Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul Nicolae Leonăchescu şi secretar.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor cu intervenţiile deputaţilor. Dau cuvântul celor înscrişi pentru declaraţii politice. Domnul Stănescu este? A depus în scris.

Domnul Dobre are cuvântul.

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Problema copiilor, şi în special a celor aflaţi în instituţii sau la risc de abandon, a reprezentat şi reprezintă în continuare o prioritate absolută a autorităţilor române. După cum ştiţi, sistemul de protecţie a copilului este gestionat de Guvernul României prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie - organism specializat al administraţiei publice centrale.

Încă din 2001, măsurile Guvernului în acest domeniu au pornit de la premisa politică majoră a continuării şi aprofundării reformei, valorificarea experienţei şi a rezultatelor pozitive obţinute în această sferă, cumulate cu acordarea unei atenţii sporite faţă de aspectele care încă mai ridicau probleme majore de sistem.

Făcând apel la memorie, numai în 2001, deci după un an de eforturi susţinute în acest domeniu, 10.000 de copii au fost dezinstituţionalizaţi, iar în anul 2004 numărul acestora a ajuns la peste 35.000. În acest context, trebuie punctat şi faptul că dezinstituţionalizarea s-a realizat prin plasarea copiilor cu predilecţie în familii de asistenţi maternali sau reintegraţi în familia naturală, dar şi prin darea către adopţie internaţională.

Dar de aici şi până la acuze, de altfel grave, aduse de fostul preşedinte al Parlamentului European, creştin-democratul Jose Maria Gil-Robles, cum că guvernanţii "au permis adopţiile în pachete" pentru a ne integra în NATO şi Uniunea Europeană este cale lungă. Cu surprindere constat că toate acestea vin într-un an electoral, vin pe fondul unei imagini ca şi inexistente a creştin-democraţiei în România şi, culmea, ele sunt susţinute de raportorul pentru ţara noastră al Uniunii Europene - Emma Nicholson, deşi, pe parcursul anului 2001, în urma întâlnirilor dintre Domnia Sa şi autorităţile române, a fost evidenţiat faptul că măsurile care vizează protecţia copilului erau (şi sunt!) în conformitate cu recomandările UE.

Mai trebuie spus că, în baza aceloraşi recomandări, România apelează la instituirea unui moratoriu în ceea ce priveşte adopţiile internaţionale. Astfel, moratoriul a intervenit prin Ordonanţa de urgenţă nr.121/2001 având ca principală cauză numărul de cca 10.000 de hotărâri judecătoreşti de admitere a cazurilor de adopţii internaţionale din perioada 1997 - 2000. Mai este nevoie să ne întrebăm cine guverna atunci?

Ordinea instituţională promovată de Guvernul Năstase şi încurajarea efortului naţional de implicare responsabilă în reglementarea adopţiilor au impus aşadar luarea unor decizii. Astfel, la 22 martie 2001, Comitetul Român pentru Adopţii ia decizia de a abroga sistemul de puncte, îndelung criticat, pe baza cărora se eliberau repartiţiile pentru adopţii. Acesta era sistemul care funcţionase înainte, când organizaţii neguvernamentale de diferite tipuri reuşeau să ia repartiţii pentru adopţii.

A urmat apoi hotărârea din 21 iunie 2001 a Comitetului Român pentru Adopţii, prin care s-a decis suspendarea pe o perioadă de un an a primirii de noi cereri de adopţii internaţionale. Decizia Guvernului a fost însă anulată în justiţie, urmare a acţiunii deschise de una din organizaţiile private care intermedia adopţii, bazată pe o convenţie internaţională care obligă statele părţi inclusiv România să nu închidă definitiv calea adopţiilor internaţionale. Acesta este motivul pentru care, în mod formal, nu avem cum să spunem că România sistează adopţiile internaţionale.

Surprinzător, la începutul anului 2004, Emma Nicholson publică proiectul raportului privind progresele făcute de Bucureşti în vederea integrării, iar printre "bilele negre" punctate nu se face referire nicidecum la adopţiile internaţionale. Apoi, deputatul Arie Oostlander cere suspendarea negocierilor motivând că România nu îndeplineşte criteriile politice, iar raportorul Emma Nicholson se grăbeşte să difuzeze un comunicat prin care acuză Guvernul român de încălcarea Moratoriului asupra adopţiilor internaţionale.

Firesc, ca orice cetăţean responsabil şi demnitar în Parlamentul României, pot să-mi pun întrebarea: cine este deranjat de prezenţa noastră în UE?, apelând, din acest motiv, la jocuri de culise.

Oare era nevoie ca nedreptatea ce i se face României de către creştin-democraţia europeană să fie incriminată de un alt euro-parlamentar, Mike Hancock - membru al Camerei Comunelor din Marea Britanie?

Fără a încerca să trag o concluzie la cele expuse, citez din declaraţia domnului Hancock care, de altfel, spune totul: "membrii legislativului european care doresc amânarea negocierilor, nu cunosc foarte bine realităţile româneşti şi nici progresele pe care România le-a făcut în anumite domenii".

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Marin Anton, Grupul PNL.

Domnul Marin Anton (din sală):

O depun la secretariat.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

O depuneţi. Bun.

Domnul Emil Rus de la Grupul PRM.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Despre reformă şi sport vreau să vorbesc astăzi.

Se aude peste tot de reformă: în economie, în industrie, în transporturi, în politică, cultură, sănătate, învăţământ, sport etc. ".. reformă şi iarăşi reformă !

Reforma - reformă a devenit în ochii şi mintea oamenilor simpli drept un spirit al răului, care atunci când pune stăpânire pe ceva are consecinţe din cele mai nefaste, care de care mai dure şi de obicei la capătul drumului e punctul de la care s-a plecat sau ceva mai jos.

S-o luăm, de pildă în învăţământ, învăţământul pe drumul reformei. S-a pornit, atunci când acesta era la zece clase obligatoriu, prin reformă s-a revenit la opt obligatoriu, pe urmă iar la zece, parcă în funcţie de cum s-au schimbat miniştrii. Am avut examen de admitere la intrarea în liceu, apoi s-a renunţat în favoarea examenului de capacitate la sfârşitul clasei a VIII-a şi când această modalitate a fost pusă la punct, s-a găsit forma verificării prin testele naţionale, şi fără îndoială se va ajunge la locul de unde s-a plecat - examenul de admitere în liceu, numai că sigur pentru acest fapt se va propune un concept anume, care să acopere şi să reflecte schimbarea, dar în esenţă tot examen va fi.

Această zbatere şi frământare nu e ceva nou la români, chiar există afirmaţia cu valoare de maximă că "românul când nu are ce face îşi strică în grabă casa".

Introducerea pe care am făcut-o vrea să afirme o dominantă a vieţii noastre de acum, a căutării şi a neputinţei de a găsi şi de aici provine neliniştea schimbării, care se vrea şi se cere a fi pozitivă.

Obiectul declaraţiei mele politice de astăzi este în principal schimbarea / reforma în structurile de organizare a educaţiei fizice şi sportului - o componentă importantă a vieţii noastre sociale.

Până nu demult, am avut un Minister al Tineretului şi Sportului şi, fireşte, s-a impus schimbarea Legii educaţiei fizice şi sportului pornind de la ceea ce a fost, de la noile realităţi, de la experienţa acumulată, de la confruntarea ei cu experienţele europene şi ale lumii, de la necesităţile interioare ale evoluţiei acestei mişcări proprii şi absolut necesare fiinţei umane.

S-au mobilizat parlamentarii, consilierii, specialiştii, forţele îndrituite să dea forma cea mai bună şi democratică unui asemenea act legislativ, care în prezent îşi urmează cursul în Parlament, spre aprobare şi promulgare la Preşedinţie.

Sigur, între timp, Ministerul Tineretului şi Sportului a devenit Agenţie Naţională pentru Sport şi acum suntem în anul Olimpiadei şi mai suntem în anul alegerilor electorale, iar această Agenţie Naţională pentru Sport, care nici măcar nu a intrat în atribuţiile ei cum se cuvine, se cere să se renunţe la ea. Credem că Interesul Naţional s-a înecat printre multe mărunte şi mari interese oculte, pentru că altă explicaţie nu există.

Se doreşte o asociere a federaţiilor de sport cu Comitetul Olimpic Român pentru a se constitui un fel de confederaţie, fapt care nu prea are temei juridic. În fine, alţii vor ca activitatea sportivă şcolară să treacă la administraţia publică locală şi să fie creat un departament pe lângă Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi aşa minister prea mare.

Cert este că banii pentru sport sunt puţini, bazele sportive necorespunzătoare, selecţia lasă de dorit, iar medicina sportivă este ca şi inexistentă.

Oare domeniul sportului şi educaţiei fizice în democraţia noastră de tranziţie a ajuns până acolo încât trebuie pasat de la un minister la altul, trebuie trecut de la o organizare la alta, aşa cum le vine pofta unora sau altora ?

Întreb pentru că vreau să se audă!

Legea să fie lăsată să fie lege şi apoi respectată, iar organizarea şi funcţionarea educaţiei fizice şi sportului să se facă potrivit legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Becsek-Garda.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Jaful declanşat împotriva fondului forestier naţional se pare că este de neoprit. Planul defrişărilor favorizat de către personalul ocoalelor silvice din subordinea direcţiilor silvice nu are margini. Deşi există o legislaţie riguroasă în acest domeniu, legile nu sunt aplicate. Mă refer în special la aplicarea art.9 coroborat cu art.31 din Ordonanţa Guvernului nr.96/1998 privind favorizarea defrişărilor.

Pentru a fi mai explicit, m-aş referi la cele prezentate de către Autoritatea Naţională de Control. Citez din nota de control a Gărzii Naţionale de Mediu din 4 noiembrie 2003. Din analiza prezentată de ocol, rezultă că suprafaţa de pădure a comunei Lăzarea s-a recoltat masa lemnoasă în anul 2001 - 5.600 m.c., în anul 2002 - 6.500 m.c. şi în anul 2003, până la producerea doborâturii, s-a recoltat volumul de 7.800 m.c., în condiţiile în care posibilitatea anuală a arboretelor, a acestor parcele, conform amenajamentului, este de 3.600 m.c., de unde rezultă că s-a pus în valoare o cantitate de lemn aproape dublă faţă de prevederile legale. Se poate trage concluzia că această recoltare excesivă de masă lemnoasă dirijată de personalul silvic, precum şi furturile abuzive din zonă, în anul 2002, s-au constatat sustrageri, tot pe această suprafaţă, în volum de 10.913 m.c., conform centralizatorului, au fost factorii favorizanţi pentru declanşarea doborâturilor de vânt în aceste arborete.

În continuare, aş cita din sesizarea nr.3496 a Gărzii Financiare către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş. Aceste neglijenţe au avut drept consecinţă evaporarea a peste 20.000 de m.c. lemn de lucru, pentru Ocolul Silvic întocmind foi de însoţire a materialului lemnos, înscriind în fals datele privind beneficiarul mărfii.

Prin emiterea de documente în regim special conţinând date eronate, funcţionarii silvici au contribuit la ascunderea sursei impozabile, faptă prevăzută la art.10 din Legea nr.87/1994 republicată, motiv pentru care solicităm începerea cercetărilor. Pentru transportul masei lemnoase din pădure, Ocolul silvic Gheorgheni a emis un număr de 2.082 foi de însoţire a materialului lemnos, în baza cărora s-a transportat cantitatea de 40.632 m.c., din care peste 15.000 de m.c. au fost transportaţi pe bază de foi de însoţire care nu conţineau datele reale în ceea ce priveşte beneficiarul mărfii.

Eu am prezentat numai două cazuri din cele 17, dovedite de către Autoritatea Naţională de Control. Ancheta se tergiversează, se fac intervenţii la cele mai înalte niveluri pentru cei care au creat această pagubă, în jur de 67 miliarde lei.

Domnilor colegi,

E nevoie să se distrugă întregul fond forestier naţional ca să se ajungă la aplicarea legilor votate în Parlament? se aşteaptă oare ca o catastrofă ecologică să trezească organele abilitate ale statului în vederea aplicării legilor silvice? Eu sper că nu se vor repeta cele întâmplate în anul 2001, când s-au muşamalizat infracţiunile din domeniul silvic dovedite de Comisia de abuzuri.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Florentin Moraru:

Domnule preşedinte,

Domnilor parlamentari,

În sondajul de opinie efectuat de Institutul de Sociologie şi Opinie Publică (ISOP) din cadrul Fundaţiei România de Mâine, realizat pe un eşantion de 1.515 subiecţi, în ianuarie 2004, Partidul Unităţii Naţiunii Române este creditat cu 1,7% din opţiunile electoratului. Introducerea în sondaje, pentru prima oară, a PUNR demonstrează că opinia publică a fost sensibilizată de renaşterea Partidului Unităţii Naţiunii Române şi de anunţarea candidaturii la Primăria Generală a Capitalei a generalului în rezervă dr.Mircea Chelaru, preşedinte PUNR.

O regulă de bun simţ ar fi ca şi celelalte institute de sondare a opiniei publice la nivel naţional, IMAS, CURS, Metro Media Transilvania, să introducă în chestionarul principal Partidul Unităţii Naţiunii Române.

Actualizarea bazei de date cu privire la partidele reînscrise în Registrul Partidelor Politice este o obligaţie fundamentală pentru buna informare a cetăţenilor, deoarece noi credem că un partid politic trebuie prezentat opiniei publice în mod nediscriminatoriu, cu procentele pe care le deţine într-o anumită perioadă.

Atât timp cât segmentul celor indecişi este foarte mare, managerii acestor instituţii ar trebui să prezinte în mod obiectiv şi formaţiunile politice care sunt creditate, până acum, cu un procent sub pragul electoral, permiţând astfel unui mare număr de electori să opteze pentru aceste partide, dat fiind faptul că partidele mari nu sunt agreate.

În numele naţional-democraţiei şi pentru corecta informare a alegătorului, cerem insistent introducerea Partidului Unităţii Naţiunii Române în chestionarul principal, indiferent de procentul pe care îl vom obţine.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Meşca.

Vă rog frumos.

Domnul Sever Meşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Regret din suflet că trebuie să intervin, din nou, mai întâi pentru a semnala, ca pe o enormitate politică, acţiunea unui senator şi, în al doilea rând, pentru a cere organelor abilitate ale statului român să-şi facă, odată, datoria!

Ne-a fost dat tuturor să citim, în câteva ziare centrale - pe care le şi felicit cu această ocazie - că în ţara noastră iar s-a întâmplat un lucru de neconceput în politica mondială, în ţările şi la popoarele care se respectă ele însele şi care se vor şi sunt cu adevărat independente.

Am aflat astfel, din presă, că în România s-a petrecut un fapt pe care am să vă rog să-mi permiteţi să-l prezint în termeni matematici, din motive evidente. Astfel, după cum se scrie în presă, un anume cetăţean "x" al statului "X", care a primit o misiune oficială de la Ţara sa, se află de 9 ani în România, pentru a rezolva această misiune. Omul şi-a găsit o acoperire economică şi, de 3 ani, l-a cunoscut (tot cu scopul de a rezolva problema Ţării sale "X") « pe marele senator "t" », preşedinte al unui important partid politic. Domnul "x", agent al statului "X", l-a lucrat pe « marele senator "t" » până a ajuns să scoată tot ce vrea statul "X" de la senatorul şi partidul românesc. Cu mijloace specifice serviciilor speciale, domnul "x" a obţinut chiar şi cetăţenia românească (ce ieftină a ajuns această cetăţenie, care multora ne e atât de dragă!). De pe această nouă poziţie domnul "x" ne învaţă cum să fim patrioţi, după ce a obţinut de la « marele senator "t" » să abjure, să nege tot ce a susţinut o viaţă, să spună că albul e negru şi invers.

Este clar că « marele senator "t" » a devenit, conform limbajului specific, sursa micului, habotnicului şi patriotului agent al statului "X". Este clar că « marele senator "t" » face tot ce-i cere micul agent "x", în interesul statului său "X". Este clar că agentul "x" şi statul său "X" profită, în mod imoral, de starea precară de sănătate mintală a « marelui senator "t" ».

Dacă lucrurile s-ar limita la inteligenţa, sănătatea psihică, etica, moralitatea, capacitatea unei singure persoane, fie ea şi « marele senator "t" », încă nu ar fi nimic, nu ar fi acesta nici primul, nici ultimul ticălos/bolnav din istorie.

Problema cea mai mare este că « marele senator "t" » conduce unul dintre cele mai mari, până acum, partide ale ţării noastre, că acesta a păcălit, timp de 13 ani, sute de mii sau chiar milioane de români cum că el e patriot, că el e cel mai mare patriot, că el e PATRIOTUL (cu majuscule).

Problema este că, în plecăciunea lui jalnică, în turnarea de cenuşă în cap, în baterea de mătănii la monumente străine, « marele senator "t" » vrea să-i antreneze şi pe cei câteva sute de români care încă mai cred în el. Şi jalnicul, « marele senator "t" » vrea să devină, cu ajutorul statului "X", moştenitorul tronului lui Mihai Viteazu. Nu, nu al lui Mihnea Turcitu!

Lăsând amărăciunea deoparte, solicit în mod ferm, în calitate de deputat şi preşedinte al Partidului Socialist Unit, ca serviciile speciale româneşti să facă un efort pentru a descifra această enigmă pe care am adus-o în faţa dumneavoastră, să arate că-şi merită banii de la buget pe care-i cheltuie şi să procedeze neîntârziat la identificarea tuturor agenţilor străini care parazitează politica românească, care fac şi desfac partide, care numesc şi destituie prim-miniştri şi preşedinţi în România.

Doamnelor şi domnilor colegi, mai este România un stat independent? Cum îşi poate permite orice X să se amestece în destinul ţării noastre?

Aşteptăm un raport în faţa Parlamentului şi în faţa României! Şi asta înaintea lansării candidaturii la Preşedinţie a « marelui senator "t" ». (Comentarii în Grupul PRM)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Crişan.

Domnul Emil Crişan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Zlatna, oraş în suferinţă şi deznădejde".

Zlatna este un orăşel istoric al Munţilor Apuseni, având 8.650 de locuitori, situat pe drumul naţional ce leagă alte două oraşe istorice ale judeţului: Alba Iulia şi Abrud. Sub denumirea de Ampellum, oraşul este cunoscut, încă din perioada stăpânirii romane în Dacia, pentru bogatele mine de aur din zonă şi împrejurimi. Mineritul din Munţii Apuseni, şi mai ales din oraşul Zlatna, ia amploare în secolul al XVIII-lea, în anul 1747, finalizându-se construcţia unei uzine pentru topirea minereurilor neferoase, în special aurifere. Uzina a fost construită şi finanţată de către coroana imperială de la Viena, iar în timpul Revoluţiei de la 1848 instalaţiile construite pentru extragerea metalelor preţioase, precum şi a plumbului şi a zincului, au fost distruse de către muncitori care, nemaisuportând mizeria în care lucrau şi exploatarea asupritorilor, s-au alăturat revoluţionarilor lui Avram Iancu.

În anul 1850, uzina s-a reconstruit, punându-se baza unei exploatări metalurgice care a dăinuit până în zilele noastre, dar anul 1984 aduce o dezvoltare fără precedent a industriei oraşului Zlatna, prin începerea investiţiei unui combinat metalurgic de metale preţioase, care cuprindea: un cuptor de topire a minereurilor în suspensie, două linii pentru fabricarea acidului sulfuric, ateliere şi instalaţii pentru deservirea procesului de producţie. Combinatul metalurgic avea o capacitate de prelucrare de 32.000 de tone de cupru pe an, valoarea de investiţie ridicându-se la nivelul anului 1989, când s-a pus în funcţiune, la 3,6 miliarde de lei şi având un număr de personal de deservire a activităţilor de 2.500 de persoane. Exploatarea minieră din apropiere, cu sediul în oraş şi care exploata minereuri complexe de aur, argint, cupru, plumb, zinc şi sulf număra, de asemenea, 1.200 de oameni ai muncii, în 1989.

Democraţia instalată după anul 1989 va aduce multă durere pentru populaţia oraşului Zlatna. În anul 1996, puterea ţărănistă a hotărât vânzarea combinatului metalurgic ca fiind nerentabil pentru statul român firmei indiene "Allied Deals Elcond"? Zalău pentru cifra de 24 miliarde lei, odată cu această vânzare 1.500 de muncitori rămânând pe drumuri. Această firmă, după ce a demontat o parte din instalaţii, le-a transferat la Baia Mare, a vândut imediat instalaţiile rămase Societăţii S.C. Impexaura Târnăveni, la preţul de 42 de miliarde de lei care, la rându-i, a tăiat instalaţiile aproape noi, vânzându-le ca fier vechi. Partea rămasă din tradiţionala exploatare metalurgică având numele istoric al localităţii Ampellum, cu toate greutăţile întâmpinate până la mijlocul anului 2001, a fost profitabilă.

Prejudiciul adus societăţii, de la mijlocul anului 2001 şi până în prezent, se ridică la peste 1.000 de miliarde de lei, în condiţiile în care preţul cuprului, produsul finit al exploatării, a crescut de la 1.300 de dolari/tonă la 2.400 de dolari/tonă.

În luna februarie 2004, Ampellum Zlatna a intrat în lichidare, ultimii 1.100 de salariaţi care deserveau uzina rămânând pe drumuri şi, după disponibilizări repetate făcute de către guverne iresponsabile ale partidelor care, în campania electorală, promiteau crearea locurilor de muncă, ultimii 140 de salariaţi vor fi trecuţi în şomaj. Şomer, statut dobândit de foarte mulţi cetăţeni ai României, după evenimentele din 1989, atinge, la Zlatna, acum, incredibila cotă de 85%, iar agricultura şi agroturismul nu se pot practica datorită poluării mediului, în cei 257 de ani de funcţionare aproape neîntreruptă a uzinei metalurgice.

Zlatna în toiul iernii anului 2004 parcă a fost lovită de un crunt blestem.

Aproape întreaga populaţie a oraşului a rămas fără o sursă de subzistenţă, iar blocuri întregi de locuinţe sunt deconectate de la reţeaua electrică din cauza neachitării facturilor de energie. Foamea şi frigul, era chiar denumirea unei moţiuni simple a PRM, ca un avertisment la adresa guvernanţilor, ce se materializează acum la Zlatna. Suferinţă şi deznădejde, sărăcie şi un viitor sumbru. Cine-i mai poate ajuta acum pe zlătneni? Dumnezeu sau poate Partidul România Mare, prin câştigarea alegerilor. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Credeam că nu ne-aţi văzut pe cei de la Grupul PSD că suntem pregătiţi să facem declaraţii politice.

Stimaţi colegi, declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Rezultatele demagogiei".

Partidul Social Democrat a fost pe deplin, dar incorect criticat, pe parcursul actualei guvernări, aducându-i-se numeroase acuzaţii mincinoase, nefondate şi calomnioase din partea partidelor de opoziţie. Partidul Social Democrat a replicat cu acţiuni în favoarea populaţiei, şi nu cu fraze lipsite de conţinut. Celelalte partide au continuat să atace partidul de guvernământ.

P.S.D. a continuat să caute soluţii pentru stabilitatea economică şi politică a ţării, urmând cu fermitate calea integrării europene şi Nord Atlantice. Rezultatul acestor acuzaţii şi replici a apărut abia acum. PSD a devenit un partid puternic şi de încredere, chiar dacă a preluat o Românie adusă la limitele dezastrului de către guvernarea 1996-2000, iar partidele din opoziţie îşi încep destrămarea prin propriile incompetenţe şi înscenări politice.

Partidul Democrat, care în numeroase rânduri a încercat să insufle opiniei publice că toate insuccesele şi nerealizările pornesc de la PSD, a ajuns să se destrame înainte de a se uni în alianţe sau alte convenţii preelectorale. Astfel, în ultima vreme, asistăm la un nou circ politic de care românii sunt profund plictisiţi, şi au demonstrat aceasta la alegerile din 2000, taxând fosta coaliţie CDR-istă care, timp de 4 ani a alimentat cetăţenii ţării numai cu promisiuni neonorate şi proiecte falimentare.

Recenta ruptură din rândul democraţilor demonstrează clar faptul că Traian Băsescu nu mai este convingător nici în faţa celor care l-au pus în fruntea formaţiunii sale, iar acest lucru ar trebui să-i mai dea de gândit liderului democrat, mai ales atunci când se lansează în acuzaţii aduse Partidului Social Democrat. Foştii aliaţi au ajuns să se acuze chiar şi de complotul cu fosta securitate. Mai mult decât atât, foştii colegi de partid au uitat de ideile comune pe care le-au propagat şi s-au divizat în tot felul de formaţiuni şi alianţe, cu siguranţă, nereprezentative.

De asemenea, Traian Băsescu nu conştientizează că românii sunt alături de PSD, deoarece noi avem soluţii optime pentru a construi o Românie puternică şi demnă de a fi primită în marea familie europeană.

Clasa politică, pe de o parte, înseamnă un concern extrem de eterogen care rezultă din voinţa celor care aleg şi, până la urmă, mesajul pe care fiecare partid politic îl prezintă în campania electorală va decide şi sensul hotărârii alegătorilor. De aceea, fiecare îşi urmează calea pe care a hotărât să o urmeze; unii îşi continuă acţiunile, pe când alţii se lansează în scenarii care mai de care mai de senzaţie.

Un exemplu extrem de dur este şi recenta idee a liberalilor de a transforma un bal al bobocilor într-un show erotic cu liceeni minori. Este de la sine înţeles că se aşteaptă ca organele abilitate să-şi facă datoria şi să cerceteze modul în care s-a ajuns la situaţia, cel puţin jenantă, de folosire a unor liceeni în scopul obţinerii de voturi.

În concluzie, aş vrea să menţionez faptul că fiecare îşi culege roadele străduinţei de a face politică şi de a acţiona fără succes împotriva acelora care mai au de făcut ceva pentru România şi pentru cetăţenii ei.

Partidul Social Democrat a întreprins măsuri concrete de a nu dezamăgi populaţia ţării, iar celelalte partide, care nu au făcut altceva decât să critice activitatea PSD, au ajuns ele însele să fie criticate aproape de toţi şi să se discrediteze ele între ele. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul acestei intervenţii politice este "importanţa construirii autostrăzii Braşov-Borş".

În ultimii 14 ani, România a avut de luat o decizie extrem de importantă din punct de vedere al dezvoltării infrastructurii rutiere. În perioada 1990-2000, decizia pe care a luat-o România, indiferent de ministru sau de guvern, a fost: "nu avem nevoie de autostrăzi." sau "nu avem bani".

Desigur, a existat şi o presiune a organismelor internaţionale, cum ar fi: Banca Mondială, care au văzut lucrurile în acest mod. De atunci şi până în anul 2001, această poziţie s-a schimbat, astfel încât Banca Mondială de Investiţii face României propuneri de finanţare a cheltuielilor pentru construirea de autostrăzi.

Dintre acestea, Guvernul a hotărât să înceapă construirea autostrăzii Braşov-Borş. Lansarea acestui proiect are, pe lângă importanţa sa economică, şi puternice conotaţii politice şi sociale, deoarece aceasta va fi artera cea mai rapidă prin care se va face legătura cu graniţa de vest a ţării, evidenţiind încă o dată eforturile susţinute de Guvernul Năstase pentru perfecţionarea infrastructurii şi integrarea rapidă a României în Europa.

Pentru locuitorii judeţului Sălaj, autostrada Braşov-Borş se va întinde pe o distanţă de 80 de km şi se va finaliza până în anul 2012. Construcţia acestui tronson pe teritoriul judeţului nostru va avea implicaţii economice şi sociale importante. În afară de faptul că se va relansa puternic activitatea agenţilor economici din domeniul producţiei materialelor de construcţii, în egală măsură se va deschide posibilitatea reducerii numărului de şomeri, care astfel vor găsi noi posibilităţi de angajare şi un câştig decent, conducând la îmbunătăţirea traiului acestora şi al familiilor lor.

Amenajările ce se vor efectua de-a lungul tronsonului ce va străbate judeţul Sălaj vor transforma multe localităţi, modernizându-le, toate acestea în beneficiul locuitorilor judeţului nostru.

În acest cadru se înscrie contractarea unor lucrări, cum ar fi construcţia şoselei de centură Zalău, şi conectarea municipiului la punctul de legătură cu autostrada Bucureşti-Borş, arteră ce va facilita şi accesul la autostradă înspre şi dinspre judeţele Maramureş şi Satu Mare.

Astfel, traficul rutier supradimensionat din municipiul Zalău va fi redus, făcând permisă o circulaţie normală autoturismelor şi conducând totodată la reducerea poluării atmosferice.

Sigur că o lucrare de o asemenea amploare naşte pasiuni. Guvernul o prezintă ca o mare realizare, ceea ce şi este de fapt, în timp ce opoziţia o consideră nu atât inutilă, cât inoportună şi nerealizată în canoanele obişnuite.

Opoziţia nu menţionează nicăieri faptul că în perioada guvernării CDR-PD-PNL nu s-a executat nici o lucrare atât de importantă, ci numai cârpeli aducătoare de profituri imediate pentru foştii guvernanţi. Se găsesc totodată şi o serie de motive care, puse în practică, ar fi condus la demararea lucrărilor în jurul anilor 2010, când, de fapt, în program, este prevăzut ca în anul 2012 investiţia să fie finalizată.

Ţinând cont că într-o ţară căile de comunicaţie sunt asemănătoare cu vasele de sânge din corpul omenesc, probabil, şi nu probabil, sunt sigur că o astfel de investiţie realizată în perioada 1996-2000 ar fi fost trecută în cartea recordurilor fostei guvernări. Dacă nu aţi fost în stare să realizaţi decât numai regres economic şi haos, fiţi măcar o dată buni români şi numai puneţi beţe în roate, că lumea vă cunoaşte şi vă condamnă.

Trecând în revistă numai câteva din facilităţile aduse locuitorilor aflaţi în apropierea autostrăzii şi nu numai lor, mi se par contraproductive şi răuvoitoare afirmaţiile legate de acest proiect venite din rândul opoziţiei. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dan Brudaşcu, celebrul Dan Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mă bucur, domnule preşedinte, că aţi constatat şi dumneavoastră acest lucru, am şi motive în acest sens, pe care nu le discut aici.

Domnule preşedinte, intervenţia pe care am pregătit-o pentru astăzi se referă la modul defectuos în care se realizează privatizarea în România. Sunt foarte multe exemple în acest sens, aş vrea să mă refer însă în mod concret la o situaţie extrem de recentă, petrecută în judeţul Cluj.

După cum se ştie, în data de 13 februarie a.c. a încetat activitatea singurei secţii de producţie pe care o mai avea fabrica "Terapia", celebră altădată pentru producţia de medicamente de uz uman şi animal. Secţia de sinteză fină a lăsat pe drumuri, prin închiderea porţilor sale, încă 150 de persoane care îşi desfăşurau activitatea aici. De la privatizarea acestei societăţi comerciale şi până în prezent s-a ajuns ca numărul angajaţilor să scadă de la 1500 la sub 500 de persoane.

În prezent, în Fabrica "Terapia" de la Cluj se mai produce doar faringosept şi acesta doar până la epuizarea stocurilor de materie primă existente. După această dată, Fabrica "Terapia", recunoscută pentru calitatea medicamentelor realizate şi exportate atât în ţară, cât şi în Statele Unite ale Americii, Ţările Americii Latine, Canada, Australia, Ţările Orientului Apropiat şi, nu în ultimul rând, zonele Magrebului din partea de nord a Africii.

Trebuie să menţionăm că la privatizare, noii patroni şi-au asumat o serie de obligaţii în ceea ce priveşte investiţiile, asigurarea unui management eficient, un marketing de calitate şi agresiv pentru identificarea de noi pieţe de desfacere şi pentru extinderea exportului.

Iată că la foarte scurtă vreme de la acest proces de privatizare, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea, în loc să se dezvolte, Fabrica de medicamente "Terapia" de la Cluj îşi închide treptat porţile.

Din informaţiile pe care le-am obţinut rezultă că intenţia noilor patroni este ca în scurtă vreme, aici doar să se mai ambaleze medicamente, iar în perspectivă nu foarte îndepărtată, fabrica să fie transformată într-un banal depozit pentru distribuirea medicamentelor de provenienţă străină.

În urma acestei operaţiuni extrem de nefericite îşi vor pierde deci locurile de muncă peste 1500 de persoane şi, nu în ultimul rând, acest lucru se va simţi şi în buzunarul bătrânilor şi pensionarilor, pentru că medicamentele străine vor fi cu mult mai scumpe decât cele realizate de Fabrica "Terapia".

Nu în ultimul rând, trebuie să subliniem că nu s-a luat nici o măsură de către autorităţile competente pentru a determina pe noii patroni să-şi respecte obligaţiile asumate o dată cu încheierea privatizării.

Având în vedere acest lucru, solicităm primului-ministru să dispună verificarea situaţiei de aici. Dacă este cazul, având în vedere că se subminează economia naţională prin închiderea fabricilor care au în momentul de faţă solicitare pentru producţie, inclusiv la export, sunt închise doar pentru a lipsi de concurenţă produsele străine.

Prin urmare, domnule prim-ministru, vă solicit, în calitate de deputat de Cluj, să dispuneţi anularea contractului de privatizare şi cercetarea de către organele competente a celor care au permis subminarea conştientă a economiei noastre naţionale.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna Mihaela Mândrea.

Doamna Mihaela Muraru-Mândrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este cu privire la libertatea presei.

Pe parcursul audienţelor pe care le-am acordat la biroul meu parlamentar, sâmbătă 14 februarie 2004, mai multe persoane mi-au relatat un lucru incredibil, şi anume că un intelectual arădean a transformat "mitingul ilegal" din Piaţa Pompierilor într-o manifestare de ură împotriva presei arădene.

De ce miting ilegal? Pentru că asociaţia "Vatra Românească" nu avea autorizaţie pentru a manifesta în Piaţa Pompierilor, primăria propunându-i Piaţa Avram Iancu. Fără să ţină cont de faptul că întrunirea nu era legală, peste o sută de persoane au ascultat cântece patriotice având în vedere comemorarea corifeilor Marii Uniri, după care au început să scandeze printre altele: "Jos Statuia". Nemulţumit că participanţii sunt într-un număr atât de mic, unul dintre conducătorii acţiunii, profesor de istorie cunoscut pe plan local, a început să dea vina pe presă, cum că ar fi dezinformat lumea cu privire la ilegalitatea acţiunii, ţipând plin de furie către jurnalişti: "Sunteţi lipsiţi de orice moralitate. Meditaţi şi plecaţi din această instituţie care este presa. Nu vă este ruşine? Faceţi bine şi mergeţi la şcoala primară. Vreţi să ne aţâţaţi unul împotriva altuia?"

Când spui vatră românească, te aştepţi la tradiţionala bunătate şi blândeţe a poporului nostru care a construit cu greutate şi răbdare lumea românească. Când te gândeşti la organizaţia "Vatra Românească" - cu siguranţă că îţi reprezinţi patriotismul şi spiritul ales al înaintaşilor, dar şi al contemporanilor noştri.

Mă întreb atunci, de unde atâta ură şi neînţelegere împotriva unor cetăţeni care îşi câştigă existenţa scriind "când cerneala s-a scumpit, cu cerneala neagră de pe suflet", cum rostea cu genialitate poetul Cezar Ivănescu prin anii '80, strivit de sărăcia totalitaristă.

Să urliiiiii... împotriva presei la o manifestare neautorizată, dar care se vrea mobilizatoare şi susţinătoare a unor idei nu tocmai pacifiste, insultând jurnaliştii şi jurnalele lor care până una alta sunt oglinda vieţii noastre, mi se pare un lucru de neiertat.

În România presa este liberă.

Ne-am străduit, prin legislaţia pe care am creat-o, ca acest lucru chiar să se întâmple, iar dacă unii dintre noi cerem încă pedepsirea jurnaliştilor pentru calomnie, mă întreb, ce pedeapsă ar trebui să cerem pentru cei care calomniază presa, spunând, de exemplu: că ziarul Adevărul este aservit puterii; că un ziarist are un pix otrăvit aservit primarului; că Agenda zilei este o fiţuică; că Jelen este aservit...; că trebuie alungat din piaţă ziarul Observatorul?

Când mi s-au relatat aceste lucruri am crezut că poate se exagerează, şi atunci l-am întrebat pe inspectorul şef al poliţiei municipale Arad, care din nefericire mi-a confirmat starea de fapt, spunându-mi chiar că poliţiştii aflaţi pe poziţii s-au îndreptat spre jurnalişti, pentru a-i proteja de furia protestatarilor.

Îmi este greu să cred că am avut de a face cu o manifestare plină de patriotism şi cred că termenul cel mai nimerit este: de huliganism politic, iar dacă în această piaţă au fost puşi la zid jurnaliştii şi jurnalele lor, având în vedere şi că acum câţiva ani jurnalistul Lucian Valeriu a fost aproape omorât în bătaie, solidarizându-i-se apoi toată presa naţională, am putea propune celor interesaţi în aşezarea liniştii şi păcii ca, în această piaţă incendiară, să proiectăm (poate prin remodelare) primul monument al libertăţii presei din Europa centrală şi de est.

