Parliamentary debates

Şedinţa începe la ora 15.30.

Lucrările sunt conduse de domnul deputat Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnul senator Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului, şi de domnul senator Mihai Ungheanu şi de domnul deputat Gheorghe Albu, secretari.

Domnul Adrian Năstase:

Stimate colege şi stimaţi colegi, vă rog să luaţi loc!

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Domnule prim-ministru, doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Stimate şi stimaţi invitaţi,

Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, anunţându-vă că, din totalul de 468 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa 434, 34 de colegi fiind absenţi.

Cvorumul legal de lucru este îndeplinit, iar Birourile permanente ale celor două Camere propun ca şedinţa de astăzi să fie consacrată, exclusiv, dezbaterii şi adoptării proiectului de Lege pentru ratificarea Tratatului de Aderare între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, state membre ale Uniunii Europene, şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România, la Luxemburg, la 25 aprilie 2005.

Stimate colege şi stimaţi colegi, vă rog să luaţi loc,

Ne aflăm astăzi în faţa unui vot, pe care istoria îl va consemna ca fiind un moment în care România şi românii îşi îndeplinesc dezideratul integrării în Uniunea Europeană prin votul Parlamentului. Dincolo de momentul procedurii de vot, avem datoria de a reflecta asupra semnificaţiei acestui moment.

Astăzi, Parlamentul României va valida, prin votul său, finalul unui traseu de democratizare şi de modernizare, punctul final al unui drum către reunificarea cu Europa. Astăzi, România devine parte nu numai la un proiect viabil de dezvoltare rapidă, la un proiect de solidaritate europeană în epoca globalizării.

Ratificarea acestui tratat marchează, de asemenea, ancorarea definitivă a naţiunii române în comunitatea de valori şi de principii europene ale secolului XXI. România Europeană a reprezentat dezideratul generaţiilor de români, care au luptat pentru desăvârşirea acestui ideal.

Să încercăm, stimate colege şi stimaţi colegi, astăzi, prin dezbaterile pe care le vom organiza, să dăm, cu adevărat, semnificaţia pe care naţiunea română o aşteaptă în ceea ce priveşte dorinţa noastră de modernizare, dorinţa noastră de a ne integra într-o Europă democrată, într-o Europă reunificată.

Aţi primit proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru.

Dacă sunt comentarii în legătură cu ordinea de zi a şedinţei de astăzi? Dacă nu sunt, supun votului ordinea de zi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Cu privire la programul de lucru, Birourile permanente ale celor două Camere propun următoarele:

Pentru prezentarea proiectului de lege de către reprezentatul Guvernului, de către domnul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, să se aloce 15-20 de minute; la dezbaterile generale, grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor, împreună cu grupurile parlamentare similare din Senat, să aibă la dispoziţie câte 10 minute.

Noi am convenit, la şedinţa Birourilor permanente ale celor două Camere, să încercăm să desemnăm câte un singur reprezentant din partea grupurilor parlamentare reunite. Din lista pe care am primit-o am înţeles însă că sunt unele grupuri parlamentare care au câte doi sau chiar trei reprezentanţi, desemnaţi pentru a prezenta punctele de vedere ale grupurilor parlamentare respective.

Am să-i rog pe liderii grupurilor parlamentare, dacă este posibil totuşi, să încerce să prezinte un singur parlamentar pentru comentarii. Sigur, dacă acest lucru este imposibil, vom accepta decizia grupurilor parlamentare.

Vă reamintesc însă, am încercat, pe cât este posibil, să simplificăm această dezbatere, astfel încât punctele de vedere să fie foarte clar exprimate de reprezentanţii grupurilor parlamentare reunite.

Dacă sunt comentarii cu privire la aceste propuneri? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră programul de desfăşurare a lucrărilor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri?

Unanimitate.

Stimate colege şi stimaţi colegi, vă rog să luaţi loc,

Dau cuvântul, acum, domnului Călin Popescu-Tăriceanu, primul- ministru al Guvernului, pentru prezentarea proiectului de lege.

Domnule prim-ministru, vă rog, aveţi cuvântul!

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Votul nostru de astăzi asupra ratificării Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană este un moment de referinţă în istoria României. Suntem chemaţi cu toţii să contribuim la construcţia proiectului european.

Într-o astfel de zi, mă simt onorat, mai mult ca niciodată, că sunt primul-ministru al României!

N-aş vrea totuşi să cădem în capcana festivismului. Cred că este, mai degrabă, o ocazie pentru reflecţie. După ce am semnat Tratatul de Aderare la Luxemburg, m-am întrebat ce înseamnă ratificarea acestui document în Parlamentul României. Un cinic ar spune că este cea mai simplă etapă din procesul de ratificare, care nu va fi uşor de dus până la capăt. Eu nu sunt de acord cu acest lucru. Cred că ar fi o greşeală să tratăm superficial votul de astăzi.

Ratificarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană este un angajament pe care şi-l asumă România faţă de partenerii săi europeni şi faţă de sine însăşi!

Din acest motiv, votul nostru de astăzi trebuie să se plaseze dincolo de orice dispute politice, dincolo de animozităţi, de interese de grup sau politice. Astăzi facem o promisiune de onoare să fim europeni! O facem în mod solemn şi democratic, în Parlamentul României.

Mai mult decât atât, întrucât nu văd necesitatea unui referendum, facem această promisiune în numele poporului român şi nu al nostru personal. Îi facem pe toţi românii responsabili de onorarea angajamentului de aderare. Şi este normal. Integrarea europeană nu este apanajul unei elite, al unui partid sau al administraţiei. Este un proces prin care trece întreaga societate şi la care contribuie toţi românii!

Vorbind despre construcţia europeană, Jean Monnet spunea "Noi nu formăm coaliţii de state, noi unim oameni!". Eu aş adăuga că oamenii se unesc atunci când împărtăşesc valori comune. De aceea, în acest moment, consider că este important să vorbim despre valorile pe care ni le însuşim şi noi, românii, odată ce ne onorăm promisiunea de a fi europeni!

Sunt aceleaşi valori pe care şi le-au însuşit şi ceilalţi membri ai Uniunii Europene, indiferent de momentul în care au aderat. Dacă acceptăm să ne construim viaţa pe valori precum libertatea, demnitatea şi solidaritatea, atunci suntem cu adevărat europeni. Am să explic de ce.

Spunem adesea că ne-am recâştigat libertatea în decembrie 1989. Experienţa sinuoasă a ultimilor 15 ani ne-a demonstrat că libertatea nu se câştigă într-o clipă. În decembrie 1989 am obţinut şansa de a ne construi libertatea. De atunci am construit libertatea zi de zi, iar proiectul european ne-a ajutat să facem o construcţie solidă. Foarte multe măsuri necesare întăririi statului de drept au fost adoptate cu sprijinul partenerilor noştri europeni şi ca urmare a angajamentelor asumate în procesul de aderare.

Libertatea este o realitate strâns legată de modul în care funcţionează societatea. România este liberă, dacă statul de drept este puternic şi funcţionează cu adevărat. Iar noi, aici, mai avem încă de lucru, din cauză că reforme cheie au fost întârziate în ultimii ani. Este de datoria mea să o spun în faţa Parlamentului României şi a întregii ţări!

Dacă nu vom reforma din temelii justiţia, aşa cum ne-am angajat pentru aderare, atunci statul de drept nu va funcţiona niciodată în România. Fără un stat de drept funcţional, libertatea este iluzorie. Din acest motiv, Guvernul pe care îl conduc consideră că reforma şi independenţa justiţiei sunt o prioritate a perioadei următoare şi, ca atare, voi acţiona în consecinţă.

Dacă lăsăm România prinsă în plasa corupţiei şi a grupurilor de interese, atunci libertatea noastră se va limita la a cânta vreo melodie la modă, la a ne uita la filme străine şi la a avea acces la bunuri de import. Din păcate, alţii ne vor decide soarta, în acest caz. Cred că bătălia împotriva corupţiei este cea mai dificilă bătălie pe care o avem de dus. Iar dacă nu o câştigăm acum, nu avem nici o şansă să câştigăm războiul pentru libertate şi pentru Europa! Din păcate, structurile corupte tind să blocheze reformele europene, pentru că acestea le ameninţă interesele şi puterea.

Dacă menţinem România în tăcere, adică nu lăsăm presa şi societatea civilă să vorbească libere, atunci ne minţim singuri că avem libertate şi că am fi europeni. Guvernul pe care îl conduc are o politică clară în acest domeniu: libertatea de expresie nu se negociază! Este un drept inalienabil, pe care îl consolidăm cu fiecare zi.

Şi exemplele pot continua. Fiecare reformă europeană, în sensul impunerii valorilor democratice în administraţie şi în societate, este o cărămidă pusă la libertatea noastră. Iar libertatea ne duce la demnitate.

Pentru mulţi, integrarea europeană reprezintă, de fapt, o revenire în Europa. Adică părăsim, în sfârşit, periferia continentului şi revenim acasă din exilul pe care ni l-a impus "Cortina de fier" şi, în acest fel, ne recâştigăm demnitatea. Eu afirm în faţa Parlamentului României că recâştigarea demnităţii nu înseamnă doar ca europenii să ne recunoască drept unii de-ai lor. Cred că a venit momentul să ne recâştigăm demnitatea în propriii noştri ochi. Prea des ne plângem cu formule, precum "ca la noi la nimenea", "la noi orice e posibil", "aşa ceva - adică un lucru bun - nu este posibil în România". Pasul următor este că ne resemnăm, că "merge şi aşa", sau că încercăm să-i minţim pe ceilalţi că vom face ceva ce nu vom face niciodată - aşa cum s-a întâmplat prea adesea în trecut. Dar, de fapt, trăim în compromis şi ne subminăm propria noastră demnitate în ochii noştri.

