Parliamentary debates

Din prezidiu a făcut parte domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că, din totalul de 483 de senatori şi deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa un număr de 371, 112 sunt absenţi, deci avem întrunit cvorumul legal pentru desfăşurarea lucrărilor.

Stimaţi colegi,

Birourile permanente ale celor două Camere au adoptat ordinea de zi şi programul de lucru, pe care le aveţi în mapele dumneavoastră.

În legătură cu ordinea de zi, dacă sunt comentarii sau observaţii. Dacă nu, supun votului dumneavoastră ordinea de zi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă?

Abţineri?

Ordinea de zi a fost adoptată în unanimitate.

Programul de lucru, până la ora 13,00. Dacă sunt observaţii.

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din bancă):

De la ora 9,45 până la 13,00.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

De la 9,45 până la ora 13,00. Vă mulţumesc.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Intrăm la primul punct de pe ordinea de zi.

Daţi-mi voie să dau cuvântul domnului senator Corneliu Vadim Tudor, pentru a prezenta moţiunea de cenzură.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Către Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului:

Având în vedere:

• încălcarea flagrantă de către Guvernul PSD a art.113 alin.1 din Constituţie, care prevede posibilitatea angajării răspunderii Executivului "în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege", şi nu asupra unui amalgam eclectic cuprinzând, de fapt 15 legi, dar intitulat, emfatic, "Lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei";
• sfidarea şi subminarea permanentă a Parlamentului, forul democratic suprem şi unica autoritate legiuitoare a ţării, redus de către partidul-stat la rolul unei simple maşini de vot chemată să valideze ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă ori să asiste la spectacolul cinic al angajării răspunderii guvernamentale în locul dezbaterii democratice a proiectelor de legi, precum şi la consolidarea dictaturii "legiuitoare" a primului-ministru;
• generalizarea corupţiei, care a cuprins toate structurile statului, proliferarea şi legalizarea acesteia la nivelul Executivului şi al întregii administraţii locale;
• împărţirea ţării şi a sectoarelor economice pe grupuri mafiote patronate de demnitarii PSD;
• preocuparea constantă a Guvernului de a proteja marea corupţie, în care sunt implicaţi liderii partidului de guvernământ, şi încercarea de inducere în eroare a opiniei publice interne şi internaţionale prin simularea luptei împotriva corupţiei, folosind procedeul angajării răspunderii Guvernului asupra unui pachet legislativ prolix şi incoerent care, în realitate, protejează marea corupţie, lăsând intacte structurile mafiote, oligarhice şi de interese oculte;
• incapacitatea Guvernului de a descuraja, preveni, reduce şi lichida acumulările de arierate la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul fondului naţional unic pentru asigurările sociale de sănătate şi bugetele locale;
• haosul, degringolada, abuzurile şi ilegalităţile care domnesc în domeniul administraţiei publice;
• încercarea Guvernului de a ridica la rang de principiu "prezumţia de vinovăţie" a oamenilor de afaceri şi asocierea arbitrară a ideii de afacere cu cea de corupţie, evitând în mod deliberat să abordeze factorii reali care generează corupţia, printre care: relaţiile politice clientelare, birocraţia, eludarea mecanismelor pieţei, licitaţiile trucate, fiscalitatea excesivă, politizarea administraţiei, a funcţiei publice şi a corpului funcţionarilor publici;
• încălcarea de către primul-ministru a propriilor angajamente luate în faţa plenului celor două Camere în ziua de 10 aprilie 2002, când anunţa printre priorităţile Guvernului: "Dezbaterea în Parlament a Legii privind declararea averii, care să prevadă accesul publicului la informaţie şi măsuri coercitive, a Legii referitoare la conflictele de interese, astfel încât oficialii guvernamentali să se disocieze de activităţile de afaceri pe perioada mandatului, precum şi punerea în discuţie publică a proiectelor codurilor de conduită ale funcţionarilor publici", pe care acum le doreşte adoptate fără dezbatere parlamentară;
• sfidarea de către Guvern a confederaţiilor naţionale sindicale şi patronale, a organizaţiilor neguvernamentale şi a societăţii civile, care au solicitat dezbaterea publică într-o primă fază, şi abia după aceea dezbaterea în Parlament a pachetului de legi asupra căruia Executivului şi-a angajat răspunderea;

subsemnaţii, senatori şi deputaţi, menţionaţi în listele anexe, în temeiul art.112 şi 113 din Constituţia României, supunem dezbaterii Parlamentului următoarea moţiune de cenzură: "Mafia sufocă România. Corupţia Guvernului PSD sărăceşte România." (Rumoare.)

Domnule preşedinte,

Vă rog să faceţi apel la linişte! În felul acesta nu se poate vorbi în Parlament!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să asiguraţi liniştea în sală pentru prezentarea acestei moţiuni.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

După ce a trecut de jumătatea mandatului, Guvernul PSD, condus de Adrian Năstase, susţinut de UDMR şi PUR, a dovedit că este total incapabil să administreze ţara şi să apere interesul naţional. România a devenit, în schimb, o feudă a partidului-stat, exploatată şi spoliată de către grupurile mafiote patronate de demnitarii partidului de guvernământ.

Guvernarea abuzivă şi clientelară a PSD a atras tot mai des criticile opiniei publice din ţară şi din străinătate cu privire la proliferarea şi legalizarea fenomenului corupţiei la nivelul Executivului şi al administraţiei locale, cu grave consecinţe asupra situaţiei economice şi sociale a ţării, ca şi asupra nivelului de trai al milioanelor de români, îndatorând inclusiv generaţiile viitoare.

În timp ce sărăcia devine un fenomen cronic şi rezistent ce afectează majoritatea populaţiei, corupţia este instituţionalizată de către partidul-stat, care face eforturi disperate pentru a da un lustru de legalitate unor inginerii financiare şi escrocherii prin care banul public este delapidat ori dirijat către liderii şi clientela politică.

Este cât se poate de semnificativ faptul că 70% dintre români sunt convinşi că sub guvernarea PSD corupţia a crescut, atingând proporţii fără precedent în istoria României.

În Raportul de ţară al Comisiei Europene se aprecia că, în România, corupţia s-a instituţionalizat. Totodată, Lordul George Robertson, secretarul general al NATO, declara că nu este suficient să ai legi, ele trebuie şi respectate, iar aderarea României la NATO înseamnă, printre altele, lupta hotărâtă împotriva corupţiei.

În loc să ia măsuri ferme pentru întronarea respectului faţă de lege şi pentru a asigura buna funcţionare a instituţiilor statului, Guvernul Năstase răspunde imputărilor aduse de cetăţenii ţării şi avalanşei de acuzaţii declanşate de toate structurile euro-atlantice promovând un cocktail de 15 legi ambalate pretenţios într-un fel de foietaj pe care scrie "Lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei". Rostul real al noii angajări a răspunderii guvernamentale nu este însă de a edifica un nou cadru juridic pentru lupta împotriva corupţiei, ci inducerea în eroare a opiniei publice interne şi internaţionale prin înscenarea diversionistă a unor măsuri spectaculoase care, în realitate, îi vor proteja mai bine pe liderii şi pe ciocoii locali ai partidului de guvernământ, lăsând neatinse structurile mafiote şi averile imense strânse prin şantaj, deturnare de fonduri, taxă de protecţie, rambursări ilegale de t.v.a., contrabandă, privatizări frauduloase.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o secundă, domnule senator.

Stimaţi colegi,

Am rugămintea să vă ocupaţi locurile în sală şi să ascultaţi cu atenţie. Vă rog foarte mult.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă demersul primului-ministru ar fi fost sincer, acesta nu trebuia să evite dezbaterea parlamentară a celor 15 legi, ci, din contră, trebuia să implice sindicatele şi societatea civilă într-un dialog social constructiv. În realitate, şefului Executivului i-a fost frică de parlamentarii propriului partid şi, de aceea, a ales o cale mai puţin bărbătească şi neonorantă, specifică unei atitudini de "non combat". Să fi avut, oare, în vedere Adrian Năstase faptul că proiectul de modificare a Legii nr.115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, iniţiat de Guvern, a fost efectiv spulberat la Senat?

Trecem peste ridicolul formulării textelor, reminiscenţă a unei limbi de lemn încleştate între fălcile unor subalterni din anticamera foştilor membri ai C.P.Ex., care acum populează administraţia guvernamentală, şi ne vom ocupa de fondul problemei, de această monstruozitate legislativă cu un puternic iz propagandistic, aberantă prin lipsa ei de decenţă, de logică şi de suport constituţional.

Titlul I, "Transparenţa informaţiilor referitoare la obligaţiile bugetare restante", seamănă cu o declaraţie de intenţii demagogice, atâta timp cât nu este prevăzută nici o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei de aducere la cunoştinţa publică a listei contribuabililor care înregistrează restanţe la bugetul de stat. Va avea Guvernul curajul să facă publice datoriile clientelei politice care a contribuit din greu la umplerea puşculiţei electorale a PDSR şi, mai apoi, a PSD?

Atâta timp cât primul-ministru, preşedintele PSD, este şeful direct al ministrului Finanţelor Publice (relicvă a PNŢCD!), rufele se vor spăla în familie.

Fără deconspirarea şi sancţiunile de rigoare, lista restanţierilor va rămâne la fel de misterioasă ca până acum. Mai mult, lista datornicilor va deveni o "listă a ruşinii", selectivă, un instrument eficace de care Adrian Năstase se va putea folosi pentru răfuiala cu adversarii politici.

Românii se aşteptau să fie făcute publice, în sfârşit, listele cu societăţile comerciale cărora le-au fost acordate de către Cabinetul Năstase reeşalonări şi scutiri de la plata contribuţiilor la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale, ca şi lista societăţilor comerciale care au contractat credite imense pe baza unor garanţii ale statului. Din păcate, acestea rămân în continuare secrete de partid şi de stat, mai precis ale partidului-stat PSD.

Titlul al II-lea, care vizează administrarea informaţiilor şi serviciilor publice prin mijloace electronice, nu are absolut nici o legătură cu măsurile anticorupţie. Din contră, tocmai felul în care Guvernul doreşte să reglementeze această activitate va genera corupţie şi corupţi. Clientela politică a PSD implicată în acest domeniu cu un potenţial investiţional considerabil va avea, de acum, cadrul juridic necesar derulării în interes propriu a afacerilor finanţate din bani publici. Tartorii care vor administra discreţionar informaţiile şi serviciile publice prin mijloace electronice sunt Ministerul Administraţiei Publice şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. Cum "informaţia" constituie ea însăşi o armă redutabilă, Guvernul şi oamenii lui nu vor lăsa nici o şansă transparenţei, punând un monopol politic foarte strict pe acest sector, din moment ce administraţia centrală şi cea locală au devenit formaţiuni maligne, "proprietatea" partidului de guvernământ. Prin urmare, ne aşteptăm la licitaţii trucate pentru acordarea unor contracte profitabile finanţate de la buget, în favoarea societăţilor comerciale proprietate a clientelei politice a primului-ministru.

Titlul al III-lea, "Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice", trebuia să constituie un proiect pentru o lege organică necesară în actualul context şi, mai ales, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană. Redactarea suferă însă de o lipsă jenantă de profesionalism, amestecându-se într-o dezordine generală norme organice, norme de drept material, norme procedurale etc. Faptele incriminate drept infracţiuni în domeniul informaticii nu sunt corect determinate, confundându-se, de exemplu, "accesul" cu "accesarea". Pedepsele prevăzute nu au nici o legătură cu pericolul social al faptelor şi sunt într-o totală discordanţă cu regimul sancţionator al Codului penal. Se repetă unele instituţii procesuale penale reglementate în Codul de procedură penală, precum percheziţia, prevăzută la art.56.

O altă dovadă a diletantismului şi a siluirii limbii române, de care au dat dovadă autorii ghiveciului legislativ prezentat de primul-ministru, o găsim în titlul al IV-lea, "Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice". Potrivit art.77 alin.3, primul-ministru este abilitat să se pronunţe, prin decizie, asupra nulităţii absolute a actelor juridice emise cu încălcarea art.72 alin.1, ceea ce constituie un amestec brutal în treburile puterii judecătoreşti, o încălcare a principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.

Acelaşi prim-ministru poate hotărî decăderea unei persoane din dreptul de a exercita o funcţie publică pe o perioadă de trei ani, art.73 alin.7, ceea ce constituie o întoarcere la dictatură şi un dispreţ manifest pentru principiile democratice şi constituţionale. În acest caz, justiţia devine o armă din panoplia personală a "primului vânător" al ţării.

Aşadar, primul-ministru îşi instituie dictatura personală. El decide care acte vor fi nule, cine anume va fi lipsit de drepturi, când şi împotriva cui se vor lua măsuri de sancţionare etc. Celelalte structuri ale statului sunt tratate potrivit unui regim de supuşenie de tip sclavagist, în care şeful Guvernului devine un autocrat care s-a învestit singur cu puteri nelimitate. Pe lângă aceste două încălcări grosolane ale Constituţiei, abundenţa de norme negative, art.72 alin.1 şi 76 alin.1, apare ca un fapt minor.

Preocupaţi să-i ofere puteri discreţionare primului-ministru, autorii proiectului au uitat să prevadă sancţiunea nulităţii absolute pentru actele juridice ilegale emise în condiţiile conflictului de interese privind funcţionarii publici, art.79. De altfel, acest articol ar putea intra în categoria textelor umoristice de genul acelora din programele tv de Revelion: "Funcţionarul public este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial". În spiritul aceluiaşi scop propagandistic, interdicţiile "artistice" de la art.114 nu au prevăzute nici un fel de sancţiuni, rolul lor fiind pur decorativ.

Tot efectul compatibilităţilor privind calitatea de parlamentar este anulat de art.82 alin.2, care prevede că: "În mod excepţional, Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la propunerea Guvernului şi cu avizul Comisiilor juridice, pot aproba participarea deputatului sau a senatorului ca reprezentant al statului în adunarea generală a acţionarilor ori ca membru în consiliul de administraţie al regiilor autonome, companiilor sau societăţilor naţionale, instituţiilor publice ori al societăţilor comerciale, inclusiv băncilor sau altor instituţii de credit, societăţilor de asigurare şi cele financiare, de interes strategic sau în cazul în care un interes public impune aceasta". Prin urmare, Birourile permanente ale celor două Camere, dominate de partidul de guvernământ, pot să dea orice derogare de la lege, situaţie în care interdicţiile de a acumula anumite funcţii devin simple gogoşi propagandistice, praf în ochii opiniei publice.

Este limpede că baronii partidului de guvernământ şi-au impus punctul de vedere. Ei sunt de neînlocuit în posturile de "aspiratoare ale banilor publici". Pentru ei nu există incompatibilităţi, PSD are numai unicate exceptate de la lege!

În acest context, trebuie să remarcăm prăpastia care începe să se adâncească între miniştrii şi liderii PSD, pe de o parte, şi marea masă a parlamentarilor, membrilor şi simpatizanţilor partidului de guvernământ, pe de altă parte. "Quod licet Jovis, non licet bovis", adică mahării partidului-stat au prevăzut pentru ei o excepţie, au făcut o breşă în mediatizatul zid al incompatibilităţilor, prin care pot să se strecoare în consiliile de administraţie ale unor societăţi comerciale, unde să fie "răsplătiţi" cu salarii considerabile. Ceilalţi, "pălmaşii", sunt apostrofaţi de către Adrian Năstase pe un ton de superioritate dat exclusiv de înălţimea funcţiei sale efemere: "În ceea ce-i priveşte pe membrii PSD aflaţi în funcţii în administraţie, le sugerez celor care vor fi implicaţi în scandaluri de corupţie că soluţia cea mai bună, atât pentru onoarea lor, cât şi pentru imaginea instituţiilor în care se află, este demisia." "Punerea la punct" nu poate păcăli pe nimeni, fiindcă, de fapt, întregul eşafodaj PSD-ist se sprijină pe imensa clientelă politică, pe batalioanele de primari şi viceprimari, consilieri locali şi judeţeni, prefecţi şi subprefecţi, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene, manageri de regii şi societăţi comerciale care s-au înfipt, precum căpuşele, în tot felul de adunări generale ale acţionarilor şi în consilii de administraţie. Cei-i uneşte, oare, pe toţi aceştia? Doctrina social-democrată pe care foarte mulţi dintre ei o combăteau de pe platforma altor partide la alegerile din anul 2000? Hai să fim serioşi! Aceştia "acţionează în realitate ca pe propria lor moşie, marcaţi de interese personale, fără să dea socoteală nimănui", aşa cum recunoaşte cu năduf primul-ministru, nemulţumit probabil că, uneori, "puşculiţa partidului" este ocolită sau neglijată.

Titlul al V-lea, "Grupurile de interes economic", trebuia să constituie un proiect de lege separat şi să fie supus dezbaterii Parlamentului, întrucât reglementează un domeniu de maximă importanţă pentru economia României şi instituie o serie de infracţiuni cu implicaţii majore asupra regimului sancţionator reglementat de Codul penal. El trebuia să facă partea din pachetul de legi care asigură cadrul juridic al reformei economice, iar nu din cel al combaterii corupţiei.

Guvernul a profitat de "grămada" eterogenă de reglementări pentru a strecura, la înghesuială, prin nebăgare de seamă şi iuţeală de mână, fără o dezbatere democratică în Parlament, un act normativ care legalizează grupurile mafiote existente deja. Acesta este conceput pentru a salva de incompatibilităţi şi conflicte de interese fauna politică a PSD.

Titlul are, totuşi, un merit - acela al întoarcerii la tradiţie, mai exact la "Legiuirea lui Caragea", voievod fanariot care, să nu uităm, când a fost silit să fugă din Ţara Românească în anul 1818 a luat cu sine un tezaur de 5.000.000 de galbeni. Potrivit unui principiu fundamental al dreptului penal, se incriminează faptele ce constituie infracţiuni, şi nu persoanele, aşa cum se proceda în legislaţia medievală. În răspăr cu principiul de mai sus, în art.224-228 din acest titlu sunt incriminate persoanele, ceea ce înseamnă că Guvernul PSD se întoarce la un Ev Mediu întunecat, lipsind din text doar sintagmele "vel cine, vel care".

Sub masca modificării unor reglementări în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei, Guvernul a schimbat esenţa următoarelor acte normative: Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Legea nr.503/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, Legea nr.115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului, Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale şi Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Scopul modificării celor nouă legi este perpetuarea regimului politic actual şi întărirea prerogativelor Guvernului, care are visul delirant de a ajunge putere unică în România.

