj financiar şi va limita cota investiţiilor străine în România.

Dintre consecinţele cele mai evidente putem menţiona: influenţarea negativă a preţurilor produselor supuse accizării, necorelată cu puterea de cumpărare a populaţiei, dar şi limitarea desfacerilor acestor produse; creşterea teoretică a încasărilor la bugetul de stat din TVA, ca urmare a majorării preţurilor tuturor produselor datorită sporirii fiscalităţii, fără să se ia în considerare descreşterea consumului intern; reducerea numărului locurilor de muncă şi trecerea personalului disponibilizat în sfera protecţiei sociale, ceea ce înseamnă cheltuieli suplimentare ale bugetului de stat; determinarea încetinirii creşterii economice cu efect atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, asupra tuturor cetăţenilor şi viitorului României. Totodată, nu mai este un secret că fiscalitatea poate fi abordată ca politică favorabilă sau nefavorabilă pentru dezvoltarea economică, iar acest Guvern nu a putut înţelege modalităţile prin care aceasta poate fi utilizată constructiv şi în folosul tuturor.

În concluzie, prezenta moţiune se constituie într-un apel adresat Guvernului României pentru:

1. Revizuirea întregii politici fiscale, în sensul de stimulare a exporturilor, zonelor defavorizate generatoare de valoare adăugată şi profitabilitate, dar şi de dezvoltare de capacităţi economice şi locuri de muncă.

2. Continuarea încurajării dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi renunţarea la anularea brutală a facilităţilor de care au benenficiat întreprinderi apte să absoarbă forţa de muncă aflată în şomaj şi disponibilizată prin restructurări.

3. Administrarea profesionistă a colectării veniturilor statului care să permită încasarea sumelor prevăzute şi să asigure relaxarea fiscală, absolut necesară pentru România.

4. Revizuirea şi amendarea, în regim de urgenţă, a tuturor actelor normative care au înăsprit fiscalitatea: TVA, impozitul pe profit, accizele, impozitul pe venit, astfel încât efectele administrative şi economice ale acestora să fie simţite cât mai puţin de către cetăţeni şi agenţii economici şi care să poată stimula o creştere economică reală.

Astfel, solicităm:

a - diminuarea cotei-standard de TVA la 15%;

b - reducerea cotei-standard a impozitului pe profit la 15%;

c - reducerea nivelului accizelor cu scoaterea de sub incidenţa acestora a unor aşa-zise produse de lux (cafea, vin, televizoare etc.), utilizând proporţia dintre câştigul mediu din ţările Uniunii Europene şi nivelul mediu al accizelor practicate de acestea, şi translatarea aceleiaşi proporţii la realităţile româneşti şi aplicarea gradualizată odată cu creşterea câştigului mediu din România.

c - reducerea cotelor de impozitare din tranşele impozitului pe venit, concomitent cu creşterea deductibilităţilor personale (asigurări de viaţă, bunuri de folosinţă îndelungată, construcţii şi reparaţii de locuinţe ca o primă etapă).

Apreciem că stabilitatea legislativă, predictibilitatea mediului de afaceri, creşterea nivelului de trai al întregii populaţii sunt deziderate care pot duce serios la depăşirea actualei crize economice şi apropierea României de standardele Uniunii Europene.

dorim să atenţionăm Guvernul ca răspunsurile şi atitudinea să se refere la perioada sa de guvernare, la care face trimitere directă prezenta moţiune şi să renunţe la a eluda propria sa responsabilitate şi la războiul permanent cu vechea putere.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă.)

Domnul Valer Dorneanu:

Va mulţumesc.

Dau cuvântului, din partea Guvernului, domnului ministru Mihai Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încă de la începutul lunii mai, Partidul Naţional Liberal ameninţa Guvernul României cu depunerea unei moţiuni simple, neinspirat intitulată "Fiscalitatea". Şi nu este de mirare că abia acum discutăm această moţiune, şi poate că nici astăzi nu este momentul, în condiţiile în care distinşii noştri colegi de la PNL şi PD nu ne-au prezentat nişte argumente care să aibă susţinere în realitatea reformei economice şi sociale pe care România trebuie s-o parcurgă în scopul integrării ţării în structurile europene şi euroatlantice.

Probabil că întârzierea depunerii moţiunii se datorează demersurilor pe care reprezentanţii PNL şi PD le-au făcut pentru aplicarea acelei soluţii constructive foarte mediatizate, şi anume: incitarea şi organizarea contribuabililor pentru participare la grevă fiscală. Pentru că noi respectăm principiile democratice şi procedurile parlamentare, ne propunem să răspundem cu toată seriozitatea afirmaţiilor şi acuzelor cuprinse în conţinutul moţiunii, care însă sunt, după noi, total nefondate, uneori tendenţioase şi chiar calomnioase. Acestea dovedesc că moţiunea dumneavoastră nu este decât o acţiune cu caracter demagogic şi populist, iniţiată în scopul câştigării cu orice preţ de capital politic de către cele două partide: PNL şi PD.

Nici doi ani nu au trecut de la alegeri şi iniţiatorii moţiunii au uitat declinul economic şi social pe care România l-a suferit în perioada ’97 - 2000, când reprezentanţii PNL şi PD au deţinut poziţii esenţiale de decizie în lotul celor 15.000 de specialişti.

Mai mult decât atât, rezultatele obţinute în 2001 sunt ignorate şi sunt discreditate de aceştia prin formulări neprofesioniste şi strict politicianiste.

De fapt, realitatea este următoarea, domnilor: în anul precedent, creşterea economică a fost de 5,3%, iar rata inflaţiei am reuşit s-o coborâm de la 40,7% la 30,3%. Nu trebuie uitat că rezultatele sunt cu atât mai importante, cu cât creşterea economică din anul 2001 s-a realizat într-un context internaţional mai puţin favorabil, caracterizat printr-o încetinire a creşterii economice a ţărilor dezvoltate.

Această creştere economică de 5,3% în anul 2001 situează România pe primul loc în cadrul ţărilor membre CEFTA şi pe locul al doilea între cele 13 state candidate la integrarea în Uniunea Europeană.

O dovadă pertinentă că politicile cuprinse în programul Guvernului sunt adecvate realităţilor ţării şi sunt aplicate cu eficienţă, este reprezentată şi de nivelul ratei medii a inflaţiei pe primele patru luni ale acestui an, care a însumat 1,5% comparativ cu numai 2,75% în perioada corespunzătoare anului anterior.

Contrar celor susţinute în moţiune, creşterea economică a fost sănătoasă, regăsindu-se atât în sfera investiţiilor care au crescut cu 6,6%, cât şi în cea a exporturilor, care apoi s-a majorat cu 10%, reprezentând 11,4 miliarde dolari, cel mai înalt nivel realizat de România în ultimii 30 de ani.

Realizările anului 2001 evidenţiază o schimbare structurală importantă a utilizării produsului intern brut, în sensul creşterii semnificative a utilizării acestuia pentru acumulare, concomitent cu asigurarea resurselor pentru creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, care în anul 2001 a crescut cu aproape 5%.

Formarea brută de capital fix a înregistrat şi el o creştere în termeni reali, de 6,6% - faţă de numai 4,6% în 2000, rata de investiţie determinată prin raportarea acestui indicator la produsul intern brut ajungând la 19%, comparativ cu 17 - 18% în ’98 - 2000.

Investiţiile realizate în economia naţională în 2001 a avut o creştere în termeni reali cu 5,1% comparativ cu anul anterior, datorită majorării cu 6% a investiţiilor în sectorul privat. Producţia industrială şi ea a crescut cu 8,2% faţă de 7% în anul 2000, concomitent cu o modificare pozitivă a structurii sale, din punct de vedere al gradului de prelucrare a materiilor prime.

Este de remarcat, de asemenea, că s-au înregistrat sporuri în condiţiile creşterii productivităţii muncii pe ansamblul industriei, cu 11,4% în industria prelucrătoare şi cu 11,9% în industria totală.

Rezultă în mod evident, din prezentarea acestor date, stimaţi domni şi doamne, că afirmaţia semnatarilor moţiunii, potrivit căreia creşterea economică realizată în anul 2001 este nesustenabilă, nu are temei, neavând corespondent în realitatea din România, certificată inclusiv de instituţiile financiare internaţională, dovedind astfel o atitudine profund rău-voitoare şi negativistă.

Doamnelor şi domnilor, autorii moţiunii încearcă să minimalizeze creşterea economică obţinută în anul 2001 prin contestarea stocurilor la evoluţia produsului intern brut. Stocurile, stimaţi colegi, reprezintă într-o economie de piaţă funcţională un element esenţial de reglare în timp a cererii solvabile şi a ofertei. Cu alte cuvinte, stocurile sunt o pârghie de influenţare a evoluţiei producţiei şi consumului, iar dinamica acestora depinde de o multitudine de factori. Structura variaţiei de stoc în anul 2001 a fost alcătuită predominant din produse care au favorizat creşterea economică în România, şi anume: stocurile de produse agricole şi stocurile de resurse energetice.

În decembrie 2000, la sfârşitul guvernării de dreapta a autorilor moţiunii, stocurile respective se situau la niveluri lamentabile, extrem de periculoase pentru buna funcţionare a economiei şi pentru asigurarea bunurilor şi serviciilor necesare populaţiei.

Mai mult, aş vrea să vă dau două exemple din ţările dezvoltate, dar şi din ţările candidate la Uniunea Europenă: în Germania şi Italia, în anii ’97 şi ’98, o treime din creşterea reală a produsului intern brut a reprezentat-o contribuţia variaţiei stocurilor, iar în Cehia variaţia stocurilor de două puncte procentuale a contribuit la momentul relansării economice din anul 2000. Stocuri, repetăm, ca şi în cazul României în anul 2001, cu desfacere rapidă, asigurată atât la intern, cât şi la extern.

La creşterea economică obţinută în anul precedent au mai contribuit atât privatizările de succes realizate în cursul anului respectiv, doar să reamintesc cele de la SIDEX şi Banca Agricolă, cât şi programele de restructurare, programe de restructurare care au fost puse în aplicare în economia reală şi în sectorul public.

În ultimii 12 ani, nimeni nu a avut curajul să restructureze un domeniu sensibil cum este cel al apărării naţionale şi al industriei de apărare. Noi am avut acest curaj pentru că susţinem cu acţiuni concrete aderarea României la NATO şi aderarea economiei româneşti la standardele necesare îndeplinirii criteriilor de integrare în Uniunea Europeană.

Programele Guvernului nu au urmărit nici un moment să nege sau să escamoteze găurile negre din economie. În primul rând, noi ne-am asumat existenţa acelor întreprinderi care produc pierderi, acţionând în sensul restructurării acestora.

În al doilea rând, nu considerăm privatizarea un scop în sine, ci un mijloc de capitalizare, modernizare şi eficientizare pentru creşterea competitivităţii economiei româneşti.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, ca urmare, am adaptat legislaţia de profil pentru a putea efectua privatizări transparente şi eficiente, însoţite de programe de restructurare şi protecţie socială.

În continuare, voi răspunde şi la celelalte acuze din moţiune, aşa-numitele exemple de creştere a fiscalităţii care dovedesc incapacitatea iniţiatorilor moţiunii de a se angaja într-un dialog de fond, profesionist şi constructiv într-un domeniu sensibil şi deosebit de important pentru dezvoltarea ţării.

Am să încep cu prevederile noii legi a impozitului pe profit. Aş vrea să subliniez de la bun început că acestea se înscriu în măsurile luate de România pentru crearea unui mediu de afaceri concurenţial: înlăturarea discriminării între agenţii economici şi armonizarea legislaţiei cu cea din ţările din Uniunea Europeană.

Noul proiect de lege a impozitului pe profit cuprinde prevederi clare privind deductibilitatea cheltuielilor şi acordarea de facilităţi fiscale unitare pentru toate categoriile de contribuabili. Astfel, vechea legislaţie prevedea o reducere de 50% la impozitul pe profit, utilizat în anul curent pentru investiţii în active corporale şi necorporale, subliniem, doar pentru firmele plătitoare de impozit pe profit, deci care au realizat profit. Noua lege acordă o cheltuială deductibilă de 20% din valoarea mijloacelor fixe achiziţionate, facilitate care se aplică absolut tuturor companiilor, indiferent dacă acestea realizează profit sau nu în anul fiscal respectiv.

După cum bine ştiţi, din discuţiile aprinse care au avut loc la Camera Deputaţilor, la care aţi participat şi dumneavoastră, stimaţi semnatari ai moţiunii, este greu de crezut că nu aţi înţeles avantajele evidente pe care noul proiect le acordă investitorilor români şi străini. Aş vrea să vă reamintesc unele dintre aceste avantaje, care nu au fost cuprinse în legislaţia elaborată de dumneavoastră în anul 1999, cum ar fi: amortizarea accelerată, fără aprobare prealabilă a autorităţilor fiscale pentru achiziţia de tehnologie, amortizarea suplimentară sub forma unei deduceri de 20% din valoarea mijloacelor fixe, fără a fi condiţionată de realizarea unui profit. Şi, pentru a vă face să înţelegeţi mai bine aceste elemente, voi detalia pentru o mai bună înţelegere a dumneavoastră, sub forma unui exemplu ipotetic, dar care este frecvent regăsit în practică. Astfel, conform vechii legislaţii, pentru o investiţie de 200 milioane lei, firma a beneficiat de o reducere de 50% din profitul reinvestit în luna realizării investiţiei, dar cu condiţia să înregistreze profit. Ce face noua legislaţie? Aceasta dă posibilitatea în cazul aceleiaşi investiţii de 200 milioane de lei să efectueze cheltuieli cu amortizarea de 56 milioane de lei în primul an de utilizare în cazul opţiunii pentru metoda amortizării liniare şi de 100 milioane de lei în situaţia aplicării metodei amortizării accelerate.

