Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să îmi permiteţi să declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că, din cei 345 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 303; 42 sunt absenţi, din care 19 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi, vă rog să îmi permiteţi să vă prezint o informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent care urmează să fie transmise comisiilor permanente:

1.Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Bereni, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Măgherani, iniţiată de domnii deputaţi Borbely Laszlo, Kelemen Atilla Bela Laszlo, Kerekes Karoly, Makkai Gergely, membri al Grupului parlamentar al UDMR.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şiComisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 15 martie 2004.

Camera decizională: Senatul.

2.Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Corunca, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Livezeni, iniţiată de domnii deputaţi Borbely Laszlo, Kelemen Atilla Bela Laszlo, Kerekes Karoly, Makkai Gergely, membri al Grupului parlamentar al UDMR.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şiComisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 15 martie 2004.

Camera decizională: Senatul.

3.Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Cipăeni, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Măgherani, iniţiată de domnii deputaţi Borbely Laszlo, Kelemen Atilla Bela Laszlo, Kerekes Karoly, Makkai Gergely, membri al Grupului parlamentar al UDMR.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 15 martie 2004.

Camera decizională: Senatul.

4.Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Mădăraş, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Band, iniţiată de domnii deputaţi Borbely Laszlo, Kelemen Atilla Bela Laszlo, Kerekes Karoly, Makkai Gergely, membri al Grupului parlamentar al UDMR.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 15 martie 2004.

Camera decizională: Senatul.

5.Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.215/2001 privind administraţia publică locală, iniţiată de domnii deputaţi Emil Boc şi Ioan Oltean, membri al Grupului parlamentar ai PD.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 15 martie 2004.

Camera decizională: Senatul.

6.Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr.1/2004 privind măsuri financiare în sistemul sanitar, adoptat de Senat în şedinţa din data de 23 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru sănătate şi familie; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 25 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

7.Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare în sistemul sanitar, adoptat de Senat în şedinţa din data de 23 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru sănătate şi familie; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 25 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

8.Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.5/2004 pentru completarea art.41 din Legea nr.98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, adoptat de Senat în şedinţa din data de 23 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru sănătate şi familie; pentru aviz: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 31 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

9.Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/2004 privind modificarea alin.2 al art.14 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice, adoptat de Senat în şedinţa din data de 23 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru sănătate şi familie; pentru avize: Comisia pentru industrii şi servicii, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 25 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

10.Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.30/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi speciale, adoptat de Senat în şedinţa din data de 23 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru sănătate şi familie; pentru avize: Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 31 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

11.Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.32/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, adoptat de Senat în şedinţa din data de 23 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru industrii şi servicii; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 25 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

12.Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.40/2004 pentru modificarea şi completarea Legii spitalelor, nr.270/2003, adoptat de Senat în şedinţa din data de 23 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru sănătate şi familie; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 31 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

13.Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.94/2003 pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a Legii spitalelor nr.270/2003, adoptat de Senat în şedinţa din data de 23 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru sănătate şi familie; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 31 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

14.Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.93/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.59 alin.1 din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, adoptat de Senat în şedinţa din data de 23 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru industrii şi servicii; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 18 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

15.Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, iniţiată de domnul deputat Cornel Popa, membru al Grupului parlamentar al PNL, respinsă de Senat în şedinţa din data de 24 februarie 2004.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru industrii şi servicii; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 18 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

16.Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, iniţiată de un număr de 16 deputaţi membri ai Grupului parlamentar al PD, respinsă de Senat în şedinţa din data de 24 februarie 2004.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; pentru aviz: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 30 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

17.Propunerea legislativă privind acordarea unui procent de minimum 10% din construcţiile realizate prin ANL angajaţilor din toate domeniile siguranţei naţionale, iniţiată de domnul deputat Metin Cerchez, membru al Grupului parlamentar al Minorităţilor Naţionale, respinsă de Senat în şedinţa din data de 24 februarie 2004.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru industrii şi servicii; pentru avize: Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 30 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

18.Propunerea legislativă privind reforma activităţilor de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică, iniţiată de domnul deputat Ludovic Abiţei, membru al Grupului parlamentar al PNL, respinsă de Senat în şedinţa din data de 24 februarie 2004.

Cu această propunere legislativă a fost sesizată în fond Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 30 martie 2004.

Camera decizională: Camera Deputaţilor.

19.Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.118/2003 privind măsuri pentru reglementarea unor obligaţii bugetare ale Societăţii Comerciale "Rompetrol Rafinare" S.A. Constanţa, adoptat de Senat în şedinţa din 24 februarie 2004.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond: Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Termenul de depunere a raportului: 9 martie 2004.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Stimaţi colegi,

În continuare, vă rog să îmi permiteţi să vă prezint o altă notă care vă informează despre legile depuse la secretarul general în vederea sesizării de către dumneavoastră a dreptului de a ataca la Curtea Constituţională aceste legi.

În conformitate cu prevederile art.17 alin.2 şi 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi:

• Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2003 pentru modificarea Legii învăţământului nr.84/1995;
• Legea pentru înfiinţarea comunei Beştepe, prin reorganizarea comunei Mahmudia, judeţul Tulcea;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţă acordată cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sănătăţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2003 privind interzicerea realizării de clădiri pe suprafeţele din fondul forestier naţional afectate de incendii;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2003 privind unele măsuri de întărire a pazei pădurilor proprietatea persoanelor fizice şi pentru modificarea art.31 din Ordonanţa Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2003 pentru modificarea Legii nr.141/1997 privind Codul vamal al României şi a art.16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2003 pentru completarea art.41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.60/2001 privind achiziţiile publice;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti.

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să îmi permiteţi să vă supun aprobării două comisii de mediere:

Pentru Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998 sunt propuşi următorii deputaţi: Dorel Crăciun, Marian Ianculescu, Petre Posea, Ioan Bâldea, Ludovic Mardari, Ştefan Popescu Bejat, Vasile Predică.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru Comisia de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun au fost propuşi următori deputaţi: Ioan Burnei, Dan Ionescu, Gheorghe Popescu, Mircea Ifrim, Constanţa Popa, Iulia Pataki, Ana Florea.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru că între timp au venit mai mulţi bărbaţi în sală, daţi-mi voie ca, în numele dumneavoastră, să le felicităm pe stimatele noastre colege pentru ziua de astăzi şi să le urăm să fie întotdeauna primăvară în sufletele dumnealor. La mulţi ani! (Aplauze.)

Domnul deputat Chiliman vrea să îi daţi liber dumnealui astăzi ca să meargă acasă. Dar faceţi propunerea la microfon, stimate coleg.

Stimaţi colegi,

Primul proiect înscris pe ordinea de zi de astăzi este Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania privind cooperarea în domeniul militar.

Domnule ministru Encuţescu, aveţi cuvântul să prezentaţi acest proiect.

Domnul Sorin Aurel Encuţescu (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Interesul pentru dezvoltarea cooperării cu armatele statelor din sud-estul Europei a dus la acceptarea de către partea română a propunerii părţii albaneze din anul 2002 de încheiere a unui acord de cooperare.

Prezentul acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania privind cooperarea în domeniul militar a fost semnat la Bucureşti la 19 noiembrie 2003 şi are ca scop cooperarea, pe baza principiilor egalităţii şi avantajului reciproc, în principal în domenii cum ar fi: politica de apărare şi planificare a apărării, instruirea şi învăţământul militar, participarea la activităţi ale parteneriatului pentru pace, misiuni de menţinere a păcii şi umanitare, precum şi alte operaţiuni în cadrul organizaţiilor internaţionale.

Apreciem că noul acord contribuie la intensificarea cooperării dintre cele două armate, precum şi la întărirea păcii şi securităţii în zona Balcanilor.

Având în vedere aceste considerente, vă adresăm rugămintea de a acorda votului dumneavoastră favorabil prezentul proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte Răzvan Ionescu, al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, vă rog să vă prezentaţi raportul.

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată, spre dezbatere şi avizare în fond în procedură obişnuită, cu Proiectul de Lege pentru ratificarea acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Bucureşti la 19 noiembrie 2003.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege cu unele observaţii şi propuneri.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania privind cooperarea în domeniul militar.

Prezentul acord desemnează autorităţile competente pentru aplicarea prevederilor sale, domeniul de aplicare, formele cooperării, planul anual de cooperare, protecţia informaţiilor clasificate, drepturile şi obligaţiile părţilor care rezultă din alte acorduri internaţionale, precum şi modalitatea de soluţionare a eventualelor divergenţe.

Proiectul face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au fost prezenţi un număr de 19 deputaţi, din totalul de 27 de membri ai comisiei.

Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţie şi a art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Senatului.

În urma dezbaterii în şedinţa din 24 februarie, comisia a hotărât să supună acest proiect de lege plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare în forma prezentată de iniţiator.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva dintre dumneavoastră să participe la dezbateri generale. Nu.

Trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege.

La titlul acestuia dacă aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, care conţine dispoziţia de ratificare a acordului, acord pe care îl aveţi anexat.

Dacă sunt obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate.

Vom supune proiectul de lege votului dumneavoastră final în şedinţa de mâine.

La pct.3 este raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Legii nr.360/2002 privind Statutul poliţistului.

Domnul Bahrin, vă aşteptăm.

V-aş ruga să îl ascultaţi puţin pe preşedintele Comisiei de ordine şi medalii, care are de semnalat o eroare.

Domnul Dorel Bahrin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În economia ordonanţei de urgenţă, la pct.25 s-a strecurat o eroare materială care a fost trecută cu vederea atât atunci când s-a pronunţat pe fond Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic la Parlament, cât şi în comisia de mediere, respectiv art.29^' propus de către iniţiator sună astfel: "Se instituie semnul onorific "În serviciul poliţiei" care se va reglementa prin lege specială". Textul corect ar trebui să sune: "Se instituie semnul onorific "În serviciul patriei" care se va reglementa prin lege specială."

O consider o eroare materială, probabil de redactare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vom parcurge întâi textele raportului de mediere, după care vom discuta şi problema acestei erori materiale.

Vă rog să urmăriţi raportul comisiei de mediere.

La pct.1, textul Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.2, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.3, varianta Senatului. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La pct.4, text comun. Dacă aveţi obiecţiuni.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

În privinţa erorii materiale semnalată de către domnul preşedinte Bahrin, nu cred că trebuie să supunem votului dumneavoastră, ci pur şi simplu trebuie să cerem comisiei tehnice să remedieze această eroare înainte de publicare, pentru a nu trebui să se apeleze la procedura rectificării.

Deci, rog staff-ul tehnic să îndrepte această eroare materială.

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Micfalău, prin organizarea comunei Malnaş, judeţul Covasna.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Doi senatori şi doi deputaţi din judeţul Covasna am depus acest proiect de lege care se referă la o situaţie aparte - cea a celei mai mari comune din judeţul Covasna, şi anume comuna Malnaş, în care în vara anului trecut s-au făcut toate demersurile pentru ca ea să se desprindă în trei comune - comuna Bixad, comuna Micfalău, respectiv comuna Malnaş, care ar rămâne cu trei localităţi - Malnaş, Malnaş Băi şi Valea Zălanului, Malnaş Băi fiind o staţiune balneo-climaterică cu apă minerală, cu o gară unde se opresc şi trenurile accelerat.

Nu vreau să discut din ce motive aceste două legi care ar fi reglementat înfiinţarea comunei Bixad, respectiv înfiinţarea comunei Micfalău nu au ajuns concomitent şi la timp la comisie.

Atunci când a fost discuţia legii mari, care cuprindea înfiinţarea mai multor comune, am ridicat această problemă şi doar abia atunci am constatat că, după cum am mai spus, din varii motive care mie îmi scapă, comisia nu a fost sesizată cu Legea privind înfiinţarea comunei Bixad. În comisie s-a luat decizia să nu se includă pe listă situaţia comunei Malnaş şi să nu apară nici o comună din judeţul Covasna, urmând să se dezbată cele două legi concomitent.

Am depus încă odată Legea pentru înfiinţarea comunei Bixad, dar până la dezbaterea acestei legi pentru desprinderea comunei Micfalău, deşi depusă această lege, nu a fost încă sesizată comisia cu înfiinţarea comunei Bixad, drept pentru care, aparent, din citirea textelor depuse, a reieşit că înfiinţarea acestei comune ar fi imposibilă - că nu corespunde legilor.

Într-adevăr, această reînfiinţare a comunei Micfalău, desprinzându-se din comuna Malnaş, ar fi chiar ilogică pentru că ar fi centrul comunei din care s-ar desprinde o comună separată, iar din celelalte două comune ar rămâne o singură comună.

Propunerea este de respingere.

Aş avea şi eu posibilitatea de a găsi chichiţe formale ca să arăt că de fapt am dreptate să o retrimiteţi la comisie din punct de vedere procedural, dar eu vă propun, din punct de vedere al fondului problemei, să o retrimiteţi la comisie, şi poate până atunci va ajunge şi celălalt proiect de lege - cel cu comuna Bixad, şi să îl dezbateţi împreună şi să decideţi în cunoştinţă de cauză.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

În ceea ce priveşte cererea colegului nostru, ar trebui să v-o supun pur şi simplu votului dumneavoastră, însă sunt dator să vă semnalez şi dumneavoastră şi colegului dumneavoastră că pe 4 martie expiră termenul de 45 de zile şi, atunci, v-aş propune, şi să fie de acord şi domnul deputat, să amânăm dezbaterea numai până mâine, pentru ca comisia să aibă posibilitatea să o mai examineze încă odată, inclusiv în comparaţie cu soluţia care se doreşte a fi adoptată.

Mâine dimineaţă avem şedinţă la Camera Deputaţilor; după-amiază avem şedinţă comună. Iar 4 martie este joi.

Domnule ministru Gaspar, veţi să interveniţi? Nu.

Înţeleg că vă însuşiţi propunerea aceasta, domnule deputat? Să se amâne până mâine, şi mâine o vom dezbate oricum.

Rog Comisia să verifice unde este propunerea cu privire la comuna Bixad, şi în după-amiaza aceasta să vă întâlniţi ca să faceţi raportul.

Stimaţi colegi,

Sunteţi de acord să se amâne până mâine dezbaterea acestui proiect? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Se restituie comisiei. Aşteptăm un raport suplimentar mâine dimineaţă.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.33/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române de Intervenţii şi Salvare Navală.

Suntem în procedură de urgenţă.

Rog Comisia pentru industrii şi servicii să propună timpii de dezbatere.

Domnul Antal Istvan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Propunem 5 pentru dezbateri şi un minut pentru intervenţii dacă sunt. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu propunerea făcută.

Dacă sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului.

Vă rog să urmăriţi în paralel proiectul de lege cu raportul comisiei.

La titlul proiectului de lege dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate în formularea prezentată.

Cuprinsul articolului unic. Vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.2 în care comisia propune reformularea acestuia şi renumerotarea lui în art.I. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul de la pct.2. Admis amendamentul şi se modifică textul articolului şi se renumerotează.

Titlul ordonanţei. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.1 alin.1 şi 2. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votate în unanimitate în formularea din ordonanţă.

Pentru alin.3 şi 4 ale art.1, comisia propune amendamentul de la pct.4, pag.4. Rog să urmăriţi cele două alineate propuse a fi modificate de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.2, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.5, prin care comisia propune modificarea alin.1 şi eliminarea alin.2.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul de la pct.5. Nu există obiecţiuni. Adoptat amendamentul şi se modifică în mod corespunzător aceste texte.

Prin amendamentul de la pct.6, comisia propune introducerea a două articole noi - art.2¹ şi art.2². Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Admis amendamentul şi se introduc cele două texte.

La art.3, urmăriţi amendamentul de la pct.7. Nu aveţi obiecţiuni. Se modifică textul art.3.

Prin amendamentul de la pct.8, comisia propune abrogarea art.4. Dacă aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul şi se abrogă textul.

De asemenea, prin amendamentul de la pct.9, comisia propune abrogarea art.5. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul şi se abrogă textul.

La art.6, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votat în unanimitate textul iniţial din ordonanţă a art.6.

După art.6, comisia propune, prin amendamentul de la pct.11, introducerea unui articol nou - art.6¹. Dacă aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul şi se introduce textul respectiv.

La actualul art.7, comisia nu are amendamente. Nici dumneavoastră nu aveţi obiecţiuni. Adoptat textul iniţial.

Art.8 alin.1, 2 şi 3. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votate în unanimitate cele trei alineate în formularea din ordonanţă.

Pentru art.8 alin.4, comisia propune, prin amendamentul de la pct.13, modificarea acestuia. Vă rog să urmăriţi textul de la pct.9. Admis amendamentul şi se modifică alin.4.

Prin acelaşi amendament de la finele paginii, comisia propune abrogarea alin.5 de la art.8. Dacă aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul şi se abrogă alin.5.

Art.9. Comisia nu are intervenţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Adoptat textul iniţial.

La art.10, urmăriţi amendamentul de la pct.15. Admis amendamentul şi se modifică art.10.

Art.11. Comisia nu are amendamente la acesta. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat în unanimitate textul iniţial.

După pct.16, comisia propune, prin amendamentul de la pct.17, introducerea unui articol - art.II - cu privire la republicarea Ordonanţei nr.33. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Admis amendamentul şi se introduce art.II.

Am parcurs textele acestui proiect de lege pe care îl vom supune votului final mâine.

La pct.7 este Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.20/1992 privind activitatea de metrologie.

Procedură de urgenţă.

Domnule preşedinte Antal, al Comisiei pentru industrii şi servicii, aveţi cuvântul.

Domnul Antal Istvan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Permiteţi-mi totuşi să vă informez că comisia a făcut anumite precizări privind această ordonanţă, şi anume unele precizări privind recunoaşterea încercărilor şi rezultatelor acestora referitoare la mijloacele de măsurare fabricate şi comercializate legal într-un stat membru al Uniunii Europene - în Turcia, într-un stat semnatar al Acordului privind spaţiul economic european sau într-un stat cu care România are un acord de recunoaştere în acest sens.

Am propus şi elaborarea de către Biroul Român de Metrologie Legală a normelor prin care se stabilesc procedurile privind legalizarea fabricării şi comercializării mijloacelor de măsurare, precum şi a echivalenţei cerinţelor şi încercărilor acestora.

propun 7 minute pentru dezbatere şi câte 2 minute pentru intervenţii dacă sunt.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului.

Titlul proiectului. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul de la pct.1. Admis amendamentul şi se modifică titlul.

Art.I. Urmăriţi amendamentul de la pct.2. Admis amendamentul şi se modifică textul.

La pct.1 al proiectului de lege, vă rog să urmăriţi legea votată de la Senat. Comisia nu a intervenit. Dacă aveţi obiecţii. Votat textul iniţial la pct.1.

La pct.2, de asemenea comisia nu are intervenţii. Votat pct.2 din legea adoptată de Senat în aceeaşi variantă.

La pct.3, de asemenea comisia nu are obiecţiuni. Nici dumneavoastră. Votat textul din legea Senatului.

La pct.4, în prima parte a acestuia, cuprinzând lit.a), b), c), d) şi e), comisia nu are amendamente. Dacă dumneavoastră aveţi obiecţii? Votate textele în formularea Senatului.

Pentru alin.2 de la pct.4, respectiv art.16, comisia are un amendament pe care îl găsiţi la pag.6 şi se sfârşeşte la pag.7. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votate textele iniţiale.

De asemenea, pentru alin.3, pag.7, care începe "Pentru mijloacele de măsurare fabricate şi comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene - în Turcia", comisia are acest amendament de la pag.7. Dacă aveţi obiecţiuni la amendament. Nu aveţi. Se modifică alin.3 de la art.16.

De asemenea, comisia propune modificarea alin.3, cel care începe cu "Verificările metrologice iniţiale". Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Adoptat amendamentul şi se modifică textul.

Pentru ultima parte a art.16, vă rog să urmăriţi amendamentul comisiei care începe de la pag.8 până la pag.9, prin care se introduce un text nou, care apare după alin.3 care rămâne nemodificat. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu sunt obiecţiuni. Introdus textul.

Ultima parte a pct.4, pag.9, se referă la faptul că prevederile alin.2, 3 şi 4 se aplică de la data aderării României la Uniunea Europeană şi rămâne nemodificată în concepţia comisiei. Dacă aveţi obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Pct.5 din legea votată de Senat. Comisia nu are obiecţiuni. Nici dumneavoastră. Votat pct.5 în formularea Senatului.

De asemenea, la pct.6, cel cu privire la art.23, comisia nu are amendamente până la ultimul alineat al acestui text. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votate textele din Senat.

La ultimul alineat, vă rog să urmăriţi amendamentul de la pct.8, pag.13, prin care se introduce practic în ecuaţie şi Turcia, alături de statele membre ale Uniunii Europene. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Adoptat amendamentul comisiei.

Pentru pct.9 din proiectul de lege, comisia nu propune amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Adoptat textele Senatului.

La pct.10, de asemenea comisia nu are amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Nici dumneavoastră. Votat textul iniţial.

Pentru art.II al ordonanţei, urmăriţi amendamentul de la pct.11. Admis amendamentul şi se modifică textul art.II.

Am parcurs textele acestei legi, pe care o vom supune votului final în cursul zilei de mâine. Este vorba de Proiectul de lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.20/1992.

La pct.8 este Proiectul de Lege privind majorarea unor drepturi salariale ale personalului de specialitate artistică din cadrul Filarmonicii "George Enescu".

Din partea Guvernului, aveţi cuvântul, domnule ministru Ioan Hidegcuti.

Domnul Ioan Hidegcuti (secretar de stat, Ministerul Culturii şi Cultelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin proiectul de lege care se supune atenţiei, dezbaterii şi aprobării dumneavoastră, se aduce o reparaţie la ceea ce cunoaştem cu toţi, anume faptul că Filarmonica "George Enescu", care este o instituţie naţională de anvergură, are o rămânere în urmă în mod paradoxal la salarizare.

În modul în care a fost conceput proiectul de lege, se aduce o aliniere la nivelul altor instituţii care sunt în măsură să aibă aceeaşi anvergură, motiv pentru care mă văd în situaţia de a mulţumi comisiilor care au fost alături de iniţiativa legislativă şi anticipez mulţumire şi pentru dumneavoastră pentru bunăvoinţa de a o lua în dezbatere şi a o aproba.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune plenului adoptarea proiectului de lege având în vedere activitatea artistică de importanţă naţională desfăşurată de personalul din această unitate.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare majorarea salariilor de bază şi acordarea unui spor de 50% pentru personalul de specialitate artistică din cadrul Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti.

Acest proiect face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva dintre dumneavoastră să intervină în dezbateri.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bolcaş, în numele Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Îmi daţi voie să prefaţez amendamentele depuse de colegii mei, în sensul în care ele au fost susţinute şi în faţa comisiei.

Este într-adevăr meritorie activitatea Filarmonicii bucureştene "George Enescu", într-adevăr creaţia artistică trebuie să fie sprijinită şi încurajată, dar cred că a alege ca ţintă a unor majorări salariale numai o filarmonică în detrimentul muzicienilor din această ţară nu este lucrul cel mai echitabil, nu este lucrul cel mai indicat şi, pentru că vorbim de mediul artistic, nu este lucrul cel mai elegant.

Era necesar, şi acestea sunt amendamentele colegilor mei care le vor susţine, ca această majorare să privească tot personalul de specialitate din filarmonicile de stat ale ţării, urmând ca pentru Filarmonica "George Enescu" să se acorde alte forme de remunerare a eforturilor speciale pe care le face. În aceste condiţii există şi procedura salariului de merit, există şi alte proceduri care puteau să fie urmate.

Desigur, vom vota pentru acest proiect de lege pentru că, în orice caz, artiştii şi mai ales artiştii de un asemenea nivel trebuie să fie răsplătiţi, dar rămânem cu amărăciunea neadmiterii unei situaţii generale pe care o merită toţi artiştii ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă din partea autorului sau a comisiei se doreşte o precizare la problema ridicată de domnul Bolcaş, sau discutăm pe fiecare text în parte.

Vom discuta pe text.

La titlul legii dacă sunt obiecţiuni.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Costel-Eugen Popescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi cerem să modificăm titlul legii, aşa cum a spus şi domnul lider al Grupului parlamentar al PRM, şi motivăm acest lucru cu două argumente: în primul rând, se încalcă Constituţia - art.16 alin.1, care prevede că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii fără privilegii şi fără discriminări, şi, mai mult decât atât, se încalcă Codul Muncii - art.5 alin.4, în care se tratează formele de discriminare; alin.4, "Alte forme de discriminare".

Prin aceste două argumente, noi dorim, aşa cum s-a spus anterior, ca titlul să fie următorul: "Lege privind majorarea unor drepturi salariale ale personalului de specialitate artistică din cadrul filarmonicilor", în sensul că, în situaţia aceasta, toate filarmonicile beneficiază de această creştere de 50% care este şi pentru Filarmonica"George Enescu".

În schimb, la art.2, Filarmonica "George Enescu" beneficiază de un plus faţă de celelalte - de un spor de 50%, care nu se regăseşte la celelalte filarmonici. Prin felul acesta se explică şi faptul că este o unitate cu merite excepţionale în cadrul unităţilor artistice din ţară ale Ministerului Culturii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Întrucât toate amendamentele ridicate şi susţinute în cadrul comisiei de către colegii de la PRM susţin acelaşi lucru, vă rog să îmi permiteţi ca o singură dată să motivez votul de respingere adus de comisie în felul următor.

Dumnealor au propus ca majorarea salarială să se adreseze întregului personal al tuturor filarmonicilor din ţară.

