Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul Nicolae Leonăchescu, secretar.

Domnul Corneliu Ciontu:

Să începem procedurile parlamentare, dar nu înainte de a vă spune bună dimineaţa şi o zi bună.

Am să dau citire legilor depuse la Secretariatul general, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de a sesiza Curtea Constituţională:

-Legea privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale destinate sediilor partidelor politice.

-Legea privind înfiinţarea comunei Crizbav, judeţul Braşov.

-Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2002 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii şi artei, cultelor, cinematografiei şi dreptului de autor.

-Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2002 privind reglementarea dreptului de proprietate al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România asupra lăcaşurilor de cult, cimitirelor şi altor bunuri destinate activităţilor Cultului Mozaic.

-Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.86/2002 privind înfiinţarea Ghişeului unic în punctele de trecere a frontierei de stat a României.

-Legea pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi republica Letonia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti, la 25 martie 2002.

-Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.44/1998 pentru modificarea Legii locuinţei nr.114/1996.

-Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania privind readmisia persoanelor, semnat la Bucureşti, la 7 iunie 2002.

-Legea pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania cu privire la cooperarea în domeniul combaterii terorismului, a crimei organizate, a traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, precum şi a altor activităţi ilegale, semnat la Bucureşti la 7 iunie 2002.

-Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2002 pentru modificarea anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi.

-Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.60/2002 pentru ratificarea Memorandumului de Înţelegere dintre România şi Comunitatea Europeană privind participarea României la Programul comunitar pentru întreprinderi şi spirit antreprenorial, în particular pentru întreprinderi mici şi mijlocii, semnat la Bucureşti la 31 mai 2002 şi la Bruxelles la 28 iunie 2002.

-Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2002 pentru instituirea unor măsuri privind importul autovehiculelor.

-Legea pentru completarea Legii nr.75/1996 privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează.

-Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.49/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul PHARE 2001 de cooperare transfrontalieră dintre România şi Ungaria - RO 0102, semnat la Bucureşti la 4 decembrie 2001.

Am să dau citire şi unor comisii de mediere.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.64/2002 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar: Miron Vasile - PSD, Petruş Octavian Constantin - PSD, Roşculeţ Gheorghe - PSD, Magheru Paul - PRM, Mincu Iulian - PRM, Lepşa Victor Sorin - PD, Radan Mihai - Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.62/2002 pentru modificarea Anexei nr.1 din Legea nr.290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Siseşti: Antonescu Napoleon Niculae - PSD, Baltă Mihai - PSD, Moldovan Petre - PSD, Stanciu Anghel - PSD, Baciu Mihai - PSD, Ionescu Anton - PNL, Vekov Károly János - UDMR.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2002 privind încheierea de către Regia Naţională a Pădurilor a contractelor de vânzare - cumpărare pe termen lung, privind masa lemnoasă: Crăciun Dorel-Petru - PSD, Ianculescu Marian - PSD, Posea Petre - PSD, Bâldea Ioan - PRM, Mardari Ludovic - PRM, Gheorghe Valeriu - PNL, Longher Ghervazen, grupul minorităţilor.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru modificarea alineatului 1, lit.b) al articolului 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate: Marin Gheorghe - PSD, Lepădatu Lucia Cornelia - PSD, Sersea Nicolae - PSD, Mocioi Ion - PRM, Man Mircea - PD, Pop Napoleon - PNL, Vida Iuliu - UDMR.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.89/2002 privind reglementarea unor datorii ale societăţilor comerciale aflate în proces de privatizare, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere aferente serviciilor de furnizare a energiei electrice, gazelor naturale şi energiei termice: Chiriţă Dumitru - PSD, Marin Gheorghe - PSD, Arnăutu Eugen - PSD, Palade Doru Dumitru - PRM, Purceld Octavian-Mircea - PRM, Albu Gheorghe - PD, Erdei Dolóczki István - UDMR.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2002 privind stabilirea unui sistem de compensare de către transportatorii aerieni pentru pasagerii cărora li s-a refuzat îmbarcarea pe curse aeriene regulate: Daraban Aurel - PSD, Fâcă Mihail - PSD, Rădoi Ion - PSD, Miclea Ioan - PRM, Palade Doru Dumitru - PRM, Anton Marin - PNL, Longher Ghervazen - Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol proprietate publică a statului şi pentru vânzarea unor imobile proprietate privată a statului aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat": Căşunean Vlad Adrian - PSD, Florescu Ion - PSD, Popescu Kanty Cătălin - PSD, Moiş Văsălie - PRM, Pleşa Eugen-Lucian - PRM, Nan Nicolae - PD, Kovacs Csaba Tiberiu - UDMR.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural: Neagu Victor - PSD, Ianculescu Marian - PSD, Mihalachi Vasile - PSD, Rasovan Dan Grigore - PSD, Vişinescu Marinache - PRM, Coifan Viorel-Gheorghe - PNL, Manolescu Oana - Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.31/2002 privind serviciile poştale: Bivolaru Ioan - PSD, Vasile Aurelia - PSD, Fâcă Mihail - PSD, Miclea Ioan - PRM, Palade Doru Dumitru - PRM, Albu Gheorghe - PD, Ráduly Róbert-Kálmán - UDMR.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2000 privind certificarea şi/sau omologarea echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor de exploatare utilizate la vehicule rutiere: Bivolaru Ioan - PSD, Vasile Aurelia - PSD, Daraban Aurel - PSD, Buzea Cristian Valeriu - PRM, Miclea Ioan - PRM, Boagiu Anca Daniela - PD, Anton Marin - PNL.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Începem prezentarea intervenţiilor.

Domnul Aurel Daraban:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se referă la Proiectul Legii bugetului de stat pentru 2003, care creează premise favorabile sistemului investiţional, mai ales la două ministere, Ministerul Industriei şi Resurselor şi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, care sunt, practic, cap de afiş în investiţiile ce se vor realiza în 2003.

Relansarea creşterii economice a devenit o prioritate a politicii macroeconomice a Guvernului Adrian Năstase, pornindu-se de la importanţa sa, atât pentru asigurarea condiţiilor de realizare a criteriilor de aderare la Uniunea Europeană, cât şi pentru creşterea continuă a nivelului de trai. Rezultatele pozitive ale anului 2001 şi premisele acestui an confirmă justeţea acestei orientări, dar şi consistenţa, realismul măsurilor Guvernului de politică economică.

Creşterea economică din anul 2001 situează România pe primul loc în cadrul CEFTA şi pe locul al doilea între cele 13 state candidate la aderarea la Uniunea Europeană.

Pe baza rezultatelor economice, agenţiile internaţionale de rating au redus riscul de ţară pentru România, ceea ce a permis îmbunătăţirea accesului pe pieţele externe de capital în condiţii mai avantajoase de dobândă. Creşterea economică de 5,3% în anul 2001 şi 4,4% în semestrul I 2002 sunt cu atât mai importante cu cât acestea au fost obţinute în condiţiile deteriorării mediului economic internaţional.

Politicile sectoriale specifice domeniului industriei şi resurselor, al transporturilor şi construcţiilor de locuinţe sunt cuprinse în strategiile de dezvoltare întocmite pe fiecare ramură industrială atât pentru 2003, cât şi pentru perspectiva 2004 - 2006 şi ele stabilesc, în funcţie de necesităţile economiei naţionale, direcţiile în care vor evolua aceste două mari ministere.

La elaborarea propunerilor de buget pe 2003 şi perioada 2004 - 2006 s-a avut în vedere, în primul rând, să se asigure condiţiile necesare înfăptuirii programului de guvernare în care relansarea creşterii economice constituie o prioritate.

La Ministerul Industriei şi Resurselor, în 2003 ca şi în 2002, accentul se pune pe dezvoltarea sectorului energetic, pe restructurarea sectorului extractiv, fondurile bugetare fiind foarte mari şi reprezintă mai mult de jumătate din bugetul anului 2003, din bugetul bineînţeles al Ministerului Industriei şi Resurselor.

Cele 12 programe prioritare ale ministerului asigură atât creşterea economică necesară a anului 2003 planificată, cât şi crearea de noi locuri de muncă. În mod deosebit, aş evidenţia câteva programe, cum sunt susţinerea de la bugetul de stat a sectorului energetic, prin valorificarea rezervelor de combustibili minerali solizi, susţinerea de la buget a resurselor minerale, altele decât combustibilii minerali solizi, proiectul de închidere a minelor şi atenuarea impactului social, programul geologic la nivel naţional, în perioada 2001 - 2003, creşterea producţiei de energie electrică şi termică în condiţii de eficienţă, programul nuclear, dezvoltarea sistemului energetic al surselor convenţionale. Sunt numai câteva din programele prioritare ale acestui minister.

În domeniul transporturilor, se urmăreşte dezvoltarea infrastructurii şi a sistemului naţional de transport, organizarea reţelelor naţionale pentru toate modurile de transport. Priorităţile stabilite în buget, la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, au o mare întindere economică, pornind cu ameliorarea condiţiilor de trai şi construcţia de locuinţe, integrarea infrastructurii transporturilor, în sistemul european de transport, modernizarea mijloacelor şi echipamentelor de transport.

Cele 13 programe de dezvoltare în anul 2003 a acestui minister privesc toate ramurile şi activităţile acestui minister. M-aş referi la programul pentru activitatea de urbanistică, cadastru şi reglementări în construcţii, programul de reabilitare a fondului locativ construit şi existent, programul de construcţii săli de sport, programul de construcţii de locuinţe, programul infrastructurii rutiere, a infrastructurii CFR, program pentru dezvoltarea aeronautică şi celelalte programe care sunt prioritare pentru acest minister, care-i vor crea posibilitatea, în 2003, a creşterii economice specifice.

