Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Constantin Niţă şi Ladislau Borbély, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem secvenţa dedicată intervenţiilor domnilor deputaţi.

Domnul Brudaşca. Va urma domnul Iosif Armaş.

Domnul Damian Brudaşca:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!

Bună dimineaţa, domnilor colegi!

De mai bine de o jumătate de an, ca urmare a modului defectuos în care actuala putere înţelege să aplice legile, în special Legea nr.215/2001, este blocată activitatea Primăriei municipiului Cluj-Napoca. Vom demonstra astăzi, în cele ce urmează, că, totuşi, atunci când PSD are interes, această lege se aplică. Dar, subliniem, doar când PSD are interes.

Aduc în atenţia dumneavoastră un exemplu care demonstrează că Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale se aplică în România, inclusiv art.58 care reglementează situaţiile de dizolvare a consiliului local.

Printre situaţiile similare cu cea în care se află, cum spuneam, de peste 6 luni de zile, deliberativul local din municipiul Cluj-Napoca, fac referire la cazul Consiliului local al comunei Pişcold, judeţul Satu-Mare, relatat recent şi de un ziar regional.

Ca urmare a faptului că în perioada decembrie 2001-martie 2002, Consiliul local al comunei Pişcold nu a adoptat nici o hotărâre în şedinţele ordinare, primarul acestei comune, domnul Iosif Doboş, de la PSD, l-a informat în scris pe prefectul judeţului Satu-Mare, domnul Gheorghe Ciocan, tot de la PSD, asupra acestei situaţii de dizolvare în care se găseşte consiliul local, solicitându-i ca, în baza art.58 alin.2, să ia act prin ordin de această situaţie şi să propună Guvernului organizarea de alegeri anticipate pentru funcţiile de consilieri locali.

La 10 octombrie 2002, prefectul judeţului Satu-Mare a emis Ordinul nr.184 prin care a luat act de situaţia de dizolvare a Consiliului local al comunei Pişcold. Ulterior, în termenul de 10 zile prevăzut de Legea administraţiei publice locale, unul dintre consilierii locali aleşi pe listele UDMR ai comunei a atacat în instanţă Ordinul nr.184 al prefectului. Tribunalul Satu-Mare a respins acţiunea consilierului local, stabilind prin hotărâre irevocabilă că deliberativul local al comunei Pişcold este dizolvat de drept.

Astfel, instanţa a confirmat că se aplică prevederile Legii nr.215/2001, iar mandatul aleşilor locali a încetat de drept, conform acestei legi, respectiv consilierii locali ai comunei Pişcold nu rămân în funcţii în orice condiţii până în anul 2004, aşa cum netemeinic, nelegal şi total eronat a susţinut în repetate rânduri ministrul administraţiei publice, domnul Octav Cozmâncă.

Este necesar ca în baza exemplului din judeţul Satu-Mare, unde s-a dovedit că se aplică legea, şi în judeţul Cluj să se treacă la aplicarea Legii nr.215/2001, respectiv, ca prefectul judeţului Cluj să emită ordinul prin care se constată dizolvarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, drept urmare a faptului că în lunile martie, aprilie şi mai a.c., deliberativul local nu a adoptat absolut nici o hotărâre în trei şedinţe consecutive.

Existând precedentul din judeţul Satu-Mare şi fiind vorba de autoritatea lucrului judecat, solicit primului-ministru să dispună de urgenţă să se pună capăt acestei batjocoriri a Legii nr.215/2001 şi să stabilească data alegerilor locale pentru Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.

Solicitarea mea este motivată şi de faptul că, deşi săptămâna trecută, consiliul local s-a întrunit pentru a dezbate şi a aproba măsuri de aplicare a Legii nr.550/2002 şi pentru rectificarea bugetului local pe anul în curs, consilierii au demonstrat că nu sunt capabili de rolul pe care şi-l asumă şi au irosit timpul în confruntări sterile.

În caz că primul-ministru persistă în refuzul de a aplica legea, solicit Parchetului General şi instanţelor judecătoreşti, îndeosebi Curţii Supreme de Justiţie, să se autosesizeze şi să ia măsuri în consecinţă.

De asemenea, informăm Congresul Puterilor Regionale şi Consiliul Europei asupra modului discreţionar de folosire a legii de către Guvernul prezidat de domnul Adrian Năstase, pentru obstrucţionarea opoziţiei, nu pentru rezolvarea problemelor ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iosif Armaş. Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Iosif Armaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urmă cu două zile, la 8 decembrie, s-au împlinit 11 ani de la intrarea în vigoare, în urma adoptării prin referendum naţional a actualei Constituţii a României.

La 8 decembrie 1991, prin votul pozitiv a 77,3% dintre cetăţenii cu drept de vot, s-a încheiat o etapă extrem de importantă din istoria recentă a României.

Anterior acestei date, la 21 noiembrie 1991, un număr de 414 parlamentari au votat pentru Constituţie, iar 95 împotrivă.

Constituţia adoptată atunci a reprezentat documentul care a marcat ruptura definitivă cu trecutul totalitar şi a statornicit instituţiile fundamentale ale statului democratic.

Este unanim recunoscut astăzi faptul că Legea fundamentală a României este fidelă tradiţiilor democrate şi ale ţării noastre, dar şi expresia unei modernităţi speciale la data adoptării ei de către numeroşi oameni politici de renume din ţară şi din străinătate.

Perioada celor 11 ani de la intrarea în vigoare a Constituţiei poate fi caracterizată prin mai multe puncte de vedere.

Receptarea Constituţiei de către societate a fost pozitivă. Starea de constituţionalitate s-a consolidat treptat, supremaţia Constituţiei nu mai este astăzi contestată, iar democraţia constituţională din ţara noastră şi-a dovedit, prin proba urnelor, alternanţe succesive la putere, viabilitatea şi vigoarea.

Constituţia adoptată în 1991, fapt demn de remarcat, reface şirul constituţiilor democratice adoptate în trecut şi rupt brutal în 1948 de constituţia puterii comuniste.

Constituţia din 1991 este prima constituţie a statului român adoptată de o Adunare Constituantă special aleasă în acest scop şi este, de asemenea, prima constituţie română aprobată de popor în urma unui referendum naţional.

Legea fundamentală a statului, ca orice act normativ, nu este şi nu poate fi eternă. Mutaţiile intervenite în societatea românească din ’91 încoace, determinată în principal de dezideratul major al intrării ţării noastre în Uniunea Europeană şi în NATO, dar şi numeroasele forme pe plan politic, social şi economic, legitimitează ideea revizuirii şi schimbării unor prevederi ale Constituţiei.

Procesul de revizuire a legii fundamentale se află în primă desfăşurare. Adaptarea Constituţiei la noile realităţi, la noile sfidări ale viitorului trebuie tratată cu maximă seriozitate şi subsumată opţiunilor strategice ale României: integrarea deplină în Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană, imperative care întrunesc un puternic consens naţional şi faţă de care nu există alternative raţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Ştefan Baban. Va urma domnul Florin Iordache.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Cine face ordine în România?"

Răfuieli mafiote în plină stradă şi în plină zi, trafic intens cu narcotice, ameninţarea pasagerilor unui autobuz ziua în amiaza mare, cazuri cotidiene de pedofilie şi incest - iată situaţii care nu au nimic în comun, decât indiferenţa cu care statul român tratează siguranţa cetăţeanului.

De 12 ani, România se transformă, pe zi ce trece, dintr-o ţară unde nici nu puteai sufla fără să te trezeşti cu miliţia sau, chiar mai rău, cu securitatea peste tine, într-un ţinut al nimănui, unde legea o fac fie pumnul, cuţitul, pistolul sau şpaga şi relaţiile. Nu-i de mirare că au ajuns să-l regrete pe Ceauşescu şi oameni care o duc destul de bine, nu numai şomerii şi pensionarii, din moment ce nu-ţi prea foloseşte la nimic să ai casă, maşină şi ceva economii, dacă te poţi trezi peste noapte prădat de hoţi şi chiar ucis, jefuit de bande de cartier sau bătut de indivizi care nu au nici un Dumnezeu.

Mai mult de atât, România a devenit paradisul pedofililor de toate soiurile, începând cu inşi ce racolează aurolaci din canale şi sfârşind cu renumiţi profesori de istorie aflaţi în relaţii cu serviciile secrete care-şi trimit acolitele la racolat puştoaice. Or, acest fenomen nu avea cum să nu provoace mutaţii în psihologia colectivă a românilor, din cauza cumulării a doi factori extrem de importanţi: monstruozitatea infracţiunii şi atitudinea descalificant de blândă a guvernanţilor faţă de pedofilii străini. Şi aşa a ajuns românul să stea cu frica ţiganilor, a băieţilor de cartier, a şmecherilor de tot soiul, astfel încât am devenit batjocura perverşilor de pe întreg mapamondul.

Din păcate, modul în care a fost tratat cazul Treptow demonstrează încă o dată că nici actuala putere nu ia în seamă riscul ca sentimentul de insecuritate să le provoace românilor dorinţa de a schimba regimul cu unul de mână forte în care să nu mai stai cu frică dacă nu ţi-a venit copilul acasă înainte de lăsarea întunericului, sau să nu ai nevoie de uşi blindate şi zăbrele la geam. Iar pericolul este cu atât mai mare cu cât lucrurile merg prost şi din punct de vedere economic.

N-ar fi rău ca guvernanţii acestei ţări să realizeze, măcar în ceasul al treisprezecelea, că siguranţa cetăţeanului costă foarte puţin, dar înseamnă foarte mult. O sentinţă extrem de severă pentru pedofilii străini, precum şi imagini reale din celulă, ştiind prea bine că acest gen de puşcăriaşi nu sunt bine primiţi de "confraţii" lor, condamnarea la 20-25 de ani de puşcărie a câtorva capi ai lumii interlope dublată de confiscarea averilor, ar fi câteva dintre măsurile care pot fi luate imediat şi care ar domonstra omului de rând că cei din fruntea statului se gândesc şi la el.

Rămâne însă de văzut dacă are cineva curajul să taie nodul gordian al fărădelegilor sau aşteptăm un nou dictator care să ne facă ordine.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Iordache şi va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Reabilitarea tuturor categoriilor de drumuri din judeţul Olt a stat permanent în atenţia şi preocuparea autorităţilor locale şi judeţene, dar şi a senatorilor şi deputaţilor PSD din Olt, care, împreună cu sprijinul şi ajutorul Administraţiei Naţionale a Drumurilor din M.L.P.T.L., au reuşit în ultimul timp importante realizări în acest capitol deosebit de important în viaţa locuitorilor. Pot spune, pe baza constatărilor personale că, în judeţul Olt, programul de reabilitare iniţiat şi derulat de M.L.P.T.L. face ca drumurile comunale, judeţene şi naţionale să nu mai constituie o grea încercare pentru cetăţeni şi conducătorii auto, motiv de nemulţumiri şi reclamaţii adresate prefecturii, consiliului judeţean, dar şi primăriilor locale.

Se poate afirma că pe toate drumurile acestui judeţ, datorită măsurilor luate şi implicării tuturor celor abilitaţi pe timp nefavorabil, din toamnă şi până în primăvară, pe drumurile judeţului Olt se poate circula fără probleme.

Pentru o bună circulaţie, chiar şi în condiţii de iarnă, în toate localităţile judeţului s-au luat măsuri corespunzătoare în aşa fel ca circulaţia pietonală şi rutieră să nu sufere. Sprijinul permanent acordat factorilor locali de M.L.P.T.L. prin Administraţia Naţională a Drumurilor a dat roadele scontate, locuitorii din zonă fiind satisfăcuţi de realizările din acest domeniu de activitate de actualul Guvern şi putem spune, fără frica de a greşi, că în Olt, iarna e ca vara din punct de vedere al circulaţiei pe drumurile publice.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Gheorghe Dinu. Va urma domnul Dumitru Chiriţă.

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se referă la privatizarea care urmează să se facă la "Tractorul" Braşov.

Opinia publică braşoveană continuă să fie preocupată de soarta industriei oraşului de la poalele Tâmpei şi, nu întâmplător, de soarta marilor uzine atârnă şi situaţia celei mai mari părţi a populaţiei municipiului, legată într-un fel sau altul de acestea. Anii tranziţiei au plasat industria judeţului Braşov sub semnul incertitudinii, al lipsei de coerenţă şi de perspectivă, sub semnul experimentelor de tot felul: modulizări, divizări, reorganizări, privatizări pe te miri ce, toate, însă, fără nici un fel de rezultate în relansarea producţiei.

Mai mult, prin divizări şi privatizări cel puţin dubioase, inventarul uzinelor s-a împuţinat, activele au fost înstrăinate, cei care au cumpărat unele foste secţii sau sectoare nu au căutat decât să mai stoarcă câte ceva, nu să investească în retehnologizare şi investiţii. Forţa de muncă ocupată în industrie s-a diminuat continuu, ceea ce a contribuit din plin la creşterea gradului de sărăcie, la pierderea unei părţi a specialiştilor.

Nevoia reformelor structurale, adânci este evidentă şi imperioasă. Este nevoie de investiţii adevărate care să determine o creştere rapidă a productivităţii muncii şi a competitivităţii produselor. În acelaşi timp, restructurarea trebuie să aibă în vedere reconversia forţei de muncă disponibilizată, crearea condiţiilor de absorbţie în alte ramuri economice a celor deveniţi excedentari la vechile locuri de muncă.

Recent, am primit semnale că urmează să fie semnat contractul pentru privatizarea S.C. "Tractorul" Braşov cu firma MYO-O (O, cred că mai degrabă zero) din Bucureşti, cea care este şi proprietara Fabricii "Semănătoarea", cea care a adus de la 8.000 de salariaţi la vreo 300, cât are acum şi în Semănătoarea mai există doar câteva fiare vechi. Se pare că această firmă este singura care a cumpărat caietul de sarcini, deci este singura ofertantă cu care în prezent se poartă negocieri de către APAPS.

Apropiata semnare a contractului de privatizare stârneşte nelinişte în rândul muncitorilor de la Tractorul, care au auzit de starea în care Compania MYO-O a adus Semănătoarea Bucureşti şi nu vor ca uzina lor să aibă aceeaşi soartă. Mai mult, se pare că MYO-O nu a găsit nici un client şi nici un contract pentru livrarea de tractoare după privatizare.

Stârneşte îngrijorare şi faptul că MYO-O nu este de acord să preia şi datoria de 4.000 de miliarde lei a Uzinei "Tractorul".

Dar cel mai mult nelinişteşte şi nemulţumeşte faptul că firma MYO-O nu este de acord cu numărul actual de angajaţi şi cere conducerii uzinei să întocmească liste privind personalul ce urmează a fi disponibilizat imediat după semnarea contractului de privatizare. Sunt informat, de asemenea, că sindicatelor din uzină li se recomandă să nu se implice şi să aştepte semnarea acestui contract pentru ca apoi să negocieze cu noii patroni.

Muncitorii de la Tractorul Braşov cer ca în contractul de privatizare să se prevadă:

• menţinerea actualului profil de fabricaţie, respectiv producţia de tractoare; suntem ţara paradoxurilor, ţara care are nevoie în agricultură de foarte multe tractoare, ţara în care în construcţii pentru tineri nu avem locuinţe sociale de nici un fel şi, totuşi, specialiştii noştri pleacă să lucreze în Israel, iar Uzina Tractorul este închisă;
• înnoirea şi diversificarea tipurilor de tractoare ce se vor produce, creşterea competitivităţii acestora, în acord cu cererile pieţei şi, în special, cu necesarul pentru piaţa românească;
• acoperirea cu comenzi a capacităţilor de producţie;
• timp de cel puţin 5 ani să nu se facă disponibilizări de personal, eventualele reduceri să se efectueze pe seama plecărilor naturale (pensionări, demisii, transferări etc.);
• celor care solicită să fie disponibilizaţi să li se asigure salarii compensatorii.

Rog domnii guvernanţi ca atât la redactarea clauzelor contractului de privatizare, cât şi în perioada post-privatizare, să aibă permanent în atenţie că dispariţia acestei embleme a industriei româneşti, care este Întreprinderea "Tractorul", unicul producător de tractoare din ţară, lasă agricultura românească fără dotarea tehnică absolut necesară.

Să vă gândiţi, de asemenea, domnilor guvernanţi, şi la consecinţele încetării producţiei de tractoare asupra legăturilor pe orizontală, la cei peste 140 de agenţi economici ce colaborează la această producţie.

Îmi exprim speranţa că domnul ministru al privatizării, Ovidiu Muşetescu, îşi va menţine promisiunile şi va lua măsurile ce se impun, iar contractul de privatizare la Tractorul Braşov va fi semnat ţinându-se seama de doleanţele muncitorilor şi în acord cu aceştia.

Este timpul ca privatizarea să aducă populaţiei din Braşov şi altceva decât griji şi amărăciune, să însemne o schimbare în bine a condiţiilor de muncă şi de viaţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Dumitru Chiriţă. Va urma domnul Costache Mircea.

Vă reamintesc că nu avem decât 10 minute peste programul normal. Deci, la 9 şi jumătate încheiem; concentrare şi vă mai reamintesc posibilitatea de depunere la secretariat a unor declaraţii.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Asumarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului în legătură cu Proiectul Legii privind noul Cod al Muncii reprezintă cel mai important eveniment politic intern al anului 2002 şi garanţia că noua reglementare va reflecta întocmai înţelegerile pe care le-a avut Guvernul României, condus de domnul prim-ministru Adrian Năstase, cu reprezentanţii sindicatelor şi ai patronatelor.

Dezbaterile pe marginea proiectului Codului Muncii, înainte de a fi depus la Parlament, au fost intensificate în ultimii doi ani şi această muncă a fost încununată de succes prin finalizarea negocierilor, chiar în data de 1 decembrie 2002, Ziua Naţională a României.

Prin noul Cod al Muncii se promovează într-o manieră echilibrată interesele angajaţilor şi angajatorilor, lăsând posibilitatea autorităţilor publice să intervină pentru a sancţiona orice fel de abuz.

După 30 de ani de aplicare a vechiului Cod al Muncii, reglementarea adoptată de către fostul sistem politic existent până în decembrie ’89 şi aplicată şi în perioada celor 13 ani de tranziţie către o economie de piaţă funcţională, se impunea adoptarea unui nou Cod al Muncii. Această nouă reglementare în domeniul relaţiilor de muncă răspunde în egală măsură şi cerinţelor de armonizare a legislaţiei cu legislaţia Uniunii Europene.

În acelaşi timp, obligă Guvernul, Parlamentul şi partenerii sociali, sindicatele şi patronatele, pentru ca în perioada următoare să fie adoptate noi legi care privesc negocierea colectivă, conflictele de muncă, inspecţia muncii, legi speciale care vin să completeze noul Cod al Muncii.

O dată adoptat acest nou Cod al Muncii putem spune că România a renunţat definitiv la capitalismul de cazino promovat şi susţinut de către Partidul Democrat, partid neoliberal, autointitulat social-democrat, şi de către Partidul Naţional Liberal, în cadrul defunctei coaliţii care a guvernat România în perioada ‘96-2000.

Noua reglementare în domeniul relaţiilor de muncă oferă garanţia că în România modelul social-european va fi preluat cu succes, permiţând o dezvoltare economico-socială care să consolideze creşterea nivelului de trai.

Totodată, modul în care a fost elaborat noul Cod al Muncii reprezintă dovada că parteneriatul strategic existent între PSD şi CNSRL Frăţia este calea prin care pot fi promovate interesele salariaţilor din România.

Prin noul Cod al Muncii se reglementează prevederile referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractului individual de muncă, oferind garanţii salariaţilor impotriva oricăror forme de abuz din partea angajatorilor.

Totodată, se stabileşte că în România angajarea salariaţilor se poate face numai pe bază de contract individual de muncă, de regulă încheiat pe durată nedeterminată şi, prin excepţii expres prevăzute de lege, pe durată determinată.

Un element de noutate absolută îl constituie capitolul referitor la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale în caz de insolvabilitate a patronului.

Noul Cod al Muncii vine, de asemenea, să rezolve o serie de probleme care ţin de negocierea colectivă şi individuală, precum şi de desfăşurarea conflictelor de muncă, obligând astfel Parlamentul să revizuiască legile speciale în noul context.

În noul Cod al Muncii se regăseşte un capitol distinct referitor la norma de muncă, element de bază în stabilirea numărului de personal în funcţie de realitatea concretă din fiecare unitate, în deplin acord între organizaţiile sindicale şi angajatori.

O altă noutate pentru relaţiile de muncă din România o reprezintă capitolul referitor la protecţia salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia.

Prin aceste reglementări, salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor prevăzute în contractele colective de muncă aplicabile, contractele individuale de muncă şi legislaţie.

Prin noul Cod al Muncii răspunderea disciplinară, răspunderea patrimonială, răspunderea contravenţională au fost reglementate plecând de la realitatea existentă în România şi instituie măsuri sancţionatorii pentru cei ce eludează legislaţia muncii prin folosirea muncii la negru, încadrarea în muncă a minorilor, împiedicarea sau obligarea salariaţilor să participe la grevă.

În ceea ce priveşte capitolul jurisdicţia muncii şi regulile de procedură privind soluţionarea conflictelor de muncă, se deschide calea ca în România să apară tribunalele muncii.

În încheiere, vreau să salut încă o dată faptul că Guvernul condus de primul-ministru Adrian Năstase a ales calea asumării răspunderii guvernamentale pentru promovarea noului Cod al Muncii, oferind o garanţie partenerilor sociali, că angajamentele asumate sunt şi respectate.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul deputat Mihai Baciu.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Voi concentra la maximum ceea ce doream să spun astăzi. În prag de iarnă şi când populaţia se confruntă cu atâtea şi atâtea dificultăţi, constat că suntem un popor unic din foarte multe puncte de vedere. Unicitatea noastră constă şi în uşurinţa şi lejeritatea cu care acceptăm orice.

Mi-am pus, chiar şi de la acest microfon, de multe ori întrebarea dacă maniera de guvernare aplicată în România ultimilor 12-13 ani ar fi fost posibilă în alte ţări, precum Germania, să spunem. Dacă ar fi putut acolo poporul să accepte cu seninătate să i se înstrăineze flota, să i se exporte la fier vechi industria, să fie muncitorii puşi pe drumuri şi agricultura să fie adusă în starea în care se află cea din România, cercetarea, învăţământul, sănătatea şi toate celelalte domenii de activitate? Dacă ar fi fost posibilă o asemenea reformă într-o altă ţară, aplicată pe un alt popor? Răspunsul multora dintre noi este cu certitudine "nu".

Dar, pentru că acestea sunt trăsăturile noastre, nu ne putem supăra pe noi înşine şi constatăm că avem şi noi calităţile noastre, suntem un popor foarte înzestrat, din punct de vedere literar-artistic, un mare talent. Talentul nostru este atât de mare, încât este îndeobşte cunoscut că românul este născut poet. Şi, pentru că este născut poet, are şi în staful Parlamentului României oameni cu mare înzestrare artistică, atât de mare, încât cei care consemnează pe site-ul Camerei Deputaţilor rezumatele intervenţiilor noastre, pe ale mele, le-au etichetat de foarte multe ori cu deosebit talent; unele dintre ele au fost numite dizertaţii pe o temă despre o vară fierbinte, comentariu pe tema guvernării, eseu despre exportul de fier vechi în industrie şi aşa mai departe.

Dacă tot mergem pe linia asta şi se apropie sărbătorile de iarnă, mai propun, tot în manieră artistică, o sugestie muzicală celor care s-au îmbogăţit nemăsurat în aceşti ani de jaf generalizat şi se retrag acum la palatele de iarnă să admire ninsoarea prin ferestre şi brazii împodobiţi de zăpadă, în abundenţa şi în calmul hibernal şi domestic al vieţii lor de familie, le doresc să nu-i părăsească din auz nici o secundă acest colind strămoşesc: "Mai sunt bordeie fără foc şi mâine-i Moş Crăciun".

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Baciu. Poftiţi la microfon. Va urma domnul Puiu Haşotti.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte, şi la pupitru, aici, avem o ilustrare sugestivă a economiei româneşti - pahare sunt, dar apă, ioc! Uite, pahare sunt, dar apă ..., nici pomeneală de apă!

Domnul Corneliu Ciontu:

Bine, uite, a venit domnişoara cu apă. Hai, nu trage de timp, domnule deputat, că n-ai decât trei minute!

Domnul Mihai Baciu:

Nu trag de timp, domnule preşedinte, mai ales că vreau să admir încă o dată imaginaţia semantică a partidului de guvernământ, care aţi văzut că a lansat pe piaţă un concept foarte interesant şi greu de definit, dar, mă rog, trebuie să studiem capitalismul de cazinou al Partidului Democrat şi al Partidului Naţional Liberal. Vă promit că mă voi ocupa în mod serios de acest concept interesant, am să consum câteva nopţi, câteva săptămâni şi o să vedem ce înseamnă, deşi sunt convins că am să descopăr că nu înseamnă nimic; va însemna o simplă figură de stil, pentru că aşa s-au obişnuit colegii noştri, având puterea, nu mai trebuie să aibă şi atenţia încordată asupra sensului cuvintelor.

Eu vreau să vă atrag atenţia în scurta mea intervenţie, pentru că nu vreau să mănânc timpul, cum spune domnul preşedinte, asupra a trei paradoxuri care ilustrează, spun eu, într-un mod absolut sugestiv, evoluţia şi starea economiei noastre.

Primul paradox: acum câteva zile la Iaşi a avut loc Comisia de dialog social. S-au întrunit, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, patronatul, sindicatele, prefectura, consiliul judeţean, societatea civilă, deşi nimeni nu prea ştie ce înseamnă asta, şi am stat de vorbă. Primul paradox: toţi s-au plâns şi toţi aveau dreptate. În stânga era Guvernul, în dreapta erau ceilalţi, se plângeau şi ceilalţi, se plângea şi Guvernul şi, culmea, că toţi aveau dreptate.

Patronatul s-a plâns de mediul afacerilor ostil, i.m.m.-urile dispar mereu, vai şi amar de capul lor, impozite şi taxe bizantine, fanariote, spuneţi-le cum vreţi; birocraţie cât încape, au început să dea taxe de protecţie. Deci, patronatul se plângea şi are dreptate.

Sindicatele s-au plâns că sunt salariile foarte mici, pensii de mizerie, cresc preţurile, se înmulţesc oamenii care plâng în faţa vitrinelor că nu pot să cumpere, se uită, aşa, în vitrine. Eu propun ca de acum vitrinele să fie umplute cu mâncare de ghips, că tot nu cumpără nimeni de acolo. Deci, ei vor din acelea, de imitaţie. Nu se respectă legislaţia muncii şi aşa mai departe.

Prefectul s-a plâns că nu poate strânge impozitele şi taxele, că nu are instrumente. Economia subterană se dezvoltă fioros şi multe alte chestiuni.

Consiliul judeţean s-a plâns că nu are bani să dea la primării. Rectificarea a fost o mizerie, primarii stau cu căciula în mână la consiliul judeţean şi nu primesc un ban şi aşa mai departe.

Societatea civilă s-a plâns de toate acestea la un loc.

Aşadar, primul paradox, după cum vedeţi, toate părţile, chiar opuse, s-au plâns şi toţi aveau dreptate. Cum se poate aşa ceva?

Numai la noi, în România, este posibilă o asemenea chestiune.

Al doilea paradox: Guvernul a anunţat anul trecut o creştere de 5,2% a macroeconomiei. Asta înseamnă economia mare. Anul acesta, ne ameninţă cu o creştere tot aşa, de vreo 5%. Economia judeţului Iaşi a scăzut cu 8%. Şi nu numai a judeţului Iaşi, ci şi a multor altor judeţe. Paradoxul: cum poate să crească economia mare şi economiile pe judeţ să scadă? Oare, nu cumva, economia mare este o sumă a economiilor pe judeţe? Vă rog să meditaţi la această chestiune. Aici, ceva nu este în regulă. Ori domnul Dâncu a scăpat un pic, aşa, hăţurile din mână, ori este prea ingenios, ori cine ştie ce se întâmplă acolo, la el, pentru că, iată, a început să scoată pe piaţă chestii curioase, pe care nu le mai crede nimeni, nici măcar cei din partidul de guvernământ.

Al treilea paradox: se plâng toţi, aşadar. Mizeria a crescut, mase tot mai mari de oameni în mizerie, cum vă spuneam, pensiile scad în valoare reală, oamenii stau în faţa vitrinelor şi le curg ochii că nu pot să cumpere, iar în sondaje, PSD-ul are 50%, sau 60%, sau nu ştiu cât vreţi dumneavoastră. Eu aştept momentul emoţionant, ba chiar îl aştept cu nerăbdare, când o să aibă 120%.

Păi, ceva nu-i în regulă. Dacă toţi se plâng. Lumea trăieşte prost, sunt câţiva care trăiesc bine. Nu-i condamn. Treaba lor, să-i condamne justiţia, dacă or să fie motive întemeiate, dar, se pare că n-or să fie.

Deci, câţiva trăiesc bine, să zicem un 50%, restul, vai de mama lor. Toţi înjură Guvernul, toţi spun, sau în mare parte, că mergem pe o cale greşită, dar, când sunt întrebaţi cu cine ar vota, dacă săptămâna viitoare ne-am apuca de alegeri, spun că ar vota 50% cu PSD-ul. Spune domnul Dâncu, spune CURS-ul, IMAS-ul, nu ştiu, mă rog.

Iată un paradox, un paradox foarte mare. Aici se întâmplă ceva. Ori aceste sondaje sunt făcute cu meşteşug, dar se pare că meşteşugul acesta devine pe zi ce trece tot mai prost şi mai lipsit de profesionalism, ori suntem un popor curios, domnule, care, cu cât ne chinuie cineva mai tare, cu atât îl iubim mai mult.

Vă rog să gândim şi să medităm la aceste paradoxuri şi eu cred că ele nu pot căpăta o rezolvare cu creionul în mână, cum rezolvam la şcoală probleme de matematică, sau paradoxurile lui Zenon, dacă vă amintiţi dumneavoastră, cei care, să spunem, uneori v-aţi lovit de ele, deci, cu pixul în mână, aceste paradoxuri vor fi rezolvate eu cred că de electoratul român şi într-un an, doi, aceste paradoxuri vor arăta că, de fapt, ele au fost doar pe hârtie, şi nu în capul acestui popor.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi vă promit că o să vă cheme în continuare şi în săptămânile următoare cu asemenea intervenţii.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă aşteptăm şi altă dată.

Domnul deputat Puiu Haşotti. Va urma domnul Vekov Carol Ioan.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie ca, înainte de toate, să-l felicit pe colegul meu, pe profesorul Baciu, pentru excelenta declaraţie politică de azi şi pentru umorul moldovenesc sănătos.

Să trec însă la declaraţia mea politică.

În afara unor activităţi tracomane şi, mai recent, daco-tracomane, care fac o propagandă jenantă pentru România, există şi insituţii ştiinţifice ce îşi urmează menirea fără publicitate în massmedia. Una dintre ele este Institutul Naţional Român de Tracologie, care are ca obiect de studiu componenta tracă a fiinţei şi spiritualităţii poporului român. Aceste instituţii se află în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ca o instituţie guvernamentală şi acoperă prin tematica sa întinse spaţii europene şi microasiatice.

Institutul Român de Tracologie a avut în ultimii 12-15 ani realizări de excepţie, apreciate în toate mediile ştiinţifice interne şi internaţionale. După anul 2000, actuala conducere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării a luat măsuri care, în loc să sprijine programul de cercetare a Institutului Român de Tracologie, i-a îngreunat activitatea până la forme greu de calificat. Menţionez doar câteva: repartizările financiare pentru anul 2001 au fost eronate, iar îndreptarea lor nu se putea face decât prin rectificare bugetară. În situaţii anterioare de dereglare s-a apelat la fondul valutar aflat la dispoziţia ministrului. Aceeaşi soluţie a dat-o şi de această dată direcţia de resort din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, numai că doamna ministru Ecaterina Andronescu a refuzat să îndrepte lucrurile. Pur şi simplu, a refuzat.

În acest fel, lucrări arheologice de o deosebită importanţă, de mare interes naţional, ştiinţific au fost practic neexecutate. În anul 2002, sub semnăturile repetate ale secretarului general al Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi de două chiar ale doamnei ministru Ecaterina Andronescu, s-a cerut evacuarea a trei laboratoare depozite ale institutului care adăposteau bunuri de patrimoniu cultural şi ştiinţific de valoare naţională şi europeană. Directorul acestui institut, profesorul universitar doctor Petre Roman, a explicat conducerii ministerului de ce nu este posibilă executarea unei astfel de decizii. Acţiunea a fost oprită de către director, numai că a urmat o altă încercare de obţinere a spaţiilor, de această dată prin înlăturarea directorului. Astfel, prin Ordinul ministrului nr.4667 din 7.10.2002, domnul profesor universitar doctor Petre Roman a fost eliberat din funcţia de director, fără justificare şi fără asigurarea interimatului, încălcându-se toate legile din România din acest domeniu. În faţa acestui abuz, Consiliul ştiinţific al institutului, format din persoanlităţi ştiinţifice de prim rang în România şi Republica Moldova, a contestat legalitatea ordinului ministrului şi a cerut anularea acestui act şi încetarea acţiunilor dăunătoare şi de represiune la adresa institutului.

Menţionez că dosare complete ale cazului de circa 100 de pagini au fost înaintate preşedinţiei României, primului ministru şi despre informare ministrului culturii şi cultelor. De la 14 octombrie, data înregistrării, doamna ministru Andronescu nu a dat nici un răspuns, de la guvern nu a venit nici o ştire, deşi s-au făcut şi alte reveniri, iar de la Preşedinţie, în 4 decembrie 2002, se sugera o trecere a Institutului în structura Academiei Române, de fapt, o altă cale de evacuare a bunurilor de patrimoniu european la care făceam referire.

Ne-am obişnuit ca cererile venite din partea parlamentarilor, ale cetăţenilor, solicitările din partea unor instituţii de prestigiu ale României să fie tratate cu indiferenţă şi aroganţă de actualul guvern, numai că abuzurile săvârşite în cazul Institutului Român de Tracologie şi politica permanentă de subminare a activităţii acestui institut, prejudiciază prestigiul câştigat cu trudă de cercetătorii români şi implicit imaginea României peste hotare.

Cer Guvernului "Adrian Năstase" şi în special ministrului Educaţiei şi Cercetării, Ecaterina Andronescu, să stopeze abuzurile în cadrul Institutului Român de Tracologie şi să ia măsurile necesare pentru remedierea situaţiei acestui institut şi să respecte în acest fel dreptul poporului român la trecut, la patrimoniul istoric, cultural şi ştiinţific, care dăinuieşte de mii de ani şi care va dăinui cu sau fără vrerea actualilor guvernanţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Vekov Carol Ioan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Rostul intelectualilor, inclusiv al deputaţilor, este acela de a percepe, de a surprinde şi de atrage atenţia asupra acelor fenomene pe care le consideră că ar fi semnificative pentru existenţa cetăţenilor, pentru existenţa ţării. După perceperea acelor fenomene, pe care le consideră demne de reţinut, rolul deputaţilor ar fi acela de a le interpreta şi de a găsi modalităţile de îmbunătăţire, de schimbare a stărilor de fapt. Săptămâna trecută, într-unul din marile cotidiene a apărut o ştire pe care o considerăm că este, pentru a nu ştiu câta oară, un semnal de alarmă în ceea ce priveşte statutul social al cadrelor didactice, fie ele de orice fel.

