Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,36.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Titu Nicolae Gheorghiof şi Victor-Viorel Ponta, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PSD, domnul deputat Mihai Apostolache. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Anul trecut, Guvernul României le promitea greviştilor din sistemul de învăţământ şi studenţilor o schimbare radicală în bine a condiţiilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Promisiunile veneau spre finalul celei mai lungi şi mai grave crize a învăţământului românesc, după nenumărate zile de tăcere, după altele de bâlbe, după multă abureală şi, desigur, numai după ce s-a auzit zgomotul pumnului prezidenţial în masa de la Cotroceni.

Profesorii au crezut, şi-au impus să creadă că măcar de acea dată Guvernul nu minte, că îi pasă de lefurile de mizerie ale cadrelor didactice, de bursele mai mult simbolice ale studenţilor, de căminele insalubre în care aceştia locuiesc claie peste grămadă şi pentru asta, uneori, mai dau şi şpagă...

N-a fost să fie, însă!

Copiii guvernanţilor oricum nu trăiesc din burse şi oricum nu locuiesc în acele cămine insalubre. Iar măririle salariale sunt o dulce poveste, pe lângă insistenţa manifestată de finanţiştii portocalii pentru impozitarea medicaţiilor.

Iată, însă, că jocul acesta al promisiunilor fără acoperire, făcute sub imperiul neputinţei şi incompetenţei, după reţeta - singura, de altfel, cunoscută - "Să te faci frate cu dracul până treci puntea!" nu mai poate continua. Sindicatele se pregătesc, din nou, de grevă. Studenţii ameninţă cu ample acţiuni de protest după 15 martie. Din iunie, încep examenele. Dacă nu cumva, chiar mai curând de luna iunie, se va ajunge la îngheţarea anului şcolar.

Depinde de Guvern ce se va întâmpla de aici înainte! Dar depinde şi de noi, cei pe care cetăţenii ne-au ales să le reprezentăm şi să le susţinem interesele, să OBLIGĂM Guvernul, nu să mute munţii din loc, ci să îşi facă datoria cu profesionalism. Şi să nu mai mintă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghişe. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Prezenta delcaraţie politică este un apel către preşedintele ţării, primul-ministru şi în mod special către ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi liderii marilor blocuri sindicale. Titlul: "Urgenţa şi necesitatea unei politici salariale corecte în România".

Azi în România salarizarea în sectorul public se prezintă ca un sistem cu o serie întreagă de anomalii, care generează nedreptate, frustrare şi mai apoi o incapacitate cronică a statului de a susţine un sistem de pensii pentru un trai decent. Exemplele concrete sunt edificatoare în susţinerea temeiniciei celor afirmate mai sus.

O profesoară cu gradul didacatic I, care predă la liceu, are un salariu cu 1,2 milioane de lei mai mic decât un poliţist debutant, fără studii superioare, tânăr care, în urmă cu câteva luni, i-a fost elev.

Un tânăr cadru didactic, după 16 ani de pregătire, la început de carieră profesională, este salarizat lunar cu 3-4 milioane de lei. Aceşti bani nu îi ajung nici măcar să achite întreţinerea unei garsoniere, să plătească naveta pentru deplasarea la serviciu şi hrana pentru el. Practic, acest tânăr profesor, pentru a putea munci ca şi cadru didactic pentru educaţia copiilor şi tinerilor, trebuie susţinut financiar de către familia sa.

În acelaşi timp, un inginer care ocupă funcţia de director la un CET, societate aflată sub autoritatea locală, câştigă lunar sume de 60-80 de milioane de lei, în timp ce pensia lunară a unui inginer care în urmă cu câţiva ani ani a deţinut aceeaşi funcţie este abia de 4 până la 5 milioane de lei.

În sectorul eneregetic, salariile personalului cu calificare medie şi superioară depăşesc de câteva ori salariul unui medic primar, care după 25 de ani vechime în muncă este salarizat cu mai puţin de 10 milioane de lei lunar. Un singur tratat de specialitate medicală costă peste 1-1,5 milioane de lei bucata.

O persoană care stă acasă pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi sau trei ani primeşte de la stat mai mulţi bani decât dacă ar lucra pe postul corespunzător calificării profesionale şi mai mult decât un medic specialist cu 20 de ani vechime în muncă şi care face câte patru gărzi lunare de 30 de ore.

Un ofiţer din structurile militarizate se pensionează la 45-50 de ani şi primeşte lunar pensie de peste 20 sau 30 de milioane de lei, plus plata unei sume care variază de la 200 până la 940 de milioane de lei, achitată cu ocazia pensionării.

În industrie, sute de mii de lucrători primesc salarii compensatorii pe doi şi trei ani, salarii care depăşesc cu mult salariul mediu pe economie.

Magistraţi din structurile de vârf ale sistemului judiciar primesc o indemnizaţie lunară de peste 100 de milioane de lei şi pensii corespunzătoare acestor sume. În acelaşi timp, unor salariaţi care au lucrat mai mult de 32 de ani în regim de muncă de trei schimburi în sistemul public li se dă o pensie de sub trei milioane de lei.

Restructurarea economică în variantă social-democrată înseamnă că zeci de mii de oameni să primească câte 36 de salarii lunare compensatorii şi să stea acasă. Exemplele prezentate sunt adevărate, din păcate, şi prezintă realitatea din vieţile a milioane de cetăţeni români. Acestea demonstrează dezastrul sistemului public de salarizare şi protecţie socială.

Acesta este adevărul. Rămâne să vedem cum este cu dreptatea.

În sistemul comunist, ierarhizarea salariilor în domeniul bugetar se făcea după următoarea ordine: structurile militare (securitatea, miliţia, armata), activul de partid PCR, justiţia, minerii, administraţia, educaţia, sănătatea şi, la urmă, cultura.

O comparaţie cu situaţia actuală ne demonstrează esenţa filosofiei social-democrate care stă la baza sistemului de salarizare şi pensii din prezent. Sistemul actual promovează incompetenţa, lipsa de responsabilitate individuală, în unele cazuri, obedienţa politică. Statul acasă şi nemunca sunt mai preţuite decât competenţa şi munca cinstită în sectorul public. Cine stă acasă şi face copii, ajunge să primească un venit mai mare de la stat decât cel care munceşte din greu în trei schimburi.

În fapt, se produc efectele unui sistem care a creat o inversiune a valorilor. S-a creat protecţie socială exact pentru categorii de persoane, bărbaţi de vârstă medie, care ar trebui să fie grupul cel mai dinamic al societăţii în privinţa muncii şi a produsului ei social.

Dreptate socială înseamnă şanse egale în condiţii de legalitate. Ajutor social moral înseamnă să fie ajutaţi cei care nu pot, şi nu cei care pot să muncească. Pentru ca cetăţenii să trăiască decent din muncă cinstită trebuie plătiţi corespunzător unor valori cum ar fi: importanţa socială a muncii, calificare, rezultate şi volumul muncii.

Anomaliile din sistemul public de salarizare şi de pensii trebuie corectate urgent. Această sarcină revine Ministerului Muncii, în special, şi Guvernului, în general.

Competiţia globală acerbă în mediul economic şi integrarea europeană a României vor găsi ţara complet nepregătită, dacă situaţia va continua să rămână ca în prezent. Neadaptarea sistemelor de muncă şi protecţie socială la valorile lumii civilizate riscă să plaseze ţara noastră la periferia naţiunilor strivite de competiţia economică globală şi regională.

Faţă de actuala situaţie, propunem următoarele:

1. Prin medierea şi coordonarea preşedintelui ţării, să se desfăşoare o dezbatere naţională, pentru definirea valorilor societăţii româneşti care trebuie promovate prin sistemul public de muncă şi protecţie socială.
2. Adoptarea unei strategii naţionale pentru promovarea muncii şi susţinerea protecţiei sociale.
3. Realizarea unui acord politic al principalelor partide parlamentare, pentru susţinerea strategiei naţionale pentru promovarea muncii creative, a inteligenţei şi valorii.
4. Realizarea unui acord social între Guvern, sindicate şi patronate.
5. Revitalizarea activităţii Consiliului Economic şi Social, prin implicarea sa în dialogul politic pe temele salarizării şi protecţiei sociale.

Şi, în fine,

6. Publicarea tuturor salariilor din sectorul public. Confidenţialitatea salariilor să se păstreze exclusiv în sectorul privat.

Atragem atenţia de la tribuna Camerei Deputaţilor asupra importanţei, necesităţii şi mai ales urgenţei unor asemenea decizii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor români.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Dumitru Puchianu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Am inititulat declaraţia mea politică de astăzi: "Ordonanţa de urgenţă nr. 196/2005 - demolatorul industirei lemnului".

Mai exact, această ordonanţă, publicată în Monitorul Oficial în ultima zi a anului trecut, a ajuns să creeze mari probleme producătorilor din industria lemnului. Potrivit aceastei ordonanţe, a fost instituită o aşa-numită "taxă de mediu", de 3%, care se percepe pe fiecare factură, pe tot fluxul tehnologic, din momentul achiziţionării masei lemnoase şi până la faza finală de prelucrare.

În fapt, este o taxă aplicată progresiv la altă taxă. Cu alte cuvinte, întreprinzătorii din industria lemnului trebuie să plătească: 3% din valoarea cumpărării masei lemnoase, apoi alţi 3% din valoarea produselor rezultate din prelucrare, care, la rândul lor, constituie materie primă pentru alţi producători.

Mai explicit: o societate exploatează masa lemnoasă, o alta transformă buşteanul în cherestea, apoi, un alt producător procesează cheresteaua în semifrabricate, ca, apoi, acestea să devină piese şi subansamble, iar, în final, o societate integratoare să producă mobilă. În concluzie, pe acest flux sunt între 3 şi 6 procesatori, ajungînd astfel ca această taxă să suprataxeze însăşi propria taxă, nemaivorbind de energie, de combustibili, de manoperă..., implicit taxele şi impozitele ce se integrează în preţ.

Această multiplă taxare vine în momentul în care, şi aşa, industria de prelucrare a lemnului trece prin momente dificile. Creşterea preţului la utilităţi şi deprecierea cursului euro/leu au dus deja la falimentarea a peste 60% din societăţile din acest sector.

Dar cine vor fi beneficiarii finali ai sumelor colectate din această taxă? Beneficiarul direct va fi Ministerul Mediului, care are în subordinea sa Administraţia Fondului pentru Mediu, acest organism artificial, absolut inutil, care, în fapt, înlocuieşte un cont bancar, dar cu ce costuri?

Destinaţia fondului o constituie finanţarea unor proiecte de mediu, destinaţie lăudabilă, dar de ce este necesară introducerea unei multiple taxări şi mai ales pe spatele unei ramuri a industriei care nu este un factor de poluare?

Oare analiştii Ministerului Mediului au ajuns la concluzia aberantă că prin prelucrarea lemnului se sprijină implicit o strategie de defrişare nejustificată şi, deci, această ramură importantă a economiei naţionale este colateral un factor polunat? Este un fals total! Tăierile se fac în regim silvic, fiind urmate de reîmpăduriri ce duc la regenerarea pădurilor, nu de distrugerea acestora.

S-a vehiculat apoi ideea că în industria de prelucrare a lemnului sunt utilizate produse chimice poluanate, lacuri şi vopsele, solvenţi ş.a. Este un adevăr, acesta este specificul acestei industrii. Dar, tot în această ordonanţă de urgenţă, independent de taxa de 3% aferentă exploatării masei lemnoase, este prevăzută şi o taxă separată de 2%, pentru utilizarea "substanţelor ca fiind clasificate periculoase pentru mediu".

Există legi clare privind defrişările. Există legi clare privind normele de poluare admise în unităţile industriale pe specifice de activitate. Există şi amenzi pentru cei care nu respectă legea.

Dacă Ministerul Mediului are nevoie de fonduri suplimentare pentru noi proiecte, nu este oare mai normal să gestioneze în mod eficient fondurile existente, existând diverse suspiciuni privind modul de cheltuire a acestor sume?

Datoria noastră de reprezentanţi în această Cameră este de a gândi politic, de a gândi în perspectivă, nu furaţi de interesul de moment. Trebuie să găsim strategia şi să susţinem dezvoltarea ramurilor industriale care şi-au dovedit fiabilitatea. Industria de prelucrare a lemnului este, în prezent, una dintre puţinele ramuri economice care valorifică materie primă autohtonă şi care ne-a reprezentat şi reprezintă industria românească pe pieţele externe.

Acestea sunt motivele pentru care, stimaţi colegi, solicit amendarea aceastei ordonanţe, şi asta cât mai urgent, înainte de a demola această industrie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Degringolada partidelor politice româneşti"

Începutul acestui an oferă un spectacol gratuit şi ilar: scena românească are ca reprezentaţie unică busculadele şi dezorientările principalelor forţe politice din România. Tensiuni latente şi în plină dezvoltare, lideri contestaţi sau aflaţi în neputinţa de a gestiona afacerile şi/sau scandalurile interne ale propriului partid, fracţiuni nerăbdătoare să-şi impună punctul de vedere sau hegemonia, jocuri de culise la mai multe capete pentru crearea de alianţe de moment şi de interese, conflictele din ce în ce mai dese şi mai profunde dintre conducerea centrală şi cea locală a tuturor forţelor politice din România reprezintă actualul tablou al pluripartitismului politic autohton, tablou influenţat şi de presiuni externe. Presiuni care generează, la rândul lor, noi bulversări şi reorientări, alianţe şi solidarizări, în raport cu interesele proprii sau ale marilor familii de partide europene.

Analizând pe rând dihonia existentă în rândul partidelor politice din România, putem prezenta ca un "real succes" evoluţia Alianţei DA, mai ales în acest moment. Ceea ce consideră PNL că este bun pentru România şi în concordanţă cu exigenţele Uniunii Europene este criticat şi refuzat cu vehemenţă de către PD. Şi invers este valabil: o iniţiativă politică din două a PD-ului este contrată de către PNL. Fuziunea nici măcar teoretic nu prea mai poate fi realizată, darămite practic.

Partidul Conservator condiţionează continuitatea guvernării cu măsuri profunde economice şi favorabile oamenilor de afaceri, care reprezintă cei mai importanţi membri ai acestui partid, care, din start, a fost catalogat de parteneri drept "o soluţie imorală".

UDMR-ul urmăreşte să menţină în echilibru balanţa între drepturile minoriătţilor din România, consfinţite prin foruri europene, şi puterea din această ţară, pentru a-şi convinge proprii alegători că militează pentru îndeplinirea promisiunilor electorale.

Nici în tabăra Opoziţiei lucrurile nu stau mai bine. PSD-ul, partid obiedient şi care a crezut că puterea politică este veşnică, se confruntă de la începutul anului cu scandaluri serioase legate de personalităţile cele mai proeminente ale sale. Iar când acestea se autosuspendă din cele mai înalte funcţii de partid deţinute sau sunt cercetate de către Justiţie, inclusiv membrii acestui partid ajung să-şi pună întrebări pertinente despre corectitudinea şi acurateţea celor ce i-au reprezentat.

PRM-ul, cum ajunge să crească în sondaje până la 16-20%, cum i se înscenează imediat un scandal, atât legat de proprii membri, care, la un moment dat, devin foşti membri, prin renunţarea la calitatea de P.R.M.-ist, sau legat de alte persoane şi partide, pe care altă dată le-a agreat. Şi, aşa, PRM-ul a fost "ajutat" să-şi micşoreze numărul de parlamentari.

Partidele politice din România zilelor noastre se confruntă, cu sau fără voia lor, cu o acută criză de credibilitate, indiferent că este vorba despre cele aflate la guvernare sau cele aflate în opoziţie. În consecinţă, relaţia cu electoratul este profund afectată, fie de incapacitatea reprezentanţilor eşichierului politic de a răspunde cerinţelor şi aşteptărilor legate de promisiunile făcute în campania electorală, fie de carenţele dovedite de aceştia în prestaţiile politice zilnice sau săptămânale, în conduita publică cotidiană, atât a celor de la centru, cât şi a baronilor locali, toţi fiind înconjuraţi de afaceriştii momentului, persoane fără scrupule şi fără culoare politică, dar plini de "bune intenţii" şi de comisioane importante.

Într-un sondaj recent privind încrederea populaţiei faţă de instituţiile statului şi organizaţii, partidele politice au ocupat cu brio un loc codaş, deci, concluzia nu poate fi decât una: încrederea se situează la cote extrem de scăzute. Motivaţia este simplă, iar cetăţeanul obişnuit, interogat pe stradă sau în piaţă, o ştie foarte bine: acuzele de corupţie, exploatarea abuzivă a puterii în folosul propriu sau al grupului care i-a propulsat în poziţiile cheie, sfidarea cetăţenilor obişnuiţi şi transferarea demnităţilor publice în sursă de înavuţire sunt factorii care au măcinat într-un timp foarte scurt (doar 15 ani de democraţie) forţele politice autohtone. Iar pierderea a fost şi este şi mai mare, atunci când românii plecaţi în afară au comparat activitatea politică a partidelor şi reprezentanţilor acestora din ţările în care s-au stabilit, cu ceea ce se petrece în România.

Corupţia a devenit stigmatul vieţii politice româneşti. Aici o găseşti cu precădere, deşi nu toţi membrii partidelor politice pot fi catalogaţi ca fiind corupţi. Dar, cum minoritatea se supune majorităţii, aşa se întâmplă şi cu perceperea politicienilor cinstiţi şi decenţi, puţini la număr, ce-i drept, din ce în ce mai puţini, comparativ cu masa mare de corupţi, care se evidenţiază şi în rândul clasei politice. Grav este că fenomenul corupţiei subminează din interior atât partidele politice, cât şi instituţiile statului, iar, în final, siguranţa României.

Această ţară nu-şi poate regăsi echilibrul social şi politic, atâta timp cât partidele reprezentative pe scena politică nu-şi vor regăsi calea pentru îndeplinirea priorităţilor stabilite prin propriile programe, nu vor depăşi situaţiile de criză prin uniune, şi nu prin dezbinare în rândul propriilor membri şi, mai ales, nu vor reuşi să stăvilească propria corupţie. A trecut vremea retoricii ieftine, când vorbele goale aruncate în timpul campaniilor electorale înflăcărau poporul şi demonstrau puterea unuia sau a altuia dintre partide, în defavoarea celorlalte.

Ieşirea din actuala criză presupune imperios necesar ieşirea din marasmul moral în care partidele politice şi, respectiv, politicienii, adică noi, am adus această ţară. Cred cu tărie că activitatea politicienilor trebuie să fie una strict politică şi să nu fie amestecată cu cea economică sau de altă natură. Pentru că, în cazul în care nici de data asta nu vom încerca cu adevărat să schimbăm ceva, atât în această ţară, cât şi în mentalitatea cetăţenilor, alegerile anticipate sau la termen s-ar putea să sancţioneze toate aceste neajunsuri. Iar sancţiunea va cădea asupra tuturor, atât a guvernanţilor, cât şi a Opoziţiei, astfel încât surprizele ar putea să fie de proporţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Mulţumesc.

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Susţinerea politică a mafiei lemnului din partea inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, precum şi din partea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, o dovedesc controalele efectuate în toamna anului 2005, precum şi răspunsurile false şi rău-voitoare din partea ministerului de resort.

M-aş referi la răspunsul dat la întrebarea mea formulată la data de 27 aprilie 2005, la care am primit răspuns din partea domnului secretar de stat Flaviu Lazin în plenul Camerei Deputaţilor, la data de 16 mai 2005, în care domnia sa a susţinut menţinerea în funcţie a acelor ingineri şi tehnicieni silvici împotriva cărora a început urmărirea penală. Totodată, domnia sa a considerat un fapt legal concedierea personalului silvic care a lucrat cinstit, cum era cazul unui tehnician de bază, cum era Pal Antal.

Nu eram mulţumit de acest răspuns şi am solicitat o revenire. Spre mirarea mea, în răspunsul trimis cu Adresa nr. 166.240/16 mai 2005 de către domnul ministru Gheorghe Flutur eram nevoit să constat susţinerea oficială a mafiei lemnului de la Ocolul silvic Gheorgheni.

Domnia sa cum a putut afirma în răspunsul menţionat că efectuarea lucrărilor fictive de împăduriri nu era înregistrată la Regia Naţională a Pădurilor, după ce conducerea Romsilvei a eliberat din funcţie atât conducerea Direcţiei silvice Harghita, cât şi a Ocolului silvic de stat Gheorgheni pentru aceste fapte ilicite? Aceste sancţiuni administrative nu dovedesc oare că Regia Naţională a Pădurilor era în cunoştinţă de cauză asupra activităţii mafiei lemnului?

Declaraţiile mele politice şi interpelările legate de dosarele penale în care principalii învinuiţi erau aceşti ingineri silvici şi care au ajuns pe masa ministrului sau a secretarului de stat răspunzător pentru păduri, oare, de ce nu au fost tratate conform legii?

Ministerul de resort, în răspunsurile sale de ce a luat întotdeauna apărarea acestor mafioţi? Răspunsurile dovedesc clar susţinerea infractorilor!

În cadrul cercetărilor penale, mafioţii din Gheorgheni au beneficiat de sprijinul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, începând cu anul 2003, până la sfârşitul anului 2005. Conducerea inspectoratelor a refuzat să răspundă, timp de un an şi jumătate, solicitării Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Harghita, pentru verificarea stabilirii cu exactitate a prejudiciului cauzat în urma unor împăduriri fictive de către firmele-căpuşă ale inginerilor silvici de la Ocolul silvic de stat Gheorgheni, motiv pentru care s-au blocat cercetările în Dosarul penal nr. 107/2004 şi alte dosare penale, motiv pentru care m-am adresat şi Ministerului Agriculturii, pentru pedepsirea celor vinovaţi privind favorizarea infractorilor şi neefectuarea acestor lucrări prin decontare.

În răspunsul său cu nr. 166.650/22 noiembrie 2005, domnul ministru Gheorghe Flutur, în loc să tragă la răspundere şi să ia măsurile necesare potrivit competenţelor sale, i-a susţinut pe cei vinovaţi, propunând într-un mod cinic să solicit o expertiză tehnică judiciară pentru constatarea unui prejudiciu nerealizat de către angajaţii inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare. Se pare că domnul ministru ori nu cunoaşte legile semnate de domnia sa ori îi protejează pe infractori. Hotărârea de Guvern nr. 333/26 aprilie 2005 privind reorganizarea direcţiilor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare în inspectorate de regim silvic şi de vânătoare prevede în Cap. II privind atribuţiile inspectoratelor în silvicultură, prin art. 16, 17, 20, 21, 31 şi 32, obligaţia inspectoratelor de a verifica anual modul de efectuare a împădurilor şi constatarea deficienţelor, atât la birou, cât şi pe teren.

În cazul Dosarului penal nr. 107/P/2004, din documentele de birou s-au constat decontări fictive prin firmele-căpuşă ale personalului silvic, prin verificarea devizelor aprobate, faţă de decontări efectuate şi raportări fictive.

Inspectorii teritoriali aveau obligaţia să verifice pe teren situaţia plantaţiilor şi prejudiciul cauzat prin neefectuarea lucrărilor de împăduriri, constatat deja şi în birou. Dacă cade în competenţa profesională a inspectoratelor stabilirea prejudiciului, de ce trebuie să solicit o expertiză tehnică judiciară sau extrajudiciară?

În consecinţă, sunt nevoit să constat din atitudinea ministrului şi a inspectoratelor teritoriale că în România infractorii sunt protejaţi la nivel de minister.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă rog, stimaţi colegi, să vă rezumaţi la cele 3 minute regulamentare pentru fiecare declaraţie politică.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Graţiela Iordache. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc frumos.

Bună dimineaţa!

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

Astăzi aş dori să vă vorbesc despre Fondul Monetar Internaţional, despre Comisia Europeană, despre România şi despre politică fiscală. În trei minute, poate chiar mai puţin, pentru că ceea ce am de spus au spus-o deja alţii.

Rata inflaţiei medie 9 %, deficit de cont curent 9,4%. Toate acestea suprapuse peste o rată a creşterii economice mult, mult încetinită, 4,7 %. O politică monetară care este condusă către: ţintirea inflaţiei, lăsând tot procesul dezinflaţiei în spinarea Băncii Naţionale a României; reducerea avantajelor competitivităţii externe a României; scăderea productivităţii; un deficit al veniturilor bugetare în condiţiile în care acesta trebuie să atingă un prag de 35 %. Acestea sunt spuse de Fondul Monetar Internaţional.

Comisia Europeană este mult mai scurtă şi spune doar atât: aveţi impozite prea mici pentru a avea o creştere economică sustenabilă. De fapt, aceasta este concluzia.

România. Avem impozite prea mici, într-adevăr. Drept pentru care începem să căutăm: impozite pe teren, impozite pe clădiri, impozite pe piaţa de capital, impozite pe tot soiul de venituri pe care le mai putem găsi şi impozita. Din păcate, nu aceasta este soluţia. Vrem creştere economică? Atunci trebuie s-o spunem, să luăm măsurile de rigoare. Vrem poate, mai degrabă, o creştere economică mai încetinită dar cu o inflaţie foarte scăzută, trebuie să luăm măsurile care se impun pentru aceasta. Aceasta, însă, impune să cunoaştem ce vrem. Impune să avem o strategie fiscală.

Şi iată de ce astăzi, aici, domnule ministru al finanţelor, vă solicit ca orice proiect de cod fiscal care vine în Parlamentul României să fie însoţit, în prealabil, de o strategie fiscală pe termen mediu de cel puţin trei ani de zile, strategie care să ne dea nouă garanţia că ştim încotro ne îndreptăm, că ştim de unde luăm banii, că, într-adevăr, avem puterea să ne dezvoltăm şi că putem să redăm încrederea mediului de afaceri în stabilitate fiscală, ceea ce nu am avut timp de un an şi jumătate şi ceea ce vrem să avem de acum înainte.

Domnule ministru al finanţelor, vrem într-adevăr o politică fiscală şi nu cârpeală bugetară.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Domnul Aledin Amet:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "O zonă economică de reală importanţă."

Într-un context al globalizării rapide, firesc, este necesară o cât mai bună orientare către pieţe de desfacere şi, în acelaşi timp, către ţări de unde pot fi importate mărfuri întrunind corect raportul calitate-preţ.

O astfel de parte a lumii, cu mari investiţii provenind, în primul rând, din zona Europei Occidentale, este cea a ţărilor din fostul spaţiu sovietic, precum Azerbaidjan şi Kazahstan. Multitudinea de rezerve naturale reprezintă un motiv serios pentru o colaborare economică mai accentuată a României cu aceste ţări.

Este foarte adevărat că autorităţile noastre au sesizat aspectul, înfiinţând, la timp, ambasade în cele două capitale, tocmai pentru a revigora latura comercială. La fel de adevărat este, însă, şi faptul că perspectivele pot fi îmbunătăţite, în condiţiile în care, pe termen mediu şi lung, se preconizează o exploatare superioară a resurselor naturale din ţările evocate. Dezvoltarea legăturilor politice şi economice, dincolo de aspectul diplomatic, presupune o orientare eficientă şi o permanentizare a calităţii superioare într-un domeniu vital.

Conform estimărilor, atât Republica Azerbaidjan, cât şi Republica Kazahstan vor deveni, în anii următori, adevărate forţe economice ale zonei caspice. Acest amănunt nu trebuie neglijat, în condiţiile în care, în lume, există o adevărată competiţie pentru asigurarea unor legături comerciale bune cu cele două republici. România este în măsură să asigure astfel de relaţii. Ele sunt benefice şi realizabile.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la vreun grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc.

Doamna preşedintă,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Transparenţă în loc de confidenţialitate transformată în hoţie."

În perioada 16-17 februarie 2006 a avut loc concursul pentru ocuparea a 20 de posturi în cadrul Agenţiei de plăţi şi intervenţie pentru agricultură - Cluj.

Problemele au apărut cu puţin înainte de începerea concursului. Candidaţii au aflat că trebuie să susţină două probe, una scrisă şi un interviu. Numai că interviul s-a dovedit a fi o probă orală, fără a se acorda timp candidaţilor să-şi pregătească răspunsurile şi a fost o probă total netransparentă. Mai mult decât atât, concursul nu s-a anunţat, după cum prevăd legile în vigoare, cu 30 de zile înainte şi nici modalitatea de examinare.

Proba orală s-a desfăşurat ilegal, pe durata a două zile, numărul candidaţilor fiind foarte mare iar unii dintre ei ajungând în faţa comisiei de examinare la ore târzii, în noapte.

Locuri de muncă atât de importante şi care vor gestiona fonduri europene trebuie ocupate de persoane bine pregătite profesional.

Având în vedere cele de mai sus, solicit domnului ministru al agriculturii, pădurilor şi dezvoltărilor rurale să dispună reorganizarea concursului oral, care va trebui să fie deschis presei în vederea asigurării unei transparenţe şi pentru ca persoanele selecţionate să facă dovada unei bune pregătiri.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Manuela Mitrea.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Manuela Mitrea:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "PNL Mehedinţi dă puncte pentru fiecare cap de PSD-ist."

Fostul prim ministru britanic Winston Churchill considera democraţia "un sistem politic prost cel mai bun însă dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum". Acest citat exprimă o realitate importantă.

Nicăieri în lume nu există un sistem politic perfect. Cu toate acestea şi în ciuda neajunsurilor sale, democraţia rămâne singura societate ce permite soluţionarea paşnică a conflictelor.

Democraţia înseamnă respect pentru instituţiile statului, pentru cetăţeni şi pentru competitorii politici. În momentul în care aceste principii elementare nu se respectă, apar primele elemente ale unui sistem totalitar. Astfel, în Mehedinţi, conducerea liberală a întocmit o fişă de evaluare ce a fost împărţită la toţi directorii de deconcentrate pe care îi are.

Probabil nimeni nu ar avea nimic de comentat faţă de un exerciţiu democratic care, la prima vedere, vizează activitatea directorilor liberali. Nimeni nu s-ar împotrivi dacă portocalii s-ar lua la întrecere între ei privind anumite idei, doctrine, programe politice sau statut. Nimeni n-ar fi avut nimic de spus dacă ar fi fost preocupaţi să nu distrugă ceea ce au construit alţii. Dar nu, urmaşii lui Brătianu au alte preocupări care l-ar face pe distinsul lor înaintaş să se răsucească în mormânt...

"Terorismul politic" practicat de adversarii noştri politici, continuă mai bine de un an, timp în care primarii, consilierii locali, directorii PSD au fost supuşi la presiuni ce ne aduc aminte de epoca lui Stalin.

Sunt unii care au acceptat să treacă în barca găurită a puterii actuale şi şi-au căpătat liniştea plătind un preţ mare, dar cei mai mulţi au ales să stea drept în faţa "ciumei portocalii" pentru că ei ştiu că România va scăpa de această plagă.

Din păcate, deşi Partidul Social Democrat a tras numeroase semnale de alarmă, iar presa este plină de exemple care prezintă abuzurile actualei Puteri, "ciuma portocalie" îşi continuă opera distructivă pe principiul "câinii latră, ursul trece".

Ce poţi să mai spui când se acordă puncte pentru fiecare cap de PSD-ist vânat.

Iată, pe scurt, conţinutul fişei de evaluare a directorilor şi şefilor serviciilor deconcentrate, trimisă de filiala judeţeană către toate persoanele care au ajuns în această funcţie cu sprijin politic de la PNL Mehedinţi, aşa cum au apărut şi în presa locală şi centrală.

Dacă respectivul director a îndepărtat un membru PSD dintr-o funcţie de decizie la nivelul instituţiei primeşte 10 puncte; în situaţia rezilierii sau încetării contractelor pentru servicii sau lucrări cu firme apropiate PSD, cel evaluat va lua 10 puncte de contract reziliat; la criteriul "angajarea membrilor PNL" se acordă 5 puncte pe membru angajat; dacă membrul PNL ocupă o funcţie de decizie în instituţia în care colegul lui de partid a fost angajat, directorul angajat primeşte un punctaj dublu.

Documentul cuprinde şi mai multe anexe. Anexa nr. 2 are două secţiuni: A şi B.

Secţiunea A se referă la activitatea politică în instituţie şi are un punctaj maxim de 140 de puncte, iar secţiunea B se referă la imaginea publică şi în interiorul instituţiei şi are 60 de puncte. Astfel, din totalul de 200 de puncte pentru ambele secţiuni, fişa precizează că fiecare liberal trebuie să îndeplinească un punctaj minim de 80 de puncte.

Aşadar, a început vânătoarea şi epurarea, fără drept de apel şi pe puncte, a tot ceea ce ar putea mirosi a PSD, deoarece "vrem să corectăm anumite lucruri", după cum susţine iniţiatorul acestui fenomen stalinist, antidemocratic şi anticonstituţional, preşedintele PNL Mehedinţi.

Cu toate că încalcă flagrant legea, deoarece activitatea politică în instituţii este interzisă, directorii liberali au făcut, totuşi, evaluarea. Cu un tupeu de neimaginat, guvernanţii portocalii demonstrează încă o dată electoratului că sunt dispuşi să facă orice, încălcând astfel legile statului şi ale democraţiei pentru satisfacerea intereselor personale.

Câţi PSD-işti trebuie să dispară sau să devină în ochii opiniei publice corupţi sau jefuitori de ţară pentru ca actuala guvernare să fie satisfăcută? Cât timp mai este până vom asista la execuţiile publice în pieţe şi pe stadioane, promise în campania electorală?

Se pare că democraţia în România este mult mai firavă decât speram să fie, iar criteriul politic de aderare la Uniunea Europeană nu mai este atât de sigur că îl îndeplinim.

Românii nu v-au votat ca să începeţi războiul împotriva unor fraţi care nu cred în culoarea portocalie, ci ca să guvernaţi ţara.

Realitatea este că românii au început să se sature să trăiască doar cu circ şi vor o guvernare capabilă să le asigure un trai decent.

Domnilor guvernanţi, dacă nu ştiţi şi nu puteţi guverna, faceţi-vă un bine: lăsaţi-i pe alţii!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Rareş Mănescu nu este prezent, Dan Mihai Marian nu este, domnul deputat Tiberiu Bărbuleţiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Ştim cu toţii că dosarul de legi şi alte acte normative privitoare la mediu a fost şi rămâne unul dintre cele mai dificile.

Aşa se face că, în cursa contra cronometru declanşată de procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar în domeniu, am generat sute de acte normative referitoare la mediu, la care se adaugă convenţii internaţionale ratificate. Toate acestea formează, însă, un conglomerat de texte de cele mai multe ori contradictorii, foarte complicate şi cu suprapuneri evidente.

În prezent, se află în dezbatere, la comisii, Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, o directivă cheie, care responsabilizează agenţii economici faţă de problemele de mediu. Prin transpunerea acestei directive am declanşat lupta împotriva produsului intern brut negru, cum îi zic ecologiştii şi tindem spre un p.i.b. verde care internalizează şi efortul economic al protecţiei mediului.

Sunt circumspect, însă, într-o singură privinţă. Rezerva mea vizează capacitatea administrativă a autorităţilor de a acţiona conform acquis-ul comunitar nu doar de a adera la obiectivele Uniunii Europene.

Instituţiile statului de la nivel central şi local, precum şi mediul economic manifestă o inerţie în efortul de conformare la normele europene.

Vizavi de această directivă, în urmă cu câteva luni, se anunţa că dintr-un număr de 716 firme care intră sub incidenţa ei, doar 13 au obţinut, până în octombrie anul trecut, autorizaţia integrată de mediu pentru a putea pătrunde pe piaţa europeană.

În condiţiile în care timpul trece şi ne apropiem de data aderării, mă întreb ce vor face autorităţile abilitate cu aceşti agenţi economici poluatori, având în vedere că Uniunea Europeană aplică amenzi usturătoare pentru neconformare în asemenea cazuri.

Greutăţile caracteristice unui astfel de demers sunt cu atât mai mari cu cât există agenţi economici care nici nu ştiu că instalaţiile lor industriale intră sub incidenţa directivei sau, în multe cazuri, se acţionează haotic şi inconştient, după principiul: "scapă cine poate".

Cred că hăţişul legislativ şi permanenta prefacere ce caracterizează acest domeniu conduc la ineficienţă în aplicarea prevederilor legislative.

Transpunem directivă după directivă, adoptăm legi, ordonanţe şi hotărâri guvernamentale pe care le aruncăm într-un coş pe care scrie mare "mediu" şi din care fiecare îşi alege ce-i convine.

Consider că în faţa unei asemenea inflaţii legislative pe care au cunoscut-o şi alte domenii, singura soluţie este elaborarea unui act normativ cu forţă juridică superioară, sub forma unui cod al mediului. Un asemenea act ar asigura o stabilitate a legislaţiei şi ar elimina paralelismele existente, conducând, totodată, la o coroborare între prevederile numeroaselor acte legislative din domeniu.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Valeriu Tabără. Nu este. Domnul deputat Alexandru Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Apel la intransigenţă."

Duminică 19 februarie a.c., în Teleorman, la Roşiorii de Vede, a avut loc un tragic accident în urma căruia şi-au pierdut viaţa două persoane.

La ora 4 dimineaţa, în centrul municipiului, urmare unei puternice explozii casa familiei Zaharia a sărit, pur şi simplu, în aer, ca şi cum ar fi fost pulverizată. Explozia, care a afectat toate locuinţele pe o rază de 150-200 de metri şi a băgat spaima în sufletul roşiorenilor treziţi din somn, buimaci, fără să înţeleagă ce se întâmplă, a fost urmată de un puternic incendiu. Într-un târziu, de sub dărâmăturile casei, au fost scoase trupurile neînsufleţite ale soţilor Zaharia, proprietarii imobilului. De bună seamă, tragedia a fost generată de o mare acumulare de gaze, localizată, din nefericire, sub casa familiei Zaharia.

Veţi fi tentaţi să credeţi, stimaţi colegi, că a fost unul din lungul şir de accidente tragice datorate uzurii avansate a reţelelor subterane de gaze naturale realizate în urmă cu 40-50 de ani şi de atunci, nu-i aşa, Dumnezeu cu mila.

Ei bine, nu este deloc aşa. O să vă surprind spunându-vă că municipiul Roşiorii de Vede a fost racordat la gaze naturale în urmă cu numai doi ani, iar reţeaua stradală de distribuţie are o vechime de maxim 3 ani.

Şi atunci, care este explicaţia? Neîndoielnic, cauza acestui accident - sper să fie primul şi ultimul - se datorează, mai mult ca sigur, unor grave deficienţe de execuţie din partea constructorului reţelei stradale. Este regretabil, dar şi condamnabil în acelaşi timp, faptul că, încă din anul 2003, când s-a început execuţia reţelei stradale de distribuţie a gazelor naturale, constructorul, dar atenţie, şi instituţiile abilitate ale statului au fost sesizate în nenumărate rânduri oral şi în scris despre numeroase nerespectări ale legilor şi normativelor tehnice în vigoare, legat de realizarea acestei reţele, însă toate aceste sesizări au fost tratate cu superficialitate.

Printre altele, s-a reclamat că se folosesc, sau se foloseau la vremea respectivă, mai bine zis, materiale necorespunzătoare, ţevi de construcţii sudate longitudinal, în loc de ţevi trase de instalaţii, tronsoanele de conductă lansate în şanţuri, după sudură, zona respectivă nu s-a mai protejat cu smoală şi carton sau cu alte materiale specifice. În şanţuri nu s-a realizat patul de nisip pe care să se aşeze conductele, iar după lansare şi sudarea acestora, astuparea şanţurilor s-a făcut, pur şi simplu, cu fadroma şi nu în straturi mici, bine compactate, cum prevăd normele. Au fost pozate în spaţii închise, neventilate conducte de gaze realizate din ţevi sudate longitudinal, absolut contrar normativelor.

După punerea în funcţiune a reţelei, s-a renunţat la introducerea în reţea a substanţelor odorizante: etil-mercaptan. Dacă s-ar fi introdus etil-mercaptan, poate că accidentul de care vorbim n-ar mai fi avut loc.

Interesant este că, imediat după accident, adică de a doua zi, s-a găsit etil-mercaptan, reţeaua a fost odorizată şi lucrurile par acum a fi normale.

Au fost multe alte sesizări pe care renunţ a le mai enumera.

Cel care, de peste trei ani, a făcut foarte multe sesizări pe această linie se numeşte Popa I. Ioan, domiciliază în Roşiori, pe str. Rahovei, bl. 23, et. 3, ap. 12.

Sesizările au fost adresate atât autorităţilor locale cât şi inspectoratelor în construcţii şi celor ISCIR, atât la nivel teritorial cât şi la nivel central. Le-a prezentat, la un moment dat şi într-o emisiune în direct, pe un post de televiziune.

La marea majoritate a sesizărilor a primit răspunsuri şablon şi a fost, de fiecare dată, asigurat că s-au dispus măsuri. Rezultatele s-au văzut.

De aceea, cer organelor de anchetă să solicite domnului Popa Ioan să prezinte toate sesizările făcute în legătură cu reţeaua de gaze precum şi toate răspunsurile primite.

Solicit organelor de anchetă ca, după strângerea şi analizarea tuturor probelor, să dea dovadă de maximă intransigenţă faţă de toţi cei care, executanţi sau controlori, se fac vinovaţi de deficienţele constatate şi neeliminate în timp util.

Doi morţi, după numai doi ani de la punerea în funcţiune a unei reţele de gaze naturale cu deficienţe, deja este prea mult.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Aşa se întâmplă când vorbeşti după cineva care este deosebit de "... (Domnul deputat îşi potriveşte microfoanele.) Am să mă străduiesc să mai cresc eu.

Declaraţia mea de astăzi intitulată "Toate au acelaşi nume: dorinţa de guvernare şi UDMR".

Încerc să inventariez foarte pe scurt, un anumit fel de probleme pe care guvernul Călin Popescu Tăriceanu este dator să le rezolve în cel mai scurt timp şi care se pare că au ajuns la scadenţă. Mă gândesc la statutul minorităţilor naţionale, la problemele ridicate de retrocedările din centrele istorice ale oraşelor din Transilvania, la acordul încheiat cu guvernul ungar privind modul de funcţionare pe viitor a Fundaţiei Gojdu, la "raportul Frunda" şi declaraţiile acestuia, şi mai ales la un eveniment care se apropie: marea adunare a secuilor de la Odorheiu Secuiesc din 15 martie 2006. Toate de importanţă covârşitoare pentru statul român!

Concluzia pe care o trag, este că aceste probleme, nu se datorează numai actualei guvernări. Ele îşi au începutul în decembrie 1989. Într-o măsură mai mare sau mai mică, răspunderea pentru situaţia care se cere rezolvată astăzi, o au în primul rând Ion Iliescu şi Emil Constantinescu - ca preşedinţi ai României, dar nu mai puţin şi foştii premieri Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase cât şi toţi ceilalţi care au condus ţara în această perioadă. Toate au o singură cauză: dorinţa de mărire, de a încăleca pe un cal prea mare şi de a nu fi în stare să evalueze corect raportul dintre capacitate şi preţul pe care îl ai de plătit!

Toate aspectele enumerate au un singur preţ: alianţa cu UDMR şi şantajul acesteia. Direct sau indirect, UDMR conduce România!

Statutul minorităţilor naţionale reprezintă o dorinţă a liderilor minorităţii maghiare, care de altfel l-au şi elaborat, este o obsesie a naţionalismului extremist, care a debutat la Târgu Mureş în ianuarie 1990, prin solicitarea de separare a şcolilor maghiare de cele române şi care continuă şi astăzi prin acţiuni de separare a instituţiilor artistice (exemplul cel mai recent fiind dorinţa de a separa ansamblul folcloric profesionist "Mureşul" Târgu Mureş); a fost începutul acestei autonomii declarate culturale, care în fapt se vrea teritorială şi care are drept scop crearea unei lumi paralele cu lumea românească.

Prin retrocedările centrelor istorice ale oraşelor transilvane, se revine la acele vremuri ale iobăgiei, în care clădirile publice destinate învăţământului şi instituţiilor bisericeşti, nu mai aparţin celor care le-au ridicat şi susţinut în decursul timpului, adică românilor. Solicitarea instituţiilor maghiare şi ale bisericii romano-catolice de a le fi retrocedate o serie de clădiri se bazează pe un fals, deoarece aceste clădiri au fost ridicate de fundaţii publice alimentate de la bugetul de stat, la care românii contribuiau din plin. Iar o fundaţie nu poate fi proprietatea cuiva, ci doar administrată de cineva!

Acelaşi lucru se poate spune şi despre Fundaţia Gojdu; Emanuil Gojdu a lăsat întreaga sa avere pentru educaţia tinerilor români de rit ortodox din Transilvania, Banat şi Ungaria, fiindcă aşa era împărţirea statală la nivelul anului morţii sale - 1869. Nesocotirea voinţei testamentare a acestuia reprezintă o încălcare grosolană a Constituţiei României, care garantează dreptul la moştenire, cât şi faptul că proprietatea privată este inviolabilă. Cu ce drept se doreşte cedarea către statul ungar a peste 800 de milioane de dolari, în condiţiile în care bugetul României nu poate asigura fonduri pentru buna desfăşurare a învăţământului autohton? Înfiinţarea unei fundaţii hibride româno-maghiare "Gojdu" reprezintă o soluţie parşivă demnă de Machiavelli. Oare câţi asemenea consilieri - trădători sunt în Guvernul României?

