Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Victor Viorel Ponta, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Putem să începem, stimaţi colegi, pentru că este ora 8,30, ora la care începem declaraţiile politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PSD.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

N-am cum să iau în ordinea listei, pentru că unii colegi nu sunt în sală.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă de şedinţă.

Stimaţi colegi, oriunde vă veţi afla,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Ministrul".

Fascinat de lumina reflectoarelor şi ambianţa studiourilor de televiziune, ministrul de la agricultură atacă PSD-ul la nivel central, la nivel regional, la nivel judeţean, la nivel comunal etc.

Aidoma telegrafului lui nea Iancu, "bate telegraful, bate - ce treabă altă are" domnia sa, după ce a reuşit "să rezolve" marile probleme ale agriculturii româneşti, atins de fandaxie, caută, cu orice preţ, motiv de gâlceavă. Ba, mai mult, lansează panseuri pline de "înţelepciune" în viziunea sa, de tipul "Lupta împotriva PSD-ului este apa vie pentru Alianţă" sau "PSD este o vulpe care te poate muşca de picior când nu te aştepţi" - Preşedintele-jucător îi aduce de la Bruxelles importanta ştire că la agricultură avem un steguleţ roşu. Cum ar fi putut să fie altfel când "măreţele" proiecte ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale se ofilesc unul după altul, celebrul program "Fermierul" este inaccesibil ţăranului român, în schimb pare a fi conceput pentru fermieri din Olanda, Israel, Austria, Italia, Belgia, care valorifică mâna de lucru ieftină din România, după ce au cumpărat terenuri la fel de ieftine şi au investit modest în infrastructură.

Nu-i rău, dar târguri de tip "Emigraria" organizate în Olanda vor crea suficiente dificultăţi fermierilor români aflaţi în faţa unui puternic sistem concurenţial.

Zeci de mii de hectare de rapiţă, orz, orzoaică, grâu, au fost "arse" de gerurile acestei ierni, inundaţiile afectează alte zeci de mii de hectare, subvenţiile sunt anulate pentru culturi de bază, "amenajările rurale" sunt doar nişte amăgiri, pădurile sunt retrocedate şi defrişate cu sălbăticie, dezorganizare şi primitivism ideatic - acestea sunt câteva dintre realităţile agriculturii portocalii cu steag roşu. În acest timp, terminatorul aviar se ţine de butade, panseuri á la Gâgă, ziceri şi preziceri, vizite şi vorbe de clacă.

Nepriceperea şi inadecvarea (să nu uităm, - este totuşi silvicultor) nu par să-i dăuneze, în schimb stă cu ochii pe vulpea şireată şi transformă frustrări personale în adevărate tragedii naţionale.

Vă recomandăm, domnule ministru, identificaţi soluţii realiste, lăsaţi telecositul, veniţi în mijlocul ţăranilor dacă aveţi simţul responsabilităţii şi nu vă feriţi de vulpe - de muşcat tot o va face dacă până atunci nu vă veţi pierde urma (metaforic vorbind) în adâncul codrilor Bucovinei.

Aveţi de condus un minister dificil, solicitant. Nu vă mai pierdeţi în jocuri colaterale şi insignifiante!

Nu mai valsaţi ca himenopterele sub soarele de primăvară şi gândiţi-vă că din toată zbaterea dumneavoastră la agricultură lumea o să-şi amintească doar că "A fost cândva un Tami(flutur)".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Crin Antonescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Doamnă preşedintă,

Recenta alegere a unor noi membri în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este de natură să încurajeze speranţele tuturor celor care din 1990 până azi au susţinut şi susţin necesitatea deconspirării complete a activităţii fostei Securităţi, principalul organism represiv al statului şi Partidului Comunist.

Îmi exprim speranţa că domnul Constantin Ticu Dumitrescu, personalitate necontestată a rezistenţei anticomuniste, reprezentant prestigios al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi iniţiator al Legii de constituire şi organizare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, va fi ales preşedinte al actualului colegiu, ceea ce ar fi o garanţie a faptului că în acest mandat Colegiul va reuşi să îndeplinească obiectivele pentru care a fost înfiinţată instituţia şi pe care i le acordă litera şi spiritul legii.

Şi eu, ca şi ceilalţi parlamentari liberali şi nu numai, aşteptăm de la noii membri ai Colegiului, în frunte cu Constantin Ticu Dumitrescu, să realizeze ceea ce fostul colegiu, lipsit de un sprijin hotărât al puterii politice şi obstrucţionat în bună măsură tocmai de instituţiile obligate de lege să-i fie cei mai apropiaţi colaboratori, nu a reuşit. E vorba de scoaterea la lumină, complet şi temeinic, a adevărului care stă ascuns în întunericul arhivelor fostei Securităţi.

La 16 ani de la căderea regimului comunist din România, chiar dacă mai târziu decât ar fi trebuit şi s-ar fi putut, avem nevoie şi avem dreptul la acest adevăr.

Societatea românească trebuie să afle tot ceea ce se poate reconstitui din coşmarul pe care vreme de 45 de ani Securitatea şi Partidul Comunist l-au organizat şi l-au administrat în România.

O parte foarte importantă a acestei activităţi s-a desfăşurat în cadrul fostei direcţii de informaţii externe a Securităţii. Toate dosarele şi toate informaţiile legate de activitatea acestei direcţii au fost, practic, blocate cunoaşterii publice până în acest moment, sub motivul siguranţei naţionale.

Credem că este momentul şi cred că este momentul ca astăzi, când siguranţa naţională a României se înscrie sub parametrii altor concepte, când suntem o ţară membră a NATO, când chiar această organizaţie NATO şi Uniunea Europeană solicită cunoaşterea tuturor acestor informaţii, şi aspectele şi dosarele legate de activitatea fostei Direcţii de informaţii externe să fie puse la dispoziţia Consiliului Naţional pentru Studiere a Arhivelor Securităţii statului, complet, până la ultima filă.

Este sau va fi aceasta măsura cea mai exactă a faptului că actualul colegiu, că actuala putere politică, că actuala conducere a Serviciilor speciale din România colaborează într-adevăr pentru aflarea adevărului cu care aceste instituţii sunt datoare către noi toţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Liviu Miroşeanu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Să ajungi să depinzi de nişte aparate înseamnă să te afli la graniţa dintre viaţă şi moarte. Să te zbaţi în fiecare zi pentru o clipă în plus, în care să te bucuri de copii şi de cel de lângă tine. În această situaţie se află bolnavii de insuficienţă renală. Vin de două sau trei ori pe săptămână la spital pentru a face dializă. Pe feţele lor nu se poate citi decât suferinţă şi neputinţă. Chiar dacă ştiu că viaţa lor depinde de acele aparate ei merg mai departe... Ştiu că nu este o boală incurabilă, speranţa este donarea unui rinichi. Puţini sunt cei, însă, care donează, şi mai puţini sunt cei care dispun de banii cu care se comercializează un rinichi.

Bolnavii de insuficienţă renală cronică au nevoie, pentru a supravieţui, de dializă - un procedeu medical care joacă rolul unui rinichi artificial. Fără dializă pacienţii nu au şanse să supravieţuiască. Costurile dializei sunt însă extrem de mari, iar numărul aparatelor de acest gen, existente la Centrul de dializă din Bacău, nu poate satisface cererea.

Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate a alocat pentru trimestrul I al acestui an o sumă mult mai consistentă decât în anii precedenţi, ajungând la 18,5 miliarde lei.

Bolnavii dependenţi de aparatele de dializă care locuiesc în oraşele Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti nu mai sunt nevoiţi să se deplaseze la Bacău pentru tratament. La Spitalul din Moineşti există două secţii de dializă, investiţia ridicându-se la peste 300 de milioane de euro.

Numărul centrelor de dializă este mic în comparaţie cu numărul bolnavilor. Centrele sunt supra-aglomerate iar unele dintre ele funcţionează fără servicii elementare. Medicii susţin că în prezent mai mult de jumătate din aparatele utilizate în dializă sunt aproape ieşite din funcţiune. Se estimează că, până în 2008, numărul bolnavilor renali va ajunge la peste 10 mii. Există 71 de unităţi de dializă în funcţiune la nivel central, 7 dintre ele fiind pediatrice, iar una pentru persoanele cu diabet.

În dotarea unităţilor de dializă există cel puţin 800 de aparate, 7 tipuri intens utilizate. Potrivit cadrelor medicale un aparat de dializă tratează câte 5 bolnavi, motiv pentru care gradul de uzură este foarte avansat. Aproape o treime din aparatele utilizate în dializă trebuie înlocuite urgent deoarece au peste 27 de mii de ore de funcţionare, durata medie de exploatare fiind de 30 de mii de ore.

Specialiştii apreciază că pentru întreţinerea aparatelor este nevoie de cheltuirea unor sume foarte mari. Pentru evitarea colapsului considerăm că este nevoie de investiţii care depăşesc 35 de milioane de euro.

Pornind de la aceste realităţi, cunoscând faptul că 10% din aparatura existentă a fost achiziţionată de Ministerul Sănătăţii restul fiind procurate prin diferite variante de leasing sau prin donaţii ale distribuitorilor români în materie de dializă, consider că este absolut necesară implicarea tuturor factorilor de răspundere pentru identificarea soluţiilor optime de rezolvare a situaţiei de fapt existentă în acest sector medical deosebit de important.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Petru Lakatos.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Lakatos Petru:

Stimată doamnă preşedintă de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Titlul intervenţiei mele: "Atentatele nu pot fi justificate".

Sâmbăta trecută mijloacele de comunicare în masă au relatat, pe larg despre înjunghierea şefului Agenţiei Domeniului Statului, Tanczos Barna, în propriul birou, de către Alecu Chitaru.

Acesta este primul caz în care un oficial al unui minister a fost agresat chiar în interiorul instituţiei la care lucrează. Majoritatea reprezentanţilor mass-media şi-au exprimat dezacordul faţă de acest fapt, însă ca asemenea evenimente reprobabile să nu se mai producă este nevoie de mai mult.

În primul rând, autorităţile trebuie să dea dovadă de mai multă vigilenţă. Aflăm ulterior că atentatorul purta mereu la el arma crimei şi nu e la primul conflict cu legea, iar şeful ADS nu este prima persoană ameninţată cu moartea de către Alecu Chitaru.

În al doilea rând, reprezentanţii mijloacelor de comunicare în masă ar trebui să adopte o poziţie comună de condamnare a acestor fapte şi de delimitare faţă de acei colegi de breaslă care sar în ajutorul criminalului, căutând justificare pentru ceea ce nu poate fi justificat.

Articolul cu titlul "Indolenţa autorităţilor naşte monştri", dintr-un cotidian central, în care tentativa de omor este calificată doar "un incident îngrijorător", iar criminalul prezentat ca simbolul românilor care bat la toate uşile pentru a-şi cere dreptate, induce în subconştientul cititorilor părerea conform căreia atentatul, violenţa fizică, pot fi justificate.

Prin necondamnarea atentatelor şi crimelor de către reprezentanţii mijloacelor de comunicare în masă şi necombaterea acelora care încearcă să justifice asemenea fapte reprobabile, putem ajunge într-un an-doi, la violenţe, atentate "justificate" şi, în final, la răsturnarea ordinii de drept, la anarhie.

Sper că acest semnal de alarmă nu va rămâne fără ecou.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Domnilor colegi,

"Să trăiţi bine, dar toţi românii!"

"Să trăiţi bine!" este un slogan deja care a intrat în legendă. După ce a făcut furori în campania electorală, şi nu pentru că românii ar fi sperat ca acest lucru să devină realitate, ci pentru că şi-au dorit nespus de mult acest lucru în aceste timpuri, urarea fie a devenit o insultă, fie a devenit un mod emblematic de sfidare publică. Marea majoritate a populaţiei acestei ţări o duce foarte greu, şi nu pentru că nu ar dori să muncească sau pentru că n-ar avea pregătirea necesară, ambele condiţii fiind constatate de cei ce s-au realizat în străinătate, ci pentru că nu au unde. Da, acesta este tristul adevăr, adevăr confirmat şi de analiştii economici, dar şi de experţii Uniunii Europene, în afară de industria confecţiilor, marea deţinătoare a producţiei de lohn, adică a muncii multă şi de calitate pe bani puţini, celelalte ramuri ale industriei sunt puţin reprezentate atât la nivel naţional, cât şi local.

Nu e de mirare deci că marea majoritate a cetăţenilor, indiferent de nivelul de pregătire profesională sau de disponibilităţile personale, reuşesc să ducă un trai aşa-zis decent, de azi pe mâine. De aceea, este strigător la cer că în timp ce marea majoritate a pensionarilor declamă foametea şi moartea lentă la care sunt supuşi de actuala guvernare, comparativ cu sediile luxoase şi opulente ale unor case judeţene de pensii şi/sau de asigurări de sănătate, lux şi opulenţă care au întrecut chiar imaginaţia arhitecţilor firmelor private, iar tinerii preferă calea străinătăţii, ca actualii guvernanţi să epateze prin bogăţia ad-hoc din timpul unui singur an de conducere politică şi economică.

Este ideal să crezi că doar printr-o bună cunoaştere a fenomenului economic din această ţară poţi obţine foarte multe avantaje băneşti, şi toate acestea pe cale legală.

Din declaraţiile de avere de la sfârşitul anului trecut, care pot fi accesate de orice persoană din ţară şi străinătate, se poate observa cum o parte din membrii actualului Guvern al României au ajuns să fie, doar într-un singur an, atât de buni profeţi şi/sau buni şi norocoşi jucători la ruleta hazardului economic.

Astfel, atât miniştri, cât şi secretari de stat au obţinut venituri suplimentare fie din comisii de privatizare, fie din participări la consilii de administraţie, fie câştiguri la bursă, ca să-i identificăm doar pe cei pe care-i considerăm ca incompatibili cu funcţia deţinută: domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, care a reuşit, cu o valoare a acţiunilor nesemnificativă să bulverseze întreaga cotaţie la bursă, obţinând câştiguri fabuloase în condiţiile în care atât unităţile economice cotate la bursă, cât şi SIF-urile îşi diminuează dividendele de la un an la altul; domnul Mihai Alexandru Voicu - ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, care a făcut parte din Comisia de privatizare CEC, vă daţi seama ce greu, alături de alţi membri ai Guvernului care, de asemenea, au obţinut sume importante; domnul Vasile Blaga, ministrul administraţiei şi internelor, care a fost membru sau mai este chiar, în consilii de administraţie, acţionar la societăţi comerciale, nu este vorba de conflict de interese, oare?; domnul Gheorghe Barbu, ministrul muncii şi solidarităţii sociale, care a făcut parte din Comisia de privatizare a BCR - Când oare a mai avut timp, având în vedere problemele grave cu care se confruntă populaţia acestei ţări? - domnul Ioan Codruţ Şereş, ministrul economiei şi comerţului, care întâmplător a făcut parte din Comisia de privatizare a S.C. Electrica S.A.; domnul Sebastian Bodu, preşedintele ANAF, care a făcut parte din Comisia de privatizare CEC şi BCR dar care, culmea ironiei, a demonstrat întregii ţări că nu poate calcula TVA-ul de pe o banală factură fiscală.

Aceeaşi situaţie, adică reprezentanţi în comisii de licitaţie, în consilii de administraţie, evidenţe contabile la agenţii economici pe care-i controlează şi chiar sume lunare primite pentru ca aceştia să nu fie amendaţi pentru nereguli sau măcar să fie anunţaţi de controalele inopinate se întâlneşte şi la nivelul instituţiilor publice locale, preponderent în cele din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a celui de Finanţe.

Nu e de mirare că marii evazionişti nu sunt găsiţi sau dispar la momentul oportun, pentru că informaţiile din interior ajung înaintea organului de control, cum tot de mirare nu mai este faptul că mulţi dintre cei care ajung în funcţii de conducere la nivel local devin din ce în ce mai bogaţi şi din ce în ce mai influenţi, doar pe perioada cât este la conducere Guvernul care i-a propulsat. Şi exemplele ar putea continua, le ştiţi foarte bine şi dumneavoastră, domnule prim-ministru, care peste noapte aţi devenit mai bogat cu o creştere de peste patru ori a valorii nominale a unei acţiuni.

Dorim şi noi, oamenii obişnuiţi, aceeaşi majorare, precum şi colegii dumneavoastră de guvernare care nestingheriţi îşi văd de afaceri, fie de consilii de administraţie sau de cabinete individuale de avocatură, medicină sau profesori în instituţii de învăţământ.

Întrebare, pentru că totuşi am şi eu o întrebare: domnule prim-ministru, consideraţi că a trăi bine se raportează la membrii Guvernului sau trebuie să extindeţi arealul la nivelul întregii ţări.

Cum explicaţi veniturile obţinute şi conflictele de interese încălcate chiar de cei care ar trebui în primul rând să le respecte.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Agricultura, un domeniu de reală importanţă".

O agricultură performantă reprezintă, fără îndoială, o etapă a progresului. Trăim într-o ţară cu un cadru natural foarte variat, ceea ce obligă la investiţii specifice pentru fiecare zonă. Clima, în general, este favorabilă dezvoltării sectoarelor agriculturii româneşti. Prin urmare, sunt îndeplinite toate cerinţele pentru saltul calitativ necesar, agricultura fiind o ramură tradiţională, capabilă să acopere nu numai nevoile interne ale ţării. Cu siguranţă, însă, statul are datoria de a-i sprijini pe agricultori, oferindu-le mai multe facilităţi materiale. O creştere a rentabilităţii presupune o tehnologizare a mediului rural. Acest aspect înseamnă, în acelaşi timp, susţinerea industriei de profil, care să devină principala ofertantă.

România posedă capacitatea de a fi producătoare, într-o piaţă concurenţială din ce în ce mai activă. Acest aspect se poate împlini doar dacă, pe lângă ramura culturii cerealelor, vor fi sprijinite şi altele, precum viticultura, zootehnia, pomicultura, apicultura.

Concluziile unui seminar al agricultorilor din judeţul Constanţa demonstrează că subvenţiile în acest domeniu sunt încă extrem de necesare, iar o colaborare mai eficientă cu instituţiile statului este benefică.

Se aşteaptă mult din punctul de vedere al creşterii calitative iar anii următori trebuie să constituie repere ale modernizării.

Competenţa specialiştilor români este recunoscută. Ponderea umană nu poate fi trecută cu vederea. Aşadar, există toate premisele pentru o nouă etapă în domeniul agriculturii.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Dreptate făcută printr-o nedreptate".

Aşadar, anul trecut au apărut legile proprietăţii şi justiţiei care, dacă sunt puse în aplicare, populaţia de etnie română este alungată din zonele centrale ale marilor oraşe din Transilvania. Şi aici este vorba despre populaţia din Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Aiud, Odorheiul Secuiesc, Sighetu Marmaţiei, Blaj, Făgăraş şi multe altele.

În încercarea de a face dreptate celor care au pierdut aceste imobile, suferă populaţia care între timp a ocupat aceste locuinţe, fără să fie cu nimic vinovată şi care nu are nici o altă posibilitate, fiind îmbătrânită, să-şi poată procura o locuinţă.

Urmează să fie evacuate zeci şi sute de familii din oraşele menţionate, nu au nici o posibilitate, aşa cum am spus, materială pentru a-şi rezolva situaţia locuinţei, şi cei care or să intre în proprietatea acestor lăcaşuri, unele spun că sunt de cult, altele asociaţii, fundaţii şi aşa mai departe, nu doresc să prelungească contractele de închiriere, dimpotrivă, aşteaptă cât mai repede să fie evacuaţi.

Aşadar, o problemă serioasă pe care Guvernul României trebuie să o aibă în vedere şi să o rezolve în limita legii, dar să ţină cont de realitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mihai Apostolache.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

"Luna trecută, în Prahova, unele mămici nu au primit indemnizaţiile..."Aşa sună titlul unui articol publicat luni în unul din ziarele prahovene, iar eu, în calitate de proaspăt părinte, nu numai că pot confirma că aşa s-a întâmplat, ci chiar pot completa: iar mămicile care au primit banii, i-au primit cu întârziere.

De altfel, şi directorul Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Prahova recunoaşte că aşa s-a întâmplat: în contractul cu Poşta s-a stabilit data de 10 a fiecărei luni, dar distribuirea propriu-zisă s-a făcut abia începând cu 15, şi nu pentru toate persoanele îndreptăţite, ci în tranşe, în funcţie de momentul când s-au primit banii de la Bucureşti şi în... nu se mai ştie ce ordine a priorităţilor.

Dacă în ceea ce mă priveşte am reuşit să depăşesc neplăcerile presupuse de întârzierea plăţii, nu pot să nu mă întreb cât de dramatice au fost cele 7-12 şi chiar mai multe zile de aşteptare pentru familiile tinere care, în mod real, se bazează aproape exclusiv pe aceşti bani!

Să întârzii atât de mult (şi încă într-o lună de iarnă, în care numai întreţinerea la bloc depăşeşte 3 milioane de lei vechi, în care oamenii se îmbolnăvesc mai des şi în care mâncarea este mai scumpă) nu poate fi decât încă o dovadă a incompetenţei "Bucureştiului" de gestionare a României reale, aflate sub semnul sărăciei, şomajului, inflaţiei şi, nu în ultimul rând, al nepăsării guvernanţilor!

Luaţi cu grijile luptelor politice pentru putere, membrii Guvernului au uitat că în ţara asta trăiesc şi nemembri de partid, care-şi măsoară existenţa de la o chenzină la alta, prin lungi liste de datorii, pe care, ca un făcut, aproape de fiecare dată, se regăsesc taxe, impozite, amenzi şi cine mai ştie câte alte zeciuieli, puse de stat...

În beneficiul cui?!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emil Strungă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este: "De la extrema stângă la stânga, numără!"

Evenimentul mediatic cel mai prezent în opinia publică îl constituie, fără nici o urmă de îndoială, cutremurul care a început şi este în plină desfăşurare în Partidul Social Democrat. Am scris şi gândesc în continuare împotriva acestui partid cu pretenţii de stânga şi năravuri de dreapta. Sunt convins că acest spectacol al demisiilor şi încercărilor de reformă va mai ocupa încă interesul scenei politice româneşti. Dar, ceea ce nu sesizăm, orbiţi de reflectoarele care se pun pe protagonişti şi a căror lumină se revarsă şi asupra privitorului aflat mai mult sau mai puţin la distanţă, este că tot acest show are, în fapt, alte conotaţii şi alte semnificaţii.

Auzeam bunăoară un jurnalist aflat la mare cinste, că fostul şef al Camerei Deputaţilor ar putea foarte lejer să se instaleze în Partidul Naţional Liberal, tocmai datorită modului în care a înţeles să se formeze şi să se manifeste ca om politic, tocmai că ar fi sesizabilă o oarecare înrudire între liderii liberali şi ex-liderul social-democrat. Sunt de acord că, din punct de vedere doctrinar, politica românească trece printr-o perioadă de prefacere şi cernere, dar, haideţi să nu ignorăm problema de fond: unii sunt acuzaţi şi li se instrumentează dosare penale, alţii încearcă, prin toate strategiile guvernamentale, să determine Uniunea Europeană la alcătuirea unui cât mai bun raport de ţară, în vederea aderării.

Apoi, nu trebuie să ne lăsăm amăgiţi şi orbiţi de aceste succese, fără îndoială etape importante în ceea ce priveşte credibilitatea României în ochii partenerilor europeni. Însă, dacă cei care conduc acum România se vor opri din acest proces care poate fi numit şi chiar are valenţe importante de reformă a clasei politice, atunci totul e zadarnic. Această boală de care suferă ţara aceasta - şi pe care o numim corupţie - este prea înrădăcinată între obiceiurile autohtone, încât ceea ce lipseşte este, de fapt, o conştiinţă civică, o moralitate publică care, cultivate, ar putea schimba ceva. Criza, vedem, este atât de profundă, încât ea schimbă - şi asta într-un timp foarte scurt - echilibre politice în interiorul unui partid sau în relaţiile dintre partide, oameni politici, colegi de partid. Ceea ce ar trebui să fie elita politică a ţării se poate transforma, pe fondul acestor conflicte generate de acuzaţii de corupţie, într-o categorie de oameni discutabilă sub raportul moralităţii civice şi al responsabilităţii pe care o incumbă funcţiile deţinute în forurile conducătoare ale ţării. Insulte şi reproşuri, necesitatea găsirii acelor oameni care să probeze în primul rând moral capacitatea de a exercita funcţii publice, neîncredere, turnătorii, urlete, nemulţumiri, refulări şi defulări - scena politică românească seamănă cu un Olimp în care unii dintre zei fac şi desfac destine, alţii încearcă să ţină piept nu se ştie cărui duşman, fiecare îl suspectează pe celălalt şi aşa mai departe.

Trafic de influenţă, tranzacţii, procurori - acest spaţiu al exercitării Puterii este bulversat de demisii răsunătoare - totul e augmentat pentru a căpăta mai multă importanţă decât trebuie. Numai că asta se petrece pentru ochii neştiutori. Cei ştiutori, aflaţi în spatele scenei, ar face bine să nu se lase furaţi de acest spectacol hollywoodian şi să vadă ceea ce este mai important: cu cât corupţia va fi cercetată şi mai jos, cu atât puroiul va fi operat până la capăt - vorba unui tânăr lider social-democrat.

Pericolul ar fi acela de a crede că Europa este mulţumită de ceea ce se vede şi este făcută pentru imagine. Sau că noi am punctat la capitolul credibilitate, dacă detronăm un fost premier. Cert este că oportunişti, interesaţi şi incapabili în politica românească, au fost şi vor mai fi. Dacă procentul lor ar scădea până la nivelul celui din Occident, încă ar fi ceva. Dar tare mi-e teamă că reformarea unui partid în care aceştia sunt majoritari nu se poate petrece decât prin autodesfiinţarea acelui partid. Aceasta era una dintre ipotezele unui profesor de ştiinţe politice care cunoştea foarte bine chiar istoria partidului unic pre-revoluţionar, din care Partidul Social Democrat îşi trage "frageda-i" fiinţă şi legitimare. Nu-i aşa că asta ar fi o tristă ironie: să ai soarta tatălui pe care l-ai ucis ...?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Gheorghe Firczak.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Firczak:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Cui îi este frică de sindicate?"

Realităţile societăţii româneşti au suferit transformări ample în anii care au trecut de la revoluţia română anticomunistă din anul 1989. Dacă în anii '90, liderii de sindicat băteau cu pumnul în masă sau ajungeau chiar să schimbe guverne, astăzi suntem în faţa unei noi realităţi. Iată că patronatele îşi arogă drepturi mai mari decât ar trebui. Mă refer, punctual, la cel de la S.C. Swis S.R.L. din judeţul Hunedoara.

La această întreprindere, deşi există două sindicate - "Renaşterea" şi "Speranţa" -, patronatul refuză dialogul cu acestea, considerându-le nereprezentative. Consecinţa: negocierile pentru drepturile angajaţilor se poartă cu reprezentanţii acestora.

De ce, oare, suntem suspicioşi şi ne imaginăm că administraţia îi alege pe acei reprezentanţi care îi cântă în strună?

Sindicatele s-au adresat Comisiei pentru Dialog Social. Prefectul judeţului Hunedoara, domnul Cristian Vladu, a invitat la discuţii şi patronatul de la S.C. Swis S.R.L. Nu s-au prezentat, motivând în scris că la această comisie se discută probleme care nu îi privesc.

Mahomed nu vrea să vină la munte; să meargă muntele la Mahomed. Nici aşa nu a fost bine. Patronii au spus că nu discută cu parlamentarii, pentru că dânşii nu fac politică, adoptând şi atitudini ireverenţioase.

Este foarte clar că la S.C. Swis S.R., patronii au ceva de ascuns. Muncitorii se plâng de tratamentul la care sunt supuşi. Patronii afirmă că, dacă nu sunt lăsaţi în pace, pleacă din judeţul Hunedoara şi dispar 4 mii de locuri de muncă.

Oare sună a şantaj această atitudine? Cu alte cuvinte, - spun dânşii -, dacă nu suntem lăsaţi să interpretăm legea cum vrem noi, plecăm.

În calitatea mea de demnitar al statului român, ca deputat de Hunedoara, am obligaţia să apăr interesele cetăţenilor şi să trag un semnal de alarmă atunci când nu se respectă legea, indiferent cine ar face-o - sindicate sau patronate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Emil Moldovan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Biruri pentru falimentarea agriculturii".

Singurul semn al guvernării cu care vă lăudaţi sunt taxele care cresc de la o zi la alta, înmulţindu-se cu viteza fulgerului căderii economice.

Este o vorbă care spune că nesătulul nu se satură niciodată, oricât de mult ar primi şi oricât de mult ar lua de la ceilalţi. Nu pot să nu vă asociez cu lăcomia extremă, văzând cu câtă nonşalanţă aţi pus biruri peste ţăranul român, şi aşa împovărat de greutăţi.

După ce aţi majorat impozitele pe terenurile agricole de 37 de ori faţă de anul 2005, aţi decis că totuşi nu e destul şi că agricultorii români mai pot suporta o mărire de taxe adoptată printr-un truc legislativ, tactică pe care o utilizaţi cu tot mai mult "profesionalism".

Practic, aţi decis ca proprietarii de teren extravilan care nu şi-au plătit la stat dările în primele două luni ale anului, vor plăti dublu valoarea acestora. La toate acestea se adaugă şi reglementările potrivit cărora din anul 2007 agricultorii vor fi obligaţi să plătească impozit şi pentru veniturile obţinute ca urmare a produselor vândute la piaţă, fabrici sau silozuri.

După ce, conform datelor statistice, agricultura, sub conducerea derutantă la care aţi supus-o, a fost cel mai neperformant domeniu al anului 2005, am impresia că aruncaţi pedeapsa tot peste ţăranul român, a cărui unică vină este faptul că trebuie să suporte o guvernare nedreaptă.

Ştiţi foarte bine care este valoarea pensiei de agricultor şi prin asta demonstraţi încă odată cât de puţin vă pasă de cei pe care-i conduceţi. În loc să veniţi cu proiecte reale, prin care să ajutaţi locuitorii din mediul rural în vederea unei agriculturi performante, le tăiaţi orice speranţă de supravieţuire, prin noi şi noi biruri.

Dacă nu aveţi nici o intenţie de ajutor, măcar lăsaţi-i să se descurce, fără a le mai pune noi piedici. Cu un ministru bun de gură şi atât, cu zeci de taxe şi nici un sprijin, veţi duce ţăranul român la limita supravieţuirii.

Poate asta v-aţi propus de la bun început. În acest caz, vă asigur că vă apropiaţi de reuşită.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, doamna deputat Lari Leonida Iorga.

Vă rog să poftiţi la microfon, doamnă deputat, şi să susţineţi declaraţia dumneavoastră politică.

Aveţi cuvântul.

Depuneţi în scris, da? E-n regulă, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Ioan Munteanu. Susţineţi? Sunteţi trecut pe listă.

Domnul Ioan Munteanu:

Am depus-o în scris, doamnă preşedinte.

Doamna Daniela Popa:

Depusă în scris, da?

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Interesele de grup din P.D. Suceava, mai presus de legalitate, moralitate şi respect faţă de cetăţean".

Prin intermediul acestei declaraţii politice, ţin să aduc în atenţia opiniei publice o situaţie fără precedent din judeţul Suceava şi să arăt modalitatea prin care actualii guvernanţi înţeleg să-şi pună în aplicare mult clamata lor deviză: "Dreptate şi adevăr".

Concret, vreau să fac referire la concursurile pentru ocuparea posturilor de director la D.S.P. Suceava, respectiv inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava.

La Direcţia de Sănătate Publică, deşi în urmă cu două luni s-a desfăşurat un concurs pentru ocuparea postului de director, în urma căruia doctorul Alexandru Paziuc a fost declarat câştigător, acesta nu a primit nici până astăzi semnătura Ministerului Sănătăţii prin care, conform legii, trebuia să fie instalat la conducerea acestei instituţii.

Paradoxul acestei situaţii constă în faptul că doctorul Paziuc, deşi este membru P.D. şi are o carieră profesională absolut remarcabilă, este contestat chiar de conducerea judeţeană a P.D. Suceava, în locul acestuia fiind preferată tot o membră P.D., doctor Maria Popp, care a susţinut concursul în aceleaşi condiţii ca şi doctor Paziuc. Înţeleg că acest post a fost negociat politic şi că acesta aparţine P.D.-ului, însă nu înţeleg de ce, din cauza intereselor personale şi de grup, o instituţie de o asemenea importanţă este în imposibilitate de a funcţiona normal. Precizez că nici la această dată, când fac această declaraţie politică, Direcţia de Sănătate Publică Suceava nu are nici o semnătură autorizată, care să confere legalitate documentelor oficiale pe care le emite această instituţie.

O situaţie oarecum similară se petrece la Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, unde bătălia pentru postul de inspector general adjunct se dă tot între doi membri P.D.: între Neculai Barbă, cel care a deţinut cu titlu de interimat această funcţie până acum, şi Daniel Hrenciuc. Neîndeplinind condiţiile impuse de lege pentru înscrierea la concurs, cel care deţine cu titlu de interimat această funcţie contestă chiar participarea la concurs a colegului său de partid!!!

Dreptul de a participa la un concurs este garantat prin lege, acest drept neputând fi eludat de vreo normă sau regulă internă a unui partid, fie el şi prezidenţial.

Iată, stimaţi colegi, asistăm la un episod ca în celebrul serial american "Twin Peaks", în varianta P.D. Suceava, unde lucrurile se petrec ca în Sălaşul Negru: nimeni nu ştie nimic, nimeni nu este vinovat, dar toţi au dreptate.

Consider că la Suceava trebuie instalată starea de normalitate, astfel încât cetăţeanul şi interesele sale să nu mai fie la cheremul unor interese de partid.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Mai sunt deputaţi în sală care doresc să susţină declaraţia politică?

Poftiţi, domnule deputat. Grupul parlamentar al P.S.D., da?

Domnul deputat Iuliu Nosa, da? Vă rog. Aveţi cuvântul.

Domnul Iuliu Nosa:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Mă voi referi în intervenţia mea la un eveniment punctual şi foarte recent: prezenţa în Sălaj, duminică 26 martie, a noului şi tânărului preşedinte al Camerei, domnul Bogdan Olteanu.

Prin declaraţiile programatice deosebit de nobile şi altruiste pe care le făcuse cu prilejul învestirii în această înaltă demnitate, ne pregătise pentru aşteptări foarte mari. În esenţă, promiteaţi, domnule preşedinte, să schimbaţi, prin însăşi conduita dumneavoastră politică, imaginea Camerei şi a Parlamentului. Spre deziluzia mea, domnul preşedinte a avut o deplasare şi un program de rutină, care a constat în participarea la un meci, plantarea unor arbuşti într-o acţiune pompieristică a Direcţiei Silvice şi vizitarea unui centru de sănătate, în a cărui finanţare, actuala Putere a înţeles greu şi târziu că trebuie să se implice.

M-aţi dezamăgit profund, domnule preşedinte. Nimic din agenda reală şi extrem de dureroasă a electoratului, sau din problemele judeţului! Presupun că nici nu aveaţi intenţia să vă încărcaţi cu aceste probleme, după modul în care aţi abordat vizuita în Sălaj şi v-aţi stabilit propria agendă. Spre surprinderea mea, parlamentarii de Sălaj n-au fost invitaţi la o reuniune de lucru cu domnia sa, în care să-i prezentăm nevoile şi grijile presante ale oamenilor şi ale judeţului. Aceasta, în condiţiile în care, această primă vizită în teritoriu - în câteva locuri din Ardeal - se realizase în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Dincolo de fondul problemei, domnul preşedinte a încălcat fără reticenţă o minimală normă a protocolului politic şi de reprezentare, prin faptul de a nu se întâlni, în mod formal, cu cei pe care electoratul i-a legitimat să-i reprezinte. Nu ştiu dacă acest gest impardonabil a fost unul de ignoranţă sau dictat de aroganţă. Probabil, cu timpul, vom avea o explicaţie.

În afara scorului meciului la care aţi participat pentru un modest exerciţiu de imagine, ce aţi aflat despre problemele Sălajului, domnule preşedinte?

Revin la declaraţiile dumneavoastră radicale din perioada învestirii, în care vă propuneaţi o conduită de substanţă şi de imagine total schimbată. Cu regret şi sinceritate, vă asigur că aţi început cu stângul la această recentă vizită în Ardeal.

Lipsa de respect şi colegialitate faţă de colegii de Cameră reprezintă nu înjosirea noastră, ci a Parlamentului, ca instituţie.

Ineleganţa gestului dumneavoastră de duminică coboară demnitatea Camerei în micimea prestaţiilor partizane cu care înţelegeţi să conduceţi ţara.

Nobleţea şi eleganţa vechilor liberali vă sunt cu totul străine, se pare. Rămâneţi urmaşul loial al strămoşilor dumneavoastră (familiei) de nomenclatură stalinistă. Păcat!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Au depus declaraţiile politice în scris: din partea Grupului parlamentar al P.S.D. - domnul deputat Vasile Mocanu, domnul deputat Ioan Munteanu, doamna deputat Manuela Mitrea, domnul deputat Mihai Apostolache, domnul deputat Costică Macaleţi, domnul deputat Gheorghe Chiper, doamna deputat Mihaela Rusu; din partea Grupului parlamentar al P.N.L. a depus în scris declaraţia politică domnul deputat Ioan Ghişe; din partea Grupului parlamentar al P.D., au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi: Dumitru Ioan Puchianu, Traian Igaş, Roberta Anastase, Daniel Buda şi Marius Rogin; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Daniela Popa, iar din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, doamna deputat Leonida Lari-Iorga.

Dacă în sală mai sunt deputaţi care vor să susţină declaraţia politică?

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., şi domnul deputat Vasile Puşcaş a depus declaraţia politică în scris.

Mai sunt doamne, domni deputaţi care vor să susţină declaraţia politică, prezenţi în sală? Nu sunt.

În aceste condiţii, ca preşedinte de şedinţă, mă văd obligată să închei şedinţa de astăzi.

Vă mulţumesc.

Se reia la ora 10,00 şedinţa în plen.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Ioan Aurel Rus:

Declaraţie politică intitulată "A sosit timpul adevărului"

Motto: " Puţini sunt aceia care vor să spunătot ce cred", R. Descartes.