Referitor la acest personal de specialitate artistică, căruia îi purtăm tot respectul, ale cărui manifestări culturale le apreciem şi le aplaudăm nu de puţine ori, a cărui măiestrie artistică ne-a bucurat şi, fără doar şi poate, ne va încânta şi în continuare, încercăm de data aceasta să îl preţuim, şi să nu greşim prea mult, în mod diferenţiat.

Există instituţii de importanţă naţională, şi aş aminti cele trei mari instituţii de importanţă naţională - Filarmonica "George Enescu", Teatrul Naţional şi Opera Naţională, care evident au un statut poate mai solicitant, un statut cu un repertoriu poate mai bogat, dar în orice caz cu un stres şi o solicitare suplimentară faţă de personalul artistic existent, iar majorarea salariilor lor este poate un început al majorării salariilor din zona bugetară respectivă.

Deci, aşa cum am încercat pentru profesorii universitari să mărim în primă instanţă salariul, şi am reuşit-o anul acesta, urmând, prin păstrarea unei anumite coerenţe, să mărim în continuare salariile conferenţiarilor, şefilor de lucrări şi nu îl ultimul rând asistenţilor şi preparatorilor, fiind o datorie de onoare, încercăm şi de data aceasta să începem şirul instituţiilor artistice de importanţă naţională cu Filarmonica "George Enescu", care nu de puţine ori ne-a adus motive de reală mândrie, în special legate de evenimentele "George Enescu" şi nu numai.

Este un început. Şi vă rog să îl tratăm ca atare cu toată încrederea - că este doar un început care va avea, fără doar şi poate, urmări.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, doamna profesor.

Doamna Maria Apostolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Referitor la discuţiile pe marginea acestui proiect de lege, aş dori să subliniez următoarele:

Atât eu, cât şi colegii mei de partid membri ai Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, întotdeauna am fost şi suntem pentru acordarea de creşteri salariale, sau de indemnizaţii, sau de ajutoare de orice fel pentru toate grupările profesionale sau categorii sociale. Dar în acest caz am protestat întrucât nu suntem de acord; eu, cel puţin, categoric nu pot să votez pentru întrucât, pe lângă faptul că este în dezacord cu legislaţia în vigoare, constituind un grav abuz şi o discriminare, aşa cum a prezentat domnul lider Bolcaş şi domnul deputat Popescu, sunt atâtea filarmonici în ţară - Iaşi, Timişoara, Cluj şi altele care prestează activităţi la acelaşi nivel înalt ca şi Filarmonica "George Enescu", concertând în cele mai prestigioase săli din lume. Actualmente, cea din Iaşi este chiar în Coreea, dar nu se vede.

De asemenea, ştiu că sunt acceptate sporurile salariale diferenţiate pentru instituţii de acelaşi profil, dar pe baza existenţei unor criterii obiective de ierarhizare, or, în Ministerul Culturii, se pare că nu există întrucât, atunci când l-am întrebat pe domnul secretar de stat Hidegcuti, aici prezent, nu mi-a răspuns la această întrebare, ci mi-a răspuns doar care a fost motivul naşterii acestui proiect de lege. Or, mă surprinde faptul că în multe privinţe ne ghidăm după legislaţia unor ţări din Europa, şi este foarte bine să luăm tot ce este bun, dar de ce Ministerul Culturii până acum nu a reuşit să se uite măcar la Germania, unde sunt patru clase de filarmonică - A, B, C şi D, şi pentru care să se acorde salarizări corespunzătoare? Nu. Noi am dat doar la Filarmonica "George Enescu" pentru că domnul director a avut acces la domnul premier, şi la ceilalţi nu s-au mai gândit.

Eu, ca ieşeancă şi care cunosc îndeaproape activitatea Filarmonicii "Moldova" din Iaşi, am adresat şi o interpelare domnului ministru Răzvan Theodorescu, arătându-mi nedumerirea, sugerându-i necesitatea unei ierarhizări a activităţii filarmonicilor din ţară şi totodată oferindu-i o informare asupra activităţii filarmonicii din Iaşi. Doar domnul ministru este senator de Iaşi!

Încă o dată subliniez faptul că proiectul de lege este discriminatoriu şi subiectiv.

De asemenea, domnilor colegi, fac apel la dumneavoastră, mai ales la cei care locuiţi în municipii unde sunt filarmonici, să respingeţi acest proiect pe motive pur subiective şi fiind total nedemocratic.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Viorel-Gheorghe Coifan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Susţin că acest proiect de lege este bun, dar, ca să fie totalmente în acord cu etica care trebuie să guverneze procesul legislativ, ar trebui să se acorde drepturi salariale tuturor acelora care prestează creaţia artistică în filarmonicile din municipiile Ţării Româneşti.

Dacă distinsa mea colegă a vorbit în numele ieşenilor, îmi permit să vorbesc în numele timişorenilor şi să spun că încă o dată se practică un regim preferenţial în două viteze. Doamna Smaranda Dobrescu, distinsa noastră colegă, ne-a spus că este doar un început, dar nu ne-a spus când va veni următorul pas în termeni calendaristici şi care vor fi filarmonicile care vor beneficia în continuare de aceste drepturi salariale.

Prin urmare, cred că ar trebui să se revizuiască titlul legii, să fie retrimis la comisie şi, dacă se acordă drepturi, să se acorde tuturor acelora care prestează aceeaşi muncă, mai ales în condiţiile în care nu există nici un fel de categorisire a filarmonicilor din municipiile Ţării Româneşti. Toată sunt de acelaşi regim şi prestează aceeaşi muncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi auzit toate argumentele.

Doriţi să mai interveniţi, doamna Dobrescu?

Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu mai doreşte să facă câteva precizări.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Dacă în Germania avem patru tipuri de filarmonici, deci să spunem că acolo acceptăm o anumită discriminare, prin legislaţie există şi în România instituţii de cultură de importanţă naţională şi importanţă judeţeană, locală.

Deci prin faptul că nu avem patru categorii, putem să spunem că este o lipsă, dar poate că am aduce o discriminare în plus. Însă, acest lucru face parte dintr-o altă lege - o lege cadru privind instituţiile de cultură - pe care nu trebuie să o tratăm noi în acest cadru special aparte privind Filarmonica "George Enescu".

Nu suntem de acord cu revenirea la comisie a acestui proiect de lege care ne vine de la Senat, întrucât noi, în urma discuţiei, am tranşat prin vot această problemă, având exact aceleaşi amendamente de luat în considerare. Extinderea majorării salariale pentru personalul tuturor filarmonicilor din ţară, inclusiv pentru personalul tehnic administrativ, conform votului din comisie, nu au fost aprobate.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Cu aceste precizări, daţi-mi voie să supun votului dumneavoastră amendamentul colegilor noştri de la PRM cu privire la modificarea titlului proiectului de lege.

Cine este pentru? 37 de voturi pentru.

Împotrivă? 87 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Amendamentul a fost respins cu 87 de voturi împotrivă, 37 pentru şi 2 abţineri.

Supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege în formularea adoptată de Senat.

Cine este pentru? 93 de voturi pentru.

Împotrivă? 41 de voturi împotrivă.

Abţineri? 6 abţineri.

Titlul a fost adoptat cu 93 de voturi pentru, 41 împotrivă şi 6 abţineri.

La art.1 sunt aceleaşi obiecţiuni. Colegii noştri de la PRM şi-au motivat amendamentul dumnealor.

Vă menţineţi amendamentul?

Domnul Costel-Eugen Popescu (din sală):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră amendamentul de la pct.2 al colegilor noştri de la PRM, care propun modificarea art.1 în acelaşi sens ca şi propunerea din titlu pe care au susţinut-o.

Cine este pentru? 43 de voturi pentru amendament.

Împotrivă? 94 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, amendamentul a fost respins cu 94 de voturi împotrivă, 43 de voturi pentru, nici o abţinere.

Supun votului dumneavoastră textul articolului unic în formularea Senatului.

Cine este pentru? 95 de voturi pentru.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? 27.

Cu 95 de voturi pentru, 10 împotrivă şi 27 de abţineri, s-a adoptat art.1.

La art.2 există amendamentul colegilor noştri de la PRM în acelaşi sens.

Supun votului dumneavoastră amendamentul de la pct.4 din tabelul cu amendamente respinse, amendament aparţinând Grupului parlamentar al PRM.

Cine este pentru? 38 de voturi pentru.

Împotrivă? 95 de voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Amendament respins cu 95 de voturi împotrivă, 38 pentru şi o abţinere.

Supun votului dumneavoastră art.2 în formularea Senatului.

Cine este pentru? 95 de voturi pentru.

Împotrivă? 37 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Textul art.2 a fost adoptat cu 95 de voturi pentru, 37 de voturi împotrivă şi 2 abţineri.

La art.3, urmăriţi, vă rog, de asemenea, amendamentul 5 din tabelul cuprinzând amendamente respinse, formulat de colegii noştri de la PRM.

Cine este pentru amendamentul 5? 37.

Împotrivă? 95.

Abţineri? Nu sunt.

Amendament respins cu 95 voturi împotrivă, 37 pentru, nici o abţinere.

Supun art.3 votului dumneavoastră, în formularea Senatului.

Cine este pentru? 97 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 39 abţineri.

Textul art.3 adoptat cu 97 voturi pentru, 39 abţineri, nici un vot împotrivă.

Am parcurs textele acestui proiect de lege. Vom supune votului final mâine.

Următorul proiect înscris pe ordinea de zi de astăzi este cel de la punctul 9: Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.586/2002 pentru modificarea art.1 lit.c) din Ordonanţa guvernului nr.105/1999.

Iniţiatorul cine este? Ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, cine este iniţiatorul la acest proiect? A, e propunere legislativă. Scuzaţi-mă.

Domnul deputat Dorel Dorian, este? Poftiţi.

Dumneavoastră sunteţi iniţiatorul. Vă rog să vă susţineţi...

Domnul Dorel Dorian:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţiativa legislativă a avut şi are, în intenţia ei, o corecţie la Legea nr.189 care s-a transformat în Legea nr.562. S-au omis, pe parcurs, printre cei înscrişi la drepturi, la despăgubiri, evreii care au fost evacuaţi din locuinţele lor în perioada '41 - '45. Fusese o formulare iniţială, în care era vorba despre cei evacuaţi din locuinţele lor şi cei strămutaţi. A rămas, în lege, ideea cu cei strămutaţi, dar înţelegerea exactă, în aplicarea legii, a fost cei strămutaţi, cei care au părăsit ori au fost obligaţi să părăsească o localitate. În felul ăsta, cei evacuaţi din case nu au mai intrat în categoria celor cărora li se cuvin despăgubiri pentru evacuarea din locuinţele lor, timp de 4 ani de zile. Marea majoritate, evident, nu au mai intrat în locuinţele astea niciodată, pentru că, după război, au intrat în cu totul alt regim.

Ideea a fost ca, pe această listă a celor care au dreptul la despăgubiri să figureze cei evacuaţi din locuinţele lor în perioada respectivă. Sigur că asta ar mai obliga, nu ştiu dacă este prevăzut în iniţiativă, faptul ca ei să depună cereri pentru despăgubiri până la sfârşitul acestui an. Acesta este sensul modificării.

Ulterior s-a mai adăugat la această iniţiativă o propunere care este corectă, dar nu ştiu cum se poate corecta. Este vorba despre faptul următor, că, înainte de instituirea statului naţional legionar, la 14 septembrie 1940, a mai existat, în România, un pogrom, la data de 1 iulie 1940, la Dorohoi, pogrom în care au fost ucişi 70 de oameni. Au apărut şi nişte cereri, în sensul că, mi se pare este un singur caz sau două cazuri, oameni care cer, urmaşii, despăgubiri pentru suferinţele îndurate.

Există două posibilităţi: ori s-o puneţi în forma actuală, la vot, această iniţiativă legislativă, ori, dacă nu, de remis această iniţiativă legislativă înapoi la comisie, pentru ca să se facă şi modificarea termenului în care se poate face solicitarea despăgubirilor, pentru că, altminteri, este un termen depăşit, expirat, or, cererea de despăgubire trebuie făcută în cursul anului acesta, până la data de 31 decembrie 2004.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu.

Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la problemele ridicate de iniţiator.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Din propunerile acestei iniţiative legislative, comisia a păstrat şi a formulat două, iar cu una nu a fost de acord, aceea cu reparaţia privind locuinţele. De ce nu a fost de acord? Pentru că ne-am uitat şi noi prin arhive şi prin legislaţie, fără să încercăm să spunem că noi ştim exact situaţia. Sunt sigură că distinsul nostru coleg o cunoaşte mai bine, dar, atâta câtă este şi la îndemâna tuturor, am văzut că în ceea ce priveşte situaţia bunurilor confiscate sau naţionalizate ca urmare a aplicării măsurilor discriminatorii, prin Legea nr.641/1944, s-a dispus că "bunurile şi drepturile de orice fel intrate în patrimoniul statului, respectiv al Centrului Naţional de Românizare sau a oricărui alt dobânditor, se socotesc că n-au ieşit niciodată din patrimoniul titularilor deposedaţi şi vor fi restituite acestora, fără îndeplinirea vreunei formalităţi de transcriere sau intabulare".

Totodată, există Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.21/1997 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor evreieşti din România, aprobată prin Legea nr.140/1997. Există Ordonanţa Guvernului nr.112/1998 privind, de asemenea, restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor - organizaţii, culte religioase - minorităţilor naţionale din România, aprobată prin Legea nr.176 şi, nu în ultimul rând, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Deci o legislaţie reparatorie există.

Am putea să spunem, în privinţa termenului, că, prin modificările aduse în comisie, a dispărut termenul existent în Ordonanţa nr.105 modificată, devenită Legea nr.586/2002, acel termen de depunere a dosarelor, şi anume 31 decembrie 2003, a dispărut din corpul legii. Mărturisim că am avut îndelungate discuţii cu Consiliul Legislativ, cu Departamentul legislativ, cum să facem ca să nu deranjăm nici proiectele de lege care au modificat ordonanţa iniţială, în aşa fel încât să nu mai avem menţiunea termenului de 31 decembrie 2003, de depunere a dosarelor. În acest moment, nu mai există acest termen, deci dosare se pot primi în continuare.

Am reţinut ideea ca cei care au suferit masacre în masă să poate să se constituie, urmaşii lor direcţi, ei sau urmaşii lor, în categorie care să extindă prevederile iniţiale ale Ordonanţei nr.105 şi Legii nr.586. Deci am reţinut acest lucru ca o măsură de extindere reparatorie pentru această categorie "masacru în masă".

Cred că titlul generic al ordonanţei, respectiv al Legii nr.586, chiar dacă vorbim de perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, întrucât avem această sintagmă "masacru în masă", se încadrează şi va fi considerat, şi prin norme, şi prin modul de interpretare al nostru, ca un titlu generic al persecuţiilor pe motive etnice.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Dorel Dorian.

Domnul Dorel Dorian:

Revin la tribună pentru a face două precizări foarte importante. Prima: există măsuri reparatorii pentru proprietăţile comunitare care au fost luate în diferite perioade, există. E vorba, în această iniţiativă, despre proprietăţile individuale care au fost preluate, în principal, în urma Legii de românizare din anul '41. Nu există nici o normă de restituire a unei proprietăţi din care evreii au fost evacuaţi, în 48 de ore, din locuinţa pe care o aveau. S-a anulat această... şi Comisia pentru românizare, şi în normele ei, după ieşirea României din alianţa hitleristă, dar, practic, imobilele nu au fost, niciodată, redate. Aici se pune problema de o nedreptate care s-a produs în anul '41 şi este vorba de o măsură reparatorie pentru cei care au fost lipsiţi de aceste case între '41 - '44, până la anularea legii.

Îmi pare rău că nu am participat la dezbaterile în comisie, de aceea am propus, ca variantă, să se întoarcă la comisie, unde să vin să explic care este această situaţie. Nici unul dintre cei evacuaţi din case, care se află în România în viaţă, nu au beneficiat de o despăgubire reparatorie pentru o nedreptate cu nişte consecinţe dramatice, şi pentru familie, şi pentru copiii care fuseseră scoşi din şcoli şi alte lucruri.

Deci eu consider că această reparaţie trebuie neapărat făcută. încă o dată, insist, pentru ca lucrul să se lămurească deplin, să aduc datele de care va mai fi nevoie, la o nouă dezbatere la comisie, unde să demonstrez că este, într-adevăr, o situaţie dramatică limită.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Se pare că, a doua oară, domnul Dorel Dorian a fost mai persuasiv şi a convins-o şi pe distinsa noastră colegă. (Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu)

Supun votului, în aceste condiţii, propunerea dumnealui de a se întoarce proiectul la Comisia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Restituim propunerea la comisie. Termen pentru raport suplimentar: 10 zile.

Urmează Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală.

Domnul deputat Timiş se pare că are mandat, din partea conducerii comisiei, să prezinte raportul.

Dar, întâi, propuneţi timpii de dezbatere, fiind în procedură de urgenţă.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Timp total de dezbatere - 5 minute, un minut pe intervenţie. (Domnul deputat Emil Boc intervine din sală.)

Vă rog, domnule preşedinte, să-l chemaţi la ordine!

Domnul Valer Dorneanu:

Doriţi o pauză, ca să purtaţi o convorbire cu domnul Boc?

Domnul Ioan Timiş:

Nu, dumnealui să tacă!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia juridică vă propune să aprobaţi raportul suplimentar, cu amendamentele admise, astfel cum sunt redate în anexe.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Întâi, supun votului timpii de dezbatere.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Timpii de dezbatere s-au adoptat cu majoritate de voturi.

Trecem la dezbaterea proiectului. Vă rog să urmăriţi, în paralel, proiectul de lege şi raportul suplimentar.

La titlul proiectului adoptat de Senat, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Votat în unanimitate.

Textul articolului unic. Vă rog să urmăriţi amendamentul 1. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 1? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La prima linioară a articolului unic, cu privire la introducerea unui punct nou, 32¹, vă rog să urmăriţi amendamentul 4. Dacă aveţi obiecţiuni?

Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am ocazia să pot să-mi exprim protestul oficial faţă de expedierea, în 5 minute, a unui text care vizează Codul de procedură penală. Probabil că nici o altă lege nu a beneficiat de un asemenea tratament, ci e vorba, totuşi, de Codul de procedură penală al României, nu despre altceva.

Domnule preşedinte, "..

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi sugeraţi, cumva, că e vorba de întreg Codul de procedură penală sau de un singur text, care vizează obiectul acestei ordonanţe?

Domnul Emil Boc:

E vorba de Ordonanţa nr.109, care modifică substanţial, în temeiul revizuirii Constituţiei, Codul de procedură penală şi, atunci când vorbim de libertatea persoanei, cred că nu ne putem permite să o expediem în 5 minute, pentru că, aici, ne jucăm, totuşi, cu zile, cu ani de închisoare, cu proceduri constituţionale, cu proceduri care pot ajunge la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi credem noi că nu merită să fie expediate în 5 minute.

Repet, este decizia dumneavoastră şi o să mă supun, dar nu cred că este firesc ca asemenea probleme să fie expediate, cu consecinţe şi cu impact direct pentru viaţa justiţiabilului. Şi o să mă refer, acum, la conţinutul textului.

Domnule preşedinte,

În acest moment, ni se propune nouă, la art.304, modificarea textului care vizează înregistrarea şedinţelor de judecată.

Din nefericire, asistăm la un regres. În luna iulie a anului trecut, atunci când am adoptat modificarea Codului de procedură penală, am stabilit foarte clar, ca regulă de principiu, că şedinţele de judecată se înregistrează şi se consemnează transcrierea lor, realizată prin mijloace audio. Şi era un pas extrem de important. Datorită faptului că Ministerul Justiţiei nu a reuşit, în 6 luni de zile, până la 1 ianuarie, când a intrat acest text în vigoare, să pună la dispoziţia instanţelor de judecată instrumentele tehnice necesare înregistrării cu mijloace tehnice a şedinţelor de judecată...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Boc, îmi cer scuze că vă întrerup din nou, dar văd că dumneavoastră nu vreţi nici să intraţi în subiect, în cele 5 minute pe care vi le-am rezervat, şi vorbiţi de altceva.

Noi, aici, suntem la textul care se referă la: "Instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe cu privire la luarea, menţinerea sau revocarea măsurii". Vă referiţi la cu totul altă problemă.

Domnul Emil Boc:

Pentru ca, colegii mei să înţeleagă care este esenţa acestei modificări, trebuie să prezentăm în dinamica lui textul, altfel nu se va înţelege nimic. Textul adoptat în vară spunea în felul următor: "În cursul şedinţei de judecată, grefierul consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată. Consemnarea se face prin înregistrarea cu mijloace tehnice, urmată de transcriere". Deci orice dezbatere care avea loc în şedinţa de judecată era urmată de transcriere, un lucru foarte important, o chestiune ce ţine de demnitatea justiţiei şi de respectul faţă de justiţiabil. În căile de atac, să nu se spună: domnule, dar nu am spus aşa, că am spus altfel, transcrierea de pe banda magnetică, o regulă fundamentală de civilizaţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Boc, nu e vorba de transcriere, încă o dată, chiar nu puteţi sau nu vreţi să vedeţi...

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, dacă dumneavoastră o să mă mai întrerupeţi mult, chiar nu doriţi să lăsaţi pe colegii noştri să înţeleagă despre ce este vorba? Aveţi dreptul să coborâţi la microfon şi să vă spuneţi punctul de vedere. Comisia juridică este aici aptă să-şi apere un punct de vedere. Lăsaţi-ne să ne expunem un punct de vedere.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să vă referiţi la obiectul discuţiei, încă o dată vă spun!

Domnul Emil Boc:

Credeţi că discut despre...

Domnul Valer Dorneanu:

Despre altceva discutaţi! Discutaţi despre transcrierea în şedinţă publică şi noi discutăm, aici, de măsurile de revocare.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Eu înţeleg disponibilitatea dumneavoastră de a nu mă lăsa să vorbesc şi să explic ceea ce, repet, cred că mă pricep, nu la fel de bine ca dumneavoastră, dar încerc. Dar vorbesc de art.304, domnule preşedinte, uitaţi, despre art.304 discutăm, şi citesc textul actual, care este modificat. Ce greşesc aici?

Domnul Valer Dorneanu:

Vorbim de art.350, stimate coleg.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, "..

Domnul Valer Dorneanu:

De 5 minute, vorbim de art.350, uitaţi-vă, amendamentul 4.

Domnul Emil Boc:

Dumneavoastră aţi spus aşa, este textul din amendamente admise, uitaţi...

Domnul Valer Dorneanu:

Vorbim de raportul suplimentar.

Domnul Emil Boc:

Raportul suplimentar, îl avem aici. Este vorba, după punctul 32, se introduce un punct nou, punctul 32¹, cu următorul cuprins şi despre ăsta vorbesc, e în raportul suplimentar, pe care-l am în faţă şi pe care cred că şi colegii mei îl au în faţă. Este singurul text, de fapt, controversat din toată această modificare, alte texte nu sunt controversate.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Timiş, vă rog să lămuriţi treaba aceasta, eu mă refer la art.350, dumnealui se referă la alt text, este vorba de amendamentul 4 aici. (Domnul deputat Ioan Timiş discută la masa prezidiului, împreună cu domnul ministru Acsinte Gaspar.)

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, ca să ajungem la art.350, trebuie să ajungem şi pe la 304, pentru că 304 e înainte de 350, în orice logică.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog întoarceţi-vă la anul 1948 şi sper să ajungeţi, în cursul zilei de astăzi, şi la amendamentul pe care dorim să-l...

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, art.304 este sau nu înainte de art.350? Răspundeţi-mi, să mergem aşa...

Domnul Valer Dorneanu:

Şi art.1 este înaintea art.350.

Domnul Emil Boc:

Nu avem amendamente la art.1, avem la 304 o obiecţie de formulat, domnule preşedinte, chiar să fi inversat şi numărătoarea, în ţara asta, PSD-ul? Eu înţeleg că multe lucruri a făcut, dar chiar numărătoarea să o schimbe, nu se poate! Acum, sunt convins că, după consultanţa de specialitate a domnului Timiş, domnul preşedinte...

Domnul Valer Dorneanu:

M-au sfătuit să vă las să începeţi şi de la art.1, pentru că, oricum, nu mă înţeleg cu dumneavoastră! Dacă vreţi, începeţi de la art.1 şi, când o să ajungeţi la art.350, să ne spuneţi şi nouă.

Domnul Emil Boc:

Eu mă opresc la art.304, între 1 şi 350, domnule preşedinte, şi, cu permisiunea dumneavoastră, aş sintetiza, de fapt, diferenţa între cele două texte.

În formula actuală a Codului de procedură penală, consemnarea se face prin înregistrarea cu mijloace tehnice, urmată de transcriere, repet, a tuturor dezbaterilor din şedinţa de judecată. Ce ni se propune acum? Ni se propune ca această formulă să fie înlocuită cu notele grefierului, ceea ce, după părerea noastră, reprezintă un regres cu privire la administrarea justiţiei în această ţară, cu privire la administrarea eficientă a actului de justiţie.

Vreau să vă reamintesc, domnule preşedinte, că raportul Comisiei de politică externă a Parlamentului European, atunci când s-a referit la capitolul "justiţie", a fost avută în vedere şi insuficienta dotare cu resurse materiale a justiţiei din România, pe lângă faptul că este supusă influenţelor politice. Dacă dorim să adoptăm un text în consonanţă cu amendamentul Comisiei de politică externă a Parlamentului European, acest text nu-şi găseşte rolul. El ori trebuie astăzi respins, ori retrimis la comisie, pentru că, repet, realizăm un regres, un pas înapoi faţă de ceea ce am făcut, faţă de ceea ce i-am dat justiţiabilului.