Construcţia de locuinţe, domeniu prioritar în anul 2003, se bazează pe sume bugetare, dar şi pe credite externe, construirea locuinţelor pentru tineri, pensionari şi alte categorii defavorizate în regim de închiriere vor fi finanţate din surse bugetare, dar şi din credite externe constituite prin ANL.

Programul naţional de autostrăzi, reabilitarea drumurilor europene şi naţionale pe tot cuprinsul ţării este impresionant şi se bazează atât pe surse bugetare, cât şi pe credite externe. Din prezentarea programului rezultă 5000 km de drumuri ce se vor reabilita, iar la capitolul autostrăzi reţinem: autostrada Nădlac - Arad - Timişoara; extinderea drumului Bucureşti - Giurgiu cu 4 benzi; variante de ocolire pe coridorul IV; centura de nord şi sud a Municipiului Bucureşti; autostrada Bucureşti - Ploieşti - Braşov; cele două poduri care sunt în program, podul peste Dunăre la Brăila şi podul mixt rutier-feroviar la Calafat - Vidin.

Transporturile de cale ferată intră în modernizare cu toată infrastructura pe 11 reţele importante de trafic.

Transporturile navale pe Dunăre şi Canal Dunăre - Marea Neagră primesc investiţii importante şi datorită necesităţii corelării cu pretenţiile Uniunii Europene în acest domeniu. Se continuă în 2003 marile investiţii din Portul Constanţa cu terminale de cereale, gaze lichefiate, petrol, containere.

Pentru 2003 şi anii care urmează, domeniul transporturilor urmăreşte dezvoltarea infrastructurii şi a sistemului naţional de transport care să asigure afirmarea României ca placă turnantă a transporturilor continentale şi intercontinentale pe principalele traiecte geografice vest-est şi nord-sud.

Relansarea activităţii în domeniul construcţiei de locuinţe este un alt program prioritar regăsit în buget, dar şi în afara acestei surse de finanţare.

La Ministerul Industriei şi Resurselor, marile lucrări de investiţii sunt structurate pe cele 12 programe prezentate, cu durata medie de timp pentru finalizare.

Programul energetic nuclear are prioritate şi în 2003, fiind un an hotărâtor pentru începerea montajului echipamentelor la Centrala Nuclearo-Electrică Grupul II, precum şi pentru începerea finanţării externe şi plata echipamentelor.

Sistemele hidroenergetice şi navigaţie Porţile de Fier II primesc sume importante pentru modernizare.

De asemenea, 21 de sisteme şi amenajări hidroenergetice pe râuri interioare demonstrează orientarea strategică pentru finalizarea hidrocentralelor începute şi neterminate, precum şi continuarea amenajărilor pe râurile interioare, lucrări părăsite în 1989, a căror finalizare se va face în anii 2006 - 2007, efortul...

Domnul Corneliu Ciontu:

Mai finalizaţi şi dumneavoastră, domnule deputat!

Domnul Aurel Daraban:

...efortul financiar fiind deosebit de mare. În exploatările miniere se continuă investiţiile pentru întreţinerea capacităţilor de producţie la lignit şi huilă.

Potenţialul celor două ministere, sumele alocate de la buget şi sursele externe de finanţare vor putea face posibilă realizarea obiectivelor generale prevăzute în buget, respectiv o creştere a producţiei industriale cu 6,5%, o creştere a exportului de produse industriale cu 14,3%.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Cu rugămintea să mai fiţi atenţi şi la ceas, dau cuvântul domnului Mircea Costache şi va urma domnul Napoleon Pop.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Domnule secretar,

Stimaţi colegi,

"Antiromânismul programatic al internaţionaliştilor, o constantă a bugetului de stat".

Multe dintre demersurile guvernanţilor frizează ridicolul, îmbiind pe cronicarii epocii la accente pamfletare, deşi de multe ori însă, îţi îngheaţă zâmbetul pe buze, ţi se taie cheful de a mai fi sarcastic. Săritul peste limitele neadmise în nici o ţară a lumii a devenit, la toate guvernele postrevoluţionare, şi la cel prezent, sportul preferat în materie de discriminare a majorităţii.

Există pretutindeni minorităţi naţionale cărora li se acordă dreptul de conservare a identităţii şi alte drepturi specifice, dar în România s-a trecut de mult de la drepturi fireşti la privilegii şi chiar la alocări bugetare care depăşesc cu mult contribuţia fiscală şi modul logic de utilizare a resurselor financiare la nivel naţional.

Pretutindeni, cetăţenii de altă naţionalitate îşi vorbesc limba, îşi perpetuează obiceiurile, portul, dar nicăieri în lume minorităţilor nu li se alocă sume mult mai mari decât cetăţenilor majorităţii. De altfel, în calitate de cetăţeni ai aceleiaşi patrii, toţi beneficiază de aceleaşi legi ale pensiilor, ale şomajului, ale persoanelor cu handicap, ale salarizării, ale societăţilor comerciale, ale creditului, ale sănătăţii, ale învăţământului, ale ordinii publice, deci de întreg cadrul legislativ şi de resursele alocate prin buget. Banii colectaţi de la toţi membrii societăţii sunt alocaţi în folosul tuturor, potrivit obiectivelor prioritare imediate de perspectivă ale ţării. Dar nu degeaba suntem noi taxaţi, de toţi raportorii organismelor internaţionale, drept aberanţi, pentru că, iată, facem alocări bugetare suplimentare pentru cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, facem, cu alte cuvinte, exces de zel.

Nu demult, un parlamentar francez din Parlamentul european atrăgea atenţia că puterea din România creează precedente periculoase pentru toate ţările Europei, prin privilegiile fără precedent acordate minorităţilor. Este posibil să dezechilbrăm întregul continent cu excesul de zel în privinţa aşa-zisei discriminări pozitive practicate faţă de minorităţi. Din acest punct de vedere, bugetul pe 2003 nu face excepţie. Internaţionalismul ridicol şi infatuat îşi închipuie din nou, cu mâţeasca-i fantazie, că va fi aplaudat acordând 156 de miliarde pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi numai 15 miliarde românilor de pretutindeni. Mai mult, când am propus amendarea proiectului de buget cu suma simbolică de 10 miliarde în plus pentru românii de pretutindeni, spre a ne apropia cumva de 10% acordat minorităţilor, domnul secretar de stat Dan Jurcan n-a stat prea mult pe gânduri şi a spus răspicat nu. Penibilul a atins apogeul când acelaşi personaj sinistru din galeria lui Vasile Dâncu a spus, cu mare veselie, da propunerii domnilor Wittstock şi Tokay de majorare a sumei de 156 de miliarde acordată minorităţilor cu 60 de miliarde.

Ticăloase vremi, ticăloşi slujitori ai binelui public românesc!

Cu fair play-ul care mă caracterizează, închei spunând simplu şi răspicat: bravo Wittstock, bravo Tokay, ruşine Jurcan, ruşine Dâncu! Românii din Valea Timocului încă mai aşteaptă un ziar, un post de radio şi nişte cărţi pe care le-aţi promis demult.

Consider că am calitatea morală de a vorbi despre alocări discriminatorii în domeniul culturii, întrucât mă număr printre acei conducători de instituţii culturale din România care au desfiinţat cu mâna lor ansambluri folclorice prestigioase, coruri camerale de mare valoare care au colindat Europa şi au fost mesagerul culturii şi artei româneşti în Franţa, în Grecia, în Austria, în Germania, în Slovacia şi unde vreţi, în Belgia, unde vreţi dumneavoastră în această lume civilizată şi unde am dus mesajul nostru de pace, mesajul nostru de profund umanism, de armonie cu toate naţiunile lumii şi pe care le-am desfiinţat. Costumele zac în rafturi, pentru că nu există surse, întrucât instituţiile culturale, unele dintre ele, în România, se autofinanţează. Cele ale minorităţilor pot juca ceardaşul pe banii contribuabilului român.

Încă o dată, ruşine domnilor care alocaţi, în modul acesta, banii de la contribuabilul român!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul deputat Napoleon Pop. Va urma doamna Liana Naum.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să refer la tema "Mediul de afaceri sufocant". În aşteptarea deciziei de invitare a României la negocierile de aderare la NATO şi, în lumina pronosticurilor optimiste privind impactul acestei decizii asupra evoluţiei economice a ţării, zilele acestea, Ministerul IMM-urilor şi al cooperaţiei informează, pe baza unui studiu bine documentat, că un agent economic care doreşte să intre şi să opereze pe piaţa românească are nevoie de 490 de autorizaţii, avize şi licenţe emise de 81 de instituţii, iar 133 din acestea se înnoiesc periodic.

Stupoarea este generală, informaţia apărând pe un fond de automulţumire, multe segmente ale vieţii politice, în special cele ale puterii, privind defrişarea mediului de afaceri de obstacolele multiple şi de birocraţia de nestăvilit pentru intrarea unui agent economic pe piaţă, ca să nu mai vorbim de existenţa lui de zi cu zi.

Mai suntem asiguraţi că studiul făcut de ministerul în cauză poate constitui un ghid pentru întreprinzători, în hăţişul capcanelor aşezate în faţa liberei iniţiative, care să nu ne ducă la o economie de piaţă funcţională, iar pentru a fi liniştiţi în legislatura care ne-a mai rămas procesul de simplificare legislativă este de lungă durată, întrucât implică un număr impresionant de instituţii ale statului.