Pentru a vă edifica asupra oportunităţilor reale pe care proiectul de lege privind impozitul pe profit le deschide investitorilor, aş vrea să vă prezint şi alte avantaje cuprinse în conţinutul acestuia şi care nu existau în legea promovată de semnatarii moţiunii atunci când se aflau la putere. Acestea se referă la acceptarea plăţii într-o singură tranşă anuală a impozitului pe profit pentru contribuabilii care realizează venituri din agricultură, respectiv după obţinerea şi valorificarea producţiei, prevede o deductibilitatea a cheltuielilor pentru asigurarea afacerilor împotriva riscurilor, precum şi pentru asigurarea profesională, deductibilitatea cheltuielilor necesare promovării imaginii firmelor, precum şi a produselor şi serviciilor acestora.

În ceea ce priveşte aplicarea unei cote reduse a impozitului pe profit, obţinut din activitatea de export, aceasta este o măsură care, pe de o parte, dezavantajează anumiţi agenţi economici, iar pe de altă parte este contrară acquis-ului comunitar. Mai mult, menţinerea acestei cote reduse intră în conflict cu legile concurenţei, fiind apreciată de oficialii europeni ca o practică neloaială.

Prin eliminarea acestei prevederi din 2003, Guvernul nu îşi respectă doar programul de guvernare, respectiv eliminarea facilităţilor distorsionate, ci crearea unei legislaţii unitare şi nediscriminatorii. Având în vedere faptul că pentru anii următori creşterea economică prognozată se bazează în mare parte pe activitatea de export, Guvernul României are ca obiectiv prioritar susţinerea exporturilor României pe baza criteriilor acceptate de Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Comerţului.

În acest scop, cel puţin echivalentul sumelor reprezentând creşterea cotei de impozitare aferentă profitului din export, va fi alocată pentru susţinerea exporturilor competitive care încorporează valoarea adăugată. De asemenea, din anul 2003, surse suplimentare vor fi alocate din bugetul de stat pentru susţinerea exporturilor care vor încorpora o valoare adăugată mare în produsul intern brut.

Totodată, Guvernul îşi va baza strategia de susţinere şi dezvoltare a investiţiilor în zonele libere şi defavorizate cu obiective clar definite, urmând ca reglementările în domeniu să fie reanalizate, astfel încât pentru investiţiile de interes diminuarea progresivă a facilităţilor privind impozitul pe profit, care sunt în contradicţie cu documentele pe care România le-a semnat la Uniunea Europeană, să fie înlocuite cu alt tip de facilităţi, până la nivelurile acceptate de valoarea investiţiei.

Distinşi parlamentari, analizând textul moţiunii constatăm că reprezentanţii PNL şi PD nu cunosc suficient de bine textul legii, în condiţiile în care fac apel la problematica stimulării zonelor defavorizate. Vă asigurăm că susţinerea dezvoltării acestor zone şi a investiţiilor în zonele libere au constituit şi constituie în continuare priorităţi ale Guvernului şi au fost avute în vedere la elaborarea acestui nou proiect de lege. Demonstrăm aceasta prin acţiuni concrete incluse în textul promovat de către Executiv, şi anume: scutirea de plată a impozitului pe profit, pe toată durata de existenţă a zonei defavorizate; scutirea de la plata impozitului pe profit pentru agenţii economici care investesc cel puţin 1 milion de dolari în zonele libere.

În concluzie, stimaţi semnatari ai moţiunii, nu puteţi nega două dintre cele mai importante realizări ale punerii în practică a legii impozitului pe profit, şi anume: unificarea reglementărilor existente în diferite alte legi cu privire la acest tip de impozit direct şi crearea unui cadru concurenţial uniform pentru agenţii economici, acţiuni de natură să contribuie la îmbunătăţirea transparenţei, predictibilităţii şi atractivităţii mediului de afaceri.

Nu accentuăm inutil aspectele legate de unificarea reglementărilor existente. Guvernul actual este cel care a rezolvat marea problemă a haosului legislativ. Existau peste aproape 500 de reglementări privind impozitul pe profit şi circa 400 de acte normative care făceau referiri la taxa pe valoarea adăugată.

Stimaţi semnatari a moţiunii, oare sunteţi convinşi că această degringoladă legislativă, pe care dumneavoastră vreţi s-o perpetuaţi, iar noi dorim s-o simplificăm, poate să ajute la îmbunătăţirea climatului de afaceri?

Doamnelor şi domnilor parlamentari, în continuare aş vrea să mă axez pe conţinutul legii privind taxa pe valoarea adăugată. Prin afirmaţiile din moţiune, autorii acesteia dovedesc că prevederile legii privind TVA nu le sunt familiare.

În primul rând, aş vrea să subliniez că semnatarii moţiunii, atunci când au elaborat acest document nu s-au informat corect. Ce cuprinde această lege? Este surprinzător să vezi că face referire la aspecte cum ar fi aplicarea unei cote reduse de TVA de 50% din nivelul cotei standard pentru bunurile şi serviciile aprobate prin Hotărâre de Guvern, când aceasta a fost eliminată încă din timpul discuţiilor purtate în Comisia pentru buget-finanţe. Eliminarea acesteia a fost determinată de necorcondanţa sa cu prevederile constituţionale.

Nu putem să trecem cu vederea lipsa totală de profesionalism a acelora care afirmă că am ignorat punctele de vedere ale partenerilor de dialog social (sindicate şi patronate). Pentru edificarea dumneavoastră dorim să menţionăm că prevederea de mai sus a fost introdusă iniţial la insistenţele partenerilor de dialog social, respectiv sindicatele şi patronatele. Şi aş vrea să vă asigur, stimaţi colegi, că pentru noi dialogul reprezintă cel mai important instrument de îmbunătăţire a legislaţiei, de a o face mai transparentă şi uşor de aplicat.

Cu privire la acuzaţiile referitoare la amânarea introducerii unei cote reduse de TVA, amintim că, în pofida impactului accentuat negativ asupra puterii de cumpărare a populaţiei, Guvernul din care aţi făcut parte reprezentativ a prezentat în mod demagogic reducerea cotei standard de la 22% la 19%, aceasta făcându-se la o gamă redusă de produse, pe care o familie le cumpără o dată sau de două ori în viaţă, concomitent cu eliminarea cotei de TVA la majoritatea bunurilor şi serviciilor cu pondere covârşitoare, ca fiind o măsură de reducere a fiscalităţii. Vă înşelaţi, domnilor deputaţi semnatari ai moţiunii! Aceasta este o dezinformare a opiniei publice. Dumneavoastră cu aceste măsuri nu aţi făcut altceva decât să ridicaţi gradul de fiscalitate, nu să-l coborâţi. Şi, implicit, aţi dus la împovărarea oamenilor. De aceea, oamenii, care sunt cu mult mai inteligenţi decât au crezut unele elite din PNL şi PD, au sancţionat drastic la alegerile din 2000 aceste jocuri ale dumneavoastră. Astăzi, PNL şi PD ne cer vehement să reintroducem cote reduse de TVA. Oare memoria să fie de vină? Că tot PNL şi PD - partide aflate la guvernare - au decis în ianuarie 2000 eliminarea cotelor reduse de TVA, pentru a menţine deficitul bugetar în limite neinflaţioniste şi pentru că nu dispuneau de suficiente resurse la buget.

În acelaşi timp, surprinzător pentru noi este faptul că am găsit în moţiune o cerere insistentă privind reducerea cotei t.v.a. la 15%. Nu doresc să comentez, dar permiteţi-mi să vă reproduc un pasaj care aparţine unui apreciat economist şi membru marcant al Partidului Naţional Liberal: "Eu nu cred că este posibil ca în România să reduci astăzi t.v.a.-ul la 15% şi să reduci impozitul pe profit la 15%. Ştiu ce înseamnă constrângerile financiare ale unei ţări. Ori, sunt anumite persoane în opoziţie care cred că este posibil să ia astfel de măsuri în România peste noapte" - Teodor Stolojan, 23 mai 2002.

Oare, când distinşii noştri colegi din PNL vorbesc serios? Atunci când cer cu insistenţă şi în mod demagogic reducerea taxelor sau atunci când se contrazic între ei, cu afirmaţii de genul celei de mai sus?

Dar acesta nu este nimic nou, stimaţi colegi. Suntem obişnuiţi deja, cu mesajele confuze pe care opoziţia le tot face în ultimii ani.

Obiectivul nostru strategic pentru 2002 este în domeniul taxei pe valoarea adăugată, să continuăm armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia din Uniunea Europeană, să fie mai clară şi să fie o legislaţie mult mai stabilă.

Legea privind t.v.a.-ul aduce, începând cu această lună, modificări destinate îndeplinirii condiţiilor necesare aderării României la Uniunea Europeană, dar şi importante relaxări fiscale. Printre acestea menţionez: introducerea noţiunii de persoană impozabilă, care a condus la modificări substanţiale a structurii Legii privind t.v.a., eliminarea prevederilor prin care sunt scutite de plata t.v.a. unităţi şi înlocuirea cu prevederi prin care sunt scutite de la plata t.v.a.-ului activităţi, introducerea principiilor de aplicare teritorială a t.v.a. pentru livrările de bunuri.

Toate aceste noi prevederi sunt de natură să confere mai multă transparenţă, mai multă coerenţă şi adaptare a cadrului juridic privind t.v.a. la standardele europene.

Totodată, pentru o mai bună administrare a acestui tip de impozit indirect şi pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri autohton, am acordat o mai mare flexibilizare privind acordarea de scutiri cu drept de deducere pentru exporturi, fără a se mai solicita dovada încasării în valută a acestora.

Totodată, am acordat şi posibilitatea ca controlul ulterior să se efectueze pentru rambursările de t.v.a. de la 1 octombrie 2002, în aşa fel încât să se fluidizeze fluxurile financiare din acest sector.

Am menţionat la început că Legea t.v.a.-ului cuprinde şi o serie de facilităţi. Ridicarea plafonului de impozitare de la 125 de milioane la 1,5 miliarde de lei, din anul 2002, la 1,7 miliarde de lei în 2003 şi 2 miliarde în 2004. Această măsură vine în sprijinul agenţilor economici care, astfel, nu vor mai fi obligaţi să se înregistreze ca plătitori de t.v.a., în situaţia în care obţin venituri sub plafoanele menţionate.

Stimaţi autori ai moţiunii, ştiaţi că 70% din plătitorii de t.v.a. contribuiau doar cu 5% la veniturile totale bugetare din colectarea t.v.a.-ului? Costurile pe care le suporta statul pentru colectare erau mult mai mari decât veniturile încasate din această taxă.

Am fost criticaţi că am mărit fiscalitatea la construcţiile de locuinţe. Aş vrea să subliniez că această cotă zero pentru construcţiile de locuinţe a fost eliminată, deoarece, în urma aplicării acestei facilităţi, pe parcursul a doi ani de zile, s-a constatat că principalii beneficiari nu au fost categoriile defavorizate ale populaţiei, aşa cum s-a intenţionat la introducerea acestei prevederi, ci tocmai persoanele cu venituri foarte ridicate, care nu au nevoie de un sprijin din partea statului.

Pentru a acorda, într-adevăr, sprijin celor care au real nevoie de aceasta, respectiv, marii majorităţi a populaţiei cu venituri mici şi medii, actualul Guvern va acorda, începând cu data aplicării legii, o subvenţie de 20% din valoarea locuinţei, persoanelor fizice pentru prima locuinţă pe care şi-o construiesc.

Totodată, considerăm că rezolvarea problemelor privind asigurarea de locuinţe pentru categoriile defavorizate ale populaţiei nu se realizează prin aplicarea cotei zero a taxei pe valoarea adăugată, ci prin programul naţional iniţiat de actualul Guvern, având ca obiectiv construirea de locuinţe sociale, care se închiriază celor în cauză.

Stimaţi parlamentari ai opoziţiei,

Probabil că nu aţi înţeles exact. Atât Legea impozitului pe profit, cât şi Legea t.v.a. au o altă abordare, mai modernă, mai aproape de cerinţele integrării europene.

Trebuie subliniat faptul că eliminarea unor facilităţi, în vederea alinierii aquis-ului comunitar, nu constituie obstacole în calea dezvoltării economice sau poate PNL şi PD apreciază că integrarea europeană ar constitui pentru România un pas înapoi, facilităţile fiscale stabilite în mod incoerent şi neunitar provoacă distorsiuni concurenţiale şi nu sunt de natură să îmbunătăţească mediul de afaceri în condiţiile economiei de piaţă.

Totodată, stimaţi autori ai moţiunii, trebuie să vă stabiliţi poziţia reală şi să renunţaţi la atitudinea dumneavoastră, deseori duplicitară, în speranţa obţinerii unui capital politic.

