Parliamentary debates

Lucrările şedinţei au fost conduse de Nicolae Văcăroiu, preşedinte al Senatului, şi de Valer Dorneanu, preşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de Mihai Ungheanu, secretar al Senatului, şi de Tudor Mohora, secretar al Camerei Deputaţilor.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Permiteţi-mi să declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, anunţându-vă că din cei 484 de parlamentari şi-au înregistrat prezenţa 422.

Dacă-i numărăm pe toţi colegii noştri miniştri, aceştia compensează rândurile goale din sală. Probabil, colegii noştri se uită întâi la televizor să vadă dacă a venit premierul, pentru a aprecia dacă vin sau nu vin în sală.

Sunt absenţi 62 de colegi. Avem cvorumul îndeplinit.

Vreau să vă anunţ că, potrivit deciziei Birourilor permanente ale celor două Camere, programul de lucru al acestei şedinţe, distribuit tuturor deputaţilor şi senatorilor, cuprinde, practic, pe ordinea de zi, dezbaterea proiectului Legii bugetului de stat şi a proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale.

Dacă la acest program, anunţat şi hotărât de Birourile permanente, aveţi observaţii?

Cine este pentru programul de lucru? Mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri?

În unanimitate, a fost aprobat programul de lucru.

Intrăm, aşadar, în ordinea de zi, urmând să dezbatem la început proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003.

Aşa cum ştiţi, anul trecut Guvernul Năstase a prezentat, pentru întâia oară după 2000, proiectul Legii bugetului de stat, care a fost dezbătut la termenul prevăzut de lege. Iată, a devenit un obicei şi e încă o dovadă de intrare în normalitate.

Am supus votului dumneavoastră programul de lucru.

Supun, de asemenea, votului dumneavoastră şi ordinea de zi, care, de asemenea, v-a fost comunicată.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Abţineri?

În unanimitate, a fost aprobată ordinea de zi.

Stimaţi colegi,

Birourile permanente au stabilit în şedinţa comună din 30 octombrie următoarea desfăşurare a şedinţei nostre comune. Urmează ca, în primul rând, Guvernul să prezinte elementele fundamentale ale proiectului Legii bugetului de stat, în limita a 60 de minute pe care le va utiliza la începutul şedinţei şi la sfârşitul acesteia.

Grupurilor parlamentare li se alocă 30 de secunde pentru fiecare senator şi deputat, iar senatorii şi deputaţii care nu fac parte din grupurile parlamentare vor avea şi ei la dispoziţie câte 30 de secunde.

Potrivit acestui desfăşurător, timpii de dezbatere ar fi astfel alocaţi:

• pentru Grupul parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România (social-democrat şi umanist) - 119 minute;
• pentru Grupul parlamentar al Partidului România Mare - 53 minute;
• pentru Grupul parlamentar al Partidului Democrat - 19 minute;
• pentru Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal - 20 minute;
• pentru Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România - 20 minute;
• pentru Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 9 minute;
• pentru parlamentarii fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 5 minute.

Supun votului dumneavoastră această repartizare a timpilor de dezbatere.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Dau cuvântul domnului prim-ministru Adrian Năstase pentru a prezenta proiectul Legii bugetului de stat.

Aveţi cuvântul, domnule prim-ministru!

Domnul Adrian Năstase -prim-ministru al Guvernului României:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Permiteţi-mi ca, în numele Guvernului, să prezint în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului proiectul Legii bugetului de stat şi, respectiv, proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003, elaborate în conformitate cu prevederile articolului 137 din Constituţia României.

De la bun început, doresc să subliniez că este al doilea an în care Executivul, respectând prevederile constituţionale şi ale Legii finanţelor publice, supune dezbaterii şi aprobării Parlamentului ţării celor două bugete la termenul prevăzut de lege.

Iată încă o dovadă a modului responsabil în care Guvernul nostru tratează problemele finanţelor ţării. Cred că, prin acest efort, susţinem prin fapte reintrarea în normalitate a activităţii economico-financiare.

În aceste condiţii, prin votul pe care vi-l solicităm dumneavoastră, stimaţi deputaţi şi senatori, autorităţile publice centrale şi locale vor avea la dispoziţie, încă de la 1 ianuarie 2003, resursele financiare pentru realizarea proiectelor de dezvoltare economică şi socială a României, precum şi a judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor ţării.

Fundamentarea proiectelor bugetelor pe anul 2003 a pornit de la două obiective esenţiale:

Primul, asigurarea finanţării transparente şi stabile a dezvoltării economice durabile a ţării şi, pe această bază, susţinerea unui amplu program social iniţiat de Partidul Social Democrat. Sprijinim, astfel, cetăţenii în mod direct, dar diferenţiat în funcţie de starea lor materială, în scopul îmbunătăţirii pe ansamblu a condiţiilor de viaţă.

Al doilea obiectiv este reprezentat de asigurarea respectării angajamentelor asumate de România faţă de NATO şi faţă de Uniunea Europeană, precum şi faţă de instituţiile financiare internaţionale, pe fondul îndeplinirii Programului de guvernare asumat în decembrie 2000, la învestirea actualului Executiv de către Parlamentul ţării.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Suntem convinşi că proiectul Legii bugetului de stat şi al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul viitor demonstrează cetăţenilor şi clasei politice preocuparea permanentă a Guvernului de a cheltui banul public cu o deosebită chibzuinţă şi în condiţii de eficienţă.

Trăsătura cea mai importantă a gestiunii fondurilor bugetare la care ne angajăm este respectarea cu stricteţe a criteriului performanţei economico-sociale, pe care îl realizăm prin extinderea substanţială a finanţării pe bază de programe.

În acest cadru, aş dori să vă mulţumesc dumneavoastră, stimaţi parlamentari, pentru ritmul susţinut în care aţi dezbătut, cu profesionalism şi exigenţă, în comisiile de specialitate, fiecare dintre proiectele de bugete care v-au fost supuse spre analiză, precum şi pentru numărul important de amendamente pe care le-aţi formulat.

Apreciem că s-a manifestat disponibilitate faţă de propunerile rezonabile, realiste, avansate inclusiv din partea partidelor parlamentare aflate în opoziţie.

Proiectele de buget pe anul 2003 reprezintă instrumente de însemnătate majoră pentru consolidarea creşterii economice şi continuarea în ritm accelerat a reformelor economico-sociale, pregătirea aderării României la NATO şi a integrării în Uniunea Europeană. Totodată, aceste bugete sunt direcţionate către susţinerea politicilor prioritare în domeniile protecţiei sociale, învăţământului, ocrotirii sănătăţii, agriculturii, apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, protecţiei mediului înconjurător.

La elaborarea proiectelor de buget s-au avut în vedere, pe de o parte, conjunctura internaţională actuală, iar, pe de altă parte, premisele interne şi prognozele pe termen scurt şi mediu prin care se estimează menţinerea tendinţelor favorabile ale principalilor parametri macroeconomici.

Putem aprecia că şi în anul 2003 sunt create condiţiile necesare pentru ca politicile economice, ajustările structurale şi reformele instituţionale să fie aplicate cu eficienţă, înscriind România, în mod ireversibil, pe traiectoria unei dezvoltări economice sănătoase şi de durată.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Aş dori să mă refer, în continuare, la evoluţiile pozitive din ultimii 2 ani ale economiei româneşti, pe care s-a fundamentat construcţia acestor bugete.

Bilanţul preliminar pe acest an, care reprezintă o continuare favorabilă a celui din 2001, este semnificativ atât prin nivelul producţiei şi al creşterii economice, cât mai ales prin prisma performanţelor realizate în domeniul reformelor structurale sectoriale, al sporirii eficienţei şi competitivităţii producţiei autohtone. Acestea sunt atuuri sigure pentru crearea unor premise durabile în vederea dezvoltării viitoare a economiei româneşti.

Anul trecut, în aceeaşi perioadă, cu prilejul prezentării proiectelor de buget, mă adresam dumneavoastră, afirmând că economia României s-a înscris pe traiectoria unei dezvoltări durabile. Mulţi erau în acel moment neîncrezători, mai ales cei din guvernarea anterioară care, prin contraperformanţele înregistrate, au adus economia într-o stare care în mod normal nu putea fi redresată într-un interval de timp atât de scurt.

Tot atunci, convinşi fiind de justeţea şi de realismul programului nostru de guvernare, ne angajam să continuăm aplicarea cu fermitate a politicilor macroeconomice, orientate către stimularea factorilor intensivi de creştere economică, astfel încât efectele negative ale guvernării anterioare să fie rapid şi irevocabil înlăturate.

Rezultatele politicii noastre nu au întârziat să apară.

Dacă anul 2001 a însemnat anul recuplării României la tendinţele europene de dezvoltare şi modernizare, anul 2002 este anul confirmării caracterului eficient şi de durată al creşterii economice.

Acum ne aflăm în situaţia de a discuta perspectivele anului 2003 în contextul în care în 2001 creşterea produsului intern brut a fost de 5,3%, iar pe semestrul I din acest an creşterea a fost de 4,4%.

Semnificativ este faptul că acţiunile de reformă economică întreprinse au schimbat în bine raportul dintre factorii interni şi cei externi, dintre cei stimulativi şi cei inhibitori, reuşindu-se în acest fel să se contrabalanseze implicaţiile negative ale mediului economic internaţional nefavorabil.

Construcţia bugetelor a luat în considerare creşterea în continuare a producţiei industriale, pe fondul îmbunătăţirii substanţiale a competitivităţii şi rentabilităţii sale. Practic, comparativ cu anul 2000, producţia industrială a crescut cu 14%, devenind astfel motorul dezvoltării economice a ţării.

Caracteristic pentru îmbunătăţirea echilibrelor industriale este şi faptul că sporurile de producţie autohtonă s-au realizat ca răspuns atât la cererea internă, cât şi la cea externă.

Faptul că industria reacţionează prompt şi cu eficienţă la variaţiile sezoniere ale cererii reprezintă o probă clară a restructurării acesteia şi implicit a creşterii competitivităţii sale interne şi externe.

În acest sens, un prim argument îl reprezintă faptul că ponderea livrărilor la export din resurse interne a crescut de la 15,2% în 2000, la 16,4% în 2001 şi la 16,9% pe primele 8 luni din acest an.

Totodată, un alt argument solid privind restructurarea economiei româneşti îl reprezintă scăderea continuă a ponderii stocurilor de produse finite industriale. Astfel, proporţia stocurilor în resursele lunare s-a redus de la 38,4%, în decembrie 2000, la 36%, în luna august 2002.

Agricultura constituie un alt exemplu care demonstrează că printr-o politică adecvată se pot realiza concomitent atât sporirea producţiei, cât şi modernizarea activităţii, care să ne aducă într-un termen cât mai scurt posibil la nivelul standardelor europene. Am reuşit să probăm faptul că, dacă sprijinul acordat agricultorilor este însoţit şi de o politică realistă, rezultatele pozitive nu întârzie să apară.

Din perspectiva creşterii contribuţiei acestor ramuri la dezvoltarea de ansamblu a economiei, aş dori să menţionez doar câteva aspecte semnificative.

În primul rând, revitalizarea sectorului zootehnic, care realizează, pentru prima dată după mulţi ani, sporuri importante de producţie. Astfel, în semestrul I producţia animalieră s-a majorat cu 8,7%, relevant fiind faptul că tendinţa de creştere substanţială continuă.

În al doilea rând, anul 2002 poate fi considerat ca anul demonstrării capacităţii sectorului vegetal de a se înscrie în tendinţa generală de dezvoltare durabilă. Deşi condiţiile climaterice vitrege au afectat producţia de cereale şi îndeosebi pe cea de grâu, recoltele obţinute în acest an sunt suficiente pentru asigurarea consumului alimentar al ţării până la viitoarea recoltă. Totodată, s-au obţinut la culturile de toamnă producţii medii superioare faţă de evaluările iniţiale.

În ceea ce priveşte destinaţia producţiei naţionale, modificările structurale favorabile sunt la fel de semnificative. În acest sens, încrederea oamenilor de afaceri şi a populaţiei în politica guvernamentală s-a materializat într-o schimbare pozitivă a comportamentului acestora. Încrederea în viitor a făcut să se înregistreze mutaţii esenţiale prin trecerea de la consumul imediat a agenţilor economici şi a populaţiei la economisire şi investiţii.

Este pentru prima dată după mulţi ani când creşterile de venituri s-au concretizat într-o sporire substanţială a economiilor şi investiţiilor. Astfel, în semestrul I al acestui an, creşterea consumului populaţiei a fost inferioară sporirii produsului intern brut, dar şi sub nivelul majorării salariului real, ceea ce s-a reflectat în creşterea ratei economisirii de la 9,9% în semestrul I 2001, la 11,7% în semestrul I 2002. Aceasta înseamnă că investiţiile au fost acoperite într-o proporţie sporită din resurse interne, fiind posibilă reducerea deficitului contului curent al balanţei de plăţi. În acelaşi timp, formarea brută de capital fix a crescut cu 5,8%. Semnificativ pentru potenţialul de dezvoltare al anului 2003 este şi faptul că investiţiile sectorului privat au sporit cu circa 22%.

În proiecţia bugetară pentru 2003 Guvernul a ţinut seama de evoluţia pozitivă a comerţului exterior, ca factor decisiv de susţinere a dezvoltării economice. Aceasta, datorită faptului că România este ţara care a reuşit în acest an să câştige cea mai mare cotă de piaţă în cadrul Uniunii Europene dintre statele candidate.

Creşterea exporturilor pe primele 9 luni de peste 15% nu ar fi fost posibilă, în contextul internaţional nefavorabil, fără creşterea competitivităţii produselor româneşti, rezultat concret al accentuării restructurării producţiei naţionale.

Dacă adăugăm la aceste evoluţii pozitive efectele favorabile pe care le socotim prin aplicarea sistemului de susţinere şi promovare a exportului, aprobat de curând de Guvern, precum şi faptul că pe plan european şi mondial se revine la ritmuri mai ridicate de dezvoltare, putem trage concluzia că dinamica preconizată pentru export în anul 2003 - care asigură un plus de 1,3 miliarde dolari, respectiv o creştere de 10,1% faţă de acest an - poate fi considerată ca minimă.

În sinteză, având în vedere evoluţia economică pozitivă din 2002, am prevăzut pentru anul viitor un spor al produsului intern brut de 5,2%, susţinut de creşterea volumului de activitate, cu deosebire în ramurile producătoare de bunuri de capital şi mărfuri destinate exportului. Astfel, producţia industrială va spori cu 6,5%, evoluţie generată în principal de creşterea semnificativă a productivităţii muncii.

Producţia agricolă se va înscrie într-un ritm de creştere de 5%, realizabil prin refacerea umidităţii solului, punerea în stare de funcţionalitate în mai mare măsură a sistemului de irigaţii, precum şi prin contribuţia sporită a sectorului zootehnic.

Sunt proiectate, de asemenea, creşteri însemnate şi în sfera serviciilor, mai ales a celor cu potenţial mare de dezvoltare: turism, comunicaţii şi transporturi. În plus, programăm o scădere pe mai departe a ratei inflaţiei la 14%, calculată decembrie 2003 la decembrie 2002.

După cum cunoaşteţi, pentru anul 2002 ne-am propus ca obiectiv reducerea inflaţiei până la 22% şi vă asiguram că vom continua să analizăm foarte atent evoluţia preţurilor şi a tarifelor.

Anul 2002 reprezintă, din punct de vedere al inflaţiei, o premieră pentru economia românească. Spre deosebire de anii anteriori, majorările de preţ la anumite produse sau de tarife la servicii nu au mai fost însoţite de creşteri exagerate la celelalte preţuri, astfel încât efectul pe economie a fost mult redus. Ca urmare, nivelul ratei inflaţiei atins în septembrie a fost de 11,4%, ceea ce va determina ca aceasta să se situeze sub 20% la sfârşitul anului 2002.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii asigurărilor sociale de stat acordă o atenţie deosebită sprijinirii unui amplu program social bazat pe susţinerea dezvoltării eocnomice de ansamblu şi a procesului investiţional.

Solidaritatea şi protecţia socială reprezintă principii fundamentale pentru Guvernul Partidului Social Democrat.

Componenta socială este cu atât mai importantă cu cât ignorarea acesteia în perioada 1997-2000 a condus la scăderea nivelului de trai al cetăţenilor şi, respectiv, la creşterea gradului de sărăcire a populaţiei ţării.

În concepţia de ansamblu a demersului său socialdemocrat, Guvernul consideră că politica socială reprezintă o parte importantă a reformei, şi nu o piedică în calea acesteia.

Tranziţia eficace este numai aceea care se bucură de sprijinul şi de participarea majorităţii cetăţenilor. Acesta este sensul în care ne-am orientat toate acţiunile guvernamentale reflectate în bună măsură şi în cele două bugete supuse dezbaterii Parlamentului. Măsurile întreprinse până în prezent, chiar dacă uneori nu au răspuns în totalitate aşteptărilor populaţiei, certifică - aşa cum, de altfel, o reflectă sondajele de opinie - angajarea fermă a Guvernului pentru realizarea obiectivelor asumate în domeniul social. Ca urmare, în perioada ianuarie 2001 - septembrie 2002 am reuşit să asigurăm: creşterea salariului real cu circa 9%, faţă de reducerea acestuia cu 19,4%, în perioada 1997-2000, pe fondul scăderii pronunţate a ratei şomajului majorarea pensiei medii reale de asigurări sociale cu aproximativ 9%.

Cu toate acestea, suntem nemulţumiţi de faptul că rezultatele măsurilor întreprinse pe linia îmbunătăţirii generale a nivelului de trai nu s-au făcut resimţite în întregul lor, mai ales la categoriile de populaţie cu venituri reduse, care au cea mai mare nevoie de protecţie socială.

Iată de ce Guvernul României a adoptat un program social corespunzător pentru perioada 2002-2003, conceput astfel încât măsurile prevăzute să se reflecte direct în creşterea puterii de cumpărare a celor mai largi categorii ale populaţiei. Programul social, aflat în prezent în derulare, cuprinde un set de acţiuni armonizate între ele şi mai ales puse de acord cu posibilităţile materiale şi financiare ale societăţii româneşti în această etapă. Acest program, angajând factori cu responsabilităţi în domeniu, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local, oferă oportunităţi economice, dar şi solidaritate socială, pentru a îmbunătăţi echilibrul social şi a asigura condiţiile necesare întăririi coeziunii sociale şi regionale.

Doresc să vă asigur că fondurile prevăzute pentru domeniul social sunt dimensionate raţional şi ţin cont de necesitatea atingerii ţintelor macroeconomice de dezvoltare. Prin structura cheltuielilor prevăzute în proiectele de buget am demonstrat că este pe deplin posibilă atât susţinerea suplimentară a politicii sociale, cât şi o dinamică accelerată a cheltuielilor de capital, care să asigure creşterea economică viitoare şi, pe această bază, noi resurse pentru îmbunătăţirea în continuare a condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

Sugestiv pentru noua concepţie de construcţie a bugetului este faptul că, în condiţiile alocării unor cheltuieli suplimentare pentru programul social, ponderea cheltuielilor de capital în produsul intern brut s-a majorat la 3,6%, ceea ce corespunde unei creşteri reale a fondurilor publice pentru investiţii de peste 10% în anul 2003.

Stimaţi colegi,

Evoluţiile pozitive din economia românească au fost apreciate de Fondul Monetar Internaţional şi de Banca Mondială, fiind eliberate până în prezent 3 tranşe din cele 6 prevăzute în Acordul stand-by, încheiat cu Fondul Monetar Internaţional, şi prima tranşă, din cele două, din Acordul PSAL II, stabilit cu Banca Mondială. În acest context credibilitatea României a crescut pe pieţele financiare internaţionale, fiindu-i recunoscute realizările în domeniul macrostabilizării şi reformei structurale.

Ca o confirmare a acestor rezultate favorabile, recent, Agenţia de rating Finch a îmbunătăţit cotaţia privind riscul de ţară al României de la plus B la minus BB, atingându-se astfel nivelul din 1996, după ce în 1999 şi 2000 rating-ul acordat ţării noastre era de numai minus B. Cu alte cuvinte, în domeniul creşterii produsului intern brut, al reformelor şi al credibilităţii externe, România a reuşit să recupereze numai în 2 ani de guvernare PSD regresul economico-social şi degradarea imaginii externe a ţării înregistrate în perioada 1997-2000.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Coordonatele politicii fiscal-bugetare care stau la baza proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003 se concentrează pe continuitate în reformă, concomitent cu asigurarea stabilităţii macroeconomice şi consolidarea credibilităţii externe.

Noua Lege a finanţelor publice, care va intra în vigoare începând cu anul 2003, asigură întregului proces bugetar orientarea spre performanţă. În acelaşi timp, se conferă predictibilitate, flexibilitate şi transparenţă procedurii bugetare anuale şi ea antrenează într-o măsură mai mare responsabilitatea autorităţilor centrale şi locale în utilizarea raţională şi eficientă a fondurilor publice.

Construcţia bugetară reflectă reducerea fiscalităţii şi alocarea pe programe prioritare a resurselor, precum şi finanţarea deficitului bugetar în condiţii neinflaţioniste.

Guvernul continuă politica de reducere a presiunii fiscale începută în anul 2001. Pentru anul 2003, prin politica fiscală se asigură: conferirea unui caracter stimulativ şi echitabil sistemului fiscal creşterea transparenţei şi a stabilităţii sistemului fiscal; reducerea în continuare a gradului de fiscalitate, în special a celui aferent forţei de muncă, care se va diminua în anul viitor cu 5%, cu efecte favorabile asupra creşterii producţiei şi a investiţiilor; continuarea reformei administraţiei fiscale în vederea îmbunătăţirii colectării veniturilor bugetare; crearea condiţiilor necesare atingerii parametrilor stabiliţi prin proiecţiile fiscale pe termen mediu.

În anul 2003, veniturile bugetului general consolidat sunt estimate la 30,1% din produsul intern brut, într-o uşoară scădere comparativ cu anul 2002. Această evoluţie este generată de reducerea contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj, de scăderea taxei de dezvoltare cuprinsă în tariful energiei electrice, precum şi de eliminarea contribuţiei agenţilor economici pentru persoanele cu handicap.

Politica bugetară, corelată cu politica fiscală şi cu prevederile programului de reforme economice şi structurale, are ca ţinte principale: ierarhizarea priorităţii cheltuielilor pe domenii de activitate economică şi socială; adaptarea în continuare a cheltuielilor la posibilităţile reale de colectare a veniturilor bugetare; extinderea sistemului de alocare a fondurilor publice pe bază de programe sectoriale clar definite, conţinând criterii şi indicatori de performanţă, în scopul eficientizării utilizării fondurilor bugetare.

Cheltuielile bugetului general consolidat în anul 2003 reprezintă aproximativ echivalentul a 1/3 din PIB.

Deficitul bugetului general consolidat este proiectat la 2,65% din PIB, nivel care corespunde obiectivului de menţinere a stabilităţii macroeconomice, în condiţiile continuării în ritm relativ accelerat al procesului dezinflaţiei şi al limitării deficitului contului curent al balanţei de plăţi în raport cu resursele externe disponibile pentru finanţarea acestuia.

Deficitul bugetar astfel proiectat reprezintă şi un răspuns pozitiv al României în procesul de realizare a criteriilor de convergenţă economică, necesare pentru integrarea în Uniunea Europeană.

În cadrul acestor coordonate ale construcţiei bugetare, principalele modificări în structura cheltuielilor bugetului general consolidat, prevăzute pentru anul 2003 sunt: pe de o parte, scăderea ponderii în PIB a cheltuielilor de personal, a cheltuielilor materiale, subvenţiilor, precum şi a dobânzilor aferente datoriei publice; pe de altă parte, alocarea unor sume mai mari, în termeni reali, pentru finanţarea măsurilor de protecţie socială, stimularea şi promovarea exportului, precum şi asigurarea resurselor bugetare în completarea asistenţei financiare nerambursabile primite de la Uniunea Europeană.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Cheltuielile pentru asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii, cuprinse în bugetul general consolidat, deţin ponderea cea mai mare în cadrul acestuia, situându-se în anul 2003 la 10,1% din produsul intern brut. Aceste cheltuieli au în vedere: ajutoare sociale, în funcţie de venitul minim lunar garantat, pentru circa 590.000 de familii; ajutoare pentru încălzirea locuinţelor pe timp de iarnă; continuarea procesului de recorelare a pensiilor; majorarea alocaţiei de stat pentru copii la 210 mii lei, începând cu 1 ianuarie 2003.

Venitul bugetului de asigurări sociale de stat pe anul viitor este fundamentat în concordanţă cu obiectivele Programului de guvernare, prin care se urmăreşte promovarea unui model social bazat pe echilibrul dintre competiţie, colaborare şi solidaritate. Astfel, politica socială se concentrează, în continuare, atât pe măsuri de protecţie şi de asistenţă socială pentru anumite categorii sau grupuri de persoane defavorizate, cât şi pe acţiuni care vor contribui la obţinerea de venituri permanente şi în creştere. Ca atare, prin aplicarea în continuare a mecanismelor de indexare şi a programelor de recorelare, se va realiza creşterea în termeni reali a pensiilor şi vor fi eliminate treptat discrepanţele apărute între diferite grupuri de pensionari.

Cheltuielile cu pensiile, prevăzute în buget, reprezintă 114.751 miliarde lei, pentru un număr de peste 6 milioane de pensionari, din care trei sferturi sunt pensionari proveniţi din sistemul de stat.

În anul 2003 vom continua aplicarea trimestrială a indexării pensiilor, astfel încât să se acopere integral indicele mediu de creştere a preţurilor de consum.

În acelaşi timp, va fi continuat procesul de recorelare a pensiilor prin aplicarea următoarelor două etape, în lunile ianuarie şi iulie, proces pentru care a fost prevăzută, în plus, suma de circa 4.700 miliarde lei, urmând a beneficia de această recorelare 2.675.000 de pensionari.

Ca urmare a proceselor de indexare diferenţiată şi de recorelare, pensia medie netă a persoanelor cu vechime completă care beneficiază de recorelare va ajunge la 2.778.000 lei în luna decembrie 2003, ceea ce va reprezenta o creştere nominală de aproape 28% faţă de decembrie 2002.

Prin proiectul de buget, Guvernul propune corelarea, în continuare, a politicii salariale cu tendinţele pozitive din economie, astfel încât sporul de producţie şi de productivitate a muncii să se regăsească şi în veniturile personalului angajat.

Pentru personalul din sectorul bugetar, în anul 2003 vor fi acordate creşteri salariale în două etape, respectiv, cu 6% de la 1 ianuarie 2003 şi 9% de la 1 octombrie 2003. Aceste sporuri salariale vor acoperi integral indicele mediu de creştere a preţurilor de consum şi vor asigura o majorare a salariilor, în termeni reali, cu 3%.

În consecinţă, relev faptul că, respectând prevederile programului de guvernare, urmărim permanent realizarea unui nivel al salariilor şi al pensiilor care să permită un trai decent şi ridicarea treptată a puterii de cumpărare a populaţiei.

Pentru domeniul ocrotirii sănătăţii sunt destinate fonduri publice însumând circa 72.000 miliarde de lei, ceea ce reprezintă 3,8% din produsul intern brut al anului 2003. Se urmăreşte continuarea reformei în acest domeniu prin dezvoltarea şi creşterea calităţii serviciilor de ocrotire a sănătăţii, precum şi sporirea responsabilităţii şi a eficienţei în utilizarea fondurilor alocate, potrivit standardelor Uniunii Europene. În acelaşi timp, s-a avut în vedere promovarea programelor de prevenire şi de control a bolilor cu larg impact social, precum şi extinderea substanţială a programului comunitar de sănătate publică.

În domeniul învăţământului, fondurile publice alocate reprezintă 4% din produsul intern brut, asigurându-se inclusiv resursele necesare, respectiv:

• aproximativ 1.200 miliarde de lei în scopul realizării Programului de asigurare a produselor lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-IV. În acelaşi timp, studiem posibilitatea de a extinde acest program şi pentru grădiniţe;
• rechizitele şcolare gratuite, în valoare de 220 miliarde de lei, pentru elevii care provin din familii cu venituri reduse;
• achiziţionarea de microbuze şcolare destinate transportului elevilor în centrele zonale de învăţământ;
• înlocuirea mobilierului uzat din întregul sistem de învăţământ;
• creşterea calităţii activităţii de învăţământ prin dotarea şi folosirea calculatoarelor în procesul educaţional, program pentru care vor fi repartizate, într-o perioadă de 3 ani, peste 2.500 miliarde de lei;
• alocarea unei sume de peste 7.800 miliarde lei pentru educaţia universitară şi postuniversitară, urmărindu-se îmbunătăţirea indicatorilor specifici de creştere a calităţii învăţământului superior.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Pentru susţinerea şi consolidarea creşterii economice, proiectul de buget acordă o atenţie prioritară ajustării structurale, respectiv sprijinirii unor sectoare ale economiei reale, având în vedere necesitatea restructurării şi modernizării lor, în perspectiva aderării la structurile euro-atlantice.

Astfel, în industrie, fondurile propuse spre alocare în anul 2003 pentru cheltuielile de capital, în valoare de aproape 6.900 miliarde de lei, sunt destinate în principal finanţării lucrărilor la Centrala nuclear-electrică de la Cernavodă, a investiţiilor din sectorul industriei extractive şi energetice, precum şi susţinerii acţiunilor de protecţie a mediului. În acelaşi timp, sunt prevăzute fonduri care asigură subvenţionarea sectorului minier şi a programelor sociale din domeniul industriei extractive şi de apărare.

Pentru susţinerea agriculturii, care rămâne, pe termen mediu şi pe termen lung, una din ramurile de interes strategic naţional, s-au alocat prin proiectul de buget fonduri care prezintă peste 30.000 miliarde de lei. Aceste cheltuieli sunt destinate în principal: subvenţionării cu până la 50% a preţului seminţelor certificate sprijinirii printr-un sistem coerent de prime şi subvenţii a sectoarelor de producţie vegetală şi de creştere a animalelor; extinderii sistemului de irigaţii.

Activităţilor de transport şi de comunicaţii le sunt destinate în anul 2003 fonduri publice de peste 64.000 miliarde lei, direcţionate în principal către reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea graduală a unei infrastructuri de transport eficiente, compatibile cu reţeaua europeană de transport. Urmărim, în acelaşi timp, îmbunătăţirea confortului călătorilor, creşterea siguranţei în circulaţie şi maximizarea efectelor pozitive asupra mediului înconjurător.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Amplul proces de descentralizare a serviciilor publice şi de consolidare a autonomiei locale administrative şi financiare a determinat îmbunătăţirea substanţială a sistemului de asigurare a surselor de finanţare ale administraţiei publice locale, în corelaţie cu responsabilităţile transferate. Acest obiectiv, urmărit permanent de Guvern în anii 2001 şi 2002, a ocupat o poziţie centrală în elaborarea proiectelor de buget prezentate astăzi în faţa dumneavoastră.

Bugetele locale însumează în anul 2003 peste 117.000 miliarde de lei, cu 30% mai mult decât în anul 2002, reprezentând 6,3% din produsul intern brut.

În completarea surselor proprii ale bugetelor locale, prin proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003 se propune alocarea de la bugetul de stat a sumei de aproape 97.000 miliarde de lei. Fondurile sunt repartizate pentru: subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei, finanţarea cheltuielilor instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat, investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, locuinţe şi pietruirea drumurilor comunale şi alimentarea cu apă a satelor, elaborarea sau actualizarea planurilor urbanistice generale, întreţinerea şi dezvoltarea aeroporturilor de interes local.

În acest mod, se asigură surse suplimentare pentru echilibrarea bugetelor locale, în special pentru unele unităţi administrativ-teritoriale cu probleme economice sau sociale mai deosebite.

Doresc să subliniez faptul că Guvernul a manifestat o preocupare constantă pentru creşterea cotelor defalcate din impozitul pe venit ce revin autorităţilor publice locale cu 3 puncte procentuale faţă de anul 2001, respectiv de la 60% la 63%, la nivel central rămânând doar 37%. În acest context, fondurile destinate pentru echilibrarea bugetelor la comune, oraşe, municipii au crescut de la 15% la 17% din totalul fondurilor provenite din impozitul pe venit.

Prin aceste decizii am demonstrat şi demonstrăm, în continuare, responsabilitate faţă de buna funcţionare a autorităţilor publice locale. Astfel, numai la ultima rectificare a bugetului pe anul 2002 s-a acordat o suplimentare a cheltuielilor pentru bugetele locale de peste 1.800 miliarde de lei. De asemenea, au fost asigurate garanţii guvernamentale, în valoare de 120 milioane de dolari, în vederea constituirii stocurilor pentru iarna 2002-2003 la cele 18 termocentrale transferate către colectivităţile locale.

Pe linie legislativă, Guvernul a acţionat pentru perfecţionarea reglementărilor juridice privind finanţele publice locale. În acest sens, începând din anul 2003 se va aplica noua lege referitoare la impozitele şi taxele locale. Totodată vom definitiva şi înainta Parlamentului noua Lege a finanţelor publice locale. Aceste acte normative vor asigura întărirea autonomiei administrative şi financiare a consiliilor judeţene şi a consiliilor locale de la municipii, oraşe şi comune.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Subliniez faptul că proiectele de buget pe anul 2003, integrate într-un orizont strategic coerent şi realist, reprezintă cel mai important instrument pentru aplicarea politicii economice a Guvernului.

Asigurăm astfel consolidarea creşterii economice şi ameliorarea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor ţării, într-o perioadă în care este nevoie de stabilitate internă şi de credibilitate externă, premise necesare în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. Modul de concepere şi de construcţie a proiectelor de Lege privind bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 sunt armonizate cu tehnicile şi procedurile specifice Uniunii Europene.

Îmi exprim speranţa că, după examinarea proiectului bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 în comisiile parlamentare, în plenul Parlamentului va urma o dezbatere constructivă, realistă, concretizată într-un dialog în urma căruia vor fi adoptate soluţiile cele mai potrivite pentru situaţia actuală a României.

Stimaţi colegi,

În ultima decadă a acestei luni ţara noastră se va afla în faţa unui examen crucial, Summit-ul de la Praga.

Acum avem toate motivele să credem că România va fi invitată să adere la Alianţa Nord-Atlantică. De asemenea, Summit-ul Uniunii Europene de la Copenhaga va schiţa viitorul european al ţării noastre.

Actualele proiecte de buget, parte strategică a procesului de amplă relansare a economiei, asigură, din punct de vedere practic, pe diversele sale părţi componente, succesul demersurilor externe la care ne-am angajat.

Toate forţele politice din Parlament au înţeles importanţa istorică a acestor demersuri şi le-au sprijinit. De aceea, se cuvine să adresez sincere mulţumiri tuturor forţelor politice, sindicatelor, patronatelor, societăţii civile şi, nu în ultimul rând, reprezentanţilor mass-media.

Totodată, vreau să mulţumesc cetăţenilor ţării pentru opţiunea clară exprimată în repetate rânduri, evidenţiată şi în sondajele de opinie, referitoare la dorinţa de aderare a României la NATO şi de integrare în Uniunea Europeană.

Sunt convins că sunteţi de acord cu mine privind necesitatea de a asigura - aşa cum s-a realizat în perioada 2001-2002 - stabilitate politică, creştere economică şi pace socială, în interesul României, al cetăţenilor săi.

În încheiere, stimaţi senatori, stimaţi deputaţi, vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi vă adresez rugămintea de a vota cele două proiecte de legi bugetare pe anul 2003, acte de maximă responsabilitate politică pentru consolidarea tendinţelor şi rezultatelor pozitive înregistrate de România în ultimii doi ani.

Vă mulţumesc pentru atenţie! (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Stimaţi colegi,

În continuare, dau cuvântul domnului senator Ştefan Viorel, pentru a prezenta raportul comun al Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci, sesizate în fond.

Aveţi cuvântul, domnule senator!

Domnul Viorel Ştefan:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnilor miniştri,

Stimaţi invitaţi,

Proiectul bugetului de stat pe anul 2003, împreună cu proiectul legii bugetare, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, au fost transmise Guvernului şi Parlamentului în termenele stabilite de lege şi, de aceea, se cuvine să apreciem perseverenţa Guvernului şi, deopotrivă, a Ministerului Finanţelor Publice, care pentru al doilea an consecutiv şi-au direcţionat eforturile în vederea transmiterii spre aprobarea Parlamentului a proiectului Legii bugetului de stat la data de 10 octombrie 2002.

Birourile permanente reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 14 octombrie 2002, au hotărât repartizarea proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003 la comisiile permanente, în vederea elaborării avizelor, precum şi a raportului comun de către Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci din cele două Camere.

La elaborarea proiectului bugetului de stat pe anul 2003 s-au avut în vedere obiectivele politicii fiscale, obiectivele politicii bugetare şi politcii sectoriale, ca şi componente ale amplului proces de transformare structurală a economiei şi societăţii româneşti.

Creşterea produsului intern brut cu 5,2% pe seama măririi volumului de activitate, cu deosebire în ramurile producătoare de bunuri, a producţiei industriale cu 6,5%, pe baza creşterii producţiei ramurilor industriei prelucrătoare cu cele de la export, continuarea procesului deflaţionist şi în cursul anul 2003 sunt numai câteva din ţintele pe care Guvernul şi le-a propus în anul 2003, în condiţiile menţinerii echilibrelor macroeconomice şi îndeplinirii criteriilor de performanţă convenite în acordurile cu organismele internaţionale.

Fără a se limita la aceste obiective, politica fiscală şi cea bugetară vizează reducerea treptată a presiunii fiscale, îmbunătăţirea transparenţei fiscale, armonizarea legislaţiei fiscale cu normele Uniunii Europene, protecţia socială, sistemul de învăţământ, îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi, nu în ultimul rând, asigurarea finanţării angajamentelor asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci au analizat şi dezbătut un număr de peste 580 de amendamente, primite atât din partea celorlalte comisii de specialitate ale Parlamentului, cât şi din partea unor parlamentari sau grupuri parlamentare.

Amendamentele propuse privesc în special solicitări de modificare a cheltuielilor, atât în volumul, cât şi în structura acestora. Din totalul amendamentelor prezentate au fost reţinute un număr de 32 de amendamente, prin care s-au suplimentat bugetele mai multor ordonatori de credite prin diminuarea corespunzătoare a fondului de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului cu aproximativ 100 miliarde de lei.

Amendamentele admise, care sunt prezentate în anexa 1 la prezentul raport, vizează în principal următoarele:

• suplimentarea cheltuielilor la diverse obiective de investiţii aparţinând Ministerului Finanţelor Publice cu circa 4 miliarde de lei, Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului cu 13 miliarde de lei, Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu 18 miliarde de lei, Ministerului Sănătăţii şi Familiei cu 13,4 miliarde de lei, Ministerului Administraţiei Publice cu 3 miliarde de lei;
• suplimentarea cheltuielilor pentru personalul neclerical de la Ministerul Culturii şi Cultelor cu 3 miliarde de lei;
• suplimentarea bugetului Ministerului Informaţiilor Publice prin majorarea alocaţiilor bugetare pentru sprijinirea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale, altele decât cele care primesc subvenţii de la bugetul de stat cu 40 miliarde de lei;
• suplimentarea bugetului Academiei Române cu 2 miliarde de lei pentru înfiinţarea secţiei muzeistice a Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului;
• suplimentarea sumelor defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale cu 19 miliarde de lei pentru finanţarea cheltuielilor privind protecţia socială, protecţia copilului şi finanţarea unor instituţii de cultură în judeţele Teleorman, Mureş şi Covasna şi a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată cu 2,5 miliarde lei pentru finanţarea cheltuielilor instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat şi a creşelor în judeţele Timiş şi Constanţa.

Prin acceptarea acestor amendamente, deficitul bugetar a rămas nemodificat, veniturile totale s-au diminuat cu 21,5 miliarde lei şi cu aceeaşi sumă au fost diminuate cheltuielile bugetare, care, în structură, înregistrează o creştere de aproximativ 50 miliarde de lei cheltuieli de capital, şi o reducere la cheltuielile curente cu circa 70 miliarde de lei.

Amendamentele respinse, cuprinse în anexa 2 la raport, în marea lor majoritate, se referă la solicitări de majorări de cheltuieli bugetare, multe dintre acestea fără a se indica sursa de finanţare, cheltuieli care ar fi condus la creşterea deficitului bugetar şi, implicit, la nerealizarea obiectivului de sustenabilitate fiscală pe termen mediu, de continuare a procesului de dezinflaţie şi limitarea deficitului de cont curent.

