Parliamentary debates

Şedinţa începe la ora 9,30.

Lucrările sunt conduse de domnul deputat Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, de domnul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului, asistat de domnul senator Ilie Sârbu, secretar al Senatului şi domnul deputat Gheorghe Albu, secretar al Camerei Deputaţilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului şi vă informez că din totalul celor 468 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa 361. Sunt absenţi 107. Cvorumul legal de şedinţă este îndeplinit.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pe şedinţa comună de astăzi, în forma în care au fost distribuite tuturor deputaţilor şi senatorilor. Dat fiind că punctul 11 nu a fost încă soluţionat între liderii de grupuri, vă propunem ca acest punct să fie retras de pe ordinea de zi, urmând a fi introdus pe ordinea de zi a unei şedinţe ulterioare. Dacă există observaţii la ordinea de zi cu această propunere? Nu există observaţii sau comentarii.

Supun aprobării dumneavoastră ordinea de zi, cu eliminarea pct. 11. Cine este pentru? Da, vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri.

Cu unanimitate de voturi s-a aprobat ordinea de zi, cu scoaterea punctului 11.

La programul de lucru pe care vi l-am comunicat există observaţii, comentarii? Nu sunt observaţii, comentarii.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru. Cine este pentru? Da, vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri. Nu sunt. S-a aprobat în unanimitate.

La pct.1 al ordinii de zi avem modificarea componenţei nominale a Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, a preşedintelui României, alegerile autorităţilor administraţiei publice locale, finanţarea campaniilor electorale şi alegerea europarlamentarilor.

Grupurile parlamentare ale Alianţei D.A. PNL-PD au propus înlocuirea domnului senator Radu Berceanu cu domnul senator Cristian Cucuian, iar grupurile parlamentare ale PRM au propus înlocuirea doamnei deputat Florina Ruxandra Jipa cu domnul deputat Ion Mînzînă, în calitate de membri ai acestei comisii. Există obiecţii la aceste propuneri? Nu există obiecţii.

Supun votului dumneavoastră aceste două propuneri. Cine este pentru? Da, vă mulţumesc. Voturi împotrivă. Nu sunt. Abţineri. Nu sunt. S-a aprobat în unanimitate.

La pct. 2 şi 3 ale ordinii de zi avem Raportul asupra execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2003 şi Raportul asupra execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2004. Pentru operativitate, vă propun ca ambele rapoarte să fie prezentate simultan, după care să urmeze prezentarea rapoartelor comune ale comisiilor speciale pentru controlul execuţiei bugetului Curţii de Conturi, dezbateri asupra rapoartelor şi, apoi, separat, adoptarea proiectelor de hotărâre pentru aprobare. Sunt obiecţii? Nu.

Propunerea de procedură a fost adoptată.

Are cuvântul reprezentantul Curţii de Conturi pentru prezentarea rapoartelor asupra execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2003 şi asupra execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2004. Vă rog.

Domnul Anghel Iordan - preşedintele Secţiei de control financiar la Curtea de Conturi:

În cadrul sistemului financiar al statului, Curtea de Conturi a României, ca instituţie supremă de control financiar, ulterior extern, are ca principală atribuţie verificarea modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului, şi ale sectorului public, precum şi modul de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale. Curtea de Conturi are, potrivit legii, independenţă funcţională, organizatorică, operaţională şi financiară, şi este împuternicită, în conformitate cu prevederile constituţionale cu cele ale Declaraţiei de la Lima privind liniile directoare de control ale finanţelor publice şi cele ale Legii sale de organizare şi funcţionare să verifice toate autorităţile publice sau alte organisme care administrează, deţin sau folosesc fonduri aparţinând statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Obiectivul primordial al Curţii de Conturi este, în viziunea sa, acela de a furniza Parlamentului informaţii reale şi independente cu privire la respectarea legii în legătură cu resursele materiale şi băneşti ale statului şi dacă banii publici au fost primiţi şi utilizaţi, respectiv, cheltuiţi economic, eficient şi eficace. Toate aceste informaţii arătate în cuprinsul Raportului public al Curţii de Conturi stau la baza dezbaterilor în Parlament, în vederea aprobării legilor anuale de execuţie a bugetelor publice. Misiunea Curţii de Conturi este de a ajuta la promovarea responsabilităţii, a corectitudinii şi a celor mai bune practici în operaţiunile efectuate în legătură cu fondurile publice. În vederea îndeplinirii unor obligaţii ce revin României în procesul de integrare europeană, la recomandarea Uniunii Europene, în anul 2005, pe lângă Curtea de Conturi s-a constituit şi-şi desfăşoară activitatea Autoritatea de Audit pentru Fondurile Acordate României de Uniunea Europeană prin programele ISPA şi SAPARD, cât şi pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare. Au fost realizate, de asemenea, multe misiuni de audit financiar cu sprijinul experţilor străini, în cadrul Convenţiei de Tunning şi a proiectului DCID, iar în prezent, Curtea de Conturi a României participă la efectuarea unui audit comun pe tema: "Auditul facilităţilor fiscale", împreună cu instituţiile supreme de audit din Germania, Elveţia, Danemarca, Marea Britanie, Polonia, Slovacia, Cehia, Olanda, Ungaria şi Lituania.

Concluziile, măsurile dispuse sau recomandările formulate în urma acţiunilor de control sau audit realizate de Curtea de Conturi inserate în rapoarte pe domenii, după ce au fost discutate şi clarificate cu entităţile în cauză, au fost transmise Parlamentului, Preşedinţiei, Guvernului sau altor autorităţi centrale sau locale implicate, după caz, precum şi mass-media pe tot parcursul anului. Curtea de Conturi a României fiind preocupată de însuşirea şi implementarea celor mai moderne tehnici şi metode de audit, conforme şi cu standardele internaţionale şi cu cele mai bune practici în domeniu, a participat activ la activităţi desfăşurate în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Instituţiilor Supreme de Audit (INTOSAI) şi a Organizaţiei Europene a Instituţiilor Supreme de Audit Europene (EUROSAE).

În câteva cuvinte doresc să vă prezint câteva date legate de activitatea Curţii de Conturi şi care sunt reflectate în Raportul public deja elaborat şi transmis Parlamentului încă din decembrie 2005.

În partea de elaborare şi aprobare a Programului de control financiar şi audit al Curţii de Conturi pe anul 2005 s-a acordat o importanţă deosebită unor sectoare, domenii prioritare ale activităţii economico-sociale cu pondere la nivel macro-economic. De remarcat că din totalul celor 58 de acţiuni de control audit planificate şi, respectiv, realizate, 36 acţiuni au fost de control şi 22 acţiuni de audit, ceea ce înseamnă că în anul 2005 ponderea acţiunilor de audit, în totalul activităţii desfăşurate de Curtea de Conturi, a crescut în mod semnificativ reprezentând 37,9%.

Din totalul entităţilor aflate, potrivit legii, în competenţa de control audit a Curţii de Conturi, conform Programului de control financiar şi audit pe anul 2005, aprobat de plenul Curţii de Conturi, s-au prevăzut a fi verificate şi audiate 3.522 de entităţi, pentru exerciţiul bugetar pe anul 2004 asigurându-se realizarea integrală a acţiunilor programate. În structură, situaţia instituţiilor verificate auditar se prezintă astfel: 3082 instituţii finanţate din bugetele publice, 389 agenţi economici (regii autonome, companii, societăţi naţionale, filiale, societăţi comerciale şi bancare, alte persoane juridice), o instituţie publică finanţată ilegal din venituri proprii, 7 partide politice, 43 societăţi comerciale privatizate.

Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 94/ 1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea de Conturi este singura instituţie competentă să hotărască asupra descărcării de gestiune. În urma examinării rapoartelor de control asupra celor 2531 conturi de execuţie bugetară verificate privind anul 2004, completele consiliilor, potrivit legii, au dispus descărcarea de gestiune pentru 1471 ordonatori de credite, ceea ce în procente reprezintă 58,1% din totalul celor verificaţi. Descărcarea de gestiune a fost acordată ordonatorilor de credite, potrivit legii, în situaţia în care, în urma verificării bilanţurilor şi a conturilor de execuţie bugetară, nu s-au constatat fapte cauzatoare de prejudicii sau alte abateri cu caracter financiar-contabil. Descărcarea de gestiune s-a acordat şi în situaţia în care despăgubirile civile actualizate au fost recuperate sau eventualele abateri constatate au fost înlăturate până la data analizei actelor constatatoare de către completele constituite în baza prevederilor art. 31 din Legea nr. 94/1992 a Curţii de Conturi.

Nu a fost acordată descărcarea de gestiune unui număr de 1060 de ordonatori de credite, reprezentând 41,9 % din totalul celor verificaţi, întrucât conturile de execuţie supuse verificării nu întruneau condiţiile cerute de lege.

Avându-se în vedere volumul plăţilor efectuate reprezentând cei 2531 de ordonatori de credite verificaţi la care au fost efectuate plăţi în sumă totală de 532.948.899,3 milioane lei s-a acordat descărcare de gestiune numai unui număr de 1471 ordonatori de credite, 58,1% pentru un volum total al plăţilor efectuate de 205.157.263 milioane lei, adică 38,5%.

Principalele constatări rezultate din controalele efectuate de Curtea de Conturi.

1. Nestabilirea, neevidenţierea şi nevirarea sau neîncasarea în cuantumul şi l termenele prevăzute în lege a unor venituri bugetare, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri cuvenite bugetelor publice. În acest sens, au fost calculate venituri publice bugetare suplimentare, inclusiv, penalităţi şi majorări, dobânzi de întârziere aflate în sumă totală de 4.297.828 milioane lei. De precizat că toate cifrele din cuprinsul Raportului public sunt exprimate în lei vechi, întrucât aceasta se referă la anul bugetar 2004.

Ponderea totală a veniturilor suplimentare datorate bugetelor publice, potrivit bugetelor cuvenite fondurilor speciale în sumă de 3.015.176 milioane lei pentru care s-au calculat majorări per dobânzi şi penalităţi de întârziere de 10.521 milioane lei. Din suma totală de 4.297.828 milioane lei, în timpul controlului s-au recuperat 542.000 milioane lei. Verificările efectuate de Curtea de Conturi au înregistrat sumele din obligaţiile bugetare evidenţiate dar neachitate la scadenţă care se cifrează la 7.196.421 milioane lei.

O a doua constatare mare a Curţii de Conturi: încălcarea prevederilor legale la efectuarea cheltuielilor a condus la diminuarea nejustificată a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public şi/sau la prejudicierea patrimoniului public şi privat al statului, cu suma de 907.529 milioane lei pentru care s-au calculat dobânzi, foloase nerealizate de 52. 354 milioane lei din care în timpul controlului s-a recuperat operativ suma de 168.825 milioane lei.

O a treia: diminuarea nelegală a patrimoniului şi/sau a capitalului social înscris în bilanţurile contabile încheiate la 31 decembrie 2005 de către entităţile verificate de Curtea de Conturi, cu sumă totală de 71.807.335 milioane lei, urmare neevaluării sau evaluării incorecte a evenimentelor de activ şi pasiv, neînregistrări în patrimoniu şi în capitalul social a unor bunuri sau valori patrimoniale, inclusiv, a contravalorii terenurilor pentru care s-a dobândit dreptul de proprietate sau a celor cumpărate, constatare înregistrată din controlul efectuat atât la agenţii economici cât şi la... (Discuţii la microfonul central între domnul Anghel Iordan şi Mihai Tănăsescu, deputat)

Domnul Bogdan Olteanu:

Concluzionaţi, vă rog.

Domnul Anghel Iordan:

Concluzionez.

În concluzie, activitatea Curţii de Conturi pe 2005, care se reflectă în controalele efectuate pentru contul de execuţie bugetară pe 2004 este o activitate care şi-a îndeplinit toate atribuţiile produse prin planul de control şi s-a reuşit ca aceste constatări să fie valorificate prin completele Curţii de Conturi şi au fost înaintate spre valorificare, dacă au fost răspunderi civile la nivel de instanţe judecătoreşti sau dacă au fost infracţiuni la parchete.

În finalul Raportului public pe 2004 există şi un capitol foarte interesant cu nişte propuneri pe care Curtea le face vizavi de nişte acte normative care sunt în vigoare şi care prezintă unele clarificări şi unele, poate, abordări. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Înţeleg că aţi abordat şi alte chestiuni care se aflau pe ordinea de zi şi luăm act de faptul că le-aţi prezentat la punctele 7 şi 8. Pentru raportul comisiilor, vă rog, domnul preşedinte Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi.

Potrivit Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi s-a aprobat prin hotărârea Parlamentului, adoptată în Camera Deputaţilor şi Senat, în martie 2005, Hotărârea de constituire a unei comisii pentru controlul execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2003. Am să fac, deci, câteva referiri la pct. 2 de pe ordinea de zi, şi anume, Raportul asupra execuţiei bugetului Curţii de Conturi.

Comisia a fost condusă de domnul Eugen Nicolăescu şi de mine, în calitate de vicepreşedinte. Deci, raportul comisiei noastre se leagă la execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli şi aş vrea să punctez câteva elemente. În primul rând, prin Legea bugetului de stat din anul 2003, Curţii de Conturi i-a fost aprobat un volum total de credite bugetare în sumă de 577.505.196 mii lei. Prevederile bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat au fost modificate în cursul anului prin Ordonanţa nr. 87 şi prin Ordonanţa nr. 117/2003, prin Hotărârea Guvernului nr. 1372/2003. Urmare acestor acte normative, creditele bugetare aprobate Curţii de Conturi au fost în sumă totală de 588.957.875 mii lei. Din analiza datelor prezentate rezultă că în cursul anului 2003 bugetul Curţii de Conturi a fost modificat pe total prevederi bugetare, conform celor prezentate mai sus, aceasta fiind necesară pentru completarea unor sume de bani aferente activităţii Curţii de Conturi.

Referitor la respectarea normelor legale privind structura, forma, contul de execuţii al Curţii de Conturi pentru activitatea anului financiar 2003 s-a reţinut că aceasta a fost prezentat potrivit structurii prevăzute de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice locale. Totodată, organizarea şi conducerea evidenţei operative şi contabile s-a desfăşurat în conformitate cu legea.

Totodată, instituţia a efectuat inventarierea la termenul prevăzut de lege şi a valorificat rezultatele acestei operaţiuni.

Aş vrea să concluzionez, spunându-vă că din analiza execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli al Curţii de Conturi pe anul 2003 s-a constatat că aceasta s-a făcut, potrivit legii şi, de aceea, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, vă propunem spre aprobare proiectul de hotărâre care urmează să fie aprobat de către cele două Camere privind aprobarea execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2003. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, şi pe anul 2004.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Deci, aceasta a fost prezentarea raportului pentru 2003. La pct. următor de pe ordinea de zi este execuţia bugetului Curţii de Conturi pe anul 2004. Ea a fost aprobată prin Legea bugetului din 2004, Legea nr. 507/2004 şi au fost repartizate sume în valoare de 687.855.452 mii lei. De asemenea, în decursul anului 2004 au intervenit unele acte normative care au făcut suplimentarea acestor sume. Actele normative respective ducând creditele bugetare aprobate Curţii de Conturi la 914.433.802 mii lei. Analiza execuţiei bugetare ne arată, de asemenea, că au fost respectate legile, respectiv, Legea finanţelor publice nr. 500/2002, s-a organizat şi s-a condus evidenţa operativ şi contabilă, conform legislaţiei în vigoare, s-a efectuat inventarierea la termenul prevăzut de lege, s-au angajat şi s-au ordonat la plată toate cheltuielile care au fost avute în vedere prin bugetul de venituri şi cheltuieli şi, în general, comisia desemnată de către dumneavoastră poate să concluzioneze că această execuţie a bugetului Curţii de Conturi pe anul 2004 s-a încadrat cu respectarea dispoziţiilor legale, inclusiv, cu legea proprie de funcţionare a Curţii de Conturi - Legea nr. 94/1992. De aceea, doamnelor şi domnilor senatori deputaţi, vă propunem spre aprobate hotărârea privind aprobarea execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2004, care se găseşte în anexă. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri? Nu există intervenţii la dezbateri... Domnul deputat Săpunaru doreşte să intervină la dezbateri. Aveţi cuvântul.

Domnul Nini Săpunaru:

Ar fi fost, totuşi, indicat să vină la dezbatere, aşa a fost întotdeauna, preşedintele Curţii de Conturi sau un vicepreşedinte al Curţii de Conturi. Totuşi, este vorba de Camerele reunite. Ne-am adunat, astăzi, ca să decidem asupra raportului şi ar fi fost normal, zic eu, să vină preşedintele Curţii de Conturi sau un vicepreşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Dacă există alte intervenţii? Domnul deputat Mocanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnilor preşedinţi,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Nu am o intervenţie specifică în legătură cu execuţia bugetului Curţii de Conturi. Aş vrea să profit de ocazie că este, totuşi, cineva din conducerea Curţii de Conturi aici pentru a aduce la cunoştinţă unele aspecte pe care le consider că trebuie îndreptate în ceea ce priveşte activitatea controlorilor financiari ai Curţii de Conturi. Mult prea adesea întâlnim în procesele-verbale ale controlorilor financiari expresii de genul: "s-au încălcat prevederile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală", "vinovat de încălcarea legii se face primarul X sau Consiliul local Y"şi, în continuare, se face menţiunea că pentru fapta respectivă legea nu prevede sancţiuni. Este posibil ca Legea nr. 215/2001 sau altă lege să nu prevadă sancţiuni pentru faptele respectiv, însă, în ceea ce priveşte interesul Curţii de Conturi în a valorifica toate procesele-verbale, reamintesc distinsei conduceri a Curţii de Conturi că există şi alte legi. Mai avem şi Codul penal şi eu cred că este obligaţia Curţii de Conturi să trimită de îndată toate aceste procese-verbale pentru a fi investigate şi a vedea în ce măsură, încălcările de lege s-au făcut din neglijenţă, din neştiinţă sau chiar cu bună ştiinţă. Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Ghişe.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni,

În continuarea celor spuse de domnul deputat Mocanu doresc să aduc în atenţie un fenomen care are, să spun aşa, deja tradiţie şi care creează multe situaţii nefericite în mediul politic românesc. Este vorba de faptul că, în mod constant, în rapoartele inspectorilor Curţii de Conturi, într-un mod, după părerea mea, superficial, nu se face distincţie între responsabilităţile individuale ale diferitelor persoane care ocupă funcţii de autoritate executivă, respectiv, de funcţionar public cu funcţie de conducere. Mai concret: rapoartele Curţii de Conturi, în general, trec într-o listă de responsabilităţi un număr considerabil de persoane din cadrul unei instituţii ale autorităţii publice locale, că e vorba de Consiliu judeţean, că e vorba de primărie, fără a face distincţie între responsabilităţile, atribuţiile şi competenţele specifice fiecărei funcţii.