Cred că a venit momentul să punem capăt domniei lui "merge şi aşa"! Prin votul de astăzi trebuie să spunem că nu mai merge ca până acum. Fiecare zi pe care o trăim, în conformitate cu promisiunea noastră de onoare de a fi cetăţeni europeni, este o zi de demnitate!

Mai concret, aceasta înseamnă că ne vom respecta pe noi înşine şi vom impune şi celorlalţi să ne respecte, numai dacă ne vom respecta întru totul angajamentele asumate în procesul de aderare şi dacă ne vom asuma valorile europene.

Pentru Guvernul pe care îl conduc acest lucru este o prioritate absolută. Nu voi face nici o abatere de la acest drum. Perioada următoare este una încă dificilă. Avem foarte multe angajamente de îndeplinit, atât în cadrul clauzei de salvgardare, cât şi în cadrul acquis-ului comunitar. Calendarul este foarte strâns şi avem enorm de mult de lucru.

Am reuşit să trecem cu succes primul examen din acest an, odată cu aprobarea de către Parlamentul European a avizului conform pentru semnarea Tratatului de Aderare, pe 25 aprilie, la Luxemburg. Următorul examen va fi în noiembrie, când Comisia Europeană va prezenta raportul de monitorizare care ne va evalua progresele. Dacă există întârzieri în domenii cheie, precum justiţia, afacerile interne şi concurenţa, atunci riscăm ca aderarea României să fie amânată cu un an. Nu este în interesul românilor să se întâmple aşa ceva. Un an de zile în afara structurilor europene va creşte decalajele de dezvoltare între noi şi restul ţărilor membre. De aceea ţin să precizez că fiecare zi, fiecare minut contează pentru ca toţi românii să ne recâştigăm demnitatea.

Vom trece examenul din noiembrie cu succes dacă ne vom asuma şi o altă valoare europeană şi anume solidaritatea. Este necesar ca solidaritatea să existe la mai multe niveluri.

În primul rând, am în vedere modul în care noi ne raportăm la Uniunea Europeană. Cred că trebuie să ne eliberăm de constrângerile pe care ni le impun mentalităţile moştenite din comunism şi să ne facem o percepţie corectă despre relaţia cu partenerii noştri europeni. Chiar dacă România este acum monitorizată foarte riguros de către Bruxelles, Uniunea Europeană nu este "fratele mai mare". Nu este o instanţă superioară care ne controlează şi ne obligă să facem ce vrea. Avem în Uniunea Europeană un adevărat partener. Procesul de monitorizare este, din această perspectivă, un instrument de sprijin. Oficialii europeni ne ajută să facem progresele necesare integrării la timp şi cu succes.

Urmează nivelul politic. Când este vorba de obiectivul aderării la Uniunea Europeană, la nivel declarativ nu există discordanţe între diferitele partide politice din România. Trebuie să existe solidaritate şi în ceea ce priveşte mijloacele pentru atingerea acestui obiectiv. Adică este nevoie de solidaritate pentru a pune în practică rapid reformele indispensabile aderării la Uniunea Europeană. Dacă un partid sau un om politic vorbeşte, în fiecare zi, despre importanţa aderării la Uniunea Europeană, dar apoi blochează reforma justiţiei, intervine pentru ca o companie să primească ajutoare de stat, ia în derâdere noua legislaţie anticorupţie, atunci doar se preface că susţine cauza europeană.

Eu şi Guvernul pe care îl conduc suntem deschişi la consultare şi la cooperare cu toate forţele politice pentru a aplica reformele integrării. Totuşi, vreau să subliniez că nu vom ceda nici unei presiuni şi nu vom accepta nici un fel de întârziere de la calendarul european. Eu nu mă joc cu interesul naţional! Nu dau la schimb interesul naţional pe vreun interes politic sau personal!

În fine, al treilea nivel este cel al societăţii civile şi al tuturor românilor. Succesul integrării depinde de modul în care se construieşte solidaritatea pentru aderare la nivel naţional. Sondajele de opinie ne arată constant că aproape trei sferturi din români se declară în favoarea aderării la Uniunea Europeană. Dar şi pentru cetăţeni, aderarea la Uniunea Europeană presupune mai mult decât o simplă declaraţie. Integrarea europeană nu este un jargon specific unui aparat birocratic şi nici ceva prea abstract ca să ne afecteze viaţa. Integrarea europeană a României este un proiect naţional, care prinde consistenţă prin acţiunile pe care fiecare român le face în conformitate cu valorile europene. Şi am să vă dau câteva exemple de astfel de acţiuni:

• refuzul unui cetăţean de a mai corupe un funcţionar;
• refuzul unui funcţionar de a se mai lăsa corupt pentru a face ceva, deoarece este plătit din bani publici;
• implicarea fiecărui român în viaţa socială, prin acţiuni de solidaritate cu semenii noştri în nevoie; acţiuni ale societăţii civile de sancţionare şi supraveghere a clasei politice; implicare în viaţa politică şi în administraţie;
• modernizarea şi dezvoltarea firmelor pentru a se adapta la piaţa europeană;
• ameliorarea pregătirii profesionale a fiecărui român pentru a face faţă noului context european;
• şi, sigur, exemplele pot continua.

De aceea spun că integrarea europeană se construieşte în fiecare casă, prin fiecare gest şi cu fiecare cetăţean în parte. O campanie de informare dedicată acestei teme va traduce integrarea europeană pe înţelesul tuturor în perioada care urmează. Ministerul Integrării Europene a demarat deja întâlnirile cu diverse medii de afaceri şi cu alte segmente ale societăţii pentru a evalua care sunt schimbările pe care le aduce cu sine aderarea la Uniunea Europeană.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

De fapt, tot ceea ce am spus până acum despre asumarea onestă şi totală a valorilor europene se poate sintetiza în câteva cuvinte: România va trece, în următoarele luni, printr-o adevărată revoluţie: va fi o revoluţie europeană!

România va fi complet transformată pe 1 ianuarie 2007! Reformele radicale au început deja să se producă în societate şi vor continua să aibă loc, schimbând România în profunzime. Succesul lor depinde însă de oameni, de deschiderea pe care o avem cu toţii către ele, de felul cum ne implicăm şi ne adaptăm la transformare.

Revoluţia europeană nu se poate face stând în fotoliu la televizor sau limitându-ne la vorbe.

Revoluţia europeană presupune seriozitate, muncă, disciplină şi viziune. O viziune către viitor şi progres. "În Europa, trebuie să ai viziuni pentru a fi realist", afirma Walter Hallstein.

În ceea ce mă priveşte, am spus şi am să repet: integrarea europeană a României este proiectul meu ca om politic. Este un proiect în care m-am angajat 100%, fără nici o rezervă sau calcul politicianist.

Sunt onorat că pot să fac acest lucru pentru România!

"Construcţia europeană este o artă. Este arta posibilului", spunea preşedintele Franţei, Jacques Chirac. Vă propun să ratificăm Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană şi să facem astfel un pas decisiv spre reîntregirea Europei.

Prin votul dumneavoastră de astăzi se consfinţeşte o atitudine fundamentală şi anume vocaţia europeană a României!

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Viorel Hrebenciuc, preşedintele Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană, pentru a prezenta raportul comun al Comisiilor juridice ale celor două Camere şi al Comisiei pentru integrare europeană.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru, doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Ca urmare a Decretului preşedintelui României nr.357 din 3 mai 2005 privind supunerea spre ratificare a Parlamentului a Tratatului între statele membre ale Uniunii Europene şi Republica Bulgaria şi România, semnat la Luxemburg, la 25 aprilie 2005, şi în baza celor decise în şedinţa comună a Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului României din ziua de 11 mai 2005, Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană, Comisia juridică de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului României s-au întrunit în şedinţă comună în ziua de 12 mai 2005, potrivit art.10 şi a art.12 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la sediul Camerei Deputaţilor, pentru a examina proiectul de Lege privind ratificarea Tratatului de Aderare între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, state membre ale Uniunii Europene şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România, la Luxemburg, la 25 aprilie 2005.

Conform prevederilor art.148 alin.1 din Constituţia României, republicată, aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi ale exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

La dezbaterea proiectului de lege a participat, în conformitate cu prevederile art.51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul Leonard Orban, secretar de stat în Ministerul Integrării Europene, negociator şef al României cu Uniunea Europeană.

În urma examinării proiectului de Lege pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, a expunerii de motive la proiectul de lege şi a avizului Consiliului Legislativ, membrii celor trei comisii au constatat următoarele:

Textul Tratatului de Aderare, menţionat mai sus, a fost semnat la Luxemburg, la 25 aprilie 2005, de către toate statele membre ale Uniunii Europene, precum şi de către Republica Bulgaria şi România în vederea aderării Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană.

Tratatul de Aderare a României este comun cu Tratatul de Aderare a Republicii Bulgaria, reprezentând rezultatul integral al procesului de negociere a celor 31 de capitole.

Tratatul de Aderare a fost elaborat pe baza aceloraşi principii şi după aceeaşi metodă de lucru utilizate la redactarea Tratatului de Aderare a celor 10 noi state membre.

În paralel cu semnarea Tratatului de Aderare au fost redactate, ca documente alternative, un Protocol de Aderare şi un Act de Aderare.

În funcţie de momentul intrării în vigoare a Tratatului de Instituire a Constituţiei pentru Europa, înainte sau după aderarea României şi Republicii Bulgaria, 1 ianuarie 2007, Protocolul de Aderare va fi anexat Tratatului de Instituire a Constituţiei pentru Europa. Dacă acesta va fi intrat în vigoare, respectiv, Actul de Aderare va fi anexat tratatelor constitutive aflate în vigoare şi anume Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

Tratatul de Aderare a României şi Republicii Bulgaria cuprinde părţile generale, tratatul propriu-zis, Actul de Aderare, Protocolul de Aderare, Anexele în care sunt cuprinse măsurile convenite în cadrul negocierilor şi declaraţiile.

