Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua pate, de domnii Valer Dorneanu, preşedintele Cmerei Deputaţilor, şi Constantin Niţă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Gheorghe Albu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa.

Începem prima parte a şedinţei noastre de astăzi dedicată intervenţiilor deputaţilor.

Dau cuvântul domnului Liviu Bara.

Urmează domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul intervenţiei mele de astăzi este: "Epitaf pentru un coleg".

Câştigând alegerile din 2000, Partidul Social Democrat şi-a propus, prin Guvernul Adrian Năstase, să realizeze o serie de obiective, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, care să apropie România de ţările europene dezvoltate.

Dintre obiectivele propuse se desprind, în principal, cele legate de aderarea României la structurile nord-atlantice, cele legate de aderarea României la Uniunea Europeană.

Dacă aderarea României la structurile nord-atlantice reprezintă o problemă deja rezolvată, astfel încât pe 2 aprilie se vor semna tratatele, aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un proces mai îndelungat.

Oricum, se preconizează ca până la sfârşitul anului 2004 să se încheie toate capitolele aflate în discuţie, astfel încât aceasta să se realizeze în anul 2007.

Spuneam că această acţiune presupune un proces mai îndelungat, având în vedere că în perioada '96 - 2000, când la putere era Coaliţia PD-PNL-PNŢCD, nu numai că nu s-au făcut progrese în acest domeniu, dar s-a pierdut şi ce s-a realizat anterior anului 1996.

În aceste condiţii, Guvernul Năstase a trebuit să reia de la început unele acţiuni, situaţie care a îngreunat procesul de aderare la Uniunea Europeană.

De altfel, Comitetul de politică externă al Parlamentului European a făcut o serie de recomandări politice Guvernului, care vor fi tratate cu multă seriozitate. Tocmai pentru că aceste recomandări reprezintă criterii politice, transpunerea lor în practică devine posibilă atunci când toate forţele politice se vor angaja activ în această acţiune.

Din acest motiv, mi se pare anormală, dacă nu chiar obraznică scrisoarea-deschisă adresată domnului Jonathan Scheele, de către un deputat PD-ist, fost PUNR-ist, fost PSD-ist. Acesta îl invită pe şeful delegaţiei Comisiei Europene în România, la o dezbatere cu grupurile parlamentare, unde parlamentarii noştri să toarne puterea actuală, în cel mai pur stil dâmboviţean.

Sigur, problema nu ar fi nouă, românii fiind confruntaţi de-a lungul istoriei cu multe situaţii în care "cozile de topor" româneşti s-au dus la Înalta Poartă să-şi înjure conducătorii.

Toate aceste intervenţii au fost însă nefavorabile României, astfel că cred că nici acum nu le vor arăta celor din exterior voinţa noastră de a intra în Uniunea Europeană. Oare ce ar fi zis fostul coleg dacă ar fi fost întrebat, cum i-a avertizat el, în perioada cât era în partidul aflat la putere, pe membrii Guvernului, privitor la corupţie, la baroni locali, la libertatea presei sau la disfuncţionalităţile din administraţie.

Dacă a tăcut mâlc, şi nu a întreprins nimic, şi asta este realitatea, făţarnicii şi trădătorii nu sunt agreeaţi nici în alte colective, darămite în Parlament. Surprinde revoltător vehemenţa cu care este atacat fostul ministru al administraţiei publice, şi actualul secretar executiv al P.S.D., domnul Octav Cozmâncă. El este făcut responsabil pentru toate relele din administraţie, ca şi când acestea au apărut din anul 2000 încoace, şi nu s-ar fi regăsit în aceste structuri şi înainte de anul 2000.

De asemenea, este considerat, ca fost comunist, predispus la abuzuri, adept al promovării incompetenţei, interesat numai în obţinerea de foloase proprii din administrarea banului public.

Ca membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor, am căutat să-mi explic această vehemenţă, cunoscând că fostul PUNR-ist, PSD-ist şi actual PD-ist, nefăcând parte din această comisie, nu cunoaşte preocupările ministrului de resort şi, în consecinţă, nu are cum să aprecieze un om cu care nu a lucrat.

Explicaţia vine, însă, din altă parte, şi anume din faptul că, analizându-se activitatea sau mai bine zis inactivitatea sa în teritoriu şi în Parlament, conducerea partidului din care, aşa cum am spus, făcea parte, a ajuns la concluzia că în viitor domnul, încă deputat, nu se va regăsi pe nici o listă. Această stare de fapt l-a transformat din mieluşel, în câine care rupe lanţul, şi a decis să plece la alt partid, unde s-ar putea să i se găsească şi lui un os de ros.

Din păcate pentru el, cred că cei din PD îl cunosc mult mai bine, şi cum şi ei sunt în căutare de "oase de ros", mă îndoiesc că îi vor lăsa şi lui măcar vreun oscior. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Adrian Moisoiu.

Va urma domnul deputat Dumitru Bentu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi de dimineaţă este intitulată: "Chemarea maghiarului simplu"

Întreaga omenire este în doliu.

Dintre toate ţările lovite de terorismul internaţional, prin numărul mare al celor ucişi, România ocupă, după Spania, un tragic loc secund. Sărăcia extremă şi lipsa oricărei perspective în Ţară, i-a împins pe români să-şi încerce norocul pe alte meleaguri pentru a putea să câştige o bucată de pâine. Indiferent de etnie, Ion şi Janos, cetăţeni români, oameni simpli, s-au urcat în autocarele care i-au transportat şi care îi mai transportă spre alte zări. Dorinţa unui trai decent pentru ei şi familiile lor este o problemă existenţială. Nu contează riscul la care se expun, chiar dacă unii dintre ei sunt conştienţi că ar putea să nu se mai întoarcă înapoi niciodată. Pentru aceasta au dat sacrificiul suprem.

Buna convieţuire, condiţionată permanent de cei care instigă la ură, dispuşi să semneze fel de fel protocoale care împiedecă legiferarea unor măsuri decente de trai care să stăvilească flagelul corupţiei, este folosită ca monedă de schimb pentru acordarea de fel de fel de autonomii, de ridicare de monumente care să ne dezbine, de separări pe criterii etnice, de tăbliţe bilingve ...

De aceea nu este de mirare că radicali sau moderaţi, liderii u.d.m.r -işti au fost taxaţi în ajunul sărbătorii ce a marcat 156 de ani de la Revoluţia maghiară din 1848.

În noaptea de sâmbătă spre duminică, 13 spre 14 martie a.c., în cutiile poştale ale locuitorilor din Târgu-Mureş a fost difuzat un fluturaş - manifest intitulat "Chemarea maghiarului simplu cu ocazia aniversării zilei de 15 martie". El demască faptul că şi de această dată conducătorii U.D.M.R.- ului vor încerca să le exploateze "sentimentele naţionale" în scop electoral, "pentru ca astfel să-şi păstreze funcţiile comode pe care în atâţia ani le-au folosit în interes propriu, pentru a se îmbogăţi".

În manifest se spune: "Gândiţi-vă doar la Frunda, Borbely, Kelemen, Benedek şi alţii care trăiesc pe spatele mulţimii de maghiari şi veţi înţelege că totul se întâmplă în numele nostru, numai că noi rămânem doar cu promisiuni şi speranţe.

Pentru noi doar sărăcie, nenorociri şi gânduri, - pentru ei bogăţie, lux şi lipsă de probleme. Azi se uită la noi de sus, distanţi şi cerşesc cu aceleaşi promisiuni neonorate, deşi la revoluţia din 1989 eram egali. Idealurile de bază ale maghiarilor ardeleni au rămas doar iluzii, care nici până astăzi nu s-au realizat.

Nu trăim bine! Nu avem locuri de muncă! Nu avem garantat dreptul de studia în limba maghiară! Nu sunt respectate istoria, cultura şi obiceiurile sau tradiţiile maghiare. Şi aceasta pentru că până acum a existat o singură opţiune, U.D.M.R. -ul, ai cărui conducători, pentru interese personale mărunte au acceptat să se aşeze la masă cu liderii din Bucureşti".

În continuare se precizează că: "Tocmai în aceste zile s-a semnat protocolul cu P.S.D - ul, care nu ţine seama şi nu rezolvă problemele reale ale maghiarimii.

Cu câţi maghiari de rând s-au sfătuit, la câţi li s-a cerut părerea? Toate le fac după capul lor, conform propriilor interese meschine, acelea pe care le au prioritare, pentru ca numai lor să le fie bine. A venit timpul să arătăm că nu suntem poporul pe care să îl duci de nas la nesfârşit. La acest 15 martie nu avem nevoie de discursurile lor, nu avem nevoie de campania lor electorală. Putem şi ne vom aminti cu respect deosebit de strămoşii noştri şi vom refuza propunerea U.D.M.R. - ului de a participa. Fiecare maghiar are datoria să spună o rugăciune şi să aprindă o lumânare la fereastră, să-şi înalţe spiritul pe care îl întinează prin interesele şi manipulările lor.

Să fie aceasta forma noastră de comemorare, a omului simplu, a acelora care s-au săturat de minciună şi de ipocrizie?! A acelora care nu pot să accepte, că doar atunci există conducători, când sunt chemaţi să voteze."

Fie ca acest fluturaş - manifest să fie începutul trezirii acelor maghiari care înţeleg că împreună trebuie să construim o Românie în care să trăim frumos, să ne creştem copiii şi să ne bucurăm de toate cu tot ce bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat. Viaţa în comun, şi nu separat, rezolvarea problemelor vitale aici, şi nu peste mări şi ţări, trebuie să fie preocupările noastre de zi cu zi. Învăţarea limbii oficiale a statului, dorinţa de a construi un stat de drept care să respecte demnitatea, drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor, mândria de a fi români, respectarea poporului român, să ne fie obiective prioritare!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Dumitru Bentu.

Va urma domnul Ştefan Lăpădat.

Domnii parlamentari Petre Posea, Ion Mocioalcă, Gheorghe Ana, Dan Rasovan, Tudor Mohora, Florin Iordache, Ştefan Baban, Ion Mînzînă, Dorin Popescu, Valeriu Gheorghe şi Anton Marin au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte: "Preşcolarii".

Consternantă şi aiuritoare este atitudinea Opoziţiei din ultimele săptămâni, în ceea ce se numeşte "lupta cu Puterea"! Mă refer la acea parte a Opoziţiei care se întoarce încet, dar sigur, la preşcolaritatea competiţiei politice.

Să ne explicăm: folosind alfabetarul, şi-a ales din cartea de colorat o siglă albastră, perimetrată cu galben, din care ne zâmbesc, voit subtil, "D" mare de tipar şi "A" mare de tipar.

Apoi, parcă pentru a se recunoaşte ei, şi a nu permite altora să le strice jocul, poartă banderole cu steluţe, demonstrând că şi ei, micuţii din Balcani, se joacă de-a Europa.

Recuzita folosită s-a diversificat şi ea: au apărut bilele, bolurile, iar ca noutate absolută papagalii, care sunt rugaţi să reproducă singurele cuvinte ce se aud cu obstinaţie în sala lor de clasă "Jos Guvernul!".

Şi au dreptate - Guvernul este jos, în Piaţa Victoriei, gândindu-se şi la "micuţii" mai sus-amintiţi, pentru care lăpticul şi cornul ar trebui să nu lipsească din meniul zilnic pentru a creşte sănătoşi la trup şi la minte.

Năzuroşi şi neastâmpăraţi, nu respectă programul şi pleacă din sală apelând la invenţia ce ar trebui brevetată: "trenuleţul".

Se încolonează gălăgioşi în spatele "fratelui mai mic" şi la un semn, urcă voioşi scările, fluturând mânuţele şi se pierd în tunelul care duce spre "recreaţia mare".

Revin pe rând, şi dacă mai au timp, declanşează distracţia lor preferată: "consumă microfonul şi fugi".

Programul se termină. Nu-i nimic! E şi mâine o zi.

Împreună cu "educatoarele" o pregătesc cu minuţiozitate sub semnul lui,

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ştefan Lăpădat.

Va urma domnul Vasile Miron.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Mai merită PSD-iştii să fie votaţi? Nu!".

Atrag atenţia Guvernului asupra creşterii periculoase a datoriei externe a ţării noastre: dacă în decembrie 1989 această datorie era zero, în decembrie 2003 ea era de 20 miliarde de dolari. Pur şi simplu, cât n-a reuşit să se îndatoreze regimul comunist în 45 de ani - fiindcă nivelul maxim a fost de 17 miliarde de dolari în anul 1970 - a reuşit regimul aşa-zis democrat în doar 14 ani.

Cu un spor de "acceleraţie" pentru Guvernul Năstase, care a preluat ţara în decembrie 2000, la 10,5 miliarde de dolari datorie externă, a reuşit în doar 3 ani, să mai facă datorii de 9,5 miliarde de dolari. Mai ales anul 2003 a fost devastator din punctul de vedere al îndatorării externe: cea mai grăitoare dovadă a faptului că economia reală nu funcţionează şi că totul nu e decât o propagandă deşănţată a "echipei de zgomote" a Guvernului o reprezintă deficitul comercial înregistrat în 2003, adică diferenţa dintre valoarea importurilor şi cea a exporturilor, suma fiind de 6,4 miliarde de dolari!

O altă oglindă a falimentului de partid şi de stat o constituie incapacitatea Guvernului de a garanta siguranţa alimentară a populaţiei. Astfel, o cantitate de 70% din necesarul de hrană al românilor provine din import. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că tot mai multe categorii de cetăţeni nu-şi mai pot procura alimentele şi produsele de bază care erau accesibile oamenilor săraci şi pe timpul vlăguirii ţării de către URSS, în anii '50, în contul datoriilor de război.

În anul 2003, importul de cereale s-a dublat faţă de cel din anul 2002. S-a adus grâu din Statele Unite ale Americii, Canada, Brazilia, Franţa, Ucraina şi din alte ţări, importuri care continuă şi în prima parte a anului 2004.

Totul ne costă de ne usucă, având în vedere că în anul 2002 o tonă de grâu ni se vindea cu sume variind între 95 şi 110 dolari, astăzi, aceeaşi tonă de grâu a ajuns între 216 şi 230 de dolari. Preţul cerealelor s-a dublat pe plan internaţional, iar această situaţie ne prinde total descoperiţi.

Concomitent cu dezastrul industriei grâului, s-a înregistrat şi dezastrul industriei zahărului. Dintr-un mare exportator de zahăr, România a ajuns, în numai câţiva ani, un mare importator de zahăr, de fapt cel mai mare importator din această zonă a Europei.

Se aduce zahăr în România de pe tot globul. În anul 1990 aveam 33 de fabrici de zahăr. Astăzi, mai funcţionează numai 10 fabrici, iar din acestea doar 4 sunt pregătite să facă faţă concurenţei din Uniunea Europeană.

La ora actuală, România mai produce doar 12% din consumul intern. interesant este că, prin zonele considerate a fi defavorizate, intră pe piaţa românească zahăr scutit de taxele vamale. Asta este o afacere de peste 120 milioane de dolari pe an, pe care nimeni n-o deranjează, ba, dimpotrivă, sunt destui cei care o încurajează.

Alte afaceri ilegale cu alimente sunt acelea cu carne. Dintre numeroasele exemple vom semnala cazul apărut în revista "Avicultorul", numărul 4 din decembrie 2003, unde se scrie: "Statisticile oficiale din Statele Unite ale Americii spun că s-au exportat în România 25 mii de tone de carne de pasăre pe semestrul I al anului 2003. În schimb, din statisticile româneşti reiese faptul că în ţară au intrat 19.300 tone de carne! Deci şi din Statele Unite ale Americii intră carne nedeclarată la vamă".

Şi atunci mai merită PSD-iştii să fie votaţi? NU.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Vasile Miron.

Va urma domnul Ştefan Păşcuţ.

Domnii deputaţi Liviu Maior şi Gelil Eserghep au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Vasile Miron:

Declaraţie politică "Un răspuns prompt al unui ministru din Guvernul Năstase la interpelarea unui deputat"

La bugetul asigurărilor de stat pe 2004 am depus la Comisia pentru cultură în Camera Deputaţilor un amendament pentru alocarea sumei de 3 miliarde lei pentru reparaţii la Palatul Ghika Comăneşti, judeţul Bacău, care în mod miraculos a fost trecut ca fiind al domnului Stănişoară Mihai, amendament care a fost respins cu menţiunea că suma necesară pentru aceste reparaţii va fi trecută în Planul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice.

Urmare a articolului apărut în cotidianul Adevărul din data de 12 februarie 2004, intitulat "Valea Trotuşului - o vale a Loirei în varianta moldovenească", am depus o interpelare către domnul ministru al culturii şi cultelor, Răzvan Theodorescu, în care am solicitat prezentarea situaţiei privitoare la includerea investiţiei respective în cadrul Planului Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice şi, în caz afirmativ, precizarea sumei alocate.

Am rămas plăcut impresionat de răspunsul primit de la domnul ministru al culturii şi cultelor la interpelarea mea şi, mai mult decât atât, domnul ministru în persoană a efectuat o vizită la Palatul Ghika din Comăneşti. În prezenţa oficialităţilor judeţene şi locale, domnul ministru a fost vizibil impresionat de modul în care sunt prezentate obiectele de artă din galeriile muzeului.

Constatând la faţa locului că palatul familiei princiare Ghika se află într-adevăr într-o stare avansată de degradare, a promis edililor locali alocarea, pentru început, a sumei de 2 miliarde de lei, necesară începerii lucrărilor de reparaţii la acest important obiectiv de patrimoniu.

Cu această ocazie, domnul ministru a vizitat şi celelalte obiective de patrimoniu din oraşele Dărmăneşti, Tg.Ocna, Oneşti şi comuna Dofteana.

În numele locuitorilor zonei Văii Trotuşului, mulţumesc pe această cale domnului ministru pentru promptitudinea cu care a abordat aceste probleme, a căror soluţionare ar permite implementarea unui program turistic în această frumoasă zonă a Văii Trotuşului.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Ştefan Păşcuţ.

Va urma domnul Ioan Oltean.

Domnul Pavel Târpescu a depus la secretariat.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Suntem în doliu. Spania este în doliu, România este în doliu, Europa este în doliu. Terorismul internaţional, acest flagel groaznic al zilelor noastre, inamicul tuturor a lovit din nou. Au căzut victime oameni simpli, femei şi copii a căror singură vină a fost că s-au aflat la un moment dat acolo, în calea celor care, cu minţile bolnave de ură, au detonat încărcăturile de exploziv.

Printre aceste victime sunt şi mulţi români. Aproape 100 la număr, din care - până la această oră - au murit 11.

Cum au ajuns, însă, aceşti români, atât de mulţi, să fie la Madrid, în Spania? Au fugit din faţa unei alte forme de terorism, aceea cauzată de foame, de disperare, de lipsa speranţei într-un trai decent. Au plecat să caute o viaţă mai bună pentru că guvernele post-decembriste nu au reuşit şi nu reuşesc să gestioneze treburile ţării. Nu au fost în stare şi nu sunt nici acum în stare să asigure celor guvernaţi de ei o viaţă demnă.

Şi, iată cum actele de terorism, precum cele petrecute la Madrid, în 11 martie, nu-i pot opri pe români să se prezinte la ambasadele ţărilor străine pentru a căuta de lucru.

Chiar şi după acest groaznic atentat, cozile sunt la fel de lungi la ghişee pentru a pleca în străinătate.

Nu-i sperie atât de mult actele teroriste, atentatele sângeroase, ale căror victime pot fi şi ei, cât spectrul foametei în propria ţară. Nu pot fi opriţi să caute în ţările străine o coajă de pâine pentru copiii lor înfometaţi.

Lipsa locurilor de muncă, lipsa mijloacelor minime necesare pentru un trai cât de cât acceptabil afectează şi judeţul Hunedoara, din care eu fac parte, care, dintr-un judeţ puternic industrializat, a ajuns un judeţ puternic defavorizat. Şi de aici au fost siliţi să plece foarte mulţi oameni să-şi caute de lucru în Spania sau în alte ţări.

În Valea Jiului, în urma reducerii activităţii Companiei Naţionale a Huilei, din 43.000 de angajaţi în 1997, au mai rămas circa 16.500, iar numărul acestora este în scădere continuă, datorită unei noi etape de disponibilizări, care va afecta în vara aceasta circa 1.500 de angajaţi.

La Siderurgica - Hunedoara au mai rămas circa 2.200 de angajaţi, din cei peste 18.000, care erau în 1990. Numai în anul 2003 au fost disponibilizaţi aproximativ 6.000 de muncitori de la Siderurgica - Hunedoara. SIDERMET - Călan, momentan este oprit, iar oraşul Călan este un oraş mort. Şi oraşul Orăştie este crunt lovit de valurile succesive de disponibilizări, toate acestea făcându-se fără a se lua măsuri viabile de protecţie socială.

În ciuda rapoartelor triumfaliste pe care actualii guvernanţi le prezintă pe toate căile de comunicare în masă, realitatea este aceasta: românii fug, cu toate riscurile, în alte ţări, din faţa sărăciei şi a foamei, pe care actualii guvernanţi le-o oferă cu multă generozitate. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Oltean.

Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Domnul Valentin Păduroiu a depus la secretariat.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Şi să fi dorit, n-aş fi putut să nimeresc după o declaraţie politică ce are ca obiect principal aceeaşi temă pe care şi eu doresc să o dezvolt. Şi anume, tragedia tinerilor din România, tragedie care se constituie tot mai mult într-o tragedie a poporului român.

Evenimentul petrecut săptămâna trecută la Madrid, în Spania, a fost cel care a inspirat şi care m-a determinat să vin astăzi în faţa acestui microfon pentru a dezvolta o temă atât de importantă, ca cea care se referă la generaţia tânără.

Prin Cap.IV din Programul de guvernare pentru perioada 2001-2004, intitulat "Combaterea sărăciei şi a şomajului", partidul de guvernământ promitea românilor mai multe locuri de muncă, solidaritate socială, asigurarea locului de muncă pentru obţinerea de venituri permanente şi în creştere. Iar în Cap.VI, din acelaşi Program, tinerii sunt amăgiţi cu acordarea de şanse egale, cu sporirea participării lor la viaţa economică, prin facilitarea accesului la piaţa muncii, a adaptării şi readaptării acestora la rigorile economiei de piaţă.

Un milion de locuri de muncă erau avute în vedere de către guvernarea actuală, pentru a se devolta în România, iar marea majoritate a acestora să fie ocupate de tineri.

Din păcate, promisiunile, lăudabile - de altfel - şi demne de luat în seamă, au totuşi o hibă majoră, şi anume: nu se precizează nici când se vor împlini aceste realizări, şi nici ţara, dacă vor fi în ţară sau în străinătate.

Deşi au trecut mai bine de 3 ani de la aceste promisiuni, este limpede pentru toată lumea că în România ele acum nu pot să se împlinească, guvernanţii asistând neputincioşi la un exod fără precedent al forţei de muncă, în special tinere, în afara graniţelor ţării, dezamăgirea, mizeria şi sărăcia împingând-o la acest gest, ca o ultimă salvare şi speranţă într-o viaţă mai bună.

Cel puţin două sunt efectele majore ale acestui gest de lehamite faţă de Guvernul mincinos PSD-ist. România pierde o importantă categorie a forţei de muncă, cea a tinerilor siliţi să-şi părăsească ţara şi familia pentru un salariu mai bun în străinătate, chiar dacă acesta presupune multă umilinţă sau prestarea unor munci ingrate.

Expunerea tinerilor unor riscuri majore, cum sunt atentatele care au zguduit Spania şi întreaga Europă, românii plătind mult prea scump dorinţa lor şi a familiilor lor pentru un câştig care să le asigure o viaţă cât de cât decentă.

Deşi mulţi români au fost nenorociţi în urma atentatelor teroriste, România fiind a doua ţară, după Spania, ca număr de victime, un lucru este totuşi şi mai înspăimântător: refuzul tinerilor de a veni în ţară, chiar dacă pentru aceasta trebuie să plătească cu viaţa.

Îndârjirea cu care sunt acceptate greutăţile şi umilinţele exilului, demonstrează că nimic nu este mai înfricoşător decât sărăcia şi viaţa fără nici o perspectivă pe care a reuşit să le-o împământenească hidoasa guvernare PSD-istă, preocupată doar de propria bunăstare.

Şi ca să-şi arate interesul faţă de situaţia familiilor îndoliate şi îndurerate, premierul Năstase promite ajutoare pentru acestea, în stilul ciocoiului care aruncă o fărâmitură de la masa sa îmbelşugată, aşteptând imediat laude şi osanale din partea acestora.

Nu de ajutoare reparatorii au nevoie românii, după ce au stropit cu sânge un pământ străin, ci de locuri de muncă în ţară, care să le asigure cât de cât un câştig, cu care să facă faţă nevoilor zilnice, şi a nu mai fi nevoiţi să-şi părăsească familiile pentru un câştig iluzoriu, plătit mult prea scump.

Din păcate, nici Guvernul şi nici partidul de guvernământ nu realizează situaţia critică în care se află tinerii din România, lipsa acestora de orice perspectivă sub actuala guvernare.

Marea tragedie a României, în aceste vremuri, este plecarea tinerilor din ţară, exodul acestora pentru a-şi pune priceperea şi cunoştinţele în slujba altora, şi nu în slujba propriului popor.

Va veni vremea când acest Guvern va trebui să dea socoteală pentru această tragedie. Va veni vremea când poporul va trebui să sancţioneze aspru lipsa de interes a actualului Guvern faţă de tineri, faţă de viitorul acestora, faţă de lipsa totală de performanţă în actul de guvernare. Şi sper ca această vreme să nu fie prea îndepărtată, spre binele nostru, al tuturor. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Va urma domnul Metin Cerchez.

Domnul Emil Rădulescu a depus la secretariat.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ziua de 15 martie am sărbătorit ziua revoluţiei maghiare, sărbătoarea naţională a maghiarilor de pretutindeni.

Ca parte integrantă a primăverii europene, revoluţia maghiară, prin programele sale, viza desfiinţarea radicală a relaţiilor feudale, democratizarea societăţii prin acordarea drepturilor şi libertăţilor civice.

Mişcările din Transilvania, la început prefaţau o revoluţie paşnică, atât prin programul de la Cluj, cât şi prin manifestaţiile populaţiei maghiare de la Tg.-Mureş.

Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai a adoptat legi importante atât pentru poporul maghiar, cât şi pentru naţiunea română, cum au fost: desfiinţarea iobăgiei, suportarea în comun de către toţi cetăţenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetăţeneşti şi religioase ale românilor şi noua lege a presei.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curţii de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două naţiuni, când comunităţi întregi ale maghiarimii erau masacrate la Abrud, Zlatna, zona Zarandului sau la Aiud.

Pentru a cinsti memoria revoluţionarilor maghiari, la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a amplasat la Arad "Statuia Libertăţii", care ar trebui să reprezinte aceeaşi semnificaţie şi pentru naţiunea română, pentru că, peste 30.000 de revoluţionari români au luptat şi în armata revoluţionară ungară, mulţi sub comanda generalilor amintiţi.

Evenimentele din anii 1848-1849 prezintă numeroase exemple care permit reconcilierea dintre cele două naţiuni, şi nu duşmănia faţă de Revoluţia maghiară, ceea ce percepem din retorica celor care nu sunt de acord cu reamplasarea "Statuii Libertăţii" la Arad.

Din păcate, evenimentele paşoptiste sunt tendenţios interpretate şi se îndeamnă la ură şi lipsă de toleranţă faţă de populaţia maghiară din Transilvania.

Prin urmare, ar fi de preferat ca amplasarea grupului statuar în cinstea celor 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare să reprezinte un moment important în reconcilierea dintre cele două popoare, pentru că cunoaşterea inexactă a evenimentelor îngreunează apropierea româno-maghiară.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Metin Cerchez. Va urma doamna Liana Naum. Domnii deputaţi Aurel Daraban, Mihai Tudose, Arănutu Eugen au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Metin Cerchez:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia de astăzi are două părţi. Prima referitoare la poziţia musulmanilor din România, referitoare la atentatul terorist din 11 martie din Spania. Şi a doua, o poziţie mult mai gravă, referitoare la încercarea de a mi se băga pumnul în gură pentru aceste declaraţii politice pe care le-am dat de aici, din Parlamentul României.

Musulmanii din România privesc cu îngrijorare escaladarea actelor teroriste de pe glob, comise în numele unui fanatism islamic, ce nu are nici o legătură şi logică cu prevederile Coranului, în care stă scris că nimeni, dar absolut nimeni nu are voie să ia viaţa unui semen.

Câtă durere poate fi în sufletul unui om ce-şi pierde copilul, indiferent că este creştin sau musulman. Nu este normal ca toţi musulmanii de pe glob să fie asimiliaţi unor criminali care ucid în numele lui Satan şi nu al lui Alah. Musulmanii născuţi, crescuţi în România sunt alături de familiile îndurerate care au pierdut persoane dragi în atentatele din 11 martie 2004 din Spania.

Cerem autorităţilor române, serviciilor secrete, comisiilor de acordare a cetăţeniei române să verifice şi răsverifice persoanele străine care au pătruns legal sau ilegal în România, pentru a nu da posibilitatea unor iresponsabili ucigaşi să aducă vălul negru al morţii şi terorismului şi în ţara noastră. Există semnale interne şi internaţionale care confirmă îngrijorarea noastră.

De asemenea, facem un apel la pace, la dialog între conducătorii lumii creştine şi cei ai lumii musulmane. Nu este logic să moară oameni nevinovaţi, în numele unor conducători iresponsabili.

Orice escaladare a terorismului poate duce la izbucnirea unui război mondial.

Este nevoie de pace. Trimit de aici, din România mesajul de pace al musulmanilor către musulmani, al musulmanilor către creştini.

Mileniul al III-lea va fi al păcii sau nu va fi deloc. Odihnească-se în pace cei ucişi în 11 martie 2004, "Bruhuna el fatiha", cum spunem noi.

Iar partea a doua a acestei intervenţii se referă la poziţia cel puţin dubioasă a reprezentanţilor Ministerului de Interne şi ai Ministerului Justiţiei, care nu au găsit altceva mai bun de făcut decât să-mi intenteze două procese.

Pentru lucruri care le-am spus aici, mă refeream atunci la mafia care există în poliţia constănţeană. Practic, s-a demonstrat acest lucru. O poliţistă din Constanţa, Beatrice Popescu a fost găsită cu 55 de dosare ţinute la blat, cel mai vechi dosar era din 1996, iată, ne aflăm în 2004, dosare în care era vorba de infracţiuni ca viol, crime şi multe alte lucruri grave.

Am spus atunci că nu poate fi vinovată doar o poliţistă, ci şi superiorii săi, pentru că este greu să pui la blat din 1996 până în 2004 55 de dosare cu infracţiuni grave.

Săptămâna trecută am primit o citaţie la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, după ce fusesem dat în judecată pentru calomnie de către poliţiştii respectivi. Acum sunt chemat pentru art. 239 - "ultraj şi ofensă adusă autorităţii statului".

Vreau să spun că în decembrie 1989 a avut loc o Revoluţie şi ca orice cetăţean al României am primit dreptul de a vorbi liber şi deschis despre toate aceste infracţiuni comise de subordonaţii domnului ministru de interne Rus. Am dovada clară în care domnul Rus îmi trimite răspuns la interpelare, în care spune că respectivul infractor turc nu are nici un dosar penal şi ulterior, în dosarele ascunse ale poliţistei se descoperă şi acest dosar al respectivului cetăţean turc.

Şi atunci mă întreb cum de zburdă atâţia "terorişti" turci în România, apăraţi de mari nume sonore din avocatura pesedistă, cum de pun laba pe fabrici care produc explozibil şi nimeni în ţara aceasta nu ia nici o măsură. Eu ştiu că-i deranjez, dar nimeni nu-mi va pune pumnul în gură şi sunt dispus să fac şi închisoare, numai şi numai să aduc la cunoştinţa opiniei publice toate aceste escrocherii. Ştiu că au pierdut milioane de dolari, dar îmi pare rău. Sper ca cinstea să promoveze în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna deputat Liana Naum. Va urma domnul Dan Brudaşcu. Domnii parlamentari Ioan Timiş, Codrin Ştefănescu şi Mihail Sireţeanu au depus la secretariat declaraţiile.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Între încercare şi eşec".

Suferind vertiginos de o boală numită "o imagine favorabilă", membrii Alianţei P.N.L. - P.D. au considerat că o grevă japoneză de inspiraţie europeană i-ar aduce în faţă. Un gest total naiv şi lipsit de orice etică, aş zice, sau chiar lipsit de imaginaţie, forţat şi jenant.

Este adevărat, suntem un stat democratic, iar Partidul Social Democrat a afirmat mereu libertatea de exprimare şi de manifestare a oricărui cetăţean.

Prin urmare, partidele de opoziţie au avut tot dreptul să-şi exprime părerea. Puteau, însă, să o facă într-un mod mai puţin caraghios.

A folosi însemnele Uniunii Europene pe o banderolă ce reprezintă o grevă japoneză mi se pare chiar denigrant. Liderii opoziţiei s-au prevalat de aceste însemne şi au pus interesele meschine de partid, aflat în campanie electorală, înaintea interesului ţării privind integrarea europeană.

Parlamentarii care au lansat această grevă s-au gândit mai mult cum să o denumească pentru a ieşi cumva în evidenţă şi aproape că nu mai ştiau cum să o argumenteze şi să o motiveze.

În afară de faptul că au purtat banderole, nimeni nu a înţeles nimic de la această grevă, ieşind la iveală, ca întotdeauna, interesele ascunse de campanie ale alianţei P.N.L. - P.D. şi dorinţa nestăvilită de a se afirma cu ceva, cu orice.

Văzând că nu le-a reuşit farsa, liberalii şi democraţii au trecut la fapte total lipsite de raţionament, comportându-se în incinta forului suprem din România ca nişte elevi care nu ştiu să facă diferenţa între ce li se cuvine şi ce este interzis de Codul bunelor maniere.

Nici măcar nu şi-au putut stăpâni reacţia de dezamăgire că nu le-a reuşit farsa de tip grevă japoneză, manifestându-se într-un mod prin care, cu siguranţă, partidele de opoziţie nu-şi pot crea un prestigiu naţional sau internaţional.

Dorind să creeze un protest inedit, membrii opoziţiei nu au obţinut decât o dezaprobre publică, apropiindu-se perfect de vorba lui Alecsandri: "De la sublim până la ridicol nu este decât un pas".

Gesturile disperate de a cerşi imaginea ale liberalilor şi democraţilor şi de a recăpăta încrederea pierdută definitiv cât timp au fost la guvernare par să nu le satisfacă aşteptările.

Membrii P.N.L. şi cei ai P.D. sunt oarecum obişnuiţi cu asemenea eşecuri în încercările lor de a induce populaţia în eroare, prin muşamalizarea situaţiei reale şi realizarea de scenarii falimentare, aceasta nefiind prima acţiune care nu le reuşeşte.

Mult mai potrivit era dacă liberalii şi democraţii ar fi lăsat la o parte ambiţiile şi orgoliile, angrenându-se la efortul comun pentru a convinge Uniunea Europeană că ţara noastră merită o altă poziţie decât cea deţinută în prezent.

Or, în cazul de faţă, nu rezultă decât faptul că P.N.L. şi P.D. sunt în stare de orice, chiar de a vinde ţara şi de a împiedica înaintarea ei pe calea europeană, numai pentru a-şi atinge nişte scopuri meschine.

Situaţia tensionată se amplifică din ce în ce mai mult pe fondul unor presiuni electorale tot mai intense. Această grevă japoneză de proastă inspiraţie a membrilor opoziţiei anulează orice tentativă de credibilitate a politicii lor, evidenţiindu-le dorinţa de lansare în mesaje politice neinspirate şi neîntemeiate.

Cu un program lipsit de perspective şi cu încercări premeditate, dar ieftine şi sortite eşecului nu poţi construi o Românie modernă şi nici nu poţi urma reformele de factură europeană.

Nici la cifre pare că nu se pricep membrii Alianţei P.N.L. - P.D. Se încurcă mereu atunci când fac calculele politicii economice înfăptuite de P.S.D. şi nu dau greş niciodată când stau să ascundă cumva greşelile majore pe care le-au comis în timpul guvernării 1997 - 2000.

La candidaturi, de asemenea, nu le-au prea ieşit calculele şi din toată alianţa lor nu au rezultat decât două candidaturi comune pentru alegerile locale.

Ar fi poate mai bine să-şi recalculeze intenţiile, propunerile şi strategiile electorale, să se uite în propria curte şi apoi să dea curs iniţiativelor gen grevă japoneză de inspiraţie europeană.

Oricum, din toată această săptămână cu banderole purtând însemnele europene, cu greve şi proteste fără ecou nimeni nu prea a înţeles nimic din mesajul liberalilor şi democraţilor.

Nu s-a ajuns la nimic, nu s-a construit nimic. Este stilul tipic al Alianţei P.N.L. - P.D., moştenitoarea C.D.R., care este sortită parcă să cadă pradă propriilor înscenări.

Cum am mai menţionat, P.S.D. a încurajat manifestarea liberă a opiniilor politice, prin urmare a respectat şi dorinţa neinspirată a naivilor politicieni de a se lansa în spectacole fără spectatori.

Oricum, mult mai respectabile sunt manifestările cu rezultat, care trezesc reacţii şi conduc în final la realizări care merită efortul.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Dan Brudaşcu. Va urma domnul deputat Virgil Popescu. Domnii deputaţi Alexandru Mocanu şi Puiu Haşotti au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Agresiuni şi provocări hungariste".

După preluarea în decembrie 2000 a puterii de către P.D.S.R. şi constituirea odioasei coaliţii P.D.S.R. - U.D.M.R., actele de sfidare, agresiune şi provocări hungariste s-au ţinut lanţ. Dând dovadă că reprezintă Guvernul României, dar că au trădat interesul naţional de dragul menţinerii cu orice preţ la putere, Adrian Năstase şi preşedintele Ion Iliescu au tolerat şi au închis ochii în faţa acestei obrăznicii fără seamăn, deşi prin gravitatea lor constituiau şi mai constituie încă un grav atentat la adresa integrităţii statului naţional unitar şi a demnităţii poporului român.

Dacă asemenea acţiuni revizionist-şovine, revanşarde şi extremiste ar fi avut loc în Franţa, Germania, Italia, Spania sau în Statele Unite ale Americii, toate aparţinând sistemului democraţiei şi statului de drept, autorii lor ar fi putrezit în închisori.

Doar în România, unde mândria naţională nu mai contează, aceşti duşmani ai armoniei şi înţelegerii, ai respectării valorilor spiritualităţii româneşti se bucură de înalte demnităţi.

S-a ajuns atât de departe încât cred că este vorba mai degrabă de prostie, decât de toleranţă. Actele şi faptele de ostilitate, rea-credinţă şi dispreţ din partea extremismului unguresc sunt săvârşite zi de zi, profitând de frica şi laşitatea autorităţilor române.

Este adevărat că şefii serviciilor secrete şi ministrul de interne Ioan Rus au sesizat că în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş s-a ajuns în situaţia ca autoritatea statului român să fie umilită şi călcată în picioare.

În ultimile luni asistăm, noi, cetăţenii, cu îngrijorare, iar autorităţile, fie indiferente, fie neputincioase, la escaladarea manifestărilor antiromâneşti. Se urmăreşte cu cinism provocarea majorităţii, eventual trecere la acţiuni de forţă. Liderii extremişti, mulţi dintre ei parlamentari sau deţinători ai unor înalte demnităţi ale statului român ar fi deplin satisfăcuţi dacă ar putea determina acte de violenţă, pentru a solicita apoi intervenţia forţelor militare străine şi transforma Ardealul într-un veritabil Kosovo, scenă a crimelor şi vărsării de sânge nevinovat.

Între cele mai recente manifestări de acest gen, amintim cele petrecute în cursul zilei de 11 martie anul curent, pe raza judeţului Harghita.

Reprezentanţii forţelor teroriste extremiste ungureşti şi-au permis să aplice pe tăbliţele indicatoare la intrarea unor localităţi situate între Miercurea Ciuc şi Odorheiul Secuiesc, Vlăhiţa, Vlădeşti, Căpelniţa şi la ieşirea spre Municipiul Satu Mare, o serie de autocolante cu harta Ungariei mari, în culorile roşu, alb, verde.

Aceste însemne injurioase şi periculoase pentru integritatea şi demnitatea statului român au conţinut mesaje care incitau la revoltă şi reprezentau un afront la adresa populaţiei româneşti din zonă.

Chiar dacă reprezentanţii U.D.M.R. din judeţ au negat cu jumătate de gură că ar avea cunoştinţă despre astfel de acţiuni iredentiste, considerăm că tocmai aceştia sunt principalii vinovaţi, pentru că această nouă mişcare este înscrisă în programul U.D.M.R. de constituire a unor spaţii autonome, exclusiv pe criterii etnice pe teritoriul României.

Apreciez că măsurile luate până acum de prefectul judeţului Harghita, ca şi de inspectorul şef al inspectoratului judeţean de poliţie Harghita, ca fiind fără urmări şi insuficiente, respectiv lipsite de demnitate.

Constatăm cu sincer regret totala lipsă de reacţie a restului autorităţilor române faţă de asemenea provocări neruşinate.

Cine permite ministrului administraţiei şi internelor sau chiar primului ministru să lase nesancţionate astfel de infracţiuni ce aduc atingere siguranţei naţionale şi liniştii majorităţii româneşti din Ardeal. Chiar să nu vă mai pese de interesul naţional, domnilor guvernanţi?

