Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 9,05.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Borbely Laszlo, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Începem prima parte a şedinţei de astăzi, dedicată intervenţiilor deputaţilor.

Vă adresez rugămintea să încercaţi să vă încadraţi în termenul regulamentar.

Sunt înscrişi pentru intervenţii 11 colegi de la Partidul Social Democrat, 13 de la PRM, 2 de la UDMR, o colegă de la PD, 2 de la PNL, un independent.

O să dau cuvântul alternativ, începând cu domnul Timiş de la PSD.

Domnul Ioan Sonea (din sală):

O depun.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog. Depuneţi-o aici, ca să fiţi mai sigur!

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Premierul Adrian Năstase a schimbat istoria Văii Jiului" şi este o analiză comparativă între ceea ce a fost, ceea ce este şi ce ar putea să fie Valea Jiului.

Ecourile recentei vizite a premierului Adrian Năstase în Valea Jiului se propagă în continuare. Valea Jiului, acest barometru politic viu, această zonă de încercare socială pentru toate guvernele României a început un dificil şi real proces de schimbare.

Istoria cărbunelui din această vale a fost stropită din abundenţă cu sânge şi plătită cu nenumărate vieţi omeneşti. Nesăbuinţa guvernelor care s-au succedat la putere au marcat Lupeni '29, sechestrarea primului-ministru Ilie Verdeţ, călcarea pentru prima dată în picioare a tabloului lui Ceauşescu, înainte de Revoluţia din 1989.

Imagine minerilor, restabilind ordinea în Bucureşti, cu bâta, începe să se estompeze. Acum nu mai este nici un dubiu pentru nimeni, că nu minerii au fost vinovaţi pentru imaginea lor sălbatică, ce a făcut înconjurul lumii, ci, pe rând, oameni politici ca Petre Roman, Traian Băsescu, Radu Vasile, Radu Berceanu etc.

Aceşti oameni politici au provocat din nepricepere şi rea-voinţă conflicte sociale, au prăvălit stânci peste drumurile Văii Jiului, au bătut, lovit, schingiuit şi trimis în judecată mineri nevinovaţi, prin organele puterii.

Nici un om al acestor guverne nu s-a apropiat de Valea Jiului fără teamă, iar ideea disponibilizării a peste 20.000 de mineri, ca a doua zi să devină oameni de afaceri, a fost cea mai penibilă previziune, un gest al unor guvernanţi nepricepuţi.

După alegerile din 2000 s-a schimbat politica în ceea ce priveşte Valea Jiului. Minerii şi sindicatele, în general, nu au mai fost trataţi ca duşmani, ca adversari, ci ca parteneri autentici. Revoltele minerilor, care zguduiau România, au devenit simple imagini de arhivă.

În viziunea politică a PSD s-au avut ca obiective dezvoltarea şi rentabilizarea mineritului, deschiderea Văii Jiului spre lume, atragerea de investiţii.

Inaugurarea de către primul-ministru al României Adrian Năstase a investiţiilor de la Preparaţia Coroeşti şi amenajării hidroenergetice de la Livezeni - Bumbeşti, a avut semnificaţia unor noi temelii construite pe principii economice reale, responsabile şi bine gândite.

Evenimentul, ca manifestare, a fost de înaltă clasă şi ţinută. Nimic din ceea ce se întâmpla odată, în Valea Jiului, cu astfel de ocazii, nu s-a mai întâmplat. Delegaţia condusă de premier nu a venit să ia, nu a venit să dea ceva, a venit să inaugureze o investiţie, să discute afaceri, să facă observaţii despre aspectul gospodăresc al Văii, să poarte o discuţie normală.

Minerii nu au bătut cu pumnul în masă, nu au avut revendicări, nu au cerut salarii, subvenţii, ci investiţii în minerit. Au fost preocupaţi, ca parteneri adevăraţi de afaceri, de viitorul lor şi al mineritului. Chiar şi cohortele de jurnalişti, atâţia încât şi pentru Bucureşti ar fi părut prea mulţi, au putut lua contact cu premierul, abordând aspecte diferite, fără a se concentra pe o singură problemă, mineritul.

La Compania Naţională a Huilei, premierul Adrian Năstase a reuşit a doua oară să aibă o discuţie deschisă, la masa verde, cu mineri în cămăşi albe şi cravate, dispuşi la schimburi diplomatice de replici.

Referitor la această discuţie, nimeni nu poate spune că sindicaliştii au fost subjugaţi de atuurile puterii. Ei au avut convingerea sigură că sunt parteneri serioşi ai unei afaceri de viitor.

Premierul Adrian Năstase se pare că i-a convins că pentru prima dată Valea Jiului are o strategie serioasă şi o perspectivă pentru minerit. Ceea ce părea de necrezut, s-a întâmplat! Ce se petrece acum în Valea Jiului, nu sunt minuni sau iluziile unui guvern în exerciţiu, sunt fapte, eforturi, gândire şi înţelepciune. Este efectul unei politici responsabile şi bine manageriate.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudaşca, vă rog să poftiţi, şi apoi doamna Paula Ivănescu şi domnul Nicolăescu.

Domnul Damian Brudaşca:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Interpelarea mea se numeşte "Apel la raţiune".

Este tot mai evident că, în timpul actualei guvernări PSD-PUR-UDMR, situaţia social-economică a atins cote alarmante. Acest lucru se datorează faptului că Guvernul Adrian Năstase nu numai că este incapabil de găsirea unor soluţii viabile, dar dovedeşte şi rea - credinţă, subminând, în interesul propriei clientele politice, orice iniţiativă a Opoziţiei, indiferent de unde ar veni aceasta. Premierul Adrian Năstase a ajuns în situaţia ca, tot mai frecvent, să se exprime public, fără tact, împotriva punctelor de vedere sau soluţiilor preşedintelui României, dar şi să persifleze, să conteste sau să minimalizeze opiniile unor lideri ai Opoziţiei sau ale unor specialişti.

Pe de altă parte, ca să-şi poată materializa politica distructivă al cărei arhitect este, premierul a ajuns să submineze instituţiile statului de drept, intervenind brutal, prin ordine de tip CC al PCR, în activitatea curentă a acestora.

În acest moment, România se află, de asemenea, în faţa celui mai complex şi dificil examen pe care l-a avut vreodată în întreaga sa existenţă: integrarea în structurile europene şi euro-atlantice. Acest proces necesită o reformă profundă şi complexă a întregii activităţi socio-economice şi instituţionale şi presupune, pe lângă competenţă şi profesionalism, onestitate şi respectarea angajamentelor asumate. Domnul Adrian Năstase s-a aflat, deseori, în situaţia de a fi atenţionat dur de forurile europene în legătură cu necesitatea unor acţiuni imediate şi coerente pentru a stopa corupţia şi comiterea de ilegalităţi, inclusiv de către factori din Guvern şi instituţiile administraţiei centrale, dar şi pentru onorarea obligaţiilor ce-i revin. Reacţiile contradictorii şi lipsa de consecvenţă a primului - ministru şi Cabinetului său s-au repercutat asupra Raportului de ţară întocmit de forurile europene, raport din care nu lipsesc afirmaţiile care exprimă îndoiala liderilor occidentali privind capacitatea actualului Cabinet de a onora şi materializa recomandările instituţiilor europene şi euro-atlantice.

Coroborată cu situaţia critică din viaţa socio-economică internă, această opinie duce la concluzia că România nu are nici o şansă să rezolve, sub conducerea actualului Cabinet, obiectivele interne şi externe pe care şi le-a fixat. Preşedintele României are obligaţia să ceară primului - ministru să demisioneze, iar după consultarea partidelor politice parlamentare, domnul Ion Iliescu trebuie să dispună formarea unui guvern de uniune naţională sau a unui guvern de tehnicieni, susţinut de toate partidele parlamentare.

Aşa cum spuneam, România se află în faţa unui examen deosebit de exigent, iar după cei 13 ani irosiţi inutil în formule falimentare nu-şi mai poate permite să-şi rişte viitorul. Este evident, iar recentul pachet de legi anticorupţie şi revenirile ulterioare asupra lui conformă acest fapt, că primul - ministru nu are nici ştiinţa, nici competenţa şi nici voinţa de a rezolva, pe de o parte, criza internă, iar pe de alta, de a materializa obiectivele integrării europene şi euro-atlantice. Intenţia primului - ministru de remaniere, în această toamnă, a Cabinetului său, reprezintă doar recunoaşterea incapacităţii unora dintre miniştri, dar nu oferă şi soluţia salvatoare pentru problemele majore actuale şi de perspectivă ale României.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Paula Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a spune câte ceva din oful cetăţenilor, cel puţin al celor care locuiesc în Prahova, aş dori să vă fac o propunere, ca de acum încolo Biroul permanent să nu mai cuprindă atât de mulţi vicepreşedinţi, secretari şi chestori, pentru că constatăm că aceştia nici măcar nu vin la ora corespunzătoare la program. Sigur că sunt bune maşinile, lefurile şi avantajele, dar trebuie să ne facem şi datoria! Şi sper să reţinem aceste propuneri pentru modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Şi acum intru în intervenţia de fond. De fond poate să pară un cuvânt prea bombastic pentru ce am să vă spun eu, dar, priveşte viaţa cetăţeanului, viaţa de zi cu zi.

Se întâmplă un fenomen, nu de azi, de ieri, în regula generală, de a abate atenţia de la problemele importante ale vieţii şi societăţii, şi se întâmplă acum, de câteva săptămâni, o bulversare a amărâţilor care locuiesc în comun, în blocuri, circulând fel de alte acte normative, zvonuri şi aşa mai departe, precum că, cei care deţin în proprietate sau cu chirie un apartament vor fi călcaţi rând pe rând de administratori, de furnizorii de energie termică, de nu ştiu care alţi furnizori care le vor controla casele, vieţile, obiceiurile şi aşa mai departe. Nu se poate, în momentul în care avem, să zicem, o viaţă democratică, o viaţă liberă, ca omul să se simtă ameninţat în casa lui, în familia lui, în proprietatea lui. Nu se poate ca aceşti guvernanţi de astăzi să scornească fel de fel de legi şi de acte normative care să conducă la controlul, reglarea şi urmărirea vieţii intime a familiilor din România.

Este inadmisibil să facem acele atestări de administratori de bloc - sigur, că atestările le face PSD-ul -, care vor face şi vor duce şi muncă politică şi de administratorul de bloc contează foarte mult cum îţi numără ţevile de la calculator şi ţevile din baie, care trec prin baie şi prin bucătărie, prin pereţi, prin tavan şi aşa mai departe.

Eu cred că n-am ajuns în mileniul III, ca să procedăm mai rău ca şi Cominternul în anii '40, '50, n-am ajuns să punem bocancul în gura şi în viaţa oamenilor, n-am ajuns să reglăm lucrurile de politică internă generală, prin falsuri de acest tip. Dacă nu avem pâine să dăm la oameni, le dăm circ.

Trebuie să terminăm cu politica punerii generaţiilor unele contra altora, categoriilor sociale unele contra altora, administratorii contra chiriaşilor, proprietarii contra RADET-ului şi aşa mai departe. Este inadmisibil să sufocăm viaţa oamenilor.

Rog Guvernul României şi partidul de guvernământ, PSD, să se comporte onorabil, democratic, cu nişte oameni liberi, ca România să respecte proprietatea şi drepturile cetăţenilor.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Eugen Nicolaescu? Domnul Ştefan Baban? Au depus în scris.

Domnul Kerekes Károly.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Reforma justiţiei - una dintre condiţiile de aderare a României la structurile europene - se înfăptuieşte încet şi nu tocmai urmând o concepţie clară. Câteva măsuri luate pentru îmbunătăţirea sistemului de salarizare şi de asigurări sociale a magistraţilor nu pot însemna reforma justiţiei. Selecţia şi promovarea magistraţilor, condiţiile de lucru ale acestora, protecţia lor împotriva presiunilor şi ameninţărilor din partea puterii politice şi a lumii interlope încă nu se ridică la nivelul aşteptărilor.

Într-o ţară în care nu domnesc autoritatea şi independenţa justiţiei nu se poate vorbi de supremaţia legii, iar o astfel de societate este ameninţată de acutizarea conflictelor de interese şi permanentizarea haosului.

Magistraţii, în calitatea lor de înfăptuitori ai justiţiei, au competenţe bine stabilite de lege, soluţionând sute de mii de dosare. Sunt o prezenţă în general tăcută, fiind foarte rare protestele în public şi declaraţiile de presă.

De aceea, un amplu interes a stârnit comunicatul de presă din partea Asociaţiei Magistraţilor din România - filiala Mureş şi declaraţiile unor judecători de la Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Târgu - Mureş, apărute în presă la sfârşitul săptămânii trecute, legate de arestarea de către Parchetul Naţional Anticorupţie a fostei preşedinte a Tribunalului Mureş, Andreea Ciucă.

Părerea majorităţii judecătorilor este că reţinerea şi cercetarea doamnei judecător Andreea Ciucă pentru luare de mită reprezintă un atac la adresa justiţiei, o înscenare. Judecătorii mai fac cunoscut faptul că diferite controale anterioare au avut ca scop inducerea unor presiuni asupra domniei sale.

Arestarea doamnei Andreea Ciucă a provocat indignare nu numai din partea judecătorilor, ci şi a opiniei publice. Felul în care a fost organizat flagrantul, modul de arestare şi de audiere, amploarea mobilizării trupelor speciale au creat impresia că la Târgu - Mureş a avut loc capturarea unui criminal extrem de periculos. Audierea prelungită, pe parcursul a 15 ore, contravenind dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, are loc după ce, la 3 iunie 2003, România a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Alexandru Pantea pentru rele tratamente aplicate. Se pare că hotărârea înaltei instanţe internaţionale nu înseamnă un semnal de alarmă suficient de puternic pentru a determina renunţarea la astfel de procedee.

Protestul in corpore al magistraţilor mureşeni trebuie să dea de gândit acelora care au pus la cale această acţiune dubioasă. Magistraţii protestatari relevă faptul că judecătorul arestat este un model de cinste şi corectitudine, la care, aş adăuga şi eu, în calitate de membru al Baroului Mureş, că doamna judecător Andreea Ciucă este un model de profesionalism.

În opinia mea, vina ei constă în faptul că nu s-a subordonat niciodată vreunei puteri politice atunci când în România magistraţii sunt priviţi ca servitori ai acesteia. În aceste condiţii, judecătorul arestat poate fi considerat victima unor răfuieli din partea unor forţe politice ai căror exponenţi au încălcat grav, în repetate rânduri, legea, ajunşi astfel în faţa justiţiei, persoane pentru care magistratul a devenit incomod.

Ceea ce este la fel de deranjant în acest caz, este faptul că autoritatea administraţiei centrale care răspunde de buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti a închis ochii, lăsând-o drept pradă pe doamna judecător Ciucă acelor forţe politice care în continuare se împotrivesc consolidării statului de drept în România. Am impresia că cei care ar fi putut împiedica desfăşurarea acestui act de răzbunare nu realizează că forţele care stau în spatele acestuia nu se vor opri aici, nu se vor mulţumi cu atât şi îşi vor continua acţiunile de intimidare a justiţiei.

Acest caz petrecut la Târgu - Mureş reprezintă un argument în plus pentru urgentarea aplicării unei reforme reale în justiţie. Dar această măsură nu ar trebui să înceapă cu măsuri iraţionale, cum ar fi reducerea numărului de instanţe judecătoreşti, desfiinţarea judecătoriilor la care nu se judecă anual cel puţin 2000 de dosare. Iniţiatorii acestei măsuri nu ţin cont de faptul că justiţia este pentru cetăţean, şi nu invers. Reducerea preconizată face ca cetăţeanul să fie obligat la deplasări mai costisitoare la instanţe, iar pentru magistraţi înseamnă mai multe dosare, peste limita normală, condiţii de lucru mai grele, care dăunează calităţii în activitatea de judecată.

Au trecut doi ani şi jumătate din mandatul actualei puteri, iar în justiţie nu se poate constata o îmbunătăţire remarcabilă. Oricum, eliminarea magistraţilor incomozi pentru putere şi desfiinţarea unor instanţe nu sunt de bun augur pentru programul de reformă, dar în schimb, creează tensiuni în societate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ion Mogoş? Domnul deputat Gheorghe Roşculeţ? Au depus în scris.

Domnul deputat Codrin Ştefănescu.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea este legată de unele declaraţii ale liderilor PD de la Congresul de duminică.

"Prinţii" din opoziţie, cum, cu mândrie, s-au autointitulat membrii Partidului Democrat, au demonstrat încă o dată, în cadrul Consiliului Naţional, că democraţia şi dreptul la opinie sunt nu numai atribute total străine membrilor acestui partid, dar chiar interzise, atunci când e vorba de exprimarea unei păreri contrare "liderului" de necontestat, Traian Băsescu.

Pe lângă excluderea - vădit premeditată a lui Viorel Pană - aşa zişii democraţi, sub comanda lui Traian Băsescu, veritabil "căpitan" de NAVĂ în ".. derivă, au trecut la bombardarea verbală a partidului de guvernământ, doar pentru îndoctrinarea şi convingerea unui auditoriu pregătit cu lansarea de superlative la adresa propriului partid, în replică cu politica defectuoasă pe care P.S.D.-ul ar promova-o.

Este inutil şi tardiv pentru tot mai puţinii..."democraţi" ai lui Băsescu, să spun unde duce "lauda de sine..."

Discursurile populiste sunt, după cum se vede, la îndemâna oricui, chiar şi a fostului prim-ministru, Petre Roman care, cu o amnezie demnă de o cauză mai bună, îşi permite să vorbească despre "îmbuibaţii de stânga"... De care "stîngă" vorbiţi, domnule Petre Roman, tocmai dumneavoastră - CAMPIONUL stângăciilor din politica românească?

Nu este deloc necunoscută provenienţa dumneavoastră şi a colegilor din PD, vechea nomenclatură regăsindu-se la toate nivelele acestui partid, acest lucru constatându-se şi în "cuvântarea" privind aşa - zisa susţinere a lui Viorel Pană. Un aparent sprijin oferit acestuia, completat de un atac mai mult decât neconvingător la adresa lui Traian Băsescu, v-au transformat discursul în glorificări şi preaslăviri aduse propriului lider şi într-o ofensivă contra partidului de guvernământ. V-aţi demonstrat acum nu numai duplicitatea caracterului, dar mai ales slăbiciunea pe care nici dumneavoastră nu credeaţi că o puteţi avea. Priviţi în trecut şi veţi constata că nu aţi avut niciodată vreo legătură cu cetăţenii, cu problemele lor, fapt de altfel greu de realizat din locurile călduţe pe care le-aţi ocupat înainte şi după 1989.

De-a dreptul ridicol devine, în acelaşi context, "liderul" Traian Băsescu, căruia i-a venit, mai nou, ideea să-şi coboare proprii politicieni, din limuzinele luxoase, direct în stradă. Şi iarăşi întreb: în care stradă, domnule Băsescu, când realitatea prezenţei dumneavoastră, ca primar general la Bucureşti, ne pune în faţă, drept "replică" şi "variantă" la guvernare ".. gropile cu care formaţiunea dumneavoastră politică ne-a fericit. Singurul partid care promovează, care a conceput de fapt, politica deschisă cu cetăţenii, este Partidul Social Democrat, a copia acum ceea ce înseamnă comunicare cu oamenii, fiind nu numai imposibil de realizat, dar este o dovadă de lipsă de idei, de disperare în faţa crizei incontestabile cu care se confruntă PD.

Considerând după elogierile, preaslăvirile, şi omagiile care caracterizează conduita PD-iştilor la adresa propriilor lideri, este de la sine înţeles că acest partid este sortit încheierii unui protocol cu PRM.

Iată de ce întreaga tevatură de week-end, declanşată cu surle şi trâmbiţe de PD - adică Partiduleţ în Descompunere -, nu mai are acum nici măcar puterea unui foc de paie...

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale cine s-a înscris?

Domnul Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, aş dori să-i spun colegului Kerekes, chiar dacă a ieşit din sală, că ceea ce a spus dânsul, pledoaria domniei sale s-ar putea intitula: "Vrem luptă împotriva corupţiei, fără a lua măsuri împotriva corupţilor".

Intervenţia mea politică de astăzi se intitulează: "Mai e mult până departe?"

Conform ultimelor sondaje, P.S.D. coboară lent. Adevărul este că această coborâre nu a început de ieri, ci din momentul în care poporul a început să-şi dea seama că a fost păcălit şi că P.S.D.-ul nu-şi va putea îndeplini programul promis în campania electorală. Din păcate pentru ei, semnalele nu au fost luate în considerare, baronii locali, patronii de ziare, reviste, de posturi de televiziune sau diverşii demnitari continuând să-şi împartă viaţa între comisionul de milioane de dolari şi cele mai diverse şi neeficiente modalităţi de cheltuire a banilor publici în interes propriu. Chiar dacă unii dintre ei realizează deja că Dumnezeu nu este pesedist, prăbuşirea de la putere nu-i mai îngrijorează, fiindcă majoritatea au strâns averi ce depăşesc cu mult limitele unui elementar bun simţ; sunt posesori ai unor conturi grase în bănci străine, proprietari de vile de lux, de automobile abia ieşite de pe liniile de montaj ale fabricilor occidentale sau de latifundii. Dacă vor ajunge din nou în Opoziţie, vor fi la fel de tari datorită averilor pe care au avut grijă să le agonisească...

Coborârea este, însă, mai abruptă decât apare în sondaje. La urma urmelor aceasta nici nu este rău, căci în locul Partidului Social Democrat va veni la putere Partidul România Mare, singurul partid care nu a fost încercat la guvernare, care a preluat procentele pierdute de P.S.D. şi care va fi capabil să redreseze nava Ţării !

Cel mai îngrijorat de această situaţie pare să fie chiar premierul Adrian Năstase, care, prin vizitele de lucru de tip ceauşist pe care le face, menite să demonstreze cât de mult l-ar preocupa buna administrare a Ţării, sau prin declaraţiile despre revenirea la imaginea iniţială de stânga a formaţiunii pe care o conduce, încearcă să redreseze o corabie care a început să ia apă.

Eforturile sale nu pot contracara, însă, efectele catastrofale ale comportamentului celorlalţi lideri pesedişti, care, parcă, fac totul pentru a micşora capitalul politic al partidului, pentru a confirma "capitalismul de cumetrie" - definit de preşedintele Ion Iliescu. Adrian Năstase nu mai are nici o putere asupra miniştrilor săi sau a "baronilor locali". Spre exemplu, în urmă cu câteva zile, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei anunţa că domnul ministru Mitrea efectuează o vizită în China, însoţit de premier, în timp ce domnii Mischie, Oprişan sau Sechelariu îşi conduc, după bunul plac, propriile judeţe-feude.

Dispoziţiile contradictorii urmează una după alta. Pachetul de legi anticorupţie se modifică de la o zi la alta, ordonanţele de urgenţă se retrag fără a mai fi urgente, cel demis astăzi este promovat mâine !

Concepţia liberală susţine că dacă ai mai mult şi cei mai săraci de lângă tine vor primi mai mult şi vor trăi mai bine! Viaţa demonstrează că la noi, însă, dacă ai mult, cauţi să ai şi mai mult! Cam aceasta ar fi esenţa celor întâmplate joi, 5 iunie a.c., la Târgu - Mureş, când o judecătoare de la Curtea de Apel Târgu - Mureş a fost reţinută pentru mai multe infracţiuni: luare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, dar care, luni, 9 iunie a.c., a fost pusă în libertate. Între bugetari, cele mai mari salarii sunt de departe în Justiţie, exact pentru ca aceasta să fie corectă. Oare nu există, cumva, o implicare politică, ştiind că cei care au numit-o, dar şi primii care i-au luat apărarea, au fost liberalii, prin fostul ministru de justiţie şi preşedinte al partidului, domnul Valeriu Stoica, chiar dacă magistraţii nu au voie să facă politică? Şi mai pun o întrebare: cum pot magistraţii mureşeni să se pronunţe şi să ia o atitudine fără echivoc într-o cauză ale cărei probe nu le cunosc? Ştiau ce s-a găsit cu ocazia percheziţiei? Ce vor face dacă se vor confirma acuzele aduse? Protestul exprimat de dânşii, care face referire la nerespectarea drepturilor omului, încalcă articolul 16 din Constituţia României, care spune:

"(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţii publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege".

