Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnii Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor ,şi Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaşilor, asistaţi de domnii Constantin Niţă şi Borbely Laszlo, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi, începem şedinţa destinată intervenţiilor deputaţilor.

Dau cuvântul domnului Florin Iordache. Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Lăpădat.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Summit-ul de la Bruxelles - un nou succes pentru România".

Chiar dacă negocierile privind Constituţia europeană au eşuat, Summit-ul de la Bruxelles a reprezentat un important succes obţinut de România în urma îndeplinirii criteriilor pentru aderarea în 2007.

România a primit asigurări că poate deveni membru în 2007 şi va beneficia de un ajutor de peste 15 miliarde de euro din partea Comunităţii Europene.

S-a demonstrat încă o dată că drumul pe care România se află începând cu anul 2000 este cel corect, iar Guvernul condus de premierul Adrian Năstase a imprimat un ritm necesar pentru aducerea ţării la standarde europene.

Summit-ul a adus confirmarea că liderii europeni sunt de acord ca ţara noastră să adere la marea familie europeană în ianuarie 2007. România va avea acces direct la importante fonduri de dezvoltare puse la dispoziţie de uniune.

La Bruxelles s-au stabilit etapele clare pe care România le mai are de parcurs, reafirmându-se sprijinul pentru aderare din partea unor membri marcanţi ai Uniunii Europene.

Toate acestea vin să confirme normalitatea şi justeţea acţiunilor întreprinse de Guvernul Adrian Năstase după anul 2000 şi să ne facă pe noi, cetăţenii acestei ţări, să fim mândri că suntem români.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Lăpădat.

Va urma domnul Petre Posea.

Domnul Iriza Scarlat a depus la secretariat.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţie politică cu titlul: "Indisciplina financiară - obstacol în drumul României către Uniunea Europeană"

Indisciplina financiară continuă să constituie un factor important în diminuarea bugetului de stat, cu repercusiuni negative asupra Programului de guvernare în toate sferele vieţii sociale.

Ea este determinată la rândul ei atât de cauze obiective, dar în mod deosebit de cele subiective, care persistă şi cu tendinţa de accentuare în această etapă a tranziţiei, ceea ce ar putea duce România în situaţia de a pierde trenul aderării la Uniunea Europeană în 2007.

Pe zi ce trece, creşte numărul persoanelor fără un loc de muncă, ca urmare a nivelului scăzut al investiţiilor, a disponibilizărilor care se anunţă în continuare în administraţie, poliţie, armată, transporturi, energie electrică, termică, minerit, învăţământ şi cultură, la care se adaugă privatizările ce se desfăşoară în ritm lent, pentru a se mai putea fura pe ici, pe colo, câte ceva.

Aproape 90% din 680.000 de firme active sunt ameninţate cu dizolvarea şi radierea din Registrul Comerţului pentru că nu şi-au reînnoit contractele pe sedii, iar de la 1 ianuarie 2004, 80% din flota fluvială va fi retrasă, neavând certificatele tehnice la zi.

Toate aceste mutaţii vor avea drept urmare scăderea numerică a contribuabililor la bugetul de stat. Ultimul raport al Băncii Mondiale pentru România arată că 6,5 milioane de cetăţeni, adică 25% din populaţie, nu au asigurate condiţiile minime de supravieţuire. Aproape 4 milioane de salariaţi plătesc taxe şi impozite care alimentează un buget ce trebuie să susţină 22 milioane de locuitori.

Neachitarea la termenele prevăzute a obligaţiilor financiare faţă de bugetul statului de către unele societăţi comerciale şi regii autonome a determinat creşterea arieratelor, care se ridică la cifra de aproximativ 28 miliarde dolari, dar, cu toate aceste acte de indisciplină financiară, statul continuă să acorde sprijin unor societăţi cum sunt: RAFO Oneşti, PETROMIDIA Năvodari, MEDIA PRO.

Dacă la energia electrică încasările se realizează aproape de cotele stabilite, la energia termică, indisciplina se manifestă la toate nivelurile, rata încasărilor scăzând sub 80%.

Economia subterană, în loc să se diminueze, creşte şi nu dă mai nimic la buget, cu toate că se apreciază că ponderea acesteia este în jur de 30% din produsul intern brut.

Numărul firmelor fantomă a crescut în mod îngrijorător, prin procurarea de la unii indivizi a documentelor fiscale cu regim special, care nu sunt personalizate cu numele firmei şi datele de identificare. Aceste firme fură banii statului, creând instabilitate financiară în realizarea veniturilor.

Cer Ministerului Finanţelor, Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi Ministerului Justiţiei să decidă şi să aplice măsuri ferme pentru întărirea disciplinei financiare, conform recomandărilor Uniunii Europene, Băncii Mondiale şi Fondului Monetar Internaţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Petre Posea.

Va urma domnul Iulian Mincu.

Domnul Petre Posea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică intitulată: "Retrospectiva celor 3 ani de mandat parlamentar".

Stimaţi colegi,

Deşi foarte vastă, în primul rând datorită unui interval de timp considerabil, respectiv 6 sesiuni legislative, tema de faţă nu se doreşte un bilanţ, raport sau statistică, ci doar conturează o succintă radiografie a celor mai importante realizări obţinute de noi în perioada amintită, dar şi neîmpliniri, în contextul activităţii desfăşurate în calitate de parlamentari.

Rezultatul celor 3 ani de mandat coincide cu încununarea eforturilor depuse de România pentru integrarea în structurile europene şi euroatlantice. După cum este bine cunoscut, în noiembrie 2002, la summit-ul de la Praga, România a primit invitaţia de a începe negocierile de aderare la NATO. Succesul istoric obţinut de România la Praga, ca şi concluziile summit-ului Uniunii Europene de la Copenhaga, ce reafirmă ireversibilitatea, continuitatea şi caracterul inclusiv al extinderii Uniunii, oferind ţării noastre perspectiva clară a aderării în anul 2007 şi susţinerea necesară pentru atingerea acestui obiectiv, sunt rezultatele unui efort naţional concertat, la care membrii Parlamentului au contribuit în mod substanţial atât prin activitatea lor în plan legislativ, cât şi prin valorificarea cu inteligenţă, pragmatism şi viziune a oportunităţilor atât de diverse pe care le oferă diplomaţia parlamentară.

Privind cu obiectivitate, trebuie să fim mândri de rezultatele activităţii noastre, activitate pe care am desfăşurat-o în ideea de a crea un cadru juridic modern, suplu şi stabil, în măsură să fundamenteze procesul complex de reformă în toate dimensiunile ei: relansarea economiei naţionale, combaterea sărăciei şi a şomajului, întărirea statului de drept, definitivarea reformei în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi în domeniul justiţiei.

O certă realizare peste care nu putem trece fără să o menţionăm este prezentarea în Parlament, pentru prima dată în perioada de după decembrie 1989, a proiectelor bugetelor de stat, începând cu anul 2002, şi în continuare a proiectelor bugetului asigurărilor sociale pe aceşti ani, încă din luna octombrie a fiecărui an. Adoptarea acestora, de fiecare dată în cursul lunii noiembrie, reprezintă o garanţie a reintrării în normalitate.

Nu pot trece mai departe fără a puncta, deşi este bine cunoscut acest lucru, că medierea reprezintă o fază importantă a procesului legislativ, fără de care proiectul de lege nu poate fi finalizat, context în care divergenţele de opinii dintre cele două Camere ale Parlamentului, entităţi distincte ale Puterii legislative, s-au materializat în circa 700 de medieri.

O atenţie deosebită s-a acordat la momentul oportun activităţii depuse în cadrul Comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei, rezultatele referendumului naţional din octombrie a.c. fiind dovada grăitoare a acestei preocupări.

Rezultatele obţinute de-a lungul celor 6 sesiuni ale actualei legislaturi se datorează eforturilor conjugate ale celor două Camere ale Parlamentului, în întregul său, de la structurile de conducere, Birourile permanente, liderii grupurilor parlamentare, comisiile permanente, parlamentarii înşişi, la serviciile tehnice ale acestuia.

Aceasta nu reprezintă o afirmaţie prilejuită de acest moment radiografic, ci este o stare de fapt, întemeiată pe realitatea activităţii noastre de fiecare zi, când, forţând uneori limitele programului normal de lucru, ne-am străduit să contribuim la crearea unei imagini a Parlamentului, mai adecvată rostului său fundamental.

În perioada la care facem referire am constatat implementarea unei modalităţi calitativ-superioară de abordare a relaţiei Parlament-Executiv. Printr-un dialog fructuos cu Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul, priorităţile procesului legislativ au fost corelate într-o mai mare măsură cu cerinţele etapei pe care o parcurgem.

Astfel, un capitol deosebit de important al preocupărilor Parlamentului l-a constituit dezbaterea şi adoptarea proiectelor de lege aflate pe agenda de priorităţi a Guvernului, premisă a integrării României în structurile europene şi euroatlantice. Dezbaterea şi adoptarea în procedură de urgenţă a proiectelor de lege cu privire la programul de priorităţi al Guvernului se înscriu în acest fel în efortul depus de întreaga clasă politică din România pentru a accede la marea Comunitate Europeană. Totodată, s-a îmbunătăţit şi controlul parlamentar asupra modului în care Guvernului îşi exercită prerogativele, un număr considerabil de întrebări şi interpelări primindu-şi răspunsurile de specialitate.

De asemenea, în cadrul aceleiaşi funcţii de control exercitate de Parlament se înscrie şi efortul depus pentru dezbaterea rapoartelor de activitate prezentate de instituţiile care, potrivit legii, întocmesc asemenea bilanţuri anuale ale activităţii lor şi le supun Parlamentului spre dezbatere, ocazie cu care s-a avut în vedere lichidarea restanţelor în domeniu, unele instituţii prezentând rapoarte pentru anii 1996-1997. Totodată, în cadrul acestei activităţi de control s-au înscris şi numirea membrilor sau organismelor de conducere ale instituţiilor aflate sub autoritatea Parlamentului.

Pentru a ne referi la altă latură a activităţii noastre, este necesar să subliniem relaţia noastră cu societatea civilă, implicarea acesteia din urmă în dezbaterea legislativă prin opinii pertinente, prin consultarea reprezentanţilor săi în procesul de pregătire a proiectelor de lege în cadrul comisiilor permanente.

Ne oprim succint asupra altei laturi importante a activităţii noastre, în mod nemijlocit legată de dimensiunea democratică a instituţiei parlamentare, şi anume: relaţia cu mass-media, definită prin note specifice în contextul proiectului comunicaţional de largă transparenţă.

Este vorba, pe de o parte, de cadrul legislativ creat o dată cu adoptarea Legii privind informaţiile clasificate şi accesul la informaţiile de interes public şi, pe de altă parte, de atenţia pe care am continuat să o acordăm pentru crearea condiţiilor logistice şi de documentare, de care au beneficiat în mod egal toţi reprezentanţii presei. Aceste valenţe constante ale comunicării dintre Parlament şi presă, definite prin deschidere şi transparenţă din partea noastră, sperăm să-şi afle corespondentul din partea mass-media, într-o reflectare corectă, obiectivă şi profesionistă în relatarea lucrărilor parlamentare pe întreg parcursul desfăşurării lor, atât la nivel general şi colectiv, cât şi particular şi individual.

Faptul că presa a devenit un actor important al spaţiului public este nu numai o realitate istoric confirmată, ci şi un adevăr care se cere a fi întărit în continuare. Iată de ce dorim ca noul an să aducă un nou spirit în colaborarea noastră cu presa, astfel încât informarea publicului asupra unor probleme de conţinut ale muncii legislative, în respectul necondiţionat pentru purul adevăr, să constituie, în mod sincer, un scop prioritar, pe deplin asumat de ambele părţi.

Aş da dovadă de ingratitudine dacă nu aş aminti că în perioada radiografiată au fost elaborate şi adoptate acte normative importante privind legile fondului funciar, pădurilor şi retrocedarea bunurilor bisericeşti, accelerarea privatizării, Codul muncii, combaterea corupţiei, venitul minim garantat, administraţia publică şi multe altele. Cu toate acestea, cu regret, constatăm că încă nu există o viabilă colaborare între forţele politice active, stabilirea unor obiective comune. Politica românească încă este "una de înjurături, şi nu de idealuri", aşa cum constata deunăzi un ilustru coleg de-al nostru.

Într-o retrospectivă exigentă a activităţii noastre, trebuie să fie prezentă raportarea critică la tot ceea ce s-a întreprins. Numai cunoscând neîmplinirile putem ajunge să facem un pas înainte. Este adevărat că am luptat mereu cu timpul, iar reproşurile pe tema randamentului legislativ au fost frecvente. Este adevărat că, datorită volumului mare de reglementări, nu întotdeauna am putut să lucrăm cum ar fi normal, pe pachete de legi, pe domenii, şi nici să reflectăm mai îndelung asupra propunerilor legislative, cum la fel de adevărat este că în perioada la care ne referim au fost şi proiecte de lege retrimise spre reexaminare de către Preşedintele României.

În altă ordine de idei, prezenţa la lucrările tuturor activităţilor Parlamentului - datorie elementară a celor care au primit mandatul alegătorilor - a constituit în anumite momente o problemă care a grevat asupra imaginii noastre. Sunt lucruri pe care trebuie să le recunoaştem, dar în acelaşi timp să medităm asupra lor şi să adoptăm pe viitor măsurile ce se impun.

Cu riscul că mă repet, consider necesar să subliniez în încheiere buna colaborare a instituţiei noastre, Parlamentul României, cu toate componentele sistemului nostru democratic - Guvern, partide politice, administraţie publică, organizaţii neguvernamentale, asociaţii şi reprezentanţi ai societăţii civile, mass-media, fără a căror implicare şi receptivitate nu s-ar putea imagina îndeplinirea în bune condiţiuni a adoptării României în sânul marii familii europene.

În răstimpul celor 6 sesiuni legislative, arhitectura instituţiilor noastre democratice s-a cristalizat tot mai mult într-un ansamblu coerent, structurat ferm pe principiul separaţiei puterilor în stat, dar tot mai funcţional, tocmai prin această asumare de către fiecare a răspunderilor specifice pe care le are în societate.

Închei, mulţumindu-vă pentru atenţia acordată şi urându-vă, cu prilejul Crăciuniului şi al Anului Nou, multă sănătate, fericire, succese în finalizarea mandatului asumat şi tradiţionalul "LA MULŢI ANI!"

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iulian Mincu.

Va urma domnul Kerekes Károly.

Domnul Gheorghe Ana depune la secretariat.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

În declaraţia mea politică de astăzi mă voi lega de probleme ale corupţiei din România în anul 2003.

Aproape 80% dintre români consideră că principalul obstacol al integrării României în Uniunea Europeană l-a constituit - şi-l constituie încă - problema corupţiei (sondaj 8 decembrie 2003). Numai 43,6% acuză modul de funcţionare a economiei româneşti.

Cercetări obiective publicate ale Băncii Europene de Reconstrucţie şi ale Băncii Mondiale arată că 2,6% din vânzările companiilor din România sunt cheltuieli pentru mită. Mita se dă şi la funcţionarea problemelor legate de economia României.

Companiile, în perioada 1999 şi raportul pe care-l depun la începutul anului 2003, spun că plătesc între 50,9% şi că de-abia în ultimul an - în 2002 - a scăzut la 36,7%.

În schimb, cota din vânzări alocate acestui scop, al mitei, a crescut de 1,7% la 2,6%.

John Burke, preşedintele Oficiului de luptă anti-fraudă al Comisiei Europene (OLAF), afirmă că "România este principala furnizoare de anchete privind eventuale fraude cu banii europeni".

România este o ţară cu populaţie numeroasă şi statistic vorbind este natural să existe mai multe cazuri de corupţie decât în ţările mici.

În raportul pe perioada iunie 2002 - iunie 2003, OLAF arată că România este prezentată cu fraude: fondul PHARE - 4 cazuri; fondul ISPA - 10 cazuri; fonduri SAPARD - 3 cazuri.

Quinton Quayale, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, a declarat că prea mulţi investitori străini stau deoparte pentru că se tem de efectele corupţiei, problemă extrem de gravă în România. România trebuie să-şi schimbe rapid imaginea pe plan extern şi să rezolve această problemă care afectează profitul, prosperitatea şi locul de muncă.

El dă exemplu situaţia unui investitor din România, al cărui nume nu-l dă, dar la care afacerile merg bine, însă este obligat să dea mită numeroaselor inspecţii făcute foarte frecvent, fără motive şi făcute numai pentru că ştiu că iau comisioane.

Este vital, spune el, că pentru intrarea în Europa, eliminarea corupţiei se propune. Hanne Svoboda, preşedintele Grupului parlamentar European, spune ferm că România, ca să intre în Uniunea Europeană, este obligată să blocheze corupţia.

România ocupă locul 3 în Europa şi locul 83 în lume în ceea ce priveşte corupţia.

Antidotul corupţiei este autocefalia Justiţiei, ieşirea Justiţiei de sub influenţa politicului. Aşa se pot separa puterile în stat.

Depolitizarea Justiţiei trebuie însoţită de modificări din interior, însă, pentru a-şi apăra propria sa imunitate.

Unul din factorii de luptă împotriva corupţiei este Parchetul Naţional Anticorupţie, care a dovedit aceasta printr-o serie de acţiuni.

Recent, pe 12 decembrie 2003, senatorii au hotărât că Parchetul Naţional Anticorupţie nu poate fi o structură autonomă şi nu are nici o competenţă în cercetarea şi trimiterea în judecată, mai ales a parlamentarilor.

Măsura este în totală contradicţie cu angajamentele pe care Guvernul român şi le-a asumat în faţa Uniunii Europene. Astfel, în raportul de ţară pe 2003 se vorbeşte de faptul că "Parchetul Naţional Anticorupţie răspunde de investigarea corupţiei la nivel înalt şi a corupţiei care implică funcţionarii publici", dar se consideră că activitatea sa nu trebuie periclitată de Ministerul Justiţiei în aplicarea măsurilor de luptă împotriva corupţiei. "procurorul general" nu trebuie să fie coordonatorul "activităţii penale".

Prin acţiunea sa, Senatul a făcut ca această instituţie importantă să nu mai răspundă de "corupţia la toate nivelurile" şi să nu mai aibă "independenţă operaţională".

Când s-a votat Legea de înfiinţare şi organizare a Parchetului Naţional Anticorupţie, au votat şi cei care o resping acum.

Cum se va putea bloca, atunci, corupţia la noi, care face din noi una dintre primele ţări din Europa?

Dacă analizăm datele comparativ cu celelalte ţări din lume, noi suntem numai în urma corupţiei din Kîrghistan, unde 43,7% dintre firme fac acest lucru, şi respectiv a Rusiei - unde este de 38,7%, şi a Georgiei - unde este de 37,6%.

Noi suntem la aceeaşi clasă cu Albania - 36%.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Kerekes Károly.

Va urma domnul Constantin Florentin Moraru.

Domnul Kerekes Károly:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Potrivit Programului de guvernare, Ministerul Justiţiei s-a angajat în realizarea unei reforme profunde a justiţiei.

Scopul major al strategiei este sporirea eficienţei actului de justiţie, de natură a răspunde nevoilor cetăţenilor prin crearea unui sistem judiciar eficient, funcţional şi - accentuez - apropiat de cetăţeni.

Cu mai mult de 10 ani în urmă, când la orizont nu s-a conturat o reformă aşa de profundă, cum este cea de acum, Parlamentul României, satisfăcând o cerere justificată, a hotărât înfiinţarea Judecătoriei în comuna Sângeorgiu de Pădure, din judeţul Mureş, prevăzând-o în Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătorească.

După mai mult de 10 ani de aşteptare plină de nerăbdare a populaţiei din zonă, în decembrie 2002 s-au finalizat lucrările de amenajare la clădirile Judecătoriei şi parchetului, cu valoare de peste 20 de miliarde de lei.

Pe tot parcursul anului 2003, s-a tergiversat intrarea în funcţiune a acestor două instituţii, deşi prin referatul de oportunitate întocmit de Curtea de Apel Tg.-Mureş s-a arătat necesitatea pornirii activităţii lor în localitatea care, între timp, a devenit oraş.

La argumentele care erau valabile încă din anul 1992, şi anume: distanţele mari, chiar şi de 80 km, între domiciliul cetăţenilor din zonă şi Judecătoria Sighişoara, instanţa la care este arondată zona, cheltuieli mari de deplasare la instanţă, s-au mai adăugat şi cele prezentate prin referatul de oportunitate, cum ar fi, printre altele, degrevarea Judecătoriei din Tg.-Mureş de un volum mare de activitate.

Oponentul înverşunat al intrării în funcţiune a acestei judecătorii, din păcate, nu este altcineva decât doamna ministru Rodica Stănoiu, care ignoră realităţile, contrazice reforma răsunătoare propusă de ea însăşi.

Doamna ministru, în repetate rânduri, a promis deputaţilor din judeţul Mureş că nu va împiedica intrarea în funcţiune a judecătoriei.

Domnia sa nu numai că nu şi-a respectat promisiunea, dar a şi omis această instanţă din Proiectul de Lege privind organizarea judiciară, recent adoptat de Senat.

În virtutea dreptului de control, ce-mi revine ca deputat, privind activitatea Executivului, la întrebarea formulată de mine la data de 29 octombrie 2003, privitor la soarta acestei instanţe, doamna ministru nu a răspuns nici până azi, deşi avea obligaţia să facă acest efort în termen de 15 zile.

Cinismul cu care doamna ministru a spulberat speranţa unei populaţii de peste 50 de mii de locuitori din 12 unităţi administrative ce urmau să fie arondate la această instanţă, iresponsabilitatea faţă de o investiţie de peste 20 de miliarde de lei din bani publici, depăşeşte orice limită. Însă, acest ministru care conduce o instituţie răspunzătoare de buna organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti, nu se opune, în nici un chip, difuzării unor publicaţii de presă, precum "Vocea Mureşului şi Harghitei" şi "Justiţiarul", în birourile şi pe culoarele Tribunalului Mureş.

Prin difuzarea acestor publicaţii de presă, de luni de zile, unele forţe obscure duc o campanie murdară susţinută împotriva judecătorilor, provocând tensiuni în clădirea instanţei şi un climat duşmănos împotriva judecătorilor care, şi aşa, lucrează în condiţii extrem de grele, din cauza supraîncărcării. Neluând măsuri pentru stoparea acestor acţiuni denigratoare, ministrul justiţiei este la fel de răspunzător de compromiterea justiţiei, pe care doar declarativ vrea s-o reformeze.

Cui foloseşte menţinerea în funcţie a acestui ministru a cărui activitate este mereu criticată şi a cărui demitere a mai constituit obiectul discuţiei?

Sunt de părere, ca şi mulţi alţii, că demiterea ministrului justiţiei trebuie să se producă cât mai urgent, dacă Guvernul vrea să salveze situaţia, dacă într-adevăr vrea implementarea reformei pe care a promis-o.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Constantin Florentin Moraru.

Va urma domnul Marin Cristea.

Domnul Constantin Florentin Moraru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul Unităţii Naţiunii Române s-a înfiinţat la 11 mai 2002 şi s-a reînscris, conform Legii partidelor politice nr.14/2003, la 15 septembrie 2003, cu un număr de 54.414 semnături de reînscriere, reprezentând 38 de organizaţii judeţene, şi figurează în Registrul partidelor politice la poziţia 16.

Partidul Unităţii Naţiunii Române continuă tradiţia Partidului Unităţii Naţionale Române, care a fost partid parlamentar în legislaturile 1990-2000, cu procente semnificative, superioare altor partide existente la vremea respectivă şi chiar unora prezente astăzi în această sală.

La această dată, Partidul Unităţii Naţiunii Române are o conducere nouă şi un lider, în persoana generalului în rezervă dr. Mircea Chelaru, fost şef al Statului Major General al Armatei Române.

Doctrina naţional-democrată de orientare republicană, pe care o promovăm, reprezintă nu doar a treia cale, ci şi soluţia rezolvării gravelor probleme ale acestei ţări. De altminteri, sondajele locale comandate de diverse formaţiuni politice arată că la ora actuală partidul se află pe un trend ascendent, cu mult peste 5%.

Este de neînţeles de ce institutele de sondare a opiniei publice la nivel naţional (IMAS, CURS, IRSOP, METRO-MEDIA Transilvania) nu au introdus Partidul Unităţii Naţiunii Române în chestionarul principal. Să fie, oare, o simplă eroare, dat fiind faptul că Partidul Unităţii Naţionale Române se desfiinţase în anul 2002 şi, ca urmare, ei nu au cunoştinţă de existenţa Partidului Unităţii Naţiunii Române?

Este chiar posibil să fie aşa, întrucât managerii acestor instituţii de sondare nu au abilitatea de a-şi actualiza baza de date decât, probabil, pe criterii strict financiare.

Ţinând cont de existenţa unui larg bazin electoral cu evidentă orientare naţional-democrată şi care în actualele sondaje se regăseşte la indecişi (de peste 55%), cerem introducerea în toate chestionarele principale ale tuturor institutelor de sondare a opiniei publice a Partidului Unităţii Naţiunii Române şi publicarea rezultatelor acestora, indiferent de valoarea lor, conform Legii transparenţei.

Cer acest lucru în spiritul deontologiei politice oneste, a egalităţii reale a şanselor şi a competiţiei loiale pe care le afirmăm zi de zi în această aulă a înţelepciunii neamului.

Partidul Unităţii Naţiunii Române şi-a câştigat dreptul de a fi luat în seamă în sondajele de opinie de către instituţiile ignorante, fie doar şi pentru faptul că vocea Partidului Unităţii Naţiunii Române poate fi auzită în Parlamentul României, prin reprezentanţii săi.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul deputat Marin Cristea.

Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Codrin Ştefănescu a depus intervenţia la secretariat.

Domnul Marin Cristea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă fac următoarea declaraţie politică.

Domnule Theodor Stolojan, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, vă reamintesc şi vă completez declaraţia făcută în plenul Camerei Deputaţilor la data de 20 mai 2003.

Atunci, am declarat că "domnul Theodor Stolojan nu scapă nici un prilej să se vaiete de presiunile politice din partea PSD la care îi sunt supuşi colaboratorii, neştiind poate că unii dintre aceştia au devenit liberali ascunzându-se de rigorile legii pentru diferite infracţiuni ..."; unul dintre cei "presaţi" spuneaţi dumneavoastră că este şi domnul Iliescu Lucian, preşedinte al Organizaţiei PNL a judeţului şi primar al municipiului Giurgiu, răspunzător, împreună cu alţi 8 subalterni, de delapidarea a peste 7 miliarde lei din veniturile consiliului local.

Astăzi, 16 decembrie 2003, vă declar că delapidarea constatată şi fundamentată de Camera de Conturi a judeţului Giurgiu s-a ridicat în final la peste 13,5 miliarde lei, de care se fac răspunzătoare practic aceleaşi persoane, dintre care nu lipseşte principalul dumneavoastră colaborator, preşedinte al Organizaţiei PNL a judeţului Giurgiu.

Cercetarea penală pentru această delapidare de proporţii este în curs de finalizare de către Inspectoratul de Poliţie al judeţului şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Aceasta îi trezeşte domnului Iliescu Lucian o neaşteptată, dar explicabilă afecţiune pentru Partidul Social Democrat, făcând tot felul de intervenţii, manevre şi oferte pentru a intra în rândurile sale.

Este, de fapt, reacţia firească a unui om intrat în panică şi care îşi închipuie că ar putea scăpa astfel de răspunderea penală pentru încălcarea legii.

Tot în declaraţia politică din 20 mai 2003, îmi exprimam convingerea că acest caz va constitui o lecţie şi pentru dumneavoastră, domnule Theodor Stolojan, aceea de a nu mai susţine indivizi certaţi cu legea.

Mă întreb şi vă întreb şi pe dumneavoastră, în ce categorie îl încadraţi pe acest colaborator al dumneavoastră, care, disperat, bate la toate uşile la care are acces, spre a vă părăsi, căutându-şi un adăpost faţă de rigorile legii? Îl încadraţi în categoria primarilor care au "instituţionalizat corupţia în cadrul PNL", sau în categoria primarilor corupţi din PNL, pe care intenţionaţi să-i exportaţi în alte partide?

Cred că este bine ca dumneavoastră, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, să vă stabiliţi poziţia faţă de "colaboratorul princpial" din Giurgiu şi să le transmiteţi membrilor PNL din acest judeţ că au fost înşelaţi şi trădaţi, ca şi dumneavoastră, de acest tip de om care are în sânge un astfel de comportament.

Mai reflectaţi puţin asupra declaraţiei dumneavoastră de la Deva şi este bine să ştiţi atât dumneavoastră, cât şi "colaboratorul dumneavoastră" din Giurgiu că PSD, organizaţiile sale din acest judeţ şi municipiu, nu reprezintă "casa de corecţie şi protecţie" pentru "corupţia instituţionalizată", corupţii şi delapidatorii din PNL.

Cu respect.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă doresc un an mai bun decât toate de până acum.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu.

Va urma domnul deputat Napoleon Pop.

Domnii deputaţi Pavel Târpescu, Emil Rădulescu, Gheorghe Firtzak au depus la secretariat.

Domnul Adrian Moisoiu:

"Aşa dispare măgarul în ceaţă"

Atunci când mi-am propus să candidez pentru un mandat de deputat, am încercat să-mi definesc ce reprezintă într-un stat puterea şi, respectiv, opoziţia. Astfel, am ajuns la concluzia că, de fapt, incredibil, opoziţia ar trebui să fie cel mai bun prieten al puterii!

În mod logic, dacă puterea este isteaţă, are caracter şi doreşte cu adevărat binele Ţării, va colabora cu opoziţia şi atunci nimeni nu o va mai putea schimba! În lupta sa pentru putere, opoziţia va căuta şi va livra soluţii sau măcar idei alternative, care, preluate, vor contribui la găsirea celor mai bune rezolvări şi astfel ... puterea va rămâne veşnic la conducere! Dacă puterea nu va înţelege acest lucru, singură va trebui să se ridice şi să coboare de pe scaun!