Stimaţi colegi,

Vă rog să consideraţi această declaraţie ca un protest împotriva celor care încearcă să îngrădească în vreun fel libertatea presei.

Avem nevoie de o presă matură, profesionistă şi liberă care să asigure transparenţa vieţii politice româneşti, în spiritul valorilor naţionale şi europene: libertate, adevăr, solidaritate! Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Mincu. Se pregăteşte domnul Popescu Virgil.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă voi referi la o situaţie gravă demografică în România actuală şi inter-relaţia cu adopţia de copii, în declaraţia mea politică de astăzi.

Situaţia demografică din România este atât de dezastruoasă încât Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră într-un raport recent că dacă ea va continua, România riscă ca în anul 2050 să ajungă la o populaţie de cca.16 milioane persoane.

Scăderea populaţiei în 2003 este de -3,4 la mia de locuitori, faţă de 2002, când a fost de -2,8 la mie.

Naşterile sunt în continuă scădere. În 2003 s-a ajuns la cea mai mică cifră de natalitate din istoria postdecembristă a României, de 9,7 la mia de locuitori, iar mortalitatea sub vârsta de 1 an se menţine la peste 16 la mia de copii vii.

Mortalitatea generală este cea mai mare din Europa în anul 2003 - 12,2 la mia de locuitori şi dintre aceştia 771 la suta de mii de locuitori mor prin boli cardiovasculare, adică circa 60% din totalul deceselor. Este cel mai mare procent din Europa şi este semnalat aproape în toate situaţiile internaţionale publicate. Pe acest fond, asistăm în continuare la practica adopţiilor internaţionale de copii.

Scandalul declanşat la Parlamentul European datorită celor 105 copii adoptaţi în Italia nu a fost decât vârful aisbergului.

Prestigiosul cotidian britanic Daily Telegraph consideră că prin această practică, "Guvernul Năstase a eşuat în respectarea criteriului politic de aderare privind drepturile omului".

Scrisoarea Comisiei Europene, trimisă României, redă clar situaţia gravă provocată de aceasta.

Se susţine că personalităţi foarte înalte din occident ar fi făcut lobby pentru aceste adopţii: Romano Prodi, candidatul democrat la preşedinţia Statelor Unite, John Kerry, Tom Landas, Eduard Kennedy, Joseph Liberman ş.a.

Emma Nicholson a declarat pe 9 februarie la Bucureşti că ştie că "un număr de parlamentari europeni au fost implicaţi" în această problemă, dar vina Guvernului nu poate fi scăzută, şi continuă: "Dacă Berlusconi ar veni în cabinetul lui Blair şi i-ar cere 105 copii pentru adopţie în Italia, îmi pot imagina ce ar face Blair: l-ar trimite la psihiatru şi i-ar spune să se relaxeze pentru că are nevoie de odihnă. România trebuie să ştie că ţările Uniunii Europene, - continuă mai departe Nicholson -, nu-şi exportă copii." şi dă un exemplu: Grecia, de unde copii greci nu au putut fi adoptaţi decât tot de greci, deşi înainte de intrarea în Uniunea Europeană, Grecia avea o situaţie grea din punct de vedere socio-economic.

Faptele sunt cu atât mai grave cu cât s-a descoperit recent, că cei circa 10% copii care provin din Suceava (17 copii sunt exportaţi, din cei 105, în Italia şi 1 în Israel)au fost aprobaţi pentru adopţie toţi în aceeaşi şedinţă, la 16 iulie 2003, la Tribunalul Suceava, secţia civilă. Toţi copii au avut ca mandatar o singură persoană, Viorica Fărcaşiu, din Bucureşti, şi au fost reprezentaţi în instanţă de acelaşi avocat, Maria Gâlcă.

Ceea ce e surprinzător este că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţii - instituţia Guvernamentală ce reprezintă interesele copilului - nu a fost prezentă la această şedinţă şi nici nu cunoştea problema respectivă. Nimeni, nici de la judeţ şi nici de la altă instituţie autorizată, n-a participat.

Adopţia va continua pentru încă cca.300 de copii, în ciuda moratoriului şi în ciuda promisiunilor Guvernului că va respecta legile occidentale.

În textul Ordonanţei nr.1/2004 "pentru suspendarea temporară a procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale", în primul articol, autoritatea anulează textele dintr-o ordonanţă mai veche, nr.121/2001, şi anume textele prin care erau permise excepţiile.

În al doilea articol de la aceeaşi ordonanţă se precizează că cererile prezentate "înainte de actuala ordonanţă, de către un rezident cu domiciliul în străinătate, vor fi soluţionate potrivit reglementărilor în vigoare".

Procedura de adoptare a încă 300 de copii va continua deci nestingherită, cu tot textul noii ordonanţe.

Îi revine deci actualei legislaturi obligaţia să respecte drepturile omului stipulate în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Virgil Popescu, urmează domnul Petre Posea.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Parlamentul României se apropie de un moment cu o valoare istorică unică, cu semnificaţii politice multiple, cu consecinţe extrem de favorabile în drumul ascendent al ţării către integrarea în structurile moderne internaţionale.

Prin Decretul nr.29 din 27 ianuarie 2004, preşedintele României, la propunerea Guvernului, supune spre aprobare Parlamentului aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, în conformitate cu prevederile din art.91 alin.1 din Constituţia României, precum şi ale art.1 şi art.4 din Legea nr.4/1991 privind încheierea şi ratificarea tratatelor.

Este un pas ferm al României de azi, făcut cu siguranţa unei susţineri generale, în conformitate cu un program de guvernare aprobat de Parlament, respectat şi îndeplinit de către un guvern responsabil, angajat în misiunea nobilă de modernizare a ţării.

Parlamentul, prin adoptarea acestei legi, va consemna încheierea unui lung şi laborios proces pe care România l-a parcurs în eforturile sale de a-şi construi şi consolida un sistem de securitate politică, militară, economică şi socială, cuprins într-o strategie care este validată astăzi de evoluţia politică internaţională.

Dreptul inalienabil al statelor independente la apărarea individuală sau colectivă, consfinţit în art.51 al Cartei Naţiunilor Unite, dezvoltat de Alianţă ca un angajament comun faţă de cooperarea mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitatea securităţii acestora, solidaritatea şi coeziunea din cadrul Alianţei sunt de acum obiective la care România are acces deplin.

Reprezentarea internaţională a ţării noastre, eforturile considerabile angajate cu responsabilitate de către Guvern, politica externă eficientă şi inteligentă, concepţia şi aplicarea reformelor structurale în domeniul militar, susţinute de un proces legislativ coerent, au dovedit că România este un partener contributor la asigurarea păcii şi securităţii internaţionale.

Parlamentele ţărilor membre ale NATO au recunoscut succesiv aceste procese şi au ratificat aderarea ţării noastre la Alianţă.

Parlamentul ţării noastre va avea privilegiul politic şi istoric de a aproba aderarea României la NATO.

Consider că un astfel de moment îmi justifică dorinţa de a-i felicita şi a le mulţumi tuturor celor care, în diferite situaţii, structuri şi responsabilităţi, au adăugat, cu trudă şi convingere, contribuţia lor la realizarea unui obiectiv istoric pentru ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În raport cu incredibilele abuzuri săvârşite de unii lucrători ai Inspectoratului judeţean de poliţie Ialomiţa, conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi-a reafirmat hotărârea de a aplica principiul "toleranţei zero" faţă de încălcările legilor în vigoare.

Am aflat din presă că "ministrul Ioan Rus este fidel principiului "toleranţei zero".

De altfel, cu mult timp în urmă, liderul unui partid politic a anunţat electoratul că promovează politica "toleranţei zero" faţă de corupţie.

Iată deci un concept din domeniul prelucrărilor mecanice - toleranţa - dus la perfecţiune, - toleranţa zero - şi încet, încet, transformat în principiul "toleranţei zero" şi livrat consumului public!

Sună frumos, provoacă mirarea celor neavizaţi şi adulaţia subalternilor.

Este oare şi corect definit şi folosit acest concept - toleranţă - în domeniul politico-administrativ?!

La o analiză atentă, suntem, oare, în faţa unui principiu.? A apărut o nouă idee fundamentală de structurare a unui segment al realităţii, fie el şi politic?!

să ne fie permis, în limitele bătăliei pentru perfecţiune, să constatăm că pe unii oameni politici îi fură peisajul şi verbiajul facil le joacă feste.

Să ne reamintim semantica termenilor de mai sus, care au fost puşi în circulaţie de curând.

Se ştie, de exemplu, că fabricarea unui arbore drept din oţel, prin prelucrare la rece are drept scop obţinerea cotelor de gabarit şi de detaliu prevăzute în proiect.

Din diferite motive, cum ar fi regimul de aşchiere, temperatura aerului şi a materialului, scula de aşchiere, natura materialului, sistemul de răcire etc., cotele nu sunt realizate cu exactitate absolută, ci cu o anumită toleranţă în plus sau în minus.

Toleranţa este deci o valoare admisă a abaterilor de la cota proiectată care permite ca sistemul să funcţioneze.

Toleranţă zero nu există; este un vis tehnic. În politică se poate obţine toleranţa zero?!

Ce înseamnă toleranţă zero în lupta contra corupţiei, cu care se angaja liderul politic de referinţă în faţa unui auditoriu vrăjit?! Înseamnă că dimensiunea actuală a corupţiei - cota la care ne situăm - nu se schimbă; doar mică abatere, în plus ori în minus, faţă de această cotă, devine zero!

Bravo! Luptăm contra corupţiei păstrând intact nivelul catastrofal al ei şi anulăm, cu eforturi minunate, micile oscilaţii în jurul acelui nivel!

Români! Vi se pregăteşte ceva: o mare păcăleală! Cereţi politicienilor să fie intoleranţi faţă de orice act de corupţie, nu să ne livreze principii de conjunctură care urmăresc, de fapt, perpetuarea răului.

Parlamentarii Partidului România Mare militează de ani de zile pentru combaterea corupţiei, nu pentru menţinerea ei şi reducerea la zero a micilor ei oscilaţii.

Ne-am bucura dacă frontul anticorupţie s-ar închega, în sfârşit, cu parlamentari din toate partidele, capabili să realizeze egalitatea dintre vorbe şi fapte.

Vă mulţumesc!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim, domnule Leonăchescu.

Are cuvântul domnul Miclea.

Domnul Ioan Miclea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Roşia Montană - o rană deschisă pe obrazul ţării".

Cazul Roşia Montana a încetat de mult să fie o problemă internă a ţării noastre, el a depăşit hotarele ţării, fiind dezbătut de cercuri politice europene şi transatlantice. Partidele de Opoziţie au adresat în anul ce a trecut multe interpelări şi au depus multe declaraţii politice Guvernului pe această temă, toate, din păcate au rămas fără răspuns. Când spun că au rămas fără răspuns mă refer şi la faptul că răspunsurile primite nu au rezolvat problema şi au încercat în mod jenant şi obstrucţionist să împiedice Opoziţia de a afla adevărul despre această afacere.

Spunem că problema a depăşit de mult graniţele ţării şi aş dori ca prin prezenta declaraţie politică să trag încă un semnal de alarmă asupra gravelor consecinţe ce ameninţă România, dacă la Roşia Montană se va continua dezastrul ecologic şi etnologic început. Iată ce spune, printre altele, un politolog pe nume Gheorghe Olteanu, directorul Biroului de sprijin pentru românii de pretutindeni din Germania: "Cum este posibil ca politicienii români să susţină proiecte de exploatare a bogăţiilor ţării, ca de exemplu Roşia Montană, cu efecte ecologice şi arheologice catastrofale şi în contradicţie evidentă cu normele europene, acceptând condiţii contractuale imaginabile doar pentru ţările africane, după cum constatau cu stupefacţie reprezentanţii instituţiilor europene de resort".

Atenţie! Acest om face această constatare de bun simţ nu din cercetări la faţa locului, ci din ceea ce s-a publicat în Europa de către specialiştii europeni care au vizitat Roşia Montană. Pe cei din Uniunea Europeană îi doare dezastrul ecologic ce se întrevede la Roşia Montană, pe guvernanţii noştri însă nu. Dar, iată, lucruri şi mai grave pentru noi. Profesorul Peter Fischer de la Institutul de Drept European al Universităţii din Viena, subliniez importanţa majoră pe care o au directivele ca instrument juridic al Comisiei Europene în domeniul mediului, arată că: "Dacă România autorizează proiectul minier Roşia Montană ea va trebui să se supună procedurilor legale în faţa Curţii Europene de Justiţie, chiar în momentul aderării la Uniunea Europeană". Apoi, un alt european, referindu-se la proiectul de exploatare sălbatică şi primitivă a unei ţări europene, afirmă că: "Este evident că nu avem un proiect naţional, ci unul privat, de interes străin, în mod scandalos în defavoarea României. Dacă nu se va respinge proiectul Roşia Montană, negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană la Capitolul "Mediu" nu vor putea fi încheiate." Iată că voci autorizate, care aud foarte bine la Bruxelles, încearcă să ne apere de un dezastru ecologic, dar şi unul politic, pe care guvernanţii noştri se străduiesc cu o râvnă demnă de o cauză mai bună să-l desăvârşească.

În plin scandal al adopţiilor internaţionale ale copiilor, care îi pune pe guvernanţii noştri într-o situaţie mai mult decât jenantă în faţa autorităţilor Uniunii Europene, iată, ne aşteaptă altul şi mai grav, spre care Guvernul ne împinge zi de zi - exploatarea auriferă de la Roşia Montană.

Probabil însă că intervenţiile şi argumentele noastre, ale Opoziţiei, ale Academiei Române, ale oamenilor de ştiinţă din ţară şi străinătate, ale politicienilor străini şi autorităţilor de resort din Uniune sunt prea firave în faţa interesului, probabil măsurat în sute de mii şi milioane de dolari, pe care unii politicieni de la Putere îl au pentru antamarea acestei nenorociri peste o binecuvântată zonă a ţării.

Singura noastră nădejde mai este în Dumnezeu. Poate el nu ne va lăsa să se întâmple un aşa dezastru la care ne împing guvernanţii noştri.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Timiş. Urmează domnul Marian Ionescu.

Domnul Ioan Timiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Spectacol electoral - sexual la Deva".

Fief cunoscut al liberalilor, municipiul Deva tinde să devină un oraş al tuturor posibilităţilor. O întâmplare recentă menţine acest municipiu în topul evenimentelor şoc. Şi poate că nimic n-ar fi tulburat parada eşarfelor galbene, ocazionată de lansarea candidaturii primarului liberal al Devei pentru un nou mandat, exact de ziua îndrăgostiţilor, dacă cu două zile înainte nu s-ar fi petrecut un eveniment de scandal.

În goana după publicitate electorală ieftină primarul Devei a acceptat să fie amfitrionul unui spectacol de miss şi mister Boboc, susţinut de elevii unor licee din judeţ. Deşi spectacolul de care vorbim se anunţa cu un scop foarte generos, de campanie antidrog, s-a sfârşit cu un bâlci sexual în care câţiva elevi s-au dezbrăcat, mimând acte obscene. Nimeni n-ar fi menţionat nimic dacă acest eveniment monden s-ar fi desfăşurat în faţa unor liberali adulţi. Dar atât actorii de moment, cât şi spectatorii erau minori. Evenimentul de la Deva a fost supermediatizat. Dar nici la această dată nu se ştie de ce nu a reacţionat pe loc nici un adult prezent în sală. Evident, primarul nu era în stare, pentru că numele său se unduia pe buzele tuturor. Dar de ce nu au reacţionat părinţii, inspectorii şcolari, profesorul, reprezentantul poliţiei judeţene? Nu ştiu, în acest moment, dacă evenimentul de la Deva a fost organizat şi gândit cu un scop politic, deşi mulţi afirmă acest lucru, dar solicit organelor abilitate să se sesizeze.

Şi poate că nimic n-ar fi tulburat parada eşarfelor galbene de la Deva de ziua îndrăgostiţilor, dacă cu două zile înainte nu s-ar fi petrecut acest eveniment de scandal.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Marian Ionescu şi se pregăteşte domnul Mihai Mălaimare.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să fac un apel, stimate domnule preşedinte. Cu autoritatea pe care o aveţi, aş vrea să se sesizaţi că unul dintre colegii care au vorbit astăzi de la acest microfon, specialist, de altfel, în diversiuni, răpeşte timpul celorlalţi colegi prin utilizarea unui discurs cu multe prescurtări de substantive proprii şi abrevieri.

În consecinţă, domnule preşedinte, vă rog să solicitaţi tuturor vorbitorilor evitarea prescurtărilor de substantive proprii şi abrevieri de la microfonul Parlamentului, dacă au decenţă şi demnitatea unui parlamentar.

Vă mulţumesc.

Pentru astăzi am pregătit un material care este, de altfel, exploziv, legat de o situaţie explozivă la o întreprindere din Târgovişte. Şi anume, la întreprinderea S.C. Wisconsin Turning Sistem, fostă SARU, din Tîrgovişte. Mai zilele trecută, Marian Sârbu, ministrul pentru relaţia cu sindicatele, anunţa cu emfază încheierea Pactului de stabilitate dintre guvern şi sindicate.

În opinia Partidului România Mare, această înţelegere reprezintă încheierea probabilă a Pactului între un executiv al cărui aparat funcţionăresc finanţat din bani publici se măreşte pe zi ce trece, a se vedea printre altele recent înfiinţata cancelarie a Guvernului, şi sindicate ai căror membri se împuţinează pe zi ce trece, unii părăsind ţara într-un ritm fără precedent, alţii se îmbolnăvesc, iar o mare parte dintre ei îşi încheie socotelile cu viaţa.

Aşa stând lucrurile, un caz aparte îl reprezintă situaţia explozivă existentă la această întreprindere din Târgovişte. Sindicatul liber de la această societate, care are în componenţă numai personal direct productiv, se află în grevă generală din data de 15 ianuarie 2004.

Motivele declanşării grevei generale sunt: negocierile cu privire la contractul colectiv de muncă, începute în iunie 2003, nu au fost finalizate din următoarele considerente: nu au fost acordate cele 7 salarii compensatorii pentru salariaţii disponibilizaţi, chiar dacă ambele părţi au acceptat acest lucru stipulat în vechiul contract; neactualizarea salariilor, în funcţie de rata inflaţiei anuale; neacceptarea atribuirii tichetelor de masă; neplata în termen a salariilor cuvenite. Salariile pe luna februarie 2003 au fost plătite 85%, cu toate că există hotărâre judecătorească irevocabilă asupra restanţelor. Pe luna noiembrie 2003, salariile au fost plătite doar 50%, iar diferenţa nu a fost plătită nici măcar până în ziua de azi. De asemenea, nici prima de Crăciun prevăzută în contractele colective de muncă, nu a fost acordată. Nevirarea în termen a obligaţiilor salariale către contribuţii cas, contribuţii CNAS Dâmboviţa etc. într-o perioadă destul de mare, în perioada 2000-2003. Din acest punct de vedere, acest lucru generează imposibilitatea operării în cartea de muncă, conform prevederilor legale. Nevirarea la fondul CAR a sumelor reţinute salariaţilor pe statele de plată şi folosirea acestor sume de către patronatul întreprinderii, care însumează circa 390 de milioane.

Contrar prevederilor legale, conducerea întreprinderii a interzis tuturor salariaţilor grevişti accesul în incinta societăţii comerciale, o dată cu declanşarea grevei generale. În momentul declanşării grevei generale, reprezentanţii patronatului au refuzat orice formă de negociere cu salariaţii din sindicatul liber al întreprinderii. Sindicaliştii şi-au manifestat nemulţumirile şi în faţa prefecturii Dâmboviţa, având loc cu această ocazie numeroase negocieri cu conducerea prefecturii Dâmboviţa, cu prefectul Victor Sanda, dar promisiunile nu au fost onorate.

În ceea ce priveşte conducerea PSD Dâmboviţa aceasta s-a spălat pe mâine spunând: nu avem nici un fel de responsabilitate, nici măcar morală. Numai că, în opinia PRM, partidul de guvernământ, însăşi prin titulatura sa, fiind una de sorginte social-democrată, are obligaţia de a gestiona şi a se implica în rezolvarea tuturor problemelor de natură socială, mai ales că în urmă cu 4 ani în campania electorală a bătut multă monedă pe protecţia socială.

Datorită acestei situaţii deosebite, de imposibilitate a asigurării unui trai măcar şi la limita subzistenţei, a început să se generalizeze disperarea în rândurile salariaţilor, care a condus la starea de depresie psihică, culminând cu o serie de sinucideri. Astfel, în ultimul timp, 3 sindicalişti şi-au pus capăt zilelor, inginer Aurică Popa, Gabriela Lăzărescu şi Gheorghe Rada. Un al patrulea, pe nume Gheorghe Mihăilă, deşi se spânzurase de o macara din incinta întreprinderii, a fost salvat în timp util de către colegii de serviciu.

Explicaţia acestor situaţii extreme, are în vedere faptul că majoritatea populaţiei devine din ce în ce mai săracă. Astfel, dacă salariile faţă de '90 au crescut de 1555 de ori, preţul vieţii s-a mărit de peste 10 mii de ori. De pildă, întreţinerea unui apartament cu două camere s-a majorat de 12 mii de ori, de la 150 de lei, la 1,8 milioane de lei, iar metrul cub de apă potabilă a crescut de 16 mii de ori, de la un leu la 16 mii.

Datorită acestor politici practicate în ultimii ani de către Guvernul PSD-UDMR au apărut depresiile psihice, ducând la ieşirea cetăţenilor din viaţa socială, la însingurare, la sentimentul de nulitate, la lipsa de interes pentru activităţile zilnice şi, în final, la suicid.

Subestimarea de către partidul de guvernământ a acestei boli cu extindere din ce în ce mai mare, cum este şi cazul prezentat, poate avea consecinţe foarte grave la nivelul societăţii româneşti, astfel încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii precizează că peste 50% dintre cazurile de suicid se datorează depresiilor psihice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Aproape că nu este zi în care să nu fim bombardaţi cu rezultatele unor sondaje de opinie care indică Parlamentul aproape întotdeauna pe unul dintre ultimele locuri, dacă nu chiar ultimul loc în clasamentele încrederii populaţiei în instituţiile fundamentale ale statului.

Rămâne un mister poate cum se face că, după alegeri în care am primit zeci sau chiar poate sute de mii de voturi, ajungem să fim consideraţi vinovaţi de mai toate relele societăţii româneşti.

Nu intenţionez să ofer explicaţii faţă de această situaţie, dar, ca preşedinte al comisiei care are drept îndatorire, printre altele, reglementarea peisajului mediatic, trebuie să constat că indiferent care sunt rezultatele amintitelor sondaje, realizatorii emisiunilor informative s-au obişnuit să adauge întotdeauna opiniile lor privind încrederea pe care ar trebui să o aibă electoratul în parlamentarii pe care i-a ales, şi anume una cât mai mică.

Mă gândeam la aceste lucruri după ce am văzut în ziua de 21 decembrie 2003, în emisiunea "Observator" a postului de televiziune Antena 1, un aşa-zis reportaj în care nişte aşa-zişi reporteri lălăiau la intrarea unei staţii de metrou nişte aşa-zise colinde ale căror vorbe aveau refrenul: "cine a mai pomenit vreun parlamentar cinstit". Chipurile, respectivii încercau să testeze vigilenţa trecătorilor care, fără să mai distingă între "Florile dalbe" şi făcătura de cântec prezentată de reporterii postului de televiziune, îi miluiau pe aceştia cu un ban ca şi pe colindătorii autentici.

O să-mi spuneţi, poate, că era o glumă, că de sărbători e bine să ne veselim şi că glumele pe seama parlamentarilor sunt la fel de nevinovate cum erau pe vremuri cele despre chelneri şi frizeri. Numai că lucrurile nu stau chiar aşa.

Există două probleme pe care aş vrea să le ridic. Una se referă la profesionalismul jurnaliştilor: să zicem că reportajul ar fi fost într-adevăr unul distractiv, v-aş întreba atunci ce căuta el într-o emisiune de ştiri şi de ce nu a fost difuzat în una de divertisment? Ce căuta, aşadar, între accidentele de circulaţie, violurile, tâlhăriile şi tot felul de alte nenorociri care, deşi sunt fapte diverse, cu totul nedemne de a fi prezente în telejurnale, ne sunt prezentate cu obstinaţie drept ştiri, drept informaţii absolut necesare pentru viaţa noastră.

Din păcate, trebuie să observ că amintitul program de ştiri a ajuns un fel de repertoriu al catastrofelor reale, dar mai ales imaginare de la noi sau de aiurea. Între ele, realizatorii ne oferă tot felul de farse filmate cu o cameră ascunsă sub şapcă sau în servietă, fără ca cei vizaţi să aibă habar că sunt filmaţi. Lăsând la o parte faptul că atât deciziile Consiliului Naţional al Audiovizualului, cât şi normele deontologice ale profesiei interzic asemenea practici, trebuie să observ şi că ele au ajuns să constituie un fel de model pentru tinerii reporteri care îşi imaginează că aşa se face jurnalismul de investigaţie şi că, în general, aşa se practică această profesie şi la BBC, şi la Antene 2, şi la CNN şi la Euro News.

De câte ori am pus această întrebare celor vizaţi mi s-a spus că şi emisiunile de ştiri au nevoie de audienţă şi că orice imagine dură şi orice vorbă având conotaţii negative aduce audienţă. Deci publicitate, deci bani. Cu alte cuvinte, nu contează dacă ştirile sunt adevărate sau nu, dacă sunt importante sau nu, bani să iasă. Nu pot decât să mă întreb ce au învăţat realizatorii emisiunilor de ştiri pe la bursele la care au fost trimişi de patronii lor, dacă asta înţeleg ei din responsabilitate faţă de societate, faţă de public.

În altă ordine de idei, dar la fel de grav, mi se pare faptul că o asemenea farsă, precum cea pusă la cale de reporterii Antenei 1, are o bătaie mult mai lungă.

Dincolo de încercarea de a dovedi că trecătorii miluiesc orice colindători, indiferent de versuri, stă încercarea de a induce în public ideea că într-adevăr nu ar exista parlamentari cinstiţi.

Cu alte cuvinte, noi, toţi cei aleşi de naţiunea română în cea mai democratică instituţie a ţării, am fi o bandă de pungaşi. Dacă vă imaginaţi că atacul este doar la adresa Parlamentului actual vă înşelaţi. Conştient sau nu, cei care încearcă să acrediteze asemenea idei au în vedere toate Parlamentele democratic alese din 1990 până astăzi.

Nu nişte persoane oarecare sunt atacate astfel, ci instituţia în sine. Efectul pe care contează aşa-zişii jurnalişti de la Antena 1 este discreditarea Parlamentului şi, în ultimă instanţă, a democraţiei însăşi.

Întrebarea pe care amintiţii reporteri încearcă să o cuibărească în rândurile opiniei publice este: la ce bun să mai alegem pe cineva, dacă tot sunt necinstiţi? S-ar putea să vi se pară că exagerez, dar nu este aşa. Nu doresc să apăr pe acei parlamentari care de-a lungul anilor s-au dovedit a fi necinstiţi. Ştiu că nu există pădure fără uscături şi nu pot să afirm că, din principiu, toţi parlamentarii sunt cinstiţi. Dar afirmaţia că toţi am fi nişte hoţi face parte din aceeaşi categorie de judecăţi potrivit căreia dacă o persoană a mers fără bilet în transportul public, toţi călătorii sunt cu necesitate contravenienţi.

Nu aş insista asupra acestei încercări deliberate de discreditare a Parlamentului, dacă nu aş considera că efectul pe termen lung al unei asemenea atitudini este discreditarea democraţiei în România.

Am convingerea că asemenea acte dictate de amatorism, de dorinţa de a câştiga fără efort un salariu bun şi care, trebuie să o spun cu regret, constituie o formă cu totul iresponsabilă de exercitare a libertăţii de exprimare, asemenea acte, aşadar, nu pot avea drept urmare decât promovarea ideilor potrivit cărora sistemele dictatoriale ar fi mai potrivite decât cele democratice.

Nu pot decât să sper că dumneavoastră, colegii mei parlamentari, nu veţi accepta asemenea insulte aduse Parlamentului şi democraţiei.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna Maria Apostolescu.

Doamna Maria Apostolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică poartă titlul "Creşteri salariale discriminatorii".

În ziua de 17 decembrie 2003, Senatul a adoptat Proiectul de Lege privind majorarea unor drepturi salariale ale personalului de specialitate artistică din cadrul Filarmonicii George Enescu din Bucureşti.

În prezent, proiectul de Lege este înregistrat la Camera Deputaţilor cu nr.PL.x.750(18.12.2003), urmând a fi dezbătut şi aprobat, Camera Deputaţilor fiind Camera decizională.

Acest mod de creşteri salariale punctuale reprezintă o gravă discriminare, încălcându-se, totodată, atât Constituţia României (art.16 alin.1), cât şi Codul Muncii (art.5 alin4).

Discriminarea introdusă de acest proiect de lege se referă la toate filarmonicele din ţară, dar mai ales la Filarmonicele din Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, instituţii care prestează activităţi de prestigiu de peste o jumătate de secol.

Cu privire la filarmonicele din ţara noastră, nu există nici un fel de criterii de ierarhizare a activităţii acestora şi, ca urmare, orice creştere salarială punctuală contravine conducerii democratice de care Guvernul PSD face atâta caz.

Consider că acordarea unei creşteri salariale numai Filarmonicii George Enescu din Bucureşti are la bază un criteriu subiectiv şi constituie un abuz, întrucât "Expunerea de motive" care însoţeşte proiectul de lege amintit nu convinge cu privire la superioritatea acestei instituţii faţă de alte filarmonici, cum sunt, de exemplu, cele amintite, din Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Sbârcea.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fundaţia pentru promovarea agriculturii şi economiei regionale (FAER) din Reghin - judeţul Mureş, este o structură juridică creată cu ajutorul Guvernului Confederaţiei Elveţiene, având ca obiectiv global sprijinirea agriculturii private şi a întreprinderilor mici şi mijlocii în vederea promovării economiei regionale în zona Reghinului.

Mijloacele financiare sunt pentru sprijinul direct al diverselor activităţi, în vederea cooperării tehnice, creditele acordate de FAER sunt rambursabile şi pot fi sub formă de materiale pentru promovarea de proiecte (instalaţii, aparate, utilaje agricole etc.).

Raţiunea instalării unui program de creditare a fost simplă şi dovedită în timp: nu suntem cerşetori, avem putere de muncă şi ştim să preţuim şi să dezvoltăm ceea ce avem.

Având la îndemână cele două mijloace, respectiv formarea profesională continuă pentru adulţi şi un fond administrat după regulile unui fond de creditare, fundaţia FAER s-a ancorat puternic în realitatea economică a judeţului Mureş. Cele două mijloace mai sus amintite s-au structurat, instituţional, în două sectoare distincte: sectorul de creditare şi sectorul de informare.

Am să prezint câteva cifre care să vorbească de la sine despre activitatea FAER:

În sectorul de informare:

• peste 700 de beneficiari ai cursurilor de formare profesională;
• peste 200 de tineri agricultori au urmat studii de pregătire de 5 luni în Elveţia;
• peste 100 de studenţi ai USAMV Cluj - Napoca au urmat stadii de pregătire teoretică şi practică la Fundaţia FAER;
• 235 de manifestaţii cu caracter cultural şi agricol susţinute de FAER.

În sectorul creditare:

• administrarea unui Fond de peste 2.000.000 euro;
• realizarea unui rulaj în decursul a peste 10 ani de activitate de peste 7.500.000 euro;
• gestionarea unui portofoliu de peste 1000 credite;
• realizarea prin susţinerea financiară direct şi indirect a unui număr de peste 8000 locuri de muncă.

Aceste rezultate dovedesc succesul demersului început în anul 1993, chiar mai mult, au dus la extinderea programului de dezvoltare FAER şi în alte judeţe, respectiv Suceava şi Bistriţa.

Asemenea activităţi trebuie înmulţite în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Buga.

Domnul Florea Buga:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi doresc să se constituie într-un protest faţă de practicile Partidului Social Democrat în judeţul Teleorman.

Rămân indignat de iniţiativa Partidului Social Democrat de a împărţi profesorii teleormăneni în profesori şi profesori social-democraţi, prin înfiinţarea Asociaţiei profesorilor social-democraţi. Am criticat faptul că pe vremea lui Nicolae Ceauşescu se politizau lecţiile, iată că acum am ajuns să politizăm profesorii. Această acţiune umileşte cadrele didactice, ele având ca singur scop, ca singură misiune, pe aceea de educatori. Prin această acţiune, cadrele didactice sunt obligate să-şi piardă demnitatea de profesori, de dascăli, şi cei care sunt la clasă trebuie să şi-o păstreze în continuare. Ei trebuie să fie percepuţi ca nişte exemple pozitive pentru societate.

Este şi aceasta o formă prin care oamenii sunt obligaţi de partidul de guvernământ să facă politică. Apoi mă întreb, de ce această întrunire s-a desfăşurat în plină zi, când profesorii aveau, probabil, ore în clasă? Cred că au fost aduşi acolo mare parte din ei cu japca, pentru că nu mai făcând parte din Partidul Social Democrat poţi fi recunoscut ca valoare profesională, poţi să obţii un post pentru care chiar munceşti sau poţi să-ţi desfăşori activitatea didactică fără şicanările pe care ţi le-ai atrage într-o eventuală acţiune de refuz.

Nu asta ne-am dorit în 1989, jalnica atitudine de manevră politică. Îi invit pe colegii mei, dascălii din judeţul Teleorman, să nu se supună comenzii politice şi să îşi spună părerea public faţă de această manifestare a Partidului Social Democrat în judeţul Teleorman.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Popescu Cătălin.

Domnul Kanty Cătălin Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea se intitulează "Liberali fără liberalism".

Ea mea se referă la comportamentul colegilor din Parlament în momentul dezbaterilor la Proiectul de Lege privind declararea ca oraşe a unor comune.

În Programul de guvernare al Guvernului Năstase, supus spre aprobare Parlamentului României, program votat de PSD, PNL, UDMR şi Grupul parlamentar al minorităţilor, la pct.9 sunt prevăzute aplicarea unor politici naţionale de dezvoltare şi modernizare a localităţilor urbane şi rurale. Acordând statutul de oraş unor comune care prin indicatori calitativi şi cantitativi se apropie de statutul de localitate urbană, pe lângă faptul că respectăm voinţa cetăţenilor din localitatea respectivă, care s-a pronunţat prin referendum, contribuim la ridicarea gradului de urbanizare al ţării şi implicit la apropierea de standardele europene în domeniu.

Dacă din punctul de vedere al reprezentanţilor P.R.M.-ului, faptul că au votat împotrivă se poate justifica, pentru colegii "democraţi" de la P.D. şi P.N.L. nu găsim altă justificare decât că au votat potrivit sintagmei "vot contra - indiferent de ce se votează".

Acest comportament arată că între liberalism şi actuala politică liberală nu este nici o legătură, pentru că nu-mi pot explica cum cei care erau adepţii formelor fără fond prin care înfiinţau instituţii considerând că o dată formate vor constitui vectori de dezvoltare, vin astăzi şi spun că transformarea comunelor în oraşe nu este un beneficiu nici al locuitorilor, nici al localităţilor.

Nici măcar argumentele noastre că prin urbanizare se atrag fonduri comunitare, că locuitorii nu plătesc impozite mai mari şi că prin transformare creăm posibilităţi mai mari de dezvoltare, nu au fost suficiente şi au votat împotrivă.

Nu vreau să iau în calcul scăparea unui deputat liberal care la tribună a spus: "Acest proiect de lege are un caracter liberal ".. pardon electoral".

Ce este clar este că P.D., P.N.L. şi P.R.M. au votat împotriva legii, deci împotriva urbanizării României.

Cum te poţi numi liberal dacă nu respecţi principiile liberale, cum te poţi numi democrat dacă nu respecţi voinţa cetăţenilor din localităţile respective?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Grigoraş. Nu aveţi?

Domnul Timiş a vorbit. Domnul Posea a vorbit? Aţi depus la secretariat. Domnul Ionel? Aţi depus la secretariat. Domnul Bara a depus la secretariat. Domnul Scarlat Iriza? A depus la secretariat. Domnul Miron a depus şi dânsul la secretariat.

Domnule Marcu, vă rog.

Domnul Gheorghe Marcu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei mele este următoarea "Când avem simţul măsurii?"

Odată cu apropierea alegerilor din acest an, limbajul colegilor din opoziţie, care îşi exprimă atitudinea lor faţă de unele aspecte, devine mult mai agresiv şi virulent, acesta fiind brăzdat cu epitete de genul "măsuri catastrofale", "adevărat genocid", "interese clientelare", "subminarea economiei naţionale" şi lista poate continua.