Poate că unii dintre bistriţeni îşi mai amintesc de atacurile furibunde ale PSD-ului aflat în plină glorie, cu vreo 2 ani în urmă, la adresa PRM. Pe atunci, o doamnă cu un condei şi un verb admirabile, de doamna Melania Cuc este vorba, pe care încă o asigurăm de consideraţia noastră, şi-a pus talentul în slujba defăimării partidului nostru şi a liderului judeţean. Fără doar şi poate la ordin, în calitate de purtătoare de cuvânt şi slujbaşă a PSD, a scris ce i s-a cerut.

Nu ne-a interesat şi ar fi tardiv şi fără obiect să aflăm acum, când PSD a depăşit faza degringoladei, aflându-se în cea a disperării, ce l-a determinat la o atitudine de-a dreptul ostilă faţă de noi. Nu ne bucurăm de situaţia în care a ajuns, mai ales că între PSD şi PRM, cu toate deosebirile ce le despart, au existat şi există unele afinităţi. Nu o dată, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM, a propus o colaborare fructuoasă în folosul ţării şi poporului român, care a crezut în ceea ce numim îndeobşte revoluţie, termen ce nu mai are de mult acoperire, fiind calp. Condiţia era una singură: PSD să se debaraseze de corupţii care i-au maculat imaginea şi din a căror cauză mulţi dintre români se îndepărtează de el.

Reproşurile nu îşi mai au rostul, dorim să amintim că în replicile date atunci, printre altele, am atras atenţia că şi PSD, «este pus pe tapet», ca să folosim o sintagmă uzuală, să urmeze aceeaşi cale ca şi aceea a suratelor PUNR şi PSM, adică să dispară de pe arena politicii româneşti. Ne pare rău, dar am avut dreptate, şi dacă nu se vor lua măsuri radicale în partid, de înlăturare a cauzelor reale, şi nu găsirea unui singur ţap ispăşitor, chiar dacă acesta se numeşte Adrian Năstase şi este un fost prim-ministru.

Nici PRM nu a scăpat de tot soiul de tentative de compromitere a sa, de mituire a unor oameni de bază, cu funcţii înalte, precum şi de «cadorisire» cu tot felul de invective, de epitete defăimătoare, de atac în haită din partea presei, care face jocuri murdare pentru interese la fel de murdare. În sensul acesta suntem convinşi că PSD ştie mai multe decât noi, doar nu a stat la guvernare peste 10 ani chiar degeaba.

Ceea ce deosebeşte PRM de PSD, în curs de destrămare, precum şi de celelalte partide deja dispărute, este aceea că cel dintâi a luat măsuri imediate, fără menajamente, împotriva oricăror tendinţe centrifuge şi «s-a scăpat» la timp de balastul ce îl trăgea la fund, a exclus escrocii şi hoţii care s-au strecurat în partid, şi aşa va face şi mai departe. Pace cu corupţii şi hoţii nu va fi niciodată în PRM.

Unii zic, se pare, dar noi suntem siguri, că există cineva şi ceva care coordonează din umbră o întreagă strategie de distrugere a societăţii româneşti, în toate componentele sale, cu deosebire politică, economică, socială, naţională etc. Elemente din PSD, unii cu bună ştiinţă, alţii duşi de val sau dintr-un mizerabil oportunism, au contribuit substanţial la aducerea României în dezastruoasa situaţie în care se află azi. Cu riscul de a ne repeta, dar dorim să ne facem bine înţeleşi asupra faptului că ne pare rău de situaţia în care a ajuns PSD, şi cu cele mai bune intenţii, îi atenţionăm pe cei care au urechi să audă că acesta este doar începutul. Abaterea acestui partid de la doctrina social-democrată, înşelarea încrederii maselor de alegători, a propriilor membri de rând care l-au susţinut, crearea unei pături de conducători politici corupţi, îmbogăţiţi pe căi mai mult sau mai puţin cinstite, simultan cu sărăcirea tot mai accentuată a imensei majorităţi a populaţiei ţării, sunt numai câteva din cauzele care fac din PSD o pradă uşoară în mâna acelora care îi poartă sâmbetele. Şi să nu se uite că în istoria României, PSD a constituit o pepinieră a partidului liberal, cu deraieri frecvente spre dreapta, ceea ce a şi determinat trecerea la comunişti a membrilor de rând proveniţi din mediile muncitoreşti.

Parcă totul pare de domeniul fantasticului, a unui vis urât: mai ieri măreţie şi grandoare, azi la un pas de prăbuşire, purtând stigmatul corupţiei şi hoţiei, a abuzurilor de tot felul.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică intitulată "Agricultura românească, la un pas Uniunea Europeană".

Înainte de 1989, procesul de colectivizare a rupt relaţia dintre ţăran şi pământul său, cu excepţia unor suprafeţe restrânse din zonele de deal şi de munte şi a unor ocupaţii precum oieritul, agricultura a devenit socialistă, ţăranul român devenind salariat pe propriul pământ. Veniturile din agricultură au fost foarte modeste, iar sistemele de asigurări sociale ca şi inexistente.

Sistemul cooperatist a distrus baza privată a proprietăţii în agricultură, a creat un sistem care a subminat mentalitatea ţăranului român.

După 1990, viziunea politică cu privire la agricultură a fost haotică şi demagogică, ca întotdeauna, ţăranul român a fost prima victimă a schimbării. Reforma agrară a fost făcută fără prea multa tragere de inimă, ca dovadă că procesul de punere în posesie şi de acordare a titlurilor de proprietate a funcţionat foarte lent, nefiind încheiat nici până astăzi. Caracterul defectuos al legii a dus la declanşarea a sute de mii de procese între moştenitori, ca şi la numeroase abuzuri din partea celor puşi să aplice legea.

În acest moment, proprietatea în agricultură este fărâmiţată, proprietatea medie nedepăşind 1,5 ha, în aceste condiţii, cei mai mulţi ţărani nu sunt agricultori, ci grădinari, iar România a devenit importatoare de produse alimentare.

Agricultura românească are o bază arhaică, suprafaţa medie a proprietăţii deţinute de o persoană o face improprie pentru o exploatare rentabilă. Deşi pământul este ridicol de ieftin, nu se găsesc cumpărători pentru simplu motiv că rentabilitatea sa este extrem de scăzută.

Singurul lucru pe care-l pot face cei ce deţin suprafeţe agricole este să se asocieze în grupuri de producători, conform Ordonanţei de Guvern nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor de producători pentru comercializarea produselor agricole şi silvice.

De lăudat este şi soluţia Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale privind"Programul Fermierul" care, coroborat cu fondurile Sapard, dau o şansă agricultorilor români pentru a se înfiinţa şi rezista pe piaţa comunitară europeană.

Aceasta este starea agriculturii româneşti la numai 9 luni care ne mai despart de aderarea la U.E., moment după care, probabil, se vor simţi şi efectele pozitive asupra agriculturii. Integrarea în politica agricolă comunitară va însemna reducerea marjei de variaţie a preţurilor produselor alimentare cu cel puţin 10%. Creşterea investiţiilor în sectorul agroalimentar va reprezenta unul dintre beneficiile aderării. Existenţa forţei de muncă ieftine şi subdezvoltarea actuală a industriilor agroalimentare vor atrage investiţii importante. Un alt efect pozitiv al aderării va fi creşterea exporturilor unor produse specifice ţării noastre, interesante pentru o piaţă europeană de 450 milioane de consumatori, cum ar fi: mierea de albine, nucile, fructele de pădure etc.

Dezvoltarea agriculturii româneşti trebuie să fie, aşadar, parte a unei strategii unitare la care trebuie să contribuim.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declaraţie politică intitulată "Despre necesitatea schimbării mentalităţii româneşti".

Întâmplările şi evenimentele sociale din ultima perioadă, printre care: reticenţa sinistraţilor de a se muta în casele acordate de Guvern, pe motiv că ar fi constrânşi să plătească tot curentul electric pe care îl consumă, violenţele înregistrate pe arenele fotbalistice, între suporteri şi organele de ordine, neascultarea recomandărilor autorităţilor, de către cetăţenii aflaţi în pericol, complacerea în situaţia de a înota prin noroi chiar şi după cea mai mică ploaie, mă determină să mă gândesc dacă românul este pregătit din punctul de vedere al mentalităţii să se integreze Uniunii Europene.

Vina este foarte probabil atât a autorităţilor, cât şi a fiecărui cetăţean în parte, pentru că această lipsă de modele pozitive de care ţara noastră duce lipsă, scăderea credibilităţii instituţiilor publice către aproape de zero şi numărul mare de cazuri de afaceri în urma cărora sume imense din banii publici au ajuns în buzunarele unora, au determinat românii să nu mai creadă în nimic altceva decât în propria persoană.

Tot aceste cauze au transformat românii în vânători de oportunităţi prin care pot ocoli legislaţia, în special în plata dărilor către stat.

Nerespectarea legii a devenit un motiv de laudă în ziua de astăzi printre români, iar grija pentru domeniu public este nu egală cu zero, pentru că acest lucru ar însemna neafectarea acestor spaţii, ea este una destructivă, românul fiind dezinteresat dacă un parc, un drum public este distrus de acţiunea vreunei persoane care doreşte să-şi realizeze interesul propriu mai presus de interesul public.

Această atitudine agresivă faţă de autorităţi se exprimă în cele mai violente forme de obicei pe arenele sportive şi în special la meciurile de fotbal. Astfel, suporterii, protejaţi de spiritul de mulţime şi de anonimat, uită pur şi simplu de statutul lor social şi ajung să se comporte practic ca forţă dornică să-şi exprime sentimentele negative faţă de reprezentanţii statului.

Concluzia, stimaţi colegi, este că fiecare instituţie publică trebuie să înceapă lupta pentru câştigarea demnităţii şi dobândirea încrederii populaţiei.

Sunt mulţumit să spun faptul că instituţia în care lucrez a început această luptă, iar prin intermediul noului Preşedinte al Camerei Deputaţilor sunt ferm convins că vom servi ca model pentru instituţiile din întreaga ţară.

Domnul Costache Mircea:

"Marea întrebare"

Oriunde mergi, prin sate, prin pieţe, dar şi prin birourile firmelor, prin sediile administraţiei locale, prin pieţe şi prin alte locuri publice, pretutindeni întâlneşti în capetele şi în sufletele oamenilor lipsă de orizont, ceaţă şi negură când vine vorba despre viitor, inclusiv despre viitorul apropiat. Vom intra, nu vom intra în UE? Cum o fi acolo? Ne dă ceva? Se vor opri furturile? Va răspunde cineva vreodată de prăduirea României? Ne mai aduce cineva înapoi petrolul şi gazele vândute, cimentul şi oţelul, aurul şi pădurile, fabricile şi băncile? Când se va termina cu jaful, cu hoţiile şi cu minciuna?

Şi întrebarea întrebărilor: Se mai poate face ceva? Ne mai poate salva cineva din ghearele mafiei atotstăpânitoare?

Mulţi militanţi ai principalelor partide le promit oamenilor vindecarea de rele, de toate relele, prin aderarea la UE. Ei susţin că vor veni funcţionari de acolo să le dea peste mână hoţilor de pe aici, impunându-le modelul lor. Până şi eu mai eram înclinat să sper în asemenea minuni, deşi eram conştient că o Uniune fără putere juridică, neavând o Constituţie - Constiuţia fiind respinsă la vot de francezi şi nu numai de ei - este deocamdată o construcţie improvizată care urmăreşte, ca întotdeauna în istorie, satisfacerea, cu prioritate, a intereselor celor mari şi puternici.

Dubii aveam şi mai am, dar mă gândeam, ca tot românul credul, că modelul comportamental al celor ce au reuşit să asigure cetăţenilor lor condiţii bune de trai şi o ţinere sub control a infracţionalităţii ne va contamina şi pe noi, prin conlucrarea în cadrul structurilor comunitare. Mi-a pierit însă cheful să mai cred în astfel de paleative când văd, printre înalţii funcţionari europeni, şmecheri, aranjori, fustangii şi personaje dubioase, lipsite de cultură şi de morală. Cine credeţi că sunt aceia care dijmuiesc fondurile europene alocate României? Toate licitaţiile pentru marile programe sunt câştigate de firme străine, la indicaţia delegaţiei UE la Bucureşti. Cine n-a auzit de versatilul Ficarelli sau de alţi trimişi ai Bruxelles-ului, şi de modul cum dirijează ei banii europeni, tot spre firmele străine, dar în contul României, nu ştie nimic! Colac peste pupăză, a mai venit deunăzi să ne fericească cu augusta sa făptură domnul Frattini, înaltul comisar pentru libertate, justiţie şi securitate al UE.

Şi ce credeţi că a făcut el aici, în colonia macabră a subdezvoltării şi economiei de junglă în care au prosperat analfabeţii şi creaturile primitive, iar poporul zace în mizerie şi debusolare? În primul rând, el a pus moţ colosalei minciuni naţionale acreditând, prin girul Uniunii pe care o reprezintă, ideea mişelească, aiuritoare, că în România singurii deţinători ai monopolului adevărului absolut sunt Preşedintele, Guvernul şi deasupra tuturor, ministresa justiţiei, cabalina lor preferată, Monica Macovei. Auzind laudele deşănţate la adresa doamnei care până mai ieri era apolitică şi apolinică, furajată cu banii lui Soros, iar azi sminteşte lumea cu justiţia ei televizată care nu judecă pe nimeni, făcând doar o hărmălaie de bâlci medieval, îţi vine să te îndoieşti cartezian de bunele intenţii ale trimişilor Europei.

Ba, mai mult, maestrul Frattini, campion al democraţiei, îşi permite insolenţa de a da satisfacţie trucurilor prezidenţiale şi ifoselor macoviste, trăgând de urechi Parlamentul României, care, chipurile, se joacă cu soarta ţării! Păi, măi frate Frattini, tu te simţi bini, ori îţi baţi joc de mini?! (cum ar zice moldoveanul). Care va să zică, nu te burzuluieşti la bandiţii care ne-au jefuit economia, la guvernele mafiote, la justiţia putredă de coruptă, şi te iei de instituţia fundamentală a democraţiei, singura pe unde se mai aude, dinspre PRM cel puţin, glasul adevărului? Cine a vândut totul, cine a jefuit, cine a tranzacţionat, cine a devalizat România? Parlamentul, cu opoziţia, cu PRM-ul sau Guvernul din care noi n-am făcut niciodată parte? Preşedinţia care îi plimba pe marii borfaşi în avionul prezidenţial, Justiţia care a legalizat toată devalizarea ţării sunt bune, iar Parlamentul e rău? Prin urmare, frate Frattini, ia să faci bini să ne spui şi nouă dacă mafia a apărut în România sau pe la alde matale. Nu eram noi destul de bombardaţi cu diversiunile diabolice ale mass-media, mai vii şi dumneata să pui vârf cufundării noastre pe veci în manipulare, diversiune şi intoxicare?

P.S. Dacă te-ai referit la Parlament pentru votul contra percheziţiei lui Năstase, ar trebui să-ţi crape obrazul de ruşine.

Deputaţii au înţeles că termopanele se pot vedea şi din stradă, că îi puteaţi cere ridicarea imunităţii parlamentare şi, mai ales, că îl puteţi judecata pe Năstase şi pe oricine, dacă vreţi cu adevărat, fără nici un circ mediatic şi fără fiţe de prost gust.

Răspunsul la întrebarea "Ne vom redresa vreodată?", este acesta: Dacă vom reuşi să luminăm poporul, scoţându-l de sub uriaşa cupolă a mafiei, a minciunilor, diversiunilor, manipulării şi intoxicării prin presă, la care se mai adaugă, din când în când, emisari europeni ca Frattini, ne vom ridica la lumină şi vom reînscrie ţara pe orbita normalităţii. Dacă nu, nu!

Domnul Ioan Oltean:

În momentul înfiinţării sale, în 1906, Loteria de Stat ocupa un loc extrem de important în lupta pentru îmbunătăţirea stării de sănătate şi igienă a locuitorilor ţării.

În 1931 a fost votată Legea pentru înfiinţarea şi organizarea Loteriei de Stat pe clase, scopul acesteia fiind cel de a asigura sănătatea publică şi ocrotirea socială a populaţiei. Astfel, veniturile nete ale acestei instituţii erau vărsate la Fondul General Sanitar şi de Ocrotire.

Trei ani mai târziu, în 1934, se înfiinţează Regia Loteriei de Stat cu scopul organizării de loterii, în colaborare cu instituţiile culturale existente la acea perioadă.

Loteria Română trebuie să se întoarcă la origini şi la scopurile iniţiale pentru care a fost înfiinţată.

Această instituţie de stat este una profitabilă şi, prin urmare, nu are nevoie să beneficieze de facilităţile fiscale pe care statul le acordă în mod normal societăţilor aflate în proces de restructurare sau celor care fac investiţii importante în programe de protecţie a mediului sau de cercetare şi dezvoltare.

Totodată, activitatea Loteriei Române nu justifică păstrarea profiturile obţinute de pe urma organizării jocurilor de noroc, deoarece această instituţie nu a făcut nici o investiţie de interes public care să demonstreze necesitatea utilizării în interes propriu a acestor fonduri. În acest context, cu atât mai puţin se justifică plata unor salarii exorbitante conducerii instituţiei în cauză.

Soluţia optimă şi viabilă pentru ca Loteria Română să-şi regăsească misiunea socială este ca profitul obţinut de aceasta să fie încasat la bugetul de stat.

Un procent considerabil din sumele încasate va alimenta Fondul Naţional de Solidaritate, administrat de Ministerul Muncii, în scopul reducerii gradului de sărăcie din cadrul familiilor aflate în situaţii de extremă dificultate.

Banii rămaşi după alimentarea Fondului Naţional de Solidaritate vor fi distribuiţi, în funcţie de necesităţi, bugetelor ministerelor celor mai defavorizate de condiţiile financiare restrictive actuale. (Ex.: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Culturii etc.)

În consecinţă, Loteria Română trebuie să-şi justifice existenţa şi să-şi recâştige rolul de instituţie caritabilă, contribuind, în acelaşi timp, la consolidarea bugetului de stat, ca bun contribuabil.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică intitulată "Impozitul pe terenul agricol şi bălăriile ministrului Flutur".

Ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, distinsul domn Gheorghe Flutur, a declarat recent la Rădăuţi că "Impozitul pe teren va duce la dispariţia pământurilor lăsate în paragină de ani buni de către unii ţărani şi pe care astăzi cresc bălării". De asemenea, consideră domnul ministru, "Populismul exagerat al ultimilor ani a făcut ca în România să nu ne valorificăm potenţialul şi să emigrăm în Spania să lucrăm la ei."

Ce ar mai fi de comentat la afirmaţiile domnului Flutur? Ce critici şi cât de mari ar trebui să fie cele pe care să le mai poţi aduce, în plus, unui membru al unui guvern care a decis să crească chiar şi cu 600% impozitele pe care ţăranii trebuie să le plătească pe hectarul de teren agricol de pe munca căruia îşi hrănesc familiile? Domnul ministru vorbeşte de "bălării". Consider că adevăratele "bălării" sunt afirmaţiile domniei sale vis-à-vis de acest subiect! Ce vină au ţăranii că politica păguboasă a lui 16% a lăsat bugetul descoperit şi el trebuie cârpit prin orice mijloace de tip pompieristic? Ce vină au ţăranii că preţul lucrărilor agricole a ajuns atât de exorbitant încât cei care nu lucrează măcar cu plugul tras de boi, ca în evul mediu, nu au posibilitatea să cultive nimic? Ce vină au ţăranii că, în timp ce în Uniunea Europeană fermierii sunt sprijiniţi, la noi ministrul Flutur a decis să le dea cupoane, numai bune de schimbat în piaţă la speculanţi pentru te miri ce?

Domnul ministru vorbeşte de potenţial. Dar ce potenţial mai pot fructifica ţăranii pe care noile biruri de tip feudal îi fac să nu mai poată face faţă unui sistem care le mai cere în plus şi competitivitate pe viitoarea piaţă comună europeană? Cum sa vorbim de competitivitate, domnule ministru, când pentru a-şi asigura numai autoconsumul o familie de ţărani trebuie să muncească din zori şi până în seară la câmp, cu mijloace rudimentare, şi asta în condiţiile de acum, d-apoi să mai plătească şi 60 de RON impozit pentru un ha de teren agricol, de la 11 RON, cât este în prezent, aşa cum prevede o ordonanţă de guvern adoptată recent? Asta înseamnă populismul, domnule ministru, să vorbim despre greutăţile ţăranilor şi despre nedreptăţile pe care Guvernul din care faceţi parte le aplică lor?

Şi dacă tot veni vorba de populism, ar putea să ne spună domnul ministru cât din promisiunile electorale făcute de Alianţa D.A. s-au materializat? Unde este sprijinul promis agricultorilor, unde sunt banii destinaţi lor, obţinuţi de la Uniunea Europeană, unde sunt subvenţiile şi investiţiile în dezvoltare rurală? În bălării s-au dus, într-adevăr, domnule ministru Gheorghe Flutur! Tot unde ar trebui să se ducă şi guvernarea dumneavoastră iresponsabilă!

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Declaraţie politică intitulată "Două proiecte liberale = două reforme pentru România"

Aşa cum era de aşteptat pentru un partid liberal, aşa cum am şi convins până acum, într-un an şi jumătate de guvernare, PNL aplică managementul pe bază de proiecte, singurul capabil să producă rezultate măsurabile, să genereze modele de acţiune, să capaciteze toate resursele în mod constructiv şi eficient.

Venim acum în faţa dumneavoastră cu două noi proiecte la nivel naţional, de interes major pentru România, două reforme majore iniţiate de cabinetul Tăriceanu şi de reprezentaţii PNL din Parlamentul României pentru 2006: reforma în sănătate şi reforma în dezvoltarea rurală. Ambele proiecte cuprind pachete legislative importante, menite să reglementeze două domenii de maxim interes pentru populaţie.

Reforma în sănătate, amplu discutată şi disputată, vrea să introducă concepte noi la nivelul administrării şi managerierii unui sistem sanitar putred şi care nu răspunde nevoilor populaţiei, sistem care, fără o intervenţie de "chirurg", va ajunge foarte curând în colaps.

Reforma în dezvoltarea rurală are la bază o idee pe cât de generoasă pe atât de greu de dus la îndeplinire, eliminarea decalajului de dezvoltare socială, economică şi nu în ultimul rând informaţională a mediului rural românesc, mediu care a fost permanent uitat la capitolul investiţii, mediu care a fost privit doar ca masă de manevră electorală, mandate în şir. Presiunea socială a celor din mediul rural, şi nu în ultimul rând cerinţele Comunităţii Europene, ne obliga la iniţiativă şi acţiune în ceea ce priveşte condiţiile de trai ale oamenilor de la sate.

Salut cele două iniţiative ale PNL, le doresc concretizarea în două reforme de succes pentru România şi vă invit pe toţi joi, 30 martie, la Teatrul Naţional Bucureşti, la lansarea publică a celor două proiecte, pentru ca popularizarea cât mai largă şi explicarea cât mai în detaliu a celor două reforme este cheia succesului implementării lor.

Domnul Cristian Silviu Buşoi:

Declaraţie politică intitulată "Recâştigarea încrederii cetăţenilor în Parlamentul României".

România a fost în trecut un avanpost al parlamentarismului şi al liberalismului în sud-estul şi răsăritul Europei, afirmându-se în lume ca o ţară cu vocaţie liberală şi democratică.

Sub cupola Parlamentului au răsunat voci care s-au identificat cu cele mai acute năzuinţe naţionale, s-au afirmat oratori care prin capacitate, curaj şi talent au reuşit să exprime gândurile şi aşteptările unui întreg popor.

În prezent, în rândul cetăţenilor României, instituţia Parlamentului nu se bucură de o imagine pozitivă. Românii percep negativ această instituţie, deşi Parlamentul ar trebui să reprezinte un simbol al democraţiei, o barieră care ar trebui sa stopeze orice încercare de totalitarism, locul în care ideile devin propuneri legislative şi proiecte de lege.

Parlamentul, o instituţie politică indispensabilă în opera de guvernare a statului, fundamentală pentru destinele democraţiei româneşti, a ajuns astăzi să fie privit cu suspiciune de către populaţie, suspiciune ce se întinde asupra clasei politice.

De obicei încrederea se câştigă greu, dar românii, dornici să trăiască într-o ţară cu o economie de piaţă funcţională, care sa le aducă prosperitatea mult aşteptată, au crezut în promisiuni. După 1990, într-o prima fază, românii au alocat un fond imens de încredere politicienilor, dar în cei 15 ani de tranziţie încrederea a fost înlocuită cu dezaprobarea comportamentului clasei politice.

Este adevărat că un element obiectiv, independent de comportamentul parlamentarilor, este acela că românii au cea mai mare încredere în instituţii non-conflictuale, ca Biserica sau Armata, iar Parlamentul, scenă a dezbaterilor aprinse sau chiar a certurilor între politicieni, este privit cu suspiciune de cetăţeni.

Noului preşedinte al Camerei Deputaţilor îi revine acum dificila sarcină de a schimba imaginea negativă a Parlamentului României, de a înlocui atitudinea fostului preşedinte al Camerei Deputaţilor cu o atitudine profesionistă, modernă, în litera şi spiritul regulamentului.

Dar până la urmă toţi parlamentarii, fie ei ai coaliţiei de guvernare sau ai opoziţiei, trebuie să înţeleagă că în funcţie de comportamentul lor în timpul dezbaterilor din comisii şi plen, de responsabilitatea cu care îşi îndeplinesc promisiunile faţă de electorat, de activitatea de relaţionare directă cu cetăţenii din circumscripţia electorală, încrederea populaţiei în această instituţie poate fi recâştigată.

Domnul Daniel Buda:

Actuala criză din PSD este un excelent prilej pentru liderii acestui partid de a-şi da arama pe faţă, pozând care-cum fie în postură de lupi moralişti, fie de înţelepţi sau de mici Napoleoni revoluţionari, uitând că în fapt problema nu este cum se conduce PSD-ul, ci PSD-ul însuşi.

Amplitudinea acestui scandal ne oferă explicaţia simplă a motivului pentru care PSD-ul nu s-a reformat pe vremea când era la guvernare sau de ce PSD-ul a refuzat cu obstinaţie să-i împingă în spate pe cei compromişi de la conducerea partidului: pentru că acest lucru ar fi însemnat ca PSD-ul să se autodecimeze.

Pierderea puterii de către PSD a constituit o "oportunitate" pentru acest partid de a se curăţa de persoanele corupte. După episodul «Mischie», care a condus la punerea sub urmărire penală a celebrului baron local gorjean, tânărul Victor Ponta atrăgea cu mândrie atenţia superiorilor săi că dacă PSD-ul nu se curăţă singur de corupţi, aceasta curăţenie va fi făcută de Parchet.

După cum «gura păcătosului adevăr grăieşte» sau «ai grijă ce îţi doreşti, pentru că s-ar putea să se împlinească», profeţiile Micului Titulescu au început a se împlini cu vârf şi îndesat. Aşa se face că în acest moment aproape întreaga conducere a PSD face cărare la Parchet, începând cu Adrian Năstase şi terminând cu Şerban Mihăilescu, a cărui poreclă - «Miki Şpagă» - a devenit renume.

În loc să lase justiţia să-şi facă datoria - fără a-i pune beţe în rotiţele procedurale şi legislative -, fapt care ar fi în primul rând în interesul lor, dacă ar fi nevinovaţi, liderii PSD se ocupă cu datul declaraţiilor şi chiar sfaturilor pentru justiţie.

În acest sens, mi se par cu totul nepotrivite în acest moment declaraţia domnului Miron Mitrea, secretarul general al PSD, prin care acesta cerea redeschiderea dosarului penal al ministrului Gheorghe Flutur, dosar fabricat artificial pe vremea când acesta se afla în opoziţie. Această luare de poziţie trădează o mentalitate specifică PSD şi aduce aminte de maniera guvernării acestui partid în perioada 2000-2004. Această declaraţie explică o dată în plus de ce România a încheiat negocierile de aderare cu clauză de salvgardare pe justiţie: justiţia, în timpul guvernării Adrian Năstase - din care a făcut parte cu onor şi Ministrul «Manivelă» -, a devenit o simplă unealtă în mâinile puterii, un instrument de anihilare a opoziţiei, un mijloc de lichidare a adversarilor politici, sau, altfel spus o anexă a partidului-stat.

Din păcate, domnul Mitrea nu mă poate contrazice, pentru că există dovezi de notorietate în acest sens. Scandalul «stenogramelor» a adus în lumină un ministru al justiţiei, în persoana doamnei Rodica Stănoiu, care cerea undă verde de la preşedintele PSD, Adrian Năstase, în a da drumul «dosarului Flota», deci cerea undă verde pentru anihilarea liderului Opoziţiei de la acea dată, Traian Băsescu. Rezultatul l-am văzut cu toţii: «dosarul Flota» a fost redeschis, iar Traian Băsescu a fost purtat la Parchet cu un an înainte de alegerile generale şi prezidenţiale.

Aceasta este reţeta PSD şi iată că pe domnul Mitrea l-a trădat subconştientul, sau probabil a uitat că PSD-ul nu mai este la putere, iar justiţia nu mai face dosare politice. Ţin să reamintesc pe această cale domnului secretar general al PSD faptul că ministrul justiţiei nu mai este doamna Rodica Stănoiu, ci un ministru neangajat politic, Monica Macovei, un ministru apreciat de opinia publică şi de oficialii de la Bruxelles deopotrivă. Ţin să-i mai reamintesc aceluiaşi domn că vremurile în care justiţia era considerată o anexă de partid s-au încheiat, tocmai pentru că România doreşte să adere la UE la 1 ianuarie 2007 şi pentru aceasta are nevoie de o justiţie independentă.

Ca şi cum gafa nu ar fi fost îndeajuns, domnul Mitrea şi-a găsit pe cine să atace: pe ministrul Gheorghe Flutur, ministru apreciat atât de presă cât şi de cetăţeni drept unul dintre cei mai buni miniştri ai actualei Guvernări. Mai mult, ministrul Flutur a declarat public faptul că garantează cu funcţia sa de ministru aderarea la termen a României la Uniunea Europeană. Probabil că, dacă ministrul Flutur nu s-ar fi preocupat atât de mult de combaterea gripei aviare, acest flagel ar fi ajuns şi în PSD....

Domnul Ioan Oltean:

Declaraţie politică intitulată "Partidul Social Democrat trăieşte într-o realitate paralelă".

Actualul preşedinte al PSD a acuzat, nu cu mult timp în urmă, puterea, că are "un plan diabolic" prin care şantajează membrii săi de partid pentru ca, în final, să creeze un partid prezidenţial, plan care, din punctul său de vedere, este oricum sortit eşecului.

Nimic mai fals!

PSD ştie că, potrivit unei statistici recente, circa 160 de primari şi aleşi locali, din totalul de 1700 pe care îi avea acest partid, au plecat către PD şi PNL. Dintre aceştia, aproximativ 55-60% s-au orientat către PD.

Este clar pentru oricine că, la nivel naţional, situaţia din PSD nu este tocmai încurajatoare. Dar PSD trăieşte în continuare într-o lume paralelă şi refuză să vadă realitatea. De ce? Fiindcă este mai comod să dai vina pe alţii şi să vezi peste tot "planuri diabolice", decât să îţi recunoşti propriile lipsuri, mai ales atunci când te afli în opoziţie.

Cei care acum se victimizează şi arată cu degetul către Alianţa D.A., "uită" sau se fac că nu observă un lucru esenţial: că aceste declaraţii lipsite de temei şi răutăcioase nu mai surprind pe nimeni.

Probabil că, datorită scandalurilor de corupţie care zguduie în această perioadă mai tare ca oricând PSD-ul, actualul preşedinte al acestui partid a început să piardă controlul.

De aceea, fără să vrea, strigă acum cu voce tare exact ce au făcut cei din PSD în perioada 2000- 2004. Atunci, prin diverse metode, s-au racolat cu adevărat primari din comune şi oraşe.

Nu se poate compara situaţia de acum, în care cei care vin către Alianţă o fac pentru că aşa este corect şi normal, şi nu există motive pentru a-i opri, cu situaţia din perioada 2000- 2004, când şantajul şi ameninţările erau o practică uzuală.

Oricât ar părea de incredibil pentru unii, Alianţa D.A. are nevoie de o opoziţie adevărată, care să îşi poată duce la îndeplinire rolul ei.

Din acest motiv, este clar că Partidul Social Democrat are o percepţie eronată asupra realităţii, iar aceste afirmaţii nu reprezintă decât încă o încercare disperată de a ieşi dintr-o situaţie-limită, care însă nu fac decât să îl scufunde şi mai mult, chiar şi în ochii propriului electorat.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind "Necesitatea urgentării achitării faţă de profesori a drepturilor salariale restante pentru perioada 2001 - 2004"

În urma protestelor profesorilor din noiembrie 2005 s-a încheiat un Acord între Comisia de negociere a Guvernului României şi preşedinţii federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ, prin care s-a decis creşterea salariilor, dar şi achitarea drepturilor salariale restante din perioada 2001 - 2004.

Ca urmare, Ordonanţa de urgenţă nr. 17/2006 cu privire la plata diferenţelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învăţământul de stat stabileşte modalitatea de achitare a acestor datorii. Analizele şi estimările Guvernului au relevat o sumă totală de peste 6000 miliarde lei vechi, din care în anul 2006 vor fi plătite aproximativ 3000 miliarde lei vechi. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, numărul persoanelor nedreptăţite în perioada 2001-2004 se ridică la circa 300.000.

Articolul 3 din Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3351/2006 privind aprobarea Metodologiei de calcul a salariilor personalului didactic din învăţământul de stat în vederea determinării diferenţelor salariale pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 prevede că direcţiile generale şi direcţiile din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, unităţile de învăţământ de stat şi alte unităţi subordonate vor duce la îndeplinire prevederile legale.

Există însă unele semnale cum că se înregistrează întârzieri la plata restanţelor salariale şi blocaje la nivelul consiliilor judeţene şi locale, care trebuie să solicite direcţiilor judeţene de finanţe alocarea acestor sume. Potrivit declaraţiilor reprezentanţilor Guvernului, întârzierea s-a produs şi din cauza volumului foarte mare de date care a trebuit să fie procesat de Inspectoratele Şcolare Judeţene, care au reuşit să finalizeze evaluarea sumelor datorate la 10 februarie 2006, în timp ce Acordul prevedea ca termen final data de 31 ianuarie 2006.

Pentru a respecta drepturile profesorilor şi pentru buna desfăşurare a actului educaţional, facem un apel către colegii noştri din Guvern să identifice şi să elimine de urgenţă obstacolele în realizarea acestei măsuri. Considerăm că profesorii au aşteptat destul îndreptarea acestei situaţii, iar orice întârziere nu face altceva decât să îngreuneze şi mai mult viaţa acestora.

Domnul Gabriel Sandu:

"Necesitatea trecerii Brăilei de la feudalism la capitalism"

Cu foarte mare regret, mă văd nevoit să constat că în acest moment Brăila este o enclavă total ruptă de necesităţile şi realităţile economice din 2006.

Din păcate, în ultimii ani, nimic nu s-a schimbat la Brăila, care este condusă în continuare de un grup bazat pe interese economice proprii, interese care transcend culoarea sau convingerile politice.

Pentru a putea păstra monopol pe banii cetăţenilor transformaţi, fără voie, în consumatori, acest grup de oameni a închis, pur şi simplu, graniţele Brăilei, izolând-o de restul ţării şi împiedicând, cu orice preţ, dezvoltarea de care ar trebui să se bucure.

Mi se pare inacceptabil ca un judeţ de mărimea Brăilei, având resurse naturale de importanţă strategică, să se afle aruncat în cea mai mare sărăcie posibilă. Nu înţeleg cum un judeţ care are: Insula Mare a Brăilei, port la Dunărea maritimă, relieful natural al Insulei Mici a Brăilei - unic în lume, potenţial agricol imens, poate fi pe ultimele locuri din ţară ca dezvoltare economică.

Se pare că unicul sistem care funcţionează cu adevărat la Brăila este sistemul de respingere din start a oricăror încercări de aducere de investiţii sau de capital. Adevărul este că zidul creat de-a lungul anilor de către cei care conduc Brăila ca pe o afacere personală, funcţionează mai bine decât orice.

Parcă vorbim de un tărâm feudal, desprins din Evul Mediu. Nu trebuie să uităm că oraşul a fost condus, după decembrie 1989, de fostul secretar de partid al judeţului. Nu îmi explic cum acest lucru a fost posibil. Este ca şi cum, la Brăila, Revoluţia nu a avut loc. Aceşti oameni nu trăiesc într-un sistem economic capitalist, ci într-un sistem în cel mai bun caz socialist, falimentar.

Eficienţa economică este o sintagmă abstractă pentru locuitorii judeţului, şomajul fiind singurul lucru care se găseşte din plin la Brăila.

Rata şomajului, înregistrată în 2005, este cu 3 procente mai mare decât media naţională. Sărăcia instalată la nivel general a avut ca efect o creştere a infracţionalităţii fără precedent. Faptul că marea majoritate a veniturilor aduse este realizată de către populaţia de sex feminin mi se pare cel puţin îngrijorător.

Concluzia este că ceva trebuie făcut cu orice preţ, din cauză că impactul integrării României în Uniunea Europeană în 2007 va fi devastator asupra locuitorilor Brăilei. Consider că barierele puse în calea investitorilor trebuie dărâmate cu orice preţ. Brăila trebuie să crească, indiferent de interesele celor care o conduc direct sau din umbră în acest moment.

Judeţul Brăila ar putea fi un generator veritabil de valoare adăugată şi nu avem voie să lăsăm acest judeţ în starea critică în care se află în acest moment.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Ciorba de urzici a ajuns un lux"

Electoratul pe care-l reprezentaţi este disperat. În mare parte, flămând şi dator vândut. Doar potentaţii pot trăi bine în ţara scumpirilor constante. Nu cu multă vreme în urmă, atrăgeam atenţia asupra valului de scumpiri care va lovi năprasnic. Ei bine, aceasta a avut loc şi, nu este nici o păcăleală, de la 1 aprilie va lovi din nou. Se scumpesc din nou gazele, deşi actuala putere a reuşit deja să le dubleze preţul într-un singur an. Şi preţul la zahăr s-a dublat, dar românul nu are nevoie de îndulciri. Cel puţin aşa cred actualii guvernanţi care continuă circul televizat şi cinismul timbrat.