Care este efectul acestui fenomen şi al faptului că nu se face această diferenţiere? Efectul este că rapoartele Curţii de Conturi se mediatizează intens în presa scrisă, în mod special, şi lumea percepe ca responsabili, vinovaţi şi jefuitori şi slabi administratori pe toţi care sunt menţionaţi în anexă ca fiind responsabili. Numai că, există legi speciale care se referă la controlul financiar, responsabilităţi explicite pentru legalitate, regularitate şi încadrarea în bugetele aprobate de autorităţile deliberative, consilii judeţene sau consilii locale, există în mod explicitat responsabilităţi individuale pentru conducătorii compartimentelor financiare. De cele mai multe ori, conducătorii autorităţilor executive locale, preşedinţi de consilii judeţene, respectiv, primari, nu sunt persoane care să aibă competenţe specifice economice sau juridice, în unele cazuri. Şi atunci ce se petrece? Nu ştiu dacă din comandă politică sau nu, rapoartele Curţii de Conturi îi responsabilizează pe şefii autorităţilor, care de regulă sunt persoane politice, şi atunci se creează o culpabilizarea generală, fără a face, cum spuneam, distincţia între cei care sunt profesionişti şi responsabili prin lege pentru respectarea legalităţii şi regularităţii utilizării sumelor de la bugetul public de stat, sau judeţean, sau local, şi atunci această confuzie generală face să crească neîncrederea cetăţenilor în autorităţile publice.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat şi stimaţi colegi care mai interveniţi, suntem la execuţia bugetului Curţii de Conturi, nu la raportul de activitate. O să vă rog să vă referiţi la acest subiect.

Domnul Ioan Ghişe:

Deci, trebuie făcută, şi mă opresc, domnule preşedinte, îmi cer scuze, aveţi dreptate, din partea Curţii de Conturi trebuie dată, nu ştiu dacă pot să spun chiar aşa, dar cred că merge, o normă metodologică asupra modului cum aceste controale să se desfăşoare într-un mod competent, pentru că, altfel, nu facem decât să creăm o confuzie generală şi responsabilitatea revine aici inspectorilor Curţii de Conturi, pe care, din două-una, ori sunt incompetenţi în a executa controlul, ori fac aceste controale cu rea credinţă şi la comandă politică. Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Are cuvântul domnul senator Funar. Doresc să vă reamintesc tuturor că discutăm despre execuţia bugetului Curţii de Conturi şi nu despre raportul de activitate.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnilor preşedinţi.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Ţin să-i mulţumesc în mod deosebit preşedintelui Camerei Deputaţilor, care mi-a amintit punctul de pe ordinea de zi. Eu credeam că domnia-sa este mai bine informat decât mulţi din sală şi ştie că astăzi are loc execuţia Curţii de Conturi, pentru că, astăzi, în şedinţă de Guvern, prin ordonanţă de Guvern, va fi modificată Legea Curţii de Conturi. Deci, discutăm la timpul trecut despre execuţia bugetului Curţii de Conturi. Trist este faptul că, din nou, este sfidat Parlamentul României şi Guvernul execută astăzi Curtea de Conturi. Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai există alte intervenţii la dezbateri? Nu mai există alte intervenţii la dezbateri.

Trecem la cele două Hotărâri de aprobare a execuţiei bugetului Curţii de Conturi. Începem cu Hotărârea privind aprobarea execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2003. Titlul, obiecţii, observaţii. Nu sunt. Supun aprobării titlul. Voturi pentru? Da, mulţumesc. Voturi împotrivă. Nu sunt. Abţineri? Nu sunt.

Articolul unic. Observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Da, vă mulţumesc. Voturi împotrivă. Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. S-a adoptat în unanimitate.

Anexa. Observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Da, mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră Hotărârea în ansamblul său. Cine este pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere s-a adoptat Hotărârea privind aprobarea execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2003.

Trecem la punctul 3 de pe ordinea de zi, raportul asupra execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2004. Titlul Hotărârii, dacă sunt obiecţii sau comentarii? Nu sunt.

Supun la vot.

În unanimitate de voturi, s-a adoptat titlul Hotărârii.

Supun la vot articolul unic. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

În unanimitate de voturi, s-a adoptat articolul unic.

Supun la vot Anexa. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cu un vot împotrivă, s-a adoptat Anexa.

Supun votului dumneavoastră Hotărârea, în ansamblu, de aprobare a execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2004.

Cu 4 abţineri, s-a adoptat Hotărârea execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2004.

Trecem la punctul 4 de pe ordinea de zi. Raportul de activitate. Raportul de audit asupra execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli şi Raportul privind execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2004 ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

La punctul 5 de pe ordinea de zi. Raportul de activitate. Raportul privind execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli şi Raportul de audit asupra execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2005 ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Vă propunem ca prezentarea acestora şi dezbaterile să se desfăşoare împreună, urmând ca votul asupra rapoartelor să se exprime separat. Există obiecţii sau observaţii la această propunere de procedură? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Propunerea a fost aprobată.

Are cuvântul doamna Gabriela Anghelache, preşedinte al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, pentru o sintetică prezentare a rapoartelor.

Doamna Gabriela Anghelache - preşedinte al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare:

Mulţumesc, domnule preşedinte!

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, vă rog să-mi permiteţi ca, foarte succint, să prezint principalele repere ale activităţii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare în anii 2004 şi 2005. Cer permisiunea dumneavoastră de a face această prezentare, împreună, pentru cei doi ani şi nu în mod distinct, pentru că, în fond, activitatea şi problemele sunt aceleaşi. Anul 2004 a fost anul în care piaţa de capital a înregistrat cele mai favorabile rezultate, concretizate în principalii indicatori ai pieţei, dar şi în activitatea de reglementare şi supraveghere. Anul 2004 a fost anul în care a fost adoptată Legea pieţei de capital, Legea nr.297/2004 care implementează directivele Uniunii Europene în domeniu, iar finalizarea acestei legi şi faptul că ea a intrat în vigoare la 1 iulie 2004, a reprezentat un punct important în încheierea negocierilor pe Capitolul III, "Libera circulaţie a serviciilor". De asemenea, în ceea ce priveşte reglementarea activităţii pe piaţa de capital, intrarea în vigoare a acestei legi a generat elaborarea unui cadru normativ foarte amplu, prin care să se detalieze prevederile acquis-ului comunitar, fapt pentru care, tot în anul 2004 au fost elaborate 6 regulamente în aplicarea acestei legi, iar în anul 2005 aceste regulamente au fost revizuite după o anumită perioadă de timp de la intrarea lor în vigoare, având în vedere caracteristicile pieţei noastre. Totodată, în anul 2005, activitatea de reglementare a continuat cu elaborarea altor regulamente şi instrucţiuni care vizează aspecte foarte importante, cum ar fi: supravegherea, reglementarea conflictelor pe piaţă, activitatea de autorizare a noilor intermediari ş.a.m.d. Al doilea domeniu important este supravegherea pieţei, supraveghere care se realizează pe două paliere, şi anume: prin intermediul raportărilor şi prin intermediul supravegherii electronice în timp real. Activitatea de supraveghere constituie elementul primordial pentru conducerea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, mai ales pentru a preveni anumite fenomene negative care pot avea impact asupra celorlalte segmente ale pieţei financiare sau asupra economiei, în ansamblul ei. Prin alertele pe care sistemul electronic de supraveghere le furnizează, se pot adopta măsuri şi se pot declanşa investigaţii, controale, în baza cărora să se aplice sancţiuni şi, de asemenea, să se poată adopta o serie de alte reglementări care să îmbunătăţească în viitor activitatea. Controlul, investigarea reprezintă, de asemenea, un punct forte în activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare prin aceea că se încearcă depistarea oricăror fenomene care ar putea genera şi ar putea avea un impact nefavorabil şi, de asemenea, eliminarea, pe cât posibil, a unor fapte care sunt, undeva, la limita interpretării reglementărilor legale. Referitor la autorizarea entităţilor supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare s-a urmărit aplicarea tuturor cerinţelor prevăzute în noile reglementări, pentru ca autorizarea agenţilor persoane fizice şi a persoanelor juridice să fie în conformitate cu ceea ce se numeşte paşaport european, astfel încât aceştia să poată presta servicii de investiţii financiare şi în alte ţări, după momentul aderării. Un alt segment important al activităţii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare se referă la relaţiile internaţionale şi, în primul rând, la cele care decurg din cerinţele privind integrarea în Uniunea Europeană. Aici menţionez participarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare în cadrul grupurilor de lucru şi la nivelul Comisiei Europene, Divizia piaţă internă. De asemenea, de la 1 ianuarie 2005, suntem observatori la Comitetul Reglementatorilor de Valori Mobiliare din Uniunea Europeană. Acest comitet formulează recomandări Comisiei Europene, cu privire la modificarea directivelor sau la introducerea unor noi directive pe piaţa internă a Uniunii Europene. Referitor la implementarea unor noi directive şi modificarea celor existente, fac precizarea că lucrul acesta, la nivel european, se întâmplă deja, şi noi avem obligaţia ca până în luna ianuarie 2007, să identificăm posibilităţile de modificare a Legii pieţei de capital, pentru a introduce prevederile Directivei privind pieţele de instrumente financiare. Raportul pe anul 2005 are şi o a doua parte care este foarte cuprinzătoare şi care vizează rezultatele entităţilor din piaţa de capital, respectiv, Bursa de Valori Bucureşti, Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri-Sibiu, Bursa Electronică - Rasdaq, fondurile de investiţii, instituţiile de credit, care au calitate de depozitar şi, de asemenea, rezultatele obţinute în ceea ce priveşte activităţile operative pe piaţă, desfăşurate de către agenţii pentru servicii de investiţii financiare. Fac menţiunea că anul 2005 a fost anul în care rezultatele pe piaţa noastră au fost cele mai bune de la crearea pieţei până în prezent. Aceste rezultate s-au materializat şi sunt evidenţiate prin indicii bursieri care au avut, din anul 2002 până în prezent, un trend ascendent, permanent, cu maxime istorice în anul 2005. Volumul tranzacţiilor, valoarea capitalizării bursiere şi toţi ceilalţi indicatori au marcat stabilitatea şi evoluţia pieţei de capital în anul 2005. Sigur că în raport sunt prezentate şi obiectivele pentru anul 2006. Piaţa este o piaţă dinamică. Este, în acelaşi timp, o piaţă volatilă, o piaţă care poate să creeze disfuncţii, la un moment dat, care pot fi generate fie de riscul sistemic, fie de alte elemente de risc intern, fie chiar de riscurile care se produc pe piaţa internaţională. Pieţele de capital, este bine ştiut, că sunt într-o interdependenţă şi şocuri care se produc pe alte pieţe sunt resimţite şi pe piaţa noastră. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare are în vedere pentru acest an elemente importante, cum sunt: crearea acestui nou cadru instituţional prin înfiinţarea depozitarului central a pieţelor reglementate, a sistemelor alternative de tranzacţionare, lucru care trebuie să se întâmple până la data aderării.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna preşedinte, la concluzie, dacă se poate!

Doamna Gabriela Anghelache:

Nu am spus nimic despre buget.

Domnul Bogdan Olteanu:

Concluzionaţi, vă rog!

Doamna Gabriela Anghelache:

Da. Două cuvinte despre bugetul de venituri şi cheltuieli. În cei doi ani pe care i-am raportat, indicatorii de venituri s-au înregistrat cu excedent, iar la indicatorii de cheltuieli am înregistrat economii. Avem un excedent la nivelul anului 2005 pe care îl gestionăm foarte atent, deoarece avem un mare obiectiv, şi anume, acela de a rezolva definitiv problema sediului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Deci, prin folosirea acelui excedent şi a resurselor pe care le vom avea anul acesta, eventual pentru începerea construcţiei unui sediu al Autorităţii Pieţei de Capital. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

Din partea comisiilor, domnul preşedinte Mihai Tănăsescu.

Domnul Mihai Tănăsescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să încep cu raportul celor două comisii, vizavi de activitatea anului 2004, după care am să prezint şi pe cea a anului 2005. Comisiile permanente ale celor două Camere au analizat, comparativ cu anii precedenţi, progresele realizate în domeniul pieţei valorilor mobiliare. Acest raport cuprinde o analiză a Bursei de Valori Bucureşti, pe parcursul anului 2004 înregistrându-se plusuri faţă de anul precedent. De asemenea, creşterile substanţiale înregistrate de Bursa Electronică Rasdaq, despre activitatea Bursei Monetar-Financiare de Mărfuri-Sibiu, care a tranzacţionat în anul 2004 peste 64 de mii de contracte "futures", cu o valoare de aproximativ 807 miliarde lei vechi. Totodată, analiza raportului se referă şi la Casa Română de Compensaţie, la organismele de plasament colectiv şi la fondurile deschise de investiţii. Un punct distinct al raportului este legat de societăţile de investiţii financiare, de SIF-uri, care în anul 2004, acţiunile celor 5 societăţi de investiţii financiare au fost intens tranzacţionate pe bursa de valori şi au avut randamente mari, peste inflaţie, aproximativ 9,3%. Totodată, comisiile permanente ale celor două Camere apreciază că în raport s-au prezentat eforturile din anul 2004, ale Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare, în ceea ce priveşte reglementarea, fiind publicate mai multe acte normative în concordanţă cu acquis-urile comunitare, vizavi de acest segment de activitate. Totodată, în ceea ce priveşte activitatea de supraveghere, putem să menţionăm că ea este îmbunătăţită şi continuă acest trend de îmbunătăţire pentru perioada anului 2004, şi am să fac referire şi la anul 2005, având în vedere că piaţa creşte şi, sigur, elementele de creştere calitativă sunt vizibile. În ceea ce priveşte execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2004, aşa cum a prezentat şi doamna preşedinte Anghelache, vedem o creştere de venituri faţă de prevederile anuale, de 17% în plus, cu o încadrare în cheltuielile care au fost prevăzute, chiar cu o diminuare, vizavi de aceste prevederi. În concluzie, dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, putem să spunem că cele două comisii au constatat, în urma analizei raportului de activitate, dar şi a raportului anual de audit financiar şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli, că în anul 2004, activitatea CNVM-ului s-a desfăşurat conform legii. Dacă-mi permiteţi, am să trec rapid şi activitatea anului 2005. Ea se referă exact la aceleaşi componente. Aş vrea să fac doar câteva specificaţii legate de faptul că activitatea de reglementare a continuat şi în anul 2005. Fac o precizare vizavi de acest lucru, că eforturile legate de reglementare sunt foarte importante pentru ca piaţa de capital, într-adevăr, să fie aliniată din acest punct de vedere, la cerinţele Uniunii Europene. Comisiile permanente ale celor două Camere subliniază necesitatea colaborării, în continuare, cu operatorii pieţei de capital în ceea ce priveşte elaborarea normelor şi, sigur, în discuţiile avute, credem că întărirea dialogului între CNVM şi piaţa de capital, societăţile din piaţă este absolut necesar, în aşa fel încât regulamentele şi legislaţia secundară pe care această instituţie o elaborează să fie în concordanţă cu cerinţele pieţei de capital. Aş vrea să concluzionez că şi anul 2005 a adus un plus de calitate în ceea ce priveşte CNVM-ul. Există, cred eu, o disponibilitate din partea conducerii acestei instituţii, de îmbunătăţire a activităţii şi, cred eu, că în perioada următoare, această instituţie împreună cu jucătorii din piaţa de capital vor duce la o creştere calitativă a acestui segment foarte important de activitate. De aceea, vă propunem, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, aprobarea celor două rapoarte privind Comisia Naţională de Valori Mobiliare, pentru anul 2004 şi 2005. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc. La dezbateri generale s-a înscris doamna deputat Graţiela Iordache.

Doamna Graţiela Iordache:

Bună dimineaţa! Mulţumesc, domnilor preşedinţi!

Stimaţi colegi, am ţinut să iau cuvântul vizavi de raportul de activitate prezentat de Comisia Naţională de Valori Mobiliare, având în vedere că am fost singurul membru al comisiilor reunite din Cameră şi Senat, care a votat împotriva raportului de activitate al acestei instituţii pe anul 2004 şi anul 2005. Consider că este necesar, stimaţi colegi, să transformăm această, să spunem, activitate de aprobare a unor rapoarte de activitate, dintr-o simplă formalitate, într-un control parlamentar efectiv. Categoric au fost eforturi, eforturi constante din partea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi în anul 2004, şi în anul 2005. Din păcate, aceste eforturi au fost viciate, şi poate că unul dintre principalele motive pentru care există aceste vicii în funcţionarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare îl reprezintă modul de organizare a echipei de conducere a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Faptul că există o răspundere colectivă, şi nu răspunderi şi responsabilităţi individuale, determină şi lipsa de implicare a tuturor membrilor în activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Fac această referire pentru a se înţelege foarte clar că reproşurile pe care le aduc se referă la un colectiv de conducere, şi nu la o persoană. Votul meu împotriva activităţii desfăşurată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în anul 2004 şi în anul 2005 se bazează, în principal, pe lipsa de rezultate în ceea ce priveşte dezvoltarea pieţei de capital, pe supravegherea ineficientă a emitenţilor, pe faptul că activitatea de reglementare, deşi multă şi stufoasă, a fost deseori haotică, cu dese reveniri, cu revenire şi cu schimbarea schimbării. De ce? Pentru că, de fapt, a lipsit un dialog cu piaţa! Iar dacă a fost, acesta a fost doar un dialog mimat, fără ca opiniile pieţei şi reprezentanţilor pieţei să fie luate în considerare. Rezultatul, evoluţia negativă a pieţei de capital! Cel mai recent exemplu îl reprezintă delistarea sau dispunerea de măsuri a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare privind delistările de pe piaţa de capital. Rezultatul se vede acum, astăzi, în modul în care piaţa de capital evoluează. Un al patrulea motiv care stă la baza deciziei mele de a vota împotriva raportului de activitate îl reprezintă lipsa unei viziuni coerente asupra pieţei de capital şi a unei preocupări, într-adevăr, constante şi permanente pentru dezvoltarea acestei pieţe. Nu am întâlnit şi nu am observat diligenţe făcute pentru atragere de noi emitenţi în această piaţă, pentru diversificare de instrumente, pentru un efort colectiv al CNVM-ului, împreună cu ceilalţi reprezentanţi ai pieţei, în vederea construirii, cu adevărat, a unei pieţe puternice. Rezultatul îl vedem tot astăzi, în ceea ce se întâmplă în piaţa de capital. Aş mai avea reproşuri legate de profesionalismul angajaţilor CNVM-ului şi consider oportună şi necesară, de fapt necesar, un audit al acestui personal, un audit extern, nu o evaluare profesională făcută de către persoanele din interiorul instituţiei. Închei prin a spune, încă o dată, apreciez eforturile pe care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare le-a făcut pe parcursul a celor doi ani luaţi în discuţie de noi, astăzi, dar constat, cu regret, că rezultatele au fost slabe şi că se concretizează într-o dezvoltare haotică şi o involuţie a pieţei de capital. Având în vedere aceste aspecte, am votat şi voi continua să votez împotriva aprobării raportului de activitate a acestei instituţii pe anii 2004, 2005, pentru că eu consider că noi, Parlamentul României, trebuie să controlăm aceste instituţii, şi nu să transformăm această activitate într-o simplă formalitate. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat! Alte intervenţii? Nu mai sunt alte intervenţii. În acest caz, trecem la dezbaterea şi adoptarea celor două rapoarte.