Din cele peste 580 de amendamente propuse spre analiza Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci, multe dintre acestea, având conţinut asemănător, au fost comasate, astfel încât a rezultat un număr de 438 de amendamente respinse şi 32 de amendamente admise.

Din analiza motivelor care au stat la baza respingerii acestor amendamente a rezultat că au fost respinse 117 amendamente formulate asupra textului legii bugetare şi 321 de amendamente respinse au fost formulate asupra anexelor la legea bugetară.

O examinare succintă asupra anexei 2 cuprinzând amendamentele respinse ne poate conduce, în principal, spre următoarele concluzii: 24% din amendamentele formulate nu au indicat sursa de finanţare sau finanţarea cheltuielilor era deja prevăzută în alte capitole sau titluri de cheltuieli ori finanţarea era asigurată prin bugetele locale, totalul sumelor astfel solicitate depăşind 20 de mii de miliarde; circa 30% din propuneri au indicat ca sursă de finanţare Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, respectiv Fondul de intervenţie, ori diminuarea bugetelor altor ordonatori de credite. Adoptarea acestora ar fi afectat, în mare măsură echilibrul bugetar, întrucât sumele solicitate reprezintă peste 18 mii de miliarde de lei, ceea ce ar fi condus la un deficit bugetar de aproape 70 de mii de miliarde; numai pe seama fondului de rezervă sumele solicitate depăşesc 10 mii de miliarde, iar din bugetele alocate altor ordonatori de credite, peste 8 mii de miliarde.

Concluzia generală asupra amendamentelor respinse este aceea că admiterea tuturor acestor propuneri ar fi determinat creşterea deficitului bugetar la peste 100 de mii de miliarde, ceea ce ar fi condus la neîndeplinirea criteriilor de aderare a României în structurile euroatlantice, cu toate consecinţele care decurg din aceasta.

În încheiere, aş vrea să menţionez că proiectul de Lege a bugetului de stat pe 2003 a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ şi, totodată, vreau să fac menţiunea că prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare, urmând a fi adoptată în conformitate cu art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci din Senat şi Camera Deputaţilor propun plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului spre dezbatere şi adoptare proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003, cu amendamentele cuprinse în anexa 1 la raport.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.

Stimaţi colegi,

Urmează să trecem la dezbateri generale asupra proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003.

Vreau să vă reamintesc că, potrivit art. 49 alin. 3 din Regulamentul şedinţelor comune, în această fază nu pot fi propuse amendamente.

Şefii grupurilor parlamentare şi-au comunicat următoarele înscrieri la cuvânt:

• din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social-Democrat şi Umanist, domnii: Florin Georgescu, Marin Dinu, Aurel Gubandru, Dan-Mircea Popescu, Valentin Adrian Iliescu, Triţă Făniţă, Maria Dobrescu, Vasile Bleotu, Ştefan Viorel;
• din partea Grupului parlamentar P.R.M.: Mihai Ungheanu, Carol Dina, Anghel Stanciu, Ioan Aurel Rus, Mircea Ifrim, Nicolae Pătru, Cristea Valeriu Buzea, Augustin Lucian Bolcaş.
• domnii Ion Mînzînă şi Iulian Mincu s-au înscris pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, deci nu în această fază a dezbaterilor;
• din partea Grupurilor parlamentare P.D. - domnul Adriean Videanu;
• din partea Grupurilor parlamentare P.N.L. s-au înscris domnii - Dan Radu Ruşanu, Nicolaescu Gheorghe Eugen;
• din partea Grupurilor parlamentare U.D.M.R. - domnul Winkler Iuliu;
• doamna Bondi Gyongyike s-a înscris tot pentru bugetul asigurărilor sociale, nu acum.
• Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - domnul deputat Varujan Pambuccian.

În ordinea partidelor parlamentare, dau întâi cuvântul domnului deputat Florin Georgescu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnul deputat!

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulţumesc, domnilor preşedinţi.

Domnule prim-ministru,

Onoraţi membri ai Cabinetului,

Stimaţi colegi,

Începem astăzi dezbaterea proiectului Legii bugetului de stat şi a proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, care reprezintă două decizii fundamentale ale Parlamentului, atât pentru evoluţia economică a ţării, cât şi pentru situaţia socială a populaţiei.

Politica financiară, în condiţiile liberalizării accelerate a tuturor pieţelor şi a racordării legislaţiei româneşti la cea din Uniunea Europeană, rămâne principala pârghie la îndemâna Guvernului pentru a-şi pune în aplicare programul economico-social cu care a fost învestit de către Parlament.

În acest context, bugetul de stat şi în special bugetul general consolidat al statului constituie elemente esenţiale, instrumente fundamentale prin care Executivul acţionează pentru a influenţa pozitiv evoluţia proceselor din economie şi pentru a asigura echilibre macroeconomice înlăuntrul cărora poate să se înregistreze atât modernizarea ţării, creşterea competitivităţii bunurilor şi serviciilor româneşti, cât şi ridicarea standardului de viaţă al populaţiei.

De aceea, alături de răspunderea importantă care revine Guvernului, în calitate de iniţiator, şi după aprobare, de gestionar al bugetului, nouă, parlamentarilor, ne revine o însemnată responsabilitate - aceea de a examina cu raţionalitate şi pragmatism modul de fundamentare şi întocmire a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, în profunzimea lor, să propunem amendamente care să îmbunătăţească volumul veniturilor colectate şi modul de alocare a cheltuielilor, fără însă a afecta echilibrul bugetar programat şi stabilitatea macroeconomică programată pentru anul de referinţă 2003.

Înainte de a trece la prezentarea argumentaţiei noastre privind construcţia bugetară pentru anul viitor, vă rog să-mi permiteţi să remarc şi eu faptul că este pentru al doilea an consecutiv când Guvernul Adrian Năstase reuşeşte să prezinte Parlamentului, în termenul legal, ca o premieră după 1989, cele două proiecte de legi bugetare, iar forul legislativ procedează la examinarea cu operativitate a acestora, înainte de începerea anului financiar pe care ele le vizează.

Pe lângă efectele benefice asupra activităţii din economia reală şi la nivelul instituţiilor publice centrale şi locale, această situaţie pozitivă reprezintă încă o dovadă evidentă a stării de normalitate în care s-a înscris evoluţia economico-socială a ţării începând cu anul 2001, ca efect al coerenţei actului de guvernare a ţării realizată de Partidul Social Democrat şi aliaţii săi politici în plan guvernamental.

Trecând la analiza propriu-zisă a proiectului bugetului de stat pe anul 2003, vă rog să-mi permiteţi să reliefez principalele calităţi şi virtuţi ale acesteia, în viziunea Guvernului şi, implicit, a Grupului parlamentar socialdemocrat şi umanist.

În primul rând, acest buget continuă să reprezinte un instrument de dezvoltare economică şi socială a ţării, şi nu de inducere a unui declin economic programat al economiei şi al nivelului de trai al populaţiei, aşa cum, din nefericire, s-a întâmplat în perioada 1997-2000.

Ca efect al creşterii economice de 5,3% înregistrată în cursul anului 2001 şi a celei preliminate de 4,5% în acest an, Guvernul Năstase aproape că a recuperat efectele nefaste ale reducerii producţiei naţionale cu peste 10% în perioada guvernării anterioare.

Pentru anul 2003 se prevede, în continuare, o creştere economică de 5,2%, la care, adăugând aprecierea programată a cursului monedei naţionale în raport cu valutele internaţionale, obţinem o majorare de circa 5 miliarde de dolari a PIB-ului, a produsului intern brut pe an, ceea ce reprezintă o evoluţie de natură să contribuie la reducerea în ritm accelerat a decalajului care separă România de ţările dezvoltate, în general, de ţările membre ale Uniunii Europene, în special.

Această creştere economică este generată de majorarea cu 6,5% a producţiei industriale, îndeosebi în ramurile cu un grad ridicat de prelucrare a materiilor prime, în condiţiile de creştere a competitivităţii şi eficienţei mărfurilor româneşti, fapt demonstrat de însăşi diminuarea ponderii stocurilor de produse finite în total resurse de producţie, trend, tendinţă înregistrată în mod constant începând cu anul 2001 şi continuată şi în prezent.

De asemenea, creşterea economică este bazată pe sporirea producţiei agricole cu 5%, a celei din construcţii cu 7,7% şi aşa mai departe.

Această creştere economică se va regăsi în sporul cu 9% al investiţiilor agenţilor economici şi populaţiei şi cu 10,2% al exporturilor de bunuri şi servicii, precum şi în majorarea consumului populaţiei cu 4%.

Orientarea sănătoasă a destinaţiei creşterii economice este dovedită de însuşi faptul că în bugetul general consolidat, deci în ansamblul bugetelor ale căror principale componente, piloni sunt bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat, deci în cadrul bugetul general consolidat cheltuielile de capital deţin o pondere în creştere faţă de anul trecut, ca efect al diminuării cheltuielilor cu serviciul datoriei publice, aceste cheltuieli de capital însumând 3,6% din produsul intern brut. Iată, un punct peste deficitul acestui buget consolidat, care este de 2,65% din produsul intern brut.

Aceasta înseamnă, pe lângă influenţele economice pozitive pe care le generează în economie, faptul că la construcţia bugetară s-au avut la bază şi criterii de moralitate, criterii de etică între generaţii, respectiv ne împrumutăm acum cu echivalentul a 2,65% din produsul intern brut, dar investim 3,6% din produsul intern brut.

Deci vom lăsa generaţiilor următoare o anumită datorie, cea provenită din acest an, 2,65% din PIB, dar, în contrapondere, generaţiile următoare vor primi active de natură economică, infrastructuri, drumuri, poduri, căi ferate modernizate şi aşa mai departe, precum şi infrastructuri de natură socială în domeniile educaţiei, ocrotirii sănătăţii, apărării naţionale, ordinii publice, justiţiei, la nivelul autorităţilor locale şi aşa mai departe.

În al doilea rând, bugetul pe anul 2003 reprezintă un instrument de reducere programată, în ritm accelerat, a ratei inflaţiei, care, faţă de circa 19% cât va fi în acest an, se va situa în anul următor la 14%, calculat decembrie 2003, faţă de decembrie 2002, comparativ cu punctul de plecare al Guvernului Năstase, 40% în anul 2000.

Această evoluţie va favoriza înclinaţia spre economisire a agenţilor economici şi a populaţiei, creşterea încrederii investitorilor autohtoni şi străini într-un mediu economic îmbunătăţit, atât prin debirocratizare şi lupta împotriva corupţiei, cât şi prin reducerea substanţială a ratei inflaţiei.

În al treilea rând, bugetul analizat are confirmarea din partea instituţiilor financiare internaţionale în ceea ce priveşte realismul veniturilor stabilite şi raţionalitatea cheltuielilor repartizate alocate prin prevederile sale.

De asemenea, deficitul bugetar programat este în concordanţă cu celelalte componente ale echilibrului macroeconomic, el fiind finanţat în proporţie de jumătate, 50%, din resurse externe, ceea ce permite eliberarea de resurse monetare interne pentru a alimenta cu credite economia reală, agenţii economici, în vederea dezvoltării şi modernizării activităţii acestora.

Acest element, faptul că avem relaţii bune, continue, şi că primim tranşele în momentele programate de la organismele financiare internaţionale reprezintă încă o probă a credibilităţii şi solidităţii politicii guvernamentale, comparativ cu perioada guvernării anterioare, când aceste relaţii erau blocate sau întrerupte după una sau două tranşe de împrumut.

În al patrulea rând, bugetul pe anul 2003 este consecvent în ceea ce priveşte respectarea Programului de guvernare aprobat de Parlament, prin aceea că este construit pornind de la o importantă relaxare fiscală. Aceasta se concentrează atât în domeniul impozitării muncii, zonă în care taxarea a fost redusă cu 5 puncte procentuale, ceea ce este de natură să contribuie la crearea de resurse suplimentare pentru investiţii şi modernizare la nivelul agenţilor economici şi de resurse pentru economisire la nivelul angajaţilor, al salariaţilor, relaxarea fiscală regăsindu-se, totodată, şi în alte zone, cum ar fi Fondul pentru modernizarea sistemului energetic, sau întâlnind chiar eliminarea unor contribuţii în spiritul politicii fiscale a Guvernului, anume aceea de a desfiinţa treptat - şi s-a reuşit acest lucru substanţial în ultimii doi ani - fondurile extrabugetare, pentru creşterea transparenţei şi a alocării eficiente a resurselor publice.

În al cincilea rând, bugetul de stat pe anul 2003 în proiect este o reflectare a faptului că elaborarea sa a fost realizată de un partid social-democrat, care acordă o atenţie deosebită atât dezvoltării economice, dar, pe această bază, şi creşterii nivelului de viaţă al cetăţenilor. Astfel, bugetul pe anul viitor reprezintă un instrument activ de influenţare generală a creşterii nivelului de trai al populaţiei, care se realizează atât prin prevederile sale, unde sunt incluse majorări şi indexări de salarii, recorelări şi indexări de pensii, sporirea alocaţiilor pentru copii şi a ajutoarelor sociale, cât şi prin majorarea cu 43% a salariului minim pe economie, precum şi ca efect al faptului că negocierile salariale libere la nivelul agenţilor economici se vor desfăşura într-un mediu economic caracterizat prin creştere economică, ceea ce dă încredere şi speranţă în consolidarea activităţii firmelor şi companiilor cu capital privat şi de stat.

În acest sens, trebuie menţionat nivelul foarte ridicat al cheltuielilor pentru asistenţă socială, alocaţii, pensii şi ajutoare cuprins în bugetul general consolidat, respectiv 10,1% din produsul intern brut, ceea ce reprezintă echivalentul a peste 4 miliarde de dolari.

În al şaselea rând, bugetul constituie un mijloc activ de creştere a transparenţei şi eficienţei cheltuirii banului public, prin faptul că marchează trecerea ireversibilă de la bugetul de mijloace, anume acela construit pe baza alocării globale a unor sume către diferite sectoare economice şi sociale, eligibile a primi bani de la buget, fără a se stabili criterii clare de cheltuire şi evaluare ulterioară a eficienţei utilizării fondurilor publice. Se trece, deci, de la acest tip de buget de mijloace, la bugetul construit pe bază de programe, care demonstrează că la stabilirea priorităţilor şi a ierarhizării acestora în fiecare sector de activitate au stat la bază indicatori solizi, reprezentativi, criterii de performanţă care vor constitui, totodată, baza de evaluare a modului de gestionare a fondurilor publice în fiecare sector finanţat din bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat şi celelalte componente ale bugetului general consolidat al statului.

În al şaptelea rând, bugetul pe anul 2003 este utilizat în continuare ca un instrument activ de descentralizare a deciziilor administrative şi în plan financiar la nivelul comunităţilor locale, cele care cunosc cel mai bine nevoile, cerinţele, solicitările cetăţenilor. Prin construcţia sa, bugetul pe anul 2003 deplasează o serie de noi activităţi de la nivel central la nivel local şi asigură concomitent sursele financiare corespunzătoare pentru acoperirea realizării lor, gradul venitului de descentralizare financiară, concretizat în cuantumul veniturilor lăsate direct sau transferate de la bugetul de stat la bugetele locale, crescând substanţial în acest an comparativ cu anii precedenţi.

În al optulea rând, bugetul pe anul 2003 constituie o pârghie eficace pentru susţinerea şi accelerarea procesului de aderare la NATO şi de integrare în Uniunea Europeană, deoarece în structura cheltuielilor sale sunt prevăzute sume consistente pentru participarea instituţiilor publice, centrale şi locale la programele finanţate din împrumuturi externe sau din asistenţa nerambursabilă a Uniunii Europene.

M-aş opri aici cu evidenţierea virtuţilor bugetului pe anul 2003, pentru a putea să comentez în continuare câteva dintre criticile pe care intuiesc, din dezbaterile care au avut loc în cadrul comisiilor, că le vor formula, în luările dumnealor de cuvânt, distinşii colegi, reprezentanţi ai partidelor din opoziţie.

După cum se cunoaşte, în cadrul dezbaterilor din cadrul Comisiilor reunite de buget, finanţe, bănci au fost examinate 430 de amendamente înaintate de comisiile de specialitate ca fiind admise de acestea, precum şi alte zeci de amendamente respinse la nivelul comisiilor de specialitate, dar care au fost susţinute în faţa Comisiilor reunite de buget, finanţe, bănci de către iniţiatorii acestora.

Având în vedere caracterul fundamentat sau nu al amendamentelor în cauză, dacă ele contribuiau la menţinerea sau la denaturarea echilibrului bugetar, Comisiile reunite de buget, finanţe, bănci au aprobat circa 8% din aceste amendamente, cu costuri însumând circa 120 de miliarde lei, care se reflectă în diminuarea rezervei bugetare la dizpoziţia Guvernului pentru anul viitor.

Au fost respinse amendamente care nu prezentau viabilitate în practică din punct de vedere al obţinerii de venituri, după cum au fost respinse amendamente care prevedeau alocarea de resurse suplimentare către diferite domenii bugetare fără a se indica surse de venituri viabile care să nu dezechilibreze proiecţiile pentru anul 2003.

Spre exemplu, una dintre propuneri era aceea de a se schimba sistemul de aşezare şi încasare a accizelor la produsele petroliere de la producători, respectiv 10-15 rafinării, deplasându-se centrul de greutate către unităţile de desfacere cu amănuntul a produselor petroliere, de ordinul miilor, care, pe de o parte, şi-ar fi complicat evidenţa operativă şi contabilă, crescându-le costurile de administrare, iar pe de altă parte schimbarea sistemului ar fi încălcat un principiu fundamental al finanţelor publice, al administrării fiscale, şi anume acela al randamentului fiscal. Este mult mai greu să obţii cuantumul de venituri programat pentru anul viitor adresându-te la 4 sau 5.000 de contribuabili, decât adresându-te unui număr de 10-15 contribuabili din zona respectivă de activitate.

Argumentul pentru care se propunea această mutaţie în regimul accizării produselor petroliere erau unele acte de evaziune fiscală şi de corupţie surprinse în perioada recentă sau chiar în prezent în zona de circulaţie a unor asemenea produse. Trebuie să ne concentrăm atenţia asupra prevenirii şi combaterii unor asemenea fenomene, a pedepsirii şi sancţionării lor drastice de către organele abilitate în stat, şi nu să schimbăm sistemul către o modalitate de circulaţie şi impozitare care ar crea mai multe premise pentru evaziune fiscală şi pentru acte de corupţie.

Pe de altă parte, se propunea înlocuirea actualei taxe pentru modernizarea drumului cu un sistem de rovignete, care să fie aplicate în mod nediscriminatoriu, dar egalitarist, implicit contribuţia să fie aceeaşi pentru toţi posesorii de autovehicule, fără nici o diferenţiere în ceea ce priveşte capacitatea cilindrică şi pierzându-se din vedere tocmai esenţa acestei taxe de drum, şi anume principiul potrivit căruia plăteşte cine circulă şi cine contribuie la uzura drumului, pentru a necesita modernizarea acestuia, şi nu plătesc toţi, nediferenţiat, indiferent dacă utilizează sau nu autovehiculele.

Se mai propunea creşterea redevenţelor, adică a unor impozite directe, plătite de către cei care exploatează diferitele surse naturale. Aceasta este o problemă aflată în atenţia Guvernului, care, în raport cu natura resurselor, diferenţiază redevenţele, aceste taxe plătite de către cei care exploatează resursele, dar nu putem privi lucrurile în mod global, nediferenţiat, pentru că sunt domenii care deja sunt în pierdere, sunt subvenţionate. Asta ar însemna faptul că am colecta bani cu o mână şi cu cealaltă am da bani în plus pentru subvenţii, ca să acoperim o redevenţă, un impozit mai mare către stat sau, în alte cazuri, unde exploatările sunt rentabile, ar însemna că prin majorarea impozitului acestuia de natura redevenţei am mări cheltuielile companiei şi, implicit, am scădea impozitul pe profit, care constituie tot un venit al bugetului de stat.

Şi această propunere a fost respinsă, pentru că nu prezenta argumente viabile, iar evaluările specialiştilor din Ministerul Finanţelor Publice, ca şi în precedentele cazuri menţionate, arătau că prin amendamentele propuse, în cazul în care ele ar fi fost acceptate, nu se aduceau venituri în plus la buget, ci se înregistrau minusuri în ceea ce priveşte colectarea veniturilor bugetare.

Apoi, sigur că au fost foarte multe amendamente care solicitau, pornindu-se inclusiv de la aceşti bani în plus, care erau calculaţi în mod artificial, fictiv, de către iniţiatori, deci se solicitau alocări suplimentare de mii de miliarde către diferite sectoare de activitate, ceea ce nu corespundea realităţii, dincolo de faptul că prin bugetul de stat nu putem să introducem prevederi de fond care să modifice legislaţia fiscală, bugetul nu este o lege a legilor financiare, ci el este un reflex al legislaţiei, al cadrului juridic existent la un moment dat, anume în momentul elaborării sale.

După cum se propunea într-un alt amendament, includerea a zeci de mii de miliarde pentru potenţiale despăgubiri acordate foştilor proprietari sau acţionari, cărora le-au fost naţionalizate sau au fost deposedaţi de proprietăţi, sub diferite motive imorale, de regimul comunist, deci despăgubiri pentru asemenea cazuri, în condiţiile în care Legea nr. 10 din 2000 prevede că pentru asemenea situaţii se va elabora o lege specială care va prevedea foarte clar modalităţile de despăgubire în raport cu situaţia juridică a fiecărui pretendent, a fiecărei persoane fizice sau juridice.

Din aceste motive, stimate colege şi stimaţi colegi, amendamentele nu au fost acceptate, pentru că ele nu veneau să contribuie la echilibrul bugetar, la întărirea colectării veniturilor şi la îmbunătăţirea eficienţei alocării cheltuielilor, ci creau dezechilibre generatoare de inflaţie şi, mai departe, de erodare a puterii de cumpărare a populaţiei, de degradare a mediului economic.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Având în vedere caracteristicile şi premisele menţionate, care au stat la baza construcţiei bugetului de stat pe anului 2003, faptul că acest buget îmbină armonios criteriile economice de eficienţă cu cele sociale, de solidaritate şi protecţie socială, faptul că bugetul are confirmarea instituţiilor financiare internaţionale şi contribuie esenţial la atragerea de resurse externe strict necesare modernizării ţării, creând premise pentru accelerarea integrării în structurile euroatlantice, am mandatul politic din partea Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat şi umanist) să vă informez că acest grup parlamentar va vota cu toată convingerea proiectul bugetului de stat pe anul 2003.

Îmbinând în mod armonios economicul cu socialul, acest buget răspunde şi conţinutului unui remarcabil aforism al lui Victor Hugo, care gândea astfel despre societatea în care trebuie să trăim, citez: "Lumea materială se bazează pe echilibru, iar lumea morală pe echitate." Este exact ceea ce reuşeşte Guvernul Adrian Năstase prin acest buget, şi anume să asigure, pe de o parte, echilibrele economice, iar, pe de altă parte, să asigure moralitatea şi echitatea, pe de o parte, în aşezarea impozitelor şi, pe de altă parte, în repartizarea, alocarea cheltuielilor publice către diferite instituţii, ministere, agenţii publice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi consumat 27 de minute din timpul afectat Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat şi umanist).

Are, în continuare, cuvântul domnul senator Carol Dina, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveţi cuvântul, domnule senator!

Domnul Carol Dina:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Distinşti invitaţi,

Prezentarea proiectului bugetului general consolidat al statului pe anul 2003 spre dezbatere Parlamentului, la 10 octombrie anul curent, conform prevederilor constituţionale, reprezintă un pas înainte, creând premise pentru o pregătire mai temeinică a condiţiilor necesare obţinerii în anul viitor a unor rezultate mai bune în economie. Este un fapt important că Guvernul a proiectat pentru anul 2003 o creştere economică de 5,2%, faţă de 4,5%, cât se prelimină în anul 2002.

Trebuie subliniat că proiectul bugetului pe anul 2003 a fost conceput şi elaborat pe baza noilor cerinţe ale Legii finanţelor publice, ceea ce conferă mai multă supleţe şi transparenţă. Mai trebuie evidenţiat că unele venituri extrabugetare reţinute de ordonatorii de credite, în temeiul unor acte normative, au fost incluse în bugetul de stat.

De asemenea, deşi se propune, începând cu luna ianuarie 2003, diminuarea cu 5 puncte procentuale a contribuţiilor de asigurări sociale, ceea ce, desigur, va contribui la reducerea presiunii fiscale, îndeosebi a celei pe forţa de muncă, în anul 2003 impozitul pe venituri din salarii va creşte la cota de 38,4% din veniturile bugetului de stat, faţă de 36% în anul 2002.

Analiza atentă a raportului de ţară al Comisiei Europene din 2002 arată că numeroase obiective angajate de Guvernul României în domeniul social-politic şi mai ales economic au înregistrat în anul 2001 şi prima parte a anului 2002 nerealizări importante. Datele statistice conţinute în raportul Guvernului, prin care se fundamentează proiectul bugetului general consolidat pe anul 2003, arată că în anul 2002 veniturile bugetului au fost supraestimate şi se vor realiza, în cel mai bun caz, la nivel de 84,3%, adică un deficit de venituri de 72.141 de miliarde lei.

Nerealizările veniturilor se datorează, în principal, incapacităţii Ministerului Finanţelor Publice de a colecta impozitele şi taxele curente şi comportamentului abuziv şi clientelar al Executivului, care aprobă, ca gestionar al banului public, scutirea de obligaţii şi reeşalonarea creditelor şi obligaţiilor financiare ale unor agenţi economici, acoliţi politici. Sunt de notorietate cazul PRO TV, regăsit ca exemplu şi în Raportul de ţară, cazurile "Tutunul Românesc", RAFO - Oneşti, "LukOil", "Blexi" - S.R.L. şi altele.

Cheltuielile înregistrate la nivelul primelor 8 luni din anul 2002 sunt inferioare celor prezentate în bugetul general consolidat. Previzionând, pe baza acestor date, cheltuielile pe întregul an 2002, rezultă o reducere a acestora cu 9,1%, adică cu 45.454,4 miliarde lei. Din execuţia previzibilă a bugetului consolidat pe anul 2002, conform datelor cuprinse în raport, deficitul bugetar este anticipat la 43.216 miliarde lei, adică 2,9% din produsul intern brut.

În mod real însă, execuţia bugetului consolidat pe anul 2002 se va încheia, conform extrapolării rezultatelor pe 8 luni conţinute în raport, cu un deficit de 69.902,7 miliarde lei, mai mare cu 26.686,7 miliarde lei, adică va reprezenta, de fapt, acest deficit, 4,8% din produsul intern brut.

Cum în raport nu există nici o măsură pentru recuperarea veniturilor sau pentru diminuarea mai pronunţată a cheltuielilor, rezultă că datele de fundamentare luate în calcul pentru proiectul de buget pe anul 2003 sunt eronate, fapt ce creează dubii asupra realismului şi credibilităţii evoluţiilor monetare, fiscale şi bugetare susţinute în raport. Mai mult, creşterea reală a produsului intern brut în anul 2002 cu 4,1%, cât estimează raportul, devine bizară pe fondul creşterii datoriei publice cu 1,6% din P.I.B., al creşterii producţiei pe stocuri cu 2,1% şi al creşterii arieratelor de natură fiscală cu 4%.

Ca un corolar al ineficienţei managementului în sfera banului public, ineficienţă sancţionată şi de Raportul de ţară care consfinţeşte în mod nefast că România nu dispune de o economie de piaţă funcţională, dincolo de creşterea masivă a datoriei publice interne şi externe la peste 460 de miliarde de lei, respectiv 14,5 miliarde euro, dobânzile au devenit o povară de nesuportat, care sancţionează atât capacitatea de dezvoltare economică a României, cât şi mai ales posibilităţile de restaurare a unui nivel de trai decent.

Dacă la datoria publică însumăm şi datoria comercială în cuantum de peste 5 miliarde euro, constatăm că obligaţiile statului român către creditori se îndreaptă la sfârşitul acestui an către incredibila sumă de 20 miliarde euro. Cuantumul fabulos al dobânzilor aferente datoriei publice pe care le suportă populaţia ţării, în fapt 57.593 miliarde lei în anul de graţie 2002, reprezintă 3,95% din produsul intern brut, depăşind incredibil cuantumul ratelor scadente la credite trase de România. Exprimate în monedă europeană, aceste dobânzi reprezintă, în anul 2002, nu mai puţin de 1,8 milioane euro. Deficitul de cont curent al României ar putea coborî în acest an sub 2 miliarde de dolari, respectiv sub 5% din P.I.B., sub efectul tendinţei de echilibrare a balanţei comerciale, dar, subliniez, şi pe seama banilor trimişi în ţară de românii care muncesc în străinătate.

Ce ţară tristă şi epuizată de resurse a devenit România la începutul acestui mileniu, în care forţa de muncă exploatată sever în străinătate contribuie la plata ineficienţei economice! Să ne mai mirăm că raportul Comisiei Europene din octombrie a.c. stigmatizează rezultatele politicilor economice din România, consemnând că nivelul de trai al populaţiei, exprimat prin paritatea puterii de cumpărare, a fost de patru ori mai mic decât media Uniunii Europene!

Situaţia critică în care a fost adusă România din punct de vedere economic şi social continuă să se agraveze pe fondul proceselor de alienare şi de degradare fizică şi morală a avuţiei naţionale, care, ajunsă pe mâinile unor diletanţi, se îndreaptă către colapsul economic şi social.

Nu există în România anului 2002 nici un domeniu în care să se regăsească real măcar germenii unei dezvoltări sustenabile şi durabile. Această realitate dramatică l-a determinat recent pe domnul prim-ministru Adrian Năstase să constate că, după 12 ani de tranziţie, este necesară să regândim o strategie de industrializare a României, nu pe vechile structuri de până acum, ci pe unele noi, de succes, performante - desigur, deziderate esenţiale, acute, care din păcate au fost, sunt şi vor fi, probabil, multă vreme în stadiul regândirii.

Având în vedere realităţile economico-sociale actuale, pentru a crea premise mai puternice, care să ducă la înfăptuirea obiectivelor cuprinse în raport, Partidul România Mare face următoarele constatări şi propuneri:

1) Analiza în structură a veniturilor şi cheltuielilor pe anul 2003 în comparaţie cu anii anteriori scoate în evidenţă lipsa de fundamentare a propunerilor făcute, ceea ce pune în discuţie realismul acestui buget. În primul rând, nu sunt suficiente numai datele pe primele 8 luni ale anului. Pe baza rezultatelor pe 10 luni, era necesară o evaluare obiectivă a prevederilor bugetului pe întreg anul 2002, pentru a avea elemente certe la dimensionarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului pe anul 2003.

Această cerinţă este impusă de experienţele anterioare; execuţia definitivă a bugetului pe anul 2001 arată că, la multe capitole, diferenţele faţă de ultimele cifre în urma rectificărilor sunt mari, în care, de pildă, impozitul pe profit s-a realizat numai în procent de 86,6% faţă de prevederile finale.

2) În al doilea rând, veniturile bugetului, proiectat ca un singur raport faţă de P.I.B., or, acest raport, ca element de verificare a proporţiilor, trebuie să fie rezultatul implacabil al unor fundamentări realiste. De exemplu: impozitele directe, care sunt evaluate la 50.519,8 miliarde lei, reprezintă o creştere de numai 13,1%, care este mai mică chiar decât rata medie a inflaţiei pe anul 2003, de 17,6%, fără să se regăsească şi ponderea din creşterea economică de 5,2%.

Se cunoaşte că pentru fiecare categorie de impozit este o reglementare specială clară. Impozitul pe profit, potrivit legii care reglementează acest impozit, se calculează pe baza unui procent asupra profitului impozabil.

Autorii proiectului de buget ar fi trebuit să prezinte cum va evolua profitul pe ramuri în anul 2003, faţă de 2002, care este masa profitului în comparaţie cu anul precedent şi, prin aplicarea cotei de impozit, să se ajungă la volumul impozitului. Ministerul Finanţelor Publice ar trebui să prezinte volumul impozitului pe profit neîncasat, atât din aceste restanţe care se vor încasa în anul 2003. După unele date, obligaţiile restante faţă de buget sunt de 70 până la 80 de miliarde de lei. Pe bună dreptate, Curtea de Conturi remarca recent că Ministerul Finanţelor Publice nu are o evidenţă clară a debitorilor care să fie determinaţi să-şi onoreze obligaţiile fiscale.

3) Un alt aspect care se cuvine să fie comentat este cel privind cuprinderea în bugetul de stat a fondurilor pentru dezvoltarea sistemului energetic şi pentru dezvoltarea drumurilor. Este un pas înainte, dar incomplet. Faptul că aceste fonduri cuprinse în buget au rămas cu destinaţie specială, pentru aceleaşi domenii pe care s-au folosit până în prezent, constituie o situaţie anormală. În condiţiile când economia are o serie de priorităţi şi cerinţe urgente, asemenea fonduri speciale trebuie desfiinţate. Nu este normal ca bugetul de stat pe anul 2001 să se încheie cu un deficit de 35.803 miliarde lei, iar Fondul pentru dezvoltarea drumurilor publice să aibă un excedent de 1.859 miliarde lei.

4) Continuând politica de îndatorare a ţării, în bugetul anului 2003 Guvernul ne propune să validăm, prin votul Parlamentului, creşterea datoriei României cu încă 4,75 miliarde dolari, din caare 951,8 milioane dolari credite externe, 1.014.000.000 dolari - creşterea datoriei publice interne şi 2,8 miliarde dolari - deficit al activităţii de comerţ exterior.

5) Concepţia dăunătoare privind administrarea banului public se evidenţiază şi din efortul financiar al statului român în anul 2003, reflectat în plăţile de dobânzi şi cheltuieli ocazionate de procesul de creditare, care se cifrează la uriaşa sumă de 52.488 miliarde lei, respectiv 1,4 miliarde dolari. Gravitatea concepţiei reiese pregnant din faptul că în anul 2003 România este chemată de Guvern să risipească 11.871,5 miliarde lei, respectiv 318,5 milioane dolari, numai pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de emisiunea şi plasarea titlurilor de stat.

O situaţie extrem de gravă, care a scăpat de sub controlul Guvernului şi afectează considerabil veniturile bugetare, o reprezintă spălarea banilor. Comisia Europeană a confirmat că în România, în special în perioada 2000-2002, prin multiple ilegalităţi, inclusiv acte de corupţie, s-au spălat 2,4 miliarde euro. La acest capitol - "Administrarea banului public", în numele Grupului parlamentar P.R.M., solicităm ca în Legea bugetului să se prevadă un articol, în care Guvernul să prezinte Parlamentului, în cursul anului 2003, măsurile luate privind răspunderile pentru garanţiile acordate anterior şi pentru care creditele primite nu au fost rambursate, fiind trecute la datoria publică, deci asupra populaţiei. Este vorba de aproape 1 miliard de dolari credite nerestituite la termen de beneficiarii lor, fiind achitate de Ministerul Finanţelor Publice din bani publici.

6) Deşi Guvernul afirmă că promovează politici de convergenţă cu Uniunea Europeană, politici conform cărora decizia economică urmează un proces amplu de descentralizare în profil teritorial, proiectul de buget de stat, prezentat spre dezbaterea şi aprobarea Parlamentului, evidenţiază exact contrariul, fiind fundamentat pe trei piloni - Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Transporturilor şi Locuinţei şi Ministerul Apărării.

În fapt, celor trei ministere le-au fost alocate spre gestionare 184.408,6 miliarde lei din cheltuielile bugetului de stat, ceea ce reprezintă 63,4% din total. Restul de 36,6%, respectiv 169,5 miliarde lei, revin la 52 de ordonatori principali de credite, din care 21 de ministere şi 31 de instituţii publice. Se pune firesc întrebarea: De ce această anomalie, care contravine principiilor europene de descentralizare a administraţiei, aspect de altfel observat critic şi în Raportul de ţară?

7) Soldul bugetelor, care-şi formează veniturile aproape în totalitate din contribuţiile private ale populaţiei, este inexplicabil pozitiv, deşi ele au ca destinaţie expresă susţinerea sănătăţii şi condiţiilor de trai ale naţiunii.

Deficitul bugetar fiind orientat exclusiv spre bugetul de stat, rezultă că, pentru a îndeplini criteriul impus de instituţiile financiare internaţionale privitor la deficitul bugetar, se sacrifică, spunem noi cu cinism, posibilităţile şi aşa reduse de restaurare a normalităţii condiţiilor de viaţă la care, în fapt, contribuie însăşi populaţia.

Pe această cale, Guvernul îşi asigură un plus de resurse financiare de peste 5.000 de miliarde de lei, fără să dea socoteală contribuabililor ajunşi la un grad de pauperizare comparabil doar cu cel din anii '50. De fapt, expresia elocventă a grijii faţă de populaţie se regăseşte în cota de P.I.B. alocată protecţiei sociale - 10,1%, adică 18 dolari/lună/persoană, situaţie care ne plasează, şi din această perspectivă, tot în coada Europei.

8) Considerăm că fondul de rezervă bugetară şi fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, în fapt, sume care se utilizează la discreţia Executivului, au crescut exagerat, de la 285,5 miliarde lei în 2002, la 1.131,5 miliarde de lei în 2003, adică de cinci ori.

9) Un element esenţial al relansării economice îl reprezintă şi creditul bancar. În ţările dezvoltate, creditul bancar reprezintă 60-70% din P.I.B., faţă de 10%, cât este în prezent în România. De menţionat că în anul 1989 creditul neguvernamental era de 38 de miliarde de dolari, în echivalent, iar la finele anului 2001 ajunsese la circa 3,6 miliarde dolari, de peste 10 ori mai redus acest credit. Pentru lipsirea economiei naţionale de creditele necesare, Banca Naţională a României are o mare răspundere. Noi considerăm că este necesar ca Guvernul, împreună cu Banca Naţională a României să elaboreze programe viabile pentru revigorarea creditului bancar în economia românească.

10) În sfârşit, o altă problemă a proiectului bugetului de stat pe anul 2003 este legată de deficitul bugetar, care este prevăzut la 2,9% din P.I.B. Trebuie avut în vedere că, pe lângă deficitul bugetar, în economia românească există un deficit cvasifiscal, de circa 11-12% de P.I.B., determinat de pierderile mari din fiecare an înregistrate de agenţii economici. Asemenea deficite s-au acumulat an de an, au creat mari blocaje în fluxurile băneşti, mari distorsiuni, fără ca să fie luate măsuri.

Guvernul ar trebui să prezinte Parlamentului acţiunile pe care le are în vedere pentru anul 2003 pentru soluţionarea acestei probleme deosebit de grave. Astfel, în România nu se va realiza o economie de piaţă funcţională mulţi ani de zile.

Problemele economiei trebuie rezolvate în ţară, în primul rând de Guvern şi de Parlament, de toate structurile economice şi financiare, pentru armonizare coerentă şi transparentă, având ca ţintă finală - aderarea României în Uniunea Europeană în anul 2007.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator Dina, aţi consumat 23 de minute.

Permiteţi-mi să dau cuvântul, din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnului deputat Adriean Videanu.

Domnul Adriean Videanu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Ca de fiecare dată, dezbaterile la proiectul de Lege a bugetului de stat oferă posibilitatea partidelor din opoziţie să-şi prezinte punctele de vedere, în ideea de a corecta potenţialele erori sau scăpări al celor de la putere.

Acelaşi lucru am să încerc să vă prezint şi eu în cele ce urmează, raportându-mă numai la erorile care, din punctul de vedere al Partidului Democrat, s-au făcut în construcţia bugetară.

Cred că România are nevoie, după mai bine de 12 ani, să-şi gândească politica economică după un nou model economic. Are nevoie să înceteze cu corecţiile pe vechiul model economic moştenit după Revoluţia din 1989. Astfel, în perspectiva integrării europene şi ţinând cont de faptul că peste 60% din comerţul exterior al României se realizează cu ţările Uniunii Europene,

România are obligaţia să-şi gândească politica economică în termeni europeni şi să cunoască efectele pozitive şi negative care decurg din procesul de integrare.

Din statisticile EUROSTAT, care vizează o perioadă de aproape 20 de ani, 1980-2000, care analizează tendinţele care s-au manifestat pentru toate ţările care au parcurs drumul de integrare în Uniunea Europeană, sunt anumite efecte care se manifestă în acest proces, de care România trebuie să ţină cont - efectele de alocare a resurselor la nivelul Uniunii Europene.

