Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii George Sabin Cutaş, vicepreşedinte al Senatului, Paula Maria Ivănescu, secretar al Senatului, şi Petre Popeangă, secretar al Camerei Deputaţilor.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci ca să putem începe şedinţa.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Declar deschisă şedinţa comună de după amiază a Camerei Deputaţilor şi Senatului, la care, din totalul de 468 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa 426, fiind absenţi 42. Cvorumul legal de lucru este îndeplinit.

Birourile permanente ale celor două Camere au hotărât să propună pentru ordinea de zi a acestei şedinţe angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Dacă sunt comentarii în legătură cu proiectul ordinii de zi propus. Nu sunt comentarii.

Supun votului dumneavoastră proiectul ordinii de zi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, ordinea de zi a fost aprobată.

Programul de lucru prevede doar prezentarea acestui proiect de lege.

Dacă sunt comentarii?

Supun votului programul de lucru în aceste condiţii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Reamintesc faptul că proiectul de lege înscris pe ordinea de zi a şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului a fost depus la Parlament la data de 6 iunie 2005.

Birourile permanente ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, în şedinţa din 7 iunie 2005, în conformitate cu prevederile art.114 alin.3 din Constituţie, au stabilit următoarele: termen pentru depunerea amendamentelor, vineri, 10 iunie 2005; termen pentru transmiterea amendamentelor la Guvern, sâmbătă, 11 iunie 2005, urmând ca Guvernul să hotărască asupra acestora şi să prezinte Parlamentului proiectul de lege asupra căruia îşi asumă răspunderea.

Cu aceste precizări, dau cuvântul domnului Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru, pentru prezentarea proiectului de lege.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Domnilor miniştri,

Sunt onorat să vin astăzi în faţa dumneavoastră. Fără îndoială, este o zi deosebită. Guvernul îşi asumă răspunderea pentru proiectul de lege care va reforma regimul proprietăţii şi justiţia din România.

Ca prim-ministru, sunt mândru să conduc o echipă care promovează reforme autentice şi indispensabile statului de drept. Ca român, regret că aceste reforme au loc doar după 15 ani de tergiversări şi confuzii. Ca cetăţean al Europei, ştiu că numai dacă facem aceste reforme, chiar şi acum, în al doisprezecelea ceas, România are şanse reale să devină un stat cu drepturi depline al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Astăzi este o zi în care facem o alegere istorică. În primul rând, avem de ales între a trăi în trecut sau a reconstrui prezentul şi, implicit, viitorul. Cum este vorba de asumarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, facem această alegere împreună, membrii ai legislativului şi ai executivului, iar prin noi sunt reprezentaţi toţi românii. De aceea, este o zi în care purtăm pe umeri o responsabilitate mai mare ca niciodată şi trebuie să ne comportăm ca atare.

Trecutul înseamnă un şir nesfârşit de abuzuri, de nedreptăţi şi de umilinţe la adresa foştilor proprietari. O corupţie care a cangrenat societatea. Un sistem judiciar care nu performează în actul de dreptate ci în complicităţi dubioase, cu indivizi aflaţi deasupra legii.

Unii s-au obişnuit cu această stare de fapt, pentru alţii, este o situaţie profitabilă care trebuie să continue în acest fel. Alţii sunt însă trişti şi revoltaţi.

Dincolo de opţiuni personale, interesul naţional al României ne spune că lucrurile nu mai pot continua aşa. Statul de drept este în pericol, iar o dată cu el, aderarea la Uniunea Europeană şi nu în ultimul rând, bunăstarea românilor.

Abuzurile la adresa unei categorii de cetăţeni, cum ar fi proprietarii, reprezintă precedentul trist care permite abuzuri la adresa altor români. O justiţie ineficientă şi îngenuncheată pe diverse interese politice sau de grup este principalul factor pentru transformarea corupţiei dintr-un fenomen marginal într-unul endemic.