Luni, 15 martie anul curent, s-a asistat la o nouă sfidare din partea extremismului unguresc. Viceprimarul şi consilierii locali ai U.D.M.R. din cadrul Consiliului local al Municipiului Cluj Napoca, deşi au jurat să respecte legile ţării şi Constituţia, s-au prezentat în cadrul şedinţei programate pentru această zi, sfidător şi obraznic, cu cocarde tricolore ungureşti.

Mai mult, ei au distribuit atât în Consiliul local, cât şi în afară, cărţi poştale cu un mesaj virulent, care incită la subminarea ordinii de drept.

Infatuarea şi obrăznicia lor au stârnit justificat revolta cetăţenilor ce au asistat la lucrările Consiliului local. Cu o singură excepţie: consilierii locali ai P.S.D., care, ca autentice păpuşi manipulate de U.D.M.R., au interzis intonarea imnului naţional la începutul de şedinţă.

Un alt fapt lipsit de demnitate este cel petrecut în Municipiul Dej. Ioan Ungur, primarul Dejului, cunoscut şi el pentru slugărnicia arătată U.D.M.R., şi-a prins cu mândrie în piept cocarda tricoloră ungurească.

Reamintim, însă, că acelaşi primar român, Ioan Ungur, a refuzat la 1 decembrie 2003, de Ziua Naţională a României să poarte cocarda tricoloră românească. Halal demnitate naţională, domnule primar!

Mai reamintesc agresivitatea şi insistenţa bolnăvicioasă a aceloraşi extremişti maghiari, pentru monumentul de la Arad, omagiere a celor 13 foste provincii ale Ungariei mari dualiste, nicidecum a celor 13 generali criminali de la 1848, ca şi pentru înfiinţarea celor două facultăţi ungureşti la Cluj Napoca.

Şi în aceste autentice atentate împotriva demnităţii românilor Guvernul Năstase nu acţionează pentru stoparea ci contribuie la materializarea lor.

Este clar că Guvernul în exerciţiu nu este Guvernul de care are nevoie poporul român, pentru a face faţă acţiunilor duşmănoase îndreptate împotriva lui.

Atragem, însă, atenţia tuturor că spre deosebire de putere, Partidul România Mare nu va mai tolera la nesfârşit asemenea agresiuni, provocări şi obrăznicii hungariste.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Virgil Popescu. Va urma domnul Paul Magheru. Domnii deputaţi Cristian Nechifor, Adrian Ionel şi Cristian Sandache au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi are ca subiect atitudinea politică a partidelor din opoziţie, Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal, privind eforturile ţării noastre pentru integrarea europeană.

Printr-o politică coerentă, stabilită în mod democratic cu participarea tuturor partidelor angrenate în viaţa politică românească în principalele ei obiective - integrarea europeană şi cea deja realizată în NATO, ţara noastră a reuşit să-şi câştige o poziţie apreciată pe plan internaţional ca fiind cooperantă, modernă şi constructivă "

Totuşi, realizările economice, politice şi sociale evidente şi consemnate statistic, dar şi recunoscute prin organisme internaţionale precum Fondul Monetar Internaţional şi rapoartele de ţară ale Uniunii Europene, sunt de natură să creeze insatisfacţii pentru cele două partide.

În această situaţie, recenta moţiune prezentată de Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal a fost destinată negării oricărui progres real, recunoscut pe plan extern, de altfel, ca o încercare - nu străină de apropiatele alegeri locale - de a ieşi în public ca singurii apărători fermi ai unor poziţii democratice.

Aruncarea în luptă în preambulul moţiunii a 10 teme majore, cu noţiuni şi înţelesuri ale termenilor voit tendenţioase şi incriminatoare, este rapid uitată pentru a face loc, în conţinut, altor tematici la fel de nesusţinute.

De altfel, nu argumentarea, rigurozitatea şi demonstraţia sunt prezente în susţinerea moţiunii, ci denigrarea prin frazeologie ieftină şi declarativă.

Programul Guvernului de macrostabilizare este un succes care nu poate fi negat, fiind susţinut de: creşterea constantă a rezervelor Băncii Naţionale, descreşterea anuală a inflaţiei, creşterea cu 37% a investiţiilor străine directe în ţara noastră, de cele 130.000 construcţii de locuinţe, spaţii de producţie şi aşezăminte culturale.

Transparenţa poziţiei guvernamentale în realizarea privatizării unor obiective deosebite ca BCR, sectorul energetic, Societatea Naţională Petrom şi altele, nu poate decât să dovedească fermitatea actualului executiv în realizarea deplină a unei economii de piaţă funcţionale.

Funcţionarea în agricultură a peste 127.000 exploataţii agricole cu peste 6,2 mil. ha, alocarea unor forme de sprijin de peste 8000 miliarde lei în primele două luni din 2004 - adică cu 1200 miliarde lei mai mult decât bugetul alocat pentru agricultură de către PD şi PNL în anul 2000 -, dublarea pensiilor agricultorilor, atribuirea în folosinţă a peste 2000 de spaţii zootehnice dezafectate, nu sunt, pentru cele două partide, contribuţii guvernamentale la revigorarea acestui sector economic.

De altfel, noţiuni şi acţiuni ale Guvernului pentru sprijinul pensionarilor cum sunt recorelarea pensiilor în 2004 şi reevaluarea acestora în 2007 sunt confundate şi neînţelese de PD şi PNL, probabil pentru că nici nu fac obiectul preocupărilor sociale în platforma acestor partide.

Neputinţa rezolvării unor asemenea probleme în perioada când s-au aflat la guvernare, inexistenţa unor astfel de prevederi economice şi sociale în doctrina celor două partide, le-a determinat "saltul înainte" cu acuze, ca de obicei nefondate, dar concepute pentru acţiuni electorale.

Printr-o atitudine înţeleaptă, raţională, Guvernul a examinat cu profesionalism observaţiile Comisiei de Politică Externă a Parlamentului European şi a prezentat imediat măsurile şi acţiunile menite să constituie rezolvarea aspectelor legate de integrarea europeană.

Ceea ce rămâne însă pentru istorie este atitudinea de satisfacţie a PD şi PNL pentru anumite neîmpliniri de moment ale ţării noastre pe acest drum către integrarea europeană, lipsa oricărei participări constructive la acest proces, deşi sunt direct implicate, cel puţin în activitatea legislativă.

Moţiunea este evident un demers artificial creat, care are intenţii electorale vizibile şi dovedeşte detaşarea şi dezinteresul cu care PD şi PNL înţeleg să contribuie constructiv la susţinerea poziţiei ţării noastre pe plan internaţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Duminică, 14 martie 2004, la iniţiativa Filialei judeţene PRM - Arad, a avut loc, în municipiul de pe Mureş, din întâmplare, într-o zi de doliu naţional, o manifestare de solidarizare cu victimele atentatelor din 11 martie de la Madrid şi de condamnare a terorismului. Iniţial, autorizaţia fuseseră solicitată pentru o demonstraţie paşnică împotriva încercărilor de amplasare în Piaţa Pompierilor din Arad a monumentului celor 13 generali maghiari care, în timpul revoluţiei din 1848 sub conducerea lui Kossuth Lajos, s-au făcut vinovaţi de uciderea a peste 40.000 români, distrugerea a sute de sate, biserici ortodoxe şi alte atrocităţi. Au participat membri de partid şi simpatizanţi PRM din Arad şi judeţele ardelene limitrofe şi nu numai, parlamentari, deputaţi şi senatori ai PRM şi PUNR, preşedintele Vetrei Româneşti, candidatul PRM la primăria municipiului Arad şi secretarul general al PRM, primarul municipiului Cluj-Napoca, ec. dr. GHEORGHE FUNAR.

Cei prezenţi, în număr de aproximativ 3000, şi-au manifestat solidaritatea faţă de arădeni care se opun transformării Aradului într-un talcioc politic între PSD şi UDMR, care sfidează adevărul istoric şi voinţa legitimă a tuturor locuitorilor, indiferent de naţionalitate. Fiind zi de doliu naţional, s-a manifestat în tăcere şi cu pietate în memoria celor căzuţi în atentatele teroriste de la Madrid şi împotriva terorismului de orice fel. Pe pancartele celor masaţi în Piaţa Avram Iancu se puteau citi lozinci mobilizatoare, la care e bine să reflectăm: Grupul statutar al libertăţii ungureşti, grup statutar al umilinţei româneşti; nu vrem statuia criminalilor; vrem bani pentru spitale, nu pentru monumentele criminalilor neamului românesc; PRM vrea în Europa unită!

Din întâmplare, mitingul împotriva amplasării monumentului libertăţii ungureşti, cu cei 13 generali vinovaţi de crime împotriva populaţiei civile româneşti, a coincis cu ziua de doliu naţional şi de condamnare a terorismului. Măcar în asemenea momente trebuie să fim mai raţionali şi mai lucizi.

Mania statuilor poate renaşte monştri, reabilitări de criminali împotriva umanităţii. Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 condamnă asemenea încercări. Între români şi maghiari nu e nevoie de nici o reconciliere.

Noi nu suntem duşmani, suntem prieteni, vrem să intrăm şi să trăim împreună într-o Europă prosperă şi unită. Trebuie să ne asumăm fiecare faptele trecutului, să iertăm creştineşte, chiar dacă nu putem uita. Numai capetele înfierbântate ale unor lideri iredentişti, separatişti şi revanşarzi irită necontenit sensibilitatea noastră naţională. Nu mai e mult până când se va decreta o zi de doliu a Protocolului şi guvernării PSD - UDMR. Cea mai bună reconciliere între români şi maghiari e ridicarea nivelului lor de viaţă.

Nefericirea cea mai mare a poporului român este că nu a avut parte niciodată de conducători. Într-o ţară atât de mândră, una dintre cele mai bogate dintre câte a sădit Dumnezeu pe pământ, la începutul mileniului III, în România se moare de foame.

Vinovat de morţii noştri de la Madrid este şi terorismul intern al sărăciei şi exasperării populaţiei. După ultima statistică, în atentatele de la 13 martie 2004 au murit 11 cetăţeni români, 6 declaraţi dispăruţi, 26 răniţi. Percepţia evenimentului de către rudele celor morţi este că, dacă guvernul român ar fi făcut mai mult pentru traiul cetăţenilor, cei din familiile lor n-ar mai fi luat drumul Spaniei pentru a-şi găsi rostul departe de iarba verde de-acasă. Situaţia celor plecaţi şi morţi este dintre cele mai înduioşătoare: doi tineri de 26 de ani strângeau bani să-şi facă o căsuţă. Intenţionau în vară să facă nuntă. Din puţinul lor trimiteau şi acasă, fiindcă părinţii n-aveau nici un fel de venit. Mi-a fost dat să aud reacţii sentenţioase de felul: "Decât să murim de foame în România, mai bine murim ca eroi". În ciuda ameninţărilor morţii, nici un român plecat la muncă în străinătate nu doreşte să se reîntoarcă acasă. Dimpotrivă, sărăcia şi mizeria îi face să se înghesuie la ghişeele de plasare a forţei de muncă în străinătate.

Vinovate de exodul copiilor noştri, vinovate de morţii noştri sunt toate partidele politice care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 14 ani. Sperăm ca măturoiul mâniei şi disperării naţionale să-i scoată pe cei vinovaţi de dezastrul ţării de pe scena vieţii politice. Şi cum toate acestea n-ar fi suficiente, Parcul reconcilierii româno-maghiare din Arad, finanţat cu peste 90 miliarde lei, când în spitale bolnavii n-au medicamente şi ce mânca, sfidează o hotărâre a guvernului vrednicului I.C. Brătianu din 1925 şi a regelui unificator Ferdinand de a se demola această statuie. Elementele componente ale statuii au fost păstrate până azi, când UDMR a reuşit să-i atragă pe cei de la Putere într-o tragedie absurdă a trădării de ţară.

"Statuia libertăţii", după cum se exprima un coleg, riscă să devină a doua "Mecca" internaţională de pelerinaj al iredentismului şi revizionismului maghiar.

Amplasarea proiectatului monument al Revoluţiei de la 1848, aprobat printr-o hotărâre de Guvern, pe acelaşi ax cu Monumentul numit "al Libertăţii" este o glumă sinistră. Pe sub arcurile monumentale trec eroii şi armatele triumfale. A bolti, naivilor, chiar de la distanţă, un arc de granit peste cei 13 generali maghiari înseamnă a monumentaliza crima. Concluzia unanimă a participanţilor şi vorbitorilor la manifestarea despre care am informat în declaraţia noastră politică a fost că statuia trebuie dată la topit pentru a menaja deopotrivă sentimentele românilor şi maghiarilor, sentimente de demnitate naţională, de prietenie şi bună înţelegere, fără monumentalizarea fariseică a unor erori istorice, pe care, repetăm, trebuie să ni le asumăm, să ne iertăm creştineşte, chiar dacă faptele abominabile nu le putem uita.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Tiberiu Sbârcea. Va urma domnul Ilie Merce. Domnii deputaţi Ion Bozgă, Emil Rus, Mircea Costache au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Intervenţia mea se intitulează "Oare, pentru omenire, data de 11 devine fatidică?"

Domnule preşedinte,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Este inimaginabil ce s-a putut întâmpla pe 11 martie 2004 în Spania unde în urma atentatului terorist s-au înregistrat până în prezent un număr de 200 morţi şi peste 1.500 de răniţi, ca un bilanţ a ceea ce spaniolii numesc acum "11 septembrie al Europei".

Printre aceste victime erau şi numeroşi români, care se aflau în trenurile - navetă care transportau zilnic la orele de vârf ale dimineţii lucrători din zonele periferice ale Madridului, multe dintre ele cartiere muncitoreşti, către centru.

Bilanţul tragic pentru România: 11 morţi, 6 dispăruţi şi 80 de răniţi.

În urma exploziilor care au avut loc la distanţă de 4-5 minute una de cealaltă, în trei din cele 4 trenuri, iar în al 4-lea, cu circa două ore mai târziu, s-a produs un câmp de fiare torsionate, sânge, şoc, carnagiu, cu alte cuvinte spus infernul pe pământ, producând panică, lacrimi, teamă, teroare, iar mai târziu flori şi lumânări aprinse în zona catastrofei, unde erau oameni arşi, trupuri sângerânde, bucăţi de carne şi oase.

Mass-media din întreaga lume semnalează faptul că a fost rândul Europei să cunoască tragedia unui "11 septembrie", însă în privinţa autorilor atentatelor sunt păreri împărţite între demenţii separatismului - gruparea ETA şi nebunii lui Dumnezeu - gruparea Al Qaeda, sau poate o altă dementă grupare. De fapt aceasta este întrebarea la care trebuie să se răspundă: cine se află în spatele criminalului act terorist ?

Milioane de cetăţeni din capitală şi din întreaga Spanie au manifestat în semn de solidaritate, sub sloganul "Alături de victime, de Constituţie şi pentru înfrângerea terorismului".

Regele Spaniei, Juan Carlos I a făcut apel în cursul unei intervenţii televizate la "unitate şi fermitate", împotriva barbariei teroriste.

În semn de solidaritate, în Franţa şi Germania drapelele naţionale au fost coborâte în bernă, iar în Portugalia a fost declarată o zi de doliu naţional.

În România, Guvernul României a decis ca ziua de 14 martie 2004 să fie decretată drept zi de doliu naţional, în memoria cetăţenilor români victime ale atentatelor teroriste din Spania. Drapelul naţional a fost coborât, duminică, 14 martie 2004, în bernă. Tot la această dată peste 1.000 de bucureşteni au străbătut centrul capitalei, până la Ambasada Spaniei, într-un "Marş al tăcerii", cu flori şi lumânări aprinse în mâini. De asemenea, pe tot cuprinsul ţării, în bisericii şi mănăstiri au avut loc slujbe de pomenire pentru toţii fiii Europei şi ai României. S-au făcut slujbe pentru pace în lume, voinţă de bine şi unitate.

Ne punem întrebarea dacă România se confruntă cu riscul imediat al unei ameninţări teroriste, la care trebuie să răspundem că este necesar ca la frontierele ţării, aeroporturi, gări şi alte locuri aglomerate să intensificăm controalele.

Răspunzând întrebării din titlul acestei intervenţii, terorismul nu va putea frânge credinţa în viitorul democratic al omenirii şi voinţa fermă de armonie paşnică.

Ca cetăţean al acestei planete sunt şocat de asemenea evenimente şi fac un apel către toţi locuitorii Terei de a realiza un front comun împotriva acestor specimene bolnave şi să plătească pe măsura faptelor lor.

Dumnezeu să ne dea gândul bun şi să ne ajute.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îi dau cuvântul domnului Ilie Merce. Va urma doamna Mitzura Arghezi. Domnul Prunaru a depus la secretariat.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În raportul de ţară prezentat la Bruxelles, Uniunea Europeană acuză politizarea justiţiei româneşti, gradul ridicat de corupţie înregistrat în administraţia noastră şi obstrucţionarea libertăţii de exprimare a presei. Indiferent de numele sub care a evoluat, de la FSN la PSD, actualul partid de guvernământ a demonstrat clar că este incapabil să respecte regulile democraţiei. Să nu uităm că partidul lui Ion Iliescu a gestionat 10 din cei 14 ani de perpetuă tranziţie, timp în care a clamat sus şi tare reformarea şi modernizarea economiei şi a societăţii româneşti. Rezultatele le vedem astăzi, când României i se trânteşte în nas uşa Uniunii Europene.

Democratul preşedinte Ion Iliescu uită, probabil, că este cel care a iniţiat, cu peste un deceniu în urmă, hărţuirea ziariştilor, prin celebrul îndemn prezidenţial, "Măi, animalule!", îndemn intensificat odată cu revenirea PDSR-ului la putere, în urma alegerilor din 2000. De această dată, însă, PSD-ul (PDSR, pe vechi) a trecut de la hărţuire la coruperea şi intimidarea ziariştilor.

Mult mai grav, actualul partid de guvernământ nu s-a mai mulţumit să cumpere ziarişti "cu bucata", ci a trecut la achiziţii en-gros, concretizate prin preluarea unor pachete de acţiuni la principalele instituţii mass-media. Acţiunea a fot dublată de manipularea posturilor de televiziune privată, prin "iertarea" acestora de plata datoriilor către bugetul de stat. Manevrele nu au scăpat observatorilor europeni, care le-au înregistrat în raportul de ţară, sub forma: "exercitarea unor presiuni economice asupra instituţiilor media, pentru manipularea politică".

Deşi liderii PSD s-au grăbit să nege orice implicare, registrele Ministerului Finanţelor îi contrazic, demonstrând că posturile private de televiziune au, într-adevăr, mari datorii către buget. Tot în evidenţele Ministerului Finanţelor sunt menţionate şi reeşalonările de care beneficiază, evident, prin bunăvoinţa factorilor de decizie, mai toate posturile de televiziune.

Situaţia devine şi mai critică atunci când este vorba de posturile naţionale de radio şi televziune. Supusă puterii prin definţie, TVR demonstrează, prin toate emisiunile informative, că răspunde prompt comenzilor politice venite de la Palatele Cotroceni şi Victoria. Obedienţa singurului post naţional de televizune devine şi mai evidentă atunci când se fac transmisii directe din Parlament, iar Opoziţia este, cu regularitate, cenzurată sau chiar exclusă. De acest tratament se "bucură", în mod special, partidul din care fac şi eu parte, Partidul România Mare, deşi constituie cea mai puternică formaţiune de Opoziţie. De ce sunt românii obligaţi să-i vadă pe micile lor ecrane doar pe Adrian Năstase şi Ion Iliescu? Iată o întrebare la care s-ar putea să primim răspuns doar dacă va fi pusă de oficialii europeni.

Cazul Societăţii Române de Radiodifuziune este şi mai greu de tolerat. Cunoscut şi sub numele de "radioul lui Şeuleanu", postul naţional de radio şi-a pierdut, în ultimii patru ani, orice credibilitate. Din ordinul direct al celui mai contestat director, Dragoş Şeuleanu, sunt eliminate din emisiunile de ştiri transmise pe canalele Societăţii Române de Radiodifuziune orice referiri negative la Guvernul Năstase, concomitent cu marginalizarea sau chiar omisiunea acţiunilor Opoziţiei, protestelor sindicatelor şi criticilor aduse de societatea civilă. Modul în care deformează realitatea TVR şi SRR a trecut, deja, de faza de manipulare şi se înscrie într-o dezinformare crasă a milioanelor de români.

Mulţi dintre cei care contestă libertatea presei în România se raportează la "dezvăluirile" apărute în mass-media. Cu unele excepţii, pentru că mai există ziarişti oneşti şi publicaţii echilibrate, orice observator avizat sesizează uşor că este vorba doar de reglarea unor conturi prin intermediul instituţiilor media deţinute de diverse grupuri de influenţă din interiorul PSD.

La nivel local, lucrurile stau şi mai prost, orice demers jurnalistic mai curajos fiind posibil să fie blocat ori printr-un simplu telefon dat şefilor sau patronilor, ori prin ameninţarea directă a autorilor, de multe ori pusă în practică (vezi cazul Ardeleanu).

Cu o mentalitate mafiotă, nu putem intra în Europa. Acest adevăr trebuie să fie adus la cunoştinţa PSD-ului pe toate căile. Nu poţi să furi şi să încalci legea 14 ani, iar, după aceea, să încerci să scapi, umilind justiţia şi băgând pumnul în gura presei.

Minciuna are picioare scurte, chiar şi atunci când este ridicată la rangul de politică de stat. Reacţia parlamentarilor Uniunii Europene o demonstrează pe deplin. Aviz pesediştilor mai mici sau mai mari!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îi dau cuvântul doamnei deputat Mitzura Arghezi, va urma domnul Dumitru Bălăeţ. Domnul deputat Ioan Miclea a depus declaraţia la secretariat.

Doamna Mitzura Arghezi:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mult visatul Spaţiu Schengen, oarecare facilităţi oferite de unele ţări, au înfierbântat mintea românului, la gândul unei mai uşoare circulaţii în intangibila Europă. Ofertele de muncă din străinătate au creat cozi nesfârşite, pentru a obţine un loc pe listele sosite prin birourile specializate ale Ministerului Muncii. Se cerea şi o cunoaştere relativă a limbii în ţările solicitate.

Spania a arătat o disponibilitate deosebită pentru forţa de muncă românească, în special în domeniul agricol. Sate întregi, unde tinerii şi vârstnicii nu mai aveau ce munci, şi-au încercat norocul, plecând. Zeci de mii de oameni au pornit în necunoscut, dar cu determinarea ca soarta să le surâdă şi să le schimbe viaţa în belşug. Sperau în siguranţa zilei de mâine. Câştigurile au fost atrăgătoare, faţă de sumele ce le-ar fi primit în ţară. Cei rămaşi acasă aşteptau cu răbdare, să le fie trimis şi lor ceva din ce câştigau cei plecaţi.

S-a gândit, oare, cineva ce a determinat plecarea zecilor de mii de români, spre o destinaţie necunoscută, fără siguranţa unui acoperiş, a unui pat şi a unei mese zilnice ?

Românii s-au dovedit mai harnici şi pricepuţi decât alţi nefericiţi, spre a nu-l dezamăgi pe angajator. A trecut un an şi încă multe luni mai erau până la sfârşitul contractului lor, ce era aşteptat cu nerăbdare să se încheie.

La 11 martie, la şapte dimineaţa, în patru trenuri cu destinaţia Madrid, au explodat simultan bombele. Mii de răniţi şi o grămadă de morţi, în trenurile ce aduceau la lucru, zilnic, miile de truditori de toate naţionalităţile. Radioul şi toate televiziunile din lume au transmis continuu acest dezastru nemaiîntâlnit până astăzi. Salvările, brancardele nu mai conteneau. Evident, şi România a plătit tributul ridicat până astăzi la 11 morţi, dar şi, încă, mulţi români rămaşi în spitale.

Declaraţiile disperate ale celor rămaşi acasă, smulse de microfoanele ce se înghesuiau, relevau adevărul: plecările se datorau nevoilor în care se zbăteau, la sate, în suburbii, în oraşe. Ei au plecat în Spania din cauza sărăciei şi a lipsurilor, în speranţa să realizeze acolo ce nu putuseră să facă acasă.

Socotesc că Guvernul actual se face răspunzător de starea mizerabilă de sărăcie în care trăiesc milioanele de români. Sunt tot atât de vinovaţi şi cei care au contribuit, din 1990 încoace, la dezastrul ţării. Cum este posibil, când o pensie de la ţară se cifrează la circa 400.000 lei şi cele 6 milioane de pensionari sunt muritori de foame, să se construiască, în acelaşi timp, cartiere rezidenţiale, palate, case de lux şi să se importe cele mai scumpe limuzine, ca şi cum România ar fi una dintre ţările cele mai bogate Europa? Oare din ce bani şi pentru cine?

Cum veţi scoate din mizerie şi foamete Ţara, domnilor guvernanţi? Trimiţând românii salahori pe alte meleaguri ?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Poftiţi, domnule Bălăeţ.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă văd obligat, în cadrul acestei declaraţii politice, să fac o mărturisire dureroasă: ziua doliului naţional, 14 martie a.c., în legătură cu moartea şi mutilarea, pe 11 martie, a atâtor muncitori români în Spania, mi-a adus în suflet, pe lângă compasiunea faţă de familiile îndurerate, şi un sentiment de vină şi de ruşine. Îl mărturisesc în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu, deşi, chiar şi acest fapt, îmi măreşte sentimentul de vinovăţie faţă de cele ce s-au întâmplat cu muncitorii români căzuţi victime nevinovate trenurilor morţii de la periferia Madridului.

Vinovaţii pentru această tragedie nu se află acolo, ci aici, printre noi, iar eu mă simt unul dintre aceşti vinovaţi. Mă simt vinovat că, în ciuda strigătelor şi protestelor mele în Parlament, ca şi ale reprezentanţilor PRM, împotriva degringoladei economiei noastre naţionale, această degringoladă s-a produs şi se produce în continuare, obligând sute de mii de români să-şi caute o bucată de pâine, pentru ei şi pentru familiile lor, în străinătate.

V-aţi întrebat prin ce cortegiu al umilinţelor şi al corupţiei au trecut şi trebuie să treacă aceşti oameni? De pildă, în Franţa, unde românii sunt socotiţi ţigani şi ni se aruncă în cârcă metehnele acestora, sau în Germania, unde orice patronaş, o şti sau n-o şti ceva despre noi, dar, când aude de numele de român, rânjeşte, amintindu-şi de faptul că armata germană a pierdut în România două războaie mondiale.

În Spania, ţară latină, ca şi a noastră, însă cu economie prosperă, datorită politicii înţelepte a Guvernului spaniol, soarta românilor plecaţi în străinătate pentru o bucată de pâine e mai bunişoară, motiv pentru care mulţi s-au stabilit acolo, creând adevărate colonii româneşti pe lângă marile centre economice spaniole şi în agricultura de acolo. Este şi motivul pentru care acţiunea teroristă din Spania ne-a lovit pe noi atât de grav. Premeditată pentru a lovi în noi sau nu, acţiunea teroristă din Spania a dublat tragedia românilor, căci una e să mori acasă, printre ai tăi, şi alta înstrăinat, cu familiile rupte în două, la cele două capete ale Europei.

Desigur, Guvernul nostru a procedat umanitar, când a facilitat comunicarea şi transportul între cei plecaţi în Spania şi cei rămaşi acasă. Dar vina pentru cele ce s-au petrecut acolo rămâne: noi, cei din Opoziţia PRM, naţională, pentru faptul că am fost destul de vehemenţi şi de puternici, pentru a fi înţeleşi de Guvern, în problema ocrotirii economiei noastre naţionale româneşti; Guvernul şi majoritatea parlamentară care îl susţine, care au mers şi merg surzi înainte, pe linia distrugerii economiei româneşti şi vinderea ei la străini, înstrăind, în acelaşi timp, piaţa produselor şi piaţa muncii, încât am ajuns să fim, din ce în ce mai, un popor de robi, la cheremul străinătăţii.

Asta esate marea vină a noastră, a oamenilor politici români de azi şi, în special, a guvernanţilor notri, care sunt, în majoritate, deputaţi, faţă de tragedia care ni s-a produs în Spania. Ar trebui să venim cu toţii, să îngenunchem în Parlament, rugându-ne lui Dumnezeu să ne deschidă odată mintea asupra cauzelor acestei tragedii, care este mult mai amplă şi vizează soarta unui întreg popor, vândut pe comisioane de către toate Guvernele post-decembriste şi, în special, de către ultimul, fără minte şi fără suflet!

Când această vânzare va fi încheiată - acum, se vinde Petromul, Distrigazul, Banca Comercială, energia electrică! - soarta poporului nostru de robi va fi pecetluită, iar vinovăţia şi ruşinea noastră, de oameni politici ai ţării, fără scuze şi fără margini!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Pleşa a depus la secretariat declaraţia.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Restructurarea agriculturii româneşti - un fiasco total..."

Aşa zisa restructurare a agriculturii româneşti a dus practic la dispariţia acesteia de pe scena economică a ţării. Agricultura de stat, ca sector productiv nu mai figurează nici măcar în statisticile oficiale. Pentru gestionarea relicvelor acesteia s-a înfiinţat o agenţie naţională, Agenţia Domeniilor Statului, care are ca obiect al muncii doar negocierea şi încasarea rentei funciare în contul celor peste 600.000 ha. rămase în proprietatea statului.

Nivelul redevenţei stabilit de stat este de-a dreptul ridicol, de exemplu, pentru grâu între 350-400 kg la ha, adică doar a zecea parte din cât pot produce în mod normal cele mai fertile terenuri arabile româneşti.

Într-un an foarte greu pentru agricultură, cum a fost 2003, statul a încasat de pe urma concesionării şi arendării hectarelor din gestiune aproximativ 800 miliarde lei, ceea ce reprezintă cam a treia parte din cifra de afaceri a unui holding agricol profitabil.

Mulţi dintre dumneavoastră ar spune, la prima vedere, că totuşi acest procedeu de lucru în agricultură reprezintă un succes, deoarece bugetul statului încasează nişte bani, mulţi-puţini, în loc să continue să înregistreze pierderi, ca înainte de programul de restructurare.

Totuşi, nu este normal să uităm atât de repede că până la aplicarea restructurării sectorului agricol, acesta susţinea cu brio politicile de protecţie socială practicate de toate guvernele de la Revoluţie încoace, pe seama produselor furnizate pieţei la preţuri cu mult sub costul lor real, fapt care a detereminat decapitalizarea acestui domeniu de activitate şi implicit sfârşitul agriculturii de stat din România.

Fie şi privindu-l din punct de vedere statistic, bilanţul restructurării sectorului agricol este unul dezastruos. De exemplu, din cele peste 700 de IAS-uri, pentru circa 500 dintre ele, restructurarea a însemnat, de fapt, lichidarea judiciară. Aceste unităţi agricole, altădată prospere şi faimoase, se află acum în gestionarea finanţatorilor sau a bancherilor şi este greu de crezut că vor putea să-şi recupereze câte ceva din creditele sau datoriile bugetare ale acestor societăţi aflate sub sechestru.

De pe urma privatizării IAS-urilor, statul român a obţinut peste 2.000 miliarde lei. Acest fapt ar putea fi considerat o reuşită dacă ar exista garanţia că aceste active devin mai rentabile după privatizare.

Având în vedere că după vânzarea lor, statul român nu mai este interesat de acestea, mulţumindu-se cu banii obţinuţi şi cu scăparea de griji (adică reducerea numărului de unităţi agricole din portofoliul statului care trebuie înstrăinate), nimeni nu prea ştie cum stau lucrurile. Din teritoriu vă pot informa că unele dintre unităţile agricole privatizate au în continuare succes, pe când altele au fost demolate şi revândute ca fier vechi sau materiale de construcţie.

Ca o rentă funciară ridicolă, după cum am mai spus, cea mai bună variantă pentru o afacere în agricultura din România, în cazul întreprinzătorilor, o reprezintă concesionarea sau arendarea terenurilor arabile. La un asemenea nivel scăzut al redevenţei, se obţine un profit chiar şi la jumătatea randamentelor programate şi în condiţiile practicării unei agriculturi rudimentare bazată în principal pe epuizarea pe cale naturală a elementelor fertilizante, lucrul terenului cu atelaje trase de cai, catâri sau boi, folosirea seminţelor de calitate slabă etc.

O problemă aparte o ridică şi patrimoniul societăţilor aflate în lichidare judiciară. În timp ce lichidatorii judiciari gestionează partea de active pe care s-a pus sechestrul, adică ferme complexe zootohnice, ateliere pe care s-a pus sechestrul, adică ferme complexe zootehnice, ateliere şi utilaje mecanice, magazii, silozuri de cereale, construcţii hidroameliorative etc., terenurile pe care se află acestea se găsesc în proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului, fapt care duce de cele mai multe ori la situaţii paradoxale: pentru aceeaşi proprietate de teren există doi proprietari, unul care exploatează terenul şi celălalt care administrează activele societăţilor agricole. Cum între ei nu există nici un act legal care să stabilească modul concret de colaborare este de la sine înţeles că de cele mai multe ori coabitarea reprezintă o sursă permanentă de conflict, fiecare urmărindu-şi propriile interese. În aceste condiţii, nu mai miră pe nimeni că haosul domneşte şi în sectorul agricol.

A venit vremea ca să terminăm cu experimentele şi mai ales cele din agricultură. Să încercăm să stabilim programe agricole clare şi concrete pentru România, pentru că avem atât resurse cât şi potenţial. Şi ar fi păcat să continuăm, din comoditate, importul de produse agricole modificate genetic şi să îmbolnăvim şi viitoarele generaţi, numai pentru că nu luăm în consideraţie importanţa economică a acestui sector.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La 15 martie 1990, maghiarii din Harghita au aniversat împlinirea a 142 de ani de la izbucinirea Revoluţiei de la 1848 din Ungaria. Cu acest prilej, s-a arborat drapelul maghiar pe instituţiile publice, s-au depus coroane de flori cu drapelul Ungariei, la Sovata a fost dată jos statuia lui Nicolae Bălcescu, iar la Târgu Mureş a fost profanată statuia lui Avram Iancu. La aniversarea Revoluţiei, au venit din Ungaria peste 10 mii de persoane care au provocat incidente la Satu Mare, Sovata şi Târgu Mureş, lezând sentimentele naţionale ale românilor.

În replică, în zilele următoare, mii de manifestanţi români protestează împotriva separatismului etnic din şcoli, a arborării însemnelor de stat ungare, a profanării unor monumente istorice româneşti. Au loc un şir de manifestaţii şi contramanifestaţii, care au culminat cu confruntările violente între români şi unguri, la Târgu Mureş (19-20 martie), soldate cu morţi şi răniţi. Acestea au fost, din păcate, faptele.

La 14 ani de la aceste evenimente tulburi, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este dacă, astăzi, 16 martie 2004, ar mai fi posibilă repetarea lor în viitor? Răspunsul este, după părerea mea, un categoric "NU", iar argumentele pe care aş putea să le invoc sunt, îmi place să cred, cum nu se poate mai convingătoare.

În primul rând, este destul de limpede pentru toată lumea că în prezent, în România, nu există tensiuni interetnice de natură să provoace izbucniri violente. Ca atare, nici cercurile interesate în exacerbarea lor nu mai pot manipula acum eventuale situaţii de conflict.

În al doilea rând, contextul internaţional este în momentul de faţă fundamental diferit faţă de cel din 1990. România este profund angajată în procesul de integrare europeană, în care tratamentul minorităţilor ocupă un loc proeminent. Relativ aproape de războaiele post-iugoslave, lumea este puternic sensibilizată faţă de orice evoluţii care ar putea stârni animozităţi interetnice.

România, deşi pare să fie înscrisă, inevitabil, pe traiectoria unei democraţii consolidate, a oferit, în evoluţia ei de după 1989, câteva exemple în care doleanţele minorităţilor au urmărit logica "drepturi înainte de democraţie", manifestările de acest ge dovedindu-se contraproductive tocmai din perspectiva interesului major comun, acela de a consolida democraţia în beneficiul tuturor.

În pofida dificultăţilor pe care le-a avut de traversat, România a reuşit să devină un factor de stabilitate într-o regiune în care problemele similare, angoasele comunitare întreţinute de sentimentul de ameninţare reciprocă, au declanşat mai multe conflicte sângeroase şi au impus soluţii de segregare sau de purificare etnică prin mijloace mai mult sau mai puţin paşnice.

Există, fără nici o îndoială, un model românesc al relaţiilor interetnice. În ce constă semnificaţia acestuia?

Se manifestă un consens în rândul analiştilor în ceea ce priveşte realizarea în România, în ultimii 14 ani, a unei păci interetnice, care poate servi drept model pentru întreaga regiune în care ne aflăm. Ceea ce s-a realizat în acest sens, în ultimii ani, nu reprezintă altceva decât o acumulare de soluţii, un proces dinamic şi complex care, departe de a fi conceput artificial şi intenţionat, a urmărit pacea şi toleranţa, reducerea şi eliminarea tensiunilor, reuşind să arate cum o ţară care a ieşit din comunism poate învăţa să trăiască în diversitate.

Pe de altă parte, nu trebuie să omitem faptul că elementele cardinale ale modelului românesc - reprezentarea minorităţilor în Parlament, existenţa unui Consiliu al Minorităţilor Naţionale, prezenţa la guvernare a minorităţii maghiare (în perioada 1996-2000) etc. - nu rezolvă în mod automat toate problemele. Cadrul dialogului trebuie întreţinut cu grijă şi pe mai departe, astfel încât prezenţa reprezentanţilor minorităţlor în aceste structuri să nu rămână o prezenţă formală, inevocabilă în momente de bilanţ, ci o participare reală, efectivă şi eficientă, în acele decizii care privesc destinele comunităţilor pe care le reprezintă.

Cea mai importantă lecţie care trebuie învăţată din evenimentele de acum 14 ani este recunoaşterea caracterului binefăcător al diversităţii, nevoia unei sensibilităţi mereu reînnoite faţă de multiculturalism, respingerea oricăror demersuri care ar putea să tulbure pacea interetnică. La mai bine de un deceniu de la prăbuşirea comunismului, societatea românească pare a se fi înscris, definitiv, nu fără a trece printr-o criză de adaptare, pe calea construirii unei noi identităţi, în care multiculturalismul, diversitatea etnică, deschiderea spre comunicare şi globalizare sunt la ordinea zilei.

Domnul Ioan Miclea:

Declaraţie politică: "Campanie electorală cu orice preţ".

Vestea începerii construcţiei autostrăzii Borş-Braşov a surprins plăcut pe toţi românii din Ardeal, ea venind ca o compensaţie pentru multele frustrări ce le-au suferit din partea guvernelor post-decembriste. Spun acest lucru deoarece este de notorietate că majoritatea fondurilor pentru infrastructura transporturilor au fost îndreptate, prin grija celor interesaţi, spre Moldova şi Muntenia.

Şi CDR şi PSD au avut şi au conducători moldoveni şi munteni carismatici care şi-au folosit în scop electoral oportunităţile de care dispuneau prin funcţiile deţinute şi au îndreptat masiv fonduri spre locurile lor de baştină.

Ardelenii noştri, oameni cu o oarecare jenă în relaţiile cu semenii, jenă dată de bunăcuviinţa de a nu supăra sau jigni şi, de ce nu, de a nu cere ceva ce nu li se cuvine, dacă au fost în conducerea guvernelor trecute şi în cel actual, nu au ştiut să se impună în acest sens.

Dacă vrem să fim drepţi, autostrada despre care vorbim se va construi nu datorită voinţei PSD (care în alegerile din 2000 a suferit un usturător eşec în Ardeal şi Banat, eşec pe care sunt sigur că îl va suferi şi în anul 2004, şi pentru care nu a uitat nici un moment să pedepsească pe trăitorii de pe aceste meleaguri), ci datorită voinţei Budapestei şi a insistenţelor colegilor UDMR-işti care, fiind în asociere cu PSD, au condiţionat această asociere şi de construirea autostrăziii şi trecerea ei prin oraşe ce le poate aduce un capital electoral. Nu vreau să absolutizez însă cauzele favorizante ale construirii acestei autostrăzi acum.

Trebuie să recunoaştem că ea era necesară pentru o deschidere a ţării spre vestul Europei, iar factorii pe care i-am enumerat mai sus au facilitat grăbirea începerii construcţiei.

În acest context, mi se pare cel puţin aberant ca partidul de la putere să facă din această construcţie un motiv de propagandă electorală. Spun că mi se pare aberant deoarece, dacă ar fi fost după voinţa domniilor lor, această autostradă ar fi fost construită poate în anul 2010 sau mai târziu. Ardelenii trebuiau pedepsiţi pentru "neobrăzarea" de a nu fi votat cu partidul-stat.

Zilele trecute, un brav conducător al organizaţiei judeţene Cluj a PSD a iniţiat o măsură care ne-a pus într-o grea încurcătură, şi anume strângerea de semnături pentru construirea autostrăzii Borş-Braşov.

Este de neînţeles pentru un om normal această acţiune în care se cheltuie bani publici. Dacă Guvernul a hotărât să se construiască autostrada şi are finanţare pentru ea, dacă Guvernul este exclusiv PSD-ist, ce nevoie are un conducător local al PSD să strângă semnături?

Dacă prin aceste semnături se încearcă "legitimarea" construirii acestei autostrăzi prin acordare directă, fără licitaţie publică, atunci acest brav conducător trebuie să ştie că acţiunea în sine se practică în genere ca un protest şi nu are nici un fel de valoare juridică; ea nu este egală nici cu referendumul şi nici cu alegerile.

Dacă prin acţiunea aceasta, PSD Cluj "aplaudă" hotărârea Guvernului şi a conducătorului lui, pentru construirea acestei autostrăzi putea să facă o acţiune în care nu se cheltuiau sute de milioane de lei - printr-o simplă telegramă adresată ştim noi cui şi care să înceapă cu "Mult stimate şi iubite...".