Câteva concluzii sunt evidente. Dacă mobilizarea noastră legislativă va fi lentă în defrişarea mediului de afaceri românesc, atunci termenul aderării noastre la Uniunea Europeană, fixat şi ca simplă posibilitate în 2007, pare foarte generos. Este evident că am ratat formarea unei clase mijlocii, în cei 12 ani de tranziţie, întrucât aceasta nu apare şi nu se consolidează decât pe încrederea în succesul liberei iniţiative, or, această iniţiativă este pândită ca un posibil duşman social, dacă avem în vedere multitudinea de filtre puse în calea manifestării ei. Economia noastră, care abia a început să pâlpâie sub povara totalei lipse de disciplină economică şi financiară, tocmai din partea sectorului de stat, cel mai protejat de către noi şi asupra căruia se revarsă un exces de grijă legislativă, rămâne populată cu puţini actori privaţi flexibili, dinamici şi competitivi. Cu această structură de actori pe piaţă, nu trebuie să ne mire lipsa de funcţionalitate a economiei şi faptul că p.i.b.-ul României poate creşte cu 5% pe an, acest lucru realizându-se mai mult prin măsuri administrative şi o alocare strictă clientelară a puţinelor resurse ale unui buget mereu de austeritate şi pe care-l caracterizăm ca atare cu o mândrie naţională nedisimulată.

Stimaţi colegi,

La ce am făcut referire astăzi este balastul tuturor guvernărilor tranziţiei, este tocmai praful aruncat în ochii întreprinzătorilor de clasa politică şi aşezat dens pe libera iniţiativă, prea slăvit în vorbe şi sufocat în fapte.

Dacă suntem uniţi în opţiunea euroatlantică, trebuie să fim solidari în asemenea responsabilităţi ce ne revin ca parlamentari, că fără o economie reală reprezentată de un puternic sector privat, expresie a iniţiativei creatoare a celorlalţi cetăţeni curajoşi, care-şi asumă riscurile de piaţă şi care au primit, şi prin votul lor în Parlament, orice promisiune a noastră de mai bine pentru electorat este o speranţă deşartă.

Aş vrea să vă spun că, cu ocazia topului celor mai bune firme din ţară, într-o revistă a întreprinzătorilor, este prezentată agenda fiscală pentru luna octombrie a.c. Întreprinzătorii, în luna octombrie, au de plătit 41 de taxe şi trebuie să depună 13 deconturi de impunere, declaraţii lunare şi trimestriale. Dacă înmulţim acest număr de 50 de plăţi şi de documente cu 12 luni, ne dăm seama că cifra de 490 de obstacole identificate de ministerul în cauză par încă foarte puţine.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul, în aceste condiţii, domnului Tiberiu Sbârcea şi va urma domnul Paul Magheru.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mesajul meu politic se va referi la bugetul pe anul 2003.

Spre dezamăgirea opoziţiei, este al doilea an consecutiv când, după cucerirea puterii, Partidul Social Democrat, prin Guvernul Adrian Năstase, reuşeşte să pună la dispoziţia Parlamentului proiectul de buget pe anul viitor în luna octombrie a anului în curs, aşa cum prevăd legile în vigoare. Sigur că legea ce prevede această obligaţie a Guvernului era în vigoare şi atunci când la putere se aflau forţele politice de dreapta, dar ea, ca multe alte legi, a fost terfelită în picioare de Guvernele Ciorbea, Vasile sau Isărescu. Aceste guverne, prin indolenţa şi nepăsarea faţă de interesele naţiunii, au prezentat proiecte de buget pe anul în curs la jumătatea acelui an, astfel încât cifrele înscrise în buget nu mai prezentau nici un fel de credibilitate.

Aşadar, ce îi supără pe cei din opoziţie: faptul că Guvernul Năstase respectă legea sau cele cuprinse în proiectul de buget? Evident că supărarea cea mai mare rezidă din faptul că cei ce nu au respectat niciodată legea nu acceptă ideea că alţii pot face acest lucru.

Cifrele înscrise în proiectul de buget pot fi comentate, dar nu în sensul în care unii analişti bugetari din partidele de opoziţie încearcă să le persifleze sau să le interpreteze în funcţie de interesele lor. Să fi parlamentar de ani de zile şi să nu şti că nu poţi repartiza decât ce ai produs e o ruşine şi acest aspect este descalificabil.

Să comentăm puţin cifrele proiectului de buget. Proiectul pe anul 2003 a fost construit pe baza evoluţiei prognozate a principalului indicator macroeconomic, şi anume creşterea economică cu 5,2%, indicele preţului de consum 14%, faţă de decembrie 2001, rata şomajului 8,9 procente, precum şi a obiectivelor politice, fiscale şi bugetare. Veniturile bugetului general consolidat sunt estimate la 30,1% din p.i.b., cheltuielile de 30,7% din p.i.b., iar deficitul la 2,65% din p.i.b. Această construcţie bugetară promovează un buget orientat către susţinerea proiectului de integrare europeană şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale prin sprijinirea politicilor din domeniul protecţiei sociale, sănătăţii, educaţiei, mediului, apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Foarte interesant este faptul că proiectul de buget reorientează întreaga gestiune publică către domeniul performanţei prin extinderea metodei de finanţare pe bază de programe. Astfel, pentru anul viitor, ordonatorii principali de credite au elaborat deja peste 190 de programe direcţionate către toate domeniile de activitate, urmărindu-se asigurarea cu eficienţă a fondurilor publice. Aceste fonduri publice au fost orientate cu precădere către: protecţia socială - 10,1 %, învăţământ - 4%, sănătate - 3,8%, agricultură - 3,3%, gospodărirea apelor şi protecţia mediului - 0,2% din p.i.b.

În domeniul apărării naţionale, principalele acţiuni vizează realizarea obiectivelor de parteneriat, îndeplinirea angajamentelor asumate în România la NATO privind operaţionalizarea comandamentelor marilor unităţi din cadrul forţelor terestre, aeriene şi navale stabile, precum şi atingerea nivelului de instruire convenit cu NATO. Importante sume de la bugetul de stat pentru 2003 sunt propuse a se aloca şi pentru asigurarea finanţării programelor iniţiate şi finanţate de către Uniunea Europeană prin PHARE, ISPA şi SAPARD în valoare de 9.300 miliarde lei, reprezentând 0,5% din p.i.b.

În ceea ce priveşte bugetele locale, cotele defalcate din impozitul pe venit, aflate la dispoziţia consiliului judeţean, respectiv la Consiliul general al municipiului Bucureşti pentru echilibrarea bugetelor comunelor, a oraşelor, a municipiilor şi judeţelor şi respectiv pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor şi municipiului Bucureşti au fost suplimentate cu un procent. Aşa cum este dimensionat, este absolut sigur că nu pot exista derapaje în execuţia bugetului spre nemulţumirea celor care nu îl vor vota.

Mai facem menţiunea că deşi bugetul României a fost discutat şi cu reprezentanţii F.M.I., deciziile sunt ale noastre, ale românilor.

În analiza efectuată am folosit cifre relative tocmai pentru a demonstra faptul că Guvernul Năstase este interesat în dezvoltarea tuturor sectoarelor economice şi nu numai. Dacă p.i.b.-ul ar fi mai mare şi cifrele în valoare absolută ar fi fost mai mari. Să sperăm că aşa va fi anul viitor. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să încep întâi cu un sentiment, cu o observaţie. Când ţara este cum este, când ţara, ca să parafrazez un proverb, arde, din păcate, unii colegi "piaptănă" înainte de vreme bugetul şi se mănâncă din timpul intervenţiilor cu adevărat justificate.

Mi-am intitulat declaraţia mea politică de astăzi, pentru circumstanţele pe care le voi prezenta mai jos, "Scuipat şi pumni pe obrajii românilor".

În noaptea de 19 spre 20 octombrie 2002, cu o periodicitate de 2-3 luni, sediul filialei Partidului România Mare şi Biroul parlamentar al deputatului P.R.M. Paul Magheru a fost din nou ţinta unei răfuieli naţionaliste maghiare.

Tânărul Mudura Arpad Zsolt, elev în clasa a XI-a seral la Liceul, exclusiv maghiar, Ady Endre din Oradea, după ce a spurcat cu flegmă sticla proaspăt curăţată, a spart cu o piatră sau cu pumnul geamul masiv al filialei P.R.M. Bihor şi al Cabinetului parlamentar din aceeaşi incintă. Noi am atras atenţia de mai multe ori, chiar de la tribuna Parlamentului, asupra formelor inadmisibile de manifestare a iredentismului maghiar în oraşul de pe malurile Crişului Repede, care aduc gravă atingere instituţiilor politice româneşti, istoriei şi simbolurilor naţionale. Incidentul a avut loc exact la două săptămâni după vizita preşedintelui Ferenz Madl în ţara noastră şi în oraşul Oradea. Ne-ar fi făcut plăcere să credem că prima vizită a unui preşedinte maghiar de după 1990 s-a făcut de dorul şi de dragul nostru, dacă nu ar fi sosit ca să inaugureze în Transilvania filiale noi ale Universităţii Sapientia din Târgu Mureş şi Universitatea Creştină Partium din Oradea, exclusiv maghiare, ultima cu nume din vechea administraţie a Ungariei Mari, Partium. Oaspetele maghiar a venit cu o tolbă bogată de medalii şi forinţi pentru instituţii înfiinţate pe criterii etnice, separatiste. Organele noastre de evaluare academică validează orice într-o veselie de ciardaş, nume de universităţi, facultăţi, specializări, secţii, cu încălcarea legislaţiei învăţământului.