Luând act de poziţiile exprimate în timpul lucrărilor de către senatori şi deputaţi, reprezentând toate grupurile parlamentare, comisiile apreciază că Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană consfinţeşte şi încununează eforturile speciale depuse, în ultimii 15 ani, de întreaga societate românească, animată de speranţa şi credinţa în destinul democratic şi european al poporului român.

Apreciază că Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană este un act fundamental ce înlătură urmări ale marilor nedreptăţi ale istoriei recente, care au condus temporar şi la divizarea antagonică a continentului, la marginalizarea nefirească, artificială a unor comunităţi naţionale eminamente europene.

Apreciază, de asemenea, că semnarea şi ratificarea Tratatului de Aderare constituie rezultatul unităţii de voinţă politică, a sprijinului constant şi creator exprimat şi acordat de către toate forţele politice din România, a rolului benefic şi stimulator al societăţii civile de-a lungul întregului proces de aderare la Uniunea Europeană.

Consideră că intrarea în vigoare a Tratatului de Aderare va determina şi o relansare viguroasă a prezenţei României în lumea civilizată, liberă şi democratică, reprezentând, totodată, un aport semnificativ la reunificarea politică şi consolidarea instituţională a Europei, la asigurarea progresului şi stabilităţii pe continent.

Consideră, de asemenea, că ratificarea Tratatului de Aderare de către Parlamentul României va permite ţării noastre să fie parte a Uniunii Europene, fondate pe principiile libertăţii, democraţiei şi statului de drept, o Uniune angajată, în continuare, în respectarea demnităţii umane, a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, devotată toleranţei, justiţiei, egalităţii, solidarităţii şi prosperităţii.

Îşi exprimă convingerea că eforturile de reformă vor continua, asigurându-se realizarea prevederilor Tratatului de Aderare, iar prin acesta modernizarea tuturor sferelor societăţii româneşti.

Pe această cale, va fi asigurat procesul real şi vizibil al României, urmând ca, după obţinerea, în ianuarie 2007, a statutului de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi ţara noastră să contribuie, cu valoarea adăugată, la întărirea şi prosperitatea Europei.

În timpul examinării proiectului de lege pe articole, s-au formulat amendamente de către membrii comisiilor.

În urma dezbaterilor, unul dintre amendamente a fost admis, iar celelalte au fost retrase de către autori.

Conform celor de mai sus şi opiniilor exprimate de către membrii celor trei comisii, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi a celor prezenţi, să se supună plenului Camerelor reunite, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de Lege privind ratificarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, cu un singur amendament admis, care este redat în Anexa la prezentul raport.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc domnului deputat Viorel Hrebenciuc.

Începem dezbaterile generale asupra proiectului de lege.

Are cuvântul domnul senator Mircea Dan Geoană, din partea grupurilor parlamentare ale PSD.

Domnul Mircea Dan Geoană:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimate şi stimaţi colegi,

Stimaţi membri ai Cabinetului,

E o zi frumoasă pentru România şi cred că putem să fim cu toţii mândri că suntem astăzi sub cupola Parlamentului ţării, o nouă generaţie de oameni politici români, care duc mai departe ştafeta modernizării statului naţional român. Astăzi, nu ratificăm doar un tratat de aderare, astăzi, facem istorie. Partidul Social Democrat şi-a făcut din destinul european al României un crez şi o linie de acţiune, şi vreau să spun încă o dată cât de aproape am fost, la finalul lui 2004, să fi avut probleme semnificative pe traseul nostru european. Nu pot decât să felicit colegii care au lucrat în guvernul anterior, aşa cum urez succes noului Guvern, pentru că fără încheierea negocierilor, la final de 2004, astăzi am fi fost într-o situaţie mult mai complicată (aplauze) şi poate că am discutat chestiuni mult mai grave pentru România. De ce Partidul Social Democrat consideră că integrarea europeană este un ţel naţional vital? Pentru că proiectul european, stimaţi colegi, stimate colege, ţine loc, şi o spun cu puţină tristeţe, unui proiect de societate românesc. Generaţiile anterioare de mari români au avut un proiect de societate pentru modernizarea şi pentru afirmarea României ca stat modern, ca stat mai prosper şi, îndrăznesc să spun, ca social-democrat, mai echitabil. Nu am reuşit în aceşti 15 ani să producem noi, clasa politică românească, un proiect de societate şi am folosit, şi vom folosi, în continuare, miza integrării europene ca un vehicul şi pretext pentru modernizarea României. Ceea ce au început înaintaşii noştri - săvârşirea unui stat român modern, puternic, echitabil, prosper şi respectat - încă nu s-a încheiat şi avem obligaţia cu toţii să fructificăm la maxim şansa integrării europene.

În egală măsură, vă spun cu toată responsabilitatea şi fără să doresc să aduc o notă mai puţin festivă întâlnirii noastre de astăzi. Calendarul integrării, la 1 ianuarie 2007, reprezintă pentru noi, toţi, o obligaţie şi o responsabilitate. Asta nu înseamnă, domnule prim-ministru şi stimaţi membri ai Cabinetului, că lucrurile vor fi simple sau că rezultatul este garantat şi îl ştim şi noi, cum îl ştiţi şi dumneavoastră, şi aş vrea să încercăm să facem un efort, de ambele părţi ale baricadei politice, ca 1 ianuarie 2007 să fie, într-adevăr, calendarul respectat. Există riscuri în calea noastră. Europa este astăzi mult mai nervoasă şi nu va mai acorda sub nici o formă, şi vă spun asta cu ştiinţa unui om care s-a ocupat împreună cu alţi colegi de-ai mei de integrarea europeană de mulţi ani, nici o dispensă politică nu va fi dată pentru noi sau pentru bulgari. Avertismentul sever al comisarului european pentru concurenţă, săptămâna trecută, de la Bucureşti trebuie ascultat, fără patimă politică. în toată profunzimea sa. La Bucureşti, comisarul pentru concurenţă, şi cunoaşteţi clauzele de salvgardare pe această temă, a avut un mesaj mult mai dur şi de avertizare faţă de cel de la Sofia din ziua precedentă. Vom avea săptămânile viitoare pe comisarul Franco Fratini pentru justiţie şi afaceri interne. Avem obligaţia să pregătim bine acest moment, pentru că orice pas greşit, pe zona de justiţie şi afaceri interne, şi nu mă joc cu cuvintele, poate să fie fatal pentru calendarul integrării noastre. De aceea, apelul meu şi apelul nostru ca partid social-democrat, partid de opoziţie, dar un partid cu puternică sensibilitate europeană şi cu dorinţa de a ajuta acest proiect naţional este de muncă stăruitoare şi perseverentă.

Am semnat, într-adevăr, şi sunt bucuros că la 25 aprilie s-a semnat Tratatul de aderare. Sunt multe lucruri care trebuie rezolvate, inclusiv în ceea ce se numeşte organizarea Cabinetului. Ministrul Afacerilor Europene, din Bulgaria, doamna Meglena Kuneva, a făcut chiar şi o estimare a consecinţelor scenariului, nedorit de noi, a unei eventuale amânări cu un an. Ea a estimat la 800 de milioane euro pierderile numai materiale ale unui astfel de eveniment. Pentru România, dacă am extrapola, ar însemna undeva 1,5 miliarde euro. Sunt unii dintre noi, chiar în această sală, care spun că amânarea cu un an sau chiar doi n-ar fi o tragedie, pentru că am putea să ne pregătim mai bine. Vreau să vă spun că amânarea integrării ar reprezenta pentru România o adevărată catastrofă, pentru că de-abia atunci s-ar ajunge la ceea ce vor să spună unii politicieni europeni, când vorbesc de redeschiderea negocierilor cu noi. Nu vorbesc de capitolul mediu, nu vorbesc de capitolul agricultură vorbesc de bani şi există multe voci în Europa care spun că Uniunea Europeană a fost prea generoasă cu România şi Bulgaria, şi de-abia aşteaptă un pretext să redeschidă subiectul legat de banii şi de proiectele pentru România. În egală măsură, şi o spun iarăşi cu toată seriozitatea, cu toată responsabilitatea, dacă eventuala amânare ar fi o catastrofă, intrarea în Europa nepregătiţi ar fi un cataclism, pentru că presiunile care vor fi exercitate asupra firmelor noastre, asupra IMM-urilor noastre, care nu ştiu dacă în Marea Neagră îşi vor găsi răspunsul, în mod cert în Europa şi-au găsit deja răspunsul, reprezintă o altă provocare foarte mare.

Fac un apel, domnule prim-ministru, şi-l fac încă o dată cu colegialitate şi cu dorinţa de a ajuta, şi nu de a face un joc politic. Tot ce înseamnă expertiză din partea foştilor noştri miniştri, al celor care au lucrat pe dosarul european este la dispoziţia dumneavoastră dacă veţi dori să-l folosiţi şi vă încurajez să-l folosiţi, şi sunt convins că vom putea împreună să găsim răspunsuri alături de celelalte formaţiuni politice la problemele severe care ne aşteaptă în următorii ani.