Este evident că acţiunea despre care vorbesc este una de campanie electorală care, din păcate, aşa cum prevedeam, se face de către PSD pe banii publici - banii noştri, ai tuturor, care ar putea fi folosiţi în scopuri mai nobile decât aceste deşertăciuni.

Despre urmările şi efectele acestei campanii, doar un verset din Dante Alighieri: "În van orice speranţă...", la care aş mai adăuga doar că ardelenii sunt greu de cumpărat pe un blid de linte. Încercaţi altceva, domnilor PSD-işti.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Intervenţia pe care doresc să o supun atenţiei dumneavoastră se referă la "Folosirea judicioasă a posibilităţilor oferite pentru creşterea economică".

Este bine cunoscut că economia naţională românească trebuie să depună eforturi sporite pentru accelerarea creşterii economice şi, ca urmare, pentru reducerea decalajelor care o despart de ţările membre ale Uniunii Europene.

Există, fără îndoială, unele tendinţe în economia noastră care dau speranţe justificate pentru realizarea acestui obiectiv prioritar.

Este un fapt notabil că exporturile României în anul 2003 au fost cu aproape 70% mai mari decât cele realizate în anul 1989 (17,6 miliarde de dolari faţă de 10,5 miliarde de dolari).

Constituie, de asemenea, un element pozitiv faptul că în anul 2003, productivitatea muncii pe un salariat în industrie a crescut cu 12,1% faţă de o creştere a producţiei industriale cu 3,4%, ceea ce reflectă o sporire a eficienţei, în condiţiile în care au fost aplicate măsuri de restructurare.

Cu toate că la majoritatea produselor fizice realizările obţinute în anul 2003 se situează sub nivelul anului 1989, totuşi la unele produse nivelul realizat al producţiei a fost mai mare la: lapte de consum (+99,65%), bere (+8,7%), gaze lichefiate (+72,7%), anvelope autotractor (+111,6%), frigidere pentru uzul casnic (+1,5) etc.

Principala cale pentru creşterea producţiei industriale şi nu numai este sporirea continuă a investiţiilor productive şi mai ales folosirea judicioasă a celor alocate prin bugetul de stat, a fondurilor alocate de organizaţiile financiare internaţionale, a investiţiilor efectuate de persoanele juridice şi fizice din sectorul privat şi realizarea pe această bază în anul 2004 a unei creşteri de cel puţin 13% a formării brute de capital fix.

Totodată, o posibilitate importantă pentru accelerarea creşterii economice revine utilizării fondurilor alocate pentru ţara noastră de către Uniunea Europeană. Ele sunt substanţiale şi vor creşte şi mai mult după aderarea la Uniunea Europeană.

În perioada 2002-2006, Uniunea Europeană alocă anual pentru România următoarele fonduri:

• 250 milioane euro prin programul PHARE, în sprijinul construcţiei instituţionale în toate domeniile acquisului comunitar;
• 151 milioane euro prin programul SAPARD pentru sprijinirea rezolvării prioritare specifice legate de agricultură şi dezvoltare rurală;
• 208-270 milioane euro prin programul ISPA pentru investiţii în domeniile mediului înconjurător şi al transporturilor.

În cei şase ani la care se referă aceste programe, România are posibilitatea să atragă 3,6-4,0 miliarde de euro. Condiţia principală pentru obţinerea acestor fonduri constă în buna pregătire a proiectelor pentru aceste lucrări de investiţii şi obiective, susţinerea lor competentă în cadrul licitaţiilor, gospodărirea corectă a fondurilor şi urmărirea executării în termen a lucrărilor.

Din păcate, până în prezent, gradul de atragere a acestor fonduri este încă modest datorită întârzierilor în elaborarea proiectelor, asigurării insuficiente din fondurile unităţilor beneficiare, respectiv de la buget a cotei de contribuţie la aceste proiecte, duratei prea mari cerută de îndeplinirea formelor birocratice pentru obţinerea finanţării sau insuficientei publicităţi şi îndrumări a solicitantului.

Astfel, este semnificativ şi provoacă îngrijorare faptul că, din cele 151 milioane euro alocate pentru acest an în cadrul programului SAPARD, în primele două luni şi jumătate au fost absorbite numai 5%.

Pe lângă aceste greutăţi datorate şi insuficientei noastre experienţe în acest domeniu, în ultima vreme au apărut unele contestaţii şi polemici legate de elaborarea, verificarea şi licitaţiile pentru proiectele privind îndeosebi obiectivele finanţate prin programul SAPARD. Evident, este necesară verificarea operativă şi responsabilă a tuturor sesizărilor privind nerespectarea prevederilor legale în acet domeniu.

Este totuşi lamentabilă situaţia creată în unele cazuri de contestare a unor proiecte pe principiul "să moară şi capra vecinului", în loc să se militeze pentru concentrarea eforturilor tuturor în direcţia atragerii unui volum cât mai mare de fonduri din cele oferite de Uniunea Europeană şi mai ales de utilizare corectă a acestora, urmărindu-se realizarea în termen a obictivelor.

Cred că în această privinţă deputaţii în cadrul circumscripţiilor lor electorale, indiferent de culoarea lor politică, pot aduce o contribuţie benefică şi responsabilă pentru urmărirea modului în care se desfăşoară aceste acţiuni şi pentru respectarea cadrului legal, precum şi pentru prevenirea unor eventuale nereguli în măsură să conducă la întârzierea atragerii fondurilor alocate de Uniunea Europeană şi chiar la pierderea lor.

Totodată, cred că ministerele şi agenţiile guvernamentale de resort ar trebui să definească cu precizie cazurile de incompatibilitate în derularea acţiunilor privind accesarea fondurilor alocate de Uniunea Europeană, în scopul prevenirii unor conflicte de interese şi a întârzierii derulării şi finalizării acţiunilor.

În scopul asigurării unei absorbţii cât mai echitabile pe judeţe a fondurilor alocate de Uniunea Europeană, este necesar ca autorităţile publice să acorde o atenţie sporită analizării modului în care se derulează acţiunile prevăzute pe baza programelor PHARE, SAPARD, ISPA şi să depisteze pe această bază problemele cu care se confruntă comunităţile locale, precum şi măsurile necesare pentru obţinerea unor fonduri sporite.

Domnul Dan Grigore Rasovan:

Declaraţie politică: "Să nu ne facem că nu ştim".

Mă adresez dumneavoastră. Şi, poate, mai corect este să declar că mă adresez anume unor personaje din spectrul Opoziţiei politice, cuprinse dubios de o suspectă amnezie. Mai pe româneşte, mă adresez acelor politicieni care n-au ţinere de minte!

Cu o pasiune bătătoare la ochi, suntem asediaţi, literalmente, de săptămâni bune, de bocitoarele Opoziţiei, cu un potop de vorbe şi păreri, care de care mai alarmante: sărăcie, popor dezamăgit, Europă dezamăgită şi, mai ales, guvernare catastrofală, jos Guvernul!

S-a dezbătut în Parlament moţiunea simplă împotriva Guvernului. Înainte, la şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului pentru aprobara restructurării Guvernului Năstase, deputaţii PNL-PD s-au dat în spectacol, grevă japoneză, carevasăzică!), numai că japonezii muncesc pe rupte la greva asta. Deputaţii PNL-PD au părăsit, însă, sala de vot, aşa..., de kiki (scuzaţi!), să vedem noi că ei nu pot fi părtaşi la îngroparea României!

Aş spune "ca la circ", dacă n-am şti că şi la circ sunt oameni serioşi, meseriaşi şi artişti, nu cârpaci!

Domnii ajunşi din structurile de conducere din PNL, PD şi PRM, ca să ne referim doar la partide parlamentare, ca şi mărunţii care se agită prin Acţiunea Populară, rămăşiţele PNŢCD etc. etc. se dau cu alifie şi cu rumenele, să iasă bine în poză. Ei sunt neprihăniţi, Guvernul şi ai lor sunt netrebnici...

Să nu ne facem că nu ştim, domnilor, care nu mai puteţi de grija noastră! O spun cu adâncă convingere: aşa cum vă prezentaţi astăzi, să ne ferească Cel de Sus să vă înţelegeţi pentru o hârtie: Moţiunea de cenzură împotriva Guvernului, care vă era la inimă, doar! Spectacolul v-a preocupat, cine s-o citească! Haos în gândire, neînţelegeri, care ne readuc în memorie interminabilele certuri pentru putere, care au paralizat ţara în perioada 1997-2000.

În ultimele zile, am avut parte de un spectacol lamentabil, oferit de cruntul Stolojan, comediantul Băsescu şi lupul cu blană de oaie Vadim Tudor, care, ba se îmbrăţişau, entuziasmaţi de beţia momentului, ba se delimitau unii de alţii, cu vorbe în doi peri...

Cum ne-ar conduce ei pe noi? Doamne feri!

Am mai spus-o: crezul lor ascuns se rezumă acum la cuvintele unui jenant cântec dâmboviţean: "Dă-i-nainte cu tupeu/Şi-ai să vezi că nu e greu!" Să nu ne facem că uităm! Acest Guvern social-democrat, care (vă cred!) că vă stă ca sarea în ochi, n-a putut să facă minuni, dar s-a dovedit (şi Comisia Europeană a confirmat-o) cel mai serios şi mai performant de după anul 1990.

Trebuie să repetăm, pentru cei ce uită repede, dar ne desconsideră şi pe noi, cei mulţi, pe care ne cred naivi şi uşor de îmbrobodit. Mai întâi, acest Guvern a trebuit să recupereze teribila întârziere acuzată de Guvernul CDR-PD, privind restructurarea economică şi socială. În 1996, când au venit ei la putere, România se afla pe locul 6, între cele 6 state candidate la Uniunea Europeană, în 2000, ajunsese ultima!

În 1996, după criteriile acceptate, erau consideraţi sub pragul sărăciei 19,9% din populaţie. Mult şi aşa! Dar dumneavoastră, domnilor din Alianţa Dreptate şi Adevăr (care adevăr?), împreună cu verii ţărănişti, aţi dus în sărăcie încă 23% din oamenii ţării, adică, 43% din total, oameni săraci în anul 2000!

Să nu ne facem că uităm! Ne-aţi adus la disperare! Haosul economic ne adusese la 57% rata inflaţiei în anul 1999 au 40% inflaţie în anul 20001 Se schimbau guvernele şi primii miniştri, veneau alţi amatori, bugetele ţării se aprobau abia prin mai-iunie a anului curent, din neputinţă şi în dispreţul legii.

În trei ani (din 1996 până în 1999, de când aţi venit la putere, să ne arătaţi cum se conduce), salariul real scăzuse cu 23%. Şi ne promiteaţi, în afişele electorale, o pâine mare. Aminţi-vă! Taot în doar trei ani (1966-1999), pensia reală scăzuse şi ea, cu 24,2%.

Băncile lumii îşi închiseseră buzunarele, pentru că n-aveau nici o încredere. Cota de risc de ţară scăzuse cu trei trepte. Nici să ne împrumutăm în condiţii normale nu mai puteam. Iată de unde a plecat acest Guvern social-democrat, care vă stă în gât. Să nu ne facem că uităm!

În patru ani, n-aţi reuşit să finalizaţi decat 6 capitole din Programul de aderare la Uniunea Europeană. Şase, din 30! Cele mai uşoare.

În cei trei ani şi două luni ai actualei guvernări, s-a făcut un imens efort pentru repararea gafelor dumneavoastră. S-au mai încheiat, de pildă, 16 capitole grele de negociere cu Uniunea Europeană şi sunt condiţii de finalizare, până în toamnă, chiar dacă vă aşezaţi dumneavoastră de-a curmezişul. România s-a înscris, în cei trei ani, cu un ritm mediu de creştere economică de 5%. Creştere adevărată. Nu penibila "creştere negativă", cu care ne ameţea Guvernul CDR-PD. Amintiţi-vă, se explica ce bine o să ne fie, dacă "creştem în jos"... Să ne ducem de râpă, ca să avem de unde sui...

În anul 2000, salariul minim era de doar 1 milion de lei. În decembrie 2003, era de 2,5 milioane, iar de la 1 ianuarie a.c. a crescut la 2,8 milioane de lei. Aceasta, în condiţiile reducerii spectaculoase a inflaţiei: anul trecut 15%, iar în acest an, doar 9%. Salariul mediu net- 105 dolari SUA/2001-147 dolari SUA/2004 (cu 40% mai mare, în termeni reali, socotit în dolari).

Pensia medie era, în 1997, de 48 dolari SUA, în 2000 de 52 dolari SUA. Sub acest Guvern, pensia medie a crescut de la 55 dolari SUA, în 2001, la 75 dolari SUA în 2003, prin 4 etape de recorelare şi este în pregătire o substanţială recalculare, începând cu 2005. Sigur, nu e de ajuns, dar se fac eforturi deosebite, pentru că, pentru noi, social-democraţii, România este un stat social, un instrument de asigurare a solidarităţii corpului social, printr-o distribuţie echitabilă a drepturilor şi datoriilor cetăţenilor, pentru acelaşi proiect constructiv: dezvoltarea şi bunăstarea tuturor. De aici, lupta împotriva parazitismului social al îmbuibaţilor tranziţiei, împotriva abuzului ostentativ al ciocoimii ei.

Şi când asemenea semnale pozitive nu mai pot fi ocolite, domnii din Opoziţie reclamă că este "pomană electorală".

Să nu ne facem că uităm! Nu este pomană, este exact Programul de guvernare aprobat de Parlament în decembrie 2000, când dumneavoastră vi s-a luat de la gât tăgârţa cu ovăz gras!

Ţărăniştii ne propun acum un program denumit bombastic "A treia cale!" Un fel de a umbla pe trei cărări!

De aceea, mi se pare înţelept, raţional să preferăm calea fermă, directă, pe care a pornit ţara, cu acest Guvern. Anul acesta, dar mai cu temei în anii ce vin, avem şansa reală, dovedită, să atingem ţeluri spre care aspirăm toţi. Cu coerenţă şi cu continuitate la guvernare. Aceasta ne este calea.

Nu ne puteţi face să uităm, domnilor vajnici opozanţi. O înţeleaptă vorbă zice că vulpea, unde n-ajunge, zice că nu-i bun!

Domnul Eugen Arnăutu:

Declaraţie politică: "Ce se ascunde sub preşul acuzaţiilor?"

Alianţa PNL-PD, prin prezidenţiabilul Stolojan, a anunţat săptămâna trecută, cu surle şi trâmbiţe, apariţia unui raport economic cu iz de studiu, bine "documentat" din recentele rapoarte efectuate de Societatea Academică Română, aşa cum reiese în ceea ce priveşte lista cu măsurile pentru recâştigarea credibilităţii Guvernului în negocierile cu forurile europene.

Le amintim colegilor notri că, în ceea ce priveşte măsurile propuse pentru Guvern, pe lângă faptul că mai mult de jumătate dintre ele le recunoaştem ca fiind preluate din alte surse, care nu au fost citate, sunt şi tardive.

În privinţa acuzelor aduse de Alianţă, precum aceea conform căreia creşterea economică s-a realizat printr-o îndatorire fără precedent, aşa cum şi domnul ministru Tănăsescu a subliniat, datoria publică nou creată a fost utilizată şi pentru finanţarea unor proiecte majore, care au stagnat în perioada 1996-2000 şi care au fost reluate în 2001, precum şi pentru susţinerea balanţei de plăţi.

Ceea ce nu apare în raport, dar este evident, este faptul că economia României a crescut în 2003 cu 4,8%, iar rata şomajului la nivelul întregii ţări a scăzut la 7,5 procente.

Nu înţeleg de ce politica fiscală privitoare la forţa de muncă, care, în opinia liderului liberal este "îngrijorătoare şi agresivă", a dus, ca urmare a politicilor aplicate în 2003, la o creştere a salariului mediu brut cu 11,4%, de la 5.350.900 lei la 6.612.800 lei, şi cu 23,6% a salariului minim, de la 1.750.000 lei la 2.500.000 lei.

Un alt semnal pozitiv în ceea ce priveşte starea economiei din România, care a fost trecut cu vederea, este domeniul investiţiilor străine directe, care au crescut în 2003 la 1,18 miliarde de euro. Majoritatea investitorilor străini sunt din ţări precum Italia, Germania şi Franţa.

Din păcate, populaţia tinde să uite de "performanţele" guvernării din 1997-2000, iar Alianţa mizează pe practica îngropării gunoaielor guvernării trecute sub preşul acuzaţiilor aduse guvernării PSD. Nu o să rămânem surzi şi muţi la o asemenea abordare neruşinată, o să avem grijă de o bună informare asupra activităţii celor care au constituit dramatica guvernare din trecut.

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

Statul în perspectiva integrării

Procesul de descentralizare trebuie însoţit de o viguroasă mişcare de întărire a structurilor locale. Structurile democratice create în urma alegerilor nu trebuie să devină simple jucării în mâna unor puternice grupuri de interese şi de presiune. De aceea, tuturor celor care doresc păstrarea dimensiunilor pluralismului în libertate le adresez mesajul de a se opune fărâmiţării autorităţii statale. Însuşi Parlamentul trebuie să lupte democratic pentru conservarea autorităţii sale deliberative.

Statul trebuie să creeze nu numai o anumită realitate pe termen scurt, dar şi condiţiile necesare dezvoltării în viitor. Nu se poate pune problema unei-metaforic vorbind- "gândiri a statului" pe termen scurt decât cu imensul risc, inacceptabil, al subminării fundamentelor sale.

Existenţa noastră comună nu poate fi înţeleasă în afara unei acţiuni eficiente a statului, care asigură infrastructura publică, socială şi culturală fără de care economia nu poate prospera. Subliniez că o asemenea viziune nu are nimic comun cu cea de sorginte centralistă, pe care o resping. aşa cum, pe de altă parte, resping şi aşa-numitul individualism al prosperităţii de cazinou care echivalează cu dispreţul faţă de lege şi faţă de munca onestă.

Funcţionarea armonioasă a statului este intens susţinută prin aplicarea corectă şi prin adâncirea bunei funcţionări a principiului autonomiei locale. Problema reală este că autonomia locală duce la valorificarea cu maximă eficienţă a tuturor resurselor locale, naturale, umane, financiare etc, în cadrul unei politici generale echilibrate. În realitate, cu cât autonomia locală devine mai solidă, cu atât sporeşte integrarea comunităţilor locale într-un ansamblu naţional coerent. Autonomia locală nu duce la adversitate faţă de stat ci, dimpotrivă, la gospodărirea optimă a resurselor locale în contextul statului de drept. Autonomia locală presupune, obligatoriu, şi ordine administrativă, implementarea fermă a măsurilor legislative ca soluţie pentru eficienţa instituţiilor dar şi ca importantă cale pentru lupta anticorupţie, un comportament adecvat, principial al funcţionarului public în raport cu cetăţeanul.

Discuţiile despre reformă au gravitat, de-a lungul ultimilor ani, în marea majoritate, în jurul raportului dintre stat şi libera iniţiativă. Concret, s-a discutat despre gradul şi forma prezenţei statului în viaţa socială, nu numai în cea economică.

Există opţiuni care susţin eliminarea oricărei prezenţe a statului în favoarea liberei iniţiative individuale, după cum există puncte de vedere rigide care tind să atribuie statului o capacitate de control atotcuprinzătoare.

Consider că în ambele cazuri de mai sus problema este greşit pusă. Astfel de abordări se raportează la vechiul model de stat fără să ia în considerare alte elemente şi anume:

1. întregul efort legislativ de până acum - şi care va continua - antrenează o modificare a funcţiunilor şi atribuţiilor statului limitîndu-i capacitatea de control discreţionar asupra societăţii;
2. paralel cu procesul de reformă se reduce, în mod obiectiv, spaţiul de competenţe ale statului;
3. procesele de integrare socială şi de sincronizare a României cu procesele europene şi mondiale impun un anume tip de prezenţă fermă a statului ca factor de coordonare.

În societăţile moderne există o serie de aspecte care nu pot fi împlinite fără implicarea directă şi consistentă a statului. Începînd cu apărarea naţională, cercetarea ştiinţifică şi învăţământul- cei doi piloni ai societăţii moderne- plata alocaţiilor sociale, calificarea profesională, asistenţa antidrog, asigurarea de locuinţe pentru persoanele defavorizate sau pentru anumite categorii printre care sunt de amintit tinerii, conversia economică şi profesională şi enumerarea poate continua- toate sunt dependente de cheltuielile publice şi de prezenţa statului. Fie şi doar pornind de la exemplele de mai sus, trebuie respinsă ideea totalei eliminări a statului din toate sectoarele. Acţiunile trebuie concertate în direcţia unui management eficient al activităţilor ce vizează aspectele enumerate, dar în aşa fel încât rezultatul să nu fie sporirea gradului birocraţiei statale.

Este, însă, important de subliniat că prezenţa statului în anumite sectoare, precum cele despre care am făcut vorbire, nu implică renunţarea la necesitatea de a controla în ce măsură statul rezolvă, în mod optim, problemele respective şi în ce măsură pot fi identificate forme mai bune şi mai eficiente de organizare. Dezvoltarea regională, aplicarea principiilor autonomiei locale, în paralel cu decentralizarea structurilor, modernizarea corpului funcţionarilor publici sunt elemente necesare şi indispensabile revitalizării statului ca instituţie, în procesul globalizării proceselor publice.

România se află în anul încheierii capitolelor de negociere în vederea aderării la Uniunea Europeană. Este vorba despre recunoaşterea şi încununarea drumului parcurs de ţara noastră către realizarea statului de drept. Aceasta este principala realitate care trebuie să ne călăuzească în abordările noastre.

Domnul Gelil Eserghep:

"Pe cine reprezintă oare teroriştii?"

Ne-a fost dat să trăim încă o dată durerea şi stupoarea pe care orice om le simte în faţa sutelor de morţi şi a miilor de răniţi, victime ale atentatelor teroriste de la Madrid. Durerea este cu atât mai mare cu cât printre victime au fost şi români. Ca orice om şi mai ales ca român, mi-am pus întrebarea: ce vină au avut aceşti oameni? Singura lor vină sau greşeală a fost să fie la locul "nepotrivit", la timpul nepotrivit. Însă pentru ei, locul nepotrivit sau timpul nepotrivit a fost parte a rutinei lor zilnice, un început de zi, care ar fi trebuit să fie ca oricare altul. Însă pentru unii dintre ei ziua s-a sfârşit înainte de a fi început, iar pentru mulţi alţii va rămâne o zi a terorii, a spaimei şi a ororii.

Doresc să-mi exprim condamnarea fermă a acestor atentate teroriste şi-mi exprim speranţa că ne vom uni forţele şi resursele pentru a pune capăt acestui teribil fenomen. Îmi pun întrebarea dacă vom reuşi, căci terorismul pare a fi o boală incurabilă, o boală imposibil de diagnosticat şi de prevenit. Asta pentru că suntem la cheremul sorţii şi al istoriei, sau mai precis la cheremul unor persoane sau organizaţii, care îşi justifică activitatea pornind de la "cauze nobile", dar ajung să fie percepute ca organizaţii criminale al căror singur scop este uciderea în masă a unor oameni nevinovaţi.

Cu cât mă întristează neputinţa noastră de a preveni sau înţelege logica acestor acte, cu atât mai mult îmi repugnă ignoranţa unor surse din mass-media, care din prostie ori rea-voinţă generalizează şi împing spre limite nepermise acest fenomen.

Este oare comunitatea bască vinovată de aceste atentate? Care este partea lor de vină când gruparea separatistă ETA, în numele lor săvârşeşte aceste acte abominabile? Ştiu doar atât: 99 la sută dintre basci sunt împotriva acţiunilor săvârşite de ETA.

Cu atât mai mult mă întristează catalogarea actelor teroriste ale grupării Al-Qaida drept acte teroriste ale musulmanilor. Unele surse din mass-media folosesc în vocabularul lor ignorant şi incult termeni ca terorism islamic, rezistenţă arabă, grupare teroristă musulmană. Astfel de catalogări sunt nepermise şi asta pentru că religia islamică n-a fost şi nu va fi niciodată una teroristă şi cu atât mai mult nu putem generaliza până la a asocia întreaga comunitate arabă şi musulmană cu terorismul. Generalizarea această este o crimă săvârşită de cei ignoranţi.

Osama bin Laden i-a chemat la luptă pe toţi "musulmanii adevăraţi" pentru a se "elibera de regimurile trădătoare aflate sub sclavia Statelor Unite". Stimaţi colegi, eu sunt un musulman adevărat în sensul că respect tradiţia şi religia mea, în sensul că militez pentru libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor şi a credinţelor oricărui cetăţean de pe această planetă. Pentru mine Osama bin Laden şi teroriştii lui nu sunt musulmani adevăraţi. Pentru mine ei sunt doar terorişti. Ei militează prin actele lor abominabile pentru o cauză doar a lor şi nu a tuturor musulmanilor. Teroriştii organizaţiei Al-Qaida nu reprezintă întreaga comunitatea musulmană.

Americanul Timothy McVeigh comite un act terorist la 19 aprilie 1995, aruncând în aer clădirea federală din Oklahoma. A ucis 168 de persoane, din care 19 copii. A fost cel mai grav atentat asupra Statelor Unite până la atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center. A fost condamnat şi executat prin injectare. N-a fost catalogat niciodată drept terorist american, pentru că astfel se ajungea la acea generalizare nedreaptă.

Atentatele Armatei Republicane Irlandeze (IRA) asupra Marii Britanii n-au fost niciodată catalogate drept acte ale teroriştilor irlandezi, ci actele teroriste ale IRA, pentru că astfel s-ar fi făcut o nedreptate întregului popor irlandez.

Brigăzile Roşii din Italia au comis 11 atentate, primul în decembrie 1969 în Piaţa Fontana din Milano, iar cel mai grav (85 de morţi şi 200 de răniţi) la gara din Bologna, în august 1980, bilanţul final fiind de 150 de morţi şi 551 de răniţi. Actele lor teroriste n-au fost catalogate drept acte ale teroriştilor italieni, ci acte ale teroriştilor grupării Brigăzilor Roşii.

Lista exemplelor poate continua. Shoko Asahara, liderul sectei Aum Shinri a ucis 12 persoane şi a îmbolnăvit mii de japonezi, răspândind gaz sarin în metroul din Tokio în 1995. A reprezentat oare actul său terorist întregul popor japonez?

Categoric nu. Gruparea separatistă ETA nu reprezintă interesele întregii comunităţi basce, aşa cum nici o grupare teroristă nu poate fi considerată că reprezintă statul ai cărei cetăţeni sunt. Ei nu reprezintă religia în numele căreia comit actele teroriste. Ei nu reprezintă comunităţile în numele cărora "luptă".

Sper să putem spune într-o zi că terorismul a fost eradicat, că sute şi sute de oameni nu vor mai fi victime nevinovate ale unor grupări extremiste. Mai sper că şi ignoranţa din mass-media va fi eradicată, căci în caz contrar prejudiciile morale aduse întregii comunităţi musulmane şi arabe devin incalculabile.

Nu avem voie să-l privim pe musulmanul ori arabul de lângă noi ca pe un terorist, cu o grenadă ascunsă prin buzunar, pregătit oricând să ucidă sute de vieţi omeneşti.

Domnul Anton Marin:

România are nevoie în continuare de un nou acord cu FMI, pentru că numai astfel Uniunea Europeană poate verifica serios dacă acest guvern face sau nu reforme economice, dacă respectă sau nu angajamentele privind restructurarea şi construirea unei economii de piaţă funcţionale.

După discuţiile FMI cu guvernanţii am înţeles că se va adopta aceeaşi manieră de a spori veniturile regiilor de utilităţi pentru acoperirea pierderilor, adică scumpirea trimestrială a tarifelor la gaze naturale, energie electrică şi energie termică.

FMI a înţeles că guvernul nu este capabil să ia măsuri economice ferme şi a impus României măsuri care să acopere pierderile. Numai că întreprinderile nerentabile sunt protejate sau ţinute la limita de supravieţuire în aşa fel încât muncitorii acestora să nu fie afectaţi în drepturile lor de votanţi săraci şi simpli. Aceasta este modalitatea reală prin care reformele sunt mimate, iar culmea demagogiei se află în discursuri centrate pe ideea că românii nu sunt atât de săraci pe cât se spune şi că guvernul Năstase "a făcut demonstraţia că preţul reformei nu este săracia".

Cu aceste idei "generoase" guvernul Adrian Năstase are impresia că a redat încrederea românilor, deşi toate acţiunile sale se cantonează în interesul exclusiv electoral al PSD.

Exemplul cel mai concludent este că un ministru care a bătut pasul pe loc şi a întârziat toate reformele din sectorul utilităţilor a ajuns să fie promovat, să răspundă ca ministru de stat de sectorul economic din România, ceea ce înseamnă că, în acest an, se blochează toate presupusele reforme şi restructurări.

Despre lipsa de voinţă politică a PSD pentru reformă reală şi ameliorarea condiţiilor de viaţă ale oamenilor este vorba în această atitudine greşită şi nepăsătoare.

Domnul Valeriu Gheorghe:

"Imixtiunea politicului în justiţie, extinsă şi în teritoriu- cazul Bacău"

Săptămâna trecută, la audierile care au avut loc în Palatul Parlamentului pentru viitorul "cabinet european" condus de Adrian Năstase, ministrul de justiţie s-a prezentat în faţa auditoriului cu următoarea frază: "Nu voi admite ingerinţa politicului în justiţie". Toate bune şi frumoase în teorie, dar practica ne pune adeseori beţe în roate!

Iată un exemplu cu care l-am interpelat pe vechiul ministru, dar la care va trebui să-mi răspundă noul ministru numit!

Cu toate că a fost încălcată legea, Parchetul Bacău a dat o decizie în favoarea primarului şi consiliului local Bacău, ceea ce înseamnă evident implicarea justiţiei în viaţa politică.

Doresc să vă aduc la cunoştinţă un caz grav de încălcare a Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, Capitolul V, Contravenţii şi infracţiuni. Conform art.54 alin. (1) "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani." Conform art. (2) "Pedeapsa prevăzută la alin.(1) se aplică şi persoanei care votează fără a avea drept de vot ori alegatorului care votează de mai multe ori în ziua referendumului".

Fac referire la scandalul "Tombolă la referendum". Mai precis, a fost organizată o tombolă în incinta secţiilor de votare. La vremea respectivă, au fost sesizate instituţiile în drept pentru a reacţiona la această încălcare a legii.

Constat că procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău au dat o sentinţă discutabilă, cu toate că, aşa cum arătam mai sus, legea este destul de clară din acest punct de vedere. Prin decizia sa, Parchetul încurajează pe toţi cei ce sunt pregătiţi să promoveze frauda electorală, în dispreţul total al legilor.

Am cerut explicaţii despre cum înţelege Ministerul Justiţiei să se constituie în garant al respectării legilor în această ţară. Opinia publică din judeţul Bacău, şi nu numai, doreşte să cunoască dacă vor fi luate măsuri pentru respectarea legilor privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Guvernul României este tot mai departe de realităţile acestei ţări şi se comportă ca şi cum totul este vopsit în roz bonbon şi nu mai este nimic de făcut.

Marile nerealizări, eşecurile pe toate planurile, falimentul politicilor economice şi sociale sunt transformate în semne pozitive şi încurajatoare.

Probabil în mintea guvernanţilor lucrurile se prezintă invers decât sunt în viaţa de zi cu zi şi de aceea neputinţa de a înţelege că dincolo de orice vorbă, oricât ar fi de meşteşugită, într-o bună zi trebuie să existe şi fapte concrete.

De aceea, cred că recentele declaraţii ale raportorului european prin care s-a subliniat că România are probleme cu fenomenul generalizat al corupţiei ar trebui să producă frisoane guvernanţilor pentru că ei au fost demascaţi, pentru că ei sunt cei care acoperă furtul, hoţia, mafia politică pesedistă.

Guvernanţii au introdus în această ţară arbitrariul, bunul plac în aplicarea legii şi, mai ales, în prezent plimbă procese pe la diferite insdtanţe din ţară pentru a se pierde urma pesediştilor depistaţi ca fiind evazionişti, mincinoşi şi corupţi.

Este din ce în ce mai clar pentru toţi cetăţenii, uneori chiar şi pentru membrii simpli PSD, că Adrian Năstase conduce un guvern pretins restructurat, remaniat, modificat, numai pentru că aşa se putea minţi iarăşi Uniunea Europeană.

Cu această ocazie s-a văzut că guvernul rezultat are amprenta luptelor dintre Ion Ilieescu şi Adrian Năstase, luptă care nu are de a face cu viaţa cetăţeanului ci numai cu cine are mai multă putere.

Ion Iliescu a impus oameni de ai săi în coastele lui Adrian Năstase, iar acesta şi-a numit sprijinitori în funcţii în guvernul pe care teoretic îl mai conduce.

Ion Iliescu şi-a menajat şi perpetuat corupţii în guvernul Năstase, deşi el teoretic este sărac şi cinstit, iar Adrian Năstase şi-a promovat oamenii de bază în afaceri, pentru că el practic întreţine corupţii.

Până la urmă atât corupţii lui Iliescu, cât şi corupţii lui Năstase fură din România de astăzi şi se îmbogîţesc pe măsură ce cetăţenii sărăcesc.

Domnul Ioan Sonea:

"Marea necunoscută"

În urmă cu un an, era la ordinea zilei situaţia IMM-urilor din România. Se constata atunci că numărul întreprinderilor mici şi mijlocii din România era de trei ori mai mic decât cel din ţările Uniunii Europene şi de peste patru ori mai mic decât în ţările mai puţin dezvoltate din UE (Grecia, Portugalia) în situaţia în care în ţara noastră, IMM-urile reprezentau 99,62 la sută din totalul societăţilor comerciale cu capital privat. În Romania se înregistrau 13,64 IMM-uri la 1.000 de locuitori, comparativ cu 75,46 în Grecia, 71,26 în Italia, 68,24 în Spania, 68,01 în Portugalia, 58,22 sau 52,69 în ansamblul Uniunii Europene.

Distribuţia pe ramuri economice a IMM-urilor din România era, de asemenea, total diferită faţă de Uniunea Europeană, căci dacă în ţara noastră ponderea IMM-urilor cu profil industrial era apropiată de cea din UE, în construcţii funcţionau de peste trei ori mai puţine decât în UE, timp în care IMM-urile din domeniul comerţ, hoteluri sau restaurante (69,33 la suta) erau de circa două ori mai multe decât media UE , procentul IMM-urilor axate pe servicii financiare era de patru ori mai mic decât cel european, iar cele axate pe servicii fiind excesiv de reduse.

În anul 2001 în România erau înregistrate 408.000 de întreprinderi micro, mici şi mijlocii, oferind 1.732.000 de locuri de muncă.

Au existat la vremea aceea 33 de recomandări elaborate de experţii OECD - BERD pentru sectorul IMM-urilor din România. Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite ale Americii (USAID) promitea că va finanţa cu 15,8 milioane de dolari un program pe cinci ani destinat sprijinirii întreprinderilor mici şi mijlocii din România, ceea ce promitea crearea a circa 70.000 de locuri de muncă.

Acum, în 2004, Oficiul naţional al registrului Comerţului, aflat în subordinea Ministerului Justiţiei, la care se află înregistrate 690 000 de societăţi comerciale a anunţat că peste 400000 societăţi comerciale dintre care majoritatea de tipul IMM-urilor sunt în prag de dizolvare din cauza unor nereguli. Ni se spune că «dizolvare nu înseamnă lichidare, firmele având posibilitatea să îşi rezolve neregulile din momentul declanşării procedurii de dizolvare». În conformitate cu Legea nr.161/2003 se poate pronunţa dizolvarea firmei în cazul că nu se mai pot întruni organele statutare, dacă nu s-au depus în termen legal situaţiile financiare, dacă firma nu are sediu cunoscut, dacă nu a fost completat capitalul social etc.

Ne punem întrebarea care a fost eficienţa măsurilor promise şi a demersurilor realizate, dacă într-un an de zile s-a ajuns la această situaţie. Este clar că sistemul legislativ specific este necorespunzător, că există o mare indisciplină având la bază sistemul relaţional de tip clientelar, că structurile administrative nu fac faţă pretenţiilor domeniului şi că politica Guvernului faţă de IMM-uri este una necorespunzătoare. Dacă se constată că un număr atât de mare de societăţi comerciale riscă să fie dizolvate, prin ce se poate constata creşterea economică mult trâmbiţată şi progresele cu care se laudă Puterea actuală? Din raportul ANIMMC (Agenţia Naţională ptr.IMM şi Cooperaţie) pentru anul 2003 reiese că pentru programele derulate s-au cheltuit 363,6 miliarde lei şi se înşiruie aceste programe. Se constată că din 500 de firme care au solicitat alocaţii financiare de la ANIMMC, doar 166 s-au bucurat de sprijin în valoare totală de 8,9 miliarde lei, 169 firme au fost refuzate, iar 164 nu au primit încă un răspuns. Pentru 2004 se promite o sumă de 430 miliarde lei pentru activităţi de acelaşi tip. Întrebarea este dacă vor fi rezultate de acelaşi fel ca în 2003. Este clar pentru toată lumea, mai puţin pentru Guvern, că anul 2004 este un an dificil şi decisiv. Au dispărut o serie de facilităţi pentru investiţii şi export, noul Cod al Muncii a creat deja dificultăţi prin accentuarea aspectului social în defavoarea performanţelor economice, creşterea economică mondială preconizată pentru 2004 face să crească nivelul competiţiei faţă de posibilităţile economice şi manageriale ale românilor, intrarea a încă 10 state în UE va determina noi abordări ale situaţiei României şi sigur, noi exigenţe, iar în acest timp România trebuie să facă faţă avalanşei de critici din partea UE. Se constată încă o dată inconsecvenţa şi duplicitatea Guvernului României în ce priveşte politica economică, atât pe plan intern cât şi extern. În interior, raportări fantastice, iar faţă de exterior, concesii şi îndatorări excesive, peste posibilităţile economiei româneşti de a le susţine.

Mereu ni se spune că va fi mai bine, dar nu se ştie când.

Este marea necunoscută din ecuaţia incompatibilă a actualei guvernări.

Domnul Puiu Haşotti:

"Bârna din ochiul ... PSD"

În fiecare zi suntem bombardaţi. Deschidem televizorul, îi vedem. Deschidem radioul, îi auzim. Frunzărim un ziar, tot de ei dăm. Sunt peste tot. Mulţi, tot mai mulţi dintre ei sunt convinşi că nimeni şi nimic nu-i mai poate opri în această ţară. Nu au teamă de lege, nu au ruşine, doar o nesfârşită aroganţă. Sunt specia ciocoilor noi numiţi pesedişti, sau baroni.

În fruntea lor, Adrian Năstase. Preşedinte, prim ministru, prim vânător, prim colecţionar, prim fermier, primul în toate. Atunci când se aude o voce critică, însuşi premierul conduce atacul împotriva vinovatului. Nu există greşeli, nu există corupţie guvernamentală, instituţionalizată, există doar greaua moştenire. În România imaginată de Dâncu, Teodorescu sau Duvăz şi proiectată pe ecranele televizoarelor, Guvernul şi PSD nu greşesc. Există, uneori, doar ţapi ispăşitori, atunci când nu mai poate fi găsită nici o altă soluţie.

Când eu, un liberal, am pus public în plenul Parlamentului o întrebare care frământă o parte importantă a opiniei publice, şi anume dacă PSD doreşte cu adevărat integrarea României în Uniunea Europeană, s-a lăsat tăcerea. Nici un răspuns.

Dar iată că primul ministru al României afirmă public că "are impresia că sunt în România şi în alte ţări grupuri de interese care ne întârzie intrarea în UE. În felul acesta, regulile "gri" ale economiei de tranziţie ar fi perpetuate." Trecând peste faptul că primul ministru ar trebui să ştie, nu să aibă impresii, mă ofer să-l ajut în continuare. În spiritul opoziţiei constructive pe care o tot solicită şi având în vedere că interesul naţional înseamnă integrarea României în Uniunea Europeană în 2007, îi dau domnului Adrian Năstase un indiciu pentru identificarea "grupurilor de interese": poate căuta în Parlamentul României, unde şi la Camera Deputaţilor şi la Senat va găsi multe informaţii utile; un succes garantat va avea căutând în toate judeţele României - punctele cheie din fiecare judeţ sunt Prefectura, Consiliul Judeţean, Primăria şi mai ales sediul PSD. De altfel este suficient să deschidă uşa biroului de la Guvern şi să se uite în jur. Va vedea nu paiul din ochiul altuia, ci bârna din ochiul ... PSD.

Sunt convins că opinia publică va urmări eforturile premierului de a depăşi stadiul de "impresii" şi de a afla cine nu doreşte integrarea României în UE. Se poate gândi dacă nu cumva sutele de baroni şi miile de "căpuşe" cu carnet de membri PSD sunt cei care vor pierde cel mai mult atunci când legea va trebui respectată şi corupţia instituţionalizată va fi diminuată drastic. Aşadar, îi sugerez domnului Năstase să nu plece pe o pistă falsă, de tipul celei descrise de Mircea Geoană: nu, nu "modificarea atmosferei politice" în Uniunea Europeană poate cauza întârzierea integrării ţării noastre. Aşa cum au spus-o foarte clar toţi oficialii europeni, mingea este în terenul guvernului.

Din acest motiv, cer primului ministru să prezinte public cine sunt cei care nu doresc integrarea României în UE. Dacă primul ministru nu este capabil să identifice "grupurile de interese", sau nu poate să reziste presiunilor venite din interiorul PSD, este momentul să îşi asume, cu curaj şi responsabilitate, eşecul în domeniul integrării României în Uniunea Europeană. Adrian Năstase are acum ocazia, în fine, să merite laudele pe care de aproape patru ani de zile şi le aduce singur, cu fiecare prilej.