Vor fi în stare să demisioneze în bloc dacă se va dovedi că s-au compromis? După cum pun şi întrebarea: ce va face P.N.A.-ul dacă această lipsire de libertate se va dovedi abuzivă ?

Am reţinut că următoarea ţintă va fi fostul ministru al agriculturii din guvernarea C.D.R., Ion Mureşan, al cărui dosar este aproape finalizat. Oare dosarul acestuia este întocmit corect? Nu se va reveni asupra soluţiei? Doamnă ministru Rodica Mihaela Stănoiu, sigur nu sunteţi sabotată?

Un lucru este clar: campania electorală a P.S.D.-ului a început! Actualul partid de guvernământ îşi protejează dalmaţienii cu dosare penale, pitite sau la vedere, pentru a-i folosi, probabil, în campania electorală din 2004, şi vrea să dovedească faptul că luptă împotriva corupţiei, aducând în faţa justiţiei guvernanţi ai C.D.R. şi eventuali "peşti mărunţi din propria lor baltă", de tip Păvălache. Care va fi următoarea ţintă, fiindcă, vorba Ecaterinei Oproiu din "Nu sunt turnul Eiffel" : "Mai e mult până departe?"

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Iosif Armaş. A depus în scris.

Domnul deputat Cristian Sandache.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea este intitulată: "Exigenţele Uniunii Europene".

Când unii afirmă că România trebuie să intre în Europa, greşesc sub aspect geografic şi istoric, întrucât apartenenţa noastră la continentul european este o evidenţă. În acelaşi timp, însă, atunci când se vorbeşte despre exigenţele aderării la Uniunea Europeană, trebuie să ne asumăm rigorile respective. Nu înseamnă, prin aceasta, nici că suntem mai puţin patrioţi, nici că am abandona interesele fundamentale ale României. Dimpotrivă, în numele idealului naţional şi european, va trebui să devenim mai competitivi, mai perfecţionişti şi mai corecţi, în primul rând faţă de noi înşine. Nu vrea nimeni, nici să ne confişte bunurile, nici să ne colonizeze. Dar, pentru a face parte dintr-un cadru, cu adevărat select, e necesară asimilarea anumitor reguli şi principii. Aceasta este spre binele României.

Dorim cu toţii să ne apropiem de nivelul de civilizaţie al marilor democraţii europene, însă nu trebuie să uităm că modernizarea şi eficienţa presupun eforturi îndelungate şi metodice, altminteri, discursurile despre patriotism, nesusţinute de nici un act concret, nu au nici un fel de valoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Puiu Haşotti? Va depune în scris.

Domnul deputat Ioan Miclea.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea este intitulată:

"Clujul a intrat în circuitul universităţilor maghiare"

La sfârşitul săptămânii trecute s-a inaugurat la Cluj - Napoca Universitatea maghiară "Sapienţia". Acest eveniment s-a bucurat de participarea unor oficialităţi maghiare, printre care şi Viktor Orban, fost prim-ministru al ţării vecine, dar şi de unii oficiali români.

Evenimentul în sine reprezintă un pas important pe drumul anevoios al intrării noastre în Uniunea Europeană.

De asemenea, reprezintă un motiv de mândrie pentru intelectualitatea clujeană şi pentru toţi locuitorii Clujului. Zestrea universitară clujeană s-a mărit, noua universitate fiind un izvor de cultură, în care vor învăţa tinerii ardeleni.

Personal, în calitatea mea de deputat de Cluj, felicit cu acest prilej pe toţi cei care s-au străduit să pună bazele acestei instituţii de învăţământ superior la Cluj - Napoca, felicit Guvernul Ungariei pentru modul cum înţelege să ajute pe cetăţenii maghiari trăitori în alte ţări. Este un exemplu ce trebuie să-l urmăm şi noi.

Am însă câteva nemulţumiri legate de acest eveniment, care se referă la unele distonanţe ivite cu ocazia sărbătorii şi care au umbrit, dacă nu chiar au pângărit solemnitatea momentului şi bucuria fiecărui cetăţean de bună-credinţă din Cluj - Napoca.

Trebuia, oare, să existe manifestări iredentiste, extremiste, duşmănoase, cu un asemenea prilej? Categoric nu!

De neînţeles este faptul că nici o oficialitate română, din rândul celor care au participat la acest eveniment, nu şi-a ridicat glasul în combaterea sau mai bine zis pentru disocierea de asemenea manifestări. Tăcerea lor complice dă apă la moară radicalilor maghiari, lucru care nu poate decât să ne îngrijoreze.

Şi pentru a concretiza cele afirmate, iată câteva exemple:

Viktor Orban a tăiat, cu ocazia inaugurării, o panglică cu tricolorul unguresc! Mă întreb, şi vă întreb, oare această universitate nu s-a inaugurat în România?

Toate discursurile ţinute cu această ocazie au fost rostite în limba maghiară, fără să fi fost traduse în limba română, deşi inaugurarea se făcea într-un oraş românesc, în faţa unor cetăţeni români, unii dintre ei de etnie română. Oare cum s-au simţit oficialii şi mai ales intelectualii români, participanţi la acest eveniment, neînţelegând nimic din ce se spunea? După părerea mea, acest lucru nu a fost o scăpare, el a fost premeditat!

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ionel Adrian. Domnul deputat Iordache Florin a depus în scris.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Taxa radio - tv, o necesitate sau un motiv de dispută politică".

Guvernul P.S.D., condus de domnul Adrian Năstase, din dorinţa de a intra în normalitate, a propus controversata taxă radio - t.v. Această taxă a existat şi înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei, dar opoziţia din dorinţa de a câştiga capital politic, a exagerat cu dezbaterile pe această temă.

Normele metodologice emise vin să clarifice cele câteva cazuri care au generat dispute. Numai aşa radioul şi televiziunea vor putea să fie independente din punct de vedere politic şi, astfel, vom putea avea o creştere de audienţă. Ceea ce este important pentru Parlament, prin comisiile de specialitate, consider că este transparenţa acestor două instituţii pentru a şti cum se cheltuiesc banii publici.

Este importantă profesionalizarea acestor instituţii prin producerea de emisiuni pentru toţi cetăţenii, deoarece radioul şi televiziunea naţională trebuie să reflecte realitatea la un moment dat, indiferent de culoarea politică a Guvernului. Cei care au fost împotriva acestei taxe sunt de fapt duşmani ai celor două instituţii, pentru că numai independenţa financiară poate să dea voie la dezvoltarea acestor instituţii.

Sper că în şedinţa de vot final de astăzi, colegii din opoziţie îşi vor da seama că taxa radio - t.v. reprezintă o necesitate pentru prezent şi viitor şi vor vota în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Emil Rădulescu. Domnul deputat Ştefan Lăpădat. Domnul deputat Dumitru Puzdrea. Domnul Iordache Florin. Au depus intervenţiile la secretariat.

Domnul deputat Ion Mocioalcă.

Domnul Ion Mocioalcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică explică transparenţa Legii 161/2003 şi, de asemenea, Ordonanţa de urgenţă care a venit să completeze această lege.

După cum întreaga opinie publică cunoaşte, în perioada cât au guvernat atât P.D., cât şi P.N.L. (ca să nu mai amintim şi de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin - Democrat - în fruntea coaliţiei de tristă amintire a CDR) nu au avut voinţă politică şi, ca să spunem totul, nici nu au avut interesul să promoveze reglementări legale clare şi ferme, pentru a limita măcar efectele dezastruoase ale corupţiei, deşi atâtea evidente semnale impuneau aceasta.

În lupta împotriva corupţiei, mai ales în asigurarea transparenţei necesare unei vieţi politice sănătoase şi curate, a devenit absolut evident că şi această acţiune grea şi aşteptată de atâţia ani, trebuia asumată de guvernarea P.S.D. Nu intru în detalii. Observ că, chiar cu imperfecţiunile inerente începutului, opinia publică apreciază acest început, cât şi disponibilitatea declarată a Guvernului de a face corecţii pe parcurs.

De aceea, Legea anticorupţie 161/2003 este acum amendată prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului şi, de aceea, opinia publică nu poate să nu constate politicianismul şi subordonarea intereselor naţionale celor politice, de grup, cu care partidele din opoziţie se străduiesc acum să-şi revendice măcar ceva din capitalul politic. Este cel puţin ciudat că, după atâţia ani de tăcere vinovată, liderii şi membrii marcanţi ai P.D. şi P.N.L. au trecut peste orice bariere ideologice şi încearcă cu tot arsenalul de manevre politice, negativism şi spirit contestatar, să treacă în derizoriu această performanţă a partidului de guvernământ, salutată unanim de altfel, prin vocea reprezentanţilor autorizaţi ai Comunităţii Europene, ai democraţiilor euro-atlantice.

Dintr-o dată, cu o înfrigurare care spune multe, toate partidele din opoziţie dau la iveală aşa-zis "originale" propuneri legislative cu aceeaşi temă, încât nu punem să nu întrebăm ce sau cine i-a oprit să le promoveze, măcar în 2002, dacă nu mai devreme!

Din punctul nostru de vedere, legea este perfectibilă şi trebuie corectată sau completată, după temeinică analiză, dar cu o precizare: dacă avem sentimentul răspunderii pentru ceea ce facem, să urmărim prin aceste amendamente eradicarea cauzelor adânci ale corupţiei şi nu simptomele acestei boli.

Apreciez disponibilitatea Guvernului României de a aduce rapid primele corecţii necesare prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului.

Iar faptul că în conducerea Camerei Deputaţilor s-a hotărât să se analizeze, în Comisia juridică şi apoi în plen, în procedură de urgenţă atât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, cât şi toate proiectele adiacente depuse, este o dovadă a bunelor intenţii şi a hotărârii grupului nostru parlamentar de a perfecţiona un lucru bine început.

Personal, mă raliez tuturor celor de bună credinţă şi care doresc şi acţionează pentru ca măsurile numeroase din Legea anticorupţie să nu fie reduse, total păgubitor pentru toţi, într-o vulgară satisfacere a curiozităţii, prin presa de scandal.

Trebuie să precizăm legătura firească şi necesară între deja celebrele declaraţii de avere şi organele legale fiscale, pentru că astfel vom da temei şi credibilitate acestor declaraţii. Ele să fie controlate prin fisc, cu măsuri de sancţionare a omisiunilor voite, ca în toate democraţiile autentice.

Sunt, de asemenea, în deplin acord cu ideea că, prin reglementările noastre, deschidem perspectiva aşteptată pe bună dreptate de electorat, aceea de a urmări exact şi transparent, nu doar averea la acest moment a persoanelor alese, numite sau plătite într-o funcţie importantă din banul public, cât mai ales variaţia averii în timpul exercitării mandatului respectiv.

Să reflectăm şi asupra acestor câteva aspecte, pe care le consider de mare însemnătate, şi care sunt criterii de orientare pentru electoratul nostru.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mircea Costache. A depus intervenţia la secretariat.

Domnul deputat Emil Rus.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezenta declaraţie pe care o susţin se axează pe două aspecte ale libertăţii democratice de astăzi, pe care ni le-a dăruit cu atâta generozitate Revoluţia din decembrie 1989.

Cele două libertăţi asupra cărora doresc să vă reţin atenţia sunt: libertatea cuvântului şi libertatea de a protesta prin toate formele grevei.

Libertatea cuvântului e atât de mare încât se poate spune orice despre oricine. Se poate critica ministerul, prim-ministrul, guvernul sau preşedintele ţării şi nu se întâmplă nimănui nimic şi nu se reacţionează în nici un sens. Totul rămâne cum a fost sau cum vrea puterea.

Libertatea de a protesta prin greve, prin ieşiri în stradă, la fel, este la îndemâna tuturor. Ne-a fost dat să vedem greve ale muncitorilor, funcţionarilor, profesorilor, medicilor, asistenţilor sanitari, dar şi ale elevilor, artiştilor, poliţiştilor, chiriaşilor, păgubiţilor Fondul Naţional de Investiţii şi chiar ale pensionarilor şi bolnavilor.

Şi ce, nu e bine că avem libertate? Vai, cât e de bine în ţara în care, pe ici pe acolo, se mai fură şi biciclete!

Mai anii trecuţi, un parlamentar pe nume Bivolaru, chemat la Parchetul pentru cercetare a fost însoţit de colegii lui de partid, din opoziţie pe vremea aceea, acuzându-se de demersurile politice, ale puterii în acest caz. Cel care conducea pe revoltaţii de atunci, astăzi e prim-ministru. Şi de atunci şi până astăzi a mai apărut un fel de parchet numit Parchetul Naţional Anticorupţie, prescurtat ar veni P.N.A.

Aşa se schimbă roata în cadrul unei largi democraţii. Cei de la putere atunci, astăzi, la marginea opoziţiei, au condus în aceeaşi situaţie pe colegul lor de partid, Mureşan, inginerul electronist, ex-ministrul agriculturii, la Parchet.

Iată cum o mână spală pe alta şi amândouă obrazul, că nici acest Mureşan, care a distrus o agricultură, la urma-urmei, nu a făcut mare lucru. Şi faptele nu se opresc aici. Bugetarii de toate felurile privesc cu uimire pe cei din justiţie care sunt într-o categorie de salarizare înaltă. Aceasta nu este un motiv ca cei din justiţie să nu-şi ceară drepturi şi mai mari.

Ineditul este dat de recenta atitudine protestatară pentru arestarea judecătoarei Ciucă Andreea din Târgu-Mureş, acuzată de luare de mită, trafic de influenţă şi primire de foloase necuvenite. Paradoxal, au fost unele voci că de aceste înscenări ar fi vinovat şi Partidul România Mare. Interesantă găselniţă!

Sigur, colegii judecătoarei de pe Mureş au pichetat sediul local al Parchetului Naţional Anticorupţie în săptămâna trecută.

În săptămâna aceasta, aşteptam ca protestul să fie extins la nivelul întregii ţări. Nu este ceva ce nu se poate în ţara unde se mai fură şi biciclete. Din când în când. În rest, toate bune. Puterea se luptă din răsputeri cu doamna corupţie, pe de o parte, şi cu a se menţine la putere, pe de altă parte.

În rest, după noi potopul! Sau, pardon! După noi ar fi mai bine şi trebuie să fim tot noi!

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar U.D.M.R.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Colomon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În anul 1948, statul român, fără o lege de expropriere, printr-o nouă Constituţie, a devenit proprietarul efectiv al pădurilor din România.

Dacă trecerea terenurilor cu vegetaţie forestieră din proprietate privată în proprietatea Republicii Populare Române s-a petrecut de pe o zi pe alta, retrocedarea pădurilor în posesia foştilor proprietari durează de peste un deceniu. Durează pentru că direcţiile silvice ca administratoare a pădurilor blochează prin toate mijloacele procesul de retrocedare. Durează pentru că primarii şi viceprimarii, ca preşedinţii ai comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar au creat un haos în cadrul lucrărilor de retrocedare.

Cazul cel mai elocvent a avut loc în satul Chileni, comuna Suseni, judeţul Harghita. Aici, în ziua de 17 decembrie 2001, composesoratul Chileni a fost pus în posesie pe un teren cu vegetaţie forestieră şi păşune pe o suprafaţă de 1014,66 hectare. Concomitent cu aceasta, a început măsurătorile topografice la fond forestier pentru proprietari persoane fizice, proces care s-a încheiat până la sfârşitul lunii octombrie 2002. Însă, nici procesul-verbal de punere în posesie al composesoratului Chileni, nici cel al proprietarilor privaţi nu corespunde realităţii.

Pentru a ieşi din acest impas, primarul a înmânat dispoziţia nr.124 din 2003, prin care a însărcinat conducerea composesoratului pentru clarificarea hotarelor între proprietarii privaţi şi composesorat. Mai concret, după ce el a retrocedat proprietarilor privaţi terenul cu o mărime care depăşea cu mult perimetrul cerut de fostul proprietar, a impus conducerii composesoratului clarificarea situaţiei.

Proprietarii privaţi însă se opun acestei clarificări, afirmându-se că ei nu vor retroceda nici un metru pătrat din terenul primit cu ocazia punerilor în posesie. Ei afirmă că dacă cineva posedă titlul de proprietate, înseamnă că e proprietar, iar proprietatea, după Constituţia ţării, este ocrotită de lege, deci este inalienabilă.

Pentru a avea o situaţie legală, Ocolul silvic particular din Gheogheni a depus la Consiliul local Săseni cerere pentru vopsirea hotarelor composesoratului pentru a clarifica vecinătăţile cu persoanele fizice. Concomitent cu aceasta, a oprit marcările masei lemnoase, precum şi efectuarea proiectelor de amenajamente silvice. La Chileni, unde a funcţionat legea de retrocedare, datorită unor interese personale, datorită unor aranjamente, s-a creat un haos general, situaţie care creează un teren fertil pentru organizarea furturilor şi ilegalităţilor.

Însă şi în acest caz, organele competente tolerează ilegalităţile pentru că legile nescrise în România ocrotesc pe vinovaţi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Valentin Iliescu a depus în scris. Domnul Ionel Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Două decizii pronunţate săptămâna trecută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva României, cazul Cotleţ şi îndeosebi cazul Pantea, par a fi la originea unui eveniment mediatic de prim-plan.

Dincolo de senzaţionalul titlurilor sub care au fost prezentate în unele ziare, ca, de exemplu, "Dosarul Pantea zguduie serios justiţia României" sau "Justiţia română în afara statului de drept", consecinţele celor două hotărâri sunt evidente, chiar dacă nu toţi le observă.

Dincolo de afirmaţia nefericită a purtătorului de cuvânt al Ministerului Justiţiei referitoare la o pretinsă culpă a Parlamentului în cazul Pantea pentru tergiversarea modificărilor Codului de procedură penală, afirmaţie a cărei rectificare publică se lasă prea mult aşteptată, problema de fond rămâne, respectiv aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern. Ca unul care am pledat împreună cu alţii pentru o asemenea efectivitate a aplicării convenţiei în dreptul intern, trebuie, cred, să precizez câteva lucruri.

Justiţia nu este mai mult sau mai puţin coruptă decât alte instituţii, cred eu, şi pentru aceasta trebuie să fac apel la cifre. La preluarea conducerii Ministerului Justiţiei de către actuala echipă, situaţia justiţiei, reflectată în indicatorii sintetici socio-politici, se prezintă astfel: la capitolul "corupţie", locul doi cu 65% din totalul opiniilor exprimate în cadrul unui studiu efectuat de Banca Mondială în cursul anului 2000, la cererea Guvernului României.

La capitolul "Încrederea populaţiei în prestaţiile magistraţilor" sondajele de opinie indicau o scădere majoră a cotei, de la 56% în anul 1996, la 26% în anul 2000 sau chiar 20%, potrivit sondajului CURS.

Imaginea justiţiei reflectată în mass-media contura, de asemenea, un grad ridicat de neîncredere în justiţie şi suspiciune în legătură cu corectitudinea magistraţilor.

Referitor la independenţa justiţiei şi la politizarea magistraturii, trebuie precizat că, în perioada 1997-2000, prin modificări succesive ale Legii 92/1992 pentru organizarea judecătorească, au fost sporite continuu atribuţiile ministrului justiţiei, în timp ce astăzi, aceste atribuţii sunt în continuă diminuare.

Prin urmare, cred că este de datoria noastră să facem cuvenitele rectificări şi, mai ales, aş spune, este de datoria noastră să diagnosticăm în mod lucid relaţia dintre Parlament şi cetăţeni, relaţie care uneori este exprimată de la această tribună, în sensul unor etichetări, acuze sau cel puţin a unor afirmaţii nefondate.

Mi se pare că este un drept fundamental. Este o exigenţă de deontologie minimă să nu ne pronunţăm în cazul unei anchete în curs, cum este şi cazul fostei preşedinte a Tribunalului Mureş. Prin urmare, nu mă voi pronunţa invitând şi pe ceilalţi să nu o facă şi să se abţină pentru că această cauză se află în recurs. Este normal să instituim o anumită cultură a dialogului, o anumită cultură a solidarităţii în ceea ce priveşte integrarea normativă, aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern în speţă.

Fără îndoială, reforma cere tenacitate şi metodă pentru că nu există o altă cale practicabilă decât aceea a democraţiei participative, a căutării solidare a concluziilor utile care fac posibil ceea ce este necesar. Ea presupune nu doar un efort de imaginaţie ori de voinţă a clasei politice, ci şi încurajarea exercitării de către cetăţeni a drepturilor lor şi asumarea responsabilităţilor corelative atât la nivel decizional, cât şi pe plan individual.

Prin urmare, îmi este greu să înţeleg cum unii membri ai opoziţiei au crezut că au o minge la fileu pe care pot s-o valorifice atunci când această hotărâre în cazul Pantea a fost pronunţată săptămâna trecută.

Eu cred că ţine de responsabilitatea noastră, a tuturor, să constituim un colectiv de evaluare, colectiv parlamentar de evaluare a impactului legislaţiei europene în dreptul intern, să încurajăm judecătorii şi toate autorităţile publice din România să aplice în mod efectiv Convenţia în dreptul intern, pentru ca aceasta, aşa cum spunea deseori Curtea de la Strasbourg conţine nu doar drepturi teoretice şi iluzorii, ci concrete şi efective.

De aceea, dintr-o asemenea perspectivă, eu cred că ar trebui să analizăm asemenea situaţie şi să conştientizăm cuvintele lui Jean Monet, unul din părinţii fondatori ai construcţei europene de astăzi, care sunt semnificative şi în aceste împrejurări: "Instituţiile sunt mai importante decât oamenii, însă numai oamenii, atunci când au forţa, pot să transforme şi să îmbogăţească lucrurile pe care instituţiile le transmit apoi generaţiilor succesive".

De aceea, apelul meu este un apel la solidaritate şi la responsabilitate în legătură cu aplicarea efectivă a normelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în dreptul intern.

Fără îndoială, că nu Parlamentul are vreo vină. Fără îndoială că s-a făcut reformă, dar este de asemenea cert că niciodată nu este suficient în condiţiile în care ne aflăm într-un ritm alert, într-un proces de reformă normativă şi instituţională, pentru a recupera întârzierile nepermise care, iată, s-au produs, dar care sunt necesar a fi recuperate, având în vedere 2007, reperul nostru pentru integrare efectivă în Uniunea Europeană.

Închei aici, invitându-vă la responsabilitate şi la solidaritate pentru o problemă esenţială pentru societatea românească, pentru că este uşor să critici, să acuzi, este mai greu însă să construieşti, să munceşti împreună în mod solidar şi responsabil.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

(Domnul preşedinte se adresează domnului deputat Eugen Lucian Pleşa.)

Stimate coleg, există o procedură parlamentară la care toţi trebuie să ne supunem. Aţi avut timp să vă înscrieţi la cuvânt; din grupul dumneavoastră parlamentar s-au înscris 13. Dacă doriţi să depuneţi declaraţia bine, dacă nu, vă înscrieţi data viitoare.

Este ora 10, totuşi!

Nu, nu! Eu vă rog să veniţi la serviciu şi după aceea vă faceţi declaraţia şi apoi vă înscrieţi la cuvânt.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

N-am făcut-o acum!