Cât priveşte senatorul Frunda Gyorgy, el n-a reprezentat niciodată ţara al cărei cetăţean şi demnitar este! Insolent, el a declarat cu aroganţă că nu reprezintă România la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, ci minoritatea maghiară! Pe el îl deranjează Constituţia României, în care vede "contradicţii" şi consideră că sintagma "stat unitar român" este o "noţiune depăşită de realitate". Militează pentru autonomie teritorială, dar este şi va rămâne în continuare la conducerea delegaţiei României la APCE fiindcă deciziile în Consiliul naţional al coaliţiei se iau în consens!? De altfel, el este susţinut de Markó Belá, cavaler al "Marii Cruci a Ordinului de Fidelitate pentru Patrie" acordat de Budapesta şi vicepremier în Guvernul României!?

Marea şi delicata problemă a Guvernului o reprezintă marea adunare a secuilor de la Odorheiu Secuiesc care va avea loc la 15 martie 2006, ocazie pentru cei circa 45.000 de participanţi (cât se estimează) să proclame printr-o voinţă comună, autonomia Ţinutului Secuiesc şi dreptul secuilor la autodeterminare. Liderii UDMR declară cu perfidie că dezavuează acţiunea Consiliului Naţional Secuiesc pentru că ei şi-au propus o altă cale pentru obţinerea autonomiei!? Evită însă să ne spună care! Dat fiind periculozitatea manifestării şi faptul că iniţiatorii apreciază că proclamarea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc este mai importantă decât intrarea României în Uniunea Europeană, este deosebit de important ca Guvernul României să facă publice din timp măsurile pe care le preconizează pentru evitarea unor acţiuni similare cu cele care au avut loc în Kosovo în urmă cu câţiva ani.

Şi toleranţa are un sfârşit! Fără ambiguităţi şi echivoc.

Şi când te gândeşti că toate acestea au un singur preţ şi o singură dorinţă: a guverna alături de UDMR. Să-l admirăm pe domnul Emil Boc care este un mare actor şi joacă un teatru ce nu s-a dovedit. Dar să vedeţi ce spectacol urmează să dea pe această temă domnul preşedinte al României, Traian Băsescu!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Nicolae Popa.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea de astăzi are următorul titlu: "Taxele vamale falimentează agricultura românească."

Realitatea conform căreia producătorii agricoli autohtoni fac din ce în ce mai greu faţă gravelor probleme şi opresiunii cu care se confruntă, pune în pericol real însăşi integrarea României în Uniunea Europeană.

Dacă greutăţile agricultorilor mai au o speranţă de reparare şi clarificare, în schimb, nivelul taxelor vamale percepute pentru produsele agroalimentare din import se manifestă ca o măciucă, în stare să distrugă toate eforturile lor de supravieţuire pe piaţa românească.

Cu toate că Partidul Conservator şi personal am semnalat în repetate rânduri necesitatea adoptării unei măsuri clare şi eficiente prin care să protejăm ţăranul român şi producătorul autohton, stimularea lor pentru a-şi valorifica producţia realizată cu mari eforturi, de fiecare dată, guvernanţii au avut grijă să creeze o stare de concurenţă neloială. Mă refer, în mod deosebit, la măsura de exceptare de la taxele vamale, la produsule agroalimentare din import. Aceasta reprezintă cea mai grea lovitură care s-a aplicat agriculturii româneşti în ultimii 16 ani, menţinerea ei în stare de subzistenţă fiind direct proporţională cu decizia Guvernului de a percepe taxe vamale mici şi de a permite astfel importarea unor produse de slabă calitate pe piaţa românească. Şi haideţi să vă dau câteva exemple, ca să ne lămurim cu toţii. Doar câteva, că nu avem timp să le enumerăm pe toate. Sunt foarte multe, sunt sute de poziţii. La tomate, de la 120 % taxa vamală de bază la 40 %, la castraveţi de la 130 % la 40 %, la vinuri de la 315 % la 60 %, la lână de la 270 % la 18 %, la carne de porcină de la 225 % la 45 %. Doar sunt câteva exemple.

Atragem atenţia Guvernului că o asemenea stare de lucruri va conduce la întârzierea materializării programului Fermierul precum şi la absorbţia Fondurilor Sapard, aceste practici de descurajare nefăcând altceva decât să determine producătorii români şi fermierii să renunţe la orice fel de investiţii în agricultură.

Concret, cei care au aprobat Hotărârea de Guvern nr.200 din 13 februarie 2006 de micşorare a taxelor vamale şi au legiferat de fapt un atentat grav la adresa siguranţei naţionale şi a securităţii alimentare, ar trebui să fie traşi la răspundere pentru gafa, fără precedent, pe care au făcut-o.

Cum pot justifica domnii Bodu şi Vlădescu, preocupaţi de creşterea veniturilor la buget, faptul că, prin măsurile impuse, iau zeci de impozite şi taxe, dar, în acelaşi timp, favorizează producătorii străini pentru a realiza concurenţă neloială în condiţiile în care Fondul Monetar Internaţional ne atrage atenţia asupra necesităţii înăspririi fiscale.

În acest caz, de ce nu majorează domniile lor şi taxele vamale, pentru a realiza venituri suplimentare la bugetul de stat? Cele mai afectate, bineînţeles, sunt produsele importante pentru orice român, şi anume: legumele şi fructele, vinurile şi alte băuturi alcoolice, produsele de seră, produsele animaliere, produsele vegetale etc.; unde peste 50% dintre acestea au fost exceptate de la taxele vamale, iar pentru restul au fost percepute doar taxe vamale simbolice. Şi, bineînţeles că aceste lucruri nu fac altceva decât să-i descurajeze pe toţi cei care vor să mai investească în agricultură.

Partidul Conservator va solicita retragerea în regim de urgenţă a acestui act samavolnic de compromitere a agriculturii româneşti.

De asemenea, vom cere stabilirea nivelului taxelor vamale pentru produsele de import doar de consiliile pe produs şi de asociaţiile patronale din domeniul agriculturii.

Noi reiterăm, răspicat, că nu vom mai tolera să fim spectatori neputincioşi la bătaia de joc a ţăranului român şi a agriculturii, de care se fac vinovaţi unii guvernanţi de rea-credinţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Gheorghe Firczak. Aveţi cuvântul.

Linişte, în sală, vă rog!

Domnul Gheorghe Firczak:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Importanţa educaţiei permanente şi a formării profesionale continue într-o societate în dezvoltare".

În perioada 23-26 februarie, am participat la Sarajevo, la invitaţia Pactului de stabilitate în sud-estul Europei, la Conferinţa "Cooeprarea femeilor parlamentare în sud-estul Europei închinate educaţiei", alături de parlamentari şi parlamentare din comisiile de egalitate de şanse din forurile legislative ale ţărilor mai sus amintite.

La Consiliul European de la Lisabona, din martie 2000, a fost subliniat faptul că Europa trebuie să devină cea mai competitivă şi dinamică economie din lume, bazată pe cunoaştere, capabilă de o creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o mai mare coeziune socială.

Printre obiectivele prioritare ale sistemelor educaţionale în cadrul Uniunii Europene este şi cel referitor la dezvoltarea educaţiei permanente şi a formării profesionale continue.

Cunoaştem cu toţii cât de importantă este educaţia în dezvoltarea potenţialului economic, social şi cultural al unei societăţi, iar societatea românească nu trebuie să facă excepţie de la aplicarea unei strategii eficiente de dezvoltare a educaţiei permanente.

Deşi în România, rata brută de cuprindere în toate nivelurile de învăţământ a crescut în ultimii 5 ani cu 5,2%, rata de participare a populaţiei în vârstă de 15-24 de ani la toate nivelurile de educaţie, ne situează pe ultimul loc comparativ cu celelalte ţări europene.

Mai mult, în anul 2004, numai 1,5% din populaţia în vârstă de 25 până la 64 de ani, a participat la una din formele de educaţie permanentă, în comparaţie cu o medie de 10,6 înregistrată în statele membre ale Uniunii Europene.

În urma participării la Conferinţa mai sus amintită, în cadrul proiectului "Cooperarea femeilor parlamentare în sud-estul Europei", la seminarul regional cu tema "Pregătirea profesională continuă", am constatat că, în majoritatea ţărilor participante la proiect, conceptul de educaţie permanentă şi formare profesională de durată nu este acceptat ca un aspect firesc al reformelor educaţionale, neexistând o strategie comprehensivă în domeniu. Din păcate, nici România nu constituie o excepţie, deşi printre priorităţile şi direcţiile de dezvoltare pentru perioada 2006-2008 ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării sunt incluse obiective strategice în această vedere, unul dintre acestea fiind elaborarea unui program naţional de educaţie permanentă.

Suntem cu toţii conşienţi de necesitatea unor măsuri la nivel naţional în domeniu, pentru că, în lipsa acestora, procentul propus de creştere a ratei de participare la educaţia permanentă de 12,1% în perspectiva anului 2010, conform angajamentelor asumate la nivel european de România, reprezintă doar un frumos ideal.

Pe de altă parte, eforturile instituţionale trebuie secondate de suportul sectorului privat, care poate juca un rol important prin implicarea, prin finanţarea programelor şi a proiectelor de cercetare-dezvoltare.

De asemenea, este nevoie de conştientizarea faptului că investiţia în resursa umană reprezintă profit, şi nu cheltuială, aşa cum se pare că percep companiile mici şi mijlocii pregătirea profesională în România.

Suntem cu toţii responsabili pentru viitorul societăţii în care trăim, iar aceasta nu poate fi decât unul conform cu angajamentele şi aşteptările europene.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu.

Vă rog. Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi.

Declaraţia de astăzi este intitulată "Fuga de răspundere a Cabinetului Tăriceanu".

A conduce prin ordonanţe de urgenţă şi prin asumarea răspunderii pentru diferite proiecte de lege reprezintă cel mai bun mod al unei guvernări de a-şi desconsidera propriul Parlament. Iar cine marginalizează forul legislativ are o problemă cu democraţia. Dictatura este doar la o distanţă de câţiva ani.

În ultimul an, actualul Guvern a emis sute de ordonanţe, încercând să-şi impună punctul de vedere cu forţa. În loc de dezbateri parlamentare, am avut parte doar de ordine militare. În locul unor ample discuţii despre cele mai bune soluţii pentru gravele probleme cu care se confruntă populaţia, ne-am trezit că guvernanţii îşi asumă răspunderea pe pachete de zeci de legi. Senatorii şi deputaţii au fost puşi doar să ridice mâna, ca la şcoală, iar când au refuzat acest lucru, au fost muştruluiţi şi acuzaţi că nu vor integrarea României în Uniunea Europeană.

Aşa au trecut prin Parlament, ca gâsca prin apă, legi de o importanţă extraordinară pentru viitorul României. Şi ne referim doar la legile privind sănătatea sau justiţia. Sub pretextul apropierii legislaţiei româneşti de cea europeană, Parlamentul s-a transformat dintr-un pilon al stabilităţii politice într-un veritabil sac de box, în care guvernanţii au lovit cât de tare au vrut şi cât de des şi-au propus.

Dispreţul acesta al actualei guvernări faţă de forul legislativ trebuie să înceteze. De ce vă e frică, domnilor guvernanţi? Nu cumva, luate una câte una, legile pe care tot încercaţi să ni le vârâţi pe gât dovedesc o crasă incompetenţă din partea celor care ne conduc? A fabrica legi strâmbe este foarte uşor, când substitui agenda populaţiei cu agenda personală. Din păcate, când toate aceste legi votate la foc automat de parlamentarii Puterii îşi vor produce efectele va fi prea târziu pentru a mai îndrepta mare lucru.

Încăpăţânarea cu care actualul Guvern şi-a propus să ocolească Parlamentul ţine de intenţia nedeclarată dar vizibilă a guvernanţilor de a-şi promova propriile interese, fără să dea socoteală. A conduce prin ordonanţe de urgenţă şi prin asumarea răspunderii pentru diferite proiecte de lege reprezintă, de fapt, cel mai bun mod de a fugi de răspundere.

Descoperim aici o gravă iresponsabilitate a guvernanţilor, pe care am mai întâlnit-o şi în urmă cu vreo opt ani. Dar, scadenţa vine întotdeauna.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., doamna deputat Roberta Anastase.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la "Mărţişor - semnificaţie, istorie, legendă".

Mărţişorul era un dar ce şi-l trimiteau românii unul altuia de ziua de 1 martie şi consta într-un bănuţ de aur spânzutat de un găitan de mătase împletit cu fire albe şi roşii, pe care persoana ce-l primea în dar îl purta la gât, până când întâlnea cea dintâi rază înflorită, pe crengile căreia depunea apoi darul primit.

Bănuţul însemna îmbelşugarea; firele albe şi roşii ale găitanului însemnau faţa albă, precum crinul şi rumenă ca roza, iar ofranda făcută reginei florilor era o salutare poetică adresată primăverii. Aşa aveau vechii români obiceiul de a se ura în ziua de 1 martie.

Mărţişorul este o sărbătoare specific românească, care celebrează venirea primăverii. În această zi, oferim persoanelor apropiate mărţişoare în semn de mulţumire.

Cu privire la simbolul mărţişorului circulă şi unele legende: cea a Babei Dochia, a Soarelui şi a Primăverii.

Prima zi a primăverii este ziua Babei Dochia, o bătrână zeiţă agrară, care moare de 1 martie şi renaşte de mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeiţă Terra Mater şi poate fi asociată cu Diana şi Iuno de la romani şi cu Hera şi Artemis de la greci.

Legenda Soarelui spune că acesta este întruchipat de un bărbat chipeş, care a fost întemniţat de un dragon şi eliberat de un tânăr curajos, după o călătorie de trei anotimpuri şi o luptă acerbă. Tânărul nu a mai apucat venirea primăverii, dar viaţa sa a servit unui scop nobil. De atunci, oamenii obişnuiesc să împletească doi ciucuri: unul alb şi unul roşu.

Mărţişorul este un simbol tot mai bogat în semnificaţii, odată cu trecerea timpului, în ciuda faptului că etnografii de la începutul secolului, nu-i prea dădeau şanse de supravieţuire.

Din bătrâni, se spune că, după cum este vremea în prima zi a lui martie, aşa va fi toată primăvara, dar şi vara. În satele transilvănene, mărţişorul se agaţă şi la porţi, ferestre, la coarnele animalelor, la toarta găleţilor, pentru îndepărtarea deochiului, a spiritelor rele, pentru a invoca viaţă, puterea regeneratoare, care se crede că ar fi stimulată prin însăşi culoarea vieţii.

În Banat, fetele adună stropi de apă sau nea de pe frunzele fragilor din pădure, ca să se spele pe obraji, rostind un descântec.

Incontestabil, mărţişorul este o sărbătoare a noastră, a tuturor românilor.

Vă invit să păstrăm această tradiţie şi să dăruim în ziua de mâine tradiţionala fundiţă de roşu cu alb, la care se adaugă alte simboluri ale norocului.

Aşa vom face noi, membrii Grupului de euro-observatori ai Partidului Democrat, care vom oferi tuturor doamnelor şi domnişoarelor membre ale Parlamentului European un simbol al tradiţiei româneşti, în semn de preţuire, admiraţie şi prietenie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Trebuie să fac o precizare încă de la începutul acestei declaraţii, şi anume că afirmaţiile pe care le voi face acum nu trebuie să implice în nici un fel partidul pe care-l reprezint în Parlament, dar reprezintă opiniile mele personale şi ale unei părţi importante a electoratului doljean.

Ca deputat, nu pot să nu-mi manifest îngrijorarea faţă de modul în care ţara noastră este pregătită să adere la Uniunea Europeană şi mai ales faţă de modul în care va reuşi să treacă populaţia peste şocul post-aderare. Şi asta, fiindcă nici un Guvern nu a explicat până acum care sunt costurile reale ale aderării, miniştrii noştri responsabili cu integrarea vorbind doar despre cele 30 miliarde de euro care urmează să le primim, sau sugerând că, de la 1 ianuarie 2007, va curge doar lapte şi miere peste români.

Nici un cuvânt însă despre faptul că peste jumătate dintre angajaţii întreprinderilor mici şi mijlocii îşi vor pierde locurile de muncă, pentru că i.m.m.-urile noastre nu îndeplinesc condiţiile impuse pentru a mai putea funcţiona după anul aderării.

Nici un cuvânt despre faptul că celorlalte i.m.m.-uri rămase pe piaţă li se va spune ce şi cât să producă.

Ceva, ceva, tot vom produce, însă: cerşetori. La asta vom fi campioni.

Românii habar nu au ce-i aşteaptă şi nici unul dintre miniştrii care fac strategii post-aderare nu le explică. Poate tocmai fiindcă nu au o strategie şi ei consideră că este suficient ca sondajele de opinie să arate că majoritatea populaţiei vrea în Uniunea Europeană, pentru ca, apoi, Dumnezeu cu mila!

Numai că, în ultima perioadă, după ce i-au văzut pe vecinii noştri maghiari cum iau cu asalt magazinele din Ardeal, după ce Ungaria şi-a aliniat preţurile la Uniunea Europeană, românii nu prea mai sunt siguri că ştiu ce vor, lucru reliefat şi de ultimele sondaje.

Ca urmare, solicit Guvernului Tăriceanu să explice populaţiei care sunt costurile reale ale aderării şi solicit referendum pe această temă.

Dacă le vom cere românilor să suporte aceste costuri, atunci, haideţi, să-i lăsăm singuri să decidă ce vor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţie politică: "Salubrizarea clasei politice prin responsabilitate, dezinteres şi voluntariat".

Stimaţi colegi,

Îmi este realmente ruşine când cineva mi se adresează cu "domnule deputat" şi-mi este ruşine când imaginea actuală a Parlamentului este dată de iresponsabilitatea cu care se tratează problemele acestei ţări.

Îmi susţin afirmaţiile cu un exemplu la îndemână: lipsa garanţiilor protocoalelor politice. Aceste contracte politice, aceste protocoale care sunt la ora actuală nişte scheme goale, determină, doamnelor şi domnilor, lipsa încrederii populaţiei faţă de cuvântul "politicienii" români.

Încălcarea protocoalelor de guvernare duce la această oră la promovarea continuă a nonvalorii şi a intereselor personale în cadrul instituţiilor statului şi sunt pârghii generatoare de corupţie şi sărăcie.

Încălcarea cuvântului după bunul plac al situaţiei este la ora actuală o politică a unor partide, iar acest fapt califică politicianul ca un om corupt şi făţarnic.

Sunt sătul de discuţiile sterile, de suprafaţă, susţinute de politicieni în exclusivitate în faţa televizorului, pe subiecte de importanţă majoră pentru români, subiecte care nu se mai regăsesc pe vreo listă de implementări, odată ce politicianul părăseşte audienţa postului de televiziune.

Acest lucru nu determină altceva decât, încă o dată, scăderea credibilităţii omului politic şi a Parlamentului, ca instituţie.

Cum vă explicaţi, doamnelor şi domnilor, numărul nejustificat de mare al persoanelor care se regăsesc pe diferite funcţii în instituţii ale statului, sau în aşa-numitele deconcentrate şi care nu au ce căuta acolo din lipsa de profesionalism de care dau dovadă?

Apariţia semnalelor de suspicibilitate în legătură cu contracte ale statului român, cu societăţi comerciale nou apărute, degradarea evidentă a nivelului de trai al românului, concomitent cu apariţia noilor îmbogăţiţi, toate acestea par premisele continuării politicii păturii sociale superpuse.

Nu este o constatare a vreunei politici moderne. Sesizând încă de acum mai bine de 100 de ani, unul dintre membrii de seamă ai Partidului Conservator, Mihai Eminescu, califica furturile din avutul statului şi scăderea constantă a nivelului de trai din ţara noastră ca fiind fapte ale păturii superpuse. Da, pătură superpusă: acei oameni care au ca singur interes venirea la putere, pentru a putea avea mai uşor acces la bogăţiile ţării.

Eu, Andrian Mihei, vreau să ajung să mă pot delimita în ochii celor care mi-au acordat votul şi, implicit, încrederea, vreau să mă delimitez de politicianul român corupt. Nu doresc să fiu asimilat de electorat împreună cu corupţii. Mai sunt, totuşi, convins că, printre dumneavoastră, sunt politicieni cu un puternic sentiment naţional, care-şi iubesc realmente ţara, care luptă pentru creşterea nivelului de trai al românilor, în general.

Dezamăgit fiind de politicianismul românesc, dezamăgit fiind şi de lupta pentru acapararea prin orice mijloace a avuţiei naţionale, atrag atenţia asupra păturii superpuse, a continuării furtului legal din buzunarul celui care, naiv, votează.

Susţin, pe această cale, din nou, votul uninominal şi Proiectul de Lege privind controlul şi confiscarea averilor ce nu pot fi justificate legal, care sunt soluţii pertinente de spălare a obrazului României, atât în faţa cetăţenilor României, cât şi faţă de Europa.

Trataţi, doamnelor şi domnilor parlamentari, electoratul cu responsabilitate, dezinteres şi voluntariat! Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat George Băeşu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul George Băeşu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Hingherirea presei".

Este un adevăr că nu mai trebuie demonstrat, acela că presa a avut un rol foarte important în schimbarea de putere din România anului 2004.

Era de aşteptat o lungă şi fructuoasă colaborare între noua putere şi presă, pentru împlinirea sloganului electoral, prin care eram îndemnaţi să trăim bine. Pentru foarte mulţi români a fost mai mult decât un îndemn. A fost o promisiune făcută inclusiv presei, pe care candidatul Traian Băsescu a asigurat-o de sprijinul său total.

Viaţa a bătut, însă, promisiunea şi, în viziunea Preşedintelui Traian Băsescu, ziare şi posturi de televiziune au devenit dintr-o dată duşmani ai poporului, parte a grupului de interese, vârfuri de lance ale corupţiei. Emise de la nivelul celei mai înalte funcţii în stat, asemenea aprecieri macină credibilitatea presei, în scopul de a-i reduce capacitatea de influenţare a opiniei publice.

Concomitent, are loc un proces de manipulare a presei, prin informaţii parşive care, după publicare, nu pot fi confirmate şi se întorc împotriva ziarelor şi posturilor de televiziune.

Deontologica prezentare a dreptului la replică, sau a scuzelor pentru afirmaţii fără acoperire, bazate pe surse binevoitoare, reduce şi mai mult încrederea în presă. Ideea care trebuie să intre în conştiinţa publică este aceea că instituţia prezidenţială rămâne singura instanţă în care românii trebuie să creadă.

De la acest nivel de scădere a credibilităţii, nici nu mai contează ce spun ziarele şi posturile de radio sau televiziune, pentru că publicul ştie deja că ele dezinformează, că sunt părtaşe la punerea în pericol a siguranţei naţionale, la lucrătura antistatală a grupărilor mafiote.

De aceea, nu ne rămâne decât să ieşim în piaţa publică, să scandăm numele preşedintelui ţării şi, eventual, să strângem semnături pentru a i se conferi puteri depline. Dacă se poate, pe viaţă. Pentru că şeful statului ştie cel mai bine ce ne dorim: să trăim bine, sub înţeleapta-i conducere.

Sursele prin care s-au scurs către presă informaţii măsluite i-au ajutat prieteneşte pe ziarişti să intre în ţarcul unde se află cei în care trebuie să se dea cu pietre. De fiecare dată, informaţiile otrăvite au fost susurate la urechile presei, dinspre mediul guvernamental şi cel prezidenţial. Celor care au utilizat aceste surse le vine greu să le deconspire şi să recunoască bunele relaţii pe care le-au avut cu ele până nu demult.

Cu siguranţă, oamenii de presă au crezut sincer în corectitudinea şi în prietenia unor funcţii încărcate politic. În acest caz, proverbul "păzeşte-mă de prieteni, că de duşmani mă păzesc singur", are deplină acoperire.

În anii în care s-a aflat la guvernare, Partidul Social Democrat a fost tratat ca duşmanul presei din România.

Am trăit răceala şi chiar adversitatea ziarelor, cu sentimentul unei normalităţi a relaţiei presă-putere. Gândind, însă, că o administraţie eficientă poate fi evaluată favorabil de cetăţeni şi fără ca presa să-i pună un ambalaj strălucitor, n-am forţat o prietenie cu ziariştii şi i-am lăsat pe alţii să ne facă duşmani cu ei. Însă, de adversarul care am fost, presa a ştiut să se ferească. Mai mult, bucurându-se de o largă libertate de exprimare, a performat pe seama fostei puteri şi a ajuns la un nivel de credibilitate relevat de sondajele de opinie. Numai că acum, credibilitatea presei deranjează noua putere. Pe cei care, până nu de mult, salutau cu un sentiment de adâncă răzbunare martelarea guvernării social-democrate, i-a cuprins panica. Abuzurile, afacerile oneroase şi incompetenţa sub semnul cărora se trăieşte bine în decor portocaliu trebuie ţinute departe de ochii şi urechile cetăţenilor. Şi, dacă suntem prea aproape de Europa, pentru a închide ziare şi televiziuni, închidem ziarişti. Ucidem, astfel, crestând puţin câte puţin, ideea că în stat ar fi nevoie şi de a patra putere. Şi, ca să nu uite că nu are voie să latre înspre Cotroceni, câinelui de pază al democraţiei i se taie coada.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul Rareş Mănescu. Nu este în sală.

Domnul Dan Mihai Marian.

Domnul deputat Mircea Ciopraga. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Incompatibilitatea dintre Partidul Naţional Liberal si Partidul Popular European".

Stimaţi colegi,

Consider că evenimentul regretabil al proiecţiei în incinta Parlamentului European al controversatului film documentar despre situaţia comunitatii ceangăilor din România - "Made in România - Copiii din diaspora Ceangailor din Romania" - a constituit un alt episod relevant în ceea ce priveşte atitudinea ostilă a Partidului Popular European fata de România si aderarea tarii noastre la Uniunea Europeană.

Evenimentul are date foarte clare în acest sens: eurodeputatul maghiar Gyorgy Schopflin, membru al Partidului Popular European, a susţinut în mod deschis proiecţia acestui film, prin distribuirea repetată, sub nume propriu şi sub sigla PPE, a unor invitaţii de vizionare cu un conţinut vădit tendenţios şi propagandistic în scopul denigrării imaginii externe a României. Se afirmă în textul acestei invitaţii că în Moldova şi Transilvania ar trăi o comunitate de ceangăi de aproximativ 60.000 de membri "care-şi folosesc limba maternă în familie, deoarece sunt obligaţi să vorbească româneşte atunci când au de-a face cu autorităţile, la gradiniţă, în şcoală şi la biserică." Mai mult, spune textul invitaţiei, "cei care folosesc limba natală sunt pedepsiţi şi batjocoriţi", fiind înspăimântaţi de a-şi asuma identitatea în mod public. In realitate însă, aceste informaţii nu se confirmă: la recensământul din 2002 a reieşit că în România trăiesc 1.266 de ceangăi, dintre care majoritatea au declarat limba română drept limba maternă. Mai mult, minorităţile maghiară şi germană din România dispun de şcoli, biserici, biblioteci şi teatre în limba maternă, fapt consemnat, culmea, şi în documentar.

Impactul politic negativ pe plan extern ca urmare a intensei promovări şi proiecţiei acestui film nu e de neglijat. Chiar dacă la vizionare, 85 la sută dintre cei prezenţi în sală erau deputaţi, asistenţi sau funcţionari maghiari din Parlamentul Europei, textul invitaţiei, extrem de nefavorabil imaginii României, a fost distribuit, în repetate rânduri, în cutiile poştale ale tuturor deputaţilor europeni.

Chiar daca şeful facţiunii parlamentare a Partidului Popular European a negat suportul PPE pentru desfasurarea proiecţiei acestui film, calificând susţinerea de către colegul maghiar drept un gest individual, irelevant pentru poziţia oficiala a PPE, asocierea PPE, chiar şi tacită, în susţinerea acestui eveniment, pare certă şi în continuarea mai vechii atitudini negative a formaţiunii faţă de România si aderarea ei la UE.

In ultimii ani, punctul de vedere al PPE a fost radical în ceea ce priveşte integrarea României şi Bulgariei la 1 ianuarie 2007, mulţi dintre membrii PPE exprimându-si public rezerve legate de aderarea celor două ţări la aceasta dată. De menţionat în acest sens mai ales moţiunea înaintată recent în Parlamentul Olandei, de către Partidul Creştin-Democrat (CDA), membru PPE, pentru amânarea votului privind ratificarea tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, situaţie în care a fost nevoie ca cele două partide liberale olandeze să construiască o coaliţie cu partidele din opoziţie pentru a reuşi respingerea moţiunii de amânare.

In opoziţie faţă de atitudinea generală a PPE, liberalii europeni au sprijinit necondiţionat România în transformările democratice de după 1989, dovedindu-se a fi cel mai convingător susţinător al continuării lărgirii Uniunii Europene şi după momentul 2004. Partidul Liberal European al cărui membru cu drepturi depline din 1997 este şi PNL a acţionat în mod constant pentru ca România şi Bulgaria să se integreze începând cu 1 ianuarie 2007. Acest lucru este dovedit mai ales de voturile date de partidele din această alianţă în parlamentele naţionale în favoarea tratatului de aderare a României.

Dată fiind diferenţa majoră de atitudine dintre Partidul Popular European şi Partidul Liberal European, devine astfel cu atât mai clară motivaţia justificată a PNL de a refuza o fuziune politică care l-ar obliga să renunţe la afilierea liberal europeană şi să se asocieze tocmai la PPE, o grupare politică care s-a dovedit a fi deseori, chiar şi în mod nejustificat, contra aderării României la Uniunea Europeană în 2007, obiectiv fundamental însă pentru alianţa PNL-PD.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Ultimul înscris la cuvânt astăzi, din partea Grupului parlamentar P.D., doamna deputat Monica Iacob Ridzi.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Mulţumesc mult.

Declaraţia mea politică de astăzi are ca temă "Aderarea europeană a României şi nevoia reînvierii virtuţilor romane" şi o leg puţin şi de ziua de 1 martie, de mâine.

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Romanitatea neamului românesc a fost şi va rămâne pentru noi prilej de mândrie istorică. România îşi trage numele de la cetatea Romei, iar limba lui Eminescu seamănă izbitor cu cea a lui Dante.

În calendarul lui Romulus, întemeietorul Romei, Anul Nou se sărbătorea pe 1 Martie. Aşadar, vă propun să redevenim pentru o clipă romani şi să ne amintim că mâine sunt Calendele lui Marte. În opera "Fastele", prin vocea nemuritoare a poetului Ovidiu, regele Romulus spunea:

"Eu hotărăsc ca anul roman să înceapă cu tine,

Luna dintâi va avea numele tatălui meu".

Iar tatăl viteazului Romulus era chiar Marte, zeul războiului. Însă în acea zi, zeul Marte îşi scotea coiful şi platoşa, decretând pacea în Cetatea Eternă. În prima zi a lunii Martie, romanii îşi sărbătoreau femeile, prin ceremonialul superb al Matronaliilor. Bărbaţii făceau femeilor mici daruri, obicei păgân, însă atât de frumos, încât străbătând prin veacuri de lumină şi întuneric, a ajuns până în zilele noastre, sub forma mărţişorului.

Tradiţia spune că în ziua Matronaliilor, bărbaţii Romei se îmbrăcau în veşminte femeieşti şi ascultau cu supunere tot ce le spuneau femeile. Pe 1 Martie, chiar dacă numai pentru o zi, femeile conduceau Roma şi, odată cu aceasta, întreaga Lume.

În virtutea acestei tradiţii, în numele femeilor din cetate, mă adresez azi domniilor voastre, bărbaţilor. Nu vă speriaţi, bravi urmaşi ai Romei! Nu vă cerem să vă îmbrăcaţi în rochii. Nici nu întindem mâinile spre cârma puterii. Ştim că aţi zâmbit neîncrezători ori de câte ori femeile au preluat iniţiativa în această ţară, fie că a fost vorba de Ana Ipătescu sau Ecaterina Teodoroiu. Sau, de ce nu?, Monica Macovei care astăzi se luptă bărbăteşte cu hidra corupţiei, cuvânt care, în mod inexplicabil, este de genul feminin!

Vă mulţumim sincer pentru mărţişoare, pentru toţi aceşti ghiocei frumoşi din tablă poleită. Nu vrem să conducem singure Roma, nici măcar o singură zi. Noi, femeile, preţuim viaţa mai mult decât puterea! Pentru că noi dăm naştere vieţii.

Prin dreptul conferit de sărbătoarea Matronaliilor, noi, femeile, dorim să readucem în discuţie virtutea cetăţenilor romani. Vă reamintim vouă, cinstiţi urmaşi ai Romei, că Rufinus Cornelius a fost exclus din Senat pentru că argintăria familiei sale depăşise greutatea prevăzută de lege. Vă reamintim că toţi corupţii Romei au fost aruncaţi în prăpastia de sub Stânca Terpeiană, indiferent de rangul, averea sau culoarea lor politică. Vă reamintim că romanii au deschis ferestre largi spre civilizaţie fără a recurge la tâmplărie termopan, dobândită în mod ilicit şi fraudulos.

Pentru mărţişoarele primite, noi, femeile, vă mulţumim, oferindu-vă în schimb câteva flori din literatura sapienţială, sub genericul Virtus Romana Rediviva, adică Virtutea Romană Reînviată.

Şi acum, cu acordul dumneavoastră voi cita:

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Au depus în scris declaraţiile politice din partea Grupului parlamentar PSD domnii deputaţi: Dumitru Bentu, Mihai Dumitriu, Emil Radu Moldovan, Monalisa Gălăteanu, Mirela Adomnicăi, Viorel Pupeză, Mihaela Rusu, Aurel Vlădoiu, Aurel Gubandru, Vasile Puşcaş, Gheorghe Chiper, Marin Constantin, Cătălin Lucian Matei, Valeriu Zgonea, Ioan Stan şi Marian Săniuţă.

Din partea Grupului parlamentar PNL au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi Emil Strungă, Vasile Pruteanu, Claudius Mihail Zaharia şi Mihai Mălaimare.

Din partea Grupului parlamentar PD au depus în scris declaraţiile domnii deputaţi Marius Rogin şi Traian Igaş.

Din partea Grupului parlamentar PRM au depus în scris declaraţiile domnii deputaţi Costache Mircea, Tudor Mătuşa, Ilie Merce, Vlad Hogea, Marius Iriza şi Angela Buciu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator au depus în scris deputaţii Daniela Popa, Petru Călian şi Ioan Ţundrea.

Depuneţi în scris declaraţia, domnule Vainer? Şi din partea minorităţilor naţionale, domnul Aurel Vainer a depus declaraţia în scris.

În 5 minute reluăm şedinţa în plen.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnii Adrian Gheorghe Miuţescu şi Andrei Dominic Gerea:

Corupţia şi nepăsarea PSD au distrus ARO Câmpulung.

De aproape trei ani, Uzina de automobile ARO din municipiul Câmpulung se zbate într-o agonie, care pare fără de sfârşit. S-a vorbit, la început, despre investitorii strategici, de investiţii masive, de retehnologizare, de găsirea unor noi pieţe de desfacere. Conducerea PSD ne prezenta pe-atunci o situaţie idilică, în care toată lumea era fericită, prin venirea Cross Lander la Câmpulung: oamenii îşi păstrau slujbele, maşinile de teren urmau să fie mai bune şi mai ieftine, iar profitul uzinei urma să crească până la cer. Din păcate, ca majoritatea promisiunilor făcute de PSD, totul s-a dovedit o mare cacealma, care a distrus în mare măsură economia municipiului Câmpulung Muscel.

Decesul uzinei ARO Câmpulung înseamnă, din păcate, şi tragedia a mii de oameni. Oameni care nu ştiu din ce vor trăi a doua zi, oamenii obosiţi de atâtea promisiuni de mai bine, oameni care au ajuns la capătul răbdării. Soarta lor a fost decisă de către doi dintre exponenţii PSD în judeţul Argeş: Constantin Nicolescu şi Nicolae Văcăroiu. Doi politicieni social-democraţi care n-au avut niciodată în vedere interesul oamenilor de la ARO.

Astfel, prin larga "bunăvoinţă" a fostului preşedinte al APAPS (actualul AVAS), Ovidiu Muşetescu, s-a încheiat un contract de privatizare cu Cross Lander USA, societate condusă de "investitorul strategic" John Perez. O firmă şi un investitor, despre care cu greu poţi găsi nişte referinţe credibile, au venit cu 150.000 de dolari şi cu un maldăr de promisiuni şi au primit, în schimb, un patrimoniu de 20 de milioane de dolari, plus ştergerea unor obligaţii restante de peste 1.600 de miliarde de lei.

Domnii Văcăroiu şi Nicolescu chiar nu ştiau aceste detalii esenţiale pentru viitorul fabricii? Experienţa de care dânşii fac atâta caz în nenumarate ocazii nu le-a spus că nu se poate face o privatizare în acest mod? Noi spunem că, aşa cum această aşa-zisă privatizare a ridicat serioase semne de întrebare pentru foarte mulţi oameni, profesionişti sau nu, era normal să fie de natură a trezi şi atenţia "primilor specialişti ai judeţului". Din păcate, reprezentanţii PSD în Parlamentul României au preferat să facă poze şi să zâmbească frumos şi paternalist alături de "investitor". Nu vă supăraţi, dar o astfel de atitudine, în condiţiile date, nu ne poate duce cu gândul decât că domniile lor aveau alte motive să zâmbească. Aţi luat cumva şi dumneavoastră parte la "jocurile" privatizării, domnilor Văcăroiu şi Nicolescu?

Săptămâna trecută, Curtea de Conturi a constatat foarte clar faptul că statul a pierdut prin privatizarea ARO. În urma controalelor efectuate la această societate a reieşit că, deşi a primit facilităţi importante, Cross Lander nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale. "Investitorul strategic" John Perez a abandonat ARO Câmpulung fără să fie tras la răspundere, beneficiind de protecţia contractului de privatizare "marca Muşetescu". Curtea de Conturi a constatat, de asemenea, că ARO Câmpulung a fost vândută ilegal, făcându-se concesii inadmisibile cumpărătorului, care nu îndeplinea condiţiile necesare cerute de lege pentru a fi efectuată privatizarea. Cross Lander nu a prezentat nici până acum scrisoarea de bonitate, solicitată ca document obligatoriu prin dosarul de prezentare a ofertei de privatizare. Dar ce mai contează nişte acte obligatorii, având în vedere că aici au existat interese mari ale unor oameni foarte puternici din PSD. Cum ar fi putut domnii Muşetescu, Văcăroiu şi Nicolescu să se împiedice de o asemenea bagatelă, cum ar fi procedurile legale, când sume importante, probabil, de-abia aşteptau să li se prăvălească în conturi. Nu s-au gândit că prin privatizarea ARO, în favoarea unui obscur om de afaceri american, se pune în pericol soarta a mii de oameni? Nu ştiau că John Perez nu are nici o intenţie de a face din ARO o firmă profitabilă, şi că, de cum va pune mâna pe uzină, o va vinde pe bucăţi, la fier vechi, aşa cum a făcut cu fabrica de matriţe, înstrăinată ilegal pe 2,7 milioane de dolari? Ba ştiau distinşii domni, dar nu le-a păsat. De ce au închis ochii la o asemenea hoţie, poate judeca oricine.

Astăzi, John Perez găseşte vinovaţi pe toată lumea: guvernul, muncitorii, sindicaliştii, mai puţin pe el şi firma Cross Lander. Cei care au realizat, din partea statului român, privatizarea, se spală şi ei pe mâini, ca şi cum nu ei ar fi răspunzători pentru dezastrul ARO Câmpulung. Toţi adoptă feţe de oameni responsabili, care au fost înşelaţi de "escrocul" Perez şi care au "uitat" să-i mai ceară acestuia garanţii. Prin atitudinea lor din prezent, liderii PSD dau dovadă de aceeaşi iresponsabilitate care i-a caracterizat şi în trecut. Ba mai mult, presedintele executiv al PSD Arges, deputatul Filip Georgescu a dus aroganţa caracteristică social-democraţilor la cote pe care nu ni le-am imaginat vreodată, declarând cu cinism că muncitorii musceleni sunt oameni de o calitate îndoielnică şi că ei sunt, de fapt, vinovaţi pentru eşecul privatizării! Incredibil tupeu!

Pe 27 martie va avea loc următorul termen (şi sperăm ultimul) al procesului ARO Câmpulung. Se aşteaptă, având în vedere sumele imense datorate de societate, ca justiţia să se pronunţe pentru falimentul uzinei. Dacă lucrurile vor evolua în acest mod, se va pune capăt măcar incertitudinii care planează de atâta timp asupra celor 1200 de angajaţi rămaşi la ARO. Se vor putea căuta şi găsi soluţii pentru ei şi pentru municipiul Câmpulung Muscel, se va putea găsi, în sfârşit, o ieşire din situaţia groaznică în care se găseşte un oraş întreg.

Ca parlamentari, am susţinut şi vom susţine în continuare toate proiectele ce vizează dezvoltarea şi diversificarea economică a zonei Câmpulung Muscel. Ne vom bate ca proiectului "Parcul Kretzulescu", dar şi altora care ar putea ajuta economia acestui municipiu, să li se acorde atenţia cuvenită şi să găsească finanţare pentru a putea fi implementate.

Suntem siguri că Guvernul Tăriceanu va considera refacerea acestei zone ca pe-o prioritate şi avem convingerea că, în timp ce PSD a administrat ilegal şi dezinteresat, noi vom putea să le oferim oamenilor o alternativă viabilă pentru a-şi câştiga existenţa, pentru a trăi decent în, altminteri superbul, municipiu Câmpulung Muscel.

Domnul Aurel Gubandru:

Apicultorii din toată ţara sunt nemulţumiţi de faptul ca au fost ignoraţi de autorităţi când au cerut să fie scutiţi de plata rovinietei pentru autovehiculele cu care îşi transportă stupii.

În primăvara anului trecut, reprezentanţi ai asociaţiilor crescătorilor de albine au protestat împotriva prevederilor legale care instituie taxa de utilizare a drumurilor naţionale sub formă de rovinietă, care este aplicabilă în egală măsură crescătorilor de albine posesori de pavilioane şi remorci apicole, ca şi marilor transportatori de mărfuri cu autovehicule de mare capacitate.

În timpul guvernării PSD, achitarea acestei taxe s-a făcut în funcţie de durata efectivă de parcurs şi staţionare pe reţeaua rutieră, fragmentată pe durata de o zi, o săptămână, o lună, şase luni şi un an. În noile condiţii taxa atinge valori extrem de mari, apicultorii trebuind să plătească apoximativ 36 de milioane de lei vechi, pe întregul an calendaristic, ceea ce ar însemna cam o tonă de miere.

Se ştie că transportul stupilor se face numai în perioada mai-august, dar nu mai mult de trei drumuri, pe distanţe relativ scurte, ceea ce ar însuma cel mult 500 de kilometri pentru fiecare autovehicul.

Consider că trebuie să vă reamintesc, domnilor guvernanţi, importanţa creşterii albinelor pentru agricultura românească şi că, în noile condiţii, această activitate se va transforma într-un hobby.

Pâna la ora actuală şi-au anunţat intenţia de a manifesta împotriva acestor măsuri peste trei sferturi dintre membrii asociaţiilor de crescători de albine din întreaga ţară. Dacă nu se va rezolva nimic, Asociaţia Crescătorilor de Albine din România ameninţă să facă demersurile necesare pentru a dezbate problema chiar în faţa Comisiei de Agricultură a Uniunii Europene.

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţia politică se intitulează "Înţelegerea".

S-a ajuns la concluzia ca înţelegerea vine din cunoaştere. Aceasta, la rândul său, îşi are ascendenţa în două surse: experienţa proprie şi experienţa celorlalţi.

Sunt posibile însă şi paradoxuri: să cunoşti ce fac alţii şi să nu înţelegi - sursa paradoxului actualului Guvern. Astfel, deşi cunoaşte că situaţia economică a ţării este dezastruoasă, ne determină să nu înţelegem de ce nu are preocupări cu adevărat profunde pe acest palier de interes vital pentru noi toţi.

Concret, în anul 2005, au fost ratate câteva ţinte economice, iar, în 2006, "semne bune anul n'are". Anul 2004, ultimul an al guvernării PSD, regretate de tot mai mulţi români, dezamăgiţi de prezentul orange, a marcat un ritm de creştere de 8,1%, cel mai spectaculos din întreaga Europă Centrală şi de Est. 2005-ul Coaliţiei a înjumătăţit procentul respectiv, iar în 2006 nu se proiectează nici o revenire în acest sens. Şi guvernanţii tac.

Ţinta inflaţiei a fost de asemenea ratată, ea având valoarea iniţială de 8,5% (după alţii, 8,7%), în timp ce procentul real a fost de 11,5%. Pentru a escamota adevărul, s-a recurs la "metode de calcul" valabile înainte de 1989 - "Specialiştii" INS au scăzut ponderea produselor care s-au scumpit puternic: energia electrică +11%, gazele naturale +40%, gigacaloria +20%, tarifele la apă şi canal +13%. Deşi mai scumpe ca în 2004, unele alimente au o pondere mai redusă în formula de calcul pentru anul trecut.