Se observă de la distanţă că toate textele noi au fost redactate de nişte diletanţi care nu stăpânesc principiile fundamentale ale dreptului, motiv pentru care unele articole sunt de-a dreptul halucinante. Aşa, de exemplu, se modifică Legea nr.78/2000, prevăzându-se pentru traficul de influenţă o pedeapsă cu închisoarea între 2 şi 10 ani, art.1-3, în timp ce darea de mită către un cetăţean străin, care este incompatibil mai gravă, se pedepseşte doar cu închisoarea între 1 şi 7 ani. Totodată, au apărut texte incriminatorii pentru fapte care, până în prezent, n-au constituit infracţiuni, adevărate capcane pentru adversarii politici ai Guvernului, care pot fi oricând linşaţi moral, făcuţi infractori, arestaţi, condamnaţi şi scoşi din viaţa publică.

Art.113 prevede că: "Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani". În aceste condiţii, orice sponsorizare poate fi interpretată ca folos necuvenit şi adversarul-inculpat se poate trezi cu 5 ani de "recluziune".

Titlul III din Cartea a II-a, "Reglementări privind funcţia publică şi funcţionarii publici", aduce numeroase şi brutale modificări Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Aceste reglementări au un singur scop: subordonarea politică a corpului funcţionarilor publici de la nivel central şi local, a întregului proces de selectare, angajare, formare şi perfecţionare profesională a celor care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică. PSD şi Guvernul Năstase vor proceda, de data aceasta cu acte "în regulă", la epurarea corpului funcţionarilor publici, la înfeudarea celor rămaşi şi angajarea altora pe criterii politice, de obedienţă şi cointeresare.

Adrian Năstase a minţit opinia publică, nu ar fi nici prima, nici ultima oară, afirmând că modificarea Statutului funcţionarilor publici ca fi scoasă din pachetul de legi asupra cărora Guvernul îşi angajează răspunderea, pachetul rămânând în forma iniţială.

Primul-ministru, preşedintele PSD, îşi va crea şi "bate în cuie" o reţea vastă alcătuită din cei mai importanţi funcţionari botezaţi peste noapte "înalţi funcţionari publici", clienţi politici servili care eventual să gestioneze serviciile publice şi după 2004, când PSD şi Adrian Năstase nu vor mai fi, cu siguranţă, la putere.

"Planul de ocupare a funcţiilor publice", ce va fi întocmit de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi aprobat de Guvern, va fi instrumentul de control suveran al Executivului asupra întregii structuri, a organigramelor, a numărului şi poziţiei funcţionarilor publici de la nivelul tuturor autorităţilor administraţiei şi instituţiilor publice centrale şi locale, inclusiv de la nivelul consiliilor locale şi consiliilor judeţene, ceea ce reprezintă o gravă şi flagrantă încălcare a principiilor autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice prevăzute de art.199 din Constituţie, a prevederilor Legii administraţiei publice locale, precum şi ale Cartei Europene a Autonomiei Locale.

Dispoziţiile tranzitorii şi finale de la art.XVII, care prevăd cum vor fi "numiţi în funcţii publice" cei care se bucurau de statutul de funcţionar public şi cum anume aceştia vor fi eliberaţi sau reîncadraţi, reprezintă corolarul intenţiilor PSD şi ale Guvernului Năstase de a epura abuziv şi pe criterii politice corpul funcţionarilor publici.

Atât de imperios necesară era angajarea răspunderii Guvernului pentru calupul de 15 legi încât, prin art.XIX, se dispune, cu "maximă urgenţă", faptul că: "În funcţiile de prefect şi subprefect pot fi numite persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul titlul pentru numirea ca înalt funcţionar public, începând cu anul 2006, în mod eşalonat, în baza Hotărârii de Guvern."

Paranoia guvernanţilor a atins paroxismul - Adrian Năstase şi acoliţii lui se văd în postura de a guverna la nesfârşit.

Societatea românească nu a uitat că, în 1995, un senator al aceluiaşi partid spunea că PDSR va guverna până în anul 2050 şi că Însuşi Dumnezeu este PDSR-ist. Între timp, Dumnezeu l-a chemat la El, probabil pentru a-i dovedi că este apolitic.

Noua "Declaraţie de avere" ce însoţeşte modificările aduse Legii nr.115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, constituie şi ea un sfidător exemplu de felul în care Guvernul P.S.D. înţelege să prevină şi să sancţioneze corupţia, să asigure transparenţa averilor, veroase şi frauduloase, acumulate de membrii şi clienţii politici ai partidului de guvernământ. Potrivit Guvernului, eşti "sărac lipit" şi vei bifa "NU" în declaraţia de avere, chiar dacă deţii 9.999 de euro în străinătate, 9.999 de euro în ţară, echivalentul a 9.999 de euro în lei, depozite ce nu trebuie declarate. Nimic despre creditele obţinute cu dobândă preferenţială de la Bancorex, Banca Agricolă sau Banca Dacia Felix - pe care P.D.S.R. - P.S.D. le-a adus la faliment, sau de la "băncile populare" care şi-au încetat activitatea. În opinia lui Adrian Năstase, care se pricepe la toate şi la nimic, sigur că declaraţia de avere nu conţine date cu privire la colecţiile de artă, obiectele de artă, colecţiile numismatice sau filatelice. Despre ele, "ciocu mic", vorba unui locotenent al primului-ministru implicat în scandalul Păvălache, muşamalizat şi el ca atâtea altele.

Noi, semnatarii moţiunii de cenzură, suntem convinşi că eradicarea fenomenului de corupţie este vitală pentru societatea românească, deoarece acest flagel care a cuprins toate structurile statului, riscă să arunce ţara în haos şi sărăcie, iar pe plan extern poate să compromită accesul României la structurile euro-atlantice.

În acest spirit, în cei 2 ani de guvernare P.S.D.-istă, Opoziţia parlamentară a încercat să promoveze moţiuni şi proiecte de acte normative, care să asigure crearea unui cadru juridic adecvat abordării luptei împotriva corupţiei şi sărăciei. Din păcate, atât demersurile noastre, cât şi cele ale societăţii civile şi ale mass-media au fost tratate, de la început, de către partidul de guvernământ, cu aroganţa şi dispreţul specifice celor care au pierdut nu numai busola, ci şi contactul cu ţara reală. "Pierderea simţului măsurii din partea unora, puşi pe îmbogăţire, pe acumulare de avere pe căi necinstite, traficul de influenţă, clientelismul, parvenitismul sunt tare care aduc mari prejudicii ţării", afirma preşedintele Ion Iliescu la şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 25 noiembrie 2002.

În timp ce Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi Senatului cu un scenariu ştiinţifico-fantastic, marile afaceri de corupţie patronate de către primul ministru, de membrii cabinetului şi de baronii locali, se derulează nestingherite, sub protecţia organelor statului, acoperite de perdeaua de fum a unei propagande, pe cât de neruşinată, pe atât de bine plătită, batjocorind spiritul public şi insultând inteligenţa şi demnitatea poporului român. Pentru a demonstra că "peştele de la cap se împute", vom trece în revistă, în cele ce urmează, numai câteva dintre principalele afaceri de corupţie patronate de către Guvern, care nu sunt afectate, câtuşi de puţin, de această "grenadă defensivă" căreia Guvernul i-a scos cuiul şi aşteaptă să vadă dacă se sperie cineva.

Primul-ministru, care afumă zi şi noapte tubul catodic al televizoarelor, infinit mai des decât oricare alt prim-ministru din Europa, a reuşit, într-un timp record, să adune o avere considerabilă, raportată la salariul său de bugetar. Ferma de la Cornu, devenită celebră după introducerea cornului şi a laptelui în dieta unor elevi amărâţi, nu poate justifica, prin veniturile ei, bunăstarea familiei premierului şi cheltuielile exorbitante pe care le face. Ca orice şef de clan care se respectă, primul-ministru s-a înconjurat de o ceată de executanţi care şi-au construit, la rândul lor, vile luxoase în localitatea Cornu, devenită, în ultimul timp, un fel de Palermo al Cupolei P.S.D.-iste.

Nimeni nu poate uita solidarizarea lui Adrian Năstase cu unul dintre cei mai mari infractori, Gabriel Bivolaru, pe care l-a apărat, organizându-i un alai de însoţire la Parchetul General, în anul 1997. Grupul de presiune al P.D.S.R., condus de actualul prim-ministru, semăna cu ceata lui Ali Baba şi cei 40 de hoţi. Să nu credeţi că Adrian Năstase a avut o pornire de bun samaritean, el l-a apărat pe Gabriel Bivolaru deoarece a primit de la soţia acestuia, Elena Sotec, devenită Mona de Freitas, pentru un preţ de nimic, terenul în suprafaţă de 700 m.p. de pe strada Zambaccian, din Bucureşti, unde i s-au construit - probabil din ouăle vândute de ferma de la Cornu - un imobil de 6 etaje. Primul-ministru este aşteptat să rezolve "tunul" de 5,8 de milioane de dolari, tras de Viorel Hrebenciuc la Bancorex, în anul 1995, moştenit ca o "gaură neagră" de către Banca Comercială Română. Reamintim că, sub precedenta guvernare P.D.S.R., cea mai mare bancă comercială a României, BANCOREX a fost jefuită de 2 miliarde de dolari şi, până acum, nimeni nu a fost găsit vinovat, după 7 ani de la izbucnirea scandalului! O parte din banii furaţi au fost folosiţi pentru înfiinţarea unor posturi de televiziune obediente lui Adrian Năstase şi echipei sale. La data de 28 noiembrie 2001, Banca Comercială i-a transmis o scrisoare premierului Adrian Năstase, prin care îi solicita acestuia ajutor, fie să recupereze de la Viorel Hrebenciuc suma de 5,8 de milioane de dolari, fie ca această sumă să intre la datoria publică. Ne aşteptam de la Adrian Năstase să-şi asume răspunderea şi pentru aceste "lovituri" regizate de partidul său, pe lângă actele de vitejie săvârşite împotriva unor animale sălbatice nevinovate şi fără apărare, de multe ori prin acte de braconaj.

Dintre afacerile de corupţie, patronate nemijlocit de primul-ministru, amintim:

• privatizarea, printr-o fraudă internaţională de proporţii a Combinatului "SIDEX" Galaţi, care a adus României o pagubă de 2,7 de miliarde de dolari. În mod paradoxal, frauda de la "SIDEX" a produs un scandal imens în Anglia, unde fotoliul lui Tony Blair a fost puternic zdruncinat, în timp ce acela al protagonistului afacerii, Adrian Năstase, a rămas neatins;
• privatizarea frauduloasă a Băncii Agricole, care a sporit datoria publică a ţării cu 4.000 de miliarde de lei, la care se adaugă preluarea, de către bugetul de stat, a creditelor nerambursate;
• privatizarea scandaloasă a rafinăriei "RAFO" Oneşti, care a provocat României o pagubă de peste 250 de milioane de dolari. În această afacere de corupţie este amestecat şi Viorel Hrebenciuc, liderul grupului parlamentar al P.S.D. din Camera Deputaţilor;
• privatizarea "cu cântec" a S.C. "Tutunul Românesc" S.A. care a adus statului român o pagubă de peste 100 de milioane de dolari;
• privatizarea frauduloasă a S.C. "ALRO" S.A. Slatina, cu o pagubă estimată la 300 de milioane de dolari, care a scandalizat F.M.I. şi Banca Mondială, instituţii care au dispus efectuarea unei anchete, înăbuşită cu "argumente grele" de către cei implicaţi;
• Insula Mare a Brăilei a fost transformată într-o afacere care a adus mafiei P.S.D.-iste, patronată de Adrian Năstase,un profit de peste 500 de miliarde de lei.

Adrian Năstase a devenit "proprietarul de facto" al fondurilor de vânătoare din România, împlinindu-şi un vis care frizează patologia. Potrivit unui ordin al Ministerului Agriculturii din 11 martie 2003, vânătorii care nu-l vor accepta ca şef pe Adrian Năstase nu vor mai putea trage cu arma după animale sălbatice. În calitatea lui de preşedinte al A.G.V.P.S., primul-ministru a obţinut, pe mai nimic, sediul închiriat de la Regia Autonomă a Protocolului de Stat, o vilă impunătoare de pe Calea Moşilor din Bucureşti.

Credibilitatea externă a Cabinetului Năstase a fost zdruncinată, puternic, de aceste necontenite scandaluri de corupţie, în care sunt implicaţi oficiali ai regimului. Mai nou, România este pusă la stâlpul infamiei şi pentru deturnarea creditelor acordate de către instituţiile financiare internaţionale.

Înainte de a juca teatrul ieftin al angajării răspunderii în faţa Parlamentului, Adrian Năstase îşi recunoştea, cu nonşalanţă şi cu seninătate, incapacitatea de a combate corupţia din ţară: "Degeaba vom aloca bani sub formă de ajustare şi subvenţii pentru controlul sărăciei, dacă, de pe altă parte, corupţia drenează aceşti bani în alte direcţii, iar sistemul politic duce la polarizarea şi mai accentuată a societăţii. Degeaba arestăm infractori mărunţi sau oprim trenurile pe câmp dacă sărăcia nu oferă oamenilor altă opţiune decât furtul şi dacă sistemul politic permite marilor corupţi să evite răspunderea penală prin tot felul de subterfugii", am încheiat citatul. Gura păcătosului adevăr grăieşte.

Institutul "Ana Aslan", "perla coroanei" sistemului sanitar românesc trece în proprietatea nomenclaturii P.S.D., titra un ziar mai curajos sau reprezentând un alt grup de interese. Iluzionându-se că vor rămâne veşnic la putere, liderii P.S.D. se gândesc să-şi păstreze "vigoarea" eternă prin efectuarea unor tratamente la celebrul institut, pe unde au trecut cândva (sau au beneficiat de produsele sale): Charles de Gaulle, Mao Tze-Dun, Ho Şi Min, Winston Churchill, John F. Kennedy, Charles Chaplin, Charles Bronson, Kirk Douglas, Claudia Cardinale şi mulţi alţii. Ca să nu fie obligaţi să se întâlnească prin saloanele stabilimentului medical cu adversarii lor politici, potentaţii P.S.D. s-au gândit să-l treacă în administrarea R.A.A.P.P.S., gospodăria partidului de guvernământ.

La sugestia lui Adrian Năstase, clădirea de la Otopeni a fost evaluată la 69 de milioane de lei, în timp ce Banca Mondială, aplicând un sistem corect, a evaluat aceeaşi clădire la 24,5 milioane de dolari. Ne mai mirăm, atunci, că România este considerată printre cele mai corupte ţări din Europa?! Guvernanţilor noştri le lipseşte nu numai cinstea, ci şi cea mai elementară ruşine!

Ministrul transporturilor, Miron Mitrea, deranjat de proasta imagine, întipărită pe retina românului, când a blocat Piaţa Victoriei cu basculante, gest care i-a asigurat, de altfel, fotoliul de ministru, avea nevoie de o televiziune personală, care să-i "albească" imaginea publică, lui şi partidului. Printr-o "inginerie financiară", validată de către primul-ministru prin Hotărâre de Guvern, Miron Mitrea a utilizat 8 milioane de dolari din bugetul unor companii de stat pentru a finanţa, prin intermediul S.C. "Maritime Training Centre Television" S.A. Constanţa, o televiziune privată, care să-i "slujească" pe liderii P.S.D. şi să le lustruiască blazonul ruginit de corupţie.

După ce Miron Mitrea a exersat dirijarea circulaţiei basculantelor spre Piaţa Victoriei, obţinând rezultatele scontate, s-a apucat să dirijeze vagoane încărcate cu fier vechi din Gara Ciulniţa către Portul Constanţa, spre disperarea proprietarului mărfii, S.C. "Comexim Trans" SRL Bucureşti, care aşteaptă şi acum despăgubirile pentru marfa deturnată. Pentru ca treaba să fie făcută temeinic, cele 20 de vagoane, care au transportat fierul vechi în Portul Constanţa, au fost vândute în Bulgaria, cu 50.000 de dolari/bucata, iar seriile lor au fost inscripţionate "transparent" pe alte vagoane, vechi şi scoase din uz, ce rugineau prin depouri.

Ministrul Transporturilor a reuşit să sară din cabina camioanelor Molotov, din mers, direct în paginile ziarelor occidentale, ca urmare a regizării afacerii "duty-free" Otopeni. Pretextând presiunea U.E., premierul a scos o Ordonanţă de Urgenţă prin care desfiinţează magazinele duty-free de pe aeroporturi, ordonanţă ce n-a fost trecută pe ordinea de zi a Guvernului. Pentru spaţiile magazinelor desfiinţate, Miron Mitrea a organizat câteva licitaţii, terminate cu cântec. Ba mai mult, firma E.D.F., scoasă ilegal din Aeroportul Otopeni, unde avea magazine, a reclamat Statul Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, fiind pe cale să câştige o mare sumă de bani, drept despăgubire, care va fi suportată, în final, tot de contribuabilul român. În pană de idei, incapabil să priceapă că în lumea civilizată afacerile se derulează după reguli precise, stabilite prin lege, nu după ordonanţe, Guvernul şi-a dat lui însuşi şah-mat, retrăgând, pur şi simplu, ordonanţa buclucaşă. Pentru a completa circul "duty-free", reprezentantul firmei E.D.F. a fost contactat, într-o parcare, solicitându-i-se o şpagă substanţială în schimbul păstrării spaţiilor din Aeroportul Otopeni, "ofertă" ajunsă, în final, în paginile ziarelor, inclusiv în presa germană, dacă tot se agită problema "imaginii externe" a României. Concluzia nu poate fi decât una singură: Aeroportul Otopeni a rămas fără duty-free pentru că Năstase şi Mitrea nu au căzut de acord cine să câştige licitaţia.

Dan Ioan Popescu, ministrul Industriei şi Resurselor, este un as al afacerilor cu petrol şi gaze, încă de pe vremea când era secretar de stat la acelaşi minister, unde a învăţat, de altfel, traseele şi operaţiunile de import ale celor două produse strategice. Atunci, împreună cu unii apropiaţi ai săi, a înfiinţat societatea mixtă româno-germană WIROM GAS S.A., prin care urmărea să importe gaze din Rusia. Cifra de afaceri a acestei societăţi a fost, în anul 2001, de peste 1.000 de miliarde de lei. Din momentul în care a ajuns ministru, Dan Ioan Popescu a supervizat toate importurile de petrol, păcură şi gaze. El a patronat licitaţiile organizate la Termoelectrica pentru 800.000 de tone de păcură, în valoare de 320 de milioane de dolari SUA, având grijă să fie câştigate de prietenul şi colaboratorul său, Constantin Iavorschi, proprietarul firmei "CONSTANT OIL" Ltd., o căsuţă poştală din Cipru.