Domnul Valer Dorneanu:

Acum aţi făcut-o în bancă! Domnul deputat Hogea.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Stimaţi colegi,

Ţin să precizez de la bun început că nu-l cunosc personal pe directorul general al Societăţii Române de Radiodifuziune, domnul Dragoş Şeuleanu. L-am văzut de vreo două ori pe banca ministerială, deşi nu ţin minte să ocupe o funcţie care să-l îndreptăţească la aşa ceva. Aroganţa sa incalificabilă, neegalată decât de ura viscerală anti-P.R.M. şi de apetitul manifestat pentru afaceri veroase pe banii publici, a atins, din păcate, cote alarmante. Ne amintim că în decembrie 2001 a fost validat ca şef interimar la Radio pe o perioadă de 6 luni, iar primul său gest de autoritate a fost mărirea salariului propriu, în februarie 2002, de la 48 la 70 de milioane de lei. Între timp, cuantumul s-a mărit la 80 de milioane de lei pe lună, adică de trei ori mai mult decât ia un parlamentar.

Politizarea emisiunilor Radio România avea să vină, apăsător şi brusc, concomitent cu înscăunarea aceluiaşi Şeuleanu, permanentizat, între timp, la conducerea instituţiei. Până şi cele câteva zeci de secunde alocate săptămânal în jurnalele de ştiri Partidului România Mare au fost eliminate, în dispreţul total al bunului simţ, dar şi al Legii nr.41/1994, care garantează informarea corectă, netrunchiată şi imparţială a opiniei publice asupra evenimentelor la ordinea zilei.

Lucrurile sunt foarte limpezi (îngrozitor de limpezi!), deoarece însuşi directorul Societăţii Române de Radiodifuziune le declara cinic tuturor contestatarilor săi: "Să vă fie clar, noi lucrăm pentru decidenţi, nu pentru ascultători". N-ar fi nimic dacă domnul Şeuleanu (continui să folosesc apelativul de "domn" din motive formale, nicidecum din respect!) ar gândi astfel la dumnealui acasă, în cadru privat, şi nu de la înălţimea fotoliului directorial al radioului public, serios stipendiat de la buget. Când formule de o asemenea impertinenţă sunt folosite de către un ins care se adapă de la izvorul nesecat al vistieriei naţionale, atunci lucrurile, evident, se complică.

Şi, parcă neajungându-i leafa indecent de mare, Dragoş Şeuleanu se bate până în pânzele albe pentru taxa radio - tv, asupra inutilităţii căreia nu are rost să mai insistăm. De remarcat că una dintre justificările invocate pentru introducerea taxei amintite vizează reducerea anterioară a volumului de publicitate din programele Radio Românua Actualităţi, de la 8% la 5% din timpul de emisie.

Trecând peste faptul că radioul public n-a avut niciodată 8% publicitate, monitorizarea pe luna martie a anului curent arată o creştere a numărului de reclame, cu 315 spoturi publicitare!!! Iată o nouă dovadă că domnul Şeuleanu a minţit pe faţă, pentru a ascunde situaţia reală: aceea că Societatea Română de Radiodifuziune are suficienţi bani; ba, mai mult, aceşti bani sunt folosiţi discreţionar de către o mână de inşi care trăiesc în huzur pe baza subvenţiei bugetare şi a publicităţii contractate. Deasupra tuturor tronează un mic arivist care a arendat de la P.S.D. o moşie mănoasă.

Pentru a-şi satisface toate poftele, el pune biruri pe bieţii români, indiferent dacă au sau nu aparat de radio, dacă ascultă sau nu producţiile Societăţii Române de Radiodifuziune, dacă sunt sau nu la curent cu gestionarea frauduloasă a sumelor încasate de instituţia încăpută pe mâinile sau, dacă vreţi, pe...şaua! lui Şeuleanu.

Ipocrizia îl împinge pe nedemnul director al Radioului să stipuleze în declaraţia de avere întocmită la 20 mai anul curent, că deţine doar un teren intravilan de 271 metri pătraţi şi o casă de 200 metri pătraţi! Bani ioc, maşini ioc, acţiuni ioc, mai să-i plângi de milă. Când ne gândim, însă, la adevăraţii oameni săraci din România, cărora acest arendaş vrea să le agaţe de gât o nouă piatră de moară, realizăm pe deplin grotescul situaţiei.

Ca principal partid de opoziţie, P.R.M. solicită rezolvarea grabnică a situaţiei explozive de la Radiodifuziune, înainte ca trompeta P.S.D.-istă să ne asurzească pe toţi, pe unde medii, lungi şi ultrascurte, cu largul concurs (normal, pe măsura salariului!) al directorului Şeuleanu...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Tudor Baltă. Şi apoi domnul Marian Ionescu.

Domnul Tudor Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Tema intervenţiei mele de astăzi este "Educaţie pentru sănătatea naturii".

Ca urmare a unor programe aprobate de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, în perioada 2-7.VI.2003, copiii Constanţei au fost implicaţi în derularea unor acţiuni de ecologizare a spaţiilor verzi din şcolile în care învaţă, din parcuri, acţiuni prilejuite de programul "Săptămâna verde", iniţiat de Inspectoratul şcolar judeţean Constanţa, în colaborare cu Oficiul judeţean pentru protecţia consumatorului, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului şi organizaţiile nonguvernamentale "Oceanic Club" şi "Mare Nostrum".

Scopul acţiunilor a fost formarea unui comportament ecologic în rândul elevilor şi adulţilor, iar obiectivele au vizat crearea microclimatului ecologic în zona aferentă unităţilor şcolare şi în zone de agrement ale municipiului şi judeţului Constanţa, conştientizarea populaţiei constănţene în vederea conservării şi protejării zonelor naturale, informarea corectă şi permanentă a populaţiei, schimbarea atitudinii şi comportamentului faţă de mediul înconjurător şi responsabilizarea civică a populaţiei şcolare.

Programul a demarat cu ecologizarea zonei Faleză - Cazino unde au fost implicaţi reprezentanţii Inspectoratului şcolar judeţean Constanţa. Au urmat acţiuni concrete, "Un copil - o floare" (plantări de răsaduri de flori), sesiuni de referate tematice, întâlniri cu reprezentanţi din domeniu, interviuri, vizite în instituţii de profil, excursii la rezervaţii naturale, expoziţii de desene şi postere, concurs de desene pe asfalt, dezbateri cu tema "Educaţia pentru mediu - prioritate a învăţământului constănţean", carnavalul florilor, în care au fost implicate 55 de unităţi de învăţământ, grădiniţe, şcoli generale, licee şi grupuri şcolare, din mediu urban şi rural, aproximativ 300 de cadre didactice şi 3500 de elevi.

Evaluarea acţiunilor cuprinse în program s-a făcut pe baza portofoliilor personalizate, realizate de şcolile implicate în derularea programului. Premiul cel mare, un calculator performant, destinat dotării laboratorului de biologie, oferit de Oficiul pentru Protecţia Consumatorului a fost obţinut de Şcoala "Nicolae Tonitza" din Constanţa pentru implicare de anvergură în derularea acţiunilor de ecologizare.

Au fost răsplătite cu diplome de excelenţă Şcoala B.P.Haşdeu, Liceul teoretic "Lucian Blaga" din Constanţa, Şcoala "Constantin Brâncuşi" din Medgidia şi Şcoala generală din localitatea Cuza-Vodă.

Activităţile s-au finalizat sâmbătă, 7.VI.2003, cu Marşul ecologiştilor la care au participat în ritm de fanfară peste 2500 de elevi şi cadre didactice.

La sosire pe platoul prefecturii, copiii Constanţei au dat citire Memorandumului ecologiştilor constănţeni, adresat autorităţilor locale şi populaţiei, amintind că natura poate sluji drept carte, profesor şi prieten, fiind la fel de importantă ca şi şcoala.

Demn de remarcat este devotamentul şi dăruirea cu care cadrele didactice au participat alături de copii la acţiunile ocazionate de Săptămâna Verde. Apreciem spiritul de echipă şi implicarea inspectorilor şcolari Paraschiva Emilianov, Dorina Ivanciu şi Luciana Raicu în organizarea, coordonarea şi desfăşurarea acţiunilor programate.

Ocrotiţi natura ca să vă bucuraţi de ea!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marian Ionescu:

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am o temă adiacentă cu tema prezentată ca titlu de colegul meu. "Noile planuri-cadru de învăţământ nu corespund cerinţelor actuale."

Considerăm că modificarea Legii nr.84/1995, apreciată şi susţinută de către toate forţele politice din Parlamentul României, nu reprezintă, totuşi, argumente pentru susţinerea noilor planuri-cadru de învăţământ emise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării din următoarele motive:

1. Este inoportună modificarea planurilor-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a la disciplina biologie, prin micşorarea numărului de ore, de la două ore pe săptămână, la una; reducerea numărului de ore la jumătate conduce inevitabil la diminuarea volumului şi calităţii cunoştinţelor de biologie, cu atât mai mult cu cât creşte importanţa acestei ştiinţe precum şi a celorlalte ştiinţe conexe ei. Reducerea numărului de ore ale unei discipline ce face parte din trunchiul comun al disciplinelor fundamentale, micşorează nepermis nivelul de cunoaştere a celei mai importante ştiinţe care studiază viaţa pe pământ.

La clasele a XI-a şi a XII-a, s-a scos din planul-cadru de învăţământ pentru profilul uman orele de biologie, măsură neavenită, deoarece mulţi absolvenţi susţin examenul de bacalaureat la disciplina biologie. Există multe situaţii când absolvenţii profilului uman susţin examene de admitere în învăţământul superior la biologie, iar asimilarea cunoştinţelor specifice se realizează în general în afara şcolii, prin dezvoltarea industriei de meditaţii, pentru că, în această situaţie, şcoala nu le poate oferi condiţii optime.

Partidul România Mare atrage atenţia asupra nerespectării art.32 alin.4 din Constituţia României, care stipulează că învăţământul de stat este gratuit potrivit legii.

2. În cadrul şcolilor de arte şi meserii nou înfiinţate prin actuala lege pentru domeniile tehnic şi economic lipsesc orele de biologie în comparaţie cu celelalte discipline fundamentale: matematică, fizică, chimie.

În situaţia învăţării oricărei meserii este absolut necesar să existe în planul-cadru de învăţământ ore de biologie, sau ore de igienă, sau de ecologie.

Partidului România Mare apreciază că necesitatea introducerii acestor ore este strâns legată atât de condiţiile actuale în care există o poluare din ce în ce mai accentuată a aerului, solului şi apelor, precum şi de asigurarea primului-ajutor în caz de accidente în timpul orelor de practică şi nu în ultimul rând de cerinţele Comunităţii Europene.

Specialiştii Partidului România Mare apreciază că toate aceste modificări ce vizează o reformă continuă sunt realizate de Consiliul Naţional pentru Curriculum, organism afiliat Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în care sunt cooptaţi, de regulă, specialişti pe linie metodică şi pedagogică. Acest organism stabileşte de la sine putere structura planurilor-cadru de învăţământ, fără să consulte specialiştii din şcoli, deoarece numai aceştia sunt cei mai îndreptăţiţi în a propune modificări importante pentru că ei cunosc foarte bine necesităţile unei pregătiri corespunzătoare a elevilor pentru şcoală şi viaţă.

Partidul România Mare doreşte să atragă atenţia cu această ocazie asupra schimbării mentalităţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării care a acordat o autonomie totală Consiliului Naţional pentru Curriculum de a construi planul-cadru fără consultarea specialiştilor în domeniu.

Este unanimă aprecierea că ştiinţele biologice au avut şi o dezvoltare impetuoasă, motiv pentru care secolul XXI este numit secolul biologiei, deoarece au apărut ştiinţe noi conexe acesteia ca: biofizica, biochimia, ingineria genetică, biotehnologia, bioinformatica. Învăţământul românesc trebuie să fie bine armonizat cu învăţământul european, aspect ce solicită un accent mai mare pe educaţia continuă a tineretului pentru mediu şi pentru sănătate, unde de fapt există şi programe la nivel naţional şi chiar internaţional.

Eliminarea, în acest caz, a fundamentului pentru educaţie, pentru mediu şi sănătate prin micşorarea numărului de ore de biologie şi chiar eliminarea acestora generează necunoaşterea importanţei educaţiei privind mediul şi sănătatea şi, de asemenea, conduce la diminuarea normelor didactice, ceea ce echivalează cu şomajul unor formatori în protejarea mediului şi al vieţii.

Considerăm că este necesară luarea imediată de măsuri concrete şi coerente prin introducerea orelor de biologie la toate clasele din învăţământul preuniversitar, precum şi în şcolile de arte şi meserii în scopul implicării tineretului în educaţia pentru mediu şi sănătate, condiţie necesară unui învăţământ european de calitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Pleşa, poftiţi şi dumneavoastră.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Vă mulţumesc.

Aşa cum bine afirma cineva: "Poţi duce calul la adăpat, dar nu-l poţi obliga să şi bea!" Doamna Andreea Ciucă, pentru că e un caz fierbinte, s-a înfruptat adânc în corupţie, prin sume fabuloase încasate ca mită de câţiva ani încoace. Ancheta deschisă va dovedi cele afirmate în legătură cu o persoană foarte activă şi descurcăreaţă, nu numai în măsluirea adevărului prin instanţe, cât şi în privatizările forţate din Mureş. Are atâtea belele, încât pierdem vremea acum, la începutul anchetelor.

Trebuie evidenţiat un fenomen deconspirat acum, cu cazul Ciucă: contaminarea liberală din justiţie nu mai are ruşine! După ce au schimbat componenţa Curţii Supreme de Justiţie cu magistraţi aserviţi, în 1997, acum simt că e timpul să lase locul unor profesionişti oneşti şi dau în disperare. Mulţi componenţi ai Curţii Supreme de Justiţie, în frunte cu Paul Florea, merită pedepse grave, grele pentru abuz în serviciu. Pentru că respectarea legilor este prima sarcină de serviciu a acestora.

Să nu se uite că judecătorul nu creează dispoziţii legale obligatorii, judecătorul stabileşte legalitatea în condiţiile legilor aplicabile în cauză. Inamovibilitatea trebuie aplicată corect, şi nu ca instrument al bunului plac. În cazul Andreea Ciucă, magistraţii care s-au pronunţat pentru eliberare pot fi consideraţi, fără ezitate, complici de marcă ai corupţiei. Dar asta este starea lor de normalitate. Până când?

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Iosif Armaş:

Se împlinesc peste două zile, la 12 iunie, şase ani de când Administraţia de la Casa Albă a decis, unilateral, să accepte în Alianţa Nord-Atlantică trei ţări: Cehia, Polonia şi Ungaria. Refuzul categoric al administraţiei americane, din 1997, de a sprijini integrarea României în NATO încă din primul val - aşa numitul val "Madrid" - a anulat, practic, şansele ţării noastre de a urca în primul tren al integrării tinerelor democraţii est-europene în universul valorilor occidentale.

Politicienii români, indiferent de orientarea lor doctrinară, analiştii politici, dar şi românii de rând, şi-au ascuns cu greu dezamăgirea. Cu atât mai mult cu cât se ştiau puternic sprijiniţi de Franţa, Germania şi Italia.

Din perspectiva celor şase ani care au trecut, refuzul Washington-ului din 1997 nu mai are nici o relevanţă: acum România este pe cale de a dobândi integrarea totală în NATO şi se află în negocieri de aderare cu ue. Acest lucru a devenit posibil pentru că, în esenţă, opţiunea pro-occidentală a României nu s-a schimbat. România nu a rămas singură în faţa unei lumi ostile, iar faptul că am continuat să mergem pe un drum, practic, fără întoarcere, că am continuat să acumulăm în planul consolidării democraţiei, ne-a ajutat, în 2002, să ne atingem obiectivul. În definitiv, SUA n-au fost, atunci, împotriva României, dar, din raţiuni extrem de pragmatice, în 1997, în NATO nu puteau accede alte ţări în afara celor nominalizate de Washington.

Dincolo de aceste considerente, devenite acum istorie, doresc să atrag atenţia asupra unui aspect mai puţin avut în vedere la vremea respectivă, deşi a fost semnalat în presă în mod corespunzător. Partidele aflate atunci la putere au procedat în mod greşit, cultivând iluzii în legătură cu intrarea în NATO şi transformând acest proces într-o obsesie naţională. Problema deciziei de la Madrid a devenit în iunie 1997 o chestiune crucială, de viaţă şi de moarte, de care ar fi trebuit să depindă soarta României mulţi ani înainte. S-a insinuat chiar că o decizie negativă referitoare la ţara noastră ar echivala cu o catastrofă naţională. Exponenţii puterii de atunci au greşit pedalând pe această idee, iar eforturile propagandistice nemăsurate nu au ajutat la nimic.

Cu tot sprijinul pe care România l-a avut din partea unor democraţii europene, Guvernul de la Bucureşti a refuzat să vadă un lucru extrem de simplu: acela că SUA sunt singurul stat din lume asupra căruia presiunile externe n-au nici un efect. De aceea, psihoza "Madrid" nu a dovedit nici înţelepciune, nici maturitate politică. S-a generat un şoc psihologic şi, firesc, populaţia s-a considerat frustrată, trădată în aşteptările sale de către cei care decid soarta NATO. Iar asta, în ultimă instanţă, nu înseamnă altceva decât diletantism politic. Prezent pe termen lung în cercurile puterii, cum s-a întâmplat în perioada menţionată, dăunează grav intereselor naţionale.

Domnul Ştefan Lăpădat:

"Anul 2003 - anul Traian".

Înainte de a se amenaja cele două lacuri de acumulare de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu Ministerul Culturii şi Inspectoratul de cultură judeţean Mehedinţi au luat unele măsuri cu caracter preventiv, de a salva unele monumente istorice şi urme arheologice, între care şi Piciorul Podului lui Traian de la Drobeta-Turnu-Severin.

În calendarul UNESCO, anul 2003 este declarat "Anul Traian", aniversându-se 19 secole de la construirea unuia dintre cele mai grandioase monumente arhitecturale ale antichităţii după planurile vestitului Apolodor din Damasc, la ordinul împăratului Traian, care a cucerit Dacia. Acest "Arc de Triumf" avea să lege peste Dunăre două civilizaţii: romană şi daco-getică, care se vor contopi în scurtă vreme, dând naştere poporului român.

Pentru salvarea monumentului de a nu intra sub apă, autorităţile române au ales o metodă de izolare a acestuia într-o cuvă de beton. Din păcate, apa din infiltraţii şi precipitaţii a înconjurat monumentul, declanşându-se eroziunea asupra cărămizilor de factură romană, care se desprind şi sunt luate pentru alte destinaţii. Specialiştii din Italia au efectuat studii biologice şi biochimice pentru stoparea eroziunii, dar fără rezultat. Balta se colmatează pe zi ce trece, din cauza gunoaielor şi vegetaţiei. Cândva funcţiona o pompă pentru scoaterea apei, care nu mai există.

Cu sprijinul Ministerului Culturii, nu cel de azi, s-a ridicat un podeţ din lemn în jurul monumentului, pentru a fi vizitat îndeaproape, care azi este destul de şubred, punând în pericol viaţa excursioniştilor şi a copiilor care se joacă zilnic, nefiind paznici.

Înainte de 1990, Ministerul Culturii, în colaborare cu Guvernul italian, au elaborat un proiect de conservare a "Piciorului Podului lui Traian", nerealizat însă, iar acum există încă un proiect de reconstruire a "Podului" pe o lungime de 80 m, care nu se pune în execuţie.

În acest an, Ministerul Culturii şi Cultelor nu a dat un leu pentru restaurarea şi conservarea monumentului. Timp mai este, dacă binevoieşte domnul Răsvan Theodorescu, ministrul de resort, care în mai multe rânduri, cu ocazia unor mari evenimente culturale, a fost prezent în acest loc plin de istorie, să salveze ce se mai poate, luând ca exemplu Grecia, unde fiecare piatră legată de istorie este valorificată din punct de vedere turistic, educativ şi economic la maximum.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Preţurile de comercializare pe piaţa românească a medicamentelor de import sunt mult mai mari decât în ţări ca Germania, Italia, Spania, Marea Britanie şi Suedia, din cauza taxelor mari şi multe, adăugate preţului de producător. În România sunt incluse taxe care "îngroaşă până la refuz preţul medicamentelor de import". Sunt şase taxe: cea vamală (10,5%), adaosul de importator (17%), riscul de devalorizare (9%), adaosul de distribuţie (4-9%), adaosul farmaciei (10-24%) şi t.v.a. (19%). Valoarea totală a acestora este de 69,5-88,5% din preţul de producător, cea mai mare dintre ele fiind t.v.a.

Din punct de vedere al acestor taxe, medicamentele de import aflate pe piaţa românească sunt mai scumpe decât cele din Irlanda, Austria, Suedia, Marea Britanie, Franţa, Spania, Italia şi Portugalia. În Austria, t.v.a. pentru medicamentele compensate este de 0%, ca şi în Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Marea Britanie, Irlanda, Grecia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania şi Suedia. Pentru medicamentele necompensate, t.v.a. are valori de 3% în Luxemburg, 4% în Spania, 5,5% în Franţa, 10% în Italia, 16% în Germania, 21% în Irlanda şi 25% în Danemarca şi Suedia.

Dintr-un sondaj prezentat de Asociaţia Medicilor rezultă că doar 12,97% dintre români îşi permit să cheltuiască în jur de 1.000.000 de lei lunar pentru medicamente şi numai 14,62% dintre bolnavi pot cheltui pe medicamente, lunar, peste 875.000 de lei.

Taxele incluse în preţul medicamentelor de pe piaţa românească sunt "nepermis de mari şi nepermis de multe", comparativ cu ţările din Uniunea Europeană şi din Europa Centrală şi de est, au afirmat reprezentanţii Asociaţiei Medicilor. Din această cauză, pentru afecţiunile cronice, doar jumătate din populaţie îşi permite să cheltuiască mai mult de 350.000 de lei lunar pe medicamente. Specialiştii în materie afirmă că numărul mare de taxe incluse în preţul medicamentelor nu se justifică, motiv pentru care s-a convenit cu Ministerul Sănătăţii că trebuie luate măsuri în vederea scăderii valorii şi numărului de taxe. S-a făcut precizarea că scăderea cu 6% a adaosului de importator şi a riscului de devalorizare "se vor aplica peste trei luni".

Alianţa medicilor face eforturi pentru scoaterea definitivă a taxei de distribuţie a medicamentelor.

Problemele legate de medicamente ţin şi de faptul că sunt foarte mulţi datornici către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care are de recuperat creanţe de peste 25.000 de miliarde de lei. Asociaţia Medicilor a anunţat că va sesiza Curtea de Conturi, "în scopul recuperării acestor sume, care ar acoperi gaura din bugetul sănătăţii".

Domnul Ioan Sonea:

"Gândul şi fapta".

După trei ani de guvernare, ca în poveste, "slujitorii poporului" trebuie să se odihnească şi să-şi primească plata. În linişte şi pe banii publici. Domnul prim-ministru Adrian Năstase aprecia articolele din proiectul de modificare a Legii locuinţei, care i-ar fi împroprietărit, pur şi simplu, pe demnitari cu case de vacanţă, drept "o chestiune care a apărut prin metode neconvenţionale în varianta finală" şi că nici nu s-a intenţionat acordarea unui asemenea privilegiu aleşilor, considerând că aceasta nu este o prevedere care să reprezinte o prioritate pentru Guvern. După criticile din presă, guvernanţii au început să se contrazică în declaraţiile referitoare la articolele despre locuinţele de vacanţă pentru demnitari.

Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Despina Neagoe, spune că Guvernul nu-şi asumă răspunderea pentru cele trei articole, care nu se ştie când au apărut. Dar recunoaşte, implicit, că în proiectul de lege discutat săptămâna trecută în şedinţa de Guvern se aflau şi articolele care dădeau dreptul ministerelor şi consiliilor locale să administreze case de vacanţă şi că ele au fost introduse cu ştiinţa miniştrilor.

Primul-ministru Adrian Năstase a susţinut că articolele au fost introduse ulterior discuţiei din Cabinet, fără ştirea membrilor Guvernului, dintr-un exces de zel al unor funcţionari.