Potrivit textului vechi, pe care l-am adoptat în iulie, în cel mai scurt timp de la terminarea şedinţei de judecată şi, oricum, înainte de termenul următor, părţile primesc câte o copie de pe notele grefierului sau de pe transcrierea înregistrărilor. Această sintagmă dispare şi este înlocuită cu următoarea formulă: "După terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului". Nu este acelaşi lucru: notele grefierului sunt una, transcrierea bandei magnetice este altceva şi ştiţi bine că, dacă doreşti să respecţi acurateţea dezbaterilor, trebuie să ai mărturie transcrierea de pe banda magnetică.

Se pune, pe bună dreptate, întrebarea: ce se va întâmpla în căile superioare, în căile de atac, la tribunal, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cum va mai putea un justiţiabil să argumenteze faptul că, de fapt, susţinerile care sunt acolo nu sunt adevărate? Şi cei care lucraţi în domeniul juridic ştiţi de câte ori vine la dumneavoastră justiţiabilul şi spune: dar nu am spus aşa ceva, dar nu este corect ce scrie acolo! Nu mai poţi avea drept mărturie banda, transcrierea de pe banda magnetică, care să-ţi poată da ţie dreptate sau să-ţi infirme susţinerile.

în concluzie, dacă dorim să realizăm un pas înainte pe calea reformei justiţiei în România, sub aspectul justiţiei din România, pe calea administrării ei, acest text adus la comisie sub presiunea unor greutăţi materiale, probabil, trebuie să fie respins. Ori dorim să facem o justiţie europeană, ori, atunci, să nu mai avem pretenţia de a intra în Uniunea Europeană, dacă acest text va fi respins.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Timiş.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este deja o obişnuinţă, pentru noi şi pentru domnul Boc, să-l ascultăm spunându-ne şi încercând să rezolve toate problemele justiţiei din România printr-un singur articol. Ceea ce este mai supărător este faptul că, de fiecare dată, domnul deputat vine să ne dea lecţii, când, de fapt, domnia sa, nu înţelege despre ce este vorba.

Aici ne aflăm în faţa unui raport suplimentar. Toate celelalte probleme privind Codul de procedură penală, în urma modificării Constituţiei, aşa cum spunea şi domnul deputat Boc, au fost rezolvate în raportul iniţial. Plenul s-a pronunţat pe aceste probleme. Aici suntem chemaţi să ne referim doar la două probleme: art.304 şi 350 din Codul de procedură penală. Ceea ce nu constată domnul deputat Boc este faptul că, prin acest articol, introducem înregistrarea şedinţelor de judecată prin mijloace tehnice. Domnia sa spunea: justiţiabilul nu mai poate proba ce a spus. Are întotdeauna proba audio. Lângă proba audio, ia şi grefierul note. Dacă există diferenţe între ceea ce susţine că a spus justiţiabilul şi ceea ce s-a înregistrat, lucrul acesta se poate rezolva tot în cadrul şedinţei de judecată, de către părţile implicate. Doar în final se va definitiva nota grefierului, care poate fi eliberată, la cerere, justiţiabilului. Deci, până la urmă, problemele pe care ni le spune domnul Boc sunt probleme pe care domnia sa şi le imaginează că ar fi, pentru că noi rezolvăm foarte clar şi foarte evident acest lucru, prin acest text de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Boc:

Dreptul la replică!

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte că mi-aţi acordat dreptul regulamentar la replică.

Distinsul meu coleg, cu o nonşalanţă desăvârşită şi cu o siguranţă de sine imperturbabilă, vine şi ne spune nouă că prin acest text am introdus în Codul de Procedură Penală înregistrările pe bandă magnetică.

Domnule Timiş, ele sunt încă din 1 iulie 2003 şi au intrat în vigoare cu 1 ianuarie 2004, dacă cumva dumneavoastră nu aţi fost prezent pe la vreo sală de judecată sau pe la vreo altă dezbatere, deci, nu acum au fost introduse aceste înregistrări pe bandă magnetică. Diferenţa constă în următorul fapt: până acum şi astăzi, instanţa era obligată să pună la dispoziţia părţii transcrierea benzii magnetice cu tot ce s-a consemnat acolo. Dumneavoastră propuneţi de aici încolo să se dea numai copia după nota grefierului, de pe notele grefierului, or, orice student din anul I de la drept ştie să facă o diferenţă între notele grefierului şi consemnarea benzii magnetice cu transcrierea exactă a tot ceea ce s-a dezbătut în sala de judecată şi ceea ce se întâmplă astăzi reprezintă, evident, un pas înapoi, un pas înapoi în sensul că justiţiabilul nu va mai avea la dispoziţie aceleaşi mijloace pe care le are acum de a se proteja în căile superioare de atac cu privire la ceea ce s-a întâmplat şi s-a desfăşurat în sala de judecată.

Repet, şi vă citesc textual, domnule coleg, ca să fim bine înţeleşi, după terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc la cerere câte o copie de pe notele grefierului, textul pe care-l propuneţi dumneavoastră. Ce spune textul actual în vigoare? "în cel mai scurt timp de la terminarea şedinţei de judecată şi oricum, înainte de termenul următor, părţile primesc câte o copie după notele grefierului sau de pe transcrierea înregistrărilor", depinde de mine, dacă eu apreciez că voi avea nevoie în căile de atac, să solicit transcrierea înregistrărilor, dacă am posibilitatea aceasta. Dumneavoastră îi anulaţi justiţiabilului posibilitatea de a cere o copie de pe transcrierea înregistrărilor. or, asta, după toate analizele şi în orice logică, reprezintă un regres faţă de ceea ce există în momentul de faţă. Deci, doriţi să mergeţi spre Uniunea Europeană sau nu? Asta este întrebarea.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă propun să mergem, totuşi, după raport şi atunci când vom ajunge la textul domnului Boc, vă reiterez discuţia.

Deci, la pct.2 din raport, comisia se referă la art.4¹ al art.52. Dacă aveţi la acest punct obiecţiuni? Domnul Boc a făcut obiecţiuni la alt punct, la pct.3. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La pct.3, cel cu privire la care a intervenit domnul Boc, dânsul nu a avut un amendament pe care să-l supun votului, aici am doar amendamentul comisiei, dumnealui l-a comentat, potrivit Regulamentului, eu îl supun votului, având în vedere că au existat obiecţiuni.

Cine este pentru amendamentul 3? Vă rog să vă exprimaţi prin vot! Vă rog stimaţi colegi, să participaţi la vot!

143 voturi pentru.

Împotrivă? 40 de voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Amendamentul 3 a fost adoptat cu 143 voturi pentru, 40 împotrivă, 2 abţineri, amendamentul comisiei, nu al domnului deputat Boc.

În fine, ultimul amendament, 4, cel care vizează o simplă modificare de tehnică legislativă, se introduce un punct ("care va avea următorul cuprins",) a votat Senatul şi comisia propune să se introducă un punct nou "cu următorul cuprins". Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei? Nu. Votat în unanimitate.

Vom supune votului dumneavoastră final acest proiect de lege care, repet, ceea ce v-a spus şi domnul Timiş, a fost deja dezbătut şi au rămas în suspensie doar cele trei puncte. Îl vom supune votului final mâine.

V-aş ruga, stimaţi colegi, să constataţi că a venit ora moţiunii.

E vorba de moţiunea pe care au introdus-o colegii noştri de la PRM. Înainte de a trece la informarea dumneavoastră cu privire la modul de repartizare a timpilor, îmi fac datoria regulamentară să întreb dacă, dintre semnatari, cineva îşi retrage semnătura. Nu şi-o retrage nimeni, în schimb semnalez semnatarilor că au greşit la numărătoare, pentru că n-au semnat toţi cei înscrişi în tabel, dar se menţine numărul limită pentru valabilitatea moţiunii.

Potrivit practicii obişnuite şi aprobării date de Biroul permanent şi de Comitetul ordinii de zi, timpii de dezbatere se împart în acest fel: Grupul parlamentar al PSD - 54 minute, Grupul parlamentar al PRM - 24 minute, Grupul parlamentar al PD - 9 minute, Grupul parlamentar al PNL - 9 minute, Grupul parlamentar al UDMR - 9 minute, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 6 minute şi deputaţi individuali - 3 minute.

Potrivit procedurii, înainte de începerea dezbaterilor, iniţiatorii prezintă textul moţiunii şi apoi răspunsul Guvernului.

Din partea iniţiatorilor înţeleg că domnul deputat Moiş va prezenta textul moţiunii, sper să nu ne citească şi toate extrasele din ziarele vremii sau cele pe care se bazează moţiunea.

Domnul Vasile Moiş:

Domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare, format din 72 de deputaţi, potrivit semnăturilor cuprinse în lista anexă, având în vedere:

• încălcarea de către Guvernul României a moratoriului privind adopţiile internaţionale;
• implicarea directă a primului-ministru în stabilirea şi aprobarea listelor cu adopţii internaţionale;
• lipsa totală de transparenţă a măsurilor administrative luate de Guvernul României, care au facilitat transformarea adopţiilor internaţionale într-o afacere prosperă pentru fundaţiile intermediare, patronate de clienţii politici ai partidului de guvernământ;
• duplicitatea guvernanţilor români, care folosesc un limbaj şi un discurs în funcţie de organismele internaţionale cărora le sunt adresate, fapt ce a dus la discreditarea autorităţilor publice;
• continuarea unei politici păgubitoare pentru imaginea României, de vânzare a cetăţenilor şi copiilor ţării, deveniţi o simplă marfă pentru guvernanţi;
• atitudinea incalificabilă a guvernanţilor români faţă de parlamentarii şi raportorii Parlamentului European, care au avut o atitudine critică faţă de autorităţile române, încât era cât pe aci să fie apostrofaţi cu expresii precum "ciocul mic" şi "număraţi-ne ouăle", specifice unor lideri ai partidului de guvernământ;
• lipsa unei legislaţii la nivelul de exigenţă al Uniunii Europene, care să reglementeze adopţiile internaţionale;
• amestecul brutal al puterii executive în justiţie, instanţele judecătoreşti fiind reduse la rolul unor simple oficii de înregistrare a adopţiilor internaţionale aprobate de primul-ministru;
• transformarea Parlamentului într-un element de decor, obligat să asiste, în ultimii 3 ani, la o adevărată avalanşă de ordonanţe ale Guvernului în domeniul adopţiilor internaţionale, în condiţiile în care acestea erau sistate printr-un moratoriu;

în baza art.112 din Constituţia României şi art.148 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Deputaţilor, vă înaintează următoarea moţiune, intitulată "Prin vânzarea de copii peste hotare, Guvernul Năstase pune în pericol procesul de aderare a României la Uniunea Europeană".

România deţine un trist record în ceea ce priveşte vânzarea de fiinţe umane, activitate care a devenit în ultimii ani o sursă importantă de îmbunătăţire pentru guvernanţi şi pentru clientela lor politică. Furnizarea de ieniceri şi spahii pentru armata otomană şi de cadâne pentru saraiuri a continuat în epoca modernă cu vânzarea etnicilor germani şi evrei. Dacă regimul comunist îşi justifica această odioasă îndeletnicire prin necesitatea recuperării cheltuielilor de şcolarizare, regimul post-comunist vinde copiii familiilor năpăstuite pentru a-şi rotunji conturile din bănci.

Venit la putere prin manipularea opiniei publice cu promisiuni demagogice, PDSR, metamorfozat în PSD, nu a făcut altceva decât să ridice la rang de politică de stat vânzarea unor fiinţe nevinovate şi fără apărare. Iată ce scria, la 21 februarie 1997, un cotidian central: "După ce preşedintele Constantinescu a cerut procurorilor să soluţioneze cauzele privind traficul cu copii din România, au dispărut dosarele din arhivele tribunalelor!

În 1996, aproape 3500 de copii români au fost exportaţi. Într-o situaţie existentă la Parchetul General se arată că 934 de minori au fost trimişi în Italia, 778 în Statele Unite, 315 în Spania, 217 în Franţa, 123 în Germania. Copiii români au ajuns şi în Ecuador, Hong-Kong, Noua Zeelandă, 37 în Ungaria, 2 în Mexic, 2 în Arabia Saudită, 2 în Emiratele Arabe Unite.

Faţă de această situaţie şi faţă de poziţia în care a fost pus, după vizitele efectuate în mai multe state, unde a fost întrebat de înalţi demnitari ce se întâmplă cu copiii României, preşedintele ţării le-a reproşat procurorilor din Ministerul Public tergiversarea la infinit a soluţionării unor dosare privind adopţiile ilegale".

Sesizând faptul că Guvernul PSD, instalat în decembrie 2000, continuă vânzarea de copii, autorităţile europene intervin prompt şi atrag atenţia asupra consecinţelor. Dorind să demonstreze cât este de docil şi de cooperant, premierul Năstase se grăbeşte să emită Ordonanţa de urgenţă nr.121 din 8 octombrie 2001, publicată imediat, a doua zi, în Monitorul Oficial 633 din 9 octombrie 2001, prin care se suspendă temporar procedurile adopţiilor internaţionale. Prin aceeaşi ordonanţă, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţii este abilitată să reanalizeze regimul juridic al adopţiilor internaţionale în scopul armonizării legislaţiei interne cu reglementările şi practicile internaţionale în domeniu. Prin această măsură a fost blocată o sursă importantă de câştig a guvernanţilor şi a clientelei politice a partidului de guvernământ şi de aceea urmează o adevărată hemoragie de ordonanţe de guvern, una mai aberantă şi mai abuzivă decât cealaltă, prin care se continuă pe faţă vânzarea copiilor în străinătate.

Această îndeletnicire capătă dimensiuni monstruoase, Guvernul sfidând, pur şi simplu, principiile fundamentale ale statului de drept şi angajamentele internaţionale ale României. Aşa, de exemplu, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.161 din 2001, se instituie dictatura Executivului în materie de adopţii internaţionale, instanţele de judecată fiind obligate să încuviinţeze adopţiile pe baza documentelor depuse de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie în a zecea zi de la înregistrarea cererii, neavând posibilitatea să administreze nici o probă în plus. Se ajunge astfel la situaţia ca, pe baza semnăturii primului-ministru, stăpânul discreţionar al partidului-stat aflat la putere, să se vândă în străinătate mii de copii. Săptămânalul România Mare din 2 mai 2003 atrage atenţia pentru prima dată şi lansează un semnal de alarmă cu privire la abuzurile comise de guvern în acest domeniu, titrând: "Guvernul PSD vinde copiii României ca pe miei! motto: un copil român se vinde cu 50.000 de dolari". În articol sunt dezvăluite 3 memorandumuri iniţiate şi semnate de Şerban Mihăilescu, ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, şi de Gabriela Coman, secretar de stat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, ele fiind aprobate de către primul ministru Adrian Năstase, decizii prin care au fost vânduţi în străinătate 149 de copii. În numărul din 16 septembrie 2003, ziarul România Liberă publică articolul: "În timpul moratoriului adopţiilor, 800 de copii români au fost înfiaţi de străini". În acest articol se menţionează: "Baroana Emma Nicholson s-a pronunţat ieri în favoarea menţinerii moratoriului adopţiilor internaţionale. Oficialul european a afirmat că acest lucru este necesar până la finalizarea legislaţiei privind protecţia copilului aflat în dificultate".

Cu aroganţa deja cunoscută, Guvernul Năstase a sfidat aceste semnale de alarmă şi primele luări de poziţii, considerându-se infailibil. Au fost considerate "cazuri excepţionale" pentru care Guvernul a încuviinţat procedura adopţiei, o serie de cereri mai mult sau mai puţin ciudate.

Din listele aprobate de Cabinetul Adrian Năstase rezultă că unii dintre străini au adoptat mai mulţi copii diferiţi care nu erau fraţi între ei. Aşadar, cade pretextul că aceştia nu puteau fi separaţi. Totodată, cei mai mulţi străini nu formează la rândul lor o familie, ceea ce infirmă pretenţia că micuţilor li s-ar fi oferit pacea unui cămin, ba chiar un cuplu de adaptatori este format din două femei, cum este cazul doamnelor Nina Maria Scheakbor şi Maria Coporale care, în dosarul 6714/2002 au adoptat-o pe minora Cristina Boeram. Iată, o pereche lacomă, care vine tocmai de la capătul lumii pentru a înfia, dintr-o dată, doi copii diferiţi, e vorba de Mark Joseph Schülbe şi Mary Joanne, care, în dosarul 6711/2002, o adoptă pe minora Rodica Roşu, iar în dosarul 6712/2002 îl adoptă pe minorul Mihai Zaharia, ambii în aceeaşi zi! La ce le-o fi trebuind?

Iată şi cazurile acelor cetăţeni străini diferiţi, care nu sunt soţ şi soţie, dar se unesc în tentativa, reuşită, de a cumpăra copii din România: Hans Donald Rosacher şi Kimberly Erickson o adoptă pe minora Anca Ilie, în dosarul 6710/2002; Corbese Giuseppe şi Schetino Feresa îl adoptă pe minorul Mihail Reiceanu în dosarul 6718/2002, şi toate acestea se petrec în condiţiile în care există peste 3000 de cereri de adopţii, formulate de cetăţeni români şi nerezolvate până în prezent, iar biserica străbună, prin vocea autorizată a Sinodului, se opune clar adopţiilor internaţionale, considerând că România nu este o ţară atât de săracă încât să nu-şi poată creşte copiii.

A urmat un alt duş rece, provenind din raportul Uniunii Europene pe anul 2003 asupra progreselor realizate de către România.

Cu tot limbajul diplomatic folosit din acest document se desprinde o concluzie incontestabilă: Guvernul Năstase este incapabil să gestioneze procesul de aderare al României la Uniunea Europeană. În loc să soluţioneze gravele probleme legate de procesul anevoios şi complicat al aderării, guvernanţii de la Bucureşti au exercitat o presiune formidabilă pe toate căile pentru a obţine modificarea raportului. Totul s-a dovedit inutil, iar în consecinţă, în ediţia electronică din 4 februarie 2004 a ziarului britanic Daily Telegraph explodează ştirea: "Comisia Europeană a avertizat România să pună capăt exporturilor de copii pentru adopţii, în caz contrar riscând blocarea aderării la Uniunea Europeană şi suspendarea fondurilor de ajutor".

Comisia Europeană i-a trimis o scrisoare premierului Adrian Năstase, avertizând că prin modul de comportare al Guvernului său nu a reuşit să îndeplinească criteriile politice privind drepturile omului necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană. Scrisoarea, fără precedent, este semnată de comisarul pentru extinderea Uniunii Europene, Gunther Verheugen, care ameninţă nu numai cu suspendarea ajutoarelor, ci se referă şi la necesitatea recuperării fondurilor deja cheltuite în cazul în care Guvernul de la Bucureşti nu poate oferi explicaţii pentru acţiunile sale. Disputa are loc după publicarea informaţiilor potrivit cărora România a trimis 105 copii în Italia, pe baza unor pretexte ridicole, confirmând suspiciunile deja existente la Bruxelles cu privire la faptul că Adrian Năstase închide ochii, ba chiar este complice la escrocheriile comise de agenţiile de adopţii şi de oficialii corupţi.

Potrivit acestui ziar, doamna Emma Nicholson a afirmat că grupuri ale crimei organizate exploatează informaţiile privind orfelinatele din ţară, drept acoperire pentru o industrie mult mai vastă a abuzurilor faţă de copii. Mai multe mii de copii au fost expediate pentru adopţie în decurs de 10 ani, aducând venituri de milioane de lire sterline pentru agenţii şi pentru intermediari.

Fiecare copil a adus între 20.000 şi 35.000 de lire sterline. Puţini dintre aceşti copii erau orfani, unii fiind de-a dreptul furaţi, precum cei de la o maternitate din Ploieşti, unde o bandă de mafioţi le înşela pe mame, susţinând că bebeluşii veniţi pe lume prematur au murit la naştere. Trebuie să recunoaştem că avem de-a face cu o şarlatanie macabră care depăşeşte până şi imaginaţia autorilor unor firme de groază. În realitate, copiii erau efectiv îngrăşaţi în secţia de neonatologie a spitalului timp de 6 luni înainte de a fi exportaţi. În alte cazuri, tinerele mame vulnerabile au fost determinate prin presiuni să-şi cedeze copiii pentru sume de numai 300 de lire sterline.

De asemenea, publicaţia afirmă că baroana Emma Nicholson a declarat: "După impunerea moratoriului s-au schimbat puţine lucruri. Este o maşinărie bine unsă, care pare să se bazeze pe un parteneriat între agenţiile de adopţii şi oficialii corupţi de la nivel înalt până la baza administraţiei. Tribunalele par a fi corupte. un judecător a parafat 92 de cazuri (de înfieri, nota noastră) într-o singură dimineaţă. Nu există dosare, copiii sunt numai un număr într-un computer, este răpire, unele fete şi băieţi se apropie de pubertate, sunt trimişi împotriva voinţei lor către un viitor necunoscut. Mă cutremur când mă gândesc la soarta lor. Vezi pe internet anunţuri despre fete virgine, înainte de pubertate, cu preţuri de 30.000 de dolari".

Un alt oficial citat de publicaţia britanică declară: "Este un risc foarte mare ca unii dintre copii să ajungă în mâinile reţelelor de pedofilie. Mult timp nu am crezut, dar toate dovezile indică această direcţie".

Indignaţi, parlamentarii europeni au cerut suspendarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Atunci când opinia publică din România a aflat despre existenţa scrisorii comisarului european, şeful Guvernului de la Bucureşti s-a lansat în explicaţii delirante care ne scutesc de orice comentarii: "Guvernul este împotriva adopţiilor internaţionale, deşi la nivelul opiniei publice, în general, s-a creat impresia că autorităţile române ar susţine în totalitate aceste proceduri. Am impresia că suntem într-un anumit tip de capcană, pare cumva că Guvernul a dorit să realizeze adopţiile internaţionale. Eu, personal, sunt împotriva adopţiilor internaţionale, dar mi s-a spus că există o convenţie internaţională care ne împiedică să închidem complet aceste proceduri şi că, din cauza condiţiilor grele din România, copiii trebuie să primească şansa de a fi adoptaţi internaţional. Cred că acum trebuie să spunem că această soluţie nu mai e dorită de societatea românească".

Mistificând realitatea, premierul Adrian Năstase ignoră deliberat că a semnat cu mâna lui memorandumurile prin care a aprobat vânzarea a sute de copii, pretextând cu o perfidie histrionică faptul că i s-a spus despre existenţa unei convenţii internaţionale. Când a rostit Adrian Năstase adevărul? atunci când a afirmat că guvernarea lui a adus în ţară bunăstarea, ori când justifica vânzarea copiilor în străinătate prin "condiţiile grele din România?" Presat de amendamentul Oostlander-Nicholson şi vrând să-şi păstreze credibilitatea, primul-ministru trimite în capitala Europei un "comando". După câteva zile de isterie, specifică mediilor politice româneşti, provocată de spectrul suspendării negocierilor de aderare a ţării la Uniunea Europeană, viaţa a intrat pe făgaşul ei normal, revenind în mocirla sărăciei, corupţiei, duplicităţii, minciunii, anarhiei.

Vânzarea de copii sub masca adopţiilor internaţionale, aflată la discreţia unui Guvern iresponsabil şi urât de popor, atârnă, precum sabia lui Damocles, asupra României, punând în pericol integritatea ţării şi integrarea în structurile europene. Deznodământul nu s-a lăsat aşteptat. În ziua de 18 februarie, Parlamentul European a decis monitorizarea extrem de severă a României, pentru încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului, politizarea justiţiei şi atentate repetate la libertatea presei, abuzuri grave săvârşite de un guvern care se pretinde social- democrat, dar care este doar aventurier şi lipsit de cel mai elementar discernământ. De aici şi până la arătarea "cartonaşului roşu", ca să folosim o altă expresie favorită din bagajul lexical al premierului Adrian Năstase, nu mai este decât un pas. şi astfel s-a mai adeverit o dată cine pune în pericol aderarea României la Uniunea Europeană. asta înţelege Guvernul PSD-UDMR prin "interes naţional": vânzarea a mii de copii care, în imensa lor majoritate, au dispărut fără urmă prin lumea largă.

Faţă de cele de mai sus, Guvernul României trebuie să ia următoarele măsuri:

1. publicarea listelor cuprinzând copiii care au făcut obiectul adopţiilor internaţionale în ultimii 14 ani, părinţii adoptivi şi autorităţile publice române care au aprobat adopţiile;
2. efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru ca populaţia ţării şi oficialii internaţionali să afle locul exact unde se găsesc la ora actuală toţi aceşti copii şi care este soarta lor;
3. efectuarea unei anchete care să stabilească actele de încălcare a angajamentelor internaţionale ale României în domeniul adopţiilor internaţionale, persoanele vinovate şi măsurile de restabilire a legalităţii;
4. iniţierea unui pachet legislativ care trebuie supus dezbaterii şi adoptării, în procedură de urgenţă, de către Parlament, prin care să se reglementeze adopţiile internaţionale la nivelul exigenţelor Uniunii Europene;
5. prezentarea unui raport exhaustiv de către primul-ministru în faţa Parlamentului prin care să dea explicaţii complete şi să răspundă la întrebările senatorilor şi deputaţilor cu privire la abuzurile comise de către autorităţile publice în domeniul adopţiilor internaţionale. Urmează semnăturile. Mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

O problemă de procedură pe care o invocă domnul deputat Alexandru Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În conformitate cu Regulamentul, atunci când este depusă o moţiune şi când se începe dezbaterea, din partea iniţiatorilor, un reprezentant al celor care au semnat, citeşte textul moţiunii. Îmi pare rău, dar deosebirea dintre textul pe care l-am primit noi şi ceea ce s-a citit în plen este esenţială.