Mă refer la nesimţirea de a trimite milioane de scrisori pensionarilor, care sunt cea mai defavorizată categorie. Aceşti oameni care au muncit din greu o viaţă întreagă desfac, cu mâinile tremurânde, plicurile cu antetul Caselor de Pensii, în speranţa că primesc vestea unei majorări a pensiei. Ei bine, 99% dintre ei află, cu stupoare, că, de fapt, au pensia mai mare şi că cei de la Putere dau dovadă de mare mărinimie şi nu le-o micşorează. Dar nici nu le pun măcar un leu în plus. Cum astfel puteţi cataloga, dragi colegi, decât cinism acest demers. Ştiţi bine situaţia în circumscripţiile pe care le reprezentaţi. Ştiţi că sunt pensionari care, cu a zecea, a douăzecea, unii, parte din salariul dumneavoastră trebuie să facă faţă unor preţuri crescânde la utilităţi, unor cheltuieli din ce în ce mai mari pentru sănătate, pentru supravieţuirea acestora. Românii duc o luptă disperată pentru supravieţuire, în timp ce Puterea duce o luptă mediatică pentru distrugerea adversarilor politici şi lichidarea opoziţiei.

Poporul are parte din ce în ce mai des de circ, dar din ce în ce mai rar de pâine. Preşedintele Băsescu se comportă ca un rege despotic şi se face că nu vede adevărata realitate în România. Acest om, ca fost marinar, ar trebui să ştie că şi cel mai răbdător şi disciplinat echipaj se revoltă atunci când foamea îl scoate din minţi. Iar echipajul ţării noastre nu mai poate. Milioane de români nu mai au bani de pâine, nu mai pot face faţă scumpirilor, în condiţiile în care salariile şi pensiile de bază sunt insuficiente supravieţuirii. Magnaţii liberali şi latifundiarii P.D.-işti riscă să devină victimele unei revolte generale tocmai datorită acestei politici dispreţuitoare faţă de oameni.

Oameni care nu mai pot fi minţiţi de sondajele comandate şi de statistici halucinante privind creşteri economice şi ale salariului mediu. Statisticile nu ţin de cald şi foame. Mai ales că şi ciorba de urzici a ajuns un lux.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Guvernul României a aprobat recent un program de marketing şi promovare turistică şi unul de dezvoltare a produselor turistice, pentru anul 2006, în scopul de a creşte vizibilitatea oportunităţilor în acest domeniu din România.

Programele vor permite finanţarea integrală sau cofinanţarea, în proporţie de 50 %, împreună cu diverşi parteneri - autorităţi locale, organizaţii neguvernamentale sau asociaţii profesionale - atât a programelor de promovare, cât şi a celor de dezvoltare a turismului.

Programul de marketing şi promovare turistică urmăreşte promovarea produselor turistice din România pe piaţa internă şi pe principalele pieţe turistice din străinătate. Prin intermediul acestui program vor fi finanţate tipărirea de broşuri, pliante, afişe, bannere de prezentare, realizarea de filme de promovare a ofertei turistice generale, CD-ROM-uri, DVD-uri, postere, precum şi crearea de obiecte specifice de reclamă sau protocol.

Acest program de dezvoltare a produselor turistice este binevenit, deoarece urmăreşte dezvoltarea durabilă a turismului din România. Se are în vedere, în mod special, crearea unui cadru de creştere a calităţii serviciilor, prin finanţarea pregătirii personalului din turism.

Persoanele care vor beneficia de finanţare în programele de instruire vor fi obligate, contractual, să rămână în domeniul turismului.

De asemenea, vor putea fi cofinanţate programe de formare profesională a adulţilor din sectorul turistic şi din domeniul învăţământului turistic, precum şi programele pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor în turism.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Persoanele cu handicap trebuie ajutate"

Problema persoanelor cu handicap a fost una dintre cele mai delicate ale sistemului de sănătate din România, iar începând din anul 2005 dorim ca şi aceste persoane să devină o prioritate în ceea ce priveşte integrarea lor în societate.

La nivelul Guvernului există deja un proiect de lege referitor la protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, la iniţiativa Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, în care au fost introduse câteva dintre condiţiile elementare, credem noi, pentru ca şi aceste persoane să fie integrate pe deplin în societate. Cele mai importante se referă la amenajarea unor spaţii destinate nevoilor acestor persoane, fie că este vorba de ateliere, centre de reabilitare, dar şi centre de zi sau rezidenţiale, pentru a degreva cât mai mult instituţiile spitaliceşti absolut insuficiente acestui scop.

În ceea ce priveşte accesibilitatea, proiectul de lege are prevederi foarte largi, binevenite, considerăm noi, atât în ceea ce priveşte instituţiile publice, care au obligaţii bine definite, dar şi în ceea ce priveşte accesul în instituţii, prevedere existentă de altfel, dar pe care unele instituţii publice sau nu, nu au pus-o în aplicare nici până în ziua de azi.

La nivelul judeţului Constanţa există două centre destinate cu precădere persoanelor cu probleme psihice, unul la Palazu Mare şi unul la Techirghiol, dar care sunt confruntate în momentul de faţă cu mari probleme de ordin financiar, iar Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa se confruntă şi ea cu probleme majore în problema instituţionalizării persoanelor cu probleme psihice.

Prin acest proiect de lege, am convingerea că soarta persoanelor cu handicap va deveni mai bună, iar gradul de integrare şi recuperare va creşte exponenţial.

Doamna Adriana Mihaela Rusu:

"Marii demagogi ai timpului"

Din declaraţiile politice ale unor parlamentari aflaţi "la putere" observăm ca mulţi sunt interesaţi mai mult de Partidul Social Democrat în general sau, de ce să nu o spunem, de unii lideri ai PSD, în special.

Aceştia sunt politicienii noştri. În loc să fie interesaţi de problemele acestei ţări, unii sunt interesaţi doar de ceea ce fac sau spun unii lideri PSD, cum sunt Mircea Geoană sau Adrian Năstase. Acestea sunt marile lor probleme. În loc să fie preocupaţi de situaţia economică a României, de dezastrele existente, şi aici aş exemplifica noile inundaţii sau alunecări de teren din ultima perioadă, situaţia problemelor românilor cu factura la întreţinere sau a multor pensionari care nu îşi pot cumpăra o pâine sau un lapte pe zi. Acestea nu sunt pe agenda problemelor ţării şi ale cetăţenilor. Cred că cei care i-au votat pe aceşti "politicieni" nu i-au votat pentru a asista la promisiunile făcute electoratului pentru o viaţă mai bună.

Dar care este acea viaţă mai bună oferită de actualul Guvern, pentru că nu s-a făcut simţită în rândul oamenilor care v-au votat?

Cu toţii ştim la nevoie să fim demagogi! Dar unii sunt adevăraţi, nu falşi.

După aproape un an şi jumătate de "guvernare portocalie" dăm în continuare vina pe PSD. Aceasta este arma celor din alianţă. Până când credeţi că veţi continua acest circ? Nu cred că mult timp. Pe când PSD a rezolvat anumite probleme (nu pot să spun că pe toate după ce s-a lăsat urma guvernării voastre anterioare), multă populaţie a acestei ţări şi-a dat seama că într-un an şi jumătate actuala guvernare nu a făcut nimic din ceea ce a promis.

Vina este tot a PSD că nu aţi reuşit!

În cei patru ani de guvernare (1997-2000) nu aţi demonstrat prea multe, într-un an şi jumătate nu aţi demonstrat aproape nimic. V-aţi ocupat doar de ceea ce nu a făcut PSD în guvernarea trecută şi nu de cea ce aveţi voi cei din Alianţă de făcut!

Problemele pe care le aveţi, aţi încercat a le ascunde, ridicând la rang suprem ceea ce a făcut rău PSD-ul. Să ştiţi că Guvernul Năstase a făcut şi lucruri bune. Acestea sunt ascunse de cei de la putere, aşa cum încercaţi să ascundeţi şi problemele care sunt în actuala guvernare, inclusiv taberele şi problemele pe care mulţi le au chiar în rândul organizaţiei de bază din care provin.

Stimaţi colegi ai Alianţei,

Cei care se ocupă cu declaraţii politice împotriva PSD-ului sau a liderilor săi, mai bine s-ar uita în propria ogradă. Şi încă un sfat din popor: Roata se învârte, stimaţi colegi!

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Ministerul Sănătăţii - organism birocratic şi factor de haos naţional"

Deşi declaraţiile ministrului sănătăţii sună cât se poate de optimist, realitatea este cu totul alta. Criza de medicamente compensate s-a extins la nivel naţional şi nu există judeţ în România în care, după prima săptămâna a lunii, să mai poţi găsi o farmacie care să onoreze o reţetă compensată. Fondul alocat de Casa Naţională de Asigurări se epuizează din primele zile ale lunii şi această situaţie pare a deveni o obişnuinţă pentru pacientul român.

Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi destul, Ministerul Sănătăţii intenţionează să introducă o nouă prevedere aberantă: sistemul de spitalizare de o zi. Sunt în discuţia ministerului o serie de norme stricte referitoare la criteriile de spitalizare, iar bolnavii care după 24 ore de la internare nu se simt în stare fizică ameliorată şi solicită să continue tratamentul în spital, vor suporta spitalizare în regim hotelier. O lege care stabileşte cine şi când să poată fi internat, o lege care stabileşte cât are dreptul să nu stea bolnavul în spital... asta ar fi într-adevăr o premieră medicală.

Ce mai contează că fiecare organism reacţionează diferit la boală şi la tratamentul medical? Legea este lege şi bietul medic va fi obligat să o respecte, dacă nu doreşte să fie tras la răspundere pentru ca în saloanele lui spitaliceşti sunt prea mulţi oameni bolnavi şi ca aceştia nu doresc să se însănătoşească mai repede.

Nu cred că cineva dintre dumneavoastră are cunoştinţă de vreun caz în care cineva a mers din plăcere la medic şi a preferat să zacă prin spitale. Ştim cu toţii care sunt condiţiile din unităţile spitaliceşti publice şi ar fi absurd să credem aşa ceva. Şi, până acum medicul, fără nici un fel de lege care să-l oblige, consultă pacienţii, le prescria tratamentul şi decidea internarea lor în spital. Deci, medicul era cel care decidea, fiind singurul calificat în acest sens. Acum se va transforma într-un birocrat veşnic cu legea în mână şi calificarea profesională va trece pe rândul doi. Medicii sunt şi aşa destul de stresaţi ca să-şi mai împovărăm inutil şi cu temerea ca la sfârşitul anului vor fi sancţionaţi pentru că au avut prea mulţi pacienţi şi aceştia au refuzat să se însănătoşească în 24 ore.

Probabil că, în spiritul unei maxime eficienţe, doar bolnavii în comă sau la reanimare vor putea să rămână în spital mai mult de o zi, pentru restul pacienţilor Ministerul Sănătăţii a pregătit tarife de tipul celor hoteliere. Decizia medicului nu mai există, practic casa de asigurări fiind cea care stabileşte decontarea cheltuielilor de spitalizare.

Fiecare spital va avea o listă, impusă de casa de asigurări, cu medicamentele care vor putea sau nu să fie prescrise pacienţilor. Dacă o persoană are neşansa să se îmbolnăvească şi să ajungă într-un spital care nu are pe lista un anumit medicament vital pentru el, cheltuielile cu medicamentele nu vor fi decontate.

În continuarea aceluiaşi proiect de lege, denumit Contractul-cadru privind condiţiile de acordare a asistenţei medicale, Ministerul Sănătăţii propune introducerea noţiunii de coplata pentru servicii medicale. Concret, asiguraţii vor fi obligaţi să plătească separat consultaţiile acordate de medici primari sau specialişti, precum şi eventualele investigaţii propuse de aceştia.

Toate aceste aberaţii sunt propuse pentru "reducerea inflaţiei de consultaţii medicale în raport cu nevoia reală de îngrijiri a populaţiei".

Domnilor funcţionari din Ministerul Sănătăţii, nu uitaţi că discutăm despre oameni, nu despre maşini, nu uitaţi că toţi cei la care faceţi referire sunt cetăţeni-asiguraţi şi plătesc pentru asta. Populaţia României este îmbătrânită, este bolnavă, dar este şi săracă. Cum credeţi că o lege va putea să legifereze îmbolnăvirea unui om sau gravitatea unei maladii?

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Migraţia - cât pare că am câştigat şi cât pierdem de fapt..."

Stimaţi colegi,

Constat, de câteva luni de zile, crearea unui sport naţional la nivelul partidelor politice din România, şi anume anunţurile "senzaţionale" în legătură cu cine a racolat mai mulţi primari, mai mulţi consilieri locali, mai mulţi parlamentari. Puterea în politică a ajuns a se număra în câţi parlamentari poţi corupe pentru a trece alături de tine la altă formaţiune politică, dacă se poate din arcul puterii. Aproape oricine îşi poate crea, pentru a se antrena la acest sport, un grup de presiune, un mijloc de şantaj, oamenii politici devenind monede de schimb; ce mai înţelege omul de rând din toate această degringoladă... cui îi mai pasă? Jocul politic se desfăşoară în spatele uşilor bine închise, cu arme ce nu au nici o legătură cu agenda cetăţeanului sau cu nevoile lui.

Nu vreau să blamez prin această declaraţie politică nici un partid din România, majoritatea dintre ele trecând, o dată aflate la putere, prin atracţia fatală dintre El, Partidul şi Ei, bieţii Aleşi ai poporului, care descoperă subit că nu mai au nimic în comun cu formaţiunea care i-a promovat pe liste. Iar totul culminează cu declaraţii de dragoste demne de transmis în emisiunea "Iartă-mă", traseistul explicând, cu lacrimi de crocodil în ochi, ce greu i-a fost printre foştii fraţi şi câte a trebuit să îndure din cauza mentalităţilor lor.

Partidul Naţional Liberal a demonstrat, la nivelul Parlamentului României, prin promovarea unui proiect de lege, că doreşte stoparea migraţiei politice. S-a pornit, bineînţeles de la nivelul de jos, de la aleşii locali, care ar fi trebuit să-şi piardă mandatul o dată cu părăsirea partidului care i-a pus pe liste. Un principiu normal, atâta timp cât cel puţin la nivelul consiliilor locale, oamenii de pe liste sunt foarte puţin cunoscuţi de către electorat, prin urmare mandatul respectiv aparţine de drept partidului şi nu persoanei aflate, printr-o întâmplare fericită, pe un loc eligibil. Este normal ca, atâta timp cât este încă folosit scrutinul pe bază de liste, persoanele alese în funcţii de reprezentare să nu dea doi bani pe voinţa celor care i-au mandatat, voluntar sau involuntar, să le susţină interesele în anumite foruri de decizie. Din păcate, ca orice proiect de anvergură, şi acest proiect de lege privind migraţia politică este tergiversat, invocându-se tot felul de încălcări ale drepturilor celor aleşi. Uităm însă cu toţii despre unul din drepturile fundamentale ale celor care aleg, şi anume cel al reprezentării în conformitate cu ceea ce electoratul a decis, nu în funcţie de calculele trecătoare ale unor politicieni cu caractere la fel de stabile precum calculele respective.

Migraţia politică, pe lângă implicaţiile de imoralitate pe care le are, nu este tratată destul de serios în sensul în care, la un anumit grad, poate duce la o distrugere, la o măcinare interioară a partidelor politice. Nu putem, domnilor, ca, de dragul unei statistici sau pentru a deţine puterea în comuna X, să îi transformăm în colegi de partid pe oameni care s-au atacat reciproc, care au luptat cu toate forţele într-o competiţie electorală. Este o dovadă de amatorism în actul politic, un semn că nu ne preţuim oamenii din teritoriu, oamenii care sunt şi au fost baza partidelor, care ne-au fost fideli la greu. Nu-i putem desconsidera acum, nu putem trata noi în locul lor, nu putem negocia cine le vor fi partenerii într-o anumită construcţie politică trecătoare.

Sunt doar câteva aspecte pe care le-am sintetizat, în urma discuţiilor pe care le-am avut cu simpli membri de partid sau cu oamenii cu care mă întâlnesc în teritoriu.

Soluţia? După cum am mai spus-o: votul uninominal, începând în primă instanţă cu consiliile locale, pentru ca un punct final al acestei reforme electorale să-l constituie votul uninominal pentru Parlament. Am să o spun de fiecare dată când voi avea ocazia: soluţia cu cele mai multe avantaje pentru reformarea clasei politice din România o constituie votul uninominal. Sper ca prin insistenţele mele şi prin argumentele pe care vi le aduc la fiecare discuţie privind reformarea clasei politice, să vă conving a-mi susţine un proiect legislativ pe aceasta temă, pe care îl voi susţine în scurt timp.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Munteanu:

Tema: "Partidul Social Democrat nu va dispărea de pe scena politică"

În urmă cu un an şi jumătate, atunci când PSD câştigase alegerile locale, când peste 70% dintre primari şi consilieri făceau parte din rândul social-democraţilor, nimeni nu-şi putea imagina că, în scurt timp, partidul ar putea ajunge în situaţia dezastruoasă din prezent. Optimismul şi încrederea din iunie 2004 au fost înlocuite cu o stare de incertitudine, nesiguranţă şi dezbinare.

Voi încerca să găsesc explicaţii credibile pentru aceste schimbări nedorite şi să propun şi câteva soluţii privind ieşirea din impasul în care ne aflăm:

I. De ce am pierdut preşedinţia Camerei Deputaţilor?

Simplu: pentru că aşa a vrut actuala putere. Presiunile la care a fost supus Adrian Năstase, de la începutul acestui an, au condus la acest deznodământ. Consider că PSD ar fi avut de câştigat dacă Adrian Năstase şi-ar fi depus demisia după ce Curtea Constituţională i-a dat câştig de cauză.

Este păcat că s-a întâmplat aşa, de vină sunt oamenii pe care Năstase i-a susţinut (care l-au executat, ulterior) şi politica pe care a promovat-o (care s-a întors împotriva lui).

Cazul Năstase, care a ocupat prea mult spaţiu şi timp în mass-media, a reuşit să distragă atenţia oamenilor de la adevăratele probleme ale actualei guvernări fără a soluţiona corupţia din România. Cât despre o eventuală retragere, sunt convins că Adrian Năstase va mai avea multe de făcut şi de spus în politica românească.

II. Este necesară organizarea unui congres extraordinar?

Există numeroase voci care cer cu insistenţă convocarea unui congres extraordinar, imediat după Consiliul Naţional. Cei mai mulţi dintre lideri doresc un congres-revanşă, pentru a reveni pe funcţii, în condiţiile în care nici acum ei nu recunosc actuala conducere, aleasă în mod democratic. Aceştia nu înţeleg că există o disciplină de partid care este mai presus de interesele personale şi care trebuie respectată în totalitate.

În ceea ce mă priveşte, consider că acest congres nu se justifică, chiar dacă în cadrul său s-ar putea clarifica unele aspecte ce ţin de structurile organizatorice (prea stufoase), de mesajul către electorat ori de ideologia partidului.

Sunt extrem de dezamăgit de atitudinea unora dintre vicepreşedinţii partidului care vor congres pentru schimbarea conducerii, dar ei, înşişi, fac parte din structurile de conducere. Probabil, e vorba doar de Mircea Geoană care ar trebui lăsat, totuşi, să-şi ducă mandatul la capăt, fără tracasări zilnice.

Se vorbeşte prea mult despre congres şi se ignoră munca efectivă din cadrul organizaţiilor de partid. Dacă PSD stătea cel mai bine la acest capitol, comparativ cu celelalte partide, acum cei răspunzători se feresc să meargă în rândul membrilor de partid tocmai pentru a nu fi nevoiţi să răspundă la întrebările lor, perfect justificate, dar fără explicaţii plauzibile.

Dacă, totuşi, în mod statutar, democratic se va hotărî organizarea acestui congres extraordinar, mă voi supune deciziei luate.

III. Ce se întâmplă la Consiliul Judeţean Neamţ?

Normal ar fi ca PSD să-şi păstreze funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, ţinând seama de efortul deosebit pe care l-am depus în ultimii ani pentru bunul mers al organizaţiei.

Deci, potrivit voinţei electoratului, ar fi normală rămânerea lui Dan Vasile Constantin la conducerea instituţiei, evitându-se, astfel, o nouă procedură de alegeri şi reinstalându-se starea de normalitate.

Dacă se va ajunge, totuşi, la alegeri vom face tot posibilul să câştigăm, ţinând cont că intrăm în competiţie cu 16 consilieri judeţeni şi am mai avea nevoie doar de două voturi. Vom vedea ce va fi.

IV. Propuneri de redresare a partidului şi de recâştigare a credibilităţii

Deşi ne aflăm într-o situaţie dezolantă, aparent fără ieşire, credinţa mea de om devotat principiilor promovate de către această formaţiune politică este că Partidul Social Democrat nu va dispărea, dimpotrivă va ieşi fortificat şi purificat din aceste încercări.

Sunt de acord ca cei care au de plecat să plece, ca cei care au de dat socoteală să dea socoteală, iar cei certaţi cu legea să fie judecaţi. Cei care doresc dispariţia partidului şi complotează pe la colţuri ar trebui să-şi vadă de alt drum, dacă nu mai vor să fie social-democraţi.

Cel mai important lucru în acest moment este recredibilizarea partidului şi aceasta se poate face în cadrul unui Consiliu Naţional bine organizat, într-un climat democratic autentic. Este locul în care va trebui să stabilim, cu claritate, strategia partidului (ideologie, programe etc.), reaşezarea statutului (care este destul de stufos şi, pe alocuri, imperfect).

Sunt convins că PSD nu se va rupe, nici nu va dispărea de pe scena politică pentru că este absolută nevoie de un partid de stânga în această Românie, sărăcită şi mai mult în urma experimentărilor din ultimul an şi jumătate.

Mizez pe inteligenţa şi spiritul de echipă care-i caracterizează pe oamenii din partid, chiar dacă alţii doresc distrugerea acestei formaţiuni politice, chiar dacă partidul este slăbit din cauza luptelor interne, a plecărilor din ultima vreme şi a numeroaselor atacuri din afară. Sunt sigur că PSD va reveni pe scena politică mai stabil şi mai puternic decât a fost înainte.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Cazul directorului Agenţiei Domeniilor Statului, înjunghiat, săptămâna trecută, în propriul său birou, de un cetăţean nemulţumit de răspunsurile primite din partea instituţiei, atrage atenţia publică asupra unei probleme mai vechi referitoare la eficienţa şi competenţa societăţilor private de pază, angajate să asigure ordinea şi protecţia în instituţiile statului.

Direct răspunzători de incidentul petrecut au fost consideraţi angajaţii serviciului de protecţie şi pază din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului care nu şi-au îndeplinit îndatoririle de serviciu.

Astfel de acte de violenţă reprezintă consecinţe deosebit de grave ale faptului că multe dintre firmele din sectorul privat contractate pentru prestarea serviciilor de protecţie şi pază, în cadrul instituţiilor publice, nu au fost verificate, în prealabil, de autorităţi.

Autorităţile statului sunt cele care trebuie să analizeze şi să decidă asupra competenţei, profesionalismului şi seriozităţii societăţilor specializate în domeniu, realizându-se o selecţie dură a acestora din urmă.

În consecinţă, în urma efectuării selecţiei, instituţiile publice nu vor mai putea încheia contracte decât cu acele firme de protecţie şi pază agreate de stat, angajaţii acestor societăţi fiind direct răspunzători faţă de orice incident petrecut în instituţiile unde îşi desfăşoară activitatea.

Prin această măsură, se va pune capăt oricărei tentative de a se organiza licitaţii şi de a se încheia contracte între instituţii publice şi diverse societăţi particulare şi prin care se urmăreşte obţinerea unor favoruri şi a unor avantaje materiale nejustificate.

Pentru asigurarea respectării măsurilor menţionate mai sus, se impune o verificare şi o renegociere a tuturor contractelor încheiate, până în acest moment, între instituţii de stat şi firme private de pază şi protecţie. În acest scop, este absolut necesar ca toate licitaţiile şi contractele încheiate să fie făcute publice şi să respecte principiul transparenţei.

Domnul Ion Dumitru:

"Prospeţime pe hârtie!"

Gripa aviară continuă să-şi facă de cap în România. Agricultorii zac în continuare în marea deznădejdii. Programul "Fermierul" rămâne încă o necunoscută pentru agricultorul simplu, care se vede încorsetat între neputinţă şi birocraţie.

Totul este numai joc de imagine. Ţăranilor români li se prezintă în adunări populare binefacerile sistemului agricol european. Li se arată filme, pliante, utilaje, soiuri de plante, rase de animale, primesc sfaturi cu nemiluita. Atât. Apoi, merg acasă şi îşi curăţă de rugină plugul moştenit de la bunici sau străbunici, de care agaţă câte o mârţoagă flămândă.

Şi cum ar fi altfel? De unde să vină speranţa? Pe de o parte, izolăm gospodăriile, satele, ucidem păsările, îi băgăm pe cetăţeni în carantină şi apoi îi îndemnăm să practice agricultura modernă, să acceseze credite. De unde să mai apară încrederea populaţiei, când se vede clar că aproape totul îi este împotrivă, că statul ne strânge în chingi, că dezvoltarea şi prosperitatea au devenit doar norme păstrate în dosarele integrării. În rest, peste tot bântuie sărăcia.

Domnul Ion Dumitru:

De la o vreme, descreşterea nivelului de trai merge mână-n mână cu organizarea de baluri. Bineînţeles, după metode celebre. Vieneze, pariziene... reprezentanţii puterii nu pierd nici un prilej atunci când este vorba să se adune în locuri publice, arhicunoscute, pentru a zâmbi în faţa camerelor de luat vederi, pentru a-şi etala grandoarea, orgoliul, puterea şi, de ce nu, ignoranţa faţă de cei mulţi. Ţara arde şi baba se piaptănă!

Aşa ar numi omul de rând respectivele manifestări. Cum să mergi la un bal, să valsezi, să arunci cu nonşalanţă 500 de euro din buzunar ca şi cum nu ar fi nimic, când semeni de-ai tăi, oameni care, până la urmă, te-au înscăunat, suferă?

În condiţiile în care mai sunt bătrâni care primesc pensii de 30-40 lei noi, când statul poliţienesc bate la uşă, inundaţiile stau şi ele adiba, răzbunările politice se menţin la cote înalte? Şi, între toate acestea, balurile, ca formă de echilibru, de liniştire, de civilizaţie. Au mai fost perioade în istorie când în saloane se dănţuia de mama focului, iar ţara gemea de foame! Istoria, bag de seamă, se repetă acum. Doar mijloacele sunt altele.

Doamna Roberta Alma Anastase:

"Libertatea de opinie şi de exprimare"

"Orice persoană are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare; acest drept include libertatea de a avea opinii fără nici o ingerinţă şi de a solicita, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin media şi fără a ţine cont de frontiere". (Declaraţia universală a drepturilor omului - Articolul 19)

Este de necrezut că în societatea de azi, caracterizată de o multitudine a mijloacelor de informare, încă mai putem vorbi de o criză acută de informaţie, ce se manifestă nu numai în contextul unor comunităţi, mai mult sau mai puţin izolate, însă şi în cadrul anumitor instituţii ce au ca menire de cele mai multe ori chiar informarea cetăţenilor.

Acest lucru este observabil atât în publicaţiile care de multe ori ajung în mâna cititorilor cu neînţelegerile de rigoare, ca şi rezultat al unor surse nevalidate, cât şi în faptul că, fiind chestionaţi în probleme de actualitate, o bună parte din cetăţenii României se dovedesc a fi neinformaţi.

Întrebarea care trebuie pusă în acest caz este: cine este vinovatul? Cel care dă informaţia, cel care o prelucrează sau cel care este aşteptat să se informeze? În alte cuvinte, problema informării este regăsită între activitatea mass-media şi lipsa dorinţei de informare în cazul cetăţenilor.

De aceea, soluţia trebuie aplicată la ambele nivele: atât în ceea ce priveşte activitatea diferitelor publicaţii, cât şi în ceea ce priveşte dezvoltarea unei atitudini cetăţeneşti proprii oricărui stat democratic al secolului XXI, caracterizată de o dorinţă de informare nu doar eficientă însă şi eficace, ducând la un rezultat vizibil. Astfel spus, atât emiţătorul, cât şi mai ales receptorul informaţiei trebuie vizaţi în problema lipsei de informare din România.

Aceasta este o concluzie trasă din situaţii concrete, cum pot fi regăsite în nenumărate comune şi chiar oraşe din România. În primul rând, din cauza faptului că de cele mai multe ori ziarele şi revistele româneşti îşi opresc activitatea în oraşe şi nu continuă prin a distribui publicaţiile şi în diferite sate ori comune, rezultatul este în măsură dezastruos.

Este adevărat că pentru a-şi distribui materialele, publicaţiile au nevoie de asigurarea vânzării unui anumit număr, ceea ce este riscant în aceste localităţi izolate. Însă a nega, chiar şi indirect, dreptul la informare prevăzut în însăşi Declaraţia Drepturilor Omului nu poate fi justificat.

Un om nu poate lua o decizie corectă, oricare ar fi natura acestei decizii, decât având un fond de informaţie bine pus la punct - o concluzie nu poate fi trasă decât din premise, ori dacă cetăţeanul (fie acesta dintr-o comună sau din capitală) nu îşi poate alcătui acest fond de informare, nu va putea lua decizia corectă sau nu va lua nici o decizie, întrucât nu se va considera a fi un pilon de susţinere chiar în societatea din care face parte. În acest fel, este explicabilă şi absenţa la vot ori dezinteresul cetăţenilor în ceea ce priveşte anumite evenimente de interes major.

Se ajunge, astfel, la cel de-al doilea nivel al problemei informaţiei, sau mai bine zis, al problemei informării, întrucât acest aspect vizează atitudinea cetăţenilor în acest proces al distribuirii informaţiei şi, mai exact, dorinţa lor de a fi informaţi şi de a se informa din proprie iniţiativă.

Această problemă nu este una de natură instituţională, cât o problemă de atitudine şi de accentuare a spiritului civic. Ceea ce trebuie subliniat este că printr-o modalitate sau alta, este necesar să se dezvolte un anumit program de informare a cetăţenilor, aici incluzând şi cetăţenii din sate şi comune, în legătură cu problemele actuale ale societăţii româneşti.

În final, să nu uităm că, nu numai ca cetăţeni, însă ca oameni, fiecare dintre noi are nevoie de informaţie şi, mai ales, are dreptul de a fi informat.

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

Stimaţi colegi,

De aproape două luni, salariaţii Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF) nu şi-au primit salariile, datorită faptului că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a blocat accesul SNIF la conturi. Motivul îl reprezintă datoria de 3000 de miliarde de lei vechi, pe care societatea o are la stat.

Această datorie este însă rezultatul contractului Romag '98, prin care au fost importate utilaje de irigaţii din SUA care nu au fost niciodată utilizate. În plus, datoria ar fi trebuit achitată de fosta administraţie, din perioada 2000-2004.

Lipsa de responsabilitate a foştilor angajaţi pune actuala administraţie a SNIF, condusă de Luigi Bergheş împreună cu Ministerul Agriculturii, într-o situaţie dificilă.

Problema SNIF este cu atât mai gravă întrucât se aşteaptă topirea zăpezilor, ceea ce ar putea duce la alte inundaţii. În acest caz, ministerul va suplimenta bugetul SNIF.

Cu toate acestea, actul domnului Bodu nu poate fi calificat altfel decât exces de zel, dumnealui refuzând să adapteze politica instituţiei pe care o conduce la realităţile socio-politice româneşti. Mai mult, gestul său pune într-o postură delicată şi Ministerul Finanţelor, care caută soluţii pentru deblocarea situaţiei.

Ca membru al legislativului şi reprezentant al poporului, consider deci, necesar, ca Parlamentul să-şi îndeplinească rolul constituţional, de control al puterii executive şi să demareze acţiuni care să reglementeze situaţia. Un stat funcţional este un stat în care instituţiile îşi îndeplinesc rolurile, iar nu unul de tip poliţienesc, în care se creează blocaje pentru a satisface setea de notorietate a unora.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unul din fenomenele cele mai dezagreate de către populaţia României de după 1989 îl constituie migraţia politică, atât la nivel local - în ceea ce îi priveşte pe primari, consilieri locali şi judeţeni -, cât şi la nivel central, referitoare la parlamentari.

Eu consider că lucrul care este cel mai deranjant, în ceea ce priveşte migraţia politică, este acela că prin intermediul acestui fenomen se modifică în mod artificial dorinţa liber exprimată a electoratului, fapt care duce chiar la o pierdere a încrederii în procesul electoral, migraţia politică fiind probabil unul dintre motivele care explică absenţionismul la alegeri; dar aceasta este o altă discuţie.

Eu pot fi de acord cu faptul că oamenii îşi pot schimba, chiar şi în mod radical opiniile, convingerile politice aşa încât să dorească să treacă de la un partid la altul, nu pot fi însă de acord cu acei oameni politici care îşi schimbă "convingerile" de 4-5 ori şi care se orientează întotdeauna către partidele aflate la guvernare.

Aici trebuie să fac o precizare, referitor la perioada guvernării PSD când, printr-o politică de recrutare extrem de agresivă a oamenilor cu funcţii din toate partidele, acest partid a reuşit să-şi însuşească un mare număr de aleşi locali şi de parlamentari ai altor partide, în încercarea PSD de a se constitui ca partid atotputernic pe scena politică românească. Şi se vede astăzi cât de mult bine le-a făcut această manieră de recrutare politică.

Vreau să remarc însă faptul că, dincolo de orice aspect legal sau constituţional, migraţia politică este în primul rând o problemă de moralitate şi de conştiinţă a oamenilor politici.

Or, eu nu cred că poţi să impui o anumită conduită morală prin lege, aşa cum a arătat-o, de exemplu, şi tentativa americană de la începutul secolului XX de interzicere, prin lege, a băuturilor alcoolice, iniţiativă la care, după doar câţiva ani, legiuitorii americani au trebuit să renunţe, efectele fiind mai degrabă negative.

În ceea ce priveşte migraţia politică din România consider că, în perspectiva aderării noastre la Uniunea Europeană, dar şi pentru o mai bună funcţionare a instituţiilor în general, este foarte importat ca acest fenomen să fie stopat, însă cred că sancţionarea acestuia trebuie să vină mai ales din partea alegătorilor, din partea oamenilor politici înşişi, care ar trebui să valorizeze mai mult dorinţele alegătorilor, şi nu în ultimul rând din partea partidelor politice care ar trebui să-şi elaboreze modalităţi mai eficiente de recrutare a personalului politic, decât au făcut până acum.

Vă mulţumesc,

Domnul Ionel Palăr:

"Incompetenţă, inconsecvenţă, indiferenţă"

Nu mai este nici un secret faptul că România a început deja să se confrunte cu o problemă deosebit de gravă - incapacitatea de absorbţie a fondurilor europene, chestiune care ne poate afecta integrarea.

Specialiştii din Ministerul Integrării avertizează asupra pericolului ca, din 2007, să fim nevoiţi a cheltui aproximativ 5 milioane de euro zilnic pentru a putea absorbi toate fondurile structurale direcţionate de Uniune înspre ţara noastră. Avertismentul este real, iar realitatea din teren vine să confirme aceste temeri. În teritoriu, oamenii nu sunt pregătiţi pentru aceste fonduri, nu ştiu să redacteze şi să gestioneze proiecte. Oamenii trebuie consiliaţi, iar profesioniştii trebuie să fie în primul rând acolo, în judeţele ţării, aproape de beneficiarii direcţi ai acestor fonduri.

Aici însă apare cea de-a doua întrebare: care profesionişti? Avem cu adevărat suficienţi specialişti care să fie motorul economiei unei ţări proaspăt aderate la performantul oprganism european? Adevărul este că nu.

Este prea târziu să mai plasăm vini, nu mai avem timp să ne uităm înapoi, la cauzele acestui dezastru, fiind presaţi de viitor.

Totuşi, este important de ştiut ce a generat situaţia de faţă. Despre aceste fonduri se ştia încă din 2000, de la începutul negocierilor de aderare. De ce nu a existat o preocupare a puterii de atunci pentru formarea specialiştilor în management de proiecte? De ce nu s-au pus bazele viitoarei absorbţii de fonduri încă de atunci de vreme ce au existat fondurile de preaderare, gen SAPARD, la adminsitrarea cărora am fost, de asemenea, corigenţi. Din păcate, răspunsul la toate aceste întrebări este trist: fosta guvernare a interpretat greşit termenul de "absorbţie" a fondurilor comunitare, înţelegând prin aceasta direcţionarea unor sume generoase de bani înspre propria clientelă politică.

Nenumăratele cazuri în care beneficiarii au fost nevoiţi să ramburseze aceste sume stau mărturie pentru gestionarea catastrofică a problemelor unei ţări întregi. Ţară care, acum, se zbate pentru pierderi minimale, când normal era să se lupte pentru beneficii maximale.

Mai mult decât atât, există voci din fosta guvernare care acuză acum executivul şi întregul aparat administrativ de o proastă gestionare şi implementare a programelor europene, gen "Fermierul". Pe lângă faptul că acuzaţiile sunt complet nefondate, realitatea din teren demonstrând că oamenii devin din ce în ce mai receptivi faţă de aceste realităţi, ele sunt, în primul rând imorale. Cum se poate clădi rapid o construcţie sănătoasă şi durabilă, când fundamentul lăsat moştenire este putred?

Din păcate, întrebările retorice sunt la fel de contraproductive precum sunt acuzaţiile aberante lansate parşiv de adversarii politici. Este momentul ca întreaga clasă politică să susţină programele de instruire a acelor specialişti de care o ţară întreagă are nevoie. Nu în ultimul rând, fiecare om politic trebuie să aibă grijă ca oamenii de care se înconjoară şi pe care îi serveşte prin funcţia pe care o are, să fie complet informaţi, pentru că ei sunt adevăraţii beneficiari ai fondurilor europene.

Domnul Petre Popeangă:

"De ce nu sunt utilizate facilităţile Fondului de Solidaritate pentru situaţii de criză"

În vederea atenuării efectelor dezastrelor naturale din ţările membre sau candidate, la nivelul Uniunii Europene a fost creat un fond financiar cunoscut sub numele de Fondul de Solidaritate pentru situaţii de criză.

Presupunând că numai necunoaşterea de către structurile guvernamentale a modului de utilizare a fondului în scopul acoperirii unei părţi din pagubele cauzate, în România, de dezastrele naturale, mi-am propus ca şi pe această cale să prezint principalele facilităţi ale acestei importante surse de finanţare, în noua sa formă propusă de comisiile de specialitate din Parlamentul Europei.

