Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Constantin Niţă şi Laszlo Borbely, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem secvenţa intervenţiilor politice. Îl invit la microfon pe domnul deputat Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Cumpărarea tăcerii occidentului".

În cei patru ani cât s-a aflat pe băncile Opoziţiei, PDSR (actualmente PSD) a pus la punct o strategie pentru preluarea puterii, eliminarea adversarilor politici şi anularea efectelor Revoluţiei din 1989.

Iată de ce, imediat după alegerile din anul 2000, liderii acestui partid împreună cu noii lor aliaţi, până la mai ieri dezavuaţi, extremişti, iredentişti, revanşarzi din UDMR au trecut la materializarea programului lor diabolic, de restaurare cu orice preţ a dictaturii şi terorii specifice politicii partidului unic.

Sfidând legile şi Constituţia, noii guvernanţi au purces la eliminarea şi destituirea reprezentanţilor vechiului regim din toate funcţiile publice deţinute şi la pesedizarea tuturor instituţiilor statului, inclusiv, fapt deosebit de grav, a Justiţiei, Procuraturii, Poliţiei şi Armatei.

Serviciile secrete, Procuratura, Poliţia şi Justiţia au fost şi mai sunt folosite în răfuielile curente ale Puterii cu adversarii săi politici, inclusiv pentru şicanarea şi exercitarea de presiuni şi ameninţări împotriva celor incomozi. Ele închid însă ochii în faţa corupţiei şi mafiei.

Un alt punct esenţial din Programul PSD îl constituţie reluarea şi intensificarea jafului la adresa economiei naţionale. De cele mai multe ori, în mod direct, iar uneori prin intermediari şi prin clica politică, liderii de marcă ai acestui partid s-au ocupat de aşa-zisa privatizare a unor obiective economice, ridicate prin munca şi sudoarea unui întreg popor.

După decembrie 2000, asistăm la cel mai mare jaf din toată istoria economiei româneşti. Clica puterii PSD-UDMR nu numai că pradă ca-n codru, dar şi subminează conştient economia naţională şi pune în pericol viitorul acestei ţări, aruncând pe drumuri şi împingând la disperare sute de mii de oameni, rămaşi fără locuri de muncă şi, implicit, fără un mijloc de trai.

Paralel cu politica de jaf şi restauraţie, PSD a avut în vedere şi obţinerea sprijinului forţelor externe. Această strategie, realizată prin intermediul propagandei mincinoase a ministrului Vasile Dâncu, a urmărit nu doar ascunderea cu grijă maximă a adevărului, ci şi acţiuni sistematice de discreditare şi compromitere a Opoziţiei şi a liderilor acesteia.

Din fondurile Ministerului Informaţiei, deci din bugetul de stat, se plătesc sume mari pentru realizarea în ţară şi publicarea peste hotare, sub semnătura unor ziarişti cunoscuţi, a unor articole de denigrare a lui Traian Băsescu, Valeriu Stoica - până de curând -, dar mai ales a lui Corneliu Vadim Tudor şi a partidelor lor.

De asemenea, s-a trecut la cumpărarea pe faţă şi mituirea unor trepăduşi politici, invitaţi şi trataţi regeşte în ţară pentru a profera atacuri la adresa adversarilor politici ai puterii actuale, în principal a senatorului Corneliu Vadim Tudor şi a Partidului România Mare.

N-au fost şi nu sunt avute în vedere doar aceste personaje mediocre. Planul diabolic al PSD a urmărit evitarea oricăror poziţii şi reacţii critice faţă de politica aventuristă şi iresponsabilă pe care o desfăşoară din partea unor factori majori de decizie, cum ar fi: Blair, Chirac, Berlusconi, Schröder ş.a.

Iată de ce primul-ministru Adrian Năstase a intervenit direct, la solicitarea expresă a primului-ministru britanic, aşa cum a relevat întreaga presă română şi străină, pentru privatizarea dubioasă a SIDEX, în favoarea unei companii ce a contribuit cu zeci de milioane de lire sterline pentru campania electorală a laburiştilor, companie care astăzi mituieşte angajaţii să între în şomaj.

Actuala putere pare a fi făcut importante donaţii pentru campania electorală a lui Jacques Chirac, în schimbul declaraţiilor repetate de susţinere a fărădelegilor săvârşite de ea şi atacării unora din adversarii săi, cu predilecţie, întâmplător sau nu, tot a Partidului România Mare.

Pentru cancelarul Schröeder, care ar fi trebuit să facă în septembrie, anul trecut o vizită în judeţul Cluj, la presupusul mormânt al tatălui său, Guvernul Năstase a fost dispus să cheltuiască sute de miliarde de lei. De ce? Simplu. Ca acesta să-şi susţină demersurile PSD pentru restaurarea dictaturii şi terorii politice în România, iar, pe plan extern, să dea girul Guvernului Năstase.

Fire mai practică, premierul Silvio Berlusconi a pretins şi obţinut în schimbul susţinerii PSD o serie de avantaje economice concrete pentru sine şi clientela sa politică. La rândul său, drept răsplată, acesta s-a afişat public cu Adrian Năstase, şi închide ochii la situaţia disperată, fără ieşire, a unui popor flămând şi disperat, dispus să emigreze în masă, ca să scape de sărăcie. Nu avem timp suficient pentru a epuiza acest subiect.

Aş mai adăuga că mituirea şi şpaga sunt folosite de guvernanţi şi în privinţa altor personalităţi occidentale, spre a le câştiga de partea politicii antinaţionale pe care aceştia o promovează.

N-aş vrea să cred că poporul român este trădat încă o dată de Occident, şi lăsat victimă neputincioasă genocidului şi restauraţiei promovate de regimul perfid al cuplului Iliescu-Năstase. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Ilie Merce. Se pregăteşte domnul deputat Haşotti.

Vreau să vă spun că sunt 28 de înscrişi. Rog puţină sinteză, cei care aveţi intervenţiile mai mari.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În intervenţia mea doresc să mă refer la decizia CNA de a ridica licenţa de emisie a postului de televiziune OTV, o măsură ilegală şi abuzivă, într-o ţară care se pretinde democrată şi care bate la porţile Uniunii Europene, unde dreptul la liberă exprimare este garantat prin Constituţie. Este vorba de art.30 din legea fundamentală care reglementează libertatea de exprimare şi de art.31 care prevede dreptul la informaţie. Aceste texte au fost reluate de instrumentele juridice internaţionale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, şi anume art.19 din Pactul privind drepturile civile şi politice şi art.10 din Convenţia Europeană în materie.

Ambele documente internaţionale au fost ratificate de România, şi în consecinţă, potrivit art.20 din Constituţie, ele sunt obligatorii, fiind considerate ca făcând parte din dreptul intern.

Retragerea licenţei OTV s-a desfăşurat după modelul suspendării reputatului ziarist Paul Grigoriu pentru interviul luat senatorului Corneliu Vadim Tudor. Decizia CNA face dovada unor reflexe de tip totalitar, de expresie bolşevică, şi lasă impresia unui organism obedient instituţiei prezidenţiale şi partidului de guvernământ.

A fost la vedere faptul că preşedintele Ion Iliescu a dat indicaţii exprese pentru sancţionarea postului OTV, iar după adoptarea acestei măsuri abuzive, printr-o declaraţie publică, acelaşi preşedinte a salutat decizia CNA şi a calificat-o ca fiind legală, ceea ce constituie un semnal incalificabil, dat şi justiţiei române, aşa cum s-au întâmplat lucrurile în ’95 când, printr-o declaraţie de la Satu-Mare, domnul Iliescu a făcut o impardonabilă imixtiune în activitatea puterii judecătoreşti în materia dreptului de proprietate.

Decizia CNA constituie un abuz evident, câtă vreme chiar Legea audiovizualului - în pofida marilor sale defecte, de iz totalitar, garantează transmisia de emisiuni şi reglementează faptul că cenzura de orice fel este interzisă.

Mai adaug observaţia că în acest caz a fost încălcată flagrant procedura prevăzută de art.93 din Legea audiovizualului, prin aceea că nu s-a respectat termenul de 15 zile pentru exercitarea căii legale de atac împotriva aberantei decizii. Numai după curgerea termenului de 15 zile se putea da ordinul de oprire a emisiei, în caz că postul OTV nu s-ar fi adresat instanţei de judecată.

În aceste condiţii, este evident că decizia CNA este strict politică şi că ea contravine flagrant Constituţiei României şi documentelor internaţionale ratificate de ţara noastră.

În susţinerea celor de mai sus, voi invoca şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de care sper ca justiţia română să ţină seamă. Printre alte decizii pronunţate în acest sens, este extrem de semnificativă cea pronunţată de Marea Cameră a Curţii de la Strasbourg, în care Iersild contra Danemarcei, instanţele daneze până la cel mai înalt nivel l-au condamnat pe ziaristul Iens Olaf Iersild, care într-o emisiune TV, al cărei realizator era, a îngăduit reprezentanţilor unui grup de tineri numit "bluzoanele verzi" să facă apropouri rasiste la adresa unor emigranţi şi grupuri etnice. Instanţele daneze au insistat asupra faptului că ziaristul în cauză a luat el însuşi iniţiativa de a face emisiunea respectivă şi că ştia dinainte că există riscul ca invitaţii săi să profereze expresii rasiale în cursul discuţiilor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins însă aceste motivări invocate de justiţia daneză şi a dat dreptate ziaristului, obligând statul danez să-i restituie acestuia amenda aplicată şi să-i plătească integral cheltuieli de judecată. În motivarea acestei decizii, Curtea de la Strasbourg a apreciat, pe bună dreptate, că emisiunile televizate axate pe discuţii reprezintă unul din mijloacele cele mai importante fără de care presa nu ar putea juca rolul său indispensabil de "câine de pază" al democraţiei.

"A sancţiona un ziarist pentru că a ajutat la difuzarea unor declaraţii făcute de un terţ într-o discuţie, precizează judecătorii de la Strasbourg, ar împiedica grav contribuţia presei la discutarea problemelor de interes general. Judecătorii de la Strasbourg mai fac o precizare importantă, atunci când reţin faptul că motivele invocate în sprijinul condamnării domnului Iersild (este vorba de realizatorul danez de televiziune) nu sunt suficiente pentru a convinge că amestecul în exercitarea dreptului celui interesat la libertatea de exprimare era necesar.

Curtea de la Strasbourg a considerat că, prin condamnarea ziaristului la o amendă de 1.000 de coroane daneze, justiţia daneză a încălcat prevederile art.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât realizatorul de televiziune nu putea fi pus să răspundă pentru terţi în emisiunea sa.

Iată, în sinteză, puternice şi expresive temeiuri de drept care demonstrează caracterul nelegal şi abuziv al deciziei CNA de a ridica licenţa de emisie a postului OTV. Este motivul pentru care ne exprimăm speranţa că, în pofida unor presiuni ce vor fi sigur făcute asupra lor, politice, evident, judecătorii - după modelul celor de la Strasbourg - să dea dovadă de curaj şi, în temeiul textelor invocate, să analizeze aberanta decizie a CNA, care este de natură să deschidă porţile unui regim totalitar, prin reintroducerea cenzurii.

În încheiere, îmi exprim amărăciunea că unii colegi de breaslă ai reputatului şi curajosului realizator de televiziune Dan Diaconescu, cum a fost şi cazul celor din conducerea Centrului Român de Presă, personaje fără autoritatea morală cuvenită, din motive nu tocmai onorabile, au pactizat cu diavolul, ceea ce mâine sau poimâne ar putea să se întoarcă şi împotriva lor ca un bumerang. Şi mai grav este că s-a creat un precedent, şi un precedent extrem de periculos.

De fapt, aşa cum au fost percepute lucrurile de majoritatea cetăţenilor acestei ţări, aproximativ 92% din cei chestionaţi în cadrul unei emisiuni, realizată chiar de un neprieten al postului OTV, şi-au manifestat dezaprobarea faţă de decizia CNA. Un semn elocvent că omul cetăţii s-a maturizat, că omul cetăţii preferă adevărul, fie el cât de dureros, în locul minciunii instituţionalizate, cu sprijinul altor posturi de televiziune, lipsite de onoare şi demnitate, care manipulează în mod grosolan opinia publică.

Nu este de mirare că aceste posturi TV sunt iertate de imense datorii faţă de bugetul statului, şi primesc importante subvenţii din banii publici.

În final, mă întreb: dacă CNA acţionează la ordin politic, ce rost mai are o asemenea instituţie de cenzură grosolană într-un sistem democratic? Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Puiu Haşotti. Va urma domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Că actuala putere este preocupată de spolierea economiei naţionale, că se confundă cu corupţia şi minciuna, că este sinonimă cu ipocrizia şi înşelătoria, o ştim cu toţii, dar unii ne-o spun cu glas tare, iar alţii o spun doar în gând. De ce ar spune-o de vreme ce licitaţiile măsluite, inclusiv cele electronice, curg cu nemiluita, de vreme ce traficul de influenţă este singura lege economică, de vreme ce şpaga se substituie economiei de piaţă.

Puţini ştiu însă că patrimoniul naţional este distrus şi, mai mult, distrus pentru interesele economice ale PSD.

Voi prezenta astăzi un caz: distrugerea necropolei tumulare a cetăţii Histria în beneficiul societăţii Duty Free, la care acţionari sunt mari granguri pesedişti.

Dar, să vă spun, vorba domnului Văcăroiu, ce se întâmplă. Sub pretextul că se va construi un complex de odihnă, s-au ridicat câteva construcţii, fără nici un fel de aviz din partea Comisiei judeţene pentru monumente, distrugându-se şapte tumuri. Acestea sunt monumente antice care adăpostesc mai multe morminte laolaltă.

Cu mare greutate, domnul ministru Răzvan Theodorescu s-a deplasat anul trecut, în aprilie, la faţa locului; a fost, chipurile, şocat; a sesizat formal Parchetul, iar de un an şi jumătate nu s-a întâmplat nimic, afacerea fiind "îngropată" în tipica manieră a partidului de guvernământ. Lucrările, în schimb, au continuat. S-a construit o clădire, pe pereţii căreia stau frumos atârnate portrete ale domnului Adrian Năstase, deh!, eternă recunoştinţă conducătorului iubit, şi - atenţie! - un ponton. De ce un ponton perpendicular pe malul unui lac liniştit, de vreme ce nu există ambarcaţiuni de agrement? Localnicii şi cei care au lucrat la cetatea antică ne-au relatat că aproape în fiecare noapte, târziu, sau către dimineaţă, la digul-ponton sosesc şalupe, iar dinspre uscat camioane-container, care odată încărcate cu marfă adusă de şalupe, dispar rapid. Se face cumva contrabandă? Întrebarea este justificată de vreme ce, prin aşa-zisa "portiţă" se face legătura dintre Marea Neagră şi Lacul Razelm, pe malul căruia se află Cetatea Histria. Avantajul locului este căutarea maximei discreţii şi acces imediat la drumul naţional.

Patrimoniul arheologic al Dobrogei se distruge şi ca urmare a incompetenţei Direcţiei Judeţene de Patrimoniu, în fruntea căreia, pe criterii clientelare şi politice, se află o fostă mediocră soprană. Amintesc aici doar afectarea valului mare de pământ, distrugerea unor monumente la Mangalia, anticul oraş Callatis, cu avizul expres al domnului ministru Răzvan Theodorescu, distrugerea Cetăţii Troesmis, sediul Legiunii a V-a Macedonica, cu buna înţelegere a domnului Gavrilă Simion, marcant membru PSD - Tulcea.

Dacă adăugăm faptul că, la discuţiile pentru buget, domnul ministru a declarat că are fonduri suficiente, când, de fapt, în restaurarea şi conservarea momenumentelor arheologice, practic, nu se investeşte nimic, imaginea dezastrului este completă.

Amintesc că şi celelalte fonduri cheltuite la restaurare au fost îndreptate doar către câteva monumente religioase. Sigur că şi acestea necesită o egală atenţie. Dar faptul ca atare ne poate cumva duce la concluzia că Guvernul a căzut în misticism?, un guvern care nu are nici un Dumnezeu.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Ştefan Baban. Se pregăteşte domnul Cristian Sandache.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi: "România redevine ţară agrară".

Raportările triumfalistice şi realizările măreţe ale oficialităţilor, trâmbiţate în ultimul timp, nu au nici o legătură cu însănătoşirea economiei româneşti. P.I.B.-ul creşte, mulţumită unei agriculturi arhaice, aflată într-o continuă agonie, salariile scad văzând cu ochii, iar populaţia este din ce în ce mai pesimistă privind nivelul de trai şi posibilitatea unui trai decent.

Ultimele date statistice transmise cosmetizat de către oficiali, lasă impresia unui nesperat avânt economic, a obţinerii unor performanţe neaşteptate ale economiei româneşti. Analiza comparativă a datelor din anul 2002 cu perioadele similare din 2001 şi chiar 2000 par să infirme orice previziune optimistă. Se constată astfel că, de fapt, ritmul de creştere a economiei a încetinit, că şomajul şi-a început din nou urcuşul, iar industria nu este nici pe departe motorul economiei, aşa cum se credea şi cum s-a spus.

Statisticile oficiale indică o creştere a P.I.B.-ului cu 4,4%. Semn bun, vom spune mulţi dintre noi. Această creştere se datorează însă agriculturii care, în ciuda vicisitudinilor, a ajuns vârful de lance al economiei româneşti, ceea ce face ca să ne întoarcem la perioada interbelică, când România era recunoscută ca o ţară agrar-industrială. Industria românească este abia pe locul trei, fiind întrecută cu brio de agricultură, după cum am mai spus, şi de construcţii. Cifrele oficiale indică o uşoară diminuare a mărfurilor existente pe stoc, dar totodată şi o comprimare a producţiei, ceea ce înseamnă că nu este vorba de o creştere a exporturilor sau a consumului intern.

Perioada ianuarie - iulie 2002 nu a însemnat o revigorare a industriei, pentru că, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, sporul producţiei industriale s-a redus la jumătate. Pe de altă parte, a fost consemnată o comprimare a cifrei de afaceri a societăţilor din industrie, situaţie care trădează creşterea forţată a producţiei prin reluarea obiceiului stocării surplusului nevandabil.