"După ce în 2004 s-a înregistrat o rată a inflaţiei de o singură cifră, România a făcut foarte puţin în ultimul an pentru a mai reduce rata inflaţiei", a atenţionat Emmanuel van der Mensbrugghe, negociatorul şef al FMI în relaţia cu România.

În 2006, FMI estimează o inflaţie de 6,5%, deci, peste ţinta oficială de 5%.

După ce, în 2005, creşterea economică a fost de 4% din p.i.b., pentru anul în curs este aproximată la 5%, iar deficitul comercial la 9% din acelaşi produs intern brut, faţă de 9,4% în anul trecut. Nici un cometariu dinspre Guvern.

Indicele de încredere industrială calculat de Grupul de Economie Aplicată înregistrează, pentru prima dată de la lansare, o valoare negativă. Aceasta înseamnă că ritmul de creştere a producţiei industriale se va încetini şi mai mult în 2006.

Numărul firmelor care au concediat angajaţi este dublu faţă de numărul firmelor care au făcut noi angajări. Deficitul de cont curent a ajuns la 7 miliarde de euro.

L-aţi auzit pe premier discutând despre aceste probleme cu adevărat alarmante? I-aţi auzit pe miniştrii de resort îngrijoraţi că o nouă scumpire a gazelor va scoate oamenii în stradă, că 7.000 de angajaţi de la Romsilva vor fi disponibilizaţi, că un metru pătrat de construcţie costă cât două salarii medii pe economie, că mobila va fi cu 6% mai scumpă, datorită unei duble accizări a lemnului brut şi a produselor finite, că deficitul de locuinţe va fi rezolvat în 30 de ani, că doar 1,5 milioane de pensionari au primit ceva bani în plus după recalculare, în timp ce 2 milioane de bătrâni au aşteptat în zadar măcar un RON?

Alte subiecte prevalează: rame, termopane, madame în capot sau taxa pe viciu, ultima încă un mare afront adus cetăţenilor acestei ţări. Cred că, din momentul oficializării ei, încasatorii n-ar mai trebui să părăsească poarta Cotrocenilor.

Căutând o explicaţie la toate acestea, am ajuns la următorul argument: dacă Guvernul Tăriceanu, contaminat de aprecierile unui ministru la adresa parlamentarilor, îi consideră pe toţi românii ca fiind aidoma deputaţilor şi senatorilor în ceea ce priveşte nivelul lor de înţelegere şi, implicit, de competenţă? "Eu nu vreau să mă cobor la nivelul scăzut de competenţă al parlamentarilor!"

Nu-i nmic, doamnă ministru, luaţi-vă colegii şi coborâţi la nivelul de trai al populaţiei şi veţi vedea cât de mult vă apreciază pe toţi cei mulţi şi străvezii de atâta trai bun!

Îi recomandăm doamnei ministru să-şi asume răspunderea şi pentru pachetul minim de achiziţii în domeniul educaţiei, astfel încât intervenţiile domniei sale să aibă ceea ce un distins om de cultură numea "minima moralia".

Ţinând cont de perioada în care a emis respectiva "cugetare", ne-am fi aşteptat la un infim proces de valentinizare a "aprecierii". N-a fost să fie!

Nu dorim să deschidem o arie de conflict cu domnia sa, pentru că se afirmă: "Cel mai inteligent cedează!" Ceea ce şi facem.

Restul nu mai contează, e doar cunoaştere perpetuă, înţelegerea e ciclică.

Domnul Marin Diaconescu:

"Departamentul Naţional Anticorupţie - o instituţie de prisos."

Ştim cu toţii că Departamentul Naţional Anticorupţie (viitoarea Direcţie Naţională Anticorupţie) este o instituţie autonomă, cu personalitate juridică proprie, creată în cadrul parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Această instituţie a fost creată special pentru soluţionarea cazurilor de corupţie la nivel înalt. Aparent, totul pare a fi legal.

Dacă ar fi să analizăm în profunzime această problemă, putem să constatăm cu uşurinţă existenţa unei inadvertenţe peste care nu se poate trece. Când spun asta, mă refer la faptul că existenţa unei astfel de instituţii aduce indirect o pată neagră justiţiei române.

Şi până la crearea acestei instituţii au existat instanţe care s-au ocupat de descoperirea şi combaterea cazurilor de corupţie existente la nivel înalt. Justiţia este una singură şi sistemul juridic românesc este în măsură să rezolve şi aceste cazuri de corupţie, chiar dacă nu sunt instanţe specializate în acest domeniu. S-ar fi putut crea o secţie distinctă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care să judece aceste cazuri şi nu o instituţie nouă, autonomă.

Dacă analizăm la rece situaţia politică din ultimul an de guvernare, putem constata cu mare uşurinţă faptul că actuala guvernare nu se ocupă cu nimic altceva decât de "rezolvarea cazurilor de corupţie", urmărind, aşa după cum ei înşişi susţin, doar corupţii PSD! De parcă actuala Putere ar fi o lacrimă curgândă pe un obraz curat! Este ruşinos pentru actuala guvernare să încerce să îşi ascundă incompetenţa în spatele unei activităţi care nu vizează decât scoaterea de pe scena politică a PSD-ului!

Aş îndrăzni să adresez o întrebare simplă şi la obiect colegilor parlamentari ai Alianţei: cum, în ce fel şi mai ales cu ce ajută această "politică" viaţa românilor, a oamenilor simpli, care nu cer altceva decât o viaţă mai bună, mai simplă? V-aţi întrebat cum resimt cetăţenii României în propriile buzunare aceste aşa-zise "anchete anticorupţie"?

Consider inacceptabil ca politician, ca reprezentant al unor cetăţeni care şi-au pus încrederea în mine, să asist nepăsător la această răzbunare patetică şi furibundă a unei alianţe de circ, formată contra naturii, împotriva, practic, a 50% din electoratul român. Căci, vă reamintesc, stimaţi colegi parlamentari, 50% din electoratul român a votat "Adrian Năstase-preşedinte". Diferenţa voastră în plus a fost dată de "stranierii" de pe alte meleaguri, cei care, oricum, nu trăiesc urmările votului lor, ca noi, astăzi.

Şi pentru ce această răzbunare puerilă? Pentru a masca incompetenţa actualei Puteri, care nu poate face faţă necesităţilor conducerii unei ţări, e drept, complicată, şi care nu este în stare să construiască un proiect credibil şi realist pentru România secolului 21? Voi spune că, şi îmi asum aceste cuvinte, actuala guvernare este demnă de milă. Şi când spun "milă", nu mă refer la acel sentiment nobil, uman, ci la acela de dispreţ şi repulsie.

S-au făcut anumite specualţii fine, "foarte intelectuale", de către diferiţii analişti politici la modă, înregimentaţi în corul noilor aplaudaci băsescieni, potrivit cărora, evident, nu, PSD-ul este vinovat şi va fi nevoit să-şi asume eşecul neaderării României la Uniunea Europeană, datorită respingerii de către Senat a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.143/2005 privind Departamentul Naţional Anticorupţie.

Dragi colegi, puţină imaginaţie! Puţină decenţă, vă rog!

Noi vă înţelegem că după aproape un an de guvernare, totală şi completă, nici acum nu aţi reuşit să vă eliberaţi de himera PSD-ului, vinovat de toate relele din această ţară! Dar, dacă depăşiţi şi graniţele ţării şi aruncaţi vina generală a răului din Europa, din lume, eventual, tot asupra PSD-ului, dragi colegi, aveţi o problemă! Şi, din păcate, este medicală!

Treziţi-vă din aceste halucinaţii bolnave şi faceţi ce trebuie: conduceţi această ţară! Guvernaţi! Pentru asta încasaţi salariul la Guvern sau ministere sau autorităţi sau pe unde mai sunteţi! Eventualul eşec în direcţia integrării va trebui, vreţi sau nu vreţi, să vi-l asumaţi! Aşa e la guvernare!

Şi încă un sfat: încercaţi să nu mai fiţi şi patetici şi sarcastici în acelaşi timp, domnilor de la "d punct a punct", că nu vă iese! Săracul Emil Cioran, şi-ar rescrie cartea "Pe culmile disperării", dacă ar vedea în ce stare se află România acestei guvernări!

Ştim că vă preocupă percheziţionarea caselor Preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase, din curiozitate morbidă a unor oameni mărginiţi şi limitaţi în gândire! Vă este teamă de ceea ce reprezintă Adrian Năstase şi de potenţialul său de energie şi forţă pe care o poate genera! Vă doriţi, cu ardoarea omului neanderthalian, eliminarea fizică, în locul luptei de idei şi a dialogului! profitaţi de puterea absolută şi loviţi sub centură! În loc să vă îngrijoraţi de calitatea vieţii din ţara pe care vă faceţi că o conduceţi, de nivelul pensiilor, de existenţa locurilor de muncă, de viitorul tinerilor noştri, vă ocupaţi de lucruri mici, răzbunări puerile şi jocuri de culise!

Haideţi să ne stabilim ca prioritate comună România şi haideţi să hotărâm, împreună, ce vom face pentru această ţară şi, mai ales, pentru cetăţenii acesteia, care s-ar putea să se plictisească de această politică de maidan şi să îşi îndrepte atenţia către soluţiile extreme, ideal generatoare de stabilitate şi totalitarism!

Nu deschideţi uşa către această alternativă!

Ştiu că mizaţi pe faptul că cetăţenii acestei ţări au răbdare să aştepte realizarea acelor miracole despre care aţi vorbit cu atâta dezinvoltură în campania electorală. Nu uitaţi, însă, că miracolele durează puţin, iar roata şi pe pană tot se învârte!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Declaraţie politică: "Capcana ridicolului la români".

La sfârşit de săptămână - pe principiul anchetelor şi arestărilor de week-end - suntem bombardaţi cu un nou sondaj de opinie. Desigur, "coincident" - pentru naivii care pot crede în coincidenţe! - cu momentul optim pentru a fi comentat, luni, cu precădere, în ziare.

Aflăm de la distinşii autori ai sondajului lucruri de-a dreptul uluitoare. Astfel: Monica Macovei s-ar afla în topul celor mai apreciaţi miniştri - înţelegem că de către respondenţi, prin extrapolare, de către populaţie - cu 42% (apare de-a dreptul firesc, în aceste condiţii, ca D.N.A.-ul domnului Morar să apară ca fiind creditat cu peste 40%!); Theodor Stolojan ar urca ameţitor, atingând o cotă a încrederii de 51%; Emil Boc, zice-se că l-ar devansa cu 1% pe primul ministru Călin Popescu Tăriceanu; în cazul fuziunii PNL-PD, zice-se că intervievaţii (segmentul reprezentativ pentru populaţia cu drept de vot a României, în opinia realizatorilor sondajului!), l-ar vedea pe acelaşi Emil Boc preşedinte al noii formaţiuni politice create, cu mulţi paşi procentuali în faţa lui Călin Popescu Tăriceanu; Gigi Becali este, zice-se, creditat cu 25%, la egalitate cu Ion Iliescu (ce-i drept, la secţiunea dedicată Opoziţiei). Rezultatul transmis de sondaj este cel puţin rizibil şi nu are nevoie de comentarii.

Formulez o observaţie personală. Spre deosebire de specialişti - pentru cazul în speţă, sociologii - omul obişnuit interpretează sondajele într-un cu totul alt mod. Mai exact, pentru cititorul cel de toate zilele al presei, rezultatele sondajelor sunt percepute în urma asocierii "persoanlitate-procentaj", fără a ţine cont de "secţiunile" investigaţiei (de exemplu, Putere, Opoziţie, credibilitate, apreciere, popularitate etc.)

Pentru oamenii simpli - copleşitoarea majoritate a populaţiei - rezultatele sondajelor se asimilează, la nivel perceptiv, asociind numele personalităţilor publice din lista propusă cu valoarea matematică, în ordine strict descrescătoare, pornind de la cel mai mare procentaj, indiferent de secţiunea la care a fost obţinut. În conformitate cu psihologia populaţiei - repet, exceptând specialiştii - în cazul sondajelor, graniţa dintre Putere şi Opoziţie este de-a dreptul insesizabilă.

Pe această formulă real perceptivă - să nu fie, oare, cunoscută de specialişti? - concluziile acestui sondaj halucinant ar putea fi: 3. pe locul trei ca performanţe procentuale s-ar plasa (deci, urcă pe podium!) doamna ministru Monica Macovei, probabil, pentru că îi place - pentru a folosi o expresie dragă domniei sale - să-şi facă treaba la minister; 2. pe locul doi ca performanţă procentuală se plasează domnul Emil Boc, primarul "aero-taximetrist", probabil, în urma contabilizării orelor petrecute în avion pe cursa Cluj-Bucureşti şi retur; 1. pe locul întâi, Theodor Stolojan, probabil, pentru netulburata sa tăcere metafizică şi lipsă totală de vizibilitate. (NU l-am luat în calcul pe "domnul preşedinte al României", întrucât procentajul domniei sale depăşeşte orice imaginaţie şi sfidează orice concurenţă; a se remarca totuşi că, în cazul dumnealui, nu ar trebui confundată popularitatea cu populismul).

Rezumând, între cei trei premianţi, avem, întâmplător: un ministru susţinut de PD, curat independent, "coane Fănică"; un primar călător din PD (aero-călător, că tot e vorba de "gripa aviară"); un actual consilier prezidenţial, care a schimbat relaxat culorile hainelor politice şi care este văzut ca varianta de rezervă pentru a modifica, în forţă, şi culoarea politică a PNL în urma fuziunii cu PD.

Pe fundal, apare domnul Gigi Becali, pe cale să estompeze procentajul primului ministru - aspect cel puţin ciudat, căci nu se poate îndoi cineva de notorietatea şi de vizibilitatea lui Călin Popescu Tăriceanu.

Să fim serioşi! Sau... să ne speriem!!!

Nu poate fi îngrădit dreptul individual de a fi ridicol. Dar nici ceilalţi nu pot fi obligaţi să suporte efectele manifestării ridicolului individual. Nu trebuie să fie cineva un mare analist pentru a realiza că ne aflăm în faţa unei tentative de deturnare a adevărului. Cu precizarea că este o încercare de manipulare grosieră, care sfidează şi lezează intelectul oricărui român.

Situaţia poate deveni foarte gravă, pe fond. Cu un minim efort, pot fi sesizate efectele dorite de către realii comanditari ai acestui sondaj otrăvit. În pragul Raportului de ţară şi nu cu multă vreme înaintea anunţatului moment al aderării României la Uniunea Europeană - 1 ianuarie 2007 - se doreşte crearea unei degringolade la nivelul clasei politice, care să ducă la falsa legitimare a unor noi ierarhii.

Înspre partidele politice cu mare greutate şi credibiliatte nu se mai aruncă doar ghiulele cu mii de metri pătraţi de termopane şi cu barilii de petrol, dar şi cu false percepţii dezintegratoare. Situaţiile din prima categorie, însă, riscă să ne antreneze pe toţi în mişcări cu vocaţie de a duce la dezechilibrarea eşichierului politic din România.

Nu cred că este momentul potrivit pentru a încerca să identific sursa reală a tuturor acestor încercări îngrijorătoare. Mă voi rezuma doar la a reaminti o celebră concluzie, de care, din păcate, se ţine seama mult prea puţin. Dacă în timpul celui de al doilea război mondial ar fi fost luate în consideraţie şi analizate corect, contextual, informaţiile publice, multe dintre nenorocirile epocii ar fi putut fi evitate. Un sondaj de opinie cu rezultate incredibile este, înainte de toate, o informaţie publică.

Domnul Vasile Pruteanu:

Iată că municipalitatea pietreană vrea să înceapă noul an investiţional cu proiecte de anvergură. Unul dintre acestea, considerat deosebit de important, este cel de reabilitare termică şi modernizare a patru unităţi de învăţământ din municipiul Piatra Neamţ: şcolile nr. 3, nr. 4, nr. 6 şi nr. 8.

Transformarea acestora va însemna, în principal, reabilitarea faţadelor, instalarea geamurilor de tip termopan, reabilitarea sistemului termic şi repararea acoperişurilor. Aplicarea acestui proiect are ca scop scăderea consumului de energie termică şi reducerea pierderilor, ceea ce va însemna creşterea gradului de confort termic pentru elevi şi pentru personalul şcolilor, dar şi diminuarea cheltuielilor făcute către Primăria Piatra Neamţ cu energia termică furnizată şcolilor.

Reamintim că, la nivelul municipiului Piatra Neamţ, în paralel cu modernizarea sistemului de producere şi furnizare a energiei termice şi apei calde menajere care va deservi locuinţele, un proiect similar se derulează în şcoli. Investiţia în reabilitarea sistemului termic al unităţilor de învăţământ a fost estimată la circa 35 de miliarde de lei, în atenţia autorităţilor locale aflându-se câteva zeci de unităţi şcolare.

Un al doilea proiect vizează amplasarea de toalete publice în diferite puncte ale locailtăţii, capitol la care Piatra Neamţ, care vizează accederea la statutul de localitate turistică, este în mare suferinţă.

Apreciem iniţiativa municipalităţii pietrene şi credem că aceste proiecte de anvergură sunt binevenite mai ales pentru elevi, care vor avea în cel mai scurt timp condiţii optime pentru studiu.

Domnul Horia Victor Toma:

Cel mai adesea, obişnuim să vorbim despre corupţie, despre combaterea acesteia, despre greve, acţiuni de protest, despre pensii, salarii şi alocaţii mai mari. Şi iată cum noi, românii, ne dorim salarii, pensii şi alocaţii mai mari, dar ne gândim şi ne referim prea puţin la posibilităţile pe care economia românească le are pentru a rezolva problemele noastre.

Ne enervăm de cele mai multe ori, atunci când avem de plătit taxe, impozite şi ne revoltăm atunci când se măresc "dările la stat". Toate acestea se rezumă la un singur cuvânt: bugetul. Şi ne trezim acum, în prag de aderare la Uniunea Europeană, că suntem avertizaţi: veniturile la buget sunt prea mici, în comparaţie cu cheltuielile publice care trebuie făcute.

Sigur, populaţia se revoltă! "Iar se măresc taxele, se majorează impozitele, noi cu ce mai rămânem?!" Din păcate, aceasta este realitatea.

De aceea, propun o campanie de mediatizare, la care să participe întreaga clasă politică românească, prin care să explicăm oamenilor că dacă nu avem bani la buget, nu se pot mări salariile. Trebuie să înţelegem cu toţii că România nu poate accesa cele 30 de milioane de euro destinate ţării noastre până în 2013, dacă contribuţia noastră, de 25% din bugetul statului, nu va fi disponibilă.

Eforturile noastre de a creşte nivelul de trai al românilor şi de a ne integra în Europa cu capul sus devin, aşadar, inutile, atunci când ţara noastră se situează pe ultimul loc în Europa privind produsul intern brut, care, la noi, se situează la cota de 30%.

Toţi putem contribui la remedierea acestei probleme economice. Este necesar doar să explicăm românilor modalitatea: plata la timp a taxelor şi a impozitelor.

Domnul Cătălin Lucian Matei:

Scopul actualei puteri - denigrarea Partidului Social Democrat

Sunt uimit şi totodată frapat de lipsa de scrupule a actualei puteri.

Pot spune că deja lucrurile au luat o întorsătură care depăşeşte nivelul de decenţă al oricărei persoane.

Scopul actualei guvernări ar putea fi tradus generic prin formula "exterminarea Partidului Social Democrat". Spre uimirea lor însă, justiţia încă mai există în România. S-a început cu o campanie împotriva liderilor PSD şi se încearcă punerea într-o lumină proastă a acestora, fără a se lua în considerare consecinţele nefaste ale acestor activităţi.

De un an de zile, puterea nu face altceva decât să arunce cu noroi în PSD. Au iniţiat campanie după campanie pentru a şifona imaginea celui mai puternic partid de opoziţie din România.

Aproape un an de zile şi-au îndreptat atenţia spre schimbarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor - domnul Adrian Năstase, determinând practic un blocaj al activităţii legislative în raport cu scopul propus.

Desemnându-şi înlocuitori pentru funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, respectiv preşedinte al Senatului, distinşii colegi de la putere nu au acceptat decizia Curţii Constituţionale, care consfinţea constituţionalitatea mandatelor preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. Neacceptându-şi înfrângerea au ieşit pe posturile de televiziune şi au justificat această decizie, ca fiind rezultatul corupţiei la nivel înalt din Curtea Constituţională.

Nereuşind să-i schimbe din funcţie pe preşedinţii celor două Camere, puterea a făcut un pas în spate pentru a-şi pregăti o nouă strategie, scopul rămânând acelaşi.

Actualul ministru al sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu a adus o nouă pată actualei coaliţii, prin încercarea de a-l schimba pe directorul Spitalelor Elias şi Municipal - Sorin Oprescu - împreună cu alţi membri PSD aflaţi în conducerea spitatelor.

Ca şi Preşedintele Traian Băsescu pe vremea când era ministrul transporturilor, ministrul sănătăţii Eugen Nicolăescu se crede mai presus de lege.

Nerespectarea unor decizii judecătoreşti de către o persoană, fie ea şi ministru, reprezintă un abuz grav şi chiar o nesocotire a justiţiei.

Indignaţi de faptul că nici de această dată planurile de denigrare a PSD-ului nu le-au reuşit, au recurs la subterfugii dintre cele mai josnice.

Dorind cu orice preţ prăbuşirea cât mai rapidă a lui Adrian Năstase, membrii coaliţiei şi-au propus să-i terfelescă numele, astfel încât chiar în cazul în care s-ar dovedi încă o dată, dacă mai era nevoie, nevinovăţia lui Adrian Năstase, publicul să fie bulversat, iar imaginea lui Adrian Năstase să nu mai fie niciodată reabilitată.

După decizia exprimată în cadrul Comisie juridice, de disciplină şi imunităţi, prin care s-a respins cererea de percheziţie domiciliară a locuinţei domnului Adrian Năstase, puterea a acuzat indirect Comisia juridică de jocuri interne, pe motivul că membrii Alianţei au votat cu siguranţă pentru percheziţie. Vom fi uimiţi de acea zi în care guvenarea îşi va asuma o dată pentru totdeauna greşelile şi totodată incompetenţa.

Am fost şocat la aflarea veştii că în circumscripţiile electorale ale Alianţei PNL-PD, membri ai acesteia primesc puncte pentru fiecare cap PSD doborât, iar punctajul este cu atât mai mare cu cât persoanele vizate au funcţii mai importante.

Este regretabil faptul că s-a ajuns la asemenea jocuri politice doar pentru a masca incompetenţa de care dau dovadă membrii actualei puteri.

Întrebarea pe care v-o adresez astăzi este următoarea: cine va răspunde, domnilor colegi, pentru tot răul făcut actualului preşedinte al Camerei Deputaţilor, în cazul în care va fi găsit nevinovat? Răspunsul la această întrebare este retoric şi sincer nu mă aştept să-l primesc. Justificarea reiese din faptul că aceste griji nu se află pe lista priorităţilor actualei puteri.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declaraţie politică despre necesitatea legiferării valorilor şi libertăţilor cetăţeanului

Dezbaterile din ultima perioadă pe marginea noii legi CNSAS şi a strategiei de securitate naţională, dezbateri care ar fi trebuit să conducă la identificarea celor mai bune variante de texte legislative şi implicit la reglementări care să asigure consolidarea valorilor şi libertăţilor cetăţeanului, s-au transformat aparent într-o luptă pentru putere.

Ca reprezentant al bucureştenilor, români care au luptat şi au plătit pentru libertate şi pentru impunerea unui stil de viaţă democratic voi face toate demersurile care îmi stau în putinţă pentru: reforma morală a clasei politice; dreptul fiecărui cetăţean de a avea acces la tot ceea ce priveşte trecutul comunist al României şi la propriul trecut din timpul acestui regim; limitarea controlului statului asupra cetăţeanului să se transforme în reglementări legislative care să asigure respectarea principiilor democraţiei.

Ca liberal voi lupta pentru promovarea acestor proiecte şi voi susţine această reformă iniţiată şi dezvoltată de liberali.

După revoluţia din decembrie 1989, adoptarea legii prin care au fost reglementate accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, în 1999, a constituit încă un pas al democratizării vieţii politice şi societăţii româneşti. Este momentul ca acest demers să continue, iar toate proiectele legislative care garantează libertăţile românilor să fie dezbătute şi adoptate.

Se poate, conform spuselor diferiţilor lideri de opinie, ca proiectele amintite anterior să nu se regăsească între primele priorităţi de pe agenda populaţiei, însă, stimaţi colegi, aspectele care ţin de valori şi principii naţionale nu vor fi niciodată, pe timp de pace, prioritate pentru agenda întregii populaţii a României.

Acest adevăr nu implică faptul că ele se adresează doar elitei din România, pentru că nu doar elita se bucură de aceste reglementări.

Domnul Constantin Tămagă:

Am dezavuat întotdeauna luptele la baionetă în cadrul dezbaterilor pe marginea unor proiecte de legi, dar de această dată trebuie să ne batem cu toate puterile pentru a împiedica adoptarea de către Parlament a pachetului de legi în domeniul sănătăţii, întrucât, de existenţa unor asemenea acte normative depinde în mare măsură viaţa societăţii noastre. Am comite un sacrilegiu dacă am dezbate în mod superficial pachetul de legi pentru care Executivul şi-a asumat cu inconştienţă răspunderea, într-un moment când, în ţara noastră, sănătatea s-a degradat alarmant. Cancerul, tuberculoza, diabetul zaharat, SIDA, bolile cardiovasculare sunt într-o nestăvilită creştere. Ca atare, mortalitatea generală este acum de circa 12%, printre cele mai ridicate din Europa, în timp ce natalitatea a scăzut, în ultimii 15 ani, de la 13,6 la mia de locuitori la 10 la mia de locuitori în anul trecut. Rezultatul acestei stări de fapt se reflectă în reducerea populaţiei, care, în anii post-decembrişti, a scăzut cu peste un milion şi jumătate de locuitori.

Cauzele evoluţiei nefavorabile a acestor indicatori demografici se regăsesc în nivelul de trai extrem de scăzut, care situează România pe ultimul loc în Europa, dar şi în ineficienţa asistenţei medicale, în continuă degradare. Potrivit analiştilor Centrului European de Studii Politice, România, ca ţară care aspiră la integrarea în UE, ar trebui să aloce, în următorii 20 de ani, peste 8,5% din p.i.b. pentru sănătate, ca să se poată situa la nivelul ţărilor occidentale în acest domeniu.

Din păcate, racilile care macină asistenţa sanitară în ţara noastră sunt extrem de mari. Spitale adăpostite în clădiri vechi, dărăpănate, aparatură uzată şi depăşită, lipsa unui mare număr de medici, nu numai pentru mediul rural, dar şi pentru cel urban, salarii derizorii oferite medicilor (de 20-30 de ori mai reduse decât în Occident). În asemenea condiţii se impunea ca autorităţile statului să realizeze o reformă care să îmbunătăţească radical asistenţa sanitară în ţara noastră. Din păcate, reforma gândită şi pritocită de un ministru al sănătăţii, total străin de actul medical, dar stăpânit de o ură viscerală împotriva somităţilor din domeniul sănătăţii, reformă pe care Cabinetul Tăriceanu ne-o serveşte astăzi "la pachet", a început cu un război prelungit între putere şi opoziţie.

Ce îşi propun legile care vor să consfinţească aşa-zisa reformă Nicolăescu? Să desfiinţeze unele unităţi spitaliceşti, considerate de neaveniţi ca ineficiente. Printr-o asemenea nefastă iniţiativă se urmăreşte, de fapt, vânzarea unor terenuri şi clădiri rămase disponibile.

În domeniul organizării şi managementului, reforma mizează pe centralizarea problemelor în mâinile unui ministru vanitos. Nu este de mirare că noile legi creează discordie în interiorul sistemului sanitar, dar lucrul cel mai grav este acela că acest pachet de dinamită ignoră total cetăţeanul şi suferinţele sale. Bolnavii, care se bucurau până acum de o serie de servicii gratuite, vor fi obligaţi de acum să le plătească, deşi peste ţară s-a abătut de câteva săptămâni o explozie năucitoare de preţuri.

Acelaşi pachet de legi îi abandonează pe bătrânii afectaţi de boli cronice, fără familie ori fără resurse, întrucât centrele medico-sanitare create în ultimii ani vor fi desfiinţate, probabil pentru faptul că nu poartă marca Nicolăescu. Reforma aceluiaşi ministru liberal suprimă şi gratuităţile de care beneficiau femeile gravide şi copiii, drept până acum inatacabil. Cum vreţi, domnule ministru, să crească natalitatea? Pe drept cuvânt, în textul moţiunii de cenzură se subliniază că Legea Nicolăescu este o lege a celor bogaţi, în dauna celor săraci. Nici nu putea să consfinţească altceva o lege de esenţă liberală. Bolnavii pot să moară liniştiţi, întrucât guvernul şi-a asumat răspunderea.

Uzând în mod scandalos de o asemenea mentalitate, total antidemocratică, de a guverna ţara, Executivul, condus de premierul Tăriceanu a recurs în 2005 la 210 Ordonanţe de urgenţă, prin care a adoptat o sumedenie de legi, eludând Parlamentul. Ne întrebăm însă, ce semnificaţie are asumarea răspunderii pentru o lege sau alta? Răspunde primul ministru ori ministrul de resort, moral sau material, în cazul în care o lege adoptată pe această cale produce efecte necorespunzătoare? Iată, legile Justiţiei au fost adoptate prin asumarea răspunderii, iar după câteva luni, doamna ministru Macovei a venit cu circa 140 de amendamente pe marginea lor. Din moment ce Alianţa D.A. adoptă dictatura în procesul exercitării puterii, este greu de crezut că spiritul democratic european va pătrunde prea curând în viaţa noastră politică. Îmi exprim convingerea că este mai bine să cadă zece guverne, indiferent de culoarea lor politică, decât să votăm o asemenea reformă în domeniul sănătăţii, fiindcă n-am face altceva decât să ne semnăm cu propria mână actul de deces.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Clubul Demnitarilor Regiunii de Dezvoltare Vest"

De multe ori în viaţă, atunci când porneşti la drum, îţi doreşti să realizezi cât mai multe lucruri, să fii cel care se poate mândri în faţa cuiva cu cât mai multe lucruri despre care să poată spune cu mândrie că sunt făcute de el. Există însă momente când trebuie să conştientizăm faptul că unele proiecte, planuri sau obiective pe care ni le propunem, nu pot fi realizate individual, ci doar în echipă. Acest lucru s-a dovedit a fi valabil de multe ori şi în viaţa politică, iar eu, asemeni altor tineri parlamentari, am realizat acest lucru încă din timpul activităţii mele de consilier local, iar ulterior de consilier judeţean.

Acesta este şi motivul pentru care mai mulţi dintre demnitarii din partea de vest a ţării, printre care mă număr şi eu, am hotărât de comun acord că, dacă ne dorim ca această parte a ţării, pe care o reprezentăm aici, să-şi ridice nivelul de dezvoltare, este cazul să lăsăm de o parte orgoliile sau mândriile, să punem împreună bazele unui organism în care să colaborăm pentru îndeplinirea unor proiecte comune. Astfel, cu puţin timp în urmă, la iniţiativa unui coleg parlamentar, arădean şi el, s-a propus constituirea unui club al demnitarilor reuniţi din patru judeţe din partea de vest a ţării.

Doresc cu acest prilej să salut această iniţiativă prin care am reuşit să constituim "Clubul Demnitarilor Regiunii de Dezvoltare Vest", club în care am adunat parlamentari din mai multe partide politice (PD, PNL, PC, UDMR, UCR, USR, UBBR, UCRR), preşedinţi ai Consiliilor judeţene, prefecţi, precum şi primari de municipii.

Am reuşit încă o dată să demonstrăm, şi în acest domeniu, ca şi în multe altele, că "tot Banatu-i fruncea" şi ne dorim să demonstrăm că împreună putem realiza mult mai multe proiecte de importanţă cât se poate de mare pentru această parte a ţării.

Unul dintre marile proiecte pe care am dorit să-l susţinem împreună şi care practic ne-a reunit, a fost autostrada cuprinsă în cadrul Culoarului IV Paneuropean, care să includă cele patru judeţe, ce şi-au propus să lucreze împreună, aşa cum ar trebui să facă şi altele: Arad, Timiş, Caraş-Severin şi Hunedoara.

Am hotărât astfel, conform Legii nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, în deplin acord şi liber consimţământ, înfiinţarea acestui club, cu sediul în Arad şi care funcţionează conform unui statut propriu. Clubul pe care l-am constituit funcţionează ca persoană juridică cu scop nepatrimonial şi îşi propune realizarea mai multor obiective printre care pot să enumăr: iniţierea de proiecte în domenii ca sănătate, tineret, mediu, educaţie; găsirea de mijloace şi identificarea de fonduri financiare; sprijinirea, apărarea, reprezentarea şi promovarea intereselor celor patru judeţe implicate; stimularea şi îmbunătăţirea activităţii economice pentru regiunea de vest; elaborarea strategiilor de promovare a investiţiilor străine directe sau promovarea imaginii regiunii ca destinaţie atractivă pentru investitorii străini.

În prezent, Clubul Demnitarilor Regiunii de Dezvoltare Vest numără 34 de membri fondatori, dar ne dorim să aducem alături de noi cât mai mulţi oameni interesaţi, preocupaţi de binele unuia sau altuia dintre judeţe, care doresc ca printr-o colaborare cât mai benefică, judeţele noastre să se apropie cât mai repede de nivelul celor europene.

Împreună sunt sigur că vom reuşi!

Doamna Cornelia Ardelean:

Am ajuns într-o situaţie fără precedent în ceea ce priveşte imaginea instituţiei pe care o reprezentăm în ochii populaţiei, respectiv ai oamenilor care ne-au mandatat prin vot să-i reprezentăm corect şi onorabil. Practic, nu există nici un sondaj de opinie care să situeze Parlamentul României altfel decât pe ultimul loc la capitolul credibilitate şi încredere. Asistăm astfel la o stare de lucruri care nu numai că deranjează, dar este în măsură să ridice mari semne de întrebare şi serioase îndoieli în legătură cu funcţionarea normală a puterii legislative în România. Este inadmisibil să asistăm pasiv la deturnarea muncii noastre zilnice şi să nu avem reacţie la proasta imagine de care am ajuns să ne "bucurăm" mai mult sau mai puţin justificat.

Nu susţin ideea conform căreia am fi perfecţi, nici pe departe! Sunt însă sigură că o mare parte a parlamentarilor îşi indeplinesc atribuţiile cinstit, legal şi pentru binele cetăţenilor. Spun însă că nu ne putem complace la infinit cu această etichetare, fără să avem nici un fel de reacţie.

Este evident că am ajuns într-o letargie nefastă pentru activitatea Parlamentului, care inevitabil se răsfrânge şi asupra fiecăruia dintre noi. Imaginea deplorabilă cu care este asociat în acest moment Legislativul are, cu siguranţă, şi cauze obiective, dar este şi rezultatul neînţelegerilor în transmiterea corectă a informaţiilor dinspre noi spre opinia publică.

Eu personal nu pot fi de acord să fiu considerată incompetentă, dezinteresată sau insensibilă la problemele reale ale oamenilor, din simplul motiv că toţi trebuie să fim etichetaţi la fel şi să primim nejustificat lovituri nemeritate de imagine.

În consecinţă, consider absolut necesară înfiinţarea unei comisii comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor, care să analizeze cauzele care au dus la degradarea imaginii Parlamentului şi a parlamentarilor. Propun înfiinţarea acestei comisii, care să prezinte un raport obiectiv, în maxim o lună de zile, atât cu cauzele care au condus la această imagine negativă, cât şi cu identificarea unor soluţii optime pentru redresarea urgentă a situaţiei de criză de identitate în care se găseşte Parlamentul.

Domnul Corneliu Ciontu:

Am încercat tot timpul, în cursul activităţii mele parlamentare, să mă ţin departe de subiectele stridente. Am vorbit foarte puţin, aproape deloc, despre servicii secrete, lupte subterane pentru putere, grupuri de interese sau conspiraţii. Într-o ţară normală, într-o democraţie normală, aceste teme ar trebui ridicate extrem de rar - şi numai de către specialişti; altfel, există riscul să le tratăm după ureche şi demogogic.

Prin chiar esenţa lor, instituţii precum Poliţia, serviciile secrete, Justiţia, Armata ar trebui să rămână operative şi discrete, ferite de speculaţii politice şi reglări de conturi. Astfel de instituţii constituie, dacă doriţi, echivalentul statal al unei reţele de canalizare şi iluminare. Când ele se revarsă, vedem câtă mizerie există de fapt în subteranele României. Când ele se blochează, rămânem în întuneric şi incertitudine.

Din nefericire, chiar într-un astfel de moment ne găsim astăzi. Un moment în care legile şi instituţiile par că şi-au ieşit din matcă şi plutesc în voie pe străzi. Un moment în care până şi parlamentarii români se simt ca nişte idioţi încercând să înţeleagă spectacolul de sub ochii lor: cine se luptă cu cine, care sunt inamicii şi care aliaţii, unde se termină justiţia şi unde începe ura... Am spus de la bun început că m-am ferit în mod constant de subiecte senzaţionale de tipul serviciilor secrete, Justiţiei corupte, Poliţiei aservite... Dar despre ce altceva mai puteam astăzi vorbi în România? Mai există altceva? Nu vedem zilnic doar drumuri la Parchet, arestări amânate, butaforii DNA ori PNA? Nu vedem zilnic doar confruntări între diferiţi generali care scapă presei dischete cu secrete de stat? Nu vedem zilnic speculaţii despre implicarea serviciilor secrete în cutare răpire sau cutare harţuire de lider politic? Sunt oare telefoanele noastre ascultate, aşa cum se aude pe la colţuri? Sunt ascultaţi parlamentarii în bloc? Sunt ascultaţi pediştii în bloc? Sau mai degrabă peneliştii? Sau, poate, peremiştii? Suntem toţi ascultaţi? Cine mai ştie? Poate da cineva un răspuns credibil?

Ştie cineva de ce Poliţia Română, în loc să rezolve cazuri grave de răpiri, hărţuieşte partidele? Ştie cineva dacă Poliţia Română este implicată în recrutarea de parlamentari? Poate cineva estima dacă Poliţia Română este aliatul sau inamicul legii?

Are cineva habar cui aparţin procurorii români, dincolo de ficţiunea privind independenţa lor? Sunt procurorii noştri în proprietatea unui partid? Unei firme? Unui palat? Cât costă un procuror? De unde se poate procura unul? Se închiriază? Se achită în rate?

Aş vrea să afirm un lucru grav, îndreptându-l în special către ambasadele occidentale şi către parlamentarii europeni, pentru că aici, în România, oricum nu ne ascultă nimeni (cu excepţia SRI-ului): ţara noastră devine, din ce în ce mai vizibil, un stat poliţienesc. Ţara noastră devine, din ce în ce mai clar, un autoritarism de tip Carol al II-lea, în care Justiţia, serviciile secrete şi noua poliţie politică sunt concentrate într-o singură mână. Atenţie: nu am nici un motiv obscur să fac această afirmaţie! Nu fac parte din nici o tabără, nu sunt implicat în vreo afacere care mă împinge să spun aceste lucruri pentru a mă apăra sau justifica. Spun ceea ce spun pentru că este vizibil cu ochiul liber. Şi revoltător. Şi insuportabil. Am devenit cu toţii prea blazaţi. Prea indiferenţi în faţa injustiţiei. Nedreptatea se lăfăie în faţa noastră şi noi nu facem nimic!

Se spune că nu există dovezi privind presiunile politice de tip mafiot la adresa parlamentarilor români pentru a-şi schimba culoarea politică? Dar aceste dovezi există chiar sub ochii dumneavoastră! Ştiţi de ce Poliţia Română a hărţuit câteva mii de români pentru vina de a fi semnat pentru înfiinţarea Partidului Popular? Ştiţi de ce Justiţia amână în mod ilegal formalitatea înscrierii definitive a acestui partid în registrul partidelor? Din simplul motiv că s-a crezut că aici, la Partidul Popular, există un capital de nouă deputaţi. Verificaţi traseul acestora, vă rog... Oare în ce partid anti-migraţie politică au sfârşit ei? Şi oare de ce? S-au efectuat oare presiuni asupra lor? Îi anunţ în mod oficial pe cei din partidul respectiv că demersul lor "profund constituţional" a luat sfârşit... Partidul Popular mai cuprinde în rândurile sale zeci de consilieri judeţeni şi municipali, sute de consilieri locali, zeci de primari şi viceprimari! Şi asupra lor s-au făcut şi se fac presiuni, dar fără succes. Atrag atenţia că cei 30000 de cetăţeni români înscrişi deja în PP nu renunţă la dreptul lor constituţional la liberă asociere politică. Nu pleacă, domnilor! Puteţi să puneţi Poliţia pe urmele lor! Puteţi să-i chemaţi noaptea la Parchet! Puteţi să comandaţi Justiţiei să mai amâne încă zece ani înfiinţarea oricărui nou partid în România(a se vedea şi blocajele la adresa PPCD şi a Partidului Ecologist)... Nu uitaţi că mai există şi un Tribunal Internaţional al Drepturilor Omului care a dat câştig de cauză chiar şi celor care au dorit înfiinţarea Partidului Comunist.

Injustiţia din România atinge în acest moment cote inimaginabile! Nu putem lăsa lucrurile să evolueze în acest mod... Un stat cu practici de republică bananieră nu are ce căuta în Uniunea Europeană. Treziţi-vă, domnilor!

Domnul Costache Mircea:

Cantonarea în minciună

Ieşirea din minciună, la care invita Preşedintele Băsescu, nu se poate face de către nici un cetăţean captiv al marii reţele a minciunii ţesută de televiziuni şi ziare finanţate cu banii murdari ai sistemului ticăloşit. Or fi ele instituţii private, dar demersul lor lezează în cel mai înalt grad interesul public.

Primul cetăţean captiv al reţelei minciunii şi al sistemului ticăloşit, la care şi domnia sa a contribuit ca deputat, ministru şi primar general, este însuşi Preşedintele.

Dacă ar vrea cu adevărat să iasă din minciună şi să schimbe sistemul ticăloşit cu unul viabil, sănătos, transparent, patritic şi european, ar face, nu declaraţii de bune intenţii, ci câteva gesturi decisive cum ar fi: verificarea modului de finanţare a mass-media şi verificarea, controlul şi confiscarea averilor dobândite ilicit, în sensul că ilicite sunt acelea pe care unii nu le pot justifica.

Domnul Băsescu ar trebui să afirme public un adevăr indubitabil şi anume că nu se pot face averi din salariu. Experţii susţin, la unison, că nu se pot construi vile şi case de vacanţă, că nu se pot cumpăra sute de hectare de teren intra şi extravilan, nu se pot achiziţiona limuzine şi alte bunuri, nu se pot face concedii în străinătate şi nici conturi bancare fabuloase, din salarii, fie ele de ministru, senator, deputat, şef de poliţie, de parchet, preşedinte de consiliu judeţean, prefect, primar etc. Nici măcar din salariul de preşedinte! Toţi aceştia au salarii de căpşunari de 800 de euro, în medie. Cine asmute câinii presei asupra Parlamentului, în întregul său, se cantonează în minciună nevrând să spună că averile s-au făcut prin fraude, prin combinaţii mafiote în dauna patrimoniului public şi al interesului naţional.

Aşadar, nu mai folosesc azi nimănui constatările televizate ale domniei sale, conform cărora mafia ajunge prea des pe masa guvernului, că parlamentul votează legi clientelare, etc.

Indiferent ce spune Constituţia şi oricât am modifica-o, la români, în toate timpurile, ca şi azi şi în viitor, Preşedintele, Şeful Statului, a putut, poate şi va putea cel mai mult. Numai să vrea cu adevărat.

Spuneţi, de pildă, Domnule Preşedinte, ce vrea guvernul dumneavoastră cu (fărăde) legea statutului minorităţilor?

Este aceasta o prioritate a momentului, e o lege vitală? Asta aşteaptă românii de la Preşedinte, de la Guvern şi de la Parlament ?

Nu mai intru în amănunte, deocamdată, dar vă invit să mai lăsaţi partidele, fuziunile, fisiunile şi diversiunile. Ascultaţi-ne şi dumneavoastră pe noi, fiindcă, iată, noi vrem să ieşim din minciună şi să abolim sistemul ticăloşit.

Spor la muncă şi succes, Domnule Preşedinte.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

O altă minoritate- cei care folosesc limbajul mimico-gestual.

Situaţia A.T.S. Iaşi

Legea nr.519/2002 a recunoscut oficial că persoanele cu cecitate auditivă reprezintă o categorie specială de persoane cu deficienţe, fiind individualizate de un limbaj specific, cel mimico-gestual. Datorită acestui fapt, respectiv comunicarea diferită în relaţiile surzilor cu terţii, inclusiv cu instituţiile publice şi firmele angajatoare, este nevoie de prezenţa unui interpret care să faciliteze comunicarea. Tot în limbajul mimico-gestual se asigură condiţiile de pregătire pentru participarea la concursuri sau interviuri, în vederea ocupării unui loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale.