Aş începe cu efectul comercial, care duce la specializarea fiecărei ţări în parte în domeniile care creează resurse cu avantaj competitiv acelei ţări. Avem obligaţia ca, o dată pentru totdeauna, România să stabilească aceste domenii care-i creează avantaje competitive în raport cu piaţa, efectele de mărire care duc în mod obligatoriu la creşterea comerţului cu produse similare şi diferenţiate, efectele de competiţie care se manifestă în procesul de integrare, care are ca principal efect eliminarea companiilor neprofitabile, reducerea riscului monopolurilor şi încurajează competiţia. Ne referim aici în prim rând la utilităţile publice: energie electrică, termică, transporturile feroviare, care, în mod obligatoriu, trebuie gândite în ideea eficientizării lor, efectele de acumulare, creşterea şi acumularea de factori de producţie, generatori de creştere economică, şi inovaţia.

Stimaţi colegi,

Progresul tehnologic, în ceea ce înseamnă contribuţie la creşterea economică a României, are o pondere extrem de mică. De curând, un mare partid social-democrat, încercând să-şi analizeze cauzele eşecului în alegerile electorale, a făcut o analiză profundă a greşelilor pe care le-a făcut în aproape 30 de ani de activitate politică. Stupefiantă a fost concluzia: lipsa de investiţii în educaţie şi în cercetare. Spun că acest lucru este extrem de important, pentru că progresul tehnologic, în momentul de faţă, la nivel european şi în România cu pondere foarte mare, este din ce în ce mai mic, datorită lipsei de idei, care se manifestă datorită acestui proces lipsit de eficienţă al sistemului de educaţie şi cercetare.

S-a stabilit pe baza acestor analize (dau câteva date statistice) că, dintr-un proces de instruire a 30 de elevi, participă în mod efectiv numai 20 şi acumulează numai 10, în ciuda faptului că sunt astăzi în piaţă diverse şi multiple modalităţi de a transmite informaţia. De aceea, şcoala trebuie întărită. Şcoala trebuie să constituie elementul de bază al acumulărilor de către noua generaţie, al apariţiilor noilor idei şi al contribuţiei ulterioare al progresului tehnologic în ceea ce înseamnă P.I.B. al României.

Efectele de locaţie a activităţilor economice sunt, pe de o parte, de concentrare în centrul Europei şi de dispersie către periferia Europei. Nu trebuie să ne ferim de aceste lucruri.

România trebuie să-şi identifice acele domenii pe care trebuie să le valorifice la cel mai înalt nivel, în ideea de a putea avea o creştere economică durabilă, altfel creşterea economică este efemeră. Concluzia: construcţia Legii bugetului de stat pe acest mix de politică fiscală bugetară şi monetară s-a făcut fără a ţine cont de aceste lucruri extrem de importante, care, mai devreme sau mai târziu, trebuie făcute, dar cu totul şi cu totul cu alte costuri, care în momentul de faţă nici măcar nu pot fi cuantificate.

Relansarea economică, ca principală sursă de bunăstare, trebuie orientată cu prioritate către utilizarea şi dezvoltarea, aşa cum spuneam puţin mai devreme, a domeniilor care creează avantaje competitive României în raport cu piaţa.

În contextul globalizării şi în perspectiva integrării europene, valorificarea resurselor naţionale cu avantaj competitiv devine un element strategic de dezvoltare economică. Diferenţele de produs intern brut dintre state s-au măsurat în decursul timpului prin diferenţele de contribuţie ale capitalului, ale forţei de muncă şi ale progresului tehnologic. Cred că este extrem de important pentru România, în momentul de faţă, să-şi definească foarte clar aceste domenii care pot să-i asigure o creştere economică durabilă.

Din nefericire, în opinia noastră, întreaga construcţie a Legii bugetului de stat este una pur statistică, corelată cu câţiva indicatori macroeconomici şi cu experienţa, de altfel, de bună-credinţă a unor oameni care lucrează de foarte mulţi ani în Ministerul Finanţelor Publice, dar ei nu mai răspund necesităţilor României de astăzi. România are nevoie de o nouă abordare în ceea ce înseamnă politica economică, implicit politica bugetară, fiscală şi monetară.

Concluzia: lipsa unor priorităţi naţionale în ceea ce priveşte domeniile care creează avantaj competitiv României în raport cu piaţa, care trebuie stabilite politic, dar fundamentate economic, demonstrează fragilitatea construcţiei bugetare.

Politica fiscală şi politica bugetară. Ca principal instrument de exercitare a actului de guvernare, politica fiscală trebuie să îndeplinească şi alte două obiective importante decât acela de a asigura veniturile bugetare.

În opinia noastră, cel mai important lucru care trebuie rezolvat îl reprezintă dezvoltarea economică durabilă şi asigurarea echilibrului social. Politica fiscală trebuie gândită într-o notă activă, şi nu una pasivă. Şi aici mă pot referi la ceea ce se întâmplă cu impozitarea excesivă a muncii, care, categoric, este mult mai facilă pentru cel care trebuie să colecteze veniturile la bugetul statului, decât să fie gândită într-un complex activ, în ideea de a deveni un stimulent de creştere economică pentru România.

De asemenea, în opinia noastră politica fiscală este o politică fiscală agresivă, distorsionantă, care nu ţine cont de realităţile economice româneşti, de nevoile de dezvoltare a societăţii şi, aşa cum spuneam, de decalajele dintre cei bogaţi şi cei săraci, care, pe principiul pe care vi l-am spus puţin mai devreme, al impozitării excesive a muncii, face ca aceste decalaje să se mărească pe zi ce trece.

Politica bugetară. Construcţia bugetară trebuie concepută ca un instrument activ de stimulare a proceselor economice; să stimuleze şi să aloce în mod eficient consumul guvernamental, cu prioritate în spiritul autonomiei locale. Din nefericire, nici acest lucru nu este rezolvat şi alocarea resurselor pentru nevoile administraţiei publice locale sunt insuficiente, având în vedere că le-am dat responsabilităţi multiple, ceea ce era absolut firesc, nealocându-le şi resursele necesare pentru a rezolva aceste probleme.

Totodată, construcţia bugetară trebuie să urmărească orientarea acesteia către politici economice, în principal, aşa cum spuneam, în domeniul resurselor care creează avantaj competitiv României, în ideea de a-şi depăşi condiţia de buget de mijloace.

Spuneam că Ministerul Finanţelor Publice a avut o iniţiativă lăudabilă, aceea de a încerca să construiască bugetul de stat pe programe şi proiecte, dar, din analiza anexelor la bugetul de stat, lucrurile nu stau chiar aşa.

Ministerul Finanţelor Publice s-a lovit în această intenţie, de altfel, lăudabilă, de o poziţie a ceea ce înseamnă ordonatorii principali de credite, care nu duc la bun sfârşit acest principiu extrem de important. Totodată, lipsa de criterii de performanţă în utilizarea banului public în proiecţii multianuale face ca utilizarea şi consumarea resurselor puţine, pe care, la un moment dat, societatea le dezvoltă, să fie utilizate fără eficienţă.

De aceea, noi propunem, şi credem că se impune, introducerea acestor indicatori de performanţă în gestionarea banului public în vederea creşterii responsabilităţii ordonatorilor de credit.

Concluzia: lipsa unei reforme reale a politicii fiscale, ca sursă de stimulare a creşterii economice într-un mix cu politica bugetară şi cea monetară, demonstrează caracterul pasiv al bugetului de stat.

Doamnelor şi domnilor, deoarece amendamentele propuse de Partidul Democrat, în sensul celor pe care vi le-am spus mai devreme, nu au fost acceptate, sunt mandatat de grupurile parlamentare ale Partidului Democrat să anunţ că Partidul Democrat nu va vota proiectul de Lege al bugetului de stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vreau să anunţ grupurile parlamentare ale Partidului Democrat că mai au la dispoziţie 4 minute.

Are cuvântul, din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Dan Radu Ruşanu.

Domnul Dan-Radu Ruşanu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Începem astăzi dezbaterile celei mai importante legi a naţiunii, pentru că, în funcţie de modul cum sunt aşezate impozitele şi taxele de la populaţie şi agenţii economici şi în raport cu modul cum acestea sunt repartizate pentru satisfacerea nevoilor de bunuri şi servicii publice ale cetăţenilor, putem să asigurăm premisele pentru progresul ţării şi creşterea prosperităţii cetăţenilor, deci premise pentru dezvoltarea economică, premise pentru modernizarea învăţământului, sănătăţii şi a serviciilor de utilitate publică.

Dar Guvernul ne pune iar în faţa unui buget care îndeamnă în continuare la reducerea consumului populaţiei şi suportarea de către agenţii economici a unei poveri fiscale din ce în ce mai apăsătoare.

În decembrie 2000 actualul partid de guvernământ a afirmat prin Programul de guvernare pe baza căruia câştigase alegerile că va lua următoarele măsuri, printre multe alte promisiuni:

• va reaşeza sarcina fiscală în vederea stimulării investiţiilor şi a economisirii;
• sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii şi punerea în aplicare, în integralitatea sa, a Legii nr. 133/1999 pentru dezvoltarea întreprinzătorilor privaţi;
• creşterea şi stimularea exporturilor, aplicarea unei cote reduse de T.V.A. pentru alimente;
• scutirea integrală de la plata taxelor vamale şi a T.V.A.-ului pentru importul de materii prime, materiale, utilaje şi echipamente;
• crearea a peste 800 de locuri de muncă.

Nimic din toate acestea nu se pot regăsi în conţinutul Legii bugetului şi în prezentarea domnului prim-ministru Adrian Năstase. În schimb, regăsim în totalitate formulele sacrosante ale F.M.I., care au fost însuşite fără nici o negociere profesionistă de către coaliţia P.S.D.-P.U.R.- U.D.M.R.

Prin Memorandumul tehnic de înţelegere, din 12 august 2002, actuala putere arată pentru a doua oară că nu este în măsură să-şi negocieze propriul program de guvernare şi să se prezinte cu un proiect credibil în faţa F.M.I., pentru a convinge această instituţie că acum, la al treilea buget, după ce a scăpat de greaua moştenire pe care a invocat-o în primii doi ani, este capabil, pe baza creşterii economice înregistrate, de peste 10%, să aplice soluţiile propuse de P.S.D. în 2000 şi pentru care a câştigat votul electoratului.

Practic, principalul program după care guvernează ţara actuala coaliţie P.S.D.-P.U.R.-U.D.M.R. este Memorandumul cu F.M.I., despre ale cărui costuri nu ne-a vorbit nici domnul ministru Tănăsescu, nici domnul prim-ministru.

De ce nu ne-au vorbit? Pentru că este foarte greu să fii credibil, ţinând cornul şi laptele în mâna stângă şi Memorandumul cu F.M.I. în mâna dreaptă, pentru că actuala putere are un anumit mesaj la Washington şi Bruxelles şi un altfel de mesaj la Reşiţa şi Braşov.

Domnilor guvernanţi, ori vă supăraţi cu Washington-ul, ori vă supăraţi cu populaţia! Cu toată lumea bine nu se poate, din păcate.

Dacă vii şi spui, în Scrisoarea suplimentară din 12 august 2002, cu F.M.I., la art. 10, că "datorită unei performanţe a veniturilor mai slabă decât cea estimată şi a revizuirii P.I.B. în sensul scăderii acestuia, am implementat măsuri suplimentare pentru a atinge ţinta noastră deficit", iar în raportul bugetului de stat, la cap. 9, pagina 1, prezentat Parlamentului, afirmi că "rezultatele din primul trimestru confirmă caracterul sustenabil al creşterii economice şi majorarea în termeni reali a P.I.B., scăderea gradului de fiscalitate şi reducerea sarcinii fiscale, iar în domeniul politicii salariale, majorarea salariului de bază", domnilor, credibilitatea acestei coaliţii va fi chiar mai scăzută decât cea a unor miniştri care afirmau că nuşi mai cunosc subalternii în momentul arestării acestora.

Dar să vedem în ce constă relaxarea fiscală declarată de domnul ministru Tănăsescu. Citesc din Memorandumul cu F.M.I., cap. A "Politici fiscale", pct. 10 şi 11."De la 1 mai 2002" - promite domnul Tănăsescu - "am crescut accizele la benzină, alcool etilic şi băuturi alcoolice, precum şi taxa specifică la bere. Am crescut redevenţele la sectorul minier, am introdus redevenţa asupra dreptului de folosinţă la conductele de petrol şi gaze naturale. Am eliminat scutirile de T.V.A. şi cota 0 pentru construcţia de locuinţe, infrastructură şi turism, am eliminat scutirile pentru importurile efectuate de întreprinderile mici şi mijlocii, am eliminat scutirile şi exceptările de la plata impozitului pe profit, iar cota redusă de 6% pentru activităţile de export se va majora la 12,5% în 2003 şi 25% în 2004."

Domnule ministru Tănăsescu, sunt convins că dumneavoastră aveţi o percepţie greşită despre ceea ce înseamnă o creştere fiscală şi o relaxare fiscală.

La capitolul "Politici salariale" - pct. 17, 18, 19 - domnul Tănăsescu îşi ia următorul angajament în scrisoarea cu F.M.I.: "Pentru a ne asigura că majorarea salariului minim nu va afecta nivelul general al salariilor, vom instrui managerii să majoreze salariile doar pentru acei angajaţi ale căror câştiguri salariale se situează sub nivelul salariului minim la 1 ianuarie 2003. Noul salariu minim nu va mai fi majorat în 2003 şi nu va mai fi indexat în funcţie de indicele preţurilor de consum sau de evoluţia cursului de schimb."

Urmează capitolele privind o reducere de personal de peste 20.000 de posturi şi limitarea angajărilor la 30% din posturile vacante.

Acestea sunt câteva dintre măsurile şi condiţiile impuse de Fond şi acceptate de Guvern în august 2002 şi pe care populaţia nu le cunoaşte, pentru că în presă au fost prezentate doar tăierile de panglici de la economate, programul cornul şi laptele şi creşterile salariale raportate de Comisia Naţională de Statistică, politizată ca şi alte instituţii: Curtea de Conturi, Casa de Asigurări, Registrul Comerţului.

Toate aceste condiţii acceptate fără nici o negociere profesionistă au determinat creşterea aberantă a preţurilor la energia electrică, gaze naturale, energie termică şi combustibil, acum, în pragul iernii, şi neputinţa achitării facturilor la întreţinere, în condiţiile în care în 2003 orice creştere salarială în funcţie de majorarea preţurilor este interzisă conform angajamentelor domnului ministru Tănăsescu.

De asemenea, în 2003 se vor diminua în continuare consumurile şi cantităţile la serviciile publice, astfel încât se va ajunge, potrivit acestui buget, ca, la mijlocul anului, instituţiile publice, spitalele, şcolile, armata, ordinea publică şi celelalte să nu mai poată funcţiona.

Dar, domnilor miniştri, dumneavoastră sunteţi mulţumiţi cu acest buget, votaţi pentru aprobarea lui, sperând că veţi mai primi ceva la prima rectificare!

Haosul şi arbitrajul din gestionarea veniturilor bugetare se reflectă prin penuria de fonduri în partea de cheltuieli bugetare, pentru că banii nu sunt suficienţi şi majoritatea ordonatorilor de credite, fie ei miniştri, primari sau preşedinţi de consilii judeţene, se vor văita peste 9-10 luni pe posturile radio, TV şi la ziare că nu dispun de fondurile pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor publice şi atunci va interveni arbitrariul impus de dumneavoastră prin art. 23 lit. e) din buget, prin care 50% din sume se împart în funcţie de criterii specifice sau, mai pe înţelesul tuturor, pe criterii politice.

Ca să nu mai vorbim de faptul că dumneavoastră înregistraţi la sfârşitul fiecărui an datorii de mii de miliarde prin instituţiile publice, care se achită în primele luni ale anului următor.

Acum 3 zile, judeţul Suceava spunea că a consumat integral fondul de deszăpezire, iar la sfârşitul anului va face datorii pe care le va plăti în anul 2003. Deci bugetul nu numai că nu ajunge pe 12 luni, dar trebuie să acopere şi restanţele la plată din anul anterior.

În această situaţie, putem afirma că acest buget reflectă caracterul dumneavoastră duplicitar, în care spuneţi doar jumătăţi de adevăr şi dezinformaţi opinia publică, şi chiar pe colegii dumneavoastră de guvernare.

Este un buget antisocial, pentru că este contrar populaţiei, şi nerealist, pentru că toţi ordonatorii de credite sunt amăgiţi cu speranţa că vor primi mai mult la viitoarea rectificare bugetară.

În condiţiile în care în Comisia pentru buget, finanţe nu s-a acceptat nici unul din amendamentele opoziţiei, acum dumneavoastră ne cereţi aici să ratificăm ceea ce dumneavoastră aţi stabilit de fapt şi vreţi să ne impuneţi.

Şi acest lucru nu este corect, domnilor guvernanţi!

Vă mulţumesc. (Aplauze din rândurile Grupului parlamentar al P.N.L.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Grupurile mai au la dispoziţie 11 minute.

Din partea Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R., are cuvântul domnul deputat Winkler Iuliu.

Domnul Winkler Iuliu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Deputaţi şi senatori,

Dezbaterea proiectului Legii bugetului de stat şi a Legii asigurărilor sociale de stat este fără îndoială punctul de interes maxim al activităţii parlamentare anuale, pe deplin justificat, având în vedere că începe dezbaterea acelei legi care reprezintă instrumentul esenţial de realizare şi menţinere a echilibrului şi stabilităţii macroeconomice prin asigurarea, evident, a tuturor echipelor sectoriale componente.

Căutând să caracterizăm momentul dezbaterii proiectului Legii bugetului de stat, putem să definim o premieră şi în această sesiune parlamentară, deoarece în anul 2001 plenul Parlamentului a dezbătut şi adoptat două bugete într-un singur an calendaristic, cel al anului curent şi cel al anului financiar următor, în sesiunea din toamnă anul 2002 marchează, în prima sesiune parlamentară, dezbaterea şi adoptarea unor legi foarte importante ale reformei cadrului legislativ, financiar, fiscal şi adoptării acquis-ului comunitar în domeniul taxelor, impozitelor şi a construcţiei bugetare.

Ne găsim acum la începutul dezbaterii proiectului de buget al anului financiar următor, în cadrul legislativ creat prin aplicarea Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, marcând intrarea pe făgaşul legalităţii şi al normalităţii.

U.D.M.R. a analizat proiectul de lege aflat în dezbatere, constatând aspectele sale pozitive, elementele de noutate şi continuare a procesului de modernizare a construcţiei bugetare, identificând însă şi posibilităţile de îmbunătăţire a proiectului. Înainte de a prezenta aceste concluzii constituite într-o analiză a proiectului de buget, se impun câteva consideraţii asupra contextului politic în care se desfăşoară această dezbatere în plenul Parlamentului României.

Nu putem face abstracţie de faptul că România se află doar cu câteva zile înainte de Summit-ul de la Praga şi doar cu câteva săptămâni înainte de reuniunea la vârf a Uniunii Europene de la Copenhaga.

În acest context, U.D.M.R. participă la dezbaterea acestui proiect de lege cu ferma convingere că Legea bugetului de stat pe anul 2003, în forma ce o va căpăta după dezbaterea parlamentară, va fi un instrument util pentru negociatorii României în obţinerea suplimentării asistenţei financiare oferite de către Uniunea Europeană în procesul de preaderare, un argument suplimentar pentru admiterea României la dezbaterile privind politicile fiscale, economice, sociale, agricole ale viitorului Parlament European.

De asemenea, credem că Legea bugetului de stat trebuie să fie un instrument pentru creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare, atât prin asigurarea contribuţiei proprii aferente programelor de finanţare, cât şi prin îmbunătăţirea capacităţii structurilor de administraţie, în condiţii de eficienţă şi transparenţă a acestor programe.

În sfârşit, considerăm că Legea bugetului de stat pe 2003 trebuie să creeze cadrul economic adecvat implementării planului de recuperare a decalajelor României în procesul de integrare europeană.

Doamnelor şi domnilor,

Distinşi colegi,

Pornind de la aspectele generale expuse, care constituie, în acelaşi timp şi elemente importante ale programului U.D.M.R., şi aplicând prevederile incluse în protocolul de colaborare încheiat cu partidul de guvernământ, Uniunea s-a implicat în procesul de elaborare a proiectului de buget pe 2003 încă din faza de pregătire a acestuia şi am realizat o largă consultare cu aleşii locali ai Uniunii şi am formulat un set de propuneri cuprinzătoare, referitoare la modul de alcătuire a proiectului de buget pe 2003, în spiritul extinderii reformei sistemului de construcţie şi execuţie bugetară.

Aceste propuneri s-au axat în principal pe următoarele aspecte: asigurarea finanţării sarcinilor ce revin, potrivit legii, consiliilor locale şi judeţene la un nivel ce asigură îndeplinirea în totalitate a acestor sarcini, creând, în acelaşi timp, premisele dezvoltării locale prin investiţii.

În viziunea U.D.M.R., acest obiectiv se poate realiza prin două căi majore: în primul rând, prin majorarea sumelor şi cotelor defalcate destinate finanţării locale, iar în al doilea rând, prin identificarea de noi surse de venituri la bugetele locale.

În acelaşi context, U.D.M.R. consideră că o reală descentralizare trebuie însoţită de creşterea competenţelor decizionale ale autorităţilor locale, inclusiv în domeniul repartizării sumelor destinate echilibrării bugetelor locale.

Repartizarea echitabilă în plan regional atât a fondurilor aferente programelor coordonate de către ministere, cât şi a obiectivelor de investiţie şi dezvoltare infrastructurală, în vederea reducerii dispariţiilor interregionale şi a recuperării decalajelor înregistrate de către unele judeţe din Ardeal, a fost o altă grupă de aspecte abordate de către noi.

Pe parcursul consultărilor dintre reprezentanţii noştri şi factorii de decizie din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, am constatat cu satisfacţie deschiderea acestora din urmă pentru includerea unora dintre propunerile noastre în rândul principiilor care au stat la baza construcţiei proiectului de buget.

Este cazul să amintim majorarea la 63% a cotelor defalcate din impozitul pe venit şi, în contextul deciziei referitoare la alocarea aproape în întregime - procentul exact fiind 95,6 - a sumelor colectate din impozitul pe venit pentru finanţarea autorităţilor publice locale sub forma cotelor şi a sumelor defalcate, credem că ne apropiem de un echilibru optim în ceea ce priveşte raportul dintre acestea.

Referitor la mult discutata problemă a formulei de calcul a criteriului "Capacitatea financiară", compromisul la care s-a ajuns în formularea proiectului de lege credem că reprezintă etapa intermediară ce va duce în viitor la eliminarea acestui criteriu în cazul echilibrării intrajudeţene, lăsând în întregime decizia de stabilire a criteriilor de echilibrare la latitudinea consiliilor judeţene, care vor putea astfel să ţină cont de nevoile reale şi justificate ale comunităţilor locale.

Referitor la problema identificării unor noi surse de finanţare a bugetelor locale, apreciem decizia privind constituirea de asemenea resurse din taxele extrajudiciare de timbru, a taxelor de timbru pentru activităţile notariale, precum şi a taxei pentru eliberarea titlurilor de proprietate, considerăm că demersul pentru constituirea noilor surse de finanţare a bugetelor locale trebuie să continue prin sprijinirea modificărilor legislative care vor prevedea alocarea unui procent din valoarea redevenţelor stabilite conform Legii minelor în favoarea unităţilor administrativteritoriale pe raza cărora se află perimetrele concesionate, precum şi prin identificarea altor resurse.

Cu privire la problema repartiţiei regionale echitabile a programelor coordonate de către ministere, cu accent special pe programele de investiţii, am considerat un anumit grad de deschidere manifestat cu ocazia consultărilor purtate la ministerele de resort.

Apreciem în acelaşi timp acceptarea în plenul Comisiilor de buget, finanţe şi bănci ale celor două Camere a unora dintre amendamentele formulate de către U.D.M.R., ce vizează finanţarea unor obiective de investiţii.

Forma de prezentare a proiectului de buget pe programe, majorarea numărului acestor programe faţă de anul 2002, prezentarea indicatorilor de fundamentare, precum şi a surselor de finanţare pentru fiecare program în parte constituie elemente pozitive ce trebuie evidenţiate.

În acest context, credem că este important a se da curs ideii conturate pe parcursul dezbaterilor generale din Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci referitor la conceperea unor seturi de indicatori de eficienţă necesari evaluării rezultatelor implementării diferitelor programe, care vor trebui să se constituie într-un adevărat mecanism de control al eficienţei programelor.

În opinia noastră, de pe lista acestor indicatori de performanţă nu poate lipsi criteriul distribuţiei regionale echitabile a programelor de investiţii.

Doamnelor şi domnilor,

Analiza obiectivelor definite de către Guvern în domeniul politicilor bugetare relevă tendinţe pe care U.D.M.R. le sprijină, mai ales pe acelea care vizează continuarea reformei sistemului de alocare a fondurilor publice, definirea clară a criteriilor de evaluare a rezultatelor şi a eficienţei utilizării fondurilor.

Deficitul bugetului general consolidat, de 2,65% din P.I.B., defineşte un nou buget de austeritate, context în care suntem nevoiţi să evidenţiem efectul nefast al ritmului lent al reformei economice, a prezenţei exagerat de mari a statului în economie, prezenţă concretizată prin ponderea supradimensionată a transferurilor destinate finanţării activităţilor economice. Dacă suntem susţinători ai politicilor de protecţie socială la nivelul categoriilor sociale defavorizate şi a transferurilor destinate susţinerii şi extinderii unor măsuri de natură socială, nu putem fi totuşi de acord cu falsa protecţie socială realizată prin subvenţionarea societăţilor de stat cu pierderi.

U.D.M.R. susţine în continuare necesitatea accelerării reformei economice, a materializării voinţei politice pentru urgentarea privatizării şi a retragerii statului din economie.

Reafirmăm în acest sens importanţa pe care o acordăm măsurilor de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii, de facilitare a accesului acestora în sistemele de finanţare prin programe specifice. Constatăm necesitatea regândirii rolului şi impactului activităţii Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţiei, în vederea asigurării aplicării eficiente a programelor coordonate de către acest minister.

Considerăm că impactul acestor programe poate fi potenţat doar printr-o strânsă corelare cu obiectivele politicilor de dezvoltare regională, în scopul asigurării accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la mecanismele de finanţare specifice.

Revenind la priorităţile politicii bugetare pe anul 2003, formulate de către Guvern, constatăm cu satisfacţie rolul important atribuit perfecţionării sistemului de învăţământ. Fiind conştienţi de importanţa continuării reformei în domeniul educaţiei, nu putem fi totuşi de acord cu actuala tendinţă de implementare formală prin pârghii bugetare.

În situaţia în care obiectivul referitor la creşterea calităţii proceselor de predare-învăţare, precum şi a serviciilor educaţionale este însoţit de limitarea numărului de personal angrenat în sistemul de învăţământ preuniversitar de stat, credem că învăţământului în limbile minorităţilor nu i se poate aplica, în mod mecanic, criteriile de eficienţă bugetară fără o analiză punctuală, fundamentată pe respectarea principiului echităţii în educaţie.

Cu privire la rolul bugetului de stat în contextul procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, reafirmăm importanţa respectării angajamentelor asumate prin aranjamentele bilaterale şi asigurării în integralitate a premiselor parcurgerii programului economic de preaderare.

În anul 2003 România va avea acces la o finanţare totală de aproape 900 milioane euro prin cele 3 programe de asistenţă - ISPA, PHARE şi SAPARD -, bugetul de stat prevăzând în această direcţie alocări, reprezentând contribuţia proprie de peste 215 milioane euro.

Pentru a avea o imagine sintetică a importanţei acestor finanţări este suficient să comparăm valoarea estimată în lei a finanţărilor posibil de atras, circa 30.000 miliarde lei, cu dimensiunea sumelor alocate cheltuielilor de capital din proiectul de buget pe 2003, circa 25,3 de mii de miliarde lei. Această simplă comparaţie ne convinge că principala provocare pentru România anului 2003 va fi atragerea în întregime a fondurilor comunitare puse la dispoziţie şi utilizarea acestora conform criteriilor şi destinaţiilor specifice.

Dacă Legea bugetului de stat ca instrument de asigurare a contribuţiei proprii a statului român ne oferă încă din acest moment garanţia alocării contribuţiei proprii, trebuie să subliniem că acţiunile necesare pentru creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare şi a îmbunătăţirii capacităţii de administrare a acestor fonduri vor trebui întreprinse ferm şi fără întârziere.

U.D.M.R. este un partener consecvent în aceste acţiuni, exprimându-şi sprijinul în coagularea voinţei politice necesare în întreg procesul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană.

Doamnelor şi domnilor,

Distinşi colegi,

U.D.M.R. a abordat procesul de elaborare a proiectului de buget pe anul 2003 pornind de la consultarea reprezentanţilor noştri la nivelul autorităţilor publice locale, a parcurs un foarte consistent proces de consultări la nivelul Executivului şi a formulat un pachet de propuneri şi amendamente în faza dezbaterii proiectului de buget la nivelul comisiilor parlamentare.

Grupurile parlamentare ale Uniunii, constatând preluarea unor propuneri în textul legii încă din faza de elaborare, precum şi acceptarea unor amendamente în timpul dezbaterilor din comisiile parlamentare, exprimând încrederea în sprijinul politic acordat acelor propuneri ce se vor materializa în iniţiative legislative, au hotărât acordarea votului pentru proiectul Legii bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2003.

Vă mulţumesc. (Aplauze în rândurile Grupului parlamentar al U.D.M.R.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Varujan Pambuccian. Este aici, că nu-l văd în sală? Nu este în sală.

Permiteţi-mi să dau cuvântul, din partea Grupului social democrat şi umanist, domnului senator Marin Dinu.

Domnul Marin Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Onoraţi membri ai Guvernului,

Ne aflăm cu acest buget în a doua situaţie consecutivă prin care Guvernul ne oferă şansa de a vedea, cum se spune, partea plină a paharului.

O dată, pentru că se reconfirmă opţiunea pentru normalitate în materie de legiferare bugetară, discutând bugetul cu două luni înaintea încheierii anului, şi a doua oară, pentru că ni se prezintă argumente clare pentru continuitatea procesului de redresare şi relansare economică.

Dacă punem în balanţă faptul că bugetul pe 2003 îşi justifică ţintele strategice pe baza rezultatelor deja confirmate ale evoluţiilor din 2002, suntem în măsură să credem că votul nostru instituie premisele ca partea goală a paharului să înceapă să fie din ce în ce mai mică.

Spun acest lucru nu pentru că aş vrea doar să vă imprim un optimism în dezbaterea bugetului, ci şi pentru că ştiu că de hotărârea pe care o vom lua împreună depinde şi cât de gustos va fi conţinutul paharului.

Ceea ce consider că este trăsătura esenţială a acestui document ţine de realismul şi pragmatismul abordării de către Guvernul Adrian Năstase a proiectului de tranziţie în România. În fapt, toate deciziile noastre îşi demonstrează raţiunea doar dacă prin aplicarea lor se obţin progrese constante în dezvoltare. Şi în 2001, şi în 2002 acesta a fost sensul imprimat tranziţiei prin bugetul de stat şi, iată, prin prevederile majore ale bugetului pe 2003 se consolidează procesele de dezvoltare.

Mai mult, sunt puse temeliile pentru reluarea rolului decisiv al factorului intern pentru dezvoltarea durabilă cu impact pe termen mediu asupra aşteptărilor de mai bine ale oamenilor.

Cu anul 2003 se marchează declanşarea unei etape în care efectele sociale ale dezvoltării încep să se manifeste tot mai larg şi mai pregnant, iar programele multianuale prefigurate prin buget asigură coerenţa acestei tendinţe pe un orizont mai mare de timp, în consonanţă şi cu obiectivele strategice legate de integrarea în structurile euro-atlantice. Doar reaua-credinţă motivată de interese politicianiste poate să fie opacă la nevoia de a da consistenţă eforturilor pluriforme de încurajare a ceea ce, prin ţintele bugetului pe 2003, se constituie într-o alternativă viabilă pentru poziţia României într-o lume care se reconfigurează din toate punctele de vedere.

De aceea, este oportun să se depăşească gâlceava din jurul bugetului şi să se privească lucrurile din perspectiva intereselor fundamentale ale ţării. Nu altfel am luat insistenta pledoarie a domnului Adrian Năstase la prezentarea liniilor de forţă ale bugetului pe 2003, pe care Grupul social democrat şi umanist din Senat o salută cu aceeaşi răspundere politică asumată o dată cu aprobarea, cu aproape doi ani în urmă, a Programului de guvernare. Pentru această consecvenţă în a impune traseul spre dezvoltare merită să felicităm Guvernul Adrian Năstase şi să-i dorim în numele Grupului social-democrat şi umanist din Senat forţa şi conjunctura necesare de a duce lucrurile stabilite până la capăt.

Onorat Parlament, am deplina convingere că, dincolo de percepţii particulare, motivate de interese de moment, întreaga dezbatere pe marginea bugetului scoate în relief faptul că suportul cel mai important pe care se desfăşoară procesele tranziţiei în 2003 este unul solid.

În fapt, Executivul a găsit soluţiile cele mai eficiente în contextul economiei României şi al tendinţelor din economia europeană şi globală pentru a se susţine obiectivele Programului său de guvernare.

Este important să spunem că, indiferent de zgomotul de fond generat pe scena politică de grupuri marginale, traseul urmat de economie şi paşii spectaculoşi făcuţi pe calea aderării la Uniunea Europeană şi pentru ca România să fie invitată la sfârşitul acestei luni să intre în NATO relevă, într-adevăr, virtuţile deciziilor strategice la care s-au făcut părtaşe toate forţele politice responsabile ale ţării. Dar în egală măsură trebuie să subliniem faptul că gestiunea puterii are responsabilităţi precise şi personalizări inconfundabile care definesc cu precizie o etapă a apropierii succesului. Că aceasta s-a întâmplat extrem de vizibil în ultimii doi ani nu poate decât să fie un câştig de care să se bucure toată lumea.

În acest context, devine fără sens şi oricum perdantă orice înclinaţie a cuiva de a încerca să justifice filosofia şi practica bugetară a momentului altfel decât prin capabilitatea de care s-a dat dovadă timp de 13 ani în materie de susţineri şi înfăptuire a reformei economice.

Constituţia bugetului pe un an este oricum măsura eficienţei actelor de decizie pe anii anteriori. Ceea ce este catalogat acum ca fiind puţin este, cu alte cuvinte, rezultatul unor stări de lucruri din politica economică şi a guvernelor anterioare.

De aceea, este recomandabil pentru criticii opţiunilor bugetare pe 2003 să aibă atitudini raţionale, moderate de un minim de morală în aprecierea deciziilor lor de ieri, care au indus restricţii în alocarea resurselor prin căderea economică pe care au patronat-o.

Totodată, abordarea bugetului din perspective impresioniste, pe alte baze legale decât cele existente, este o dovadă a preferinţei aceloraşi critici pentru improvizaţie în politica economică.

Şi un aspect, şi altul, depistate în luările de cuvânt ale unor reprezentanţi ai opoziţiei, sunt, evident, exagerări care se autoexclud.

Bugetul pe 2003, ca şi bugetele pe 2001 şi 2002, a luat în calcul nevoia de a se aloca, gestiona şi valorifica resursele, pentru a a se depăşi dificultăţile de o strategie ce s-a dovedit, în perioada guvernărilor anterioare, falimentară, ameninţând cu înscrierea economiei noastre într-o buclă persistentă a subdezvoltării.

Întoarcerea tendinţelor dinspre descreşterea alarmantă spre creşterea de recuperare, deocamdată, în ritmuri relativ reduse, dar sigure şi pe termen lung şi crearea condiţiilor necesare modernizării ţării constituie substanţa de fond a bugetului aflat acum în atenţia Parlamentului.

Trebuie să scot în evidenţă faptul că întoarcerea sensului evoluţiilor nu este o operaţie de cosmetică politică, ci una de strategie naţională, opţiunea pentru aceasta însemnând nu puţine riscuri de asumare a unor măsuri mai puţin populare.

Situarea mai presus de orice a intereselor fundamentale ale României este demonstrată prin deciziile esenţiale în construcţia bugetului, iar asta pune Guvernul Adrian Năstase în poziţia cea mai onorantă în privinţa responsabilităţii faţă de destinele ţării.

Proiecţia pentru 2003, consolidată în continuarea tendinţelor de creştere la orizontul primului deceniu al secolului XXI, oferă confortul psihic aşteptat de oameni că schimbarea îşi arată roadele. Ea pune bazele, prin creşterea economică susţinută, posibilităţii de a se difuza larg prosperitatea.

Acest aspect nu este o promisiune politică, este, de acum, chiar o împlinire a unei politici economice în slujba oamenilor.

Stimaţi colegi,

Bugetul pe anul 2003 oferă cadrul general în consolidarea proceselor pozitive din evoluţia economiei declanşate în 2001 şi continuate în 2002.

Se poate spune, cu deplina conştiinţă a celui care are exerciţiul profesional al analizei, că bugetul pe 2003 oferă fundamentarea tragerii în funcţia de motor al creşterii economice, alături de export, a creşterii cererii interne şi, în primul rând, a efortului investiţional.

Este un aspect de importanţă extraordinară, care garantează eficienţa scontată a strategiilor de relansare a creşterii economice. Economia iese astfel din presiunea care trebuie să se facă asupra unor factori prin măsuri administrative şi se obţine un rezultat mai mare prin reluarea influenţei naturale a factorilor de creştere.

Relansarea programelor investiţionale în primul rând în infrastructură, dar şi înclinaţia agenţilor economici către investiţii de modernizare şi dezvoltare imprimă creşterii economice pe anul 2003 un suflu nou şi sigur.

Bugetul pe 2003 reflectă o consolidare structurală a proceselor de stabilizare macroeconomică şi declanşează microdinamizarea, care să rezolve dificilele probleme pe care le mai are încă economia României cu nivelurile de performanţă şi, în primul rând, cu productivitatea muncii şi calitatea produselor.

Să ajungi să ai capacitatea macrostabilizării economiei şi să generezi creşterea prin microdinamizarea economiei reale este o realizare cu adevărat lăudabilă, un semnal că suntem pe drumul cel mai bun cu putinţă. Meritul este cu atât mai mare cu cât bugetul instrumentează concret şi dezinflaţia accelerată, şi stăpânirea deficitelor bugetare şi a contului curent, în limitele admise de Uniunea Europeană şi de Fondul Monetar Internaţional.

De altfel, nu există altă posibilitate de a recupera forţat pierderile de viteză din intervalul 1991-1999, când scăderea P.I.B. a fost de 11,7%. Abia în 2003 putem fi siguri, atingând obiectivul de creştere a produsului intern brut de 5,2%, că vom fi depăşit valea dezastrelor ce păreau să ne includă o dată cu politica economică a opoziţiei de astăzi.

Trebuie să insist, pentru a sparge pragul de percepţie obişnuit, că opţiunea în privinţa creşterii pe care a făcut-o Guvernul Năstase oferă baza unui consens mai larg în legătură cu obiectivele de politică economică cerut ţărilor candidate la integrarea în Uniunea Europeană.

Totodată, în chip de oportunitate naţională asumată, această opţiune invită la efortul tuturor forţelor de a da coerenţă în aplicarea programului economic de preaderare. Şi aici nu este vorba doar de nevoia conştientizării unei cauze care să vizeze deopotrivă pe reprezentanţii naţiunii, toate puterile în stat şi toate partidele responsabile, ci şi de susţinerea concretă a compatibilizării evoluţiilor generale ale economiei cu standardele specifice Uniunii Europene. Acest lucru este hotărâtor, cu atât mai mult cu cât calcule simple arată că România are nevoie de ritmuri mai înalte de creştere pentru a arde etapele compatibilizării cu modelul european de economie.

Faptul că influenţe hotărâtoare în creşterea produsului intern brut au formarea brută de capital, exportul de bunuri şi servicii, ca şi consumul individual efectiv al gospodăriilor, pe fondul descreşterii influenţei importului de bunuri şi servicii sub cele ale exportului, indică ieşirea dintr-o rigiditate structurală ce părea să facă din România, pur şi simplu, o piaţă de consum.

Tendinţele sunt susţinute de creşterea netă a contribuţiei la crearea valorii adăugate a ramurilor nonagricole, inclusiv o reponderare a contribuţiei serviciilor, ca semn al premiselor pentru depăşirea modelului de economie structurat de industrializarea forţată.

În concluzie, putem constata cu satisfacţie că, din punct de vedere al recalibrării mecanismului economic, chiar se produc procese de substanţă susţinute în mod eficient prin prevederile bugetului pe 2003.

Doamnelor şi domnilor,

Componenta socială a bugetului este una esenţială şi ea este susţinută prin inovaţii bugetare remarcabile.