În aceste condiţii, când reforma nu mai poate fi oprită determinând iminenţa restructurării sectorului de stat, guvernanţii actuali se laudă cu o creştere reală a salariului şi cu o ameliorare a deprecierii veniturilor populaţiei. Dacă însă studiem atent sursele de creştere a câştigurilor salariale din prima parte a anului, respectiv al tresprezecelea salariu, primele trimestriale şi sau de Paşti, salariile compensatorii, indemnizaţiile aferente concediilor de odihnă etc., coroborate cu scăderea ratei inflaţiei, ne dăm cu toţii seama că românii nu o duc atât de bine după cum arată statisticile guvernanţilor.

Toate acestea au fost punctate recent şi de ambasadorul Danemarcei la Bucuareşti, care a explicat că, dacă România doreşte să intre în Uniunea Europeană, trebuie să-şi asigure o creştere economică mai mare de 4-5%, creştere bazată în special pe dezvoltarea industriei, şi nici într-un caz numai pe agricultură, pentru că doar în aceste condiţii ar putea concura cu ţările dezvoltate industrial, şi nu cu cele cu o agricultură arhaică şi tradiţională. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Cristian Sandache să ia cuvântul. Va urma domnul deputat Napoleon Pop.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Titlul intervenţiei mele de astăzi este de fapt o interogaţie: "Pe cine deranjează domnul Adrian Năstase?"

Departe de mine intenţia de a scrie o odă domnului prim-ministru Adrian Năstase. Nu are nevoie de aşa ceva, după cum acest gen literar pare din ce în ce mai străin sensibilităţilor omului contemporan. Aş încerca doar să îi identific, sub aspectul tipologiei, pe aceia care - din perspectiva politicii - se manifestă cu radicală ostilitate faţă de maniera sa de a face politică şi, nu în ultimul rând, faţă de un anumit stil Adrian Năstase. Ei aparţin mai multor categorii. În genere, îi enervează la culme ironiile premierului, ironii pe care le identifică în chip invariabil, cu o presupusă superficialitate a acestuia. Or, ironiile reprezintă apanajul spiritelor profunde. Belicoşi, asurzitori şi întunecaţi, criticii domnului Năstase agită de zor tingirea seriozităţii absolute. De nu mă înşeală cumva memoria, Göethe scria că: "Doar proştii sunt serioşi".

Adrian Năstase îi supără grozav pe "băieţii-de-băieţi" ai politicii româneşti, pe mardeiaşii cuvintelor şuierate cu zgomote de "birds’ park", pe aceia care sărută continuu poporul pe creştet, rugându-se ca Sf. Vineri să le mai păsuiască o clipă apropierea funiei de laţ. Adversarii teribili ai domnului Năstase vorbesc mereu despre extraordinara lor virilitate biologică şi politică, uitând de fapt că un bărbat autentic nu se loveşte niciodată cu pumnul în piept, în scopul de a-şi etala cuceririle.

Adrian Năstase nu place pentru că este exigent cu mediocrităţile şi respinge bădărănia ca dat existenţial, gândeşte pentru viitor, şi nu osificat, iar nu în ultimul rând este atipic, în sensul că nu se bate pe burtă cu cetăţeanul turmentat, turmentându-l şi mai mult cu iluzii.

Pentru unii politicieni români, rigoarea premierului este identificată cu duritatea şi răceala. Semănătorismul politicianist cu demagogii de săpun şi vorba a la Vasile Militaru, recitate cu capul în jos, nu are cum a fi compatibil cu profesionalismul politic. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Napoleon Pop. Se pregăteşte domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Napoleon Pop:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să mă refer la efectul precumpănitor electoral al Programului Social 2002-2003.

În luna august a.c., Guvernul României ne-a făcut cunoscut Programul Social pe perioada 2002-2003, explicându-ne importanţa şi obiectivele acestuia în baza decupării măsurilor de natură socială, prevăzute în Programul de Guvernare pe perioada 2001-2004, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 39/2000 pentru acordarea încrederii Guvernului învestit.

Desigur, la situaţia actuală a României, un astfel de program se impunea, însă, din păcate, el se adresează efectelor şi nu cauzelor care îl fac necesar. Prin modul în care este conceput, noul Program social de etapă încearcă să "îmblânzească" rezultatele negative, fie ale altor secvenţe din programul de guvernare aplicate cu duritate în planul bugetelor de familie, fie ale unei stări de încremenire în politici care nu ne conduc spre o economie competitivă, dinamică, de piaţă, dar mai ales spre o dezvoltare sustenabilă.

Modelul social al PSD se doreşte "să dea expresie solidarităţii şi echităţii sociale", spune programul în analiză, noţiuni care însă nu pot avea ecou nici în ceea ce priveşte "asigurarea şi amplificarea sprijinului populaţiei pentru procesele de reformă economică" şi nici nu corespund cu obiectivul politicii sociale europene, respectiv cel al consolidării coeziunii sociale.

Despre ce solidaritate şi echitate socială se poate vorbi când în fapt numărul asistaţilor şi beneficiarilor de politici sociale îl depăşeşte cu mult pe cei care acceptă, ca angajatori sau angajaţi, sub efectul legilor împovărătoare de fiscalitate, coeziunea socială?

Mai mult chiar, cei care produc resursele politicilor sociale ajung să fie incluşi în beneficiarii acestor politici. Avem numeroşi salariaţi care astăzi nu mai pot face faţă cheltuielilor curente ale familiei, fiind atinşi în demnitataea şi libertatea lor tocmai de gestiunea exclusivă a solidarităţii sociale de către stat.

În aceste condiţii, tare am impresia că echitatea socială menţionată ca obiectiv al programului social ne va alinia la un nivel din ce în ce mai jos al accesibilităţii cetăţeanului la bunuri şi servicii, iar dacă cetăţeanul nu consumă solvabil, nu poate exista economie de piaţă, ci doar una de stat.

Nu vreau să mai fac referiri la pericolul pentru democraţie al dependenţei crescânde a cetăţeanului, în necesităţile sale vitale, faţă de stat, şi nu faţă de rezultatele muncii lui. Dar grandoarea politicilor sociale, nu atât prin obiective, cât mai ales prin implicarea politicului ca distribuitor de ajutor social, ne duce cu gândul la inexistenţa interesului pentru asanarea cauzelor generatoare de subiecţi ai politicilor sociale, ci mai degrabă la nevoia politicului ca, din interese electorale, să menţină cât mai mulţi cetăţeni captivi acestor poltiici sociale. Acest lucru se pare că a plăcut tuturor guvernărilor de până acum.

Pe lângă faptul că percepţia noastră, a parlamentarilor liberali, este că programul social instrumentează exclusiv efectele tranziţiei prost făcute, lipsite de măsuri active de creare de locuri de muncă corect remunerate şi cu costuri raţionale pentru angajator şi cu vector de creştere a productivităţii muncii, o serie întreagă de măsuri prevăzute în programul social reflectă abordarea centralistă în oferta de utilităţi, tocmai în lipsa restructurărilor, privatizării şi competiţiei. Intervenţia masivă a autorităţilor publice în funcţionarea unor servicii sau ca antidot la aplicarea fluidă a legislaţiei în vigoare inhibă deschiderea acestei legislaţii spre egalitatea şanselor, iniţiativa privată şi competiţie.

Dacă prin reformele tranziţiei înţelegem exclusiv o escaladare a costurilor şi fiscalităţii pentru cetăţean, ca pe partea cealaltă statul să se bată în piept cu măsurile limitate de compensare a acestora, mă tem că orice program social conceput de această manieră va asigura nu amplificarea sprijinului populaţiei pentru procesele de reformă economică, ci amplificarea sprijinului electoratului pentru votul puterii. În această situaţie, orice program social de acum încolo poate fi privit şi ca un program de finanţare a unei capanii electorale continue a puterii, suportat nu de partide, ci de toţi cetăţenii acestei ţări. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Adrian Moisoiu. Va urma domnul deputat Victor Bercăroiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

"Limba boului e lungă …"

Aceasta este declaraţia mea politică de astăzi.

PSD este în toate: în toate primăriile şi consiliile locale, în toate SRL-urile şi asociaţiile familiale, pe toate canalele TV şi cablu sau în presă, în toate controalele care se demarează, ba chiar şi în laptele şi cornul care ar trebui să se acorde în fiecare dimineaţă copiilor din clasele I - IV şi nu şi celor de aceeaşi vârstă care au avut ghinionul să meargă mai repede la şcoală.

Să le luăm pe rând. Spuneam în toate primăriile şi consiliile locale, pentru că întreb: pentru ce au fost racolaţi o serie de primari şi consilieri aleşi pe alte liste în PSD? Pentru rezultatele obţinute până acum la guvernare ? Nu, ci pentru că speră ca în acest fel să primească măcar acele fonduri minime care să le justifice activitatea. Din 90 de primari comunali câţi sunt în jud. Mureş, nu cred că în clipa de faţă sunt mai mulţi de 5 la alte partide, decât la PSD şi UDMR. Dacă despre cei de la UDMR, nu este cazul să discutăm, fiindcă UDMR este permanent la guvernare, doar acesta este motivul pentru care s-a încheiat "ruşinosul protocol", de ce s-au făcut presiuni pentru ca ceilalţi primari să fie acceptaţi şi înscrişi în PSD? Pentru că în felul acesta să se pregătească viitoarele alegeri, mai mult sau mai puţin anticipate, mai mult dar, mai ales, mai puţin corecte.

Dar despre mişcările de stradă, care stau să izbucnească şi care de mult ar fi izbucnit dacă nu s-ar fi aplicat o "politică perfidă", ce se poate spune? PSD merită felicitări pentru faptul cum a ştiut să atragă în rândurile sale membri marcanţi, dar, în acelaşi timp, fără coloană vertebrală, ai mişcării sindicale. Dacă mulţi dintre aceştia sunt astăzi parlamentari, deputaţi sau senatori aleşi pe listele PSD, cine să mai cheme masele în stradă?

Ce se propune Ţării: puterea legii sau legea puterii? Fiindcă oricum ar fi construită o lege, ea se aplică diferenţiat, în funcţie de modul în care se cotizează la fondul electoral PSD, cotizanţii văzându-şi liniştit de afaceri, de licitaţii şi umplându-şi butoaiele averii.

Chiar dacă mass-media este obedientă, oare nimeni nu vede?

Poporul ştie şi vede! Un proverb ardelean spune: "Limba boului e lungă, păcat că nu poate vorbi…" Poporul apreciază că ţărăniştii, în rapacitatea lor, au fost nişte bebeluşi în comparaţie cu pesediştii…

Ce argument mai concret să aduc decât faptul că în una din ultimele emisiuni "Dan Diaconescu în direct", primarul din Scorniceşti, împreună cu întreaga conducere PSD din acest oraş, a anunţat că şi-a dat demisia din partidul-stat! Arătaţi-mi, vă rog, cotidianul care a preluat acest eveniment!

Este adevărat că mass-media este cenzurată? Numai ştirea transmisă pe toate canalele de televiziune că la mitingul din 18 septembrie din Bucureşti, au participat câteva sute de cetăţeni, când în realitate erau mii de oameni, este un exemplu! Da, la ora 13,30 erau în faţa Senatului câteva sute de participanţi, dar la ora 14,00, dar la ora 15,00? Pe B-dul Elisabeta, de la statuia lui Mihail Kogălniceanu şi până aproape de Primăria Capitalei, erau în coloană doar câteva sute de persoane?

Să încerce cineva să participe la o licitaţie! Ori nu este primit, ori este eliminat din diverse motive. Dar dacă se înscrie rapid în PSD şi cotizează? Ei… atunci nu mai contează experienţa în domeniu, cifra de afaceri, rezultatele precedente… "Măria îşi schimbă pălăria…"

Iar despre cornul şi laptele ce să mai vorbim… Cine a fost agreat? Cum explicaţi că o firmă din Galaţi a ajuns să acorde lapte în judeţul Mureş, când Mureşul livrează de decenii lapte capitalei României? Oare la Mureş nu există firme? Sau cotizanţi…?

Discutând despre cotizanţi, doresc să arăt modul în care, sfidând Legea 215/2001 a administraţiei publice locale, a fost făcut apolitic şi a fost numit secretarul general al Consiliului Judeţean Mureş. Ca în poveste, preşedintele PSD Mureş, domnul Ioan Togănel, s-a dat de trei ori peste cap şi din prefect a fost "transferat" secretar general în calitate de persoană apolitică. De pe ce post transferat? De pe cel de secretar general al Primăriei Municipiului Târgu Mureş, pe care, ca prefect şi preşedinte de partid, nu avea voie să-l rezerve! Ba mai mult, acest post era ocupat de doamna juristă Maria Ciobanu, venită prin transfer ca urmare a unui concurs de la Banca Agricolă Mureş. S-a mai auzit de transfer pentru o persoană care să aibă contract de muncă pe durată determinată până la întoarcerea titularului? Nu. Deci postul nu era ocupat. Şi atunci? Dar, limba boului este cum am spus…

Dar despre şcolile deschise în 16 septembrie fără autorizaţie, ce părere aveţi? "Toate cele 479 şcoli din capitală au autorizaţii de funcţionare" afirma prefectul Gheorghe Oprea cu câteva zile înainte de 16 septembrie. Dar de şcolile nr. 145 şi nr. 35 din sectorul 2, nr. 161 şi nr.121 din sectorul 6, nr. 102 din sectorul 4, Liceul "Dimitrie Gusti" sau Colegiul Tehnic Energetic din sectorul 5, ce părere aveţi? Aşa a apărut o explicaţie năucitoare, acordarea unor autorizaţii de funcţionare parţială, adică pentru o sală de clasă, un colţ de sală profesorală sau de curte …

Nu am timp să prezint astăzi modul în care PSD şi UDMR s-au înţeles la Târgu Mureş, ca un sediu central al spitalului municipal să fie cedat PSD-ului, adică partidului unic, pe care acesta să-l poată cumpăra peste câteva zile pe nimic…

Întrebarea pe care o pun este: dacă legile sunt făcute de oameni şi pentru oameni, unde se pot exprima democratic aceştia? La "radio şi televiziune, presă şi grupuri mai mari de 5 persoane şi fără a aduce prejudicii şi ofense organelor competente" nu e voie. Desigur numai pe câmp, la lună.

Să ne mai mirăm că un sondaj realizat în urmă cu câteva zile la Braşov arăta astfel: PRM - 31,4 %; PNL - 18%; PD - 16 %: PSD - 12 %; UDMR - 11,2 %; altele 11,4%?

În rest, numai de bine şi nu uitaţi proverbul!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Sunt nevoit să insist asupra conciziilor intervenţiilor; sunt foarte mulţi înscrişi. Există riscul să nu poată lua toată lumea cuvântul şi să depună la secretariat sau să intervină săptămâna viitoare.

Îl invit pe domnul Victor Bercăroiu. Se pregăteşte domnul Marin Anton.

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vineri, 13 septembrie 2002, s-au împlinit 89 de ani de la tragicul sfârşit al pionierului aviaţiei române, Aurel Vlaicu.

Aurel Vlaicu s-a născut în ziua de 19.11.1892 în Comuna Binţinţi, astăzi Aurel Vlaicu, de lângă Orăştie, judeţul Hunedoara.

După terminarea liceului, Vlaicu s-a înscris la Şcoala politehnică din Budapesta, urmând cursurile Facultăţii de Mecanică, aşa cum făcuse şi Traian Vuia, cu un deceniu în urmă. Încă din anii de liceu, Aurel Vlaicu a manifestat preocupări pentru mecanică şi aviaţie, preocupări amplificate în perioada stagiului militar, dar şi ca angajat al Fabricii de Automobile Opel. Aici a realizat în secret un motor de automobil, de concepţie proprie.

Cu ocazia concursului de automobile de la Baden, Aurel Vlaicu a montat motorul conceput pe una din maşinile participante care a câştigat proba de viteză, urcare în pantă şi regularitate.

Către sfârşitul anului 1908 Vlaicu s-a înapoiat în patrie. "Am venit, i-a spus el tatălui său, şi nu mai plec până nu dau gata maşina de zburat". În anul 1909, Aurel Vlaicu a realizat un planor pe care l-a experimentat cu succes.

La propunerea lui Spiru Haret, ministrul industriilor, instrucţiunilor publice şi cultelor, împreună cu sprijinul mai multor personalităţi de seamă, militanţi pentru idealul de unitate naţională, între care amintesc: directorul CFR Alex Costescu, scriitorii Alexandru Vlahuţă, Emil Gârleanu, Şt. O. Iosif, I.L. Caragiale, Octavian Goga şi alţii, în data de 02.11.1909, guvernul român a aprobat construirea aeroplanului Vlaicu la arsenalul de pe Dealul Spirii.

Pentru procurarea motorului de care avea nevoie, Vlaicu pleacă în februarie 1910 la Paris, de unde a achiziţionat un motor Gome de 50 cai putere pe care l-a montat pe aparatul său, cu care în data de 17 iunie 1910 a înfăptuit istoricul zbor, în cursul căruia aeroplanul s-a menţinut 50 de metri la o înălţime de 4 metri. Momentul s-a constituit într-un adevărat triumf, unul dintre cele mai răsunătoare evenimente din ţara noastră.

Referindu-se la acest eveniment, Vlaicu spunea: "Nu m-am ridicat mai mult de 4 metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi, fiindcă 4 metri erau pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra maşina".

Peste timp, în semn de omagiu adus pionierului aviaţiei române, Aurel Vlaicu, ziua de 17 iunie a fost declarată "Ziua aviaţiei române".

Trecerea Carpaţilor în zbor a fost gândul care îl frământase pe Vlaicu tot timpul. Reuşita acestui zbor ar fi constituit o premieră a aviaţiei române şi un simbol al dorinţei de unitate şi independenţă pentru toţi românii de dincolo şi de dincoace de lanţul Carpaţilor.