În consecinţă, ne aflăm în faţa unei alte moţiuni, cea care s-a citit astăzi, care nu are legătură cu textul pe care l-am primit. rog, domnule preşedinte, să opriţi dezbaterea în acest moment. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă ascult, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Procedura este făcută ca să fie respectată, dar nu este făcută pentru a se abuza de ea. Desigur, convenabil pentru cei care vor să plece acasă la această oră, desigur, convenabil pentru cei care vor să asculte dezbaterile ce se pot face pe marginea acestei moţiuni.

Problema este foarte simplă. Domnul deputat Sassu, colegul nostru, a auzit lectura moţiunii de cenzură făcută sub auspiciile recomandării domnului preşedinte de şedinţă, în sensul de a nu se insista asupra citatelor din ziare care reprezintă, într-adevăr, două sau trei pagini bune din această moţiune. Cu excepţia acestor citate, cuvânt cu cuvânt, moţiunea are reprodus textul care a fost difuzat. Dacă doriţi, în completare, vă citesc eu aceste citate sau vă pun la dispoziţie presa. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Bolcaş, întotdeauna sunteţi foarte constructiv, eu aş propune să fim de acord cu ceea ce susţine domnia sa şi să citească dânsul paginile sărite, de la pag.3 începând. Deci, de la pag.3 am monitorizat.

Poftiţi, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu. Problema este simplă. Având în vedere că iau cuvântul la dezbateri, vă rog să-mi daţi această îngăduinţă ca să le citesc şi le voi citi după...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu, aceasta este o chestiune prealabilă. După Regulament, trebuie să prezentaţi textul moţiunii. Prezentaţi acum ce nu aţi citit.

Domnule Sassu, aveţi cuvântul.

Domnul Alexandru Sassu:

Aşa cum bine a spus domnul Bolcaş, procedura este obligatorie. Din păcate, este real. Sunt foarte multe citate aici. Nu ştiu de ce numai anumite citate au fost sărite. Cred că, totuşi, pentru a vorbi despre o moţiune aşa cum ne-a fost nouă prezentată, este cazul, dacă se acceptă acest lucru, ca ele să fie citite înainte de a începe dezbaterea, înainte de a afla punctul de vedere al Guvernului şi aşa mai departe. Asta este situaţia normală. Dacă nu, înseamnă că ne aflăm în faţa unei alte moţiuni şi nu are rost să mai discutăm.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Potrivit Regulamentului Camerei Deputaţilor, dezbaterile din Cameră se stenografiază şi se înregistrează pe bandă magnetică şi se publică în Monitorul Oficial al României Partea a II-a.

Deci, ce vom publica noi în Monitorul Oficial? Ce s-a înregistrat aici. Nu? Faţă de ceea ce v-am spus, deci numai ceea ce s-a citit aici şi ceea ce a spus şi colegul meu, domnul Sassu, înseamnă că, totuşi, ne găsim într-un fel asupra unei alte moţiuni, cu un obiect care poate să fie mai apropiat sau mai îndepărtat de cel care a fost iniţial.

Nu înţeleg, cred, această recomandare, n-am auzit c-ar fi făcut preşedintele de şedinţă o astfel de recomandare, dar cred că, în mod corect, trebuia să se citească moţiunea în integralitatea ei, pentru că însuşi punctul de vedere al Guvernului, poziţia Guvernului se referă la moţiune, aşa cum a fost difuzată către fiecare dintre membrii Camerei Deputaţilor.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Şerban Mihăilescu.

(Rumoare, vociferări)

Domnul Petru Şerban Mihăilescu:

Vă rog să mă iertaţi, stimaţi colegi, dar, realmente, este o altă cenzură. Pentru că din textul acesta, rapid citit, apar o serie întreagă de noţiuni şi informaţii care n-au nici o legătură cu perioada 2001-2003. Şi atunci, Partidul România Mare ori schimbă titlul moţiunii şi termină cu 20 de mii de dolari, termină cu dosarele furate, termină cu cazurile care nu se cunosc şi face un text adaptat la situaţia 2001-2003, sau vrea să facă o moţiune pe 14 ani, cu patru guverne, şi atunci este cu totul altceva.

Deci, domnule preşedinte, efectiv, este vorba de o altă moţiune. Şi, iertaţi-mă, personal cred că este o măsură de înşelare a atenţiei, o ... nici nu ştiu cum s-o calific, pentru că au rămas numai cuvintele domnului deputat Moiş, iar dânsul n-ar fi trebuit să procedeze în felul ăsta.

Noi am tratat foarte serios chestiunea, avem răspunsul pentru fiecare acuză nemeritată şi absolut aberantă şi nu se poate proceda ca la o grădiniţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puţin, domnule Bolcaş, că mai are şi domnul ... Dumneavoastră aţi mai intervenit de două ori.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Lucrurile sunt simple. Într-adevăr, dăm curs acestei invitaţii. Colegul Moiş va completa şi va citi.

(Rumoare, vociferări)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Petru Şerban Mihăilescu:

Vă spun, cu tot respectul: nu are nici un sens. Scos din context, sună o altă aiureală decât cea pe care a citit-o până acum.

(Rumoare, vociferări)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Luchian:

Domnilor, mă lăsaţi să vorbesc? Mă ascultaţi? Eu ascult pe toată lumea şi nu bat din palme şi nici din picioare.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Nu vreau să se creadă că nu vrem să dezbatem moţiunea. Vă rog să fiţi atenţi ce spun colegii noştri.

Domnul Ion Luchian:

Mi se pare că, în momentul de faţă, toată lumea, sau Puterea, se ia de formă. Noi avem de discutat o chestiune de fond. Chestiunea de fond este că România a avut un moratoriu pe care Guvernul l-a încălcat. (Rumoare, vociferări) În rest, în rest, nu contează. Pot să vă întreb următorul lucru: dacă ne ocupăm de toate, de orice altceva, de copii cine se ocupă, domnule? Este vorba unui coleg de-al meu şi este a lui Micula, nu este a mea. Este colegul meu de la liberali. Dar, vreau să vă spun că, în momentul de faţă, dumneavoastră uzaţi de chestiuni de formă şi nu vreţi să discutaţi o problemă de fond. Asta este problema. Vreţi s-o amânaţi, o amânaţi, că aveţi maşină de vot! Aveţi posibilitatea s-o faceţi!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Pentru că spiritele se încing, eu propun o pauză de 5 minute pentru consultări între liderii grupurilor parlamentare, la mine în birou, vă rog frumos.

După pauză

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă reluaţi locurile, pentru a putea continua şedinţa.

Stimaţi colegi,

Potrivit înţelegerii care a intervenit între şefii grupurilor parlamentare, domnul deputat Moiş va reciti moţiunea în pasajele pe care le-a omis.

Vă rog să vă aşezaţi pe locurile dumneavoastră, pentru a putea continua lucrările, stimaţi colegi.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Citesc, de această dată, din exemplarul domnului deputat Sassu, pe care mi l-a dat, ca să nu existe dubii cu privire la ..., pe care mi l-a împrumutat domnul deputat Sassu.

(Rumoare)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi avut timp, 5 minute, pentru cafea, pentru glume, pentru celelalte aspecte colaterale.

Deci, vă rog, cu atenţie, să-l ascultaţi pe domnul deputat, pentru a continua lucrările.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

România deţine un trist record în ceea ce priveşte vânzarea de fiinţe umane, activitate care a devenit în ultimii ani o sursă importantă de îmbogăţire pentru guvernanţi şi pentru clientela lor politică.

Furnizarea de eniceri şi spahii pentru armata otomană şi de cadâne pentru seraiuri a continuat în epoca modernă cu vânzarea etnicilor germani şi evrei.

Dacă regimul comunist îşi justifică această odioasă îndeletnicire prin necesitatea recuperării cheltuielilor de şcolarizare, regimul post-comunist vinde copiii familiilor năpăstuite, pentru a-şi rotunji conturile din bănci.

Venit la putere prin manipularea opiniei publice, cu promisiuni demagogice, PDSR, metamorfozat în PSD, n-a făcut altceva decât să continue fărădelegile guvernării anterioare. În loc să facă lumină în afacerile tenebroase legate de exportul de copii, Cabinetul Năstase a ridicat la rangul de politică de stat vânzarea unor fiinţe nevinovate şi fără apărare.

Iată ce scria, la 21 februarie 1997, un cotidian central: «După ce Preşedintele Constantinescu a cerut procurorilor să soluţioneze cauzele privind traficul de copii din România, au dispărut dosarele din arhivele tribunalelor. În 1996, aproape 3.500 de copii români au fost exportaţi. Într-o situaţie existentă la Parchetul General, se arată că 934 de minori au fost trimişi în Italia, 778 - în SUA, 315 - în Spania, 217 - în Franţa, 123 - în Germania. Copiii români au ajuns şi în Ecuador, Hong-Kong, Noua Zeelandă, 37 - în Ungaria, doi - în Mexic, doi - în Arabia Saudită, doi - în Emiratele Arabe Unite.

Faţă de această situaţie şi faţă de poziţia în care a fost pus după vizitele efectuate în mai multe state, unde a fost întrebat de înalţi demnitari ce se întâmplă cu copiii României, Preşedintele ţării, domnul Emil Constantinescu, le-a reproşat cu o săptămână în urmă procurorilor din Ministerul Public tergiversarea la infinit a soluţionării unor dosare privind adopţiile. Procurorii au solicitat arhivelor instanţelor de judecată bucureştene dosarele principalelor cauze trimise în judecată, dar, surpriză: la Secţia a III-a şi a IV-a civilă a Tribunalului Municipiului Bucureşti, s-a constatat că au dispărut cele mai multe dosare. Au dispărut, de asemenea, condicile de şedinţe, unde sunt menţionate soluţiile fiecărui dosar judecat.»

În numărul din 26 februarie 1997, acelaşi cotidian titra: «În scandalul traficului internaţional de copii din România, dispariţia sutelor de kilograme de dosare de la Tribunalul Municipiului Bucureşti, dovadă mută a complicităţii Justiţiei cu infractorii»

În numărul din 15 martie 1997, a apărut următorul titlu: «Ministrul justiţiei - în vizorul procuraturii» (Rumoare, vociferări)

În numărul din 26 februarie 1997, acelaşi cotidian titra: «În scandalul traficului internaţional de copii din România, dispariţia sutelor de kilograme de dosare de la Tribunalul Municipiului Bucureşti - dovadă mută a complicităţii justiţiei cu infractorii» Iar în numărul din 15 martie 1997 a apărut următorul titlu: «Ministrul justiţiei (domnul Valeriu Stoica n.n.) - în vizorul Procuraturii»

(Rumoare)

Un săptămânal ataca direct, în numărul din 24 mai 1997: «El însuşi familiarizat cu exportul de copii, Valeriu Stoica (ministrul justiţiei, n.n.) a avut grijă să elimine procurorii care se ocupau de adopţii legale. Printre aceştia: Cochinescu, Teodorescu. România - baby machine. Stoica a fost cercetat pentru adopţii ilegale.»

Am făcut acest recurs la memorie pentru a înţelege toată lumea de ce Grupurile parlamentare ale Alianţei PNL-PD au refuzat să semneze o moţiune de cenzură având ca obiect vânzarea copiilor în străinătate de către Guvernul Năstase. «Corb la corb nu-şi scoate ochii» spune un proverb românesc.

Sesizând faptul că Guvernul PSD, instalat în decembrie 2000, continuă vânzarea de copii, autorităţile europene intervin prompt şi-i atrag atenţia asupra consecinţelor. Dorind să demonstreze cât este de docil şi de cooperant, premierul Năstase se grăbeşte să emită Ordonanţa de urgenţă nr.121 din 8 octombrie 2001, publicată imediat, a doua zi, în Monitorul Oficial nr.633 din 9 octombrie 2001, prin care se suspendă temporar procedurile adopţiilor internaţionale.

Prin aceeaşi ordonanţă, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copiilor şi Adopţii este abilitată să reanalizeze regimul juridic al adopţiilor internaţionale, în scopul armonizării legislaţiei interne cu reglementările şi practicile internaţionale în domeniu.

Prin această măsură, a fost blocată o sursă importantă de câştig a guvernanţilor şi a clientelei politice a partidului de guvernământ şi, de aceea, urmează o adevărată hemoragie de ordonanţe de Guvern, una mai aberantă şi mai abuzivă decât cealaltă, prin care se continuă, pe faţă, vânzarea copiilor în străinătate. Această îndeletnicire capătă dimensiuni monstruoase, Guvernul sfidând pur şi simplu principiile fundamentale ale statului de drept şi angajamentele internaţionale ale României.

Aşa, de exemplu, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.161/2001 se instituie dictatura Executivului în materie de adopţii internaţionale, instanţele de judecată fiind obligate să încuviinţeze adopţiile pe baza documentelor depuse de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie în a zecea zi de la înregistrarea cererii, neavând posibilitatea să administreze nici o probă în plus.

Se ajunge, astfel, la situaţia ca, pe baza semnăturii primului-ministru Adrian Năstase, stăpânul discreţionar al partidului-stat aflat la putere, să se vândă în străinătate alte mii de copii.

Săptămânalul România Mare din 2 mai 2003 atrage atenţia pentru prima dată şi lansează un semnal de alarmă cu privire la abuzurile comise de Guvernul Năstase în acest domeniu, titrând: «Guvernul PSD vinde copiii României ca pe miei. Motto: un copil român se vinde cu 50 de mii de dolari.»

În articol sunt dezvăluite trei memorandumuri iniţiate şi semnate de Şerban Mihăilescu, ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, şi de Gabriela Coman, secretar de stat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, ele fiind aprobate de către primul-ministru Adrian Năstase, decizii prin care au fost vânduţi în străinătate 149 de copii.

În numărul din 16 septembrie 2003, ziarul România liberă publică articolul: «În timpul moratoriului adopţiilor, 800 de copii români au fost înfiaţi de străini.»

În acest articol se menţionează: «Baroana Emma Nicholson s-a pronunţat ieri în favoarea menţinerii moratoriului adopţiilor internaţionale. Oficialul european a afirmat că acest lucru este necesar până la finalizarea legislaţiei privind protecţia copilului aflat în dificultate.»

Cu aroganţa deja cunoscută, Guvernul Năstase a sfidat aceste semnale de alarmă şi prime luări de poziţie, considerându-se infailibil. Au fost considerate "cazuri excepţionale" pentru care Guvernul a încuviinţat procedura adopţiei, o serie de cereri mai mult decât ciudate.

Din listele aprobate de Cabinetul Adrian Năstase rezultă că unii dintre străini au adoptat mai mulţi copii diferiţi, care nu erau fraţi între ei. Aşadar, cade pretextul că aceştia nu puteau fi separaţi.

Totodată, cei mai mulţi străini nu formează, la rândul lor, o familie, ceea ce infirmă pretenţia că micuţilor li s-ar fi oferit pacea unui cămin. Ba, chiar un cuplu de adoptatori este format din două femei, cum este cazul doamnei Nina Maria Sheakbor şi Maria Coporale, care, în dosarul nr.6714/2002, au adoptat-o pe minora Cristina Boeram. Iată o pereche lacomă, care vine tocmai de la capătul lumii pentru a înfia, dintr-o dată, doi copii diferiţi: este vorba de Marc Joseph Schulbe şi Mary Joann care, în dosarul nr.6711/2002, o adoptă pe minora Rodica Roşu, iar în dosarul nr.6712/2002 îl adoptă pe minorul Mihai Zaharia, ambii în aceeaşi zi! La ce le-or fi trebuit? Iată şi cazurile acelor cetăţeni străini diferiţi, care nu sunt soţ şi soţie, dar se unesc în tentativa - reuşită - de a cumpăra copii din România: Hans Donald Rosacher şi Kimberly Ericson o adoptă pe minora Anca Ilie, în dosarul nr.6710/2002; Corbese Giuseppe şi Schetino Feresa îl adoptă pe minorul Mihail Răiceanu, în dosarul nr.6718/2002 etc.

Şi toate acestea se petrec în condiţiile în care există peste trei mii de cereri de adopţie formulate de cetăţeni români şi nerezolvate până în prezent, iar Biserica străbună, prin vocea autorizată a Sinodului, se opune clar adopţiilor internaţionale, considerând că România nu este o ţară atât de săracă încât să nu-şi poată creşte copiii.

A urmat un alt duş rece: Raportul Uniunii Europene pe anul 2003 asupra progreselor realizate de către România. Cu tot limbajul diplomatic folosit, din acest document se desprinde o concluzie incontestabilă: Guvernul Năstase este incapabil să gestioneze procesul de aderare a României la Uniunea Europeană! În loc să soluţioneze gravele probleme legate de procesul anevoios şi complicat al aderării, guvernanţii de la Bucureşti au exercitat o presiune formidabilă, pe toate căile, pentru a obţine modificarea raportului. Totul s-a dovedit inutil, iar, în consecinţă, în ediţia electronică din 4 februarie 2004 a ziarului britanic «Daily Telegraph» explodează ştirea: «Comisia Europeană a avertizat România să pună capăt exporturilor de copii pentru adopţii, în caz contrar riscând blocarea aderării la Uniunea Europeană şi suspendarea fondurilor de ajutor».

Comisia Europeană i-a trimis o scrisoare premierului Adrian Năstase, avertizând că, prin modul de comportare al Guvernului său, nu a reuşit să îndeplinească criteriile politice privind drepturile omului, necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană. Scrisoarea, fără precedent, este semnată de comisarul pentru extinderea Uniunii Europene, Gunther Verheugen, care ameninţă nu numai cu suspendarea ajutoarelor, ci se referă şi la necesitatea recuperării fondurilor deja cheltuite, în cazul în care Guvernul de la Bucureşti nu poate oferi explicaţii pentru acţiunile sale. Disputa are loc după publicarea informaţiilor potrivit cărora România a trimis 105 copii în Italia, pe baza unor pretexte ridicole, confirmând suspiciunile deja existente la Bruxelles cu privire la faptul că Guvernul Năstase închide ochii, ba chiar este complice la escrocheriile comise de agenţiile de adopţii şi de oficialii corupţi. Potrivit acestui ziar, baroana Emma Nicholson a afirmat că grupuri ale crimei organizate exploatează informaţiile privind orfelinatele din ţară drept acoperire pentru o industrie mult mai vastă a abuzurilor faţă de copii. Mai multe mii de copii au fost expediaţi pentru adopţie în decurs de 10 ani, aducând venituri de milioane de lire sterline pentru agenţii şi intermediari. Fiecare copil a adus între 20.000 şi 35.000 de lire sterline. Puţini dintre aceşti copii erau orfani, unii fiind de-a dreptul furaţi, precum cei de la o maternitate din Ploieşti, unde o bandă de mafioţi le înşela pe mame, susţinând că bebeluşii veniţi pe lume prematur au murit la naştere. Trebuie să recunoaştem că avem de-a face cu o şarlatanie macabră, care depăşeşte până şi imaginaţia autorilor unor filme de groază! În realitate, copiii erau, efectiv, îngrăşaţi în secţia de neonatologie a spitalului, timp de şase luni, înainte de a fi exportaţi. În alte cazuri, tinerele mame vulnerabile au fost determinate, prin presiuni, să-şi cedeze copiii pentru sume de numai 300 de lire sterline.

De asemenea, publicaţia afirmă că baroana Emma Nicholson a declarat: «După impunerea moratoriului s-au schimbat puţine lucruri. Este o maşinărie bine unsă, care pare să se bazeze pe un parteneriat între agenţiile de adopţii şi oficialii corupţi, de la nivel înalt până la baza administraţiei. Tribunalele par a fi corupte. Un judecător a parafat 92 de cazuri (de înfieri n.n.) într-o singură dimineaţă. Nu există dosare. Copiii sunt numai un număr într-un computer. Este răpire. Unele fete şi băieţi se apropie de pubertate. Sunt trimişi, împotriva voinţei lor, către un viitor necunoscut. Mă cutremur când mă gândesc la soarta lor. Vezi pe internet anunţuri despre fete virgine, înainte de pubertate, cu preţuri de 30.000 de dolari.»

Un alt oficial citat de publicaţia britanică declară: «Este un risc foarte mare ca unii dintre copii să ajungă în mâinile reţelelor de pedofilie. Mult timp nu am crezut, dar toate dovezile indică această direcţie.» Indignaţi, parlamentarii europeni au cerut suspendarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Atunci când opinia publică din România a aflat despre existenţa scrisorii comisarului european, şeful Guvernului de la Bucureşti s-a lansat în explicaţii delirante, care ne scutesc de orice comentarii: «Guvernul este împotriva adopţiilor internaţionale, deşi la nivelul opiniei publice, în general, s-a creat impresia că autorităţile române ar susţine în totalitate aceste proceduri. Am impresia că suntem într-un anumit tip de capcană. Pare cumva că Guvernul a dorit să realizeze adopţiile internaţionale. Eu, personal, sunt împotriva adopţiilor internaţionale, dar mi s-a spus că există o convenţie internaţională care ne împiedică să închidem complet aceste proceduri şi că, din cauza condiţiilor grele din România, copiii trebuie să primească şansa de a fi adoptaţi internaţional. Cred că acum trebuie să spunem că această soluţie nu mai este dorită de societatea românească". Mistificând realitatea, premierul Adrian Năstase ignoră deliberat că a semnat, cu mâna lui, Memorandumurile prin care aproba vânzarea a sute de copii, pretextând, cu o perfidie histrionică, faptul că «i s-a spus» despre existenţa unei convenţii internaţionale. Oare când a rostit Adrian Năstase adevărul? Atunci când a afirmat că guvernarea lui a adus în ţară bunăstarea, ori când justifica vânzarea copiilor în străinătate prin «condiţiile grele din România?»

Presat de amendamentul Oostlander-Nicholson şi vrând să-şi păstreze credibilitatea, primul-ministru trimite în capitala Europei un «comando», format din social-democraţi, liberali şi ţărănişti, să ducă muncă de lămurire şi, eventual, să facă ordine printre parlamentarii europeni. Delegaţia parlamentară română s-a acoperit cu ridicol şi a lăsat impresia, de altfel conformă realităţii, că partidul de guvernământ manipulează şi conduce aceste partide din opoziţie. Pe ce bani s-a produs acest «desant?»

Iată cum a apreciat baroana Emma Nicholson acest demers al disperării: «La instigările premierului Adrian Năstase, a venit la Parlamentul European un număr de politicieni români. Au făcut turul clădirii, au discutat, s-au întâlnit sau au încercat să obţină întâlniri cu diverşi parlamentari europeni. Mi s-a părut foarte neobişnuit.»

Să vedem şi cum comentează un cotidian bucureştean ridicolul vizitei de la Bruxelles: «Ironizată cu umor britanic de baroneasă, Alianţa (PD-PNL n.n.) ţine coada pe sus cu interesul naţional, imediat ce s-a întors cu ea între picioare de la Bruxelles. Vezi, Doamne, D.A. apără interesul naţional, şi nu guvernarea PSD. care o fi el? Aici Alianţa se încurcă în explicaţii. Să perpetuăm corupţia, să ne vindem copiii, să ajungem o naţiune de asistaţi, să ne batem joc de oameni prin tribunale, în timp ce umblăm - ca să-l parafrazăm pe Adrian Năstase - cu integrarea în gură? Alianţa PNL-PD a căzut într-o capcană de toată frumuseţea. A adoptat exact dublul limbaj PSD, pe care îl acuză de ani de zile: una spunem în ţară şi alta afară. Ba, unii liberali şi democraţi nu se sfiesc să ne ameninţe cu pericolul Vadim în cazul suspendării negocierilor de aderare. Clişeul a funcţionat în anul 2000, acum e fumat! ... Agitaţia iscată de Oostlander are un rezultat neaşteptat. Ea pune semnul egal între Alianţa PNL-PD şi PSD. Dacă ne uitam mai atenţi la Duvăz, eram lămuriţi mai demult. Nu ar fi la fel de nimerit şi ca purtător de cuvânt al Alianţei? Aceiaşi actori, aceeaşi piesă. Eu cu cine votez? Sincer, dacă ar fi alegeri duminică, aş vota cu Guest, Oostlander sau Nicholson.»

Un alt cotidian comentează, la fel de sarcastic: «Ce caută opoziţia în delegaţia PSD, când acasă acuză Guvernul de exact aceleaşi păcate semnalate de amendament? Nu era suficient să susţină continuarea negocierilor - ca unica şansă de reeducare a puterii? Cine să mai creadă plângerile opoziţiei de abuzurile puterii, când PNL pleacă în delegaţie cu domnul Hrebenciuc (considerat, nu o dată, tartorul corupţiei), iar domnul Băsescu tabără pe domnul Oostlander şi pe doamna Nicholson, acuzându-i de incorectitudine faţă de poporul român? ... Şi dacă liderii opoziţiei îi atacă pe domnul Oostlander şi pe doamna Nicholson, deşi aceştia spun adevărul, îi va mai sprijini un euro-parlamentar vreodată? - ştiind că riscă să păţească precum domnul Iliescu în tinereţe, când, sărind în ajutorul unei ţigănci pe care o bătea bărbatul, s-a trezit înjurat: tu ce te bagi? E bărbatul meu şi-mi face ce vrea! ... Iată că Guvernul-vânător Năstase a reuşit, după ce s-a auto-împuşcat în zona inghinală, să fie oblojit de opoziţia pe care o calcă în picioare. Pesemne că, după ce amendamentul va fi retras sau respins la vot, Alianţa va reîncepe să critice Guvernul, amintindu-i că i-a ţinut plosca, dar uitând că facerea de bine se plăteşte scump. PSD nu-i va ierta niciodată ajutorul.» - repetăm, din presa ultimelor zile.