Am impresia că se aplică următoarea metodă: Cine ţipă şi acuză mai tare consideră că are dreptate, sau are impresia că-i convinge pe ceilalţi că are dreptate.

Stimaţi colegi,

Am făcut parte din primul Parlament al Românie, ales democratic în mai 1990. Îmi aduc foarte bine aminte, cum un personaj bine cunoscut în acele timpuri, şi cu stagii în vechiul partid, la un moment aniversar, a monopolizat microfonul, acuzând vechiul sistem, din care se înfruptase zdravăn.

Fiind mai tânăr, îl priveam atent şi încercam să ghicesc, dacă credea ce spunea. Văzând că-l privesc ţintă, la pauză mi-a spus următoarele cuvinte: "Tinere, dă-i înainte cu tupeu!".

La fel ca şi acum 14 ani, alte personaje pitoreşti se agită în toate părţile, acuzând pe toţi şi toate, iar unii au ajuns la performanţa de a-şi distruge propriile partide.

Făcând translatarea în timp şi trimiterea la epitetele rostite la începutul intervenţiei mele, remarc că, în dorinţa de a câştiga capital politic, se fac afirmaţii şocante, care în actualul context pot aduce prejudicii tuturor cetăţenilor ţării.

Uităm că de fapt aparţinem aceleiaşi ţării şi că vorbele şi deciziile unora dintre noi se răsfrâng şi asupra celorlalţi?!

Unde sunt noţiunile care, pentru unii dintre noi sunt total străine: realism, bun simţ, caracter, competenţă, patriotism?

Unde sunt prezentate diferenţele de doctrină ideologică la tribuna parlamentară?

Consider că singurul mod de rezolvare a unor situaţii, care mai apar, îl reprezintă dialogul, condiţia esenţială fiind ca cei ce participă să fie realişti şi competenţi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă).

Domnul Dan Brudaşcu:

Privatizarea = ruinarea economiei naţionale

La începutul primului său mandat ca şef al statului eternul preşedinte al României şi echipa sa de propagandişti a făcut eforturi disperate să convingă opinia publică să nu ne vindem ţara. Acest slogan şi-a dovedit, în scurtă vreme, nocivitatea şi perversitatea întrucât nu era altceva decât una din piesele grele ale politicii populiste a politrucului cu trecut moscovit prin care acesta se încăpăţâna să blocheze procesele de dezvoltare social-economică şi politică a României, procese posibile ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989.

Privind retrospectiv cele întâmplate, putem trage concluzia că Ion Iliescu şi echipa sa de susţinători şi sicofanţi nu dorea să vândă ţara pentru a-i spolia averea în interesul lor personal. Acest lucru s-a întâmplat de vreme ce, în proporţie covârşitoare, cei care au pornit la drum cu Ion Iliescu, dar şi cei care i s-au alăturat pe parcurs, sunt astăzi cei mai avuţi dintre români.

Alt scop urmărit prin această politică era de a servi economia naţională intereselor celor care doreau transformarea României într-o colonie şi distrugerea economiei sale pentru a elimina orice fel de concurenţă din partea produselor româneşti.

Despre cum s-a făcut privatizarea în România, se ştie. Toţi cei care, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, s-au aflat la conducerea FPS sunt astăzi asiguraţi pentru generaţii de acum înainte din punct de vedere al averii personale. În ciuda declaraţiilor bombastice ale actualei Puteri privind lupta împotriva corupţiei, Radu Sârbu, una din cele mai odioase eminenţe cenuşii ale privatizării din România îşi consumă în tihnă miliardele rezultate din comisioane pentru privatizări. Evident, va veni curând şi scadenţa pentru că PRM îşi propune ca, imediat după preluarea Puterii, să verifice fiecare dosar de privatizare şi să tragă la răspundere, conform şi în limitele legii, pe toţi cei care au săvârşit abuzuri sau ilegalităţi.

Dacă, în marea majoritate a fostelor ţări socialiste, privatizarea a însemnat o relansare reală a dezvoltării lor economico-sociale, în România ea a adus şomaj, sărăcie, disperare şi nenumărate drame. Cu concursul factorilor de decizie guvernamentală, marile întreprinderi româneşti au fost încredinţate unor rechini sau aventurieri internaţionali care nu şi-au onorat angajamentele asumate şi, aproape fără excepţie, au distrus unităţile achiziţionate. Ca urmare a acestei politici faţă de care Guvernul României a rămas indiferent şi-au pierdut locurile de muncă milioane de oameni, iar spectrul şomajului ameninţă în continuare alte sute de mii. Astăzi România, care era recunoscută pe pieţele externe pentru multe produse performante şi competitive, este incapabilă să mai producă şi ofere la export mărfurile solicitate.

După cum spuneam, procesul de privatizare, aşa cum a fost înţeles şi realizat de către actuala Putere, înseamnă subminarea şi distrugerea economiei naţionale. Noii patroni reduc frecvent numărul locurilor de muncă sau închid pur şi simplu fabricile, dar obligaţia de a plăti salarii compensatorii, ajutoare sociale sau de şomaj revin Statului Român.

Oriunde am privi pe teritoriul României constatăm că, în locul renumitelor întreprinderi de altădată, întâlnim doar unităţi închise sau care funcţionează sub capacitatea avută cândva. Nici judeţul Cluj nu face excepţie. Una din cele mai lovite unităţi economice de aici este renumita cândva fabrică de medicamente "Terapia". Produsele sale în domeniul medicamentelor de uz uman sau animal erau căutate atât în ţară cât şi peste hotare, marca Terapia fiind dovada calităţii şi profesionalismului personalului de aici. Prin grija autorităţilor române, această întreprindere de elită a industriei româneşti de medicamente a intrat pe mâna unor investitori străini. La privatizare, ea avea peste 1.500 de angajaţi şi realiza în jur de 30 - 35 tipuri de medicamente. Cea mai mare parte dintre acestea erau destinate exportului în SUA, Canada, Europa Occidentale, Asia etc. Privatizarea fabricii "Terapia" a fost motivată de necesitatea investiţiilor în tehnologie de vârf, management performant, marketing agresiv, dezvoltarea sectorului de cercetare, diversificarea producţiei, creşterea exportului etc. Iată, însă, că nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. În urma a trei concedieri succesive, de la 1.500 de angajaţi s-a ajuns în prezent la mai puţin de 500. În 13 februarie a.c. şi-a încetat activitatea la "Terapia" încă 150 de persoane ca urmare a închiderii secţiei de sinteză fină. De la cele 30 - 35 medicamente, astăzi la "Terapia" se mai produce doar faringosept. Şi acesta doar până la epuizarea stocurilor de materii prime. S-a renunţat până şi la pantotenatul de calciu, deşi există o cerere deosebit de mare pe pieţele externe pentru acest produs.

Din datele ce ne-au fost furnizate rezultă intenţia actualilor patroni de a lichida complet fabrica "Terapia". În scurtă vreme, aici, cu un personal tot mai puţin numeros, se va realiza doar ambalarea medicamentelor produse în străinătate, iar într-o perspectivă nu foarte îndepărtată, fosta cândva fabrică de medicamente de prestigiu internaţional va deveni depozit pentru medicamentele străine.

Să se înţeleagă bine: noi, cei de la Partidul România Mare, nu suntem împotriva privatizării dacă este făcută în interesul economiei naţionale. Nu putem tolera şi nu vom tolera niciodată ca, prin privatizarea defectuoasă realizată de autorităţile române, să se atenteze la siguranţa poporului român prin ruinarea economiei noastre naţionale.

Iată de ce, în calitate de deputat al PRM, cer primului-ministru şi tuturor factorilor abilitaţi să dispună verificarea ilegalităţilor comise în procesul de privatizare a fostei fabrici de medicamente "Terapia" şi să fie deferite justiţiei toate acele persoane care au admis şi tolerează distrugerea premeditată a acestei societăţi comerciale şi, implicit, a producţiei româneşti de medicamente.

Domnilor guvernanţi, indiferenţa dumneavoastră înseamnă, pe lângă sute de şomeri, disperarea celor care şi-au pierdut locurile de muncă, precum şi preţuri tot mai mari pentru medicamentele aduse de la export.

Partidul România Mare se opune cu toată hotărârea şi fermitatea acestui proces de distrugere şi pauperizare premeditată a ţării prin tolerarea ca procesele de privatizare să însemne, în realitate, lichidarea societăţilor comerciale din ţara noastră.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vin astăzi în faţa dumneavoastră să vă prezint încă "un succes" înregistrat de România în cei 14 ani de tranziţie.

Dacă înainte de 1989, statisticile internaţionale plasau România pe locul şase în lume şi pe locul doi în Europa la producţia de mătase naturală, începând din 1990, sericicultura a înregistrat un declin constant, producţia de gogoşi de mătase ajungând de la 1849 tone în 1989 la mai puţin de două tone în 2003. Şi producţia de viermi de mătase s-a redus considerabil. Astfel, dacă în 1989 România producea peste 2490 Kg, anul trecut nu s-au obţinut decât 10 Kg de ouă de viermi de mătase crudă. Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în cazul puieţilor de dud, numărul acestora diminuându-se constant de la an la an.

Dacă în urmă cu cca. 15 ani aveam plantaţii de duzi de peste 558 hectare, în prezent mai există doar 100 hectare de duzi.

În ceea ce priveşte mătasea naturală brută, anul trecut nu s-a obţinut decât un kilogram.

Dacă cauza cererii tot mai scăzute de mătase naturală, dar şi a managementului defectuos, din cele 20 de societăţi comerciale sericicole privatizate după 1990 au mai rămas în funcţiune doar cinci. Însă şi acestea şi-au modificat domeniul de activitate, în prezent existând o singură societate care se mai ocupă de producerea şi distribuirea ouălor de viermi de mătase şi a puieţilor de dud.

Crescătorii de viermi de mătase vor primi, începând cu acest an, un sprijin financiar din partea statului de aproximativ 20.000 lei pentru fiecare kilogram de gogoşi de mătase produs.

Cu toate că decizia Ministerului Agriculturii (MAPAM) urmează modelul comunitar, potrivit documentului de poziţie, negociat de autorităţi cu oficialii U.E., anul acesta România ar fi trebuit să înfiinţeze un organism autorizat pentru atestarea "crescătorilor eligibili" şi abia în 2005 să adopte măsuri de sprijin similare cu cele comunitare.

Tot anul acesta, autorităţile s-au angajat să demareze şi adaptarea la nivel european a evidenţelor statistice şi de calitate pentru gogoşile şi viermii de mătase.

În prezent, liderul mondial incontestabil în producţia de mătase este China, urmată de India, Brazilia şi Japonia.

Valoarea actuală a firului de mătase brut este de circa 50 dolari/Kg, preţurile fiind stabilite de ţara ce deţine monopolul, care este China, cu 93% din piaţa internaţională a mătăsii.

În rândul ţărilor importatoare de mătase se numără Italia, cu peste 4.500 tone anual, Japonia cu cca. 2000 tone, Franţa cu aproximativ 750 tone şi SUA.

În încheiere, vă prezint sintetic evoluţia României în acest domeniu:

Domnul Puiu Haşotti:

Preşedintele "oamenilor noi"

Decembrie 1989 - momentul în care elevul şi-a învins, la propriu, profesorul. Momentul în care sutele de mii de români ce ieşiseră în stradă pentru a-şi cere libertatea, nici nu se gândeau că vor prilejui triumful omului nou. Omul visat de comunişti, fără istorie, fără valori, fără principii, fără Dumnezeu. Omul dispus să facă orice compromis pentru interesul său. Omul gata oricând să treacă de la comunism la democraţie, de la Est la Vest, de la ateism la creştinism, totul pentru binele lui şi numai al lui. Aceşti oameni conduc astăzi România, fiind prefecţii noştri, primarii, miniştrii etc.

Omul poate mima schimbarea sa în nesfârşite ipostaze; nu poate însă evita instinctele de orice fel - biologice, intelectuale, politice. Şi în cazul domnului Ion Iliescu, experienţa copilăriei şi adolescenţei sale îl trădează din când în când. Omul format la şcoala lui Roller şi a Moscovei sovietice nu se poate stăpâni şi controla întotdeauna. Pentru a-l parafraza pe Corneliu Coposu, domnul Ion Iliescu se întoarce, uneori, pe uliţele copilăriei. Şi atunci ne spune ceea ce crede cu adevărat despre socialism, despre proprietatea privată şi destul de des despre istoria României. Admiratorul "dacilor ce se trag din traci", al lui Burebista, al lui Mihai Viteazul, al lui Alexandru Ioan Cuza ne vorbeşte despre cei 150 de ani de corupţie ai României. Preşedintele României pune semnul egalităţii între, de pildă, generaţia paşoptistă formată la Paris şi oamenii noi ai socialismului, formaţi în amfiteatrele universităţilor comuniste.

Sigur că ne aducem cu toţii aminte şi de Decebal, trădat de un apropiat, şi de istoria voievozilor români, trădaţi şi trădători de atâtea ori, de modul în care se obţinea sinecură în această ţară, cu ajutorul pungilor de galbeni care, în epoca fanariotă, au căpătat denumirea cvasi-oficială de bacşiş.

Corupţie a existat, dintotodeauna, oriunde în comunităţile umane. Corupţia are, desigur, o istorie milenară în spaţiul balcanic, în acest "Bizanţa după Bizanţ". Dar nu poţi compara gripa cu cancerul. România nu a fost niciodată statul cel mai corupt din Europa, aşa cum este astăzi. Caracterul de stat în care corupţia este instituţionalizată este dat României nu de determinarea istorică specifică teoriilor marxiste, ci de felul în care reprezentanţii Partidul Social Democrat fură tot ce se poate fura, în care deciziile la absolut toate nivelele se iau doar după ce se încasează un comision, un bacşiş etc. În România nu a existat până astăzi tradiţia decorării celor care nu ştiu ce este legea şi jefuiesc judeţe întregi.

Faceţi oricâte incursiuni doriţi în istoria României, fie şi din perspectiva lui Roller sau a domnului Berindei. Dar nu jigniţi memoria celor care au construit acest stat. Nu faceţi comparaţia între generaţia paşoptistă şi generaţiile ce i-au urmat, care au creat România şi au transformat-o într-un stat european, care ar fi putut fi astăzi un stat democrat şi prosper, cu generaţiile care ne-au întors în epoca fanariotă, cu care se aseamănă România condusă de PSD. Nu se pot compara cei care au studiat la Paris sau Berlin cu cei care au studiat la Moscova - unii au creat România Mare, alţii o duc la sapă de lemn.

Domnul Eugen Arnăutu:

"Incapacităţi de partid"

Alianţa PNL-PD încearcă cu disperare să îşi asigure o imagine de unitate în exterior în timp ce ecourile disensiunilor interne nu mai pot fi împiedicate să nu apară în presă. Imaginea unitară încearcă să şi-o asigure prin subscrierea săptămânală la cererea de demisie a Guvernului. Se pare că numai pentru target-uri negative se poate înfăptui o consensiune între aliaţi, mai puţin în schimb când vine vorba de acţiuni coerente cu efecte pozitive asupra electoratului.

După ce a reuşit cu mari cazne să scoată un nume şi o siglă pentru a se face vandabilă pe piaţa electorală, Alianţa a încercat "să înfăptuiască" şi textul unui acord care nici nu a fost bine bătut în cuie că a şi început să fie contestat. Cearta pe funcţii nu ar reprezenta un factor de noutate şi poate nu ar ştirbi aşa de mult din unitatea fragilă a Alianţei precum decizia de a participa la alegerilor locale cu liste separate, cu o singură excepţie de la regulă, Bucureştiul.

Stabilitatea şi aşa fragilă a alianţei se pierde văzând cu ochii pe de o parte şi din cauza Partidului Democrat. Partidul Democrat suferă de o maladie greu curabilă, o dată prin reprezentarea conducerii sale, iar în al doilea rând prin pierderea constantă a unor persoane importante din rândul său. Valul dezertărilor a atins culmea odată cu plecarea însuşi a fondatorului partidului, domnul Petre Roman, fapt ce a dus la dizolvarea grupului parlamentar PD de la Senat. Din păcate pentru PD, la schimb cu pierderile înregistrate nu a reuşit decât să îşi aducă în rândurile sale prea puţine persoane şi nici o personalitate sau poate doar cu o excepţie, cea a domnului Cozmin Guşă, care are chiar pretenţii de clarvăzător. Mai precis, domnia sa consideră că există semnale clare la nivel central că PRM "a bătut palma cu PSD" şi că se încearcă "respectabilizarea" lui Corneliu Vadim Tudor pentru a putea fi luat la guvernare de PSD în 2004". Probabil că acele semnale clare despre care vorbeşte domnul Guşă sunt doar în mintea sa înceţoşată, dovedind şi prin această declaraţie că se înscrie în linia tembelismului de partid. Dacă domnul Guşă ar fi fost atent la declaraţiile PSD ar fi înţeles că PSD nu exclude nici o colaborare postelectorală, cu excepţia PRM.

Previzionismul Partidului Democrat ar fi fost de ajutor dacă s-ar fi limitat la clarviziuni efectuate doar asupra propriei stări. Dar pentru că este mai interesat de capra vecinului în situaţii care necesită o atenţie internă deosebită, PD se aduce singur în starea de disoluţie.

Domnul Mihai Stănişoară:

"Criza din sistemul sanitar mehedinţean"

Guvernul PSD a adus sistemul sanitar în cea mai gravă criză pe care sistemul public de sănătate a înregistrat-o de la revoluţie încoace. Faţă de ţările candidate la aderare în Uniunea Europeană, România se găseşte, conform evaluării Biroului Regional al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru Europa: pe primul loc la bolile cardiovasculare, pe primul loc la mortalitate infantilă în maternităţi, TBC infantil, SIDA infantilă, hepatita C, bolnavi de sifilis cât şi având cea mai mică speranţă de viaţă la naştere. Pentru sănătatea fiecărui cetăţean, Guvernul PSD alocă 70 USD, în timp ce în Bulgaria această sumă este dublă. Suma alocată din p.i.b. pentru Ministerul Sănătăţii este de 4,2% în timp ce în toate ţările foste comuniste această sumă este de cel puţin 6%.

Principalele cauze ale crizei din sănătate sunt subfinanţarea sistemului, deturnarea unor sume din fondul asigurărilor şi utilizarea acestora pentru alte destinaţii, introducerea unor metodologii nejustificate economic, precum şi schimbarea permanentă a normelor de compensare a medicamentelor.

Medicii din spitalele mari cu greu mai pot asigura tratamentele pacienţilor, pentru că stocurile farmaciilor cu circuit închis sunt aproape epuizate, iar furnizorii nu vor relua aprovizionarea până când autorităţile nu plătesc datoriile unităţilor sanitare. Unele spitale mai supravieţuiesc cu stocurile de anul trecut, în timp ce în alte cazuri medicii cer pacienţilor să-şi cumpere pastile de la farmaciile din oraş, pe banii bolnavilor.

Subfinanţarea, centralismul, autoritarismul şi politizarea sistemului sanitar au mari repercusiuni şi s-au amplificat la nivelul instituţiilor de coordonare şi control sanitar şi la nivelul judeţului Mehedinţi.

Politica PSD faţă de problemele din sistemul de sănătate mehedinţean poate fi caracterizată printr-un singur cuvânt incompetenţă. Criza din sistemul sanitar mehedinţean scoate la iveală situaţii din ce în ce mai grave şi care depăşesc orice limite.

Divergenţele dintre Casa Judeţeană de Sănătate şi Spitalul judeţean sunt notorii şi au ca fond, susţine Casa de Sănătate, tocmai incompetenţa managerială a conducerii spitalului. Din acest război de durată, cei care pierd, victimele, sunt pacienţii şi în general cetăţenii.

Cum este posibil ca pensionarii bolnavi să aştepte cu disperare medicamentele? Cum este posibil ca bolnavii internaţi în Spitalul Judeţean să fie nevoiţi să vină cu medicamentele şi cu mâncarea de acasă?

La jumătatea anului trecut, directorul Casei Judeţene a Asigurărilor de Sănătate Mehedinţi, domnul Gheorghe Bunciu, a prezentat un Raport care a stârnit un întreg scandal. Din raportul directorului Casei Judeţene de Sănătate, care prezenta situaţia financiară pe primul semestru al anului 2003, reiese că agenţii economici din judeţ au datorii la CJAS de peste 380 miliarde de lei. Cele mai îndatorate societăţi mehedinţene sunt cinci unităţi cu profil minier (158 miliarde), şapte unităţi cu profil agricol (21 miliarde), precum şi 25 de agenţi economici cu datorii de peste un miliard. Scandalul a început când CJAS, prin directorul economic al acestuia, doamna Gheorghiţa Bureţea, a acuzat conducerea Spitalului judeţean Mehedinţi de proastă gestionare a fondurilor primite.

Casa de Sănătate a cerut un control amănunţit asupra modului în care Spitalul Judeţean gestionează fondurile primite, având datorii de peste 86,7 miliarde, din care la servicii şi furnizorii de medicamente peste 60 de miliarde. CJAS acuză conducerea Spitalului Judeţean că nu posedă documente justificative pentru o bună parte din medicamente. Nereguli în gestionarea banilor au fost semnalate şi de controalele Gărzii Financiare.

Conducerea Spitalului Judeţean, prin vocea directorului Radu Iman, acuză Casa de Sănătate de "poziţii antisanitare", atrage atenţia asupra situaţiei dramatice din spitale, asupra condiţiilor lamentabile ale practicării actului medical, atunci când pacienţii trebuie să vină de acasă cu medicaţia necesară din cauza fondurilor insuficiente alocate de CJAS.

Ca urmare a scandalului declanşat, Spitalul Judeţean a refuzat să semneze contractul de furnizare a serviciilor medicale pe anul în curs. A fost nevoie de intervenţia prefectului şi a vicepreşedintelui CNAS pentru ca acest contract să fie semnat.

Acuzaţiile reciproce dintre conducerile celor două instituţii nu fac decât să adâncească criza în care se găseşte sistemul sanitar mehedinţean. În aceste condiţii, doresc să spun că sunt vitale măsuri extrem de operative, altfel sistemul sanitar şi starea de sănătate a populaţiei se va deteriora nu dramatic, ci tragic.

Statul, Guvernul PSD prin Ministerul Sănătăţii, sunt responsabilii pentru starea de sănătate a naţiunii şi ar trebui să ia decizii politice juste şi ferme care să conducă la performanţa sistemului sanitar şi la ameliorarea stării de sănătate a populaţiei.

Decidenţii PSD din sistemul de sănătate dau, ca de obicei, vina pe medici, făcându-i pe aceştia vinovaţi de criza sistemului în loc să reglementeze gravele probleme din sistemul sanitar.

Guvernul ar trebui să recupereze cele 27 mii de miliarde care reprezintă şi în acest moment creanţe la bugetul Sistemului de Asigurări de Sănătate, să introducă metode mai eficiente de colectare a acestor fonduri pentru a creşte rata contribuţiei şi să înceteze practica ştergerii datoriilor unor societăţi la acest fond.

Concluzionând cele prezentate: tot ce se întâmplă în materie de sănătate a populaţiei reprezintă, din nefericire, un program lent de distrugere a condiţiei umane în ţara noastră şi necesită o urgentă soluţionare.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Tun de 563.000.000.000 lei la S.C. Antibiotice S.A."

Dacă ne-am lua după aparenţe, am zice că fabrica "Antibiotice" Iaşi o duce cum nu se poate mai bine. Conducerea societăţii anunţa triumfalist, anul trecut, că firma ieşeană acoperă circa 4,5% din consumul medicamentelor pe piaţa internă şi a reuşit să-şi vândă produsele în 27 de ţări ale lumii, realizând în 2002 exporturi de peste 8 milioane de dolari. În acelaşi an, cifra de afaceri se ridica la 35,3 milioane dolari (1.082 miliarde lei), iar profitul net depăşea 3,5 milioane dolari (113 miliarde lei). Noi ştim, însă, că aparenţele înşeală şi mai ştim că, în aprilie 2003, "prospera" societate comercială în care zeci de mii de ieşeni investiseră din greu în "marea privatizare" (perioadă în care S.C. Antibiotice S.A era considerată cea mai profitabilă unitate economică din judeţ), avea de recuperat din sistemul sanitar 560 miliarde lei, fiind în imposibilitate de a plăti acţionarilor dividendele cuvenite pentru anul precedent, în sumă totală de peste 30 miliarde lei.

Lipsa artificială de lichidităţi a dus la neachitarea taxelor şi impozitelor către bugetul de stat, dar şi la contractarea unor împrumuturi costisitoare de pe piaţa bancară. La toate acestea s-au adăugat penalităţile, care depăşeau 50 miliarde lei, şi pe care SC Antibiotice SA (având, pe hârtie, un bilanţ pozitiv) a fost nevoită să le plătească, pentru datoriile scadente de 383 miliarde lei (sumă importantă dar, evident, inferioară celei de 560 de miliarde, care nu fusese recuperată de la debitorii societăţii).

În luna iunie a aceluiaşi an, altă problemă: pe bună dreptate, o instanţă de judecată a obligat firma ieşeană la plata către APAPS a aproape 11 miliarde lei, reprezentând valoarea dividendelor şi a dobânzii pe 1995, plus dividendele pe 1996, pentru acţiunile pe care statul le deţine la SC Antibiotice SA.

În octombrie 2003, suma care trebuia recuperată de către fabrica de medicamente de la unităţile de stat ajungea la 682 miliarde lei, iar premierul Adrian Năstase promitea că se va implica personal în rezolvarea crizei. Bineînţeles, nu s-a concretizat nimic. Lovitură de teatru în decembrie 2003, când ministrul Ionel Blănculescu dădea publicităţii concluziile unui raport din care reieşea că 563 de miliarde lei au fost "sifonate" (chiar aşa s-a exprimat înaltul oficial al Guvernului!) prin firmele-căpuşă SC Pharma SA şi SC Farma Servide SRL, fiind amestecaţi persoane sus-puse precum fostul director economic al SC Antibiotice SA, Constantin Acatrinei, dar şi Dumitru Nani (fratele lui Ioan Nani, actualul director general al fabricii de medicamente). Cum altfel, avem de-a face cu membri marcanţi ai PSD Iaşi, mână în mână cu senatorul Ion Solcanu. Mecanismul fraudei: SC Antibiotice SA nu-şi distribuia printr-o reţea proprie medicamentele produse, ci le livra către SC Pharma SA (societate înfiinţată în anul 2000, având ca domeniu de activitate "comerţ cu ridicata al produselor farmaceutice"), la care deţine 30% din acţiuni.

În 2002, numai o mică parte din suma facturată a fost încasată de către fabrică de la distribuitor, pentru că Pharma şi-a plătit preferenţial creditorii: către ceilalţi furnizori a achitat 99%, adică 386 miliarde lei, iar către Antibiotice a virat numai 121 miliarde lei (doar 29% din datorie!).

Această "ciudăţenie" devine şi mai odioasă dacă menţionăm şi faptul că, timp de doi ani, Antibiotice a adus 95% din veniturile Pharma, livrând către această societate peste jumătate din producţia de medicamente (din ce rămânea, o mare parte mergea pe piaţa externă!).

Revenind la Blănculescu, să mai reproducem şi întrebarea retorică a acestuia: "Dacă Antibiotice generează 95% din profitul acestei firme (Pharma - n.n.), de ce nu figurează şi la capitalul social cu 95%?

Concluzia: "Operaţiunea de înfiinţare a SC Pharma SA este criticabilă din punct de vedere juridic; a fost o inginerie juridică şi financiară foarte subtilă, aşa cum se regăsesc în tot sistemul de sănătate".

Până una-alta, Ioan Nani este în continuare director general al fabricii şi nimeni nu s-a atins de un fir din părul său, aşa cum, de altfel, nu s-a luat nici o măsură sancţionatorie contra celorlalţi vinovaţi de gaura neagră din vistieria SC Antibiotice SA.

Nu mai contează legea, nu mai contează acţionarii care aşteaptă mult şi degeaba să-şi primească dividendele, nu mai contează că avem de-a face, clar, cu abuzuri şi cu neglijenţe grave în serviciu.

Deasupra tuturor, senatorul Ion Solcanu, preşedintele PSD Iaşi, supraveghează, cu grijă patriarhală, reţelele de scurgere a banilor. Şi toată lumea ştie că, de 14 ani încoace, nimeni şi nimic nu l-a oprit să facă ce vrea din judeţul Iaşi şi din vieţile celor peste 800.000 de oameni care au avut ghinionul de a-i fi contemporani.

Domnul Pavel Târpescu:

"Schimbarea la faţă a domnului Corneliu Vadim Tudor"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eforturile din ultima vreme ale liderului PRM, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, de a-şi demonstra simpatia şi preţuirea pentru poporul evreu nu cred că sunt sincere, ci pornesc de la un simplu calcul de imagine. Cunoscut de peste 20 de ani ca un adept al exceselor de limbaj în această direcţie, domnul Vadim doreşte pur şi simplu să-şi cosmetizeze imaginea publică, în primul rând sub aspectul percepţiei internaţionale. E mult prea exagerat în atitudini şi acţionează cu prea multă febrilitate pentru a fi sincer. Şi nu trebuie uitat că 2004 e un an electoral.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Experimentele învăţământului românesc"

La câte greşeli, gafe şi încurcături au fost comise în ultimii 10 ani de către reprezentanţii Ministerului Educaţiei, parcă nici nu mai contează ultima dintre ele, şi anume suprapunerea examenelor pentru absolvirea clasei a VIII-a cu orele de clasă obişnuite ale celorlalţi elevi. În fond, ar spune unii, nu este decât o suprapunere a ultimei săptămâni de activitate din anul şcolar 2003-2004 cu săptămâna testelor naţionale pentru elevii claselor terminale din ciclul gimnazial, o perioadă în care, dacă ne aducem bine aminte, mediile sunt încheiate, materiile sunt terminate, iar elevii sunt cu gândul la vacanţă.

Şi, totuşi, nu aceasta este problema de fond, ci una mult mai gravă prin conotaţia ei: atitudinea celor angajaţi să dirijeze educaţia unei generaţii întregi şi prin implicaţiile ce le generează, şi pentru alţi tineri aflaţi în formare.

Trecerea de la perioada de fundamentare a educaţiei şi a culturii generale, şi anume obligativitatea absolvirii celor 8 clase, la treapta superioară ce face tranziţia spre învăţământul superior şi pregătirea unei cariere profesionale, stă de câţiva ani buni sub semnul incertitudinii şi al improvizaţiei.

Deşi este cunoscută cerinţa europeană pentru şcolarizarea obligatorie de 10 ani, învăţământul românesc a continuat să se bazeze pe o şcoală generală de 8 ani, încheiată cu un examen pentru trecerea operaţională mai departe. Un timp, examenul a fost de admitere, făcând selecţia între liceu şi şcoala profesională, prin verificarea unor cunoştinţe de nivel inferior, din gimnaziu şi nepunând accent pe testarea aptitudinilor elevilor pentru forma superioară de învăţământ la care doreau să acceadă.

A urmat apoi provizoratul, şi anume, şcoala obligatorie de 9 clase, care a fost experimentată doar la nivelul încadrării ei în Legea învăţământului. A urmat un alt experiment făcut pe spinarea câtorva generaţii bune, şi anume examenul de capacitate, gândit ca formă de absolvire a învăţământului de cultură generală, dar manifestat sub forma admiterii ca treaptă superioară la liceu.

Anul trecut, experimentul în învăţământul românesc a continuat, anunţându-se obligativitatea celor 10 ani de şcoală şi desfiinţarea examenului de capacitate începând cu anul acesta. Elevii urmau să dea câteva teste pe durata ultimelor două clase de gimnaziu, ale căror rezultate asigurau repartizarea în licee şi şcolile de arte şi meserii (care înlocuiau şcolile profesionale). Şi poate caruselul schimbărilor ar fi luat sfârşit dacă nu avea loc schimbarea ministrului educaţiei, care schimbare a determinat un nou experiment care îi sperie, în egală măsură, atât pe elevi, cât şi pe părinţi şi profesori: testele naţionale. Acestea sunt anunţate pentru luna iunie 2004 şi nu au o viaţă prea lungă, deoarece fac tranziţia spre 2005, când mai mult ca sigur că va urma aplicarea unei alte forme de selecţie pentru generaţia şcolară.

Menţinerea încă un an a examenului de capacitate, rebotezat test naţional, determină pe de o parte încurcăturile din acest an şcolar prezentate mai sus, iar pe de o parte păstrarea pe piaţa tipăriturilor a materialelor conţinând teste, îndrumări, comentarii pentru acest tip de examene. Dacă s-ar fi renunţat dintr-o dată la acest lucru, atât autorii acestor producţii, cât şi editorii, ar fi rămas fără obiectul muncii lor. În schimb, înlocuind pe copertă cuvântul "capacitate" cu cuvântul "testare", cărţile şi-au prelungit valabilitatea, din valorificarea lor se mai poate scoate profit cel puţin un an, fiind indicate chiar de către profesori. Şi toate acestea pentru că Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare nu a realizat la timp un fond de verificare şi repartizare a elevilor conform noii forme de şcolarizare pe durata a 10 clase.

Prin suprapunerea perioadei de examene cu perioada de activitate şcolară normală, ministerul de resort loveşte în propriii colaboratori prin desconsiderarea învăţământului, a activităţii desfăşurate de elevi, profesori, învăţători, care în baza acestei planificări rupte de realitate sunt obligaţi să-şi dea programul obişnuit peste cap sau să renunţe la ultimele zile de şcoală.

De ani buni, tranziţia din această ţară se manifestă pregnant în două, trei domenii de activitate, dintre care unul este de departe învăţământul românesc, începând de la cel primar şi terminând cu cel superior. Experimentul, provizoratul nu se mai dovedesc în astfel de cazuri simple şi nedorite accidente, ci aşa după cum se observă, se transformă în metodă de lucru şi de încercare pentru o generaţie întreagă, cu efecte nefaste care vor apărea cât de repede la orizont.

Domnul Florin Iordache:

"Valentine's Day sărbătorită şi în România"

14 februarie, data la care se sărbătoreşte în întreaga lume Ziua Îndrăgostiţilor, în ultimii ani a fost aşteptată şi sărbătorită şi în ţara noastră. Nu trebuie uitat însă că românii au avut întotdeauna o sărbătoare a îndrăgostiţilor, aceasta fiind Dragobetele.

2004 fiind an electoral, mulţi oameni politici au profitat de eveniment pentru a se da în spectacol, pentru a-şi atrage simpatia tinerilor, pentru ca oamenii să uite de problemele cu care se confruntă în fiecare zi, privind autorităţile locale.

Un exemplu în acest sens este cel de la Deva, în organizarea PNL-ului local şi a primarului Mircia Muntean.

Nu trebuie profitat de inocenţa unor tineri numai de dragul campaniei electorale.

Chiar dacă nu este prevăzut expres în lege la o lansare a unui candidat, fie el primar, consilier sau parlamentar trebuie mai multă decenţă. Pentru că cei care votează apreciază contribuţia la rezolvarea adevăratelor probleme locale şi nu la show-uri erotice.

Domnul Ioan Sonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Mişcarea banilor"

În România sunt oameni bogaţi şi aceasta e bine. Înseamnă că există afaceri, câştiguri, bunăstare şi progres. Înseamnă că oamenii bogaţi pot călători şi se pot bucura de bogăţia lor produsă cinstit şi corect, şi că şi-au achitat, la fel ca ultimul român, datoriile faţă de stat, adică impozite, taxe şi toate celelalte dintr-o listă suficient de mare încât să înspăimânte. Desigur că nu este plăcut să călătoreşti cu avionul având buzunarele doldora de dolari sau euro. Este periculos. De aceea este bine ca banii să te aştepte acolo unde gândeşti că vei fi peste câteva ore de zbor: în Cipru, Insulele Virgine Britanice, Belize, Cayman, SUA etc. De aceea există băncile şi conturile. Grija pentru cei aflaţi cu buzunarele goale, însă cu carnetul de cecuri în diplomat, o poartă BNR. Dar este destul de complicat de deschis un cont în străinătate până la liberalizarea promisă până în 2007. "Este o procedură destul de complicată, iar solicitantul trebuie să depună toate documentele necesare pentru a demonstra exact operaţiunile pe care ar dori să le efectueze cu sumele din contul respectiv", spune un reprezentant al Băncii Naţionale

Nu se poate deschide un cont bancar în străinătate fără aprobarea Băncii Naţionale, pentru că liberalizarea contului de capital "nu trebuie să ducă la transferul necontrolat al banilor din ţară". "Cine vrea să transfere bani în străinătate poate să o facă prin celelalte mijloace permise de lege şi asta cu atât mai mult cu cât nu există sancţiuni pentru încălcarea regulii", spune un reprezentant al BNR, deci se pot deschide conturi în străinătate fără avizul BNR. Celelalte mijloace ar fi cumpărarea de acţiuni, imobile etc.

După aceeaşi părere, până acum nu s-a constatat un export de capital.