Sunt paşi importanţi făcuţi de cei care sunt diferiţi de noi ceilalţi, majoritatea, dar, pentru a putea răspunde la nevoile lor speciale, pentru a nu le îngrădi drepturile lor fundamentale şi cetăţeneşti, mai sunt încă foarte multe de făcut din partea societăţii in ansamblu. E un început timid în ceea ce priveşte obligativitatea posturilor naţionale de televiziune de a avea emisiuni informative "traduse" şi în limbaj mimico-gestual. Au demarat la nivel naţional sesiuni de formare a instructorilor în limbaj mimico-gestual, dar nu şi acreditarea lor, locurile de muncă sunt reduse ca număr şi nu pe toate palierele de pregătire profesională, de parcă cei cu deficienţe de auz ar trebui toţi să fie muncitori calificaţi la locul de muncă, iar dacă la nivelul învăţământului preuniversitar "onoarea" este salvată de şcolile speciale, la nivelul facultăţilor, absolvirea unei instituţii de învăţământ superior de către persoane cu astfel de deficienţe are caracter de excepţie.

Toate aceste "deficienţe" ale societăţii în care trăim duc la o foarte slabă reprezentare a persoanelor cu deficienţe de auz în relaţiile cu instituţii publice de interes major: poliţie, parchet, instante de judecată, cabinete notariale, spitale şi chiar diverse direcţii de asistenţă socială.

În acest sens, salutăm agenda de lucru a Asociaţiei Teritoriale a Surzilor (A.T.S.) Iaşi care vizează identificarea, şcolarizarea, încadrarea în muncă, consilierea şi integrarea socială a surzilor. La Iaşi funcţionează deja două ateliere protejate, conduse şi cu personal din cadrul persoanelor asistate. A.T.S. Iaşi beneficiază de singurul interpret pentru limbajul mimico-gestual atestat din România şi trei interpreţi instruiţi, dar fără atestat. Pentru a acoperi cererea zilnică de interpreţi este nevoie de cel puţin trei persoane atestate, angajate cu normă întreagă. A.T.S. Iaşi deserveşte şi judeţul Vaslui şi, din păcate, toate activitatile sunt coordonate doar de trei persoane, în condiţiile in care, la nivelul anului 1959, numărul de angajaţi la un număr mult mai mic de persoane asistate, era de 18 persoane.

Salutăm initiaţivele de deconcentrare a serviciilor sociale puse la dispoziţie de astfel de asociaţii, ceea ce va duce la un răspuns mult mai propt şi mai punctual la nevoile membrilor comunităţii respective şi, în mod deosebit, salutăm iniţiativele de autofinantare prin crearea de ateliere de producţie proprii. Susţinem alături de Agenţia Naţională pentru Persoane cu Handicap parteneriatele locale care vor permite facilitarea accesului la resurse publice şi private, participarea la licitaţii de servicii sociale, accesul la unele proiecte la nivel local, încheirea unor contracte de prestări de servicii (ex. servicii de interpretare în limbaj mimico-gestual) şi nu în ultimul rând obţinerea calităţii de instituţie de utilitate publică.

Considerăm că este prioritară demararea sesiunilor de atestare a interpreţilor în limbajul mimico-gestual pentru a putea asigura accesul la informaţie şi accesul la servicii sociale şi de utilitate publică, în mod egal şi fără discriminare a tuturor cetăţenilor, conform prevederilor constituţionale ale României şi Uniunii Europene.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Piaţa energetică europeană şi implicaţiile asupra României.

Diferendul dintre Rusia şi Ucraina cu privire la furnizarea gazelor naturale a descoperit slăbiciunile unei Uniuni Europene, dependente în proporţie de 60% de gazul rusesc pentru acoperirea consumului energetic. Or, această dependenţă faţă de un singur stat înseamnă, în zilele noastre, vulnerabilitate.

Statele europene au înţeles că e nevoie de acţiune pentru a combate aceste riscuri, astfel încât tind să îşi protejeze din ce în ce mai mult ramurile energetice, indiferent că este vorba de electricitate sau gaze.

În Franţa, "patriotismul economic" face parte din discursul oficial, atunci când se referă la achiziţionarea de către stat a acţiunilor companiilor energetice. În Franţa, procedurile de fuziune dintre două companii energetice de top - Gaz de France şi Suez - sunt în curs de finalizare, ducând la constituirea unuia dintre cele mai mari grupuri mondiale. Statul francez va controla 34% din compania rezultată în urma fuziunii, cea mai mare cotă deţinută de un stat european la o companie energetică. Urmează grupul Enel, care este deţinut de către stat în proporţie de 30%. Spania, pe de altă parte, şi-a anunţat intenţia de a amenda legislaţia pentru a putea bloca tentativele de preluare a companiei spaniole Endesa de către principalul grup energetic german, în detrimentul companiei spaniole Gas Natural.

Presiunile Uniunii Europene de liberalizare a pieţei energetice au declanşat un val de fuziuni şi preluări pe acest segment de piaţă. Companiile mari sunt preferate de către guverne pentru că sunt mai credibile şi au un cuvânt important de spus. Pe de altă parte, păstrarea de către stat a unui portofoliu semnificativ la grupurile energetice este motivată de importanţa strategică a domeniului.

Grupul ţărilor fondatoare, cu excepţia Italiei, au iniţiat negocieri în vederea înfiinţării unei pieţe unice de electricitate, ştirea fiind de natură a diminua sprijinul statelor membre pentru politicile energetice pe care Comisia intenţionează să le propună la 8 martie.

Apreciez că evoluţiile recente de pe piaţa energetică europeană ar trebui să genereze o dezbatere publică referitoare la eventualele efecte ale retragerii statului român din companiile energetice. Importanţa domeniului energetic este, inclusiv pentru România, de natură strategică, astfel încât consider că poate fi identificat un echilibru între interesele de menţinere a unei "acţiuni de control" şi de respectare a criteriilor solicitată de Comisie.

Domnul Cristian Silviu Buşoi:

Declaraţia mea politică de astăzi de la tribuna Parlamentului României are ca subiect refuzul Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească definitivă, sfidând statul de drept şi justiţia.

Ministrul Educaţiei şi Cercetării, domnul Mihail Hărdău, refuză să pună în aplicare o hotărâre judecătorească - sentinţa Curţii de Apel Timişoara nr. 186/25 mai 2005 rămasă definitivă şi executorie prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 293/31 ianuarie 2006, prin care se anulează ca nelegale Ordinele MEC nr.3550/8 aprilie 2004, 3821/ 14 mai 2004 şi 3878/ 20 mai 2004 şi se dispune obligarea Ministerului de a-l confirma ca rector pe profesorul Ştefan Drăgulescu. Ministrul Educaţiei se face că nu înţelege sensul hotărârilor judecătoreşti, care nu menţionează nici o perioadă de timp, şi îl confirmă ca rector pe prof. Drăgulescu doar pe perioada 8.03.2004 - 15.07.2005, deşi această perioadă nu este indicată niciunde în cuprinsul sentinţei.

Rectorul Drăgulescu a fost obligat să renunţe pe perioada până la încheierea procedurilor în justiţie la funcţia de rector, prin autosuspendare, deoarece fostul ministru Mircea Miclea a ameninţat cu sistarea finanţării Universităţii, iar alegerile ulterioare s-au făcut sub presiunea acestei decizii a Ministrului Educaţiei. De altfel, abuzurile Ministerului Educaţiei şi Cercetării au început după ce Senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" l-a ales ca rector pe prof. Drăgulescu, iar MEC a refuzat să îl confirme pe motiv că a exercitat deja două mandate de rector, deşi pe perioada în care a fost numit ministru al sănătăţii şi-a dat demisia din funcţia de rector, această funcţie fiind exercitată de unul dintre prorectorii de atunci ai Universităţii.

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a luat public atitudine împotriva unui ministru liberal, considerând că acesta nu vrea să pună în aplicare hotărâri ale justiţiei. Fac un apel către Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, să dea dovadă de imparţialitate şi să ia atitudine publică şi împotriva ministrului democrat al educaţiei, domnul Mihail Hărdău, pentru a-l obliga să respecte deciziile justiţiei. În caz contrar, se va dovedi că Preşedintele României judecă cu măsuri diferite, iar foştii săi colegi de partid pot încălca decizii ale justiţiei fără a se teme de reacţia Preşedintelui României.

Domnul Cristian Stănescu:

Disoluţia puterii

Aşa cum era de aşteptat, alianţa de la putere este în pragul disoluţiei. Nu este nici o surpriză pentru că niciodată o alianţă de factură liberal-democrată, mă refer aici din punct de vedere doctrinar, nu poate să dureze. Doctrina social-democrată nu are nimic în comun cu doctrina liberală, de altfel nici invers nu este vreo asemănare.

Evenimentele politice din ultima săptămână duc la următoarea concluzie: mult trâmbiţata fuziune PNL-PD nu v-a mai avea loc. Nu că ar fi vreo pagubă, dar atât a fost tocat şi rumegat subiectul pe toate posturile de televiziune sau prin ziare, încât, pentru oamenii obişnuiţi, a devenit un motiv de discuţie la fel de comun ca pronosticurile la fotbal.

Ceea ce este tragic în această situaţie este faptul că problemele reale ale cetăţenilor sunt lăsate pe ultimul plan. Pentru oamenii care au dat votul Alianţei PNL-PD nu fuziunea celor două partide era importantă, ci dacă cele două partide ar face ceva pentru creşterea nivelului lor de trai. Nu au făcut nimic, ba dimpotrivă.

Ce este comic în această situaţie este faptul că despărţirea celor două partide nu pleacă numai de la diferenţele doctrinare ci, se pare, de la frumoasa Elena, nu cea din Troia, ci Udrea-Cocoş. Normal, femeile mereu au încurcat treburile politice şi au provocat războaie de durată încă din cele mai vechi timpuri!

Altă chestiune interesantă este studiul efectuat de către un institut din Austria care găseşte că românii sunt cei mai proşti, din punct de vedere al şcolarizării. Deşi elevii români se întorc de la olimpiadele şcolare internaţionale cu nenumărate medalii, deşi suntem o ţară campioană la exportul de creiere, rezultatele studiului austriac sunt năucitoare şi spulberă mitul învăţământului românesc adus în pragul colapsului de toate guvernările postdecembriste. Nu mă aşteptam la aşa o etichetare dar, ţinând cont că le-am dat austriecilor Petrom-ul şi BCR-ul, e clar că suntem proştii Europei!

Aici se ajunge când reforma, în orice domeniu de activitate, fie învăţământ, sănătate, economie etc. începe când începe, dar nu se mai termină niciodată. De 16 ani toate guvernele care s-au perindat pe la putere nu au făcut decât să se bată cu cărămida în piept că fac reforme, că integrează, că implementează, că fac, că dreg, iar rezultatele sunt cele care sunt.

Când Partidul România Mare va ajunge la guvernare, asemenea mizerii nu se vor mai întâmpla. Noi credem în demnitatea poporului român şi în dreptul cetăţenilor la o viaţă mai bună. Vom ajunge la guvernare mai curând decât credeţi dumneavoastră, stimaţi colegi, şi asta se va întâmpla pentru că este nevoie ca forţele naţionaliste şi patriotice să repare ceea ce au stricat atâţia ani cei care au condus România. PRM este singurul partid care nu a fost la guvernare şi nu a fost niciodată acuzat de corupţie.

Şi, ca să închei totuşi într-o notă optimistă, să nu uităm că mâine este 1 Martie, ocazie cu care doresc tuturor femeilor o primăvară frumoasă, plină de ghiocei!

Domnul Dan Mihai Marian:

Serviciile de informaţii trebuie să lucreze în primul rând pentru siguranţa cătăţeanului român

Strategia de Securitate Naţională a României trebuie concepută nu numai pornind de la noile configuraţii geostrategice, de la ameninţările teroriste sau de la obligaţiile ţării noastre faţă de instituţiile de securitate la care este afiliată. Evident că toate aceste aspecte şi altele din acelaşi registru nu trebuie să excludă din centrul preocupărilor acestui domeniu de activitate libertatea şi securitatea individului.

Noi nu suntem liberali numai când vine vorba despre economie şi mecanismele pieţii economice. Noi aplicăm principiile liberale în tot ceea ce înseamnă activitate umană: de la economie, protecţie socială, educaţie, sănătate şi până la securitatea naţională. De aceea, un liberal adevărat va respinge întotdeauna orice proiect care urmăreşte restrângerea libertăţii individuale în numele securităţii naţionale.

Filozoful şi economistul Friedrich von Hayek (premiul Nobel pentru economie) ne avertiza asupra faptului că orice ştirbire a libertăţii individuale se constituie în primul pas pe "drumul către servitute". În această logică a drumului către servitute a românilor se înscrie şi proiectul Strategiei de Securitate Naţională elaborat de curând de CSAT, precum şi pachetul de legi care reglementează activitatea instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii şi a lucrătorilor lor.

Prin această strategie şi prin pachetul de legi respective suntem invitaţi politicos să renunţăm la o parte din libertăţile noastre în numele unei abstracte idei de "securitate naţională". Ba mai mult decât atât, o serie de domenii de activitate, care într-o democraţie normală sunt evaluate şi sancţionate de cetăţeni, devin elemente de analiză pentru serviciile de informaţii. De exemplu, în noul proiect de Strategie de Securitate, ineficienţa guvernamentală este tratată întocmai ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Pentru PNL, acest lucru nu numai că este o exagerare nepermis de mare a competenţelor serviciilor secrete, ci şi o ingerinţă grosolană în funcţionarea sistemului constituţional şi asigurarea separaţiei puterilor în stat. De asemenea, în proiectele de legi de organizare a SRI sunt menţionate atribuţii care continuă opera de extindere a competenţelor peste situaţia de siguranţă naţională, iar cetăţeanul nu reprezintă principalul beneficiar al siguranţei naţionale.

Se vede treaba că o parte a puterii executive doreşte ca prin utilizarea serviciilor secrete şi a procuraturii să subordoneze şi celelalte puteri: legislativă şi judecătorească. Tot acest joc este regizat în numele mult clamatei legitimităţi populare şi a sancţionării pretinselor ameninţări la adresa securităţii naţionale.

PNL şi-a propus să revizuiască maniera de a reglementa problema securităţii naţionale pentru a proteja drepturile şi interesele cetăţeanului. Serviciile trebuie să aibă o conducere civilă şi, de asemenea, trebuie trecute în subordinea puterii executive, în timp ce Parlamentului îi revine rolul exercitării controlului. În acest sens, noi nu dorim să se înţeleagă faptul că dacă intrăm în Uniunea Europeană trebuie să trecem la o republică parlamentară, cu servicii în subordinea executivului şi controlate de Parlament pentru a proteja interesele cetăţeanului mai mult decât astăzi. Prin reorganizarea serviciilor şi CSAT, Partidul Naţional Liberal îşi propune să apere drepturile şi libertăţile cetăţeanului, ceea ce nu e puţin lucru.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind măsura impozitării cu 16% a averilor ce nu pot fi justificate legal.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală trebuie să fie principalul motor al colectării veniturilor la bugetul de stat şi să asigure, pe lângă creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare, şi creşterea gradului de încredere publică în sistemul de administrare fiscală prin schimbarea modului de abordare a relaţiilor cu contribuabilii şi prin creşterea gradului de transparenţă, fără a atinge interesele personale ale contribuabililor. Măsura colectării şi monitorizării unitare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale trebuie să aibă un efect pozitiv pentru disciplinarea fiscală a contribuabililor.

Potrivit art. 24 alin (2) din Hotărârea de Guvern nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, această instituţie trebuie "să acţioneze prin mijloace specifice pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în condiţiile legii" şi să exercite "controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal care au ca efect evaziunea fiscala".

Partidul Conservator consideră că recentele declaraţii ale domnului Sebastian Bodu, referitoare la impozitarea cu 16% a averilor ce nu pot fi justificate legal sunt total iresponsabile. Este evident faptul că o asemenea măsură încurajează evaziunea fiscală. Or, statul român tocmai acestui fenomen trebuie să îi facă faţă. Impozitarea şi nu confiscarea acestor averi fabuloase făcute pe spinarea statului român timp de 15 ani, nu numai că nu ar recupera prejudiciul cauzat, dar chiar ar incuraja infracţionalitatea fiscală. Ne pronunţăm pentru confiscarea averilor dobândite prin mijloace ilegale şi nu suntem de acord cu taxarea parţială a jafului.

În acelaşi context, nu ni se pare oportună nici ideea lansată de domnul Varujan Vosganian, care doreşte impozitarea averilor ilicite cu o cotă de 50% din valoarea lor. Indiferent de valoarea impozitului stabilit pentru averile ilicite, o măsură în acest sens ar justifica şi încuraja evaziunea fiscală.

Ca urmare, se impune ca un gest de onoare demisia domnului secretar de stat Sebastian Bodu din funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind necesitatea reducerii TVA-ului la produsele alimentare de bază.

În ultimul timp, constatăm că preţurile la alimente înregistrează o creştere constantă, la care se adaugă şi creşterea preţurilor la utilităţi (energie electrică, gaze, energie termică, transporturi etc). În aceste condiţii, nu ne mirăm să constatăm că un procent important al populaţiei României trăieşte la limita sărăciei, iar fenomenul poate să ia amploare dacă statul nu intervine. Prin prezenta declaraţie doresc să reafirm opotunitatea reducerii TVA-ului la produsele alimentare de bază, ca masură de protecţie împotriva degradării nivelului de trai.

Reducerea TVA la produsele alimentare va contribui nu numai la uşurarea vieţii oamenilor şi la sănătatea naţiunii, în ansamblu, ci şi la combaterea evaziunii fiscale în industria alimentară.

Menţionăm că mai multe state europene au recurs la măsuri de protecţie a populaţiei prin reducerea TVA-ului la aceste produse. Polonia, Cehia, Slovenia şi Ungaria aplică cote reduse de TVA la alimentele de bază de 7, 5, 8.5 şi 12%. Marea Britanie, Franţa, Belgia, Italia, Germania au cote reduse de TVA la alimente ce variază între zero (Marea Britanie) şi 7% (Germania).

Zilele trecute am aflat cu surprindere că Guvernul a redus taxele vamale la unele produse de lux (brânzeturile Gruyere şi Vacherin Mont d'Or, vinurile de Bordeaux, Rioja, Armagnac), în timp ce populaţia României plăteşte o cotă ridicată pentru alimentele ce le asigură traiul zilnic (pâine, carne, peşte, lapte, ouă, zahăr, orez, ulei, etc.).

Amânarea aplicării unei cote scăzute de TVA ar fi în dezavantajul consumatorilor, care sunt nevoiţi să plătească preţuri mari pentru alimente, producătorilor de alimente, prin încasările scăzute, agricultorilor, mediului de afaceri şi, nu în ultimul rând, bugetului de stat.

Măsura ar reprezenta un mijloc de sprijinire a consumului şi o uşoară creştere a nivelului de trai, în conditiile în care, din salariile mici, cea mai mare parte acoperă consumul alimentar şi procurarea de medicamente. Scăderile la veniturile bugetare ar putea fi compensate de o creştere a consumului de produse alimentare la care cota ar fi diminuată.

În acest context, facem un nou apel la Ministerul Finanţelor Publice pentru trecerea de urgenţă la modificarea legislaţiei, astfel încât pentru produsele alimentare de bază să se aplice o cotă redusă de TVA.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică: "Alianţa între minciună şi neputinţă".

Suntem conduşi de o Alianţă falsă, măcinată de scandaluri şi lupte pentru o putere tot mai fărâmiţată.

După ce Partidul Democrat, prin vocea preşedintelui Emil Boc, a deschis calea pentru un conflict interetnic între maghiari şi români, situaţie care nu a existat din 1990 până astăzi, asistăm tot mai clar la discreditarea ideii de democraţie.

Se pare că ceea ce incrimina actuala Putere înainte de a ajunge la guvernare, a devenit peste noapte o practică necesară şi extrem de comodă.

Deşi aţi criticat vehement, în campania electorală, guvernarea - prin ordonanţe de urgenţă - ajunşi la putere, aţi transformat procesul de legiferare într-un proces discreţionar, de emitere a ordonanţelor, oferind Parlamentului un rol pur decorativ. Din cele 271 de ordonanţe ale Guvernului, 217 au fost ordonanţe de urgenţă şi 55 ordonanţe simple.

Aţi sfidat în mod repetat Constituţia, aţi transformat lupta anticorupţie într-un război mediatic de anihilare a Opoziţiei şi aţi trecut indiferenţi pe lângă problemele reale ale societăţii care v-a ales.

Stoparea migraţiei politice a fost un simplu joc de imagine. Asistăm la adevărate invitaţii publice din partea liderilor Alianţei, lansate primăriilor şi aleşilor locali ai altor partide, prin care îi imploră să treacă de partea lor.

În ultimele luni, justiţia a devenit un instrument al răzbunării politice caracterizat prin abuz de putere şi vânătoare de adversari politici.

Cum ne convinge doamna ministru Macovei, că a elaborat un pachet de legi eficient pentru reformarea justiţiei, când vine acum, după abia 6 luni, să îşi corecteze propriile legi prin 170 de amendamente?

Vă aflaţi undeva la graniţa dintre tragic şi ridicol, iar felul în care aţi ales să guvernaţi e semnul clar al dispreţului faţă de democraţie şi Constituţie.

Asistăm la sfidarea valorilor care au stat la baza sacrificiului din decembrie 1989, iar societatea românească resimte, zilnic, indiferenţa unor guvernanţi care le oferă când un spectacol ieftin, când o mărire de preţuri.

Domnul Viorel Pupeză:

Declaraţie politică: "Programul - Să trăiţi bine!, deja de domeniul trecutului".

Programului lui Traian Băsescu, lansat cu surle şi trâmbiţe, i s-a tăiat moţul, după un an de minciună. În loc de bunăstare generală, lucrurile s-au complicat, atât pe plan social, cât şi politic.

Ne-am reamintit de disputele sindicatelor cu Guvernul, care "au dat peste cap mersul metroului", au zăpăcit profesori, părinţi şi elevi. Una peste alta, ne-au nenorocit apele şi găinile îmbolnăvite, rujeola sau pesta porcină.

Între cele două Palate, pe firul portocaliu a stat procurorul general al României, Ilie Botoş. Nu au fost omişi în această brambureală nici magistraţii, ba pensionaţi, ba trecuţi în avocatură.

Peste toate a tronat marea corupţie, găsită şi pe masa Guvernului, dar şi oriunde, şi serviciile de informaţii de sub tutela Cotroceniului.

În loc de trai bun, românii s-au deşteptat copleşiţi de o creştere alarmantă a preţurilor şi tarifelor, cu deosebire la utilităţi, care a creat şi creează mari probleme, mai ales categoriilor defavorizate - şomeri, pensionari, tineri cu salarii indecente.

Un pensionar, după ce plăteşte întreţinerea, rămâne cel mult cu emisiunea "Surprize, Surprize", asta dacă mai are chef de surprize. Că i-au pregătit destule guvernanţii! Nu o spunem noi, ci Institutul Naţional de Statistică, care, fără a minţi opinia publică, a anunţat creşterile de tarife consistente pentru decembrie 2005, faţă de decembrie 2004.

La gaze naturale, majorarea este de 36,5%, costurile energiei termice sunt în creştere cu 20%, iar la apă, canal şi salubritate am plătit cu 25,7% mai mult.

Nici îngrijirile medicale nu ne-au lăsat mai mulţi bani în buzunare, pentru că au fost mai scumpe cu 15%.

La toată această situaţie dezastruoasă, se adugă creşterile de preţuri la alimentele de bază, care au ajuns în decembrie 2005 mult mai mari decât rata inflaţiei (8,6%) luată în calcul eventualelor indexări.

Acestea au fost îndeosebi la legume (+21,4%), carne de porc şi de pasăre, pâine (cu scumpiri repetate şi micşorări de gramaj), iar laptele a ajuns la preţul din ţările U.E.

Nici noul an nu i-a întâmpinat mai bine pe români. Factura la întreţinere a ajuns să fie în 2006 mai mare decât veniturile multora dintre noi.

Rezultatele calculelor Asociaţiei Habitat privind valoarea facturii, numai pentru apă caldă şi căldură, arată creşteri cu 60% mai mari faţă de decembrie 2005. Astfel, numai pentru agentul termic factura reprezintă 1.600.000 lei la o garsonieră; 2.500.000 lei pentru un apartament cu 2 camere; 3.500.000 lei pentru un apartament cu 3 camere, iar pentru cei care locuiesc într-un apartament cu 4 camere, factura depăşeşte 4.000.000 lei.

Din nefericire, tot în cursul acestui an, conform comunicatului difuzat de Ministerul Economiei şi Comerţului, preţul gazelor naturale va creşte cu încă circa 40%.

Astfel, 10.000 mc gaze naturale vor echivala cu 3 salarii minime pe economie, în condiţiile în care 40% dintre români trăiesc din venitul minim garantat.

În contrast cu majorările substanţiale de preţuri şi tarife, sporurile de venituri sunt situate cu mult sub creşterile prezentate.

Pensia medie a crescut cu numai 12,9%, iar alocaţiile şi ajutoarele sociale cu numai 5,5%. Este evidentă reducerea drastică a puterii de cumpărare a populaţiei, în 2005, cu circa 10-14%, iar perspectiva acestui an este şi mai întunecată.

Programul "Să trăiţi bine!" s-a dovedit a fi un dezastru naţional. De aici vine şi nemulţumirea crescândă a oamenilor de bună-credinţă, care i-au votat cu un an în urmă, năzuind într-o reală "schimbare". Când colo, au rămas cu "ştampila furată".

Să trăiţi bine! Şi ei, guvernanţii, să trăiască şi mai bine, că doar asta e ideea!

Domnul Emil Strungă:

Declaraţie politică: "Desecretizarea documentelor privind securitatea naţională sau pericolul reînvierii Securităţii".

În şedinţa CSAT din săptămâna trecută, s-a prezentat un pachet de şase proiecte de legi privind siguranţa naţională: Legea apărării naţionale; Legea privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate naţională; Legea de organizare şi funcţionare a SRI; Legea de organizare şi funcţionare a SIE; Legea privind gestionarea şi managementul situaţiilor de criză; Legea privind statutul ofiţerilor de informaţii.

Proiectele de legi, din pachetul menţionat mai sus, au fost elaborate de experţii din sistemul de apărare şi siguranţă naţională, şi propuse reprezentanţilor Guvernului, în CSAT, pentru a deveni iniţiatori.

Pe bună dreptate, primul-ministru şi ceilalţi membri ai Guvernului, care fac parte din CSAT, au respins această propunere. Şi, în mod normal, lucrurile trebuiau să se oprească aici. Numai că, pe căi oculte, proiectele de legi au ajuns pe masa Comisiilor SRI şi de Apărare din Parlament, purtând antetul SRI, menţiunea "strict secret", şi titlul "proiect de lege".

În primul rând, precizez că este vorba despre încălcarea Constituţiei cu privire la exercitarea nelegitimă a dreptului de iniţiativă legislativă. Conform Constituţiei României, la art.74 alin.1, iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot.

Nici preşedintele României, nici CSAT, nici SRI, SIE, sau alte componente ale sistemului de apărare sau siguranţă naţională, nu au dreptul de iniţiativă legislativă.

În al doilea rând, aşa-zisele proiecte de legi conţin prevederi catastrofale, care ne face să ne amintim de fosta Securitate, şi transformă SRI într-o prelungire a Parchetului, atribuind ofiţerilor de informaţii abilităţi pe altă zonă decât cea a siguranţei naţionale, care pot leza drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

În aceste condiţii, grupurile parlamentare ale P.N.L., din Senat şi Camera Deputaţilor, au cerut preşedintelui României desecretizarea acestor proiecte de legi, pentru ca acestea să poată fi dezbătute şi îmbunătăţite împreună cu presa, cetăţenii şi societatea civilă.

Secretizarea unor asemenea documente, care în final oricum vor deveni publice, relevă o tendinţă de închistare a instituţiilor cu responsabilitate în materie de apărare şi siguranţă naţională.

În mandatul precedent, 2000 - 2004, Parlamentul a dezbătut proiectul Legii siguranţei naţionale în condiţii de maximă transparenţă.

În aceleaşi condiţii trebuie făcută şi dezbaterea pachetului de şase proiecte de legi, având ca finalitate o legislaţie, astfel încât principalul beneficiar al securităţii naţionale să fie cetăţeanul, şi nu statul, întruchipat într-un serviciu de informaţii sau într-un om politic, oricare ar fi acesta.

Doamna Angela Buciu:

Natura darnică, cântată în doinele noastre strămoşeşti, a devenit în ultimii ani tiranică şi catastrofică. La Ocnele Mari a înghiţit un sat, în Timiş, Arad, Caraş-Severin, în Moldova şi în alte zone, a inundat zeci de mii de hectare de pământ şi a distrus mii de gospodării, din păcate s-au înregistrat şi pierderi de vieţi omeneşti. Vara se întinde ca un deşert între inundaţiile de primăvară şi cele din toamnă.

Cauza principală: dispar pădurile României!

Această afirmaţie, de o gravitate extremă, nu alarmează pe nimeni, deşi consecinţele, de proporţii incalculabile, au început deja să se vadă: inundaţii cum n-au mai fost vreodată în România, modificări climatice extreme, alunecări de terenuri.

România este singura ţară din Europa, în care asistăm la un proces de deşertizare, iar costurile acestor fenomene sunt uriaşe.

Dispariţia pădurilor este o problemă care ne priveşte pe toţi, în mod direct, pădurile sunt aerul pe care-l respirăm şi apa pe care o bem, dincolo de interesul economic pe care îl reprezintă lemnul.

Puterea, care s-a instalat acum un an în România, n-a suflat o vorbă despre ceea ce va face pentru mediu, semn că nu înţelege nimic din marea luptă care se va duce pe întreaga planetă pe plan ecologic, pentru a salva ce se mai poate, dar a promis o luptă împotriva corupţiei, a jafului, a celor care au făcut averi colosale, în mod necinstit, jefuind averea cea mai de preţ pe care o avea ţara noastră: pădurea.

Clasa politică este şi ea acuzată de implicare, în mod interesat, de jefuirea pădurilor, zeci de mii de hectare au fost culcate la pământ pentru a ridica pe lista celor mai bogaţi români, diverşi politicieni aflaţi pentru o vreme la putere.

Au trecut 16 ani şi numele lor încă nu ne sunt cunoscute.

Ar fi de aşteptat ca, în baza luptei împotriva corupţiei, promisă, să fie stabilită răspunderea pentru distrugerea fondului forestier.

În timpul vacanţei parlamentare, în drumurile pe care le-am făcut prin judeţul Maramureş, şi în alte judeţe din Transilvania, din discuţiile cu cetăţenii, din multiplele semnale apărute în presă, am văzut cum pădurea continuă să fie tăiată zi şi noapte, peste tot, din Maramureş în Harghita şi Covasna, în Apuseni, şi în Moldova. Se taie chiar şi copaci bătrâni de sute de ani, care ar trebui să fie monumente ale naturii (Buzău), şi care, în orice ţară a lumii civilizate, ar fi protejaţi.

Riscăm ca, peste un an, atunci când România va trebui totuşi să se supună unei noi ordini "europene", să nu mai fie nimic de salvat.

În ultimul an, putem spune că în domeniul conservării naturii, în mod special al pădurilor din România, nu s-a făcut nimic. Pădurile se taie în continuare, ca şi în timpul guvernărilor anterioare, fără nici o regulă, fără nici un control.

Zilele acestea asistăm la cea de-a treia etapă de restituire a pădurilor către deţinătorii privaţi. Nu este nimic rău în a da înapoi oamenilor ce este al lor, dar, trebuie ţinut cont de faptul că pădurea, în toate ţările, constituie avuţie strategică şi este un bun de interes naţional.

Noii proprietari de pădure uită că refacerea pădurilor tăiate durează zeci de ani şi, din dorinţa de a scoate bani din propriile păduri, trec, în mod iresponsabil, la defrişarea lor. Ocoalele silvice private sunt subdimensionate şi fără dotare, astfel fenomenul nu poate fi stăpânit. Această problemă scapă de sub controlul statului.

Este bine de ştiut că de acum înainte numai o treime din pădurile României vor fi administrate de Romsilva, iar restul, de circa. 4 mil. ha. vor fi administrate privat. Absenţa mecanismului de control înseamnă perpetuarea jafului.

O mare parte a populaţiei, de bună credinţă, conştientizează că devastarea pădurilor este şi problema lor, şi aşteaptă o schimbare de atitudine la nivel decizional.

Legile ce au fost elaborate în domeniul mediului sunt cu scăpări grave, unele nu întâmplătoare şi trebuie revizuite de urgenţă.

Suntem pe ultimul loc în Europa la împăduriri, ceea ce înseamnă că în 10 ani nu s-a mai plantat nimic. La nivelul ministerului nu există date statistice cu tăieri ce au fost făcute legal sau ilegal pentru a stabili cât trebuie replantat.

Ce-i de făcut pentru a salva pădurea? Propun un Program Naţional Prioritar pentru Protecţia Mediului, acţiune ce trebuie tratată interdisciplinar, astfel încât să conţină măsuri pentru protecţia pădurilor, asociate cu protejarea terenurilor şi a localităţilor de inundaţii, fără a neglija lupta împotriva secetei, prin refacerea sistemului de irigaţii, distrus şi el în mod iresponsabil după 1990.

Programul trebuie finanţat de la buget şi cu fonduri comunitare atrase, stabilindu-se şi responsabilităţile ce revin autorităţilor administrative publice, ca şi a tuturor celor ce au atribuţii specifice în domeniu (Ocoale silvice, Garda de mediu, agenţi economici, poliţie, pompieri etc.)

Este necesară şi sensibilizarea populaţiei, care adesea se comportă în mod criminal cu natura înconjurătoare, de aceea se impune o implicare fermă a şcolii, a organizaţiilor nonguvernamentale, a presei, a radioului şi a televiziunii, care pot trage un semnal de alarmă.

Consider necesar ca Programul să aibă girul Academiei, să fie supus dezbaterii publice şi în final aprobării Parlamentului.

Adresez rugămintea Executivului şi dumneavoastră, în calitate de deputaţi în Parlamentul României, indiferent de culoarea politică, să ne solidarizăm pentru salvarea pădurilor noastre.

Respectând pădurea, ne respectăm pe noi înşine.

Fără pădure, noi nu suntem nimic!

Domnul Filip Georgescu:

Revin astăzi în faţa dumneavoastră cu una dintre problemele care de ani şi ani afectează grav economia naţională, prezentul şi viitorul societăţii noastre româneşti. Este vorba despre situaţia catastrofală în care se află silvicultura.

Nu exagerăm cu nimic spunând că, de un deceniu şi jumătate încoace, pădurile mor hăcuite sub ochii noştri. Furia turbată împotriva mediului forestier, dezlănţuită cu un deceniu în urmă de un obscur politician, orbit de nefastul dicton "restitutio in integrum", care a dispărut de ani buni de pe scena vieţii politice, ca şi partidul său monstruos, a crescut, sub actuala guvernare, în mod alarmant. Se taie pădurile cu sălbăticie, se fură zi şi noapte cu căruţa, cu camionul şi cu trenul, sub privirile neputincioase ale organelor silvice, ale autorităţilor locale şi centrale.

Despăduririle au luat amploare fiindcă micii proprietari taie în disperare arborii, până la unul, de teama hoţilor, ori ca să-şi asigure capitaluri pentru noi afaceri mai bănoase şi mai sigure. Deveniţi proprietari pe drept sau pe nedrept, ei nici nu vor să audă de legislaţia silvică în vigoare. Efectiv rad vegetaţia forestieră, fără să manifeste nici cea mai mică preocupare pentru regenerarea acesteia. Ştirile publicate în ultima vreme de presă ne dezvăluie un tablou sumbru al silviculturii noastre. În mai puţin de un an, în judeţul Vrancea s-au despădurit mai bine de 1400 de hectare, deşi zona aceasta a fost lovită în 2005 de cele mai dezastruoase inundaţii. În Bistriţa Năsăud au dispărut pădurile de pe aproape o mie de hectare, ca şi în Harghita, unde etnicii maghiari taie pe rupte, alimentând non-stop Ungaria cu buşteni şi cherestea, în timp ce în Buzău şi Dâmboviţa taie românii şi arabii, deschizând căi netede pe povârnişuri inundaţiilor care se anunţă.

Sunt şi cazuri, din păcate destul de puţine, cum ar fi cel al comunei Josenii Bârgăului, unde locuitorii se opun ilegalităţilor săvârşite de primărie, pornită să exploateze în mod abuziv pădurea aparţinând sătenilor, sau cel al silvicultorilor din Maramureş, care au declanşat o susţinută campanie pentru controlul lucrărilor de exploatare a pădurilor, circulaţia şi prelucrarea materialului lemnos, precum şi activitatea personalului din cadrul ocoalelor silvice de stat. Din păcate, jaful pădurilor continuă pe scară largă, pe seama cererilor de retrocedări care curg cu nemiluita, multe dintre ele neputând fi susţinute prin acte sau alte documente legale. Până şi Mitropolia Banatului a depus o cerere, prin I.P.S. Nicolae Corneanu, care solicită peste 900 de hectare de pădure, cererea fiind susţinută de două persoane - rude ale mitropolitului.

Dată fiind politica de jefuire a pădurilor, de tăieri total iraţionale, România este astăzi singura ţară din Europa în care se produc deşertificări. Tragem astăzi, de la tribuna Parlamentului, încă un semnal de alarmă pentru salvarea pădurilor ţării. Guvernul, ministerul de resort, ca şi autorităţile locale trebuie să iasă din amorţeala şi nepăsarea în care se complac şi să recurgă la măsuri drastice împotriva celor care încalcă în mod criminal legislaţia în vigoare, legată de exploatarea pădurii, indiferent de modul de proprietate asupra ei, să declanşeze o vastă campanie de împăduriri, cam 50.000-100.000 de hectare anual, întrucât, rezumându-se la cele 10.000-15.000 hectare, câte s-au realizat până acum, sistemul nostru forestier merge spre pierzanie şi nicidecum spre regenerare.

Propunem, de asemenea, ca prin îmbunătăţirea legislaţiei silvice, pădurile să capete un statut de proprietate aparte, întrucât, în condiţiile în care mediul se degradează permanent, cele 1,5 milioane de hectare, aflate în proprietate privată, vor contribui, ca urmare a exploatării lor prădalnice, la creşterea pericolului de inundaţii, la accentuarea degradării şi alunecării solului. Trebuie să înţelegem că astăzi, când fenomenele naturale devin tot mai distructive, pădurea nu mai poate să aparţină unui om sau altuia, unei colectivităţi sau unui stat. Ea devine un bun planetar, un bun al întregii omeniri, o armă pentru salvarea Terrei. Să ne trezim măcar acum, în ceasul al doisprezecelea.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Gabriel Sandu:

După ce în perioada 2001-2004 a fost transformat într-o adevărată anexă a Guvernului Năstase, iată că Parlamentul îşi recapătă treptat-treptat rolul principal de for legislativ al ţării.

Dacă analizăm cu atenţie activitatea celor două Camere pe parcursul anului 2005, caracteristica esenţială este aceea de a dezbate. Adoptarea pe bandă rulantă a proiectelor de lege venite de la Guvern (aşa cum se întâmpla în legislatura trecută) a fost înlocuită de un an încoace de un proces activ de dezbateri pro şi contra în comisiile parlamentare, de discuţii însoţite de argumente pe marginea proiectelor legislative, indiferent de numele iniţiatorilor.

Astfel, Legea bugetului de stat pe anul 2006 nu a mai fost adoptată, ca în trecut, doar într-o zi, ci în urma unor dezbateri serioase în comisii şi în plen. De asemenea, Premierul României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, şi-a făcut timp pentru a veni în Parlament mult mai des decât predecesorul prim-ministru, solicitând dezbateri serioase privind diferite teme ale opiniei publice şi arătând astfel respectul faţă de forul legislativ.

Chiar şi noi, parlamentarii, am ştiut cu diferite ocazii să lăsăm la o parte lupta politică şi să ne concentrăm asupra problemelor de legiferare, mai ales în domeniul integrării europene. Dezbaterea legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, prilej cu care au fost eliminate mult mediatizatele şi hulitele "privilegii", a arătat că Parlamentul în ansamblul său este pe drumul cel bun, fiind capabil de o reformă internă în acord cu dorinţele electoratului.

Mai mult decât niciodată, Parlamentul şi mail ales opoziţia şi-a exercitat atribuţiile de control privind activitatea Guvernului prin depunerea de moţiuni simple şi moţiuni de cenzură, atunci când Guvernul şi-a asumat răspunderea politică pe diferite proiecte de lege. Iată că avem şi în acest caz un exemplu de maturitate politică şi de asumare a unui rol democratic în raporturile cu Executivul.

Cred că suntem cu toţii la un nou început de drum când vorbim de instituţia legislativă. Trebuie să continuăm şi cred că demersul nostru de reformă legislativă şi instituţională trebuie să se îndrepte către comunităţile locale care ne-au trimis în Parlament pentru a le reprezenta.

Însă, acest efot trebuie asumat şi conştientizat de fiecare deputat şi senator, indiferent de culoare politică şi de poziţia pe care o poate deţine la un moment dat în structurile de conducere ale celor două Camere. Este motivul pentru care îi solicit din nou domnului Adrian Năstase să nu se mai prevaleze de funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor în ceea ce priveşte elucidarea dosarului Zambaccian, să nu mai implice instituţia legislativă în acest caz şi, ca atare, să demisioneze ca un gest politic normal şi moral.

După ce patru ani de zile a transformat Parlamentul într-o anexă a Guvernului său, Adrian Năstase riscă acum să-l transforma într-o anexă personală, utilizând această instituţie pentru războaie proprii cu alte instituţii ale statului.

Cred că prin demisia sa, domnul Adrian Năstase poate dovedi în faţa opiniei publice că reforma legislativului a început şi nu reprezintă vorbe-n vânt.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"10 luni !"

Atât a mai rămas până la aderarea României la Uniunea Europeană. Doar 10 luni. Un timp scurt în care trebuie, în sfîrşit, să ne stabilim priorităţile.

Eforturile Guvernului se îndreptă în principal către stabilirea unui climat normal în ceea ce priveşte problema integrării pentru ca în noiembrie 2006 să putem încheia negocierile de aderare şi de aceea este imperios să continuăm progresele necesare pentru îndeplinirea angajamentelor asumate de statul român.

La nivelul Ministerului Integrării Europene există programe legislative prioritare pentru armonizarea legislaţiei cu cea din U.E., precum şi un proiect de modificare a Constituţiei, dar în momentul în care priorităţile parlamentarilor par a fi cu totul altele, de la votarea unor privilegii şi până la blocarea prin toate mijloacele a oricăror proiecte legislative venite de la Guvern, îmi este foarte greu să cred că vom putea încheia la timp aceste cerinţe ale Uniunii.

Dacă unii colegi din opoziţie şi chiar de la guvernare, consideră că prin blocarea sau întârzierea în comisii a proiectelor prioritare pentru integrare servesc interesele alegătorilor din circumscripţiile lor, atunci le aduc aminte că nici unul dintre partidele parlamentare nu s-a pronunţat împotriva aderării.

Şi atunci cum se explică faptul că distinşii mei colegi nu scapă nici un prilej de a arunca cu noroi în eforturile Guvernului şi mai ales ale PNL?

Vă reamintesc faptul că prin aderare, România va deveni un factor de stabilitate în zona Mării Negre şi chiar trebuie redefinit rolul Mării Negre din perspectiva aderării în 2007, având în vedere că România va deveni graniţa externă a Uniunii.

În acest moment, aderarea a fost ratificată de către 13 state membre ale U.E., şi anume: Slovacia, Ungaria, Slovenia, Republica Cipru, Grecia, Estonia, Republica Cehă, Italia, Spania, Malta, Letonia, Olanda şi Marea Britanie.

Sper că nu doriţi ca eforturile Guvernului şi chiar ale colegilor dumneavoastră din Parlamentul European să fie în zadar.

Trebuie să găsim în noi înşine forţa pentru a trece peste diferenţele doctrinare şi să aratăm că merităm ca naţiune integrarea la 1 ianuarie 2007.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică: "O gafă cu răsunet internaţional"

Este o vorbă care spune că fiecare pasăre pe limba ei piere.

Ceea ce considera premierul Tăriceanu ca fiind "o măsură care şi-a dovedit justeţea şi eficienţa economică" ne poate costa integrarea.

Joaquin Almunia, comisar european pentru Afaceri Economice şi Financiare, a fost primul oficial european care a criticat vehement introducerea cotei unice considerând-o distructivă pentru economia românească. Până la urmă, cota unică s-a dovedit a fi o invenţie comodă pentru mărirea averilor marilor oameni de afaceri. Oamenii simpli păcăliţi cu promisiuni nu au simţit aceasta reducere de impozit, de care domnii liberali au profitat din plin.

În acest moment avem cele mai mici încasări bugetare din Europa şi în raport cu cheltuielile acestea sunt insuficiente. Degeaba ne integrăm pentru că din cauza fondurilor insuficiente nu vom putea accesa banii europeni.