Daţi-mi voie să vă mai spun ceva despre partea de informare publică. În urmă cu câteva săptămâni am făcut unele sugestii legate de maniera în care eu cred că ar trebui să discutăm cu românii şi cu româncele despre integrarea europeană. Eu salut faptul că domnul ministru Dinga şi Ministerul Integrării Europene au un program coerent de comunicare publică. Am avut şi noi la timpul nostru. Vă spun că este insuficient. Vă dau exemplul colegilor din Bulgaria, care sunt într-o situaţie identică cu a noastră, stimaţi colegi şi stimate colege. Bulgaria a ratificat, ca şi noi, astăzi, în Parlament, Tratatul de aderare, în urmă cu o săptămână (sunt convins că va fi votat cu aceeaşi zdrobitoare majoritate, dacă nu unanimitate şi în Parlamentul de la Bucureşti) dar asta nu i-a împiedicat pe preşedintele Bulgariei şi pe Guvernul de la Sofia să spună că se gândesc şi vor să propună un referendum, fără valoare obligatorie, pe tema europeană când, o dată cu alegerile pentru Parlamentul european de peste un an sau de peste doi, Doamne, fereşte! , dacă lucrurile se încurcă. Nu trebuie să ne fie teamă să mergem la români să le explicăm despre Europa. Nu trebuie să vedem în fiecare propunere a unui lider al opoziţiei o capcană politică. Dacă avem cu toţii un ţel comun cred că trebuie să ne asumăm obligaţia şi dificultatea de a merge şi a informa românii în profunzime despre ce se va întâmpla cu această ţară, cu binele şi cu răul care va veni o dată cu integrarea Europeană. Vă reamintesc că şi în Bulgaria sprijinul pentru integrarea europeană este de 71%, conform ultimului sondaj.

În ultimul rând, domnule prim-ministru, vreau să vă spun că dacă pe alte teme vom fi extrem de critici şi extrem de activi din punct de vedere politic pentru a critica eventualele lucruri care nu se întâmplă bine, pe această temă, vreau să ştiţi că aveţi din partea noastră întreg sprijinul, dacă veţi dori să-l folosiţi. Nu înţeleg de ce la această oră nu avem încă un mecanism structurat de consultare între putere şi opoziţie pe teme europene. Nu înţeleg de ce, după semnarea tratatului, nu dăm Comisiei de integrare europeană atribuţiunile pe care trebuie să le dăm după semnarea tratatului şi nu înainte de semnarea tratatului. Nu înţeleg de ce nu stabilim un mecanism structurat de colaborare pe principalele teme de integrare europeană, inclusiv în domeniul justiţiei, inclusiv în domeniul administraţiei publice, care are nevoie de imens travaliu pentru a fi pus la punct.

Daţi-mi voie să vă spun că ţările care au intrat în Europa, şi care se respectă,ca Spania, ca Portugalia, şi care au profitat de integrarea europeană, au făcut un adevărat pact politic în jurul integrării europene şi fac un îndemn la toţi oamenii de stat şi la toţi oamenii care au interesul naţional, mai înainte de insigna de partid, să înţeleagă că fără un pact naţional, în jurul integrării europene, România nu va deveni ceea ce trebuie şi poate să devină. Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat vor vota cu entuziasm în favoarea ratificării Tratatului de aderare. Vă mulţumesc foarte mult. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator. În continuare, are cuvântul, din partea Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Eugen Nicolăescu. Din partea aceluiaşi partid va urma domnul senator Puiu Haşotti.

Rog să acceptaţi acest mod de lucru. Fiecare grup parlamentar are alocate 10 minute şi pe această durată, sigur, reprezentanţii grupurilor se vor încadra în timpul stabilit, dar unele dintre grupuri au dorit, totuşi, să aibă doi reprezentanţi care să ia cuvântul cu această ocazie.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Nicolăescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimaţi colegi,

Timp de aproape jumătate de secol România a fost separată de Europa prin ceea ce opinia publică românească şi internaţională a numit "cortina de fier". Recunoaştem acum că această separare a acţionat nu numai la nivelul politicului, al acţiunii publice, ci a dus la o scindare a mentalului individual şi colectiv al românilor. Noi, cei din stânga cortinei, am rămas încremeniţi într-o realitate ce ne era impusă, care strivea orice acţiune sau gândire personală, în timp ce Europa îşi continua procesul firesc de dezvoltare. Iată, că acum, după 15 ani de şovăieli, erori şi întârzieri, România intră în linia dreaptă a integrării în Uniunea Europeană. Prin votul de astăzi din Parlament, România spune răspicat că nu există cale de întoarcere. Noi, românii, asemenea lui Sisif, am fost condamnaţi să împingem, timp de jumătate de secol, bolovanul comunismului. Iată că nu numai că n-am fost striviţi, dar acum am aruncat povara trecutului şi privim încrezători spre viitor. Ratificarea Tratatului de aderare are o puternică valoare de simbol, căci adevăratul efort al integrării se află în fiecare judeţ, oraş şi comună ale României. Fiecare dintre cei 22 de milioane de români contribuie zi de zi la procesul de integrare, căci voinţa României, exprimată astăzi în Parlament, se află în acţiunile de fiecare zi a fiecăruia dintre noi. Noi, toţi, ştim foarte bine că singurul drum, singura variantă de succes pentru noi şi, mai ales, pentru generaţiile viitoare este Europa Unită. Putem spune că integrarea în Uniunea Europeană a început în momentul în care tinerii noştri au început să înveţe în universităţi europene, când mari companii din vest au investit în România, când fiecare dintre noi a început să se raporteze la valorile şi principiile Europei. Putem spune că societatea românească a prefaţat integrarea de jure a României în Uniunea Europeană, însă, ştim cu toţii că acesta nu este finalul unui drum. Este doar o etapă pe care o traversăm, pentru ca România să se alăture cu adevărat familiei sale tradiţionale europene. Dincolo de dorinţa exprimată a românilor se află nevoia de a continua munca susţinută în atingerea standardelor europene, căci simbolul albastru cu stele galbene al Uniunii este susţinut de reguli, mecanisme şi proceduri precise. România trebuie să preia în totalitate acquis-ul comunitar în spirit şi, mai ales, în fapt. Să se racordeze prin instituţiile sale şi prin proceduri la valorile europene. Atingerea acestor performanţe sunt, de fapt, calea sigură pentru asigurarea bunăstării cetăţenilor României, deziderat exprimat clar de Programul de guvernare şi demonstrat de acţiunile de până acum. Grupul parlamentar PNL din Camera Deputaţilor va vota în favoarea proiectului de lege. Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Are cuvântul domnul senator Puiu Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Abia dacă mai este necesar să reamintesc că, printr-o fericită coincidenţă, chiar în preajma aniversării unei jumătăţi de secol de la lansarea aşa-numitul "Plan Schuman", actul de naştere al construcţiei europene, aflate acum în plină desfăşurare, România a făcut, în aprilie 2005, doi paşi esenţiali pe drumul pe care l-aş numi al revenirii îndreptăţite al unui spaţiu de cultură şi civilizaţie la matca europeană, care, în ciuda vicisitudinilor multe şi apăsătoare ale istoriei post-belice, prelungite până în decembrie 1989, nu i-a fost străină în esenţă ţării noastre. 13 aprilie - Strasbourg şi 25 aprilie - Luxemburg - paşii de care aminteam sunt deja istorie. Este adevărat, istorie foarte recentă, dar, oricum, istorie. Astăzi, aici, în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului României se mai scrie o pagină majoră a acestei istorii. Reprezentanţii aleşi ai poporului român dezbat proiectul de Lege privind ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană exprimând astfel voinţa unei întregi naţiuni care împărtăşeşte şi care doreşte să contribuie în mod specific, după propriile capacităţi şi resurse, la atingerea obiectivelor generoase ale Uniunii Europene: crearea unei cetăţenii europene, consolidarea unui spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei, promovarea progresului economic şi social, în sfârşit, dar nu în cele din urmă, afirmarea rolului Europei într-o lume tot mai globală. Nu am nici cea mai vagă intenţie de a fi patetic, şi nici nu-mi îngădui, din profund respect pentru instituţia esenţială a sistemului nostru democratic - Parlamentul, dar şi faţă de iluştrii reprezentanţi ai celorlalte componente ale statului, prezent sub cupola polului legislativ suprem, să rostesc fraze mari pentru a sublinia importanţa cu totul deosebită a momentului la care suntem deopotrivă participanţi şi martori. Şi, totuşi, nu-mi pot reprima un gând şi nădăjduiesc că este împărtăşit şi de dumneavoastră. România traversează, acum şi aici, ora astrală a devenirii sale care , cu siguranţă, aşa va fi rememorată şi de generaţiile viitoare, generaţii care, să dea Dumnezeu, vor avea astfel cadrul de a se dezvolta şi de a se afirma în conformitate cu toate înzestrările hărăzite naţiunii române şi care, afirm cu toată convingerea, sunt departe încă de a-şi fi dat măsura în concret şi într-o manieră continentală şi universală. Construcţia europeană, mărturie stau indiscutabil toate documentele şi fundamentele. Nu exclude spaţiile, ba chiar pot spune că acestea sunt chemate să contribuie cu asupră de măsură la desemnarea unui spaţiu geografic şi uman, care ar fi artificial fără specificitatea de civilizaţie şi tradiţie a fiecăreia în parte. Or, noi, ca români avem un cult al patriei, poate şi pentru că, de-a lungul istoriei, prea puţin senine ne-am văzut-o, de câte ori, fie ameninţată, fie ruptă de alţii, ceea ce nu ne exonerează de propriile noastre răspunderi, pentru că tot istoria ne demonstrează, au existat momente când noi înşine n-am fost vrednici de a păstra moştenirea lăsată de înaintaşii noştri care şi-au făcut Biblie din neam şi ţară. Cred, şi sper din tot sufletul, că pasul pe care-l facem astăzi şi care îşi aşteaptă corolarul firesc la 1 ianuarie 2007, România va fi o patrie sigură şi prosperă pentru toţi fiii săi, de toate naţionalităţile, şi de toate confesiunile, o ţară menită, aş adăuga, plus valoarea specifică Europei Unite, altfel nu poate fi, ceea ce nu înseamnă nici pe departe că eforturile noastre, ale celor de acum s-au încheiat, dimpotrivă, urcuşul poate de-abia începe. El cere determinare, sacrificii, loialitate faţă de parteneri şi multă inteligenţă. Aceasta din urmă am probat-o, o avem, celelalte, însă, trebuie să le demonstrăm şi nu doar de suprafaţă sau aşa cum se zice la noi în popor "de ochii lumii". Este nevoie să credem în aceste valori europene, care trebuie cu necesitate să devină valorile noastre, ale tuturor cetăţenilor acestei ţări. Aici, se înţelege, patimile şi opţiunile noastre politice, oricât de diferite, trebuie să facă pasul înapoi în faţa interesului naţional, iar interesul naţional, doar aparent paradoxal, este interesul european. În concepţia lor vizând modernitatea şi dezvoltarea ţării, pe care au slujit-o cu atâta dăruire, liberalii noştri din perioada interbelică şi-au pus deviza "prin noi înşine". Păstrând proporţiile şi având în minte ceea ce noi, astăzi, avem de îndeplinit pentru a aduce România în Uniunea Europeană, să spunem şi să facem la fel: "Prin noi înşine, în Europa". Repet, aderarea la Uniunea Europeană implică, în esenţă, un cost de oportunitate într-o economie globală. Uniunea Europeană reprezintă răspunsul statelor naţionale la provocările globalizării. România nu-şi poate permite să rateze momentul 2007, deoarece aceasta ar atrage după sine atât efecte economice negative, cât şi o anumită lipsă de credibilitate. Pregătirea pentru aderare, într-un ritm susţinut, reprezintă singura soluţie pentru evitarea declanşării clauzei de salvgardare. Vă rog, prin urmare, să daţi votul dumneavoastră pentru ratificarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, având convingerea că asiguraţi viitorul unei ţări care revine astfel la matcă. Europa nu poate fi întreagă fără România, România nu poate fi România fără Europa. Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. În continuare, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, din Camera Deputaţilor şi din Senat, au cuvântul, pentru început, doamna deputat Roberta Alma Anastase, iar, apoi, doamna deputat Monica Maria Iacob Ridzi.