Metaforic, aş compara statul cu un autocamion mare, care este condus pe drumuri de un şofer şi de un ajutor de şofer, care are rolul de a ajuta şoferul, pentru ca autocamionul să ajungă la destinaţie într-un timp cât mai scurt şi în condiţii cât mai bune. Cred că s-a înţeles că autocamionul reprezintă Ţara, iar şoferul şi ajutorul de şofer - puterea şi, respectiv, opoziţia. Buna colaborare şi înţelegere dintre aceştia doi factori va reprezenta garanţia succeselor pe care le va obţine Ţara!

Ajuns în Parlament, am constatat însă că ceea ce mi-am închipuit şi probabil îşi închipuie milioane de cetăţeni este o himeră, fiindcă de 14 ani, la noi, puterea şi respectiv opoziţia nu numai că nu colaborează, ci din contra se sfâşie, ideile bune ale opoziţiei fiind respinse din start. Dorinţa de înavuţire este atât de puternică, încât rezolvarea problemelor reale ale Ţării rămâne pe planul doi.

Din mulţimea de exemple care s-ar putea da, voi selecta câteva de dată foarte recentă, adică de săptămâna trecută, când în Camera Deputaţilor s-a dezbătut proiectul noului Cod fiscal.

În primul rând am să mă refer la modul în care coaliţia de la guvernare, P.S.D. - U.D.M.R., a rămas surdă la o serie de propuneri valoroase ale opoziţiei şi, mai mult, nu şi-a mai recunoscut propria sa ofertă politică şi electorală făcută în anul 2000.

Astfel în timp ce pentru stimularea muncii în domeniul agricol şi protejarea persoanelor cu venituri reduse platforma electorală prevedea: "Sunt scutite de plata impozitului agricol toate familiile cu venit lunar sub nivelul de două salarii medii nete", acum Codul fiscal prevede un impozit de 15% ...

În ce priveşte reducerea TVA se arăta: "Aplicarea unei cote reduse de TVA cu două până la nouă procente, diferenţiat, la produse de bază, de strictă necesitate pentru consumul populaţiei, cu prioritate la alimente, energie electrică, termică şi combustibil de încălzit, medicamente, transport public şi articole pentru copii". Refuzul de a reduce TVA chiar şi pentru producerea şi livrarea de produse de panificaţie de orice fel este de-a dreptul criminală, fiindcă românul îşi potoleşte foamea cu o bucăţică de pâine şi măsura scăderii TVA de la 19 la 9% ar fi contribuit la reducerea creşterii efectelor provocate din creşterea preţului de achiziţie al grâului. S-a motivat că aceasta este o cerinţă a Uniunii Europene. Or fi ele directive europene, dar noi dacă nu mâncăm măcar o bucată de pâine vom murim de foame, fiindcă alimentul de bază al românului este acesta şi atunci degeaba Uniunea Europeană ne va livra directive, fiindcă la rândul nostru vom livra Uniunii Europene schelete ambulante sau, mai rău, cadavre! Motivaţia doamnei secretar de stat Maria Manolescu, că deoarece nu am putut să disciplinăm piaţa, nu se poate reduce preţul prin taxe, este de-a dreptul hilară ...Cine ne opreşte? Nu putem fi fermi în aplicarea legilor?

Dar ... "Iarna nu-i ca vara!", spunea cineva ...

Cât priveşte lupta împotriva corupţiei şi grija de a se ascunde proprietăţile dobândite, aceasta se observă cel mai bine prin măsurile birocratice de organizare a administraţiei financiare, care prevăd: "Persoanele fizice care au în proprietate mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, au obligaţia să depună o declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale autorităţilor publice locale în raza cărora îşi au domiciliu, precum şi în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora".

Nu s-ar fi putut depune o singură declaraţie la administraţia teritorială de bază, în care să fie menţionate toate proprietăţile, urmând ca aceasta să le comunice celorlalte administraţii şi astfel cetăţeanul să nu fie purtat pe drumuri? Nu, fiindcă în acest fel, s-ar fi putut afla câte case are domnul Adrian Năstase, câte, domnul Viorel Hrebenciuc sau ceilalţi baroni ai Partidului Social Democrat. Cu alte cuvinte aşa dispare măgarul în ceaţă!

Felicitări, partid de guvernământ iubit!

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte, fiind ultima intervenţie în acest an, vă urez dumneavoastră cât şi colegilor care se găsesc la această oră în Cameră un an nou fericit.

La mulţi ani!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să mă refer la îngrădirea acordării creditelor de consum.

De ceva timp, cetăţeanul român a început să consume răspunzând semnalelor de macrostabilizare şi comportamentului firesc al economiei de piaţă, încercând o creştere a calităţii propriei vieţi din venituri proprii şi atrase.

Peste noapte însă, tot cetăţeanul român este făcut responsabil de creşterea deficitului comercial şi de cont curent ajunse la niveluri record tocmai pentru că a început să consume. Guvernul nu-şi asumă nici o vină pentru politicile neadecvate care au dus la respectivele deficite. În schimb, în ultima perioadă asistăm la o preocupare din partea reprezentanţilor guvernamentali şi cei ai Băncii Naţionale legate de restricţionarea volumului creditelor de consum utilizate de populaţie.

Nu cred că prin măsuri restrictive, care să limiteze numai creditele de consum, se poate ameliora acest deficit. De altfel, unul din reprezentanţii cei mai avizaţi ai Guvernului România în problema politicilor comerciale, în persoana Ministrului Delegat pentru Comerţ din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, a afirmat că din totalul creditului neguvernamental, 15,8% sunt credite pentru populaţie, iar din acestea numai 0,05% nu au fost restituite, ceea ce arată că populaţia este un bun platnic. Iată că şi între reprezentanţii guvernamentali şi cei ai Băncii Naţionale a României există viziuni diferite în ceea ce priveşte această problemă a creditelor de consum şi a deficitului balanţei comerciale.

Deficitul de cont curent nu a căpătat asemenea proporţii datorită importurilor necesare pentru populaţie. Doar 13% din acest deficit este canalizat pentru populaţie, în timp ce, pentru investiţii, procentul este de 20%, iar pentru producţie este de 25%.

Limitarea sau îngreunarea accesului la creditele de consum poate avea repercusiuni negative în lanţ asupra unor segmente sănătoase ale economiei şi care conduc la formarea clasei de mijloc. Creşterea apetitului pentru creditul de consum este normală într-o ţară în dezvoltare, aşa cum afirmă Guvernul, iar acesta nu face decât să stimuleze economia şi producţia de bunuri. În cazul creditelor ipotecare, acestea conduc la finanţarea unui întreg lanţ economic din domeniul construcţiilor, lanţ care creează noi locuri de muncă şi cu ajutorul căruia sunt susţinute diverse sectoare economice în plan orizontal.

Deficitul de cont curent îngrijorător de mare se datorează în cea mai mare măsură faptului că restructurarea economiei româneşti per ansamblu şi privatizarea marilor companii generatoare de pierderi au fost întârziate peste măsură, iar politicile de stimulare a producţiei interne continuă să lipsească. Clauzele post privatizare de menţinere a obiectului de activitate şi al numărului de salariaţi au prelungit statu quo-ul unei structuri economice neintegrate, care creează produse necompetitive, cu valoare adăugată mică, nedorite pe piaţă şi este normal, în această situaţie, să fie preferate produsele din import.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi folosesc şi eu acelaşi prilej să urez colegilor mei sărbători fericite şi la mulţi ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumim.

Dau cuvântul domnului Cristian Sandache, va urma domnul Ioan Sonea.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea se intitulează "Scrisoare deschisă adresată cetăţeanului Tokes Laszlo".

Pentru dumneavoastră, primul război mondial nu s-a încheiat, iar românii sunt tot slugile nemeşilor, buni de bătut cu biciul, cu oasele frânte de roata călăului, ori tăiaţi în bucăţi atunci când vreun cutare honved pierdea măsura paharelor de pălincă. Sunteţi un anacronist civic, o aberaţie politică, un blestem individual care se doreşte transpus la dimensiunile unui blestem colectiv. Vă arde sub tălpi ţărâna martirilor de la Moisei, Ip şi Treznea. Vreţi hotarele României ciuntite din nou, ca în 1940, acreditând ideea că maghiarii din Transilvania vor dispare ca entitate dacă statul român nu va accepta absurdele dumneavoastră pretenţii.

Trianonul a fost un act de reparaţia istorică, iar nu un dictat, domnule coleg, întru spirit şi sfinţenie cu răposatul cardinal Andrei Bathory. Ce fel de om al bisericii mai sunteţi, dacă semănaţi în jur doar intoleranţă, din ce scrin prăfuit al istoriei aţi ieşit la lumină? Cine vă dreptul să ne ofensaţi memoria şi bruma de demnitate? Nu simţiţi oare cum se cutremură sub catapeteasma Transilvaniei sufletele celor 800 de mii martiri români aflaţi şi acum în tranşeele cerului? Pe pieptul dumneavoastră citim în contururile crucii ca într-o oglindă răsturnată privirea de gheaţă a lui Satan. Fiecare bucată de pâine, plămădită din grâul românesc o simţiţi în stomac asemenea unei lopeţi de pământ aruncată peste fotografia îngălbenită a regatului Ungariei Mari. Poate că în nopţile de nesomn când pe drumurile şerpuite umblă doar umbrele, veţi simţi în nări mirosul tronului înroşit în foc al lui Gheorghe Doja, cel care, deşi străin de neamul românesc, a înţeles că în lupta pe care o pornise, ungurii, secuii şi românii nu pot fi decât împreună.

Pe un bufon doritor de publicitate, precum Sabin Gherman, l-aş mai înţelege. Dumneavoastră însă, domnule, aşa zis episcop, reprezentaţi un caz cu mult mai complicat. Cred că, de fapt, nici nu mai complicat. Cred că de fapt nici nu sunteţi maghiar. Oameni ca dumneavoastră nu aparţin nici unui popor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Sonea, apoi va urma domnul Valentin Iliescu. Domnii deputaţi Dumitru Bentu, Ioan Mocioalcă şi Costache Mircea au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea se numeşte "Comedia erorilor".

Viaţa politică românească se aseamănă cu un iarmaroc medieval: găseşti alături de capră varza, lângă butoiul cu vin stă găleata cu moare acră, viţelul mănâncă din aceeaşi troacă cu purcelul, boul stă la uşa nouă a tâmplarului, ţiganul îşi bate tingirile, iar popa sfinţeşte băuturile botezate. Şi toţi trag cu ochiul la ţopăiala ursului. Dar, în politica noastră dâmbovicenească este chiar mai bine, aceea îşi lăudau fiecare în limba lui marfa, ăştia astăzi mai fac ceva în plus, ocărăsc marfa vecinului, iar cei care nu pot cumpăra nimic, fie fiindcă nu au parale, fie motivând că nu li se potriveşte măsura, blastămă şi aruncă măscări în toate părţile şi arată cu degetul pe cei care au târguit ceva, vrând să spună că nu le şade bine cu pălăria nouă, ori că boul e vacă. Şi, iacă aşa, tânărul ciocoi liberal strigă cât îl ţin bobocii că măgarul pesedist nu se potriveşte cu calul peremist, pentru că baronesele, lorzii şi yankeii nu mai au puterea să urmărească căruţa.

Panglicarii şi sorarii pesedişti bagă beţe în roţile dreptăţii şi adevărului, roţi care, oricum, nu se prea învârteau, deoarece catârii de la teleagă şi-au cam trăit traiul şi şi-au mâncat mălaiul în altă guvernare, dar care mai priveau la paiele din şiregla PRM-ului. Bate vântul tăricel, să aducă frig şi zloată în sufletul românului, că, vezi bine, era rău pe vremea când târgul era împrejmuit de patrulaterul roşu. Dar, poate că, fiind fudul de o ureche, îi strigăm la cealaltă că este bine să amintim că până la patrulater erau dumnealor liberalii o latură a nu ştiu ce fel de poligon, de nu mai ştiu ce culoare, dar care pe la vârful înălţat era notat cu SAFI - litere scrise tot sub domnia tătucului şcolit în estul apropiat căruia, ca unui vechi şi viitor colaborator, îi trimite o jalbă prin care cere un embargou politic asupra PRM-ului ca şi când nici nu ar fi destul cel existent.

Proaspeţii baroni de la putere în căutare de blazoane fac fapte de vitejie şi jertfe pe câmpul de bătălie al ţării, inventând extremişti pe care să-i lichideze, creând antisemiţi pe care să-i arunce în crematorii, punând astfel pe scutul cu care se apără de popor, însemne de sărăcie şi fricii ale terorii, şi aşa se întâlnesc ciocoii vechi cu ciocoii noi şi, unii şi ceilalţi având instinctul conservării bogăţiei foarte dezvoltat se tem şi se supicionează ca nu cumva PRM-ul să încline balanţa şi tocmai, de aceea, atacă PRM-ul ca să priceapă celălalt ca nu cumva să-l ademenească. Şi unii şi ceilalţi se tem de judecata celor săraci, îi condamnă şi-i pun la stâlpul infamiei pe cei care mai spun adevărul pe unde apucă şi "alianţa da, deocamdată, nu", şi PSD-ul are nevoie de ajutor, nici una din aceste tabere nu se gândesc la faptul că acum România are nevoie de ajutor. Românii sărăciţi, înspăimântaţi de grija zilei de mâine au nutrit speranţa că o dată cu deschiderea graniţelor şi mai ales după intrarea României în structurile europene vor găsi teren propice deplinei manifestări.

În parte, s-a întâmplat, doctori, profesori, cercetători, în special tineri au ajuns culegători de căpşuni sau de alte plante pe moşiile nobililor europeni. O parte a ajuns pe fronturile de război să apere pacea mereu ameninţată tocmai de apărătorii ei. Cu cine a reuşit să devină specialişti în domeniul lor de pregătire profesională, informaticieni, ingineri etc. şi se decurgă lucrând peste 10 ore de zi pentru un euro în plus.

Cei mai curajoşi, ca să nu spun nevoiţi, s-au luat la trântă cu necunoscutul, alba-neagra, magazinele de bijuterii, căutatul prin gunoaie, lovituri mărunte sau mai mari şi altele de felul acesta. Peste tot s-au obţinut rezultate, dobândind o bogată experienţă, deci li se promite că vor putea lucra în unele state ale Uniunii Europene după aderarea din 2007. Dar, în altele, abia după 7 ani de la aderare, pentru a nu se deregla piaţa muncii prin invazia românilor, până la acordarea deplinelor drepturi.

Dar românii sunt buni şi la alte lucruri, când călătoresc peste hotare: "România, Republica Moldova şi Ucraina sunt principalele ţări din care provin persoanele care cad victime ale traficului de organe umane din Turcia". Este din ziarul "Cumuriet". Ministerul Sănătăţii din Turcia declară ziarului "Cumuriet" că acest ziar este de cele mai multe ori favorizat de autorităţile ţărilor de provenienţă. Ce o fi având de răspuns ex-incoruptibilul de la sănătate şi specialistul actual? Televiziunea show-tv spune că în Turcia şi în Ciprul de Nord au loc anual peste 8 000 de astfel de operaţii, beneficiarii fiind cetăţenii occidentali din diferite ţări arabe şi din Israel.

În curând, tot omul de pe glob va avea parte românească, vom stăpâni pământul, vom intra în competiţie cu poporul ales. Dar, ţara mai poate aştepta până când cei de ieri şi de azi îşi vor da mâna ca să ascundă şi să protejeze ce au făcut până acum. Pot creşte preţurile, poate veni gerul, poate scădea presiunea la gaz, te poţi vinde integral sau pe bucăţi, românul are 7 vieţi şi se pare că pe toate le doarme.

Nu vrem să facem un pronostic, dar, în curând şi în mod natural, fularele roşii ale PSD-ului cu fularele galbene ale PNL-ului şi fularele albastre ale PD-ului, protestând vehement unele împotriva altora pentru jocul cu PRM-ul, se vor apropia până la identificare, condamnate fiind să întregească tricolorul, la care să se închine, pe care să-l apere şi pe care să-l ridice pe umeri poporul.

Vă doresc un sfârşit de an frumos şi un nou an bun. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Valentin Iliescu. Va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Adrian Valentin Iliescu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu există zi, pagină de ziar sau emisiune de ştiri în care să nu existe cel puţin o afirmaţie a unui oficial român sau străin care să nu menţioneze "importantele eforturi" făcute de Guvernul României pentru integrarea ţării noastre în cadrul Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007.

În mod normal, o asemenea ţintă pentru România, nu poate fi decât dătătoare de speranţe pentru toţi românii. În mod real, judecând cu luciditate realităţile româneşti, putem observa că toate aceste afirmaţii nu reprezintă decât o campanie de imagine a partidului de guvernământ, de cosmetizare a unei realităţi dureroase pentru România, campanie construită pe bani grei din fonduri publice, sub pretextul unor campanii de lobby în străinătate.

Deoarece Guvernul României doreşte, la finalul acestui an, să realizeze un bilanţ al primilor trei ani de guvernare a Cabinetului Adrian Năstase, solicit din partea Partidului Democrat ca guvernul să menţioneze toate sumele folosite din buget din 2001 până în prezent pentru acest lobby extern, per total şi defalcat pe fiecare acţiune în parte, menţionând şi rezultatele concrete ale fiecărui asemenea demers.

Politica dusă de fosta guvernare PDSR (1992-1996) a produs efecte de bombă cu efect întârziat. Să ne aducem aminte numai de falimentul a două mari bănci din România (Bancorex şi Banca Agricolă) ca urmare a politicii foarte proaste duse de Guvernul Nicolae Văcăroiu, inclusiv pentru satisfacerea clientelei politice a partidului de guvernământ. Şi să ne mai aducem aminte şi de importantele eforturi bugetare pe care guvernele care au urmat şi, implicit, populaţia României au trebuit să le facă pentru astuparea găurilor lăsate de guvernul PDSR.

Din acest motiv, trebuie să privim cu multă circumspecţie, cu reţinere şi cu multă preocupare şi îngrijorare declaraţiile triumfaliste ale oficialilor români referitoare la negocierile în privinţa aderării României la Uniunea Europeană.

PSD, în imensa sa neputinţă, nepricepere şi incapacitate politică şi managerială de a-şi onora promisiunile electorale pentru rezolvarea problemelor interne ale României (combaterea sărăciei, a şomajului şi a corupţiei, creşterea nivelului de trai, pentru refacerea autorităţii statului şi a legii, creşterea performanţelor economice ale economiei româneşti) a transformat aderarea României al Uniunea Europeană în principalul vector de imagine al actualului cabinet. Este bine că guvernul este preocupat de un asemenea demers, dar este important ca aceste negocieri să fie purtate cu competenţă, cu profesionalism, cu demnitate şi într-o deplină concordanţă cu interesele naţionale ale României.

Există, însă, suficiente motive, inclusiv determinate de lipsa de transparenţă în privinţa prevederilor negociate, pentru a ne aştepta ca aderarea la Uniunea Europeană să se transforme pentru cei mai mulţi români şi agenţi economici din România într-o bombă cu efect întârziat, o bombă cu efect devastator în privinţa nivelului de trai, a puterii de cumpărare, a locurilor de muncă.

Din această cauză, solicit Parlamentului României şi partidelor parlamentare să organizeze, la începutul lunii ianuarie 2004, o reuniune extraordinară comună a celor două Camere, prilej cu care primul ministru al României, domnul Adrian Năstase, să prezinte o informare completă şi explicită în privinţa capitolelor de negociere încheiate de România cu autorităţile Uniunii Europene, să îşi asume responsabilitatea acestor negocieri şi să anticipeze toate consecinţele pe care le vor suporta populaţia şi economia românească, ca urmare a acestor negocieri.

În încheierea intervenţie mele, astăzi, la 14 ani de la debutul Revoluţiei române din decembrie 1989, vă rog să îmi permiteţi să adresez tuturor românilor din partea Partidului Democrat urarea ca anul 2004 să le aducă multă sănătate, bucurii şi împlinirea tuturor speranţelor de mai bine. Şi, când spun împlinirea speranţelor de mai bine, prin votul lor să facă ca această politică îndrumată într-o direcţie total greşită să se încheie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Noua Constituţie a României prevede că Guvernul nu poate să promoveze prin ordonanţe de urgenţă legi organice în timpul sesiunii parlamentare.

În realitate, însă, legea fundamentală a ţării nu prea este respectată de către Cabinetul domnului Năstase. Cazul cel mai concret o reprezintă Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.21/1996 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei, atunci când o iniţiativă legislativă este pe ordinea de zi şi în comisia de specialitate a Senatului.

Această ordonanţă a fost promovată de Ministerul Finanţelor, adică chiar de autoritatea pe care Consiliul Concurenţei ar trebui să o monitorizeze. Mai concret, prin această ordonanţă, Guvernul va asigura ajutorul de stat clientelei sale politice, fie că ele vor lua forma scutirilor de la plata datoriilor către stat, fie sub forma unor eşalonări sau garanţii de stat.

Noua măsură a executivului deschide calea apariţiei unor abuzuri fără precedent în acordarea de facilităţi fiscale unor companii clientelare. Prin această ordonanţă s-a creat o situaţie neclară în domeniul Consiliului Concurenţei. În fond, nu se ştie ce drepturi va avea acest organism faţă de Ministerul Finanţelor. Mai concret, lucrurile s-au inversat. Nu se mai ştie, cine pe cine controlează.

O altă ordonanţă de urgenţă, pregătită de Guvernul României, este cea care se referă la constituirea grupurilor de producători, atunci când în comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor este pe ordinea de zi Legea cooperaţiei.

În fond, se încearcă ca asociaţiile organizate pe baza Legii nr.31/1990 să beneficieze de finanţările Agenţiei SAPARD, în locul cooperativelor din agricultură existente sau care se vor constitui pe baza Legii cooperaţiei.

Prin urmare, prin înfiinţarea grupului de producători pentru comercializarea în comun a producţiei se va crea o structură paralelă şi privilegiată faţă de cooperativele existente în agricultură sau în curs de reînfiinţare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Minodora Cliveti, va urma domnul Ioan Miclea.

Doamna Minodora Cliveti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În una din cele mai frumoase zone ale ţării, acolo unde judeţul Bacău se întâlneşte cu Harghita, în inima munţilor Ciucului, se află comuna Ghimeş cu o populaţie amestecată etnic, majoritar maghiară. Oamenii locului se ocupă mai ales cu exploatarea şi prelucrarea lemnului, dar, de la o vreme, turismul rural a început să se dezvolte, ceea ce face ca speranţele oamenilor într-o viaţă mai bună să crească.

Copiii acestor locuri învaţă în câteva şcoli cu predare în limba maghiară. În anul 1992, fără ca nimeni să mai ştie de ce, clasele în limba română au fost desfiinţate. Dar, începând din 2001, unii părinţi tineri au început să facă memorii către autorităţile competente cerând şcoală în limba română. S-a găsit clădirea potrivită, s-au găsit fonduri de la bugetul de stat, bugetul local, bugete private şi, în fine, în toamna anului 2003, 12 copii au început prima clasă, în timp ce alţi 15 au debutat în grădiniţe. Sunt copii de etnie română şi maghiară, ai căror părinţi, aproape toţi tineri, au decis că pentru copiii lor este mai bine să înveţe împreună în limba română. Începutul şcolii a coincis, deloc întâmplător, cu aducerea unui dar de la primul ministru al României, domnul Adrian Năstase, 865 de volume în limbile română, franceză, engleză, germană, italiană, rusă, idiş, cărţi de literatură de istorie, dicţionare, cărţi de artă.

Sunt printre aceste cărţi rare, vechi, cu o valoare inestimabilă, adevărate comori de cunoştinţe, pe care donatorul le-a colecţionat cu răbdare şi pasiune şi pe care le-a trimis într-un colţ de ţară însoţite de un mesaj: "Fă-ţi timp să citeşti, aceasta este fântâna înţelepciunii". Şi m-am gândit săptămâna trecută, pe când mă aflam în acel loc minunat, împreună cu câteva prietene, cu braţele încărcate de alte cărţi pentru aceiaşi copii, că integrarea României în Uniunea Europeană înseamnă mai mult decât simpla apartenenţă la un spaţiu european unitar, mai mult decât libera circulaţie, mai mult decât europarlamentari, mai mult decât satisfacţia de a fi ajuns acolo unde ne străduim să ajungem de un deceniu.

Calitatea de membru al Uniunii Europene implică uriaşe provocări pentru populaţia României, mai ales pentru tineri, cetăţenii viitoarei Europe. Aceştia vor trebui să facă faţă concurenţei dure din toate domeniile, muncă, tehnică, informaţii, politică, iar acolo nu vor putea să câştige decât dacă vor şti din timp să bea din fântâna înţelepciunii, aşa cum spune premierul. "Ai carte, ai parte" devine, în perspectiva integrării europene, cea mai sigură cale către paşaportul european. Pentru că România nu trebuie să furnizeze Europei cetăţeni de mâna a doua neinstruiţi şi needucaţi, ci oameni competenţi, civilizaţi care nu se pot forma decât prin cultură solidă, sistematic îmbogăţită prin carte. Gestul premierului Adrian Năstase are, iată, o încărcătură simbolică, dar este totodată o dovadă de gândire pur pragmatică incontestabilă. Într-o lume care nu mai are timp pentru lectură, învinge acela care nu uită să citească.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Miclea va urma domnul Adrian Ionel.

Domnul Ioan Miclea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nevoia de aer pentru PSD Sălaj se numeşte UDMR. Am citit cu uimire zilele trecute într-un cotidian sălăjan o afirmaţie a domnului deputat PSD de Sălaj, Radu Liviu Bara. Iat-o aşa cum a fost ea consemnată în cotidianul "Graiul Sălajului" în 27 noiembrie 2003. "Avem nevoie ca de aer de UDMR şi dacă UDMR-ul merge în altă parte vom fi ca în 2000". Trecem peste inadvertenţele stilistice ale afirmaţiei şi vreau să reţin din ea doar esenţialul. PSD Sălaj, al cărui reprezentant este şi domnul deputat Bara Radu, are nevoie pentru a supravieţui de UDMR. Jalnică situaţie pentru un partid de guvernământ. Am ţinut să relatez acest fapt în faţa dumneavoastră pentru a vă releva o situaţie ieşită din comun, şi anume aceea că după Harghita şi Covasna, iată încă un judeţ, Sălaj, în care UDMR este atotstăpânitor încât nici măcar partidul de guvernământ nu poate supravieţui fără să primească o gură de aer din partea sa. Deci, începând de acum încolo vom citi probabil prin toată presa noastră cea de toate zilele declaraţii ce vor cere autonomia etnică a judeţului Sălaj.

Personal mi se pare iresponsabil aerul pe care domnul deputat Bara Radu îl aşteaptă de la UDMR şi aceasta datorită câtorva declaraţii ale unor personalităţi politice făcute în preajma zilei naţionale a tuturor românilor, etnie din care sper că face parte şi domnul deputat Bara. Domnul Marco Bela, preşedintele UDMR, cea care împarte aerul în Sălaj şi pentru PSD, declara cu două zile înaintea sărbătorii naţionale: "Biserica ortodoxă nu trebuie neapărat să se extindă în secuime şi nu cred că prefectul român trebuie să hotărască ce se întâmplă într-un judeţ secuiesc cum este judeţul Covasna." Pentru domnul deputat Bara, cel care se sufocă fără aer udemerist aş dori să comentez pe scurt afirmaţia de mai sus: "în opinia domnului Marko Bela, românii din Covasna nu mai pot să se roage în limba lor sau să-şi boteze copii în religia strămoşilor, deoarece acest lucru este un atentat la integritatea judeţului secuiesc Covasna". Apoi, de când Covasna este un judeţ secuiesc şi nu unul românesc, făcând parte din România? Cine altul decât prefectul român, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu, poate hotărî asupra a ceea ce se face şi ce nu se face în acel judeţ?

Poate Consiliul Naţional Secuiesc de care reprezentanţii P.S.D. se tot fac că n-au auzit sau un prefect maghiar să nu fie subordonat Guvernului?

Iată că acel Consiliu Naţional al Secuilor există şi domnul Marko Bela a dat limpede de înţeles că în România este cel puţin un judeţ secuiesc, că el se numeşte Covasna şi că în acel judeţ prefectul român, reprezentantul Guvernului României în teritoriu, trebuie să aibă "ciocu' mic" şi să nu-l intereseze ce se întâmplă acolo.

Este clar, domnule deputat Bara, ce fel de aer veţi primi de la UDMR. Vreţi şi în Sălaj un tratament identic ca cel descris mai sus?

Dar domnul deputat Bara nu vorbeşte chiar de capul domniei sale, ci îşi imită şefii în acest sens şi astfel se crede apărat de orişice atac.

Iată ce-mi răspunde domnul prim-ministru la o interpelare pe care i-am adresat-o cu referire la înfiinţarea Consiliului Naţional Secuiesc: "Ţin să vă reamintesc că vocea raţională, echilibrată şi lucidă a minorităţii maghiare s-a exprimat prin conducerea UDMR..."

Se referea oare domnul prim-ministru şi la "vocea raţională, echilibrată şi lucidă" din declaraţia de mai sus, sau la cea prin care acelaşi personaj sinistru, respectiv domnul Marko Bela, ne explică sau ne jigneşte, dacă vreţi, ce semnificaţie are ziua de 1 Decembrie pentru românii-români şi pentru românii-maghiari?

Dacă este aşa de mare durerea românilor-maghiari pentru pierderea Transilvaniei, de ce nu se duc în Ungaria, unde plânsul lor ar putea stârni compasiune?

Norocul nostru, al românilor-români, că minţi luminate şi raţionale ale Europei ne mai învaţă ce şi cum trebuie să gândim despre demnitatea unui popor. Şi pentru că afirmaţia de mai sus să nu rămână fără acoperire, iată şi dovada: Jonathan Scheele, şeful delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, exasperat probabil şi domnia sa de atâta autonomie a ţinuturilor secuieşti, declara că "Este periculoasă o astfel de împărţire pe regiuni etnice. Este un caz nefericit dacă raţionamentul etnic intră înaintea celui de dezvoltare".

Iată, domnule deputat Radu Bara, ce fel de aer doriţi dumneavoastră să respiraţi!

Atenţie însă, cei din Uniunea Europeană se pare că nu doresc să-l respire şi astfel riscaţi să sucombaţi în atmosfera UDMR-istă, plină de ura iredentisto-fascisto-extremistă.