După câteva zile de isterie, specifică acestor medii politice româneşti, provocată de spectrul suspendării negocierilor de aderare a ţării la Uniunea Europeană, viaţa a intrat pe făgaşul ei normal, revenind în mocirla sărăciei, corupţiei, duplicităţii, minciunii şi anarhiei.

Vânzarea de copii sub masca adopţiilor internaţionale, aflată la discreţia unui guvern iresponsabil şi urât de popor, atârnă precum sabia lui Damocles deasupra României, punând în pericol integrarea ţării în structurile europene. Deznodământul nu s-a lăsat aşteptat: în ziua de 18 februarie, Parlamentul European a decis monitorizarea extrem de severă a României, pentru încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului, politizarea justiţiei şi atentate repetate la libertatea presei - abuzuri grave, săvârşite de un guvern ce se pretinde social-democrat, dar este doar aventurier şi lipsit de cel mai elementar discernământ. De aici şi până la arătarea "cartonaşului roşu" - ca să folosim altă expresie favorită din bagajul lexical al lui Adrian Năstase - nu mai este decât un pas. Şi astfel s-a mai adeverit o dată, cine pune în pericol aderarea României la Uniunea Europeană. Asta înţelege Guvernul PSD-UDMR prin "interes naţional": vânzarea a mii de copii, care, în imensa lor majoritate au dispărut fără urmă prin lumea largă!

Faţă de cele de mai sus, Guvernul României trebuie să ia următoarele măsuri:

1. Publicarea listelor cuprinzând copiii care au făcut obiectul adopţiilor internaţionale în ultimii 14 ani, părinţii adoptivi şi autorităţile publice române care au aprobat adopţiile;
2. Efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru ca populaţia ţării şi oficialii internaţionali să afle locul exact unde se găsesc, la ora actuală, toţi aceşti copii şi care e soarta lor;
3. Efectuarea unei anchete care să stabilească actele de încălcare a angajamentelor internaţionale ale României în domeniul adopţiilor internaţionale, persoanele vinovate şi măsurile de restabilire a legalităţii;
4. Iniţierea unui pachet legislativ, care trebuie supus dezbaterii şi adoptării, în procedură de urgenţă, de către Parlament, prin care să se reglementeze adopţiile internaţionale la nivelul exigenţelor Uniunii Europene;
5. Prezentarea unui raport exhaustiv, de către primul-ministru, în faţa Parlamentului, prin care să dea explicaţii complete şi să răspundă la întrebările senatorilor şi deputaţilor cu privire la abuzurile comise de către autorităţile publice în domeniul adopţiilor internaţionale. Urmează semnăturile.

Mulţumesc domnului Sassu pentru exemplar.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru Elena Dumitru, vă rog să prezentaţi răspunsul Guvernului.

Doamna Elena Dumitru:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

În practica parlamentară, moţiunea, sub forma moţiunii simple sau a moţiunii de cenzură, este instrumentul constituţional pe care Opoziţia îl are la îndemână pentru a cere Guvernului să răspundă în faţa Parlamentului asupra modului în care îşi îndeplineşte mandatul primit la învestitură.

În această legislatură, Guvernul a fost confruntat cu mai multe moţiuni simple depuse de Grupul parlamentar al PRM din Camera Deputaţilor, cea pe care o dezbatem azi fiind a şaptea moţiune.

Ţinem însă să subliniem că recurgerea la moţiune ca mijloc de control parlamentar asupra executivului presupune, pe lângă respectarea strictă a normelor constituţionale şi regulamentare stabilite pentru promovarea şi votarea ei, şi un act de mare responsabilitate politică şi civică, din partea celor care o iniţiază. Recurgerea la moţiune nu trebuie să obstrucţioneze derularea normală a activităţilor parlamentare şi executive, să afecteze funcţionarea instituţiilor democratice ale statului şi, nu în cele din urmă, să reducă încrederea populaţiei în forţele politice angajate în reconstrucţia economică şi socială a ţării, în accelerarea procesului de integrare a României în Uniunea Europeană.

Dacă nu se respectă regulile democraţiei parlamentare, moţiunea se transformă automat într-un instrument demagogic şi, nu în ultimul rând, într-un mijloc de manipulare a opiniei publice, a societăţii în general. Revenind la textul moţiunii, vom constata că acesta, supus unei analize lucide, scoate în evidenţă intenţiile răuvoitoare ale autorilor acesteia, cu scopul clar de a obţine capital politic cu orice ocazie, prin orice mijloace, fără a se gândi la consecinţele pe care le poate avea pentru ţară.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Moţiunea iniţiată de 71 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al PRM reprezintă o nouă încercare de tip politicianist, de a induce confuzie în rândurile opiniei publice printr-un text lipsit total de consistenţa faptelor reale. Moţiunea cuprinde critici populiste bazate, în special, pe unele semnalări de genul "potrivit presei". Credem sincer în rolul mass-media în viaţa social-politică şi culturală a ţării, dar considerăm că este necesar a se discerne între real şi senzaţional, între informare şi interpretări partizane nefondate.

Pe baza faptelor, a realităţii, în loc să se reţină că Guvernul nostru a fost de la început împotriva adopţiilor internaţionale, se iniţiază o moţiune într-un moment în care România obţine roadele unei politici coerente extrem de importante pentru evoluţia în continuare a societăţii româneşti. De la bun început, dorim să precizăm că în domeniul supus astăzi dezbaterii procedura adoptată în perioada 2001-2003 a fost, de fapt, una de tranziţie, impusă de situaţia pe care am moştenit-o de la guvernarea anterioară.

De altfel, o analiză atentă a textului moţiunii arată că, în fapt, moţiunea este adresată mai curând guvernelor anterioare, din care au făcut parte PNL şi PD care atunci erau în altă coaliţie, coaliţia CD-ristă. Ţinem să menţionăm faptul că în 1990 existau sute de instituţii ale statului în care locuiau sau mai degrabă vieţuiau o sută de mi de copiii abandonaţi, orfani sau cu handicap, în condiţii materiale extrem de precare.

Această situaţie dezastruoasă a făcut la vremea respectivă subiectul unor articole din presa scrisă şi al multor emisiuni televizate transmise de posturi de renume. În domeniul protecţiei copilului în dificultate, între 1990 şi 1997 s-a acţionat, în principal, pe instituţionalizare şi izolare, intervenţiile în acest domeniu, cele mai multe venind din partea organizaţiilor neguvernamentale, s-au bazat mai mult pe ajutoare umanitare şi reabilitări ale instituţiilor existente, întrucât legislaţia din acea perioadă promova instituţionalizarea ca soluţie preponderentă pentru protecţia copiilor abandonaţi.

În domeniul adopţiilor, prima lege ce a reglementat încuviinţarea adopţiei internaţionale a fost Legea nr.11 din 1990, care a liberalizat practic regimul adopţiilor internaţionale în România, creând, împreună cu Legea nr.47/1993 privind abandonul copilului, condiţii pentru formarea unei pieţe româneşti de adopţii internaţionale. În anul 1997, Guvernul de atunci al României a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26 care a deschis calea descentralizării serviciilor de sat de protecţia copilului în dificultate.

Procesul administrativ propriu-zis, însă, a fost deosebit de greoi, neasigurându-se resursele necesare unei astfel de operaţiuni la scară naţională.

Ca urmare, în 1999 a devenit acută criza instituţiilor de protecţie a copilului, confirmată de raportul Grupului independent pentru analiza sistemului adopţiilor internaţionale, astfel: în primul rând, a alimentat campaniile agenţiilor pentru adopţie internaţională, care s-au auto promovat drept singurele în măsură să asigure protecţia interesului superior al copilului prin adopţie internaţională, iar în al doilea rând, a obligat Comisia europeană să acorde în 1999 un ajutor umanitar de urgenţă, constând în alimente şi obiecte de primă necesitate pentru copiii din instituţii, caz fără precedent între ţările incluse în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Ajutorul umanitar de urgenţă a fost acordat prin anularea unui Program Phare destinat iniţial sprijinirii reformei instituţionale în domeniul protecţiei copilului. Sistemul de adopţie internaţională devenise în 1997 foarte simplu, agenţiile internaţionale căutau clienţi prin mijloace de marketing specifice, respectiv persoane şi familii dispuse să adopte copiii din România. O dată clienţii găsiţi, partenerul din România oferea copilul la alegere, din baza de date, şi să nu uităm că la un moment dat erau autorizate 105 organizaţii de acest tip. Copilul era vizitat sau nu de viitorii părinţi adoptivi. Actele necesare se obţineau uneori în mai puţin de 3 luni de către agenţia din România. Cum sistemul luase amploare, se căutau căi pentru creşterea productivităţii, unele agenţii luau în îngrijire copii din instituţii sau abandonaţi, organizând adevărate acvarii pentru adopţie. Altele nu se mai oboseau să obţină toate actele necesare, ci pur şi simplu le copiau pe cele deja existente.

Pentru toate aceste comportamente există cazuistică şi probe certe, confirmate de raportul Grupului independent pentru analiza sistemului adopţiilor internaţionale. Nu este de mirare că printr-un asemenea procedeu, în perioada 1997-2000 Comitetul Român pentru Adopţii a transmis către instanţa de judecată un număr de aproape 10 mii de cereri de adopţii internaţionale, cu un vârf inimaginabil, respectiv circa 3500 în anul 2000.

În acelaşi context, un aspect de o gravitate extremă îl constituie dispariţia a peste 400 de dosare de adopţii internaţionale în perioada guvernărilor de dreapta din perioada 1997-2000.

Până în anul 2001, adopţia internaţională a copiilor români a reprezentat continuu şi constant un subiect asociat indirect sau direct corupţiei şi criminalităţii. Aceste asocieri erau făcute atât de către voci din interiorul ţării, cât şi din străinătate.

Comunitatea internaţională a formulat în diverse ocazii, mai mult sau mai puţin unitar, numeroase critici la adresa sistemului de adopţie internaţională din România şi a cadrului normativ în domeniu. Ne referim, în special, la Ordonanţa Guvernului nr. 25 din 1997 cu privire la adopţie, aprobată şi modificată prin Legea nr.87/1998.

Aceste critici au vizat printre altele caracterul neclar al unor prevederi legale şi netransparenţa etapelor procedurale ale unei adopţii internaţionale, inclusiv din punct de vedere financiar, demonstrând corupţia din sistem. A fost invocată, de asemenea, neconcordanţa flagrantă a unor prevederi din legea română cu stipulări ale Convenţiei ONU din 1990 cu privire la drepturile copilului şi ale Convenţiei de la Haga privind protecţia copilului şi cooperarea în materia adopţiei internaţionale, mergând până la a acuza statul român de implicare în traficul cu copii.

Iată argumente ce nu pot fi puse în nici un fel în discuţie, demonstrând, aşa cum arătam, că această moţiune iniţiată de Grupul parlamentar al PRM este îndreptată, în fond, spre guvernele de dreapta din perioada 1997-2000.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aspectele negative, unele deosebit de grave, pe care le-am relevat succint, demonstrează cu claritate, pe de o parte, incoerenţa cadrului legislativ din perioada 1997-2000 şi neadaptarea lui la standardele europene, pe de altă parte, s-a manifestat o condamnabilă indiferenţă faţă de problemele sociale, în general, şi cu deosebire faţă de protecţia copilului. Mai mult, pentru aceeaşi perioadă, organele abilitate ale statului au instrumentat 64 de dosare şi lucrări penale privind infracţiuni în domeniul adopţiilor internaţionale. Toate acestea evidenţiază incompetenţa guvernelor de dreapta, inclusiv a PNL şi PD, subliniată, de altfel, şi de textul moţiunii Partidului România Mare.

Aspectele negative din perioada 1997-2000 au fost menţionate în raportul de ţară al Comisiei europene pentru anul 2000, în care o treime din conţinut reprezintă o critică severă asupra situaţiei copiilor instituţionalizaţi din România şi adopţiilor internaţionale, printre care: "Transferul alocaţiilor bugetare către consiliile judeţene s-a dovedit a fi problematic" sau "Situaţia finanţării instituţiilor rămâne dificilă şi crize financiare s-au ivit la nivelul unor judeţe, datorită lipsei fondurilor. Comisia europeană va continua să monitorizeze situaţia până când se va asigura că există suficiente fonduri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din instituţii" sau "Instituţiile de protecţie a copilului, continuă să aibă o dependenţă ridicată de asistenţa umanitară furnizată de donatori străini. În multe cazuri persistă probleme caracterizate de lipsa acută de fonduri, în mod special pentru hrană, încălzire şi întreţinere". şi, încă, "Cea mai mare îngrijorare este că legislaţia referitoare la adopţie pare să acorde consideraţii, altele decât interesul superior al copilului, care să influenţeze decizia asupra unei adopţii".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În faţa unei asemenea situaţii, Guvernul nostru a acţionat cu fermitate încă din primele zile după preluarea administrării ţării, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale copiilor instituţionalizaţi şi pentru stoparea adopţiilor internaţionale.

Ordinea instituţională promovată de Guvernul României şi încurajarea efortului naţional de implicare responsabilă în reglementarea domeniului adopţiilor au impus luarea unor decizii administrative restrictive, după cum urmează: nu a mai fost emisă de autoritatea centrală abilitată, Comitetul Român pentru Adopţii, nici o repartiţie privind sarcina de identificare a unei familii adoptive pentru copiii aflaţi în evidenţa sa.

În acelaşi timp, adopţiile naţionale au continuat, numărul acestora dublându-se practic în raport cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Comitetul Român pentru Adopţii a luat decizia de a abroga, la 22 martie 2001, sistemul de puncte, îndelung criticat, pe baza căruia se eliberau repartiţiile pentru adopţii. Măsura a fost necesară şi justificată de iniţiativele ferme ale guvernului pentru eliminarea abuzului şi corupţiei existente în sistemul instituţional al adopţiilor internaţionale.

Prin Hotărârea Guvernului nr.55 din 21 iunie 2001 a Comitetului Român pentru Adopţii s-a decis suspendarea pe o perioadă de un an a primirii cererilor de adopţie ale persoanelor sau familiilor de cetăţeni străini care doresc să adopte copii din România.

Această decizie a fost, din păcate, anulată în justiţie. Ca urmare a acţiunii deschise de una dintre organizaţiile private care intermediau adopţii internaţionale, constatându-se efectul limitat, interpretabil în juridic al deciziilor administrative care urmăreau controlul asupra adopţiei copiilor români peste hotare, Guvernul României a instituit un moratoriu asupra adopţiilor internaţionale, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale.

Moratoriul a fost apreciat ca necesar şi oportun, atât în urma discuţiilor şi solicitărilor partenerilor externi, cât şi în urma recomandărilor din raportul Grupului independent pentru analiza sistemului adopţiilor internaţionale.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121 din 2001, prin care au fost suspendate, pe o perioadă de 12 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, toate procedurile având ca obiect adopţia copiilor români de către o persoană sau o familie cu cetăţenie străină ori de către o persoană sau familie cu cetăţenie română şi cu domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul altui stat, a intrat în vigoare la 9 octombrie 2001.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru, numai puţin, am rugămintea să vă opriţi puţin pentru că deranjăm Alianţa "Dreptate şi adevăr" într-o...

Vă rog frumos, puneţi strategiile la cale în altă parte...

Doamna Elena Dumitru:

Este o alianţă în dificultate.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog frumos.

Doamna Elena Dumitru:

Această schimbare legislativă a creat însă o serie de probleme, pentru că existau în acel moment foarte multe cazuri în care procesul de adopţie internaţională fusese deja demarat, se parcurseseră anumite etape, în conformitate cu legea anterioară. În plus, era necesară, chiar ca măsură legislativă tranzitorie, o posibilitate de a putea respecta dreptul copilului la o familie, ca soluţie permanentă, atunci când interesul acestuia o impunea.

În aceste condiţii, la 6 decembrie 2001 Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 161/2001 prin care se prevede că: "În situaţii excepţionale, impuse de interesul superior al copilului, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, avizată de Secretariatul General al Guvernului, executivul poate aproba transmiterea unor cereri de încuviinţare a adopţiei internaţionale către instanţele judecătoreşti".

În baza acestor prevederi legale, în perioada octombrie 2001 - decembrie 2003, s-a aprobat transmiterea către instanţele de judecată competente a unui număr de 1115 cereri de adopţie internaţională, prin 12 memorandumuri. Situaţiile respective au fost rezolvate în temeiul legii, după o analiză riguroasă a fiecărui caz. S-au respectat întocmai recomandările Raportului independent de analiză a sistemului de adopţii internaţionale, raport însuşit de doamna Emma Nicholson, raportor pentru România a Parlamentului European.

Acest proces lent şi pe o bază legislativă de tranziţie a creat nervozitate în spaţiul european şi din afara Europei - Statele Unite, Israel -, din acest motiv au apărut şi solicitări de rezolvare a situaţiei, intervenţii care s-au constituit în garanţii suplimentare, potrivit cărora statele respective vor urmări cu rigurozitate evoluţia copilului adoptat şi vor respecta interesul său superior.

În prezent, situaţia celor 1115 cereri aprobate de către guvern, conform prevederilor Legii nr.347 din 2001, se prezintă după cum urmează: în primul rând, 988 de cereri au fost transmise instanţelor judecătoreşti, în vederea încuviinţării adopţiei. Dintre acestea, pe baza hotărârilor instanţei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie a eliberat pentru un număr de 917 cazuri certificatul de conformitate prevăzut de Convenţia de la Haga, document ce consfinţeşte îndeplinirea procedurii de adopţie internaţională a unui copil, în conformitate cu prevederile următoare: garantarea recunoaşterii adopţiei în ţara de origine a părinţilor adoptatori, după terminarea acesteia în România; oferirea de garanţii din partea instituţiilor abilitate ale statului de primire că o dată adoptat, copilul va putea intra pe teritoriul statului respectiv, unde i se vor garanta toate drepturile şi obligaţiile acordate fiecărui cetăţean; angajarea statului primitor de a urmări evoluţia copilului în familia adoptatoare pe o perioadă de minimum 2 ani, transmiţând aceste rapoarte autorităţii centrale române.

În al doilea rând, la un număr de 72 de cereri de adopţie, familia adoptatoare a renunţat la continuarea procedurii, din motive obiective, neimputabile autorităţilor române, iar în 3 cazuri familiile au renunţat în faţa instanţei de judecată la continuarea procedurii de adopţie.

În al treilea rând, pentru un număr de 32 de cazuri se aşteaptă îndeplinirea de către statele de origine ale familiilor adoptatoare a procedurilor şi actelor specifice ulterioare aprobării continuării procedurii de adopţie în România, potrivit prevederilor art.17 lit. c) al Convenţiei de la Haga din 29 mai 1993.

În al patrulea rând, în 18 cazuri, între momentul aprobării de către Guvern şi până la sesizarea instanţei de judecată, copiii au fost solicitaţi în vederea adopţiei naţionale de către familii de cetăţeni români. Pentru unul dintre cazurile aprobate prin memorandum s-a solicitat reintegrarea în familia naturală a copilului respectiv, iar într-unul dintre cazurile aprobate, după acest moment, a intervenit, din păcate, decesul copilului ce urma să fie adoptat.

Copiii adoptaţi în această perioadă reprezintă cazuri pentru care transmiterea acestor cereri de adopţii către instanţele competente a fost aprobată pe baza principiului asigurării celei mai bune forme de protecţie interesului superior al copilului care, în aceste situaţii, a fost adopţia internaţională.

În toată această perioadă, memorandumurile cu numărul de copii, repartiţia cererilor pe ţări de primire a copiilor, şi respectiv pe judeţe de provenienţă a acestora au fost făcute publice pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, la adresa www.copii.ro.

În acest fel, s-a asigurat permanent, cu transparenţă, informaţia legată de acest subiect. Orice persoană de bună credinţă poate înţelege motivele pentru care numele copiilor sau ale familiilor adoptatoare nu sunt date publicităţii. Dacă se ignoră cu atâta uşurinţă legile cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi convenţiile în materia adopţiei la care România este parte, să încercăm, măcar o clipă, să ne punem în situaţia acestor copii şi acestor părinţi şi vom vedea că în aceste cazuri cetăţenia nu mai are nici o relevanţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Considerăm important de subliniat că nu se poate vorbi despre o încălcare a moratoriului şi implicit a obligaţiilor asumate de România în faţa partenerilor europeni. Oricine doreşte să analizeze obiectiv întregul cadru în care aceste adopţii au avut loc va constata respectarea legii în toate procedurile şi etapele de încuviinţare a lor.

În acelaşi timp, va constata că nici primul-ministru şi nici Guvernul nu au implicare directă în aprobarea adopţiilor internaţionale şi, după parcurgerea unui întreg circuit de control la nivel administrativ, ca şi în practica majorităţii ţărilor europene, documentele se transmit spre analiză instanţelor de judecată. Instanţa judecătorească este suverană şi apreciază asupra încuviinţării sau nu a unei adopţii, fie ea naţională ori internaţională. Spre exemplu, există un număr de 18 cazuri, dintre cele transmise prin memorandumuri, în care instanţa a apreciat că nu poate încuviinţa adopţia internaţională.

În acest context, vă rugăm să reţineţi că adopţiile din perioada 2001-2003 au fost făcute respectând legea în vigoare, care menţionează, aşa cum de altfel am arătat, că : "În situaţii excepţionale, impuse de interesul superior al copilului, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, avizată de Secretariatul General al Guvernului, Guvernul poate aproba transmiterea unor cereri de încuviinţare a adopţiei internaţionale către instanţele judecătoreşti".

De altfel, Ministerul Afacerilor Externe Francez a declarat în februarie 2004 că adopţia unor copii români de către familii franceze, în această perioadă, a fost făcută respectându-se prevederile legale.

Aceeaşi poziţie are şi Guvernul italian, menţionând că: "Îşi exprimă deplina solidaritate cu Guvernul român, faţă de criticile nejustificate şi tendenţioase aduse acestuia în legătură cu adopţiile internaţionale. Italia este deplin conştientă de eforturile şi de marile progrese realizate de autorităţile române în materie de protecţia copilului şi confirmă că are încredere în seriozitatea acţiunilor întreprinse în favoarea şi în interesul minorilor".

În acelaşi comunicat se afirmă şi faptul că unele declaraţii, făcute în aceste zile atât în plan intern, român, cât şi internaţional, despre cele 105 adopţii autorizate de Guvernul român în data de 18 decembrie 2003 în favoarea unor familii italiene, nu au ţinut seama de interesele umanitare prioritare implicate în acest caz şi nici de obiectivul principal al Convenţiei de la Haga din 1993, referitoare la protecţia minorilor şi cooperarea în materie de adopţii internaţionale, care este acela de a tutela interesul superior al minorului şi, în consecinţă, dreptul său de a avea o familie.

Pentru a nu mai exista interpretări diferite ale cadrului legal actual, în baza căruia a fost instituit moratoriul asupra adopţiilor internaţionale, în şedinţa de Guvern din data de 5 februarie anul curent, a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă nr.1 prin care se suspendă toate adopţiile internaţionale, până la intrarea în vigoare a noii legislaţii privind protecţia drepturilor copilului şi regimul juridic al adopţiilor.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1 din 2004 a fost discutată şi aprobată în Comisia juridică a Senatului, miercuri, 25 februarie 2004.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mai mult decât acuzele nereale de încălcare a moratoriului, au existat acuze aberante şi iresponsabile, venite din partea unor reprezentanţi ai partidelor din Opoziţie.

A vorbi despre copii adoptaţi internaţional, folosiţi de reţele de traficanţi sau pentru bănci de organe, este iresponsabil, nejustificat şi nefondat. Este un afront adus nu numai Guvernului României, dar şi guvernelor altor state, care în procesul de adopţie internaţională au responsabilitatea de a proteja copilul ajuns pe teritoriul lor.

Nu a existat nici un element de probă care să justifice aberaţiile privitoare la trafic de copii adoptaţi sau la bănci de organe în care ar fi fost folosiţi copii români adoptaţi peste hotare. Posibile infracţiuni privind traficul de persoane sau aşa-zisele vânzări de copii pe marginea drumului nu au nici o legătură cu adopţiile, ele făcând, atunci când există, obiectul de cercetare al unor organe abilitate ale statului.

Este extrem de dăunător şi inacceptabil să se amestece noţiunea de adopţie cu cea de trafic de copii, folosind acuze neîntemeiate, fără acoperire.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eforturile susţinute ale Guvernului nostru în domeniul protecţiei copilului au dus la rezultate remarcabile obţinute în aceşti trei ani, rezultate unanim recunoscute de partenerii noştri internaţionali. Niciodată România nu a asigurat condiţii mai bune de viaţă copiilor instituţionalizaţi, actualul guvern mărind alocaţiile bugetare pentru acest domeniu, faţă de cele din anul 2000, de 6,2 ori în 2003 şi respectiv de 8,6 ori în 2004.

Niciodată nu a existat un număr atât de mic de copii în centrele de plasament, respectiv 37.000 la sfârşitul lui decembrie 2003, faţă de 57.000 la sfârşitul anului 2000, şi faţă de 120.000 la începutul anilor '90.

Niciodată nu a existat un număr atât de mare de copii care să beneficieze de servicii alternative. Astfel, în prezent, 20.478 de copii menţinuţi în familiile naturale sau adoptive române beneficiază de servicii speciale.