Nu trebuie să mire pe nimeni preţurile aberante ale agentului termic care au dus la disperare milioane de oameni, siliţi să-şi vândă locuinţele pentru a-şi plăti datoriile la întreţinere. Ministrul respectiv, care este şi preşedintele organizaţiei municipale Bucureşti a P.S.D., vorbeşte despre moralitate şi corectitudine, ceea ce reprezintă, trebuie să recunoaştem, o culme a fariseismului şi a demagogiei. Poate Parchetul Naţional Anticorupţie va da, în cele din urmă, detalii despre afacerile din Italia ale lui Dan Ioan Popescu, în urma cărora a ajuns, în mod "miraculos", multimilionar în dolari.

Opinia publică şi mass-media i-au alintat pe unii dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai primului-ministru, care bântuie prin Palatul Victoria, cu porecle sugestive: Şpagaton, Miki Şpagă, altele. Mai nou, ciubucul se măsoară cu "hrebenciucul", unitate de măsură P.S.D.-istă. Consilierul lui Şerban Mihăilescu, Fănel Păvalache, poreclit "Crapul", a fost prins în flagrant delict pentru luare de mită şi trafic de influenţă. Din ziua de 20 octombrie 2002, când a fost arestat consilierul lui Miki Le Bacsish, cum l-a alintat presa franceză pe secretarul general al Guvernului, peste afacerea "Păvălache Crapul" s-a lăsat întunericul transparenţei luptei lui Adrian Năstase cu corupţia. Şerban Mihăilescu şi-a declinat orice responsabilitate şi continuă să gestioneze, printre altele, toate fondurile Guvernului, inclusiv dosarele adopţiilor internaţionale de copii.

Ministrul Dan Matei Agathon este un alt "inginer financiar", meşter în a face bani pentru el, pentru visteria P.S.D. şi a clientelei politice a partidului-stat. Semnând mandatul în baza căruia consilierul său, Ion Stan, a votat, în adunarea generală a S.C. "Poiana Braşov" S.A., în numele ministerului - care deţinea 51% din capitalul social -, ministrul Agathon a transformat în "contracte de societăţi mixte", a "legalizat", în beneficiul clientelei P.S.D., escrocheriile făcute cu activele, însumând hotelurile "Piatra Mare" şi "Ciucaş", Complexul "Aluniş", vila "Poşta Veche" (rebotezată "Cristina") şi hotelul "Teleferic".

Încercând să pozeze într-un vizionar al turismului românesc, Dan Matei Agathon s-a gândit să-l reînvie pe contele Dracula, în speranţa că tot Occidentul va da năvală să-l vadă pe sanguinarul personaj şi să-şi lase dolarii la poalele Carpaţilor.

Între Dracula, Vlad Ţepeş şi baronii P.S.D.-işti există o singură legătură - ţeapa. Atât de mult s-au specializat politicienii afacerişti în "ţepe" încât, iată, ministrul turismului i-a tras o "ţeapă" lui Adrian Năstase, lăsându-l fără 100 de milioane de lei, sumă cu care premierul a cotizat la iluzoriul proiect cu ocazia primei strigări.

Acesta să fie imboldul care l-a determinat pe Adrian Năstase să-şi angajeze răspunderea în faţa Parlamentului?

Practic, aproape fiecare ministru are afacerea lui, curtenii lui, sponsorii lui, copiindu-l, în toate, pe atotputernicul premier Adrian Năstase.

Lista faptelor de corupţie comise de către guvernanţii P.S.D. este interminabilă şi ne-ar trebui întreaga producţie pe 1 an a Combinatului de Hârtie Letea, făcut cadou primarului Dumitru Sechelariu, numai pentru a le enumera. De aceea, vom trece în revistă, exemplificativ, numai câteva dintre "învârtelile" baronilor de provincie, care beneficiază de mai multă libertate de mişcare, fiind departe de ochii presei centrale şi pot să-l imite, în voie, pe şeful Guvernului în marile operaţiuni ale acumulării primitive de capital. Isprăvile acestor "ciocoi locali" au ajuns la cunoştinţa opiniei publice datorită unor ziarişti curajoşi, care şi-au riscat, uneori, chiar libertatea, pentru a face adevărul să triumfe.

Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa şi liderul filialei judeţene P.S.D., Gheorghe Savu, este un exemplu tipic de "îmbogăţit de război" care sufocă economia slăbită de atâta tranziţie. Grijuliu cu "puşculiţa pentru partid", Savu şi-a "tras" o fundaţie, "Ialomiţa 2000" prin care a rulat sume imense de "bani pentru partid", primite inclusiv de la firma gălăţeană "Derpan", "câştigătoarea" licitaţiei pentru "laptele şi cornul".. Proaspăt spălat de conducerea P.S.D., la recenta întâlnire a conducerii centrale de partid şi de stat cu liderii judeţelor, Gheorghe Savu a ajuns în atenţia P.N.A., din cauza "ingineriei financiare" prin care fundaţia "Ialomiţa 2000" a achiziţionat de la Consiliul judeţean, al cărui preşedinte este, Cabana Misleanu. Cumpărarea s-a făcut la preţul de 1 miliard de lei, cu toate că estimarea iniţială era de peste 2,5 miliarde de lei. Câteva luni mai târziu, Savu a vândut cabana cu pricina Direcţiei Silvice, la preţul de 1,7 miliarde de lei. Fundaţia s-a ales cu un profit net de 700 de milioane de lei. Semnificativă pentru reţeaua de tip mafiot creată de P.S.D. în toate judeţele ţării, este şi componenţa conducerii fundaţiei "Ialomiţa 2000". La înfiinţare, în martie 2002, în conducerea fundaţiei se aflau şi doamna senator P.S.D. Elena Sporea, deputatul PSD Silvian Ciupercă, precum şi primarii P.S.D. din Slobozia, Feteşti, Urziceni şi Ţăndărei. Marian Bălan, prefect şi vicepreşedinte al P.S.D. Ialomiţa, a deţinut funcţia de prim-vicepreşedinte până în octombrie 2002, când a demisionat, motivând neregulile comise în activitatea fundaţiei respective.

Unul dintre "mahării" locali, de tristă notorietate, este şi deputatul P.S.D. Culiţă Tărâţă, căruia titulatura de baron local îi este nepotrivită. Culiţă Tărâţă, cu ajutorul ministrului Agriculturii Ilie Sârbu, şi-a extins afacerile necinstite din judeţul Neamţ în judeţul Brăila, Guvernul Năstase făcându-i cadou, pentru 20 de ani, Insula Mare a Brăilei.

Păsuit de datoria de peste 1 milion de dolari pe care societatea sa, "Petroforest" trebuia să o plătească "Romsilvei", Tărâţă a primit, prin hotărâri ale Guvernului Năstase, subvenţii pentru lucrările agricole în sumă de peste 136 de miliarde de lei, cu toate că deputatul are mai mult de 85 de miliarde de lei datorii la stat.

Când Adrian Tărău, vicepreşedintele P.S.D. Bihor, a fost arestat, tizul său, celălalt Adrian, şi anume Năstase, declara: "Nu cred în arestările de vineri seara". Probabil că, nemărturisit, primul-ministru nu crede - sau se face că nu vede - nici arestarea, într-o luni seara, a lui Gheorghe Medinţu, fost vicepreşedinte al P.S.D. Arad. Aflat în ancheta P.N.A., Medinţu este acuzat pentru că a prejudiciat statul, tot pe spinarea "PETROM", cu aproximativ 250 miliarde de lei, precum şi de faptul că a mituit, cu 3.000 de Euro, un responsabil de bancă pentru a obţine un credit de 30 de miliarde de lei. Ca o coincidenţă deloc întâmplătoare, domnul Ioan Popa, fostul director general al "PETROM", s-a îmbolnăvit şi a "obosit" subit, demisionând din funcţie. Şi tot ca o coincidenţă deloc întâmplătoare, domnul Adrian Năstase l-a preluat, numindu-l consilier al primului-ministru. Cum zice românul: "O mână spală pe alta şi amândouă obrazul".

Cine mai poate crede în sinceritatea intenţiei Guvernului de a lupta împotriva corupţiei, din moment ce ministerul de Interne a patronat afacerea SINTOFARM, înmormântată în cele din urmă, ca toate celelalte afaceri din curtea P.S.D.?! Bomba SINTOFARM a explodat în presă în anul 2000, ca urmare a unei adrese a S.R.I. către Parchetul General, prin care este sesizată existenţa unei reţele de traficare a anhidridei acetice, precursor folosit la obţinerea heroinei. Printre cele 20 de persoane implicate, se număra şi soţia generalului Toma Zaharia.

Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu imensa sumă de bani rezultată din afacerile "filierei anhidridei", dar generalul Toma Zaharia a fost numit, de Adrian Năstase, secretar de stat la Ministerul de Interne şi nimeni n-a mai auzit de SINTOFARM. În aceste condiţii nu mai trebuie să mire pe nimeni explozia criminalităţii organizate, participarea unor angajaţi ai ministerului de Interne la tot felul de scandaluri de corupţie, protecţia acordată, contra cost, unor membri notorii ai lumii interlope, implicarea în traficul de stupefiante, de carne vie şi de maşini furate. În ce ţară din lume poliţiştii şi-au ridicat, doar în câţiva ani, peste 4.000 de vile, fără a justifica provenienţa banilor? Numai în România a fost posibil aşa ceva, dar scandalul a fost înăbuşit în faţă, ca să nu se apuce şi poliţiştii de vorbit.

Guvernul P.S.D. nu se luptă cu corupţia, cum pretinde, ci s-a luptat şi se luptă, de fapt, cu cei care demască fenomenul corupţiei, cu cei care cer măsuri anticorupţie. La începutul anului 2000, şeful Corpului de control al primului-ministru, Ovidiu Grecea, a primit de la Adrian Năstase "cartonaşul roşu". Omul, care dovedise că vrea să acţioneze cinstit împotriva corupţiei, a stat, timp de 6 luni, şomer, după care - pentru a scăpa de o persoană atât de incomodă - liderul P.S.D. l-a trimis consul general al României în Brazilia, la Rio de Janeiro. Nu este singurul caz: procurorul Alexandru Lele a fost hărţuit pentru că l-a arestat pe unul din sponsorii partidului de guvernământ, Adrian Tărău. La fel de semnificativ este că membrii P.S.D., care divulgă necinstea şi corupţia altor P.S.D.-işti, sunt reduşi la tăcere sau, pur şi simplu, excluşi din partid. Necazul cel mare e că au început să moară oameni, cum e procurorul Cristian Panait.

În anul 2002, preşedintele filialei P.S.D. Bihor, Mihai Bar, a fost dat afară din partid pentru că la conferinţa judeţeană a dezvăluit afacerile necurate ale familiei Tărău, tată şi fiu. P.S.D. şi-a arătat, în acest caz, faţa adevărată, lovind în cei care spun adevărul şi protejând afaceriştii "capitalismului de cumetrie".

Fostul prefect al Sucevei, Ioan Băncescu, ajuns deputat P.S.D., a fost exclus din partid după ce a dezvăluit afacerile necurate ale protipendadei P.S.D.-iste din judeţul Suceava.

Aroganţa ciocoiască, de care Adrian Năstase a dat dovadă şi la prezentarea, în faţa Parlamentului, a pachetului de legi asupra cărora avea să angajeze răspunderea Guvernului, a demonstrat că în România a fost instaurată "dictatura neamului prost". Însăilarea legislativă jenantă, fluturată, cu emfază, în faţa parlamentarilor, reprezintă, de fapt, bomboana de pe coliva unei Românii îngenunchiate şi batjocorite. Nu noi, ci cei peste 20.000 de muncitori braşoveni au scandat, nu mai departe decât săptămâna trecută: "Teroriştii din Guvern sunt mai răi ca Bin Laden".

După ce au furat pe rupte, după ce şi-au făcut plinul, guvernanţilor le vine uşor să pozeze în luptători încrâncenaţi împotriva corupţiei. Fariseismul nu are nici un fel de limite. De la ei încolo, totul e permis - numai să nu se atingă nimeni de afacerile lor, de proprietăţile lor, de conturile lor bancare, fiindcă devin extrem de violenţi. Orice încercare a oamenilor cinstiţi de a cere deplasarea luptei împotriva corupţiei către lupta împotriva corupţilor, care au nenorocit o ţară, e tratată ca o tentativă de destabilizare şi ca o periclitare a intereselor statului. Metoda e veche şi cunoscută: infractorii încearcă să se identifice cu funcţiile şi cu instituţiile în care s-au cuibărit.

Terminaţi, domnilor, cu această farsă sinistră, că nu păcăliţi pe nimeni!

Dacă Adrian Năstase ar fi conştient de dimensiunile dezastrului în care a fost adusă ţara de către guvernarea partidului său, nu şi-ar mai fi angajat răspunderea în faţa Senatului şi a Camerei Deputaţilor, ci şi-ar fi depus demisia pe masa Preşedintelui României. Altfel spus, nu şi-ar fi angajat răspunderea pentru o Românie curată, ci şi-ar fi depus demisia pentru o Românie furată. Abia acum înţelegem sensul sloganului electoral al PDSR din anul 2000 "Mai aproape de oameni" - pentru a le băga mâna în buzunar!

În concluzie, semnatarii cer Guvernului PSD să retragă acest amalgam care nu legiferează nimic, decât corupţia, şi să-şi dea o demisie de onoare".

Urmează cele 173 de semnături.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

(Aplauze în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.78 alin.3 ...

(Rumoare, vociferări în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL.

Domnul deputat Radu Podgorean oferă domnului senator Corneliu Vadim Tudor, în timp ce coboară de la tribună, un flacon cu distonocalm, pe care domnul senator îl aruncă.)

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.78 alin.3 din Regulamentul şedinţelor comune ale celor două Camere şi ale Hotărârii Birourilor permanente reunite, dezbaterea moţiunii de cenzură va avea loc luni, la ora 15,30, în şedinţă comună.

Domnul deputat Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În şedinţa reunită a Birourilor permanente ale celor două Camere, atunci când s-a discutat despre programarea dezbaterii acestei moţiuni de cenzură, toată lumea şi-a amintit că este o cutumă ca Televiziunea naţională să transmită, în integralitatea lor, dezbaterile la o moţiune de cenzură. Este o cutumă care trebuie şi în continuare respectată - şi aici domnul preşedinte Nicolae Văcăroiu a avut o poziţie cât se poate de corectă: a anunţat că Televiziunea naţională va primi o scrisoare din partea Birourilor permanente reunite, în care se va arăta că această cutumă trebuie respectată.

Televiziunea naţională este o instituţie cât se poate de onorabilă, informează foarte obiectiv opinia publică, partidele politice se bucură de o atenţie proporţională cu importanţa lor şi este, poate, cel mai important mijloc de informare corectă a opiniei publice, mai ales la emisiunea "Tribuna partidelor parlamentare".

Având în vedere cutuma şi având în vedere că toată lumea ştie că Televiziunea naţională este subordonată Parlamentului şi, pentru a nu se încălca această cutumă, sau pentru a nu se primi vreun telefon foarte important, - pentru a se găsi nu ştiu ce motive de a nu transmite în integralitate această moţiune de cenzură şi dezbaterile asupra ei -, cu convingerea că fiecare dintre noi şi toţi laolaltă suntem interesaţi de o dezbatere transparentă, democratică a acestei moţiuni în faţa opiniei publice, a societăţii româneşti, vă solicit, domnule preşedinte, să supuneţi votului ca Televiziunea naţională să transmită în integralitate dezbaterile acestei moţiuni, pentru a nu exista nici un fel de dubiu în acest sens, Televiziunea naţională urmând să fie anunţată de votul în plenul celor două Camere.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Sunt de acord să se prezinte în integralitate această dezbatere, dar aici este o propunere foarte periculoasă.

Domnule deputat Haşotti, dumneavoastră aţi fost membru al Comisiei pentru cultură şi ar trebui să ştiţi că Televiziunea publică este independentă din punct de vedere editorial, conform legii şi conform Constituţiei, şi nu este subordonată Parlamentului, ci este sub control parlamentar. Orice încercare ca un vot să se dea în plenul Camerei Deputaţilor, orice încercare de a se da un vot obligatoriu pentru ce să facă o televiziune publică, este un atentat la independenţa presei.

Vă mulţumesc. (Rumoare, vociferări în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat Haşotti, aveţi un minut pentru drept la replică.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor,

Sigur că nuanţele limbii române s-ar putea ca unora din această sală să le scape. (Aplauze în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Nu vreau să intru acum într-o discuţie semantică şi nici juridică. Dar, câtă vreme - şi acesta este un secret pe care toată lumea îl cunoaşte -, câtă vreme televiziunea noastră şi consiliul de administraţie şi toţi se subordonează Parlamentului ...

(Domnul deputat Márton Árpád Francisc vociferează din bancă, gesticulând că nu este de acord.)

Dar ce se face domnule Márton?

Domnul Márton Árpád Francisc (din sală):

Nu este aşa!

Domnul Puiu Haşotti:

Dar cum?

(Rumoare, vociferări în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Trece minutul, domnule Haşotti!

Domnul Puiu Haşotti:

După părerea mea, se subordonează ...

(Domnul deputat Márton Árpád Francisc vociferează din bancă.)

Bine, nu se subordonează Parlamentului, ci se subordonează majorităţii parlamentare. Aşa e bine?

(Rumoare, vociferări în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Câtă vreme este acest lucru, este evident că avem tot dreptul ca plenul Camerelor să înainteze o scrisoare acestei Televiziuni naţionale şi să-i solicite ceea ce am cerut, cu convingerea că fiecare dintre dumneavoastră sunteţi de acord cu acest lucru.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Negoiţă.

Domnul Liviu Gheorghe Negoiţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aceeaşi solicitare este şi din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, ca Televiziunea publică să transmită aceste dezbateri cu privire la moţiunea de cenzură.

Ceea ce spunea colegul de la UDMR mai devreme, cum că Televiziunea Română ar fi independentă, - ne-am dori acest lucru -, spunea dumnealui aici că nu putem să transmitem noi şi să trasăm Televiziunii Române ce să facă. E adevărat. Deci, noi n-o să-i spunem Televiziunii Române să transmită doar cuvântarea domnului Adrian Năstase, şi a opoziţiei - nu. Noi spunem să vină la dezbateri şi să transmită obiectiv; atâta lucru, nimic altceva.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Avem un regulament. Prevederea în regulament este foarte clară. Discuţia este total - dacă vrem să fim sinceri - inutilă.

Azi-dimineaţă, cei doi secretari generali au trimis către Radioul public, Televiziunea publică, invitarea pentru transmiterea dezbaterilor.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Pe baza acestei discuţii, care nu este nici întâmplătoare, şi nici lipsită de semnificaţie, s-a încercat să se strecoare o idee foarte periculoasă şi, din această cauză, mi-am permis să vă reţin atenţia.