Şi, colegial, vă atrag atenţia asupra faptului că electoratul românesc din Sălaj nu agreează apetenţa dumneavoastră pentru un aer viciat, din butelia politică a UDMR. Vă sfătuiesc să treceţi prin Ip şi Trăsnea, pentru a respira un aer curat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Adrian Ionel. Va urma domnul Emil Rus.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia de astăzi am intitulat-o "Democraţie şi dictatură".

Capturarea de către forţele americane a dictatorului irakian Saddam Hussein oferă un prilej de meditaţie despre ceea ce reprezintă caracterul efemer al dictaturilor în general, chiar dacă la un moment dat acestea par indestructibile.

Saddam Hussein a condus Irakul vreme de 24 de ani cu o mână de fier şi şi-a angrenat ţara într-un conflict lung şi de uzură cu Iranul. A reprimat fără milă orice încercare de revoltă, i-a persecutat pe kurzi, a încercat finalmente să sfideze întreaga comunitate internaţională prin anexarea Kuweitului.

Sfârşitul aventurii sale politice poate fi un bun exemplu şi un avertisment pentru toţi cei care încearcă să nesocotească normele elementare ale democraţiei şi ale coexistenţei internaţionale.

Nimic din ceea ce se construieşte prin violenţă, crimă, abuz ori cruzime nu poate dura. Democraţia nu este perfectă, dar reprezintă sub aspect politic cea mai bună creaţie a spiritului uman.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Rus. Va urma domnul deputat Ştefan Giuglea.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin declaraţia pe care o prezint astăzi doresc să apreciez activitatea Consiliului Naţional al Audiovizualului şi, în general, programul televiziunilor de stat şi particulare şi să atrag atenţia colegilor din Comisiile de cultură ale Camerei Deputaţilor şi Senatului asupra unor stări de fapt nu tocmai fericite.

În primul rând, cred că acest consiliu, al cărui preşedinte este ales de Parlament, nu are menirea de a măsura şi administra cât timp este afectat partidelor politice în emisiuni şi cât puterii.

Eu cred că în primul rând acest consiliu urmăreşte ca emisiunile realizate, filmele date să se înscrie în demersul nostru democratic, să influenţeze pozitiv opinia publică, să promoveze numai valorile cu implicaţii majore, morale şi sociale.

E adevărat că este o libertate a acestor mijloace, o libertate a presei în general, dar după cum bine se ştie, influenţa imaginii vizuale are cea mai mare forţă şi nu o dată televiziunile sunt acuzate de manipulare sau li se face reproşul arhicunoscut: "Aţi prostit poporul cu televizorul!"

Sigur, de la acea etapă, am evoluat astăzi. Formele influenţării, să nu zic manipulării, sunt mult mai evoluate, mai rafinate. Se umblă cu microfonul, ba şi cu camera, se smulge în mod neavizat o declaraţie, o părere, care pe urmă ştie televiziunea Pro sau alta s-o exploateze până acolo încât pun în umbră un om, un partid, Parlamentul sau Guvernul, cu cea mai mare uşurinţă.

Şi prea puţine sunt căile de atac în acest sens, cu toate că Legea audiovizualului, la Cap.2, art.10 alin.3, lit.s) spune clar: "În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, consiliul are obligaţia să asigure protejarea demnităţii umane şi protejarea minorilor."

Nu mi-am propus decât să mă refer la filmele care se dau pe toate canalele la ore de maximă audienţă şi care găsesc acoperire în acea reclamă prin care părinţii să-şi dea acordul dacă lasă minorii să urmărească programul sau nu. Şi începe filmul cu bătăi, urmăriri, crime, împuşcături, linşaje. Sigur, învinge ca în basme binele.

Numai că în acest caz luptă om contra om şi nu om contra balaur. La aceasta se adaugă buletinele de ştiri despre crime şi sinucideri şi dacă nu prezintă măcar zece din acestea şi cu moduri deosebite de desfăşurare, înseamnă că este un buletin redus, slab. Şi dacă butonezi, dai de alte ştiri de acest gen şi de alte 10-12 filme horor.

O comparaţie îmi vine înaintea ochilor. În urmă, pe vremea anilor `50-'60, toate cinematografele aveau pe ecrane producţii Mosfilm cu războiul al doilea mondial, gen Stalingrad 1 şi 2, Alexandru Matrosov, Povestea unui om adevărat, cu nemţi, proşti şi răi, care mereu erau bătuţi de soldaţii sovietici.

Sigur, erau şi cele educative pe atunci, de construire a vieţii noi, aşa-zisei vieţi noi: "Aşa s-a călit oţelul", "Tânăra gardă", "Steaguri pe turnuri", "Soldatul Ivan Brovkin se însoară" şi altele. Locul lor l-au luat astăzi rechinii financiari, mafioţii, thrillerii, bestiile şi crimele.

Vă întreb, domnilor din C.N.A. şi domnilor din televiziunile din România, dacă e normal ce se întâmplă. Eu cred că există destule filme, spectacole de teatru, posibilităţi de emisiuni din viaţa de fiecare zi, emisiuni culturale, muzicale, sportive care să figureze în programele dumneavoastră şi omul, consumatorul de artă, poate să butoneze, poate să aleagă ce-i convine, dar vă rog daţi-i această şansă, această alternativă chiar dacă suportăm şi interminabilele reclame.

Responsabilitatea este în acest sens în egală măsură a C.N.A.-ului, dar şi a televiziunilor de stat şi particulare. Nu pot să cred că tâlhăria şi crima sunt acele caracteristici ale neamului românesc. Înclin să cred că anumite forţe oculte urmăresc cu înverşunare şi consecvenţă prostirea fiinţei naţionale, învrăjbirea poporului român.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Giuglea. Va urma doamna Leonida Lari.

Domnul Ştefan Giuglea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Vecinătatea unei Europe extinse".

Opt parlamente naţionale au instituit pe 26 februarie 1993, Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră. Ea a fost constituită cu scopul apropierii ţărilor şi popoarelor din această zonă, asigurării păcii, aprofundării şi extinderii cooperării comerciale economice, culturale.

După cum cunoaşteţi, această organizaţie regională şi adunarea sa parlamentară au fost create pornind de la însăşi logica proceselor politice şi economice ce s-au desfăşurat în zona Mării Negre la începutul secolului trecut, în condiţiile apariţiei unor noi state independente din fostele republici sovietice şi a ţărilor comunităţii socialiste.

Parcurgând o cale de 10 ani, APCEMN a devenit o organizaţie interparlamentară cunoscută, care ocupă unul din locurile importante în sistemul politic al acestei regiuni din sud-estul Europei, ceea ce va contribui la crearea unor condiţii favorabile pentru cooperarea în domeniul economic.

În calitate de membru fondator al OCEMN şi de viitor membru al Uniunii Europene, România este un promotor activ al consolidării relaţiilor dintre cele două organizaţii, pe care o consideră benefică pentru fiecare dintre statele membre şi pentru viitorul continentului nostru şi, în mod firesc, România a salutat decizia Uniunii Europene de iniţiere a unei politici coerente faţă de viitorii săi vecini din est şi din sud.

Ca membru al Adunării Generale a APCEMN am avut deosebita ocazie prilejuită de cea de-a 22-a Sesiune plenară ce s-a desfăşurat la Bucureşti, prezidată de preşedintele Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, şi în a cărei deschidere a vorbit domnul Ion Iliescu, preşedintele României, ca în numele delegaţiei române să-mi exprim părerea în legătură cu strategia "Vecinătatea unei Europe extinse", proiect ce se bucură de susţinerea fermă şi deplină a tuturor parlamentelor.

Extinderea zonei de stabilitate democratică şi de prosperitate în vecinătatea estică a Europei lărgite reprezintă o componentă importantă a succesului noului proiect european şi, în acelaşi timp, un factor de progres pentru toate statele din zona Mării Negre, la rândul său, Parlamentul European a solicitat elaborarea unor politici speciale destinate aceloraşi ţări, care să acorde atenţie dimensiunii de prevenire a conflictelor, venind în întâmpinarea preocupărilor noastre.

Convergenţa dintre concluziile APCEMN şi rezoluţia Parlamentului European în ceea ce priveşte relaţiile Uniunii Europene lărgite cu viitorii săi vecini constituie un semnal politic semnificativ şi, în acelaşi timp, un model de acţiune concertată menit să confere substanţă şi perspective noi raporturilor dintre cele două organizaţii.

Recunoaşterea contribuţiei valoroase a Adunării în ceea ce priveşte relaţia dintre CEMN şi Uniunea Europeană a fost explicit menţionată de către Consiliul de Miniştri al Afacerilor Externe, care a subliniat rolul semnificativ al organismelor conexe ale CEMN în cooperarea regională, din perspectiva noului Proiect al fondului de dezvoltare şi întăririi relaţiilor cu Uniunea Europeană, în contextul extinderii Uniunii Europene, spre regiunea Mării Negre.

Adunarea Parlamentară a acordat o atenţie specială problemei integrării normative şi concrete a Regiunii Mării Negre în structurile economice mondiale şi europene, iar de-a lungul celor 10 ani ai existenţei sale, a pregătit o serie de recomandări privind cele mai importante aspecte ale procesului de integrare, cum ar fi: reforma macroeconomică, comerţul şi facilitarea investiţiilor, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea durabilă, cooperarea tehnologică etc.

Spaţiul economic european va fi construit pe baza unui angajament comun al tuturor statelor europene. Pentru Uniunea Europeană, angajamentul constă în furnizarea unei foi de parcurs clare şi credibile pentru eventuala integrare a statelor aflate în proces de tranziţie în structurile europene şi globale şi furnizarea sprijinului financiar, tehnic şi politic programelor de reformă internă şi iniţiativelor regionale.

Pentru statele CEMN care se află în proces de reformă structurală, angajamentul constă în conlucrarea pentru asigurarea stabilităţii politice şi sociale şi un efort hotărât pentru implementarea unor politici macroeconomice structurale consistente, reforme instituţionale sociale, de protecţia mediului, comerţ, privatizare, politici concurenţiale şi ale sectorului financiar.

Adunarea Parlamentară a Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre este pe deplin încredinţată de faptul că actualul proces de extindere a Uniunii Europene, incluzând state ale APCEMN, constituie o provocare istorică pentru continentul european, prin extinderea zonei de stabilite şi prosperitate politică şi economică către noile graniţe, asigurând o mai largă comunitate a păcii şi bunăstării şi asigură o legătură mai strânsă între ţări pentru o vecinătate puternică, stabilă şi sigură.

O Uniune Europeană extinsă şi integrată va adăuga o importanţă sporită implicării Europei în afacerile globale, întărind poziţia Uniunii Europene ca actor global în confruntarea cu extraordinarele provocări. În acest cadru, Uniunea Europeană şi Parlamentul European iau în discuţie politica Europei extinse ca o abordare coerentă a Uniunii faţă de vecinii săi nordici, estici şi sudici, suprapunându-se peste regiunea Mării Negre, deschizând noi perspective pe termen lung, motivaţii pentru aderare.

Pe măsură ce procesul de extindere a Uniunii Europene este în plină desfăşurare, perspectiva aderării Bulgariei, României şi Turciei aduce viitoarea graniţă a Uniunii Europene la regiunea Mării Negre. În acest context, cooperarea dintre U.E. şi CEMN în diferite domenii va deveni inevitabilă, dar va fi şi o sarcină complicată din cauza statutului diferit al statelor CEMN în relaţie cu Uniunea Europeană.

În acest context, Adunarea a recomandat parlamentelor şi guvernelor ţărilor membre ale APCEMN: să exploateze la maxim posibilităţile de a extinde folosirea cooperării economice în regiunea Mării Negre în vederea unei mai mari sinergii între statele membre pentru realizarea obiectivelor comune ale cooperării economice a Mării Negre; să urmărească prevederile Declaraţiilor Summit-ului CEMN, Rezoluţiilor şi Recomandărilor Consiliului de Miniştri al Afacerilor Externe al CEMN, referitoare la consolidarea cooperării regionale şi la viitoarea integrare în spaţiul european; să stimuleze reformele dinamice şi consistente, în fiecare dintre ţări; să intensifice coordonarea dintre ţări pentru a se putea ajuta reciproc în sensul reducerii diferenţelor dintre stadiile de dezvoltare şi progres economic pentru dezvoltarea şi folosirea deplină a potenţialului economic al ţărilor participante la integrarea regională; să ia măsurile necesare pentru rezolvarea paşnică a conflictelor din regiunea Mării Negre, aplicând pe deplin normele internaţionale şi instrumentele juridice, ca o condiţie necesară integrării în arhitectura Europei; să faciliteze adoptarea sau armonizarea legislaţiei naţionale în direcţia aducerii regiunii Mării Negre mai aproape de integrarea europeană în ceea ce priveşte legislaţia europeană (acquis communotaire); să continue parteneriatul intensiv cu CEMN şi organismele sale conexe pentru implementaea eficientă a "Agendei Economice pentru Viitor a CEMN către un parteneriat mai consolidat, efectiv şi viabil", întărind dinamica integrării regionale şi promovând stabilitatea politică, economică şi socială.

Membrii participanţi la lucrările sesiunii au subliniat ca prin tradiţiile sale culturale şi istorice, regiunea Mării Negre este ferm ancorată în Europa.

Toate cele 11 ţări CEMN sunt membre ale OSCE şi ale Consiliului Europei, împărtăşesc valorile universal recunoscute ale democraţiei, statului de drept şi respectul pentru drepturile omului.

În acelaşi timp, s-a recunoscut că diferenţele substanţiale dintre ţările BSEC, ca nivel de dezvoltare, capacitate instituţională, al progresului obţinut în implementarea reformelor economice şi politice etc., necesită o abordare diferenţiată a Uniunii Europene în formularea politicilor specifice fiecărei ţări.

Considerând că modalităţile practice de concretizare a strategiei "Vecinătatea unei Europe extinse" au o relevanţă deosebită, delegaţia română a propus Adunării să rezerve în continue acestei teme un loc prioritar pe agenda sa de lucru, în perspectiva unor evaluări periodice şi a dialogului consolidat cu Parlamentul European.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari Iorga. Va urma domnul deputat Tiberiu Sbârcea. Domnii deputaţi Ştefan Baban, Radu Ciuceanu şi Corneliu Ciontu au depus la secretariat declaraţiile.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iată că vine Crăciunul cu luminile şi cu bucuriile sale. Românii din ţară chiar dacă o duc greu, măcar au dreptul la limba şi la istoria lor. Românilor fără ţară şi acest drept li s-a luat.

Precum v-am vorbit de atâtea ori încă din 1992 şi până acum dacă România nu va sprijini populaţia românească din Basarabia şi va ajunge iarăşi la limba rusă, limbă de stat. în semn de revanşă că n-a mers proiectul rus de federalizare şi că mai ieri a venit ţarul Putin pe meleagurile moldave din cauza rezistenţei românilor, dar neîndoielnic şi a implicării organismelor internaţionale, Parlamentul chişinoian de orientare prorusă, a decretat limba rusă o a doua limbă în stat.

Se întâmplă exact ce s-a întâmplat după cotropirea acestui teritoriu românesc în 1940. Limba română sau aşa-zisă moldovenească, cum o numesc mancurţii autohtoni şi colonizatorii, va fi împinsă iarăşi la bucătărie, iar limba rusă se va aplica cică "în toate sferele vieţii statului şi societăţii". Şi când te gândeşti că în anii 1989-1990-1991, Parlamentul de la Chişinău era al parlamentarilor de orientare naţională, al parlamentarilor unionişti, limba română era limbă de stat pe numele ei adevărat. Când te gândeşti că eram atât de aproape de clipa de graţie a reunificării! dacă şi conducerea României ar fi fost pe fază, s-ar fi sincronizat cu mişcarea de eliberare şi de reîntregire naţională din Basarabia.

România, din păcate, era măcinată de lupte, de un soi de război civil pentru acapararea puterii de către un grup de interese sau altul, iar nu animată de ideea majoră a reunificării teritoriilor româneşti. Şi atunci e firească pe deplin recunoaşterea unui stat în stat, abandonarea românilor basarabeni, abdicarea de la idealurile naţionale.

Dar cum să se realizeze planul naţional-strategic, îndeplinit cu o consecvenţă patriotică lună de lună, an de an, de către diplomaţia românească, dacă în vizorul potentaţilor vremii e goana după putere şi înavuţirea grabnică. Patrioţii de pe o parte şi de pe alta a Prutului au fost între timp lăsaţi într-un con de umbră, chiar anacronici pentru că vorbesc în pustiu despre idealurile naţionale.

Dar mai puţin anacronici par atunci, ba chiar tragici, când sunt eliminaţi pe rând de pe Terra, din viaţa social-politică cât şi din viaţa ca atare.

Că şi sufletele celor dispăruţi mai strigă pe undeva, dincolo de lume, pentru dreptate şi unitatea românilor, nu-i priveşte pe ticăloşii îmbuibaţi pe sudoarea, lacrimile şi sângele acestui popor.

Dar vorbeam de un plan strategic în privinţa reunificării teritoriilor româneşti, pe care conducerea României, deşi beneficiază de savanţi de notorietate mondială, de buni diplomaţi, nu l-a vrut şi nu l-a făcut încă. Colonizatorii însă nu au dormit, nu s-au lăsat duşi de valul timpului. Planul lor de a extinde mişcarea de influenţă a Rusiei până în Balcani începând cu imperiul ţarist, trecând prin imperiul sovietic şi ajungând la imperiul rus a rămas acelaşi în esenţa sa, modificându-şi doar unele elemente şi culori; în dependenţă de epocă şi situaţii.

Pe dictonul "Dezbină şi domneşte" s-au bazat strategii ruşi propunând proiectul federalizării Basarabiei care încă nu se ştie dacă nu va fi impus din nou. Imperialiştii pur şi simplu aşteaptă momentul oportun.

Parcă nu tot la fel aştepta şi Stalin?! Din 1924, după ce a pus gheara pe Transnistria şi până în 1940, după ce a înhăţat şi Basarabia.

Pe un alt dicton se bazează aceiaşi strategi ruşi, când fură sufletul popoarelor în care intră, iar sufletul popoarelor este limba, cuvântul. Şi iată că trebuie să vă spun: dacă pe teritoriul U.R.S.S., fostei URSS, erau până de curând, până în anul acesta, peste 130 de etnii, acum au mai rămas 75, din cauza asimilării forţate.

Această asimilare forţată se îndeplineşte în zilele acestea şi la Chişinău. Tactica panslavismului este perfidă şi atroce. E a unei viclene fiare de pradă sau şarpe boa. Întâi înghite victima, după aceea o mestecă încet până la digerare şi până la asimilare completă.

Şi ce facem noi, românii din ţara mamă? O lăsăm pe biata Basarabie, aşa mestecată încet, cu poftă, să rămână fără limbă, istorie, date, fără memoria originilor sale latine? De la o vreme constatăm cu amărăciune că românii basarabeni şi bucovineni sunt folosiţi doar ca piese de decor cu anumite ocazii politice. În rest, clasa politică actuală manifestă o indiferenţă totală faţă de ei şi problemele lor.

Dacă mai continuă această fatală indiferenţă, vom fi nevoiţi să apelăm la cronicile neamului românesc din Basarabia, care adeveresc fără tăgadă şi cu peceţi domneşti cui aparţin aceste pământuri. În aceste cronici se arată moşiile dinastiei boiereşti din părţile Moldovei care sunt de sorginte română şi nu de origine slavă. Şi cu aceasta nu se glumeşte, căci ţine de începuturile neamului nostru şi continuă până hăt încoace, cu descendenţi şi în zilele noastre.

Şi am să dau un singur exemplu, al vistierului Constantin Roşca care a cumpărat tot Chişinăul pe râul Bac, tot judeţul Lăpuşna, "ca să fie ocină şi cumpărătură cu toate hotarele, cu toate veniturile care sunt pe ele, copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor şi întregului său neam, neclintit niciodată, în vecii vecilor". Iaşi, 1616.

Iată, din acest neam Roşca mă trag şi eu, cu toată familia mea. Dar asta e altă vorbă.

Da. O spun fără înconjur: dacă nu mai avem patrioţi care ar putea să stingă setea de putere şi să-şi sacrifice interesele minore pentru reîntregirea neamului românesc, vom apela, repet, la rădăcinile noastre, la adevărul istoric, la dreptul nostru asupra acestor pământuri în care sunt îngropate oasele strămoşilor noştri.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Tiberiu Sbârcea. Va urma domnul Adrian Mărăcineanu.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum se cunoaşte, la data de 6 decembrie 2001, Guvernul României a adoptat Documentul de Poziţie pentru Capitolul 7 - Agricultura, iar pe data de 10 decembrie 2001 acesta a fost comunicat Consiliului Uniunii Europene.

Prin acest document de poziţie, România s-a angajat să transpună şi să implementeze acquis-ul comunitar în domeniu şi să creeze instituţiile de implementare a acestuia, cu excepţia unor măsuri pentru a căror realizare a solicitat perioada de tranziţie.

Negocierile la Capitolul 7 - Agricultura au fost deschise la 1 octombrie 2002, domeniile vizate pentru prima etapă fiind cel sanitar veterinar şi fitosanitar. În luna decembrie 2002 au fost deschise negocierile pentru măsuri orizontale şi organizaţii comune de piaţă.

În perioada 27-30 octombrie 2003 la Bruxelles au avut loc consultările tehnice cu Comisia Europeană, în cadrul negocierilor de aderare ale României la Uniunea Europeană, în vederea prezentării de clarificări şi informaţii suplimentare la chestiunile ridicate de experţii comunitari în urma analizării documentelor de poziţie complementare.

Această rundă de consultări a marcat intrarea în etapa de substanţă a negocierilor de aderare, caracterizată prin examinarea în profunzime şi detaliu de către Comisia Europeană, a tuturor sectoarelor capitolului, pentru a se stabili elementele necesare pentru închiderea negocierilor, respectiv pentru redactarea Documentului de Poziţie Complementar final.

De asemenea, s-au organizat întâlniri între experţii români şi comunitari în vederea realizării de contacte directe şi schimbul de opinii utile. Partea comunitară a menţionat în mod deosebit "buna pregătire" a reuniunii de către specialiştii români.

Din discuţiile purtate a rezultat o pregătire mai bună la sectoarele fitosanitar, seminţelor, viei şi vinului, în timp ce în sectoare cum ar fi : sanitar-veterinar şi siguranţa alimentară va fi necesară concentrarea eforturilor pentru implementarea acquis-ului transpus. În sectoarele lapte, carne, agenţia de plăţi, în perioada următoare este necesară realizarea unor programe substanţiale în transpunerea legislaţiei şi construcţia instituţională.

Pregătirea negocierilor va continua prin: Comisia europeană va întocmi o listă de puncte de acţiune identificate în cursul consultărilor; partea română va răspunde la fiecare punct din listă - clarificări şi informaţii suplimentare, eşalonat, pe sectoare până la începutul anului viitor; se va organiza o nouă rundă de consultări pe secţiunea sanitar veterinară şi unele chestiuni punctuale. De asemenea, comisia a acceptat desfăşurarea unei runde de consultări privind măsurile de dezvoltare rurală; comisia a apreciat că acest mod de lucru va permite închiderea negocierilor tehnice în semestrul I al anului 2004, fără a prejudicia negocierea pachetului financiar, care va fi abordat pe baza propunerilor ce vor fi prezentate de comisie la începutul anului viitor.

Datorită acestui mod de abordare, se vor putea desfăşura în paralel negocierile financiare, fără a fi aşteptat în mod obligatoriu rezultatul finalizării tuturor aspectelor tehnice, ceea ce deschide perspectiva accelerării substanţiale a negocierilor la acest capitol.

În perspectiva pregătirii negocierilor pachetului financiar, din discuţiile purtate a reieşit importanţa deosebită a identificării de către România a tipurilor de măsuri de dezvoltare rurală. Identificarea acestora trebuie realizată pe baza situaţiei existente în domeniu, din punct de vedere al structurii agricole.

Solicitarea acestor măsuri va trebui să fie făcută în următorul document de negociere al României. Şi, în felul acesta, printr-o negociere bine gândită, adaptată perioadei de tranziţie, cu planuri concrete de implementare, putem să reuşim a negocia la timp unul dintre cele mai grele, dacă nu cel mai greu capitol de aderare a României la Uniunea Europeană. Sărbători fericite şi "La Mulţi Ani". Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumim.

Domnul deputat Adrian Mărăcineanu.

Va urma domnul Ovidiu Drăgănescu.

Mai concentrat, ca să nu depăşim ora 10,00.

Domnul Adrian Mărăcineanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Domnul Ion Iliescu şi lovitura de stat".

Stimaţi colegi,

La sfârşit de an se comemorează evenimentele din Decembrie 1989. Şi, ca de obicei, interpretarea acestora este diferită, adesea în funcţie de interesul personal al unuia sau al altuia, iar nu în funcţie de adevărul istoric.

Cel mai înverşunat s-a arătat din disputa anuală domnul preşedinte Ion Iliescu. Pentru că mulţi au reluat ideea loviturii de stat şi s-a vorbit, din nou, de revoluţia furată, iar Vladimir Bucovski i-a indicat rolul determinant al KB-ului, domnul Ion Iliescu a aruncat fulger în toate direcţiile. I-a întrunit rapid pe revoluţionari pentru a decreta "Campania de denigrare a Revoluţie, în ajunul celei de-a 14-a aniversări este josnică, imorală, indecentă şi antinaţională. Denigrează România şi prestigiul ei".

Aşadar, am ajuns, din nou, în Evul Mediu, atunci când erai obligat să crezi tot ceea ce decreta Biserica Catolică. "Crede şi nu cerceta", era lozinca. Iar cel care îndrăznea să cerceteze, era poftit pe rug. Domnul Ion Iliescu nu ne pofteşte pe rug, dar ne spune cu blândeţea-i caracteristică vreo câteva descoperiri ale domniei sale. Dacă nu-l credem că a fost revoluţie, suntem josnici, imorali, indecenţi şi antinaţionali. Adevărul este la mijloc. Pe fondul unei revoluţii populare reale, spontane a avut loc şi o lovitură de stat. Vechiul regim comunist a căzut din cauza revoluţiei populare. Lovitura de stat a fost după căderea comunismului, pentru ca un grup restrâns să preia puterea în stat. Acest grup era format din foşti conducători ai PCR, din linia întâi sau a doua, şi din fiii unora din foştii conducători ai PCR.

Iată-i pe cei mai importanţi: Ion Iliescu, fiul unui prosovietic, infiltrat de aceştia în rândurile PCR, Alexandru Iliescu, cu studii la Moscova în perioada stalinistă, cu ascensiune în vârful piramidei Partidului Comunist; Petre Roman, fiul unui alt prosovietic, infiltrat de aceştia în PCR, Walter Roman Newlander, unul din foarte puţinii români pe care statul comunist i-a trimis să studieze în Occident; Silviu Brucan, ideolog al PCR în 1945, în calitate de redactor şi apoi conducător la "Scânteia", principalul organ de presă al PCR; timp de peste 20 ani a contribuit major la implantarea comunismului în România şi la combaterea reacţionarilor şi imperialiştilor; generalul Nicolae Militaru, spion sovietic în România, descoperit în timpul lui Ceauşescu; a fost condamnat la moarte, dar s-a salvat datorită intervenţiei Moscovei.

Erau şi alţii, dar aceştia patru au ocupat posturile cele mai importante. Ce au în comun? În primul rând, faptul că s-au aflat în sfera de conducere a PCR. Aşadar, nu revolta contra regimului îi putea mâna, pentru că erau şi aşa privilegiaţi, ci dorinţa de a ajunge şi mai sus. În al doilea rând, aveau în comun legătura strânsă cu URSS, ceea ce făcea formula anunţată de Bucovski credibilă. Ceauşescu ştia prea multe despre fiecare în parte, de aceea trebuia să moară rapid, fără să poată vorbi într-un proces public.

Aşa au fost inventaţi teroriştii care nu ar mai fi acţionat, doar în cazul în care nu aveau pe cine apăra. Trebuia împuşcat rapid Ceauşescu, pentru ca teroriştii să înceteze lupta. Că teroriştii au fost inventaţi, se poate dovedi în mai multe feluri. Iată doar două: dacă ar fi existat, cum de nu a fost capturat nici unu? Unde au dispărut?

În seara lui 22 Decembrie 1989, din clădirea fostului Palat Regal, teroriştii au tras împotriva clădirii CC al PCR, unde era conducerea Revoluţiei. S-a tras două ore foarte intens, cu puşti automate şi mitraliere. Cu toate acestea, nici în piaţa dintre cele două clădiri, nici în balconul CC, plin de oameni, nu a fost nimeni rănit, iar pe zidurile CC nu s-a imprimat nici o urmă de gloanţe. Aşadar, teroriştii au tras cu gloanţe oarbe, pentru impresia artistică, pentru a face să creadă că Revoluţia este în pericol, şi de aceea trebuia lichidat rapid Ceauşescu.

Ca în fiecare an, domnul Ion Iliescu a pus, din nou, aceeaşi placă mincinoasă. După ce a obţinut ce a vrut, conducerea ţării, vrea să rămână şi în istorie ca personaj pozitiv. Însă, pe un piedestal de minciuni, nimeni nu-şi poate face statuie.

Folosesc şi eu acest prilej, pentru a vă ura tuturor sărbători fericite, alături de tradiţionalul "La Mulţi Ani". Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ovidiu Drăgănescu.

Va urma domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Ovidiu Drăgănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la posibilitatea ca românii, în curând, să ajungă să-şi cumpere, inclusiv, cărţile în rate sau pe credit, datorită ultimelor modificări legislative din România.

După cum se arată într-un memoriu adresat preşedintelui României de către asociaţiile editorilor şi publicaţiilor culturale din România, editurile înregistrează o cădere economică şi de tiraj, de peste 70 de ori la sută, faţă de anul 1990.

Dacă până acum, preţul unei cărţi era considerat foarte mare, oricum, de către cumpărători, noile măsuri fiscale vor face ca acestea să crească şi mai mult, sau vor falimenta unele edituri.

În ciuda repetatelor plângeri scrise sau verbale, uneori, ale editorilor, actuala putere, din păcate, nu găseşte timp sau poate că nu are soluţii care să rezolve problemele editorilor.

De fapt, ultimele modificări nu numai că nu rezolvă aceste probleme, dar prin introducerea cotei de TVA pentru carte, de 9%, prin noul Cod Fiscal, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2004, precum şi prin înlocuirea regimului de consignaţie, în care se vindea până acum cartea, cu facturarea la predarea cărţilor în librării, ei bine, acest lucru va duce la noi biruri, de fapt, pe spatele cumpărătorilor, în primul rând, cumpărătorilor de carte, care şi aşa, ştiţi cu toţii că erau foarte puţini.