Ar trebui să renunţaţi la dublul limbaj: unul populist, mimând grija faţă de cetăţenii ţării, şi altul, aşa zis european, concretizat în sesizarea diferitelor foruri internaţionale, atunci când adoptarea unor reglementări legale nu concordă cu interesele dumneavoastră.

Cunoscând că PNL şi PD dispun de suficiente personalităţi de înaltă ţinută profesională şi civică, ne punem întrebarea: oare să nu fi înţeles autorii moţiunii aceste principii şi realităţi obiective? Ne îndoim. Pentru că, dincolo de lupta politică, trebuie, spre binele ţării, să fim cu toţii de acord că integrarea în structurile europene şi euroatlantice presupune avantaje pentru România, pe termen mediu şi lung.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Acuzaţia din moţiune, potrivit căreia modificarea accizelor este încă o dovadă că Guvernul nu are decât dorinţa de a fi pe placul celor din afară, este total nefundamentată.

Guvernul actual crede că aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă un consens naţional, deseori afirmat chiar de semnatarii moţiunii. Însă, este evident că unele partide din opoziţie nu doresc acelaşi lucru. România trebuie să asigure creşterea graduală a nivelului accizelor până la atingerea nivelelor minime practicate în Uniunea Europeană, respectiv până la data aderării. Armonizarea se va face gradual tocmai pentru a evita creşteri bruşte de preţuri cu puţin înainte de aderare.

De asemenea, în ceea ce priveşte taxele locale, subliniem faptul că cei ce muncesc şi câştigă din muncă cinstită, inclusiv membrii ai PNL şi PD, vor beneficia, prin această nouă lege, de o reducere cu 15,8% a sarcinii fiscale, rezultată din aplicarea impozitului pe clădiri.

Mai mult, în conformitate cu prevederile legale, consiliile locale au competenţa de a acorda reduceri sau scutiri de impozit pe clădiri, pentru anumite categorii de persoane cu venituri reduse.

Aş vrea să concluzionez în legătură cu aceste acte normative, că argumentele prezentate mai sus, referitoare la Legea impozitului pe profit, taxa pe valoarea adăugată, ordonanţa privind accizele, Legea impozitului şi taxei locale demonstrează că acuzaţiile aduse în textul moţiunii pe care o dezbatem astăzi nu sunt sub nici o formă întemeiate. Mai mult, ele sunt acuzatoare.

Semnatarii moţiunii leagă într-un mod total eronat scăderea nivelului de trai cu creşterea fiscalităţii. Trebuie să le aducem la cunoştinţă celor care fac asemenea afirmaţii că în anul 2001 s-a majorat, totuşi, salariul real cu 4,5%, iar în aprilie 2002, câştigul salarial reprezenta 66,4%, înregistrat în octombrie 2001, faţă de 58,6% cât se înregistra la finele anului 2000.

Deci, noi, într-un an şi jumătate, am reuşit să creştem câştigul salarial cu 7,8%.

De asemenea, a fost mărit şi salariul minim brut pe ţară de la 1.400.000 lei la 1.750.000 lei. Rata şomajului a scăzut de la 10,5 la 8,6%.

Vă mai aduceţi aminte care era rata sărăciei în 1996? Vă spunem noi dacă nu ştiţi: 20%. Şi, în timpul guvernării dumneavoastră, aţi reuşit marea performanţă să dublaţi rata sărăciei. Un cadou deosebit oferit populaţiei, care vă preocupă numai în perioadele electorale.

Guvernul actual a reparat erorile şi repară zi de zi erorile guvernelor de dreapta dintre 1997 şi 2000. Cel mai recent exemplu fiind introducerea venitului minim garantat, spre deosebire de dumneavoastră, fosta putere, care aţi asistat impasibili şi aţi fost incapabili să asiguraţi finanţarea programelor de asistenţă socială.

Spre deosebire de dumneavoastră, aş vrea să subliniez că problema socială, pentru noi, reprezintă la ora actuală preocuparea cea mai importantă. Toate eforturile pe care le facem vor fi îndreptate spre ameliorarea traiului oamenilor, prin majorarea salariului minim pe economie, prin accelerarea recorelării sistemului de pensii şi introducerea rapidă a unui nou sistem de pensii, prin măsuri care să ducă la diminuarea inflaţiei şi, implicit, la un acces mai uşor către credit, prin finanţări numeroase în zonele rurale, pentru creşterea standardului de viaţă în aceste zone, prin subvenţionarea suplimentară în sectorul agricol, pentru creşterea productivităţii în acest sector foarte important.

În moţiune se spune că: "Guvernul nu este preocupat în nici un fel de încurajarea mediului de afaceri românesc şi de atragere a investiţiilor străine către ţara noastră". Mai mult, s-a ajuns: "la inhibarea mediului de afaceri".

Ar trebui să vă întrebaţi, stimaţi semnatari ai moţiunii, cum am reuşit noi să inhibăm piaţa românească, în condiţiile în care, în primele două luni ale anului 2000, totalul investiţiilor străine, directe, în România, au atins 8 miliarde de dolari.

În timpul guvernării dumneavoastră de ce nu aţi reuşit să inhibaţi astfel mediul de afaceri din România?

Nu vă întrebaţi, oare, de ce BERD a decis în 2001 să dubleze nivelul investiţiilor din România? Răspunsul este simplu, pe înţelesul tututor: Guvernul a luat decizii corecte privind macrostabilizarea, privatizarea, reforma bancară şi a sectorului energetic.

Mai mult, corectitudinea acestor măsuri este confirmată şi de decizia băncii de a investi în 2002 mult mai mult decât în anul 2001. Însuşi preşedintele BERD, Lumiére, spunea că: "Recomandăm investitorilor străini, privaţi, să participe la proiecte de investiţii pe piaţa românească".

Dacă susţineţi că investitorii străini nu au încredere în economia românească, atunci cum vă explicaţi că la emisiunea de obligaţiuni din martie 2002 s-a suprasubscris de peste trei ori valoarea lansată pe piaţă de România, adică la 2,5 miliarde EURO.

Vă las pe dumneavoastră să caracterizaţi marele succes pe care dumneavoastră l-aţi avut în anul 1998, când s-a ratat emisiunea de obligaţiuni şi a fost blocată circa 3 ani de zile finanţarea externă de la instituţiile financiare internaţionale.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Moţiunea de astăzi, "Fiscalitatea", a fost depusă de 56 de parlamentari din opoziţie. Dânşii vorbesc de o fiscalitate ridicată. Da, este o fiscalitate mare în România. Dar aş vrea să vă reamintesc faptul că această fiscalitate ridicată, în special pe forţa de muncă, a fost introdusă tocmai de cei care astăzi susţin că fiscalitatea este mare.

Doamnelor şi domnilor,

Nu uitaţi, aţi mărit, pe timpul guvernării dumneavoastră, cotele la asigurări sociale, de pensii, de sănătate, cu 15 procente şi acum veniţi şi spuneţi de ce noi nu reducem într-un an fiscalitatea? Să spunem oamenilor adevărul. La finele anului 2000, integralitatea cotelor sociale reprezenta 61%. Oare aţi uitat acest lucru?! Într-un an şi jumătate noi am redus cu 4 procente această fiscalitate. Acum ea este de 57%.

Începând din 2003, conform programului de guvernare, reducerea cotelor pentru asigurările sociale plătite de către angajaţi şi angajatori vor fi mai mici cu 5%, cu cel puţin 5%, pentru ca în anul 2004, acestea să reprezinte circa 45%, cotă care este comparabilă cu celelalte ţări din regiune.

Totodată, conform programului nostru de guvernare şi de politică, vom reduce impozitele şi taxele în anii care urmează, atât la nivelul angajatului, adică la impozitul pe venitul global, cât şi la nivelul angajatorului.

Într-un ciclu electoral, noi reconstruim ceea ce dumneavoastră aţi demolat. Noi punem bazele unei dezvoltări economice durabile, pentru a reuşi să ne împlinim sarcinile asumate în faţa oamenilor.

Astfel, aş vrea să răspund la afirmaţiilor obsesive ale semnatarilor moţiunii, privind sporirea fiscalităţii pe perioada guvernării actuale, prezentându-vă nişte statistici, nu ale noastre, ci ale Fondului Monetar Internaţional.

Dacă în anul 1996 gradul de fiscalitate era de 26,6% din produsul intern brut, în anul 2000, la sfârşitul guvernării semnatarilor moţiunii, gradul de fiscalitate era de 29,5%, cu toate reducerile care au fost efectuate în anul 2000, devenind într-adevăr împovărător.

Fiind conştient, însă, de consecinţele extrem de dăunătoare ale acestei situaţii, Guvernul actual a stabilit o strategie de scădere a gradului de fiscalitate pentru întreaga perioadă de guvernare, dar şi abordarea unei legislaţii europene.

Astfel, primele rezultate se constată chiar la finele anului 2001, când gradul de fiscalitate a scăzut la 28,3%, urmând ca în anii 2003 - 2004 scăderea să fie continuată pentru a se ajunge la un grad de fiscalitate comparabil cu cel din 1996.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Faţă de cele expuse anterior, doresc să vă asigur că Guvernul nostru merge pe drumul cel bun, tocmai prin aplicarea unor politici fiscale destinate obţinerii unei creşteri economice sănătoase.

În final, ţinând cont de aceste argumente, de caracterul nefondat al moţiunii simple, vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, să respingeţi această moţiune simplă, înaintată de PNL şi PD. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea Partidului Social Democrat)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi consumat din timpul dumneavoastră 32 de minute, domnule ministru.

Stimaţi colegi,

S-au înscris la dezbateri pe marginea moţiunii, din partea Partidului Social Democrat domnii deputaţi Florin Georgescu, Horia Neamţu, Aurel Gubandru, Vasile Bleotu, Minică Boajă şi Tudor Baltă. Din partea Grupului Partidului România Mare, domnii deputaţi Daniel Ionescu, Ludovic Mardari şi Lucian Bolcaş. Din partea Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Dan Ruşanu. Din partea Grupului Partidului Democrat, Adriean Videanu. Iar din partea UDMR, domnul deputat Iuliu Winkler.

Dau cuvântul domnului deputat Florin Georgescu.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Respectăm dreptul democratic al oricăror partide din opoziţie de a face uz de procedurile parlamentare, de regulamentele noastre, pentru a aduce în dezbaterea opiniei publice probleme importante, de ordin economic şi social, cu puternic impact în viaţa cetăţenilor. Cum este cazul şi cu această moţiune care are drept subiect o temă extrem de importantă şi care priveşte viaţa, atât a operatorilor economici, cât şi a persoanelor fizice, salariaţi şi pensionari, cum este cazul fiscalităţii.

Dacă ar fi să dăm o definiţie succintă termenului de fiscalitate, trebuie să spunem că acesta reprezintă un ansamblu de măsuri juridice şi administrative, prin care se stabilesc şi se încasează, la dispoziţia autorităţilor de stat, impozite, taxe, alte contribuţii, tocmai pentru a se furniza bunuri şi servicii publice, de natura celor privind educaţia, ocrotirea sănătăţii, apărarea naţională, ordinea publică, asigurarea pensiilor cetăţenilor, alte ajutoare sociale, precum şi pentru a finanţa proiecte de infrastructură, de interes public.

Deci, aceasta este destinaţia, aceasta este contrapartida, dacă vreţi, a fiscalităţii, aceste servicii şi bunuri de natură publică, care nu au preţ şi care se distribuie în mod egal tuturor cetăţenilor, indiferent cu cât au contribuit aceştia la formarea fondurilor publice din care se finanţează asemenea bunuri şi servicii de natură generală.

Cuantificarea fiscalităţii, aşa cum arăta şi domnul ministru Tănăsescu puţin mai devreme, se face prin determinarea gradului de fiscalitate, ca raport între suma veniturilor fiscale, de natură fiscală, impozite, taxe, contribuţii sociale, raportat la produsul intern brut.

Aceasta era de 26,6% în 1996, a ajuns la 29,5% în anul 2000, după ce a cunoscut un vârf în anul 1999 de circa 31%, tocmai ca o consecinţă a faptului că pe fondul contracţiei programate prin doctrina economică şi prin programul pe care guvernarea de dreapta şi le-au asumat în perioada 1997 - 2000, şi anume, de asanare a unei economii pe care o considerau neperformantă, depăşită, grămadă de fiare vechi, şi aşa mai departe. A avut loc un declin al produsului intern brut de 11,3%, a scăzut astfel baza de impozitare şi pentru a putea oferi nişte servicii publice la un anumit nivel, nu tocmai decent, dar totuşi a păstrat cât de cât calitatea acestora, dumneavoastră, cei care aţi guvernat şi care astăzi introduceţi această moţiune simplă, aţi mărit ratele de impozitare.

Anul trecut, gradul de fiscalitate a fost de 28,3% faţă de 29,5%, cât l-aţi lăsat în anul 2000 şi va continua să scadă, aşa cum spunea domnul ministru Tănăsescu, potrivit programului guvernamental, mai întâi prin reducerea unor contribuţii de ordin social, care se referă la impozitarea muncii, şi apoi, prin diferenţierea cotelor de t.v.a., potrivit acordurilor încheiate cu Uniunea Europeană, în acest sens, începând cu anul 2003, pentru produsele de bază în consumul populaţiei.