Aurel Vlaicu ştia că avionul şi, mai ales, motorul aparatului său sunt la limita oboselii. Stimulat, totuşi, de insistenţa fraţilor săi de inimă de la Orăştie şi de gândul de a aduce acolo, în inima Transilvaniei, mesajul încurajator din Capitala României, în legătură cu năzuinţele lor sfinte, Vlaicu s-a decis să înfrunte părerea trufaşă a munţilor şi în ziua de 13 septembrie ora 14,30 a decolat de la Cotroceni.

După ce a trecut de Ploieşti a aterizat pe un câmp de lângă şosea. Colaboratorii săi apropiaţi Magnu şi Silişteanu care urmăreau zborul dintr-o maşină i-au alimentat avionul.

După o decolare anevoioasă din cauza terenului arat, bolovănos şi umed, Vlaicu s-a îndreptat către munţi pe Valea Prahovei. ajungând dincolo de Câmpina, la înălţimea de circa 500 de metri, avionul lui Vlaicu a fost observat de jos virând către înapoi, coborând şi căutând un teren viran pentru aterizare.

Ajungând la sud de Comuna Băneşti, de la aproximativ 30 de metri înălţime, avionul s-a dezechilibrat, prăbuşindu-se lângă şoseaua Câmpina-Ploieşti, unde Aurel Vlaicu şi-a pierdut viaţa.

În semn de înaltă preţuire, ziua înmormântării lui Aurel Vlaicu a fost declarată zi de doliu naţional şi i s-au organizat funeralii naţionale.

Acordând o înaltă preţuire realizărilor lui Aurel Vlaicu, Guvernul României a hotărât ca Aurel Vlaicu să fie declarat post-mortem membru al Academiei Române, satul său natal Binţinţi şi Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie să-i poarte numele, iar casa în care a trăit să devină muzeu memorial Aurel Vlaicu.

În anul 1982, cu prilejul omagierii a 100 de ani de la naşterea lui Vlaicu, sărbătoare scrisă în calendarul UNESCO, s-a emis o plachetă jubiliară, iar pe locul unde a avut loc accidentul a fost ridicat un semnificativ monument.

În vârful coloanei de granit se află un vultur de bronz cu aripile întinse, gata să-şi ia zborul peste Carpaţi, simbol al năzuinţelor aviatorului patriot şi al întregii ţări.

Pe placa de marmură fixată pe monument au fost dăltuite cuvintele omagiale: "Pe acest loc, în ziua de 13 septembrie 1913, s-au frânt aripile zburătorului Aurel Vlaicu din satul Binţinţi din Transilvania, în încercarea lui eroică de a trece cel dintâi în zbor Carpaţii înlănţuiţi cu pasărea de fier făcută de "mintea şi mâinile lui, simbol profetic al dezrobirii care trebuia să vină".

Aurel Vlaicu reprezintă pentru noi unul dintre simbolurile aviaţiei române, iar manifestările comemorate vineri, 13 septembrie 2002, la monumentul de la Băneşti, judeţul Prahova au menirea de a evidenţia încă o dată drumul de glorie şi jertfă al devenirii aviaţiei în România, măiestria şi îndemânarea piloţilor militari şi civili.

Au fost împreună parlamentari, oficialităţi ale Prefecturii şi Consiliului Judeţean, cadre militare, active, în rezervă, retragere şi veterani de război din garnizoanele Bucureşti şi Ploieşti, la un moment comemorativ al neamului românesc. Spun aceasta pentru că Aurel Vlaicu este şi va rămâne înscris la loc de cinste în istoria României.

Aduc în acest moment prinosul de recunoştinţă pentru tot ce a făcut Aurel Vlaicu, pentru înaintaşii aviatori care au creat, muncit şi s-au jertfit pentru a face posibilă apariţia şi afirmarea permanentă a nobilei şi frumoasei profesiuni de aviator pe meleagurile noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă fac cunoscut că domnii deputaţi Gheorghe Dinu şi Iancu Holtea au depus materialele la secretariat.

Domnul Gheorghe Dinu:

Legea nr. 10/2001 - generează nedreptăţi la Predeal.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al lunor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost elaborată în urma unor acţiuni şi presiuni externe, destul de repede şi fără o analiză amănunţită a tuturor aspectelor pe care le poate genera aplicarea ei. Intenţia a fost bună, în concordanţă cu prevederile Constituţiei, pentru a consolida dreptul de proprietate în România, dar analiza efectelor aplicării ei au fost neglijate, intenţionat sau nu, acesta adeverind, încă odată, vechiul nostru proverb "că graba strică treaba".

Această lege nu a fost votată de parlamentarii Partidului România Mare, pentru că la vremea respectivă am sesizat abuzurile şi nedreptăţile ce le va genera, coroborate cu alte acte normative aprobate până în 2001. Vecinii noştri, tot foste ţări comuniste, au dat dovadă de mai mult realism, nu s-au grăbit, au analizat bine şi au dat legi prin care nu s-au făcut restituiri fără discernământ. "Restituţio in integrum", unul din sloganele guvernării din anii 1996 - 2000, şi care stă şi la baza acestei legi, se dovedeşte încă o dată că nu poate fi aplicat întocmai structurii actuale a societăţii româneşti. Existenţa în lege a unor reglementări care să acorde despăgubiri foştilor proprietari, acolo unde nu se poate face restituirea în natură (cazul proprietăţilor care mai există), poate că nu ar fi generat aspectele care ni se aduc astăzi la cunoştinţă.

Dacă preluarea de către statul regimului comunist a proprietăţilor imobiliare a fost o măsură abuzivă, Legea nr. 10/2001, în perioada scurtă de aplicare, arată tot mai clar că am căzut în cealaltă extremă, cea a "restituirii abuzive". Semnalele în acest sens sunt numeroase: spitale, unităţi şcolare, familii cu copii, oameni bătrâni scoşi din imobile ce urmează a se restiui către foştii proprietari sau urmaşii acestora.

La aceste semnale mai adăugăm şi noi unul: cel al numeroşilor chiriaşi din imobilele naţionalizate din Predeal, ce ne-a parvenit prin intermediul Asociaţiei chiriaşilor din Casele Naţionalizate şi Asociaţiei Revoluţionarilor din Predeal, Decembrie 1989.

În această frumoasă staţiune montană, însăşi Primăria a fost evacuată din sediu, prin restituirea imobilului către urmaşii industriaşului Mociorniţă şi este nevoită să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de provizorat şi improvizaţie.

Ce să mai spunem de situaţia oamenilor de rând, care, nu datorită lor, au ajuns în postura de chiriaşi în care naţionalizate şi care nu contestă că este drept şi cinstit ca cei care au sau au avut drepturi de proprietate asupra pământurilor şi caselor să şi-l recapete şi să fie garantate. Dar tot aşa de normal, cinstit şi drept, consideră dânşii, ar fi să fie sprijiniţi şi apăraţi şi chiriaşii care şi ei sunt cetăţenii acestei ţări şi au dreptul la ocrotire legală din partea statului faţă de vicisitudinile unei perioade sau alta ale istoriei.

Chiridaşii din Predeal, dar şi din alte localităţi ale ţării, solicită ca puterile statului, în procesul de legiferare dar şi de aplicare a legilor, să ţină seama de reglementarea şi admiterea cererilor de revendicare, de situaţia concretă a fiecărui imobil, de faptul că în decursul timpului s-au făcut investiţii pentru reconstrucţia sau consolidarea construcţiei, extinderi şi amenajări de spaţii, îmbunătăţirea gradului de confort, transformări interioare şi exterioare, introduceri de instalaţii electrice sau de alimentare cu apă şi gaze, racordări la termoficare, etc., multe din aceste lucrări, şi cu banii chiriaşilor.

De asemenea, o parte din foştii chiriaşi au devenit proprietari ai spaţiilor deţinute, ca efect al Legii nr. 112/1995 şi acum se văd şi cu bani luaţi şi fără locuinţă cumpărată.

Asemenea cazuri, se susţine în memoriile chiriaşilor, sunt cu zecile de mii şi nu câteva zeci de cazuri cum susţin oficialităţile din M.L.P.T.L.

Chiriaşii din Predeal, ca şi cei din alte localităţi, au făcut numeroase demersuri la toate nivelele dar s-au izbit de lipsa unui suport legislativ clar, de dezinteresul celor ce au guvernat România. În continuare sunt tracasaţi, purtaţi prin tot felul de procese, somaţi şi ameninţaţi că vor fi evacuaţi cu forţa din casele retrocedate, fără să se ţină cont de starea lor materială şi socială, de cheltuielile pe care le-au făcut pentru conservarea imobilului, pentru îmbunătăţiri.

Iată de ce chiriaşii cer să li se facă dreptate, să se ţină cont şi de ei, să nu fie aruncaţi pe drumuri, ca pe ceva nefolositor. În acest sens vin şi cu soluţia: vilele din Predeal care au aparţinut CC al fostului PCR şi care astăzi sunt folosite ca vile de protocol ale actualei puteri, precum şi cele ale fostului OJT, să fie puse la dispoziţia chiriaşilor evacuaţi şi aruncaţi pe drumuri, prin "grija" ce le-o poartă guvernanţii, ţinând cont şi de faptul că Predealul este un oraş fără industrie, numai turistic, şi posibilităţile financiare ale chiriaşilor evacuaţi sunt minime.

Auzind strigătul de deznădejde al celor care poartă "vina" de a fi chiriaşi în fost case naţionalizate, nu poţi să nu te întrebi: oare abuzul comis de puterea comunistă, de a prelua la stat proprietăţile imobiliare nu poate fi reparat decât tot printr-un abuz, de data asta împotriva unor oameni nevinovaţi, care au avut neşansa să fie mutaţi, forţaţi de împrejurări, în case naţionalizate?

Cred cu tărie că legislaţia retrocedărilor trebuie revizuită, că restituirile în natură să se facă cu discernământ, fără a perturba funcţionarea instituţiilor publice şi fără să lezeze drepturile altor categorii sociale, iar unde nu mai este posibilă restituirea în natură, să se procedeze la despăgubirea foştilor proprietari, prin alte forme.

Domnul Holtea Iancu:

"Alocaţia de stat pentru copii - între sfidare şi bătaie de joc"

Ca tot ce ţine de protecţia şi solidaritatea socială în România, alocaţia de stat pentru copii nu reprezintă nimic din punct de vedere financiar pentru biata populaţie sărăcită, adusă la limita disperării.

În goana sa după capital electoral, dar şi după soluţii de ultim moment pentru a mai împărţi clienţilor politici fonduri de la buget, Cabinetul Năstase a inventat scamatoria cu "cornul şi paharul cu lapte". Astfel, firme ale apropiaţilor partidului aflat la guvernare au câştigat licitaţiile de distribuire ale acestor produse, deşi, până acum, obiectul lor de activitate era cu totul şi cu totul altul, reprofilându-se din mers pe mulgerea animalelor producătoare de lapte după ce au "muls", ani de-a rândul, alte resurse bugetare.

Dincolo de discriminarea inumană care se face între copiii din ciclul primar şi cel gimnazial sau liceal, asistăm şi la umilinţa bieţilor noştri copii de a sta la rând, ca la cantinele sociale, pentru un nenorocit de corn şi un pahar de lapte praf.

Am convingerea, domnilor colegi, că firmele care au câştigat licitaţiile de distribuire ale acestor produse nu vor colecta laptele de la producătorii rurali, ci vor importa produsele de la diverse firme dubioase, care vor face un rabat considerabil distribuitorului, furnizând produse expirate şi de calitate îndoielnică... Calculând la 3000 de lei un pahar cu lapte şi la 4000 de lei un corn, reiese un total de 7000 de lei pe zi de şcoală. Înmulţit cu 22 de zile ar reieşi 154.000 lei care ar fi putut să fie adăugaţi la alocaţia de 180.000 lei, reieşind un total de 334.000 lei/lună pentru fiecare copil.

În momentul de faţă, alocaţia de stat pentru un copil nu reprezintă nici măcar preţul unei cămăşi, statul obligând populaţia să apeleze la tot felul de soluţii umilitoare pentru asigurarea hranei şi îmbrăcăminţii copiilor. Facem mijloc de îmbogăţire din ceea ce ar trebui să fie cea mai sfântă preocupare a noastră, grija faţă de copii, distrugând însăşi speranţa în viitor a ţării. Dacă, în loc să propunem şi să adoptăm legi care să asigure pensiile demnitarilor, am propune măsuri de asigurare a traiului copiilor naţiei, poate că şi oamenii ţării ar duce o viaţă mai bună.

În consecinţă, făcându-mă purtătorul de cuvânt al electoratului mehedinţean pe care îl reprezint, vă propun să abrogăm aberanta măsură a cornului şi laptelui pentru o parte a copiilor care învaţă carte şi să adoptăm o semnificativă majorare a alocaţiei de stat pentru toţi copii ţării.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Marin Anton şi va urma domnul deputat Cornel Boiangiu.

Domnul Marin Anton:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Aş dori să-mi exprim punctul de vedere referitor la Ordonanţa nr. 73 din 31 august a.c. emisă de Guvern, cu privire la organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de energie termică produsă centralizat.

Cum se poate înţelege mai bine fenomenul debranşărilor în masă de la sistemul centralizat de încălzire şi motivul înlocuirii acestui sistem cu microsistemele energetice instalate la nivel individual?

Din păcate, la nivel naţional, Guvernul a produs o legislaţie specifică care să reglementeze toate cazurile de debranşare, mai ales cele datorate neplăţii facturilor, lucru care a permis regiilor să instituie proceduri aberante prin care sistează serviciile la tot imobilul aflat într-o astfel de situaţie.

Am sperat, deci, că această ordonanţă va rezolva cadrul general, constituit după o cazuistică specifică, dar am constatat că, în fapt, s-a creat o isterie generală.

Încă din primul articol al actului normativ în discuţie observăm că prevederi ale acestuia se adresează serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat şi, deci, nu se adresează microsistemelor energetice instalate la consumatorul individual, decât în măsura în care acesta înlocuieşte sistemul centralizat, prin renunţare la contract şi debranşare.

Pe tot întregul ei, ordonanţa abundă în precizări contradictorii şi vagi, ceea ce nu face decât să încurajeze atitudinea discreţionară a regiilor de stat, în raport cu cetăţenii.

Problema care se pune este, însă, alta. Dacă Guvernul tot hotărăşte, dar nu este în stare să reglementeze o singură problemă, cum o să fie capabil să reformeze întregul sistem energetic care, ba se sparge, ba se face holding.

Ministrul Dan Ioan Popescu, deţinătorul unuia dintre cele mai importante portofolii din acest Guvern, stă departe de ochii lumii şi ai presei, ca nu cumva să-şi închipuie cineva că el ar fi răspunzător pentru vreo situaţie, chiar dacă se poate să nu-şi dea seama prea bine lumea ce minister conduce domnia sa. Nu cumva industria energetică trebuie restructurată? Parcă aşa ne-am angajat faţă de FMI! Să micşorăm ineficienţa din sectorul de stat.

În loc să rezolve o problemă la nivel mare, Guvernul crede că rezolvă unele mai mici şi intervine abuziv în casele oamenilor, interzicându-le, practic, să devină independenţi din punct de vedere energetic, chiar dacă, cu mijloacele pe care le are la îndemână fiecare.

Aşa s-a născut această reglementare confuză care sporeşte birocraţia şi care este împotriva celor care vor să se debranşeze de la sistemul centralizat care practică tarife umflate ca să-şi acopere pierderile şi lipsa de performanţă.

Pentru a promova această ordonanţă antireformistă, s-a făcut apel la tot soiul de tertipuri: ecologice, de sănătate, de estetică, urbanism, ba chiar premierul Adrian Năstase a avut viziunea cinematografică a tuburilor de orgă, când s-a referit la costurile de aerisire şi când a dat indicaţii cu pricepere de specialist în domeniu.

Subliniem încă o dată că prin această ordonanţă nu s-a obţinut nimic altceva decât isterie socială întreţinută şi de mai noul program al ferestrei de termopan.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru al şasele an consecutiv, România este în coada candidaţilor la integrare în ceea ce priveşte transparenţa şi curăţenia administraţiei şi vieţii politice.

Indexul Percepţiei Corupţiei pentru 2002, recent dar publicităţii de Transparency International, clasifică 102 ţări, pe o scară de la 1 la 10, unde 1 reprezintă gradul maxim de corupţie. Peste două treimi din ţările evaluate, majoritatea reprezentând regiunile cele mai lovite de sărăcie, nu reuşesc să obţină nota de trecere - pragul de 5 puncte.

Într-una din extremele clasamenului se plasează ţările cu mai puţin de 2 puncte, unde corupţia acţionează puternic: Indonezia, Kenya, Angola, Madagascar, Paraguay, Nigeria, Bangladesh.

La celălat pol se află ţările cu cea mai crudă reputaţie: Finlanda 9,7, Danemarca 9,5, Noua Zeelandă 9,5, Islanda 9,4, Singapore 9,3, Suedia 9,3.

Evoluţia cea mai spectaculoasă în sens negativ o marchează America Latină, unde eşecurile economic-financiare merg mână în mână cu corupţia: Panama, Honduras, Guatemala, Nicaragua, Venezuela, Bolivia, Ecuador, Haiti şi Paraguay.

România, care nu reuşeşte să acumuleze mai mult de 2,6 puncte, se alătură campioanelor corupţiei de pe continentul sud-american, precum şi celor din fosta URSS. Atât prin scorul foarte scăzut pe care l-a obţinut în acest an, un record istoric negativ, cât şi prin reducerea constantă a punctajului, de la un an la altul, România se situează în afara tendinţei generale a Europei Centrale şi de Est, unde se semnalizează o restrângere progresivă a actelor de corupţie.

Comparaţiile cu demonstraţiile dezvoltate şi stabile n-ar face decât să ne întristeze şi probabil că nici nu sunt prea relevante.

În schimb, are foarte mult sens să ne raportăm la scorurile obţinute de celelalte ţări candidate la integrarea euro-atlantică. Ca de obicei, suntem în coada listei care începe cu Slovenia (6,0) şi Estonia (5,6), ambele devansând membre ale comunităţii europene, precum Italia (5,2) şi Grecia (4,2).