În plus, din cauza taxelor vamale de la noi, costul cernelurilor tipografice, al filmelor procesate destinate editării şi al altor materiale specifice, creşte permanent, scumpind şi mai mult cărţile. Eliminarea regimului de consignaţie, adică plata pe măsura vânzării, înseamnă că impozitele se aplică la o valoare totală a cărţilor depuse în librărie, indiferent dacă aceste cărţi se vând peste o lună, peste 10 ani, sau nu se vând deloc.

În plus, editorii de carte sunt consideraţi comercianţi, potrivit legislaţiei româneşti, ei urmând să plătească un profit de 25%, ca orice comerciant. Astfel, cartea este tratată ca orice altă marfă, şi nu ca ceva special pentru educaţie şi învăţământ.

De asemenea, legislaţia actuală nu prevede posibilitatea deducerii pierderilor, în urma deteriorării cărţilor în circuitul comercial, iar sponsorizarea cu carte nu este stimulată. Editorul care face astfel de sponsorizări beneficiind de o deductibilitate de maximum 5% din profitul brut realizat.

Cu ocazia dezbaterilor la Codul Fiscal, reprezentanţii PNL au susţinut păstrarea regimului de consignaţie pentru livrările de carte, precum şi emiterea facturii fiscale, o dată pe lună, la nivelul vânzărilor din acea lună, şi nu facturarea la intrarea cărţilor în librărie. Ar fi fost minimul care s-ar fi putut face pentru editorii de carte, dacă s-ar fi acceptat cel puţin aceste două măsuri, asta avându-se în vedere că actuala putere a refuzat solicitarea asociaţiilor de editori privind cota de TVA (zero), cotă pe care o regăsim atât pentru carte, cât şi pentru publicaţii culturale, în ţări ca Marea Britanie sau Polonia.

Partidul Naţional Liberal consideră că editorii de carte ar trebui să aibă un statut privilegiat de plătitor de taxe şi impozite, având în vedere că în orice ţară civilizată statul manifestă un interes public excepţional, faţă de cultura scrisă. Implicaţiile financiare asupra bugetului statului sunt minime, prin aceste măsuri, în raport cu efectele negative asupra statutului cărţii şi redresării activităţii editorilor.

Astfel, în încheiere, vreau să spun că Partidul Naţional Liberal solicită actualului Guvern să intervină în sprijinul editorilor de carte, având în vedere implicaţiile dezastruoase pe care menţinerea acestui regim fiscal le poate avea asupra editării şi industriei cărţii, precum şi asupra culturii româneşti pe termen lung. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Cristian Dumitrescu.

Va urma domnul deputat Aurel Daraban.

Domnul Boc a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Arestarea liderului irakian Saddam Hussein, a fost ştirea cea mai mediatizată din lume în acest weekend. Dictatorul irakian, persoana cea mai căutată din lume, a fost făcut prizonier. Iată o ştire, care a ocupat şi ocupă, încă, primele pagini ale presei mondiale.

După cum afirma, recent, Pentagonul, prizonier de război, inofensivul bătrân, cu aspect de bunicuţ cuminte, ce s-a lăsat docil căutat în cap şi în cavitatea bucală, este de fapt unul dintre cei mai odioşi dictatori ai unui secol, care din nefericire nu a dus lipsă de astfel de accidente ale democraţiei. De la Washington la Londra, de la Berlin la Paris, momentul a fost salutat cu un mare suspin de uşurare şi cu o undă de speranţă. Poate acum Irakul, reconstrucţia Irakului va putea intra într-o fază de normalitate.

Toată lumea speră, prin comparaţie cu alt moment extrem de mediatizat la timpul său, prinderea şi judecarea dictatorului Ceauşescu, că ucigătoarea şi aberanta luptă de gherilă purtată de elementele extremiste, încă fidele lui Saddam Hussein, şi să nu uităm, Partidului Bask, vor depune armele înţelegând, în sfârşit, că dictatura irakiană a murit, sperăm noi, pentru totdeauna.

Şi, de ce nu am îndrăzni mai mult? Să sperăm că judecarea lui Saddam Hussein de un tribunal irakian, de irakienii înşişi, ar putea însemna momentul declinului unei etape de extremă amplificare a terorismului internaţional şi, în special, cel fundamentalist-islamic, declanşată prin odiosul atentat de la World Trade Center, la 11 decembrie 2001.

România, ca ţară aliată şi care face parte din Alianţa antiteroristă internaţională, care a sprijinit activ lupta pentru eliberarea poporului irakian de sub dictatura sângeroasă a Partidului Bask, şi a liderului său, Saddam Hussein, s-a exprimat prin vocile cele mai autorizate, preşedintele Ion Iliescu şi Guvernul României, salutând capturarea dictatorului, şi exprimându-şi speranţa intrării cât mai curând în normalitatea unei reconstrucţii pacifiste şi democratice a unei ţări cu ce aparţine prin istorie şi civilizaţia existentă pe teritoriul ei, de milenii, marilor valori ale culturii universale.

Nici noi, parlamentarii români, nu putem fi indiferenţi, fapt pentru care îmi exprim speranţa că, din acest moment, vom putea asista la renaşterea speranţei, că luptele interne vor pierde teren şi din intensitate, în folosul unei reconstrucţii a păcii, într-o ţară de care depinde stabilitatea (într-o zonă fundamental dificilă, din acest punct de vedere) omenirii, extrem de importantă pentru stabilitatea păcii şi securităţii mondiale. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Aurel Daraban. Va urma doamna deputat Maria Lazăr.

Domnul Aurel Daraban:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Declaraţia politică am intitulat-o "Răspunderea îmi aparţine".

Este foarte normal ca, urmarea unor ample şi consecvente acţiuni de politică externă ale actualului Executiv, hotărârea Reuniunii Interministeriale de la Bruxelles de a stabili ca dată sigură deschiderea porţilor Uniunii Europene pentru România şi Bulgaria în ianuarie 2007, să devină cea mai bună veste a acestui sfârşit de an.

În acest fel, România obţine o garanţie puternică pentru negocierile de aderare la Uniunea Europeană, pentru integrarea în instituţiile acestui for. Să remarcăm în acest context, spre lauda sa, Executivul a crezut tot timpul, într-un termen atât de scurt, pentru preaderare, şi, mai mult, a dovedit capacitatea, la fel ca şi în cazul aderării la NATO, să impună şi acum o decizie politică, deşi Uniunea Europeană funcţionează după regulile economiei de piaţă.

Semnalul încurajator care vine de la Bruxelles ne arată clar că există voinţa fermă de a continua procesul de construcţie instituţională. Tocmai din această perspectivă rezultă marea noastră răspundere, pentru a rezolva aici, în România, problemele concrete cu care ne confruntăm: accelerarea procesului de creare a unei economii de piaţă reale; reforma administraţiei publice; adaptarea justiţiei la standardele comunitare; îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene.

Practic, în ultimele luni, s-a dovedit clar că România beneficiază de o bunăvoinţă evidentă din partea Uniunii celor 25.

De acum, răspunderea este a noastră, în primul rând, a oamenilor politici, pentru ca ritmul şi seriozitatea reformelor să fie la nivelul cerinţelor europene, care pune bază în principal pe mediul competiţional. Va trebui să acţionăm cu fermitate şi asiduitate pentru eliminarea carenţelor de eficienţă şi de calitate ale economiei autohtone.

De asemenea, avem multe de făcut pentru atragerea investitorilor străini, situaţia actuală fiindu-ne dezavantajoasă pe piaţa continentală. S-a scris şi s-a vorbit că, în următorii ani, România va primi peste 10 miliarde de euro, bani care vor trebui să facă compatibile economiile noastre.

Din păcate, până în momentul de faţă, s-a dovedit că avem o slabă capacitate de absorbţie a fondurilor comunitare, o slabă preocupare pentru alcătuirea şi finalizarea unor programe sociale reale, finanţate din exterior. Deci, avem mari răspunderi în a acţiona pentru a restructura profund sistemul administrativ, pentru că acesta trebuie să se dovedească capabil să absoarbă fondurile de care vorbeam. Altfel, banii alocaţi de instituţiile europene vor rămâne o monedă virtuală, iar contribuţia României la bugetul comunitar va însemna o povară financiară în plus.

Să reţinem că nimeni nu ne va acorda mai multă credibilitate în faţa alegătorilor decât credibilitatea programelor de refacere a economiei la nivelul viitorilor noştri parteneri din Piaţa Comună. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Maria Lazăr.

Şi domnul deputat Boiangiu Cornel va prezenta o notă foarte scurtă.

Doamna Maria Lazăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu puţin timp înainte de noul an 2004, România a mai primit un semnal pozitiv în demersurile ei către integrarea în Uniunea Europeană. Summitul de la Bruxelles a însemnat un succes real, delegaţia condusă de premierul Adrian Năstase, care a participat la acest forum, a fost asigurat că România va deveni, la 1 ianuarie 2007, membru al Uniunii Europene.

Şi, ca o certitudine a acestor garanţii, a fost angajamentul de susţinere financiară, în jur de 15 miliarde euro, în următorii 6 ani. Este clar, chiar şi pentru cei mai sceptici, că procesul de lărgire a Uniunii Europene, care s-a declanşat, este ireversibil pentru România. Chiar dacă unele partide din Opoziţie, în special PD şi PNL, au încercat de multe ori, făţiş, sau mascat să frâneze acest efort, şi chiar astăzi, de la tribuna Camerei Deputaţilor, am avut, în acest sens, un exemplu de duplicitate şi de populism, Guvernul PSD şi-a asumat această responsabilitate şi rezultatele sunt vizibile şi apreciate de către cei care ne monitorizează.

Pentru PSD şi Guvernul său, este un moment de satisfacţie acest succes deosebit, dar şi de angajare hotărâtă pentru continuarea reformelor în anul 2004 şi sunt convinsă de mersul sigur al ţării noastre către Uniunea Europeană.

În final, aş vrea şi eu să adresez tuturor colegilor mei, cu prilejul sărbătorilor de iarnă şi a Anului Nou, multă sănătate, mult succes, şi poate că vom face eforturi împreună ca în anul care vine să regăsim acele modalităţi şi acele punţi de colaborare, încât Parlamentul nostru să-şi regăsească credibilitatea şi aprecierea de care are nevoie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Boiangiu, în calitate de preşedinte al Grupului de Prietenie România-Azerbaidjan.

Domnul Cornel Boiangiu:

Vă mulţumesc.

într-adevăr, este un eveniment tragic şi pentru noi. Practic, România a pierdut un mare prieten. Este vorba de preşedintele azerilor, Heydar Aliyev, şi, din partea comisiei, sunt rugat, şi vă mulţumesc că ne-aţi înţeles şi pe noi în acest moment deosebit să transmitem acest mesaj pentru conducerea actuală a azerilor, pentru domnul preşedinte Ilham Aliyev, noul preşedinte al Republicii Azerbaidjan.

Vestea trecerii în nefiinţă a ilustrei personalităţi a lumii contemporane, conducător al marelui şi nobilului popor azer, în cea mai dificilă perioadă a istoriei sale, de revenire la democraţia şi independenţa de stat, Heydar Aliyev a şocat milioane de români.

Comisia Parlamentară de Prietenie România - Azerbaidjan, numeroşii senatori şi deputaţi, prieteni ai marelui dispărut şi ai poporului azer, mi se alătură în a vă transmite sincerele noastre condoleanţe şi durerea pe care o încercăm alături de familia îndoliată.

A dispărut un mare prieten al poporului român, care s-a opus intervenţiei armate sovietice în evenimentele tragice din România sfârşitului de an 1989, un genial conducător, tenace şi demn exemplu pentru sacrificiul care trebuie să-l călăuzească pe conducători.

Împreună cu colegii mei, nu voi uita niciodată căldura umană, prietenia şi ospitalitatea desăvârşită cu care am fost primiţi şi îndrumaţi, ca senatori, de marele dispărut, cu prilejul vizitei de la Baku, din august 1998.

Îi vom păstra o veşnică amintire şi recunoştinţă.

Vă mulţumesc şi rog, de asemenea, toţi prietenii care doresc, să se prezinte la Ambasada Azerbaidjanului, la domnul ambasador Eldar Hasanov, între orele 13,00 şi 17,00, când pot să se semneze în Cartea de condoleanţe de la ambasadă.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Pavel Târpescu:

La 13 decembrie 1983, înceta din viaţă Nichita Stănescu, poet de mare profunzime, fiu al oraşului Ploieşti.

Opera sa a reprezentat o adevărată revoluţie expresivă din perspectiva limbajului poetic. Adorat de majoritatea absolută a celor care l-au cunoscut, Nichita Stănescu a fost, şi sub aspect uman, comportamental, un adevărat prototip al prietenului exemplar. A trăit simplu, modest, pentru poezie, devotat trup şi suflet inspiraţiei, creaţiei. A fost popular, fără a dori sau a forţa acest lucru, simpla sa prezenţă constituind un eveniment de suflet. Prin moartea sa, la doar 50 de ani, lirica românească a suferit o ireparabilă pierdere.

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţie politică.

Întâmplător sau nu, de pe bancnota de un milion de lei, ne priveşte şăgalnic şi victorios marele Caragiale.

Personajele sale, devenite prototipuri, străbat vremurile şi se mişcă printre noi, la fel de vii, la fel de autentice. Să ne explicăm. Săptămâna trecută, un coleg, domnul Valentin Iliescu ne-a confirmat, prin prestaţia sa, genialitatea celui născut la Haimanale.

Precum românul, imparţial şi în toate Camerele, domnia sa, care doreşte ca în ţară să fie bine şi tot românul să prospere, se întreba, cu vădită "îngrijorare", ce s-a întâmplat cu programul electoral al PSD, cum a fost el îndeplinit?

Şi, pentru că a dovedit calităţi de volintir, şi mai ales că nu se teme de întreruperi, îi oferim răspunsul doar pentru pct.5 din capitolul politica bugetară, ce face trimitere la HG nr.1007/1996 - sprijinirea dezvoltării economice a unor judeţe cu o situaţie deosebit de grea - Botoşani, Vaslui, Giurgiu, Tulcea, Alba.

Evident, ne vom referi la o parte, doar, din realizările judeţului Vaslui.

Astfel, subvenţiile din agricultură au totalizat, doar în ultimii trei ani, 661158,8 mil. lei. Direcţia de sănătate publică a primit numai la capitolul investiţii 43434,0 mil.lei, iar Direcţia sanitar-veterinară 24477,75 mil. lei.

S-au construit, cu credite provenite de la Banca Mondială, 99 de şcoli în 2001, 72 şcoli în 2002, 36 de şcoli în 2003. Prin intermediul Agenţiei Naţionale de Locuinţe, au fost construite şi recepţionate 194 de apartamente, iar în execuţie se află alte 532 unităţi de locuit. Exemplele ar putea continua, dar considerăm că nu pot declanşa emoţii sincere unui deputat de Bistriţa-Năsăud, cu domiciliul în Bucureşti.

Este bine că domnul deputat se pricepe la mecanică, la managementul resurselor umane, la economie, la sociologie, la politică, la critică. Îl paşte, însă, pericolul de a se intersecta cu arealul de validitate al semidoctismului şi, după cum se ştie, slujitorii acestuia se bazează pe o iluzie - încrederea maladivă în omniscienţă.

Psihologii spun că prima treaptă în socializarea fiinţei umane este imitaţia.

Dacă nu dispui de alte resurse, poţi apela la aceasta şi în ceea ce priveşte devenirea morală.

Domnul Emil Boc:

Declaraţie politică: "Gabriel Bivolaru, beneficiar al lipsei de reformă în justiţie".

Infracţiunile pentru care a fost inculpat fostul deputat PDSR, Gabriel Bivolaru, respectiv prejudicierea cu peste 2.200 de miliarde de lei, a Băncii Române de Dezvoltare, se apropie de prescriere, pe de o parte datorită întârzierilor înregistrate în motivarea recursului de către procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, ca urmare a supravieţuirii în Codul Penal românesc, a unui articol care permite astfel de situaţii inacceptabile.

Proiectul de modificare a Codului Penal înaintat de Ministerul Justiţiei, prevede abrogarea aberantului art.124, privind prescripţia specială, articol în baza căruia se creează posibilitatea ca Bivolaru să scape nepedepsit. Proiectul noului Cod Penal a intrat însă doar foarte puţin timp în dezbaterea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, şi are puţine şanse să fie aprobat în plen, până la sfârşitul mandatului actualului Parlament.

Pentru posibila prescriere a infracţiunilor pentru care a fost inculpat, Gabriel Bivolaru ar trebui să mulţumească, aşadar, "ritmului de melc al reformei în justiţie", şi faptului că, pentru Parlament, Codul penal nu a constituit, din nefericire, o prioritate.

Apreciez că pot afirma, fără nici o exagerare, ce n-au reuşit liderii PDSR, când au făcut zid uman în jurul colegului lor, chemat în faţa Parchetului, a reuşit o lege prost făcută, şi lipsa celei mai mici voinţe politice de a o îmbunătăţi.

Consider că eliminarea art.124 din Codul penal se impune de urgenţă, pentru că nu ne putem permite să subminăm şi mai mult încrederea cetăţenilor în justiţie prin nepedepsirea marilor devalizatori ai economiei româneşti. Orice astfel de infractor "făcut scăpat", fără să facă măcar o zi de închisoare, înseamnă mai puţină încredere din partea cetăţenilor în sistemul judiciar, în calitatea şi corectitudinea acestuia şi în capacitatea lui de a-i apăra drepturile într-un mod eficient.

În cele din urmă, doresc să subliniez faptul că deficienţele legislative de acest gen ar trebui să constituie preocuparea permanentă a ministrului justiţiei, Rodica Stănoiu, în loc ca domnia sa să se laude cu aşa-zisele realizări şi să afirme că "la capitolul 24 (Justiţie şi Afaceri Interne) noi nu mai avem prea multe lucruri de făcut", afirmaţie care este o dovadă a superficialităţii şi lipsei de realism cu care doamna ministru tratează reforma sistemului judiciar.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Recentul sondaj de opinie comandat de către PNL este, în mod evident, unul menit să-l evidenţieze pe Theodor Stolojan ca lider incontestabil, dar care îl marginalizează, vizibil, pe - de-acum omul din linia a doua - Traian Băsescu.

Nenumăratele inadvertenţe care se regăsesc în sondajul de opinie, crisparea membrilor PD atunci când s-a votat, în mod forţat, propunerea pentru candidatura domnului Stolojan la preşedinţie, dovedesc că Alianţa este departe de imaginea unei formaţiuni cu pretenţii competiţionale.

Semnele care anunţă că disputa pentru şefia în Alianţă a început deja sunt îngrijorătoare chiar şi pentru ei: nemulţumiri acuzate de către tot mai multe voci discrete din cadrul Alianţei, neînţelegeri vizibile dintre purtătorii de cuvânt ai acesteia, împărţirea, încă de pe acum, pe liste comune a candidaţilor pentru posturi în Guvern.

Putem afirma acum că aşa-zisa Alianţă "DA", îşi motivează titulatura. Într-adevăr, "DA" va fi haos în cadrul Alianţei, aşa cum s-a întâmplat în guvernarea '96 - 2000. "DA", va urma acum, după sondajul PNL-ului, un sondaj comandat al PD, în care Stolojan nu se va regăsi, nici măcar amintit. "DA", în această Alianţă, bătălia pentru "ciolan" a început mult prea devreme! Adică, totul este ca în vremurile bune ...

Aşa că, domnul Băsescu, dacă nu se grăbeşte, se poate aştepta să nu mai prindă nici măcar o funcţie de consilier personal al lui Theodor Stolojan, în timp ce domnul Emil Boc nu se va regăsi decât, poate, pe lista de consilieri de la sectorul 2, ai prea mult-preferatei Anca Boagiu.

Domnul Gheorghe Ana:

Declaraţie politică: "De ce nu creşte în sondaje alianţa PNL-PD?

La sfârşitul săptămânii care a trecut, mass-media a consemnat rezultatele mega-sondajului de opinie realizat de CURS şi CSOP. Nu mi-am propus o analiză profundă a rezultatelor acestui sondaj de la care alianţa PNL-PD aştepta, în mod sigur, cifre mai mari, ci doresc să fac o paralelă între acest sondaj şi studiul asupra modului în care politicienii români şi-au făcut averile, studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice şi Fundaţia pentru o Societate Deschisă.

După alegerile din 2000, o serie de politicieni din opoziţie au stat o perioadă "la cutie", datorită rezultatelor catastrofale ale propriei guvernări şi datorită sancţiunilor drastice primite din partea alegătorilor cu ocazia scrutinului respectiv. Timpul a trecut, rănile înfrângerii s-au mai vindecat şi, încet, încet, au început să-şi poarte cu nonşalanţă ruşinea, pozând în victime ale "agresiunii partidului-stat, PSD", cum, mai nou, le place să-l numească. Au urmat lamentări, reorganizări, demiteri, promovări şi alianţe ale partidelor din care fac parte, totul având un singur scop: acela de a-şi schimba radical "faţa" şi de a încerca să intre în graţiile cetăţenilor.

O dată renovată "opoziţia democratică", aşa cum se autodenumesc, cu noi politicieni, dar totuşi, vechi, şi-au adus aminte că cea mai bună apărare este atacul. De ce să se apere de acuzaţii grave la adresa guvernării trecute, când este mai simplu să-şi consolideze averile obţinute, pe de o parte, iar pe de altă parte, să atace vehement PSD şi actul de guvernare?

Dar, în fond, cine sunt cei care aduc acuze PSD şi care doresc să câştige viitoarele alegeri? Răspunsul îl găsim analizând studiul lansat de Institutul pentru Politici Publice şi Fundaţia pentru o Societate Deschisă. Acesta arată că partidele parlamentare au acumulat proprietăţi şi bunuri în moduri diferite. Astfel, partidul cu cel mai mare procent al acţionariatului şi asocierii la diferite societăţi este PD (38%), iar PNL nu stă nici el mai rău, având 23%.

Aşadar, alianţa deţine 61% la acest capitol. De asemenea, PNL se dovedeşte a fi foarte interesat de fondul forestier, cu un procent de achiziţie de 18%, de departe cel mai mare procent faţă de celelalte partide.

Terenurile din intravilan sunt deţinute de PD (62%), iar extravilan de PNL (60%), iar cel mai mare număr de case aparţine membrilor PD (59%), achiziţiile fiind concentrate în mâinile unor membri şi nu al majorităţii. Toate aceste achiziţii au fost făcute în perioada 1996 - 2001.

PNL este partidul care are cei mai mulţi parlamentari cu conturi curente, în valută sau în lei, a căror valoare însumată depăşeşte 10.000 euro. Acest studiu dovedeşte, încă o dată, dacă mai era nevoie, că actuala alianţă PNL-PD încearcă disperată să intre în graţiile alegătorilor fără a-şi prezenta adevărata faţă. De aici şi creşterea în sondajele de opinie este nesemnificativă, aşa cum prezenta un editorial: "Alianţa PNL-PD bate pasul pe loc".

De ce nu creşte alianţa PNL-PD în sondaje? Pentru că reclamă sărăcia, iar membrii ei sunt îmbuibaţi de bogăţii!

Pentru că reclamă corupţia, iar ei sunt printre cei mai corupţi!

Pentru că reclamă incompetenţa guvernanţilor, dar ei au dovedit în vechea guvernare numai incompetenţă!

Pentru că se intitulează "Dreptate şi Adevăr", dar în realitate reprezintă "Nedreptatea şi Minciuna"!

Domnul Ion Mocioalcă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Dezinformare, rea-credinţă şi scandal politic, "armele" Opoziţiei"

Dacă ar fi să ne luăm după mulţimea liderilor naţionali sau a celor judeţeni ai partidelor din opoziţie reprezentaţi în Parlament sau care visează să ajungă cumva pe acolo, am putea să concluzionăm că românii n-au habar sau că nici nu le pasă că se apropie Crăciunul şi Anul Nou. Un fel de agresiune mediatică s-a instalat şi nici apropiatele Sfinte Sărbători nu sunt suficiente pentru a opri, măcar în aceste zile de post creştin, năvala vorbelor încărcate de patimă politică, îndârjire şi neadevăruri.

A îndrăznit premierul Adrian Năstase să sugereze că măcar în aceste zile să temperăm zarva vorbelor rele, să fim, măcar în prag de sărbători, români pur şi simplu, fraţi întru credinţă. Este aproape inutil să subliniem că acest creştinesc şi de bun simţ demers a fost etichetat, cum altfel?, ca propagandă electorală.

În loc de ninsoare calmă ni se oferă vânt de iarnă aspră. Mulţi, prea mulţi politicieni şi-au făcut din politica îngheţului României un crez păgân. În locul speranţei, ni se injectează neîncrederea. În locul concordiei, ura. În locul vorbelor limpezi, ambiguitatea.

Spuneam în intervenţia precedentă, acum o săptămână, cât de nocive sunt, pentru omul simplu, care aşteaptă de la noi măcar un mesaj de îmbărbătare, aprecierile făcute la o conferinţă de presă a organizaţiei judeţene P.D., la Reşiţa, şi aduse la cunoştinţa publică prin televiziunea locală, sau la radio şi presa scrisă, prezentări apocaliptice, cum ar fi: "dezastrul guvernării actuale", "colapsul economiei judeţului şi al ţării întregi", "totul este la pământ" etc. etc.

Să rămânem în limitele judeţului Caraş-Severin şi la evoluţia, în anul 2003, a economiei judeţului pe care bocitorii din P.D. (şi nu numai ei) au şi îngropat-o...

În câteva luni, media producţiei industriale a judeţului a fost excelentă. Faţă de lunile anului trecut, în acest an, în mai, s-a produs cu 30,7% mai mult, în iunie, cu 303% mai mult, în iulie, cu 14,6% mai mult, în septembrie, cu 12% peste ceea ce s-a produs în septembrie 2002.

În primele 9 luni din acest an, judeţul Caraş-Severin a produs cu 6,4% mai mult decât în cele 9 luni corespunzătoare din anul 2002. Şi a crescut mai mult, tocmai în sectorul principal, cel al industriei prelucrătoare, cu 8,2% peste primele 9 luni ale anului trecut. Şi trebuie precizat că industria prelucrătoare reprezintă peste 92% din totalul industriei judeţului! Cifra de afaceri totală a agenţilor economici din industrie este, şi ea, mai mare cu 6,8%. Judeţul a exportat mărfuri de 62,5 milioane euro şi a importat numai de 54,6 milioane euro, aşadar o balanţă pozitivă. Pe total judeţ, numărul de salariaţi a crescut de la 61.880 oameni în ianuarie 2003, la 62.880 în septembrie, deci un plus de l.000 noi locuri de muncă, în primele 9 luni. Rata şomajului a scăzut de la 9,3 la 7,1, în cele 9 luni, numărul de şomeri înregistraţi scăzând cu peste 3400.

Şirul exemplelor poate continua. Aceasta este realitatea, în graiul sec dar indiscutabil al cifrelor. Sigur, nu este un salt nemaipomenit, toţi dorim o revigorare mult mai substanţială a vieţii economice a judeţului şi o îmbunătăţire cât mai rapidă a vieţii fiecăruia dintre noi. Este de înţeles. Dar a afirma atât de senin, atât de mincinos, că totul este în moarte clinică, mi se pare nedemn.

Dar ce este demn în tot ceea ce aflăm, într-un continuu şuvoi de ştiri şi acţiuni denigratoare ale opoziţiei? Se doreşte, este evident acest lucru, menţinerea unei permanente atmosfere de scandal politic. Se inventează, dacă nu sunt, motive pentru atacuri la persoană, împotriva Guvernului, chiar împotriva României! Pentru că, "la ce bun o Românie condusă de alţii şi nu de noi?"

Alianţa P.N.L.-P.D., atât de zgomotos mediatizată, ar fi putut să fie înregistrată legal, conform Legii partidelor, dacă justiţia nu ar fi respins un simplu, să-i zicem "amănunt": sigla, semnul electoral "Dreptate şi Adevăr", prescurtat "DA". Pentru că, poate fi un mesaj în subconştientul unui alegător să pună ştampila pe DA. Nimic mai simplu, deci, decât să fie schimbat numele alianţei pomenite în "Adevăr şi Dreptate", prescurtat A.D.

Dar aceasta ar fi însemnat să se încheie scandalul. Procesul se reia, cu "D punct, A punct... Dacă nici acum nu se aprobă, este de vină puterea, care şi-a subordonat justiţia şi "numai votându-ne pe noi veţi avea o justiţie corectă!"

Deja s-au şi proiectat şi s-au aruncat seminţele scandalurilor viitoare. Nu întâmplător s-a antrenat opoziţia, contestând rezultatele Referendumului pentru Constituţie. Ar fi fost mai bine pentru ei ca România să nu aibă o Constituţie europeană, să poată fi condamnat partidul de guvernământ pentru eşec.

Acum, împins de veşnicul pornit pe scandaluri Băsescu, în numele acţiunilor comune, domnul liberal Stolojan a scris plângere la Bruxelles, cerând ca organismele europene să se pregătească din timp pentru a monitoriza alegerile din România 2004, reclamând aşa-zisele fraude de la Referendum. Care au fost doar motiv de scandal, căci nu s-a confirmat vreuna măcar!

Alianţa mizează cu pasiune că, manifestându-şi aşa-zisele bănuieli de incorectitudine a P.S.D., va eroda credibilitatea puterii, iar tertipul acesta, al "prevederii" furtului electoral va determina ca oamenii, şi aşa nehotărâţi, să nu voteze P.S.D. sau, pur şi simplu, măcar să nu se prezinte la vot, scârbiţi, vezi Doamne!

În fond, liderul liberal poate crede ce vrea. Dar este inadmisibil să acceptăm ca, după o mulţime de dovezi, chiar după severe monitorizări ale organismelor europene şi aprecieri europene despre normalitatea procesului electoral în România, să ceri cu seninătate iresponsabilă revenirea la supravegherea internaţională a alegerilor în România, ca într-o republică bananieră! Şi tocmai când România (şi nu P.S.D.!) face eforturi de integrare europeană.