Cum s-a ajuns la acea creştere a fiscalităţii de la 26,6 la 29,5 în patru ani, pe timpul guvernării dumneavoastră? În primul rând, prin introducerea de accize la noi grupe de produse, cum ar fi băuturile răcoritoare şi apa minerală, şi prin majorarea celor existente, apoi prin introducerea celebrei Taxe Băsescu, de drumuri. De asemenea, prin majorarea, reţineţi, a taxei pe valoarea adăugată, tocmai dumneavoastră care veniţi acum să ne propuneţi micşorarea ei, taxa pe valoarea adăugată la bunuri şi servicii de bază în consumul populaţiei, care pe timpul de dinainte de 1997 era de 0% la pâine şi la energia electrică şi termică, de 11% la bunurile de mare greutate, specifică în bugetul de familie, cum ar fi: laptele, produsele lactate, carnea şi produsele din carne. Aţi crescut aceste cote la 19%, concomitent cu coborârea taxei pe valoarea adăugată, care era de 22%, la câteva grupe de produse pe care o familie şi le procură cam o dată sau de două ori în viaţă, gen televizoare, aparatură electronică, frigidere, instrumente muzicale, şi aşa mai departe. Adică, aţi procedat, potrivit unei practici a lui Ceauşescu de prin anii ’80. Umbla atunci o vorbă de spirit care suna cam aşa: dumneavoastră aţi scumpit alimentele esenţiale în consumul populaţiei: pâinea, zahărul, laptele şi produsele lactate, carnea şi produsele din carne, care aveau taxă pe valoarea adăugată, repet, de 0 sau de 11%, şi aţi ieftinit cele de-ale gurii, adică saxofoanele, clarinetele, muzicuţele, trompetele şi alte instrumente de suflat, care aveau 22% t.v.a. şi l-aţi coborât la 19%, în acest fel, zicând că faceţi protecţie socială. Şi, ca nişte veritabili "haiduci de dreapta" care sunteţi, aţi procedat mai departe, după ce aţi luat de la cei săraci, trebuia să daţi la cei bogaţi, ale căror interese le reprezentaţi, respectiv cei care trăiesc din fructificarea capitalului. Aţi coborât cu ceva impozitul pe profit. L-am coborât şi noi, în perioada guvernării 1993 - 1996, de la 45% la 38%, dar reţineţi, dumneavoastră nu l-aţi coborât de la 38% la 22%, cât ar fi media între cota generală şi cea de exporturi, practicată din anul 2000, l-aţi coborât de la circa 31%, pentru că era 38% cota de impozit pe profit, dar era 25% în agricultură şi în ramurile conexe agriculturii, existau încă numeroase scutiri în anumite domenii, aşa încât cota medie de impozitare la impozit pe profit era atunci, când aţi operat reducerea dumneavoastră, de circa 30 - 31%. Şi aţi coborât la 25% cota generală şi 5% la exporturi, aceasta însemnând undeva o medie de 21 - 22%. Deci, nu aţi coborât cu 13 puncte procentuale, ci aţi coborât cota de impozitare la profit cu numai 8 - 9 puncte procentuale.

Acum veniţi şi propuneţi, după ce aţi făcut aceste operaţiuni de deplasare a avuţiei şi a veniturilor din buzunarele multora, ale celor puţini, nimeni nu spune să nu coborâţi impozitul pe profit, dar să nu majoraţi t.v.a.-ul la produsele de bază în consumul populaţiei, că de aceea s-a dublat rata sărăciei, de aceea a scăzut cu 20% puterea de cumpărare a salariilor şi a pensiilor în timpul guvernării dumneavoastră. Şi acum veniţi şi propuneţi reducerea cotei de t.v.a. la 15% şi a ratei de impozitare a profiturilor, la fel, la 15%. Noi am vrea să fie aceste cote 10% sau 8%, dar trebuie să ne gândim dacă, prin aceste măsuri, nu subminăm echilibrul macroeconomic, dacă nu reaprindem flacăra inflaţiei şi intrăm după aceea într-o degringoladă care înseamnă discreditarea în faţa creditorilor externi şi îndepărtarea acestora faţă de mediul de afaceri româneşti, precum şi coborârea puterii de cumpărare a populaţiei.

Desigur, dumneavoastră când vă gândiţi la această măsură nu spuneţi ceea ce ar urma şi mai departe: domnule, să fie t.v.a.-ul 15% pentru populaţie, să fie 15% impozitul pe profit pentru cei care au profit, deci, care trăiesc din exploatarea capitalului şi diferenţa de bani de unde o luăm? Păi, mai tăiem din cheltuieli, pentru că noi suntem bogaţi, PNL-ul, PD-ul şi aşa nu prea facem apel la serviciile publice gratuite. Şi ne ducem la spital plătit, ne ducem la şcoli particulare plătite, ne ducem şi ne angajăm jandarmi în cartierele noastre de lux, la fel plătit, şi nu ne mai trebuie poliţia, jandarmeria, ocrotirea sănătăţii, sistemul de educaţie publică. Ei, noi nu suntem de acord cu aşa ceva. Dacă vreţi dumneavoastră şi aveţi susţinere populară, spuneţi măsurile până la capăt, pentru că aceasta ar urma unei reduceri brutale a ratelor de impozitare, ar urma tăierea brutală a cheltuielilor şi înrăutăţirea condiţiilor de viaţă pentru cei mulţi.

Sunt importante relaţiile pe care trebuie să le menţinem de o manieră credibilă şi serioasă cu Fondul Monetar Internaţional, cu Banca Mondială, cu Uniunea Europeană, precum şi progresele care s-au înregistrat în aceste raporturi. Trebuie să vă reamintim că s-au deschis foarte multe dosare, cu mult mai multe decât în timpul guvernării dumneavoastră, în raporturile cu Uniunea Europeană, până la sfârşitul acestui an se vor deschide toate, s-au făcut progrese esenţiale în ceea ce priveşte aducerea la îndeplinire şi aplicarea unora dintre măsurile specifice aquis-ului comunitar. Şi, de aici, de la această necesitate, a rezultat nevoia de a adapta legislaţia fiscală.

Suntem cu toţii de acord că dorim în Uniunea Europeană, dorim în NATO, suntem cu toţii de acord atunci când vorbim profesionist că aceste măsuri de integrare în Uniunea Europeană, de aderare la NATO, reprezintă, presupun, generează un anumit cost social şi suntem cu toţii de acord că în măsura în care nu aplicăm măsuri de reformă şi rămânem în afara acestor structuri dezvoltate ale lumii civilizate, costurile sociale pentru români, pentru oamenii de afaceri, pentru cetăţeni care trăiesc din veniturile din muncă sunt mult mai mari. Deci, ne costă reformele, pentru a putea să venim în consonanţă cu regulile din ţările dezvoltate, dar ne-ar costa mai mult să nu facem aceste reforme şi să rămânem în afara structurilor menţionate.

De aceea, pe fondul acestor măsuri strict necesare şi justificate din punct de vedere economic şi social, până la urmă, în baza unor acorduri aprobate de dumneavoastră, pentru că sunt diferite legi în care se regăsesc angajamentele noastre raportate la Comunitatea Internaţională, ar trebui să începem majorarea accizelor pentru a ne apropia de nivelul lor, practicat în Uniunea Europeană şi nu la momentul aderării să facem un salt brutal de multe procente, care ar fi dus la dublarea sau triplarea preţurilor, a trebuit să obţinem acorduri, şi le-am obţinut, pentru diferenţierea t.v.a.-ului, lucru care se va întâmpla începând cu anul 2003, în sensul stabilirii unei cote mai reduse pentru produsele de bază în consumul populaţiei, cum ar fi alimentele şi medicamentele. Iar în ceea ce priveşte impozitul pe profit acesta este un impozit direct, care rămâne la nivelul statelor naţionale şi nu se deplasează la nivelul bugetului comunitar. Există această regulă pe care trebuie să o respectăm cu toţii, şi anume, a practicării unei impozitări neutrale, nediscriminatorii, la toată lumea la fel, indiferent că este vorba de export, că este vorba de comerţ, că este vorba de industrie, şi aşa mai departe.

Se păstrează încă facilităţi şi am obţinut aprobarea pentru aceasta, prin Guvern, pentru zonele defavorizate, zonele libere, investitorii strategici şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, într-o anumită măsură. Restul, stimularea unor sectoare şi domenii prioritare, se realizează potrivit principiilor Uniunii Europene, acolo unde vrem cu toţii să ajungem şi, repet, trebuie să renunţăm la acest limbaj duplicitar, când suntem foarte miloşi şi facem referire la unele modificări de preţuri, când suntem foarte europeni şi reclamăm la înaltele curţi europene anumite măsuri care vin tocmai în sprijinul reformei şi racordării noastre la aquis-ul comunitar. Deci, spuneam că atunci când vrem să sprijinim anumite ramuri prioritare, anumite domenii importante, în acord cu principiile Comunităţii Europene, poţi să acorzi subvenţii şi prime. Ceea ce se întâmplă şi se va întâmpla într-un mod tot mai accentuat, subvenţii şi prime transparente, subvenţii şi prime acordate în mod eficient, sub controlul Curţii de Conturi şi implicit al contribuabilului, în domenii importante cum sunt exportul, dar nu exportul de buşteni şi fier vechi. Desigur, aici este problema unora, că nu mai obţin profituri substanţiale, atât de substanţiale din acest tip de export sau al altor materii prime slab prelucrate, care erau impozitate cu 5%. Nu, vor fi impozitate cu 25% şi dacă vrem să sprijinim anumite domenii, cum ar fi exportul de produse cu înalt grad de prelucrare, care creează locuri de muncă, venituri bugetare, venituri personale, o vom face prin sistemul de prime care va fi adoptat până la finele acestui an.

La fel, agricultura va fi sprijinită. Construcţia de locuinţe este sprijinită prin aceste subvenţii şi prime, întreprinderile mici şi mijlocii.

Nu uitaţi, v-aş ruga frumos, impozitul introdus la micro-întreprinderi, de 1,5% pe cifra de afaceri, de care beneficiază o largă parte a comunităţii de afaceri, în locul impozitului pe profit, care se practica până la această lege iniţiată de Guvernul Adrian Năstase.

Dumneavoastră veniţi şi ne faceţi, în finalul moţiunii dumneavoastră, nişte recomandări, care, de fapt, reprezintă acţiunea de a bate la o poartă deschisă, la o uşă deschisă. Guvernul Năstase tocmai aceasta are în vedere, pe măsura creşterii prodului intern brut, iată, cu 10%, se recuperează în 2 ani zece procente din cele 11,3 cădere economică din perioada 1997-2000. Deci, pe măsura creşterii produsului intern brut, se relaxează fiscalitatea, în primul rând, în zona impozitării muncii, apoi, taxele indirecte, îndeosebi taxa pe valoarea adăugată, ceea ce este în consens cu orientarea Guvernului actual.

Este imoral, ca să ne exprimăm elegant, ca tocmai dumneavoastră, care aţi promovat Legea nr. 133 privind întreprinderile mici şi mijlocii, dar n-aţi aplicat capitolul care se referea la facilităţi fiscale, să ne recomandaţi nouă, care, imediat cum s-a venit la guvernare, prima ordonanţă de urgenţă a fost aceasta, încă din decembrie 2000, să se reintroducă facilităţile fiscale pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Care, acum, în condiţiile cerinţelor partenerilor noştri internaţionali, au fost recuprinse în Legea privind impozitul pe profit, lege care conferă multe avantaje celor care investesc, care reinvestec profitul, mult mai multe decât cele care existau în legislaţia anterioară.

Desigur că îmbunătăţirea administrării şi a transparenţei fiscale reprezintă o prioritate a Guvernului Adrian Năstase, ceea ce s-a văzut şi prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2002, în care este reglementat în mod strict felul în care se acordă înlesniri fiscale de natura reducerilor, scutirilor, amânărilor sau eşalonărilor la plată pentru impozite şi taxe sau pentru majorările de întârziere aferente. Bineînţeles, dumneavoastră, care reprezentaţi interesele anumitor grupuri economice, probabil că eraţi mai satisfăcuţi dacă se păstra acel cadru juridic pe care l-aţi promovat dumneavoastră, caracterizat prin haos, arbitrariu şi subiectivism, în care fiecare putea să beneficieze de facilităţi în raport cu distanţa faţă de partidele care se aflau la putere, cu calitatea clientelei politice pe care o aveau în jurul dumnealor aceste partide.

Pentru că mulţi dintre semnatarii moţiunii, ca oameni de afaceri, şi grupurile de interese care gravitează în jurul dumnealor sunt nemulţumiţi de introducerea unei discipline financiare ferme, de aplicarea cu rigurozitate a reglementărilor legale, este bine să ne gândim la un frumos aforism românesc, care spune cam aşa: "Este bogat nu cel care are avere, ci acela care nu are datorii". Iar, din păcate, la mulţi dintre dumneavoastră şi clienţii dumneavoastră politici, datoriile sunt mai mari decât averea.

Desigur, în acest context, deranjează rigoarea financiară, regimul neutral de politică fiscală pe care îl spuneam mai devreme, transparenţa acordării subvenţiilor şi primelor. Dar există şi aici un remediu, conform unui înţelept proverb românesc (pentru că, românul, iată, are multă înţelepciune şi răbdare, uneori, cu cei care îi provoacă dureri economice şi sociale), în concordanţă cu care trebuie să procedaţi cam aşa: "Întindeţi-vă cât vă este plapuma!"