Dacă la raportul comun al comisiilor asupra raportului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, pe anul 2004, există obiecţii, observaţii? Nu există.

Supun aprobării dumneavoastră acest raport.

Număraţi, vă rog frumos!

Cu 14 voturi împotrivă şi fără nici o abţinere, s-a aprobat raportul pe 2004.

În ce priveşte raportul pe anul 2005, raportul comun al comisiilor, bineînţeles! Dacă există obiecţii, observaţii? Nu există.

Supun aprobării dumneavoastră acest raport.

Vă rog să număraţi!

Cu 10 voturi împotrivă şi 2 abţineri, s-a aprobat raportul pe anul 2005.

Trecem la punctul 6 de pe ordinea de zi. Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind activitatea desfăşurată în anul 2005. Vă rog foarte mult, pentru prezentarea raportului. Domnul consilier Medar.

Domnul Sergiu Medar - şeful Comunităţii Naţionale de Informaţii:

Doamnelor şi domnilor,

Conform atributelor conferite de Constituţie, de la preluarea mandatului, preşedintele Consiliului a impus un sistem de lucru care să asigure analiza permanentă şi promptă a componentelor importante ale securităţii naţionale, în scopul adoptării de hotărâri cu măsuri obligatorii, ferme şi clare, pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile cu atribuţii în domeniile vizate. În anul 2005, Consiliul a acţionat în interesul asigurării securităţii naţionale, urmărind consolidarea instituţiilor statului de drept, afirmarea identităţii naţionale şi a prezenţei active a României pe arena internaţională, ca factor de stabilitate, de garantare a drepturilor şi libertăţilor democratice fundamentale, asigurarea bunăstării, siguranţei şi protecţia cetăţenilor. Coordonarea unitară a activităţilor referitoare la securitatea naţională a vizat valorificarea poziţiei noastre geostrategice, dezvoltarea infrastructurii teritoriale, optimizarea capacităţii de reacţie, în conformitate cu cerinţele NATO, continuarea reformei instituţionale, participarea la acţiunile de cooperare internaţională pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate transfrontaliere. De la începutul anului, Consiliul a acţionat pentru asigurarea funcţionării instituţiilor sistemului naţional de securitate, pe principii de legalitate, profesionalism, eficienţă şi neimplicare politică. În anul 2005, la baza hotărârilor adoptate, ministerele şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale au eficientizat acţiunile şi măsurile de reformă instituţională şi funcţională a structurilor, aducându-şi, pe această cale, contribuţia la integrarea deplină în structurile Alianţei Nord Atlantice şi la îndeplinirea obiectivelor ce revin ţării noastre pentru integrarea în Uniunea Europeană. Modernizarea serviciilor de informaţii şi creşterea eficienţei acţiunilor desfăşurate de acestea pentru prevenirea şi avertizarea oportună asupra riscurilor şi ameninţărilor la adresa intereselor naţionale ale României a reprezentat o componentă esenţială a activităţii Consiliului. Hotărârile adoptate şi analizele efectuate în cadrul Consiliului au vizat, în special, domenii foarte sensibile, precum: lupta împotriva terorismului, proliferarea armelor de distrugere în masă, riscurile transnaţionale şi monitorizarea zonelor în care există conflicte îngheţate, precum şi protecţia informativă, contra-informativă şi de securitate a prezenţei naţionale în diverse regiuni ale globului, inclusiv în operaţii aliate sau de coaliţie. Au fost aprobate reconfigurarea structurală, conceptuală şi operaţională a serviciilor de informaţii şi unele modificări ale regulamentelor de organizare şi funcţionare a acestora. În cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării s-a hotărât instituirea Comunităţii Naţionale de Informaţii, care reprezintă o oportunitate a procesului de dezvoltare a activităţii de informaţii la nivel naţional, determinată de evoluţia mediului de securitate. Consiliul a avizat declasificarea arhivelor "Dunărea", a stabilit ca 2/3 din arhiva Serviciului Român de Informaţii să fie pusă la dispoziţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a decis ca ministerele şi instituţiile care deţin în arhive documente referitoare la activitatea CAER şi ale Tratatului de la Varşovia, să le predea la Arhivele Naţionale. Lupta împotriva corupţiei şi a altor forme de criminalitate organizată a constituit tema centrală a primei şedinţe a Consiliului, din anul 2005. Dinamica şi complexitatea deosebite a faptelor de corupţie au impus o acţiune concertată a tuturor autorităţilor publice, cu atribuţiuni în prevenirea, contracararea şi combaterea activităţilor de această natură. Membrii Consiliului au evaluat riscurile şi implicaţiile acestor fenomene asupra obiectivelor de securitate naţională şi a susţinerii procesului de integrare, la standardele şi cerinţele de aderare la Uniunea Europeană, şi au identificat măsurile care să ofere posibilitatea susţinerii şi asigurării eficiente a procesului de acţiune în lupta cu cei corupţi, cerând instituţiilor abilitate să le pună în practică. Privind îmbunătăţirea cadrului legislativ, referitor la securitatea naţională, Consiliul a adoptat hotărâri pentru avizarea, promovarea şi aprobarea proiectelor unor documente doctrinare şi acte normative, înaintate de structurile din compunerea sistemului naţional de apărare. O preocupare constantă a Consiliului a constituit-o pregătirea economiei şi rezervei pentru apărare, în acord cu prevederile legale şi programele adoptate în acest domeniu. În acest context, membrii Consiliului au aprobat proiectul planului de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare, în perioada 2005-2008, şi propunerile ministrului economiei şi comerţului privind îmbunătăţirea cadrului legislativ pentru aplicarea strategiei de privatizare a Companiei Naţionale "Romarm" şi dezvoltarea Centrului regional pentru mentenanţă şi modernizare a avioanelor de tip C130 Hercules. De asemenea, Consiliul a analizat şi avizat proiectele de buget ale instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale pentru anul 2006, în vederea asigurării resurselor şi infrastructurii necesare securităţii naţionale. Consolidarea profilului distinct al României în cadrul Alianţei Nord-Atlantice a constituit una din priorităţile activităţii Consiliului în perioada analizată. Consiliul a avut în vedere faptul că NATO parcurge un proces de adaptare structurală şi operaţională, care vizează îmbunătăţirea capacităţilor Alianţei pentru a răspunde adecvat noilor ameninţări la adresa securităţii naţionale. Membrii Consiliului au aprobat participarea României cu structuri militare la optimizarea forţei de răspuns a NATO, identificând, totodată, resursele financiare, prin care s-a cerut Parlamentului aprobarea participării lor în aceste misiuni.

S-a cerut M.Ap.N. ca planurile în domeniul apărării să fie orientate spre formarea unor forţe flexibile, uşor dislocabile, dotate corespunzător, interoperabile, agreate de NATO, care să poată participa atât la apărarea colectivă, cât şi la operaţiile multinaţionale.

Hotărârile adoptate de consiliu în privinţa obiectivelor politico-militare în plan internaţional şi orientările de bază în domeniul relaţiilor privind securitatea naţională au contribuit la intensificarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivului strategic de aderare a României la Uniunea Europeană.

Cu privire la întărirea securităţii în zona Mării Negre, România are un interes strategic, fundamental, ca regiunea extinsă a Mării Negre să fie stabilă, democratică şi cât mai strâns conectată la structurile europene şi euro-atlantice.

Consiliul a acordat o importanţă deosebită relansării eforturilor pentru soluţionarea crizelor în Balcanii de Vest.

În condiţiile în care protecţia informaţiilor naţionale şi NATO clasificate reprezintă parte integrantă a angajamentelor asumate de România în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, Consiliul a fost informat permanent despre modul de aplicare a atribuţiilor specifice de către ministerele şi instituţiile cu responsabilităţi în acest domeniu şi a apreciat că sistemul actual şi standardele aferente acestui domeniu asigură implementarea eficientă a măsurilor necesare realizării protecţiei informaţiilor clasificate şi răspunde exigenţelor euro-atlantice, realităţii şi intereselor societăţii româneşti.

Membrii CSAT consideră că în anul 2006, activitatea instituţiilor statului cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale trebuie să fie orientată pentru asigurarea condiţiilor necesare integrării în Uniunea Europeană, ca opţiune prioritară, şi, totodată, condiţie esenţială pentru afirmarea şi promovarea intereselor naţionale, la nivel regional şi global.

În acest context, pe agenda de lucru a CSAT au fost preconizate activităţi cu privire la direcţiile de acţiune pentru participarea activă a instituţiilor la înfăptuirea securităţii, prin promovarea democraţiei, lupta împotriva terorismului internaţional şi combaterea proliferării armelor de distrugere în masă.

În programul de apărare al CSAT pentru anul 2006 sunt prevăzute măsuri şi acţiuni pentru transformarea profundă a tuturor instituţiilor de securitate în concordanţă cu principiile democratice, asigurarea coerenţei acţiunilor necesare pentru aplicarea unitară a strategiei de securitate naţională.

În cadrul discutării raportului în Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Senatului şi Camerei Deputaţilor au fost făcute unele observaţii referitor la care aş dori să precizez următoarele:

Observaţia Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Senatului, referitoare la pag.5 alin.3 din Raport unde se prezintă declasificarea arhivelor DUNĂREA şi cele ale SRI, precizez că, în conţinutul hotărârii, se stabileşte ca predarea-primirea documentelor să se facă în conformitate cu normele şi metodologia de lucru privind activitatea arhivistică, iar desecretizarea acestora să se facă de către instituţiile implicate, în condiţiile legii.

Tot la pag.5 pct.3 al Raportului - Lupta împotriva corupţiei şi alte forme de criminalitate organizată - observaţia care a fost făcută de membrii Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor - dacă fenomenul corupţiei s-a agravat în anul 2005. Precizez că analiza fenomenului corupţiei s-a făcut la începutul anului 2005, luna februarie, aceasta fiind o disfuncţie majoră a activităţii instituţiilor statului până la data analizării în cadrul CSAT.

Ansamblul de măsuri întreprinse de instituţiile abilitate ale statului şi modificarea cadrului legislativ au contribuit la diminuarea acestui fenomen în anul 2005, analiza fiind făcută în anul viitor.

O altă observaţie a fost cea de la pag.7 art.4 referitor la suspendarea serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat - dacă acest proces este valabil numai pentru armată sau are un caracter general.

Menţionez că legea, deja adoptată, este aplicabilă tuturor instituţiilor sistemului naţional de apărare.

Ultima observaţie, referitoare la analiza Raportului - Hotărâri adoptate de CSAT, titlu care creează impresia că nu ar fi fost prezentate toate Hotărârile CSAT - precizez că în acest document sunt prezentate toate cele 186 de Hotărâri adoptate în anul 2005.

Ne-am însuşit observaţiile şi punctele de vedere prezentate în cadrul comisiilor. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule consilier prezidenţial.

Pentru raportul comun al Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul preşedinte Stănişoară. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Stănişoară:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport comun privind activitatea desfăşurată de CSAT în anul 2005.

Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au analizat raportul CSAT privind activitatea desfăşurată în anul 2005 şi au reţinut, în sinteză, principalele aspecte şi concluzii.

Potrivit prevederilor constituţionale şi, în conformitate cu atribuţiile stabilite prin lege, CSAT a acţionat pentru asigurarea securităţii naţionale, consolidarea instituţiilor statului, afirmarea identităţii naţionale, intensificarea eforturilor de consolidare a relaţiei trans-atlantice, a politicii europene de securitate şi apărare, a relaţiilor de bună vecinătate şi a cooperării regionale, a iniţiat, de asemenea, măsuri adecvate pentru reducerea vulnerabilităţilor interne referitoare la dificultăţile de natură economică, financiară, socială, eficientizarea cooperării dintre instituţiile angajate în lupta împotriva corupţiei, fraudei şi spălării banilor, precum şi înlăturarea sau diminuarea efectelor unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice sau complexe şi de degradare a mediului înconjurător.

Nu a fost finalizat, la termenul stabilit, Proiectul Strategiei de Securitate Naţională a României, deoarece, în primul rând, a fost necesară analizarea întregului cadru legislativ actual referitor la domeniul securităţii naţionale, iar pentru adaptarea acestuia, potrivit poziţiei României de membru al Alianţei Nord-Atlantice şi de viitor membru al Uniunii Europene, a fost constituit un grup de lucru în cadrul Departamentului Securităţii Naţionale.

În anul 2005, activităţile desfăşurate de CSAT au fost deja prezentate de către domnul Sergiu Medar, aşa că vă voi ruga să-mi permiteţi să nu le mai citesc pentru că ar lua destul de mult timp.

Pentru anul 2006, CSAT a prevăzut în programul său de activitate o serie de măsuri în scopul asigurării direcţiilor de acţiune pentru participarea activă a instituţiilor statului la înfăptuirea securităţii, prin promovarea democraţiei, lupta împotriva terorismului internaţional, abordarea cuprinzătoare şi adecvată a problematicii securităţii interne, buna guvernare şi capacitatea de gestionare eficientă a crizelor, precum şi modernizarea şi protecţia infrastructurii strategice.

Analiza conţinutului unor aspecte ale activităţii CSAT a impus o serie de observaţii şi recomandări, după cum urmează:

Evidenţierea fenomenului corupţiei în structura strategiei de securitate naţională ca factor de risc şi obiectiv de securitate, precum şi ansamblul de măsuri vizând eradicarea acestuia, nu pot fi interpretate drept competenţe ale CSAT în gestionarea justiţiei, în general, şi a procedurii penale în special.

Avizarea declasificării unor documente de arhivă, indiferent de depozitarul acestora, nu poate substitui lipsa unor prevederi legale vizând procedurile de declasificare, în acest sens impunându-se completarea cadrului legal în domeniu.

Având în vedere competenţele specifice şi atribuţiile care-i revin, CSAT va asigura informarea comisiilor privind activitatea comunităţii naţionale de informaţii, precum şi sinteza analizei informaţiilor la nivel strategic.

În urma analizei, comisiile au avizat favorabil raportul CSAT privind activitatea desfăşurată în anul 2005 şi au hotărât să-l supună spre examinare şi aprobare plenului Parlamentului, în conformitate cu prevederile art.65 alin.2 lit.g din Constituţia României, republicată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Intervenţii? Domnul deputat Săniuţă. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor invitaţi,

Doamnelor şi domnilor,

În conformitate cu prevederile art.65 lit.f din Constituţia României, astăzi Senatul şi Camera Deputaţilor, reunite în şedinţa comună, examinează raportul CSAT privind activitatea desfăşurată în anul 2005.

Baza legală a întocmirii acestui raport de activitate o constituie prevederile art.2 din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea CSAT, potrivit căruia, citez:

"Anual, nu mai târziu de primul trimestru al anului următor, CSAT prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului, raportul asupra activităţii desfăşurate."

Încă de la început, ne dăm seama că anul 2005 a fost unul cu adevărat special, întrucât raportul asupra activităţii desfăşurată de această autoritate administrativă autonomă, investită, conform Constituţiei, cu organizarea şi funcţionarea unitară a activităţilor ce privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională, a fost înaintat preşedintelui Camerei Deputaţilor abia în data de 20 aprilie 2006.

În aceste condiţii, nu putem să nu ne întrebăm dacă prevederile art.1 pct.5 din Constituţia României potrivit căruia "în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" mai are vreo semnificaţie.

Ca să nu mai amintesc de art.16 pct.2 din legea fundamentală care stipulează clar că "nimeni nu este în România mai presus de lege".

Conţinutul raportului prezentat este unul tehnic, sintetic, care reliefează în mod obiectiv activitatea desfăşurată de CSAT în 2005, împlinirile şi liniile de acţiune. Şi aici aş aminti: soluţionarea corectă a crizei ostaticilor, dar şi neîmplinirile înregistrate, cum ar fi: nefinalizarea şi promovarea strategiei de securitate naţională a României.

Este momentul şi locul să solicităm specialiştilor în domeniu punerea de acord a prevederilor constituţionale, respectiv art.65 lit.f, potrivit căreia "Camera Deputaţilor şi Senatul, reunite în şedinţă comună, trebuie să aprobe strategia naţională de apărare a ţării" şi nu strategia de securitate naţională a României sau strategia militară a României, cum prevede în acest moment Legea nr.415/2002.

Conform atributelor conferite de Constituţia României şi legile în vigoare, în anul 2005 - ne informează semnatarul raportului - "consiliul a acţionat în interesul asigurării securităţii naţionale, urmărind consolidarea instituţiilor statului de drept, afirmarea identităţii naţionale şi a prezenţei active a României pe arena internaţională, ca factor de stabilitate, de garantare a drepturilor şi libertăţilor democratice fundamentale, asigurarea bunăstării, siguranţei şi protecţiei cetăţenilor".

În mod cert, această formulare a raportului nu ţine cont de atribuţiile CSAT cuprinse la art.4 Capit.II din Legea nr.415/2002.

Tot la pag.1, de data aceasta la alin.4, raportorul ne informează că: "Statutul de membru NATO şi cel de viitor membru al Uniunii Europene, a oferit României condiţii optime de dezvoltare economico-socială."