Pentru Europa poate fi un semnal de alarmă. Pentru România acest cinism o dezonorează. Unde aţi dat, unde a crăpat, domnilor? Ceea ce au făcut liberalii, poate dezonora România pe nedrept,m dar sigur dezonorează pe cei care, bântuiţi de obsesii, rămân încremeniţi în practici politice de mult perimate.

Vom mai trăi, cu siguranţă, asemenea situaţii jenante pentru cei care, tertipurile şi scandalul politic reprezintă principala soluţie de a se manifesta şi de a găsi audienţă. Şi le vom răspunde cum merită, chiar dacă timpul ne este drămuit. Oricum, merită să amintim o zicală veche şi deşteaptă: Nu arunca cu pietre în vecin, dacă vrei să-ţi rămână geamurile întregi!

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

Cu doar trei ani înainte de integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, un copil român primeşte o alocaţie de 250.000 lei (6 euro) de 35 de ori mai mică decât alocaţia unui copil din Statele Uniunii Europene, care beneficiază în medie de 210 euro, se arată în datele furnizate de către Ministerul Muncii şi buletinul statistic al ţărilor candidate la aderare.

În timp ce, în România, cuantumul indemnizaţiei lunare este acelaşi pentru toţi copiii, în ţările dezvoltate, alocaţia reprezintă între 8 şi 15% din salariul mediu lunar al unui părinte, care, în funcţie de stat, variază între 2.000 şi 2.500 euro.

Dacă şi în ţara noastră alocaţia ar fi de 10% din salariul mediu lunar, aşa cum se întâmplă în ţările dezvoltate, un copil ar primi 500.000 de lei, dublul, cuantumului actual.

Cei mai răsfăţaţi sunt copiii luxemburghezi, care primesc lunar 280 euro, urmaţi de belgieni (266,7), francezi (225,6), suedezi (220), nemţi (218,5) şi englezi (198,7).

În Franţa, Belgia, Danemarca şi Suedia, alocaţia creşte cu până la 200% în cazul mamelor singure, orfanilor, copiilor cu handicap şi a celor daţi în plasamentul familial.

Mai puţin răsfăţaţi sunt copiii din ţările candidate la Uniunea Europeană, mai ales cei din România. În Malta, unde salariul mediu este de 700 euro, un copil primeşte o alocaţie de 56 euro, în Ungaria - 50 euro, în Slovenia - 40 euro, Cehia - 39 euro, în timp ce în România şi Bulgaria un copil primeşte 6 şi respectiv 6,7 euro.

În majoritatea ţărilor, alocaţia se acordă dacă cel puţin unul dintre părinţi are un loc de muncă. În România, alocaţia este universală şi este condiţionată doar de frecventarea cursurilor de către copiii şcolari. Vârsta limită de acordare a alocaţiilor este de 16 ani, cu prelungire până la 18 ani, şi chiar peste 20 de ani pentru cei care îşi continuă studiile.

Dintre toate ţările Uniunii Europene, se pare că Franţa este cea mai grijulie cu tânăra generaţie. Această ţară oferă un sistem dublu de alocaţii, unele cu caracter universal, iar altele, selective, disponibile numai pentru anumite familii care au copii mai mulţi sau venituri foarte mici.

Pentru familiile sărace, în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană există alocaţii pentru chirie, energie, medicamente, tichete de masă. În Ungaria, Bulgaria, Franţa, copiii beneficiază de mese şcolare gratuite. În Franţa, la începutul anului şcolar se acordă alocaţie specială şi pentru procurarea de rechizite şcolare, metodă preluată ce-i drept, şi de autorităţile române, dar subvenţiile sunt nesemnificative în comparaţie cu nevoile unui şcolar.

În unele ţări, precum Olanda, Franţa, Marea Britanie, Austria, Germania, familiile cu mulţi copii beneficiază de reduceri la impozitul pe venit, iar cele care au puţini copii sau nici unul suportă impozite ceva mai mari.

În ţările dezvoltate, dar şi în România, în afara alocaţiilor pentru copii mai există beneficii pentru maternitate: indemnizaţia la naştere, concedii de maternitate şi concedii medicale pentru îngrijirea copilului. Deosebirea constă în faptul că în timp ce, în ţara noastră, toate mamele, indiferent de pregătire, primesc aceeaşi indemnizaţie de maternitate, în ţările dezvoltate, acestea se calculează în funcţie de venit.

Domnul Gheorghe Firczak:

Aniversarea a 10 ani de existenţă şi funcţionare a Consiliului Minorităţilor Naţionale reprezintă un prilej de satisfacţie, şi pentru noi rutenii. Activitatea acestui organism consultativ al Guvernului României reprezintă o componentă esenţială a politicii statului român faţă de minorităţile naţionale. De-a lungul istoriei, adeseori, minorităţile au avut de suportat ostilităţi, din varii motive, păstrându-şi cu greu tradiţiile, limba şi cultura. Tocmai de aceea, posibilitatea manifestării diversităţii reprezintă o victorie uriaşă a democraţiei împotriva ignoranţei şi intoleranţei, chiar dacă, punctual, mai sunt unele probleme de rezolvat. Aceasta nu înseamnă că trebuie să menţinem o viziune conflictuală asupra istoriei şi, mai mult, asupra situaţiilor cu care ne confruntăm astăzi. În aceasta constă succesul Consiliului Minorităţilor Naţionale, el fiind o tribună democratică a pluralismului şi diversităţii etnice, religioase, lingvistice şi culturale exprimate de cele 19 organizaţii reprezentante a 20 de minorităţi naţionale.

Ne exprimăm şi noi satisfacţia pentru această aniversare, dar nu putem să nu constatăm că activitatea Consiliului Minorităţilor Naţionale prezintă şi unele disfuncţionalităţi, adeseori majore, care, sperăm, se vor remedia într-un timp cât mai scurt.

Rutenii sau rusinii sunt o etnie ancestrală a cărei atestare se pierde în negura vremurilor. Sunt pomeniţi de Caesar în Comentario de bello Gallico, ca trib celtic aşezat în gallia Narbonensis. Afirmaţia sa este confirmată în antichitate de Pliniu cel Bătrân. Galii sau celţii migrează în sec.V - IV î.d.Ch. spre Europa Central răsăriteană, aşezându-se în Carpaţii nordici. Geto-dacii preiau de la ei tehnologia prelucrării fierului.

În Evul Mediu, ei sunt slavizaţi păstrându-şi denumirea etnică de ruteni, la care se adaugă şi cea de rusini. Explicaţia este prezentată de Paul Robert Magocsi în Encyclopedia of Rusyn History and Culture, care arată că primul termen, rutean, este folosit de popoarele neslave, iar cel de rusin este folosit de slavi, definind o populaţie distinctă slavă locuind în Regiunea transcarpatică.

Mărturii scrise din Evul Mediu timpuriu continuă să îi ateste distinct şi exact. Gesta Hungarorum dau Cronica Notarului Anonim a Regelui Béla, Almanahul Hildersheim, Ystoria Mongalorum pomenesc exact rutenii şi ţara lor Rutenia, chiar dacă aceasta nu este delimitată exact. Urmează alte şi alte mărturii ale unor autori binecunoscuţi ca Enea Silvio Picolomini, celebrul papă umanist Pius al II-lea, sau Georg Reicherstorffer. Imperiul habsburgic îi include şi pe ruteni şi teritoriul locuit de ei între hotarele sale. În timpul Revoluţiei de la 1848, se prefigurează Prima Renaştere Naţională a Rutenilor prin proclamarea independenţei faţă de Viena şi prin activitatea lui Aleksander Dukhnovici, liderul spiritual al rutenilor, promotorul afirmării identităţii naţionale rutene fără nici un rabat. Lupta sa este continuată de binecunoscutul episcop greco-catolic Iuliu Firczak.

Încheierea Primului Război Mondial determină a doua renaştere naţională a rutenilor,fiind incluşi în număr mare în spaţiul cehoslovac, unde au avut deplină libertate de afirmare. După al doilea război mondial, soarta ne este potrivnică. Uniunea Sovietică preia Transcarpatia. Existenţa rutenilor este negată, iar de viaţa naţională nu se mai poate vorbi. Anul 1989 aduce cu sine cea de-a treia renaştere naţională, astăzi rutenii afirmându-şi identitatea, având o viaţă culturală remarcabilă în Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Serbia/Muntenegru, Statele Unite ale Americii, Canada, România şi, parţial, Ucraina.

Se desfăşoară bienal congrese ale spiritualităţii rutene. Ultimul de până acum a avut loc în iunie 2003, în frumosul oraş Presov din Slovacia. Cu acest prilej, Uniunea Culturală a Rutenilor a fost declarată ca membru cu drepturi depline a comunităţii rutenilor de pretutindeni, fiind reprezentată în Consiliul Mondial Rutean. Trebuie să menţionăm că în cele două rapoarte prezentate la Congres, Aleksander Zozuleak, atunci preşedinte al Consiliului Mondial al Rutenilor, şi Paul Robert Magocsi au apreciat la cele mai înalte cote situaţia rutenilor din România. Au menţionat că reprezentarea parlamentară a minorităţilor este o expresie superioară a democraţiei şi că modelul românesc ar trebui urmat şi de alte state. De asemenea au subliniat progresele realizate de uniunea noastră în afirmarea identităţii rutene, progrese care nu ar fi fost posibile fără sprijinul concret al autorităţilor statului român: Parlament, Instituţie prezidenţială, Guvern.

Noi am reuşit, ne place să credem, paşi importanţi pe acest drum. Stau mărturie Zilele Culturii Rutene la Suceava, aniversarea bicentenarului naşterii lui Aleksander Dukhnovicila Baia Mare, taberele pentru copii şi tineret de la Colibiţa. Am publicat o revistă, Ruska Vira, un roman istoric, Apocalipsa Rusină, a regretatului scriitor Francisc Oscar Gal, urmând să edităm şi volumul al doilea, volumul În slava Domnului al poetului Ivan Moisiuc, mai multe broşuri despre istoria rutenilor.

În cadrul acestui bilanţ, noi nu putem decât să ne exprimăm satisfacţia pentru posibilitatea afirmării în România şi a rutenilor. Ne exprimăm, totodată, speranţa că acest drum va fi continuat, că buna colaborare între etnii datorată cunoaşterii reciproce, respectului reciproc şi toleranţei se constituie într-un argument solid pentru procesul integrării ţării noastre în structurile euroatlantice şi europene. Rutenii consideră ca pe o datorie de onoare contribuţia lor, atât cât se poate, la bunăstarea generală a ţării ai cărei cetăţeni sunt mândri să fie.

Pentru că suntem aproape de finele anului, permiteţi-ne să vă urăm un Crăciun Fericit şi La Mulţi Ani.

Domnul Scarlat Iriza: "Campania împotriva HIV/SIDA 2003 Deschide ochii! Deschide inima!"

Guvernul României, prin programul său de guvernare, a stabilit că asigurarea în cel mai scurt timp a tratamentului pentru toţi pacienţii cu infecţie HIV/SIDA constituie un obiectiv major al politicii sale în domeniul sănătăţii. Pentru atingerea lui, la începutul anului 2001, Ministerul Sănătăţii a cerut Comisiei Naţionale de Luptă Anti-SIDA (CNLAS) să analizeze, împreună cu experţii UNAIDS (Programul comun al Naţiunilor Unite împotriva HIV/SIDA) şi cei ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), situaţia infecţiei HIV/SIDA, a infrastructurii medicale existente, în scopul eliminării obstacolelor care limitau accesul pacienţilor la medicamentele antiretrovirale, esenţiale pentru supravieţuirea lor. În urma acestei analize a fost revizuită atât strategia naţională anti-SIDA, cât şi ghidurile naţionale de tratament. În februarie 2001, Guvernul a cerut UNAIDS includerea României în Iniţiativa Globală de Accelerare a Accesului la Tratament pentru pacienţii infectaţi cu HIV.

Ţinând seama de prioritatea demarării unor proiecte care să contribuie efectiv la reducerea impactului cauzat de ceea ce se consideră a fi boala secolului, Guvernul României a depus la Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei, proiecte pentru combaterea HIV/SIDA pentru care a obţinut fonduri nerambursabile în valoare totală de 38,67 milioane USD.

În fiecare an, în lume, ziua de 1 decembrie reprezintă Ziua de Luptă împotriva HIV/SIDA. Această zi, prin semnificaţia ei cere combaterea fermă a stigmatizării şi discriminării care se constituie în obstacole majore pentru prevenirea efectivă a HIV/SIDA şi pentru tratamentul bolii. Teama de discriminare poate împiedica oamenii să solicite tratament pentru SIDA sau să recunoască public statutul de "infectat cu HIV". Persoanele cu HIV sau suspecţi de a fi infectaţi pot fi deturnaţi de la serviciile de îngrijiri medicale, le pot fi refuzate locuri de muncă şi obţinerea de locuinţe, pot fi evitaţi de prieteni şi colegi, pot fi inacceptabili pentru companiile de asigurări sau li se poate interzice intrarea/viza în ţări străine.

În acest sens, la Bucureşti, ministerul Sănătăţii, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în cadrul "Iniţiativei pentru Sănătatea Familiei în România" realizată cu sprijinul Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi Institutul de Cercetare şi Formare John Snow (JSI), a lansat campania "Deschide ochii! Deschide inima! 2003", care are ca principal obiectiv combaterea discriminării cu care se confruntă persoanele afectate de HIV/SIDA.

Această campanie se va desfăşura la nivel naţional, începând din decembrie, pe parcursul a trei luni. În cadrul ei se vor desfăşura întâlniri în numeroase localităţi, în unităţi de învăţământ şi producţie, în care se vor prezenta informaţii corecte despre HIV/SIDA, având scop diminuarea atitudinii discriminatorii faţă de persoanele infectate.

Parteneriatul dintre instituţiile publice din domeniu şi organizaţii neguvernamentale: ARAS, UNOPA, SECS, Tineri pentru Tineri, Accept creează premisele unei campanii de succes.

În România, la 30 septembrie 2003, erau 5.825 persoane înregistrate cu infecţie cu HIV (4.416 copii şi 1.409 adulţi); la aceeaşi dată trăiau 4.591 persoane cu SIDA, din care 3.526 copii şi 1.065 adulţi, statistici dramatice care se doresc a fi interpretate în sensul importanţei susţinerii în continuare a demersurilor de educare a societăţii civile.

Fac apel la toţi colegii parlamentari să sprijine în circumscripţiile electorale această acţiune menită să prevină, să restrângă extinderea contaminărilor şi să uşureze suferinţa numeroaselor persoane care, din nefericire şi din necunoaşterea măsurilor preventive adecvate, au contactat această gravă maladie şi în ultimă instanţă să se combată discriminările de orice fel.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul România Mare îşi exprimă indignarea faţă de ultima proclamaţie a aşa-zisului Consiliu Naţional al Maghiarilor din Transilvania, elaborată, sâmbătă, 13 decembrie a.c., la Cluj Napoca, prin care se cere clar autonomia Ţinutului Secuiesc, ceea ce reprezintă, practic, federalizarea teritoriului ţării, independent de forma în care autorii acestei instituţii îmbracă actul lor de trădare naţională.

Este semnificativ faptul că aşa-zisa Comunitatea Naţională Maghiară a cerut sprijin Guvernului şi Parlamentului Ungar, în realizarea acestui deziderat.

Primarul Municipiului Cluj-Napoca, dl. Gheorghe Funar, şi conducerea Filialei PRM Cluj au solicitat, săptămâna trecută, Poliţiei şi Jandarmeriei, în baza Legii 60/1991 republicată, interzicerea acestei manifestări cu caracter antinaţional, având ca obiectiv dezmembrarea teritorială a ţării, dar nu au primit nici un răspuns.

Nu cu mult timp în urmă, tot PRM a mai făcut un demers important în această problemă, cerînd Camerei Deputaţilor ridicarea calităţii de deputat a d-lui Zsolt Szilágyi, susţinător al ideilor consiliului, deoarece a trădat jurămîntul de credinţă faţă de Statul Român, precum şi o dezbatere parlamentară avînd acest obiect.

PRM atrage atenţia Guvernului României, Parchetului şi Serviciului Român de Informaţii asupra acestei acţiuni antinaţionale, cerînd acestora să întreprindă, în limitele competenţei lor, imediat, măsurile necesare pentru apărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Atrăgeam atenţia, în urmă cu patru săptămâni, după publicarea Raportului de ţară, că miza politică reală a acestui an, pentru România, o reprezintă concluziile cu privire la ţara noastră, cuprinse în comunicatul final al Consiliului European privind extinderea Uniunii Europene.

Din fericire, cum speram atunci, suntem pe drumul cel bun. Îmi argumentez afirmaţiile reamintindu-vă câteva dintre concluziile Consiliului European referitoare al aderarea României, de săptămâna trecută.

Aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007, "dacă sunt pregătite", este obiectul comun al Uniunii Europene extinse la 25 de state. Negocierile vor fi încheiate pe aceleaşi baze şi principii aplicate în cazul celor 10 state în curs de aderare, se arată în documentul Consiliului, potrivit căruia "România şi Bulgaria trebuie să-şi continue energic pregătirile şi să înregistreze în continuare progrese, astfel încât negocierile de aderare să se încheie cu succes în 2004, pe baza meritelor proprii, iar Tratatul de aderare să fie semnat cât mai devreme în 2005". Consiliul European subliniază hotărârea Uniunii de a susţine acest termen limită şi precizează că, în acest scop "este crucial pentru ambele state să-şi aducă, la nivelul cerut, capacitatea administrativă şi judiciară". România şi Bulgaria sunt încurajate să continue reformele economice şi structurile pentru a putea beneficia pe deplin de avantajele oferite de procesul de aderare. Uniunea Europeană va monitoriza, în continuare, îndeplinirea angajamentelor asumate şi implementarea acquis-ului comunitar de către cele două state candidate. Comisia Europeană este invitată ca, în ianuarie 2004, să prezinte cadrul financiar pentru România şi Bulgaria astfel încât în primăvara anului următor să poată fi prezentate propunerile comune referitoare la capitolele de negociere care depinde acest pachet financiar. Consiliul European a luat notă de intenţia Comisiei de a-şi baza propunerile pe principiile şi metodologia folosite pentru negocierile cu cele zece state în curs de aderare şi şi-a reafirmat hotărârea ca viitoarele reforme politice din cadrul Uniunii sau discuţiile legate de perspectivele financiare să nu impieteze continuarea şi încheierea negocierilor de aderare cu România şi Bulgaria.

Totodată, Consiliul European subliniază continuitatea şi ireversibilitatea actualului proces de extindere, din care România şi Bulgaria fac parte integrantă, precum şi faptul că, în ultimul an, cele două ţări au progresat semnificativ în procesul de pregătire pentru aderare, lucru care se reflectă în stadiul vizibil înaintat al negocierilor.

Ce ar mai fi de spus? În concluziile de săptămâna trecută ale Consiliului European se regăsesc toate aşteptările noastre. Textul a fost aprobat în unanimitate de statele membre, element subliniat clar şi de premierul Adrian Năstase, aflat atunci la Bruxelles: "Începând din acest moment - spunea domnia-sa - România are un calendar ferm de aderare şi a făcut un pas decisiv spre reintegrarea în familia europeană! România a primit o poliţă de asigurare în baza căreia viitorul Europei este, din acest moment, şi viitorul României.

Sunt multe noutăţi în concluziile Consiliului, dar cele care ne privesc în mod direct demonstrează nu numai că putem fi siguri de includerea în marea familie europeană, ci şi de faptul că Uniunea în întregul ei şi-a asumat, împreună cu noi, răspunderea de a atinge, în ianuarie 2007, punctul final al parcursului.

În continuare, depinde numai de noi cum vom şti să ne fructificăm şansele. Niciodată n-am fost mai aproape de Europa şi de lumea civilizată.

Vă mulţumesc.

Domnul Radu Ciuceanu:

Acum 12 ani, în primul parlament al României, eram solicitat să prezint doleanţele personalului aeronautic civil navigant din cadrul companiei TAROM. Poate că atunci, în faţa forului legislativ al ţării nu am reuşit să fiu convingător şi să sugerez ce înseamnă să fii pilot sau însoţitor de bord, într-o cursă care se poate încheia oricând în mod tragic. Dar dacă pentru pasageri există un risc acceptat, redus la câteva ore, pentru salariaţii corpului navigant, pericolul şi prezenţa morţii ajung ca o obişnuinţă de fiece zi.

De atunci, şi în special de când s-a descoperit pericolul apariţiei cazurilor de leucemie în rândul piloţilor şi al însoţitoarelor de bord, s-a relevat obligativitatea reducerii atât a orelor de zbor, cât şi acordarea unor condiţii de pensionare onorabilă, care să acopere - în parte - degradarea accelerată a stării de sănătate a personalului navigant.

În fine, în şedinţa de guvern din 11 decembrie 2003, executivul de la Palatul Victoria propune măsuri concrete asupra condiţiilor de pensionare a personalului aeronautic civil din cadrul Societăţii Comerciale Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM - S.A., stipulându-se, în proiectul de lege propus, că tot personalul aeronautic civil navigant în vârstă de 50 de ani şi 25 de ani vechime în domeniu, pentru bărbaţi, respectiv 20 de ani vechime pentru femei au dreptul la o pensie de serviciu în cuantum de 85 % din media salariilor brute realizate în ultimele trei luni înainte de pensionare.

În lumina noilor condiţii de pensionare şi norme de apreciere a gradului extrem de ridicat de risc pentru personalul navigant (piloţi şi însoţitoare de bord), propunem modificarea cuantumului pensiei de la 85% la 95% din media salariilor brute realizate în ultimele trei luni înainte de pensionare.

Prin aceasta, s-ar realiza o echitabilă măsură reparatorie pentru o categorie profesională de elită extrem de restrânsă, supusă oricând dispariţiei şi suferinţei.

Domnul Corneliu Ciontu:

Declaraţie intitulată "Drumul nostru spre UE începe chiar în România!"

Integrarea europeană este prioritatea politicii externe româneşti. Mai mult, prin consensul clasei politice şi al unei semnificative majorităţi populare, înscrierea României în concertul Europei Unite este o prioritate naţională, care se situează deasupra intereselor partizane. Misiunea oricărui partid de guvernământ este derularea rapidă şi judicioasă a negocierilor pentru aderare. Din acest punct de vedere, forţele politice care au negociat în ultimii şapte ani cu Uniunea Europeana nu s-au dovedit cu adevărat eficiente. România are întârzieri nepermise în încheierea unor capitole de negociere, situându-se, din acest punct de vedere, cu mult în urma Bulgariei. Mai mult, Uniunea Europeană continuă să semnaleze unele realităţi autohtone care sunt incompatibile cu spiritul european: controlul politic al mass-media, discriminarea opoziţiei, politizarea justiţiei, corupţia la nivel înalt. În ciuda acestei lipse de vigoare în apropierea nemijlocită de UE, oficialii români devin entuziaşti atunci când Uniunea Europeană îşi pierde caracterul instituţional, sobru şi devine mit politic sau slogan electoral. Un analist politic semnala, în urmă cu câteva luni, riscul constituirii unui nou limbaj de lemn - cel integraţionist. Aşa cum, înainte de 1989, situaţia socio-economică gravă era escamotată printr-un artificiu retoric, tot aşa, acum, România reală este ascunsă în spatele unei limbuţii europeniste care, fără a ajunge în miezul problemelor, rămâne suspendată la nivel declarativ. Fiecare lider politic încearcă să demonstreze că numai el deţine cheia integrării europene. Fiecare partid îşi revendică gelos Uniunea Europeană ca pe o proprietate doctrinară. Şi, în acest timp, România nu a atins nici măcar statutul de economie de piaţă funcţională...

Aceste simptome se încadrează, în fond, într-o fişă clinică atemporală a politicianismului autohton. În urmă cu mai bine de un secol, Titu Maiorescu vorbea despre "formele fără fond" şi "beţia de cuvinte" din societatea românească. După 1866, România începuse - observa Titu Maiorescu - un proces pe care astăzi l-am numi "falsă integrare europeană". Aveam Academii după model european, dar ne lipsea o gramatică. Aveam poezie romantică, dar ne lipsea un limbaj poetic constituit. Politicienii repetau obsesiv "Europa e cu ochii pe noi!", dar îşi păstrau practicile orientale.

Astăzi, procesul de integrare are un caracter instituţional riguros. Mai mult, astăzi Europa are nevoie de o Românie puternică în rândurile ei. Dar viciul politicienilor români a rămas neschimbat; trăim o "beţie de cuvinte" europeniste, dar ne lipsesc faptele; în formă, administraţia, justiţia, clasa politică din România au îmbrăcat haine europene - în fond, însă, ne aflăm tot la porţile Orientului...

În ultimă instanţă, ca orice idee nobilă care încape pe mâinile unor demagogi, Uniunea Europeană a devenit o etichetă, o fantoşă. Guvernele îşi justifică măsurile impopulare sugerând că "Europa le cere!". Referendumul din luna octombrie - organizat în spirit profund sovietic - a fost botezat "Referendum pentru Europa". Mai mult, în ultimul timp, adversarii politici ai Partidului România Mare - intraţi deja în campanie electorală şi nemulţumiţi de creşterea popularităţii noastre - au încercat să sugereze că PRM este un partid anti-european, care nu va reuşi să ducă la bun sfârşit procesul de integrare europeană. Este o aberaţie! Documentele politice ale Partidului România Mare vorbesc despre necesitatea integrării europene. Mai mult, partidul nostru a semnat toate documentele politice cu profil euro-atlantic. Dar aceste argumente sunt neglijabile pentru cei care vor să ne calomnieze. Un lider liberal declara recent că Uniunea Europeană nu va fi dispusă să negocieze cu PRM. De unde până unde? Nu există nici o poziţie a Uniunii Europene în acest sens. Liderii europeni nu fac discriminări ideologice şi sunt perfect conştienţi că eradicarea corupţiei în România nu poate fi realizată decât de o forţă politică care nu a guvernat în ultimii opt ani. Uniunea Europeană are nevoie de Partidul România Mare, aşa cum Partidul România Mare are nevoie de Uniunea Europeană!

Pentru a înţelege deriva logică şi morală în care se găseşte liderul liberal care se remarcă - ca şi fostul social-democrat Cozmin Guşă - doar prin atacuri la adresa PRM, vom aminti că acesta a sugerat faptul că întârzierea socio-economică a României din ultimii 15 ani s-ar datora - atenţie! - mentalităţii naţionaliste, adică Partidului România Mare. Cu alte cuvinte, noi suntem de vină pentru eşecul grotesc al liberalilor din mandatul 1996-2000! Noi suntem de vină pentru starea dramatică în care liberalii au lăsat Justiţia română! Noi suntem de vină pentru falimentarea economiei româneşti, pentru compromiterea privatizării, pentru incompetenţa miniştrilor CDR! Şi pentru că distinsul lider liberal, incapabil să-şi asume responsabilitatea propriului eşec, nu are argumente plauzibile împotriva noastră, el transformă Uniunea Europeană într-un artefact al propriilor interese. Ei bine, suntem convinşi că acest procedeu demagogic este destinat eşecului: drumul României spre Uniunea Europeană începe chiar în ţara noastră, şi politicienii care nu înţeleg că fără o prestaţie matură în graniţele ţării nu pot fi bine primiţi la Bruxelles - vor sfârşi în anonimat şi în ridicol.

(După pauză, lucrările sunt conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Laszlo Borbely şi Constantin Niţă.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.17 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi:

• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.
• Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.
• Legea privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr.44/2003 pentru completarea art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizarea şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.
• Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.46/2003 pentru modificarea art.10 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.
• Legea privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr.63/2003 pentru completarea art.10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.
• Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.65/2003 pentru modificarea art.10 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.
• Legea privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr.69/2003 pentru completarea art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.87/2003 privind reglementarea garanţilor de 10% reţinute societăţilor comerciale furnizoare din valoarea utilajelor, echipamentelor, aparatajului şi construcţiilor metalice livrate pentru Combinatul minier de îmbogăţire a minereurilor acide cu conţinut de fier de la Krivoi-Rog-Ucraina.
• Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.88/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.

Comisiile de mediere, pe care vi le supun votului dumneavoastră, sunt următoarele:

La proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.36/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.69/1998 privind regimul de autorizare a activităţilor din domeniul jocurilor de noroc; sunt propuşi colegii noştri: Ioan Oltei, Virgil Popescu, Alexandru Stănescu, Marius Iriza, Dănuţ Saulea, Sorin Frunzăverde, Metim Cerchez.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Comisia de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.48/2000 de modificare a art.40 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/1999 privind regimul transporturilor şi exportul de produse strategice.

Sunt propuşi deputaţii: Ioan Oltei, Virgil Popescu, Alexandru Stănescu, Marius Iriza, Dănuţ Saulea, Radu Stroe, Toro Tiberiu.

La proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei nr.86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, au fost propuşi deputaţii: Mihai bar, Victor Bercăroiu, Constantin Selagea, Daniel Ionescu, Iancu Holtea, Alexandru Mocanu, Eugen Gheorghe Nicolăescu.

Stimaţi colegi,

Comitetul ordinii de zi, fiind sesizat cu un proiect de lege pentru ratificarea unui Acord de împrumut între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, a înscris, fiind vorba de o procedură de urgenţă, pe ordinea de zi a şedinţei, de astăzi, acest proiect.

Rog pe cineva din comisie, pe domnul deputat Gubandru, din partea Comisiei pentru buget-finanţe şi bănci, să propuneţi timpii de dezbatere, fiind în procedură de urgenţă.

Domnul Aurel Gubandru:

Având în vedere că este în procedură de urgenţă, vă propun 10 minute pentru dezbateri generale, şi 2 minute pentru fiecare intervenţie în parte. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră aceşti timpi de dezbatere a proiectului de lege.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri? Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea textului proiectului.

La titlul acestuia, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.1 care cuprinde dispoziţia de ratificare a acordului. Dacă aveţi obiecţiuni? Adoptat în unanimitate.

Art.2 şi 3. Dacă aveţi obiecţiuni? Adoptat în unanimitate.

Art.4. Adoptat în unanimitate.

Art.5, care e şi ultimul, adoptat în unanimitate.

Vom supune votului final acest proiect, la sfârşitul acestei şedinţe.

Cu aceasta, intrăm pe ordinea de zi lăsată de ieri.

Propunerea legislativă privind instituirea voluntariatului în armată.