În concluzie, dat fiind faptul că această moţiune se caracterizează printr-o abordare neprofesionistă, nefondată din punct de vedere al argumentaţiei, având raţiuni strict politicianiste şi demagogice, venită din partea a două partide discreditate în faţa cetăţenilor pentru ceea ce au făcut între 1997 şi 2000, aflate în permanentă căutare, pe orice căi şi cu orice preţ, de capital politic ieftin şi aflate concomitent în lupte interne privind puterea în partid, deci, măcinate de intense lupte interne; aflate, totodată, cu gândul la răspunsurile pe care trebuie să le dea la notele explicative pe care le solicită organele abilitate ale statului pentru ilegalităţile şi fraudele săvârşite între anii 1997 şi 2000, deci, moţiunea fiind promovată de aceste partide şi având un conţinut cu caracteristicile menţionate, vă informez, stimaţi colegi, că Grupul parlamentar social democrat şi umanist va respinge moţiunea simplă intitulată "Fiscalitatea", iniţiată de PNL şi PD.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze ale deputaţilor din majoritate.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 20 de minute, domnule coleg.

Urmează domnul deputat Daniel Ionescu, din partea Grupului parlamentar PRM.

Domnul Daniel Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul România Mare nu datorează nimic actualei puteri şi nici altei formaţiuni politice care există sau subzistă în Parlamentul României. Noi susţinem şi dedicăm intervenţiile noastre electoratului care ne-a ales şi, în aceeaşi măsură, celor care nu ne-au ales, amăgiţi, în fapt, minţiţi cu programe sforăitoare, care, iată, nu mai dau nici din coadă.

Politica economică şi socială promovată cu persuasiune de maşina de vot PSD-UDMR şi inoculată prin mijloace mass-media aservite puterii, aduce în actualitate o maximă antică: "Butoaiele goale sună cel mai tare". Îmi permit să adaug: "Uneori, şi a găunos".

Moţiunile simple împotriva Guvernului Năstase au devenit deja un loc comun. În viziunea Coaliţiei PSD-UDMR ele nu au şanse să treacă şi chiar dacă ar trece nu s-ar schimba mare lucru, pentru că aici este vorba de moralitate. Moralitate care este superbă, dar lipseşte cu desăvârşire.

Moţiunea referitoare la fiscalitate, de care am luat cunoştinţă cu toţii, condamnă sancţionarea drastică a veniturilor pe care o perenizează actualul Executiv, în dispreţul tuturor teoriilor şi mecanismelor economice de creştere şi dezvoltare, în dispreţul practicilor economice ce s-au dovedit viabile, în dispreţul nivelului de trai al populaţiei.

Semnatarii, mulţi părtaşi la dezastrul produs în perioada 1996-2000, sunt puţin credibili în postura de lup moralist, dar fondul problemei este corect: se atentează deja la integritatea fizică a populaţiei. Conform datelor prezentate de profesorul Cătălin Zamfir, în România avem peste 6,3 milioane de români cu venituri ce se situează sub pragul de sărăcie, adică, săraci lipiţi.

Ca populaţiei să-i fie bine, trebuie, mai întâi, să-i fie foame..., în "ţara pâinii"!

Partidul România Mare a atras atenţia cu fiecare ocazie că starea naţiunii se degradează, că gradul de suportabilitate imprimat reformei către niciunde duce la alienare şi la excludere socială. Am votat împotriva creşterii accizelor la carburanţi, pentru că aceasta generează inflaţie, în fapt, creşteri în cascadă ale preţurilor, prin efectul bulgărelui de zăpadă, la toate produsele şi serviciile care au tehnologic consum de carburanţi. Că am avut dreptate, iată, de la 1 iunie, benzina, motorina şi păcura se scumpesc, creşterea preţului pentru o gigacalorie este cu 40% mai mare.

Partidul România Mare a venit în Parlament cu un proiect de lege pentru modificarea t.v.a., în sensul introducerii de cote diferenţiate, care să susţină consumul gospodăriilor şi să motiveze producţia autohtonă. A căzut pentru că, citez: "Guvernul are o altă viziune asupra impozitelor indirecte".

De fapt, Guvernul are o viziune de neînţeles şi în ceea ce priveşte impozitele directe. Reducerea cotelor de impozitare a veniturilor promise şi lărgirea bazei de impozitare a rămas ca în tren. Am votat împotriva Legii privind impozitul pe profit, lege care, impusă de finanţarea internaţională, anulează facilităţilor acordate întreprinderilor mici şi mijlocii. Atenţie, chiar de Guvernul Năstase acordate!

Legea anulează cu aceeaşi dezinvoltură, demnă de o cauză mai bună, şi facilităţile din zona comerţului exterior, prin care ex-premierul Văcăroiu îndrăznise acum 5 ani să pună pe picior de egalitate capitalul autohton cu cel străin. Am explicat de la această tribună ce impact va avea aplicarea legii. S-a cerut din sală, în timp ce explicam neajunsurile şi repercusiunile pe care le va genera aplicarea legii, dar şi măsurile obiective ce trebuie luate, să mi se taie microfonul. Nici în stenogramă să nu rămână! Nimeni din mass-media n-a relatat şi n-a fost interesat să promoveze punctul de vedere al Partidului România Mare.

De fapt, de ce o aşa încrâncenare împotriva contribuabilului? În fapt, singura sursă consistentă de bani la bugete, în fapt, populaţia ţării.

Răspunsul vine de la sine: pentru că socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă şi iată de ce. Rata de colectare a taxelor şi impozitelor nu a depăşit niciodată 65-67%. Motivaţia: populaţia nu are de unde plăti, iar agenţii economici, scăpaţi din mână de bunul samaritean care este Guvernul, contribuie într-o veselie la creşterea arieratelor de origine fiscală.

Pe de altă parte, se pare că punerea la dispoziţia a numai două ministere a peste 72 de mii de miliarde din bugetul de stat - în fapt, o centralizare fără precedent a fondurilor bugetului - a generat, pe fondul cheltuielilor contractate şi al insuficienţei veniturilor ce se afluesc la bugetul de stat, o stare care prevesteşte criza. Mai mult, disponibilizarea fără noimă a forţei de muncă, în fapt, proliferarea obţinerii de venituri fără muncă, de drept, o găselniţă păguboasă promovată de coaliţia care a guvernat România în ultima legislatură, preluată cu brio şi de actualul Guvern, duce de râpă nu numai viitorul forţei de muncă, dar şi bruma de fonduri ce se fac venit la bugete, inclusiv la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Şi, atunci, de unde bani? Soluţia a fost găsită repede. Unificăm fondurile care provin din contribuţii al căror management este asigurat pe criterii de drept şi eficienţă (nu ştie nimeni, tot de Guvern) şi creştem fiscalitatea. Cu voia dumneavoastră, mergem în continuare şi cu ceva creaţie de monedă, ce mai contează câteva sute de miliarde de lei fără acoperire, când Banca Naţională - zvonurile circulă - a ajuns să închidă exerciţiul financiar aferent anului 2001, se pare, cu un deficit de câteva sute de milioane de dolari.

Partidul România Mare va vota această moţiune, deşi, dat fiind circumstanţele, o să cadă ca şi celelalte. Şi nu pentru că ar fi prost fundamentată, nu pentru că realitatea este alta, ci pentru că, citez dintr-un clasic în viaţă al actualei puteri: "Nu putem accepta, pentru că nu face parte din viziunea economico-socială a Guvernului".

Care "viziune"? Îmi permit să completez cu un titlu al lui Marin Sorescu: "Viziunea vizuinii".

Până când parlamentarii, care, acum, lasă capul în jos şi votează clientelar proiecte de lege împotriva interesului naţional, nu îşi vor reveni şi nu se vor face, real, purtătorii intereselor celor ce i-au ales, nimic nu se va schimba.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din opoziţie. Bătăi în pupitre.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Din partea Grupului parlamentar PD, domnul Adriean Videanu.

Domnul Adriean Videanu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Rolul nostru ca partid de opoziţie este evident acela de a trage de mânecă ori de câte ori Guvernul nu-şi onorează promisiunile electorale. Trebuie să constat, domnul ministru, din nefericire, că vă hrăniţi cu date statistice şi încercaţi să hrăniţi şi populaţia ţării cu aceleaşi date statistice.

Şi pentru că a venit vorba tot de date statistice, vreau să vă spun, domnule ministru, că rata sărăciei a crescut cu 14,3% în rândul familiilor cu peste 3 copii şi cu peste 19% în rândul familiilor ţăranului român.

Nu puteţi, domnule ministru, guverna uitându-vă înapoi şi invocând neajunsurile guvernărilor trecute. Poporul v-a ales să guvernaţi în beneficiul lui şi să îi rezolvaţi problemele.

Politica fiscală trebuie să aibă la bază principii economice şi să fie pusă în practică prin decizii politice. Din nefericire, actuala politică fiscală are la bază principii politice şi este pusă în practică în interesul clientelei economice.

Cum puteţi justifica, domnule ministru, măsuri de politică fiscală distorsionante - şi v-aţi angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional să nu luaţi astfel de măsuri, să scutiţi de aproape 6 mii de miliarde agenţi economici privaţi de plata datoriilor faţă de bugetul statului? Cum puteţi explica, domnule ministru, în faţa pensionarilor, cărora le-aţi promis că le veţi recorela pensiile şi le veţi indexa, păstrându-le puterea de cumpărare, cu nivelul inflaţiei?

Această promisiune electorală nu aţi onorat-o şi tot acelaşi Guvern se angajează în acordul cu Fondul Monetar Internaţional că nu va recorela pensiile şi nici măcar nu va păstra puterea de cumpărare a pensionarilor, indexând-o cu nivelul de inflaţie.

Cum puteţi explica şomerilor, cărora le-aţi promis că le veţi da un ajutor de şomaj la 60% din ultimul salariu pe care l-au avut, şi, acum, printr-o politică egalitaristă, indiferent de contribuţia cetăţeanului, acesta primeşte acelaşi nivel al ajutorului de şomaj?

Domnule ministru, impozitarea, politica fiscală trebuie să rezolve cele două probleme, şi anume: aducerea către bugetul statului a resurselor necesare onorării problemelor bugetare, pe de o parte, dar, pe de cealaltă parte, trebuie să creeze un climat economic favorabil dezvoltării sectorului privat. Nu se realizează acest lucru, pentru că, prin politica fiscală actuală, în care impozitaţi excesiv munca şi nu impozitaţi suficient capitalul, este imposibil, în opinia Partidului Democrat, să menţineţi un impozit pe dividende de 5%, polarizând populaţia ţării între o categorie mică de îmbogăţiţi şi o categorie mare, o masă mare de oameni sărăciţi, ajunşi în pragul sărăciei limită, sărăciei lucii.

Prin politica fiscală actuală se încurajează evaziunea fiscală şi economia la negru.

Stimate domnule ministru, profit de faptul că aţi spus că sunteţi disponibil la dialog, nu se face absolut nimic în eradicarea economiei la negru şi trebuie să găsiţi măsuri stimulatorii pentru contribuabil, pentru consumator, pentru cel care este motivat să cumpere un anumit produs şi nu introducând măsuri pecuniare în rezolvarea acestei probleme. Nu altfel veţi rezolva problemele, decât stimulând pe consumator ca, pe baza unor facilităţi pe care puteţi să le daţi, el să fie motivat să consume din economia albă, din economia la vedere.

Spuneam că este absolut necesar să schimbaţi raportul în politica fiscală a impozitelor directe şi a impozitelor indirecte, iar cel mai simplu exemplu în acest sens este apelul făcut de Preşedintele Bush populaţiei americane după nefericitele evenimente din 11 septembrie, care a fost unul singur: "Consumaţi!"

Stimate domnule ministru, populaţia ţării nu poate consuma, pentru că veniturile lor sunt foarte mici, puterea de cumpărare a populaţiei este extrem de redusă. Nu veţi putea relansa economia ţării dacă nu veţi încerca să stimulaţi consumul şi producţia internă de bunuri şi servicii. Uitaţi-vă ce se întâmplă! Intraţi în toate supermarketurile din Bucureşti şi veţi vedea că 80% din produse sunt din import!

Stimulaţi consumul, dar de altă natură, duceţi totul pe deficitul de cont curent. Nu cred că este o politică fiscală corectă şi nici pe departe una social-democrată.

În final, domnule ministru, stimaţi colegi, cred că votarea acestei moţiuni simple numite "Fiscalitatea" nu-şi are rolul să dea jos Guvernul, nici nu-şi propune aşa ceva. Îşi propune ca Guvernul să-şi corecteze politica fiscală, în sensul diminuării fiscalităţii în domeniul muncii şi translatarea, corectarea politicii fiscale către domeniul impozitelor indirecte.

Vă mulţumesc. (Aplauze şi bătăi în pupitre ale deputaţilor din PNL şi PD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 8 minute, stimate coleg.

Urmează, din partea Grupului parlamentar naţional Liberal, domnul Dan Ruşanu.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru al Finanţelor,

Uitându-vă înapoi, trebuie să recunoaşteţi că în decembrie ’96 impozitul pe profit era de 38%, iar în decembrie 2000 era de 25%; că în decembrie ’96 impozitul pe salarii maximal era de 45% şi în decembrie 2000 era de 40%; că în decembrie ’96 impozitul aferent veniturilor din exporturi era de 38% şi în decembrie 2000 era de numai 5%.