Niciodată nu a existat un număr atât de mic de copii sub vârsta de 3 ani abandonaţi în instituţiile statului. Astăzi, ei reprezintă 4,7% din totalul acestor copii. Niciodată, într-o perioadă relativ scurtă, de numai 3 ani, o autoritate guvernamentală din România nu a închis atât de multe instituţii de tip vechi şi a inaugurat atât de multe servicii noi, în beneficiul copiilor. 116 instituţii de tip vechi au fost închise şi 369 de servicii alternative noi au fost create în perioada 2001-2003.

Niciodată nu au existat un grup compact atât de mare de copii din centrele de plasament care să urmeze cursurile unei forme de învăţământ superior cu ajutorul statului. Numai în anul universitar 2003-2004, 40 de copii au devenit studenţi.

Niciodată nu a existat o capacitate atât de mare de absorbţie a fondurilor externe asigurate prin programele Uniunii Europene, ale Băncii Mondiale, ale Programului de dezvoltare al Statelor Unite, UNICEF sau D.P.

Niciodată numărul adopţiilor naţionale nu a fost mai mare. În perioada 2001-2003, 3756 de copii au fost adoptaţi de familii române. Niciodată numărul adopţiilor internaţionale nu a fost mai scăzut, 917 în perioada 2001-2003, faţă de: 2038 în anul 1994; 1789 în 1995; 1315 în 1996; circa 10.000 în perioada 1997-2000, din care peste 3500 numai în anul 2000.

Niciodată nu au existat atâtea aprecieri pozitive cuprinse în rapoartele de ţară ale Comisiei europene din anii 2001, 2002 şi 2003, din care cităm: "Progrese semnificative s-au înregistrat în domeniul protecţiei copilului, numărul de copii din instituţiile rezidenţiale s-a redus, iar condiţiile de viaţă din centrele de plasament sunt adecvate. Autoritatea naţională pentru protecţia copilului şi adopţie este un organism profesionist, cu un bun management şi cu un personal adecvat.

Situaţia copiilor cu dizabilităţi s-a îmbunătăţit, s-au realizat progrese semnificative cu privire la elaborarea strategiilor la nivel judeţean".

Pe acelaşi plan, Guvernul va înainta Parlamentului un pachet legislativ care va reprezenta baza unui sistem modern european de protecţia drepturilor tuturor copiilor, pe deplin armonizat cu tratatele internaţionale la care România este parte, în mod deosebit cu Convenţia Europeană privind drepturile Omului şi, respectiv, Convenţia ONU privind drepturile copilului.

În încheiere, subliniez că prin programele şi legislaţia ce vor fi aplicate, se vor crea toate premisele pentru extinderea abordării proactive şi concrete de până acum de la problema celor câteva zeci de mii de copii aflaţi în dificultate, la aceea a drepturilor milioanelor de copii ai României.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru considerentele prezentate, Guvernul solicită plenului Camerei Deputaţilor ca moţiunea prezentată de cei 71 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al P.R.M., să fie respinsă. Ne bazăm, în solicitarea pe care o facem, pe înţelepciunea şi buna dumneavoastră credinţă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Constantin Niţă:

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbaterea moţiunii de către grupurile parlamentare.

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D., doamna deputat Daniela Bartoş. V-aş ruga să vă încadraţi în termenele care v-au fost precizate. Mulţumesc.

Doamna Daniela Bartoş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiativa partidelor din Opoziţie de a depune noi şi noi moţiuni începe să devină aproape o tradiţie, şi noi, reprezentanţii Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, ne întrebăm dacă această tradiţie nu face parte, oare, dintr-o campanie răuvoitoare menită doar să strângă capital politic în favoarea acestor partide.

Cu siguranţă, demersul Partidului România Mare de a iniţia moţiunea pe care o dezbatem astăzi, se înscrie în această categorie. Este un demers care se îndreaptă nu numai împotriva P.S.D., ori a Guvernului, dacă cineva a crezut acest lucru, ci şi împotriva populaţiei şi a ţării. Spun acest lucru în condiţiile în care această acţiune politică este într-o evidentă contradicţie cu măsurile luate de autorităţile române, de actualul Guvern în vederea integrării României în Uniunea Europeană şi de aliniere la standardele europene.

Nu contestăm rolul opoziţiei de a sesiza abateri, omisiuni şi de a ajuta la corectarea acestor greşeli, dar a face demersuri care nu se aliniază nicidecum eforturilor României de integrare europeană, este în defavoarea noastră, a tuturor.

O analiză atentă a textului moţiunii arată că aceasta nu vizează de fapt intervalul 2000-2004, deci cel al guvernării P.S.D., ci perioada 1996-2000, cea în care se afla la guvernare actuala coaliţie P.N.L.-P.D., aflată în Convenţia Democrată.

Nu putem trece cu vederea că acea perioadă a reprezentat un adevărat paradis pentru cei care erau interesaţi în domeniul adopţiilor internaţionale.

A fost perioada în care în România au funcţionat peste 100 de agenţii formate din intermediari care nu făceau altceva decât să identifice copii ce ulterior erau oferiţi pentru a fi adoptaţi în familiile din alte ţări.

Toate aceste tranzacţii s-au făcut sub ochii îngăduitori ai justiţiei, care nu numai că nu s-a opus acestui proces, dar în perioada 1997-2000 a constatat dispariţia a peste 400 de dosare de adopţii internaţionale. Nu este de mirare că România a ajuns, datorită acestor practici, sub ochii critici ai Uniunii Europene. Nu înţelegem de ce Partidul România Mare acuză Guvernul P.S.D., guvern care în anul 2001, prin moratoriul adoptat, a introdus criterii dure de selecţie sau chiar a stopat pentru o anumită perioadă adopţiile internaţionale.

Ulterior, toate dosarele deferite justiţiei pentru a fi aprobate în vederea adopţiei internaţionale au fost întocmite pe baza unor criterii extrem de dure, criterii menite să asigure siguranţa unei bune dezvoltări şi a unei bune educaţii a copilului în familia adoptatoare.

Problema adopţiilor este una foarte sensibilă, pe care actualul guvern a preluat-o la începutul mandatului, cu multele sale neajunsuri şi erori, şi şi-a propus la acel moment să o rezolve prin luarea unor măsuri responsabile, potrivit standardelor europene în domeniu. Aceste măsuri au fost luate, cunoaşteţi foarte bine acest lucru, şi ele vor fi continuate.

A face din această problemă a adopţiilor un subiect de campanie de imagine este un gest cu totul inacceptabil şi condamnabil. Nu înţelegem de ce semnatarii acestei moţiuni au ignorat voit măsurile pe care guvernul Partidului Social Democrat le-a luat pentru protecţia copilului şi pentru prevenirea abandonului.

În domeniul prevenirii abandonului, s-au luat o serie de măsuri la nivelul maternităţilor. Astfel, în fiecare maternitate există asistenţi sociali care au drept sarcină principală aceea de a identifica eventualele mame care din anumite motive ar dori să-şi abandoneze copilul în maternitate.

Mamele identificate a avea probleme sociale deosebite, beneficiază de asistenţă în centre maternale în care statul le pune la dispoziţie condiţii optime de îngrijire a copilului.

Strategia de reabilitare a maternităţilor, adoptată de Guvernul P.S.D., promovează crearea la nivelul tuturor maternităţilor a sistemului rooming in, acela în care mama se află imediat după naştere alături de copilul ei, sistem capabil să creeze o legătură afectivă între mamă şi nou-născut, prevenindu-se şi în acest mod abandonul.

Un alt program al Partidului Social Democrat a fost acela de atribuire gratuită de lapte praf copilului în perioada 0-1 an, care este o realizare a guvernării P.S.D., având drept principal rol protecţia copilului.

S-au luat, de asemenea, măsuri pentru ameliorarea condiţiilor în centrele de plasament, în aşa fel încât puţinii copii care au mai rămas în aceste centre, să beneficieze de condiţii foarte bune de hrană şi locuinţă, la care se adaugă şi o supraveghere atât psihologică, cât şi educaţională.

Nu trebuie să omitem faptul că s-au făcut eforturi foarte mari pentru dezinstituţionalizarea copiilor, în aşa fel încât dacă în anul 2000 în centrele de plasament erau 57.000 de copii, la sfârşitul anului 2003 mai erau doar 37.000.

S-au stimulat adopţiile naţionale, familiile adoptatoare beneficiind de toate drepturile familiilor naturale, respectiv alocaţii pentru copii, concedii medicale pentru îngrijirea copilului.

Copiii au reprezentat pentru Guvernul P.S.D. un punct focal în domeniul îngrijirilor medicale. Anul 2003 este primul an care marchează o scădere a mortalităţii infantile, ceea ce atestă măsurile care s-au luat în acest domeniu.

Aceste măsuri pe care le-am enumerat foarte succint reprezintă numai vârful aisbergului de măsuri care vizează acest domeniu delicat. Numai cei rău intenţionaţi pot trece cu vederea sau pot ignora ceea ce s-a făcut după anul 2000. Urmează, în perioada următoare, ca noi, parlamentarii, să ne aducem contribuţia la votarea sau amendarea legilor menite să statueze definitiv modalitatea de adopţie internaţională, dar şi drepturile copilului, marcând în acest fel voinţa noastră politică de a ne integra în structurile europene.

Când este vorba de interesul României şi de integrarea sa în structurile europene, raţional ar fi ca toate partidele să participe la atingerea acestor ţeluri. Nu dorim să dăm lecţii nimănui despre interesul României, dar fiecare partid, inclusiv P.R.M., ar trebui să aibă această lecţie învăţată atunci când face parte din Parlamentul României, şi să renunţe la acţiuni care aduc deservicii sau reprezintă pur şi simplu un exerciţiu politic.

Grupul parlamentar al P.S.D. îşi exprimă dezacordul total faţă de demersul P.R.M. şi se va pronunţa împotriva acestei moţiuni.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Aţi consumat 8 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al P.S.D.

Urmează Grupul parlamentar al P.R.M., domnul deputat Lucian Bolcaş.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Distinsă doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

N-o să vă răpesc timpul reluând lucruri care deja au fost spuse, dar aş vrea să încep cu ideea că ceea ce se dezbate astăzi pro sau contra moţiune, reprezintă un lucru grav pentru fiecare dintre noi. E vorba de soarta copiilor acestei ţări. Este vorba de soarta unor copii pe care noi avem obligaţia să-i ocrotim, este vorba de soarta unor copii care la urma urmei reprezintă viitorul unei naţiuni şi n-avem dreptul noi, acum şi aici, să privim cu indiferenţă acest viitor.

Problemele sunt multiple pentru că nimeni nu şi-a închipuit că în euforia postrevoluţionară se va ajunge să se facă comerţ cu orice, inclusiv cu suflete, şi cu suflete de copii. Distinsa doamnă ministru, ca şi doamna ministru Bartoş care a luat cuvântul, s-au referit la ceea ce moţiunea noastră punctează într-adevăr. Şi anume, că în perioada anterioară guvernării psD-iste de astăzi au existat probleme, şi probleme grave privind adopţiile internaţionale. S-a vorbit despre 300 de dosare care au dispărut. S-a vorbit despre o serie de oameni implicaţi în această situaţie. Am evocat această împrejurare pentru că, inutil se mai facem moţiuni împotriva guvernărilor anterioare, am invocat această împrejurare ca fiind culpa cea mai gravă a cabinetului Năstase.

Păi, distinsă doamnă ministru, vă întreb personal: dacă dumneavoastră recunoaşteţi că din tribunale au dispărut 300 de dosare, vă rog, după 3 ani de guvernare, să-mi răspundeţi, acum şi aici, unde sunt acele dosare şi cine este autorul acelor furturi? În trei ani n-aţi fost capabili să condamnaţi pe nimeni, pentru că aţi încurajat această practică. Asta este concluzia.

Au fost trimişi în judecată doi sau trei grefieri care au pus nişte ştampile şi cu asta am rezolvat problema adopţiilor internaţionale. Nu se poate!

Vă spun că m-am bucurat în condiţiile în care a fost în 2001, printr-una din primele ordonanţe de urgenţă, 12, instituit acest moratoriu pe care îl lăudaţi şi cu care vă lăudaţi. Într-adevăr, moratoriul trebuia instituit, dar dacă vă reamintiţi cu exactitate, ordonanţa a apărut tot ca urmare a unei intervenţii dure a baroanei Nicholson. S-a întâmplat...baroneasă!? O rog să accepte scuzele mele! Dar intervenţia a rămas la fel de dură, independent de rangul nobiliar.

În aceste condiţii, s-au impus două lucruri: în primul rând, dacă nu aţi pedepsit pe nimeni, şi nu ştiu de ce nu aţi făcut-o, cel puţin aţi stopat acest procedeu. Şi în al doilea rând, v-aţi angajat, guvern, cu program de guvernare, format din oameni serioşi şi responsabili, şi am crezut ca atare, v-aţi angajat să adoptaţi o reglementare corectă a procedurii adopţiilor internaţionale. Însă se întâmplă ceva. Se întâmplă că înainte de adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă printr-o lege apare o altă ordonanţă de urgenţă, 161, care de data aceasta creează excepţii, creează excepţii tutelate de Guvernul României, derulate printr-un organ al Guvernul României, care este Agenţia Naţională a Adopţiilor, şi care încalcă brutal orice cenzură a justiţiei în acest domeniu. De ce? Pentru că această ordonanţă 161, menită să ocolească justiţia, a ocolit de la bun început avizul ministrului justiţiei, obligatoriu în promovarea ei, a devenit o afacere personală a celor doi semnatari, domnul prim-ministru şi domnul secretar general al guvernului.

Numai aşa se putea înlătura intervenţia juridicului, a justiţiei în rezolvarea acestor cazuri. Şi acum, domnilor, e bine să ne asumăm cu toţii responsabilitatea, pentru că se întâmplă o inginerie parlamentară. Dumneavoastră aţi auzit de inginerii financiare şi aţi folosit deseori acest termen, dar de inginerie parlamentară denunţată de la tribuna Parlamentului n-aţi mai auzit. Şi o veţi auzi acum.

Această Ordonanţă 161, prin grija Comisiei juridice a Senatului, se topeşte, fiind integrată în Legea pentru aprobarea Ordonanţei nr.121/2001. Este modificarea ce o aduce Senatul prin legea de adoptare a Ordonanţei 121 privind moratoriul, introducerea acestor cazuri de excepţie. Şi,dintr-o dată, Ordonanţa Guvernului care poartă numai semnătura primului-ministru şi a secretarului general nu mai există, şi există numai o lege adoptată de Senatul României la iniţiativa, repet, Comisiei juridice a Senatului, pentru că prin aceasta se creează un sistem instituţional de încălcare a legii.

Toate memorandumurile care au fost în continuare nu au nici un fel de justificare. Cuvântul "situaţii excepţionale" se potriveşte la orice, aşa cum poate să fie o situaţie excepţională faptul că vă vorbesc eu acum de la această tribună.

Problema este însă alta. Problema care s-a continuat este avalanşa de ordonanţe de urgenţă prin care moratoriul este prelungit şi toată lumea spune - vedeţi, falsele aparenţe! - în România există moratoriu. Ca tocmai guvernul să poată să-l încalce, să se facă din aceasta o afacere profitabilă. Şi l-aţi tot prelungit doi ani de zile. Pentru că eu nu cred că un guvern oricât de slab, oricât de nepregătit şi oricât de expus influenţelor politice internaţionale nu e în stare, cum nu a fost în stare acest guvern, timp de doi ani de zile să adopte o legislaţie corespunzătoare, aşa cum prevedea al doilea articol al moratoriului.

N-aţi fost în stare? Nu! Puteaţi fi în stare, dar n-aţi vrut, pentru că v-a profitat, putând prin aceste memorandumuri să încălcaţi moratoriul în mod sistematic. Veţi spune: "Este o prezumţie faptul că aceşti copii au avut o soartă neplăcută, că nu au fost adoptaţi de familiile cele mai îndreptăţite, că planează suspiciunea dispariţiei lor!" Aţi spus-o, doamna ministru. Dar aţi prezentat ceea ce Convenţia de la Haga obligă orice stat care permite adopţiile internaţionale, şi anume, lista şi modul în care au fost urmăriţi aceşti copii care au fost adoptaţi. N-aţi făcut-o! Pentru că nu sunteţi în stare s-o faceţi! Şi acesta este obiectul moţiunii de cenzură, moţiunii noastre simple, vă rog să mă iertaţi!

Este foarte simplu: soarta copiilor pe care dumneavoastră aţi periclitat-o, pe care dumneavoastră n-aţi urmărit-o şi pentru care dumneavoastră ne spuneţi vorbe şi nici măcar frumoase.

Aş vrea să închei cu un citat din ceea ce Sfântul Sinod al Bisericii străbune a spus foarte frumos: "Nu suntem aşa de săraci, România nu este o ţară aşa de săracă încât nu poate să-şi crească proprii copii." Dar s-ar părea că anumite cercuri de influenţă care vor neapărat în acest joc să bage şi justiţia, care nu are nimic în acest joc, anumite cercuri de influenţă poate nu sunt suficient de bogate încă şi nu s-au îmbogăţit suficient de pe urma acestor copii.

Este necesar...

Domnul Valer Dorneanu:

Am rugămintea să puneţi punct după ce aţi citat Sfântul Sinod, pentru că pare se că dumneavoastră îi atribuiţi afirmaţii care nu le-au făcut totuşi.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Domnule preşedinte, am pus punct cu dorinţa...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu, nu acum! După citatul exact al declaraţiei Sfântului Sinod.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Domnule preşedinte, eu sunt de acord să discut cu dumneavoastră şi să glumim pe marginea oricărui citat din presă. Este normal şi am făcut această glumă la prezentarea moţiunii. Dar nu voi fi de acord niciodată să glumesc cu ceea ce a spus Sfântul Sinod. Poate să fim de acord, poate nu, dar trebuie...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg...

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

...dar trebuie să-l respectăm.

Eu vă mulţumesc şi am încheiat.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu îl respect, dar dumneavoastră aţi adăugat acolo alte comentarii decât a spus Sfântul Sinod. Sfântul Sinod s-a oprit la un moment dat cu punctul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Eu vă mulţumesc foarte mult că aţi fost atent la comentariile mele, ceea ce mă onorează, şi le mulţumesc şi colegilor care m-au suportat. (Aplauze grupul PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 12 minute din timpul afectat partidului dumneavoastră.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Aţi vorbit şi dumneavoastră.

Domnul Valer Dorneanu:

Scad minutul în care am intervenit eu, deci aţi vorbit 11 minute.

Are cuvântul doamna Anca Boagiu.

Astăzi este "Mărţişorul", stimaţi colegi bărbaţi. Lăsaţi-o pe doamna Boagiu să vorbească.

Doamna Anca Boagiu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am asistat şi am ascultat criticile aduse de reprezentantul Guvernului, de doamna ministru, moţiunii depuse.

Spunea doamna ministru că suntem în faţa unor critici populiste. Bun, putem accepta, dar în cazul în care acestea vin din plan internaţional, când suntem acuzaţi de încălcarea unui moratoriu, mă îndoiesc că mai sunt critici populiste, ci dimpotrivă, cu atât mai mult cu cât suntem ameninţaţi că este pus în pericol procesul de integrare europeană.

Spunea tot doamna ministru că suntem între real şi senzaţional. Da, real este faptul că vindem copiii. Guvernul Năstase a vândut copii. Senzaţional este faptul că în faţa Parlamentului, cu tupeu, reprezentanţii Guvernului se prezintă şi acuză Opoziţia.

Suntem în faţa unei situaţii fără precedent. Cred că în acest moment cuvântul ruşine poate fi scos din dicţionar, întrucât şi-a pierdut înţelesul, şi-a pierdut semnificaţia, şi-a pierdut tăria, şi-a pierdut forţa, după umilinţa pe care România a trebuit s-o suporte, după umilinţa pe care au suportat-o cetăţenii României, pentru lăcomia şi nemernicia Guvernului Năstase.

Guvernul Năstase vinde copii, aceasta este realitatea. Ce să înţelegem din această realitate? Putem să traducem: după ce au fost vândute societăţile de stat, în scopul cumpărării recunoaşterii internaţionale, Guvernul a trecut la bătrâni. Au fost lăsaţi să tremure de frig, să n-aibă medicamente, să n-aibă bani de mâncare. A mai făcut Guvernul un salt: a trecut la femeile şi bărbaţii care nu mai au loc de muncă în România. Îi vindem, pentru că în România nu se pot crea locuri de muncă.

Şi ce ne-a mai rămas? Ne-au rămas copiii. Bineînţeles, nu puteau fi lăsaţi deoparte, şi-atunci Guvernul atinge apogeul realizărilor sale şi trece la vânzarea, la comerţul cu copii. Am înţeles din expunerea doamnei ministru, printre rânduri, că aceşti copii chiar erau o povară, sunt o povară bugetară. Mă întreb dacă în România aceşti copii abandonaţi sunt o povară bugetară, atunci banii care se scurg din bugetul de stat nu sunt tot o povară bugetară, nu sunt tot o povară în buzunarele clienţilor unde aceşti bani se duc?

Sub semnătura primului-ministru, a primului-ministru Adrian Năstase, copiii români au fost vânduţi. Din nou, se vorbea aici despre interesul României. Care este interesul României? Interesul României se cumpără cu copii? Dacă da, atunci Guvernul Năstase să ne spună lucrurile acestea de la tribună.

Este culmea tupeului şi culmea infatuării. Adrian Năstase spunea la un moment dat, la o video-conferinţă cu prefecţii, că trebuie să se reacţioneze dur împotriva celor care vorbesc despre export de copii şi trafic de organe. Care ar trebui să fie reacţia în cazul vânzărilor făcute de primul-ministru, care uită că aceşti copii sunt copii ai României, sunt fiii noştri. Aceşti copii sunt fiinţe umane şi nu sunt nici activele, şi nici acţiunile de la SIDEX. Sunt copii născuţi aici, care pot creşte aici.

Ştia oare domnul Năstase - sunt sigură că ştia - că erau în România 3.000 de familii care solicitaseră deja adopţii? În plan naţional, se pare că totuşi moratoriul s-a aplicat, dar nu cetăţenilor străini, moratoriul se aplică cetăţenilor români.

O adopţie, în acest moment, naţională durează într-un caz fericit circa 6 luni. Dacă eşti politician de Opoziţie, s-ar putea să ai nefericita ocazie să-ţi dureze adopţia 1 an, poate mai mult decât 1 an. Pot să vă spun că şi 1 an este insuficient pentru a adopta un copil. El are nevoie să se adapteze cu familia în care intră. Şi atunci, mă întreb: cum poate fi adoptat un copil în 48 de ore sau în 24 ore? Cum se integrează el în noua familie în care intră, mai ales când nu este o familie de români?

Îl întreb pe Adrian Năstase: ce-ar trebui să facă în România un copil nevinovat, care este lipsit în acest moment de apărare, pentru a-şi căpăta dreptul de a rămâne aici? Cred că răspunsul este simplu: acela de a-l arunca la lada de gunoi a politicienilor, pentru că nu-şi merită titlul de politician şi numele de politician. Nu cred că Adrian Năstase ştie ce înseamnă să fii tată, interesele financiare sunt mai presus decât orice.

Domnul Năstase a vândut tot, inclusiv viitorul României. A vândut copiii. Este josnic şi murdar. (Aplauze din partea Alianţei PD-PNL, şi a grupului PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit, stimată colegă, 7 minute. I-aţi mai lăsat colegului dumneavoastră Boc 2 minute.

Are cuvântul domnul Napoleon Pop, reprezentantul Grupului Naţional-Liberal.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Ne-am învăţat şi de data asta cu efortul constant de a demonta o moţiune simplă, observând în luarea de cuvânt a doamnei ministru, şi de data aceasta, la nivelul Parlamentului care controlează Executivul, aceeaşi preocupare aproape jenantă de a face din alb negru şi din negru alb.

Nu suntem aici nici la declaraţii politice, şi nici la comunicate de presă, ci în faţa unui act pe care ar trebui să-l privim cu responsabilitate.

Moţiunea s-a bucurat şi de câteva epitete: neconstituţionalitate, instrument demagogic şi de manipulare, politicianism, ceva între real şi senzaţional. Să luăm la rând aceste epitete şi să încercăm să ni le explicăm împreună.

Cu privire la neconstituţionalitate. Realitatea, doamnă ministru, la care am ajuns astăzi, demonstrează, într-adevăr, neconstituţionalitatea Ordonanţei nr.161/2001, scoasă doar la câteva săptămâni după Ordonanţa nr.121/2001, de suspendare a procedurilor legale anterioare de adopţie internaţională, întrucât aceasta este o ingerinţă mai mult decât evidentă a Executivului în justiţie: prin derogări şi exceptări care neagă sensul Ordonanţei nr.121, instanţa se pronunţă exclusiv - şi vă rog să reţineţi - exclusiv pe baza documentelor depuse de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului; se dau termene imperative şi decizii (10 zile pentru judecarea cauzei, 3 zile pentru atac, nu se mai admit probe de nici un fel). Curat neconstituţional. Demagogie şi manipulare.

Oare îşi permite un parlamentar european, dacă totul este în regulă în această ţară, să critice un Guvern angajat într-un moratoriu pentru ceea ce a făcut, sau a făcut rău? Oare reacţia de la Bruxelles este chiar gratuită?

Am primit cu preocupare avertismentele primite şi am fost şi noi, cei din Opoziţie, la Bruxelles, cu colegii de la Putere, ca România să nu fie pedepsită prin suspendarea negocierilor de aderare.