Dintre vecinii regionali, în urma noastră se mai plasează doar Albania şi câteva ţări din CSI, în schimb suntem depăşiţi până şi de Belarus, Uzbechistan sau de Rusia.

Indexul Percepţiei Corupţiei, după cum îl arată şi numele, nu măsoară amplarea faptelor de corupţie (ceea ce, de altfel, nimeni n-a reuşit să facă până acum), ci percepţia despre corupţie a unor categorii relevante de actori calificaţi: oameni de afaceri autohtoni, investitori străini, brokeri, analişti.

"Nu există însă corupţie fără corupători, remarcă preşedintele Transparency International, Peter Eigen; elitele politice corupte din lumea aflată în curs de dezvoltare, care lucrează mână în mână cu oamenii de afaceri lacomi şi cu investitori lipsiţi de scrupule, pun câştigul personal deasupra bunăstării cetăţenilor şi creşterii economice a ţărilor lor".

La categoria presiuni guvernamentale în favoarea propriilor companii, cele mai uzate mijloace de presiune sunt cele politico-diplomatice, financiare şi comerciale (câte 66%) condiţionarea ajutoarelor financiare şi comerciale (66%), condiţionarea ajutoarelor financiare (54%) sau ameninţarea reducerii lor (46%), servicii şi cadouri pentru oficialităţi (39%), oferte de burse şi asistenţă pentru educaţie sau sănătate.

Sectoarele economice în care corupţia şi corupătorii conlucrează cel mai bine sunt cele din infrastructură: construcţiile şi lucrările publice, industria de apărare, cea de petrol şi gaze, afaceri imobiliare, telecomunicaţiile, energetica.

Deşi lista este stabilită pe baza unor medii globale, ea conţine întâmplător sau nu, tocmai domeniile majore de investiţii guvernamentale şi privatizare din România.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Cornel Boiangiu şi va urma domnul Nicolae Vasilescu.

Domnul Cornel Boiangiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

În calitate de deputat independent, dar şi de vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, protestez faţă de suspendarea licenţei de emisie a postului OTV.

Consider această măsură un grav atentat la libertatea presei şi un precedent periculos de cenzură exercitate de puterea politică asupra unei instituţii mass-media.

Alături de P.N.Ţ.-Creştin Democrat sunt împotriva atacurilor antiamericane, contra valorilor şi instituţiilor occidentale făcute de persoane care şi în trecutul dictatorial comunist au slujit aceleaşi idei, evident, contra intereselor poporului român.

Domnilor deputaţi,

Obiectivul disctrugerii oricărei voci critice, în special din presă, este pe cale de a se realiza.

Conducerile agenţiilor de presă s-au restructurat, radioul, televiziunile particulare datoare s-au aliniat, mii de miliarde costă cetăţeanul obţinuit acest scor vizual şi auditiv, în mare parte şi în scris, care şi-a reluat rolul antedecembrist de "spălător de creiere". S-au reîntors, pentru a-şi desăvârşi acest rol de propagandişti cu experienţă în slujba ministerului dezinformării publice, băieţii roşii, probaţi, pe care-i găsim în consiliile de administraţie ale TVR sau picurându-ne din nou în suflet şi în minte otrava egalitaristă şi grija de mamă sovietică pentru aproapele în suferinţă. Pentru aceasta sunt plătiţi cu salarii de peste 80 de milioane de lei pe lună, oscilează între 180 şi 80 acum mai modeştii care au ajuns la această sumă, deci, de aproximativ 5 ori mai mult decât indemnizaţia de parlamentar, cazul directorului TVR, devenită televiziune de partid după numai 12 ani sau chiar peste 120 de milioane la unii continuatori simţiţi ce şi-au recăpătat reflexele de instanţe ale poporului şi pentru popor, cu care ne alintau la telejurnicul de seară, înainte şi chiar în timpul uciderii din decembrie 1989 a celor peste 1000 de contrarevoluţionari.

Exemplele ar putea fi date concret, le ştiţi şi dumneavoastră. Un asemenea literat, cu aceeaşi atitudine alergică faţă de tot ce este american şi occidental insultă şi calomniază instituţii şi persoane din lumea liberă, la fel ca odinioară, dovedind prin aceasta că interesele lui personale într-o lume organizată sunt grav ameninţate.

Şoricelul nostru, după fiecare înghiţire a unui bob de strugure face delir megalomanic şi întreabă de pisică, unde este spre a o pedepsi.

Într-o asemenea emisiune am fost şi eu calominat, deşi în 1959, la 17, ani aveam 21 de ani condamnare pentru atitudine anticomunistă, iar părinţii mei s-au stins din viaţă înainte de vreme datorită teroarei şi torturilor la care au fost supuşi, tatăl meu, de asemenea, fost deţinut politic.Tot cei interesaţi pot consulta documentele ce le deţin pentru a aproba acest adevăr dramatic, iar pe domnul Radu Ciuceanu, coleg în celula 82 din penitenciarul Gherla, aproape 8 luni din cei aproape 8 ani executaţi, îl rog să confirme sau să infirme acest lucru, mai ales că din constatarea domniei sale suntem singurii foşti deţinuţi politici parlamentari în momentul actual. Refuzând cooperarea cu aparatul represiv comunist, prin împotrivirea ca medic psihiatru de interna deţinuţi de opinie politici sau religioşi, în baza art. 114 Cod Penal sunt condamnat din nou după aproape 25 ani de la prima condamnare, de data aceasta de drept comun, conform procedeelor sofisticate din vremea lui Ceauşescu, când aproape dispăruseră dizidenţii politici.

Pentru consecvenţa apărării drepturilor omului, în perioada dictaturii comuniste sunt distins cu simbolicul "vultur american" de către Diaspora română din America, în 12 decembrie 1998, în prezenţa actualului ministru de externe Mircea Geoană, a domnului general Nicolae Spiroiu, a domnului Goriţă şi a altor reprezentanţi ai României, oficiali la Naţiunile Unite sau în ambasade.

De aceea, îmi exprim protestul ferm faţă de interzicerea unui post de televiziune la ordinul instituţiei prezidenţiale. Consider că aceasta ar trebui în loc de cenzură la adresa presei, să-şi exercite prerogativele de garant al Constituţiei şi să dispună măsura aplicării Legii partidelor politice, conform căreia formaţiunile de tip extremist sunt interzise, iar incitările la ură şi violenţă împotriva normelor democraţiei şi a valorilor statului de drept sunt supuse rigorilor justiţiei. Precizez că este alarmant şi este pentru noi toţi o situaţie extrem de penibilă, când luni, dacă este adevărat ce au relatat organele de presă, ştiţi bine, preşedintele statului a afirmat la deschiderea anului şcolar la Ploieşti că: "Erau mai interesante orele domniei sale de dirigenţie, decât dezbaterile parlamentare de azi". Este înfiorător să se întâmple acest lucru şi este clar că centrarea pe instituţia parlamentară pentru a fi reformată Marea Adunare Naţională are un ordin mult mai precis.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Radu Ciuceanu a depus materialul la secretariat. La 9,45 vom întrerupe, deci am rugămintea să concentraţi prezentările.

Domnul Radu Ciuceanu:

În ultimul timp, în mapa comisiei sosesc din ce în ce mai multe cereri legate de împroprietărirea celor ce li s-a conferit prin Legea nr.44/1994 o suprafaţă de 500 de m² în vederea construirii unei locuinţe sau 1 hectar teren arabil veteranilor de război decoraţi cu ordine şi medalii.

Însă, conform unui calcul estimativ trimis de Direcţia Patrimoniu Evidenţă Cadastru din cadrul Primăriei Capitalei, pe raza Municipiului Bucureşti sunt înscrişi peste 6000 de veterani de război, dintre aceştia 3000 au optat pentru loc de casă, iar peste 600 pentru un hectar teren arabil. Ca urmare, suprafaţa de teren necesară împroprietăririi veteranilor este de circa 800 de hectare, ceea ce ridică imposibilitatea de punere în aplicare a articolului 13 din sus-numita lege.

Ulterior, prin O.U.G. nr.215/24.11.2000 a fost modificată Legea nr.44/1994, astfel veteranii de război care din cauza deficitului de teren în localităţile în care domiciliază nu au putut fi împroprietăriţi conform legii, să poată primi aceleaşi suprafeţe de teren în alte localităţi decât cea de domiciliu.

Întrucât rata dispariţiei biologice este uniform accelarată pentru veteranii de război decoraţi şi, în maxim zece ani, nu va mai beneficia nimeni, sesizăm pe această cale acestă problemă de onoare şi suflet pentru guvernarea actuală, solicitând pe această cale o rezolvare imediată şi utilă pentru cei care mai reprezintă o parte din istoria poporului român.

În consecinţă, considerăm că orice împroprietărire pe alte suprafeţe decât cele cuprinse în raza Municipilui Bucureşti sunt şi rămân departe de posibilităţile de acces ale unor oameni ce depăşesc, cu toţii, vârsta de 80 de ani.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Nicolae Vasilescu. Va urma domnul deputat Sever Meşca.

Domnul Nicolae Vasilescu:

La solicitarea mai mult sau mai puţin explicită a administraţiei prezidenţiale, Consiliul Naţional al Audiovizualului a luat decizia retragerii licenţei de emisie pentru postul de televiziune OTV. Acest gest abuziv nu a mai mirat pe nimeni, întrucât în România constituţiile şi legile ţării sunt înlocuite zi de zi cu deciziile staliniste ale partidului stat.

Interzicerea OTV era de aşteptat, pentru că devenise, practic, singura instituţie media din România care nu intrase sub talpa puterii şi şantajul nu era posibil din două motive: postul de televiziune nu avea datorii la stat şi coordonatorul lui, Dan Diaconescu, nu dispunea de o biografie pătată, care să fie luată în colimatorul serviciilor. Indiferent de cât de democrate şi libere se pretind celelalte posturi naţionale de televiziune şi cotidianele centrale, acestea ori că se văd nevoite sau chiar dintr-o plăcere obedientă respectă regulile impuse de PSD.

Prima şi cea mai importantă dintre acestea sună aşa: "Nimic de bine despre Vadim şi PRM sau orice împotriva acestora".

Un exemplu elocvent îl constituie manifestarea populară care a avut loc ieri, 18 septembrie, la care au luat parte mii de cetăţeni şi despre care Antena 1, la emisiunea de "Actualităţi" nu a spus nimic, iar celelalte au ridiculizat participarea cetăţenilor, un act ruşinos care vine să ne descrie ceea ce înseamnă astăzi, în România, televiziunea.

Încălcarea poruncilor PSD duce automat la somarea instituţiei pentru a plăti datoriile de miliarde de lei restante către stat, neplătite de ani de zile, şi mai sunt şi alte pedepse: închiderea robinetului de publicitate prin care milioane de dolari se scurg teleghidat din partea unor companii ale statului către mass-media servilă sau scoaterea de la naftalină a dosarelor în care sunt implicaţi patronii sau redactorii şefi.

OTV a încălcat această regulă fundamentală a partidului stat şi a lăsat PRM, formaţiune politică legal constituită şi prima forţă politică a opoziţiei din România, să se exprime. Crima de lezmaiestate era evidentă, dar în această situaţie şantajul nu putea funcţiona. Nici o problemă pentru PSD, deoarece mai există şi varianta pumnului în gură, aplicat prin intermediul vasalilor de la CNA.

Chiar dacă Ion Iliescu nu se înţelege cu Adrian Năstase, în privinţa preşedintelui PRM Corneliu Vadim Tudor sunt pe aceeaşi lungime de undă, nimic nu îi enervează mai tare! Împreună au pedeserizat tot! Au pesederizat UDMR-ul, PNL-ul, PD-ul, au pesederizat presa, au pesederizat justiţia, poliţia, parchetul, au pesederizat marile unităţi economice sau le-au distrus, au pesederizat cultura, învăţământul, şcolile, pieţele şi gunoiul, au pesederizat România, dar nu au reuşit să pesederizeze românii şi Partidul România Mare.

Partidul România Mare a devenit "ciotul" de care partidul stat se împiedică la fiecare pas, dar "de ce ţi-e frică nu scapi", spune o vorbă înţeleaptă românească.

OTV a făcut ceea ce trebuia să facă orice post de televiziune cinstit din România. A garantat, aşa cum prevede Constituţia, tuturor grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă şi a asigurat libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor cetăţenilor, adică a încercat să facă ceea ce nici un alt post de televiziune naţională nu mai face în România.

Cu toate acestea, CNA-ul răspunde comenzilor politice şi sancţionează abuziv un post de televiziune cinstit. CNA îşi încalcă propria lege de funcţionare şi dictează societăţilor de televiziune prin cablu încetarea retransmiterii postului OTV, chiar dacă aceasta avea drept la contestaţie şi până la soluţionarea ei ar fi putut să emită în mod normal. Mesajul este unul foarte clar: cine îndrăzneşte să-l dea pe post pe Corneliu Vadim Tudor aşa o să păţească. Dictatura a fost reinstaurată în România, cu toate atributele sale, începând cu poliţia politică şi cenzura, ce funcţionează acum din plin: "Trăiască Partidul Social Democrat! Iliescu şi poporul! Partidul, Năstase, România!". Aici s-a ajuns în România anilor 2000. Ţara moare de foame, dar noi trebuie să slăvim realizările măreţe ale Guvernului Năstase.

Partidul România Mare îşi asumă răspunderea de a apăra valorile democraţiei şi de a spune adevărul cu orice preţ şi cu orice risc.

Partidul Social Democrat poate să închidă un post de televiziune!

Partidul Social Democrat poate să-şi subordoneze toate instituţiile statului, poate să persecute un om sau o ţară, dar nu poate să ţină în lanţuri conştiinţele a 5 milioane de cetăţeni şi ei devin pe zi ce trece din ce în ce mai mulţi. Auziţi vuietul?

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Sever Meşca. Va urma domnul deputat Eugen Nicolaescu.

Domnul Sever Meşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În ultimile zile a produs o mare emoţie în lumea politicii şi în mass-media închiderea unui post de televiziune, OTV, datorită afirmaţiilor puţin controlate ale unui invitat, mai vechiul client al întregii societăţi româneşti şi mondiale, senatorul şi preşedintele de partid Corneliu Vadim Tudor.

De la bun început afirm în numele meu şi al partidului pe care-l reprezint, Partidul Socialist Român, că măsura luată de CNA este nedemocratică şi vine în contradicţie cu libertatea de expresie.

Această greşeală nu este egalată decât de o altă greşeală majoră, ridicarea imunităţii năzdrăvanului senator pentru afirmaţii legate de luptători hamas care s-ar fi pregătit în România şi pentru prejudiciile pe care respectivele afirmaţii le-ar fi adus ţării, în procesul integrării în NATO, mai ales după evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA.

Este o greşeală cu atât mai mult cu cât postul OTV a găzduit mulţi invitaţi, de toate calibrele, având opţiuni politice diverse, abordând subiecte diverse, toţi fiind lăsaţi să se producă, mereu cu o intervenţie minimă din partea moderatorului.

Este rău că, periodic, din cauza aceluiaşi invitat, se victimizează lucrătorii din radio şi televiziune.

Să ne amintim şi de cazul Paul Grigoriu, pedepsit pe nedrept, tot datorită relativei sale inerţii în timp ce-l avea ca invitat pe cine, tot pe tartorul de la "România Mare".

Punctul meu de vedere este că se face o mare greşeală, privindu-se acţiunile exaltatului senator Corneliu Tudor, zis Vadim, printr-o luptă politică şi judecându-se declaraţiile aceluiaşi prin prisma unei raţionalităţi normale.

Omul de lângă noi, cetăţeanul Tudor Corneliu, ajuns senator, trebuie privit cu ochii medicului şi, după părerea mea, trebuie compătimit şi ajutat să se trateze pentru că majoritatea acţiunilor sale transced normalitatea.

Normal este să ataci dur pe ambasadorul SUA pentru că nu te-a băgat în seamă, nici când a invitat alţi lideri de partide, nici când a fost invitat de tine la o dezvelire de statuie? Apropo, normal este să faci statui unor americani sau evrei, chiar merituoşi, când atâţia români de valoare nu au nici o plachetă comemorativă? De ce nu l-a atacat Vadim pe ambasadorul SUA încă de la numire, cum a făcut-o profesorul Ioan Coja? Pentru că Vadim, spre deosebire de Coja, nu are caracter şi este un oportunist meschin.

Normal este să ataci familiile unor declaraţi de tine adversari, să le urmăreşti acasă şi la locul de muncă, să publici texte injurioase sau fotografii abuzive despre acestea şi apoi să te văicăreşti că-ţi este persecutată propria familie, de care nimeni nu s-a atins şi care nu interesează pe nimeni? Nu este normal! Dar Vadim face şi ordonă astfel de lucruri.

Normal este ca la mai mult de o jumătate de an după ce am demisionat din partidul pe care zice că-l conduce, Vadim să publice în revista "România Mare" unele texte critice, acuzatoare, despre instituţii şi persoane pe care nici nu le cunoaştem, sub semnătura mea şi a soţiei mele?

Normal este să anunţe publicarea sub semnătura mea a unui volum cu un titlu mizerabil inventat de el despre primul-ministru Adrian Năstase, când aşa ceva nu există decât în mintea lui?

Sunt acestea gesturi politice, sunt acestea glume, sunt ele fapte ce ţin de literatură, fie ea şi literatura pamfletară vadimistă? Nu sunt. Iar punctul meu de vedere, ferm, este că aceste fapte ţin de cazuistica medicală.

Vreau să întreb, de la această tribună, de ce îl lasă în pace pe Vadim cei care au criticat OTV, politicieni sau membri ai CNN? De ce nu i-au suspendat publicaţia, care a împroşcat cu dejecţii pe toată lumea, în fiecare număr, care are multe belele, inclusiv un proprietar incert. Aşa că, periodic, se greşeşte. când Vadim este băgat în seamă ca om politic, el trebuie băgat în seamă ca pacient potenţial. E drept că mi-a trebuit şi mie mult timp pentru a realiza acest lucru, dar acum sunt convins că acesta este adevărul despre "marele" Vadim, aflat în luptă cu întreaga lume, cu toate celelalte forţe politice, cu majoritatea scriitorilor, cu majoritatea ziariştilor, cu America şi Europa, cu ONU, NATO şi Consiliul Europei, cu Rusia şi Iranul, cu toate religiile şi cultele, exceptând Biserica Evanghelică, cu membrii familiei sale, cu membrii propriului partid, pe care îi încalecă acum cu afacerişti veroşi, care au descoperit de o lună Partidul România Mare pentru a deveni deputaţi în 2004.