Desigur, situaţia de ansamblu a economiei nu permite alocarea de resurse bugetare pentru cât se solicită în învăţământ, sănătate, pensii, cultură, cercetare şi altele, dar trebuie să recunoaştem că soluţiile pentru 2003 la solicitările sectoarelor nonpiaţă sunt unele ce reflectă voinţa de a asigura echilibrele sectoriale şi de a susţine procesele de înnoire.

Finanţarea prin buget a unor programe de modernizare a dotărilor în învăţământ, inclusiv susţinerea proiectului privind suplimentul alimentar pentru elevii din învăţământul primar, mergând până la majorarea salariului minim pe ţară şi reaşezările în sistemul de pensii demonstrează, fără putinţă de tăgadă, disponibilitatea Guvernului Adrian Năstase de a aborda cu deplină responsabilitate problemele de viaţă ale oamenilor.

Este obligatoriu să subliniem faptul că şi acest proiect de buget prevede soluţiile necesare pentru asigurarea condiţiilor parteneriale, inclusiv de cofinanţare, presupuse de atragerea şi utilizarea fondurilor din programele de finanţare externă care au menirea să îmbunătăţească mediul de viaţă din localităţile ţării.

Consider că s-a găsit prin buget calea de a se ajunge mai repede la formarea şi consolidarea capacităţii României de a utiliza fondurile prin programele externe, inclusiv sub aspect instituţional, ceea ce ne apropie mai mult de standardele europene în materie.

Bugetul 2003 continuă, în ciuda gâlcevei alimentate politic, să reechilibreze resursele pe regiuni de dezvoltare, punând bazele proceselor de eradicare pe termen mediu a disparităţilor între zone şi judeţe.

Promovarea principiului solidarităţii naţionale în privinţa accesului la resurse de dezvoltare dă o valoare socială deosebită bugetului actual. În fapt, ceea ce asigură sustenabilitatea publică şi prefigurează tendinţele de coeziune socială în favoarea proiectului de reformă, de reinserţie a ţării în modernitate, se validează prin înţelegerea largă a redistribuirii către zonele cu decalaj mai mare în dezvoltare ca pe o necesitate vitală asumată şi politic, şi civic.

Situarea pe alte poziţii decât aceasta şi înverşunarea în a susţine existenţa unor complicităţi în transferurile în profil teritorial nu poate fi decât o cauză pierdută la roata istoriei care vine peste noi.

Semnificative pentru dimensiunea socială a bugetului sunt obiectivele care determină, începând din 2003, o reducere a presiunii fiscale, cu efecte notabile asupra puterii de cumpărare a populaţiei, o diminuare a taxelor şi contribuţiilor aferente veniturilor directe şi compensarea consecinţelor asupra bugetului prin majorarea impozitelor indirecte, similar practicilor financiare din Uniunea Europeană.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este pentru prima dată când construcţia unui buget nu ia în calcul presiunea subvenţiilor şi nu cedează înclinaţiei către proliferarea sistemului de facilităţi bugetare şi fiscale pentru gospodării şi agenţii economici. Deşi perceput ca o schimbare de filozofie politică, acest adevăr se înscrie în categoria lucrurilor ce ţin de etapa în care se manifestă criteriile de funcţionalizare a economiei de piaţă.

La drept vorbind, cu bugetul din 2003 se normalizează alocarea resurselor într-o economie structural concurenţială. Că acest lucru se întâmplă într-o guvernare cu puternice opţiuni sociale este un aspect care întăreşte poziţia responsabilă manifestată în timp în raport cu esenţa proiectului general de tranziţie şi califică Guvernul Adrian Năstase drept iniţiatorul asumării tendinţelor moderne din economia începutului de secol şi de mileniu.

O dată cu bugetul pe 2003 se instituie o adevărată provocare pentru soliditatea restructurării economiei, o probă a certificării masei critice atinsă în dezvoltarea relaţiilor de piaţă.

Sigur, mentalitatea ne trage de mânecă, invitându-ne să nu ne despărţim încă de trecut. Avem structuri economice care forţează nevoia de subvenţie de la buget, unele componente ale mediului de afaceri solicită scutiri de la obligaţiile bugetare, sindicatele mai uită încă de corelarea salariilor cu creşterea productivităţii muncii şi aşa mai departe. Cert este însă că asumarea prin buget a întreruperii unei tradiţii redistributive în zona economicului şi susţinerea generalizării în economie a comportamentelor şi deciziilor bazate pe cerinţele şi confirmarea pieţei este o reuşită politică de excepţie.

Acest buget marchează, cu alte cuvinte, o fractură istorică de concepţie privind politica economică generală a ţării. Se aşteaptă de acum o tendinţă descendentă rapidă a obsesiei pentru acoperirea prin redistribuire a riscului, inclusiv în ce priveşte proprietatea, şi să crească tendinţa de asumare a riscului şi de reproducere a proprietăţii prin iniţiativă privată, în consens cu regulile economiei de piaţă.

Sigur, ne-am fi dorit ca, prin buget, să putem finanţa programe de sprijin specifice economiilor de piaţă funcţională pentru întreprinderile mici şi mijlocii, adică pentru sectorul cel mai dinamic şi cu rentabilitate confirmată al economiei noastre, cel care reprezintă calea naturală de dezvoltare a proprietăţii private. Probabil că singura neîmplinire a bugetului în această formă este că din sursele identificate pentru venituri nu s-au putut acoperi unele nevoi reale pentru susţinerea mai consistentă a dezvoltării acestui domeniu, inclusiv printr-o realocare firească a veniturilor din privatizare pentru susţinerea programelor de cofinanţare a proiectelor specifice întreprinderilor mici şi mijlocii, în conformitate cu normele europene.

Personal, consider că ar fi trebuit ca Guvernul să fi îndrăznit mai mult în privinţa depăşirii unor restricţii derivate din reţetele rigide ale Fondului Monetar Internaţional, mai ales în ceea priveşte asigurarea sumelor pentru dezvoltare obţinute ca venituri din privatizare. Practic, ceea ce privatizăm trebuie să susţină, sub formele economice, chiar procesul de dezvoltare al iniţiativei private.

Să sperăm că evoluţiile preconizate pentru 2003 vor permite creşterea veniturilor bugetare şi acoperirea acestei necesităţi prin rectificare bugetară.

Doamnelor şi domnilor,

Între ideal şi realitate se interpun doar posibilităţile noastre definite de idei şi de acţiunea concretă. Pentru a da măsura posibilităţilor de care suntem în stare nu trebuie nici să evadăm în ideal, dar nici să ne complicăm în realitatea cotidiană. Bugetul pe 2003 nu este şi nici nu anunţă o situaţie ideală, cum făcea, mai ieri, utopia fericirii comuniste, dar nici nu lasă să ni se complice realitatea în care trăiesc, muncesc şi speră concetăţenii noştri.

Bugetul pe 2003 este şi ceea ce suntem prin ceea ce am făcut până acum, şi ceea ce putem fi prin ceea ce ne propunem să facem în 2003 şi în anii ce urmează.

Totul este să nu ne complicăm acum şi aici, în Parlament, pentru a dijmui din miza profundă a bugetului.

În consecinţă, vă invit să votăm bugetul, pentru a putea decide pentru mai mult mâine şi poimâine.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Pentru 5 minute, domnul deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupului aparţinând minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Chiar am să vorbesc foarte puţin, mai puţin, poate, decât cinci minute, pentru că bugetul este bine construit şi a-l lăuda - nu prea îmi stă în fire să laud, a critica - nu prea am mare lucru ce să critic.

Vreau să spun că există câteva puncte puternice ale acestui buget. Primul este faptul că, în sfârşit, este construit pe programe. Spuneam lucrul ăsta de ani de zile, că e bine să avem un buget construit pe programe. Iată că avem un buget construit pe programe.

Al doilea lucru pozitiv este că reuşeşte... deja sunt convins că se va întâmpla lucrul ăsta... Am privit cu puţină neîncredere anul trecut, dar deja sunt convins că se va întâmpla, va reuşi să ţină sub stăpânire şi deficitul, şi inflaţia. Deci nu cred că avem surprize majore la care să ne aşteptăm. Este construit foarte echilibrat.

Un lucru cu adevărat pozitiv, dincolo de - să spunem - aceste consideraţii de ordin macroeconomic, este faptul că în acest buget găsim proiecte de infrastructură.

Proiectele de infrastructură au scos din criză, de foarte multe ori, economii ale unor ţări mari. Faptul că acum găsim proiecte de infrastructură serioase în acest buget cred că reprezintă o garanţie atât pentru economie, cât şi pentru societate, pentru că ieşirea din criză a societăţilor care au trecut prin sărăcie, prin criză economică, prin probleme sociale majore s-a făcut de foarte multe ori cu proiecte ample de infrastructură. Deci cred că acesta este un câştig major al acestui buget.

Mă aşteptam - şi aici chiar domnul ministru ne promisese - la un accent mai mare pe componenta multianuală. Nu prea am găsit lucrul acesta şi vă mărturisesc că speram foarte tare să găsesc şi aşa ceva în acest buget. Poate la anul, pentru că deja economia este, cât de cât, stabilizată şi cred că putem trece foarte serios la proiecte care să depăşească un an bugetar, mai ales că, iată, vorbim de proiecte de infrastructură. Acestea, categoric, depăşesc un an bugetar, deci ele se pretează la o construcţie multianuală. Lucrul acesta, cu mâhnire, nu l-am găsit în buget. Speram să-l găsesc. Sper să-l găsesc anul viitor mult mai accentuat decât... Există şi în bugetul de anul trecut, şi în bugetul acesta aspecte multianuale, dar ele nu sunt la nivelul la care cred că ne putem permite pe o economie stabilizată, pentru că, slavă Domnului, discutăm într-o situaţie, cât de cât, stabilă economic.

Am găsit, de asemenea, şi lucrul acesta este un lucru îmbucurător şi o spun şi cu mândrie chestiunea aceasta, iată, industria de înaltă tehnologie începe să-şi facă loc serios, ca pondere, în veniturile pe care bugetul începe să le ia de pe urma ei. Măsurile care au fost luate aici s-au dovedit a fi corecte. Ea şi-a triplat volumul în doi ani. Nu este puţin lucru. În foarte puţine ţări din lumea asta, industria poate să se laude cu asemenea ritmuri de creştere. S-a întâmplat în urma unor măsuri clare care au fost luate şi sper ca ritmul acesta să crească şi în anii care urmează.

Din punct de vedere al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale pe care îl reprezint, înţelegând foarte clar care sunt priorităţile, obiectivele pe care ni le-am propus le considerăm atinse şi, în consecinţă, vom vota acest buget.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Permiteţi-mi să dau cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare.

Domnul Anghel Stanciu:

Onorat prezidiu,

Domnule prim-ministru,

Stimate doamne şi stimaţi domni senatori şi deputaţi,

Investiţia în educaţie şi în formarea oamenilor este cea mai rentabilă pentru dezvoltarea unei societăţi pe termen lung şi, respectiv, mediu. De aceea, instituţiile de învăţământ şi educaţie, precum şi cele de cercetare ştiinţifică sunt privite ca instituţii strategice pentru destinul naţional.

Iată, stimate doamne şi stimaţi domni, o formulare aproape perfectă a importanţei, a rolului, a destinului şcolii româneşti în societate, în documentul de politică şi strategie pentru anul 2003 şi perspectiva 2004-2006, găsită de stimata doamnă ministru Ecaterina Andronescu, care prefaţează bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Dacă la aceasta adăugăm şi prevederea art. 2 din Legea învăţământului - "În România, învăţământul constituie prioritate naţională" - atunci alocaţiile bugetare ar fi corespunzătoare îndeplinirii nobilei misiuni a şcolii - instruirea şi educarea celor peste 4,8 milioane de tineri.

Din păcate însă, pe lângă doamna ministru Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei şi cercetării, în România există şi domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanţelor publice. Domnul ministru Mihai Tănăsescu, ca orice ministru de finanţe postdecembrist, asemenea unor concetăţeni de-ai noştri, care au rău de maşină, de avion sau vapor, Domnia sa are rău de şcoală. Ca urmare, pe 26 februarie 2001, prin Ordonanţa Guvernului nr. 32, care nu este contrasemnată de ministrul Ecaterina Andronescu, dictează: art. 12 - "Alin. 1 al art. 170 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: "Finanţarea învăţământului de stat se asigură din fonduri publice - atenţie! - în limita a cel puţin 4% din produsul intern brut"" - nu din bugetul de stat, cum era anterior.

Art. 13: "Începând cu anul 2001, finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale" - nu din bugetul de stat, cum era în vechea formulare.

Rezultă clar că prin aceste două alineate, care modifică două articole dintr-o lege organică printr-o ordonanţă de urgenţă, domnul ministru Mihai Tănăsescu face dovada înaltei sale specializări în inginerii financiare. Deci numai printr-o inginerie financiară de marcă "Tănăsescu" se poate inventa că bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării ar fi în prezent egal cu 4% din P.I.B. În realitate, el este, practic, anul trecut 3,2%, faţă de 3,1, mai mic decât în anul 2000 - 3,66 şi 3,64% în anul 2001 sau ca atunci când frânele finanţelor erau ţinute de delicatul Decebal Traian Remeş.

Introducerea fondului de şomaj, a veniturilor extrabugetare, a posibilelor credite externe - 200 milioane dolari în 2002 şi 150 milioane dolari în 2003, din care nimeni nu a văzut nici un dolar în 2002, calculul procentului de 4%, cât prevede Ordonanţa Guvernului nr. 32/2001 este o faptă demnă de "Împuşcatul". Dar, cine mai ştie? Cu telefoanele roşii, poate domnul ministru Tănăsescu are fir direct cu "Împuşcatul". Căci, altfel, nu înţelegem această încăpăţânare a miniştrilor de finanţe, de măsluire a cifrelor, în încercarea de faţadă de a respecta Legea învăţământului şi de a menţine ani în şir o subfinanţare cronică a învăţământului românesc, cu consecinţe dure asupra viitorului ţării, în contextul integrării europene, a compatibilităţii forţei de muncă şi a produselor româneşti pe piaţa europeană.

Cu alocaţii de ordinul a 3,1-3,2%, cât a Bulgariei, în scădere de la 3,66-3,64%, în perioada 2000-2001, faţă de 4,6% - Ungaria, 5,1% - Cehia, 7,5% - Polonia, ca să nu mai amintim de 6% - Franţa, 6,9% - Canada, 7,5% - Finlanda, 8,1% Danemarca, 8,3% Suedia, şcoala românească, în pofida vorbelor frumoase amintite la început, nu numai că nu are mijloace financiare pentru a se dezvolta, dar, mai grav, ea face eforturi disperate pentru a supravieţui.

Cu 12.293 şcoli fără instalaţii sanitare, 1.157 şcoli cu pereţi din chirpici, 1.084 şcoli cu pereţi din lemn, 4.356 şcoli cu igrasie, 1.706 şcoli existente în perioada 1700-1900 şi cu alocaţii la nivelul Albaniei, nu se poate înainta în dorita şi necesara reformă, stimată doamnă Ecaterina Andronescu, oricât am jumuli noi, dascălii, pupăza din tei, ca să scoatem bani.

Cu salarii inadmisibil de mici, 0,5-0,7, raportul salariului mediu anual al unui profesor supra produsul intern brut pe cap de locuitor, faţă de 1,7-3,7 în Portugalia, relativ codaşă în Uniunea Europeană, sau, mai direct, cu un asistent universitar având un salariu mai mic decât o grefieră cu studii medii sau cu un profesor universitar la limita maximă de vechime, de 40 de ani, depăşit, ca salariu, de un judecător, fostul său student, cu o vechime de numai 5 ani, sistemul de învăţământ nu mai este atractiv pentru elita tinerilor români şi şcoala se va sufoca şi îneca în mediocritate. Vezi recentele rezultate la examenul de titularizare sau de acces în magistratură.

Şi astfel, nu este departe timpul când şcoala nu va mai avea profesori, în special în învăţământul superior, unde actuala medie de vârstă este de circa 40-50 de ani, iar repetenţii vor deveni, peste timp, profesori, şi - de ce nu? - chiar miniştri.

Deci nu vă putem înţelege, domnule ministru Tănăsescu, această "răceală" faţă de şcoală, unde, după bugetul alocat, se pare că 2 plus 2 fac 3, şi acea "căldură" pentru justiţie, unde se pare că 2 plus 2 fac 5, când, orice s-ar spune, evident, fără răutate sau altă conotaţie, doamna ministru Andronescu ar trebui să atragă mai multe fonduri bugetare decât distinsa doamnă ministru Stănoiu, deoarece, prin instrucţie, educaţie, mai puţini cetăţeni români ar ajunge în judecătorii, tribunale, curţi de apel şi puşcării. Este clar pentru toată lumea. E mai profitabil, mai benefic, pentru societatea românească, să muncească doamna ministru Andronescu şi să şomeze, din lipsă de clienţi, doamna ministru Stănoiu.

Este mult mai bine şi chiar mai eficient să plătim suficient de bine educatorul, învăţătorul, profesorul, spre a scăpa, în perspectivă, tânărul de puşcărie, decât pe judecător, să-l bage în puşcărie. Or, ce se întâmplă acum este inadmisibil, domnule ministru Tănăsescu. Puneţi carul înaintea boilor. Propuneţi, de fapt, salarii majorate pentru judecători, de peste 18 milioane, iar profesorii universitari să rămână cu 6,5 milioane. Micşoraţi, la recenta rectificare a bugetului, bugetul net cu circa 200 miliarde şi creşteţi la justiţie cu 255 miliarde lei. Micşoraţi fondurile la cercetarea din universităţi cu 32 miliarde lei şi se ajunge la un program rectificat în 2002 de 99% faţă de cel iniţial, fără a se mai lua în considerare inflaţia. Şi, în aceste condiţii, propuneţi să finanţăm prin actualul buget un program al Ministerului Justiţiei - anexa III/16-27 - cu circa 4.000 de miliarde, atenţie!, pentru evaluarea activităţii fiecărei instanţe pe baza indicatorilor statistici existenţi şi stabilirea numărului de judecători şi personal auxiliar în vederea creării independenţei magistraţilor. Să vezi şi să nu crezi! 4.000 de miliarde pentru un studiu care, chipurile, ar crea magistraţi independenţi!

Ca urmare, domnule ministru Tănăsescu, vrem ca şi noi, dascălii, prin alocaţii bugetare, să devenim nu mai corecţi, nu mai buni, nu mai performanţi, nu mai profesionişti, nu mai insensibili la şpagă, ci vrem să devenim independenţi. Ca atare, vă solicităm expres 1.500 de miliarde din finanţarea de 4.000 de miliarde a Programului Ministrului Justiţiei de creare a magistraţilor independenţi, pentru finanţarea unui program similar cu cel citat anterior, la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, intitulat - atenţie! - "Evaluarea activităţii fiecărei şcoli pe baza indicatorilor statistici existenţi şi stabilirea necesarului de cadre didactice şi personal auxiliar, în vederea creării independenţei dascălilor".

Priviţi în oglindă cele două programe, unul real, existent în bugetul propus, şi unul fictiv, stimaţi senatori şi deputaţi, şi veţi constata, ca şi mine, că, dacă ridicolul ar ucide, atunci cineva, în această sală, ar trebui să fie deja mort.

Stimate doamne şi stimaţi domni senatori şi deputaţi,

Vă adresez rugămintea de a-mi permite şi câteva consideraţii asupra finanţării cercetării ştiinţifice.

Ca oameni politici, sunteţi prin excelenţă intelectuali care înţelegeţi perfect că va veni timpul când veţi putea fi făcuţi răspunzători în faţa istoriei, pentru că în perioada mandatului dumneavoastră cercetarea ştiinţifică românească va înregistra un regres.

Argumentele care fundamentează această sumbră previziune sunt: o finanţare care a scăzut continuu, de la 0,88% din produsul intern brut, în 1992, la 0,22% în 2002 şi, după aprecierea noastră, la 0,13% din P.I.B., propus de Guvern în proiectul bugetului de stat pe 2003.

Aceasta, în condiţiile în care în toate celelalte ţări esteuropene se alocă pentru cercetarea ştiinţifică sume ca: 0,45% în Polonia, 0,45% în Ungaria, 0,47% în Cehia, 0,48% în Estonia, 0,64% în Slovenia, ţări în care cercetarea ştiinţifică este cu adevărat considerată ca o puternică şi principală forţă de redresare economică.

Reducerea drastică se petrece prin abrogarea prevederilor Legii nr. 95/1998, votată de P.D.S.R. şi eliminată de distinsul nostru ministru de finanţe prin Ordonanţa Guvernului nr. 32/2001, în care se prevedea ca resursele bugetare alocate din bugetul de stat la capitolul "Cercetare" să nu fie mai mici de o cincime faţă de resursele bugetare alocate la capitolul "Învăţământ", adică 0,8% din produsul intern brut. Ca să nu mai amintim de prăfuita Constituţie - "Statul trebuie să asigure stimularea cercetării ştiinţifice naţionale" (art. 134 alin. 2) şi de uitatul Program de guvernare. Şi aceasta, în condiţiile în care Guvernul român nu respectă nici ceea ce România a semnat la 28 martie 2000 prin Documentul de poziţie la Dosarul 17 - Ştiinţă şi cercetare - ca, până în 2007, finanţarea cercetării şi dezvoltării să atingă 1% din P.I.B.

Mint eu sau încercăm să-i păcălim pe cei din Uniunea Europeană, domnule ministru Tănăsescu? Sau o fi, poate, o chestiune de virgulă: în loc de 0,13%, să citim 1,3%. Ar fi foarte bine.

Efectele subfinanţării se constată şi prin reducerea drastică a specialiştilor în cercetare până la o treime, iar a cercetătorilor atestaţi la o pătrime din cei existenţi în 1990, astfel că numărul acestora la 1.000 de locuitori a atins în România tristul record de 0,45%, faţă de 2-3% în toate celelalte ţări europene.

Nu ne îndoim, stimate doamne şi stimaţi domni senatori şi deputaţi, că intuiţi exact consecinţele nefaste, mai ales pe termen mediu şi lung, ale acestei evoluţii asupra potenţialului tehnologic propriu al economiei naţionale, precum şi pericolul iminent ca România să devină, efectiv, o colonie tehnologică şi, exclusiv, o piaţă de desfacere.

Avem convingerea că nu veţi permite să se continue o asemenea eroare, că veţi acţiona astfel încât să se evite distrugerea domeniului strategic al cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice româneşti, infirmând ideea, susţinută de mulţi, că sloganul "Noi muncim, nu gândim", care se striga 1990 în stradă, acum este aplicat cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună de un guvern social democrat.

Stimaţi colegi,

Parafrazând pe un mare romancier, dacă cercetare nu e, nimic nu e, nici dezvoltare tehnologică, nici relansare economică, şi nici nivel de trai.

În încheiere, faţă de cele prezentate şi după o matură chibzuinţă, credem, domnule prim-ministru Adrian Năstase, că singura speranţă, şi chiar soluţie, ca alocaţiile bugetare pentru învăţământ şi educaţie şi cercetare să crească la nivelulul ţărilor din Uniunea Europeană, în perspectiva integrării noastre, este ca la viitoarea remaniere guvernamentală domnul Mihai Tănăsescu să fie numit la Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi doamna Ecaterina Andronescu să fie numită la Ministerul Finanţelor Publice.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, dau cuvântul, pentru patru minute, domnului senator Iuliu Păcurariu.

Vă rog să vă încadraţi în timp, domnule senator.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

La 25 aprilie 2002, la Strasbourg, Comisia instituţională a Congresului puterii locale şi regionale aproba raportul privitor la democraţia locală şi regională din România.

Permiteţi să vă citesc trei articole din acest raport, din capitolul intitulat "Fenomenul migrării politice a primarilor".

Pct. 44, primul alineat, spune: "Principalele motive ar fi reţelele de influenţă politică implicate în alocarea fondurilor de către administraţia locală."

Pct. 46 - Raportorii s-au întrebat, în particular, dacă alocarea resurselor financiare, ce depind de complexitatea politică a autorităţilor locale, a fost în unele cazuri o metodă ascunsă de slăbire a opozanţilor politici.

Pct. 47 - După cum a subliniat Alain Chenar, în timpul primei vizite, o astfel de metodă de slăbire a opozanţilor avea "avantajul de a înlătura necesitatea folosirii procedurilor aleatorii de suspendare sau demitere utilizate în 1993-1995, având la bază legi îndoielnice sau practici vădit contrarii principiilor legale privitoare la libertăţile fundamentale şi autonomia locală".

Stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru,

Cred că nu vă imaginaţi că P.S.D. a devenit un partid far călăuzitor care să explice această migraţie a primarilor către partidul dumneavoastră şi veţi admite că sunt cauze obiective care determină această situaţie. Cauzele la care se referă raportul în cele 100 de articole ale sale se referă în primul rând la modul de alocare a resurselor către administraţia publică locală. Şi în acest proiect, care, din punctul meu de vedere, reprezintă un pas grav înapoi privind democraţia administraţiei locale din România, rezolvă absolut defectuos această problemă în art. 27 şi art. 17.

În art. 27 se arată că transferul fondurilor de echilibrare, şi mă refer la cele două surse, fondul de 17% la discreţia Consiliului judeţean şi Fondul pentru echilibrare trasat din bugetul de stat, se alocă pe baza criteriului acceptat, de altfel, şi în celelalte bugete, numit puterea financiară a localităţii şi care, în acest an, alocă doar 50% din totalul acestor sume, restul urmând să fie alocate pe baza unor criterii aprobate de către consiliile judeţene.

Nu e nici un secret pentru nimeni că, în situaţia în care controlaţi astăzi 34 de consilii judeţene, dispunând de majorităţi absolute în aceste consilii, veţi putea foarte uşor să favorizaţi reprezentanţii P.S.D.-ului în administraţia locală.

Sigur, este an preelectoral, puterea în România a fost şi este în continuare abuzivă, puteţi face acest lucru, dar încălcaţi principiul 9 din Carta europeană a autonomiei locale, pe care România a ratificat-o în 1997 şi care prevede în mod expres că orice alocare de resurse către administraţia locală nu trebuie să suporte nici o condiţionare politică.

Dacă vreţi, aisbergul acestei încălcări în picioare a acestor principii este art. 17, prin care dumneavoastră aţi transferat Fondul special al drumurilor în bugetul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei care alocă banii pe drumuri judeţene, care fac parte din domeniul public al consiliului judeţean, sau pe drumul comunal, direct prin ordin al ministrului, cu o simplă informare a preşedintelui consiliului judeţean.

Domnule ministru, aş vrea să vă mai dau un exemplu recent al unui abuz grosolan...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiaţi, domnule senator.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Închei acum, da... al unui abuz grosolan care s-a petrecut ieri, în judeţul Cluj, cu ocazia vizitei domnului ministru de finanţe Tănăsescu şi a ministrului de interne Ioan Rus. Domniile lor, în cadrul campaniei electorale care are loc acum, în alegerile locale, în aceste două noi comune înfiinţate, au anunţat alocarea a câte unui miliard de lei acestor două localităţi, preluat de presa locală, de mediafax, în fluxul de astăzi.

Problema la care aş vrea să vă atrag atenţia este...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, nu mai puteţi retracta... (Voci suprapuse.)

Domnul Iuliu Păcurariu:

...Este că aveţi ocazia de a evita monitorizarea pe anul 2003 din partea Congresului, acceptând amendamentele pe care vi le-am propus şi pe care le-aţi respins.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, vă propun şi supun votului dumneavoastră să prelungim programul şi decalăm după aceea perioada de masă, pentru a încheia dezbaterile generale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? Abţineri?

Permiteţi-mi să dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, domnului deputat Gheorghe Eugen Nicolaescu.

Aveţi 11 minute la dispoziţie, domnule deputat.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal consideră că România se află în faţa îndeplinirii a trei deziderate majore:

1. Continuarea procesului de integrare europeană, conform Programului de aderare.
2. Aplicarea Programului de guvernare al P.S.D., conform votului de încredere acordat de Parlament la învestire şi Protocoalelor semnate cu centralele sindicale, precum şi recentele divergenţe tot mai mari cu unii parteneri de dialog social.
3. Respectarea condiţiilor macroeconomice din Acordul stand-by şi a Memorandumului suplimentar de politici economice şi financiare încheiate cu F.M.I., dar şi a ultimei scrisori suplimentare al cărei conţinut nu a fost făcut public.

Cele trei componente esenţiale care marchează întreaga activitate a României ar trebui să se regăsească coerent în proiectul de buget şi, de asemenea, să reprezinte viziunea guvernamentală pentru anul următor, fundamentată pe estimările anului curent.

Înainte de toate, trebuie să remarcăm că propunerea Guvernului nu a luat în consideraţie principii elementare, în ceea ce priveşte consultarea celor care ar fi contribuit la obţinerea unei variante mai apropiate de realităţile româneşti.

Faptul că marile centrale sindicale au fost informate în Consiliul economic şi social, ca şi grupurile parlamentare, numai cu câteva zile înainte de depunerea bugetului la Parlament a însemnat, practic, o parodie a dialogului şi transparenţei.

De aceea, considerăm că proiectul înaintat Parlamentului reprezintă numai voinţa unică a Guvernului, pentru care trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate în faţa cetăţenilor României şi a organismelor internaţionale.

Apreciem că, dacă ar fi fost adevărată presupusa dorinţă de colaborare şi de deschidere afirmată de reprezentanţii Guvernului, atunci dezbaterile din comisiile de specialitate ar fi avut un caracter serios şi ar fi dovedit disponibilitatea puterii de a avea un schimb de argumente constructiv, care ar fi putut duce la un proiect de buget în interesul întregii ţări, şi nu numai al partidului de guvernământ.

P.N.L. consideră că reprezentanţii puterii au dat dovadă încă o dată măsura aroganţei, suficienţei şi ignorării constante a oricărei păreri, indiferent dacă aceasta este sau nu corectă, iar aşa-zisele dezbateri din Comisiile reunite pentru buget, finanţe şi bănci au fost de fapt un monolog al puterii şi un troc politic între partidele aflate în coaliţia guvernamentală.

În urma analizei proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2003, Grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal au constatat că: a) Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003 este întocmit după aceleaşi criterii de risipire a banului public, de risipire a finanţelor ţării pentru pretinse programe sociale, fără să se ţină cont de faptul că se cheltuie pentru un consum iluzoriu, cu iz electoral permanent şi care afectează dezvoltarea României pe termen mediu şi lung.

Suplimentările propagandistice referitoare la recorelarea pensiilor cu câteva zei de mii de lei, subvenţiile neacoperitoare pentru ţărani, continuarea Programului "Cornul şi laptele", acordarea venitului minim garantat mai mult pe hârtie decât în realitate reprezintă câteva din exemplele de iraţionalitate economică şi propagandă politică pe banii publici. b) Proiectul Legii bugetului menţine poziţia dominantă a statului în economie, Guvernul încurajând ineficienţa, pierderile şi nerestructurarea reală a societăţilor de stat.

Se alocă sume importante din buget pentru finanţarea unor societăţi nerentabile, fără piaţă de desfacere, numai pentru o pretinsă pace socială, pentru că momentul adevărului oricum este foarte aproape, dar între timp banii au fost cheltuiţi inutil. Este curios cum Guvernul recunoaşte că a întârziat restructurarea şi reforma în faţa organizaţiilor sindicale, iar în Parlament afirmă contrariul, în sensul în care prin politici economice performante duce la o dezvoltare durabilă a României. c) Proiectul Legii bugetului impune un deficit bugetar de 2,65% din P.I.B., care nu permite susţinerea dezvoltării economice şi are ca efect numai o echilibrare de dragul F.M.I. a unor indicatori macroeconomici. În toate ţările aflate în tranziţie, ca şi în ţările dezvoltate, s-a demonstrat că un deficit bugetar mic, aşa cum este cel propus pentru 2003, are efecte dezastruoase pentru creşterea consumului şi a sistemului de acumulare, care se va repercuta în câţiva ani ca un bumerang tot asupra cetăţenilor. d) Proiectul legii nu cuprinde volumul datoriilor din economie, estimate, după noi, la circa o sută de mii de miliarde. Guvernul îşi propune să piardă aceste sume, ceea ce înseamnă că va perpetua economia subterană la niveluri ridicate, birocraţia excesivă şi corupţia, prin acordarea de reeşalonări, scutiri, anulări de impozite şi taxe datorate.

Mecanismele guvernamentale stimulează clientela politică şi nu se preocupă ca înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare să se facă pe baza planurilor de restructurare şi de afaceri. e) Proiectul legii nu se fundamentează pe date reale, deoarece estimarea execuţiei bugetare pe anul 2002, ca bază a evaluărilor pentru anul 2003, nu reflectă uriaşele datorii acumulate de către instituţiile finanţate de la buget.

Numai în sistemul de sănătate, la o singură poziţie, "Livrarea de medicamente", sunt restanţe la plată peste 6.500 miliarde lei, namaivorbind de datoriile pe care le au instituţiile publice către diverse firme care au prestat serviciile contractate, dar care trebuie să-şi achite impozitele şi taxele, chiar dacă nu au încasat de la buget contravaloarea lucrărilor aferente. f) Proiectul Legii bugetului de stat demonstrează incapacitatea statului de a colecta impozitele şi taxele care i se cuvin, veniturile din impozite reprezentând numai 30,1% din P.I.B., în timp ce la nivelul cotelor actuale de impozite şi taxe bugetul ar trebui să mobilizeze circa 34-36% din P.I.B., aşa cum, de altfel, Guvernul se angajase în faţa Uniunii Europene. Comparaţia cu alte ţări candidate, ca şi România, la integrarea europeană, privind posibilitatea de a colecta veniturile din taxe şi impozite arată că la noi în ţară predomină indisciplina şi clientelismul politic, inclusiv îngăduinţa manifestată de autorităţile statului. g) Acest proiect reprezintă, de fapt, centralizarea pretinsei descentralizări a bugetelor locale, pentru că în sarcina acestora s-au repartizat atribuţii suplimentare în scopul diminunării cheltuielilor bugetului de stat, însă aruncând în aer şi aşa puţinele resurse pe care le primesc bugetele locale. Prin modul pervers în care se efectuează transferul către bugetele locale, se direcţionează fondurile publice numai către organele locale reprezentate de P.S.D., fapt ce a dus la înroşirea totală a hărţii României. Am vrea să remarcăm că raportul comisiilor de specialitate este întocmit fără nici un fel de concluzii, menţionând susţinerea punctului de vedere al Guvernului, ceea ce demonstrează din nou că parlamentarii nu au fost luaţi în consideraţie şi, sigur, conform regulamentului, ar fi trebuit amintite propunerile de amendare a proiectului de buget.

Considerăm că proiectul de buget pe anul 2003 este demagogic, electoral şi antinaţional.

P.N.L. afirmă din nou că este nevoie de o dezbatere serioasă, responsabilă, şi vă invităm la acest lucru, capabilă să corecteze multiplele deficienţe şi să permită adoptarea unui buget adaptat realităţilor româneşti.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Permiteţi-mi să dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D., domnului deputat Aurel Gubandru.

Vă ascultăm, domnule deputat.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Proiectul de buget pe anul 2003, integrat într-un orizont strategic coerent, reprezintă un instrument important pentru elaborarea politicii economice orientate în principal către consolidarea creşterii economice, într-o perioadă în care ţara are nevoie de stabilitate internă şi credibilitate externă.

Sigur, au fost făcute suficiente consideraţii generale şi bine fundamentate de către domnul prim-ministru Adrian Năstase, de către domnul preşedinte al Comsiei pentru buget, finanţe şi bănci Florin Georgescu, de către domnul profesor Dinu Marin, din partea grupurilor noastre, prin urmare am să fac câteva referiri la ceea ce partidele de opoziţie au comentat negativ, proiectul de buget pe anul 2003.

S-a spus, din păcate, despre acest proiect că este un buget al risipei, iar pe de altă parte s-a arătat faptul că Guvernul nu face suficient pentru protecţia socială.

Dacă alocarea de ajutoare sociale la 590.000 de beneficiari pentru aplicarea Legii venitului minim garantat, dacă alocarea a peste 6.900 miliarde de ajutoare pentru încălzirea locuinţelor pe timp de iarnă, dacă recorelarea şi indexarea pensiilor pentru care se consumă 4.695 miliarde, dacă majorarea salariului de bază minim brut de la 1,75 la 2,5 milioane, dacă creşterea alocaţiei de stat la 210.000 lei pe copil, dacă asigurarea de produse lactate şi de panificaţie pentru care se alocă 1.200 miliarde, dacă asigurarea rechizitelor şcolare gratuite pentru care se alocă 220 miliarde, a mijloacelor de transport pentru şcolile - centru de zonă 150 miliarde, a laboratoarelor informatizate pentru învăţământul preuniversitar 670 miliarde, dacă continuarea programului de construire a peste 400 săli de sport pentru care se alocă 1.250 miliarde lei, continuarea construirii de locuinţe sociale din Programul A.N.L., susţinerea exportului cu peste 1.100 miliarde, majorarea Fondului naţional de garantare a creditelor pentru I.M.M.-uri, pentru care se alocă suplimentar 192,2 miliarde lei, dacă înseamnă toate acestea risipă, atunci răspunsul nostru, al Partidului Social Democrat, este da.

Guvernul Adrian Năstase are putinţa de a crea un buget prin care să cheltuiască bani pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor României, ca un adevărat guvern social-democrat modern, cu vocaţie europeană.

Creşterea economică înregistrată din anul 2001 încoace, 5,3%, 4,5% estimat în acest an şi proiecţia de 5,2% pentru anul 2003, această creştere economică este o dovadă elocventă a faptului că Guvernul nostru poate să aloce suficiente sume de bani în interesul creşterii nivelului de trai al cetăţenilor acestei ţări.

Sigur, s-au făcut referiri aici la faptul că au existat foarte multe amendamente ale partidelor de opoziţie şi că, pe de o parte, nu a fost acceptat nici unul, aşa cum declară reprezentanţii P.N.L., atât în timpul dezbaterii din comisii, cât şi în timpul dezbaterilor de astăzi, lucru neadevărat, pentru că, dacă facem un calcul la procent, în sumă toală a amendamentelor acceptate, P.N.L.-ul are 8%, iată un procent care depăşeşte scorul electoral obţinut în anul 2000, fără îndoială, dumnealor nu au putut să prezinte în mass-media decât o informaţie falsă.

De asemenea, au fost acceptate amendamente, aşa cum a arătat domnul preşedinte Florin Georgescu, şi ale P.R.M.-ului, şi ale P.D.-ului, şi ale minorităţilor naţionale, P.S.D.-ul intrând şi el în linia de acceptare a amendamentelor, fără îndoială, fiecare partid după mărimea sa.

Au fost amendamente care nu puteau fi luate în calcul şi îmi pare rău pentru partidele aflate la guvernare înaintea noastră, P.N.L. şi P.D., pentru că atunci au avut, în mod cert, ocazia să transpună în practică ceea ce propun astăzi. Poate că nu au făcut-o pentru că nu au putut, pentru că ţara a înregistrat sub guvernarea dumnealor o descreştere economică, pentru care noi trebuie să reuşim astăzi, prin creştere economică, să aducem ţara la nivelul anului 1996.

De fapt, domnul prim-ministru ne-a prezentat aici faptul că salariul real a crescut cu 9% între 1 ianuarie 2001 şi 30 septembrie 2002, dar oricum nu putem acoperi scăderea din 1997-2000 de 19,2%. Este firesc ca cetăţeanul României să-şi dorească să trăiască mai bine, dar, iată, creşterea economică permite în 2003 ca acest salariu real să mai crească cu 3% şi foarte greu vom ajunge, spre 2004, la nivelul salariului real din anul 1996.

Criticile făcute de P.R.M. în legătură cu... sau, dacă vreţi, îndoielile în legătură cu estimarea P.I.B.-ului pe 2002, de 4,2%, a creşterii P.I.B.-ului, sunt nerelevante, mai ales că aceleaşi temeri le-au avut şi anul trecut şi, iată, sper că nu pun la îndoială creşterea de 5,3% din anul 2001.

În încheiere solicit, ca şi antevorbitorii mei, tuturor colegilor parlamentari să voteze proiectul de buget pe anul 2002.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, are cuvântul domnul senator Ioan Aurel Rus.

Rog colegii de la P.S.D. să restrângă cuvântul la maxim cinci minute.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Onoraţi guvernanţi,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Dezbaterea unui buget care trebuie să asigure stabilitatea economică constituie o problemă foarte serioasă şi trebuie tratată ca atare. Din ceea ce s-a făcut la comisii, unde, cu maximă seriozitate, colegii, împreună cu reprezentanţii ministerului de resort au dezbătut peste 114 amendamente, şi mă refer doar la cele admise în acea fază, s-a ales praful.