Domnul Dorin Grigore Popescu:

"Taxa radio-tv"

Mă întreb, domnilor guvernanţi, abia instalaţi în comodele fotolii, vă mai aduceţi aminte de faptul că cetăţenii simpli ai acestei ţări au destul de multe biruri de plătit?

Poate, acum, în an electoral veţi reevalua condiţiile privind plata taxei radio-tv care afectează un mare număr de contribuabili aflaţi în situaţia de a nu şti cum să-şi mai chibzuiască veniturile. Priviţi în urmă, la propriul program de guvernare, apoi priviţi la buzunarele românilor şi arătaţi-ne la modul concret ce înseamnă pentru dumneavoastră creşterea calităţii vieţii şi a condiţiilor de viaţă!

Această taxă este profund nedreaptă şi imorală, ea trebuie plătită de sute de mii de familii care nu deţin aparate radio sau televizoare.

Aici fac referire la cazurile dramatice ale oamenilor care, deşi au un handicap major care îi împiedică să ocupe un loc de muncă şi să fie renumeraţi, nu beneficiază de scutire de la plata acestei taxe, pentru simplul fapt că nu fac parte din categoria "Handicap grav, gradul I". Pentru guvernanţi nu contează decât faptul că cetăţeanul trebuie să se poată deplasa la oficiile Electrica S.A. şi să plătească conştiincios taxa pe propaganada PSD.

Luni de-a rândul, Partidul Naţional Liberal a militat pentru retragerea ordonanţei guvernamentale privind taxa radio-tv. A avut şi o campanie de strângere de semnături în acest sens, fapt care a demonstrat cât de anti-sociale sunt măsurile Guvernului Năstase. Chiar şi Curtea Constituţională din România s-a aplecat asupra sesizării depuse de PNL şi de PD şi a declarat-o neconstituţională.

După ce luni de zile simplii cetăţeni au stat la cozi interminabile ca să plătească această aberantă şi ilegală taxă, nici măcar nu au primit scuze din partea guvernanţilor care au gafat grav.

Toate argumentele opoziţiei au fost ignorate şi tratate cu tot dispreţul de majoritatea pesedistă, deşi noi am cerut reintroducerea, în legea de aprobare a ordonanţei, a categoriilor de persoane pentru care sunt permise scutiri la plata celor două taxe de abonament.

Această taxă radio-tv ar trebui regândită în condiţii acceptabile şi care să poată să fie suportate de populaţia acestei ţări!

Domnuil Iosif Armaş:

După cum se ştie, noii miniştri ai Guvernului au depus jurământul joi, săptămâna trecută, la Palatul Cotroceni, în faţa preşedintelui României.

Fără îndoială, măsura care a determinat decizia de restructurare a Guvernului reprezintă efectul undei de şoc venite de la Bruxelles, după reproşurile făcute la adresa conducerii de la Bucureşti de anumiţi reprezentanţi de seamă ai Uniunii Europene. Crearea funcţiei de viceprim-ministru, înfiinţarea unei cancelarii a primului ministru, cu atribuţii extinse, apariţia unor noi structuri administrative, toate acestea lasă să se întrevadă intenţia Executivului de a certifica prin măsuri prompte angajamentul făcut la Bruxelles de către premier, de a conferi activităţii Guvernului un plus de fermitate şi coerenţă în urgentarea finalizării dosarelor cu chestiuni nevralgice în planul negocierilor de aderare a României la UE: reforma justiţiei, reforma administraţiei publice, lupta împotriva corupţiei.

Guvernul restructurat va trebui să acţioneze astfel încât obiectivele noastre strategice privind încheierea negocierilor la sfârşitul acestui an şi, respectiv, integrarea propriu-zisă în 2007 să fie îndeplinite. Acest lucru nu va fi posibil fără voinţa politică de a accelera reformele, mai ales cele din domeniile precizate. Pentru că asta cere acum Uniunea Europeană de la noi. Oficialii de la Bruxelles nu doresc să ne rezolvăm toate problemele pe care le mai avem în patru sau cinci luni. Aşa ceva este imposibil. Dacă testul integrării României ar fi fost rezolvarea tuturor problemelor existente acum, decizia de neintegrare a României s-ar fi luat demult şi ar fi fost una fermă. Cerinţa Uniunii Europene este una cu mult mai modestă, ea se referă la garanţii politice că autorităţile statului chiar intenţionează să facă toate reformele necesare şi să rezolve toate problemele României. Altfel spus, se doreşte să dăm dovadă de seriozitate, să ne punem pe treabă şi să aplicăm legile pe care deja le avem şi care sunt la standardele europene.

"Guvernul de la Bucureşti a demonstrat că înţelege mesajele primite de la Bruxelles - a declarat, recent, prim-ministrul Adrian Năstase - şi contează pe dialogul continuu cu structurile europene, pe sprijinul şi cooperarea lor".

Cum spuneam la început, reorganizarea Guvernului are ca scop concentrarea asupra obiectivului prioritar al aderării la UE şi al coordonării eficiente a eforturilor în această direcţie. Reunit în noua formulă, Guvernul a luat în discuţie fiecare aspect al listei concise pentru care s-a obţinut sprijinul Comisiei europene, fiecare membru al Cabinetului având obligaţia de a prezenta progresele realizate în domeniile de care răspunde.

De altfel, premierul a şi anunţat că, săptămânal, autorităţile române vor transmite parlamentarilor europeni interesaţi un raport de evaluare a progreselor pe fiecare din domeniile semnalate în raport.

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

"Cu teroriştii nu se negociază"

Acum un an, înaintea izbucnirii războiului din Golf, mai precis în data de 18 februarie 2003, am rostit o declaraţie politică în care atenţionam că teroriştii şi, printr-o simbioză, şi comuniştii nu se vor schimba niciodată.

În privinţa teroriştilor, din nefericire, am avut dreptate. Ce s-a întâmplat pe 11 martie 2004 în Spania, trebuie să ne dea de gândit şi nouă, românilor, iar serviciile noastre de informaţii să colaboreze intensiv cu serviciile celorlalte state din coaliţia proamericană împotriva terorismului.

Ieri s-a întâlnit C.S.A.T.-ul care a concluzionat : că în România nu există posibilitatea unui atac terorist în viitorul apropiat.

Eu nu pot să contrazic concluziile C.S.A.T.-ului, dar am o mică rezervă. Nu cred că ar trebui să avem încredere în aceşti monştri, neoameni, satane, care nu vor uita niciodată că noi am fost aliaţi cu S.U.A., Anglia, Italia, Spania şi alte state împotriva lor şi că avem trupe în Irak şi Afganistan.

De aceea, eu nu cred că ei ne vor avertiza în vreun fel atunci când se vor răzbuna şi vor lovi pe la spate, mişeleşte, aşa cum au făcut-o de zeci de ori în alte părţi ale lumii. În urma celor spuse până acum, conduc la ideea că măsurile Angliei de a infiltra ofiţeri antitero în locuri publice, ar trebui preluată urgent şi de noi, mai ales în locuri expuse ca : Gara de Nord, Complexul Mall, staţiile de metrou, ş.a.m.d.

Să nu uităm că paza bună trece primejdia rea.

Concluzia este una singură, şi anume : Cu teroriştii nu se negociază şi nu se poate avea încredere în ei nici o secundă, iar cea mai bună apărare împotriva lor este atacul, adică prinderea, arestarea şi judecarea.

Domnilor colegi,

Aşa cum vă spuneam la începutul declaraţiei mele politice, voi face acum o simbioză între terorişti şi comunişti, care ca şi teroriştii, duc la crime şi genocid în mai toate perioadele istorice şi în toate locurile unde ei sunt la putere.

Voi repeta finalul declaraţiei mele politice din 18 februarie 2003, în care spuneam :

"Ce spuneţi, domnule Preşedinte al României, care aţi contribuit la atâtea schimbări în politica României în ultima perioadă, nu lansaţi ideea pe care Guvernul Năstase ar prelua-o şi ar implementa-o în legile electorale: locale, generale şi prezidenţiale şi anume intrarea în vigoare şi respectarea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara ? Începând cu alegerile din acest an ? Eu vă garantez, domnule Preşedinte al României, atât domniei voastre, dar şi celorlalţi vectori de putere ai acestei ţări, că acest amendament, coroborat cu votul uninominal, ar reduce substanţial corupţia din România şi ne-ar lumina drumul spre Uniunea Europeană".

Cui îi este frică, domnilor colegi, de votul uninominal ?

Răspunsul este unul singur : corupţilor şi necinstiţilor.

Dacă s-ar respecta opţiunea electoratului care, după spusele primului-ministru Adrian Năstase, 70 % sunt pentru introducerea votului uninominal, România va avea un parlament în 2005 format din parlamentari mai corecţi, mai verticali şi mai tineri.

Domnule preşedinte al României, domnilor preşedinţi de partide parlamentare, domnilor colegi,

Eu nu pot să înţeleg cum noi, parlamentarii, suntem reprezentanţii electoratului, care prin votul lor ne-au trimis în Parlament să-i reprezentăm şi după legile matematice rezultă că 70 % dintre parlamentari ar trebui să susţină introducerea votului uninominal.

Unde sunt aceşti 70 % dintre deputaţii şi senatorii care-i reprezintă pe cei 70 % din alegătorii noştri ?

Cum se respectă, în acest caz, Constituţia, recent revizuită şi votată, mai precis art. 2 şi atunci mă întreb : unde este suveranitatea celor 70 % din poporul român care doresc vot uninominal pentru o politică nouă şi o viaţă mai bună.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

Din anul şcolar 1995-1996 şi până în prezent, învăţământul preuniversitar românesc a pierdut 1,5 milioane de lei. Din surse ale Institutului Naţional de Statistică, cele mai mari pierderi le-a suferit învăţământul primar şi gimnazial. În ultimii nouă ani, populaţia şcolară de la clasele I-VIII a scăzut cu 1.353.633. Cea mai mică pierdere s-a înregistrat în învăţământul liceal, unde, în aceeaşi perioadă de timp, s-au pierdut doar 46.797 de elevi.

În reţeaua unităţilor preşcolare, în ultimul an şcolar au figurat ca înscrişi cu 68.185 mai puţin copii faţă de 1995-1996.

Potrivit aceleiaşi surse, cea mai mare scădere a numărului de elevi s-a înregistrat în şcolile gimnaziale din mediul urban: de la 60,2% în 1995-1996 la 52,6% în 2002-2003.

Institutul Naţional de Statistică avertizează că "deşi în mediul rural este cuprinsă o proporţie însemnată din populaţia şcolară, elevii nu beneficiază de condiţii cu cei din urban". Analiştii susţin că principalele cauze ale acestei situaţii sunt: dotările materiale precare, lipsa personalului calificat, a izolării, a greutăţilor de comunicare şi informare. În schimb, plecând de la principiul promovat al egalităţii şanselor în ceea ce priveşte accesul la educaţie, autorii studiului au remarcat că, "atât în untăţile de învăţământ din mediul urban, cât şi în cele din medul rural, structura pe sexe a populaţiei şcolare arată că nu există disproporţii, ponderea populaţiei şcolare feminine fiind egală cu a celei masculine"!

O altă informaţie pozitivă arată dacă gradul de cuprindere şcolară a tinerilor de 19-23 de ani a crescut semnificativ în anul şcolar (universitar) 2002-2003, în 18,1% mai mult faţă de 1995-1996. Această evoluţie a fost în mare măsură determinată de dezvoltarea învăţământului privat şi de creşterea numărului de facultăţi.

Aşadar, concluzionând asupra învăţământului românesc în ultimii nouă ani, putem spune că mulţi au fost, puţine au rămas.

Vă mulţumesc.

Domnul Petre Posea:

Declaraţie politică: "PNL- PD, o alianţă lipsită de identitate!"

Jalnicul spectacol de care românii au avut parte după alegerile din 1996, este repus în scenă pas cu pas. Şi, fără desene, se poate vedea de la o poştă că prin alianţa preelectorală PNL-PD s-a decis în fapt refacerea Convenţiei Democrate din România, cele două partide tinzând către o guvernare de dreapta, viitoarea politică a acestora fiind imprimată, evident, de către PNL.

În viziunea CDR-ediţia 2003 - alianţa hibrid, între liberalism şi social - democraţie mimată - formula de conducere, ca şi în ediţia trecută, este în devălmăşie, aflându-se la cheremul liderilor acesteia, care îşi negociază în fapt situaţia personală viitoare, posturi şi poziţii sociale, nicidecum o ofertă de guvernare serioasă pe care s-o prezinte cetăţenilor. Dacă nu au reuşit atunci când s-au aflat la putere să se afirme cu politici inteligente, formaţiunile PNL şi PD caută în prezent, cu înverşunare, soluţii oculte pentru a-şi defini identitatea.

Astfel, această "struţo-cămilă", subestimând bunul simţ şi inteligenţa românilor, consideră că ultimii trei ani sunt suficienţi pentru ca dezastrul economic din perioada guvernărilor, când economiile populaţiei au fost furate prin intermediul unor afaceri ca SAFI sau FNI, să fie uitate.

Cine îndrăzneşte să ne acuze astăzi de incompetenţă? Tocmai liberalii şi democraţii, după ce în perioada 1997-2000 s-au remarcat, din păcate, doar prin lupte feroce pentru funcţii şi posturi cheie în mulţimea de guverne şi care au destabilizat România timp de 4 ani. Culmea tupeului şi a indolenţei, cum poate o alianţă de conjunctură, fără un program bazat pe valori politice compatibile, o uniune unică, făcută pentru a parazita suferinţele oamenilor şi a păcăli electoratul printr-o etichetă falsă, să vină astăzi să ceară socoteală şi demisia Guvernului.

Şi atunci, pe bună dreptate, această alianţă este etichetată cel mai obiectiv de către Executiv ca "axă a răului", care parazitează suferinţele populaţiei, care încearcă, prin minciună şi inducerea în eroare a populaţiei, să concureze Partidul Social Democrat, fără pic de fayr-play sau mijloace democratice. Deplorabilă opoziţie, cel puţin în opinia mea, şi sper să nu greşesc! În conduita şi discursurile acesteia ar trebui să se găsească identificarea problemelor cu care se confruntă societatea românească, definirea naturii lor, analiza simptomelor, dar mai ales a cauzelor acestora, prescrierea remedierilor şi a terapiilor potrivite.

Dar nu, opoziţia română, după ce a luat-o serios la vale pe o pantă periculoasă, a devenit în ultima perioadă extrem de agresivă, lovind orbeşte nu numai în adversar, ci sfâşiindu-se chiar şi între reprezentanţii ei. Aceştia nu pot trece mai departe de ideea că dacă românului nu îi este bine, vina aparţine exclusiv PSD-ului. Nu realizează că prin diletantismul lor, prin criticile exacerbate la adresa puterii actuale, lipsiţi de cel mai infim spirit autocritic, nu fac decât să întărească ideea populaţiei că ceea ce-i domină este doar nostalgia pentru putere, că sunt indivizi care nu au uitat nimic şi nu au învăţat nimic.

Acest hibrid alterat, PNL-PD, ar trebui, în primul rând, să-şi vadă bârna din propriii ochi, să-i preocupe mocăiala şi greutatea cu care se regăsesc şi iau deciziile, lipsa de nerv şi de reacţie care evident denotă nehotărâre, fiind din ce în ce mai clar că pe aceştia nu-i preocupă atât înfrângerea adversarului, cât pofta de a intra din nou la guvernare, indiferent prin ce mijloace sau alături de cine.

În fine, durerea lor cea mare şi motivaţia coşmarurilor, sunt principalele succese şi realizări obţinute de Guvernul nostru comparativ cu perioada anterioară, care se regăsesc în relansarea creşterii economice, relaţii bune cu Fondul Monetar Internaţional, aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, pregătirea fazei finale a negocierilor de integrare în Uniunea Europeană, eliminarea obligativităţii vizelor pentru spaţiul Shengen şi multe altele.

În privinţa procesului de integrare europeană, este un lucru cert că Uniunea Europeană a confirmat data de 01 ianuarie 2007 ca termen pentru aderarea României, după ce, la finalul mandatului fostei guvernări, România se afla pe ultimul loc în procesul integrării. Astăzi, ne afectează acest neajuns, în sensul că anul acesta se încheie negocierile, iar intrarea în Uniunea Europeană va fi în anul 2007. Ţara noastră ar fi putut îndeplini aceste obiective cu câţiva ani mai devreme dacă nu ar fi avut ghinionul de a fi condusă timp de 4 ani, între 1997-2000, de un grup de politicieni puşi pe căpătuială, dominaţi doar de orbul avariţiei şi parvenitismului.

Guvernul Adrian Năstase trebuie să rămână să îşi facă datoria încredinţată de poporul român, nicidecum să facă pe plac unui grup de politicieni faliţi şi condamnaţi la uitare chiar de votul popular, încăpăţânându-se să vocifereze în faţa naţiunii prin scrîşniri dureroase şi discursuri aşa zise tehnocrate, sterpe şi lipsite de esenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Mocanu:

Declaraţie politică: "Acţiuni de control, cu temă!"

Joi 11 martie a.c., orele 7,10 la Scoala generală nr.3 Videle s-a prezentat o comisie de inspectori din cadrul Ministerului învăţământului şi cercetării şi Inspectoratului Şcolar Judeţean pentru a face, chipurile, un control.

Interesant de semnalat este faptul că surse din inspectorat afirmă că Şcoala nr.3 din Videle a fost "băgată în control" urmare a unui ordin venit la drum de seară în baza căruia trebuia "făcut" prof.Nicolae Sorescu, directorul acestei şcoli, important lider local şi judeţean al Partidului Democrat.

Nu a deranjat în nici un fel că activitatea acestei şcoli a făcut obiectul unui control inopinat. Dimpotrivă, controlul a evidenţiat rezultate foarte bune, inspectorii având cuvinte de apreciere la adresa cadrelor didactice, elevilor, bazei materiale etc.

Cu toate acestea, când a venit vorba despre activitatea directorului, tonul, atitudinea şi aprecierile inspectorilor s-au schimbat la 180 de grade. Aceştia, neînţelegând, de fel, rostul cuvântului "cercetării" din titulatura ministerului, după modelul stalinist al anilor '50, şi comprtându-se din anumite puncte de vedere mai rău decât "mascaţii" din cadrul trupelor S.P.I.R., au tăbărât pe director să-l desfiinţeze, pur şi simplu, atât ca manager, cât şi ca dascăl.

Martorii oculari susţin că n-au văzut aşa ceva în viaţa lor, directorul şcolii cu atâtea rezultate bune fiind învinuit, cu expresii jignitoare şi dispreţuitoare, de câte în lună şi în stele, şi ameninţat că i se va... revizui dosarul.

Afirm cu toată răspunderea că nu este prima dată când un membru PD suferă nemeritat din cauza unor lideri politici ai PSD a căror minte bolnavă nu realizează că a distruge, spre pildă, un parc din centrul municipiului nu-i tot una cu a distruge cariera şi destinele unor oameni.

Primul caz de acest fel s-a petrecut în primăvara lui 2001, imediat după alegeri, când o minte bolnavă, folosindu-se de umili şi efemeri panagofleţi, a ameninţat-o pe d-na prof. Cristina Burlacu, directorul Şcolii Generale nr.1 Roşiori de Vede, vicepreşdinte al BPJ al PD, că va "beneficia" de o echipă de control din partea ministerului care îi va "mâzgăli" dosarul şi, pe cale de consecinţă, va fi schimbată, spre a elibera postul pe care, vai, pusese ochii soţia unui PSD-ist local. Fiind la începutul guvernării PSD şi cunoscându-le bine caracterul şi apucăturile, am sfătuit-o pe doamna Burlacu să nu se lase atinsă de aceste nevertebrate politice şi să demisioneze. Au fost şi sunt şi alte exemple.

Astăzi situaţia este cu totul alta. Aceşti aşa zişi "lideri politici", presimţind ce va să vie, forţează nota spre a-şi mai plasa în posturi clientelă din ce în ce mai numeroasă şi mai nesătulă (a se vedea ce se întâmplă în aceste zile la nivelul conducerilor spitalelor din judeţ). Aşa stând lucrurile, îl rog pe colegul şi prietenul meu prof. Nicolae Sorescu să nu-şi piardă cumpătul şi nici încrederea. Zilele reptilelor sunt numărate şi, ca orice animal, acestea au simţit deja cutremurul ce va va veni curând.

În acelaşi timp, solicit ministrului învăţământului, cât şi prefectului judeţului Teleorman, să se desolidarizeze şi să condamne public asemenea practici care, din păcate, nu fac decât să confirme europarlamentarilor că România nu este încă un stat de drept.

Sper din tot sufletul că aceste acţiuni nu au fost comandate sau avizate de domniile lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

"Un NU hotărât proliferării terorismului mondial"

La 11 martie 2004, Madridul a fost lovit de cel mai periculos flagel existent la această oră în lume, terorismul.

În această tragedie mondială, pentru că au murit oameni nevinovaţi de diverse naţionalităţi, România ocupă un nedorit loc doi în ceea ce priveşte pierderile de vieţi omeneşti.

Au murit sau au fost grav răniţi bărbaţi, femei, copii, oameni care mergeau la serviciu sau la şcoală, care au avut o singură vină: aceea de a urca în nişte trenuri care au devenit trenuri ale groazei.

Acest teribil dezastru survine după 11 septembrie, care a îndoliat America şi lumea întreagă.

În faţa acestei ameninţări, nu avem decât o singură soluţie: solidaritate în faţa răului, unitate în faţa acestui flagel - terorismul.

Numai aşa viitorul nostru şi al copiilor noştri va fi unul singur şi fără grijă.

Avem datoria de a face cu toţii front comun împotriva răului, a urii şi a terorii.

Domnul Ion Mînzînă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

2004 reprezintă un an crucial pentru România, hotărâtor pentru destinul acestui popor. Nu ne referim numai la alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale, dar şi la modul în care actuala guvernare înţelege să-şi respecte obligaţiile faţă de Uniunea Europeană, esenţiale în procesul de aderare.

În momentul de faţă, percepţia organismelor europene asupra României - şi, ca să accentuăm, asupra guvernării PSD - este una dezastruoasă. România este văzută, pe bună dreptate, drept cea mai coruptă ţară de pe continent, sufocată de birocraţie, clientelism politic, sărăcie, boli şi analfabetism. În ultimii 14 ani, populaţia României a scăzut de la 23 de milioane al 21, iar sociologii estimează că, în anul 2050, ţara noastră va mai avea doar 16 milioane de cetăţeni!

De la Bruxelles la Strasbourg, România este percepută ca o ţară a falimentelor bancare şi a privatizărilor frauduloase, în care economia subterană proliferează, o ţară în care oamenii de afaceri străini - mai puţini cei malaezieni sau indieni - nu mai au încredere să investească.

Fiindcă tot am atins problema investiţiilor străine, aş vrea să ne oprim, succint, asupra ultimei "realizări" a Guvernării Năstase. Ne referim la construcţia autostrăzii Braşov - Borş, o afacere dubioasă încheiată de ministrul transporturilor, Miron Mitrea, cu firma americană Bechtel, care a scandalizat organismele europene. Ne vom limita la aprecierile unui prestigios cotidian american - Financial Times - care anunţa că, în opinia unor oficiali europeni, această afacere "pute". Nu credem că este, nici pe departe, o afirmaţie calomnioasă la adresa Cabinetului Năstase. Cum să nu pută - ca să citez exact din articolul jurnaliştilor americani - dacă această lucrare, a cărei valoare este estimată la uriaşa cifră de 3 miliarde euro, a fost încredinţată direct către firma Bechtel, fără să fie organizată nici o licitaţie?!

Pe bună dreptate, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Diego de Ojedro declara, oficial, că sunt suficiente elemente în această afacere care stârnesc îngrijorarea organismelor europene. Ceea ce este însă şi mai grav este faptul că această inginerie financiară a Cabinetului Năstase, a cărei amploare nu are precedent, va fi investigată de Comisia Europeană, iar dacă se va constata că Guvernul Năstase a încălcat legea şi angajamentele asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană, atunci putem spune "adio" integrării europene în 2007! Repetăm, aceste concluzii nu ne aparţin, ele au fost rostite de purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, în data de 5 februarie a.c.!

În ceea ce ne priveşte, avem, la rândul nostru, serioase temeri că această afacere va compromite procesul de aderare a României la Uniunea Europeană - şi ne referim, în primul rând, la modul în care Cabinetul Năstase a utilizat creditele externe alocate de organismele financiare europene, pe anul 2004.

Este ştiut faptul că Guvernul Năstase a căutat să obţină împrumuturi de la mai multe bănci internaţionale pentru a finanţa proiectul autostrăzii Braşov - Borş. Cu excepţia băncii americane EXIMBANK, nici o altă bancă nu a vrut să acorde împrumuturi Guvernului Năstase. În acest context, premierul a găsit o soluţie halucinantă - Hotărârea de Guvern nr.83/2004, un act normativ care generează, prin efectele sale, grave anomalii şi disfuncţii în domeniile vitale ale societăţii româneşti, într-un cuvînt, haos!

Spuneam, ceva mai devreme, că România este percepută de organismele europene ca o ţară măcinată de corupţie, sărăcie, boli şi analfabetism. Nu are rost să mai exemplificăm - aceste nenorociri sunt demonstrate de realitatea vieţii de zi cu zi. Altceva vrem să spunem - şi ne întoarcem la Ordonanţa de Guvern nr.83/2004, prin care premierul Năstase aprobă redistribuirea majorităţii sumelor alocate din credite externe pe anul 2004 de la 7 ministere la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi turismului! De ce? Evident, pentru a finanţa un segment semnificativ al lucrărilor de construcţie a autostrăzii Braşov - Borş! Să vedem, acum, de unde a luat bani premierul Năstase şi despre ce sumă este vorba. Veţi înţelege de ce am spus că soluţia găsită de Guvern este, efectiv, halucinantă.

Este vorba de circa 82,2 milioane euro, sumă ce va acoperi o parte importantă din prima tranşă pe care Guvernul Năstase trebuie să o plătească firmei americane Bechtel. Care sunt ministerele păgubite?

Ne vom referi, în primul rând, la Sănătate - poate cel mai vitregit domeniu al societăţii. Spitalele au datorii de zeci de miliarde, bolnavii nu mai au parte de tratament medicamentos adecvat, farmaciile nu mai pot onora reţetele gratuite şi compensate. Toate aceste drame nu l-au impresionat prea tare pe premierul Năstase. Prin urmare, Ministerul Sănătăţii a rămas fără 802 miliarde lei.

Urmează Ministerul Educaţiei, care a pierdut 320 miliarde lei. Aici merită să facem o paranteză, pentru că situaţia devine tragicomică. La momentul emiterii Ordonanţei nr.83, ministrul Educaţiei, Alexandru Athanasiu, habar n-avea de nici un transfer şi declara senin, presei, că nu i s-a luat nici un ban. Ulterior, avea să spună că suma este nesemnificativă şi că "şcoala românească se poate lipsi de aceşti bani". În ceea ce ne priveşte, considerăm că orice comentarii sunt de prisos. Le lăsăm în seama dascălilor, care trăiesc la limita subzistenţei şi a elevilor şi studenţilor care primesc burse sociale de mizerie - echivalentul a 2 - 3 kilograme de portocale pe lună!

O sumă importantă - 899,2 miliarde lei - a fost transferată de la Ministerul Apărării Naţionale. Aceşti bani erau destinaţi unor importante investiţii, menite să ajusteze standardele armatei române la exigenţele impuse de NATO.

Ministerului Economiei şi Comerţului i-au fost luate 401 miliarde lei, ce ar fi trebuit folosite pentru cheltuieli curente, transferuri şi investiţii.

Ministerul Public a rămas fără nici un leu din cele 183 miliarde lei, destinate, iniţial, investiţiilor pentru instituţiile din subordine, iar Ministerului Justiţiei i-au fost transferate 160,4 miliarde lei - situaţie care spune multe despre concepţia Cabinetului Năstase în ceea ce priveşte reforma justiţiei - una din exigenţele prioritare impuse de Uniunea Europeană în procesul de aderare a României. Cele 183 de miliarde luate de Ministerul Public erau destinate înfiinţării Biroului Unic, prin care să se realizeze urmărirea unitară, prin alocarea unui singur număr pentru dosarele penale pe traseul cercetare - urmărire penală şi instanţele de judecată.

Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost sărăcit cu 521,3 miliarde lei - bani destinaţi, de asemenea, unor importante investiţii.

Am precizat, până acum, sursele de finanţare pe care le-a identificat Cabinetul Năstase pentru a finanţa o parte a lucrărilor de construcţie a autostrăzii Braşov - Borş: redistribuirea majorităţii sumelor alocate din credite externe pe anul 2004 de la 7 ministere la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu efecte dezastruoase asupra unor domenii vitale ale societăţii - sănătate, educaţie, apărare, economie şi comerţ, justiţie, procuratură, administraţie şi interne.

Până ce Comisia Europeană nu îşi va definitiva ancheta în legătură cu legalitatea contractului semnat de ministrul Mitrea cu firma americană Bechtel şi cu modul în care au fost utilizate creditele externe, nici noi nu ne vom pronunţa. Nu putem însă să nu facem referire la justificările Guvernului Năstase în ceea ce priveşte încredinţarea directă, fără licitaţie, a lucrărilor de construcţie a autostrăzii Braşov - Borş către firma Bechtel.

Iată de ce doamna Despina Neagoe, purtător de cuvânt al Guvernului României, în legătură cu acest fapt - declaraţie preluată de mai multe publicaţii centrale: "În baza suveranităţii naţionale, Guvernul României consideră că acest traseu este esenţial pentru comunicarea României cu Uniunea Europeană"!

Să invoci suveranitatea statului român pentru a justifica o afacere dubioasă - considerată ca atare până şi de organismele europene - ni se pare mai mult decât o glumă sinistră, şi o atitudine cinică dusă la paroxism, este de-a dreptul o blasfemie! De când îşi permite ministrul Miron Mitrea să invoce atribute statale fundamentale, consfinţite prin Constituţia României, pentru a susţine legalitatea unei lucrări de invesitţii încredinţată direct, fără licitaţie? Ce are de-a face suveranitatea României cu autostrada Braşov - Borş?

Declaraţia purtătorului de cuvânt al Guvernului depăşeşte însă graniţa hilarului - ea devine de-a dreptul periculoasă, prin conotaţiile sale, pentru şansele de aderare a României la Uniunea Europeană. Pe de o parte, oficialii europeni impută Guvernului României faptul că, prin semnarea contractului cu firma americană Bechtel, prin încredinţare directă, au fost eliminate din cursă firmele europene. Conform unor negocieri anterioare, Guvernul României ar fi trebuit să construiască autostrada Bucureşti - Budapesta, în colaborare cu Uniunea Europeană - investiţie care trece pe "linie moartă", odată cu aprobarea proiectului Braşov - Borş. Pe de altă parte, Cabinetul Năstase invocă, pentru a-şi justifica preferinţa pentru firma americană, suveranitatea naţională! În faţa cui, dacă nu a Uniunii Europene, invocă Guvernul Năstase acest atribut statal fundamental? Vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană, dar cea mai importantă investiţie din ultimii 14 ani, în valoare de 3 miliarde de euro, o dăm unei firme americane, fără licitaţie, prin încredinţare directă! De ce? Pentru că, zice Guvernul Năstase, suntem un stat suveran, iar în baza acestui atribut fundamental putem modifica, în funcţie de interesele conjuncturale, angajamentele asumate faţă de Uniunea Europeană! Echipa de la Palatul Victoria pare să nu mai conştientizeze faptul că respectarea acestor angajamente este vitală pentru procesul de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană! Că interpretarea noastră nu este subiectivă, stă dovadă comentariul analiştilor de la acelaşi prestigios cotidian, Financial Times: "Acordul cu Bechtel reflectă faptul că în România astfel de contracte sunt mai degrabă atribuite pe criterii politice decât comerciale".

Cred că am prezentat suficiente argumente pentru a demonstra că semnarea contractului cu firma americană Bechtel şi Hotărârea de Guvern nr.83/2004, emisă de Cabinetul Năstase, creează grave disfuncţii atât în domeniile vitale ale societăţii româneşti, cât şi în negocierile privind procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. Tot ce putem spera este ca, la alegerile parlamentare şi prezidenţiale, sufragiile electoratului să schimbe actuala configuraţie politică din românia şi să aducă la conducerea statului oameni cu adevărat patrioţi, responsabili şi oneşti, care să reprezinte cu loialitate interesul naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Bozgă:

"Demagogia politică reprezentată de moţiunea simplă iniţiată de Grupurile parlamentare ale PD şi PNL"

Toate realizările Guvernului Adrian Năstase privind eliminarea vizelor, intrarea în structurile nord-atlantice şi efortul foarte mare depus până în prezent în vederea integrării în Uniunea Europeană nu reprezintă nimic pentru Alianţa PD-PNL. Ba, dimpotrivă, din punctul de vedere al reprezentanţilor Alianţei PD-PNL, Guvernul Adrian Năstase este un Guvern care minte: care nu a reuşit separarea puterilor în stat, care nu a făcut nimic pentru a combate corupţia, care nu a reformat justiţia, care a scăzut nivelul de trai şi nu a asigurat protecţia socială, care nu a efectuat reforma economică, nu a făcut privatizarea, care a dezinformat privind adopţiile internaţionale. Nimic mai fals.

Efortul făcut de Guvernul României este evident. Numai cine este rău intenţionat nu observă nimic. Se pare că despre acest lucru este vorba când facem referire la Alianţa PD-PNL.

Guvernul a reuşit, prin eforturile sale conjugate, să obţină calificativele de economie de piaţă funcţională, a reuşit să facă reforma tuturor instituţiilor statului, a reuşit să instaureze un stat de drept.

Prin eforturi foarte mari, Guvernul a reuşit să asigure o protecţie socială bună, situaţie fără precedent. A indexat pensiile, a dublat pensiile ţăranilor, a alocat pentru lucrătorii ogoarelor sub formă de subvenţie 15 mii miliarde lei, iar pentru crescătorii de animele - 5 mii miliarde lei. Acest efort bugetar este fără precedent în ultimii 14 ani. Efortul făcut de Guvernul României este de 100 de ori mai mare raportat financiar faţă de anul 2000.

Deci, Alianţa PD-PNL este rău intenţionată. Altfel, nu se explică de ce nu reuşeşte să observe efortul făcut de Guvernul României.

Domnul Aurel Daraban:

Doamnelor şi domnilor,

Atentatul extrem de sângeros produs săptămâna trecută la Madrid, unde au căzut victime şi cetăţeni români, reprezintă o nouă dovadă asupra numeroaselor şi diverselor surse ale tereorismului în cadrul unei ameninţări globale, ce poate lovi oricând şi oriunde.

Ultimul bilanţ al victimelor atentatului terorist de la Madrid este, din păcate, tragic şi pentru România. Deşi bilanţul este încă provizoriu, 8 dintre persoanele decedate au fost identificate ca fiind de cetăţenie română, de către autorităţile spaniole. Din nefericire, 8 cetăţeni români sunt daţi dispăruţi de către familii, care au confirmat prezenţa acestora în trenurile unde s-au produs exploziile, iar 29 de cetăţeni români se află încă sub îngrijire medicală în spitalele din Madrid. Autorităţile spaniole au comunicat că mai există 42 de cadavre neidentificate.

Ca parlamentari, apreciem că, încă de la primele informaţii privind posibilitatea existenţei unor victime de naţionalitate română, Guvernul a trimis operativ o delegaţie inter-ministerială în capitala Spaniei. Un membru al Guvernului, însoţit de reprezentanţi ai Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi reprezentanţi ai Direcţiei Consulare din Ministerul Afacerilor Externe sunt prezenţi în toate spitalele în care sunt internaţi cetăţeni români răniţi în timpul atacului terorist din 11 martie şi împreună cu autorităţile spaniole şi membrii Ambasadei României în Spania au găsit soluţii pentru ajutorarea concetăţenilor noştri, victime ale acestui atentat.

Îmi exprim părerea ca şi la nivelul Camerei să dovedim iniţiativă şi să încercăm să fim aproape de cei afectaţi, să sprijinim familiile îndurerate, să-i ajutăm pe răniţi, să găsim soluţii pentru cei care au acum probleme.

Joi, 11 martie, a fost o zi neagră pentru Spania, a fost o zi neagră pentru Europa, a fost o zi neagră pentru umanitate, dar este o zi neagră şi pentru România. La 11 martie 2004 s-au pierdut cele mai multe vieţi româneşti de după Revoluţie.

Cuvintele noastre sunt neputincioase pentru cei dispăruţi, prea puţine pentru durerea familiilor şi prietenilor acestora, dar, dincolo de sentimentele de compasiune şi de tristeţe în faţa unor asemenea absurde pierderi, trebuie să stea hotărârea noastră şi a tuturor oamenilor responsabili din lumea civilizată de a ne opune cu toată fiinţa noastră fenomenului care a generat această tragedie.

Acolo, în Spania, a curs sânge românesc nevinovat. Nici un gest şi nici o vorbă nu pot înlocui sau alina durerea celor care au pierdut pe cineva la Madrid. Dar, cred că, în aceste momente, fiecare dintre români simte durerea, iar această durere trebuie să ne solidarizeze.

Din orice perspectivă am privi, aceste acte sunt iresponsabile şi lipsite de justificare. De aceea, trebuie condamnate. Practic, ceea ce s-a întâmplat la Madrid este o declaraţie de război la adresa democraţei.

Domnul Mihai Tudose:

"Agitaţii cu iz electoral"

Ultima lună s-a desfăşurat sub agitaţia generată de amendamentele introduse Raportului de ţară de către eurodeputaţii Emma Nicholson şi Arie Oostlander. Finalitatea dezbaterilor din Parlamentul European a adus cu sine recomandarea privind reorientarea strategiei de aderare a României.

În ţară, în perioada premergătoare dezbaterilor din cadrul Parlamentului European, paroxismul opoziţiei atingea cote inimaginabile. Profitând de starea de nelinişte generată de cele câteva paragrafe ce făceau conţinutul unor amendamente, paragrafe care ulterior nici nu au mai fost păstrate, precum acela care făcea referire la inducerea în eroare a oficialilor europeni de către guvernanţii români; opoziţia a realizat un scurt exerciţiu de campanie, blamând continuu Guvernul PSD. Acuzaţiile aduse de opoziţie au avut ca fond recomandările făcute de oficialii europeni.

Vreau să subliniez faptul că recomandările exprimate de către forul european la care am făcut referire sunt parte din raţiunea sa existenţială, precum şi faptul că constanţa exerciţiului parlamentar poate cunoaşte uneori ş oscilări. Dacă la începutul anului se recunoşteau printr-o variantă progresele României şi, desigur, şi restanţele, a urmat o schimbare de ton în versiunea aprobată de Comisie. Dar, pe lângă recomandările făcute, Parlamentul European a salutat şi numeroasele iniţiative efectuate recent de Guvernul român.

În acest context, vreau să precizez că acţiuni precum cele la care au apelat reprezentanţi ai opoziţiei, şi prin care au încercat discreditarea unei guvernări care a adus România aproape de pragul integrării, spre deosebire de guvernarea anterioară care nu a făcut decât să încetinească acest proces, sunt nefondate şi populiste.

Rapoartele şi recomandările pe care opoziţia se laudă că le-a iniţiat nu au adus nici o alternativă viabilă actualului proiect guvernamental. Transpiraţia opoziţiei se datorează numai demersului de a capta atenţia publicului. Adevăratul demers aparţine tot Guvernului PSD care, prin reorganizarea sa, şi-a concentrat atenţia coordonării eficiente în această direcţie, precum şi adoptarea în cadrul pachetului de legi referitoare la drepturile copilului.

Dialogul continuu şi cooperarea cu structurile europene constituie, de asemenea, pârghii ale procesului de integrare iniţiate de Guvern.

Acuzele unora, precum şi aceea a liderului PNL, Theodor Stolojan, conform căreia Guvernul încearcă "să manipuleze sau să mintă" nu reprezintă decât disperarea PD-PNL că se realizează integrarea şi că aceasta va fi meritul PSD.

Domnul Pavel Târpescu:

Vă rog să-mi permiteţi să abordez în plenul Camerei câteva reflecţii cu privire la recenta restructurare a Guvernului şi atitudinea opoziţiei faţă de acest demers. Restructurarea a fost concepută ca o schimbare de viteză, pe care Executivul o doreşte pentru atingerea obiectivelor de integrare în Uniunea Europeană conform calendarului stabilit, avându-se în vedere pe de o parte multitudinea şi complexitatea problemelor nerezolvate, dar şi recomandările Comisiei Europene, care trebuie privite cu toată responsabilitatea.

Dovedind un machiavelism lamentabil, conform căruia în politică pot fi folosite orice mijloace pentru a-şi atinge scopul, din care morala şi scrupulele sunt excluse, opoziţia a încercat să blocheze restructurarea şi, prin aceasta, să se opună respectării calendarului de aderare la Uniunea Europeană.

Asemeni mamelucilor, unii membri ai onoratei opoziţii urmează cu sfinţenie ordinele primite din partea liderilor de partid, în speranţa unui os mai mare sau mai mic, privit ca o mană cerească. Unde este rolul constructiv al opoziţiei, dacă scandalul şi gălăgia sunt ridicate la rang de principii politice? Mesajele opoziţiei contrapun PSD-ului doar populism şi demagogie, apropiindu-se în mod evident de orientările PRM. "Să uzezi, dar să nu abuzezi", spuneau latinii, îndemnând la cumpătare şi sobrietate. Onorata opoziţie uită că, în legislatura trecută, românii au fost striviţi de greutăţi, umiliţi de sărăcie, de şomaj, de violenţă şi de dispreţul celor care au condus ţara, înşelaţi de cei care s-au dovedit incapabili să-şi onoreze promisiunile.