Fondul de Solidaritate destinat finanţării situaţiilor de criză din ţările Uniunii Europene, ca şi din cele candidate, a fost constituit ca urmare a inundaţiilor catastrofale din vara anului 2002, ca un instrument de susţinere financiară a statelor afectate de catastrofe naturale majore.

Dacă în anul 2002, nivelul fondului a fost de 728 miliarde euro, în 2004 a atins doar suma de 19,6 miliarde euro deşi, la nivelul Uniunii şi al statelor candidate, au fost înregistrate crize mult mai semnificative decât cele din anii precedenţi.

Este adevărat, însă, că efectele acestora nu au fost de natura celor prevăzute a fi finanţate din Fondul de Solidaritate.

Pornind de la această premisă, recent, membrii a patru dintre comisiile cu atribuţii în acest domeniu au constatat, pe baza unor materiale documentare prezentate în şedinţa din 20 martie a.c., necesitatea unor modificări prin care să se realizeze optimizarea punerii în practică a asistenţei financiare, lărgirea sferei de acţiune şi pentru alte situaţii de criză decât cele prevăzute, precum şi pentru evitarea solicitărilor abuzive.

Această iniţiativă se înscrie într-o serie cronologică de măsuri comunitare instituite în scopul prevenirii şi înlăturării efectelor catastrofelor naturale, se propune extinderea cazurilor de finanţare din fond la unele situaţii nou apărute, cum sunt atentatele teroriste, catastrofele industriale şi tehnologice sau situaţiile de criză în domeniul sănătăţii publice, precum pandemiile.

Prin aceasta se conferă structurilor Uniunii Europene capacitatea de acţiune de care acestea au nevoie pentru a face faţă, aşa cum s-a precizat, situaţiilor de criză generate de noi pericole potenţiale. Prin noua propunere se realizează şi o mai bună transparenţă a utilizării Fondului, prin următoarele modificări structurale pe care şi le propune:

• diminuarea pragului de la care se poate accesa Fondul, de la 0,6% din produsul intern brut, la 0,5% sau de la trei miliarde la un miliard euro;
• suprimarea criteriului "catastrofe regionale extraordinare", obligatoriu pentru obţinere unei finanţări, dar foarte dificil, din punct de vedere birocratic, de obţinut;
• introducerea "criteriului politic pentru situaţii excepţionale", care conferă dreptul la accesarea Fondului în asemenea situaţii.

În scopul eficientizării utilizării Fondului au fost operate unele modificări importante şi în instrucţiunile de utilizare a acestuia, astfel:

• posibilitatea acordării statului sau regiunii afectate, a unui avans în sumă de până la 5% din suma totală a pagubei înregistrate;
• instituirea unor termene foarte stricte, pentru fiecare fază a accesării Fondului, în scopul evitării întârzierilor în obţinerea finanţărilor;
• constituirea unui buget destinat asistenţei tehnice în limitele unui plafon de până la 0,2% din totalul resurselor financiare disponibile în Fond pentru anul în cauză, fondul nu pate fi cumulat cu alte surse de finanţare, iar nivelul care se poate acorda nu poate depăşi cota de 50% din suma totală a pagubelor evaluate la nivelul unui stat membru al Uniunii Europene. Mai trebuie precizat, de asemenea, că Fondul poate fi utilizat numai dacă părţile responsabile de criză nu-şi asumă, din motive întemeiate, responsabilitatea pagubelor produse, altfel spus, dacă paguba nu poate fi pusă în sarcina unui terţ, condiţie care se pune, în special, în cazul accidentelor industriale.

Până în prezent, ţara noastră a trecut prin aproape toate felurile de crize, inundaţii, poluări industriale ale unor râuri, alunecări de terenuri, pandemii ş.a., cu efecte mai mult decât dezastruoase. Deşi aşa cum s-a precizat, în calitate de candidată la integrare, România avea posibilitate obţinerii unor fonduri comunitare până la limita a 50% din valoarea pagubelor cauzate de crize, din motive pe care nu le deţin, necunoaştere, raţiuni politice sau de altă natură, această acţiune nu a fost antamată sau, cel puţin nu la nivelul până la care prevederile îi dădeau dreptul.

Este regretabil că mai ales pentru judeţele care au suferit atât de mult de pe urma dezastrelor naturale, autorităţile centrale şi locale nu au întreprins demersurile necesare acoperirii măcar a unei părţi din pagube din Fondul de Solidaritate pentru situaţii de criză.

Domnul Gheorghe Chiper:

Puhoaiele care s-au revărsat recent - în destule locuri ca să ne facă iar mari griji pentru o posibilă extindere a lor pe arii extinse - au scos la iveală şi un alt mare necaz cu care ne confruntăm din '89 încoace. Este vorba de faptul că odată cu apele mari au venit la suprafaţă şi gunoaiele, tonele de deşeuri aruncate în albii, tot ceea ce se arată mai urât şi mai dezolant ca urmare a lipsei noastre de preocupare pentru curăţenie, pentru prevenirea poluării generate şi de astfel de fenomene.

Consider că avem cu adevărat de-a face cu un fenomen când se vorbeşte de mizerie şi lipsă de salubritate, mai ales în spaţiile publice, pe malul apelor şi în zonele de agrement, pe văi şi în calea torentelor, pe marginea drumurilor publice şi în jurul terasamentelor de cale ferată.

Am mai spus şi cu alt prilej folosind această cale de acţiune parlamentară: nu suntem cei mai mari consumatori de produse ambalate, nu suntem singurii care "păstrăm" mentalitatea necurăţeniei, nu avem doar noi înclinaţia spre "merge şi aşa".

Din păcate, aş spune fără să greşesc, doar noi nu avem o legislaţie adecvată pentru a preîntâmpina acest fenomen; doar la noi instituţiile statului şi autorităţile locale nu se simt obligate să acţioneze pentru salubrizarea spaţiilor publice şi pentru crearea unei opinii favorabile în acest sens.

Nu vreau să exagerez. Unele reglementări în domeniu există, atât în plan departamental cât şi la nivelul localităţilor. Cred însă că ele nu au o anumită coerenţă, nu delimitează şi armonizează răspunderile, nu creează acel cadru organizatoric şi funcţional care să pună eficient în aplicare normele adoptate şi măsurile operative stabilite.

Mai exact spus, nu creează constrângeri la nivel instituţional (şi chiar social) pentru a combate fenomenul poluării cu deşeuri menajere, prin aplicarea de sancţiuni pecuniare şi materiale peste tot acolo unde se impun astfel de mijloace.

Este şi temeiul pentru care prezint această declaraţie politică, dorind prin ea să aduc un plus de interes pentru subiectul în cauză, mai ales din partea celor responsabili de protecţia mediului.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

"Plângeri în justiţie împotriva prefecţilor şi subprefecţilor care se ocupă de racolări"

Stimaţi colegi,

Legea privind combaterea migraţiei aleşilor locali nu putea fi adoptată într-o perioadă mai propice decât cea de acum, când Partidul Democrat a realizat că nu are oameni cu care să guverneze şi a început să facă ochii roată ca să vadă ce mai poate aduna de pe la PC, PNL, PRM, PSD sau alte partide neparlamentare. Nu contează! Să iasă la grămadă şi să aducă voturi la viitoarele alegeri.

Din păcate, însă, nu doar politicienii care făceau până mai ieri spume la gură incriminând fenomenul s-au dedat la acţiuni care irită în primul rând clasa politică şi apoi electoratul ce a votat programe politice sau idei, ci şi (atenţie!) prefecţii sau subprefecţii numiţi de PD, care nici măcar nu mai au dreptul să facă politică. Ameninţări de genul "Treci la PD dacă mai vrei bani pentru localitatea pe care o conduci!" au loc în judeţul Dolj, aşa cum se întâmplă este tot în ţară, iar domnul Emil Boc, odinioară mare combatant împotriva racolărilor, se preface că i s-au aburit ochelarii şi că nu vede ce fac subordonaţii săi, disperaţi că dintr-o gloabă râioasă şi slăbănoagă, dar cu coada pe sus, n-au cum să facă un cal de rasă în a cărei şa să se cocoaţe Făt- Frumos din Dealul Cotrocenilor.

Şi dacă domnul Boc s-a îmbolnăvit de chioreală, că doar e condiţie sine qua non ca să conduci PD-ul, ne întrebăm ce se întâmplă cu domnul Vasile Blaga, ministrul administraţie şi internelor? Nici el nu vede că prefecţii şi subprefecţii fac politică în favoarea PD, deşi legea interzice expres? Sau îi convine de minune? Vom vedea în momentul în care vom face plângeri în justiţie pe această temă şi, în acest sens, îi invit pe toţi colegii parlamentari care sesizează asemenea nereguli în judeţele pe care le reprezintă în Parlament să se adreseze şi ei justiţiei atunci când au dovezi că funcţionarii publici depăşesc cadrul legal şi trec la ameninţări. Eu, fără îndoială, aşa voi face!

În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea unui articol din Legea privind combaterea migraţiei aleşilor locali, trebuie să fac precizarea că, atunci când aceasta s-a dezbătut la Camera Deputaţilor, numai eu şi domnul deputat Mircea Duşa, de la PSD, am cerut de la tribuna Parlamentului eliminarea alineatului care se referă la pierderea funcţiei şi în cazul excluderii din partide şi am menţionat că acest lucru va da naştere unor abuzuri din partea reprezentaţilor partidelor în teritoriu. Din păcate, alţi colegi deputaţi n-au sesizat aceste aspecte atunci când se dezbătea legea la Cameră, ci după ce ea a trecut de noi în această formă. Ne-ar fi ajutat mult dacă ar mai fi vorbit şi reprezentanţii altor partide, fie ei şi independenţi, pe această temă, atunci când era locul şi momentul. Acum este egal cu zero pentru lege, dar foarte important pentru ei ca să apară la televizor şi să pretindă că le pasă.

Doamna Manuela Mitrea:

"Teatru românesc - figurant în distribuţia bugetară a unei guvernări de dreapta!"

Viaţă de artist: aproape în fiecare zi joci câte un rol. Nu contează dacă îţi place sau nu. Mai mult chiar, trebuie să intri în rol, punând suflet, să dai tot ce ai tu mai bun, acolo pe scenă. Mai târziu, când te răpun bătrâneţea şi boala, nimănui nu-i mai pasă de tine.

Marele actor Radu Beligan spunea: "Eşti mai bătrân când eşti tânăr şi mai tânăr când eşti bătrân."

Deşi teatrul românesc a apărut târziu (până în secolul al XIX-lea, spectacolele de teatru erau sub forma de spectacole de divertisment jucate în curţile boiereşti sau sub forma de teatru folcloric), el a evoluat rapid şi constant.

În timpul anilor comunismului s-au remarcat mari regizori de teatru: Sică Alexandrescu, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Andrei Şerban, Ion Cojar şi mulţi alţii. Unii s-au alăturat diasporei şi au devenit nume răsunătoare în teatrul internaţional.

După 1989, teatrul românesc s-a impus prin reprezentanţii de succes pe marile scene ale lumii, mulţumită actorilor săi de excepţie: Marcel Iureş, Maia Morgenstern, şi nu numai, dar şi a unei regii originale datorată unor regizori ca Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu, Mihai Mănuţiu.

Lumea n-a văzut niciodată atâtea situaţii dramatice câte vedem noi astăzi. Radioul, cinematograful, televiziunea şi video-casetele ne invadează toată ziua cu drame. Dar în timp ce toate aceste forme sunt în stare să atragă sau să înfurie publicul, nici una nu permite ca reacţia spectatorului să poată modifica însuşi actul artistic.

Sărăcia şi subdezvoltarea culturală sunt fenomene sociale aflate întotdeauna într-o profundă corelaţie şi interacţiune, în sensul că sărăcia determină subdezvoltarea culturală, iar aceasta, la rândul ei, adânceşte sărăcia. Paradoxul epocii contemporane constă în aceea că omenirea, în general, a eşuat în problema reducerii sărăciei şi suferinţelor umane în această eră a atâtor minuni tehnologice.

Din păcate, azi, în România, avem şi sărăcie, şi subdezvoltare culturală, iar aceste fenomene trebuie stopate!

Începând cu 1961, UNESCO a decis ca, în fiecare an, la 27 martie, comunitatea internaţională să celebreze Ziua Mondială a Teatrului, ca semn de apreciere a uneia dintre cele mai vechi arte, arta scenică.

În România, artiştii sunt daţi uitării, ei trăind, nu din teatru sau cinematografie, ci mai mult din reclame sau telenovele. Cu toate că "actorii români sunt formidabili, fiind la acelaşi nivel cu actorii francezi sau germani", aşa cum declara regizorul Costa Gavras, aceştia nu prea au în ce să mai joace.

Banii destinaţi culturii, pe care guvernul Tăriceanu i-a considerat necesari, sunt insuficienţi. Pentru o ţară care trebuie să-şi promoveze valorile culturale şi să-şi respecte oamenii de cultură, fondurile alocate culturii sunt ca şi inexistente.

De fiecare dată, ne aducem aminte de artişti, fie ei actori, muzicieni sau pictori, după ce devin amintiri...

De aceea ar trebui să nu uităm că anul acesta, doi mari actori ai scenei româneşti, Colea Răutu şi Dina Cocea, împlinesc 94 de ani, aceştia fiind decanii de vârstă ai artiştilor români şi tot anul acesta ar trebui să-l comemorăm la centenar pe marele nostru artist Grigore Vasiliu Birlic.

Ca parlamentar, nu de puţine ori am atras atenţia asupra problemelor de ordin cultural cu care se confruntă mehedinţenii.

Palatului Cultural "Teodor Costescu" din Drobeta Turnu-Severin îi sunt necesare şi, în acelaşi timp, oportune lucrări de consolidare, reparare şi restaurare astfel încât actul cultural să se poată desfăşura în cele mai bune condiţii, iar Primăria severineană singură nu poate asigura finanţarea necesară.

Am mai spus-o, şi o repet, că această clădire de patrimoniu naţional se află pe lista clădirilor "monument", fiind înscrisă la Ministerul Culturii şi Cultelor, iar Primăria din Turnu-Severin a făcut tot ce a ţinut de domeniul său. În schimb, Guvernul se complace în aceeaşi stare de pasivitate ca şi în luna octombrie 2005, când am ridicat această problemă.

Guvernul Tăriceanu trebuie să înţeleagă că şi cultura trebuie să fie o prioritate. Iar lipsa fondurilor va duce şi mai mult la agravarea fenomenului de subcultură.

Românii au nevoie de cultură, de teatru şi chiar de circ, însă nu de cel practicat zilnic de anumiţi politicieni pentru a deturna atenţia opiniei publice de la coşul gol cu care se întoarce de la piaţă.

Azi, mai mult ca oricând, versurile lui Constantin Tănase ar trebui să ne trezească la realitate:

"Mă mir şi, zău, casc ochii-n patru cum aţi putut veni la teatru, / Cu ce?"

Însă mai importante consider că sunt tot spusele marelui actor: "Până când, zău, până când?"

Domnul Marius Iriza:

În urmă cu doi ani, actuala guvernare critica PSD-ul că politiza totul, lua la grămadă primari de la alte partide şi impunea imaginea unui nou partid stat. Acum, când locul PSD-ului a fost luat de Alianţa D.A., aceştia continuă aceeaşi politică de racolare din vremea fostei puteri.

Nimic nu s-a schimbat între cele două guvernări. Ajunşi la putere, foştii contestatari ai sistemului de racolări ale aleşilor din partidele aflate în opoziţie, recurg acum la aceleaşi metode folosite de predecesorii lor, pentru a îngroşa rândurile primarilor, consilierilor şi funcţionarilor publici ai Alianţei D.A.

Deşi funcţionarii publici nu au voie să facă parte dintr-un partid politic, este ştiut faptul că, pentru a-şi păstra slujbele, aceştia sunt nevoiţi să intre tacit într-un partid, adesea la cel care conduce instituţia de care aparţin.

Şi Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, face aceeaşi greşeală ca şi predecesorul său, Ion Iliescu, implicând politicul acolo unde nu-i este locul. Afişarea acestuia cu conducătorii formaţiunilor aflate la guvernare şi implicarea lui în problemele interne ale Partidului Democrat şi ale Alianţei D.A., implică un joc de imagine care are ca scop promovarea acestora.

Partidul România Mare a considerat întotdeauna că luptele politice îşi au locul doar în campania electorală, după care cei aleşi în funcţii au datoria de a servi cetăţeanul indiferent de concepţiile lui politice. De asemenea, funcţiile, care implică o responsabilitate trebuie acordate celor care într-adevăr demonstrează prin valoare că le merită şi sunt în stare să le deţină.

Domnul George Adrian Scutaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin această declaraţie doresc să mă alătur demersului societăţii civile de înfiinţare a unui memorial al victimelor comunismului la Râmnicu Sărat, penitenciar în are au fost încarceraţi fruntaşi ai partidelor istorice din România. La 6 iulie 1966, când închisoarea de la Sighet a fost desfiinţată, unii dintre supravieţuitori au fost eliberaţi, iar restul au fost transferaţi la închisoarea politică de la Râmnicu Sărat. Un alt eveniment a fost consemnat la 10 august 1957, la transferarea unui alt lot de deţinuţi politic de la închisoarea de la Aiud, printre care s-a aflat şi Corneliu Coposu.

Fostă închisoare judeţeană, înfiinţată în timpul lui Carol I, Râmnicu Sărat a început să fie folosită ca penitenciar pentru deţinuţi politici de la 4 decembrie 1948, odată cu numirea unui nou director de către Direcţia Generală a Penitenciarelor. Astfel, între 1948 şi 1963, o serie de personalităţi ale vieţii politice româneşti interbelice au suferit prigoana comunistă, fiind încarceraţi în acest "Auschwitz românesc", după cum a fost el caracterizat de supravieţuitorii acestuia.

Acest loc, în care şi-au ispăşit anii de temniţă supravieţuitori ai Guvernului Antonescu şi alţi liberali, deşi a fost desfiinţat ca închisoare politică la 13 aprilie 1963, a fost transformat ulterior în depozit comercial, destinaţie pe care o păstrează şi în prezent.

Alături de eforturile făcute de actuala coaliţie de guvernare, care vizează acordarea de reparaţii morale foştilor deţinuţi politic şi condamnarea crimelor comunismului, susţinute de promovarea unui nou colegiu şi a unei noi strategii pentru CNSAS, precum şi de înfiinţarea unui institut de cercetare a crimelor comunismului, consider necesară realizarea unui Memorial Râmnicu Sărat, asemenea celui de la Sighet, prin care o dovadă a gulagului comunist să devină loc de comemorare a eroilor luptei anticomuniste.

În încheiere, în spiritul idealurilor Revoluţiei din 1989, consider că iniţiativa societăţii civile este un pas important în păstrarea vie a memoriei celor care, mai bine de 50 de ani, s-au luptat pentru ca poporul român să păstreze drepte valorile morale, umane şi politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Petre Ungureanu:

Declaraţie politică: "De ce nu avem încredere în justiţie?"

Pentru că se minte, pentru că e corupţie, pentru că nu mai avem respect, pentru că nu mai avem încredere. Pentru că nu mai avem pe cine să respectăm.

Contrar a ceea ce se crede, consider că prestigiul justiţiei nu este o noţiune abstractă, ci se compune din prestigiul, reputaţia fiecărui judecător sau procuror. Această reputaţie, conform art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, trebuie să fie apărată de însăşi instituţia care face obiectul de reglementare al legii menţionate.

Paradoxal, Consiliul Superior al Magistraturii nu numai că nu apără prestigiul şi reputaţia profesională a magistraţilor, ba chiar încearcă să golească de conţinut această noţiune.

Vreau să mă refer aici la examenele organizate de această instituţie pentru admiterea în profesia de magistrat şi la cele, mai recente, organizate pentru ocuparea funcţiilor de conducere de către magistraţi. Aceste examene au fost precedate, în ultima vreme, de o aşa-zisă testare psihologică, testare a cărei finalitate era evaluarea capacităţii candidaţilor de a lua decizii, de a-şi asuma răspunderea funcţiei şi de a munci în condiţii de stres.

Intenţia este lăudabilă. Mi se pare normală urmărirea, mai ales pentru numirea în funcţiile de conducere, a unui profil ideal de candidat, urmărirea unei persoane capabile, a unui bun manager, a unui om ancorat în realitate şi cu psihicul neafectat. Însă, de la intenţie până la faptă, Consiliul Superior al Magistraturii a comis-o din nou.

Astfel, am avut neplăcerea de a fi sesizat de anumiţi magistraţi în legătură cu neregularităţile existente în cadrul acestei probe. Unul dintre aspecte ar fi acela că nu se ştie dacă a existat o evaluare adecvată a testului psihologic, în sensul analizării obiectivelor urmărite de acesta, o analiză de corelare a conţinutului propriu-zis cu finalitatea urmărită (sau obţinută). Mi se părea normală o avizare a testului de către Comisia Specială din cadrul Colegiului Psihologilor din România.

Alte aspecte au fost legate de rezultatele obţinute la test, acelea de "admis" sau "respins", având îndoieli că acestea ar corespunde noţiunii de "rezultat", astfel cum este aceasta utilizată în legislaţia specifică profesiei de psiholog.

Publicitatea acestor rezultate a fost o altă latură a concursului ce a ridicat probleme. Testarea psihologică este o activitate specifică, printre alte cărei caracteristici se numără şi confidenţialitatea, limitele acestei confidenţialităţi fiind reglementate atât în domeniul persoanelor, cât şi în privinţa obiectului.

Astfel, ne întrebăm... Publicitatea rezultatelor nu este oare de natură a afecta statutul şi reputaţia fiecărui judecător şi procuror în parte? Pentru că orice persoană neavizată, orice persoană care nu ştie ce s-a urmărit prin această testare (denumită generic "psihologică"), văzând rezultatele afişate, are toate şansele să-şi creeze o părere mai mult decât eronată despre cei declaraţi "respinşi psihologic".

Confidenţialitatea testării, însă, nu este sau nu ar trebui să fie de natură a îngrădi dreptul persoanei evaluate de a fi informată în mod corect şi complet cu privire la rezultatul obţinut. Fiecare candidat ar fi trebuit să poată fi informat cu privire la elementele necesare notării şi interpretării rezultatelor. Persoanele care au participat la testare ar fi trebuit să primească un feedback a ceea ce au scris în lucrare, mai ales cu prilejul analizării contestaţiilor. Nimeni însă nu a ştiut dacă a trecut proba, de ce a trecut-o, iar, dacă a picat, ce nu a fost în regulă, unde s-a greşit, care au fost condiţiile pe care nu le-a îndeplinit şi care sunt aspectele pe care ar trebui să le îmbunătăţească pentru o eventuală viitoare participare la alt concurs. Nici măcar cu prilejul contestaţiei celor respinşi nu li s-a oferit această posibilitate, aceştia neştiind nici măcar dacă aceasta a fost analizată de alţi specialişti decât cei care au realizat evaluarea iniţială.

Cireaşa de pe tort a constat însă în folosirea aceloraşi teste psihologice, atât pentru simpla admitere în profesia de magistrat, cât şi pentru numirea magistraţilor cu vechime în funcţii de conducere. Care este, astfel, limita între cele două categorii de persoane care au susţinut concursurile? Această modalitate de evaluare ridică mai multe probleme şi este de natură să ne întărească ideea conform căreia anterior evaluării nu a fost stabilit un profil adecvat, nici pentru un simplu magistrat, dar nici pentru cel care ar fi dorit să ocupe o funcţie de conducere. Lipsa acestui profil, lipsa stabilirii anumitor calităţi urmărite, lipsa elementelor de natură psihologică specifice unei funcţii de conducere au permis, prin urmare, utilizarea aceluiaşi test în scopuri diferite, fiind astfel apt să conducă la rezultate aleatorii.

Acestea ar fi, pe scurt, aspectele "problematice ale concursurilor organizate de Consiliul Superior al Magistraturii. Nu cred că ne rămâne decât să facem apel la conducerea acestei instituţii pentru o organizare mai riguroasă şi mai ancorată în realitate, pentru o testare cât mai transparentă în raport cu candidatul şi, de asemenea, pentru o cât mai mare corectitudine.

Aceasta doar în scopul de a nu rămâne, în continuare, la nivelul eternei şi retoricei întrebări... de ce nu avem încredere în justiţie?

Doamna Minodora Cliveti:

Declaraţie politică "Cartonaş roşu pentru Agenţia Naţională pentru Egalitatea de şanse între Femei şi Bărbaţi - ANES".

Săptămâna trecută s-au desfăşurat două evenimente importante pentru domeniul egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi în România: lansarea volumului "Cartea neagră a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi", realizat de Societatea de Analize Feministe AnA şi şedinţa publică de încheiere a Proiectului Phare "Înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi".

Două unghiuri de vedere diferite asupra unui singur subiect. Din perspectiva mişcării de femei, mai sunt încă multe de făcut pentru a se putea afirma că s-au realizat progrese vizibile în ceea ce priveşte promovarea şi respectarea drepturilor femeilor şi a egalităţii de gen, aşadar, o situaţie mai mult gri spre negru. Din prezentarea festivistă a reprezentanţilor Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, situaţia apare altfel, fiind evaluată cantitativ: s-au înfiinţat structuri centrale (Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse, Comisia Naţională pentru Egalitatea de Şanse) şi teritoriale (41 de comisii judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi - COJES), s-au elaborat acte normative, regulamente de organizare, statute, strategii şi planuri de acţiune.

Pare mult, dar mult nu înseamnă şi bine. Şi, mai ales, nu înseamnă că problemele femeilor din ţara noastră au fost rezolvate: o mare parte trăiesc în sărăcie, se confruntă cu probleme specifice de sănătate, ocupă locuri de muncă mai prost plătite, câştigă mai puţin decât bărbaţii, sunt victime ale violenţei domestice şi ale traficului în scopul prostituţiei, nu participă la decizie decât într-un procent nesemnificativ (10,66% în Parlament, 12% în Guvern, 7,14% dintre prefecţi). De asemenea, sunt categorii de femei care au o situaţie şi mai grea datorită cumulării formelor de discriminare(vârstă, etnie): femeile rome, cele în vârstă, precum şi cele din mediul rural.

România a avut o şansă extraordinară în 2003, când Guvernul PSD a obţinut o finanţare de 2 milioane de euro prin Programul Phare pentru înfiinţarea unei instituţii care să aplice legislaţia nediscriminatorie şi să promoveze egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi în toate domeniile de activitate. Acest proiect urma să se aplice în colaborare cu experţii spanioli, într-un proiect de twinning.

Ce s-a întâmplat pe parcursul celor aproape trei ani cât a durat proiectul? Banii au fost cheltuiţi pentru a se înfiinţa Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse, o structură instituţională a Ministerului Muncii, care nu are buget propriu (este ordonator secundar de credite), în care lucrează persoane angajate pe alte criterii decât cele de competenţă. Agenţia, deşi funcţionează din martie 2005, este o instituţie necunoscută opiniei publice, care nu s-a făcut remarcată prin nici un program sau proiect concret.

La nivel naţional, s-au constituit, tot de formă, comisii judeţene, constituite din persoane mai mult sau mai puţin pregătite pentru domeniul egalităţii de gen şi care, mai grav, nu ştiu care este rolul şi responsabilităţile pe care le au şi ce activitate trebuie să desfăşoare pentru realizarea egalităţii de gen. Astfel, un proiect ambiţios, susţinut de Uniunea Europeană, a fost compromis de actualul Guvern, care a dovedit că nu consideră acest domeniu o prioritate şi că nici nu respectă angajamentele luate în cadrul procesului de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.

De pierdut, însă, a pierdut întreaga societate, atât femeile, cât şi bărbaţii. Pentru nerealizările agenţiei portocalii, societatea civilă îi acordă bile negre, iar femeile din România arată cartonaşul roşu guvernanţilor.

Domnul Mircea Ciopraga:

Contribuţia României la Reuniunea Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice şi de Mediu a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră

În calitate de preşedinte al Delegaţiei române la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră, săptămâna trecută vă informam în legătură cu desfăşurarea la Palatul Parlamentului, pe data de 22-23 martie,a unui important eveniment legat de problematica Mării Negre. Era vorba de cea de-a 26-a Reuniune a Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice şi de Mediu a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră, care a avut pe agenda de lucru două importante subiecte de actualitate, respectiv: "Combaterea criminalităţii economice în zona Mării Negre" şi "Măsuri de prevenire a unei posibile pandemii de gripă aviară."

Precizez că această conferinţă de la Bucureşti are loc în perioada în care România deţine preşedinţia Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN, 1 septembrie 2005 - 30 aprilie 2006), organizaţie din care fac parte 12 state din zona Mării Negre.

La această reuniune au participat reprezentanţi ai unora dintre cele mai relevante instituţii internaţionale, alături de reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Poliţiei de Frontieră, Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Agriculturii, Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.

În cadrul acestei Reuniuni a Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice şi de Mediu, România s-a bucurat de două importante realizări. Astfel, a fost desemnată, prin vot, cu exercitarea funcţiei de vicepreşedinţie a Comisiei, revenind astfel, după o absenţă considerabilă, în forurile de conducere ale Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră.

A obţinut aprobarea în unanimitate a unei propuneri de recomandare care să întărească actualul cadru de măsuri adoptat de ţările din regiunea Mării Negre în lupta comună dusă împotriva răspândirii gripei aviare pentru evitarea ameninţării pandemice. Recomandarea a fost adresată, în numele Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră, parlamentelor şi guvernelor membre ale Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagră.

Pentru o informare mai concretă, permiteţi-mi să vă redau mai jos punctele cheie ale recomandării făcute de România cu privire la măsurile de prevenire a unei posibile pandemii de gripă aviară în regiunea Mării Negre:

1. asigurarea opiniei publice cu o permanentă şi cuprinzătoare informare în legătură cu imensul pericol pe care îl reprezintă răspândirea gripei aviare pentru bunăstarea şi prosperitatea ţărilor din regiunea Mării Negre;
2. mobilizarea populaţiei pentru a respecta cu stricteţe reglementările pentru combaterea răspândirii gripei aviare şi adoptarea unei noi legislaţii în domeniu, în concordanţă cu cadrul legal elaborat de Uniunea Europeană şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii; întărirea cooperării între ţările membre ale APCEMN precum şi între OCEMN şi Uniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în scopul stabilirii unei strategii comune de prevenire în vederea promovării, implementării unor măsuri urgente în lupta comună dusă împotriva răspândirii gripei aviare, pentru evitarea ameninţării pandemice.

Documentul elaborat de România urmează să fie adoptat ca text oficial al Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră la Reuniunea Comisiei Permanente de la Yerevan, din 6 iunie 2006, Comisia având ca principală atribuţie supravegherea implementării deciziilor Adunării.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

O Românie întreagă a văzut îngrozită evenimentele petrecute în tribunele şi în afara stadionului municipal din Constanţa. Violenţa de pe stadioane se pare că a ajuns aproape la apogeu. Spun aproape, pentru că încă nu s-au înregistrat şi decese în confruntările dintre aşa-zisele galerii. Dar nici mult nu mai este pentru ca să se ajungă şi aici.

Consecinţele acestor adevărate lupte dintre galerii, fie că se desfăşoară în tribune sau în afara stadioanelor pot fi cumplite. Să ne aducem aminte numai de finala Cupei Campionilor Europeni din 1985 unde s-au înregistrat zeci de morţi şi sute de răniţi.

Mă aşteptam ca după evenimentele de la Constanţa, reprezentanţii clubului Dinamo să adopte o serie de măsuri. Nu numai că nu s-a întâmplat aşa ceva, dar oficialii clubului s-au dezis de orice responsabilitate şi au atacat măsurile disciplinare luate în regim de urgenţă de Federaţia Română de Fotbal.

Evident, evenimente de acest gen se petrec şi pe stadioane din alte ţări din Europa. Numai că în aceste state, sancţiunile sunt extrem de dure şi se poate observa de câţiva ani o curbă descendentă a violenţelor. Din păcate, în România curba este ascendentă.

Poate vă miraţi că această temă constituie subiectul declaraţiei mele politice de astăzi. Nu este însă nimic insolit. Este şi datoria clasei politice să se implice pentru a contribui decisiv la eradicarea violenţei din sport. Şi să nu uităm că în Uniunea Europeană, combaterea violenţei în sport reprezintă o prioritate, inclusiv a zonei politice.

Ştiu că actualul Guvern a emis în luna ianuarie a acestui an Ordonanţa nr. 11 privind combaterea violenţei în sport şi că am iniţiat chiar eu la Parlament o propunere legislativă pe aceeaşi temă. Consider însă că trebuie făcut mai mult. Partea legislativă existentă se pare că este totuşi uşor depăşită de evenimentele recente. Trebuiesc înăsprite la maximum sancţiunile împotriva violenţei din sport. Care este diferenţa dintre rănirea sau uciderea unui om în urma unei tâlhării şi rănirea sau uciderea unui om pe un stadion? Personal consider că nici una, cu menţiunea că tragediile ce se pot înregistra în urma violenţelor din sport pot avea o amploare mai mare. De aceea pledez pentru o înăsprire la maximum a sancţiunilor, care trebuie să meargă pînă la măsura radicală a eliminării din activitatea sportivă a cluburilor care nu-şi pot stăpâni suporterii. Să ne aducem aminte că spre sfârşitul anilor 80, guvernul din Bulgaria a decis desfiinţarea (din păcate temporar) a cluburile Levski şi ŢSKA Sofia, în urma unor incidente petrecute la un meci de campionat. Ar trebui să ne amintim că punctul de plecare al războiului din fosta Yugoslavie l-au constituit încăierările dintre galeriile echipelor Steaua Roşie Belgrad şi Dinamo Zagreb.

Ştiu că foarte mulţi dintre dumneavoastră aveţi o influenţă destul de puternică, la o serie de cluburi sportive din teritoriu. Fac un apel la toţi colegi implicaţi într-un fel sau altul în susţinerea mişcării sportive de a propune acolo unde, repet, au o oarecare influenţă, reguli interne stricte pentru a se evita escaladarea violenţei pe stadioane. Pentru că evenimentele de la Constanţa reprezintă doar partea vizibilă a aisbergului violenţei din sport.

Domnul Relu Fenechiu:

Istoria a demonstrat că, în numeroase cazuri, femeile au jucat un rol major în politică. Am să dau doar patru nume: Elisabeta I-a a Angliei, Ecaterina cea Mare, Indira Gandhi şi "doamna de fier" a Marii Britanii, Margaret Thatcher. Dar, tot atât de adevărat este şi faptul că a existat şi cealaltă extremă, şi anume a femeilor care, prin influenţa lor nefastă, au distrus sau pus în pericol sisteme şi ţări. Să ne amintim de personajul legendar Elena din Sparta, care a fost la originea războiului troian, război care a dus la dispariţia poporului troian. Să ne amintim ce au însemnat pentru România interbelică sfaturile pe care Elena Lupescu le dădea regelui Carol al II-lea, sau rolul negativ jucat de Elena Ceauşescu în ascensiunea dictaturii de până acum 16 ani.

Subiectul declaraţiei mele politice este tot o Elenă. Udrea. Păstrând proporţiile, pentru că totuşi nu are potenţialul distructiv al celorlalte trei Elene. Cu toate acestea, Elena Udrea poate aduce, prin unele declaraţii pe care le face unui post TV unde se pare că a devenit vedeta unui talk-show, prejudicii unei categorii de cetăţeni care au avut de suferit în timpul regimului comunist.

Concret, este vorba de campania furibundă declanşată împotriva Fondului Proprietatea. Despre care nu ştie aproape nimic, din moment ce l-a confundat în mai multe rânduri cu sistemul loteriei naţionale. Dar nu contează că nu ai cunoştinţe privind subiectul. Ai o misiune, trebuie să o îndeplineşti. Chiar şi fără argumente. Astfel, în viziunea doamnei Udrea-Cocoş, Fondul Proprietatea s-ar afla în mare pericol, deoarece o gaşcă liberală, mai precis prietenii lui Bogdan Olteanu, care "administrează fondul", abia aşteaptă să se înfrupte cu "caşcavalul" instituţiei. O mare eroare. Nici Bogdan Olteanu şi nici prietenii lui nu administrează fondul, ci o firmă de avocatură de renume mondial din Marea Britanie, acceptată prin licitaţie. Dar când vrei să demolezi ceva, nu contează o astfel de eroare.

Mai multe voci, chiar şi din cele care au lucrat la legislaţia privind Fondul Proprietatea au minimalizat atacurile Elenei Udrea. Nu sunt de acord cu aceste voci, pentru că telespectatorul care nu deţine informaţiile complete privind fondul, ar putea cădea în capcana Elenei Udrea. O capcană abilă care are un singur scop: scăderea încrederii în Fondul Proprietatea. Or, se ştie că în sistemul bancar şi în cel al fondurilor de investiţii, scăderea încrederii reprezintă un prim pas spre colaps. Un colaps care ar avea efecte dezastruoase pentru cei jefuiţi de proprietăţi în regimul comunist şi care nu au mai avut acum şansa de a-şi prelua în natură ceea ce le-a fost confiscat. Acţiunile Fondului Proprietatea reprezintă singura modalitate posibilă de despăgubire pentru respectiva categorie de cetăţeni. Un colaps provocat intenţionat Fondului Proprietatea ar însemna pentru cei mai de sus o a doua naţionalizare sau chiar o a treia pentru cei cărora regimul Iliescu le-a luat ce au recâştigat prin justiţie după 1990.

Cred că nu greşesc dacă spun că Elena Udrea face parte din categoria acelor politicieni care se opun restituirii proprietăţilor sau despăgubirilor prin echivalent. Sau din categoria celor pentru care proprietatea este "un moft".

Domnul Romeo Raicu:

Declaraţie politică referitoare la conceptul de "bună guvernare"

Discuţia despre buna guvernare, ca şi pilon al securităţii naţionale din viitoarea strategie naţională de securitate a suscitat dezbateri aprinse în mediile politice, cu atât mai mult cu cât o parte importantă a clasei politice, şi în special opoziţia, s-a simţit mai mult sau mai puţin vizată. "Proasta guvernare" sau "guvernarea ineficientă" nu sunt însă decât termene antitetice paradigmei de "bună guvernare", folosită în mediile internaţionale, cu precădere la nivelul instituţiilor financiare internaţionale sau la nivelul organizaţiilor pentru dezvoltare economică. Potrivit Băncii Mondiale, termenul de "guvernare" semnifică exerciţiul autorităţii politice şi utilizarea resurselor instituţionale pentru realizarea managementului nevoilor şi intereselor societăţii şi statului.