Articolul în cauză a relatat despre faptul că un profesor, pentru ca să poată trăi decent şi pentru ca să-şi poată întreţine familia, în timpul său liber transportă cu maşina pe cei care îi solicită acest lucru, adică este taximetrist. Cineva ar putea zice, poate chiar mai mulţi, ei şi, sau şi ce dacă! Aparent nu este nimic de detestat, ori de criticat în aceea că cineva mai adună nişte bani pentru familie şi, desigur, aşa este, este un ban câştigat în mod cinstit, ce dacă... Cred şi sunt convins că profesorul respectiv nu practică acea ocupaţie de plăcere, ci de nevoie. Ştiu că vina nu este a lui că trebuie să recurgă la un asemenea mijloc de a spori veniturile familiei, ci a altora. Nicidecum, nu aş vrea ca articolul în cauză sau această declaraţie politică să aibă repercusiuni negative în ceea ce priveşte statutul sau cariera acestui cetăţean, demn de tot respectul, căci sfântă este munca cinstită de zi cu zi care serveşte binele familiei sau al aproapelui sau al socieătţii.

Cred însă că ceva nu este în regulă în societatea noastră. Pentru munca prestată, acest profesor, acest cadru didactic care este asemenea multor mii şi zeci de mii de cadre didactice ar merita ca pentru munca depusă să fie răsplătit în mod corect, aşa cum s-ar cuveni, că şi el îşi face datoria, creşte generaţii de copii, îi învaţă, dar şi îi educă, inclusiv prin exemplul său, demn de tot respectul, atunci când se angajează într-o a doua slujbă.

Numai noi, societatea de azi, noi politicienii şi ceilalţi în cauză nu-şi fac, precum ar trebui, datoria, adică nu-i asigură un salariu care să-i asigure totodată o existenţă demnă, o existenţă respectată de societate, o existenţă care să-i permită să-şi facă datoria, datoria de dascăl, astfel precum trebuie. Să nu fiu înţeles greşit, o clipă nu mă îndoiesc de calitatea muncii de dascăl a acestui profesor. Cel care are simţul datoriei de a face faţă cu cinste obligaţiilor familiare care-i revin, sunt convins că este un bun profesor şi la şcoală. El este, într-adevăr, un profesor care, pe drept cuvânt, poate vorbi despre munca de zi cu zi care înnobilează. Un astfel de om, un astfel de profesor ar trebui să fie respectat şi probabil că este respectat de cei din jur, poate şi sper. Dar cum rămâne cu noi, cei care votăm bugetul? Cei care ştim cum este salarizarea cadrelor didactice de la noi? Cum rămâne cu respectul şi cui i se cuvine acesta? Până când oare îl vor mai respecta cei din jur pe acest profesor? Nu care cumva, peste puţin timp, va dispare acel respect care i se cuvine oricărui dascăl, oricărui om cinstit, cedând locul desconsiderării care vasăzică vai de el şi el îmi zice mie sau copilului meu cum trebuie să trăiască?

Îmi e teamă pentru acest coleg de breaslă, îmi e teamă pentru noi şi pentru societatea noastră care nu reuşeşte să-i plătească şi să-i răsplătească pe slujitorii de zi cu zi ai neamului. Îmi e teamă că dacă nu vom schimba această stare a lucrurilor, învăţământul va fi părăsit de aceşti slujbaşi credincioşi, căci, la un moment dat, viaţa şi familia primează.

Până când îi tot punem la încercare pe dascălii noştri? Până când se crede că pentru lefuri insuficiente se vor achita cu toţii de obligaţia ce-i revine oricărui dascăl? Se înmulţesc semnele care atrag atenţia asupra responsabilităţii noastre în ceea ce priveşte generaţiile de mâine.

De ce nu acordăm respectul cuvenit cadrelor didactice, de ce îi lăsăm să se chinuie şi să-şi facă datoria, căci o fac, în condiţii mai mult decât chinuite? De ce credem că stresaţi de nevoile de zi cu zi, ei îşi vor putea îndeplini menirea? De ce nu le dăm o retribuţie pe măsura rolului pe care şi-l asumă, pe măsura responsabilităţii uriaşe care le apasă, aceea de a creşte, aşa cum trebuie generaţiile de mâine? De ce nu încercăm să schimbăm în bine, precum a fost pe vremuri, statutul cadrelor didactice - fie ele învăţătoare, educatoare sau profesori. Fără acel statut social respectabil, ei nu vor putea fi ceea ce ar trebui să fie, precum în orice societate dezvoltată, un model de comportament, un model de existenţă exemplară?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioalcă şi va urma domnul Iulian Mincu.

Domnul Ion Mocioalcă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi-a încheiat dezbaterea la Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2002 privind acordarea gratuită în anul 2003 a unui ajutor constând în îngrăşăminte chimice producătorilor agricoli care au în proprietate terenuri arabile extravilan în suprafaţă totală de până la 2,5 ha. Nu aş fi făcut referire la această măsură luată de Guvernul Năstase, dacă ea nu ar fi implicat un efort financiar deosebit şi dacă nu s-ar fi încadrat într-un sistem de măsuri menite să sprijine agricultura românească. Astfel, pentru că în anul 2002 nu a fost unul dintre anii buni pentru agricultură, datorită condiţiilor climaterice, secetă excesivă în cea mai mare parte a zonelor agricole ale ţării, actualul guvern a susţinut campania agricolă de toamnă, acordând avansuri de 30% din valoarea lucrărilor agricole. În judeţele Dolj şi Mehedinţi, sămânţa şi motorina au fost gratuite pentru cei care au înfiinţat culturile de toamnă, iar în restul teritoriului ţării, sămânţa a fost subvenţionată 50%.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2002 este o măsură menită să sprijine micii producători, şi ei loviţi de calamităţile naturale din anul 2002, producători care deţin în proprietate aproximativ 2,5 milioane de ha şi care nu au avut posibilitatea în ultimii ani să execute fertilizări pe aceste suprafeţe, creîndu-se astfel un dezechilibru chimic. Această acţiune are rolul să ajute micul producător şi, de asemenea, are rolul de a corecta deficitul de substanţă minerală utilă existentă în sol, ameliorând sănătatea solului şi capacitatea de producţie a acestuia.

Se cuvine să apreciem efortul financiar deloc neglijabil al Guvernului, în valoare de aproximativ 3 mii de miliarde de lei, bani cu care se va majora bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, apropiindu-se în acest fel de cifra de 30 de mii de miliarde. Aproximativ 2 milioane de familii vor beneficia de un ajutor constând în îngrăşăminte în valoare de 820 de mii de lei la ha, unitatea de la care va începe distribuirea acestora fiind de 0,5 ha şi care, alături de cei un milion de lei la ha acordaţi în anul 2001, arată că PSD face o politică consecventă cu adevărat social-democrată.

Cele câteva măsuri enumerate în această scurtă intervenţie ne duc la concluzia că în Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor începând cu anul 2001 s-a aşezat o echipă extrem de serioasă, extrem de echilibrată, de profesionişti cărora nu le este indiferent viitorul agriculturii româneşti, agricultură care rămâne un capitol foarte important şi sensibil în vederea integrării cât mai rapide în Uniunea Europeană.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Iulian Mincu şi va urma domnul deputa Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Vă rog.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Institutul Ana Aslan este de vânzare?"

Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie "Ana Aslan" din Bucureşti a trecut din subordinea Ministerului Sănătăţii şi Familiei la Regia Autonomă a Administraţiei Protocolului de Stat.

Autorităţile neagă orice tentativă de înstrăinare a patrimoniului "Ana Aslan". Demersurile actuale conduc însă către ideea unei iminente vânzări, cu toată negaţia autorităţilor. Astfel, în fişa de inventar au fost trecute numai valorile neactualizate ale mijloacelor fixe şi clădirilor, valorile de inventar sunt: clădirea de la Otopeni, care a fost evaluată la 69 de milioane de lei, Policlinica din str.Spătarului, la 2 milioane de lei, cele două clădiri din str.Căldăruşani la 11 milioane de lei; sediile exterioare (Felix, Mangalia, Eforie Nord, Herculane) la 6 milioane de lei; aparatura - 11 milioane de lei. În total, valoarea bunurilor se ridică şi aşa la 12 miliarde de lei. Banca Mondială a evaluat însă numai aşezământul de la Otopeni la 26 de milioane de dolari şi a respins cifra propusă de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, la 2,9 milioane de dolari, considerând-o sub valoarea obiectivului. De asemenea, Banca Mondială a denumit institutul "Perla Coroanei" spitalelor din România, fiind unicat în lume. În realitatea, valoarea întregului institut de geriatrie depăşeşte suma de 100 de milioane de dolari.

Preşedintele Iliescu a declarat că executivul a decis trecerea Institutului la RAAPS pentru că era în situaţia de a se desfiinţa pentru că nu mai rezista, nu mai avea suport economic financiar, clădirea se degrada. Din declaraţia domnului Iliescu reieşea că nu cunoştea sumele uriaşe folosite în ultimii ani pentru consolidarea unităţilor "Aslan".

Pentru sediul central din str.Căldăruşani s-au investit în ultimii 5 ani pentru reconsolidare peste 14 miliarde de lei, iar programul de reabilitare a secţiei de la Otopeni, finanţat de Comunitatea Europeană, costă 32 de milioane de euro.

Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin ministrul Daniela Bartoş, afirmă textual că "bolnavii vor fi trataţi în continuare pe baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate". Uită însă că geriatria nici măcar nu a făcut parte din specialităţile incluse în contractul privind asigurările sociale de sănătate.

Geriatria este ramura medicală creată de Ana Aslan şi este o disciplină extrem de modernă astăzi în lume. În anul 1952, Ana Aslan aducea la bugetul statului peste 18 milioane de dolari. La Otopeni au fost pentru tratament unele dintre cele mai mari personalităţi ale lumii. Institutul de la Otopeni este aşezat într-un parc de 33 de ha, are peste 340 de paturi şi apartamente elegante, este dotat cu aparatură pentru intervenţii moderne de laborator, bază de tratament, recuperare, bază de nutriţie, estetică, chirurgie oftalmologică, psihoterapie etc. El poate fi definit drept o clinică-hotel deosebit de profitabilă. Vânzarea lui la sub-preţ ar putea duce, aşa cum a presupus un amator de chilipiruri, la apariţia aşa numitei Societăţi Comerciale "Aslan-Turism". Să nu uităm că preluarea de către omul de afaceri George Copos a hotelului Flora, care aparţinea geriatriei, a dus la desfiinţarea geriatriei, pentru care hotelul era utilat.

Dispariţia Institutului "Ana Aslan" nu înseamnă numai dispariţia primului centru de geriatrie din lume, ci şi dispariţia a o parte din istoria medicală românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek Garda Dezideriu Coloman. Va urma domnul Ionel Marineci.

Au depus la secretariat intervenţiile domnii Corneliu Ciontu, Emil Rădulescu, Nicolae Vasilescu şi Ştefan Lăpădat.

La ora 9,30 să ştiţi să vom încheia şedinţa.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sprijinul acordat de către stat producătorilor agricoli pentru procurarea de tractoare şi utilaje nu a ajuns să se concretizeze în extinderea suprafeţelor cultivate, nici în sporirea producţiei agroalimentare, dar nici în accentuarea atragerii forţei de muncă activă către agricultură. Condiţionarea achiziţiei de suprafaţă agricolă în proprietate sau de cel cultivat, nu este în măsură să dirijeze intenţia ministerului de specialitate către realizarea dezideratelor propuse în domeniul agricol. Majoritatea agricultorilor sunt convinşi că în perioada actuală, investiţiile substanţiale ocolesc agricultura. Parcul de maşini şi utilaje din agricultură nu se reîmprospătează deloc. Deci, marea majoritate a tractoarelor noi procurate la preţul subvenţionat nu îşi exercită forţa de tracţiune pentru agricultură. Cel puţin exploataţiilor de dimensiuni familiare nu le oferă şansa de dezvoltare şi de extindere în sensul de a căpăta dimensiuni de piaţă. Se poate observa că derularea acestui proces de subvenţionare a achiziţiilor în momentul apariţiei Ordonanţei Guvernului nr.97/2000, urmat de Ordinul nr.221 din 2002, apoi Ordinul ministrului nr.360 din 2002, producătorii de tractoare şi utilaje au trecut la reaşezări drastice de preţuri lăsând impresia că motivul real al subvenţiei nu este producţia agricolă, ci supravieţuirea industriei constructoare de maşini agricole. Or, prin aceste aspecte aberante nu se promovează creşterea competitivităţii acestei ramuri, doar i se prelungeşte agonia. Subvenţia acordată producătorilor agricoli pentru procurarea utilajelor, aceasta ar trebui să servească retehnologizarea producţiei agricole, or, investitorii ideali ar trebui să fie identificaţi şi ar trebui să prezinte neapărat calitatea de producător şi să prezinte garanţia utilizării la capacitate nominală utilajul în sfera producţiei agricole.

Deci, propun ca actul de adeverire a proprietăţii sau a contractului de arendare, propus ca act justificativ în dosarul de solicitare a subvenţiei, să fie înlocuit cu un act de angajament al unei comunităţi, colectivităţi care se angajează pentru a asigura un front de lucru necesar utilajului nou achiziţionat. Ar trebui realizat un nou model de creditare pentru cumpărări de utilaje agricole, prin care comunitatea producătorilor organizaţi prezintă garanţia creditului, iar rambursarea se realizează din deconturile lucrărilor prestate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Marineci, va urma domnul Dumitru Bălăeţ.

Domnul Ionel Marineci:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În intervenţia mea de astăzi voi face referire la importanţa sistemului educaţional informatizat, pe care eu îl văd o certitudine pentru învăţământul românesc în perspectiva integrării europene.

Eu cred că Ministerul Educaţiei şi Cercetării va reuşi sub conducerea doamnei Ecaterina Andronescu şi sunt convins de această reuşită, argumentând prin strădania permanentă pe care o depune în calitate de ministru al educaţiei şi cercetării şi nu în ultimul rând prin sprijinul pe care echipa de conducere din minister i-l acordă.

Răspunzând provocărilor stabilite de Consiliul Europei la Lisabona, prin care se doreşte realizarea până în anul 2010 a unei economii dinamice şi competitive bazate pe cunoaştere, comisia europeană a invitat consiliul să adopte indicatorii care să implementeze obiectivele comune ale sistemelor de educaţie şi formare profesională.

Eu cred că prin informatizarea sistemului educaţional, România are şansa să realizeze un parcurs rapid şi eficient astfel încât cei 5 indicatori pentru educaţie şi formare profesională să poată fi atinşi în timp optim. Sigur că nu permite timpul să dezvolt aceşti 5 indicatori, aş vrea numai să-i amintesc, pentru că aceşti 5 indicatori sunt convins că vor stârni suficiente comentarii. Este vorba de îmbunătăţirea ratei abandonului şcolar timpuriu. Se propune o medie în Uniunea Europeană de 9% până în anul 2010. Sigur că România, deocamdată, are de făcut eforturi pentru prevenirea creşterii abandonului şcolar timpuriu.

Un al doilea indicator o reprezintă ameliorarea dezechilibrului de sexe între absolvenţii de matematică, ştiinţă şi tehnologie, cu o referire directă la faptul că trebuie să motivăm fetele să urmeze filiere ştiinţifice şi tehnologice atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în cel superior.

Un al treilea indicator îl reprezintă procentul mediu al tinerilor cu vârste între 25 şi 29 de ani, care au cel puţin liceul, şi acesta trebuie să atingă în anul 2010 procentul de 80%.

Al patrulea indicator, procentul de tineri de 15 ani cu rezultate slabe pentru citit, matematică şi ştiinţă trebuie să fie cel puţin înjumătăţit.

Al cincilea, şi ultimul indicator, recomandat de comisia europeană, nivelul de participare la "life of learning" trebuie să fie cel puţin 15% dintre adulţii cu vârste între 25 şi 64 de ani, dar în nici un caz nu trebuie să cadă sub 10%. Acestea sunt suficiente argumente pentru Guvernul PSD, condus de domnul prim-ministru Adrian Năstase, a cărui consecvenţă este dovedită în aceşti doi ani, astfel încât investiţiile în educaţie să constituie o prioritate importantă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu pentru concizie.

Domnul Dumitru Bălăeţ şi apoi va urma domnul deputat Eugen Pleşa.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Două evenimente care au avut loc la noi în ultimul timp ne obligă la reflecţie şi meditaţie politică. Primul se referă la anunţarea primirii ţării noastre în NATO, peste doi ani. Partidul România Mare s-a declarat din totdeauna pentru susţinerea acestui demers şi pentru grăbirea lui, dar ce valuri de entuziasm oficial a stârnit anunţul respectiv este greu de descris. Ne-ar trebui o pană a lui I.L.Caragiale printre noi şi o perspectivă oarecare asupra evenimentului, care, încă o dată, precizăm nu este încă o realitate, ca atare, ci doar un enunţ realizabil peste doi ani.

Vedeţi, cum vă veţi purta, domnilor, sună mai curând acest anunţ, care este în felul lui şi un avertisment. Entuziasmul nostru oficial în raport cu acest anunţ putea, credem noi, şi trebuia să fie mai ponderat, mai sobru, mai demn, mai echilibrat, pentru a nu cădea în păcatele eroilor lui Caragiale.

Sticlele de şampanie dezlănţuite de preşedintele Iliescu şi de primul ministru Adrian Năstase în înghesuita noastră ambasadă de la Praga au dat tonul oficial al lipsei elementelor de mai sus. Cu atât mai mult cu cât se ştie că, vorba unui celebru personaj, "pupăturile astea ne costă foarte scump, ne costă enorm şi ne vor ustura foarte serios la pungă şi la burtică". Asta se şi vede de pe acum, dacă ne gândim la cel de-al doilea eveniment care a avut loc imediat după anunţul prezentat mai sus. Este vorba de modul cum a fost sărbătorită anul acesta ziua noastră naţională de 1 Decembrie. Toate televiziunile s-au întrecut să ne dea scene despre porţiile de fasole cu cârnat servite cu această ocazie săracilor care au ieşit pe străzi de către diverşi primari şi prefecţi îmbrăcaţi cu această ocazie în haine de bucătari. Doamne, asta să fie sărbătoarea noastră naţională? Unde au fost domnii Ion Iliescu şi Adrian Năstase să vadă? Ei au lipsit până şi de la şedinţa solemnă a Parlamentui dedicată Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Cu această ocazie domnul Adrian Năstase a improvizat la Cluj un discurs de toată minunăţia, apoi ni se spune că s-a dus să sărbătorească evenimentul la Ambasada României de la Budapesta.

Asta este politica noastră oficială? Cine nu-i vede ridicolul, dar şi partea tragică ascunsă sub poleielile mediatice, înseamnă cu nu are şcoala marilor scriitori. Pentru a putea măcar frecventa această şcoală trebuie mai întâi să coborâm, fie şi din când în când, de pe scenă din postura de eroi în cea de spectatori ai evenimentelor politice pe care le producem. E un prilej evident pentru reflecţie şi meditaţie politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Eugen Pleşa şi va urma domnul Ioan Sonea. Tot aşa concis.

Domnul Eugen Pleşa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică. Doresc să propun atât colegilor, cât şi conducerii PSD să renunţe la comportamentul duplicitar faţă de candidatul la C.N.A, Dan Diaconescu, ostil la vot şi amical în conversaţii individuale neoficiale. Mulţi dintre cei la care mă refer au găsit găzduire şi cooperare la OTV şi Dan Diaconescu atunci când au avut nevoie să explice populaţiei ce considerau ei că e foarte important, adăugându-şi în acelaşi timp şi la capitolul popularitate.

O atitudine cinstită, neforţată ar duce la acceptarea candidaturii lui Dan Diaconescu ca membru C.N.A., candidatură comună cu P.R.M., partid parlamentar şi partener în instituţia Parlamentului. Însuşindu-ne normalitatea, constatăm uşor diferenţa între popularitatea şi experienţa dobândită de Dan Diaconescu şi ceilalţi candidaţi al căror nume de necunoscuţi, deocamdată, nu le-am reţinut. Se încheie, astfel, o dispută de "cocoşi", iar noi toţi ne recunoaştem maturitatea şi menirea de a construi instituţii sănătoase. În fond, cui îi este frică de Dan Diaconescu? Poate, doar lui Ralu Filip?! Dar, nu cred că are nevoie să-l apere cineva! Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Ioan Sonea. Va urma domnul Ştefan Păşcuţ.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Se împlinesc în curând 13 ani de la declanşarea "războiului românilor împotriva României". România o ducea greu, românii trăiau în frig, nu aveau bani, nu aveau produse. România avea o industrie formată din mastodonţi industriali, o agricultură pe ferme mamut, de tip C.A.P., I.A.S. Oamenii ademeniţi spre oraş aşteptau cel puţin un an ca să primească o locuinţă, un bloc construit în mare grabă, niciodată finalizat. Muncitorii lucrau după planuri cincinale şi primeau 70% din salariul cuvenit. Românii nu puteau vorbi liber, nu aveau televizoare cu filme porno sau horror, nu puteau toţi călători în străinătate, decât în cadrul lagărului. România construia şcoli întunecoase, spitale urâte, platforme industriale prea mari, biblioteci, case ale poporului, "Casa poporului", bulevarde, metrouri aglomerate ş.a.m.d.

Desigur, cred că nu înţelegeţi că sunt nostalgic. Toate acestea şi altele costau enorm. Dar toate acestea constituiau în acelaşi timp contradicţii iremediabile. Şi astfel s-a declaşat războiul. Au fost dărâmate statui, întreprinderi, ferme agricole pentru că erau comuniste. Sigur că românii au câştigat războiul cu comunismul, dar ca în orice război modern au existat şi pagube colaterale. În ce au constat acestea? Dărâmare de întreprinderi, pierderea autonomiei economice, pierderea de pieţe. Şi, astfel, s-a ajuns ca după 13 ani de la declanşarea acestei lupte, în România a câştigat corupţia, sărăcia, teama, injustiţia, teroarea, delaţiunea, trădarea. Răboiul continuă, pentru că a mai rămas câte ceva.

După al doilea război mondial, ţări ca Franţa, Anglia, Egiptul au dus o politică de refacere economică, prin instituirea controlului statului asupra unor domenii vitale. În România, toate guvernele post 1989 au dus o politică de destrămare economică, de renunţare la autoritate, la strategii de perspectivă, totul rămânând la voia întâmplării şi a afaceriştilor.

Prea mulţi români au devenit săraci, cerşetori la patroni sau la guvernele interesate doar de câştigul propriilor membri, plătind nemunca pentru a avea masă de manevră. Desigur că bugetul se adună tot mai greu, datoriile de 13 miliarde de dolari nu se regăsesc în elemente care să indice un progres în viaţa omului de rând, desigur. Mă mir că guvernanţii nu au învăţat şi nu învaţă din istoria noastră şi a altora. În scurt timp nu vor mai exista români la cârma economiei noastre, ci doar la nivel de truditor. Neavând bani, în curând, de fapt a şi început, se vor vinde resursele. Ce mai lăsăm urmaşilor? Un pământ sărăcit, şi deasupra şi în subsol, pe care binefăcătorii de astăzi îl vor părăsi după epuizare şi după ce ne-au făcut cu miliarde de dolari datorii.

Nu dorim naţionalizările, pe care le-au făcut de fapt ţările despre care aminteam, după 1965, deci după un război. Şi noi suntem după un război, practic. Dorim păstrarea rezervelor pentru cei de azi şi de mâine, garantarea echităţii şi dreptului egal al cetăţeanului României asupra proprietăţii personale, dar şi asupra celei comune, a fost şi credem că este o aspiraţie a poporului român. Acest deziderat în ţara noastră poate fi înfăptuit de naţiunea română numai sub conducerea forţelor politice, cu adevărat patriotice, şi în condiţiile instituirii naţionalismului economic românesc, ca doctrină de stat a României. Opriţi jaful! Păstraţi pentru viitorime aurul verde al pădurilor, aurul galben al pământului, aurul cenuşiu al creierelor româneşti. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Ştefan Păşcuţ. Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Vin azi în faţa dumneavoastră din "lumea fără cer, c-aşa e viaţa de miner". Vă aduc astăzi dumneavoastră, stimaţi deputaţi, un salut şi o urare de "Noroc bun" a truditorilor cu sapa şi perforatorul, cu lopata şi bicamerul.

În fiecare an, în ziua de 4 decembrie se sărbătoreşte Sf. Varvara, ocrotitoarea minerilor. Şi-n acest an, minerii Văii Jiului au sărbătorit ocrotitoarea lor printr-o serie de manifestări culturale organizate de oameni de bine, care încă îi mai apreciază pe aceşti truditori din măruntaiele pământului, unde, dacă te uiţi în sus, nu vezi soarele sau luna, nu vezi norii sau stelele, îl vezi doar pe El, Bunul Dumnezeu.

Din păcate, guvernele post-decembriste au dus şi duc o politică de reducere a producţiei extractive de cărbune. Dacă în 1997 la Compania Naţională a Huilei erau în jur de 43.000 salariaţi, în prezent sunt în jur de 17.000 de angajaţi, iar în perspectivă reducerea numărului salariaţilor C.N.H. va continua astfel încât în 2006 vor mai fi în jur de 13.000 de salariaţi.

Până la un moment dat, faptul că se reduce activitatea extractivă şi astfel copiii minerilor nu vor mai munci în subteran, unde munca este foarte grea şi plină de pericole, nu ar fi o tragedie. Dar nenorocirea cea mare a Văii Jiului este că nici guvernarea ‘96-2000, şi nici actuala guvernare nu au reuşit până acum să găsească soluţii viabile de reconversie profesională a personalului disponibilizat din minerit, şi nici să creeze locuri de muncă pentru aceştia şi pentru tinerii absolvenţi ai diferitelor forme de şcolarizare.

În ciuda mult-trâmbiţatului program de relansare economică a Văii Jiului, program inaugurat de însuşi premierul Adrian Năstase, în vara acestui an, la Petroşani, problemele sociale deosebit de multe şi de grave nu-şi au nici astăzi rezolvarea. În Valea Jiului, acolo unde se stă cu fundul pe cărbune, s-a ajuns să fie mii de apartamente decuplate de la alimentarea cu energie termică sau energie electrică, pentru că beneficiarii nu mai pot să suporte preţurile. Astfel, sărbătoarea ocazionată de ziua Sf. Varvara a fost o sărbătoare tristă, căci acum, după 13 ani de tranziţie, ei, minerii, au rămas şi fără acea lume fără cer, de-ţi vine să-i dai dreptate sărmanului care se uită în stânga şi-n dreapta, doar, doar o găsi o urmă de speranţă, dar ajunge să exclame: "Mă uit în jur şi înjur". Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Leonăchescu, şi, ultimul vorbitor, domnul Nicolae Enescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

"Capcana lui Marx şi victimele sale" este un titlu posibil al intervenţiei mele.

Ni s-a prezentat, de nenumărate ori, teza acumulării primitive a capitalului drept o creaţie a lui Karl Marx, cu trimiteri discrete la opera lui Robert Owen şi Friedrich Hegel. Teza respectiviă a fost ilustrată prin procese socio-umane din Europa occidentală şi reflectă concentrarea bogăţiei la un pol şi a sărăciei la altul. În lumea capitalismului primitiv, nu conta modul în care oamenii se îmbogăţeau; în goana lor după avere, persoane dezumanizate călcau pe cadavre spre a-şi atinge scopul.

Ecoul, în plan literar, a fost imediat. Lucrări celebre au descris goana hidoasă după avere şi criminalitatea actelor de acumulare primitivă a capitalului. În orice carte de paremiologie găsim expresii reprezentative, mai vechi sau mai noi, din domeniul sus-menţionat ca: "Oile au mâncat oamenii" (Anglia); "Banii nu au miros" (Vespasian); "Banul ochiul dracului"; "Sătulul nu crede flămândului" etc.

Tranziţia în care ne zbatem cam de multă vreme a scos în evidenţă acţiunea tezei despre acumularea capitalului în stil primitiv. Ea a avut şi are în România adepţi şi slujitori cu vechi state de serviciu. Unii au predat-o la învăţământul politic organizat de partidele comuniste, alţii au aplicat-o în mod duplicitar, înainte de Revoluţia din 1989; aproape toţi au adoptat-o, discreţionar şi imoral, ca o filozofie de viaţă în această dureroasă tranziţie.

Segmente întregi ale societţii româneşti s-au înregimentat sub steagul ei spre a da răspuns unei întrebări jenante: "Cum să ne îmbogăţim repede, fără a munci?!"

Treptat, treptat, această veritabilă capcană a lui Marx a făcut numeroase victime. Uitaţi-vă cu atenţie în jur şi le veţi identifica rapid. Preoţii de altădată ai lui Marx sunt astăzi victimele tezei despre acumularea primitivă a capitalului. Ei calcă pe cadavre numai cu scopul de a se îmbogăţi. Între ei şi infractorul ordinar nu există nici o diferenţă pentru că au acelaşi obiectiv: îmbogăţirea pe căi necinstite. Doar că infractorul o face în afara legii, iar ceilalţi o fac în cadrul legii. Şi unii şi alţii dispreţuiesc, însă, omul şi ţara, îşi bat joc de lege şi deposedează, rapace, pe cei din jur!

Vreţi exemple?! Nimic mai simplu!

Au apărut, în mai puţin de un deceniu, cartiere de vile. Terenul a fost al altora, dar fărădelegea este în floare: au fost numiţi primari şi directori care au putut acoperi, formal, furtul bine organizat! Vilele construite pe terenuri acaparate sunt ale unor categorii foarte stranii. Judecători, avocaţi şi procurori, jurişti de toate rangurile îşi fac vile din monitorizarea defectuoasă a legii. Un judecător din Curtea de Argeş a declarat în plină şedinţă: "Dacă ai bani, câştigi!"

Ţăranul fără bani a plecat capul ştiind că se va fura pământul tatălui său printr-o hotărâre judecătorească.

Un hoţ scapă de închisoare plătind bani grei judecătorilor!

Vilele sunt şi ale celor care ar trebui să vegheze la aplicarea legii. Câţi poliţişti şi-au făcut vile? Cum au nevoie de bani, ies în drum şi dau amenzi usturătoare şi,evident, banii intră în buzunarul poliţistului, la jumătate de preţ, fără chitanţă. Doar, oameni suntem!

Am avut o mulţime de directori care, pentru comisioane modice, au pus la pământ unităţile lor în cadrul scenariului aberant al privatizării în beneficiul reprezentanţilor puterii sau al unor personaje străine. Aţi mai auzit de privatizarea unor nave la preţul de 1 dolar bucata? La noi, un ministru a practicat-o cu neruşinare!

Pentru o excursie în Franţa şi un comision adecvat au fost directori care au livrat la cheie întreprinderi întregi. În Câmpulung - Argeş a apărut o vilă superbă, dar Combinatul de Lianţi din localitate a încăput pe mâini străine!

În învăţământul particular se vinde tot: examenul, restanţa şi lucrarea de licenţă. Se îmbogăţesc rectorul şi fiul său, numit prorector, în schimb ţara se îmbogăţeşte cu purtători de diplome care, pe bani, penetrează structurile şi ne vor nenoroci, decenii în şir, cu incapacitatea şi incompetenţa lor.

Ce contează! Rectorul şi câţiva din jurul lui se îmbogăţesc. Şi aici capcana lui Marx produce victime.

Îmi este greu să continui demersul pentru că, politic, nu am văzut, până acum, la vreun guvern al tranziţiei, voinţa politică de a evita Capcana lui Marx. Toate guvernele noastre s-au folosit de ea şi au sporit numărul incompatibilităţilor în loc să le elimine!

Toate proiectele de lege sunt gândite pe scenarii care îmbogăţesc obligatoriu pe unii membri ai elitelor noastre bolnave.

A dori să devii o victimă, acceptând cu bună ştiinţă Capcana lui Marx, este o boală! Orice avere, fără efect social, nu poate genera bunăstare. Imaginea cartierelor cu vile goale, de la marginea unor localităţi în care mai bântuie o populaţie sărăcită şi îmbătrânită este apocaliptică.

În curând, vom angaja forţă de muncă din Asia şi Africa pentru că nu putem produce decât oameni bolnavi după avere.

S-au creat reţele cu traficanţi de droguri şi de produse alimentare contrafăcute. Ce contează că distrug tineretul?! Bani să iasă! Au apărut reţele ale tgraficului cu carne vie, iar populaţia feminină fertilă pleacă din ţară! Ce contează sănătatea şi viitorul lor şi al nostru?! Bani să iasă, pentru nişte tipi alienaţi mintal!

Au apărut "formatori de opinie", care, pentru bani, scriu orice minciună, creând imagini distorsionate cu soluţii periculoase pentru oameni şi pentru ţară. Ce contează dacă, trădând interesul naţional, fac jocul duşmanilor? Îmbogăţiţi fiind, devin preoţii moralităţii biblice, rânjind satisfăcuţi, biologic, că şi-au păcălit contemporanii! Hienele spurcă totul!

Capcana lui Marx a dus la o boală, iar aceasta a creat o criză a spiritualităţii, cu buna-ştiinţă şi strălucita organizare a guvernelor tranziţiei.

Ce clasă politică slabă avem!

Este, oare, nevoie de o nouă şi răvăşitoare revoltă socială spre a elimina răul din societatea românească? Mai avem noi capacitatea de autoregenerare?

Când vom adopta teza îmbogăţirii prin muncă cinstită, generatoare de proprietate?!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Nicolae Enescu.

Domnul Nicolae Enescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor, declaraţia mea politică se intitulează "Dreptul la libertate", dreptul la libertate câştigat în decembrie 1989 şi plătit cu preţul sângelui nevinovat al unor oameni care au crezut, încă o dată, în idealul lor, şi cărora trebuie să le fim adânc recunoscători, pentru că dacă n-ar fi fost ei, noi toţi, cei de aici, n-am fi avut posibilitatea de a vorbi liber în această aulă.

Dreptul la libertate nu se rezumă doar la obţinerea vizelor de liberă trecere prin Europa, nu numai la instalarea unui nou sistem politic şi a mecanismelor economice de piaţă. Dreptul la libertate înseamnă şi o viaţă fără compromisuri, cu tine însuţi şi cu ceilalţi, nu în ideea obţinerii de facilităţi ilicite, în vederea dobândirii unor acumulări de capital neoneroase, bazate pe eludarea legilor şi chiar pe nesocotirea lor.

Este jenant, doamnelor şi domnilor parlamentari, ca un preşedinte de stat, şi-l numesc aici pe domnul George Bush, ne-a atras atenţia asupra necesităţii instituţionalizării pe baze solide şi de lungă durată a unor principii care fac ca mecanismele unei ţări democratice să funcţioneze în parametri normali.

În acest context, lansez o provocare tuturor formaţiunilor politice, parlamentare şi extraparlamentare, care în apropierea sărbătorilor Crăciunului să-şi facă precum românul gospodar "curăţenie în propria ogradă", debarasându-se de cei corupţi, lacomi, aventurieri, voiajori politici şi artilerişti în specialitatea tunurilor, care-şi trădează credinţele şi idealurile pentru avantaje meschine şi obscure.