La comisiile economice întrunite, marele finanţist, cu multă dibăcie, chiar prea multă, arată că face parte din partidul stat, partid ce stă pe loc, dar, vorba românului: "Cel ce stă, să ia aminte să nu cadă." Altfel zis, a respins fără argumente şi fără sfială munca tuturor comisiilor.

România traversează o perioadă de criză prelungită şi din cauza actualei guvernări care nu vrea să înţeleagă că împrumuturile nu rezolvă criza economică, ci aplicarea severă a legilor, mai ales faţă de clientela partidului de la putere.

"Nu sunt bani şi nu aţi indicat sursa de finanţare", se aude tot mai des. Dar a găsi sursa de finanţare este treaba şi datoria Guvernului.

Datoriile iertate, reeşalonate şi apoi uitate nu sunt surse de finanţare?! Criza financiară naşte alte crize, criza morală devine din ce în ce tot mai accentuată - şi la ea mă voi referi. Delincvenţa juvenilă, traficul de droguri, abandonul şcolar, prostituţia, iată elemente ale crizei morale. Asta în rândul tinerilor care, pe lângă aceste încercări dramatice, sunt şi agresaţi de pedofili aflaţi sub umbrela P.S.D.-ului, dintre care mulţi cu gândul de îmbunătăţire a bugetului, dar nu cel naţional, ci cel pentru persoanele care îi acoperă.

Coşul zilnic s-a transformat pentru cei defavorizaţi în coşciugul zilnic, la care mulţi recurg printr-un act violent, condamnat de biserică - sinuciderea. Aceasta este consecinţa aplicării în practică a bugetelor rău gândite ale P.S.D.-ului şi ale sloganului: "Mai aproape de oameni, împreună cu ei." Unde?!

Criza morală se acutizează de la o zi la alta şi apare un fenomen nou, născocit de nişte monştri care fac parte din grupul celor trei, adică din C.N.S.A.S., care au un buget gras la dispoziţia lor şi îşi permit să lovească în filonul cel mai puternic al civilizaţiei, în creştinism, în speţă, Biserica Ortodoxă Română.

Domnilor colegi,

Bugetul alocat Secretariatului de Stat pentru Culte este cel mai sărac şi mai defavorizat. Actualii guvernanţi se gândesc la unităţile de cult doar atunci când se afişează în campaniile electorale şi nu găsesc că acestea trebuie slujite, administrate şi îngrijite de statul din care fac parte credincioşii din România, care o formează şi care, la rândul lor, contribuie prin obligaţii financiare la realizarea bugetului.

Salariul personalului de cult a rămas abandonat de un stat ce nu are curajul să acopere în întregime retribuţia salarială a acestora.

În 2003, nu s-a prevăzut şi pentru această categorie majorarea plafonului de salariu minim pe economie la cota-pate pe care statul o oferă acestora. Şi ştiţi cu cât trebuia majorat acest plafon? Cu o nimica toată. Doar 67 miliarde lei. Şi acest amendament care a fost acceptat în Comisiile reunite pentru cultură, culte, artă şi mijloace de informare în masă a fost respins de Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în fruntea căreia se află domnul deputat Florin Georgescu, care s-a substituit, de fapt, unei hotărâri a majorităţii şi, mai mult decât atât, unei necesităţi majore de ordin spiritual.

Poate acum, în al 12-lea ceas, se vor gândi guvernanţii şi la această problemă, care este problema tuturor românilor aşezaţi în bisericile şi cultele din care fac parte şi ale căror lăcaşuri de cult sunt în construcţie, iar altele sunt avariate sau în stare gravă.

Lăcaşurile de cult sunt dătătoare de lumină, cultură şi viaţă spirituală şi merită mai mult atenţie, pentru că biserica, pe lângă şcoală, armată şi sănătate, face parte din pionii de bază ai unei societăţi sănătoase şi, nu de alta, dar mai bine este să-ţi câştigi binecuvântarea, şi nu blestemul.

De ce ignoră Guvernul României acest lucru când alcătuieşte bugetul anual?

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Mircea Ifrim, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Mircea Ifrim:

Stimaţi domnilor preşedinţi,

Stimate domnule prim-ministru,

Onorat prezidiu,

Distinşi colegi,

Problema sănătăţii este o problemă majoră a naţiunii noastre.

Am fost foarte optimişti în anul 2001 când, pentru prima oară, la buget s-a înregistrat o creştere pentru bugetul sănătăţii, ajungând să fie reprezentat cu 4,2% din P.I.B.

Suntem astăzi însă în situaţia de a ne exprima din nou pesimismul. Bugetul sănătăţii este din nou 3,8% din P.I.B., ca şi în anul 2000, an de referinţă pentru scădere, din care 0,75% reprezintă contribuţia bugetului de stat şi 3,1% reprezintă contribuţiile de asigurări de sănătate, deci fondul oamenilor pe care îl dau pentru îngrijirea sănătăţii lor.

În aceste condiţii, dacă facem o comparaţie cu ceea ce este în ţările din jurul nostru, vedem că Polonia alocă 4,8% din P.I.B., Ungaria 6,9%, Bulgaria 4,7%, media în ţările post est-europene fiind de 5,9%, nu mai pun ţările Uniunii Europene, care au 7,8%.

Dacă la asta adăugăm cheltuielile în dolari per capita, care ne situează sub nivelul Bulgariei, lucrurile sunt foarte clare.

Această situaţie care se perpetuează din anul 1990, fondurile pentru sănătate descrescând de la an la an, cu excepţia anului 2001, ne-au dus în situaţia ca mortalitatea infantilă să se cifreze la 18,4ä, în timp ce în ţările europene acest indicator este între 4 până la 6,8ä, decesele materne să fie de 0,34 la suta de mii de nounăscuţi, decesele prin boli ale aparatului circulator sunt 710,6 la suta de mii de locuitori, în timp ce în Europa indicatorul este cuprins între 70 până la 190 la suta de mii de locuitori, tuberculoza ne situează pe ultimul loc în Europa, iar cazurile de SIDA la copii sunt un număr de 6.445, reprezentând jumătate din numărul copiilor bolnavi de SIDA din Europa.

În aceste condiţii, sigur, situaţia sistemului de sănătate se găseşte într-o mare suferinţă. Aş adăuga la aceasta faptul că spitalele au datorii foarte mari, care se ridică la peste 12 mii, aş adăuga faptul că salarizarea medicilor este sub nivelul demnităţii umane, ajungând un medic primar la 5,5 milioane, conform anexei 3.29/09, medicul specialist la 3,9 milioane, rezidentul la 3,1 milioane.

De ce este această situaţie?

Această situaţie este din cauza faptului că, adoptând sistemul asigurărilor de sănătate, casa de asigurări de sănătate este o "struţo-cămilă" care are dreptul să adune bani, dar nu are dreptul să-i cheltuiască.

În capitolul III din Raportul Băncii Mondiale privind îmbunătăţirea alocării resurselor în sectorul de sănătate, se spune următorul lucru: "Guvernul, în etapa de aprobare a bugetului, defineşte limitele de cheltuieli totale Fondul Naţional al Asigurărilor de Sănătate."

Acest lucru are ca scop oprirea sistemului de sănătate de la cheltuirea întregului venit rezultat din contribuţiile la asigurări de sănătate, astfel încât surplusurile care rezultă să fie folosite pentru a stabili deficitele necesare pentru alte bugete de asigurări naţionale şi în primul rând pentru fondul de pensii.

Aceasta este situaţia. Sistemul de sănătate nu solicită bani, solicită doar intrarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate într-un regim normal, banii de la oameni să se întoarcă la oameni.

În acest sens, s-a elaborat o lege de către 17 senatori şi deputaţi din toate partidele politice, care se găseşte în stadiul de a fi trecută de votul pe articole, urmând a avea votul final al Senatului.

În aceste condiţii, se emite o ordonanţă de urgenţă pentru o lege organică privind Casa de Asigurări de Sănătate, ordonanţă care nu face altceva decât să naţionalizeze Casa de Asigurări de Sănătate, punând-o în subordinea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, ceea ce nu vom găsi în nici un stat civilizat care urmăreşte ca banii daţi de oameni pentru sănătate să se întoarcă la oameni.

Cred că lucrurile vor fi reanalizate şi cred că această situaţie a stării de sănătate actuale, salarizarea medicilor, care este sub limite... şi amendamentul comisiei propus pentru salarizarea medicilor a fost respins din motivul că "acestea sunt salarii date de la bugetul de stat, şi nu de la fondul de asigurări", textual, în documentul prin care se respinge, ceea ce este un lucru inexact.

Eu cred că este momentul să gândim la starea de sănătate a naţiunii, întrucât fără sănătate nu poate să existe nici P.I.B., nici industrie, nici agricultură.

Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare mai are la dispoziţie 6 minute.

Permiteţi-mi să dau cuvântul domnului senator Nicolae Pătru, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveţi 6 minute la dispoziţie.

Domnul Nicolae Pătru:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Referitor la secţiunea din proiectul de buget care priveşte agricultura, o analiză superficială ne-ar conduce la concluzia greşită că viitorul buget este mai generos, întrucât în cifre absolute alocaţiile bugetare ar fi mai mari, respectiv 11.000 miliarde în 2001, 19.000 miliarde în 2002 şi circa 26.000 de miliarde în 2003.

În realitate, domnilor colegi, situaţia este alta, adică mai proastă, deoarece rata anuală a inflaţiei este mai mare decât rata creşterii alocaţiilor bugetare, o parte din resursele prevăzute în proiectul de buget o constituie fondurile externe nerambursabile, circa 11.000 de miliarde, adică peste 42%, însă pentru a putea fi accesate aceste fonduri trebuie completate cu fonduri proprii ale utilizatorilor, cuprinse între 25 şi 50% din valoarea proiectelor, fonduri care sunt peste puterile agenţilor economici români, extrem de sărăciţi. Altfel spus, Guvernul îşi arogă merite pe care nu le are, meritele sunt ale altora, populaţia care suportă efectele inflaţiei şi Uniunea Europeană care pompează bani de frica admiterii unei Românii cu o agricultură falimentară, pe alocuri medievală.

Continuând politica partidului-stat, proiectul de buget, prezentat de Guvern pentru anul 2003, ia Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor până şi bruma de fonduri proprii, vânzări de active, redevenţe etc. pe care le mută dintr-un condei în buzunarul lacom al Ministerului Finanţelor Publice.

Aşa o fi înţelegând Guvernul descentralizarea economică, Guvernul care ne-a obişnuit "să zică una şi să facă alta"?!

Domnilor colegi,

Lăsând la o parte măsurile impuse de programul de preaderare la Uniunea Europeană, considerăm că o politică sănătoasă în agricultură trebuie să aibă ca scop asigurarea sănătăţii alimentare a populaţiei, obiectiv care nu se poate atinge la începutul mileniului III cu o agricultură care în prea multe locuri seamănă cu cea de la începutul secolului trecut, ţărani desculţi, săraci, subnutriţi, căruţe hodorogite trase de mârţoage costelive şi chiar vaci.

Degeaba vor sări unii ca arşi arătând ici colo câte o combină modernă şi câteva tractoare puternice, în fapt, potrivit datelor înregistrate la minister, doar 50.000 de tractoare sunt neamortizate, adică, raportat la suprafaţa agricolă de 14,5 milioane hectare, rezultă o încărcătură de 300 de hectare pe tractor. Probabil că numai undeva prin Africa se mai întâlnesc asemenea cazuri.

Din totalul tractoarelor inventariate, 40.000 de bucăţi sunt de 45 de cai putere, şi mai mici. Este oare admisibil ca prin bugetul de stat să nu se prevadă un capitol distinct pentru refacerea înzestrării tehnice a agriculturii?

Aşa-zisul program de subvenţionare a achiziţiilor de tractoare în acest an, pe lângă importanţa doar simbolică, a fost mai degrabă un prilej pentru câţiva distribuitori de a-şi umple buzunarele.

Desigur, nu înzestrarea tehnică subminimală determină o producţie agricolă mică şi ineficientă. Iată, de pildă, care este situaţia la consumul de îngrăşăminte chimice şi produse fitosanitare pe 2001, 27 kilograme substanţă activă pentru un hectar de teren agricol sau 52 de kilograme pentru un teren arabil, existând suprafeţe uriaşe care nu mai primesc nici un gram de îngrăşăminte.

Pentru un hectar de teren arabil s-au consumat în 2001 doar circa 300 de grame de pesticide, aşa încât nu trebuie să mire pe nimeni când vede sute de mii de hectare invadate de buruieni sau culturi distruse de boli ori dăunători.

Creşterea animalelor este, de asemenea, victima politicii înţelepte a Guvernului, care aclamă la tot pasul pe tema celor câteva sute de lei, subvenţie bugetară pe litrul de lapte sau pe kilograme de carne, dar tace mâlc când este vorba de volumul importurilor de produse animaliere.

Eficienţa programelor de sprijinire bugetară sau extrabugetară a agriculturii se vede bine în balanţa comerţului exterior cu produse agroalimentare a României, pe primele 8 luni din acest an, 724 de milioane de dolari americani importuri şi numai 248 de milioane de dolari exporturi, şi asta în condiţiile în care sărăcia românului îl ţine departe de uşa prăvăliilor alimentare.

Practic, nici unul din produsele agroalimentare de bază nu mai poate fi asigurat de agricultori la nivelul comenzii sociale.

Cu toate acestea, Guvernul nu se jenează să susţină că a repartizat agriculturii un buget stimulativ.

Pe lângă faptul că alocaţiile prevăzute în proiect sunt insuficiente, repartizarea acestora pe acţiuni economice este făcută arbitrar, fără a se urmări ca de pe urma alocaţiilor să beneficieze atât producătorii, cât şi beneficiarii, respectiv consumatorii.

Astfel, o mare parte din alocaţii este repartizată îmbunătăţirilor funciare, irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului, în valoare de 1,9 mii miliarde lei.

L-aş întreba pe domnul ministru al agriculturii cât s-a utilizat, ce obiective s-au realizat din cele 2,5 mii de miliarde alocate pe anul 2002 şi care a fost efectul economic al utilizării acestor sume. Câţi din aceşti bani au ajuns la clienţii politici ai partidului dumneavoastră?

Referitor la subcapitolul "Alte programe pentru sprijinirea producătorilor agricoli", căruia i s-a alocat suma de 5,9 mii miliarde lei, propusă a fi aprobată, este inclusă şi cofinanţarea Programului SAPARD.

În sfârşit, pentru a prevedea care este prognoza realizării bugetului pe 2003 alocat Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, aş dori ca domnul ministru al agriculturii să îmi răspundă la următoarele întrebări:

1. Potrivit bugetului de stat pe 2002, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg,

Aţi epuizat timpul. Vă rog să încheiaţi!

Domnul Nicolae Pătru:

Concluzia firească pe care...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Încheiaţi cu "concluzia firească", pentru că este bine.

Domnul Nicolae Pătru:

O să înaintez domnului ministru întrebările acestea şi poate îmi răspunde cu altă ocazie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, vă ascultăm.

Domnul Nicolae Pătru:

Concluzia firească pe care o poate trage orice român, cât de cât avizat în problemele agriculturii, nu poate fi decât aceea că având un astfel de buget, după 2-3 ani de zile în ţara noastră pământurile vor fi pline de ciulini ca o atotcuprinzătoare pârloagă de pe care se vor culege sărăcie şi tristeţe.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare şi-a epuizat în totalitate timpul.

Vă fac o propunere: rog colegii din Grupul parlamentar Social Democrat şi Umanist, o să dau o ultimă luare de cuvânt domnului senator Dan Mircea Popescu, iar ceilalţi colegi din Grupul parlamentar Social Democrat şi Umanist - pentru că mai au 70 de minute - îi rog să îl depună, dacă au scris, materialul pentru stenogramă.

De acord?

Din sală:

Da!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Are cuvântul domnul senator Dan Mircea Popescu.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Ne-am obişnuit, de-a lungul acestei tranziţii prelungite, să cerem cetăţeanului obişnuit al României să dea dovadă de adaptabilitate, de spirit întreprinzător, de solidaritate, de responsabilitate, de competitivitate, de creativitate, de eficienţă, într-un cuvânt ne-am obişnuit să-i cerem performanţă.

Este însă la fel de firesc ca şi el, cetăţeanul obişnuit al acestei ţări, să ceară de la acei ce vorbesc în numele său, deci de la Guvernul său şi de la parlamentarii săi, aceleaşi lucruri. Aşadar, aceeaşi responsabilitate, aceeaşi competitivitate, creativitate, decenţă, pragmatism, eficienţă, în sfârşit - performanţă.

Ce ar însemna însă performanţă în politică şi, mai ales, ce înseamnă acest lucru la nivelul României? Într-o accepţiune cvasigenerală, a-ţi stabili cu claritate priorităţile şi a-ţi urmări cu încăpăţânare îndeplinirea obiectivelor propuse reprezintă o posibilă percepţie despre ceea ce înseamnă să faci politică.

Dacă prin ceea ce ne propunem şi, mai ales, dacă prin ceea ce realizăm reuşim schimbări de substanţă la nivel instituţional, politic, economic, social, administrativ, cultural, comportamental, schimbări capabile să ofere cetăţenilor acestei ţări şanse mai mari de realizare în societate şi condiţii de viaţă mai bune, cred că putem vorbi de performanţă în politică.

Aşadar, dacă toate aceste reforme sunt de natură, în final, să aducă bunăstare populaţiei în cadrul unei societăţi democratice, aceasta înseamnă a face politică performantă astăzi în România.

Cred însă că este prematur pentru noi a vorbi de performanţă în politica internă românească, atât timp cât principalii indicatori macroeconomici sunt mult sub valorile anului 1990, atât în ceea ce priveşte produsul intern brut, cât şi nivelul real al veniturilor.

Cred că aceasta este o dovadă de realism pe care o datorăm electoratului nostru. Putem însă vorbi de realizări în politica românească şi dezbaterea de astăzi asupra proiectului bugetului de stat pe anul 2003 ne oferă un asemenea prilej, cu atât mai mult cu cât însăşi realitatea oferă asemenea exemple din plin.

În opinia mea, însă, această dezbatere ar fi putut să fie şi mai interesantă, cu condiţia să privim poiectul de buget nu cu ochii specialistului în finanţe ci, dimpotrivă, din perspectiva politicianului pentru care bugetul reprezintă mai degrabă o sumă de opţiuni care nu pot fi decât politice, deci o sumă de priorităţi propuse de Guvern pentru România anului 2003 şi perspectiva imediată.

În acest fel, dezbaterea poate fi translată de la nivelul cifrelor, al datelor statistice şi al tehnicienilor, la nivel politic al opţiunilor politice şi ideologice, în final al valorilor politice, concepte ceva mai familiare şi, oricum, mai pe înţelesul cetăţeanului obişnuit, interesat de ceea ce se discută în Parlamentul ţării.

O analiză dintr-o asemenea perspectivă a proiectului de buget ar trebui să stabilească, pe de-o parte, în ce măsură priorităţile Guvernului sunt sau nu aceleaşi cu priorităţile ţării, ale majorităţii populaţiei şi, pe de altă parte, dacă aceste priorităţi sunt identice cu cele declarate de partidul de guvernământ cu diferite prilejuri: campanie electorală, program de guvernare, documente programatice, luări de poziţie ale principalilor lideri.

În al treilea rând, cred că s-ar impune a analiza dacă obiectivele stabilite de Guvern, dar şi stategiile, politicile, proiectele, programele şi măsurile efective de transpunere în practică a acestora, pe care bugetul le avansează, dau expresie valorilor definitorii ale ideologiei partidului de guvernământ, valori care îl diferenţiază şi îi conferă identitatea în spectrul politic românesc.

Postura de partid aflat la putere o datorăm, într-o măsură hotărâtoare, promisiunii făcute electoratului român de a pune în practică şi de a da viaţă tocmai opţiunilor şi valorilor social-democrate: libertăţii, proprietăţii, muncii, economiei sociale de piaţă, solidarităţii, justiţiei sociale, egalităţii de şanse, responsabilităţii eficienţei, creativităţii, transparenţei, în sfârşit, democraţiei.

Pragmatismul de care se face atâta caz atunci când vine vorba de trăsăturile caracteristice ale politicii secolului XXI nu înseamnă nicidecum abandonarea ideologiei sau a valorilor definitorii ci, dimpotrivă, înseamnă a găsi căi şi mijloace mai directe şi mai eficiente de promovare a acestora.

Din punctul nostru de vedere, cel al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi Umanist din Senat, proiectul de buget, supus dezbaterii de către Guvern, reprezintă un instrument raţional şi credibil pentru consolidarea creşterii economice, pentru temperarea polarizării excesive a societăţii româneşti, pentru combaterea şi prevenirea sărăciei, reducerea şomajului, dar în egală măsură şi pentru renaşterea încrederii în instituţiile statului şi apropierea de momentul integrării în Uniunea Europeană.

Proiectul de buget, în opinia noastră, dă expresie nu numai valorilor social-democrate şi priorităţilor declarate ale partidului de guvernământ, ci el reprezintă ceva mai mult, şi anume răspunsul adecvat necesităţilor şi realităţilor României, corespunzând, din acest punct de vedere, interesului naţional.

De altfel, relansarea creşterii economice, şi apoi consolidarea acesteia, a fost şi a rămas o prioritate absolută a politicii Guvernului social-democrat, iar rezultatele de până acum validează, pe de-o parte, justeţea acestei opţiuni, iar, pe de altă parte, eficienţa politicilor aplicate în domeniu.

Spuneam la începutul intervenţiei mele de necesitatea urmăririi cu încăpăţânare a îndeplinirii obiectivelor propuse.

Pentru anul 2003 obiectivele economice ar putea fi sintetizate, după cum urmează: înbunătăţirea structurii cererii totale, ca urmare a unei dinamici superioare a formării brute a capitalului fix, comparativ cu cea a consumului final; revigorarea producţiei interne, respectiv industrie, construcţii, în cadrul căreia se detaşează industria prelucrătoare cu un aport sporit de valoare adăugată, cu efect şi în creşterea serviciilor; modificarea structurii exporturilor româneşti în favoarea produselor de prelucrare superioară cu valoare adăugată brută mai ridicată; consolidarea procesului de dezinflaţie şi realizarea unui nivel care să asigure exprimarea inflaţiei, în anul 2004, printr-o singură cifră; o politică a veniturilor de natură să susţină procesul de dezinflaţie, respectiv o evoluţie a acestora strict legată de performanţele economice; dezvoltarea unui mediu de afaceri funcţional şi atractiv, creşterea stabilităţii sistemului financiar şi bancar; reducerea arieratelor financiare şi dezvoltarea unei politici fiscal-bugetare menite să asigure menţinerea deficitului bugetar sub control; reducerea deficitelor cvasifiscale şi accelerarea procesului de reformă legislativă şi instituţională în domeniu.

În sfârşit, o politică a veniturilor de natură să susţină procesul de dezinflaţie, respectiv o evoluţie a acestora strict legată de performanţele economice.

Aceste obiective mari, aceste adevărate condiţii, necesar a fi îndeplinite pentru dezvoltarea în continuare a economiei româneşti, pot fi regăsite în obiective specifice pentru fiecare sector de activitate, precum cel industrial, al transporturilor, al comunicaţiilor, al protecţiei mediului, al gospodăririi apelor, al întreprinderilor mici şi mijlocii, al cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice, al serviciilor publice, al construcţiilor, pentru a da doar câteva exemple.

Cunoaşteţi toate aceste lucruri, ele au fost dezbătute pe larg în comisiile de specialitate, împreună cu conducătorii ministerelor de resort.

Problema noastră în cadrul acestei dezbateri este aceea de a ne forma convingerea că aceste obiective generale, dar şi cele sectoriale sunt raţionale şi sustenabile, că ele sunt în concordanţă cu necesităţile reale ale ţării şi că ele se regăsesc în programul de guvernare şi în planul de acţiuni pentru implementarea acestuia.

În acelaşi sens, ne exprimăm convingerea că avem capacitatea de a dezvolta strategii, politici, programe, proiecte şi măsuri concrete în vederea îndeplinirii acestor obiective, şi că resursele alocate sau atrase prin intermediul acelui parteneriat public privat - o noutate demnă de subliniat în acest context -, sunt de natură că contribuie la atingerea ţintelor popuse.

Rezultatele de până acum, experienţa acumulată, profesionalismul manifestat şi recunoscut, coerenţa echipelor constituie şi acestea premise serioase pentru reuşita transpunerii în viaţă a acestor obiective.

În ceea ce priveşte valorile social-democratice, acestea se regăsesc cu prisosinţă în priorităţile şi obiectivele stabilite, ca şi în politicile de aplicare, dând chiar substanţă acestora, în încercarea de a face din economia românească o economie performantă.

Pentru aceasta cred că este nevoie şi de o atitudine diferită faţă de muncă a fiecăruia dintre noi.

Munca nu aduce belşug în orice condiţii, ea trebuie organizată, sprijinită de tehnologii ce-i ridică productivitatea şi eficienţa; numai astfel ea produce bunăstare. Dacă este organizată în contrasens cu nevoile oamenilor, cu mersul lumii, ea risipeşte doar resurse, aducând sărăcie.

Din acest punct de vedere, cred că este tot mai evident că actuala structură a economiei româneşti şi-a epuizat valenţele.

Vorbim astăzi, din ce în ce mai mult, de avantajul competitiv, acel avantaj pe care îl dă intrarea în societatea cunoaşterii, respectiv produse cu tot mai puţină materie brută şi cu tot mai multă inteligenţă încorporată în substanţa finală.

Acesta este mersul lumii. Pentru a ţine pasul este însă nevoie de alte structuri economice în România.

Acest proces a început, el trebuie susţinut şi accelerat, el trebuind să devină de-acum o prioritate a politicii româneşti pentru a putea vorbi de performanţă şi în acest domeniu.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi Umanist din Senat susţine proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2003, cu amendamentele admise de comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Se pare că după atâtea luări de cuvânt, nu se mai aprind beculeţele la pupitru.

Stimaţi colegi,

Am epuizat luările de cuvânt. Rog pe ceilalţi colegi înscrişi să depună pentru stenogramă materialele. (Deputaţii Valentin-Adrian Iliescu, Horia-Ion Neamţu şi Vasile Bleotu îşi depun luările de cuvânt la prezidiu.)

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Probabil dacă mulţi români ar fi puşi să definească în 3 coordonate dimensiunile politicii naţionale, sănătoase, dedicate în egală măsură ţării şi individului, politică capabilă să-i transforme aşteptările şi speranţele în realitate, în mod sigur s-ar opri asupra următoarelor: legitimitate, responsabilitate, consecvenţă.

Acest lucru l-am înţeles în urmă cu aproape 2 ani, la alegerile din anul 2000, de la sutele de mii de români pe care i-am întâlnit, acea masă de truditori anonimi care formau şi formează România profundă, România celor care muncesc din greu şi care, din păcate, trăiesc extrem de greu, oameni pentru care la vremea aceea sărăcia, disperarea şi nesiguranţa constituiau nefericita răsplată a muncii lor. Povara eşecului fostei guvernări a căzut exclusiv în sarcina celor mulţi şi necăjiţi, a celor umiliţi de sărăcie, de şomaj, de aroganţa şi dispreţul celor care conduceau ţara la vremea respectivă. Cei mulţi şi săraci sunt cei care, în cele din urmă, urmau să resimtă dramatic eşecul guvernării 1996-2000 prin deteriorarea fără precedent a condiţiilor lor de viaţă.

Aceşti români sunt, dragi colegi de partid, în majoritate, cei care ne-au dat legitimitatea câştigării alegerilor, cei care ne-au încredinţat responsabilitatea guvernării acestei ţări pentru 4 ani şi ale căror interese trebuie să le apărăm şi să le slujim cu credinţă, cu competenţă şi cu consecvenţă.

Indiscutabil, cel mai elocvent instrument de a evidenţia legitimitatea, responsabilitatea şi consecvenţa politicii unui guvern este Legea bugetului de stat.

Guvernul Adrian Năstase vine pentru al treilea an consecutiv în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României să-şi susţină proiectul de buget consecvent aceloraşi principii, opţiuni şi priorităţi guvernamentale (relansarea creşterii economice, combaterea sărăciei şi şomajului, refacerea autorităţii statului şi a instituţiilor sale, reducerea birocraţiei, combaterea corupţiei şi a criminalităţii, continuarea şi accelerarea procesului de integrare în Uniunea Europeană şi în NATO), întărit şi puternic legitimat de rezultatele actului de guvernare (o creştere economică durabilă, creşterea continuă a veniturilor şi a puterii de cumpărare a populaţiei, creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, aprecierea unanim pozitivă în plan extern al politicii Guvernului României), conştient şi responsabil de dificultatea marilor examene pe care trebuie să le dea în faţa partenerilor externi şi a cetăţenilor României.

Îndrăznesc să afirm, în ciuda declaraţiilor unor aventurieri poliitici, cărora perioada 1996-2000 le-a oferit ocazia de a-şi proba incompetenţa, lipsa de discernământ şi de soluţii, lipsa de scrupule, imoralitatea, dispreţul faţă de lege, de cetăţean şi de angajamentul asumat, că bugetul de stat al Românei pentru anul 2003 este o construcţie echilibrată, temeinică şi stabilă, puternic ancorată în realitate, fundamentată pe competenţă şi experienţă, axată pe problemele şi nevoile cetăţeanului, în special ale celui care trăieşte în condiţiile grele, o concretizare a angajamentului asumat la alegeri de a ţine în permanenţă seama de respectul şi de demnitatea la care are dreptul fiecare cetăţean prin asigurarea de şanse egale la învăţământ, sănătate şi cultură.

Prin bugetul de stat pe anul 2003, Guvernul României îşi reafirmă statutul de guvern social-democrat, îşi asumă angajamente sociale şi reguli foarte clare, lipsa acestora în vechea guvernare generând inegalitate, neîncredere, incertitudine, scepticism, haos, apatie, marginalizare socială. Iată numai câteva exemple care să susţină această afirmaţie:

1. Este bine cunoscut faptul că lipsa de locuinţe este o problemă acută în România, chiar o cauză majoră a exodului de proporţii al tinerilor din România. Cu toate acestea, vechea guvernare a alocat sume insignifiante, ridicole pentru construcţia de locuinţe, în special pentru construcţia de locuinţe sociale. Guvernul Adrian Năstase a făcut din construcţia de locuinţe un element de identitate şi, totodată, o acţiune de succes, foarte bine primită şi apreciată de întreaga opinie publică. În anii 2002 şi, bineînţeles, 2003, Guvernul României a alocat fondurile necesare pentru continuarea şi finalizarea acestor locuinţe sociale şi, în plus, o sumă extrem de importantă pentru construcţia de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii: 2.801 miliarde lei în 2003, faţă de 2.381 miliarde lei în 2002.

2. O cauză majoră a abandonului şcolar, fenomen care a căpătat dimensiuni de proporţie în timpul vechii guvernări, a fost lipsa de resurse financiare a părinţilor şi incapacitatea acestora de a le asigura condiţii minime pentru a merge la şcoală (lipsa de rechizite, lipsa unui pacheţel, lipsa hăinuţelor şi a încălţămintei). Guvernul Adrian Năstase a iniţiat şi a concretizat trei acţiuni menite să elimine această situaţie cu grave consecinţe asupra accesului de educaţie: acordarea de rechizite şcolare gratuite pentru copiii provenind din familii cu venituri reduse (pentru care se va realiza un efort bugetar de 220 miliarde lei în 2003), acţiunea de asigurare de produse alimentare pentru elevii din ciclul primar (pentru care se propune alocarea în 2003, prin bugetele locale, a unei sume de circa 1.300 miliarde lei) şi indexarea alocaţiei de stat pentru copii cu 17%, ajungând la 210.000 lei/copil (determinând o influenţă de 2.131,5 miliarde lei faţă de anul 2002). Se cuvine a preciza faptul că fosta putere, în 4 ani de mandat, a majorat de două ori alocaţia de stat pentru copii, prima dată, în prima lună de guvernare, şi, a doua, în ultima lună de guvenare, această măsură fiind doar una propagandistică, ea intrând, ca aplicare, în responsabilitatea noii puteri;

3. Se ştie că una din cauzele majore ale scăderii dramatice a puterii de cumpărare a pensiilor şi salariilor în perioada 1996-2000 a fost indexarea arbitrară a acestora cu coeficineţii inferiori indicelui mediu de creştere a preţurilor de consum. Guvernul Adrian Năstase şi-a asumat încă de la începutul mandatului indexarea salariilor şi pensiilor cu coeficienţi cel puţin egali indicelui mediu de creştere a preţurilor de consum, asigurând acoperirea integrală a efectelor inflaţiei şi, începând cu 2003, chiar o uşoară depăşire, care să determine creşterea puterii de cumpărare a pensiilor şi salariilor.

Am argumentat, prin trei exemple concrete, o serie de măsuri importante instituite şi aplicate de Guvernul Adrian Năstase, rod al cunoaşterii responsabile a unei realităţi dureroase, măsuri aplicate cu consecvenţă şi care au generat o şi mai mare legitimitate a Partidului Social Democrat în rândul electoratului, lucru confirmat de absolut toate sondajele de opinie efectuate în ultimul timp.

Chiar dacă la prima vedere nivelul de trai şi situaţia socială a românilor nu au nici o legătură cu politica externă, totuşi, cele două se îmbină şi se intercondiţionează. Este foarte clar că politica externă de largă deschidere promovată de Guvernul României, multiplele contacte şi întâlniri pe care le iniţiază diplomaţia românească, afirmarea tot mai clară şi mai precisă a noii identităţi a României, angajată ferm şi ireversibil pe drumul edificării unui regim democratic, reprezintă premisele favorabile ale valorificării superioare a petenţialului economic şi uman de care dispune România, cu consecinţe benefice în plan social.

Mă bucur că România a făcut în ultimii 2 ani, anii guvernării Adrian Năstase, cu perspective extrem de favorabile şi pentru 2003, un imens salt de recunoaştere şi apreciere internaţională, fapt confirmat de ridicarea vizelor pentru intrarea în spaţiul Schengen, de iminentă acceptare în structurile NATO, de aprecierile tot mai favorabile ale organismelor financiare internaţionale, de îmbunătăţirea permanentă a rating-ului de ţară şi, nu în cele din urmă, de perspectiva stabilirii anului 2007 ca dată de intrare a României în marea familie a Europei unite. Această reuşită a României a fost determinată de legitimitatea dobândită de Guvernul Adrian Năstase în faţa tuturor partenerilor externi, de responsabilităţile pe care şi le-a asumat şi onorat în faţa organismelor internaţionale, de consecvenţa cu care a acţionat pentru concretizarea acelei priorităţi a programului de guvernare privind "integrarea demnă în Uniunea Europeană şi în NATO". Este cu atât mai meritoriu acest succes al Guvernului Adrian Năstase cu cât el s-a realizat, şi acest lucru este valabil şi pentru anul 2003, în condiţiile unui buget auster, ale unor constrângeri bugetare severe, solicitate de organismele financiare internaţionale, dar acceptate de Guvern cu prudenţă şi discernământ, fără a afecta interesul naţional şi fără a produce o degradare a vieţii sociale.

Mă bucur să observ că sunt suficiente motive, inclusiv la dezbaterea bugetului de stat pe anul 2003, pentru a constata că politica actualului Guvern întruneşte cele trei cerinţe: legitimitate, responsabilitate, consecvenţă. O politică pe care un ilustru înaintaş o sintetiza într-o frază tulburător de adevărată: "Dacă vrei să nu greşeşti, ţine cu poporul tău".

Domnul Horia-Ion Neamţu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Încă de la începutul intervenţiei mele aş dori să aduc în discuţie o problemă care, la o privire mai puţin atentă, ar apărea ca o problemă formală, neesenţială. Este vorba despre faptul că, după 1990, acesta este al doilea an consecutiv în care proiectul bugetului de stat se discută în cadrul Parlamentului, în vederea aprobării sale, înaintea începerii exerciţiului financiar la care se referă, şi nu la 4-5 luni după începerea acestuia. În opinia mea, aceasta reprezintă o contribuţie concretă a P.S.D., prin Guvernul său, la instaurarea unei stări de normalitate întrun domeniu deosebit de important al vieţii economicosociale în România, şi anume cel al finanţelor publice.

Faptul că unii reprezentanţi ai partidelor de opoziţie au precizat în apariţiile lor publice recente, cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună, că nu este cazul să mai amintim acest aspect, denotă cu claritate că starea de normalitate în acest domeniu s-a instaurat deja şi că începem să privim ca fiind fireşti, normale, acţiuni care, nu cu mulţi ani în urmă, ni s-ar fi părut de-a dreptul excepţionale dacă ar fi fost realizate în conformitate cu regulile stabilite în prealabil.

În altă ordine de idei, doresc să subliniez faptul că ne aflăm, de asemenea, în al doilea an consecutiv, în care proiectul bugetului de stat este fundamentat pe programe adaptate specificului fiecărui ordonator principal de credite. Aceasta conferă posibilitatea integrării proiectului bugetului de stat într-un orizont strategic coerent.

Pentru elaborarea bugetului de stat există principii, reguli clare care se învaţă în facultăţile cu profil economic, studierea acestora poate fi aprofundată prin cursuri postuniversitare sau masterat, uneori ele făcând chiar obiectul unor teze de doctorat.

Se ridică în mod firesc întrebarea: dacă există astfel de reguli clare şi precise, de unde provin atunci atâtea diferenţe de opinii, atâtea discuţii contradictorii în legătură cu proiectul bugetului de stat? Răspunsul la această întrebare este foarte simplu: este vorba, în esenţă, despre doctrina partidului politic care susţine Guvernul care prezintă proiectul bugetului de stat.

Evident că doctrina social-democrată şi-a pus din plin amprenta asupra proiectului bugetului de stat.

Tot atât de evident este faptul că această doctrină nu are cum să coincidă cu doctrinele celorlalte partide care acum formulează critici şi contestări şi dintre care unele care, în anii în care au fost la guvernare, nu au fost în stare să elaboreze proiectul bugetului de stat înaintea exerciţiului financiar la care se referea, nemaiaducând în discuţie contraperformanţele economice pe care le-au girat şi care au adus economia României în starea dificilă în care am găsit-o la preluarea puterii, în urma alegerilor din anul 2000.

Pornind de la influenţa doctrinei social-democrate asupra proiectului bugetului de stat pentru anul 2003, putem explica ponderea însemnată, de 10,1% din PIB, a cheltuielilor pentru asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii cuprinse în bugetul general consolidat.

De asemenea, aplicarea doctrinei social-democrate explică şi utilizarea principiului solidarităţii sociale în repartizarea resurselor bugetare pe întreg teritoriul ţării.

Conform acestui principiu, nu este posibil ca toate sursele bugetare să rămână la dispoziţia judeţelor care le-au generat. Ele trebuie să ajungă şi în acele zone care, din motive, de cele mai multe ori independente de ele, nu au cunoscut o dezvoltare la fel de susţinută.

În aceeaşi concepţie, proiectul bugetului de stat pentru anul 2003 prevede unele surse noi care vor alimenta exclusiv bugetele locale. Este vorba despre taxele judiciare de timbru, de taxele de timbru pentru activitatea notarială şi de taxele pentru eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor dobândite în baza Legii nr. 18/1991.

Evident că în proiectul de buget supus dezbaterii, există prevederi care vor contribui la elaborarea unei politici economice care să asigure consolidarea creşterii economice a României. De asemenea, acest proiect conţine suficiente elemente pentru a susţine procesul de pregătire a integrării României în Uniunea Europeană şi de aderare la structurile euroatlantice.

Cu permisiunea dumneavoastră, nu voi mai trece în revistă aceste prevederi, considerând că aspectele prezentate reprezintă suficiente şi solide argumente în sprijinul votului favorabil pe care vă invit să-l acordaţi proiectelor de buget pentru anul 2003 supuse discuţiei şi aprobării Parlamentului.

Domnul Vasile Bleotu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Rolul Guvernului Adrian Năstase în cadrul sistemului fiscal şi în elaborarea bugetului de stat a fost acela de a menţine stabilitatea macroeconomică, cât şi pentru atenuarea dezechilibrului vertical dintre administraţia centrală şi cea locală. Modificările operate de actualul Guvern în sistemul fiscal au sporit semnificativ rolul bugetelor locale ca urmare a transparenţei şi eficienţei sistemului fiscal.