Din acest an, Universitatea de stat din Oradea, dând dovadă de un tratament modern, european al culturilor minoritare a integrat în structura ei specializări în limba maghiară. Răsplata? Scuipat şi pumni în obraz. Sperăm că se va aprecia totuşi cum se cuvine şi se va respecta caracterul generos multicultural al universităţilor din Oradea. Deşi nu este de prisos să repetăm ceea ce ştie toată lumea: ungurii ştiu să călărească bine, când cu austriecii, când cu CD-ul, când cu PSD-ul. Protocolul să trăiască?! Să trăiască? în aceste condiţii pe care vi le prezentăm acum.

Dacă avem în vedere împrejurările în care au avut loc atacurile împotriva P.R.M., faptul că toţi provocatorii sunt elevi sau absolvenţi al Liceului maghiar Ady Endre, ne face să credem că în Oradea s-a cuibărit şi a fost inaugurat un foarte periculos spirit educativ antiromânesc, revizionist şi revanşard. Ce educaţie, cine şi după ce manuale de istorie învaţă elevii acestui liceu dacă după chefuri, petreceri, aniversări comit acte de huliganism şi profanări ale instituţiilor şi însemnelor româneşti. În Oradea există un muzeu Ady Endre care a dat numele liceului maghiar şi românii îl întreţin cu veneraţia datorată unui valoros scriitor şi prieten apropiat al lui Octavian Goga.

Organizaţia P.R.M. Bihor a cerut şi va continua să ceară reîncadrarea acestor fapte, taxate drept contravenţii, acolo unde le este locul, la infracţiuni penale de ultraj contra bunelor moravuri, insulte şi calomnii. Ca profesor deplâng inocenţa, naivitatea şi prostia acestor copii care sunt folosiţi ca instrumente ale urii şi intoleranţei între etnii. Ca deputat P.R.M. mi-am propus şi sunt îndreptăţit să cred că am reuşit să impun un model, cu adevărat european, de convieţuire interetnică, interculturală şi interconfesională. Consecvent politicii sale reale de respect al tuturor drepturilor naţionalităţilor, dar şi de apărare a identităţii şi demnităţii naţionale, P.R.M. condamnă cu fermitate orice manifestare de şovinism şi exclusivism naţional cultivat de unele vârfuri ale iredentismului, revizionismului şi revanşismului maghiar.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Înainte de a citi declaraţia care va dura 3 minute, aşa cum este regulamentar, vreau să subliniez, să învederez aici că probabil aparatul tehnic a făcut o greşeală pentru doi dintre distinşii noştri colegi, probabil i-a anunţat că astăzi sunt dezbaterile generale la buget, or, lucrurile nu stau în felul acesta, astăzi sunt declaraţii politice. Şi acum, permiteţi-mi să o citesc pe a mea, care se intitulează "De ce ţi-e frică, de aia nu scapi".

Bătrânii ştiu că, în general, de ce ţi-e frică nu scapi, numai că una din principalele caracteristici ale guvernării PSD este pierderea din ce în ce mai evidentă a oricărei legături cu realitatea României şi cu cetăţenii acestei ţări.

Din păcate, sondajele fabricate neobosit de primul curtean Vasile Dâncu, intrat în pielea liderului providenţial, adulat de o armată de baroni locali sau naţionali, Adrian Năstase nu mai poate coborî la realităţile României.

Experienţa bătrânilor este pentru muritorii de rând. Simţind nevoia recunoaşterii internaţionale, Adrian Năstase a adus la Bucureşti câţiva lideri ai social-democraţiei europene, prilej de a mai rosti câteva cugetări menite să fie întoarse pe toate părţile de toţi românii, minunaţi de înţelepciunea premierului lor.

Adrian Năstase plânge din nou soarta partidului său, condamnat, chipurile, să guverneze singur România, condamnat, chipurile, să ducă singur povara salvării acestei ţări din dezastrul provocat de ceilalţi. Fin analist politic, Adrian Năstase înţelege importanţa Partidului Naţional Liberal pe scena politică şi este îngrijorat că, vezi doamne, liberalii nu reuşesc încă să se constituie în alternativa de dreapta. Nu vreau să spun cine a murit de drum lung şi cine de grija altuia. Se ridică însă, domnule prim-ministru, un mare semn de întrebare. De ce, în condiţiile în care caracatiţa roşie PSD-istă sugrumă treptat întreaga administraţie, moşiile baronilor social-democraţi se întind ca o pată pe harta ţării, iar funcţionarii guvernamentali şi întreg partidul strâng de zor milioane de dolari pentru ei şi pentru PSD, simţiţi tot mai mult nevoia alegerilor anticipate?

Vă este teamă, domnule prim-ministru, că veţi pierde şefia partidului dumneavoastră? Vă este teamă că vorbele goale vor păli în cele din urmă în faţa sărăciei, a frigului şi a dovezilor de corupţie ce ies tot mai mult la suprafaţă? De ce vă este teamă nu veţi scăpa, domnule Năstase.

Partidul Naţional Liberal pe care îl doriţi, chipurile, drept succesor al PSD la guvernare, în paranteză fie spus, Dumnezeu i-a dat cuvânt omului pentru a-şi ascunde gândurile, vă va demonstra că românii au alternativă. Există alternativă la corupţie, sărăcie şi minciună.

Convocaţi alegeri anticipate, domnule Năstase, dacă puteţi obţine aprobarea preşedintelui, tot în paranteză spun, dacă vor fi alegeri anticipate, domnul preşedinte Ion Iliescu vrea ca, în 2004, să fie simplu pensionar, asta vrea probabil domnul prim-ministru, aprobarea preşedintelui şi a partidului dumneavoastră. Dacă o veţi obţine, veţi avea prilejul să vă treziţi din somnul provocat de şoaptele linguşitoare ale lui Dâncu şi Mihăilescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Hoţia şi ilegalităţile în pădurile României sunt susţinute de aceleaşi persoane care ar trebui să aibă grijă de fondul forestier al acestei ţări, mai concret, de ocoalele silvice de stat aparţinând Regiei Naţionale a Pădurilor. Cazul cel mai concret este situaţia pădurii Alsöerdo din Lăzaria, judeţul Harghita.

În luna noiembrie a anului 2000, la Lăzaria s-a înfiinţat Asociaţia Proprietarilor de Păduri Alsöerdo, asociaţie care nu a fost înregistrată în termen legal ca persoană juridică. Existenţa ei a rămas la o fază declarativă a membrilor constituenţi. Cu toate acestea, pe baza unor acte de punere în valoare întocmite de către Ocolul silvic Gheorghieni pentru proprietarii de pădure persoane fizice, conform inventarelor masei lemnoase puse în valoare, marcat de personal silvic autorizat în prestaţie se exploatează cantităţi de material lemnos nepus în valoare, nemarcat care, pe urmă, se transportă pe baza foilor de transport de însoţire eliberate de Ocolul silvic Gheorghieni.

Rezultatul acestor exploatări este un trup de pădure decimat, distrus. Sunt defrişate chiar şi acele suprafeţe ai căror proprietari nu au procedat la exploatarea materialului lemnos, pădurile acestora fiind tăiate de mafioţii din Remetea şi Gheorghieni, susţinuţi atât de către unii reprezentanţi ai Poliţiei, de către organele abilitate ale statului, să nu mai vorbim despre reprezentanţii ocoalelor silvice aparţinând Direcţiei silvice Harghita.

Cu toate acestea, se încearcă muşamalizarea cazului de către Inspectoratul judeţean de poliţie Harghita, protejând pe adevăraţii vinovaţi pentru defrişarea acestui trup de pădure, iar tehnicienii inspectoratului teritorial de regim silvic şi cinegetic Harghita sunt împiedicaţi cu ocazia controalelor întreprinse în zonă atât de către reprezentanţii ocoalelor silvice de stat cât şi de către organele abilitate ale statului.

În acest caz, nu numai paznicii trebuiesc pedepsiţi, ci şi acele persoane care au tăiat efectiv această pădure cu ştirea organelor de control, pentru că pierderea a 24 de blocuri de foi de transport nu este întâmplătoare, însă se refuză şi în prezent cercetarea corectă a acestui caz.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Bozgă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi, permiteţi-mi să transmit un mesaj politic. Sâmbătă 12 octombrie 2002 au avut loc în Bucureşti lucrările Consiliului naţional al Partidului Social Democrat. Cu această ocazie au fost prezentate o serie de materiale vizând printre altele o analiză a celor 600 de zile de guvernare, precum şi un program social pe perioada 2000-2003. În acest program, ca de altfel în toate hotărârile şi acţiunile sale, Guvernul României a aplicat principiul de bază al politicii sociale ca factor productiv, pornind de la ideea că cea mai mare parte a cheltuielilor sociale destinate educaţiei şi sănătăţii înseamnă investiţii în resurse umane cu efecte economice pozitive.

Programul social pe perioada 2001-2004 cuprinde cheltuieli sociale care respectă atât angajamentele luate prin programul de guvernare cât şi principiile directoare ale politicii sociale europene care au ca obiectiv principal consolidarea coeziunii sociale.

Guvernul României înţelege să mobilizeze resurse suplimentare pentru cheltuieli sociale, dimensionate raţional şi în concordanţă cu necesitatea atingerii ţintelor macroeconomice propuse în programul de guvernare 2002-2004 şi în acordurile încheiate cu instituţiile financiare internaţionale.