Invit, în acelaşi timp, întreaga opoziţie parlamentară, renunţând la sintagma nedemocratică, expresie total aberantă, să monitorizeze activitatea Guvernului în special în domeniile cele mai sensibile pentru cetăţenii României, cum sunt: corupţia, nivelul de viaţă, siguranţa etăţeanului şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului în ţara noastră.

Remarc faptul că partidul de guvernământ a avut unele iniţiative bune, ce-i drept, unele dintre ele inspirându-se din programele noastre, dar asta nu mă împiedică să vă atrag atenţia şi asupra unor greşeli sancţionate şi/sau amendate în plenul Camerei Deputaţilor.

Pe scurt, trebuie să acordăm o atenţie maximă oportunităţii şi corectitudinii proiectelor şi iniţiativelor legislative emise de Guvern, pentru că, doamnelor şi domnilor, când puterea are întotdeauna dreptate, dreptatea nu are putere. Este gândirea de bun simţ al unui om care a trăit în Bucureştii secolului XIX cu foarte puţină carte, dar a cărui filozofie face să pălească toate discursurile goale în esenţă, rostite în faţa bliţurilor şi camerelor de luat vederi, pentru că "dau bine", şi a tuturor titlurilor de nobleţe academică ale multor demnitari. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru atenţie şi vă urez o zi bună în continuare.

(Intervenţiile domnilor deputaţi Corneliu Ciontu, Nicolae Vasilescu, Grigore Emil Rădulescu şi Ştefan Lăpădat au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Am mai vorbit în unele ocazii despre sondajele de opinie şi despre falsa realitate pe care acestea tind să o creeze. Îmi permit să revin asupra acestui subiect deoarece, în calitatea mea de sociolog, mi se întâmplă uneori să pierd controlul asupra performanţelor exotice ale sociologiei româneşti, care pare a contrazice toate principiile elementare şi toate teoriile clasice ale acestei discipline. Sociologia este, după cum ştim, o ştiinţă şi, în această calitate, reprezintă un fenomen universal. Totuşi, mi se pare uneori că, în cadrul sociologiei există o ramură distinctă, cea a sociologiei româneşti actuale, care funcţionează după legi proprii. Exact ca şi cum legea lui Arhimede, să spunem, s-ar aplica peste tot la fel, mai puţin la Bucureşti, unde un corp scufundat în apă nu dislocă nici un fel de cantitate de lichid.

Să luăm ca exemplu două recente sondaje de opinie, efectuate în octombrie, respectiv noiembrie 2002, primul de către Metro Media Transilvania, celălalt de CURS. În primul dintre acestea, PSD era cotat cu 53%, în cel de-al doilea cu 48%. Aşadar, într-o singură lună, partidul de guvernământ a pierdut 5 procente. Să reţinem această informaţie. În acelaşi timp, Partidul România Mare scade de la 19%, în primul sondaj, la 14% în cel de-al doilea, adică tot cu 5 procente. Ajutaţi-mă să înţeleg cum e posibil ca, într-o singură lună, principalul partid de guvernare şi principalul partid de opoziţie să se erodeze simultan. Şi, nu oricum, ci împreună, cu 10%, adică cu cât au în medie celelalte partide parlamentare.

Sunt unii care spun: PRM s-a erodat pentru că România a fost invitată să adere la NATO. Ideea este, în primul rând, falsă politic, pentru că, ştiţi bine, partidul nostru a semnat toate documentele politice pro- NATO şi şi-a exprimat voinţa de integrare euro-atlantică. În al doilea rând, din punct de vedere logic, cum se face că, dacă PRM pierde 5% pentru că România intră în NATO, şi PSD, adică partidul care ar trebui să profite politic din asta, pierde acelaşi procent în intenţiile de vot?

Suntem, fără îndoială, în faţa unor mistificări; nicăieri în lume nu s-a mai întâmplat ca, în interval de cinci săptămâni, atât puterea cât şi opoziţia să scadă dramatic în sondaje, pentru că, reţineţi, voturile pierdute de PRM şi PSD nu se regăsesc în dreptul celorlalte partide decât într-un mod la fel de aberant. Să luăm ca exemplu UDMR-ul. În octombrie, această formaţiune se bucura de 4 procente din intenţia de vot. În noiembrie, el creşte la 7%. Ce să se fi întâmplat? Să se fi înmulţit minoritatea maghiară cu o viteză uluitoare, dublându-se peste noapte, intru acces erotic adolescentin? Să fi început ungurii să migreze cu sutele de mii spre România, îndrăgostiţi de istoria şi cultura noastră? Sau, dimpotrivă, să înceapă românii să simpatizeze cu UDMR-ul?

Răspunsul real la această întrebare este forate simplu şi el reprezintă o mostră a modului cum sunt ajustate sondajele de opinie. Toată lumea ştie că UDMR este o formaţiune de 6-7 procente electorale. Însă, cei care au lucrat primul sondaj mai ştiau că există şi o marjă de eroare de trei la sută. Aşa că, având nevoie de aceste procente pentru a umfla un anumit partid, le-au scăzut din cifra reală. Aşa se face că, în octombrie, UDMR era creditat doar cu 4% din intenţiile de vot.

V-aş mai atrage atenţia, pe scurt, asupra altor două ciudăţenii: Ca din întâmplare, în ultimul sondaj, cel din nhoiembrie, Partidul Umanist realizează marea performanţă a carierei sale politice: urcă de la un onorabil şi sănătos 1%, la un de trei ori mai onorabil şi sănătos 3%. Ş, trebuiesă ne întrebăm: ce activităţi politice irezistibile au desfăşurat umaniştii ca să-şi dubleze scorul electoral într-o lună? Pentru că, nu mă îndoiesc, am dori cu toţli să-i imităm.

Acelaşi lucru se întâmplă cu PNŢCD care, pentru anchetele penale în care sunt implicaţi unii din liderii săi, are o dinamică identică: creşte de la 1 la 3%. Aceste cifre sunt mici, nesemnificative şi intră, de altfel, în marja de eroare, aţi putea să-mi spuneţi. Însă, marja de eroare nu mai este în România un instrument ştiinţific, ci unul prin care institutele de sondare a opiniei publice fac sluj în faţa partidelor care comandă asemenea sondaje.

Un mod şi mai grav prin care sunt manipulate percepţiile publicului este reprezentat de folosirea unor întrebări care, dat fiind caracterul lor relativ tehnic, creează confuzii dorite de cei care le adresează. Astfel, imediat după invitaţia de aderare primită la Praga, dorindu-se specularea momentului în mod politic, a fost publicat un sondaj de opinie în care intenţia de vot nu era măsurată, ci un indicator mult mai puţin relevant şi util: aşteptarea de vot. Astfel, în loc să fie întrebaţi: "Cu cine veţi vota?", cetăţenii erau întrebaţi "Cine credeţi că va câştiga alegerile?". Însă, presa, din ignoranţă sau din interese evidente, sugera prin titluri şi comentarii că ar fi vorba chiar de intenţia de vot. Reieşea, cu alate cuvinte, că Partidul Social Democrat a depăşit bariera celor 60 de procente, urcă spre sută la sută şi chiar dincolo de acestea, în nemurirea guvernării. Or, este evident că folosirea acestei întrebări nu este întâmplătoare, nici dictată de interese ştiinţifice. Ea poate fi folosită o dată sau de două ori, pentru a testa gradul de implicare afectivă a oamenilor în opţiunea lor politică, aflând dacă aceştia cred că partidul cu care votează chiar va câştiga sau dacă sunt dispuşi să voteze oricum, chiar asumându-şi eşecul acestuia. Insă, repetarea la nesfârşit a acestei întrebări devine o formă de manipulare politică, pentru că eu pot foarte bine să fiu simpatizant PSD, dar să cred, din motive logice, raţionale, că PRM are mai multe şanse să câştige alegerile. De pildă, săptămâna trecută, unele jurnale s-au grăbit să anunţe faptul că, în cazul unor eventuale alegeri, PRM ar fi votat de doar şase procente din electorat, deşi această cifră reprezenta răspunsul la întrebarea: "Cine credeţi că va câştiga alegerile?"

În final, aş vrea să mă adresez acelor oameni politici care încurajează aceste farse ştiinţifice, aceste sondaje fictive, precum şi acelor jurnalişti şi sociologi care se află în consonanţă cu aceştia.

Domnilor, este o eroare, uneori dureroasă, subestimarea inteligenţei, lucidităţii, bunului-simţ ce caracterizează poporul român. Istoria a sancţionat întotdeauna această eroare orgolioasă, radicală. Vă asigur că la următoarele alegeri, aşa cum s-a întâmplat şi în 2000, electoratul va demonstra prin votul său care este adevărata percepţie socială a locului şi rolului fiecăui partid, fără a se lăsa influenţat de sondajele mistificate în birourile celor care le comandă. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Clientela politică a PSD a pus mâna şi pe primul institut de geriatrie din lume, Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Ana Aslan", cu un patrimoniu de 100 milioane dolari, evaluat de aceştia la doar 350 mii dolari. Zestrea lăsată de Ana Aslan României este incomensurabilă şi poate fi catalogată drept tezaur naţional. Ana Aslan a creat ştiinţa care se ocupă cu studiul şi tratarea îmbătrânirii, fenomen cunoscut sub sintagma "tinereţe fără bătrâneţe".

În 1952 se înfiinţează Institutul de Geriatrie şi devine la acea vreme cel mai mare aşezământ spitalicesc şi primul institut cu această specialitate din lume. Localul construit la sfârşitul secolului trecut, sub înaltul patronaj al reginei Elisabeta a României, este iniţial azil de bătrâni, pentru cei care ajunşi în zona crepusculară a vieţii ar trebui să se bucure de binefacerile acestei descoperiri. Tot în acel an Anei Aslan i-au fost acordate la Palatul ONU din Geneva premiul internaţional şi medalia "Leonard Bernard", prestigioasă distincţie acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei. În anul 1974, Institutul de Geriatrie a devenit Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie, denumire care oglindea notorietatea mondială a acestuia. După industria de armament sau petrol, industria mondială de medicamente generează profituri colosale. Beneficiul adus statului în perioada 1972-1985, era între 15-17 mil. dolari pe an, după cum relatează şi presa.

De rezultatele miraculoase ale gerovitalului, deci implicit ale institutului, au beneficiat şefi de state, scriitori celebri, vedete ale scenei din lumea întreagă, precum: Charles de Gaulle, regele Arabiei Saudite, generalul Franco, Indira Ghandi, mareşalul Tito, Charlie Chaplin, Claudia Cardinale, Aristotel Onassis, Jacqueline Kennedy, Salvator Dali şi alţii.

Revoluţia a adus printre altele şi libertatea de a fura oficial, cu acte în regulă. Guvernanţii confirmă de acum populara sintagmă că "puterea absolută corupe în mod absolut". Astfel, în perioada post-decembristă, institutul a fost vânat de-a lungul anilor de oameni influenţi, precum: Dolphi Drimer, fraţii Waiss din Israel, iar George Copos a preluat în 1995 de la institut hotelul Flora. Cu puţin timp în urmă, Dan Matei Aghaton dorea transformarea institutului în societate comercială "Aslan Turism", ce ar fi avut ca obiect de activitate turismul.

La fel de diabolică ar putea fi, aşa cum se încearcă, privatizarea pe bucăţi a institutului, prin concesionare. Miza cea mai mare o reprezintă însă aşezământul de la Otopeni. Valoarea de patrimoniu ştiinţific şi imaginea internaţională a medicinei româneşti sunt desconsiderate printr-o simplă hotărâre de guvern, sub semnătura premierului Năstase. O "mână de oameni" au hotărât transferul acestui patrimoniu naţional de la Ministerul Sănătăţii la cel al R.A. "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", la valoarea din perioada comunismului, neactualizată. Miliardele de lei investite în reconsolidarea clădirilor, în aparatura medicală, în modernizarea secţiilor aduse la standarde europene, sunt omise prin incredibila subevaluare a acestui patrimoniu. Programul de reabilitare a secţiei de la Otopeni, finanţat de Comunitatea Europeană, în valoare de zeci de milioane de euro, este acum în pericol de a fi sistat din cauza imprevizibilei privatizări.

În timp ce produsul vitaminizant GH3, creat şi dezvoltat în cadrul institutului de către ilustrul om de ştiinţă Ana Aslan, este apreciat şi promovat în lumea întreagă ca o formulă miraculoasă a tinereţii, în România, domnul Năstase anulează o mare parte din opera ştiinţei româneşti după bunul său plac. În toate ţările lumii, vârstei a treia îi este acordată o atenţie deosebită, cu alocarea unor sume mari de bani de la buget, în timp ce Guvernul Năstase "vinde" patrimoniul naţional, de care pot beneficia bătrânii, la preţul unui tractor. Oare cei care deţin frâiele puterii vor să beneficieze doar ei de un regim special pentru tratarea bătrâneţii la Institutul Geriatric "Ana Aslan"?. " " Foarte grav este faptul că un număr impresionant de clinici internaţionale au ca priorităţi în activitatea de cercetare şi comercializare produsele "Ana Aslan" şi nu ar mira pe nimeni dacă România şi-ar pierde în curând licenţa şi întâietatea asupra acestor produse, iar institutul să-şi piardă identitatea şi onoarea de a fi primul institut cu acest profil de pe glob. "Mamuţii" guvernării nu mai au limită şi se pare că nici milă faţă de poporul român, care mai mult îi incomodează. Probabil este doar o chestiune de timp ca să urmeze Institutul de endocrinologie C.I.Parhon, Institutul Cantacuzino ş.a.m.d.

Orice observator al politicii româneşti poate să-şi dea seama că, după decembrie 1989, oricare au fost guvernele ce s-au succedat la cârma ţării, activitatea lor, deschisă sau ascunsă, a pus mai întâi interesele lor personale şi de grup, după bunul lor plac, în dauna majorităţii populaţiei României.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Zilele trecute, rectorii universităţilor de stat au primit un proiect de Lege a învăţământului superior. Potrivit acestuia, în unităţile de stat, studiile universitare se vor putea face numai contra cost.

Excepţie de la această prevedere o vor face doar cazurile sociale şi medaliaţii la olimpiadele internaţionale.

Sumele, din cât se pare, vor fi ceva mai mici decât la unviersitiăţile particulare, dar nu cu mult, pentru că, altminteri, legea ar fi inutilă.

Opiniile despre această iniţiativă sunt împărţite. Optimiştii spun că ar fi bine, că aşa se practică în toată lumea, că este singura soluţie pentru a se depăşi criza în care se află sistemul de învăţământ. Din banii astfel obţinuţi se vor putea majora bursele, iar salariile profesorilor vor creşte simţitor. Cine poate să ştie? Iar dacă ştie, cine garantează?

Pe de altă parte, se fac auzite şi voci care avertizează că, de fapt, vom asista la marele pas înapoi. Nu ar fi primul experiment făcut în sistemul de învăţământ în România în ultimii treisprezece ani. Dar nici primul eşec.

În noua formulă, avem de-a face cu o restricţionare evidentă a accesului la învăţătură. Dintre cei aflalţi pe băncile facultăţilor, ponderea o deţin cei care provin din familii ale căror venituri sunt modice.

Dintr-un total de aproape 600.000 de studenţi, doar un sfert îşi permit să studieze în universităţile particulare. Taxele obligatorii pentru învăţământul superior de stat vor duce la o trecere prin sită a candidaţilor, pe alte criterii decât cele care ţin de aptitudini şi de nivelul de pregătire. Admiterea nu va mai opera ca modalitate principală de selecţie, pe baza cunoştinţelor. Degeaba promovezi examenul, atât timp cât nu vei avea bani în buzunar pentru a-ţi continua şi termina studiile.

Să nu ignorăm faptul că întreţinerea unui tânăr în facultate presupune, pentru majoritatea familiilor, eforturi financiare cărora de-abia li se poate face faţă. Cazarea costă. şpaga pentru un pat în cămin este la ordinea zilei şi hrana este din ce în ce mai scumpă.

Poate că această măsură n-ar fi avut rostul ei în condiţiile în care salariile românilor ar fi fost apropiate de cele occidentale. Ce se va întâmpla cu cei cărora, deşi le merge mintea, au buzunarele goale? A afirma că noul sistem va duce la o revigorare a învăţământului, la o stimulare a studentului, că, în virtutea rezultatelor, să obţină o bursă din care să se întreţină, este, credem, o mare utopie, ca să nu-i spunem prostie.

Pe de altă parte, dacă această idee ar prinde viaţă, ar trebui modificată Constituţia României, unde, la art.32, scrie că învăţământul de stat este gratuit.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Guvernul României, la iniţiativa premierului Adrian Năstase, a elaborat o decizie oficială cu caracter electoral şi discriminatoriu care nu va mai permite executarea silită a rău-platnicilor agentului termic din asociaţiile de proprietari şi chiriaşi ai blocurilor, luând în consideraţie creşterea datoriilor în această iarnă.

Această măsură a generat confuzii în rândurile administratorilor asociaţiilor, care sunt dezorientaţi şi nu au curajul să ia măsurile cuvenite pentru neachitarea restanţelor şi a facturilor la zi cu toate că apa caldă şi căldura se livrează locatarilor.

După cele 1.132 debranşări de calorifere ale apartamentelor din totalul de 28.307, datoriile rămân aceleaşi ca atunci când erau încălzite toate blocurile din municipiul Drobeta Turnu-Severin.

Locatarii cinstiţi care achită la termen datoriile pentru agentul termic (20%) sunt nevoiţi să suporte alături de ceilalţi lipsa de apă caldă şi căldură.

Sunt locatari cu posibilităţi financiare care nu vor să-şi achite datoria pe motiv că cei lipsiţi de resurse financiare nici ei nu plătesc (70%). Doar 10% nu au venituri. Decizia Guvernului a dat naştere la scandaluri pe scările de bloc şi de aici la procese pe fondul sărăciei şi intoleranţei. Datoriile generale faţă de Termocentrala Halânga se ridică la suma de 80 miliarde lei pentru municipiul Drobeta Turnu-Severin.

Recomand Guvernului României să decidă fie reţinerea pe statele de plată a datoriilor pentru cei cu posibilităţi financiare, fie închirierea de contracte individuale între furnizorul de agent termic şi fiecare locatar al asociaţiilor de proprietari şi chiriaşi, iar pentru cei săraci o subvenţionare mai substanţială de la stat.

Numai în Drobeta Turnu-Severin mijloacele de încălzire neautorizate au provocat 146 de explozii şi incendii.

Atrag atenţia Ministerului Administraţiei Publice că sunt încă multe asociaţii fără o structură corespunzătoare conform Ordonanţei nr.85/30.08.2001 de autorizare şi funcţionare a Asociaţiilor de proprietari.

Singuri administratorii nu au curajul să vină la uşa datornicilor şi nici să-i acţioneze în judecată.

Cer Guvernului Năstase să revină asupra promisiunii electorale.

(După pauză, şedinţa a fost condusă de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Constantin Niţă şi Laszlo Borbely.)

Domnul Valer Dorneanu:

stimaţi colegi, declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor anunţându-vă că, din cei 344 deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 282, 62 fiind absenţi, dintre care 17 participă la alte acţiuni parlamentare.

Daţi-mi voie, înainte de a prezenta o informare cu privire la iniţiativele care sunt înregistrate la Biroul permanent, să vă anunţ o schimbare petrecută într-un grup parlamentar. În conformitate cu art.19 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul deputat Sandu Alecu, deputat în Circumscripţia Electorală nr.35 Suceava, demisionează din Grupul parlamentar al Partidului Democrat şi doreşte să activeze ca membru al Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

La Biroul permanent al Camerei Deputaţilor au fost înregistrate următoarele iniţiative legislative:

1. Propunerea legislativă privind interpretarea autentică a art.17 litB.a) din Ordonanţa de urgenţă nr.17 din 14 martie 2000 privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr.113/15 martie 2000, aprobată prin Legea nr.546 din 17.10.2001, publicată în Monitorul Oficial al României nr.676/25.10.2001, Partea I, iniţiată de domnul deputat Gheorghe Marcu.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget-finanţe şi bănci; pentru aviz, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termenul de depunere a raportului: 4 februarie 2003

2. Propunerea legislativă pentru prevenirea şi sancţionarea utilizării abuzive a termenilor cu conotaţie naţională sau statală a însemnelor României, a oricăror semne şi embleme ale instituţiilor statului, precum şi a denumirilor autorităţilor centrale, locale şi a instituţiilor publice, iniţiată de deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; pentru aviz, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Termenul de depunere a raportului: 4 februarie 2003

3. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii Codului Familiei nr.4/1953, iniţiată de 4 deputaţi.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; pentru aviz: Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale

Termenul de depunere a raportului: 4 februarie 2003

4. Proiectul de Lege privind înfiinţarea comunei Rîca, judeţul Argeş, adoptat de Senat în şedinţa din 2 decembrie 2002.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru aviz, Comisia pentru buget-finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 4 februarie 2003

5. Proiectul de Lege privind înfiinţarea comunei Roşiori, judeţul Bihor, adoptat de Senat în şedinţa din 2 decembrie 2002.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru aviz, Comisia pentru buget-finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 4 februarie 2003

6. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.170/2002 pentru modificarea art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere, primit de la Guvern.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru industrii şi servicii; pentru aviz, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 12 decembrie 2002-12-10

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

7. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.171/2002 privind înfiinţarea Societăţii Comerciale Melana IV - S.A. sub autoritatea Ministerului Industriei şi Resurselor, primit de la Guvern.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, urmând a elabora un raport comun, Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare; pentru aviz, Comisia pentru buget-finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 12 decembrie 2002

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

8. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.172/2002 privind constituirea Comisiei de privatizare la Societatea Naţională a Petrolului "PETROM" - s.a., primit de la Guvern.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, urmând a elabora un raport comun, Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 12 decembrie 2002

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Câteva comisii de mediere, la care vă rog să le adoptăm componenţa:

Comisia de mediere la proiectul de Lege privind înfiinţarea comunei Paleu, judeţul Bihor. Au fost propuşi domnii deputaţi: Bara Liviu, Iordache Florin, Popescu Kanty Cătălin (PSD), Dinu Gheorghe (PRM), Dobre Paul (PNL), Makkai Grigore (UDMR), Mirciov Petru (Minorităţi)

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege privind înfiinţarea comunei Tămăşeu, judeţul Bihor. Sunt propuşi domnii deputaţi: Bara Liviu, Iordache Florin, Popescu Kanty Cătălin (PSD), Dinu Gheorghe şi Şnaider Paul (PRM), Cladovan Teodor (PD), Dobre Victor (PNL).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.71/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local. Sunt propuşi domnii deputaţi: Bara Liviu, Năstase Ioan, Ţibulcă Alexandru (PSD), Pleşa Eugen şi Şnaider Paul (PRM), Kovacs Csaba-Tiberiu (UDMR), Mirciov Petru (Minorităţi).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.118/2002 privind punerea în valoare a plantaţiilor vitipomicole abandonate. Sunt propuşi domnii deputaţi: Nicolescu Mihai, Neagu Victor, Ianculescu Marian, Ionel Adrian (PSD), Sadici Octavian (PRM), Popescu Bejat-Ştefan-Marian (PD), Gheorghe Valeriu (PNL).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.56/2002 privind monitorizarea pieţei transporturilor rutiere şi măsurile ce trebuie luate în situaţii de criză în domeniul transportului rutier de mărfuri. Sunt propuşi domnii deputaţi: Bivolaru Ioan, Vasile Aurelia, Rădoi Ion (PSD), Buzea Valeriu, Palade Doru (PRM), Boagiu Daniela (PD), Erdei Doloczki Istvan (UDMR).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.62/2002 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.70/1997 privind controlul fiscal. Sunt propuşi domnii deputaţi: Bar Mihai, Bercăroiu Victor, Bleotu Vasile (PSD), Baban Ştefan, Holtea Iancu (PRM), Nicolăescu Eugen (PNL), Sali Negiat (minorităţi).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege privind drepturile pacientului. Sunt propuşi domnii deputaţi: Brânzan Ovidiu, Burnei Ion, Popescu Gheorghe (PSD), Ifrim Mircea (PRM), Sassu Alexandru (PD), Luchian Ion (PNL), Pataki Iulia (UDMR).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă. Sunt propuşi domnii deputaţi: Bivolaru Ioan, Vasile Aurelia, Dărăban Aurel (PSD), Buzea Valeriu, Palade Doru Dumitru (PRM), Sassu Alexandru (PD), Manolescu Oana (minorităţi).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege privind transparenţa decizională în administraţia publică. Sunt propuşi domnii deputaţi: Bara Radu Liviu, Florescu Ion, Căşunean Vlad (PSD), Dinu Gheorghe, Moiş Văsălie (PRM), Dobre Victor (PNL), Szekely Ervin-Zoltan (UDMR).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2002 privind unele măsuri pentru dezafectarea macaralelor turn abandonate pe şantierele de construcţii. Sunt propuşi domnii deputaţi: Bara Radu Liviu, Iordache Florin, Lazăr Maria (PSD), Pleşa Eugen, Şnaider Paul (PRM), Albu Gheorghe (PD), Dobre Victor (PNL).

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Ultima comisie, cea la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România. Sunt propuşi domnii deputaţi: Neagu Victor, Bozgă Ion, Mihalachi Vasile, Bâldea Ion, Pereş Alexandru, Kelemen Attila, Longen Ghervazen.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la proiectele de lege înscrise pe ordinea de zi, primul fiind Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Îl rog pe domnul ministru Gaspar să prezinte proiectul de lege şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, reprezentată prin domnul deputat Timiş, să prezinte raportul.

Suntem în procedură de urgenţă. Deci, domnule Timiş, v-aş ruga să propuneţi întâi timpii de dezbatere.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi, timp de dezbatere, 5 minute. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Boc, dacă aveţi comentarii sau obiecţii, sau alte propuneri, vă rog să treceţi la microfon. Nu mai fiţi atât de "timid".

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Apreciez grija puterii faţă de timiditatea opoziţiei şi o luăm ca o formă de construcţie democratică.

Având în vedere importanţa acestei legi, chiar dacă este dezbătută în procedură de urgenţă, întrucât este vorba de abilitarea de către Parlament a Guvernului de a emite ordonanţe, termenul de 5 minute mi se pare un termen precis expeditiv şi cred că un termen de cel puţin 20 de minute ar fi unul bun. 20 de minute aş propune, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Bolcaş.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Personal ţin să-i amintesc domnului deputat Boc că nu reprezintă domnia sa opoziţia în integralitatea sa, ci din mărunta fracţiune de 7%, în numele acestui 6% vorbeşte.

În al doilea rând, vă rog să constataţi că timpul afectat mi se pare suficient pentru intervenţii la obiect; este o problemă tehnică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Prima propunere care s-a făcut: 5 minute.

Cine este pentru?

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

S-a adoptat prima propunere.

Domnule ministru Gaspar, v-aş ruga să prezentaţi pe scurt legea, pentru a putea face dezbateri în deplină cunoştinţă de cauză, în cadrul timpului alocat.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi ca, din împuternicirea Guvernului, să prezint plenului Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, în afara celor care fac obiectul legilor organice.

În deplină concordanţă cu art. 114 din Constituţia României şi cu practica parlamentară din ultimii 12 ani, Guvernul se adresează Parlamentului solicitând ca în luna ianuarie, când Parlamentul îşi desfăşoară o activitate pe două tronsoane din cele trei, specifice activităţii parlamentare, adică activitatea în circumscripţie şi în comisiile permanente şi nu o activitate în plen, Guvernul să fie abilitat să emită ordonanţe, acte care să dea posibilitatea să ducă la îndeplinire programul de guvernare.

În acest sens, potrivit art. 114 alin. 1, proiectul de lege stabileşte în mod obligatoriu domeniile în care urmează să fie emise ordonanţe în această perioadă şi în acelaşi timp termenul până la care aceste ordonanţe vor putea fi emise.

Se prevede în text că aceste ordonanţe vor fi emise odată cu intrarea în vigoare a legii, dar nu înainte de încheierea actualei sesiuni, sesiunea a doua a anului 2002 şi până la reînceperea activităţii parlamentare, la începutul primei sesiuni a anului 2003.

Totodată, proiectul de lege prevede obligativitatea Guvernului ca până la începerea primei sesiuni a anului 2003 ordonanţele să fie supuse spre dezbatere şi adoptare Parlamentului, potrivit procedurii legislative în materie.

Proiectul de lege mai prevede că ordonanţele care sunt emise în baza Legii de abilitare să fie supuse dezbaterii Parlamentului cu prioritate.

Proiectul de lege pe care-l prezit în momentul de faţă plenului Camerei Deputaţilor a fost dezbătut şi adoptat de către plenul Senatului. De asemenea, proiectul de lege a fost avizat de Consiliul Legislativ.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, care a fost sesizată pentru că a verificat sub aspectul constituţionalităţii conţinutul proiectului de lege, în urma dezbaterilor a decis ca acesta să fie supus plenului Camerei Deputaţilor.

Au fost înregistrate şi discutate în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi unele amendamente, care, în urma discuţiilor ce s-au purtat în cadrul comisiei, nu au întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi acceptate ca atare.

Din partea Guvernului, rog plenul Camerei Deputaţilor să adopte acest proiect de lege în forma în care a fost adoptat de Senat, iar în ceea ce priveşte amendamentele respinse în cadrul comisiei, ne însuşim motivarea din raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi cu privire la aceste amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege pe textele acestuia.

La titlu, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut.

Domnul deputat Bolcaş. Vă rog să precizaţi în numele cărei părţi din Opoziţie vă pronunţaţi?

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Eu vă vorbesc în numele părţii bune din Opoziţie. Evident, pentru Putere nici o parte nu este bună, dar aceasta este regula jocului, să ne auzim şi să ne tolerăm.

Fac această intervenţie la titlu pentru că, în conformitate cu tradiţia, procedura de urgenţă îngăduie o frază de dezbatere generală tocmai la titlu. Şi anume, aş vrea ca de la început să relev faptul că acest text, spre deosebire de celelalte prezentate anterior are o serie întreagă de virtuţi. Guvernul, pentru prima dată, demonstrează că a învăţat şi a fost receptiv la toate amendamentele Opoziţiei, respinse la vremea lor. Şi aceasta demonstrează şi raţiunea pentru care facem aceste amendamente.

Şi este bine că se limitează în mod expres la domeniul legilor care nu formează sfera legilor organice, pentru prima dată se limitează în mod expres acest lucru, este bine că se concretizează efectiv şi se restrâng în concreteţe domeniile în care se pot emite ordonanţe, este bine şi a fost stăruinţa noastră că se limitează timpul, perioada exactă în care se pot emite aceste ordonanţe, este bine că ele trebuie să fie supuse ratificării Parlamentului.

Apreciez însă, la titlu, existenţa unei neconcordanţe. Domnul ministru Gaspar a enunţat foarte frumos titlul legii: Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Astfel a fost titlul citat de domnia sa.

Cred că ar fi bine să completăm titlul legii, astfel cum l-a propus chiar iniţiatorul, pentru ca să se precizeze din capul locului care este domeniul de aplicare a acestei legi.

Deci, sunt de acord cu amendamentul propus de Guvern, completarea titlului de a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc. În numele celei de-a doua părţi bune a Opoziţiei.

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, îmi cer scuze domnului Bolcaş că nu am făcut referirea la faptul că am vorbit în numele Opoziţiei democratice. O fac acum.

În al doilea rând, doresc să-i reamintesc domnului Bolcaş, distinsului meu coleg cu vechime parlamentară redutabilă şi cu o experienţă profesională remarcabilă că ceea ce domnia sa a aflat acum pentru prima dată, că nu pot interveni ordonanţele în domeniul legilor organice este trecut cam de 10 ani în Constituţia României, dar mai bine mai târziu decât niciodată să aflăm aceste lucruri! În art. 114 alin. 1 din Constituţie se spune expresis verbis că ordonanţele emise în baza legilor de abilitare nu pot interveni în domeniul legilor organice.

Deci, cu tot respectul, nu domnul Gaspar, nu Guvernul României a inventat...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, acestea sunt dialoguri cordiale şi nu vorbiţi la obiect.

Domnul Emil Boc:

Evident că este vorba de substanţa legii de abilitare. Oricum, trec cele cinci minute şi nu mai avem posibilitatea de a dezbate acest proiect important şi tocmai de aceea se va dovedi că era nevoie de o durată de timp mai mare pentru dezbaterea acestui proiect de lege.

Deci, acest lucru a fost descoperit. Şi, în al treilea rând, aş vrea să-i reamintesc domnului Bolcaş că, din nefericire, amendamentul domniei sale nu poate fi luat în considerare, întrucât nu figurează în raport, neavând posibilitate de a trece şi de a fi completat. Dumneavoastră aţi spus să fie completat. De către cine? De către dumneavoastră. Deci, potrivit regulamentului, domnule deputat, trebuie să veniţi la comisie şi să formulaţi acolo amendamentul, pentru a putea fi după aceea susţinut în plen.

Acum, în ceea ce priveşte acest proiect de lege, pentru că practica şi cutuma noastră este că în procedură de urgenţă, la titlu, ne spunem punctele de vedere aşa cum le-am spune pe dezbateri generale. Aş vrea să spun câteva cuvinte cu privire la acest proiect de lege, fără a mai interveni după aceea, supunând direct votului amendamentele respinse.

În primul rând, noi suntem de acord cu acest proiect de lege, este evident că Guvernul are nevoie de abilitare pe perioada vacanţei parlamentare, dar nu în orice condiţii şi pentru orice domenii.

Din această perspectivă noi apreciem următoarele:

1) Având în vedere că este vorba doar de o lună, luna ianuarie, când Guvernul ar fi abilitat să emită ordonanţe, domeniile şi subdomeniile sunt prea extinse. Este vorba de opt domenii principale şi alte 56 de subdomenii în care se emit ordonanţe simple pe perioada vacanţei parlamentare. Noi nu dorim ca această practică să fie un substitut pentru ceea ce nu realizează Parlamentul pe perioada sesiunilor parlamentare, trebuie să fie doar o delegare expresă şi precisă pentru domenii scadente, nu pentru ceea ce nu a realizat Parlamentul, majoritatea care susţine Guvernul în Parlament. Deci, nu trebuie să fie un substitut.

2) Există foarte multe formule vagi, foarte largi, sub masca cărora se poate ascunde orice în conţinutul ordonanţelor care vor fi emise. Şi pentru a da exemple o să mă refer la Capitolul "Relaţii internaţionale", unde se spune: "Aderarea la convenţii internaţionale şi ratificarea de convenţii, acorduri, alte înţelegeri internaţionale, altele decât cele prevăzute în mod expres". Or, după părerea noastră, această abilitare trebuie să fie făcută în mod concret şi nu evaziv.