Ministrul transporturilor spune că "cele trei articole de lege au apărut din senin, în drumul de la minister spre Parlament". Se promite o anchetă a MLPTL, iar domnul ministru va sancţiona vinovaţii: "Cei care au avut intenţia să se joace cu acest lucru, profitând de neatenţia noastră, s-ar putea să aibă surprize în perioada următoare", a mai spus premierul. S-ar putea, dar nu se poate.

Ce deducem însă din toată această tevatură: că există la nivel central şi la nivel local, la ministere, regii, companii, frumoase case de vacanţă, iar unde nu sunt încă, se pot construi, cât mai mari şi mai luxoase, din banii publici, unde aleşii partidului şi numiţii puterii, să nu spunem "excepţionalii" de la legile anticorupţie, să poată petrece în linişte frumoase zile de vacanţă, în timp ce aceia care şi le-au construit din banii lor să poată fi arătaţi cu degetul.

Victor Ponta va face o anchetă cu privire la casele de vacanţă, câte există la nivel local sau central, la nivel de regii sau companii, şi va petrece o vară de vis trecând din vilă în vilă. Aceasta în timp ce "oamenii muncii", care oricum sunt din ce în ce mai puţini în România, nici măcar nu mai au curajul să viseze la un concediu "la munte sau la mare", cum se spunea pe vremuri, acest lucru fiind la îndemâna privilegiaţilor sorţii, care însă îi preferă pe cei cu euro sau dolari. Aceasta în timp ce pentru veterani şi urmaşii lor abia s-au găsit 15.000 de lei la pensiile, şi aşa mici, dar s-a propus creşterea pensiilor diplomaţilor cu 80%, plus alte sporuri, şi fără a mai face vorbire de alte categorii de susţinători ai Puterii, favorizate şi privilegiate cu structuri proprii de ajutor social, de sănătate etc.

Acum, cine poate crede că un funcţionar mărunt sau o dactilografă îşi riscă serviciul pentru a falsifica documente guvernamentale, chiar dacă se va "descoperi" că un astfel de "element" a "îmbogăţit" proiectul de lege cu cele trei articole, şi va fi aspru pedepsit. Este clar că intenţia de favorizare a reprezentanţilor la vârf, şi nu numai, a structurilor de putere de la toate nivelele a existat, că s-a ştiut că pot exista consecinţe asupra imaginii, şi atunci, s-a încercat "jocul".

Mai răzbate încă o idee: actuala coaliţie aflată la guvernare, formată din PSD, PUR, UDMR, se vede permanentizată la putere. Nu că ar fi rezolvat toate problemele fundamentale ale românilor, nu că şi-ar fi achitat cu seriozitate datoriile făcute în campania electorală, ca să nu mai vorbim de promisiunile la fel de bogate, şi altele la fel, dar pentru că domniile lor trăiesc în propria realitate şi dispun de toate mijloacele, desigur, legale, de a acoperi ilegalităţile actuale şi viitoare săvârşite în slujba poporului. Deci, consideră că totul li se datorează şi totul li se cuvine.

Dacă aşa vrea Dumnezeu şi alegătorul român, atunci să-i lăsăm să-şi facă vile şi concediile în pace, căci ne trebuie conducători odihniţi şi bine dispuşi, iar nu stresaţi şi copleşiţi de trudă.

Domnul Puiu Haşotti:

"Furtul intelectual - metodă de guvernare PSD".

Timp de 50 de ani, istoria poporului român a fost folosită ca instrument de legitimare şi glorificare a unui sistem politic menit să asigure perpetuarea unor oameni la guvernare. Astăzi, partidul pe care unul din liderii săi îl numea urmaşul PCR, PSD, încearcă să se folosească şi de istorie, şi de sentimentele poporului român, pentru a mai câştiga oricât de puţină "imagine", acest cuvânt devenit principiu de bază al guvernării social-democrate.

De 13 ani, încercările veteranilor şi ale militarilor în rezervă de a promova o lege de cinstire a eroilor s-au lovit de nepăsarea politicienilor. Deşi sesizat de mai multe organizaţii, Guvernul Năstase nu a mişcat un deget în acest domeniu. A părut un subiect minor, mult prea puţin important în aritmetica electorală. A devenit un subiect interesant pentru Guvernul Năstase doar atunci când eu, în colaborare cu reprezentanţii veteranilor şi militarilor în rezervă, am depus în Parlament un proiect de lege privind regimul mormintelor, cimitirelor şi operelor comemorative de război şi înfiinţarea Societăţii Naţionale pentru Cinstirea Eroilor. A fost un gest de minimă recunoştinţă şi respect din partea mea, ca reprezentant ales al poporului român, faţă de memoria unor oameni care au făcut sacrificiul suprem pentru această ţară.

În faţa unei iniţiative a unui reprezentant al Opoziţiei, Guvernul are întotdeauna două tipuri de reacţie: respingerea totală sau, pur şi simplu, furtul iniţiativei respective. Dacă optează pentru a doua variantă, furtul intelectual, procedeul Guvernului este următorul: se preia respectivul proiect, fie prin metode atât de dragi PSD, de "culegere de informaţii", fie pur şi simplu de la Parlament, se mai schimbă pe ici pe colo şi apoi se lansează cu mare spectacol mediatic.

De doi ani şi jumătate, această metodă de guvernare a adus Guvernului mari beneficii. Câteva exemple? Legea liberului acces la informaţiile publice şi proiectul de modificare şi completare a Codului de procedură penală sunt de notorietate publică.

Se spune că: "Hoţul neprins este negustor cinstit". Dar ce te faci când hoţul este prins, dar cel care trebuie să pedepsească este tot... hoţul?

Mă aştept, domnule prim-ministru, să recunoaşteţi public că Guvernul a avut iniţiativa înfiinţării Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor în şedinţa din 29 mai 2003, ca urmare a propunerii mele legislative cu privire la regimul mormintelor, cimitirelor şi operelor comemorative de război şi înfiinţarea Societăţii Naţionale pentru Cinstirea Eroilor, PL 310/7.05.2003. În rest, poate, vreodată, vom auzi şi de bine.

Domnul Ion Mogoş:

Ioana Maria Vlas readuce în atenţia publicului afacerea FNI. Din spusele Ioanei Maria Vlas, se deduce că afacerea FNI rămâne neclarificată.

Cu toate acestea, implicaţiile acestui caz sunt explicite. Este vorba, în primul rând, despre incapacitatea statului român de a acţiona preventiv, deşi au existat precedente cu efecte asemănătoare. Scuzele şi explicaţiile oferite în mass-media sunt puţin credibile.

Se vehiculează ideea că într-un regim democratic, individul are libertatea de a alege şi, prin urmare, este singurul responsabil pentru acţiunile sale. Validitatea acestei afirmaţii nu poate fi contestată.

Totuşi, într-un regim democratic trebuie avut în vedere şi rolul statului în societate. Acest aspect are ca fundament existenţa de la sine înţeleasă a unui contract social între cetăţean şi stat, care se concretizează în anumite drepturi şi obligaţii. În acest caz, obligaţia statului este încercarea de a asigura securitatea cetăţeanului, prin acţiuni preventive, şi nu curative, inclusiv la nivel economic. Aceasta se poate realiza prin crearea unor mecanisme de intervenţie eficace, care să nu permită escrocherii de asemenea dimensiuni şi, ce e mai grav, în mod făţiş.

Or, afacerea FNI reprezintă tocmai nerespectarea de către stat a contractului social. Mai mult, incapacitatea statului de a acţiona preventiv pune în discuţie credibilitatea autorităţii. Consecinţa logică este naşterea unor sentimente de nesiguranţă socială.

Prin urmare, mesajul meu este clar: siguranţa şi buna informare a cetăţeanului trebuie să devină o prioritate în viaţa politică românească!

Domnul Costache Mircea:

"Obsesia jefuitorilor cumularzi - solidaritatea socială".

Adică, mai pe scurt, baronii de mucava, samsarii averii publice, magnaţii fierului vechi, ai buşteanului, ai alcoolului, latifundiarul, într-un cuvânt, Ciocoiul nou, care a făcut tabula rasa din atâta câtă era, economia românească, are din când în când frisonul ruperii de popor, al izolării de dezmoşteniţii sorţii care au ajuns să se spânzure de mila copiilor muritori de foame, să agonizeze în căutarea unui reazem în cer, la Bunul şi Răbdătorul Dumnezeu.

Satrapii nemiloşi ai zilei se pomenesc uneori tresărind de nevoia imperioasă de a avea sprijin popular, de a face astfel ca mulţimea să-i aduleze, să-i înconjoare cu dragoste sau măcar cu teamă. Că şi teama de a nu fi de-a dreptul striviţi de puternicii zilei este un imbold psihosocial de a mima solidarizarea celor umili cu pilonii mafiei de partid şi de stat.

Care este mijlocul cel mai eficient prin care Ciocoiul nou a putut semăna teamă, confuzie, iluzii, diversiuni ori speranţe deşarte? Ei bine, acum este unanim recunoscut că instrumentul cel mai eficient cu care a fost îndobitocit poporul, cu care s-a reuşit intoxicarea şi manipularea opiniei publice împotriva propriilor interese majore a fost, chiar de la ivirea zorilor pseudodemocraţiei româneşti, televiziunea română. Cu ea s-a transmis Revoluţia în direct 24 de ore din 24, de unde, până atunci funcţiona 2 ore pe zi; cu ea s-au fixat în mentalul colectiv figurile înrobirii mafiote a României; cu ea s-au inoculat "ideile" distrugerii CAP-urilor, livezilor, pădurilor, IAS-urilor, complexelor zootehnice, fabricilor, combinatelor şi a tot ce mai funcţiona, dând, cum-necum, pâine oamenilor muncii. Cu televiziunea s-a construit rapid o clasă de mari bogătaşi, de răpitoare rapace, fără mamă, fără tată, fără religie şi fără Dumnezeu, care a pârjolit în jur totul.

Acum, jigodiile vor să fie şi compătimite şi adulate. La umbra grijii pentru "solidaritatea socială", vânătorii de averi nemăsurate încearcă să convingă azi că taxa pe serviciul de televiziune este una de solidaritate. "Zmecheri" fiind ei, cum nu se mai află "pă lume", au adus întâi în discuţie radioul, care deja era plătit în costul curentului electric de vreo 2 ani. Năimiţii o înghiţiseră şi pe asta. Da, dar acum a fost adus din nou radioul pe tapet, în frunte cu "monumentalul Şeuleanu", cel cu 80 de milioane de lei pe lună din cârca abonaţilor flămânzi, bolnavi şi goi, a fost adus Şeuleanu drept remorcher pentru Nicolau (cel bronet foarte), ca să-l tracteze şi pe el cu televiziunea mincinoasă şi perfidă, să mi-l bage şi pe el în case tot pe firul electric, cu de-a sila.

La un recent festival de teatru, la Buzău, Teatrul Naţional a prezentat o piesă a tuciuriului Nicolau. Vai de bieţii mari actori, Albulescu, Lucian, Belonţ, Ivaşcu, ce s-au chinuit cu textul imposibil al acestui impostor! Replica-cheie a fost osândit s-o rostească Claudiu Bleonţ: "Dumnezeu n-are Mamy!" Aşa e, stimaţi tovarăşi liber-cugetători din PDSR, numai că Nicolau şi cei de aceeaşi culoare nu numai că nu au mamy, dar ei nu au nici tati, şi nici Dumnezeu.

Solidaritatea hoţilor cu populaţia adusă în sapă de lemn este una dintre cele mai sfidătoare palme date bunului simţ românesc. Mişelia celor care nu mai ostenesc punând biruri, care de care mai deştept incluse în benzină, în curent, în apă, în pâine, în aer, nu are margini.

Lupta pentru eliberare naţională şi socială la români nu s-a declanşat încă. Românul mai suportă încă multe! Dar, cum istoria se repetă, nu e departe timpul dezrobirii. Mai vorbim!

Domnul Ştefan Baban:

"O nouă modificare în învăţământ, aceeaşi nebuloasă".

Reforma învăţământului românesc a ajuns într-o nouă etapă, cel puţin bizară, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori: anul acesta şcolar, mai exact sfârşitul lui, ori va avea repetenţi care vor spune adio şcolii, ori se va bucura de o promovabilitate de 100%, fapt unic în istoria învăţământului.

Schimbarea, pe ultima sută de metri, a condiţiilor de susţinere a examenului de capacitate şi de bacalaureat nu a stârnit prea multe comentarii şi răzvrătiri, deoarece atât profesorii, cât şi elevii şi părinţii acestora ştiu de peste 13 ani că în ultimul moment pot apărea fel de fel de simulări, reale de cele mai multe ori, care fac parte din politica de reformă a învăţământului românesc.

Problema principală însă este alta, şi poate că ar trece neobservată, dacă nu ar fi vorba de viitorul urmaşilor noştri. Prin admiterea la licee şi la şcoli de arte şi meserii din această vară, clasele vor avea maxim 30 de elevi, maxim care nu poate fi depăşit, conform legii. Ca urmare, nici un elev nu poate rămâne repetent, nu se poate transfera, dacă familia se mută în altă localitate, sau datorită schimbării tutelei elevului ca urmare a decesului întreţinătorului, detenţiei, lipsurilor materiale ale familiei sau, în cel mai omenesc caz, atunci când elevul nu face faţă clasei în care a fost admis. Şi asta pentru că Legea învăţământului din 1995 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar din 2001 prevăd ca locurile din componenţa claselor şcolare să fie între 25 şi nu mai mult de 30 de locuri. În aceste condiţii, anormalitatea în şcoala respectivă va fi evidentă: profesorii nu vor avea cum să lase repetenţi, iar dacă aceştia vor fi totuşi, fie vor renunţa la şcoală, fie se va înfiinţa o clasă care să îi cuprindă pe aceştia la un loc, din cauză că toţi trebuie să-şi păstreze ca obiecte de studiu aceleaşi două limbi străine cu care au intrat în liceu.

O altă nepotrivire între legislaţie şi prevederile de organizare a viitorului an şcolar apare în legătură cu filierele, profilurile şi specializările liceelor. Conform Legii învăţământului, absolvenţii a zece clase vor primi certificat de absolvire, portofoliu personal pentru educaţia permanentă şi, la cerere, foaia matricolă. Dar în primii doi ani de liceu profilurile claselor vor fi trei: teoretic, tehnologic şi vocaţional, specializările urmând abia în clasele următoare. În aceste condiţii, sunt normale întrebările pe care şi le pun elevii, părinţii şi noi toţi: ce fel de specializare vor avea copiii după terminarea celor zece clase? Cum se va realiza împărţirea claselor pe specializări după terminarea celor zece clase? Va fi o nouă admitere? pentru că, în caz afirmativ, vom fi singura ţară din Europa în care în patru ani de liceu vor fi trei admiteri! Multe întrebări şi puţine răspunsuri, iar timpul nu lucrează în favoarea ministerului de resort, având în vedere că între sfârşitul acestui an şcolar şi începerea viitorului an şcolar nu este decât o perioadă de maximum trei luni, insuficientă pentru clarificarea eficientă şi optimă a acestor probleme.

Acestea sunt o parte din faptele incoerente ale învăţământului românesc aflat în plină reformă. Dar trebuie să se înţeleagă un singur lucru: aceste incoerenţe au consecinţe viitoare negative greu de îndepărtat, după ce mecanismul de punere în aplicare a noilor prevederi legale va fi pus în mişcare.

Dacă adăugăm la cele mai sus prezentate dezarticularea sistemului de învăţământ, pripeala în aplicarea unor măsuri abia schiţate doar de dragul reformei, lipsa unei strategii corespunzătoare de aplicare a prezentei reforme, avem un răspuns clar la ceea ce se petrece în acest moment cu şcoala românească: nu ştim clar ce vrem, încotro mergem, pe ce drum, cu cine şi la ce ne aliniem. Şi asta este tragic pentru tradiţia şi renumele învăţământului românesc.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Negocierile cu Uniunea Europeană sunt, cu siguranţă, cele mai importante etape de integrare europeană şi reprezintă modul în care autorităţile române au competenţa profesională de a atinge obiectivul integrării ţinând cont de realităţile româneşti.

Săptămâna trecută s-a încheiat capitolul de negociere referitor la fiscalitate şi am constatat că reprezentanţii guvernării pesediste s-au mândrit cu marile rezultate, respectiv mărirea nivelului accizelor până la data integrării şi ceva derogări după această dată.

Ca să se înţeleagă lipsa de profesionalism, să exemplificăm cu afirmaţia ministrului finanţelor publice, care afirma că la unele produse nu se vor mări accizele în anul 2003 dacă se vor încasa cele planificate în bugetul de stat.

Cu alte cuvinte, au negociat creşterea de accize cu Uniunea Europeană pentru că nu au capacitatea de a colecta accizele la nivelul prognozat, pentru că sistemul clientelar trebuie întreţinut prin anulări, scutiri, reeşalonări contra comisioane grase.

Evident că toată corupţia guvernamentală se face pe bani publici, pe taxe şi impozite în creştere, plătite de cetăţeni, şi puţinii buni platnici care fac parte din firmele opozante, pentru că nu fac sponsorizări la PSD.

Aceasta este esenţa negocierii autorităţilor române cu Uniunea Europeană: incapacitatea de a colecta impozite şi taxe s-a transformat în haiducie de stat, de furt de la toţi bunii contribuabili, de la cetăţenii acestei ţări, pentru a întreţine oligarhia politico-economică PSD.

PNL a considerat, de aceea, că, dacă s-ar fi respectat Pactul semnat de Guvern şi partidele politice parlamentare pentru o colaborare serioasă şi reală în scopul integrării europene şi ar fi avut loc consultări, atunci negocierile ar fi fost superioare calitativ, iar speranţa noastră ar fi fost îndreptăţită.

Este clar că neajunsurile semnalate se vor răsfrânge asupra noastră pentru mulţi ani şi, de aceea, nu putem accepta fatalitatea dictaturii pesediste, vom promova regulile democraţiei reale şi nu vom înceta să propunem soluţii concrete, alternative la situaţia gravă din România.

Domnul Dumitru Puzdrea:

Deşi a suferit un proces accentuat de industrializare în urmă cu câteva decenii, România nu este încă un stat cu risc înalt de poluare. Pe măsură ce fabricile se închid sau sunt vândute pe bucăţi, dispar implicit şi factorii de poluare. Acesta este, în ultimă instanţă, singurul aspect pozitiv al crizei industriei româneşti. Şi, tot din acest motiv, pe scena politică românească nu s-a putut dezvolta cu adevărat un curent ideologic ecologist. Fără îndoială, atunci când momentul potrivit va sosi, Partidul România Mare va fi ce mai autorizată formaţiune pentru asumarea unui astfel de discurs, dată fiind vocaţia sa de partid al Vieţii şi al Interesului Naţional.

Din punctul de vedere al protecţiei mediului, există un singur factor de risc major pentru ţara noastră: gropile menajere, fie ele autorizate sau neautorizate. Lipsa de educaţie în domeniu, ca şi o nefericită gestionare a punctelor de colectare a resturilor menajere fac din problema în discuţie o ameninţare directă pentru sănătatea cetăţeanului. În acelaşi timp, aspectul estetic al oraşelor şi zonelor turistice are mult de suferit, aducând atingere atât intereselor turismului românesc, cât şi imaginii României în lume. O ţară a gunoaielor împrăştiate după bunul plac este o ţară necivilizată.

Dar, pentru a contura mai clar situaţia actuală, vă propun atenţiei un caz particular. Sinaia, una dintre cele mai importante staţiuni montane din Europa, deţine un record dramatic. La doar 3 kilometri de centrul oraşului, la câteva sute de metri distanţă de cochetele case de vacanţă din zonă, se întinde pe o suprafaţă impresionantă un deal format din deşeuri. Mii de tone de gunoaie care mutilează microclimatul zonei, care înlocuiesc fascinanta faună şi floră specifice acestei zone montane unice cu menajeria grotescă ce populează periferia marilor oraşe din lumea a treia şi, un adevăr trist, a multora dintre oraşele importante ale României. Din acest motiv, consider că ministrul mediului are perfectă dreptate atunci când acceptă faptul că "în marile centre urbane sunt dificultăţi de instaurare a ordinii de salubrizare şi există încă grave deficienţe în gestionarea deşeurilor". Totuşi, aceste grave deficienţe nu se limitează doar la marile centre urbane, afectând în acelaşi timp şi zone turistice de cel mai înalt interes.

Domnilor, în Sinaia s-a creat acest focar de infecţie, această sursă de poluare care periclitează nu doar fragilul echilibru ecologic al suprafeţelor împădurite, ci însăşi sănătatea locuitorilor şi turiştilor din zonă. Datorită reliefului muntos, toate aceste deşeuri se situează deasupra staţiunii, astfel încât briza montană poate aduce cu sine un aer saturat de toxinele provenite de la gunoaiele care se descompun. Fauna pădurii vine în această zonă pentru a căuta hrană, iar riscul unor epidemii este iminent. Mai mult decât atât, gunoaiele se infiltrează în pânza freatică, existând un pericol imediat al infestării cu agenţi patogeni a întregii reţele hidrografice din zonă. Astfel, într-un scurt interval de timp, izvoarele din Sinaia pot deveni toxice, constituind un însemnat handicap pentru activitatea turistică a zonei. În acest mod, datorită pasivităţii inexplicabile a administraţiei locale, iresponsabilitatea celor care de peste zece ani depozitează gunoaie în această zonă poate transforma un centru istoric şi cultural, un reper turistic fundamental pe harta Europei într-o groapă de gunoi, o pubelă care pătează imaginea oraşului regelui Carol I, care anulează importanţa Castelului Peleş.

Dar care sunt responsabilii pentru această stare de lucruri? De la ce nivel se pot lua, cât mai urgent, măsurile necesare reabilitării ecologice a zonei?

Din punct de vedere legislativ, putem spune că Guvernul are la dispoziţie o lege relativ recentă, Legea protecţiei mediului, nr.137/1995, care trasează în mod explicit responsabilităţile autorităţilor centrale şi locale în problema deşeurilor. Astfel, din capitolul al II-lea al legii aflăm că autorităţile administraţiei publice au obligaţia să depoziteze deşeurile menajere numai pe suprafeţe autorizate în acest scop, fiind obligate să ia măsuri de prevenire şi limitare a impactului asupra mediului al substanţelor şi deşeurilor de orice natură. Astfel, norma legală indică extrem de clar că reprezentanţii administraţiei publice sunt principalii responsabili pentru dezastrul ecologic de la Sinaia.

Mai mult, la capitolul III, secţiunea a III-a din aceeaşi lege, este dispusă obligaţia consiliilor locale de a asigura regimul de protecţie specială a zonelor de interes turistic şi de agrement. Din nefericire, edilii din Sinaia nu au acordat suficientă atenţie catastrofei ecologice care ameninţă renumita staţiune montană. Totuşi, sperăm că cel puţin Garda Naţională de Mediu va fi mult mai preocupată de miile de tone de gunoaie care asediază Sinaia.

Sper să fiu bine înţeles. Declaraţia mea nu este un proces de intenţie, ci o încercare onestă de a rezolva o problemă urgentă - prevenirea producerii unei poluări masive într-una dintre cele mai importante zone turistice ale ţării noastre. Într-un moment în care întreaga lume civilizată îşi asumă imperativul protecţiei ecologice, într-un moment în care rezultatele efectului de seră sunt extrem de clare, considerăm că ar trebui depăşite rivalităţile politice, pentru a prezerva patrimoniul natural al României.

De aceea, învăţând din greşelile trecutului, administraţia centrală şi locală, pe de o parte, şi cetăţenii, pe de altă parte, trebuie să înţeleagă importanţa protejării mediului înconjurător şi să acţioneze responsabil în această direcţie.