Comisia pentru apărare este? Da.

Poftiţi, domnule deputat.

Poftiţi? Staţi puţin că face întâi propunerea şi pe urmă... E invers. Iniţiatorul ia cuvântul când este propunere de adoptare, dar, când este propunere de respingere, trebuie să spună comisia de ce propune respingerea şi pe urmă vă dau dumneavoastră cuvântul. (Se adresează domnului deputat Emil Boc, care insistă să ia cuvântul)

Domnule Boc, sunteţi la al treilea an din legislatura asta şi credeam că aţi observat. Trebuie să ştiţi opinia comisiei şi o ştiţi. (Domnul deputat Emil Boc insistă)

Domnule Boc, încă o dată: de trei ani e procedura aceasta. Comisia explică de ce a propus respingerea şi vă dau, pe urmă, cuvântul. (Domnul deputat Emil Boc insistă în continuare) Vorba colegilor mei: decât să ne certăm, vă dau cuvântul.

Poftiţi. Totdeauna cu dumneavoastră fac excepţii de la regulament, aşa că încă una nu contează.

Domnul Emil Boc:

Eu vă mulţumesc, domnule preşedinte, dar dacă dumneavoastră îmi arătaţi textul de regulament care are o altă procedură, în cazul propunerii comisiei, de respingere şi nu se respectă regula iniţială - iniţiator, comisie, vot, atunci eu plec de la microfon. Vă rog să-mi explicaţi acest text din regulament.

Domnul Valer Dorneanu:

V-am dat cuvântul să vă susţineţi propunerea legislativă.

Domnul Emil Boc:

Eu vă mulţumesc, domnule preşedinte, dar vă rog să nu mă faceţi pe mine că de 3 ani nu cunosc regulamentul. Îl cunosc foarte bine şi nu există nici o prevedere în regulament care să inverseze discuţia.

Colegii mei din plen nu au participat la dezbaterile din comisie, aşa că nu se justifică să dăm prima dată cuvântul comisiei. Prima dată expune iniţiatorul, comisia...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu ştiu de ce vă plac discuţiile colaterale. Eu nu am spus oficial treaba aceasta, am avut o discuţie cu dumneavoastră personal, aici.

Domnul Emil Boc:

Nu am avut discuţii, am...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, n-a fost la microfon. Aveţi cuvântul şi vă rog să vă referiţi în fond. Intraţi odată în problemă.

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte, dar dumneavoastră aţi creat precedentul, şi nu eu.

Avem în faţă, domnule preşedinte, Propunerea legislativă privind instituirea voluntariatului în armată.

Înainte de a trece să prezint, o scurtă chestiune procedurală, pe care, în manieră constructivă, o pun, şi anume, potrivit art.55 din Constituţia revizuită, alin.3: "cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice. Alin.2 vizează: "condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică".

Acum, fie că este o scăpare a Constituţiei, fie că este o interpretare greşită a regulamentului, noi am dat această prerogativă de Cameră decisivă Senatului, supunând propunerea legislativă în prima Cameră, aici, la noi, la Camera Deputaţilor. Acest lucru este valabil pentru alin.2 de la art.55, când e vorba de condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare.

Propunerea legislativă pe care am formulat-o vizează instituirea voluntariatului în armată. Stricto senso se încadrează în alin.3: "Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 până la 35 de ani, cu excepţia voluntarilor". Deci eu vin şi discut exact cum pot fi încorporaţi voluntarii în armată: în condiţiile legii organice.

În mod firesc şi coroborând cu art.73, care spune exact ce legi intră în competenţa exclusivă a Senatului, ca şi Cameră decizională, per a contrario, toate celelalte legi sunt în competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. Altfel spus, această lege, într-o interpretare posibilă, ar fi trebuit să fie analizată în primul rând de Senat şi aici, ca şi Cameră decizională. Dar înţeleg că şi aici mai există unele probleme în definitivarea Regulamentului intern al Camerei şi nu o să insist foarte mult, dar vreau să trag, şi pentru viitor, un semnal de alarmă, pentru că mai sunt şi alte articole din Constituţie unde noi mergem pe cale de interpretare, or, dacă textul Constituţiei este precis, nu cred că putem interpreta.

Acum, trecând la fondul problemei. Prin Constituţia revizuită, noi am modificat conţinutul art.52, acum art.55 şi am precizat faptul că, potrivit alin.2, condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. Altfel spus, am eliminat vechiul art.52 alin.2 care spunea: "Serviciul militar este obligatoriu".

Ca o consecinţă, trebuie să ne respectăm promisiunea făcută la referendum. Vă reamintiţi, cu toţii, probabil, şi nu cred că mai este cazul să repet aici, că principala sau unul dintre principalele argumente folosite de către Guvern şi de către cei care au susţinut procesul de revizuire a Constituţiei a fost şi acela: "după revizuirea Constituţiei, stagiul militar nu va mai fi obligatoriu". Ca Parlament, avem obligaţia, ca să nu-i spun legală, cel puţin morală, de a pune de acord promisiunile făcute cu textele legale care ar trebui să fie în vigoare.

În consecinţă, Partidul Democrat, consecvent iniţiativei pe care a formulat-o la revizuirea Constituţiei, şi am fost acela care, în cadrul propunerilor de revizuire a Constituţiei, am solicitat eliminarea stagiului militar obligatoriu, am susţinut, pe toată perioada aceasta, eliminarea stagiului militar obligatoriu, am promis că a doua zi după revizuirea Constituţiei, după intrarea în vigoare a noii Constituţii, vom depune la Parlament un proiect de lege de revizuire a cadrului normativ actual pentru a se trece la armata de profesionişti, lucru pe care l-am făcut. În 30 octombrie 2003, am depus la Parlament Propunerea legislativă privind instituirea voluntariatului în armată.

Pe lângă aceste argumente legate, hai să spun, de morală, sunt multe argumente tehnice şi profesionale, pentru a se trece la armata bazată pe voluntariat şi renunţarea la armata de recruţi.

În primul rând, armata română nu are capacitatea financiară de a asigura întreţinerea şi instruirea militarilor în termen. Instruirea şi întreţinerea militarilor în termen presupune costuri deosebit de ridicate. Este cunoscut faptul că, în unităţile militare, recruţii beneficiază de condiţii precare, pentru îmbunătăţirea cărora nu există fonduri. Faptul că recruţii români nu beneficiază de condiţii corespunzătoare, fapt menţionat şi de studiul "Oxford Analitica" pe care l-a realizat această structură în anul 2002.

În al doilea rând, alte argumente pentru a se trece la armata de profesionişti: din 4 tineri sub 25 de ani, unul nu a lucrat niciodată. Ce înseamnă asta: că angajarea de militari pe bază de contract ar crea locuri de muncă bine plătite. De asemenea, ar oferi posibilitatea, pentru tineri, de a avea o carieră militară prestigioasă.

În al treilea rând, anual, 60% dintre absolvenţii de facultate, liceu sau şcoală profesională nu se pot angaja. Iată încă un considerent. Mai mult decât atât, obligativitatea serviciului militar constituie chiar o piedică în găsirea unui loc de muncă, efectuarea acestuia cerându-se ca o condiţie la angajare şi mulţi tineri nu se pot angaja, pentru că nu au stagiul militar satisfăcut şi atunci sunt refuzaţi la angajare.

În aceste condiţii, trecerea la armata de profesionişti se impune ca o necesitate. Alte state care s-au confruntat cu probleme similare au renunţat la obligativitatea serviciului militar, după cum urmează. Deci serviciul militar nu este obligatoriu în Marea Britanie, Irlanda, Luxemburg sau a fost desfiinţat în Belgia, în 1992, în Olanda - 1996, Franţa şi Spania în 2001.

Franţa, de exemplu, să folosim un exemplu particular, a suspendat, în noiembrie 1997, obligativitatea serviciului militar. Acesta a fost înlocuit cu ziua de pregătire pentru apărare. Pentru completarea necesarului de forţe, Franţa a menţinut, în perioada 1997 - 2000, obligativitatea serviciului militar pentru cetăţenii născuţi înainte de anul 1979. Tinerii care erau angajaţi cu contract de muncă puteau obţine însă amânarea încorporării, iar în cele din urmă au fost scutiţi de armată. De asemenea, tinerii puteau solicita amânarea încorporării în cazul în care intenţionau să-şi completeze studiile. O asemenea măsură, obligarea doar a unei categorii de cetăţeni la efectuarea serviciului militar a fost considerată discriminatorie şi contravenea principiului constituţional al egalităţii. În iunie 2001, printr-un decret al Consiliului francez de miniştri, serviciul militar obligatoriu a fost desfiinţat. Iată că s-a putut realiza acest lucru în Franţa, unde se cunoaşte faptul că, în această privinţă, este destul de conservatoare.

Statele Unite, paradoxal, în Statele Unite, nu există armată obligatorie. În timpul celor două războaie mondiale şi a conflictelor din Coreea şi Vietnam, recrutarea obligatorie a fost principalul mijloc pentru a obţine personal suficient. La sfârşitul anilor 1960, preşedintele Nixon a înfiinţat o comisie care trebuia să studieze care este cea mai potrivită metodă pentru a constitui efectivele armatei în vederea asigurării securităţii Statelor Unite. Şi soluţiile care s-au propus au fost păstrarea sistemului recrutării sau instituirea unei armate voluntare. După dezbateri, s-a decis că forţa compusă doar din voluntari este cea mai bună soluţie şi, din acest punct de vedere, ultima recrutare în Statele Unite s-a făcut în 30 iunie 1973. De atunci, în Statele Unite, nu există armată obligatorie.

În acest sens, s-a constituit o structură organizaţională US General Acconnting Office a Statelor Unite care a analizat costurile: cât costă o armată de profesionişti şi cât costă o armată bazată pe recruţi. La ce concluzii a ajuns acest organism US General Acconnting Office? A ajuns la următoarele concluzii: recrutarea obligatorie înseamnă o fluctuaţie mare de personal, ceea ce presupune costuri mai mari pentru instruire şi degradarea stabilităţii şi performanţei unităţilor.

Costurile de instruire, astfel, vor fi mai mici în cazul armatei de voluntari, pentru că nu este aşa de mare fluctuaţia. Trebuie să instruieşti anual un contingent de recruţi. De asemenea recruţii nu solicitau angajarea pe bază de contract, decât în procent de aproximativ 10% şi atunci nu se justificau aceste costuri suplimentare, iar, din acest punct de vedere, ca o concluzie finală, US General Acconnting Office a constatat, într-un studiu din 1988, că armata bazată pe voluntariat este cu 2,5 miliarde de dolari mai ieftină decât o armată de recruţi. Iată o analiză serioasă, riguroasă ce ne demonstrează, şi sub aspectul eficienţei, că armata de recruţi este mai bună.

Dacă este să mai prezentăm date comparative, am spus că, în Marea Britanie, nu există serviciu militar, în Irlanda nu există, în Luxemburg nu există, în Belgia a fost desfiinţat în 1992, în Olanda în 1996, în Spania în 2001, în Franţa în 2001, în Portugalia a fost desfiinţat anul acesta serviciul militar şi în Italia va fi desfiinţat în 2006, fiind deja desfiinţat pentru cetăţenii născuţi după 1985. Deci iată câteva date comparative.

În România, noi vorbim de faptul şi ne lăudăm că avem contingente de militari peste graniţă, care ne fac cinste, dar cred că dumneavoastră ştiţi, cu toţii, că aceste contingente de militari, batalioane de infanterie destinate misiunilor de menţinere a păcii sunt constituite exclusiv din profesionişti. Aceştia sunt cei care ne reprezintă: batalioanele constituite exclusiv din profesionişti. De aceste batalioane ale României, de aceste unităţi militare are România nevoie, care să fie bine dotate, bine pregătite şi cu o capacitate de reacţie rapidă.

Iată câteva argumente, repet, pentru propunerea noastră. Ce conţine, foarte pe scurt, propunerea pe care v-o propune Grupul parlamentar al Partidului Democrat. Propunerea legislativă prevede că participarea populaţiei la apărarea ţării se realizează prin satisfacere la cerere a unui stagiu de pregătire militară cu durata de 12 luni, în cadrul unităţilor MApN sau Ministerului Administraţiei şi Internelor. Pentru satisfacerea stagiului de pregătire militară, vor putea opta cetăţenii români apţi din punct de vedere medical, şi aici un control absolut riguros pentru a evita incidentele de genul celor petrecute la Baia Mare, care au împlinit vârsta de 20 de ani. Aceştia, după cum vă spuneam, vor fi examinaţi medical şi testaţi psihologic, în mod obligatoriu.

Numărul de solicitanţi admişi anual şi condiţiile de admitere în unităţile militare vor fi stabilite de către ministerele care le au în subordine, iar tinerii proveniţi din familii defavorizate, repet, vor avea prioritate pentru efectuarea unui stagiu de pregătire militară, în măsura în care corespund criteriilor stabilite. Deci e o noutate în acest sens. Cetăţenii care participă la această formă de pregătire vor beneficia de o indemnizaţie lunară egală cu solda minimă a militarilor angajaţi pe bază de contract, precum şi de asistenţă medicală şi medicamente gratuite.

După efectuarea stagiului de pregătire militară, cetăţenii vor putea fi angajaţi în unităţile militare, pe bază de contract, pentru o perioadă determinată, în cazul în care optează pentru carieră militară.

Potrivit propunerii legislative iniţiate, efectuarea stagiului de pregătire militară va fi o condiţie obligatorie pentru angajarea în cadrul armatei, sau poliţiei, sau celorlalte structuri ale Ministerului de Interne sau Ministerului Apărării Naţionale.

Pentru a încuraja tinerii să participe ca voluntari în cadrul armatei, statul le va oferi, după încheierea stagiului de pregătire militară, un credit fără dobândă, în vederea construirii sau achiziţionării unei locuinţe.

Iată câteva din prevederile propunerii legislative: aşa cum am menţionat, timpul când o persoană îndeplineşte stagiul de pregătire militară, constituie vechime în muncă.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că avem datoria şi obligaţia morală, aşa cum am menţionat, de a ne onora promisiunile făcute aici, în Parlament, cu ocazia dezbaterilor la revizuirea Constituţiei. Această propunere nu face altceva decât să dea Parlamentului şansa de a se reabilita moral în faţa tinerilor şi a le împlini ceea ce le-a promis.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei, cine prezintă raportul? Domnul deputat Virgil Popescu.

Domnul Virgil Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată, pentru dezbatere şi avizare în fond, cu proiectul de lege enunţat şi susţinut anterior, în procedură obişnuită, propunerea legislativă prevăzând participarea populaţiei la apărarea ţării, prin satisfacerea la cerere a unui stagiu de pregătire militară cu durata de 12 luni, în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

De asemenea, potrivit art.75 din Constituţie şi art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Senatului, cu excepţia art.5, alin.3, pentru care competenţa decizională revine exclusiv Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii propunerii legislative, în 25 noiembrie 2003, comisia a hotărât, cu 16 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri, respingerea acesteia, cu motivarea, în esenţă, că instituirea voluntariatului în armată, ca unică formă de participare a populaţiei la apărarea ţării, nu ar putea reprezenta legea-cadru care să înlocuiască actuala Lege nr.46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare. De asemenea, iniţiativa legislativă nu ţine seama de etapele în care se realizează, în momentul de faţă, reforma în armată şi nici de riscul trecerii directe de la stagiul militar obligatoriu la voluntariat.

Acestea sunt principalele motive pentru care comisia vă propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Domnul ministru Gaspar ne sesizează o problemă constituţională.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că, atunci când s-au făcut departajările de atribuţii pentru cele două Camere şi în special dacă o să ne uităm la art.75, unde se stabilesc competenţele Camerei, ca primă Cameră sesizată, o să observăm că textul pe care îl are în vedere aici în legătură cu stagiul militar este art.55 alin.2. Textul este de strictă interpretare or, propunerea legislativă a domnului deputat Boc, aşa cum am înţeles de la dânsul, dar şi din text: "cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice", acesta este alin.3. Deci, în mod normal, prima Cameră sesizată trebuia să fie Senatul, iar Camera Deputaţilor să devină Cameră decizională.

Eu cred că trebuie să ne desesizăm şi propunerea legislativă să fie trimisă Senatului, urmând ca, după aceea, Camera să devină Cameră decizională. Nu putem extinde...

Domnul Emil Boc (din sală):

Asta am spus şi eu!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Strict constituţional aşa este. Acest lucru l-am spus şi eu la începutul dezbaterilor, strict constituţional şi mergând pe un text de strictă interpretare, aşa este. Evident că dumneavoastră vă aparţine decizia şi eu sunt de acord ca, în acest caz, să ne desesizăm şi să trimitem Senatului, ca primă Cameră, iar aici să discutăm ca şi Cameră decizională. Într-o interpretare strictă a Constituţiei, după părerea mea, aşa este.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Eu cred că problema aceasta nici nu mai trebuie supusă votului plenului Camerei, pentru că e o chestiune care trebuia rezolvată imediat după sesizarea noastră. Vă propun, în consecinţă, să întrerupem dezbaterile la acest proiect şi să-l transmitem Senatului.

Următorul proiect pe care l-am lăsat amânat este Proiectul de Lege pentru formularea unei rezerve la Convenţia Europeană privind Televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei.

Rog pe domnul preşedinte al Comisiei de cultură să ne spună la ce soluţie au ajuns la art.2.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Comisia s-a întâlnit în urmă cu câteva minute, cu domnul ministru al culturii şi am căzut de acord asupra următorului text care reformulează lit.b) din art.2. Dau citire textului comisiei: "Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca autoritate de cooperare, în conformitate cu prevederile art.19, paragraful 3, lit.a) şi cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru prevederile art.19, paragraful 3, lit.b) - d) din Convenţia Europeană privind Televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei".

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Guvernului, sunteţi de acord cu propunerea făcută? Da. Bun.

Stimaţi colegi,

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră textul pentru art.2, în formularea pe care v-a prezentat-o domnul preşedinte al comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vom supune proiectul votului final la sfârşitul acestei şedinţe.

Stimaţi colegi,

Ieri am amânat dezbaterea Propunerii legislative privind înfiinţarea comunei Arcuş. Între timp, comisia a primit actele.

Domnule preşedinte, ca să nu vorbesc în numele dumneavoastră, vă rog să prezentaţi verbal un raport suplimentar.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Elementele care au determinat un raport de respingere a Propunerii legislative privind înfiinţarea comunei Arcuş din judeţul Covasna au fost, între timp, acoperite prin depunerea documentaţiei necesare de către iniţiator, în aşa fel încât, în acest moment, nu mai există elemente care să justifice o respingere a acestei propuneri şi apreciem că raportul suplimentar este un raport de adoptare a acesteia şi vă rugăm, domnule preşedinte şi domnilor colegi, să supuneţi votului plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Propunerii legislative privind înfiinţarea comunei Arcuş, prin reorganizarea comunei Valea Crişului, judeţul Covasna.

Vă mulţumesc.

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Dacă grupurile parlamentare vor să-şi exprime o poziţie privind acest supliment? Nu.

Atunci, intrăm în dezbaterea legii.

Art.1. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.4. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.5. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.6. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege privind adoptarea Ordonanţei Guvernului nr.85/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.

Din partea iniţiatorului.

Poftiţi, vă rog.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Procedură!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, poftiţi. Problemă de procedură.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că pe poziţia nr.18 şi 19 sunt două acte normative care solicită modificarea şi completarea aceluiaşi act normativ Ordonanţa nr.80, eu vă rog frumos, având în vedere că amândouă sunt adoptate de către comisie şi datorită faptului că, la fiecare articol din iniţiativa legislativă, faţă de propunerea Guvernului, există modificări, să le trimiteţi, cele două rapoarte, la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Iniţiatorul ce opinie are? Comisia?

Întâi iniţiatorul. Da, preşedintele comisiei.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

În ce priveşte Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.85/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli, pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, se impune, în mod obligatoriu, retrimiterea acesteia la comisie pentru o nouă analiză, în raport cu modul în care comisia a adoptat Propunerea legislativă de modificare a aceleiaşi Ordonanţe nr.80/2001.

Din acest punct de vedere, subscriu întru totul propunerii făcute şi cred că se impune trimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

În ce priveşte Propunerea legislativă de modificare a Ordonanţei nr.80, nu mai există nici un fel de element care să justifice o retrimitere la comisia de specialitate, întrucât ea, o dată a fost retrimisă de către plenul Camerei Deputaţilor pentru întocmirea unui raport suplimentar, raport care avea în vedere punctul de vedere al Guvernului; de atunci şi până acum, au trecut aproape 2 luni de zile, timp în care comisia a făcut numeroase demersuri pentru ca Guvernul să-şi exprime punctul de vedere. În acest sens, aş învedera următorul aspect. Conform Regulamentului Camerei Deputaţilor, se impune, în mod obligatoriu, solicitarea punctului de vedere al Guvernului la anumite acte normative, dar, în acelaşi timp, conform aceluiaşi Regulament de funcţionare a Camerei Deputaţilor, nu se precizează că este obligatorie dezbaterea doar în momentul în care Guvernul şi-a exprimat poziţia faţă de respectiva propunere legislativă. În această privinţă, comisia a apreciat că s-a făcut demersul regulamentar şi, în consecinţă, s-a hotărât în unanimitate menţinerea punctului de vedere.

Din aceste considerente, nu există elemente care să justifice retrimiterea la comisie şi a propunerii de modificare a Ordonanţei nr.80. În ce priveşte Ordonanţa nr.85, v-aş ruga să aveţi în vedere următorul lucru. Raportul întocmit de comisie este ulterior întocmirii raportului la propunerea de modificare a Ordonanţei nr.80. În consecinţă, eu cred că ultima iniţiativă legislativă trebuie armonizată cu cea care a fost făcută de către comisie prima, şi nu invers.

Pentru aceasta, vă rog să supuneţi plenului Camerei Deputaţilor retrimiterea la comisie numai a proiectului de lege ce vizează modificarea Ordonanţei nr.80, adică a Ordonanţei Guvernului nr.85/2003.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Bara.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

Nu aş vrea să intru în discuţii, să discutăm şi să arătăm aici îmi pare rău, pentru că eu mă înţeleg bine cu domnul preşedinte, niciodată nu am avut discuţii, dar nu pricep de ce nu pricepe, nu înţelege.

Cele două acte normative care s-au discutat în comisie sunt în contradicţie. La fiecare articol din legea Guvernului şi iniţiativa semnată de către dânsul, de asta cred că ţine aşa de mult la ea, la fiecare articol sunt modificări.

De ce nu înţelegem că e obligatoriu să le trimitem pe cele două, înapoi la comisie, să le discutăm împreună, să scoatem un act normativ normal? Asta nu pricep. Pentru că, în momentul când am aprobat primul punct, deci iniţiativa legislativă semnată şi de către dânsul, intră în contradicţie cu celălalt. Deci, din comisie, ies două proiecte de lege care intră în contradicţie unul cu altul. Aşa ceva nu s-a întâmplat de 10 ani, de când sunt în Parlament.

Deci, eu aş vrea să lăsăm la o parte ambiţia şi vă rog să supuneţi plenului, domnule preşedinte, retrimiterea celor două acte normative la comisie, urmând ca, sigur, în cadrul comisiei să discutăm şi să facem o lege care se află şi în iniţiativa legislativă privind propunerea Guvernului, una bună, şi aşa mi se pare cel mai corect. Altfel, vom aproba astăzi, să presupunem că aprobăm astăzi proiectul de lege a Guvernului şi se respinge iniţiativa legislativă sau invers şi atunci am făcut un lucru care nu este normal. Deci, eu din punctul acesta de vedere... şi eu vă rog frumos să mă înţelegeţi, să supuneţi votului retrimiterea punctului 19, propunerea legislativă şi iniţiativa făcută de către un grup de parlamentari să se retrimită la comisie, vă rog domnule preşedinte, şi nu aş vrea să mai intrăm în amănunte de ce prima şi de ce ultima şi modul în care s-au votat aceste acte normative în comisie. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule, pentru mine este foarte clar; sunt două acte care au exact acelaşi conţinut şi nu putem să facem decât să respingem unul din ele sau să le contopim, aceasta înseamnă la comisie. Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Bara, dacă eu nu greşesc, este vicepreşedinte al Comisiei pentru administraţie publică şi întrebarea mea este: Unde aţi fost, domnule vicepreşedinte, când s-au discutat în comisie cele două acte şi a fost soluţie contradictorie, unde aţi fost? Nu puteaţi acolo să faceţi aceste corelări în primul rând? Este un principiu de drept care spune: "Nemo auditur propriam turpitudine malegans" "Nimeni nu-şi poate invoca propria culpă în susţinerea unui interes", deci, dacă aveaţi probleme, trebuia să le rezolvaţi în comisie, domnule. Eraţi majoritar, aveţi majoritate în comisie, ca peste tot, nu ştiu de ce trebuie să veniţi în faţa plenului şi să vă cereţi scuze că nu aţi fost în stare să adoptaţi o soluţie unitară în comisie.

Iar procedura legislativă este foarte clară: propunerea legislativă a fost prima, are o soluţie de admitere de către comisie, că ulterior a venit Guvernul cu altă propunere, vedem întâi cum trece această propunere legislativă şi dacă aceasta trece, cealaltă rămâne fără obiect, a Guvernului, şi se respinge. Nu putem aştepta, adică tot timpul, adică noi trebuie să dispărem ca parlamentari. Dreptul nostru de iniţiativă este practic anulat dacă de fiecare dată când facem o propunere legislativă, o adoptăm în comisie, vine în plen şi se gândeşte Guvernul - staţi un pic, că mai trebuie făcut ceva, vine şi ne anulează toată munca efectuată.

Să nu uităm, într-o democraţie Guvernul lucrează sub controlul Parlamentului, şi nu invers. Parlamentul nu este un apendice al Guvernului, aşa cum încercaţi dumneavoastră să spuneţi. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi din acest punct de vedere a da prioritate propunerilor Guvernului mi se pare o contradicţie în termeni.

Deci, domnule Bara, dacă aveţi probleme, vi le rezolvaţi în comisie. Dacă aţi fi fost înfrânţi în comisie recunoaşteţi, nu veniţi şi căutaţi tertipuri procedurale în plen. Din acest punct de vedere soluţiile nu pot fi altele decât de admitere a discutării primei propuneri legislative şi, în cazul în care ea trece, "per a contrario", cealaltă trebuie să fie trimisă la comisie în vederea respingerii. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi, nu am foarte mult timp de replici şi contrareplici. Suntem în situaţia în care sunt două acte normative, două proiecte care au exact acelaşi obiect. Situaţia nu este tolerabilă, avem prevedere regulamentară care spune că într-o asemenea situaţie trebuie să avem un singur raport pentru un singur act normativ. Dau cuvântul reprezentantului Guvernului şi după aceea vă supun votului retrimiterea la comisie.

Domnul Mircea Alexandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor deputaţi,

La ordinea de zi, la pct.19 parcă figurează Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.85/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli. Deci, aceasta era chestiunea care cred că trebuia pusă la ordinea de zi. S-a ridicat o chestiune de procedură, că urmează după aceea şi o propunere legislativă.

Eu fac precizarea că aceste documente, deci şi propunerea legislativă şi proiectul de lege s-au discutat într-adevăr, în aceeaşi Cameră, eu ştiu că ele au fost la un moment dat, parcă în 21, în aceeaşi zi pe ordinea de zi, pe mine mă surprinde să aud acum că nu există un punct de vedere al Guvernului.

Guvernul are un punct de vedere foarte clar şi foarte ferm în legătură cu Ordonanţa nr.80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli, care a trecut prin Senatul României fără modificări, conform raportului Senatului, document care a fost transmis la Camera Deputaţilor şi discutat în comisia de specialitate, respectiv în Comisia pentru administraţie publică. Foarte interesant este că a fost adoptat în comisie forma adoptată de Senat, cu o singură modificare. la art.3, care rămâne discutabilă, dar este dreptul comisiei să decidă. Prin urmare, eu, în momentul de faţă, propun să respectăm ordinea de zi. Vă rog să puneţi în discuţie Ordonanţa Guvernului nr.85/2003, aşa este corect. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, nu pot să pun în discuţie nici una dintre ele, domnule secretar de stat, pentru că lucrurile sunt extrem de clare aici. Avem prevedere regulamentară când două acte normative, proiecte de lege sau propuneri legislative au exact acelaşi obiect, nu putem veni decât cu un singur raport, raport prin care una dintre ele este respinsă, eventualele prevederi corecte sunt preluate ca amendamente la cealaltă. Îl rog pe domnul preşedinte al comisiei să ne spună, dacă informaţia dumneavoastră este corectă, în sensul că s-au discutat în aceeaşi zi, aceasta înseamnă că membrii comisiei nu au respectat regulamentul şi aici nu mai este problemă de preşedinte, vicepreşedinte sau... Regulamentul este foarte clar. Ele trebuiau să fie absorbite într-un singur raport.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Îngăduiţi-mi întâi să fac o precizare care vizează afirmaţia domnului secretar de stat Mircea Alexandru. Eu am precizat că nu există un punct de vedere al Guvernului în raport cu propunerea legislativă de modificare a Ordonanţei nr.80, nu există, iar domnia sa nu a exprimat niciodată un punct de vedere al Guvernului în raport cu această propunere legislativă.

În ce priveşte proiectul de Lege de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr.85, aici, sigur, lucrurile stau altfel, pentru că este o ordonanţă ce a fost deja adoptată de către Senat. În consecinţă, exista un punct de vedere al Guvernului, iar domnia sa, fiind prezent la şedinţa respectivă, a susţinut adoptarea ordonanţei în forma în care Senatul a votat-o.