De asemenea, se spune la un alt punct, la pct. III, pct. 8: "prorogarea unor termene prevăzute în alte acte normative cu putere de lege". Este o formulă foarte largă care, pe de o parte, ascunde foarte multe legi, nu ştim câte şi care, iar pe de altă parte există şi posibilitatea ca aceste termene să intervină în domeniul legilor organice, cu toată precizarea făcută în conţinutul ordonanţei. Prorogarea trebuia să fie menţionată expres. Vizăm prorogarea expresă din Legea x, y, z, nu formule foarte largi, repet, care pot ascunde orice, pentru ca Parlamentul să poată aprecia dacă este nevoie de o asemenea prorogare. Nu putem să ne pronunţăm la 1 februarie sau după 1 februarie dacă era corect ca Parlamentul să proroge nu ştiu ce termen, adică să prelungească în termeni obişnuiţi un termen dintr-o lege avută în vedere. Sau formule, iarăşi, foarte largi: "perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase". Ce înseamnă aceasta? La ce se referă? Ce componentă? Sunt expresii care, sub masca perfecţionării, putem perfecţiona orice, mai ales că putem şi strica, uneori, în cazul în care nu avem discernământul şi aprecierea necesară; sau "perfecţionarea cadrului legislativ privind achiziţiile publice" - un alt exemplu care vizează termeni foarte vagi.

În al treilea rând, noi considerăm că este inacceptabil să abilităm Guvernul să emită ordonanţe în domenii în care încă Parlamentul nu a aprobat ordonanţe mai vechi, aflate în vigoare. Şi o să vă dau câteva exemple: Ordonanţa nr. 26 cu privire la regimul asociaţiilor şi fundaţiilor. Această ordonanţă nu a fost încă aprobată de către Parlament. Acum abilităm Guvernul să intervină şi să emită ordonanţe în acest domeniu, pentru modificarea unei ordonanţe asupra căreia Parlamentul nu s-a pronunţat. Noi considerăm că era necesar ca Parlamentul să-şi spună cuvântul cu privire la o ordonanţă, să cunoaştem punctul lui de vedere, după care să abilităm Guvernul să meargă în continuare şi să modifice pe cale de ordonanţă această lege.

Deci, ordonanţă la ordonanţă noi considerăm că este inacceptabil, până când Parlamentul nu-şi pune un punct de vedere.

La fel, în cazul Registrului Comerţului, ştiţi bine câte dezbateri şi discuţii au avut loc şi au loc în legătură cu trecerea Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei.

S-a emis o ordonanţă, n-a fost încă aprobată de Parlament, abilităm Guvernul să mai emită ordonanţe simple în domeniul Legii nr. 26 cu privire la Registrul Comerţului.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, aţi depăşit şi termenul pe care l-aţi propus dumneavoastră spre dezbatere şi n-a fost aprobat de plen.

Domnul Emil Boc:

Domnul ministru a spus că intervenţia domniei sale nu se calculează în timpul de dezbateri, pentru că era vorba doar de prezentare punctului de vedere al Guvernului, dezbaterile urmează după ce Guvernul îşi prezintă. De aceea am făcut toate precizările, pentru că dumneavoastră, la vot, potrivit Regulamentului, doar veţi supune votului amendamentele şi pentru a nu mai interveni în fiecare caz concret, subliniind toate observaţiile într-o singură intervenţie.

Deci, considerăm că ordonanţă la ordonanţă nu se poate şi constituie un atentat la democraţia parlamentară, în esenţă, şi ar trebui să respingem, în consecinţă, ca Guvernul să emită ordonanţe în domenii asupra cărora Parlamentul nu s-a pronunţat încă, fiind sesizate anumite ordonanţe spre dezbatere.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aş vrea să preiau propunerea domnului deputat Boc şi să facem o mică discuţie cu privire la toate problemele pe care le-a ridicat şi după ce va interveni şi domnul deputat Bolcaş, îi dau cuvântul domnului ministru să răspundă, în bloc, la toate obiecţiile şi preşedintelui comisiei.

A cerut cuvântul, pe probleme de procedură, întâi domnul Bolcaş.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Colegul meu, domnule deputat Boc, care a provocat acest răspuns prin rostirea repetată a numelui meu a reţinut din susţinerile mele numai o anume parte care îl interesa oratoric. Îmi pare rău că impresia lăsată este a unei capacităţi de înţelegere foarte limitată în aceste condiţii.

În al doilea rând, aş vrea să arăt că amendamentul nu-mi aparţine, ci este fraza rostită de domnul ministru Gaspar, la care am subscris; era frumoasă şi juridic.

Iar în al treilea rând - şi cu aceasta închei - invitarea de a veni la comisie demonstrează într-adevăr o înţelegere limitată a lucrurilor. Calitatea unui om nu stă în a fi prezent peste tot şi a vorbi în toate domeniile. Un adevărat bărbat este acolo când trebuie şi unde trebuie. Dar domnul deputat Boc este prea tânăr ca să înţeleagă acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Procedură, domnul Timiş.

Domnule Boc, nu vă dau cuvântul pentru că eu constat cu regret că dumneavoastră provocaţi drepturi la replică pentru a prelungi dezbaterile.

Domnul deputat Timiş.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu am propus timp de dezbatere 5 minute pentru întreg proiectul de lege, nu numai pentru titlu. Aşa că, în consecinţă, în bătălia dintre opoziţie şi opoziţie, puterea de această dată a asistat, dar vă rog, domnule preşedinte, să trecem la dezbaterea în timpii pe care i-am propus. Şi, ca să fiu concret, în ceea ce priveşte titlul Ordonanţei de urgenţă nu cred că se poate admite propunerea domnului deputat Bolcaş, pentru că este vorba de abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, iar în art. 1 se spune în ce domenii aceste ordonanţe nu pot fi emise. Deci, este foarte clar, nu putem repeta, mulţumesc.

Vă rog să supuneţi la vot titlul acestei ordonanţe de urgenţă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Boc, vă dau pentru ultima oară cuvântul pentru a provoca din nou replici. Deja vă atrag atenţia că aţi abuzat extrem de mult de răbdarea noastră!

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, sunt pe procedură, nu pe termenul de dezbateri, aşa cum colegului nostru "..

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi cerut drept la replică, nu de procedură...

Domnul Emil Boc:

Drept la replică, da, pe procedură, pentru că este vorba de un drept la replică şi să nu fie considerat în termenul general.

Aş vrea să constat, însă, cu amar şi cu regret, că în Parlamentul României argumentele nu sunt discutate şi că locul argumentelor este luat de către calomnii ordinare, profesate de către oameni de la care eu aşteptam mai multe lucruri. Este regretabil că locul argumentelor este luat de calomnie. Este o dovadă a neputinţei argumentelor susţinute în faţa dumneavoastră. Dumneavoastră puteţi judeca asupra a ceea ce se întâmplă când calomniile iau locul argumentelor.

Domnul Valer Dorneanu:

De multe ori aş putea să vă spun că acelaşi lucru vi se poate reproşa şi dumneavoastră.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Pentru că titlul legii este în discuţie, permiteţi-mi să propun o modificare de redactare, pentru că noi adoptăm legi "pentru", nu legi "privind". Prin urmare, aş dori ca această lege să poarte titlul: Lege pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe".

Şi dacă tot mi-aţi permis, aş dori să atrag atenţia, în consensul celor prezentate de antevorbitori cu privire la aspectul general şi extrem de permisiv al formulărilor din această ordonanţă, să atrag atenţia că prin această ordonanţă probabil că se aduce un atac subtil Legii bugetului, pentru că la poziţia 15, la cap. II se vorbeşte despre măsuri pentru finanţarea unor obiective de investiţii pentru autorităţile publice locale, când se ştie că în Legea bugetului au fost stabilite cu exactitate obiectivele de investiţii aprobate pentru anul viitor.

De asemenea, mă îndoiesc că sunt necesare "acţiuni de urgenţă pentru înfiinţarea Autorităţii Hipice Naţionale" - poziţia 14, cap. III sau "înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Hadicap", să fie toate acestea în regim de ultraurgenţă, încât să fie nevoie a se emite ordonanţe de urgenţă şi nu a se realiza proiecte de lege, în conformitate cu prevederile constituţionale.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Cristian Dumitrescu, aţi dorit şi dumneavoastră să interveniţi? Şi apoi dau cuvântul domnului ministru Gaspar să răspundă la toate aceste obiecţii, inclusiv la propunerea de modificare a titlului.

Domnul Cristian Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Până la ultima intervenţie a colegului de la PD chiar am admirat un pic dialogul care s-a purtat în sală, indiferent dacă el privea neapărat aspectul profesional, o încrucişare politică de admirat, pentru că ne reîntoarcem şi ar trebui să ne reîntoarcem la parlamentarismul, măcar acela care a caracterizat până nu demult Parlamentul României.

Din păcate, colegul de la PD mi-a luat această posibilitate şi mi-a stricat această plăcere de a interveni şi eu în legătură cu subiectul, pentru că a avut o abordare care, într-adevăr, ne readuce în realitate şi m-a readus şi pe mine în realitate. Nu o să mai fac consideraţiile pe care doream să le fac, dar vreau să spun că, în ceea ce priveşte argumentaţia domniei sale, este o argumentaţie foarte subţire din punct de vedere juridic. Guvernul dispune de această posibilitate şi o exersează nu numai acest guvern, ci toate guvernele au exersat-o, de a fi abilitat pentru emiterea de ordonanţe în perioada de vacanţă. Să mergem la esenţa lucrurilor: ideea este nu de a aduce cât mai multe legi, adică cât mai multe ordonanţe în această perioadă, ci a avea un domeniu cât mai larg, pentru a prevedea toate posibilităţile. Aceasta este filosofia! Dacă înţelegeţi acest lucru, stimate domn coleg de la Comisia juridică şi cred că dacă faceţi recomandări unor colegi de a veni mai des acolo, părerea mea este că dumneavoastră nu aţi stat încă suficient de mult acolo, dar nici o problemă, se poate rezolva.

Filosofia acestui concept este de a da un domeniu cât mai larg şi o posibilitate cât mai extinsă de a acţiona, nu de a emite cât mai multe legi.

Deci, eu, ca jurist, dacă vreţi, sau, dacă vreţi, ca parlamentar cu oarecare experienţă, prefer Guvernul să-mi dea un domeniu mult mai larg în care să ceară să fie abilitat şi să intervină cu un număr restrâns de legi decât să-mi vină cu un număr foarte mare de legi, pe un domeniu limitat. Pentru că altfel se pierde raţiunea acestui concept şi cred că domnul ministru Gaspar, poate, în intervenţia sa va sublinia exact această filosofie a Guvernului.

Pentru alte considerente nu am să mai iau microfonul şi vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule ministru Gaspar, vă rog să răspundeţi la aceste obiecţii, inclusiv cu privire la modificarea titlului.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Potrivit normelor de tehnică legislativă, titlul unui proiect de lege, al unui act normativ este expresia sintetică a conţinutului său. Şi din acest punct de vedere, sigur că şi practica de 12 ani în ceea ce priveşte titlul la Legea de abilitare a fost acesta: "privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe".

Referirea pe care a făcut-o domnul deputat Bolcaş nu ţinea de titlul legii, ci ţinea exact de conţinutul art. 1 pe care-l corelam cu art. 114 alin. 1, care interzice ca, pe calea abilitării, Guvernul să atace în cuprinsul actelor domenii ale legilor organice.

În ceea ce priveşte domeniile, totdeauna domeniile au fost redate în mod sintetic, urmând ca verificarea propriu-zisă a Parlamentului să intervină asupra conţinutului ordonanţelor pe care Guvernul are obligaţia să le depună la Parlament până la începutul sesiunii din februarie, prima sesiune a anului 2003.

Nu ne găsim în faţa unor ordonanţe de urgenţă, aşa cum lăsa să se înţeleagă domnul deputat Brudaşca. Este vorba de ordonanţele simple şi care îşi urmează regimul potrivit procedurii instituite în art. 114 şi 115 din Constituţie.

Cu privire la amendamentele pe care domnul deputat Boc le-a făcut şi pe care le-a reiterat în plenul Camerei Deputaţilor, ele au fost discutate în comisii, nu au întrunit, iar în prezentarea mea am spus că Guvernul îşi însuşeşte modul în care comisia, respingând aceste amendamente, a motivat, motivaţie pe care am preluat-o.

N-aş vrea să întind acum discuţia, să reiau la fiecare punct pe care dânsul l-a învederat aici, pentru că n-ar fi decât să repet un lucru pe care l-am spus şi ceea ce este esenţial este modul în care comisia a sintetizat motivele pentru care nu a dat curs acestor amendamente.

De aceea, domnule preşedinte, ţinând seama că totuşi ne găsim într-o procedură de urgenţă, trebuie să respectăm dispoziţiile regulamentare, că nu se mai pot face amendamente, iar discuţiile trebuie să se încadreze în timpul pe care Camera Deputaţilor l-a aprobat. Acesta timp s-a epuizat. Aşa, ca atare, vă rog să aplicaţi regula de la art. 110 din regulament, cu privire la dezbaterea proiectului.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Cu această propunere a fost de acord şi domnul deputat Boc în intervenţia sa, aşa încât, pentru că la titlu au fost obiecţiuni, îl supun votului dumneavoastră, urmând ca în continuare la textele care nu sunt obiecţiuni să procedăm potrivit regulamentului.

Cine este pentru titlul legii în formularea Guvernului? Mulţumesc.

Împotrivă? Nimeni.

Abţineri? 19 abţineri; majoritatea pentru.

La art. 1, preambul. Dacă sunt obiecţii? Adoptat în unanimitate.

Punctul I. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat în unanimitate.

Punctul II. Domnule Damian Brudaşca, la care din pct. II aveţi obiecţii, pentru că îl supun doar votului dacă aveţi obiecţii, fără dezbateri. Dezbaterile, potrivit textului din Regulament, s-au epuizat. Eu am întrebat unde sunt obiecţii, atunci le supunem votului.

Stimaţi colegi,

La pct. I, domnul Boc a avut un amendament la 6, celelalte 5 nefiind obiecţiuni s-au adoptat. La pct. 6 de la pct. I supun votului dumneavoastră formularea Guvernului: "Aderarea la convenţii internaţionale şi ratificarea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri".

Cine este pentru?

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri?

16 abţineri, 5 contra, majoritatea pentru.

La pct. II, dacă există obiecţii? Poftiţi?

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

La punctele 8 şi 9 am observaţii.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu la observaţii, unde sunt obiecţii supun votului formularea. La care din puncte aveţi obiecţii?

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

La punctele 8 şi 9 am obiecţii.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. De la pct. 1 la 7 nu au fost obiecţii, se votează în unanimitate.

La pct. 8 şi 9. Întâi pct. 8. Are obiecţii domnul Damian Brudaşca.

Domnule Damian Brudaşca, nu se mai fac dezbateri.

Supun votului dumneavoastră pct. 8.

Cine este pentru?

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Legi organice, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 22 abţineri.

Cu 22 abţineri, 2 voturi contra, majoritatea pentru, pct. 8 a fost adoptat.

La pct. 9, de asemenea, sunt obiecţiuni din partea domnului Damian Brudaşca. Supun votului dumneavoastră pct. 9 de la pct. II.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri?

Cu 26 abţineri, nici un vot contra, majoritatea pentru, s-a adoptat pct. 9.

La pct. 10, 11 nu au fost obiecţiuni; adoptate în unanimitate.

La pct. 12 a avut o obiecţiune domnul Boc. În consecinţă, supun votului dumneavoastră pct. 12.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Domnul Emil Boc (din sală):

Domnule preşedinte, trebuia să supuneţi la vot mai întâi amendamentul meu.

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi pare foarte rău, vă rog să vă uitaţi în regulament, întâi pun la vot textul comisiei.

Câte voturi sunt împotrivă? 7 voturi împotrivă.

Abţineri? 18 abţineri.

Cu 18 abţineri, 7 împotrivă, s-a adoptat pct. 12 în formularea Guvernului.

La pct. 13 nu sunt obiecţiuni, s-a adoptat în unanimitate.

La pct. 14 sunt obiecţiuni, domnul Boc a avut un amendament respins.

Cine este pentru amendamentul domnului Boc? 8 voturi pentru.

Împotrivă? Majoritatea, împotrivă.

Abţineri? 15 abţineri.

15 abţineri, 8 voturi pentru, majoritatea împotrivă.

Pct. 15, 16, 17? Nu sunt obiecţiuni, votate în unanimitate.

La pct. III, dacă aveţi obiecţiuni?

La pct.III, de la pct. 1-7 nu au fost obiecţiuni, adoptate în unanimitate.

La pct. 8, aveţi un amendament? La punctul 8 supun votului dumneavoastră amendamentul respins de către comisie, al domnului Boc.

Cine este pentru? 27 voturi pentru.

Împotrivă?

Voci din sală:

Vă rugăm să număraţi serios!

Domnul Valer Dorneanu:

Serios numărăm, după aritmetica română... Sau, mai exact, după aritmetica universală, ca să nu fie o tentă naţionalistă.

54 voturi împotrivă.

Abţineri?

Supun votului dumneavoastră, amendamentul fiind respins, pct. 8 în formularea Guvernului.

Cine este pentru? 55 voturi pentru.

Împotrivă? 23 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 55 voturi pentru, 23 împotrivă, nici o abţinere, s-a adoptat pct. 8, în formularea Guvernului.

La pct. 9, şi aici aţi avut un amendament, domnule Boc? Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc, respins de către comisie.

Cine este pentru? 10 voturi pentru.

Împotrivă? 55 voturi împotrivă.

Abţineri? 15 abţineri.

Cu 10 voturi pentru, 15 abţineri şi 55 împotrivă, amendamentul domnului Boc a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 9, în formularea Guvernului.

Cine este pentru? 54 voturi pentru.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? 16 abţineri.

Cu 54 voturi pentru, 10 împotrivă şi 16 abţineri, s-a adoptat pct. 9.

Pct. 10, 11, 12, 13, 14, 15 de la pct. III.

La pct. 10, de asemenea, domnul Boc are un amendament respins de către comisie.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? 10 voturi pentru.

Împotrivă? 55 voturi împotrivă.

Abţineri? 16 abţineri.

Amendamentul domnului Boc a fost respins cu 10 voturi pentru, 55 împotrivă şi 16 abţineri.

Supun votului dumneavoastră pct. 10 de la pct. III, în formularea Guvernului.

Cine este pentru? 57 voturi pentru.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? 17 abţineri.

S-a votat pct. 10.

La pct. 11, nu au fost obiecţiuni, adoptat în unanimitate.

La pct. 12 există, de asemenea, un amendament... Nu mai există.

Pct. 12, 13, 14, 15. Nefiind obiecţii, se adoptă toate în unanimitate.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

La pct. 12, există un amendament respins!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu-l mai susţine domnul Boc. Remarc solidaritatea frăţească dintre dreapta şi stânga opoziţiei, dar nu îl mai susţine domnul Boc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Era vorba numai de acurateţe.

Domnul Valer Dorneanu:

Am subliniat şi eu acurateţea relaţiilor dintre dumneavoastră.

Pct. IV, pct.1, 2, 3, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Adoptate în unanimitate.

Pct. V, pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, dacă sunt obiecţiuni la vreuna din ele? Nu sunt.

Adoptate toate în unanimitate.

Pct. VI, pct. 1, 2, 3, 4, 5, dacă sunt obiecţiuni la unul din ele? Nu.

Adoptate în unanimitate.

Pct. VII, pct.1, 2, 3, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Votate în unanimitate.

Art. 2. Nu sunt obiecţiuni, votat în unanimitate.

Art. 3. Susţine cineva amendamentul de la art. 3? (Domnul Bolcaş se îndreaptă spre microfon.)

Domnul Acsinte Gaspar:

Nu mai trebuie să-l susţină, îl supuneţi la vot, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Bolcaş, nu aţi fost atent când am marcat faptul că timpul pentru dezbateri, inclusiv pentru orice intervenţie, s-a sfârşit; supun votului dumneavoastră articolul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

E o neînţelegere, domnule preşedinte. Aşa s-a procedat, vă rog să faceţi în continuare la fel, eu am dat curs unei invitaţii a domniilor voastre. Dacă a fost o greşeală de interpretare, vă cer scuze. Vă rog să-l puneţi la vot.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi pentru eleganţă.

Supun votului dumneavoastră art. 3, existând obiecţiuni.

Cine este pentru art. 3 în formularea Guvernului?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Trebuie pus la vot întâi amendamentul grupului nostru parlamentar!

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi avut obiecţiuni sau amendament, domnule Bolcaş?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

De acord.

Supun amendamentul domnului Bolcaş...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Nu al meu, al Grupului parlamentar PRM!

Domnul Valer Dorneanu:

...care a fost respins de către comisie (nu domnul Bolcaş, ci amendamentul), votului dumneavoastră.

Cine este pentru? 28 voturi pentru.

Împotrivă?

Domnul Eugen Lucian Pleşa (din sală):

Sunteţi cam distrat, domnule preşedinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Pleşa, când o să aveţi ceva de spus, concret, în legătură cu dezbaterile parlamentare, tribuna de aici vă stă la dispoziţie! La noi nu se vorbeşte "de la galerie", aşa se vorbeşte în alte părţi!

Vă rog, domnule Bolcaş, să aduceţi la cunoştinţă colegilor dumneavoastră cum se desfăşoară lucrările în Camera Deputaţilor!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Vorbea cu mine, domnule preşedinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, au fost 64 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 64 voturi împotrivă şi 28 pentru, amendamentul domnului Bolcaş a fost respins.

Supun votului dumneavoastră art. 3, în formularea Guvernului.

Cine este pentru? 64 voturi pentru.

Împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abţineri? 12 abţineri.

Deci, cu 64 voturi pentru, 9 împotrivă şi 12 abţineri, a fost adoptat art. 3.

Parcurgând textul de lege, urmează să îl supunem votului final în şedinţa de astăzi destinată acestui scop.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64.

Îi dau cuvântul iniţiatorului, domnului ministru Ivanov.

Domnul Alexe Costache Ivanov (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi domni deputaţi,

În răstimpul scurs de la precedenta modificare a Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, Ministerul Justiţiei a recepţionat o serie de mesaje vizând aplicarea actului normativ, dar şi propuneri, observaţii critice, cu privire la punerea în practică a unor prevederi ale acestuia. Observaţiile au fost primite atât la instanţele judecătoreşti cât şi de către administratorii şi lichidatorii desemnaţi, care, de asemenea, le-au trimis la Ministerul Justiţiei, şi aceste observaţii pertinente au fost evidenţiate, unele din ele, şi în literatura juridică de specialitate, de către reputaţi jurişti, specializaţi în această materie.

Ca urmare a acestor semnale, a rezultat necesitatea elaborării unui act normativ de modificare a reglementării curente, care să introducă amendamentele necesare în vederea eliminării confuziilor şi deficienţelor sesizate, precum şi, totodată, să introducă unele soluţii mai eficiente pentru derularea cu celeritate a procedurilor.

Pe de altă parte, unul dintre obiectivele călăuzitoare ale modificărilor efectuate îl constituie realizarea unui echilibru sensibil între protejarea intereselor creditorilor, dar şi încurajarea reorganizării activităţii debitorilor, de care beneficiază şi o parte dintre angajaţii acestora.

Proiectul înlocuieşte sintagma "încetare de plăţi" cu aceea de "insolvenţă", pe care o defineşte ca fiind: "Starea patrimoniului debitorului caracterizată prin imposibilitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile".

Insolvenţa comercială este definită neuniform în Legea nr. 64/1995 şi această diversitate nu contribuie la corecta şi uniforma interpretare. Termenul juridic care defineşte această situaţie în care se află comerciantul este corect reglementată în acest proiect pe care îl supunem atenţiei dumneavoastră şi este bine denumită, ca fiind "insolvenţă".

O altă modificare vizează lărgirea sferei condiţiilor în care procedura poate fi declanşată, nu numai de titularii de creanţe comerciale, ci şi de cei care sunt în posesia unor creanţe civile, fiscale, izvorâte din raportul de muncă sau orice altă categorie de raport juridic.

A fost lărgită sfera atribuţiilor administratorului desemnat. De asemenea, s-a stabilit ca acesta să întocmească şi să prezinte actele şi informaţiile prevăzute în art. 26 ori să le verifice şi să le corecteze, în cazul în care debitorul nu le-a prezentat sau le-a prezentat în mod incomplet.

De asemenea, raportul pe care administratorul trebuie să-l redacteze în condiţiile art. 18 va trebui să cuprindă şi o evaluare a posibilităţilor reale ca activitatea debitorului să fie reorganizată şi a motivelor care au împiedicat o asemenea redresare.

Având în vedere atribuţiile de supraveghere şi control pe care judecătorul sindic le are asupra desfăşurării procedurii, se prevede posibilitatea ca acesta să supravegheze toate măsurile luate de administrator şi să le desfiinţeze pe cele ilegale.

Ca element de noutate, se prevede ca deschiderea procedurii să fie condiţionată de existenţa unei creanţe având un anumit cuantum, respectiv, cel puţin valoarea a şase salarii medii pe economie, dacă creanţa izvorăşte din raportul de muncă sau raportul obligaţionării civile; cel puţin echivalentul în lei al sumei de 5 mii euro, în cazul celorlalte categorii de creanţe.

Criteriile valorice la care m-am referit pentru încuviinţarea pornirii procedurii au drept scop evitarea abuzurilor din partea creditorilor, precum şi un indiciu mai elocvent al stării de insolvenţă.

O completare deosebit de importantă, din punct de vedere al şansei de reuşită a unei reorganizări, o constituie limitarea dreptului unui creditor cu garanţii reale, precum ipoteca, gajul, garanţia reală mobiliară, drept de retenţie, de a putea umări executarea creanţei sale garantate în afara procedurii concursuale. Prin această completare se urmăreşte ca debitorul să poată propună un plan de reorganizare cu şanse mai mari de reuşită, întrucât o seamă dintre bunurile sale importante sunt, practic, grevate de drepturi de preferinţă.

Între persoanele împuternicite legal de a propune un plan de reorganizare se prevede că debitorul va putea propune un plan nu numai în cazul în care a formulat cererea introductivă, ci şi ulterior, până la afişarea tabelului definitiv al creanţelor.

Cât priveşte închiderea procedurii falimentului, aceasta va produce o descărcare a debitorului de obligaţiile născute anterior deschiderii procedurii, sub rezerva ca acesta să nu fie găsit vinovat de bancrută frauduloasă ori de plăţi sau transferuri frauduloase şi cu excepţia cazului în care debitorul a mai beneficiat de măsura descărcării de obligaţie într-o procedură prealabilă, cu cel mult 5 ani înainte de deschiderea procedurii subsecvente.

Pentru aceste considerente, a fost întocmit acest proiect de ordonanţă, pe care vă rugăm să-l aprobaţi prin votul domniilor dumneavoastră. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Din partea comisiilor juridică şi economică? Domnul preşedinte Ruşanu. Vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Întrucât în plenul celor două comisii reunite: Comisia juridică şi Comisia economică un singur amendament a fost respins, restul amendamentelor fiind aprobate în unanimitate, propun ca timp de dezbatere 3 minute. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu suntem în procedură de urgenţă... Am înţeles că raportul dumneavoastră este favorabil, cu susţinerea tuturor amendamentelor.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Raportul este favorabil, atunci, cu susţinerea în unanimitate a celor două comisii reunite.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă doreşte cineva să se înscrie la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei de urgenţă.

La titlul acestuia, în formula adoptată de Senat, dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Adoptat în unanimitate.

La articolul unic, preambul al proiectului de lege, urmăriţi, vă rog, amendamentul nr. 1.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Admis amendamentul, modificat preambulul articolului unic.

La pct. 1, urmăriţi, vă rog, amendamentul nr. 4 de la pag. 7. Amendamentul se referă la alin. 3 de la pct. 59 din ordonanţă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

La pct. 2, urmăriţi amendamentul nr. 5 de la pag. 8.

Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat amendamentul, modificat pct. II.

Cu aceasta, dezbaterea proiectului de lege a fost epuizată.

Trecem la ordonanţă.

La titlul ordonanţei, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Art. I, preambul.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

De la pct. 1 până la pct. 5, pe prima pagină a ordonanţei, nu sunt obiecţiuni, votate în unanimitate.

De la pct. 6 la pct. 11?

Rog vizitatorii care doresc să urmărească şedinţa să se aşeze în bănci!

La pct. 12 şi 13, nu sunt obiecţiuni, votate în unanimitate.

Pct. 14-16?

Nu sunt obiecţiuni, votate în unanimitate.

Pct. 17-18?

Nu sunt obiecţiuni, votate în unanimitate.

După pct. 18, vă rog să urmăriţi în raport amendamentul nr. 2 de la pag. 4, dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Admis amendamentul, votat în unanimitate şi, în consecinţă, se introduce pct. 18¹, cu alin. 4³ şi 4⁴.

La pct. 19, 20 şi 21, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Votate în formularea Guvernului.

La pct. 23, urmăriţi amendamentul nr. 3 de la pag. 5.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Admis amendamentul, modificat pct. 23 din ordonanţă.

De la pct. 24 până la pct. 29, dacă sunt obiecţiuni? Nu.

Votate în formularea guvernului.

Pct. 30-32?

Nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

Pct. 33-37, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Votate în formularea guvernului.

Pct. 38-40?

Nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

Pct. 41-46?

Nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

Pct. 47 este lung, dacă aveţi obiecţiuni la vreunul din alineatele şi articolele de aici? Nu.

Votate în formularea Guvernului.

Pct. 48 până la 53?

Nu sunt obiecţiuni, votate toate în formularea Guvernului.

Pct. 54 până la 58.

Nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

Pct. 59-68.

Nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

De la pct. 69 până la 73, nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

Pct. 74 până la 88.

Nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

Pct. 89-95.

Nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

Pct. 96 până la 107.

Nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

Pct. 108-111.

Nu sunt obiecţiuni, votate în formularea Guvernului.

Art. II.

Nu sunt obiecţiuni, votat în formularea Guvernului.

La art. III, urmăriţi amendamentul nr. 6 din raport, îl găsiţi la pag. 12.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Adoptat amendamentul, se modifică în mod corespunzător art. III.

Art. IV.

Nu sunt obiecţiuni, votat în unanimitate.

Art. V, care este şi ultimul.

Nu sunt obiecţiuni, votat în unanimitate.

Am parcurs şi textul ordonanţei şi al proiectului de lege, urmează să supunem proiectul de lege votului final în şedinţa de astăzi destinată acestui scop.

Trecem, în continuare, la pct. 4 de pe ordinea de zi - Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România.

Comisia juridică să ia loc şi rog reprezentantul Guvernului să prezinte întâi actul normativ. Nu suntem în regim de urgenţă.

Domnule ministru, poftiţi.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Regimul străinilor din România este reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 123/2001, care stabileşte, printre altele, o serie de măsuri având drept scop apărarea siguranţei naţionale şi menţinerea ordinii publice din România. Astfel, Legea nr. 123/2001 stabileşte cazurile în care acordarea vizei române poate fi refuzată, ipotezele în care poate fi dispusă limitarea sau întreruperea dreptului de şedere a străinului pe teritoriul României, precum şi situaţiile în care străinul poate fi returnat în ţara de origine ori de plecare sau trimis în ţara de destinaţie.

Legea menţionată nu reglementează însă cazurile speciale, în care cetăţeanul străin sau apatridul ce solicită intrarea sau şederea pe teritoriul României a săvârşit o infracţiune contra păcii şi omenirii sau crime de război ori crime împotriva umanităţii prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte, precum Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Prevenirea şi Reprimarea Crimei de Genocid sau Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra Imprescriptibilităţii Crimelor de Război şi a Crimelor contra Umanităţii.

Proiectul de lege pentru completarea Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, elaborat în acest scop, prevede atât interzicerea intrării şi şederii pe teritoriul României a străinului cu privire la care există date certe că a săvârşit sau a participat la săvârşirea unei infracţiuni sau a unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ori crime de război sau crime contra umanităţii, cât şi măsura returnării străinului în ţara de origine sau de plecare, ori măsura trimiterii în ţara de destinaţie în cazul nerespectării interdicţiei privind şederea pe teritoriul României.

Totodată, proiectul prevede revocarea dreptului de şedere pe teritoriul României pentru aceeaşi categorie de străini.

În vederea asigurării garanţiilor privind luarea măsurii interzicerii intrării sau şederii străinului pe teritoriul României ori revocării dreptului de şedere şi, totodată, pentru asigurarea controlului judecătoresc asupra acestor măsuri, proiectul prevede dreptul străinului de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ aceste măsuri.

Proiectul cuprinde dispoziţii şi cu privire la cazul în care anterior măsurii interzicerii sau revocării dreptului de şedere pe teritorul României străinul săvârşeşte o infracţiune care intră în competenţa instanţelor române, prevăzând suspendarea măsurilor până la soluţionarea definitivă a cauzei sau, după caz, până după executarea pedepsei.

Faţă de cele prezentate, a fost elaborat acest proiect de lege, pe care îl supunem atenţiei dumneavoastră. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei? Domnul deputat Virgil Popescu.

Domnul Virgil Popescu:

Domnule preşedinte,

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate pentru dezbatere şi întocmirea raportului de fond, au beneficiat de avizele favorabile de la Consiliul Legislativ şi de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi cei 44 de deputaţi prezenţi (7 au fost absenţi) au hotărât cu majoritate de voturi supunerea spre dezbatere şi aprobare a Proiectului de Lege pentru completarea Legii nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, în forma adoptată de Senat. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat Popescu.

Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege.

La titlul acestuia, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

Preambulul articolului unic? Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Pct. 1, cu privire la modificarea art. 14? Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Pct. 2 şi 3? Nu sunt obiecţiuni.

Votate în unanimitate.

Cu aceasta, am parcurs textele proiectului de lege, urmează să-l supunem votului din şedinţa de astăzi.

La pct. 5, este Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2002 pentru modificarea alin.(6), (7) şi a art. 5 din Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 pentru stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.

Suntem în procedură de urgenţă, cine intervine din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic? Domnule deputat Bara, cine prezintă raportul la pct. 5?

Înainte de raport, vă rog să propuneţi termenele de dezbatere, pentru că suntem în procedură de urgenţă.

Domnul Radu Liviu Bara:

Da, domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Timpii de dezbatere: pentru fiecare articol, 1 minut, în total, 5 minute.

Proiectul a fost analizat de către Comisia de administraţie, ţinând cont şi de avizele Consiliului Legislativ şi Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, care propun plenului Camerei admiterea proiectului de lege cu amendamentele arătate în raport. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă sunteţi de acord cu timpii de dezbatere?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului. Urmăriţi, vă rog, proiectul legii şi raportul comisiei, pentru a vedea amendamentele propuse de către comisie.

La titlul legii, comisia nu a avut obiecţiuni, dacă aveţi dumneavostră? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La articolul unic al proiectului de lege, urmăriţi amendamentul 1.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Admis amendamentul 1. Se modifică articolul unic al proiectului de lege.

Trecem la textul ordonanţei. La titlul acesteia, dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate în formularea Guvernului.

Articolul unic din ordonanţă. Urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt obiecţiuni. Adoptat amendamentul, se modifică preambulul articolului unic.

Alin.6.

Domnule Damian Brudaşca, aţi avut un amendament?

Domnul Damian Brudaşca:

E vorba de un amendament de redactare.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă ascult.

Domnul Damian Brudaşca:

Este vorba de punerea corectă a denumirilor. Acest alineat spune: "instituţiile publice, cu excepţia administraţiei prezidenţiale" şi trebuie să mergem în continuare: cu excepţia cui? Parlamentului României, Serviciului de Informaţii Externe, Ministerul Afacerilor Externe ş.a.m.d. Deci acesta este amendamentul pe care-l supun atenţiei dumneavoastră, pentru respectarea Legii Pruteanu şi corectitudinea exprimării legislativului românesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Legea Pruteanu nu se referea la gramatică.