Instrumentând atât legislaţia autohtonă în probleme de mediu, cât şi generoasele norme europene, aş aminti aici Regulamentul nr.304/2003 privind substanţele chimice sau Directiva nr.94/62/EC referitoare la ambalaje şi deşeuri, care repartizează rolurile principalilor furnizori de materiale: producători de ambalaje şi de produse ambalate, importatorii acestora, distribuitorii, consumatorii şi autorităţilor locale - administraţiile centrale şi locale au obligaţia să acţioneze decis în direcţia soluţionării problemelor ecologice care afectează o bună parte din teritoriul României.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Imediat ce vine şi domnul secretar Laszlo Borbely, începem şedinţa.

Dacă cineva a înţeles că eu am dat vina astăzi pe domnul Haşotti, că nu a venit la declaraţii politice, repar acest lucru: nu dânsul trebuia să vină la declaraţii politice. domnul vicepreşedinte Ciontu, care conduce de regulă această şedinţă, este plecat din ţară şi, în această situaţie, e normal să fi venit eu. Deci, domnul Haşotti nu are nici o vină că nu a venit astăzi să conducă declaraţiile politice. Eu am crezut că l-a rugat domnul Ciontu, dar nu a fost aşa.

Poftiţi?

Domnul Eugen Lucian Pleşa (din sală):

Şi dacă venea? Ce, îi cădea nasul?

Domnul Valer Dorneanu:

Dânsul nu a fost înştiinţat de nimeni să vină, aceasta e problema.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de dezbateri pe tema proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Vă anunţ că din totalul de 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 272, 71 sunt absenţi, din care 35 participă la alte acţiuni parlamentare.

Aş vrea să începem cu o problemă organizatorică, pe care am discutat-o în Biroul Permanent. În urma controlului pe care Curtea de Conturi l-a efectuat, ne-a sesizat o inadvertenţă cu privire la organizarea Departamentului economico-financiar al Camerei Deputaţilor. Pentru a remedia acest lucru, cei patru chestori au formulat un memorandum, şi domnul Lăpuşan vă prezintă acum concluziile şi propunerile dumnealor, care au fost aprobate în Biroul Permanent.

Domnul Alexandru Lăpuşan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Având în vedere şi constatările noastre, având în vedere şi nota întocmită de reprezentanţii Curţii de Conturi în ceea ce priveşte structura organizatorică a Secretariatului general al Camerei Deputaţilor şi calitatea secretarului general de ordonator principal de credite pentru Camera Deputaţilor, anumite incompatibilităţi care au apărut între diferitele direcţii în cadrul Departamentului economico-financiar, având în vedere Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 şi Lega nr. 500/2002 privind finanţele publice, vă propunem următoarele modificări în structura organizatorică a Secretariatului General al Camerei Deputaţilor:

1. Departamentul economico-financiar se desfiinţează.

2. Direcţiile componente existente ale Departamentului economico-financiar se organizează astfel:

a) Direcţia pentru achiziţii publice şi Direcţia decontărilor pentru deputaţi devin direcţii independente;

b) Direcţia pentru salarizare se uneşte cu Direcţia pentru resurse umane şi protecţia muncii, sub denumirea Direcţia pentru resurse umane şi salarizare, care funcţionează ca direcţie independentă;

c) Direcţia financiar-contabilă preia Serviciul pentru inventarieri şi Biroul financiar-contabil pentru Consiliul Legislativ şi funcţionează ca direcţie independentă.

Vreau să vă informez că acest proiect de hotărâre este semnat de cei patru chestori şi are avizul Comisiei pentru buget şi finanţe a Camerei. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunt observaţii la această propunere?

Supun votului dumneavoastră proiectul de modificare a anexei la hotărâre.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Vă mulţumesc.

Rog reprezentanţii Grupului parlamentar UDMR să-l anunţe, totuşi, pe domnul Borbely să vină mai repede în sală, pentru a putea începe şedinţa.

La pct. 14 avem Proiectul de Lege privind producerea şi valorificarea legumelor, florilor şi plantelor ornamentale de seră şi o propunere legislativă privind acelaşi obiect.

Rog Comisia pentru agricultură să ia loc.

Din partea iniţiatorului este prezent domnul ministru Predilă. Poftiţi.

Aş ruga toţi colegii să-şi anunţe prietenii ca la ora 12,30 să fie prezenţi, pentru că, în urma consultărilor pe care le-am avut cu şefii grupurilor parlamentare, ora de începere a voturilor finale va fi devansată, de la ora 13,00, la ora 12,30, pentru a vă da posibilitatea să lucraţi după-amiază în comisii. Deci, repet, anunţaţi-vă colegii că votul final va avea loc la ora 12,30.

Poftiţi, domnule Predilă.

Domnul Gheorghe Predilă (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi pădurilor):

Domnule preşedinte,

Acest sector, până acum, nu s-a bucurat de o strategie care să pună în valoare baza materială pe care am avut-o, precum şi condiţiile bune, care permit dezvoltarea acestui important sector. Sector care a fost bine reprezentat cu ani în urmă în România, care ne plasa undeva, pe primele trei locuri din Europa.

Din 1999, producţia de legume din seră a scăzut, practic, de la 180 de mii de tone, la 51 de mii de tone, motiv de îngrijorare, pentru care noi am elaborat şi această strategie. Sigur că în proiectul de lege se fac referi la modul cum trebuie exploatate aceste sere, responsabilităţile fiecăruia pe lanţ, în aşa fel încât să fim scutiţi de asemenea aspecte pe care le-am trăit altădată, când am fost nevoiţi, datorită neînţelegerii unor condiţii specifice ale acestui sector, să spargem efectiv, sticla, pe zeci şi sute de hectare.

În acelaşi timp, prin această lege am urmărit să aliniem cerinţele acestor plante cu cele care sunt formulate în legislaţia europeană, întrucât produsele acestor sere nu sunt destinate numai consumului intern, pentru că ele sunt sursă de valută pentru România, valută pe care, altădată, noi am adus-o în ţară şi destul de consistentă.

De aceea, trebuie să fim aliniaţi la legislaţia internaţională şi, mai ales, la cea europeană, pentru că trebuie să corespundă standardelor de calitate, trebuie să corespundă cerinţelor faţă de protecţia sănătăţii oamenilor, de protecţia consumatorilor, în procesul de transformare a acestor legume.

La fel, sectorul de floricultură, care până acum nu a mai fost reglementat şi, din această cauză, România este una din importatoarele mari ale producţiei de flori din alte ţări, care, altădată, practic, cumpărau flori de la noi.

De aceea, am promovat această legislaţie şi avem în vedere şi susţinerea acestor sectoare în mod deosebit. Până acum, sunt trei forme de sprijin pentru sere: una pentru hectarul cultivat, altele pentru subvenţia cu 40% la sămânţă, subvenţia la export. Şi, mai nou, începând din această toamnă, se vor bucura şi de o protecţie efectivă privind preţul gazului în asigurarea agentului termic.

În mare, acestea au fost considerentele pentru elaborarea actului normativ.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine prezintă, din partea comisiei? Domnule preşedinte Bâldea, vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Ioan Bâldea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată în fond, în conformitate cu prevederile art. 89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi avizare, cu Proiectul de Lege privind producerea şi valorificarea legumelor, florilor şi plantelor ornamentale de seră. În baza aceluiaşi articol din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a fost sesizată în fond, spre dezbatere şi avizare, cu Propunerea legislativă privind producerea şi valorificarea legumelor, florilor şi plantelor ornamentale de seră.

Potrivit art. 66 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a întocmit un singur raport pentru ambele iniţiative legislative, având în vedere că acestea au acelaşi subiect de reglementare, existând propuneri cu acelaşi conţinut la majoritatea articolelor.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a hotărât examinarea acestor iniţiative legislative, luând ca bază a dezbaterilor Proiectul de Lege privind producerea şi valorificarea legumelor, florilor, plantelor ornamentale de seră, preluând ca amendamente unele texte din propunerea legislativă iniţiată de 7 deputaţi PSD.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul Comisiei pentru sănătate şi familie şi avizul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Proiectul de lege are care obiect de reglementare instituirea unor dispoziţii privind producerea şi valorificarea legumelor, florilor şi plantelor ornamentale de seră, în scopul eficientizării activităţii în acest domeniu, prin diversificarea producţiei, retehnologizarea construcţiilor şi acordarea de sprijin financiar producătorilor agricoli.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art. 72 din Constituţie.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 30 de deputaţi, din totalul de 32 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost votat cu unanimitate, în şedinţa din 25 mai 2003.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă dintre dumneavoastră doreşte să intervină cineva la dezbateri generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea proiectului pe textele acestuia.

Şi vă întreb dacă la titlul legii aveţi vreo obiecţiune? Comisia nu a avut.

Votat în unanimitate.

Titlul Cap. I.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Art. 1 şi 2.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votate în unanimitate, în formula iniţiatorului.

La art. 3, vă rog să urmăriţi amendamentul nr. 5.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Admis amendamentul, modificat art. 3.

La art. 4, comisia nu are obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră?

Votat în formula iniţiatorului.

La art. 5, de asemenea, nu sunt obiecţiuni.

Votat în formula iniţiatorului.

Titlul Cap. II.

Nu sunt obiecţiuni. Votat.

Art. 6. Urmăriţi amendamentul nr. 9.

Admis amendamentul nr. 9, modificat art. 6.

La art. 7, urmăriţi amendamentul nr. 10.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat amendamentul, modificat textul.

La art. 8 şi 9, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră?

Votate în formularea iniţiatorului.

La art. 10, urmăriţi amendamentul nr. 13.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, modificat textul.

Art. 11? Nu sunt obiecţiuni.

Votat în formularea iniţiatorului.

Titlul Cap. III.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat în formularea iniţiatorului.

La art. 12, urmăriţi amendamentul nr. 16.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Amendamentul nr. 16 vizează, practic, întreg art. 12, cu cele 3 alineate ale sale.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, modificat art. 12.

Art. 13, 14, 15 şi 16. Până la art.17 nu există nici o propunere de amendament din partea comisiei. Dacă aveţi obiecţiuni? Votate în unanimitate.

Domnul Ioan Bâldea:

La art. 17, avem.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi.

Domnul Ioan Bâldea:

Vă mulţumesc.

La art. 17, a apărut aceeaşi problemă pe care am discutat-o şi la legumele de câmp, din nou se înfiinţează Inspecţia de stat pentru controlul tehnic în producerea, valorificarea legumelor şi v-am propune să înlocuim textul alin. 1 al art. 17 cu următorul text: "Stabilirea conformităţii calităţii produselor de seră pe filiera de seră se realizează de către Inspecţia de stat pentru controlul tehnic în producerea, valorificarea legumelor şi fructelor, denumită în continuare ISCTPVLF, din cadrul Ministerul Agriculturii". Instituţia fiind creată la Legea horticulturii, pe care am explicat-o ieri.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog, stimaţi colegi, să vă aduceţi aminte, aseară am avut aceeaşi discuţie la un proiect similar.

Supun votului dumneavoastră modificarea art. 17, astfel cum v-a propus domnul preşedinte Bâldea.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Cap. IV.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Votat în unanimitate.

La art. 18, urmăriţi amendamentul nr. 23.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, modificat art. 18.

La art. 19, urmăriţi amendamentul nr. 24.

Nu sunt obiecţiuni.

Votat amendamentul, modificat textul.

Art. 20. Urmăriţi amendamentul nr. 25.

Nu aveţi obiecţiuni.

Admis amendamentul, modificat textul.

Pentru art. 21, urmăriţi amendamentul nr. 26, comisia propune eliminarea acestuia.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, eliminat textul.

La art. 22, nu sunt obiecţiuni.

Dacă aveţi dumneavoastră?

Votat în formularea iniţială, dar renumerotat va deveni art. 21.

Titlul Cap. V.

Nu sunt obiecţiuni.

Admis în formularea iniţiatorului.

Art. 23, 24.

Dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut.

Votate în formularea iniţială, dar renumerotate, ca urmare a eliminării unui text.

Art. 24. Urmăriţi amendamentul nr. 31.

Admis amendamentul, modificat textul.

Pentru art. 26, 27, titlul Cap. VI, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră?

Votate în formularea iniţială, dar articolele vor fi renumerotate.

La art. 28, urmăriţi amendamentul nr. 35.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, modificat textul.

Art. 29. Nu a avut obiecţiuni comisia, nici dumneavoastră.

Votat în formularea iniţială, dar va fi renumerotat.

Am parcurs textul acestui proiect de lege, îl vom supune astăzi votului final.

Suntem în situaţia de a relua Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România.

Domnule preşedinte Neagu, vă rog să luaţi loc în banca destinată comisiei.

Stimaţi colegi,

Dezbaterile la acest proiect au început, suntem şi în procedură de urgenţă.

Aţi primit textul raportului nou, da? Vă rog să urmăriţi acest raport, în paralel cu proiectul de lege.

La titlul proiectului de lege comisia nu a avut obiecţiuni.

Adoptat în formularea Senatului.

La textul introductiv al art. 1, urmăriţi amendamentul nr. 1. Practic, nici aici nu sunt modificări.

La pct. 1 din proiectul de lege adoptat de Senat, urmăriţi amendamentul nr. 2.

Adoptat amendamentul, modificat pct. 1.

pct. 2 rămâne nemodificat.

După pct. 2, urmăriţi, vă rog, în raport, amendamentul nr. 4, care modifică art. 6 din ordonanţă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Deci, s-a modificat art. 6 din ordonanţă.

La pct. 4 din raport, la amendamentul nr. 5, comisia propune, după pct. 2¹, un pct. 2².

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul.

La pct. 3 din proiectul de lege, urmăriţi pct. 6. Comisia nu modifică acest text, nici pct. 4, nici pct. 5.

Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni?

Votat în unanimitate.

La pct. 6 din proiectul de lege, urmăriţi amendamentul nr. 9.

Admis amendamentul, modificat pct. 6.

Pct. 7, 8 şi 9 rămân nemodificate.

Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni?

Votat textul Senatului.

Pct. 10 şi 11.

Comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră?

Votate textele Senatului.

La pct. 12, urmăriţi amendamentul nr. 15.

Adoptat amendamentul, modificat pct. 12.

Domnul Valer Dorneanu:

La pct.13, 14 şi 15, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. S-au adoptat textele Senatului.

La pct.16, urmăriţi amendamentul de la pct.19. S-a admis amendamentul şi se modifică textul.

Pentru pct.17, 18, 19, 20, 21 şi 22, comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votate în formularea Senatului în unanimitate.

La pct.23, urmăriţi amendamentul de la pct.26. S-a adoptat textul şi se modifică pct.23.

La pct.24, urmăriţi pct.27 din raport. Comisia nu are obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul Senatului.

La pct.25, urmăriţi amendamentul de la pct.28. Votat amendamentul şi se modifică pct.25.

Pct.26 rămâne nemodificat de comisie. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni. Votat textul Senatului.

La pct.27, urmăriţi amendamentul de la pct.30. S-a admis amendamentul şi se modifică pct.27.

După pct.27, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.31 din raport. Comisia propune modificarea art.52 din ordonanţă. Dacă aveţi obiecţiuni. Adoptat amendamentul şi se modifică art.52.

La pct.28 şi 29, comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. S-au adoptat textele Senatului.

La pct.30, urmăriţi amendamentul de la pct.34. Comisia propune abrogarea lit.c). Dacă aveţi obiecţiuni. S-a admis amendamentul şi se abrogă lit.c).

La pct.31, 32 şi 33, comisia propune menţinerea textelor. Dacă aveţi obiecţiuni. S-au adoptat textele Senatului.

Prin amendamentul de la pct.38, comisia propune un nou text, pct.33¹. Dacă aveţi obiecţiuni.

Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Alexandru Fărcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţiatorii, Ministerul de Externe şi Ministerul de Interne, se opun adoptării amendamentului la art.55 în sensul introducerii unor facilităţi speciale investiţiilor în agricultură şi în cel al producţiei de bunuri materiale. Argumentaţia este susţinută de Agenţia Română pentru Investiţii Străine, în sensul că în lege se impune să se menţină un regim unitar pentru dreptul de şedere al străinilor care sunt angrenaţi în activităţi comerciale şi economice.

Totodată, ţinem să precizăm faptul că, prin ordonanţa de urgenţă, în cazul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, nu există nici obligaţia de acces în România pe bază de vize, nici un fel de condiţii pentru desfăşurarea de activităţi economice şi comerciale, şi prin aceasta credem că, practic, textul ordonanţei de urgenţă răspunde preocupării iniţiatorului amendamentului, în sensul sprijinirii investiţiilor străine în domeniul rural şi agricultură.

Încă o dată, iniţiatorul nu este de acord cu aprobarea acestui amendament, şi vă rugăm să dispuneţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştefan Cazimir, care înţeleg că este autorul amendamentului la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Poftiţi.

Domnul Ştefan Cazimir:

Prin anii '60, la o sesiune ştiinţifică a Facultăţii de Filologie, unei comunicări i s-au adus unele observaţii critice. Luând cuvântul în replică, autoarea comunicării a spus: "Tovarăşi, nu-i din capul meu, că n-avea de unde!" Acelaşi lucru îl pot spune şi eu astăzi. Amendamentul care figurează la poz.12 a raportului a fost prezentat de mine comisiei la sugestia unor tovarăşi, iar astăzi îl retrag la sugestia aceloraşi tovarăşi. Cine va face ca mine, ca mine să păţească.

Domnul Valer Dorneanu:

Neexistând o altă propunere, supun votului dumneavoastră respingerea amendamentului de la pct.38.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.34 şi 35, comisia nu a avut propuneri de amendare. Dacă aveţi obiecţiuni. S-a adoptat textul Senatului.

La amendamentul de la pct.41, comisia propune din nou introducerea unui punct nou, pct.35¹. Sper să nu se răzgândească cei care l-au propus. Există obiecţiuni la amendamentul de la pct.41? S-a votat amendamentul şi se introduce textul.

La pct.36, urmăriţi amendamentul de la pct.42. S-a admis amendamentul şi se modifică textul.

La pct.37, 38, 39, 40, 41, 42 şi 43, comisia nu a mai avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. S-au adoptat textele Senatului.

Prin amendamentul de la pct.50, comisia propune un nou punct, pct.43¹. Dacă aveţi obiecţiuni. S-a admis amendamentul şi se introduce textul.

La pct.44, 45, 46, 47 şi 48, comisia nu a avut amendamente. Dacă dumneavoastră aveţi obiecţiuni. S-au votat textele Senatului.

Prin amendamentul de la pct.56, comisia propune un punct nou, pct.48¹, pe care vă rog să îl urmăriţi la pag.32 şi 33 ale raportului. S-a admis amendamentul şi se introduce textul.

La pct.49, comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul Senatului.

La art.II, comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul Senatului.

După art.II, prin amendamentul de la pct.59, comisia propune un articol nou, art.III, pag.35. Dacă aveţi obiecţiuni. S-a admis amendamentul şi se introduce textul.

Am parcurs textele proiectului de lege şi ordonanţa de urgenţă în textele care au fost modificate de către Camera Deputaţilor.

Vă rog să parcurgem şi ordonanţa de urgenţă în raport cu textele care au fost modificate de către Senat şi de către noi.

Vă întreb dacă la vreunul din textele ordonanţei mai aveţi obiecţiuni. Nu.

Textele care nu au fost modificate de către Senat şi de către noi vor fi adoptate în formularea Guvernului.

În aceste condiţii, voi supune proiectul de lege de aprobare a ordonanţei votului final în cursul zilei de astăzi, mai exact la ora 12,30.

La pct.15 din ordinea de zi de astăzi avem Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Sălişte, din judeţul Sibiu.

Poftiţi, domnule deputat, iniţiatorul.

Domnul Gheorghe Suditu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşezarea Sălişte este recunoscută şi cunoscută ca şi capitala Mărginimii. Are o economie dezvoltată şi un turism care este, de asemenea, foarte dezvoltat. A dat cei mai mulţi academicieni României - în număr de 11, şi îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru a deveni oraş.

Vă rog să votaţi pentru aceasta. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Raportul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului exprimat, prin care se precizează că susţine promovarea acestei iniţiative legislative.

Nu ştiu câţi academicieni a dat Sălişte, dar ştiu că îndeplineşte principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali prevăzuţi la Anexa nr.2 pentru localităţile urbane şi la Anexa nr.4 pentru localităţile rurale.

În consecinţă, comisia propune admiterea, cu modificările arătate în raport, a acestei Propuneri legislative privind declararea ca oraş a comunei Sălişte, judeţul Sibiu. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine dintre dumneavoastră doreşte să intervină la dezbateri generale? Nu sunt doritori.

Trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege, începând cu titlul acestuia.

Pentru titlu, urmăriţi amendamentul de la pct.1. Dacă aveţi obiecţiuni. S-a admis amendamentul şi se modifică redacţional titlul proiectului de lege.

La art.1 alin.1 şi 2, urmăriţi amendamentul de la pct.2. S-a admis amendamentul în unanimitate şi se modifică art.1 alin.1 şi 2.

Pentru art.2, urmăriţi amendamentul de la pct.3 al propunerii. Dacă aveţi obiecţiuni. S-a admis amendamentul şi se modifică art.2.

Vom supune votului final acest proiect în şedinţa de astăzi.

La pct.16 este Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.422/20022 privind protejarea monumentelor istorice.

Poftiţi, domnule deputat Vekov, iniţiatorul acestei legi.

Domnul Vekov Karoly Janos:

Stimate domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţiativa legislativă înaintată doreşte să completeze Legea monumentelor istorice şi se referă în speţă la acele monumente care sunt biserici, în care biserici şi la ora actuală se practică serviciul divin.

Pentru o valorificare integrală a monumentelor, în cazul acesta monumentele fiind în funcţiune, pentru vizitatori are o valoare deosebită acest aspect. În acelaşi timp, în condiţiile epocii noastre de tranziţie, diferitele acţiuni şi manifestări care se organizează în apropierea şi în aria de protecţie a acestor monumente nu o dată impietează asupra serviciului divin ce se execută în aceste monumente, fie sub aspect fonic, fie sub aspect vizual.

De fapt, proiectul doreşte să elimine posibilitatea deranjării serviciului divin. Totodată reglementează modalitatea în care banii care se încasează de pe urma acestor acţiuni, care se desfăşoară în aria acestor monumente, sunt valorificaţi în vederea menţinerii şi păstrării nealterate a acestor monumente.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Mihai Mălaimare.

Poftiţi să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Ea a fost dezbătute în şedinţele comisiei noastre. La şedinţe a participat domnul deputat Vekov. Votul final a fost dat cu majoritatea celor prezenţi în momentul votării - este vorba de 12 voturi pentru.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune aprobarea Propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii nr.422/2002 privind protejarea monumentelor istorice, cu amendamentele anexate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă dintre dumneavoastră doreşte cineva să participe la dezbateri generale. Nu.

Trecem la dezbaterea textelor propunerii.

La titlul proiectului de lege, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.1. S-a adoptat amendamentul şi se modifică titlul.

Cu privire la pct.1 al articolului unic, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.2. S-a admis amendamentul de la pct.2 şi se modifică pct.2, deci se modifică cele două alineate, alin.5 şi 6, ale art.8 în mod corespunzător amendamentului comisiei.

După pct.1 al proiectului, comisia, prin amendamentul de la pct.3, propune un nou punct, pct.1¹, pe care vă rog să-l urmăriţi la pag.2. S-a admis amendamentul şi se introduce textul.

La pct.2, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.4. S-a admis amendamentul şi se modifică pct.2.

La pct.3, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.5. S-a admis amendamentul şi se modifică pct.3.

La pct.4 al propunerii legislative, comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni. Votat textul iniţiatorului.

Cu aceasta, vă rog să constataţi că am parcurs textele propunerii legislative. Vom supune această propunere votului final în ziua de astăzi.

La pct.17 este Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.29/2003. Suntem în procedură de urgenţă.

Domnul preşedinte Nicolescu. Poftiţi.