În condiţiile tranziţiei, când resursele financiare sunt drastic limitate, politica socială promovată de Guvern urmăreşte asigurarea unui nivel corespunzător de protecţie socială, servicii sociale cât mai accesibile întregii populaţii. Familiile cu venituri mici şi sub medie vor beneficia în această iarnă de ajutoare pentru plata facturilor la întreţinere şi căldură, intenţia Guvernului fiind de a limita tendinţa manifestată de îndatorare exagerată a familiilor sărace. Copiii, mai ales cei din familiile sărace, vor beneficia nu numai de majorarea alocaţiei de stat, ci şi de rechizite gratuite şi de un program prin care elevii din clasele I-IV vor primi zilnic un pahar de lapte şi un corn, continuând programul de dotare cu microbuze a şcolilor în care urmează cursuri copiii care domiciliază la distanţe mai mari de şcoală.

Va continua procesul de recorelare şi de indexare a pensiilor la nivelul maxim posibil în acest moment, urmând ca anul viitor să consolidăm acest proces. În acelaşi timp, considerăm că este necesar un ajutor suplimentar pentru persoanele retrase din activitate după mai multe decenii de muncă prin crearea altor posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii vieţii. Astfel, se va asigura extinderea magazinelor tip "Economat", precum şi fondurile necesare pentru acordarea medicamentelor în regim gratuit şi compensat.

Totodată, dacă bunăstarea activă înseamnă bunăstare prin muncă, este necesară revalorizarea muncii, începând cu cel mai mic salariu care va avea în România o creştere semnificativă, începând cu 1 ianuarie 2003.

În anul 2002, seceta a afectat sever culturile agricole din mai multe judeţe. În această situaţie dificilă, pentru numeroşi agricultori, Guvernul a decis acordarea unor importante ajutoare pentru înfiinţarea culturilor agricole din mai multe judeţe.

Printre obiectivele cele mai importante ale programului social de guvernare pe perioada 2002-2003 amintim: corelarea permanentă a politicilor economice cu cele sociale în vederea realizării unor progrese armonizate cu prevederile agendei pentru politica socială adoptate de Consiliul European pentru Reuniunea din decembrie 2002 de la Nisa.

O protecţie socială corespunzătoare în special pentru tineri şi pentru categoriile sociale vulnerabile şi defavorizate, ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă ale populaţiei, asigurarea populaţiei cu energie electrică, termică şi gaze, precum şi cu produse agroalimentare în perioade de toamnă-iarnă, realizarea locuinţelor sociale, stoparea acţiunilor de evacuare a cetăţenilor din apartamente datorită restanţelor la plata întreţinerii, creditarea în sistem colectiv a domeniului locativ, ameliorarea stării de sănătate a populaţiei şi promovarea unor măsuri sociale în domeniul învăţământului, îmbunătăţirea condiţiilor care să permită un nivel ridicat şi durabil al ocupării forţei de muncă, promovarea şi susţinerea programelor de solidaritate socială: magazine "Economat", sprijinirea producătorilor agricoli ş.a.m.d.

Guvernul este preocupat ca politica socială ce o promovează să fie durabilă şi viabilă, să nu transfere costuri exagerate către generaţiile următoare şi să nu pună în dificultate realizarea reformei economice, atât de greu obţinute.

Obiectivele programului social sunt îndrăzneţe, răspund acestor cerinţe şi reprezintă esenţa doctrinei sociale democrate care stă la baza activităţii desfăşurate de Guvernul Adrian Năstase, ca reprezentant al Partidului Social Democrat.

Cunoscând seriozitatea celor ce compun Guvernul, suntem convinşi că toate obiectivele propuse în acest program, precum şi celelalte vor fi îndeplinite şi vor conduce la îmbunătăţirea nivelului de trai al românilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Marea privatizare în România". Atât de greu se desparte statul român de marile companii eficiente sau ineficiente, cele mai multe dintre ele, că te gândeşti că ar fi una dintre cele mai haine mame care îşi abandonează pruncii pe unde poate; nici să-i ţină prea mult în braţe nu are curaj, îi este teamă că o să rămână veşnic cu ei şi nu o să-i mai înfieze nimeni, dar nici să-i dea imediat nu se îndură, pentru că poate să-i mai folosească. Cât de mult trebuie să plătească cel care înfiază este greu de spus, deşi statul român ar trebui să-i plătească părintelui adoptiv pentru că are curajul nebun de a se încumeta să-i crească şi să-i păstorească. Tot calculând avantajele şi dezavantajele, punând în balanţă preţul şi seriozitatea noilor achiziţii alături de frustrările despărţirii, statul român ajunge să se uite după investitori, care, plictisiţi de atâta aşteptare şi nehotărâre îşi caută de lucru în altă parte. Trist este că pentru că a mai pierdut o afacere care poate s-ar fi dovedit profitabilă pentru toată ţara, dar fericit că a reuşit să mai fie o perioadă mare proprietar. Pentru nici o amânare a privatizării nu s-au făcut atâtea manevre atât de spectaculoase ca în cazul Băncii Comerciale Române, banca prin care statul îşi finanţa în ultimii ani întreprinderile cu probleme sensibile. Era cât pe ce să capete statutul de instituţie privată. A oprit-o spectaculoasa retragere a consultantului financiar, apoi s-a mai tras de timp şi cu anunţul de privatizare, iar ca totul să fie complet i-a trebuit ceva timp şi celui mai hotărât investitor să se decidă că este mai bine să se retragă din competiţia privatizării.

În toate aceste etape, Guvernul nu a luat nici o măsură drastică, nici măcar atunci când potenţialul investitor a hotărât să se retragă chiar în ultima zi când trebuia să facă o ofertă serioasă şi fermă, ceea ce a provocat o criză în desfăşurarea acestui proces de privatizare. Gurile rele spun că pentru retragerea sa la timp, potenţialului investitor i se va face un cadou frumos; câştigarea licitaţiei pentru servicii de consultanţă în cazul PETROM. şi cum de obicei cam tot ce au spus gurile rele s-a adeverit, aşteptăm cu interes şi privatizarea SNP-ului. Toate acestea au dus la amânarea privatizării BCR-ului, urmând ca toată procedura să se reia la o dată stabilită de Guvern şi F.M.I.

Fenomenul amânării privatizării a atins şi ROMTELECOM-ul, operatorul de telefonie fixă, încă monopolist pe piaţa autohtonă până în anul 2003, urmărindu-se obţinerea pe ultima sută de metri a unor comisioane importante, ultimele din această privatizare, precum şi sectorul de distribuţie a energiei electrice, care privatizare, anunţată cu mare zgomot, se pare că va avea aceeaşi soartă cu cele mai sus enunţate.

În aceste condiţii, nu cred că ar mai trebui să mai mire pe nimeni faptul că suntem criticaţi de toate organismele financiare internaţionale despre privatizarea care are loc în România, dacă, din start, cei care şi-au propus realizarea ei prin programul de guvernare sunt primii care pun tot felul de piedici în desfăşurarea acestui proces. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prezenta declaraţie este o scrisoare deschisă adresată primului-ministru care, în repetate rânduri, nu a răspuns solicitărilor PNL privind regimul proprietăţii private în România.

V-am întrebat de mai multe ori, domnule Adrian Năstase, de ce se trece în proprietatea statului şi în bugetul centralizat o serie de activităţi precum: Registrul Comerţului, Casa Naţională de Sănătate, CENTROCOOP şi UCECOM? Până în prezent, s-au emis ordonanţele de urgenţă pentru primele două activităţi şi cea de a treia se află pe masa de lucru a Guvernului.

În calitate de preşedinte PSD şi prim-ministru nu aţi răspuns şi aţi preferat să tăceţi şi să faceţi, dispreţuind Opoziţia, iar când aţi avut ceva bunăvoinţă, aţi aruncat totul pe disfuncţionalităţi existente în sistem, fără să vă puneţi problema să le corectaţi, aţi preferat să etatizaţi activităţile respective şi v-aţi văzut mai departe liniştit de treabă. Am propus de fiecare dată ca aceste probleme care sunt ale societăţii româneşti şi nu ale PSD-ului, să fie dezbătute şi să li se găsească soluţiile cele mai potrivite în loc să se confişte fondurile private ale comercianţilor sau ale cetăţenilor.

De fiecare dată am solicitat să se argumenteze situaţia de urgenţă pentru a nu mai fi terfelită Constituţia şi pentru a se respecta regulile democratice elementare, inclusiv a rolului Parlamentului care a ajuns un decor pentru exterior. Reiterez cererea expresă, domnule prim-ministru, să răspundeţi asupra raţiunilor sau intereselor politice care au stat la baza acţiunilor de până acum şi asupra a ceea ce se are de gând cu proprietatea cooperatistă.

Este ultima dată când vă mai scriu, iar în cazul în care veţi proceda în acelaşi mod, voi transmite întregul documentar pe care-l am organismelor europene, ambasadelor ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru a se cunoaşte lipsa de democraţie din România, unicul criteriu de care acest Guvern se mai agaţă şi pe care-l mai invocăm. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Distinşi colegi, vă voi vorbi astăzi despre un element vital al vieţii, apa care a reprezentat pentru foarte multă lume o problemă cheie.

În programul de guvernare, ca şi în programul judeţului Prahova şi în programele locale ale unui număr de peste 58 de localităţi figurează la loc de cinste asigurarea apei, punându-se în practică proiectul ambiţios al judeţului ca, în 2004, toate localităţile să fie racordate la reţele de apă potabilă.