Acest trecut ne condamnă la izolare. România nu va putea deveni niciodată stat membru al Uniunii Europene cu un astfel de trecut. Abuzurile şi corupţia trebuie să înceteze să mai fie pentru România scheletul ascuns în dulap. Nu trebuie să le ascundem ca să dăm bine în faţa partenerilor noştri europeni, cred mai degrabă că trebuie să facem curăţenie şi să renunţăm la ele. Reforma proprietăţii şi a justiţiei este soluţia.

De aceea, spun că astăzi nu facem o alegere abstractă între trecut şi viitor, ci alegem între izolarea la periferie şi integrarea europeană. Alegem între stagnarea ce vine din ambiguitate şi progresul pe care îl determină o reformă reală. Alegem între a nu avea nici o şansă sau a avea toate şansele de partea noastră.

Legea pentru care Guvernul îşi asumă astăzi răspunderea, este prin excelenţă legea reformei europene în România. Este o lege pentru ca România să devină membru cu drepturi depline a Uniunii Europene pe 1 ianuarie 2007, aşa cum cu toţii ne-o dorim. Este o lege pentru o Românie modernă.

Doamnelor şi domnilor,

Dacă renunţăm la acest trecut, se pune întrebarea legitimă ce punem în locul lui pentru a reconstrui prezentul şi viitorul. Propunerea Guvernului pe care îl conduc este să stabilim un regim al proprietăţii corect şi stabil precum şi o justiţie europeană.

Ce înseamnă aceasta? Reiese chiar din substanţa proiectului de lege pe care-l voi prezenta sintetic în cele ce urmează.

Prin acest proiect de lege, luăm măsurile necesare pentru a respecta şi garanta proprietatea, ca instituţie fundamentală a statului de drept şi a unei economii de piaţă funcţionale. Asigurăm, pentru prima oară după 1990, stabilitate şi siguranţă în relaţiile de proprietate, fără de care aderarea la Uniunea Europeană ar fi imposibilă. Reparăm tot ce se mai poate repara din nedreptăţile şi abuzurile generate de politica compromisurilor care a fost aplicată din 1990 până încoace.

În domeniul proprietăţii urbane, asigurăm corelarea mai multor acte normative: Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.501/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.66/2004.

Principiul pe care mergem este cel al restituirii în natură a proprietăţilor preluate în mod abuziv de către regimul comunist şi al acordării de reparaţii juste numai acolo unde retrocedarea nu se mai poate face din motive obiective, în cazuri cum ar fi cele legate de imobilele care nu mai există sau au intrat în circuitul civic.

Se elimină excepţiile care până acum au creat privilegii, sediile de partide, de ambasade, de instituţii publice se restituie în natură foştilor proprietari. Soluţionarea notificărilor depuse de proprietarii de drept va fi urgentată. Am uşurat modul în care se dovedeşte dreptul de proprietate, am introdus obligativitatea ca punerea în posesie să se facă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei de restituire.

Actul normativ prevede şi măsurile necesare pentru a urgenta restituirea bunurilor imobile ce au aparţinut cultelor religioase şi minorităţilor naţionale. Pentru prima oară reglementăm acordarea de despăgubiri pentru proprietari ale căror imobile sau terenuri nu pot fi restituite.

În conformitate cu normele europene şi interne, dreptul de proprietate ca atare se transformă în drept de creanţă asupra statului pe baza unor principii echitabile şi anume, procedurile de acordare a măsurilor reparatorii se simplifică, despăgubirile sunt juste, echitabile şi neplafonate prin lege. Cuantumul despăgubirilor va fi stabilit de evaluatori autorizaţi care vor răspunde de corectitudinea evaluărilor făcute.

Am impus, de asemenea, sancţiuni aspre pentru cei care încalcă prevederile şi termenele legale, ceea ce va contribui la eficientizarea sistemului. Pentru imobilele de interes public pentru care proprietarul este obligat să păstreze această destinaţie în schimbul unei chirii ce va fi stabilită de Guvern, asigurăm facilitatea scutirii de impozit pe clădire şi pe terenul aferent.