Dacă termenul de guvernare semnifică procesul de luare a deciziilor şi procesul prin care acestea sunt implementate, sau, în alte cuvinte, modul în care puterea este exercitată de guvern în procesul de management al resurselor sociale şi economice, termenul de "bună guvernare" implică, conform unor definiţii atât ale Fondului Monetar Internaţional cât şi ale Consiliului Economic şi Social al Naţiunilor Unite, 8 caracteristici majore: este participatorie, orientată spre consens, responsabilă, transparentă, receptivă, eficientă, echitabilă şi incluzivă, se supune domniei legii. Totodată paradigma de "bună guvernare " implică minimalizarea corupţiei şi respectul faţă de drepturilor minorităţilor. Per a contrario, proasta guvernare va reprezenta neîntrunirea cumulativă a acestor caracteristici.

Participarea. Caracterul participativ al bunei guvernări implică participarea întregii societăţi, în egală măsură al ambelor sexe la procesul de luare al deciziilor. Această participare poate fi fie directă, fie indirectă prin intermediul instituţiilor legitime reprezentative. Totodată caracterul participativ are două dimensiuni: una referitoare la libertatea de expresie şi asociere şi cealaltă referitoare la existenţa unei societăţi civile organizate.

Orientată spre consens o bună guvernare necesită implicarea în medierea între diferitele segmente ale societăţii, între diferitele sectoare de activitate, între diferite interese ale membrilor societăţii, în scopul obţinerii unui consens general asupra perspectivei de dezvoltare pe termen lung. Acest aspect este esenţial pentru evitarea apariţiei unor falii majore între diversele grupuri sociale sau de interese, pentru evitarea fragmentării societăţii care conduce în mod inevitabil la convulsii sociale şi chiar la un proces de dezintegrare dacă există şi o coordonată geografică.

Responsabilitatea. Responsabilitatea este o cerinţă esenţială pentru o bună guvernare. Atât instituţiile internaţionale, cât şi sectorul privat şi societatea civilă trebuie să-şi asume responsabilitatea în faţa instituţiilor abilitate.

Transparenţa. În procesul de luare a deciziilor şi al implementării lor trebuie să se respecte procedurile şi regulamentele legale, liberul acces la informaţie al celor afectaţi de deciziile luate trebuie să fie garantat în mod direct şi gratuit, fiind necesară implementarea unui sistem de furnizare eficientă şi efectivă a informaţiilor şi mediatizarea lor.

Receptivitatea. O bună guvernare implică un feed-back rapid, sau cel puţin într-o perioadă rezonabilă de timp al instituţiilor statului în rezolvarea solicitărilor tuturor actorilor societali.

Eficienţa. În contextul "bunei guvernări" conceptul de eficienţă semnifică faptul că instituţiile vor produce rezultate care să corespundă cu necesităţile societăţii, folosirea echilibrată a resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător.

Echitatea şi incluziunea. Aceste dimensiuni ale unei "bune guvernări" implică egalitatea cetăţenilor nu numai în faţa legii ci şi garantarea egalităţii în privinţa implicării în toate aspectele societăţii, cât şi egalitatea de şanse a tuturor cetăţenilor.

Domnia legii. Domnia legii este poate aspectul cel mai important al unei bune guvernări. Implică implementarea imparţială a reglementărilor legale, protecţia drepturilor omului şi în special a minorităţilor, existenţa unui cadru legislativ relativ stabil, omogen, echitabil, precum şi existenţa unui sistem coercitiv eficient, efectiv, independent politic, respectiv o justiţie independentă şi imparţială şi o forţă de poliţie incoruptibilă.

În mod evident toate standardele unei "bune guvernări" sunt obiective dezirabile, dar imposibil de atins în totalitate. Însă opţiunea României pentru întrunirea standardelor este un eveniment fericit. Recunoaşterea unor disfuncţionalităţi este primul pas spre remedierea lor. O evaluare a tuturor disfuncţionalităţilor la nivelul guvernării este mijlocul cel mai eficient pentru găsirea unor soluţii în combaterea lor, fie chiar şi prin lansarea unor dezbateri publice pe această temă.

Fondul Monetar Internaţional este instituţia care şi-a declarat în mod explicit interesul pentru dezvoltarea ţărilor prin promovarea şi susţinerea unor iniţiative care să întărească "buna guvernare". FMI furnizează consultanţă în privinţa politicilor economice, suport financiar şi asistenţă tehnică, în scopul îmbunătăţirii eficienţei şi responsabilităţii sectoarelor publice şi pentru combaterea corupţiei.

Corupţia, înţeleasă în mod generic ca abuz de autoritate publică în beneficiu privat, este elementul cel mai distructiv al "bunei guvernări". Raportul Transparency International pentru anul 2005 plasează România pe locul 85 din 158 de ţări, chiar în urma unor ţări ca Ruanda. Din păcate, inexistenţa unui sistem naţional eficient de evaluare calitativă şi control al ofensivei anticorupţie ne face să apelăm la aceste pârghii evaluative internaţionale.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

"Vinovaţii fără vină cer să se facă lumină - dreptate şi adevăr pentru salariaţii de la S.C. ARO Câmpulung"

Una dintre ideile care a impus alianţa D.A. PNL-PD la alegerile din noiembrie 2004 a fost ideea de dreptate şi adevăr pentru cetăţenii României, idee extrem de necesară pe fondul jafului, hoţiei şi corupţiei care definea România la acea dată.

Suntem la mai mult de 14 luni de la preluarea puterii de către reprezentanţii Alianţei D.A. PNL-PD şi încă există multe cazuri grave de corupţie care nu au fost soluţionate şi care îşi aşteaptă rezolvarea. Unul dintre ele, care a produs o adevărată dramă socială este privatizarea S.C. ARO S.A. Câmpulung.

În anul 2003, după ce mai mulţi ani la rând mafia PSD locală a căpuşat sistematic această societate, s-a trecut la atacul final: vânzarea pe mai nimic a cunoscutei societăţi argeşene. Autori morali ai acestei afaceri păguboase pentru statul român sunt: Nicolae Văcăroiu, senator PSD de Argeş şi preşedinte al Senatului, Constantin Nicolescu, senator PSD de Argeş şi vicepreşedinte al Senatului, Adrian Năstase, senator PSD şi prim ministru al României, Ovidiu Muşetescu, deputat PSD şi preşedintele APAPS, Dan Ioan Popescu, deputat PSD şi ministrul industriei şi resurselor, Mihai Tănăsescu, deputat PSD şi ministrul finanţelor publice.

Cine era beneficiarul acestei uriaşe escrocherii: firma Cross Lander USA Inc., care provine dintr-o firmă de apartament, Lacaro Auto Distributors Inc., cu un singur angajat. Firma are cel mai ridicat grad de risc posibil în SUA din moment ce cel mai mare credit pe care a fost în stare să-l obţină vreodată de la o bancă din America a fost de 5.000 de dolari, o sumă pe care în România o poţi obţine lejer printr-un credit doar cu buletinul.

Direcţia de Corporaţii Florida susţine că firma Cross Lander USA Inc. a fost înregistrată la data de 19 septembrie 2003, cu doar o săptămână înainte de semnarea contractului de privatizare a ARO S.A. cu APAPS, firma mamă - Lacaro Auto Distributors Inc. încadrându-se în grupa 5 de risc în SUA, adică cea mai mare.

În ciuda faptului că încă de la început, sindicatul de la ARO şi-a manifestat suspiciunea faţă de capacitatea şi potenţialul financiar ale aşa-zisului investitor american, John Perez, şi ale firmei sale, Cross Lander USA Inc., salariaţii APAPS, sub presiunea politică a liderilor PSD care au năşit această megaescrocherie, nici măcar nu au verificat bonitatea firmei.

Dar iată cum văd angajaţii societăţii ce s-a întâmplat la ARO.

Sindicaliştii de la ARO afirmă că există dubii în privinţa modalităţii de privatizare. Totul a fost făcut în mare grabă pentru a se primi o singură ofertă, declară liderul de sindicat, domnul Apostu. El spune că dosarul de privatizare nu trebuia acceptat deoarece lipsea proba bonităţii investitorului. Preţul tranzacţiei este năucitor: 150.000 de dolari pentru un patrimoniu de circa 20 de milioane de dolari. Aceasta în condiţiile în care sunt şterse societăţii, în vederea privatizării, datorii de peste 1.500 miliarde lei vechi, adică 50 milioane de dolari.

Contractul de privatizare întocmit ca pentru prieteni şi, evident, în defavoarea statului român, nu prevede decât o singură clauză de reziliere şi aceasta se referă la neplata sumei de 150.000 de dolari. Un rol important în favorizarea Cross Lander USA Inc. l-a jucat doamna Cerasela Barbone, salariat al APAPS, membră a comisiei de negociere a contractului care, la două săptămâni după parafarea actelor, a devenit membră a Consiliului de Administraţie al ARO, numită de noul proprietar.

În ciuda angajamentelor de a efectua investiţii, de a moderniza producţia fabricii şi de a promova produsele acesteia, inclusiv în SUA, investitorul Perez a trecut la vânzarea activelor societăţii şi la dezmembrarea ei şi la vânzarea ca fier vechi. Fabrica de matriţe, vândută cu 2,7 milioane de dolari, fără evaluare şi fără licitaţie, în condiţiile în care aceasta valora 6-7 milioane de dolari, o hală vândută cu 200.000 de euro, în condiţiile în care aceasta valora 1-2 milioane de euro, peste 3.000 de tone de fier vechi la preţul de 1.500 lei/kg., un preţ de trei ori mai mic decât preţul de piaţă. Au fost vândute o mulţime de utilaje la preţuri infime, evident toate ascunzând marile matrapazlâcuri ale investitorului Perez, ales de capii PSD pentru privatizarea acestei societăţi.

Cum s-a realizat, în fapt, această megaescrocherie (suveica ARO - Perez - PSD) susţinută de importante personalităţi ale fostei puteri?

Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 45/26.09.2003, firma Cross Lander USA Inc. a lui Perez a cumpărat iniţial 68,7% din acţiunile ARO la preţul de 133.000 de dolari (preţul echivalent a 8 autoturisme marca ARO). Contractul de privatizare a fost, în mod intenţionat, făcut cu rea credinţă de partea română permiţându-i lui John Perez să mai cumpere, în martie 2005, când procurorii noştri îl suspectau de înşelăciune, alte 14,47% din acţiuni la preţul de 46.283 de dolari.

Perez şi firma sa au ajuns practic stăpâni la ARO pentru colosala sumă de 180.000 de dolari. Această tranzacţie acoperea o şi mai mare fraudă guvernamentală. Având de recuperat de la ARO suma de 45,307 miliarde lei vechi pentru facturile neachitate, în 2004, Electrica SA a primit directive de la fostul ministru al industriei şi resurselor, Dan Ioan Popescu să convertească această datorie în acţiuni la ARO. Electrica SA s-a trezit peste noapte posesoarea unui pachet de acţiuni de 14,16% la ARO. Aceeaşi dispoziţie a primit-o şi Distrigaz Sud S.A., care a convertit o datorie de 10,5 miliarde lei vechi în acţiuni ARO.

Un calcul matematic arată clar, fără dubii, hoţia decidenţilor PSD în detrimentul statului român: pentru 68% din acţiunile ARO Perez a plătit 4,5 miliarde lei, pentru 14% din acţiunile ARO Electrica SA a plătit 45 miliarde lei. Escrocheria nu s-a oprit aici, acţiunile ARO deţinute de Electrica SA şi Distrigaz Sud SA, cumpărate cu aproximativ 55 miliarde lei, au fost preluate de APAPS şi vândute lui John Perez în martie 2005 cu 46.283 dolari, adică 1,5 miliarde lei vechi.

De menţionat că anterior Perez mai primise un cadou important de la statul român de 1.566 miliarde lei vechi, datorii la stat, şterse de ministrul Mihai Tănăsescu prin Decizia nr. 408/2004, pe ultima sută de metri ai guvernării Adrian Năstase.

Toate aceste favoruri făcute lui John Perez reprezintă, în opinia mea, cea mai elocventă dovadă de corupţie la cel mai înalt nivel, cu grave consecinţe împotriva intereselor statului român şi cu consecinţe dezastruoase în plan social pentru salariaţii acestei societăţi.

Se impun câteva întrebări:

1. Cine se face vinovat de această situaţie?
2. Ce măsuri s-au luat împotriva celor vinovaţi?
3. Ce se poate face pentru cei aproximativ 1200 de angajaţi de la ARO Câmpulung, lăsaţi de izbelişte de investitorul american, care în absenţa unei conduceri legitime (nu mai există director şi nici consiliu de administraţie de câteva luni), nu şi-au mai încasat salariile din luna octombrie 2004.

Sunt întrebări la care Guvernul României şi instituţiile abilitate ale statului trebuie să răspundă de urgenţă.

Domnul Marius Rogin:

"Importanţa depolitizării instituţiilor statului"

Instituţiile statului sunt câteva dintre principalele organisme ale căror principal scop este acela de a fi în slujba cetăţeanului şi la dispoziţia acestuia, indiferent de vârsta, categoria socială din care provine sau domeniul în care activează. Pentru a funcţiona la un nivel cât mai bun nu este suficient ca personalul inclus în aceste instituţii să fie unul bine pregătit din punct de vedere profesional, ci trebuie să fie coordonat de un manager cu înaltă ţinută profesională.

În ultimii 16 ani, majoritatea aflaţi sub guvernarea PSD, promovarea acestor manageri pe care i-am găsit la conducerea instituţiilor aflate în subordinea statului, au fost numiţi şi promovaţi doar pe baza criteriului politic. Din acest motiv, nu puţine au fost instituţiile care s-au trezit coordonate de persoane care n-aveau nici o tangenţă cu domeniul de activitate al instituţiei. Rezultatul este unul uşor de bănuit: instituţii prost organizate, cu rezultate sub aşteptările cetăţeanului şi folosite doar ca mijloc de promovare a intereselor celor aflaţi în structurile de conducere a acestor instituţii.

Am ajuns astfel ca şi la acest capitol, din punct de vedere al criteriilor impuse de Uniunea Europeană pentru o eventuală aderare a României la structurile acesteia, să nu fie atinse de către aceste instituţii.

Ne-am trezit astfel în anul 2005 în situaţia de a ridica standardul de performanţă a acestor instituţii ale statului, lucru care nu putea fi făcut însă decât prin atragerea în structurile acestor instituţii a unor profesionişti adevăraţi. Se impune astfel un lucru pe care cu toţii îl aşteptăm: depolitizarea instituţiilor, numirea unor manageri care să facă dovada capacităţilor de care dispun, pe baza unor concursuri şi renunţând astfel la ideea de a mai promova nonvalori.

Un exemplu concret în care s-a încercat, încă se mai încearcă şi unde este de dorit o depolitizare a instituţiei, este şi cel pe care îl întâlnim în cazul Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR) şi al Societăţii Române de Televiziune (SRTV). Se impune din partea acestor două instituţii o echidistanţă. Aceasta se poate obţine însă doar printr-o depolitizare a instituţiilor, depolitizare impusă cu atât mai mult cu cât aceste posturi sunt plătite din bani publici, dar care e un proces foarte greu de realizat. Proiectul de lege la care încă se lucrează trebuie să introducă criterii foarte clare şi precise pentru selecţia viitorilor manageri. Acesta este însă un proces lung, el presupune multă muncă şi nu se poate face peste noapte sau doar printr-o lege. Pentru a putea vorbi însă de o depolitizare a SRR şi SRTV, proiectul de lege trebuie să interzică orice fel de ingerinţă politică sau de orice altă natură în activitatea consiliilor de administraţie ale celor două societăţi. Cred că doar în acest fel vom putea vorbi de o depolitizare a instituţiilor.

În alt sector spre care trebuie să ne îndreptăm atenţia, pentru a putea ajunge la rezultate îmbunătăţite, este şi cel al educaţiei şi cercetării. La fel ca şi în alte instituţii, şi aici se poate vorbi, fără nici o îndoială, de o politizare în toţi anii ce au trecut, a tuturor funcţiilor de conducere, începând de la cel mai mic nivel şi până la cel mai ridicat, cel academic.

Cercetarea şi educaţia din România sunt printre domeniile care au avut de suferit foarte mult în toate guvernările din 1990 până în prezent, deşi acestea reprezintă investiţia unei societăţi în propriul ei viitor. Sistemul educativ românesc are nevoie în acest moment de o schimbare. Lupta pentru supremaţia economică şi tehnologică, în care sunt angajate acum mai ales marile puteri, este dublată de o luptă pentru supremaţia intelectuală în care se înscriu statele, indiferent de mărimea acestora.

România n-a dus niciodată lipsă de intelectuali foarte bine pregătiţi. N-am avut însă grijă de ei până acum, n-am ştiut să-i ţinem lângă noi. Am lăsat astfel ca altele să fie ţările care să beneficieze de rezultatele muncii lor. S-a preferat promovarea în învăţământ, doar pe criterii politice, a persoanelor care nu făceau faţă responsabilităţilor, astfel încât aceştia s-au preocupat în permanenţă de cu totul alte interese decât cele ale învăţământului. În momentul în care fonduri europene de cercetare sunt monopolizate prin relaţii clientelare, sub oblăduirea unor comisii ministeriale incompetente ştiinţific, nu se poate vorbi de lipsă de fonduri ci, mai degrabă, de deturnare de fonduri.

Depolitizarea este astfel un proces ce trebuie aplicat de urgenţă şi în întreg sistemul educaţional românesc. În ultimii ani o serie de persoane au fost numite în funcţii importante ale învăţământului fără ca acestea să facă în vreun fel dovada competenţelor pe care le au. Aceste lucruri n-au făcut altceva decât să ducă la murdărirea imaginii pe care dascălul a avut-o în spaţiul românesc şi a performanţelor pe care acesta le-a obţinut de-a lungul timpului.

Învăţământul românesc trebuie să scape de această imagine pe care o are în prezent, iar acest lucru nu se poate realiza decât prin promovarea unor valori adevărate pe care să le şi dovedească printr-o selecţie riguroasă şi printr-o debarasare a politicului de acest domeniu atât de important în formarea intelectuală a viitoarelor generaţii.

Acesta este însă un proces nu uşor de realizat, nu doar la nivelul învăţământului, ci şi a altor domenii, cum ar fi cel al administraţiei publice, al justiţiei etc., presupune multă muncă, dar şi multă voinţă şi sunt sigur că poate fi dus la îndeplinire. Trebuie însă să ni-l dorim mult mai mulţi dintre noi.

Doamna Angela Buciu:

În ziua de 27 martie mă aşteptam ca Parlamentul României să marcheze solemn împlinirea a 88 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Nu s-a întâmplat aşa şi nu este de mirare dacă avem în vedere că nici zilei de 1 Decembrie 2005 nu i s-a dat o mai mare atenţie. Această atitudine a primei instituţii a ţării faţă de momentele de maximă importanţă din Istoria românilor, este o dovadă incontestabilă a lipsei de patriotism.

Noi, parlamentarii, suntem chemaţi a cunoaşte bine drumul Basarabiei spre Unirea cu România pentru a-l putea rememora măcar o dată pe an, fiindcă noi suntem cei care pot face şi reface actul săvârşit la 27 martie 1918. Acum aproape un secol, înaintaşii noştri, oameni luminaţi şi patrioţi, au adoptat o metodă înţeleaptă pentru atingerea ţelului ce şi-l propuseseră demult, pentru a fi sigur de izbândă. Mai întâi şi-au proclamat autonomia faţă de Rusia, în toamna lui 1917; apoi şi-au proclamat independenţa, în ianuarie 1918, iar la 27 martie 1918, au hotărât Unirea cu România. A fost un act plebiscitar, democratic, exprimând dorinţa majorităţii locuitorilor regiunii dintre Prut şi Nistru; acţiunea inteligentă şi patriotică a liderilor români din acel moment şi disoluţia Imperiului rus. La sfârşitul secolului al XX-lea, s-a pus din nou problema reunificării Basarabiei. Deşi era dorită de întreg poporul român şi era posibilă, nu s-a înfăptuit. Dacă ne întoarcem la cei trei factori de condiţionare din 1918, putem constata că la sfârşitul secolului XX, ca şi astăzi, există: drepturile poporului român şi asupra regiunii dintre Prut şi Nistru; de asemenea, noul Imperiu slav, URSS-ul, a dispărut şi el, la fel ca Imperiul ţarist. Al treilea factor însă, lipseşte: nu mai avem generaţia de lideri români intelectuali şi patrioţi, nici la Bucureşti, nici la Chişinău. De aceea astăzi există două state româneşti.

Logic, tragem concluzia că pentru a ne reface unitatea spre răsărit, trebuie înlăturaţi din fruntea ţării, care se cheamă România şi a ţării care se cheamă Moldova, acei conducători care nu au fost în stare, dar nici nu au vrut să acţioneze pentru înfăptuirea ţelului drept şi posibil de atins.

Doamnelor şi domnilor colegi, îmi urez mie, vă urez domniilor voastre şi urez tuturor românilor, ca ţara creată de înaintaşii noştri la 1918, România Mare, să devină iarăşi, şi cât mai curând, o realitate pe harta lumii.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doresc să prezint declaraţia politică "Oamenii se judecă după mărimea problemelor pe care le abordează".

Actuala guvernare P.N.L.-P.D. se apropie de cel mai dificil examen, cel al aprecierilor ce vor fi cuprinse în raportul de monitorizare, din luna mai al Comisiei Europene pentru activitatea desfăşurată, în baza angajamentelor luate în vederea integrării în structurile Uniunii Europene.

Preşedintele Traian Băsescu ne pregăteşte, asemănător copilului care a luat o notă proastă la şcoală, că România va fi apreciată cu steguleţe roşii pentru situaţia existentă numai în agricultură şi finanţe.

Chiar dacă ministrul silvicultor garantează cu funcţia că agricultura va contribui la integrare, constat că acesta este departe de cunoaşterea realităţii româneşti şi a cerinţelor Uniunii Europene.

Mizează pe ultima sută de metri, pe îngrăşatul porcului în ajun, pe măsurile nepopulare pentru cei 1,5 milioane de fermieri, pe banii care vor fi primiţi de la Uniunea Europeană, începând de anul viitor, fiind convins că lucrurile se vor rezolva prin intermediul celor 40-50 de euro care vor fi alocaţi pe hectar.

Specializat în gripă aviară şi în pui santinelă, ministrul Flutur duce România încet şi sigur în situaţia de a nu mai putea exporta produse de origine animală în ţările membre ale Uniunii Europene. Există temerea că, până la termenul stabilit, România nu va putea da în folosinţă punctele de frontieră pentru controlul sanitar-veterinar, neputând să introducă pe teritoriul său produse de origine animală din ţări care nu fac parte din Uniunea Europeană.

Preşedintele României vine în sprijinul ministrului şi exprimă speranţa că "la agricultură ar fi bine măcar să ne îngălbenim steguleţele până în noiembrie", asemenea părintelui grijuliu care nu vrea să-şi streseze suplimentar copilul neputincios, aflat în preajma unui examen.

Se spune că poţi judeca dimensiunile unui om prin mărimea problemelor pe care le abordează. Aproape întotdeauna oamenii se apucă instinctiv să rezolve ceva pe măsura lor, lăsându-le pe celelalte în seama unora mai mari sau mai mici ca ei înşişi.

Nu ştiu cât de mare sau mic este domnul Flutur, dar ştiu precis că alta trebuia să fie aplecarea unui ministru asupra unei probleme fundamentale pentru România.

Este mult mai uşor să te consideri în permanentă campanie electorală, dând în permanenţă cu pseudoanalizele perioadei 2001-2004 şi este mult mai greu să faci o construcţie care este necesară, durabilă şi europeană în fundamentele ei.

Ce alegeţi pentru dumneavoastră şi pentru istorie, domnule Flutur?

Domnul Grigore Crăciunescu:

Alegerea noului preşedinte al Camerei Deputaţilor, în persoana domnului Bogdan Olteanu, reprezintă un moment important pentru coaliţia aflată la guvernare şi, în acelaşi timp, este începutul unei adevărate schimbări la nivelul clasei politice. Pentru prima dată, un tânăr ocupă o funcţie atât de importantă în stat şi mă bucur că acesta aparţine P.N.L. Până acum, funcţia de preşedinte al Camerei era percepută ca fiind una care privea în primul rând partidul care câştiga alegerile, deoarece, în mod automat, acesta obţinea această funcţie. După ultimele alegeri, această funcţie a căpătat o conotaţie specială datorită faptului că partidul care a câştigat alegerile nu a mai ajuns să formeze Guvernul, ca urmare a intervenţiei preşedintelui Băsescu, conform atribuţiilor conferite de Constituţie, în numirea primului-ministru.

Parlamentul este perceput de către cetăţeni ca o instituţie ruptă de realităţile şi interesele celor aleşi, o instituţie care nu face nimic pentru a îmbunătăţi nivelul de trai al populaţiei. Ultimele decizii votate în plenul Camerei Deputaţilor, şi anume statutul parlamentarului cu privire la pensii şi indemnizaţia de tranziţie, votul privind ordonanţele Guvernului legate de funcţionarea D.N.A., sau votul negativ privind percheziţia din dosarul Zambaccian au fost bile negre pentru parlamentari. Acestea au făcut ca electoratul să crediteze această instituţie cu doar 12 procente, la capitolul încredere.

Ca urmare a acestei situaţii şi ţinând cont de puterea pe care o conferă Regulamentul Camerei Deputaţilor preşedintelui, pe parcursul desfăşurării şedinţelor în plen, este important ca această funcţie să fie deţinută de un reprezentant al coaliţiei aflate la guvernare. Mă întreb cum ar fi putut reprezentantul P.S.D. să schimbe percepţia electoratului în ceea ce priveşte instituţia Parlamentului când, în perioada 2000-2004, cât a deţinut funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, nu s-a făcut remarcat în mod deosebit decât poate prin aceea că, fiind parlamentar de Iaşi, a făcut jocul unor colegi de partid şi importante instituţii cu caracter regional au fost mutate la Bacău sau la Piatra Neamţ, deşi, din totdeauna, au funcţionat în municipiul Iaşi.

Mă miră faptul că P.C. a crezut că poate obţine acest post având ceva mai mult de 20 de parlamentari intraţi în Parlament, aşa cum au intrat. Este clar că P.C. este un partid care are probleme de moralitate, verticalitate şi de loialitate.

Cei peste 10 ani de politică, dorinţa de a schimba nivelul de încredere a cetăţenilor în oamenii politici, precum şi dorinţa de reformare a clasei politice sunt doar câteva dintre atuurile care au determinat alegerea domnului Bogdan Olteanu în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Îmi exprim convingerea că Bogdan Olteanu, noul preşedinte, va reuşi să imprime un suflu nou instituţiei şi să redea Parlamentului credibilitatea necesară unei asemenea instituţii pe măsura importanţei pe care o are într-un stat democratic. Noi, cei din coaliţie - şi sper că şi colegii din opoziţie vor face la fel - vom sprijini pe Bogdan Olteanu să ducă la bun sfârşit reforma instituţională şi morală a Parlamentului, pe care a anunţat-o ca obiectiv al mandatului său. Introducerea votului uninominal, legea lustraţiei şi de modificare a legii C.N.S.A.S. sunt principalele proiecte de lege susţinute de noul preşedinte al Camerei.

Bogdan Olteanu este primul preşedinte al Camerei Deputaţilor care nu s-a numărat printre membrii partidului comunist. Nu este cunoscut ca un politician care a obţinut averi peste noapte, numele lui nu a fost compromis în nici o situaţie şi, mai mult, ne-a dovedit nouă tuturor că este un politician fără complexe, capabil, ponderat, echilibrat, dând dovadă de maturitate în gândire şi având un mare potenţial în acest domeniu.

A venit momentul ca ţara să fie condusă de oameni tineri, capabili, care să nu mai privească spre trecut. Acesta poate fi începutul formării unei noi clase de politicieni care să lupte pentru a transforma România într-un stat cu adevărat democratic, în care legea să fie aceeaşi pentru toţi, indiferent de poziţia pe care o au pe scara socială.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Dacă m-aş fi născut într-o ţară liberă şi neatârnată, pesemne nu intram în politică. Îmi scriam poeziile, eseurile metafizice. Dar m-am născut într-o ţară ocupată, sfârtecată în bucăţi după al doilea război mondial. Dar, ce-i mai trist, într-un neam dezbinat de străini.

Părinţii mei, fiind învăţători, mi-au spus, bineînţeles, încă din copilărie, că Basarabia este o colonie a Imperiului Sovietic. Mai mult ca atât: tatăl meu, când am plecat la facultate, mi-a spus clar: să nu intri în sistemul Diavolului - partidul comunist şi KGB.

Am terminat facultatea, am pornit împreună cu ai mei colegi de breaslă şi de luptă, D.Matcovschi, G.Vieru, N.Dabija, P.Buburis, M.Cimoi, I.Vatamanu, I.Istrati şi alţii, Mişcarea de Eliberare şi Reîntregire Naţională. Am obţinut, după 50 de ani de ocupaţie rusească, dreptul la limbă, grafie, istorie a României, însemne naţionale.

Şi cum a răspuns România? Recunoscând un stat pe timpul când Parlamentul Republicii Moldova era în majoritate unionist, aceeaşi R.S.S.M., atât că fără doi de "S". Atunci, mi-am dat seama că am fost trădaţi. Şi am venit în România, ştiind foarte bine că de-am lupta noi, românii basarabeni, încă 100 de ani, totuna, nu facem nimic pentru Unire, dacă nu e voinţă politică în ţara-mamă.

Dar, după ce că Mişcarea de Eliberare şi Reîntregire Naţională din Basarabia a fost decapitată, un politolog, jurist în drept internaţional, deţinut politic în Siberia, domnul Soltoicinu, a evaluat, cu limpezime, ceea ce s-a întâmplat în România: "Istoria contemporană ne-a oferit o şansă, dar, dintr-un simbolism criminal, nu s-a făcut nimic în acest sens. Moscova aştepta, din partea Bucureştilor, o acţiune diplomatică. Însuşi M.Gorbaciov s-a exprimat, post factum, că aşteaptă o delegaţie de la Bucureşti, împreună cu reprezentanţii de la Chişinău, care puteau fi şi deputaţii din Basarabia în Sovietul Suprem al U.R.S.S., cu mandat special de a duce tratativele ca teritoriile străbune să revină la Ţara-mamă".

Despre aceste lucruri, mai bine zis rapturi teritoriale, săvârşite de U.R.S.S. contra României am vorbit şi eu în Parlamentul U.R.S.S., ceea ce mi-a adus mari deservicii ulterior. Întâi în Basarabia, de la cozile de topor. Apoi, în România, de la aceleaşi cozi de topor. Căci, hai să o luăm aşa, omeneşte, fără înconjur. Pleacă un om la drum de undeva spre altundeva, să împlinească o idee, un scop al său, al naţiunii sale. E nevoie, neapărat, ca acea colectivitate în care s-a aflat o vreme să arunce cu pietre în el, din simplul motiv al plecării? Aşa ceva e împotriva voinţei Domnului, care a lăsat legea liberului arbitru.

În toate evenimentele din ţara-mamă am avut parte să văd doar o luptă acerbă pentru putere, iar nu pentru interesul naţional. De Basarabia se pomenea şi se pomeneşte doar o dată pe an, în martie, la omagierea - a câta oară? - a Marii Uniri din 1918. Dar noi, acei români din 2006, ce facem? Pleacă un om la drum, de undeva spre altceva. În calea sa se lasă ademenit de o sintagmă - "România Mare". E o sintagmă şi atât! Omul trece de sintagmă. Pleacă mai departe. Anume, aşa am făcut eu ...

Domnul Vasile Puşcaş:

Revin, în această dimineaţă, cu o atenţionare asupra unei serioase probleme cu care se confruntă sectorul agricol românesc - şi anume capacitatea scăzută de absorbţie a fondurilor europene în domeniu.

În cursul zilelor trecute, cu ocazia vizitei la Bucureşti a Comisarului european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, d-na Mariann Fischer Boel, Preşedintele României o asigura de faptul că "România îşi va concentra toate eforturile în direcţia creşterii capacităţii de absorbţie a fondurilor europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

Se pare însă că reprezentanţii Executivului nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu şeful statului.

Deşi, în cursul întâlnirilor la nivel înalt, oficialii români au afişat optimism în ceea ce priveşte eforturile româneşti de creştere a capacităţii de absorbţie a fondurilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, declaraţiile recente ale domnului Kaj Mortensen, şeful unităţii SAPARD a Direcţiei pentru Agricultură de la Bruxelles contrazic zisele autorităţilor române.

Totodată, la nivelul Ministerului Agriculturii s-a exprimat deja temerea că există riscul ca o parte din cele 600 milioane de euro primite prin intermediul programului SAPARD, sumă care trebuie cheltuită până la sfârşitul anului în curs, să fie returnată la Bruxelles.

Trebuie să insistăm asupra importanţei deosebite a absorbţiei acestor fonduri precum şi asupra faptului că pierderea acestora nu va dovedi decât faptul că autorităţile din România nu sunt pregătite să opereze la standardele Uniunii Europene.

Oficialul european, citat mai sus, s-a arătat a fi foarte sceptic că programul SAPARD va putea fi aplicat eficient, în ciuda măsurilor anunţate de autorităţile române, anul trecut. Totodată, domnul Mortensen a arătat că ritmul de realizare a investiţiilor, după contractarea lucrărilor, a încetinit drastic. Nu putem decât să constatăm că, în afara anunţurilor de intenţii, actuala guvernare nu mai face efortul solicitat pentru pregătirea României în vederea aderării la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.

Cu astfel de avertismente venite de la autorităţile europene - care încearcă să stimuleze Guvernul României să accelereze ritmul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană - ne-am aştepta măcar ca autorităţile vizate să depună toate diligenţele pentru realizarea acestui obiectiv declarat strategic pentru ţara noastră. Cu toate acestea, nu observăm decât un complet dezinteres al guvernanţilor actuali faţă de priorităţile naţionale, completat cu accese politicianiste, menite să amăgească atât cetăţenii români şi să deruteze autorităţile Uniunii.

Domnul Viorel Oancea:

Declaraţie politică: "Parlamentul României în criză de imagine".

Constituţia României arată că "Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Existenţa Parlamentului reprezintă însăşi baza funcţionării democraţiei. În România zilelor noastre, însă, această bază începe să se clatine în ochii cetăţenilor.

Parlamentul se confruntă cu o gravă criză de imagine şi credibilitate. Criza de imagine ne afectează pe toţi. Atât parlamentari, cât şi simpli cetăţeni ai ţării. În exterior, România este percepută ca o ţară cu mulţi corupţi, iar încrederea în instituţiile statului român începe să scadă. În interior, această încredere nu mai există de mult. În perioada de guvernare a P.S.D.-ului oamenii şi-au pierdut încet, încet încrederea în preşedinţie, în Guvern, în Parlament. Iar, în ultimul timp, neîncrederea în puterea legiuitoare s-a adâncit. Cu toţii suntem răspunzători pentru această stare!

Cauze multiple stau la baza pierderii credibilităţii. În primul rând, este evident că există o campanie dusă de o parte a mass-media împotriva Parlamentului, dar campania este alimentată de dezinteresul multor parlamentari faţă de modul în care populaţia percepe această instituţie.

De asemenea, imaginea negativă a fostului preşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase, a avut grave consecinţe asupra credibilităţii instituţiei. Proiecte de legi ilare, votul împotriva percheziţiei casei din Zambaccian, înţelegerile din culisele unor partide, fără a se ţine seama de ideologii sau programe politice, traseismul politic, faptul că încă primează interesul personal în faţa interesului poporului, toate acestea au avut repercusiuni nedorite asupra imaginii unei instituţii vitale pentru democraţie.

Evenimentele din ultima săptămână ne fac însă să ne gândim că ceva se va schimba în bine. Alegerea liberalului Bogdan Olteanu în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor este primul pas spre o reformă morală şi instituţională la Parlamentului.

Domnul Bogdan Olteanu s-a arătat dispus să înceapă această reformă. Şi cu ajutor din partea noastră, a tuturor, o va putea duce la bun sfârşit. Ţin să precizez însă că nu poate exista o reformă morală reală fără legea lustraţiei. Fiind unul dintre iniţiatorii acestei legi, ştiu că nu putem progresa dacă nu ne debarasăm de trecutul comunist şi, mai ales, de oamenii care aparţin acestui trecut.

Domnul Petru Călian:

Declaraţie politică: "Vestea sosirii preşedintelui asfaltează străzi în Cluj-Napoca".

La 21 martie, preşedintele Traian Băsescu semna decretul prin care politicul dădea Bisericii Ortodoxe Române girul de modificare a structurii organizatorice, aprobând înfiinţarea unei noi Mitropolii la Cluj-Napoca.

Sâmbătă, 25 martie, în cadrul unui eveniment religios de o mare anvergură şi însemnătate istorică, Teoctistul României înmâna însemnele noii mitropolii, ÎPS Sale Bartolomeu Anania.

Deşi câteva înalte feţe bisericeşti au lipsit din motive obiective de la această manifestare, numirea Mitropolitului Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului la Catedrala Ortodoxă din Cluj-Napoca a fost văzută şi considerată de conducătorii bisericii române ca o măsură unificatoare a puterii bisericeşti şi ca o redare a drepturilor istorice unui important centru al creştinătăţii răsăritene.

Dar nu acest aspect vreau să-l comentez, ci jocurile politice şi dispreţul afişate de Traian Băsescu şi de P.D.-Cluj din spatele cortinei creştineşti. Mă refer la sosirea şi plecarea intempestive ale lui Traian Băsescu la Cluj, ambele tulburând apele de pe scena politică clujeană şi nu numai.

În cadrul unei conferinţe de presă, o jurnalistă clujeancă l-a întrebat pe preşedinte cum vede "hărnicia" celor de la Regia de Drumuri şi Poduri, care peste noapte au asfaltat străzi întregi după ce un an de zile nu au găsit resurse pentru acest lucru, şi asta chiar în noaptea de dinaintea sosirii aeronavei prezidenţiale. Traian Băsescu a considerat că presa clujeană nu are dreptul să pună astfel de întrebări "deranjante", drept pentru care a răspuns în doi peri că dacă ziariştii l-ar fi informat, n-ar mai fi venit la Cluj.