Administraţiile locale elaborează bugetele de care acestea să fie responsabile, să planifice investiţii pe termen lung pe baza fluxului de venituri proiectat şi să distribuie veniturile în conformitate cu priorităţile locale, întărind în acest fel autonomia fiscală locală. Metoda reală de echilibrare verticală este alocarea veniturilor din impozitul pe salarii, conform Legii bugetului de stat pe anul 2003.

Dacă în timpul guvernării de dreapta alocarea de la bugetul de stat pentru bugetele locale de 35% din impozitul pe venit era reţinut la dispoziţia consiliului local, şi de 15% din impozitul pe salarii ca venit la dispoziţia consiliului judeţean, actualul Guvern a majorat nivelul cotelor alocate de la 60% la 63% de la bugetul de stat către bugetele locale, astfel:

• 36% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, faţă de 35% în perioada 1997-2000;
• 17% la dispoziţia consiliului judeţean pentru elaborarea bugetelor comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, faţă de 15% în perioada 1997-2000.

Astfel, veniturile proprii au crescut de la 15.518 miliarde lei în 2001, la 17.253 miliarde lei în 2002, şi prognozăm un nivel al veniturilor proprii de 21.140 miliarde lei în 2003. Prelevările din bugetul de stat constituite din sume defalcate din T.V.A. şi sume şi cote defalcate din impozitul pe venit cresc de la 54.000 miliarde lei, la 91.000 miliarde lei.

Pentru creşterea surselor de finanţare a bugetelor locale şi pentru îmbunătăţirea sistemului de colectare a veniturilor, actualul Guvern a modificat Legea finanţelor publice locale, care va contribui la creşterea transparenţei şi autonomiei financiare.

Acest obiectiv s-a realizat şi prin introducerea în legislaţie a impozitării pe venit la nivelul punctelor de lucru stabilite, pentru a întări principiul teritorialităţii impozitării.

Astfel, impozitul pe venit reprezintă 49% din veniturile bugetare ale consiliului judeţean, şi 38% din veniturile bugetelor consiliilor locale.

În urma modificărilor la Legea finanţelor publice locale, plata impozitului pe venit a activităţii agenţilor economici, unde sunt organizate puncte de lucru, veniturile proprii totale s-au dublat în majoritatea comunelor şi oraşelor unde acţionează subunităţi fără personalitate juridică.

Prin Legea bugetului de stat s-a realizat o corelare între creşterea PIB şi creşterea gradului de colectare a impozitului pe salarii, ca parte componentă a PIB.

Astfel, colectarea impozitului pe salarii ca parte din PIB a scăzut în timpul guvernării de dreapta de la 6,5% în 1996, la 4,8% în 2000, crescând din nou la 6,8% din PIB în anul 2001.

Aceste cifre demonstrează că în timpul guvernării de dreapta atât economia "cenuşie" - activităţi economice legale, dar neraportate - cât şi cea "neagră" - activităţi economice ilicite - s-a dezvoltat, la fel ca şi veniturile întreprinzătorilor liber-profesionişti care nu au plătit impozite pe salarii.

În ceea ce priveşte media transferurilor primite pe cap de locuitor, la oraşe şi municipii este de aproape 3 ori mai mare decât la nivelul comunelor (270.000 lei media pe cap de locuitor la oraş, faţă de 95.000 lei la comună în 2002). Sigur că impactul combinat al scăderii sumei totale a transferurilor şi redistribuirea sumei transferurilor a creat "pierzători" printre judeţele cu o puternică capacitate financiară.

Sistemul transferurilor a sporit echitatea, compensând diferenţa crescând între judeţe în ceea ce priveşte veniturile proprii. Acest sistem se aplică şi în land-urile germane, aşa cum a afirmat deputata europarlamentară austriacă Crista Prest, având la bază principiul solidarităţii sociale şi al echilibrului bugetar.

Tocmai pentru eliminarea inechităţilor şi creşterea transparenţei sistemului în Legea bugetului de stat există o formulă clară de alocare care este cunoscută şi însuşită de administraţiile locale în urma consultărilor repetate pe care Guvernul le-a avut cu autorităţile administraţiei publice locale în procesul de elaborare a bugetelor.

În încheiere, propunem Guvernului să continue elaborarea programelor de asistenţă regională, pentru a diminua cauzele capacităţii fiscale încă reduse, prin aceste programe sporind capacitatea consiliilor locale de a genera venituri proprii prin dezvoltarea afacerilor finanţate de Guvern sau de Uniunea Europeană.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Conform hotărârii luate, Guvernul are la dispoziţie 15 minute pentru răspunsuri.

Permiteţi-mi să dau cuvântul, mai întâi, domnului primministru Adrian Năstase.

Aveţi cuvântul, domnule prim-ministru!

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Am ascultat şi am urmărit cu deosebită atenţie comentariile dumneavoastră, poate am pierdut câteva dintre ele datorită unor scurte discuţii pe care le-am făcut pe baza unei practici vechi în Parlament cu unii dintre colegii parlamentari, dar am încercat să urmărim, să ascultăm şi, bineînţeles, să preluăm unele dintre elementele pe care dumneavoastră le-aţi menţionat în cadrul acestor dezbateri şi consider, împreună cu colegii mei, că această discuţie ne poate ajuta în egală măsură.

Noi am dorit să vă prezentăm principalele repere ale celor două proiecte de buget; pe de altă parte, fără îndoială, dezbaterile ce vor avea loc pe articole, dar şi observaţiile generale pe care le-aţi făcut, ne pot fi utile în procesul acesta comun de modelare finală a prevederilor bugetelor.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu va avea unele comentarii asupra unora dintre aspectele concrete care au fost aduse în discuţie. Eu am să mă refer la o singură chestiune care a fost adusă în dezbatere de către un coleg deputat al Partidului Naţional Liberal.

Stimate domnule deputat Nicolaescu,...

Din sală:

Nu este!

Domnul Adrian Năstase:

Vreţi să-mi spuneţi că nu este în sală domnul deputat?!

Din sală:

Da.

Domnul Adrian Năstase:

Probabil însă că spiritul său se află aici, cu noi.

(Aplauze.) Sunt absolut convins că va accepta această discuţie în contumacie, pentru că putem să acceptăm foarte multe lucruri la rândul nostru, dar îmi este foarte greu să accept ceea ce spunea domnul deputat, şi anume, că acest buget este antinaţional.

Putem să avem discuţii despre unele dintre prevederile acestor bugete, putem să discutăm despre măsurile concrete, dar a considera că acest buget este antinaţional, mi se pare o jignire nemeritată la adresa muncii noastre şi, în orice caz, venită din partea colegilor liberali care au dat măsura unor bugete, în vremea în care erau la guvernare, şi când au marcat, din punct de vedere economic, istoria noastră din aceşti ultimi 12 ani, într-un mod care este de pe acum bine cunoscut, mi se pare o sfidare la adresa bunului-simţ şi, daţi-mi voie, stimaţi colegi, să vă spun că resping acest tip de dialog şi acest mod de abordare. Pot să înţeleg o anumită retorică politică în cadrul acestor dezbateri, dar în nici un caz acest tip de formulări.

Dacă este vorba de naţiunea liberalilor şi de eventuale interese ale liberalilor, pe care acest buget nu le ia în seamă şi nu le respectă, este posibil ca acest buget să fie antinaţional.

Cred că în măsura în care vom continua, aşa cum am realizat în aceşti ani creşterea economică care, într-un fel sau altul, beneficiază ţării, beneficiază în mare măsură unor segmente sociale importante, chiar dacă deocamdată, din păcate, nu tuturor, până când, sigur, mai ales cei care depind direct de către stat, vor simţi efectul creşterii economice.

În măsura în care scăderea ratei inflaţiei reprezintă un element de credibilizare în exterior şi un element de creşterea încrederii în interiorul ţării, din partea celor care urmăresc ceea ce facem noi în Parlament sau în cadrul Guvernului, daţi-mi voie să vă spun că, în dialogul nostru în cadrul dezbaterilor la buget, daţi-mi voie să cer din partea noastră acelaşi mod responsabil de adresare pe care şi noi ni l-am propus să-l abordăm în cadrul acestei discuţii.

Acesta a fost singurul meu comentariu de natură politică. Asigurându-vă, încă o dată, de respectul nostru şi de dorinţa de a prelua de la dumneavoastră ceea ce poate să îmbunătăţească, în definitiv, acest buget, vreau să vă asigur că vom merge de aici direct la şedinţa de Guvern, care urmează să înceapă la ora 14,00, pentru a continua aceste discuţii în interesul comun. Ne propunem pe mai departe să colaborăm cu comisiile parlamentare şi, în orice caz, miniştrii vor fi prezenţi la dezbaterile care vor continua, în ideea de a susţine sau, dacă va fi cazul, de a accepta acele propuneri care pot să facă acest buget să fie cât mai bun pentru cât mai mulţi oameni.

Acesta este, în primul rând, interesul nostru. Şi ar trebui să nu ne putem orienta suficient de bine politic, era să spun un cuvânt mai greu, pentru a nu accepta ceea ce, în definitiv, poate să ne asigure, în primul rând, susţinerea unor categorii sociale mai largi. Singura problemă pe care o avem cu toţii, până la urmă, este limitarea şi limita resurselor pe care le avem la dispoziţie pentru a stabili viitoarele cheltuieli.

Cu aceasta eu am încheiat comentariul meu. Vă mulţumesc pentru atenţie şi pentru participare. De asemenea, vreau să le mulţumesc în mod deosebit deputaţilor liberali care au participat şi participă in corpore la această dezbatere importantă pentru ţară, aşa cum au stabilit dânşii (Aplauze.), şi am să vă rog să-l ascultaţi în continuare pe domnul ministru Mihai Tănăsescu pentru unele comentarii concrete.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

Aveţi cuvântul, domnule ministru!

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu - ministrul finanţelor publice:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor!

Pe scurt am să încerc să răspund la unele dintre comentariile care au fost făcute de către dumneavoastră astăzi în plenul Parlamentului vizavi de Legea bugetului de stat şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Eu cred că atunci când discutăm despre anumiţi indicatori economici, atunci când facem comparaţii, când facem procente şi vedem care sunt rezultatele acestor comparaţii trebuie să ştim exact ce comparăm. După părerea mea, neînţelegerea conţinutului indicatorilor economici şi financiari şi, mai grav, necunoaşterea corelaţiilor dintre indicatorii economici şi financiari a făcut ca astăzi anumiţi deputaţi şi senatori să facă unele comparaţii care nu sunt corecte.

Aş vrea să mă refer la faptul că a compara şi a aduna datoria publică internă şi externă cu deficitul de cont curent sau cu datoriile comerciale este un lucru cu totul şi cu totul neobişnuit. Sunt lucruri care au surse de finanţare diferite, sunt lucruri care se evidenţiază diferit, sunt lucruri care sunt în corelare cu alte lucruri şi, bineînţeles, acest lucru duce la o deformare a acestei situaţii.

Se vorbea aici de dobânzi că sunt mari; povara dobânzilor. Oare am uitat când aceste dobânzi erau 70%? Este pentru prima oară şi, vă repet, este moment istoric când România la ora actuală are dobânzi sub 20%. Toate titlurile emise de statul român sunt cotate la ora actuală între 17 şi 18%. Oare acest lucru nu se vede?

Totodată, aş vrea să spun că până la sfârşitul acestui an deficitul bugetar este cel pe care dumneavoastră l-aţi aprobat, este cel pe care noi, Ministerul Finanţelor Publice, urmează să-l urmărim şi să-l aplicăm. A extrapola aceste deficite realizate la 9 luni, şi, respectiv, la 10 luni, cu deficitele altor perioade, ajungând la 4,8%, repet, după părerea mea, înseamnă o necunoaştere a modului în care se calculează şi se fac aceste raportări.

Vreau să vă asigur şi pe această cale, stimaţi parlamentari, că deficitul bugetar la finele anului 2002 va fi un deficit aşa cum dumneavoastră l-aţi aprobat anul trecut prin Legea bugetului.

Vorbeam despre fondul de rezervă. De asemenea, vedeţi, necunoaşterea acestor indicatori duce la nişte concluzii false. Spuneau, unii colegi, că fondul de rezervă este de nu ştiu câte ori mai mare în anul 2003 decât în anul 2002. Aş vrea să vă răspund, stimaţi colegi.

Prin Legea bugetului, aprobată de dumneavoastră anul trecut, fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului a fost de 700 miliarde lei. La rectificarea din vară s-au mai adăugat 900 miliarde lei. Deci soldul acesta a fost de 900 miliarde lei. A spune că el a fost de 200 de miliarde lei... Sigur probabil că a fost de 200 de miliarde lei la un moment dat, după ce pe parcursul execuţiei au fost efectuate cheltuieli din acest fond. Şi vreau să vă informez, totodată, comparând acest fond de la începutul anului trecut cu acesta, care este propus prin Legea bugetului, diferenţa este chiar în defavoarea fondului de rezervă din anul 2003. El a fost programat la 900 şi ceva de miliarde. În urma discuţiilor care au avut loc în comisiile de buget-finanţe acesta a scăzut cu aproximativ 117 miliarde lei, fiind de acord cu foarte multe amendamente şi, bineînţeles, folosind o sumă de bani pentru a îmbunătăţi activitatea unor domenii de activitate.

Se vorbea de creditul bancar. Vedeţi dumneavoastră, probabil nu ştiţi care era ponderea creditului bancar în anii trecuţi vizavi de anii 2001, 2002 şi cât se prognozează în anul 2003. Aş vrea să vă spun că numai în anul 2001 creşterea creditului bancar şi a creditului nebancar, nu în sectorul de stat, nu în sectorul public, ci în sectorul de producţie a fost de peste 22%. În anul 2002 creşterea pe primele 10 luni este de 22%. Se prognozează până la sfârşitul anului o creştere de 30 % a creditului bancar vizavi de finele anului trecut. Şi astfel de exemple pot continua foarte multe.

Aş vrea să vă spun, doamnelor şi domnilor parlamentari, că acest buget este un buget care, într-adevăr, are în vedere un nou model economic. Este un buget care are în vedere, pe de o parte priorităţile economice ale Guvernului, şi aş vrea doar câteva exemple să vă dau.

Spunea cineva că nu avem o viziune, că nu avem o clarviziune vizavi de ceea ce dorim să facem în bugetul de stat. Nu este adevărat! Şi aş vrea să vă dau doar câteva exemple.

Uitaţi-vă cu atenţie care sunt sumele alocate principalelor sectoare de activitate. Şi am să vă dau, iarăşi, un exemplu: sectorul de tehnologia informaţiei. Este un sector care, prin măsurile şi pârghiile fiscale care au fost luate, este în plină dezvoltare şi aş vrea să vă invit să vă duceţi în sala "Unirii" din Palatul Parlamentului şi să vizitaţi ceea ce s-a întâmplat în această perioadă de 2 ani, în acest segment de activitate. Este absolut incredibil ce forţă a căpătat acest sector, căruia i-a crescut valoarea de peste 3 ori în această perioadă de 2 ani.

Aceasta înseamnă că nu avem o viziune asupra sectoarelor de activitate? Eu nu cred acest lucru.

Se spunea de o politică fiscală agresivă. Ce înseamnă a fi o politică fiscală agresivă? Probabil că în anul 2000, când munca era impozitată cu peste 60%, respectiv 61%, aceasta nu era o politică fiscală agresivă. Noi în anul 2001, în anul 2002 şi, respectiv, în 2003 am redus această fiscalitate de la 61% la 52%, cu 9 procente, urmând ca în 2004 să facem exact acelaşi lucru, o reducere cu încă 5-7% a contribuţiilor de asigurări. Deci o diminuare a fiscalităţii. Noi ştim exact ce înseamnă o diminuare a fiscalităţii. A spune acum că aplicarea legilor taxei pe valoarea adăugată, a impozitului pe profit şi a accizelor duc la o creştere a fiscalităţii, după părerea mea arată, din nou, o necunoaştere. De ce? Fiindcă, pe de o parte, aceste majorări de impozite au fost compensate într-un mod absolut transparent cu sume corespunzătoare în cheltuielile bugetului de stat pentru a compensa aceste creşteri ale taxelor şi impozitelor. Deci, atunci când facem analiza respectivă trebuie s-o facem în mod comparativ şi s-o facem într-un mod decent.

Se vorbea aici că am negociat "în genunchi" cu Fondul Monetar Internaţional şi că într-o mână ţinem acest acord cu Fondul Monetar Internaţional şi că în altă mână ţinem "cornul şi laptele". Oare când s-a negociat în genunchi, domnilor?! Atunci când n-a putut să fie respectat un acord cu Fondul Monetar Internaţional sau acum când noi reuşim să facem această creştere economică de 5%, pe câtă vreme dumneavoastră făceaţi tot creştere economică dar era cu semnul minus? Noi facem plus 5%, dumneavoastră aţi făcut minus 5%!

Deci, aş vrea să atrag atenţia şi aş vrea să fiu foarte clar aici: trebuie să facem aceste comparaţii într-un mod clar, într-un mod corect! Noi nu negociem decât ceea ce putem să facem. Noi nu negociem decât ceea ce putem şi suntem siguri că putem să ducem la îndeplinire.

Se vorbea despre unele sectoare de activitate, despre învăţământ. Sigur, niciodată fondurile pentru învăţământ, probabil, nu vor fi suficiente şi întotdeauna se va dori să fie mai mulţi bani. Dar oare chiar s-a uitat ce s-a întâmplat în anul 2002? Oare chiar s-a uitat de câte ori au crescut salariile în acest sector de activitate în anul 2002, şi nu numai în acest sector de activitate? Şi aş vrea să vă readuc aminte, numai în martie au crescut cu 5%, în iunie au crescut din nou cu 5%, pe lângă creşterile de 8% din ianuarie şi 12% din octombrie.

Aceasta înseamnă nimic? De fapt, sectorul de învăţământ, care este un sector foarte sensibil, şi noi cunoaştem acest lucru, ne concentrăm atenţia ca, funcţie de posibilităţile pe care le avem, să reuşim să acordăm sume din ce în ce mai mari pentru acest sector de activitate.

Se vorbea, tot la sectorul de învăţământ, că sunt şcolile din chirpici şi sunt şcoli care nu au pereţii corecţi şi aşa mai departe, dar nu s-a spus nimic de eforturile care au fost făcute în acest domeniu de activitate. Şi aş vrea să vă spun că numai în anul 2001 şi în anul 2002 s-au reabilitat peste 800 de şcoli din fonduri bugetare şi din fonduri atrase de la Banca Mondială. Chiar acest lucru nu se vede? Deci, întotdeauna, atunci când discutăm o anumită problemă trebuie să privim această problemă în mod curat, într-un mod transparent.

Se spunea că avem un deficit mic, de 2,65%. Da, domnilor, avem un deficit mic. De ce? Ca să reparăm ce 4 ani de zile s-a pierdut. De fapt, prin această politică pe care am dus-o am reuşit să aducem inflaţia de la 60%, cât era la un moment dat, la sub 20% în anul acesta. Cum credeţi că se poate face acest lucru? Cu deficite mari? Cu salari mari? Nu! Deci, noi, respectiv, în aceşti 2 ani de zile am recuperat ce dumneavoastră aţi pierdut în 4 ani de zile. Am recuperat 3,8 miliarde din PIB în 2001 şi 2002 vizavi de 4,2 miliarde pierdute de dumneavoastră în perioada celor 4 ani. Politica noastră de expansiune economică va începe din 2003. Noi abia din 2003 putem să spunem că începem să creştem şi să acumulăm mai mult. Aceste semnale de creştere a economisirii, de creştere a investiţiilor sunt semnale care, efectiv, duc la consolidarea macrostabilităţii economice.

Vorbea cineva că oamenii care lucrează în străinătate aduc bani în Ţara Românească. Şi ce este rău în acest lucru, domnilor? Este foarte bine că am reuşit prin programul pe care ni l-am asumat ca oamenii să poată să circule liber în spaţiul european, a făcut ca din cei 5 milioane de oameni care au călătorit în anul 2002 cel puţin 2 milioane de oameni să lucreze şi să aducă bani în ţară. Sigur, au adus peste 2 miliarde de dolari în ţară şi acesta este un lucru foarte bun.

Aş vrea să subliniez, în încheiere...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să vă apropiaţi de încheiere.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Aş vrea să subliniez în încheiere, şi cu aceasta închei, ce spunea reprezentantul Băncii Mondiale cu câteva zile în urmă: "Am venit în România acum 3 ani.

România de atunci şi cea de azi sunt două ţări diferite.

Nu au treabă una cu cealaltă". Oare ce a condus la această situaţie şi care este particularitatea care a asigurat acest succes? Răspunsul este: actualul Guvern condus de Adrian Năstase, care mişcă în mod evident lucrurile. Este clară capacitatea de a conduce unitar cu suport parlamentar clar.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc pentru acceptul de a depăşi programul iniţial. Am încheiat dezbaterile generale asupra bugetului de stat. Ne vom reîntâlni la ora 16,00 fix, şi rugămintea este să fim aici la ora 16,00 pentru a începe dezbaterea şi aprobarea proiectului de lege. Deci, să discutăm pe articole.

Vă doresc poftă bună!

Mulţumim domnului prim-ministru pentru prezenţă.

PAUZĂ

*

DUPĂ PAUZĂ

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Reluăm lucrările.

Foarte mulţi colegi deputaţi înţeleg că iau diurne.

Vă propun să începem şi dânşii vor sosi pe parcurs.

Avem de partea noastră Guvernul, dumneavoastră sunteţi pregătiţi pentru a vă susţine amendamentele.

Da, vă rog, domnule deputat!

Domnul Radu Stroe:

Într-adevăr, domnule preşedinte, a trecut cam mult timp şi, pentru operativitate, şi noi vă propunem să începeţi, dar apelul nominal, pentru a vedea, la sfârşitul său, dacă putem sau nu începe lucrările.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Stanciu. (Discuţii în sală.)

Eu vă propuneam să mergem la formula din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimate doamne şi stimaţi colegi senatori şi deputaţi,... (Discuţii, comentarii în sală.)

Domnule preşedinte,

Să aşteptăm sfârşitul "meciului de box".

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Să-l ascultăm pe domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Suntem, cel puţin aşa constat, într-o şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Această şedinţă comună se desfăşoară după un regulament care, după ştiinţa mea, nu a fost modificat, aşa cum a fost modificat Regulamentul Camerei Deputaţilor, respectiv, Regulamentul Senatului.

Ca atare, fac apel, domnule preşedinte, la art. 21, unde se precizează, la primul alineat: "Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările şedinţei comune şi să se înscrie pe lista de prezenţă ţinută de secretari." Dânşii s-au înscris azi-dimineaţă pe lista ţinută de secretari, deci este îndeplinită procedura aceasta.

Art. 21 alin. 1, 2, 3 şi 4 precizează: "Preşedintele care conduce şedinţa comună este obligat să precizeze dacă este întrunit cvorumul legal şi să anunţe ordinea de zi."

Domnul preşedinte Dorneanu, care a fost preşedinte de şedinţă în prima parte a zilei, a omis să anunţe care este cvorumul legal, spunând că este întrunit cvorumul legal, fiind circa... după memorie, 420 de distinşi senatori şi deputaţi.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

422.

Domnul Anghel Stanciu:

422. Vă mulţumesc. Ceea ce depăşeşte cvorumul legal de 243. În consecinţă, fac apel acum la art. 22 care precizează: "În timpul şedinţelor, preşedinţii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui şedinţei comune verificarea întrunirii cvorumului. Preşedintele şedinţei comune va decide dacă acest lucru este necesar." Bănuiesc că va decide după o anumită constatare. "În cazul în care cvorumul legal, (243), nu este întrunit, preşedintele suspendă şedinţa şi arată ziua şi ora de reluare a lucrărilor."

Domnule preşedinte,

Noi nu dorim nici suspendare, nici amânare.

Noi, Grupul parlamentar al Partidului România Mare, considerăm că o dată pe an se discută această lege a bugetului...

Domnul Ion Solcanu (din sală):

Care grup?!

Domnul Anghel Stanciu:

Este, deocamdată un grupuleţ, ca şi la dumneavoastră.

Considerăm că trebuie să participe, cel puţin la nivelul cvorumului, pentru că în acel caz este posibil, şi aici, domnul senator Solcanu, la care ţin foarte mult, trebuie să-mi dea dreptate, este posibil ca dumneavoastră,

Puterea, care, aşa cum spunea distinsul nostru coleg, colegul meu acum, ca preşedinte de comisie: "Puterea trebuie să-şi asigure cvorumul", aşa spunea când era în opoziţie, să se trezească actuala Putere în minoritate şi să le pice nişte articole, fiind cei din opoziţie mai mulţi decât cei de la putere. Acesta este sensul, domnule preşedinte, pentru care eu intervin. Nu ca să blochez, ci să nu ne trezim că pierdeţi amendament după amendament, că lucrăm fără cvorum şi suntem noi, Opoziţia, mai mulţi ca dumneavoastră. Atunci, de ce alegeri?! Am o grijă deosebită, domnule preşedinte, să fie toţi prezenţi şi susţin amendamentul distinsului nostru coleg.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat,

Înţeleg că sunteţi de acord dacă-mi asum acest risc?!

Stimaţi colegi,

Vă propun să facem apelul nominal, poate aud şi colegii noştri care stau pe la diurnă.

Vă rog, domnule secretar Mohora, să citiţi lista domnilor deputaţi.

Domnul Tudor Mohora:

Abiţei Ludovic absent
Afrăsinei Viorica prezentă
Albu Gheorghe absent
Ana Gheorghe absent
Anastasescu Olga-Lucheria
Andea Petru prezent
Andrei Ioan prezent
Andrei Zeno
Andronescu Ecaterina absentă
Antal Istvan absent
Anton Marin absent
Antonescu George Crin Laurenţiu prezent
Antonescu Niculae Napoleon absent
Apostolescu Maria absentă
Arghezi Mitzura Domnica absentă
Ariton Gheorghe prezent
Armaş Iosif absent
Arnăutu Eugeniu prezent
Asztalos Ferenc prezent
Baban Ştefan absent
Babiuc Victor absent
Baciu Mihai absent
Bahrin Dorel absent
Baltă Mihai prezent
Baltă Tudor prezent
Bar Mihai prezent
Bara Radu-Liviu absent
Barbu Gheorghe absent
Bartoş Daniela absentă
Bădoiu Cornel prezent
Bălăeţ Mitică prezent
Bălăşoiu Amalia prezentă
Băncescu Ioan absent
Bâldea Ioan absent
Becsek Garda Dezideriu Coloman prezent
Bentu Dumitru prezent
Bercăroiu Victor absent
Berceanu Radu Mircea absent
Bereczki Endre prezent
Birtalan çkos absent
Bivolaru Ioan absent
Bleotu Vasile prezent
Boabeş Dumitru prezent
Boagiu Anca Daniela absentă
Boajă Minică absent
Boc Emil prezent
Bogea Angela absentă
Boiangiu Cornel absent
Bolcaş Lucian Augustin prezent
Bondi Gyongyike prezentă
Borbely Laszlo absent
Bozgă Ion absent
Bran Vasile absent
Brînzan Ovidiu prezent
Brudaşca Damian absent
Bucur Constantin absent
Bucur Mircea prezent
Buga Florea absent
Burnei Ion absent
Buruiană-Aprodu Daniela absentă
Buzatu Dumitru absent
Buzea Cristian Valeriu absent
Calcan Valentin Gigel prezent
Canacheu Costică prezent
Cazimir Ştefan prezent
Cazan Gheorghe-Romeo-Leonard absent
Căşunean-Vlad Adrian absent
Cerchez Metin absent
Cherescu Pavel absent
Chiliman Andrei Ion prezent
Chiriţă Dumitru prezent
Ciontu Corneliu absent
Ciuceanu Radu prezent
Ciupercă Vasile Silvian absent
Cîrstoiu Ion absent
Cladovan Teodor absent
Cliveti Minodora prezentă
Coifan Viorel Gheorghe absent
Cojocaru Nicu absent
Crăciun Dorel Petru
Creţ Nicoară absent
Cristea Marin prezent
Crişan Emil absent
Dan Matei-Agathon absent
Daraban Aurel prezent
Dinu Gheorghe prezent
Dobre Traian prezent
Dobre Victor Paul prezent
Dobrescu Smaranda prezentă
Dolănescu Ion absent
Dorian Dorel prezent
Dorneanu Valer
Dragomir Dumitru absent
Dragoş Liviu Iuliu absent
Dragu George absent
Drăgănescu Ovidiu-Virgil absent
Dreţcanu Doina-Micşunica prezentă
Dumitrescu Cristian Sorin prezent
Dumitriu Carmen absentă
Duţu Constantin absent
Duţu Gheorghe prezent
Enescu Nicolae absent
Erdei Doloczki Istvan prezent
Eserghep Gelil absent
Fâcă Mihail absent
Firczak Gheorghe absent
Florea Ana absentă
Florescu Ion absent
Fotopolos Sotiris absent
Frunzăverde Sorin absent
Gaspar Acsinte absent
Georgescu Filip
Georgescu Florin prezent
Gheorghe Valeriu absent
Gheorghiof Titu Nicolae absent
Gheorghiu Adrian prezent
Gheorghiu Viorel prezent
Gingăraş Georgiu absent
Giuglea Ştefan prezent
Godja Petru absent
Grădinaru Nicolae absent
Grigoraş Neculai prezent
Gubandru Aurel prezent
Gvozdenovici Slavomir absent
Haşotti Puiu absent
Hogea Vlad-Gabriel absent
Holtea Iancu absent
Hrebenciuc Viorel
Ianculescu Marian absent
Ifrim Mircea prezent
Ignat Miron prezent
Iliescu Valentin Adrian prezent
Ionel Adrian absent
Ionescu Anton prezent
Ionescu Costel Marian absent
Ionescu Dan absent
Ionescu Daniel absent
Ionescu Mihaela prezentă
Ionescu Răzvan absent
Ionescu Smaranda prezentă
Iordache Florin prezent
Iriza Marius prezent
Iriza Scarlat prezent
Ivănescu Paula Maria prezentă
Jipa Florina Ruxandra absentă
Kelemen Atilla-Bela Ladislau absent
Kelemen Hunor absent
Kerekeş Karoly prezent
Konya-Hamar Sandor absent
Kovacs Csaba-Tiberiu prezent
Kovacs Zoltan prezent
Lari Iorga Leonida absentă
Lazăr Maria prezentă
Lăpădat Ştefan prezent
Lăpuşan Alexandru
Leonăchescu Nicolae prezent
Lepădatu Lucia-Cornelia prezentă
Lepşa Sorin Victor absent
Longher Ghervazen absent
Loghin Irina absentă
Luchian Ion absent
Magheru Paul absent
Maior Lazăr Dorin prezent
Makkai Grigore prezent
Man Mircea absent
Manolescu Oana absentă
Marcu Gheorghe Este domnu' Marcu? Nu. Este?
Mardari Ludovic prezent
Marin Gheorghe absent
Marineci Ionel absent
Marton Arpad-Francisc prezent
Mălaimare Mihai Adrian prezent
Mărăcineanu Adrian absent
Mândrea-Muraru Mihaela absentă
Mândroviceanu Vasile absent
Mera Alexandru-Liviu absent
Merce Ilie prezent
Meşca Sever absent
Miclea Ioan absent
Micula Cătălin absent
Mihalachi Vasile prezent
Mihăilescu Petru Şerban absent
Mincu Iulian absent
Mircea Costache prezent
Mirciov Petru absent
Miron Vasile prezent
Mitrea Manuela
Mitrea Miron-Tudor
Mitu Octavian absent
Miţaru Anton absent
Mînzînă Ion absent
Mocioalcă Ion absent
Mocioi Ion prezent
Mogoş Ion absent
Mohora Tudor prezent
Moisescu George Dumitru prezent
Moisoiu Adrian prezent
Moiş Văsălie absent
Moldovean Carmen-Ileana absentă
Moldovan Petre prezent
Moldoveanu Eugenia absentă
Moraru Constantin Florentin absent
Motoc Marian-Adrian prezent
Muscă Monica Octavia absentă
Muşetescu Ovidiu Tiberiu absent
Naidin Petre prezent
Nan Nicolae absent
Nassar Rodica prezentă
Naum Liana-Elena prezentă
Nădejde Vlad George absent
Năstase Adrian
Năstase Ioan Mihai prezent
Neacşu Ilie absent
Neagu Ion absent
Neagu Victor prezent
Neamţu Horia-Ion prezent
Neamţu Tiberiu-Paul prezent
Nechifor Cristian prezent
Negoiţă Gheorghe-Liviu absent
Nica Dan absent
Nicolae Ion prezent
Nicolaescu Gheorghe-Eugen prezent
Nicolescu Mihai prezent
Nicolicea Eugen absent
Niculescu Constantin prezent
Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae absent
Nistor Vasile absent
Niţă Constantin prezent
Oltean Ioan absent
Olteanu Ionel absent
Oltei Ion prezent
Onisei Ioan prezent
Palade Doru Dumitru prezent
Pambuccian Varujan absent
Paşcu Ioan Mircea absent
Pataki Iulia prezentă
Patriciu Dinu
Păun Nicolae absent
Păduroiu Valentin prezent
Păşcuţ Ştefan prezent
Pecsi Francisc prezent
Pereş Alexandru absent
Petrescu Ovidiu Cameliu prezent
Petruş Octavian Constantin absent
Pleşa Eugen Lucian prezent
Pop Napoleon absent
Podgorean Radu prezent
Popa Constanţa absentă
Popa Cornel absent
Popa Virgil prezent
Popescu-Bejat Ştefan-Marian absent
Popescu Costel-Eugen absent
Popescu Gheorghe prezent
Popescu Grigore Dorin prezent
Popescu Ioan-Dan
Popescu Kanty Cătălin prezent
Popescu Tăriceanu Călin
Popescu Virgil prezent
Posea Petre prezent
Predică Vasile prezent
Pribeanu Gheorghe prezent
Priboi Ristea prezent
Purceld Octavian-Mircea prezent
Puşkaş Vasile absent
Puwak Hildegard-Carola absentă
Puzdrea Dumitru absent
Radan Mihai absent
Raduly Robert Kalman absent
Raicu Romeo-Marius absent
Rasovan Dan Grigore absent
Rădoi Ion prezent
Rădulescu Grigore Emil absent
Roşculeţ Gheorghe prezent
Rus Emil prezent
Rus Ioan prezent
Ruşanu Dan-Radu absent
Sadici Octavian absent
Sali Negiat absent
Sandache Cristian absent
Sandu Alecu absent
Sandu Ion Florentin absent
Sassu Alexandru prezent
Saulea Dănuţ absent
Savu Vasile Ioan absent
Săpunaru Nini prezent
Sârbu Marian absent
Sbârcea Tiberiu-Sergius absent
Selagea Constantin absent
Sersea Nicolae prezent
Severin Adrian absent
Simedru Dan Coriolan prezent
Sireţeanu Mihail absent
Sonea Ioan prezent
Spiridon Nicu absent
Stan Ioan
Stan Ion
Stana-Ionescu Ileana prezentă
Stanciu Anghel prezent
Stanciu Zisu prezent
Stănescu Alexandru-Octavi absent
Stănişoară Mihai absent
Stoian Mircea absent
Stoica Valeriu absent
Stroe Radu prezent
Stuparu Timotei prezent
Suciu Vasile prezent
Suditu Gheorghe absent
Szekely Ervin-Zoltan absent
Szilagyi Zsolt absent
Şnaider Paul absent
Ştefan Ion prezent
Ştefănescu Codrin absent
Ştefănoiu Luca absent
Ştirbeţ Cornel absent
Tamas Sandor prezent
Tărâţă Culiţă absent
Târpescu Pavel prezent
Tcaciuc Ştefan absent
Teculescu Constantin
Timiş Ioan prezent
Toader Mircea Nicu absent
Todoran Pavel prezent
Tokay Gheorghe absent
Toro Tiberiu absent
Tudor Marcu prezent
Tudose Mihai prezent
Tunaru Raj Alexandru absent
Ţibulcă Alexandru prezent
Ţocu Iulian Costel absent
Varga Attila absent
Vasile Aurelia prezentă
Vasilescu Lia Olguţa prezentă
Vasilescu Nicolae prezent
Vasilescu Valentin absent
Vekov Karoly Janos prezent
Verbina Dan absent
Vida Iuliu prezent
Videanu Adriean absent
Vişinescu Marinache prezent
Voicu Mădălina absentă
Voinea Olga Lucheria absentă
Voinea Florea absent
Winkler Iuliu prezent
Wittstock Eberhard-Wolfgang absent
Zăvoian Ioan Dorel absent
Zgonea Valeriu Ştefan prezent

La litera "a", dacă mai este cineva?

La litera "b"?

Domnul Bahrin Dorel prezent

Anton Marin prezent

Baban, Babiuc, Bahrin, am pus, Baltă, Bar, Bara, Barbu Gheorghe, Bartoş, Bălăeţ, Bălăşoiu, Bâldea, da?
Buga Florea prezent
Burnei Ion prezent

Mai este cineva cu litera "b"?

La litera "c"?

Ciupercă Vasile Silvian prezent

La litera "d"?

La litera "f"?

Florescu Ion prezent

La litera "f" mai este cineva?

La litera "g"?

Mergem până la "m" Domnul profesor...

Mincu Iulian prezent

Domnul Mitu Octavian prezent

Savici Octavian prezent

Mai este cineva care nu şi-a făcut prezenţa?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnule secretar Mihai Ungheanu,

Vă rog să citiţi lista senatorilor.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă reamintesc că am votat programul împreună până la 19,30, mâine de la 9,00 la 12,00, dar să vă amintesc şi art. 21 alin. 3: "deputatul sau senatorul care nu-şi poate motiva absenţa i se reţine din indemnizaţia lunară o sumă de bani corespunzătoare unei zile de lucru în plen". Aşa sună legea.

Vă rog să daţi citire listei, domnule Mihai Ungheanu.

Domnul Mihai Ungheanu:

Lista senatorilor:

Acatrinei Gheorghe prezent
Alexa Constantin prezent
Alexandru Ionel prezent
Apostolache Victor prezent
Athanasiu Alexandru prezent
Badea Dumitru absent
Balcan Viorel prezent
Bădulescu Doru-Laurian absent
Bălan Angela Mihaela absentă
Bălălău Constantin prezent
Belaşcu Aron absent
Belu Ioan absent
Bichineţ Corneliu absent
Bindea Liviu-Doru prezent
Bîciu Constantin prezent
Brădişteanu Şerban Alexandru absent
Bucur Dionisie prezent
Bunduc Gheorghe absent
Buzatu Gheorghe prezent
Cârciumaru Ion absent
Ciocan Maria absentă
Ciocârlie Alin Theodor prezent
Codreanu Dumitru prezent
Constantinescu Dan absent
Constantinescu Eugen Marius prezent
Cozmâncă Octav absent
Crăciun Avram absent
Cristolovean Ioan absent
Dina Carol prezent
Dinescu Valentin prezent
Dinu Marin prezent
Dobrescu Maria Antoaneta prezentă
Dumitrescu Viorel absent
Duţă Vasile absent
Eckstein Kovacs Peter absent
Fabini Hermann Armeniu absent
Făniţă Triţă absent
Feldman Radu Alexandru absent
Filipaş Avram absent
Filipescu Cornel prezent
Florescu Eugeniu Constantin prezent
Flutur Gheorghe absent
Frunda Gyorgy absent
Găucan Constantin absent
Gogoi Ion absent
Guga Ioan absent
Hanganu Romeo Octavian absent
Hârşu Ion prezent
Hoha Gheorghe prezent
Honcescu Ion prezent
Horga Vasile prezent
Hriţcu Florin prezent
Ilaşcu Ilie absent
Ilieşcu Ion prezent
Ionescu-Quintus Mircea prezent
Iorga Nicolae Marian prezent
Iorgovan Antonie absent
Iustian Mircea Teodor absent
Kereskenyi Alexandru prezent
Leca Aureliu absent
Lupoi Mihail prezent
Maior Liviu prezent
Marcu Ion absent
Marinescu Simona Anamaria absentă
Marko Bela absent
Matei Vintilă prezent
Matei Viorel prezent
Mărgineanu Ştefan Gheorghe absent
Mihordea Mircea prezent
Mocanu Vasile prezent
Munteanu Tudor Marius prezent
Nedelcu Mircea prezent
Nemeth Csaba prezent
Nicolaescu Ioan absent
Nicolaescu Sergiu Florin prezent
Nicolai Norica prezentă
Nicolescu Constantin absent
Novolan Traian prezent
Onaca Dorel-Constantin absent
Oprescu Sorin Mircea absent
Opriş Octavian absent
Otiman Păun-Ion absent
Paleologu Alexandru absent
Pană Aurel absent
Pană Viorel Marian absent
Pastiu Ioan absent
Păcurariu Iuliu prezent
Păcuraru Nicolae Paul Anton absent
Pătru Nicolae prezent
Păunescu Adrian prezent
Penciuc Corin absent
Pete Stefan absent
Petre Maria absentă
Petrescu Ilie prezent
Plătică-Vidovici Ilie prezent
Pop Dumitru Petru absent
Pop de Popa Ioan prezent
Popa Nicolae-Vlad prezent
Popescu Dan-Mircea prezent
Popescu Laurenţiu-Mircea absent
Predescu Ion prezent
Prichici Emilian absent
Pricop Mihai-Radu prezent
Prisăcaru Ghiorghi prezent
Pruteanu George Mihail absent
Pujină Nelu absent
Puskas Valentin Zoltan prezent
Radu Constantin prezent
Rahău Dan Nicolae prezent
Rebreanu Nora Cecilia prezentă
Rece Traian prezent
Roibu Aristide prezent
Roman Petre absent
Rus Ioan Aurel prezent
Sârbulescu Ion absent
Seche Ion prezent
Seres Denes prezent
Sin Nicolae prezent
Sogor Csaba absent
Solcanu Ion prezent
Sporea Elena prezentă
Stănoiu Rodica Mihaela prezentă
Stoica Fevronia absentă
Szabo Karoly Ferenc absent
Şelaru Rodica prezentă
Ştefan Viorel prezent
Tărăcilă Doru Ioan prezent
Theodorescu Emil Răzvan absent
Toma Constantin prezent
Tudor Corneliu Vadim absent
Ungheanu Mihai prezent
Vajda Borbala prezentă
Vasile Radu absent
Văcăroiu Nicolae prezent
Vela Ion prezent
Verestoy Attila absent
Voinea Melu prezent
Vornicu Sorin Adrian prezent
Zanc Grigore prezent
Zlăvog Gheorghe prezent

S-a mai prezentat cineva?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Iată că am reuşit să ne întrunim. Suntem 264, după apel, deci putem, într-adevăr, începe lucrările.