Coroborând cele două afirmaţii nu putem să nu ne întrebăm dacă CSAT a analizat cu obiectivitate reducerea ratei de creştere a PIB de la 8,4% în 2004 la 4,1% în 2005, atâta timp cât, repet, "a acţionat pentru asigurarea bunăstării cetăţenilor", în condiţiile în care România "a avut - citez, din nou - condiţii optime de dezvoltare economico-socială".

Realitatea, doamnelor şi domnilor, este, din păcate, cu totul alta.

Tot la pag.1 alin.5, de data aceasta, suntem informaţi că CSAT "a coordonat eforturile pentru realizarea consensului naţional cu privire la interesele de securitate ale României, aprofundarea reformei în justiţie, consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legii, prevenirea şi combaterea corupţiei".

Oricât am căutat reforma în justiţie pe lista de hotărâri ale CSAT-ului, nu am găsit-o. Este drept că nu am găsit nici măcar avizarea acestei reforme. Probabil că este unul din documentele secrete, nepersonalizate sau - cine ştie? - ce se taie nu se fluieră.

Cât despre consensul naţional asupra intereselor de securitate ale României nu am găsit nici o prevedere în Legea nr.415/2002.

Am găsit însă extrem de multe articole de presă privind acest subiect.

În ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, se menţionează la pag.5 pct.3 ultimul alineat:

"Fenomenul corupţiei s-a agravat datorită lipsei de reacţie eficientă a autorităţilor cu atribuţii în combaterea acesteia şi a fost receptat în opinia publică românească drept o disfuncţie majoră în activitatea instituţiilor statului."

Această afirmaţie nu face decât să fie un corolar la conţinutul raportului de monitorizare din 16 mai 2006 al Comisiei Europene care impune continuarea luptei împotriva fraudei şi corupţiei şi aceasta dintr-un unic motiv: pentru că frauda şi corupţia continuă să existe.

În rest, conţinutul raportului este unul absolut normal, din care putem reţine:

• stabilirea persoanelor care au drept de a ordona sau de a aproba executarea focului de avertisment în spaţiul aerian;
• aprobarea cifrei recruţilor;
• predarea dosarelor Securităţii la CNSAS;
• suplimentarea efectivelor SIE;
• declasificarea arhivelor Dunărea;
• numiri şi eliberări din funcţii sau aprobarea negocierii de acorduri militare şi tehnico-militare cu Marocul, Algeria şi Egiptul;
• avansări la gradul de general.

Şi pentru că acest raport de activitate al CSAT este ultimul înaintea aderării României la Uniunea Europeană, daţi-mi voie, domnilor preşedinţi, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, doamnelor şi domnilor invitaţi, să închei cu un citat din alocuţiunea lui Ion I.C. Brătianu, ţinută în şedinţa Adunării Deputaţilor din 20 iunie 1922.

"Mai mult ca oricând, astăzi, pentru noi, ca să fim buni europeni trebuie să fim buni români. Din puterile pe care vom şti să le dezvoltăm, din ordinea şi munca pe care vom şti să o asigurăm acestei ţări, vom constitui, desigur, factorul cel mai rodnic cu care România poate să contribuie la restaurarea Europei". Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Tiberiu Toró.

Domnul Tiberiu Toró:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onoraţi membri ai Guvernului,

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi,

Apreciind caracterul sintetic şi tehnic al raportului prezentat de domnul general al CSAT, ca autoritate administrativă autonomă, investită cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea şi siguranţa naţională a ţării, aş dori, pe scurt, să mă refer la două aspecte ale activităţii acestei autorităţi cu caracter critic. Şi anume, aş dori să mă refer la o problemă care nu face obiectul acestui raport, deşi ar trebui să-l facă.

Şi, a doua problemă este în raport şi aş dori să aduc critica de rigoare.

Nu figurează în cadrul acestui raport, deşi ar trebui să facă parte din bilanţul încheiat, prezentarea acelor activităţi ale CSAT care privesc aprobarea şi avizarea strategiei naţionale de apărare cu altă terminologie folosită pe vechea legislatură "strategia naţională de securitate". De unde se trage această confuzie în terminologie, confuzie care, până la urmă, nu a fost rezolvată de acest organism, CSAT?

Probabil cunoaşteţi şi dumneavoastră că în Legea nr.415/2002, care se referă la organizarea şi structura CSAT, lege care a înlocuit vechea Lege nr.39/1990, într-un articol se stipulează:

"Acest consiliu analizează şi propune, potrivit legii, promovarea strategiei de securitate naţională."

Această lege este în vigoare, deci, pe undeva, este îndreptăţit să folosim această terminologie. Totodată, în 2003, după un an de la adoptarea acestei legi de către Parlamentul României, s-a modificat Constituţia României şi acolo se vorbeşte despre "aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării", nu se vorbeşte despre "strategia de securitate naţională".

Ba chiar mai mult, în Legea nr.473/2004, care se referă la planificarea apărării, se defineşte această strategie naţională de apărare şi se identifică cele 4 componente:

• Definirea intereselor şi obiectivelor de securitate naţională;
• Evaluarea mediului intern şi internaţional;
• Evaluarea riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor;
• Direcţiile de acţiune ale organismelor şi instituţiilor specializate ale statului.

Deci este vorba tocmai de vechiul document pe care l-am numit "strategia de securitate naţională".

Cred că CSAT-ul, în primul rând, în anul 2005, ar fi trebuit să se ocupe cu această problemă, deoarece acesta, după schimbările de ciclu electoral, în 6 luni, ar fi trebuit să depună raportul respectiv şi totodată să rezolve această neconcordanţă legislativă care este nu numai de terminologie, ci şi de fond.

Probabil în raportul pe anul 2006 - şi din acest motiv expun aceste lucruri acum - s-ar putea să se rezolve această problemă ca să putem bifa un punct pozitiv în activitatea CSAT-ului.

A doua problemă la care aş dori să mă refer foarte pe scurt. Este vorba de înfiinţarea Comunităţii Naţionale de Informaţii.

Prin Hotărârea CSAT din noiembrie 2005, se cunoaşte că acest concept, respectiv ideea, are un istoric mai îndelungat, în 1997, respectiv în 2001, au fost iniţiative legislative pentru înfiinţarea unei asemenea Comunităţi de Informaţii şi există motive suficiente pentru a înfiinţa această Comunitate de Informaţii.

În primul rând, după 11 septembrie 2001 au apărut noi ameninţări la adresa securităţii naţionale, o schimbare în arhitectura internaţională de securitate. Respectiv, în 2005-2006 a devenit o realitate integrarea noastră în structurile - şi din acest punct de vedere - de securitate euro-atlantice.

Deci este binevenită, pe undeva, înfiinţarea unei asemenea Comunităţi Naţionale de Informaţii. Totuşi, cred că o decizie de o asemenea importanţă nu trebuie luată printr-o hotărâre a acestei autorităţi autonome, ci trebuie făcută prin lege.

Eu cred că s-a ocolit autoritatea supremă legiuitoare a ţării prin înfiinţarea acestei Comunităţi de Informaţii doar prin hotărâre al CSAT.

Totodată, trebuie să subliniem şi cu această ocazie necesitatea controlului parlamentar care, actualmente, nu este rezolvat.

Cu aceste două aspecte critice, cred că trebuie să apreciem în mod pozitiv activitatea CSAT. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Alte intervenţii? Doamna senator Norica Nicolai.

Doamna Norica Nicolai:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Vreau să-i mulţumesc unuia dintre antevorbitorii mei care a pus această dezbatere cu privire la CSAT sub semnul unui discurs celebru al lui Brătianu. Un discurs pe care ni l-a adus astăzi în memorie, cu câteva luni înaintea aderării României la Uniunea Europeană.

Aşa este, stimate coleg. Dacă vrem să fim buni europeni, trebuie să fim buni români, dar va trebui să înţelegem şi să învăţăm ce înseamnă să fim buni români. Respectul faţă de instituţiile fundamentale ale statului este o condiţie primordială, dar în egală măsură, respectul faţă de procedurile care guvernează funcţionarea acestor instituţii este o obligaţie şi un tip de conduită european.

Suntem sesizaţi astăzi - cu nerespectarea termenului prevăzut de lege - cu o dezbatere cu privire la funcţionarea CSAT. Ceea ce voi spune astăzi va fi făcut prin unghiul a două priviri: una care ţine de suportul constituţional - obligatoriu pentru oricine este astăzi prezent în viaţa publică într-una din structurile statului - şi, dintr-un al doilea punct de vedere care vizează suportul legislativ.

Nu avem ce reproşa, din punct de vedere tehnic acestei instituţii. Această instituţie are o serie de prevederi şi atribuţii prevăzute în Legea nr.415/2002, pe care şi le-a îndeplinit corect, şi raportul relevă această chestiune.

Avem ce reproşa acestei instituţii pentru că nu a prezentat plenului Parlamentului o viziune cu privire la apărarea naţională. Aşteptam o viziune, aşteptam o doctrină, aşteptam un concept, aşteptam o poziţie aproape de viziunea noastră europeană cu privire la securitatea naţională.

Din păcate, nici în acest moment nu o avem.

Cred că acest an ne va obliga ca până la 1 ianuarie 2007 să prezentăm Parlamentului României viziunea noastră europeană cu privire la strategia de apărare, securitate naţională.

Aceasta este o primă critică pe care o fac raportului.

Am analizat cu foarte mare atenţie comportamentul instituţional şi fără îndoială aici este locul integrator al politicilor de securitate. Credem însă, că acest raport trebuia să evidenţieze, în mod amănunţit, riscurile asimetrice la adresa securităţi naţionale a României, dar corupţia, ca risc asimetric la adresa securităţii naţionale îşi găseşte locul, ca tip de atitudine, nu ca demers de conceptualizare vizavi de reforma justiţiei.

De asemenea, am înţeles clar că România în acest moment, are nevoie de o reformă în tot sistemul de securitate naţională: în apărare, unde a început această reformă, de o reformă a serviciilor de informaţie, şi acolo va trebui să discutăm care sunt cupolele integratoare care vor duce la eficientizarea activităţii acestor servicii de informaţii, absolut necesare, dar sustenabile din banul public, în ce măsură vom reuşi să exercităm un control democratic asupra acestor structuri de securitate, pentru ca să părăsim odată acea mentalitate pe care o dobândim din istoria noastră comunistă conform căreia sentimentul nostru, al tuturor, este că aceste servicii de informaţii sunt cele care ne controlează comportamentul şi atitudinea. Acest lucru, acest mental colectiv trebuie depăşit printr-o viziune de reformă, foarte clară, obiectivă şi transparentă. Trebuie, de asemenea, să procedăm la revizuirea unui întreg pachet legislativ.

Sper ca dezbaterile pe raportul care va fi anul viitor să nu-mi prilejuiască ocazia de a mai spune aceste lucruri.

Sper ca 1 ianuarie 2007 să aibă în România un suport legislativ coerent, semnificativ în materie de securitate.

Este adevărat că nu avem o viziune europeană comună în materie de securitate, dar tot atât de adevărat este că Uniunea Europeană face un demers semnificativ pentru a conceptualiza un concept european strategic şi în materie de securitate.

Dacă vrem să fim o ţară europeană, trebuie să ne aliniem acestui demers, iar chestiunile de securitate naţională să nu fie amplasate într-un plan secund problematicii interne, pentru că securitatea naţională nu poate constitui doar o cupolă pentru anumite interese, ea trebuie să constituie o preocupare pentru noi toţi, mai ales pentru cei care, vremelnic, avem onoarea de a fi prezenţi în Parlamentul României. Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna senator. Mai sunt alte intervenţii la dezbateri? Nu mai sunt.

Conform procedurii, luăm act de prezentarea raportului şi de dezbaterile care au avut loc. Mulţumim domnului consilier prezidenţial.

La următorul punct de pe ordinea de zi, pct.7, este înscris proiectul de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului de execuţie al bugetului fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi a contului general al datoriei publice, aferente anului 2004 şi Raportul public pe anul 2004 al Curţii de Conturi.

Înţeleg că din partea Curţii de Conturi am primit deja punctul de vedere.

Dau cuvântul domnului ministru al finanţelor, Sebastian Vlădescu. Şi domnul Ponta a dat cuvântul domnului ministru de finanţe. Acum avem, şi puterea, şi opoziţia, de aceeaşi părere. (discuţii la prezidiu, rumoare, discuţii în sală)

Domnul Sebastian Vlădescu - ministrul finanţelor publice:

Bună ziua!

Mă bucur că apariţia mea generează veselie în sală. Am să fiu scurt, ca de obicei.

Nu discutăm astăzi nici de Codul fiscal, nu discutăm astăzi nici de meciurile României la Campionatul mondial, la care nu a mers, discutăm astăzi despre două subiecte, în acest moment, raportul privind execuţia bugetului general consolidat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum v-au fost ele prezentate.

Sper ca aprobarea Parlamentului să fie dată pe cele două rapoarte în forma în care au fost prezentate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiilor, domnul preşedinte Varujan Vosganian.

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule preşedinte,

Raportul comun la proiectul de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului de execuţie a bugetului fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi a contului general al datoriei publice, aferente anului 2004 a fost prezentat colegilor noştri. Sunt convins că lectura aprofundată a acestui raport a fost agreabilă pentru colegii mei şi, mulţumindu-le pentru atenţia cu care au citit textul, nu mai fac referire la el. Doresc numai să vă spun că, în urma dezbaterilor, comisiile au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere, în forma prezentată de Guvern.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea raport comun la proiectul de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, precum şi a contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor pentru şomaj pe anul 2004, sunt convins că a continuat delectarea lecturii pentru colegii noştri şi le mulţumesc, de asemenea, pentru că deja au parcurs acest text şi nu mai insist asupra lui.

Tot ce doresc să vă spun este că cele două comisii au examinat proiectul de lege şi au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere.

Aveţi, de asemenea, în anexă, o sumă de amendamente respinse.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Invit grupurile parlamentare să participe la dezbateri generale.

Nu există dezbateri generale. Vă mulţumesc.

Trecem, atunci, la dezbaterea pe articole asupra proiectului de lege.

Dacă în legătură cu titlul legii există obiecţii sau observaţii? Nu există.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot.

Abţineri? O abţinere.

Cu un vot împotrivă şi o abţinere, titlul a fost adoptat.

Art.1.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.1.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

S-a adoptat art.1.

Art.2.

Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Două.

Abţineri? O abţinere.

Art.3.

Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

Abţineri? O abţinere.

Voturi împotrivă? Patru.

S-a adoptat şi art.3.

Art.4 - anexele.

Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Două.

Abţineri? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră anexele.

Comentarii, observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Cinci.

Abţineri? O abţinere.

Supun votului dumneavoastră proiectul de Lege privind aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului de execuţie al bugetului fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi a contului general al datoriei publice, aferente anului 2004, menţionând că proiectul a fost refăcut conform constatărilor şi recomandărilor din raportul Curţii de Conturi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Şapte voturi împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Vă mulţumesc.

Trecem la pct.9 al ordinii de zi - proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.32/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006.

Are cuvântul iniţiatorul, domnul ministru Sebastian Vlădescu.

Domnul Sebastian Vlădescu:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.32/2006 a fost ordonanţa prin care s-a efectuat prima rectificare bugetară în anul 2006.

Au existat trei motive majore pentru care a fost efectuată această rectificare. Prima este legată de faptul că România va deveni membră a Comunităţii Europene la 1 ianuarie 2007, ceea ce necesită crearea proiectelor şi finanţarea proiectelor necesare pentru ca, în anul 2007, capacitatea noastră de absorbţie să fie suficient de ridicată. A doua a ţinut de respectarea acordului cu învăţământul şi alocarea primelor sume din respectivul acord, iar cel de-al treilea domeniu la care am intervenit a fost sănătatea, unde s-au alocat sume suplimentare, în special pentru medicamente compensate.

Prin această ordonanţă, s-a aprobat majorarea veniturilor bugetului consolidat cu 2.052,7 milioane lei, respectiv, 0,6% din produsul intern brut, a cheltuielilor, cu 3.337 milioane lei, respectiv, 1% din produsul intern brut, şi a deficitului, de la 0,5% din produsul intern brut, la 0,9%. Menţionez că această majorare a deficitului a fost făcută, în special, în zona cheltuielilor de capital.

Motivând în acest fel proiectul de lege, susţin proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă privind rectificarea bugetului de stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiilor, domnul preşedinte Varujan Vosganian.

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Având în vedere argumentaţia pe care Guvernul a prezentat-o şi în faţa celor două comisii, şi în faţa dumneavoastră, Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci au examinat proiectul de lege în şedinţa comună din 6 iunie 2006 şi au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere.

În consecinţă, supunem spre dezbatere şi adoptare plenului Parlamentului raportul de admitere şi proiectul de lege. În anexă am inclus şi o seamă de amendamente respinse.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există dezbateri generale?

Domnul deputat Mihai Tănăsescu, vă rog.

Domnul Mihai Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am simţit nevoia să iau cuvântul la acest punct de pe ordinea de zi, animat de discursul premierului Tăriceanu, în urmă cu câteva luni, când, exact de la acest microfon, spunea şi accentua foarte puternic faptul că bugetul anului 2006 trebuie să fie un buget strâns, trebuie să fie un buget cu un deficit foarte mic, care să reprezinte un instrument foarte important pentru procesul de dezinflaţie în anul acesta.

Atunci, marea majoritate a colegilor deputaţi şi senatori au crezut acest lucru şi au votat proiecţia de buget propusă de Guvern.

La fel de bine îmi aduc aminte cum, în timpul dezbaterilor, opoziţia prezentă a subliniat, în nenumărate rânduri, faptul că bugetul anului 2006, aşa cum era el prezentat, este unul ireal, este unul care nu poate să ducă anul 2006 în spate, fără modificări şi fără a conduce la unele derapaje macroeconomice. Şi vedem cum, numai după câteva luni de zile, în luna aprilie, Guvernul vine şi modifică radical gândirea avută în luna decembrie a anului 2005.

Că se schimbă lucrurile nu este o nenorocire, dar faptul că ele se schimbă în rău este o nenorocire pe termen lung.

Vreau să vă spun că, în momentul de faţă, aşa cum rectificarea ne este prezentată nouă astăzi, vine şi aduce un plus de deficit de la 0,5%, aşa cum a fost el aprobat, la 0,9% din produsul intern brut.