Asumându-şi cu responsabilitate şi demnitate greşelile trecutului, PSD guvernează cu oamenii pentru oameni şi nu împotriva intereselor acestora.

Partidul nostru reprezintă România profundă, România celor care muncesc din greu, dar pentru care, din nefericire, sărăcia şi nesiguranţa n-au fost încă din păcate înlăturate definitiv.

Dar România nu are doar un trecut şi prezent, ci şi un viitor. Iar viitorul nostru este conceput ca făcând parte dintr-o Europa unită şi prosperă. Pentru a apropia acest viitor de România, Guvernul trebuie să fie mai eficient, mai dinamic, mai hotărât în acţiunile sale. Acesta este sensul restructurării Executivului, domnilor din opoziţie. Dar, nimeni nu-i obligat la mai mult, decât poate înţelege.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ultimele afirmaţii publice pe care le-a făcut baroana Emma Nicholson, referitore la adopţiile internaţionale, disculpă din nou factorii de decizie de la nivelul întregii ţări. Se vorbea la un moment dat, în toiul scandalului declanşat cu intenţii răuvoitoare şi ţinte directe, despre faptul că România ar fi reprezentat o pepinieră de copii oferiţi efectiv adopţiilor internaţionale, de parcă cei care vorbeau s-ar fi referit la o marfă ce era de vânzare. Nici vorbă de aşa ceva. Cei abilitaţi să ia măsuri împotriva ilegalităţilor din acest domeniu au verificat situaţia şi s-a demonstrat că nu a fost vorba de fapte sau decizii care să poată incrimina organizaţiile române desemnate legal să se ocupe de adopţii.

Trecând peste toate acestea, baroana Emma Nicholson a afirmat, având dovezi şi cifre clare, că Bulgaria se află înaintea României ca şi număr de adopţii internaţionale realizate în aceeaşi perioadă de timp. Numărul adopţiilor a fost mai mare şi per total, dar şi raportat la numărul de locuitori ai ţării respective, deci nici nu se poate pune problema unui "caz" în privinţa adopţiilor din România. Iată deci că se dovedeşte încă o dată faptul că o multitudine de probleme false afectează sau tind să afecteze imaginea partidului care guvernează acum şi asta într-un context clar - cel al încercărilor altor partide sau organizaţii de a discredita. Chiar şi aşa se poate vedea foarte clar că nimeni din cei implicaţi în conducerea executivă a Guvernului nu încearcă să arunce vina asupra cuiva pentru că nu are rost. Minciuna nu are picioare scurte şi asta nu poate decât să fie în beneficiul Partidului Social Democrat şi a imaginii noastre ca naţiune. Este păcat că se încearcă blocarea unor atât de importante şi dorite deziderate în interesul unor grupări care nu doresc decât dezbinare pentru a putea să profite mai apoi de situaţie.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Referirile la ţara noastră, pe care baroneasa Emma Nicholson le-a făcut acum două săptămâni şi care au constituit, în mod nefiresc, deliciul opoziţiei, s-au dovedit în final, a fi inoportune, pripite şi dezavuate, pe rând, de către mass-media, personalităţi europene şi europarlamentari.

Realitatea românească a determinat-o, desigur, pe doamna Nicholson să admită că modelul pozitiv promovat de România este unul veritabil, muncit şi imposibil de fabricat peste noapte sau în decurs de o săptămână. Din păcate, acest model, recunoscut în mod unanim, este vehement negat de către politicienii din opoziţie, paradoxal, concetăţeni de-ai noştri.

Stimaţi colegi,

Responsabilitatea aderării României la Uniunea Europeană aparţine întregii clase politice româneşti.

Este de preferat ca opoziţia să lase deoparte toate aceste intrigi ori dispute care îngreunează vizibil procesul de aderare şi să analizeze îndelung asupra declaraţiilor pozitive pe care foarte multe personalităţi europene le fac la adresa României. Le recomand liderilor Stolojan şi Băsescu să reflecteze în mod serios la ceea ce este mai important: imaginea României în lume şi integrarea în UE sau procentele electorale ca apanaj al interesului propriu.

Atitudinea distructivă promovată de actuala alianţă, concretizată în dorinţa acesteia de un eventual, dar improbabil insucces al Guvernului Năstase, nu poate avea ca efect decât deprecierea imaginii României la nivel internaţional şi, totodată, de anulare a acelui dram de opoziţie, încă existent.

Domnul Valentin Păduroiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Asistăm în aceste zile stupefiaţi şi neputincioşi chiar, în ghilimelele de rigoare, la "circul politic" pe care aşa-zisa opoziţie democratică şi constructivă îl face în modul cel mai josnic posibil.

Spun cel mai josnic, dragi colegi, întrucât alianţa C.D.R. 2004 cât şi P.R.M. sunt în stare, şi o dovedesc zilnic, că pot sacrifica interesele naţionale ale acestui popor pentru câteva procente electorale puse peste cele câteva aflate deja în "traista" ultimelor sondaje de opinie.

Este inadmisibil ca atunci când ţara are nevoia cea mai mare pentru a-şi dovedi apartenenţa la civilizaţia europeană, la valorile democraţiei pentru a dovedi că are o clasă politică matură şi bine orientată spre viitor, să duci în derizoriu demersurile şi eforturile politice de aderare ale acestui popor ca şi când ar deveni cetăţeni ai Uniunii Europene numai membrii şi simpatizanţii P.S.D.

Vă întreb, domnilor colegi, membri declaraţi ai acestei opoziţii, cum veţi răspunde în faţa alegătorilor dumneavoastră care v-au votat în 2000, mai ales că acum, cât de curând, veţi apărea din nou în faţa lor; cu banderolele pe mână, cu dispariţii şi retrageri de la lucrările din plen ale Parlamentului la discuţii deosebit de importante cum ar fi: ratificarea tratatelor de bună vecinătate, adoptarea legislaţiei comunitare, reglementările în domeniul adopţiilor copiilor?

Încă o dată aţi dovedit cât de mărunţi sunteţi în politică, cât de simplist şi părtinitor vă conduceţi acţiunile politice. vă spun sincer, nu constituiţi nici pe departe o alternativă politică la guvernarea social-democrată şi sper că, spre binele acestui popor, cât mai mulţi cetăţeni s-au convins de prestaţia dumneavoastră.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Mihail Sireţeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu am dorit să iau cuvântul astăzi, nu aveam planificată nici o intervenţie, dar tragicele evenimente de la Madrid de săptămâna trecută m-au obligat moral, sufleteşte şi nu în ultimul rând ca politician să iau poziţie faţă de ceea ce s-a întâmplat.

Am sperat că tragedia de la 11 septembrie 2001 de la New York nu se va mai repeta niciodată, am sperat că a fost o acţiune singulară a unor minţi bolnave.

Din păcate nu a fost să fie aşa.

Teroriştii au lovit din nou, orbeşte, omorând fără discernământ copii, femei, oameni simpli a căror singură "vină" a fost aceea că se aflau în acel loc.

De această dată şi cetăţeni români sunt victime ale acestor nelegiuiţi. Durerea este imensă. Morţi, schilodiţi, copii şi părinţi cu feţele împietrite de durere, de pierderea celor dragi.

Am văzut scene de coşmar pe care nu ştiu dacă le voi putea şterge vreodată din minte.

Aşa ceva nu trebuie să se mai întâmple.

Lupta împotriva terorismului este prioritară în acest moment pentru toate forţele democratice din lume.

Nu contează cum se numesc teroriştii, din ce organizaţie fac parte, de ce religie sau naţionalitate sunt. Trebuiesc opriţi cu orice preţ să mai acţioneze.

Acum, mai mult ca niciodată, toate forţele democratice din Europa, din lume, toţi liderii politici, trebuie să-şi dea mâna, să dea dovadă de solidaritate şi împreună să pună stavilă acţiunilor acestor demenţi.

Democraţia nu poate fi zdruncinată prin aceste acţiuni disperate. Nu trebuie să mai existe un New York, un Madrid sau un Istanbul. Nu trebuie să mai existe victime inocente.

Ţara noastră s-a angajat de la început, alături de celelalte ţări din coaliţia antiteroristă, în această luptă de combatere a acestui flagel al începutului de mileniu - terorismul.

Chiar dacă lupta nu va fi uşoară, am convingerea că succesul nu este departe. Vinovaţii trebuiesc prinşi şi puşi să plătească pentru fărădelegile lor.

Doresc să închei scurta mea intervenţie prin a transmite sincere condoleanţe familiilor celor decedaţi în această tragedie.

Dumnezeu să le odihnească sufletele.

Domnul Corneliu Ciontu:

"Mita electorală"

Încă de la primele sale experimente democratice, România a demonstrat o capacitate specială de a adapta rigorile democraţiei la slăbiciunile spaţiului autohton. În perioada 1866-1930, de pildă, în ţara noastră au avut loc nenumărate alegeri parlamentare, organizate aparent în cel mai modern şi democratic spirit. Astăzi cunoaştem procedura electorală efectivă a epocii: regele numea un cabinet provizoriu care organiza alegerile şi le câştiga întotdeauna, prin mijloace care s-au conservat până în zilele noastre în unele zone rurale: ameninţări discrete, mobilizarea poliţiei, beneficii bahice la cârciuma comunală. Sistemul democratic avea la bază un mecanism vicios, pe care toată lumea îl accepta în tăcere.

În zilele noastre, suntem confruntaţi cu un alt proces aflat la marginea legii sau a moralei, care a devenit o regulă de fier a democraţiei autohtone: mita electorală guvernamentală. După ce, timp de patru ani, guvernele susţin că indexările sau măririle salariilor şi pensiilor sunt imposibile, în anul electoral acestea devin prioritare. Cu orice risc pentru bugetul de stat, electoratul trebuie câştigat în favoarea partidului de guvernământ.

În România există aproape 7 milioane de pensionari. Spre deosebire de tineri, dintre care mulţi nu au împlinit încă 18 ani, sau de cetăţenii maturi care se găsesc de multe ori la lucru în afara graniţelor, pensionarii au trei calităţi care îi fac de nepreţuit pentru guvernanţi: au cu toţi drept de vot, se află cu siguranţă în ţară şi, mai ales, au o profundă conştiinţă civică, fiind cei mai conştiincioşi alegători. Iată de ce cheia câştigării alegerilor este asigurarea simpatiei celor de vârsta a treia. Această simpatie se poate obţine printr-o mită oficială: indexarea sau mărirea pensiilor.

Acest proces este imoral din trei raţiuni. În primul rând, el trădează o gravă lipsă de respect. Pensionarii sunt trataţi în mod ostentativ ca simple maşini de vot, ale căror probleme devin importante abia în perioada alegerilor. După ce, timp de patru ani, bătrânii noştri sunt cei care resimt cel mai adânc sărăcia, criza medicamentelor şi a spitatelor, birocraţia şi nepăsarea flagrantă a administraţiei, iată că în anul electoral guvernanţii devin sensibili şi caritabili. Este prea cinic, mult prea cinic faptul că unii gândesc că pot câştiga simpatii politice cu câteva zeci de mii de lei proveniţi din bani publici. Şi este şi mai cinic faptul că pensionarii - al cărui mod de a supravieţui tranziţiei rămâne cumva miraculos - sunt chiar impresionaţi de astfel de gesturi electorale.

Mita guvernamentală pentru bătrâni este imorală şi pentru că instituie o regulă lipsită de sensibilitate şi supleţe. Nu contează când au nevoie pensionarii de ajutorul Guvernului; nu are importanţă dacă acest ajutor poate veni cumva mai devreme, în condiţiile unei teoretice creşteri economice accentuate; în orice situaţie, indexăriile sau măririle pensiilor sunt amânate pentru anul electoral. Dar pentru un bătrân fiecare an şi fiecare leu au o importanţă specială. Chiar nu a putut fi asigurat un ajutor masiv în anul 2003, an neelectoral, când costurile pentru întreţinere au luat-o razna şi criza medicamentelor a devenit acută? Chiar nu dispunea bugetul de fondurile necesare, care astăzi au devenit din senin disponibile ? Cu siguranţă da, însă s-a preferat corelarea măririlor şi indexărilor cu procesul electoral, din motive vădit politicianiste.

Al treilea motiv pentru care mituirea pensionarilor este imorală priveşte gestionarea intereselor naţionale. Procesul de indexare forţată produce consecinţe inflaţioniste. Ceea ce pensionarii vor primi în 2004, ei vor da înapoi în următorii ani, pentru că întreg sistemul economic va fi afectat.

În viziunea Partidului România Mare, orice mărire a pensiilor, salariilor sau ajutoarelor sociale trebuie decalată de procesul electoral. Nici un politician nu trebuie să facă ceea ce este necesar şi bine de dragul voturilor. Mărirea pensiilor şi a salariilor este o prioritate socială, şi ea trebuie să se producă atunci când există fonduri suficiente: nici mai târziu, nici mai devreme. Să ne gândim câte fonduri sociale ar fi putut fi obţinute în urma unor privatizări corecte. Numai vânzarea societăţii "Tutunul românesc" la preţul legal ar fi putut asigura fonduri pentru o pensie suplimentară în mediul rural. Să ne gândim că jumătate din economia românească continuă să fie una subterană, coruptă, neplătitoare de taxe şi impozite. Să ne gândim ce pensii ar putea fi asigurate dacă eliminarea corupţiei ai fi dorită cu adevărat. În viziunea Partidului România Mare, numai eradicarea corupţiei poate asigura succesul reformelor din România şi creşterea nivelului de trai pentru toate categoriile sociale. Şi există un singur partid capabil să ducă la capat aceast proces dificil, pe care partidele de guvernare l-au încurajat sau l-au tolerat: Partidul România Mare.

Nu în ultimul rând, considerăm că respectul pentru vârsta a treia nu poate fi unul conjunctural, dirijat de interese politice. Suntem datori să ne iubim şi să ne sprijim părinţii şi bunicii din cu totul alte motive: pentru că ei au fost hărăziţi unei perioade întunecate a istoriei, pentru că au muncit din greu şi îşi merită acum cu prisosinţă odihna şi confortul. Guvernarea unei ţări se face cu dragoste şi responsabilitate, nu cu ochii la sondajele de opinie. Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru Dragomir:

Stimaţi colegi,

Doresc să vă aduc astăzi în atenţie o problemă aparent secundară, dar care, privită cu responsabilitate, are implicaţii ample asupra sănătăţii, educaţiei şi dezvoltării sociale armonioase a copiilor noştri. În plus, această problemă ridică un semn de întrebare asupra raportului dintre capitalul privat şi binele public.

Probabil că cei mai mulţi dintre cei de faţă îşi amintesc de terenurile se joacă ale copilăriei, de banalele "maidane" unde se putea bate mingea, se putea practica, cu puţină imaginaţie, orice fel de sport sau de joc. În urmă cu patruzeci de ani, aceste terenuri publice pentru sport şi joacă puteau fi întâlnite la tot pasul. Într-o ţară puţin urbanizată, ele erau o apariţie firească în orice mahala, dar şi în unele zone centrale. Generaţia noastră, a celor de faţă, s-a bucurat aşadar de binefacerile unor terenuri publice de sport "naturale", neamenajate, datorate, în fond, sărăciei comunităţilor locale.

În anii '60 şi '70, când, în marile oraşe, procesul de urbanizare a devenit mai accentuat, edilii comunişti, cu toate limitele şi greşelile lor, au proiectat parcuri publice, de multe ori prevăzute cu terenuri pentru fotbal, volei, tenis sau alte sporturi de echipă. Chiar dacă, în anii '80, aceste terenuri au fost neglijate sau au intrat în paragină, ele au oferit generaţiilor mai tinere şansa sporturilor şi jocurilor colective şi - atenţie! - gratuite, aflate la îndemâna tuturor, lucru aflat în consonanţă cu ideologia regimului comunist. A fost, domnilor, unul din acele lucruri pe care conducătorii primăriilor din perioada ante-revoluţionară l-au făcut mai bine decât cei de astăzi.

Nu cred că trebuie să explic nimănui rolul extrem de important pe care sporturile şi jocurile colective practicate în copilărie îl au nu numai pentru educaţia fizică a tinerilor, ci şi pentru dezvoltarea lor psihică şi socială. Banalele "miuţe din spatele blocului" sunt, oricât ar părea de forţat, veritabile şcoli ale vieţii. Ele dezvoltă capacitatea tinerilor de a de socializa, de a intra în interacţiune. Ele îi învaţă pe copii spiritul de echipă, importanţa colaborării, a depăşirii egoismului elementar. Ele deprind pe tineri cu respectarea unor reguli, cu respectarea partenerului de joc. Modul spontan în care un grup de copii inventează jocuri sportive şi elaborează reguli nu face decât să premeargă creativitatea oamenilor maturi de mai târziu.

După 1989, terenurile sportive din parcurile publice au fost total uitate de primării. Progresiv, ele au intrat într-un binevenit proces de privatizare. Spun binevenit pentru că, indiscutabil, capitalul privat poate asigura dotarea modernă a unor astfel de terenuri. Totuşi, există riscul ca spaţiile pentru sportul public şi amator să devină un monopol privat. Acest risc nu putea fi conceput în urmă cu 20 de ani. Dar astăzi Bucureştiul şi marile oraşe sunt în plină expansiune. Locul maidanelor este ocupat de parcări, garaje, chioşcuri şi alte construcţii. Unde mai pot copiii să facă sport ? În parcuri, îmi veţi spune. Ei bine, din păcate, acest lucru este doar parţial adevărat.

Vă voi oferi, pentru a fi corect înţeles, exemplul unui parc din Bucureşti: parcul Moghiroş, aflat în sectorul 6. În acest parc existau, în 1989, trei terenuri de tenis şi patru terenuri pentru sporturi colective. Calitatea lor era, desigur, precară: erau terenuri de ciment, îngrijite prin bunăvoinţa unor cetăţeni. Chiar şi aşa, aceste spaţii aveau o mare calitate: erau deschise tuturor. În ultimii ani, în urma procesului de privatizare, terenurile de tenis au fost modernizate, dotate cu suprafaţă artificială şi fileuri. Cele patru terenuri pentru sporturi colective au avut următoarea soartă: unul a fost ocupat ilegal de maşini, devenind parcare improvizată; al doilea a fost distrus; al treilea a devenit rampă pentru role; al patrulea a fost transformat într-un teren de fotbal ultramodern, dotat cu nocturnă.

Costul unei ore de tenis pe terenul privat este de circa 250.000 de lei. Poate un tanăr sărac, aşa cum era odată Ilie Năstase, să cheltuiască aceşti bani? Nu! Un părinte cu salariu mediu nu poate oferi copiilor săi nici măcar două ore de tenis pe lună. Închirierea terenului de fotbal pentru o oră costă circa 500.000 de lei. Pot câtiva adolescenţi săraci să adune aceşti bani? Puţin probabil. Şi ce se întâmplă cu cei care vor să practice alte sporturi: handbal, volei, baschet ? Nu vorbim, stimaţi colegi, de tineri talentaţi, care doresc să-şi dedice timpul sportului de performanţă, ci de copii normali, care au dreptul la câteva ore de destindere şi sănătate.

Nu vreau să fiu greşit înţeles. Privatizarea terenurilor sportive este un motiv de bucurie. Dar el nu trebuie să fie sinonim cu distrugerea terenurilor publice. Oare copiii săraci nu au dreptul să facă sport? De ce, lângă terenul privat de fotbal din parcul Moghioroş, primăria nu a conservat un teren de nisip sau de zgură pentru copiii săraci? Ar face el concurenţă terenului privat? În nici un caz. Şi oare binele public este determinat de protejarea intereselor private?

Putem, domnilor, să ignorăm problema ridicată de mine, considerând-o minoră. Dar riscăm ca propriii noştri copii să devină nişte tineri izolaţi, bolnăvicioşi, predispuşi la obezitate. În loc să alerge pe un teren de joacă, ei se vor expune drogurilor, prostituţiei, problemelor de comunicare, ba chiar şi problemelor psihice. În calitate de viitor Primar General al Capitalei, îi anunţ pe bucureşteni că voi asigura, în fiecare parc bucureştean, construirea sau întreţinerea unor terenuri publice, unde fiecare copil să poată alerga în voie, şi unde fiecare dintre dumneavoastră - tătici peremişti, pesedişti sau liberali - să vă puteţi scoate fiul la un sănătos şi necesar schimb de pase... Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Onorată audienţă,

Este de datoria mea să cinstesc aici, în Parlamentul României, memoria celor dispăruţi în cutremurătorul atentat din Madrid. Pentru Spania - popor de care ne apropie istoria şi temperamentul - este un moment dificil. Este, în acelaşi timp, un moment greu pentru România, la rândul ei îndoliată.

După durere şi reculegere vine însă responsabilitatea pentru un viitor din ce în ce mai greu de înţeles, din ce în ce mai ameninţător. Faptul că Europa a devenit un reper major pe harta terorismului cere oamenilor de stat din România o atentă judecată în privinţa factorilor de risc şi a ameninţărilor asimetrice.

A devenit evident că transportul public reprezinta principala ţintă a terorismului. Fie că este vorba de avioanele de la 11 septembrie sau de autobuzele detonate în Orientul Mijlociu, este cert că mijloacele de transport oferă teroriştilor oportunitatea macabră de a obţine un număr maxim de victime într-un spaţiu restrâns.

Bucureştiul nu are o reţea de trenuri de proximitate similară celei din Madrid. Are însă metrou. Iar atentatele cecene din Rusia, cât şi cele cu gaz letal din metroul japonez, demonstrează faptul că spaţiul închis şi concentrat al unei staţii subterane oferă o ţintă critică pentru terorism.

Orice cetăţean al Bucureştiului poate vedea cu ochiul liber faptul că metroul bucureştean nu pare să se bucure de o atenţie specială din partea autorităţilor. Este acest lucru adevărat? Aş dori să aduc această chestiune la cunoştinţa opiniei publice, ridicând, în acelaşi timp, un semn de întrebare pe adresa serviciilor speciale din România. Sunt staţiile de metrou din România supravegheate în mod corespunzător? Putem asigura zecilor de mii de bucureşteni care se deplasează zilnic cu metroul siguranţa călătoriei lor? Are opinia publică motive de îngrijorare? Sunt necesare măsuri sporite de pază pentrutransportul subteran?

Iată câteva întrebări la care autărităţile publice trebuie să răspundă pentru a ne asigura că România este încă departe de zona fierbinde a războiului meschin purtat cu maşinării infernale împotriva cetăţenilor nevinovaţi. Vă mulţumesc.

Domnul Costache Mircea:

Doamnelor şi domnilor,

"Terorism pesedist"

Decadentismul care paralizează societatea românească nu mai poate fi pus azi doar pe seama exagerărilor unor opozanţi ai regimurilor care ne-au adus aici. Aceeaşi stare de lucruri este blamată de toţi raportorii pentru Romînia ai comunităţii internaţionale. Până unde se va mai prăbuşi şi cât se va mai degrada, oare, viaţa în această ţară ? Nimic nu mai funcţionează în interesul omului de rând. Pretutindeni dispreţ, murdărie, hoţie, mafie şi ameninţări. Ameninţarea cu disponibilizarea, cu suspendarea dosarului de ajutor, cu trântitul uşii în nas , cu privarea de cele mai elementare drepturi cetăţeneşti. Omenirea întreagă deplânge soarta crudă a celor căzuţi sub atentatele teroriste.

Într-o interpelare adresată ministrului administraţiei şi internelor atrăgeam atenţia că la noi există alte forme de terorism decât exploziile sinucigaşe ori atentatele cu bombă. In societatea noastră, cele mai nimicitoare bombe sunt sărăcia , umilinţele şi sfidarea ciocoiască. Dădeam exemplul terorii instaurate în comuna buzoiană Boldu, unde primarul, viceprimarul, naşul primarului şi şeful de post patronează din umbră un grup de bătăuşi care aplică la comandă corecţii violente tuturor celor care au curajul de a avea alte opţiuni politice decât ei. Reprezentantul ministerului în cauză, dl. Alexandru Mircea, mi-a furnizat de la tribuna Camerei Deputaţilor cel mai stupefiant răspuns care se putea da unei asemenea interpelări. Un răspuns demn de un miliţian tembel care, fără să vrea, confirmă, punct cu punct , cele semnalate de mine. Răspunsul lui va rămâne mărturie pentru istoricii viitorului despre ticăloasele vremuri pe care ne-a fost dat să le trăim.

Ca să demonstreze, chipurile, că fabulez, dl. secretar de stat afirmă că numitul Bogdan nu putea fi bătut demonstrativ în centrul comunei pentru că nu se numea Ion, ca în interpelare , ci Tudorache, şi pentru că a plecat la muncă în Spania. Tot aşa, că tânărul Tănase Ionel nu putea fi ameninţat , şicanat , supus unor controale comandate până la alungarea din comună pentru că , deşi avea , întradevăr, un magazin în casa părintească îşi avea domiciliul în buletin la Râmnicu-Sărat. De asemenea, dl. secretar de stat consideră că Morogan Ion nu a fost pedepsit cu oprirea conductei de gaz la 100 m de casă pentru opţiunea sa politică, ci din cauza lipsei de fonduri. Mai departe , reprezentantul ministerului constată că locuinţa lui Cireaşă Dumitru are accesul în curte din strada principală, care este asfaltată când, de fapt, intrarea se află pe uliţa înspre Ghergheasa, lăsată ostentativ nepietruită pe distanţă de 40 m. Ca să fie şi mai convingător , obtuzul fost miliţian a dispus să li se ia cetăţenilor vânaţi şi terorizaţi de ştabii comunei, declaraţii scrise , smulse sub presiune şi intimidare, dictate în cel mai cretin stil poliţienesc, încheiate invariabil cu formula " aceasta îmi e declaraţia pe care o susţin şi semnez " prin care Morogan şi Cireaşă ar fi negat că ar fi membri PRM.

Am a-i spune d-lui secretar de stat care a reuşit să coboare în mocirlă înalta demnitate pe care o ocupă , că aceşti cetăţeni au candidat în alegerile din anul 2000 pe listele PRM, completând accepturile şi formalităţile legale, că Cireaşă Dumitru este cunoscut în comună ca lider PRM care a participat la campania electorală. Declaraţiile smulse sub presiune sunt dovezile cele mai clare şi edificatoare ale faptului că în realitate toate aspectele semnalate se confirmă, drept pentru care îl invit la o descindere în zonă, în prezenţa subsemnatului, pentru a se convinge de superficialitatea şi reaua credinţă a răspunsului dat, după care solicit repetarea răspunsului de la microfonul Camerei Deputaţilor.

Domnul Dorin Lazăr Maior:

Atentatul terorist din Spania a zguduit lumea încă o dată, după şocul resimţit la 11 septembrie. Violenţa oarbă şi moartea unor oameni nevinovaţi a cauzat încă o dată durere şi consternare în sufletele noastre, îndemnându-ne să ne revoltăm împotriva acestor acte şi să ne unim forţele cu toţi cei care luptă împotriva terorismului, cu atât mai mult ca şi ţara noastră şi-a plătit din greu tributul de sânge.

Această violenţă sălbatică şi fără sens, însă, nu trebuie să ne descurajeze, ci să ne unească într-un efort comun de a face această lume mai sigură. Solidaritatea umană împotriva terorismului trebuie să se manifeste indiferent de graniţe, religii, credinţe şi interese.

Atacurile teroriste nu au discernământ şi de aceea o lume mai sigură trebuie să fie un ţel comun al tuturor naţiunilor. Dincolo de ralierea la această luptă internaţională, statul român trebuie să ia măsuri interne pentru ca astfel de evenimente să nu se întâmple pe teritoriul ţării noastre. Apropierea României de integrarea în Uniunea Europeană ne va aduce în căutarea celor care pun la cale aceste acte teroriste. de aceea, autorităţile trebuie să ia măsurile de securitate care se impun, de la sporirea controalelor pe aeroporturi, gări sau staţii de metrou şi până la supravegherea apropiată a locurilor publice aglomerate. Acestui fenomen trebuie să-i acordăm o atenţie sporită şi să nu precupeţim nici un efort în combaterea lui.

Chiar dacă până acum aceste evenimente nefericite ne-au ocolit, nu înseamnă că nu putem fi loviţi de terorişti, iar prudenţa trebuie considerată un imperativ şi tratată ca atare. Nu putem rămâne indiferenţi faţă de acest flagel, iar atitudinea noastră trebuie să descurajeze orice astfel de manifestare. Astfel, toţi cei care au căzut victime terorismului nu au fost doar nişte nume, ci reprezintă semnalul de alarmă de care trebuie să ţinem seama, mai ales pe plan intern. Faptul că suntem a doua ţară cu pierderi în atentatul din Spania trebuie să ne arate că ne-am angajat într-o luptă care se duce la nivel internaţional, dar care începe cu măsurile antiteroriste luate în ţară.

Suntem şi vom fi alături de poporul spaniol în această cumplită tragedie. De asemenea, moartea compatrioţilor noştri în acest atentat ne îndeamnă la compasiune şi solidaritate pentru toţi care au pierdut pe cineva drag şi le vom oferi tot suportul moral şi material de care au nevoie pentru a trece peste această grea încercare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Despre moţiune"

Moţiunea, de cenzură sau simplă, este o practică frecvent întâlnită în democraţia parlamentară. Ea este un instrument, la îndemâna opoziţiei, pentru a-şi manifesta atitudinea şi poziţia faţă de demersul guvernamental. În toată lumea unde opoziţia se respectă pe ea înseşi, unde respectă electoratul, interesul naţional general, moţiunea are un caracter constructiv.

La noi, în această perioadă, dreptul la moţiune este folosit de opoziţie în scop propagandistic şi va fi utilizat tot mai pregnant în campania electorală. Din dorinţa de a atrage atenţia electoratului, Alianţa P.N.L.-P.D., care s-a autointitulat "Opoziţia Democratică", probabil pe ideea continuităţii cu CDR, din vechea guvernare, a uitat diferenţele ideologice şi a dorit colaborarea cu P.R.M., etichetat ca extremist, pe care îl consideră ca fiind "Opoziţia nedemocratică" şi care, în aceşti ani de tranziţie, a avut atitudini şi manifestări nu tocmai favorabile integrării României în structurile euro-atlantice şi U.E.

Pentru depunerea moţiunii de cenzură, participarea P.R.M. era absolut obligatorie deoarece, separat, nici una din cele două formaţiuni nu îndeplineşte condiţiile privind numărul necesar de parlamentari. Discuţiile purtate, mai multe zile, au eşuat din cauza orgoliilor şi dorinţei de imagine politică. P.R.M. a condiţionat semnarea moţiunii de rolul de vioara întâi a lui Vadim Tudor care trebuia să citească textul acesteia în Parlament. Moţiunea de cenzură, în această situaţie, se pare că se va transforma în una simplă.

Fiind cunoscut limbajul unor lideri din Alianţa P.N.L.-P.D., este clar că energia politică nu va fi utilizată pentru găsirea unor soluţii clare, concrete, care să netezească drumul spre U.E. Dezbaterea este programată să aibă caracter negativist, să diminueze realizările obţinute de actuala guvernare şi să anuleze în totalitate aspectele negative ale fostei guvernări unde P.N.L. şi P.D. au responsabilităţi majore în întârzierile privind începerea negocierilor cu Uniunea Europeană.

Se va face, din nou, comparaţia cu Bulgaria care este păguboasă pentru că nu spune adevărul. Imaginea Bulgariei este mai bună, dar realitatea este alta. Situaţia este mai rea în ceea ce priveşte: drepturile omului, starea de sărăcie a populaţiei, flagelul mafiei şi a crimei organizate, corupţia din domeniul privatizării. Reprezentanţii P.N.L. s-au transformat în avocaţii Bulgariei şi se fac că nu ştiu care sunt drepturile românilor acolo, care este siguranţa turiştilor, cum sunt respectate reglementările privind mediul înconjurător şi care este gradul de poluare care ne e exportat nouă. În aceste condiţii, apare întrebarea firească: ce este mai scump: politicianismul sau sentimentul naţional.

Este absurd să pretinzi opoziţiei să nu lupte pentru sporirea propriei imagini, să nu îşi propună ca obiectiv ajungerea la guvernare şi să-i anulezi dreptul de moţiune. Discutabile sunt numai mijloacele prin care îşi propune realizarea acestor năzuinţe explicabile. Câştigaţi în faţa naţiunii vor fi cei care, analizând cerinţele integrării României în U.E. vor reuşi să distingă clar ce s-a făcut şi ce trebuie să se facă în perioada scurtă care a mai rămas.

Toţi oamenii de bună credinţă şi doritorii de mai bine pentru ţara noastră vor aprecia dacă dezbaterile din parlament vor fi: decente, responsabile, realiste şi generatoare de propuneri şi măsuri concrete pentru sporirea ritmului integrării şi eliminării tuturor disfuncţiilor pe această linie, dacă vor asigura un suport parlamentar şi vor contribui la realizarea unui climat general propice implementării reformelor. De asemenea, se va aprecia dorinţa de unitate în gândire şi acţiune pentru integrarea de fapt şi de drept în U.E. şi nu folosirea unui limbaj care să ducă la: ură şi învrăjbire, la atac, de dragul atacului, la persoană şi guvernare, la ameninţări cu pâra la forurile internaţionale, la distorsionarea adevărului şi la alte dispute politice.

Domnul Cristian Sandache:

Declaraţie politică: "Pentru o Românie europeană, nu numai geografic".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt incontestabile eforturile pe care actualul executiv le face în sensul modernizării structurilor economico-sociale ale statului român. Nu-i mai puţin adevărat, însă, că ritmul imprimat nu este întotdeauna cel aşteptat şi dorit. Integrarea noastră în marea familie europeană va avea de suferit atunci când nu vom avea tăria de a elimina toate acele aspecte negative - efecte pe termen lung ale unei istorii nu de puţine ori capricioase.

Mentalitatea noastră este, la rându-i, paradoxală, nereuşind să acţionăm riguros şi metodic, ci în salturi şi ruperi de ritm, cu o detaşare contraproductivă, în condiţiile în care timpul nu mai are în nici un fel răbdare (spre a-l parafraza pe prozatorul Marin Preda).

Vom fi cu adevărat vrednici de elita Europei atunci când corupţia va primi lovituri din ce în ce mai puternice, când nu vor mai exista decât în proporţii infime demnitari ori factori de decizie care se îmbogăţesc în mod necinstit şi neruşinat, sfidând suferinţele atâtor plătitori de taxe şi impozite, când grosolănia şi mitocănia unor oameni politici faţă de mass-media se va diminua până aproape de dispariţie. Totul, pe fundalul unei munci asidue, performante şi inteligente care, în mod evident, va presupune şi situaţii dintre cele mai dureroase.

Integrarea în structurile Uniunii Europene este un proces frustrant pentru foarte mulţi dintre români, şi oamenii trebuie să ştie exact la ce să se aştepte. Este, în primul rând, datoria politicienilor de a-i informa în mod cinstit. Nu prin discursuri sforăitoare şi sterile, totodată, despre Europa sau valorile occidentale vom reuşi în acest demers naţional, ci muncind organizat şi încercând să cultivăm onestitatea şi adevăratele valori. Până la urmă, şi curăţenia exemplară a unei simple străzi este un pas înainte pe acest drum.

Domnul Cristian Nechifor:

Alianţa împotriva naturii şi a firii dintre două partide care au devenit, în timp, meschine, ca şi intenţii, şi obscure, ca şi organizare şi mod de abordare a problemelor reale ale naţiunii, nu poate decât să ne îngreţoşeze.

Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat, de fapt liderii de la nivel naţional, au încercat şi încearcă în continuare să atragă de partea lor oameni cu popularitate, care ar putea să le aducă voturi şi nimic altceva.

Oamenii care au simţit că nu mai fac faţă presiunilor exercitate de liderii partidelor despre care vorbim acum au părăsit barca şi s-au retras din planul politic sau au adoptat o atitudine clară de dezaprobare a acţiunilor necurate şi mizerabile îndreptate mai ales împotriva bunului simţ.

Sunt destule cazuri la nivel naţional în care lideri ai PNL au trecut la PD, pentru a putea accede la un loc pe listele electorale sau invers. În acest caz, cum se mai poate pune problema unei alianţe care să reprezinte cu adevărat interesele şi dezideratele cetăţenilor? Cine poate să creadă că o persoană care a fugit de la PNL, trecând la PD, a făcut acest lucru doar pentru că a simţit o apropiere de doctrina democrată?

De fapt, întrebarea este: există vreo doctrină la vreunul dintre cele două aşa-zise partide? Sau, dacă cele două partide ar fi avut doctrine şi interese politice curate, comune, de ce se produc aceste schimbări care, în mod evident, nu au nici un sens într-o organizaţie care are pretenţii de partid politic cu intenţii serioase?

Eu sunt convins, deja, că asistăm la jocurile murdare ale unor persoane care încearcă să se erijeze în lideri politici, dar care - de fapt - vizează doar interese personale murdare. În ultimele săptămâni, majoritatea românilor au sancţionat dur modul de abordare al problemelor de către aceşti măscărici politici care nu vor decât putere. E grav că au asemenea dorinţe, şi e mai grav că ei văd în ascensiunea politică o stratagemă pentru a obţine putere.

Ce înseamnă de fapt putere? Dacă nu înseamnă susţinerea ideilor unui popor care îşi doreşte zi de zi să o ducă mai bine, şi dacă nu reprezintă în mod real interesele naţiunii, nu poate să însemne nimic.

Termenul de putere politică, stimaţi colegi, începe să îşi piardă din calitate şi înţeles tocmai pentru că a fost şi este folosit de cei care îşi doresc să aibă un instrument care să îi protejeze împotriva ilegalităţilor pe care le-au săvârşit sau a celor care intenţionează să le pună în practică.

Puterea politică reprezintă, de fapt, o chestiune cu mult mai delicată, şi ea este dată de interesele naţiunii. Nimeni nu poate accede la putere pentru că, de fapt, cei care sunt în funcţii executive au menirea să ducă la îndeplinire acţiunile pe care le cere naţiunea.

Puterea politică o are numai naţiunea în întregul ei. Aşadar, cei care vor funcţii trebuie să se gândească bine pentru cine vor şi în ce scop îşi doresc funcţii... pentru că, poporul român a ştiut întotdeauna să se apere sau să sancţioneze atunci când a simţit cu adevărat că este protejat, ajutat, înţeles, sau, dimpotrivă, împins în prăpastie.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Gheorghe Ana:

Doamnelor şi domnilor,

România de astăzi încearcă să găsească calea spre adevărata democraţie, spre valorile universal valabile: demnitate, pace şi prosperitate. Aceste căutări incumbă perseverenţă, fermitate, profesionalism şi, nu în ultimul rând, solidaritate.

Săptămâna trecută, raportorul pentru România, Emma Nicholson, şi-a prezentat raportul în Parlamentul European, pe care nu doresc să-l comentez, el reprezentând într-o oarecare măsură realităţile româneşti. Ceea ce m-a determinat să vin la tribuna parlamentului este făţărnicia crasă şi cinismul partidelor din opoziţie, manifestate după prezentarea şi discutarea raportului în Parlamentul European.

Acest lucru, la care se adaugă minciunile conştient măsluite şi acuzaţiile infame la adresa Guvernului, îmi întăreşte ideea că partidele din opoziţie nu doresc respectarea calendarului de integrare a României în Uniunea Europeană, ci compromiterea internă şi internaţională a Guvernului Adrian Năstase şi, implicit, a PSD.

Lipsa de solidaritate a tuturor forţelor politice faţă de obiectivul cel mai important al României, integrarea în Uniunea Europeană, a reieşit şi din luările de poziţie ale unor euro-parlamentari cu ocazia dezbaterii raportului doamnei Emma Nicholson (vezi discursul vicepreşedintelui Parlamentului European), care au afirmat tranşant că opoziţia parlamentară din România nu susţine integrarea României în 2007; de asemenea, de la tribuna Parlamentului European, s-a afirmat că parlamentarii europeni liberali au fost influenţaţi de omologii lor români aflaţi în opoziţie.

Cu alte cuvinte, mai pe româneşte, unii s-au dus cu pâra la "Înalta Poartă", ca pe vremuri!!! Halal solidaritate. Cu declaraţii de genul Theodor Stolojan: "România se află aproape de un adevărat crah european" sau "Guvernul a implicat România într-o profundă criză europeană ", nu putem vorbi de solidaritate faţă de obiectivul crucial al României, integrarea în Uniunea Europeană.

Dacă astăzi avem anumite probleme în respectarea calendarului de aderare, nu este de vină numai Guvernul Adrian Năstase. Cum a înfăptuit reforma în justiţie PNL, al cărui reprezentant a condus Ministerul Justiţiei? Nu exista corupţie în România când PNL şi PD se aflau la putere?

Sunt întrebări la care reprezentanţii PNL şi PD trebuie să răspundă cetăţenilor, înainte de a pretinde că astăzi nu se face nimic în domeniile respective. Peştii mari sau marii rechini sunt şi din vremea fostului ministru PNL-ist.

Avem probleme cu corupţia, a devenit de nesuportat, dar vina o poartă întreaga clasă politică, nu numai cea care se află la putere.

Este nevoie de eforturi comune, de solidaritate, nu de făţărnicie pentru a îndeplini calendarul de aderare.

Critica este bună pentru îndreptarea greşelilor, dar nu oferă şi soluţii. Legile aprobate trebuiesc respectate şi aplicate, nu comentate în scopuri electorale.