Abuzuri şi nedreptăţi au fost generate şi de reglementarea incorectă a regimului proprietăţii funciare prin Legea nr.18/1991. Acest lucru a contribuit la criza agriculturii româneşti care durează de ani de zile. Sute de mii de procese pentru pământ blochează instanţele, iar proprietarii îşi irosesc timpul, banii şi energia în sălile de judecată.

Circulaţia juridică a terenurilor şi constituirea exploataţiilor eficiente sunt blocate. Birocraţia îngreunează restituirea în loc să o pună în practică. Legea nr.18 a permis în mod abuziv ca restituirea terenurilor din extravilan să nu se facă pe vechiul amplasament.

Nedreptăţile de această natură nu mai pot fi corectate acum, dar pot fi soluţionate alte probleme. În acest scop, prin legea pentru care ne asumăm răspunderea, noi vizăm: urgentarea aplicării legislaţiei funciare şi definitivarea proceselor în desfăşurare; proprietăţile se restituie pe vechiul amplasament cu respectarea restituirilor legale care au avut loc până acum; posibilitatea ca fostul proprietar să poată fi de acord cu terenul oferit în echivalent; restituirea terenurilor agricole la nivelul ultimei reforme agrare efectuate în spirit democratic, este vorba de Legea nr. 187 din martie 1945 şi, respectiv, anul 1948, în cazul pădurilor. Pentru păduri, acest fapt înseamnă că nu există o limită de suprafaţă, proprietarii urmând să primească înapoi tot ce deţineau la data naţionalizării. Reintroducerea probei cu martori, restituirea construcţiilor aferente terenurilor agricole şi forestiere situate în extravilan; restituirea drumurilor, cantoanelor şi altor obiective aferente fondului silvic; despăgubirea proprietarilor pe ale căror terenuri se află investiţii vândute în mod legal de către stat la valoarea justă de piaţă a acestor terenuri; simplificarea condiţiilor de reconstituire a dreptului de proprietate şi accelerarea emiterii titlurilor şi a punerii în posesie.

În acest fel, problema proprietăţilor funciare trebuie să fie rezolvată definitiv în următorii doi ani. Pentru aceasta, obligăm primarii să afişeze lunar stadiul aplicării legilor funciare şi am introdus amenzi pentru tergiversarea sau împiedicarea reconstituirii dreptului de proprietate.

Propunem, totodată, o serie de măsuri pentru a încuraja circulaţia juridică a terenurilor şi unificarea proprietăţii agricole, în scopul creării unei agriculturi competitive cu piaţa europeană.

Se elimină dreptul de preemţiune al vecinilor la cumpărarea unui teren, precum şi limita de maxim 200 de hectare de teren arabil la care dădeau dreptul reglementările actuale. În acest fel, tranzacţiile cu pământ se liberalizează, iar schimburile şi vânzarea de terenuri se scutesc de taxe de timbru şi timbru judiciar.

De asemenea, proprietarii în vârstă de peste 62 de ani sunt încurajaţi să-şi vândă sau să-şi închirieze terenurile primind o rentă viageră anuală. Valoarea rentelor viagere va fi de 50 de euro pentru cei care arendează şi de 100 de euro pentru cei care vând.

Fondurile pentru acordarea acestor rente vor proveni din impozitarea terenurilor din extravilan, în medie cu aproximativ 300.000 de lei pe hectar, începând cu data de 1 ianuarie 2006.

Valoarea terenurilor agricole va creşte datorită modificărilor la Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, modificări care vor fi aduse acum. Va fi extins biroul de cadastru la nivel naţional, iar meseria de expert cadastral va fi liberalizată. Preţurile pentru lucrările de cadastru vor scădea, iar statul va finanţa realizarea cadastrului general.

Dacă Legea nr. 18 a umplut sălile de judecată cu oameni nedreptăţiţi, legea pentru care ne asumăm astăzi răspunderea, suntem convinşi că va avea un efect invers. Am introdus o serie de reglementări pentru a accelera judecăţile în materie funciară, astfel se creează complete specializate, se scurtează termenele de judecată, se simplifică administrarea probelor şi a procedurilor de citare, se elimină calea de atac a apelului, se simplifică punerea în executare a hotărârilor emise.