S-a încercat, făcându-se o deosebire, - nu juridică, ci semantică -, să se opună ideea de democraţie unei hotărâri a Parlamentului. Independent de prevederile legii, prevederile cele mai democratice şi hotărârile democratice - care sunt irefutabile într-o ţară democratică - ne aparţin nouă, Parlamentului. Iar cu aceste prevederi democratice, nu se poate face nici o tranzacţie.

Problema - dacă să supunem la vot, sau nu? Nu mă îndoiesc de demersurile care au fost făcute de Birourile permanente - şi daţi-mi voie, domnilor preşedinţi, să vă mulţumesc pentru ele -, dar este bine ca în această materie să avem o hotărâre a Camerei, care să dovedească faptul că vrea să arate întregii naţiuni ce se dezbate aici. Sau aveţi, cineva dintre domniile voastre, ceva de ascuns? Chiar dacă aveţi de ascuns, nu puteţi să ascundeţi în acest for al democraţiei.

De aceea, domnule preşedinte, eu vă solicit să transformaţi demersul dumneavoastră justificat într-o hotărâre a Parlamentului României.

Vă mulţumesc.

(Aplauze în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Petre Roman.

Domnul Petre Roman:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Există două episoade pe care mulţi dintre noi şi le amintesc.

Este vorba de moţiunile de cenzură depuse de PDSR în perioada '96-2000. A fost o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Ciorbea, a fost o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Radu Vasile. În acel moment deţineam onoranta funcţie de preşedinte al Senatului, domnul senator Nicolae Văcăroiu era vicepreşedinte al Senatului, iar domnul deputat Adrian Năstase era vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Am discutat în Biroul permanent şi, nici o clipă, nici o clipă nu s-a pus problema că dezbaterea moţiunilor de cenzură nu va fi transmisă la televiziune. Îi rog pe colegii noştri să-şi amintească acest moment. Iar Televiziunea, nici o clipă - dar nici o clipă! - nu şi-a pus problema că ar putea să nu transmită; Televiziunea, respectiv Consiliul de administraţie.

În fond, teoretic, o moţiune de cenzură poate conduce la căderea Guvernului. Publicul ar putea să nu ştie împrejurările în care a căzut Guvernul?! Nu se poate aşa ceva! (Aplauze în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Prin urmare, putem duce anumite dezbateri partizane până la un punct. Dar, acolo unde încetează orice fel de respect faţă de instituţii şi între noi, trebuie să ne oprim.

Eu cred că este limpede că dezbaterea moţiunii de cenzură este în interesul tuturor, inclusiv al Guvernului, fiindcă bănuiesc că are argumente suficiente în viziunea sa pentru a combate moţiunea de cenzură şi, bineînţeles, aceste lucruri trebuie să le ştie cetăţenii. Mi se pare evident şi eu vă mulţumesc. (Aplauze în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vreau să vă spun că în şedinţa comună a celor două Birouri permanente, nu s-a pus o astfel de problemă, adică această problemă a netransmiterii dezbaterii.

Deci, nu înţeleg toată această agitaţie, dar, mă rog.

Domnul senator Puskas.

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Colegul meu a vorbit exact despre o altă problemă decât ceea ce se discută. Şi noi solicităm ca Televiziunea Română să transmită dezbaterile, dar suntem împotriva obligării Televiziunii să facă ceva. Deci, asta este diferenţa. Solicităm, dar nu putem obliga. Pentru că, dacă obligăm acum să facă ceva, mâine obligăm să facă altceva şi va fi un precedent.

Deci, solicităm ca Televiziunea Română ...

Voci din Grupurile parlamentare ale PSD:

Corect, corect!

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

Vă mulţumesc, domnilor!

... Televiziunea Română să transmită dezbaterile, dar nu suntem de acord ca, prin vot, să obligăm Televiziunea să facă ceva. Deci, asta a fost esenţa.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, repet: se face o dezbatere inutilă. S-a discutat în Birourile permanente. În unanimitate, s-a mers pe această formulă, pentru invitarea Televiziunii publice şi Radioului public, pe cutuma pe care am practicat-o de-a lungul celor 13 ani. Care este problema?! Ce înseamnă ...? E chiar aşa ...? În primul rând că nu există această procedură legată de vot!

Are cuvântul domnul deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnilor preşedinţi.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că discutăm două lucruri diferite.

În primul rând, în conformitate cu Legea de organizare şi funcţionare a Societăţii Române de Televiziune şi a Societăţii Române de Radiodifuziune, din punct de vedere editorial, cele două societăţi sunt independente. A vota ca Televiziunea să fie prezentă aici înseamnă că Parlamentul încalcă legea. Este o hotărâre ilegală din punct de vedere al acestei chestiuni. Dacă vreţi, putem discuta să schimbăm legea şi să spunem că nu mai este independentă din punct de vedere editorial, şi este subordonată Parlamentului şi din punct de vedere editorial. (Rumoare, vociferări în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Deci, această hotărâre este ilegală.

Al doilea lucru, însă, pe care îl puneţi în discuţie, este corect - ca Televiziunea să fie invitată. Şi, pentru că domnul senator Roman amintea de acest lucru, aşa este - a fost prezentă Televiziunea, dar a fost invitată, aşa cum trebuie făcut şi de data aceasta.

Deci, v-aş ruga să nu votăm o chestiune ilegală în Parlamentul României.

Vă mulţumesc. (Rumoare, vociferări în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Haşotti, nu vă mai dau cuvântul.

Are cuvântul domnul deputat Berceanu.

Vă rog eu foarte mult. O să vă explic că nu este nici o problemă.

Deci, încă o dată: nu mai faceţi caz de acest lucru. S-au trimis invitaţii, Televiziunea publică şi Radioul vor fi prezente. Vă rog eu foarte mult! (Se adresează domnului deputat Puiu Haşotti, care insistă să i se dea cuvântul.)

Domnule deputat Berceanu, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Eu sunt în aceste bănci de pe vremea CPUN-ului şi, la toate moţiunile de cenzură, câte au fost ele, în toate guvernările, Televiziunea a transmis dezbaterile integral.

Dacă, de data aceasta, Televiziunea va decide, independentă cum este ea, să nu transmită aceste dezbateri, cred că va trebui, cu toţii, nu numai noi, cei din această sală, ci toţi din această ţară, să aibă o explicaţie, să se întrebe cum, de fiecare dată, de 13 ani, totdeauna s-au transmis integral aceste dezbateri şi, dintr-o dată, s-a întâmplat ceva cu totul şi cu totul ieşit din comun, ceva inexplicabil? Pe ce temă? Pe tema corupţiei. Adică pe o temă care cred că suntem cu toţii de acord că este de larg interes şi, dintr-o dată, Televiziunea independentă decide că asta este o problemă care nu interesează pe nimeni în România şi n-are rost să transmită această dezbatere.

Eu cred ...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Berceanu, nu mai fabulaţi! Este o născocire! N-a spus aşa ceva, nici Televiziunea, nici Radioul. Vă rog foarte mult!

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Eu cred că noi, cu toţii aici, suntem de acord şi, dacă cineva nu este de acord să se transmită dezbaterile, să vină aici la microfon şi să spună acest lucru şi să-l argumenteze. Dar eu cred că noi suntem cu toţii de acord că problematica legată de corupţie este una foarte importantă şi de mare interes pentru ţară, iar moţiunile de cenzură sunt chestiuni cu care nimeni nu poate să trateze aşa, la întâmplare, nici măcar Televiziunea, aşa, independentă, cum este ea. (Aplauze în Grupurile parlamentare ale PRM, PD şi PNL)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Vă propun să încheiem această discuţie.

Repet încă o dată pentru dumneavoastră: în conformitate cu prevederile constituţionale, nu vreau să le citesc acum, dacă vreţi, vi le citesc, în conformitate cu prevederile Regulamentului şedinţelor comune, art.20, astăzi de dimineaţă - aşa cum am procedat la toate moţiunile de cenzură, repet- s-au transmis scrisori către Televiziunea publică şi Radioul public.

Dacă vreţi, vă citesc finalul: "În conformitate cu art.20 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului invită Televiziunea Română" - acelaşi lucru am trimis la Radioul public - "să transmită în direct această şedinţă comună."

Deci, vă rog, haideţi să închidem capitolul! Nu mai fiţi atât de suspicioşi, că nu este cazul.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că dezbaterea moţiunii va avea loc luni, 31 martie, ora 15,30, şi va fi televizată.

Vă informez că, în conformitate cu prevederile art.17 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarii generali ai Senatului şi Camerei Deputaţilor următoarele legi, care dau dreptul deputaţilor şi senatorilor să sesizeze Curtea Constituţională:

• Legea pentru aprobarea Ordonanţei nr.4/2003 privind finanţarea unui obiectiv de investiţii situat în municipiul Paşcani, judeţul Iaşi;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei nr.28/2003 privind trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei nr.29/2003 privind completarea art.7 din Ordonanţa de urgenţă nr.147/2002 pentru reglementarea unor probleme financiare şi pentru modificarea unor acte normative;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.31/2003 privind mandatarea Autorităţii pentru Privatizarea şi Administraţia Participaţiilor Statului să încheie acte adiţionale la contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.203/2002 privind acoperirea unor sume neîncasate din valorificarea unor acţiuni deţinute de Societatea Comercială "Electrica";
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.205/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr.105/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice şi a gazelor naturale pentru populaţie.

Trecem la punctul următor de pe ordinea de zi, respectiv completarea delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Uniunii Europei Occidentale.

Dau cuvântul domnului preşedinte Valer Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

După cum ştiţi, invitarea ţării noastre la Summit-ul de la Praga de a începe negocierile de aderare la Alianţa Nord-Atlantică, a adus, printre consecinţele sale pozitive, şi transformarea ţării noastre din partener asociat al Uniunii Europei Occidentale ...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule preşedinte, numai o secundă!

Rog Televiziunea şi Radioul şi colegii senatori: nu se dau interviuri în timpul şedinţei comune! Vă rog foarte mult, în spate, acolo! (Rumoare, vociferări)

Vă rog foarte mult, ieşiţi afară, pe hol, dacă doriţi să daţi interviuri.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Spuneam că una dintre consecinţele invitării ţării noastre să înceapă negocierile care, de fapt, s-au şi confirmat ieri, prin semnarea Protocolului de aderare, este şi transformarea statutului ţării noastre din partener asociat la Uniunea Europei Occidentale în membru asociat al Uniunii. În consecinţă, numărul de parlamentari care vor reprezenta ţara noastră aici va fi de zece titulari şi zece supleanţi.

În urma discuţiilor dintre şefii grupurilor parlamentare, vi se propune următoarea reprezentare numerică: Partidul Social Democrat - cinci membri titulari şi patru supleanţi; Partidul România Mare - doi membri titulari şi doi supleanţi; Partidul Democrat - un membru titular şi un supleant; Partidul Naţional Liberal - un membru titular şi un supleant; UDMR - un membru titular şi un supleant; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - un supleant.

Repartizarea nominală propusă de şefii grupurilor parlamentare, pe care v-o supunem votului dumneavoastră, este următoarea: Grupul parlamentar social-democrat propune pe domnii deputaţi Timiş Ioan, Lepădatu Lucia Cornelia, Dumitrescu Cristian Sorin şi pe domnii senatori Ciocârlie Alin şi Rebreanu Nora; Grupul parlamentar al Partidului România Mare propune pe domnul senator Găucan Constantin şi pe domnul deputat Vasilescu Nicolae; Grupul parlamentar democrat propune pe domnul senator Petre Roman; Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal propune pe domnul deputat Napoleon Pop, iar Grupul parlamentar al UDMR, pe domnul senator Szabó Karoly Ferenc, care urmează să fie şi şeful grupului.

Partidele propun, totodată, următorii supleanţi: Partidul Social Democrat, pe deputaţii Suciu Vasile, Burnei Ion, Bleotu Vasile şi pe domnul senator Prichici Emilian; Partidul România Mare, propune pe domnul senator Ioan Aurel Rus şi pe doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu; Partidul Democrat, pe domnul deputat Mihai Stănişoară; Partidul Naţional Liberal, pe doamna senator Norica Neculai; UDMR, pe domnul deputat Winkler Iuliu, iar Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, pe doamna deputat Ana Florea.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Rog, dacă sunt obiecţii?

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră componenţa acestei delegaţii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Deci, cu unanimitate de voturi, a fost votată această delegaţie la Adunarea Parlamentară a Uniunii Europei Occidentale.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi: Proiectul de Hotărâre pentru constituirea unei Comisii comune speciale privind efectuarea unei analize asupra proiectului de dezvoltare minieră Roşia Montană.

Stimaţi colegi,

Acest proiect de hotărâre, inclusiv anexa, elaborat de liderii noştri de grupuri parlamentare - deci, s-au pus de acord - îl aveţi în faţă.

Dacă sunt obiecţii, sau luări de cuvânt, dezbateri generale, pe această temă? Înţeleg că nu.

Supun votului dumneavoastră titlul hotărârii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

unanimitate.

Art.1. Dacă sunt observaţii?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art.2. Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

unanimitate.

Art.4. Sunt obiecţii?

Voturi împotrivă?

Pentru?

Abţineri?

De asemenea, votat în unanimitate.

Art.5. Nu sunt obiecţii.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Votat în unanimitate.

Anexa.

Dacă sunt observaţii?

Daţi-mi voie să vă citesc componenţa acestei comisii speciale a celor două Camere. Îmi cer scuze, nu este în ordine alfabetică.

Din partea Grupului parlamentar social democrat şi umanist: senator Filipescu Cornel, senator Avram Crăciun, deputat Sassu Alexandru, deputat Selagea Constantin, deputat Florescu Ion, deputat Ţibulcă Alexandru; din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: senator Constantin Bîciu, deputat Emil Crişan, deputat Dinu Gheorghe; din partea Grupului parlamentar democrat - deputat Radu Mircea Berceanu; din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal - senator Flutur Gheorghe; din partea Grupului parlamentar al UDMR - deputat Antal István; din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale - deputat Petru Mirciov.

Biroul acestei comisii comune speciale: preşedinte - deputat Sassu Alexandru, PSD; vicepreşedinţi: deputat Emil Crişan, PRM, şi senator Flutur Gheorghe, PNL.

Vă rog, dacă aveţi vreo obiecţie la anexă? Nu aveţi.

Supun votului dumneavoastră componenţa acestei comisii, inclusiv conducerea comisiei speciale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră proiectul de hotărâre, în ansamblu.

Vă rog, cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Trecem la următorul punct: texte în divergenţă la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în Normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi folosinţa conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică.

Vă rog, dacă sunt luări de cuvânt?

Aveţi în anexa dumneavoastră acest text în divergenţă.

Da. Aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Bîciu:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Textele în divergenţă la prezenta Ordonanţă a Guvernului nr.81/2000 se referă la inspecţia tehnică periodică a vehiculelor rutiere.

La nr.crt.1, varianta Camerei Deputaţilor conţine o formulare interpretabilă care prevede că posesorul autoturismului trebuie să facă dovada că vehiculul său rutier se încadrează în cerinţele tehnice stabilite prin efectuarea inspecţiilor tehnice periodice. Se înţelege de aici că posesorul autoturismului, pe lângă certificatul de inspecţie tehnică periodică, trebuie să şi dovedească încadrarea autoturismului în normele tehnice cuprinse în certificate, care este eliberat de service-uri autorizate de RAR.

În fapt, se cere o dovadă care să dovedească valabilitatea inspecţiei tehnice pentru a înlătura această ambiguitate, varianta Senatului stabileşte într-o formulare clară: "Vehiculele rutiere înmatriculate sunt menţinute în circulaţie numai dacă sunt supuse de către proprietarii acestora inspecţiilor tehnice periodice." Claritatea în formulare este motivul pentru care susţin varianta Senatului.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Legat de propunerea pe care o face Camera Deputaţilor, discutăm legat de alte legi şi, legat de alte legi, nu discutăm doar de proprietari, discutăm şi de deţinători. Deci cei care au parcul închiriat sau parc în leasing. Gândiţi-vă că, dacă am aplica acest lucru pentru proprietari, cei care au parc închiriat sau parc în leasing ar trebui să aducă proprietarul de oriunde în Europa ca să poată să facă încadrarea în inspecţie. Legat de inspecţia tehnică trebuie să ţinem cont că sunt câteva condiţii. Inspecţia tehnică urmăreşte, o dată condiţiile tehnice, condiţiile de mediu, dar şi condiţiile de folosinţă. Deci condiţia de eliberare a licenţelor. Gândiţi-vă că o basculantă nu poate să care unt, iar dacă mergem să luăm licenţă pentru un camion tir frigorific trebuie să facem certificarea că termochingul există şi că funcţionează. Rugăm să aprobăm varianta Camerei Deputaţilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Vă rog, stimaţi colegi, singura dispută aici este legată de faptul că în unele situaţii în cazul leasingului, de exemplu, proprietarii sunt în alte ţări şi ar fi dificil dacă inspecţia tehnică este hotărâtoare... mă rog, textul Camerei Deputaţilor prezintă mai pe larg şi reglementează mai pe larg.

Supun votului dumneavoastră la nr. crt.1, art. I, pct.3 - art.2 alin. 1 textul Camerei Deputaţilor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Un vot împotrivă.

S-a adoptat.

Nr.crt.2, art. I pct.4 - art.3 alin.2 şi 3.

Vă rog.

Domnul Constantin Bîciu:

Cu precizarea că toate referirile pe care colega mea deputat le-a făcut, nu s-au referit la punctul în divergenţă, susţin următorul articol.

Deci la nr.crt.2, textul iniţial al ordonanţei guvernului avea la acest articol un singur alineat care prevedea obligaţia proprietarului vehiculului rutier de a asigura menţinerea acestuia într-o stare tehnică corespunzătoare în intervalul dintre două inspecţii tehnice periodice care se efectuează, după cum ştiţi, o dată la doi ani.

Camera Deputaţilor a introdus la acest articol două alineate noi care prevăd suspendarea inspecţiei tehnice periodice, atunci când la vehiculul rutier apar defecţiuni la sistemele de direcţie-frână etc. şi mai mult după remedierea acestora vehiculul rutier să fie supus din nou inspecţiei tehnice periodice. Altfel spus, dacă în cei doi ani de valabilitate şi a inspecţiei tehnice periodice...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Staţi, că altfel vă întrerup microfonul. Deci nu faceţi o dezbatere, dumneavoastră trebuie să susţineţi textul, fie al Camerei Deputaţilor, fie al Senatului. Nu veniţi cu text suplimentar.

Domnul Constantin Bîciu:

Deci asta şi fac.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog.