Doamna deputat Anastase, aveţi cuvântul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor parlamentari.

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă unul dintre cele mai importante momente din lunga istorie a poporului român. În fapt, reprezintă împlinirea unui deziderat vechi al României de a fi partea Comunităţii Europene de bunăstare, de valori şi securitate. Unită în diversitate, Uniunea Europeană oferă cetăţenilor ei un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie fără frontiere interne, precum şi o piaţă internă în care concurenţa este liberă şi nu este denaturată. Suntem deplin responsabili şi conştienţi de faptul că aderarea la Uniunea Europeană înseamnă că România devine parte a proceselor europene cu statut de partener egal, atât în drepturi, cât şi în obligaţii. În baza principiului cooperării loiale, România va contribui la creşterea economică durabilă a Europei, la securitatea şi coeziunea în cadrul uniunii.

Doamnelor şi domnilor,

Acest moment marchează încheierea cu succes a unei perioade deloc uşoare pentru România, şi aici mă refer la perioada de tranziţie de la un regim totalitar la o societate democratică consolidată. În acelaşi timp, marchează un moment esenţial pe drumul integrării depline în spaţiul cultural, social, economic şi politic european.

În continuare, eforturile noastre trebuie îndreptate către consolidarea societăţii democratice. Lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, promovarea bunei guvernări a dialogului permanent cu societatea civilă, respectarea libertăţii presei şi protejarea diversităţii sunt priorităţile actualei guvernări. În plus, ne-am angajat şi vom continua să acţionăm politic ţinând cont permanent de principiul apropierii de cetăţeni. Românii susţin într-o proporţie covârşitoare aderarea României la Uniunea Europeană. Acest fapt dă forţă şi consistenţă demersului nostru politic. În continuare, însă, rămâne o prioritate pentru întreaga clasă politică, informarea cetăţenilor asupra paşilor de urmat, precum şi explicarea provocărilor şi oportunităţilor care vor apărea în perioada următoare.

Distinsă audienţă, Partidul Democrat susţine fără rezerve Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Partidul Democrat, în calitate de partid aflat la guvernare, îşi asumă cu energie şi hotărâre , îndeplinirea angajamentelor prevăzute în Tratatul de aderare. În acelaşi timp, Partidul Democrat mulţumeşte tuturor românilor pentru eforturile pe care le-au făcut în acest proces de modernizare a României şi contează pe solidaritatea cetăţenilor şi susţinerea actualei guvernări pentru finalizarea procesului de aderare în 2007. Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Are cuvântul în continuare doamna deputat Monica Maria Iacob Ridzi.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari.

Fără îndoială, votul nostru de astăzi are dimensiunea sa istorică. Consfinţim, astfel, vocaţia europeană a poporului român, dorinţa sa nestrămutată de a merge înainte alături de democraţiile consacrate ale continentului. Şi chiar dacă trăim astăzi un apogeu, poate ora astrală a României moderne, optimismul nostru trebuie bine temperat şi responsabil. Ce este frumos a început deja. Ce este greu abia acum începe. La acest Tratat sunt ataşate trei clauze de salvgardare, 11 măsuri de îndeplinit privitoare la concurenţă, justiţie şi afaceri interne. Acestea arată clar că mai avem multe de făcut. Asigurarea unei justiţii independente şi eficiente, combaterea corupţiei, indiferent de culoarea ei politică, trebuie să ne preocupe pe toţi, în egală măsură. Este nevoie de un suflu nou atât în aparatul central de stat, cât şi în autoritatea publică locală. Statul trebuie să devină un partener fidel al cetăţeanului, un prieten al acestuia, iar magistraţii şi funcţionarii publici trebuie să servească statul, nu clientela unui partid anume.

Funcţiile sunt vremelnice. Perenitatea aparţine instituţiilor statului. Acest principiu al prevalenţei instituţiilor este fundamental în Uniunea Europeană. Ne revine, aşadar, obligaţia de a desăvârşi un sistem administrativ, care să răspundă din plin acestor exigenţe. Economia României, ca parte a pieţei unice europene, va trebui să asigure bunăstarea socială a poporului, în condiţii concurenţiale sporite. Să nu uităm că după aderare vom avea mai puţină libertate de mişcare în politicile economice şi sociale, în limitele stricte ale dreptului european. Termenele de graţie prevăzute pentru a sprijini fiscal regiunile defavorizate se vor încheia repede. Ne revine sarcina să elaborăm urgent planuri de măsuri cu ţintă socială precisă în acele zone, în deplin consens cu acquis-ul comunitar. Practic, arată că aşa-zisele ajutoare de stat, derogări inexplicabile de la Legea bugetului, cadouri de mii de miliarde acordate cu largheţe unor firme pe criterii social-electorale au sporit sărăcia în loc să o combată. Acest populism ieftin trebuie să înceteze, el fiind în disonanţă cu spiritul economic european, cu legile concurenţei şi economiei de piaţă. Garantarea unui cadru concurenţial favorabil nu este doar o obligaţie ce decurge din Tratatul de aderare, ci o necesitate obiectivă. În ce priveşte agricultura, ţara noastră a obţinut cinci perioade de tranziţie pentru a se adapta la cerinţele politicii agricole comunitare, în special la producţia de carne şi lapte. De asemenea, sunt prevăzute termene de graţie pentru toate directivele majore din domeniul protecţiei mediului ambiant, dar pentru că aceste termene să-şi dovedească utilitatea este nevoie de acte normative noi, prin care să se ajungă treptat la limitele şi condiţiile impuse, atât în ce priveşte agricultura, cât şi protecţia mediului înconjurător. Lupta împotriva corupţiei necesită un plan de acţiune concret, cu ţinte clare şi prevederi bugetare adecvate. De asemenea, reforma sistemului judiciar, detaliată în strategia elaborată de Guvern în luna martie, şi-a ales obiective de maximă urgenţă. Desigur, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate este nevoie de legi şi pârghii juridice noi, care necesită un efort legislativ susţinut. Miza acestui demers este binele naţional, recunoscut oficial de întregul spectru politic. Credem, aşadar, că putem conta pe sprijinul tuturor forţelor politice, dincolo de orice interese de partid sau deosebiri doctrinare. Să nu ne lăsăm seduşi de bucuria reuşitei noastre.

Faptul că Europa îşi deschide larg porţile în faţa României este, în primul rând, meritul poporului român, popor care a suferit mult, popor pe care îl aşteaptă încă multe privaţiuni.

Ne revine obligaţia să explicăm mai bine oamenilor ce impact va avea aderarea asupra populaţiei, să nu ne limităm doar la prezentarea avantajelor. În statele care au aderat recent s-au închis firme autohtone, s-au înăsprit condiţiile de piaţă. Aceste lucruri trebuie spuse şi nu oricum, ci pe înţelesul tuturor. Să lămurim oamenii că, pentru început, viaţa noastră în Uniunea Europeană nu va fi uşoară. Dar în afara Comunităţii Europene viaţa noastră este astăzi de neconceput.