Doamnelor şi domnilor,

Reforma în domeniul proprietăţii pe care o propunem astăzi are un caracter complex şi cuprinzător. Nu sunt adeptul jumătăţilor de măsură şi, din acest motiv, am ţinut să reglementăm toate aspectele ce ţin de dreptul la proprietate, de la refacerea acestuia, până la exercitarea lui în mod eficient şi conform normelor europene.

Astfel, chiar dacă am fi aplicat măsuri corecte pentru reconstituirea proprietăţii, absenţa unor reglementări care să asigure eficientizarea exercitării dreptului la proprietate, nu ar fi rezolvat blocajul existent în prezent şi nu ar permite dezvoltarea accelerată a economiei de piaţă.

Evident, dacă aceste măsuri ar fi fost luate în 1990 sau, eventual, în primii ani din decada '90, România probabil ar fi arătat astăzi cu totul diferit. Acelaşi lucru se poate spune şi despre reforma justiţiei pe care o facem posibilă astăzi prin asumarea răspunderii Guvernului.

Vom modifica cele trei legi fundamentale ale justiţiei: Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.

Demersul nostru are la bază principii ferme ale statului de drept. Justiţia trebuie să fie independentă, eficientă şi responsabilă.

Am să vă dau câteva exemple de măsuri de reformă pe care le promovăm pe baza acestor principii. Pentru prima oară va fi asigurată independenţa totală a judecătorilor şi a procurorilor, precum şi a mijloacelor ca aceştia să-şi apere acest statut. De exemplu, unui procuror nu i se mai poate lua un dosar pentru a bloca o anchetă, în schimb, procurorii pot să conteste o decizie nedreaptă a şefului ierarhic. Încălcarea principiului distribuirii aleatorii a cauzelor va fi sancţionată disciplinar.

În următoarele şase luni vor fi organizate concursuri pentru funcţiile de conducere din justiţie. Funcţiile de judecători, de conducători de instanţă, parchet vor fi scoase la concurs pe criterii obiective de performanţă şi de management. Va fi redusă vechimea pentru promovarea în funcţii la tribunale, curţi de apel şi parchete, pentru a permite accesul magistraţilor la posturi de bază pe criterii de performanţă.

Aceasta va duce la înnoirea corpului de magistraţi. Am spus-o şi o repet cu această ocazie, cred că în sistemul judiciar românesc există oameni cu coloană vertebrală, profesionişti şi dedicaţi cauzei justiţiei. Noi creăm astăzi, aici, condiţiile pentru ca ei să se afirme în justiţia din România. Creăm, practic, condiţiile unui nou val în magistratura românească.

Consiliul Superior al Magistraturii va fi de asemenea consolidat şi va putea să joace cu adevărat rolul de garant al independenţei justiţiei. Spre deosebire de situaţia actuală, activitatea membrilor C.S.M. va fi permanentă. Statutul de membru C.S.M. va fi incompatibil cu funcţiile de conducere şi cu activitatea de judecător sau de procuror, ceea ce va permite eliminarea unor eventuale conflicte de interese.

C.S.M. va propune numirea în funcţia de procuror şi va decide detaşarea şi transferul procurorilor. Consiliul va organiza, de asemenea, concursurile pentru accesul în magistratură şi evaluările magistraţilor după numirea în funcţie. Aşadar, contrar acuzaţiilor din ultima vreme, Ministerul Justiţiei nu va exercita nici un control asupra carierei şi activităţii profesionale a procurorilor, acestea rămânând doar atribute ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Spre deosebire de situaţia prezentă, C.S.M. va fi responsabilizat, deoarece va trebui să prezinte un raport de activitate în faţa Parlamentului. Nu este vorba de o subordonare politică a C.S.M. faţă de Parlament, ci de a permite o dezbatere publică asupra activităţii acestui for. C.S.M. trebuie să răspundă pentru activitatea sa. Cetăţenii, de asemenea, au dreptul să ştie cum se face actul de justiţie. Membrii C.S.M. care nu-şi vor îndeplini atribuţiile legale, vor fi sancţionaţi disciplinar.