Este adevărat, domnule preşedinte, că amândouă actele normative au fost în aceeaşi zi pe ordinea de zi a comisiei. S-a apreciat atunci că nu există nici un fel de contradicţie între cele două propuneri legislative, deci, cele două acte normative, şi comisiile, şi o să vă rog să observaţi şi unul şi altul din cele două acte normative au fost votate în unanimitate de către membrii comisiei fără nici un fel de obiecţie. Însă mergând pe firul istoriei celor două acte normative, Ordonanţa nr.80 a fost votată anterior, a fost retrimisă în comisie pentru dezbateri doar pentru a vedea care este punctul de vedere al Guvernului, comisia, apreciind că nu mai poate să aştepte un punct de vedere scris al Guvernului, a votat în unanimitate pentru menţinerea primului raport întocmit de către comisie. De aceea, în opinia mea, domnule preşedinte, există elemente care justifică doar retrimiterea către comisie a Ordonanţei nr.85, şi nu şi a propunerii de modificare a Ordonanţei nr.80.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, domnule preşedinte, trebuie să recunoaşteţi că dacă ambele acte normative au fost pe ordinea de zi a comisiei în aceeaşi zi, comisia, chiar şi în unanimitate, a apreciat greşit, foarte greşit. Deci, bun, domnule Bara, poftiţi, poftiţi, dar pentru mine este extrem de clar, nu putem să discutăm două acte normative cu acelaşi conţinut, mai ales că nu aveţi raport de respingere faţă de una din ele.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă rog, domnule preşedinte, o singură frază am să citesc din raportul comisiei, în care scrie clar: la iniţiativa legislativă raportul comisiei a fost adoptat cu 7 voturi pentru şi 6 abţineri. Nu ştiu unde este unanimitatea. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine. Supun retrimiterea la comisie a celor două acte normative. Nu mă convingeţi, eu supun votului, cred că şi colegii noştri au un coeficient de inteligenţă normal, ca să înţeleagă perfect care este situaţia.

Domnul Ioan Oltean:

Daţi-mi voie. Domnule preşedinte, mă refer la afirmaţia domnului vicepreşedinte Bara şi îl rog să participe la şedinţe şi să studieze rapoartele pe care le depunem şi pe urmă să facă observaţii.

În raportul suplimentar se precizează în ultima fraze următorul lucru: în urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi, menţinerea raportului înaintat anterior cu nr.26/3 iulie 2003, domnule preşedinte.

Deci, îl rog pe domnul Bara să participe la şedinţe, să ia act de hotărârile comisiei, de rapoarte şi pe urmă să vină să facă afirmaţii care nu pot fi susţinute aici. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule, vă rog, nu vă mai dau cuvântul. (Domnul deputat Radu Liviu Bara a dorit să vină la microfon din nou.)

Lucrurile sunt extrem de clare pentru mine şi încălcăm Regulamentul dacă procedăm altfel. Pentru mine nu are nici o relevanţă ce s-a întâmplat în comisie, de vreme ce aţi avut două acte normative cu un conţinut identic, adică cu acelaşi obiect la care se referă, şi dumneavoastră aţi făcut două rapoarte diferite. S-a greşit total. Deci, supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie a ambelor acte normative, cu rugămintea ca să întocmiţi un singur raport; unul din aceste documente, fie proiectul de lege, fie propunerea legislativă, urmând ca să fie respins şi eventualele prevederi valoroase să fie preluate ca amendament. Aşa este Regulamentul Camerei Deputaţilor şi v-aş ruga să-l respectaţi.

Cine este pentru retrimitere? Vă rog să număraţi!

50 de voturi pentru.

Cine este contra? Număraţi!

6 voturi contra.

Abţineri? O abţinere.

S-a hotărât retrimiterea la comisie.

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei ALAMA, judeţul Sibiu. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Da, poftiţi vă rog.

Domnul Nicolae Nan:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă privind reînfiinţarea comunei Alma, judeţul Sibiu are la bază următoarele argumente: în primul rând, dorinţa locuitorilor din cele 5 sate ale actualei comune, care la referendumul organizat s-au exprimat în favoare în proporţie de 86%. Reducerea distanţei între actualul sat, reşedinţă de judeţ, de la 10 la 2 km. Comuna Alma are dotările necesare pentru înfiinţare: sediul pentru primărie, şcoli în fiecare localitate, puncte sanitare şi apă curentă, gaz şi electricitate. De asemenea, şi comuna care rămâne ,Aţel, are acelaşi lucru.

Potenţialul economic al comunei care se reînfiinţează, cât şi a celei existente asigură un echilibru bugetar. În acest sens, vă rog să aprobaţi propunerea legislativă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea comisiei sesizată în fond, poftiţi.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Comisia a apreciat că sunt întrunite toate condiţiile pentru adoptarea acestei propuneri legislative, în consecinţă, vă rog să o supuneţi votului Camerei Deputaţilor şi rog colegii mei să voteze pentru. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Poftiţi!

Domnul Gheorghe Suditu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să subliniez faptul că prin înfiinţarea comunei Alma, administrarea acestor sate se face mult mai bine, îndeplineşte toate condiţiile şi susţinem înfiinţarea acestei comune.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc. Dacă altcineva doreşte să participe la dezbateri? Nu doreşte.

Titlul legii. Sunt obiecţii? Vă rog să priviţi în raport, la poziţia 1 este propusă o modificare. Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.1. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se introduce un art.2. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3, fostul art.2, cu modificări propuse de comisie la poziţia 4. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Priviţi în raport la poziţia 5, art.4, fost art.3, în forma adoptată de comisie. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.5. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.6. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Mereni prin reorganizarea comunei Lemnia, judeţul Covasna. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Poftiţi, vă rog.

Domnul Tamas Sandor:

Domnule preşedinte,

Onorată Cameră,

În numele iniţiatorilor, adică doi deputaţi şi doi senatori de Covasna, aş vrea să evidenţiez următoarele. Viitoarea comună Mereni este alcătuită din satul Mereni şi satul Lutoasa, ce aparţin în prezent comunei Lemnia, judeţul Covasna, situată în curbura Carpaţilor, podişul Târgu Secuiesc, într-un mediu pitoresc, la numai 7 km de Pasul Oituz. Viitoarea comună Mereni, după recensământul din anul 2002 are o populaţie de peste 1500 de locuitori. Populaţia activă lucrează atât în agricultură, cât şi în industria uşoară, respectiv în confecţionarea pantalonilor pentru export, întrucât în zona municipiului Târgu Secuiesc se află 6 fabrici de pantaloni, cu capital mixt germano-român. Avem şi o poreclă "Valea pantalonilor". Pe raza comunei se situează peste 600 de gospodării, la care se adaugă teren agricol cu o suprafaţă de peste 1000 de hectare, teren forestier cu o suprafaţă de peste 1200 de hectare şi, desigur, păşune comunală - peste 1000 de hectare.

În viitoarea comună Mereni se află în stare bună sediul fostei primării, totodată, se mai află şcoală primară, serviciul de telefonie digitală, poştă, cămin cultural cu bibliotecă în ambele sate, magazin universal, o parohie romano-catolică cu două biserici, precum şi două staţii de transport şi o haltă comună. Cât priveşte sediul postului de Poliţie, acesta se poate organiza în corpul de clădire al fostei primării.

La data de 17 august 2003 a avut loc consultarea populaţiei comunei Lemnia prin referendumul organizat conform legislaţiei în vigoare, la care au participat cetăţeni cu drept de vot în procent de 89%, din care procentul voturilor exprimate la răspunsul "da" a fost de peste 90%. Deci, au fost îndeplinite atât condiţiile de participare, cât şi cerinţa privind numărul voturilor valabil exprimate.

Având în vedere cele prezentate, având în vedere şi avizul pozitiv al Consiliului Legislativ şi desigur, şi raportul de susţinere al Comisiei pentru administraţie, vă propunem să votaţi şi dumneavoastră propunerea legislativă, desigur, cu amendamentele admise de comisia de specialitate. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea comisiei sesizate în fond, poftiţi.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Şi această propunere legislativă a fost luată în dezbatere de către membrii Comisiei pentru administraţie publică. Luând în calcul şi avizul favorabil exprimat de către Consiliul Legislativ, în unanimitate, s-a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru promovarea acestei propuneri, deci pentru organizarea, înfiinţarea comunei Mereni şi, în consecinţă, domnule preşedinte, vă rog să supuneţi spre aprobare raportul favorabil al Comisiei pentru administraţie publică. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc.

Titlul legii. Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat în forma modificată de către comisie.

Art.1. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3, vă rog să priviţi la poziţia 2 a raportului. Sunt nişte modificări făcute de către comisie. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.4. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.5. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.6. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comune Dalnic prin organizarea comunei Moacşa, judeţul Covasna. Dacă iniţiatorii doresc să ia cuvântul? Poftiţi, vă rog.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am venit în faţa dumneavoastră să susţin un proiect de lege respins de comisie, un proiect de lege care şi-a propus ca două comune contopite în 1968, care şi astăzi au structuri, chiar sufleteşti, distincte, sunt două comunităţi distincte care trăiesc această distincţie între ele, care au o dezvoltare economică viabilă, fiecare dintre ele, care această nouă comună propusă are infrastructura necesară pentru a avea toate autorităţile necesare, are o posibilitate de dezvoltare mai mare separată decât împreună cu comuna care există, care gravitează mai mult în jurul unei alte localităţi, unui alt oraş decât cealaltă comună, şi care pentru orice trecător este clar că este vorba despre două entităţi comunale distincte, şi-a propus - şi într-un referendum cu participare destul de mare, cu un vot aproape unanim - a decis să devină două comune, a fost respins, pe bună dreptate, pentru faptul că cele două comune nou înfiinţate, nici una dintre ele nu vor depăşi la numărul de locuitori cifra de 1500.

Noi am depus acest proiect de lege pentru că am crezut că, cumulat toate elementele solicitate conform legii, cele două comune sunt deci, încă o dată, cumulează toate cerinţele pentru a fi capabile să trăiască separat. Comisia, luându-se în vedere acest fapt cifric de necontestat, a propus respingerea acestui proiect de lege, probabil aceeaşi va fi şi decizia dumneavoastră.

Noi vom încerca totuşi ca atunci când se va dezbate o lege comună pentru toată restructurarea din acest punct de vedere a teritoriului ţării, să revenim cu această idee şi să privim mai atent această problemă distinctă. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc. Dacă comisia vrea să ne motiveze respingerea, deşi motivaţia a fost prezentată de iniţiator.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş vrea încă de la început să precizez că la nivelul Comisiei pentru administraţie publică s-a manifestat o foarte mare disponibilitate legat de toate propunerile care vizau înfiinţarea de noi comune, de transformarea unor oraşe în municipii, având o flexibilitate şi în ce priveşte analiza condiţiilor pe care Legea nr. 351 le impune pentru ca această trecere de la un grad inferior la un grad superior să se realizeze.

În ce priveşte propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Dalnic, prin reorganizarea comunei Moacşa, din judeţul Covasna, comisia a manifestat aceeaşi disponibilitate şi aceeaşi flexibilitate, a luat în calcul cu foarte multă seriozitate şi în prezenţa iniţiatorului modul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru ca această localite să poată să se reînfiinţeze ca şi comună de sine stătătoare.

Comuna Moacşa, conform datelor pe care le deţinem în dosar, este formată actualmente din 3 sate: satul, centrul de comună, Moacşa, satul Pădureni şi satul Dalnic. Prin desprinderea satului Dalnic şi constituirea lui ca unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, deci, cu personalitate juridică la rangul de comună, nici una din cele două unităţi administrative ce s-ar putea constitui nu îndeplineşte o condiţie fundamentală, o condiţie obligatorie cerută de către Legea nr. 351: şi anume, numărul de locuitori. Atunci când între numărul minim de locuitori, 1500, şi numărul prezentat era o diferenţă de câteva zeci de locuitori, poate chiar 100, comisia a acceptat ca această condiţie să apară, cel puţin în aparenţă îndeplinită.

În ce priveşte cazul de acum, se constată că satul Dalnic, care se doreşte a se înfiinţa ca nouă comună de sine stătătoare, ar avea o populaţie de 1080 de locuitori, iar comuna Moacşa, comună care astăzi există şi care rămâne în continuare cu satul Pădureni, ar avea o populaţie de 1228 de locuitori. Deci, nici una din cele două unităţi administrativ-teritoriale nu îndeplineşte condiţia esenţială, o condiţie fundamentală pe care Legea nr.351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a IV-a "Reţele de localităţi" o prevede.

De aceea, domnule preşedinte, comisia a hotărât cu 18 voturi pentru şi cu 2 împotrivă, respingerea acestei propuneri legislative, iar eu mă văd obligat în faţa plenului să susţin punctul de vedere al comisiei, sigur, lăsând la aprecierea plenului Camerei decizia pe care o va lua. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc. Se va supune propunerea de respingere votului în şedinţă de vot final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.46 din 5 iunie 1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Poftiţi.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înainte de a lua cuvântul în legătură cu fondul acestei probleme, permiteţi-mi să vă propun în atenţie o problemă de procedură. În primul rând, acest proiect de lege se încadrează clar în art.55 alin.2 din Constituţie, deci, se referă la legea organică care vine să reglementeze îndeplinirea îndatoririlor militare.

Acest proiect de lege a fost respins din mai multe motive. Unul din motivele propuse de Consiliul Legislativ, de a fi respinsă această lege, este că modifică prea mult. De altfel, s-a mai făcut şi în alte dăţi o astfel de propunere de respingere, de Consiliul Legislativ, totodată, a avizat acelaşi Consiliu favorabil, o ordonanţă care modifică din 190 de articole, 250 de poziţii, şi nu a fost nici o problemă. Dar problema de procedură este alta. Problema de procedură este că, Guvernul României cum poate fi citit pe site-ul Ministerului de Interne - a depus un proiect de lege cu adevărat nou, care doreşte să reglementeze acest segment şi, este adevărat, puţin altele sunt dimensiunile sau formulările propuse, dar foarte multe elemente se aseamănă cu proiectul nostru de lege, adică aduc nişte schimbări care se regăsesc în proiectul nostru de lege. Deci, ar fi foarte interesant să avem un proiect de lege tranşant respins, pe de o parte, pe de altă parte, peste două luni să adoptăm un proiect de lege foarte asemănător, al Guvernului.

Ca atare, referindu-mă şi la prevederile regulamentare, este adevărat nu este încă depus proiectul de lege al Guvernului, dar toată ţara asta ştie că el există, toată ţara asta poate confrunta cele două texte, pentru că şi acest text de lege este accesibil pe internet, vă propun să retrimiteţi la comisie acest proiect de lege, şi cele două să fie dezbătute deodată. Nu o să uzăm de cele 45 de zile în care dacă nu s-a dezbătut... Deci, dorim să contribuim la transformarea acestei legi existente actualmente în România, cu toată deschiderea noastră. Vă mulţumesc.

Încă o dată, în aceeaşi idee pe care mai adineaori aţi adoptat-o, sunt, unul existentă, altul posibil, două proiecte de lege care doresc să reglementeze cam în acelaşi spirit, acelaşi segment. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia, vă rog să motivaţi respingerea.

Domnul Virgil Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond în procedură obişnuită cu această propunere legislativă.

Faţă de propunerea făcută anterior, facem observaţia că, potrivit noilor prevederi constituţionale şi ale Regulamentului Camerei, trebuie să ne încadrăm într-un termen de 45 de zile. Având în vedere aceste lucru, considerăm că retrimiterea la comisie nu poate fi constructivă, întrucât încălcăm această prevedere constituţională.

Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a dispus de avizul negativ al Consiliului Legislativ. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. A fost dezbătută în prezenţa a 24 de deputaţi din cei 26 de membri ai comisiei şi, potrivit art.75 din Constituţie şi art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Senatului, fără excepţii.

În urma dezbaterii propunerii legislative în şedinţa din 3 decembrie 2003, comisia a hotărât, cu unanimitate de voturi pentru, respingerea acesteia, cu principala motivare că o parte din modificările şi completările propuse nu sunt în acord cu Constituţia României, iniţiativa nu este pe deplin documentată şi prezintă unele deficienţe de redactare şi concepţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Aş face referirea ca acel proiect al Guvernului nu a fost depus la nici una dintre Camerele Parlamentului. Deci, din punctul nostru de vedere, el nu există, chiar dacă se află pe site. Deci, nu putem să mergem pe acele prevederi regulamentare, ca să facem un raport comun asupra ambelor acte normative, pentru că unul din el nu este luat în discuţie. De asemenea, termenul acesta de 45 de zile nu este un termen la care cineva să poată renunţa.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc.

Se va supune votului în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă pentru abrogarea şi modificarea unor dispoziţii din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, motivaţi propunerea de respingere.

Domnul Tamás Sándor:

În conformitate cu prevederile articolelor din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu Propunerea legislativă pentru abrogarea şi modificarea unor dispoziţii din Legea pentru organizarea judecătorească.

La dezbateri au participat, ca invitaţi, în conformitate cu regulamentul, iniţiatorii, precum şi reprezentantul Ministerului Justiţiei.

Obiectul de reglementare al iniţiativei îl constituie modificarea şi completarea Legii nr.92/1992, în sensul eliminării procedurii numirii în magistratură fără concurs şi a limitării atribuţiilor Ministerului Justiţiei în numirea judecătorilor.

După audierea punctelor de vedere exprimate de iniţiator şi de reprezentantul Ministerului Justiţiei, membrii comisiei, considerând că este necesară o reglementare unitară în domeniu, au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative.

Eu propun pentru dezbateri 5 minute, din partea comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc.

Considerăm dezbaterile generale încheiate.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice.

Din partea iniţiatorilor, dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Nu doreşte nimeni.

Din partea comisiei sesizată în fond?

Poftiţi, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a întocmit un raport favorabil acestei propuneri legislative. Însă, la şedinţa de săptămâna trecută, observ aici, Camera a hotărât retrimiterea acesteia pentru un raport suplimentar, care să ia în considerare punctul de vedere al Guvernului. Din păcate, încă n-a avut loc o primă şedinţă a comisiei.

În consecinţă, nu există acest punct de vedere suplimentar şi, atunci, lăsăm la aprecierea plenului Camerei Deputaţilor dacă raportul întocmit iniţial, care este un raport favorabil, va fi supus votului sau se doreşte dezbaterea la nivelul comisiei, după ce vom primi punctul de vedere al Guvernului, pentru a întocmi un raport suplimentar.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Eu propun să se amâne.

Amânat.

Avem o propunere legislativă amânată la dezbatere, privind exercitarea profesiunii de kinetoterapeut, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Kinetoterapeuţilor din România.

Vă rog să ne explice preşedintele comisiei dacă s-a ajuns la un acord cu ministerul, sau care este problema.

Din partea comisiei, vă rog, cineva.

Da. Reprezentantul Guvernului. Poftiţi.

Domnul George pavelescu (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Domnule preşedinte,

Stimaţi domni deputaţi,

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare exercitarea profesiunii de kinetoterapeut, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Kinetoterapeuţilor din România, ca organizaţie profesională şi autoritate în domeniu.

Iniţiativa legislativă este determinată de schimbările majore care au avut loc în diversificarea ocupaţiilor în domeniul sanitar, apariţia unor profesii noi şi a unor modalităţi de formare şi educaţie continuă.

Ministerul Sănătăţii a participat la dezbateri.

Comisia şi-a însuşit amendamentele, punctele de vedere pe care le-am exprimat şi, prin actualul conţinut, prin actuala formă, nu sunt bariere care să interzică accesul pe piaţa forţei de muncă şi a persoanelor din ţările Uniunii Europene, a spaţiului economic european, sau al Elveţiei.

Ţinând cont de cele prezentate, susţinem aprobarea acestei propuneri legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Era vorba, după câte am înţeles, şi de un acord al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Vă rog să faceţi o precizare.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă-mi permiteţi, noi am introdus absolut tot ceea ce trebuia introdus. Discuţiile de ieri nu aveau în vedere faptul că toate aceste lucruri erau introduse în raportul suplimentar. Am cerut retragere şi am depus raportul suplimentar. La ora actuală, legea este absolut în acord cu toate cerinţele europene şi, împreună cu Ministerul Sănătăţii, supunem dezbaterii această lege care reprezintă un real progres şi ţine cont de tot ceea ce este necesar pentru această profesiune.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, dar înţeleg că ieri a fost un vot al plenului în sensul acesta, să se trimită la comisie.

Domnul Mircea Ifrim:

Noi am cerut retragerea la comisie şi depunerea raportului suplimentar, ţinând cont de tot şi în raportul suplimentar actual sunt absolut toate aceste prevederi incluse.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, vă rog.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Ieri s-a votat să vină şi la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, pentru aviz.

Noi am citit legea şi, în principiu, n-avem obiecţiuni. Dar sunt unele lucruri care trebuie corelate cu legile de învăţământ. Şi, pentru aceasta, v-am ruga, pentru aviz, să vină la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi o facem rapid, nu-i nici o problemă. Deci, nu ne opunem legii; să se înţeleagă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi a fost un vot în plen.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Şi a fost un vot în Cameră, ca să vină la comisie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule, dacă este un vot al plenului în sensul acesta, eu o amân în continuare, ca să vă puneţi de acord. Pentru că este un vot al plenului.

Deci, vă rog să ţineţi cont de votul plenului.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă

Din partea iniţiatorilor. Poftiţi.

Domnul Dan Banciu (consilier, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului):

Prin Ordonanţa Guvernului nr.133/2000, aprobată prin Legea nr.127/2002, România preluase specificaţiile din Directiva nr.95/19.CE.

În pachetul feroviar din anul 2001 al Uniunii Europene, Directiva nr.95/19 a fost înlocuită cu Directiva nr.2000/14/CE a Parlamentului European privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea de siguranţă.

Actul normativ care se supune astăzi spre adoptare înlocuieşte Ordonanţa Guvernului nr.133/2000 şi preia în totalitate prevederile aplicabile ale Directivei nr.2000/14 până la data aderării.

Dispoziţiile acestui act se referă în special la definirea termenilor de specialitate, la principii şi proceduri generale privind tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi calendarul procesului de alocare a capacităţilor, certificarea de siguranţă în transportul feroviar, documentul de referinţă al reţelei, servicii furnizate operatorilor de transport feroviar.

Împreună cu modificările care s-au adus în cadrul comisiei şi asupra cărora ne exprimăm acordul, vă rugăm să fiţi de acord cu aprobarea acestei ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog.

Domnul Ráduly Róbert Kálmán:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor a examinat acest Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.89/2003 în legătură cu alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă şi, constatând că este în concordanţă cu prevederile europene, respectiv Directiva nr.95/19 sau Directiva nr.14/2001, a făcut unele observaţii şi modificări şi vă propune să se adopte, aşa cum a fost adoptată şi de comisie, de către plenul Camerei Deputaţilor.

Menţionez că reglementarea face parte din categoria legilor ordinare, iar la lucrările comisiei au fost prezenţi 16 deputaţi din totalul de 25 de membri ai comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale?

Nu doresc.

Titlul ordonanţei. Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Titlul Cap.I. Obiecţiuni? Nu sunt.

Adoptat.

Art.1. Vă rog să priviţi la poz.5 din raportul comisiei. Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat aşa cum a fost formulat de către comisie.

Art.2. Vă rog să priviţi la pct.6 al raportului. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.3. Vă rog să priviţi la poz.7 din raport.

Dacă sunt obiecţii faţă de formularea comisiei? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Titlul Cap.II. Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art.4. Vă rog să priviţi la pct.9 al raportului. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.5. Vă rog să priviţi poz.10 a raportului. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat.

Art.6. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.7. Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Vă rog să priviţi la poz.13 din raport.

Art.8. Sunt nişte modificări propuse de comisie.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Art.8 a fost adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.9 - la poz.14 din raport sunt nişte modificări.

Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.10. Dacă sunt obiecţii?

Vă rog să observaţi că se introduce şi un nou alineat.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost formulat de către comisie.

Art.11. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.12. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Cap.III. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.13. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.14. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.15. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.16. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.17. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.18. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.19. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.20. Vă rog să priviţi în raport, la poz.26. Sunt propuse modificări.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.21. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.22. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.23. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.24. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.25. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.26. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.27. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.28. Obiecţiuni? Nu sunt.

Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisie.

Art.29. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Titlul Cap.IV. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.30. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.31. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.32. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.33. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.34. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.35. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Anexa nr.1. Vă rog să priviţi în raport, la poz.44 sunt propuse nişte modificări. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptată.

Anexa nr.2. Vă rog să priviţi în raport, la poz.45 este propusă o modificare. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptată.

Anexa nr.3. Vă rog să priviţi la poz.46 din raport.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.1. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Se introduce la art.II, priviţi în raport, la poz.47.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Am parcurs întregul proiect de lege. Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Beştepe, prin reorganizarea comunei Mahmudia, judeţul Tulcea.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte cineva să ia cuvântul?

Poftiţi, vă rog.

Domnul Constantin Niculescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comuna Beştepe din judeţul Tulcea, de fapt, în anul 1968 a fost desfiinţată. Deci, este vorba mai degrabă de o reînfiinţare a acestei comune, în anul 2002, la Referendumul din 10 noiembrie, 97,83% din cetăţeni au votat în favoarea reînfiinţării, înfiinţării acestei comune, de fapt, pentru că aşa este astăzi.

Noua comună dispune de sediu pentru primărie, are două şcoli primare - una gimnazială, are dispensar uman, punct farmaceutic, cămin cultural, post de poliţie şi staţie de transport auto. În componenţa acestei comune intră trei sate, cu o populaţie de peste 2 mii de locuitori.

Având în vedere că proiectul a trecut şi pe la Senat, Senatul a adoptat în şedinţa din 12 iunie acest proiect de lege.

În concluzie, vă rog să votaţi pentru, în funcţie de raportul depus de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic pentru înfiinţarea comunei Beştepe din judeţul Tulcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Preşedintele comisiei sesizate în fond.

Poftiţi.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia a întocmit un raport favorabil. A apreciat că sunt întrunite toate condiţiile privind înfiinţarea acestei comune.

În consecinţă, rog plenul Camerei Deputaţilor să dea un vot favorabil.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale?

Nu doresc.

Titlul legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.1. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum a fost formulat de către comisie.

Art.2. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.3. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.4. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.5. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.6. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

S-a adoptat proiectul de lege aşa cum a fost modificat de comisia sesizată în fond.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Rădeşti, judeţul Galaţi.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte cineva să ia cuvântul?

Da, poftiţi, doamnă deputat.

Doamna Lucia Cornelia Lepădatu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Localitatea Rădeşti, până în anul 1968, a avut statut de comună. După această dată, a fost încorporată comunei Bălăbăneşti, alături de alte cinci localităţi.

Până în momentul de faţă, relaţiile acestor localităţi, fiind dispersate, întâmpină greutăţi în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor cetăţenilor. De aceea, s-a exprimat dorinţa pentru reînfiinţarea comunei Rădeşti.

Autoritatea locală a iniţiat procedurile de reorganizare a comunei Rădeşti, instituţiile administrative judeţene şi-au dat acordul în acest sens. Sunt îndeplinite condiţiile pentru reorganizarea acestei comune. Astfel, există o structură pentru reorganizarea instituţiilor comunale, pentru centrul primăriei, pentru şcoală.

De asemenea, localitatea are staţie C.F.R., un lucru foarte important, şi îndeplineşte şi alţi indicatori economici, sociali şi culturali.

De aceea, eu v-aş ruga să supuneţi dezbaterii plenului această iniţiativă legislativă şi rog colegii mei să-şi dea acordul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia sesizată în fond.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Şi în cazul acestei propuneri legislative, comisia a apreciat că sunt întrunite toate condiţiile de fond prevăzute de Legea nr.351/2001.

Drept consecinţă, a întocmit un raport favorabil, pe care rog plenul să-l voteze.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc.

Titlul legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.1. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.Adoptat.

Art.2, introdus de comisie. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.3. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.4. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.5. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.6. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

S-a adoptat în forma modificată de către comisie.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de detectiv particular.

Din partea iniţiatorului, cine doreşte să ia cuvântul?

Nu doreşte nimeni.

Comisia a propus respingerea.

Vă rog să motivaţi această propunere.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond, în procedură obişnuită, cu proiectul de lege enunţat, a constatat că dispune de un aviz negativ al Consiliului Legislativ şi că propunerea legislativă a fost înaintată tardiv, întrucât era deja aprobată de către Parlament la 8 iulie 2003 Legea nr.329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular.

Ca atare, cu unanimitate de voturi, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu.

Atunci, considerăm dezbateri generale încheiate.

Se va supune propunerea de respingere în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă privind regimul acordării burselor private.

Dacă, din partea iniţiatorului este cineva? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond.

Poftiţi, domnule profesor.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a analizat propunerea respectivă şi a hotărât respingerea iniţiativei, din motivul foarte simplu, pentru că există reglementarea acordării burselor atât în Legea învăţământului, cât şi în Normele Ministerului Educaţiei, care nu interzice acordarea de burse private. Burse private se acordă şi acum. burse private sunt acordate fie de societăţi comerciale, fie de persoane fizice. Deci, legea actuală nu interzice acordarea acestor burse.

Acesta a fost motivul principal pentru care a fost respinsă această propunere.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale?

Poftiţi. Din partea PRM.

Domnul Paul Magheru:

Vorbesc în nume personal.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Mi-e teamă că regulamentul nu ne permite o asemenea intervenţie în nume personal.

Domnul Paul Magheru:

Cred că da.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Ba, eu cred că nu. Regulamentul este foarte clar. Aici nu prea merge cu dreptul de opinie.

Domnul Paul Magheru:

Da. Grupul parlamentar şi-a expus ...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Aşa merge.

Domnul Paul Magheru:

... şi-a expus opinia în legătură cu acest lucru. A fost pentru respingerea ei.

Eu voiam doar să-i recomand autorului ca să revizuiască această propunere, pentru că sunt elemente în ea care, într-adevăr, pot fi valorificate pe cale legislativă.

Aşa se explică intervenţia mea, pentru care vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Bine.

Dacă alte grupuri parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc.

Considerăm dezbaterea generală încheiată.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă privind constituirea unor burse excepţionale destinate elevilor performanţi din mediul rural.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond?

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Şi la această categorie de burse, comisia a analizat toate aspectele propuse, a constatat că aşa cum este formulată legea nu e operaţională, deci nu avea nici un... era extraordinar de greu de aplicat, se referea în special la, aşa cum spune, la mediul rural, criteriile care erau puse acolo erau în aşa fel făcute încât practic nu puteai să acorzi aceste burse excepţionale şi, aşa cum a spus şi colegul Magheru adineauri, în ea sunt unele lucruri care trebuie reţinute şi cu ocazia elaborării noilor norme de acordare a burselor se vor avea în vedere şi aceste lucruri care sunt corect puse în legea respectivă.

În ansamblu, legea a fost respinsă pentru acest motiv pe care l-am spus mai înainte.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale.