Doamnelor şi domnilor parlamentari, prin votul nostru de astăzi consfinţim, poate, cea mai legitimă aspiraţie a poporului român. Este o şansă istorică pentru noi să vedem cum ţara noastră prinde contur nou luând forma unui continent. Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, doamna deputat. Din partea Grupurilor parlamentare ale PPRM, are cuvântul domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor şi domnilor,

Ne-am adunat astăzi, aici, pentru a celebra o victorie, fiindcă victorie - şi nu altfel ! - se numeşte semnarea Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană. Iată că printre atâţia nori negri care se îngrămădesc şi parcă nu se mai sfârşesc deasupra ţării noastre, ne trimite Sfântul Soare şi o rază binefăcătoare. Poate că alţii îşi permit să facă nazuri, să pună condiţii şi să se declare euro-sceptici. Au de unde, au fost stăpânii mărilor şi ai ţărilor, au acumulat mari bogăţii timp de sute şi chiar de mii de ani, puţin le pasă de o construcţie politică sau de alta.

Noi, românii, avem o cu totul altă situaţie. Noi nu am jefuit pe nimeni niciodată, ci, dimpotrivă. În tinereţe, când eram student la Viena, vizitam muzeele şi palatele maiestoase ale burgului imperial, priveam cele 3 mari tezaure de aur descoperite în Transilvania şi expuse la Kunsthistorische Museum, apoi oftam din rărunchi şi spuneam: "Aici este şi vlaga românilor mei".

Nu a existat generaţie de români care să nu plătească tribut de jertfă năvălitorilor, bandiţilor, ticăloşilor. Poate că fiorul tragic care marchează ca un doliu întreaga existenţă a poporului român, provine şi din cele două extremităţi ale fluviului tutelar, nu numai al nostru, ci şi al Europei, Dunărea. El izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră şi se varsă în Marea Neagră.

În comparaţie cu alţii care au avut numai o istorie vitregă, noi am avut şi o geografie vitregă. Este mare minune că mai existăm, şi, că, spre deosebire de alţii, nu am dispărut niciodată ca stat. "O enigmă şi un miracol poporul român", scria un cunoscut istoric.

Eu înclin să cred că dăinuirea poporului român, ca ultimă strajă a latinităţii, aici, la Gurile Dunării, este încă una dintre minunile lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc nu ne mai vorbeşte direct cum le vorbea patriarhilor biblici şi Mântuitorului Isus Cristos, dar în schimb lucrează. Iar lucrarea lui este magnifică. Eu unul nu găsesc o altă explicaţie pentru rezistenţa extraordinară a neamului românesc în mijlocul unui ocean de patimi. Personal, sunt mâhnit că din proiectul Constituţiei europene au fost eliminate acele fraze care se referă la rădăcinile creştine comune ale bătrânului continent. Pe cine deranja acest adevăr, în definitiv fundamental? Noi suntem creştini şi europeni şi, parafrazând pe cineva, "cui nu-i place, nu are decât să se mute pe altă planetă".

Doamnelor şi domnilor,

Am spus-o şi o repet: România este în Europa înainte de naşterea Europei. Semnarea Tratatului de Aderare a României la Europa poate fi văzută şi din altă perspectivă, mai precis dinspre celălalt capăt al tunelului, în sensul că şi Europa a aderat la România, adică ne-a primit cu specificul nostru naţional, cu valorile noastre remarcabile, dar şi cu toate păcatele noastre, care, în cea mai mare parte a lor, pleacă de la cel mai odios act de trădare colectivă din istorie: Acordul de la Yalta, de acum 60 de ani. Nu un proces al comunismului ne trebuie nouă. În definitiv, anticomunismul nu ţine de foame. Ci un proces al ocupaţiei staliniste, care a ucis floarea intelectualităţii, a armatei şi a aristocraţiei române, dându-ne înapoi cu 200 de ani, mai ales din punct de vedere al libertăţii umane.

Iată de ce, Partidul Popular România Mare salută întreg acest cor mondial care cere de câteva săptămâni denunţarea Pactului Ribbentrop-Molotov, la care noi adăugăm şi denunţarea Pactului Stalin-Roosevelt-Churchill, precum şi a consecinţelor acestor nelegiuiri epocale. Toate acestea au fost crime împotriva umanităţii, care au dus la moartea a milioane şi milioane de oameni, la deportări masive de populaţie, la zdrobirea atâtor destine, la înapoierea barbară a unor ţări şi popoare. Generaţia noastră nu poate fi liniştită până când nu se va face dreptate tuturor victimelor acelui flagel pustiitor care a împărţit Europa în două. Pe crimă, pe minciună, pe jaf nu se poate clădi nimic durabil. Trâmbiţele unui nou Jerihon au dărâmat Zidul Berlinului, într-adevăr, dar în sufletele oamenilor încă mai dăinuie atâtea ziduri, paravane şi cortine interioare.

Domnul Tăriceanu ne-a vorbit aici de interesul naţional. Dar pentru a înţelege şi a respecta această sintagmă cardinală, eu l-aş sfătui, cu toată deferenţa, să ţină cont şi de opiniile opoziţiei, fiindcă nici un guvern din lume, oricât de bogaţi ar fi membrii săi, nu deţine adevărul absolut. Domnia-sa a dat un citat şi din Jacques Chirac - "Proiectul Uniunii Europene ar fi arta posibilului". Poate nu ştie că Jacques Chirac l-a citat fără să-l citeze pe Bismarck, care spunea că "politica este arta posibilului".

Semnarea Tratatului de Aderare de către ţara noastră a avut loc într-un an jubiliar. Se împlinesc acum, în 2005, nu mai puţin de 700 de ani de când avocatul francez Pierre Dubois în lucrarea "De recuperatione terrae sanctis" - Despre recucerirea Ţării Sfinte - vorbeşte pentru prima oară despre necesitatea unificării Europei. Dar până la unificarea deplină, Europa trebuia pacificată. Îndeosebi cele două războaie mondiale, care au izbucnit de pe bătrânul continent, au tras un foarte serios semnal de alarmă că aşa nu se mai poate. Evident că simpla enunţare a unor idei şi programe nu poate rezolva situaţia extrem de complexă a unui continent întreg care trebuie să facă faţă provocărilor lumii moderne, dar şi şocurilor din interior şi din exterior.

"Europa nu este decât o naţiune compusă din mai multe", scria Montesquieu, cel care, în 1729, vizita Banatul nostru, iar generalul Charles de Gaulle exclama: "Cred într-o Europă a patriilor şi a naţiunilor. Este Europa de la Atlantic la Urali care va decide soarta lumii".

Noi, cei de la PPRM, suntem pentru o reală integrare în Uniunea Europeană. În întunericul viitorului, unificarea bătrânului continent în jurul valorilor morale fundamentale ale condiţiei umane şi ale credinţei în Dumnezeu este cel mai luminos proiect.

Ce poate fi mai minunat decât să circuli liber, să te simţi pretutindeni acasă, în fine, să te bucuri de viaţă, cu sentimentul că faci parte dintr-o familie nobilă, că nu eşti un cetăţean de mâna a doua şi că le poţi oferi copiilor şi nepoţilor tăi o lume a păcii, a concordiei, a bunăstării. Pentru asta România trebuie să fie un partener serios şi, odată ce a bătut palma, cum se spune în popor, să se ţină de cuvânt. Numai şi numai de noi depinde să fim respectaţi! "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă", spune un proverb românesc.

Avem datoria să explicăm românilor fiecare pas pe care îl facem, fiecare document pe care îl semnăm, fiecare măsură pe care o luăm. Fără o largă susţinere populară, fără să lămurim naţiunea despre ce este vorba şi despre costurile integrării, nu vom fi urmaţi, şi în felul acesta tare mă tem că vom ieşi din Uniunea Europeană încă înainte de a intra. Românul este genial în simplitatea şi cuminţenia lui.

Poporul nostru mi se pare - păstrând proporţiile - aidoma ţăranului dintr-o cunoscută poezie de George Coşbuc:

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator. Are cuvântul în continuare domnul senator Marko Bela din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR.

Domnul Marko Bela:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Timp de 15 ani, de când sunt senator în Senatul României, am avut posibilitatea să particip la mai multe momente de importanţă majoră ale istoriei noastre contemporane. Adoptarea Constituţiei, primirea în Consiliul Europei, intrarea în NATO, cât şi o serie de alte decizii vitale, au caracterizat acest deceniu şi jumătate.

Drumul parcurs a fost extrem de lung şi, câteodată, extrem de anevoios: din comunism în capitalism, de la Pactul de la Varşovia la Alianţa Nord-Atlantică, de la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc la Uniunea Europeană, de la ideea omogenizării societăţii din România până la recunoaşterea multi-culturalităţii, de la coşmarul socialismului multilateral dezvoltat până la realitatea economiei de piaţă. Reprezint o generaţie care, probabil, niciodată nu va putea renunţa la patetismul unei astfel de înşirări; noi comparăm ceea ce avem cu ceea ce am avut, comparăm schimbările intervenite cu perioada pe care am trăit-o înainte de 1989.

Din această perspectivă, în mod cert, ratificarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană este decizia cea mai importantă după căderea dictaturii. Numai astfel, numai astăzi devine ireversibilă schimbarea de regim din România.

Totuşi, nu sunt sigur că generaţiile mai tinere au aceeaşi viziune asupra acestui moment. Ei compară, pe drept, situaţia noastră nu cu ceea ce a fost aici acum 15 ani, ci cu ceea ce este în acest moment la Paris sau la Bruxelles.

Este de înţeles de ce au dreptate şi cei care spun că am făcut foarte mult în aceşti ani, la fel ca şi cei care afirmă că am realizat prea puţin.

Avem, fiecare, abordarea noastră proprie. Unii au crezut în integrare, alţii nu. Unii au confundat geografia cu istoria, atunci când au spus că noi am fost în Europa de la început, deci nu avem nevoie să intrăm nicăieri; alţii nu au făcut această confuzie.