Domnul Constantin Bîciu:

Deci, altfel spus, dacă în cei doi ani de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice un vehicul rutier merge la service de 10 ori pentru a schimba o bucşă, un pivot sau altceva, şi cu drumurile din România acest lucru este posibil, de fiecare dată trebuie efectuată şi inspecţia tehnică periodică, fără ca cel puţin valabilitatea acesteia să fie prelungită.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Inspecţia tehnică periodică se efectuează o dată la doi ani pentru a stabili dacă autoturismul se încadrează în anumite standarde.

Codul rutier sancţionează orice defecţiuni care apar la autovehicule în acest interval de timp. Noile prevederi introduse la prezenta ordonanţă de către Camera Deputaţilor sancţionează a doua oară aceleaşi fapte. Acestea sunt motivele pentru care susţin varianta Senatului, care propune eliminarea celor două alineate introduce la Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule senator Bîciu.

Doamna deputat Aurelia Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Susţinerea variantei Camerei Deputaţilor, articolul creează obligaţii deopotrivă pentru deţinătorii de vehicule, cât şi pentru agenţii economici care repară vehicule. Remedierile prin acestea înţelegând operaţiile de înlocuire, reparare sau reglare a unei piese, echipament sau subansamble ale unui vehicul, survenite ca urmare a unor incidente care au afectat sistemele de siguranţă la circulaţia rutieră de poluare sau a modificat încadrarea în categoria de folosinţă. Nu pot fi validate decât dacă readuc vehiculul în parametrii iniţiali similari celor verificaţi prin metodologia inspecţiei tehnice periodice.

De aceea, prin acest articol se introduce un factor suplimentar de responsabilizare, similar cu modelul european unde reparaţiile se fac numai în ateliere specializate, iar testarea finală şi garanţia oferită dau dreptul despăgubirilor în caz de accident datorat calităţii pieselor folosite sau a montajului. Noi încercăm să anulăm repararea pe marginea şanţului, a sistemului de frânare, de direcţie şi de iluminare.

Vă propunem varianta Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Iuliu Păcurariu, vă pricepeţi la auto, domnule e ceva extraordinar!

Vă rog frumos, aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ce a zis colega noastră că maşina se repară pe marginea şanţului, dacă se repară acolo, oricum nu ştim că s-a reparat. Acest argument nu stă în picioare că se face o reparaţie în afara unui cadru organizat, în al doilea rând, ştiu că orice service din România trebuie să aibă autorizare de calitate tehnică. Dacă asta există, atunci nu văd a repeta de fiecare dată revizia tehnică după o reparaţie este absurd. Sau o facem, ştiţi, drobul de sare pe spatele cetăţeanului. Sunt pentru varianta de la Senat.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat Aura Vasile. Eu credeam că astea le dezbatem la comisii şi în camere, nu aici în faţa noastră.

Doamna Aurelia Vasile:

Trebuie să răspund colegului. Unităţile care sunt specializate automat au şi licenţă de realizare a inspecţiei tehnice periodice. Numai unităţile care nu au licenţă obligă să mergi la o unitate specializată. Dumneavoastră cunoaşteţi, probabil la fel ca mulţi colegi, că foarte multe accidente se datorează folosirii unor piese artizanale la sistemul de direcţie. Ne mai uităm şi la pungă, ne mai uităm şi la felul cum repară mecanicii. Credem că este obligatoriu, dacă vreţi, legat şi de Legea de ordonanţă nr.195, care este acum în dezbaterea comisiilor de specialitate de la Cameră, unde, aşa cum susţinem în această ordonanţă, va apărea factorul obligativităţii reefectuării inspecţiei tehnice periodice în momentul în care se umblă la sistemele de siguranţă ale circulaţiei.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Deci nimic nu era mai important decât siguranţa circulaţiei. Aţi înţeles mesajul.

Supun la vot textul Camerei Deputaţilor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 12 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu mare majoritate s-a aprobat nr.crt.2 în formula Camerei Deputaţilor.

Numai o secundă, domnule Păcurariu, vă rog eu foarte mult...

Domnul Iuliu Păcurariu:

Faceţi apel nominal, domnule preşedinte, eu contest votul.

În acest moment, domnule preşedinte, regret că trebuie să fac observaţia, nu cred că avem cvorum în sală, un cvorum adevărat, pe mâini ridicate şi numărate. Deci, dacă treceaţi la o numărare efectivă a voturilor, cred că nu aveam cvorum şi acest lucru era evident.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Avem 371 de colegi absenţi. Probabil că unii sunt la cafea, dacă nu sunt aici, înseamnă că nu sunt aici şi că n-au obiecţii şi nu sunt împotrivă. Deci doriţi să strigăm catalogul? Asta am înţeles?

Vă rog, domnule secretar. Un lider de grup vreau. Nu avem, nu putem cere, trecem la nr.crt.3. Vă rog.

Domnul Constantin Bîciu:

Sunt vicepreşedinte al Grupului parlamentar al PD de la Senat şi pot să cer verificarea cvorumului. Haideţi, să găsim o notă de compromis şi cerem amânarea votului, domnule preşedinte, că e evident că nu sunt parlamentari în sală.

Domnul Alexandru Sassu:

Este cvorum, nu trebuie făcută prezenţa, domnule senator.

Domnul Constantin Bîciu:

Domnule Sassu, treceţi aici şi vorbiţi, îmi face plăcere să mă contrez cu dumneavoastră.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Da, vă rog. Domnul vicelider al Grupului parlamentar al PRM din Senat. Aveţi cuvântul. Nu, eraţi preocupat acolo şi am crezut că nu vreţi să luaţi cuvântul. Vă rog.

Domnul Dumitru Badea:

Am ridicat mâna, dar nu m-aţi văzut tot din cauza aceasta, că nu am înălţimea corespunzătoare.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, aţi ridicat stânga, dacă ridicaţi dreapta...

Domnul Dumitru Badea:

În numele Grupului parlamentar al PRM contest votul dat mai înainte, întrucât nu avem cvorumul corespunzător.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci trebuia să o faceţi înainte de vot, nu după.

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc.

Facem apelul, vă rog listele pentru apel.

Domnul Dumitru Badea:

Domnule preşedinte,

Nu înainte de vot se face contestarea, ci după vot, vă rog frumos, observaţi regulamentul.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Rog să se facă apelul. Domnilor, chiar nu vreţi să facem nimic astăzi? Facem apelul, facem cvorumul şi votăm.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Am o propunere, cu toate că nu până acum nu a fost făcută niciodată, eu vă propun, totuşi, având în vedere ordinea de zi de astăzi, în care unele dintre punctele care sunt puse în discuţie nu solicită un vot, cum ar fi punctul 7 - Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind activitatea desfăşurată în anul 2002, şi în care este suficient, conform de acum cutumei parlamentare, o prezenţă ca atunci când nu este vot, prezenţă care este asigurată astăzi, să punem aceste puncte în discuţie în structura pe care o avem astăzi în Cameră şi dacă veţi simţi nevoia ulterior, între timp mai faceţi dumneavoastră apel să mai vină şi alţi deputaţi, vom face, în cazul în care unele din puncte vor fi contestate puternic la vot, să faceţi şi prezenţa. Până atunci câştigăm din timp şi facem şi un lucru bun, după părerea mea, pentru că dacă era făcută ordinea de zi în alt fel, acum nu mai era nevoie de vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, în calitate de preşedinte de şedinţă facem apelul nominal. Rog secretarii generali, pe evidenţa clară a celor prezenţi, să ia măsurile prevăzute de regulament în ceea ce priveşte indemnizaţia. Rog să se facă apelul.

Începem cu Senatul.

Domnul Puskas Valentin-Zoltan:

- Acatrinei Gheorghe - prezent
- Alexa Constantin - prezent
- Alexandru Ionel - prezent
- Apostolache Victor - absent
- Athanasiu Alexandru - absent
- Badea Dumitru - prezent
- Balcan Viorel - prezent
- Bădulescu Doru-Laurian - absent
- Bălan Angela Mihaela - prezentă
- Bălălău Constantin - absent
- Belaşcu Aron - absent
- Belu Ioan - absent
- Bichineţ Corneliu - absent
- Bindea Liviu-Doru - absent
- Bîciu Constantin - prezent
- Brădişteanu Şerban-Alexandru - absent
- Bucur Dionisie - absent
- Bunduc Gheorghe - prezent
- Buzatu Gheorghe - prezent
- Cârciumaru Ion - prezent
- Ciocan Maria - absentă
- Ciocârlie Alin Theodor - prezent
- Codreanu Dumitru - absent
- Constantinescu Eugen Marius - prezent
- Constantinescu Dan - absent
- Cozmâncă Octav - absent
- Crăciun Avram - prezent
- Cristolovean Ioan - prezent
- Dina Carol - prezent
- Dinescu Valentin - absent
- Dinu Marin - prezent
- Dobrescu Maria Antoaneta - prezentă
- Dumitrescu Viorel - absent
- Duţă Vasile - absent
- Eckstein Kovacs Peter - absent
- Fabini Hermann Armeniu - prezent
- Făniţă Triţă - prezent
- Feldman Alexandru Radu - absent
- Filipaş Avram - absent
- Filipescu Cornel - absent
- Florescu Eugeniu Constantin - prezent
- Flutur Gheorghe - absent
- Frunda György - absent
- Găucan Constantin - absent
- Gogoi Ion - absent
- Guga Ioan - prezent
- Hanganu Romeo Octavian - absent
- Hârşu Ion - absent
- Hoha Gheorghe - prezent
- Honcescu Ion - absent
- Horga Vasile - prezent
- Hriţcu Florin - absent
- Ilaşcu Ilie - absent
- Iliescu Ion - prezent
- Ionescu-Quintus Mircea - absent
- Iorga Nicolae Marian - absent
- Iorgovan Antonie - absent
- Iustian Mircea Teodor - prezent
- Kereskenyi Alexandru - prezent
- Leca Aureliu - prezent
- Lupoi Mihail - absent
- Marcu Ion - absent
- Marinescu Simona Anamaria - prezentă
- Marko Bela - absent
- Matei Vintilă - prezent
- Matei Viorel - prezent
- Mărgineanu Ştefan Gheorghe - absent
- Mihordea Mircea - absent
- Mocanu Vasile - prezent
- Munteanu Tudor-Marius - prezent
- Nedelcu Mircea - prezent
- Nemeth Csaba - prezent
- Nicolaescu Ioan - absent
- Nicolaescu Sergiu Florin - prezent
- Nicolai Norica - prezentă
- Nicolescu Constantin - absent
- Novolan Traian - prezent
- Onaca Dorel-Constantin - prezent
- Oprescu Sorin Mircea - absent
- Opriş Octavian - prezent
- Otiman Păun-Ion - prezent
- Paleologu Alexandru - absent
- Pană Aurel - absent
- Pană Viorel Marian - absent
- Paştiu Ioan - prezent
- Păcurariu Iuliu - prezent
- Păcuraru Paul - absent
- Pătru Nicolae - absent
- Păunescu Adrian - absent
- Penciuc Corin - absent
- Pete Ştefan - absent
- Petre Maria - absentă
- Petrescu Ilie - absent
- Plătică-Vidovici Ilie - prezent
- Pop Dumitru Petru - absent
- Pop de Popa Ioan - prezent
- Popa Nicolae-Vlad - prezent
- Popescu Dan Mircea - absent
- Popescu Laurenţiu-Mircea - absent
- Predescu Ion - prezent
- Prichici Emilian - absent
- Pricop Mihai-Radu - prezent
- Prisăcaru Ghiorghi - absent
- Pruteanu George Mihail - absent
- Pujină Nelu - absent
- Puskas Valentin-Zoltan - prezent
- Radu Constantin - prezent
- Rahău Dan Nicolae - absent
- Rebreanu Nora Cecilia - prezentă
- Rece Traian - prezent
- Roibu Aristide - prezent
- Roman Petre - prezent
- Rus Ioan Aurel - absent
- Sârbulescu Ion - prezent
- Seche Ion - absent
- Seres Denes - absent
- Sin Niculae - absent
- Sporea Elena - prezentă
- Solcanu Ion - absent
- Sógor Csaba - absent
- Stănoiu Mihaela-Rodica - prezentă
- Stoica Fevronia - absentă
- Szabo Karoly Ferenc - prezent
- Şelaru Rodica - absentă
- Ştefan Viorel - absent
- Tărăcilă Doru Ioan - prezent
- Theodorescu Emil Răzvan - absent
- Toma Constantin - absent
- Tudor Corneliu Vadim - absent
- Ungheanu Mihai - prezent
- Vajda Borbala - prezentă
- Vasile Radu - absent
- Văcăroiu Nicolae - prezent
- Vela Ion - absent
- Verestoy Attila - prezent
- Voinea Melu - absent
- Vornicu Sorin Adrian - prezent
- Zanc Grigore - prezent
- Zlăvog Gheorghe - absent

Domnul Valer Dorneanu:

Invit pe domnul secretar Leonăchescu din parte Camerei Deputaţilor să facă apelul pentru deputaţi.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

- Abiţei Ludovic - prezent
- Afrăsinei Viorica - prezentă
- Albu Gheorghe - absent
- Ana Gheorghe - prezent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - absent
- Andronescu Ecaterina - absentă
- Antal Istvan - prezent
- Anton Marin - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - absent
- Apostolescu Maria - prezentă
- Arghezi Mitzura Domnica - absentă
- Ariton Gheorghe - prezent
- Armaş Iosif - absent
- Arnăutu Eugenu - prezent
- Asztalos Ferenc - prezent
- Baban Ştefan - prezent
- Babiuc Victor - absent
- Baciu Mihai - absent
- Bahrin Dorel - absent
- Baltă Mihai - prezent
- Baltă Tudor - absent
- Bar Mihai - prezent
- Bara Radu Liviu - prezent
- Barbu Gheorghe - absent
- Bartoş Daniela - absentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeţ Dumitru - prezent
- Bălăşoiu Amalia - prezentă
- Băncescu Ioan - prezent
- Bâldea Ioan - prezent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - absent
- Bentu Dumitru - absent
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - prezent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - absent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - absent
- Boc Emil - prezent
- Bogea Angela - prezentă
- Boiangiu Cornel - prezent
- Bolcaş Augustin Lucian - prezent
- Böndi Gyöngyike - prezentă
- Borbely Laszlo - absent
- Bozgă Ion - absent
- Bran Vasile - absent
- Brînzan Ovidiu - prezent
- Brudaşca Damian - absent
- Bucur Constantin - absent
- Bucur Mircea - prezent
- Buga Florea - prezent
- Burnei Ion - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - prezentă
- Buzatu Dumitru - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - absent
- Calcan Valentin Gigel - prezent
- Canacheu Costică - prezent
- Cazan Gheorghe Romeo-Leonard - absent
- Cazimir Ştefan - prezent
- Căşunean-Vlad Adrian - absent
- Cerchez Metin - absent
- Cherescu Pavel - prezent
- Chiliman Andrei Ioan - prezent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Ciontu Corneliu - absent
- Ciuceanu Radu - prezent
- Ciupercă Vasile Silvian - prezent
- Cîrstoiu Ion - absent
- Cladovan Teodor - absent
- Cliveti Minodora - prezentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - prezent
- Cojocaru Nicu - prezent
- Crăciun Dorel Petru - absent
- Creţ Nicoară - absent
- Cristea Marin - absent
- Crişan Emil - prezent
- Dan Matei-Agathon - absent
- Daraban Aurel - prezent
- Dinu Gheorghe - prezent
- Dobre Traian - absent
- Dobre Victor Paul - absent
- Dobrescu Smaranda - prezentă
- Dolănescu Ion - prezent
- Dorian Dorel - absent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - absent
- Dragoş Liviu Iuliu - absent
- Dragu George - absent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - absent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - prezentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - absent
- Dumitriu Carmen - absentă
- Duţu Constantin - prezent
- Duţu Gheorghe - prezent
- Enescu Nicolae - prezent
- Erdei Doloczki Istvan - prezent
- Eserghep Gelil - prezent
- Fâcă Mihail - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Ana - prezent
- Florescu Ion - prezent
- Fotopolos Sotiris - absent
- Frunzăverde Sorin - absent
- Gaspar Acsinte - absent
- Georgescu Florin - absent
- Georgescu Filip - absent
- Gheorghe Valeriu - absent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Gheorghiu Adrian - prezent
- Gheorghiu Viorel - prezent
- Gingăraş Georgiu - absent
- Giuglea Ştefan - prezent
- Godja Petru - absent
- Grădinaru Nicolae - prezent
- Grigoraş Neculai - prezent
- Gubandru Aurel - absent
- Gvozdenovici Slavomir - absent
- Haşotti Puiu - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - prezent
- Holtea Iancu - absent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Ianculescu Marian - prezent
- Ifrim Mircea - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - prezent
- Ionel Adrian - absent
- Ionescu Anton - absent
- Ionescu Costel Marian - prezent
- Ionescu Dan - prezent
- Ionescu Daniel - prezent
- Ionescu Mihaela - absentă
- Ionescu Răzvan - prezent
- Ionescu Smaranda - prezentă
- Iordache Florin - prezent
- Iriza Marius - absent
- Iriza Scarlat - absent
- Ivănescu Paula Maria - prezentă
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Kelemen Atilla Bela Ladislau - absent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Kónya-Hamar Sandor - absent
- Kovács Csaba-Tiberiu - absent
- Kovács Zoltan - absent
- Lari Iorga Leonida - absentă
- Lazăr Maria - prezentă
- Lăpădat Ştefan - prezent
- Lăpuşan Alexandru - prezent
- Leonăchescu Nicolae - prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - prezentă
- Lepşa Victor Sorin - absent
- Longhen Ghervazen - absent
- Loghin Irina - prezentă
- Luchian Ion - absent
- Magheru Paul - prezent
- Maior Lazăr Dorin - absent
- Makkai Grigore - absent
- Man Mircea - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marcu Gheorghe - absent
- Mardari Ludovic - prezent
- Marin Gheorghe - absent
- Marineci Ionel - prezent
- Márton Árpád Francisc - prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - prezent
- Mărăcineanu Adrian - prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - prezentă
- Mândroviceanu Vasile - prezent
- Mera Alexandru Liviu - absent
- Merce Ilie - absent
- Meşca Sever - absent
- Miclea Ioan - prezent
- Micula Cătălin - absent
- Mihalachi Vasile - absent
- Mihăilescu Petru Şerban - absent
- Mincu Iulian - prezent
- Mircea Costache - prezent
- Mirciov Petru - prezent
- Miron Vasile - prezent
- Mitrea Miron Tudor - absent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mitu Dumitru Octavian - prezent
- Miţaru Anton - absent
- Mînzînă Ion - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Mocioi Ion - prezent
- Mogoş Ion - absent
- Mohora Tudor - absent
- Moisescu George Dumitru - absent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moiş Văsălie - absent
- Moldovan Petre - prezent
- Moldovan Carmen Ileana - prezentă
- Moldoveanu Eugenia - prezentă
- Moraru Constantin Florentin - absent
- Motoc Marian-Adrian - prezent
- Muscă Monica Octavia - absentă
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Naidin Petre - prezent
- Nan Nicolae - absent
- Nassar Rodica - prezentă
- Naum Liana Elena - prezentă
- Nădejde Vlad-George - absent
- Năstase Adrian - absent
- Năstase Ioan Mihai - prezent
- Neacşu Ilie - absent
- Neagu Ion - prezent
- Neagu Victor - prezent
- Neamţu Horia Ion - prezent
- Neamţu Tiberiu Paul - prezent
- Nechifor Cristian - absent
- Negoiţă Liviu Gheorghe - prezent
- Nica Dan - absent
- Nicolae Ion - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - absent
- Nicolescu Mihai - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Constantin - prezent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Nistor Vasile - prezent
- Niţă Constantin - absent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Ionel - prezent
- Oltei Ion - absent
- Onisei Ioan - prezent
- Palade Doru Dumitru - prezent
- Pambuccian Varujan - prezent
- Paşcu Ioan Mircea - absent
- Pataki Iulia - prezentă
- Patriciu Dinu - absent
- Păduroiu Valentin - prezent
- Păşcuţ Ştefan - prezent
- Păun Nicolae - absent
- Pécsi Ferenc - prezent
- Pereş Alexandru - prezent
- Petrescu Ovidiu Cameliu - absent
- Petruş Octavian Constantin - prezent
- Pleşa Eugen Lucian - prezent
- Podgoreanu Radu - prezent
- Pop Napoleon - prezent
- Popa Constanţa - prezentă
- Popa Cornel - absent
- Popa Virgil - prezent
- Popescu Ioan Dan - absent
- Popescu Costel-Eugen - prezent
- Popescu Dorin Grigore - absent
- Popescu Gheorghe - prezent
- Popescu Kanty Cătălin - prezent
- Popescu Virgil - prezent
- Popescu Bejat Ştefan Marian - absent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
- Posea Petre - prezent
- Predică Vasile - prezent
- Pribeanu Gheorghe - prezent
- Priboi Ristea - prezent
- Purceld Octavian-Mircea - prezent
- Puşcaş Vasile - absent
- Puwak Hildegard-Carola - absentă
- Puzdrea Dumitru - absent
- Radan Mihai - absent
- Ráduly Róbert Kálmán - prezent
- Raicu Romeo Marius - prezent
- Rasovan Dan Grigore - absent
- Rădoi Ion - absent
- Rădulescu Grigore Emil - absent
- Roşculeţ Gheorghe - absent
- Rus Emil - absent
- Rus Ioan - prezent
- Ruşanu Dan Radu - absent
- Sadici Octavian - absent
- Sali Negiat - absent
- Sandache Cristian - prezent
- Sandu Alecu - absent
- Sandu Ion Florentin - absent
- Sassu Alexandru - prezent
- Saulea Dănuţ - prezent
- Savu Vasile Ioan - absent
- Săpunaru Nini - absent
- Sârbu Marian - absent
- Sbârcea Tiberiu Sergius - absent
- Selagea Constantin - prezent
- Sersea Nicolae - prezent
- Severin Adrian - absent
- Simedru Dan Coriolan - absent
- Sireţeanu Mihail - prezent
- Sonea Ioan - absent
- Spiridon Nicu - absent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stana-Ionescu Ileana - prezentă
- Stanciu Anghel - prezent
- Stanciu Zisu - prezent
- Stănescu Alexandru-Octav - absent
- Stănişoară Mihai - prezent
- Stoian Mircea - prezent
- Stoica Valeriu - absent
- Stroe Radu - prezent
- Stuparu Timotei - prezent
- Suciu Vasile - absent
- Suditu Gheorghe - absent
- Székely Ervin-Zoltán - prezent
- Szilágyi Zsolt - absent
- Şnaider Paul - absent
- Ştefan Ion - absent
- Ştefănescu Codrin - prezent
- Ştefănoiu Luca - absent
- Ştirbeţ Cornel - absent
- Tamás Sándor - prezent
- Tărâţă Culiţă - absent
- Târpescu Pavel - prezent
- Tcaciuc Ştefan - absent
- Teculescu Constantin - absent
- Timiş Ioan - absent
- Toader Mircea Nicu - prezent
- Todoran Pavel - prezent
- Tokay Gheorghe - prezent
- Toró Tiberiu - absent
- Tudor Marcu - prezent
- Tudose Mihai - prezent
- Tunaru Raj-Alexandru - prezent
- Ţibulcă Alexandru - prezent
- Ţocu Iulian Costel - absent
- Varga Attila - absent
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilescu Nicolae - absent
- Vasilescu Lia Olguţa - prezentă
- Vasilescu Valentin - prezent
- Vekov Károly-János - prezent
- Verbina Dan - prezent
- Vida Iuliu - prezent
- Videanu Adriean - absent
- Vişinescu Marinache - prezent
- Voicu Mădălin - absent
- Voinea Olga Lucheria - prezentă
- Voinea Florea - prezent
- Winkler Iuliu - absent
- Wittstock Eberhard-Wolfgang - absent
- Zăvoianu Ioan Dorel - absent
- Zgonea Valeriu Ştefan - absent