Chiar şi Emil Boc, primarul Clujului şi şeful de copertă al P.D.-ului, a părut că susţine această opinie, dacă o putem numi aşa, având grijă să încheie conferinţa de presă înainte ca vreun alt ziarist să ridice şi alte întrebări serioase.

Ce să înţelegem din această atitudine? Că evenimentul central care a determinat sosirea preşedintelui în provincie nu era atât de important încât să fie onorat cu prezenţa sa, oricum anunţată în ultimul moment şi menită să pună pe jar toate autorităţile şi serviciile de pază? Sau că presa clujeană nu merită respectul de a i se răspunde corect la o întrebare legitimă?

Şi gafele prezidenţiale de la Cluj nu s-au încheiat aici. Imixtiunea şefului statului în politică a fost din nou mai mult decât evidentă. La o consfătuire cu personalităţile politice locale, au fost lăsaţi să intre doar cei cu carnete de P.D. în buzunar, ceilalţi fiind uşor şi elegant poftiţi afară de agenţii SPP, pe motiv că nu ar mai fi loc.

Cei care nu aparţineau de P.D. şi au reuşit totuşi să se strecoare înăuntru, extrem de puţini la număr, confirmă regula acestei consfătuiri cu aspect de "cină de taină" a P.D.-ului de la Cluj, cu şeful său deghizat în preşedinte.

În ansamblu, după plecarea grăbită a lui Traian Băsescu, atât presa locală, cât şi personalităţile politice şi apolitice din Cluj au rămas cu gustul amar al deziluziei provocate de comportamentul agresiv (nu ştim care să fi fost motivul) şi sfidător al preşedintelui la adresa unui oraş realmente european şi care a contribuit în mod accentuat la alegerea sa în funcţia din care acum îşi permite să ne dispreţuiască pe toţi.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică: "Ce mai aduce nou schimbarea conducerii CNSAS?".

Aşa după cum bine ştiţi, în aceste zile, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii aduce câteva schimbări dorite şi aşteptate de foarte mult timp, iar aceste schimbări se referă nu doar la cele de la nivelul conducerii acestei instituţii, ci şi la situaţia care există până în prezent cu privire la posibilităţile fiecărui cetăţean de a-şi cunoaşte şi studia dosarul întocmit de securitate. În cazul, desigur, al existenţei unuia de acest gen. În această perioadă, Alianţa "DA" - P.N.L.-P.D. şi-a desemnat nu numai persoanele care să facă parte din acest Consiliu, ci şi acea persoană pe care şi-o doreşte la cârma acestei instituţii. Persoana domnului Constantin Ticu Dumitrescu cred cu convingere că este cea mai îndreptăţită pentru a conduce acest Consiliu, cunoscută fiind de fiecare dintre dumneavoastră activitatea, din urmă cu ceva vreme, pe care domnia sa a desfăşurat-o pentru promovarea legii care-i poartă numele, nr.187/1999, lege care oferea fiecărui cetăţean posibilitatea de a-şi cunoaşte dosărelul şi nu numai atât.

Ceea ce era cel mai important: persoanele desemnate să presteze munci pentru fosta securitate, cei care au slujit cu atâta devotament această instituţie ce a făcut atâţia oameni să sufere, să poată fi cunoscuţi, deconspiraţi şi judecaţi.

În acest an, au fost aduse modificări importante acestei legi, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2006, ce a intrat în vigoare în luna februarie a acestui an. Aceasta va fi urmată, însă, de o serie întreagă de modificări în întreaga legislaţie naţională, dorind a se ajunge în acest fel la o armonizare a acesteia la cea a Uniunii Europene.

Modificările s-au impus, cu atât mai mult cu cât de prevederile Legii Ticu vor beneficia nu numai cetăţenii români, ci şi cei ai Organizaţiei Atlanticului de Nord, precum şi cei ai Uniunii Europene, din momentul în care ţara noastră va fi şi ea parte a acestei organizaţii.

Deşi Legea nr.187 a intrat în vigoare în anul 1999, practic, prevederile ei nu au fost puse în aplicare, deoarece începând cu anul 2000, după cum bine ştiţi, Partidul Social Democrat a reuşit, din păcate pentru România, să câştige nu numai alegerile, ci şi să-şi instaleze din nou fidelii slujitori în funcţiile importante ale statului, între care şi cea a conducerii CNSAS-ului.

În aceste condiţii, s-a făcut tot ce era posibil pentru ca cei care au slujit cu devotament securitatea, până în 1989, să nu fie deconspiraţi, dintr-un motiv cât se poate de simplu şi de-a dreptul pueril: majoritatea acestor informatori se regăsea, sau mai bine zis se regăseşte încă, în rândurile acestui partid şi, din păcate, nu doar a lui, bine aşezaţi în locuri călduţe şi nu lipsite de importanţă.

Nu putem să ne mai mirăm acum, doamnelor şi domnilor deputaţi, că au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a se proteja unii pe alţii, pentru a se acoperi, iar azi, cu atât mai mult, ne dorim să schimbăm această situaţie, practic să intrăm în normalitate, aşa cum e de aşteptat de noi, românii, cât şi de Uniunea Europeană.

Destul timp am fost arătaţi cu degetul şi puşi la colţ pentru simplul fapt că în ochii puterilor europene, şi nu numai, am continuat să protejăm securiştii, acei comunişti de care de mult ar fi trebuit să ne debarasăm. Prea mult timp am purtat după noi, de-a lungul timpului, această umbră care n-a făcut altceva decât să ne aşeze, şi la acest capitol, în coada listei fostelor ţări din blocul comunist, care a scăpat doar teoretic de aceştia.

Cred că a sosit timpul ca, în sfârşit, să facem ceea ce trebuia făcut de 16 ani.

În capitolul referitor la drepturile celui care solicită eliberarea dosarului, regăsim şi salutăm două lucruri deosebit de importante pe care orice solicitant le poate pune în aplicare şi care până în prezent n-au fost recunoscute:

1. Solicitantul va putea efectua xeroxarea actelor aflate la dosar, lucru care până acum nici nu putea fi pomenit.
2. Va putea fi făcută nominalizarea persoanelor care au făcut acte de spionaj împotriva solicitantului.

Sunt doar două lucruri pe care doresc să le salut cu acest prilej şi care cred că vor fi salutate de mulţi alţi cetăţeni care au avut de suferit.

Sper, la fel ca mulţi dintre dumneavoastră şi ca mulţi alţi cetăţeni români, că această nouă echipă ce se va angaja să slujească în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, să aducă în instituţie reforma pe care cu toţii o aşteptăm şi, nu în ultimul rând, transparenţa pe care până acum nu a avut-o niciodată.

Dacă stăm să privim numărul celor care au slujit porţile securităţii până în 1989, ajungem să ne îngrijorăm de cât de întinsă şi de bine pusă la punct era reţeaua acestei instituţii. Nu mai puţin de peste 2000 ofiţeri de securitate au lucrat sub acoperire, au slujit în timpul dictaturii comuniste, mulţi dintre aceştia fiind în prezent "mari" în România. Aleşi "pe sprânceană" dintre absolvenţii de facultate cei mai promiţători, bine îndoctrinaţi, aceştia au fost propulsaţi, după '89, în funcţii de conducere în diferite instituţii.

Cum să mai putem vorbi de reforme în perioada P.S.D.-ului? Reforme făcute de cine? De securişti care ne-au persecutat părinţii, rudele, cunoştinţele, vecinii sau prietenii? Imposibil de folosit acest cuvânt până acum. Sperăm că, de acum înainte, vom putea vorbi de schimbare în acest domeniu, vom putea să vedem cine sunt vinovaţii ce trebuie traşi la răspundere. Acesta este şi motivul pentru care SRI-ului îi este cerut să pună la dispoziţia CNSAS-ului nu doar documentaţia pe care o deţine, ci şi toate tipurile de suport folosit.

În acest moment nu dorim altceva din partea Consiliului decât să devină acea instituţie condusă de oameni care să nu pună pe primul loc privilegiile sau alte interese, să fie una născută din adevăr şi dreptate, care să aibă în slujba sa oameni morali, drepţi, neşantajabili şi care să fie dispuşi să-şi pună la dispoziţia cetăţenilor energia. Oameni fără datorii către un anumit partid sau persoană.

Avem, însă, o altă datorie, mult mai importantă, pe care trebuie să o respectăm: faţă de toţi cetăţenii care au avut de suferit din cauza acestui flagel, faţă de cei asupra cărora s-au comis crime în regimul comunist, faţă de supravieţuitorii şi familiile martirilor, a celor care au luptat împotriva comunismului şi care n-au fost puţini, doamnelor şi domnilor.

Lor le suntem încă datori.

(Pauză între orele 9,15- 10,15. În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Victor-Viorel Ponta, secretari.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Bună ziua!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am rugămintea la liderii de grupuri să-şi invite colegii în sală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reluăm lucrările şedinţei de astăzi, anunţându-vă că din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 214. Sunt absenţi 117, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 39.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi pentru şedinţa de astăzi, marţi, 28 martie 2006.

Primul proiect, pct.7 de pe ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001.

Proiectul se dezbate în procedură de urgenţă.

Timpul de 90 de minute stabilit a fost epuizat.

S-au aprobat toate articolele din proiectul de lege, cu excepţia Cap.VI⁵, care a fost retrimis la comisie.

Dau cuvântul preşedintelui comisiei, în vederea prezentării raportului suplimentar şi în vederea propunerii timpului de dezbatere pentru Cap.VI⁵.

Domnul Relu Fenechiu:

Domnule preşedinte,

În primul rând, vă felicit şi, în al doilea rând, vă mulţumesc.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001.

Pentru acest proiect de lege a fost întocmit raportul în 3 martie 2006. Prin raportul comisiei, s-a propus aprobarea acestuia.

În şedinţa din 16 martie 2006, s-a propus ca proiectul de lege să fie restituit comisiei, pentru reexaminarea Cap.VI⁵ - "Sancţiuni şi contravenţii".

Cap.VI⁵ - "Sancţiuni şi contravenţii" din proiectul de lege şi din raportul aferent, a fost dezbătut în şedinţa comisiei din 21 martie 2006.

Comisia a reanalizat capitolul şi a hotărât, cu unanimitate de voturi, menţinerea acestuia în forma prezentată în raportul iniţial.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Timpi de dezbatere, vă rog?

Domnul Relu Fenechiu:

Propun 10 minute pentru dezbaterea acestui capitol.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpul de dezbatere propus de către preşedintele comisiei.

Vă rog să vă exercitaţi votul, electronic.

Cine este pentru varianta propusă? Prezenţa şi votul. (Conform afişajului, sunt prezenţi 82 de deputaţi, şi se înregistreaza 78 voturi pentru, nici unul împotrivă, 3 abţineri.)

Da. Vă mulţumesc. Încheiem procesul de votare. S-a aprobat propunerea comisiei.

Vă rog să verificăm din nou. Vă rog să vă manifestaţi prezenţa pe cale electronică, pentru a verifica faptul că sistemul funcţionează.

Da, prezenţa. Vă rog să vă exercitaţi prezenţa. (Conform afişajului, sunt prezenţi 100 de deputaţi.)

Vă mulţumesc.

Şi voturi pentru propunere? Da. Vă mulţumesc. S-a adjudecat propunerea.

Trecem la dezbaterea proiectului.

Avem Cap.VI⁵.

La art.120¹⁰, dacă există observaţii sau menţiuni faţă de propunerea comisiei?

Domnul deputat Ioan Ghişe.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi deputaţi,

Doresc să ridic o chestiune pe care am prezentat-o şi în comisie, care a fost până la urmă respinsă prin vot. Este vorba de posibilitatea ca prefecţii să sancţioneze primarii pentru alte atribuţii decât cele pe care primarii le exercită în calitatea de reprezentanţi ai statului; mai precis, alin.a) şi alin.b).

Am arătat în comisie că trebuie făcută distincţie între cele două tipuri de funcţii pe care primarii, ca autorităţi executive locale, exercită, pe de o parte, atribuţii în numele statului, iar, pe de altă parte, exercită atribuţii în cadrul autonomiei locale. Şi am arătat că este neprincipial şi este o încălcare a principiilor autonomiei locale ca relaţia dintre consilii locale şi primari să se regleze prin sancţiuni pe care prefecţii le pot da în aceste situaţii.

Şi, atunci, propunerea pe care am formulat-o şi v-o supun atenţiei dumneavoastră este ca alin.a) şi alin.b) să fie eliminate şi singura posibilitate prin care prefecţii să poată sancţiona primarii să fie aceea în care primarii, în exercitarea atribuţiilor ca reprezentanţi ai statului, nu îşi îndeplinesc aceste atribuţii.

Vă rog să acceptaţi ideea că lit.a) şi lit.b) de la Capitolul "Sancţiuni" merită eliminate prin vot.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii?

Vă rog.

Domnul Viorel Pupeză:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Punctul de vedere exprimat de domnul deputat Ghişe îl împărtăşim şi noi. Am discutat pe larg acest capitol în cadrul şedinţei de comisie şi credem că dezvoltarea autonomiei locale, descentralizarea activităţii în administraţia locală nu se pot realiza prin normativizarea excesivă a atribuţiilor prefectului şi posibilitatea lui de a amenda preşedintele de consiliu judeţean sau primarul localităţii respective, pentru încălcarea unor lucruri care ţin efectiv de autonomia consiliului local, de atribuţiile unui primar sau ale unui preşedinte de consiliu judeţean, care sunt în concordanţă directă cu prevederile Legii descentralizării.

Din acest punct de vedere, vă rog să aveţi în atenţie această chestiune, şi noi, Grupul parlamentar al P.S.D., susţinem punctul de vedere al domnului Ghişe, pentru a elimina lit.a) şi lit.b) din prevederile acestei legi, rămânând ca, într-adevăr, prefectul să poată acţiona asupra primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, atunci când nu respectă legile care vizează atribuţiile lor în calitate de autoritate a statului în teritoriu.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Crăciunescu. Vă rog.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ascultând cele două intervenţii ale colegilor mei, îmi pun o întrebare, după mine, firească: ori domniile lor nu cunosc situaţia din teren, ceea ce se întâmplă în consiliile locale - şi mai ales în mediul rural şi în oraşele mici, ori sunt de rea-credinţă?

Există 3 mii şi ceva de comune în România. În consiliile locale de la ţară, deci din mediul rural, primarii, hai, să nu spun că abuzează, dar fac exces de zel şi, de foarte multe ori, nu iau în considerare hotărârile pe care le stabilesc consiliile locale. Acelaşi lucru se întâmplă în oraşele mici.

Eu nu cred că este un lucru rău ca primarul să fie sancţionat financiar pentru anumite abuzuri sau pentru nepunerea în aplicare a hotărârilor consiliilor locale.

Acum, este în lucru Legea privind migraţia, adică trebuie să fie promulgată; migraţia politică. Cunoaşteţi cu toţii următorul aspect: în momentul în care se termină alegerile, majoritatea consilierilor joacă pe mâna primarilor, indiferent de apartenenţa politică. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care vrem să sistăm migraţia politică.

De aceea, dacă luăm situaţia reală din teren şi cunoaştem această situaţie cu adevărat, trebuie să fim de acord cu lit.a) şi cu lit.b), pentru că, atât timp cât nu răspunde personal pentru aplicarea hotărârilor consiliului local, nu vom putea să mergem mai departe, la nivelul comunelor şi al oraşelor mici. Pentru că în oraşele mari, compoziţia consiliilor locale, judeţene, municipale, în oraşele mari şi în municipii este alta, pe când în mediul rural, în oraşele mici, practic, primarul este un mic despot: el hotărăşte, el pune în aplicare.

Şi, atunci, cred că este necesar ca aceste două articole să fie susţinute şi puse în aplicare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Un lucru este foarte clar: hotărârile consiliului local sunt obligatorii pentru primar, în vederea punerii lor în aplicare.

Există foarte multe acte normative care reglementează această situaţie - situaţia în care un primar nu ar pune în aplicare o hotărâre a consiliului local. Însă, noi nu putem să venim, acum, să mai aducem în plus alte sancţiuni, când noi discutăm aproape în fiecare zi despre aplicarea principiului descentralizării. Inclusiv electoratul poate sancţiona acel primar care nu-şi face datoria şi încalcă legea. Dar, repet, avem suficiente acte normative care să reglementeze această situaţie.

Grupul parlamentar al Partidului Conservator sprijină, aşadar, eliminarea celor două articole propuse de domnul deputat Ghişe, şi aş mai avea de adăugat doar un singur lucru, în privinţa migraţiei politice. Cred eu că migraţia politică porneşte tot de la fonduri, porneşte de la bani. Nici un primar, nici un consiliu local nu poate să-şi pună în aplicare anumite proiecte, fără bani.

Or, din momentul în care cei în drept nu acordă sume în mod egal, fără să ţină cont de culoarea politică, migraţia mi se pare un lucru firesc. Pentru că este normal ca toţi cei aleşi să încerce să-şi onoreze promisiunile din campania electorală.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Arpad Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am venit la acest microfon pentru că, de obicei, Grupul parlamentar al UDMR este consecvent în apărarea unor idei.

Conform Constituţiei noastre, suveranitatea aparţine poporului şi şi-o exercită prin reprezentanţii aleşi. Or, reprezentanţii aleşi sunt parlamentarii din Parlamentul României, respectiv consilierii locali şi judeţeni, la nivel local.

Este normal ca Executivul să activeze conform deciziei acestor foruri decizionale, să le execute. Şi, nu invers, cum cred unii. Mi se pare, ca atare, corect, ca acel executiv, chiar dacă este compus dintr-o singură persoană sau locţiitorul acestuia, cum este cazul primarului, să aibă un comportament conform deciziilor consiliului. Şi, dacă nu are acest comportament, să fie pe undeva sancţionat. Deci ni se pare corect. Ceea ce nu ni s-a părut corect şi ni se pare în continuare că n-a fost cea mai bună soluţie, că această sancţionare să se realizeze de către prefect, care este tot o persoană numită de Executiv, o persoană care pe deasupra nu este aleasă, cum este ales primarul, nici direct, cum este ales primarul, nici indirect, cum este ales preşedintele consiliului judeţean. Deci ar fi trebuit să se găsească o altă soluţie. Din păcate, comisia nu a reuşit să o găsească, nu avem altă soluţie decât să votăm această variantă, cu o singură menţiune. Aici s-a vorbit despre stoparea migrării. Trebuie să vă spun că prin această decizie a noastră nu vom stopa migraţia politică, ci, din contră, din acest moment, prefectul va avea în mână un argument destul de important să înduplece primarii să migreze în zona puterii de oricând, nu vorbesc de puterea actuală. Pentru că, orice lege votăm azi, trebuie să ne pregătim, s-ar putea ca mâine să nu fim noi cei care facem parte din Coaliţia de guvernare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc, domnule deputat. Timpul de dezbatere a expirat. Dacă mai există un punct de vedere al comisiei, şi vom trece după aceea la vot pe articole pentru toate proiectele. Nu mai există un punct de vedere al comisiei de exprimat, înţeleg.

În aceste condiţii, pentru art.120¹⁰ există la amendamente respinse o propunere din partea domnilor deputaţi: Mircea Duşa, Ion Călin, Costică Macaleţi, Viorel Pupeză, Vasile Soporan. Evident că voi supune mai întâi votului dumneavoastră acest amendament respins, care presupune eliminarea lit.a) şi b) de la art.120¹⁰ . Vă rog să votaţi pentru acest amendament. Dacă votaţi acest amendament, înseamnă că se elimină cele două lit.a) şi b).

Vă rog să votaţi electronic. Da. Vă mulţumesc. (Conform afişajului, s-au înregistrat 57 voturi pentru, 81 împotrivă şi 3 abţineri).

Propunerea a fost respinsă.

Dacă există alte comentarii sau observaţii la textul de la art.120¹⁰, aşa cum a fost formulat în raportul comisiei? Nu sunt. Se consideră aprobat.

La art.123 există observaţii sau comentarii? Nu, mulţumesc, se consideră aprobat.

Pct.90 din raportul comisiei, introducerea alin.4 la art.123. Observaţii? Comentarii? Nu. Adoptat.

Pct.92. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.93 din raportul comisiei. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.94. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.95. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.96. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.97. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.98. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.99. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.100. Adoptat. Vă mulţumesc.

Pct.102. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Am încheiat dezbaterea pe articole, legea este organică şi votul final va fi dat în sesiunea de vot final de la ora 12,30.

Pct.8 de pe ordinea de zi: Propunerea legislativă privind zonele metropolitane. Caracter organic. Raport de adoptare din partea Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Dacă din partea iniţiatorului există intervenţii?

Din partea iniţiatorilor, domnul deputat Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cred că cel puţin în acest mandat este o premieră faptul că iniţiator de această dată pentru această lege este însăşi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Am dorit să iniţiem această propunere legislativă datorită faptului că cel puţin în sesiunea trecută, comisia a fost sesizată cu nu mai puţin de patru propuneri legislative diferite, pentru dezvoltarea zonelor metropolitane, unele din ele cu caracter general, altele din ele cu caracter special; pentru zona metropolitană Bucureşti au fost două propuneri legislative.

Din cele patru propuneri legislative unele erau neconstituţionale, altele aveau nişte caractere foarte largi sau foarte punctuale, motiv pentru care comisia a hotărât ca, împreună cu specialişti, împreună cu asociaţiile municipiilor, ale oraşelor, ale comunelor, împreună cu toţi iniţiatorii care de-a lungul existenţei Parlamentului au avut astfel de iniţiative, să încercăm să promovăm o lege pentru dezvoltarea zonelor metropolitane care se doreşte a fi o lege-cadru pentru acest tip de asociere. Această propunere legislativă vine datorită faptului că în Constituţia României mai sus de municipii nu avem o unitate locală administrativ-teritorială. Noi dorim ca într-o viitoare revizuire a Constituţiei să propunem şi organizarea unităţii administrativ-teritoriale denumită metropolă, care să fie o unitate administrativ-teritorială cu un rang mai înalt decât municipiile reşedinţă de judeţ, dar până atunci am vrut să creăm un cadru care nu s-a putut crea decât în baza Legii asociaţiilor, un cadru, repet, pentru a putea avea posibilitatea, cei care trăiesc în zone foarte aglomerate, să se asocieze cu comunele din jur, pe o rază de aproximativ de 30 de km, pentru a constitui aceste asociaţii pe care le-am denumit noi "zone metropolitane".

O să-mi permit, domnule preşedinte, cu voia dumneavoastră acum să citez şi raportul comisiei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Rog preşedintele comisiei să prezinte raportul asupra acestei iniţiative.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc.

Deci comisia a examinat propunerea legislativă în şedinţa din 21 martie 2006 şi a hotărât cu majoritate de voturi susţinerea acesteia şi întocmirea unui raport favorabil. Era şi logic, de altfel, fiind propunerea noastră. Examinând conţinutul propunerii legislative, avizul favorabil al Consiliului Legislativ, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic susţine promovarea propunerii legislative, propune plenului Camerei Deputaţilor dezbaterea şi adoptarea acesteia.

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice. La lucrările comisiei din data de 21 martie 2006 au fost prezenţi 27 de deputaţi din 28 de membri ai comisiei, raportul comisiei a fost adoptat cu 13 voturi pentru, 2 abţineri din numărul celor care au votat. În raport cu obiectul de reglementare şi conţinutul său, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Cred că am să vă corectez şi se încadrează între legile organice.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale?

Iniţiatorul este ...

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Andreica, vă rog.

Domnul Ioan Andreica (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Legea nr.351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a IV-a - "Reţeaua de localităţi" - sunt prevăzute prevederi în legătură cu constituirea şi organizarea zonelor metropolitane. În forma în care acest proiect de lege a fost iniţiat nu aducea modificări semnificative, de aceea Guvernul consideră că în Legea nr.351 sunt suficiente prevederi privind funcţiunea zonelor metropolitane, din acest punct de vedere.

La dezbateri, în cadrul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic s-a făcut o modificare esenţială şi anume s-a atribuit personalitate juridică acestei asociaţii ca zonă metropolitană, lucru care schimbă radical conceptul iniţial, dar nu s-au făcut şi alte modificări în ceea ce priveşte atribuţiile unei instituţii care are personalitate juridică şi mai ales în ceea ce priveşte evitarea unor suprapuneri cu autoritatea publică locală.

De aceea, Guvernul nu susţine această iniţiativă legislativă, mizând sau oferind varianta modificării Legii nr.351 sau, mai mult, în proiectul de Lege nr.215, care este deja în dezbatere la Camera Deputaţilor, sunt prevederi suficiente pentru organizarea şi funcţionarea zonelor metropolitane. Deci considerăm că nu e necesar un nou proiect de lege pe această temă, mai ales că nu este armonizat cu legislaţia de până acum.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

A cerut cuvântul domnul deputat Ghişe?

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi deputaţi,

Vin în faţa dumneavoastră ca să argumentez o dată în plus temeinicia punctului de vedere al Guvernului.

Conform Constituţiei statul român se organizează bazat pe principiul separaţiei puterilor în stat, mă refer la art.1 alin.4.

În particular, separaţiei între puterile executivă şi deliberativă, sau, dacă vreţi, deliberativă şi executivă. Acest principiu este valabil întregii structuri a puterii de stat. Şi, atunci, problema de fond a acestui proiect de lege este următoarea.

Veţi găsi la art.10 că "se constituie un consiliu metropolitan alcătuit din primarii unităţilor administrativ-teritoriale şi câte un reprezentant al fiecărui consiliu local, componente ale zonei metropolitane, precum şi reprezentantul consiliului judeţean şi al consiliilor judeţene".

Practic, se constituie o adunare care amestecă autorităţi executive, autorităţi deliberative de la diferite niveluri, judeţean sau local, cărei adunări, numită Consiliul metropolitan, i se conferă prin proiectul de lege competenţe în a lua decizii pe probleme bugetare sau decizii de coordonare urbanistică a zonei respective.

Care este problema de fond? Problema de fond este că acest consiliu metropolitan care amestecă autorităţi executive şi deliberative prin componenţa lui încalcă atât principiul constituţional, cât şi faptul că autorităţile locale nu sunt reprezentate prin organele lor reprezentative, şi aici vreau să spun că la judeţ este vorba de preşedintele consiliului judeţean şi la localitate este primarul.

Subliniez faptul că aceste persoane, preşedintele de consiliu judeţean şi primarul, sunt cele care în justiţie şi în relaţii cu alte persoane fizice sau juridice reprezintă unitatea administrativ- teritorială.

Actualele prevederi ale Legii nr.215/2001 a administraţiei locale conferă suficiente instrumente legale prin care comunităţile locale să se asocieze, să-şi coordoneze dezvoltarea urbanistică. Comisia a fost de bună intenţie în dorinţa de a da totuşi un proiect de lege prin care să rezolve o problemă care aduce mai multe iniţiative legislative în dezbatere pe acelaşi subiect. Însă, faţă de buna intenţie a membrilor comisiei ca totuşi să aducă un proiect de lege, pentru că altfel ar fi trecut prin aprobare tacită, trebuie să facem distincţie între eroarea care s-ar comite dacă acest proiecte de lege, în forma în care este el, ar fi promovat. Cred că cei care au competenţe juridice de înalt nivel îşi vor da seama că acest proiect de lege conţine inclusiv elemente de neconstituţionalitate, care justifică argumentul ca acest proiect de lege să nu fie adoptat în forma în care s-a propus.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Domnul deputat Viorel Constantinescu.

Domnul Viorel Constantinescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De această dată, Guvernul are dreptate. Suntem puşi în situaţia de a vota o lege care nu are obiect. Cred că s-a extrapolat un pic. Dacă se spunea Legea conurbaţiilor, atunci era şi un corespondent ştiinţific în ceea ce priveşte organizarea teritoriului şi nu aveam nici o problemă.

Dacă e să vorbim de zone metropolitane, România ar trebui să aibă cam trei zone, la populaţia de peste 20 de milioane.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cristian Rădulescu, a solicitat cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Apreciem buna-credinţă şi entuziasmul membrilor comisiei care au propus o lege care se doreşte a fi lege-cadru şi aduce elemente generale în reglementarea zonelor metropolitane. Sunt însă două lucruri aici care mai trebuie discutate.

Pe de o parte, există suprapuneri cu prevederi din alte legi care reglementează administraţia locală, pe de altă parte, această lege cuprinde prevederi care exced totuşi conţinutul unei legi-cadru şi intră chiar în reglementarea unor aspecte mai intime, care ar fi trebuit lăsate, conform legii asociaţiilor, la îndemâna celor care intră în astfel de asociaţii şi îşi stabilesc singuri regulile de funcţionare.

Astfel de suprapuneri complică legislaţia. De altfel, eu observ că şi în interiorul comisiei, după cum ne-a spus domnul preşedinte, 13 membri au fost pentru, doi au fost împotrivă şi 12 nu şi-au exprimat votul. Deci, pesemne că şi acolo a fost o mare confuzie referitoare la necesitatea legii în forma aceasta. Am luat act şi de faptul că Guvernul cam pe aceleaşi obiecţii nu sprijină această propunere legislativă. Deci am avea posibilitatea să trimitem această lege la comisie, pentru ca împreună cu Guvernul să se decanteze acele elemente care sunt necesare, de elementele de suprapunere, care să fie eliminate.

Pe de altă parte, însă, observ că pe 31, deci peste câteva zile expiră termenul şi această lege poate fi aprobată tacit. Punctul nostru de vedere este că legea trebuie respinsă şi comisia trebuie să reia iniţiativa, am văzut că are destulă iniţiativă, şi să decanteze doar acele elemente care sunt într-adevăr necesare şi aduc un plus la legislaţia existentă acum. Deci, noi o să fim împotriva acestei propuneri legislative.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Denes Seres.

Domnul Seres Denes:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că proiectul de lege vine să facă nişte precizări vizavi de prevederile modificării Legii nr. 215, care este în momentul de faţă în adoptare la Camera Deputaţilor.

În proiectul de lege se fac referiri clare la asociaţiile intercomunitare şi la zonele metropolitane. Deci, practic, cadrul legislativ va exista; o dată cu amendarea Legii nr.215 noi, practic, oferim cadrul legislativ pentru constituirea zonelor metropolitane. De fapt, şi zonele metropolitane sunt nişte asociaţii intercomunitare. Numai că, se constituie în jurul metropolelor, a oraşelor mari şi, de aceea, trebuie să aibă o reglementare specifică.

Eu cred că şi referirea Guvernului vizavi de personalitatea juridică este greşită, pentru că Legea nr.215 permite acestor asociaţii intercomunitare să aibă personalitate juridică. Altfel nu pot încheia contracte şi nu pot avea practic anumite atribute cu caracter civil. Sigur că ar fi fost benefic să putem încă amenda legea, eu spun să o adoptăm, stimaţi colegi, vă rog să sprijiniţi această iniţitivă, iar la Senat, împreună cu Guvernul se pot face anumite amendamente care să îmbunătăţească mersul ei. Ar fi o greşeală, să o respingem, în condiţiile în care face practic şi corespunde prevederilor legale pe care le preconizăm noi cu modificările Legii nr.215.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

în această sesiune şi în sesiunea trecută au existat mai multe iniţiative legislative privind reglementarea zonelor metropolitane. Şi pentru că fiecare iniţiativă legislativă avea câteva neajunsuri, comisia a încercat să elaboreze un act normativ care să reglementeze această zonă foarte importantă.

Nu sunt de acord aici că se spune că există prevederi în Legea nr.351, sigur, există cele care oferă cadrul general pentru constituirea zonei metropolitane; de asemenea, în Legea nr.215 modificată există aceste prevederi.

Eu cred că această iniţiativă legislativă, chiar dacă nu este perfectă şi trebuie corectată pe ici pe colo, trebuie să fie adoptată în Camera Deputaţilor şi, aşa cum spunea colegul Denes, să fie rezolvate acele probleme care se consideră că nu sunt în conformitate cu celelalte acte normative, la Senat.

Ar fi inoportun să retrimitem la comisie sau să respingem această iniţiativă, pentru că cei din marile metropole aşteaptă acest act normativ, aşteaptă această posibilitate de a se asocia în zone metropolitane şi cred că dorinţa administraţiei locale cu care, de altfel, noi am avut discuţii, atunci când am elaborat proiectul de lege, trebuie să o îndeplinim.

De aceea, vă propun să adoptăm acest proiect de lege şi, cu corecturile necesare la Senat, să devină o lege viabilă şi o lege în sprijinul administraţiei locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege îşi are izvorul în solicitările venite de la nivelul localităţilor municipii reşedinţe de judeţ. Este un lucru foarte adevărat, tocmai de aceea au existat foarte multe tentative, să spun aşa, de proiecte de lege, care practic s-au cumulat în acest proiect de lege iniţiat de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

S-a greşit cu acest proiect de lege din start. Eu consider, şi la fel şi grupul nostru parlamentar, că şi în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi acest proiect de lege trebuia să fie dezbătut pe fond, pentru că apar foarte multe frânturi din alte legi, frânturi care nefiind atent aranjate pot să ducă la o tentă de neconstituţionalitate anumitor prevederi în acest proiect de lege.

În opinia noastră, avem două variante. Prima variantă ar fi respingerea, aşa cum au susţinut şi alţi colegi din Coaliţie, iar varianta a doua ar fi să-i dăm o importanţă deosebită acestui proiect de lege, să-şi prelungim termenul de adoptare la 60 de zile, iar în situaţia în care, în mod normal, ar fi retrimisă la comisie această iniţiativă, să intre în dezbaterea pe fond a celor două comisii reunite, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Hotărâţi care dintre variante le acceptaţi, în orice caz, în situaţia în care nu va fi acceptată prelungirea termenului la 60 de zile, noi vom vota, la fel ca şi ceilalţi colegi, pentru respingerea acestui proiect de lege.

Din păcate, spun acest lucru, că îl vom respinge.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. O să rog colegii să nu mai stea masaţi în faţa domnilor deputaţi care stau aşezaţi. A cerut cuvântul domnul deputat Calimente, după aceea, domnul deputat Oltean.

Am reţinut cele două propuneri care s-au făcut aici, de prelungirea termenului de dezbatere şi cea de retrimitere la comisie, şi le voi pune ulterior în discuţie.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Ca unul care am avut un proiect de lege referitor la zona metropolitană Bucureşti, am considerat, consultând legislaţia internaţională, pentru că proiectul pe care l-am făcut pleca de la zona metropolitană a Romei şi a Parisului, că în general la acest tip de unitate administrativă se pretează marile aglomeraţii urbane, cu peste un milion de locuitori.

În proiectul de lege pe care îl avem în faţă, sigur, datorită condiţiilor din România acest număr al locuitorilor a fost coborât la 300 de mii şi am considerat că este bine pentru că, în condiţiile înainte expuse de mine, numai Bucureştiul ar fi intrat în această categorie. Coborând ştacheta vor fi mai multe municipii, în jur de 4 sau 5, care vor intra în această categorie.

Sigur că, aşa cum au spus şi colegii mei care au vorbit înainte, legea are câteva inadvertenţe din punct de vedere juridic, dar mie mi se pare că ea este foarte importantă pentru dezvoltarea urbanistică a anumitor zone din ţară şi tergiversarea acestui lucru va duce până la urmă la îngroparea legii, aşa cum se întâmplă de multe ori la noi. De aceea, aş propune ca ea să treacă în această formă şi, având în vedere că Senatul este cameră decizională, toate modificările care sunt necesare să se facă la Senat, având în vedere că din câte am văzut toate grupurile parlamentare susţin acest proiect de lege pe fond, sigur, cu micile deosebiri şi cu corectarea de rigoare din punct de vedere juridic.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Oltean, după care înţeleg că se încheie şirul intervenţiilor la dezbateri generale.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Îngăduiţi-mi să exprim o părere care este a grupului parlamentar al PD. Eu cred că o problemă care este extrem de importantă, aceea a zonei metropolitane, şi care, în opinia mea, ar trebui să fie tratată, gândită şi reglementată de către Guvernul României este privită cu o doză mare de superficialitate prin această propunere care astăzi face obiectul dezbaterii la nivelul Camerei Deputaţilor.

Eu am serioase îndoieli asupra oportunităţii acestui act normativ în momentul de faţă. Vreau să vă spun că avem reglementări, un cadru general şi în Legea 351 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului, avem o reglementare cu caracter general şi în Legea 215.

Deci, în opinia noastră, există reglementări care să dea posibilitatea acelor aglomerări mari de populaţie să gândească o zonă metropolitană.

Neoportunitatea acestui act normativ rezidă şi din faptul că, deşi avem un cadru legal de câţiva ani, nici măcar Bucureştiul n-a fost tentat să gândească organizarea unei zone metropolitane.

Mai mult, actul în sine cuprinde reglementări insuficiente pentru a gândi o zonă metropolitană în sensul modern al acestei noţiuni şi care să răspundă unor necesităţi concrete de dezvoltare economică şi socială a unei anumite zone.

Şi nu cred că această chestiune atât de importantă trebuie să fie lăsată la îndemâna unui grup de parlamentari care, în opinia mea, n-a avut şi nu va avea toate datele care să fie necesare în dezvoltarea unui proiect, a unei propuneri care, într-adevăr, să fie în strictă concordanţă cu realităţile cu care se confruntă România şi cu posibilităţile de dezvoltare a marilor aglomerări urbane.

De aceea, eu cred că singura măsură care se poate lua în această situaţie este respingerea acestei propuneri legislative şi să lăsăm Guvernului care, aţi sesizat şi aţi reţinut cu toţii, nu susţine această propunere legislativă, să gândească un act normativ care să reglementeze în stil modern şi în concordanţă şi cu normele europene acest domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Şirul intervenţiilor la dezbateri generale s-a încheiat.

Din partea iniţiatorului, domnul deputat Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

O să încerc să mă încadrez într-un timp limitat în această luare de poziţie pe care o voi avea. Vreau, în primul rând, să-mi exprim regretul asupra câtorva aspecte.

Vreau, în primul rând, să-mi exprim regretul asupra faptului că noi am iniţiat şi am făcut publică această intenţie încă din luna noiembrie a anului 2005. Ministerele de resort au primit iniţiativa noastră legislativă încă de acum două sau trei luni.