Membrii C.S.M. pot fi revocaţi din funcţie la propunerea a cel puţin două treimi din numărul procurorilor şi al judecătorilor.

În ceea ce priveşte rolul ministrului justiţiei, singurul atribut va fi propunerea de numire şi revocare în funcţii a procurorilor generali, a adjuncţilor acestora şi a şefilor de secţii, dar nu în mod arbitrar, ci pe baza unor evaluări obiective ale performanţelor profesionale şi ale eficienţei parchetelor.

Numirea propriu-zisă va fi făcută de preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul C.S.M. Mandatul lor va fi de trei ani, cu posibilitatea de a fi reînnoit o singură dată. Această procedură este conformă cu procedurile existente în statele europene. Ea reflectă şi dispoziţiile constituţionale privind organizarea şi funcţionarea acestor parchete, sub autoritatea ministrului justiţiei.

În plus, şeful Parchetului General şi al Parchetului Anticorupţie vor fi evaluaţi anual pentru modul în care şi-au condus instituţiile. Rapoartele vor fi prezentate C.S.M. şi vor fi însoţite de dezbateri publice organizate în Parlament.

Vorbeam mai devreme despre promovarea tinerei generaţii în justiţie. Reforma noastră prevede şi eliminarea posibilităţii ocupării funcţiei de judecător sau procuror după împlinirea vârstei legale de pensionare. Au fost critici în acest sens, acunzându-se faptul că nu este decât aplicarea principiului constituţional al nediscriminării şi lipsei de privilegii.

În plus, procurorii şi judecătorii care au colaborat cu securitatea nu vor mai putea fi numiţi în funcţii de conducere. Judecătorii vor fi specializaţi pe diverse domenii şi, în acest sens, vor fi create secţii şi instanţe specializate în fiecare judeţ.

Începând cu data de 1 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va prelua de la Ministerul Justiţiei toate atribuţiile referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi judecătoriilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

V-am prezentat doar câteva din măsurile pentru reforma justiţiei prevăzute în legea pentru care Guvernul îşi asumă astăzi responsabilitatea. Aceste măsuri reprezintă mecanismele prin care sistemul judiciar se va transforma şi din interior.

S-au spus multe lucruri în ultima vreme despre reforma sistemului judiciar pe care intenţionăm să o facem. Au fost unele voci care s-au ridicat, din păcate, împotriva acestei reforme. Au fost inventate tot soiul de argumente. S-a spus că ar fi de fapt o contrareformă care ar viza reintroducerea controlului politic asupra justiţiei.

Este semnificativ că cei care nu au luat măsuri reale de reformă a justiţiei, atunci când erau la putere, dar au patronat generalizarea corupţiei la nivelul întregii societăţi, sunt acum cei mai înverşunaţi opozanţi ai acestui demers. Probabil că ei se simt în siguranţă cu actualul sistem judiciar. Vestea proastă este că sunt printre puţinii în această situaţie. Sondajele de opinie arată, constant, că majoritatea populaţiei nu are încredere în justiţia din România.

Vestea bună pentru români este că toate măsurile de reformă pe care le propunem au fost introduse cu consultarea oficialilor europeni.

Reforma justiţiei este conformă cu normele europene. În plus, reforma justiţiei este garanţia că România nu va fi amânată de la aderare la Uniunea Europeană din cauza problemelor din sistemul judiciar. Trebuie să reamintesc aici faptul că avem o clauză de salvgardare pe justiţie şi afaceri interne care poate amâna aderarea României cu un an dacă nu se face reformă.

Aşa cum am mai spus, dacă fostul guvern reforma justiţia la timpul potrivit, atunci nu am fi avut această clauză de salvgardare, iar corupţia nu ar fi devenit un fenomen endemic.

În urmă cu câteva zile, Comisia Europeană a trimis o scrisoare de avertizare care semnala întârzierile din domeniul luptei împotriva corupţiei, cu precădere absenţa anchetelor unor cazuri de corupţie la nivel înalt.