Legat de titlul legii, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Cine este împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate a fost votat titlul legii.

Legat de art. 1 dacă sunt amendamente? Nu sunt.

Cine este împotriva art. 1?

Abţineri?

Cine este pentru?

Art. 1 a fost votat în unanimitate.

Art. 2. Dacă sunt observaţii?

Din sală:

Număraţi voturile!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am spus: nici un vot împotrivă, nici o abţinere, unanimitate. La art. 1, reţineţi.

Art. 2. Dacă sunt amendamente? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră art. 2.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 19 voturi împotrivă.

Abţineri? 13 abţineri.

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Număraţi voturile pentru!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

239 voturi pentru. Diferenţa...

Domnul Radu Stroe (din sală):

Procedură!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu e nici o procedură. Sunt 32 de voturi împotrivă şi abţineri, deci, cu mare majoritate s-a adoptat art. 2. Nu este procedură.

Art. 3. Dacă sunt observaţii?

La alin. 2 dacă sunt amendamente?

Domnul deputat Victor Dobre, vă ascultăm.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am rugămintea, întrucât alin. 2 se referă la nivelul total al veniturilor şi cheltuielilor, acest art. 3 să fie discutat după art. 8, unde avem o serie de amendamente legate de veniturile şi cheltuielile bugetului total.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ne pare foarte rău, dar nu este posibil.

Domnul Victor Paul Dobre:

E o propunere, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, la art. 3 alin. 2, dacă aveţi obiecţii?

Domnul Victor Paul Dobre:

V-am făcut o propunere.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Am reţinut.

Repet, conform regulamentului, luăm articol cu articol.

Suntem la art. 3 alin. 2. Există amendamente făcute de unele comisii: Comisia pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului, domnul deputat Victor Dobre.

Dacă este susţinut acest amendament? Înţeleg că nu se susţine.

Tot la alin. 2 al art. 3 există un amendament al Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci reunite. Se susţine acest amendament.

Domnule ministru Tănăsescu,

Sunteţi de acord cu amendamentul Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci? Da.

Supun votului dumneavoastră alin. 2 al art. 3.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Mulţumesc.

Împotrivă? 45 de voturi împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Cu mare majoritate, alin. 2 a fost adoptat.

Vă rog, domnule deputat, vă ascultăm.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte,

Vă rog, în numele Grupului parlamentar liberal, să procedaţi corect - în interpretarea noastră - şi anume să anunţaţi exact câte voturi sunt pentru, câte împotrivă şi câte abţineri. Fără o astfel de procedură, din păcate, noi ne vedem siliţi să renunţăm să participăm la lucrări.

E un lucru foarte simplu. Câte sunt pentru, câte împotrivă, câte abţineri.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-am anunţat: 214 pentru, 45 împotrivă şi o abţinere. (Discuţii în sală.)

Ne cunoaştem de mult şi suntem învăţaţi cu aceste trucuri. Ridicaţi amendamente, susţineţi, fiţi constructivi.

Vă rog frumos!

Trecem la alin. 5 tot la art. 3. Dacă mai este susţinut amendamentul de la alin. 5?

Vă ascultăm, domnule deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

La alin. 5 al art. 3, subsemnatul împreună cu distinsul coleg Andea Petru am propus eliminarea. În cazul în care nu se acceptă eliminarea, Comisia pentru învăţământ şi cercetare ştiinţifică a propus un amendament care să corijeze.

Art. 3 alin. 5 sună astfel: "Se interzice reţinerea şi utilizarea de către ordonatorii de credite finanţaţi integral din bugetul de stat a oricăror venituri proprii care nu sunt prevăzute în anexă la bugetul ordonatorilor principali de credite." Propunerea de eliminare este în raportul Comisiei pentru învăţământ şi cercetare ştiinţifică, nu este în raportul final. Este o scăpare. Mai avem două articole scăpate. Putem însă arăta clar că le avem incluse.

Noi, domnule preşedinte, cei de la Învăţământ, dorim un singur lucru: fie să respectăm Legea nr. 500/2002, care se pare că pentru ordonatorii principali de credite care sunt finanţaţi integral de la bugetul de stat se interzice să aibă venituri proprii şi atunci articolul este fără sens, îl repetăm, fie... Nouă ne este teamă, celor de la Învăţământ, că pentru veniturile acestea extrabugetare, pe care noi le avem, şi ele sunt prinse în buget, să fie nevoie de fiecare dată să fugim la Bucureşti pentru o aprobare sau alta.

De aceea, dacă nu se acceptă eliminarea - nu mai venim să mai susţinem încă o dată - noi avem celălalt alineat aprobat de comisie în care se precizează: "Se exceptează de la prevederile alin. 5 instituţiile şi unităţile de învăţământ care realizează venituri proprii. Aceste venituri vor fi evidenţiate în bugetele proprii şi vor fi utilizate pentru dezvoltarea bazei materiale, îmbunătăţirea serviciilor şi a salarizării suplimentare a personalului didactic auxiliar".

Noi credem că în felul acesta se respectă art. 170/3 din Legea organică a învăţământului nr. 84/1995 în care se precizează că veniturile proprii rămân la dispoziţia unităţilor şi instituţiilor de învăţământ superior, se cuprind în bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor fără vărsăminte la bugetul de stat, conform art. 170/3.

Am înţeles că distinsul secretar de stat Gherghina, care nu scapă de mine de vreo 10 ani, dar se pare că şi reciproca este adevărată, ar fi trimis, vizavi de Legea finanţelor publice, că instituţiile şi unităţile de învăţământ cu venituri proprii le menţin şi le folosesc pentru acelaşi scop.

Noi credem pe cuvânt că s-ar fi trimis o astfel de hârtie, dar dacă s-a trimis şi aşa este interpretarea Legii finanţelor publice şi a acestui articol, dorim confirmarea de la domnul ministru al finanţelor ca s-o putem arăta tuturor celor care au altă părere.

Concret, domnule preşedinte, mi se pare că nu prea mai sunt unităţi finanţate integral de la bugetul de stat.

Dacă sunt, acelora li se interzic veniturile proprii şi atunci alineatul nu are de ce să apară. Dacă consideraţi că trebuie menţinut nu avem nimic împotrivă, dar atunci insistăm să se precizeze clar că nu se referă sub nici o formă interpretabilă la unităţile şi instituţiile de învăţământ superior.

Vă mulţumim pentru atenţie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog, domnule ministru Mihai Tănăsescu, aveţi cuvântul!

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule deputat, aveţi confirmarea mea.

Aşa cum aţi specificat şi dumneavoastră, acel articol pus în Legea bugetului... Aş vrea să vă explic din ce cauză este pus acel alin. 5 în Legea bugetului. Pentru a se stipula mai clar încă o dată ce este scris în Legea finanţelor publice. Aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, nu se referă la instituţiile finanţate, în cazul dumneavoastră la instituţiile de învăţământ superior. Ele pot să îşi păstreze şi să utilizeze aceste venituri proprii pe care le încasează. De la această tribună vă confirm încă o dată ceea ce aţi subliniat şi dumneavoastră.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Retrageţi amendamentul, domnule deputat?

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Având această confirmare care este făcută public şi se va scrie în Monitorul Oficial, Comisia pentru învăţământ şi cercetare ştiinţifică, respectiv subsemnatul şi domnul deputat Andea, retragem amendamentul.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Iată că se poate lucra şi constructiv.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să supun acum votului dumneavoastră art. 3 în întregime.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi!

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

249 voturi pentru, 18 voturi împotrivă şi o abţinere.

Trecem la art. 4, Capitolul II - "Structura şi regimul veniturilor bugetare". Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Chiar şi la titulatura capitolului sunteţi împotrivă, stimaţi colegi. E puţin ruşinos.

255 voturi pentru, 15 voturi împotrivă şi nici o abţinere.

Art. 4. Nu sunt amendamente. Dacă sunt probleme de ridicat? Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri?

252 voturi pentru, 18 voturi împotrivă şi 6 abţineri.

Vă mulţumesc foarte mult.

Art. 5.

Are amendament domnul deputat Sassu.

Domnul deputat Sassu, aveţi cuvântul!

Domnul Alexandru Sassu:

La art. 5 există un amendament la amendamentele respinse, poziţia, întâmplător poziţia 5, şi este amendamentul de eliminare a sintagmei "de orice natură şi provenienţă". Eu înţeleg motivaţia cu care comisia a respins acest lucru, totuşi ţin să subliniez că acest tip de exprimare poate crea ambiguitate şi poate crea o zonă de neclaritate.

În aceste condiţii, părerea noastră este că sintagma "de orice natură şi provenienţă" ar putea să iasă, mai ales că sunt precizate foarte clar lucrurile la care se referă, impozite, taxe, contribuţii şi celelalte venituri ale bugetului de stat. Dincolo de aceasta, sigur, nu există nimic altceva.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog, cine dă un răspuns?

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Considerăm că această sintagmă "de orice natură şi provenienţă" vine şi întăreşte acest caracter obligatoriu şi imperativ al dispoziţiei cuprinse în textul articolului. Aşa cum şi comisia de specialitate a considerat acest lucru, vă propunem păstrarea acestei sintagme în cadrul art. 5.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, dacă din partea comisiei mai doriţi să adăugaţi ceva? Nu. Deci, stimate colege şi stimaţi colegi, aţi ascultat argumentele de o parte şi de alta.

Supun votului dumneavoastră amendamentul propus de domnul deputat Sassu, care a fost respins şi de comisie şi aţi ascultat şi argumentul Ministerului Finanţelor Publice. Vă rog să votaţi!

Cine este pentru? 32 de voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Scuzaţi-mă! Haideţi să vedem abţinerile.

Cine se abţine?

Este mai simplu.

Cine este pentru?

Scuzaţi-mă! Cine este împotrivă?

200 de voturi pentru, 32 de voturi împotrivă... Scuzaţi-mă!

200 de voturi împotrivă, 32 de voturi pentru, 18 abţineri.

Deci, amendamentul a căzut.

Supun votului dumneavoastră art. 5.

Cine este pentru?

Împotrivă? 30 de voturi împotrivă.

Abţineri?

210 voturi pentru, 30 de voturi împotrivă, 5 abţineri.

Trecem la art. 6. La art. 6, stimate colege şi stimaţi colegi, nu avem amendamente respinse. Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci au acceptat formularea iniţiatorului.

Dacă sunt totuşi probleme? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră art. 6.

Cine este pentru?

Deci, art. 6.

Mulţumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Un vot împotrivă. Scuzaţi-mă!

241 de voturi pentru, un vot împotrivă, 11 abţineri.

Art. 7. Dacă se mai susţine amendamentul respins?

Domnul senator Vasile Horga, vă ascultăm.

Domnul Vasile Horga:

În formularea amendamentului de la art. 7 am avut în vedere că la poziţia "Impozit pe venit" nu poate fi cuprinsă reducerea de care beneficiază cetăţenii care îşi construiesc o locuinţă şi care au posibilitatea reducerii impozitului pe venitul global, prin aplicarea unui procent de 20 % asupra materialelor utilizate în construcţia respectivă. Acest lucru nu a fost prevăzut în proiectul de buget pe anul 2003. Faptul că există posibilitatea ca cetăţeanul să plătească mai puţin impozit pe venitul global, el poate să nu plătească impozit deloc sau poate să plătească impozit corespunzător sumei care rezultă din aplicarea acestui procent asupra tuturor facturilor cu care el a cumpărat materiale pentru construcţia respectivă.

Vom ajunge în situaţia în care noi vom avea prevăzut în buget impozit pe venit pentru finanţarea unor activităţi, iar în realitate, datorită faptului că prin Legea impozitului pe venitul global cetăţeanul care îşi construieşte o locuinţă proprietate personală beneficiază de această reducere, el să nu verse acest impozit şi, ca atare, să rămână bugetul de stat descoperit la această poziţie.

În consecinţă, acest amendament prevede faptul că impozitul pe venit se va diminua corespunzător cu impozitul reţinut de cetăţean în momentul în care el are acest drept prin achiziţionarea materialelor pentru construcţia respectivă.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul ministru Mihai Tănăsescu, vă ascultăm.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Considerăm a pune într-o lege anuală un articol, care este deja aprobat de către dumneavoastră prin legea corespunzătoare de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2001, nu îşi are sensul. Mai mult, în fundamentarea acestui indicator, "impozit pe venit", am luat în calcul efectele care sunt stipulate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2001, în aşa fel încât nu considerăm că acest text trebuie să fie completat la art. 7 prin legea anuală a bugetului.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci? Sunteţi prezenţi, înţeleg. Vă mulţumesc foarte mult.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Aţi ascultat argumentele de o parte şi de alta. Supun votului dumneavoastră, bineînţeles, mai întâi propunerea de a menţine art. 7, susţinută şi de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci, de la art. 7.

Cine este pentru?

Deci, pentru menţinerea art. 7 în formula propusă de Ministerul Finanţelor Publice. S-au ascultat argumentele conform Regulamentului Camerelor comune, se supune la vot cu prioritate formula care a întrunit, fiind vorba de un singur alineat, care a întrunit şi acceptul Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci.

Vă rog, voturi pentru? Mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? Vă rog să număraţi!

Stimate colege şi stimaţi colegi, 180 de voturi pentru, 71 de voturi împotrivă, două abţineri.

Doamna senator Norica Nicolai, aţi semnat şi la împotrivă.

Deci, se menţine art. 7 cu 180 de voturi pentru, 71 de voturi împotrivă, două abţineri.

Art. 8. La art. 8 avem un amendament acceptat de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci şi de Ministerul Finanţelor Publice, dar avem şi amendamente respinse.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, vă rog, aveţi cuvântul!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ne referim la amendamente respinse, la poziţia 7.

Este surprinzător faptul că, deşi am venit cu propuneri de creşteri de venituri pentru buget, acestea, în cuvintele anterioare, au fost respinse ca fiind nefondate. Cu toate acestea, la una din motivaţii, mă refer la pagina 6, se recunoaşte de cei care au făcut motivaţia respingerii amendamentului, de exemplu la redevenţe, că prin creşterea rezultată la redevenţă, deci plus 5.178 de miliarde lei, se implică o influenţă nefavorabilă asupra impozitului pe profit de minus 1.072 miliarde lei. Asta înseamnă că, teoretic, dacă calculele pe care le-a făcut Ministerul Finanţelor Publice şi a prezentat această argumentaţie, teoretic este un plus, de plus 4.106 miliarde lei pe bugetul de stat. Dacă există acest plus, de ce nu este luat în consideraţie?

Mai departe, se vine cu câteva argumente privind modul în care ar trebui să respectăm Legea minelor şi Legea petrolului şi, mai departe, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47 din 2002, care modifică redevenţele la cele două legi la care făceam referire. Numai că raţionamentul nu a fost dus până la capăt. Dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2002 se referă la faptul că prevederile acesteia se aplică numai licenţelor care se vor acorda după intrarea în vigoare a ordonanţei, de ce nu s-ar aplica în acelaşi mod, ca aceste redevenţe crescute să se aplice după 1 ianuarie 2003, la ce va fi atunci ca acorduri-licenţe, sau pentru cele care se vor reînnoi cu 1 ianuarie 2003, pentru că este posibil ca unele dintre ele să expire la sfârşitul acestui an? Şi atunci, ar fi trebuit prezentate aceste calcule şi probabil că nu erau 4.106, dar poate 2.000 sau 3.000 sau 1.000 erau.

Cred că Ministerul Finanţelor Publice ar trebui să dea un răspuns, să facă nişte calcule corecte şi v-aş propune să trecem peste acest articol, până cînd Ministerul Finanţelor Publice face calculele de rigoare şi să revenim, după aceea, asupra lui, să vedem ce sursă suplimentară putem aduce la buget.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Sunt nevoit ca în numele Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare să dau o explicaţie. Şi la dezbaterile generale, precum şi prin poziţia noastră de acum, am criticat structurarea capitolelor de cheltuieli şi venituri.

În aceste condiţii, deci, nu achiesăm la amendamentul care a fost propus, abţinându-ne de la votarea acestui amendament. Vom vota împotriva textului articolului care prevede această structurare a veniturilor.

Vă mulţumesc,

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog, domnul ministru Mihai Tănăsescu ne dă o explicaţie, da?

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Aş vrea să fac o primă specificaţie şi anume că, calculele care v-au fost prezentate sunt calcule corecte şi nu sunt calcule incorecte, aşa cum distinsul domn deputat stipula în momentele anterioare. Aş vrea să menţionez că veniturile bugetului de stat, aşa cum au fost ele calculate, au la bază legislaţia în vigoare. Ceea ce propune domnul deputat Nicolăescu de la Grupul parlamentar liberal presupune o modificare a legislaţiei şi anume, majorarea redevenţelor, de la procentele care există la ora actuală, la un procent superior. Noi nu putem fi de acord să facem această mărire a redevenţelor. Ca atare, calculele, care vă sunt prezentate dumneavoastră în ceea ce priveşte veniturile totale, sunt fundamentate şi noi vă propunem să le votăm aşa cum ele au fost justificate şi au fost consolidate de către Guvern şi aprobate în Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, vă ascultăm.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Răspunsul domnului ministru Tănăsescu cred că este concludent din două considerente. În primul rând, dânsul face referire la legislaţie. Este adevărat, dar pentru a suplini acest vid de legislaţie, noi am făcut o iniţiativă legislativă, pe care am depus-o concomitent cu amendamentele, în baza Legii nr. 500/2002 a finanţelor publice, şi Ministerul Finanţelor Publice putea să vină în faţa Parlamentului să spună ce se întâmplă cu acest proiect de lege, astfel încât el să poată fi luat în consideraţie la discutarea bugetului.

Cu toate acestea, vreau să îl atenţionez pe domnul ministru că acelaşi lucru s-a întâmplat şi la reducerea unor contribuţii, să spunem, de natură salarială. Când a venit cu bugetul în Parlament, legislaţia nu era emisă.

Legislaţia s-a emis săptămâna trecută, de fapt, săptămâna aceasta, prin ordonanţă de urgenţă... săptămâna trecută, de fapt, prin ordonanţă de urgenţă.

Deci, tot aşa, s-a construit bugetul fără o bază legală.

Aşadar, nu cred că este corect să impună o asemenea abordare.

Iar al doilea aspect la care mă refer, eu sunt foarte contrariat, când toată lumea şi inclusiv Ministerul Finanţelor Publice, prin motivaţia pe care a făcut-o, recunoaşte că e creştere de venituri, nu o ia în consideraţie şi spune: "Acum, nu suntem de acord!" De ce nu suntem de acord? Aceasta este problema!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, ministerul, mai intervine? Nu. Din partea Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci? Nu.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Conform prevederilor regulamentului, supun mai întâi la vot art. 8 în formularea propusă de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci, din cele două Camere, care au şi acceptul Guvernului. Vă rog să votaţi, cine este pentru amendamentul Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci, amendament acceptat de Guvern.

Deci, vă rog, voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

264 de voturi pentru.

Abţineri?

Scuzaţi-mă!

40 de voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

40 de voturi împotrivă, 240 de voturi pentru.

Pe cale de consecinţă...

Din sală:

Nu avem cvorum, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu am înţeles. Deci, noi am făcut apelul. Uitaţi-vă! Au intrat trei, acum, ies doi la fumat. Ce vreţi? Să îi număr de fiecare dată? Aşadar, stimate colege şi stimaţi colegi, oricum, avem marea majoritate, fără nici o problemă.

Deci, art. 8 s-a votat în formula propusă de către Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci.

Art. 9, legat de structura cheltuielilor. Înţeleg că nu avem amendament la art. 9. În consecinţă, supun votului dumneavoastră amendamentul propus de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci. Aceasta supun la vot.

Supun la vot formularea propusă de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci, din cele două Camere, care sper că au şi acceptul Guvernului, da? Vă rog să votaţi!

Cine este pentru? Nu avem amendamente respinse.

Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? Abţineri?

Deci, stimate colege şi stimaţi colegi, 202 voturi pentru, 47 de voturi împotrivă, 3 abţineri.

S-a votat art. 9.

Art. 10. La art. 10 - un amendament al domnului deputat Victor Dobre şi al domnului deputat Napoleon Pop.

Vă ascultăm, domnule deputat Dobre!

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci, amendamentul nostru este o propunere de introducere a unui alineat nou: "Cheltuielile prevăzute în Legea bugetului de stat pe 2003 reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăşite decât în condiţiile legii".

Motivaţia este că acest text a fost prevăzut şi în Legea bugetului de stat pe anul 2002 şi asigură o mai mare disciplină financiară.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog, domnul deputat Bolcaş, vă ascultăm.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Mă pronunţ împotriva amendamentului. Este cazul ca legile pe care le elaborăm să capete un caracter tehnic mult mai pronunţat. Nu putem prelua dispoziţiile care există deja în alte legi, în speţă, în Legea finanţelor, care reglementează această modalitate de executare a bugetului. Evident că o suprapunere care se întâmplă în foarte multe acte normative adoptate de noi nu este benefică.

Acesta este motivul pentru care mă pronunţ împotrivă.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am reţinut.

Dacă mai există şi alte intervenţii legat de art. 10?

Deci, suntem la art. 10 alin. 1. Aţi propus o modificare de alineat. Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci propun menţinerea alin. 1 în formularea dată de iniţiator,

Ministerul Finanţelor Publice. Aşadar, vă supun la vot mai întâi această propunere şi după aceea, dacă este cazul, cea de-a doua. Supun votului dumneavoastră alin. 1 de la art. 10 în formularea Ministerului Finanţelor Publice.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 15 voturi împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

242 de voturi pentru, 15 voturi împotrivă, 7 abţineri.

Deci, pe cale de consecinţă, nu mai supunem la vot amendamentul.

Trecem la alin. 2. Dacă se mai susţine amendamentul? Nu se mai susţine.

Trecem la alin. 3. Domnul deputat Sassu. Scuzaţi-mă!

La alin. 2, nu am observat eu, domnul deputat Ifrim, la alin. 2, vă rog.

Domnul Mircea Ifrim:

La alin. 2, Comisia pentru sănătate propune ca în cadrul numărului maxim de posturi şi în structura acestora, ordonatorii principali de credite să poată opera modificări în limita a 20 % din numărul total, cu încadrarea în bugetul aprobat şi cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Amendamentul este de natură ca să descentralizeze şi să dea o mai mare libertate ordonatorilor principali de credite, deoarece procedura actuală este foarte greoaie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, Ministerul Finanţelor Publice, domnul ministru Tănăsescu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Solicit cuvântul, domnule preşedinte,

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă rog, domnule deputat Bolcaş!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Cred că trebuie făcută o precizare în legătură cu amendamentul propus, raportat şi la motivaţia respingerii.

Vă rog ca, lecturându-l, să fiţi atenţi la cele două sintagme, care circumscriu efectiv această propunere, în limita din numărul total de încadrare şi cu respectarea limitelor cheltuielilor bugetare. În aceste condiţii, argumentul că s-ar permite o creştere a cheltuielilor bugetare este total neavenit. Este numai o modalitate tehnică, permisivă pentru o mai bună şi maleabilă rezolvare a activităţilor curente. Pentru aceasta, mă pronunţ pentru amendament.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

A fi de acord cu un asemenea amendament ne poate conduce la concluzia că aceste cheltuieli se pot depăşi, şi aş vrea să mă explic.

Dacă au loc mutaţii de la o categorie mai mare către o categorie mai mică, acest lucru este deja reglementat în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 187/2001.

Dacă au loc, însă, mutaţii de la o categorie mai mică la o categorie mai mare, este foarte clar că cheltuielile cu această destinaţie vor fi depăşite. Mai mult, prin această explicare sau prin menţinerea articolului, aşa cum a fost el prevăzut în proiectul Legii bugetului de stat, venim şi răspundem Regulamentului Financiar al Uniunii Europene, care impune o stricteţe din ce în ce mai mare, vizavi de numărul de personal, categoriile care sunt încadrate şi aşa mai departe, în aşa fel încât cheltuirea banului public pe acest segment al personalului să fie foarte bine delimitat şi foarte bine stabilit de la bun început.

Ca atare, domnule preşedinte, vă propunem ca acest amendament să nu fie aprobat.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Pentru că am fost, dacă vreţi, personal deranjat de o exprimare a domnului ministru, în sensul că reglementările Uniunii Europene impun... Suntem în Parlamentul României şi aici nimeni nu impune nimic votului nostru. Dacă vrem să urmăm aceste recomandări - şi este normal ca să ţinem seama de ele -, o vom face prin libera exprimare a votului nostru.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Legat de alin. 2, domnul deputat Ifrim, vă rog!

Domnul Mircea Ifrim:

Domnule ministru,

Cred că nu este cazul să faceţi proces de intenţii.

Câtă vreme în acest amendament se spune: "în limita bugetului aprobat", nu văd care este dificultatea. Proces de intenţie că vor creşte?! Mă îndoiesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul Eugen Nicolăescu, domnule deputat, aveţi cuvântul!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Cred că argumentaţia prezentată de Comisia pentru sănătate, ecologie, tineret şi sport şi de parlamentari este corectă, cred că argumentaţia domnului ministru Tănăsescu şchioapătă, pentru că introduce - cum spunea colegul dinainte - anumite procese de intenţie.

Cred, totuşi, că textul, aşa cum este formulat ca amendament, este foarte corect şi în acelaşi timp fereşte de orice escaladare, dacă vreţi, a cheltuielii bugetare şi mai ales că se reintroduce şi monitorizarea Ministerului Finanţelor Publice, "în limita bugetului aprobat", nu există pericolul să se poată produce depăşiri ale cheltuielilor salariale pentru bugetari.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Bun, s-a reţinut. Mai doreşte cineva să intervină la acest punct?

Supunem atunci la vot; suntem la art. 10 alin. 2. Eu vreau să reţineţi, totuşi, presiunea extraordinară care va fi asupra ordonatorului principal de credite, care va însemna să facă mutaţii, sub presiune, care vor costa scump în teritoriu. Îmi cer scuze că am vorbit de aici.

Supun la vot formula susţinută de către cele două Comisii pentru buget, finanţe şi bănci, respectiv, formula iniţială a Ministerului Finanţelor Publice.

Cine este pentru? Alin. 2 în formula propusă de Ministerul Finanţelor Publice. Mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri?

199 voturi pentru, 47 de voturi împotrivă şi 4 abţineri.

Alin. 3, aveţi cuvântul.

Doamna deputat Paula Ivănescu, vă rog!

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

La acest alineat al art. 10, Grupul parlamentar al Partidului Democrat a avut un amendament care, într-adevăr, a fost respins de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci, dar pe care aş dori să-l susţin în faţa dumneavoastră, fiind vorba de amânarea pentru a treia oară de punere în aplicare a salarizării funcţionarilor publici.

Cred că este anormal, în condiţiile în care vedem câte fapte de corupţie se întâmplă în acest corp al funcţionarilor publici, din cauza salariilor mici şi a drepturilor care li se cuvin şi nu li se acordă de 2 ani de zile şi în continuare se prevede şi al treilea an.

Trebuie să constatăm că serviciile către populaţie sunt din ce în ce mai slabe calitativ şi cred că în interesul cetăţenilor şi al treburilor ţării trebuie să eliminăm acest alineat.

Totodată, în susţinerea mea mă bazez pe o notă pe care bănui că dumneavoastră aţi primit-o, inclusiv cei din partidul de guvernănânt, de la P.S.D, de la Asociaţia Municipiilor din România care ne solicită să eliminăm acest alin. 3 şi să salarizăm funcţionarii publici după importanţa funcţiilor şi serviciilor pe care trebuie să le ofere aceştia către populaţie. Asociaţia Municipiilor din România este condusă şi în numele acesteia semnează primarul P.S.D. al Ploieştiului, domnul Emil Calotă.

Eu cred că ar trebui, dacă nu în interesul populaţiei, măcar la rugămintea reprezentanţilor dumneavoastră din administraţia publică locală să acceptaţi amendamentul nostru de eliminare a alin. 3 din art. 10.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Să ştiţi că, dacă am avea bani, am vota şi noi.

Domnul Bolcaş, vă rog!

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Pentru că mă văd nevoit să intervin des, voi fi de fiecare dată foarte scurt.

Sunt pentru acest amendament, pentru că sunt împotriva ambiguităţilor şi inutilităţilor în structura Legislativului nostru. Vă rog să constataţi că de 3 ani aplicarea acestei ordonanţe de urgenţă, aprobată printr-o lege, a fost amânată. Ne batem joc de propriul nostru vot?! Nu suntem de acord cu această ordonanţă de urgenţă aprobată prin lege, să o abrogăm, dar nu să o păstrăm ca marele pavoaz al protecţiei şi al grijii faţă de salariaţi!

Trebuie să ne hotărâm, după aceşti 3 ani de amânări, ca să luăm o măsură în ceea ce o priveşte. O aplicăm, pentru că există, o abrogăm, pentru că nu mai doriţi să daţi aceste majorări salariale. Este o atitudine, cred eu, demnă şi de procesul legislativ pe care îl desfăşurăm.

Mă pronunţ pentru amendament.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Doamna senator Norica Nicolai.

Doamna Norica Nicolai:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi, Şi Grupul parlamentar liberal a formulat acelaşi tip de amendament. Dincolo de faptul că de 3 ani, după ce Parlamentul a adoptat un act normativ care are putere de lege, nu o punem în vigoare, ridicăm o problemă care ţine de statutul legii în România: nu cumva prin neaplicare, prin amânarea punerii în aplicare, suntem obligaţi prin Legea bugetului de stat să abrogăm tacit o prevedere legală?!

Cred că suntem obligaţi moral să avem o poziţie clară şi mai ales dumneavoastră, partidul de guvernământ, care aţi iniţiat această lege, e adevărat că într-o altă conjunctură politică, cu un oarece caracter electoral, dar trebuie să spunem foarte clar: nu mai punem în vigoare această lege, pentru că ea este abrogată tacit. Dacă nu - şi este în acord cu programul dumneavoastră de guvernare - această lege trebuie să intre imediat în vigoare, deci în exerciţiul bugetar 2003.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Cred că este o mică neînţelegere. Prin eliminarea pe care ne-au propus-o colegii de la Partidul Democrat nu înseamnă că rămâne valabilă şi în funcţiune această ordonanţă privind salarizarea funcţionarilor publici.

Ceea ce, prin proiectul de buget, ni s-a propus la art. 10 alin. 3 este doar ca acea primă de vacanţă, prevăzută în salarizarea funcţionarilor publici, să se amâne cu încă un an acordarea ei.

Cum în momentul de faţă acest lucru ar fi un semn către funcţionarii publici, un semn pentru încurajarea lor şi pentru preţuirea funcţiei îndeplinite în societate, rugăm şi noi Ministerul Finanţelor Publice ca la prima rectificare să aibă în vedere ca măcar o parte din această primă de vacanţă să poată fi acordată.

Iar în privinţa salarizării funcţionarilor publici cred că mai trebuie să aşteptăm, dar nu foarte mult, ci doar până la începutul anului viitor, când, împreună cu salarizarea bugetarilor, cele două legi vor putea fi corelate şi fiecare funcţie să fie salarizată conform importanţei sociale.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna deputat Paula Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Cred că se cuvine să vorbim în termenii legii şi să folosim toate argumentele, măcar pentru a înţelege toată lumea despre ce este vorba.

Am să vă citesc, pentru început, motivarea propunerilor făcute de Federaţia Municipiilor din România pentru eliminarea acestui articol, şi scrie clar: "Prelungirea nejustificată a termenului de punere în aplicare a măsurilor de salarizare a funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, în condiţiile în care şi salariul minim brut pe economie a fost majorat începând cu 1 ianuarie 2003, îndreptăţesc această cerere de eliminare". Eliminarea la care se referă cap. III din ordonanţă se referă la toate drepturile de tip salarial, deci şi la salariul care i se cuvine ca funcţionar public, şi la prima de vacanţă, şi la orele suplimentare, şi la tot ce se prevede în legea respectivă.

Deci este bine să fim corecţi şi să nu privăm o categorie care devine din ce în ce mai importantă, o categorie de lucrători din România care devine din ce în ce mai importantă, în legătură cu cetăţeanul, pe nevoile lui şi pe aşteptările lui, de drepturile care li se cuvin.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulţumesc.

Vă rog, domnul deputat Bolcaş.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Discuţia care s-a purtat în termeni corecţi şi civilizaţi impune, însă, o întrebare: dacă de 2 ani se amână şi, cum spunea doamna deputat Smaranda Dobrescu, nu sunt condiţii de aplicare a ei, întreb ritos pe domnul ministru, ca reprezentant al Guvernului care a emis această ordonanţă: atunci pentru cine aţi promulgat-o?!

Pentru televizor?! (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Cine răspunde? Domnul ministru Mihai Tănăsescu?

Mai doreşte cineva?

Domnul deputat Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Observ că se vorbeşte aici mult şi pentru televizor, şi eu tot pentru televizor vreau să vorbesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu, să ştiţi că nu transmitem. (Sala se amuză.)

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Dacă ar fi să luăm... şi vreau să mă refer la distinsul coleg din Partidul România Mare care este un jurist de prestigiu şi ştie foarte bine că în drept teoria bunului câştigat este un principiu foarte important.

Neaplicarea acestei prevederi legale care, în conformitate cu legea, poate să funcţioneze ca atare, pentru că legea dispune momentul în care intră în vigoare o anumită prevedere, nu înseamnă că legea respectivă trebuie să fie considerată ca inaplicabilă, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un avantaj, deci o susţinere în favoarea funcţionarilor publici. A scoate din lege, sigur, cu o asemenea vehemenţă - că acest lucru, vă spun sincer, m-a deranjat pe mine - sau a abroga un astfel de text de lege pe principiul potrivit căruia neaplicându-se - deşi există această posibilitate legală - nu funcţionează, nu cred că este corect.

Mi se pare mult mai solid argumentul pe care îl aduce iniţiatorul proiectului de buget, potrivit căruia, dacă exista o sursă de alimentare a acestei prevederi financiare, ar fi făcut-o şi autorii amendamentelor şi ar fi obţinut, probabil, câştig de cauză. Asta nu înseamnă - şi nu pot fi de acord şi cred că nu putem să vorbim de la acest microfon, totdeauna, numai din punct de vedere politic - să abrogăm un text de lege care este în favoarea unei anumite categorii, care nici măcar nu este o categorie privilegiată, ci este una destul de defavorizată din punct de vedere financiar, să plecăm de la principiul că ar fi normal sau să acuzăm că ar fi normal să retragem acest proiect de lege.

Deci nu este o poziţie care, cred eu - fără nici un fel de dorinţă de a face un atac la adresa cuiva, cu atât mai puţin la adresa distinsului nostru coleg - nu poate onora un jurist sau un politician care se respectă.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, domnul deputat, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am şi eu o întrebare pentru domnul ministru de finanţe, ca reprezentant al Guvernului: dacă nu avem surse, nu am avut anul trecut, nu avem anul acesta, nu avem anul viitor, de ce aţi mai dat o ordonanţă de urgenţă?!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulţumesc foarte mult.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Aş vrea să fac o remarcă: această ordonanţă nu am dat-o noi! Această ordonanţă prin care s-au stipulat aceste drepturi a fost dată în luna noiembrie a anului 2000. În anul 2001 noi am aprobat această Ordonanţă nr. 33 care, într-adevăr, la art. III propunea această îngheţare, dacă vreţi, a plăţii primei de vacanţă şi a orelor lucrate peste programul normal, cu spor de 100%.

În momentul în care a fost elaborată această ordonanţă, probabil că nu au fost fundamentate foarte bine şi sursele necesare. Vă pot informa că aplicarea acestei ordonanţe, numai la nivelul funcţionarilor publici, implică un efort bugetar de peste 1.000 de miliarde, dar cum această ordonanţă nu poate să fie aplicată numai la nivelul funcţionarilor publici, ci ea trebuie aplicată la nivelul întregului sistem bugetar, influenţa este de peste 8.000 de miliarde. Aceşti bani nu sunt disponibili în proiectul bugetului de stat, dar aş vrea să menţionez faptul că prin politica salarială care a fost propusă pentru anul 2003 a crescut salariul minim de la 1.750.000 la 2.500.000; mai mult, salariile bugetarilor cresc în termeni reali cu 3%, iar aceste ore suplimentare care sunt lucrate de către colegii noştri sunt plătite într-un cuantum, cum ştiţi, de 50% pentru primele două ore, iar în proporţie de 100% pentru restul orelor.

Acestea sunt posibilităţile financiare care ne permit, la ora actuală, să punem în practică aceste reglementări.

De aceea, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, vă propun să nu fiţi de acord cu acest amendament, ci să fiţi de acord cu propunerea care a fost făcută prin textul proiectului de Lege a bugetului.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, domnule Stroe, doriţi să completaţi ceva probabil.

Vă rog!

Domnul Radu Stroe:

Domnule preşedinte,

Chiar dacă am admite faptul că Ordonanţa de urgenţă nr. 33 ar fi fost aprobată în anul 2000, Ordonanţa de urgenţă nr. 33, domnule ministru, Guvernul nu poate fi exonerat de responsabilitate şi Parlamentul, a cărui majoritate o deţineţi, în adoptarea Legii de aprobare a ordonanţe: este vorba de Legea nr. 386/2001. Numai că ordonanţa de urgenţă a fost aprobată în 2001, domnule ministru. Dacă nu a fost aprobată în 2001 înseamnă că există o eroare în raportul comisiei. Poate lămurim această neînţelegere.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Bun. Dacă mai sunt alte intervenţii?

Cert este un lucru, stimaţi colegi, este o sumă mare, 8.000 de miliarde, sigur că am dori să o asigurăm. Aţi ascultat argumentele, vă supun votului propunerea de la alin. 3, susţinută de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci care au respins acest amendament pe aceleaşi considerente.

Supun la vot propunerea de la alin. 3 în formularea propusă de iniţiator, Ministerul Finanţelor Publice.

Cine este pentru?

Din sală:

Mai întâi eliminarea!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poftim?! Vă rog să citiţi Regulamentul comun, şi nu Regulamentul Senatului sau al Camerei Deputaţilor.

Din sală:

Se supune la vot mai întâi eliminarea!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Îmi pare foarte rău, uitaţi-vă la textul de la art. 51 din Regulamentul comun al celor două Camere.

Stimaţi colegi,

Cine este pentru?

Din sală:

Eliminarea!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dacă îmi daţi textul cu eliminarea... Vă rog să veniţi cu el la mine. Mulţumesc.

Împotrivă? Vă rog să număraţi!

Abţineri?

198 de voturi pentru, 42 de voturi împotrivă şi 4 abţineri.

Alin. 4, da, domnul deputat Radu Stroe, vă ascultăm.