Toate asociaţiile asociative, repet, au primit această iniţiativă. Din nefericire, până când am ajuns în plen cu această iniţiativă, în afara membrilor comisiei, nu a venit nimeni cu nici un fel de amendament. Acest lucru mi se pare să spun o dovadă a faptului că interesul nu a fost major până în momentul în care s-a văzut că această lege ajunge în Parlament, s-a văzut că această lege va trece de plenul Camerei Deputaţilor şi vreau să vă spun, domnule reprezentant al Guvernului, că nu există nici un fel de suprapunere, nici cu Legea 351, nici cu Legea 215. În Legea 215 este prevăzută posibilitatea dezvoltării zonelor metropolitane, iar noi, prin această lege, stabilim cadrul în care se pot dezvolta aceste zone, nimic mai mult.

Vreau să vă spun, de asemenea, că nu cred că este nici un element de neconstituţionalitate. Consiliul Legislativ analizând cu foarte multă atenţie această lege, noi am luat act de propunerile Consiliului Legislativ şi, mai mult decât atât, vreau să vă spun că, în acest moment, în două locuri din ţară, în Iaşi şi în Oradea, funcţionează două zone metropolitane care se bazează pe acest principiu asociativ.

De asemenea, mi se pare, nu aş putea să spun diletantism, dar nu puteţi amenda faptul că îi dăm acestei zone metropolitane o formă juridică. Este foarte logic să aibă o formă juridică ca să poată lucra.

De asemenea, conform tuturor legilor care stabilesc organizarea şi funcţionarea asociaţiilor, aţi văzut că în această zonă metropolitană, toate deciziile se iau prin consens. De aceea, nu se suprapun sub nici o formă deciziile, cu deciziile consiliilor locale, nici ale consiliului judeţean.

Totuşi, pentru că dorim, într-adevăr, membrii comisiei, ca această lege să ajungă cât mai aproape de perfecţiune, suntem de acord şi m-am consultat şi cu colegii mei, şi suntem de acord cu retrimiterea la comisie, suntem de acord cu analizarea legii şi de către Comisia juridică, dar nu suntem de acord ca nişte oameni care nici măcar nu au citit legea, să facă comentarii pe marginea legii şi să spună că această lege nu este bună.

Aşa încât, vă rog să supuneţi la vot propunerea de prelungire a termenului de dezbatere până la 60 de zile, având în vedere că am văzut colegii mei consideră că este de foarte mare importanţă această lege şi să cereţi un punct de vedere, chiar raport comun dacă este cazul, şi de la Comisia juridică.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Mai este necesară o intervenţie din partea Guvernului?

Un minut, domnule secretar de stat.

Domnul Ioan Andreica:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru o bună informare, aş vrea să fac două precizări: Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi, respectiv, Guvernul, nu a fost invitat la dezbateri la comisie, deşi noi am trimis amendamente în scris, pe fondul primei propuneri. Şi, a doua observaţie, noi nu ne opunem sau nu credem că este o eroare că această asociaţie să aibă personalitate juridică, dar dacă citim cu atenţie toate atribuţiile care sunt prevăzute în lege nu sunt potrivite unei asociaţii cu personalitate juridică.

Deci, această asociaţie, practic, nu devine ordonator de credite. Şi nu poate face nimic. Iar dacă îi modificăm atribuţiile, să-i conferim drepturile depline unei instituţii cu personalitate juridică, trebuie să ne gândim că în general legat de patrimoniu şi finanţe hotărăsc consiliile locale şi nu primarii care sunt membri ai acestei asociaţii. Deci, legea trebuie să suporte modificări de fond.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Pe procedură, domnul deputat Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cred că se impune cu necesitate restituirea acestei propuneri la comisie pentru că pe procedură, raportul comisiei nu a fost adoptat. Şi citez din raportul comisiei: "La lucrările comisiei, au fost prezenţi 27 de deputaţi din totalul de 28 de membri ai Comisiei pentru administraţie publică. Raportul comisiei a fost adoptat cu 13 voturi pentru şi 2 abţineri".

Or, este cunoscut, conform Regulamentului comisiei, pentru adoptare este nevoie de jumătate plus unu din numărul total al parlamentarilor prezenţi la comisie. Au fost prezenţi 27 la comisie, au votat 13 pentru, nu e jumătate plus unu. În consecinţă, raportul nu putea fi admis, domnule preşedinte, în forma în care este prezentat aici.

Din aceste considerente, în mod obligatoriu, se impune cel puţin din acest punct de vedere restituirea raportului comisiei pentru a fi adoptat favorabil sau nefavorabil, în strictă concordanţă cu prevederile Regulamentului Camerei şi cu Regulamentul Comisiei de administraţie publică.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Plenul, cu siguranţă, va lua în considerare şi argumentul ridicat de dumneavoastră. (Domnul deputat Petru Călian doreşte să intervină)

Nu, nu vă mai dau cuvântul, domnule deputat, pentru că oricum voi supune la vot prin retrimiterea la comisie şi fiecare dintre doamnele şi domnii deputaţi vor lua în considerare argumentele pe care le consideră potrivite.

Voi supune însă mai întâi votului dumneavoastră propunerea de prelungire a termenului, de modificare a termenului, dată fiind complexitatea legii. Nu doresc să creăm un precedent prin care legile să se adopte tacit, propun de aceea modificarea termenului în condiţiile art.75 din Constituţie şi 113 din Regulament.

Vă rog să vă exprimaţi prezenţa şi votul. (Conform afişajului, se înregistrează: prezenţi, 166; voturi pentru 154; voturi împotrivă 2; abţineri 2).

Da. Vă mulţumesc. s-a adoptat această propunere.

Urmează ca noul termen să fie 15 aprilie.

Supun acum votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie.

Cine este pentru? Vă rog să vă exprimaţi. (Conform afişajului, se înregistreazăi: prezenţi, 177; voturi pentru 169; voturi împotrivă, 4; nici o abţinere)

Vă mulţumesc. s-a decis retrimiterea la comisie.

Termen pentru comisie, propun o săptămână, dacă şi domnul preşedinte e de acord.

Propun, de asemenea, dacă veţi fi de acord să se solicite şi un aviz din partea Comisiei juridice. S-a solicitat aici această chestiune.

Domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Procedură.

Domnule preşedinte, eu am cerut discutarea pe fond a acestui proiect de lege şi nu avizarea. Avizarea a fost, a trecut prin Comisia juridică şi i-am dat aviz favorabil. Deci, nu avem altă soluţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, domnule deputat Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Da. Vă mulţumesc că mi-aţi dat cuvântul.

În primul rând, aş vrea să dau un răspuns referitor la ce s-a întâmplat cu cei 12 care au lipsit...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat Fenechiu, v-am dat cuvântul pe chestiunea necesităţii avizului sau raportului.

Domnul Relu Fenechiu:

Îmi cer scuze, dar vreau să vă spun că erau la fumat împreună cu domnul deputat Oltean.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat Fenechiu, vă rog foarte mult să vă referiţi la chestiune.

Domnul Relu Fenechiu:

Dar, cred eu că atât timp cât o comisie îşi dă un aviz fără nici un fel de amendament, nu este logic să vină acea comisie şi să spună că nu este corect să treacă legea.

Atâta am vrut să vă spun. Deci, mi se pare corect să mai cerem încă o dată aviz Comisiei juridice şi dacă Comisia juridică are amendamente, acceptăm amendamentele dumnealor.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule Fenechiu.

Aţi creat domnului Oltean un drept la replică pe care i-l ofer.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

În primul rând, îngăduiţi-mi să mă refer la solicitarea de a fi sesizat în fond Comisia juridică. Conform regulamentului Camerei Deputaţilor, în această fază nu mai poate fi atribuită acestei comisii posibilitatea de a analiza în fond actul normativ.

Şi, în al doilea rând, referitor la afirmaţia domnului Fenechiu, nu fac decât precizarea că eu n-am fumat niciodată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă felicit, domnule deputat, pentru această opţiune.

În aceste condiţii, trecem la punctul 9 de pe ordinea de zi: Propunerea legislativă de modificarea Legii 351/2001 privind aprobarea planului de amenajarea teritoriului naţional, Secţiunea a IV-a, reţeaua de localităţi.

Lege organică. Raport de respingere din partea Comisiei pentru administraţie publică.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Sunteţi iniţiator? Domnul deputat Ungureanu.

Domnul Petre Ungureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aici avem de-a face cu o ineleganţă, s-o numesc elegant, a comisiei şi avem de-a face şi cu o nelegalitate a votului, o neconformitate cu Regulamentul.

De aceea, eu împreună cu domnul deputat Viorel Oancea, care astăzi nu este prezent pentru că susţine la Senat un alt proiect de lege, am iniţiat această lege cu gândul, şi vreau să vă explic acest lucru, cu gândul că vom veni în sprijinul primarilor atunci când se hotărăşte de către noi înfiinţarea sau reînfiinţarea unor comune, modificarea limitelor unor localităţi.

Toate prevederile din completarea legii au izvorât din practică şi mă adresez dumneavoastră cu gândul că sunteţi cei care aveţi o vastă experienţă. Mulţi dintre dumneavoastră aţi fost primari, preşedinţi de consilii judeţene, aţi fost consilieri judeţeni sau locali, aţi fost chiar prefecţi, deci ştiţi foarte bine ce se întâmplă în realitate.

Din păcate, spun, la comisie s-a întâmplat un lucru neelegant. Atât eu, cât şi domnul deputat Oancea, am ţinut foarte mult să fim prezenţi acolo, am şi fost prezenţi la un moment dat împreună, după aceea, pe rând, pentru că aici se desfăşurau alte activităţi, însă ni s-a spus să plecăm pentru că legea va fi reprogramată, discuţia va fi reprogramată. După ce am plecat, ea a fost luată în discuţie.

Vreau să vă rog să eliminăm acest fel de a lucra, pentru că suntem colegi şi este inelegant să se procedeze aşa. Sunt convins că dacă am fi fost prezenţi unul dintre noi măcar, dintre iniţiatori, e adevărat că domnul Oancea a fost întors de pe drum, era plecat deja din Palatul Parlamentului, poate că am fi reuşit să-i convingem pe colegii noştri de la comisie.

Pe de altă parte, vreau să vă spun că din 25, vă rog să vedeţi raportul, din 25 de membri prezenţi ai comisiei au vota doar 9. Ca atare, ca şi la raportul precedent, nu avem majoritatea necesară. Cu toate acestea, eram în măsură să vă cer restituirea la comisie, însă nu pot s-o fac din eleganţă, pentru că altfel completarea ar trece prin aprobare tacită, se împlineşte termenul în curând.

De aceea, am să vă rog să votaţi împotriva raportului, în cunoştinţă de cauză. Şi am să vă explic doar într-o frază. Atunci, (asta vizează modificarea) atunci când se hotărăşte dintr-un motiv sau altul înfiinţarea unei comune sau reînfiinţarea, există discuţii legate de limita teritoriului între cele două localităţi. Cea nouă nu poate, n-are argumentul istoric sau geografic, iar cea veche nu vrea să renunţe la unele prerogative ale sale.

Şi atunci, am dat prefectului posibilitatea să arbitreze această dispută între cele două localităţi şi din exemplele pe care domnul Oancea le-ar fi putut da la comisie, dar n-a fost ascultat, avem deja câteva cazuri de comune care au legea, s-a făcut referendumul, s-a făcut procedura legală, au legea de înfiinţarea comunelor, dar nu pot trece la punerea în practică din cauza diferendului legal de delimitare a teritoriului, aşa cum a fost el în 1968, prin Legea nr.1.

De aceea, vă rog să aveţi în vedere, mă rog, experienţa noastră, a mea ca jurist, a domnului Oancea, ca fost primar, şi să citiţi cu atenţie legea şi să votaţi împotriva propunerii de respingere.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea comisiei.

Dacă există un punct de vedere al comisiei. Dacă nu, nu insistăm.

Din partea Guvernului.

Domnule Igaş, vorbiţi din partea comisiei? Da.

Domnul Ioan Andreica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul salută această iniţiativă pentru că îşi propune să aducă câteva clarificări privind înfiinţarea sau reînfiinţarea unor comune, dar lipseşte un lucru esenţial, şi anume acela că o dată cu referendumul care se organizează privind oportunitatea creării sau reînfiinţării unei comune, în acelaşi referendum trebuie supuse aprobării populaţiei şi hărţile cadastrale şi respectiv limitele teritoriale ale celor două comune sau ale comunei care se reînfiinţează.

Proiectul de lege nu are această prevedere. Sub această rezervă, Guvernul dacă acceptă cele patru amendamente propuse de Guvern care să înglobeze acest lucru, atunci Guvernul susţine această iniţiativă parlamentară.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Comisia.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Da, domnule preşedinte. Mulţumesc.

Este adevărat că raportul comisiei este unul negativ, dar solicităm retrimiterea acestui proiect legislativ la comisie şi solicităm prelungirea termenului pentru depunerea unui nou raport.

Domnul Bogdan Olteanu:

Rog pe cei care solicită prelungirea termenului să justifice caracterul complex al unei legi cu două articole.

Justificaţi, vă rog, ca să avem baza votului.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Solicităm retrimiterea la comisie datorită faptului că Guvernul va veni cu elemente suplimentare tocmai pentru a îmbunătăţi acest proiect legislativ şi solicităm încă o săptămână termen de prelungire a termenului.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Duşa. Doriţi să luaţi cuvântul?

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este adevărat că este un proiect de lege cu trei articole care modifică Legea 351, dar este un proiect de lege necesar având în vedere că în ultimii ani au fost înfiinţate foarte multe localităţi noi şi administrativ-teritorialul nu a fost delimitat pentru că primarii, consiliile locale nou înfiinţate nu se înţeleg asupra graniţelor noilor localităţi.

Pentru a face acest lucru, sigur că e necesar să se reîntoarcă la comisie şi să prelungim termenul la 60 de zile, pentru a completa acest proiect de lege cu acele măsuri care vizează delimitarea localităţilor administrativ-teritoriale, respectiv a cere hărţi atunci în momentul organizării referendumului, şi alte proceduri care, într-adevăr, o dată cu apariţia legii de înfiinţare a noi localităţi, să fie rezolvată şi problema delimitării administrativ-teritoriale.

Necesitatea este aceea de a completa proiectul de lege, a-l aduce la stadiul de a fi folosit de către administraţiile locale pentru delimitarea localităţilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule deputat Călian, avem două propuneri înaintate, dacă doriţi să interveniţi şi pe aceste două propuneri legate de procedura de dezbatere în continuare.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Punctul de vedere al iniţiatorului, al domnului deputat Ungureanu, este foarte clar. Să nu uităm că suntem doar prima Cameră sesizată şi deja precedentul cu prelungirea termenului în vederea adoptării tacite, s-a creat. Astăzi, deja suntem la al doilea proiect de lege. Nu este în regulă.

V-aş propune să votăm în forma existentă acest proiect de lege, respectiv să votăm pentru respingerea raportului de respingere, iar la Senat, Guvernul să vină cu acele amendamente şi în forma finală legea să fie într-adevăr şi pe placul Guvernului. Ideea de bază este de a nu crea un precedent cu prelungirea acestor termene.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Cristian Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este posibil şi ceea ce a propus colegul antevorbitor, însă eu unul simt un disconfort observând că tot încercăm să lăsăm pe seama Senatului să corecteze ceea ce noi nu suntem capabili să facem aici, la Cameră, având nişte proceduri comune. De aceea, n-aş avea certitudinea că ceea ce noi dăm imperfect către Senat, Senatul chiar va putea până la urmă, presat de aceleaşi termene, să corecteze. Şi ştim şi acolo cam cum se lucrează, din păcate.

Această propunere legislativă nu este neapărat una proastă. Eu înţeleg că raportul de respingere a ieşit dintr-un vot care este rezultatul unui vot care a fost făcut într-o oarecare confuzie în cadrul comisiei şi nu reflectă neapărat raportul de forţe sau evaluarea calitativă a propunerii legislative respective.

Pe de altă parte, şi Guvernul ne spune că dacă s-ar introduce şi referiri la acele planuri cadastrale, dacă s-ar mai face unele cizelări, propunerea legislativă ar putea aduce elemente pozitive în plus faţă de legislaţia existentă.

De aceea, mă asociez şi eu propunerilor care au fost făcute anterior, pe care le sintetizez, în sensul că să le retrimitem la comisie cu prelungirea termenului la 60 de zile şi comisia, împreună cu reprezentantul Guvernului, să ne dea un produs mai bun pe care să-l votăm în plen.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc pentru sinteză, domnule deputat.

Voi propune plenului mai întâi prelungirea termenului de dezbatere, dat fiind caracterul extrem de complex al acestei reglementări.

Cine este pentru modificarea acestui termen? Vă rog să vă exprimaţi prezenţa şi votul. (Conform afiţajului, se înregistrează: prezenţi, 149; voturi pentru, 136; voturi împotrivă, 5; abţineri, 3)

Da. Vă mulţumesc. s-a aprobat.

Propun acum trimiterea la comisie a proiectului. Termen, domnule vicepreşedinte? O săptămână.

Vă mulţumesc.

Vă rog să vă exprimaţi votul pentru această propunere. (Conform afişajului, se înregistrează: prezenţi, 154; voturi pentru, 151; voturi împotrivă, 0; abţineri, 1)

Da. Vă mulţumesc. s-a adoptat.

Trecem la pct.10 de pe ordinea de zi: Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul magistraţilor.

Legea are caracter organic. Raportul Comisiei juridice este de respingere.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină.

Domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Practic, din această propunere legislativă, iniţiatorii vizează modificarea art.54 din Legea 303. Practic, numirea procurorului general al României, la propunerea ministrului justiţiei, eu o consider o încălcare a Constituţiei, datorită faptului că, potrivit art.133 din Constituţie, C.S.M.-ul este garantul independenţei justiţiei.

De aceea, mi se pare normal ca numirea şi revocarea procurorului general al României să se facă la propunerea C.S.M.-ului. Propunerea şi revocarea să se facă de preşedintele României, dar, repet, la propunerea C.S.M.-ului. Pentru că numai astfel putem face ca implicarea ministrului justiţiei, care este coleg cu procurorul general între cei 19 reprezentanţi ai C.S.M.-ului, face ca această numire să fie o numire politică.

De aceea, ţinând cont că am primit un aviz favorabil, atât de la Consiliul Legislativ, dar am primit un aviz favorabil şi de la C.S.M., propun colegilor să nu respecte propunerea de respingere a Comisiei juridice şi să fie de acord cu această propunere care vizează propunerea de numire şi de revocare a procurorului general.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Guvernului, doamna Katalin Kibedi.

Doamna Katalin Barbara Kibedi (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Problema independenţei procurorilor este o problemă sensibilă care nu a fost rezolvată unitar nici la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Din punctul nostru de vedere, apreciem însă că prevederile art.132 din Constituţia României rezolvă această problemă pentru că aici regăsim definiţia potrivit căreia procurorii îşi desfăşoară activitatea, sigur, se înşiruie toate principiile de legalitate, de imparţialitate, dar, pe de altă parte, sub autoritatea ministrului justiţiei.

Or, în măsura în care legea fundamentală rezolvă această problematică, apreciem că nu există o primejdie în ce priveşte situaţia numirii procurorului general atâta timp cât şi în strategia de reformă şi în tot ceea ce ne impune Uniunea Europeană la capitolul "Justiţie", ministrul justiţiei are un rol deosebit şi poate fi tras la răspundere pentru o greşită implementare a acestei practici.

De aceea, ne menţinem punctul de vedere negativ cu privire la această iniţiativă legislativă cu tot respectul faţă de iniţiator.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat propunerea legislativă în şedinţa din 22 martie a.c., dispunând de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, de avizul favorabil al Consiliului Superior al Magistraturii, exprimat prin avizul nr.237/2006, de punctul de vedere al Guvernului care era acela de a nu susţine propunerea legislativă şi de avizul favorabil al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

La dezbatere a fost invitată şi a fost prezentă doamna ministru al justiţiei, Monica Luiza Macovei. Comisia a lucrat în cvorum legal de 20 de membri prezenţi din 25, şi, în urma discuţiilor, cu un vot strâns, respectiv 11 voturi pentru, 8 voturi contra şi o abţinere, comisia a hotărât să propună plenului Camerei respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În cadrul dezbaterilor generale, dacă există cumva persoane care doresc să ia cuvântul?

Da, domnul deputat Victor Ponta.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am aşteptat şi ca declaraţiile de presă ale colegului meu, Cosmin Guşă, să se încheie, ca să pot să exprim un punct de vedere al Partidului Social Democrat referitor la această lege, o lege mult mai importantă decât am putea să credem la prima vedere.

În 2003, preşedinta Asociaţiei APADOR-CH, doamna Monica Macovei, spunea că, atât timp cât ministrul justiţiei numeşte pe procurorul general şi pe ceilalţi şefi ai Parchetelor, nu vom avea o justiţie independentă.

Faptul că şi-a schimbat opiniile de atunci nu mă miră foarte tare. Însă, eu cred, în continuare, în ceea ce spunea domnia sa atunci, nu ceea ce afirmă acum, că, într-adevăr, dacă vrem să avem o justiţie independentă trebuie să lăsăm ca toate funcţiile de conducere, începând cu cea de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să fie numite de preşedintele României, la propunerea CSM-ului.

Vreau să vă spun că aceasta este, în primul rând, o concepţie europeană. Am văzut, când domnul vicepreşedinte al Comisiei Europene, domnul Franco Frattini, a venit la Bucureşti, a uitat din ce ţară provine domnia sa. Nu l-a întrebat nimeni pe domnul Frattini dacă în Italia procurorul general este numit de ministrul justiţiei, pentru că l-ar fi pus într-o situaţie penibilă, să spună că în Italia nu, în Italia se numeşte de către Consiliul Superior al Magistraturii; dar el venea să ne spună cum trebuie să facem noi aici.

Când va fi doamna Macovei singurul membru al CSM-ului, probabil că atunci domnul Frattini ne va spune că este bine să-l numească CSM-ul.

Deci, vreau să vă spun că în toate ţările din Europa, care au o justiţie ceva mai independentă decât a noastră, procurorul general este numit de către preşedinte, la propunerea CSM-ului.

Sigur, când domnul Franco Frattini ne spune nouă cum să facem ceea ce nu se-ntâmplă la el în ţară, probabil că se gândeşte la problemele şefului său, ale domnului Berlusconi. Dar, mie nu-mi este de Berlusconi acum, ci mi-e de o justiţie de care avem foarte mare nevoie.

Mai mult, în discuţiile pe care le-am avut cu preşedintele Traian Băsescu, atunci când am încercat şi am reuşit, toţi parlamentarii, să reparăm greşelile din Ordonanţa privind DNA-ului, acesta a fost punctul principal pe care grupul nostru l-a invocat, şi inclusiv preşedintele ţării a spus că este o propunere interesantă şi importantă, dar probabil că nu a putut să treacă peste voinţa manifestă a unei singure persoane, a ministrului justiţiei, de a ţine în mâini Justiţia.

Vreau să vă spun că dacă o să avem până la urmă un procuror general numit de CSM, poate că nu o să se mai întâmple ce s-a întâmplat aseară cu Dinu Patriciu, care nu este p.s.d.-ist deloc, este liberal de-al dumneavoastră. Poate că o să vedem dacă o justiţie funcţionează cu adevărat independent.

De când Adrian Năstase nu mai este preşedintele Camerei, eu n-am mai văzut la ora 7,10 seara ieşind procurorii de la percheziţie de la dânsul.

Dacă vrem să avem, în continuare, un ministru care, când se enervează, când se mai întâlneşte cu cineva la o cafea, după aceea iarăşi anunţă că-l schimbă pe procurorul general, nu votăm această lege.

Dar cred că este în interesul a ceea ce Parlamentul şi toate obligaţiile noastre europene ne cer: să avem un procuror general numit de către CSM, nu de către ministrul justiţiei.

Aş vrea să vă rog, încă o dată ...

Domnul Bogdan Olteanu:

Rog Grupul parlamentar al P.S.D. să-l asculte pe domnul Ponta.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Aici, să ştiţi, mai mult vorbeam cu liberalii, că mă gândeam că după Dinu Patriciu mai urmaţi câţiva.

Voiam doar să vă rog să vă gândiţi dacă astăzi votăm să scoatem Parchetul General de sub puterea unui ministru. Astăzi este un ministru P.D., motiv pentru care nici un lider P.D. nu este anchetat, sunt cercetaţi cei de la P.S.D., P.N.L. şi din alte partide. Mâine va fi un alt ministru, de la alt partid, şi acel partid va avea imunitate, în timp ce toate celelalte vor avea oameni cercetaţi.

Haideţi să scoatem procurorul general de sub ministrul justiţiei, indiferent că o cheamă Monica Macovei sau altfel, şi să avem un Parchet General cu adevărat independent, care să-i cerceteze pe cei corupţi, indiferent dacă sunt de la P.D. sau sunt din orice alt partid.

Vă rog mult de tot şi vă solicit, nu numai în numele grupului P.S.D., şi în numele celor care vor o justiţie independentă, să votaţi această lege, care este nu numai de bun-simţ, este şi în spiritul Constituţiei, şi să scoatem, în sfârşit, în 2006, Justiţia şi Parchetul General de sub un ministru în care nu trebuie sau nu putem să avem încredere atât timp cât face parte dintr-un Guvern politic.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Arpad Marton.

Domnul Márton Árpad-Fráncisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Se pare că la capitolul "Corupţie", într-adevăr, avem probleme şi, în această luptă împotriva corupţiei, forurile europene cred că ministrul justiţiei este persoana cea mai avizată în a duce această luptă la bun-sfârşit, pentru că avem o justiţie în care nici măcar populaţia ţării nu prea are o mare încredere.

Şi, de aceea, se susţine că ar fi bine ca procurorul general, adică tot ceea ce înseamnă Procuratură, adică tot ceea ce înseamnă o luptă împotriva acestei corupţii, să fie sub oblăduirea, în această mână de fier a ministrului, care va duce această luptă la bun sfârşit.

Putem fi de acord cu această opţiune, pe care se pare că o au forurile europene, numai cu un lucru nu putem fi de acord: să zicem că această măsură este depolitizarea, că această măsură este o măsură care duce la independenţa Justiţiei. Nu putem spune aşa ceva.

Această măsură este una politică, este o măsură care duce cel puţin o parte a Justiţiei în subordinea Executivului, în subordinea politicului, care are o decizie politică de a duce la bun sfârşit o idee: această luptă anticorupţie.

Atunci nu este nici o problemă. Dar să zicem că independenţa Justiţiei ţine de subordonarea politicului, este cel puţin exagerat. De altfel, trebuie să ştiţi, poate vă şi amintiţi, grupul U.D.M.R. întotdeauna a fost împotriva ideii politizării Justiţiei, chiar şi atunci când am fost la preşedintele Băsescu şi am discutat în legătură cu acel proiect de lege, noi am fost de acord ca să fie modificată ici, colo, în punctele esenţiale, inclusiv cu ideea de a readuce, aşa cum societatea civilă până mai ieri a şi solicitat, în subordinea, adică în atribuţiunea CSM-ului de a face propuneri şi la decizia preşedintelui României, dacă să numească sau nu acea persoană, că şi asta este foarte important, lucru cu care noi am fost de acord.

Pe de altă parte, noi nu credem că legile trebuie să fie făcute pentru sau în considerarea anumitor persoane. Deci, dacă o persoană este ministru al justiţiei este bine să fie această competenţă în sarcina sa, dacă o altă persoană este ministru al justiţiei nu mai este bine. Nu credem că aşa trebuie să fie făcute legile.

Legile ţării trebuie făcute pentru toţi, indiferent cine va fi persoana care va fi ministrul justiţiei, cine va fi preşedintele României, cine va fi la guvernare şi cine va fi în opoziţie. Şi credem, în consecvenţă, că aşa trebuiesc făcute legile.

Eu nu ştiu dacă acest proiect de lege pe care-l avem în faţă este cel mai bine realizat, vă spun sincer, nu ştiu. Dar, ştiu un lucru sigur şi în mod cert: o dată şi o dată propunerea pentru procurorul general trebuie să se facă de un CSM, poate curăţit puţin.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Petre Ungureanu.

Doamna Florina Ruxandra Jipa şi domnul Mircea Costache (din sală):

Vă rugăm să invitaţi la tribună şi din partea stângă a sălii, nu numai din partea dreaptă.

Domnul Petre Ungureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., am să vă rog să votăm cu toţii pentru respingere, aşa cum a propus Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Sunt serioase argumente pentru care ar trebui respins proiectul de lege, tot aşa cum cred, într-un viitor foarte apropiat, am putea merge pe ideea pe care au susţinut-o iniţiatorii, pe care îi respect, ca persoanele nominalizate acolo să fie numite de către CSM.

Însă, aşa cum au spus şi antevorbitorii mei, nu trăim într-o Românie ideală, nu trăim într-o Românie perfectă, ci trăim într-o Românie profundă, reală, pe care o ştim cu toţii, iar referirea la Italia sau alte state în care procurorul general şi procurorul-şef al DNA sunt numiţi de către CSM s-a făcut după o reformă făcută în Justiţie, reformă căreia i-au căzut la propriu victime oameni cu mâinile curate.

De aceea, eu cred că n-ar trebui, cel puţin în acest moment, pentru mai multe argumente pe care am să le relev, să schimbăm regulile în timpul jocului.

Au fost nenumărate exemple în timpul acestei legislaturi în care noi, din diverse grupări politice, am susţinut că n-ar fi oportun să schimbăm regulile în timpul jocului, şi doar să vă amintesc cele privind alegerea preşedintelui Consiliului judeţean, dacă ar fi să ne referim la alte şi alte aspecte pe care le ţineţi minte, şi cu toţii aţi spus: nu acum, nu în timpul jocului, doar în următorul mandat.

Şi, până la urmă, cu înţelepciune, am căzut de acord că aşa este bine. Aici, însă, vreau să vă amintesc că suntem într-o profundă reformă a Justiţiei. Ne place sau nu place ministrul justiţiei, este plăcut sau neplăcut acesta de către mulţi dintre parlamentari, este o problemă care excede discuţiei.

Cert este că raportul vicepreşedintelui Comisiei Europene, al lui Frattini, care săptămâna trecută nu mai departe, a spus că, şi a felicitat Justiţia, şi reforma din Justiţie, şi avansatul stadiu al reformei, eu cred că ar trebui să ne dea de gândit.

Iată că ar trebui să facem abstracţie de faptul că suntem în diverse partide politice, vă cer acest lucru doar ca un time-out pentru perioada de aderare, şi să mergem pe raport. Nu cred că ar fi acum cazul să bulversăm sistemul judiciar, pentru că închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla!

Aşa cum repetam la momentul când am cerut să aprobăm proiectul de lege privind amânarea intrării în vigoare a Codului penal, dacă am schimba aceste reguli acum, toate dosarele - indiferent ce s-ar spune de către specialişti - toate dosarele în anchetă vor avea de suferit şi se va cere o pauză pentru repunerea lor în funcţie.

Vreau să vă reamintesc că unul dintre iniţiatori, şi mă refer aici la doamna fost ministru al justiţiei, Rodica Stănoiu, a produs o bulversare a sistemului judiciar, care se simte de 2 ani încoace şi se va mai simţi încă 3 ani: celebra ordonanţă prin care a trecut toate dosarele de recursuri la Înalta Curte de Casaţie.

Ca avocat, vă spun, cu experienţă de aproape 30 de ani, au trecut 2 ani de atunci şi încă mai trec 3 până se va termina valul de urmări negative ale acestei propuneri. Nu am spus decât... doar v-am amintit acest lucru şi, de aceea, vă rog, încă o dată, încheind, să votaţi pentru raportul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., şi după aceea P.D., dau cuvântul în ordinea înscrierii, întrucât nu s-au făcut înscrieri de la toate grupurile de la început.

Doamna deputat Jipa, vă rog, aveţi cuvântul.

O să ia cuvântul câte un singur parlamentar de grup şi, după aceea, dacă mai există intervenţii.

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Îmi pare rău, dar de ani de zile vorbim de un stat de drept şi ne dorim să trăim într-un stat de drept, dar văd că în loc de acest lucru se invocă cu totul alte lucruri.

Nu pledez aici nici pentru fostul ministru al justiţiei, nici pentru actualul ministru al justiţiei. Ba, mai mult, pot să vă spun că de cel puţin 10 ani de zile, într-o teză de doctorat, am susţinut că procurorii sunt subordonaţi ierarhic. Or, dacă ei sunt oricum subordonaţi ierarhic, şi vorbim de independenţa aceea, aşa-zisa independenţă a lor, pe care o vedeţi cu toţii, dacă îi mai subordonăm şi pe procurorul general ministrului justiţiei, înseamnă că ne întoarcem la o perioadă foarte îndepărtată pe care bănuiesc că nici unii dintre dumneavoastră n-o doresc. Ne întoarcem, eventual, la perioada stalinistă.

Deci, nu văd de ce, din moment ce am creat Consiliul Superior al Magistraturii, procurorul general să nu fie numit de acest Consiliu Superior al Magistraturii, bun-rău, aşa cum tot noi, Parlamentul, i-am trecut pe aceşti oameni care fac parte din ... Deci, noi i-am avut în faţă, i-am audiat, am ştiut cine sunt şi i-am acceptat.

Or, în această situaţie, îmi vine greu să cred acum că putem spune despre un organ care este înfiinţat după Revoluţie şi care s-a crezut că este înfiinţat pentru a duce la independenţa Justiţiei, acum să fie hulit. Nu mai este bun CSM-ul, nu CSM-ul este cel care trebuie să-l desemneze pe procurorul general al României, ci acum este ministrul justiţiei.

Eu cred că noi nu facem un pas înainte în acest mod, ci, dimpotrivă, v-am spus, ne întoarcem undeva unde probabil toţi dintre noi nu mai vrem să ajungem. Deci, cred că situaţia cea mai favorabilă şi cea mai de bun-simţ, dacă vreţi, în ultimă instanţă, este a lăsa CSM-ului această calitate, şi nu ministrului justiţiei. Ministrul justiţiei, nu uitaţi, este reprezentantul Executivului.

Or, dacă vrem să fim un stat de drept, haideţi să nu încurcăm cele trei puteri ale statului de drept.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Daniel Buda.

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Partidul Democrat va vota împotriva acestei propuneri legislative, bazându-se în principal pe trei argumente: în primul rând, ştim cu toţii că această chestiune a numirii procurorului de către ministru a fost supusă controlului Curţii Constituţionale, care apreciază în mod clar şi neîndoielnic că aşa cum este acum este conform Constituţiei. Prin urmare, nu putem să acceptăm criticile că în momentul de faţă această variantă de lucru ar fi contrară Constituţiei.

În altă ordine de idei, domnilor colegi, toată lumea ştie că Franco Frattini a apreciat în mod laudativ activitatea ministrului justiţiei şi activitatea Justiţiei în momentul de faţă.

Este incorect şi este, aş putea spune chiar imoral să schimbăm ceva ce merge bine. De altfel, noi - politicienii - ne-am obişnuit să facem acest lucru, dar cred că totuşi este cazul să punem capăt la acest stil de lucru de a schimba întotdeauna ceea ce merge bine.

Referitor, însă, la discuţia pe care am avut-o la preşedintele României, vizavi de această problemă, domnilor de la P.S.D., haideţi să fim corecţi cu noi înşine şi să ne aducem aminte că preşedintele a spus că această chestiune va fi discutată în viitor, şi nicidecum nu s-a mers pe varianta să se accepte această schimbare astăzi.

Prin urmare, domnule preşedinte, noi, Grupul parlamentar al Partidului Democrat, vom vota împotriva acestei propuneri legislative.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al PC.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă are vechime pentru că sunt convins de un lucru: înregistrarea ei s-a făcut cu cel puţin 6 luni înainte de astăzi, se spune.

În această perioadă, lucrurile s-au lămurit din foarte multe puncte de vedere. Este cert că Justiţia în România începe să funcţioneze. Că ne place, că nu ne place Monica Macovei, mecanismul funcţionează, efectele sunt categorice, apar şi rezultatele. Noi nu putem să bulversăm acum tot acest mecanism, mai ales în faza în care noi mai avem câteva luni şi sper să aderăm la Uniunea Europeană.

Avem steguleţul bun, să spun aşa, la acest capitol, şi noi trebuie să rămânem consecvenţi pe varianta propusă de partidele politice şi acceptată de preşedintele României.

Din acest motiv, Grupul parlamentar al Partidului Conservator rămâne consecvent şi va vota împotriva acestei iniţiative legislative, deci pentru raportul de respingere, al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai există alte intervenţii la dezbateri generale? Nu.

Vă mulţumesc.

În aceste condiţii, reamintindu-vă că raportul comisiei sesizată în fond este de respingere, va trebui să procedăm la un vot asupra respingerii propunerii legislative.

Întrucât legea este de domeniul organic, o voi supune votului la ora 12,30.

Da, doamna Kibedi, dacă doriţi să interveniţi din partea Guvernului.

Doamna Kibedi Katalin Barbara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doream doar cu două argumente să vă mai reţin atenţia, având în vedere că s-a făcut trimitere şi la legislaţie comparată. Şi aş lăsa la aprecierea dumneavoastră măsura în care se pune în discuţie care state au proceduri de numire şi de revocare a procurorului general, aceleaşi cum este prevăzută în legislaţia din România, pentru a putea face o comparaţie, dacă funcţionează sau nu bine sistemul de Justiţie în acele state. Aceste state sunt: Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania, Spania, Portugalia, Cehia, Slovenia, Estonia.

În măsura în care, şi aici aş mai voi să meditaţi şi dumneavoastră: Suedia este, de pildă, statul care este dat drept exemplu că se închid porţile penitenciarului, spre deosebire de alte state, unde este supraaglomerare, în mod cert că funcţionează bine sistemul şi nimeni nu a pus sub semnul întrebării dacă procurorul general este numit la propunerea ministrului justiţiei sau numit, efectiv, nu numai propus, ar afecta independenţa procurorului.

Garanţiile noastre se regăsesc atât în Legea nr.303, pentru că niciodată ministrul justiţiei nu va interveni la soluţii, pentru că nu are această competenţă, dar chiar de Codul de procedură penală, în care procurorul poate ataca oricând decizia organului ierarhic superior, cu privire la soluţia sa, indiferent că este de trimitere sau de netrimitere în judecată.

De aceea, dacă acestea au fost argumente, vă rog să reflectaţi asupra lor dacă statele acestea într-adevăr funcţionează bine sau nu şi merită să mergem pe acest sistem.

Pe de altă parte, în statele pe care nu le-am înşiruit, nu neapărat Consiliul Superior al Magistraturii este cel care patronează numirile şi revocările, pentru că în alte state Parlamentul este cel care va da verdictul final cu privire la cine să fie procurorul general. Deci, sub acest aspect nu este în acest sens.