Vreau să fie foarte clar, Guvernul, ştiţi foarte bine că nu poate face anchete, aceasta este numai treaba justiţiei. Dacă până acum justiţia nu a reuşit să combată eficient corupţia, mai ales în condiţiile în care Guvernul pe care-l conduc nu a mai exercitat nici un control politic asupra ei, înseamnă că deficienţele sunt din sistem. Şi singura soluţie pentru repararea acestor deficienţe este o reformă reală. Promovarea acestei reforme este singurul lucru pe care-l mai poate face Guvernul în acest moment pentru a eficientiza lupta împotriva corupţiei. Şi sunt convins că, în final, vom reuşi.

Dacă opoziţia doreşte să depună o moţiune de cenzură, aceasta, după părerea mea, nu va trece. Coaliţia guvernamentală este strâns unită în jurul legii reformei europene în România. Nu va fi decât un gest politicianist care va transmite un mesaj clar privind opoziţia faţă de reforma justiţiei şi a proprietăţii şi de pregătire a României pentru aderarea la Uniunea Europeană în 2007.

Opoziţia ne-a critica şi pe chestiuni de procedură. S-a spus că am recurs la asumarea răspunderii pentru că am vrut să evităm dezbaterile publice. Nu este adevărat. Toate prevederile din această lege au fost în dezbatere publică timp de câteva săptămâni, iar iniţiatorii au preluat numeroase amendamente formulate în cadrul acestor dezbateri; mai mult decât atât, au fost acceptate şi amendamente depuse de parlamentari din toate partidele, inclusiv de la opoziţie, după trimiterea textului în Parlament, sunt exact 71 de amendamente depuse de parlamentari.

S-a mai spus şi că gestul nostru manifestă dispreţ faţă de instituţia Parlamentului. Total fals. Prin procedura asumării răspunderii, Guvernul vine în faţa Parlamentului şi cere un vot de încredere. Asta facem şi noi, vă cerem un vot de încredere pentru a face o reformă de profunzime în societatea românească. Este o reformă care consolidează stâlpii de rezistenţă ai statului de drept, proprietatea privată şi justiţia.

S-a mai spus că sunt foarte multe titluri, că am modificat foarte multe legi şi că am umplut foarte multe pagini. Din păcate, vreau să subliniez că reforma nu se cântăreşte la kilogram sau la legătură, ca la piaţă, ci se evaluează prin efectele pe care le generează într-o societate.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Îmbinarea într-o singură lege a reformei europene a tuturor măsurilor ce ţin de reforma proprietăţii şi a justiţiei este coerentă şi logică. Proprietatea nu poate fi garantată, iar raporturile între proprietari nu au stabilitate, fără o justiţie independentă, eficientă şi modernă. Noi am venit cu o abordare complexă care să rezolve în mod coerent deficienţele de sistem din aceste domenii fundamentale ale statului de drept.

Nu am vrut să mai lucrăm cu jumătăţi de măsură şi cu cârpeli. Ştiu, pentru societatea românească e o premieră, dar este normal pentru momentul actual. Guvernul pe care-l conduc este ferm dedicat reformei.

În încheiere, subliniez din nou că aceste prevederi vor juca un rol crucial în procesul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană. Fără rezolvarea problemelor de sistem de care am vorbit până acum, România nu are un viitor în Uniunea Europeană. Vom rămâne mereu la periferia lumii civilizate. Şi ca prim-ministru, şi totodată ca român, eu nu doresc şi nu pot să accept acest lucru.

Pentru toate aceste motive, Guvernul pe care-l conduc îşi asumă astăzi răspundere în faţa Parlamentului pentru proiectul de lege privind reglementarea juridică a proprietăţii şi reforma în justiţie.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Reamintesc că urmare a prezentării proiectului de lege pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea, poate fi depusă o moţiune de cenzură în termen de trei zile de la prezentare, potrivit art.114 alin.2 din Constituţie.

Declar închisă şedinţa comună de după amiază a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,00.