Este foarte clar că această măsură, argumentată de către ministrul finanţelor în faţa dumneavoastră, va avea, în perioada următoare, un recul important în ceea ce priveşte inflaţia anului 2006. Deja, această problemă a inflaţiei a fost abandonată de Guvernul Tăriceanu, este o problemă secundă, nu mai interesează pe nimeni acest lucru. Doar Banca Naţională mai încearcă, prin diverse metode monetariste, să ţină în frâu această inflaţie a anului 2006.

Dacă facem o analiză, însă, a modului de comportament guvernamental din perioada 1 ianuarie şi până în prezent, observăm că actele normative emise de către Guvern fac ca deficitul bugetar, care nu este cuprins în rectificarea bugetară, să crească cu încă aproape 1% din produsul intern brut. Deci, există acte normative elaborate şi necuprinse în proiectul bugetului din acest an.

Dacă facem o simplă adunare, vom vedea că la această propunere de 0,9%, actele normative care vor fi avute în vedere ulterior - şi repet, necuprinse în buget şi vor trebui să fie cuprinse, probabil, la o următoare rectificare anunţată, deja, de către Guvern - vor determina ca acest deficit să crească foarte mult.

Mai mult, intenţia de rectificare din luna aceasta sau, probabil, luna următoare va duce la cheltuieli suplimentare, cheltuieli suplimentare legate, în special, de proiectele de infrastructură. La prima vedere, sigur, este un gest bun, dar care este, de fapt, consecinţa acestui gest? Şi vom observa că deficitul bugetar va fi pierdut de sub control. El va urca la peste 2% din produsul intern brut.

Dacă adăugăm faptul că anul acesta, conform celor spuse de către Guvern, Fondul Proprietatea îşi va produce efecte, vom vedea că o bună parte din cheltuielile Fondului Proprietatea vor afecta şi ele deficitul bugetar. Calculele făcute până în prezent estimează acest deficit al Fondului Proprietatea, care să afecteze bugetul statului, de aproximativ încă 0,8 - 0,9% din produsul intern brut.

Şi aşa vedem cum, de la un deficit aprobat de către Parlament la 0,5%, în anul 2005, pentru anul 2006, el creşte, creşte, creşte şi devine, într-adevăr, un instrument de instabilitate a finanţelor publice, un instrument de creştere a inflaţiei, lucru care a fost chiar publicat, de dată recentă, în statistică, şi îmi pun întrebarea: care este, de fapt, viziunea actualului Guvern în ceea ce priveşte politica bugetară?

Nu vedem, până în prezent, o nouă gândire de restructurare a cheltuielilor publice, pentru a putea să se restructureze şi să avem, într-adevăr, un deficit care să fie un instrument al continuării procesului de dezinflaţie, şi nu al creşterii inflaţiei în România.

Este foarte clar că acest criteriu de convergenţă nominală - inflaţia - tinde să fie depăşit, fiindcă anul 2007 şi proiectul de buget, probabil, va avea o creştere a deficitului, pe bună dreptate, vizavi de lucrurile pe care România trebuie să le întreprindă în 2007, şi pentru plata contribuţiilor, şi pentru co-finanţări, şi, cu atât mai mult cu cât veniturile propuse nu se ridică la cerinţele pe care România le-ar avea, de peste 33 - 34% din produsul intern brut.

Deci, vedem, doamnelor şi domnilor, cum această încercare de rectificare bugetară nu este decât un prim pas în ceea ce priveşte o disfuncţie a finanţelor publice pe o perioadă mai lungă de timp.

De aceea, argumentând în faţa dumneavoastră, Grupul Partidului Social Democrat va vota împotriva proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Domnul senator Gheorghe Funar, vă rog.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Guvernul condus de premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu a pregătit cadrul legal pentru noi acte de corupţie pe seama bugetului de stat şi, mai ales, pe seama fondurilor europene.

Prin Programul de guvernare 2005 - 2008, premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu s-a angajat la toleranţă zero la fenomenul corupţiei. De asemenea, comisarii europeni, în timpul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, au solicitat Guvernului ţării noastre să nu faciliteze, inclusiv prin noile acte normative, acte de corupţie.

Printre principalele măsuri anticorupţie, pe care s-a angajat Guvernul Tăriceanu să le ia, în scopul îmbunătăţirii mediului de afaceri, se numără şi eliminarea procedurilor economice preferenţiale. Acestea sunt aspectele teoretice. Cele practice se situează la polul opus. În continuare, vă voi prezenta doar două exemple.

Prin Legea nr.379/2005 - Legea bugetului de stat - la art.33 se prevede că: "La o posibilă rectificare a bugetului de stat pe anul 2006, din eventualele surse suplimentare, se vor aloca, cu prioritate, fonduri pentru autorităţile şi instituţiile publice cu atribuţii în realizarea planului de acţiune, pentru implementarea strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005 - 2007 şi a planului de acţiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar, pentru aceeaşi perioadă, 2005 - 2007, ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană."

Guvernul Tăriceanu a încălcat atât Constituţia României, cât şi prevederile Legii nr.379/2005, art.33, şi în data de 19 aprilie 2006 a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.32 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe acest an, fără a acorda fondurile necesare pentru autorităţile şi instituţiile publice care să realizeze cele două planuri de acţiune pentru implementarea strategiei naţionale anticorupţie şi a strategiei de reformă a sistemului judiciar.

De altfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.32/2006, s-a suplimentat cu cea mai mică sumă bugetul Ministerului Justiţiei.

Subliniem că din 1990 până în prezent, niciodată Guvernul României nu a acţionat pentru rectificarea bugetului de stat după primul trimestru.

De altfel, în expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonanţe, Guvernul precizează că - citez: "Analiza execuţiei bugetare operative pe primele trei luni ale anului evidenţiază faptul că veniturile bugetului general consolidat reprezintă 23,4% din estimările anuale, iar cheltuielile bugetului general consolidat reprezintă 20,6% din prevederile anuale."

Ca urmare, Guvernul a decis să suplimenteze veniturile bugetului general consolidat cu 2.052,7 milioane lei, respectiv, 0,6% din produsul intern brut, precum şi suplimentarea cheltuielilor bugetului general consolidat cu 3.337 milioane lei, respectiv, 1% din PIB.

Ca urmare, Guvernul, prin această ordonanţă de urgenţă, a majorat deficitul bugetar de la 0,5% din produsul intern brut, estimat iniţial, la 0,9% din PIB, justificată de necesitatea demarării unor proiecte pentru infrastructură în domeniile prioritare, respectiv, transporturi şi mediu, a unor proiecte de investiţii în domeniul învăţământului şi sănătăţii, pregătirii proiectelor publice finanţabile din fonduri structurale pentru perioada 2007 - 2013.

Se ştie că în luna decembrie a anului trecut, la propunerea Guvernului, Parlamentul a adoptat Legea bugetului de stat pe acest an. Apoi, după numai trei luni de zile, acelaşi Guvern descoperă că se impune demararea unor proiecte pentru infrastructură în domeniile menţionate. Ca urmare, din bugetul de stat, prin această ordonanţă de urgenţă, au fost suplimentate sumele, în principal, la următoarele ministere: în primul rând, la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, unde fostul titular, nefiind prea priceput în cheltuirea a încă 585,7 milioane lei, a fost înlocuit cu un ministru experimentat în acest domeniu.

S-au suplimentat fondurile şi la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Integrării Europene, la servicii din sistemul siguranţei naţionale şi Ministerul Justiţiei.

Nu am găsit în această listă Ministerul Sănătăţii, la care făcea referire domnul ministru al finanţelor - sau, probabil, domnia-sa nu a avut timp să citească ordonanţa.

Ca urmare, sunt nevoit să-i adresez distinsului ministru al finanţelor publice, dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte şi onorat Parlament, doar trei întrebări, pentru edificarea dumneavoastră şi pentru a vă influenţa asupra modului de vot.

O primă întrebare: de ce Guvernul a rectificat bugetul de stat pe acest an, când nu s-au realizat cu 1,6% veniturile bugetului general consolidat pe primul trimestru şi când la cheltuielile la bugetul general consolidat s-a înregistrat o economie de 4,4% pe primul trimestru?

Cea de-a doua întrebare: de ce Guvernul a suplimentat cheltuielile bugetului general consolidat şi a majorat deficitul bugetar al ţării de la 0,5% la 0,9% din PIB?

Cea de-a treia întrebare: de ce aţi încălcat, domnule ministru şi Guvernul din care faceţi parte, Legea nr.500/2002, art.6?

Ce spune această lege, doamnelor şi domnilor parlamentari?

Legea 500/2002, la art.6, precizează următoarele: "Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de rectificare elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale."

Observaţi, doamnelor şi domnilor parlamentari, că prin lege îi este interzis Guvernului să recurgă la ordonanţă de urgenţă pentru rectificarea bugetului de stat.

Deci, repet întrebarea, domnule ministru: de ce aţi încălcat legea?

Şi ultima întrebare.

Ţinând seama de afirmaţia pe care aţi făcut-o, că s-au alocat bani la rectificarea de buget la Ministerul Sănătăţii, poate pentru acel tratament cu "tamiflutur", ce sumă s-a prevăzut la rectificarea de buget, domnule ministru, pentru Ministerul Sănătăţii? Personal, nu am găsit în rectificarea de buget.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Sigur că domnul ministru va răspunde la sfârşit.

Dacă mai există alte intervenţii din partea grupurilor? Nu mai există.

Îl rog, atunci, pe domnul ministru, dacă doreşte, să intervină în încheierea dezbaterilor şi, sigur, să dea şi răspunsuri la întrebările care s-au formulat.

Domnul Sebastian Vlădescu:

Alocaţie pentru sănătate - 62 milioane RONI, 620 miliarde lei vechi, în bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Sunt uşor de găsit, domnule senator.

Am rectificat bugetul în luna aprilie. Într-adevăr, ceva nemaipomenit, nemaifăcut în România, şi am rectificat bugetul prin ordonanţă, un lucru absolut obişnuit în România, pe care l-au făcut toate guvernele, în fiecare an. Deci, vizavi de încălcarea Legii nr.500/2002, trebuie văzut, efectiv, dacă acest lucru s-a produs în 2001, 2002, 2003, 2004 etc. Şi cred că fostul meu coleg vă poate da răspuns la această întrebare, dacă procedura este sau nu legală.

Pentru celelalte întrebări ale domnului senator Funar am dat răspuns în prezentare, de ce am făcut rectificarea bugetară şi de ce am majorat veniturile şi cheltuielile.

Vizavi de pericolul pentru macrostabilitatea economică, pe care îl reprezintă majorarea deficitului bugetar în acest moment şi o eventuală majorare a deficitului şi vizavi de declaraţiile de la realizarea bugetului anului 2006, prezentat în Parlament, la sfârşitul anului trecut.

Alocăm bani pentru ceva legat de Uniunea Europeană. Alocăm bani, în mod dinamic, pentru un proces pe care Guvernul Tăriceanu Anton Constantin - mă bucur că numele îi este cunoscut în integralitate, Călin îi spun prietenii - alocăm bani pentru ceva ce acest Guvern începe să ducă la bun sfârşit: integrarea României în Uniunea Europeană.

Este un proces care, din păcate, la un moment dat, a fost aproape abandonat. Guvernul Tăriceanu începe să rezolve toate problemele care au existat vizavi de aderarea României la Uniunea Europeană şi trebuie, în acest moment, să ne comportăm ca o ţară care este membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Acest lucru este astăzi cert, era cert, pentru noi, din luna aprilie, este evident, pentru Ministerul Finanţelor Publice, care construieşte bugetul anului 2007 - şi aici am să-i răspund domnului deputat Tănăsescu - în parametrii criteriilor de convergenţă nominală, 3% maxim deficit bugetar.

Deci, este o rectificare a bugetului, făcută pentru ca România să poată fi o ţară europeană care absoarbe fonduri europene. Nu trebuie să fim doar o ţară europeană care face plăţi. Şi acest proces de absorbţie a fondurilor europene este un proces complicat şi un proces care trebuie - şi aici sunt de acord cu domnul senator - să fie un proces transparent, un proces curat, un proces în care ceea ce s-a întâmplat în anii anteriori să nu se mai întâmple, vizavi de utilizarea fondurilor bugetare, indiferent că ele sunt de la contribuabilul român sau de la contribuabilul european, şi facem instituţiile necesare pentru ca acest lucru să se întâmple. Avem acordul Uniunii Europene vizavi de instituţiile pe care le punem în funcţiune, pentru ca distribuţia fondurilor să se facă în mod transparent şi în mod legal. Deci, din acest punct de vedere, vă rog să nu aveţi nici un fel de emoţie, banii vor fi implementaţi, de această dată, în proiecte de infrastructură care vor fi văzute de cetăţeanul român.

De aceea am făcut rectificare bugetară. Această rectificare bugetară a fost făcută în concordanţă cu discuţiile pe care le-am avut cu Banca Naţională, în aşa fel încât ţinta de inflaţie să nu fie abandonată. Avem aceleaşi scopuri, Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională, dar nu trebuie să uităm că România, membră a Uniunii Europene, trebuie să dezvolte proiectele necesare, în primul rând, pentru cetăţeanul român şi, în al doilea rând, pentru a putea absorbi cât mai mulţi bani de la cetăţeanul contribuabil în Uniunea Europeană, din fondurile structurale.

Aceasta este motivaţia, nu există un pericol vizavi de ţinta de inflaţie, în acest moment şi sunt convins că, dacă banii alocaţi în continuare, care, eventual, vor majora deficitul bugetar, se vor duce în proiectele de infrastructură necesară, vom găsi, împreună cu Banca Naţională, căile de a respecta criteriile de convergenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii de aprobare a ordonanţei.

Dacă există observaţii sau comentarii?

Domnul senator Funar. La titlul legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă.

Domnul Gheorghe Funar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am un amendament, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, la titlul legii.

Amendamentul a fost respins la comisii şi el vizează următorul titlu: "Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.32/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006".

Este obligatoriu, doamnelor şi domnilor parlamentari, să votaţi acest amendament. Aţi depus un jurământ să respectaţi legea, să respectaţi Constituţia României. La fel am depus şi eu.

Vă reamintesc textul din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice locale, art.6.

Art.6, textul spune foarte clar: "Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de rectificare. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleaşi proceduri, ca şi legilor bugetare, anuale, iniţiale.

Fiind încălcat acest articol din Legea nr.500/2002, nu aveţi dreptul, doamnelor şi domnilor parlamentari, să încălcaţi jurământul depus. Legea trebuie respectată.

Nu este nici o dificultate pentru Guvern.

După respingerea ordonanţei va veni în faţa Parlamentului cu un proiect de lege de rectificare a bugetului, aşa cum cere legea.

Vă mulţumesc.

Domnul Bodgan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Avem o propunere de supunere la vot a unui amendament respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al domnului senator Gheorghe Funar, de modificare a titlului legii în Lege de respingere a ordonanţei de urgenţă.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru amendamentul respins al domnului Funar?

Vă rog să număraţi.

Da, vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Da, vă mulţumesc.

Cu 30 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă şi 50 de abţineri, s-a respins.

Articolul unic, dacă există observaţii sau comentarii la articolul unic al legii.

Nu există.

Supun votului dumneavoastră articolul unic al legii.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Da, vă mulţumesc.

213 voturi pentru, 151 voturi împotrivă, s-a adoptat articolul unic.

Ordonanţa de urgenţă, titlul, obiecţii sau observaţii, dacă sunt?

Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră titlul ordonanţei de urgenţă.

Cine este pentru?

Da, vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Vă mulţumesc.

213 voturi pentru, 151 de voturi împotrivă, s-a adoptat. (gălăgie în sală)

Vă mulţumesc.

Articolul 1, obiecţii, observaţii?

Nu sunt.

Voturi pentru?

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 de voturi împotrivă.

S-a adopat.

Articolul 2, vă rog. Obiecţii, observaţii nu sunt.

Voturi pentru?

La fel, 214 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 voturi împotrivă.

S-a adoptat.

Articolul 3, obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă.

152 voturi împotrivă.

S-a adoptat.

Articolul 4, obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă.

152 voturi împotrivă.

Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

Articolul 5, obiecţii, observaţii. Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

Vă mulţumesc.

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 de voturi împotrivă.

Abţineri?

3 abţineri.

S-a adoptat.

Articolul 6, obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

Mulţumesc.

215 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

151 voturi împotrivă.

Abţineri?

4 abţineri.

S-a adoptat.

Articolul 7, obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru?

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

154 voturi împotrivă.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.8. Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

216 voturi pentru.

Voturi împotrivă.

151 voturi.

Abţineri?

O abţinere.

S-a adoptat.

Art.9.

Voturi pentru?

215 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abţineri?

O abţinere.

Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

Art.10

Voturi pentru.

Vă mulţumesc.

216 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.11

Voturi pentru.

216 voturi.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

Art.12.

Voturi pentru.

216 voturi.

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.13.

Voturi pentru?

216 voturi.

Voturi împotrivă?

153 voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.14.

Voturi pentru?

216 voturi.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.15.

Voturi pentru?

217 voturi.

Voturi împotrivă?

154 de voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.16.

Voturi pentru?

218 voturi.

Voturi împotrivă?

154 de voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.17.

Voturi pentru?

217 voturi.

Voturi împotrivă?

154 de voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Anexele, de la 1 la 6.

Voturi pentru?

217 de voturi.

Voturi împotrivă?

155 de voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Supun votului dumneavoastră raportul Comisiilor pentru buget şi legea în ansamblu.

Vă reamintesc, votăm proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.32/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006.

Vă rog să votaţi.

Voturi pentru?

217 voturi.

Voturi împotrivă?

155 de voturi.

Abţineri?

Nu sunt abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Vă informez că trebuie să supun votului dumneavoastră, de asemenea, Legea pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, precum şi a contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor pentru şomaj pe anul 2004, dezbaterile au avut loc, mai avem de dat votul pe articole.

Dacă la titlu există obiecţii sau observaţii?

Nu există.

Supun votului dumneavoastră titlul,

Cine este pentru?

Da, mulţumesc.

Voturi împotrivă.

32 de voturi împotrivă.

Abţineri?

2 abţineri.

Vă mulţumesc, titlul a fost adoptat.

Art.1.

Voturi pentru?

Da, vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

32 de voturi.

Abţineri?

O abţinere.

S-a adoptat.

Art.2. Observaţii, comentarii nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă.

31 de voturi.

Abţineri?

2 abţineri.

S-a adoptat.

Art.3.

Voturi pentru.

Da, vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

30 de voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Supun votului anexele.