Şi, cu toate aceste garanţii, prea ades banii obţinuţi prin mijloace ilicite sunt spălaţi prin circuite financiar-bancare şi rulaţi către firme off-shore, din ţări considerate paradisuri fiscale. În 2003, din România au fost trimişi peste 400 de milioane de euro spre astfel de paradisuri fiscale, cum reiese dintr-un raport al Oficiului Naţional de Prevenire si combatere a Spălării Banilor - ONPCSB. Peste 325 de milioane de euro au ajuns în Cipru. Societăţi off-shore înregistrate aici apar ca asociaţi la firme din România, administratori fiind cetăţeni libanezi, irakieni, români, etc. În Insulele Virgine au ajuns 14 milioane de euro, în Insulele Cayman 4,5 milioane de euro. Şi de câte milioane nu se va fi ştiind nimic...

După cum se ştie, mare parte din aceste sume ascunse în conturi off-shore pot fi folosite în acţiuni teroriste. Grupul de Acţiune Financiară Internaţională - GAFI, organismul interguvernamental care stabileşte şi promovează politicile de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, face eforturi şi descoperă mereu noi coordonate ale unor astfel de paradisuri. Deşi, iată, se cunosc sumele expediate din România , ca şi altădată , aşa cum avem corupţie fără corupţi, nu exisă indivizi şi adrese ale expeditorilor. Din nou rămâne ca presa să descopere şi să pună la dispoziţia structurilor specializate datele care să ducă la aceste adrese. Când le vor afla şi acei care au umplut de atâtea ori găurile negre din băncile româneşti rămâne să o spună Timpul.

Domnul Valentin Păduroiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Alianţa CDR 2004 este pe cale de dispariţie? Iată o întrebare care pluteşte de câteva săptămâni peste titlurile gazetelor centrale. Evenimentele politice din ultimele zile, formarea şi lansarea pe piaţă a Forţei Democratice a domnului Petre Roman, atacul deosebit de violent la adresa domnului Traian Băsescu privind apartenenţa la structurile fostei securităţi, aduc în prim plan manevrele politice de reaşezare a actorilor pe marea scenă politică românească, înainte de abordarea alegerilor locale din iunie anul curent.

Succesiunea evenimentelor politice duce spre disperarea membrilor PD, tot mai puţini de altfel, la singura opţiune viabilă din punct de vedere politic, şi anume dizolvarea. Lipirea de grupul liberal al PNL sau social democrat al PSD rămâne un act de maturitate politică la îndemâna celor care mai înseamnă ceva în acest partid numit PD din punct de vedere al imaginii persoanei publice care se pretind şi politicieni.

Personal îl înţeleg, este greu să lupţi politic cu PSD când acest partid obţine succese notabile şi de profunzime în îndeplinirea promisiunilor din programele prezentate în campania electorală cu care a câştigat alegerile din anul 2000 şi mai ales cu promisiunea aproape certitudine astăzi că vom fi membri ai Uniunii Europene şi mai ales promisiunea, onorată deja, de a fi membri NATO.

Succesul acestor realizări politice pentru Partidul Social Democrat îl constituie, stimaţi colegi, pregătirea şi deosebita profesionalizare politică a Resurselor Politice Umane ale partidului. Suntem singurul partid de pe scena politică parlamentară care îşi pregăteşte viitoarele generaţii de oameni politici fie ei parlamentari, consilieri judeţeni, primari şi consilieri locali, militanţi pentru organizaţiile locale în Centre de Pregătire şi Formare Continuă a Resurselor Politice Umane.

Realizările politice trebuie pregătite cu mult timp înainte, cine nu dovedeşte că are capacităţi de previziune şi perspectivă pe termen lung asupra resurselor umane de care dispun nu va reuşi să susţină credibil demersul politic, programele şi chiar doctrina şi ideologia politică asumată.

Aşadar, domnilor colegi parlamentari ai alianţei CDR 2004, să nu fiţi surprinşi că nu veţi avea rezultate pozitive în acest an electoral la alegeri. V-aţi ocupat să vă ocupaţi, în continuare de valorificarea situaţiilor politice conjuncturale şi nu de asigurarea din mers al schimbului de generaţii. Aveţi datoria cel puţin morală faţă de viitorul acestei ţări să pregătiţi cu adevărat generaţiile următoare, nu sacrificaţi de dragul unor primării şi consilii judeţene speranţa şi năzuinţele lor europene.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Conjunctura politică din ultimii ani a dus la crearea unor forţe care se destramă încet dar sigur, şi asta mai ales din cauza incoerenţelor la nivel decizional care încep să iasă la iveală. Asta pentru că factorii de decizie de la nivelul partidelor politice care sunt în opoziţie sau care încearcă să intre în scena politică au văzut, aproape întotdeauna, în funcţiile de conducere, o vacă de muls, un instrument cu care pot să acceadă la puterea financiară de care au nevoie pentru a se susţine sau promova pe ei înşişi.

Un exemplu de luat în seamă este cel al Partidului Democrat, care s-a destrămat de mult şi în care acum scindările şi fuga membrilor din conducere nu pot decât să arate slăbiciunile unei proaste administrări politice. Lipsa unei strategii care să aducă ceva nou în politica României, lipsa unor elemente reale şi coerente de doctrină politică, aranjamentele meschine şi bazate doar pe simpatii şi interese financiare sunt în egală măsură factorii care determină situaţia de acum.

Traian Băsescu, omul care se erijează în conducătorul unui partid, este, de fapt, cel care a rămas pe puntea unui vapor care mai are în echipaj doar sclavi şi hamali.

Toţi cei care au simţit lipsurile partidului pe punţile căruia au urcat de o perioadă mai mare sau mai mică de timp au debarcat. Cei care au rămas dau semne de enervare, iritare şi lehamite. Ei caută acum o barcă de slavare cu care să părăsească vaporul care a intrat în derivă. Este clar că în scurt timp Traian Băsescu va ajunge să conducă, dacă se poate spune aşa, un vapor pe care el va trebui să fie căpitan, timonier, fochist, bucătar sau matroz în funcţie de nevoile vasului.

Aşadar, stimaţi colegi, aveţi în faţa dumneavoastră o derivă politică de proporţii care nu poate decât să ne stârnească sentimente de compasiune şi să ne reamintească, dacă mai era nevoie, că forţele politice ale ţării au parte de confruntări mai mult sau mai puţin mizere. Toate acestea vin din partea unor naufragiaţi, a unor piraţi cu faţă umană care încearcă, dar s-a dovedit că nu pot, să se organizeze ca să ajungă în poziţiile din care pot dicta după bunul lor plac şi pot, teoretic, cel puţin, să strunească interese financiare importante. Nu în ultimul rând ar trebui spus că atitudinea omului politic Traian Băsescu este una deloc reală, conformă cu realitatea cu care se confruntă, însă toată lumea îşi poate da seama de panica în care a intrat, chiar dacă zâmbetul lui proverbial şi încercările de confruntări verbale mai mult umoristice decât serioase ar putea lăsa impresia unui om cu poziţii stabile, de invidiat. Nu este deloc aşa şi asta se va vedea în perioada următoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

România este ţara paradoxurilor pesediste şi culmea este că însăşi puterea se minunează de propria ei incapacitate să gestioneze coerent legislaţia existentă.

În România acţionează încă o lege a evaziunii fiscale de mai mulţi ani, dar care nu se aplică. Din decembrie 2000 de când a luat puterea Guvernul PSD se tot luptă cu corupţia, indisciplina financiară, frauda, furtul din avutul public, neachitatea obligaţiilor bugetare. Dar este o luptă fără nici un fel de rezultate, din contră fenomenul evaziunii fiscale s-a generalizat.

Neputinţa s-a manifestat când s-a înfiinţat un minister al controlului care, după aproape un an de activitate, îşi dă seama că trebuie să îmbunătăţească legislaţia. După un asemenea principiu înseamnă că ori de câte ori apare o instituţie nouă trebuie să aşteptăm ani pînă când respectiva organizaţie ştie ce are de făcut.

De aceea, probabil au avut loc mai multe restructurări guvernamentale, fără să se înţeleagă pentru ce se fac, astfel ca pe urmă să se revină asupra unor structuri după ce s-au distrus sectoare de activitate ori s-au salvat persoane compromise - a se vedea penibilul ministeriabil Dan Matei Aghaton, zis palmier, zis Dracula, zis orice înseamnă eşec.

Să ne întoarcem la activitatea de evaziune fiscală.

PSD se află la putere de peste trei ani şi în această perioadă fenomenul corupţiei, muncii la negru, sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor, reprezintă peste 40% din p.i.b., adică statul tolerează să nu se încaseze aceste sume.

Dacă punem la socoteală că însuşi partidul-stat a acordat clemenţă în multe situaţii pentru clientela politică este lesne de priceput de ce comportamentul multor agenţi economici a devenit penal.

Cu toate acestea, statul nu a aplicat legea, pentru că aşa cum este legea evaziunii fiscale este o lege care poate impune un comportament fiscal, comercial şi juridic aproape de normalitate, cu efect în creşterea încasărilor bugetare.

PSD, ştie că majoritatea populaţiei recepţionează negativ evaziunea fiscală şi că gradul de încredere în guvern scade continuu.

PSD specialist în strategii şi campanii de imagine, l-a pus pe marele inchizitor, pe marele controlor să vină în faţa ţării cu un proiect de lege dur, inflexibil, care să stârpească evaziunea fiscală, aşa cum a procedat în 1996 când a dat cealaltă lege a evazunii fiscale, tot în an electoral.

Este evident că acest proiect de lege este o ţintă electorală, este o dezbatere publică capcană întinsă societăţii româneşti, fără ca nimeni să se întrebe de ce legea existentă nu se aplică.

Dacă se voia să se acţioneze, atunci trebuia să se revadă legislaţia existentă, să se propună amendamente şi să se legifereze cât mai repede cu putinţă pentru a se vedea unele rezultate.

La un asemenea demers am fi venit mulţi profesionişti cu propuneri, am fi contribuit la adoptarea cu maximă urgenţă a acestor modificări, mai ales în ceea ce priveşte aplicarea efectivă.

Dar PSD nu poate lupta contra lui însuşi pentru că marii evazionişti ai acestei ţări sunt baronii PSD, ciocoii centrali şi locali ai partidului caracatiţă mafiotă.

De aceea, nu pot avea încredere în buna intenţie a unui guvern care de când este la putere niciodată nu a făcut un lucru corect, ci numai de dragul aparenţelor.

Pentru aceasta consider că această iniţiativă legislativă este pur electorală, altfel guvernul ar fi considerat că lupta contra evaziunii fiscale este o mare urgenţă şi ar fi elaborat o ordonanţă în acest sens.

În schimb, guvernul a ales varianta dezbaterilor publice, pentru reclamă şi publicitate, adoptarea legii durând probabil câteva luni.

Aplicarea viitoarei legi se va face în cealaltă legislatură, ceea ce înseamnă că şi clientela politică pesedistă va fi apărată de încălcarea legii, în anul 2004, de însuşi guvernul României.

Nu mai este nimic de demonstrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicu Spiridon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Eliminarea, din interiorul Poliţiei, a corupţiei".

În ultima vreme, presa a semnalat apariţia în diferite judeţe a unor cazuri de curupţie, în care erau implicate cadre din domeniul poliţiei. Mărturisesc că acest fapt m-a îngrijorat foarte tare, de aceea salut lansarea, săptămâna trecută, a proiectelor anticorupţie ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, realizate în parteneriat cu Scotland Yard-ul şi poliţia spaniolă, cu fonduri Phare care vizează, pe de o parte, continuarea procesului de demilitarizare în cadrul Poliţiei Române, iar pe de alta, o acţiune internă foarte importantă, care să ducă la o mai mare eficientizare a luptei anticorupţie în interiorul Poliţiei române. Este o nouă măsură înţeleaptă la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin care se elimină o zonă care, adeseori, a fost atacată şi, totodată, se arată că, într-adevăr, toleranţa zero în ceea ce priveşte corupţia trebuie să înceapă, în primul rând, în interiorul instituţiei.

Tema corupţiei este necesar să fie tratată cu maximă atenţie, nu doar fiindcă este vorba de o realitate care deranjează şi ne deranjează, ci pentru că dacă nu se vor da semnalele corespunzătoare în perioada următoare, se va ajunge într-o situaţie extrem de delicată, acest lucru fiindcă dincolo de ceea ce este realitatea corupţiei, va exista o maximalizare a acesteia în perioada campaniei electorale.

De aceea, factorii implicaţi în eradicarea acestui fenomen trebuie să fie, de acum încolo, mult mai activi decât în mod obişnuit, pentru a nu lăsa ca, dincolo de conotaţia sa electorală, corupţia să devină un element important de blocaj pe negocierile tehnice, în ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne, cu Uniunea Europeană.

Salut, încă o dată, lansarea acestor proiecte, considerând că este extrem de important pentru ca Ministerul Administraţiei şi Internelor, Poliţia română să lucreze într-un parteneriat, în înfrăţiri instituţionale care să permită un transfer rapid de experienţe şi de cunoştinţe. Şi văd în acesta un ajutor dat de către partenerii europeni instituţiilor româneşti, instituţii marcate de ceea ce a fost, la noi, tranziţia instituţională, să se dezvolte într-un mod mult mai rapid.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Miron:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică: "Partidul Democrat - începutul sfârşitului?"

După Emil Constantinescu, un alt politician din rândul celor care au avut probleme pe eşichierul politic şi-a format propriul partid.

Domnul Emil Constantinescu, precum şi PNŢCD-ul, au fost sancţionaţi de electorat în anul 2000 pentru inexistenţa "celor 15.000 de specialişti", pentru inexistenţa celor "2000 de zile", pentru "momentul Ruginoasa", pentru abureala cu Călugărul Vasile, pentru reprimarea minerilor la Stoeneşti şi pentru multe altele.

Domnul Petre Roman, care, pentru mine, a fost un idol în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, nu s-a dovedit a fi omul de încredere pe care i-am acordat-o în acele zile memorabile, fiind şi domnia sa sancţionat de electorat în mai multe rânduri, ca urmare a efectelor declaraţiei "industria este un morman de fiare vechi", a "pariului cu agricultura", a declarării sale ca lider naţional al FSN-ului şi a mineriadelor din 1990, 1991, precum şi a multor altele.

Domnia sa face parte, alături de Teodor Meleşcanu, Marian Enache, Iosif Boda, din categoria celor pe care domnul Ion Iliescu i-a făcut "boieri" şi care în timp l-au dezamăgit.

Marginalizat în ultimul timp de cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, zilele acestea şi-a creat propriul partid, "Forţa democrată". Acesta poate reprezintă începutul sfârşitului Partidului Democrat, dacă cei din aripa de dreapta vor deveni membri ai Partidului Liberal prin absorbţie.

În această situaţie, dacă noul partid creat de Petre Roman se va stinge treptat, ca şi multe alte partide, domnul Petre Roman ar putea intra în istorie ca omul care a contribuit decisiv la destrămarea propriului partid, Partidul Democrat.

Vă mulţumesc.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Partidul România Mare consideră că nivelul extrem de scăzut al investiţiilor străine în România se datorează, în principal, inexistenţei unei strategii guvernamentale coerente, axată pe atragerea capitalului străin.

Astfel, pe durata celor 14 ani de interminabilă tranziţie, investiţiile străine în ţara noastră totalizează 10,3 miliarde de dolari.

În condiţiile în care un număr de locuitori net inferior, precum Ungaria, Cehia, Slovacia, au beneficiat de o mult mai consistentă infuzie de capital străin, este evident că guvernele de la Bucureşti, indiferent de orientarea politică, au avut o prestaţie mediocră. Situaţia este cu atât mai alarmantă cu cât majoritatea investiţiilor străine s-au orientat către capitală şi alte câteva regiuni prospere, zonele defavorizate fiind practic ignorate. Mai mult decât atât, în agricultură a ajuns doar un procent din totalitatea capitalului străin investit.

Considerăm că era responsabilitatea Executivului să acorde facilităţi importante pentru firmele străine care doreau să investească în zonele în care şomajul şi sărăcia au atins cote extreme. Din nefericire, în lipsa unei reale preocupări guvernamentale, dezechilibrele existente între regiunile ţării s-au acutizat.

Partidul România Mare reaminteşte Executivului că orientarea investiţiilor străine către o anumită ţară sau regiune nu reprezintă efectul unui determinism economic rigid, ci se datorează unor strategii politice coerente şi flexibile. Încă mai aşteptăm ca Guvernul român să elaboreze astfel de strategii.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Tudose:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică: "Crizele şi gestionarea lor."

Criza adopţiilor internaţionale nu este una nouă, actuala guvernare moştenind tarele unei probleme ce nu îşi poate găsi dintr-o dată o rezolvare definitivă, de aceea nu este corect în a responsabiliza pentru acest fapt un guvern care a făcut şi primii paşi în gestionarea crizei amintite.

În demersul său de a crea un cadru juridic clar, coerent şi în acord cu prevederile internaţionale din domeniul adopţiilor şi al copiilor instituţionalizaţi, precum şi din dorinţa de a stopa un fenomen care a proliferat anterior - adopţiile internaţionale, şi care a prejudiciat incomensurabil România, actuala guvernare a impus adoptarea Moratoriului din 2001.

Astfel că aspectele pozitive ale acestui fapt nu au întârziat să apară, iar o scurtă comparaţie în acest sens este relevantă. În perioada 1997-2000 sub guvernarea Constantinescu au fost aprobate 10 000 de adopţii internaţionale, în timp ce Guvernul Năstase a aprobat, în perioada 2001-2003, prin douăsprezece Memorandumuri, un număr de 1.115 cereri pentru adopţia unor copii români de către familii din străinătate. Toate aceste dosare au primit aviz favorabil în baza reglementărilor legale, care prevăd această posibilitate, dacă există solicitări şi garanţii asupra familiilor care adoptă copilul din partea statului de provenienţă. Dacă Guvernul suspenda total adopţiile internaţionale, familiile adoptatoare puteau foarte uşor câştiga în Justiţie adopţia copilului.

Totodată, în perioada 2001-2003 au fost înregistrate 3.756 adopţii naţionale, în creştere comparativ cu perioada 1997-2000, când s-au aprobat 3.600 astfel de cazuri.

Respectând indicaţiile Raportului pentru România al Parlamentului European, Emma Nicholson, care a precizat că moratoriul impus de România adopţiilor internaţionale nu ar fi trebuit ridicat înainte de implementare legislaţiei necesare în domeniul protecţiei copilului şi de atingerea unei capacităţi corespunzătoare din punct de vedere al resurselor umane şi administrative în acest sector, guvernul a pregătit pachetul legislativ - ce curând va fi supus votului Parlamentului - cu sprijinul şi sub îndrumarea instrucţiunilor experţilor internaţionali.

Astfel că, în perioada postumă impunerii moratoriului, poveştile despre copii orfani vânduţi peste hotare de diverse fundaţii au încetat, ca şi reproşurile aduse României în privinţa lipsei protecţiei sociale pentru orfani neinstituţionalizaţi.

Dar, iată că în prezent un subiect ce şi-a găsit făgaşul firesc este brusc readus în atenţia publicului. Acuzele baronesei Nicholson, vin să alimenteze o opoziţie dezorientată, care se hrăneşte cu tabloide şi care încearcă cu disperare să distragă atenţia de la colapsul în care se află. Spuza proliferării adopţiilor internaţionale, o modă instituită sub guvernarea CDR, este trasă pe seama guvernării actuale. Dacă am fi realişti şi am încerca să avem şi o altă perspectivă a problemei în cauză am observa că nu numai România se află într-un moment de efervescenţă preelectorală, ci şi europarlamentarii care folosesc mijloace deja consacrate pentru a-şi face campanie.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

«Ţara "ţepelor"»

Ca urmare a articolelor din presă care semnalează halucinanta vânzare a Societăţii Naţionale "Tutunul Românesc-SA" (SNTR), la un preţ derizoriu, în condiţiile în care terenurile din averea societăţii valorează de trei ori pe atât, tragem un semnal de alarmă, singurul lucru pe care putem din păcate să îl facem.

Guvernanţii PSD aduc constant în atenţia publică crearea cadrului legal şi proliferarea fenomenului corupţiei la nivelul executivului. Printre ultimele "ţepe" ale anului trecut, în materie de privatizare, se numără şi privatizarea de către APAPS a SNTR, pe o sumă mult mai mică decât valoarea ei.

Interesant, Consorţiul "Tobacoo 2003 UE" doreşte preluarea societăţii şi "Arderea" acesteia pentru a nu constitui concurenţă companiilor multinaţionale, fără a se gândi la impactul social pe care l-ar avea închiderea societăţii prin pierderea locurilor de muncă a mii de români. Datoriile bugetare ale SNTR au fost din nou anulate prin ordonanţă de urgenţă, în timp ce toţi cetăţenii stau cu sabia lui Damocles deasupra capului, neştiind, până în ultima clipă, dacă îşi pot plăti taxele şi impozitele, umflate probabil exact atât cu cât sunt scutiţi marii rău platnici.

Conform Legii ajutorului de stat nr.143/1999 completată cu Legea nr.603/2003, art.5 "Orice ajutor de stat, sub orice formă şi indiferent de beneficiar, trebuie autorizat de Consiliul Concurenţei...", fapt care nu s-a întâmplat. Guvernanţii, eludând în mod conştient legea, îşi văd liniştiţi de ducerea la finalizare a operaţiunii de sărăcire a ţării, intenţionând poate ca la terminarea mandatului lor să raporteze o Românie secătuită şi fără vlagă. Privind retroactiv, sindromul datoriilor neplătite, înrădăcinat la SNTR, a determinat Guvernul de nenumărate ori să şteargă, pe "şest", obligaţiile bugetare restante, neachitate până la 31.12.2002, scutirea la plată a obligaţiilor bugetare neachitate între 1 ianuarie 2003 şi 31 decembrie 2003, precum şi ştergerea datoriilor de orice fel... Acest ajutor pe care guvernul îl acordă "marilor ţepari" ar fi putut să fie direcţionat către populaţia împinsă spre extrema sărăcie, populaţie pe care, în scurt timp, cu ocazia alegerilor, o va solicita să-i acorde votul.

În timp ce, faţă de unii bătrâni, statul nu are milă şi li se întocmesc dosare penale pentru 10 000 lei sau o găină, mila statului pentru SNTR este fără margini şi s-a concretizat de-a lungul timpului prin trecerea datoriilor pe spatele populaţiei.

Astfel, vaca de muls a clientelei politice PSD, SNTR, a fost preluată de stat cu datorii de mii de miliarde de lei. Într-un singur an, (fapt unic în România) beneficiază de două ajutoare de stat (HG nr.242/2001 şi OUG nr.180/2001). Eşalonări ale datoriilor, reeşalonări ale acestora, acordate de credite fabuloase, bani pe care statul ar fi putut să-i acorde sănătăţii, învăţământului sau asistenţei sociale sunt "arşi" de SNTR cu acordul Guvernului.

În noiembrie 2002, Guvernul emitea Hotărârea nr.1269, prin care obligaţiile Societăţii Naţionale "Tutunul Românesc -SA" faţă de bugetul de stat, reprezentând impozite, taxe, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente acestora, datorate în anul 2002, conform legii şi neachitate până la data de 11 noiembrie 2002, se sting cu valoarea declarată de societate a bunurilor imobile împreună cu dotările specifice activităţii, ocazie cu care toate datoriile înregistrate de SNTR în anul respectiv să fie şterse, pentru a lăsa drum liber altora. Pe lista bunurilor care se transmiteau în proprietatea publică a statului, se afla, cuprinse în anexă la hotărârea nr.1269/13.11.2002 la poziţia 6, un teren în suprafaţă de 30.872,85 mp, situat în str. Ilioara nr.15, sector 3, Bucureşti, la valoarea declarată de SNTR de 33.205.506.768 lei, iar la poziţia 7 un teren construibil, în suprafaţă de 72.796,96 mp, situat în str.Gârlei nr.1, sector 1, Bucureşti cu valoarea declarată de 439.725.642.216 lei.

Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, urma să precizeze evaluarea pentru fiecare bun imobil, comparativ cu valoarea declarată de SNTR, şi să facă propuneri pentru suma cu care urma să se facă regularizarea. Pe 13 martie 2003, Guvernul a aprobat Hotărârea nr.274, contrasemnată de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţilor Statului prin care la art.I se anulează poziţiile 6 şi 7 prevăzute în anexa nr.1 la Hotărârea Guvernul nr. 1269/2002. Ba, mai mult decât atât, la art.II,: "prin derogare de la prevederile art.2 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr.834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat cu modificările şi completările ulterioare", Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor va emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului prevăzut la poziţia 7 din anexa la Hotărârea nr.1269/2002, în favoarea Societăţii Naţionale "Tutunul românesc SA" rămas în patrimoniul acestea, pentru categoriile de folosinţă existente, la o valoare stabilită printr-un raport de evaluare dispus de APAPS.

În mod normal, aceste terenuri care şi astăzi reprezintă un subiect controversat ar fi trebuit să fie supuse executării silite, pentru ca statul să-şi recupereze banii în contul datoriilor neplătite.

Caracterul bicefal al economiei naţionale în care cei "fraieri" respectă legea iar cei "şmecheri" fărădelegea, ne determină să stăruim aproape exclusiv asupra acestor termeni necesari pentru a elucida esenţa şi varietatea acţiunilor lor, cu toate că vorbim de ceva ce s-a consumat tangenţial cu legea.

Situaţia prezentată scoate în evidenţă doar un singur exemplu de incorectitudine şi dispreţ naţional cu care Guvernul actual îşi propune să conducă România. Poate că vor veni vremuri mai bune pentru cetăţenii acestei ţări, când curbele de sacrificiu nu vor mai fi aplicate celor ce muncesc, iar cei care acum îşi bat joc de ţară vor fuma poate liniştiţi o ţigară în celula lor, dacă îşi vor permite... poate, că ţigările autohtone Carpaţi, Snagov etc. au fost fumate de mult!

Doamna Rodica Nassar:

"Importanţa înfiinţării magazinelor tip Economat"

În cadrul programelor sociale elaborate de Guvernul Năstase, un loc aparte îl ocupă "înfiinţarea şi creşterea numărului de magazine tip Economat".

Criticate de opoziţie şi clasificate de aceştia ca fiind "magazinele săracilor", acest tip de magazine sunt exact ce şi-a propus Guvernul Năstase, şi anume să fie "magazinele celor cu venituri mici". Acest tip de magazine există în toată lumea, în ţări dezvoltate şi mai puţin dezvoltate, tocmai pentru că, în toată lumea, există şi oameni săraci.

Este de discutat ponderea acestora în rândurile populaţiei unei ţări, dar este cert că peste tot sunt şi oameni ale căror posibilităţi financiare nu le permit achiziţionarea unor mărfuri decât de la unele magazine ce renunţă la un adaos comercial.

Acest lucru l-a făcut şi Guvernul, solicitând unor magazine să renunţe sau să fixeze un adaos comercial cât mai mic pentru a putea permite şi celor mai nevoiaşi să îşi cumpere produsele strict necesare: ulei, zahăr, făină, orez etc. la un preţ cât mai apropiat de cel al producătorilor.

La sfârşitul lunii noiembrie 2003, în ţară existau 545 de magazine tip economat, din care 33 înfiinţate de către consiliile locale, 340 înfiinţate de către societăţi comerciale, restul fiind în asociere.

Numărul produselor comercializate variază între un produs (de regulă pâine) până la 65 de produse comercializate, în oraşul Roman, judeţul Neamţ. Pe lângă produsele menţionate mai sus, se comercializează şi carne sau produse din carne, ouă, lapte, paste făinoase, legume şi chiar produse nealimentare, în special încălţăminte şi îmbrăcăminte.

Preţurile practicate sunt cu 5 - 20% mai mici faţă de cele practicate în alte magazine, realizându-se o sumă totală a diferenţelor de preţ de peste 222 miliarde lei pe lună. Mie personal mi se pare o sumă rezonabilă care, în fapt, reprezintă o economie a populaţiei.

În Bucureşti, în sectorul 2, la nivelul consiliului local, a fost înfiinţată "S.C. ECONOMAT Sector 2 SRL". Începând cu luna martie 2003, societatea a avut o dezvoltare rapidă, prin programul de investiţii adoptat, astfel că, începând cu acea lună, s-au dat în folosinţă primele 2 magazine "La Fortuna", prin care se oferă produse de strictă necesitate persoanelor defavorizate social din zona cartierului Floreasca.

Pe parcursul anului 2003, s-au mai înfiinţat încă 6 magazine, astfel încât s-au acoperit principalele cartiere ale sectorului.

Valoarea încasărilor, până la data de 31.12.2003, a fost de 7,414 miliarde lei, iar gama produselor oferite s-a diversificat continuu, astfel încât unele produse nealimentare de uz gospodăresc, încălţăminte sau confecţii au o pondere de peste 40% din valoarea încasărilor realizate.

În anul 2004, se intenţionează ca, la această gamă de produse să se adauge şi desfacerea materialelor de construcţii, observând că aceste materiale sunt căutate, datorită dezvoltării urbanistice foarte rapide în sectorul 2 Bucureşti.

La sfârşitul anului 2003, numărul de beneficiari ai facilităţilor oferite de către aceste magazine era de peste 65% din populaţia defavorizată.

Discutând cu beneficiarii produselor comercializate, am reţinut aprecierea sinceră a măsurilor luate de Guvernul Năstase, care, pe lângă alte măsuri de protecţie socială, fac ca erodarea Guvernului la care se aşteptau cei din opoziţie să nu fie atât de mare. Ba chiar din contra.

Domnul Scarlat Iriza:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea de azi se referă la "Oportunitatea realizării de complexe energetice integrate pe bază de lignit"

Guvernul condus de premierul Adrian Năstase a luat o decizie istorică prin promovarea HG 653/2003 care prevede la art.6 lit.d) "reducerea costurilor energetice în sectorul energetic naţional prin: Gruparea în complexe energetice a furnizorilor de materii prime producători de energie".

Crearea de complexe energetice mai ales a complexelor Turceni şi Rovinari va avea un efect benefic asupra sistemului energetic naţional. Forma organizatorică propusă de Guvernul României va asigura cadrul necesar pentru atragerea investitorilor strategici. Aceasta va da posibilitatea să se asigure:

1. O producţie suplimentară de cărbune şi energie electrică ce va putea fi exportată în zona balcanică (deficitară).
2. Îndeplinirea condiţiilor impuse de legislaţia europeană privind condiţiile de mediu (Directiva 2001/80/EC). Aceste condiţii cer investiţii importante pentru aceste centrale electrice pe care statul nu le poate asigura, existând pericolul privind neautorizarea funcţionării acestora şi închiderea lor după aderarea la U.E.

Avantajele creării complexelor energetice constau în:

1. Eliminarea T.V.A.-ului prin dispariţia relaţiei contractuale între centralele electrice şi minele furnizoare.
2. Posibilitatea de reducere a costului energiei electrice şi termice prin integrarea căii ferate aferente pentru aprovizionarea Termocentralei Turceni cu lignit.
3. Eliminarea contractelor de vânzare-cumpărare în cadrul complexului energetic.
4. Consumul de energie electrică pentru mine şi utilităţi se va încadra în tarifele de autoproducător sau în consumul propriu.
5. Contractarea centralizată în cadrul complexului a activităţilor de proiectare, inginerie, cercetare-dezvoltare, reparaţii-reabilitări, modernizări, retehnologizării etc.
6. Contractarea programelor comune pentru activităţi social-culturale, de sănătate şi securitate a muncii.
7. Utilizarea exploatărilor miniere dezafectate pentru depozitarea zgurii, a cenuşii şi în viitor a ghipsului de la termocentralele din cadrul complexelor energetice.
8. Acordarea statutului de autoproducător de energie electrică pentru complexul energetic.

Este de datoria mea, ca deputat de Gorj, să contribui la aplicarea prevederilor actului normativ menţionat, precum şi la sprijinirea autorităţilor locale, a patronatelor şi a organizaţiilor sindicale pentru asigurarea respectării termenelor stabilite pentru acest important obiectiv de politică economică şi socială, inclusiv pentru crearea de noi locuri de muncă.

Domnul Gheorghe Popescu:

"Agricultura românească, mai aproape de agricultura europeană"

În agricultură, anii 2001 - 2003 au reprezentat perioada înscrierii acestei ramuri pe calea modernizării şi adaptării la cerinţele pieţei. Producţia agricolă este, în prezent, cu 25% mai mare decât în anul 2000, în timp ce, în perioada guvernării CDR - PNL - PD, scăzuse cu 15%. Reuşim astfel ca, în 2004, să atingem nivelul din 1989, evident într-o altă structură - favorabilă dezvoltării sectorului zootehnic - şi în condiţii sporite de eficienţă.

Subliniez faptul că, în aceşti trei ani, populaţia ocupată în agricultură s-a redus sensibil, de la 42% în anul 2000 la 33,5% în 2003, demonstrând şi în acest fel îmbunătăţirea structurii economiei noastre.

Important pentru progresul agriculturii este că sectorul zootehnic s-a redresat şi cunoaşte, după mulţi ani, sporuri importante de producţie.

S-au creat şi modernizat structurile agrare. Măsurile privind exploataţiile agricole au urmărit sprijinirea organizării de exploataţii performante şi creşterea dimensiunii acestora prin: asociere, arendare, concesiuni, vânzare-cumpărare.

A fost pus în aplicare un program de îmbunătăţiri funciare, în scopul combaterii secetei, eroziunii solului şi inundaţiilor, ţinând cont de protecţia mediului, astfel încât să se diminueze suprafeţele agricole aflate sub influenţa directă a factorilor climaterici.

S-a acţionat pentru achiziţionarea de echipament de irigat, reabilitarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare, precum şi pentru privatizarea amenajărilor de irigaţii.

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Intervenţia de astăzi am intitulat-o "Opoziţia a început campania prin demagogie şi politicianism ieftin"

Nu aş fi intervenit de la acest microfon dacă, în ultima săptămână, nu aş fi asistat la o adevărată cruciadă lansată de opoziţie în plenul Camerei şi nu numai prin vocea unor distinşi colegi care, fără menajamente, au acuzat puterea de incapacitatea de a absorbi asistenţa financiară a U.E., invocând faptul că s-a cerut prelungirea perioadei de plată în cazul unor programe de finanţare nerambursabilă. Totul fals.

Dacă nu aş fi auzit că în România construcţia de autostrăzi nu este pusă sub semnul întrebării, mai mult, că nu ar fi nevoie de autostradă în zona cea mai circulată din ţară, şi nu spun ce spun statisticile, vezi Doamne traseul de la Bucureşti - Ploieşti - Braşov, deci prin inima ţării, nu ar fi oportun sau că această autostradă, prin modul cum a fost încredinţată, ar naşte un nou scandal care nu dă bine la Bruxelles.

Şi răspunsul a venit prompt de la persoana cea mai autorizată. Ataşatul cu afaceri al Irlandei la Bucureşti, ca reprezentant al ţării ce deţine preşedinţia U.E., care, în Comisia pentru Integrare Europeană, a spus: "Scandal, cum l-ar numi jurnaliştii - multă exagerare - nu s-a semnalat nimic nelalocul lui, nu s-a înregistrat nici o plângere". Tot distinsul ambasador a afirmat: "Politica văzută ca scandal nu este pentru oameni care doresc să intre în U.E.".

Dar ce face, în realitate, opoziţia? În teritoriu, opoziţia copiază ce fac colegii de la Bucureşti, ba, mult mai grav, respinge programe de finanţare europeană, cum este cazul Programului "SANTID" de reabilitare a sistemului de distribuţie apă şi canalizare, a oraşelor mici şi mijlocii, refuzând un credit nerambursabil de 1 milion de Euro (41 miliarde lei), cazul petrecându-se la Câmpina, care are un buget de aproximativ 270 miliarde lei, deci, ca să respingi un asemenea program, înseamnă că nu vrei binele localităţii.

Şi ce mai face opoziţia? Păi, organizează acţiuni televizate cu elevi de clasa a IX-a, introducându-i în viaţă, aşa cum văd ei, adică program cu pronunţat caracter "obscen" apreciat de primarul municipiului Deva: "Toţi concurenţii s-au ridicat la înălţime". Care înălţime vă las pe dumneavoastră, stimaţi colegi, să apreciaţi.

Domnul Marin Anton:

Problema investiţiilor străine este deosebit de importantă pentru o ţară care nu a finalizat tranziţia, care nu a restructurat economia şi care are dificultăţi în a face faţă unor dezechilibre şi deficite, unele mai grave ca altele.

De mai mulţi ani se vorbeşte de necesitatea realizării unui mediu de afaceri atractiv, prietenos, care să contribuie la producerea de bunuri şi servicii, să asigure locuri de muncă, dar şi creştere de produs intern brut.

Toate acestea nu sunt posibile în absenţa unor politici guvernamentale care să permită creşterea investiţiilor străine în România.

Din 2001 încoace, mediul de afaceri a aşteptat îndeplinirea promisiunilor electorale şi a celor înscrise în programul de guvernare.