Oricum, ceea ce am obţinut este un rezultat comun al marii majorităţi din viaţa noastră politică. Toţi cei care au guvernat şi aproape toţi cei care au fost în opoziţie în acest deceniu şi jumătate, au o contribuţie însemnată la realizarea acestui deziderat. Nu în egală măsură, nu cu aceeaşi viteză, dar procesul de integrare a avansat în toţi aceşti ani. Este adevărat că s-au făcut şi greşeli care ne-au costat foarte mult, ne-au costat, probabil, cel puţin câţiva ani de întârziere. Dar astăzi nu este momentul unei astfel de analize.

Am spus mai înainte că fiecare dintre noi are propria sa viziune asupra integrării. Noi, maghiarii, ne amintim foarte bine de confruntările politice ale anilor '90 în legătură cu drepturile minorităţilor. Mai mult, suntem conştienţi că alegerea dialogului politic pentru rezolvarea problemelor interetnice a fost o decizie majoră pe calea integrării României.

Nu neg că, la început, am avut şi noi o dilemă în ceea ce priveşte sprijinirea eforturilor de integrare. Suntem reprezentanţii unei comunităţi care, timp de mai multe decenii, a fost privată de o serie de drepturi elementare. După schimbarea regimului, ne-am recăpătat foarte greu încrederea în posibilitatea unei construcţii multietnice, egale şi echitabile prin mijloace politice. Iar forţele ultranaţionaliste au dat argumente destule, în orice moment, pentru a nutri un astfel de scepticism.

Totuşi, decizia noastră a fost clară, fără echivoc: maghiarii sprijină eforturile de integrare ale României. Am avut şi avem trei argumente majore în baza acestei decizii.

În primul rând, ca şi toată societatea din România, numai în interiorul Uniunii Europene putem spera într-o stabilitate politică, economică şi socială.

Pe de altă parte, maghiarii vor ca România să se regăsească cât mai curând în aceleaşi structuri ca şi Ungaria, practic, fără frontiere, şi astfel să se anuleze toate litigiile istorice între cele două naţiuni.

În al treilea rând, nu trebuie să uităm că în Europa comună vor funcţiona o serie de principii ale subsidiarităţii şi autonomiei prin care şi minorităţile vor putea să-şi protejeze identitatea naţională, limba, cultura şi tradiţiile. Legea minorităţilor pe care o elaborăm acum, se bazează pe aceste principii, şi cei care se împotrivesc încă îşi vor da seama că şi prin acest act îndeplinim un criteriu extrem de important al Uniunii Europene.

Îndreptându-ne spre Uniunea Europeană, ne îndreptăm spre o lume a colaborării între regiuni, între comunităţi, între naţiuni, între state. Va trebui să acceptăm ideea deciziei comune, va trebui să acceptăm compromisul. În schimb, vom dobândi solidaritatea Europei. Solidaritatea în schimbul compromisului. Aceasta este Uniunea Europeană. Va trebui să construim variate forme de colaborare şi în interior, şi în exterior.

Uniunea Democrată Maghiară din România îşi oferă în continuare contribuţia la aceste eforturi şi aşteptăm, în schimb, soluţii atât în interesul general al societăţii, cât şi în interesul special al minorităţilor.

Avem foarte multe de făcut. Eu nu cred în optimismul naiv al celor care spun că Europa ne va primi oricum şi că nu trebuie să ne îngrijorăm. S-a văzut foarte bine şi în perioada premergătoare votului din Parlamentul European că sunt şi opinii potrivnice lărgirii Uniunii.

Noi, în perioada următoare, va trebui să dovedim în fiecare zi că ei nu au dreptate. Decizia a fost luată, este adevărat. Dar clauzele de salvgardare există. Sunt convins că putem acţiona în aşa fel ca acele clauze să nu fie activate. Dar numai dacă vom fi foarte solidari, foarte disciplinaţi, foarte organizaţi şi foarte atenţi la tot ceea ce ne-am angajat că îndeplinim. De la problema corupţiei până la justiţie, de la protecţia mediului până la problema concurenţei, de la creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor până la continuarea rezolvării problemei relaţiilor interetnice, avem o serie de deziderate pentru o perioadă relativ scurtă. Actualul Guvern are unica şansă, dar şi unica răspundere de a aduce ţara în interiorul Uniunii Europene. Sunt convins că vom reuşi împreună.

UDMR îşi oferă în continuare solidaritatea şi priceperea la realizarea acestui program.

Grupurile parlamentare ale UDMR vor vota, fireşte, Legea de ratificare a Tratatului privind Aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană! Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule senator. Are cuvântul în continuare domnul deputat Ştefan Glăvan, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator.

Domnul Ştefan Glăvan:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Extinderea Uniunii Europene nu înseamnă doar o extindere mecanică a frontierelor către Est, ci una din dimensiunile unui fenomen complex: unificarea Europei, proces lansat cu entuziasm, continuat cu promisiuni şi realizat cu responsabilitate şi reprezentând pentru societatea românească un obiectiv strategic fundamental.

Această opţiune are la bază sprijinul tuturor forţelor politice şi sociale vizând ancorarea solidă a ţării în sistemul de valori europene, dezvoltarea societăţii româneşti pe principiile democraţiei, statului de drept şi economiei de piaţă în măsură să asigure stabilitatea socială şi prosperitatea naţiunii.

Un factor esenţial al procesului de integrare europeană îl constituie cooperarea la nivel parlamentar, diplomaţia parlamentară promovată de România urmărind înfăptuirea obiectivelor fundamentale de politică externă şi apărarea interesului naţional.

Din această perspectivă, ideea unei Europe mai competitive reprezintă o opţiune a viitorului pentru o Europă mai democratică, mai transparentă, mai eficientă, urmărindu-se asigurarea principiului respectului reciproc, integrarea cetăţenilor Uniunii Europene din statele şi regiunile europene, indiferent cât de diferite ar fi acestea, realizându-se o Europă pentru toţi.

În ceea ce ne priveşte pe noi, Partidul Conservator, vom rămâne fideli acestor valori şi considerăm că România nu va avea dificultăţi în a se integra în această structură europeană.

Aceasta deoarece valorile Uniunii sunt respectarea demnităţii umane, a libertăţii, democraţiei, a statului de drept, valori comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie şi solidaritate, Uniunea oferind cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

Fiind conştientă de moştenirea sa spirituală, Uniunea Europeană respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice, egalitatea statelor în faţa Constituţiei, precum şi identitatea lor naţională, inerentă structurilor lor fundamentale politice şi constituţionale, deviza sa fiind "unitate în diversitate". În acest context, avem obligaţia de a conserva şi cultiva identitatea noastră naţională şi tradiţiile româneşti prin politici şi programe de acţiune în domeniile educaţiei, culturii, cercetării ştiinţifice şi mediului.

Dorim o Europă care să susţină un viitor prosper şi liniştit pentru cetăţenii săi, o Europă care, la 1 ianuarie 2007, va avea, o dată cu cea de a şasea extindere, 27 membri şi 30 de milioane de cetăţeni mai mult.

Pentru ca Europa să devină un model de securitate şi libertate, România este chemată să conlucreze la conturarea acesteia, promovând un tip de solidaritate care va conferi tuturor statutul de cetăţean european, solidaritate lipsită de discriminare, bazată pe respectarea prerogativelor naţionale şi a libertăţilor democratice şi pe tratamentul egal al cetăţenilor şi al statelor membre.

Miza declarată a acestui vast exerciţiu de reformare a Uniunii Europene este de a transforma construcţia europeană într-una mai democratică, a oportunităţilor egale pentru toţi cetăţenii şi, nu în ultimul rând, într-o structură mai activă pe plan extern.

Pentru Partidul Conservator aderarea la Uniunea Europeană reprezintă singura opţiune viabilă care poate asigura ţării noastre reintegrarea completă şi definitivă în sistemul de valori promovat de democraţiile europene, sistem din care face parte de drept, prin istorie, cultură, tradiţii şi aşezare geografică, deziderat susţinut de evoluţia generală a societăţii româneşti.

La nivel european trăim momente de efervescenţă intelectuală, căutând creativ soluţii pentru reconstrucţia modernă europeană în contextul extinderii, aceasta putând fi asemuită cu o a doua renaştere europeană, România contribuind creativ şi original la acest proces.

Dorim o Europă mai activă în domeniul economic, în afacerile externe, în probleme de apărare şi securitate, în lupta împotriva criminalităţii, terorismului, sărăciei şi excluderii sociale, pentru o educaţie decentă şi îngrijire medicală adecvată.

Înscriindu-se în procesul ireversibil al integrării, România este, în mod legitim, interesată de identitatea spaţiului politic, economic şi social în care va intra şi, în această perspectivă, de propria sa identitate.

În optica Partidului Conservator, cooperarea regională reprezintă o dimensiune semnificativă a diplomaţiei româneşti, consolidându-se complementaritatea între demersuri în plan regional şi obiectivul major al integrării europene şi euro-atlantice.

În concepţia noastră, integrarea europeană aduce puterea dată de cetăţeni în prim plan, fiind necesară combinarea instrumentelor cum ar fi legislaţia, dialogul social, fonduri de investiţii în infrastructură şi programe de acţiune, precum şi cooptarea societăţii civile, aceasta văzând tot mai mult Europa ca un cadru favorabil pentru modernizarea societăţii.

Ca putere globală, Uniunea Europeană se poate manifesta ca un actor care conciliază globalismul şi principiile etice, rolul său fiind acela de a proiecta stabilitate, prosperitate şi toleranţă culturală şi religioasă dincolo de frontierele sale, de a acţiona ca factor de echilibru într-o lume multipolară care-şi caută existenţa în coordonatele păcii. Europa ar trebui, însă, să rămână fidelă promovării externe a valorilor sale prin concentrare asupra dezvoltării şi comerţului - cel mai mare donator şi prin multilateralism.