Şi pentru că am ajuns la acest aspect al profilului lui Vadim, mă întreb dacă stimabili colegi din PRM, mulţi cu adevărat inteligenţi, demni, într-un cuvânt, respectabili, vor să-şi lege veşnic numele şi onoarea de numele lui Vadim, cum au făcut cu jumătate de secol în urmă un Goebbels, un Martin Borman sau amanta Eva Brown cu un alt pacient celebru, pe nume Adolf Hitler.

Păi, să sperăm că în România acestui început de secol şi de mileniu Vadim va fi pus în locul pe care îl merită, nu pe tronul lui Mihai Viteazul, cum vrea el, ci într-o bună şi, îi doresc din suflet, eficientă instituţie medicală, unde să i se pună la dispoziţie multă hârtie şi multă cerneală. Cine ştie ce va ieşi de acolo, din mâinile lui şi din mintea lui tulburată, poate un nou "Elogiu al nebuniei"...

În concluzie, stimaţi lideri ai politicii româneşti, dragi prieteni din Consiliul Naţional al Audiovizualului sau din conducerea Radioului, lăsaţi-i în pace pe ziariştii Dan Diaconescu sau Paul Grigoriu, ocupaţi-vă nu de aparenţă, ci de esenţă, şi nu vă mai atingeţi de libertăţile cetăţeneşti, între care libertatea de expresie ocupă un loc important. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îi dau cuvântul domnului deputat Eugen Nicolaescu, va urma domnul deputat Ştefan Lepădatu.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolaescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vreau să revin cu o declaraţie politică pe tema cooperaţiei, pentru că, aşa cum ştim, de câteva săptămâni, circulă prin acest mediu cooperatist un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care se urmăreşte reglementarea organizării şi funcţionării cooperaţiei.

S-a spus, nu demult, că nu mai este nimic de furat în România şi, totuşi, acest Guvern dovedeşte de peste un an şi jumătate că se fură ca în codru, de la Guvern şi până la ultimul pesedist sau aliat al partidului de guvernământ. Protocolul între PSD şi PUR nu a fost încheiat până când partidului de buzunar, care exista numai prin mass-media proprie, nu i-a fost promisă o avere, de care nici Ceauşescu nu a avut curajul să se atingă: cooperaţia.

Astăzi, se vede că înfiinţarea Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţiei nu a fost o aberaţie propagandistică, ci o premeditată acţiune de a pune mâna pe patrimoniul acestui sector independent de activitate. Mulţi am crezut, la apariţia ministerului respectiv, că se va dori sprijinirea reală a cooperaţiei, de orice fel, ca formă liberă de asociere, dar şi ca o perpetuare a relaţiilor cooperatiste generatoare de supravieţuire şi de întrajutorare a membrilor cooperatori.

Am avut speranţa că în România, ca în multe alte "ţări din lume, cooperaţia va putea să constituie un sector de activitate liber, independent, prin care să se asigure existenţa unor categorii importante de cetăţeni, mai ales din mediul rural. Se cunoaşte, de asemenea, că sectorul cooperaţiei a constituit şi constituie o formă de libertate de asociere liberă, în regim privat. Se ştie, totodată, că oamenii au contribuit din economiile lor la realizarea unui patrimoniu care se găseşte dispersat în majoritatea localităţilor ţării, patrimoniu care este al lor, rezultatul muncii lor de zeci de ani.

De câteva săptămâni, circulă prin mediul cooperatist un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care se urmăreşte reglementarea organizării şi funcţionării cooperaţiei, cu excepţia celei de credit, care deja a fost rezolvată. Din discuţiile pe care le-am avut cu reprezentanţi ai cooperaţiei de consum din mai multe judeţe a reieşit dezaprobarea totală a acestora faţă de intenţia Guvernului de naţionalizare a avuţiei cooperaţiei, de fapt, de preluare pe gratis, de furare cu legea în mână a acestui patrimoniu, în folosul celor care guvernează astăzi ţara.

Proiectul de act normativ introduce controlul statului asupra cooperaţiei, încălcând dreptul fundamental de liberă asociere, dar şi forme monstruoase de asociere, care se fac numai cu aprobarea statului şi pentru interesul personal al celor care diriguiesc destinele cooperaţiei, în speţă, ministerul de resort şi partidul care îl controlează.

Dar să argumentăm spusele noastre cu exemple de texte din proiectul de ordonanţă de urgenţă:

1. Pentru prima oară în legislaţia specifică cooperaţiei se introduce noţiunea de "cooperator persoană juridică", diminuând spiritul cooperatist prin care membrii cooperatori pot fi numai persoane fizice. Astfel, se vor regăsi societăţi cooperative formate numai din persoane juridice, constituite şi aprobate de stat, în scopul de a pune mâna pe averea existentă.

2. Apare un organism al statului cu puteri discreţionare, în subordinea Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţiei, respectiv, Consiliul Naţional al Cooperaţiei. În Titlul V al proiectului se vorbeşte despre Consiliul Naţional al Cooperaţiei, finanţat din venituri bugetare şi extrabugetare, iar membrii Consiliului Naţional al Cooperaţiei sunt numiţi de ministrul de resort, deci, politicul va fi cel care va stabili conducerea CNC.

Este bine să vedem şi ce atribuţii are CNC: avizarea actului constitutiv al oricărei societăţi cooperative; organizarea Registrului cooperaţiei şi a Buletinului cooperaţiei române; elaborarea actului care cuprinde prevederile obligatorii cerute pentru întocmirea actelor constitutive ale societăţilor cooperative; asigurarea înscrierii actelor şi datelor referitoare la societăţile cooperative; numirea unui auditor independent şi dispunerea supravegherii activităţii; elaborarea de norme obligatorii pentru societăţile cooperative, aprobate prin ordin al ministrului de resort. Bugetul CNC se aprobă prin hotărâre a Guvernului, după criterii numai de el ştiute.

Sunt absolut clare intenţiile de a trece sub controlul statului o mişcare cooperatistă care dăinuie de zeci de ani în România, care întreţine relaţii cu organisme similare din străinătate şi care nu are nevoie de intervenţia brutală a Guvernului în sfera sa de activitate.

3. În Titlul IV se introduce "Fondul Naţional de Promovare şi Dezvoltare a Mişcării Cooperatiste". Acest fond se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, ca societate comercială pe acţiuni, şi care se acumulează din: cota anuală de 5% din profitul brut, reţinută şi vărsată de societăţile cooperative; cota de 20% reţinută şi vărsată de societăţile cooperative din veniturile încasate din veniturile obţinute în urma înstrăinării bunurilor aflate în patrimoniul acestora; alocaţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale.

În proiect se spune că activitatea fondului se desfăşoară preponderent şi cu prioritate cu societăţile cooperative care "au calitatea de acţionari ai fondului. Se înţelege că nu se ştie cine vor fi acţionarii pe lângă societăţile cooperative, dar Guvernul va avea grijă când va da hotărârea de constituire a fondului.

Câteva aspecte sunt relevante: obligarea societăţilor cooperative, indiferent dacă sunt sau nu acţionare ale fondului, la plata unor obligaţii din profitul brut şi din vânzarea bunurilor, ceea ce privează cooperatorii de veniturile care li se cuvin, în calitate de membri cooperatori; acţiunile şi lucrările finanţate din alocaţii bugetare se stabilesc de Consiliul Naţional al Cooperaţiei, ceea ce înseamnă că banii vor fi dirijaţi către clientela politică; nu se spune nimic, ce se întâmplă cu profitul fondului, fiind societate pe acţiuni, dacă va fi sau nu impozitat, în ce proporţie şi ce se va face cu profitul net, ţinând cont că Adunarea generală a acţionarilor ar putea fi un conglomerat de interese contrare. Prin acest sistem, se introduce în realitate o impozitare, desfiinţându-se principiul cotizaţiei către nivelurile superioare, care funcţionau în regim asociativ şi care se baza pe libera voinţă de a dispune de resursele proprii.

4. Apariţia Buletinului cooperaţiei române, publicaţie oficială a Consiliului Naţional al Cooperaţiei, a cărei modalitate de organizare şi funcţionare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Se realizează un al doilea Monitor Oficial, numai pentru cooperaţie, iar Guvernul are interese şi aici, el fiind cel care va decide orice în această privinţă.

5. În Titlul 2 se regăsesc principiile şi organizarea societăţilor cooperative, dintre care amintesc:

a) Principiul controlului democratic al membrilor cooperatori, potrivit căruia societăţile cooperative funcţionează în mod democratic şi sunt controlate de către membrii cooperatori, care participă la stabilirea politicilor şi adoptarea deciziilor. Cu toate acestea, la art. 8 al alin. (2) se spune că: "Locuinţele construite sau cumpărate de către societatea cooeprativă sunt proprietatea acesteia şi pot fi folosite de către membrii coperatori, (dar atenţie!) în condiţiile stabilite prin norme elaborate de CNC. Aşa se respectă principiul adoptării deciziilor de către cooperatori: în limita a ceea ce hotărăşte statul pe banii oamenilor.

b) Principiul autonomiei şi independenţei societăţilor cooperative, potrivit căruia societăţile cooperative nu sunt în relaţii de subordonare faţă de alte instituţii publice sau private şi sunt controlate de "către membrii lor. Prin înfiinţarea CNC, se observă că în realitate principiul enunţat este pur demagogic, acest Consiliu având puteri discreţionare, el avizînd, aprobând şi utilizând o serie de fonduri.

6. Modul de adoptare a deciziilor este, de asemenea, viciat prin proiectul de act normativ, care urmăreşte transferarea drepturilor membrilor cooperatori către persoane juridice care au alte interese şi care pot decide asupra patrimoniului şi resurselor de care dispun societăţile cooperative. Dacă în prima formă de societate cooperativă, formată numai din persoane fizice, fiecare membru are dreptul la un vot în Adunarea generală, indiferent de numărul părţilor sociale, în forma ulterioară, în care preponderente sunt societăţile cooperative persoane juridice, dreptul de vot este proprţional cu volumul capitalului vărsat. Este evident că mai multe cooperative se asociază şi pot decide asupra capitalului, resurselor şi fondurilor acestora după cum doresc, în detrimentul oamenilor care au încercat să construiască o cooperativă pentru a trăi, pentru a rezista, în condiţiile de sărăcie din România, în condiţiile în care pensia la ţară variază între câteva zeci şi sute de mii de lei.

Concluzia noastră, după analiza textului proiectului de ordonanţă de urgenţă şi a discuţiilor cu specialişti din domeniul cooperaţiei, este că acest Guvern naţionalizează patrimoniul cooperaţiei şi îl foloseşte după bunul său plac, introduce impozite obligatorii, încurajează devalizarea actualelor cooperative şi le controlează la sânge, uitând că nu are acest drept constituţional, dar nici moral. Dar despre moralitatea unui Guvern corupt nu este cazul să mai discutăm, ea se vede cu ochiul liber de cetăţeni, care consideră corupţia cel mai mare flagel al României. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Ştefan Lepădat nu este în sală, a depus intervenţia la secretarul de şedinţă.

Domnul Ştefan Lepădat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Debutul noului an şcolar 2002-2003 în judeţul Mehedinţi a avut loc într-o manieră surprinzătoare faţă de anii trecuţi. Conform hotărârii Ministerului Educaţiei şi Cercetării, acţiunea festivă trebuia declanşată în întreaga ţară la orele 9,00. Elevii, părinţii şi cadrele didactice aflate sub emoţia evenimentului s-au prezentat la unităţile şcolare la ore destul de matinale: 7,30-8,00-8,30. La unele colegii şi licee, însă, s-a abuzat de răbdarea acestora, deschiderea fiind amânată la diferite ore, generând o stare de stres general.

Ce s-a întâmplat, de fapt? La comanda "politică a autorităţilor locale "pesediste, inspectoratul şcolar judeţean a programat deschiderea în aşa fel ca stafful puterii să fie prezent la toate unităţile şcolare amintite, ocazie cu care au fost transmise mesajele politice ale domnului Preşedinte al României, Ion Iliescu, şi al domnului Prim-Ministru, Adrian Năstase. Aceleaşi mesaje le-au avut pregătite şi domnii inspectori şcolari, care nu au mai avut şansa de a le expune. Alături de bunele intenţii reieşite din mesaje, de a se realiza un învăţământ modern, performant, pragmatic, de tip european, nu s-au regăsit preocupările pentru multe neajunsuri, adevărate obstacole în calea reformei, cum sunt: baza materială didactică precară, funcţionarea ilegală a 114 şcoli, fiind lipsite de autorizaţia sanitară, veniturile financiare mici, sub salariul minim pe economie, ale majorităţii părinţilor elevilor, alocaţiile de stat nesatisfăcătoare, navetismul elevilor şi al cadrelor didactice, preţul exagerat al manualelor şcolare, între 1.000.000 şi 1.500.000 de lei şi multe altele.

În paralel, la "şcolile cu clasele I-VIII, sub semnul obsesiei programului "laptele şi cornul", o altă acţiune propagandistică pe banii statului a PSD, festivitatea deschiderii noului an a fost denaturată sau nu a avut loc, deoarece conducerile şcolilor au avut preocupări prioritare, de organizare a preluării şi distribuirii produselor alimentare la clasele primare.

Acest program discriminatoriu şi perturbant al procesului de predare-învăţare facilitează introducerea abuzivă a banilor statului, rezultaţi din sudoarea poporului, în buzunarele clientelei politice pesediste, care, şi în Mehedinţi, a câştigat licitaţia, unul dintre aceştia fiind Dan Ilie Morega, inspector guvernamental, acţionar la Firma S.C. Italrom S.A.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Mitică Bălăeţ, urmează domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul Mitică Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Cenzura! Da, cenzura! A reapărut cenzura! Această stafie a regimului ceauşist, iat-o din nou la ordinea zilei. Ea a început din nou să terorizeze viaţa noastră intelectuală. Ceea ce credeam că a murit pentru totdeauna în România, iată că a ieşit acum din mormând ca un strigoi din filmele cu Dracula, atât de gustate în Occident.

Ce vor zice domnii occidentali despre noul film cu strigoiul cenzurii, pe care ni-l derulează acum guvernanţii de la Bucureşti? E un film original, vor zice şi se vor minuna că are caracter politic şi e îndreptat împotriva celui mai bun ziarist român de televiziune, tânărul Dan Diaconescu. Occidentalii nu vor şti acest fapt, însă, căci guvernanţii noştri, urmaţi de o mass-media servilă şi obedientă, ştiu să răstoarne situaţiile, întocmai ca în adevăratele filme de groază.

Dan Diaconescu, acest tânăr ziarist de televiziune cu figură şi atitudine de înger, este satanizat pe toate drumurile, că ar fi naţionalist, şovinist, antisemit, xenofob, că ar promova prin OTV, postul său de televiziune, blasfemia la adresa preşedintelui ţării şi a altor personalităţi guvernamentale, lăsând adevărul să transpară cât de cât, smuls cu greu din pânzele înflorite şi suav parfumate ale celorlalte televiziuni şi ziare, gras plătite şi avantajate de către decorurile oficiale. Şi, pe când ziaristul de televiziune Dan Diaconescu e satanizat în fel şi chip, strigoiul cenzurii ia mască angelică, îl acoperă pe Ralu Filip, reprezentantul CNNA-ului, ieşit umflat dintr-un mormânt al trecutului, pe care îl credeam bătut în piroane pentru totdeauna.

Ce vrăji aţi făcut, domnilor guvernanţi, de aţi scos strigoiul cenzurii din mormânt? Apelaţi tot mai mult la cel ce ducă-se pe pustii, pentru a vă apăra de adevăr? Puneţi pumnul în gura celor ce spun? Redeschideţi mormântul cenzurii, această Babă Cloanţa, înmormântată cu 12 ani în urmă şi pe urmele căreia a curs în această ţară sângele nevinovat a mii de oameni, mai ales tineri, care credeau într-o viaţă liberă şi demnă pentru acest popor, pentru ţară! Şi iată ce le-aţi dat: sărăcie lucie şi strigoiul cenzurii.

"Ciocul mic", fraţilor! Altfel, vine strigoiul cenzurii, ca în filmele de groază, cu caninii revărsaţi peste mandibulele care ne sfâşie.

Ascultaţi-l, totuşi, chiar şi sub tortură, pe Dan Diaconescu, căci el e tânărul ziarist de televiziune naţională, care se străduieşte să ne spună adevărul, gol-goluţ, aşa cum e el astăzi în această ţară.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Ilie Neacşu să ia cuvântul, va urma domnul Călin Popescu Tăriceanu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se petrec în ultima vreme, în politica românească, lucruri care răscolesc adânc sentimentele fireşti ale cetăţenilor şi aceasta pentru că ele nu ţin seama nici de logică, nici de principiile de bază ale dreptului şi economiei şi, nu în ultimul rând, de interesul naţional. Dorinţa majorităţii populaţiei de a vedea ţara în structurile euroatlantice este lăudabilă, dar nimeni nu a mandatat Guvernul României să negocieze dezavantajos pentru ţară privatizarea unor unităţi economice sau financiare strategice, mai exact, vânzarea la comanda FMI a Băncii Comerciale Române şi a Societăţii Naţionale Petrom S.A.