Domnul Mihai Nicolescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată în fond, spre dezbatere şi avizare, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.29/2003 pentru prorogarea unor termene prevăzute la art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.158/2002 privind acordarea gratuită în anul 2003 a unui ajutor în îngrăşăminte chimice producătorilor agricoli care au în proprietate teren arabil în extravilan în suprafaţă totală de până la 2,5 hectare, transmis cu adresa nr.354 din 2 iunie 2003.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege sus-menţionat are ca obiectiv de reglementare modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158 privind acordarea gratuită în 2003 a unui ajutor în îngrăşămintele chimice producătorilor agricoli care în proprietate teren arabil în extravilan în suprafaţă totală până la 2,5 hectare.

Prin proiect se propune prorogarea termenelor de 30 aprilie 2003 şi 30 iunie 2003 prevăzute la art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.158/2002 privind acordarea gratuită a unui ajutor în îngrăşăminte pentru suprafaţa de până la 2,5 hectare la 31 mai 2003, şi respectiv 31 iulie 2003.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.72 din Constituţie.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate în şedinţa din 3 iunie 2003. În urma dezbaterii, comisia propune adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat în şedinţa din 26 mai 2003.

Propunem 5 minute pe ansamblu şi un minut pe intervenţie. Vă mulţumim.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu timpii de dezbatere. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbatere proiectului de lege şi a ordonanţei de urgenţă, ordonanţă care are de fapt un singur articol, ca şi legea.

La titlul legii, astfel cum a fost votat de Senat, dacă aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Preambulul articolului unic. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Textul articolului unic al proiectului de lege, astfel cum a fost votat de Senat. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Articolul unic al ordonanţei de urgenţă a fost modificat prin proiectul de lege, astfel încât nu îl mai supun votului dumneavoastră sau dezbaterii sub o altă formulare.

Vom supune proiectul votului final în cursul zilei de astăzi.

La pct.18 este Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.17/2002 pentru stabilirea perioadelor de conducere şi perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere naţionale.

Din partea ministerului iniţiator, aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Sorin Marius Bota (secretar de stat, M.L.P.T.L):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În condiţiile lărgirii continue a parcului auto, intensificării traficului rutier şi creşterii agresivităţii acestuia, devine evidentă necesitatea adoptării unor măsuri legislative care să conducă atât la o îmbunătăţire la siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, cât şi la o protecţie socială crescută a conducătorilor auto. Astfel, reglementarea perioadelor de condus şi repaos ale conducătorilor auto, în concordanţă cu prevederile europene în materie, este o măsură care va conduce la creşterea siguranţei tuturor participanţilor la trafic.

Totodată, potrivit prevederilor art.69 şi 70 din Acordul european instituind o asociere în România, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr.20 din 1993, România s-a obligat să armonizeze legislaţia sa cu legislaţia Uniunii Europene, în scopul asigurării unui cadru adecvat pentru integrarea în structurile acesteia.

Integrarea europeană implică deplina acceptare a drepturilor şi obligaţiilor actuale şi potenţiale din sistemul Uniunii Europene, precum şi a cadrului său instituţional, angajament asumat în documentul de poziţie pentru cap.IX "Politica în transporturi".

Menţionez că suntem de acord cu amendamentele formulate de comisie şi vă solicităm adoptarea proiectului de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Bivolaru, pentru a prezenta raportul, din partea Comisiei pentru industrii şi servicii.

Poftiţi.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această ordonanţă nu face decât să completeze toate documentele de preaderare, vizând prevederi ale unor decizii, directive europene ţinând de siguranţa în trafic şi, în mod special, de traficul internaţional. Aceste norme încearcă să se aplice în condiţiile acestei ordonanţe, şi în România sunt deja prevederi care se regăsesc şi în Ordonanţa Guvernului nr.195 privind circulaţia rutieră şi este imperios necesar să supunem aprobării această ordonanţă pentru a intra în circuitul ei normal.

În consecinţă, propunem aprobarea raportului, care a fost acceptat cu amendările respective şi de către iniţiator.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri generale. Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei de urgenţă.

La titlul acesteia, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi. Votat în formularea iniţiatorului.

La articolul unic al proiectului de lege de aprobare a ordonanţei, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.2. S-a admis amendamentul şi se modifică cuprinsul articolului unic.

Titlul ordonanţei. Vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.3. Dacă aveţi obiecţiuni. S-a admis amendamentul şi se modifică titlul.

Titlul cap.I. Comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. S-a adoptat textul iniţial.

La art.1 alin.1, urmăriţi amendamentul de la pct.5. S-a admis amendamentul şi se modifică textul.

La art.1 alin.2, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul iniţial.

Pentru lit.a) a alin.2, urmăriţi amendamentul comisiei de la pag.4. S-a admis amendamentul şi se modifică textul lit.a).

Pentru lit.b), comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul iniţial.

La art.2, pentru lit.a), b), c) şi d), comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textele iniţiale.

La lit.e) şi f), comisia propune abrogarea prin amendamentul de la pct.4, pag.5. Nu aveţi obiecţiuni. S-a admis amendamentul şi se abrogă lit.e) şi f).

Printr-un amendament notat cu pct.5 la pag.5, comisia propune să se introducă lit.g), h) şi i), pag.5 şi 6. Dacă aveţi obiecţiuni. S-a admis amendamentul şi se introduc literele respective.

Pentru art.3 alin.1, urmăriţi amendamentul de la pct.7, pag.6-10. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate.

Pentru art.3 alin.2, urmăriţi amendamentul de la pag.10. Nu aveţi obiecţiuni. S-a votat amendamentul şi se modifică alin.2.

Pentru alin.3, urmăriţi amendamentul de la pag.10-11. Nu aveţi obiecţiuni. S-a adoptat alin.3 în formularea comisiei.

Pentru alin.4, comisia propune abrogarea. Urmăriţi amendamentul de la pag.11. S-a admis amendamentul şi se abrogă textul.

Titlul cap.II. Urmăriţi amendamentul de la pct.8. S-a admis amendamentul şi se modifică titlul.

La art.4 alin.1, 2, 3, 4 şi 5, comisia nu propune amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Rămâne textul iniţial.

Titlul cap.III. Urmăriţi amendamentul de la pct.10. S-a admis amendamentul şi se modifică titlul.

Art.5 şi 6. Comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textele iniţiale.

La art.7, de asemenea, nu sunt amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul iniţial.

La art.8, urmăriţi amendamentul de la pct.14. S-a admis amendamentul şi se modifică art.8.

Titlul cap.IV. Urmăriţi amendamentul de la pct.15. S-a admis amendamentul şi se modifică titlul.

La art.9, urmăriţi amendamentul de la pct.16.

Poftiţi, domnule vicepreşedinte Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Pentru o anumită rigurozitate, pentru că deja am votat în textul poz.15, şi anume "operatori de transport rutier", peste tot pe unde va apare ulterior sintagma "operatori de transport" să se completeze cu "rutier".

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această modificare - să fie înlocuită în toate textele următoare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alte obiecţiuni mai sunt la art.9, amendamentul de la pct.16? Nu. Votat amendamentul.

Pentru art.10, urmăriţi amendamentul 17. Îl găsiţi la pag.18. Nu aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul, modificat art.10.

La art.11, urmăriţi amendamentul 18. Admis amendamentul, modificat textul.

Titlul cap.V. Dacă aveţi obiecţiuni? Rămâne textul iniţial, nici comisia nu a avut amendamente.

Art.12. Urmăriţi punctul 20. Comisia nu propune modificarea. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Art.13. Urmăriţi amendamentul 21. Admis amendamentul, modificat art.13.

Poftiţi, domnule Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

La finalul poziţiei 21, la alin.2, din partea colegilor de la Compartimentul de tehnică legislativă, ni s-a sugerat să înlocuim sintagma "Poliţia rutieră": "Ministerul de Interne are obligaţia să sprijine, prin structurile Poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române..." şi textul să curgă apoi "şi prin Poliţia de frontieră română". Deci aceste două sintagme să fie astfel precizate, pentru că sunt prinse în alte legi sub această formă.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu ştiu cine a sugerat această propunere, dar atunci de ce la Poliţia de frontieră se merge pe formularea iniţială, şi nu "structurile Poliţiei de frontieră", iar la Poliţia rutieră, care e un text cuprinzător, ce sens are să vii cu completarea respectivă. Evident că Poliţia rutieră lucrează prin toate structurile sale. Nu am înţeles de ce propuneţi modificarea.

Domnul Ioan Bivolaru:

Propunerea vine din partea Compartimentului tehnic-legislativ, că dumnealor le-au supervizat, au amendat puţin textul respectiv, până să se tipărească raportul către domnii deputaţi şi acesta este punctul dumnealor de vedere, pentru că această formulare se repetă în mai multe legi, inclusiv în Legea de organizare şi funcţionare a Ministerului de Interne.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Şi punctul dumneavoastră de vedere?

Domnul Ioan Bivolaru:

Punctul meu de vedere, dacă o luăm aşa, noi am statuat deja, este o cutumă prin care am stabilit că, mă scuzaţi, când vorbim despre Poliţia rutieră, este foarte clar la ce ne referim. Deci din punctul meu de vedere, poate să rămână aşa.

Domnul Valer Dorneanu:

În aceste condiţii, nu mai supun votului. Am adoptat amendamentul şi l-am adoptat bine.

Art.14. Urmăriţi amendamentul 22. Admis amendamentul, modificat art.14.

Titlul cap.VI. Dacă aveţi obiecţiuni? Adoptat textul în formularea iniţiatorului.

Art.15. Urmăriţi amendamentul 24. Admis amendamentul, modificat textul.

La art.16, urmăriţi amendamentul 25. Admis amendamentul, modificat textul.

Pentru art.17, urmăriţi amendamentul 26. Admis amendamentul, modificat art.17.

Pentru art.18, urmăriţi amendamentul 27. Admis amendamentul, modificat textul.

După art.18, comisia propune, prin amendamentul 28, un text nou. Urmăriţi-l la pag.29. Admis amendamentul, introdus textul.

Titlul cap.VII. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Art.19, urmăriţi amendamentul 30. Admis amendamentul, modificat art.19.

Art.20. Comisia nu are obiecţiuni, la alin.1. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat textul iniţial.

Art.20, alin.2 - vă rog să urmăriţi amendamentul de la pag.30, numerotat de comisie punctul 22. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, modificat alin.2.

Art.21. Urmăriţi amendamentul 32. Admis amendamentul, modificat art.21.

Art.22. Comisia nu are propuneri. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat textul iniţial.

După art.22, comisia propune un text nou 22¹, prin amendamentul 34. Nu aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul, introdus textul propus de comisie.

Pentru art.23, comisia nu are obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat textul iniţial.

După art.23, comisia propune, prin amendamentul 36, un text nou 23¹.

Poftiţi.

Domnul Ioan Bivolaru:

Există o mică scăpare. Trebuie să introducem: "pe data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe".

Domnul Valer Dorneanu:

Corectura se impune.

Supun amendamentul 36 votului dumneavoastră, cu precizarea făcută de domnul vicepreşedinte al Comisiei de industrii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Unanimitate.

Prin amendamentul 37, comisia propune un art.II. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul 37, se introduce art.II.

Dacă la ordonanţa Guvernului, în afară de intervenţiile deja votate în proiectul de lege, mai aveţi obiecţiuni la textele care nu au fost modificate la ordonanţă. Nu. Celelalte texte înseamnă că sunt votate în formularea Guvernului.

Vom supune votului final proiectul de lege, în cursul zilei de astăzi.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

În numele celor 70 de deputaţi din Grupul parlamentar România Mare şi în temeiul art.64 din Constituţia României şi art.148, 153 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă rog să-mi permiteţi să vă înmânez Moţiunea simplă "Tragedia tinerei generaţii".

Domnul Valer Dorneanu:

Am luat act de depunerea ei, îmi voi exercita obligaţiile prevăzute de Regulament.

Trecem la punctul 19: Proiectul de Lege privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora.

Doamna Rovana Plumb prezintă, din partea iniţiatorului, acest proiect de lege.

Doamna Rovana Plumb (preşedinte, Autoritatea Naţională pentru Protecţia consumatorilor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezenta reglementare armonizează legislaţia cu Directiva Uniunii Europene nr.44/1999 referitoare la garanţiile bunurilor de consum. Acest act normativ va introduce un nou sistem privind acordarea de garanţii către consumatori, fiind, pentru prima oară în legislaţia noastră, introdusă garanţia comercială care va înlocui actuala garanţie legală.

Proiectul de lege defineşte două tipuri de răspundere: răspunderea faţă de conformitatea produsului de consum cu specificaţiile contractului de vânzare-cumpărare şi răspunderea faţă de conformitatea produsului de consum cu obligaţiile asumate prin garanţie şi publicitatea aferentă. De asemenea, în situaţia în care răspunderea revine producătorului sau îşi are originea pe lanţul de distribuţie, apare acţiunea în regres în favoarea vânzătorului final.

Având în vedere modul european de abordare a problematicii bazat pe experienţa economiei de piaţă avansată în care sunt stabilite răspunderile ce decurg din garanţii, prezenta reglementare va contribui la organizarea eficientă a mediului economic în România şi la creşterea gradului de protecţie a consumatorilor.

La proiectul de lege prezentat, au fost aduse o serie de amendamente din partea Comisiei pentru industrii şi servicii, pe care, în calitate de iniţiator, ni le însuşim şi pentru care supunem dumneavoastră prezentul proiect de lege, spre aprobare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Comisiei pentru industrii, domnule vicepreşedinte Bivolaru, poftiţi.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin acest proiect de lege, se doreşte armonizarea legislaţiei naţionale existente cu legislaţia comunitară, cu angajamentele pe care România şi le-a luat pentru aderarea la Uniunea Europeană, privind anumite aspecte în legătură cu vânzarea bunurilor de consum şi cu garanţiile asociate acestora. În consecinţă, considerăm că agenţii economici vor manifesta o preocupare concretă şi pe termen lung pentru calitatea produselor, a serviciilor, sporindu-se astfel şi şansele lor de a face faţă competiţiei interne şi internaţionale.

În consecinţă, vă propunem ca amendamentele şi raportul pe care vi l-am înaintat, în care a fost subliniat acest lucru, a fost însuşit şi de către iniţiator, să-l supuneţi aprobării Camerei.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale?

Trecem la dezbaterea proiectului. Vă rog să urmăriţi, în paralel, proiectul şi raportul comisiei.

La titlul proiectului de lege, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat textul iniţial în unanimitate.

La art.1 şi la titlul cap.I, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi? Nu. Votate în formularea iniţiatorului.

Pentru art.2, la lit.a), comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat textul iniţiatorului.

Pentru art.2, lit.b), c) şi e), urmăriţi, vă rog, amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat textul amendamentului.

La art.3, comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat textul iniţial.

La art.4, urmăriţi amendamentul 3. Admis amendamentul, modificat art.4.

Titlul cap.II. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţial.

La art.5, comisia nu a avut obiecţiuni. Votat textul iniţial, dacă nici dumneavoastră nu aveţi.

La art.6, urmăriţi amendamentul 4. Admis amendamentul, modificat art.6.

Art.7 şi 8, Dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Votat textele iniţiale.

Titlul cap.III. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Art.9 şi 10. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate, în formularea iniţiatorului.

Art.11. Urmăriţi amendamentul 5. Admis amendamentul, modificat art.11, alin.1, 2 şi 3.

La art.12 şi 13, comisia nu a mai avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nici dumneavoastră. Votate textele în formularea lor iniţială.

Art.14, urmăriţi amendamentul 6. Admis amendamentul 6, modificat art.14.

Titlul cap.IV. Nu sunt obiecţiuni. Votat titlul iniţial.

La art.15, urmăriţi amendamentul 7. Admis amendamentul, modificat art.15.

Titlul cap.V. Nu sunt obiecţiuni. Votat titlul iniţial.

La celelalte articole care urmează nu aţi mai avut amendamente? Domnule vicepreşedinte Bivolaru, nu aţi mai avut amendamente după art.15.

Cap.V, art.16, 17 şi 18, dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Comisia nu a avut. Votat textele iniţiale.

Titlul cap.VI. Nu sunt obiecţiuni. Votat titlul iniţial.

Art.19, 20, 21, 22 - votat textele iniţiale.

Titlul cap.VII. Nu sunt obiecţiuni. Votat titlul în formularea iniţiatorului.

Articolele 23, 24 - votat textele în formularea iniţiatorului.

Titlul cap.VIII. Votat în unanimitate.

Art.25 şi 26 - nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate în formularea iniţiatorului.

Am parcurs, vă rog să constataţi, textele acestui proiect de lege. Îl vom supune votului final în şedinţa de astăzi.

La punctul 20, avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2003 pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol şi scutirea de plată a taxelor datorate pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a unor terenuri în vederea realizării obiectivului de investiţii "Deponeu Ecologic Zonal" - judeţul Timiş.

Comisia pentru administraţie publică să ia loc şi să ne propună timpii de dezbatere şi raportul pe scurt, fiind în procedură de urgenţă.

Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte Bara.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că este vorba despre scutirea de plată a taxelor datorate pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a unor terenuri în vederea realizării obiectivelor de investiţii, deponeul ecologic zonal judeţul timiş, ca timp de dezbatere propun, pe articole, 5 minute şi în total 8 minute.

Comisia a analizat proiectul de lege şi a adoptat, în unanimitate de voturi, aprobarea lui în şedinţa din data de 4 iunie 2003.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu timpii de dezbatere?

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri? Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege, începând cu titlul acestuia. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Da, poftiţi. Domnul deputat Drăgănescu.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Înainte de dezbateri.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi. Să zicem că la titlu, pentru că suntem în procedură de urgenţă.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Având în vedere, domnule preşedinte, că se dă doar un vot şi scăpăm de ordonanţă, vreau să iau cuvântul acum să atrag atenţia că, prin ceea ce se hotărăşte astăzi, prin ceea ce Guvernul a trimis către Parlamentului României, această ordonanţă de urgenţă, se aduce un mare prejudiciu oraşului Timişoara.

Acest amplasament pentru viitorul deponeu ecologic al Timişoarei este, de fapt, un deponeu ecologic pentru toate gunoaiele din tot judeţul Timiş şi judeţul Timiş este cel mai mare ca suprafaţă din ţară. Imaginaţi-vă, pentru cei care nu cunosc Timişoara, că am fi în cazul în care am amplasa un deponeu ecologic în Herăstrău, exact în zona de nord a oraşului Bucureşti, în singura zonă nepoluată, în singura zonă neafectată de industrializare şi de celelalte tare ale modernităţii. Exact acest lucru se întâmplă acum în Timişoara, exact la nordul oraşului, în singura zonă care a fost protejată în ultimii 30 de ani, deoarece acolo este şi Aeroportul internaţional Timişoara, este Aeroportul militar Timişoara, care va deveni aeroport NATO, deci chiar lângă această zonă protejată şi nepoluată şi zonă care are o mare posibilitate de dezvoltare urbanistică, cum este şi nordul Bucureştiului, se doreşte să se amplaseze acest deponeu aşa-zis ecologic, care va aduna, de pe raza întregului judeţ, nu doar a Timişoarei, tot ce înseamnă gunoi menajer.

Problema pe care o ridic aici este cel puţin să nu votăm astăzi, să amânăm, deoarece se caută o altă locaţie şi mă gândesc la ce se întâmplă dacă aprobăm scutirea de taxe pentru această locaţie acum, ca, până la urmă, raţiunea va învinge, se va găsi altă locaţie şi, atunci, Guvernul va aproba o nouă scutire de taxă, tot pe 60 de hectare, pe cât este proiectat deponeul, în altă zonă şi vom avea două zone scutite de taxe.

Pe de altă parte, din ce se spune aici, în expunerea de motive, sunt câteva lucruri care nu corespund cu ceea ce se spune pe plan judeţean. De exemplu, domnul prim-ministru Adrian Năstase, sub semnătura sa, ne spune, aici, că urgenţa aprobării acestei ordonanţe de urgenţă este impusă de necesitatea emiterii Acordului de mediu. La Timişoara, Agenţia de mediu ne-a anunţat că deja şi-a dat acordul de mediu. Deci sunt două afirmaţii care nu corespund deloc.

Pe de altă parte, Legea privind transparenţa luării deciziilor publice ne obligă ca, înainte de a se lua asemenea hotărâri privind amplasarea unui deponeu care evident că afectează viaţa oamenilor şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, ei bine, aceste dezbateri publice nu s-au făcut la timp în Timişoara, s-au făcut după ce s-a luat hotărârea, dar la celelalte oraşe de pe raza judeţului Timiş, la Buziaş, Sânnicolaul Mare, la Deta, Jimbolia şi la municipiul Lugoj, nu s-a făcut nici o dezbatere publică. Deci cetăţenii din localităţile respective, unde nu este nici un primar liberal, ca să nu credeţi că este un parti pris politic aici, habar nu au că, într-un anumit loc, într-o anumită zonă a acelor oraşe, se va face o staţie de transfer, de fapt tot un mic deponeu temporar.

Având în vedere aceste lucruri, eu aş dori, stimaţi colegi, să propun plenului Camerei Deputaţilor să primim prima dată răspunsul la aceste probleme pe care eu le-am ridicat, în special la dezbaterile publice pe cele 5 oraşe din judeţul Timiş. Noi, deputaţii de Timiş, vom veni săptămâna viitoare cu un răspuns vizavi de această întrebare - dacă s-a făcut sau nu dezbatere publică, dacă cetăţenii din acele localităţi ştiu despre ce este vorba, dacă au fost anunţaţi şi sunt de acord şi, eventual, atunci, să amânăm pentru săptămâna viitoare.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, noi tocmai am votat un timp de intervenţie.

Poftiţi. Domnule Bara, vă rog să răspundeţi.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Sigur, tot ceea ce a spus colegul înainte era extraordinar de bine, dacă spunea în momentul când aprobam proiectul realizării acestui deponeu. Tot ce discutaţi dumneavoastră, nu vă supăraţi, e pe lângă proiectul pe care-l discutăm astăzi. Aici proiectul este clar: pentru ca să întocmesc documentaţia pentru realizarea acestui deponeu în locul respectiv, am nevoie de nişte acte, am nevoie de nişte proiecte. Unul din aceste puncte este pentru ca să nu se plătească de către stat, de către administraţia locală, să fie scutit de taxe, urmând, după ce s-a aprobat proiectul, după ce s-a întocmit proiectul, urmând, după ce trece acest proiect spre scutirea de taxe, după ce se va discuta. aşa cum spuneaţi dumneavoastră, cu comunele respective, după ce se înaintează acest proiect, când va fi terminat, să puteţi să veniţi la microfon, să spuneţi ce aţi spus.

Nu vă supăraţi, dumneavoastră discutaţi exact complet altceva. Dumneavoastră discutaţi despre realizarea acestui deponeu de reziduuri care se va realiza în 2005, în 2006, acum, când, de fapt, nu este proiectul pe ordinea de zi. Noi, acum, discutăm scutirea de taxe a terenului respectiv, m-aţi înţeles? Deci m-aţi înţeles? Dacă nu m-aţi înţeles, discutăm. Deci asta este problema noastră. Vă rog să vedeţi ce avem pe ordinea de zi. Noi nu discutăm despre realizarea acestui deponeu, nu discutăm despre realizarea acestui proiect. Acest proiect urmează să se realizeze. Pentru ca să se realizeze, vă mai explic încă o dată. Dacă nu sunteţi de meserie, vă explic, pentru că sunt de meserie. Trebuie să cuprindă nişte acte, printre ele trebuie să fie inclusiv situaţia terenului, urmând ca, în momentul când toate aceste documentaţii sunt întocmite, să vină în Cameră, să se întocmească proiectul de către Ministerul Mediului sau de cine se va completa, să vină iar la comisii şi să se discute. Atunci, sigur că, probabil că ceea ce spuneţi dumneavoastră este valabil. Deci, în cazul acestui proiect, nu avem nici ce să discutăm despre ce aţi spus dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Drăgănescu.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Domnule Bara, eu nu o să comentez aici meseria dumneavoastră...