Un alt succes cu care se mândresc guvernanţi este ruperea acordului cu FMI, organism internaţional de a cărui opinie ţine cont Uniunea Europeană în acceptarea României ca stat membru. Bravo domnilor Tăriceanu şi Vlădescu, mergeţi din greşeală în greşeală, reuşind performanţa de a atrage critici serioase cu trei luni înainte de publicarea raportului care va decide integrarea noastră în Uniunea Europeană.

E mai clar decât oricând că politica fiscală din România e prost gestionată şi că în ciuda celor peste 400 de taxe nu sunt suficienţi bani pentru supravieţuirea domeniilor minime de activitate ca să nu mai vorbim de cele legate de educaţie sau cultură.

România a făcut eforturi mari pentru a putea fi primită în rândul ţărilor europene şi în mai puţin de doi ani aţi spulberat tot ce s-a construit cu efort şi responsabilitate. Nu merităm să fim codaşii Europei din cauza unui Guvern lipsit de eficienţă.

Domnilor guvernanţi, ce credibilitate aveţi susţinând o greşeală care ne poate costa integrarea în Uniunea Europeană?

Aţi dovedit atât de multă ipocizie faţă de poporul român pe care l-aţi supus la tot felul de experimente fiscale din dorinţa de a vă îndrepta prima eroare cu care veţi intra în istoria neagră a guvernărilor eşuate.

Cota unică e motivul pentru care nu sunt bani pentru pensii echitabile, salarii decente pentru profesori şi ajutoare sociale. E motivul pentru care România, chiar integrată în Uniunea Europeană, nu va putea accesa bani pentru proiecte de modernizare şi aliniere la standardele pe care le merităm.

V-aţi asumat o guvernare în care aţi eşuat. Asta demonstrează că în spatele mesajului populist din campania electorală nu exista nici o soluţie pentru nevoile reale ale românilor, ci doar dorinţa de a prinde cu orice preţ puterea pentru a vă pune la adăpost clientela politică.

Asumarea greşelii tot mai evidente şi pentru oficialii europeni, ar fi un prim pas de responsabilitate faţă de poporul care şi-a pus inutil speranţele într-o guvernare mai bună.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

Declaraţie politică privind îmbunătăţirea sistemului de control al calităţii produselor alimentare.

În condiţiile pieţei concurenţiale, în perspectiva accesului pe piaţa liber europeană, în scopul asigurării unui grad ridicat al protecţiei consumatorilor au fost create laboratoare sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în cadrul măsurilor din Planul de Dezvoltare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală 2000 - 2006.

Piaţa concurenţială asigură condiţii de desfacere a produselor alimentare, dar trebuie respectate normele de calitate. Piaţa liberă europeană va asigura comercializarea produselor alimentare româneşti, dar ţinând cont de nivelul exigenţelor comunitare.

Laboratoarele au apărut tocmai din necesitatea protecţiei consumatorului faţă de produse de o calitate îndoielnică, preparate fără respectarea normelor. Laboratoarele sunt de o deosebită importanţă, în perioada actuală, când întâlnim cazuri de epizootii.

Sănătatea unui popor depinde de tipul de alimentaţie, pornind de la modul de obţinere a materiei prime vegetale. Este absolut inutil să ne îngrijorăm de utilizarea aditivilor (cunoscutele E-uri) în alimente pe durata procesării acestora. Consider mai importantă analiza întreglui lanţ de obţinere a produsului alimentar, respectiv trebuie ţinut cont de valoarea biologică şi ecologică a materiei prime folosite.

Dezvoltarea şi aplicarea unei politici eficiente presupune implicarea consumatorilor şi reprezentanţilor lor în acest proces. Aceştia trebuie să aibă capacitatea si resursele necesare de a-şi promova interesele în raport cu ceilalţi parteneri. Acţiunile principale pentru atingerea acestui obiectiv sunt legate de perfecţionarea mecanismelor de participare a organizaţiilor consumatorilor în elaborarea politicii şi în proiectele educaţionale şi instituţionale. Bineînţeles, un rol important pentru protecţia consumatorilor îl vor avea nivelul de pregătire în domeniu, al viitorilor specialişti şi abordarea interdisciplinară.

Siguranţa şi securitatea alimentară depind de modul de aplicare a acquis-ului în domeniu, care a fost implementat gradual.

Îmbunătăţirea sistemului de control şi supraveghere a pieţei, informarea publicului larg cu privire la importanţa acestei politici cu scopul de protejare a propriilor interese în calitate de consumatori, precum şi ameliorarea capacităţii administrative şi instituţionale reprezintă cerinţele minime în vederea aderării la UE.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"De ce e îndreptăţit PNL să facă reforma morală a clasei politice"

Stimaţi colegi,

S-a instaurat în România o nouă modă: moda politicianului care dă din gură de dimineaţa până seara, despre orice, de la preţul la cartofi la integrarea europeană, fără a avea vreo noţiune despre conceptul de structură a unui mesaj sau agenda publică. Important este să apară zi de zi pe prima pagină, cu cel mai mare titlu şi cu cea mai bună poză. Politicianul respectiv nu mai poate dormi noaptea de grija a ceea ce va apărea mâine în ziar, îşi face agenda în funcţie de sesizările presei, nu ale oamenilor cu care se întâlneşte şi îşi schimbă opţiunile la prima contră a cetăţenilor. E amabil cu toată lumea, nu spune niciodată "nu" şi se ţine de promisiuni care sună bine. Iniţiativele sale trebuie să fie în primul rând de interes maxim pentru public, nu de impact mare pentru comunitate.

Stau şi mă uit cu stupoare la doamna Elena Udrea: o femeie care pare că le are pe toate - bani, influenţă, carismă, notorietate. Mă uit şi mă tot întreb: cu ce scop circul gratuit pe care îl face; de ce se trezeşte din când în când şi mai scoate câte o acuză la câte un inamic politic; din ce motive face uneori câte o dezvăluire şi aceea incompletă şi rau-voită? Nu pot să nu mă întreb, în acest caz, ce proiecte importante a propus măcar (nici nu vreau să mă refer la a fi făcut) doamna Udrea. Ce dezbateri definitorii pentru societatea românească a creat: numai acuze, numai noroi...

Un alt personaj edificator pentru tipul de politician descris mai sus este cazul domnului Cozmin Guşă, care şi-a creat un discurs în care pare că le ştie pe toate în ceea ce priveşte serviciile secrete, deşi nu are nici o pregătire, deci nici o competenţă în acest domeniu. Domnul Guşă, ca şi doamna Udrea, este un abonat al ştirilor mondene: îşi serbează ziua de naştere la televizor, vorbeşte mai mult la talk-show-uri decât în Parlament, îl întâlneşti mai des la şuetele de pe coridoarele Camerei Deputaţilor decât la dezbaterile din comisii. Vorbim despre acelaşi gen de câtcotaş-şef care acuză în stânga şi în dreapta, făcând pe interesantul.

Sunt doar două dintre cele mai edificatoare exemple pe care le întâlnim în România zilelor noastre. Pare că s-a găsit o reţetă de creat oameni politici pe bandă rulantă, lucru total greşit. Din punct de vedere sociologic, este ştiut că notorietatea nu este suficientă pentru a determina intenţia de vot. Eu aş spune, în continuarea acestei idei, că notorietatea bazată de scandal şi "pus paie pe foc" poate deveni un pericol pentru societate. Fără doar şi poate, la fel ca alte categorii sociale, politicienii sunt formatori de opinie, modele pentru societate. Or, ce să înţeleagă copilul meu când ceea ce vede el la televizor este o tanti blondă, care se aruncă în câmpul bătăliei politice cu largi decolteuri, acuzând în stânga şi în dreapta; ori când un om politic este asociat mai degrabă cu scandaluri amoroase decât cu iniţiative legislative sau proiecte pentru comunitate.

Deşi unii ne-o reproşează, PNL este singurul partid din România care nu se identifică cu o singură persoană, un partid în care curentele de opinie sunt exprimate de o serie de personalităţi care au devenit marcante pentru societatea românească. Scopul PNL nu este, în nici un caz, să îşi creeze un lider cu credibilitate de 90% şi... atât. Ar fi nesănătos pentru democraţia din partid, ar fi incorect pentru o formaţiune liberală. Scopul PNL în România contemporană este de a realiza o reformă morală a clasei politice şi a societăţii româneşti. Depinde de voinţa dumneavoastră, stimaţi colegi, şi de înţelegerea celorlaţi actori de pe scena politică ca această reformă să reuşească.

Domnul Ilie Merce:

"Instituţii finanţate cu bani grei de la buget ca să învenineze atmosfera din România"

Nu cred că greşesc cu nimic dacă afirm că existenţa noastră cotidiană este profund marcată de apetenţa pe care unii o au pentru aventură şi ocultism, întreţinându-se astfel aura de mister şi teamă în faţa dosarelor secrete. Aşa a început "marea dosariadă", războiul dosarelor de securitate. În fapt, o întreprindere inutilă, fiindcă din aceasta toţi au numai de pierdut şi nimeni de câştigat. În prezent, în România fiinţează vreo cinci instituţii cu staff-uri şi angajaţi foarte bine plătiţi pentru a deconspira securitatea, investiga crimele comunismului, studia totalitarismul, cerceta istoria recentă ori aşa zisa revoluţie din decembrie 1989.

Toate aceste instituţii sunt finanţate cu bani grei de la bugetul de stat, în timp ce sectoare cu adevărat importante, vitale pentru bunul mers al societăţii în ansamblul ei, mă refer doar la învăţământ şi sănătate, continuă să rămână subfinanţate.

Este o foarte mare investiţie pentru scopuri deloc clare, fiind evidentă şi fără echivoc, doar dorinţa exclusivă a unora şi a altora de a accesa dosare, indiscutabil utile jocurilor şi vendetelor politice.

Experienţa de peste 15 ani de când s-a declanşat "marea dosariadă", evidenţiază cât se poate de clar că instituţiile în cauză sunt prea mult orientate către anumite persoane marcante ale vieţii politice, încât opinia publică le percepe deja ca instrumente periculoase de putere personală, de răfuială cu adversarii politici. În dreptul fiecăruia dintre cele cinci instituţii devoratoare ale cadavrului fostei securităţi poate fi pus numele unui fost sau actual preşedinte, premier sau alţi oameni politici, vremelnic importanţi care, dacă nu se mai poate folosi după bunul plac de noile servicii de informaţii, găsesc de cuviinţă să scormonească în arhivele secrete ale trecutului, unele valoroase, iar altele adevărate lăzi de gunoi ale istoriei.

Aşa cum menţionam mai sus, România are acum cinci asemenea instituţii. Fiecare centru important de putere şi-a creat propriul CNSAS.

Ca să nu fie mai prejos, la sfârşitul anului trecut şi actualul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, şi-a creat unul întitulat "Institutul de investigare a crimelor Comunismului din România", evident, tot un fel de CNSAS şi tot pe bani publici şi nu pe banii domniei sale, cum ar fi fost moral, dacă vrea să dispună de un CNSAS personal.

Între aceste instituţii există paralelisme, suprapuneri de competenţe care rezultă chiar din denumirea lor. Unora li s-au atribuit competenţe specifice puterii judecătoreşti, ceea ce contravine principiului separaţiei puterilor în stat, fiind neconstituţionale. În statutul lor nu este prevăzut un sistem de garanţii pentru a proteja dreptul la propria imagine şi pentru a respecta prezumţia de nevinovăţie.

Ca şi în cazul CNSAS - ului, nici una dintre aceste instituţii n-a făcut şi nu va face o treabă serioasă, deoarece toate sunt create, mai ales, pentru a satisface setea de putere a unora, fiind fructificat în scopuri politice, aşa cum a demonstrat, cu prisosinţă, existenţa lor de până acum.

Singura soluţie rezonabilă în cazul unor astfel de instituţii nocive, care constituie o imensă povară materială pentru întreaga societate, cu conotaţii morale din cele mai grave, este desfiinţarea, de urgenţă, a acestora iar Parlamentul României trebuie să facă primul pas în acest sens.

Refuz să cred să statul român este obligat să suporte astfel de instituţii al căror rol principal este inflamarea permanentă a vieţii social-politice.

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Nu distrugeţi democraţia"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Asociaţia Secretarilor Generali de judeţe din România, prin intermediul secretarului general al judeţului Bistriţa-Năsăud, mi-a solicitat sprijinul în rezolvarea următoarei probleme de interes general:

Se intenţionează modificarea şi completarea Legii nr.215/2001 a administraţiei publice locale şi a Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

În acest context se vor a fi modificate art.82(2), respectiv art.120(5) din Legea nr.215/2001, în sensul că secretarul unităţii administrativ teritoriale va fi numit,respectiv revocat,din funcţie de către consiliul local/primar respectiv de către consiliul judeţean.

Această modificare aduce atingere stabilităţii în funcţie a acestei categorii profesionale care asigură continuitatea şi ritmicitatea serviciilor publice şi care îndeplineşte o serie de atribuţii pe linie de stat, la nivel local.

Pe de altă parte, se pune în pericol viza de legalitate apriorică, pe care o asigură această categorie profesională, la nivelul autorităţilor publice locale deoarece, prin această determinare, care se propune a fi introdusă, secretarul va depinde de autoritatea locală a cărei legalitate o vizează astfel încât conduce la politizarea acestei funcţii publice şi la diminuarea legalităţii actelor administrative, lăsându-se acest atribut inclus în competenţele prefectului care exercită controlul de legalitate, a posteriori.

În acest sens propun: fie menţinerea reglementărilor aşa cum au fost ele stipulate (începând cu Legea nr.69/1991 şi continuând cu Legea nr.215/2001); fie numirea şi eliberarea acestora din funcţie prin ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

În acest sens, invoc acordul dat, cel puţin pentru secretarii generali de judeţe, de către preşedintele agenţiei de a avea această componentă, acord revocat ulterior la iniţiativa Ministerului Administraţiei şi Internelor la presiunea făcută de o parte din demnitarii aleşi care doresc această competenţă modificată.

Consecinţele instabilităţii acestei funcţii v-au fost prezentate şi sperăm că argumentele susţinute de noi vor avea efectul convingerii dumneavoastră în a sprijini această propunere.

Pe de altă parte, modificarea propusă Legii nr.188/1999 scoate din categoria înalţilor funcţionari publici, secretarii generali de judeţe, încălcându-se drepturile câştigate în temeiul Legii nr.188/1999 (atestarea pe post,jurământ depus în acest sens).

Totodată, la discuţiile avute cu reprezentanţii UE în 2003, aceştia au agreat includerea secretarilor de judeţe în categoria înalţilor funcţionari publici dat fiind faptul că nu există acquis comunitar în acest sens, (prin urmare fiecare stat îşi stabileşte singur regula jocului) chiar mai mult, România s-a angajat ca, până la integrare să dispună de aproximativ 1500 de înalţi funcţionari publici ţinând cont de prefecţii şi subprefecţii (aspect realizat) În acest context cum îşi va onora România angajamentele?

Pe de altă parte,argumentele guvernanţilor că administraţia locală nu trebuie să aibă astfel de funcţionari publici nu rezistă,în contextul în care nu există două statute ale funcţionarilor publici, unul pentru administraţia publică locală iar altul pentru administraţia publică centrală.

Administraţia publică locală chiar nu are dreptul la o astfel de reprezentare? Este de categorie secundară?

În altă ordine de idei, se va crea un precedent periculos ce va conduce la instabilitatea acestei categorii de funcţionari publici,iar implicaţiile juridice şi chiar electorale vor fi imprevizibile.

Faţă de aceste propuneri, ca parlamentar al judeţului Bistriţa-Năsăud sunt rugat să susţin în comisiile de specialitate şi în plenul camerei din care fac parte,aceste argumente mi-au fost invocate.

Domnul Ioan Hoban:

Declaraţie politică: "Minerii din Maramureş solicită sprijinul Guvernului"

La începutul lunii februarie, la solicitarea mea, am avut o întâlnire cu liderii de sindicat din cadrul Uniunii Sindicatelor Miniere şi cu reprezentanţii companiei REMIN.

Din discuţile purtate a reieşit nemulţumirea sindicaliştilor care cred că mineritul neferos este tratat discriminatoriu faţă de cel de cărbune. Acest lucru, spunea preşedintele Uniunii Sindicatelor Miniere, se vede în modul cum au fost alocate subvenţiile pe produsele miniere prin HG nr. 49/20.01.2006.

O altă nemulţumire a minerilor este proiectul de buget al companiei REMIN pe acest an care, în opinia liderilor de sindicat, face ca, în aprilie, o mare parte din unităţile miniere să fie obligate să-şi înceteze activitatea.

În această idee, Uniunea Sindicatelor Miniere s-a adresat vice-premierului Gheorghe Pogea, ministrului Ioan-Codruţ Şereş şi secretarului de stat Vasile Nistor, responsabili pentru relaţia Guvern-sindicate, să intervină în modificarea bugetului REMIN astfel încât acesta să respecte principiile stabilite de negocierile cu Uniunea Europeană.

Liderii de sindicat cred că REMIN trebuie reorganizat administrativ, iar fluxurile financiare să fie dirijate înspre minele viabile.

Minerii solicită rectificarea bugetului cu sumele necesare funcţionării companiei şi majorării salariale, până la finele anului, HG nr. 49/20.01.2006 nepermitând majorarea salariilor.

Uniunea Sindicatelor Miniere a cerut 1050 miliarde lei vechi pentru susţinerea producţiei şi 700 miliarde pentru plăţile compensatorii, precum şi prelungirea valabilităţii actualului contract colectiv de muncă până în aprilie 2006, când se crede că ajung fondurile alocate.

Faţă de sumele alocate până în prezent mai sunt necesare circa 400 miliarde lei vechi.

Ca parlamentar de Maramureş solicit Ministerului Economiei şi Comerţului să analizeze cu obiectivitate situaţia mineritului de metale neferoase, liderii de sindicat având senzaţia că secretarul de stat Ionel Manţog, care provine din zona cărbunelui, nu este obiectiv în alocarea subvenţiilor pe produse miniere.

Domnul Ioan Munteanu:

Tema: "Falimentarea agriculturii româneşti"

De la ocuparea fotoliului de ministru al agriculturii, domnul Gheorghe Flutur n-a avut nici măcar o zi în care să nu ne spună cât de mult se gândeşte la binele ţăranilor şi ce rezultate bune s-au obţinut în domeniul de care răspunde. Că lucrurile nu stau aşa cum declară cu seninătate domnul ministru şi că viaţa agricultorilor este tot mai grea - voi încerca să demonstrez cu argumentele omului care cunoaşte mai bine decât dânsul realitatea satelor.

Declar cu toată responsabilitatea că anul agricol 2005 a dus la prăbuşirea agriculturii româneşti prin politica amatoristă instituită de echipa domnului ministru, începând cu subvenţionarea şi terminând cu valorificarea producţiei.

Încă din primăvara lui 2005, prin votul parlamentarilor din coaliţie, se modifica Ordonanţa de urgenţă nr.61/2004 care asigura un sprijin financiar de 2,5 milioane lei/ha pentru toţi deţinătorii de teren şi pentru toate culturile agricole.

Ca urmare, în locul acestei sume, prin Ordonanţa de urgenţă nr.12/2005, se asigură bonuri valorice doar de 1,5 milioane lei/ha dar, în acelaşi timp, sunt eliminate total de la subvenţii culturile tradiţionale de porumb, ovăz şi plante furajere. Din cauza birocraţiei exagerate, mulţi dintre deţinătorii acestor cupoane au renunţat la procurarea produselor de strictă necesitate, rămânând necheltuiţi peste 800 miliarde lei.

Dacă în 2004, ţăranii au primit 9200 miliarde lei, pentru culturile agricole din 2005 suma alocată de către actuala guvernare a fost de doar 2215 miliarde de lei.

Nesubvenţionarea culturilor a făcut ca peste 2,5 milioane hectare de teren arabil să rămână necultivate, iar producţiile obţinute să fie foarte mici. Din cauza unei politici de preţuri incorecte dusă de Ministerul Agriculturii există şi astăzi mari cantităţi de produse nevalorificate. Astfel, preţurile de pe piaţa românească au fost de 1500 - 3000 lei pe kilogram la grâu, 1500 - 2500 la porumb, 3000 - 4000 lei la cartofi.... Şi, lucru nemaiîntâlnit vreodată în istoria satelor, ţăranii preferă să facă foc în sobă cu ştiuleţi de porumb, mult mai ieftini decât lemnele. E incredibil că s-a ajuns ca omul de rând să păcătuiască astfel, să dea foc la rodul muncii sale de-un an întreg, considerat sfânt, primit de la Dumnezeu! Ce simte domnul ministru când aude asemenea întâmplări de care este direct răspunzător?

O altă consecinţă a politicii "înţelepte" dusă de actuala putere este legată de faptul că, în lipsa sprijinului financiar, agricultorii nu vor avea cu ce să reia ciclul de producţie, lucru dovedit de doar cele 23 de procente de teren arat în această toamnă. Nu trebuie să fii mare specialist ca să ştii că un ogor de toamnă asigură recolte mult mai bune decât o arătură de primăvară şi că pământul îţi dă roade doar dacă îi dai ceea ce-i trebuie.

Urmările hotărârilor, ale legilor şi ale actelor normative elaborate de către Ministerul Agriculturii vor fi dezastruoase pentru populaţia României prin neasigurarea alimentelor de strică necesitate, prin creşterea preţurilor, prin neputinţa oamenilor de a-şi asigura produsele de consum. În condiţiile în care în ţara noastră s-ar putea produce tot ce e nevoie pentru o viaţă decentă, ba chiar şi pentru export, se va ajunge la importuri de alimente de pe piaţa europeană, aşa cum s-a întâmplat în 2005 când s-au importat produse agricole de peste un miliard de euro. Oare domnul ministru se simte mândru şi împăcat cu gândul că România, grânarul de altădată al Europei, a devenit importator şi consumator de produse din ţări străine ?

De ce a fost exclus sprijinul financiar pentru producătorii agricoli în 2006 când acest lucru se cerea de la 1 ianuarie 2007? De ce au fost eliminate subvenţiile la lapte? Domnul ministru minte când spune că un crescător primeşte de la stat peste 10 milioane de lei, suma fiind în realitate de doar 3 - 5 milioane. Şi, cu bună ştiinţă, el uită să spună că în 2004, pentru o vacă cu o producţie de 5000 litri şi un viţel, un ţăran primea între 10 - 12 milioane de lei. Dar, despre toate acestea într-o intervenţie ulterioară.

Consider că CSAT-ul ar trebui să discute în regim de urgenţă şi cu toată responsabilitatea situaţia din agricultură şi siguranţa alimentară a populaţiei, acum când încă nu s-a ajuns la o foamete precum cea din 1940. Vă asigur că nu exagerez deloc făcând această trimitere.

Nu pot să ignor nici alte minciuni ale conducerii Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale legate de renta viageră, de retrocedarea terenurilor, propuneri aparent avantajoase pentru ţărani, dar rămase în faza de cerere din partea celor îndreptăţiţi.

În loc să stăpânească situaţia din agricultură, care are nevoie de hotărâri înţelepte şi de implicare totală, domnul ministru a preferat să-şi facă imagine publică şi politică din necazul provocat de gripa aviară. Zeci de emisiuni l-au scos în faţa lumii cu declaraţii dintre cele mai promiţătoare, în timp ce întreaga Europă era şocată de imaginea presupuselor păsări bolnave, fugărite prin ogrăzi şi arse apoi de vii. Ştie domnul Flutur care este preţul real suportat de către marii producători de carne de pasăre care au pierdut 60 - 70% din venituri în urma proastei gestionări a acestei crize? Ce măsuri compensatorii le-a oferit actuala guvernare, cum li se oferă protecţia în astfel de situaţii? E mai simplu, probabil, să faci importuri decât să dai banii celor din ţară care vor să asigure hrană pentru oameni.

În acest moment, imaginea ministrului agriculturii se identifică perfect în mintea telespectatorului cu cea a domnului Flutur, însoţit de alai şi echipe de filmare care transformă necazurile oamenilor într-o modalitate de a-şi creşte popularitatea.

Am evocat aceste aspecte nu pentru a mă lua de ministrul agriculturii, ci pentru a-mi exprima indignarea faţă de modul în care agricultura românească este condusă spre faliment, faţă de lipsa de respect vizavi de truditorii pământului, faţă de demagogia şi neputinţa celor din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi din Guvernul Tăriceanu de a pune ordine în acest sector de cea mai mare importanţă pentru toţi cetăţenii ţării.

Domnul Ioan Ţundrea:

Obiectul declaraţiei politice: "Nihil sine Deo"

Alexandru Marghiloman, stralucit conservator, spunea în 1923 despre doctrina conservatoare că este religioasă, iar reprezentanţii cultului sunt înconjuraţi cu tot respectul de către conservatori.

Duminică, 26 februarie, mi-am reamintit discursul distinsului conservator cu prilejul înscăunării Episcopului de Caransebeş, Prea Sfinţia Sa Lucian Mic.

Intr-o atmosfera de lumină si caldură, ministrul secretar de stat, domnul Adrian Lemeni, a transmis un mesaj emoţionant şi plin de distincţie, care mi-a amintit de tradiţia oratorică a înaintaşilor noştri conservatori.

A fost reamintit faptul că tânărul Episcop al Caransebeşului, înscăunat la 36 de ani, Lucian, are un mare înaintaş pe Sfinţia Sa Miron Cristea, care a devenit în 1925 Primul Patriarh al Romaniei.

Folosesc prilejul acestei declaraţii politice pentru a transmite din partea tuturor conservatorilor urările de ani mulţi, plini de împliniri noului Episcop al Caransebeşului.

Speranţa noastră, a conservatorilor este că acest eveniment fericit, va fi şi un început de bun augur pentru singurul judeţ din ţară fără prefect şi unul din cele mai sărace din vestul ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Dumitru:

"Drumul spre Europa şi suliţele dictaturii!"

Observăm cum, pe zi ce trece, sintagma "lupta anticorupţie" devine, de fapt, o armă de temut în mâna actualei puteri. Oameni de afaceri, demnitari sunt târâţi de procurori pentru a da declaraţii, pentru a asculta învinuirile care li se aduc. Sunt săgeţi reci prin care se încearcă crearea unui culoar artificial către Europa, iar, în plan naţional, apropierea electoratului român de Alianţa Da, aflată la guvernare şi, de ce nu, discreditarea opoziţiei. Lupta anticorupţie este un laitmotiv electoral. Hărţuieşte-l pe adversar şi, astfel, îl ţii departe de scena politică, de popor, de problemele cu care se confruntă ţara. Observăm acum că şi ziariştii sunt luaţi la puricat de către magistraţi. Metoda este bine aleasă. Sperietura este mare. O încercare de a vârî pumnul bolşevic în gura presei. O formă prin care se poate instaura cenzura. Acum, a fost un prim pas. Prin reţinerea gazetarului de la România Liberă şi percheziţia efectuată în locuinţa altui ziarist. Dar, ce urmează? Oare drumul spre Europa să treacă prin suliţele dictaturii?

Doamna Monalisa Găleteanu:

«Criză "aviară" în judeţul Dolj»

Aproape întreaga planetă este speriată de iminenţa unei pandemii de gripă aviară şi consumă sume fabuloase să prevină răspândirea. În România, teribilul virus al gripei aviare a pus stăpânire întâi pe Delta Dunării, pentru ca mai apoi să se instaleze cu rapiditate şi în alte regiuni. Din pricina gerului, păsările migratoare au fugit din Deltă şi s-au îndreptat spre sudul ţării unde au dus şi gripa aviară. A fost confirmată prezenţa virusului H5N1 şi la păsările moarte din comuna Cetate, judeţul Dolj, localitate de frontieră situată la Dunăre, unde au fost depistate patru focare de gripă aviară. Acesta este al 26-lea focar din România, din octombrie 2005, o dovadă în plus că actuala Putere a tratat cu superficialitate gravitatea consecinţelor răspândirii gripei aviare, măsurile luate în acest sens fiind insuficiente.

În comuna doljeană Cetate există 6.500 de locuitori şi 2.400 de gospodării, iar numărul păsărilor care au fost eutanasiate depăşeşte 30.000. Pe lângă faptul că le-au fost omorâte păsările, oamenilor le-a fost interzis să părăsească localitatea în perioada de carantină instituită de Direcţia de Sănătate Publică Dolj. În ciuda acestor restricţii există profesori navetişti care intră şi ies din comună, deoarece autorităţile şi-au dovedit neputinţa în asigurarea spaţiului necesar cazării acestora.

În comuna Cetate, oamenii, disperaţi, şi-au ascuns păsările în podurile caselor pentru a le scăpa de eutanasiere. Sumele de bani primite ca despăgubire sunt nesemnificative în raport cu eforturile depuse de aceştia pentru creşterea păsărilor. Din cele aproape opt miliarde de lei solicitate de către autorităţile locale din Dolj pentru despăgubirea oamenilor din comuna Cetate, ale căror păsări au fost eutanasiate din cauza gripeii aviare, s-au primit doar 267 de milioane de lei.

Motivele de disperare ale localnicilor sunt strâns legate de faptul că aceştia nu deţin destule informaţii despre acest virus mortal, unii dintre ei tratând problema cu superficialitate, alţii ajungând la măsuri extreme, cum ar fi refuzul de a mai consuma orice aliment de teama contaminării. În schimb, o parte din găinile răpuse de această boală au reprezentat o "masă copioasă" pentru mai mulţi rromi, astfel comuna Cetate devenind o adevărată bombă epidemiologică de gripă aviară la om.

Modul în care a fost gestionată epidemia de gripă aviară din judeţul Dolj este încă o mostră a neputinţei şi incompetenţei actualilor guvernanţi în situaţiile de criză.

Domnul Gheorghe Chiper:

Se cunoaşte faptul că, în timp, cu diferite prilejuri - determinate de cele mai multe ori de lipsa de fonduri - Administraţia Naţională "Apele Române" a încheiat acte de transfer, convenţii şi protocoale prin care a predat autorităţilor locale lucrări şi amenajări hidrotehnice de interes local pentru a fi întreţinute din fondurile bugetelor locale. Este de prisos să spun că veniturile care se încasează din taxele practicate către cei care exploatează resursele naturale ale zonei administrate de "Apele Române" (balast, pietriş, argile, apă industrială sau menajeră) nu au fost şi ele transferate la nivel local. Este o practică veche, care şi-a dovedit de mult eficienţa, dar, desigur numai pentru cei care predau şi care - se ştie - au posibilitatea să dispnă în mod unilateral efectuarea transferurilor, iniţiind la minister sau la Guvern acte care "acoperă" din punct de vedere legal încărcarea consiliilor locale cu astfel de lucrări.

Un asemenea transfer se încearcă în aceste zile către Consiliul Local Lipova, judeţul Arad, care, pe baza unei corespondenţe ce se poartă între Administraţia Naţională "Apele Române" şi Direcţia Apelor Târgu Mureş, se propune în administrarea şi întreţinerea autorităţii locale a 4,7 Km din malul stâng al oraşului Lipova, precum şi alte lucrări de regularizare a Mureşului în perimetrul oraşului.

Desigur, acest transfer ar atrage după sine cheltuieli mari pentru menţinerea lor în stare de funcţionare, de care Primăria Lipova nu dispune, dar, dacă ar fi nevoie şi de lucrări noi de investiţii pentru a continua amenajările hidrotehnice, asigurarea fondurilor ar fi fără îndoială imposibil de realizat.

În acelaşi timp, însă, în albia majoră a Mureşului funcţionează balastiere care plătesc taxe la bugetul ministerului, precum şi instalaţii de captare a apelor industriale şi potabile care, de asemenea, aduc venituri administraţiei centrale.

Prezenta declaraţie politică se constituie, de fapt, într-o propunere, şi anume aceea de a transfera consiliilor locale respective şi dreptul de a percepe bani din exploatare, având în vedere că în judeţul Arad există şi alte situaţii de acest gen, în unele cazuri fără a exista şi amenajări efectuate pentru apărarea de inundaţii sau alte lucrări cu caracter hidrotehnic.

Domnul Petru Călian:

«"Autonomia maghiarimii - "Cuiul lui Pepelea" »

De o perioadă încoace asistăm la prezentarea şi, mai mult, implementarea sistematică a unui plan segregaţionist în sânul statului, vrem nu vrem unitar şi indivizibil, România. Poate unii vor fi miraţi că folosesc un cuvânt atât de drastic. Vă asigur că realitatea e cu mult mai sumbră.

Pentru că un plan nu se poate desfăşura altfel decât pe etape, iată care sunt doar câteva puncte strategice din acesta.

Pasul unu. Legea minorităţilor cu mult disputatul concept promovat de autonomie culturală. Autonomie faţă de cine? Faţă de cultura română? Faţă de cetăţenii români? Este cumva cultura, tradiţia şi limba română aşa de decăzută încât nu face cinste etniei maghiare? Dacă tot sunt atât de oprimaţi maghiarii în România, cum şi-au promovat valorile? Chiar şi în faţa Parlamentului European, anumiţi reprezentanţi ai naţiunii române - nu îi voi menţiona numele senatorului care nu face cinste nici măcar UDMR - îşi permit să afirme că nu reprezintă naţiunea, ci interesele unei minorităţi. Opinia europeană a rămas cu impresia că în România există o problemă a minorităţilor şi se sesizează prin Recomandarea 1735 a APCE.

Pasul doi. Moştenirea Gojdu. Recent respinsă în Comisia juridică, ordonanţa privind ratificarea Acordului ce vizează reînfiinţarea unei noi Fundaţii Gojdu este cel mai perfid mod de a jefui naţiunea română de 800 milioane de euro şi de a anula Tratatul din 1938, prin care Ungaria recunoştea dreptul României asupra acestui patrimoniu. Greşeală diplomatică imensă. Concluzia e că prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu şi ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu au vreun consilier secret din Ungaria căruia i-au dat mână liberă să redacteze acel Acord, fără să citească ce semnează.

Pasul trei. Autonomie universitară. De câteva săptămâni, la Cluj-Napoca se discută despre învăţământul univeristar în termeni segregaţionişti. Studenţii maghiari, impulsionaţi şi manipulaţi de Comitetul de Iniţiativă Bolyai (în spatele căruia vine cu declaraţii incendiare UDMR) vor universitate separată cu predare în limba maghiară. Asta în condiţiile în care în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai există 50 de specializări la nivel licenţă, 22 de specializări la nivel master şi 16 facultăţi cu predare în limba maghiară. În urma unui anti-lobby extrem de eficient (mi-aş dori ca şi Ministerul Afacerilor Externe să aibă o asemenea eficienţă în promovarea imaginii României peste hotare), comunitatea europeană a înţeles că, în România, UBB este un sistem de învăţământ opresiv faţă de minoritatea maghiară. Ceea ce este mai grav, în această campanie mârşavă s-au implicat personalităţi care n-au călcat în Cluj niciodată şi nici măcar nu au avut minima decenţă de a se informa înainte de a semna un document de o asemenea importanţă. Mă refer la scrisoarea înaintată la începutul lui februarie de cele 79 de personalităţi ştiinţifice în favoarea segregării universităţii cu cel mai înalt regim multicultural din Europa. Budapesta, din postura de membră a Uniunii Europeane, se implică şi susţine aceste pretenţii. Deşi Senatul UBB a respins pretenţia de a înfiinţa universitate maghiară, Udmr vizează acum modificarea legii privind autonomia instituţiior universitare. Vom urmări în curând şi desfăşurarea acestui proiect al UDMR. Acum, opinia europeană chiar este convinsă că maghiarii sunt oprimaţi şi îşi reconsideră poziţiile relativ la raportul de ţară ce va fi întomcit în luna mai.

Pasul patru. Pe data de 15 marite, ziua naţională a Ungariei (nu întâmplător a fost aleasă această dată), se organizează la Odorheiul Secuiesc o adunare populară care are ca scop proclamarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Pentru cei care au răsfoit cât de cât un manual de istorie nefalsificată, secuii nu sunt şi nu au fost maghiari. Ei au fost maghiarizaţi de-a lungul secolelor, au ajuns masă de manevră electorală, şi nu numai, pentru un UDMR al cărui cuvânt de ordine a devenit autonomia în orice formă. De data asta teritorială. Cu ce drept, mă întreb, se poate organiza o astfel de adunare vădit anti-constituţională? Ne îndreptăm spre o federalizare şi nu spre integrare? Ministerul de Externe pare complet neputincios în faţa campaniei denigratoare dezlănţuite de UDMR la adresa imaginii României, campanie care nu face altceva decât să scadă şansele ţării noastre de a fi acceptată în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Pe data de 15 martie voi fi la Odorheiul Secuiesc. Doresc să stau de vorbă cu manifestanţii, să înţeleg care este motivul care îi animă şi ce speră să câştige din această "autonomie teritorială". Vă invit altături de mine şi de echipa mea din Cluj să verificăm acest grav atentat la România, ce se va petrece sub ochii închişi ai celor în drept să acţioneze.

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima perioadă, în mod absolut regretabil, am remarcat transformarea Parlamentului României în principala armă de apărare a unor interese nelegitime, de către nişte parlamentari care se pare că au uitat, sau nu au ştiut niciodată, că sunt trimişi în parlament pentru a reprezenta interesele naţiunii române şi nu ale lor personale sau ale unor grupuri de prieteni.

Aşa au stat lucrurile cu respingerea legii pentru ordonanţa DNA, lege esenţială pentru integrarea noastră în Uniunea Europeană. Însă, acesta se pare că nu a fost un argument prea important pentru domnii parlamentari de la PRM şi PSD care, doar la nivel declarativ, susţin că sprijină eforturile actualei puteri în privinţa integrării europene, la nivel faptic lucrurile stând cu totul altfel.

A fost suficient ca justiţia română, eliberată, în urma reformelor actualului guvern, de încorsetarea la care a fost supusă pe timpul guvernării Năstase, să înceapă anchetarea numeroaselor afaceri necurate derulate sub guvernarea precedentă, pentru ca cei vizaţi să se folosească de poziţia lor în principala instituţie legislativă a ţării pentru a încerca să pună piedici justiţiei.

În acelaşi sens, este de neînţeles pentru mine cum o persoană, oricare ar fi aceea, aflată în înalta demnitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor, al treilea om în stat, conform ierarhiei constituţionale, îşi poate permite să atace în mod injust şi nefondat alte instituţii esenţiale ale statului şi, mai mult încă, să se folosească de funcţia sa pentru a obstrucţiona desfăşurarea actului justiţiei, încălcând Regulamentul Camerei şi discreditând atât funcţia cât şi instituţia pe care o reprezintă.

Din păcate, în urma acestor acţiuni, de pierdut are România, pentru că se întârzie adoptarea unor legi absolut necesare, şi de pierdut are şi Parlamentul României, care este discreditat în faţa opiniei publice naţionale.

Vă mulţumesc,

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intenţionez astăzi să vă reţin atenţia pentru a aprecia împreună actualitatea de necontestat a acelei expresii care ne spune că "pe dinafară este vopsit gardul şi înăuntru-i leopardul". O fi expresia nu prea academică, dar tare mai este adevărată şi tare ne mai lovim de adevărul ei la fiecare pas.

Având convingerea că la fel se întâmplă în toată ţara, vă voi vorbi despre judeţul Suceava, ale cărui probleme îmi sunt permanent în atenţie.

După o evoluţie cert pozitivă a indicatorilor sociali şi financiari ai activităţii economice în judeţ, în perioada 2000-2004 şi argumentez - cifra globală de afaceri a evoluat de la 16.021 miliarde lei în anul 2002 la 63.979 miliarde lei în anul 2004, an în care profitul obţinut de firmele sucevene a fost de 3.090 miliarde lei - pe primele 11 luni ale anului 2005, datele statistice relevă o scădere cu 23,8 % a volumului cifrei de afaceri în unităţile industriale cu formă de proprietate majoritar privată şi cu 10,4 % în întreprinderile cu formă de proprietate majoritar de stat. Nivelul indicelui producţiei industriale în luna noiembrie 2005, comparativ cu luna noiembrie 2004, reflectă scăderea volumului producţiei industriale cu 23,9 % în industria energiei electrice, termice, gaze şi apă caldă.

Exportul de mărfuri din judeţul Suceava s-a cifrat în anul 2005 la 170 milioane de euro, valoare cu 22 % mai mică decât în anul 2004. Acest trend descendent al exporturilor s-a menţinut pe tot parcursul anului 2005 din cauza lipsei unei strategii coerente privind încurajarea exportatorilor de a face export şi de a contribui astfel la echilibrarea balanţei de plăţi externe. În acelaşi timp, valoarea importurilor a crescut în aceeaşi perioadă cu 1 % faţă de anul precedent. În condiţiile creşterii valorii importurilor şi scăderii valorii exporturilor, judeţul Suceava a înregistrat anul trecut un deficit comercial de 37,8 milioane de euro, în timp ce în anul 2004 s-a înregistrat un excedent comercial de 12 milioane de euro.

Această îngrijorătoare evoluţie continuă în anul 2006, când acumulările negative determină estimarea falimentării întreprinderilor mici şi mijlocii la cote alarmante.

Şi cum ar putea fi altfel când creşterea continuă a costurilor de producţie în contextul regresului economic general, creşterea nivelului de impozitare, nerealizarea promisiunilor guvernamentale, chiar asumate prin tot felul de protocoale, a obligat şi va obliga, în continuare, la restrângerea activităţii agenţilor economici, însoţită în mod inerent de reducerea numărului de angajaţi, la scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, care va determina scăderea cifrei de afaceri a firmelor implicate în comerţ, la deprecierea stării de sănătate a angajaţilor cu repercusiuni asupra calităţii muncii lor şi, implicit, asupra rezultatelor economice la locurile lor de muncă.

Sunt, cred, toate acestea suficiente motive de reală îngrijorare cu privire la viitorul pe care ni-l garantează actuala guvernare, suficiente probleme care ar trebui să primeze în agenda de lucru a temporarilor diriguitori ai destinelor româneşti, dacă ea există, şi arhisuficiente argumente că leopardul din spatele gardului vopsit portocaliu stă gata să ne înfulece, dacă putem accepta aceasta.

Eu cred că nu putem!

Domnul Mihăiţă Calimente:

Declaraţie politică: "Spectacolul numit justiţie"

Stimaţi colegi,

În ultimele două luni, în fiecare emisiune de ştiri de la radio sau TV, în fiecare ediţie a ziarelor centrale sau locale, regăsim o serie de aşa -numite ştiri despre evoluţia cercetărilor în anumite dosare de corupţie.

Sunt liberal, sunt pentru dreptul cetăţenilor la informare, sunt pentru transparenţă, principii pentru care am luptat ani la rând, dar anumite nuanţe nu pot fi acceptate.

Spectacolul mediatic care a cuprins întreaga mass-media românească este, în viziunea mea cel puţin, de prost gust.

Cetăţenii simpli, oameni care muncesc de dimineaţa până seara, se trezesc dimineaţa şi merg la culcare seara, cu acelaşi subiect: cutare a fost sau nu arestat, cutare a percheziţionat şi alte astfel de teme. Constatăm, inclusiv între oamenii interesaţi, o anumită stare de suficienţă în legătură cu acest aspect.

Personal cred acelaşi lucru. Cred că s-a ajuns prea departe, cred că oamenii au nevoie şi de altceva, nu numai de "circ televizat", reţete sigure ale televiziunilor pentru obţinerea mult doritelor cote de audienţă.

De asemenea, nu cred că această super mediatizare a acţiunilor justiţiei face bine tocmai acesteia. În acest iureş al declaraţiilor la cald, al luărilor de poziţie, al comunicatelor de presă şi al interviurilor, pot scăpa cu uşurinţă autorităţilor date şi informaţii care pot periclita grav evoluţia anchetelor.

Aşadar, pe această cale, fac un apel călduros atât către justiţie, dar mai ales către mass-media, să încerce să adopte o atitudine responsabilă faţă de această problemă, fără însă a submina dreptul publicului la informare.

Vă mulţumesc.

Domnul Marin Almăjanu:

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică pe care doresc să o prezint astăzi plenului Camerei Deputaţilor se referă la justiţie.

Mult timp, liderii PSD au afişat o siguranţă şi, uneori, o aroganţă care mira şi nedumerea o mare parte a populaţiei. Toată lumea vedea cum, din salarii de ministru, secretar de stat sau parlamentar, oamenii PSD-ului ridicau, în timp record, vile, cumpărau terenuri şi case şi duceau o viaţă de lux.

Mulţi oameni de bună credinţă îşi puneau întrebarea firească: Cum? Răspunsul îl aflăm astăzi, când justiţia română, puternic reformată, a început să caute în coşul de gunoi al unor înalţi lideri PSD.

În numai câteva luni, aflăm din partea justiţiei lucruri pe care le bănuiam, dar nu le puteam demonstra. Astfel, îl vedem pe Adrian Năstase acuzat, cercetat penal, îl vedem pe Dan Ioan Popescu cercetat şi cu averea pusă sub sechestru şi exemplele pot continua. Este clar că justiţia română începe să funcţioneze şi o face bine.

Acum asistăm cu toţii la acest spectacol al arestărilor, percheziţiilor şi altor astfel de proceduri judiciare, încât, jurişti sau nu, ajungem să învăţăm cu toţii Codul penal pe dinafară.

Dorim însă ca, în aceste cazuri, justiţia să meargă până la capăt, iar cei care au devalizat bănci, care au vândut pe nimic combinate, care au luat mită milioane de dolari, să plătească şi să plătească aşa cum merită.