După ce fostul preşedinte Emil Constantinescu şi Guvernul său au lichidat Bancorexul sub presiunea Casei Albe, pentru că era prea bine consolidată în exterior şi încurca socotelile unor bancheri occidentali, iată că şi Executivul actual ia poziţia drepţi în faţa FMI şi se angajează că va vinde BCR şi SNP unor firme, bineînţeles, din afară, dacă se poate, chiar austro-ungare, ca să cadă bine la stomacul românilor. Fără a se consulta cu poporul sau măcar cu Parlamentul, Executivul actual se angajează într-o lucrare sinucigaşă: cele două unităţi reprezentative - BCR este cea mai puternică instituţie bancară din România, iar SNP este a doua unitate de profil din Europa şi prima din centrul şi estul continentului nostru şi contribuie la buget cu aproximativ 20% - trebuie să rămână în gestiunea statului român, alături de multe alte unităţi de interes naţional, până când apele se vor limpezi de-a binelea.

Apoi, nu este atributul FMI să stabilească societăţile româneşti care trebuie privatizate, rolul său fiind acela de a acorda bani celor credibili. Guvernul României trebuie să renunţe la umilinţă şi să înţeleagă că FMI nu este un for politic ori un organism mondial specializat în privatizări cu cântec, ci o simplă instituţie financiară, care trăieşte din dobânzile la creditele acordate.

Partidul Socialist Român va face toate demersurile legale pentru a stopa privatizările la comandă: BCR, SNP, CEC etc. Într-o situaţie critică, România se va trezi, datorită celor care o conduc în mod diletant de aproape 13 ani, fără industrie, fără bănci, fără turism, fără drumuri şi căi ferate, fără agricultură etc.

Se ştie că privatizările sub presiuni internaţionale nu s-au prea bucurat de succîes în România, Combinatul siderurgic de la Reşiţa şi Tepro Iaşi sunt exemple relevante pentru a-i trezi la realitate pe guvernanţii noştri. Problemele sociale şi nemulţumirile crescânde ale populaţiei, generate tocmai de aroganţa guvernanţilor de dup㠒90 faţă de propriii cetăţeni şi servilismul dezonorant demonstrat cu prisosinţă în faţa organismelor itnernaţionale, ar trebui să-i pună serios pe gânduri pe liderii şi miniştri PSD.

Stimaţi colegi,

APAPS-ul domnului Ovidiu Muşetescu continuă să pompeze bani din vânzarea de active în bugetul de stat, şi nu pentru sectorul investiţiilor, cum ar fi normal, ci pentru consum. Se iroseşte astfel oportunitatea deschiderii economiei spre dezvoltare, spre crearea de noi locuri de muncă.

Culmea este că în legislatura trecută, liderii PSD - PDSR, pe atunci - criticau astfel de practici ale Guvernului CDR-UDMR. Se vede treaba că într-un fel se observă economia de la nivelul solului şi în alt mod este privită de la înălţimea unor fotolii guvernamentale!

Ultima problemă pe care vreau să o abordez astăzi ţine de autorităţile locale. La Timişoara, factorii de decizie au hotărât să dărâme clădirile imense ale unor ţigani, construite, zice-se, fără autorizaţii. Fără îndoială că legea trebuie respectată de toţi cetăţenii şi Partidul Socialist Român se pronunţă ferm în acest sens, numai că astfel de practici de sorginte fascistă pot fi evitate, mai ales în acest context, când toată lumea este cu ochii pe noi, speculând orice gest al nostru. Dacă presa n-ar fi oferit detalii, eram tentat să cred că Vadim şi haidamacii lui au trecut la fapte, începându-şi programul de exterminare a etniei romilor din zona Banatului.

Nu! Demolatorul caselor ţiganilor din Timişoara nu este rasistul paranoic C.V. Tudor, ci chiar autorităţile locale din oraşul de pe Bega. Consider gestul acestora de a demola clădiri impunătoare, care nu au totdeauna o arhitectură plăcută, un act de neputinţă, de slăbiciune, de sfidare a unei întregi comunităţi şi, de ce nu, a unei ţări întregi.

Dacă în timpul ridicării acestor clădiri toate autorităţile Timişoarei au fost în vacanţă, nu este corect ca, după ce vezi clădirea ridicată, să te pui cu barosul şi cu buldozerul să o demolezi. Prin dialog sincer, autorităţile Timişoarei puteau ajunge la o înţelegere cu cei în cauză, ca respectivele clădiri să primească alte destinaţii, spre exemplu, clădirile demolate în mod barbar puteau deveni grădiniţe şi şcoli pentru copiii romilor din zonă. Eu cred că proprietarii caselor acceptau cu siguranţă această soluţie, decât pe cea promovată de zeloşii lideri ai Timişoarei.

Autorităţile române de la toate nivelurile trebuie să evite astfel de momente şi să acţioneze pentru prevenirea unor evenimente de acest gen. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu şi va urma domnul Costache Mircea.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Bună ziua, stimaţi colegi.

Prezenta declaraţie politică se referă la "Lipsa unei viziuni politice a Guvernului privind restructurarea şi privatizarea societăţilor din sectorul energetic"

Înainte de orice, trebuie menţionat "că esenţa oricărui proces de restructurare este tocmai reducerea cheltuielilor respectivei societăţi, mai bine zis eliminarea costurilor nejustificate şi a zonelor de activitate ce generează pierderi, urmând ca, în paralel, prin investiţii în tehnologii şi echipamente, să fie definitivat procesul de "eficientizare.

Ce se întâmplă, însă, din păcate, în România, în sectorul energetic?

Începând cu luna septembrie 2002, nu va mai exista pe piaţă o entitate care să poată reglementa preţurile de producere, precum şi tarifele de distribuţie şi transport în cazul energiei termice, pentru că autoritatea cu competenţe în acest domeniu, aflată în coordonarea Ministerului Administraţiei Publice (MAP), nu funcţionează încă. Vidul de "autoritate în stabilirea tarifelor şi preţurilor vine exact în momentul în care agenţii economici din domeniu solicită reactualizarea acestora, pentru a avea siguranţa acoperirii costurilor pe perioada rece. Nou-înfiinţata Agenţie Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală (ANRSC) este departe de a fi funcţională, neavând nici sediu, nici logistică, ci numai un preşedinte, în persoana secretarului de stat din MAP, domnul Ioan Radu, şi câţiva angajaţi. Aceasta, în ciuda faptului că până la acest moment noua entitate trebuia să aibă deja elaborat regulamentul de organizare şi funcţionare şi să îşi intre în atribuţii.

Nepăsarea de care dau dovadă reprezentanţii MAP nu poate fi decât o consecinţă a necunoaşterii problematicii sectorului energetic şi, cu atât mai mult, a implicaţiilor grave pe care le poate avea, în prag de toamnă, lipsa unui reglementator pentru producerea, transportul şi distribuţia energiei termice. Sigur este faptul că ministrul Octav Cozmâncă nu şi-a făcut temele, condiţiile de funcţionare în noua structură a pieţei energiei termice - după trecerea în subordinea consiliilor locale a 16 sucursale de producere a energiei electrice şi termice ce aparţineau Termoelectrica - nefiind asiguratorii pentru trecerea iernii. Problema legată de lipsa unei autorităţi care să ajusteze tarifele "producătorilor, distribuitorilor şi furnizorilor de energie termică vine să adâncească situaţia critică a unităţilor din acest sector, care nu au încă definite aranjamentele financiare pentru achiziţia combustibililor.

Situaţia confuză din sistemul de termoficare din ţară reprezintă numai o mică parte din haosul generalizat din sectorul energetic românesc, pentru care Guvernul Năstase nu a fost capabil să definească o politică de dezvoltare. După ce s-a văzut că fiecare societate din sector face cam ce vrea, cel mai bun exemplu fiind Hdroelectrica, care, pentru a-şi putea onora contractele de portofoliu, pe fondul menţinerii exporturilor în condiţii de secetă, a ajuns să înregistreze pierderi de 300 de miliarde de lei, se constată o incoerenţă totală la nivelul Executivului privind viitorul sectorului energetic românesc.

În continuare, am ridicat câteva probleme specifice:

În primul rând, problema creării holdingului energetic. Spart în iulie 2002 în patru entităţi, fostul CONEL va reînvia în curând. Speriat de creşterea alarmantă a tarifelor la energia electrică şi termică, Premierul Adrian Năstase consideră că revenirea la vechea structură, chiar şi parţial, ar fi o soluţie pentru limitarea creşterilor de preţuri.

La vremea respectivă, CONEL a fost spart tocmai pentru că producea energia scump şi pierderile se acumulau continuu. Nu există o evidenţă clară a costurilor de "producţie, a cheltuielilor şi, în principal, nu există o strategie clară de dezvoltare a fiecărui sector.

Noua formulă de reorganizare prevede constituirea unui holding, în structura căruia să intre mai multe societăţi de producere a energiei (cinci), rezultate prin combinarea unor termocentrale cu minele de cărbune de la care se aprovizionează, pe de o parte, şi, pe de altă parte, prin punerea la un loc a unor capacităţi termo cu cele hidro. Rămâne de văzut cum această reorganizare va determina reducerea costurilor, în aşa fel încât să poată scădea preţurile, în condiţiile în care este vorba despre aceleaşi capacităţi de producţie, aşezate în alte structuri.

În al doilea rând, ce se întâmplă cu complexurile energetice care urmau a fi structurate pe unităţi de producere termo ce utilizează cărbune, incluzând şi minele de unde acestea se aprovizionau? Sau ce se va întâmpla când acest proces de reorganizare a sectorului de producere se va suprapune cu cel de divizare a celui de distribuţie? Pentru că, nu trebuie uitat, de la 1 ianuarie 2003, cele opt filiale de distribuţie a energiei se vor separa complet, funcţionând ca societăţi independente. Cu ce producători vor încheia aceste societăţi de distribuţie contracte de cumpărare de energie?

În încheiere, aş dori să fac două menţiuni:

Decât să se revină la centralizarea sistemului, Guvernul ar trebui mai degrabă să caute cauza creşterilor de preţuri în sectorul energetic şi în altă parte, şi anume în economie. Foarte multe societăţi continuă să fie ineficiente şi consumă resurse energetice degeaba, doar din dorinţa Guvernului de a păstra locurile de muncă pentru a nu crea tensiuni sociale. Pierderile acestor societăţi se reflectă în balanţa energetică a României şi fiecare simţim acest lucru în buzunarul propriu.

A încerca să ţii pe loc preţul energiei, obiectivul anunţat al măsurilor de reorganizare a sistemului energetic, este, de fapt, un pretext pentru lupta împotriva sărăciei, dar fără să fie atacat fondul problemei. Fără o dezvoltare a economiei pe baza unei restructurări reale, nivelul de trai nu va putea creşte. Ţinta obţinerii unui megawatt de energie cu 30 de dolari, prin măsuri de combinare a producătorilor ieftini (hidrocentrale) cu producătorii scumpi (termocentrale), este doar un exerciţiu de imagine pentru Guvernul Năstase - PSD, atâta timp cât reducerea costurilor nu se face prin restructurare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Ultimii doi vorbitori, domnul Costache Mircea şi domnul Marian Ionescu, mai au 5 minute la dispoziţie.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte, numai un minut am să consum, restul le cedez colegului.

Ţin să protestez împotriva statutului de tip mafiot instaurat în ţara noastră, să protestez împotriva falsului grosolan care se comite cu vieţile noastre cotidiene, împotriva aerului viciat pe care mi-a fost dat să-l respir ca cetăţean român, să văd cum este astupată vocea poporului, care se exprimă unde poate şi cu ofurile pe care le are, să văd cum sunt scoase în afara legii posturi de televiziune şi, probabil, urmează şi alte instituţii media, protestez împotriva embargoului impus asupra glasului adevărului poporului nostru! Este o vorbă mare, dar cui nu o simte, îi ofer un exemplu aparent minor, adică, referirile din media, cultivate cu grijă de factori de putere, cu referire la statutul parlamentarului român.

Pretutindeni, în instituţiile media, veţi găsi referiri, de mai multe ori pe zi, până la sufocare şi până la saturaţie, referitoare la "opulenţa averilor parlamentarilor", la "somnul din Parlament", la "lectura ziarelor", la "ineficienţa oricărui demers", la "maşinile scumpe pe care le au la dispoziţie". Toţi ştiu că au Dacia Nova, toţi ştiu că au o indemnizaţie cu mult mai mică decât retribuţia unui director de regie, unui director de gospodărie comunală, unui director de Renel, unui director de Romtelecom, altor APAP-şi, care iau prime de 120 de milioane numai la jumătate de lună.

Cu toţii asistăm pasivi la distrugerea, nu a ideii şi a instituţiei parlamentarului român, ci la ideea de democraţie, în esenţa ei. Să nu mai aibă, cu alte cuvinte, nimeni curajul să iasă în faţa cetăţenilor pe vreo stradă, în vreun cămin cultural, pe vreo uliţă, pentru că toţi îţi vor spune că ştiu ei cine eşti, ştiu ei ce Mercedes-uri ai, nu Nova, ştiu ce salarii uriaşe ai, nu atât cât ai, de drept şi de fapt.

Şi, pentru că lucrurile acestea le ştiţi, uite, vă dau un exemplu dintr-un cotidian central, apărut zilele trecute. Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, care, altminteri, este perceput ca om echilibrat, participând la deschiderea anului de învăţământ la Ploieşti, le-a povestit copiilor (pentru că omul e la vremea poveştilor şi trebuie înţeleles) că, citez titlul articolului: "Ora de dirigenţie de pe vremea mea era mai interesantă decât dezbaterile parlamentarilor de azi!"

Acesta să fie adevărul? La această realitate suntem noi părtaşi, în fiecare zi, în această aulă? Cu ce o fi fost ora de dirigenţie de pe vremea domniei sale mai interesantă decât dezbaterile parlamentarilor români de astăzi? Strângeau sticle şi borcane, se înscriau pentru Bumbeşti-Livezeni, ce idealuri nobile (pentru că, probabil, au fost) erau atât de importante, pentru a fi readuse în conştiinţa publică, astăzi, pentru a fi evocate în faţa tinerei generaţii, astăzi, denigrând statutul celor aleşi de cetăţeni şi în care, încă, săracii, îşi mai pun nădejdea?

E un semn de întrebare, dar, oricum, satrapi ai zilei, temeţi-vă!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Marian Ionescu. Cât mai scurt, că, deja, suntem la fără un sfert, ora acceptată de conducere.

Domnul Marian Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Neglijenţă, nepăsare şi cinism faţă de bătrânii asistaţi din căminele de bătrâni din România!"

Motto: "Cine nu are bătrâni, să-i cumpere!" (proverb românesc).

Pornind de la acest adevăr, cu profunde semnificaţii umane, supun atenţiei dumneavoastră un fapt ieşit din comun, prin care se pune în evidenţă grija deosebită a actualului Guvern al României pentru bătrânii noştri, care reprezintă în momentul de faţă o povară pentru bugetul tot mai secătuit al ţării şi, prin orice mijloace, trebuie să dispară fizic. O parte din aceşti năpăstuiţi ai soartei, neavând suficiente mijloace de subzistenţă sau un sprijin familial, au ajuns să-şi consume ultima parte a vieţii în diferite cămine de bătrâni, rebotezate, mai nou, "centre de îngrijire şi asistenţă", că dă bine la imagine această nouă titulatură, atât în ţară, cât şi în Occident.

Pentru a-şi desăvârşi această operă, de înfometare şi chiar lichidare a bătrânilor, care numai consumă din bugetul ţării, actualii guvernanţi, prin directa implicare a Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi a Secretariatului de Stat pentru Persoane cu Handicap, având girul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, precum şi al Ministerului Finanţelor, au elaborat Ordinul nr. 79/19 iulie 2002 privind aprobarea costului lunar de întreţinere în instituţiile de protecţie socială a persoanelor cu handicap, asistaţi sau susţinuţi de susţinători legali ai acestora. Prin acest ordin, se măreşte taxa de întreţinere pentru fiecare asistat de la 409.000 de lei, cât a fost până la 1.08.2002, la 1.750.000 de lei pe lună.

În judeţul Dâmboviţa, există un cămin de bătrâni în oraşul Pucioasa, cu o capacitate de 105 locuri, având în îngrijire în prezent 103 bătrâni. În cazul acestui cămin, sunt internaţi trei categorii de asistaţi: persoane care se întreţin singure, fără susţinători legali, persoane care au venituri, dar sunt insuficiente şi au susţinători legali şi persoane care nu au venituri, dar au susţinători legali. În această situaţie, din cei 103 internaţi, 16 sunt cazuri sociale, restul sunt persoane cu venituri insuficiente sau care sunt întreţinuţi de familie.

Prin mărirea cuantumului taxei lunare de peste patru ori, de la 409.000 la 1.750.000 de lei pe lună, se dă o grea lovitură pentru majoritatea bătrânilor, aceştia intrând în panică, că nu vor mai avea de unde suporta această taxă, pensiile lor fiind de la infima sumă de 30-40.000 la 1.200.000. Oricum, nu le este suficient pentru a achita taxa impusă de Guvernul României. Este incredibil cât de repede s-au emis instrucţiuni de aplicare ale acestui ordin aberant, asistaţii din aceste cămine - pentru că, mulţi, nu vor avea posibilitatea să plătească suma de 1.750.000 de lei, atât ei, din pensii, cât şi de la cei care îi întreţin legal - urmează să fie trimişi acasă, dacă mai au unde să se mai ducă.

Dar, oare, aceşti bătrâni nu mai au şi alte nevoi? De igienă personală, pentru îmbrăcăminte sau altele? Pentru că din pensiile lor 80% se duce la taxa pentru cămin şi restul de 20% le rămâne lor.

Bugetul alocat pentru anul 2002 a fost redus, faţă de anul 2001, de la 5 miliarde de lei, la 4,5 miliarde de lei, la acest cămin. Şi, cu toate că se fac eforturi deosebite din partea conducerii acestei instituţii de la Pucioasa, pentru a le asigura bătrânilor nişte condiţii cât de cât acceptabile, o hrănire şi o medicaţie de strictă necesitate permamentă, cu suma de circa 40.000 pe zi, aceasta este total insuficientă pentru aceşti bătrâni.

Domnul Corneliu Ciontu:

Fraza finală, vă rog!