Domnul Radu Stroe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mai întâi, nu am înţeles dacă a fost eroare în raport sau dacă domnul ministru a făcut o eroare. Dar nu are importanţă.

Referitor la alin. 4 al art. 10, în proiectul legii s-a prevăzut plata premiului anual pe anul 2003 să fie efectuat pe anul 2004, la începutul anului. Noi am depus un amendament şi am spus că este corect şi ar fi un tratament demn faţă de funcţionarii din această ţară, ca premiul anual pe 2003 să fie plătit la finele anului 2003. Nu este o propunere nici populistă, nici demagogică, ea ţine doar de tratamentul pe care trebuie să îl aplicăm, totuşi, funcţionarilor noştri, un tratament de demnitate, de corectitudine, la urma urmelor. Acesta este motivul pentru care am făcut acest amendament.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă rog, dacă doriţi să mai interveniţi la acest punct? Cred că nu este rău să primească nişte bani nici după Revelion.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Vă pot spune că şi în anul 2002 s-a procedat la fel, s-a plătit această indemnizaţie pentru anul 2001.

Propunerea noastră este ca în anul 2003 să se plătească pentru anul 2002. Dacă am accepta acest amendament ar însemna că în anul acesta, anul 2002, să se plătească de două ori, deci şi aferent anului 2001, care s-a plătit la începutul anului, şi la sfârşitul anului 2002, pentru anul 2002.

Sigur, neluând în considerare problemele tehnice ale aplicării acestui lucru, fiindcă, de exemplu, dacă s-ar plăti la 25 decembrie ar trebui să ştim exact banii care au fost cumulaţi de la începutul anului şi până la sfârşitul lunii decembrie, pentru a putea calcula acest premiu anual, deci există dificultăţi tehnice de aplicare a acestui amendament.

De aceea vă propunem, domnule preşedinte şi stimaţi parlamentari, să aprobăm acest sistem care a funcţionat şi în anul precedent, respectiv plata premiului la începutul anului viitor pentru anul trecut.

Mulţumesc.

Domnul Radu Stroe (din sală):

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte,...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mai doriţi să interveniţi? Să avem bani să dăm, domnule Stroe, sunt buni şi în ianuarie, după Anul Nou, după Sfântul Ion...

Domnul Radu Stroe:

Domnule preşedinte,

Faptul că am greşit o dată nu reprezintă un argument pentru a merge în continuare cu greşeli.

Al doilea element. Eu aici am vorbit nu despre cheltuielile de ordin tehnic şi dificultăţile de ordin tehnic pe care le are Ministerul Finanţelor Publice, ci de tratarea în mod demn a funcţionarilor din ministere pe care îi ţinem zi şi noapte, îi ţineţi, de fapt, pe ceilalţi funcţionari publici.

Domne', trebuie să îi privim în ochi pe oamenii aceştia, să le dăm şi lor la Crăciun 3.000.000 lei, că nu e mai mult un premiu anual, dacă, dacă sunt şi 3.000.000 lei!

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnule deputat Bolcaş!

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Înainte de a fi o problemă tehnică, cred că această problemă este una de principiu şi ţine de principialităţile Legii bugetului.

Ceea ce nici autorul amendamentului nu a spus, şi care ar fundamenta eventualitatea promovării acestui amendament, este principiul anualităţii bugetare. Bugetul nu poate să dispună pentru anul următor, ciclul său se încheie acum şi cheltuielile şi veniturile se cantonează în perimetrul anului bugetar: 1 ianuarie-31 decembrie. Din punct de vedere strict juridic, această dispoziţie este împotriva principialităţii fundamentale a Legii bugetului.

Din punct de vedere practic, însă, nu se perpetuează o greşeală, ci, aşa cum facem şi noi la cele două Camere, perpetuăm o cutumă, dacă vreţi, practic nimeni nu este prejudiciat direct de această situaţie.

Personal, pentru că nu încalc principialităţile care izvorăsc din fundamentele nu numai ale profesiei noastre, ci ale credinţei noastre în supremaţia legii, mă voi abţine.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Aţi ascultat punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice, punctul de vedere al colegilor care au susţinut acest amendament. Supun votului dumneavoastră alin. 4, în formula solicitată de Ministerul Finanţelor Publice, cu acceptul Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci.

Cine este pentru? Mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? 17 voturi împotrivă.

Abţineri? 19 abţineri.

214 voturi pentru, 17 voturi împotrivă şi 19 abţineri.

Alin. 5, amendamentul a căzut pe cale de consecinţă.

Am reţinut, nu trebuie să îmi spuneţi de comisie.

Dacă la art. 10 alin. 5 mai sunt amendamente? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiilor...

Domnul Ionel Alexandru (din sală):

Domnule preşedinte,

Dacă-mi permiteţi,...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveţi amendament?

Domnul Ionel Alexandru:

La 12.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poftim?!

Domnul Ionel Alexandru (din sală):

La nr. crt. 12.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu suntem la 12, acolo vreţi un alineat nou, nu v-aţi legat de alin. 5, doriţi un alin. 6, nou, da?

Domnul Ionel Alexandru:

Da, 6, nou.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Noi suntem la 5, trebuie să îl supunem pe acesta la vot. Rămâneţi acolo, nu ne deranjează.

Legat de alin. 5 nu avem amendament respins, există un amendament al Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci acceptat de Ministerul Finanţelor Publice. Vă rog să votaţi!

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? 6 voturi împotrivă.

Abţineri?

246 voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 6 abţineri.

Alineat nou propus, un amendament respins, să îl ascultăm pe domnul coleg.

Domnul Ionel Alexandru:

Da, vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba de art. 61 care sună în felul următor:

"Plata premiului aferent anului 2003 pentru personalul din învăţământ se efectuează la terminarea anului şcolar".

Motivaţia este aceea că, respectând structura anului de învăţământ, anul şcolar se încheie la 15 iunie şi este normal ca personalul din învăţământ să primească atunci premiul anual; de altfel, fiind un premiu de vacanţă. Dacă veţi constata, cadrele didactice nu primesc premiul nici în vacanţa de vară şi nici în vacanţa de iarnă, plata făcându-se tocmai la sfârşitul lunii ianuarie a anului următor.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, Şi eu vă mulţumesc. Această problemă am soluţionat-o la alin. 4, şi ne-am chinuit şi ne tot chinuim de vreo 3 ani să găsim surse, şi mereu intrăm în celălalt an. Cu toate astea, aţi venit cu un amendament. Deci, legat de plata premiului, asta ar veni în anul 2003, până la terminarea anului şcolar. Vreau să reţineţi că nici nu se suprapune pe anul calendaristic.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc foarte mult şi încă o dată anunţ, toată consideraţia şi stima mea pentru Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci din ambele Camere, dar această motivaţie prinsă aici cred că le-a scăpat Domniilor lor, pentru că motivaţia nu este reală. Zice aici: "Plata premiului aferent anului 2003 se face tot în anul 2003, dar la jumătate". Or, dânşii spun că nu, pentru că exerciţiul bugetar este până la sfârşitul anului. Păi, de ce să plătesc la sfârşitul anului tot ceea ce plătesc pe parcursul anului? Este firesc, aşa se plătesc şi salariile, şi toate cheltuielile. La sfârşitul anului rămân numai cu o sumă necheltuită, eventual. Deci, n-are nici o legătură motivaţia asta cu textul propus de doamna Smaranda Ionescu, pentru că este posibil să se accepte aşa: din aceşti bani ai aceluiaşi an bugetar.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Şi eu vă mulţumesc. Numai că n-avem banii.

Domnul deputat Leonăchescu, şi după aceea, domnul deputat Stanciu. Vedeţi că, nouă, întotdeauna ne lipsesc banii, domnilor! Cu restul stăm bine.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Modulul de învăţământ este anul şcolar care se termină în iunie. Premierea la mijlocul anului şcolar poate să genereze situaţii de nedorit. Ia omul premiul, după care pleacă din învăţământ, şi jumătate de an care urmează rămâne, vorba aceea, în sarcina altui cadru didactic, care munceşte excelent, dar care nu va primi premiul. Aceasta este raţiunea de fond pentru care se impune premierea cadrelor didactice la sfârşitul ciclului şcolar pe care el îl deserveşte. Altă varianată iese din cadru.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

În calitatea pe care o am de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ este clar că nu pot să fiu decât de partea celor care cred că la sfârşitul modulului respectiv, anului şcolar, ar fi bine să-i premiem. Motivaţia dumneavoastră că nu prea ar fi bani este şi nu este adevărată, dar nu este o piedică pentru noi. Că distinşii jurişti ştiu că şi la instanţă întreabă: "A ţipat sau n-a ţipat?". Dacă n-a ţipat, e cu voie, dacă a ţipat, e altceva. Deci, noi ţipăm, domnule preşedinte, şi vrem bani! Plus că plecăm şi în concediu, şi poate premiul acela amărât, de două milioane, încă un milion, cât e prima aceasta mare.

Daţi-ne milionul, şi votăm cu P.R.M.-ul.!

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, şi eu vă mulţumesc.

Înţeleg că Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul îşi păstrează poziţia, da? La fel şi cele două Comisii pentru buget, finanţe şi bănci.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră acest alin. 61, care a fost respins şi de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci, precum şi de Ministerul Finanţelor Publice. Vă rog să votaţi!

Cine este pentru? Deci, repet, şi pentru amendament.

Înţeleg, P.R.M.-ul... (Rumoare) Păi, nu observaţi mâna domnului Ungheanu?

Cu 214 de voturi împotrivă, 24 de voturi pentru, o abţinere, amendamentul a căzut.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră art. 10 în totalitate, pe formularea pe care o ştiţi, cu amendamentele Ministerului Finanţelor Publice. Vă rog să votaţi!

Cine este pentru art. 10? Mulţumesc.

Împotrivă? (Discuţii la masa prezidiului.)

Cu 209 voturi pentru, 40 voturi împotrivă, o abţinere.

Stimaţi colegi,

Art. 11. Avem amendament? Îl susţine cineva? Înţeleg că nu se mai susţine. Vorbesc de art. 11, pentru că n-avem amendament admis, alin. 2, da? Vă rog, senator Sassu. Pardon, deputat! Poate că va fi, nu se ştie, poate data viitoare.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc.

Nu, nu e nici o problemă.

Este vorba de poziţia 13 de la amendamentele respinse, art. 11 alin. 2. Grupul nostru parlamentar a cerut eliminarea acestui alineat. Este o discuţie veche, noi am făcut-o de foarte multe ori. Am văzut şi explicaţia pentru care acest lucru n-a fost însuşit de Comisia pentru buget, finanţe şi bănci. Totuşi, nu pot, ca în opinia noastră, să nu rămână în picioare faptul că aceste modificări în interiorul unor sume deja votate de Parlament, excede votului Parlamentului şi duce, dincolo de ceea ce s-a arătat prin vot, în momentul votării legii. Trebuie să revin la o chestiune care s-a supus aici de nenumărate ori: până la urmă este un respect faţă de munca pe care o facem aici, faţă de munca pe care o face Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul când ne trimite o astfel de lege în Parlament. Este un rezultat al acestei chestiuni, or, astfel de lucruri care pot duce la modificări, chiar în interiorul, până la urmă, al legii, de către Ministerul Finanţelor Publice, mi se pare un lucru neacceptat. Repet, am văzut motivaţia dată de comisie şi că acest lucru este în conformitate cu legea. Noi n-am fost de acord nici la vremea respectivă cu modificările la Legea finanţelor publice şi, repet, este o chestiune care ţine de ceea ce a votat Parlamentul. Până la urmă este modificare în textul unei legi, prin voinţa Ministerului Finanţelor Publice. Dacă este nevoie de modificări, atunci, sigur, putem veni înapoi, eventual în Parlament, aşa cum se şi întâmplă, prin legi de rectificare şi aşa mai departe.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog!

Da, domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Procedură!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Procedură la alineatul său.

Domnul Marcu Tudor:

Nu, în general. Pot să intervin oricând.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Faceţi o procedură aici, şi pe urmă o spuneţi pe cealaltă. Vă rog!

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Vreau să constat că în 4 ore am făcut 10 pagini, care încă erau mai uşoare, pentru că erau la început, cu textele mai puţin tehnice, chiar. Sunt 233 de pagini. Deci, în ritmul ăsta, avem nevoie de 92 de ore. Chiar dacă stăm toată ziua, de dimineaţă până noaptea, tot ne trebuie mai mult de două săptămâni. Programul nostru nu este aşa. Recunosc, nimeni n-a abuzat de o retorică excesivă, şi nici timp, mai mult de un minut-două, n-a avut fiecare. Totuşi, o modalitate de a structura puţin discuţiile trebuie găsită, deoarece este şi obositor, şi nu cred că terminăm, în ritmul în care ne plasăm, faţă de câte amendamente sunt. Nu dau soluţii, dar poate izbutim să găsim chiar noi o soluţie, împreună, ca să putem urgenta puţin discuţiile.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Permiteţi-mi să nu fim deloc de acord cu ceea ce a spus antevorbitorul meu. Totuşi, discutăm o lege care este extrem de importantă. Este Legea bugetului de stat.

Este legea care previzionează şi după care Guvernul va funcţiona în anul viitor. Eu nu cred că avem o problemă pentru faptul că la aceste articole care privesc legea în sine şi, sigur, la anexele viitoare vom avea discuţii suficient de amănunţite pe fiecare temă. Eu n-aş vrea, totuşi, să abuzez de timpul la care se referea colegul meu, şi totuşi cred că aşa cum a început este un lucru bun, ar trebui să şi continuăm la fel.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă muţumesc foarte mult.

Mi se spune că nu mai sunt luări de cuvânt.

Domnule ministru Tănăsescu,

Vă rog un răspuns legat de art. 11 alin. 2.

Aveţi, domnule Dinu, ceva de spus? Legat de art. 11.

Domnul Gheorghe Dinu:

Am ceva, o procedură. Legat de alin. 2.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Înseamnă că nu-i procedură, aveţi un argument.

Scuzaţi-ne, domnule ministru!

Vă ascultăm, domnule deputat!

Domnul Gheorghe Dinu:

Şi grupul nostru parlamentar consideră că alin. 2 face obiectul unei alte legi importante - Legea finanţelor publice. Nu trebuia trecut aici. Ordonatorii principali de credite, prin Legea finanţelor publice, pot efectua virări de la un alineat la altul, în limita sumelor prevăzute cu această destinaţie. Deci, nu trebuia trecut în Legea bugetului de stat. Iată cum se încarcă timpul cu lucruri inutile.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulţumesc. Dar nu vă deranjează dacă întărim aici, înţeleg.

Domnul ministru Mihai Tănăsescu, vă rog frumos! Să nu îngreunăm viaţa ordonatorilor de credite, că şi aşa e grea. Vă rog eu mult!

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Aş privi acest art. 11 în totalitatea lui. De fapt, ce spune alin. 1 al art. 11? Că aceste cheltuieli pentru deplasări nu pot fi majorate, în condiţiile legii, prin virări de credite.

Alin. 2 vine, aşa cum menţionaţi şi dumneavoastră, să acorde ordonatorului principal de credite această posibilitate ca în cadrul acestui alineat de deplasări, care, repet, face parte dintr-un capitol mai mare, la "Cheltuieli de personal", să se încadreze în aceste cheltuieli, cu posibilitatea unor virări de la un alineat la altul, dar, repet, în limita sumelor care au fost aprobate. Noi considerăm că menţinerea acestui alin. 2 al art. 11 vine în întâmpinarea ordonatorului principal de credite, care pe parcursul execuţiei bugetare poate şi are această posibilitate să-şi mute de la un alineat la altul.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci, repetăm. Haideţi să nu îngreunăm viaţa ordonatorilor principali de credite, că şi aşa e grea. Măcar între transferuri la alineate să poată să se mişte puţin.

Stimaţi colegi,

Supun la vot menţinerea alin. 2, în formularea Ministerului Finanţelor Publice, însuşit de Comisiile de buget, finanţe şi bănci. Vă rog să votaţi!

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Cine este împotrivă? 20 de voturi împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Cu 228 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă, două abţineri.

Supun acum votului dumneavoastră, nu avem alte amendamente, întregul art. 11.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri?

Cu 222 de voturi pentru, 37 de voturi împotrivă şi 3 abţineri a fost votat şi art. 11.

Trecem la art. 12. Amendamentul admis. Răbdare, puţină răbdare! Suntem la art. 12 lit. a).

Domnul Gheorghe Dinu:

În vederea monitorizării cheltuielilor de personal, spune Ministerul Finanţelor Publice, şi cel care proiectează bugetul, şi este corect, pentru că aceste cheltuieli de personal, într-adevăr, trebuie ţinute foarte strict. Dar nu numai cheltuielile de personal trebuie ţinute strict. Gândiţivă că în cei 12-13 ani, de după Revoluţie, cele mai multe abuzuri s-au făcut în "cheltuielile de capital". Cele mai somptuoase clădiri pentru regii autonome, ministere chiar, instituţii de stat, dar şi achiziţii de limuzine de ultimul răcnet, occidentale, dotări de ultima modă s-au făcut pe "cheltueli de capital". De ce, oare, Ministerul Finanţelor Publice nu vrea să ţină sub monitorizare şi "cheltuielile de capital"? Amendamentul meu vine că şi "cheltuielile de capital" trebuie ţinute în mână, în aşa fel încât, într-adevăr, abuzul să nu se mai producă.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

La lit. a) dacă mai sunt observaţii?

Da, domnule deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt două amendamente. O să fac susţinerea lor deodată, pentru că n-are nici un rost. Este vorba de 14 şi 141, la "amendamente respinse". Prima este vorba de faptul că se spune: "Vor prezenta Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial". Propunerea mea este:

"De la data intrării în vigoare a legii". Până la urmă, referirea la o lege se face din momentul în care ea există.

Dacă întâmplător acest lucru se realizează o dată cu publicarea în Monitorul Oficial, nu acesta este criteriul.

Este vorba de intrarea în vigoare a legii. Deci, cred că corect este să ne referim la momentul intrării în vigoare a legii şi nu în momentul în care este publicată în Monitorul Oficial.

Iar cealaltă este o chestiune de formă. La sfârşitul art. 12 lit. a), după părerea noastră, este o chestiune absolut de ambiguitate, şi am cerut eliminarea sintagmei "până la sfârşitul anului". Dacă citiţi, o să vedeţi că nu se înţelege la cine se referă acest "până la sfârşitul anului". Este o chestiune de text, pur şi simplu.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, şi eu vă mulţumesc.

Dacă la lit. a) mai sunt intervenţii? Vă rog, la lit. b), dacă mai susţineţi amendamentul respins? Nu-l mai susţineţi.

La lit. c) se mai susţine amendamentul respins?

Înţeleg că nu se mai susţine.

Rog să daţi răspunsul, domnule Mihai Tănăsescu, la lit. a).

La art. 12 lit. a) s-au făcut două amendamente, practic, 3, de cei doi colegi deputaţi. Să eliminăm sintagma: "până la sfârşitul anului", ar însemna o repetare, "la data intrării în vigoare a legii" şi "introducerea cheltuielilor de capital", în formularea domnului deputat Dinu.

Vă rog!

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La lit. a) s-au făcut aceste amendamente. Prin acest comentariu al lit. a) se doreşte, de fapt, ca în termen de 15 zile, de când legea a fost publicată în Monitorul Oficial, şi acest lucru este posibil să fie efectuat în cursul lunii decembrie a anului în curs, ordonatorii principali de credite să ştie exact situaţia repartizării pe luni a cheltuielilor, încă de la începutul anului bugetar, respectiv 1 ianuarie 2003, când, într-adevăr, legea intră în efectivitate. De aceea considerăm această specificaţie foarte clară a lit. a) a art. 12 şi solicităm să fie menţinută.

Legat de problema ridicată de către Partidul România Mare, aş vrea să specific, încă o dată, că, într-adevăr, cheltuielile de personal trebuie foarte bine monitorizate şi trebuie foarte, foarte bine controlate. În ceea ce priveşte "cheltuielile de capital", nu credem că este oportun să se treacă aici acest lucru, având în vedere că Legea finanţelor publice arată foarte clar că "cheltuielile de capital" nu pot să fie majorate, decât numai în anumite condiţii şi ele trebuie să se încadreze în parametrii care au fost aprobaţi.

De aceea, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, vă propun menţinerea art. 12 lit. a) în forma prezentată şi aprobată de către Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu chiar nu înţeleg, domnule preşedinte. Deci, dacă citim textul, "având în vedere asigurarea condiţiilor de desfăşurare a activităţii, potrivit atribuţiilor stricte ale acestora, până la sfârşitul anului". Nu se înţelege mai nimic.

Dacă scoatem sintagma "potrivit atribuţiilor stricte ale acestora", şi, punct, este o chestiune foarte clară. Când, cum, asta este o chestiune care ţine de relaţia dintre instituţii. Chiar nu înţeleg de ce trebuie anumite lucruri care chiar n-au importanţă, sunt respinse a priori.

Al doilea lucru: la o lege ne putem referi în momentul în care intră în vigoare, nu când apare în Monitorul Oficial.

Apariţia în Monitorul Oficial nu este o condiţie. Este o condiţie ca legea să intre în vigoare, dar pentru aplicarea unei legi important e că a intrat în vigoare, nu că a apărut în Monitorul Oficial. Noi putem scrie şi intră în vigoare a doua zi după publicarea în Monitorul Oficial. În momentul ăla ce facem? Deci, momentul pentru a fi aplicată o lege, şi aici ne referim la textul legii şi în urma aplicării acestei legi, le putem cere celor care trebuie să execute operaţiunea respectivă să ne răspundă. Când legea este în vigoare, deşi, în mod practic, această formulare nu introduce nici o ambiguitate. Până la urmă, dacă nu se precizează, ştim foarte bine, în conformitate cu Constituţia, o lege care se publică în Monitorul Oficial atunci intră în vigoare. Dar cauza la care ne referim este intrarea în vigoare a legii, şi nu publicarea în Monitorul Oficial.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, legat de această argumentaţie, domnule deputat, scuzaţi-mă că nu mai cobor jos, este legată de un singur lucru.

În textul legii sunt o serie de termene care curg până la intrarea în vigoare. Şi atunci trebuie să facă referire la publicarea în Monitor, ca până la 1 ianuarie, când intră efectiv legea în vigoare, să-şi aducă la îndeplinire nişte sarcini. Asta e singura...

Bun. S-au ascultat argumentele, de-o parte şi de alta, legat de acest art. 12. Înţeleg că Ministerul Finanţelor Publice îşi păstrează punctul de vedere. La fel şi Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci; deci supun votului dimneavoastră art. 12, în ansamblu, pe formularea Ministerului Finanţelor Publice, acceptată de comisii. Cine este de acord?

Cine este pentru? Mulţumesc foarte mult.

Împotrivă?

Domnule Stan,

Cred că aţi greşit. Votăm împotrivă. Nu ştiu de ce sunteţi dumneavoastră cu mâinile pe sus? Vă ţine de vorbă doamna... Nu?

Abţineri? Aveţi două, da?

Cu 220 de voturi pentru, 27 de voturi împotrivă, 3 abţineri.

Vă mulţumesc foarte mult.

Trecem la art. 13. Avem la alin. 1 un amendament acceptat, propus de Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci şi acceptat de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv de către Guvern. La art. 13 sunt amendamente?

Domnul senator Popa, vă rog!

Suntem la art. 13 alin. 1. Vă ascultăm. Adică, alin. 1, dar indicaţi şi alin. 2, dacă tot sunteţi aici, că sunt mai multe.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnule preşedinte,

La art. 13 alin. 1 la punctul 18 avem un amendament depus de Comisia juridică şi susţinut de toţi membrii comisiei. Este vorba de majorarea cu 120 de miliarde, pentru autoritatea judecătorească, a sumei, deci, de la 5.870 miliarde, majorarea la 5.990 miliarde. Vreau să îmi motivez această cerere. În Raportul de ţară, dar mai ales în concluziile Comitetului mixt România-Uniunea Europeană s-a reţinut ca o critică la adresa Guvernului sursele insuficiente, total insuficiente pentru autoritatea judecătorească. Această sumă de 120 de miliarde este destinată Parchetului, Ministerului Public pentru a susţine, a finanţa 250 de posturi de procurori. Vreau să vă spun că sunt peste 17 parchete care nu funcţionează din cauza faptului că nu sunt procurori şi nu sunt finanţate aceste posturi. Este o chestiune care sigur că are alte implicaţii. Vedeţi dumneavoastră, corupţia etc., etc.

Motivaţia de respingere, cred eu, nu este o motivaţie pentru că noi am arătat şi o sursă subsidiară, o altă sursă, deci, nu numai de la vămi, ci şi din fondul de rezervă al Guvernului. Şi această sursă există şi ar trebui, pentru 120 de miliarde, nu este un capăt de ţară, în acest domeniu, să existe măcar bună intenţie, dacă nu bunăvoinţă.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

La art. 13 dacă mai aveţi amendamente de susţinut sau care au fost respinse?

Vă rog, domnul deputat!

Domnule ministru,

Luaţi loc, vă dau cuvântul la sfârşit.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi,

La art. 13 alin. 2 eu am două amendamente respinse.

Sigur, le readuc în discuţie din două motive: în primul rând, noi ne-am spus părerea despre buget, pe ansamblu, cu observaţii adecvate. Acum venim şi la amănunte şi arătăm că, într-adevăr, există o seamă de aspecte ale bugetului, care pot fi îmbunătăţite, chiar dacă au fost respinse, noi simţim datoria să spunem celor ce au făcut bugetul şi celor care vor să-l impună în forma aceasta, cu neacceptarea amendamentelor noastre, adevărul şi opinia noastră despre buget. Deci, la art. 13 alin. 2 rândul 7, am arătat şi altă dată, şi propun şi de data aceasta reducerea bugetului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de la suma de 83,1 miliarde lei la 50,1 miliarde lei. Acest CNSAS, în cei 4 ani de când există, nu a produs nimic şi nici nu credem să producă ceva pozitiv, în viitor. Negativ a produs.

Scandaluri cu duiumul. Se dovedeşte tot mai mult că e un organism parazitar pe trupul, şi aşa schilod, al bugetului ţării. Cele 30 de miliarde ar putea fi foarte bine readuse la bugetul culturii, care este un buget foarte sărac, extrem de sărac. Dacă e vorba să păstrăm pentru imagine, de, Europa a fost spaima eroilor lui Caragiale, care se vede că s-au înmulţit astăzi şi mai mult, nu înţeleg de ce trebuie să-i umflăm de la an la an bugetul?

Pentru luxul şi risipa celor ce se află în fruntea lui? Ce cercetări, cât de cât demne de luat în seamă, au produs aceştia în afară de scandalurile care se văd şi acum în interiorul conducerii acestei instituţii parazitare?

Iată de ce consider că 30 de miliarde lei pot fi transferaţi fără nici o pierdere din bugetul acestei instituţii în bugetul, şi aşa precar, al Ministerului Culturii şi Cultelor la capitolul nenorocit al bibliotecilor publice.

Mulţumesc.

Al doilea amendament aş vrea să-l prezint pe urmă, însă dacă e cazul îl pot prezenta acum.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Prezentaţi-l acum, ca să închidem art.13. Vă ascultăm.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

La poziţia 20 figurează iar un amendament respins. El nu implică probleme de surse bugetare, ci o mai bună aşezare în pagină a cap. II. De ce? Pentru că nici în anexe, nici în lista autorităţilor publice, ordinea în care sunt prezentate acolo instituţiile cu resursele bugetare propuse nu corespunde acestor coduri.

Mi s-a invocat faptul că ar fi vorba de Constituţie şi că acest articol s-ar prevala de ordinea pe care o dă Constituţia. Am urmărit şi în Constituţie Titlul III - "Autorităţile publice" - unde, într-adevăr, Parlamentul figurează la cap. I, dar la cap. III figurează Guvernul, or, el este pus la urmă în cadrul acestor enumerări, deşi cheltuielile pentru întreţinerea Guvernului şi pentru administraţia publică centrală sunt foarte mari şi ar putea fi puse în faţă dacă ar trebui să ne orientăm după aceasta.

La cap. VI figurează autoritatea judecătorească care în capitolul respectiv este pe la mijloc. De aceea, propun, domnilor, să nu fie Camera Deputaţilor în fruntea acestei enumerări, când alta e ordinea reală în listă şi anexe, ca să se pună în evidenţă cheltuielile ei care, după cum ştim, nu sunt ale ei, ci şi ale investiţiilor şi cheltuielilor din întreţinerea Casei Poporului, precum şi ale activităţilor din teritoriu, precum şi ale nesăbuinţei cazării la hoteluri a parlamentarilor când, în 2 ani de zile putea fi rezolvată această chestiune în mod normal pentru a se ajunge la o situaţie normală.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mai aveţi de adăugat?

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Aş mai avea de adăugat, dar sper că o schimbare a ordinii în această enumerare s-ar putea face fără pierderea nimănui, respectându-se codurile date în anexe şi la lista autorităţilor publice.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-a înţeles, domnule deputat.

Vă rog. Că poate ne mişcăm puţin mai repede.

Mulţumim domnului deputat Bălăeţ.

Are cuvântul domnul deputat Bolcaş.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Daţi-mi voie să mă mişc rapid în 3 probleme de principiu pe care le pun aceste două amendamente, al treilea fiind o problemă redacţională, şi îmi este total indiferentă.

Prima problemă este suplimentarea fondurilor care ar aduce Ministerului Public posibilitatea angajării personalului de care, efectiv, are nevoie. Regret foarte mult că în această cerere nu s-a implicat, în primul rând, cel care răspunde de bugetul acestui minister, în raport de prerogativele administrative ale Ministerului Justiţiei. Felicit Comisiile juridice ale Senatului şi Camerei Deputaţilor că au luat această iniţiativă. Peste tot se vorbeşte despre lupta împotriva corupţiei. Reafirm şi acum că lupta împotriva corupţiei până la ora actuală este un film de desene animate, cu Tom şi Jerry. Toată lumea fuge după toată lumea şi nimeni nu prinde pe nimeni şi aceasta poate fi cauzată şi datorită acestei acute lipse de personal.

Într-o frumoasă tinereţe am mâncat pâinea amară a Procuraturii. A fost nevoie şi atunci şi este nevoie şi acum acolo de oameni. De aceea susţin amendamentul fără nici o rezervă. Desigur că înlăturarea primei surse de finanţare este absolut corectă. Fiind fonduri cu destinaţie specială dintr-o lege specială, mă mir că aceste două Comisii juridice au propus o atare sursă.

A doua sursă indicată este însă foarte corectă şi aici este a doua problemă de principiu. Vom ajunge să discutăm şi aceste minunate fonduri la dispoziţia Guvernului, care transformă Guvernul sau, mai precis, Cabinetul Adrian Năstase în moşi Crăciuni cu daruri multe pentru fetiţe şi băieţi în propagandă electorală. Mă interesează însă că aceste fonduri pot fi amputate prin însăşi raţiunea existenţei lor, raţiunea lor politică şi juridică de a fi folosite în cazuri excepţionale. Luptăm împotriva corupţiei, lupta aceasta este imperios necesară şi reprezintă un caz excepţional. Rog Guvernul să fie de acord cu alocarea din aceste fonduri pentru Ministerul Public.

Şi mai există o sursă de finanţare - este a treia problemă de principiu - care se referă şi la al doilea amendament propus aici şi această sursă de finanţare poate fi redistribuirea fondurilor între autorităţile publice enumerate într-o ordine sau alta. Repet, îmi este indiferentă ordinea, mă interesează funcţionalitatea lor.

Este a treia oară când am cinstea să apar în faţa Domniilor voastre şi să spun în primul an că nu este echitabil, în al doilea an - în anul următor - să spun că nu este drept şi, acum, sunt nevoit să spun că este o ruşine pe care nu o mai putem tolera. Discrepanţa care se realizează între fondurile indicate pentru Consiliul Legislativ, pentru Curtea Constitutţională, în raport de fondurile ce se azvârle la dispoziţia CNSAS.

Consiliul Legislativ este cel care lucrează alături de noi cot la cot, are nevoie la această oră de imense dotări în materie de calculatoare, de informatică, are nevoie de programe, are nevoie să fie alături de noi şi produce.

Curtea Constituţională are rolul deosebit pe care îl are o asemenea instituţie într-un stat de drept şi este singura instituţie în care se munceşte şi se motivează frumos hotărârile care devin de principiu constituţional. Acesta este rangul ei şi trebuie să-şi respecte rangul care este umilit de fondurile ce se alocă pentru acest Consiliu Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi, care nu a produs decât bazaconiile pe care le-aţi văzut în presă, şi care s-au perpetuat şi în faţa Domniilor voastre a unor oameni care au abdicat de la condiţia intelectuală, pe care nu au avut-o niciodată.

Ce a produs până la această oră CNSAS-ul, ca bugetul acestuia, faţă de anul 2001, să fie practic dublat, de la 43 de miliarde la 83 de miliarde? Aici, daţi-mi voie să adaug un cuvânt aspru pentru colegii din Comisia juridică a Senatului şi Camerei Deputaţilor care s-a transformat, în analiza activităţii CNSAS-ului, într-un soi de comisie de împăciuire de la Părhăuţii din Deal, dându-le dojeni. Nu acesta era rolul ei, ci să găsească situaţia care s-a produs şi care a dus şi la cheltuirea inutilă a acestor fonduri ca fiind cauzată de imperfecţiunea legislaţiei în materie şi să hotărască imediat schimbarea legii care guvernează CNSAS. Această schimbare a legii - şi o leg de buget - duce şi la reducerea drastică a unor fonduri azvârlite pe fereastră.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Am terminat. Vă rog să primiţi ambele amendamente în sensul în care au fost formulate.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat... domnul deputat Bădoiu.

Nu. Luaţi cuvântul după domnul general. După aceea domnul deputat Stanciu, apoi domnul deputat Sassu. Să încheiem discuţia la articol şi mergem...

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnilor colegi,

Vă promit că voi fi foarte succint. Ca fost magistrat timp de aproape 36 de ani, deşi fac parte din arcul Puterii, mă simt dator să fac o remarcă. Deşi justiţiei i se cere să-şi aducă la îndeplinire rolul important, şi anume de a păstra echilibrul în societate, vreau să vă citez din memorie un text constituţional care spune, printre altele: "Ministerul Public reprezintă interesele societăţii" şi deci, cu alte cuvinte, atunci când este nevoie trebuie să le şi apere. Deci, deşi suntem conştienţi de acest lucru, cu regret trebuie să constat că, de fapt, justiţia este Cenuşăreasa acestei societăţi. Le dăm sarcini peste sarcini, vă amintesc înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie, dar nu le dăm resursele financiare ca să poată ajunge să combată fenomenul corupţiei.

Şi atunci, stimaţi colegi, nu cumva dăm dovadă de demagogie cu toţii? Părerea mea este că aşa stau lucrurile. De aceea, îl rog pe domnul ministru al finanţelor şi pe toţi cei abilitaţi a croi acest buget să revadă aceste fonduri, să le redistribuie, dacă dorim într-adevăr să devenim o societate cu adevărat democratică.

Să nu uităm că în societăţile democrate justiţia este puternică, dar şi pentru că i se alocă fondurile bugetare necesare.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Să ştiţi că dorim acelaşi lucru şi în sănătate, şi în învăţământ, şi în ordine publică, peste tot.

Domnule deputat Stanciu, aveţi cuvântul!

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Ne apropiem de final şi vreau să susţin pe colegii mei de la Justiţie şi de la Ministerul Public. Motivaţiile au fost excelente. În special să luăm de la CNSAS, pentru că aceştia dacă studiază înseamnă că sunt cercetători; să le dăm salariul de la cercetare. (Aplauze, râsete.)

Iar în ceea ce priveşte argumentele aduse de distinsul jurist Bolcaş şi maestrul Bădoiu, cred că este normal. De fapt, mîine vă voi prezenta nişte grafice ca să vedeţi ce amărâţi sunt domnii judecători la salariu şi exprim speranţa că în această seară dumneavoastră veţi vota sumele cerute pentru Ministerul Public şi pentru celelalte pentru ca mâine să avem de la Învăţământ, de unde luăm noi. Că mâine venim şi cerem de la dânşii 1.500 de miliarde, că nu trebuie să stau la capătul şirului să aştept să-i bag în puşcărie. Trebuie să-i educ pe traseu ca să nu mai ajungă acolo. Deci este o schimbare de optică. Trebuie să-i educ în şcoală să nu mai fie corupţi, să fac parchet anticorupţie. Că atunci desfiinţăm şcoala şi dăm toţi banii la Justiţie, şi ei au cea mai nobilă misiune.

Mâine vă voi prezenta graficele din S.U.A. şi din România cum se eşalonează. Să vedem ce e şi cu zâna aceasta acoperită la ambii ochi şi cu buzunarele deschise.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Sassu, ultima luare de cuvânt, sper.

Domnul Alexandru Sassu:

Nu din partea mea.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu. Din partea colegilor.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu sunt de acord cu ceea ce s-a spus mai devreme.

Cred că Justiţia are nevoie de nişte sume în plus. Este absolut necesar, cum şi Învăţământul are nevoie de sume în plus şi probabil că ar fi trebuit să facem eforturi să găsim aceste surse. Ceea ce voiam să spun este că Grupul parlamentar al P.D. nu este de acord cu reducerea sumelor date CNSAS, având în vedere două lucruri:

1. Este o lege care trebuie pusă în aplicare şi ceea ce s-a dovedit, toate lucrurile care s-au discutat sau care au ieşit în public au fost legate de faptul că acesta nu-şi poate duce misiunea până la capăt şi cred că trebuie privită în sens pozitiv, nu negativ, activitatea acestui consiliu. Şi această alocare de bani - probabil şi ea insuficientă, dacă îi întrebăm pe cei care lucrează acolo - măcar la nivelul acesta trebuie lăsată şi nicidecum redusă.

Poate sunt alte locuri din care se pot lua banii.

Oricum, această lege a fost votată în Parlamentul României după o dezbatere lungă şi a fost, dacă vreţi, poate ţineţi minte, considerată o lege absolut necesară pentru o revenire, să spun aşa, a moralităţii în interiorul societăţii româneşti.

Cred că nu trebuie să distrugem un lucru pe care noi l-am creat şi nu trebuie să-i luăm instrumentele pentru care există nişte probleme în cadrul instituţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că nu sunt alte amendamente la art. 13.

Domnule ministru, vă rog, un răspuns.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Domnule preşedinte,

Legat de primul amendament al art. 13 alin. 1 aş vrea să fac următoarele comentarii. În proiectul bugetului pe anul 2003, Ministerul Public are prevăzută o creştere de 130 de posturi. Am ţinut cont de această etapă prin care trecem şi am suplimentat numărul de posturi cu 130 de locuri. A suplimenta, peste aceste 130 de posturi, cu încă 230 de posturi, aşa cum a fost propus, credem că nu există un temei foarte puternic pentru acest lucru.

Aş vrea să menţionez că Ministerul Public beneficiază în anul 2003 de surse mai mari cu 26% faţă de anul 2002.

Faţă de amendamentul legat de proiectul bugetului CNSAS, propunerea noastră este de păstrare a sumelor, aşa cum au fost dimensionate, şi aş vrea să menţionez faptul că pentru anul 2003 creşterea acestei instituţii este de doar 14% faţă de prevederile anului 2002. Sigur că a fost o creştere mai mare în anul 2002 faţă de 2001, cu 65%, atunci când au fost cumpărate anumite echipamente de calcul pentru desfăşurarea activităţii.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Cu ce ne-a folosit?

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Legat de bugetul Curţii Constituţionale şi al Consilului Legislativ - pe care le vom discuta la momentul oportun - aş vrea să spun că creşterea aferentă acestor două instituţii este superioară creşterii sumelor acordate CNSAS.

De aceea, domnule preşedinte, stimaţi colegi, vă propun să fim de acord cu textul propus de Guvern şi aprobat de Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Înţeleg că sunteţi de acord cu cele două amendamente ale Comisiilor pentru buget, finanţe.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

De acord. Da.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră art. 13, cu amendamentele Comisiei pentru buget, finanţe şi, în condiţiile în care nu sunteţi de acord, vom supune la vot şi celelalte amendamente.

Cine este pentru art. 13, varianta Ministerului Finanţelor Publice, susţinută de Comisiile de buget, finanţe? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 15.

Abţineri? Două.

Cu 234 pentru, 15 împotrivă şi două abţineri s-a aprobat art. 13.

Stimaţi colegi,

Ne oprim aici. Ne revedem mâine la ora 9,00 pentru a continua programul aprobat: ora 9,00-12,00. Să facem un efort să începem la 9,00 fix, să câştigăm timp.

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 19,45.