Doamna ministru, cu tot respectul, vrea printr-un text plin de demagogie şi manipulare, să ne convingă că la Parlamentul European nu s-a întâmplat chiar absolut nimic? Politicianism, prin inconsistenţa faptelor reale.

Mai toate moţiunile Opoziţiei au fost tratate ca într-un scenariu tip Kafka. Când un ministru va recunoaşte că nu poate fi perfect în toate cele, şi că mai poate şi greşi. Nu s-ar supăra nimeni dacă ar exista această recunoaştere, pentru că suntem cu toţii oameni. Lipsa de modestie, nu faţă de unele lucruri bune, care pot fi şi chiar foarte multe, ci faţă de puţine fapte consistente, pe care noi le evocăm într-un context critic pentru România, devine aproape deranjantă pentru noi toţi.

Demontarea Moţiunii, a fost într-adevăr un exerciţiu de politicianism.

Real şi senzaţional. Da, doamnă ministru, prezenţa dumneavoastră la această moţiune avea menirea să tranşeze, intr-adevăr, între ceea ce este real şi senzaţional în această moţiune. Nu constat că realul absolut este cel prezentat în luarea dumneavoastră de cuvânt, iar Moţiunea parlamentarilor din Opoziţie, este pură-senzaţie şi ficţiune.

Dar oare obiectul moţiunii parlamentarilor, ea a creat senzaţie la Bruxelles, sau actele puţin nesăbuite ale guvernanţilor? Cred că între real şi senzaţional, dacă aceste extreme există. Trebuia să se pronunţe justiţia până acum, indiferent, cine este în cauză, dar nici într-un caz în termenii Ordonanţei nr.161/2001.

Grupul parlamentar al PNL vă cere, în mod oficial, în această seară, lista tuturor ONG-urilor implicate în adopţiile internaţionale.

Din păcate, doamnă ministru, Guvernul a căzut în propria capcană, întinsă de propria-i ordonanţă. Vă mulţumesc. (Aplauze grupul PNL.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 5 minute, domnule coleg.

Reprezentanţii Uniunii Democrate Maghiare din România, a grupului parlamentar, se exprimă prin doamna Iulia Pataki.

Doamna Iulia Pataki:

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Azi ne este dat să participăm la un nou exerciţiu democratic, prin dezbaterea acestei moţiuni simple, iniţiată de către Grupul parlamentar al PRM.

Desigur, nu avem nimic împotriva folosirii de către membrii Parlamentului a dreptului de a atenţiona Guvernul asupra unor lipsuri în activitatea sa, dar trebuie să declarăm că avem mari rezerve faţă de motivaţia care stă în spatele acestui demers.

Despre ce este vorba? Cunoaştem cu toţii ultimul şi până la această dată poate cel mai serios avertisment lansat României de către Uniunea Europeană. Ştim cu toţii că dacă documentul final a avut unele formulări mai conciliante, raportul Comisiei pentru politică externă a Parlamentului European, în ansamblu, a fost mult mai tranşant, mai dur.

Uniunea Europeană ne atrage atenţia că avem mari lipsuri în realizarea criteriilor politice stabilite la Copenhaga pentru candidaţii la statutul de membru plin al Uniunii. Este adevărat că în raport se face referire şi la situaţia adopţiilor internaţionale, dar în nici un caz nu se poate spune că punctul de greutate al criticilor se află în acest domeniu.

Dar să analizăm puţin această chestiune. În primul rând, trebuie să declar că noi nu credem că o moţiune se poate baza pe materiale apărute în presă. A reda citate pe larg din presă, pe o întindere de 10 pagini, din cele 11 ale moţiunii, ni se pare de-a dreptul exagerat.

Credem că Grupul parlamentar al PRM ar fi fost mult mai convingător dacă argumentele prezentate ar fi fost citate din materiale ale Uniunii Europene sau din rapoarte ale Guvernului, şi nu articole din revista România Mare sau presa internaţională.

Trecând peste această chestiune, să ne aplecăm puţin asupra celei mai importante probleme, şi anume adopţiile internaţionale. Este adevărat că Guvernul României a acceptat invitaţia Uniunii Europene de a suspenda adopţiile internaţionale, decizie ratificată şi de către Parlament. Dar, legislaţia născută astfel a fost una destul de ambiguă, care necesită o clarificare printr-o acţiune legislativă promptă şi hotărâtă.

Trebuie să adoptăm acte normative clare şi fără echivoc. În acest sens, nu putem decât să ne exprimăm nedumerirea că acel pachet legislativ privind statutul copilului şi adopţiile internaţionale, care a fost elaborat şi prezentat Guvernului în anul 2001 de către experţi ai Uniunii Europene, încă nu a fost trimis Camerelor spre dezbatere şi aprobare. În aceste condiţii, suntem nevoiţi să solicităm Guvernului să ne înainteze acel pachet legislativ spre dezbatere, exprimându-ne totodată regretul faţă de această tergiversare dăunătoare României.

Pe ultima pagină a moţiunii, aceea fără citate din ziare, iniţiatorii prezintă câteva solicitări. Una dintre ele ne-a frapat la modul cel mai neplăcut. Iniţiatorii solicită nimic mai puţin decât o violare a dreptului la protecţia datelor personale, adică a unui drept recunoscut ca fiind fundamental în Europa, când solicită publicarea listelor copiilor adoptaţi în străinătate şi a părinţilor adoptivi.

În nici un caz nu putem să ne raliem unei astfel de acţiuni de instigare la comiterea unei infracţiuni. Având în vedere însă gravitatea şi importanţa problemei, precum şi posibilele şi probabilele efecte negative asupra procesului de integrare a României, considerăm că Guvernul ar trebui să prezinte Parlamentului un raport privind supravegherea post adopţie a copiilor adoptaţi în străinătate şi, reiterând ideea noastră prezentată mai sus, să prezinte Parlamentului, în cel mai scurt termen cu putinţă, pachetul de legi privind reglementarea adopţiilor, dar şi să evite în viitor practicile prin care se subminează credibilitatea României. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamna Pataki. Aţi vorbit 4 minute.

Are cuvântul, în continuare, doamna Ana Florea, reprezentanta Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale. Aveţi cuvântul.

Doamna Ana Florea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Acuzaţiile aduse în această moţiune sunt foarte grave. Copiii noştri reprezintă viitorul nostru, viitorul României. Şi de modul cum gestionăm problematica copilului depinde şi viitorul nostru. Natalitatea din România este în scădere; aceasta are ca şi consecinţă îmbătrânirea populaţiei cu rezultatele cunoscute: reducerea populaţiei active, creşterea necesarului de fonduri pentru asistenţă medicală şi socială a vârstnicilor.

În acest context, al scăderii natalităţii, fiecare copil este o bogăţie a României. Dar, la rândul său, fiecare copil are dreptul să crească într-o familie armonioasă, să beneficieze de condiţii care să-i permită dezvoltarea plenară a capacităţilor fizice, mentale şi psihice.

Copiii abandonaţi sunt lipsiţi de iubirea din familie, atât de necesară dezvoltării psihice şi fizice. Este demonstrat ştiinţific că evoluţia unui om este marcată de perioada copilăriei. Traumele din copilărie se răsfrâng asupra întregii vieţi. Gestionarea problematicii copiilor abandonaţi este foarte delicată. Omul, şi implicit copilul, nu trebuie să fie tratat ca o marfă. Toţi avem dreptul la viaţă şi la condiţii decente de trai, dar între vorbe şi fapte deseori este o distanţă mare.

Copilul abandonat de o mamă care nu-l doreşte, trebuie să fie protejat de societate prin legi şi fapte. Datorită multiplelor acuzaţii legate de adopţii, reglementările privind acest domeniu sunt tot mai multe şi mai complicate, care, deşi au un scop nobil, asigurarea pentru copil a securităţii şi găsirea familiei optime în care să crească, au ca rezultat prelungirea timpului în care copilul nu îşi găseşte familia, şi, în consecinţă, dezvoltarea lui psihică şi fizică are mult de suferit.

Cine i-a întrebat pe aceşti copii ce vor ei şi unde ar dori ei să trăiască? Sigur, este o întrebare retorică, deoarece ei încă nu pot răspunde, dar sigur ar şti să ne spună că doresc legi clare, simple şi să ne decidem mai repede ce facem cu ei, căci au nevoie de siguranţa unei familii, un cămin stabil şi sigur. ne-ar privi cu reproş când din problema lor facem un subiect de luptă politică. Copiii doresc să nu mai fie plimbaţi dintr-un pat de spital într-o altă instituţie de ocrotire a copilului, ci doresc şi ei să ştie cui îi spun "mama". Ar trebui, pentru câteva clipe, să ne transpunem în situaţia acestor copii şi atunci am găsi mai uşor soluţiile cele mai bune.

Tema adopţiilor trebuie abordată cu maximă responsabilitate, având în vedere că este vorba de drepturile omului, de viaţa şi viitorul acestor copii. Dacă într-adevăr ne pasă, este necesară adoptarea şi actualizarea cât mai rapidă a legislaţiei privind copilul aflat în dificultate şi adopţiile şi reducerea numărului copiilor care ajung să fie abandonaţi.

Abordarea subiectului adopţiilor internaţionale este o abordare de suprafaţă a unei probleme mult mai complexe. Ne punem întrebarea: de ce ne legăm mai mult de efecte şi nu căutăm cauzele fenomenului? Doar descoperind cauzele putem să găsim soluţii pentru înlăturarea efectelor. Dacă n-am avea copii abandonaţi, azi nu s-ar discuta o moţiune pe această temă. Întrebarea noastră nu este dacă să fie sau nu adopţii internaţionale, ci cum să facem să avem cât mai puţini copii abandonaţi? Unii vor pune cauza abandonului pe seama sărăciei. Da, este corect, dar este vorba de sărăcie nu numai materială, ci şi educaţională şi spirituală.

Sfântul Sinod afirmă că România nu este o ţară atât de săracă încât să nu-şi poată creşte copiii. Are dreptate. Românii, deseori, au fost mult mai săraci material decât acum, şi bogăţia lor cea mai de preţ erau copiii, pe care nu şi-i abandonau. Aceasta dovedea o spiritualitate ridicată.

Din păcate, în societatea noastră se simte tot mai mult lipsa iubirii aproapelui şi, în consecinţă, chiar a propriilor copii. Ceea ce trebuie să ne propunem, este scăderea numărului copiilor abandonaţi prin educarea tinerilor, a femeilor în spiritul responsabilităţii pentru copii. Acest rol îi aparţine şcolii, sistemului sanitar, bisericii şi întregii societăţi.

Este, în primul rând, o problemă morală. Tema adopţiilor este o problemă nu numai a României. Absenţa unei directive europene privind acest subiect şi faptul că în ţările europene legislaţia privind această temă este diferit abordată, dovedesc că această problemă este foarte sensibilă şi nu s-a ajuns, încă, la un punct de vedere comun.

Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale se declară pentru respectarea cu stricteţe a legilor privind apărarea drepturilor omului şi, respectiv, a drepturilor copilului. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 6 minute, distinsă colegă, ceea ce înseamnă că aţi epuizat timpul care a fost pus la dispoziţie.

Am parcurs primul tur al luărilor de cuvânt.

Trecem la următorul tur, şi dau cuvântul domnului Şerban Mihăilescu, din partea Grupul parlamentar al PSD.

Domnule Raj Tunaru, dacă doriţi să luaţi cuvântul, vă rog să adunaţi 5 semnături de la colegii dumneavoastră independenţi şi vă dau şi dumneavoastră cuvântul.

Vă rog să încetaţi discuţiile din sală.

Domnul Petru Şerban Mihăilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este o dezbatere puţin mai specială, pentru că se ridică o serie întreagă de probleme importante. O singură voce a făcut discordanţă, prin nişte acuzaţii fără nici un fel de temei.

Principala chestiune este că noi nu am ascultat cu atenţie ce a prezentat doamna ministru aici. Şi atunci, cu respect, trebuie să încerc foarte scurt să vă dau o imagine cât mai apropiată de realitate.

În primul rând, Guvernul Adrian Năstase a fost împotriva adopţiilor naţionale şi este împotriva adopţiilor naţionale. În timpul Guvernului Adrian Năstase există 980 de cazuri (şi vă voi explica cum s-a ajuns), în timp ce în timpul guvernării cederiste au fost 10.000 de cazuri.

Explicaţi-mi tot ce doriţi dumneavoastră, dar noi asta am moştenit, stimaţi colegi: anunţuri despre cum se poate cumpăra pe Internet şi aici cine vorbeşte de 20.000 dolari şi 25.000 dolari se referă la o etapă foarte precisă. este etapa care a creat imaginea pieţei de 200 milioane dolari, care provin dintr-o simplă înmulţire: ceea ce era prezentat pe Internet şi cu cele 105 organizaţii care se ocupau în exclusivitate şi a căror listă o vom pune la dispoziţie imediat.

Deci, aceasta era realitatea anului 2000. A face acum o întreagă dezbatere, cu sentimente foarte normale, aproape emoţionante, cum ar fi trebuit să procedăm, este foarte simplu, dar noi aceasta am moştenit. Din păcate, nici situaţia anterioară, nu că aş vrea să scuz guvernarea '97-2000, nu a fost mai fericită. Intr-un elan deosebit, în '90-'91 (şi doamna ministru a prezentat foarte exact, dar auditoriul era ocupat cu propriile sale păreri despre această chestiune) s-au aprobat legi extrem de permisive, legi care au exclus Guvernul, au exclus orice autoritate, au fost numai pe sistemul din justiţie şi au creat acea faimă României, care a fost prezentă pe toate posturile de televiziune cu imagini terifiante privind această problemă, aşa cum a prezentat în raportul Guvernului: iarăşi nu am fost atenţi.

Cifrele sunt, probabil, undeva, pe perioada anterioară anului '97, la acelaşi nivel. Deci, ne îndreptăm spre un total de circa de 20.000 de adopţii. Aşa cum bine sublinia reprezentanta minorităţilor, un proces de adopţie durează foarte mult. Deci, nu s-a putut opri (domnul profesor Bolcaş are dreptate), deşi a existat o decizie de oprire. Ea a fost luată în decembrie 2000. De atunci nu s-a mai eliberat nici un fel de certificat pentru vreo familie adoptatoare. A existat o hotărâre a Comitetului de Adopţii, luat în luna mai 2001, prin care s-au stopat adopţiile, dar printr-o acţiune în justiţie a uneia din organizaţiile intermediare, care face şi obiectul a cinci dosare, şi este justificată observaţia că nici până acum nu avem răspunsul la o serie întreagă de dosare, s-a obţinut câştig şi s-a infirmat acea hotărâre. Şi atunci a apărut Ordonanţa nr.121, care stopa complet adopţiile.

Şi ca să facem această ordonanţă a existat un grup independent de analiză, coordonat de Comisia Europeană, cu specialişti străini, care a recomandat această soluţie; acel raport a fost publicat, acel raport a fost aprobat de Guvern şi la Comunitatea Europeană. Nu are dreptul nimeni să vină să ne dea lecţii, cum au făcut unii, care încurcă toate noţiunile posibile şi imposibile. Nu vă supăraţi, trebuie şi puţin profesionalism. Nimeni nu este atent când se vorbeşte, toată lumea se ia după nişte articole care au alte scopuri, iar noi trebuie să venim să justificăm cele mai bune rezultate pe care le-am avut în acest domeniu.

Vă repet: comparaţi 1.000 de cazuri, care s-au făcut în temeiul unei legi, indiferent cum spune un preşedinte de partid sau altul, că este bună sau e rea, sau inginerie, nu mă interesează. A existat un cadru legal. Am avut un temei documentar foarte clar, creat de un grup pus la dispoziţie de Comunitatea Europeană, în care am avut reprezentanţi ai Comunităţii Europene, cu funcţii, care au stat permanent în România, care au cunoscut toate eforturile noastre. Dacă doriţi, petrecem noaptea împreună şi vă citesc tot ce s-a scris în rapoartele de ţară. Este inadmisibil să confundaţi Raportul de ţară al Comisiei Europene pe 2003, cu raportul Comisiei de politică externă al Parlamentului European. Este o, iertaţi-mă, confuzie, care nu are nici un fel de logică.

Vă repet: raportul Comisiei Europene pe 2003 a fost elogios la adresa noastră. Ce s-a întâmplat, nu vreau să comentez. Dar vreau să vă reamintesc că, din 34 de amendamente la Comisia de politică externă, doar 4 erau legate de copii. Din acele 4, 3 erau contradictorii. Un anumit grup de parlamentari europeni dorea să continuăm adopţiile; un alt grup de parlamentari dorea să le sistăm din nou. Şi atunci, Guvernul a luat acea decizie, în luna februarie, de a stopa definitiv, practic pentru a patra oară, acest proces.

Vă rog foarte mult, sunt chestiuni extrem de importante. 60% din copiii care stau în centre de plasament, părinţii nu i-au vizitat niciodată în 2 ani. La 35% dintre ei semnează în ziua naşterii că n-au nevoie de ei!

De ce nu faceţi acţiuni de educaţie, de ce nu vă gândiţi la aceste chestiuni? Ştiţi că a crescut numărul de copii în perioada 1997 - 2000 extraordinar în plasament, pentru că exista o piaţă? Noi n-am făcut 35%, cel mai mic nivel care a fost vreodată, pentru că am fost noi foarte grozavi! A dispărut presiunea adopţiilor! Iar 65% din copiii din orfelinate au peste 12 ani. Deci, vin dintr-o altă perioadă, ca să mă exprim eufemistic. Vă rog foarte mult!

S-a discutat poate prea mult! Noi ne vom continua politica, dar vă repet: noţiunea de corupţie din acest domeniu a dispărut din 2001! Cine spune că Guvernul Năstase a vândut copii... mă opresc aici, pentru că eu sunt recunoscut pentru replicile mele şi nu vreau din nou să iau faţa anumitor persoane!

A doua chestiune: suntem împotriva adopţiilor internaţionale am dovedit-o acum şi o vom dovedi prin tot ce facem în continuare.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 7 minute, domnule coleg. Urmează din partea Grupului P.R.M. domnul deputat Mircea Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Domnule preşedinte,

Distinsă doamnă şi domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Asistăm în prezent la o situaţie extrem de gravă generată de ignorarea drepturilor omului şi cu atât mai dureros ale copilului, prin lipsa unui sistem legislativ sau încălcarea şi modificarea unor legi existente.

În ciuda faptului că în programul de guvernare 2001 - 2004, la Capitolul 53, "Obiective strategice pentru protecţia copilului", se stipulează "reanalizarea de fond, la recomandarea Parlamentului European, a regimului adopţiilor internaţionale şi crearea unui cadru legislativ corespunzător", până în prezent ne aflăm în situaţia unui haos şi vid legislativ, ba, mai mult, prin emiterea de acte legislative se încalcă Legile nr. 11/1990, Ordonanţa nr. 25/1997, care erau în acord cu ratificarea Convenţiei pentru drepturile copilului.

Începând din anul 2000 au fost emise până în prezent 19 acte normative, multe contradictorii. La mai puţin de o lună după ce se emite Ordonanţa nr. 121/2001, prin care se instituie moratoriul, se modifică această ordonanţă prin Ordonanţa nr. 161. Ordonanţa nr. 161 nu este altceva decât încălcarea principiului constituţional al separării puterilor în stat.

Prin Ordonanţa nr. 161 puterea judecătorească devine instrument al executivului, primind dosarul aprobat de la Guvern, avizat de Secretariatul General al Guvernului, art. 1¹, 1². Şi, mai mult, prin 14 instanţa judecătorească "se pronunţă exclusiv pe baza actelor depuse de autoritatea pentru protecţia copilului şi adopţii, în termen de cel mult 10 zile", în timp ce prin Legea nr. 11 şi prin Ordonanţa nr. 25/1997, instanţa era liberă să administreze ce probe doreşte, exista apel conform procedurilor Codului Civil. În aceste condiţii, asistăm la această încălcare a separării puterilor.

Dacă facem o istorie, trebuie să spunem că înainte de 1989 fiinţa Legea nr. 4/1953, conform căreia adopţia numită înfiere depinde exclusiv de autoritatea statului.

În 1990 s-a emis o dată cu ratificarea Convenţiei O.N.U. şi legea şi după aceea Ordonanţa nr. 25/1997, în concordanţă cu prevederile internaţionale în care toate statele au puterea judecătorească separată şi ea decide.

Ordonanţa nr. 161 nu este decât un mod de a imixtiona puterea judecătorească şi o întreb pe doamna ministru care îmi spune că în deplină suveranitate justiţia hotărăşte. Cum este acea suveranitate, dacă Ordonanţa nr. 161 stipulează că trebuie să se judece exclusiv pe baza probelor de la dosar, nelăsând toţi ceilalţi timpi pe care trebuie să-i urmeze justiţia.

La aceasta adăugăm: condiţia dezastruoasă din punct de vedere al stării de sănătate a copilului, mortalitatea infantilă atingând cel mai mare indicator din Europa - 16,4, spre deosebire de celelalte ţări, între 4 şi 6,8; mortalitatea maternă - 0,34, în comparaţie cu alte ţări - 0,03 - 0,88; sporul natural negativ care se accentuează, în 2002 - minus 2,8, în 2003 - minus 3,4. Jumătate din cazurile de SIDA din Europa - 6.445, fiind în România.

Aceasta explică de ce numărul adopţiilor, atât naţionale, cât şi internaţionale este atât de mare la noi în ţară, în comparaţie cu ţările vest europene, unde aproape nu există, chiar cele naţionale, şi cu ţările est europene, în care numărul acestora reprezintă în medie o treime din cele ale României.

Închei această alocuţiune prin a solicita necesitatea separării puterilor în stat: executivă, legislativă şi judecătorească, numai aceasta putând fi calea democraţiei. Şi în acelaşi timp, măsuri de ieşire din marasmul financiar în care se găseşte sistemul sanitar, cu consecinţe atât de grave asupra sănătăţii populaţiei.

În fapt, şi sorgintea acestei terifiante situaţii a adopţiilor, care ne îndepărtează de obiectivele noastre de aderare la Uniunea Europeană se înscrie în acelaşi context, precum "condiţia bolnavilor psihici din România, relevată de situaţia spitalului de la Poiana Mare, datorată tot vidului legislativ". Am făcut Legea sănătăţii mintale în 2001, nu avem instrucţiuni de aplicare până astăzi şi rămâne inoperantă.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 7 minute, stimate coleg. Grupul dumneavoastră parlamentar mai are 5 minute.

Urmează din partea Partidului Democrat domnul deputat Boc, pentru 2 minute. Pentru că dumneavoastră intraţi greu în subiect, o să facem 2 minute şi jumătate. (Rumoare)

Domnul Emil Boc:

S-ar putea să regretaţi, domnule preşedinte, aveţi grijă!

Domnule preşedinte,

Aveam un discurs pregătit, dar domnul ministru Mihăilescu a formulat o frază ce probabil va rămâne în antologia dezbaterilor parlamentare şi în cele două minute o să-mi permit doar să comentez această frază a domnului ministru.

Spuneaţi dumneavoastră, domnule ministru: din 2001 s-a pus capăt corupţiei în domeniul adopţiilor internaţionale. Sincer să fiu am fost emoţionat. (Aplauze din partea stângă a sălii)

Domnule ministru, legat de ordonanţa şi ordonanţele pe care le-aţi adoptat dumneavoastră în privinţa adopţiilor internaţionale, după ce a fost dat un moratoriu, au apărut nişte excepţii. Potrivit textului de lege - şi mă refer la Ordonanţa nr. 161 - prin derogare, în situaţii excepţionale, se admit aceste adopţii internaţionale.

Am căutat toată legislaţia din România să găsesc care sunt acele situaţii excepţionale, care sunt criteriile pentru evaluarea situaţiilor excepţionale. Şi după îndelungi căutări le-am găsit. Am găsit un memorandum care de jos în sus poartă următoarele semnături: doamna Gabriela Coman, domnul Petru Şerban Mihăilescu şi domnul Adrian Năstase.

Din curiozitate m-am dus mai departe, pe prima pagină şi am găsit câteva lucruri importante care spun în felul următor: cererile de adopţie au fost formulate de către persoane sau familii de cetăţenie străină, pentru a căror soluţionare favorabilă au intervenit diverse personalităţi ale vieţii publice din România sau străinătate.

Alt text: unitatea familiilor adoptive este probată prin intervenţia personală a unor oficialităţi române şi străine.

M-am uitat unde este locul acestor criterii şi l-am găsit: în Codul Penal. Acesta este trafic de influenţă! (Aplauze) Şi atunci, domnule ministru, cum rămâne cu fraza - repet - antologică, cum rămâne, domnule ministru? Nu rămâne decât o simplă vorbă, o simplă barieră de hârtie! Era de aşteptat ca domnul Adrian Năstase să vină în faţa Parlamentului şi să răspundă acestor provocări. Domnia sa prefera să meargă la Bruxelles şi merge în continuare, sfidând Parlamentul României!

În faţa unor asemenea demersuri, în faţa unor asemenea dezvăluiri, orice prim-ministru dintr-o ţară democrată şi-ar fi prezentat demisia. Premierul Adrian Năstase n-a făcut acest lucru, dar îl aşteptăm să o facă sau cel puţin putea să facă ceea ce doamna Emma Nicholson i-a recomandat. Dacă premierul Berlusconi ar fi venit la Tony Blair să-i ceară 100 de copii, Tony Blair l-ar fi invitat să stea jos, i-ar fi dat un brandy şi ar fi chemat un psihiatru. Asta trebuia să facă şi Adrian Năstase, dacă respecta statul de drept şi prestanţa şi prestigiul României. Este păcat că, din nefericire, în loc ca România să rămână în imaginea Uniunii Europene ca o ţară demnă, ca un stat de drept, din nefericire premierul Adrian Năstase rămâne cu o imagine legată de vânzarea de copii şi trafic de copii. Aceasta este realitatea! Motiv pentru care - şi o să închei - Grupul parlamentar al Partidului Democrat susţine aceste componente din moţiune, se va abţine de la vot, pentru că o parte din textele formulate vizează o perioadă unde nu există nici un fel de probă.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat,

Dreptul la replică îl dăm la sfârşit. Este o cutumă şi în mod sigur v-am înscris!