Sâmbăta trecută, 26.X.2002 s-a inaugurat la Breaza unul din aceste proiecte, proiect de mare anvergură care costă aproximativ 50 miliarde lei. Aceste costuri s-au realizat printr-o colaborare a localităţii Breaza cu Guvernul danez care a acordat în cadrul programului său de finanţare a unor proiecte pentru România, peste 800.000 de dolari, la care s-au adăugat după alegerile din 2000, 7 miliarde din rezerva bugetară a Guvernului şi aceeaşi sumă prin parteneriatul pe care Consiliul judeţean Prahova îl are cu Consiliul local Breaza. Făcând o paranteză, trebuie să vă prezint importanţa acestei iniţiative a Consiliului judeţean Prahova care are parteneriate cu toate consiliile locale care au promovat lucrări de anvergură în infrastructură, parcuri industriale etc.

Alimentarea cu apă a oraşului Breaza din sursa Paltinu a fost o necesitate şi o dorinţă încă din anii 90, când localitatea a cunoscut o intensă mobilare arhitecturală care a solicitat o infrastructură apropiată de cerinţele unei localităţi civilizate.

Cei care s-au perindat la conducerea judeţului şi a oraşului au cunoscut situaţia, au consemnat-o, au promis oamenilor rezolvarea, dar nu s-a făcut nimic. Dacă în anii 98-2000 s-ar fi alocat localităţii 7 miliarde lei, lucrarea s-ar fi terminat de mult. Ce s-a lucrat până în alegerile din 2000 a fost numai datorită parteneriatului oraşului cu Ministerul Mediului din Danemarca, de aceea putem consemna ca adevărată dare de începere în forţă a lucrării perioada post-alegeri 2000.

Lucrarea la care mă refer are o lungime de 18 km, constând în tuburi cu diametrul de 400 şi 500 de milimetri din care 3 km conductă papsin, 5 km conductă oţel, restul fiind conductă refolosită. Pe traseul acesteia s-au construit 21 de cămine de vizitare şi evacuare, iar presiunea apei este asigurată prin două staţii de pompare în care sunt montate 5 pompe Grunfos, echipament danez de ultimă oră cu o instalaţie de automatizare prin computer, ceea ce asigură o performanţă a consumului de apă şi care, în final, va duce şi la o reducere de costuri.

Alimentarea cu apă a oraşului Breaza a fost gândită şi ca o sursă de aprovizionare cu apă a localităţilor învecinate, am numit astfel comuna Adunaţi, Poiana Câmpina, Proviţa de Sus şi Proviţa de Jos. În acest fel, un număr de peste 20 de mii de locuitori vor beneficia de utilităţi moderne. O dată cu punerea în funcţiune a alimentării cu apă s-a trecut şi la aplicarea prevederilor Legii nr.326/2001 trecându-se la contorizarea întregului consum, crearea unui dispecerat permenent al utilizatorului de apă, măsuri care alături de altele vor duce şi la evitarea pierderilor din reţele, deoarece acestei bogăţii naturale, apa, trebuie să-i acordăm mai multă atenţie.

Stimaţi colegi,

Am prezentat această situaţie pentru a vă demonstra că acolo unde există voinţă politică, indiferent de problemele birocratice, financiare sau cele de natură subiectivă, care, din păcate, nu lipsesc, se pot realiza lucruri care vor dăinui peste ani şi care vor spune, din punctul de vedere al unora sau altora, despre ineficienţa programului guvernului, şi care, prezentând alternative la guvernare a uitat să spună că în timpul guvernării lor nici în episodul prezentat mai sus nu au făcut nimic.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Premierul Adrian Năstase a vorbit de necesitatea reorganizării administrativ teritoriale a României. Nici o problemă. Însă nu se pierde nici un moment pentru a-şi întări şi poate a-şi duce la perfecţionare protocolul cu UDMR. Regionalizarea despre care se vorbeşte, despre care Guvernul tot trâmbiţează, are drept ţintă câştigarea autonomiei financiare pentru cele 8 regiuni de dezvoltare în care a fost divizată arbitrar şi administrativ ţara. Secretarul general al Guvernului, Şerban Mihăilescu, a explicat că: "...pe termen lung se va putea ajunge în România la regiuni complet autonome care ar putea însemna şi miniparlamente...", texte apărute, de altfel, în toată presa românescă.

Pe de altă parte, domnul Cozmâncă îl contrazice şi spune că se precizează ca "o regionalizare cerută imperativ de Uniunea Europeană". Nimic mai fals. Niciodată Uniunea Europeană nu ne-a cerut imperativ aşa ceva. Mai ales, că nici nu este sigur că în 2007 ni se va permite să aderăm la Uniunea Europeană, după gafele pe care le facem, sau mai bine zis, pe care le face Guvernul. Amintim actualilor guvernanţi că problema regionalizării României nu constituie o noutate pentru români. La începutul anilor ’50, conducerea comunistă din acea vreme a renunţat la organizarea administrativ teritorială a ţării pe judeţe şi după modelul sovietic a trecut la organizarea pe regiuni, raioane şi comune. Această organizare administrativ teritorială a durat până în primăvara anului 1968. Din capul locului, trebuie menţionat faptul că această nouă împărţire administrativ teritorială s-a dovedit a fi clar defavorabilă dezvoltării ţării noastre prin existenţa unui mare aparat administrativ greoi, birocrat şi ineficient în rezolvarea problemelor pe care le ridică comunitatea.

De asemenea, această formă administrativ teritorială a dus la mărirea prăpastiei economice între localităţi, între zone întinse din Moldova, Dobrogea, Oltenia şi chiar Muntenia care au fost victimele acestei reorganizări administrativ teritoriale. Printre regiunile nou constituite a apărut şi Regiunea Autonomă Maghiară, în componenţa căreia intrau actualele judeţe Harghita, Covasna şi Mureş. În cadrul acestei regiuni, aparatul administrativ şi de partid la toate nivelele era format în exclusivitate din etnici maghiari, se vorbea şi se învăţa numai în limba maghiară, cu excepţia oraşelor Mureş, Sfântu Gheorghe, Sighişoara şi Miercurea Ciuc, unde locuiau şi mulţi cetăţeni de etnie română. De urmările nefaste ale acestei împărţiri administrativ teritoriale şi-au dat seama însăşi comuniştii, cei care o promovaseră şi în primăvara anului 1968 s-a trecut din nou la organizarea administrativ teritorială pe judeţe.

Ideea enunţată de guvern potrivit căreia regionalizarea va duce la ştergerea diferenţelor dintre unele localităţi şi zone este cel puţin hilară. Dimpotrivă, experienţa perioadei menţionate mai sus ne îndreptăţeşte să afirmăm că diferenţele dintre acestea se vor mări ducând la adevărate prăpăstii. Ideea Guvernului se suprapune însă perfect peste intenţia exprimată în Memorandumul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România care propune transformarea României în stat regional. Memorandumul propune înfiinţarea unor consilii şi parlamente regionale care ar funcţiona în oraşele reşedinţă ale marilor regiuni.

La Cluj, în 1992, reprezentanţii maghiarimii de peste hotare declarau că în viitor se va face totul pentru fructificarea corespunzătoare a oportunităţilor oferite de colaborarea dintre autoguvernările locale şi regionale din Ungaria şi organismele proprii locale şi regionale din România.

Declaraţia de la Cluj este valabilă şi în prezent. În cei 10 ani care au trecut UDMR a luptat în mod consecvent pentru realizarea acesteia obţinând rezultate importante, având drept obiectiv independenţa maghiarimii din Ardeal, indiferent dacă este vorba despre universitate maghiară, privatizări la nivel naţional, ridicarea limbii maghiare la rang de limbă oficială în administraţia publică locală, în teritoriile locuite de maghiari sau despre retrocedarea pământurilor şi pădurilor. "Toată activitatea noastră a fost orientată în aşa fel încât să dăm în mâna maghiarimii din Ardeal mijloace pentru a putea dispune singuri de propria-i soartă", a declarat Marko Bella, preşedintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. UDMR promovează tot mai mult în eter principiile autoguvernării şi autodeterminării ca acţiuni premergătoare ale procesului de federalizare a României. Schiţa cronologică a activităţii UDMR 1989-2002 evidenţiază pentru orice om normal, fără putinţă de tăgadă, că UDMR este o organizaţie cu faţadă democratică, dar cu duble standarde, cu dublu comportament şi intenţie.

După expresia lui John Stewart Mille, "întotdeauna mai rămâne ceva de spus", UDMR practicând politica paşilor mărunţi, parcă ne-ar spune "de-a pururi, întotdeauna mai există ceva de luat şi de obţinut".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Olteanu Ioan, apoi va urma domnul Emil Rus.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se calează astăzi pe tocmai evidenta tendinţă a partidului de guvernământ de a pedeseriza întreaga ţară, de a atrage, de a coopta toţi reprezentanţii autorităţilor publice locale şi judeţene care sunt membrii altor formaţiuni politice, cu o tendinţă evidentă de a deveni un partid stat, un partid unic.

Ratificată de România prin Legea nr.199/1997, Carta Europeană a Autonomiei Locale face astăzi parte din dreptul intern românesc, principiile pe care le consacră, democratice, de altfel, fiind însuşite şi aplicate la noi de către actuala guvernare într-un mod original. Graţie acestor principii, după aproape 2 ani de guvernare pesedistă, votul exprimat de electorat în 2000 are acum o cu totul altă configuraţie politică, partidul de guvernământ controlând practic întreaga administraţie publică locală.