Din păcate, mersul legislaţiei a fost exact invers:

• impozitul pe profitul aferent activităţii de export a crescut până când a ajuns la cota standard de 25%, ceea ce s-a reflectat în scăderea exportului an de an, cu impact negativ asupra cursului de schimb, balanţei de cont curent şi, în final, chiar asupra inflaţiei;
• legislaţia promovată de Guvernul PSD nu a avut în vedere dezvoltarea mediului de afaceri, ci, dimpotrivă, constrângerile din Codul Muncii vin să confirme tocmai lipsa de responsabilitate şi interes a Guvernului faţă de mediul de afaceri;
• ultimele modificări ale Codului Fiscal nu sunt de natură să încurajeze investiţiile străine, prin acesta anulându-se facilităţile fiscale din zonele defavorizate, din zonele libere, au crescut exigenţele referitoare la cheltuielile deductibile fiscal, impozitarea profitului reinvestit etc.

Acestea sunt aspecte care au nemulţumit permanent mediul de afaceri şi au făcut ca România să fie ultima din ţările care negociază integrarea europeană şi la volumul investiţiilor străine.

Este clar că până acum toate eforturile au fost insuficiente şi inconsistente, fiind necesar a se revedea întreaga atitudine a Guvernului faţă de un set de măsuri pentru sporirea investiţiilor străine în România.

Mai mult decât orice, Guvernul trebuie să dea dovadă de pragmatism şi să propună acţiuni concrete, transparente în urma consultărilor cu reprezentanţii mediului de afaceri, care să fie recepţionate imediat şi corect de actualii şi viitorii investitori.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Situaţia deosebită cu care se confruntă SC UM Cugir face ca, în prezent, această uzină, însumând aproximativ 5.000 de angajaţi, să reprezinte, la nivelul judeţului Alba, o prioritate a autorităţilor competente.

Eforturile depuse de către reprezentanţii societăţii şi autorităţile judeţene din Alba pentru dezamorsarea blocajului financiar sunt evidente. Cu toţii suntem conştienţi de valoarea pe care o reprezintă această uzină, atât prin resurse şi amploarea producţiei, cât şi prin suportul financiar pe care îl oferă la nivel local şi naţional.

Susţinerea celei mai mari societăţi din domeniul construcţiei de maşini din ţară, a acestei adevărate "bijuterii de aur" a industriei româneşti, reprezintă drumul către relansarea ei economică şi aşezarea acesteia pe făgaşul normal, de recunoaştere pe plan mondial, de care a beneficiat până nu demult.

De aceea, stimaţi colegi, vă mulţumesc pentru sprijinul pe care l-aţi acordat prin activitatea dumneavoastră, prin faptul că dovediţi încredere în resursele de care dispune SC Cugir, că ajutaţi, prin orice modalitate, indiferent că este lobby-ul pe care l-aţi promovat în ţară sau în străinătate, suport moral sau alte iniţiative benefice societăţii! De asemenea, îl susţin şi îmi exprim încrederea în conducerea societăţii, în persoana domnului Cornel Dârjan, care face tot posibilul pentru reabilitarea uzinei.

Ajutând uzina, ajutăm cugirenii, aproximativ 5.000 de familii care îşi pun speranţa în reabilitarea a ceea ce a reprezentat nu demult un colos industrial. Este păcat să lăsăm o fostă şi potenţială forţă a construcţiei de maşini să decadă în statutul de ruină industriei româneşti.

Cu toţii realizăm că, dacă Uzina Cugir va muri, o dată cu ea va muri un oraş întreg.

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

"Integrarea României în structurile euroatlantice şi europene - formă de protecţie a interesului naţional"

România este, prin excelenţă, o ţară europeană şi cu vocaţie europeană. Din punct de vedere cultural şi spiritual, a fost mereu parte a Europei, împărtăşindu-i deschis valorile.

România şi-a afirmat pregnant voinţa de integrare în structurile politice, strategice şi economice euroatlantice şi europene. Voinţa articulată de integrare euroatlantică a dobândit o formă instituţionalizată concretă.

Ca expresie a acordului politic nemijlocit al majorităţii partidelor politice reprezentate în Parlament, efortul de integrare a României în structurile euroatlantice s-a concretizat în momentul victorios de la Praga şi în acceptul explicit al parlamentelor tuturor statelor membre NATO privind acceptarea ţării noastre în această prestigioasă Alianţă politico-militară. Toate acestea sunt expresia recunoaşterii faptului că România a acordat, permanent, o importanţă specială dimensiunii politico-militare a integrării în lumea occidentală.

Adeziunea unui larg spectru politic la integrarea în NATO a fost în consens cu opţiunea covârşitoarei majorităţi a populaţiei ţării. Sondajele de opinie realizate de-a lungul timpului, la iniţiativa Uniunii Europene pentru centrul şi estul Europei, au situat constant ţara noastră pe primul loc între ţările central-europene în privinţa aprobării demersului de integrare atât în NATO, cât şi în Uniunea Europeană. Sondajele "Eurobarometru" relevă că românii au avut şi au în continuare o poziţie ferm proeuropeană. Peste 90% dintre cetăţenii României au răspuns "da" pentru Uniunea Europeană (aşa cum, înainte de admiterea României în NATO, tot peste 90% din cetăţenii români au răspuns constant: "da" pentru Alianţa Nord-Atlantică).

Aşa după cum integrarea României în NATO serveşte proceselor democratice, stabilităţii şi progresului economico-social al ţării noastre, integrarea României în structurile politice, economice şi strategice europene reprezintă un obiectiv politic, economic şi social major, a cărui realizare este în concordanţă cu apărarea intereselor naţionale, constituind şi un sprijin nemijlocit pentru evoluţia democratică, pluralistă a societăţii româneşti.

Recuplarea României la valorile occidentale - pe care le-a împărtăşit mereu - şi recunoaşterea politică a acestui fapt reprezintă o înaltă formă de protecţie a interesului naţional.

Procesul de integrare europeană ce se profilează cu tărie este o expresie nemijlocită a globalizării fenomenului politic şi economic, la ordinea zilei în lumea de astăzi. România îşi propune să fie un participant activ, lucid, conştient şi angajat la toate procesele ce presupun configurarea unei noi arhitecturi de securitate europene şi mondiale. Caracteristica principală a acestui proces se constituie, pe de o parte, în multitudinea componentelor pe care le implică şi, pe de altă parte, în gradul ridicat de interdependenţă între acestea.

Aşa după cum, în 2004, România devine membru cu drepturi depline al structurilor euroatlantice, în ianuarie 2007 trebuie să fie membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. În acest sens, suntem ferm decişi să depunem toate eforturile în vederea respectării tuturor standardelor şi normelor internaţionale în domeniul politic, economic şi de securitate.

Îmi exprim convingerea că, aşa cum ocupă acum un loc onorabil în clubul euroatlantic, România îşi va ocupa locul pe care îl merită în familia naţiunilor europene, devenind o componentă esenţială a Europei Centrale, cu un rol politico-economic important în noua configuraţie continentală.

Domnul Ioan Oltean:

Odată câştigate alegerile locale şi generale în anul 2000, PDSR a lansat opiniei publice şi societăţii civile un program de guvernare, pentru perioada 2001 - 2004, cu obiective precise sugerând, de-o manieră categorică, că realizarea acestora este doar o formalitate, o chestiune de timp.

Programul îşi propune nu numai o reformă profundă a societăţii româneşti, în toate domeniile sale de activitate, dar şi crearea condiţiilor necesare alăturării României ţărilor civilizate şi aderării la Uniunea Europeană, aceasta din urmă având un caracter prioritar.

Un capitol distinct al programului este consacrat reformei administraţiei publice centrale şi locale, printre obiectivele fundamentale ce stau la baza acesteia, regăsindu-se:

• restructurarea profundă a administraţiei publice centrale şi locale;
• schimbarea de fond a raportului dintre administraţie şi cetăţean;
• descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei administrative şi financiare;
• demilitarizarea unor servicii comunitare;
• depolitizarea structurilor administraţiei publice;
• eliminarea clientelismului politic;
• stoparea birocraţiei.

Dacă stabilirea unor obiective fundamentale are importanţa sa, cel puţin la fel de important, dacă nu chiar mai important este modul în care ele sunt transpuse în practică şi se reflectă în activitatea domeniului vizat.

După trei ani de guvernare PSD-istă, constat cu amărăciune că oferta electorală a acestui partid a fost fum fără foc pentru masa mare a alegătorilor, dar profitabilă numai pentru clica ce ne guvernează, care a subordonat instituţii ale statului în scopul satisfacerii intereselor de grup ale propriului clientelism politic.

Reforma administraţiei publice a constat în:

• reduceri masive de personal, circa 30%, de la autorităţile publice locale, măsură ce a permis înlăturarea acelor funcţionari publici, nemembri ai partidului de guvernământ, scopul urmărit şi declarat fiind acela al reformei administraţiei publice locale;
• încălcarea principiului autonomiei locale şi financiare, consacrat şi de Carta europeană a autonomiei locale, prin impunerea unor normative de cheltuieli prin act normativ, respectiv Ordonanţa Guvernului nr.80/2001, deşi Legea administraţiei publice locale nr.215/2001 lasă în grija consiliilor locale asigurarea resurselor necesare funcţionării propriului aparat.

Impunerea autorităţilor locale de noi responsabilităţi, fără a fi consultate, cum este cazul H.G. nr.183, 184, 185, 186 şi 187 din anul 2002, prin care centralele termice din unele localităţi sunt transferate consiliilor locale, împovărându-le bugetele şi fără a le asigura resursele financiare necesare funcţionării lor.

Consacrarea corupţiei instituţionalizate realizată fie prin suspendarea, până în anul 2004, a acelor dispoziţii din Legea nr.215/2001 referitoare la incompatibilităţi ale aleşilor locali, fie prin nepunerea în aplicare, din lipsa voinţei politice, a acelor interdicţii pentru aleşii locali şi funcţionarii publici stabilite prin act normativ, cum este cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2002.

Toate acestea sunt exemple grăitoare, indubitabile, ale modului clientelar în care se guvernează, ale modului în care Guvernul Năstase, adevărat flagel social, a ridicat corupţia la rang de instituţie în domeniul administraţiei publice, ale abuzului instituţionalizat, ale dispreţului faţă de valorile social-democratice şi faţă de interesul general al cetăţeanului.

Depolitizarea structurilor administraţiei publice şi eliminarea clientelismului politic, redusă de guvernanţi la acţiunea de selectare în folos propriu a funcţionarilor publici s-a făcut tot instituţionalizat. Astfel, prin H.G. nr.1087/2001, s-a creat cadrul legal necesar unei astfel de selecţii, selecţie făcută nu pe criterii de calitate şi competenţă profesională, aşa cum se prevede în Statutul funcţionarilor publici sau în Carta europeană a autonomiei locale, ci pe criterii politice. Această realitate a fost confirmată recent de domnii Iliescu şi Năstase, care au acuzat nepotismul şi incompetenţa funcţionarilor din administraţie, totalul dezinteres faţă de funcţia publică şi de cetăţean.

Domnilor, aceasta nu este o scuză şi nici o acuză, ci consecinţa propriilor demersuri, fuga dumneavoastră de responsabilitate şi găsirea de ţapi ispăşitori, din moment ce dumneavoastră şi acoliţii dumneavoastră au fost cei care au selectat şi facilitat accesul la o funcţie publică a rudelor şi prietenilor, pe care acum îi acuzaţi de incompetenţă şi lipsă de profesionalism.

Eliminarea profesionalismului din administraţia publică şi politizarea funcţiei publice sunt două din căile pe care le-aţi folosit pentru a perturba funcţionarea normală a instituţiilor statului şi compromisă adevărata reformă a administraţiei publice.

Un alt obiectiv ambiţios al Guvernului Năstase a vizat depolitizarea unor servicii comunitare constând în preluarea evidenţei populaţiei şi organizării acesteia ca serviciu comunitar de către primării şi consilii judeţene, transferarea în subordinea prefecturilor a evidenţei paşapoartelor, prin organizarea unui serviciu public judeţean specializat, şi nu în ultimul rând organizarea de servicii comunitare pentru situaţii de urgenţă.

În acest scop sunt adoptate Ordonanţele Guvernului nr.83/2001, 84/2001 şi 88/2001, prin care se face un prim pas spre demilitarizarea respectivelor servicii comunitare, Ministerul Administraţiei Publice, o structură civilă, fiind implicat în realizarea acestui proces.

Demilitarizarea serviciilor comunitare a fost de foarte scurtă durată, deoarece ultima reorganizare ministerială ce şi-a găsit expresia în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2003, a vizat, printre altele, Ministerul Administraţiei Publice, care a fost "încorporat" în structurile Ministerului de Interne, iar funcţiile de conducere din departamentul administraţiei publice au fost ocupate de cadre militare active.

În acest fel, "demilitarizarea" administraţiei publice, obiectiv fundamental al reformei în administraţie, este înfăptuită de militari de carieră şi nu de profesionişti în administraţie publică, ceea ce este de natură nu numai să compromită preconizata reformă, dar şi să pună sub semnul întrebării aderarea ţării la Uniunea Europeană.

O altă promisiune electorală, de asemenea neonorată, s-a referit la elaborarea Codului administrativ, a Codului de procedură administrativă şi a Codului electoral, termenul pentru elaborarea acestora fiind anul 2001.

Deşi au trecut 3 ani de când cele trei coduri trebuiau elaborate. nici până acum aceste importante reglementări nu au văzut lumina zilei, fapt ce mă îndreptăţeşte să-i reamintesc domnului prim-ministru Adrian Năstase, un reputat jurist, că în curând se va împlini termenul general de prescripţie pentru elaborarea lor, dar aceasta nu-l va putea exonera de răspunderea ce şi-a asumat-o atunci când a acces la putere.

Pentru ca respectivele coduri de natură administrativă să nu devină statute militare, solicit domnului prim-ministru Adrian Năstase demilitarizarea administraţiei publice, şi nu în ultimul rând respectarea promisiunilor electorale făcute pentru domeniul administraţiei publice.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Autostrada Braşov- Cluj -Borş legătura strategică cu Europa sau cu Statele Unite?

Deşi Guvernul s-a lăudat cu faptul că Statele Unite, într-un exces de politeţe diplomatică, au declarat că din punctul lor de vedere economia românească este economie de piaţă, Uniunea Europeană a tratat cu foarte multe rezerve acest subiect în raportul pe anul 2003. Judecând după ultimele acţiuni ale puterii PSD, nu ar fi de mirare ca nici în acest an România să nu primească acest statut, riscând chiar suspendarea negocierilor de aderare.

Demararea negocierii cu o singură sursă în vederea încheierii contractului de proiectare, construire şi finanţare a autostrăzii Braşov- Cluj - Borş, aprobată de Guvern prin OUG 120/2003, reprezintă o încălcare nepermisă a principiilor economiei de piaţă şi un exemplu elocvent şi trist de instabilitate legislativă.

Prin această OUG se pun între paranteze principiile economiei funcţionale de piaţă cum ar fi transparenţa şi eficienţa utilizării fondurilor publice, precum şi libera concurenţă şi tratamentul egal al competitorilor.

Pentru că altfel nu putea încălca legea 212/2002 pentru aprobarea OUG 60/2001, a achiziţiilor publice, Guvernul a apelat la cea mai puerilă motivaţie uzând de articolul 8 alineatul (1) litera a): "(...) tronsonul Braşov - Cluj - Borş din componenţa autostrăzii Bucureşti - Budapesta face parte din categoria lucrărilor care privesc siguranţa şi securitatea naţională (...) " Dacă siguranţa şi securitatea naţională stau în autostrada Bucureşti - Budapesta, atunci, pentru că tot se reorganizează Guvernul, poate că ar fi mai bine ca ministerul condus de Miron Mitrea să se transforme în "Ministerul Transporturilor şi Siguranţei Naţionale" iar Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale să treacă în subordinea SRI, drumurile judeţene să devină drumuri de siguranţă judeţeană, cele comunale de siguranţă comunală, iar aleea din curte alee de siguranţă familială. Astfel, românul va beneficia de securitate peste tot, chiar şi în propria ogradă! Pe autostrada Bucureşti - Budapesta vom avea, probabil, în loc de agenţi de circulaţie, agenţi de securitate pitiţi prin boscheţi care vor veghea cu sârg nu numai la siguranţa traficului, ci şi la cea naţională.

Lăsând gluma la o parte este cel mai lamentabil argument şi cea mai penibilă justificare de folosire a banului public prin încălcarea legii, a principiilor economiei de piaţă şi a înţelegerilor internaţionale, utilizat de guvernul Năstase pentru a explica cea mai mare deturnare de fonduri din istoria postdecembristă a României.

De asemenea, în nota de fundamentare semnată de ministru Mitrea se spune că modernizarea reţelelor de autostrăzi este o condiţie impusă de organismele internaţionale în vederea integrării României în structurile euroatlantice. Se ştie însă că Uniunea Europeană a stabilit la Helsinki, în urma negocierilor cu statele membre şi cele candidate, coridoarele de transport rutier transeuropene. Coridorul IV care străbate şi România este prevăzut să treacă prin Sibiu, Deva, Arad şi nu prin Cluj, Târgu Mureş sau Oradea, tronson prevăzut a se realiza după 2015. Este suspectă amnezia domnului Mitre care argumentează schimbarea strategiei naţionale convenită cu UE prin faptul că firma Bechtel tocmai a prezentat proiectul autostrăzii Braşov - Cluj - Borş şi România este pregătită "să beneficieze în mod direct şi în regim de urgenţă de experienţa firmei Bechtel International INC., dobândită în Croaţia (sic!?), unde aceasta şi-a mobilizat resursele tehnice şi financiare în vederea construirii unei noi autostrăzi".

Este dubios cum poate România să împace capra americană şi varza europeană construind în acelaşi timp două autostrăzi paralele când, s-a dovedit, nu există suficiente fonduri nici pentru întreţinerea drumurilor naţionale şi europene.

Maniera prin care se va atribui contractul firmei Bechtel International Inc, total netransparentă, duce la risipirea resurselor bugetare, dat fiind preţul de realizare a unui kilometru de autostradă, de aproape două ori mai mare decât oriunde în lume. Aceasta în condiţiile în care, pentru realizarea acestei investiţii, guvernul a păgubit prin deturnarea de fonduri Sănătatea, Educaţia, Justiţia şi Apărarea Naţională. Banii care se cuveneau acestor domenii, circa 3.000 de miliarde au fost transferaţi la Ministerul Transporturilor. Această soluţie de neînţeles găsită de guvern se datorează lipsei de credibilitate a proiectului şi a executivului pe piaţa bancară internaţională care nu s-a înghesuit să crediteze această "afacere cu cântec".

Obligarea Parlamentul României, prin ordine de partid date majorităţii PSD-UDMR, să fie părtaş la această escrocherie, nu dovedeşte decât reminiscenţe ale statului totalitar şi nostalgii faţă de "marele imperiu roşu", pentru că astfel de argumentaţii staliniste , cum sunt cele folosite în nota de fundamentare a OUG 120/2003, nu mai ţin astăzi decât în Kazahstan sau Azerbaijan.

Domnul Petre Posea:

"O stafie dă târcoale eşichierului politic"

Stimaţi colegi,

Fostul preşedinte al României între anii 1996-2000, dovedeşte pe zi ce trece că este tot mai rupt de realitate. Să auzi şi să nu-ţi vină să crezi, suntem ameninţaţi că "stimabilul", vindecat de "scârba de politică", de care "a bolunzit" o perioadă, sau poate sfătuit din nou de "călugărul Vasile" s-a răzgândit şi mai vrea o dată, precum copilul dus de mama sa la "o instituţie iluminată în roşu".

Astfel, dom' Milică, fostul preş. cu ţăcălie al României, actualmente tot preş., în ograda unei minuscule formaţiuni politice, de-i mai zice şi "Acţiunea Populară", visează la ziua când ar putea ajunge din nou pe cai mari. Asta înseamnă că "civicii" şi cei de la "22" şi alte figuri de stil, se vor concerta pentru a-l readuce pe faraonul Emil la cele pământeşti. Are atâta nevoie de încurajare încât a început să caute modele, găsind unul colea peste Dunăre, nimeni altul decât fostul rege Simeon al Bulgariei, care numai în patru luni a reuşit să atragă atenţia, să candideze şi să câştige alegerile. De ce nu s-ar întâmpla aşa şi în cazul lui, mai ales că semnale ar fi şi are la dispoziţie mai mult de patru luni.

Toate bune şi la locul lor, numai că Emil Constantinescu, ca preşedinte al României s-a comportat ca şi un (fel) de şef de baracă de şantier, a avut echipa sa dezastruoasă în guvernarea ţării, nici nu mai merită să dăm nume, zicem doar Zoe şi zicem deja "Anul Caragiale". Ce este de mirare, e faptul că acest fals politician (cu bărbuţă) încă nu a înţeles că România nu este un cătun al judeţului în care s-a născut. Dacă şi-ar privi retrospectiv evoluţia politică, fie măcar după casetele lui Marius Tucă, omul ar trebui să se răzgândească. Din păcate, în spatele său e una, aceiaşi sau altă Zoe, cu cine ştie câţi specialişti de data asta, zeloşi şi dornici să reediteze un nou Contract cu România, sub oblăduirea blândului călugăr Vasile, toţi împingându-l la dezastru. Sau poate acum vor s-o întoarcă ca la Ploieşti, 200 de specialişti pentru 15.000 de zile.

Să te faci de râs o dată şi să nu înţelegi că a doua încercare de a te face de râs e sinucidere curată, este peste puterile de înţelegere ale unei fiinţe raţionale, echilibrate. Ce mai poate spune (promite) un om ca Emil Constantinescu? Politiceşte nimic, la barăcile geologilor, cu seriozitate şi competenţă, câte ceva despre pietre, munţi, vulcani etc. Şi totuşi, cu un tupeu foarte aproape de troacă, cel ce a patronat dezastruoasa guvernare 1996-2000, ce a jefuit cu neruşinare o ţară, ne critică astăzi cu aere inchizitoariale că nu am reuşit să transformăm pe toţi cetăţenii României în bogătaşi.

Ba, mai mult, face, într-o anumită presă, un rechizitoriu fără temei Guvernului nostru, după modelul "J'accuse" al lui Emile Zola în cazul "Dreyfus", în loc să se autoflageleze, sau să acuze pe cei care n-au realizat nimic din faimosul Contract cu România, în păgubosul mandat 1996-2000.

Emil Constantinescu, dacă va încerca măcar să candideze din nou la preşedinţia României, e un om neserios. S-a jurat mai rău decât căţelul prins cu raţa-n gură, s-a "desfăşurat" timp de patru ani, s-a înconjurat numai de "armaghedoni", iar acum încearcă să urce iar pe armăsarul politic care l-a azvârlit de câteva ori din şa.

Cât despre viitorul minusculei grupări politice, nimeni nu poate spune nimic, poate doar că şi în viitorii patru ani şi în vecii vecilor va rămâne pe banca de rezerve parlamentară.

Toţi adepţii acestui partid de buzunar nu fac decât să plimbe cadavrul politic al celui care a fost timp de patru ani blestemul României şi care, laolaltă cu cei ca el, nu există decât în propria lor închipuire. Vă mulţumesc.

Domnul Cristian Sandache:

"Un lup în blană de oaie: Corneliu Vadim Tudor"

Asemenea apariţiilor spectaculoase de la bâlciurile de altădată - gen "femeia cu barbă", "omul fără oase", "scheletul care dansează" sau "struţo-cămila cu aripi" - liderul PRM Corneliu Vadim Tudor încearcă să ne convingă pe toţi de faptul că, în urma unei revelaţii a devenit altul şi, implicit, mai vechile-i ieşiri antisemite s-au volatilizat, omul fiind cel mai mare prieten al poporului evreu, faţă de care nu mai conteneşte în ultima vreme a-şi cere iertare. Dorinţa lui Vadim de a deveni preşedintele României (ptiu drace!) este atât de vie încât nu m-aş mira dacă domnia sa ar mai veni cu o serie întreagă de "dovezi" ale filosemitismului său remarcabil.

Astfel, e posibil ca liderul PRM să treacă în secret la religia mozaică, să se cresteze împrejur, să pornească pe jos, sprijinit într-un toiag de corn spre Ierusalim sau, asemenea venerabilei Indira Gandhi, să înceapă a posti zilnic preţ de un anumit segment de timp în memoria fiecărei victime a Holocaustului. Ce revoluţie! Ce minune dumnezeiască! Ecce Vadim! La o privire superficială aşa ar părea. Numai că, omul nostru nu e, de fapt, decât un talentat demagog. Ce-i drept nu unul oarecare, ci un veritabil lup înveşmântat în blană de oaie. "Scopul scuză mijloacele"...

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se observă din ce în ce mai clar că încercările unei mari părţi a reprezentanţilor opoziţiei de a induce în eroare populaţia ţării şi chiar mediile politice interne şi externe a devenit o neruşinată obişnuinţă. Cu cât ne apropiem mai mult de începerea campaniei electorale, cu atât atacurile celor care simt că nu au puterea de a convinge sunt mai otrăvite şi mai disperate. Mai nou, ei încearcă să manipuleze o parte a presei şi încearcă să îşi construiască, cu ajutorul banilor, imaginea justiţiarilor care combat şi condamnă corupţia. O încercare de coagulare a ambiţiilor neîntemeiate a politicienilor pentru care vanităţile individuale sunt mai presus de legile ţării o reprezintă alianţa PD-PNL. Pentru că s-a dovedit că separat nu au putut face faţă unei competiţii adevărate, aceşti politicieni, cei mai mulţi de provenienţă obscură, s-au gândit să îşi unească ambiţiile în scopuri pur personale.

Se vede clar că o astfel de încercare de mariaj politic este sortită eşecului. De fapt, este din ce în ce mai evident că uniunea despre care vorbim este împotriva legilor firii. De multe ori, setea de înavuţire a celor care pun bazele unor astfel de "organizaţii", pe seama amăgirii celor care suferă, creează respingeri reciproce. Unul dintre creatorii şi susţinătorii alianţei menţionate mai înainte este Traian Băsescu, un personaj obscur care a promovat şi susţinut legi restrictive în scopul obţinerii protecţiei şi avantajelor financiare din partea unor concerne externe. De asemenea, ştim destul de bine, cu toţii, în ce condiţii a fost înstrăinată flota maritimă, care în urmă cu ani de zile era una dintre cele mai puternice din Europa. Nu trebuie să mai amintesc cum s-au cheltuit banii obţinuţi din credite externe şi care au fost folosiţi execrabil pentru amenajarea unor tronsoane de infrastructură care s-au dovedit a fi doar consumatoare de bani şi extrem de proaste calitativ. În aceste condiţii, o posibilă alianţă întemeiată, aşa cum am mai spus, cu scopul vădit de a obţine comisioane şi profituri, nu ar putea duce decât la pauperizarea populaţiei, care va fi obligată să muncească din greu pentru a stinge datoriile ce ar urma să fie contractate de indivizii puşi pe căpătuială. Cred că poporul nostru este în măsură să ia decizia corectă în acest caz şi să respingă alianţa împotriva naturii, aşa cum un organism uman sănătos respinge viruşii care îl atacă. Sper că alianţa PD-PNL nu va avea ocazia să se dovedească a fi un virus mortal, care să atace pervers o naţiune care începe să iasă la liman.

Domnul Aurel Daraban:

"Avem nevoie de programe pentru fondurile europene"

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Într-un moment în care se profila o încordare a relaţiilor cu U.E., legată de scandalul adopţiilor internaţionale, de propunerea de stopare a negocierilor cu ţara noastră, Comisia Europeană ne-a transmis un semnal pozitiv, acela că suntem pe drumul integrării, prin anunţarea pachetului financiar pentru România şi Bulgaria, după aderare.

Având în vedere angajamentul de plată de 9 miliarde de euro, din care două treimi revin României, s-au ridicat, pe bună dreptate, şi unele întrebări referitoare la capacitatea noastră de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune.

Răspunsul meu este categoric da, că este necesar ca din această problemă să facem o obsesie naţională şi trebuie să insistăm într-o mai mare măsură pentru funcţionarea mult mai bună a instituţiilor, îmbunătăţirea procedurilor tehnice şi a regulilor de transparenţă, aspecte asupra cărora instanţele internaţionale ne-au atras atenţia în nenumărate rânduri.

Important este că România este luată în serios ca viitor membru al U.E., începând cu ianuarie 2007, că i se aplică un tratament egal cu cel de care s-au bucurat cele zece ţări care au aderat recent.

Proiecţia Comisiei Europene este una realistă, care ţine cont de regulile care funcţionează deja în cazul primelor zece ţări candidate şi ţine, de asemenea, cont şi de nevoile României şi ale Bulgariei. Este clar că U.E. nu îşi doreşte să aducă probleme în interiorul ei şi consideră că aceste fonduri nu reprezintă un cadou pentru ultimii nou-veniţi, ci investiţii în propria sa dezvoltare, în propria sa stabilitate.

Generozitatea cu care vor fi alocate aceste fonduri atrage obligaţii deosebite pentru puterea economică a României, în ce priveşte cheltuirea lor pe proiecte foarte serioase, bine documentate şi convingătoare, la care trebuie să se gândească de pe acum.

Trebuie gândit foarte serios la mărirea capacităţii noastre de absorbţie, la pregătirea şi utilizarea acelor fonduri, altfel, şansa extraordinară care ni se oferă, efortul financiar pe care U.E. cu statele ei membre, îl fac în favoarea noastră, riscă să se irosească.

De aceea, atrag atenţia asupra necesităţii înlăturării tentei de politizare care s-a dat acestui subiect în ultima perioadă, pentru că nu o parte din România se integrează în Europa, nu o fracţiune dintr-un partid politic, ci România va fi în rândul ţărilor europene. Acest lucru de fapt trebuie explicat şi făcut cunoscut întregii populaţii.

Am convingerea fermă că România, beneficiară deja a unor fonduri de preaderare care se derulează în prezent, are suficientă experienţă şi nu va rata: nu va rata nici integrarea, nici utilizarea facilităţilor de după integrare.

Domnul Ion Mocioalcă:

Am intrat din plin în anul triplei confruntări electorale - alegerile locale, generale şi prezidenţiale - care vor decide configuraţia structurilor puterii în România, pentru anii 2005-2009.

Este firesc atunci ca interesul colectivităţii naţionale, implicit al colectivităţilor locale, să se concentreze pe momentele esenţiale ale pregătirii şi derulării propriu-zise a campaniei electorale în care Puterea şi Opoziţia să-şi dispute opţiunile alegătorilor. Evident, este de dorit ca această competiţie-dispută să se desfăşoare respectând regulile jocului democratic.

În esenţă, poziţiile de pe care iau startul principalii competitori sunt diferite. P.S.D.-ul se va concentra pe transformarea actelor pozitive ale guvernării actuale în tot atâtea argumente electorale, cât mai convingătoare, pe când Opoziţia va încerca să-şi susţină discursul pornind de la nereuşitele (reale, exagerate sau pur şi simplu născocite) ale actualilor guvernanţi.

Până aici, nimic nu este nou sau neobişnuit, atâta vreme cât intră în logica firească a lucrurilor, care presupune ca guvernanţii să-şi valorifice cât mai bine capitalul oferit de realizările deosebite, iar opoziţia să speculeze orice nerealizare a adversarului.

Fac aici o afirmaţie care ar putea să şocheze la prima vedere. Sunt suficiente temeiuri să credem că nepermis de mulţi politicieni s-au schimbat mai puţin decât alegătorii. Puţine partide sunt pregătite pentru noul electorat, care ne poate oferi o surpriză de proporţii.

Este firesc ca toţi observatorii politici să se concentreze asupra principalelor "mutări" - ca la şah, pe care le face Opoziţia. Nu din considerente anecdotice, ci pentru că, într-o democraţie adevărată, Opoziţia este o instituţie politică fundamentală, şi - prin aceasta - un competitor serios pentru putere.

Cu sincer regret, trebuie să remarcăm faptul că, deocamdată, la debutul anului electoral 2004, Opoziţia continuă să-şi susţină prestaţia publică cu aceleaşi obsesii incurabile, pe aceleaşi frustrări - devenite automatisme propagandistice. Un soi de repertoriu de papagal, care, ştim toţi, o dată fixat, este imposibil să i-l schimbi.

Să vedem un exemplu: Este imposibil aproape, să ascultăm (sau să citim) vreo intervenţie publică a lui Vadim Tudor sau a altor vajnici adepţi ai acestuia (deputaţi P.R.M. sau în conducerea organizaţiilor judeţene), în care să nu se facă referiri sumbre cu "imaginea dezastruoasă a României în lume" şi câte ar repara ei, câte legi draconice ne-au pregătit, vorba aceea, doar cu ei la cârmă o să-i întrecem pe toţi. Asemenea exemplu nu este inventat de mine. Citiţi în "Timpul" - ziarul reşiţean - din 30 ianuarie a.c. (vinerea trecută), un articol semnat de un asemenea pseudo-politician P.R.M.-ist local.

Şi parcă pentru a sublinia posibila gogomănie cu "dezastruoasa imagine externă a ţării", în aceeaşi zi (pe 30 ianuarie), presa românească anunţă cu satisfacţie că, începând cu data de 22 februarie, românii vor putea circula liber şi în aristocratica Elveţie! Domnilor de la P.R.M., vorbe de papagal!

Celebrul premier englez Churchill avea şi el un papagal. Winston Churchill numai este de mult, dar papagalul lui îl înjură şi acum pe Hitler!... Aşa-s papagalii...

Mulţi, deranjant de mulţi politicieni îşi creează măşti false, "e de-al nostru, din popor!"..., ai crede că nici nu dorm de grija noastră! Dacă lansezi teme sau proiecte, ei ar trebui să-ţi fie parteneri de polemică, de discuţii decente. În loc de aceasta, ei te atacă, cum că-ţi faci imagine. Dacă faci programe sociale, ei spun că e populism. Orice proiect politic al puterii este catalogat de opoziţie (şi de presa acesteia) ca o manipulare posibilă.

Am prefera, evident, cum se spune în popor "să taci şi să faci". Este o atitudine de bun simţ. Nu putem, însă, să nu ripostăm, când tot ceea ce facem bine este deformat, răstălmăcit, aruncat în derizoriu. Diletantism politic, manele politice, în loc de confruntare pe soluţii şi posibilităţi de realizare.

Avem convingerea că, prin ecluza bunului simţ nu se va trece aşa uşor. Chiar aşa! Nimic nu-i bun? "Contra" la toate? Împotriva evidenţei?

Iată un exemplu foarte actual: Opoziţia ne-a copleşit cu aşa-zisul "semnal de alarmă", că Puterea pregăteşte o Lege electorală strâmbă, că pregăteşte fraudarea alegerilor. Se ştie, însă, hulita Putere a organizat, cu răbdare şi cu deplină transparenţă, consultări cu toate partidele, la Preşedinţie, în comisii parlamentare, în variate alte modalităţi democratice. P.S.D. a acceptat toate propunerile decente şi corecte, pentru o Lege cât mai credibilă.

Aiurea! Peste o zi-două, s-au făcut alte declaraţii, cum că, în Parlament se vor opune multor prevederi, vezi Doamne, dubioase sau de-a dreptul incorecte. Pe vremea împuşcatului Ceaşcă, era la modă (cei mai vârstnici ţin minte) "Ilie de la sculărie", care avea ultimul cuvânt, pentru că avea origine socială sănătoasă... Azi, vede oricine, se poartă "Gică contra"! Să recunoaştem, prin comparaţie, era mai acceptabil Ilie... Ilie acela era mai uman!

Nu avem timp de vorbe, spuneam. Opinia publică a fost informată despre foarte recenta Reuniune a Parlamentarilor P.S.D. şi a Guvernului, 29-30 ianuarie, de la Sinaia. Într-o notă de maximă responsabilitate, s-a stabilit clar strategia parlamentară, în acord cu Programul de guvernare. Mai sunt nefinalizate 8 capitole importante din negocierile de aderare la U.E. Un impresionant efort organizatoric, legislativ, în paralel cu conducerea treburilor curente şi pregătirea pentru alegeri.

În dispreţ - parcă - pentru interesele generale ale ţării, P.D. cere, de necrezut! - reluarea negocierii cu U.E. la unele capitole deja încheiate, invocând reaua credinţă a guvernanţilor români. Un fel de pâră: "Guvernul român a tras pe sfoară U.E.!"... Asemenea practici devin intolerabile! Şi profund periculoase. Până unde va merge pasiunea oarbă, lupta aceasta penibilă, contra a tot şi a toate?

În anul 2004 vor fi discutate, analizate responsabil şi adoptate de Parlament peste 320 de legi cu o deosebită încărcătură în ansamblul adoptării tuturor segmentelor societăţii şi a României în ansamblu, la exigenţele Comunităţii Europene. Pregătim orizontul 2007, aşteptat de toţi, ne asumăm convingerea că încă este posibilă colaborarea tuturor forţelor ţării în acest scop.