Voturi pentru?

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

32 de voturi.

Abţineri?

Nu sunt.

S-au adoptat.

Supun votului dumneavoastră raportul Comisiilor pentru buget şi proiectul de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, precum şi a contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor pentru şomaj pe anul 2004.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

32 de voturi.

Abţineri?

O abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

La punctul 10 din ordinea de zi avem raportul anual al Consiliului Superior al Magistraturii privind starea justiţiei şi Raportul de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pe perioada 12 ianuarie 2005 - 11 ianuarie 2006.

Are cuvântul domnul judecător Iulian Gîlcă, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, pentru prezentarea celor două rapoarte.

Domnul judecător va prezenta rapoartele, după care vor urma prezentările poziţiilor din partea grupurilor parlamentare şi a doamnei ministru.

Domnul Iulian Gîlcă - preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

Pentru justiţia din România, ziua de 14 iunie 2006 este o zi de referinţă.

Spun acest lucru pentru că este pentru prima dată când Consiliul Superior al Magistraturii, care este reprezentat în această zi de preşedintele Consiliului Superior, prezintă în faţa Camerelor reunite cele două rapoarte de activitate: Raportul de activitate al Consiliului şi Raportul privind starea justiţiei.

Spun că este un moment deosebit pentru că în acest cadru se vor fixa, sper eu, pentru viitor, coordonatele în care puterea judecătorească va conlucra cu autoritatea legislativă din statul nostru, în aşa fel încât reforma în materia justiţiei şi reforma structurală a societăţii româneşti să fie una efectivă, în sensul principiilor europene, în sensul principiilor fundamentale ale drepturilor cetăţeanului.

Am să prezint mai întâi raportul privind activitatea Consiliului Superior al Magistraturii pentru că aceasta este şi ordinea în care ele au fost prezentate în plenul Consiliului.

Aşa după cum rezultă din raportul pe care Consiliul Superior al Magistraturii l-a trimis Parlamentului, în perioada de referinţă activitatea Consiliului Superior al Magistraturii a fost concentrată pe necesitatea realizării şi consolidării unui sistem judiciar independent, imparţial şi eficient, fără de care nu se poate vorbi de înfăptuirea principiilor constituţionale privind supremaţia legii şi separaţia puterilor în stat.

Implementarea legilor reformei justiţiei, alături de realizarea potrivit competenţelor, angajamentelor asumate de România pentru integrarea în Uniunea Europeană, astfel cum au fost cuprinse în documentul de poziţie comună, precum şi a obiectivelor şi a măsurilor stabilite prin planul de acţiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar în perioada 2005-2007...

Domnul Victor Ponta (din sală):

Vă supăraţi dacă vă rugăm să ascultăm totuşi raportul... E totuşi vorba de CSM...

Domnul Bodgan Olteanu:

Vă rog, dacă doriţi să luaţi cuvântul pe procedură, domnule deputat, să-l luaţi în timpul în care vi se acordă. Da!?

Vă rog, domnule judecător...

Domnul Iulian Gîlcă:

...au constituit priorităţi ale Consiliului Superior al Magistraturii.

În acest cadru, pentru garantarea efectivă a independenţei justiţiei, au fost îndeplinite următoarele măsuri:

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenţei justiţiei, a dobândit competenţe exclusive privind cariera magistraţilor şi organizarea instanţelor şi parchetelor.

De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii s-a preocupat de implementarea unor practici manageriale obiective şi transparente la nivelul întregului sistem judiciar.

Aş dori aici să subliniez faptul că, datorită neocupării unor posturi la instanţele mai mici, nu s-a putut constitui la aceste instanţe colegiul de conducere care este principalul organ de conducere, în prezent, la nivelul instanţelor.

Introducerea sistemului de repartizare aleatorie a cauzelor. Acest sistem este binevenit în structura instanţelor, mai cu seamă, pentru că la parchete funcţionează un sistem de repartizare obiectivă a cauzelor, acest sistem este funcţional, va fi îmbunătăţit odată cu implementarea noului program de informatizare, Programul ECRIS, care este un program integrat.

De asemenea, componenţa completelor de judecată este stabilită de colegiile de conducere la instanţe, şi nu de preşedintele acestora.

Stabilirea criteriilor obiective de distribuire a dosarelor la parchete au fost stabilite cu titlu de excepţie în cazurile în care şeful parchetului poate redistribui dosarele repartizate iniţial.

S-a introdus controlul instanţei de judecată cu privire la actele de infirmare ale procurorului care efectuează urmărirea penală.

S-a adoptat şi implementat codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor. Şi aici mai sunt multe lucruri de făcut, există preocupare din partea Consiliului, s-au organizat foarte multe întâlniri cu magistraţii, judecătorii şi procurorii, pentru că în normele codului deontologic, care sunt norme de conduită ideală pentru un magistrat, să fie însuşite şi, nu numai atât, să fie respectate întru totul.

S-a preocupat în mod deosebit Consiliul Superior al Magistraturii şi de repararea reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor, la solicitarea acestora.

Pentru sporirea eficienţei şi responsabilizării sistemului judiciar au fost realizate următoarele măsuri:

• în domeniul managementului resurselor umane ale instanţelor şi parchetelor au fost cuantificate volumul de activitate, precum şi dinamica resurselor umane pe termen scurt şi mediu.
• s-a constituit un sistem unitar de date statistice care să furnizeze informaţii necesare stabilirii şi implementării unei politici de resurse umane şi monitorizării sistemului judiciar.
• au fost elaborate norme standard pe baza cărora au fost organizate concursurile pentru ocuparea funcţiilor de conducere şi a funcţiilor de execuţie la instanţe şi parchete.
• a fost adoptat Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor şi suntem în restanţă, totuşi, cu o completare a acestui regulament, în ceea ce priveşte criteriile de performanţă ale judecătorilor şi procurorilor, absolut necesare pentru următoarele evaluări.
• s-a stabilit necesarul de grefieri la instanţe în raport cu raportul grefier-judecător, şi la parchete, în raport cu ceea ce înseamnă grefier-procuror.

În vederea îmbunătăţirii calităţii actului de justiţie, au fost realizate următoarele măsuri:

- în legătură cu cadrul legislativ în care trebuie să funcţioneze sistemul judiciar, nu cred că mai este cazul să prezint în faţa Camerelor reunite progresele făcute pentru că sunteţi la fel de bine cunoscători ca şi noi în legătură cu toate modificările aduse legilor privind sistemul judiciar.

Ceea ce însă vreau să prezint este modul în care Consiliul Superior al Magistraturii înţelege să se realizeze o unificare a practicii judiciare, care este atât de importantă pentru sistem şi pentru imaginea lui în relaţia cu societatea civilă.

Noi suntem preocupaţi, nu atât pentru unificarea directă, pentru că nu avem competenţă. Competenţa va reveni până la urmă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, singura autoritate judiciară care, potrivit Constituţiei, este chemată să unifice practica judiciară. Însă, Consiliul Superior al Magistraturii este interesat în elaborarea unor norme foarte clare, sub aspectul procedurilor de unificare a practicii judiciare, şi, în acest sens, am iniţiat un proiect de lege pe care l-am şi înaintat Ministerului de Justiţie, în aşa fel încât să existe şi o altă modalitate de unificare a practicii judiciare, în afară de recursul în interesul legii.

În legătură cu unificarea practicii judiciare, suntem preocupaţi şi pentru măsuri administrative la fiecare instanţă, în aşa fel încât judecătorii şi procurorii să cunoască din vreme actele normative care sunt elaborate sau modificate, să cunoască practica judiciară şi, mai cu seamă, practica CEDO şi practica instanţei supreme şi a Curţii Constituţionale.

Referitor la pregătirea judecătorilor şi procurorilor, au fost implementate programe de formare iniţială şi continuă a magistraţilor şi de pregătire specifică a judecătorilor din cadrul secţiilor şi completelor specializate.

Au fost extinse metodele şi mijloacele de pregătire a judecătorilor şi procurorilor, prin simpozioane, mese rotunde, seminarii, schimburi de experienţă.

Ceea este însă de subliniat - şi noi considerăm că este o neîmplinire a Consiliului Superior al Magistraturii şi, în general, a sistemului judiciar, este că învăţământul profesional al judecătorilor nu este unul integrat, cel puţin, în anul 2005, nu a fost unul integrat.

După preluarea conducerii Consiliului de către noua echipă, noi ne-am interesat foarte atent cum am putea să facem, în aşa fel încât specializarea judecătorilor să fie în interesul instanţelor şi nu exclusiv în interesul judecătorului. De ce spun în interesul judecătorului? Pentru că, de fapt, nu este o specializare în acest sens. De foarte multe ori, judecătorii şi procurorii au acceptat să meargă la seminarii sau la diferite simpozioane, nu pentru că erau specializaţi pentru acel domeniu sau pentru acea activitate, ci pentru că doreau să meargă din instanţă, să mai cunoască unele probleme de drept, să mai cunoască noutăţile în materia dreptului. Noi am făcut acum o chestiune foarte importantă. Avem o bază de date pusă la punct prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii şi Direcţiei noastre de resurse umane, prin care am evidenţiat pe toţi judecătorii şi procurorii, în raport cu specializare lor. În momentul în care se vor organiza seminarii, cursuri, simpozioane pentru specializare, vom dirija pe acei judecători, în raport cu materia pe care o controlează, o stăpânesc.

Aş dori să fac, sub acest aspect, mai multe precizări în legătură cu modul în care am organizat concursurile de admitere în magistratură, concursurile de promovare pe posturile vacante de execuţie sau concursurile de numire pe posturile de conducere.

Aceste concursuri au creat nemulţumiri atât pentru judecători, cât mai ales pentru societatea civilă care a asistat, nu de puţine ori, la adevărate show-uri prin presă, referitor la modul în care se desfăşoară concursurile.

Problema este mai complexă. Noi lucrăm prin Institutul Naţional al Magistraturii, pe care îl coordonăm, şi avem o responsabilitate, sub acest aspect, însă, multitudinea concursurilor, sunt atât de multe concursuri în sistemul judiciar românesc, încât, deja, începe să fie o povară pentru judecători.

Deja, foarte mulţi judecători şi procurori nu mai acceptă să facă parte din comisiile de concurs, din comisiile de elaborare a subiectelor, din comisiile de corectare... ultimul concurs pe care l-am organizat cu privire la ocuparea funcţiilor de conducere, chiar ne-a creat probleme serioase sub acest aspect. Poate că ar trebui să gândim în plan legislativ o altă formă de promovare, o altă formă de ocupare a funcţiilor de conducere, sigur, cu respectarea criteriilor obiective de selecţie, în aşa fel încât cei mai buni magistraţi să fie promovaţi.

În legătură cu modul în care noi am înţeles să ocupăm posturile vacante, este o problemă pe care o avem în interes şi în relaţie cu Uniunea Europeană. Experţii europeni au urmărit cu atenţie modul în care în sistem sunt ocupate posturile vacante. Sigur că, potrivit legii, există trei modalităţi de ocupare a posturilor. Poate să existe, la un moment dat, un dezechilibru în legătură cu modalitatea de ocupare, având în vedere că Institutul Naţional al Magistraturii organizează anual concursuri de admitere în magistratură, iar magistraţii formaţi la I.N.M. pot să-şi desfăşoare activitatea numai după doi ani de institut şi apoi încă un an de stagiu.

Am încercat să abordăm şi celelalte modalităţi de admitere în magistratură, am rezolvat şi sub aspectul regulamentelor această problemă, dar cea de-a treia modalitate, respectiv, numirea directă, nu este foarte agreată nici de Uniunea Europeană şi nici de sistemul judiciar, ca atare, având semnale că judecătorii, care sunt direct numiţi în justiţie dintre cei care au vechime în avocatură de peste zece ani sau care au fost cândva judecători sau procurori, nu se integrează rapid, aşa cum noi am fi dorit să se integreze rapid, pentru că ocupau imediat posturile şi puteau să judece. Sub acest aspect, am gândit că ar fi bine să suspendăm deocamdată procedura de numire directă şi se pare că în proiectul viitor de modificare a Legii nr.303/2004 va fi introdusă această normă.

O componentă foarte importantă a Consiliului Superior al Magistraturii este inspecţia judiciară.

Inspecţia judiciară a funcţionat încă de la constituirea Consiliului Superior al Magistraturii în actuala formă, însă, la început, datorită numărului redus de posturi, datorită nefinanţării posturilor şi, nu în ultimă instanţă, datorită spaţiului neadecvat, nu am putut face controale efective la instanţe şi parchete, în aşa fel încât să avem o evaluare completă care să ne permită luarea unor decizii coerente şi eficiente pentru sistem.

De aceea, în ultima perioadă suntem preocupaţi pentru ocuparea tuturor posturilor de inspectori, am avut chiar un interviu săptămâna trecută pentru inspectorii judecători, am selectat puţini, e adevărat, dintre cei care au candidat, dar vom mai organiza în continuare asemenea concursuri pentru că suntem interesaţi să aducem inspectori de foarte bună calitate, pentru că de acolo noi avem date elocvente atât cu privire la calitatea actului de justiţie, cu privire la conduita judecătorilor şi procurorilor, cât şi cu privire la modul în care sistemul funcţionează ca un tot.

Pentru asigurarea transparenţei actului de justiţie au fost realizate următoarele măsuri.

S-au înfiinţat compartimente de informaţii şi relaţii cu publicul la instanţe, care funcţionează destul de bine. Doar la micile instanţe, aceste compartimente nu sunt foarte bine structurate.

S-a dotat cu echipament de comunicaţii compartimentul de informaţii şi relaţii cu publicul, s-au pregătit aceste compartimente prin seminarii organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, se furnizează informaţii de interes public şi se actualizează pe site-urile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale instanţelor aceste informaţii, s-au realizat şi distribuit multe ghiduri de orientare pentru justiţiabili.

S-a elaborat un ghid de bune practici în raporturile instanţelor şi parchetelor cu mass-media şi societatea civilă.

S-a creat o secţiune interactivă pe site-ul consiliului care să faciliteze dialogul direct al magistraţilor cu Consiliul Superior al Magistraturii.

O manifestaţie foarte importantă a fost cea de genul uşilor deschise, prin invitarea unor grupuri ţintă, studenţi de la drept, elevi, diverse categorii profesionale, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, cu care s-au purtat discuţii în legătură cu modul în care se exercită profesia de judecător şi procuror, care sunt responsabilităţile judecătorului şi procurorului, care este evoluţia sistemului judiciar în România.

Transparency International Romania a realizat studiul privind percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar. Concluziile studiului au impus măsuri pentru înlăturarea deficienţelor constatate, referitoare la relaţia justiţie - mass-media, garanţiile legate de independenţa sistemului judiciar, relaţia dintre sistemul judiciar şi Guvern, respectiv Parlament, activitatea Consiliului Superior al Magistraturii în apărarea independenţei justiţiei, a sistemului de evaluare, promovare şi răspundere disciplinară.

S-au făcut evaluări asupra managementului instanţelor şi parchetelor, asupra calităţii actului de justiţie, asupra pregătirii profesionale a magistraţilor.

În ceea ce priveşte accesul liber la informaţii de interes public din sistemul judiciar, cu respectarea normelor privind protecţia datelor personale, s-a urmărit asigurarea furnizării informaţiilor de interes public şi actualizarea acestora pe site-urile proprii.

S-a făcut o evaluare a modului de împlinire a obligaţiilor stabilite de lege în domeniul protecţiei datelor personale.

Pentru garantarea accesului liber al cetăţenilor la justiţie au fost realizate următoarele măsuri.

A fost elaborat un studiu de fezabilitate privind impactul socio-economic şi financiar, instituţional şi statistic, generat de asigurarea asistenţei juridice gratuite, a fost iniţiată o campanie de informare a cetăţenilor, cu privire la formarea şi condiţiile de obţinere a asistenţei juridice gratuite, au fost întocmite materiale documentare referitoare la acordarea asistenţei juridice, s-a asigurat folosirea interpreţilor în cadrul proceselor judiciare în care persoanele care participau nu cunoşteau limba română.

Pentru realizarea atribuţiilor conferite de Constituţie şi Legile Reformei în justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii a beneficiat de alocaţii bugetare şi a conlucrat cu instituţiile centrale cărora le-au revenit sarcini în implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar.

De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii s-a bucurat de prezenţa, la şedinţele sale mai importante, a preşedintelui României şi a conlucrat cu Administraţia Prezidenţială.

Totodată, Consiliul Superior al Magistraturii a realizat o bună conlucrare cu Comisiile juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, cu Ministerul Justiţiei, precum şi cu alte instituţii, asociaţii profesionale şi organizaţii neguvernamentale.

Pe parcursul anului 2005 au fost întâmpinate şi unele greutăţi cu repercusiuni negative asupra volumului şi calităţii muncii depuse, astfel lipsa unui sediu corespunzător a determinat o încadrare minimă a aparatului tehnic, situaţie reflectată în eforturile, uneori peste limită, pe care a trebuit să le depună personalul existent.

Modificarea şi completarea reformei în justiţie, pe lângă unele aspecte negative a avut şi o serie de consecinţe negative, determinate, pe de-o parte, de termenele foarte scurte pentru implementarea acestora iar, pe de altă parte, de inexactitatea şi ambiguitatea unor texte.

Din perspectiva strategiei de reformă a sistemului judiciar şi a cerinţelor Uniunii Europene, se impun noi modificări legislative referitoare la: consolidarea şi nu diminuarea rolului şi competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum s-a procedat prin Legea nr.247/2005, restrângerea influenţei Executivului asupra carierei procurorilor, în sensul revenirii la forma anterioară a legii, în ceea ce priveşte numirea conducerilor Parchetelor la cel mai înalt nivel.

Regândirea rolului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă de control judiciar, faţă de calea de atac exercitată împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de secţiile consiliului, întrucât, pe de-o parte, intervine incompatibilitatea membrilor consiliului care s-au pronunţat în secţie iar, pe de altă parte, nu toţi membrii pot face parte dintr-o instanţă de judecată, mă refer la ministrul justiţiei şi reprezentanţii societăţii civile.

Noi solicităm ca administrarea bugetului instanţelor să treacă la Consiliul Superior al Magistraturii cât mai urgent.

Toate aceste propuneri se înscriu în imperativul major al realizării şi consolidării unui sistem judiciar independent, imparţial şi eficient.

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant şi de reprezentant al autorităţii judecătoreşti, are capacitatea de a-şi îndeplini toate îndatoririle legale şi constituţionale.