(Domnii senatori şi deputaţi care au intrat în sală ulterior apelului şi-au înregistrat prezenţa la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

În urma apelului au răspuns prezent 244 de colegi: 181 deputaţi şi 63 senatori. Deci, avem cvorumul de lucru. (Câteva aplauze) Sigur, o serie de colegi s-au dus din nou pe culoare, la discuţii, aceasta este cu totul altceva.

În consecinţă, reluăm punctul 2. Da? Din prezenţi vom scădea voturile împotrivă şi abţinerile.

S-a spus tot ce era de spus legat de pct. 2.

Supun încă o dată votului dumneavoastră textul adoptat de Camera Deputaţilor de la numărul curent 2. S-au dat argumente. Doamna deputat Aurelia Vasile, doriţi să mai interveniţi? Nu. Vă rog frumos, sigur că se poate.

Domnul senator Petre Roman.

Domnul Petre Roman:

Domnule preşedinte,

Mai întâi vă felicit pentru tenacitatea de a menţine şedinţa de astăzi, şi o spun fără nici o urmă de ironie, dimpotrivă. Ar fi fost cât se poate de neplăcut să oprim lucrările noastre din lipsă de cvorum.

Am discutat în Comisia juridică a Senatului şi de acolo vine propunerea care apare în faţa dumneavoastră, ca text în divergenţă. Vă spun sincer că, în momentul când am examinat acolo această chestiune, aproape că nimeni nu s-a îndoit, sau chiar nimeni nu s-a îndoit că soluţia noastră este cea mai potrivită şi, prin urmare, va fi adoptată de Cameră, şi acum constat că lucrurile nu stau tocmai aşa.

Vedeţi, ideea că cetăţeanul care are buzunarul cum îl are şi banul în buzunar atât de limitat, cu greu, cu foarte mare greu face faţă, dacă are o maşină, să plătească taxele, dar şi şpăgile, să nu ne facem că nu ştim că există, or, soluţia noastră era în favoarea omului care are, cum sunt marea majoritate a automobiliştilor, care are o maşină, o Dacie cu probleme. Ideea că la orice fel de schimbare de piesă el trebuie din nou să facă revizia tehnică, este o povară serioasă pentru aceşti oameni. Nu este potrivit şi nici nu este logic din punct de vedere tehnic. E mai normal ca o dată ce omul are o revizie tehnică, mai puţin situaţia în care are un accident, aceasta este altceva, pentru că atunci trebuie să apeleze la poliţie, deci, mai puţin această situaţie, revizia tehnică trebuie să fie valabilă pentru perioada pe care i-o dă atelierul care a fost abilitat să-i facă controlul şi să-i aplice ştampila de revizie tehnică.

Acesta este motivul pentru care, încercând să protejăm punga oamenilor, repet, imensa majoritate a automobiliştilor care au o maşină, trag de ea cât pot, benzina e cum e, nu vă mai spun, că le ştiţi prea bine, să nu-l obligăm la o situaţie care, poate că din punct de vedere strict, să zicem, tehnic, poate că s-ar justifica. Ca inginer, mă îndoiesc de treaba asta. Dacă revizia tehnică se face corect, de ce să nu fie revizia tehnică valabilă pe perioada pe care este prevăzută să fie valabilă? Acesta este argumentul pe care l-aş aduce în faţa dumneavoastră, pentru ca să fiţi de acord, mai degrabă, cu varianta Senatului.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnilor preşedinţi,

Onoraţi colegi,

Susţin întru totul argumentaţia anterioară şi doresc doar să mai completez cu câteva lucruri: noi trebuie să facem legi care să fie aplicabile în litera şi spiritul lor. Cum credeţi dumneavoastră că un cetăţean care-şi schimbă un pivot la o roată la maşină sau îşi schimbă un amortizor o să se ducă după aceea la registru sau nu ştiu unde?! Este absurd! Nimeni nu va aplica această lege, în schimb toată lumea va cădea, va fi vinovată din cauza unei prevederi care depăşeşte cu mult normalul şi care cred eu că trebuie eliminată; soluţia de la Senat mi se pare mult mai corectă şi echilibrată. Cred că nu trebuie să facem legi inaplicabile.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat Aurelia aVasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Aş începe prin a spune că şi această lege are norme de aplicare, iar colegii încearcă să exagereze, motivând că schimbarea unui şurub sau ştiu eu ce aduce după sine imediat o intervenţie pe inspecţia tehnică periodică. Dar vreau să aduc aminte colegilor că în România, pe şosele, circulă parcul greu, şi atunci când unui mastodont i se schimbă o casetă de direcţie şi i se schimbă pe marginea drumului, fără să se facă o verificare pe utilajele care trebuie să le verifice, o familie se poate trezi cu el în casă, noaptea, când ei dorm. Deci, problema este importantă. Dumneavoastră exageraţi spunând "un pivot sau un capăt de bară"! De câte ori noaptea, pe şosea, nu v-au orbit farurile unei maşini prost reglate?! Problema se pune de vieţi şi de bunuri materiale, iar normele care sunt la această ordonanţă sunt foarte bine stipulate, iar pentru articolul şi alineatul respectiv, cei care au realizat normele explică pentru ce. Nu e vorba de fiecare şurubel şi piuliţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat, aici s-au adus fel de fel de argumente. Ceea ce trebuie înţeles este faptul că atunci când la o maşină, între două revizii tehnice, cel puţin din expunerile care s-au făcut, apare o problemă de siguranţă a circulaţiei, eu ştiu, direcţia sau pivot sau ce vreţi dumneavoastră, nu mă pricep prea mult la tehnică, cel în cauză, care şi el este interesat în siguranţa persoanei lui, se duce la o instituţie specializată să-i facă reparaţia, care răspunde pentru ".. Numai o secundă, că nu vă dau cuvântul! Ideea care este? Să nu mai facă încă o inspecţie tehnică, care înseamnă alţi 250.000 lei scoşi din buzunar. Înseamnă că tot ce circulă în ţara asta va sta permanent în fel de fel de revizii, la coadă! Deci, aceasta este ideea de fond; priviţi lucrurile în amândouă direcţiile.

Domnul deputat Chiliman, după care domnul Szabo. Deci, o argumentaţie, că se intră în casă, că se iese din casă, este altă treabă!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Eu aş dori să vă aduc aminte, onoraţi colegi deputaţi şi senatori, sau senatori şi deputaţi, că rolul nostru este să legiferăm noi şi să nu lăsăm legiferarea pe mâna unor cetăţeni de bună - credinţă, de mai proastă bună - credinţă sau deloc de bună - credinţă de prin ministere care fac tot felul de norme care adaugă la lege sau deformează legile trecute prin Parlament.

În ţările dezvoltate şi în care legile sunt clare nu există norme de aplicare, de mai bună înţelegere a legilor. Avem o mulţime de norme apărute în ultima perioadă, care încalcă legile pe care încearcă să le explice mai bine. Noi trebuie să legiferăm, că acesta este rolul nostru, nu să delegăm legiferarea către diverşi cetăţeni, alţii decât cei care suntem noi aleşi, în acest scop, în Parlament! E foarte uşor să delegăm altora, dar nu ăsta este scopul nostru! Scopul nostru este să facem noi legile bune şi complete, ca alţii să nu le mai interpreteze cum vor ei, şi să nu lăsăm legile pe urmă pe mâna altora. De aceasta nu se aplică legile, de-asta avem problemele pe care le avem. Mă opun categoric ideii ca într-o chestiune atât de sensibilă ca aceasta, ca punctul acesta care se dezbate aici, să ne lăsăm pe mâna unor funcţionari, indiferent dacă sunt sau nu de bună - credinţă. Trebuie noi să spunem ce se face şi ce nu, şi soluţia Senatului este echilibrată şi corectă.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Îmi pare rău, că astfel de probleme tehnice trebuia să le clarificaţi în comisii, nu să ne blocaţi în plen.

Aveţi cuvântul, domnule Szabó.

Domnul Szabó Károly Ferenc:

Domnilor preşedinţi,

Onoraţi colegi din sala aceasta aproape goală, eu aş vrea să reamintesc că Parlamentul are misiunea - şi în general se achită de ea - de a stabili raporturi juridice între subiecţi de drept. Cu alte cuvinte, stabileşte răspunderi şi, în cazul în care anumite interese sau drepturi au fost lezate, stabileşte căile prin care se poate remedia un prejudiciu.

Înainte ca distinsa luptătoare pentru formularea Camerei Deputaţilor să creadă nu ştiu ce, îi spun şi domniei sale şi domniilor voastre că şi eu sunt un inginer care am devenit parlamentar. Dar înainte de a exagera în prescripţii tehnice, prezentate sub formă de texte de lege, trebuie să vedem că atunci când dorim să precizăm ceva care din punct de vedere tehnic este absolut argumentabil, vedem că din punct de vedere juridic este...- nu vreau să folosesc o expresie la ora aceasta când ne apropiem de masă.

Prin urmare, în afara faptului că, formal vorbind, un text în care apare cuvântul "trebuie" mi se pare absolut ridicol - să mă ierte onor Camera Deputaţilor pentru că eu acum fac apel la bunăvoinţa domniilor lor - să vadă că aşa ceva nu poate să rămână în textul de lege, dar să vedem dacă chiar trebuie să fie aşa şi mai ales în sarcina cui cade elementul material? Eu acum nu o suspectez pe distinsa doamnă deputat că reprezintă interesele unor agenţi economici din sfera inspecţiilor tehnice auto. Vai de mine?! Dar să ne gândim că dacă orice intervenţie la un autoturism implică - ceea ce este foarte argumentabil - o refacere, cel puţin a acelei părţi a inspecţiei tehnice care să confirme că vehiculul este circulabil, dacă nu a avut drept subiect problema în sine, atunci ar putea să o facă pe cheltuiala lui sau gratis, să vedem, aşa se mai votează proiectul de lege?! De ce, adică să-l punem pe cetăţean în faţa unui abuz, şi noi să legiferăm acest abuz în care el trebuie să plătească, pentru că evident că aici, cineva... din lege nu rezultă decât implicit faptul că tot clientul va trebui să plătească încă o tunsoare, chit că demult este chel.

Onoraţi colegi, vă rog foarte frumos, dacă nu am fost suficient de explicit, măcar pentru aceste argumente pe care vi le-am spus şi măcar pentru vehemenţa - eu nu-i zic suspectă - a distinsei noastre colege, vă rog frumos să adoptaţi textul Senatului care, cu cât vorbeşte mai puţin, cu atât spune mai mult şi mai concis.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Înţeleg că este o adevărată pasiune pentru acest articol. Din ce aţi spus, dacă am înţeles eu bine, inspecţia în cazul acesta să fie gratis în termen de 15 zile, nu?! Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Octavian Constantin Petruş:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Propunerea Senatului este mai bună şi vreau să vă mărturisesc: eu nu sunt şofer şi nu reprezint nici un interes al şoferilor şi nici al miliţienilor. Noi facem legi pentru populaţie. Haideţi, de data aceasta, să votăm cu Senatul! Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi vreau să cred că am înţeles toţi cum am înţeles eu, că este o cerinţă cel puţin aberantă. Am carnet de conducere din '57, când unii dintre dumneavoastră nici nu erau născuţi, iar maşini am avut vreo 4 sau 5 până acum. Ştiu cum se face o inspecţie tehnică. Trebuie să te programezi cu multe zile înainte şi chiar şi atunci, programat fiind, stai şi ai toată ziua pierdută. Nu ai deloc certitudinea, uneori, că în ziua aceea ţi se termină inspecţia tehnică. Dacă în condiţiile acestea, când inspecţia tehnică se face din doi în doi ani sau, după RAR, din trei în trei ani, sau la trei ani după RAR, este atâta tămbălău cu inspecţia tehnică cu care - scuze pentru cacofonie - au fost îndreptăţite numai anumite service-uri, nu toate service-urile, darămite după fiecare reparaţie pe care o vom face oricare dintre noi la sistemul de direcţie, sistemul de frânare şi eventual la noxe, la motor, practic, la tot ce mişcă în maşină. Vă daţi seama că nici măcar n-ar mai prididi; omul ar sta cu ea pe tuşă zile în şir, şi cozile ar fi interminabile. În schimb, câştigurile acelor service-uri, îndreptăţite de anumite organe care au interese - între noi fie vorba, să nu ne ascundem după deget - să primească comenzi cât mai multe aceste service-uri, spre bunul avantaj al multora dintre noi, vor creşte substanţial.

În condiţiile acestea, socotesc că pe lângă gestul aberant, care nu există nicăieri, în nici o ţară, în care se eludează obligativitatea responsabilităţii celui care a făcut reparaţia, să scrie, să semneze, să-şi asume riscurile unei eventuale reparaţii greşite, reparaţii se vor face la toate service-urile pe picior, cu piese de mâna a doua sau ştiu eu cum, că toată responsabilitatea cade, în fapt, în banii pe care-i plătesc eu ulterior la alt service, să mă duc să fac ITP-ul. În condiţiile acestea, pe orice plan aţi lua-o, este un lucru absolut ridicol. Socotesc că, aşa cum a fost până acum, dacă vreţi să înăsprim sancţiunile pentru cei care dau semnătura, de obicei dată pe piese luate pe sub mână, făcute la Cooperativa "înfrăţirea din deal" sau nu ştiu cum, era o glumă, dar nu vreau s-o zic, din piese recondiţionate, să-şi asume responsabilitatea, mărită, eventual, prin acest proiect de lege, ca după ce s-a dat reparaţia aceea ea să constituie un argument la vechiul ITP, vechea aprobare pentru inspecţia tehnică periodică pe care o faci şi să fie, pentru porţiunea pe care a reparat-o el, suficient, încât să fie recondiţionată inspecţia tehnică cel puţin până când îşi pierde valabilitatea inspecţia anterioară.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-a înţeles.