În condiţiile în care România se pregăteşte să devină membră a Uniunii Europene, este necesară participarea ţării la dezvoltarea politicilor în domeniul JAI. Pentru a realiza transparenţa în ceea ce priveşte politicile Uniunii Europene, ar fi benefică implementarea procedurilor de co-decizie şi în ceea ce priveşte probleme legate de controlul frontierei, azil, vize, migraţie, cooperare judiciară şi administrativă.

În concepţia Partidului Conservator, România trebuie să încerce să se poziţioneze cât mai favorabil în cadrul general al procesului de lărgire a Uniunii Europene şi în dezbaterile asupra configuraţiei viitoare a Uniunii Europene, menţinându-şi identitatea, la fel ca toate celelalte state care au aderat sau vor adera la Uniune.

Europa unită trebuie să fie o societate coezivă prin diversitate, care să pună în valoare bogăţia şi pluralitatea culturilor, precum şi avantajele consacrării unui nou model european, care să asigure siguranţă şi prosperitate cetăţenilor Uniunii Europene.

Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator vor vota generosul proiect al aderării.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în finalul dezbaterilor generale, domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ, din partea minorităţilor naţionale.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi invitaţi, reprezentanţi ai Corpului Diplomatic la Bucureşti,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă un eveniment important, comparabil cu realizarea statului român modern.

Suntem astăzi în situaţia de a exprima aici, în Parlamentul României, voinţa celor care ne-au ales, şi anume, de a ratifica Tratatul de Aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană.

Exprimăm astfel voinţa românilor, dar şi a minorităţilor naţionale care trăiesc în acest spaţiu, de a readuce România în marea familie europeană, după cea mai neagră perioadă din istoria sa, care a luat sfârşit în 1989.

Ca ţară în curs de aderare, România mai are multe de făcut, respectiv, până la integrarea deplină, mai sunt de parcurs etape importante.

Integrarea presupune eforturi susţinute în direcţia compatibilizării ţării noastre cu structura Uniunii Europene. În acest proces, nu avem voie să ignorăm specificul României. Din contră, va trebui să găsim căile şi mijloacele de a stimula domeniile economice sau de natură intelectuală, precum învăţământul şi cultura, care conferă competitivitate şi individualizarea noastră în ansamblul popoarelor europene.

Totodată, păstrarea şi cultivarea identităţii minorităţilor naţionale este o bogăţie care ţine de acest specific naţional. România este în măsură, astăzi, să propună Europei viziunea sa proprie în domeniul relaţiilor interetnice. Nu este un parcurs uşor, presupune eforturi substanţiale de natură umană şi financiară, o mobilizare a tuturor resurselor pe care le avem la dispoziţie şi un consens politic pentru realizarea acestui deziderat.

Putem consemna cu satisfacţie evoluţia ultimilor ani, de la asociere, la încheierea negocierilor, obţinerea Avizului conform, până la semnarea şi ratificarea Tratatului de aderare.

Dorim să subliniem în mod expres că această evoluţie se datorează întregii societăţi româneşti, indiferent de apartenenţa etnică, fiecare contribuind, în plan individual şi la nivelul comunităţii, la acest succes.

Încheierea negocierilor a însemnat, implicit, satisfacerea criteriilor politice, inclusiv a celui referitor la drepturile minorităţilor naţionale, element generator de satisfacţie, atât pentru noi, cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, cât şi pentru populaţia majoritară.

Vorbind, însă, în mod realist despre perioada pe care o avem de parcurs în continuare, dorim să aducem în atenţie, cu acest prilej, trei aspecte fundamentale, pe care sperăm să le rezolvăm împreună până la momentul aderării, şi anume, aşa cum ne-am propus, 1 ianuarie 2007.

Acestea sunt: necesitatea imperioasă, prevăzută şi de Constituţie, de a da o lege privind statutul minorităţilor naţionale din România; rezolvarea justă a regimului proprietăţilor din ţara noastră şi, desigur, aplicarea de soluţii eficiente în rezolvarea problemelor cu care se confruntă etnia rromilor.

Realizarea angajamentelor asumate de noi în procesul de aderare nu va arăta doar faptul că ştim să ne ţinem de cuvânt, ci va determina îmbunătăţirea situaţiei de facto la nivelul întregii societăţi româneşti.

Această schimbare în bine va determina, implicit, modificarea percepţiei opiniei publice europene asupra României, atât la nivel politic, cât şi al mass-media sau al populaţiei.

Va trebui să găsim cele mai eficiente modalităţi de comunicare şi cunoaştere reciprocă, împreună cu partenerii noştri europeni, recurgând la toate modalităţile care ne stau la dispoziţie.

Din nefericire, la acest capitol, trebuie să constatăm că, în ciuda dorinţei exprimate de către reprezentanţii minorităţilor naţionale de a contribui la stimularea relaţiilor bilaterale cu importanţi membri ai Uniunii Europene de care sunt legaţi în mod natural, acestea au fost şi sunt ignorate în continuare.

Experienţa acumulată de către noi, expertiza pe care o putem oferi în acest domeniu reprezintă o resursă pe care dorim să o punem în slujba acestor relaţii bilaterale, în sensul integrării României în Uniunea Europeană.

În încheiere, permiteţi-mi să apreciez, în numele Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, că ratificarea, astăzi, a Tratatului de către România, cu câteva zile înainte ca Germania şi Franţa să adopte Constituţia europeană, are valoare de simbol. Acest gest consacră angajamentul european, lipsit de echivoc, al României, dorinţa noastră categorică de a sta alături de aceşti importanţi parteneri şi de ceilalţi membri ai Uniunii Europene, fără ca cineva să se poată îndoi de acest lucru.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va vota, evident, în favoarea ratificării Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, conştient fiind de obligaţiile ce ne revin nouă, cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, în acest proces şi cu convingerea că vom avea şi pe viitor o contribuţie semnificativă în acest sens.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi, trecem acum la dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, titlul legii a fost adoptat.

Art.1 al proiectului de lege. Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt observaţii, supun votului dumneavoastră art.1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, art.1 a fost adoptat.

Stimaţi colegi, la art.2 există un amendament de rigoare, de claritate, propus de către comisii şi, de aceea, supun votului dumneavoastră art.2 al proiectului de lege. Subliniez, este vorba de proiectul de lege, nu de textul tratatului. Să nu-şi închipuie cineva acest lucru. Deci, este vorba de o clarificare în legătură cu referirea la obligaţiile României.

Supun deci votului dumneavoastră art.2, în propunerea comisiilor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, art.2 a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră art.3 al proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, art.3 al proiectului de lege a fost adoptat.

Stimate colege, stimaţi colegi, urmează să trecem la votul final.

În conformitate cu prevederile art.33 din Regulamentul şedinţelor comune, vă propun ca, pentru adoptarea în ansamblu a proiectului de lege, să folosim votul deschis, prin ridicare de mâini.

Cine este pentru această procedură de vot? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Procedura de vot a fost aprobată în unanimitate.

Vă reamintesc faptul că, potrivit art.148 din Constituţie, proiectul de Lege pentru aderarea României la Uniunea Europeană se adoptă cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat. (aplauze)

Stimaţi colegi,

Mai devreme, un coleg spunea că este vorba de un moment de istorie. Daţi-mi voie să adaug şi o notă personală la aceste comentarii de astăzi.

Ca prim-ministru al Guvernului anterior, am reuşit, împreună cu colegii mei şi cu sprijinul larg al populaţiei, al forţelor politice, să finalizăm, în decembrie anul trecut, negocierile pentru cele 31 de capitole, care au permis semnarea Tratatului de Aderare în aprilie anul acesta.

Sunt bucuros că, în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor, am acest privilegiu, de a prezida această şedinţă a Parlamentului României, care va însemna, sunt absolut convins, prin eforturile noastre viitoare, accelerarea procesului de modernizare a României, prin integrarea în Uniunea Europeană.

Este un moment important, este un moment care se datorează, cu adevărat, tuturor forţelor politice şi, la rândul meu, vreau să încurajez Guvernul actual, pe domnul prim-ministru, pe domnii miniştri, pe doamnele ministru, să conteze pe sprijinul Parlamentului în ceea ce priveşte agenda comună, care, fără îndoială, va fi extrem de densă, până la 1 ianuarie 2007.

Sunt convins că realizăm împreună cât de importantă este sarcina noastră pentru lunile următoare. De aceea, daţi-mi voie, stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor, să împărtăşesc bucuria celor prezenţi astăzi, aici, şi a celor care poate că ne urmăresc, de a fi ratificat, de a fi făcut partea noastră din munca aceasta de acceptare legislativă a tratatului. Urmează, însă, ca celelalte ţări, 25 de Parlamente naţionale, să facă exact acelaşi lucru, şi aceasta va fi, de asemenea, o muncă în care Guvernul, dar şi parlamentarii, vor avea un rol deosebit pentru a convinge că locul nostru este în Uniunea Europeană.

Stimaţi colegi, înainte de a încheia, daţi-mi voie să mă achit de o obligaţie procedurală şi să vă anunţ că, în baza prevederilor din Legea nr.47/1992, puteţi să vă exercitaţi dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale pentru următoarele legi:

• Lege pentru ratificarea Tratatului între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg, la 25 aprilie 2005;
• Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare;
• Lege pentru completarea art.9 din Ordonanţa Guvernului nr.39/1998 privind activitatea de standardizare naţională;
• Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaraţia de avere şi pentru declaraţia de interese;
• Lege privind Tariful vamal integrat român.

Stimaţi colegi, cu aceasta, am încheiat lucrările şedinţei noastre şi ridic şedinţa.

Vă mulţumesc.

Şedinţa se încheie la ora 17.15.