Recurgând la promisiuni demagogice, la presiuni politice, la blocajul financiar al localităţilor, redutabile arme ale şantajului pesedist, primarii şi consilierii locali sau jedeţeni ai altor partide, aleşi în anul 2000 au fost racolaţi de către partidul de guvernământ, îngroşând rândurile clientelei sale politice, transformându-l dintr-un partid creştin democrat într-un partid de transfugi cu tendinţa evidentă de a deveni un partid stat.

Este limpede pentru toată lumea că rândurile partidului de guvernământ se îngroaşă de pe o zi pe alta, nu datorită ideologiei sale, aşa zisă social-democrată, ci a politizării forţate a administraţiei locale, demers extrem de periculos pentru întreaga democraţie românească silită să asiste la transfromarea acesteia în dictatura pesedistă prin punerea semnului egalităţii între autorităţile locale şi partidul de guvernământ.

Un ultim succes în acest sens al Guvernului Năstase este cooptarea în rândurile partidului social-democrat a preşedintelui Consiliului judeţean Bistriţa Năsăud, Gheorghe Marinescu, membru marcant al Partidului Democrat, urmat probabil de exodul unor primari ai Partidului Democrat.

La ultima video conferinţă, premierul Adrian Năstase a afirmat că o dată cu înregimentarea preşedintelui Consiliului judeţean Bistriţa Năsăud în rândurile PSD-ului, Guvernul va acorda o atenţie specială judeţului, marginalizat în perioada 2000-2002, prin definitivarea unei strategii locale de dezvoltare şi schimbarea opticii executivului faţă de judeţ, mai ales în privinţa alocărilor bugetare.

În felul acesta, premierul confundă bugetul naţional cu propria-i puşculiţă sau cu puşculiţa pesedistă, din care scoate bani numai pentru a-şi satisface clientela şi interesele de partid.

Această metodă de tratare diferenţiată a zonelor ţării este de sorginte africană şi duce la tratarea acesteia ca pe o feudă în care vechilii partidului de guvernământ îşi satisfac plăcerile şi interesele în detrimentul poporului.

Vă întrebăm, domnule prim-ministru, până la acest gest al unui preşedinte de consiliu judeţean, ce fel de atenţie guvernamentală aţi acordat cetăţenilor din Bistriţa Năsăud şi de ce tocmai acum şi în aceste condiţii? Sunteţi dumneavoastră în măsură să sancţionaţi opţiunile electoratului şi să-l pedepsiţi pentru nealocarea de fonduri bugetare pentru votul acordat în anul 2000?

Domnule Adrian Năstase, sunteţi primul ministru al unui guvern care ar trebui să guverneze peste întreaga ţară, acordând aceeaşi atenţie tuturor cetăţenilor săi, chiar dacă aceştia sunt sau nu simpatizanţi ori membri ai partidului dumneavoastră. Această migraţie politică spre partidul de guvernământ ar trebui să vă îngrijoreze, în primul rând pe dumneavoastră, deoarece metodele folosite sunt de natură să afecteze încrederea cetăţeanului în instituţiile locale politizate la cele mai înalte cote şi poate compromite orice program democratic de reformă.

Partidul Democrat se delimitează şi condamnă în mod ferm aceste practici extrem de păguboase pentru sistemul democraţiei pe care doriţi să-l construim şi cere tuturor forţelor politice democrate, în primul rând, cele parlamentare, să-şi unească forţele pentru a împiedica această boală a puterii de guvernământ de a se extinde la nivelul întregii ţări.

În acelaşi timp, facem apel la opinia publică, la societatea civilă care trebuie să reacţioneze şi să împiedice şi ea tendinţele de hegemonie ale partidului de guvernământ, de transfromare a acestuia într-un partid stat, într-un partid unic.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia mea foarte scurtă, de altfel, de astăzi, vreau să felicit întreaga social-democraţie românească în frunte cu preşedintele ei, domnul prim-ministru Adrian Năstase, pentru "victoriile măreţe" în procesul de pesederizare pe întregul cuprins al patriei noastre, România pesedistă, proces profund şi la toate nivelurile social- economice, administrative şi cultural-artistice, fapt fără precedent atât în democraţia românească interbelică, cât şi democraţia de tranziţie de după revoluţie sau lovitura de stat din decembrie 1989.

Astăzi peste tot conducătorii de instituţii şi unităţi administrative sunt membri ai partidului de la putere, garanţia victoriei în alegerile care vor fi anticipate sau neanticipate. La toate acestea se adaugă şi contribuţiile băneşti masive pentru susţinerea partidului stat PSD în alianţă cu UDMR. Ultima victorie de răsunet s-a petrecut recent în Ţara Bistriţei şi Năsăudului, prin care preşedintele Consiliului judeţean, profesorul Gheorghe Marinescu a trecut din Partidul Democrat în rândurile PSD şi a lansat promisiunea "pupăză peste colac" tocmai în Cabinetul primului ministru că vor mai trece încă 20 de primari cu toţi consilierii la un loc şi astfel " se va reaşeza judeţul Bistriţa Năsăud în graţiile Bucureştiului". A mai rămas un amărât de director al taberelor şcolare, pe nume Jula Liviu, care trebuie şi el înlocuit cu un pesedist cu vechi state de plată în PUNR şi PDSR, fost prefect şi subprefect, iar acum fiind şi cumnatul inspectorului general al judeţului Bistriţa Năsăud, nu poate şi nu trebuie să rămână fără colegi. Trăiască lupta pesedistă!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Păşcuţ şi ultimul înscris domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea este în acelaşi ton cu declaraţia domnului deputat Rus şi a domnului deputat Oltean, cei care au vorbit înaintea mea şi se intitulează "Opriţi caracatiţa!".

În numărul de luni, 28 octombrie 2002 al ziarului "Adevărul" am citit un articol care dezbate un fenomen foarte grav al vieţii politice româneşti - pesedizarea. "PSD a pus stăpânire pe România", aşa se intitulează acest articol care se referă la "succesele notabile" ale PSD în a racola primari şi viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene. Iată şi câteva cifre. În judeţul Hunedoara s-au racolat 33 de primari, în judeţul Suceava - 38, în judeţul Teleorman - 38, în judeţul Prahova - 27, lista este mult mai mare, nu este nici un judeţ unde PSD să nu fi racolat măcar câţiva primari.

Dar oare aceşti primari au trecut la PSD din convingeri politice sau din constrângeri politice? Aceşti primari au trecut la PSD pentru că le este drag de acest partid sau le este frică de acest partid? Dar pesederizarea este un fenomen mult mai amblu, el nu se petrece numai la nivelul primăriilor sau consiliilor judeţene, ci se referă şi la învăţământ, de exemplu, unde se doreşte înfiinţarea unei organizaţii PSD a profesorilor, se petrece şi la nivelul conducerilor diferitelor instituţii unde directorii au fost schimbaţi numai pentru că nu sunt membri ai PSD, sau refuză să devină membri acestui partid. Caracatiţa PSD s-a extins şi în sport, cu predilecţie în fotbal unde marcanţi membri ai PSD fac parte din consiliile de conducere sau chiar sunt patroni de echipe de fotbal. Însuşi primul ministru Adrian Năstase a devenit un obişnuit al cantonamenului echipei naţionale a României. Dar de ce ne mirăm atât? Dacă şi gazonul pe care va juca echipa naţională de fotbal a României va fi tot membru PSD. Iată deci că pericolul cel mare care îl pândeşte pe sărmanul român nu mai este doar foamea şi mizeria, nu mai sunt doar bolile pentru care nu are bani să-şi cumpere medicamente, nu mai este doar iarna care bate la uşile apartamentelor debranşate de la reţeaua de termoficare. Pericolul cel mare este şi partidul unic, "Guvernul şpagă, caracatiţa PSD".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul profesor Nicolae Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Locatarii a trei blocuri naţionalizate din Bucureşti, strada Cobălcescu nr.41, sectorul 1, sunt victimele unor interminabile procese de retrocedare care au început acum 4 ani.

Foştii chiriaşi din cele 20 de apartamente au cumpărat, în baza Legii nr.112/1995, locuinţele în care stau şi pe care le-au întreţinut şi dotat decenii în şir. Contractele de vânzare-cumpărare le-au fost recunoscute şi prin Legea nr.10/2001 ca fiind valabile şi inatacabile. În 1998 au apărut două moştenitoare care au declanşat prin avocatul lor o adevărată teroare printre locatarii respectivi. O mare parte din procese au fost suspendate pentru că reclamantele n-au prezentat actele de proprietate. Blocurile au fost ipotecate, iar ipoteca nu a fost achitată.

În alte procese, reclamantele au pierdut la Judecătoria sectorului 1 în baza Legii nr.10/2001 care le dă dreptul la despăgubiri în echivalent. În acest sens, au depus dosarul necesar la Primăria Capitalei.

Procesele însă continuă. Locatarii nu se mai judecă acum cu reclamantele, ci încearcă să lupte cu mafia caselor, activ sprijinită de lucrătorii din sistemul aşa zisei justiţii române. La apel, hotărârile instanţelor de bază sunt anulate.