În încheiere, îmi exprim dorinţa ca justiţia să-şi facă treaba şi să-şi înlăture, prin rezultatele activităţii sale, reputaţia de cenuşăreasă a societăţii româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Marin:

Declaraţia mea politică se intitulează "Soluţia imorală".

La alegerile parlamentare din 2004, a candidat, în cadrul Uniunii PSD+PUR, şi actuala formaţiune Partidul Conservator. De ce Partidul Conservator? Pentru că domnul Dan Voiculescu, patron al partidului, a considerat că este imoral să mai poarte denumirea de PUR deoarece a pătruns în Parlamentul României prin fraudă şi prin racolarea electoratului PSD care l-a votat şi, după care, l-a părăsit.

Iată, domnilor, un mod de a face politică în România. După alegeri, Partidul Conservator şi-a făcut grup parlamentar şi s-a alipit Coaliţiei la guvernare, poziţie din care îşi atacă frecvent şi fără ruşine pe cei care i-au instalat în fotoliile de parlamentar. Imoral este şi faptul că acest mod de a face politică s-a transmis şi în teritoriu, unde nişte îmburgheziţi după 1989 fac legea împreună cu acoliţii lor, o lege a junglei, aceştia urmărind să-şi rotunjească averile din banul public. Există, în judeţul Prahova, o clică pe care o conduce Florin Anghel, preşedintele Consiliului Judeţean Administrativ Prahova şi preşedinte PC Prahova care, printr-o soluţie imorală, a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Prahova cu patru voturi PUR, 13 voturi PSD şi trei voturi PRM. După câştigarea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean părăseşte PUR-ul, se aruncă în barca PNL-ului, unde a poposit o scurtă perioadă, după care pleacă dorind să intre în PD. Dar a fost refuzat. Motivul plecării de la PNL: nu i s-a oferit funcţia de preşedinte al filialei. Aflându-se în afara unei formaţiuni politice, singura soluţie este înapoi la P.C. (PUR), unde domnul "lup vorbitor", patron al partidului, îi întinde o mână şi îl primeşte înapoi.

Iată un exemplu tipic de traseism politic, un om care urmăreşte interesele proprii, banii şi clientela politică. Dovada că pe acest individ nu-l interesează problemele judeţului este faptul că, de când a fost ales preşedintele CJ nu s-a ocupat decât de scoaterea din toate funcţiile de conducere din parcurile industriale (AGA şi CA) a tuturor membrilor PSD şi numirea rudelor, prietenilor, a finilor şi naşilor, fără a urmări capacitatea profesională pe care o trâmbiţează actuala putere.

Pentru a putea lua deciziile care le convin în AGA, în şedinţa Consiliului Judeţean Prahova, din data de 10 februarie, printr-o hotărâre aprobată de majoritatea consilierilor şi prin refuzul consilierilor PSD de a face parte din AGA, sunt aleşi drept membri în AGA numai consilierii Alianţei D.A. Observaţi, domnilor, cine face politică în România şi ne mai întrebăm de ce cetăţenii au o impresie atât de proastă despre clasa politică din România.

Acest om care, printr-o soluţie imorală, a fost ales preşedinte al filialei Prahova a Partidului Conservator, care s-a înconjurat de mercenari politici şi-a propus să destabilizeze celelalte formaţiuni politice şi, în special, Partidul Social Democrat. Prin promisiuni a racolat o serie de primari. Este preşedintele unei mari companii care, prin diferite şmecherii financiare, are relaţii cu bugetul consolidat al Consiliului Judeţean Prahova.

Să se despartă politicul de afaceri, nu formal, prin încredinţarea spre administrare a respectivelor societăţi soţiei, copiilor, soacrei, măturilor sau altor persoane. Aceşti oameni care intoxică, în mod conştient, poporul român cu minciuni şi promisiuni, să părăsească clasa politică, să lase locul celor care gândesc şi acţionează pentru bunăstarea poporului român.

Domnul Mihai Dumitriu:

"Reforma sănătăţii sau genocid"

Stimaţi colegi,

În intervenţia de astăzi vă aduc în atenţie dispreţul total al guvernanţilor portocalii pentru problemele vitale ale cetăţenilor şi, în mod deosebit, pentru sănătatea poporului român.

Pachetul ministrului Nicolăescu, 17 legi, intitulat "Legea privind reforma în domeniul sănătăţii", este o mimare a reformei, o reformă din birou, în stil contabilicesc-financiar, fără a se cunoaşte realităţile din sistemul sanitar (rural, urban, instituţional).

De ce afirm acest lucru? Pentru că, în concepţia managerului contabil, se ia în considerare boala şi nu bolnavul, iar pentru fiecare boală se alocă o anumită sumă de bani şi anumite medicamente. Este posibil să apară complicaţii care să nu fie contabilizate şi finanţate sau operaţii realizate pe jumătate.

Este o lege bălţată şi chinuită, deoarece pe lângă aspectele de protecţie socială a muncii, sub forma asigurărilor de sănătate, vizează şi: organizarea spitalelor; exercitarea profesiei de medic, farmacist; sunt introduse forţat elemente care ţin de regimul juridic al funcţiilor publice, al contractului colectiv de muncă; cotizări şi taxe; este o lege antisocială, anticonstituţională şi antieuropeană; este expresia retragerii statului din domeniile esenţiale ale vieţii sociale.

Politica de dreapta, implementată de Guvernul PNL-PD, este o politică şi o guvernare în folosul celor bogaţi şi împotriva marii majorităţi a cetăţenilor şi este o politică antisocială, anticonstituţională şi antieuropeană.

Caracterul antisocial: cetăţeanul simplu, obişnuit, cel căruia ar trebui să i se adreseze "Reforma în sănătate" este complet omis; apar noi metode să-l jupoaie de bani pe omul sărac, aflat în impas; vor pierde pacienţii, deoarece li se ia un drept garantat - dreptul la sănătate; inovaţii tip ministrul Nicolăescu, traduse în româneşte: pachetul minim de servicii medicale - dacă pacienţii până acum primeau destul de puţin, de acum înainte vor primi şi mai puţin; extinderea bazei de impozitare - cei care până acum nu plăteau, adică pensionarii cu venituri mici şi agricultorii, vor fi obligaţi să plătească; coplata - ce primeam gratis vom primi contra cost.

Caracterul anticonstituţional al tuturor legilor sănătăţii.

Asumarea răspunderii reconfirmă maniera guvernării Tăriceanu de a trata cu dispreţ dezbaterea politică parlamentară. În legislaţia trecută, Tăriceanu, deputatul, vorbea de "rolul fundamental pe care legislativul îl are în susţinerea procesului de integrare europeană" şi afirma că "Parlamentul este cârpa de ghete a Guvernului".

Din păcate, Cabinetul Portocaliu, după investitură a dus o politică sistematică de eludare, de subminare a Parlamentului României, unicul for legislativ, instituţia de bază a democraţiei într-un stat de drept.

Exemplificări: în iunie 2005 - pachet de legi - 16 titluri - 2 domenii (justiţie şi proprietate) (Art. 114 din Constituţie); februarie 2006 - pachet de legi - 17 titluri - 1 domeniu (trebuie să se mai adauge 140 amendamente aferente justiţiei care să corecteze carenţele majore a legilor emise anul trecut) (33 titluri - 2 pachete asumate în 412 zile); Guvernul Portocaliu, sub presiunea lui Băsescu transformă Parlamentul în Mare Adunare Naţională, Guvernul Coaliţiei a emis 271 ordonanţe (216 OUG) sub deviza "Ordonăm în loc să legiferăm"; cele 434 de amendamente judecate, discutate, trecute prin Guvern în două ore (patru amendamente/minut); Cabinetul Tăriceanu când este executiv, când este legislativ; necorelarea între dreptul de proprietate şi numirea directorilor; mulţi directori demişi şi-au câştigat drepturile şi prestigiul în justiţie. PSD şi PRM resping această manieră de lucru anticonstituţională.

De ce iniţiatorii au recurs la acest demers? (pachetul de legi şi modul de legiferare); Guvernul nu are suficienţi bani să susţină sistemul de sănătate şi atunci creează o diversiune; a promis în campanie 6% din PIB şi s-a reuşit doar 3,3% din PIB; acapararea de către grupările mafiote din anturajul Guvernului, de terenuri şi o serie de spitale; dorinţa de mediatizare şi orgoliul de vătaf al ministrului Nicolăescu.

De ce este împotriva pacientului? pentru că nu rezolvă problema principală - subfinanţarea Fondului Unic - parte a bugetului consolidat, deturnat pentru a acoperi alte găuri (banii pe care Guvernul i-a dat şpagă prin HG pentru a determina primarii de la PSD să treacă la PNL şi PD); creează noi bariere unor largi grupuri sociale pentru care accesul la serviciile de sănătate va deveni imposibil; bolnavii în vârstă din mediul rural; se desfiinţează sistemul cabinetelor medicale şcolare; se desfiinţează centrele medico-sociale (bătrâni cu boli cronice fără familie); se desfiinţează gratuităţile pentru gravide şi copii (medicamentele fiind listate la preţul de referinţă); spitalele nerentabile fiind "pasate" autorităţilor locale sau desfiinţate.

Caracterul antieuropean: în loc de descentralizarea deciziilor se introduce o recentralizare foarte severă: toate deciziile sunt concentrate în mâna ministrului; numeşte şi destituie directorii şi Consiliile Consultative.

Ca efect principal "mercantilizarea" jurământului lui Hipocrat: frânează cercetarea; reduce calitatea actului medical; creează disensiuni în interiorul sistemului: introduce o nouă categorie de directori - bine plătiţi şi promovaţi politic.

În consecinţă, pachetul de 17 legi "Legea privind reforma în domeniul sănătăţii" este: culmea neputinţei politice, a incompetenţei administrative a Guvernului Portocaliu; li se restrânge celor mulţi şi săraci accesul la serviciile medicale de bază; pensionarii şi agricultorii sunt obligaţi să-şi plătească dreptul la sănătate; este un instrument de politizare a sistemului; este un pachet de legi al ruşinii, al durerii şi al execuţiei sistemului sanitar; avem de-a face cu o guvernare arogantă şi insensibilă la dialog politic.

Domnul Marin Diaconescu:

"O nouă reuşită măreaţă a Alianţei"

Săptămâna trecută, Guvernul Tăriceanu a mai bifat un nou punct din programul cu care a pierdut alegerile parlamentare din anul 2004. Pogonul de 17 legi pe care le-a înaintat Parlamentului s-a întins pe vreo 250 de pagini. Această presupusă reformă nu reprezintă decât o compilaţie de prevederi din legi mai vechi, pe care ministrul sănătăţii le-a însăilat, ca să nu spunem plagiat, într-o aşa-zisă reformă. Nesusţinut de sindicate şi de patronate, contrat de Colegiul Medicilor din România, din întâmplare condus de liberalul Mircea Cinteză, ministrul Nicolăescu şi-a dat seama că nu se putea baza nici măcar pe sprijinul colegilor parlamentari, astfel încât a fost obligat să ceară Guvernului să-şi asume răspunderea pentru promovarea acestui pachet legislativ.

Altădată, foarte activ pe ecranul televizoarelor sau pe prima pagină a ziarelor, de când şi-a prezentat reforma din sănătate, Eugen Nicolăescu a devenit foarte discret, am putea spune, chiar retras în cochilia de la minister pentru a-şi plânge înfrângerile. Normal, criticile justificate şi propunerile pertinente de modificare erau peste nivelul aşteptărilor. Iniţial, din pachetul legislativ am putut descoperi cu toţii dubla impunere în cazul persoanelor care obţin venituri din activităţi de proprietate intelectuală (aberaţie corectată pe ultima sută de metri), taxarea publicităţii pe tutun (activitate interzisă din 2007 printr-o lege mai veche), scoaterea învăţământului medical din spitale şi multe alte animozităţi. Ca o cireaşă pe tort, au venit recomandările Comisiei Europene pentru retragerea Legii Farmaciei, considerată ca fiind contrară legislaţiei europene privind concurenţa.

Bineînţeles, programaticul economist Nicolăescu ne-a descris exact efectele reformei sale: în semestrul IV al acestui an se vor face primele gropi pentru construirea celor 8 spitale regionale şi că se vor ieftini medicamentele compensate. Atât! De fapt, ministrul sănătăţii a uitat să ne spună că Ministerul Sănătăţii stabileşte preţurile la orice medicament care se eliberează pe bază de prescripţie medicală, deci, cu sau fără 250 de pagini de modificări legislative, se puteau ieftini medicamentele compensate. Tragic este faptul că situaţia de la medicamentele compensate se regăseşte în toate celelalte "reforme"; cu sau fără acest pachet, se găsesc medicamente cu ţârâita în farmacii; finanţarea programelor de sănătate, în special pentru diabet şi lapte praf, este deficitară şi apar crize în fiecare lună; finanţarea spitalelor este aşa de bună, încât pacientul trebuie să vină de acasă cu medicamente, comprese şi mâncare. Asistenţa medicală în mediul rural este la pământ. Pomposul pachet nu conţine nici o prevedere.

În schimb, a apărut o nouă interpretare a pachetului minimal de servicii medicale, probabil rezultat al frustrărilor contabilului portocaliu din perioada c.a.p.-ului, când opera cu date maximale. Noul pachet minimal ar fi conţinut doar comprese cu apă rece şi ceaiuri medicinale, dacă nu ar fi intervenit ministrul agriculturii, nu de alta, dar ar fi fost necesară creşterea de subvenţii la ceaiuri medicinale. Aspectul pe care însă domnul Flutur nu l-a înţeles şi faţă de care nu şi-a manifstat solidaritatea minsiterială este acela că sănătatea a primit din bugetul pentru anul 2006 fantasticul procent de 3,3%. Aici, se impun două precizări: prima - alianţa portocalie promitea acum un an minim 6%, iar a doua priveşte faptul că vorbim de cel mai mic procent alocat sănătăţii în ultimii 16 ani.

Cele mai aprinse discuţii pe marginea acestui pachet au fost legate de incompatibilităţile la funcţia de director de spital. Până la urmă, ministrul va numi, va renumi şi va încheia contracte de management cu toţi cei peste 450 de directori de spitale din ţară. Pe lângă această centralizare, Nicolăescu a reuşit să dea naştere la alte categorii de privilegiaţi. Astfel, toţi funcţionarii-medici din minister, direcţii de sănătate publică şi case de asigurări vor putea lucra în clinici private. Şi preşedintele Casei are voie să fie profesor, cu toate că administrează un buget de aproximativ 3 miliarde de dolari, spre deosebire de un director de spital care nu mai are voie să desfăşoare nici o altă activitate care să o exceadă pe cea din cadrul spitalului.

Mai trebuie subliniat şi faptul că la tot acest pachet vor trebui să se facă norme metodologice, adică va mai apărea un alt noian de hârtii pline de reglementări, care, în mod sigur, vor suferi alte valuri de modificări.

În Parlament, moţiunea a căzut, dar ar fi bine ca Nicolăescu să înţeleagă că acest lucru nu reprezintă o victorie, ci doar o bătălie câştigată temporar. Chiar şi unii dintre cei care au votat împotriva moţiunii au spus că pachetul de legi este perfectibil, opinie împărtăşită şi de alţi oameni de la vârful Ministerului Sănătăţii. Nu este exclus, după exemplul reformei în justiţie, ca peste câteva luni să se adune sute de amendamente la acest pachet şi ministrul să ceară Guvernului să-şi asume răspunderea ... a câta oară ...

Domnul Aurel Vlădoiu:

Stimaţi colegi,

"Să trăiţi bine în patria scumpirilor portocalii!"

Trăim tot mai bine! Din ce în ce mai bine! Incompetenţa guvernanţilor portocalii loveşte năpraznic în fiecare zi în traiul de zi cu zi al românilor.

Românii vor avea de înfruntat un nou val de scumpiri, în special la alimentele de bază, în urma creşterii exagerate a tarifelor la utilităţi. Primele scumpiri au venit chiar din prima lună a anului 2006, când preţul la gazele naturale a fost majorat cu circa 17%, iar cel la energia electrică, cu 2%. Actuala Putere a ajuns la performanţa negativă de a dubla preţul la gaze într-un singur an, dezvăluind semnificaţia adevărată a sloganului populist "Să trăiţi bine!"

Guvernanţii ne pregătesc noi surprize şi creşterile de preţuri nu se vor opri în această iarnă. Cu o dezinvoltură ieşită din comun, miniştrii Guvernului - Faliment îi anunţă pe români că la mijlocul anului vor fi operate noi majorări la gazele naturale, în aprilie şi iulie, la energia electrică, în iulie şi tot în vară, la energia termică. Totodată, oamenii preşedintelui Băsescu ne vor cadorisi cu noi şi noi majorări la carburanţi.

Producătorii din industria cărnii trâmbiţează şi ei scumpiri, ca urmare a politicilor vamale ale guvernanţilor, care, iată, demonstrează că şi-au pierdut orice bun-simţ.

Toată lumea este în stare de alertă! Pâinea se va scumpi din cauza gazelor naturale, apoi se vor scumpi şi celelalte produse alimentare de bază.

Preţul laptelui va creşte cu 5%, din cauza introducrii unui nou sistem de subvenţionare. Doresc să vă aduc la cunoştinţă faptul că în 2004, pe vremea guvernării P.S.D., un producător de lapte obţinea anual de la stat circa 11,4 milioane lei, iar acum va primi doar 5,4 milioane lei. La ora actuală, laptele produs în România este la fel de scump ca şi cel din statele Uniunii Europene. Scumpirile vor fi înregistrate şi la carnea de pasăre şi de porc, în urma majorării taxelor vamale la 70%, respectiv 20%.

Şi alte produse de bază sunt mai scumpe, astfel că un kilogram de zahăr costă astăzi 35.000 lei faţă de 17.000-18.000 lei în 2005. Peste două luni urmează să se scumpească şi uleiul.

Băuturile alcoolice se vor scumpi, din cauza creşterii accizelor cu 30-40%, iar pentru un pachet de ţigări fumătorii vor plăti cel puţin 3.000 lei în plus.

Sarabanda creşterii haotice a preţurilor nu se opreşte aici. Numai din cauza creşterii tarifelor la utilităţi, producătorii estimează o creştere de circa 10% a preţului mărfurilor nealimentare, procent valabil de altfel şi în cazul unor servicii, precum cele de transport.

Anul 2006 va fi pentru români un an de sacrificiu. În acest timp, guvernanţii amatori, în disperare de cauză, deturnează atenţia românilor de la advăratele probleme ale ţării printr-un circ mediatic, care nu se mai opreşte. Telejustiţia funcţionează cu motoarele la maximum. Justiţia, aflată la cheremul Puterii, oferă circ pe pâine românilor. Îi anchetează pe politicienii Opoziţiei şi îi cocoloşeşte pe cei ai Puterii lui Traian Băsescu.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Am mers, acum trei săptămâni, la "vizionarea" organizată, în incinta Parlamentului European, de euro-deputatul maghiar din PPE Gyorgy Schopflin (membru al FIDESZ - formaţiunea politică a şovinului Viktor Orban). La intrarea în sala de proiecţie, ni s-au înmânat mai multe materiale anti-româneşti, printre care şi o hartă a "teritoriilor locuite de secui şi ceangăi" ("Szekely es Csangofold"). Nu mică mi-a fost mirarea să constat că oraşul meu, Iaşi, se numeşte, de fapt, "Jaszvasar", iar locuitorii sunt "ceangăi maghiari", de religie catolică! O pată mov se lăţise peste "dulcele târg al Ieşilor" (semn că noi, cei 400.000 de români ortodocşi de acolo, pieriserăm subit, prin extincţie, lăsând loc unei... puternice comunităţi maghiare), dar şi peste Botoşani ("Botosan"), Suceava ("Szucsava"), Piatra Neamţ ("Kasracsonko"), Bacău ("Bako"), Vaslui ("Vaszlo"), Focşani ("Foksany"), Galaţi ("Galac") etc. Cât despre judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, ele erau separate de restul ţării printr-o linie albă, deoarece formează, cică, "Ţara Secuilor" ("Szekelyfold")!

Poate că autorităţile române ar trebui să-i întrebe de sănătate pe cei care au făcut această hartă mârşavă - Retvari Laszlo şi Hajdu-Moharos Jozsef - în numele "Asociaţiei Ceangăilor Maghiari din Moldova". Dar, să ne întoarcem la film, despre care realizatoarea, Zsofia Vitezy, pretindea că a fost doar montat de ea, în vreme ce imaginile brute ar fi fost captate, cu camera de luat vederi, chiar de copiii ceangăi care apar în documentar. O minciună sfruntată. La o privire atentă, se observă că unele secvenţe sunt filmate nu cu una, ci cu două camere, simultan, din unghiuri diferite, iar calitatea înregistrării este una profsională, ceea ce arată: 1) că nu s-a folosit o aparatură de amatori, ci, probabil, BETA CAM, sau chiar echipamente tehnice din cinematografie; 2) cu excepţia câtorva cadre scurte, restul peliculei a fost filmată de cameramani profesionişti. De fapt, aşa-zisul "documentar" (sau "document" - pentru că sunetul e "sincron", fără comentarii, din off, adăugate în faza de post-procesare) reprezintă o făcătură ordinară, de la un cap la altul. Premiza de la care se pleacă, "Ceangăii sunt maghiari", fiind falsă, concluizia nu poate fi decât la fel de falsă. Afirmaţia conform căreia în România trăiesc 60.000-70.000 de ceangăi vorbitori de limbă maghiară este aberantă. La recensământul din 1992, au fost înregistraţi 2.062 de ceangăi, iar la cel din 2002 - 1.266. Dintre aceştia, majoritatea au declarat că limba lor maternă este cea română.

În disperare de cauză, lobby-ul maghiar a preparat o reţetă pentru dezinformarea comunităţii internaţionale (este al doilea demers important, după cel de la Consiliul Europei, din 2001, când, la iniţiativa deputatei finlandeze Tytti Isohookana-Asunmaa, s-a adoptat un Raport plin de inepţii cu privire la "minoritatea culturală a ceangăilor din România").

Iată cum se face totul ca la carte! Se ia o localitate mică, Puştina, din judeţul Bacău, şi se deşiră tot felul de poveşti de adormit copiii. Cazul e cunoscut, şi nu prea. Acum câtva timp, o oarecare Asociaţie "Sf.Ştefan" a solicitat Bisericii Catolice ca, în respectivul cătun, slujbele să fie oficiate în limba maghiară. Numai că însuşi episcopul romano-catolic din Iaşi, Petru Gherghel, s-a pronunţat ferm împotriva unei asemenea soluţii, replicând, pe bună dreptate!, că ceangăii nu sunt unguri, ci români maghiarizaţi. Acum, chestiunea "persecuţiei religioase" este readusă în discuţie. Preotul catolic refuză, cică, să oficieze slujba de înmormântare a ceangăilor, care au vorbit ungureşte în timpul vieţii etc., etc. dar poeziile şi cântecele interpretate de copii, la comandă, în faţa camerei de filmat, nu reuşesc să ne convingă de faptul că ceangăii sunt maghiari. La târg, toată lumea vorbeşte româneşte. La disco-bar, se aud, pe fundal, melodii populare româneşti. Femeile poartă ii cu motive româneşti. Unii dintre copiii ceangăi nu se pot abţine să vorbească româneşte, aşa că, din când în când, scapă câte un cuvânt în adevărata lor limbă maternă: "Unde?", "Cine?" etc. O fetiţă se laudă cu o felicitare artizanală pe care a făcut-o, de sărbători, cu mânuţa ei. Numai că pe aceasta scrie, în româneşte: "La mulţi ani!". Nişte "maghiari" care se plâng că sunt "izolaţi" şi supuşi "românizării forţate" s-ar felicita, unii pe alţii, în ... limba română? Cu siguranţă, nu. Am ieşit dezgustat din sală, după vizionarea acestui film absolut stupid, care falsifică grosolan realităţile din România ...

Domnul Nini Săpunaru:

Stimaţi colegi,

În România, justiţia a început să funcţioneze. Şi o face bine. Ultimele cazuri ale liderilor P.S.D. trimişi în judecată sunt exemple clare că lucrurile în justiţie merg pe un drum bun.

De multe ori, în ultimele luni, de la această tribună am făcut nenumărate intervenţii legate de neregulile care se petrec în judeţul Vrancea. Aştept ca şi în această zonă, organele de justiţie să-şi facă datoria.

Zilele trecute am intrat în posesia unor documente care evocă fapte de o gravitate deosebită petrecute în 1993, de o serie de persoane care la vremea respectivă se aflau în aria de influenţă şi în cercul mafiot creat de baronul Marian Oprişan.

Astfel, discutăm despre Horia Furtună, apropiat al lui Marian Oprişan în prioada în care acesta din urmă era doar un aspirant către poziţiile-cheie din judeţ.

Astfel, prin utilizarea unor tertipuri şi prin alte mijloace nu tocmai "ortodoxe" Horia Furtună a reuşit, aşa cum reiese din actul de control al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, păgubirea statului român cu aproximativ 1.100 ha ce au aparţinut înainte de 1989 fostului I.A.S. Focşani, prin trecerea acestora în mod ilegal din domeniul public al statului în proprietatea unei firme private.

În judeţul Vrancea, afacerea "AGROIND", aşa cum este ea denumită, este cunoscută de toată lumea, ca de altfel şi autorul său: Horia Furtună.

De asemenea, foarte cunoscute sunt relaţiile între Furtună şi Oprişan, deşi primul a părăsit corabia P.S.D.-ului şi a mers către alte zone care i-au permis să-şi continue cariera politică. Cu toate acestea, oricine în Vrancea cunoaşte legăturile dintre Furtună şi Oprişan.

În speranţa că demersurile mele nu sunt în zadar şi că lupta împotriva corupţiei va cotninua până la capăt, pentru că în mod vizibil în timpul guvernării P.S.D. organele de justiţie vrâncene au închis ochii în ceea ce priveşte aceste abuzuri, închei prin a considera această intervenţie a mea un nou semnal de alarmă asupra unor aspecte nu tocmai normale care se petrec în Vrancea.

Domnul Marius Iriza:

În anul 1975 s-a dat în folosinţă clădirea în care funcţionează actuala Grădiniţă nr.7 din Reşiţa. Această clădire a fost construită de Inspectoratul Şcolar, în colaborare cu Direcţia Sanitară, şi conform practicilor vremii, la construirea acestui imobil a fost folosită şi munca voluntară. Pe parcursul anilor, generaţii de copii au crescut în acest loc, iar acum unii dintre ei sunt părinţii preşcolarilor care frecventează această grădiniţă.

În anul 1992, actualul proprietar, UCMR, a obţinul imobilul, în urma unui proces purtat cu Primăria Reşiţa, ca urmare a faptului că a cedat Administraţiei Publice Locale un alt imobil în care, la acea dată, funcţiona Leagănul de copii.

Conducerea Uzinei Constructoare de Maşini Reşiţa, actualul proprietar al clădirii, împreună cu Primăria Reşiţa, au stabilit de comun acord ca grădiniţa să elibereze clădirea la sfârşitul lunii iunie 2006, deşi la Serviciul de Urbanism Reşiţa aceasta este declarată ca unitate publică - grădiniţă, prin Regulamentul local de urbanism aprobat, conform legii, de Consiliul Local.

Din anul 2000, personalul grădiniţei a fost preluat şi salarizat de Primăria Reşiţa. Un mare semn de întrebare ridică şi faptul că, surprinzător, de 2 ani de zile primăria plăteşte şi chirie, aproximativ 5.000 de euro lunar. Toate acestea cu atât mai mult cu cât agentul economic proprietar legal al clădirii a fost iertat de datoriile acumulate la bugetul local, în valoare de aproape 9 miliarde de lei, chiar dacă atunci era momentul ideal de a intra în posesia clădirii, prin compensare.

În ultimii 14 ani autorităţile locale şochează prin dezinteresul faţă de soarta copiilor care locuiesc în această zonă. Deşi era ştiut faptul că va veni ziua în care proprietarul va revendica clădirea, nimeni nu a fost interesat de locul unde vor fi mutaţi cei peste 120 de copii care frecventează grădiniţa cu program prelungit.

Singura soluţie văzută de edilii reşiţeni este ca la adoptarea bugetului local să se aloce întreaga sumă de bani necesară construirii unui nou sediu. Variantă care scoate din buzunarul contribuabililor o sumă care nu ar fi fost necesară în cazul în care autorităţile locale ar fi dat dovadă de mai multă responsabilitate şi profesionalism.

Domnul Marius Rogin:

"Evanghelizarea PSD-ului"

Ultima perioadă de timp a adus o serie de schimbări în sânul Partidului Social Democrat, schimbări la care cetăţeanul de rând, obişnuit să trăiască familiarizat cu noţiunea de corupţie, nici n-ar fi îndrăznit să se gândească în urmă cu ceva timp. Toate aceste autosuspendări la care am asistat în ultimul rând, în cadrul "celui mai puternic partid de opoziţie" din România, au reuşit să declanşeze în cadrul lui lupte din ce în ce mai ambiţioase, de obţinere a unor funcţii. Nu că ne-ar mira acest fapt. Cunoaştem cu toţii gustul aparte al colegilor PSD-işti pentru funcţiile înalte, de pe care şi căderile sunt foarte periculoase însă.

O dată cu ieşirea din ecuaţie a celor doi mari capi de partid, Adrian Năstase şi Dan Ioan Popescu, au rămas libere scaune mult dorite de alte nume de vază din partidul mai sus numit, de care acesta nu duce lipsă. Iată că şi organizaţia PSD Bucureşti a reuşit să stârnească lupte importante între primarul "care este" şi domnul Codrin Ştefănescu. Dacă iniţial cel care doreşte o evanghelizare a PSD-ului şi-a subliniat susţinerea întregii organizaţii PSD Bucureşti pentru problematicul Dan Ioan Popescu, susţinere extrem de importantă în momentele dificile, ca cel prin care trece domnia sa, iată că la nu foarte mult timp, primarul Sectorului 5 tânjeşte după scaunul şefului său şi mai mult decât atât, îşi aduce chiar susţinători la sediul central al partidului.

Ţin să readuc în faţa domniilor voastre un fapt care a cam ieşit din atenţia conducerii PSD-ului. Nu cu foarte mult timp în urmă, domnul Marian Vanghelie apărea în presa românească asociat cu nume ca cele implicate în "Dosarul Cămătarilor", de ajutorul cărora se pare că a beneficiat în momentele potrivite. Confesiunile lui Ion Balint cu privire la ajutorul material pe care i l-a dat lui Vanghelie, şi implicit celor din PSD, sunt zdrobitoare. Nu mai puţin de 400 000 euro au intrat în graţiile primarului "care este".

Este evident pentru toată lumea că Marian Vanghelie a început lupta pentru vânarea funcţiei de preşedinte PSD Bucureşti, încercând în acest moment să profite de problemele pe care le are Dan Ioan Popescu cu justiţia. Am dori însă să-l întrebăm pe domnul preşedinte Mircea Geoană cum îşi propune să refacă imaginea şifonată a partidului, din aceste momente? Ce fel de oameni intenţionează să promoveze pentru a îmbunătăţi această imagine? Pe cei asemeni primarului "care este", implicaţi în scandaluri de cămătărie? Este, trebuie să recunosc, o adevărată evanghelizare a PSD-ului, care nouă ne prieşte din plin.

Preluarea conducerii PSD Bucureşti de către Sorin Oprescu, cel care, după cum vă amintiţi, a refuzat lupta directă cu Adriean Videanu pentru primăria Bucureşti, ascunzăndu-se în spatele primarului "care este", doreşte acum "refacerea" segmentului de disciplină de la PSD Bucureşti, acolo unde între cei mai "indisciplinaţi" se află tocmai primarul Vanghelie, care acum trebuie vindecat de către doctorul Oprescu.

Iată-l pe domnul preşedinte Mircea Geoană într-o poziţie ingrată: nu poate să renunţe la Marian Vanghelie, care ameninţă cu plecarea din partid, nu numai a lui, ci şi a altora, dar are nevoie şi de acesta, că doar aduce voturi partidului.

Vom urmări cu mult interes modul cum PSD-ul va reuşi să-şi refacă imaginea. În acest moment are ocazia de a-şi dovedi în faţa cetăţenilor intenţiile şi coechipierii pe care şi-i va lua în echipa schimbării.

Cum un vechi proverb românesc spune însă că cei care se aseamănă se adună, cred că deznodământul este cam previzibil şi tipic lor.

Se va lepăda de mercenari sau va merge mai departe alături de ei, că doar sunt adevăraţi bărbaţi.

Frumoasă evanghelizare!

Doamna Minodora Cliveti:

Sănătatea copiilor nu aşteaptă!

Deunăzi am aflat că în România anului "Marii Reforme din Sănătate" promovată de Ministrul Nicolăescu cu zelul unui şcolar care a reuşit, în sfârşit, să înveţe lecţia pe de rost şi cu entuziasmul unui copil care a primit o jucărie nouă, mii de copii aşteaptă (ca pe vremuri părinţii şi bunicii lor la "tacâmuri" şi "adidaşi"), proteze pentru mâini, picioare, şold, proteze auditive şi oculare, ghete ortopedice, corsete.

Incredibil, dar adevărat!

Cu toţii sunt înscrişi pe listele de aşteptare de la Casele de Asigurări de Sănătate şi speră.

Speră că îşi va aminti şi se va "milostivi" de ei ministrul sănătăţii. Speră că nu vor trece ani buni până când acesta va afla problemele reale, nu închipuite, ale sistemului. Speră ca aşteptarea lor să fie de scurtă durată şi să nu aibă nimic comun cu cinismul unor "contabili cu mânecuţe portocalii", care le sacrifică chiar şi copilăria pentru a face economii la capitolul "Proteze-orteze şi dispozitive medicale" şi a investi "profitabil" în proiecte clientelare.

E cazul, deci, ca domnul ministru al sănătăţii, adept al medicinei preventive, şi nu curative, să se trezească şi să se grăbească, copiii cresc repede şi nu uită!

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Cum de-i posibil aşa ceva?

Motto:

Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim,

Dar ce greu e să-nţelegem ceea ce citim...

Statul de drept. Sintagma defineşte acea situaţie, caracteristică unei democraţii funcţionale, în care regulile (conţinute în Constituţie, legi şi alte reglementări subsecvente) sunt respectate de autorităţi şi persoane (fizice sau juridice), autorităţile asigurând aceasta prin îndeplinirea rolului şi responsabilităţilor conferite de lege... Teza din Constituţie potrivit căreia "Nimeni nu este mai presus de lege" este punctul de plecare care fundamentează statul de drept. Principiul separaţiei puterilor în stat este o altă premisă, alături de principiul controlului şi echilibrului puterilor din stat. Dar ca statul de drept să existe trebuie ca toate cele amintite anterior să fie probate în practică, nu doar să rămână literă (moartă!) în texte de lege... De multe ori clasa politică se amăgeşte, oferind poporului circ, în speranţa că va reuşi să estompeze propriile defecte sau, mai grav, să distragă atenţia de la propriile infracţiuni, atunci când (din când în când!) este prinsă cu mâţa-n sac! Dar cel mai grav atentat la statul de drept îl constituie acţiunea deliberată de a nu respecta prevederile legale de către persoane care ocupă funcţii de decizie în structurile de putere. Nu puţine au fost situaţiile în care, urmărind interese nelegitime, uzând de poziţie, persoane aflate în fruntea unor autorităţi ale statului dau cu tifla şi ... durându-i în cot de lege, de statul de drept etc. decid să facă exact cum vor, nu cum cere legea.

Frizând absurdul, "motivaţia" abuzurilor este pusă pe seama dificultăţii de a citi şi interpreta textele legilor, scrise în dulcea limbă română, şi în diversitatea "înţelesurilor" pe care "cititorul" le descoperă... Uşurinţa cu care "mărimile zilei" pot face din alb negru şi invers, pentru a-şi motiva acţiunile, devine emblematică! Astfel, prevederile imperative sunt interpretate a fi opţionale, negaţiile ca fiind afirmaţii...

Dintre situaţiile petrecute anterior, şi care se încadrează în acest tip de comportament, voi aminti doar un singur caz: lovitura de stat iniţiată de domnul Emil Constantinescu în momentul în care emitea Decretul prezidenţial de revocare a primului-ministru Radu Vasile. Faptul că nu avea această prerogativă, faptul că a provocat un incident constituţional, că în România (proaspăt acceptată la negocierile de aderare la Uniunea Europeană) două persoane revendicau funcţia de şef legitim al guvernului, n-a mai contat... A contat doar ambiţia de a "demonstra" cine-i "şeful"! Incidentul cu pricina, soluţionat la acea vreme printr-o negociere "politică" între protagonişti (care în final "au bătut palma"), a produs efecte pe care personal le consider nefericite şi care s-au materializat cu prevederea din Legea de revizuire a Constituţie nr. 429/2003 care stipulează (expres!) că Preşedintele nu-l poate revoca pe primul-ministru (Art. 107, alin. (2) din Constituţia revizuită, aprobată prin referendum în 2003). Faptul că şi până la revizuire acest lucru era interzis Preşedintelui, că soluţia convenită în 1999 între domnii Emil Constantinescu şi Radu Vasile a fost de a respecta (sic!) Constituţia şi de a se apela la instituţia demisiei pentru a ieşi din impas... a fost uitat! Cei care au insistat ca Legea de revizuire să conţină expres prevederea amintită nu şi-au mai amintit de demisia pe care Preşedintele de atunci, Emil Constantinescu, i-a cerut-o primului-ministru, Radu Vasile, şi de faptul că acesta chiar a scris-o, a semnat-o şi şi-a înantat-o! Situaţia comică, la acel moment, creată de împrejurarea prin care Preşedintele, cel care semnase Decretul de revocare, se adresa celui proaspăt revocat şi-i cerea demisia dintr-o funcţie pe care nu i-o recunoştea, nici nu mai contează!

Cel mai recent caz de aceeaşi factură este abuzul săvârşit de către preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase, în încercarea de a se sustrage procedurilor de investigare, provocând în fapt o mică lovitură de stat. În dispreţ faţă de prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, refuzând să-şi îndeplinească rolul şi responsabilitatea conferite funcţiei pe care o deţine, domnul Adrian Năstase s-a umplut de ridicol în momentul în care, abuzând de funcţia deţinută, a decis să supună la vot dacă legea (în sensul ei mai larg, aici fiind vorba de teze constituţionale şi prevederi ale Regulamentului) urmează să fie respectată sau nu! Cum în acel moment, în Biroul permanent, cei dispuşi să se substituie legii erau mai mulţi decât cei dispuşi să respecte legea, a ieşit ceea ce ... a ieşit! Bineînţeles, fapta în sine se constituie într-o nouă infracţiune, care nu face altceva decât să mai adauge una în colecţia fostului prim-ministru.

Cetăţeanul, martor şi spectator al acestor "evenimente", poate întreba pe bună dreptate: Cum de-i posibil aşa ceva? Iată că (vai!) este posibil... Dar pot să-l asigur că într-un stat de drept aşa ceva n-ar fi posibil! Dar cum nu trăim (încă!) într-un stat de drept, iată că este posibil... aproape orice! Cel care trebuie să aplice legea, în cazul de faţă domnul Adrian Năstase, înţelege cum vrea, sau cum îi convine, ceea ce "spune" Constituţia şi Regulamentul Camerei Deputaţilor. Din păcate, nu-i pentru prima dată când cel care deţine Puterea, acţionînd doar în propriul interes, înfrânge legea şi comite o mică lovitură de stat! Mi-aş dori ca aceasta să fie ultima! Mi-ş dori ca cei care deţin puterea să înţeleagă un lucru banal: puterea trebuie exercitată numai în beneficiul celui care n-o are, adică a Cetăţeanului! Dacă acest elementar lucru nu este înţeles, atunci ne vom mai întâlni cu astfel de abuzuri, cu alte şi alte "mici lovituri de stat" şi vom putea vorbi despre orice, dar despre democraţie, stat de drept, egalitatea cetăţenilor în faţa legii etc. etc., în nici un caz!

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

"Să trăiţi bine!"

Pe timpul lui Ceauşescu se măsluiau datele statistice, ca să reiasă că românii o duc din ce în ce mai bine.

Acum nu se mai măsluiesc, traiul bun se clamează prin metode mai subtile.

De exemplu, anumite cifre se calculează, dar nu se publică. Coşul minim de consum, de pildă. Cu ani în urmă, valoarea acestuia se publica trimestrial de către Institutul Naţional de Statistică, conform prevederilor legale.

Acum, doar sindicatele mai anunţă din când în când cât a ajuns coşul. Ultima valoare a coşului minim de consum pe care au obţinut-o este 9 milioane de lei, ceea ce ar trebui să ducă la un salariu minim de circa 5 milioane de lei. Nu sunt date oficiale, aşa că actualii guvernanţi nu le iau în seamă.

Pe de altă parte, anumite subiecte nu pot fi ignorate, prin urmare, datele se calculează, se publică, dar într-un mod care nu conţine nici o informaţie utilă. Rata şomajului, de pildă. În România e atât de mică încât ar trebui să le dăm lecţii vest-europenilor, care nu sunt în stare să ajungă la performanţele noastre.

Cifra, calculată de A.J.O.F.M., nu reflectă însă numărul şomerilor aşa cum sunt ei definiţi în dicţionarul limbii române, ci numărul celor care trec periodic pe la oficiile agenţiei să declare că sunt şomeri. Cum românii, după ce termină perioada în care încasează indemnizaţia de şomaj, n-au de ce să mai treacă pe la oficii, rata şomajului este mică.

Dar cea mai perfidă metodă de măsluire este abaterea atenţiei de la problemele reale prin tot felul de jocuri de lumini.

Un reflector este pus pe termopanele lui Năstase, altul pe dosarul plin de vicii de procedură al arestării lui Patriciu.

Dar, dincolo de aceste flash-uuri, din întunericul sărăciei se revarsă inevitabil facturile la gaz, curent şi celelalte utilităţi.

În aceste condiţii, îndemnul electoral "Să trăiţi bine!" a coborât mult sub limita cinismului electoral.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Printr-o Hotărâre de Guvern adoptată luna trecută, Guvernul a stabilit noi atribuţii pentru Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor, prin modificarea şi completarea H.G. nr.198/2002 privind înfiinţarea ANSIT.

Astfel, ANSIT va derula programe pentru copiii şi tinerii cuprinşi într-o formă de învăţământ a sistemului public sau acreditată, va organiza evenimente şi activităţi extraşcolare pentru aceştia, în parteneriat sau cu participarea unei instituţii de învăţământ acreditate conform legii.

ANSIT va facilita, de asemenea, accesul tinerilor, al structurilor guvernamentale de şi pentru tineret din România la programele de asistenţă şi la fondurile special destinate susţinerii activităţilor de tineret în domenii precum: informare şi consultanţă pentru tineri, cooperare internaţională în domeniul cercetării pentru tineret, formarea personalului în domeniul activităţii de şi pentru tineret.

Asistenţa de specialitate pentru implementarea programelor guvernamentale de cooperare internaţională în domeniul tineretului, informării tinerilor, cercetării problemelor tineretului, va fi asigurată de către ANSIT, conform înţelegerilor încheiate de autorităţile române cu cele similare din alte ţări, sub coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Tineret.

Credem că această hotărâre este bine venită având în vedere că se urmăreşte sporirea atribuţiilor principale ale ANSIT.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Parlamentul, ce a fost, ce a rămas şi ce este de făcut..."

De la Platon şi Aristotel încoace, filozofii politici s-au întrebat mereu care este cel mai bun dintre toate sistemele de guvernare sau, altfel, care este cel mai puţin rău. Până acum, asocierea dintre o democraţie parlamentară şi o societate liberală s-au dovedit a fi alegerea potrivită.

Parlamentul este o instituţie mai veche decât îşi pot închipui mulţi dintre dumneavoastră. Althing, adunarea legislativă a Islandei, datează din 930, iar Tynwald-ul din Isle of Man cam tot de pe atunci.

Putem vorbi despre un Parlament Britanic începând cu secolele XIII-XIV, iar renumele şi tradiţia acestuia vă sunt bine cunoscute. Rolul parlamentului într-un stat democratic este unul crucial. El este parte din celebra balanţă a puterilor, temperează executivul sau creează cadrul legislativ al unui stat.

Pe lângă toate acestea, să nu uităm că este organul suprem într-un stat. Am ales să vorbesc astăzi despre parlamente şi în special despre cel al României pentru un motiv foarte simplu. Instituţia pe care noi o reprezentăm este căzută complet în dizgraţie.

Probabil că 8 români din 10 vor spune că aici, în Palatul Parlamentului, zac burtoşii, imoralii, corupţii, traseiştii, oportuniştii, inculţii şi leneşii care nu vor sub nici o formă să ofere României o guvernare mai bună.

Ştim cu toţii că această afirmaţie este nefondată. Dar la fel de bine ştim că mulţi dintre cei care au şezut în aceste scaune în ultimii 16 ani sau unii dintre cei care şed şi acum se potrivesc perfect definiţiei pe care am oferit-o mai sus.