Urmează din partea Grupului Naţional Liberal domnul Cătălin Micula. Aveţi cuvântul pentru 4 minute, stimate coleg.

Domnul Cătălin Micula:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este extrem de bine venită această moţiune, chiar dacă reprezentanţii puterii sunt deranjaţi în general de asemenea demersuri ale opoziţiei. Şi este extrem de bine venită această moţiune, pentru că această moţiune aduce în atenţia noastră, chiar dacă dumneavoastră nu vreţi să ascultaţi şi nu vreţi să credeţi, o problemă esenţială, nu problema adopţiilor, ci problema copiilor. Şi când spun că nu problema adopţiilor, o spun pentru că în ciuda interesului pe care dumneavoastră îl manifestaţi, din păcate copiii au fost la fel de prost îngrijiţi de către noi, lăsaţi la o parte de către noi şi înainte ca Parlamentul European să ceară acest lucru şi după ce Parlamentul European a cerut acest lucru.

Noi, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal nu am semnat această moţiune şi nu am semnat această moţiune pentru că este insuficientă! Pentru că este dusă numai şi numai în direcţia semnalată de către Parlamentul European. Dar, despre copiii care au fost prezentaţi ca vânduţi în Ţara Românească pentru a se face bani pe seama lor, nu se spune nimic în această moţiune!

Dar despre copiii despre care s-a scris că au murit de foame nu se spune nimic în această moţiune!

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

De Stoica aţi auzit?!

Domnul Cătălin Micula:

Vorbim de perioada 2003! Vorbim despre o perioadă extrem de importantă, perioada marilor realizări, perioada în care copiii neajutoraţi au fost lăsaţi deoparte. Este perfect adevărat şi nu o să mă puteţi întrerupe, este perfect adevărat faptul că în perioada 1997 - 2000 România a avut aceste probleme! Dar, în acelaşi timp, problemele nu s-au rezolvat până acum. Din păcate, nu le luăm în seamă nici acum. Spunem că vom face, spunem că vom drege, spunem că vom îmbunătăţi ".. (Gălăgie în sală) Dar, concret, ceea ce fac ei...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să-i permiteţi să termine intervenţia!

Domnul Cătălin Micula:

... astăzi, nu spunem nicăieri!

Am venit să vă spun în felul următor şi sper că în momentul acesta veţi înţelege. Noi cerem oficial ca întreaga perioadă de după 1989, în privinţa adopţiilor, să fie verificată de către P.N.A. Şi 1990, 1996 şi 1997-2000 şi 2000-2001. Noi cerem ca pentru întreagă această perioadă să fie stabiliţi responsabilii pentru toate acuzele care s-au adus aici în Parlament şi pentru cei care au fost vinovaţi pentru 1997-2000 şi pentru cei din 2000-2003. Indiferent că sunt prim-miniştri, indiferent că sunt foşti şefi de partid, indiferent că sunt şefi de partid, trebuie să răspundă!

Pe de altă parte, trebuie să vă spunem, domnilor parlamentari, că votul nostru va fi unul de abţinere.

Va fi unul de abţinere, pentru că vrem ca în Parlamentul României să se dezbată de urgenţă şi să se aplice legislaţia făcută pentru copii, dar nu suntem de acord ca în textul acestei moţiuni, cerinţele ei să fie împotriva, aşa cum sunt ele scrise, împotriva intereselor acestor copii. Sunt cerinţe care nu pot fi acceptate şi de aceea nu o votăm.

Vă mulţumesc pentru bunăvoinţa cu care aţi ascultat şi cu care preluaţi ca idee problemele acestor copii.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă din partea Grupului U.D.M.R. mai doreşte cineva să intervină? Nu.

Trecem, stimaţi colegi, la următoarea serie de intervenţii. Doamna Lucia Lepădatu.

Doamna Lucia Cornelia Lepădatu:

Domnule preşedinte,

Doamna ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Astăzi nu este numai 1 martie, Ziua Mărţişorului, ci şi debutul sezonului de moţiuni! Citind întregul text al moţiunii iniţiată de 71 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al P.R.M., mărturisesc că m-am aflat în faţa unei dileme. Ori iniţiatorii au greşit andrisantul, cum ar spune nenea Iancu, ori au făcut, fără să ştie, o călătorie în timp prin anii 1997 - 2000.

Se regăsesc în moţiune informaţii şi relatări confuze, răuvoitoare, de natură a induce în eroare opinia publică şi de a slăbi încrederea în instituţiile democratice, în forţele politice angajate în amplul proces de reformă, în însuşi procesul de integrare a României în Uniunea Europeană.

Iniţiatorii au înţeles să administreze ca probe relatările presei din diverse perioade, printre acestea figurând şi cele din săptămânalul "România Mare", făcând o "tocăniţă de gazete", cum ar spune cei doi simpatici cârcotaşi, dar ignorând cu desăvârşire evidenţa, realitatea, într-o încercare disperată de a acumula procente, de a câştiga un capital electoral.

Realitatea este, stimaţi colegi, cea din centrele de plasament de astăzi. Realitatea este grija Guvernului P.S.D. pentru asigurarea celor mai bune condiţii de viaţă copiilor aflaţi temporar în dificultate. Realitatea constă în asigurarea celei mai bune forme de protecţie a interesului superior al copilului.

Autorii moţiunii uită, cu bună ştiinţă, că în perioada 1997-2000 România era o piaţă bună de adopţii internaţionale, că în acea perioadă s-au soluţionat în instanţe aproape 10.000 de cereri de adopţii internaţionale, din care aproximativ 3.500 numai în anul 2000, că în aceeaşi perioadă au dispărut peste 400 de dosare de adopţii internaţionale, făcând imposibilă verificarea legalităţii acestora, că România a făcut obiectul unor severe critici în această privinţă, în raportul de ţară pe anul 2000.

Prin urmare, pot să afirm că în perioada 1997-2000 puterea de atunci şi CDR 2004 de astăzi au făcut trafic de copii şi trafic de influenţă.

Guvernul Adrian Năstase a acţionat cu profesionalism şi înaltă responsabilitate, adoptând şi aplicând strategia naţională în domeniul protecţiei copilului în dificultate, realizând restructurarea şi descentralizarea efectivă a întregului sistem de protecţie a copilului şi instituind suspendarea adopţiilor internaţionale. Dovada cea mai clară că aceste angajamente au devenit realitate o reprezintă aprecierile pozitive şi progresele evidente realizate de România, menţionate în rapoartele de ţară pe anii 2001, 2002 şi 2003.

Moţiunea, aşa cum este formulată, induce ideea, aş spune eu periculoasă, că ţările de origine ale familiilor adoptatoare au grave probleme de legislaţie şi probleme instituţionale, în ceea ce priveşte urmărirea evoluţiei copilului adoptat.

Or, situaţia este cu totul alta. Pe parcursul a doi ani, de două ori pe an, la 6 luni, rapoartele sunt înaintate autorităţii centrale române. Aceste rapoarte cuprind informaţii complete şi se referă la aspecte ale dezvoltării şi evoluţiei copiilor, la care noi, ca părinţi, de cele mai multe ori nu ne-am gândit.

Este păcat că subiectul acesta atât de delicat care implică suflete de copii, destine ale unor copii, este folosit în scop politic şi politicianist de către colegii din P.R.M., bulversând existenţele acestor copii.

Cred că noi, oamenii politici, trebuie să ne manifestăm şi să acţionăm în această perioadă cu maturitate, cu responsabilitate, cu înţelepciune şi chibzuinţă şi să facem în aşa fel încât visurile acestor copii să se realizeze. Iar mâna întinsă unui copil, căminul şi familia să fie zugrăvite nu în alb-negru, ci în culorile speranţei.

De aceea, vă rog, dragi colegi, să votaţi împotriva acestei moţiuni. (Aplauze din partea P.S.D.-ului)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 5 minute, stimată colegă.

Ultimul vorbitor din partea Grupului Partidului România Mare, domnul Octavian Petruş.

Domnul Octavian Petruş:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Prea nobili şi stimaţi colegi,

Eu vă rog să mă ascultaţi cu atenţie, voi spune lucruri interesante şi adevărate. Şi voi fi scurt!

Doamna ministru, în loc să răspundă la întrebările moţiunii, a abordat o manieră artistică: ne-a recitat poemul "Never more" al lui Edgar Allan Poe, într-o traducere pesedistă neinspirată - "Niciodată".

Acum să trecem de la emoţii la raţiune. Astăzi avem în dezbatere un fapt neobişnuit pentru lumea civilizată. Guvernul unei ţări, Guvernul României se ocupă cu exportul de copii. De ce acest Guvern, pretins social-democrat, este interesat în această activitate? Ca şi dumneavoastră, am urmărit şi analizat acest fenomen straniu în presa română şi cea străină. Eu am ajuns la unele concluzii şi voi face câteva recomandări. Anumiţi membri ai Guvernului se pare că suferă de ceea ce eu numesc "sindromul delapidatorului". V-aţi imaginat ce spune în sinea sa un delapidator? Activitatea de vânzare a copiilor este foarte bănoasă! Merită riscul. Eu nu voi semna nici o hârtie, nu o să mă prindă nimeni, pentru că în Guvern vom introduce organe de cenzură, extrem de energice. Va acţiona omerta şi în presă nu va transpira nici o informaţie! Totul va fi OK.

Însă, acest tip de raţionament funcţiona bine în practică acum 60 de ani, pe vremea lui Iosif Visarionovici Stalin. Astăzi, în epoca comunicaţiilor, orice activitate de vânzare de copii, mai devreme sau mai târziu, se va afla. Cine crede că observatorii Uniunii Europene în ţara candidată România dorm, se înşeală. Serviciile de informaţii ale lumii civilizate îşi fac datoria şi află tot ce se află cu copii români vânduţi în străinătate.

Eu cred că Parlamentul Europei din aceste surse credibile s-a informat. Aşa că, una din măsurile practice pentru a stopa greşelile Guvernului ce calcă zilnic în străchini este renunţarea la consultanţii cu gândire, practici şi atitudini staliniste în materie de cenzură.

O a doua recomandare este ca acest Guvern să caute în mod cinstit să înveţe ce înseamnă cuvântul "tabu". Când europenii au ajuns prima dată în Polinezia, în unele insule au observat că atunci când încercau să facă anumite acţiuni, băştinaşii protestau, îi opreau în mod energic şi strigau: "tabu, tabu!". Tabu înseamnă ceva sacru, ceva ce nu ai voie să faci nici în ruptul capului. Acum România se află în negocieri cu Uniunea Europeană. Se cuvine ca angajamentele Guvernului României faţă de Uniunea Europeană să constituie un tabu.

Dragi guvernanţi, haideţi şi nu vă mai jucaţi în mod iresponsabil cu destinele poporului român! Există tabuuri pe care trebuie să le îndepliniţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea P.R.M.-ului).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Ultimul vorbitor în cadrul dezbaterilor, neluând în calcul dreptul la replică, domnul Ionel Olteanu din partea Partidului Social Democrat.

Aş ruga şefii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală, pentru că în scurt timp vom trece la votul asupra moţiunii.

Aveţi cuvântul, domnule Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem în dezbaterea unei moţiuni care, fără îndoială, merita din partea noastră, a tuturor, mai multă luciditate.

Din respect pentru semnatarii şi desigur pentru alegătorii celor care au semnat această moţiune, eu cred că avem nevoie să manifestăm mai multă luciditate, cel puţin în ceasul al 12-lea, adică la vot.

Guvernul României nu a încălcat moratoriul privind adopţiile internaţionale, cum în mod greşit susţin autorii moţiunii.

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 121/2001, cu modificările promovate prin Ordonanţa de urgenţă nr. 161/2001, ambele aprobate de Parlament, s-a instituit un moratoriu asupra adopţiilor internaţionale vizând copiii din România, suspendându-se pentru prima dată toate procedurile aferente acestor adopţii, cu excepţia - citez şi am să mă limitez exact la termenii citatului -" a situaţiilor excepţionale impuse de interesul superior al copilului, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, avizate de Secretariatul General al Guvernului, în condiţiile în care Guvernul a aprobat transmiterea unor cereri de încuviinţare a adopţiilor internaţionale către instanţele judecătoreşti".

Nu încerc să mă refer la solicitările internaţionale la care nimeni nu s-a gândit, poate că aveau şi ele o legitimitate, în măsura în care regulile jocului se schimbau în timpul meciului, în raport de un principiu unanim cunoscut - şi sunt convins că eminenţii jurişti care figurează printre semnatarii moţiunii îl cunosc, fără îndoială - "legea reglementează numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Ordonanţa nr. 161 a venit să modifice ordonanţa precedentă, referitoare la aceeaşi materie, tocmai pentru a se da posibilitatea ca adopţiile care aveau proceduri în curs la instanţele judecătoreşti să beneficieze, potrivit principiului menţionat, de regimul legii vechi, legii anterioare. În aceste condiţii, această excepţie, şi o spun cu toată convingerea, era necesară, nu numai pentru respectarea acestui principiu, ci şi pentru respectarea Convenţiei de la Haga asupra adopţiilor internaţionale.

S-au spus foarte multe lucruri aici. din păcate, eu cred că nu s-a sesizat un lucru evident pentru oricine, că situaţiile excepţionale la care s-a referit textul excepţiei citate privesc un număr mult mai mic de copii cu privire la care s-au aprobat adopţiile respective, decât cele care erau în cauză, la care se referea regula de suspendare a procedurilor în curs. Prin urmare, Guvernul Adrian Năstase nu putea fi criticat, cu legitimitate şi cu argumente rezonabile, decât în situaţia în care ar fi transformat excepţia în regulă şi regula în excepţie, ceea ce nu s-a întâmplat, fără îndoială, şi există evidenţele care vă stau la dispoziţia tuturor.

Credeam că dezbaterea acestei moţiuni simple, care se referă la o problemă importantă pentru toată ţara, pentru noi toţi, problema adopţiilor din România, merita o calitate şi o luciditate mai corespunzătoare, să spun aşa. Exprimarea, însă, exclusivistă, utilizată de autorii moţiunii, intoleranţa terminologică, manifestată, de altfel, şi în luările de cuvânt din faţa dumneavoastră, îmi amintesc de anii '50, când clasa muncitoare mergea obligatoriu în paradis, iar burgheziei nu-i rămânea decât infernul, fără să existe noţiunea de purgatoriu.

Gândiţi-vă că lucrurile, abordate astfel, vor duce la un discurs intolerant şi la o concluzie, fără îndoială, exclusivistă. Dintr-o asemenea perspectivă, nu putem fi de acord cu expresii de genul, aşa cum se afirmă în moţiune, că: "PSD a venit la putere prin manipularea opiniei publice!" şi că: "PSD n-a făcut altceva, decât să continue fărădelegile guvernării anterioare!" Nu putem admite asemenea afirmaţii,pentru că asemenea afirmaţii sunt de-a dreptul jignitoare la adresa miilor, sutelor de mii de membri de partid PSD! (Rumoare, vociferări ale Opoziţiei.) Mă simt jignit, şi v-o spune unul care nu are obiceiul să fie flateur!

Din această perspectivă, eu cred că luciditatea de care avem nevoie astăzi în Parlamentul României trebuie să servească cel puţin interesului naţional, pe care, cel puţin la nivel declarativ, îl recunoaştem şi îl afirmăm cu toţii.

Dintr-o asemenea perspectivă încerc să închei, fără, desigur, să trag concluzii, încerc un sentiment de amărăciune, pentru simplul fapt că nu am reuşit, noi, în Parlamentul României, astăzi, datorită acelor discursuri intolerante şi exclusiviste, să înlocuim logica conflictului cu o necesară, atât de necesară! cultură a dialogului în serviciul interesului naţional.

Fără îndoială, rolul Opoziţiei este să critice, dar să şi ofere soluţii alternative. Stimaţi colegi, n-am văzut, astăzi, nici o soluţie. am văzut critici din ce în ce mai intolerante, din ce în ce mai determinate, pentru a obţine o vizibilitate.

Eu cred că cetăţenii, electoratul, sunt cei care trebuie să ne judece şi cei care nu greşesc niciodată. Dintr-o asemenea perspectivă, cred că amărăciunea pe care o încerc astăzi poate să fie sursă de inspiraţie pentru cel puţin câţiva dintre dumneavoastră, pentru motiv de reflecţie în legătură cu modul în care servim interesul naţional. Vă mulţumesc.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Domnule preşedinte, vă propun să-l adoptăm pe domnul Olteanu!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog, atrageţi-le atenţia colegilor dumneavoastră, că se zice "ceasul al unsprezecelea", nu "ceasul al doisprezecelea"! E o gravă greşeală de cultură generală, în Biblie se vorbeşte de "ceasul al unsprezecelea", ca să mai ai timp să te îndrepţi!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Are dreptul la replică domnul Şerban Mihăilescu, în legătură cu afirmaţia domnului Boc. Şi, apoi, va răspunde doamna ministru unor probleme ridicate de dumneavoastră.

Aveţi cuvântul, domnule Mihăilescu.

Domnul Petru Şerban Mihăilescu:

Cu tot respectul, îmi pare rău, nu voi repeta decât ce am spus la televizor, pentru că aceasta este problema dumneavoastră.

Deci, legat de afirmaţia cu corupţia, ea se bazează pe faptul că, din anul 2001, s-a abrogat sistemul de puncte şi au dispărut ONG-urile care făceau oferte, deci, nu a mai fost nevoie de nici un fel de taxă pe acest domeniu.

În legătură cu conţinutul memorandumului, două idei.

Prima idee. Întotdeauna, aceste memorandumuri au fost întotdeauna prezente pe site-ul www.amca.ro, încă de la început, au fost subiectul unor articole de presă, deci, nu a fost nimic netransparent.

Ca modalitate, vă repet, aceasta a fost sugerată în raportul Grupului independent special pentru analiza situaţiei adopţiei internaţionale în România, care a recomandat, dat fiind situaţiile de fraţi (specialiştii vă pot explica mai bine) că, pe parcursul unui an, pot exista 3 până la 5 memorandumuri, în care să poată fi aprobate asemenea cazuri. Iar persoanele care au făcut prin scrisori, prin alte formule intervenţii, s-a apreciat că reprezintă o garanţie suplimentară privind soarta copilului adoptat, în temeiul interesului superior al copilului.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg.

Are cuvântul doamna ministru Elena Dumitru.

Doamna Elena Dumitru:

Vă mulţumesc.

Am să vă reţin atenţia doar pentru câteva minute.

În primul rând, aş dori să adresez mulţumiri tuturor celor care au vorbit astăzi, fiind convinsă că pentru fiecare frază rostită de la acest microfon de către distinşii membri ai Parlamentului, fiecare în parte a văzut, cu siguranţă, măcar un copil aflat într-un centru de plasament şi a ştiut să-i ofere mângâiere şi protecţie.

Aş vrea să răspund la cele mai importante întrebări care s-au pus astăzi, aici.

În ceea ce priveşte justiţia, desigur, justiţia este independentă, iar Guvernul României nu poate interveni în nici un fel în ceea ce înseamnă procedurile în instanţa de justiţie, dar am amintit în cuvântul meu că sunt 64 de dosare penale şi lucrări penale, referitoare la perioada 1997-2000.

În privinţa colaborării noastre cu experţii comisiei europene, eu aş dori să vă asigur că Guvernul României salută interesul pe care parlamentarii europenii şi alţi oficiali europeni îl au pentru copiii României. Un interes îndelungat, foarte consistent şi constant. Să nu uităm că în 1990 categoria de copii la care ne referim astăzi a ieşit dintr-un infern al indiferenţei, al indiferenţei noastre ca societate românească, şi considerăm legitimă preocuparea oficialilor europeni faţă de soarta acestei categorii de copii.

Desigur, nu întotdeauna informaţiile sunt complete sau chiar corecte, exacte. Este motivul pentru care Guvernul României, premierul Adrian Năstase, au remis, atât membrilor Parlamentului European, cât şi comisarului pentru extindere Gunther Verheugen, toate elementele şi toate explicaţiile, toate informaţiile necesare, astfel încât zonele de nelămurire, de întrebare să-şi găsească răspuns.

În ultimii doi ani şi jumătate, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, ca şi alţi experţi români, au lucrat împreună cu experţii trimişi prin bunăvoinţa Comisiei Europene să lucreze împreună cu noi tot pachetul legislativ referitor la protecţia copilului.

Aceşti copii, sigur, sunt copii României dar noi respectăm sentimentul pe care cetăţenii europeni îl au, acela de a considera că aceşti copii din România sunt, în egală măsură, în răspunderea morală a tuturor responsabililor europeni. Considerăm acest angajament al responsabililor europeni ca fiind un sprijin suplimentar pentru România.

În ceea ce priveşte lista organizaţiilor nonguvernamentale implicate în adopţiile internaţionale, în perioada 1997-2000, cred că, într-adevăr, ea ar trebui să fie publică, cu informaţii suplimentare şi vom vedea cum, împreună cu organele abilitate ale statului, informaţii suplimentare vor fi făcute publice, despre aceste 105 organizaţii nonguvernamentale.

Mulţumesc doamnei deputat Pataki pentru sugestia făcută în faţa dumneavoastră, de a adresa un raport referitor la supravegherea post-adopţie. Acest raport vă va fi prezentat în cel mai scurt timp posibil, pentru perioada de timp relevantă. Vă mulţumesc, este o sugestie importantă şi aveţi dreptate, acest raport va fi făcut public în faţa dumneavoastră, în forma cea mai potrivită.

Aş dori, la sfârşit, să sper că ne vom putea sprijini pe expertiza, pe bunăvoinţa şi pe prezenţa dumneavoastră la dezbaterile parlamentare, fie în comisiile permanente, fie în plenul celor două Camere - în cazul nostru, în plenul Camerei Deputaţilor, pentru a adopta în timp foarte scurt legile care fac parte din pachetul legislativ referitor la protecţia copilului. Aşa cum ne-am angajat prin vocea premierului Adrian Năstase, până la jumătatea acestei luni, pachetul legislativ va fi remis Parlamentului, pentru dezbatere şi adoptare.

Vă mulţumesc încă o dată pentru interesul arătat acestei problematici, chiar dacă unele dintre intervenţii nu le-am înţeles, nici în fond şi nici în ton, şi le consider, în continuare, exotice sau, în orice caz, excentrice faţă de subiect, nedrepte şi nefondate. Dar, trecând peste această seară şi această dezbatere, aceste argumente sau nonargumente pe care le-am auzit, eu sunt convinsă că, de fapt, cu fiecare dezbatere referitoare la copiii aflaţi în dificultate ne asumăm mai mult răspunderea care ne revine pentru soarta acestor copii.

Guvernul României, ca un guvern social-democrat, şi-a asumat răspunderile care îi revin şi aş vrea să vă asigur că toate referirile publice pe care eu sau alţi membri ai Guvernului le-am făcut, referitor la bugetarea măsurilor de protecţie a familiei şi copilului, nu înseamnă o plângere, nu spunem că e prea mult. Noi spunem, în acest fel, că suntem bucuroşi că am fost în măsură să asigurăm, prin politica economică, o creştere economică suficient de consistentă pentru a avea cheltuieli rezonabile adresate protecţiei copilului şi familiei.

Aş vrea să vă aduc la cunoştinţă încă o dată că asta este deosebirea între un partid de dreapta, care deplânge cheltuielile sociale excesive, şi un Guvern de stânga, care le salută pe cele care sunt absolut necesare pentru dezvoltarea socială. Anul acesta avem în bugetele publice 2,2% din produsul intern brut pentru protecţia copilului şi familiei, vă asigur că este o cotă absolut rezonabilă şi egală cu cota altor ţări, chiar membre ale Uniunii Europene.

Vă mulţumesc pentru interesul arătat dezbaterii şi îmi exprim speranţa că ne vom putea sprijini dumneavoastră, pentru a înainta în politica de protecţie a copilului în general, şi a celui aflat în dificultate în special. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamnă ministru.

Stimaţi colegi,

Vă propun să ne exprimăm votul, prin vot direct asupra moţiunii, de acord?

Dacă sunt voturi împotrivă?

Voci din Grupul parlamentar al PRM:

Să votăm cu biluţe, domnule preşedinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Cu aceste precizări şi cu speranţa că colegii noştri din Grupul parlamentar al PRM-ului vor păstra liniştea măcar atunci când vom vota propria moţiune, dacă în timpul dezbaterilor nu vor, supun votului dumneavoastră moţiunea introdusă de colegii noştri din Grupul parlamentar al PRM.

Cine este pentru?

70 de voturi pentru.

Împotrivă? 182 de voturi împotrivă.

Voci din Grupul parlamentar al PRM:

Bravo!

Domnul Valer Dorneanu:

Abţineri?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Ce mai contează? Sunt la etcaetera, abţinerile!

Domnul Valer Dorneanu:

30 de abţineri.

Deci, moţiunea a fost respinsă cu: 182 de voturi împotrivă, 70 pentru şi 30 de abţineri. (Aplauze sporadice.)

Vă rog să-mi permiteţi să declar închisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc pentru răbdare şi pentru participare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 21,32.