Stimaţi colegi, România nu s-a aflat niciodată de-a lungul istoriei ei milenare în faţa unor obiective atât de importatne ca acum. integrarea în structurile euro-atlantice nu se poate realiza dacă nu există un spirit de unitate manifestat şi la bine şi la rău.

Eşecul PSD-ului înseamnă eşecul opoziţiei, înseamnă eşecul naţiunii; succesul PSD-ului înseamnă succesul opoziţiei, înseamnă succesul naţiunii în acest demers de integrare a României în Uniunea Europeană.

De aceea, cred cu putere că actualul Guvern Adrian Năstase va duce la bun sfârşit acest obiectiv, cu sau fără aportul opoziţiei, sperând că aceasta va înţelege că, prin declaraţii belicoase în afara graniţelor şi în interiorul lor pe tema integrării, fac rău întregii naţiuni.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Despre integrarea României în Uniunea Europeană în preocupările Guvernului Adrian Năstase, vreau să vorbesc astăzi în declaraţia mea politică.

Interesul naţional prezent, şi dezideratul major, totodată, al partidelor politice şi tuturor cetăţenilor este aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană.

Drumul este anevoios, exigenţele îndreptăţite ale europenilor sunt mari, greşelile puterii social-democrate sau, mai precis, compromisurile sunt o erupţie în lanţ, concretizată în corupţie şi iară corupţie, în privatizare, justiţie, administraţie, culminând cu inumanul act al exportului de copii şi adulţi.

S-a ajuns, astfel, la raportul "Nicholson", în care progresele ţării noastre în procesul aderării sunt puse sub semnul întrebării, fapt deosebit de grav pentru România, şi care, până la urmă, suferă amendări favorabile nouă, încât atunci când este supus aprobării Parlamentului European, este adoptat cu 375 de "voturi pentru", 10 "voturi împotrivă" şi 29 "abţineri".

Imediat după votul exprimat la Strasbourg, în România s-a întrerupt emisiunea la PRO TV (nu ştiu eu de alte întreruperi, dar cred că au mai fost), şi în faţa ţării apare primul-ministru Adrian Năstase spre a informa despre marea victorie obţinută de Guvernul său. La merite, nu mai încape nimeni, nici preşedintele ţării, nici Parlamentul, nici opoziţia (şi mai ales), nici societatea civică, ci numai şi numai Guvernul Adrian Năstase, în frunte cu prim-ministrul său.

Concluziile premierului nostru nu sunt cele referitoare la ceea ce trebuie să îndeplinească România în prezent şi în viitor, ci la opozanţii străini: "au fost câţiva palamentari europeni care au cerut suspendarea negocierilor cu România, şi această încercare nu a reuşit"; şi, în Conferinţa cu prefecţii, de vineri, 12 martie a.c., subliniază: "Exagerările, unele neadevăruri, puse iniţial în raport, au dispărut datorită unor eforturi conjugate, nu doar din partea socialiştilor europeni, ci a unei abordări mai largi", pentru că, domnul Adrian Năstase are prieteni în toată Europa.

La toate acestea, prim-ministrul mai adaugă reorganizarea benefică a Guvernului în direcţia marilor obiective ale integrării României în Uniunea Europeană, drept altă mare victorie a politicii sale.

Cert este că, între propunerea iniţială de suspendare a negocierilor cu România şi sugestia de reorientare a strategiei de negocieri în cadrul calendarului fixat în decembrie 2003, este o diferenţă uriaşă. Criticile făcute în raportul "Nicholson" rămân drept un avertisment serios la adresa Guvernului de la Bucureşti.

Este grav că acum, la trei ani de negocieri cu Uniunea Europeană, se pune acut problema că România nu respectă statul de drept şi că nu aplică legislaţia europeană deja adoptată.

Raportul asupra României este, fără doar şi poate, cea mai negativă evoluare făcută unui stat candidat la aderare.

Aceasta e realitatea, care nu trebuie primită cu uşurinţă, şi mai cu seamă de şeful executivului român, întrucât cu ea trebuie să se confrunte Guvernul Adrian Năstase, cu toată responsabilitatea, şi nu e loc de consemnarea victoriilor triumfaliste de jocuri "cu găletuşe şi spaţii cu nisip".

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Instanţele de judecată din întreaga ţară, continuând campania începută în perioada 1996-2000, dau sentinţe de evacuare împotriva chiriaşilor şi anulează titluri de proprietate obţinute legal în baza Legii 112/1995, neabrogată, în vigoare.

De la data de 10 septembrie 2002, când am atras atenţia pentru prima oară asupra acestor practici inumane, tot în şedinţa Camerei Deputaţilor, nu s-a schimbat nimic.

Astăzi, după ce avem o nouă Constituţie, constat că există persoane şi instituţii care nu doresc să aplice prevederile ei, deşi declaraţiile despre "legalitate, moralitate şi combaterea corupţiei "au devenit o modă.

Se păstrează practica evacuării din locuinţă....în stradă, stimate Guvern al României!!

Acest procedeu, mai barbar şi mai josnic decât deportarea sau strămutarea forţată folosită în perioada anilor `40 - `50 - când se cunoştea cel puţin destinaţia celor izgoniţi din locuinţe, se aplică cu neruşinare, ca efect al corupţiei de care dau dovadă unii judecători, executori judecătoreşti şi avocaţi.

Unde este statul de drept, onorat Guvern?

Unde sunt magistraţii statului, procurorii şi toţi ceilalţi care au datoria să se sesizeze din oficiu întru respectarea legilor în vigoare, pentru apărarea drepturilor tuturor cetăţenilor, fără discriminări de orice natură ?

Este o dovadă de cinism şi iresponsabilitate, ca într-un stat european, Guvernul să tolereze asemenea practici ale unor magistraţi lipsiţi de cel mai elementar spirit uman.

Evacuările se fac cu violenţă, executările sunt silite, oamenii sunt îmbrânciţi în stradă şi lucrurile aruncate pe trotuare.

Violenţa în azvârlirea cetăţenilor nevinovaţi în stradă, în favoarea infractorilor şi impostorilor, va genera violenţă, dar împotriva celor care nu-şi fac datoria şi tolerează jaful.

PSD, aflat la putere, ar fi trebuit de multă vreme să conştientizeze că nu se pot materializa doctrine social-democrate pe structuri liberale, moştenite de la "constructorul" Stoica Valeriu, care şi în aceste zile savurează roadele operei sale, într-un mediu pe care PSD nu îl tulbură...şi se mai miră de conflictele permanente pe care le generează tagma magistraţilor "emanaţi" de Stoica, puşi pe căpătuială veroasă.

Nu este admisibil ca PSD, cu ai săi specialişti veritabili să nu găsească acea cale de "constrângere" a judecătorilor sau magistraţilor, spre a respecta Legea şi nu bunul plac al opiniei şi interesului personal.

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Gheorghe Albu, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să îmi permiteţi să deschid a doua parte a şedinţei de astăzi, destinată dezbaterii proiectelor înscrise pe ordinea de zi şi votului final.

Şi-au înregistrat prezenţa 281 de deputaţi, din cei 345. 64 sunt absenţi. 15 participă la alte acţiuni parlamentare.

Primul punct înscris pe ordinea de zi de astăzi este Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor articole ale Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport este prezentă.

Fiind vorba de un raport de respingere, autorul propunerii va lua cuvântul după raportul comisiei.

Domnul Vasile Miron:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea acestui raport, Comisia a avut în vedere următoarele avize: avizul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, care este negativ; avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care este pozitiv; avizul pozitiv al Consiliului Legislativ; şi punctul de vedere al Guvernului, care este negativ.

În esenţă, propunerea legislativă vizează modificarea unor reglementări referitoare la condiţiile de promovare a cadrelor didactice universitare şi la organizarea activităţii didactice.

Lucrările Comisiei s-au desfăşurat în ziua de 15 martie 2004. În urma dezbaterii, comisia, cu 15 voturi împotrivă şi 3 abţineri, a hotărât respingerea propunerii legislative din anumite motive, şi se expun mai multe, dintre care cele principale ar fi următoarele: textul propus nu conţine criterii concrete în raport cu care să se aprecieze activitatea didactică, ştiinţifică şi instructiv-educativă a persoanei în cauză, termenul "bună", utilizat în cuprinsul textului, fiind de natură a creea dificultăţi în procesul de interpretare şi aplicare.

Considerăm că nu este oportună acum modificarea şi completarea Legii Statutului personalului didactic, care trebuie corelată şi armonizată cu prevederile europene în domeniul învăţământului superior, cu prevederile altor acte normative care urmează a fi dezbătute şi adoptate - în primul rând cu Legea învăţământului superior, aflată în stadiul de proiect. Propunerile din iniţiativa legislativă pot fi reţinute pentru discuţia asupra unei astfel de legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule Antonescu.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

De la început vreau să vă spun că sunt de acord cu propunerea comisiei, în sensul că aprecierea asupra acestor obiective de schimbare a Legii Statutului personalului didactic pe care le-am propus noi a fost că sunt corecte dar că trebuie corelate cu celelalte modificări care se prevăd la Legea învăţământului superior, aflată în curs de elaborare.

Vreau să vă spun totuşi că argumentele Guvernului, care de fapt sunt ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării, nu sunt deloc corecte, ci, dimpotrivă.

Prin propunerile pe care noi le-am făcut, am vrut să introducem criterii în Statut, astfel ca promovarea să se facă pe bază de calitate, şi nu de cantitate, ceea ce de fapt se şi practică.

Vreau să vă spun că toate modificările pe care le-am propus provin de la Consiliul Naţional al Rectorilor, din practica curentă, pentru că de fapt şi în fond, indiferent dacă aprobăm sau nu aceste modificări, universităţile le-au operat.

În al treilea rând, vreau să vă spun că Ministerul Educaţiei foloseşte argumente cum îi convine. Când a avut posibilitatea să mărească numărul de elevi în clase, deci ministerul să o aibă prin excepţie, şi am fost de acord, acum foloseşte argumentele pe care le-au folosit cei care au fost împotriva acestuia, pentru a respinge argumentaţia noastră privind autonomia senatelor universitare în a-şi stabili formaţiile de studiu şi normele didactice.

Vreau să vă spun că în condiţiile actuale, conform Statutului actual, există universităţi în care normele didactice sunt încălcate grosolan - sunt prevăzute 22 de ore, 24 de ore şi chiar 36 de ore pentru un post didactic, ca şi când un profesor ar lucra la strung, tocmai pentru că Statutul nu prevede măsuri exprese în acest caz.

În concluzie, ca să nu prelungim prea mult discuţia, am fost de acord ca în momentul de faţă să respingem această lege (de fapt, noi am vrut să o retragem), dar comisia şi ministerul au promis că toate aceste propuneri de modificare vor fi avute în vedere imediat, în perioada următoare, pentru că este în curs de elaborare o modificare mai amplă a Statutului personalului didactic, precum şi Legea învăţământului superior.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ca membru în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, susţin punctul de vedere al comisiei. Deci am votat şi eu exact cum a votat întreaga comisie, inclusiv argumentele pertinente pe care Guvernul le-a adus în favoarea respingerii acestei iniţiative legislative.

Aş vrea să spun doar atât: iniţiatorii s-au prevalat prea mult de autonomia universitară, invocând o prevedere constituţională, şi anume art.32 alin.6 din Constituţie, care spune că: "Autonomia universitară este garantată". Aşa este, numai că autonomia universitară nu se situează deasupra legii, pentru că tot legea stipulează exact ce înseamnă autonomie universitară, şi punctul de vedere al Guvernului a fost în tonul unei corecte înţelegeri a autonomiei universitare.

Astfel, am votat împotriva acestei iniţiative, şi vă rog să şi pe dumneavoastră să susţineţi acelaşi punct de vedere al Guvernului.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, doamna Apostolescu.

Doamna Maria Apostolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Referitor la această propunere legislativă, sunt într-adevăr pentru respingere, întrucât mi se pare că nu se prea ţine cont de o serie întreagă de aspecte, dintre care doar pe unul vreau să îl semnalez: întotdeauna un dascăl, un profesor universitar în special a fost şi va fi un model în tot ceea ce face, adică un model de etică morală şi mai ales un model ştiinţific.

Cu înaintarea în vârstă, o dată cu acumulările ştiinţifice, se produce şi o acumulare de probleme de sănătate, de uzură fizică, astfel că modelul care apare în faţa discipolilor, în faţa studenţilor începe să sufere o serie de deformări, nemaiavând întru-totul rolul educativ. Din acest punct de vedere, este moral şi etic ca o parte din activităţi, în special cele administrative, să fie lăsate de-o parte, şi mă refer la funcţiile de rector şi de decan, care solicită foarte mult un cadru didactic depăşit de o anumită vârstă, şi să rămână doar cu activităţile care privesc acumulările ştiinţifice, prin acestea valorificându-se prestigiul ştiinţific câştigat, notorietatea, cât şi legăturile acestor personalităţi ştiinţifice cu personalităţi similare din ţară şi din străinătate. De asemenea, să fie valorificată toată acumularea ştiinţifică în îndrumare de studenţi, de doctoranzi.

De aceea, sunt pentru respingere şi nu sunt pentru acordarea de noi şi noi mandate de rector şi decan.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ifrim, preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi fi foarte scurt, fiind şi eu unul dintre iniţiatori.

Aş dori să îmi exprim acordul cu hotărârea luată în comisie - ca prevederile respective să fie luate în calcul la viitorul proiect de lege pentru învăţământul superior. Vreau însă să precizez că toate aceste prevederi pe care noi le-am inclus acolo sunt în spiritul autonomiei universitare şi, dacă atunci când a fost făcută Legea învăţământului în Constituţie se spunea "Autonomia universitară este garantată prin lege", urmând deci reglementări, la ora actuală punctul vine după "garantată" - "Autonomia universitară este garantată." În acest sens, dacă o comunitate universitară doreşte să îşi aleagă un om, trebuie să îi dăm autonomia.

Vârsta încă nu este un criteriu de competenţă, şi vreau să vă spun că profesorul Palade, pe care le-am întâlnit anul trecut la San Diego, are 86 de ani şi este decan al Facultăţii de Medicină din San Diego de 22 de ani. Şi putem continua cu aceste exemple.

Deci, legea nu face decât să lase comunitatea universitară să facă ceea ce trebuie şi să nu îi ştirbească autonomia.

Vă mulţumesc.

Domnul Octavian Constantin Petruş (din sală):

Domnule preşedinte...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Petruş, nu este prea multă zbatere pentru o respingere?

Domnul Octavian Constantin Petruş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu îmi exprim surprinderea: ieri, colegii iniţiatori au renunţat la această iniţiativă în comisie, şi astăzi au continuat să o susţină.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu (din bancă):

Nu este adevărat! Suntem de acord cu hotărârea comisiei.

Domnul Octavian Constantin Petruş:

Eu vreau să fac apel la colegii de la PSD...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, eu cred că nu aţi venit aici, la tribună, ca să vă miraţi pentru nişte poziţii personale, ci pentru a vă exprima punctul de vedere pe fond.

Vă atrag agenţia că discutăm o propunere legislativă, nu o dispută personală.

Domnul Octavian Constantin Petruş:

Eu rog colegii de la PSD să fie de acord cu propunerea Guvernului, care este o propunere foarte bună în acest caz.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dreptul la replică solicitat de iniţiator.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Am fost de acord de la început.

Şi spun încă odată: nu sunt de acord cu motivările Guvernului pentru că sunt puerile şi, dacă le citiţi, observaţi că nici nu au citit legea, pentru că nu se referă la legea aceasta - probabil se referă la altele.

Dar vreau să vă aduc la cunoştinţă un fapt care nu s-a mai întâmplat în Parlamentul României de când sunt eu, din 1996: unii autori din subcomisie şi-au permis să facă pe iniţiatorii legii - şi doamna Bartoş şi alţii sunt printre ei - să îi facă "nelegiuiţi" - "Sunt nişte nelegiuiţi care propun o lege. Sunt nişte avizi de putere." şi aşa mai departe, cu atât mai mult cu cât legea aceasta nu era pro domo; nu are nici o legătură cu persoanele noastre, pentru că noi deja am făcut alegerile, le-am respectat şi aşa mai departe.

Dar să îţi permiţi să îţi faci colegii din Parlament şi din comisie "nelegiuiţi"! Probabil că nu ştie ce înseamnă termenul acesta! O fi vrut să spună nelegal. Dar când i-am spus că poate a vrut să spună "nelegal", a răspuns: "Nu. Nu sunteţi toţi nelegiuiţi; numai unii din autori sunt nelegiuiţi."

Acesta este un fapt foarte grav, şi eu voi cere o analiză a Comisiei de etică a Parlamentului, dacă o avem, iar, dacă nu, a Biroului, pentru că aşa ceva nu s-a mai întâmplat în Parlamentul României - în loc să îi combaţi cu argumente, să îţi faci colegii de Parlament, indiferent dacă au dreptate sau nu, nelegiuiţi!

Domnul Valer Dorneanu:

Vom supune propunerea de respingere votului final astăzi, la sfârşitul şedinţei.

Pct.4. Propunerea legislativă privind legea turismului.

Rog Comisia pentru industrii şi servicii să îşi motiveze propunerea de respingere.

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule preşedinte,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată, spre dezbatere în fond, cu Propunerea legislativă privind legea turismului, trimisă cu adresa Pl-x16 din 18 februarie 2004.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, cu unele observaţii şi propuneri.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a hotărât respingerea propunerii legislative.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a hotărât avizarea favorabilă a propunerii legislative.

Guvernul României a trimis punctul său de vedere, prin care a precizat că nu susţine adoptarea acestei acestei iniţiative legislative.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare instituirea cadrului juridic privind organizarea, desfăşurarea şi dezvoltarea turismului românesc.

În conformitate cu prevederile art.60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a examinat propunerea menţionată mai sus în şedinţele din 3 martie şi 15 martie 2004. Cu această ocazie, membrii comisiei au constatat următoarele: cap.I, II, IV, V şi VI sunt preluate din Ordonanţa Guvernului nr.58 din 1998, unele din articole fiind reformulate dar având în principal acelaşi conţinut. Prin urmare, în proporţie de 80%, iniţiativa legislativă este constituită din preluarea Ordonanţei Guvernului nr.58.

Cap.III, care reglementează cadrul insitituţional şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, nu mai este necesar întrucât, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind restructurarea administraţiei publice centrale, adoptată în şedinţa Guvernului din 11 martie 2004, a fost înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Turism, care aplică politica Guvernului în domeniul turismului.

Cap.V - "Resurse şi facilităţi fiscale" - nu este în concordanţă cu legislaţia fiscală din România.

În conformitate cu prevederile art.1 alin.3 din Codul fiscal, nu pot fi promovate prevederile fiscale în alte acte normative, în caz de conflicte între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.

Prin urmare, prevederile fiscale propuse în iniţiativa legislativă nu pot fi promovate sau pot fi promovate numai într-un proiect de modificare a Codului fiscal, conform art.4 din acelaşi act normativ.

Potrivit programului legislativ al Guvernului pentru anul 2004, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului are sarcina de a elabora Proiectul Legii turismului până în octombrie 2004. Acest proiect este în prezent elaborat şi se află în circuitul de avizare al ministerelor implicate.

Ţinând cont de cele menţionate mai sus, membrii Comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Propunerii legislative privind legea turismului.

La lucrări au fost prezenţi 19 deputaţi, din totalul de 25 de deputaţi membri ai Comisiei.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să intervină. Nu.

Vom supune propunerea de respingere votului final astăzi.

Pct.5 îl vom dezbate joi, potrivit programului pe care l-am stabilit în Comitetul ordinii de zi şi în Biroul permanent.

Pct.11. Propunerea legislativă privind reînfiinţarea satului Sînvăsii în componenţa comunei Găleşti, judeţul Mureş.

Rog iniţiatorul să o susţină.

Domnul Kerekes Karoly:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare reînfiinţarea satului Sînvăsii în cadrul comunei Găleşti, judeţul Mureş, desfiinţat ca efect al Legii nr.2/1968, prin contopire cu satul Găleşti.

Din punct de vedere istoric, aşezarea este una dintre cele mai vechi şi mai importante din zona Nirajului, prima atestare datând încă din anul 1332.

De-a lungul secolelor, denumirea satului a suferit câteva modificări, iar ca urmare a reorganizării teritoriale intervenite după primul război mondial, satul poate fi regăsit ca Sînvăsin, ca sat distinct.

În anexa Legii nr.2/1968, la cap.X - al documentarului "Satele desfiinţate ca urmare a contopirii cu alte sate" - apare la poz.24 contopirea satului Sînvăsii cu satul Găleşti în cadrul comunei Găleşti, legiferându-se astfel desfiinţarea acestui sat.

De-a lungul timplui au apărut nenumărate probleme de ordin administrativ, dar au rămas nerezolvate până în prezent.

În contextul introducerii evidenţelor informatizate a persoanei, de carte funciară etc., actualul mod de evidenţă a gospodăriilor poate lesne genera confuzii şi distorsiuni majore.

În conformitate cu prevederile Legii nr.215/2001 privind administraţia publică locală şi ale Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, a avut loc consultarea populaţiei cu privire la iniţiativa de reînfiinţare a satului Sînvăsii, iar rezultatele sunt edificatoare, şi anume: la o rată de participare de peste 63% dintre locuitori la referendum, 99,5% s-au pronunţat în favoarea acesteia.

Aşadar, ţinând cont şi de dorinţa locuitorilor satului de a se reveni la vechea formă de organizare distinctă a satului în cadrul comunei, precum şi de necesitatea soluţionării problemelor administrative actuale, redobândirea de către Sînvăsii a statutului de sat component al comunei Găleşti se conturează ca fiind soluţia cea mai firească.

Având în vedere aceste considerente, supun dezbaterii şi adoptării această iniţiativă legislativă, bineînţeles, împreună cu amendamentele propuse de comisie, care se regăsesc în raport.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Bara, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, ţinând cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, de punctul de vedere al Guvernului, care susţine adoptarea propunerii legislative, şi ţinând cont de problemele multe şi de concordanţele între evidenţele primăriei - evidenţa informatizată a persoanei şi cea de carte funciară, determinate de desfiinţarea acestui sat prin Legea nr.2 din 1968, propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea reînfiinţării satului Sînvăsii în componenţa comunei Găleşti, judeţul Mureş.

Propunerea legislativă a fost adoptată cu unanimitate de voturi în şedinţa comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mai doreşte cineva să intervină?

Atunci, trecem la dezbaterea textelor acestei propuneri.

La titlu, v-aş ruga să urmăriţi amendamentul de la pct.1. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul de la pct.1. Admis amendamentul şi se modifică titlul propunerii.

La art.1, urmăriţi amendamentul de la pct.2. Nefiind obiecţiuni, este admis amendamentul de la pct.2 şi se modifică textul art.1, în mod corespunzător.

La art.2, comisia nu are propuneri. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţii. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Vom supune votului final acest proiect în cursul zilei de astăzi.

Proiectul înscris la pct.14 a mai fost amânat. Proiectul de Lege privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare.

Este iniţiatorul? Nu este.

Îl mai amânăm odată.

Şi proiectul înscris la pct.15 a mai fost amânat. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.2 şi art.3 din Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

Este iniţiatorul? Nu este.

Pct.16 a rămas la vot final.

Pct.17. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea lit.a) a alin.2 al art.94 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

S-a prezentat iniţiatorul? Nu s-a prezentat.

Pct.18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Nu este iniţiatorul.

Pct.19. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor prevederi din Cartea II, titlul II din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Este iniţiatorul? Nu este.

Pct.23. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.57/2001 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.

Comisia pentru sănătate şi familie este aici.

Domnule ministru Pavelescu, vă rog să susţineţi proiectul.

Domnul George Pavelescu (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Domnule preşedinte,

Stimate doamne deputate,

Stimaţi domni deputaţi,

Având în vedere complexitatea şi importanţa desfăşurării activităţii de medicină legală, precum şi organizarea Institutului de Medicină Legală, prezentul proiect vine să aducă noi reglementări care să modifice şi să completeze Ordonanţei Guvernului nr.1/2000.

Modificările pentru completarea acestei ordonanţe sunt impuse de argumente de armonizare şi coerenţă legislativă.

Proiectul de lege menţionat reglementează printr-un nou set de măsuri desfăşurarea activităţii de medicină legală din punct de vedere organizatoric, cât şi funcţional, cu accent în special pe legalitatea întocmirii actelor de constatare medico-legală şi în general pe controlul activităţii de medicină legală, aducând modificări şi completări reglementărilor legiferate prin Ordonanţa Guvernului nr.1/2000.

În principiu, defineşte principalele structuri ale activităţii de medicină legală, şi anume: Consiliul de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală, constituit din miniştri desemnaţi - ministrul sănătăţii, ministrul justiţiei, ministrul administraţiei şi internelor, procurorul general, directorul general al Institutului Naţional de Medicină Legală; stabileşte noi atribuţii pentru acest for de conducere; defineşte Consiliul Superior de Medicină Legală, Comisia superioară medico-legală şi comisiile de avizare şi control a actelor medico-legale.

Responsabilitatea organizării concursurilor şi numirii în funcţii de conducere la aceste instituţii de medicină legală revine ministrului sănătăţii, care este şi preşedintele Consiliului de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală.

Prin această propunere legislativă, responsabilitatea privind organizarea şi desfăşurarea actului medico-legal revine în exclusivitate sau în mare majoritate Ministerului Sănătăţii.

Susţinem raportul întocmit şi prezentat de Comisia pentru sănătate şi familie, cu amendamentele cuprinse în conţinutul acestuia.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte Ifrim, vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest proiect de lege este de natură să îmbunătăţească activitatea de medicină legală.

Noi, comisia, am făcut o serie de amendamente, în acord cu Ministerul Sănătăţii, şi socotim că prin acest proiect se realizează un pas mai departe spre dezvoltarea sistemului de medicină legală, în acord cu cerinţele Uniunii Europene şi ale autonomiei acestui sistem.

Vă rugăm să votaţi proiectul, în forma aprobată de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbaterea acestui proiect, pe textele acestuia.

Cu privire la titlul legii, comisia nu are nici un fel de amendamente. Dacă dumneavoastră aveţi obiecţiuni. Adoptat titlul legii în formula propusă.

De asemenea, la articolul unic comisia nu are obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat în unanimitate, în formula prezentată.

La pct.1 de la articolul unic, vă rog să urmăriţi amendamentul 3. Dacă aveţi obiecţii. Admis în unanimitate.

În legătură cu pct.2, alin.2 al art.8, urmăriţi pct.4 din raport. Comisia nu are obiecţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Adoptat în unanimitate.

Pct.2 din proiectul de lege. Urmăriţi pct.8 din raport. Comisia nu are obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat în unanimitate.

Cu privire la pct.3, alin.3 al art.12, vă rog să urmăriţi amendamentul 5. Adoptat în unanimitate.

La pct.6 din raport, vă rog să urmăriţi textul propus de comisie în ordonanţă. Dacă aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La punctul 7 din raport, la amendamentul 7, cel cu privire la art.1, punctul 5, lit.e) a art.13, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate amendamentul 7.

Punctul 8 l-am votat.

La punctul 9, vă rog să urmăriţi punctul 9 din raport, care corespunde punctului 3 din proiectul de lege. Comisia nu are obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat textul iniţial.

La amendamentul 10, comisia propune modificarea punctului 11 din art.12. Dacă aveţi obiecţiuni la acest amendament? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La punctul 4, reveniţi, în proiectul de lege. Urmăriţi, vă rog, acest punct, care se referă la art.25¹. Comisia nu are obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi? Votat textul iniţial.

Urmăriţi, în continuare, amendamentul 12, care se referă la art.25⁴. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, modificat textul art.25⁴.

La amendamentul 13, vă rog să urmăriţi textul comisiei, cu privire la art.25⁶. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, modificat 25⁶.

La amendamentul 14, care se referă la punctul 5 din proiectul de lege, comisia propune modificarea acestui punct. Vă rog să urmăriţi cu atenţie amendamentul 14 de la pag.9. Admis amendamentul, modificat punctul 5 din proiectul de lege, care se referă la art.26.

Amendamentul 15, ultimul al comisiei, care se referă la punctul 6 din proiectul de lege, respectiv la art.28 din legea de bază. vă rog să urmăriţi amendamentul 15. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Admis amendamentul, modificat textul art.28, în mod corespunzător.

În ceea ce priveşte ordonanţa, la titlul ordonanţei şi la preambulul art.I, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votate în unanimitate.

La punctul 1 din ordonanţă, urmăriţi, vă rog, amendamentul 3. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul 3 din raport, se modifică, în mod corespunzător, punctul 1 din ordonanţă.

La punctul 2 din ordonanţă, vă rog să urmăriţi amendamentul 4, de la pag.4. Admis amendamentul, modificat punctul 2 din ordonanţă.

La punctul 3 din ordonanţă, urmăriţi amendamentul 5. Admis amendamentul, modificat punctul 3 din ordonanţă.

La punctul 4 din ordonanţă, urmăriţi amendamentul 6 de la pag.5. Admis acest amendament, modificat textul.

La punctul 5, vă rog să urmăriţi amendamentul 7 de la pag.5. Admis amendamentul, modificat punctul 5 din ordonanţă.

Punctele 6, 7, 8, 9 şi 10. Dacă dumneavoastră aveţi obiecţiuni? Votate, toate aceste puncte, în formula din ordonanţă.

La punctul 11, urmăriţi, vă rog, amendamentul 10. Admis amendamentul, modificat punctul 11 din ordonanţă, cel cu privire la art.22.

Titlul capitolului IV¹. Votat în unanimitate, în formula din ordonanţă.

Art.25¹, 25² şi 25³ - dacă aveţi obiecţiuni la formula a doua din ordonanţă? Adoptate textele în formula iniţială.

La art.25⁴, urmăriţi punctul 12. Admis amendamentul, modificat acest text.

Art.25⁵. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis textul din ordonanţă.

Art.25⁶. Urmăriţi amendamentul 13. Admis amendamentul, modificat acest text.

Punctele 13, 14 din ordonanţă. Adoptate în unanimitate, nefiind obiecţiuni.

Art.II. Votat în unanimitate.

Art.III din ordonanţă. Votat în unanimitate.

Art.IV. Votat în unanimitate.

Am parcurs, aşadar, textele proiectului de lege de aprobare şi ale ordonanţei. Urmează să supunem proiectul de lege de aprobare a ordonanţei votului final la sfârşitul acestei zile.

Punctul 24. Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr.1/2004.

Comisia pentru sănătate şi rog iniţiatorul, pe domnul ministru Pavelescu, să susţină acest proiect.

Domnul George Pavelescu:

Domnule preşedinte,

Efortul Guvernului de a asigura o finanţare adecvată a sistemului de sănătate a fost marcat, din păcate, de arieratele acumulate de spitale în perioada 1997 - 2000, care s-au reportat de la un an la altul, afectând funcţionarea sistemului la parametrii normali. Astfel, datoria de 185,6 milioane de dolari SUA acumulată de spitale la sfârşitul anului 2000 a marcat bugetul spitalelor în anul 2001, fiind apoi regăsită cu o valoare majorată de la an la an, reprezentând, în anul 2003, echivalentul sumei de 278,2 milioane de dolari, echivalentul sumei de 9.195,7 miliarde. În anul 2003, au fost achitate 4.523 de miliarde din arieratele acumulate până la sfârşitul anului 2002.

Pentru degrevarea sistemului sanitar de aceste sume, de valoarea acestor arierate şi asigurarea funcţionării sistemului, pentru a reglementa relaţiile cu distribuitorii de medicamente şi materiale sanitare prin onorarea obligaţiilor restante, s-a impus continuarea eforturilor depuse în anul 2002, pentru achitarea, în 2004, a tuturor datoriilor acumulate până la sfârşitul anului 2002. De fapt, ordonanţa crea cadrul legal ca Ministerul Sănătăţii, respectiv Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să poată plăti sumele datorate ca şi servicii prestate de către spitale până la 31.12.2002.

Întrucât a fost aprobată o altă ordonanţă, iar comisia de specialitate, Comisia pentru sănătate a preluat conţinutul Ordonanţei nr.1, aceasta rămânând fără obiect de reglementare, suntem de acord cu raportul comisiei de a fi respinsă.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Comisia pentru sănătate, domnul preşedinte Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul ministru Pavelescu a explicat mecanismul, este vorba de două ordonanţe care îmbunătăţesc sistemul de finanţare al sănătăţii, astfel încât comisia propune, actualmente, respingerea Ordonanţei nr.1/2004, întrucât toate prevederile au fost preluate în Ordonanţa nr.12/2004.

Vă rugăm ca să aprobaţi respingerea acestei ordonanţe.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Poftiţi, domnule Márton.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am venit la acest microfon, la dezbateri generale, numai pentru a puncta, a sublinia un punct de vedere al Grupului nostru parlamentar. Ar fi fost mai bine să se facă o singură ordonanţă, având în vedere că s-a făcut de acelaşi Guvern, una poartă nr.1, iar cealaltă nr.12 din acelaşi an.

Eu cred că e mai bine să se chibzuiască mai mult, mai atent şi să nu fim făcuţi să lucrăm degeaba. Deci, în continuare, spun că se scot prea multe ordonanţe, unele le schimbă pe altele, şi prea multe ordonanţe de urgenţă. Ar fi mai bine să se chibzuiască mai mult şi să dea mai puţine ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Supunem dezbaterii textele proiectului de lege.

La titlul acesteia, dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, care conţine dispoziţia de respingere a Ordonanţei nr.1. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate textul articolului unic.

Vom supune votului final acest proiect la sfârşitul acestei zile.

Pct.25. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare în sistemul sanitar.

Dau cuvântul domnului ministru Pavelescu, pentru a susţine, în numele Guvernului, acest proiect.

Domnul George Pavelescu:

Domnule preşedinte,

Din aceleaşi considerente a fost emisă această ordonanţă. Iniţial, până s-au făcut evaluările corecte asupra serviciilor ce puteau fi validate, prestate de către spitale, în ceea ce priveşte achiziţiile de materiale sanitare, medicamente, s-a definitivat suma exactă, care a fost confruntată cu distribuitorii şi cu furnizorii de medicamente şi echipamente medicale.

În prima ordonanţă nu se asigura cadrul legal ca şi furnizorii de servicii medicale care aparţineau Caselor de Asigurări de Sănătate cu reţea sanitară proprie, nu aveau baza legală să-şi plătească aceste servicii. Ordonanţa nr.12 modifică art.35 din Ordonanţa nr.150 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu o prevedere legală care să permită Ministerului Sănătăţii să sprijine conducerile unităţilor sanitare cu paturi în achiziţionarea de medicamente, materiale sanitare, reactivi necesare în avizarea curentă a acestora pentru un an de activitate şi, de asemenea, să asigure decontarea serviciilor medicale din anul 2002, până la nivelul cheltuielilor angajate şi neachitate până în prezent.

Menţionez că suma de 4.607 miliarde de dolari a fost negociată cu furnizorii, s-au făcut protocoale şi deja a început plata acestor arierate, servicii medicale prestate, astfel încât, în luna august, să fie încheiate, să fie achitate datoriile spitalelor. Prin aprobarea acestei ordonanţe se creează baza legală în acest scop.

Suntem de acord cu raportul comisiei şi cu amendamentele cuprinse în raportul acesteia.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin Ordonanţa nr.12, aşa cum s-a subliniat de domnul ministru Pavelescu, reuşim să achităm datorii din anul 2002 şi să putem finanţa medcamentele, la nivelul unităţilor sanitare. Ordonanţa este benefică pentru sistemul de sănătate.

Aş mai face doar menţiunea că, privind Ordonanţa nr.1, ea şi-a avut rolul ei, la momentul respectiv, şi a fost bună. Între timp, au apărut aceste lucruri în plus care o optimizează. Deci nu aş zice că au fost inutile nici una dintre ele.

Propunem aprobarea Ordonanţei nr.12, în forma prezentată de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să intervină la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea textului proiectului de lege şi a ordonanţei.

La titlul proiectului de lege, în forma adoptată de Senat, dacă aveţi obiecţiuni? Adoptat în unanimitate.

Preambulul articolului unic. Votat în unanimitate.

V-aş ruga să urmăriţi textul linioarei articolului unic, care se referă la art.II, care introduce un punct 3. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în formula Senatului.

Titlul ordonanţei. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Art.I. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.II, punctele 1 şi 2. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votate în unanimitate.

Vă reamintesc că, atunci când am dezbătut proiectul de lege, la acest art.II, am introdus un punct 3, care se va adăuga la punctele 1 şi 2 pe care le-aţi votat.

Art.III din ordonanţă. Nu aveţi obiecţiuni. Adoptat în unanimitate.

Vom supune proiectul de lege votului final astăzi.

La punctul 26: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.29/2004.

Solicită cuvântul domnul Grigoraş, din partea Comisiei pentru buget.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Neculai Grigoraş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

După ce Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a dezbătut Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare şi a întocmit raportul respectiv, au apărut o serie de observaţii, din partea Comisiei pentru industrii şi servicii, referitoare la art.I din conţinutul ordonanţei, care se referă la Ordonanţa nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, observaţii care au fost văzute şi de reprezentanţii Ministerului de Finanţe şi se apreciază că ele trebuie reluate în discuţie la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, pentru a completa prevederea respectivă din cadrul actului normativ pe care-l discutăm astăzi şi, din acest motiv, domnule preşedinte, v-aş ruga să acceptăm să fie retrimis la comisie, ca să facem un raport suplimentar, luând în considerare şi observaţiile respective.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră această cerere.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Rugăm comisia să întocmească raportul suplimentar, în termen de două săptămâni.

Pct.27. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr.13/2004 privind aprobarea plafonului de îndatorare publică a României pentru anul 2004.

Reprezentantul Ministerului Finanţelor.

Doamnă ministru Manolescu, vă rog să prezentaţi proiectul.

Doamna Maria Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În conformitate cu prevederile Legii datoriei publice nr.81/1999, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, stabileşte anual plafonul de îndatorare publică, care este supus Parlamentului pentru aprobare.

Plafonul de îndatorare publică reprezintă totalitatea împrumuturilor pe care le poate contracta şi garanta statul, pe o perioadă de un an, şi cuprinde plafonul de îndatorare publică internă şi plafonul de îndatorare publică externă. Pentru anul 2003, a fost aprobat un plafon de îndatorare publică internă în sumă de 34.643 de miliarde lei, iar pentru 2004 suma este de 33.406 miliarde, determinat ca diferenţă dintre soldul datoriei publice între 31 decembrie 2004 şi soldul datoriei publice interne la 31 decembrie 2003. Plafonul de îndatorare publică externă pentru 2004 se stabileşte la suma de 4,4 miliarde dolari, faţă de 3,4 miliarde dolari, în anul 2003 şi respectiv în anul 2002. Suma neutilizată, în cadrul unuia dintre plafoanele stabilite, prevăzute mai sus, poate fi utilizată pentru majorarea celuilalt.

Senatul a adoptat actul normativ în data de 1 martie 2004, comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor au întocmit raport de adoptare, cu un amendament care este legat de terminologia domeniului reglementat, respectiv înlocuirea termenului "stoc" cu termenul "sold".

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor, în numele Guvernului, propune şi susţine adoptarea actului normativ, în forma rezultată din raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Grigoraş, din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma examinării Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2004 privind aprobarea plafonului de îndatorare publică a României pentru anul 2004, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a decis, cu unanimitate de voturi, să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei, cu amendamentele care sunt în raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva dintre dumneavoastră să intervină la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Vă rog să urmăriţi, în paralel, proiectul şi raportul comisiei.

La titlul proiectului de lege, dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Textul articolului unic. Vă rog să urmăriţi amendamentul 1. Nu aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul, modificat textul articolului unic.

Titlul ordonanţei. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

La art.1, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în unanimitate, în formula din ordonanţă.

La art.2 din ordonanţă, urmăriţi amendamentul 3. Admis amendamentul, modificat art.2.

La art.3, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat art.3 în formula din ordonanţă.

La art.4, comisia nu a avut amendamente. Nici dumneavoastră. Votat textul din ordonanţă în unanimitate.

Vom supune votului final proiectul, la sfârşitul acestei zile.

Pct.28. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.37/2004 pentru modificarea şi completarea reglementărilor privind auditul intern.

Doamnă ministru Manolescu, aveţi cuvântul.

Doamna Maria Manolescu:

Vă mulţumesc.

Prin acest act normativ, se asigură o mai precisă delimitare a domeniilor reglementate şi armonizarea dispoziţiilor privind auditul intern şi entităţile publice prevăzute în Legea nr.672/2002 privind auditul intern şi respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar. Toate aceste modificări asigură armonizarea dispoziţiilor referitoare la auditul intern conţinute în acest act normativ cu cele ale Legii nr.672/2002 privind auditul public intern.

Senatul a adoptat actul normativ în data de 1 martie 2004, iar comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor au întocmit raport de adoptare în forma Senatului.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice, în numele Guvernului, propune şi susţine adoptarea actului normativ, în forma rezultată din raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule vicepreşedinte Grigoraş, vă rog să prezentaţi raportul Comisiei pentru buget.

Domnul Neculai Grigoraş:

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.37/2004 pentru modificarea şi completarea reglementărilor privind auditul intern, a întocmit raport favorabil, propune plenului Camerei Deputaţilor dezbaterea şi adoptarea în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege, în forma pe care a adoptat-o Senatul.

La titlul proiectului, dacă aveţi obiecţiuni? Adoptat în unanimitate.

Textul articolului unic, care cuprinde dispoziţia de aprobare a Ordonanţei nr.37. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei. Votat în unanimitate.