Domnule ministru Gaspar, vă pronunţaţi dumneavoastră, în numele Guvernului, cu privire la această propunere?

Vă rog frumos.

Domnul Acsinte Gaspar:

Este o chestiune de redactare gramaticală şi este normal ca să se facă acordul..."Parlamentului României" şi, în partea finală, de eliminat sintagma aia de acolo: "Serviciul de Informaţii şi Serviciul de Protecţie şi Pază". Lit.a) de acolo trebuie eliminată.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră alin.6, astfel cum a fost corectat, pentru realizarea unui corect acord gramatical, de către domnul Damian Brudaşca şi de către domnul ministru Gaspar.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La alin.7, dacă sunt obiecţiuni? Tot domnul Damian Brudaşca.

Vedeţi, când vă adoptăm un amendament, deja vreţi să vi-l adoptăm şi pe al doilea.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte, mă onorează această atenţie.

Eu aş propune, ca să fie mai româneşte: "până la maximum 25%, respectiv până la maximum 35%". "Până la nivelul de cel mult 35%" mi se pare aşa, o chestiune mai puţin fericit aleasă.

Domnul Valer Dorneanu:

De fapt, în mod corect, nu mai trebuie nici "maximum", nici "cel mult", "până la" se înţelege.

Domnul Acsinte Gaspar:

..."până la nivelul..."

Domnul Valer Dorneanu:

..."până la nivelul de 35%..."

De acord domnule Brudaşca?

Deci eliminăm şi "cel mult" şi "maximum".

Domnul Damian Brudaşca:

Aceasta este o exprimare inginerească.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră alin.7, cu această... Deci "până la nivelul de 35%" şi într-un loc şi altul sau "până la nivelul de 25%".

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Dacă zicem "maximum 35%", nu mai punem nici "nivelul", nici "până la". Acesta este "maximum 35% şi "maximum 25%" "

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, după o colegială consultare, vă propunem următorul text: "până la cel mult...". Deci se înlocuieşte particula "nivelul".

Domnul Radu-Liviu Bara (din loja comisiei):

Se elimină "nivelul".

Domnul Valer Dorneanu:

Se elimină "nivelul".

"Până la cel mult 35%", în prima parte şi în a doua "până la cel mult 25%". Deci se elimină sintagma "la nivelul".

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Am parcurs şi acest proiect de lege. Îl vom supune votului final astăzi, în şedinţa de la 11,30.

Următorul proiect, cel de la punctul 6: Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor.

Comisia juridică a propus respingerea proiectului. A, împreună? Comisiile reunite economică şi juridică, prin domnul preşedinte al Comisiei economice, prezintă propunerea de respingere.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei, Comisia juridică şi Comisia economică au fost sesizate spre dezbatere...

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puţin, pentru că autorul propunerii nu participă la dezbateri.

Domnule deputat Miclea, suntem la Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunii. E a dumneavoastră?

Domnul Ioan Miclea (din sală):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Am dat cuvântul comisiilor economică şi juridică, pentru a prezenta motivarea propunerii respective.

Deci vă rog să urmăriţi şi dumneavoastră lucrările.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor, cu unele prevederi care să permită investitorilor să fie concesionate fără licitaţie publică, prin negociere directă cu consiliile locale, terenurile proprietate publică sau privată a statului, pe care au realizat construcţii definitive.

În conformitate cu prevederile art.60 şi 69 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cele două comisii au examinat propunerea legislativă menţionată mai sus, în şedinţa din 27 noiembrie 2002. La lucrările celor două comisii şi la dezbateri a luat parte şi iniţiatorul propunerii legislative, domnul deputat Ioan Miclea. De asemenea, din conţinutul propunerii legislative s-a reţinut şi faptul că se are în vedere rezolvarea unei situaţii existente, ca măsură temporară, doar pentru o categorie de persoane fizice sau juridice, respectiv numai pentru acelea care au realizat construcţii definitive, în baza unei autorizaţii de construcţii legale şi numai pe teren proprietate publică şi privată a statului, pe care le deţin în baza unor contracte de închiriere sau asociere încheiate numai cu consiliile locale. Totodată, s-a constatat că modalitatea de concesionare a unor terenuri fără licitaţie publică este reglementată de dispoziţiile Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată.

Ca urmare a punctelor de vedere exprimate de membrii celor două comisii reunite, s-a hotărât, cu majoritate de voturi, 4 voturi pentru susţinerea iniţiativei, restul împotrivă, să se propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Iniţiativei legislative pentru completarea Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor.

Din numărul total de membri ai Comisiei juridice, de 25, au participat 23, iar din cei 31 ai Comisiei economice au participat 28.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Iniţiatorul.

Poftiţi să vă pronunţaţi cu privire la propunerea comisiei.

Aş ruga pe toţi colegii deputaţi să poftească în sală, pentru că, la ora 11,30, e prevăzut votul final asupra proiectelor de lege adoptate pe texte.

Domnul Ioan Miclea:

Domnule preşedinte,

Ţin să vă amintesc că, vizavi de cvorumul pe care trebuia să-l întrunească întrunirea celor două comisii, eu am făcut o contestaţie şi am cerut să fie retrimisă spre analiză această iniţiativă, pentru că, în sală, aşa cum ar trebui să rezulte din procesul-verbal, 4 au fost pentru şi 20 contra. Deci 24 faţă de cât însumează cele două comisii.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Rog membrii comisiei să se pronunţe cu privire la acest lucru.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule preşedinte, repet: din raportul întocmit de cele două comisii, semnat de domnul preşedinte Neagu, de doamna secretar Carmen Dumitriu, de doamna secretar Cornelia Lepădatu şi de mine, a reieşit că, la data respectivă, conform raportului comun, a fost o majoritate confortabilă, în cadrul celor două comisii reunite.

Dacă domnul coleg ar fi avut o contestaţie de făcut, trebuia s-o facă imediat atunci şi acum zic că este tardiv.

Domnul Ioan Miclea (din sală):

Atunci am făcut-o, este în scris!

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, stimate coleg, aţi ascultat răspunsul comisiilor.

Domnul Ioan Miclea:

Îmi pare rău, în data de 28 am făcut această contestaţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Noi nu suntem un organ, Biroul permanent de jurisdicţie, care să judecăm acest lucru. Aţi ascultat explicaţiile şi argumentele, inclusiv de ordin numeric, pe care vi le-a prezentat preşedintele Ruşanu.

Trebuie, în consecinţă, să trecem la dezbateri, pe baza propunerii comisiei. Deci, pe fond, dacă doriţi să interveniţi, pentru a răspunde explicaţiilor pentru care comisia propune respingerea proiectului.

Domnul Ioan Miclea:

Se cunoaşte că, în perioada postdecembristă, în încercarea de a-şi dezvolta afaceri, mulţi investitori au reuşit să realizeze diferite construcţii, fie cu caracter provizoriu, dar mai ales mă refer la cele cu caracter definitiv, în baza unor autorizaţii de construcţie legal emise, să amplaseze aceste construcţii pe terenurile statului, administrate de către consiliile municipale sau orăşeneşti, în baza unor contracte de asociere. În 1990, de exemplu, aceste contracte prevedeau nişte sume. Vă exemplific: circa 3.000 de dolari pentru 100 de metri, care, acum, sunt foarte mari şi investitorul trebuie să cedeze şi să renunţe la afaceri, pentru că sunt aproape imposibil de plătit.

Iniţiativa mea legislativă reprezintă, de fapt, şi capacitatea de adaptare a legislaţiei la perioada de tranziţie pe care o parcurgem. Şi nu am cerut modificarea legii, decât completarea cu un punct: să fie exceptate de la licitaţie publică acele terenuri pe care s-au edificat construcţii, deoarece, în nici un act normativ din legislaţia românească nu se prevede modul în care un colicitator ar putea să vină şi să liciteze un teren pe care un alt cetăţean, o persoană fizică sau juridică, a edificat construcţii pe acel teren. Deci există o lacună în legislaţia noastră şi această iniţiativă vine să reglementeze tocmai această posibilitate sau, aş spune, a-i crea un drept de preemţiune acelui investitor care a realizat o construcţie.

Îmi pare aşa de rău că cele două comisii nu m-au înţeles sau, mă rog, nu s-a vrut, deci asta este o altă chestiune. Oricum, voi încerca în următoarea sesiune să introduc, cu mici modificări, iniţiativa mea, ca, în sfârşit, să putem, până la sfârşitul mandatului nostru, să reglementăm această problemă. Nu este doar pentru o categorie mică de investitori, aceasta este în toată ţara.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mai doriţi să faceţi vreun comentariu?

Doamnă Carmen Dumitriu, poftiţi, din partea Comisiei juridice.

Doamna Carmen Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Personal, regret sincer intervenţia colegului nostru iniţiator, pentru că, în şedinţa celor două comisii reunite, s-au spus toate punctele de vedere cu privire la această situaţie, ba domnia sa a avut nenumărate intervenţii în dezbaterile celor două comisii.

Vreau să mai adaug la cele spus deja aici că avem şi punctul de vedere al Guvernului, care nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, pe care comisiile şi l-au însuşit, pentru că, aşa cum aţi observat, se încearcă rezolvarea unei situaţii existente, şi nu rezolvarea, cum ar fi fost normal, a unor situaţii generale, care ar fi justificat o anumită oportunitate. Mai mult decât atât, nu putem să dăm curs acestor cazuri izolate care fac excepţie de la lege, iar lucrul acesta s-a explicat foarte bine în cele două comisii.

Faptul că sunt persoane care şi-au construit construcţii definitive, în baza unor contracte de închiriere sau asociere, acest lucru este o situaţie făcută pe riscul dumnealor, pentru că reiese foarte clar şi din expunerea de motive că aceste contracte de închiriere sau de asociere, cum vreţi să le numiţi, au deja un termen limită, de la care bineînţeles că această construcţie realizată şi care se vrea a fi definitivă nu mai poate funcţiona. Deci, din acest punct de vedere, noi nu ne putem asuma această lipsă de analiză şi temeinicie a lucrurilor deja întâmplate. Nu vreau să intru în alte amănunte şi să rostesc altfel de cuvinte.

V-aş ruga, domnule preşedinte, să supuneţi raportul comisiilor la vot, aşa cum a fost înaintat plenului şi să respingem această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Nu.

Vom supune propunerea legislativă votului final la sfârşitul şedinţei de vot final de astăzi.

Stimaţi colegi,

Nu cred că trebuie să apelez la numărare, domnilor secretari, pentru a constata că nu avem cvorumul pentru vot final. Se pare că vă place tabelul nominal, ca să marcaţi prin "da" prezenţa dumneavoastră.

Sunt nevoit să fac apelul nominal.

Domnule secretar Niţă, vă rog să începeţi...

Domnul Constantin Niţă:

- Abiţei Ludovic - absent
- Afrăsinei Viorica - prezentă
- Albu Gheorghe - absent
- Ana Gheorghe - absent
- Andea Petru - absent
- Andrei Ioan - absent
- Andronescu Ecaterina - absentă
- Antal Istvan - absent
- Anton Marin - prezent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - absent
- Apostolescu Maria - absentă
- Arghezi Mitzura Domnica - absentă
- Ariton Gheorghe - absent
- Armaş Iosif - absent
- Arnăutu Eugenu - prezent
- Asztalos Ferenc - absent
- Baban Ştefan - prezent
- Babiuc Victor - absent
- Baciu Mihai - prezent
- Bahrin Dorel - absent
- Baltă Mihai - absent
- Baltă Tudor - prezent
- Bar Mihai - absent
- Bara Radu Liviu - prezent
- Barbu Gheorghe - prezent
- Bartoş Daniela - absentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeţ Mitică - prezent
- Bălăşoiu Amalia - absentă
- Băncescu Ioan - prezent
- Bâldea Ioan - prezent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - prezent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bercăroiu Victor - absent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - absent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - absent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - absent
- Boc Emil - prezent
- Bogea Angela - prezentă
- Boiangiu Cornel - absent
- Bolcaş Augustin Lucian - prezent
- Böndi Gyöngyike - absentă
- Borbely Laszlo - prezent
- Bozgă Ion - prezent
- Bran Vasile - absent
- Brînzan Ovidiu - absent
- Brudaşca Damian - prezent
- Bucur Constantin - prezent
- Bucur Mircea - absent
- Buga Florea - prezent
- Burnei Ion - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - absentă
- Buzatu Dumitru - absent
- Buzea Cristian Valeriu - absent
- Calcan Valentin Gigel - absent
- Canacheu Costică - absent
- Cazan Gheorghe Romeo-Leonard - prezent
- Cazimir Ştefan - prezent
- Căşunean-Vlad Adrian - absent
- Cerchez Metin - absent
- Cherescu Pavel - prezent
- Chiliman Andrei Ioan - absent
- Chiriţă Dumitru - absent
- Ciontu Corneliu - absent
- Ciuceanu Radu - prezent
- Ciupercă Vasile Silvian - prezent
- Cîrstoiu Ion - prezent
- Cladovan Teodor - prezent
- Cliveti Minodora - absentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - prezent
- Cojocaru Nicu - prezent
- Crăciun Dorel Petru - prezent
- Creţ Nicoară - prezent
- Cristea Marin - absent
- Crişan Emil - prezent
- Dan Matei-Agathon - absent
- Daraban Aurel - prezent
- Dinu Gheorghe - prezent
- Dobre Traian - prezent
- Dobre Victor Paul - prezent
- Dobrescu Smaranda - prezentă
- Dolănescu Ion - absent
- Dorian Dorel - absent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - prezent
- Dragoş Liviu Iuliu - absent
- Dragu George - prezent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - absent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - prezentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - absent
- Dumitriu Carmen - prezentă
- Duţu Constantin - absent
- Duţu Gheorghe - absent
- Enescu Nicolae - absent
- Erdei Doloczki Istvan - prezent
- Eserghep Gelil - absent
- Fâcă Mihail - prezent
- Firczak Gheorghe - absent
- Florea Ana - prezentă
- Florescu Ion - prezent
- Fotopolos Sotiris - prezent
- Frunzăverde Sorin - prezent
- Gaspar Acsinte - prezent
- Georgescu Filip - absent
- Georgescu Florin - prezent
- Gheorghe Valeriu - prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - absent
- Gheorghiu Adrian - prezent
- Gheorghiu Viorel - prezent
- Gingăraş Georgiu - absent
- Giuglea Ştefan - prezent
- Godja Petru - prezent
- Grădinaru Nicolae - prezent
- Grigoraş Neculai - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Haşotti Puiu - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - prezent
- Holtea Iancu - prezent
- Ianculescu Marian - prezent
- Ifrim Mircea - absent
- Ignat Miron - absent
- Iliescu Valentin Adrian - absent
- Ionel Adrian - prezent
- Ionescu Anton - prezent
- Ionescu Costel Marian - prezent
- Ionescu Dan - absent
- Ionescu Daniel - prezent
- Ionescu Mihaela - absentă
- Ionescu Răzvan - prezent
- Ionescu Smaranda - prezentă
- Iordache Florin - prezent
- Iriza Marius - prezent
- Iriza Scarlat - prezent
- Ivănescu Paula Maria - absentă
- Jipa Florina Ruxandra - absentă
- Kelemen Atilla Bela Ladislau - prezent
- Kelemen Hunor - absent
- Kerekes Károly - prezent
- Kónya-Hamar Sandor - prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - prezent
- Kovács Zoltan - prezent
- Lari Iorga Leonida - prezentă
- Lazăr Maria - prezentă
- Lăpădat Ştefan - prezent
- Lăpuşan Alexandru - absent
- Leonăchescu Nicolae - prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - prezentă
- Lepşa Victor Sorin - absent
- Longher Ghervazen - prezent
- Loghin Irina - prezentă
- Luchian Ion - absent
- Magheru Paul - absent
- Maior Lazăr Dorin - absent
- Makkai Grigore - absent
- Man Mircea - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marcu Gheorghe - prezent
- Mardari Ludovic - prezent
- Marin Gheorghe - absent
- Marineci Ionel - prezent
- Márton Árpád Francisc - prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - absent
- Mărăcineanu Adrian - prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - absentă
- Mândroviceanu Vasile - absent
- Mera Alexandru-Liviu - prezent
- Merce Ilie - prezent
- Meşca Sever - absent
- Miclea Ioan - prezent
- Micula Cătălin - absent
- Mihalachi Vasile - prezent
- Mihăilescu Petru-Şerban - absent
- Mincu Iulian - absent
- Mircea Costache - prezent
- Mirciov Petru - absent
- Miron Vasile - absent
- Mitrea Miron Tudor - absent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mitu Dumitru Octavian - absent
- Miţaru Anton - prezent
- Mînzînă Ion - absent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Mocioi Ion - prezent
- Mogoş Ion - absent
- Mohora Tudor - prezent
- Moisescu George Dumitru - prezent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moiş Văsălie - prezent
- Moldovan Petre - prezent
- Moldovan Carmen-Ileana - prezentă
- Moldoveanu Eugenia - prezentă
- Moraru Constantin Florentin - prezent
- Motoc Marian-Adrian - prezent
- Muscă Monica-Octavia - absentă
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Naidin Petre - prezent
- Nan Nicolae - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Naum Liana Elena - prezentă
- Nădejde Vlad-George - prezent
- Năstase Adrian - absent
- Năstase Ioan Mihai - prezent
- Neacşu Ilie - absent
- Neagu Ion - prezent
- Neagu Victor - prezent
- Neamţu Horia Ion - prezent
- Neamţu Tiberiu Paul - absent
- Nechifor Cristian - prezent
- Negoiţă Gheorghe Liviu - absent
- Nica Dan - absent
- Nicolae Ion - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolescu Mihai - prezent
- Nicolicea Eugen - absent
- Niculescu Constantin - prezent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Nistor Vasile - prezent
- Niţă Constantin - prezent
- Oltean Ion - absent
- Olteanu Ionel - absent
- Oltei Ion - prezent
- Onisei Ion - absent
- Palade Doru Dumitru - absent
- Pambuccian Varujan - absent
- Paşcu Ioan Mircea - absent
- Pataki Iulia - prezentă
- Patriciu Dinu - absent
- Păun Nicolae - absent
- Păduroiu Valentin - prezent
- Păşcuţ Ştefan - prezent
- Pécsi Francisc - prezent
- Pereş Alexandru - prezent
- Petrescu Ovidiu Cameliu - absent
- Petruş Octavian Constantin - prezent
- Pleşa Eugen Lucian - prezent
- Pop Napoleon - absent
- Podgorean Radu - absent
- Popa Constanţa - absentă
- Popa Cornel - prezent
- Popa Virgil - absent
- Popescu-Bejat Ştefan-Marian - prezent
- Popescu Costel-Eugen - prezent
- Popescu Gheorghe - prezent
- Popescu Dorin Grigore - prezent
- Popescu Ioan Dan - prezent
- Popescu Kanty Cătălin - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin - absent
- Popescu Virgil - prezent
- Posea Petre - prezent
- Predică Vasile - prezent
- Pribeanu Gheorghe - prezent
- Priboi Ristea - prezent
- Purceld Octavian-Mircea - absent
- Puşcaş Vasile - absent
- Puwak Hildegard-Carola - absentă
- Puzdrea Dumitru - prezent
- Radan Mihai - prezent
- Ráduly Róbert-Kálmán - prezent
- Raicu Romeo-Marius - absent
- Rasovan Dan Grigore - prezent
- Rădoi Ion - prezent
- Rădulescu Grigore Emil - prezent
- Roşculeţ Gheorghe - prezent
- Rus Emil - prezent
- Rus Ioan - absent
- Ruşanu Dan-Radu - absent
- Sadici Octavian - prezent
- Sali Negiat - absent
- Sandache Cristian - prezent
- Sandu Alecu - absent
- Sandu Ion Florentin - prezent
- Sassu Alexandru - prezent
- Saulea Dănuţ - prezent
- Savu Vasile Ioan - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârbu Marian - absent
- Sbârcea Tiberiu Sergius - prezent
- Selagea Constantin - prezent
- Sersea Nicolae - prezent
- Severin Adrian - prezent
- Simedru Dan Coriolan - prezent
- Sireţeanu Mihail - prezent
- Sonea Ioan - prezent
- Spiridon Nicu - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stana-Ionescu Ileana - prezent
- Stanciu Anghel - prezent
- Stanciu Zisu - prezent
- Stănescu Alexandru-Octavi - prezent
- Stănişoară Mihai - absent
- Stoian Mircea - prezent
- Stoica Valeriu - absent
- Stroe Radu - prezent
- Stuparu Timotei - prezent
- Suciu Vasile - absent
- Suditu Gheorghe - prezent
- Székely Ervin-Zoltán - prezent
- Szilágyi Zsolt - prezent
- Şnaider Paul - prezent
- Ştefan Ion - prezent
- Ştefănescu Codrin - absent
- Ştefănoiu Luca - prezent
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Tamás Sándor - prezent
- Tărâţă Culiţă - absent
- Târpescu Pavel - prezent
- Tcaciuc Ştefan - absent
- Teculescu Constantin - absent
- Timiş Ioan - absent
- Toader Mircea Nicu - absent
- Todoran Pavel - prezent
- Tokay Gheorghe - prezent
- Toró Tiberiu - prezent
- Tudor Marcu - prezent
- Tudose Mihai - prezent
- Tunaru Raj -Alexandru - prezent
- Ţibulcă Alexandru - prezent
- Timiş Ioan - prezent
- Ţocu Iulian-Costel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Vasile Aurelia - prezent
- Vasilescu Nicolae - prezent
- Vasilescu Lia-Olguţa - prezentă
- Vasilescu Valentin - prezent
- Vekov Károly-János - prezent
- Verbina Dan - prezent
- Vida Iuliu - prezent
- Videanu Adriean - absent
- Vişinescu Marinache - prezent
- Voicu Mădălin - prezent
- Voinea Olga Lucheria - prezentă
- Voinea Florea - prezent
- Winkler Iuliu - absent
- Wittstock Eberhard-Wolfgang - prezent
- Zăvoianu Ioan Dorel - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent

Domnul Constantin Niţă:

Aveţi puţintică răbdare. (Domnii deputaţi care au venit între timp, doresc să-şi anunţe prezenţa.)

- Abiţei Ludovic - absent
- Albu Gheorghe - absent
- Ana Gheorghe - prezent
- Andea Petru - absent
- Andrei Ioan - prezent
- Andronescu Ecaterina - absentă
- Antal Istvan - prezent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - absent
- Apostolescu Maria - prezentă
- Arghezi Mitzura Domnica - prezentă
- Ariton Gheorghe - prezent
- Armaş Iosif - absent
- Asztalos Ferenc - prezent
- Babiuc Victor - absent
- Bahrin Dorel - absent
- Baltă Mihai - prezent
- Bar Mihai - prezent
- Bartoş Daniela - absentă
- Bălăşoiu Amalia - absentă
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - prezent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absent
- Boajă Minică - absent
- Boiangiu Cornel - absent
- Böndi Gyöngyike - prezentă
- Bran Vasile - absent
- Brînzan Ovidiu - prezent
- Bucur Constantin - prezent
- Bucur Mircea - prezent
- Buruiană-Aprodu Daniela - absentă
- Buzatu Dumitru - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - absent
- Calcan Valentin Gigel - absent
- Canacheu Costică - absent
- Căşuneanu-Vlad Adrian - prezent
- Cerchez Metin - absent
- Chiliman Andrei Ioan - prezent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Ciontu Corneliu - prezent
- Cliveti Minodora - prezentă
- Cristea Marin - prezent
- Dan Matei-Agathon - absent
- Dolănescu Ion - prezent
- Dorian Dorel - absent
- Dragoş Iuliu Liviu - absent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - absent
- Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent
- Duţu Constantin - absent
- Duţu Gheorghe - absent
- Enescu Nicolae - absent
- Eserghep Gelil - absent
- Firczak Gheorghe - absent
- Georgescu Filip - absent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Gingăraş Georgiu - absent
- Ifrim Mircea - absent
- Ignat Miron - absent
- Iliescu Valentin Adrian - prezent
- Ionescu Dan - prezent
- Ionescu Mihaela - prezentă
- Ivănescu Paula Maria - prezentă
- Jipa Florina Ruxandra - absentă
- Kelemen Hunor - absent
- Lăpuşan Alexandru - prezent
- Lepşa Sorin Victor - absent
- Luchian Ion - absent
- Magheru Paul - absent
- Maior Lazăr Dorin - prezent
- Makkai Grigore - prezent
- Man Mircea - absent
- Marin Gheorghe - absent
- Mălaimare Mihai-Adrian - prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - absent
- Mândroviceanu Vasile - prezent
- Meşca Sever - absent
- Micula Cătălin - absent
- Mihăilescu Petru-Şerban - absent
- Mincu Iulian - prezent
- Mirciov Petru - absent
- Miron Vasile - prezent
- Mitrea Miron Tudor - absent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mitu Dumitru Octavian - absent
- Mînzînă Ion - prezent
- Mogoş Ion - absent
- Muscă Monica-Octavia - prezentă
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Năstase Adrian - absent
- Neacşu Ilie - absent
- Neamţu Tiberiu Paul - absent
- Negoiţă Gheorghe Liviu - prezent
- Nica Dan - absent
- Nicolicea Eugen - absent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Oltean Ion - absent
- Olteanu Ionel - absent
- Onisei Ioan - absent
- Palade Doru Dumitru - absent
- Pambuccian Varujan - absent
- Paşcu Ioan Mircea - absent
- Patriciu Dinu - absent
- Păun Nicolae - absent
- Petrescu Ovidiu Cameliu - absent
- Pop Napoleon - prezent
- Podgorean Radu - prezent
- Popa Constanţa - prezentă
- Popa Virgil - absent
- Popescu-Tăriceanu Călin - absent
- Priboi Ristea - prezent
- Purceld Octavian-Mircea - prezent
- Puşcaş Vasile - absent
- Puwak Hildegard-Carola - absentă
- Raicu Romeo-Marius - absent
- Rus Ioan - prezent
- Ruşanu Dan-Radu - prezent
- Sali Negiat - absent
- Sandu Alecu - prezent
- Sârbu Marian - absent
- Stănişoară Mihai - prezent
- Stoica Valeriu - absent
- Suciu Vasile - prezent
- Ştefănescu Codrin - absent
- Tărâţă Culiţă - absent
- Tcaciuc Ştefan - absent
- Teculescu Constantin - absent
- Videanu Adriean - absent
- Winkler Iuliu - absent
- Andea Petru - absent
- Bahrim Dorel - prezent
- Calcan Valentin - prezent

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Numărul prezenţilor se apropie de cel înregistrat de dimineaţă.

Domnul Constantin Niţă:

- Nicula Cătălin - prezent
- Palade Doru Dumitru - prezent

Domnul Valer Dorneanu:

Rog colegii care mai vin după acest apel să se prezinte personal. Vă rog să vă aşezaţi să începem procedura de vot final şi pe urmă discutarea celui de al doilea punct înscris pe ordinea de zi după proiectele de lege, respectiv discutarea moţiunii.

Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, în condiţiile art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? 182 voturi pentru.

Împotrivă? 86 de voturi împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

Cu 182 voturi pentru, 86 împotrivă, o abţinere s-a adoptat poiectul de lege.

Doriţi să explicaţi votul Partidului Democrat? Poftiţi, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Partidul Democrat a votat împotriva acestui proiect de lege pentru următoarele considerente:

1 - Partidul Democrat apreciază că practica aceasta a emiterii ordonanţelor simple nu trebuie să se substituie activităţii Parlamentului şi să suplinească o ineficienţă a majorităţii parlamentare şi din această perspectivă, Guvernul este abilitat să emită ordonanţe simple pe perioada vacanţei parlamentare într-un număr excesiv de domenii şi subdomenii. Sunt 8 domenii principale şi 56 de subdomenii. Cu alte cuvinte, deşi este vorba doar de o singură lună, luna ianuarie, Guvernul practic îşi propune să realizeze ceea ce nu a reuşit să treacă prin Parlament. Noi credem că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare şi excepţie ar fi trebuit să fi fost emiterea ordonanţelor simple şi nu regulă, aşa cum încearcă Guvernul Adrian Năstase, aşa cum o face şi în cazul ordonanţelor de urgenţă, unde a depăşit şi performanţele guvernelor anterioare pe primii 2 ani din perioada 1996-1998.

2 - Domeniile de emitere a ordonanţelor sunt în multe dintre cazuri foarte largi şi foarte vagi în acelaşi timp. De exemplu, avem domenii precum: prorogarea unor termene prevăzute în acte normative cu putere de lege. Este o formulă foarte largă. Guvernul, potrivit Constituţiei, trebuia să vină exact cu ce lege şi cu ce termen doreşte să-l prelungească şi nu cu o formulă foarte generală, lăsată la opţiunea Guvernului, să nu uităm că şi prin abilitare totuşi Guvernul rămâne sub controlul Parlamentului şi nu invers. De asemenea, formule precum perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase. Formula perfecţionare este prea vagă şi poate cuprinde orice.

3 - Se instituie o practică dăunătoare activităţii legislative, aceea de a emite ordonanţă la ordonanţă. Sunt multe cazuri în acest proiect de lege prin care Guvernul este abilitat pe perioada vacanţei parlamentare să emită ordonanţe la anumite ordonanţe care nu au fost încă adoptate de Parlament. Cu alte cuvinte, noi împuternicim Guvernul să emită ordonanţe la nişte ordonanţe pe care noi nu le-am aprobat. Întâi era necesar ca Parlamentul să-şi spună punctul de vedere cu privire la acele ordonanţe ca după aceea să mandatăm Guvernul în continuare să poată emite alte ordonanţe. Cazuri concrete: este vorba despre regimul asociaţiilor şi fundaţiilor, Ordonanţa 26/2000; cred că dacă Guvernul Năstase ar fi dorit, ar fi putut să o adopte deja în 2 ani şi să nu aştepte să o modifice printr-o ordonanţă simplă. Înseamnă că urmăreşte altceva dacă timp de 2 ani de zile nu a putut să o supună aprobării Parlamentului. Sau Registrul Comerţului, trecerea Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei. Era cazul ca Guvernul Năstase să aştepte ca această ordonanţă să treacă prin Parlament, să vedem dacă Parlamentul va fi de acord în totalitate cu trecerea Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei şi după aceea, pe perioada vacanţei parlamentare, să emită alte ordonanţe cu privire la Registrul Comerţului.

Iată de ce considerăm că această practică este inacceptabilă şi reprezintă o sfidare a forului legiuitor suprem, Parlamentul României. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bolcaş din partea Grupului PRM.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am lăudat la dezbaterile, să le spunem, generale, punctul de vedere al Guvernului care a ţinut seamă de experienţa dobândită prin amendamentele noastre anterioare.

Într-adevăr, acest proiect de lege care v-a fost înfăţişat este mult mai circumscris unor realităţi constituţionale. Ceea ce însă este deosebit de grav şi acesta este motivul votului nostru împotrivă, este că, din nou, se reafirmă dictatura şi dispreţul Guvernului faţă de activitatea Parlamentului. Textul art.3 care, cu mărinimia boierului prevede că va ţine seamă şi de procedurile legislative declanşate în faţa Parlamentului, este violent anticonstituţional, pentru că atunci permite Executivului, printr-un simplu act, să oprească o procedură parlamentară deja declanşată.

Deci, domnilor, aţi votat ca să permiteţi Guvernului să-şi bată joc de munca dumneavoastră.

Partidul România Mare nu votează pentru aceasta, întrucât ţine la demnitatea Parlamentului ca singura instituţie democratică rămasă la ora actuală în structurile noastre constituţionale. Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Viorel Hrebenciuc din partea Grupului PSD.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi,

Nu aveam de gând să iau cuvântul, dar speech-ul domnului Bolcaş m-a inspirat, îmi pare rău că trebuie să-l contrazic. Guvernul nu şi-a bătut joc de nimeni timp de 2 ani de zile şi rezultatele care s-au obţinut sunt elocvente din acest punct de vedere. Chiar dacă din politicianism, domnia sa are altă părere, cred că votul pe care l-am dat este cel corect. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

La pct.2 pe ordinea de zi a votului final figurează Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Supun acest proiect votului dumneavoastră, în condiţiile art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? 271 voturi pentru.

Împotrivă? 2 vot împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Cu 271 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 4 abţineri s-a adoptat proiectul de lege.

Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.123/2001 privind regimul străinilor în România, lege pe care o supun votului dumneavoastră, în condiţiile art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? 194 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Foarte multe voturi neexprimate.

Abţineri?

Cu 194 voturi pentru, 2 abţineri.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2002 pentru modificarea alin.6 şi alin.7 ale art.5 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, conform art.74 alin.2 din Constituţie, fiind lege ordinară.

Cine este pentru? 242 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 242 voturi pentru, 4 contra şi o abţinere; şi aici participarea la vot n-a fost totală.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor. Comisiile reunite, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia economică şi pentru privatizare au propus respingerea acestei propuneri.

Cine este pentru? 192 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 68 de voturi împotrivă.

Abţineri? 10 abţineri.

Cu 192 de voturi pentru, 68 de voturi împotrivă şi 10 abţineri s-a respins propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.219/1998.

Trecem, stimaţi colegi, în continuare, la dezbaterea moţiunii simple.

În legătură cu procedura de dezbatere, supun votului dumneavoastră următoarea modalitate de desfăşurare pe care au convenit să v-o propună Biroul permanent şi Comitetul ordinii de zi în şedinţa din 4 decembrie: prezentarea moţiunii de către unul din semnatari, să se aloce Guvernului 45 de minute pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterilor, grupurilor parlamentare să li se aloce un timp după cum urmează: PSD - 57 de minute, PRM - 24 de minute, PD - 10 minute, PNL - UDMR - câte 9 minute, minorităţi 6, parlamentarilor fără apartenenţă politică - 2 minute.

În consecinţă, dau cuvântul reprezentantului Partidului România Mare, domnului deputat Bolcaş, şeful grupului, pentru a prezenta moţiunea, nu înainte de a întreba colegii săi dacă cineva îşi retrage semnătura de pe moţiune sau şi-o menţin toţi. Da, toată lumea îşi menţine semnătura.

Aveţi cuvântul, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am cinstea să prezint în faţa domniilor voastre moţiunea formulată în temeiul art.64 din Constituţia României şi a art.148-153 din Regulamentul Camerei Deputaţilor de către membrii grupului parlamentar al PRM, semnatari ai prezentei moţiuni.

Avînd în vedere dezinteresul manifestat de actuala guvernare referitor la:

• monopolul de stat privind exploatarea minereurilor de aur şi de argint, prin transferul Licenţei de concesiune pentru perimetrul Roşia Montană, judeţul Alba, de la Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A., societate comercială cu capital integral de stat, la S.C. "Roşia Montană Gold Corporation" S.A., al cărei patron majoritar este un cetăţean din Canada, prin încălcarea flagrantă a prevederilor legale;
• intenţia noului concesionar de a exploata intensiv minereurile, prin derocare cu explozii masive şi cianurare, metode foarte nocive pentru mediu, interzise în ţările Uniunii Europene;
• costurile sociale pentru eliberarea amplasamentului, precum şi suferinţele şi privaţiunile la care vor fi supuşi localnicii;
• distrugerea iremediabilă a tezaurelor arheologice dacice şi romane, aflate în zona de exploatare şi în cea adiacentă;
• caracterul dubios al deciziilor de concesionare, precum şi escamotarea intereselor unor grupuri de afaceri, aflate în spatele transferului licenţei de concesiune;
• incertitudinea cu privire la bonitatea, respectiv capacitatea financiară şi managerială a concesionarului de a finaliza un proiect de exploatare atît de pretenţios şi de costisitor,

Supunem dezbaterii Camerei Deputaţilor moţiunea "Roşia Montană", care exprimă poziţia Camerei Deputaţilor privind politica internă a Guvernului referitoare la exploatarea minereurilor auro-argintifere în contextul necesităţii păstrării monopolului de stat, protecţiei populaţiei şi a mediului şi conservării siturilor arheologice.

1. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 458 din 10 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 285/21 iunie 1999, s-a aprobat Licenţa nr. 47/1999 de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere din perimetrul Roşia Montană, judeţul Alba. Hotărîrea de Guvern de mai sus a fost contrasemnată de către Mihail Ianăş, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Radu Berceanu, ministrul industriei şi comerţului, şi Decebal Traian Remeş, ministrul finanţelor. Licenţa încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A., anexă la Hotărîrea de Guvern, nu a fost publicată, nefiind destinată circuitului public.

Prin Ordinul nr. 310 din 9 octombrie 2000, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 504/13 octombrie 2000, Agenţia Naţională pentru Resursele Minerale aprobă transferul licenţei nr. 47/1999 de concesiune pentru exploatare, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 458/1999, către Societatea Comercială "Roşia Montană Gold Corporation" S.A. La art. 2 din acest ordin se precizează: "Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A. va rămîne companie afiliată în condiţiile stabilite prin licenţă".

Acest ordin, care transferă licenţa de concesiune privind exploatarea minereurilor auro-argintifere de la o societate cu capital exclusiv de stat la o societate cu capital majoritar privat, este vădit nelegal şi ascunde în spatele lui afaceri oneroase. Caracterul său ilegal este evident, întrucît se invocă două acte normative care, în fapt, nu permit transferul de concesiune.

Astfel, art. 14 alin. (1) din Legea minelor prevede că: "Titularul unei licenţe poate transfera unei alte persoane juridice drepturile dobândite şi obligaţiile asumate, numai cu aprobarea scrisă a autorităţii competente. Orice transfer, realizat fără aprobare scrisă, este nul de drept". Prin urmare, acest text de lege permite numai transferul "drepturilor dobîndite" şi al "obligaţiilor asumate" în baza unei licenţe, nu transferul licenţei înseşi.

Art. 31 din Anexa la Hotărârea de Guvern, prevede că: "Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale aprobă, în scris, în termen de 30 de zile de la data solicitării, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea minelor nr. 61/1998, transferul drepturilor dobândite şi al obligaţiilor asumate în licenţa de explorare sau de exploatare către altă persoană, în condiţiile realizării activităţilor cuprinse în licenţă". Această prevedere este formulată în termeni şi mai clari, transferul licenţei fiind, deci, interzis. Agenţia Naţională putea să transfere - pentru a folosi o metaforă plastică - numai "oul de aur", nu şi pasărea fermecată ! Dacă exploatarea minereurilor auro-argentifere ar fi rămas la Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A., societate cu capital integral de stat, totul ar fi fost legal şi n-ar mai fi fost generate atîtea discuţii, confuzii şi proteste, care au creat o stare de tensiune inutilă în societatea românească şi profituri nelegale pentru alţii.

Rezultă că, în mod premeditat, s-a evitat procedura acordării unei noi licenţe de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere, care ar fi presupus o nouă Hotărâre de Guvern, alegîndu-se o soluţie, care, în aparenţă, e mai puţin bătătoare la ochi, aceea a transferului licenţei vechi printr-un simplu ordin al Agenţiei Naţionale pentru Resursele Minerale, numai că acest ordin încalcă, în mod flagrant şi Legea, şi Interesul Naţional.

Apreciem că această încălcare brutală a legii ascunde în spatele ei afaceri oneroase. Numai aşa se explică de ce fostul director RAC Deva, Nicolae Stanca, numit prefect al judeţului Hunedoara, exact în momentul în care se făceau demersuri pentru transferul licenţei, a acceptat o asociere a regiei cu numai 18% faţă de cota de 80 % a societăţii "Gabriel Resources Limited", patronată de un cetăţean canadian.

Totodată, menţionăm că s-au asociat, ca paravan sau comision intrinsec, firme precum "Cartel BAU" S.A. Cluj-Napoca, "Foricon" S.A. Deva, jud. Hunedoara, "Comat TRADING" S.A. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, cu numai 0,2%. Mai mult decît atît, patronul societăţii "Gabriel Resources Ltd" "i-a invitat" pe Nicolae Stăiculescu, secretar de stat la Ministerul Industriei şi Comerţului, Adrian Şerban, consilier prezidenţial, şi Nicolae Stanca, prefectul judeţului Hunedoara, să facă o vizită "de documentare" în Canada.

Întîmplător sau nu, după întoarcerea delegaţiei din călătoria "de documentare" au fost semnate, imediat, cu o grabă suspectă şi cinică, actele pentru transferul licenţei de concesiune a zăcământului aurifer.

2. Exploatarea minereurilor, preconizată de către concesionar, prin derocare cu explozii masive şi cianurare, în scopul obţinerii unui profit maxim, va avea un efect devastator pentru mediu şi va produce deteriorări ireversibile ale ecosistemului - anomalii care, mai mult ca sigur, vor crea României probleme cu vecinii şi vor complica inutil procesul de aderare al Ţării noastre la Uniunea Europeană. Argumentele în favoarea acestor grave afirmaţii constau în:

• strămutarea a 740 de locuinţe, 138 de apartamente, 8 biserici, 9 cimitire cu morţi cu tot, dar şi a unor şcoli, grădiniţe din Roşia Montană, Bunta, Corna şi Bucium;
• deşertificarea imediată a 1600 de hectare de teren, pe care se întinde zăcămîntul;
• poluarea atmosferică cu o multitudine de elemente nocive, rezultate din exploziile de exploatare la suprafaţă a minereului, dar şi din emisiile de noxe de la uzinele de preparare a minereurilor şi de la iazurile de decantare;
• poluarea apelor de suprafaţă şi cele freatice cu depuneri de noxe din atmosferă, cianuri şi ioni de metale grele, toate cu efecte devastatoare asupra florei şi faunei din zonă;
• efectele depozitării a 226 de milioane tone de steril, în care vor rămîne încorporate 180.000 tone de cianură;
• interzicerea, în ţările Uniunii Europene, deja membre, a tehnologiei de exploatare a minereurilor aurifere cu ajutorul cianurilor, tehnologie folosită, încă, numai în ţări subdezvoltate din Africa, America de Sud, ori în deşertul australian, dar la distanţe mari faţă de zonele locuite;
• distrugerea actualelor rezervaţii naturale de la Valea Negrilesei, a miracolului reprezentat de Poiana Narciselor, a coloanelor bazaltice, unicat în lume, de la Detunata.

Orice strămutare a unor vetre de cultură şi civilizaţie cu privire la care noi avem o tristă experienţă pe care şi acum o condamnăm, provoacă suferinţe şi traume sufleteşti deosebite, care nu se pot compensa prin despăgubiri financiare.

Aceste minuni ale naturii, care fac parte dintr-o lume mirifică, neschimbată de milenii, vor fi cariate, acoperite cu steril şi otrăvite cu cianuri.

Iată cum sintetizează un ziarist drama exploatării miniere de la Roşia Montană, unde aurul, în loc să fie o binefacere, a devenit un adevărat blestem: "Simt o tristeţe teribilă, de cetăţean al unei republici bananiere şi umile, tristeţea unui reporter dintr-o ţară de doi lei, o ţară cu genunchii prăbuşiţi în cioburile trecutului său, incapabilă să se ridice, incapabilă să se apere, incapabilă să ridice capul din pămînt. Umilinţă..." ( "Roşia Montană - presimţirea unei catastrofe", în "Romanian Tribune" - 3 mai 2002, California, SUA).

Uriaşul sanctuar antic situat pe drumul dintre Alburnus Major (Roşia Montană) şi Alburnus Minor (Abrud), lîngă "Tăul Găurilor" de pe Dealul Habadului este în pericol. Acesta va fi acoperit, prin deschiderea exploatării, de miile de tone ale holdelor de steril. În acelaşi pericol se află şi alte vestigii arheologice, care au înfruntat vitregiile mileniilor, dar sunt, acum, pe cale de a fi prăvălite în neant, ceea ce constituie o crimă împotriva civilizaţiei umanităţii. Tezaurele arheologice au rezistat, în mare măsură, năvălirilor migratoare, ambiţiilor chezaro-crăieşti şi furiei demolatorilor fără Dumnezeu, dar actuala Putere politică refuză să protejeze ceea ce a mai rămas.

Surprinde neplăcut tăcerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Academiei Române, foruri obligate prin lege să protejeze siturile arheologice, dar care asistă indiferente la risipirea acestora.

Preţul, o redevenţă cuvenită statului român, este de 2% din valoarea producţiei miniere anuale, ceea ce ar reprezenta 4,4 milioane de dolari SUA. Aceasta ar fi "valoarea" celui mai mare dezastru ecologic planificat pentru România mileniului III.

Apelul cadrelor didactice de la Academia de Studii Economice din Bucureşti, prin care se solicită puterii actuale sistarea proiectului "Roşia Montană", este elocvent: "Deschiderea şantierului, strămutarea localnicilor şi o campanie mediatică susţinută vor duce la creşterea cotaţiei firmei şi la vânzarea de acţiuni. În momentul în care ar trebui să apară primele rezultate, firma intră ".. în faliment. Care ar fi pierderea pentru România? O pierdere de imagine privind mediul de afaceri românesc, o populaţie dezrădăcinată din locurile natale şi sărăcită, vestigii arheologice distruse, dar, şi mai important, un dezastru ecologic de proporţii, de care nu va fi găsit nimeni vinovat."

3. Cu toate că afacerea "Roşia Montană" a debutat sub patronajul guvernului anterior, actualul guvern a manifestat o tăcere complice faţă de încălcarea Constituţiei, a proprietăţii publice, ocrotită de aceasta, şi a Interesului Naţional, abandonând, pur şi simplu, acest zăcămînt strategic care, pretutindeni în lume, ar rămâne monopol de stat.

În loc să ia măsuri de intrare în legalitate, de readucere a exploatării de la Roşia Montană în patrimoniul public, precum şi pentru respectarea drepturilor patrimoniale ale locuitorilor, protejarea mediului şi a monumentelor arheologice de o valoare inestimabilă, Guvernul PSD asistă impasibil la perpetuarea ilegalităţilor şi la producerea unor abuzuri şi catastrofe iremediabile.

Ca urmare, noi, deputaţii P.R.M., semnatari ai acestei moţiuni, ne adresăm celorlalţi colegi ca, în urma dezbaterilor care vor avea loc în fiecare grup parlamentar, Camera Deputaţilor să-şi exprime poziţia, prin votul său, în această problemă vitală a Statului Român, solicitând Guvernului României următoarele:

1. Menţinerea monopolului de stat asupra exploatării zăcămintelor auro-argentifere, prin anularea Ordinului nr. 310 din 9 octombrie 2000.

2. Interzicerea tehnologiei de exploatare a zăcămîntului de aur şi argint prin derocare cu explozii masive şi cianurare şi impunerea unor metode de exploatare moderne care să nu afecteze mediul, fauna şi flora specifice zonei.

3. Respectarea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale ale locuitorilor zonei, care vor fi afectaţi de activitatea de exploatare a zăcământului.

4. Protejarea vestigiilor arheologice şi arhitecturale care ar putea fi afectate de activitatea de minerit.

5. Informarea corectă a opiniei publice cu privire la condiţiile concesiunii şi la costurile şi riscurile exploatării acestui zăcămînt.

6. Sesizarea P.N.A. privind ilegalităţile comise în transferul licenţei pentru exploatarea zăcământului aurifer de la Roşia Montană.

În numele semnatarilor am avut cinstea să vă supun dezbaterii moţiunea Partidului România Mare. (Aplauze puternice din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Dau, în continuare, cuvântul reprezentantului Guvernului, domnul ministru Dan Ioan Popescu, pentru a răspunde acestei moţiuni.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Mă prezint astăzi în faţa dumneavoastră pentru a da răspuns, în numele Guvernului, moţiunii simple intitulată de semnatarii ei, 69 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al PRM, un deputat aparţinând Grupului parlamentar al PD şi un deputat independent, "Moţiunea Roşia Montana".

Cred că normal ar fi fost ca această prezentare pe care o fac în faţa dumneavoastră să fi fost realizată de alte persoane, de altfel, nominalizate în textul moţiunii, deoarece sub aspectul deciziei politice de constituire a societăţii mixte şi de atribuire a licenţei de concesiune nu se poate spune că acest caz revine actualei guvernări. Astăzi ne aflăm deja în faţa derulării contractului, chiar dacă încă nu s-a ajuns la exploatarea propriu-zisă a minereului, ci se execută numai lucrările pregătitoare acesteia. Modul de executare a clauzelor contractuale ca în orice convenţie constituie obligaţia părţii interesate, respectiv o atribuţie a organelor de supraveghere şi control abilitate. De altfel, în spiritul celor mai de sus, este pentru prima dată când un guvern este chemat să răspundă pentru actele şi deciziile pe care le-a luat un guvern precedent constituit din alte formaţiuni politice. Aş remarca şi faptul că între semnatarii moţiunii este şi un reprezentant al Partidului Democrat.

Pentru a ajunge la moţiune, PRM ar fi trebuit să ceară explicaţii de la autorităţile abilitate să i le dea, pe problema licenţei de concesiune pentru perimetrul Roşia Montană, asupra modului în care părţile îşi îndeplinesc obligaţiile, dacă le îndeplinesc, a transferului de drepturi şi obligaţii între părţile aceleiaşi licenţe.

În fine, pentru ca această moţiune să se justifice, ar fi fost cel puţin necesar ca Partidul România Mare să fi solicitat efectuarea unei anchete parlamentare sau să participe, prin reprezentanţii săi din Comisia de industrie şi servicii, la subcomisia de analiză a oportunităţii acestei investiţii, decizie luată în şedinţa din data de 19 noiembrie, anul curent, şi pe concluziile căreia să se fi putut sprijini în acest demers. Nimic din toate acestea, cu excepţia faptului că pe fondul unei campanii de menţinere a unei părţi din populaţia Munţilor Apuseni, sub influenţa ideologiei pueril naţionalistă Partidul România Mare aduce un nou subiect fals în Parlamentul României, dându-i artificial conotaţia de obiect de confruntare politică. Poate, semnatarii s-au gândit la o confruntare între grupurile parlamentare ce constituie opoziţia de astăzi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Perioada fostei guvernări a constituit pentru mineri un timp al întrebărilor, al nedumeririlor în faţa torentului de decizii politice insuficient gândite, decizii care s-au transformat în obiectivele unui experiment economic nesfârşit, situaţie care a condus inevitabil la creşterea sentimentelor de mânie şi frustrare, al profunde frământări sufleteşti, fireşti pentru oamenii aflaţi într-o continuă nesiguranţă materială. Se impune în acest moment să nu continuăm experimentul rezultat al politicianismului pe care vrea să-l imprime în continuare Partidul România Mare.

Variantele vehiculate de aşa-zişii specialişti ca posibile surse de absorbţie a disponibilizaţilor proveniţi din sectorul miner, de tipul reconversiei profesionale pentru cultivarea plantelor medicinale, colectarea fructelor de pădure sau amenajarea de ciupercării sau de angrenare a minerilor în crearea de zone turistice, s-au dovedit perspective iluzorii, fumigene, fără nici o acoperire practică.

Avem cu toţii datoria să ne exprimăm deschişi şi sinceri părerea asupra proiectului Roşia Montană, să trecem prin filtrul raţiunii toate aspectele legate de această perspectivă, deocamdată unică în peisajul minier din Apuseni, fără a prelua opiniile "binevoitorilor" de ocazie sau de aiurea.

Consider că problema nu e dacă trebuie sau nu să valorificăm aurul de la Roşia Montană, ci cum vom face acest lucru? Cu alte cuvinte, este vorba de modalitatea în care va fi exploatat acest zăcământ. Zona Munţilor Apuseni, zonă cu puternică încărcătură istorică şi emoţională pentru toţii românii trebuie analizată cu responsabilitate, detaşată de tot ce înseamnă ingerinţă de dragul amatorismului şi al părerii circumstanţiale, induse de lideri ocazionali, aserviţi unor interese obscure de grup.

În scopul elucidării stărilor de confuzie faţă de proiectul Roşia Montană, în spiritul democraţiei, considerăm că este momentul de a prezenta în faţa Camerei Deputaţilor actuala situaţie de la Roşia Montană.

Crearea Societăţii Comerciale Roşia Montană Gold Corporation S.A. În fapt, Societatea Comercială Roşia Montană Gold Corporation S.A., persoană juridică română a fost creată în 1997, prin asocierea firmei canadiene Gabriel Resources Limited cu Compania Naţională Minvest Deva şi alţi trei acţionari români.

Conform informaţiilor actuale, prin acţionariatul firmei Gabriel Resources Limited fac parte un număr de bănci şi instituţii financiare internaţionale de renume, din care putem enunţa: Montreal Police Pension Fund, Royal Bank Investment Management, J.p. Morgan Fleming, Credit Suisse Bank Asset. Management, Société Generale Bank Asset Management, Ing Bank Paris, Merill Lynch Bank Asset Management, Resources Capital Fund Rothchild Bank, Wellington Asset Management, unde acţionar este Guvernul american, fără a exista la această societate o persoană fizică ca acţionari majoritari.

Emiterea licenţei de concesiune şi aprobarea de transfer a acesteia. Licenţa de concesiune a activităţile miniere din perimetrul Roşia Montană nr. 47/1999 a fost acordată prin încredinţare directă, în conformitate cu prevederile art. 46 din Legea minelor nr. 61/1998 şi cele ale art. 57 din Hotărârea Guvernului nr. 639/1998 privind aprobarea normelor pentru aplicarea Legii minelor.

Potrivit prevederilor licenţei de concesiune, aprobată prin hotărâre a Guvernului, compania titulară, respectiv Compania Naţională a cuprului, aurului şi fierului Minvest S.A. desfăşoară activitatea de exploatare a rezervelor auro-argentifere din perimetru, iar compania afiliată S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A. desfăşoară activităţi miniere de cercetare, dezvoltare în cadrul aceluiaşi perimetru de exploatare.

Subliniem faptul că operaţiunea de concesionare nu implică transferul dreptului de proprietate asupra resurselor minerale, ci numai dreptul de a desfăşura o activitate minieră.

Concretizarea operaţiunii de concesionare privită ca operaţiune juridică îmbracă forma licenţei de concesiune. Acest act, în sensul de instrument probator, concretizează înţelegerea dintre concedent şi concesionar, cuprinzând cu exactitate toate drepturile dobândite de către părţi şi mai ales toate obligaţiile asumate de către aceştia.

În baza prevederilor art. 6 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 639/25 septembrie 1998, contrasemnată de domnul Radu Berceanu, vicepreşedinte al Partidul Democrat din partea Ministerului Industriei şi Comerţului, de domnul Dan Radu Ruşanu, personalitate marcantă din conducerea Partidului Naţional Liberal, din partea Ministerului Finanţelor şi domnul Mihail Ianăş, din partea Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale se poate realiza transferul unei licenţe de concesiune de explorare sau de exploatare către altă persoană juridică, cu aprobarea Regiei Naţionale a Resurselor Minerale, transfer care s-a realizat prin Ordinul nr. 310/9 octombrie 2000.

Transferul drepturilor dobândite şi a obligaţiilor asumate, folosind terminologia legală, implică transferul actului care consemnează şi redă aceste drepturi şi obligaţii.

Aş dori să remarc, stimaţi colegi, faptul că în vederea îmbunătăţirii cadrului legislativ din domeniu şi pentru eliminarea unor ambiguităţi, precum şi în vederea alinierii la legislaţia europeană, în perioada anilor 2001 - 2002, Ministerul Industriei şi Resurselor, împreună cu Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, cu consultarea specialiştilor de la Banca Mondială şi de la Comisiile de specialitate ale Uniunii Europene au elaborat noul proiect al Legii minelor pe care actualul Guvern l-a înaintat Parlamentului, acest proiect fiind aprobat de dumneavoastră, de Camera Deputaţilor şi se află în dezbatere la Senat.

Noile norme de aplicare ale acestui proiect de lege vor fi elaborate şi aprobate prin hotărâre de Guvern, după apariţia legii.

Protejarea monopolului de stat. Este regretabil că trebuie să constatăm încă o dată interpretarea eronată a reglementărilor în domeniu şi ne vedem obligaţi să arătăm că activitatea desfăşurată de Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest S.A. se încadrează în categoria de activităţi prevăzute de art. 2 lit. c). Pentru aceasta este, de fapt, titular al licenţei specifice instituite de Legea nr. 31/1996, iar activitatea desfăşurată de Societatea Comercială Roşia Montană Gold Corporation S.A., respectiv cercetare-dezvoltare în perimetrul de exploatare, nu se încadrează în categoria de activităţi care constituie monopol de stat.

Având în vedere cele două categorii de activităţi desfăşurate în perimetrul de exploatare, prevederile legale privind monopolul de stat sunt strict respectate, iar în ipoteza în care S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A. va îndeplini cumulativ toate condiţiile trecerii la exploatare, aceasta are obligaţia legală de a obţine şi licenţa de monopol emisă de Ministerul Finanţelor, moment la care se va aprecia şi oportunitatea emiterii unei asemenea licenţe, în raport cu protejarea monopolului de stat şi cu interesul naţional.

Utilizarea cianurilor. Utilizarea cianurilor în prepararea minereului auro-argentifer cu concentraţie scăzută în metal reprezintă singura metodă aplicată în întreaga lume pentru recuperarea în condiţii de eficienţă economică a aurului şi argintului. Pe plan mondial, inclusiv în Europa există numeroase exemple de tipuri de minereu similare care necesită cianurarea. Astfel, ponderea exploatărilor în carieră a minereurilor auro-argentifere este de peste 50%, iar metoda de preparare prin ceanurare se aplică la toate zăcămintele de acest tip.

Exemple în acest sens îl constituie zăcămintele de minereu auro-argentifer din Europa, El valle-Rio Narcea din nordul Spaniei, Celopeci - Bulgaria, Masivul Central francez - Franţa, Ovacik - Turcia. Adăugăm că mai mult de 400 de exploatări miniere din întreaga lume utilizează cianura pentru extragerea aurului şi argintului. Precizăm că 75% din aurul extras din zăcămintele de acelaşi tip din Statele Unite ale Americii utilizează această metodă de preparare a aurului şi nu avem încă cunoştinţă că Statele Unite ale Americii s-au mutat în Africa.

Managementul cianurilor, impus ca obligaţie prin Codul Internaţional de management al cianurilor elaborat de Organizaţia Naţiunilor Unite, adoptat conform legislaţiei româneşti şi ghidurilor Băncii Mondiale şi aplicabil şi în cadrul proiectului de la Roşia Montană, are în vedere identificarea şi soluţionarea corespunzătoare a tuturor pericolelor posibile legate de utilizarea cianurilor, respectiv cele ce privesc transportul, depozitarea, manevrarea, utilizarea şi distrugerea finală a acestora.

Ca parte a managementului cianurilor se are în vedere, pe de o parte, recuperarea şi refolosirea acestora, iar pe de altă parte descompunerea chimică a părţii de cianuri ce va fi evacuată în mediu, descompunere care se va face printr-o serie de componenţi nedăunători.

Tehnologia de distrugere a cianurilor preconizată a fi aplicată în cadrul proiectului de la Roşia Montana asigură, conform proiectului, îndepărtarea acestora din sterilele de procesare, înainte ca acestea să părăsească incinta uzinei de preparare.

Contrar afirmaţiilor făcute de specialiştii Partidului România Mare, precizăm că nu există nici o legislaţie internaţională sau directivă europeană care să interzică utilizarea cianurilor în prepararea minereurilor auro-argentifere.

Proiectul de la Roşia Montană prevede ca cianurile eliberate în mediu să nu depăşească standardele româneşti şi internaţionale, concentraţia lor fiind sub 0,5 miligrame pe litru, mult sub nivelurile toxice, limita admisă fiind în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 288/2002, de 1 miligram pe litru.

Este cel puţin curios faptul că un bun specialist în domeniu şi fost ministru al cercetării, împreună cu alţi specialişti din cadrul Partidului România Mare pot să susţină că derocarea cu explozii masive poate avea efecte devastatoare pentru mediu şi va produce deteriorări ireversibile ale ecosistemului, creând în acest fel o imagine similară utilizării bombei atomice în România.

Redevenţă. Nivelul redevenţei cuvenite statului este de 2% din valoare producţiei realizate, aceasta fiind conformă cu prevederile Legii minelor nr. 61/1998 şi cele ale Ordonanţei de urgenţă nr. 47/2002, precum şi cu cel al noului proiect al Legii minelor, deja aprobat în Camera Deputaţilor în cursul semestrului II 2002 şi votat inclusiv de semnatarii moţiunii.

Cei care protestează că statul român nu câştigă suficient judecă, încă, după o logică depăşită, după logica: "Nu ne vindem ţara!" Le spun, însă, acestora, că poporul român a depăşit demult acest complex. Idealurile autarhice ale regimului ceauşist şi-au dovedit inconsistenţa. Mentalitatea poporului român a început deja să se adapteze condiţiilor care definesc economiile statelor dezvoltate.

Mulţi dintre angajaţii din societăţile de stat manifestează azi pentru privatizarea întreprinderii la care lucrează.

Presa, analiştii economici şi chiar oameni obişnuiţi susţin cu convigere că România are nevoie de cât mai multe investiţii străine. Dacă doriţi, formula corectă este, poate: "Nu trebuie să ne vindem interesele naţionale", iar interesul nostru, al României, este să atragem cât mai multe investiţii, pentru că investiţiile produc bani şi generează bunăstare.

Mediul. Având în vedere problemele de mediu generate de proiectul Roşia Montană, autorităţile de mediu au luat în considerare, la elaborarea acestuia, toate aspectele de detaliu care trebuie abordate în studiul de evaluare a impactului asupra mediului, generat de proiect şi care corespund în totalitate exigenţelor legislaţiei naţionale şi europene în domeniul protecţiei mediului.

Îndrumarul a fost aprobat de conducerea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. De altfel, domnul ministru Petru Lificiu, prezent la această dezbatere, s-a adresat în scris Comisiei pentru mediu de la Uniunea Europeană, în ideea constituirii unei comisii internaţionale de experţi pentru evaluarea proiectului, sub aspectul tehnologiilor, riscurilor de mediu ce le implică şi a măsurilor preventive ce se impun a fi luate.

Titularul proiectului şi-a asumat obligaţia să prezinte un studiu de evaluare a impactului asupra mediului, generat de proiectul Roşia Montană, elaborat de o persoană juridică atestată de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului.

La nivelul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului s-au constituit două colective de experţi, şi anume, colectivul ştiinţific de asistenţă tehnică şi colectivul de analiză tehnică care vor analiza cu maximă exigenţă documentaţiile tehnice depuse de titulari, astfel încât conţinutul acestora să fie în deplină concordanţă cu prevederile legislaţiei Uniunii Europene şi ale convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Având în vedere impactul potenţial asupra mediului, generat de proiectul Roşia Montană, România, ca parte semnatară a convenţiei ESPOO privind evaluare impactului asupra mediului în context transfrontalier, va face notificările necesare ţărilor vecine, potenţial afectate, urmând toate procedurile internaţionale legale.

Constrângeri generate de realizarea proiectului. Ca orice investiţie de acest gen, realizarea proiectului Roşia Montana generează o serie de probleme de natură socială şi de mediu care influenţează opinia publică şi care, dacă nu sunt tratate cu transparenţă şi obiectivitate pot deveni o frână în realizarea acesteia.

Dând încă o dată dovadă de necunoaşterea legislaţiei şi încălcând în mod grosolan drepturile inalienabile ale fiecărui proprietar de a decide liber asupra proprietăţii, speculând buna credinţă a locuitorilor, autorii moţiunii încearcă să acrediteze ideea că proiectul Roşia Montana va reprezenta o imixtiune dureroasă în existenţa fiecărei familii din zonă.

Or, realitatea din teren este alta. Reprezentanţii autorizaţi ai firmei au discutat deja cu 1.450 de proprietari, din care numai 31 au refuzat să vândă proprietăţile pe care le deţin, aspect care înseamnă o acceptabilitate de peste 98% din partea populaţiei din zonă.

S-a oferit opţiunea de a fi relocaţi, adică obţinerea unei compensaţii în bani şi mutarea în altă zonă sau opţiunea de strămutare, ceea ce înseamnă primirea unei case noi în zona propusă pentru noua localitate Roşia Montană.

Protejarea vestigiilor arheologice şi arhitecturale. Într-o regretabilă atitudine propagandistică şi prin manifestarea unui cras dezinteres faţă de oportunităţile pe care proiectul le deschide identificării de noi vestigii, precum şi de conservarea şi protejarea patrimoniului, autorii moţiunii, manifestând aceeaşi rea-credinţă transformă acţiunile de protejare a vestigiilor arheologice şi culturale în obiect de dispută politică.

Datorită importanţei cu totul excepţionale pe care o are patrimoniul cultural naţional din zona Roşia Montană, precum şi datorită importanţei economice a proiectului investiţional, Ministerul Culturii şi Cultelor a instituit prin Ordinul ministrului nr. 2.504 din 7 martie 2001 Programul naţional de cercetare Alburnus Maior.

Având în vedere faptul că cercetările arheologice efectuate în situl Roşia Montană s-au desfăşurat conform legislaţiei în vigoare şi că ele au dus la obţinerea de noi şi importante date privind comunitatea iliră de la Alburnus Maior, se apreciază în sens pozitiv rezultatele programului naţional iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor.

Precizăm că biroul executiv al Comisiei Naţionale de Arheologie opinează că disputa privind cercetările arheologice de la Roşia Montană nu trebuie să devină obiect de confruntare politică. Pentru a asigura desfăşurarea în cele mai bune condiţii a programului său de cercetare şi protejare a patrimoniului cultural, material şi imaterial, S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A. s-a aflat în contact permanent cu Ministerul Culturii şi Cultelor, cu care s-a stabilit o relaţie de parteneriat, pornindu-se de la premisa că se poate stabili un nou standard de cooperare între investitorii majori şi administraţia centrală.

Practic, parteneriatul constă în asumarea, pe de o parte, de către Societatea Roşia Montană a finanţării tuturor cercetărilor şi studiilor considerate a fi necesare iar, pe de altă parte, Ministerul Culturii şi Cultelor îşi asumă responsabilitatea organizării şi monitizării permanente.

Informarea publică pe probleme sociale de mediu şi arheologie. În conformitate cu cele mai noi practici mondiale în domeniu, cât şi ale Uniunii Europene, preluate deja în mare parte, deci şi de legislaţia românească, în scopul informării şi antrenării comunităţilor locale în adoptarea deciziilor asupra problemelor care le afectează în perioada 2001 - 2002, au avut loc o serie întreagă de acţiuni, în primul rând cu locuitorii din zona Roşia Montană, pe probleme de urbanism, tehnică de exploatare minieră, asistenţă juridică în vederea garanţiei proprietăţii, cât şi pe probleme de mediu şi de reconstrucţie ecologică.

De asemenea, întâlniri semnificative au avut loc cu reprezentanţii cultelor din zonă.

Stimaţi colegi,

Nu aurul în sine este miza proiectului de la Roşia Montană. Ceea ce contează este valorificarea acestui zăcământ. Ceea ce contează e ca poporul român, cetăţenii români să câştige ceva din aceasta, pentru că oamenii sunt cea mai importantă resursă a ţării. Oamenii, în opinia noastră, sunt mai importanţi chiar decât aurul de la Roşia Montană.

Actualul Guvern analizează cu maximă responsabilitate toate aspectele economice, sociale şi de mediu pe care le implică acest proiect.

Având, însă, în vedere importanţa deosebită şi impactul investiţiei de la Roşia Montană, cea mai mare investiţie din sectorul minier din Europa şi probabil din lume în acest moment, Guvernul intenţionează ca după obţinerea tuturor avizelor necesare să revină în Parlament, pentru a vă da dumneavoastră posibilitatea să vă exprimaţi asupra necesităţii şi aplicării acestui proiect.

În final, având în vedere argumentele prezentate asupra afirmaţiilor cuprinse în moţiune, vă rog stimaţi colegi parlamentari, să vă exprimaţi votul de respingere a moţiunii simple promovate de cei 71 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare, un parlamentar PD şi un independent.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnul ministru.

Stimaţi colegi,

S-au înscris următorii deputaţi la dezbateri: din partea Grupului parlamentar social-democrat şi umanist, domnii Bara Liviu, Selagea Constantin, Florescu Ion, Bercăroiu Victor, Miţaru Anton; din partea Grupului parlamentar PRM, Moiş Văsălie, Crişan Emil, Ifrim Mircea Ionescu Costel; din partea Grupului parlamentar al PD, domnul Alexandru Sassu; de la PNL, domnul Anton Marin; de la Grupul parlamentar UDMR, domnii deputaţi Makkai Grigore şi Antal Istvan.

Dau cuvântul domnului deputat Bara Radu Liviu. Se pregăteşte domnul deputat Moiş Văsălie.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Guvernarea ţării într-un sistem democratic, bazat pe pluripartitism implică răspunsuri politice la fel de importante atât pentru majoritatea parlamentară, cât şi pentru opoziţie.

A 11-a moţiune simplă iniţiată de către reprezentanţii opoziţiei, în urma atâtor subiecte de moţiuni: sănătate, învăţământ, administraţie şi alte domenii de activitate, arată că am trecut la o altă fază a moţiunilor, moţiuni cu denumirea de localităţi şi până la sfârşitul mandatului actual vom ajunge la moţiuni cu nume de străzi sau, cine poate şti, inventivitatea opoziţiei este nelimitată în această direcţie.

În întreaga sa activitate Parlamentul trebuie să militeze pentru legalitate, pentru ordine şi linişte socială, pentru întărirea statului de drept, aceste elemente împreună cu măsurile menite să readucă România la standardele economice europene pot crea ţării noastre o nouă perspectivă, un nou piedestal în eşicherul politic european.

Aş dori să arăt de la început că aşa-zisa moţiune pe care o discutăm astăzi se încadrează perfect în categoria declaraţiilor politice.

Desigur, discutăm această moţiune tot marţea, dar eu cred că era normal să o discutăm marţea, dar azi dimineaţă.

Înainte de a spune câteva cuvinte despre o moţiune, vreau să fac câteva referiri generale privind modul de fundamentare a acestei aşa-zise moţiuni.

Titlul moţiunii Roşia Montană s-a vrut un titlu de răsunet, în istoria civilizaţiei moţilor aceasta fiind o denumire şi de referinţă nu acum, ci cu adânci rădăcini în istorie.

Sunt ferm convins că majoritatea dintre semnatari nici nu-i cunosc pe moţi şi nici viaţa lor. Eu sunt unul dintre ei, m-am născut şi am crescut acolo, bunicul meu a fost preot în Sohodol, lângă Roşia Montană, iar străbunicul a fost inginer la minele de aur din Roşia Montană. Acest titlu a vrut să echilibreze lipsa de conţinut a moţiunii, fundamentarea sa fiind mai mult decât puerilă.