De asemenea, domnule ministru, nu trebuie să vă disociaţi foarte tare de fosta guvernare, pentru că sunteţi unul dintre cei 15 mii de specialişti, trimis în septembrie 1997 la Banca Mondială. (Aplauze şi bătăi în pupitre ale deputaţilor PNL şi PD.)

Aş vrea să vă spun acum că pachetul de legi fiscale iniţiat de Guvern şi aprobat de majoritatea parlamentară în ultima perioadă determină o creştere aberantă a fiscalităţii şi vine în contradicţie flagrantă cu programul de guvernare al PSD-ului. Nu numai că nu s-a redus taxa pe valoarea adăugată la produsele alimentare, aşa cum se preciza în mod expres în capitolul rezervat fiscalităţii, dar actualul Guvern aplică taxă pe valoarea adăugată şi la produse şi servicii care nu erau impozitate până acum: construcţiile de locuinţe, consolidarea şi reabilitarea locuinţelor existente, elementele infrastructurii feroviare, servicii turistice pentru beneficiarii străini a căror contravaloare se încasează în valută, în contradicţie cu ceea ce afirma domnul ministru Dan Matei Agathon privind turismul ca prioritate naţională şi, implicit, ieftinirea serviciilor în acest domeniu, România având la această oră cele mai ridicate preţuri comparativ cu vecinii noştri: Turcia, Ungaria, Bulgaria.

Este adevărat că în contrapartidă, domnule ministru, cu aceste modificări prin care se impozitează operaţiunile menţionate mai sus, Ministerul de Finanţe vine şi cu o relaxare fiscală, acordând scutiri de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările de organe, pentru laptele şi sângele uman şi pentru servicii legate direct de practicarea educaţiei fizice.

Cea mai aberantă prevedere a legii se referă, însă, la aplicarea taxei pe valoarea adăugată la taxa de drum, în concepţia alambicată a Ministerul de Finanţe şi a domnului ministru Tănăsescu, a cărui prezenţă, de data aceasta, în sală, este o plăcere pentru mine, că, de cele mai multe ori, nu participă la şedinţele Parlamentului şi la interpelări, decât prin purtătorul său de cuvânt, domnul Florin Georgescu (căruia trebuie să-i recunosc poziţia ingrată, că un profesionist de talia dânsului să fie obligat să susţină şi să argumenteze aberaţiile fostului său subaltern). Deci, domnule, Ministerul Finanţelor încearcă să explice aceste aberaţii prin directivele europene şi armonizarea legislaţiei din România cu cea din Uniunea Europeană.

Domnule ministru,

Orizontul de timp cel mai apropiat pentru armonizarea legislaţiei din România cu cea din Uniunea Europeană este 2007. Şi spun "cel mai apropiat", pentru că Polonia, care are termen limită 2004, a solicitat amânarea lui cu încă 4 ani, iar domnul preşedinte Dorneanu, care a fost de curând în Polonia, poate să susţină sau să infirme acest lucru.

Iată de ce aceste măsuri de constrângere fiscală sunt în contradicţie cu promisiunile electorale ale PSD-ului, sunt în contradicţie cu Programul de guvernare, sunt în contradicţie cu interesul cetăţenilor, sunt în contradicţie cu interesul ţării, sunt în contradicţie cu interesul economiei acestei ţări pe termen lung.

Dar care este realitatea aplicării acestor măsuri? Deci, actualmente, România nu are finanţare externă, tranşa a doua şi a treia de la Fondul Monetar Internaţional fiind blocate, şi dumneavoastră ştiţi foarte bine că şi Banca Mondială a suspendat creditarea, dacă nu există un acord de la acest jandarm financiar universal, care este Fondul Monetar Internaţional. Care face şi bine şi rău, dar depinde cum ştiţi să negociaţi, depinde cum ştii să aperi interesul naţional în raporturile cu organismul respectiv, iar Acordul Stand-by semnat în noiembrie 2001 de către dumneavoastră este cel mai prost acord semnat de România în ultimii 30 de ani, pentru că s-a acceptat o creştere a preţurilor exagerată în ultimele 6 luni de zile: cu 23% la energie electrică, cu 37% la energie termică, cu 25% la combustibili şi, de asemenea, introducerea unor constrângeri fiscale nemaiîntâlnite până acum.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Bugetul de stat pe 2002 se bazează pe finanţare externă în proporţie de 50%, dar nu aduce finanţare externă. Prin urmare, este un buget inflaţionist, pentru că fluxul de cheltuieli se va derula în continuare, iar dacă nu vine finanţarea externă, nu va exista sursa de emisiune monetară sănătoasă, neinflaţionistă la Banca Naţională.

Deocamdată, Fondul Monetar Internaţional a constatat că Guvernul României nu şi-a făcut temele, fapt pentru care domnul Nevet Mateş le-a dat domnilor actuali guvernanţi o pauză de gândire până în toamnă, pentru a-şi face temele.

I-am auzit aici pe unii din colegii din PSD şi pe domnul ministru invocând greaua moştenire lăsată de fosta guvernare. Mult timp am crezut că este doar o motivaţie demagogică din partea PSD-ului, dar, din ce în ce mai mult, mă conving că nu este aşa, pentru că, iată, speriat de "greaua moştenire", fostul procuror Cristian Panait s-a sinucis, iar Adrian Tarău, fiul fostului prefect PSD de Bihor a fugit din ţară.

Acestea sunt problemele la care ar trebui să se refere domnul ministru şi pentru care vă solicităm să votaţi moţiunea "Fiscalitatea".

Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PNL şi PD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, stimate coleg, aţi vorbit 6 minute.

Urmează reprezentantul UDMR, domnul Winkler.

Domnul Iuliu Winkler:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Distinşi colegi,

Domeniul politicii fiscale şi bugetare este un domeniu deosebit de important, dar, în acelaşi timp, şi foarte sensibil al activităţii oricărui guvern, deoarece rezultatele palpabile ale aplicării acestor politici sunt resimţite imediat de către populaţie.

De asemenea, promisiunile şi angajamentele din acest domeniu sunt foarte uşor de monitorizat, atât prin efectele îndeplinirii sau neîndeplinirii acestora, efecte care sunt resimţite la nivelul populaţiei, al agenţilor economici, al funcţionării autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, cât şi prin atenţia pe care media şi analiştii economici o acordă domeniului amintit.

Uniunea Democrată Maghiară din România, prin deputaţii şi senatorii membri în comisiile de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului României în actualul ciclu parlamentar, dar şi prin demnitarii membri ai Guvernului în ciclul parlamentar precedent, a urmărit consecvent punerea în practică, atunci, prin acte ale Guvernului şi prin procesul de legiferare, iar acum, în mod preponderent prin contribuţia la actul legislativ a obiectivelor cuprinse în programul Uniunii, obiective legate primordial de crearea unui mediu economic stabil şi stimulativ pentru funcţionarea agenţilor economici, de instituire a unui sistem echitabil de impozitare şi taxare a contribuabililor, de asigurare a unei dezvoltări locale şi armonioase şi echilibrate, cu luarea în considerare a specificităţilor economice, geografice, sociale şi de altă natură, de materializare a descentralizării administrative şi financiare, prin stabilirea nivelului de decizie cât mai aproape de cetăţean şi asigurarea resurselor necesare punerii în practică a deciziei.

O privire realistă asupra realităţilor româneşti ne arată faptul că multe dintre aceste obiective se regăsesc în intenţiile declarate ale fiecărei formaţiuni politice din Parlamentul României, şi evident că o parte din ele aşteaptă încă un cadru legislativ adecvat şi o punere în practică în interesul societăţii.

Referitor la cadrul legislativ care reglementează domeniul financiar fiscal şi bugetar din România, constatăm cu uşurinţă importanţa unor acte normative aflate în diferite stadii de legiferare, respectiv adoptate deja în actuala sesiune parlamentară. Astfel, actele normative privind impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit, regimul accizelor, finanţele publice, precum şi impozitele şi taxele locale, au fost şi sunt analizate şi dezbătute de membrii grupurilor parlamentare ale U.D.M.R, amendamentele noastre formulate fiind în concordanţă cu obiectivele Uniunii, mai sus enunţate.

Suntem convinşi că amendamentele Uniunii, acceptate în cursul dezbaterilor parlamentare, au condus la îmbunătăţirea textelor de lege vizate, după cum ne exprimăm convingerea, că acceptarea tuturor amendamentelelor noastre ar fi dus aceleaşi texte de lege mai aproape de conformitatea cu normele Uniunii Europene, dacă ar fi să ne gândim doar la impozitul pe venit, deducerea unei cote din venitul impozabil cu destinaţie specială decisă de contribuabil în favoarea finanţării activităţilor sferei civile, posibilitatea aplicării unor politici guvernamentale de stimulare diferenţiată prin instrumentul deducerii personale de bază sau la impozitul pe profit, regimul deductibilităţilor şi ale sponsorizării.

Constatăm cu uşurinţă evoluţii pozitive ale cadrului normativ al domeniului financiar bugetar. Este de ajuns să amintim iminenta adoptare a unei reglementări unice în locul celor 18 ordonanţe ale Guvernului, ordonanţe de urgenţă şi legi referitoare la impozitul pe profit, care creează o adevărată junglă legislativă greu de descâlcit, având însă darul de a favoriza activitatea din aşa-numita "zonă gri" a economiei, de a descuraja şi respinge investitorii care încearcă să iniţieze activităţi noi şi care se repercutează, evident, asupra gradului de colectare a veniturilor bugetare. Situaţia este asemănătoare şi în ceea ce priveşte t.v.a. şi regimul accizelor, care vor beneficia de acte normative unice.

Conform intenţiilor declarate ale Guvernului, până în sesiunea parlamentară din toamna acestui an, Ministerul Finanţelor Publice va elabora proiectul codului fiscal.

Trebuie, fără îndoială, să subliniem o realitate evidentă: întregul proces legislativ la care am făcut referire are ca principal obiectiv armonizarea legislativă impusă de negocierile din procesul de integrare europeană, obiectiv major al politicii externe a României, asumat în unanimitate de forţele politice ale ţării şi sprijinit de marea majoritate a populaţiei, proces în care, din păcate, capacitatea de negociere a României nu poate excede nivelul de dezvoltare al economiei şi, implicit, performanţele acesteia.

O comparaţie este într-adevăr necesară cu structura fiscalităţii din ţările vecine României, dar această comparaţie ar trebui să pornească de la analiza economiei acestor ţări şi a stadiului negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană, şi nu se poate reduce la o simplă enunţare a nivelului unor impozite sau taxe.

Uniunea Democrată Maghiară din România este consecventă în urmărirea obiectivelor sale, folosindu-se constructiv de căile democraţiei parlamentare, încercând să amelioreze textele de lege aflate în procedură legislativă şi ferindu-se de a cădea în capcana politicianismului declarativ şi populist.

Suntem în favoarea continuării revizuirii întregii politici fiscale, în sensul stimulării exporturilor, în favoarea încurajării întrepinderilor mici şi mijlocii, prin crearea unui mediu economic, stabil şi atractiv pentru investitori.

Suntem în favoarea administrării profesioniste a colectării veniturilor statului şi, de asemenea, în favoarea continuării reformei economice, care va face posibilă reducerea cotelor de impozitare, concomitent cu creşterea deductibilităţilor personale, şi vom acţiona în toate aceste direcţii folosind în acest scop mijloacele democraţiei parlamentare.

Distinşi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Analizând moţiunea cu privire la fiscalitate, aflată acum în dezbaterea Camerei Deputaţilor, constatând evidentele accente populiste ale textlui, uşoara superficialitate a tratării subiectului, precum şi reţinerea autorilor de a formula soluţii concrete la problemele enunţate, Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România nu va susţine acest demers.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg.

Aţi vorbit 8 minute.

Începem al doilea tur.

Are cuvântul, din partea PSD-ului, domnul deputat Horia Neamţu.

Domnul Horia-Ion Neamţu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Este mai mult decât evident faptul că moţiunea pe care o dezbatem astăzi reprezintă o acţiune politicianistă, menită să atragă cu orice preţ atenţia asupra partidelor semnatare, partide măcinate în prezent de serioase probleme interne.

Cele două partide semnatare nu precupeţesc nici un efort pentru a atrage atenţia asupra lor, erijându-se în "apărătorii populaţiei", în ghilimele, evident, uitând complet de măsurile antipopulare în domeniul fiscal pe care le-au adoptat în anii în care au deţinut portofolii cheie în Guvernele Coaliţiei din perioada 1996-2000. Aş menţiona în acest sens numai două din aceste măsuri, cum ar fi: uniformizarea cotei de t.v.a. la 19%, renunţându-se la cotele reduse de t.v.a. care se aplicau, în special, la produsele de primă necesitate, ceea ce a avut efecte negative asupra costului vieţii, în special pentru populaţia cu venituri reduse; şi un alt aspect - creşterea cu peste 15% a contribuţiilor la fondul de şomaj, pensii şi sănătate, ceea ce a făcut ca, în prezent, acestea să reprezinte încă un procent destul de ridicat.

Deşi politicienii în cauză par să fi uitat complet aceste măsuri, populaţia nu a uitat deloc şi a apreciat la justa valoarea modul în care guvernarea din perioada 1996-2000 a condus ţara, aducând, cu ocazia alegerilor din 2000, partidele în cauză la procentele cunoscute de astăzi.