Domnul Valer Dorneanu:

Am o rugăminte, şi pe dumneavoastră, şi pentru domnul Bara: e dezbatere parlamentară, nu dialog între dumneavoastră.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Nu aţi fost atent la ce am spus la început, stimate domnule...

Domnul Valer Dorneanu:

Da, am omis.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Nu vorbeam cu dumneavoastră, domnule preşedinte.

E adevărat, m-am referit şi la problemele care poate depăşesc ordonanţa în cauză, dar, referitor la scutirea de taxe, dacă noi, acum, votăm şi, până la urmă, se va demonstra că e altă locaţie mai bună, atunci, evident, Consiliul judeţean va veni cu noua locaţie şi va cere o scutire de taxe pentru viitoarea locaţie şi, atunci, Parlamentul României va vota două ordonanţe de urgenţă cu scoatere din circuit agricol, cu exceptarea de la plata taxelor pentru două locaţii. Deci vom plăti dublu din bugetul public, pentru faptul că nu luăm taxe de pe două locaţii. La aia mă refeream. Şi asta e, probabil, intervenţia legată direct de ordonanţa în cauză. De aceea spuneam să amânăm până săptămâna viitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Eu sunt obligat, după Regulament, să supun votului dumneavoastră propunerea de amânare pe care o face colegul nostru de la Partidul Naţional Liberal.

Cine este pentru amânarea dezbaterii acestui proiect? 19 voturi pentru.

Împotrivă?

Cu majoritate de voturi, propunerea de amânare a fost respinsă.

Trecem la dezbaterea proiectului.

La titlul acestuia, dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

La cuprinsul articolului unic al proiectului de lege, nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic al ordonanţei de urgenţă. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Vom supune ordonanţa votului final în cursul zilei de astăzi.

Vă rog să reţineţi că, la punctele 21, 22, 23, 24, 25, acestea au fost retrimise comisiei pentru raport suplimentar şi nu s-au primit încă.

La punctul 26: Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.215/2001 Legea administraţiei publice locale.

Comisia pentru administraţie propune respingerea acesteia.

Domnule vicepreşedinte Bara, aveţi cuvântul.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezenta iniţiativă legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale, propunând noi soluţii legislative ce vizează, în principal, următoarele aspecte: alegerea prin vot nominal a consilierilor locali, formarea delegaţiei permanente, noi condiţii pentru încetarea înainte de termen a mandatului de consilier.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative, pentru următoarele motive. Potrivit art.55 din Legea nr.215, locuitorii satelor care nu au consilieri aleşi în consiliile locale sunt reprezentaţi în consiliu de un delegat sătesc.

Soluţia propusă de iniţiator, potrivit căreia numărul de preşedinţi şi de secretari de comisii ce revine fiecărui partid sau formaţiune politică s-a reglementat conform Ordonanţei Guvernului nr.35/2002, intervenţia legislativă trebuind făcută asupra acesteia, şi nu asupra Legii nr.215, deci, prin condiţionarea exercitării mandatului de ales local, primar sau consilier local de calitatea de membru al partidului pe listele pe care a fost ales, respectiv încetarea mandatului, soluţie ce nu-şi găseşte consacrare nici în Legea fundamentală şi nici în Legea partidelor politice nr.14/2003.

Acestea ar fi numai câteva considerente care au dus la raportul făcut de către comisie, prin care se propune plenului Camerei respingerea acestei iniţiative legislative.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină la această propunere? Nu.

Vom supune votului final propunerea de respingere în şedinţa de astăzi.

La pct. 27 şi 28 sunt două propuneri legislative, una care vizează modificarea şi completarea Legii 215 şi alta care vizează completarea şi modificarea Legii locuinţei. L-aş ruga pe domnul vicepreşedinte Bara să prezinte motivaţiile celor două propuneri de respingere, în continuare, pentru a câştiga timp.

Domnul Radu Liviu Bara:

Prezenta iniţiativă legislativă de modificare a Legii nr.215 prevede modificarea art.38 alin.2, lit. o) din Legea administraţiei publice locale, în sensul instituirii pentru consiliile locale şi a obligaţiei de a lua măsuri pentru înscrierea vizibilă a denumirii străzilor şi numelor pentru clădiri.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, în şedinţa din 19 mai a propus plenului Camerei respingerea acestei propuneri legislative, din următoarele motive: potrivit art.38, alin.1, lit. e) din Legea administraţiei publice locale nr.215 din 2001, consiliul local administrează domeniul public sau privat al localităţilor, iar potrivit lit. u), acelaşi articol atribuie sau schimbă denumirea străzilor în condiţiile legii.

De asemenea, potrivit art.2 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.63 din 2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, consiliul local, prin hotărâre, atribuie sau schimbă denumirea străzilor din unitatea administrativ teritorială.

Cât priveşte măsura stabilirii prin lege a obligativităţii numerotării fiecărei locuinţe, aşa cum se solicită prin propunerea legislativă, s-a apreciat a avea un caracter excesiv, această atribuţie fiind de resortul consiliului local şi de calitatea sa de administrator şi de gospodar al localităţilor respective.

Acestea sunt numai câteva din observaţiile făcute de către plenul Comisiei pentru administraţie, ceea ce a şi dus la propunerea de respingere care a fost votată cu unanimitate de voturi, deci, 14 voturi pentru şi un vot împotrivă. Mulţumesc.

(În continuare, lucrările sunt conduse de domnul secretar Borbély László.)

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Dacă sunt luări de cuvânt la aceste două puncte din partea grupurilor parlamentare sau din partea iniţiatorilor? Dacă nu sunt, vom supune votului final la ora 13.00 cele două puncte.

Pct.29, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.42/90, republicată. Deci, pct.29 este retrimis la comisie, nu avem încă raportul suplimentar de la Comisia pentru muncă.

Pct.30, Propunerea legislativă privind acordarea tichetelor de carte. Raportul Comisiei pentru învăţământ, propus pentru respingere. Cine prezintă din partea Comisiei pentru învăţământ? Vă rog. Domnul deputat Antonescu.

O rugăminte, iniţiatorul este pe drum. Vă rog foarte mult atunci dacă sunteţi de acord să aşteptăm câteva minute.

Pct.31, este Propunerea legislativă privind acordarea burselor de solidaritate, egalitatea şanselor, tot Comisia pentru învăţământ propune pentru respingere. Vă rog.

Pct. 31, Propunerea legislativă privind acordarea burselor de solidaritate. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Comisia a analizat această propunere, mai sunt şi alte două propuneri pe agenda comisiei privind acordarea de burse. Comisia a considerat că reglementările prevăzute în legile actuale sunt suficiente şi permit acordarea oricărui fel de burse fără a fi nevoie de o nouă lege, care nu ar face decât să complice lucrurile. Ca urmare, comisia, cu majoritate de voturi, a hotărât să respingă această iniţiativă legislativă, pentru motivul pe care l-am expus mai sus.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul, din partea grupurilor parlamentare? Dacă nu, atunci supunem votului final astăzi.

Pct. 32, Proiectul Legii cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice. Este o nouă dezbatere ca urmare a respingerii de către Senat. Vă rog domnule vicepreşedinte, prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Comisia a hotărât respingerea, întrucât a fost elaborată o nouă lege a cercetării prin ordonanţă de guvern, de fapt, este varianta Camerei Deputaţilor pe care noi am aprobat-o şi ca urmare, iniţiativa legislativă anterioară a devenit inutilă, astfel că, comisia a propus respingerea acesteia şi, bineînţeles, aprobarea celei propuse prin ordonanţa de guvern care de fapt s-a şi făcut într-o şedinţă anterioară.

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc. Dacă sunt observaţii din partea iniţiatorilor. O să se supună votului final în şedinţa de astăzi.

Pct. 33, Propunem amânarea până când vine domnul coleg Costache care este iniţiator, din câte am înţeles.

Pct. 34 de pe ordinea de zi - propunerea legislativă privind înfiinţarea Centrului intercultural româno-ebraic. Raport Comisia pentru cultură. Comisia are raport de respingere. Vă rog, cineva din partea comisiei să prezinte raportul. Domnul deputat Marton, secretarul comisiei.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă a mai fost dezbătută în această Cameră. Şi atunci comisia noastră a spus că este nevoie de o astfel de instituţie, însă competenţa creării instituţiei nu este cea a legii, ci a unei hotărâri guvernamentale sau chiar ordin ministerial.

Ca atare, am propus respingerea. A urmat o discuţie ideatică pe această temă, a fost retrimisă în comisie, în comisie am rediscutat problema împreună cu reprezentanţii Executivului şi cu iniţiatorul şi cu toţii au căzut de acord că, într-adevăr, această problemă nu este una legislativă, ci de hotărâre de guvern sau chiar un ordin al ministrului.

Ca atare, vă propunem respingerea acestui proiect de lege, cu specificarea că această instituţie va fi înfiinţată printr-o altă cale legală. Vă mulţumesc.

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc. Din partea iniţiatorilor dacă are cineva de adăugat ceva? Dacă nu, atunci vom supune votului final propunerea de respingere.

Pct.35, Propunerea legislativă privind programele ofset - raport comun, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru industrii şi servicii. Vă rog, doamna deputat.

Doamna Aurelia Vasile:

Raport comun asupra propunerii legislative privind programele de ofset.

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au fost sesizate, spre dezbatere şi avizare în fond, cu propunerea legislativă. În şedinţele din 13 şi 20 martie 2003, membrii Comisiei pentru industrii şi servicii şi Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, în conformitate cu prevederile art.60 din Regulamentul Camerei au dezbătut propunerea legislativă privind programele ofset şi au hotărât, cu unanimitate de voturi, respingerea propunerii legislative privind programele de ofset.

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc. Din partea iniţiatorilor dacă vrea cineva să ia cuvântul, din partea grupurilor parlamentare? Dacă nu, atunci supunem votului final propunerea de respingere.

Pct. 36 de pe ordinea de zi, Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.70/91 privind alegerile locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Este un raport de respingere, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Vă rog domnul vicepreşedinte Bara.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezenta iniţiativă legislativă reglementează modificarea Legii nr.70 privind alegerile locale, în sensul alegerii viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene prin voturi universale: egal, direct, secret şi liber.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propun plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative pentru următoarele motive: proiectul de Lege de modificare a Constituţiei ce urmează a fi dezbătut de Parlament cuprinde prevederi referitoare la alegerile locale, astfel că modificarea Legii nr.70 va putea fi pusă în discuţie numai după modificarea legii fundamentale. Problematica alegerilor locale este deosebit de complexă, necesitând elaborarea unui cod electoral în care să fie sistematizată întreaga legislaţie în materie în scopul adoptării unor soluţii unitare în acest domeniu.

În consecinţă, s-a propus respingerea plenului Camerei. Din 39 de voturi din totalul membrilor comisiilor, 39 au fost pentru respingere şi 2 s-au abţinut. Mulţumesc.

Domnul Borbély László:

În sfârşit, opoziţia are o atitudine mai prezentă la şedinţă.

Din partea iniţiatorilor dacă vrea să ia cineva cuvântul? Nu. Atunci vom supune la vot final respingerea propunerii legislative. Domnule deputat Boc, am şi rezolvat, uitaţi, a venit domnul preşedinte şi preia diligenţele.

(Revine la prezidiu pentru a conduce şedinţa domnul preşedinte Valer Dorneanu.)

Domnul Valer Dorneanu:

Permiteţi-mi, în numele distinsului nostru coleg Boc, să cer scuze ziariştilor pe care i-a părăsit pe hol, pentru a veni să ridice aici o excepţie de procedură care a rămas fără obiect.

Pct. 37, Propunere legislativă pentru completarea şi modificarea art.68, 70 alin.1, 71 alin.1, 79 alin.4 din Codul Muncii. Din partea Comisiei pentru probleme de muncă cine prezintă? Domnul Motoc, poftiţi.

Domnul Marian-Adrian Motoc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia propune plenului respingerea propunerii legislative, întrucât nu poate fi vorba de o mărire a termenului în care se face concedierea colectivă. O mărire a termenului de la 30 la 60 de zile ar putea însemna chiar falimentul acestei unităţi. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, doamna deputat.

Doamna Maria Apostolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiativa noastră legislativă vine să îmbunătăţească regimul salariaţilor din întreprinderile care sunt supuse salarizării. Este un paradox, Ordonanţa 98/1999 elaborată de un Guvern de dreapta, deci, de cealaltă legislatură, a acordat facilităţi mai bune salariaţilor în procesul de concediere colectivă, iar un Guvern de stânga, social-democrat, face în aşa fel încât această concediere colectivă să aibă consecinţe deosebit de grave asupra salariaţilor, concentrând perioada acestei acţiuni.

Am înţeles din presa de astăzi, şi mă bucur că domnul premier Năstase intenţionează să modifice Codul Muncii, deci, toate iniţiativele legislative, scrie în ziarele de astăzi că domnul premier consideră că, într-adevăr, Codul Muncii cu care Guvernul şi-a asumat răspunderea nu este la măsura aşteptărilor atât pentru patronat, cât şi pentru salariaţi. Aceasta înseamnă că iniţiativele noastre legislative pe care dumneavoastră, cu nonşalanţă ni le-aţi votat, ni le-aţi respins, au fost de bun augur pentru Guvern şi s-ar putea întâmpla ca cei din Guvern să se inspire din iniţiativele noastre legislative, măcar atâta lucru poate am reuşit şi noi. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Următoarea propunere vizează tot modificarea şi completarea Codului Muncii. Tot pe domnul Motoc, din partea comisiei sesizate în fond, îl rog să prezinte motivarea sugestiei de respingere.

Domnul Marian-Adrian Motoc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia propune plenului respingerea propunerii legislative, întrucât ea substituie caracterul permisiv din textul existent cu unul imperativ, iar acest lucru ar conduce la obligativitatea precizării în textul de lege a tuturor domeniilor unde se solicită teste medicale specifice.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 19 deputaţi din 20 şi s-a votat cu 7 voturi pentru, 3 voturi împotrivă. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină? Doamna deputat, la care, la 27? Poftiţi.

Doamna Maria Apostolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, în art.27 sunt stipulate condiţiile în care se face angajarea unui nou angajat, şi anume printre condiţii trebuie să prezinte şi un certificat medical.

Prin hotărârea guvernamentală din ianuarie 2003, se cunoaşte că orice consult medical, chiar şi la medicul de familie, orice trebuie plătit, cu atât mai mult, eliberarea unui certificat medical de orice natură şi pentru orice destinaţie, trebuie plătit. De aceea, noi am venit cu modificare, cu introducerea unui nou alineat în art.27 şi am spus că, pentru obţinerea certificatului medical, acesta să nu coste mai mult decât 25% din valoarea salariului mediu brut pe economie, pentru că numeroşi angajatori pot solicita efectuarea diferitelor analize, analize care, unele sunt foarte scumpe. De aceea, am venit în sprijinul angajaţilor, care adesea sunt şomeri şi fără nici un mijloc de existenţă, să fie ajutaţi ca să poată obţine mai uşor acest certificat medical.

De aceea, noi am făcut câteva modificări şi propuneri de modificare la art.27 din Codul Muncii.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Vom supune propunerea de respingere votului dumneavoastră în şedinţa de astăzi.

La 39, Propunerea legislativă pentru eliminarea art.16 din Codul Muncii. Poftiţi, reprezentanţii Comisiei pentru muncă. Motivaţi, vă rog, propunerea de respingere.

Domnul Gheorghe Suditu:

Mulţumim, domnule preşedinte.

Comisia propune plenului respingerea propunerii legislative întrucât, potrivit art.16 alin.1 din Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, această obligaţie revenindu-i angajatorului. Neîncheierea contractului individual de muncă în formă scrisă nu duce la nulitatea acestuia şi nici nu poate lipsi salariatul de drepturile ce decurg din acesta.

Comisia a propus respingerea acestui proiect cu 7 voturi pentru şi 3 împotrivă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Ionescu, sunteţi iniţiatorul? Poftiţi.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Domnule preşedinte,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În propunerea legislativă privind eliminarea art.16 alin. 2 din Codul Muncii are o serie întreagă de argumentaţii logice şi legice pentru că în art. 16 alin. 1 este stipulat foarte clar că acest contract se încheie pe baza consimţământului, deci, în formă scrisă, în limba română, iar în art. 16 alin. 2 este prezentată o ambiguitate, poate şi domnul Cazimir să mă urmărească şi să verifice din punctul dânsului de vedere. Spune în felul următor: "În situaţia în care contractul individual de muncă - şi accentuez - chiar în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată". Eu cred că este total anapoda, e redundant, nu are nici o logică gramaticală şi de aşezare în frază şi, de asemenea, nu este legic din toate punctele de vedere, pentru că aşa cum s-a ştiut şi până acum, acest contract individual de muncă se încheie în toate ţările din lume, numai în formă scrisă. Nu se poate face dovada că se poate încheia în altă formă. În ce formă? În formă vorbită există posibilitatea să se încheie un astfel de contract? Şi atunci am venit cu o propunere de bun simţ şi logică şi legică în care am stipulat eliminarea a art.16 cu 2. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Propunerea de la pct. 39 privind eliminarea art.16 alin.2, vom supune votului propunerea de respingere în ziua de astăzi.

Stimaţi colegi,

Revenim la pct.30 şi 33 care au fost sărite. La pct. 30, Propunerea legislativă privind acordarea tichetelor de carte. Comisia pentru învăţământ.

Poftiţi, domnule deputat, prezentaţi raportul Comisiei pentru învăţământ cu propunerea dumneavoastră de respingere.

Domnul Anton Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia de învăţământ a luat în discuţie această propunere legislativă şi în urma analizării propune plenului respingerea pentru următoarele motive: propunerea legislativă nu precizează sursele financiare necesare acordării facilităţilor propuse, încălcându-se astfel dispoziţia art.137, alin.5 din Constituţie. De asemenea, introducerea tichetelor de carte necesită suplimentarea numărului de salariaţi la nivelul unităţilor de învăţământ care să presteze această activitate.

Al treilea motiv este că în conformitate cu prevederile Legii învăţământului, în sistemul de învăţământ funcţionează ca parte integrantă reţeaua de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare şi biblioteci pedagogice, biblioteci ale instituţiilor de învăţământ superior şi altele.

În conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.7 din 2001 privind impozitul pe profit, aprobată prin Legea 493, la stabilirea venitului impozabil din salarii au fost avute în vedere, într-o cotă de 15%, cheltuielile profesionale pe care angajaţii cu contract de muncă pe durată nedeterminată le pot efectua cu deducerea de impozit din salariul de bază, astfel că acordarea unei noi facilităţi în acest scop nu se justifică.

Şi ultimul motiv, propunerea legislativă conţine o serie de formulări imprecise sau ambigue semnalate în avizul Consiliului Legislativ.

Din aceste motive, Comisia de învăţământ propune plenului respingerea acestei propuneri legislative. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Costache, sunteţi iniţiatorul propunerii? Poftiţi, aveţi cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sunt dator să fac, în calitate de iniţiator al proiectului Legii acordării tichetului de carte, pentru profesori, pentru cadrele didactice în general, sunt dator să fac câteva precizări.

În primul rând, din punct de vedere strict tehnic, referitor la raportul comisiei prezentat de domnul vicepreşedinte al comisiei, domnul Anton Ionescu, care a prezidat lucrările comisiei, trebuie spus că raportul a fost respins cu 7 voturi la 7, ceea ce ar trebui să ne dea un pic de gândit ce înseamnă 7 voturi pentru şi 7 voturi contra unui proiect. Una.

În al doilea rând, în cadrul dezbaterilor din comisie, un stimat coleg a făcut precizarea că a votat contra, înţelegând că s-a pus la vot dezbaterea pe articole, dânsul neavând timp să stea atunci la dezbaterea pe articole, fiind de acord în principiu cu ideea, cu proiectul, a votat contra discutării pe articole, deci, nu contra proiectului. În cazul acesta, rezultatul votului ar fi fost cu totul altul. Este vorba de domnul deputat Fotopulos Sotiris.

În continuare, menţiunile din raport cum că o astfel de instituire a unui tichet de carte ar necesita sporirea numărului de personal în unităţile şcolare. Nu poate fi adevărat, mi se pare cu totul şi cu totul nefondată o asemenea referire, întrucât acordarea alocaţiei pentru copii şi întocmirea altor documente, are deja un aparat în şcoli şi acordarea tichetului de carte nu ar fi ridicat o asemenea problemă.

Cu alte cuvinte, trebuie să menţionez, pentru că sunt oameni care cunosc şi oameni care nu cunosc, că o asemenea practică există şi în alte ţări şi cum nimic nou nu este sub soare şi a trebuit în calitate de iniţiatori să ne documentăm, am constatat că şi ţări dezvoltate precum Franţa practică un astfel de tichet, dar în cadrul dezbaterilor din comisie am avut frumoasa surpriză să constat că există în Parlamentul României şi mulţi oameni de onoare şi unul dintre aceştia este domnul Ianos Karoly Vekov. Ca deputat UDMR, dânsul a precizat în cadrul dezbaterilor din comisie că votează un asemenea proiect, găsindu-l viabil şi corect şi mai ales că în Ungaria funcţionează aşa ceva, ceea ce este bun pentru alţii, este posibil să fie bun şi pentru noi, mai ales în anumite momente în care este unanim recunoscut faptul că mai toţi intelectualii români se confruntă cu dificultăţi financiare, se străduiesc să-şi achite, ca tot omul, cheltuielile de întreţinere şi intră tot mai rar, dacă nu foarte rar, în librării pentru a-şi achiziţiona cartea de specialitate strict necesară în documentarea personală pentru a fi mereu la curent cu cercetarea tehnico-ştiinţifică şi cu materialele în domeniul de specialitate.

Precizările din raportul comisiei, cum că "nu ar fi nevoie ca intelectualul român să beneficieze, cel puţin pe o anumită perioadă de tranziţie, de un tichet de carte, întrucât ar exista biblioteci", ştim cu toţii din practică şi din viaţa de zi cu zi, mai ales oamenii de catedră, slujitorii şcolii - cea mai curată bătaie de inimă a ţării, îndrăznesc s-o spun eu, şi alţii o recunosc fără să aibă şi tăria de a o afirma, - nu au întotdeauna posibilitatea de a apela la biblioteci pentru a se documenta, nu totdeauna este practic ca de la o etapă la alta, de la o zi la alta să frecventeze bibliotecile pentru a se documenta pentru tema cotidiană în domeniul de strictă specialitate.

De asemenea, s-au făcut largi pledoarii în comisie, cum că "cine mai citeşte azi?" - şi o spunea asta un distins universitar -, "ce ne mai trebuie nouă carte?", sau că "unii navighează pe internet" şi că "există biblioteci virtuale". Există, dar nimeni şi nimic nu poate să ne garanteze că în momentul de faţă se poate renunţa la acest instrument universal valabil, care este cartea.

Prin instituirea tichetului de carte, am avut în vedere - şi sunt şi mulţi colegi care împărtăşesc această idee - că se facilitează intrarea intelectualului în librării pentru cartea de specialitate, dar se revigorează şi activitatea editurilor ştiinţifice şi ajung banii, de ce să n-o spunem, şi la creatorii cărţii de specialitate, care sunt în mare suferinţă.

De aceea, în sprijinul celor care au format generaţii de jurişti care nu se mai gândesc la profesori, medici care-i ţin pe profesori la uşă şi-i tapează uneori, oameni politici care uită cine i-a format ca oameni, parcă este un blestem la români, când ajunge Preşedintele României un profesor, cum a fost domnul Emil Constantinescu, prim-ministru - un Radu Vasile, sau un Petre Roman, sau actualmente, un Adrian Năstase, toţi profesori universitari, prima categorie pe care s-o ignore şi se prefac că nu o pot ajuta cu nimic, să fie tocmai intelectualul român.