Am să vă dau un singur exemplu, citatul pe care l-aţi dat a unui ziarist cvasinecunoscut care numeşte România o "republică bananieră şi umilă, o ţară de doi lei, o ţară cu genunchii prăbuşiţi, incapabilă să se ridice".

Mari patrioţi de la PRM, pentru a motiva această moţiune nu aţi găsit numai acel ziarist nemernic şi cuvintele lui despre ţara noastră? Din acest punct de vedere chiar meritaţi compasiunea noastră.

Trebuie să recunoaşteţi: aceasta este adevărata valoare a dumneavoastră, stimaţi colegi, semnatari ai moţiunii! Moţii au fost şi vor fi oameni puternici!

Nu încercaţi dumneavoastră prin această propagandă electorală ieftină să ne lămuriţi pe noi şi pe ei că vă pasă de ce se întâmplă acolo la ei acasă.

De fapt, încercaţi în mod ruşinos să exploataţi o situaţie, de fapt, grea şi foarte grea a moţilor pentru a obţine nişte voturi în plus! Vă înşelaţi amarnic! Moţii au ştiut să-şi apere pe cât posibil singuri familia, ţara, fără aşa-zisul ajutor sau interes a unor falşi politicieni şi patrioţi.

Dacă-i puneaţi un alt titlu, dacă problemele mari pe care le au moţii privind căile de comunicaţie, dezvoltarea economică în zonă erau cuprinse într-o moţiune, îşi dădeau seama şi alţii că vă interesează în mod real viaţa acestor oameni şi aţi fi avut, probabil, şansa ca moţiunea să fie semnată şi de alte partide. Aşa, nici o şansă! Nu mai puteţi păcăli pe nimeni, nu este târziu să o retrageţi şi să recunoaşteţi că aţi dat din nou în bară.

O calitate mare a moţiunii pe care o discutăm azi este că se situează în primele locuri, din punct de vedere a cum nu se fundamentează o moţiune, într-o clasificarea a tuturor moţiunilor pe care le-am citit în 10 ani de Parlament.

Lăsând pe colegii care vor lua cuvântul din partea partidului nostru să intre într-o analiză detailată a inadvertenţelor şi multor confuzii ce se fac în această moţiune, am să arăt pe scurt de ce această moţiune este ruptă de realitate şi are o tentă clară de propagandă electorală.

Nu vă puteţi schimba stilul: să criticăm, să criticăm! Prea multă răutate şi prea puţină minte şi adevăr în ceea ce spuneţi!

Începeţi cu o confuzie gravă: criticaţi actualul Guvern pentru ceea ce a făcut Guvernul anterior. Spuneţi că metodele propuse la exploatare sunt interzise în ţările europene. Din această afirmaţie îmi dau seama că nici măcar nu aţi văzut proiectul. O să vi-l pună la dispoziţie colegul meu şi după ce-l citiţi şi-l înţelegeţi, sunt ferm convins că o s-o faceţi o contramoţiune şi o să criticaţi pe cei care au făcut moţiunea de astăzi.

În Spania, Franţa, Italia, Peninsula Scandinavică sunt folosite procedee propuse la Roşia Montană. Probabil că aceste ţări nu mai fac parte din Europa. Faceţi, vă rog, o moţiune la Consiliul Europei prin care să-i sesizaţi de dispariţia acestor state din Europa.

Aş putea să continui în acest fel cu fiecare punct din moţiune.

Oricum, vă spun că cine v-a învăţat să faceţi această moţiune vă este ori duşman, ori statul pentru el în Parlament se rezumă într-adevăr la stat şi la nimic altceva!

Dacă la întocmirea şi fundamentarea moţiunii s-ar fi gândit cineva să se transpună într-un localnic, într-un om care trăieşte acolo, care are părinţii, fratele sau sora în zonă şi-ar fi dat seama că o asemenea investiţie ar însemna redarea speranţei într-o viaţă mai bună.

Vreau să enumăr numai câteva din considerentele care mă fac să afirm acest lucru: noi locuri de muncă, atât în activitatea de bază, cât şi în servicii; dezvoltarea drumurilor şi căilor de acces, dezvoltarea turismului. Vor fi mai mulţi bani în zonă, amenajări moderne şi construcţii care vor rămâne şi după închiderea lucrărilor care se estimează acum la 25 - 30 de ani.

Vă daţi seama că în această perioadă se pot găsi zăcăminte noi, apariţia unor investiţii adiacente. Faceţi, vă rog, o comparaţie cu zonele unde s-au făcut hidrocentrale, cum arătau înainte şi după realizarea lor, construcţiile care s-au realizat şi cum a crescut standardul de viaţă a oamenilor din zonă.

Sigur, modul de concesionare, politicile de protecţie a mediului se pot încă discuta, astfel încât şi investitorul şi statul român şi în primul rând locuitorii din zonă să beneficieze de condiţii mai bune ca acum.

Aş vrea să arăt şi să atrag atenţia încă o dată că suntem la faza de proiect şi orice idee bună care poate fi argumentată corect se poate discuta şi probabil, în final, accepta.

Iată doar câteva din elementele care duc la concluzia că această moţiune nu poate fi acceptată şi ar fi bine să încercaţi, stimaţi colegi de la PRM, să vă canalizaţi energiile spre obiective mult mai apropiate de nevoile într-adevăr mari ale acestui popor şi naţiuni.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Marcu Tudor (din sală):

De ce nu aţi dat textul, să vi-l controleze gramatical cineva? Are multe greşeli de exprimare!

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Văsălie Moiş şi îl întreb pe domnul deputat Tudor dacă vrea să se înscrie la cuvânt.

Domnul Marcu Tudor (către deputaţii PSD):

Vreau să vă dau un sfat, celor care ştiţi limba română, daţi-i o îndrumare domnului Bara!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Marcu Tudor, vă înscrieţi şi dumneavoastră la cuvânt?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Oricum, au fost multe greşeli de gramatică, mai devreme.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă cer voie să-i dau cuvântul colegului dumneavoastră.

Aveţi cuvântul, domnule Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Mă adresez şi domnului Gabriel Dumitraşcu, director la S.C. Gold Corporation, se pare, supervizor chemat de către Guvern în ajutor pentru supravegherea moţiunii...

Grupul parlamentar al Partidului România Mare a reflectat îndelung înainte să inţieze Moţiunea "Roşia Montană", subiect amplu dezbătut în mass-media şi cu profunde implicaţii politice, economice, sociale, de mediu şi, nu în ultimul rând, de larg răsunet internaţional.

De la început, dorim să facem precizarea că nu ne opunem reformei şi restructurării economiei, intrării ţării în circuitul economic mondial, investiţiilor străine prin care se face o infuzie de capital şi se creează locuri de muncă, din contră, le susţinem, conştienţi că, în era globalizării, izolarea României ar echivala cu ştergerea ei de pe hartă. Pe de altă parte, însă, consecvenţi cu programul nostru, suntem împotriva devalizării patrimoniului naţional, cu scopul umplerii buzunarelor unor aventurieri străini, care nu au alt merit decât acela că au ştiut să-şi atragă complicitatea unor guvernanţi, oricând gata să-şi vândă conştiinţa pentru un blid de linte sau pentru 30 de arginţi.

Trebuie să fim conştienţi măcar acum că din considerente geostrategice, mai mult decât pentru meritele noastre, am fost invitaţi să aderăm la NATO şi ducem tratative cu Uniunea Europeană, că politica postdecembristă duplicitară practicată de către guvernanţii noştri nu mai cadrează cu politica europeană şi că structurile euroatlantice sunt cu ochii pe noi şi vor taxa orice derapaj. Afacerea Roşia Montană, aşa cum a fost concepută de către beneficiarii ei, se putea desfăşura fără nici un fel de probleme într-o republică bananieră, aflată într-un capăt de lume, la cheremul unui dictator, dar nici într-un caz în centrul unei Europe civilizate, ultrasensibilă la problemele de mediu.

Aranjamentele juridice, un fel de "specialitate a casei", s-au făcut în cel mai pur stil dâmboviţean, aruncându-se praf în ochii opiniei publice şi ai mass-media, încălcându-se prevederile legale cu privire la acordarea şi transferul licenţei de exploatare a zăcămintelor auro-argentifiere. Condiţiile şi modalitatea de desfăşurare a afacerii au fost, probabil, stabilite în cursul vizitei celor implicaţi în Canada, pe banii şi la invitaţia concesionarului, făcându-se publice doar simulaţiile, nu actele reale.

Faptul că societatea concesionară este un SRL din Deva sau din Pocreaca nu contează prea mult, contează doar ţipla ţipătoare, de bomboane pentru proşti, în care o ambalează Guvernul, pentru a fi făcută credibilă. Nimeni, cu excepţia guvernanţilor, nu ştie ce zăcăminte au fost concesionate cu adevărat "investitorului" canadian, noi discutăm despre cele aflate la Roşia Montană, dar pe site-ul de internet al acestuia apare ca fiind concesionate şi cele de la Certez, Slatna, ".., Băiţa Crăciuneşti, deci, aproape toţi Apusenii.

Cine ne spune adevărul cu privire la întinderea concesiunilor? Guvernul a păstrat până în prezent cel puţin o tăcere suspectă, dacă nu vinovată.

Cel mai îngrozitor aspect al afacerii Roşia Montană este însă cel legat de poluarea mediului şi care are implicaţii deosebite la nivel continental şi mondial, care ar putea face din România "oaia neagră" a Europei. În toate ţările civilizate, s-a renunţat la cianurare ca metodă de prelucrare a minereurilor aurifere, iar la Congresul de la Berlin, din anul 2001, a fost interzisă cu stricteţe în ţările europene.

Îi aducem aminte domnului ministru al industriilor, dacă nu a ştiut până acum, că, pe plan mondial, pentru obţinerea aurului, se aplică două procedee: CIP - Carbon in Part, bazat pe capacitatea cărbunelui acativ de a fixa prin absorbţie aurul şi argintul din minereu şi oxidarea biologică a concentratelor obţinute prin flotarea minereurilor. Concesionarul nu este dispus să aplice aceste procedee ecologice, deoarece sunt mai costisitoare decât cianurarea masivă, care este mai ieftină şi mai profitabilă, dar infinit mai dăunătoare pentru mediu, pentru faună şi pentru floră. Aceste două procedee moderne atrag în circuitul economic zăcămintele noi, lărgind baza de materii prime cu minereuri neprelucrabile prin procedeele clasice, putând constitui o sursă de dezvoltare a producţiei de aur românesc.

Rezultă, aşadar, că nu putem accepta în nici un caz metoda cianurării, preconizată de către concesionar, deoarece ar putea produce o adevărată catastrofă ecologică şi ar proiecta o imagine total distorsionată a României în exterior.

În acest context, ne surprinde poziţia ambiguă a Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, preocupat, mai degrabă, de clientela politică decât de protecţia faunei şi florei autohtone. În această ambiguitate se scaldă Ministerul Culturii, care păstrează o tăcere vinovată cu privire la tezaurele dacice şi romane din zone, ameninţate de sutele de mii de halde de steril.

România trebuie să se încadreze în structurile europene şi euroatlantice cu zestrea ei de cultură şi de civilizaţie materială, în care un loc aparte îl ocupă vestigiile arheologice ale zorilor istoriei noastre. Toate popoarele îşi protejează patrimoniul prin legi draconice şi măsuri de excepţie, numai noi ne abandonăm vestigiile care ne legitimează etnogeneza şi ne dovedesc continuitatea în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ceea ce este o dovadă de barbarie, dacă nu de inconştienţă.

Ambiguitatea Ministerului Culturii este evidentă. Pe de o parte, a fost iniţiat cel mai mare program de cercetare arheologică de salvare, unul dintre cele mai importante din Europa, Programul naţional de cercetare Alburnus Maior, la care participă zece muzee şi institute naţionale, iar, pe de altă parte, nu se ia nici o atitudine faţă de posibilitatea acoperirii siturilor arheologice cu o mare de steril.

Ca orice afacere, Roşia Montană a atras roiul de profitori, care, avizaţi că ar putea smulge fie şi o ciozvârtă, s-au implicat, cumpărând case şi terenuri, pentru a le revinde la preţuri profitabile, ori intermediind tot felul de învârteli veroase. Presiunea acestor profitori se face simţită şi în mass-media, unde aceştia duc o campanie de susţinere a investiţiei străine, nu numai în Parlamentul României.

De aceea, nu ne miră faptul că partidul nostru este acuzat, de exemplu, de ziarul "Adevărul" de azi, că: "A dat mâna cu ongurile finanţate de la Budapesta" şi că militează pentru "Reîntoarcerea locuitorilor din Roşia Montană la păstorit".

Nu putem coborî la nivelul unor astfel de cugetări "profunde", scăpate în paginile unui publicaţii constant anti-PRM, mulţumindu-ne să amintim un vechi proverb chinezesc: "Şobolanul crede că lumea se reduce la dimensiunile propriei sale vizuine".

În realitate, membri marcanţi ai partidului nostru au sensibilizat organizaţiile neguvernamentale şi diferite personalităţi publice pentru a le atrage atenţia cu privire la consecinţele nefaste ale poluării mediului şi distrugerii siturilor arheologice. Otrava difuzată în mediu nu alege victimele după culoarea politică, după naţionalitate sau rasă, ea este la fel de nocivă pentru toţi locuitorii planetei.

Cu toate că a debutat sub guvernarea anterioară, nefiindu-i imputabilă nebuloasa concesionării licenţei de exploatare a zăcământului, Guvernul actual se face vinovat de faptul că nu a luat nici o măsură pentru clarificarea situaţiei şi pentru restabilirea legalităţii, lăsând să se perpetueze o stare de incertitudine. Nu credem că este în favoarea României să fie "pusă la colţ" ca o repetentă la ecologie, aşa cum nu credem că gravele probleme ale ţării se pot rezolva cu atitudini ţâfnoase.

Observaţiilor decente şi pertinente ale celor care conduc structurile europene nu le putem răspunde ca un jupân Dumitrache, lovit în "amorul de familist" de un "maţe-fripte", ori ca un "bibic", tradus de o "mangafa" de provincie, aşa cum s-a procedat cu domnul Jonathan Shilly, şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România. Principiul de guvernare "ciocu’ mic" nu poate fi aplicat decât pe Dâmboviţa, nu pe Rin, Sena ori Tamisa.

Şi, pentru că tot suntem în "Anul Caragiale", i-am recomanda domnului prim-ministru să se implice direct în tăierea nodului gordian al afacerii Roşia Montană sau: "Zoe, fii bărbată!", aşa cum ar zice Ştefan Tipătescu.

Nu este bine, după părerea noastră, că domnul ministru al industriilor justifică actualele greşeli ale Guvernului din care face parte, invocând greşelile regimului comunist şi principiul: "Nu ne vindem ţara!", care nu ne aparţine. Îl pot auzi colegii fostului preşedinte al României comuniste, actualii colegi de bancă parlamentară sau din structurile de conducere ale partidului aflat la putere!

În concluzie, apreciem că, de această dată, grupul parlamentar majoritar din Camera Deputaţilor ar trebui să-şi calce pe mândria devenită aproape un viciu şi să accepte o moţiune care l-ar înnobila şi care ar fi benefică pentru ţară şi pentru destinul ei european. Mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg. Domnule Moiş, aţi vorbit 12 minute.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, are cuvântul domnul Alexandru Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Avem astăzi în discuţie o moţiune simplă adresată Guvernului pe o problemă care, în opinia noastră, este extrem de interesantă şi care, iarăşi, în opinia noastră, ar fi trebuit să facă, în fond, obiectul unei interpelări, în cazul în care regulamentul ar fi permis ca interpelarea să fie, în Parlamentul României, ceea ce este în parlamentele din celelalte ţări. Adică, un schimb de opinii, întrebări şi răspunsuri.

Lipsind acest lucru, astăzi, asistăm la un şir de declaraţii, fără ecou şi fără nici un fel de urmare, un şir lung de monologuri. Asistăm astăzi la invocarea intereselor cetăţenilor din zonă, fără ca părerea acestora sau punctul lor de vedere să apară în mod explicit. Asistăm la o invocare a unor dispute arheologice între specialişti, fără ca să fie foarte clar cine are dreptate, deşi, şi de o parte, şi de alta, sunt foarte multe nume "grele" ale domeniului. Asistăm la dispute ale specialiştilor în protecţia mediului, fără, iarăşi, să avem un punct de vedere unitar sau, măcar, cât de cât clar.

În aceste condiţii, în condiţiile în care nu putem căpăta răspunsuri la toate lucrurile astea, în condiţiile în care, de fapt, suntem în faţa unor monologuri şi nu a unui dialog, nu ne rămâne decât să punem în discuţie tema moţiunii.

Cu toate că, aparent, moţiunea se axează pe probleme de mediu, aşa cum spuneam mai devreme, arheologie sau corupţie, în fapt, lait-motivul sau punctul central al moţiunii este unul foarte clar exprimat: încălcarea interesului naţional, prin concesionarea prospectării şi exploatării minereului din zonă către o firmă cu capital majoritar străin. Şi cererea este revenirea la monopolul de stat. Este primul punct în textul moţiunii, este primul punct în cererile prezentate de semnatarii moţiunii.

Din punctul nostru de vedere, din punctul de vedere al membrilor Grupului parlamentar al Partidului Democrat, lucrurile sunt foarte clare: respingem total această teză, care, în opinia noastră, este anacronică, total în contradicţie cu concepţiile şi legislaţia europeană, dar, mai ales, periculoasă prin consecinţe. Am spus permanent şi am susţinut şi la dezbaterile generate de modificarea Constituţiei României faptul că concesionarea exploatării resurselor româneşti nu trebuie să fie legată de cetăţenia celor care o fac.

Ceea ce cer deputaţii Grupului parlamentar al PRM, menţinerea monopolului de stat asupra exploatărilor zăcămintelor, este inacceptabil şi este în totală contradicţie cu directivele Uniunii Europene. Din punctul nostru de vedere, acest lucru nu poate fi acceptat!

Acest lucru, practic, reprezintă, într-un fel sau altul, o revenire la un slogan de tipul: "Nu ne vindem ţara!", care părea demult apus şi care este în totală contradicţie cu traseul european pe care România a pornit, cel al integrării în structurile europene şi euroatlantice, cu concepţiile europene de integrare şi cu necesităţile României de a încuraja investiţiile străine. Această moţiune dovedeşte faptul că în cazul Partidului România Mare există o diferenţă extrem de mare între ceea ce susţine public, în cazul nostru, integrarea europeană, şi ceea ce face practic - respingerea concepţiilor şi valorilor europene.

În aceste condiţii, cu toate că există multe lucruri care, încă, sunt insuficient de clare - şi mă refer la protecţia mediului (cu toate că, aşa cum rezultă din documentaţia de specialitate, măsurile luate sunt la nivelul maxim al standardelor mondiale); situaţia siturilor arheologice din zonă (cu toate că există o finanţare de peste 2 milioane de dolari, făcută de Firma Roşia Montană Gold Corporation S.A. pentru un proiect amplu de specialitate în zonă) sau la drepturile cetăţenilor din zona respectivă (cu toate că şi în acest domeniu există proiecte serioase susţinute financiar de firma respectivă), repet, în aceste condiţii, Partidul Democrat, reafirmându-se pe această cale, ca susţinător al integrării europene reale a României - nu numai în vorbe, ci şi prin adoptarea valorilor europene - va vota împotriva moţiunii simple înaintate de membrii Grupului parlamentar al PRM. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, mulţumesc.

Urmează domnul Anton Marin, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Anton Marin:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Tema supusă dezbaterii parlamentare prin moţiunea simplă prezentată de deputaţii Partidului România Mare poate fi abordată din mai multe punct de vedere: cultural, istorico-arheologic, economic, social şi politic. În oricare abordare avută în vedere, sunt câteva chestiuni care trebuie înţelese sub mai multe aspecte.

Din punct de vedere cultural şi istorico-arheologic, aşa cum se întâmplă şi în multe alte cazuri, considerăm că argumentele aduse de moţiune pot fi privite ca rezonabile, numai că Parlamentul este cel care, prin voinţa majorităţii, a ciuntit an de an bugetele alocate culturii în general şi nu se întrevăd speranţe nici pentru viitor. O ţară săracă ca România, în care partidul de guvernământ se laudă cu realizări pe hârtie, nu este capabilă să aloce fondurile necesare pentru zestrea culturală pe care trebuie să o transmită urmaşilor săi şi culturii universale. Cu toate acestea, investitorii care operează în asemenea zone par dispuşi să-şi asume şi investiţiile în activităţi de cercetare care ţin de patrimoniul arheologic şi etnografic.

Din punct de vedere economic, zona Apusenilor este vitregită de reforme adevărate, de investiţii serioase şi continuă se fie un areal neprielnic pentru o dezvoltare economică cu urmări asupra nivelul de viaţă al cetăţenilor.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Chiar orice investiţii?!

Domnul Anton Marin:

În acelaşi timp, este nevoie să încurajăm orice investiţie care are ca efect crearea de locuri de muncă, acumulări la bugetele locale din taxe şi impozite ca urmare a unor activităţi economice eficiente şi nu numai din cele adunate de la cetăţenii sărăciţi oricum. Dezvoltarea de proiecte investiţionale private în această zonă înseamnă rezolvarea unor dificultăţi economice, care pot avea ca rezultat dezvoltarea pe orizontală a mai multor industrii, cu efect în soluţionarea problemelor de ordin social, de protecţie a mediului şi de creare a unei infrastructuri adecvate desfăşurării oricărui tip de activitate.

În acelaşi timp, considerăm că se impune o evaluare corectă, în condiţiile legii, şi pentru aceasta există instituţii abilitate ale statului, care sunt datoare să-şi îndeplinească atribuţiile, în sensul de a urmări şi controla implicaţiile investiţiilor cu impact asupra acestei zone de de interes cultural, istorico-arheologic. Avem convingerea că printr-o acţiune coerentă şi responsabilă a instituţiilor statului se pot proteja toate monumentele istorice, culturale şi naturale din acest ţinut uitat de Dumnezeu. Considerăm, de altfel, că idei preconcepute şi prejudecăţi de tot felul, care induc opiniei publice alte interpretări, sunt neavenite şi pot descuraja orice iniţiativă privată.

Aducem, de asemenea, în discuţie faptul că în prezent există constituită o comisie, care are tocmai rolul de a depista eventualele nereguli şi de a risipi îndoielile legate de punerea în practică a proiectului. A veni cu o moţiune înainte de a afla rezultatele activităţii comisiei special instituite reprezintă o ingerinţă în activitatea acesteia, dar şi sporirea prealabilă a neîncrederii a cele ce însuşi Parlamentul a stabilit.

Având în vedere controversele pe această temă, dar şi aspectele legate de viaţa oamenilor, de comunitatea locală, care trebuie consultată asupra a ceea ce doreşte şi crede că este mai bine pentru ea, cu respectarea întregii legislaţii în domeniu, Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor a decis să aştepte rezultatele activităţii comisiei şi numai după aceea să se exprime în cunoştinţă de cauză. De aceea, Grupul parlamentar PNL adoptă poziţia politică de a nu vota Moţiunea simplă "Roşia Montană". Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Păi, altfel, trebuie să dea înapoi bacşişul înainte convenit! Cum să îl dea? Cine dă mita înapoi cuiva?

Domnul Anton Marin (din sală):

Domnul Marcu nu vrea să dea înapoi bacşişul!

Domnul Valer Dorneanu:

Când v-am dat posibilitatea să vă înscrieţi la cuvânt, domnule Marcu, n-aţi vrut...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Să vă zic ceva? De discuţiile astea a început să-mi fie silă!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mai ofer încă o dată posibilitatea să vă înscrieţi pe lista vorbitorilor, ca să vorbiţi regulamentar.

Domnul deputat Makkai Grigore.

Domnul Makkai Grigore:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Producţia mondială de aur se ridică astăzi la circa 300 de mii de tone anual. Peste 90% din această cantitate se obţine în exploatări miniere deschise, utilizând tehnologia de extragere chimică prin cianurare. Această tehnologie se practică preponderent în cazul zăcămintelor cu conţinut scăzut de aur. Se foloseşte, de regulă, o cantitate mare de cianuri, adesea, peste 500 de grame pentru obţinerea unui gram de aur. Sterilul care rezultă rămâne îmbibat cu această otravă periculoasă. Din acest motiv, tehnologia de extragere a aurului prin cianurare reprezintă un pericol ce, astăzi, nu mai poate fi ignorat. Peisajele serenizate ale minelor de aur se extind cu repeziciune şi apar inevitabil tot mai multe accidente ecologice.

Astfel, în 1984, în Papua-Noua Guinee, se rupe un baraj de la un iaz de decantare şi se revarsă în apele râului apropiat o cantitate de 100 de mii de litri de cianură. În Kîrghistan se prăbuşeşte un elicopter cu un transport de cianură şi poluează apele râului Barskum. În Guyana, tot o reversare masivă de cianuri afectează râurile din regiune.

Însă, ce mai mare poluare cu cianuri se produce la Baia Mare, în data de 30 ianuarie 2000. Ea este considerată al doilea accident ecologic ca mărime în Europa, după explozia de la Cernobâl.

După acest eveniment dramatic, apar luări de poziţie tot mai ferme împotriva mineritului cu cianuri şi se conturează ideea că deschiderea de noi exploatări miniere utilizând această tehnologie reprezintă un risc economic major. Astfel, în decembrie 2001, Naţiunile Unite au extins considerabil programul de minerit, minerale şi mediu cu aspecte ce vizează prevenirea şi intervenţia în cazuri de acest gen. Tot atunci, în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, a fost dezvoltat un cod pentru utilizarea cianurilor în mineritul de aur, în care se enumeră un număr de 9 principii, fiecare fiind considerat ca etalon pentru protecţia mediului, a lucrătorilor din domeniu şi a societăţii.

În data de 6 noiembrie 2001, Senatul Statului Wisconsin din SUA adoptată o propunere legislativă care interzice utilizarea cianurilor în toate operaţiunile miniere de pe teritoriul statului. Măsuri similare au fost adoptate şi în statele Montana şi Colorado.

În data de 17 noiembrie 1994, Parlamentul European adoptă o Rezoluţie cu privire la utilizarea cianurii în exploatările miniere de aur de la Pergamon şi Edremit din Turcia. Urmare acestei rezoluţii, Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 2311/1997, interzice mineritul de aur prin cianurare pe teritoriul Turcniei, bazându-se pe prevederile art. 56 din Constituţia Turciei, în care se garantează "dreptul cetăţenilor de a trăi într-un mediu sănătos".

Senatul ceh adoptă, în data de 11 august 2000, par. 8 al art. 30 din Legea minelor, prin care se interzice mineritul de aur prin cianurare. Aceeaşi decizie se adoptată şi în Parlamentul grec, la data de 6 octombrie 2000.

Parlamentul Federal al Germaniei, în data de 10 octombrie 2001, adoptată în unanimitate Documentul nr. 14/1076 cu privire la cianurare. În cap. IV al documentului, Parlamentul Federal cheamă Guvernul Federal să uziteze de toată influenţa sa ca în timpul negocierilor pentru admiterea de noi state în Uniunea Europeană, ţările candidate să dispună de o legislaţie de mediu care să garanteze că în producţia de aur se uzitează ultimele dezvoltări tehnologice, asigurând astfel o strictă protecţie a mediului şi să adopte toate măsurile de protecţie care vor preveni în viitor apariţia accidentelor de tipul celor de la Baia Mare, Uniunea Europeană să-şi îndeplinească obligaţia de a identifica amplasamentele acelor mine de aur care constituie o ameninţare pentru cursurile de ape şi să forţeze respectarea recomandărilor făcute în raportul Task Force Baia Mare.

Iată doar, stimaţi colegi, câteva idei care ar fi trebuit să se regăsească într-o moţiune serioasă, bazată pe principii ecologiste. Cea de faţă denotă o xenofobie a semnatarilor, o mentalitate care doreşte să menţină în economie monopolul de stat.

Această mentalitate nu va fi susţinută niciodată de grupul nostru parlamentar. În locul declaraţiilor populiste, propunem o analiză echilibrată a problemei, analiză care va fi prezentată de colegul meu, domnul deputat Antal Istvan. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Am parcurs un prim tur de luări de cuvânt din partea tuturor reprezentanţilor partidelor politice. Trecem la următorul tur. V-aş sugera să reflectaţi dacă trebuie să utilizaţi toate minutele care v-au fost afectate, mă refer la grupurile mai mari, PSD şi PRM, având în vedere că s-au cam spus, în general, toate argumentele, şi pro şi contra.

Are cuvântul domnul Selagea Constantin, de la PSD, şi se pregăteşte domnul Crişan Emil, de la PRM.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Selagea:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am studiat cu atenţie şi interes Moţiunea "Roşia Montană". Am avut un sentiment de bucurie citind titlul moţiunii semnate de colegii noştri, văzând interesul manifestat pentru Munţii Apuseni, pentru ocupaţia de milenii a locuitorilor zonei.

Bucuria a fost de scurtă durată. Pe măsură ce am intrat în conţinutul moţiunii, am constatat o necunoaştere a realităţii, o lipsă de informare şi o interpretare eronată a realităţii existente şi o ofertă ireală pentru zona Apusenilor. Constat cu surprindere că între a ne mândri cu tradiţiile istorice ale zonei şi a oferi o variantă de dezvoltare nu există nici o preocupare din partea unora.

În documentaţia pe care o pun la dispoziţia tuturor grupurilor parlamentare... (se îndreaptă spre deputaţii PRM şi le-o înmânează)

Domnul Nicolae Leonăchescu (din sală):

Varianta a doua!

Domnul Constantin Selagea:

...se arată care sunt condiţiile concrete de la Roşia Montană, care sunt condiţiile mineritului din Apuseni şi o prezentare pe scurt a controversatului proiect.

Pentru a-mi continua expunerea, sunt nevoit să mă prezint, în primul rând, pe mine. Sunt născut şi locuiesc la 15 km de Roşia Montană, rudele, prietenii, vecinii, lucrează şi trăiesc din minerit. Am avut ocazia să cunosc mineritul din Apuseni prin activitatea desfăşurată în perioada 1985-1989 la Banca Naţională, Filiala Câmpeni. Am colaborat şi colaborez cu colegi angajaţi la unităţile miniere din Apuseni.

În calitate de deputat, după decembrie 2000, am avut întâlniri cu oamenii din zona Apusenilor, cu reprezentanţi ai administraţiei locale, cu cei ce se ocupă de minerit. Am participat la dezbateri organizate pe tema mineritului, atât la nivel local, cât şi la nivelul Ministerul Industriei şi Resurselor. Am văzut şi cunosc perspectiva acestuia. Toată această activitate îmi permite să am o viziune reală şi corectă faţă de acest sector, pe care îl susţin prin munca mea.

Analizând proiectul "Roşia Montană", ca economist, sunt nevoit să reamintesc tuturor cinci principii de care trebuie să ţinem cont: necesitatea economică, protecţia mediului, protecţie socială, conservarea patrimoniului cultural şi arheologic, perspectivele administraţiei locale.

O analiză economică a proiectului trebuie să răspundă următoarelor condiţii: posibilităţi de subvenţionare a acestui sector, măsuri ce se impun pentru a avea o activitate viabilă în acest domeniu, măsuri pentru atenuarea impactului social, propuneri de atragere de investiţii în sectorul minier.

Din raportul întocmit de consultantul de afaceri Andersen privind mineritul metalelor feroase şi neferoase din România, respectiv cele trei companii - Minvest Deva, Remin Baia Mare, Moldomin Moldova Nouă - concluzia şi propunerea consultantului este, citez: "35 din 37 de mine nu sunt capabile să-şi acopere costurile de exploatare din veniturile de exploatare şi de aceea sunt propuse spre închidere (pagina 55, scenariul 1 din raport)". Concluzia acestui raport referitor la mineritul actual este atragerea de investiţii în sectorul minier.

Cunoaştem cu toţii posibilităţile de investiţii ale actualului proprietar, statul, şi cu toţii am fost de acord cu necesitatea investiţiilor străine. Exploatarea Roşia Montană are ocazia acestor investiţii, are ocazia să părăsească locul 1-35 din propunerile de închidere, are ocazia să beneficieze de investiţii de 437 de milioane de dolari.

Ce dorim: să spunem nu investiţiei sau să spunem da investiţiei? Dacă spunem nu, ne asumăm răspunderea pentru disponibilizarea a 700 de persoane de la această unitate, ne asumăm răspunderea creării unor probleme sociale deja acutizate, ne asumăm răspunderea de a accentua poluarea zonei datorate situaţiei existente, ne asumăm răspunderea de a anula administraţiei locale veniturile anticipate a se realiza.

Analiza protecţiei mediului privind acest proiect este un capitol important. Problemele de mediu sunt, nu au fost create de actualul Guvern, de Guvernele postdecembriste, ci sunt rezultatul mineritului de sute de ani. Ce trebuie să facem? Asta este întrebarea. Cum trebuie acţionat şi care sunt variantele de acţiune.

Proiectul propus de Compania Roşia Montană Gold Corporation ne oferă o variantă de rezolvare. Are în vedere ecologizarea a 2.000 de hectare afectate, la ora actuală, a fost dispusă să contribuie la ecologizarea suprafeţelor afectate actual şi care nu intră în noul perimetru, respectiv Uzina actuală de preparare, hălzile de steril de la Săliştea şi Gura Roşiei, precum şi alte hălzi mai mici din zona actualei exploatări miniere, cheltuieli care se ridică la peste 6 milioane de dolari.

Pentru activitatea viitoare, proiectul de investiţii prevede măsuri de protecţie a mediului şi de ecologizare a zonei. Sarcina celor implicaţi în urmărirea protecţiei mediului este de a urmări şi impune realizarea măsurilor cuprinse în proiect, care să fie corelate cu legislaţia existentă pe plan european şi naţional.

Protecţia socială este o problemă care, la Roşia Montană, trebuie tratată cu deosebită atenţie. Ea are o componentă suplimentară. Subsolul acestei localităţi este străbătut pe 12 - 16 nivele de sute de kilometri de galerii. Aceste galerii, care au fost armate cu lemn, pot crea neplăceri. Vreau să reamintesc nefericitul an 1987, când o treime dintr-un bloc s-a dărâmat. Protecţia socială presupune, în condiţiile de la Roşia Montană, oferirea unei alte variante de dezvoltare, în condiţiile în care stopăm mineritul. Ce facem cu forţa de muncă? Celor ce au lucrat în minerit ce le oferim? Să culeagă fructe de pădure? Vorba unui demnitar din perioada 1996 - 2000: consider că nu asta doriţi, atunci de ce nu faceţi o analiză mai corectă a realităţii.

Conservarea patrimoniului cultural şi arheologic este o componentă importantă, este nevoie să fie analizată de specialişti, este nevoie să fie finanţată cercetarea în acest perimetru care ne oferă istoria noastră, a moţilor, ne arată istoria noastră de veacuri. Acest perimetru de istorie şi cultură, până în anul 2000, nu a beneficiat de importanţa cuvenită, nu a deranjat pe nimeni existenţa acestei localităţi.