Domnul Marcu Tudor:

Varianta Senatului. Deci, nici nu se poate pune în discuţie. Eu nu ştiu cum ne-a scăpat nouă! Ştiţi de ce cred că a scăpat? Din motivul pentru care acum suntem atât de puţini aici şi probabil tot atât de puţini am fost şi atunci şi n-am fost atenţi! Dar acum ni s-au deschis ochii, cel puţin mie!

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Eu vă propun să ne oprim aici. Având în vedere că majoritatea luărilor de cuvânt au fost pentru varianta Senatului, voi supune întâi la vot această variantă.

Cine este împotriva variantei Senatului? Împotrivă? Nimeni.

Abţineri? 2 abţineri

Cu majoritate de voturi, la nr. crt. 2 s-a adoptat varianta Senatului.

Vă rog. Vreţi să facem apel nominal, care este problema?!

Stimaţi colegi,

La nr. crt. 3, vă rog să mă urmăriţi atent, poate nu mai facem dezbateri. În textul Camerei Deputaţilor se prevede, în final, ca aceste ecusoane de inspecţie tehnică rămân în sarcina RAR-ului. Senatul a plecat de la ideea concretă că sunt mai multe instituţii care pot da ecusoane, să cadă în sarcina tuturor care au acest drept.

La pct. 3 este vorba de ecusoanele care se pun pe maşină după inspecţia tehnică, dar nu numai RAR-ul este autorizat să dea ecusoane, ci şi alte instituţii sunt abilitate, şi atunci aceasta este diferenţa între Senat şi Camera Deputaţilor. Camera Deputaţilor spune numai RAR-ul, Senatul spune "deţinătorii legali de drept de a aplica ecuson".

Dacă sunt aici intervenţii? Nu sunt.

Vă propun varianta Senatului.

Cine este împotrivă? Nimeni.

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate s-a aprobat textul Senatului.

Stimaţi colegi,

Să profităm, totuşi, de acest sfert de oră, dacă sunteţi de acord. Avem două proiecte de lege, primul pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 182/2002 privind reglementarea unor măsuri financiare pe anul 2002. Amândouă şi-au produs efectele practic. Este vorba de reglări în cadrul bugetului.

Dau cuvântul doamnei secretar de stat Manolescu. Doamna secretar de stat Manolescu, lăsaţi telefonul şi vă rog să faceţi prezentarea. Foarte pe scurt, vă rog.

Doamna Maria Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Prin actul normativ s-a urmărit asigurarea unei mai bune funcţionări a instituţiilor din sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Astfel, din analiza execuţiei operative a bugetului general consolidat pe primele 10 luni ale anului 2002 a rezultat că veniturile bugetului fondului pentru asigurări sociale de sănătate înregistraseră o colectare mai bună, fapt care permitea majorarea unor categorii de cheltuieli specifice acestui buget. În acest scop, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în urma cererilor primite de la casele judeţene a solicitat majorarea cu suma de 300 de miliarde a cheltuielilor aferente serviciilor medicale prestate de spitale.

Totodată, urmare a neefectuării unor răscumpărări de certificate de trezorerie la scadenţă, de către populaţie, şi a unor economii la fondul de risc pentru garanţii externe, a fost posibilă o diminuare a cheltuielilor cu dobânzile aferente datoriei publice cu suma de 300 de miliarde lei.

Comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au întocmit raport de adoptare cu un amendament care a fost acceptat de Ministerul Finanţelor Publice, şi, în aceste condiţii, propunem şi susţinem adoptarea actului normativ, în forma care a rezultat din raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnul vicepreşedinte Grigoraş. Vă rog, raportul Comisiilor pentru buget, finanţe. Foarte pe scurt, de asemenea.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor au examinat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 182/2002. În urma dezbaterii au reţinut şi adoptat un amendament, în sensul că vă propunem ca după art. 3 să se introducă un articol nou, 4, iar art. 4 să devină art. 5. Este vorba de o necesitate obiectivă, legată de administrarea fondurilor. În aceste condiţii vă propunem dezbaterea şi adoptarea, cu amendamentul propus.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

La dezbateri generale dacă sunt luări de cuvânt? Înţeleg că nu sunt.

Stimaţi colegi,

Avem un singur amendament.

Titlul ordonanţei. Dacă sunt obiecţii?

Este cineva împotrivă?

Abţineri? Nu.

S-a votat în unanimitate.

Articolul 1 în întregime. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Observaţii?

Împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Articolul 2. Împotrivă? Abţineri?

Votat în unanimitate.

Articolul 3. Împotrivă? Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art. 4 nou, în propunerea comisiei, cu care este de acord şi ministerul.

Sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Deci, art. 4 devine art. 5.

Şi atunci, supunem votului dumneavoastră art. 4 din ordonanţă.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră anexa.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră ordonanţa, în ansamblu.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Nu sunt.

Votată în unanimitate.

Titlul proiectului de lege.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Articolul unic, care va suferi o modificare, se va spune: "Se aprobă ordonanţa", cu o completare, introducerea unui art. 4, care devine art. 5.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 183/2002 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale pe anul 2002.

Aici nu avem amendamente din partea Comisiilor de buget-finanţe.

Doamna secretar de stat Manolescu. Vă ascultăm, vă rog, foarte pe scurt.

Doamna Maria Manolescu:

Vă mulţumesc.

Prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 cu modificările ulterioare au fost prevăzute intrări de credite externe în sumă totală de 248,8 miliarde, din care, în bugetul asigurărilor sociale de stat 78,0 miliarde lei şi în bugetul asigurărilor pentru şomaj 270,8 miliarde. Pe parcursul execuţiei bugetare, în funcţie de condiţiile concrete de derulare a contractelor finanţate din credite externe, au apărut unele variaţii în minus faţă de prevederile bugetare, fiind necesară o redistribuire a acestora.

Prin actul normativ respectiv, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 183, s-a autorizat Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale ca disponibilităţile rezultate din sumele alocate din credite externe aferente asigurărilor sociale de stat şi fondului pentru şomaj pe anul 2002 să fie redistribuite la alte cheltuieli, pentru a-şi putea finanţa achiziţiile de echipamente care se achită din împrumuturi externe garantate de Ministerul Finanţelor Publice.

Comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au întocmit raport de adoptare fără amendamente, iar Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine adoptarea actului normativ în forma rezultată din raport. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnule vicepreşedinte Grigoraş, raportul Comisiilor de buget-finanţe, vă rog.

Domnul Neculai Grigoraş:

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci reunite au examinat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2002 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale pe anul 2002, au întocmit raport favorabil, s-au avut în vedere şi avizele favorabile de la Comisiile pentru muncă şi protecţie socială şi, respectiv, Consiliului Legislativ.

În aceste condiţii, vă propunem dezbaterea şi aprobarea în forma prezentată de Guvern, fără amendamente. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Vă rog, dacă sunt luări de cuvânt?

Text de ordonanţă, care, de asemenea, şi-a produs efecte.

Titlul ordonanţei.

Dacă sunt intervenţii?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art. 1. Voturi împotrivă? Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art. 2. Împotrivă? Abţineri?

Votat în unanimitate.

Art. 3. Voturi împotrivă? Abţineri?

Votat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră ordonanţa în ansamblu.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Ordonanţa a fost votată.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege cu articol unic de aprobare a ordonanţei.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Votat, de asemenea, în unanimitate.

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă propun, pentru că mai avem zece minute, Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind activitatea desfăşurată în anul 2002. Îi dau cuvântul domnului secretar general al CSAT, domnul general Bârloiu.

Domnul Viorel Bârloiu:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Vă prezint în sinteză problemele analizate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării înscrise în raportul transmis de Preşedintele României.

În cursul anului trecut, Consiliul a beneficiat de o nouă lege de organizare şi funcţionare, în baza căreia şi-a propus să realizeze, să protejeze şi să afirme interesele de securitate ale ţării, urmărindu-se astfel corelarea intereselor naţionale prevăzute în Strategia de securitate cu activitatea Consiliului, pentru fundamentarea hotărârilor care conduc la realizarea acestora.

Obiectivul prioritar al anului 2002 - integrarea în NATO, a impus Consiliului analize şi evaluări sistematice, graduale, privind activitatea instituţiilor angajate în acest sens. Astfel, au fost aprobate: Planul naţional anual de pregătire a aderării, Planul cu acţiunile prioritare ale Guvernului de promovare a candidaturii ţării noastre la Alianţa Nord-Atlantică şi Programul individual de parteneriat 2002-2003.

După Praga au fost evaluate rezultatele reuniunii şi s-a aprobat transformarea Programului individual de parteneriat în Program de aderare.

În contextul demarării procesului de negociere, semnare şi ratificare a Protocolului de aderare, s-au stabilit măsurile pentru adoptarea unei diplomaţii active în relaţiile politico-militare cu ţările membre ale Alianţei şi cele invitate, astfel ca în 2004 statul român să devină membru cu drepturi depline în NATO. Unele măsuri cuprinse în aceste documente au fost puse de acord cu experţii NATO, iar după semnarea şi ratificarea Protocolului de aderare s-a hotărât să fie aduse în continuare îmbunătăţiri care să determine creşterea gradului de interoperatibilitate cu armatele viitoarelor state aliate.

Cu privire la aderarea României la Uniunea Europeană, au fost analizate procesele comune integratoare care se desfăşoară pe continentul european, inclusiv în domeniul securităţii şi al apărării colective, adoptând poziţii şi măsuri pentru afirmarea intereselor României.

Conştienţi fiind de faptul că atât integrarea în NATO cât şi în Uniunea Europeană ţine de eforturile ţării pentru dezvoltare şi reformă, Consiliul a analizat şi aprobat strategia, direcţiile de acţiune şi obiectivele de atins ale organismului militar în perioada 2003-2007. În acest sens, au fost aprobate: Studiul de interoperativitate globală 2002, Planul-cadru privind modernizarea şi restructurarea organismului militar pentru anul în curs, precum şi Concepţia referitoare la constituirea, dotarea şi pregătirea forţelor speciale, forţe în măsură să poată îndeplini misiuni specifice la momentul oportun.

Subliniem faptul că organismul militar a făcut reforma la ritmul şi dimensiunile aşteptate, constituind un factor important pentru invitaţia primită la Praga.

Apreciate ca principale probleme de securitate ale României, problemele economico-sociale au fost analizate cu prioritate de Consiliu, adoptându-se recomandări, materializate în măsuri şi acţiuni ale Guvernului, care să vizeze redresarea economiei şi eliminarea insecurităţii la nivel social. Pentru relansarea economică, Consiliul a recomandat crearea unui mediu de afaceri atractiv şi stabil, raportat la marile fluxuri economico-financiare, tehnologice şi comerciale europene. A fost avizat Proiectul Legii pregătirii economiei şi teritoriului pentru apărare şi aprobat Programul de reformă a structurii şi strategiei rezervelor de stat, adaptate normelor europene şi euro-atlantice.

Analiza evoluţiilor din situaţia politico-militară regională şi globală, datorate creşterii fenomenului terorist, a constituit o altă temă de interes pentru membrii Consiliului, materializată, printre altele, în aprobarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a terorismului, precum şi prin crearea Sistemului naţional de prevenire şi combatere a acestuia.

Urmărind adaptarea legislaţiei din domeniul securităţii naţionale la valorile europene şi euro-atlantice, Consiliul a analizat şi avizat noul Proiect al Legii siguranţei naţionale. Iar pentru eficientizarea misiunilor şi adaptarea potenţialului instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale la noile evoluţii ale riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor la adresa siguranţei naţionale, s-au aprobat unele modificări ale structurilor şi regulamentelor de organizare şi funcţionare ale acestora.

Periodic, s-au analizat rapoarte şi informaţii asupra noilor pericole potenţiale la adresa României generate de lărgirea spectrului riscului existente pe plan intern şi internaţional. Au fost evaluate situaţiile din unele puncte fierbinţi cu implicaţii asupra securităţii noastre naţionale, un loc însemnat fiind acordat crizelor din Afganistan şi din Irak, ceea ce a permis elaborarea unor propuneri de măsuri, care ulterior au fost validate de Parlament.

Într-o ierarhizare a riscurilor, ameninţărilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale, în raportul prezentat Parlamentului s-a apreciat, că, în ordine, acestea se referă la: tendinţele şi formele de manifestare ale corupţiei, traficul şi consumul ilegal de droguri, securizarea frontierelor, imigraţia ilegală, traficul de armament convenţional către spaţii supuse restricţiilor internaţionale, medierea şi plasarea ilegală a forţei de muncă autohtone pe diverse spaţii.

Pentru eficientizarea schimbului de date între instituţiile Sistemului naţional de apărare asupra indicatorilor de risc şi evoluţiile acestora, s-a creat printr-o hotărâre a Consiliului Sistemul informatic integrat, asigurându-se astfel operativitatea necesară adoptării deciziilor.

Pentru asigurarea protecţiei informaţiilor clasificate, a fost analizată activitatea Autorităţii Naţionale de Securitate şi s-a hotărât înfiinţarea Registrului Oficiului Naţional de Informaţii Secrete de Stat, structură în subordinea Guvernului României, operaţionalizată la sfârşitul anului trecut.

Un domeniu aflat în atenţia Consiliului a fost cel al realizării programelor de restructurare a sectorului producţiei de apărare, analizând încărcarea capacităţilor industriale pe baza comenzilor sectorului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi pe baza solicitărilor la export. Astfel, s-a aprobat lista agenţilor economici şi a capacităţilor de producţie, precum şi activităţile, numărul maxim şi structurile necesare derulării programelor de restructurare.

Coordonarea activităţilor în domeniul relaţiilor politico-militare externe, nou atribut conferit de lege, a impus Consiliului analizarea şi aprobarea acordurilor guvernamentale şi ale instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul siguranţei ţării cu structuri similare din alte state pe probleme specifice, asigurând pentru România monitorizarea şi contracararea factorilor de risc la adresa securităţii statului român, precum şi dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi sprijin reciproc.

Fac precizarea că în majoritate hotărârile adoptate îşi găsesc aplicabilitate în activitatea tuturor structurilor societăţii cu atribuţii în domeniul apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice, pe parcursul acestui an şi în perspectiva următorilor.

În raportul prezentat Parlamentului sunt înscrise şi alte aspecte referitoare la organizarea şi coordonarea activităţilor care privesc securitatea naţională, iar în anexa la acesta sunt prezentate hotărârile adoptate în acest sens. Vă mulţumesc, am terminat.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul preşedinte Sergiu Nicolaescu prezintă raportul Comisiilor de apărare din cele două Camere.

Domnul Sergiu Florin Nicolaescu:

Domnule preşedinte,

Dacă o să-mi permiteţi, am să scurtez pagina a doua şi o să citesc pagina întâi şi ultima. Sunteţi de acord?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă ascultăm, că avem toţi raportul. Deci, numai o sinteză.

Domnul Sergiu Florin Nicolaescu:

Raport comun privind activitatea desfăşurată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în anul 2002.

Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au analizat raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind activitatea desfăşurată în anul 2002. Aici, dacă îmi permiteţi, toată lumea are pagina a doua.

Activitatea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării vizează coordonarea activităţilor pentru ca România să devină în anul 2004 membră cu drepturi depline a NATO. Concomitent, Consiliul va adopta măsuri care să asigure în continuare dezvoltarea economică şi socială susţinută a ţării, în vederea integrării în Uniunea Europeană, garantarea dezvoltării democratice a libertăţilor fundamentale, astfel încât îndeplinirea lor să conducă la realizarea intereselor de securitate ale României.

Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au avizat favorabil Raportul CSAŢ privind activitatea desfăşurată în anul 2002 şi au hotărât să-l supună spre examinare şi aprobare plenului Parlamentului, potrivit art. 62 alin. 2 lit. f) din Constituţia României. Cu recomandarea ca iniţiativele legislative pentru care s-a solicitat avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să fie înaintate Parlamentului. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Luări de cuvânt, stimaţi colegi, dacă sunt, pe marginea raportului? Vă rog, domnul deputat Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Vreau un minut, pentru că nu pot să nu iau cuvântul şi să explic puţin poziţia pe care o are Partidul România Mare în acest sens.

Apreciem, în general, activitatea desfăşurată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, ca fiind benefică problemelor stringente în privinţa apărării ţării, care s-au ivit pe anul 2002.

Aş vrea însă, din punctul nostru de vedere, să atragem atenţia, aşa cum am făcut data trecută şi la 2001, chiar dacă anumite cifre au fost schimbate pe acolo, că este nevoie de o implicare mai puternică a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării în rezolvarea problemelor care aduc atingere siguranţei naţionale, nu în mod direct, ci indirect, şi care, foarte uşor, se pot transforma în mod direct. Cu alte cuvinte, mă refer la mersul din ce în ce mai greoi, mai prost, cu mai multe acuze al economiei naţionale, în sensuri normale, al corupţiei, al vieţii sociale, al vieţii economice, al multor altor sectoare, pe care noi toţi le criticăm tot timpul.

Domniile lor, de la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, analizează într-adevăr problemele care sunt brutal ivite pentru rezolvare în viaţa ţării, în privinţa securităţii naţionale. Dar acestea au constituit o analiză mai puţin adâncă şi, cel puţin, cu mai puţine rezultate decât ar fi fost normal, dovadă fiind viaţa pe care o trăim, mai degradată, în multe sectoare, decât cea anterioară.

În condiţiile acestea, sugerez, din punctul nostru de vedere, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să analizeze mai pertinent aceste aspecte şi să ia măsurile care se cuvin. Pentru că nu numai Guvernul este responsabil de ceea ce se întâmplă şi pentru ce îl criticăm noi, chiar cu moţiunea de astăzi, ci, după părerea noastră, şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, care nu e format numai din membrii Guvernului, unii dintre ei, ci şi din alte sectoare. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul senator Szabo.

Domnul Karoly Szabo:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Ar fi fost de dorit ca la dezbaterea unui document atât de important să fie mai multă lume în sală, dar nu mă îndoiesc că cei care lipsesc vor consulta stenogramele şi, din cauza aceasta, îmi permit să vă reţin atenţia. (Aplauze.)

În ce mă priveşte, observaţia mea referitoare la prezentarea acestui document se rezumă la a constata anumite lucruri, pe care, altminteri, le ştim, dar câteodată trebuie reamintite.

Cu ocazia dezbaterilor la noua lege privind Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, despre care s-a făcut vorbire în prezentarea pe care domnul general ne-a oferit-o, ni s-a dat prilejul să abordăm aspecte legate de acest subiect.