Domnul Marian Ionescu:

Partidul România Mare consideră că se face astfel o mare nedreptate bătrânilor, care au muncit asiduu pentru această ţară, şi constituie o palmă morală pe obrazul celor care "au promis, înainte de alegeri: "Mai aproape de oameni, împreună cu ei!" Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Cu aceasta, prima parte a şedinţei noastre s-a încheiat. Vă urez un sfârşit de săptămână plăcut.

(După pauză, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Constantin Niţă şi Laszlo Borbely, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că, din totalul celor 344 de deputaţi, sunt prezenţi 292, absenţi sunt 52, iar 45 participă la alte activităţi parlamentare.

Înainte de a trece la parcurgerea proiectelor normative, vă voi face o informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

V-aş ruga să urmăriţi cu atenţie această listă, pentru a sesiza dacă trimiterea la comisii este corectă sau dacă alte comisii decât cele sesizate de Biroul permanent se consideră îndreptăţite să avizeze sau să participe la elaborarea raportului în fond.

1. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.11/2002 privind transferul pachetului de acţiuni deţinut de stat la Societatea Comercială "Horticola" S.A. Bucureşti de la Agenţia Domeniilor Statului la Regia Autonomă Adrministraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, adoptat de Senat în şedinţa din 12 septembrie 2002.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru avize, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 25 septembrie 2002.

În conformitate cu prevederile art.107 alin.3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

2. Proiectul de Lege privind stimularea industriei de tehnologia informaţiei, adoptat de Senat în sedinţa din 12 septembrie 2002.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, urmând a elabora un raport comun, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor; pentru aviz, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 18 octombrie 2002.

3. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.123/2001 privind regimul străinilor în România, adoptat de Senat în şedinţa din 12 septembrie 2002.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, urmând a elabora un raport comun, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; pentru aviz, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Termen de depunere a raportului: 18 octombrie 2002.

4. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.144/2000 cu privire la acordarea de facilităţi persoanelor care au domiciliul în localităţile rurale aflate în zonele montane, iniţiată de domnul deputat Alexandru Pereş.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; pentru avize, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Termen de depunere a raportului: 19 noiembrie 2002.

5. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, iniţiată de domnul deputat Nicu Cojocaru.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 19 noiembrie 2002.

6. Propunerea legislativă privind ajutorarea familiilor aflate în situaţia de sărăcie extremă, precum şi a celor cu mai mult de patr9u copii minori ale căror venituri nu depăşesc salariul minim pe economie, prin reducerea costurilor către regiile autonome şi societăţile comerciale prestatoare de servicii comunitare, iniţiată de un număr de trei deputaţi PRM.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 21 octombrie 2002.

7. Propunerea legislativă privind asigurarea încadrării în muncă a persoanelor cu handicap, iniţiată de domnul deputat Cristian Sandache.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru avize, Comisia pentru sănătate şi familie, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termen de depunere a raportului: 31 octombrie 2002.

8. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, iniţiată de doamna deputat Amalia Bălăşoiu.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; pentru avize, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Termen de depunere a raportului: 19 noiembrie 2002.

Vă supun aprobării dumneavoastră şi constituirea unor comisii de mediere.

Pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere la Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.129/1992 privind protecţia desenelor industriale şi a modelelor industriale, au fost propuşi colegii noştri: Bivolaru Ioan, Vasile Aurelia, Daraban Aurel, Fâcă Mihail, Buzea Cristian, Palade Doru Dumitru, Anton Marin.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere a Proiectului de Lege pentru vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului destinate sediilor partidelor politice, au fost propuşi următorii deputaţi: Niţă Constantin, Bara Radu Liviu, Lazăr Maria, Pleşa Eugen, Şnaider Paul, Oltean Ion, Kovacs Ksaba Tiberiu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimurile instalate în România cu începere de la 6 septembrie 1940. Sunt propuşi următorii deputaţi: Cazimir Ştefan, Dobre Traian, Timiş Ioan, Moiş Văsălie, Bogea Angela, Ştirbeţ Cornel, Dorian Dorel.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor pe piaţă. Sunt propuşi următorii deputaţi: Bivolaru Ioan, Vasile Aurelia, Calcan Valentin, Miclea Ioan, Boagiu Anca Daniela, Anton Marin, Erdei Doloczki Istvan.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Ieri ne-am oprit, pentru a da posibilitate şi colegilor din Opoziţie să participe la dezbateri, la raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Presă "Rompres".

Ne-am oprit la pct.4 din raportul de mediere, unde domnul deputat Raduly a propus să nu votăm textul Senatului nici la alin.2, nici la alin.3. Aţi ascultat obiecţiile pe care domnul Raduly le-a adus.

Dacă doreşte şi altcineva să se pronunţe cu privire la cele două alineate introduse de Senat. Înţeleg că nu. În aceste condiţii, supun votului textul Senatului.

Cine este pentru textul Senatului? Vă rog să participaţi la vot.

Voturi împotrivă?

Cu două voturi împotrivă, majoritatea pentru, s-au adoptat textele Senatului de la pct.4, cele privind introducerea alin.2 şi 3.

La pct.5, comisia ne propune textul Camerei Deputaţilor. Nu se fac dezbateri, nici vot.

La pct.6 şi 7, la fel, textele Camerei Deputaţilor.

La pct.8, cel cu privire la art.7 al Camerei Deputaţilor, art.6 al Senatului, comisia ne propune text comun. Dacă sunt obiecţii. Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.9, de asemenea, un text comun. Dacă aveţi obiecţii. Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.10 este textul Camerei Deputaţilor. Nu se supune dezbaterii.

La pct.11 este textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.12 este text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.13, pentru preambulul art.11, textul Camerei Deputaţilor. Nu se supune dezbaterii.

Pentru lit.a), b), c), d), e), textele Senatului. Dacă la vreuna dintre aceste litere aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru textul Senatului?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru lit.f), textul Camerei Deputaţilor. Nu se supune dezbaterii.

Pentru lit.g), h), i), j), k), l), varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.14, cu privire la art.13, la alin.1 şi 2 este text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru textul comun de la alin.1 şi 2 de la art.12, respectiv art.13? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La alin.3 de la art.12, pct.14 din raportul de mediere, comisia ne propune varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.15 este varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni.

Poftiţi.

Doamna Monica Octavia Muscă:

La pct.15 este vorba de Consiliul de administraţie al Agenţiei Române de Presă "Rompres". În intenţia iniţiatorului şi a Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor a fost ca "Rompres" să fie condus de un consiliu de administraţie, din motive lesne de înţeles - cei care sunt în Consiliul de administraţie sunt din afara instituţiei şi pot să judece mai corect dacă banii de la buget sunt folosiţi cum trebuie, dacă activitatea, politicile interne ale "Rompres" sunt corecte sau nu.

Din nefericire, la Senat nu s-a acceptat această formulă şi s-a propus un consiliu director, care este format din directorul general al "Rompres" şi subordonaţii domniei sale, directorii adjuncţi. În situaţia aceasta, bineînţeles că directorii care sunt subordonaţii directorului general nu vor fi niciodată împotriva acestuia. Drept urmare, nu va exista o atitudine foarte fermă, personală şi obiectivă asupra chestiunilor "Rompres".

Până la urmă, am acceptat această soluţie, având în vedere însă, în această situaţie, că cele două Comisii pentru cultură de la Camera Deputaţilor şi Senat vor funcţiona în raport cu "Rompres" şi ca un fel de consiliu de administraţie. Este soluţia de compromis la care am ajuns. În situaţia aceasta, am acceptat formula care, încă odată, nu mi se pare cea mai fericită.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Pentru a nu deruta colegii, distinsa noastră colegă, criticând într-un fel formula Senatului, ne explică faptul că totuşi s-a ajuns la un compromis ca urmare a implicării mai substanţiale a membrilor Comisiilor pentru cultură.

Înţeleg că nu sunt obiecţiuni, astfel încât supun votului dumneavoastră, la pct.15, varianta Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.16, tot varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Vă mulţumesc.

Pct.17, tot varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Mulţumesc.

Pct.18, varianta Senatului, de asemenea. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Mulţumesc.

Pct.19, tot varianta Senatului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.20, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Mulţumesc.

Pct.21, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Mulţumesc.

Pct.22, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Mulţumesc.

Pct.23, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Mulţumesc.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.25, text comun pentru alin.1 de la art.16, respectiv art.21 în varianta Camerei Deputaţilor.

Cine este pentru textul comun la art.16 alin.1?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La alin.2, 3 şi 4, pct.25, cu privire la art.16, variantele Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.26 pentru alin.1 de la art.17, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La lit.b) de la art.17, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru lit.c), text comun. Dacă aveţi obiecţiuni.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La lit.d), e), variantele Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.f), text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.g), h), i) şi un nou introdus c), precum şi pentru lit.f) şi h), variantele Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, s-a aprobat variantele Senatului.

La pct.27, text comun la art.18 alin.1 şi 2. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, s-a aprobat textul comun pentru art.18 alin.1 şi 2.

La art.18 alin.3, tot la pct.27, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.28, pentru art.19 alin.1, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru alin.2 şi 3 de la art.19, variantele Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.20 de la pct.29 de raportul de mediere, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.30, pentru art.21 alin.1, text Senat. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La lit.a) de la art.21, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La lit.b) de la art.21, comisia propune varianta Senatului, respectiv eliminarea. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru lit.b) nou introdusă în locul celei eliminate, comisia ne propune un text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c), textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.g), pag.35 din raport, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.30, pag.36. Nu ne-am pronunţat cu privire la lit.f), unde comisia propune text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.31, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.32, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.33, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.34. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.35, textul Camerei Deputaţilor. Nu se dezbate.

Pct.36, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.37, tot text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.38, tot text comun pentru art.26 alin.1 şi 2. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Tot la pct.38, pentru art.26 alin.3, comisia propune textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.39, varianta Camerei Deputaţilor, pentru art.27 alin.1. Nu se votează.

Pentru art.27 alin.2, pag.43, comisia propune text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.40, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.41, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.42, la art.12 alin.1, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Tot la pct.42, la art.12 alin.2 şi alin.3, comisia propune text comun. Dacă aveţi obiecţiuni la cele două alineate. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.43, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.44, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.45, alin.1 al art.28, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La alin.2, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.46, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.47, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.48, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Anexele nr.1 şi 2 sunt, de fapt, texte comune ale comisiei de mediere. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu.

Cine este pentru anexa nr.1? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Anexa nr.2.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu aceasta, vă rog să constataţi că am parcurs textele raportului de mediere. Vom supune raportul în ansamblu votului final la şedinţa de luni, care a fost stabilită de Comitetul ordinii de zi pentru vot final.

Următorul proiect înscris pe ordinea de zi de astăzi este Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2002 privind modificarea art.42 din Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii. Suntem în procedură de urgenţă.

Domnule deputat Popescu, din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, vă rog să propuneţi timpii de dezbatere.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată, spre dezbatere şi avizare în fond, în procedură de urgenţă. Are avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi al Comisiei comune pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, şi a stabilit propunerea spre adoptare, fără modificarea proiectului de lege, în varianta adoptată de Senat.

Propun trei minute pentru dezbatere, un minut pentru fiecare intervenţie.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să facă vreo intervenţie prealabilă. Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege adoptat de Senat deja şi a ordonanţei de urgenţă.

La titlul proiectului dacă aveţi obiecţii. Nu. Votat în formularea iniţiatorului.

Textul articolului unic. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în formularea Senatului.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Nu sunt obiecţiuni. Titlul a fost votat în formularea Guvernului.

Cuprinsul articolului unic. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în formularea Guvernului.

Vom supune acest proiect de lege, care are caracter organic, votului final de luni.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2002 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui imobil proprietatea privată a statului în proprietatea Comitetului Olimpic Român.

Domnul Bara, din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, are o intervenţie prealabilă.

Poftiţi.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte, v-aş ruga să supuneţi Camerei Deputaţilor ca acest proiect de lege să fie returnat comisiei, având în vedere faptul că, de la data întocmirii raportului, s-a primit o adresă din partea Comitetului Olimpic Român, semnată de către domnul preşedinte, care ne solicită şi ne roagă să discutăm această ordonanţă de urgenţă în momentul când se va completa de către Guvern, şi spune şi motivele, completare care înseamnă încă un imobil care de fapt este al Comitetului Olimpic Român.

Aş dori, deci, să supuneţi plenului returnarea acestei ordonanţe la comisie, urmând ca noi să discutăm inclusiv şi cererea făcută de către preşedintele Comitetului Olimplic, domnul Ion Ţiriac.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi ascultat cererea distinsului nostru coleg.

Supun votului dumneavoastră restituirea acestui proiect la comisia sesizată în fond.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, s-a aprobat restituirea.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.54/2002 pentru înfiinţarea Centrului Naţional pentru Reducerea Riscului Seismic.

Domnule ministru, vă rog să prezentaţi acest proiect de lege. Apoi, domnul Bara va prezenta raportul.

Domnul Dan Banciu (consilier, MLPTL):

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sponsorizarea construcţiilor, acţiune complexă, pe de o parte, implică aplicarea unor tehnologii moderne, eficiente şi, dacă se poate, cu costuri cât mai reduse, în condiţia în care se poate menţine funcţionalitatea construcţiei pe perioada consolidării, iar, pe de altă parte, ea presupune atragerea unor surse serioase de finanţare.

Între anii 2001-2002, ministerul a făcut diligenţe serioase pentru a găsi un partener şi, în final, în urma unor runde de convorbiri, s-a ajuns la o înţelegere cu agenţia japoneză de cooperare internaţională, "Jica", de unde a rezultat şi această ordonanţă.

Practic, din protocoalele de colaborare care au stabilit cum se va derula acest proiect, partea japoneză, pe cheltuiala ei, asigură, prin JICA, experţi japonezi pentru România, în 5 ani de zile, utilaje şi echipamente, alte materiale pentru implementarea proiectului, şcolarizarea personalului român. Partea română înfiinţează Centrul Naţional pentru Reducerea Riscului seismic, iar finanţarea activităţilor se face prin bugetul MLPTL, începând din trimestrul IV al anului acestuia, în completare din venituri extrabugetare obţinute din prestaţii servicii specifice legal constituite.

Faţă de cele de mai sus, am făcut un scurt rezumat al acestei ordonanţe, vă rugăm să fiţi de acord şi o supunem spre adoptare.

Vă mulţumim.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bara, din partea Comisiei pentru administraţie publică.

Vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum spunea şi domnul ministru, de fapt, proiectul are ca scop îmbunătăţirea tehnicilor şi tehnologiilor pentru consolidarea construcţiilor existente, asigurarea pregătirii tehnice de specialitate, editarea şi tipărirea studiilor şi publicaţiilor specifice acestui domeniu de activitate, în urma derulării proiectului româno-japonez pentru reducerea riscului seismic.

Având în vedere că la discuţia acestui proiect, în cadrul comisiei, s-a votat în unanimitate propunerea legislativă, adică proiectul, vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi Camerei raportul făcut de către comisie şi rog colegii să aprobe acest proiect care este foarte important în acest moment.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege şi a ordonanţei. Vă rog să urmăriţi, în paralel, proiectul şi ordonanţa cu raportul comisiei.

La titlul proiectului de lege, nu au fost obiecţiuni? Dacă aveţi dumneavoastră? Nu. Votat în unanimitate, în formularea iniţială.

La articolul unic, vă rog să urmăriţi amendamentul 1 din raport. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 1? Nu. Admis amendamentul, modificat textul articolului unic.

Titlul ordonanţei. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în formularea Guvernului.

La articolul 1 al ordonanţei, vă rog să urmăriţi amendamentul 2 al comisiei. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Admis amendamentul 2, modificat articolul 1 din ordonanţă.

La articolele 2, 3, 4, 5, 6, 7, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut, nici dumneavoastră. Adoptate în formularea Guvernului.

La articolele 8 şi 9, dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votate în formularea Guvernului.

Vă rog să constataţi că am parcurs textele proiectului de lege şi ordonanţei de urgenţă. Vom supune proiectul votului dumneavoastră final în şedinţa de luni.

Următorul proiect de lege: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2000 privind certificarea şi omologarea echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere.

Comisia este aici. Domnule ministru, vă rog să prezentaţi proiectul.

Domnul Dan Banciu:

La construcţia şi utilizarea vehiculelor rutiere se folosesc echipamente, piese şi subansamble şi materiale de exploatare auto care determină parametri de siguranţă ai autovehiculului de protecţie a mediului şi performanţele autovehiculelor. Certificarea sau omologarea sunt activităţi preventive, pe de o parte, care au drept scop participarea protejanţilor la trafic iar pe de altă parte protecţia consumatorilor şi alinierea la normele internaţionale în domeniu.

Am salutat apariţia acestei ordonanţe încă din anul 2000. Ceea ce a făcut ministerul în momentul de faţă a fost să completeze, în lumina normativelor ulterioare apărute pe plan european şi să expliciteze anumite paragrafe din această ordonanţă, să le nuanţeze pentru a fi clar înţelese şi aplicate în sprijinul atât al producătorilor, cât şi al consumatorilor.

Ca urmare, vă rugăm să fiţi de acord cu ordonanţa în forma amendată de comisie, în urma unor îndelungate discuţii la care noi am participat şi ne-am exprimat acordul asupra modificărilor pe care Comisia de industrii le-a solicitat.

Vă mulţumim.

Domnule deputat Bivolaru, din partea Comisiei de industrii, vă rog prezentaţi raportul.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În completarea expunerii de motive făcută de către reprezentantul Guvernului, ţinem să subliniem că, în cadrul acestei Comisii de industrii, s-a dorit ca să se stopeze, pe de o parte, toată activitatea subterană de producţie şi comercializare a pieselor, echipamentelor auto şi a materialelor de exploatare în domeniu. Din acest punct de vedere, reglementările care au fost făcute şi care au constituit o serie de amendamente la această Ordonanţă nr.80/2000 au consfinţit un sistem destul de ermetic în ceea ce priveşte modalităţile de a se construi, de a se produce astfel de piese şi echipamente şi de a fi comercializate. De asemenea, s-a dorit ca, prin această ordonanţă şi prin amendările realizate la Comisia de industrii, să crească, în mod deosebit, responsabilitatea atât a producătorilor de piese şi echipamente, cât şi, mai ales, a celor care comercializează aceste lucruri şi în condiţiile respectării acestei ordonanţe, sigur, să apară şi o cotă superioară de protecţie a consumatorilor şi mai ales în domeniul siguranţei circulaţiei.