În anul 2000 a început programul naţional de cercetare "Alburnus Maior". Acest program este finanţat de SC Roşia Montană Gold Corporation şi implică specialişti din ţară şi străinătate. Amănunte suplimentare găsiţi în documentarul pe care vi l-am înmânat dumneavoastră.

Perspectivele administraţiei locale de la Roşia Montană sunt legate de mineritul din zonă. Dezvoltarea mineritului poate asigura resursele financiare, poate asigura dezvoltarea zonei. Dacă se dezvoltă mineritul, se dezvoltă şi alte activităţi legate de minerit, prestări de servicii, precum şi activităţi specifice. Dacă se desfăşoară activitatea economică, există posibilitatea aducerii unor venituri care oferă administraţiei locale să realizeze o infrastructură modernă, să susţină sectoarele de care răspunde: drumuri locale, învăţământ, sănătate.

Dacă închidem mineritul de la Roşia Montană, şansa unor resurse scade. O să avem încă o administraţie locală care stă cu mâna întinsă la venituri bugetare, care va depinde de redistribuirea de fonduri care nu pot asigura o certitudine.

Ce înseamnă proiectul, care este oferta lui pentru statul român, pentru cei din zona Apusenilor: redevenţă minieră pentru rezerva preconizată - 54 de milioane de dolari, impozit pe profit pentru cota statului român 190 de milioane de dolari, taxe şi impozite aferente salariilor - 73 de milioane de dolari, dividende cuvenite statului român - 130, alte taxe locale - 5 milioane de dolari. Toate aceste aspecte oferite de proiect înseamnă promovarea mineritului, înseamnă a da o şansă pentru oamenii de acolo. Ce trebuie să facem este să ascultăm şi vocea oamenilor de la Roşia Montană, unde peste 70% din locuitori sunt pentru dezvoltarea proiectului.

Analizaţi această anchetă care este cuprinsă în materialul prezentat. Motivaţia propusă de colegii noştri nu are o justificare reală, nu este rezultatul unei documentări corecte şi despre care nu pot să afirm că este partinică sau cu reacredinţă.

Ca să susţin ce am afirmat, vă prezint cine este partenerul extern: se numeşte Gabriel Resource, cu sediul în Canada, are un capital social de aproximativ 1 miliard de dolari canadieni, format din 120 de milioane acţiuni subscrise şi 80 de milioane de acţiuni nesubscrise, cu o cotaţie de 5 dolari canadieni pe acţiune. Acţionariatul societăţii este format din bănci şi fonduri de investiţii din Australia, Canada, SUA, Europa, în proporţie de 78,4 şi persoane fizice, în proporţie de 21,6%.

Care este structura actuală de la Roşia Montană Gold Corporation? Gabriel Resource - 80%, statul român, prin Invest Deva - 19,3, alţi acţionari - 0,7%. De ce această structură? Pentru că întreaga investiţie este suportată de Gabriel Resource, inclusiv cota de 60 de milioane de dolari aferentă statului român, cotă care, în condiţiile unor investiţii suplimentare, se conservă. Nu se poate diminua sub procentul actual de 19,3%.

Justificarea prezentată în moţiune, cu asocierea unor nume personale, este ireală şi are mai mult un caracter tendenţios. Probabil că, în susţinerea unei cote suplimentare pentru statul român, se invocă încă principiul "fiecăruia după muncă, fiecăruia după necesităţi" care ar produce un echilibru, dar, având în vedere legislaţia actuală, trebuie să uităm acest principiu, precum şi unele elemente ale programelor electorale din 2000.

Argumentele aduse contra proiectului nu sunt reale, sunt rodul documentării din surse neconcludente şi, în acelaşi timp, demonstrează o necunoaştere a zonei şi a proiectului. În acest sens, vreau să vă precizez că numărul bisericilor afectate este de două, nu de opt, din care o biserică nu are enoriaşi. Zona Punta nu are şcoală şi grădiniţă, este un grup de 18 case izolate. Localitatea Bucium este la câţiva kilometri de unde este colegul dumneavoastră Crişan, faţă de Roşia Montană. Poiana Narciselor, situată la Negrileasa şi Coloana bazaltică a masivului Detunata este la 15 kilometri de perimetrul Roşia Montană şi nu sunt afectate de proiect. Perimetrul exploatării de la Roşia Montană cuprins este în proporţie de 60% cel actual, unde se lucrează la suprafaţă dinainte de 1978.

Dezvoltarea proiectului presupune strămutare, relocare de gospodării. Acest aspect a fost analizat şi dezbătut la o întâlnire cu populaţia afectată. S-au discutat posibilităţile existente, s-au discutat cererile celor afectaţi. Dezvoltarea activităţii la exploatarea la suprafaţă se poate face cu strămutarea a mai puţin de 100 de familii, dar, în această situaţie, zona de protecţie este de numai 50 de metri. La solicitarea oamenilor, a administraţiei locale şi chiar a mea personal, zona de protecţie s-a extins la 500 de metri faţă de perimetrul exploatării. Pentru cei afectaţi, se face o ofertă constând din: relocarea pe alt amplasament situat în Roşia Montană, Abrud sau Alba Iulia sau posibilitatea de a opta pentru despăgubiri băneşti.

Oferte de relocare şi amplasamente au fost prezentate comunităţii, iar oferta de casă se găseşte în materialul transmis dumneavoastră. Pentru cei care optează pentru vânzarea proprietăţii, preţurile stabilite sunt în funcţie de construcţiile existente, de calitatea terenurilor şi posibilitatea acestor terenuri de a oferi recolte agricole calculate la media realizată la nivel naţional. La preţurile astfel stabilite s-a aplicat o corecţie de majorare care să vină în sprijinul oamenilor.

Pentru cele 138 de apartamente, oferta este construirea de case individuale, pe noul amplasament de la Roşia Montană sau despăgubiri băneşti. Pentru administraţia locală, prin protocol semnat de ambele părţi, s-au stabilit condiţiile de relocare a bunurilor publice, respectiv construirea unui nou centru civic, care să cuprindă primărie, şcoală şi grădiniţă, dispensar, casă de cultură, precum şi infrastructura de drumuri şi alimentări cu apă aferentă.

Pentru patrimoniul arheologic cultural, se va finanţa crearea unui muzeu şi vor fi conservate vestigiile istorice, aşa cum este stabilit în programul naţional de cercetare "Alburnus Maior".

Am făcut până acum o prezentare a ceea ce se întâmplă la Roşia Montană, v-am pus la dispoziţie un mic documentar. Nu doresc ca Roşia Montană să fie acoperită cu holte de steril, aşa cum este în pagina 6 a moţiunii şi doresc o dezvoltare civilizată a zonei, o protecţie a mediului, conservarea istoriei, astfel încât urmaşii noştri să nu ne condamne. De aceea, în încheiere, propun respingerea moţiunii ca neavenită, nedocumentată şi contra intereselor mineritului din România şi, în acelaşi timp, propun constituirea unei comisii parlamentare de documentare asupra proiectului, de a urmări realizările acestuia, aşa cum sunt proiectate şi pentru a putea informa pe colegii noştri prezenţi şi viitori.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Selagea.

Are cuvântul domnul Crişan Emil. Se pregăteşte domnul Antal István.

Domnul Emil Crişan:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Vreau să fac întâi o precizare, pentru antevorbitorul, domnul Bara, deputat PSD, care a afirmat că semnatarii moţiunii nu cunosc nimic despre viaţa moţilor. Vă spun doar că sunt deputat PRM şi sunt moţ get-beget, pe deasupra sunt şi inginer minier, sunt, într-adevăr, născut în comuna Bucium, cum a spus domnul deputat Selagea, dar locuiesc în oraşul Abrud, la 5 km de Roşia Montană.

Pe lângă unele monumente ale naturii unice în Europa sau chiar în lume, cum ar fi: Detunatele, Poiana Narciselor de la Negrileasa, gheţarul de la Scărişoara, Huda lui Papară ori Peştera Urşilor, mai există, în Munţii Apuseni, un tezaur al naturii şi vistieriei naţionale niciodată secătuit, alcătuit din metalele preţioase, dintre care se evidenţiază, cu preponderenţă, aurul. Despre comorile Munţilor Apuseni, scrie, cu multă pasiune, Bogdan Petriceicu Haşdeu, dedicând inegalabile versuri vestitelor mine de aur din zona oraşului Abrud, acolo unde se află şi localitatea binecuvântată de Dumnezeu cu multe bogăţii naturale, Roşia Montană. citez din memorabilele versuri ale cunoscutului poet şi prozator:

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim, domnule Crişan. (Aplauze în Grupul PRM)

Are cuvântul domnul Antal István.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Îmi pare rău că nu pot fi sentimental ca antevorbitorul meu şi voi apela la raţiune în prezentarea mea.

În programul uniunii noastre, la capitolul "Integrare europeană, relaţii economice externe, priorităţi", este prevăzut: stimularea capitalului extern, a investiţiilor străine, sprijinirea cu prioritate a investiţiilor în sectorul productiv. Totodată, la capitolul "Protecţia mediului", am prevăzut întocmirea studiilor de impact asupra mediului în cazul oricărei investiţii realizate în industrie, înaintea autorizării acestora, în vederea evitării distrugerii sistemelor ecologice.

Din documentele puse la dispoziţia noastră, rezultă: proiectul "Roşia Montană" avizează o zonă minieră tradiţională, cu un mediu grav afectat de activităţile miniere din trecut; prin dezvoltarea proiectului, se urmăreşte continuitatea mineritului, ţinând cont de criterii de viabilitate economică, tehnologică, ecologică, socială şi culturală; investiţia totală este de peste 400 de milioane dolari americani, 175 de milioane de dolari, annual, provenind din costurile de operare la Roşia Montană, vor rula în economia românească; se va elimina subvenţia de exploatare alocată de la bugetul de stat către Exploatarea minieră Roşia Montană, de circa 3 milioane de dolari anual; introducerea de standarde internaţionale în industria minieră privind dezvoltarea durabilă, investiţie în protecţia mediului, în protecţia culturală, în pregătirea profesională şi în management; revitalizarea economică a unei zone întinse din Apuseni, considerată defavorizată; venituri directe şi indirecte la bugetul de stat, de 4,4 milioane dolari pe an, numai din redevenţă şi taxă pe activitatea minieră, impozite şi taxe de natură salarială, de 2 milioane de dolari pe an, şi prin Mininvest, 300 milioane de dolari dividende anual; venituri la bugetele locale, din impozite şi taxe, 1 milion de dolari pe an; până la finele anului 2001, Roşia Montană SA a investit, în programe de cercetare, deja, peste 50 de milioane de dolari. Totodată, există şi posibilitatea apariţiei unor noi oportunităţi industriale în zonă.

Analizând şi aspectele sensibile mult mediatizate în ultima perioadă, ale proiectului, am avut în vedere cele stipulate în programul nostru la capitolul "Protecţia mediului". Ca atare, noi înţelegem şi respectăm temerile tuturor specialiştilor în domeniul mediului, care ne atrag atenţia asupra riscurilor. Avem în vedere accidentul ecologic de la Baia Mare, din 30 ianuarie 2000. Cunoaştem demersurile forurilor internaţionale apărute în urma acestui eveniment dramatic. Cunoaştem măsurile luate de Naţiunile Unite în decembrie 2001, prin care s-a extins considerabil programul de minerit "Minerale şi mediu" vizând aspectele de prevenire şi de intervenţii în cazuri de acest gen.

La rândul nostru, credem că cele stipulate în proiectul investitorului, la capitolul "Responsabilitatea privind mediul şi managementul acestuia" vor fi respectate ad literam. Transportul, depozitarea şi manipularea cianurii să fie realizate în conformitate cu Codul internaţional de management al cianurii pentru industria minieră a aurului, în vederea reducerii la minimum a riscurilor la care se pot expune lucrătorii, comunităţile umane şi mediul în zona exploatărilor, precum şi de a reduce îngrijorarea resimţită de public în legătură cu utilizarea cianurii, iar în vederea distrugerii cianurii, uzina de procesare să fie autorizată, cu condiţia utilizării unei tehnologii de ultimă oră. De altfel, vi s-a prezentat acest aspect şi de către domnul ministru Popescu, în expunerea dumnealui.

La acest capitol, trebuie să ne aplecăm cu seriozitate asupra semnalelor venite din partea societăţii civile din România şi să urmărim cu atenţie poziţia exprimată de membrii Parlamentului European. Dar, în aceeaşi ordine de idei, avem datoria morală de a ne apleca la fel de serios şi asupra semnalelor care ni se transmit din partea celor implicaţi în mod direct în acest proiect şi din partea celor care susţin acest proiect. Va trebui să auzim şi glasul locuitorilor din Munţii Apuseni, care nu demult, prin Asociaţia Pro-Roşia Montană, s-au adresat şi uniunii noastre, rugându-ne, citez, "să le ascultăm doleanţele lor, pentru a scrie în Munţii Apuseni o nouă filă a istoriei mineritului". Totodată, am atrage atenţia asupra pericolului stopării politice a acestei investiţii majore, care va avea consecinţe negative şi asupra mediului de afaceri românesc, precum şi asupra credibilităţii şi oportunităţii realizării de investiţii în activităţile miniere din România, conducând, în final, la degradarea imaginii ţării, pe plan internaţional şi făcând inutile eforturile de promovare şi consolidare a acesteia, ca ţară cu o economie de piaţă şi deschisă investiţiilor. Ca atare, rezolvarea situaţiei, în opinia noastră, trebuie să pornească de la o atentă analiză a tuturor implicaţiilor pe termen mediu şi lung asupra mediului, a sănătăţii populaţiei şi asupra evoluţiei economice a regiunii.

Parlamentul a aprobat Legea minelor, în 1998, iar la ora actuală, aşa cum vi s-a mai prezentat, noua lege agreată de forurile europene a fost dezbătută şi aprobată de Camera Deputaţilor, fiind în curs de aprobare şi la Senat. Există şi Legea nr.332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, investiţiile directe, noi, fiind şi cele efectuate în domeniul minier, contribuind la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a ţării, ducând la crearea de noi locuri de muncă.

Recent, am finalizat dezbaterea modificării, modernizării Legii mediului, în conformitate cu exigenţele în documentele de aderare de la Uniunea Europeană. Există normele de aplicare a acestor legi, există aprobat programul de închidere a minelor care stipulează că planul închiderii unei mine trebuie să fie elaborat înainte de construcţia acesteia. Ştiu, şi semnatarii moţiunii, că, până la punerea în funcţiune a proiectului, sunt necesare încă multe autorizaţii şi că probele tehnologice încep doar în 2005.

În concluzie, doamnelor şi domnilor colegi, noi propunem să lăsăm instituţiile abilitate ale statului, respectiv Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Agenţia Naţională de Resurse Minerale, prin legile aprobate de noi, să-şi facă datoria, să-şi asume partea de responsabilitate care le revine şi să acordăm o şansă, pentru experţii şi investitorii din ţară şi din străinătate, să demonstreze că au competenţa profesională şi simţul răspunderii să deruleze o investiţie de o asemenea anvergură.

Grupul UDMR votează împotriva moţiunii.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Antal.

Grupul parlamentar al PRM-ului mai are fix 7 minute şi 36 de secunde. Deci, o să-i dau cuvântul domnului Ifrim Mircea, pentru 4 minute şi 36 de secunde şi mai are domnul Ionescu 3 minute, pe urmă.

Domnule Ifrim, aveţi cuvântul. (Rumoare în sală)

Domnule Ifrim, cred că nu citiţi toate dosarele alea! 4 minute şi 36 de secunde, nu glumesc, să ştiţi!

Domnul Mircea Ifrim:

Chiar mai puţin.

Întotdeauna, medicina rămâne ultima. S-a vorbit despre Ministerul Industriilor, "..

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Sunteţi penultimul, acum, nu puteţi să spuneţi că...

Domnul Mircea Ifrim:

... S-a vorbit despre Ministerul Mediului, nu se vorbeşte nimic de Ministerul Sănătăţii.

Voi spune doar câteva cuvinte.

În primul rând, se începe această investiţie fără a se face o analiză pedologică care, în mod sigur, va arăta existenţa plumbului, arseniului, cadmiului, cuprului şi uraniului în această zonă, ceea ce implică o serie de elemente.

În al doilea rând, aş dori să spun, legat de procedeul cu cianuri. Procedeul cu cianuri este prohibit în ţările civilizate, se utilizează în Australia, unde sunt deşerturi şi unde cianurile pot să stea liniştite în această zonă deşertică. Cianura venită în contact cu umiditatea dă acid cianhidric care se vaporizează şi acţionează asupra enzimelor, în principal asupra citrocromoxidazei dând tulburări patologice foarte grave, dar ceea ce este foarte grav este faptul că noi continuăm această practică. Este exact ceea ce s-a făcut la Baia Mare de către Phoenix S.A. care, utilizând cianurile, a condus la aceste catastrofe ecologice.

Comisiile de sănătate au făcut acest studiu care a fost pus pe masa Ministerului Mediului care cere 100 de miliarde în acest studiu pentru a rezolva ceva din ceea ce se întâmplă la Baia Mare unde procentul malformaţiilor congenitale, a neoplasmelor pulmonare, a saturnismului şi silicozei care nici nu mai există în ţările civilizate, au crescut considerabil după această catastrofă. Sigur, se pot spune foarte multe, însă ceea ce se întâmplă este un pericol, iar ceea ce s-a prezentat cu două săptămâni în urmă la Alba Iulia a primit avizul negativ al forurilor de sănătate competente care au un raport în acest sens şi vor arăta lucrurile.

Închei prin a spune: fiind ultima ţară în ce privesc indicatorii printre ţările candidate la Uniunea Europeană şi, stimaţi colegi, nu vreau să vă mai spun încă o dată aceleaşi lucruri, cred că ar fi cazul ca să oprim pentru sănătatea naţiunii asemenea chestiuni.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc domnule Ifrim. Are cuvântul domnul Ionescu Costel Marian.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Proiectul faraonic "Roşia Montană Gold Corporation S.A." a ridicat şi ridică numeroase semne de întrebare datorită următoarelor aspecte:

1. Operatorul titular de licenţă, un S.R.L. canadian nu deţine experienţă în exploatarea zăcămintelor auro-argintifere şi doreşte să crească capacitatea de escavare de la 400.000 de tone minereu pe an la circa 13 milioane de tone minereu pe an, deci, o creştere de peste 30 de ori.

În aceste condiţii, specialiştii estimează epuizarea rezervelor de zăcăminte auro-argintifere din bazinul Roşia Montana în cel mult mult 13 ani.

2. Operatorul canadian este slab cotat la bursă şi nu se cunoaşte nimic despre bonitatea sa financiară.

3. Din informaţiile noastre, instituţiile financiar-bancare din străinătate, spre exemplu Banca Mondială nu susţin acest proiect megalomanic şi nu agreează soluţiile tehnologice de prelucrare a minereurilor şi de protecţia mediului cuprinse în proiectul întocmit de Roşia Montană Gold Corporation.

4. Tehnologiile specifice hidrometalurgiei utilizate în acest proiect se bazează pe proprietatea aurului şi argintului de a se combina cu cianurile metalelor alcaline sau alcalino-pământoase din reacţia cărora rezultă cianuri complexe solubile în apă, iar precipitarea aurului şi argintului se face prin cementare cu zinc sau aluminiu, proces fizico-chimic ce are un consum total neproductiv.

Tehnologiile moderne de prelucrare a minereurilor auro-argintifere au la bază folosirea a două procedee: metoda carbon impalt care are la bază proprietatea cărbunelui activ de a fixa prin absorbţie aurul şi argintul din mineru, iar cea de a doua metodă se referă la procesele de oxidare cu agenţi biologici de tip bacterian. Aceste aspecte v-au fost prezentate în faţa dumneavoastră de către un specialist în metalurgie.

5. Guvernul României nu s-a preocupat de realizarea unei expertizări şi a unui studiu de prefezabilitate şi a permis inoportun operatorului canadian să efectueze studii fără implicarea experţilor români sau instituţiilor româneşti abilitate. Documentaţiile tehnologice întocmite de către Roşia Montană Gold Corporation nu sunt definitivate şi nu au avize şi acorduri conform legislaţiei în vigoare.

În această situaţie, Partidul România Mare consideră ilegal transferul licenţei de la Minvest Deva S.A., actuala întreprindere, la Roşia Montană Gold Corporation.

Din punct de vedere economic, conform studiului de fezabilitate întocmit în 2001 de către operatorul canadian se estimează rezerva de aur la peste 300.000 de kilograme care valorează la ora actuală circa 3,1 miliarde de dolari, iar rezerva de argint este estimată la peste 1 milion 370.000 de kilograme care valorează peste 8 miliarde de dolari. Deci, societatea canadiană, cu o investiţie totală de circa 400 milioane de dolari doreşte să obţină o producţie de peste 11,1 miliarde de dolari, având un profit net fabulos de circa 10,7 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă jumătate din datoria ţării noastre la sfârşitul anului 2000.

6. În condiţiile economiei de piaţă, când aurul şi arginul reprezintă marfă, această bogăţie este oferită pe tavă de actualii guvernanţi unei societăţi cu capital canadian contra unor sume jignitor de mici pentru statul român. Aceste sume sunt formate din redevenţa anuală de 2%, taxa de exploatare stabilită la 14 milioane de lei pe kilometru, precum şi de impozite şi salarii.

7. Strategia de închidere a Proiectului Roşia Montana este lipsit în opinia PRM de fezabilitate întrucât zona unde au avut loc escavările şi prelucrările hidrometalurgice vor avea un aspect selenar, nemaiputând fi astfel reabilitate şi redate circuitului turistic.

Doamnelor şi domnilor,

Partidul România Mare vă propune să votaţi această moţiune în numele generaţiilor actuale şi în special pentru cele viitoare, pentru a stopa jaful incomensurabil ce se doreşte a fi pus în practică asupra bogăţiei solului şi subsolului zonei Roşia Montana, asupra mediului înconjurător, asupra oamenilor care vor fi dezrădăcinaţi de pământul natal, asupra istoriei şi perenităţii poporului nostru, popor blagoslovit de Dumnezeu pe aceste meleaguri de peste 2000 de ani. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii.)

(Cuvântările domnilor deputaţi Victor Bercăroiu şi Ion Florescu au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am avut ocazia să cunosc acest proiect prin vizita efectuată în vara trecută în Apuseni.

Am admirat frumuseţea zonei, am avut ocazia să văd cu ochii mei realitatea de la Roşia Montană, am avut ocazia să vizitez Centrul de Informare organizat de S.C.Roşia Montană Gold Corporation S.A. ce prezintă proiectul propus de dezvoltare a mineritului.

În ultimii ani am avut parte de disponibilizări masive în minerit, nu am avut ocazia unor propuneri de dezvoltare a mineritului, acum avem ocazia să susţinem o dezvoltare a mineritului.

Ce facem, cum acţionăm, ce dorim, aceasta este întrebarea, care ne este dorinţa, care sunt efectele în plan economic, social şi de mediu, etc.

Prezentarea făcută de antevorbitori consider că este elocventă, ne arată o şansă, există posibilităţi de creare a noi locuri de muncă, există un semnal şi un imbold de încurajare a investiţiilor străine în mineritul din România.

Acest proiect, din cunoştinţele mele, reprezintă una din cele mai mari investiţii din România, reprezintă o promovare a tehnologiei moderne în mineritul din România, reprezintă o investiţie care construieşte o nouă uzină, nu cumpără una existentă.

Acest proiect se implică şi în rezolvarea unor probleme de cultură, administraţie şi de mediu.

Există deja o strategie culturală a S.C.Roşia Montană Gold Corporation S.A. pusă de acord cu legislaţia română referitoare la protecţia patrimoniului cultural naţional şi arheologic.

În cadrul acestei strategii, datorită importanţei cu totul excepţionale pe care o are patrimoniul cultural naţional din zona Roşia Montană, precum şi datorită importanţei economice a proiectului investiţional, Ministerul Culturii şi Cultelor a instituit prin ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr.2504/07.03.2001 Programul naţional de cercetare "Alburnus Maior".

De asemenea au fost realizate documentaţii de urbanism care au stabilit zona de protecţie din centrul istoric al comunei Roşia Montană, aprobate de comisia Naţională a Monumentelor Istorice prin avizul nr.61 din februarie 2002 şi 178 din iulie 2002.

Până în prezent, R.M.G.C. a investit în lucrări şi studii de specialitate aflate în legătură cu patrimoniul cultural naţional peste 2 milioane dolari, ceea ce face ca Programul naţional "Alburnus Maior" să constituie unul din cele mai importante programe culturale din centrul şi sud-estul Europei.

Doamnelor şi domnilor,

De ce nu sunt unii de acord? Nu vreau să critic, nu vreau să fac aprecieri, dar am impresia că la mijloc sunt altfel de interese, am impresia că programul de dezvoltare a mineritului promovat după anul 2000 de actualul guvern "deranjează" anumite interese care nu-şi au locul.

Este nevoie să sprijinim acest sector, este nevoie să încurajăm investiţiile străine, să punem în valoare resursele naturale de care dispunem, să asigurăm o protecţie a mediului corespunzătoare şi să evităm cât ai mult posibil închiderea de mine, din care să moştenim efectele sociale, economice, administrative şi de mediu la care cu greu se face faţă.

Dezvoltarea oricărei activităţi economice, creşterea economică dintr-un sector atrage după sine o dezvoltare şi în alte sectoare, acesta să fie cuvântul de ordine al nostru.

Este nevoie de dezvoltare, o ştim cu toţii, realizările nu trebuie să ne deranjeze deoarece avem cu toţii de câştigat. Faţă de cele prezentate de colegii noştri, faţă de realitate, susţin respingerea moţiunii ca fiind neîntemeiată şi, în acelaşi timp, factorii de decizie din cadrul Ministerului Industriilor şi Resurselor, Ministerului Mediului şi din celelalte ministere să încurajeze asemenea proiecte cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene.

Domnul Ion Florescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru,

Opţiunea de dezvoltare a noii exploataţii miniere de la Roşia Montana se bazează pe un set integrat de analize şi consideraţii economice, financiare, tehnologice, de protecţie a mediului, sociale şi culturale.

La pct.2 al Moţiunii se motivează că exploatarea minereurilor, preconizată de concesionar, urmează a fi făcută prin derocare cu explozii masive şi cianurare, cu un efect devastator pentru mediu şi va produce deteriorări ireversibile ale ecosistemului. Că se vor deşertifica peste 1600 de hectare, că poluarea atmosferică şi a apelor urmează a fi extrem de mare, că totul s-ar face în dezacord cu Directivele Uniunii Europene, care ar interzice extragerea aurului cu ajutorul cianurilor; că astfel de tehnologii s-ar folosi doar în ţări subdezvoltate.

Deoarece celelalte puncte au fost dezbătute de alţi colegi, mi-am propus să dezvolt cât consider că este necesar, punctele referitoare la poluare şi modul cum se fac astfel de exploatări în ţări dezvoltate din lume.

E falsă afirmaţia că Uniunea Europeană interzice utilizarea cianurii în minerit. Uniunea Europeană nu are în prezent o legislaţie specifică relativă la domeniul minier, în general, şi nici la mineritul aurifer cu cianuri, în particular. Din cele cunoscute, aceeaşi tehnologie pe bază de cianuraţie se foloseşte la exploatarea Rio Narcea din Spania, membră UE şi în alte peste 50 de exploatări miniere din Canada, SUA, Australia şi Africa de Sud.

În momentul de faţă aproximativ 92% din producţia mondială de aur şi argint se obţine prin cianurare. Cu toate că înlocuitorii chimici pentru cianuri au fost investigaţi în ultimii zeci de ani, cianura a rămas singurul agent viabil pentru leşiere, datorită unor combinaţii de avantaje: disponibilitate, eficienţă economică şi posibilităţile de a fi folosită şi gestionată cu risc minim pentru oameni şi mediul înconjurător.

Din totalul producţiei mondiale de cianuri, doar 13% se foloseşte în industria minieră. Restul producţiei, 87% este folosită în obţinirea unei game largi de produse: adezivi, componente electronice, cosmetice, coloranţi, naylon, vopsele, produse farmaceutice, plexiglas, sare pentru drumuri şi de bucătărie, etc.

Aversiunea grupurilor antiminerit faţă de folosirea cianurii în extracţia aurului se justifică doar considerând istoricul folosirii ei şi cele 9 accidente din industria mineritului aurifer mondial în care a fost implicată cianura în ultimii 25 de ani.

Pentru reglementarea folosirii cianurii în minerit, în lipsa unei legislaţii europene specifice adecvate, a fost elaborat "Codul internaţional de management al cianurilor", prin cooperarea Băncii Mondiale, UNEP, OECD, Comisia Europeană, ONG-uri, companii miniere şi organisme globale interesate. Codul reglementează, pe baza celor mai bune practici în managementul cianurilor, folosirea sigură a cianurii în minerit, reducând astfel riscul cu care se pot confrunta muncitorii, comunităţile şi mediul înconjurător. Codul propune un management complet, pe toate fazele: transport, depozitare, folosire, deversare şi dezafectarea instalaţiilor. Managementul cianurilor are drept scop şi reducerea temerilor comunităţilor faţă de folosirea cianurii în minerit.

Codul propune drept limită maximă aceptabilă a concentraţiei cianurilor libere în iazurile de decantare (care reprezintă o componentă tehnologică a unei exploataţii miniere) valoarea de 50 mg/l. Această concentraţie asigură protecţia deplină a mediului, inclusiv a păsărilor şi animalelor, precum şi a personalului deservent.

Folosirea cianurii în activităţi industriale este permisă în Comunitatea Europeană, ca urmare Directiva UE 96/91, transpusă în legislaţia românească prin Legea privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării care prevede stabilirea de valori limită la emisie pentru cianuri.

Proiectul "Roşia Montană" este conceput să asigure o valoare a concentraţiei de cianuri în iazul de decantare faţă de valoarea limită de 50 mg/l., de aproximativ 1 mg/l. Acest lucru este realizabil prin montarea unui distrugător de cianuri, aşa cum există în peste 50 de exploatări miniere moderne din ţările dezvoltate industrial, unde rezultatele sunt remarcabile. Deversarea apelor epurate în emisar este proiectată să se facă la o valoare sub standardul românesc de calitate a apelor (cel european fiind mai permisiv). În plus, este prevăzută împrejmuirea iazului de decantare şi acoperirea zonei umede a acestuia pentru a împiedica accesul păsărilor. Sterilul uscat se supune natural, în urma proceselor foto-chimice, unui proces de descompunere a cianurilor în componente netoxice. În mod clar, cianura nu se acumulează şi nu persistă în mediul înconjurător.

În urma analizării cauzelor care au determinat accidentele miniere în ultimii 25 de ani, se constată că principala cauză a reprezentat-o ruperea sau distrugerea barajului iazului de decantare sau deversarea, în cazul unor precipitaţii abundente, peste coronamentul barajului iazului.

Proiectul "Roşia Montană" prevede un baraj de anrocamente, cu miez de beton conţinând o structură impermeabilă, capabil să reziste unui cutremur de 8 grade pe scara Richter. În permanenţă se va menţine o înălţime de gardă suficientă să preia ape mari, care statistic pot să apară o dată la 10.000 de ani. Cu toate că fundul iazului de decantare este teoretic impermeabil, în aval de barajul iazului de decantare este prevăzut un nou baraj impermeabilizat pentru captarea eventualelor exfiltraţii şi pomparea lor în staţia de tratare.

Măsurile adoptate în proiect elimină riscul producerii oricărui accident.

Apele poluate ca urmare a activităţilor miniere trecute se vor capta şi se vor epura, şi, în consecinţă, şi apele Arieşului vor fi mai curate decât în prezent.

Proiectul noii exploataţii miniere se întinde pe 722 ha zona industrială (4 cariere, din care două existente, o nouă uzină de preparare, iazul de decantre, haldele de steril şi drumurile de acces) şi nu pe 1600 ha cum se susţine în moţiune. În plus se prevăd aproximativ 900 ha zona de protecţie (care nu este afectată de lucrări miniere), zonă ce urmează a fi împădurită.

În prezent, conform bilanţurilor de mediu, sunt afectate de lucrări miniere şi poluare a solurilor peste 2000 ha, peisajul are amprenta mineritului de peste 2000 de ani, apele sunt puternic poluate.

Actualele zone poluate, care nu se regăsesc în viitoarea zonă a exploatării miniere se vor ecologiza şi vor fi redate destinaţiei fireşti.

Prin punerea în practică a proiectului de la Roşia Montană calitatea mediului în zonă urmează a se îmbunătăţi.

Despre afectarea rezervaţiilor naturale din Valea Negrilesei, a Poienii Narciselor, a coloanelor bazaltice de la Detunata nici nu poate fi vorba. Sunt 15-20 de km distanţă.

Faţă de cele prezentate, consider că Moţiunea se bazează pe o slabă informare a semnatarilor şi necunoaştere a mineritului, a proiectului şi a zonei şi, în consecinţă, vă propun respingerea acesteia.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim domnule Ionescu, are cuvântul domnul ministru Dan Ioan Popescu pentru a trage concluziile.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În primul rând, aş vrea să mulţumesc tuturor colegilor care au înţeles importanţa deosebită a Proiectului "Roşia Montana" şi şi-au adus contribuţia prin dezbaterile constructive, prin punctele de vedere exprimate în această zi.

Aş vrea să mulţumesc, de asemenea, grupurilor parlamentare care susţin continuarea unor obiective economice de maximă importanţă pentru România care asigură locuri de muncă, care asigură o dezvoltare, asigură un trai decent pentru o bună parte a populaţiei.

Am participat astăzi cu plăcere, ca membru al Parlamentului, şi la unele dezbateri hilare, menţionate sau precizate în luările de cuvânt de către unii parlamentari ai Partidului România Mare.

Antevorbitorul meu, domnul deputat, distins deputat al Partidului România Mare cred că are destul de multe lacune în ceea ce privesc beneficiile, împărţirea costurilor, când se obţin beneficiile, care sunt valorile.

Aş vrea, de asemenea, să precizez acestui distins specialist în metalurgie deosebirea enormă din punct de vedere fizico-chimic între absorbţie şi adsorţie. Întotdeauna cărbunele activ s-a folosit pentru procedee de adsorţie şi niciodată pentru absorbţie. E vorba de gândire.

Deci, aş vrea, de asemenea, să menţionez în mod deosebit poziţia verticală, recunoscută prin probitatea menţionată de multe ori şi în presa locală, a domnului deputat Moiş, care mi-a dat o lecţie de verticalitate politică prin acea poziţie intransigentă de neschimbare a culorii politice decât maximum o dată la 4 ani.

Repet, ca membru al Parlamentului, mi-a făcut o plăcere deosebită să primesc aceste informaţii, ca membru al Guvernului, însă, vă mulţumesc în mod deosebit pentru participarea la această dezbatere. Proiectul "Roşia Montana" nu este un proiect al actulului Guvern, nu este un proiect al actualului Parlament, este un proiect al României care trebuie să ne intereseze pe toţi şi asupra căruia trebuie să ne implicăm cu toţii. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim domnului ministru Dan Ioan Popescu.

Stimaţi colegi, trecem la vot.

Cine este pentru moţiune? Vă mulţumesc. 65 de voturi pentru.

Cine este împotriva moţiunii? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 188 de voturi împotrivă, moţiunea a fost respinsă. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea centrală a sălii.)

Cu aceasta, şedinţa noastră s-a încheiat. Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14.25.