Ceea ce face acum Opoziţia poate fi considerat normal? Şirul întrebărilor poate continua.

Domnul Gheorghe Duţu:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Permiteţi-mi să prezint această declaraţie pornind de la un caz particular.

După cum foarte bine se ştie, hotărârea guvernului de a încheia un contract cu firma Bechtel pentru a construi o autostradă a fost vehement combătută de liderii PNL şi PD, atât pe fond, cât şi pe formă.

(Am în faţă declaraţia domnului Theodor Stolojan, apărută în ziarul "Evenimentul Zilei" de miercuri 5 februarie, în care se spune... De asemenea, în ziarul "Adevărul", din 6 februarie, domnul Traian Băsescu afirma...)

Nu vreau să comentez acum argumentele din spatele acestor declaraţii. Democraţia înseamnă dreptul celuilalt de a avea o altă opinie decât tine. În fond, orice decizie are şi avantaje şi dezavantaje şi, până la urmă, politica înseamnă căutarea raportului optim între acestea.

La Braşov, însă, declaraţiile liderilor PNL şi PD au iscat reacţii de-a dreptul hilare. Mai întâi, responsabilii locali ai celor două partide s-au aliniat disciplinaţi la poziţiile şefilor lor, apoi, când PSD a iniţiat o campanie de strângere de semnături pentru proiect, poziţia PNL şi PD la nivel local s-a schimbat cu 180⁰ şi s-au apucat şi ei să strângă semnături.

Aceasta ar fi partea anecdotică. Partea gravă a lucrurilor stă în demagogia şi populismul care caracterizează acţiunile Opoziţiei. Care este, de fapt, poziţia coaliţiei PNL-PD? Pentru sau contra proiectului? Pe formă sau pe fond? La centru sau în teritoriu?

Lansată cu surle şi trâmbiţe, coaliţia PNL-PD s-a vrut un pilon al democraţiei, o alternativă, o construcţie bazată pe argumente. La numai câteva luni de la înfiinţare ea nu produce decât populisme ieftine rezultate prin supralicitarea unor acţiuni ale Guvernului.

Permiteţi-mi, doamnelor şi domnilor, să vă atrag atenţia că această tactică nu duce decât la lehamitea electoratului şi la scăderea încrederii în clasa politică în ansamblu. Pentru a alege cea mai bună variantă, cetăţenilor trebuie să li se ofere argumente şi fapte. Până acum, PSD a dovedit şi voinţă politică şi implicare. Opoziţia nu face decât să împartă promisiuni lipsite de fundament care seamănă ca două picături de apă cu Contractul cu România şi cei 15.000 de specialişti.

Oricât vi s-ar părea de ciudat, nouă, celor din PSD, ne pare rău că opoziţia se limitează la reluări, imitaţii şi improvizaţii. Dar, dacă democraţia din România şchioapătă pe dreapta, asta nu este vina PSD. Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan Lăpădat:

"Agricultura românească-departe de standardele Uniunii Europene"

Sectorul primar al economiei româneşti, "Agricultura - se menţine într-o stare de - subzistenţă - urmare a unei politici greşite practicate de Guvernul Năstase".

Agricultura românească este departe de a îndeplini standardele Uniunii Europene atâta timp cât "participă doar cu 13% din produsul intern brut", iar forţa de muncă utilizată este destul de mare în acest sector şi anume 40% din cea a ţării. Multe familii de ţărani trăiesc într-o sărăcie de nedescris, iar în unele zone "exact ca în epoca feudală".

Imperfecţiunea legii rurale a creat o stare de conflict între proprietatea restituită şi mijloacele de obţinere a producţiei pe care nu le-a mai primit. Producţia agricolă slabă determină statul român să importe produse agroalimentare, care, la nivelul anului 2003, s-au ridicat la valoarea unui miliard de euro, ceea ce demonstrează vulnerabilitatea acestui sector, care, în condiţiile naturale favorabile pe care puţine ţări le au în lume şi cu o tehnologie adecvată, ar trebui să asigure hrana pentru cca. 80 milioane de locuitori. Nu se poate vorbi de modernizarea agriculturii atâta timp cât dependenţa de subvenţiile de stat continuă să existe iar fărâmiţarea terenurilor în mici parcele se menţine.

Mentalitatea de automulţumire a ţăranului că realizează în vară sau toamnă bucate cât să le ajungă să trăiască până la producţiile următoare şi teama de asociere care încă persistă sunt obstacole serioase.

Pe an ce trece, în imposibilitatea de a lucra în întregime terenurile agricole, suprafeţele ocupate cu grâu au scăzut. Comparativ cu anul 2002, în toamna lui 2003 suprafeţele respective au scăzut cu 20-40%. S-au însămânţat 1,99 milioane ha de grâu faţă de 2,1 milioane hectare cu un an înainte, după cum informează Ministerul Agriculturi, Pădurilor, Apelor şi Mediului. Producţia scăzută de grâu duce şi în acest an la creşterea preţului acestuia pe piaţa internă şi implicit a preţului pâinii. Este trist faptul că în România trebuie să se importe grâu în proporţie de 80-90%, cantitate folosită la obţinerea produselor de panificaţie. Numai în 2003 România a importat aproape 1,66 mil. tone grâu. Cele 300.000 de tone de grâu existente pe piaţa internă nu vor asigura pâinea necesară populaţiei. Cauza principală a acestei situaţii o constituie politica greşită a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului. Dacă şi în 2004 România va avea parte de un nedorit an secetos, atunci şi situaţia va continua să se deterioreze. În zadar se raportează extinderea sistemului de irigaţii funciar, când de fapt el se restrânge prin furturile directe sau mascate a echipamentelor precum ţevile, hidranţi şi altele.

Tone întregi de asemenea echipamente au ajuns în depozitele centrelor pentru colectarea deşeurilor metalice prin semnarea de contracte dubioase de închiriere a acestora de către Societatea Naţională de Irigaţii funciare sau SERELEURI fantomă sau persoane fizice. S-au descoperit de către organele de poliţie numeroase facturi false prin care se justifică că marfa provine din alt domeniu. De pe urma acestei afaceri se realizează miliarde de lei ce scapă de sub controlul statului. S-a creat un lanţ mafiot între patroni, traficanţi şi, de ce nu, cei care administrează materialele de irigaţii.

Între agricultura ţării noastre şi a statelor U.E. - există mari decalaje de performanţe, care nu ţin doar de înzestrarea tehnică a muncii, cât şi de scăderea continuă a specialiştilor agronomi. Culmea este că veniturile ţăranilor români nu provin din vânzarea produselor agricole cât din pensii (32% din total) şi salarii din alte activităţi.

După un sondaj al Băncii Mondiale, gospodăriile ţărăneşti obţin numai 26% din veniturile rezultate din comercializarea produselor agricole.

Uniunea Europeană a alocat 1 milion de dolari pe cei 4 ani (2000-2004), conform planului SAPARD, din care însă s-au folosit doar 1,5% din fondul primit.

De curând, premierul Adrian Năstase, într-o videoconferinţă cu prefecţii, îi avertizează că dacă suma de 204 milioane Euro aferentă programului SAPARD în 2002 nu va fi cheltuită până la 30 septembrie 2004, România riscă să returneze Comisiei Europene fondurile rămase.

Necunoaşterea acestui program de către primarii şi consiliile locale, care nu ştiu să facă planurile afacerii, să execute proiecte care trebuie finanţate din veniturile proprii, iar după aceea să efectueze decontarea din fondurile europene, au creat starea negativă din mediul rural.

De aceea producţiile sunt mici, reţelele de conducte pentru alimentarea cu apă nu se extind, nu se înfiinţează capacităţi de producţie şi prin urmare nici locuri de muncă.

Comisia Europeană a propus acordarea a peste 10 milioane de euro - după aderarea la U.E., în 2007. Din această sumă 4,37 miliarde de euro vor fi destinaţi agriculturii în perioada 2007-2009. Important este că Ministerul Agriculturii să le folosească cu chibzuinţă şi cu eficienţă pentru a se ajunge la standardele agriculturii U.E.

Domnul Napoleon Pop:

"Ne îndreptăm spre o campania electorală periculoasă"

În ultimele săptămâni, tot mai mulţi miniştri au vorbit despre binefacerile reglementărilor în domeniul pe care îl gestionează în anul electoral 2004, uitând că mai mult sau mai puţin resursele de finanţare ale proiectelor mult lăudate sunt asigurate de bugetul naţiunii, venituri colectate printr-o fiscalitate poate mai ordonată dar în nici un caz mai relaxată.

Nici n-a intrat bine în funcţiune Codul fiscal că deja sunt prezentate elemente ale strategiei fiscale 2004-2005 cu virtuale reduceri de taxe şi impozite, parcă invitând electoratul să voteze într-o anumită parte a eşichierului politic.

Un alt ministru vorbeşte despre reducerea facturilor la plata căldurii cu 16 % fără să menţioneze că şi consumul s-a redus cu 20%. Subvenţia la căldură numită şi ajutor pentru cei cu venituri mici este de fapt mijlocul prin care din bugetul tuturor întreţinem un sistem energetic monopolist, etatist, izolat de competiţie şi de un minim de modernizare, un exemplu de prelungire a vieţii unor unităţi economice ineficiente ale statului pe spinarea tuturor.

Deşi anul electoral 2004 ar trebui să fie şi unul al reformelor, deja decelăm dublul limbaj, de la nivelul preşedintelui ţării în jos, că trebuie să facem reforme, dar mai îndulcite. Din nou viziunea benefică pe termen lung a României, cea a integrării europene pentru care anul 2004 este vital, pare să fie înfrântă de orizontul partizan şi îngust al unui ciclu electoral ajuns la scadenţa alegerilor, când progresul şi şansa modernizării ţării sunt pe cale să fie din nou sacrificate numai pentru ascensiune la putere.

Vor fi însă sacrificaţi şi cei 21 milioane de cetăţeni prin privarea lor de beneficiile democraţiei economice şi economiei de piaţă, singurul sistem care şi-a demonstrat puterea de a asana sărăcia şi a asigura prosperitatea celor mai mulţi, a unei adevărate clase mijlocii întreprinzătoare, curajoasă în a-şi pune în practică iniţiativa.

După 14 ani, România este lipsită de acel corp social predominant mulţumit de ceea ce face, acceptând legalitatea unei fiscalităţi ce poate fi absorbită şi suficient de stimulat să reinvestească pentru a mări oferta de bunuri şi servicii şi pentru a crea noi locuri de muncă.

Politica guvernamentală în anul electoral 2004 continuă să menţină un sector de stat ineficient pe banii publici şi să îmbogăţească o minoritate reprezentată de clientela politică. Ca urmare, economia va funcţiona tot pe verticală, între buget şi cele două categorii de agenţi economici menţionaţi, iar la mijloc, în loc să se dezvolte clasa mijlocie, dezvoltăm un uriaş corp social de persoane asistate. Să nu ne mire faptul dacă prin politicile sociale de protecţie nesustenabile vom ajunge să demotivăm şi pe cei 4,5 milioane de salariaţi asupra cărora sunt asmuţite mai toate birurile.

Prin dependenţele economice create, orientarea social democrată are deja 10 milioane de agenţi electorali care vor fi fericiţi să beneficieze măcar de aceleaşi venituri salariale şi ajutoare sociale ca cele de până acum. Liniştea promisă acestora echivalează cu renunţarea puterii la reformele structurale.

Vă mulţumesc pentru atenţie !

Domnul Ionel Marineci:

"Programul Guvernului Adrian Năstase în domeniul sistemului de pensii"

Încă de la începutul mandatului său, Guvernul condus de premierul Adrian Năstase a considerat că dezvoltarea economică, durabilă, stabilă şi susţinută constituie singura cale prin care România poate deveni prosperă din punct de vedere economic şi social, capabilă să asigure un nivel de trai decent tuturor cetăţenilor ei, capabilă să se integreze eficient în structurile europene şi euro-atlantice.

Realizarea unei creşteri economice reale în perioada 2001-2003 a avut ca efect şi îndeplinirea programelor sociale în domeniul sistemului de pensii care să conducă la eliminarea inechităţii dintre generaţiile de pensionari în ceea ce priveşte cuantumul pensiei.

Una din măsurile cu efecte deosebite aplicate, începând cu ianuarie 2004, a fost creşterea pensiilor foştilor membrii CAP, astfel încât faţă de anul 2003 s-a realizat o dublare a acesteia, urmând ca în continuare pensionarii din agricultură să beneficieze de măsurile de protecţie socială stabilite de Guvernul PSD.

Remarcăm faptul că numai în judeţul Teleorman din cei 79.275 pensionari CAP, pensiile au fost dublate la un număr de 46.000, iar 33.275 au beneficiat de recorelare reuşindu-se diminuarea accentuată a discrepanţelor.

Pensionarii din asigurările sociale de stat au beneficiat în perioada 2002-2003 de măriri substanţiale astfel ca până la finele anului 2003 pensia medie a crescut de la 1.410.193 la 31.XII.2002 la 1.667.100 lei la 31.XII.2003.

Recent, premierul Adrian Năstase a lansat proiectul de îmbunătăţire a sistemului de pensii. "Este momentul - arăta domnul prim-ministru - să gândim o a doua fază importantă, după scăderile dramatice ale pensiilor din perioada 1997-2000: majorarea tuturor pensiilor individuale provenite din sistemul de asigurări sociale de stat, asigurarea unei creşteri a pensiilor corelate cu evoluţia salariului mediu brut pe economie din perioada 1990-2005, asigurarea unui echivalent pentru toate pensiile în concordanţă cu prevederile Legii nr.19/2000, indiferent de anul de pensionare, recalcularea tuturor dosarelor de pensii, urmărind ca după definitivare să se acorde şi eventualele diferenţe dintre pensia rezultată pe baza dosarului şi pensia primită după majorare.

Eşalonarea creşterii se va realiza pe o perioadă de 3 ani începând cu anul 2005. Suma necesară acestei recalculări se ridică la peste 20.000 miliarde lei".

Domnul Iosif Armaş:

Aş dori să mă refer, în intervenţia mea de astăzi, la decizia Comisiei Europene, de săptămâna trecută, de a acorda României şi Bulgariei, după aderarea la Uniunea Europeană, programată pentru anul 2007, suma de 15,4 miliarde euro, în angajamente, din care 9 miliarde euro în plăţi directe, pentru perioada 2007-2009. Oferta - caracterizată de comisarul european Gunther Verheugen drept "generoasă şi realistă" - este şi un mesaj implicit referitor la data de aderare a României la Uniunea Europeană, respectiv 1 ianuarie 2007. Suma precizată va ajuta cele două ţări să beneficieze din plin de aderarea lor la Uniunea Europeană şi să joace un rol activ, ca membri egali şi respectaţi ai Uniunii Europene, a declarat înaltul demnitar european pentru extindere, potrivit unui comunicat de presă al executivului european.

Prezentarea pachetului financiar pentru România şi Bulgaria este un moment important, constituind dovada certă a voinţei Comisiei Europene de a respecta agenda convenită în cadrul Consiliului European de iarnă de la Bruxelles, adică încheierea negocierilor în acest an, semnarea, anul viitor, a Tratatului de aderare şi apoi aderarea propriu-zisă, în ianuarie 2007.

Pachetul financiar este punctul de plecare în definirea poziţiei de negociere a Uniunii Europene cu statele candidate. "Este esenţial - a subliniat premierul Adrian Năstase - atât acest start, care ne încurajează să fim optimişti, cât şi negocierile care urmează. Ţinând cont de aspiraţiile României, ne propunem să fim beneficiarul net al unor sume destinate proiectelor de modernizare. Depinde în mare măsură de noi ca în acest moment să transformăm parcursul european al României într-o sumă de avantaje nete pentru cetăţeni".

Negocierea care urmează trebuie să ţină cont de aplicarea aceloraşi standarde pentru toate statele candidate, precum şi de nevoile României în procesul de aderare şi convergenţă cu economiile statelor membre. Finalizarea negocierilor de aderare până la sfârşitul mandatului actualei Comisii Europene este obiectivul căruia i se subordonează toate măsurile şi politicile guvernamentale.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Alexandru-Octavi Stănescu:

"Programe prioritare de acţiune derulate de Ministerul Administraţiei şi Internelor"

Preocupat în mod deosebit de realizarea unei apropieri reale de cetăţean şi problemele sale, Ministerul Administraţiei şi Internelor a iniţiat la începutul anului 2003, derularea unor programe prioritare de acţiune, denumite generic "Imagine prin fapte", destinate să asigure, pe de-o parte, un grad corespunzător de transparenţă şi deschidere în informarea sistematică şi corectă a opiniei publice asupra activităţii de ansamblu a acestei instituţii, iar pe de altă parte, mediatizarea rezultatelor înregistrate în derularea celorlalte programe desfăşurate de minister.

Una dintre direcţiile de acţiune ale acestor programe prioritare, a constituit-o crearea cadrului instituţional de consultare a societăţii civile, în contextul cărora s-au desfăşurat un număr de 1185 de acţiuni, dintre care o serie de întâlniri ale reprezentanţilor Poliţiei şi Jandarmeriei Române cu cei ai administraţiei publice locale, având ca obiect de dezbatere asigurarea climatului de ordine publică şi siguranţă civică a cetăţeanului. În acelaşi context, au mai fost organizate numai în anul 2003, 8054 de activităţi având ca obiect realizarea unui dialog susţinut şi permanent cu cetăţenii şi comunităţile locale, cele mai importante dintre acestea fiind întâlnirile dintre reprezentanţii Jandarmeriei Române cu reprezentanţii autorităţilor publice locale în cadrul programului "Pentru liniştea comunităţii rurale", precum şi cele ale reprezentanţilor Poliţiei de frontieră cu cetăţenii din zona de frontieră, având ca obiect de dezbatere legislaţia specifică şi fenomenul infracţional transfrontalier. De asemenea, un număr de 1076 de acţiuni au vizat relaţiile de parteneriat cu ONG-uri, comunităţi locale şi alte segmente ale societăţii civile, dintre care cele mai importante le constituie relaţiile de parteneriat ale Jadarmeriei Române cu reprezentanţii locali ai Partidei Romilor şi a patru centrale sindicale, în cadrul programelor "Străzi liniştite - oraş sigur" şi "Pentru comunitate, împreună cu cetăţenii".

O altă direcţie de acţiune a constituit-o asigurarea mediatizării optime şi operative a activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor, în conformitate cu prevederile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. În acest context, a fost creat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor un compartiment cu atribuţii de gestionare a liberului acces la informaţiile de interes public care a primit în acest an un număr de 812 solicitări la care s-a răspuns în mod operativ. Pentru asigurarea mediatizării optime şi operative a activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor, s-au dat 11.741 buletine informative, comunicate, documentare şi alte materiale de presă, s-au organizat 2996 conferinţe de presă, dintre care 68 la nivelul Aparatului central, la 32 dintre acestea participând reprezentanţi ai conducerii ministerului, iar Inspectoratul General al Poliţiei Române transmite zilnic presei, din 2 în 2 ore, informaţii despre activitatea acestei structuri.

În vederea susţinerii şi promovării programelor desfăşurate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi atragerii sprijinului altor autorităţi, precum şi al societăţii civile şi al comunităţilor locale, s-au editat peste 290 de broşuri, au fost elaborate peste 5600 de materiale editate în presa scrisă, iar mass-media civilă a publicat peste 14400 de materiale referitoare la aceste programe, majoritatea având un caracter favorabil. Prin materialele găzduite în publicaţiile proprii ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, s-a pus la dispoziţia cetăţeanului un mijloc eficient de informare cu privire la Programele ministerului, la activitatea sa şi, mai ales, la demersurile de apropiere faţă de problemele comunităţii. Tot în acest context se înscriu şi programele de radio şi televiziune difuzate de posturile centrale şi locale care au însumat peste 1700 de minute de emisie la TV România 1 şi TV România Internaţional, precum şi peste 2100 de minute de emisie difuzate, în parteneriat, la Radio România Actualităţi, Radio Europa FM şi Radio Târgu Mureş.

În cadrul acestor programe au fost prezentate nu numai realizările structurilor ministerului, ci şi măsurile luate împotriva celor care nu s-au încadrat în exigenţele actuale ale unei instituţii aflate în plin proces de reformare şi profesionalizare a personalului.

Faptul că s-a acţionat şi se acţionează permanent pentru a informa în mod corect şi operativ opinia publică despre activitatea Ministerului şi Administraţiei Publice şi a structurilor sale subordonate, este demonstrat şi de interesul presei din România - care reprezintă cea mai importantă sursă de informare a cetăţeanului - concretizat în aproape 271.000 de materiale de presă, marea majoritate a acestora (97,3%) având un caracter favorabil faţă de activitatea ministerului în ansamblul său.

Pentru o cât mai eficientă coordonare a comunicării şi în scopul gestionării unitare a imaginii publice a instituţiei, a fost elaborat şi adoptat, în premieră, în cadrul Programului prioritar de acţiune "Imagine prin fapte", Planul de relaţii publice ale Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2003, care organizează întreaga comunicare publică.

Toate activităţile desfăşurate în acest context au vizat creşterea ponderii mesajului diferenţiat în funcţie de aşteptările diverselor segmente ale societăţii civile. Dintre aceste activităţi, unele au fost acţiuni în premieră. Astfel, în cadrul acţiunii "Conferinţa de joi" au fost invitate, până în prezent, 19 personalităţi marcante ale vieţii publice, care au abordat probleme de interes pentru societatea civilă şi, deopotrivă, pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Din compararea datelor statistice referitoare la activitatea structurilor proprii de informare şi relaţii publice, în perioada de aplicare a programului "Imagine prin fapte", cu cele care reflectă activitatea pe anul 2002, au reieşit următoarele concluzii: s-a dublat numărul conferinţelor de presă, al buletinelor şi documentarelor de presă care au fost difuzate; a crescut de 5 ori volumul solicitărilor adresate şi soluţionate conform Legii nr.544/2001; ponderea articolelor de presă favorabile la adresa instituţiei a crescut de la 91% la 97,3%; a crescut ponderea parteneriatelor şi a acţiunilor în premieră, a activităţii de informare internaţională, precum şi aportul structurilor de la nivelul inspectoratelor generale/comandamentelor de armă, precum şi al structurilor teritoriale la activitatea de relaţii publice şi, în ansamblu, obiectivele stabilite prin programele derulate au fost îndeplinite.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Hogea şi-a depus intervenţia.

Doamna Rodica Nassar a depus-o, domnul Mocioalcă a depus, domnul Păduroiu a depus-o, domnul Arnăutu a depus-o, domnul Zgonea a depus-o, domnul Cristian Dumitrescu a depus-o, domnul Duţu a depus-o, domnul Spiridon a depus-o, domnul Cristian Nechifor a depus-o, domnul Daraban a depus-o, domnul Sbârcea a vorbit, domnul Marcu a vorbit, domnul Gheorghe Popescu a depus-o, domnul Florin Iordache a depus-o, domnul Codrin Ştefănescu a depus-o, domnul Marineci a depus-o, domnul Stănescu a depus-o, domnul Mălaimare a vorbit, domnul Târpescu a depus-o, domnul Cristian Sandache a depus-o, domnul Adrian Ionel a depus-o, domnul Timiş a luat cuvântul, doamna Liana Naum a luat cuvântul, domnul Bara a luat cuvântul, domnul Popescu a luat cuvântul, domnul Bercăroiu a depus-o, domnul Iriza Scarlat a depus-o, domnul Vasile Miron a depus-o, domnul Bentu a depus-o, domnul Armaş a depus-o.

De la P.R.M.: domnul Dan Brudaşcu a luat cuvântul, domnul Baban nu este, domnul Rus a vorbit, domnul Emil Crişan nu este, domnul Păşcuţ nu este, domnul Mircea Costache a depus-o, domnul Sonea a depus-o, domnul Pleşa nu este, domnul Iulian Mincu a luat cuvântul, domnul Lepădat nu este, domnul Nicolae Leonăchescu a vorbit, domnul Paul Magheru nu este, domnul Nicolae Vasilescu a depus-o, doamna Maria Apostolescu a vorbit, domnul Costel Marian Ionescu a vorbit, domnul Miclea a vorbit, domnul Buga a vorbit, domnul Vlad Hogea a depus-o şi cam atât.

Grupul P.D. Domnul Oltean a depus-o, domnul Mihai Stânişoară, Valentin Ionescu nu sunt.

De la Grupul P.N.L. domnul Napoleon Pop nu este, domnul Eugen Nicolăescu nu este, domnul Puiu Haşotti nu este, domnul Coifan nu este, domnul Simedru nu este.

Domnul Meşca a vorbit, domnul Muraru a vorbit, domnul Garda Dezideriu Becsek a vorbit, Iulia Pataki nu este.

Vă mulţumesc.

Vom face apelul nominal pentru cvorum. Aşteptăm secretarul să vină.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Sunt obligat să fac apelul. Îmi permiteţi? Cred că ar trebui să începem cu prezenţii. Ar fi mai simplu. Procedural, însă, va trebui să citesc întreaga listă.

- Abiţei Ludovic - absent
- Afrăsinei Viorica - absentă
- Albu Gheorghe - prezentă
- Ana Gheorghe - absent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - prezent
- Andronescu Ecaterina - absentă
- Antal Istvan - absent
- Anton Marin - prezent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - absent
- Apostolescu Maria - prezentă
- Arghezi Mitzura Domnica - prezentă
- Ariton Gheorghe - prezent
- Armaş Iosif - absent
- Arnăutu Eugenu - prezent
- Asztalos Ferenc - prezent
- Avramescu Constantin Gheorghe - prezent
- Baban Ştefan - prezent
- Babiuc Victor - absent
- Baciu Mihai - prezent
- Bahrin Dorel - prezent
- Baltă Mihai - prezent
- Baltă Tudor - prezent
- Bar Mihai - prezent
- Bara Radu Liviu - prezent
- Barbu Gheorghe - prezent
- Bartoş Daniela - prezentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeţ Dumitru - prezent
- Bălăşoiu Amalia - prezentă
- Băncescu Ioan - prezent
- Bâldea Ioan - prezent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - prezent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - prezent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bleotu Vasile - absent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - prezentă
- Boajă Minică - prezent
- Boc Emil - prezent
- Bogea Angela - prezentă
- Boiangiu Cornel - prezent
- Bolcaş Augustin Lucian - prezent
- Böndi Gyöngyike - prezentă
- Borbely Laszlo - absent
- Bozgă Ion - absent
- Bran Vasile - absent
- Brînzan Ovidiu - absent
- Brudaşcu Dan - prezent
- Bucur Constantin - prezent
- Bucur Mircea - prezent
- Buga Florea - prezent
- Burnei Ion - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - prezentă
- Buzatu Dumitru - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - absent
- Calcan Valentin Gigel - absent
- Canacheu Costică - absent
- Cazan Gheorghe Romeo-Leonard - absent
- Cazimir Ştefan - prezent
- Căşunean-Vlad Adrian - absent
- Cerchez Metin - absent
- Cherescu Pavel - prezent
- Chiliman Andrei Ioan - prezent
- Chiriţă Dumitru - absent
- Ciontu Corneliu - absent
- Ciuceanu Radu - absent
- Ciupercă Vasile Silvian - prezent
- Cîrstoiu Ion - prezent
- Cladovan Teodor - prezent
- Cliveti Minodora - prezentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - prezent
- Cojocaru Nicu - absent
- Crăciun Dorel Petru - prezent
- Creţ Nicoară - prezent
- Cristea Marin - prezent
- Crişan Emil - prezent
- Dan Matei-Agathon - absent
- Daraban Aurel - prezent
- Dăianu Dorin - absent
- Dinu Gheorghe - absent
- Dobre Traian - prezent
- Dobre Victor Paul - prezent
- Dobrescu Smaranda - prezent
- Dolănescu Ion - prezent
- Dorian Dorel - absent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - absent
- Dragoş Liviu Iuliu - absent
- Dragu George - prezent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - prezent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - absentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - prezent
- Dumitriu Carmen - absentă
- Duţu Constantin - prezent
- Duţu Gheorghe - prezent
- Enescu Nicolae - prezent
- Erdei Doloczki Istvan - prezent
- Eserghep Gelil - absent
- Fâcă Mihail - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Ana - absentă
- Florescu Ion - prezent
- Fotopolos Sotiris - prezent
- Frunzăverde Sorin - prezent
- Gaspar Acsinte - prezent
- Georgescu Filip - prezent
- Georgescu Florin - absent
- Gheorghe Valeriu - prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Gheorghiu Adrian - prezent
- Gheorghiu Viorel - absent
- Gingăraş Georgiu - prezent
- Giuglea Ştefan - prezent
- Godja Petru - absent
- Grădinaru Nicolae - prezent
- Grigoraş Neculai - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Haşotti Puiu - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - prezent
- Holtea Iancu - prezent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Ianculescu Marian - prezent
- Ifrim Mircea - prezent
- Ignat Miron - absent
- Iliescu Valentin Adrian - absent
- Ionel Adrian - prezent
- Ionescu Anton - prezent
- Ionescu Costel Marian - prezent
- Ionescu Dan - prezent
- Ionescu Daniel - prezent
- Ionescu Mihaela - prezentă
- Ionescu Răzvan - prezent
- Ionescu Smaranda - prezentă
- Iordache Florin - prezent
- Iriza Marius - prezent
- Iriza Scarlat - prezent
- Ivănescu Paula Maria - absentă
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Kelemen Attila Bela Ladislau - absent
- Kelemen Hunor - absent
- Kerekes Károly - prezent
- Kónya-Hamar Sandor - prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - prezent
- Kovács Zoltan - prezent
- Lari Iorga Leonida - prezentă
- Lazăr Maria - prezentă
- Lăpădat Ştefan - prezent
- Lăpuşan Alexandru - absent
- Leonăchescu Nicolae - prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - absentă
- Lepşa Victor Sorin - absent
- Loghin Irina - prezentă
- Longher Ghervazen - prezent
- Luchian Ion - absent
- Magheru Paul - prezent
- Maior Dorin Lazăr - prezent
- Makkai Grigore - prezent
- Man Mircea - absent
- Manolescu Oana - prezent
- Marcu Gheorghe - prezent
- Mardari Ludovic - prezent
- Marin Gheorghe - prezent
- Marineci Ionel - prezent
- Márton Árpád Francisc - prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - prezent
- Mărăcineanu Adrian - prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - prezentă
- Mândroviceanu Vasile - prezent
- Mera Alexandru Liviu - absent
- Merce Ilie - prezent
- Meşca Sever - prezent
- Miclea Ioan - prezent
- Micula Cătălin - absent
- Mihalachi Vasile - prezent
- Mihăilescu Petru Şerban - absent
- Mincu Iulian - prezent
- Mircea Costache - prezent
- Mirciov Petru - prezent
- Miron Vasile - prezent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mitrea Miron Tudor - absent
- Mitu Dumitru Octavian - absent
- Miţaru Anton - absent
- Mînzînă Ion - absent
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Mocioi Ion - absent
- Mogoş Ion - absent
- Mohora Tudor - prezent
- Moisescu George Dumitru - prezent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moiş Văsălie - prezent
- Moldovan Carmen Ileana - prezent
- Moldovan Petre - prezent
- Moldoveanu Eugenia - prezentă
- Moraru Constantin Florentin - prezent
- Motoc Marian-Adrian - prezent
- Muscă Monica Octavia - prezentă
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Naidin Petre - prezent
- Nan Nicolae - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Naum Liana Elena - prezentă
- Nădejde Vlad-George - absent
- Năstase Adrian - absent
- Năstase Ioan Mihai - prezent
- Neacşu Ilie - prezent
- Neagu Ion - prezent
- Neagu Victor - prezent
- Neamţu Horia Ion - prezent
- Neamţu Tiberiu Paul - prezent
- Nechifor Cristian - prezent
- Negoiţă Liviu Gheorghe - prezent
- Nica Dan - absent
- Nicolae Ion - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolescu Mihai - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Constantin - absent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Nistor Vasile - absent
- Niţă Constantin - absent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Ionel - prezent
- Oltei Ion - prezent
- Onisei Ioan - prezent
- Palade Doru Dumitru - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Paşcu Ioan Mircea - absent
- Pataki Iulia - prezentă
- Păduroiu Valentin - prezent
- Păşcuţ Ştefan - prezent
- Păun Nicolae - absent
- Pécsi Francisc - prezent
- Pereş Alexandru - prezent
- Petrescu Ovidiu Cameliu - absent
- Petruş Octavian Constantin - prezent
- Pleşa Eugen Lucian - prezent
- Podgoreanu Radu - prezent
- Pop Napoleon - prezent
- Popa Constanţa - prezentă
- Popa Cornel - absent
- Popa Virgil - absent
- Popescu Costel-Eugen - prezent
- Popescu Dorin Grigore - absent
- Popescu Gheorghe - prezent
- Popescu Ioan Dan - absent
- Popescu Kanty Cătălin - prezent
- Popescu Virgil - prezent
- Popescu Bejat Ştefan Marian - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin - absent
- Posea Petre - prezent
- Predică Vasile - prezent
- Pribeanu Gheorghe - prezent
- Priboi Ristea - absent
- Purceld Octavian-Mircea - absent
- Puşcaş Vasile - absent
- Puwak Hildegard-Carola - prezentă
- Puzdrea Dumitru - absent
- Radan Mihai - absent
- Ráduly Róbert Kálmán - absent
- Raicu Romeo Marius - prezent
- Rasovan Dan Grigore - prezent
- Rădoi Ion - prezent
- Rădulescu Grigore Emil - prezent
- Roşca Radu-Vasile - absent
- Roşculeţ Gheorghe - prezent
- Rus Emil - prezent
- Rus Ioan - prezent
- Ruşanu Dan Radu - prezent
- Sadici Octavian - prezent
- Sali Negiat - absent
- Sandache Cristian - prezent
- Sandu Alecu - absent
- Sandu Ion Florentin - prezent
- Sassu Alexandru - prezent
- Saulea Dănuţ - prezent
- Savu Vasile Ioan - absent
- Săpunaru Nini - absent
- Sârbu Marian - absent
- Sbârcea Tiberiu Sergius - prezent
- Selagea Constantin - prezent
- Semcu Adrian Emanuil - absent
- Sersea Nicolae - prezent
- Severin Adrian - prezent
- Simedru Dan Coriolan - prezent
- Sireţeanu Mihail - absent
- Sonea Ioan - prezent
- Spiridon Nicu - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stana-Ionescu Ileana - prezentă
- Stanciu Anghel - prezent
- Stanciu Zisu - prezent
- Stănescu Alexandru-Octavi - prezent
- Stănişoară Mihai - absent
- Stoian Mircea - absent
- Stroe Radu - absent
- Stuparu Timotei - absent
- Suciu Vasile - prezent
- Suditu Gheorghe - prezent
- Székely Ervin-Zoltán - prezent
- Szilágyi Zsolt - prezent
- Şnaider Paul - prezent
- Ştefan Ion - prezent
- Ştefănescu Codrin - absent
- Ştefănoiu Luca - absent
- Ştirbeţ Cornel - absent
- Tamas Sandor - prezent
- Tărâţă Culiţă - prezent
- Târpescu Pavel - prezent
- Tcaciuc Ştefan - absent
- Timiş Ioan - prezent
- Toader Mircea Nicu - prezent
- Todoran Pavel - prezent
- Tokay Gheorghe - prezent
- Toró Tiberiu - prezent
- Tudor Marcu - prezent
- Tudose Mihai - prezent
- Tunaru Raj-Alexandru - absent
- Ţibulcă Alexandru - prezent
- Ţocu Iulian Costel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Vasile Aurelia - absentă
- Vasilescu Lia Olguţa - prezentă
- Vasilescu Nicolae - absent
- Vasilescu Valentin - absent
- Vekov Károly-János - prezent
- Verbina Dan - absent
- Vida Iuliu - prezent
- Vişinescu Marinache - prezent
- Voicu Mădălin - prezent
- Voinea Florea - absent
- Voinea Olga Lucheria - absentă
- Winkler Iuliu - prezent
- Wittstock Eberhard-Wolfgang - prezent
- Zăvoianu Ioan Dorel - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Leonăchescu, dat fiind faptul că avem cvorumul de lucru, este suficient. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.17 alin.2 şi 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi:

• Legea pentru formularea unei rezerve la Convenţia Europeană privind televiziunea transfrontieră a Consiliului Europei, adoptată la Strasbourg la 5 mai 1989 şi desemnarea, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, a autorităţilor competente;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Văleni, prin reorganizarea comunei Ipoteşti, judeţul Neamţ;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Rafaila, prin reorganizarea comunei Todireşti, judeţul Vaslui;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Pogoneşti, prin reorganizarea comunei Iveşti, judeţul Vaslui;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Fruntişeni, prin reorganizarea comunei Griviţa, judeţul Vaslui;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Holba, prin reorganizarea comunei Vulcan, judeţul Braşov;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Rădeşti, prin reorganizarea comunei Bălăbăneşti, judeţul Galaţi;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Arcuş, prin reorganizarea comunei Valea Crişului, judeţul Covasna;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Alma, prin reorganizarea comunei Aţel, judeţul Sibiu;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Unguriu, prin reorganizarea comunei Măgura, judeţul Buzău;
• Legea privind declararea ca oraş a comunei Secuieni, judeţul Bihor.