La Tribunalul Bucureşti, Legea nr.112/1995 şi Legea nr.10/2001, în mod obişnuit, nu mai sunt respectate. Sub firma independenţei de a hotărî se dau verdicte contradictorii şi se anulează hotărârile instanţelor de bază. Exemplu: în dosarul 2267/2001, Judecătoria Sectorului 1 recunoaşte valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.314/112, semnat la 12 februarie 1997 cu S.C.Romvial S.A. La apel, dosarul 183/2002, Tribunalul Bucureşti a admis apelul, nerecunoscând prevederile Legii nr.10/2001! Aşa s-a întâmplat şi în dosarul nr.3233/2001 judecat la acelaşi tribunal unde Legea nr.10/2001 este aplicată ad libitum.

Suntem în faţa unei tragedii pe care mafia caselor o scrie cu tenacitate. Oamenii sunt disperaţi, neputând să lupte cu umbrele răului şi ale urii. Ei au cumpărat apartamentele în mod legal, la oferta statului, şi, iată, după ce li s-au luat banii, fără a fi despăgubiţi, cei în drept acum sunt ameninţaţi cu o naţionalizare inedită.

Dezastrul social de acum o jumătate de secol, numit naţionalizare, este urmat acum de un alt dezastru. Urmează seria fatală de drame, pentru că mulţi dintre locatari sunt bătrâni, bolnavi şi neputincioşi şi din această situaţie limită numai renunţarea la viaţă le mai rămâne. Acum, li se ia dreptul la casa pe care au cumpărat-o din economiile lor, aşa cum li s-a luat altora acum o jumătate de secol. Bieţii foşti chiriaşi sunt victimele unei politici dirijate, tip FNI, şi sub privirile impasibile ale Guvernului vor fi aruncaţi în stradă. Până atunci, îşi bat joc de ei avocaţii şi instanţele, iar mafia caselor prosperă.

Să nu ne mire dacă peste ani, la adresa de mai sus vor fi numai birouri de avocatură care îşi clădesc prosperitate pe vieţile nevinovaţilor!

De aici, de la această înaltă tribună, ne întrebăm: legile nr.112/1995 şi nr.10/2001 au fost elaborate spre a înşela, încă o dată, oamenii? Justiţia noastră ignoră aceste legi? Şi dacă da, după care legi împarte aşa zisa dreptate? Şi de ce mai plătim un minister al justiţiei menit să vegheze la respectarea legilor?

În faţa apariţiei unui sistem judiciar care s-a desprins de poporul român şi pe care îl chinuie, ce soluţii de reformă a adoptat Guvernul?

Vremea promisiunilor a trecut. Aşteptăm faptele şi noi şi cei care ne-au ales!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mai este o declaraţie a domnului Brudaşca, vă rog să o daţi la stenogramă.

Domnul Damian Brudaşca:

De curând, Guvernul a decis organizarea, la 10 noiembrie a.c., de alegeri pentru funcţiile de consilieri locali şi primari în mai multe judeţe în care, prin lege, au luat fiinţă noi comune. Aceste alegeri vor avea loc şi în judeţul Cluj, unde, urmare a iniţiativei mele legislative, ca deputat al PRM, s-a reînfiinţat comuna Negreni, desprinsă din fosta comună Ciucea. Aşadar, cei circa 3600 de cetăţeni cu drept de vot vor opta pentru doi noi primari, iar la Negreni şi pentru cei 11 membri ai viitorului Consiliu local.

Partidele politice şi-au depus listele de candidaţi la Birourile electorale comunale şi la Judecătoria Huedin. Liderii filialelor judeţene şi locale au organizat întâlniri cu alegătorii în cadrul cărora şi-au prezentat candidaţii şi oferta electorală. Aparent, lucrurile se desfăşoară normal şi firesc. Doar aparent. Pentru că, la fel ca şi cu alte prilejuri, PSD a recurs nu numai la obişnuitul şantaj, ci şi la ameninţări directe. De circa 2 săptămâni, asupra celor două comune s-a revărsat un adevărat corn al abundenţei. Din surse ascunse consilierilor judeţeni şi neaprobate de aceştia, Consiliul judeţean Cluj a alocat sute de milioane de lei cu care încearcă să se facă reparaţii ale unor drumuri de interes comunal. De asemenea, prin Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă şi alte servicii descentralizate se fac promisiuni de asigurare de noi locuri de muncă. În plus, deşi ajutoarele prevăzute de Legea venitului minim garantat n-au fost achitate de mai bine de cinci luni, de circa o săptămână la Ciucea şi Negreni au reînceput plăţile. De la anunţarea datei alegerilor, cele două comune sunt vizitate aproape zilnic de directorii şi ceilalţi factori de decizie de la nivelul judeţului care, subit, şi-au amintit că, totuşi, şi aici oamenii au probleme ce trebuie rezolvate, după ce, de mai bine de doi ani, n-au catacdisit să le acorde un minim de atenţie.

Tacticile folosite de PSD sunt neschimbate. În ciuda evidenţei incapacităţii acestui partid de a gestiona treburile ţării şi ale fiecărei localităţi în parte, se încearcă acum, cu poleieli de bâlci, să se ascundă incompetenţa, indiferenţa şi marile fraude şi să se determine electoratul să opteze, totuşi, pentru candidaţii săi. Pentru a fi mai convingători, liderii locali ai PSD nu se jenează să profereze ameninţări, să recurgă la presiuni şi şantaje. Cu alte cuvinte, atmosfera stalinisto-comunistă de la alegerile din 1946 se poate întâlni din nou în localităţile unde sunt programate alegeri. PSD este decis să câştige cu orice preţ, chiar dacă pentru asta va recurge la arsenalul şi metodele specifice regimurilor totalitare.

Duminică, 27 octombrie a.c., au avut loc întâlniri ale conducerii filialei Cluj a PSD cu electoratul din cele două comune. În cadrul acestora, Liviu Mederea, un extremist şovin şi antisemit migrat în rândurile PSD şi devenit lider al filialei judeţene, a ameninţat electoratul fără jenă, ca de atâtea alte ori, că dacă nu va fi ales candidatul lor, cel care va deveni primar va fi boicotat, iar comuna nu va primi nici un fel de fonduri din bugetul judeţean. Acest vagabond politic sfidează, prin declaraţiile şi ameninţările sale, însăşi esenţa democraţiei şi a statului de drept. El urmăreşte să introducă groaza şi teama în sânul electoratului, încălcându-i acestuia un drept constituţional: dreptul de a alege liber, fără teama de consecinţe şi fără a fi supus la şantaj şi presiuni de orice fel. Domnilor Ion Iliescu şi Adrian Năstase, oferiţi poporului român democraţia bâtei. Cum veţi convinge lumea civilizată că România îndeplineşte condiţiile pentru integrarea europeană şi euro-atlantică când în ţară pot fi întâlnite frecvent asemenea situaţii ce caracterizează regimurile totalitare?

Mă adresez cu acest prilej şi reprezentanţelor diplomatice ale ţărilor membre NATO şi Uniunea Europeană şi le cer să nu mai închidă ochii în faţa acestor dovezi ale restauraţiei regimului totalitar şi să nu abandoneze poporul român în ghearele adepţilor politici gardului de sârmă şi a bâtei. Tăcerea sau indiferenţa dumneavoastră, domnilor ambasadori, este un semn că nu doriţi să ajutaţi cu adevărat poporul român să scape de stafiile trecutului şi de ororile lor. Partidul România Mare vă cheamă să vedeţi cine sunt adevăraţii duşmani ai poporului român şi ai aspiraţiilor sale spre democraţie, civilizaţie şi progres.

În final aş dori să mai subliniez un aspect. La adunările electorale din Ciucea şi Negreni, liderii judeţeni ai PSD au refuzat orice dialog cu participanţii. Ei şi-au debitat declaraţiile şi ameninţările, dar au respins discuţiile sau observaţiile celor prezenţi. Ca o compensare, au oferit un spectacol susţinut de membrii Ansamblului "Mărţişorul" al Casei de Cultură a Studenţilor. Tot la fel ca înaintaşii lor, PSD-iştii clujeni au transformat o instituţie de cultură, subvenţionată de la bugetul de stat, nu din buzunarul personal, într-o ignobilă unealtă a propagandei lor de partid. Nu a fost suficient că au numit, de curând, în fruntea acestei instituţii prestigioase un politruc notoriu, care are tot atâtea legături cu arta şi cultura cât Muntele Văldeasa cu planeta Marte. Au dat semnalul clar: tot ce se plăteşte de la buget, deci din buzunarele contribuabililor, trebuie să răspundă ferm la comanda politică a PSD. Oare de ce a fost nevoie de Revoluţia din Decembrie 1989 şi de ce au trebuit să moară atâţia oameni, dacă s-a ajuns exact acolo de unde am plecat?

Partidul România Mare atrage atenţia opiniei publice şi întregii clase politice româneşti asupra acestor situaţii intolerabile, cere să le condamne cu toată tăria şi să acţioneze, până nu e prea târziu, pentru a evita restauraţia partidului unic totalitar, pentru a salva statul de drept şi democraţia aflate într-un real şi grav pericol. În cazul că nu veţi ţine cont de acest semnal de alarmă, viitoarele alegeri electorale din 2004 vor fi, în plus, şi sub semnul marilor fraude, iar multe partide vor deveni o simplă amintire istorică. Partidul domnului Ion Iliescu nu tolerează opoziţia, ca orice demn urmaş al celor care, în 1946, au scos România, timp de o jumătate de secol, din rândul democraţiilor europene.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Cu aceasta şedinţa noastră consacrată declaraţiilor politice s-a încheiat. Vă urez succes în activitatea de la comisii. O zi bună.

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,45.