Rezultatele obţinute în cursul anului 2005 constituie premise ale îndeplinirii obiectivelor şi măsurilor stabilite, potrivit competenţelor în planul de acţiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 şi a cerinţelor necesare aderării României la Uniunea Europeană.

Vă rog să-mi permiteţi să mai suportaţi câteva minute pentru că aş vrea să sintetizez şi Raportul privind starea justiţiei.

(Şedinţa este condusă în continuare de domnul senator Nicolae Văcăroiu - preşedintele Senatului.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Gîlcă:

Punctul de plecare ce ţine de starea justiţiei l-a constituit, cum era şi firesc, reforma sistemului judiciar şi, în strânsă legătură cu aceasta, efectuarea unei analize, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, a realizării actului de justiţie.

De asemenea, raportul cuprinde un capitol destinat analizei legăturilor dintre autoritatea judecătorească şi celelalte autorităţi ale statului, precum şi dintre autoritatea judecătorească şi societatea civilă.

Am să trec direct la analiza de sistem.

În capitolul care este afectat analizei de sistem, am parcurs aspectele cantitative ale sistemului judiciar cât şi aspectele calitative.

În ce priveşte aspectul cantitativ al volumului de activitate, doresc să informez plenul Camerelor că, în anul 2005, instanţele judecătoreşti, la toate cele trei nivele, au soluţionat 1.908.047 cauze, dintre care 1.255.671 cauze la judecătorii, celelalte cauze au fost soluţionate la tribunale şi curţile de apel.

Un indicator foarte important în legătură cu soluţionarea acestui volum foarte mare de cauze îl reprezintă operativitatea de soluţionare a cauzelor, care au fost la nivelul anului 2005 de 84,7%, aproximativ 85%, în sensul că au fost soluţionate 1.547.655 cauze.

Referitor la analiza calitativă a activităţii justiţiei.

Adoptarea Legii nr.247/2005 face parte din măsurile necesare accelerării reformei proprietăţii şi justiţiei, a cărei finalitate o constituie garantarea dreptului de proprietate şi respectiv realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial şi eficient.

Cadrul acestei legi permite o asigurare a transparenţei actului decizional la nivelul conducerii instanţelor, de asemenea, permite sporirea credibilităţii magistraţilor pentru că s-a realizat obligaţia de a depune declaraţii la apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate ca poliţie politică, apartenenţa sau neapartenenţa acestora ca lucrători operativi, informatori sau colaboratori ai Serviciilor de Informaţii, declaraţii privind funcţiile juridice ori de investigare sau cercetare penală, exercitate de soţ şi rude sau afini, până la Gradul IV inclusiv, declaraţii de interese, precum şi declaraţii de avere.

Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară a dat o nouă dimensiune mai conturată şi mai bine structurată specializării judecătorilor în cadrul secţiilor sau completelor specializate pe diferite materii.

Referitor la reforma proprietăţii, poate că vă veţi întreba ce caută un asemenea capitol în raportul privind starea justiţiei... Explicaţia pe care eu pot să o dau acum, în mod direct este aceea că în decizia CEDO care priveşte cauza "Păduraru, contra României" s-au stabilit obligaţii pentru toate autorităţile statului, inclusiv pentru Parlamentul României, organul legiuitor, pentru a se crea un cadru coerent de reglementare în ceea ce priveşte proprietatea. Pentru justiţie s-a impus obligativitatea unificării practicii judiciare, iar pentru organele administraţiei de stat s-a stabilit sarcina ca acestea să respecte întru totul şi în mod imperativ termenele pe care legea le impune, mai cu seamă în emiterea titlurilor de proprietate.

Cu privire la termenele de soluţionare a cauzelor:

Analiza cauzelor care au condus la întârzierea soluţionării pricinilor plasează responsabilitatea unei atari situaţii, atât în sarcina instanţelor şi parchetelor, cât şi în sarcina părţilor şi a celorlalţi participanţi la proces, inclusiv la auxiliarii justiţiei.

Verificările întreprinse de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul inspecţiei judiciare, au confirmat existenţa mai multor motive de amânare.

Noi monitorizăm acele motive pe care le putem aprecia ca fiind imputabile judecătorului şi am trecut la un sistem foarte eficient, în sensul ca magistratul, judecătorul şi procurorul să-şi autoevalueze modul în care soluţionează în termen cauzele.

Sigur că preşedintele de secţie sau preşedintele instanţei intervine doar în plan administrativ în acest proces, de aceea nu este afectată independenţa judecătorului sau procurorului.

Credem că sub aspectul operativităţii, celerităţii soluţionării cauzelor este necesară şi o intervenţie legislativă şi sunt informat că în elaborarea codurilor de procedură penală şi civilă există preocupare sub acest aspect şi sper să fie dusă la bun sfârşit.

Am dar aici exemple în legătură cu modul în care funcţionează celeritatea la instanţe, nu cred că este cazul să prezint cifre, sunt chestiuni prea tehnice, aş vrea să trec peste acestea.

În legătură cu indicii de calitate, puterea judecătorească are misiunea de a înfăptui actul de justiţie, respectiv de a asigura preponderenţa dreptului.

Calitatea actului de justiţie este influenţată atât de factorii obiectivi, sens în care amintim legislaţia stufoasă într-o permanentă modificare, volumul mare de activitate, insuficienţa condiţiilor materiale necesare desfăşurării activităţii, cât şi unor multipli factori subiectivi care ţin de responsabilitatea judecătorului şi procurorului.

Între aceşti factori, cunoaşteţi foarte bine, sunt unii legaţi de pregătirea profesională deficitară la unele instanţe, apoi factorii subiectivi sunt legaţi de modul în care judecătorii şi procurorii responsabilizează actul de justiţie, de foarte multe ori numărul foarte mare de cauze nepermiţându-le să studieze cu temeinicie procesele pe care le au de judecat.

În pofida tuturor greutăţilor întâmpinate, situaţiile statistice relevă faptul că în cadrul instanţelor s-au depus eforturi pentru înfăptuirea calitativă a actului de justiţie.

Vreau să dau câteva cifre şi să facem un raport, să vedeţi că ceea ce este obiectiv în a aprecia calitatea actului de justiţie nu este niciodată relevat de presă sau de alte mijloace de informare.

Din totalul de 1.028.315 hotărâri pronunţate la judecătorii, au fost desfiinţate în căile de atac 48.896, ceea ce reprezintă un procent de 4,8%. Aceasta înseamnă că 95,2% dintre hotărâri au devenit definitive şi irevocabile, fără să fie exercitate căile de atac.

Prin urmare, încrederea în actul de justiţie a participanţilor la proces este suficient de consistentă, problema este că societatea încă nu are o încredere deplină şi, de aceea trebuie să facem eforturi pentru a credibiliza actul de justiţie.

Una din principalele cauze care afectează negativ calitatea actului de justiţie este practica neunitară, aşa cum am spus.

Am tratat în celălalt raport practica neunitară, aici am dezvoltat problema unificării practicii judiciare prin proiectul de lege pe care noi l-am elaborat împreună cu judecătorii Înaltei Curţi şi l-am trimis Ministerului Justiţiei pentru a fi urmată procedura de elaborare a legii, dacă se va însuşi punctul nostru de vedere.

Raporturile României cu CEDO reprezintă o foarte importantă problemă, pe care societatea o percepe aşa cum este ea prezentată şi cum este, în mod real, prezentată.

La Curtea Europeană a Drepturilor Omului erau înregistrate, atunci când a fost elaborat proiectul de raport şi când a fost votat în plen, 9.245 de cereri împotriva României, ceea ce reprezintă 18% din numărul cererilor depuse de 46 state membre.

Dintre aceste cauze 6000 au fost deja repartizate unui complet de judecată.

Numărul cazurilor comunicate în ultimii ani de CEDO, agentului guvernamental din România este în continuă creştere.

53 de cauze au fost comunicate în anul 2003, 70 cauze au fost comunicate în anul 2004 şi 137 cauze în anul 2005.

Cazuistica recentă a României la CEDO este structurată pe proprietate, cele mai multe cazuri, şi de aceea am şi introdus în raportul meu acea instituţie deosebit de importantă pentru democraţie, "proprietatea". De asemenea, CEDO reproşează statului român adoptarea unor acte, legat de proprietate.

Statul român a fost deja condamnat în cauze având ca obiect încălcarea art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care se referă la dreptul la un proces echitabil ca urmare a neexecutării unor hotărâri judecătoreşti, de asemenea, pe rolul CEDO s-au aflat şi se află în continuare cauze având ca obiect exercitarea de violenţe asupra unor comunităţi de etnie rromă, statului român imputându-i-se faptul că nu a întreprins măsuri legale pentru prevenirea unor astfel de violenţe.

Mai există pe rolul Curţii Europene procese prin care Biserica Greco-Catolică revendică lăcaşurile de cult, de asemenea mai sunt procese în care, ca obiect există relele tratamente aplicate minorilor.

Vulnerabilităţi ale sistemului judiciar.

Modificările legislative survenite în materia competenţelor instanţelor judiciare, intervenite prin Legea nr.219/1998 şi Legea nr.247/2005, afectează, în acelaşi timp, şi soluţionarea cauzelor.

Deci, sunt probleme care sunt legate de modul în care trebuie interpretată succesiunea în timp a legilor, în condiţiile în care, prin lege, nu sunt norme tranzitorii, judecătorii pot da soluţii contradictorii care afectează, cu siguranţă, imaginea sistemului judiciar.

Controalele efectuate la instanţe, cu referire la respectarea dispoziţiilor procedurale şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, relevă faptul că amânarea soluţionării cauzelor a fost determinată, în numeroase situaţii, de aspecte culpabile judecătorilor şi procurorilor, dar şi de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către părţile din proces, din neefectuarea rapoartelor de expertiză, de dificultăţi întâmpinate în îndeplinirea procedurilor.

Vulnerabilităţi ale sistemului judiciar datorate încălcării legii de către magistraţi.

Problema este legată de sancţionarea disciplinară a magistraţilor, judecătorilor şi procurorilor şi de situaţiile în care judecătorii şi procurorii sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea de acte de corupţie, îndeosebi pentru acte de corupţie.

Ceea ce vreau să subliniez este că în anul 2005 au fost exercitate 19 acţiuni disciplinare, dintre acestea 16 au fost soluţionate prin hotărâri ale secţiilor, dintre care 9 soluţii definitive şi irevocabile, 5 soluţii aflate în recurs la Înalta Curte, iar două se aflau pe rolul secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În 12 cazuri, secţiile au pronunţat soluţii de admitere a acţiunii disciplinare, 4 cazuri cu avertisment, 4 cazuri cu diminuarea indemnizaţiei, 2 cazuri cu mutarea disciplinară la altă instanţă, pentru o perioadă de trei luni, iar în două cazuri s-a dispus excluderea din magistratură.

După ce au fost constituite comisiile de disciplină, la nivelul secţiilor s-au promovat acţiuni disciplinare doar la nivelul secţiei pentru judecători, secţia pentru procurori nu a promovat în anul 2005 nici o acţiune disciplinară.

În legătură cu răspunderea penală a magistraţilor, am arătat în raport că au fost trimişi în judecată 10 magistraţi, judecători şi procurori. Până la data elaborării raportului, nu aveam comunicate soluţiile definitive, în materie penală şi de aceea nu am făcut precizări în acest sens.

De asemenea, în urmărirea penală existau 7 judecători, pentru 4 dintre aceştia dându-se soluţia de scoatere de sub urmărire penală.

Eu cred că în expunerea pe care am făcut-o au fost prezentate, chiar dacă succint, principalele şi cele mai importante aspecte din activitatea sistemului judiciar, Consiliului Superior şi instanţelor şi Parchetelor, care interesează activitatea Parlamentului şi, în general, societatea românească. Ceea ce vreau să subliniez este că numai printr-o conlucrare directă şi eficientă între autorităţile statului se poate realiza un sistem judiciar coerent, independent şi eficient, aşa cum credem că trebuie să fie sistemul românesc judiciar.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc toate bune! (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

În primul rând vă rog să vă ocupaţi locurile în sală şi să asigurăm puţină linişte, vă rog foarte mult.

Vă rog, domnule Giurăscu.

Vă rog să vă ocupaţi locurile.

Domnule Sârbu Marian, vă rog.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală.

Domnule Cutaş, poate lăsaţi colegul să ocupe locul.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnule Stanciu, ne daţi o mână de ajutor pentru a lucra în mod civilizat? Vă rog foarte mult.

Stimaţi colegi,

Birourile permanente vă propun în continuare următoarea procedură, sigur, în conformitate cu prevederile legii pe care noi am adoptat-o, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii vine anual şi ne prezintă raportul de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii şi Raportul privind starea justiţiei, pe anul respectiv, o prezentare şi atât.

S-a considerat că nu este suficient şi s-a mers pe formula ca fiecare grup politic din Senat şi Camera Deputaţilor, însumat, să aibă la dispoziţie 10 minute pentru a-şi expune un punct de vedere vizavi de rapoartele prezentate.

De asemenea, doresc să vă informez că doamna ministru Monica Macovei şi-a exprimat dorinţa de a lua cuvântul, sigur, cu acceptul plenului.

Dacă sunt obiecţii, vă rog, la această procedură?

Domnule deputat Ponta, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este foarte bine că discutăm şi este foarte bine şi dacă invitaţi ai noştri doresc să ia cuvântul, fac, însă, un apel aici, şi regulamentar, dincolo de decizia comisiilor şi a birourilor permanente de a vorbi numai grupurile parlamentare, dar fac un apel şi către doamna ministru Macovei de a da dovadă de echilibru şi respect faţă de Consiliul Superior al Magistraturii.

Cred că poziţia dânsei, pe care o anticipăm uşor, o poziţie, evident, de critică în înfierarea Consiliului Superior al Magistraturii, ar accentua ideea ca acest Consiliul Superior al Magistraturii se află sub puterea Ministerului Justiţiei.

Eu cred că spaţiul parlamentar este un spaţiu de dezbatere între grupurile politice şi aşa cum Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat îşi va expune opinia, îşi va expune şi Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Nu este un spaţiu în care să se certe ministrul Justiţiei sau să-i certe pe cei din Consiliul Superior al Magistraturii.

Îmi doresc foarte mult să mai precizăm un lucru, ministrul justiţiei este membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a participat, sper, nu ştiu, sper că nu a luat indemnizaţia fără să participe la dezbaterile din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, şi şi-a expus punctul de vedere acolo, nu poate să fie şi membru în Consiliul Superior al Magistraturii, să participe acolo, aici participă în calitate de ministru, centrează, dă cu capul, este şi jucător şi arbitru.

Cred că am ascultat cu toţii poziţia preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, cred că aşa cum este normal în practica parlamentară, toate grupurile îşi vor spune punctul de vedere şi aţi văzut că de această dată nu am aplicat cutuma ca fiecare grup să aibă un timp de dezbatere, în funcţie de numărul membrilor săi, ci un număr egal, 10 minute pentru fiecare grup.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu va răspunde, eventual, la poziţiile noastre, oricum nu poate să facă acest lucru şi cred că în măsura în care ministrul justiţiei va lua acum cuvântul, mă rog, este decizia dânsei, sigur eu doresc să o ascult de fiecare dată, dar cred că va lua acum cuvântul, va face ceea ce ştim cu toţii, va ataca acest Consiliu Superior al Magistraturii şi vom transforma o discuţie care cred că era necesară între Parlament, care îi numeşte pe membrii Consiliului Superior al Magistraturii, şi un organism absolut independent, care este chiar garantul justiţiei, într-o dezbatere politică între un ministru, sigur susţinut de Partidul Democrat, foarte bine, şi celelalte grupuri parlamentare, iar Consiliul Superior al Magistraturii va fi iarăşi un sac de bătaie pentru ministru.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnul Victor Ponta:

Domnule preşedinte,

Eu cred că doamna ar da dovadă de echilibru şi respect faţă de Consiliul Superior al Magistraturii, dacă cel puţin astăzi ar prefera să asculte poziţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale grupurilor şi, sigur, va critica diseară la televizor Consiliul Superior al Magistraturii.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Rugămintea este, stimaţi colegi, nu anticipaţi ce vrea să spună un coleg senator, deputat sau un ministru.

Domnul deputat Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Bolcaş:

O să mă disociez de punctul de vedere al tânărului meu coleg, în primul rând pentru că ne aflăm în Parlamentul României care este un for esenţialmente democratic.

Nu concep o dezbatere despre starea justiţiei fără cuvântul, punctul de vedere al ministrului justiţiei, înfăţişată în faţa Parlamentului.

Ar fi o absurditate!

Dacă am acceptat ideea unor luări de poziţie, nu a unor dezbateri, atunci este normal să fie prezentat şi punctul de vedere al ministrului justiţiei, în forma în care domnia-sa, înţelege să o facă.

Este un lucru absolut cunoscut că în persoana doamnei Monica Macovei, ca ministru al Justiţiei, există multe aspecte de intoleranţă şi, să-i spunem eufemistic, intransigenţă în raport cu cei care nu-i împărtăşesc punctele de vedere.

Eu aş vrea să-i dăm dovadă de democraţie adevărată şi să o ascultăm în aceste cadre democratice.

Nu vreau să fie o lecţie, ar fi prea mult, vreau să fie numai un exemplu!

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Vă rog foarte mult să încercăm să scurtăm această problemă de procedură, este ora 12.30 şi obligatoriu trebuie să facem încă cel puţin un punct, şi mă refer la numirea membrilor în Consiliul de Supraveghere a Pensiilor Private, care înseamnă vot cu bile.

O să continuăm să dezbatem acest punct, după care vă rog să fiţi de acord să dăm votul secret cu bile, ca apoi să încheiem programul. Asta înseamnă că prelungim programul până facem cele două puncte, probabil încă o oră, o oră şi un sfert.

Vă consult cine este pentru?

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri.

Mulţumesc.

S-a aprobat.

Domnule deputat Rădulescu, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi, Constituţia României, atunci când vorbeşte de Consiliul Superior al Magistraturii se referă doar la atribuţiile sale generale şi începe prin a spune că acesta este garantul independenţei justiţiei, mai departe nu spune cum se relaţionează acest consiliu cu Parlamentul, legea, însă, arată că este necesară prezentarea unui raport de activitate şi, mai mult decât atât, prezentarea unui Raport asupra stării justiţiei.