Stimaţi colegi,

Vă supun atenţiei Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor.

Are cuvântul domnul Oltean din partea Comisiei de administraţie publică.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată pentru dezbaterea în procedură de urgenţă a proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor acestuia. Comisia s-a întrunit în şedinţă ieri după masă şi în dimineaţa acestei zile, a luat în dezbatere în prezenţa domnului ministru Gaspar, reprezentant al iniţiatorului, al Guvernului, atât proiectul de lege cât şi amendamentele care au fost înaintate de grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, ale Partidului România Mare şi ale Partidului Democrat.

Raportul care a fost întocmit în urma dezbaterii la nivelul comisiei este un raport favorabil, iar eu nu pot decât să-l susţin şi să rog plenul Camerei Deputaţilor în numele comisiei să voteze acest raport, aşa cum a fost el înaintat fiecărui membru al Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule preşedinte.

În raport au fost o serie de amendamente respinse, circa 20. Dacă cineva vrea să susţină... Domnule Nicolăescu, vă rog. Numai o clipă. Poftiţi, domnule Bolcaş.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Tot procedură doream şi eu, domnule Bolcaş, dacă nu vă supăraţi.

Domnule preşedinte, sunt două lucruri de spus aici.

În primul rând, proiectul de lege a sosit la casetă, la deputaţi ieri după ora 16.00; nu s-a respectat termenul legal pentru întocmirea şi depunerea de amendamente la comisie.

Al doilea lucru, şi de aceea eu cred că nu putem discuta raportul acum. Şi al doilea lucru, raportul a fost distribuit în urmă cu aproximativ o jumătate de oră în această sală. Ca atare, nu se poate discuta în acest moment pe proiectul de lege şi ca atare, vă rog să suspendaţi această dezbatere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Nicolăescu, ceea ce spuneţi dumneavoastră este perfect adevărat, dar ieri, în cadrul şedinţei de birou, ne-am consultat cu liderii tuturor grupurilor parlamentare, le-am supus atenţiei acest lucru. În cadrul şedinţei de plen de ieri care aţi lipsit, am anunţat faptul că deputaţii sunt invitaţi să-şi depună amendamente, explicând că membrii Comisiei de administraţie publică s-au întâlnit încă în cursul zilei de ieri, au stabilit de comun acord să mai lase timp pentru amendamente, plecând de la caracterul de urgenţă al acestei legi, deci, nu a fost decât o întâmpinare în ceea ce priveşte ajutorul pe care vi l-am cerut dumneavoastră ca partid de opoziţie.

Domnule Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu sunt un om de cuvânt. Într-adevăr, în şedinţa Biroului permanent, reprezentanţii tuturor partidelor politice în Biroul permanent au fost de acord să dezbatem acest proiect de lege astăzi în condiţiile întocmirii raportului. Comitetul ordinii de zi din care am cinstea să fac parte nu a avut nici o obiecţiune şi nu pot face nici un fel de obiecţiune în faţa domniilor voastre asupra acestui acord intervenit.

Problema este alta. Dacă am fi avut raportul întocmit până la această oră, pentru că aşa ni s-a spus şi aşa a fost convenţia noastră, am fi constatat că în raportul prezentat, la amendamentele lejer respinse, nu fac nici un comentariu la această oră, de la pct.7, pag.4, pag.5, pag.6, pag.7 şi pag.8 nu există nici motivarea amendamentului şi nici motivarea respingerii în comisie. Din acest punct de vedere, raportul este informal, eu susţin în faţa domniilor voastre că aceste amendamente nu au fost discutate în comisie şi din acest punct de vedere nu putem să-l dezbatem astăzi; cu toată bunăvoinţa noastră şi cu tot caracterul nostru constructiv, acesta nu este un raport care să poată să fie dezbătut de plen. Vă rog să apreciaţi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, domnul Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte, sper să se înţeleagă clar ce spun. Nu este vorba că ne luăm cuvântul înapoi, este vorba de altceva, este vorba că Biroul permanent şi Comitetul ordinii de zi nu pot să încalce regulamentul. Aceste organisme de conducere nu pot să stabilească alte termene decât regulamentul. Aceasta este problema. Cine ne dă nouă voie să încălcăm regulamentul?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Nicolăescu, nu a fost încălcat regulamentul, suntem în termenul de 5 zile, nu interzice nici un regulament să faci mai repede de 5 zile şi să pui în discuţie un raport. Domnul Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Încă de la început, la observaţia domnului deputat Bolcaş, liderul Grupului parlamentar al PRM, este necesar să fac următoarea precizare. Comisia a luat în dezbatere şi s-a pronunţat în urma unor dezbateri contradictorii asupra fiecărui amendament care a fost depus la comisie şi în primul rând, asupra amendamentelor pe care domnul Bolcaş le-a depus în numele grupului pe care-l conduce. Este adevărat că pentru motive de operativitate, să ne înscriem într-un termen şi o oră rezonabilă pentru a intra în dezbatere acest raport, am renunţat la ultimele articole în a prezenta motivaţia în raport, apreciind că de la tribuna Camerei Deputaţilor, cei ce au depus amendamente în cadrul comisiei vor avea posibilitatea să le susţină şi să le motiveze, în aşa fel încât Camera să fie în deplină cunoştinţă de cauză atunci când îşi va exprima votul.

Acestea au fost argumentele pe care le-a avut în vedere comisia atunci când a redactat raportul în forma în care este prezentat astăzi şi considerăm că acest lucru nu este de natură a împiedica dezbaterea, ci, dimpotrivă, sunt elemente care justifică o atitudine de operativitate în dezbaterea acestui proiect de lege care, de altfel, ştim cu toţii, a fost aprobat a se dezbate în procedură de urgenţă. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Domnul Bara.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu aş dori tot o problemă de procedură, eu aş ruga pe domnul Bolcaş, care a semnat amendamentele propuse de către PRM, să vină aici în faţa microfonului, să citească motivaţiile pe care le-a făcut la amendamentele respective. dacă dânsul, în amendamentele pe care le-a scris, nu şi-a făcut motivaţia, de ce am face-o, noi, comisia, puteam noi să motivăm în locul dânsului amendamentele propuse de către dânsul? Mă îndoiesc. Deci, motivul acesta este. Unul dintre motive acesta este. Dacă cei care au propus amendamentele, şi nu este numai cazul dânsului ci şi alţi colegi, au dat şi motivaţia, până la pct.3 de exemplu, art.20, au existat motivaţii din partea celor care au propus amendamentele, am trecut şi noi în raport. Unde dânşii nu şi-au motivat amendamentele, să mă scuze, dar nu puteam să le motivăm noi. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Acuma noi trebuie să ne limităm la capacitatea de înţelegere a fiecăruia cu privire la modul în care se motivează sau nu amendamentele, dar ca să înţeleagă şi distinsul nostru coleg pentru că toate amendamentele depuse de noi au motivarea succintă pe care o cerea operativitatea, eu vă spun altceva. Din raportul comisiei lipseşte tot, o comisie nu poate să admită sau să respingă fără să scrie dacă amendamentul este admis sau respins; o comisie nu poate să respingă ceva fără o motivare, nu ne putem bate joc de propriul nostru statut. Repet, nu vreau să fiu distructiv, vroiam să discutăm acest proiect de lege important astăzi, dar în aceste condiţii nu se poate.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Marcu Tudor viteazul.

Domnul Tudor Marcu:

Vladimirescu, viteazul nu e, e Mihai.

Mulţumesc, domnule preşedinte, şi pentru că mi-aţi arătat şi ce istorie cunoaşteţi, vă răspund şi eu că este bine să fim atenţi şi la ce argumente aducem, mai ales din funcţia de preşedinte al comisiei pe care o reprezintă domnul Oltean şi care motivează aşa. Dacă aţi adus amendamentul, motivaţia amendamentului o ştiţi dumneavoastră şi v-o susţineţi atunci când e cazul. Dacă domnia sa, ca de obicei, atâta a înţeles din democraţia prin care funcţionează Parlamentul României, este pentru a nu ştiu câta oară când eu o contest, în concepţia pe care o are domnia sa şi îi spun că nu numai pentru noi am pus amendamentele şi motivaţia acestor amendamente nu ţine de înţelegerea noastră, pentru că noi le-am făcut, motivaţia respingerii acestor amendamente trebuia să fie pentru toată lumea, ca fiecare dintre noi să înţeleagă despre ce e vorba şi să poată discuta în cunoştinţă de cauză. Domnia sa ne-a şi dat votul de la început: nu ne interesează motivaţia, noi, oricum, votăm altfel. dar poate eraţi atenţi la motivaţia mea şi la aberaţia motivaţiei, eventuală, a comisiei, de respingere şi eraţi de acord cu votul meu.

Nu este neapărat nevoie să veniţi şi să influenţaţi în acest mod absolut superficial şi penibil votul colegilor dumneavoastră, mai ales că îi şi jigniţi, domniile lor stau degeaba în bancă, nu trebuie să aibă şi dânşii, dumneavoastră, motivaţiile în faţă, ale noastre şi ale comisiei, pentru ca să votaţi în cunoştinţă de cauză? Chiar suntem toţi o masă de manevră? Aceasta nu e democraţia pe care de nu ştiu câte ori o prezintă cu persiflare şi cu ironie domnul Oltean. Sunt împotriva unui asemenea comportament în Parlamentul României.

De aceea, eu solicit să se ducă înapoi în comisie, care, superficial, pentru a nu ştiu câta oară, a muncit, aceste amendamente, să se uite atent asupra lor că nici măcar nu s-a uitat, nici măcar nu au spus dacă sunt admise sau respinse, pur şi simplu le-au trecut aşa, ca gâsca prin apă. Aceasta este comisia pe care o reprezintă domnul Oltean?

Eu, în poziţia de vicepreşedinte al Comisiei de apărare, şi colegii mei care conduc şedinţa Comisiei de apărare nu avem un asemenea comportament. Dacă ne veţi prinde în situaţia aceasta, îmi fac mea culpa şi sunt capabil să-mi asum orice responsabilitate şi pentru sancţiune, aşa cum de altfel îl atenţionez şi eu pe domnul Oltean să nu mai vină cu asemenea superficialităţi în plenul Parlamentului. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Aveţi posibilitatea să vă susţineţi amendamentele respinse în plenul Camerei şi să primiţi şi răspunsul şi motivarea fiecărui amendament respins.

Trecem să discutăm raportul comisiei pe amendamente respinse. Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte, nu insist, dar s-a făcut o propunere procedurală de retrimitere la comisie pentru a se întocmi un nou raport corespunzător regulamentelor şi cutumelor. Rog să o supuneţi la vot. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dobre, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte, pentru că discuţiile sunt aprinse, noi cerem o pauză de consultări cu liderii.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, sunt de acord, o pauză de 10 minute. Invit liderii în biroul domnului Dorneanu.

- după pauză -

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi,

La întâlnirea liderilor de grup s-a stabilit să supunem la vot retrimiterea sau nu la comisie şi în funcţie de rezultatul votului, plenul decide.

Am rugămintea să luaţi loc să trecem la vot.

Cine este pentru retrimiterea proiectului de lege la comisie? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Deci, cu 38 de voturi pentru şi 152 împotrivă proiectul de lege intră în discuţie.

Vă rog, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc că aţi supus la vot această propunere pentru ca să stabilim exact cine îşi asumă responsabilitatea pentru această manieră de lucru a Camerei Deputaţilor, cei care au votat împotriva retrimiterii la comisie. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Bolcaş.

Intrăm pe raportul comisiei - amendamente respinse. Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În cadrul amendamentelor respinse, primul amendament este amendamentul Grupului parlamentar al PD. În ce constă acest amendament?

Potrivit Constituţiei şi mă refer aici la art.102 alin.2 din Constituţie, Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Interpretarea logică şi gramaticală a textului constituţional conduce la concluzia că legiuitorul constituant a urmărit să consacre o formulă de guvern fără scară ierarhică interioară. Potrivit acestei interpretări, enumerările într-o propoziţie au o semnificaţie foarte precisă şi de vreme ce între funcţia de prim-ministru şi funcţia de ministru este pusă virgulă, rezultă logic că ceea ce urmează după funcţia de ministru poate fi ori echivalentul acestei funcţii ori mai mic, în nici un caz nu poate fi vorba de o funcţie superioară. Ce vrem să demonstrăm prin asta? Că propunerea Guvernului de a introduce categoria miniştrilor de stat ca şi o categorie intermediară între primul ministru şi miniştri este neconstituţională, pentru că textul Constituţiei nu a creat în acest sens o asemenea structură a Guvernului. Alţi membri stabiliţi prin lege organică, formula sub care evident, Guvernul va veni şi va spune că trebuie să avem şi putem avea miniştri de stat, se referă la alţi miniştri de cel puţin acelaşi rang ca şi miniştrii obişnuiţi sau evident, pe ordine pe o scară ierarhică în decădere. Altfel spus, miniştrii delegaţi sunt pe acelaşi palier cu miniştrii, or, miniştrii de stat se situează imediat după primul-ministru. Din acest punct de vedere, am propus eliminarea acestei categorii a miniştrilor de stat şi nu pentru considerente politice, că nu am vrea să fie domnul Mitrea, domnul Rus sau altcineva ministru de stat, este voinţa partidului de guvernământ şi voinţa primului ministru. Din punct de vedere constituţional, pe analiza acestui text rezultă că această categorie nu este posibilă.

În consecinţă domnule preşedinte, amendamentul nostru vizează eliminarea miniştrilor de stat din Legea de organizare a Guvernului, întrucât contravine textului Constituţiei sau se modifică textul legii şi se dau miniştrilor de stat atribuţii, dar nu atribuţii de coordonare a altor ministere, de fapt nişte viceprim-miniştri, că de fapt asta este ministrul de stat în concepţia legii, este un viceprim-ministru şi din moment ce nu avem în Constituţie, s-a spus: hai să găsim pe uşa din dos o formulă de a consacra nişte viceprim-miniştri care sunt de fapt miniştri de stat.

Atunci, propunerea este să nu le dăm aceste atribuţii pe care le conferă legea, pentru că dacă veţi consulta legea, veţi vedea că aceşti miniştri de stat coordonează sub conducerea nemijlocită a primului ministru realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate în care scop conlucrează cu miniştri sau conducători. Deci, el este un ministru cu un rang mai mare, un ministru care coordonează alte ministere. Dacă rămâne la rang de ministru delegat, nu avem nimic împotrivă.

Deci, iată esenţa amendamentului nostru. Vă mulţumim.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Înainte de a da cuvântul domnului Bara şi domnului Bolcaş, vreau să intrăm totuşi pe lege, să vă supun votului titlul legii în primul rând.

Cine este pentru titlul legii? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu 2 abţineri şi 15 voturi împotrivă, titlul legii a trecut.

La art.1 a fost acest amendament al domnului Boc, al Grupului PD, de fapt. Are cuvântul domnul Bara din partea comisiei. Domnul Bolcaş înainte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Întâmplarea face ca distinsul nostru coleg, domnul deputat Boc, să aibă dreptate şi să n-aibă dreptate. Să aibă dreptate într-un sens formal, în sensul că denumirea ca atare nu se regăseşte în textul constituţional, nu putem adăuga textului constituţional ca atare şi să nu aibă dreptate pentru că este vorba numai de o chestiune formală şi de pură terminologie. Nu putem nega dreptul primului ministru de a-şi organiza măcar acum în ceasul al XII-lea, activitatea după capacităţile domniei sale.

din acest punct de vedere eu v-aş propune o formulă de compromis, în sensul că formularea textului să nu se refere - pot face parte şi miniştri de stat care nu sunt prevăzuţi în Constituţie ca atare - ci, din Guvern pot face parte şi miniştri cu însărcinări speciale pe lângă primul ministru, denumiţi miniştri de stat. E vorba de o singură categorie, deci este vorba de miniştri cărora li se conferă însărcinări speciale şi asta este posibil şi pentru că li s-au conferit însărcinări speciale, li se dă denumirea de miniştri de stat. Este aceeaşi mărie, dar cu altă pălărie, de data aceasta constituţională. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul Bara şi pe urmă domnul Gaspar.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Întâi v-aş ruga, având în vedere că suntem în procedură de urgenţă, vă propun ca timp pentru fiecare articol, având în vedere că avem 6 modificări, să fie 12 minute, deci, în total 15 minute pentru întreaga lege.

Deci propun aceşti timpi, urmând ca dumneavoastră să-i supuneţi aprobării Camerei. Aş vrea întâi să arăt că s-a discutat despre două amendamente: amendamentul de la pct.1 şi amendamentul de la pct.2. În ceea ce priveşte amendamentul de la pct.2, care de fapt era amendamentul domnului Boc, privind eliminarea sintagmei de miniştri secretari de stat, aş dori să arăt că nu este vorba despre ranguri diferite; noi aşa am considerat în comisie şi din discuţiile pe care le-am avut, unde au participat şi o parte din membri PD-ului şi chiar şi de la PRM, s-a constatat că nu este vorba despre rang, ministrul de un rang şi ministru secretar de stat, ci datorită atribuţiilor care le au cei doi miniştri apare această denumire. Sigur că aşa cum spunea şi domnul Bolcaş în cuvântul dânsului, tot prin acelaşi articol din Constituţie, prin 102 alin.3, prin lege organică se poate modifica şi alte legi organice şi cu aceasta vreau să închei.

Deci, comisia aşa a considerat: că nu este vorba despre ranguri diferite ci despre atribuţii care sunt diferite.

În consecinţă, vă rog frumos să propuneţi plenului Camerei la alin.1 şi 2, fiindcă văd că pe amândouă, cele două admise, le-am discutat, aprobarea conform raportului prezentat de comisie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră timpul de dezbatere propus de domnul Bara.

Cine este pentru?

Staţi că are domnul Bolcaş o problemă. Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Regret, domnule preşedinte, dar cred că dumneavoastră aveţi o problemă. Conform celor convenite şi comunicate direct întregului plen, după ce s-a supus la vot propunerea de retrimitere a comisiei, am căzut de acord şi aţi comunicat şi plenului faptul că puteam să ne susţinem şi să ne motivăm toate amendamentele.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

De acord.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

În aceste condiţii nu se mai pune problema unui timp de dezbatere. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bine. Aveţi dreptate. Vă rog domnule Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că problemele legate de structura şi componenţa Guvernului trebuiesc interpretate nu numai în legătură cu art.102 alin.3 din Constituţie, dar trebuie să ne mai uităm şi la art.117 şi pe urmă să vedem, într-adevăr, dacă se poate sau nu se poate să se introducă sau să se facă o diferenţiere între miniştri şi miniştri de stat. Art.102 alin.3 spune: "Guvernul este alcătuit din primul ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică".

Potrivit principiului consacrat de acest text, numărul membrilor şi calitatea în virtutea cărora fac parte din Guvern sunt probleme de ordin constituţional, cred că aici nu este nici un fel de problemă.

Deci, din guvern fac parte, în primul rând, primul ministru şi miniştri. Întrucât însă art.117 alin.1 stabileşte că ministerele se înfiinţează potrivit legii, rezultă că numărul ministerelor şi numărul miniştrilor este acelaşi. Nu este mai puţin însă adevărat că există posibilitatea ca unii miniştri, unele persoane să aibă calitatea de miniştri, cum ar fi miniştrii de stat, miniştrii fără portofolii dacă, prin lege organică, iar legea organică este legea de organizare a Guvernului, se prevede acest lucru.

noi am venit şi am introdus această sintagmă cu miniştri de stat în două texte. În textul de la art.2, care este textul de principiu cu privire la componenţă şi dacă o să luaţi legea în vigoare, o să vedeţi că art.3 alin.1 vorbeşte despre faptul că Guvernul este alcătuit din primul ministru şi miniştri, iar în alin.2, în virtutea textului, partea finală de la 102 alin.3, se spune că din Guvernul pot face parte şi am adăugat: alături de miniştri delegaţi şi miniştri de stat.

Pe de altă parte, dacă mergeţi la art.37 din lege, la alin.1 - şi pe urmă o să vedeţi de ce noi am introdus şi alin.2 - la alin.1, se spune foarte clar: "primul ministru poate cere Parlamentului înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea şi comasarea unor ministere". Legat de acest mod de organizare, sigur că implicaţiile sunt şi asupra componenţei Guvernului şi atunci am introdus alin.2 la acest text, prin care am spus că primul-ministru poate solicita Parlamentului ca unii dintre miniştri, deci, cei care sunt deţinători de portofolii să poată să aibă şi calitatea de miniştri de stat pentru coordonarea unor domenii de activitate. Din punctul acesta de vedere, nu există nici un fel de discuţie sub aspect constituţional.

De altfel, stimaţi colegi, dacă vă aduceţi aminte, această ţară, în legătură cu organizarea Guvernului, a avut două legi: Legea nr.37 din 1990 şi Legea nr.90 din 2001. Ce spunea Legea nr.37 din 1990? "Guvernul României este format din primul ministru, miniştri, miniştri de stat şi secretari de stat." Pe baza acestui text, Parlamentul, când a aprobat componenţa Guvernului a luat şi a prevăzut, cei care sunt miniştri aveau în conducere ministere, iar ceilalţi, cum au fost secretarii de stat - secretar de stat, Dudu Ionescu la Ministerul Apărării era şi membru al Guvernului. Deci nu avea calitatea de ministru, dar făcea parte din componenţa Guvernului în virtutea textului şi a listei pe care Parlamentul a aprobat-o.

Vreau să vă spun că, dacă această lege va fi aprobată, Guvernul va veni în faţa Parlamentului să propună şi să ceară votul de încredere pe modificările în structură şi în componenţa Guvernului.

De aceea, domnule preşedinte, stimaţi colegi, vă rog să vedeţi că, totuşi, textele sunt constituţionale, îşi găsesc explicaţia şi în literatura de specialitate cu privire la modul de organizare şi de funcţionare a Guvernului şi, ca atare, vă rog să aprobaţi textul aşa cum a fost propus de către Guvern.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Fascinantă, seducătoare şi aproape convingătoare argumentaţia domnului ministru, dar totuşi nu poate fi acceptată. Pe bună dreptate, domnul ministru a spus "au mai fost legi de organizare ale Guvernului României care au prevăzut miniştri de stat".

Da, este aşa, numai că este vorba de Legea nr.37/1990, adică o lege înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei României din 1991. Şi a fost o îndelungă dezbatere în literatura de specialitate, în ce măsură acea lege mai este constituţională, în condiţiile în care conţinea prevederi contrare textului Constituţiei din 1991.

Deci pe Legea nr.37/1990 aveam categoria miniştrilor de stat, pentru că aşa s-a conceput în 1990, să avem nişte viceprim - miniştri, dar care să nu fie numiţi viceprim-miniştri, ci să fie numiţi miniştri de stat, şi să dăm posibilitatea ca în Guvern să fie şi secretari de stat cu rang de membru al Guvernului.

Apropo, domnule Bara, aici nu e vorba de miniştri secretari de stat, e vorba de miniştri de stat. Dumneavoastră aţi folosit la un moment dat conceptul de miniştri secretari de stat. Nu despre aceştia este vorba aici, în legea aceasta.

În consecinţă, în anul 2001 s-a pus capăt Legii nr.37/1990 când am adoptat o nouă lege şi care respectă exigenţele constituţionale şi pune capăt dezbaterii din literatura de specialitate: primul ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Prin alţi membri înţelegem miniştri delegaţi care sunt miniştri, dar cu portofoliu, fără portofoliu pe un domeniu determinat.

În consecinţă, acum ce se doreşte? Se doreşte practic revenirea la o formă a legii din 1990 cu viceprim-miniştri. Dacă doream să facem acest lucru am avut la dispoziţie revizuirea Constituţiei. N-a existat nici un amendament de pus pentru a introduce în Constituţie calitatea de viceprim-ministru. Puteam s-o facem fără nici un fel de probleme. Acum după încă un an ne-am trezit că ar fi bine să avem în interiorul Guvernului o asemenea structură. Din acest punct de vedere, propunerea formulată încalcă stricto-senso textul Constituţiei pentru că, aşa cum v-am menţionat, enumerările într-o propoziţie au semnificaţie foarte precisă. Şi, de vreme ce între funcţia de prim-ministru şi funcţia de ministru nu mai există altceva decât virgulă, rezultă logic că ceea ce urmează după funcţia de ministru poate fi echivalentul acestei funcţii ori mai mic. Şi în nici un caz nu poate fi vorba de o funcţie superioară. Cred că o interpretare, şi-i rog pe cei care fac analize lingvistice, analize gramaticale să vină şi să ne spună dacă acest lucru se justifică din punct de vedere lingvistic, dincolo de interpretarea lingvistică, interpretarea logică şi politică ne conduce la acest lucru. Iată, încă o dată, motivul pentru care noi solicităm să acceptaţi amendamentul nostru nu pentru că, repet, am avea noi ceva împotriva reorganizării Guvernului într-o formă sau alta. Este treaba primului ministru, dar avem un cadru constituţional din care nu putem ieşi şi pe care trebuie să-l respectăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Vreau să aduc doar două argumente. Susţinerea amendamentului ar fi într-o oarecare măsură posibilă, în condiţiile în care am vorbit nu de miniştri de stat, ci de viceprim-ministru. În textul nostru este vorba despre miniştri de stat, iar eu îmi permit să aduc o singură argumentaţie, este o argumentaţie legată de dreptul internaţional comparat.

Această instituţie a miniştrilor de stat, a miniştrilor delegaţi se găseşte în legislaţia multor ţări din Uniunea Europeană. Eu am să vă dau un exemplu care îmi este apropiat, este vorba despre Franţa. Ori de câte ori se doreşte ca o anumită problemă care preocupă un anumit guvern să fie scoasă în evidenţă, ministrul sau unul dintre miniştri care se ocupă cu domeniul respectiv, sunt numiţi miniştri de stat. Vă dau un exemplu, în timpul guvernării Rocard, când au existat multe probleme în domeniul învăţământului, se producea o mişcare de reformă în acest domeniu, ministrul învăţământului era ministru de stat pentru problemele respective şi cuprindea tot domeniul acesta social. Pentru ca să vedeţi că aceasta este logica textului, am să vă dau alt exemplu. Instituţia ministrului delegat este instituţia prin care primul ministru deleagă pe o problemă specifică, tot aşa arzătoare, un anumit membru al cabinetului. Este cazul să aduc din nou în discuţie legislaţia franceză când au apărut probleme, în legătură cu aglomeraţiile oraşelor, a existat şi există şi acum în Guvernul Francez un ministru delegat pentru problema oraşelor.

În aceste condiţii, textul constituţional este mai mult decât acoperitor, pentru că nu este vorba de un alt nivel ierarhic între primul ministru şi miniştri, toţi aceştia sunt miniştri, în afară de primul ministru care îndeplineşte funcţia de şef al Guvernului, deci şef al cabinetului, şi aceşti miniştri, în funcţie de această concepţie şi de nişte priorităţi, îndeplinesc nişte atribuţii. Acesta este sensul constituţional şi este suficient acoperitor în art.102 alin.3.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc. Domnul Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc.

Eu vă propun să fim cât mai scurţi, pentru că e firesc ca primul ministru să-şi organizeze aşa cum crede de cuviinţă Guvernul, şi să-şi înfiinţeze nişte funcţii cum crede de cuviinţă şi, de fapt, şi cum votăm noi, pentru ca acesta să funcţioneze bine, mai ales în situaţia asta destul de dificilă în care se află ţara noastră. Dar nu din vina noastră. Nu am putut să scap fraza asta.

Dar, în Constituţie spune că abia am votat-o. Noi nu. Doar cei care au votat-o. Guvernul este alcătuit din primul ministru, miniştri, miniştri şi alţi membri ai Guvernului. Să înţeleg că aceşti miniştri secretari de stat intră la etc.? La alţi membri ai Guvernului? Pentru că dacă se dorea, nu, să nu-mi spună mie distinsul nostru coleg că nu există o ierarhizare aici, ministrul secretar de stat, imediat după primul ministru.... Ministru de stat, bun, era înainte secretar de stat. Nu este pe o poziţie ierarhic superioară, chiar dacă nu recunoaştem noi, pentru că altfel, am încălca puţin prevederile Constituţiei, dar această poziţie există. Şi, ca atare, întrebarea este: se doreşte cumva ca aceşti secretari de stat, miniştri de stat să fie prin votul nostru băgaţi acolo la etc., la "şi alţi miniştri"? Atât am vrut.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Bădoiu.

Domnul Corneliu Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să-l informez pe domnul Emil Boc că, potrivit alin.3 al art.102 din Constituţie, nu se stabileşte nici un fel de ierarhizare între membrii Guvernului. Se face o enumerare a compunerii Guvernului: prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică, punct şi nimic mai mult. Aş vrea să-i mai amintesc colegului nostru, faţă de care am tot respectul şi ştie că, de fapt, un guvern este un organ colegial de conducere, aşa stând lucrurile, nu are nici o importanţă cum vor fi denumiţi cei care urmează să constituie sau să completeze echipa premierului Năstase. Vă rog să fiţi de acord cu propunerea dezbaterii.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Boc şi după aceea trecem la vot.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

De data aceasta voi mai folosi doar un argument de autoritate. Această interpretare, pe care v-am prezentat-o dumneavoastră, aparţine în literatura de specialitate şi domnului senator Antonie Iorgovan, nu facem parte din aceeaşi familie politică, dar facem parte din aceeaşi familie profesională şi îi respect punctul de vedere. În tratatul de drept administrativ, volumul I la pag.133, exact acest argument, în 1996 din acel volum, acest punct de vedere îl susţine.

Aşa că, domnule Bădoiu, nu mă aveţi doar pe mine de partea acestei interpretări, ci şi pe părintele Constituţiei, care a participat la elaborarea Constituţiei din 1991, textul n-a fost modificat, are o asemenea interpretare. Din acest punct de vedere nu vreau să mai reiau celelalte argumente, am folosit acest exemplu din literatura de specialitate pentru a demonstra că, într-o interpretare constituţională viguroasă şi strictă, categoria miniştrilor de stat nu pot apărea. Să nu uităm că acest proiect de lege merge la Senat în cameră decizională. Ar fi bine să o corectăm încă de aici această soluţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, având în vedere că textul din 1996 mai poate fi modificat.

Domnul Árpád Francisc Márton.

Domnul Árpád Francisc Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt surprins de aceste susţineri de la acest microfon. În primul rând, ni se promite o interpretare strictă a textului prin care ni se va demonstra că este contrar Constituţiei înfiinţarea acestui text. Eu aşa ştiu că atunci ar trebui să existe o enumerare concretă de funcţii la care se pune punct. Orice enumerare care se termină cu "şi alţii", gata. Deci nu se mai susţine, trecem la interpretare literară şi fantezistă cum că ar trebui să fie mai mare decât miniştrii. Pot să zic că pot să fie măcar doi miniştri - un prim-ministru şi mai vedem, după cum hotărâm prin lege organică.

Mai mult, ni se aduce aici un alt argument istoric. În 1996, deja s-a argumentat într-o lucrare de drept constituţional cum că, conform constituţiei din 1991, cred, nu pot să existe miniştri de stat. Îmi aduc aminte de un guvern în care mi se pare că şi PD-ul era parte şi parcă erau şi acolo nişte miniştri de stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Cu 52 de voturi pentru şi 176 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul de la pct.2 al PRM-ului.

Cine este pentru?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu s-a discutat, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

L-aţi ridicat, domnule Bolcaş, nu mai discutăm acum. Fantastic! Păi, nu aţi ridicat... despre ce aţi vorbit mai înainte?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am vorbit despre amendamentul şi am susţinut amendamentul domnului Boc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aţi susţinut amendamentul domnului Boc, făcând apel la amendamentul de la pct.2.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, dar aici este o problemă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bun, hai susţineţi-l, am înţeles, atunci aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu aş fi intervenit şi nu voi interveni de câte ori ideea se repetă, ci nu mai o voi puncta, că este amendamentul nostru, aici intervine o problemă specială. Şi anume, textul aşa cum este redactat, "din Guvern pot face parte şi miniştrii de stat, precum şi miniştrii delegaţi cu însărcinări speciale etc." creează posibilitatea şi creează ideea că miniştrii de stat sunt alţii, pot să fie alte persoane decât miniştrii membri ai Guvernului. Aceasta este o problemă deosebit de importantă, pentru că în condiţiile acestui articol pot numi ministru secretar de stat pe oricine altcineva care nu are calitatea de miniştri.

Comisia a înţeles şi ea acelaşi lucru şi mi-a replicat, potrivit art.102 din Constituţie, prin lege organică se pot stabili şi alţi membri ai Guvernului, ceea ce este corect. Dar, de data aceasta, venim în contradicţie cu însăşi ideea legii şi cu un text care modifică art.37, este la pct.7 din proiectul de lege, art.1 pct.7 în care se precizează în mod expres că miniştrii de stat sunt desemnaţi dintre membrii Guvernului. Pentru ca să nu existe coliziune între aceste două articole, am propus ceea ce este firesc şi cred că a fost şi intenţia că dintre miniştrii care compun Guvernul se pot desena miniştri de stat, precum şi miniştri delegaţi. Altfel, rămâne o contradicţie directă între două texte diferite.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Bolcaş.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Sunt 54 de voturi pentru şi 150 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Domnul Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Având în vedere că nu aţi acceptat amendamentele propuse nici de Grupul PD, nici de Grupul PRM, totuşi se impune o corecţie a textului pe care legea în forma adusă la cunoştinţa noastră o are: "Din Guvern pot face parte şi miniştrii, precum şi miniştrii delegaţi", pentru că nu e vorba de miniştri oarecare, ci din miniştrii care sunt membri ai Guvernului şi, prin urmare, este nevoie de această precizare gramaticală în text.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Se aprobă. Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră art.1 al legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 130 de voturi pentru, 54 voturi împotrivă, art.1 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct.1 din textul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 130 de voturi pentru şi 54 de voturi împotrivă, pct. 1 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct.2 din textul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 130 de voturi pentru şi 55 de voturi împotrivă, pct.2 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct.3 din proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă rog, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Aici este o problemă pe care o consider generică şi revine în toate obiecţiunile noastre. Ea se însumează sub un singur titlu, modul în care se constituie Cancelaria primului ministru.

Este vorba de crearea unei structuri administrative, este vorba de crearea unei structuri cu personalitate juridică, este vorba de înzestrarea, învestirea şefului acestei structuri cu atribute de ordonator principal de credite. Aş vrea, pentru economie de timp, să subsumez toate obiecţiunile pe care le am la toate aceste articole şi să mă refer, atunci când le vine rândul, numai la câte o diferenţă specifică mică şi să-mi permiteţi să dezvolt generic această problemă. Comisia răspunde la toate obiecţiile noastre privind constituirea Cancelariei primului ministru. În mod stereotip, acest organism se regăseşte în majoritatea statelor europene, are personalitate juridică, tocmai asta criticăm, şi urmează să asigure îndeplinirea programelor şi acţiunilor guvernamentale în vederea integrării României în Uniunea Europeană.

Iertaţi-mă, dar de unde visează comisia acest lucru? Ca să ştiţi atribuţii ale unui organism pe care îl creezi, aceste atribuţii trebuie să fie bine sintetizate şi nu poţi scăpa acestui proiect de lege. Nu poţi să constitui un organ al administraţiei, să-i conferi personalitate juridică prin lege, să-l învestesc pe conducătorul acestuia cu atribuţii de ordonator principal de credite, fără să ştiu sfera atribuţiilor sale. Mi se va răspunde şi, de altfel, în discuţiile purtate, mi s-a şi răspuns şi poate, e un argument de ţinut seamă ca atunci când constituim ministere, lege de organizare şi funcţionare a ministerelor, hotărârea de organizare şi funcţionare a ministerelor se dă ulterior, şi aşa se va face şi cu această cancelarie a primului ministru.

Argumentul nu poate să fie reţinut pentru că ministerele sunt create prin actul constituţional şi atribuţiile ministerelor ca persoane juridice de drept public şi privat sunt prevăzute în Constituţie.

Nu există persoană juridică constituită chiar prin efectul legii căruia să nu i se fixeze obiectul de activitate. În afară de interesul unei acurateţe juridice pe care v-o propun, fără de care nu avem personalitate juridică, chiar dacă veţi vota acest text care este, în felul lui, o bazaconie, vă rog să constataţi că se menţine în organizarea Consiliului de Miniştri şi Secretariatul general al Consiliului de Miniştri.

Ce atribuţii revin unora, ce atribuţii revin altora, cum nu se vor călca pe picioare sau cum nu se vor bate pentru aceste atribuţii, această lege trebuia să stabilească.