Se foloseşte undeva în conţinutul moţiunii termenul de "demagogic". Acest termen se potriveşte de minune semnatarilor moţiunii, la care se mai poate adăuga, fără teama de a greşi, şi termenul de "duplicitate".

De ce fac aceste afirmaţii? Deoarece partidele semnatare ale moţiunii s-au angajat, în consens cu celelalte forţe politice din Parlament, pentru sprijinirea aderării României la Uniunea Europeană. Acest proces de aderare la Uniunea Europeană nu este, însă, un proces simplu, ci presupune negocieri intense şi profesionale, în vederea alinierii legislaţiei române la cea europeană.

În vederea aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, după cum bine se cunoaşte, până în anul 2004 trebuie negociate 30 de dosare, din care, până în prezent, au fost deschise 24 şi închise 11. O serie din problemele invocate în moţiunea de astăzi fac obiectul unora dintre aceste dosare. Este evident că în negocierile purtate, care nu sunt deloc simple, trebuie să adoptăm într-o măsură destul de mare regulile celor spre care tindem.

Dificultăţile acestor negocieri sunt amplificate şi de faptul că guvernarea din perioada 1996-2000, din care au făcut parte şi unii din semnatarii moţiunii de astăzi, a determinat prin acţiunile sale "profesioniste", o scădere a economiei cu 13% din produsul intern brut.

Referitor la afirmaţia făcută de reprezentantul PNL, conform căreia actualul acord cu FMI ar fi unul dintre cele mai puţin bune din ultima perioadă, trebuie precizat faptul că, datorită politicii antieconomice promovate de guvernele din perioada ‘96-2000, la finele anului 2000 s-au acumulat arierate imense în domeniul furnizării de servicii, gaze, electricitate şi alte astfel de servicii, ceea ce a impus, practic, actualului guvern acceptarea creşterii preţurilor acestor servicii.

Prin actele normative adoptate în domeniul fiscalităţii, Guvernul Adrian Năstase nu face altceva decât să-şi manifeste consecvenţa în ceea ce priveşte transpunerea în viaţă a programului necesar în vederea aderării la Uniunea Europeană. Ce fac, însă, partidele semnatare ale moţiunii de astăzi? Îşi manifestă din plin duplicitatea şi discursul demagogic, dat fiind faptul că, formal, s-au declarat de acord cu aderarea României la Uniunea Europeană, dar, când se trece prin acte normative la adoptarea unor măsuri concrete în acest domeniu, depun moţiuni şi devin subit "grijulii", evident în ghilimele, cu soarta contribuabililor.

Guvernul Adrian Năstase realizează prin legislaţia fiscală adoptată paşi fermi spre edificarea unei politici fiscale neutrale, fără discriminări care să introducă distorsiuni în economie, aşa cum recomandă creditorii internaţionali şi Uniunea Europeană.

Evident că noi, parlamentarii PSD, sprijinim prin activitatea noastră aplicarea acestei politici fiscale neutrale, şi o vom face şi astăzi, prin votul negativ pe care îl vom da moţiunii formulate de cele două partide de Opoziţie.

Nu voi ataca în luarea mea de cuvânt aspectele din moţiune. Aş preciza însă câteva dintre limitele şi neajunsurile, şi chiar neadevărurile acestei moţiuni. Explicarea pe larg a făcut-o ministrul finanţelor publice, şi cred că cei care au semnat moţiunea şi-au dat seama de eroarea în care se găsesc.

Spre exemplu, creşterea accizelor în mod gradat, acuzată în moţiune, nu reprezintă altceva decât calea de urmat pentru a elimina marele decalaj creat între accizele practicate în ţara noastră şi cele solicitate în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană.

Acest mare decalaj este datorat de scăderea spectaculoasă a accizelor pe care partidele semnatare ale moţiunii în discuţie au adoptat-o la finele guvernării lor în anul 2000, ceea ce reprezintă efectiv o povară pentru actualul guvern în negocierile cu Uniunea Europeană.

Un alt aspect: introducerea graduală a impozitului pe profit pentru exporturi, şi se cunoaşte cuantumul procentual, 5%, 12,5% şi 25% în 2004, are ca scop tocmai realizarea sprijinirii transparente a exportului în domenii în care se consideră ţara noastră ca fiind competitivă, cum ar fi domenii ale industriei textile, ale maşinilor şi instalaţiilor complexe şi, în acest mod, efectiv, se descurajează exporturile care încorporează o valoarea adăugată scăzută.

Introducerea unei cote modice de impozit pe profit pentru zonele libere are în vedere cerinţele de asemenea formulate de Uniunea Europeană. De altfel, legislaţia care reglementează regimul zonelor libere şi a zonelor defavorizate, adoptată cu mult înaintea începerii negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, trebuie reanalizată, tocmai pentru a nu contraveni în mod flagrant cerinţelor de aderare. Pot fi adoptate şi alte măsuri de stimulare transparente, nu neapărat fiscale, care să contribuie la sprijinirea activităţii economice din aceste zone. Mă voi opri aici cu exemplificările, considerând suficiente explicaţiile care s-au dat şi de antevorbitori.

Cert este însă că ne aflăm, aşa cum spuneam la începutul intervenţiei mele, în faţa unei încercări, care, de altfel, nu este singulară, de a atrage cu orice preţ atenţia electoratului asupra celor două partide semnatare ale moţiunii, partidele în cauză aflându-se nu numai în criză de idei, ci şi într-o mare criză de credibilitate.

Din aceste considerente, membrii Grupului parlamentar PSD vor vota împotriva moţiunii simple iniţiate de cele două partide semnatare.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Aţi vorbit 6 minute, domnule coleg.

Urmează domnul deputat Ludovic Mardari.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Încep prin a afirma că nu ar fi rău dacă Guvernul actual ar apela la istorie şi chiar la Biblie în stabilirea unui nivel optim al fiscalităţii în România.

Dacă ar avea curiozitatea să deschisă Biblia, mai precis Evanghelia de la Luca, versetul 12, capitolul XVIII, ar fi mai mult decât edificat: "Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuiala din toate câte câştig." După cum se constată, în urmă cu aproximativ 2000 de ani, statul încasa ca impozit zeciuiala.

În eventualitatea unei incursiuni în istoria României, ar afla că, în jurul anului 1700, Constantin Vodă Brâncoveanu a practicat o fiscalitate deosebit de stimulativă. Foarte mulţi întreprinzători străini au venit în Ţara Românească pentru a-şi desfăşura afacerile - creşterea animalelor, cultivarea meiului şi a porumbului, producerea de miere şi de vinuri, negoţ etc. S-au încasat în acea vreme la vistieria domnească mult mai mulţi bani decât în oricare altă perioadă anterioară. Drept urmare, turcii l-au poreclit pe domnitor "beiul de aur".

Cu toate că nu a urmat cursurile unei facultăţi de ştiinţe economice, şansă pe care a avut-o, după aproximativ 300 de ani, actualul ministru al finanţelor, Brâncoveanu ştia ceea ce domnul Tănăsescu nu a avut posibilitatea să înveţe nici măcar din cărţi, şi anume: oaia nu trebuie jupuită, ci doar tunsă, pentru a da lână şi altă dată.

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PRM şi PNL.)

Este adevărat că, în urmă cu 2000 de ani şi chiar în urmă cu 300 de ani, nevoile sociale care trebuiau să fie acoperite de stat erau cu mult mai reduse. Tot atât de adevărat este că, în prezent, complexitatea, amplitudinea şi diversitatea activităţilor economice sunt mult mai mari; ca urmare, şi sursele de colectare a impozitelor, a taxelor sunt cu totul altele.

Începând din 1990, toate formaţiunile politice venite la Putere au făcut diverse promisiuni în timpul campaniilor electorale, printre care, fără excepţie, şi reducerea fiscalităţii. După anunţarea rezultatelor alegerilor, promisiunile s-au şters din memoria câştigătorilor. Cu alte cuvinte, preluarea puterii s-a făcut prin păcălirea electoratului. Programele electorale au fost înlocuite cu programe de guvernare primite din exterior, de obicei de la FMI, de la Banca Mondială etc.

După mai bine de doisprezece ani, rezultatele acestor guvernări stârnesc grave nemulţumiri în rândurile celei mai mari părţi a populaţiei.

În 16 aprilie acest an, am făcut o declaraţie politică în Camera Deputaţilor care ar putea avea titlul "PSD subminează relansarea economiei naţionale". Vorbeam de intenţia Guvernului de a mări fiscalitatea, datorită acordurilor pe care le-a semnat cu FMI şi Banca Mondială în cursul anului 2001.

Iată că intenţiile se transpun în realitate. După legea referitoare la taxa pe valoarea adăugată, care prevede introducerea de t.v.a. în turism şi construcţia de locuinţe, se vor construi probabil cu 19% mai puţine case în România, relativ recent a trecut de Camera Deputaţilor, şi va trece curând şi de Senat, Legea impozitului pe profit. Cele mai importante facilităţi fiscale de care au beneficiat IMM-urile vor dispare. De asemenea, se vor diminua cele aplicate în cazul zonelor defavorizate. Va creşte impozitul pe profit la activităţile de export.

Să nu uităm apoi şi alţi factori care întreţin senzaţia de sufocare fiscală: 1) impozitul pe salarii este unul dintre cele mai mari din lume; 2) agenţii economici, pe lângă faptul că trebuie să plătească o serie de taxe legate de activităţile curente, trebuie să facă faţă şi unor taxe ocazionale, de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane, taxe care, datorită periodicităţii lor, pot fi catalogate ca fiscalitate indirectă, cum ar fi: înlocuirea din când în când a caselor de marcat, preschimbarea certificatului de înmatriculare, unificarea codului fiscal cu certificatul de înmatriculare etc.; 3) impozitele pe imobile cresc în fiecare an cel puţin cu valoarea inflaţiei; 4) aberaţia introdusă recent de Guvern în cazul combustibililor auto, respectiv aplicarea t.v.a. şi la taxa de drum, precum şi la fondul de recuperare a datoriilor fostei Companii române de petrol, cum s-ar spune apare o noutate absolută - taxa la taxă sau taxă pe taxă; 5) continuarea jafului în domeniul banilor publici, prin anularea clientelar-mafiotă a datoriilor către buget, prin arierate preluate la datoria publică, prin acoperirea furturilor din bănci etc., toate aceste sume dorindu-se a fi asigurate prin fiscalitate.

Referitor la acest ultim punct, metoda cea mai rapidă de reducere a fiscalităţii ar reprezenta-o recuperarea a tot ceea ce s-a furat în ultimii 12 ani.

Doamnelor şi domnilor,

Nu mai este necesar să aduc argumente în susţinerea ideii că fiscalitatea a devenit insuportabilă. În consecinţă, va creşte evaziunea fiscală, iar Guvernul va avea surpriza să constate că sumele colectate la bugetul de stat vor fi cu mult sub cele aşteptate. Desigur, va fi serios afectată relansarea economică, iar creşterea nivelului de trai va rămâne un obiectiv mult prea îndepărtat.

Sunt convins că actuala Putere dispune de suficienţi profesionişti care cunosc că, în situaţii de criză economică, relaxarea fiscală este absolut necesară. Cu toate acestea, Guvernul renunţă la această metodă de stimulare economică, pentru a satisface cerinţele FMI şi Băncii Mondiale, în speranţa integrării cât mai rapide în NATO şi în Uniunea Europeană.

Nu credeţi că dorinţa febrilă de a atinge aceste obiective afectează interesele ţării legate de creşterea nivelului de trai, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu?

Noi, Partidul România Mare, sperăm ca sugestiile constructive venite din partea Opoziţiei să fie reţinute, astfel ca unele reveniri asupra fiscalităţii, în sensul diminuării ei, să aibă loc cât mai repede posibil.

Urăm Guvernului să găsească acel optim fiscal care să oprească dezastrul actual şi să conducă la o viaţă decentă, atât de mult aşteptată în România.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 8 minute.

Din partea Partidului Social Democrat, ia cuvântul domnul Aurel Gubandru.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

Apreciez strădania partidelor iniţiatoare de moţiuni de a-şi păstra cadenţa pe care şi-au propus-o atunci când, cuminţi, în decembrie 2000, au luat loc în banca Opoziţiei. Sigur că acest loc este neplăcut să îl ocupi după patru ani de control al puterii şi aceasta, cu atât mai mult cu cât rândurile sunt subţiri, iar numărul celor de pe rând scade sistematic.

Este greu să fii în Opoziţie, când cei de la Putere, vezi aici PSD-ul, au realizări vizibile pentru oricine cât de cât cunoscător într-ale economiei.

Îţi voi spune unde! (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PD, Este întrebat unde.)

Partidul Democrat este deranjat că PSD-ul face o adevărată protecţie socială şi nu vine cu promisiuni demagogice şi sforăitoare pe care acest minuscul partid le face în campania electorală, pentru că vreau să vă spun că dumnealor sunt veşnic în campanie electorală.

Partidul Democrat nu doreşte concurenţi în Internaţionala Socialistă, dar se cunoaşte dictonul românesc "De ce ţi-e frică, nu scapi niciodată".