Art.I, punctele 1, 2, 3, 4. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate.

Punctele 5, 6, 7 din ordonanţă, art.I. Votate în unanimitate.

Art.II. Votat în unanimitate.

Art.III. Votat în unanimitate, nefiind obiecţiuni.

Vom supune proiectul de lege votului final astăzi.

La punctul 29: Propunerea legislativă pentru completarea art.6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108/2001 privind exploataţiile agricole.

Autorul propunerii?

Poftiţi, doamnă deputat.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Problemele majore ale agriculturii României, în contextul integrării în marea familie europeană, sunt cele de ordin structural, privind dimensionarea fermelor agricole şi utilizarea forţei de muncă ocupată în acest domeniu. Din aceste considerente, a apărut necesitatea reglementării, printr-un act legislativ, ceea ce a condus la apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2001. Ca orice act legislativ care îşi propune să organizeze o anumită problematică, concomitent cu implementarea acesteia, apar situaţii iniţial neprevăzute, care trebuie reglementate ulterior. Susţinerea întreprinzătorilor eficienţi, prin reducerea limitării dezvoltării productivităţii muncii şi concentrării producţiei, reprezintă un obiectiv principal al actualei guvernări.

În forma ei actuală, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108/2001, cu modificările şi completările ulterioare ale art.6, nu cuprinde exploataţiile agricole care sunt constituite din terenuri aflate în administrarea unor instituţii publice, şi mă refer aici la Direcţia Generală a Penitenciarelor.

Prezenta propunere legislativă creează acces la finanţare şi pentru exploataţiile sus-menţionate, mai ales că acesta are un dublu scop: o dată asigurarea producţiei pentru aprovizionarea proprie, precum şi specializarea, cu ajutorul instituţiilor de resort, a celor din detenţie, pentru a lucra pământul mai târziu, când vor fi în libertate.

Am făcut această propunere, deoarece suntem încredinţaţi că, numai în condiţiile unor exploataţii agricole funcţionale, se pot obţine producţii, productivităţi şi eficienţă economică corespunzătoare. De aceea, vă rog să fiţi de acord şi să votaţi favorabil această propunere legislativă.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamnă Naum.

Dacă cineva doreşte să intervină?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, Ordonanţa de urgenţă nr.108/2001, devenită Legea nr.166/2002, are ca scop şi spirit dorinţa şi necesitatea de apariţie şi stimulare a noilor forme de organizare în agricultură, conform negocierilor în curs cu Uniunea Europeană. Acest lucru, esenţial pentru producţia agricolă, se poate realiza, conform Ordonanţei nr.108/2001, şi prin acordarea de facilităţi financiare similare cu cele practicate în statele din Uniunea Europeană. Însă modificările propuse prin proiectul legislativ al stimatei noastre colege şi pe care-l discutăm azi au cu totul un alt substrat, şi anume de a rezolva o problemă de insuficienţă financiară, dintr-o zonă bugetară total alta decât cea patronată de Ministerul Agriculturii.

Trebuie să recunoaştem că sunt încă multe lucruri nerezolvate, atât în agricultură, cât şi în societatea românească şi în zona de responsabilitate a Ministerului Justiţiei. Iată de ce nu putem fi de acord să girăm incapacitatea unor responsabili din acest minister de a-şi rezolva problemele apărute la Direcţia Generală a Penitenciarelor prin accesarea de fonduri financiare din banii destinaţi apariţiei şi dezvoltării de exploataţii agricole. Azi - mâine, ne vom trezi, probabil, creând acest precedent, ca şi din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei, cei care mai deţin suprafeţe de teren agricol şi sunt instituţii publice să încerce şi să acceseze fonduri care nu le sunt destinate prin bugetul de stat pe care îl votăm în Parlament.

Din acest motiv, Partidul Democrat se va abţine de la vot şi, sigur, vom încerca să oprim acest proiect legislativ. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege. La titlul acestuia dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic. Vă rog urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2? Nu sunt obiecţiuni. Adoptat în unanimitate.

Vă rog să constataţi că am parcurs textele acestui proiect pe care-l vom supune votului final astăzi.

La pct.30 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 93/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.59 alin.1 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi.

Vă rog, domnule ministru, să prezentaţi acest proiect şi rog Comisia pentru industrii, prezentă prin domnul vicepreşedinte Moraru.

Domnul Dan Banciu (consilier, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului):

Ordonanţa Guvernului nr. 28/1999, aprobată cu modificări şi republicată sub formă de Legea 64/2002, a instituit obligativitatea agenţilor economici care prestează servicii direct către populaţie sau efectuează livrări de bunuri de a utiliza aparate fiscale de marcat. În acest sens, art.30 din Legea nr. 38/2003 a prevăzut la rândul ei obligativitatea operatorilor de transport în regim de taxi de a-şi dota şi pregăti taxiurile în vederea autorizării. Termenul era, evident, în conformitate cu cealaltă lege, 1 ianuarie 2004.

Constatările noastre la începutul anului au vizat faptul că la data respectivă nu exista, din cele 7 tipuri care se vehiculau pe piaţă de aparate adaptabile pentru transportul în regim de taxi, unul singur avea omologare şi aprobare de model, şi pentru a nu crea distorsiuni concurenţiale, am propus prin ordonanţa de faţă prorogarea termenului până la data de 30 iunie 2004. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Domnul vicepreşedinte Bivolaru. Vă rog să prezentaţi raportul Comisia pentru industrii şi servicii.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această ordonanţă a Guvernului a trecut şi pe la Comisia pentru industrii, care a întocmit acest raport în forma adoptată de către Senat. Rugăm să supuneţi aprobării Camerei această prorogare de termen.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri generale?

La titlul proiectului de lege, în forma adoptată de Senat, dacă aveţi obiecţiuni? Adoptat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Textul articolului unic. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Vom supune proiectul de lege votului final astăzi.

La pct.31 - Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, probabil, în consecinţă a primului proiect votat, comisia ne-a propus respingerea. Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte. Nu este stimaţi colegi, nici o legătură între proiectul de la pct.31. Era vorba de modificarea aceleiaşi legi, dar dau cuvântul domnului... (Domnul deputat Ioan Bivolaru şi domnul ministru Acsinte Gaspar merg la prezidiu.) Nu, nici măcar aceeaşi lege, era vorba doar de regim de taxi. Nu au deci, nici o legătură, cele două proiecte de lege, cel de la pct. 30 şi cel de la pct. 31. Dau cuvântul domnului vicepreşedinte al Comisiei pentru industrii să vă propună respingerea.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această propunere legislativă a fost respinsă printr-o propunere venită de la Guvern, a fost respinsă şi de către Senat şi comisia noastră propunere Camerei să susţină propunerea de respingere, exact aşa cum a venit de la Senat. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Dacă doreşte cineva să intervină în dezbateri? Nu. Vom supune propunerea comisiei votului final astăzi.

La pct.32 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.115/1996. Comisia juridică, este domnul secretar al Comisiei juridice, vă rog să vă susţineţi propunera de respingere.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu art. 89 din Regulamentul Camerei, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 115/1996. Consiliul Legislativ, cu Avizul nr.1064 din 17.VII.2003, a avizat negativ propunerea legislativă. De asemenea, Guvernul României, cu Adresa nr.161 din 16.I.2004, a transmis punctul său de vedere, în care a precizat că nu susţine promovarea iniţiativei legislative.

Comisia juridică a hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 115/1996, modificată şi completată, privind unele măsuri privind asigurarea transparenţei.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Dacă doreşte cineva să intervină? Nu. Vom supune propunerea comisiei votului final astăzi.

Următoarea propunere, cea de la pct. 33, Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei nr.85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Comisia juridică vă propune, de asemenea, respingerea. Aveţi cuvântul, domnule secretar, să vă susţineţi punctul de vedere.

Domnul Florin Iordache:

Comisia juridică, ţinând cont de Avizul nr.96 al Consiliului Legislativ, de asemenea, având în vedere Adresa din 17.II. a Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul, în şedinţa din 3 martie 2004, a hotărât cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Propunerii legislative privind completarea Ordonanţei nr.85 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină?

Domnule deputat Dan Brudaşcu sunteţi iniţiator?

Domnul Dan Brudaşcu:

Nu. Sunt în calitate de participant la dezbateri, iniţiator este un coleg de al meu.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă dânsul nu se opune. Dacă domnul iniţiator nu se opune propunerii comisiei.

Domnul Dan Brudaşcu:

Nu este prezent, deci, nu are cum să se manifeste.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Dan Brudaşcu:

Îmi pare rău, dar nefiind prezent, nu are cum să se manifeste decât eventual prin telepatie sau simpatie.

Domnule preşedinte,

Problema asociaţiilor de locatari şi proprietari este în momentul de faţă o problemă pentru care, din păcate, Legislativul şi Executivul nu au găsit soluţiile pentru a le asigura funcţionalitatea. Invocarea din raportul de respingere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a faptului că Normele metodologice privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari au fost aprobate prin hotărârea Guvernului nu cred că poate constitui un motiv de respingere a unei legi. Normele acestea nu au fost supuse dezbaterii Camerei Deputaţilor, prin urmare, nu cred că norma poate bate legea. Dacă este aşa, atunci este foarte grav şi nu mai putem vorbi despre democraţie.

Pe de altă parte, elementele pe care le cuprinde această propunere de lege sunt elemente absolut necesare pentru a elimina disfuncţionalităţile din activitatea acestor asociaţii de proprietari. În momentul de faţă, acestea sunt confruntate cu două elemente importante. Unul dintre elemente îl constituie costurile, pentru că, potrivit modificărilor aduse prin eliminarea acestor convenţii sociale, sunt obligaţi la angajări care presupun o serie de taxe care măresc nejustificat de mult cheltuielile de întreţinere pentru locatari.

Pe de altă parte, este vorba de posibilitatea intervenţiei, cel puţin din punct de vedere al asigurării asistenţei de specialitate a consiliilor locale, a compartimentelor specializate din cadrul acestora pentru a acţiona în calitate de comisie de cenzori pentru a verifica în permanenţă şi a elimina posibilităţile de fraudă şi de ilegalităţi. Eliminându-se acest proiect de lege sau considerând că el nu reprezintă o necesitate, nu facem decât să lăsăm în continuare ca în acest domeniu important, care creează atlfel dificultăţi locatarilor, să troneze, să persiste haosul şi dezordinea.

Vă asumaţi, stimaţi colegi, respingând acest proiect de lege, o răspundere deosebită faţă de cei care au nevoie ca în domeniul administrării spaţiilor locative să existe ordine, să existe respectarea legii.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Vom supune propunerea de respingere votului final astăzi.

La pct.34 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. Comisia juridică a formulat de asemenea propunere de respingere a acestei iniţiative legislative. Aveţi cuvântul, domnule secretar.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi ţinând cont de avizul Consiliului Legislativ, analizând şi punctul de vedere al Guvernului cu nr.161 din 16.I.2004, care a precizat că nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, cu majoritate de voturi, propune respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină la această propunere? Nu. Vom supune votului final propunerea comisiei.

La pct.35 - Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Cipăieni, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Măgherani.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritorului şi echilibru ecologic, domnul preşedinte. Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Ion Florescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritorului şi echilibru ecologic propune respingerea acestui proiect pentru simplu motiv că nu întruneşte criteriile prevăzute de Legea nr. 351/2001. Aşadar, domnule preşedinte, vă rugăm să propuneţi plenului respingerea acestui proiect. Mulţumesc frumos.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule secretar Ion Florescu. Dacă doreşte cineva să intervină? Poftiţi, domnule deputat. Nu sunteţi printre iniţiatori.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte, nu vă supăraţi, dar aici s-a strecurat o greşeală şi ar trebui undeva să se facă o reanalizare, dacă nu cumva a fost o confuzie în cazul acesta, în cadrul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritorului şi echilibru ecologic. Comuna Cipăieni nu s-ar putea obţine din reorganizarea comunei Măgherani, este într-o altă parte a judeţului, deci, nici într-un caz, nu poate să fie, poate eventual comuna Sânger să fie cea care se reorganizează. Deci, propun ca, comisia să analizeze. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Rog comisia să răspundă, dacă este vorba de o eroare sau... Domnul vicepreşedinte Bara.

Iniţiatorii, oricum, se referă explicit la comuna Cipăieni, prin reorganizarea comunei Măgherani.

Domnul Radu Liviu Bara:

Exact, şi în expunerea de motive pentru înfiinţarea comunei Bereni, se scrie clar: bugetul...

Domnul Adrian Moisoiu (din bancă):

Cipăieni!

Domnul Radu Liviu Bara:

Cipăieni. Nu, eu Bereni am.

Domnul Valer Dorneanu:

Cred că s-a referit reprezentantul comisiei la următoarea propunere. E vorba de două comune rezultate prin reorganizarea aceleiaşi comune, Măgherani.

Domnul Radu Liviu Bara:

În expunerea de motive se spune clar: viitoarea comună Cipăieni, cu satele aparţinătoare, Pripoare şi Vălişoara cu vecinătăţile menţionate, situată în Câmpia Transilvaniei, iar la modul de organizare, Cipăieni este prezentat ca şi cum ar fi trecut "..atât îmi scrie... Deci, Cipăieni-ul, având în componenţă satele Cipăieni, Pripoare..., prin reorganizarea comunei Sânger.

Domnul Adrian Moisoiu (din bancă):

Mai trebuie să analizaţi, domnule vicepreşedinte.

Domnul Radu Liviu Bara:

Ne cerem scuze, a intervenit o greşeală probabil în raport.

Domnul Dan Brudaşcu (din bancă):

Comisia nu şi-a făcut datoria.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, v-aş ruga să nu priviţi cu vinovăţie spre comisie, nu este vina comisiei, este vina iniţiatorilor.

Titlul legii, prezentat de iniţiatori, se referă la înfiinţarea comunei Cipăieni, prin reorganizarea comune Măgherani. Oricum, propunerea este de respingere. Vom supune propunerea de respingere a acestei iniţiative votului final astăzi.

Următoarea propunere, tot din comuna Măgherani se doreşte înfiinţarea comunei Bereni. Aveţi cuvântul, domnule Florescu.

Domnul Ion Florescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Din aceleaşi considerente, comisia în unanimitate de voturi propune respingerea. Principalul motiv este neîndeplinirea criteriului populaţie, ştiindu-se că numărul minim admis de lege, numărul minim de locuitori admis de lege este de 1500, comuna propusă a se înfiinţa nu are decât 1353 de locuitori. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să intervină la propunerea comisiei? Nu. Nici chiar domnul deputat Dan Brudaşcu.

Vom supune votului final această propunere a comisiei.

La pct.37, înainte de a da cuvântul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritorului şi echilibru ecologic, rog şefii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală, se apropie votul final şi vreau să vă anunţ că sunt pregătite şi listele pentru apel nominal, în situaţia în care nu avem prezenţa necesară.

Dau cuvântul domnului Bara pentru a-şi susţine raportul de respingere la această Propunere legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 48/2003.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.48 a fost retrimisă comisiei din plenul Camerei. În urma reanalizării, comisia a hotărât în unanimitate la această iniţiativă respingerea ca şi prima dată când a completat raportul.

Deci, comisia îşi menţine propunerea de respingere, pe care vreau să o supuneţi plenului Camerei.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva că intervină? Poftiţi.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Îmi pare rău pentru acestă formă în care se prezintă un raport la o lege de o deosebită importanţă, poate pentru o anumită localitate, pentru simplu motiv că, comisia eu nu cred că a mai analizat încă o dată această situaţie. Şi anume, spunea domnul coleg, domnul deputat Bara adineauri că, comisia a respins-o la o nouă analiză, în unanimitate. Într-un raport pe care eu l-am avut în mână, spune că a fost respinsă cu 12 voturi la 2. Deci, nu înţeleg atunci, ori este unanimitate, ori este cu 12 la 2, şi aceasta vine să dovedească, ca şi exemplul trecut puţin mai repede, în legătură cu satul Cipăieni din cadrul comunei Sânger, superficialitatea cu care lucrează această comisie.

Pe de altă parte, revenind la modificarea propusă prin PL nr. 611/2003, aş dori să atrag atenţia încă o dată că este absolut necesar ca această comisie care are sarcina de a atribui denumiri, este foarte bine ca această comisie să aibă vot deliberativ, şi nu vot consultativ, drept de vot deliberativ, şi nu drept de vot consultativ, pentru că, aşa cum se vede, se poate întâmpla ca să se lucreze superficial, pe de o parte, pe de altă parte, cazul concret la Mureş, într-o situaţie similară, soluţia consiliului local este atacată de prefectură şi se trambalează prin tribunale ca să se găsească o sentinţă în acest caz. Chiar dacă Legea nr. 215 spune ceva în această direcţie, eu cred că de o comisie de specialişti ori este nevoie, ori nu este nevoie. Dacă este nevoie, atunci să se ia în consideraţie părerea lor, ori, dacă nu, atunci haideţi să facem o modificare de lege în care să spunem: de această comisie de specialişti nu este nevoie, să o desfiinţăm şi nu mai are nici un rost ca să mai existe şi o asemenea comisie pe lângă prefecturi, în acest caz.

Deci, propun ca încă o dată comisia să se întrunească şi să analizeze cu mai multă atenţie propunerea legislativă. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat... Numai puţin. Domnule vicepreşedinte, lăsaţi să vorbească şi pe domnul deputat Dan Brudaşcu, ca să le răspundeţi la amândoi.

Domnul Dan Brudaşcu:

Adoptarea unei asemenea propuneri legislative se justifică din mai multe considerente şi considerente de natură istorică. Reamintesc, în acest sens, că atunci când s-au maghiarizat denumirile de localităţi din Transilvania, autorităţile maghiare au dat în sarcina Academiei maghiare de la Budapesta să constituie o comisie care să analizeze şi din punct de vedere istoric, dar şi din punct de vedere etnologic, motivele pentru atribuirea anumitor denumiri maghiare localităţilor româneşti din Transilvania.

Deci, dacă autorităţile maghiare au făcut acest lucru, cred că şi autorităţile române ar trebui să acţioneze, pe cale de consecinţă. Acesta este un aspect.

Al doilea aspect de care trebuie să se ţină cont este faptul că în ultima perioadă asistăm la tot felul de încercări făcute de către cercuri extremist-revizioniste de a reabilita o serie de foşti criminali de război sau o serie de duşmani declaraţi ai poporului român, atribuindu-le denumiri de instituţii, ridicându-le monumente şi statui sau încercând tot felul de alte manifestări care frizează demnitatea poporului român.

Având în vedere persistenţa şi insistenţa cu care se urmăreşte un asemenea deziderat, consider că este obligatoriu pentru eliminarea situaţiilor în care ne trezim că mâine-poimâine, denumiri de localităţi, de străzi, de instituţii poartă numele unor mari criminali de război sau unor mari criminali împotriva umanităţii, ca să evităm asemenea situaţii, trebuie să existe acest filtru care să fie constituit din persoane şi personalităţi cu pregătire ştiinţifică, academică şi care să fie de bună-credinţă în aplicarea acestei posibilităţi de schimbări de denumiri, de localităţi, străzi, instituţii ş.a.m.d.

În cazul în care nu doriţi acest lucru, în cazul în care doriţi reabilitarea de o manieră forţată a criminalilor de război, atunci, domnilor colegi, nu aveţi decât să acceptaţi ideea respingerii acestei propuneri legislative de bun simţ.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Bara. Staţi puţin, domnule Bara, că mai doreşte, din partea PRM-ului, domnul deputat Costache.

Domnul Costache Mircea:

Sunt între iniţiatori, domnule preşedinte de comisie, vă rog frumos. Nu dezinformaţi plenul.

Mulţumesc, domnule preşedinte. Aşa cum am mai precizat şi în cazul dezbaterilor generale, este vorba despre un proiect care nu încalcă autonomia locală, aşa cum s-a precizat de către reprezentanţii Comisiei pentru administraţie publică, ci dimpotrivă, în baza autonomiei locale înseamnă că un consiliu local este autonom să constituie o comisie specializată pentru atribuirea de nume de străzi şi loalităţi. Pentru a se preveni monopolizarea acestor denumiri, numai din cultura şi istoria altor naţionalităţi decât cea română. Nu este vorba de încălcarea autonomiei locale, ci de consolidarea autonomiei locale, prin delegarea de competenţe către o comisie specializată.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Bara, vă rog să răspundeţi acestor intervenţii.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Cred că iniţiatorii... de aceea nu am enunţat observaţiile făcute de către comisie, pentru că unii dintre iniţiatori au fost în cadrul comisiei şi acolo au aflat. Probabil că au uitat. Şi la referiri din astea că... noi, să ştiţi că poate în Comisia pentru cultură, domnule coleg, se face politica nu ştiu cui..., la Comisia pentru administraţie nu se face politica nici a românilor, nici a maghiarilor. Să ştiţi, îmi pare foarte rău că de la acest microfon puteţi să vă exprimaţi asemenea păreri în legătură cu lucru într-o altă comisie.

Şi acuma am să încerc, pentru domnul coleg Moisoiu, să le citesc încă o dată, când a fost la comisie le-am citit, dar văd că probabil că a uitat.

Deci, motivele pentru care a respins comisia această iniţiativă. Şi în primul şi în primul rând, indiferent ce spunea colegul respectiv, nu se poate, încalcă principiul autonomiei locale, şi am să explic şi de ce, dar vă rog să fiţi atent.

Deci, potrivit Ordonanţei Guvernului nr.63, consiliile locale pot atribui sau schimba denumiri prin hotărâre pentru parcuri, pieţe, oboare, cartiere, străzi, staţii ale mijloacelor de transport în comun. Proiectele de hotărâri ale consiliilor locale, având ca obiect atribuirea sau schimbarea de denumiri, vor putea fi adoptate numai după ce au fost analizate şi avizate de Comisia pentru atribuiri de denumiri constituită la nivelul judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti. Solicitarea avizului este obligatorie, dar are caracter consultativ pentru consiliile locale.

Hotărârile consiliilor locale adoptate fără avizul Comisiei de atribuire de denumiri sunt nule de drept, nulitatea constatându-se de instanţa de contencios administrativ, la sesizarea prefectului sau a oricărei persoane interesate. Modificările propuse a fi aduse prin această iniţiativă legislativă, respectiv motivarea şi caracterul obligatoriu al avizului Comisiei de atribuire de denumiri pentru consiliile locale este de natură a încălca principiul autonomiei locale, o comisie tehnică infirmând practic o hotărâre a unui consiliu local care este în drept să decidă asupra schimbării sau atribuirii de denumiri la acele obiective pentru care este competent, potrivit legii.

Ordonanţa Guvernului, care îmi pare foarte rău şi iar o repet, nu aţi citit-o nici la comisie, nici acuma nu o cunoaşteţi, să vă fie clar, prevede că atunci când consiliile locale adoptă hotărâri prin care se atribuie sau se schimbă denumiri, fără a solicita avizul Comisiei de atribuire de denumiri, prefectul sau oricare persoană interesată poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru a constata nulitatea de drept a unor asemenea hotărâri.

Prin urmare, cadrul legal existent statuează dreptul consiliile locale de a atribui sau de a schimba denumiri, în timp ce prin această propunere legislativă se încalcă atât acest drept, cât şi principiul autonomiei locale, şi nu se pune problema de alte condiţii pe care trebuie să le îndeplinească. Şi în legătură cu observaţiile cum lucrează o comisie sau alta, eu vă rog frumos să fiţi conştienţi că nu am făcut o iniţiativă proastă, care să nu se încadreze în legile actuale din România. Probabil că în asta se pot încadra. Vă mulţumesc. Tocmai de aceea comisia propune respingerea.

Domnul Valer Dorneanu:

Replică, sau ce doriţi?

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc. Îmi permiteţi să reiau un pic toată treaba aceasta, după ce domnul Bara a ridicat problemele acestea, cum le-a prezentat.

În primul rând, problema care s-a pus aici a fost dacă această comisie - tehnică, cum îi spune domnul Bara - are vreun sens, sau nu are vreun sens. Dacă nu are sens, atunci faceţi bine şi ştergeţi-o. Pentru că, dacă numai întrebi ce face această comisie, dar n-o iei în consideraţie, înseamnă că cheltuiesc banii statului de pomană şi timpul statului de pomană. Deci, acesta este primul aspect, pentru care odată trebuie ca să lămurim.

Doi. Aşa cum s-a mai discutat aici şi astăzi, se ştie foarte bine că este vorba şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.31/2002, care se referă la infracţiuni contra păcii şi umanităţii. Păi, nu putem lăsa un consiliu local să facă ce vrea el, în condiţiile în care numele unor criminali de război se atribuie unor localităţi. Nu se poate! Şi, atunci, este normal ca o asemenea comisie tehnică să aibă dreptul să intervină. Se cunosc multe cazuri în această situaţie. De ce trebuie ca să ne târguim pentru un asemenea aspect? Este absolut necesară această comisie tehnică şi, în consecinţă, rolul ei să nu fie decorativ, ci să fie, într-adevăr, un rol deliberativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Dan Brudaşcu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

Nu pot decât să remarc tonul mai mult decât violent şi jignitor al domnului vicepreşedinte Bara vizavi de această propunere a colegilor mei. Nu ştiu dacă domnia sa, prin pregătire şi experienţă, are căderea să aprecieze ca fiind bună, sau proastă o propunere legislativă. De aceea, pretind să-şi ceară scuze faţă de cei pe care i-a jignit prin aprecierile domniei sale tumultuoase şi neavenite.

Doi. Reamintesc cele întâmplate de câtăva vreme încoace. Mai exact faptul că o serie de denumiri din Transilvania au căpătat nu denumirile lor iniţiale, cele istorice, consemnate în documente incontestabile prin calitatea actului istoric al lucrărilor respective, ci au căpătat denumiri din perioada horthysmului.

Dacă dumneavoastră doriţi ca teritoriile româneşti să fie împânzite de asemenea denumiri care reamintesc de perioada horthystă, atunci vă rog să admiteţi o asemenea situaţie.

Pe de altă parte, mă surprinde declaraţia făcută de vicepreşedintele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic în Parlamentul României, că acea comisie nu face politica poporului român, că ea trebuie să facă şi să se identifice cu interesele majore ale poporului român, şi nu cu invenţii şi fantezii.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, domnul Ioan Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş vrea, în primul rând, să subliniez faptul că niciodată, la nivelul comisiei, nu s-a pus în discuţie o propunere legislativă, indiferent cine este autorul acesteia, în sensul că ar fi mai importantă sau mai puţin importantă decât celelalte.

Toate propunerile legislative au fost tratate cu aceeaşi unitate de măsură şi asupra fiecăreia membrii comisiei s-au aplecat cu foarte multă atenţie, încercând s-o soluţioneze în strictă concordanţă cu legislaţia în vigoare şi cu realităţile pe care respectivul act normativ, sau respectiva propunere le reglementează.

În ce priveşte propunerea ce face obiectul dezbaterii actuale, comisia şi-a menţinut punctul de vedere, pentru că, în opinia acesteia, atributul exclusiv în ce priveşte stabilirea de denumiri nu poate fi decât al consiliului local. Aceasta nu înseamnă că noi neglijăm competenţele şi punctul de vedere al comisiei tehnice, care are posibilitatea să se exprime şi să exprime un punct de vedere care să fie luat în seamă de către consiliul local. Dar cel care decide nu poate fi altul decât consiliul local, pentru că, altfel, am afecta în mod evident autonomia consiliului local în ce priveşte modul de decizie la nivelul autorităţii locale.

Pe de altă parte, consiliul local are obligaţia să ceară un punct de vedere competent şi autorizat al acestei comisii tehnice. Deci, nu se pune în discuţie faptul că această comisie ar avea un rol doar aşa, pur teoretic. Consiliul local este obligat să ceară punctul de vedere al acestei comisii.

Şi, în al treilea rând, domnule preşedinte, stimaţi colegi, orice persoană care este nemulţumită de hotărârea unui consiliu local, chiar şi în ce priveşte luarea unei asemenea decizii, are posibilitatea de a se îndrepta împotriva acestei hotărâri pe calea contenciosului administrativ.

Deci, o hotărâre care pe fond încalcă prevederile legale este atacabilă, respectând normele contenciosului administrativ.

De aceea, nu există nici un fel de problemă care să impună o altă decizie în ce priveşte propunerea respectivă şi nu pot decât să susţin raportul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi să solicit plenului Camerei Deputaţilor să-l susţină în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Vom supune, stimaţi colegi, propunerea de respingere votului dumneavoastră final.

Domnul vicepreşedinte Bara.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

Am o rugăminte: la pct.41, pct.42, pct.43, pct.44 şi pct.45 din ordinea de zi, sunt un număr de comune care deja au fost cuprinse în legea de transformare a satelor în comune, declararea satelor ca şi comune, sau oraşe. Sunt cam de vreo lună şi jumătate pe ordinea de zi. Eu vă rog frumos, până când eventual dacă supuneţi plenului să aprobe, să le putem discuta şi aceste 5 cazuri, până când, eventual, se face cvorumul pentru votul final.

Dacă şi plenul este de acord?

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Pentru că deocamdată prezenţa nu este cea potrivită votului final, vă propun să fim de acord cu această cerere a Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Da?

Vă mulţumesc.

La pct.38: Propunerea legislativă privind acordarea unui procent de minimum 10% din construcţiile realizate prin ANL angajaţilor din toate domeniilel siguranţei naţionale.

Comisia pentru industrii şi servicii.

Nu este nimeni din Comisia pentru industrii şi servicii?

Domnul Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă respectivă, prin care se solicită acordarea unui procent de minimum 10% din construcţiile realizate prin ANL unor angajaţi din toate domeniile siguranţei naţionale, a primit aviz negativ din partea Guvernului, raportul Senatului este de respingere şi Comisia de industrii şi servicii, la fel, vă propune respingerea acestei iniţiative legislative, deoarece, prin Legea nr.152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, s-au stabilit condiţiile prin care se poate avea acces la locuinţele realizate de ANL şi aceste condiţii pot fi îndeplinite şi de către personalul respectiv, pentru care se face această trimitere, această iniţiativă legislativă.

În consecinţă, vă propunem respingerea acestei iniţiative legislative.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină?

Vă rog. Domnul Metin Cerchez.

Domnul Metin Cerchez:

Când am dorit ca această iniţiativă să devină realitate, nu m-am gândit, într-adevăr, să defavorizăm o clasă în favoarea celeilalte, adică cei din siguranţa naţională să primească acele locuinţe şi practic nu era vorba de foarte multe locuinţe, ci doar 10% dintre cele care se repartizează în mod normal de către ANL, pentru că există foarte multe cadre atât din Ministerul Apărării Naţionale, cât şi din Ministerul de Interne şi din S.R.I., care stau cu chirie, foarte mulţi tineri, şi vreau să vă spun că fenomenul, indiferent că vrem noi sau nu, va exista. Primarii vor da locuinţe acelor ofiţeri de poliţie, sau acelor procurori, sau acelor judecători, pentru a le muşamaliza cazurile de corupţie. Deci, indiferent că vrem noi sau alţii, aceste locuinţe vor fi date anumitor poliţişti, anumitor procurori, anumitor judecători. Pe când, aşa, dacă noi aveam cadrul legislativ, de a se da 10% de către ANL, adică fără imixtiunea primarului, atunci nu mai existau cazuri de corupţie. Deci, primarul, prin repartizarea de bună voie a acestor locuinţe către anumiţi poliţişti, va crea premisa pentru cazul de corupţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Raj Tunaru.

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Îmi pare rău că trebuie să-l contrazic pe colegul şi prietenul meu, dar, prin acest amendament, dacă s-ar adopta, am ajunge în situaţia de dinainte de '89, pe vremea lui Ceauşescu, când o categorie anume, nu contează că sunt militari, ofiţeri, strungari, doctori, sau ingineri, sunt favorizaţi.

Eu propun, vă rog să votaţi propunerea Guvernului, şi anume toţi să aibă şansă egală conform legislaţiei în vigoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Nemaifiind intervenţii, vă mulţumesc foarte mult celor care m-au înţeles, vom supune votului final propunerea comisiei la sfârşitul şedinţei.

La pct.39: Propunerea legislativă privind instituirea voluntariatului în armată.

Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este?

Nu este.

Domnul Popescu, de la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, la Propunerea legislativă privind instituirea voluntariatului în armată.

Domnul Virgil Popescu:

Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată pentru dezbatere şi avizare în fond cu proiectul de lege, în procedură obişnuită.

Am avut aviz favorabil de la Consiliul Legislativ, dar cu observaţii de fond, de redactare şi de tehnică legislativă.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ propunerea legislativă, iar comisia a analizat şi punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi comisia a hotărât respingerea acesteia, în unanimitate de voturi, cu motivarea că instituirea voluntariatului în armată, ca unică formă de participare a populaţiei la apărarea ţării, nu ar putea reprezenta legea-cadru care să înlocuiască actuala Lege nr.46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare.

De asemenea, iniţiativa legislativă nu ţine seama de etapele în care se realizează reforma în armată şi nici de efectele trecerii directe de la stagiul militar obligatoriu la voluntariat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Vom supune votului final această propunere, la sfârşitul acestei zile.

L-aş ruga pe domnul vicepreşedinte Bara să prezinte în continuare motivaţia deciziei comisiei de a ne propune respingerea propunerilor de la pct.41, pct.42, pct.43, pct.44, pct.45 şi pct.46.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că toate aceste propuneri au fost cuprinse în cele două legi - Legea de transformare a unor comune în oraşe, sau a unor sate în comune -, care deja au trecut de Cameră, ţinând seama că nu mai au obiect, vă propun ca cele de la pct.41, pct.42, pct.43, pct.44, pct.45 şi pct.46 să le supuneţi în bloc plenului Camerei Deputaţilor pentru respingere - repet, având în vedere că ele au fost cuprinse în cele două legi amintite.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină? Nu.

Vom supune cele 6 propuneri, pe rând, votului final, pentru a fi respinse, pentru motivele arătate de comisie.

Pct.40: Propunerea legislativă pentru organizarea şi exercitarea profesiei de tehnician din medicina modernă şi complementară.

Comisia de sănătate şi familie? Nu este nimeni.

Amânăm acest proiect.

Stimaţi colegi,

Regret că prezenţa în sală nu este cea potrivită.

Suntem nevoiţi să facem apelul nominal.

Domnule secretar Mohora, v-aş ruga să citiţi lista colegilor noştri.

Stimaţi colegi,

Înainte de apel, v-aş ruga să-mi permiteţi un scurt intermezzo. Vă anunţ că ne vizitează ţara doamna preşedinte François Schepmans a Parlamentului Valon din Belgia, împreună cu o delegaţie.

V-aş ruga să o aplaudăm şi să salutăm astfel prezenţa domniei sale. (Aplauze.)

Vă mulţumesc mult.

Îl rog pe domnul secretar Mohora să facă apelul nominal.

Domnul Tudor Mohora:

- Abiţei Ludovic - prezent
- Afrăsinei Viorica - prezentă
- Albu Gheorghe - prezent
- Ana Gheorghe - prezent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - absent
- Andronescu Ecaterina - prezentă
- Antal Istvan - prezent
- Anton Marin - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - prezent
- Apostolescu Maria - prezentă
- Arghezi Mitzura Domnica - absentă
- Ariton Gheorghe - prezent
- Armaş Iosif - absent
- Arnăutu Eugenu - prezent
- Asztalos Ferenc - absent
- Avramescu Constantin Gheorghe - prezent
- Baban Ştefan - prezent
- Babiuc Victor - absent
- Baciu Mihai - absent
- Bahrin Dorel - absent
- Baltă Mihai - prezent
- Baltă Tudor - prezent
- Bar Mihai - prezent
- Bara Radu Liviu - prezent
- Barbu Gheorghe - prezent
- Bartoş Daniela - prezentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeţ Mitică - prezent
- Bălăşoiu Amalia - prezentă
- Băncescu Ioan - prezent
- Bâldea Ioan - prezent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - prezent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - prezent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - absent
- Boc Emil - prezent
- Bogea Angela - prezentă
- Boiangiu Cornel - prezent
- Bolcaş Augustin Lucian - absent
- Böndi Gyöngyike - prezentă
- Borbely Laszlo - prezent
- Bozgă Ion - prezent
- Bran Vasile - prezent
- Brînzan Ovidiu - absent
- Brudaşcu Dan - prezent
- Bucur Constantin - absent
- Bucur Mircea - prezent
- Buga Florea - prezent
- Burnei Ion - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - prezentă
- Buzatu Dumitru - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - prezent
- Calcan Valentin Gigel - prezent
- Canacheu Costică - absent
- Cazan Gheorghe Romeo-Leonard - prezent
- Cazimir Ştefan - prezent
- Căşunean-Vlad Adrian - absent
- Cerchez Metin - prezent
- Cherescu Pavel - absent
- Chiliman Andrei Ioan - absent
- Chiriţă Dumitru - absent
- Ciontu Corneliu - prezent
- Ciuceanu Radu - prezent
- Ciupercă Vasile Silvian - prezent
- Cîrstoiu Ion - absent
- Cladovan Teodor - prezent
- Cliveti Minodora - absentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - prezent
- Cojocaru Nicu - absent
- Crăciun Dorel Petru - prezent
- Creţ Nicoară - absent
- Cristea Marin - prezent
- Crişan Emil - prezent
- Dan Matei-Agathon - absent
- Daraban Aurel - prezent
- Dăianu Dorin - prezent
- Dinu Gheorghe - prezent
- Dobre Traian - prezent
- Dobre Victor Paul - prezent
- Dobrescu Smaranda - absentă
- Dolănescu Ion - prezent
- Dorian Dorel - absent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - absent
- Dragoş Liviu Iuliu - absent
- Dragu George - absent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - absent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - absentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - prezent
- Dumitriu Carmen - prezentă
- Duţu Constantin - absent
- Duţu Gheorghe - prezent
- Enescu Nicolae - absent
- Erdei Doloczki Istvan - prezent
- Eserghep Gelil - absent
- Fâcă Mihail - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Ana - prezentă
- Florescu Ion - prezent
- Fotopolos Sotiris - prezent
- Frunzăverde Sorin - absent
- Gaspar Acsinte - prezent
- Georgescu Filip - prezent
- Georgescu Florin - prezent
- Gheorghe Valeriu - absent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Gheorghiu Adrian - prezent
- Gheorghiu Viorel - absent
- Gingăraş Georgiu - absent
- Giuglea Ştefan - prezent
- Godja Petru - absent
- Grădinaru Nicolae - prezent
- Grigoraş Neculai - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Haşotti Puiu - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - prezent
- Holtea Iancu - prezent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Ianculescu Marian - absent
- Ifrim Mircea - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - prezent
- Ionel Adrian - prezent
- Ionescu Anton - prezent
- Ionescu Costel Marian - prezent
- Ionescu Dan - absent
- Ionescu Daniel - absent
- Ionescu Mihaela - prezentă
- Ionescu Răzvan - prezent
- Ionescu Smaranda - absentă
- Iordache Florin - prezent
- Iriza Marius - absent
- Iriza Scarlat - prezent
- Ivănescu Paula Maria - prezentă
- Jipa Florina Ruxandra - absentă
- Kelemen Attila Bela Ladislau - absent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Kónya-Hamar Sandor - prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - prezent
- Kovács Zoltan - prezent
- Lari Iorga Leonida - prezentă
- Lazăr Maria - prezentă
- Lăpădat Ştefan - prezent
- Lăpuşan Alexandru - prezent
- Leonăchescu Nicolae - prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - prezentă
- Lepşa Victor Sorin - absent
- Loghin Irina - absentă
- Longher Ghervazen - prezent
- Luchian Ion - absent
- Magheru Paul - prezent
- Maior Dorin Lazăr - prezent
- Makkai Grigore - absent
- Man Mircea - prezent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marcu Gheorghe - absent
- Mardari Ludovic - prezent
- Marin Gheorghe - prezent
- Marineci Ionel - prezent
- Márton Árpád Francisc - prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - prezent
- Mărăcineanu Adrian - prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - prezentă
- Mândroviceanu Vasile - prezent
- Mera Alexandru Liviu - absent
- Merce Ilie - absent
- Meşca Sever - prezent
- Miclea Ioan - prezent
- Micula Cătălin - absent
- Mihalachi Vasile - prezent
- Mihăilescu Petru Şerban - absent
- Mincu Iulian - prezent
- Mircea Costache - prezent
- Mirciov Petru - prezent
- Miron Vasile - prezent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mitrea Miron Tudor - absent
- Mitu Octavian - prezent
- Miţaru Anton - prezent
- Mînzînă Ion - absent
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Mocioi Ion - absent
- Mogoş Ion - absent
- Mohora Tudor - prezent
- Moisescu George Dumitru - prezent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moiş Văsălie - prezent
- Moldovan Carmen Ileana - prezentă
- Moldovan Petre - absent
- Moldoveanu Eugenia - prezentă
- Moraru Constantin Florentin - prezent
- Motoc Marian-Adrian - prezent
- Muscă Monica Octavia - prezentă
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - prezent
- - Naidin Petre - prezent
- - Nan Nicolae - prezent
- - Nassar Rodica - prezentă
- - Naum Liana Elena - prezentă
- - Nădejde Vlad-George - prezent
- - Năstase Adrian - absent
- - Năstase Ioan Mihai - prezent
- - Neacşu Ilie - prezent
- - Neagu Ion - prezent
- - Neagu Victor - prezent
- - Neamţu Horia Ion - prezent
- - Neamţu Tiberiu Paul - absent
- - Nechifor Cristian - prezent
- - Negoiţă Liviu Gheorghe - prezent
- - Nica Dan - absent
- - Nicolae Ion - prezent
- - Nicolaescu Gheorghe-Eugen - prezent
- - Nicolescu Mihai - prezent
- - Nicolicea Eugen - prezent
- - Niculescu Constantin - prezent
- - Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- - Nistor Vasile - absent
- - Niţă Constantin - prezent
- - Oltean Ioan - prezent
- - Olteanu Ionel - absent
- - Oltei Ion - prezent
- - Onisei Ioan - prezent
- - Palade Doru Dumitru - absent
- - Pambuccian Varujan - prezent
- - Paşcu Ioan Mircea - absent
- - Pataki Iulia - prezentă
- - Păun Nicolae - absent
- - Păduroiu Valentin - prezent
- - Păşcuţ Ştefan - prezent
- - Pecsi Francisc - absent
- - Pereş Alexandru - prezent
- - Petrescu Ovidiu Cameliu - prezent
- - Petruş Octavian Constantin - prezent
- - Pleşa Eugen Lucian - prezent
- - Podgoreanu Radu - absent
- - Pop Napoleon - absent
- - Popa Constanţa - prezentă
- - Popa Cornel - prezent
- - Popa Virgil - prezent
- - Popescu Dorin Grigore - absent
- - Popescu Costel Eugen - prezent
- - Popescu Gheorghe - absent
- - Popescu Ioan Dan - absent
- - Popescu Kanty Cătălin - prezent
- - Popescu Virgil - prezent
- - Popescu Bejat Ştefan Marian - absent
- - Popescu-Tăriceanu Călin - absent
- - Posea Petre - prezent
- - Predica Vasile - prezent
- - Pribeanu Gheorghe - prezent
- - Priboi Ristea - absent
- - Purceld Octavian-Mircea - absent
- - Puşcaş Vasile - absent
- - Puwak Hildegard-Carola - prezentă
- - Puzdrea Dumitru - absent
- - Radan Mihai - prezent
- - Ráduly Róbert Kálmán - absent
- - Raicu Romeo Marius - absent
- - Rasovan Dan Grigore - prezent
- - Rădoi Ion - prezent
- - Rădulescu Grigore Emil - prezent
- - Roşca Radu Vasile - prezent
- - Roşculeţ Gheorghe - prezent
- - Rus Emil - prezent
- - Rus Ioan - prezent
- - Ruşanu Dan Radu - prezent
- - Sadici Octavian - prezent
- - Sali Negiat - prezent
- - Sandache Cristian - prezent
- - Sandu Alecu - prezent
- - Sandu Ion Florentin - prezent
- - Sassu Alexandru - prezent
- - Saulea Dănuţ - absent
- - Savu Vasile Ioan - absent
- - Săpunaru Nini - absent
- - Sârbu Marian - absent
- - Sbârcea Tiberiu Sergiu - prezent
- - Selagea Constantin - prezent
- - Sencu Adrian Emanuel - absent
- - Sersea Nicolae - prezent
- - Severin Adrian - absent
- - Simedru Dan Coriolan - prezent
- - Sireţeanu Mihail - prezent
- - Sonea Ioan - prezent
- - Spiridon Nicu - prezent
- - Stan Ioan - prezent
- - Stan Ion - prezent
- - Stana-Ionescu Ileana - prezentă
- - Stanciu Anghel - absent
- - Stanciu Zisu - prezent
- - Stănescu Alexandru-Octav - prezent
- - Stănişoara Mihai - prezent
- - Stoian Mircea - prezent
- - Stroe Radu - prezent
- - Stuparu Timotei - prezent
- - Suciu Vasile - absent
- - Suditu Gheorghe - prezent
- - Székely Ervin-Zoltan - prezent
- - Szilagyi Zsolt - prezent
- - Şnaider Paul - prezent
- - Ştefan Ion - prezent
- - Ştefănescu Codrin - absent
- - Ştefănoiu Luca - absent
- - Ştirbeţ Cornel - prezent
- - Tamas Sandor - absent
- - Tărâţă Culiţă - prezent
- - Târpescu Pavel - prezent
- - Tcaciuc Ştefan - absent
- - Timiş Ioan - prezent
- - Toader Mircea Nicu - absent
- - Todoran Pavel - prezent
- - Tokay Gheorghe - absent
- - Toro Tiberiu - prezent
- - Tudor Marcu - absent
- - Tudose Mihai - prezent
- - Tunaru Raj - prezent
- - Ţibulcă Alexandru - prezent
- - Ţocu Iulian Costel - absent
- - Varga Attila - prezent
- - Vasile Aurelia - prezentă
- - Vasilescu Lia Olguţa - absentă
- - Vasilescu Nicolae - absent
- - Vasilescu Valentin - prezent
- - Vekov Károly János - prezent
- - Verbina Dan - prezent
- - Vida Iuliu - prezent
- - Vişinescu Marinache - prezent
- - Voicu Mădălin - prezent
- - Voinea Olga Lucheria - absentă
- - Voinea Florea - absent
- - Winkler Iuliu - prezent
- - Wittstock Eberhard-Wolfgang - prezent
- - Zăvoianu Dorel - prezent
- - Zgonea Valeriu Ştefan - prezent

(Domnii deputaţi care nu au fost prezenţi în sală în timpul apelului nominal, şi-au consemnat prezenţa la secretariatul de şedinţă)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Avem cvorumul necesar, îl avem cu condiţia să nu părăsiţi sala, cum o faceţi acum, şi prin stânga şi prin dreapta.