Nu mă interesează, acum i se acordă unei persoane deja nominalizate pentru un post care nu există, şi o mai mare sfidare la adresa unui vot al Parlamentului eu nu am mai întâlnit. Domnul Alin Teodorescu deja dă, în calitate de cancelar neînvestit de noi, interviuri în ziarul "Adevărul". Nu mă interesează persoana pentru care se creează acest post. Nu mă interesează că atributele primului ministru cuprind şi faptul de a-şi organiza mai bine activitatea. Pe mine mă interesează să organizeze legal şi să nu sfideze Parlamentul. De aceea, ne-am pronunţat pe toate amendamentele şi am vorbit de principiu pe toate împotriva înfiinţării acestei..., nici măcar struţo-cămilă nu pot s-o numesc, a ceea ce nu există şi nu va exista din punct de vedere juridic în pofida acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Bolcaş.

Acum vreau să consult sala la o problemă. Având în vederea că suntem sub lupa presei şi ne-am apropiat de ora 13,00, când normal ar trebui să se întrerupă programul, vă consult dacă sunteţi de acord să prelungim programul până la epuizarea ordinii de zi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate. Vă mulţumesc.

Domnul Bara, vă rog.

Domnul Liviu Radu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că toată dizertaţia pe care a făcut-o aici domnul Bolcaş se referă la art.21, nu la art.15 pe care îl discutăm noi. Deci motivaţia pe care a făcut-o la amendamentul pe care l-a făcut dânsul la art.15 lit. c) este următoarea: "Constituirea Cancelariei primului ministru conduce la crearea de posturi cu un statut privilegiat cărora nu li se aplică prevederile Legii statutului funcţionarilor publici". Nu discutăm despre treaba asta la art.15, discutăm la art.21. Deci, însăşi motivaţia pe care a făcut-o dânsul cred că nu se referă la acest articol. Probabil la art.21 vom discuta ceea ce a spus dumneavoastră.

A fost o întrebare... de unde ştiau cei din comisie că ce funcţii sau ce atribuţii vor avea cei din ".. dacă aveaţi timp şi nu vă uitaţi, vă uitaţi şi peste expunerea de motive, în expunerea de motive scrie clar. Chiar la ultimul paragraf din prima pagină, eu cred că şi comisia de acolo ştia. Eu aş vrea totuşi să ţineţi cont că din cadrul comisiei fac parte 4 membri ai PRM-ului care nu cred că au votat, chiar dacă au votat împotrivă, nu puteţi să spuneţi că nu s-au discutat în comisie asemenea amendamente.

În proiectul iniţial de lege la alin.5 la art.22 vă citez, domnule Bolcaş, scrie aşa: "Secretariatul general al Guvernului asigură prin aparatul propriu continuitatea derulării operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, constituind elementul de legătură şi stabilitate a Guvernului". Asta am aprobat în 2001. Deci, asta este aprobată. Nici măcar nu l-am modificat art.22.

În consecinţă, domnule preşedinte, la pct.3 de pe ordinea de zi, la lit. c) art.15, vă rog la cele două propuneri, că sunt două propuneri ale PRM şi PNL de eliminare a pct.3, vă propun să supuneţi Camerei aprobarea pct. 3, aşa cum a ieşit din raportul comisiei.

Urmând, sigur, că la pct.21 art.21 să discutăm despre ceea ce spunea domnul Bolcaş.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am dreptul la replică, vă rog, domnilor colegi, să-l priviţi pe colegul nostru, este primul deputat care nu ştie că se aplică un text al legii şi nu expunerea de motive.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am impresia că prin intervenţia făcută de colegul nostru, dânsul a făcut intervenţia numai pe lectura proiectului de lege, fără ca totuşi să citească în paralel şi legea în vigoare, pentru că atunci ar fi înţeles care este semnificaţia acestor modificări. O aveţi, dar nu aţi avut timp să o citiţi, probabil. Vreau să vă spun că în ceea ce priveşte modificarea de la pct. 3, la lit. c) a art. 15, o să vedeţi că în cadrul Secţiunii a IV-a din Legea nr. 90/2001 de organizare a Guvernului, care se referă la primul-ministru, la art. 15 se precizează în felul următor: "Primul-ministru numeşte şi eliberează din funcţie".

Iar la lit. c) despre ce era vorba? De personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru. Acest aparat de lucru al primului-ministru, sigur că într-o formă revăzută şi adaptată la noile cerinţe în ceea ce priveşte sarcinile actuale ale Guvernului, se organizează sub această formă şi sub această denumire de cancelarie a primului-ministru. Deci, nu va mai exista această noţiune de aparat de lucru, care, de altfel, este o noţiune din trecut şi nu o s-o găsiţi la nici un guvern din statele europene, unde funcţionează ca formă, ca structură pentru îndeplinirea sarcinilor primului-ministru, cancelaria primului-ministru.

Cât priveşte statutul acestei cancelarii, sigur că ea, pentru că va avea responsabilităţi deosebite, va avea şi un statut deosebit. Ea se organizează în subordinea directă a primului-ministru şi este organ de specialitate.

Pe de altă parte, pentru a avea calitatea de ordonator principal de credite trebuie să aibă şi personalitate juridică, iar în ceea ce priveşte atribuţiile şi modul de organizare, sigur că acestea nu puteau fi stabilite în această lege, care este legea de regim de organizare şi funcţionare a Guvernului şi a ministerelor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Bara.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu aş vrea să-mi explic răspunsul pe care l-am dat la nedumeririle domnului avocat, nu-i spun numele. Fiindcă dânsul îşi făcea probleme că cei din comisie nu au înţeles cu ce se ocupă această lege.

Ţin să vă anunţ că au înţeles, inclusiv şi colegii dumneavoastră. Că nu sunt de aceeaşi părere cu dumneavoastră, aceasta este cu totul altă problemă. Să ştiţi că am înţeles foarte bine şi legea şi articolele.

Sigur, eu mi-am permis, că s-ar putea ca, totuşi, în lege, prin "Expunerea de motive" pe care probabil nu a fost timp să o citiţi, şi s-au făcut amendamente, probabil că dacă o citeaţi, aflaţi şi dumneavoastră cu ce se ocupă această lege. Aşa că nu vă faceţi nici un fel de probleme, să fiţi liniştiţi, comisia sigur a înţeles.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul P.R.M.-ului, susţinut de domnul Bolcaş.

Cine este pentru?

Cine este împotrivă?

Cu 53 de voturi pentru şi 173 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 3 din textul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Cu 173 voturi pentru şi 51 împotrivă, pct. 3 a fost aprobat.

Trecem la pct. 4 din lege.

Domnul Bolcaş are un amendament.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să luaţi act de amendamentul pe care l-am susţinut. Este pentru eliminarea acestei cancelarii a primului-ministru din structura actului normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Bolcaş.

Cine este pentru?

Cine este împotrivă?

Cu 54 voturi pentru şi 174 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 4 din lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă?

Cu 174 voturi pentru şi 54 împotrivă pct. 4 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct. 5 din lege.

Domnul Bolcaş are un amendament.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Aceeaşi situaţie, de eliminare a acestei cancelarii a primului-ministru din structura aparatului guvernamental.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Bolcaş.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Cu 54 voturi pentru şi 174 împotrivă amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 5 din lege.

Vă rog, domnule Coifan.

Domnul Viorel-Gheorghe Coifan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Amendamentul nostru se referă la faptul că noi dorim ca şeful cancelariei primului-ministru să aibă calitatea de ordonator secundar de credite.

Chestiunea este foarte simplă. În aparatul de lucru al Guvernului există trei categorii: există cancelaria primului-ministru, secretariatul general al Guvernului şi alte departamente.

În această situaţie ne găsim cu o dublă calitate de ordonatori principali de credit: pe de o parte, secretarul general, iar pe de altă parte, şeful cancelariei. Credem că se dublează şi se măreşte aparatul de lucru propriu al ordonatorului principal de credite, ceea ce este şi împotriva reducerii birocratizării şi împotriva transparenţei.

Considerăm că şeful cancelariei trebuie să aibă doar calitatea de ordonator secundar de credit, pentru că bugetul este bugetul Guvernului şi este bugetul de stat şi nu poate exista un buget separat al cancelariei primului-ministru, decât dacă se urmăreşte altceva decât ceea ce a fost expus în "Expunerea de motive".

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră amendamentul P.N.L.-ului.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Cu 54 voturi pentru şi 174 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 5 din lege.

Cine este pentru?

Aveţi amendament? Vă rog, domnule Coifan.

Domnul Viorel-Gheorghe Coifan:

Amendamentul nostru este: "Conducerea compartimentelor din cadrul cancelariei se asigură de personal cu funcţii de conducere". Am eliminat "după caz" şi pe "demnitari", pentru că considerăm că în momentul în care cancelaria este populată cu demnitari se urmăreşte altceva decât asigurarea propriei cancelarii a primului-ministru.

Prin urmare, coroborând cu Legea funcţionarului public, credem că ar trebui să eliminăm demnitarii din text.

Acesta este amendamentul nostru.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Coifan.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Cu 54 voturi pentru şi 174 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 5 din lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Cu 174 voturi pentru şi 55 voturi împotrivă, articolul a fost aprobat.

Trecem la pct. 6 din lege.

Cine este pentru?

Amendament, vă rog, domnule Coifan.

Domnul Viorel-Gheorghe Coifan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi propunem la pct. 6, la paragraful 4: "Guvernul aprobă proiectul bugetului propriu, care face parte din bugetul de stat, şi urmează procedurile aprobării potrivit Legii finanţelor publice".

Ministrul pentru coordonarea secretariatului general al Guvernului sau, după caz, secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, definit conform art. 20.

Urmează aceeaşi logică, în sensul că bugetul propriu va face parte din bugetul de stat şi nu se include în bugetul de stat. Este o diferenţă de nuanţă semnificativă. A se include în bugetul de stat înseamnă că eu îmi fac bugetul şi apoi îl lipesc la un buget pe care Guvernul îl propune spre aprobare Parlamentului.

Vă rog să reflectaţi la această diferenţă de nuanţă. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Gaspar, vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Redactarea textului este la fel ca şi la Parlament. Camera Deputaţilor îşi aprobă bugetul, Senatul îşi aprobă bugetul, care se include în bugetul de stat. Aceasta este formula din Legea nr. 500 cu privire la Legea finanţelor publice.

În ceea ce priveşte calitatea de ordonator principal de credite, lucru acesta l-am tranşat atunci când am discutat la punctul respectiv, în legătură cu organizarea cancelariei şi cu statutul pe care-l are şeful cancelariei, de ordonator principal de credite, şi deci actualul buget al SGG-ului se va disjunge în două părţi: partea care va reveni noii structuri, care este cancelaria, şi partea pentru secretariatul general al Guvernului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Coifan.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Cu 54 voturi pentru, 176 împotrivă şi o abţinere, a domnului Marcu, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 6 din textul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 176 voturi pentru, 54 împotrivă şi o abţinere, pct. 6 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct. 7 din lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 176 voturi pentru şi 55 împotrivă, pct. 7 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct. 8 din textul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 176 voturi pentru, 54 împotrivă şi 2 abţineri, pct. 8 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră art. II din lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 176 voturi pentru, 54 împotrivă şi o abţinere, art. II a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră art. III.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 176 voturi pentru şi 55 împotrivă art.III a fost aprobat.

Cu aceasta, legea trece la votul final.

Vă mulţumesc.

Trecem la votul final.

1. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului şi a altor acte normative cu incidenţă asupra acestei proceduri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 27 abţineri şi 198 voturi pentru proiectul de lege a fost aprobat.

2. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 17 alin. 1 din Legea nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu un vot împotrivă şi 2 abţineri proiectul de lege a fost aprobat.

3. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind pensiile ocupaţionale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere proiectul de lege a fost aprobat.

4. Supun votului dumneavoastră Proiectul Legii asigurărilor private de sănătate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri? Vă mulţumesc.

Unanimitate.

5. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 72/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

6. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 66/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 125/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 25 voturi împotrivă, 2 abţineri şi 202 pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

Domnule Chiliman, vă rog să vă susţineţi votul.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Am rămas surprins de votul dat astăzi şi ieri pe textele acestei ordonanţe de urgenţă, pentru că această ordonanţă de urgenţă, din textele aprobate este, de fapt, o sfidare adusă luptei Guvernului Năstase împotriva corupţiei. Şi spun lucrul acesta cu toată seriozitatea şi responsabilitatea, pentru că, de fapt, în lipsa unei definiţii corecte în Legea nr. 161 pe 2003 a ceea ce înseamnă conflictul de interese, această ordonanţă, aşa cum este aprobată, legalizează o stare de conflict de interese, scoţând-o de sub imperiul legii. Este vorba de cei care ocupă funcţiile de conducere în Agenţia Naţională a Medicamentului, respectiv de cei care fac parte din Consiliul ştiinţific al Agenţiei Naţionale a Medicamentului.

Ca atare, prin prezenţa în aceste funcţii a unor persoane care au doar obligaţia de a-şi declara interesele pe care le au în domeniu, şi nu de a părăsi imediat aceste funcţii, vom avea nişte persoane care vor fi într-o stare permanentă de conflict de interese; nu vreau să dau aici nume, dar sunt mai multe persoane care ocupă funcţii acolo şi care sunt în asemenea situaţie, fiind proprietari de firme care produc medicamente sau care distribuie medicamente. Deci, aceste persoane vor fi, de fapt, într-o situaţie în care ar trebui să se recuze permanent de la toate deciziile acestor organisme.

Ca atare, decât să le laşi acolo, mai bine îi schimbi cu alţii. Şi vreau să vă întreb: cum se poate, practic, rezolva această situaţie, altminteri decât printr-o legiferare corectă? Ceea ce se întâmplă aici, vă spun, este o sfidare adusă luptei împotriva corupţiei, pe care o duce Guvernul Năstase, este un lucru absolut anormal şi vreau să vă spun, cu toată responsabilitatea, repet, că situaţia respectivă de conflict de interese nu are nimic european în ea, dimpotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat a votat împotriva acestui act normativ, apreciind faptul că, pe de o parte, prin acest act normativ se încurajează corupţia instituţionalizată şi în al doilea rând, Parlamentul României, Camera Deputaţilor, cel puţin, se află într-o situaţie absolut inedită. Astăzi, majoritatea parlamentară a dat un vot exact contrar la ceea ce a dat în 2002, când prin Legea nr. 594 a aprobat Ordonanţa nr. 125/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului.

Domnilor, trebuie să vă hotărâţi: când jucaţi corect sau când aţi jucat corect? În 2002 aţi votat următorul lucru: "Nu pot fi membri ai Consiliului de administraţie şi ai Consiliului ştiinţific persoanele care deţin interese sau care-şi desfăşoară activitatea în diferite societăţi comerciale de producţie, distribuţie sau importatoare de produse medicamentoase de uz uman, conform legii". Deci, dumneavoastră, în 2002 aţi spus că nu pot fi membri ai Consiliului de administraţie, membrii Agenţiei Naţionale a Medicamentului.

Ce s-a întâmplat cu lupta anticorupţie între timp? A venit Ordonanţa nr. 66 în 2003 şi a spus: "cei din Guvern pot fi membri", peste voinţa Parlamentului.

În comisie s-a stabilit că nu pot fi membri, dar a venit în plen majestatea sa, Guvernul, prin domnul secretar de stat, să nu-i greşesc numele, Pavelescu, şi a impus din nou compatibilitatea dintre calitatea de membru al Consiliului de administraţie de la Agenţia Naţională a Medicamentului şi desfăşurarea de activităţi în societăţi comerciale care importă produse medicamentoase de uz uman.

Care este adevărata faţă a luptei anticorupţie? Cea din 2002? Cea de acum? Demonstrează încă o dată că la nivelul acesta al luptei anticorupţie, în România Guvernul este animat de interese personale şi de grup, şi nu de interesul general.

Este păcat că astăzi, practic, aţi dat un vot contrar la ceea ce dumneavoastră aţi votat în 2002, demonstrând inconsistenţa luptei împotriva corupţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu tot respectul pe care-l am pentru distinsul vorbitor, aş dori să exprim faptul că lucrurile nu stau aşa. Noi am dezbătut pe larg, în comisie, problema aceasta a agenţiei medicamentului şi am stabilit un lucru care există în întreaga legislaţie europeană.

Cine, la un anumit moment, are conflict de interese îşi declară conflictul de interese şi se recuză de la discutarea acelei situaţii. Aşa se procedează în toată lumea civilizată.

Deci, noi nu am instituţionalizat nicidecum corupţia, ci am luat măsurile cuvenite, prin acest proiect de lege, ca să facem exact aşa cum trebuie făcut şi să putem să desfăşurăm activitatea la Agenţia Naţională a Medicamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

7. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţa Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 2 voturi împotrivă şi 6 abţineri proiectul de lege a fost aprobat.

8. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor şi al uniunilor acestora.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 15 voturi împotrivă, 22 abţineri şi 181 voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

9. Supun votului dumneavoastră Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările ulterioare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere proiectul de lege a fost aprobat.

10. Supun votului dumneavoastră Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Mitrofani, judeţul Vâlcea.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 3 abţineri, 10 voturi împotrivă şi 210 voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

11. Supun votului dumneavoastră Propunerea legislativă privind înfiinţarea Comunei Burla, judeţul Suceava.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 4 abţineri, 31 voturi împotrivă şi 182 voturi pentru propunerea legislativă a fost aprobată.

12. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 234 voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

13. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 4/2004 privind acordarea de facilităţi fiscale pentru implementarea proiectelor privind extensia sistemelor de comunicaţii şi informatică ale NATO în România.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 234 voturi pentru, o abţinere şi nici un vot împotrivă proiectul de lege a fost aprobat.

14. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2004 pentru ratificarea Addendumului dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, semnat la Bucureşti la 26 ianuarie 2004, la Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, referitor la Programul Naţional 1998 RO 9803-RO 9807, semnat la Bucureşti la 3 septembrie 1998.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 233 voturi pentru proiectul de lege a fost aprobat.

15. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2004 pentru modificarea actelor normative de ratificare a Memorandumurilor de finanţare ISPA, aprobate de Comisia Europeană în perioada 2000 - 2002.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 233 voturi pentru proiectul de lege a fost aprobat.

16. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2004 pentru ratificarea Addendumului dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, semnat la Bucureşti la 18 noiembrie 2003, la Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul de cooperare transfrontalieră RO 0002 dintre România şi Bulgaria, semnat la Bucureşti la 6 noiembrie 2000.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 233 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

17. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.22/2004 pentru ratificarea Addendumului dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, semnat la Bucureşti la 19 decembrie 2003, la Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul orizontal pentru sprijinul comunităţii în domeniul siguranţei nucleare în 2001 pentru România RO 01.10, semnat la Bucureşti la 19 decembrie 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 233 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

18. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.21/2004 pentru ratificarea Addendumului dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, semnat la Bucureşti la 18 noiembrie 2003, la Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul RO9904 pentru restructurarea întreprinderilor şi reconversie profesională (RICOP), semnat la Bucureşti la 30 decembrie 1999.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 233 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

19. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.20/2004 pentru ratificarea Addendumului dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, semnat la Bucureşti la 18 noiembrie 2003, la Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul Naţional PHARE 2000 RO0004 - RO0007, semnat la Bucureşti la 6 noiembrie 2000.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 234 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

20. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2004 pentru ratificarea Addendumului dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, semnat la Bucureşti la 18 noiembrie 2003, la Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul Naţional PHARE 2001 RO0104 - RO0109, semnat la Bucureşti la 4 decembrie 2001.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 233 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

21. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2004 pentru ratificarea Addendumului dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, semnat la Bucureşti la 18 noiembrie 2003, la Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul de cooperare transfrontalieră RO 0003 dintre România şi Ungaria, semnat la Bucureşti la 6 noiembrie 2000.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 233 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

22. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 234 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

23. Supun votului dumneavoastră Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 233 de voturi pentru, reexaminarea fost aprobată.

24. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare între România şi Federaţia Rusă, semnat la Moscova la 4 iulie 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 15 abţineri, 16 voturi împotrivă şi 193 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

Vă rog, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

O foarte scurtă explicaţie, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat s-a abţinut de la vot, pentru că, pe de o parte, apreciază că este firească normalizarea relaţiilor diplomatice cu Rusia, la nivel de tratat, dar nu poate accepta eşecul diplomaţiei româneşti, în sensul că au fost expediate la nivelul Declaraţiei comune două probleme foarte importante, ce ţin de demnitatea noastră naţională. E vorba de problema Tezaurului şi problema Pactului Ribbentrop-Molotov.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim.

Domnul Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Partidul Naţional Liberal şi Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal au hotărât să voteze pentru acest tratat. Noi am făcut acest lucru ţinând cont de responsabilitatea pe care o avem pentru viitorul României.

În ceea ce priveşte chestiunile care ne dor şi pe noi, aşa cum îi dor pe mulţi români, şi în special cele legate de urmările Pactului Ribbentrop-Molotov şi mai ales cele încă vii, legate de ceea ce se numeşte astăzi tezaur şi arhivele pe care le-a luat armata sovietică, aceste lucruri noi considerăm că trebuie să-şi găsească o rezolvare în viitor, însă nu şi-o vor putea găsi decât dacă între cele două ţări, relaţiile vor fi normale. Or, acest tratat va face ca aceste relaţii să fie normale şi sperăm ca împreună, într-un viitor poate nu foarte îndepărtat, să găsim soluţii pentru aceste lucruri care sunt, în continuare, rămase în suspensie.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Suntem datori să vă explicăm votul nostru. Nimeni nu este împotriva normalizării unor relaţii în sensul lor firesc, dar, pentru noi, normalizarea înseamnă rezolvarea tuturor problemelor şi acestea sunt rostul şi raţiunea unui tratat. Astfel cum se înfăţişează astăzi, lăsând în suspensie, cum au spus şi colegii mei, o serie de vorbe, o serie întreagă de probleme, nu este vorba despre un tratat, ci este, pur şi simplu, un manifest propagandistic care nu ajută nici uneia dintre părţi. Pentru aceasta am votat împotrivă, în speranţa încheierii unui tratat de conţinut şi cu rezolvări pentru ambele popoare.

Aceasta este temelia normalităţii relaţiilor internaţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

25. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind declararea ca oraşe a unor comune.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Cu 23 de voturi împotrivă şi 198 pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

Domnul Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte, sunt la microfon pentru a explica votul Partidului România Mare, a Grupului parlamentar din Cameră. Noi considerăm că este foarte importantă soluţionarea problemelor ce ţin de dezvoltarea echilibrată şi logică a tuturor localităţilor ţării. Nu considerăm că schimbarea sau declararea ca oraş a unor localităţi care nu întrunesc condiţiile, nici de dezvoltare, nici ca număr de locuitori, prin aceasta se rezolvă problemele deosebit de complexe cu care acestea se confruntă.

Pe de altă parte, considerăm că această lege nu este acoperitoare, întrucât şi alte judeţe ale ţării au un număr important de localităţi care ar avea motive suficiente pentru a se considera oraşe.

După părerea noastră, este încă o dovadă a faptului că, în lipsă de inspiraţie, cei care sunt la partidul de guvernământ au promovat un asemenea proiect de lege, tocmai pentru a încerca să atragă atenţia asupra ofertei lor electorale la apropiata confruntare din iunie şi, respectiv, noiembrie anul curent.

Din acest punct de vedere, dezavuăm această formulă şi considerăm că Guvernul ar fi trebuit să-şi onoreze obligaţia asumată prin programul guvernamental, respectiv de a revizui Legea de organizare administrativ-teritorială a ţării şi să decidă, pe cale de consecinţă, pentru declararea statutului nou, rezultat ca urmare a evoluţiei social-economice a unor localităţi ale ţării.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

26. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2003 privind organizarea Gărzii financiare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 5 abţineri şi 229 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

27. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.120/2003 pentru aprobarea demarării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a procedurii de negociere cu o singură sursă cu firma Bechtel Internaţional Inc., în vederea încheierii contractului de proiectare, construire şi finanţare a autostrăzii Braşov-Cluj-Borş.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 21 de voturi împotrivă, 2 abţineri şi 210 voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

E un vot care nu mai trebuie să fie explicat, pentru că largile dezbateri au evidenţiat punctul nostru de vedere şi care, din fericire, la această oră, este împărtăşit şi de înalte şi respectabile organisme europene. Ne aflăm în faţa unei afaceri care a căpătat, acum, o plapumă legislativă şi este jenant că s-a întâmplat aşa.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

28. Supun votului dumneavoastră Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.189 din 8 decembrie 1999.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

29. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.6/2004 privind transferurile transfrontaliere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 15 abţineri şi 220 de voturi pentru, proiectul de lege a fost aprobat.

30. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative privind declararea ca oraş a comunei Orlat, judeţul Sibiu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere şi 17 de voturi contra, propunerea legislativă a fost respinsă.

31. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative privind declararea ca oraş a comunei Miercurea Sibiului, judeţul Sibiu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 2 de voturi împotrivă şi o abţinere, propunerea legislativă a fost respinsă.

32. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative privind constituirea şi funcţionarea comunităţilor urbane.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu un vot împotrivă şi o abţinere, propunerea legislativă a fost respinsă.

33. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.48/2003 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 14 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

Vă rog.

Domnul Mircea Costache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Explic, foarte pe scurt, motivaţia votului Grupului parlamentar al Partidul România Mare.

Aşa cum am spus şi la dezbateri generale, chiar dacă promovăm autonomia locală în administraţie, considerăm că instituirea unei comisii speciale pentru atribuirea denumirilor de străzi şi localităţi nu încalcă autonomia, fiind vorba de competenţă, în special în acest domeniu, pentru a preveni situaţiile cu totul şi cu totul anormale care s-au creat prin atribuirea, în anumite localităţi, de către consiliile locale, fără discernământ, a unor denumiri de străzi şi localităţi cu nume de personalităţi din istoria şi cultura altor popoare. Aceasta era motivaţia pentru care am susţinut proiectul.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

34. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative privind constituirea zonelor metropolitane.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 3 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

35. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative privind declararea comunei Potcoava, judeţul Olt, oraş.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, propunerea legislativă a fost respinsă.

36. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, propunerea legislativă a fost respinsă.

37. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea art.39 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, şi ale Legii nr.169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 13 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

38. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea art.III din Cartea II Titlul I "Asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice, prevenirea şi combaterea corupţiei" din Legea nr.161/19.04.2003, publicată în Monitorul Oficial nr.279/21.04.2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 14 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

39. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative pentru completarea Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 3 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.

40. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative privind soluţionarea conflictelor prin mediere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

41. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative privind organizarea activităţii de lobby.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 2 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.

42. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

43. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative pentru completarea anexei nr.1 la legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

44. Supun votului dumneavoastră respingerea Propunerii legislative pentru modificarea articolului 87 din Legea nr.92/1992 pentru organizare judecătorească.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 2 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

45. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, proiectul de lege a fost aprobat.

46. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

47. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind cooperarea şi ajutorul reciproc în cazul producerii dezastrelor, semnat la Budapesta la 9 aprilie 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, proiectul de lege a fost aprobat.

48. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Croaţia, Republica Cehă, Republica Ungaria, Republica Polonia, România, Republica Slovacă şi Republica Slovenia pentru promovarea cooperării în domeniul învăţământului superior în cadrul Programului de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS II), semnat la Zagreb la 9 martie 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

49. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru finanţarea Proiectului pentru prevenirea catastrofelor naturale generate de inundaţii şi poluarea aerului, semnat la Bucureşti la 16 iulie 2003 şi la Paris la 25 august 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

50. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea "Acordului-cadru între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în nume propriu şi ca împuternicit al Fondului Special de Carbon" (Umbrella Agreement), din domeniul schimbărilor climatice, semnat la Bucureşti la 12 mai 2003 şi la Washington la 11 iunie 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

51. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Scrisorii de Acord dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, în calitate de Agenţie de implementare a Facilităţii globale de mediu (FGM), privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României, pentru pregătirea proiectului de diminuare a riscurilor în cazul producerii dezastrelor naturale şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă, semnată la Zagreb la 28 iulie 2003 şi la Bucureşti la 15 octombrie 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

52. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Kazahstan privind cooperarea în combaterea criminalităţii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori, a terorismului şi a altor infracţiuni grave, semnat la Astana la 9 septembrie 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

53. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind navigaţia pe căile navigabile interioare, semnat la Bratislava la 5 martie 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

54. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia privind transportul pe căile navigabile interioare, semnat la Zagreb la 26 mai 2003.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

55. Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului de aderare a Comunităţii Europene la Convenţia internaţională privind cooperarea pentru siguranţa navigaţiei europene EUROCONTROL din 13 decembrie 1960, astfel cum a fost modificată de mai multe ori, iar apoi, armonizată prin Protocolul din 27 iunie 1997, adoptat la Bruxelles la 27 iunie 1997, semnat la Bruxelles la 8 octombrie 2002.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

56. Supun votului dumneavoastră Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu un vot împotrivă, proiectul de lege a fost aprobat.

57. Supun votului dumneavoastră Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

58. Supun votului dumneavoastră Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2003 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

59. Supun votului dumneavoastră Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.501/2002.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu un vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

60. Supun votului dumneavoastră Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.77/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

61. Supun votului dumneavoastră Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

62. Supun votului dumneavoastră Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Domnul Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

E vorba de următoarele două proiecte, care, astăzi, au ajuns să fie la respingere şi care tind să modifice legea aceea cu transparenţa în exercitarea demnităţilor publice, şi în special pe partea de conflict de interese şi declaraţii de avere, pe care aş fi dorit să vă rog să vedem..., procedural este adevărat că suntem în afara procedurilor normale, să vedem dacă nu găsim o posibilitate să le retrimitem la comisie, având în vedere şi declaraţia finală şi recomandările Comitetului parlamentar mixt UE - România din 27 - 28 noiembrie care se referă, la punctul 13, la faptul că, în lupta împotriva corupţiei, iniţiativa Guvernului este foarte tardivă pentru sfârşitul anului 2004, ignorând propunerile deja înaintate în Parlament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Chiliman, având în vedere că sunt recomandări ale Comisiei mixte, suntem de acord ca punctele 63 - 64 să le retrimitem la comisie.

Pct. 63 şi 64 le retrimitem comisiei.

Dacă sunteţi de acord.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.65 se propune respingerea propunerea legislativă privind răspunderea vânzătorului pentru bunurile de consum comercializate şi garanţiile comerciale asociate acestora.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

66. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative privind modificarea Legii nr.112 din 25 noiembrie 1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu 2 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

67. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative privind modificarea şi completarea unor prevederi ale Legii nr.70/1991 privind alegerile locale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

68. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative pentru completarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, republicată.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

69. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea unor prevederi din Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

70. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

71. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, republicată.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

72. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative privind modificarea Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

73. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

74. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative pentru completarea Legii nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

75. Supun votului dumneavoastră respingerea proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea societăţii române de Radiodifuziune şi societăţii române de televiziune.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

76. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative pentru scutirea de taxe notariale şi de intabulare a persoanelor care redobândesc proprietăţi mobiliare şi imobiliare de la statul român.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 10 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă. Domnul Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte, deplângem faptul că prin această decizie se sancţionează încă o dată nejustificat cei care au avut de suferit ca urmare a unor decizii politice luate în perioada 1948-1989 de a li se prelua o serie de bunuri, care bunuri au fost ulterior folosite de către instituţii publice, fără ca vreodată să plătească proprietarilor de drept pentru aceasta. Există, şi se recunoaşte faptul că există foarte multe neclarităţi în documente şi arhive, modalităţile de redobândire a bunurilor sunt greoaie, iar tergiversările sub diferite forme persistă. instanţele sunt copleşite de cauze pe această temă. Foarte mulţi proprietari nu pot beneficia de bunurile acordate prin lege datorită taxelor mari care se percep pentru demersurile specifice domeniului. Am mai arătat în intervenţiile cu prilejul dezbaterii că noi milităm numai pentru acele restituiri care privesc un imobil cu destinaţie de locuit sau cu suprafeţe de până la 10 ha. Nu suntem pentru a se veni în sprijinul acelora care deţin cantităţi mai mari de asemenea bunuri imobile.

Prin urmare, nu vedem de ce statul, care s-a făcut vinovat de preluările ilegale a unor asemenea imobile, să nu suporte o parte din cheltuielile care să permită proprietarilor de drept să reintre în proprietatea efectivă a acestor bunuri. Prin această măsură nu se face decât să se consfinţească măsurile abuzive ale statelor de dictatură de dinainte de 1989.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

77. Supun votului dumneavoastră respingerea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/1999 pentru modificarea alin.4 al art.5 din Ordonanţa Guvernului nr.23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 2 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

78. Supun votului dumneavoastră respingerea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.86/1998 şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate a fost respinsă.

79. Supun votului dumneavoastră respingerea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.47/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

80. Supun votului dumneavoastră respingerea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.83/1998 privind impunerea unor venituri realizate în România de persoane fizice nerezidente.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

81. Supun votului dumneavoastră respingerea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/1997 privind scutirea de plata impozitelor pe salarii şi/sau venituri realizate de consultanţi străini pentru activităţi desfăşurate în România în cadrul unor acorduri de împrumut.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu un vot împotrivă proiectul de lege a fost respins.

82. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative privind sprijinul acordat tinerilor în vederea întemeierii unei familii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 17 voturi împotrivă şi 199 de voturi pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

83. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.493/2002.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 10 voturi împotrivă şi 201 pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

84. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative privind modificarea şi completarea Legii nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 16 voturi împotrivă şi 192 pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

85. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative privind finanţarea şi cofinanţarea instituţiilor de cultură.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 29 de voturi împotrivă şi 182 de voturi pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

Domnul Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Legea pe care tocmai aţi respins-o încercat o altfel de finanţare a activităţilor culturale, o finanţare europeană. din păcate, se pare că nu a venit timpul să se înţeleagă că această finanţare trebuie să se facă altfel decât ne-am obişnuit noi. Am votat împotriva respingerii acestei legi. Din păcate, nu am fost invitaţi nici la discutarea legii în comisie. Sperăm totuşi că va veni vremea când se va înţelege că cultura din România merită să fie finanţată altfel decât este ea astăzi. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

86. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative pentru modificarea art.141 alin.2 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 18 voturi împotrivă şi 192 pentru, propunerea a fost respinsă.

Domnule Brudaşcu, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Brudaşcu:

Aşa cum s-a menţionat, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, cu prilejul dezbaterii, această propunere legislativă viza crearea de oportunităţi mai ales pentru tinerii angajaţi pe funcţii universitare, de a-şi finaliza lucrările de doctorat. Este o realitate acest exod de creiere care s-a produs şi se produce sub ochii noştri şi vom constata, nu peste foarte multă vreme, că multe dintre instituţiile de învăţământ superior vor rămâne fără cadre de specialitate, lucru care se va repercuta negativ şi asupra procesului instructiv-educativ la nivel universitar şi academic.

Această propunere legislativă vroia să elimine o asemenea posibilitate de nedorit pentru învăţământul românesc. Este regretabil că dumneavoastră, colegii noştri, nu aţi înţeles importanţa unei asemenea reveniri pentru a se crea oportunităţi legale, şi a nu se lăsa doar un ordin al ministrului să aibă putere de lege în materie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

87. Vă supun votului respingerea propunerii legislative de completare a Legii nr.84/1995 - Legea învăţământului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu 18 voturi împotrivă şi 189 de voturi pentru, propunerea a fost respinsă.

88. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim acordat.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 18 voturi împotrivă şi 189 de voturi pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

89. Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative privind modificarea art.19 alin.1 lit.a) din Legea nr.519/2002 prin care s-a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102/1999, modificată şi completată cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/2000 pentru protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 18 voturi contra şi 189 de voturi pentru, propunerea legislativă a fost respinsă.

90. Supun votului dumneavoastră proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 23 de voturi împotrivă şi 182 de voturi pentru propunerea legislativă a fost aprobată.

În continuare, vă citesc nota cu privire la legile depuse la secretarul general al Camerei Deputaţilor, pentru sesizarea de către deputaţi a Curţii Constituţionale:

• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.17 alin.1 Legea 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice.
• Legea pentru ratificarea Tratatului privind relaţiile de prietenie şi de cooperare între România şi Federaţia Rusă, semnat la Moscova la 4 iulie 2003,
• Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2003 pentru aprobarea demarării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a procedurii de negociere cu o singură sursă cu firma Bechtel Internaţional Inc., în vederea încheierii contractului de proiectare, construire şi finanţare a autostrăzii Braşov-Cluj-Borş;
• Legea privind participarea forţelor armate la misiune în afara teritoriului statului român;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2003 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie,
• Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.77/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,
• Legea pentru modificarea art.1 din Legea nr.147/2000 privind reducerea acordată pensionarilor pentru transportul intern;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă. Vă mulţumesc.

În final, supun votului dumneavoastră cererea domnului deputat Ioan Mihai Năstase privind trecerea sa de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic la Comisia pentru sănătate şi familie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Cine este contra? Nimeni.

Abţineri? Nu sunt.

S-a aprobat în unanimitate.

Declar închisă şedinţa Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,20.