Mai întâi, privind raporturile dintre Parlament şi CSAŢ, este fapt cunoscut că această instituţie nu se află sub control parlamentar. Ea are obligaţia de a face ceea ce se petrece acum, de a prezenta anual un raport în faţa Parlamentului, dar, în sensul strict al cuvântului, nu se află sub control parlamentar. Nici nu incriminez aceasta, pentru că, dacă privim mai atent lucrurile, anumite componente, majoritatea componentelor, a instituţiilor care fac parte din CSAŢ, cu excepţia Preşedinţiei, se află într-un fel sub control parlamentar.

Referitor la raport şi la relevanţa raportului şi a dezbaterii parlamentare pe marginea Raportului CSAŢ, pot să vă spun că nici membrii comisiilor (care, aici, au prezentat un co-raport) nu au avut la dispoziţie, faţă de raportul prezentat, vreo oportunitate, pentru că legea nu le-o dă, de a avea introspecţie mai profundă în bagajul de informaţii care face obiectul raportul. Aceasta, pentru că Parlamentul însuşi - şi aceasta este esenţa susţinerii mele - nu s-a îngrijit, cel puţin până acum, pentru a codifica, a reglementa accesul la informaţiile clasificate al membrilor comisiilor parlamentare de resort, pentru ca, într-adevăr, ţinând cont de legea care guvernează protecţia informaţiilor clasificate, reprezentanţii aleşi ai cetăţenilor ţării să poată, într-adevăr, să obţină informaţia de care au nevoie, referitor la instituţiile al căror buget îl aprobă Parlamentul.

Deci, aceasta ar fi chestiunea pe care mi-am permis să v-o aduc în atenţia domniilor voastre referitor la chestiunea în sine a întăririi rolului controlului parlamentar în acest domeniu. Cu atât mai mult cu cât, după 26, după data de ieri, când documentele, protocoalele de aderare la NATO au fost semnate de către ţările candidate şi şi de reprezentantul României la Bruxelles, urmează să intrăm în unele proceduri din care Parlamentul nu mai este cazul să fie lăsat pe dinafară, pe de altă parte. Dar, pentru acest lucru, el trebuie să fie pregătit şi membrii Parlamentului care vor avea acces la anumite informaţii, nu la toate, să poată să aibă această oportunitate şi, totodată, să-şi asume, sub sancţiunea legii, răspunderea care decurge din această oportunitate.

Vă mulţumesc, totuşi, pentru atenţie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă mai sunt luări de cuvânt? Înţeleg că nu mai sunt.

Stimaţi colegi,

Am luat act de prezentarea raportului, inclusiv a raportului comisiilor de apărare, şi de dezbaterile pe această temă.

Vă propun să amânăm Consiliul Legislativ pentru data viitoare, pentru că este raport pe 2001 şi va veni şi pe 2002 şi facem o discuţie în bloc atunci, legat de activitatea lui.

Dar vă rog să fiţi de acord să discutăm Raportul Avocatului Poporului, având în vedere că domnul profesor Ioan Muraru este de dimineaţă cu noi, aici. Permiteţi-mi să-i dau cuvântul, pentru a prezenta activitatea Avocatului Poporului pe 2002.

Domnul Ioan Muraru:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

În anul 2002, s-au împlinit 5 ani de existenţă ai Instituţiei Avocatul Poporului, a cărei prezenţă în societatea românească în general şi în ansamblul autorităţilor publice chemate să vegheze la promovarea şi la respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în special, se consolidează.

După o experienţă de 5 ani, deşi încă se întâmpină dificultăţi, totuşi, s-a observat faptul că tot mai multe instituţii ale statului sunt mai receptive la intervenţiile Avocatului Poporului şi realizează rolul acestuia de apărător al drepturilor şi libertăţilor constituţionale.

Desigur, rămân în continuare dificultăţi de comunicare şi înţelegere, atât în raporturile cu alte autorităţi ale statului, cât şi cu cetăţenii. Unele autorităţi ale statului nu înţeleg încă exact rolul Avocatului Poporului, minimalizându-l sau excluzându-l, iar unii cetăţeni îi exagerează rolul, prin solicitări care exced atribuţiile sale constituţionale şi legale.

Anul trecut, cadrul juridic al instituţiei s-a perfecţionat, introducându-se importante elemente de noutate.

Astfel, Avocatul Poporului are posibilitatea de a se adresa, în cazul în care constată că petiţia prin care a fost sesizat este de competenţa autorităţii judecătoreşti, preşedintelui instanţei de judecată ori, după caz, ministrului justiţiei sau Ministerului Public.

Avocatul Poporului formulează puncte de vedere la excepţiile de neconstituţionalitate privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, la cererea Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului, în cazul în care sunt promovate legi sau ordonanţe care privesc drepturile şi libertăţile cetăţeneşti poate fi consultat de către autorităţile ce le iniţiază.

Perfecţionările legislative au determinat adoptarea unor măsuri organizatorice care au permis eliminarea unor structuri greoaie, apropierea de cetăţean, eficientizarea şi rentabilizarea activităţii, o mai bună şi corectă angrenare a personalului în soluţionarea problemelor instituţiei. Este motivul pentru care considerăm că noua schemă de organizare a instituţiei corespunde scopurilor enunţate. A fost înfiinţată o direcţie pentru protecţia drepturilor copilului, în dorinţa de a sublinia atenţia de care protecţia drepturilor copilului se bucură în Constituţia României şi legile ţării, în atitudinea instituţiilor statului şi a societăţii româneşti în general faţă de această categorie, care necesită o protecţie deosebită.

Ca şi în anii trecuţi, numărul total al petiţiilor se menţine la un nivel ridicat, în jurul cifrei de şase mii. Din totalul petiţiilor înregistrate în anul 2002, un mare număr au fost reţinute spre soluţionare, iar în altele cetăţenii au fost îndrumaţi să se adreseze autorităţilor competente. Din cele peste 700 de dosare constituite, într-un număr de 307 s-au confirmat cele sesizate, rămânând în curs de soluţionare 65 de petiţii.

Comparativ cu anul 2001, în anul 2002 se constată un număr infim de petiţii a căror rezolvare a fost transferată în anul 2003, acestea provenind numai din rândul petiţiilor înregistrate în ultimul trimestru.

Prin competenţele suplimentare care au fost acordate, atât prin modificarea legii sale de organizare şi funcţionare, cât şi prin adoptarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia datelor personale, prin care Avocatul Poporului a fost numit autoritate de supraveghere, instituţia a desfăşurat o activitate mai susţinută.

În anul 2002, ponderea cea mai mare a petiţiilor adresate Avocatului Poporului au ca obiect reclamarea încălcării dreptului de proprietate, dreptului la un nivel de trai decent, dreptului la un proces "echitabil şi accesul liber la justiţie, dreptul la informaţie, dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, dreptul la ocrotirea sănătăţii.

În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului a efectuat 23 de anchete, dintre care 21 din oficiu, a emis 5 recomandări privind aplicarea Legii nr. 9/1998, apoi, recomandări privind tergiversarea soluţionării unor petiţii şi realizarea controlului ierarhic de specialitate asupra activităţii prefecţilor şi aparatului prefecturilor şi a întocmit trei rapoarte speciale, care au avut ca obiect sistemul public de pensii, sistemul de ocrotire a sănătăţii, drepturile copiilor şi tinerilor cu handicap.

Colaborarea fructuoasă între Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională, materializată în cele 180 de puncte de vedere privind excepţiile de neconstituţionalitate întocmite la cererea Curţii Constituţionale, a fost deosebit de benefică pentru activitatea sa curentă.

Competenţele suplimentare stabilite prin legile adoptate în 2001 şi 2002 au condus la o diversificare a activităţii şi la fortificarea Avocatului Poporului, ca apărător al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, tendinţă care continuă şi este reflectată şi în propunerile de modificare a Constituţiei.

Anul 2002 a marcat şi o prezenţă tot mai activă a Avocatului Poporului la activităţile internaţionale, decurgând din statutul său de membru al unor organisme internaţionale în domeniul specific de activitate: participarea la unele reuniuni ale unor comisii ale Uniunii Europene şi Consiliului Europei, precum şi în cadrul relaţiilor bilaterale ce le întreţine cu alţi ombudsmani, în special cu cei din statele membre ale Uniunii Europene.

De asemenea, în cadrul eforturilor de negociere în procesul de aderare la Uniunea Europeană, Avocatul Poporului, în limitele competenţelor sale, a colaborat cu alte instituţii ale statului la fundamentarea documentelor de poziţie - la cap. III Libera circulaţie a serviciilor şi cap. XXIV Justiţie şi afaceri interne - în domeniul protecţiei datelor.

Toate acestea, doamnelor şi domnilor, sunt detaliate în Raportul depus de Avocatul Poporului, în conformitate cu prevederile constituţionale, în legătură cu care aşteptăm comentariile, observaţiile şi întrebările dumneavoastră.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule profesor Ioan Muraru.

Dau cuvântul domnului preşedinte Aristide Roibu, pentru a prezenta raportul celor două Comisii juridice legat de această activitate pe anul 2002 a Avocatului Poporului.

Domnul Aristide Roibu:

Domnilor preşedinţi,

Din raportul de activitate rezultă că, în anul 2002, la instituţia Avocatul Poporului a fost înregistrat un număr de 5999 de petiţii, la care se adaugă 1978 de fişe întocmite la dispeceratul telefonic.

Petiţiile adresate Avocatului Poporului au vizat următoarele categorii de drepturi constituţionale: drepturi civile şi politice, drepturi economice, sociale şi culturale, drepturile copilului.

Membrii celor două Comisii juridice au apreciat activitatea desfăşurată de instituţia Avocatul Poporului, existând totuşi unele sugestii privind ameliorarea eficienţei sale, inclusiv necesitatea adoptării unor măsuri menite să mărească gradul de conştientizare a cetăţenilor în ceea ce priveşte specificitatea acestei instituţii, ca şi atribuţiile şi competenţele sale.

Faţă de cele prezentate, Comisiile avizează favorabil, cu majoritate de voturi, Raportul pentru anul 2002 al instituţiei Avocatul Poporului şi, în conformitate cu prevederile art.57 din Constituţia României, îl supunem spre dezbatere şi aprobare Camerelor reunite ale Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Este un lucru pozitiv faptul că avem în unanimitate o apreciere bună legată de activitatea acestei instituţii create destul de recent.

Dacă sunt luări de cuvânt.

Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Concluziile vor fi expuse în trei puncte.

În primul rând, am apreciat faptul că, iată, o instituţie respectă legea, şi veţi putea observa pe antetul de la registratură că raportul a fost depus în 30 ianuarie 2003, adică exact în termen, înainte de 1 februarie, când este termenul de depunere, şi cred că şi alte instituţii ar trebui să ia un asemenea model şi să respecte termenele legale de depunere a rapoartelor, iar Parlamentul să fie mai diligent şi să le dezbată în timp util.

În al doilea rând, am apreciat şi apreciem vizibilitatea pe care Avocatul Poporului a reuşit să o impună instituţiei şi faptul că, după lupte seculare, a reuşit să aibă un sediu unde să îşi poată desfăşura activitatea în condiţii decente.

Şi, nu în ultimul rând, am apreciat şi apreciem instituţia pentru faptul că a avut nişte poziţii care au avut rezonanţă în opinia publică şi conştiinţa publică, şi mă refer aici la poziţia faţă de gestionarea fondurilor de sănătate, şi am apreciat faptul că a avut o deschidere totală faţă de cetăţeni prin înfiinţarea acestui dispecerat telefonic, fapt ce dă posibilitate oricărui cetăţean din orice colţ al ţării să se adreseze acestei instituţii, fără a mai fi nevoie să parcurgă un drum până la Bucureşti.

Iată doar câteva din considerentele pentru care Partidul Democrat a susţinut şi în comisii şi va susţine şi în plen adoptarea raportului pe anul 2002.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Activitatea prezentată de instituţia Avocatul Poporului, instituţie nouă în peisajul instituţional românesc, demonstrează că legiuitorul constituţional a avut dreptate, demonstrează că societatea românească este aptă pentru democraţie, pentru dezvoltarea şi consolidarea acesteia.

Daţi-mi voie să apreciez că, dincolo de datele statistice, dincolo de chestiunile menţionate de distinsul profesor universitar, domnul Ioan Muraru, Avocatul Poporului, această instituţie are o reverberaţie mai largă în legătură cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în legătură cu comportamentul democratic al instituţiilor publice.

De aceea, ţin să salut şi să apreciez în modul cel mai onest posibil activitatea domnului profesor Muraru în fruntea acestei instituţii, care a devenit nu doar mai vizibilă, ci, îmi place să cred, mai eficientă.

Dintr-o asemenea perspectivă, şi cu această concluzie aş vrea să închei, cred că ţine îndeosebi de responsabilitatea instituţiilor publice, şi nu în ultimul rând a noastră, ca parlamentari, să sprijinim mai activ, mai eficient instituţia Avocatului Poporului şi, în concret, semnalele pe care aceasta nu încetează şi nu trebuie să înceteze să le facă în legătură cu diferite aspecte de încălcare a unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi, de ce nu, în legătură cu aspecte legate de funcţionarea mai mult sau mai puţin eficientă a unor instituţii democratice.

De aceea, cred că, apreciind activitatea acestei instituţii, apreciind conducerea acestei instituţii, cred că noi înşine trebuie să conştientizăm responsabilitatea care ne revine, tocmai pentru că suntem instituţia care analizează raportul Avocatului Poporului, şi trebuie să sprijinim activitatea acestuia.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului preşedinte Valer Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Faptul că ne aflăm la o oră târzie nu trebuie să ne îndemne la a trata o instituţie care, deşi este nouă în peisajul autorităţilor publice din România, şi-a dovedit din plin eficienţa. De aceea, doresc, cu riscul de a vă mai adăuga încă câteva minute acestui sfârşit de program, să subliniez atât meritul instituţiei, cât şi meritul personal al distinsului profesor universitar Ioan Muraru în creşterea calităţii, în adăugarea în fiecare an a unui spor de eficienţă acestei instituţii.

Cred că raportul de faţă are şi această menire de a da Cezarului ceea ce este al Cezarului, dar şi de a atrage atenţia tuturor autorităţilor, mai ales a celor din zona Executivului, asupra obligaţiei pe care o are fiecare, de a răspunde intervenţiilor acestei instituţii şi, mai ales, de a lua măsurile care sunt sugerate prin intervenţiile instituţiei Avocatului Poporului cu privire la încălcarea unor drepturi ale cetăţeanului, cu privire la încălcarea unor prevederi legale.

Este, de asemenea, meritul instituţiei, este meritul profesorului Ioan Muraru, pentru că, ori de câte ori este întâmpinat fie de lipsa unei reacţii, fie de un răspuns negativ, persistă în acele reveniri la legalitate. De multe ori a sesizat Camera Deputaţilor sau Senatul cu faptul că unele instituţii nu au dat răspunsul în timpul prevăzut de lege, într-un timp rezonabil.

Vreau să închei apreciind încă o dată activitatea acestei instituţii, care este o instituţie deservită de oameni şi entuziaşti dar şi de o bună calificare profesională, precum şi, dacă vreţi, înarmată cu voinţa şi cu fermitatea necesare pentru a se pune în slujba cetăţeanului.

Din păcate, puţine din instituţiile statului lucrează cu această râvnă spre a veni în favoarea cetăţeanului, în favoarea cetăţeanului care este victima unui abuz sau este victima unei opacităţi din partea birocraţiei unor instituţii.

Cam atât am dorit să spun în acest interval scurt, şi doresc să îl felicit pe Avocatul Poporului şi să îi reamintesc ceea ce dânsul ştie exact: faptul că Parlamentul şi autorităţile din România dorim să fortificăm şi să amplificăm rolul Avocatului Poporului, având în vedere că în Proiectul de Lege de revizuire a Constituţiei am prevăzut atât posibilitatea de a se numi adjuncţi pe domenii de activitate ai Avocatului Poporului, pentru a fi sprijinit, dar am prevăzut şi posibilitatea acestei instituţii de a ataca legile în cadrul controlului preventiv la Curtea Constituţională şi de a ridica excepţia de neconstituţionalitate.

Sperăm ca prin acestea să dăm instrumente suplimentare pentru a creşte rolul Avocatului Poporului.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumim.

Stimaţi colegi,

Ne bucură faptul că, iată, discutăm despre o instituţie extrem de importantă a statului. Toate luările de cuvânt, dar şi concluzia raportului denotă o apreciere pozitivă legată de desfăşurarea acestei activităţi.

Cred că trebuie să îi dorim succes pe viitor domnului profesor Ioan Muraru, cu gândul că această instituţie va merge în acest ritm de creştere calitativă în fiecare an, extrem de importantă pentru procesul nostru democratic.

Cu aceste gânduri, luăm act de dezbaterea Raportului pe anul 2002 a instituţiei Avocatului Poporului.

Daţi-mi voie să închei şedinţa noastră de astăzi, nu înainte de a vă mulţumi dumneavoastră, celor prezenţi, pentru înţelegere. Am şi depăşit programul cu 25 de minute, deci vreau să vă mulţumesc încă odată pentru că aţi acceptat această depăşire de program.

Vă mulţumesc, şi vă doresc un week-end plăcut.

(Secvenţa următoare este numai în atenţia deputaţilor)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi din Camera Deputaţilor,

V-aş ruga să aveţi răbdare un minut pentru a aproba patru comisii de mediere, având în vedere că luni nu avem şedinţă distinctă şi aceste comisii trebuie să lucreze în următoarele zile.

Pentru Proiectul de Lege privind înfiinţarea comunei Negrileşti, judeţul Vrancea, sunt propuşi următorii deputaţi: Nicolae Ion, Popescu Cătălin, Ţibulcă Alexandru, Şnaider Paul, Nan Nicolae, Coifan Viorel, Kovacs Ksaba Tiberiu.

Dacă sunteţi de acord. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţie electronice. Sunt propuşi următorii deputaţi: Sassu Alexandru, Fâcă Mihail, Popescu Virgil, Ionescu Mihaela, Tudor Marcu, Lepşa Victor, Coifan Viorel.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului. Sunt propuşi următorii deputaţi: Bar Mihai, Bercăroiu Victor, Boajă Minică, Selagea Constantin, Ionescu Daniel, Baban Ştefan, Sali Negiat.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.178/2000 privind produsele cosmetice. Sunt propuşi următorii deputaţi: Brânzan Ovidiu, Ionescu Dan, Naidin Petre, Popa Constanţa, Ivănescu Paula, Dragoş Iuliu, Pataki Iulia.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă doresc un sfârşit de săptămână agreabil.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,25.