În consecinţă, domnule preşedinte, stimaţi colegi, vă rugăm să dezbateţi şi să aprobaţi raportul Comisiei de industrii.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

La dezbateri generale, s-a înscris domnul deputat Ráduly Róbert.

Aveţi cuvântul.

Vă dau cuvântul, domnule Damian Brudaşca, dumneavoastră după aceea.

Poftiţi.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe 1 aprilie 2001, comisia noastră a avut 57 de proiecte de lege din domeniul transporturilor, care erau restante încă din legislatura anterioară. Iată că astăzi reuşim să terminăm penultima dintre ele, fiind vorba de o ordonanţă de urgenţă încă din anul 2000. Această perioadă care s-a scurs de la apariţia şi intrarea în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă credem noi că, totuşi, a fost benefică, pentru că s-au putut observa în practică carenţele acesteia şi s-au putut aduce, la comisie, o serie de modificări şi completări.

Noi, cei din grupul nostru parlamentar, am conlucrat la îmbunătăţirea acestei legi de aprobare şi, pentru a vă edifica şi mai mult, permiteţi-mi să vă relev o singură idee, şi anume cea legată de obligativitatea ca cel puţin o perioadă de 8 ani după livrarea ultimului lot de vehicule, direct sau prin terţi abilitaţi, orice producător final de autovehicule rutiere sau reprezentanţi ai autorităţii acesteia sunt obligaţi să asigure piese de schimb pentru respectivul lot de autoturisme. Credem că este o condiţie obligatorie, şi aceasta şi multe altele care sunt cuprinse în acest proiect de lege de aprobare a ordonanţei, pentru a creşte siguranţa pe drumurile publice, siguranţă care a cărei creştere este atât de necesară, drept pentru care grupul nostru parlamentar a susţinut, şi în comisie şi susţine şi în plen, acest proiect de aprobare a ordonanţei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudaşca, din partea Grupului PRM.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Apreciez, şi eu, necesitatea unei asemenea măsuri luate de către Guvern prin Ordonanţa nr.80/2000, întrucât, aşa cum s-a spus şi de către reprezentantul Guvernului şi de către antevorbitori, printr-o asemenea măsură, se urmăreşte, în primul rând, asigurarea unei mai mari siguranţe în trafic şi în exploatarea vehiculelor rutiere, iar pe de altă parte stoparea economiei subterane.

Într-adevăr, în ultima perioadă, s-a putut constata proliferarea activităţilor în domeniul producţiei de piese de schimb de o serie de SRL-uri mai mult sau mai puţin pregătite, dar stimulate de câştigurile deosebite ce se realizează în materie.

Un singur aspect trebuie avut în vedere aici: prin asemenea măsuri, consider eu utile şi necesare, venite, oricum, un pic prea târziu, certificarea şi/sau omologarea echipamentelor pieselor de schimb şi materialelor de exploatare vor contribui la creşteri substanţiale ale preţurilor, respectivelor obiecte, respectiv echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor, creşteri care vor fi suportate de către beneficiarul final, întrucât am certitudinea că nici certificarea, nici omologarea nu vor fi făcute gratuit şi ele vor spori şi mai mult birocraţia care este în momentul de faţă în economia românească. Altfel, aşa cum am spus, consider absolut binevenită o asemenea măsură, pentru că ea are menirea să contribuie la reducerea surselor de accidente în traficul rutier.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Nu.

Trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege şi a ordonanţei guvernului.

La titlu, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Votat în formularea iniţiatorului.

Cuprinsul articolului unic. Vă rog să urmăriţi amendamentul 2 al comisiei. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Admis amendamentul 2, se modifică articolul unic, care va avea şi o altă numerotare - I.

Titlul ordonanţei. Nu aveţi obiecţiuni la amendamentul 3, se modifică, în consecinţă, titlul ordonanţei.

Articolul 1. Urmăriţi amendamentul 4. Dacă aveţi obiecţiuni?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

M-am consultat şi cu reprezentantul ministerului şi cu comisia şi pentru, mă rog, hai să spunem aşa, a preciza anumite lucruri, propun ca alineatul 4 să aibă următorul conţinut: "Certificarea produselor prevăzute la alineatul 2 se efectuează de către RAR sau de către alte organisme" şi aici introducem, după asta, "pe baza rezultatelor încercărilor efectuate de laboratoare acreditate/evaluate de autoritatea competentă" şi textul curge în continuare.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Pentru articolul 1, urmăriţi, vă rog, amendamentul 4.

La articolul 1, alineatele 1, 2 şi 3, dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nu. Votate în formularea din amendamentul 4.

La alineatul 4, aţi ascultat propunerea formulată de colegul nostru, e propunere acceptată şi de comisie şi de iniţiator.

Supun votului dumneavoastră alineatul 4, în formularea rezultată din propunere.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru alineatele 5, 6 şi 7, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei? Nu. Votat amendamentul comisiei cu privire la celelalte alineate, 5, 6, 7.

Pentru articolul 2, urmăriţi amendamentul 5. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul, modificat articolul 2.

La articolul 3, urmăriţi amendamentul 6. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Admis amendamentul, modificat articolul 3.

Articolul 4, urmăriţi amendamentul 7. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat amendamentul 7, se modifică articolul 4.

La articolul 5, urmăriţi amendamentul 8. Comisia propune abrogarea. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Admis amendamentul, abrogat articolul.

După articolul 5, comisia propune, prin amendamentul 9, două articole noi, 5¹ şi 5². Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Admis amendamentul 9, se introduc articolele 5¹ şi 5².

Articolul 6 actual, urmăriţi amendamentul... De fapt, pentru stenogramă, fac precizarea că cele două articole, 5¹ şi 5², au fost propuse prin amendamentele 9 şi 10, nu un singur amendament.

Pentru articolul 6, urmăriţi amendamentul 11. Dacă aveţi obiecţiuni?

Poftiţi, domnule Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La alineatul 3 de la poziţia 11, dorim să completăm, ca o observaţie venită din Compartimentul legislativ şi este corectă, la alineatul 3 să sune în felul următor: "Valoarea amenzilor de la alineatul 1 se actualizează prin Hotărâri de Guvern, în funcţie de rata inflaţiei şi gravitatea abaterilor de la prevederile prezentei ordonanţe", cu această completare. Deci trebuie motivarea actualizării.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Sunt obligat, şi prin funcţia mea şi prin profesiunea mea, să vă supun atenţiei următorul lucru: actualizarea în funcţie de rata inflaţiei este corectă, actualizarea în funcţie de gravitatea faptei este o chestiune de reapreciere a ceea ce noi stabilim aici prin lege.

Domnul Ioan Bivolaru:

Să rămână, atunci, numai "rata inflaţiei". Contăm foarte mult pe probitatea dumneavoastră profesională.

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Era un amendament de fond. Acesta se făcea în comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Stimate coleg,

Prima parte dacă era şi "gravitatea", atunci, într-adevăr, era amendament de fond. "În funcţie de rata inflaţiei" era o obligaţie de a se preciza, pentru a se oferi criteriul Guvernului de reactualizare.

Deci, la amendamentul 11, vă rog să urmăriţi, la articolul 6, alineatele 1 şi 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei? Nu. Votate în formularea comisiei.

Pentru alineatul 3, aţi ascultat propunerea de mai corectă redactare a comisiei: "Valoarea amenzilor de la alineatul 1 se actualizează în funcţie de rata inflaţiei".

Dacă sunteţi de acord cu această formulare? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 7, urmăriţi amendamentul 12. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Adoptat amendamentul, se modifică articolul 7.

Prin amendamentul 13, comisia propune un articol II nou.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Domnule Bivolaru, poftiţi.

Domnul Ioan Bivolaru:

Avem observaţia să modificăm sintagma "în termen de la 60 de zile". Deci: "Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicare".

Domnul Valer Dorneanu:

Amintiţi-vă şi frecventele propuneri ale domnului Gaspar, expert în tehnică legislativă, în acest sens.

Supun votului dumneavoastră articolul II în noua formulare redacţională a comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Prin amendamentul 14, comisia propune un articol III nou.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat amendamentul 14, se introduce articolul III.

Am parcurs textul acestui proiect de lege şi al Ordonanţei nr.80. Vom supune votului final proiectul de lege în şedinţa de luni.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr.108/2000 privind exploataţiile agricole.

Comisia propune respingerea acestui proiect de lege.

Vă dau cuvântul să vă susţineţi propunerea.

Domnul Ioan Bâldea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă are ca obiect reglementarea, modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2001 privind exploataţiile agricole, având în vedere redimensionarea suprafeţelor minime pentru exploataţiile agricole comerciale, precum şi extinderea facilităţilor pentru exploataţiile agricole familiale.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor articolului 72 din Constituţie.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 31 din 32 de deputaţi membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu 9 voturi împotrivă, în şedinţa din 11.09.2002.

În urma dezbaterii, comisia propune respingerea propunerii legislative, pentru următoarele considerente. Soluţiile propuse în prezenta propunere legislativă se regăsesc, cu excepţia celor ce vizează modificarea articolului 5, în cuprinsul Legii nr.166/2002, lege care aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţea de urgenţă a Guvernului nr.108/2001 privind exploataţiile agricole. Modificarea dimensiunilor minime în sensul reducerii acestora apare în dezacord cu scopul principal al reglementărilor din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă nr.108/2001, respectiv evitarea fărâmiţării proprietăţii funciare şi favorizarea concentrării lor, prin acordarea de sprijin financiar exploataţiilor agricole care îndeplinesc condiţiile referitoare la dimensiuni.

Ca timpi, propunem 10 minute, 2 minute pe intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

La dezbateri generale, dacă doreşte cineva să participe?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108/2001 privind exploataţiile agricole, au fost reglementate o serie de probleme legate de înfiinţarea, dimensionarea şi funcţionarea acestora, precum şi acordarea de facilităţi financiare şi prime pe produs pentru producătorii agricoli.

Prin aplicarea Legii nr.18/1991 s-a ajuns la fărâmiţarea exagerată a terenurilor agricole, circa 4,7 milioane proprietari deţinând circa 47 milioane de parcele. Este cea mai fragmentată agricultură a Europei, la ora actuală. Producţie, productivitate, eficienţă economică nu se pot obţine pe suprafeţe de un sfert de hectar, o jumătate de hectar sau un hectar. Exploataţiile agricole sunt absolut necesare pentru aplicarea tehnologiilor, în mod deosebit, şi obţinerea unor producţii, productivităţi şi eficienţă economică corespunzătoare la parametrii agriculturii Europei şi agriculturii mondiale.

Ordonanţa de urgenţă nr.108 a fost îmbunătăţită. Foarte mulţi, chiar şi în execuţie, spun că ordonanţa de urgenţă nu întruneşte condiţia funcţionalităţii. Prin intervenţia în cadrul comisiei, prin modificările la articolul 7, alineatele 3 şi 4, ordonanţa de urgenţă devine funcţională şi vizează nu numai suprafeţele producătorilor, peste 110 hectare, ci vizează şi suprafeţele producătorilor, aşa-zisele exploataţii familiale de la 110 hectare în jos până la o jumătate de hectar, dacă e posibil, funcţie de cultură, această realizare, bineînţeles şi depinde foarte mult de producţia marfă pe care o realizăm. Deci elementul esenţial, prin această ordonanţă care vizează înfiinţarea de exploataţii, constă în producţia marfă, element luat în considerare în Europa şi în toată lumea. De aceea, efortul acesta de grupare a suprafeţelor în suprafeţe mai mari, care este un efort european, noi ştim cât efort se depune în toate ţările Europei de a mări această suprafaţă şi într-adevăr procesul acesta este continuu. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în America şi se întâmplă în continuare.

În mod normal, de ce am considerat că este absolut necesar să respingem această iniţiativă legislativă a colegilor, şi prin faptul că legea, deci Ordonanţa nr.108 a fost promulgată şi poartă numărul Legea 166, care funcţionează de un timp scurt, de circa două luni de zile, deci nici nu a funcţionat până acum, deci trebuie să funcţioneze şi ea va avea rezultatele scontate. De aceea am apreciat oportun să respingem propunerea vizând modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2001.

Vă rugăm, şi pe dumneavoastră, să votaşi respingerea acestei propuneri.

Vă mulţumesc în mod deosebit.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Mulţumesc.

Vă rog să constataţi că au avut loc dezbateri generale cu privire la propunerea Comisiei pentru agricultură, de respingere a acestei propuneri legislative. Vom supune propunerea votului final în şedinţa de luni.

Ultimul proiect înscris pe ordinea de zi de astăzi este: Propunerea legislativă privind sprijinul acordat tinerilor care au împlinit 18 ani pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, propunere a domnului deputat Codrin Ştefănescu.

Dacă domnul deputat Codrin Ştefănescu este, ca să-şi susţină proiectul de lege? Nu este.

Poftiţi. Oricum, nu este aici domnul deputat.

Are cuvântul, pe procedură, domnul deputat Ráduly.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Profit de ocazie că sunt şi reprezentanţii Comisiei pentru agricultură în sală, cât şi şase membri ai Biroului permanent, ceea ce nu se întâmplă de obicei la dezbaterile acestea obişnuite...

Domnul Valer Dorneanu:

Ne-am însuşit critica pe care o faceţi membrilor Biroului permanent.

Domnul Ráduly Róbert-Kálmán:

Nu vreau să fac nici o critică, vreau să vă supun atenţiei următoarea problemă. Acest proiect de lege a fost dezbătut în comisie şi raportul a fost, pe 11 septembrie 2002, înscris în forma finală. Între timp, o zi mai târziu, pe 12 septembrie 2002, a fost înregistrat la Cameră un proiect de lege, nr.437, din partea Guvernului care, deşi nu are obiect de activitate identic cu raportul pe care ar fi trebuit să-l dezbatem astăzi, are un obiect de activitate similar.

Vreau să vă citesc, pe exemplificare, următoarea situaţie. Ambele spun că sprijină tinerii, ambele idei, ambele iniţiative doresc ca să asigure acestora, cu titlu gratuit, însă, colegii ce au propus în folosinţă, ce propune Guvernul în proprietate, o suprafaţă în intravilan.

Nu aş vrea să ajungem în situaţia în care, la două - trei săptămâni, să adoptăm o soluţie, astăzi şi peste trei săptămâni sau o lună altă soluţie, mai ales că raportul pe care ar fi trebuit să-l dezbatem astăzi a fost la Comisia de administraţie publică, în fond, iar proiectul de lege la care am făcut referire, care a fost înregistrat pe 12 septembrie, este în fond la Comisia pentru agricultură. Drept urmare, aş ruga Biroul permanent, respectiv pe cei din comisiile abilitate, să găsim o soluţie ca să dezbatem eventual cele două, raportul actual să fie trimis la comisie şi să dezbatem cele două deodată, ca să găsim o soluţie identică pentru situaţii identice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dumneavoastră propuneţi, practic, nu amânarea, pentru că lipseşte iniţiatorul să şi-o susţină, ci restituirea la comisia de fond, pentru a examina acest proiect în raport cu actul normativ trimis de Guvern.

Poftiţi, domnule Bara.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur, dacă era iniţiatorul aici, aceeaşi propunere o aveam şi eu.

Având în vedere că, de la întocmirea raportului, la iniţiativa legislativă a apărut această propunere a Guvernului şi rugămintea mea era, dacă era iniţiatorul aici de faţă, să fie de acord şi dânsul ca să reluăm încă o dată discuţiile la iniţiativa dânsului şi cu propunerea făcută de Guvern, fiindcă aşa mi se pare normal. Nu se poate altfel.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Având în vedere că domnul Codrin Ştefănescu nu este să-şi susţină proiectul de lege, dar mai ales având în vedere intervenţiile colegilor noştri care relevă existenţa unui proiect cu obiect similar, dar şi cu un conţinut aproape identic, propun să restituim acest proiect comisiei care a întocmit raportul.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu aceasta, constatând că a fost epuizată ordinea de zi cu proiectele de legi, daţi-mi voie să vă mai prezint spre aprobare înainte de închiderea şedinţei încă 5 comisii de mediere care au fost constituite între timp spre aprobare.

Comisia de mediere la proiectul de Lege privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere; domnii deputaţi Bivolaru Ioan, Vasile Aurelia, Rădoi Ion, Buzea Cristian, Palade Doru, Erdeli Doloczki, Manolescu Oana.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul Legii partidelor politice: Căşunean Adrian, Cliveti Minodora, Cristea Marin, Moiş Văsălie, Boc Emil, Dobre Victor, Tamas Sandor.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2002 privind modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul Penal. Domnii deputaţi Bădoiu Cornel, Cazimir Ştefan, Dobre Traian, Jipa Florina, Moiş Văsălie, Negoiţă Gheorghe, Dorian Dorel.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2002. Domnii deputaţi Ioan Bivolaru, Vasile Aurelia, Chiriţă Dumitru, Miclea Ioan, Palade Doru, Anton Marin, Ráduly Róbert Kálman.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.79/2002. Sunt propuşi domnii deputaţi: Dreţcanu Doina-Micşunica, Fâcă Mihai, Naum Liana, Popescu Virgil, Baban Ştefan, Sassu Alexandru, Coifan Dorel.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu aceasta încheiem şedinţa în plen a Camerei Deputaţilor de astăzi şi vă doresc activitate rodnică în teritoriu. Ne întâlnim joi când va fi şi şedinţă de vot final. V-aş ruga să anunţaţi toţi colegii şi să vă mobilizaţi... Pardon, luni, luni.

Deci, luni, după activităţile în grupurile parlamentare, ne întâlnim pentru vot final.

Marţi va fi doar şedinţă pentru intervenţii politice şi, în continuare, toată săptămâna, activităţi în comisii pentru întocmirea rapoartelor restante având în vedere că pe ordinea de zi a Camerei nu mai sunt proiecte.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11.15.