V-aş ruga să vă luaţi locurile în sală şi rog colegii să fie atenţi la numărare, trecem la votul final.

1. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania privind cooperarea în domeniul militar. Lege ordinară.

Cine este pentru? 279 de voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

2. Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.362/2000 privind Statutul poliţistului - lege organică.

Cine este pentru? Nu votează toată lumea. 258 de voturi.

Voturi împotrivă? Un vot.

Abţineri? O abţinere.

Cu 258 de voturi pentru, o abţinere, un vot contra s-a adoptat.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române de Intervenţii şi Salvare Navală. Lege ordinară.

Cine este pentru? 275 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

4. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie. Lege ordinară.

Cine este pentru? 279 de voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

5. Proiectul de Lege privind majorarea unor drepturi salariale ale personalului de specialitate artistică din cadrul Filarmonicii George Enescu din Bucureşti. Lege ordinară.

Cine este pentru? 180 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 41 de abţineri.

Adoptat cu 180 de voturi pentru, nici un vot contra, 41 abţineri.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 41 de voturi împotirvă.

Abţineri? 3 abţineri.

Rog Grupul parlamentar al PNL să se concentreze când se abţin de la vot. Pentru acelaşi moment vreau să zic. 182 de voturi pentru. 41 împotrivă, 3 împotrivă. Adoptat.

7. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Micfalău - judeţul Covasna. Se propune respingerea.

Cine este pentru această soluţie? Domnule Marton, poftiţi.

Domnul Marton Arpad:

Domnule preşedinte, vă rog să citiţi nota din subsol.

Domnul Valer Dorneanu:

Am înţeles, o să o citesc.

Propunerea de respingere a rămas fără efect pentru că este vorba de o propunere înregistrată după intrarea în vigoare a Constituţiei şi pentru că nu a fost adoptată în termeni de 45 de zile, termen care a expirat în timp ce era pe ordinea de zi la vot, urmează să constatăm ca efect al prevederilor art.75 alin.2 din Constituţie, că a fost adoptat, urmând ca Senatul să se pronunţe decisiv.

Domnul Oltean? Doriţi să daţi o explicaţie în calitate de preşedinte al comisiei.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că norma constituţională care prevede termenul prin interiorul căruia un act normativ trebuie să se regăsească într-un caz sau altul în regulamentul Camerei Deputaţilor, într-o formulă care nu pune în pericol adoptarea fără dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor a unor acte normative pentru care rapoartele de respingere sunt evidente din partea comisiilor de fond. Suntem în situaţia în care un act normativ, o propunere legislativă care nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a se adopta şi pentru care Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a întocmit un raport negativ, un raport de respingere, astăzi este adoptat în mod tacit pentru că este depăşit termenul de 45 de zile. Ştim cu toţii că în norma constituţională nu se prevede că aceste 45 de zile sunt zile lucrătoare sau sunt zile calendaristice. Cred că este cazul ca la nivelul Comisiei de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor să se purceadă la o analiză foarte serioasă şi să stabilească dacă nu cumva este vorba de un termen de zile lucrătoare ale Camerei Deputaţilor şi nu de zile calendaristice, pentru că, în felul acesta, va exista riscul ca în continuare acte normative care nu vor fi dezbătute din motive absolut obiective în cadrul comisiei de specialitate să treacă prin procedura votului tacit, punând în pericol adoptarea unor acte care sunt sau vor fi în contradicţie flagrantă cu realităţile şi cu legislaţia existentă în vigoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc. Aşteptăm propunerea dumneavoastră şi scris pentru Comisia de regulament.

8. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice. Lege ordinară.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 183 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 57 de voturi împotrivă.

Colegii liberali se orientează după PRM şi grupul PRM a votat înainte, după ce şi-a exprimat PRM-ul votul aţi votat şi dumneavoastră. De aceea, vă rog să mă scuzaţi.

Abţineri? O abţinere.

Proiectul a fost votat cu 183 de voturi pentru, 57 împotrivă şi o abţinere.

Doriţi să explicaţi votul? Doar să vorbiţi? Puteţi vorbi, fie o excepţie de procedură, fie să explicaţi votul, să vorbiţi în general... Vreţi să vă explicaţi votul.

Poftiţi, aveţi cuvântul.

Credeam că vreţi să vorbiţi în general şi la noi, în general, la noi nu se vorbeşte.

Domnul Ioan Oltean:

Nu, domnule preşedinte, vreau să motivez votul de susţinere din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Este cunoscut că în 2001, Ordonanţa Guvernului nr. 80 a fost un pas înapoi în ceea ce priveşte autonomia locală, autonomia financiară a autorităţilor publice locale. Iată că, Ordonanţa Guvernului nr. 85, care vine şi încearcă să modifice Ordonanţa Guvernului nr. 80, este modificată în mod substanţial în cadrul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Mare parte din conţinutul propunerii legislative a unui grup de parlamentari din cadrul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, care avea drept obiect modificarea substanţială, au fost preluate şi încorporate în cadrul Ordonanţei Guvernului nr. 85/2000, înlăturându-se aceleaşi prevederi care limitau dreptul consiliului local de a stabili normativul de personal, de a stabili normativul de cheltuieli în ce priveşte telefoanele şi combustibilul. Este categoric un pas înainte faţă de ceea ce a fost Ordonanţa Guvernului nr. 80, este un pas înainte în flexibilitatea pe care Guvernul în adoptarea... pentru că am preluat o parte din conţinutul... propunerii de modificare a Ordonanţei nr.80, care a fost susţinută de către o parte din parlamentarii Opoziţiei.

De aceea, Partidul Democrat a votat pentru această ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

9. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile şi instituţiile publice. Urmare a primului vot pe care l-aţi exprimat, de aprobare a unui proiect, de această dată, comisia propune respingerea acestei propuneri care se regăseşte în altă formulă la celălalt proiect.

Cine este pentru formula de respingere a propunerii legislative? 206 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 48 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptată propunerea de respingere.

10. Proiectul de Lege pentru aprobarea participării României la Grupul Australia pentru controlul exporturilor în vederea neproliferării armelor chimice şi biologice. Lege ordinară.

Cine este pentru? 252 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 5 abţineri.

Adoptat.

11. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Lege organică.

Cine este pentru? 198 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 40 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Adoptat.

12. Propunerea legislativă pentru completarea art.168 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Se propune respingerea.

Cine este pentru? 188 de voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 40 de voturi împotrivă.

Abţineri? 6 abţineri.

Adoptată propunerea de respingere cu 188 voturi pentru, 40 contra şi 6 abţineri.

Motivare. Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Gheorghe Dinu:

Domnilor parlamentari,

Aveaţi momentul să facem o reparaţie vizavi de pensionarii anului 1998. Cei din 1997 au beneficiat şi profită de nişte drepturi care le-au fost conferite prin reglementări ale Guvernului, cei din 1999 de asemenea. Cei din 1998 au fost scăpaţi. La Comisia de muncă şi protecţie socială, când am prezentat actul normativ prin care solicitam modificarea art.168 mi s-a reproşat că este prevăzut într-un program al Guvernului prin 2003, trebuia să se finalizeze şi, iată, suntem în martie, imediat aprilie din 2004 şi acea recorelare care trebuia aplicată şi celor din 1998 nu s-a produs. Trebuie să aşteptăm încă 10-12-15 ani ca să se facă reparaţia morală vizavi de pensionarii din 1998. Iată motivul pentru care noi am fost împotriva acestei respingeri.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

13. Propunerea legislativă privind susţinerea sporului demografic natural prin protejarea mamelor care au născut şi au păstrat în îngrijire trei sau mai mulţi copii. Se propune, de asemenea, respingerea iniţiativei. 182 de voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 53 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Admisă propunerea de respingere cu 182 de voturi pentru, 53 împotrivă şi nici o abţinere.

14. Propunerea legislativă pentru completarea art.1 din Legea nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei generale a serviciului muncii în periada 1950-1961. Se propune respingerea iniţiativei.

Cine este pentru? 182 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 71 de voturi împotrivă.

Abţineri?

Admisă respingerea iniţiativei.

15. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Cine e pentru respingere? 181 voturi pentru.

Împotriva respingerii? 70 voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Propunerea de respingere s-a adoptat cu 181 voturi pentru, 70 împotrivă, 4 abţineri.

Domnul Avramescu doreşte să explice votul Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul!

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Am votat pentru acest proiect de lege, deci, împotriva respingerii, pe motiv că aceste drepturi urmau să fie acordate unor persoane persecutate politic, pentru că cei care au făcut stagiul militar în Direcţia Generală a Serviciului Muncii, era o formă de exprimare, dar în realitate în această perioadă ei aveau altă uniformă decât armata, nişte salopete gri. În al doilea rând, nu beneficiau nici de drepturile pe care le aveau ostaşii în termen, ca de exemplu...(Rumoare.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog frumos, lăsaţi-l pe colegul nostru să explice.

Domnul Constantin-Gheorghe Avramescu:

Nu li se accepta să întrerupă serviciul militar pentru a-şi efectua studiile, iar în viziunea actuală, aceşti oameni, fără să aibă o sentinţă judecătorească, de fapt prestau muncă în folosul comunităţii.

Din toate aceste motive, îi considerăm persecutaţi politici, deci era normal să li se acorde aceste drepturi ca şi altor categorii de persecutaţi politic.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Boc doreşte să explice votul P.D.-ului.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Pentru motive de celeritate, una dintre propuneri aparţine şi Partidului Democrat şi utilizez acest prilej pentru a expune punctul de vedere.

Şi Partidul Democrat a votat împotriva respingerii unei asemenea propuneri legislative din cel puţin două motive: unul, respingerea creează o situaţie discriminatorie între diferitele categorii de persoane care au prestat serviciul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 şi, doi, este păcat că aceste drepturi nu se acordă unor persoane care aveau posibilitatea să beneficieze de ele, numărul lor oricum era foarte restrâns, pentru că foarte puţine mai sunt în viaţă, şi adoptarea acestei propuneri legislative ar fi fost un semn de minimă reparaţie morală şi materială pentru aceia care au suferit în perioada 1950-1961.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Radu Ciuceanu.

Stimaţi colegi, cu tot respectul pentru dorinţa dumneavoastră de a vă explica votul, să încercăm totuşi să nu transformăm votul final în dezbateri generale.

Aveţi cuvântul, domnule Ciuceanu!

N-am parcurs decât 15 proiecte din cele 60.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule prezident,

Domnilor colegi, şi eu sunt de acord cu cele spuse înainte. E foarte greu să intrăm în trecut, e foarte greu să ne aducem aminte de cei care au suferit pentru simplul fapt că erau, eu ştiu, vlăstarele unor deţinuţi politici. Sau fiindcă se trăgeau dintr-o familie care fie că a avut o înzestrare materială deosebită, fie că au şoptit undeva că sunt împotriva regimului, fie că au intrat în coliziune cu b.o.b.-urile şi alte instituţii de soiul acesta.

Părerea mea este că aceşti oameni, cât mai sunt în viaţă, să merite această recunoştinţă, această recunoaştere în fond, că recunoştinţa este un lucru prea sublimat, această recunoaştere a suferinţei lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

A treia propunere cu acelaşi subiect, la pct.16. Nu, nu, nu! A fost 15. Două am votat, stimaţi colegi, din cele trei. Asta este a treia.

16. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea art.1 din Legea nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Cine e pentru propunerea de respingere? 181 de voturi pentru.

Împotrivă? 38 împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

S-a votat propunerea de respingere cu 181 voturi pentru, 38 împotrivă, 2 abţineri.

17. Propunerea legislativă privind declararea satului Boiţa comună, prin reorganizaea oraşului Tălmaciu din Sibiu, judeţul Sibiu - caracter organic.

Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 261 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

S-a adoptat propunerea de respingere cu 261 voturi pentru, nici unul contra, o abţinere.

18. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/1997 privind scutirea de plată a impozitelor pe salarii şi/sau pe venituri realizate de consultanţii străini pentru activităţile desfăşurate în România în cadrul unor acorduri de împrumut. Lege ordinară.

Cine este pentru? 243 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 28 abţineri.

Adoptat.

19. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.66/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.125/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului. Lege ordinară.

Cine este pentru? 273 voturi pentru.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Adoptat.

20. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, cu modificările şi completările ulterioare. Lege ordinară.

Cine este pentru? 254 voturi pentru.

Împotrivă? 13 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Domnul Boc doreşte să motiveze de ce este pentru tutun.

Domnul Emil Boc:

Nu pentru că sunt nefumător am votat împotrivă, ci pentru că acest act normativ, din nefericire, reprezintă un regres în materie faţă de ceea ce am avut şi prorogă de fapt nişte termene pentru anul 2006 cu privire la aplicarea unor sancţiuni în materia produselor din tutun.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, vă rog să rămâneţi în sală, chiar nu puteţi să staţi nici în timpul votului?

Domnul Emil Boc:

Grupul parlamentar al P.D. a votat împotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Iertaţi-mă că v-am întrerupt dar mi-am exprimat şi eu mirarea faţă de atitudinea unor colegi.

21. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2003 privind finanţele publice locale. Lege organică.

Cine este pentru? 186 voturi pentru.

Împotrivă? 28 voturi.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 186 voturi pentru, 28 împotrivă.

22. Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Căzăneşti, judeţul Ialomiţa. Lege organică.

Cine este pentru? 187 voturi pentru.

Împotrivă? 28 voturi.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 187 voturi pentru, 28 voturi împotrivă, nici o abţinere.

23. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Roşiori, prin reorganizarea comunei Moviliţa, judeţul Ialomiţa - caracter organic.

Se propune respingerea.

Cine este pentru respingere? 238 voturi pentru.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 238 voturi pentru, 2 voturi contra şi nici o abţinere.

24. Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Tismana, judeţul Gorj - caracter organic.

Se propune respingerea.

Cine este pentru? 229 voturi pentru.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptată propunerea de respingere, cu 229 voturi pentru, 2 împotrivă, nici o abţinere.

25. Propunerea privind înfiinţarea comunei Bueşti prin reorganizarea comunei Albeşti, judeţul Ialomiţa - caracter organic.

Se propune respingerea.

Cine este pentru? 233 voturi pentru.

Împotriva respingerii? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respins cu 233 voturi pentru, 2 contra, nici o abţinere.

26. Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Hîrtop, prin reorganizarea comunei Preuteşti, judeţul Suceava - caracter organic.

Se propune respingerea.

Cine este pentru? 233 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Respins proiectul cu 233 voturi pentru respingere, 3 împotrivă, 2 abţineri.

27. Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Cosoba, prin reorganizarea comunei Joiţa, judeţul Giurgiu - caracter organic.

Se propune respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 233 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? Nici una.

S-a respins proiectul de lege.

28. Proiectul de Lege privind înfiinţarea comunei Săbăreni, prin reorganizarea comunei Joiţa, judeţul Giurgiu - caracter organic.

Se propune respingerea.

Cine este pentru? 229 voturi pentru.

Împotrivă? Trei voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Respins propunerea.

29. Propunerea legislativă privind completarea Legii audiovizualului nr.504/2002 - caracter organic.

Se propune respingerea iniţiativei.

Cine este pentru? 212 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 29 voturi.

Abţineri? 2 abţineri.

30. Propunerea legislativă privind completarea Legii nr.61 din 22 septembrie 1993 privind alocaţia de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 28 septembrie 1993 cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523 din 31 decembrie 1998 - caracter organic.

De asemenea, comisia a propus respingerea iniţiativei.

Cine este pentru soluţia de respingere? 220 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 20 abţineri.

31. Propunerea legislativă privind alocaţia de stat pentru naştere şi alocaţia de stat pentru creşterea copilului - caracter organic.

Se propune respingerea iniţiativei.

Cine este pentru? 189 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 42 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă cu 189 voturi pentru, 42 împotrivă, 2 abţineri.

Doamna Paula Ivănescu vrea să explice votul P.D.-ului.

Aveţi cuvântul.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat a votat împotriva respingerii şi în calitate de iniţiator, îmi exprim regretul că încă nu s-a înţeles că în România este nevoie de o politică demografică. O să rămânem mâine-poimâine fără generaţiile care trebuie să ne înlocuiască pe noi şi pe copiii noştri. Şi, totodată, doresc să arăt că motivaţia respingerii acestei iniţiative legislative nu este corect formulată de comisia de specialitate din care, într-adevăr, fac şi eu parte, pentru că în proiectul legislativ este vorba despre părinţi care pot primi aceste alocaţii şi este vorba de un tratament unitar faţă de toate femeile care în această ţară mai îndrăznesc în aceste zile să mai facă copii.

Eu îmi exprim regretul pentru că am respins această iniţiativă legislativă şi sper că dacă nu mâine, măcar poimâine, în această ţară, statul să fie mamă bună şi tată bun pentru toţi copiii şi pentru toate acele femei care duc România mai departe.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Mona Muscă doreşte să explice votul Partidului Naţional Liberal.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

La ora actuală, din păcate, în România nu există o politică demografică. Şi este foarte grav, pentru că din punct de vedere al "creşterii" demografice din România, ştiţi foarte bine că această creştere este de 0,45%, numai că nu cu plus, ci cu minus în faţă. Nemaivorbind că toată lumea ne atrage atenţia asupra acestei scăderi demografice şi unde va duce ea, la îmbătrânirea populaţiei şi la o scădere a populaţiei în România, se preconizează în 2020, la 18 milioane de oameni.

Nu se poate ca statul să nu aibă grijă de politici demografice care să ducă la creşterea populaţiei. Vreau să vă spun că în toată lumea există o scădere a populaţiei, numai că acolo într-adevăr se încurajează creşterea populaţiei şi, mai ales, se încurajează creşterea copiilor, dar în acelaşi timp există politici clare demografice. Noi nu avem aşa ceva.

Vine cineva cu o iniţiativă legislativă care sprijină creşterea copiilor şi noi o respingem. Deci, pe lângă faptul că nu există politici publice pentru încurajarea creşterii demografice, atunci când există iniţiativă şi ăleia i se dă în cap. Nu cred că asta este o politică bună în Parlament. Noi am fi putut acuma corecta puţin sau suplini, dacă vreţi, lipsa de politici demografice din România. Ei bine, nu s-a vrut.

Ăsta este motivul clar pentru care noi am dat un vot de respingere propunerii dumneavoastră de respingere a acestei iniţiative. Păcat că nu am înţeles de la bun început importanţa acestei iniţiative.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Dan Brudaşcu doreşte să explice votul P.R.M.-ului.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Să nu faceţi expuneri de fond, stimaţi colegi!

Domnul Dan Brudaşcu:

Nu! Nici n-am apucat să vorbesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Eu m-am referit la cei care au vorbit.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mă rog! Nu e momentul potrivit ales, atunci.

Domnule preşedinte,

Nu facem dialog aici, eu voiam să-mi exprim surpriza că s-a boicotat o asemenea iniţiativă. Ştiu că doar China şi unele state din Orientul Extrem duc politici de reducere a creşterii natalităţii şi acolo pe motive justificate a suprapopulării, nu văd de ce o ţară în care populaţia a scăzut între cele două recensăminte substanţial, nu a găsit stimulentele pentru a elimina o asemenea continuare a scăderii populaţiei.

Regret faptul că s-a dovedit că vizita recentă săvârşită de domnul Năstase în China este nefericită pentru politica demografică a Guvernului. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Domnul Valer Dorneanu:

32. Proiectul de Lege privind unele măsuri de protecţie socială acordate, ca urmare a restructurării Societăţii Comerciale "Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM" - S.A., personalului aeronautic civil - lege ordinară.

Cine este pentru? 220 voturi pentru.

Împotrivă? 8 voturi împotrivă.

Abţineri? 12 abţineri.

Doamna Ivănescu, dumneavoastră aţi votat contra nu v-aţi abţinut.

Domnule Nicolăescu, poftiţi!

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

P.N.L.-ul a votat împotriva acestei legi din mai multe considerente. Dar în primul rând vreau să spun să nu se înţeleagă greşit. Noi n-am votat împotriva salariaţilor disponibilizaţi, ci împotriva unui mecanism periculos pe care guvernul deocamdată îl aplică la o singură societate dar pe care îl poate generaliza.

Sunt câteva motive care cred că trebuie avute în vedere mai ales pentru viitor, pentru că acum prezentul a dovedit altceva, că s-a dorit să se realizeze o discriminare între salariaţi şi, dacă vreţi, între salariaţii aceleiaşi societăţi.

Nu este normal, chiar dacă este vorba de o discriminare pozitivă, ca în cadrul unei societăţi să existe două categorii de pensionari.

În al doilea rând, faptul că pensia de serviciu care se instituie prin această lege va fi suportată de la bugetul de stat ca urmare a restructurării, nouă ni se pare că este imoral. Pentru că în mod normal dacă o societate se restructurează, atunci ea are bani suficienţi şi putea să suporte din fondurile proprii această pensie.

Iar în al treilea rând, dacă statul chiar dorea să facă acest lucru, atunci trebuia să lase ca restructurarea să producă efecte, să se plătească aceste pensii din fondurile proprii, iar Ministerul Finanţelor Publice să acorde deductibilităţi. Era o chestie morală şi normală. Aşa, introducem arbitrariul şi nu cred că este corect.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Dinu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Noi, deputaţii Partidului România Mare, am votat pentru această iniţiativă legislativă din mai multe considerente. Am stat mult şi am judecat vizavi de importanţa acestui act normativ.

Mecanicul de locomotivă, pilotul de aviaţie sunt nişte categorii sociale funcţii, în care, în momentul în care se produce o mică eroare, urmările sunt catastrofale. Este suficient să pierzi o fracţiune de secundă semnalul unei locomotive, semnalul pe locomotivă. E suficientă puţină neatenţie la avion şi deja se întâmplă o catastrofă, în comparaţie cu alte, să zicem, categorii sociale, ale căror efecte, necazuri pe care le pot produce, sunt nesemnificative. Ceea ce este de blamat este faptul că România a pierdut toate culoarele de zbor, România nu mai are aeronave, în România culoarele de zbor sunt ocupate de firme străine. Nu ştiu din ce motiv. Dumneavoastră cred că ştiţi mai mult, mai ales cei care aţi fost la guvernare. Oamenii aceştia nu au nici o vină că, practic, am putea noi de două ori să-i lovim: o dată prin faptul că i-am lăsat fără obiectul muncii şi a doua oară pentru faptul că nu le recunoaştem munca lor extrem de importantă, răspunderea care au avut-o vizavi de ceea ce de fapt trebuia să aibă în procesul muncii.

Noi, Partidul România Mare, considerăm că votul de blam se cuvine guvernărilor care, efectiv, au distrus sistemul de aviaţie civilă românească. Şi nicidecum acestor oameni cărora trebuie să le facem într-adevăr o reparaţie morală.

De aceea, am votat pentru.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Barbu.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Noi nu am susţinut acest proiect de lege, nu pentru că nu considerăm necesar ca cei care ies la pensie, sau ies din activitate, prin disponibilizare la TAROM, nu ar avea nevoie de reparaţii, ci pur şi simplu pentru un principiu care se referă la introducerea din nou în politica de pensii în România a unor sisteme preferenţiale.

Vă rog să luaţi în considerare, oridecâteori se va pune problema de acum înainte a restructurării unei companii naţionale sau a unui agent economic cu capital majoritar de stat, această problemă va fi repusă în discuţie pentru obţinerea unei pensii de serviciu. Se repetă o situaţie din anii de început, de după Revoluţie, în care numărul pensionarilor creşte în mod cu totul deosebit doar pentru că vrem să-i scoatem pe oameni la pensie şi să nu le acordăm alte forme de compensare, cum sunt veniturile de completare acordate prin Ordonanţa nr.8.

Această formulă, la fel cum a fost cea prin care am aprobat prin lege Ordonanţa de obţinere de venituri de completare pentru cei disponibilizaţi din sistemul sanitar, a deschis o altă formă pentru bugetari, de compensare şi care este prima din România, şi de acum înainte, orice forme de restructurare în sistemul bugetar, fie ele şi cele din administraţie, şi în mod îndreptăţit, se vor adresa pentru a obţine venituri de completare.

Ce facem cu TAROM-ul este o nouă cutie a pandorei care se deschide acum pentru orice restructurare din companiile naţionale. Putea să se facă acest lucru cu venituri de completare pe perioade de până la trei ani, cum a fost şi cea de la Galaţi, fără să se aducă însă încălcări principiului general din sistemul public de pensii.

Pentru acest motiv, Partidul Democrat a votat împotrivă.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

33. Proiectul de Lege pentru modificarea art.3 din Legea nr.49/1999 privind pensiile I.O.V.R. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 231.

Voturi împotrivă dacă sunt. Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

34. Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră, semnat la Cernăuţi la 17 iunie 2003. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 205 voturi pentru.

Împotrivă? 28.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat cu 205 voturi pentru, 28 împotrivă şi o abţinere.

Doamna deputat Ionescu, aţi venit aşa de hotărâtă că nici n-aţi văzut dacă vă dau cuvântul sau nu. Aşa că vi-l dau.

Doamna Mihaela Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să explic votul. Am venit aşa de hotărâtă, aş fi venit şi data trecută dacă domnul ministru de externe n-ar fi făcut nepoliteţea să nu vină la comisie când se discută acest tratat, să trimită un secretar de stat care după aceea a fost paraşutat la alt minister, şi să vină cu o întârziere de neiertat în faţa Parlamentului, ca şi cum Parlamentul ar fi sub ministru, această nepoliteţe a dânsului provocând ieşirea noastră din sală.

Vroiam să explic votul nostru negativ. El este constant cu votul nostru din comisie. Deci, partidul nostru şi în comisie a votat contra, aşa a votat şi la Senat, deşi Partidul România Mare se pronunţă pentru cele mai bune relaţii cu toate ţările vecine, dar suntem pentru a doua oară în faţa unui tratat de politică externă controversat, aşa cum a fost şi tratatul româno-rus. Este un tratat făcut în pripă de un guvern aflat în ultimele sale luni la putere, care se grăbeşte să pecetluiască graniţele cu Ucraina, călcând în picioare realităţi istorice, emoţionale şi sentimentele naţionale, cu convingerea că e mai bine să avem un tratat rău, imperfect decât să nu avem nici un tratat. Că o să dregem noi busuiocul după aceea. Să avem un tratat de dragul tratatului.

Partidul România Mare priveşte cu îngrijorare şi faptul că acelaşi partid aflat acum la putere, în 1997, a fost contra şi a numit tratatul româno-ucrainian semnat ruşinos în timpul Guvernului Constantinescu, ca tratat antinaţional.

Acelaşi partid care considera atunci că este un tratat rău, acum - dacă nu consideră că este un tratat bun - măcar consideră că este un tratat acceptabil.

Nu este vorba, domnule preşedinte, dragi colegi, de orice tratat. Este vorba de tratatul care a hotărât frontiera externă estică a Uniunii Europene. El este deja tratatul care a hotărât frontiera cu NATO, şi această perpetuare a unei politici de cedare unilaterală, fără a obţine nimic, în afara unor iluzii deşarte, ne face pe noi astăzi să fim contra acestui tratat.

Partidul România Mare este intrigat de graba cu care s-a trecut la încheierea oricărui fel de tratat cu o ţară în care biserici din 1640 au fost incendiate, în care mormintele românilor din cimitirul din Cernăuţi sunt profanate, în care românii sunt hăituiţi de autorităţile ucrainene, aşa cum au fost şi de cele ale imperiului rus.

În ziua de astăzi, nimeni nu doreşte, şi Partidul România Mare şi mai puţin doreşte vreo modificare de frontiere, dar nu putem să stăm cu nepăsare şi să-i vindem pe cei de-o limbă şi de un suflet cu noi, să îngăduim din nou ca să se refacă graniţele imperiului rus. Să recunoaştem că poetul naţional Mihai Eminescu a învăţat cu profesorul său Aron Pumnul, în oraşul Cernăuţi, în care noi acum mergem cu paşaport. Tot aşa, mergem să vedem şi Dumbrava Roşie, şi Codrii Cosminului.

O altă problemă a acestui tratat, despre care nu am putut să vorbim atunci, pentru că domnul ministru nu a venit la timp, a fost aceea a recunoaşterii Insulei Şerpilor, care se află numai la 45 km nord-est de insula Sulina, a lui Jean Bart, o insulă care este o vatră de civilizaţie traco-getică. Aceasta a fost dăruită Ucrainei de către Rusia, căreia nu-i aparţine. Rusia a cedat-o, dar nu a pus în posesie. Noi, astăzi, punem în posesie Ucraina cu acest teritoriu.

Domnul Constantin Niţă:

V-aş ruga să vă apropiaţi de final.

Doamna Mihaela Ionescu:

Cei care au votat astăzi pentru acest tratat au pecetluit viitorul românilor de acolo. Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

35. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare - caracter organic.

Cine este pentru? 202 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 28 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Lege adoptată.

36. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2003 privind protecţia socială a salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective din sectorul sanitar în cadrul procesului de restructurare şi reorganizare - caracter organic.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă? 28 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Lege adoptată.

37. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată - caracter organic.

La acest punct, 37, v-aş ruga să fiţi de acord îl retrimitem la comisie, având în vedere unele inadvertenţe în punctele de la Senat şi de la Cameră.

Cine este pentru retrimiterea la comisie? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

Deci, se retrimite la comisie pct.37.

38. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă - caracter organic.

Cine este pentru? 202 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 28 abţineri.

Proiectul de lege este adoptat.

39. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2004 privind transferul pachetului de acţiuni şi al terenurilor deţinute de stat la Societatea Comercială SERPLO-S.A. în proprietatea privată a judeţului Prahova şi în administrarea Consiliului Judeţean Prahova.

Cine este pentru? 220 voturi pentru.

Împotrivă? 20 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de lege este adoptat.

40. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil - caracter organic.

Cine este pentru? 202 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 29 abţineri.

Proiectul de lege este adoptat.

41. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.28/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.129/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială - lege ordinară.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 27 abţineri.

Proiectul de lege este adoptat.

42. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţii maternali profesionişti - caracter ordinar.

Cine este pentru? 221 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Legea este adoptată.

43. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.356/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român.

Cine este pentru? 201 voturi pentru.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? 28 abţineri.

Deci, legea este adoptată.

Domnul Marton doreşte să explice votul. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Marton Arpad:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul nostru parlamentar a votat împotriva acestui proiect de lege, pentru că acest proiect de lege, printre altele, are şi un articol prin care se măreşte cu 30% salariul tuturor angajaţilor, şi a celor care au funcţia de demnitar, şi a portarilor, indiferent de activitatea pe care o au.

Dacă suntem de acord ca activitatea de specialitate din acest institut foarte important, într-adevăr, să aibă o remuneraţie cu 30% mai mare decât cei din alte instituţii de cultură, nu putem fi de acord ca acel conducător al instituţiei, care este echivalat cu secretarul de stat, să ia, printr-o asemenea manevră, salariul primului-ministru, şi nici ca cei 4 portari ai instituţiei să ia cu 30% mai mare salariul decât cei de la Teatrul Naţional, ca şi actorii de la Teatrul Naţional. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

44. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea articolului XIII din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei - caracter organic.

Cine este pentru? 198 voturi pentru.

Împotrivă? 48 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Legea este adoptată.

45. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor articole ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 198 voturi pentru.

Împotrivă? 35 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Legea este respinsă.

46. Propunerea legislativă privind legea turismului - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 198 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 22 voturi împotrivă.

Abţineri? 6 abţineri.

Propunerea este respinsă.

47. Propunerea legislativă privind reînfiinţarea satului Sînvăsii în componenţa comunei Găleşti, judeţul Mureş - caracter organic.

Cine este pentru? 215 voturi pentru.

Împotrivă? 25 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea este votată.

48. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.57/2001 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală - caracter ordinar.

Cine este pentru? 228 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de lege este adoptat.

49. Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr.1/2004 privind măsuri financiare în sistemul sanitar. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 198 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 27 abţineri.

Proiectul de lege este respins.

50. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare în sistemul sanitar.

Cine este pentru? 198 voturi pentru.

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? 26 abţineri.

Proiectul de lege este aprobat.

51. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2004 privind aprobarea plafonului de îndatorare publică a României pentru anul 2004.

Cine este pentru? 198 voturi pentru.

Împotrivă? 28 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de lege este aprobat.

52. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2004 pentru modificarea şi completarea reglementărilor privind auditul intern.

Cine este pentru? 228 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de lege este aprobat.

53. Propunerea legislativă pentru completarea art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108/2001 privind exploataţiile agricole.

Cine este pentru? 228 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de lege este aprobat.

54. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.93/2003 pentru prorogarea termenului prevăzut la art.59 alin.1 din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere.

Cine este pentru? 228 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de lege este aprobat.

55. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 228 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de lege este respins.

56. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.115/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 198 voturi pentru.

Împotrivă? 15 voturi împotrivă.

Abţineri? 28 abţineri.

Propunerea de lege este respinsă.

57. Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 228 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de lege este respins.

58. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 198 voturi pentru.

Împotrivă? 15 voturi împotrivă.

Abţineri? 28 abţineri.

Propunerea legislativă este respinsă.

59. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Cipăieni, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Măgherani - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 228 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Propunerea legislativă este respinsă.

60. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Bereni, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Măgherani - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 228 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Propunere legislativă respinsă.

61. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.48/2003, privind atribuirea şi schimbarea de denumiri. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 201 voturi pentru.

Împotrivă? 28 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Proiectul de lege este respins.

62. Propunerea legislativă privind acordarea unui procent de minimum 10% din construcţiile realizate prin ANL angajaţilor din toate domeniile siguranţei naţionale - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.-

Cine este pentru respingere? 215 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

Propunerea legislativă este respinsă.

63. Propunerea legislativă privind instituirea voluntariatului în armată - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? Toată lumea, adică 228 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 15 voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Propunerea legislativă este respinsă.

Vă rog, domnule Boc, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat a votat împotriva respingerii unei propuneri legislative care nu urmărea altceva decât să pună de acord textul Constituţiei cu realităţile care trebuie să existe în România.

A fost un angajament public al clasei politice, o dată cu revizuirea Constituţiei, că se va trece la armata bazată pe voluntariat. Partidul Democrat şi-a respectat promisiunea făcută, şi a doua zi după revizuirea Constituţiei a depus un proiect de lege care viza instituirea voluntariatului în armată, şi cu alte cuvinte, respectarea promisiunii făcute tinerilor.

Din nefericire, iată, astăzi, din punct de vedere politic, actuala clasă politică nu este pregătită să-şi onoreze promisiunile făcute. Este un angajament, încă o dată neonorat, care nu face altceva decât să adâncească neîncrederea oamenilor în clasa politică, în sensul că, una se promite, şi altceva se face în forul politic.

Este păcat că o decizie care trebuia să fie acceptată, atât din perspectiva exigenţelor integrării României în NATO, cât şi din perspectiva exigenţelor interne, care vizează şi vizau stagiul militar obligatoriu, noi, astăzi, din punct de vedere politic dăm vot negativ.

Sper, însă, ca decizia aceasta să nu fie amânată, ca anul 2006 - 2007, aşa cum cel puţin am aflat din intenţiile guvernanţilor, să fie anul punerii în aplicare a unei prevederi care trebuia să aparţină anului 2004. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Marton.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul nostru parlamentar s-a abţinut de la respingerea acestei legi. Noi aşteptăm, în continuare, cu speranţa că, într-adevăr, va apărea proiectul de lege depus de Guvern, care - în sfârşit - va reglementa această problematică. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

64. Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Ulmeni, judeţul Maramureş - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? Toată lumea. 228 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? O abţinere.

Propunerea legislativă este respinsă.

65. Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Şomcuta Mare, judeţul Maramureş - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? Toată lumea. 228 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? O abţinere.

Propunerea legislativă este respinsă.

66. Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Tăuţii - Măgherăuş, judeţul Maramureş - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? Toată lumea. 228 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? O abţinere.

Propunerea legislativă este respinsă.

67. Propunerea legislativă privind reînfiinţarea Comunei Rădeşti, judeţul Galaţi - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? 228 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt.Abţineri? O abţinere.

Propunere legislativă respinsă.

68. Propunerea legislativă privind declararea comunei Milişăuţi, judeţul Suceava, oraş - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? Toată lumea. 228 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? O abţinere.

Propunere legislativă respinsă.

69. Propunerea legislativă privind declararea comunei Vicovu de Sus, judeţul Suceava, oraş - caracter organic. Se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? Toată lumea. 228 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? O abţinere.

Stimaţi colegi,

Am parcurs toate legile.

Ne întâlnim în plen, joi dimineaţă. Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora l3,55.