Prezint scuze celor care poate s-au simţit lezaţi, dar ideea rămâne şi, dacă ar fi venit din altă parte, sigur ar fi curs nu numai cornuri şi lapte, dar poate şi ceva miere.

Eu vă rog frumos să înţelegeţi că acesta nu este paleativul unui om care a venit aici să-şi facă imagine când n-o avea, nu este, ştiu eu, un instrument de afirmare publică a unuia care n-ar avea personalitate şi ar crea-o printr-o lege, ci a unui om de bună-credinţă, care crede cu tărie că instituirea tichetului de carte, atunci când alţii au tichet de masă, pe care iau votcă în loc de alimente, facilitarea accesului la documentare în specialitate, ajutorul dat intelectualului român pentru a-şi menţine forma profesională, pentru că învăţământ, de bine, de rău, mai avem, este o idee sănătoasă şi demnă de urmat.

Vă invit, stimaţi colegi, să lăsăm la o parte micile simpatii sau idiosincrasii, prezint scuze tuturor, dacă am lezat pe cineva, dar legea o consider viabilă şi consider că trebuie votată.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Andea. Poftiţi.

Domnul Petru Andea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În legătură cu iniţiativa legislativă supusă dezbaterii, aş dori să precizez faptul că ea poate fi abordată atât de problemele de formă, cât, mai ales, pe problemele de fond.

În problemele de formă, domnul Ionescu a precizat faptul că sunt destule observaţii referitoare la modul în care a fost redactată, şi mai ales argumentaţia cuprinsă în expunerea de motive.

În problemele de fond, noi am considerat că acest subiect a fost tranşat în urmă cu circa un an şi jumătate, când am discutat despre tichetele de masă pentru bugetari, pentru salariaţi. S-a spus atunci un lucru care poate să fie şi trebuie să rămână valabil şi astăzi. Şi anume că, în loc să căutăm formule de genul anilor '50 - tichete, cartele şi aşa mai departe -, mult mai normal este să căutăm soluţii pentru a mări onorariile, respectiv salariile intelectualilor, ale cadrelor didactice în particular, astfel încât să aibă posibilitatea să-şi achiziţioneze din salariu instrumentele necesare muncii lor - şi în cazul acesta mă refer la cărţi.

Nimeni din comisie nu a blamat cartea, pentru că s-a sugerat această chestiune. Dimpotrivă, este în continuare un instrument de lucru pentru intelectuali şi pentru profesori, doar că modul în care se prezintă cartea în ziua de astăzi poate să fie alt fel decât forma clasică, sugerată prin această iniţiativă legislativă a tichetului de carte.

Deci, comisia a considerat că trebuie să îndrepte eforturile spre ce s-ar numi mărirea salariilor profesorilor, intelectualilor, sau forme la îndemână - mă refer la instrumente financiare, deducerile personale din venituri -, şi nu prin alocarea sau atribuirea unui tichet care, după cum ştim, îngreunează administrativ procedura de distribuire a banilor şi s-ar putea să aibă drept unică consecinţă scumpirea cărţilor în librării.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ludovic Mardari:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Povestea privind creşterea salariilor pentru cadrele didactice, pentru intelectuali, în general, este greu de transpus în realitate. S-a văzut, de ani de zile, că se tot încearcă şi nu se reuşeşte.

Eu vă sugerez altceva. După cum aţi putut constata, în ceea ce priveşte votarea acestei propuneri legislative, comisia a greşit. Nu se poate ajunge la respingerea unei propuneri legislative cu 7 voturi pentru şi 7 voturi împotrivă.

Ca urmare, domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot trimiterea acestei propuneri legislative la comisie, pentru o analiză mai atentă, astfel încât să se facă un raport suplimentar şi, de ce nu, în final, propunerea legislativă să devină lege, că este necesară pentru intelectualitatea română.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Rog un reprezentant al comisiei ...

Domnul Costache Mircea (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog!

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi avut cuvântul, domnule deputat. Nu sunteţi nici iniţiatorul propunerii. Aţi avut cuvântul şi n-ar fi ...

Domnul Costache Mircea (din sală):

Reţineţi că sunt iniţiator!

Domnul Valer Dorneanu:

Încă o dată: nu vi s-a pronunţat numele, pentru a invoca drept la replică. Aţi avut o dată cuvântul şi, dacă noi promovăm luări de cuvânt, aşa, de câte ori ne mai aducem aminte câte ceva, nu este în regulă. Am dat cuvântul la toţi colegii dumneavoastră care au intervenit, care au dorit, şi dumneavoastră ...

Domnul Costache Mircea (din sală):

Vă rog să reţineţi că sunt iniţiator!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi?

Domnul Costache Mircea (din sală):

Vă rog să reţineţi că sunt iniţiator!

Domnul Valer Dorneanu:

Şi sunteţi iniţiator?

Domnul Costache Mircea (din sală):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun, vă dau cuvântul.

S-a ridicat o problemă de procedură: restituirea la comisie. Acelaşi lucru doriţi şi dumneavoastră să îl susţineţi?

Domnul Costache Mircea (din sală):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi. N-am reţinut că sunteţi printre iniţiatorii acestei propuneri.

Domnul Costache Mircea:

Este bine să mai şi reţinem pe câte cineva, mai ales pe ăia care fac rele.

Domnule preşedinte, susţin şi eu că este utilă o reîntoarcere la comisie, unde mai putem reflecta asupra proiectului, mai ales că eu am semnalat că au fost unele neînţelegeri când s-a supus la vot.

De aceea, cred că este utilă întoarcerea la comisie pentru raport suplimentar, pentru rediscutare în cadrul comisiei, de unde putem veni în faţa plenului, poate, cu un alt rezultat asupra acestui proiect de lege şi unde colegii care au avut observaţii pot să vină cu amendamente la lege, pentru că n-a susţinut nimeni că este perfectă. Dar, de aceea există procedura amendamentelor la lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Domnul Anton Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt obligat să vin aici să aduc o precizare ca să se voteze, totuşi, în cunoştinţă de cauză. Este, într-adevăr, rezultatul, din cele 15 voturi - 7 au fost pentru, 7 împotrivă şi a existat o abţinere, ca să nu rămână plenul în dubiu şi să se creadă că a fost o egalitate de voturi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu aceste precizări, supun votului dumneavoastră cererea de a fi retrimisă propunerea legislativă la comisie.

Cine este pentru? 20 de voturi pentru.

Împotriva cererii de restituire a propunerii la comisie? 83 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri. Foarte multă lume nu votează.

Deci, propunerea de restituire a fost respinsă.

Vom supune propunerea de respingere a proiectului în şedinţa din această zi.

La pct.33, avem Propunerea legislativă privind înfiinţarea Institutului pentru Problemele Românităţii.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Poftiţi, domnule deputat, propuneţi şi în acest caz respingerea iniţiativei.

Domnul Anton Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma examinării propunerii legislative, comisia a hotărât că aceasta nu poate fi acceptată şi propune plenului respingerea pentru următoarele motive:

1. Iniţiatorul propunerii legislative nu precizează implicaţiile măsurilor preconizate asupra bugetului de stat şi nici sursele financiare din care urmează a se acoperi cheltuielile aferente, încălcându-se astfel dispoziţiile art.137 alin.5 din Constituţie.

2. Din cuprinsul propunerii legislative lipsesc unele prevederi absolut necesare pentru un proiect de lege privind înfiinţarea unui institut de cercetare ştiinţifică cu personalitate juridică, astfel: pe lângă dispoziţiile referitoare la obiectul de activitate al institutului şi atribuţiile acestuia, propunerea legislativă ar trebui să cuprindă prevederi privind organizarea, conducerea, structura organizatorică şi patrimoniul iniţial al institutului, având în vedere că, potrivit art.1 alin.1 din propunerea legislativă, institutul este instituţie autonomă de cercetare ştiinţifică.

3. Aşa cum rezultă din anexa la expunerea de motive, atribuţiile instituţiei propuse a se înfiinţa se suprapun cu atribuţiile unor institute de cercetare din subordinea Academiei Române, cum ar fi: Institutul de Cercetări Socio-Umane "C.S. Nicolaescu-Plopşor" din Craiova, Institutul de Fonetică şi Dialectologie "A.Rosetti", Institutul de Istorie şi Teorie Literară "George Călinescu", Institutul de Studii Sud-Est Europene din Bucureşti, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară "Sextil Puşcaru" din Cluj-Napoca etc.

Totodată, viitorul institut s-ar adăuga unor instituţii ce au atribuţii similare în relaţia cu comunităţile româneşti de peste hotare şi s-ar suprapune cu activitatea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din Ministerul Informaţiilor Publice, precum şi a direcţiei cu acelaşi specific din Ministerul Afacerilor Externe.

Iniţiativa legislativă nu ţine seama de faptul că a fost deja creat Institutul Cultural Român şi nici de proiectul înfiinţării în comunităţile româneşti din vecinătatea ţării a caselor limbii şi literaturii române.

4. Denumirea institutului, care conţine sintagma "problemele românităţii", poate da naştere unor speculaţii în plan intern şi extern asupra problemelor ce privesc cultura, limba şi istoria românilor, în contextul aspiraţiei României către valorile europene.

5. Autorul propunerii legislative nu a refăcut textul în baza observaţiilor făcute de membrii comisiei şi argumentelor menţionate, în termenul stabilit.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Costache.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi de data aceasta trebuie să fac nişte precizări referitoare la modul cum s-a supus dezbaterii membrilor comisiei Propunerea legislativă pentru înfiinţarea Institutului pentru Românitate.

Aşa cum se ştie, noi am aprobat anul trecut înfiinţarea Institutului pentru Problemele Minorităţilor. nu este deloc un efort de mare imaginaţie de a considera că se poate conta, pentru acoperirea unor minusuri în acest domeniu, pe înfiinţarea unui institut similar, dar pentru problemele majorităţii - pentru românitate. Şi necesitatea înfiinţării acestui institut, chiar dacă s-a spus că s-ar suprapune obiectul său de activitate cu al altor instituţii similare, lucrul nu este deloc adevărat, întrucât, dacă acele institute de fonetică şi fonologie, de dialectologie şi celelalte, dacă ar fi acoperit nevoile reale pe care le au autorităţile statului român, diplomaţia românească, instituţiile fundamentale ale statului român şi cetăţenii României de a cunoaşte comunitatea românească in integrum, nu numai din provinciile istorice, ci comunităţile româneşti de pretutindeni din lume, liderii lor, dacă au sau nu radiouri şi televiziuni, dacă sunt sau nu recunoscuţi, dacă sunt reprezentaţi în parlamentele acelor ţări, dacă au contacte cu ţara şi de ce natură, sunt oameni care bat drumurile Europei şi ale mapamondului pe banii ţării şi care nu ştiu cu cine să ia legătura, dacă avem sau nu comunitate românească în acea ţară pe care o vizitează, dacă e de datoria lor ca cetăţeni români, ca demnitari sau în postura în care se află acolo de a-i contacta, de a încerca să le cunoască necesităţile, priorităţile, legăturile cu ţara.

Institutul pentru Românitate nu este deloc o glumă. Mai devreme sau mai târziu se va relua cu siguranţă, ca şi Legea tichetului de carte, şi ca alte proiecte viabile care au singurul păcat că vin din partea opoziţiei şi din partea unui om tranşant care şi-a făcut mulţi inamici în mod gratuit.

De aceea, spun că şi acest proiect este viabil, este rezonabil. El a fost supus dezbaterilor comisiei, şi în comisie a fost votat în majoritate de membrii comisiei. A apărut un raport de respingere sub motivul şubred cum că iniţiatorul nu ar fi ţinut cont de nişte sugestii să-l redacteze, să-l rescrie, să-l refacă. Chestiunea este următoarea: toţi care au avut obiecţii - şi eu am recunoscut că multe dintre ele erau reale şi se susţineau -, trebuiau făcute sub formă de amendamente, aceasta este procedura parlamentară, după ştiinţa mea.

De aceea, stimaţi colegi, cu toată răspunderea, cred în ideea viabilă a înfiinţării Institutului pentru Românitate şi vă rog să-l votaţi. Sau, dacă nu votaţi, să vă asumaţi, ca şi la proiectul anterior, răspunderile de rigoare, că mai devreme sau mai târziu unii văd că vor să pună de o alianţă extraparlamentară cu PNŢCD-ul.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Îmi pare rău că încep cu altceva. Văd că primim lecţii foarte serioase despre cum lucrăm sau cum nu lucrăm în comisie. De fapt, a mai făcut asta şi acolo - ne-a şi ameninţat acolo că o să vedem noi şi o să răspundem în faţa presei şi a altora.

Deci, acesta nu este un mod civilizat de a lucra. Vreau să spun: comisia lucrează, indiferent de unde sunt colegii - de la România Mare, de la liberali, de la democraţi, sau de la social-democraţi; şi se lucrează în special pornind de la ideea că legile au în primul rând un caracter tehnic, pentru educaţie, cercetare, învăţământ şi aşa mai departe şi, mă rog, unele dintre ele şi un caracter politic, prin conţinutul lor.

În ce priveşte acest proiect, argumentele aţi văzut că sunt numeroase în motivarea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Eu vreau să vă spun că mulţi dintre noi n-am înţeles cum să se facă un Institut pentru Problemele Românităţii - majorităţii? Adică, pentru care majoritate - cea din ţară, pentru cei din străinătate? Din expunerea pe care am făcut-o aici am înţeles că s-ar referi mai mult la cei din afară.

Eu vreau să vă spun că sunt multe organe la nivel naţional, la nivel guvernamental, la nivel de Academie, la nivel de universităţi şi aşa mai departe, care dezvoltă astfel de relaţii la nivel de religie, de Biserică, astfel de relaţii cu comunităţile noastre din străinătate.

Personal, am vizitat câteva, din ţări extrem de îndepărtate, şi am constatat că sunt foarte bine organizate. Bineînţeles că sunt disensiuni şi între ei, pe motive politice, dar nu văd pentru asta necesitatea unui Institut pentru Problemele Românităţii, ca să rezolve aceste probleme, ştiu eu, temporare, de conflict care există între ei.

Deci, haideţi să ne înţelegem. Nu poţi să compari problemele majorităţii române cu problemele minorităţii, aşa cum s-a încercat să se explice aici, cel puţin pentru nivelul ţării.

Pentru românii din afară eu zic că sunt foarte multe instituţii, foarte multe organizaţii guvernamentale, neguvernamentale care se ocupă cu aceste probleme.

Deci, nu este nici un motiv de patimă, sau de a avea ceva personal cu iniţiatorul sau cu alţi colegi, dar şi eu, ca şi mulţi alţii, n-am înţeles care ar fi rostul acestui institut.

Ca urmare, am votat pentru respingerea iniţiativei înfiinţării acestui Institut pentru Problemele Românităţii. Şi eu cred că majoritatea din comisie ştie ce a votat, nu cum se spune aici, că s-a votat doar pentru motive de formă. S-a votat pentru motive de fond şi de formă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Costache. Poftiţi.

Domnul Costache Mircea:

Trebuie, sunt obligat să spun că domnul Napoleon Antonescu evită să precizeze că a fost votat proiectul în majoritate. Cine cercetează stenograma şedinţei de comisie, va vedea că acest proiect a avut majoritate, cu nişte precizări şi îmbunătăţiri, cu amendamente care au fost din capul locului acceptate. Dar asta nu înseamnă că era motiv pentru raport de respingere.

În al doilea rând, dânsul a insinuat că eu i-aş fi ameninţat, că aş fi venit acolo înarmat cu cine ştie ce şi i-aş fi somat pe membrii comisiei şi din cauza aceea au votat în majoritate proiectul. Eu nu am ameninţat, dar am făcut o precizare şi vă spun că mă ţin de cuvânt. Aceia care în comisie au votat împotriva proiectului pentru Legea acordării tichetului de carte - nu pentru românitate, dânsul confundă -, acelora le voi expedia pe banii mei proiectul legii la toate şcolile din judeţele respective, cu menţiunea cum a votat deputatul din acel judeţ. Să-şi asume răspunderea, că nu mai prostim lumea cu goarna propagandei şi cu taxa pe radio-televiziune la infinit. (Rumoare, vociferări)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să încetaţi disputa, chiar dacă n-a fost cea mai elegantă susţinere a unui proiect de lege, cu ameninţări.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îmi cer scuze că sunt nevoit să intervin din nou. După câte constataţi, şi la această propunere legislativă se poate vorbi de aberaţii procedurale. Cum se poate, o propunere legislativă care a fost aprobată de majoritatea membrilor comisiei, să se aleagă în final cu un raport de respingere? La fel ca şi la cealaltă propunere legislativă, când au fost 7 voturi pentru, 7 împotrivă şi o abţinere. Foarte simplu, abţinerea putea fi adunată la voturile pentru.

Deci, domnule preşedinte, vă rog să interveniţi. Nu se poate să existe astfel de aberaţii procedurale. Trebuie făcut ceva. Ceva se întâmplă în aceste comisii dominate de către PSD.

Vă mulţumesc. (Rumoare, vociferări.)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi.

Domnul Anton Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe bună dreptate îşi pune domnul coleg care a vorbit înaintea mea această întrebare; pe bună dreptate, într-adevăr.

Dacă ar fi adevărat, acest proiect legislativ n-ar fi ajuns aici, vă daţi seama. Deci, asistăm acum la o dezinformare crasă a Camerei Deputaţilor, ceea ce este un lucru neplăcut şi nu este în regulă.

La lucrările comisiei au participat 16 membri: 7 au votat pentru, iar 9 - abţineri. Nu ştiu dacă aceasta este o majoritate pentru. Cred că nu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vom supune propunerea de respingere votului final în şedinţa de astăzi.

Revenim la numărul la care am ajuns.

Pct.40 şi pct.41 - nu este Comisia pentru muncă şi protecţie socială în situaţia de a ne prezenta raportul.

La pct.42: Propunerea legislativă privind protejarea minorilor care desfăşoară activităţi producătoare de venituri pe care nu au dreptul legal de a le gestiona.

Doamna Maria Apostolescu (din sală):

Domnule preşedinte, mai aveam observaţii la pct.40.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimată colegă, înainte de a interveni dumneavoastră, am spus că toate propunerile de la pct.40 şi pct.41 nu pot fi susţinute, pentru că nu este Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Doamna Maria Apostolescu (din sală):

Mă scuzaţi.

Domnul Valer Dorneanu:

La propunerea legislativă de la pct.42 din ordinea de zi, pe care tocmai v-am citit-o, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a propus respingerea ei.

Cine din partea comisiei susţine această propunere?

Domnul preşedinte Neagu? Propunerea de respingere de la pct.42.

(Domnul preşedinte Valer Dorneanu se consultă cu domnul deputat Ion Neagu, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.)

Stimaţi colegi,

Se apropie ora 12,30, pe care am anunţat-o oră de vot final. Am senzaţia că va trebui să facem vot nominal.

Rog toţi colegii care sunt pe la comisii, pe culoare, să poftească în sală.

Comisia pentru industrii şi servicii.

Sunteţi gata, domnule preşedinte Neagu?

La propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, aveţi raport?

Domnul Ion Neagu (din sală):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi.

La pct.43, stimaţi colegi, modificarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia a fost sesizată cu Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil cu observaţii şi propunerea legislativă care face obiectul dezbaterii.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat, de asemenea, favorabil propunerea legislativă.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil propunerea legislativă. Guvernul României a transmis punctul său de vedere în care s-au prezentat observaţii şi propuneri, precizând că nu susţine adoptarea propunerii legislative.

Propunerea are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.70/91 privind alegerile locale în sensul alegerii preşedinţilor consiliilor judeţene prin votul universal, egal, direct, secret şi liber exprimat al cetăţenilor, aşa cum sunt aleşi consilierii judeţeni, consilieri locali şi primarii.

Cu ocazia dezbaterii propunerii legislative, membrii comisiei au constatat că, potrivit prevederilor constituţionale ale art.121, numai consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice aleasă, în mod direct, în condiţiile prevăzute de lege; şi conform dispoziţiilor art.113 alin.1 din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, consilierii judeţeni îşi aleg dintre ei un preşedinte şi doi vicepreşedinţi.

Ca atare, apare evident că, în aceste condiţii, propunerea legislativă ar crea o neconcordanţă între Legea nr.70/1991 şi Legea nr.215/2001, ambele fiind legi organice.

De asemenea, s-a constatat că din textul propunerii legislative lipsesc prevederi referitoare la modelul buletinului de vot, modalitatea de consemnare a rezultatului votului, procedura validării şi procedura depunerii jurământului de către preşedintele consiliului judeţean.

Ca urmare a punctelor de vedere exprimate de membrii comisiei s-a hotărât, în unanimitate, să se propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative legislative privind modificarea Legii nr.70/1991 referitoare la alegerile locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă din partea iniţiatorului doreşte să intervină? Nu.

Vom supune votului final această propunere de respingere.

La pct.44, de asemenea, modificarea şi completarea Legii nr.70.

Domnul preşedinte Neagu, vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Ion Neagu:

Comisia a fost sesizată cu o propunere legislativă privind modificarea aceleiaşi legi şi completarea ei, e vorba de Legea nr.70/1991 privind alegerile locale.

Consiliul Legislativ cu avizul nr.... din 16 septembrie a avizat favorabil cu observaţii. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat negativ, deci respingerea propunerii legislative. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat negativ propunerea legislativă.

Guvernul României a transmis punctul său de vedere în care s-au prezentat observaţii precizând că nu susţine adoptarea propunerii legislative.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale şi vizează, în principal, instituirea caracterului obligatoriu în cadrul alegerilor locale şi stabilirea unui regim sancţionator pentru cetăţenii cu drept de vot care nu participă la vot şi aplicarea unei amenzi contravenţionale acestora.

Cu ocazia dezbaterii propunerii legislative, membrii comisiei au constatat că iniţiativa este neconstituţională, întrucât urmăreşte transformarea prin lege în obligaţie a unui drept subiectiv fundamental al persoanei fizice, consacrat în legea noastră fundamentală. Astfel art.34 din Constituţie consacră dreptul la vot ca drept fundamental care se încadrează în categoria drepturilor, exclusiv politice, care prin conţinutul lor poate fi folosit de cetăţean numai pentru participare la guvernare.

De asemenea, s-a constatat că propunerea legislativă cuprinde prevederi care contravin principiilor şi normelor privind stabilirea sancţiunii contravenţionale prevăzute de art.3 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002.

Potrivit acestei dispoziţii, se prevede în mod expres că în cazul sancţiunii cu amendă trebuie să se stabilească limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori.

Ca urmare a punctelor de vedere exprimate de membrii comisiei s-a hotărât în unanimitate să se propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative privind modificarea şi completarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Iniţiatorul dacă este prezent? Nu este.

Vom supune votului final această propunere.

Stimaţi colegi, înainte de a trage o concluzie cu privire la situaţia cvorumului, v-aş ruga să-mi permiteţi două momente procedurale.

În primul rând, cu privire la moţiunea depusă de colegii noştri de la PRM - "Tragedia tinerei generaţii" care vizează problema tineretului. În virtutea prerogativelor care îmi revin, am stabilit data dezbaterii luni - 16 iunie orele 19. Deci, repet, luni - 16 iunie orele 19 vom dezbate moţiunea colegilor noştri de la PRM.

Un alt moment de procedură care va depinde de prezenţa colegului nostru în sală, un coleg de la PUR doreşte să-şi prezinte demisia. Este aici colegul nostru? Nu este.

Stimaţi colegi,

În sală suntem 148 de deputaţi, deci sub cvorumul de vot. Pentru că nici cu apelul nominal nu rezolvăm nimic, în jumătate de oră expiră practic timpul de lucru, eu rog pe toţi liderii grupurilor parlamentare să ne întâlnim pentru a discuta această chestiune în sala Biroului permanent. Şi, cu aceasta, întrerup lucrările în plen de astăzi. După amiază, activităţi în comisii, ca şi mâine şi poimâine.

Rog şefii grupurilor parlamentare să vină în sala Biroului permanent.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,45.