În 1996 aţi câştigat alegerile minţindu-i pe români că PDSR-ul a realizat o creştere economică nesănătoasă şi aţi dezvoltat împreună cu cei 15000 de specialişti o serie întreagă de teorii în acest sens, dar a venit rândul să guvernaţi şi să realizaţi cu deosebit succes o descreştere economică sănătoasă. Nivelul de trai şi puterea de cumpărare au scăzut în cei patru ani de guvernare de dreapta ca după un război nimicitor. Oamenii, în disperarea lor, au hotărât în anul 2000 să sancţioneze drastic aceste partide, iar scorurile electorale sunt elocvente în acest sens.

PSD-ul, consecvent politicilor sale coerente şi promovate de adevăraţi specialişti în economie, a revenit la guvernare convins fiind faptul că numai creşterea economică poate salva derapajul României declanşat de fosta Putere de dreapta.

Creşterea economică din 2001 a condus specialiştii mai sus menţionaţi la extraordinara găselniţă potrivit căreia creşterea economică a Guvernului Adrian Năstase este nesănătoasă. Probabil că ori nu înţelegeţi, iar eu sunt sigur de acest lucru, ori sunteţi de rea-credinţă, şi aceasta este vizibilă pentru oricine.

Cât despre stocurile din economie, cred că lecţia pe care v-a predat-o domnul ministru Tănăsescu este suficientă pentru a înţelege ceva despre acest concept economic.

Aceeaşi teorie, domnilor de la PNL şi PD, aţi dezvoltat-o în legătură cu înnăbuşirea "dezvoltării clasei mijlocii", dar uitaţi un lucru elementar: în perioada ‘96-2000, numărul IMM-urilor a scăzut cu peste 80%, datorită politicii falimentare promovată de guvernarea PD-PNL-PNŢ.

În domeniul susţinerii întreprinzătorilor mici şi mijlocii, în 1996, i-aţi păcălit. Vă asigur că nu veţi mai reuşi acest lucru şi în 2004.

De fapt, trebuie să vă amintesc faptul că PSD este la guvernare doar de un an şi jumătate, iar dumneavoastră reproşaţi Guvernului în mod demagogic că nu şi-a realizat promisiunile electorale. Vom avea grijă de aceste promisiuni, să fiţi siguri, pentru că noi ştim ce înseamnă respectul faţă de electorat.

Pur şi simplu jenantă este referirea la creşterea impozitului pe clădiri, având în vedere actul normativ al guvernării ‘96-2000, prin care aţi mărit impozitele pe clădiri de circa 100 de ori. Oare memoria să fie de vină? Oare credeţi că electoratul uită foarte uşor? Nu, domnilor din partea dreaptă, electoratul nu uită, şi vă veţi convinge de aceasta la timpul potrivit.

În încheierea moţiunii, semnatarii atenţionează Guvernul să nu se refere la perioada de guvernare anterioară, dar uită în mod intenţionat faptul că orice analiză a oricărei activităţi se bazează pe comparaţie. De fapt, fosta Putere nu doreşte să accepte referirea la guvernarea sa pentru un singur motiv: au guvernat mai slab.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg.

Aţi vorbit 6 minute.

Stimaţi colegi,

Având în vedere că programul a cam trecut de ora 8,00, v-aş propune să ne oprim, după ce îi voi da cuvântul reprezentantului Partidului România Mare, bineînţeles dacă nu va fi contestat acest drept de colegul dumnealui, care o să spună că vorbeşte în afara programului de lucru!

Aveţi cuvântul, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Voi fi mai scurt decât vă puteţi imagina.

Am asistat la o dezbatere care a pus bazele unor adevăruri. Da, este adevărat: degringolada fiscalităţii a început în timpul guvernării anterioare! Nu-mi plac cifrele, dar am adunat acte normative emise în perioada guvernării anterioare, care demonstrează, măcar prin numărul, dacă nu şi prin conţinutul lor, că atunci a început degringolada fiscalităţii. Dar am adunat acelaşi număr şi aceeaşi cantitate de acte normative care demonstrează că această degringoladă a fost continuată.

Există titluri care vorbesc de o continuitate. În 9 ani, salariile au crescut de 17 ori, preţurile de 196 de ori, iar taxele de 50 de ori. Şi, atunci, care este poziţia noastră, în raport de această moţiune?! Este facil şi este un joc de copii să aruncăm mingea răspunderii numai asupra guvernării anterioare.

Domnilor guvernanţi actuali, deja aveţi aproape doi ani de guvernare. Nu ştiu dacă este mijlocul ei sau sfârşitul ei. Aţi îmbătrânit la guvernare şi este timpul să vă maturizaţi şi să vă asumaţi răspunderile, pentru că un buget întemeiat pe o fiscalitate ce reprezintă o treime din totalul veniturilor este un buget şubred, firav şi nu se bazează pe o reală impulsionare a economiei.

Mă interesează, în această moţiune, nu atât cifrele, nu atât cine a fost de vină, ci cine este acum de vină, pentru că vă emit un alt titlu şi asta interesează pe alegătorii noştri. Din preţul parizerului, statul papă jumătate. Asta este fiscalitatea pentru cetăţean!

Şi, atunci, eu spun: există o răspundere şi răspunderea este, în primul rând, pentru continuarea nechibzuită a unei politici ce a fost începută, o continuare nechibzuită pe care Partidul România Mare a denunţat-o, votând împotriva constituirii bugetelor pe această bază şubredă a veniturilor. Există o răspundere a actualilor guvernanţi, care trebuie stabilită printr-o moţiune, în legătură cu faptul că nimeni nu a încercat să contureze răspunderea ce astăzi, cu uşurinţă, şi ăsta este adevăratul politicianism, se pasează în curtea guvernării anterioare.

A apărut, la începutul guvernării domniilor voastre, o frumoasă Carte albă cu coperţi albastre făcută de un adevărat profesionist, care a stabilit şi deficienţele şi răspunderile. Domnia sa a scris-o şi mă alătur şi eu, am citit-o, dar rezultatele tragerii la răspundere nu s-au văzut şi nu se văd. Un clasic al finanţelor spunea: tot experienţa mondială demonstrează că există o legătură directă între gradul de fiscalitate şi dimensiunile economiei subterane. Ne doare împrejurarea că dumneavoastră aţi păstrat, prin această fiscalitate, posibilitatea funcţionării în continuare a economiei subterane.

Din punctul nostru de vedere, şi cu aceasta închei, pentru că v-am spus că voi fi scurt, moţiunea este, într-adevăr, un semnal de alarmă. Şi dacă, din punctul nostru de vedere, măsurile care sunt propuse sunt mult prea blânde şi nu totdeauna eficiente, votul nostru să fie atenţionarea de care este nevoie, în acest moment dramatic al finanţelor ţării.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul PRM)

Domnul Valer Dorneanu:

Reprezentanţii Partidului Social Democrat, care au mai rămas, au renunţat să ia cuvântul.

Dau, în final, cuvântul domnului ministru Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea, pe scurt, să răspund la unele formulări care au fost făcute de către reprezentanţii opoziţiei, vizavi de susţinerea acestei moţiuni simple.

De la bun început, aş vrea să fac afirmaţia că ştim că fiscalitatea, în România, la ora actuală, este o fiscalitate mai mare decât în alte ţări. Plecând de la acest lucru, un lucru pe care l-am moştenit, am făcut eforturi ca să diminuăm această fiscalitate şi, nu numai că le-am făcut, le vom continua. Este absolut necesar ca reducerea fiscalităţii să conducă la o ameliorare a economiei româneşti.

Nu vreau să intru în amănunte din ce cauză am ajuns la această fiscalitate, nu vreau să fac referiri la ce a fost în trecut. Mă voi referi la ce vom face noi ca această fiscalitate, într-adevăr, să fie mai mică.

Este foarte clar că fiscalitatea pe forţa de muncă este o fiscalitate, comparativ cu alte ţări, mai ridicată. Ce am făcut? Am redus-o cu 4 procente, într-un an şi jumătate, o vom mai reduce cu cel puţin 5 procente în anul 2003 şi cu alte 5 - 7 procente în 2004, în aşa fel încât ea să ajungă la nivelul normal existent în absolut toate ţările europene, de aproximativ 40 - 45%.

În al doilea rând, este foarte clar că fiscalitatea pe forţa de muncă individuală va fi scăzută în anii care urmează, dar această reducere a fiscalităţii trebuie să fie foarte bine balansată, ea trebuie să aibă în vedere exact modul în care se efectuează cheltuielile publice. O reducere a fiscalităţii trebuie să aibă în vedere faptul că, cheltuielile publice, şi ele, trebuie diminuate.

Am făcut referire, în cuvântul meu anterior, la faptul că gradul de fiscalitate la nivelul anului 2001 a fost mai mic decât gradul de fiscalitate la nivelul anului 2000.

Aş vrea să vă spun, stimaţi colegi, că măsurile legislative care au fost discutate, şi aşa de mult discutate în contradictoriu, vor conduce la o diminuare a fiscalităţii. Şi am să vă dau doar un exemplu. Faptul că, prin Legea pe taxa pe valoarea adăugată, am obţinut derogarea de la Uniunea Europeană să majorăm plafonul care nu va fi supus acestei taxe de la 125 de milioane de lei la 50.000 de Euro, fac o paranteză aici: în ţările Uniunii Europene, limita aceasta este de 20.000 de Euro, deci am obţinut această derogare de la 20.000 la 50.000 de Euro, respectiv 1,5 miliarde de lei aproximativ, va conduce la faptul că un număr foarte mare de cetăţeni nu vor plăti taxă pe valoare adăugată. Acest lucru va conduce la un minus de venituri bugetare. Acest lucru va conduce la o reducere a gradului de fiscalitate.

Aş vrea să vă spun că preocuparea noastră cea mare, în perioada următoare, este cum vom face ca această fiscalitate, într-adevăr, să fie adaptată cerinţelor noastre. Prin legislaţia actuală, am reparat nişte lucruri, am dus la bun sfârşit o anumită etapă, şi anume punerea de acord a legislaţiei cu Uniunea Europeană. Urmează pasul celălalt, de îmbunătăţire a gradului de colectare, şi aş vrea să vă informez: în numai această lună de zile de când am aplicat Ordonanţa nr.40, cu această eşalonare, şi nu scutire, repet, noi nu am acordat scutiri, am acordat eşalonări, gradul de colectare a crescut substanţial. Este o creştere de venituri, în lunile aprilie şi mai, formidabilă.

Deci aş vrea să vă informez, stimaţi colegi, că, prin toate măsurile pe care le vom lua, nu vom avea de gând decât să conducem la reducerea fiscalităţii, să ducem la creşterea economică.

Spunea cineva dintre vorbitori că bugetul de stat sau finanţarea deficitului bugetar creează inflaţie. Eronat, stimate coleg: deja finanţarea, aşa cum aţi subliniat-o dumneavoastră, că trebuie să provină 50 % din finanţarea externă, este deja asigurată pentru anul în curs.

Aş vrea să vă reamintesc faptul că, prin emisiunea de obligaţiuni pe care România a închis-o cu succes, de 700 de milioane de Euro, jumătate din deficitul fiscal este finanţat în mod neinflaţionist. Politica fiscală a anului 2001 - 2002 este o politică care nu va conduce la inflaţie, este o politică care va conduce la diminuarea procesului inflaţionist.

Aş vrea, în încheiere, stimaţi colegi, să vă spun că, sigur, s-au adus multe învinuiri. Acordul cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Banca Mondială nu este în pericol. Însăşi recenta declaraţie a numărului 2 de la Banca Mondială, Managing directorul Shengman zhang, este foarte edificatoare. Acest acord va fi discutat în săptămânile care urmează.

Discuţiile purtate cu Fondul Monetar Internaţional este clar că ne conduc către aceeaşi concluzie. Finanţarea externă pentru România nu este închisă, stimaţi colegi, aşa cum spuneţi dumneavoastră, este o suprasolicitare de finanţare externă pentru România. Şi aş vrea să vă readuc aminte, deci cu trei săptămâni în urmă, cererea pentru bonurile, pentru titlurile României era de trei ori mai mare. Investitorii cred în politica economică a Guvernului, investitorii au dat gir şi au spus că vor să cumpere titluri de 2,5 miliarde de Euro. Aceasta ce înseamnă, oare? Înseamnă că nu au încredere în politica guvernamentală? Înseamnă că nu au încredere în politica pe care noi dorim s-o facem? Nu, este un semnal contrar!

Nu vreau să vă reamintesc ce s-a întâmplat în 1998, dar vă asigur că prin toată politica pe care o vom conduce de acum înainte, aceasta va fi o politică de reducere a fiscalităţii, de consolidare a creşterii economice şi de o aplecare mai puternică asupra nevoilor oamenilor. Noi ce am promis, vom face!

Mulţumesc. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Mulţumesc, domnule ministru.

Aţi ascultat şi răspunsul Guvernului şi pe toţi colegii noştri care au participat la dezbateri.

V-aş propune ca să ne pronunţăm cu privire la moţiune, prin vot deschis, cu ridicare de mâini.

Supun, cu aceste precizări, votului dumneavoastră moţiunea promovată de colegii noştri de la Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat.

Cine este pentru? 96 voturi pentru.

Împotrivă? 181 voturi împotrivă. (Aplauze în Grupul PSD)

Abţineri? Nici o abţinere.

Cu 181 voturi împotrivă, 96 pentru, moţiunea a fost respinsă.

Cu aceasta, declar închisă şedinţa noastră de astăzi. *

Şedinţa s-a încheiat la ora 20,37.