Uneori, îmi vine greu să cred că ne ocupăm de aceleaşi treburi de care acum un secol se ocupau oameni ca Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, I.C.Brătianu sau Vasile Boerescu. Unii dintre ei şi-au permis să trântească uşile la Paris sau la Berlin. Câţi dintre dumneavoastră mai au tăria să facă astăzi acelaşi lucru? Că le suntem inferiori până la unul, mie îmi este foarte clar. Că nu îi vom putea egala vreodată îmi este din nou la fel de clar.

Putem găsi mereu explicaţii, ne putem erija oricând... Jumătate de secol de comunism a tăiat în carne vie în poporul român, în statul român, în cultura română. Handicapul pe care boala marxist-leninistă l-a adus României este greu de recuperat.

După 1989, am avut guvernări proaste. Asta nu o spun eu. Citiţi presa străină sau aruncaţi o privire asupra Poloniei, Ungariei sau Cehei. Sunt cu toţii vecini ai noştri loviţi de comunism şi care astăzi sunt mult mai departe. Dar nu explicaţii caut eu aici. Nici nu vreau să găsesc vinovaţi.

Vă propun în schimb ca de azi înainte să redăm demnitatea acestei instituţii care poartă numele de Parlament al României. Haideţi să încercăm măcar să ne apropiem de marii oameni politici ai României. Vă propun să legiferăm nu de dragul de a legifera, ci pentru că suntem conştienţi de importanţa acestui act. Să facem lucrurile aşa cum trebuie ele făcute.

Integrarea în Uniunea Europeană nu va însemna nimic fără o integrare reală, în valorile culturale occidentale. Vom construi castele de nisip care se vor prăbuşi la prima criză europeană. Iar cine crede că de acum înainte va fi pe veci pace şi linişte în Europa, nu a mai deschis de mult o carte de istorie.

Nu ştiu cum se face, dar multe discuţii ajung la momentul decembrie 1989. Revoluţie sau lovitură de stat, nici nu mă interesează. Este treaba istoricilor să dea verdictul. Dar ştiu că în acele zile nebune, fără să ştie ce se întâmplă "sus", zeci de mii de români au ieşit în stradă. Mulţi au murit pentru libertate şi pentru o Românie mai bună.

Ne-am văzut semenii bucurându-se de căderea Ceauşeştilor şi cu ochii plini de speranţă pentru viitor. Cu regret o spun, dar clasa politică românească a spulberat de multe ori speranţele acestor oameni.

Cred că este cazul să le demonstrăm că putem guverna mai bine. Cred că este cazul să le redăm speranţa. Vreau să pot spune oriunde în ţara asta că sunt deputat în Parlamentul României, fără ca interlocutorii mei să întoarcă privirile şi să surâdă cu tâlc. Este foarte târziu pentru aşa ceva. Dar vă îndemn să nu aşteptăm până va fi prea târziu!

Domnul Ion Stan:

"Spre o Românie neostalinistă"

Declaraţie politică asupra Ordonanţei de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.

România, sub guvernarea monstruoasei coaliţii democrat-liberale, este ameninţată de instaurarea unei noi dictaturi.

Dictatura bunului plac, a abuzului, ilegalităţilor şi dispreţului faţă de valorile democraţiei şi a violării sistematice a Constituţiei.

Ordonanţă de urgenţă după ordonanţă de urgenţă, vădit anticonstituţionale, sunt adoptate de un guvern ahtiat după o putere discreţionară, inclusiv prin şantajarea trecutului de care ar trebui să ne despărţim râzând, şi nu cu dorinţa încrâncenată de a perpetua "lupta de clasă", continuând etichetările, lustraţia şi culpabilizarea pe criteriul ideologic al apartenenţei la un sistem politic abolit ori al exercitării unor profesii sau ocupaţii conforme legilor locului şi timpului, într-un stat recunoscut şi respectat în comunitatea internaţională şi cu drepturi depline în Organizaţia Naţiunilor Unite.

Am numit Ordonanţa de urgenţă nr.148 din 14.11.2005 privind unele măsuri pentru asigurarea continuităţii activităţii C.N.S.A.S. şi Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.

Prima ordonanţă a modificat o dispoziţie a unei legi organice, anulând un atribut din competenţa exclusivă a Parlamentului, anume acela de a hotărî prelungirea duratei de aplicare a Legii nr.187/1999.

Cu alte cuvinte, Executivul şi-a arogat, cu de la sine putere, să se substituie Legislativului, încălcând flagrant principiul constituţional al separaţiei puterilor şi tulburând echilibrul care stă la baza stabilităţii social-politice care, potrivit legii, este o componentă fundamentală a siguranţei naţionale.

Adevăratele intenţii ale Guvernului în ceea ce priveşte prelungirea duratei de aplicare a sus-amintitei legi şi de funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au fost devoalate o dată cu adoptarea celei de-a doua ordonanţe de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.

Dar, până la comentarea intenţiilor şi scopurilor urmărite de Guvern, se impune să observăm aspectele de neconstituţionalitate şi dispoziţiile în vădită contradicţie cu alte legi, pe care sus-numita ordonanţă de urgenţă le conţine.

În primul rând, care era interesul naţional periclitat, care să impună o ordonanţă de urgenţă în chestiunea defunctei securităţi, desfiinţate "de jure" şi "de facto" la 30 decembrie 1989? Nici unul.

Naţiunea română nu are o astfel de prioritate şi este mai realistă decât unii dintre cei pe care i-a trimis să o reprezinte în Parlament, iar guvernul investit doar de o parte a reprezentanţilor poporului nu se poate substitui atribuţiilor legislativului.

În al doilea rând, scopul modificărilor şi completărilor aduse de guvern legii în cauză nu vizează deconspirarea securităţii ca poliţie politică, ci crearea premiselor de divizare, subordonare şi aservire politică, prin şantaj, a unor segmente ale serviciilor de informaţii.

În al treilea rând, cele mai semnificative completări au ca scop un acces nelimitat, la "toate tipurile de informaţii", ceea ce intră în flagrantă contradicţie cu dispoziţii esenţiale ale Legii nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, care reglementează, restrictiv, accesul la informaţiile clasificate, strict subordonat principiului "necesităţii de a cunoaşte".

În al patrulea rând, textele criticate ale ordonanţei de urgenţă confundă impardonabil unităţile de măsură pentru accesul la informaţiile de interes public cu unitatea de măsură a accesului la informaţiile clasificate, care este nevoia de protecţie a unui interes naţional.

Aşa, de exemplu, ordonanţa de urgenţă în cauză, pe lângă faptul că aduce o inovaţie juridică în premieră mondială, reglementând drepturi pentru persoane care nu se află în raporturi de cetăţenie cu statul român, doar pe considerentul că sunt cetăţeni ai statelor membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord.

Cu alte cuvinte, extremişti şi terorişti germani, italieni sau spanioli, care au dosare grele privind activităţile desfăşurate şi în România în serviciul organizaţiilor teroriste "2 Iunie" şi "Baader Meinhoff" ori a "Brigăzilor Roşii" sau "E.T.A." pot să-şi vadă dosarele, să identifice ofiţerii şi informatorii cu a căror contribuţie au fost aduşi în faţa justiţiei, şi să înceapă vânătoarea şi lichidarea lor.

Văduvele şi orfanii vor rămâne în grija domnului Tăriceanu.

Domnul prim-ministru are, însă, în această dosariadă şi interese mult mai aproape de propria cămaşă. El speră că va găsi în arhivele secrete la care şi-a dat, cu de la sine putere, "acces neîngrădit" piese de rezistenţă care să-l protejeze în confruntarea cu Traian Băsescu.

După ce ministrul liberal al apărării naţionale i-a raportat că în arhivele securităţii preluate de armată au făcut alţii, înaintea sa, "tabula rasa", primul-ministru, consiliat de nişte pseudo-istorici, interesaţi de devalizarea arhivelor în folosul propriei producţii de literatură pseudo-ştiinţifică, a luat neinspirata decizie de a folosi muniţia securităţii în războiul cu Preşedintele României.

În al cincilea rând, ordonanţa de urgenţă conţine aberaţia juridică de exonerare de obligaţia asigurării protecţiei informaţiilor clasificate "secrete de stat" sau "secrete de serviciu" în cadrul audierilor de către Colegiul Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Ce este şi pe cine reprezintă acest Colegiu, pentru a avea prerogative ce lipsesc Parlamentului şi pe care nu le mai are de la un timp nici Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în ansamblul său?

În al şaselea rând, ordonanţa de urgenţă a fost redactată şi emisă cu încălcarea vădită a dispoziţiilor art.24 al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece soluţiile legislative adoptate nu au realizat o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare.

Astfel, art.5 modificat, potrivit căruia prin "poliţie politică" se înţelege "toate acele structuri şi activităţi (...) care au vizat (...) menţinerea puterii totalitar-comuniste", devine un text echivoc, putând fi interpretat că a făcut poliţie politică şi muncitorul care şi-a îndeplinit sarcinile de plan, fiindcă, în acest fel, a consolidat baza economică a regimului, contribuind implicit la sprijinirea menţinerii acestuia.

Cel puţin în aceeaşi măsură, ar putea intra sub incidenţa noilor prevederi ale legii educatorii şi dascălii care au contribuit la educarea şi formarea generaţiilor de după 1945 şi care au constituit baza organizaţiilor de masă, în numele cărora s-a exercitat "dictatura proletariatului", iar, ulterior, "democraţia şi unitatea socialistă".

În al şaptelea rând, dispoziţiile art.17 alin.2 încalcă un principiu fundamental al dreptului, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".

Ce spun dispoziţiile modificate ale sus-menţionatului articol? "În cazul ofiţerilor de informaţii care au făcut poliţie politică, vor fi sesizate organele de justiţie cu privire la încălcarea prevederilor legale."

Un prim comentariu: care prevederi legale? Cele în vigoare la data săvârşirii faptelor? Exclus, fiindcă cei vinovaţi de încălcarea legilor răspundeau penal şi atunci, exemplele în acest sens, fiind numeroase.

Este de notorietate că fostul ministru de interne, Alexandru Drăghici, a reuşit să determine înfiinţarea unui tribunal pentru judecarea abuzurilor şi ilegalităţilor săvârşite de angajaţii Ministerului Afacerilor Interne, iar cazuistica soluţionată de acest tribunal este tocmai sursa de inspiraţie a recentei ordonanţe de urgenţă a Guvernului Tăriceanu şi sarea şi piperul tezei de doctorat a consilierului domniei sale pentru securitate naţională, Marius Oprea, căruia i se pun la dispoziţie informaţii clasificate, fără a fi avizat de O.R.N.I.S.S...

Un al doilea comentariu: legea modificată extinde verificările şi atestarea actelor de poliţie politică şi în ceea ce priveşte persoanele cu competenţe decizionale, juridice şi politice, foştii militari etc.

Apare firească întrebarea: "De ce numai ofiţerii de informaţii trebuie să răspundă penal, în temeiul căror prevederi legale şi pentru ce fapte, fiindcă infracţiunea de "poliţie politică" nu este prevăzută de nici o lege"? În plus, aceştia s-au aflat permanent "sub ordinul legii", situaţie ce-o exonerează de răspundere în raport cu prevederile legii prezente.

În al optulea rând, a fost lărgită, în mod nejustificat şi aberant, categoria persoanelor care ar urma să facă obiectul verificărilor, respectiv "personalul diplomatic şi consular, prodecani, secretari ştiinţifici de facultate, şefi de catedră, preoţii şi asimilaţii lor de la parohiile din ţară şi din străinătate (...)"

În aceste situaţii, nu mai poate fi vorba de interesul deconspirării securităţii ca poliţie politică, ci de o bază de atac pentru un război axiologic, deoarece sunt vizate zonele valorilor politice, morale şi religioase ale naţiunii române, cu efecte negative pentru securitatea naţională şi viitorul ţării, greu de anticipat şi de gestionat.

În al nouălea rând, prevederile referitoare la accesul membrilor C.N.S.A.S. la arhivele fostei securităţi sunt de natură să contravină Recomandării C.E.D.O. în cazul Rotaru împotriva României, capitolul Justificarea încălcării, paragraful 57, subparagrafele 3 şi 4 (art.45 dispune că S.R.I. va prelua în păstrare şi folosire arhivele care au aparţinut fostelor organe de informaţii care au avut competenţe pe teritoriul României...

Curtea observă că acest art.45 din Legea nr. 14/1992 nu include nici o dispoziţie explicită şi detaliată cu privire la persoanele autorizate să consulte dosarele, natura dosarelor, procedura care trebuie urmată şi modul în care pot fi utilizate informaţiile obţinute).

Concret, în anul 2002, prin Legea nr.182/2002 s-a reglementat ceea ce C.E.D.O. cerea României, iar actuala modificare a Legii nr. 187/1999 este de natură să introducă posibilitatea utilizării discreţionare a datelor şi informaţiilor din arhive fără ca acest fapt să fie necesar într-o societate democratică, aşa cum dispune art.8 alin.2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art.53 din Constituţia României, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale etc.

În al zecelea rând, după 16 ani de la abolirea regimului totalitar - comunist şi după şase ani de funcţionare ineficientă şi extrem de costisitoare a C.N.S.A.S.-ului, Guvernul, în necunoştinţă de cauză asupra suferinţelor şi priorităţilor naţionale reale, încearcă o nouă diversiune, de pe urma căreia vizează să obţină capital politic în beneficiul unui partid.

O asemenea atitudine este iresponsabilă, fiindcă ea implică politizarea serviciilor de informaţii pentru securitate şi scoaterea lor de sub controlul şi coordonarea prevăzute de Constituţie, pentru a deveni instrumentele de putere personală ale primului-ministru, nu în folosul naţiunii, ci a partidului pe care-l reprezintă.

În concluzie, urmând modelul altor state care, în mod raţional, au considerat că problemele trecutului aparţin istoriei, considerăm necesar ca Parlamentul României să respingă cele două ordonanţe de urgenţă, să abroge Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică şi să adopte o nouă lege, prin care să se înfiinţeze, pe lângă Institutul de Istorie al Academiei Române, un "Centru de studii şi documentare asupra regimurilor politice totalitare din România".

Centrul menţionat să fie constituit prin reorganizarea şi comasarea Institutului pentru Studierea Totalitarismului, Institutului de Istorie Recentă, Institutului pentru Studierea Revoluţiei din decembrie 1989, Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România şi a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Domnul Niculae Bădălău:

"Câinii omoară, Alianţa D.A. trece"

Furtună diplomatică în România, Caz fără precedent: un important investitor japonez este sfârtecat de un câine maidanez în plin centru al Capitalei noastre. Vina? A primarilor care au subminat liniştea bucureştenilor, preferând să îşi facă propriile campanii madiatice, spre a fi propulsaţi spre sferele înalte ale puterii.

Masacrul canin asupra umanităţii, chiar în sfera de influenţă a Guvernului, denotă lipsa de stabilite politică şi civică a actualei administraţii.

Actualul primar - Videanu - preia câinii domnului preşedinte Băsescu.

Proliferarea celor mai buni prieteni ai omului şi transformarea lor în cei mai aprigi duşmani ne aminteşte de utopiile negre ale lui George Orwell. Probabil o astfel de metamorfoză s-a întâmplat şi cu opinia electoratului care din D.A. şi-a schimbat sentinţa în NU.

Muşcaţi la propriu şi la figurat, locuitorii Bucureştiului, dar şi ai multor altor localităţi ale ţării, pretind - în numele dreptului la propria viaţă - rezolvarea dezordinii canine. Este nepermis ca, într-o ţară viitoare membră a Uniunii Europene, câinii să facă legea pe străzi.

Edilii capitalei trebuie să vegheze în primul rând la viaţa locuitorilor urbei.

Câinii sunt "comunitari", dar copiii sunt "ai străzii". Această remarcă am auzit-o la un distins membru al guvernării "Dispăruţii în acţiune".

Iată cum dascălii, în mod firesc, se solidarizează cu copiii nimănui, prezenţi în număr tot mai mare pe străzile Capitalei.

Copii şi câini într-o interferenţă paradoxală: viitorul de mâine al ţării nesigur şi perimat, şi prezentul, muşcat şi compromis.

Aşa cum toate ţările civilizate au reuşit să îşi rezolve ambele probleme, este datoria aleşilor noştri să nu se cufunde în fotolii somptuoase, ci să pornească pe străzile Capitalei, aşa cum au făcut-o doar în campania electorală, şi să preia copiii orfani, să creeze centre de zi, iar câinii să fie preluaţi, pentru a-şi aştepta eventualii stăpâni.

Caravana Alianţei D.A. trece, gândul de fuziune PNL-PD încearcă să stingă animozităţile tot mai vizibile, dar câinii latră - semn că şi cei mai buni prieteni ai omului se desolidarizează de cinismul celor ce doar promit.

Am curăţat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre.

Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin.

Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine.

Vorbim mult dar nu realizăm nimic.

Doamna Adriana Mihaela Rusu:

"Simptomele unei economii bolnave"

În anul 2005 întreaga vină pentru nerespectarea ţintelor planificate a fost pusă în cârca PSD. Mă întrebam cât va mai dura această situaţie? A venit şi anul 2006. Asistăm la o deteriorare a încrederii industriale. Grupul pentru Economie Aplicată atrage atenţia că ritmul de creştere a producţiei industriale va încetini şi mai mult în primul trimestru din 2006, putând chiar să înregistrăm ritmuri negative. Corespunzător primului trimestru din acest an, indicele GEA a coborât la minus 6, faţă de plus 14,5, în aceeaşi perioadă a anului 2005.

Lipsa investiţiilor, nivelul şomajului, nivelul redus al producţiei au determinat acest lucru. Specialiştii BNR estimează că ritmul de creştere al productivităţii industriale se va încetini şi mai mult, din cauza cererii insuficiente.

Nici ţinta de inflaţie de 5% pe 2006 nu va fi respectată. Din ţinta de 5% deja o cincime este atinsă după prima lună. Luna ianuarie a fost o lună cu costuri mari, iar pentru dezinflaţie leul ar trebui să se întărească, ceea ce va afecta exportatorii şi am fi puşi în postura de a creşte şi mai mult deficitul de cont curent Banca Centrală, pe 15 februarie 2006, cu ocazia prezentării noului raport privind ţinta de inflaţie a prognozat că inflaţia, va fi de 6,5%.

Economia românească este o economie care produce inflaţie. În acest an inflaţia nu se va situa la limita de sub 8%.

Pentru a stăpâni inflaţia, Banca Naţională a majorat din nou dobânzile, de la 7,5% la 8,5%, concomitent cu creşterea ratei rezervelor minime obligatorii pentru depozitele în valută ale instituţiilor de credit de la 35% la 40%, lovind iar în populaţia acestei ţări.

De asemenea, deficitul balanţei de plăţi este de aproximativ 15% din PIB, şi deficitul bugetar de 1,2%. Aceste cifre demonstrează că economia României este o economie "bolnavă", adusă în această stare de Guvernul Tăriceanu.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Importul de autovehicule "second-hand", o problemă pentru România

Situaţia existentă înainte de 1989, când cei care voiau şi aveau posibilitatea să-şi achiziţioneze un autoturism aşteptau ani de zile până să li se aprobe cumpărarea acestuia, s-a schimbat după 1990, prin dorinţa din ce în ce mai mare a românilor de a avea maşina proprie şi, mai mult, aceasta să fie dacă se poate străină, mirajul Daciei 1300 apunând de mult.

Acest lucru a venit pe fondul inexistenţei unui raport echivalent între dorinţa de "a avea" şi "a putea avea", materializată prin inexistenţa unei situaţii financiare bune, pentru a permite achiziţionarea unui autovehicul nou.

La nivel comunitar există o politică dezvoltată pentru a scăpa ţările comunităţii de "rablele" din parcurile auto, prin preţuri scăzute şi atragerea de cumpărători, în special din ţările mai sărace din estul şi sud-estul Europei, printre care şi România. Astfel, au apărut firme importatoare de maşini la mâna a doua care s-au dezvoltat foarte bine, prinzând un segment de piaţă în plină ascensiune. Lunar, creşterea de importuri de astfel de maşini este de 8%.

În România, pe fondul scăzutei puteri de cumpărare a autovehiculelor avem un parc auto îmbătrânit. Dacă mai adăugăm şi invazia de autovehicule second-hand din vestul continentului, ne situăm la coada Europei, România devenind cimitirul de fier vechi al Europei. Trebuie ţinut cont şi de efectul negativ pe care îl au aceste maşini vechi asupra mediului înconjurător, prin emisia mare de noxe în aer.

Pentru a stopa acest fenomen, avem nevoie de o legislaţie care să cuprindă taxe ridicate la importul de maşini second-hand, în funcţie de vechime şi starea tehnică, iar în acelaşi timp îmbunătăţirea politicii de acordare a creditelor auto de către instituţiile bancare, pentru stimularea cumpărării autovehiculelor noi.

Domnul Viorel Oancea:

"Joaca de-a şoarecele şi pisica"

Declaraţia mea politică se intitulează "Joaca de-a şoarecele şi pisica". Acesta este noul joc preferat al preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase. Domnul Năstase calcă în picioare legea fundamentală, Constituţia României, dar şi Regulamentul Camerei Deputaţilor cu o nonşalanţă uimitoare şi revoltătoare în acelaşi timp.

De câteva săptămâni bune, asistăm la un adevărat circ mediatic legat de cererea de percheziţie a casei de pe strada Zambaccian, ce aparţine lui Adrian Năstase. Domnul Năstase iese aproape zilnic în faţa camerelor şi pozează în postura de victimă, de om simplu şi cinstit care este hărţuit de către DNA. Această victimizare a unui om politici abil şi fără scrupule nu impresionează pe nimeni. Ba, mai mult, Adrian Năstase şi-a pierdut nu numai credibilitatea în faţa tuturor cetăţenilor, dar şi prestanţa. Nu este posibil ca cineva să ţină atât de mult cu dinţii de o funcţie, să apeleze la orice mijloace pentru a nu o pierde!

Domnul Adrian Năstase este patetic, adică jalnic. Mai mult, pentru el legea este făcută doar pentru a nu fi respectată. Constituţia României arată foarte clar la art.72 alin.2 că preşedintele Camerei Deputaţilor informează direct plenul Camerei despre o cerere de percheziţie a unui demnitar, iar după aceea cererea este trimisă Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Nu a existat absolut nici un motiv pentru ca cererea de percheziţie să fie discutată în Biroul permanent. Regulamentul Camerei Deputaţilor, art.193 alin.1, spune aşa: "(...) deputaţii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile publice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei Deputaţilor, după ascultarea lor".

Este foarte clar că Adrian Năstase nu a încercat decât să se joace cu legea şi să obţină o amânare, chiar cu preţul unui abuz în serviciu. Doar nu este prima dată! Probabil că în copilărie jocurile preferate de domnia sa au fost "De-a v-aţi ascunselea" şi "Mă prinzi sau nu mă prinzi". Altfel nu văd nici un motiv pentru care şi acum, la maturitate, continuă să se joace aşa. Ar mai fi totuşi un motiv: domnul Adrian Năstase are multe de ascuns sub preşul de la casă. Tocmai de aceea nu vrea ca cineva să se uite pe acolo.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Voturi împotriva Parlamentului, voturi împotriva Romaniei

Istoria şi arhivele Camerei Deputatilor vor consemna sec, statistic, următoarele: în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, cererea ministrului justiţiei de aprobare a percheziţiei a două imobile ale preşedintelui Camerei, Adrian Năstase, a întrunit 11 voturi pentru, 13 împotrivă şi 1 anulat. Cine va citi peste ani această informaţie va constata că respectiva cerere a fost respinsă. Va aprofunda această informaţie cu detaşare. Atât şi nimic mai mult. Numai că pentru noi, parlamentarii anului 2006, ceea ce s-a întâmplat în Comisia juridică săptămâna trecută, s-ar putea să ne coste la capitolul imagine. Se va spune că intenţionat s-a dat acest vot, pentru că intenţionăm să ne protejăm, prin orice mijloace, de actul de cercetare al justiţiei, să ne sustragem din calea justiţiei. Faptul că electoratul ne va judeca astfel pe unii dintre noi, cei din PNL, şi ceilalţi care au votat pentru aprobarea cererii ministrului justiţiei, nu ne va afecta prea mult. Pentru că electoratul dornic de adevăr îi va taxa pe cei care au votat împotrivă: deputaţii PSD şi PRM în special, despre care se ştie sigur ce au declarat şi ce au bifat pe buletinul de vot.

Dar nu formarea opiniei electoratului despre acest fapt întâmplat vreau să scot în evidenţă, ci modul în care ne vor judeca cei care stau cu ochii pe autorităţile române, inclusiv pe Parlamentul României, pentru a vedea dacă transpunem în practică principiile teoretice, obligaţiile ce le avem pentru a ne integra în Uniunea Europeană. Aici este marea problemă a votului din Comisia juridică. Da, domnilor deputaţi PSD şi PRM. Europa va interpreta votul de săptămâna trecută ca fiind unul împotriva principiilor şi cerinţelor europene. Şi dacă se va întâmpla o defecţiune pe traseul integrării, atunci să ştiţi că şi dumneavoastră, domnilor din PSD si PRM, aţi avut o contribuţie esenţială. Şi nu numai prin acest vot din Comisia juridică. Nu uitaţi că aţi votat, la Senat, cu toţii împotriva Ordonanţei "DNA", o altă instituţie cerută de instituţiile europene. Şi au mai fost şi alte voturi în urma cărora legi prioritare pentru integrare au căzut pentru că dumneavoastră, cei din PSD si PRM, aţi votat împotrivă. Ştiu, au fost situaţii în care, din cauza unor deficienţe organizatorice sau de comunicare, dar şi, uneori din cauze obiective, parlamentarii Coaliţiei nu au fost în număr suficient pentru a trece respectivele legi. Si atunci aţi profitat de situaţie şi aţi clamat: "Nu este treaba noastră să trecem aceste legi". Nu, domnilor, este şi treaba dumneavoastră când este vorba de integrare, cum a fost şi a noastră, când eram în opoziţie, dar am votat propunrile legislative necesare integrării. Vina Coaliţiei a fost că i-au lipsit în unele situaţii câteva voturi. Dar vina dumneavoastra a fost integrală. Pentru că toţi aţi votat împotriva unor legi cerute de organismele europene. Declaraţi peste tot şi cu toate ocaziile că doriţi integrarea în Uniunea Europeană. Dar faptele dovedesc contrariul.

În opinia mea, votul din Comisia juridică dat de deputaţii PSD şi PRM nu l-a apărat în realitate pe domnul Adrian Năstase. Din contra, pot spune că a fost, involuntar, un vot anti-Năstase. Pentru că a generat impresia fie că are ceva de ascuns şi se teme de justiţie, fie că vrea să se afle deasupra legii. În ambele variante, este posibil ca acest vot să-l coste cariera sa politică.

Domnul Relu Fenechiu:

Ce nu s-a făcut în 15 ani, s-a făcut în 15 zile

Zilele trecute, Guvernul - prin activitatea comună a juriştilor din PNL şi PD şi cu sprijinul unor istorici, a finalizat noua formă a Legii "CNSAS", care va înlocui Legea "Ticu Dumitrescu", amputată serios de PSD în legislatura trecută. De aceasta dată, cei care au colaborat cu Securitatea nu mai au scăpare. Vor fi cunoscuţi cu toţii, vor fi supuşi oprobiului public. Ceea ce nu s-a vrut a face timp de 15 ani, de către FSN şi urmaşii acestui partid, s-a făcut în 15 zile de muncă asiduă a celor amintiţi la început.

Stau şi vă întreb, domnilor din PSD, pentru că aţi fost 10 ani la guvernare, aţi câştigat ceva pentru că aţi amânat la nesfârşit să fiţi de acord - şi aici nu mă refer doar la dumneavoastră, domnilor parlamentari, ci şi la prelungirile partidului dumneavoastră din serviciile secrete şi din conducerile altor instituţii deţinătoare de arhive ale fostei Securităţi care au obstrucţionat aplicarea legii în vigoare, aşa amputată cum era ea - intrarea în normalitate? O normalitate într-un domeniu care s-a instalat de mulţi ani în fostele ţări comuniste din Europa de Est, evident, cu excepţia ţării noastre. Nu, nu aţi câştigat nimic. Aţi câştigat doar prin faptul că aţi acoperit pe unii colegi care poate v-au turnat şi pe dumneavoastră sau pe rudele sau prietenii dumneavoastră. Aţi pus umărul la împiedicarea asanării morale a societăţii româneşti, aţi pus umărul la stoparea dorinţei românilor de a afla adevărul. Nimeni nu îi va decapita pe cei care au păcătuit colaborând cu Securitatea, sau pe cei care au făcut poliţie politică. Dar oprobiul opiniei publice va fi mai mare acum şi nu se va îndrepta în special asupra foştilor colaboratori şi asupra foştilor torţionari, ci mai ales asupra celor care au încercat să-i apere. Prin noua Lege a CNSAS, prin viitoarea Lege a lustraţiei - care desigur va avea acum mai mult o valoare simbolică - Cabinetul Tăriceanu ruşeşte să spele o pată neagră de pe obrazul României, o pată care ne-a afectat de mulţi ani. Noua Lege a CNSAS este un act normativ care este aşteptat şi de organismele europene. Este o lege pentru curăţenia morală a României. De aceea, anunţ încă de pe acum, că acei dintre dumneavoastră care vor vota contra, vor vota nu împotriva unei legi, ci împotriva curăţeniei morale din România, împotriva intrării în normalitate.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

"Averi tacite!"

În luna octombrie a anului trecut, 6 deputaţi social-democraţi, în frunte cu liderul lor de grup parlamentar, au hotărât să iniţieze un proiect de Lege de modificare şi completare a Anexei la Legea nr.115/1996 cu privire la declararea şi controlul averilor demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.

Până aici, nimic senzational. Însă, conţinutul acestui proiect uimeşte prin formulările vagi, prin introducerea unui chestionar cel puţin incomplet, dacă nu ridicol, în locul formularului existent. Principalul obiectiv urmărit de această propunere legislativă pare a fi, şi este cu siguranţă, eliminarea obligativităţii demnitarilor de a-şi mai face publice sumele de bani deţinute în conturi curente sau depozite bancare, ori de a preciza în mod clar ce bunuri au achiziţionat.

Mai mult, în expunerea de motive a proiectului de lege menţionat anterior, cei 6 deputaţi fac referire la presiunea opiniei publice cu privire la clarificarea unor aspecte legate de declararea şi procedura de control a averilor demnitarilor şi existenţa unor neclarităţi în actul normativ ce s-a urmărit a fi modificat. Însă, se pare că opinia publică are o părere total diferită.

Acum, domnul Hrebenciuc susţine că el nu a ştiut exact ce a semnat. Sau Partidul Social Democrat declară, prin purtătorul de cuvânt al acestuia, Cristian Diaconescu, că nu are cunoştinţă despre acest proiect de lege şi că PSD nu susţine propunerea, deşi însuşi liderul grupului parlamentar PSD din Camera Deputaţilor şi-a dat acceptul şi, mai mult, chiar a semnat proiectul de lege.

Probabil că sub acelaşi semn al hazardului a funcţionat şi activitatea Guvernului României în timpul guvernării PSD. Nimeni nu avea cunoştinţă de ceea ce semna.

Domnul Titus Corlăţean:

«Guvernul "spulberă" Parcul industrial Prejmer»

În localitatea Prejmer din judeţul Braşov, un puternic concern spaniol va investi în crearea Parcului industrial Prejmer peste 300 de milioane de euro, suprafaţa prevăzută pentru acest obiectiv fiind de aproximativ 90 de hectare de teren. Investiţia va crea mii de locuri de muncă în zonă, va avea un impact social şi economic benefic la nivelul judeţului Braşov.

Pentru realizarea investiţiei, Guvernul trebuie să elibereze, în timp util, avizele privind atestarea investiţiei ca parc industrial.

Ministrul integrării, Anca Boagiu, şi cel al economiei şi industriilor, Codruţ Şereş, refuză nemotivat să elibereze respectivele acte. Birocraţia aparatului guvernamental, cât şi nepăsarea sau incompetenţa riscă să spulbere o investiţie de sute de milioane de euro.

Miniştrii oranj demonstrează că sunt incapabili să gestioneze proiectele concrete, de interes pentru comunitate, demonstrează că nu se preocupă de bunăstarea românilor decât la nivel declarativ, prin vorbe goale, lipsite de orice substanţă.

Cel mai probabil, pentru unii factori de decizie de la nivel administrativ, culoarea politică a primarului din Prejmer este motivul blocării investiţiei. În cinismul şi iresponsabilitatea lor, ostracizeză o întreagă comunitate din judeţul Braşov pentru afinităţile politice ale primarului şi ale majorităţii locuitorilor săi.

În numele cetăţenilor judeţului Braşov fac un apel la responsabilitate, la o analiză obiectivă a situaţiei din Prejmer. Cer ministrului economiei şi industriilor şi ministrului integrării europene să dea dovadă de bună credinţă, respect pentru lege şi pentru interesul comunităţii braşovene şi să elibereze urgent avizele privind atestarea investiţiei ca parc industrial.

Domnilor guvernanţi, nu alungaţi investitorii şi respectaţi dreptul la locuri de muncă al cetăţenilor din judeţul Braşov!

Alianţa oranj ar fi trebuit să ştie că actul de guvernare se realizează în primul rând pentru oameni şi rezolvarea problemelor lor!

Domnul Tudor Mătuşa:

În calitate de deputat ales în circumscripţia electorală a judeţului Dolj, nu pot rămâne indiferent la o problemă care ameninţă starea de sănătate a locuitorilor doljeni.

Recent, în comuna Cetate a fost depistat un focar de gripă aviară la păsările aflate într-una dintre gospodării. Prezenţa virusului H5N1 la păsările moarte a fost confirmată şi de Laboratorul Naţional de Referinţă din Bucureşti, ceea ce reprezintă că judeţul Dolj se află pe harta judeţelor contaminate cu periculosul virus. Imediat după descoperirea focarului, localitatea Cetate a intrat în carantină şi s-au instituit măsuri sanitar-veterinare care se impun în astfel de cazuri. În această zonă s-au deplasat reprezentanţi ai autorităţilor, care au trecut la vaccinarea localnicilor, precum şi la eutanasierea unora dintre păsările din localitate.

Semnalul de alarmă pe care vreau să-l trag este legat de faptul că, din informaţiile apărute în presă, există un număr de aproximativ 100 de persoane, majoritatea rromi, care au consumat carnea păsărilor moarte. Astfel, măsurile care vor trebui luate de autorităţile locale şi centrale vor trebui să urmărească, în primul rând, starea de sănătate şi o eventuală evoluţie a bolii în rândul acestor persoane. Îngrijorarea mea vine din faptul că, în Turcia, în urmă cu puţin timp, au fost depistate cazuri de gripă aviară la om care s-au soldat cu decese în rândul populaţiei, victimele au fost în special copii care s-au aflat în preajma păsărilor infectate. Prin demersurile care se impun, trebuie avută în vedere, măcar în perioada următoare, informarea locuitorilor din zonele cu risc de expunere la virus că orice consum de carne ori alte produse provenite de la păsările moarte este strict interzis, arătându-se în acelaşi timp şi riscurile la care se expun.

Consider că ar trebui realizată o strategie la nivel naţional, prin care populaţia să fie avertizată de pericolul reprezentat de virusul gripei aviare, H5N1, precum şi riscul că există posibilitatea ca acesta să se transmită de la păsări la om. Prin aceste demersuri vom evita atât cazul din comuna doljeană în care oamenii au consumat carnea păsărilor moarte, cât şi situaţia dramatică din Turcia şi alte ţări din Asia unde deja se înregistrează victime umane.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Nicolaescu dauneaza grav sanatatii

După moartea biologică si cea clinică, iată că suntem în situaţia să consemnăm un nou fenomen paranormal portocaliu născocit de socotitorul de CAP ajuns ministru al sănătăţii - moartea la pachet.

Este pachetul de legi pentru care şi-a asumat răspunderea Guvernul de sub ape în ziua nefastă de 13 februarie 2006, ca semn al ghinionului care îl urmăreşte cu mare consecvenţă.

Este modul de trecere în eternitate în mod ştiinţific a populaţiei României, pe baza unui plan diabolic elaborat de un individ infatuat, inflexibil şi incapabil să dialogheze cu specialişti în materie de sănătate, căruia îi stătea mai bine în haine de cioclu decât în halatul imaculat al luptătorului pentru viaţa semenilor săi.

Compunerea şcolărească prezentată de primul-ministru exprimă o concepţie ciocoiască despre sănătate, în care beneficiar nu este contribuabilul obişnuit, ci în mod selectiv tot acele persoane care îşi pot asigura fără griji un tratament preferenţial.

Este pachetul de legi care îl marginalizează pe bolnavul lipsit de mijloace financiare, care este trimis să îngroaşe media statistică a trecerii în categoria candidaţilor la colivă în jurul vârstei de 71,3 ani, pentru cei mai norocoşi. Pachetul se corelează perfect cu situaţia pensionarilor, pentru care se trag clopotele încă de la începerea acţiunii portocalii de actualizare a pensiilor.

Delirul de grandoare este diagnosticul real al celui care se crede reformatorul providenţial al unui domeniu destinat doar elitelor intelectuale şi umane. De această afecţiune este vizibil marcat şi se pare că nu întâmplător a fost trimis la sănătate, numai că s-a greşit calitatea; trebuia trimis ca pacient. Mă miră faptul că până în prezent nu s-a găsit în alianţa portocalie nici un medic curajos, care să-l interneze şi să-l lecuiască de această afecţiune, căreia în popor i se spune dambla. De această boală suferea şi Ceauşescu înainte de a fi tratat radical la Târgovişte. Noi nu-i dorim această soartă, dar suntem îngrijoraţi de starea de sănătate a populaţiei, dată pe mâna unor nespecialişti. Devine tot mai clar că Guvernul Disperării nu este capabil să controleze acest sector important al societăţii.

Din acest motiv am votat moţiunea de cenzură pentru viaţă, împotriva morţii, pentru viitorul copiilor şi părinţilor nostri, al milioanelor de bătrâni abandonaţi şi lăsaţi să se bată singuri cu sărăcia şi cu boala.

Este mesajul pe care îl adresez colegilor mai tineri şi mai în vârstă, întrucât sănătatea nu are culoare politică. Este, în esenţă vorba despre un vot umanitar, lipsit de prejudecăţi şi de patimi politice.

Votul meu nu a fost dat unui guvern, fie el şi portocaliu, ci milioanelor de cetăţeni care ne-au acordat încredere şi aşteaptă de la noi să-i considerăm oameni şi nu entităţi statistice destinate în regim de urgenţă cimitirelor.

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică privind criticile comisarului european Joaquin Almunia referitoare la decizia Guvernului României de a introduce cota unică de impozitare

Zilele trecute, comisarul european pentru afaceri europene, domnul Joaquin Almunia, a declarat la Bucureşti că introducerea cotei unice de impozitare s-a făcut într-un moment nepotrivit. Acelaşi lucru l-am susţinut şi noi anul trecut, avertizând asupra costurilor sociale majore pe care le poate provoca, în procesul de pregătire a aderării la Uniunea Europeană.

Iată că, după avertizările FMI şi ale Raportului de monitorizare din octombrie 2005, acum Comisia Europeană ne atenţionează din nou asupra riscurilor pe care această măsură fiscală le are asupra economiei româneşti.

România are nevoie de bani pentru cofinanţarea proiectelor derulate cu fonduri europene. În aceste condiţii, este necesară o politică fiscală prin care să se asigurare creşterea încasărilor la bugetul de stat. Care poate fi soluţia, în acest caz? Fondul Monetar Internaţional pro-punea fie majorarea TVA sau a cotei unice, fie mărirea impozitului pe propietate. Decizia trebuie luată de către Guvernul român.

În acelaşi timp, comisarul Almunia şi-a exprimat îngrijorarea faţă de evoluţia inflaţiei, în condiţiile în care reducerea acesteia aproape s-a oprit anul trecut.

Comisarul european susţine că reducerea impozitelor, de anul trecut, are efecte negative în procesul de colectare a fondurilor la bugetul consolidat al statului. El a semnalat, de asemenea, două domeniii sensibile în care se observă dificultăţi în finanţarea proiectelor care sunt trecute la cheltuieli: infrastructura şi sănătatea. La acestea se mai adaugă reforma administraţiei publice, securizarea frontierelor, mediul, învăţământul.

Toate aceste domenii rămân prioritare în procesul de pregătire internă. Mă întreb, la ce ne-a folosit ambiţia dogmatică a Alianţei D.A. de a impune o cotă unică într-o perioadă în care era necesară continuarea creşterii economice? Când trebuia să ne procupăm de identificarea fondurilor pentru cofinanţarea programelor europene de care avem atât de multă nevoie? Cu cât s-a redus economia subterană sau evaziunea fiscală?

Suntem astăzi în situaţia de a nu putea să ne îndeplinim angajamentele asumate, de a ieşi din calendarul pe care singuri ni l-am propus pentru pregătirea internă a aderării la UE.

Este evident că, indiferent de soluţia la care va apela Executivul pentru reducerea deficitului bugetar şi pentru creşterea încasărilor la buget, aceasta va lovi greu în nivelul de trai al cetăţeanului. În locul unei politici fiscale coerente, care să aibă ca obiectiv final asigurarea creşterii economice, actuala coaliţie guvernamentală a preferat să se hazardeze în experimente care agravează nivelul de pregătire pentru anul 2007.

Raportul de monitorizare din mai 2006 va marca aceste deficienţe de guvernare şi probabil noi cartonaşe roşii vor fi arătate guvernanţilor români, însă sper ca aceştia să înţeleagă de acum că nu mai este timp pentru astfel de jocuri. Este în joc credibilitatea noastră ca ţară, dar şi procesul de modernizare a societăţii româneşti.

În perioada următoare, aşteptăm din partea tuturor respon-sabililor guvernamentali să prezinte rapoarte pentru toate domeniile sensibile ale procesului de pregătire. Până în luna mai, când se va publica Raportul de ţară, au rămas doar două luni şi se impune ca Executivul să facă public care este calendarul exact al măsurilor fiscale preconizate, astfel încât incertitudinea şi haosul existente în acest domeniu să fie eliminate.

Domnul Aurel Vainer:

Rezoluţie în favoarea integrării României şi Bulgariei în Uniunea Europeană, adoptată de Congresul Evreiesc European la Adunarea Generală Extraordinară din 19 februarie 2006

La iniţiativa preşedintelui Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, deputatul dr. Aurel Vainer, Adunarea Generală Extraordinară a Congresului Evreiesc European a adoptat, la 19 februarie 2006, Rezoluţia în favoarea integrării României şi Bulgariei în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Congresul evreiesc îşi afirmă sprijinul pentru integrarea cu drepturi depline a României şi Bulgariei în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, conform prevederilor Tratatului de aderare din 25 aprilie 2005.

Congresul Evreiesc European îşi exprimă convingerea că în calitate de state membre ale Uniunii Europene, România şi Bulgaria vor contribui la dezvoltarea şi funcţionarea economiei de piaţă, ca şi a democraţiei pe teritoriul lor.

Calitatea de membru în Uniunea Europeană va facilita dezvoltarea în aceste ţări a principiilor larg adoptate şi cultivate în Uniunea Europeană privind combaterea xenofobiei, rasismului şi antisemitismului.

Congresul Evreiesc European este de acord cu Raportul de monitorizare din 2005 al Comisiei Europene, recunoscând progresul real realizat de România şi Bulgaria în vederea integrării lor ca membre cu drepturi depline în Uniunea Europeană.

Domnul Marian Florian Săniuţă:

"Vinovaţii fără vină"

Un cetăţean străin aflat în România a decedat. Până aici nimic deosebit, se poate întâmpla, şi doar Cel de Sus, indiferent de credinţă, ştie ce ni se va întâmpla fiecăruia dintre noi.

Intrând însă în dedesubturile acestei ştiri aflăm că cetăţeanul străin era un obişnuit al acestor locuri, desfăşurându-şi activitatea în domeniul afacerilor încă dinainte de 1989, devenind după 1990 managerul unei întreprinderi româneşti, una din puţinele privatizări de succes în domeniul rulmenţilor, acest om reuşind în perioada de tranziţie din România să menţină slujbele şi speranţa pentru câteva mii de oameni. Tot acea laconică ştire ne spunea că omul, retras la pensie din anul 2004, era preşedintele unei asociaţii de afaceri nipono-române care-şi propunea să încurajeze investiţiile japoneze în România, adică să creeze noi şi noi locuri de muncă aici, în România.

Acest om care purta numele de Hajime Hori a murit sfârtecat de un câine maidanez într-o viitoare metropolă a Uniunii Europene: Bucureşti.

Locul întâmplării: lângă clădirea Guvernului României din Piaţa Victoriei.

L-am cunoscut şi am lucrat cu acest om care iubea România, care a ales să rămână aici după pensionare şi să promoveze interesul nostru în faţa marilor cercuri de afaceri din Japonia. De altfel, după anul 2002 toate delegaţiile de oameni de afaceri niponi solicitau să se întâlnească cu Hajime Hori.

Am fost împreună cu acest admirabil om la un seminar organizat în Germania având ca scop promovarea investiţiilor în Europa de Est, seminar organizat la solicitarea marilor corporaţii japoneze din Europa.