Dar aş mai dori să fac trimitere şi la Recomandarea Comitetului de Miniştri din Consiliul Europei nr.2000(19) care, de fapt, face remarci în legătură cu modul în care trebuie să dea socoteală procurorii şi cine este responsabil de activitatea acestora.

În consecinţă, vă mulţumesc şi vă rog să reflectaţi în acest sens la acordarea votului final.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Dacă preşedintele comisiei doreşte să ia cuvântul?

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Nu că aş dori, dar cred că sunt obligat. Vă mulţumesc că-mi daţi cuvântul.

Stimaţi colegi,

Această propunere legislativă a fost dezbătută în şedinţa comisiei din 26 martie a.c.

Am dispus de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, de avizul favorabil al Consiliului Superior al Magistraturii - ambele avize favorabile, am zis - şi de punctul de vedere al Guvernului, care nu susţine propunerea legislativă.

Obiectul, după cum se anunţa, este de fapt o încercare de corectare, putem spune, a unor aspecte discutabile constituţional din pachetul de legi adoptat anul trecut şi anume: faţă de prevederea din pachetul de legi ca în circumscripţiile în care există o populaţie majoritară sau ...

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să mă scuzaţi, domnule preşedinte, vă dădusem cuvântul dacă doreaţi să interveniţi la sfârşitul dezbaterilor generale de la punctul anterior, pentru că doamna Kibedi a dorit să intervină din partea Guvernului.

Domnul Sergiu Andon:

A, scuzaţi! Îmi cer scuze. Nu doresc să intervin.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă voi da cuvântul la următoarea iniţiativă.

Această iniţiativă rămâne pentru vot final la ora 12,30.

Vă invit, domnule preşedinte, să aşteptaţi doar un moment.

Trecem la pct.11. (Propunerea legislativă pentru modificarea art.30 şi art.46 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.)

Iniţiatorul? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă pe care v-am propus-o este o iniţiativă deosebit de importantă şi în totală concordanţă cu Constituţia.

Vreau, de la bun început, să subliniez acest lucru, pentru că ştiu că s-au născut probleme pro şi contra. Adică, în primul rând, a apărut un aspect, şi anume: Consiliul Superior al Magistraturii dă aviz favorabil; Comisia pentru muncă şi protecţie socială dă aviz favorabil; toată lumea, în principiu, deşi această iniţiativă legislativă este a mai multor deputaţi de la diverse partide, deci P.R.M., dar şi P.S.D., şi P.N.L. şi P.D. Şi totuşi din partea Guvernului apare un aviz nefavorabil care, de fapt, se transformă în avizul nefavorabil a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

La ce aş dori să mă refer sau care este obiectul acestei iniţiative legislative pe care doresc să o discutăm? Este vorba de statutul magistraţilor şi judecătorilor, care la art.30 spune: "În cazul examenelor de capacitate, - respectiv, la art.46 -, în cazul examenelor de promovare pe funcţii, la egalitate de medii, prioritate are candidatul care cunoaşte limba în care se discută cu precădere în zona respectivă".

Eu aş dori să subliniez aici o idee: nu discutăm aici aspecte legate de legea şi statutul minorităţilor. Discutăm aspecte legate de statutul majorităţii, dacă-mi permiteţi să spun aşa. Pentru că problema se pune cam în felul următor: în marea majoritate a ţării, românii sunt cei majoritari.

Ce-ar însemna, atenţie, vă rog frumos să reţineţi acest aspect, ce-ar însemna ca un candidat, un jurist care doreşte să ia examenul de capacitate, respectiv de promovare pe post, minoritar, să plece de la început discriminat, că la egalitate de puncte candidatul român are dreptul să ocupe postul respectiv?

Deci, propunerea noastră, iniţiativa noastră legislativă este cât de poate de clară şi de simplă, şi anume: care este criteriul care totdeauna trebuie să domine în această ţară? Păi, simplu, criteriul valorii. Cum se poate pune în evidenţă acest criteriu al valorii? Prin concurs.

Deci, în cazul de faţă, şi aceasta este propunerea pe care o facem, şi anume la medii egale se vor organiza examene de departajare la care participă candidaţii care au optat pentru acel post. Ce poate să fie mai corect decât acest punct de vedere?

Întrebarea s-ar putea pune şi în felul următor: dar câte concursuri de departajare? Câte vor fi necesare, exact aşa cum pot să fie şi în cazul UEFA, la meciurile de fotbal, dacă e vorba de prelungiri, dacă este vorba de lovituri de la 11 metri şi, în final, cineva, cel care este mai bun, va reuşi să se impună.

Eu cred şi sper că în acest fel, de fapt, se face şi un anumit sprijin care se acordă şi tineretului, cu această ocazie, pentru că, în felul acesta, tineretul poate să se stabilească oriunde în ţară. Atenţie, din acest punct de vedere, şi susţin aici şi faptul că Constituţia României, la art. 25 alin. 1, spune că dreptul la liberă circulaţie este garantat pe teritoriul ţării, iar la alin. 2 spune că fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra ş.a.m.d.

Deci, în felul acesta, nu i se pun beţe în roate cetăţeanul respectiv, deci, magistratului acesta tânăr şi de valoare (că valoarea este cea ca impune, n-am făcut nici referiri la doctorate obţinute cândva, n-am făcut referire decât la valoarea care se poate demonstra prin examen).

Stimaţi colegi,

Alte argumente, nu ştiu... Poate că voi mai reveni pe parcurs şi, la dezbateri generale sau după cuvântul reprezentantului Guvernului, poate, voi mai lua cuvântul.

Eu vă rog să vă gândiţi şi v-aş ruga frumos să credeţi şi să susţineţi acest punct de vedere.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă există alte intervenţii?

Iniţiatorul, vă rog? Dumneavoastră sunteţi iniţiatorul, mă scuzaţi.

Punctul de vedere al Guvernului?

Doamna Katalin Barbara Kibedi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Punctul de vedere al Guvernului a fost unul negativ, trecut prin filtrul mai multor considerente.

În primul rând, este de remarcat faptul că un examen de capacitate este un examen foarte dur. Într-adevăr, acolo se filtrează dacă vei fi definitivat pe funcţia de judecător sau procuror şi exigenţele sunt crescute în materie, dovadă este rezultatul care s-a văzut la examenele de capacitate din anii anteriori, cât de mulţi nu au reuşit să le absolve.

Şi atunci, se pune o întrebare firească: dacă noi supunem acei candidaţi, care e posibil să fi avut o medie chiar foarte mare la acest examen, încă o dată, să treacă prin acest filtru, numai ca să-i departajăm, cât este de discriminator, faţă de ceilalţi, care probabil că au obţinut doar medie de trecere, cea de 7, şi sunt numiţi în funcţie şi stau liniştiţi şi cuminţi în banca lor?

De aceea, acesta este primul argument pentru care noi apreciem că nu poţi supune o persoană de două ori la aceeaşi, să zicem noi, încercare, destul de solicitantă.

Dar, al doilea argument pe care îl avem, nu este singurul criteriu de departajare şi în înşiruire ocupă ultimul loc criteriul cunoaşterii limbii minorităţilor, care se axează pe argumentele care au fost expuse.

Primul criteriu este locul unde îşi desfăşoară activitatea. Este firesc să existe acest criteriu şi este şi cel bun, dat fiind faptul că există nişte obligaţii date prin Legea nr. 303, de a asigura locuinţă de serviciu; în caz că nu, de a-i deconta chiria şi alte facilităţi şi este util să păstrezi magistratul, şi pentru continuitate, şi judecătorul, şi procurorul, în locul unde el, până atunci, şi-a desfăşurat activitatea de stagiatură.

Al doilea criteriu, care este tot un criteriu absolut obiectiv, este vechimea în magistratură, care, iarăşi, poate departaja.

Deci, este foarte posibil ca în practică să nici nu fie necesar să aplici acest al treilea criteriu, pentru a veni şi a bulversa un sistem foarte serios pus la punt pentru examenul de capacitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia, vă rog.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu scuze pentru neatenţia de data trecută, când urmam unul din sfaturile dumneavoastră, dar cu mai puţin succes, şi anume să îndreptăm şi cu ajutorul presei activitatea noastră şi mă lăsam sedus la telefon de o doamnă teleastă.

Deci, asupra acestui proiect de lege, al cărui obiect a fost pe larg expus de unul dintre reprezentanţii iniţiatorilor, comisia vă învederează următoarele:

În primul rând că, într-adevăr, iniţiatori sunt mai mulţi deputaţi, din mai multe partide, inclusiv din partea Partidului Social Democrat, Partidului Conservator, Partidului Democrat.

Comisia a beneficiat de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, de avizul favorabil al Consiliului Superior al Magistraturii.

Punctul de vedere al Guvernului, cum se anunţa, a fost de nesusţinere.

Suntem primă Cameră sesizată faţă de acest proiect.

La dezbateri au participat 19 deputaţi din cei 25 de membri ai comisiei.

Ca invitat, Ministerul Justiţiei a fost reprezentat de doamna ministru Monica Luiza Macovei.

Şi, în urma discuţiilor, comisia a hotărât, cu 11 voturi pentru, 6 contra şi 2 abţineri, să propună plenului respingerea propuneri legislative.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Domnul Cristian Dumitrescu, din partea Grupului PSD.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Ca să-l parafrazez pe domnul preşedinte al Comisiei juridice, trebuie să spun că pe mine argumentele doamnei ministru nu m-au sedus. Şi vreau să vă spun că, în opinia mea, acest text şi mai ales ultima parte, cea cu privire la posibilitatea diferenţierii pe un criteriu care ţine de cunoaşterea unei limbi a unei minorităţi are locuieşte în zona respectivă nu este un criteriu european, nu este un criteriu care să poată fi luat în considerare. Pentru că introduce în fals (pentru că nu cred că acesta a fost intenţia iniţiatorului legii, vorbesc de legea care urmează a fi modificată), ca, la un moment dat, să se poată face semnul egalităţii între naţionalitatea minorităţii respective, sau, în sfârşit, etnia limbii respective.

În al doilea rând, este un argument inexact, legat de faptul că noi am mai discutat de foarte multe ori şi a fost o discuţie întreagă chiar şi în Comisia juridică, în legătură cu una din garanţiile procesuale însemnate, legată de dreptul de a avea, cel care participă la un proces, traducere în limba sa de referinţă.

Or, acest lucru ne-a pus încă de atunci problema calificării. Pentru că suntem aici la o discuţie legată de un concurs care priveşte ocuparea unei funcţii şi vorbim de o competiţie şi vorbim de pregătire profesională.

Şi atunci, s-a ridicat problema care trebuie să fie nivelul e calificare, şi o întreb şi eu pe doamna ministru, ce înseamnă "cunoaşterea limbii unei minorităţi din zona respectivă"? Care este gradul: scris şi vorbit, vorbit, descurcat?

Or, noi ştim că în proces, atunci când se cere, este obligatorie traducerea, indiferent dacă cel care conduce procesul respectiv sau judecă procesul respectiv este vorbitor de limba respectivă.

În aceste condiţii, eu cred că criteriul acesta nu este corect introdus şi sunt de acord cu colegii mei care vor să amendeze legea. Ar fi putut să fie un criteriu acela al cunoaşterii unei limbi de circulaţie internaţională, atestate conform unei forme de atestare. Nu este acesta un criteriu de competiţie, poate fi însă utilizat ca atare. Însă, această introducere îmi pare mie că vrea să acopere altceva şi nu cred că este cazul să creăm măcar iluzia unei discriminări pozitive. Mai ales în ceea ce înseamnă domeniul justiţiei. Din aceste considerente, cred că textul propus de colegii noştri se impune.

Sigur că - trebuie să recunosc - şi argumentul Guvernului, acela potrivit căruia o dublă examinare pentru departajare este un lucru care se opune sistemului de promovare prin concurs şi nu este uzual din acest punct de vedere, pentru că niciodată condiţiile unui concurs nu se mai pot reface a doua zi, în ziua respectivă, ai fost pe fază, ai fost bun, a doua zi sunt alte condiţii, nimeni nu este o persoană care să se comporte identic în condiţii identice şi vorbim de şanse egale.

Dar, din păcate, şi argumentele dumneavoastră, aşa cum am expus, nu ţin la cel de al treilea criteriu. Aş fi de acord cu primele două, ţin de politica în domeniul justiţiei. Haideţi să-l scoatem pe al treilea şi am scăpat de o grijă!

Propun eliminarea celui de al treilea criteriu, dacă se mai poate.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pragmatic, dar cred că nici eu şi nici alţii nu ne orientăm votul numai după considerente de pragmatism imediat, înţelegând prin acesta scorul electronic, nu ar trebui să mă asociez favorabil acestui proiect, văzând, aşa, şi compoziţia sălii şi cunoscând şi anumite prejudecăţi pe care, din păcate, le avem şi faţă de unii dintre semnatarii iniţiativelor legislative. Spun asta pentru că, adesea, sunt confruntat în comisie sau chiar şi eu încurajez întrebări de felul: "Cine a iniţiat un proiect de lege?", când, în realitate, ar trebui să ne intereseze numai substanţa lui.

Am făcut această introducere pentru că se pare că proiectul a pornit puţin dezavantajat, datorită, cel puţin, unuia dintre semnatari. Ba chiar am auzit discuţii de felul, dacă nu-i cutare sau mă înscriu eu proiectul acesta ar trebui să treacă, şi aşa este. Încât revin la un principiu de viaţă pe care mi l-au insuflat înaintaşii mei, şi anume, ce-i drept şi lui Dumnezeu îi place. Iar acest proiect de lege nu numai că este drept, dar readuce o reglementare care ne-a scăpat în pachetul de legi privind reforma în justiţie şi care, indiferent ce ar fi zis Curtea Constituţională, este neconstituţională. Această prevedere din art. 29 al legii, repet, este neconstituţională, în călcând în mod direct şi evident art. 16 din Constituţie în mai multe din prevederile sale, şi anume articolul egalităţii de şanse.

Dacă la înscrierea în concursuri ar figura în programa concursului şi cunoşterea limbii din zona respectivă, alta ar fi situaţia. Dar dacă în programa concursului nu figurează un asemenea criteriu şi doi candidaţi sau mai mulţi candidaţi ajung la rezultate egale, ca să se introducă un criteriu de departajare, altul decât cel avut în vedere la pornirea în cursă, este discriminatoriu faţă de prevederile constituţionale şi de textul constituţional, care prevede expres că accesul la funcţiile publice se face în condiţii de deplină egalitate. Deci, este o hibă a pachetului de legi care poate fi îndreptată prin această reglementare.

Eu m-am abţinut în Comisia juridică, dar am reflectat asupra proiectului, am citit atent Constituţia şi consider că el este necesar. Şi-mi exprim speranţa că, indiferent de rezultatul votului, cândva va reveni această reglementare şi legea va fi îndreptată, pentru că nu se poate ca în sistemul nostru, privind tocmai magistraţii începători, să introducem elemente de neegalitate şi, respectiv, de neegalitate de şanse.

Aş vrea să închei combătând un argument al distinsei doamne secretar de stat Katalin Kibedi, şi anume că examenul de departajare ar repune în cursă şi candidaţii care nu s-au dovedit competitivi în primul tur. Eu nu asta înţeleg din reglementare, înţeleg din reglementarea propusă că vor participa finaliştii, deci va fi un examen de departajare la care vor participa cei care au obţinut acele medii egale de vârf, cu condiţia cealaltă prevăzută de reglementare, candidând pentru acelaşi post.

Deci, propunerea mea, pe care o adresez şi colegilor din Grupul parlamentar conservator, este să votăm împotriva propunerii de respingere a proiectului de lege, respectiv, în favoarea iniţiativei legislative.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Árpád Márton, din partea Grupului UDMR.

Domnul Francisc Árpád Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Nu aş fi dorit să intervin la această discuţie, dacă nu aş fi auzit două susţineri care m-au surprins neplăcut.

În primul rând, trebuie să spun acelora care caută pe la art. 16 rezolvarea constituţionalităţii acestui text de lege, un text de lege care, după cum aţi şi spus, aparţine acelui Guvern pe care îl susţineţi, şi nu în cap. VI - autoritatea judecătorească art. 128, care vorbeşte despre folosirea limbii în justiţie.

Acesta este sediul materiei, stimaţi colegi, care, într-adevăr, în alin. 1, spune aşa: "Procedura judiciară se desfăşoară în limba română".

Domnul Mircea Costache (din sală):

Bravo! Aşa este!

Domnul Francisc Árpád Márton:

Aşa este, corect!

Hai să citim şi alin. 2: "Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice". Deci, va trebui să avem o lege organică, care ne va spune cum.

Ia să mai citim şi alin. 3, şi atunci vedem dacă este neconstituţională acea prevedere pe care tocmai doriţi să o eliminaţi: "Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alin. 2, inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traducere - deci, şi alte modalităţi - se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi". Iată, tocmai o soluţie: dacă dintre doi concurenţi egali unul are în plus o competenţă. Şi e o problemă de competenţă pe care dumneavoastră doriţi să o atribuiţi numai persoanelor care aparţin unei comunităţi sau alteia. Nu, cunoaşterea unei limbi e o competenţă, indiferent dacă această limbă este cea engleză, cea germană sau cea maghiară sau cea sârbă.

Aceasta este cunoaşterea unei limbi care, în conformitate cu prevederile altor legi şi ale Constituţiei României, în circumscripţia respectivă e posibil să fie folosită de către petenţi în faţa instanţei.

Şi atunci, cea mai bună soluţie este ca dintre cei doi care sunt la egalitate perfectă să alegem persoana care are în plus această competenţă, pentru că prin faptul că persoana respectivă cunoaşte limba acelor persoane care au acest drept conform legii, de a se adresa în instanţă în limba proprie, va înţelege mai bine ceea ce spune persoana în justiţie, în limba sa maternă. Şi mi se pare corectă această delimitare.

Poate, după soluţiile dumneavoastră, ar fi bine, într-adevăr, poate şi mai bine ar fi, ca în acele situaţii să avem un element în plus, un concurs în limba respectivă. Noi nu am solicitat aşa ceva, noi am propus altceva, acest proiect propune altceva, dar nu e contrar Constituţiei, cum s-a susţinut, ci v-am demonstrat interpretarea corectă a art. 128 este aceasta, cred eu, este conform Constituţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Mircea Costache.

Domnul Mircea Costache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Discuţia de faţă comportă o abordare ceva mai largă, şi anume ideea de concurs în general. Până la concursul pe care ni-l propune onor Ministerul Justiţiei, la care se bagă şi un al treilea element de departajare, care nu are nimic cu competenţa şi cu pregătirea de specialitate a unui viitor magistrat care se prezintă la un concurs.

Dar constatăm un lucru, cu toţii şi cu toţi concetăţenii noştri: se organizează concurs pentru ocuparea postului de director de şcoală şi câştigă, devin dintr-o dată buni manageri şi buni oameni pregătiţi numai dintr-o zonă; organizăm concurs pentru inspector şcolar general şi sunt numai de o culoare politică şi restul devin dintr-o dată decrepiţi, se deprofesionalizează, nu mai au nici un fel de competenţă profesională; organizăm concurs pentru prefecţi şi se întâmplă că alţii n-au curajul să se ducă şi câştigă şi devin inteligenţi şi buni profesional numai şi numai oamenii dintr-o zonă; şi mai venim acum cu concurs în zona justiţiei, un domeniu în suferinţă, pe care alţii îl consideră acum urcând culmile gloriei, iar eu îl văd undeva pe fundul prăpastiei diferenţă de vederi, de optică, venim şi aici şi în loc să departajăm la capacitate profesională, să vorbim despre carte, dăm concurs la limba de acasă. Ca şi când ne-ar interesa că un cetăţean român de altă limbă maternă, turcă sau tătară, care vrea să profeseze magistratura în România, ce mai face el pe acasă...

A introduce astfel de elemente în discuţie înseamnă să perpetuăm de 16 ani un abuz, o discriminare, care nu duce niciodată la o convieţuire şi la o performanţă şi la o emancipare a societăţii româneşti.

Vecinii noştri bulgarii, pe care unii îi iau în râs câteodată, zicând că au capul tare, "tucăna glava", au un standard foarte clar şi precis, toţi cetăţenii bulgari recunosc că există de fapt două categorii: cetăţeni bulgari de limbă bulgară şi cetăţeni bulgari de altă limbă maternă. Să le fie de bine! Avem şi noi cetăţeni români de limbă română şi cetăţeni români de altă limbă maternă. Să lăsăm limba lor maternă să şi-o cultive în familie, să şi-o păstreze, le dăm şi sume enorme (dacă vreţi să ştiţi, numai Asociaţia Comunitas, a UDMR-ului, consumă 80 de miliarde şi 200 de milioane, ca să-şi păstreze în acest an, 2006, datina, portul popular, obiceiul, şi e un lucru frumos, pe care ar trebui să-l mai învăţăm şi noi, ca majoritari, că am abandonat această practică) şi să ne dăm seama că a introduce în justiţie, de la care se aşteaptă lecuirea societăţii româneşti, dar nu justiţia de la televizor şi circul mediatic perpetuu, ci justiţia adevărată, la care aspirăm cu toţii, să se practice de către oameni care ştiu carte şi care vor să facă magistratură în România.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar liberal, domnul Petre Ungureanu.

Domnul Petre Ungureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur, punctul nostru de vedere, al Grupului parlamentar PNL este foarte clar, el s-a exprimat şi în comisie şi a apărut şi în raport ca atare, noi vom vota împotriva proiectului de lege şi conform raportului comisiei. Altul, însă, este motivul pentru care am ţinut să iau cuvântul.

Poate că dintr-o întâmplare nefericită, azi dimineaţă, declaraţia mea politică se intitulează: "De ce nu avem încredere în justiţie?" Şi, tot astăzi, sper, la această oră, în Consiliul Superior al Magistraturii, să se discute, la cererea mea, o posibilitate a modificării regulamentului de susţinere a examenului pentru promovarea pe funcţii de conducere a magistraţilor. Dacă nu ştiţi, în această perioadă, au loc examene, concursuri pentru ocuparea posturilor de conducere în instanţe. Legea, aşa cum a fost modificată, a fost generoasă, în sensul că a spus că orice funcţie de conducere se ocupă prin concurs. Însă Consiliul Superior al Magistraturii a golit de conţinut această prevedere şi a organizat un concurs în baza căruia poate câştiga sau pierde oricine, fără să ştie de ce.

Nici un fel de argument, nici un fel de explicaţii, modul cum este alcătuită comisia, nici un fel de regulă despre cum se întocmeşte testul psihologic. Ca atare, vreau să vă explic, au fost organizate în cursul acestui an trei categorii de legi de admitere în magistratură, la toate a fost acelaşi test psihologic pe care îl găseşti pe internet, este tradus din limba engleză. Niciodată, nici un concurent, şi după ce a făcut contestaţie, nu a ştiut de ce a picat.

Mă veţi întreba ce legătură are asta cu proiectul de lege? Are, pentru că nu întâmplător Consiliul Superior al Magistraturii a dat aviz favorabil acestui proiect de lege, aşa cum a dat şi la cel precedent. Şi nu întâmplător, ori de câte ori punctul de vedere al Guvernului este într-un fel, al CSM-ului este contrar.

De aceea, deplâng ideea că CSM-ul nu este garantul libertăţii justiţiei şi cred că în examenele de departajare, examenele de promovare în justiţie ar trebui să fie criteriul să ştii bine limba română şi oricâte alte limbi doreşti şi să fii foarte competent. Criteriul introdus aparent astăzi - sper să nu fie introdus - este adiacent şi cred că ar trebui să nu ne referim la el.

De aceea, şi pentru celelalte argumente, şi pentru acesta, vă rog să votaţi împotriva proiectului de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Dacă mai există alte intervenţii? Nu. Mulţumesc.

Din partea Guvernului, atunci.

Doamna Katalin Barbara Kibedi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş dori doar să aduc o corectură, eu nu am susţinut că trebuie, din nou, fiecare candidat să dea examen. Tocmai acest lucru, din punctul nostru de vedere, este absolut injust, ca doi candidaţi care, de pildă, au obţinut media 9,50 să intre şi să fie supuşi la un nou examen, pe când cel care a avut norocul şi şansa că abia cu 7,01, departajat de 7,02, să fie numit la locul lui, unde doreşte, şi-a luat definitivatul şi este definitivat pe funcţia de judecător sau procuror. Este injust ca pe celălalt, care, într-adevăr, a transpirat atât de mult să obţină o medie atât de mare, să-l supui unui nou examen. Este corectura pe care doream să o aduc.

Iar celelalte argumente, vizavi de acest criteriu ultim, repet, trebuie cumpănite, dacă s-ar putea întâmpla în practică să nu se departajeze, raportat la alte criterii obiective: locul unde îşi desfăşoară activitatea şi vechimea pe care o are în magistratură.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

O să vă dau cuvântul la sfârşit, ca iniţiator.

Dacă de la comisie e necesară vreo completare, în urma dezbaterilor? Nu.

Iniţiatorul, dacă doreşte să aibă un cuvânt final?

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Faţă de cele ce s-au discutat aici, stimaţi colegi, aş avea de precizat unele aspecte sau să le trecem un pic în revistă referitor la ceea ce au spus diverşii susţinători dinainte.

Punctul 1, pentru că aş dori să sistematizez această luare de cuvânt. În primul rând, doresc să mulţumesc domnului preşedinte al Comisiei juridice, domnului Sergiu Andon, pentru modul în care dânsul a prezentat un anumit punct de vedere atât al dânsului personal, cât şi al partidului pe care-l reprezintă aici, în Cameră.

Punctul 2, referitor la cele spuse de către doamna secretar de stat. În primul rând, este vorba de două concursuri; este vorba şi de concursul de capacitate şi este concursul de promovare pe post. La concursul de promovare pe post, postul este bine stabilit într-o anumită zonă şi atunci este normal ca, în acest caz, să se găsească candidatul care este cel mai bun. Este normal ca, în acest caz, să fi fost o medie egală, deci este foarte bine, dar, la un moment dat, trebuie făcută o departajare în favoarea calităţii iar examenul îl reprezintă calitatea. Examenul a fost dur dar şi acestea vor fi în continuare.

Pe de altă parte, eu aş dori să o întreb, în mod retoric, bineînţeles, pentru că nu o să mai aibă cuvântul astăzi, dar întrebarea este retorică: cine stabileşte cunoştinţele de limbă ale candidatului respectiv? Este stabilit undeva, în vreo lege acest aspect? Nu. Deci, dintr-o dată, se ridică un anumit semn de întrebare. Nu avem această posibilitate.

Şi, atunci, am să fac o referire şi la un alt aspect pe care mă gândeam să-l pun punctul 3, şi anume că este foarte bine dacă un candidat care vrea să ocupe un post ştie şi o anumită limbă. Aşa este, este foarte bine. Dar, după câte ştiu eu, în Uniunea Europeană se discută foarte mult pe limba engleză. De asemenea, se discută despre limba franceză. Se discută despre o altă limbă de mare circulaţie, limba spaniolă, sau altele, limba italiană. Întrebarea este: pe acestea nu le punctăm cumva, stimaţi colegi? Şi acesta este un criteriu, în acest caz, dacă ar fi vorba de calitate. Deci nu se pune problema...

Punctul 4 ar veni acum. Este în legătură cu acest aspect, şi anume art. 128 din Constituţie: "Procedura judiciară se desfăşoară în limba română."

Deci, care este concluzia? Indiferent de limba pe care o vorbesc părţile care sunt în discuţie...

Domnul Costache Mircea (din bancă):

Acasă!

Domnul Adrian Moisoiu:

... da, acasă, cum spune colegul meu din bancă. Dar, procedura judiciară se desfăşoară în limba oficială a statului, în limba română. Grefierul de şedinţă scrie procesul-verbal al şedinţei în limba română. Deci este automat necesar ca atât procurorul, cât şi judecătorul şi preşedintele de instanţă să cunoască şi să poată să îşi dicteze părerea sa în limba statului, în limba în care se desfăşoară acest proces.

Deci este mai mult decât clar şi acest aspect.

Pe de altă parte, punctul 5 aş spune. Dar dacă - aş întreba-o iarăşi, retoric, pe doamna secretar de stat - candidatul respectiv, şi este o posibilitate, locuieşte chiar în zonă. Deci dumneavoastră făceaţi referiri la faptul că acest candidat ar veni dintr-o zonă într-alta. Dar eu cunosc foarte multe cazuri de cetăţeni ai acestei ţări care locuiesc într-o anumită zonă, unde trăieşte o minoritate, au părinţii acolo, au averea acolo, au locuinţa acolo, dar nu cunosc limba minorităţii respective. Sau nici nu mai facem referire la faptul că poate să se ducă... S-a dus într-o excursie şi a văzut o anumită zonă, i-a plăcut modul cum trăiesc cetăţenii în zona respectivă şi-şi spune: acolo vreau să-mi mut reşedinţa, acolo vreau să trăiesc.

De cheltuieli a mai fost amintită aici o chestiune. Dar aceste cheltuieli de limbă, de examen de limbă, nu ar putea să fie?

Şi, în sfârşit, ultimul argument, şi anume cel care s-a amintit aici de minoritatea maghiară. N-am vrut să mă refer la minoritatea maghiară cu această iniţiativă legislativă, dar pun întrebarea: de ce să-l dezavantajez eu pe un cetăţean român de naţionalitate maghiară care doreşte să se stabilească la Giurgiu, în Bucureşti, poftim, îi place în Bucureşti - a venit în Bucureşti, a făcut facultatea de drept în Bucureşti, vrea să rămână în Bucureşti - şi, în felul acesta, eu îl dezavantajez în faţa colegului său român care, de fapt, a avut aceeaşi medie în concurs.

Mi se pare că proiectul de lege este deosebit de bine gândit şi spre ca dumneavoastră să votaţi pentru respingerea propunerii comisiei, respectiv în favoarea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Au luat sfârşit dezbaterile generale.

Vă reamintesc că raportul comisiei sesizate în fond este de respingere. Întrucât legea are caracter organic, votul se va exercita la momentul voturilor finale.

Ţinând seama că şedinţa a început astăzi, conform programului de lucru, la ora 10 fix, va fi 12,30 peste exact un sfert de oră.

Trecem la punctul 12 de la ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare. Lege cu caracter ordinar.

Proiectul a fost retrimis la comisie pentru întocmirea unui raport suplimentar şi vă reamintesc că ne aflăm la Capitolul II, Secţiunea a 5-a a articolului V, punctul 1, art. 286¹.

Există, depusă la preşedintele de şedinţă, o solicitare din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare de retrimitere la comisie a proiectului de lege şi, desigur, voi începe cu supunerea votului pe această propunere.

Deci rog doamnele şi domnii parlamentari să-şi ocupe locurile şi să asigure liniştea. Şi pe reprezentaţii grupului care a înaintat această propunere de retrimitere la comisie.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Cine este pentru? Vă rog să vă exprimaţi prezenţa şi votul.

Vă mulţumesc.

Propunerea de retrimitere la comisie a fost respinsă. (Conform afişajului, se înregistrează: prezenţi 205; 101 voturi contra, 92 voturi pentru, 5 abţineri.)

În aceste condiţii, vom reveni la dezbaterea proiectului. Vă reamintesc, ne aflăm în raportul comisiei la pagina 28, Capitolul II, Secţiunea a 5-a, art. V, pct. 1, art. 286¹. Există o propunere a comisiei care se regăseşte în raportul suplimentar

Dacă există propuneri sau observaţii?

Domnul Dragoş Petre Dumitriu (din bancă):

Procedură!

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc. Domnule deputat, vă rog.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Întrucât prin şedinţa Biroului permanent şi a COZ-ului s-a stabilit că la 12,30 se termină lucrările, vă rog să constataţi că votul a avut loc după această oră, deci vă rog frumos să anulaţi votul şi să întrerupeţi şedinţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Tot în şedinţa Comitetului ordinii de zi s-a stabilit şi că începem la ora 10. În aceste codiţii, întrucât dezbaterea a început înainte de ora pentru vot final, vom continua cu dezbaterea acestui proiect şi încheiem după acest proiect şi trecem la vot final, vă promit.

Vă promit că, până la ora 13,00, încheiem programul de activitate de astăzi.

Există propuneri sau observaţii la art. 286¹? Aşa cum a fost formulat de către comisie raportul suplimentar? Nu există propuneri şi observaţii, atunci este adoptat în această formulă.

Punctul 26 din raport. Dacă există observaţii sau propuneri?

Vă mulţumesc. Adoptat.

Punctul 27 din raport. Dacă există observaţii sau propuneri?

Mulţumesc. Adoptat.

Punctul 28 din raport. Observaţii, propuneri? Adoptat.

Punctul 29 din raport. Observaţii, propuneri? Adoptat.

Punctul 30 din raport. Observaţii, propuneri? Adoptat.

Am finalizat textul ordonanţei.

Supun aprobării dumneavoastră titlul legii de aprobare.

Dacă există observaţii, propuneri? Mulţumesc. S-a aprobat.

Articolul unic al ordonanţei. Dacă există observaţii, propuneri? Nu. S-a aprobat.

În aceste condiţii, voi supune votului proiectul de lege de aprobare a ordonanţei. Votăm acum, întrucât este lege ordinară.

Vă rog să vă exprimaţi votul electronic. Prezenţa şi votul, vă rog.

Vă mulţumesc. S-a sfârşit votarea. Cu 185 de voturi pentru, 22 de voturi împotrivă şi 10 abţineri s-a adoptat proiectul de lege. (Prezenţi: 219).

Mai avem un proiect de prorogare la pct. 13. Expiră termenul pe 31 martie. Sper să dureze foarte puţin. Cu îngăduinţa dumneavoastră vă propun să-l luăm şi pe acesta.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 167/2005 pentru suspendarea aplicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical.

Legea are caracter ordinar. Raportul Comisiei de sănătate este de adoptare.

Are cuvântul iniţiatorul.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

În numele Comisiei de sănătate.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, are cuvântul iniţiatorul.

Nu este prezent iniţiatorul.

Din partea comisiei?

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Comisia a analizat proiectul de lege care încearcă să facă o armonizare a activităţii de vânzare a spaţiilor în care se desfăşoară activitatea medicală, cabinetele medicale cu pachetul legislativ care a fost aprobat de Parlament.

Această lege este o lege cu caracter ordinar, a fost votată în unanimitate de comisie.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Este prezent în sală şi iniţiatorul. Din partea iniţiatorului, domnul ministru Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Raportul comisiei este corect, Ministerul Sănătăţii susţine retrimiterea raportului la comisie, întrucât avem în continuare nevoie de termen ca să putem să rezolvăm această problemă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare la dezbateri generale există intervenţii?

Ne aflăm în procedură de urgenţă. Rog comisia să fixeze un termen pentru dezbatere. Termen de dezbatere, din partea comisiei.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Iniţiatorul a propus retrimiterea la comisie. Dacă supuneţi la vot întâi retrimiterea la comisie, este o situaţie. Dacă nu, propun 3 minute.

Domnul Bogdan Olteanu:

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie. Înţeleg că a fost însuşită şi de Grupul liberal.

Votul, vă rog.

Vă mulţumesc.

Cu 120 de voturi pentru, 85 împotrivă, 3 admiteri, s-a admis propunerea de retrimitere la comisie.

Trecem la lista de voturi finale. Rog secretariatul. Rog, de asemenea, liderii de grupuri să invite parlamentarii în sală pentru sesiunea de vot final.

Avem un număr de cinci proiecte.

1. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 262/2000 privind procedurile de stabilire a nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante şi produse vegetale.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Vă mulţumesc.

Cu 208 voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi o abţinere s-a adoptat.

2. Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale. Legea are caracter organic.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Vă mulţumesc.

Cu 215 voturi pentru, 9 voturi împotrivă şi 4 abţineri, legea a fost adoptată.

3. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001. Legea are caracter organic.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Vă mulţumesc.

Cu 181 de voturi pentru, 33 împotrivă şi 10 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor. Legea are caracter organic. Propunerea comisiei este de respingere a propunerii legislative.

Pe procedură intervine domnul deputat Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Foarte scurt, domnule preşedinte. Voiam să fie foarte clar pentru toţi colegii: propunerea comisiei este de respingere, în măsura în care această propunere nu întruneşte numărul de 167 de voturi, practic, legea se consideră adoptată.

Mulţumesc.

Deoarece se împlineşte termenul de aprobare tacită.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule secretar, conform Regulamentului, în acele condiţii, preşedintele trimite legea spre reexaminare comisiei sau se trece într-o altă şedinţă de vot la votarea pe articole, luând în considerare toate amendamentele, şi sigur că vom respecta Regulamentul.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere a propunerii legislative, formulată de către comisie.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Sesiunea de vot a luat sfârşit. Au fost exprimate 128 de voturi pentru respingere, 97 împotrivă respingerii şi 3 abţineri. Nu s-a întrunit numărul de voturi necesar, ca atare, vom proceda conform Regulamentului, se va trece la dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară.

Domnul deputat Victor Ponta doreşte să-şi explice votul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am dreptul, în numele Grupului social democrat, să explicăm votul nostru, vot prin care nu a fost acceptată respingerea propunerii legislative, într-un mod foarte simplu.

Chiar dorim să scoatem Parchetul de sub autoritatea unui ministru politic şi pentru prima şi probabil ultima dată am votat în asentiment cu fosta preşedintă a organizaţiei APADOR-CH, doamna Monica Macovei, aşa cum domnia sa susţinea în 2003. Ministrul justiţiei nu are de ce să-l mai numească pe procurorul general.

Vă mulţumesc tuturor pentru vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc pentru explicaţie, domnule deputat.

La punctul 5 avem Propunerea legislativă pentru modificarea art. 30 şi art. 46 din Legea nr.303/2006 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Legea are caracter organic.

Propunerea comisiei este de respingere a propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. Votul pentru înseamnă respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc. Sesiunea de vot a luat sfârşit.

Au fost exprimate 128 de voturi pentru, 96 împotrivă şi o abţinere. Nu s-au întrunit cele 167 de voturi necesare pentru respingere.

Vom proceda conform Regulamentului, supunând la vot pe articole într-o şedinţă ulterioară, probabil în prima şedinţă, cea de joi.

Înainte de a închide şedinţa de astăzi, pentru punctul 13, dacă comisia este de acord cu un termen de o săptămână? Da, vă mulţumesc. Nu sunt obiecţii.

Închidem şedinţa Camerei Deputaţilor de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,50.