Poftiţi, din partea PRM-ului.

Domnul Paul Magheru:

Membrii Comisiei pentru învăţământ aparţinând Grupului parlamentar al PRM au fost împotriva respingerii acestui proiect de lege, dar nefiind majoritari în Comisia pentru învăţământ, aşa după cum s-a observat propunerea comisiei este ca el să fie respins. Noi am fost împotriva respingerii pentru că orice iniţiativă care vine pentru încurajarea tinerilor absolvenţi din mediul rural, şi nu am să intru în detalii acum privind situaţia statistică a prezenţei lor în învăţământul superior, este bine venită, cu rugămintea pe care a sesizat-o şi reprezentantul comisiei, de altfel nu a fost o singură lege privind instituirea unor burse speciale, au fost mai multe, ele să fie analizate împreună şi să se facă propuneri în aşa fel încât să fie o contribuţie reală legislativă, pe lângă ceea ce stipulează Legea învăţământului care prevede, într-adevăr, această categorie de burse dar, mai puţin condiţiile acordării lor, inclusiv facilităţi pentru instituţiile academice sau pentru societăţi, firme, fundaţii care ar fi dispuse să acorde aceste facilităţi, aceste burse speciale. Acestea au fost punctele noastre de vedere.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă alte grupuri parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc. Considerăm dezbaterile generale încheiate, se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă pentru modificarea art.19 alin.2 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Comisia sesizată în fond, motivaţi propunerea de respingere.

Domnul Neculai Grigoraş:

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea Iniţiativei legislative pentru modificarea art.19 alin.2 din Legea nr.345/2002 privind tva-ul, motivaţia este prevăzută în raportul comisiei. La data la care discutăm putem să precizăm că Legea nr.345/2002 a fost propusă pentru abrogare prin Codul fiscal pe care tocmai l-am discutat săptămâna trecută şi pe care urmează să-l finalizăm mâine, prin dezbaterea raportului Comisiei de mediere, în aşa fel încât propunerea de respingere se justifică prin faptul că ea nu mai are obiect de reglementare, respectiv Legea nr.345/2002 va fi abrogată şi, ca atare, propunerea trebuie respinsă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc, considerăm dezbaterile generale încheiate, se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr.82/1991, aprobată cu modificări prin Legea nr.310/2002. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte. Comisia sesizată în fond? Motivaţi propunerea de respingere.

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În urma examinării Propunerii legislative privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr.82/1991, aprobată cu modificări prin Legea nr.310/2002, în şedinţa din 22 octombrie 2003, comisia a hotărât, cu unanimitate de voturi, respingerea din următoarele considerente. Iniţiativa legislativă ar fi trebuit să vizeze dispoziţiile Legii nr.82/1991, republicată, şi nu pe cele din ordonanţa modificatoare. Prin această iniţiativă se dă posibilitatea administratorilor să nu răspundă pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, ceea ce constituie o derogare de la prevederile Legii nr.82/1991. De altfel, răspunderea administratorilor pentru organizarea şi conducerea contabilităţii este prevăzută şi în Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale.

Aspectul invocat, referitor la desfăşurarea activităţilor în domeniul contabilităţii de către persoane care nu au competenţă şi atestarea profesională necesare, ţine de nerespectarea legii, iar nu de faptul că legea nu ar conţine dispoziţii suficient de clare în acest sens.

Deci propunem respingerea acestui proiect de lege.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbaterile generale? Nu doresc. Considerăm dezbaterile generale încheiate, se va supune votului final în şedinţa specială de vot.

Propunerea legislativă pentru abrogarea Legii nr.491 din 11 iulie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40 din 28 martie 2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte. Atunci, comisia sesizată în fond.

Poftiţi, să motivaţi propunerea de respingere.

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În urma examinării Propunerii legislative pentru aprobarea Legii nr.491 din 11 iulie 2002 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40 din 28 martie 2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, în şedinţa din 22 octombrie 2003, comisia a hotărât, cu 21 voturi pentru şi 3 voturi împotrivă, respingerea, din următoarele considerente.

Abrogarea Legii nr.491/2002 şi implicit a înlesnirilor prevăzute de aceasta nu ar diminua povara fiscală a contribuabililor români, ci ar avea efecte contrare pentru accentuarea blocajului financiar şi creşterea în continuare a arieratelor. Continuare acordării de înlesniri la plata obligaţiilor restante la bugetul de stat preîntâmpină formarea de noi arierate şi diminuarea volumului celor existente. Plata în rate a obligaţiilor restante la bugetul de stat de către agenţii economici creează posibilitatea acestora să-şi desfăşoare în continuare activităţile productive, cu implicaţii favorabile şi asupra realizării veniturilor bugetare.

Reglementările introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.491/2002, se înscriu în proiecţia internaţională în ceea ce priveşte angajamentele de plată ca etapă premergătoare a executării silite pentru recuperarea arieratelor. Aceste reglementări constituie un instrument principal în procesul de accelerare al încăsărilor şi de fluidizare a activităţii economico-financiare a ageţilor economici, în climatul economic specific perioadei.

Ca atare, propunem respingerea proiectului.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc. Considerăm dezbaterile generale încheiate, se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Aş ruga liderii de grupuri parlamentare să îşi aducă colegii în sală pentru că în clipa asta nu este un cvorum pentru desfăşurarea votului final. Între timp să continuăm cu propunerile legislative.

Propunerea legislativă pentru aprobarea scutirii de la plata taxelor vamale a medicamentelor de uz uman provenite din import, precum şi a unor bunuri provenite din import destinate industriei farmaceutice din România. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Poftiţi, vă rog.

Domnul Petre Naidin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În numele iniţiatorilor, un număr de 12, dintre care 5 senatori şi deputaţi aş dori să-i enumăr: Ana Florea, Constanţa Popa, Gheorghe Popescu, Liviu Dragoş, Pataki Iulia, Petre Naidin şi respectiv, domnul profesor Mircea Ifrim, am dorit să tragem un semnal de alarmă şi să încercăm să găsim o soluţie pentru ca cel puţin preţul excesiv de mare al produselor medicamentoase de uz uman din România să atingă uşor, uşor nivelul scăzut din ţările Uniunii Europene.

În farmaciile din România un medicament este cu 21% mai scump decât în Franţa, cu 42% decât în Suedia şi cu 62% decât în Anglia. Iar pentru medicamentele care provin din Uniunea Europeană în România se percep taxe vamale de 10,5%, ceea ce nu se întâmplă cu medicamentele importate de către ţările Uniunii Europene.

Evident că oricare ar fi sistemul politic, cetăţeanul spune: "Pe tine nu te pot iubi" şi nu te pot iubi pentru că în 1990 sondajul de opinie de săptămâna trecută arată că 51% din români considerau că starea lor de sănătate este bună, acum, în 2003 - 72% consideră că starea de sănătate este de neacceptat. S-a găsit în răspunsul Guvernului, în răspunsul Comisiei pentru buget, finanţe o anumită acoperire juridică la care noi nu dezarmăm şi pentru aceasta s-a propus, evident, respingerea, dar la care noi nu dezarmăm, întrucât avem în faţă, primit ieri de la Senat pentru aprobare în procedură de urgenţă, Proiectul de Lege privind modificarea denumirii şi clasificării mărfurilor din tariful vamal de import al României, precum şi nivelul taxelor vamale aferente acestora, la care noi putem contribui cu amendamente, astfel încât ceea ce ne-am propus să devină o realitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond? Pofitţi.

Domnul Tudor Baltă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În urma examinării Propunerii legislative pentru aprobarea scutirii de la plata taxelor vamale a medicamentelor de uz uman provenite din import, precum şi a unor bunuri provenite din import destinate industriei farmaceutice din România, în şedinţa din 22 octombrie, comisia a hotărât cu unanimitate de voturi respingerea, din următoarele considerente.

În primul rând, datorită art.9 din Legea nr.20/1993, menţionează exceptarea de la taxele vamale a produselor originale din România şi din comunitate, incluse în Capitolul 25-97 din nomenclatura combinată. Această dispoziţie este detaliată în Legea nr.98/1996 pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor.

În acelaşi timp, precizăm că în scurt timp va avea loc în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului o nouă rundă de negociere, cu scopul de a impulsiona schimburile comerciale pe plan internaţional prin reducerea nivelurilor de protecţie în frontieră, respectiv a taxelor vamale practicate de ţările membre, iar România nu va mai putea negocia concesii în avantajul ei, în condiţiile în care în tariful vamal de import se va prezenta cu taxe vamale la nivel zero. Ca atare, comisia a respins în unanimitate acest proiect de lege.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc. Dacă nu doresc, considerăm dezbaterile generale încheiate. Se va da votul final în şedinţa specială de vot.

Propunrea legislativă pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond?

Domnul Tudor Baltă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Deci Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat Propunerea legislativă privind completarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit în şedinţa din 5 noiembrie 2003.

Comisia a hotărât cu 23 de voturi pentru şi un vot împotrivă, respingerea acestei propuneri de lege. Menţionăm faptul că acest aspect a fost reglementat în Codul fiscal care a fost dezbătut şi va fi supus medierii Camerei în cursul zilei de mâine.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc, considerăm dezbaterile generale încheiate şi se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă privind stabilirea destinaţiei cotei de 1% din impozitul pe venitul anual global, aflată la dispoziţia contribuabililor persoanei fizice.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvîntul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog să motivaţi propunerea de respingere.

Domnul Tudor Baltă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În urma examinării Propunerii legislative privind stabilirea destinaţiei cotei de 1% din impozitul pe venitul anual global, aflată la dispoziţia contribuabililor persoanelor fizice, în şedinţa din 5 noiembrie 2003, comisia a hotărât cu 23 de voturi pentru şi o abţinere, respingerea din următoarele considerente. Compatibilitatea acestui proiect de lege trebuie apreciată în relaţia cu cadrul legislativ românesc în vigoare, în special cu Legea finanţelor publice nr.500/2002, ale căror prevederi nu permit contribuabilului să dispună asupra destinaţiei impozitului.

Totodată, o dată cu intrarea în vigoare a Codului fiscal, preconizată pentru 1 ianuarie 2004, toate prevederile de ordin fiscal care sunt în prezent în vigoare vor fi aprobate şi cuprinse într-o formă unitară în prevederile acestei noi reglementări fiscale. Ca atare, vă propunem respingerea proiectului.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc. Considerăm dezbaterile generale încheiate, se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Repet apelul ca liderii de grupuri să aducă colegii în sală. Până vin mai mulţi dintre ei să continuăm cu Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase din România.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Da, poftiţi.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Fiind unul dintre iniţiatorii acestei propuneri legislative, vreau să spun că suntem de acord cu propunerea comisiei sesizate în fond, de respingere a acestui proiect de lege, deoarece propunerea noastră a fost rezolvată prin adoptarea Legii nr.362/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2003 pentru perfecţionarea cadrului legislativ privind regimul metalelor preţioase în România. Noi doream să obţinem prin iniţiativa noastră scutirea de la plata taxelor de timbru pentru cererile privind redobândirea obiectelor din metale preţioase, problemă, după cum am spus, rezolvată deja.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, dacă dumneavoastră sunteţi de acord cu respingerea, nu mai are sens să mai motiveze nici comisia. Grupurile parlamentare dacă doresc să spună ceva? Nu. Considerăm dezbaterile generale încheiate, se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă privind încurajarea tinerilor întreprinzători, prin acordarea de facilităţi în desfăşurarea actelor şi faptelor de comerţ.

Dacă iniţiatorii doresc să ia cuvântul? Nu doresc. Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog să motivaţi respingerea.

Domnul Tudor Baltă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci analizând proiectul de lege a respins în unanimitate acest proiect, având în vedere faptul că el contravine reglementărilor în materie ale Uniunii Europene, la care România este parte şi, ca urmare, în urma dezbaterilor propunerii legislative, comisia a respins în unanimitate de voturi această propunere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, şi eu vă mulţumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc. Considerăm dezbaterile generale încheiate. Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.345/2002 privind tva-ul. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte. Comisia, vă rog să motivaţi propunerea de respingere.

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în unanimitate de voturi, a respins această propunere legislativă, având în vedere faptul că prin noul Cod vamal această reglementare a fost deja cuprinsă în el.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc. Considerăm dezbaterile generale încheiate, se va supune votului final în şedinţa specială de vot.

Mai avem o singură propunere legislativă pe care v-o propun dezbaterii, Propunerea legislativă privind modificarea Legii datoriei publice. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? A, pardon. Deci iniţiatorul? Poftiţi.

Domnul Mircea Costache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt unul dintre ei, doar, şi aşa cum s-a observat, constatăm cu toţii că s-a extins prea mult practica preluării la datoria publică a unor datorii ale unor societăţi comerciale.

Aşa cum toţi constată că procentul de recoltare la buget este extraordinar de mic, că la umbra preluărilor abuzive la datoria publică se practică clientelismul, traficul de influenţă şi alte delicatese din sfera corupţiei, am considerat, cum cred că şi majoritatea colegilor consideră, că este bine să renunţăm la această practică şi în acest sens şi pe această idee am iniţiat prezentul proiect de lege, pe care vă rog să-l susţineţi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Comisia, vă rog să motivaţi propunerea de respingere.

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În urma examinării propunerii legislative privind modificarea Legii datoriei publice, în şedinţa din 26 noiembrie 2003, comisia a hotărât cu unanimitate de voturi respingerea, din următoarele considerente. Prin reglementările propuse nu s-a avut în vedere faptul că la datoria publică nu se preiau pierderi, ci obligaţii financiare ale agenţilor economici, ca urmare a contractării unor credite cu garanţie guvernamentală pe care agentul economic le-a restituit.

De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice, potrivit documentelor de poziţie aferente Capitolului VI, "Politica în domeniul concurenţei" şi Capitolului XI - "Uniunea Europeană şi Monetară" s-a angajat să compatibilizeze Legea datoriei publice cu prevederile acquis-ului comunitar care reglementează domeniile acordate în cele două capitole de negocieri, până la finele anului 2004. Ca atare, vă propunem respingerea proiectului de lege.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc. Se va supune votului final în şedinţă specială de vot şi vă rog să mai acceptaţi o singură propunere legislativă şi după aceea trecem la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.111/2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Comisia, vă rog să motivaţi propunerea de respingere.

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În urma examinării Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.111/2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu unanimitate de voturi respinge această propunere, întrucât nu mai are ca obiect de reglementare, deoarece Ordonanţa Guvernului nr. 24/2001 a fost modificată prin Legea nr.232/2003, pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 36 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiară fiscală.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc. Considerăm dezbaterile generale încheiate. Se va supune votului final în şedinţa specială de vot.

Permiteţi-mi să citesc o notă.

În conformitate du prevederile art.17 alin.2 şi 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a drepturilor de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi: Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2001, semnat la Bucureşti la 12 mai 2003; Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară - anul 2002, semnat la Bucureşti la 12 mai 2003.

Acum o să-l rog pe domnul preşedinte Dorneanu să preia conducerea şedinţei pentru desfăşurarea secvenţei de vot final.

(Din acest moment conducerea şedinţei este preluată de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă luaţi locurile dumneavoastră pentru a începe parcurgerea listei de proiecte de lege pe care le supunem votului final astăzi.

1. Primul proiect înscris pe lista votului final de astăzi este Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de garanţie dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 4 aprilie 2003, aferent împrumutului acordat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Este lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 6 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

2. Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de Înţelegere între România şi Comunitatea Europeană privind participarea României la "Mecanismul Comunitar de facilitare a întăririi cooperării în intervenţiile de asistenţă în domeniul protecţiei civile", semnat la Bruxelles la 28 noiembrie 2002. Lege ordinară.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 220 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat.

3. Proiectul de Lege pentru ratificarea amendamentelor aduse la Aranjamentul stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin schimb de scrisori între Bucureşti şi Washington prin scrisoarea din 17 octombrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi a Băncii Naţionale a României şi răspunsul din 31 octombrie 2001 al Fondului Monetar Internaţional, cu modificările şi completările ulterioare, prin Memorandumul suplimentar de politici economice şi financiare şi prin Memorandumul tehnic de înţelegere suplimentar, convenit la Bucureşti şi Washington, prin Scrisoarea Părţii Române din 3 octombrie 2003 şi Decizia Consiliului Directorilor Executivi al Fondului Monetar Interanţional din 15 octombrie 2003. Lege ordinară.

Cine este pentru? 220 de voturi pentru. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat.

4. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar - lege organică.

Cine este pentru? 222 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

5. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 222 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

6. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2003 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene precum şi ale primarilor şi viceprimarilor.

Lege ordinară.

Cine este pentru? 221 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat.

7. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular.

Lege organică.

Cine este pentru? 220 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 7 abţineri. Mulţumesc.

Adoptat.

8. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.85/2003 pentru aprobarea continuării procedurii de negociere competitivă şi finalizare a încheierii contractului de mentenanţă de material rulant şi feroviar pentru circulaţia în tunel, între Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucureşti METROREX - S.A. şi Societatea Comercială ALSTOM Transport - S.A.

Lege ordinară.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 34 abţineri.

Adoptat.

9. Cererea privind prelungirea termenului de funcţionare a Comisiei speciale pentru elaborarea propunerilor legislative prevăzute la art. 79 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României şi avizarea proiectelor de legi pentru aprobarea ordonanţelor şi ordonanţelor de urgenţă emise de Guvern în acest domeniu.

Cine este pentru? 185 voturi pentru.

Împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? 15 abţineri.

10. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale.

Lege ordinară.

Cine este pentru? 180 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 3 abţineri. Dar şi foarte multe voturi neexprimate.

11. Proiectul de Lege privind tratatele.

Lege organică.

Cine este pentru? 191 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 16 abţineri.

Iarăşi sunt voturi neexprimate.

Adoptat proiectul.

12. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2003 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995.

Lege organică.

Cine este pentru? 185 voturi pentru.

Împotrivă? 54 de voturi împotrivă.

Abţineri? 8 abţineri.

Adoptat cu 185 pentru, 54 împotrivă, 8 abţineri.

Domnul Asytalos Ferenc doreşte să explice votul Grupului parlamentr U.D.M.R.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş dori ca în câteva propoziţii să vă explic votul nostru. Noi considerăm că viitorul societăţii româneşti depinde de calitatea procesului instructiv-educativ.

Or, prin acceptarea textului modificat a art.158, noi nu facem altceva decât să dăm posibilitate Ministerului Educaţiei ca să aibă competenţă prin care cu aprobarea ministerului să poată funcţiona.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Numai puţin! Mai sunt cinci minute. Vă rog să aveţi atâta răbdare şi să mai rămâneţi în sală ca să nu fim puşi în situaţia să facem apel nominal la sfârşitul sesiunii.

Domnul Asztalos Ferenc:

Deci, dacă-mi permiteţi, repet propoziţia. Prin acceptarea textului amendat a art.158, de azi încolo, în România, pot funcţiona grupe şi clase peste efectivul maxim cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Or, dacă ne uităm cum stăm cu această treabă în Europa, ajungem la concluzia că în majoritatea cazurilor, în ţările din Uniunea Europeană, efectivul maxim de elevi nu depăşeşte 30 de elevi. Desigur, sunt şi exemple, zic eu, negative. Fiindcă, de exemplu, în Slovacia, în Polonia sau în Estonia sunt clase cu un efectiv de 34-36 de elevi.

Dar mă întreb eu, dacă dorim să ne integrăm, de ce luăm exemple negative şi de ce nu ne comportăm aşa cum se comportă alte ţări din Uniunea Europeană, fiindcă în Belgia, de exemplu, sau în Italia, sunt clase cu un efectiv de 22-25 de elevi. Noi, desigur, suntem pentru amendarea acelor articole prin care contribuim la ridicarea nivelului procesului instructiv-educativ, dar, în acest caz, noi suntem convinşi că prin această amendare a articolului nu contribuim la ridicarea procesului instructiv-educativ.

De aceea, am votat contra acestei ordonanţe.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Mincu, din partea Grupului P.R.M. doreşte să explice votul acestei formaţiuni politice.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vreau să motivez votul negativ pe care Grupul P.R.M. îl face pentru această propunere pe care o susţine o parte din comisie. Aş vrea săvă spun că, în momentul de faţă, există peste un milion de analfabeţi în România. În momentul de faţă, învăţământul rural este în continuă decădere şi că există o serie întreagă de şcoli care sunt de bună calitate şi că învăţământul urban este de bună calitate.

Dacă venim acum şi mărim numărul de elevi în învăţământul urban, de la 30 la 32, va fi într-o zi la 34, la 40 şi va decade şi acest învăţământ urban din care recrutam elevii cei mai buni.

De aceea, eu consider că aprobarea de 30 de elevi este o aprobare care trebuie respinsă pentru că nu ajută învăţământul românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Vreau să spun de ce am votat pentru.

Domnul Valer Dorneanu:

Grupul parlamentar P.S.D., adică!

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Se pare că, ştiu eu, fie intenţionat, fie ştiu eu, neintenţionat, se face o confuzie foarte mare. În România, clasele şi grupele au prin lege 25-30 de elevi. Deci, ne înscriem total în cerinţele europene, nu este nici o problemă.

În discuţie era doar o singură excepţie, prin care ministerul avea deja dreptul să aprobe clase sub limita minimă şi vreau să vă spun că în România sunt peste 2000 de clase sub limita minimă care costă foarte mult bugetul pentru că funcţionează cu un număr care nu este optim de elevi şi de copii. Şi, de asemenea, ministerul a cerut să aibă dreptul să aprobe prin excepţie şi un loc sau două peste 30 din motive foarte bine întemeiate.

Acolo unde apare un elev care vine transferat, de exemplu, copilul unui diplomat care vine în ţară şi vrea o şcoală, e o clasă de 31. Ce face ministerul? Face două sub limita de 15 şi de 16 locuri?

Deci, acestea sunt situaţiile. Vreau să vă spun că în România sunt 200 de astfel de excepţii, în plus cu unul sau doi elevi şi 2000 de clase sub cifra minimă. Aşa că restul, eu cred că argumentarea domnului, nu-i pronunţ numele că după aia vrea dreptul la replică, este nefondată, pentru că legea învăţământului din România se înscrie total în prevederile europene şi este între 25 şi 30.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule profesor Antonescu. Iată o dovadă a interesului şi a importanţei pe care toţi o acordăm învăţământului.

13. Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de împrumut între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti, la 26 august 2003, pentru finanţarea Proiectului privind reabilitarea şi reforma sectorului de irigaţii.

Lege ordinară.

Cine este pentru? 222 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

14. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Arcuş, prin reorganizarea comunei Valea Crişului, judeţul Covasna.

Lege organică.

Cine este pentru? 190 voturi pentru.

Împotrivă? 35 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 190 voturi pentru, 35 voturi împotrivă, nici o abţinere.

15. Proiectul de Lege pentru formularea unei rezerve la Convenţia Europeană privind Televiziunea Transfrontieră a Consiliului Europei, adoptată la Strasbourg la 5 mai 1989, şi pentru desemnarea, în conformitate cu prevederile acestei Convenţii, a autorităţilor competente.

Cine este pentru? 191 voturi pentru.

Împotrivă? 19 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat cu 191 voturi pentru, 19 voturi împotrivă, o abţinere.

Domnul deputat Marton Arpad explică votul U.D.M.R.-ului.

Domnul Árpad-Francisc Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Pe scurt, am votat împotriva acestei variante pentru că, în concepţia noastră, forma pe care am adoptat-o este contrară legislaţiei pe care o avem actualmente în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

16. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Alma, judeţul Sibiu.

Lege organică.

Cine este pentru? 194 voturi pentru.

Împotrivă? 34 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

17. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Mereni prin reorganizarea comunei Lemnia, judeţul Covasna.

Cine este pentru? 195 voturi pentru.

Împotrivă? 32 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 195 voturi pentru, 32 voturi împotrivă, nici o abţinere.

18. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Dalnic prin reorganizarea comunei Moacşa, judeţul Covasna.

Se propune respingerea acesteia.

Cine este pentru respingere? 191 pentru respingere.

Împotriva respingerii? 19 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul a fost respins.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.46 din 5 iunie 1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare Covasna.

De asemenea, comisia a propus respingerea.

Cine este pentru respingere? 201 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 19 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Proiectul a fost respins cu 201 voturi pentru respingere, 19 împotrivă şi două abţineri.

Domnul Marton doreşte să explice votul Grupului UDMR.

Domnul Árpad-Francisc Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Atunci când, printre altele, am votat pentru modificarea unei prevederi din Constituţie care avea acel text care ne-a obligat pe toţi să fim militari, noi am crezut în campania noastră şi în votul pe care l-am dat, într-adevăr, România va dispărea milităria obligatorie.

Ca atare, am depus un proiect de lege. Acest proiect de lege a fost respins de dumneavoastră şi urmează ca Guvernul, cel puţin aşa se poate citi pe site, să propună un proiect de lege elaborat de Ministerul de Interne care vrea să menţină în continuare obligativitatea armatei în România. Şi după cum ştim, aţi mai auzit-o astăzi, nu vreau să repet, contrar uzanţelor din statele democratice care este o armată neperformantă, care este o armată care costă mai mult decât cel pe care vi l-am propus.

Ca atare, avându-se în vedere că s-a respins acest proiect de lege, vom depune un alt proiect de lege, cam în acelaşi timp când va veni şi Guvernul cu proiectul de lege al Guvernului, luându-se în considerare acele elemente din propunerile, obiecţiile care au venit din partea societăţii civile şi nu ne vom da bătuţi, vom lupta pentru ca în 2007, în România, armata să nu mai fie obligatorie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

20. Propunerea legislativă pentru abrogarea şi modificarea unor dispoziţii din Legea 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 192 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 4 abţineri şi câteva zeci de voturi neexprimate.

22. Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Beştepe, prin reorganizarea comunei Mahmudia, judeţul Tulcea.

Lege organică.

Cine este pentru? 192 voturi pentru.

Împotrivă? 29 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 192 voturi pentru, 29 împotrivă, nici o abţinere.

Domnul deputat Niculescu doreşte să explice votul.

Domnul Constantin Niculescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În numele iniţiatorilor, doresc să mulţumesc Camerei Deputaţilor pentru reparaţia care a făcut-o locuitorilor acestei comune tulcene desfiinţată în 1968.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Sărisem peste pct.21.

21. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii şi certificarea în materie de siguranţă.

Lege ordinară.

Cine este pentru? 191 voturi pentru.

Împotrivă? 29 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat cu 191 voturi pentru, 29 contra, o abţinere.

23. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Rădeşti, judeţul Galaţi.

Cine este pentru? 192 voturi pentru.

Împotrivă? 28 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 192 voturi pentru, 28 voturi contra, nici o abţinere.

24. Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de detectiv particular.

Se propune respingerea acesteia.

Cine este pentru respingere? 192 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 29 voturi împotriva respingerii propunerii.

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea legislativă a fost respinsă cu acest scor.

25. Propunerea legislativă privind regimul acordării burselor private.

Se propune respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 186 voturi.

Împotriva respingerii? 31 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? 3 abţineri.

Respins propunerea.

Vă rog să votaţi la timp, stimaţi colegi din stânga sălii.

26. Propunerea legislativă privind constituirea unor burse excepţionale destinate elevilor performanţi din mediul rural.

Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 186 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 33 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptată propunerea de respingere.

27. Propunerea legislativă pentru modificarea art.19 alin.(2) din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.

De asemenea, Comisia pentru buget a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 186 voturi pentru.

Împotrivă? 31 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

S-a respins propunerea.

28. Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr.61/2001 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr.82/1991, aprobată cu modificări prin Legea nr.310/2002.

Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 192 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 32 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? O abţinere.

Respinsă propunerea.

29. Propunerea legislativă pentru abrogarea Legii nr.491 din 11 iulie 2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.40 din 28 martie 2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare.

Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 185 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 31 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respinsă propunerea.

30. Propunerea legislativă pentru aprobarea scutirii de la plata taxelor vamale a medicamentelor de uz uman provenite din import precum şi a unor bunuri provenite din import destinate industriei farmaceutice din România.

S-a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 185 voturi pentru.

Împotrivă? 31 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respinsă propunerea.

31. Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit.

Cine este pentru soluţia de respingere propusă de către comisie? 186 voturi pentru.

Împotrivă? 31 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respinsă propunerea.

Doriţi să explicaţi votul? Poftiţi, distinsă colegă!

Doamna Böndi Gyöngyike:

Mulţumesc frumos.

Deşi suntem iniţiatorii acestui proiect de lege, am votat împotrivă deoarece propunerea noastră a fost inclusă în Codul fiscal şi din cauza asta am votat aşa.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Vă mulţumesc pentru explicaţie.

32. Propunerea legislativă privind stabilirea destinaţiei cotei de 1% din impozitul pe venitul anual global aflată la dispoziţia contribuabililor persoane fizice.

Comisia a propus soluţia respingerii.

Cine este pentru? 197 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Sunt în schimb voturi neexprimate.

Respinsă propunerea.

33. Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România.

Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru? 193 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 27 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? 2 abţineri.

Respinsă propunerea.

34. Propunerea legislativă privind încurajarea tinerilor întreprinzători, prin acordarea de facilităţi în desfăşurarea actelor şi faptelor de comerţ.

Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 185 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 27 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Respinsă propunerea.

35. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată.

Tot respingere propune comisia.

Cine este pentru? 185 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 12 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? 8 abţineri.

Respinsă propunerea cu 185 voturi pentru respingere, 12 împotrivă, 8 abţineri.

36. Propunerea legislativă privind modificarea Legii datoriei publice.

S-a propus de către comisie respingerea.

Cine este pentru? 186 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 25 abţineri.

Respinsă propunerea cu 186 voturi pentru, un vot contra, 25 abţineri.

Ultima propunere înscrisă pe lista votului final de azi:

37. Propunerea legislativă pentru modificarea a Legii nr.111/2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor.

S-a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 186 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 27 abţineri.

Respinsă propunerea cu 186 voturi pentru, nici un vot contra, 27 abţineri.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta, am încheiat lista de voturi finale.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi pentru prezenţă.

După-amiază veţi găsi în casetele dumneavoastră raportul la Legea privind Codul fiscal. Vă amintesc, mâine, la ora 9,30, vom începe dezbaterea şi adoptarea raportului de mediere.

Vă rog să fiţi prezenţi pentru a nu fi puşi în situaţii dificile.

După-amiază, se lucrează în comisii.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13.00.