Hajime Hori a vorbit în engleză şi japoneză despre România ca despre ţara lui, ţara unde merită să investeşti şi să-ţi localizezi fabrica, locul unde oamenii sunt admirabili iar vinul roşu este excelent. A vorbit ca un român.

După moartea sa, cauzată de un maidanez, am aflat că de fapt nimeni nu este vinovat. Ancheta ne arată că doar Bosquito, de capul lui, a ales să-i sfârtece piciorul lui Hori, nefiind, probabil, la prima ispravă. Şi chiar nimeni nu este vinovat?

Era Bosquito singurul câine vagabond care umbla prin capitală, amintire vie a "eficienţei" cu care autorităţile locale, primarii Bucureştiului, în speţă, şi-au făcut datoria? Sau putem vorbi aici de primarii ultimelor mandate, care nu şi-au făcut datoria către cetăţenii care i-au ales?

Degeaba, începând de a doua zi, a început un adevărat măcel în Bucureşti. A murit un om care iubea România şi care a făcut pentru această ţară mai mult decât alţii.

Păcat! Nu ştiu câte locuri de muncă nu se vor mai crea în România datorită imaginii proaste pe care ne-am căpătat-o. Nu ştiu câţi oameni nu vor avea un loc de muncă, aşa cum nu ştiu câte fonduri nu vor veni la buget. Ştiu însă că în ochii investitorilor japonezi, România este ţara unde te mănâncă câinii.

Şi cine sunt vinovaţii? Răspunsul este unul singur: "Vinovaţii fără vină", adică Lis, Băsescu, Videanu.

Sayonara, Hori!

Domnul Adrian George Scutaru:

"Desecretizare, dezbatere publică, democraţie"

Ultima şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 13 februarie a.c. a adus la masa discuţiilor o serie de proiecte legislative de importanţă maximă pentru România. Este vorba despre proiecte de lege privind regimul informaţiilor, contra-informaţiilor, securităţii, precum şi organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, dar şi alte câteva proiecte din sfera securităţii naţionale. Toate acestea au ajuns la comisiile parlamentare din Senat şi Camera Deputaţilor, drept documente secrete. Având în vedere sensibilitatea acestor proiecte pentru realizarea unui cadru legislativ optim în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, liberalii au solicitat desecretizarea documentelor, pentru a fi supuse dezbaterii publice, împreună cu societatea civilă.

Nu ni se pare normal ca aceste proiecte, care doresc să reglementeze un domeniu atât de sensibil cum este cel al organizării şi funcţionării serviciilor de informaţii, să fie transmise comisiilor parlamentare de specialitate ca documente clasificate. Activitatea serviciilor de informaţii şi necesitatea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sunt probleme prea importante pentru ca dezbaterea lor să se facă doar la nivelul comisiilor parlamentare, fără informarea opiniei publice şi fără aportul societăţii civile.

Însă toate aceste argumente ce ţin, până la urmă, de esenţa unei democraţii sănătoase, au fost catalogate drept "intoxicări" de preşedintele Traian Băsescu. Preşedintele a atacat parlamentarii liberali, fără să se refere strict la proiectele de lege pe care noi le cerem a fi desecretizate şi deturnând sensul solicitării noastre, referindu-se la strategia de securitate naţională, pe care noi nu o contestasem. Trebuie menţionat că, la acea dată, strategia de securitate naţională nu era publică. Drept urmare, era imposibil să se demareze vreun proiect de lege dinspre Parlament, în absenţa acestui document.

Acum, după ce strategia de securitate naţională a fost făcută publică, vom definitiva propriile proiecte de lege pentru aceste domenii de o importanţă covârşitoare pentru o ţară ce se vrea a fi cu adevărat democratică, aliniată la standarde occidentale. Proiectele liberale vor fi publice şi vor fi supuse dezbaterii, împreună cu societatea civilă, aşa cum este firesc într-o democraţie.

În condiţiile în care luptăm pentru acelaşi bine, vom continua să cerem preşedintelui desecretizarea proiectelor de lege prezentate în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi dezbaterea lor publică, împreună cu proiectele liberale din domeniul securităţii naţionale, ordinii publice şi apărării.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Dacă m-aş fi născut într-o ţară liberă şi neatîrnată, pesemne nu intram în politică. Îmi scriam poeziile, eseurile metafizice.

Dar m-am născut într-o ţară ocupată, sfârtecată în bucăţi după al doilea război mondial. Dar, ce-i mai trist - într-un neam dezbinat de străini.

Părinţii mei, fiind învăţători, mi-au spus, bineînţeles, încă din copilărie, că Basarabia este o colonie a Imperiului Sovietic. Mai mult ca atît: tatăl meu, cînd am plecat la facultate, mi-a spus clar: să nu intri în sistemul Diavolului - partidul comunist şi KGB.

Am terminat facultatea, am pornit împreună cu ai mei colegi de breaslă şi de luptă, D. Matcovschi, G. Vieru, N. Dabija, P. Buburis, M. Cimoi, I. Vatamanu, I. Istrati ş.a. Mişcarea de Eliberare şi Reîntregire Naţională. Am obţinut, după 50 de ani de ocupaţie rusească, dreptul la limbă, grafie, istorie a României, însemne naţionale.

Şi cum a răspuns România ?

A recunoscut un stat în stat - aceeaşi RSSM, atît că fără doi de S. Atunci mi-am dat seama că am fost trădaţi. Şi am venit în România, ştiind foarte bine că de-am lupta noi, românii basarabeni încă 100 de ani, totuna, nu facem nimic pentru Unire, dacă nu e voinţă politică în ţara-mamă.

Dar, după ce că Mişcarea de Eliberare şi Reîntreginre Naţională din Basarabia a fost decapitată, un politolog, jurist în drept naţionalist, deţinut politic în Siberia, V. Soltoicinu a evaluat, cu limpezime, ceea ce s-a întîmplat în România: "Istoria contemporană ne-a oferit o şansă, dar, dintr-un imobilism criminal, nu s-a făcut nimic în acest sens. Moscova aştepta, din partea Bucureştilor, o acţiune diplomatică. Însuşi M. Gorbaciov s-a exprimat, post factum, că aşteaptă o delegaţie de la Bucureşti, împreună cu reprezentanţii de la Chişinău, care puteau fi şi deputaţii din Basarabia în Sovietul Suprem al URSS, ca mandat special de a duce tratativele, ca teritoriile străbune să revină la Ţara mamă".

Despre aceste lucruri, mai bine zis rapturi teritoriale, săvîrşite de URSS contra României am vorbit şi eu în Parlamentul URSS, ceea ce mi-a adus mari deservicii ulterior. Întîi în Basarabia, de la cozile de topor. Apoi în România, de la aceleaşi cozi de topor. Căci, hai să o luăm aşa, omeneşte, fără înconjur. Pleacă un om la drum, de undeva spre altundeva, să împlinească o idee, un scop al său. E nevoie, neapărat, ca acea colectivitate, în care s-a aflat, să arunce cu pietre în el, din simplul motiv al plecării? Aşa ceva e împotriva voinţei Domnului, care a lăsat legea liberului arbitru. A plecat omul pe calea lui, lasă-l în pace, fiecare cu alegerea sa. Or, cu mine însămi nu s-a putut, fără batjocură, această frumoasă alegere divină. Eu, la plecarea din PRM am fost murdărită în cel mai abominabil mod cu putinţă. De ce, mă întreb: că am plecat, că am avut dreptul şi toată dreptatea să plec?

Dar, în afară de Dumnezeu, îmi poate impune cineva, fie şi C.V.Tudor, cum să gîndesc, să simt, să înfăptuiesc? Din câte îmi amintesc, pe cînd noi, românii basarabeni, am câştigat în Mişcarea de Eliberare şi Reîntregire Naţională dreptul la limba română, grafie latină, istorie a românilor, n-am auzit de el !

După ce am venit din Basarabia, ce-am găsit în ţara-mamă? O clasă politică eterogenă, în care unii, dar puţini, au sentimente patriotice, iar alţii, mai mulţi, sunt porniţi pe înavuţire.

În toate evenimentele din ţara-mamă vezi doar o luptă acerbă pentru putere, iar nu pentru interesul naţional. De Basarabia se pomeneşte doar o dată pe an, în martie, la omagierea a câta oară a Marii Uniri din 1918. Dar noi, acei români din 2006 ce facem? Pleacă un om la drum, de undeva spre altceva. În calea sa se lasă ademenit de o sintagmă -"România Mare". E o sintagmă şi atît! Acest partid nu face nimic pentru unire... Omul trece de sintagmă. Pleacă mai departe. Anume aşa am făcut eu...

(Pauză între ora 10,14 - 10,20. În continuare, şedinţa a fost condusă de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnul deputat Titus Gheorghiof, secretar al Camerei Deputaţilor.)

Doamna Daniela Popa:

Reluăm lucrările şedinţei de astăzi, anunţându-vă că din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa un număr de 234. Sunt absenţi 97 din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 10 parlamentari.

Până să intrăm în ordinea de zi avem şi o modificare de componenţă a unei comisii, este vorba de modificarea componenţei nominale a Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Grupul parlamentar al PNL propune desemnarea doamnei deputat Adina Ioana Vălean în calitate de membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Se aprobă ca doamna deputat Adina Ioana Vălean să facă parte din această comisie.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală.

Vă reamintesc că la ora 11,30 începe şedinţa de vot final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare "Gojdu", semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005.

Proiectul urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă aşa cum s-a anunţat şi ieri, potrivit prevederilor art. 115 din Regulament.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Procedură, poftiţi, domnul deputat.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Având în vedere că noaptea totdeauna e un sfetnic bun, propun, în numele Grupului parlamentar al PNL, întoarcerea la comisie cu condiţia ca această comisie să se ţină timp de zece minute acum, în dimineaţa asta, să se vină cu amendamentele care necesită pentru ca această ordonanţă să fie aprobată.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Călian, aveţi cuvântul. Tot pe procedură, da? Deci, strictă procedură, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedintă,

Stimaţi colegi,

Consider că este inutil să ne tot plimbăm de la plen la comisie şi de la comisie la plen, deoarece a fost foarte amplu dezbătut acest proiect de lege, mai mult decât atât, el fiind un tratat, nu suportă amendamente. Aşa că, eu cred că este timpul, totuşi, după o noapte de aşteptări, să fie prezent cineva din partea iniţiatorului să trecem la treabă.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

V-aş ruga să se ia act în stenogramă pentru ca să rămână în memoria dezbaterilor parlamentare această încercare penibilă de a se trece, prin aprobare tacită, un proiect de lege, această teamă a reprezentanţilor Partidului Liberal, pe care de astăzi nu o să-l mai numesc naţional, de a supune dezbaterii parlamentare un proiect de lege aşa de important, în care practic se face comerţ cu oasele strămoşilor noştri. Nu se poate aşa ceva. Nu se poate nici conform Regulamentului, pentru că nu există nici un motiv al dezbaterilor care să conducă la necesitatea pronunţării comisiei, nu se poate pentru că, s-a şi spus, un acord internaţional nu suportă amendamente. Este admis sau respins ca atare. În aceste condiţii, vă rog să luaţi act că grupul nostru parlamentar respinge cu indignare o asemenea propunere.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnul deputat.

Domnul deputat Iordache, Grupul parlamentar PSD.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

Nu văd motivul pentru care cerem reîntoarcerea la comisie.

Amendamentele au fost discutate, au fost respinse în plenul comisiei, de aceea să înceapă dezbaterile generale, iar dacă colegii nu sunt de acord cu raportul comisiei să nu-l voteze, dar nu avem motive să nu respingem acest proiect de lege care este neconstituţional.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Sergiu Andon din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Sergiu Andon:

Doamna preşedintă,

Stimaţi colegi,

Sigur că dacă am decela sub vorbele cererii de trimitere la comisie o intenţie reală şi univocă de tergiversare, de ieşire din termenul de adoptare tacită, poziţia şi a grupului nostru parlamentar ar fi aceea de respingere a cererii.

Mă simt însă dator să fac câteva precizări procedurale şi în acelaşi timp o invitaţie.

Precizările procedurale sunt următoarele: în primul, rând plenul se află în faţa unui raport de comisie fără precedent, în sensul că pe de o parte a existat în comisie un amendament de respingere care nu a fost aprobat dar, în finalul dezbaterilor, s-a ajuns pe o cale indirectă la respingere prin neaprobarea proiectului pentru adoptarea legii. Aşadar, comisia are ce clarifica şi regulamentul e prea rigid, ca orice regulament în ultimă instanţă, ca să fi anticipat o asemenea situaţie.

Pe de altă parte, de ce să nu recunoaştem, şi sunt unul dintre cei care au luptat şi luptă pentru a ieşi din această problemă a relaţiilor diplomatice cu fruntea sus şi cu drepturile supuşilor statului român asigurate. Dar, riscul neratificării unui tratat, mai ales cu un vecin, sunt destul de mari şi cu consecinţe lungi diplomatice şi noi putem împinge această măsură atâta vreme cât nu există şansa unei rezolvări pozitive care să satisfacă şi demnitatea naţională şi drepturile supuşilor statului român. Aşa fiind am informaţii că Ministerul de Externe, începând să tragă învăţăminte din examenul amar pe care-l trece acum, examen amar al propriei sale proaste activităţi, dar n-aş sta degeaba, şi am informaţii şi aş ruga dacă există reprezentantul iniţiatorului pentru care am amânat până astăzi, să fie invitat la microfon şi să explice dacă a ieşit din poziţia rigidă şi obstrucţionistă care a dus la votul comisiei, dacă are o poziţie sau o soluţie care să rezolve toate aspectele problemei şi, inclusiv, să informeze Camera Deputaţilor, plenul ei, dacă a contactat partea maghiară, cealaltă parte din acord, şi dacă are informaţii cu privire la posibila reacţie faţă de soluţia pe care o vom adopta.

În concluzie, rugămintea este ca iniţiatorul să ofere plenului, în această etapă a discuţiilor procedurale, dacă are elemente noi, iar dacă sunt elemente noi, cu condiţia unei limitări în timp de ordinul minutelor, respectiv până în ora 11,00, a lucrărilor comisiei, eu cred că putem lua în discuţie această soluţie.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Sunt obligată să dau cuvântul şi iniţiatorului din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Afacerilor Externe.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul George Băeşu:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu este cazul să dăm cuvântul iniţiatorului, pentru că noi nu mai vorbim în acest moment de fondul legii pe care urmează să o dezbatem şi eventual, în cuvântul domniei sale, domnul secretar de stat nu va putea vorbi decât despre fondul problemei, să vină să ne sensibilizeze acum cu pericolul la care este expusă România de a-şi strica relaţia cu un vecin. Acest pericol a existat şi în momentul în care am discutat acest proiect de lege în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Atunci, partidele membre ale Coaliţiei care conduce România au avut păreri divergente, deci acum discutăm procedură şi solicit, doamnă preşedintă, eventual, să supuneţi la vot propunerea de procedură înainte ca secretarul de stat să ne spună care este punctul de vedere Guvernului. Eventual, dacă trecem la dezbaterea acestui proiect de lege să invităm şi reprezentantul Guvernului.

Doamna Daniela Popa:

Domnul deputat Bolcaş, poftiţi, aveţi cuvântul, tot pe procedură, da?

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să mă credeţi că ne aflăm într-o fază de dezbatere dramatică. Problema este acum pentru noi dacă discutăm în Parlament acest acord internaţional sau îl lăsăm să treacă tacit şi pe neştiute. Eu nu-mi asum asemenea responsabilitate. Eu cred că este o ruşine pentru Camera Deputaţilor să treacă un proiect de lege prin aprobare tacită, mai ales dacă pentru această aprobare tacită se folosesc tertipuri cum au fost folosite la Senat pentru Legea statutului. Prea se repetă istoria ca să nu învăţăm ceva.

În ceea ce priveşte posibilităţile ca Ministerul de Externe să-şi modifice anumite puncte de vedere, vreau să vă spun că ieri am avut o discuţie foarte politicoasă cu domnul ministru de externe care şi-a cerut scuze pentru absenţa domniei sale, a promis trimiterea unor secretari de stat la dezbateri, dar nu mi-a vorbit nimic despre vreo posibilitate de îndreptare, pentru simplul motiv că au vorbit doi oameni serioşi care ştiam că aşa ceva nu există. Este un acord semnat şi parafat în anumite condiţii, pe care nu le discut acum, de către Guvernul României şi noi trebuie să stabilim dacă ceea ce s-a parafat deja este corespunzător interesului naţional sau nu.

Mă disociez însă de luarea de cuvânt a antevorbitorului meu care a solicitat să nu se dea cuvântul domnului ministru pentru relaţiile cu Parlamentul pentru că noi stăruim aici tocmai în dezbatere, asta este esenţa democratică a Camerei Deputaţilor, ăsta este rolul nostru, să ascultăm orice părere care poate să fie constructivă. Suntem de acord cu ea sau nu suntem de acord, o blamăm sau nu, dar trebuie să ascultăm pe toată lumea.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul George Băieşu:

Dreptul la replică, vă rog.

Doamna Daniela Popa:

Pentru ce drept la replică, domnul deputat.

Domnul George Băieşu:

Doamna preşedintă, e drept la replică.

O voce din sală:

Nu se poate.

Domnul George Băeşu:

Cu tot respectul pentru dumneavoastră, vreau să spun încă o dată, este absolut normal să se dea cuvântul reprezentantului Ministerului de Externe. Eu am spus că în această chestiune care ţine de procedură nu trebuie să-şi dea cu părerea reprezentantul Ministerului de Externe. Dacă acest proiect de lege este retrimis la comisie este problema plenului Camerei Deputaţilor şi nu a Ministerului de Externe. Dacă se întoarce de la comisie cu o propunere pentru rediscutarea unui amendament atunci va putea, într-adevăr, şi domnul secretar de stat să ne spună care este poziţia ministerului domniei sale.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Fiind o solicitare din partea unui grup parlamentar, este firesc că o voi supune la vot şi toată lumea se va pronunţa pentru sau contra. Până atunci dorim să ascultăm şi părerea ministrului pentru relaţia cu Parlamentul.

Vă rog, domnule ministru, aveţi cuvântul, din partea iniţiatorului.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cu siguranţă e o premieră să nu se ceară părerea iniţiatorului atunci când se discută retrimiterea la comisie, dar nu e nici o problemă să creăm cutume noi, dacă asta dorim.

Din punct de vedere al iniţiatorului trebuie să spun că există deschiderea pentru a avea o deschidere şi a găsi soluţiile necesare la nivelul comisiei, în următoarele 20 de minute, până la ora 11,00. Există dorinţa fermă a iniţiatorului ca un asemenea proiect să treacă sau să nu tracă prin votul Parlamentului şi nu prin alte proceduri şi aveţi toate garanţiile că din partea iniţiatorului va exista tot sprijinul ca comisia să ia o decizie şi să se întoarcă în plen. Pot să spun, de asemenea, că avem din partea iniţiatorului indicii serioase că o soluţie va putea fi găsită care să fie acceptabilă din punct de vedere juridic şi în plan internaţional.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu putem trece peste susţinerile Guvernului în această problemă şi atunci vă propun, în mod formal şi rituos, doamna preşedintă, ca să supuneţi la vot plenului Camerei Deputaţilor prelungirea termenului de aprobare tacită de la 45 la 60 de zile. Prin ceea ce a demonstrat astăzi reprezentantul Guvernului rezultă că e vorba de o lege complexă cu multe alte implicaţii şi ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 75 alin. 2 din Constituţia României.

Vă rog să supuneţi la vot prelungirea termenului de aprobare tacită la 60 de zile.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar PNL îşi menţine propunerea, da?

Trebuie să supun la vot în ordine.

Vă rog, domnule deputat Pavelescu. (În sală, discuţii, rumoare).

Vă rog frumos, că nu mai ieşim din hăţişul procedurilor!

Domnul Aurelian Pavelescu:

PNL-ul e foarte îngrijorat... (Rumoare, discuţii) Să mă lase să vorbesc!

Parlamentul poate să spună da sau nu, e o problemă care nu poate fi reparată de Guvern pentru că acordul este semnat cu partea ungară, este şi ratificat de Ungaria. Ungaria a ratificat acest acord în noiembrie, Parlamentul Ungariei, în 15 minute. Nu se mai poate reveni asupra acordului. Nu se poate reveni în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi cu modificări asupra acordului. Stăm aici, de fapt ca să salvăm onoarea câtorva persoane din Guvern, care au semnat un acord împotriva intereselor României. Despre asta este vorba aici.

Procedura este următoarea, vă rog să trecem la dezbateri şi la vot. Lucrurile sunt foarte simplu, este da sau nu. Şi peste o oră şi peste două săptămâni vom fi exact în această situaţie, da sau nu.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Titu Ghiorghiof, vă rog, aveţi cuvântul. (Discuţii în sală.)

Vă rog, opriţi discuţiile din sală. Domnul deputat Ghiorghiof aveţi cuvântul.

Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Eu am o singură interpretare ca să zic aşa, să vă solicit asupra regulamentului.

Regulamentul nostru este foarte clar, Constituţia la fel. Bunul coleg Bolcaş pe care din nou îl apreciez pentru modul logic în care susţine prevederile regulamentului, deşi un mare înaintaş francez a zis că de obicei logica nu are ce căuta în politică. Iată, demonstrează colegul nostru că există o logică şi în politică.

Interesele ţării sunt mai presus de orice. Interesele ţării cred că astăzi trebuie să ofere înţelepciunea de a hotărî asupra propunerii pe care colegul nostru Bolcaş a făcut-o şi procedural şi regulamentar, doamna preşedintă, este să aprobăm prelungirea acestui termen, pentru că de plenul Camerei Deputaţilor depinde un tratat pentru a fi dezbătut cu consistenţă şi cu raţiune în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi cu privire la la tot ce cuprinde acest tratat.

V-aş ruga să solicitaţi plenului Camerei Deputaţilor această prelungire de termen la termenul maxim pe care-l prevede Constituţia României, 60 de zile, şi pe urmă, potrivit art. 109 din Regulamentul Camerei Deputaţilor să treceţi totuşi peste aceste prevederi care vă lasă dumneavoastră puterea şi decizia de a trimite la comisie, tot prin votul plenului Camerei Deputaţilor, şi să nu aveţi în vedere prevederea regulamentară de la art.109 care vă dă dreptul să trimiteţi dumneavoastră la comisie fără votul Camerei Deputaţilor acest proiect al tratatului României cu Ungaria privind Fundaţia Gojdu, pentru că sunt sigur că atunci când raportul va reveni în plenul Camerei Deputaţilor, sigur prin vot vom acorda absolut tot sprijinul care este necesar pentru ca interesele României să nu fie prejudiciate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş, tot pe procedură, poftiţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

V-aş ruga să fim atenţi, pentru că există două probleme diferite. Una este prelungirea termenului şi alta este retrimiterea la comisie.

Prelungirea termenului am solicitat-o în consideraţia activităţii internaţionale a Guvernului României, aşteptând de la reprezentanţii Guvernului clarificări asupra modului în care mai pot acţiona la această oră. Retrimiterea la comisie este absolut neregulamentară, pentru că nu există nici un motiv, chiar explicaţiile Guvernului în legătură cu dezbaterea în comisie. Repet, suntem într-un acord internaţional.

Nu avem altceva de făcut decât să aşteptăm ca Guvernul să-l denunţe unilateral, şi este treaba dânsului să-şi repare, dacă a fost o greşeală, în acest mod, sau să-l supunem dezbaterii pronunţându-ne noi asupra admiterii sau respingerii sale. La comisie nu am ce să mai dezbat la această oră, clar, cert şi categoric.

Deci, doamna preşedintă, ca să nu vă reţin atenţia, şi doamnelor şi domnilor colegi, o propunere este prelungirea la 60 de zile, care înseamnă votul Camerei, a doua propunere este retrimiterea la comisie, care înseamnă alt vot al Camerei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc. Pe procedură, domnule deputat Sergiu Andon, aveţi cuvântul. Ca procedură, ca deputat, domnul deputat Sergiu Andon, vă rog.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Vă mulţumesc, domnule deputat Tudor.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sper că domnul vicepreşedinte Lucian Augustin Bolcaş, care ştie că în mod real îl preţuiesc, şi-i preţuiesc cunoştinţele juridice şi acuitatea de interpretare a Constituţiei şi Regulamentului, nu se va supăra, dacă voi încerca să nuanţez propunerile domniei sale, de fapt, prima propunere, iar a doua s-o combat, din dorinţa unei hotărâri perfect constituţionale pe care ar urma să o ia plenul.

Aşadar, în ceea ce priveşte propunerea de prelungire, rog inclusiv pentru stenogramă ca enunţul problemei supuse votului să fie următorul, şi anume: "Votul, dacă plenul Camerei aprobă sau nu calificarea proiectului drept proiect de lege de complexitate deosebită, în conformitate cu prevederile art.75 alin.2 teza a 2-a din Constituţia României."

Diferenţa de nuanţă şi, repet, contez pe ideea că domnul vicepreşedinte va fi de acord cu această nuanţare, este aceea că nu putem spune cu siguranţă constituţională că legea fundamentală ne dă dreptul să prelungim, prelungirea sau neprelungirea e o instituţie a Regulamentului, or, aici incidentă e în primul rând Constituţia. Dar, Constituţia prevede fără să definească altfel categoria de legi de complexitate deosebită asimilate codurilor care, calificate astfel, atrag în mod automat termenul de 60 de zile.

În concluzie, propun ca aceasta să se supună votului, pentru acurateţea constituţională a hotărârii noastre, şi anume calificarea proiectului de lege drept lege de importanţă deosebită în sensul, cu precizarea aceasta, în sensul art.75 alin.2 teza a 2-a din Constituţia României.

În ceea ce priveşte temeiul trimiterii la comisie, poate că nu repetându-mă, ci fiind mai explicit şi mai concis consider că temeiul, asta ar fi o a doua propunere supusă votului, într-adevăr, trebuie votate diferit, dar ca să nu mai iau cuvântul o dată, temeiul retrimiterii la comisie este raportul inerent, subliniez, inerent contradictoriu al concluziilor comisiei şi conţinutul raportului său, adică într-una şi aceeaşi şedinţă, într-una şi aceeaşi componenţă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi o dată a respins propunerea de respingere a, fără discutare pe articole, a proiectului de lege, iar în final, în aceeaşi compunere şi aceeaşi şedinţă, nu a aprobat proiectul de lege, ceea ce înseamnă tot o respingere. Explicitarea acestor două opţiuni, aparent contradictorii, consider că reprezintă un temei pentru întoarcerea, pentru retrimiterea la comisie, condiţionat, bineînţeles, condiţionat de votul favorabil la prima propunere, aceea de, cum a spus domnul Bolcaş, prelungire a termenului, respectiv de recalificare a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Marcu Tudor.

Tot pe procedură, da? Vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc frumos doamna preşedinte şi dumneavoastră că îmi acordaţi un minut de atenţie. Întâmplător, astăzi şi poate nu pentru singura dată toţi cei care au vorbit au avut dreptate. Nimeni nu poate fi contestat în esenţa lucrurilor afirmate de el la acest microfon.

Ca să ieşim din impas, să decelăm puţin nuanţa celor spuse în alin.2 din art.75 din Constituţie. Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Cine a stabilit acest termen? Întâi Biroul permanent, după aceea legiferat de către noi, nu legiferat, restabilit de către noi în plen. Cine poate spune că a fost bine sau rău acest termen? Bineînţeles, exclusiv tot plenul, situaţie în care ne găsim acum. Modul de discuţie, modul de rezolvare a acestei treceri de la 45 la 60 de zile nu se spune nicăieri. Noi nu am mai fost puşi într-o astfel de situaţie şi dacă nu se interzice undeva anume modalitatea de rezolvare o propunem noi acum ca singura modalitate de rezolvare fiind aceea ca acel institut, acea formă care a propus primul termen să poată reveni la propunere şi să-l adopte pe cel de-al doilea termen, şi anume pentru coduri şi alte legi, acest caz, de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile. Întâmplător, atunci când Biroul permanent a citit această propunere legislativă nu şi-a dat seama de complexitatea acestei propuneri legislative. Dar, noi ne dăm seama, iată, fără rezerve, fără excepţie, toată lumea, de această complexitate. Deci ne înscriem perfect în fraza a doua din alin.2 art.45: "Pentru legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile". Deci, este perfect legal să punem la vot nu prelungirea, ci stabilirea corectă a acestui termen, nu de 45 de zile, ci de 60 de zile.

În al doilea rând, eu, ca şi mulţi dintre dumneavoastră, de altfel, dacă nu chiar toţi, am stat de vorbă cu alţii de multe ori referitor la această propunere legislativă. Propunerea face încă o dovadă a faptului că Ceauşescu şi Gheorghiu Dej nu au murit. Nu au murit! Să vă spun de ce. S-a făcut în vechea formă de guvernământ trecerea din proprietate privată în proprietatea statului. Statul acum prin această propunere de lege, acest tratat şi-a însuşit un bun care nu-i aparţine. Acel bun este al Bisericii Ortodoxe. Nu al statului. E ca şi cum, dragii mei colegi, statul ar veni, întâmplător fiind un anume şef de stat două zile la guvernare şi spune: "Vă iau, domnule Tabără, locuinţa şi o fac cadou la minoritatea kurdă din România". Acest lucru este inadmisibil! De ce ar fi admisibilă această intervenţie a guvernului? Dar eu găsesc scuze totuşi şi la guvern, pentru că sunt de bună credinţă. Şi zic aşa: A fost pus într-o astfel de situaţie forţat, şi nu fortuit, cum greşit se întrebuinţează termenul, iar dorinţa explicită, cine nu înţelege aceasta se preface că nu înţelege, a guvernului, este să nu scoată el castanele din foc cu mâna lui acum, pentru că nici nu poate, vorba domnului Pavelescu. Nu mai are modalitate corectă, legislativă de a ieşi din impasul în care s-a băgat singur, dorit sau nu, conştient sau nu. Această posibilitate o avem exclusiv noi. de aceea, stând de vorbă cu cei mai mulţi oameni din sfera guvernamentală, nu mai zic şi din celelalte partide, indiferent că în mare zic toţi aşa, să nu dea rău la imagine, dar în particular toţi au căzut de acord şi au exprimat acest acord explicit că este dorinţa tuturor ca Parlamentul să-şi asume această responsabilitate. Ca atare...

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor:

Ca atare, imediat, doamnă, am terminat, ultima frază... Ca atare, înţelegem cu toţii impasul în care se găseşte guvernul, dorinţa acestuia ca noi să ne asumăm această responsabilitate, lucru pe care îl vom face noi cu conştienţa fiecăruia dintre noi şi a alegătorilor care ne-au trimis aici din toate sferele de influenţă, dacă vreţi, sau din toate regiunile ţării, cu atât mai mult din Ardeal, ca acest proiect de lege să fie votat şi respins ori acum, ori peste 60 de zile; peste 15 zile, când se face termenul de 60.

Ca atare, vă propun, doamna preşedinte, dacă treceţi, şi eu propun asta, la termenul de 60 de zile, dacă nu, să trecem la vot, pentru că sunt convins, sunt conştient că nici un om de aici din sala aceasta nu este atât de inconştient, atât de rău voitor, atât de nepopular, atât de duşman al patriei încât să voteze acest proiect de lege pe care nu-l susţine nici guvernul.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Relu Fenechiu. Vă rog.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă garantez un lucru. Grupul parlamentar al PNL nu doreşte ca această lege să treacă prin aprobare tacită. Asta v-o spunem cu siguranţă.

2. Guvernul României nu doreşte ca această lege să treacă prin aprobare tacită.

De aceea, doamnă preşedinte, vă rog să aplicaţi art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilo, care spune foarte clar că proiectul se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond, la propunerea iniţiatorului sau un grup parlamentar. Atât iniţiatorul, cât şi un grup parlamentar au propus acest lucru, v-am promis că nu dorim să se treacă prin aprobare tacită, în cel mai scurt timp se poate veni aici cu un punct de vedere comun, şi această lege va trece aşa cum îşi doreşte Parlamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor:

Vă rog, am o problemă de procedură...

Doamna Daniela Popa:

Nu, mulţumesc mult, domnule deputat.

Nu, vă rog mult. 30 de secunde.

Domnul Marcu Tudor:

Vă rog să mă ascultaţi. Este procedură simplă, eu într-o singură propoziţie... Dacă domnia sa are dreptate, şi înclin să cred că are dreptate, ieşirea din această situaţie prin propunerea domniei sale este numai după ce se aprobă termenul de 60 de zile, deoarece dacă îl trimiţi, dacă îl trimiţi astăzi să vină tot astăzi, nu rezolvăm nimic. Dacă se aprobă acel termen suplimentar de 15 zile, se poate trimite la comisie, este timp suficient pentru tot ceea ce aţi propus domnia-voastră.

Vă rog să aveţi grijă cum vă comportaţi cu mine, domnule, eu nu vă persiflez şi nici nu-mi bat joc de dumneavoastră, cu toate că după cum arătaţi aţi merita. (Către domnul deputat Cornel Ştirbeţ care vociferează din bancă.)

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc. stimaţi colegi, vă rog să vă pregătiţi cartelele pentru vot. Propunerea referitoare la art.75 din Constituţie prevalează celelalte propuneri, deci prima propunere pe care o supun la vot este calificarea acestui proiect de lege ca proiect de lege de complexitate deosebită care presupune şi prelungirea termenului de aprobare tacită la 60 de zile.

Vă rog frumos să vă înregistraţi prezenţa. Deci, votul da, înseamnă pentru prelungirea la 60 de zile. Înregistraţi-vă prezenţa şi votaţi, vă rog.

Sfârşitul votului. Să vedem şi rezultatul votului. 195 de voturi pentru, 20 împotrivă, 2 abţineri. Deci, proiectul a fost calificat ca proiect de complexitate deosebită, cu prelungirea termenului la 60 de zile.

Urmează al doilea vot, retrimiterea la comisie, vă rog să vă înregistraţi prezenţa. Urmează procedura de vot. Vă rog să votaţi. Sfârşitul votului, să vedem şi rezultatul. 113 voturi pentru, 113 voturi împotrivă, 2 abţineri. (Aplauze) Propunerea a picat.

Vă rog, are cuvântul domnul Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Cred că e necesar să înţelegem, să discutăm în primul rând, să înţelegem rezultatul votului şi anume partea pozitivă, faptul că legea nu-şi împlineşte termenul de aprobare tacită, se prelungeşte cu 15 zile acest termen, dacă calculez eu bine pe 14 martie, dar nefiind admisă cererea de transmitere, de retrimitere la comisie înţeleg că o avem încă în discuţia plenului, aşa că putem discuta astăzi, da?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Da, aşa este. Vă mulţumesc.

Pentru că ieri a avut loc raportul prezentat de comisia sesizată în fond, a avut cuvântul şi reprezentantul iniţiatorului.

Domnule ministru Bogdan Olteanu, mai doriţi să luaţi cuvântul pentru susţinerea proiectului sau trecem direct la dezbaterile generale? Nu doriţi.

Dezbateri generale.

Vă rog din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Din partea Grupului parlamentar al PNL?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Horia-Victor Toma:

Grupul parlamentar al PNL cere o jumătate de oră pauză de consultări.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupul parlamentar al PSD parcă şi-a înregistrat... Domnul Iordache... Nu...

Ştiţi foarte bine că la 11,30 este votul final. Înţeleg că în Grupul parlamentar al PNL nu se doreşte să se discute astăzi acest proiect de lege. Pauză o jumătate de oră, până la votul final.

(Pauză între orele 11,03-11,40)

Doamna Daniela Popa:

Domnilor secretari, vă rog să vă ocupaţi locurile la prezidiu să putem începe şedinţa consacrată voturilor finale.

Domnul deputat Ponta este invitat la prezidiu.

Domnule secretar Ponta, vă aşteptăm la şedinţă.

Stimaţi colegi,

Ocupaţi-vă locurile în sală şi pregătiţi-vă cartelele de vot. Avem 23 de proiecte de lege pentru votul final. Cele discutate în şedinţa de joi din săptămâna trecută, plus peste 90 de proiecte de lege cu raport de respingere din partea comisiilor sesizate în fond.

Vă rog să vă ocupaţi locurile.

Stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile.

Este al treilea apel pe care vi-l fac, stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sală. Trecem la votul final.

Primul proiect de lege, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare. Proiectul de lege are caracter organic.

Pregătiţi cartelele de vot, vă rog, înregistraţi-vă prezenţa şi vă rog să votaţi. Încheiem procedura de vot, să vedem rezultatul. Pentru propunerea legislativă - 207 voturi, împotrivă - 5 voturi, abţineri - 3 voturi.

Proiectul de lege a fost aprobat. 6 nu au votat.

Al doilea proiect de lege, de fapt e Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Vă rog să vă înregistraţi prezenţa şi să votaţi. Încheiem procesul de votare. Să vedem rezultatul: 123 de voturi pentru, 112 împotrivă şi 8 abţineri.

Caracterul fiind ordinar, propunerea legislativă a fost adoptată.

Urmează Proiectul de lege privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora. Proiectul de lege are caracter organic.

Vă rog să vă înregistraţi prezenţa şi vă votaţi. Procedură de vot încheiată. Să vedem rezultatul: 232 de voturi pentru, 4 împotrivă, o abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Propunerea legislativă pentru declararea comunei Livadia, judeţul Satu Mare, oraş. Lege cu caracter organic.

Înregistraţi-vă prezenţa la vot şi votaţi, vă rog. Sfârşitul procedurii de vot. Să vedem rezultatele: 208 voturi pentru, 23 împotrivă, 4 abţineri. Propunerea legislativă având caracter organic, a fost adoptată.

Urmează proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului Adiţional convenit prin notele verbale schimbate între Ministerul Afacerilor Externe din România şi Ministerul Afacerilor Externe din Republica Albania, în numele Guvernului României şi al Consiliului de Miniştri al Republicii Albania, transmise la Bucureşti la 26 mai 2005 şi respectiv la Tirana la 15 iulie 2005, pentru modificări aduse la Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 11 mai 1994. Proiectul de lege are caracter ordinar.

Îl supun votului, vă înregistraţi prezenţa şi vă exercitaţi şi dreptul la vot, vă rog. Încheiem procedura de vot. Rezultatele, vă rog. 232 de voturi pentru, 2 împotrivă, o abţinere. Proiectul de lege a fost adoptat.

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.481/2004 privind protecţia civilă. Proiectul de lege are caracter organic.

Vă rog să vă înregistraţi prezenţa şi să votaţi. Încheiem procedura de vot, să vedem rezultatele. 229 de voturi pentru, 2 împotrivă, 5 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.

Urmează Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind reglementarea şi gestionarea fluxurilor migratorii în scop lucrativ, semnat la Roma la 12 octombrie 2005.

Legea are caracter ordinar.

Începem procedura de vot.

Vă înregistraţi prezenţa şi votaţi vă rog.

Încheiem procedura de vot. Să vedem rezultatele.

242 de voturi pentru, un vot împotrivă, 4 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Urmează Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.144/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Proiectul de lege are caracter organic.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa şi votaţi vă rog.

Încheiem procedura de vot.

244 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă, zero abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.157/2005 pentru modificarea alin.3 al art.3 din Legea nr.682/2002 privind protecţia martorilor.

Proiectul de lege are caracter organic.

Începem procedura de vot. Înregistraţi-vă prezenţa, vă rog. Şi votul.

Încheiem procedura de vot. Să vedem rezultatele.

243 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă, 2 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.

Urmează Propunerea legislativă pentru completarea articolul 2 din Decretul-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Propunerea legislativă are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa şi să votaţi.

Se încheie procedura de vot. Să vedem rezultatele.

97 voturi pentru, 128 voturi împotrivă, 39 abţineri. Legea are caracter ordinar. Nu a fost adoptată.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.143/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa şi să votaţi.

Putem încheia procesul de votare. Să vedem rezultatele.

239 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă, 7 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.

Urmează Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.49/2005 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa şi să votaţi.

Putem încheia procesul de votare. Să vedem rezultatele.

226 voturi pentru, 23 împotrivă, 7 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.

(Domnul deputat Marcu Tudor doreşte să intervină.)

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş ruga prin intermediul dumneavoastră, dacă sunteţi de acord, ca doamna preşedinte să ne explice ce anume votăm, deoarece pe acest program pe care-l avem în faţă unele voturi sunt date pentru respingerea proiectului de lege, altele pentru aprobarea proiectului de lege. Dar nici unul nu ni se explică aici. Aşa încât, unii dintre noi, de bună-credinţă, ca să treacă proiectul de lege fără să ştie că prin trecerea acelui proiect, de fapt se propune respingerea şi a trecut respingerea, aş ruga-o, deci, pe doamna preşedinte, în cazul în care este propusă respingerea şi nu este explicitată aici, în programul nostru, să spună domnia sa, aşa cum e normal de altfel, de la pupitru.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din câte ştiu, proiectele de lege sunt propuse pentru adoptare, au fost discutate în ziua de joi, săptămâna trecută.

Urmează Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.156/2005 privind suplimentarea numărului maxim de posturi finanţat pentru Cancelaria Primului-Ministru.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa, vă rog, şi votul.

Închidem procesul de votare. Să vedem rezultatele.

135 de voturi pentru, 119 voturi împotrivă, 5 abţineri.

Proiectul de lege având caracter ordinar este adoptat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.173/2005 pentru modificarea alin.2 al art.8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa, vă rog, şi votul.

Încheiem procesul de votare.

Rezultatele sunt următoarele: 219 voturi pentru, 33 voturi împotrivă, 8 abţineri.

Proiectul de lege are caracter ordinar. Adoptat.

Urmează Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.147/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.44/2005 privind unele măsuri pentru construirea şi/sau reabilitarea caselor de locuit din zonele afectate de inundaţiile produse în anul 2005.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa şi votul, vă rog.

Cred că putem încheia procedura de vot. Să vedem rezultatele. 246 de voturi pentru, 9 împotrivă, 4 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Urmează Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa şi votul, vă rog.

Putem încheia procedura de vot.

Rezultatul: 103 voturi pentru, 157 voturi împotrivă, 2 abţineri.

Proiectul de lege are caracter ordinar. Nu a fost adoptat.

Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 85 din Ordonanţa Guvernului nr.42/1997 privind transportul naval.

Propunerea legislativă are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa şi vă rog să votaţi.

Încheiem procedura de vot. Vă rog, rezultatele.

Voturi pentru 42, împotrivă 208, abţineri 8.

Propunerea legislativă a avut caracter ordinar. Nu s-a adoptat.

Urmează Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.169/2005 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.33/2004 privind aprobarea Programului de dezvoltare a Sistemului naţional de transport al gazelor naturale pentru alimentarea cu gaze naturale a unor localităţi în perioada mai 2004-noiembrie 2005.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa şi votul, vă rog.

Putem încheia procedura de vot. Rezultatul votului este următorul: 229 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă, o abţinere.

Proiectul de lege având caracter ordinar a fost adoptat.

Urmează Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.168/2005 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub forma de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice şi Termice "Termoelectrica"S.A., filialele sale, complexurile energetice Craiova, Rovinari şi Turceni, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - Sucursala "ROMAG-TERMO" şi centralele termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi locale.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa şi votul, vă rog.

Putem încheia procesul de votare. Rezultatul votării este următorul: 221 de voturi pentru, 28 împotrivă, 6 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Urmează Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.164/2005 privind diminuarea valorii bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului în vederea recuperării valorii rămase neamortizate de către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa şi votul, vă rog.

Întrerupem procesul de votare. Rezultatul votării este următorul: 215 voturi pentru, 24 împotrivă, 13 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Propunerea legislativă pentru consacrarea zilei de 8 aprilie ca "Sărbătoarea etniei romilor din România".

Propunerea legislativă are caracter ordinar.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa şi votul, vă rog.

Întrerupem votul. Rezultatul este următorul: 209 voturi pentru, 30 voturi împotrivă, 12 abţineri.

Propunerea legislativă a fost adoptată.

Urmează Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Proiectul de lege are caracter organic.

Începem procedura de vot. Vă înregistraţi prezenţa şi votul, vă rog.

Putem întrerupe procesul de votare.

Rezultatul este următorul: voturi pentru 142, împotrivă 106, abţineri 16.

Proiectul de lege având caracter organic nu a fost adoptat.

Urmează Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.163/2005 pentru modificarea Legii nr.102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Proiectul de lege are caracter organic.

Începem procedura de vot. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa şi votul.

Putem întrerupe procesul votării. Rezultatul este următorul: 148 de voturi pentru, 105 voturi împotrivă, 7 abţineri.

Proiectul de lege având caracter organic nu a fost adoptat.

Acestea au fost proiectele de lege care au fost discutate săptămâna trecută în ziua de joi.

Urmează un număr cred că de peste 90 de proiecte de lege care au raport de respingere din partea comisiilor sesizate în fond.

Domnul deputat Márton Árpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dintre aceste legi, numai acelea pot fi trecute pe ordinea de zi de vot final care au avut dezbatere generală în plen normal şi au fost trimise pentru vot final.

Doamna Daniela Popa:

Aveţi dreptate, domnule deputat. Cel puţin discuţiile generale trebuiau pentru fiecare proiect de lege.

Această şedinţă este consacrată strict voturilor finale. Înseamnă că aceste proiecte de lege vor figura pe ordinea de zi de joi.

Mulţumesc.

Şedinţa se încheie.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,10.