Nu există în această privinţă prevedere în literă de lege, dar poate să se creeze o cutumă, Biroul permanent, atunci când a luat în discuţie această chestiune, a considerat, pe bună dreptate, că subiectul este prea important, "Starea justiţiei în România zilei de astăzi", ca să nu suscite, dacă nu neapărat o dezbatere politică, în sensul în care suntem noi obişnuiţi, măcar o prezentare a punctelor de vedere a grupurilor parlamentare faţă de această temă şi a hotărât, pe bună dreptate - salut şi susţin această hotărâre - să propună Camerelor ca fiecare grup să aibă un timp egal la dispoziţie, nu după algoritm, şi asta spune ceva, pentru prezentarea punctelor de vedere.

Cum ar fi această prezentare de puncte de vedere faţă de starea justiţiei în România anului 2006, fără prezentarea unui punct de vedere din partea Ministerului Justiţiei, care este chiar beneficiarul acestui raport care a fost prezentat în faţa dumneavoastră?

Mi s-ar părea un lucru absolut împotriva firii!

Deci, este un lucru mai natural ca Ministerul Justiţiei, prim-ministrul să îşi prezinte aici un punct de vedere, chiar dacă grupurile parlamentare să se exprime asupra acestui lucru. Asta vroiam să spun şi nici n-aş considera necesar să facem un vot pe această temă.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc. Stimaţi colegi, n-aţi vrea să ne oprim aici? Bine. Domnul senator Şerban Nicolae.

Domnul Şerban Nicolae:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Dacă legiuitorul ar fi vrut ca Raportul CSM şi Raportul privind starea justiţiei să se desfăşoare cu ascultarea punctului de vedere al ministrului justiţiei, ar fi trecut în mod expres o astfel de dispoziţie în lege. Absenţa unei astfel de dispoziţii, se bazează pe o chestiune de bun simţ, şi anume faptul că ministrul justiţiei este membru de drept al CSM. De ce să ascultăm punctul de vedere al ministrului justiţiei şi să nu ascultăm, să zicem, şi punctul de vedere al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru că există o dispoziţie care spune că justiţia în România se organizează prin Înalta Curte şi instanţele subordonate. Deci, din acest punct de vedere, ar însemna să acceptăm o cutumă care ascunde un mare viciu, şi anume, acela că un membru al CSM prezintă opinie separată, lucru care nu a fost prevăzut în lege şi nici n-a fost dorit în lege. Oricare din membrii CSM, în condiţiile astea, ar putea să solicite, să prezinte un punct de vedere separat de Raportul CSM. De aceea, eu fac apel, totuşi, la raţiune, la memorie, în ceea ce priveşte legea referitoare la CSM, şi vă rog să fiţi de acord că tocmai pentru aceste motive, pentru un echilibru, s-a solicitat, pentru că nu e vorba de un vot pe Raportul CSM şi nici pe cel privind starea justiţiei, ca partidele, grupurile parlamentare reprezentate în Parlament, să-şi prezinte un punct de vedere într-un interval egal de timp. Fac apel la dumneavoastră să acceptăm acest lucru, pe baza celor spuse de preşedintele Gâlcă privind activitatea CSM şi starea justiţiei, grupurile politice să prezentăm punctul de vedere şi să închidem aici dezbaterile, aşa cum spune legea şi aşa cum era normal. Altminteri, am accepta un precedent deosebit de periculos şi am discrimina între membrii CSM. Vă rog să fiţi de acord că nu putem să acceptăm acest lucru. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamna Monica Macovei are o dublă calitate: astăzi, aici, ministru al justiţiei şi membru în CSM. Dorinţa domniei-sale de a face lumină şi de a interveni în terenul celor două Camere este salutară din partea Partidului Conservator, deoarece ni se pare absolut firesc să discutăm deschis, să discutăm orice în plenul Camerei Deputaţilor şi Senatului, astfel încât să nu mai existe dubii că ar fi disfuncţionalităţi între Ministerul Justiţiei şi CSM, deşi ele, suntem convinşi, ştim cu toţii că există, să nu mai fim puşi în situaţia de a ne plimba, noi, parlamentarii, când avem anumite probleme de la Ministerul Justiţiei la CSM, şi aici dau exemplu o problemă pe care eu am invocat-o, cea legată de înfiinţarea judecătoriei din Câmpia Turzii. Aşadar, salutând buna intenţie a doamnei ministru Macovei de a lua cuvântul, grupul nostru parlamentar susţine această solicitare. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, mai sunt intervenţii? Nu mai sunt.

Înţeleg că, practic, toate grupurile ar fi de acord să intrăm pe această procedură şi această excepţie. N-am să supun la vot această intenţie. Rugămintea mea este, însă, ca toţi vorbitorii să se încadreze în maximum 10 minute, aşa cum am stabilit şi vă rog să fiţi de acord să o invit pe doamna ministru Macovei să ia cuvântul.

Domnul Ponta a spus..., domnul Şerban Nicolae a fost mai vehement, dar, în general, celelalte grupuri sunt de acord. Haideţi, să nu dezvoltăm un subiect inutil. Interesul este să aflăm cât mai multe lucruri pe lângă cele spuse în cele două rapoarte care le aveţi în faţa dumneavoastră. Doamna ministru aveţi cuvântul.

Doamna Monica Luisa Macovei - ministru justiţiei:

Vă mulţumesc.

Mulţumesc pentru posibilitatea de a vorbi în faţa Camerelor Reunite. Întâi, aş vrea să spun câteva cuvinte despre cum îmi imaginam în naivitatea mea această discuţie. Poate, până la urmă, aşa va avea loc, şi anume, în faţa dumneavoastră, toţi actorii implicaţi în actul de justiţie să vină şi să vorbească, iar dumneavoastră, evident, să veniţi şi cu ceea ce simţiţi cu informaţiile şi opiniile din teritoriu, de la oamenii pe care-i reprezentaţi. Adică, o dată pe an, fără dispute politice şi fără încrâncenare politică, să facem o discuţie publică în interesul oamenilor acestei ţări despre Ţara Justiţiei şi să întrebăm pe toată lumea implicată ce crede că nu merge, pentru că numai aşa putem împreună să corectăm ceea ce nu merge. Sigur, legea n-o să scrie pe cine să invite Parlamentul, dar, eu, personal, cred, de exemplu, că ar fi fost bine să invitaţi reprezentanţii avocaţilor, pe preşedintele Înaltei Curţi, pe notari, pe executori, pe toţi cei care participă la actul de justiţie.

În mod evident eu voi vorbi ca ministru al justiţiei şi o să încep prin a mulţumi celor din justiţie care muncesc corect, mult şi bine, şi-şi fac treaba. În continuare, o să punctez câteva din problemele care există încă în justiţie, tocmai pentru că aşa trebuie să facem, să punctăm problemele care există, pentru că numai aşa le putem rezolva. Nu voi critica rapoartele CSM, nu-mi propusesem asta. Am transmis un material scris cu ceea ce cred că lipseşte din aceste rapoarte şi din activitatea CSM.

Am văzut cu toţii că în rapoartele Comisiei Europene se spune că multe probleme din justiţie s-au rezolvat. Îmi dau seama că percepţia opiniei publice din România este alta. În principal, s-au rezolvat probleme de natură administrativă, şi asta se menţionează în raport, suportul administrativ al justiţiei, şi aici o să enumăr numai tehnica de informatizare. Informatizarea tuturor instanţelor şi parchetelor, dar, mai departe, calculatorul trebuie folosit, deci, toată lumea trebuie să ştie să-l folosească, până la sfârşitul lunii iulie toată lumea din justiţie va avea acces deplin la internet.

Fonduri pentru renovări există. În câţiva ani de zile toate instanţele din România vor fi renovate, iar în această vară, mă bucur să vă spun că proiectele de renovare începute sub fostul Guvern se vor finaliza şi instanţele din Bucureşti vor avea sedii noi la Palatul de Justiţie şi Junior. Independenţa este garantată în mod total, prin lege. Mai departe e o chestiune de practică şi de cum se simte fiecare.

După cum am spus, aceste lucruri încă nu se simt la nivelul oamenilor care au contact cu justiţia. Ei nu simt schimbarea, cei mai mulţi, atunci când merg la o instanţă de judecată sau la un parchet, pentru că felul în care se lucrează, efectiv, la registratură, la secretariat, în sălile de judecată, în parchete, în multe locuri nu s-a schimbat şi voi puncta câteva din problemele pe care eu le văd ca majore încă şi care trebuie să le rezolvăm în justiţie.

Încrederea cetăţenilor în justiţie. Acest capitol lipseşte din Raportul CSM, dar cu toţii ne putem gândi la cauzele care duc la acest proces scăzut de neîncredere. Ultimul sondaj era de 36%. Trebuie să identificăm aceste cauze. Ele sunt şi în partea administrativă, în modul în care arată o instanţă şi modul în care eşti primit acolo, dar şi în atitudinea funcţionarilor publici şi în atitudinea magistraţilor faţă de justiţiari. De asemenea, în accesul la informaţiile pe care oamenii le au despre justiţie, despre instanţa de judecată, în relaţia pe care o stabilesc cu instanţa de judecată este foarte important ca magistraţii şi personalul auxiliar să înţeleagă să facă o mult mai bună comunicare cu oamenii, pentru că sunt serviciu public. De multe ori am senzaţia că se văd izolaţi undeva şi se comportă ca şi cum ar fi rupţi de realitate şi de celelalte categorii profesionale.

În managementul instanţelor eu personal cred că sunt multe probleme. Citim în raportul CSM pe starea justiţiei că managementul instanţelor este modern şi bun în toată ţara şi nu avem nici o măsură luată în cursul anului 2005 împotriva vreunui preşedinte de instanţă sau procuror şef. Realitatea contrazice această afirmaţie. Managementul de instanţă nu este deloc foarte bun şi transparent în toată ţara. Sunt foarte multe locuri în care nu s-a schimbat nimic. De foarte mulţi ani de zile lucrurile se întâmplă cam la fel. Probabil, că sunt oameni care nici nu ştiu ce înseamnă managementul de instanţă. Deci, ceea ce spun este să conştientizăm această problemă. Eventual, CSM îşi poate angaja inspectori specialişti în management şi să înceapă controale reale cu privire la managementul instanţelor şi parchetelor, pentru că asta va duce la schimbarea şi feţei în care arată instanţa de judecată şi a relaţiei cu justiţiabilii.

O altă chestiune, unde în continuare cred că trebuie făcute mai multe eforturi, este răspunderea disciplinară a magistraţilor. Sigur că există independenţă şi trebuie să existe, însă, asta nu implică încălcarea legii şi imunitatea în faţa oricărei sancţiuni. Îi doresc Consiliului Superior al Magistraturii să nu se transforme într-o instituţie care să-i protejeze pe cei ineficienţi, pe cei care încalcă legea, să nu protejeze public, pentru că voi spune tot timpul: justiţia serveşte oamenii, nu se serveşte pe sine.

Restructurarea instanţelor şi parchetelor este iarăşi o chestiune nefăcută, dar care este prioritate şi a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Ministrului Justiţiei pentru anul 2006. Avem instanţe şi parchete cu câte un judecător sau un procuror sau doi judecători, doi procurori. Trebuie să facem o analiză reală şi să vedem dacă sunt necesare astfel de instanţe pentru că, vă daţi seama, aici nu se pot repartiza aleatoriu cauzele, aici multe lucruri nu se pot face aşa cum se fac în alte instanţe, în care există colegii de conducere, care iau decizii colective, în fine, există premisele ca lucrurile să funcţioneze bine.

O altă chestiune la care s-a referit şi preşedintele CSM este unificarea practicii judiciare. Vreau s-o aduc în discuţie, fiindcă este o mare problemă a justiţiei şi, iarăşi, una din cauzele pentru care oamenii n-au încredere în justiţie. Dacă se duc ca la loterie, n-o să aibă încredere în justiţie şi cât timp practica nu se unifică, şi cât timp magistraţii nu înţeleg că asta nu le afectează independenţa, ci este obligaţia lor faţă de oamenii acestei ţări, atunci o să rămână un proces scăzut de neîncredere. Deci, sper ca împreună să reuşim să mergem spre acest ideal al unificării practicii judecătoreşti, care trebuie să se facă, în primul rând, de judecători, de ei înşişi, uitându-se la deciziile celorlalţi şi ale Înaltei Curţi. Nu trebuie neapărat să fie obligat prin lege.

Câteva cuvinte din recomandările... N-am să fac decât să reproduc recomandările ultimului raport al Comisiei Europene, care, de altfel, sunt preluate şi în lista cu ce e de făcut până în toamnă în ceea ce priveşte CSM. Sunt probleme de integritate, pe care Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să şi le rezolve. Sunt probleme de conflict de interes şi de cumul de putere pentru cei care îndeplinesc şi funcţii de conducere în instanţă: preşedinţi de instanţă şi în acelaşi timp membri CSM şi, desigur, se pune problema unei eventuale opţiuni pentru a fi membru permanent, pentru a putea, într-adevăr, sluji această instituţie şi justiţia pentru cei care vor să fie în CSM.

Voi încheia referindu-mă la capacitatea instituţională. Este o instituţie nouă, în sensul că toate aceste multe atribuţii a început să le aibă de la începutul anului 2005, iar altele s-au adăugat în cursul anului 2005, cum ar fi toată inspecţia. În acest moment, nu are capacitatea să facă faţă la toate aceste atribuţii. Deci, ceea ce are de făcut acum este să-şi consolideze aparatul tehnic, calitatea profesională a celor care lucrează la CSM, pentru a fi în măsură să-şi realizeze aceste atribuţii, fiindcă s-a spus că CSM doreşte bugetul instanţelor. Dacă mâine am da bugetul la CSM ar fi un haos. CSM nu e pregătit pentru această sarcină. Deci, repet. Rog această instituţie nouă să se pregătească să devină, să fie capabilă să facă ce are acum ca atribuţii în lege şi dacă va dovedi tuturor că-şi îndeplineşte bine aceste funcţii pe care le are şi aceste atribuţii, atunci poate primi mai mult.

Am să mă opresc aici. Mulţumesc. (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Mulţumesc doamna ministru.

Stimaţi colegi,

Am înscrierile la cuvânt. Rugămintea mea este următoarea: fiecare grup politic are 10 minute la dispoziţie. Sunt câte doi de fiecare grup înscrişi şi v-aş ruga să încercaţi să vă încadraţi în timp. Invit la microfon pe domnul deputat Ioan Oltean, din partea Grupului parlamentar PD. Urmează domnul deputat Ponta. Vă rog. (Domnul deputat Ponta vociferează că n-a fost invitat primul la microfon)

Ştiu, ştiu că n-aveţi nimic împotrivă, domnule deputat Oltean. Vă rog, v-am invitat la microfon. Vă rog să vorbiţi. N-am luat-o neapărat în ordinea... Domnul Ponta este fericit să vă asculte.

Domnul Ioan Oltean:

Da, domnule preşedinte. Mă bucur că prea tânărul nostru coleg, Victor Ponta, mă va asculta cu atenţie. Sunt convins că acelaşi lucru am să-l fac şi eu când va vorbi dânsul.

Domnule preşedinte,

Doamna ministru,

Domnule preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii,

Raportul privind starea justiţiei, întocmit de către Consiliul Superior al Magistraturii, şi prezentarea lui astăzi în faţa Parlamentului României, subliniază în mod indubitabil importanţa acestei instituţii din sistemul judiciar românesc şi se constituie într-un moment special al raportului dintre două puteri: cea legislativă şi cea judecătorească.

Doamnelor şi domnilor colegi, starea actuală a justiţiei şi reforma în acest domeniu de maximă importanţă reprezintă o preocupare de larg interes public, fapt pentru care în cadrul procesului de disecare a tuturor etapelor procesului de reformare, nu trebuie ignorate aspectele cele mai spinoase şi care încă pot genera probleme cu 6 luni înainte de data aderării României la Uniunea Europeană. Procesul de implementare a strategiilor de reformare a întregului sistem judiciar trebuie accelerat, astfel încât eforturile depuse până la momentul actual să nu fie zădărnicite. Lupta împotriva corupţiei rămâne în continuare factorul decisiv în procesul de integrare al României în Uniunea Europeană, corupţia constituind, de altfel, principala vulnerabilitate în realizarea reformei în sistemul judiciar românesc.

Trebuie să recunoaştem în mod onest faptul că mai există încă multe probleme de rezolvat, pentru ca strategiile de modernizare a justiţiei să fie finalizate cu succes, iar eforturile depuse în acest sens să fie recunoscute prin aderarea României la 1 ianuarie 2007, la Uniunea Europeană. Deşi în teorie anumite obiective apar ca fiind îndeplinite, practica ne demonstrează încă o dată faptul că implementarea acestora este un proces mult mai dificil decât pare la prima vedere. Durata prea lungă a proceselor, costurile mari pe care le implică derularea unui proces, precum şi soluţionarea uneori superficială a cauzelor aflate pe rol, datorită volumului prea mare de dosare repartizate unui judecător, reprezintă cele mai importante probleme întâmpinate de cetăţenii implicaţi direct în actul de justiţie. Pentru toate aceste obstacole există soluţii eficiente şi care încă n-au fost implementate. Încărcătura prea mare de dosare/judecător contrastează în mod evident cu dorinţa de creştere continuă a operativităţii la nivelul instanţelor.

În aceste condiţii, o serioasă provocare pentru Consiliul Superior al Magistraturii o constituie identificarea de soluţii care să asigure atât sporirea numărului de magistraţi, cât şi un nivel ridicat de pregătire al acestora prin intermediul unui proces de selecţie riguros, corect şi transparent. În acest moment, la nivelul numărului de procurori şi judecători, România înregistrează un record trist, deoarece în toate statele Uniunii Europene, până şi în cele intrate în ultimul val, numărul magistraţilor este dublu, fapt care se reflectă atât în durata termenului de soluţionare a cauzelor aflate pe rol, cât şi în calitatea şi acurateţea soluţiilor pronunţate. Prin suplimentarea posturilor pentru magistraţi se elimină încărcătura mare de dosare, fiecărui judecător revenindu-i un număr rezonabil de cauze, astfel încât soluţionarea acestora să se facă în mod eficient şi bineînţeles într-un mod mult mai scurt.

Tergiversarea finalizării cauzelor este motivată în acest moment, atât de cererile de amânare a proceselor cerute de justiţiabili, care au partea lor de vină, dar, totodată, nu trebuie minimalizată nici vina judecătorilor care acordă cu prea multă uşurinţă termene de amânare, fără să verifice în prealabil cât de motivate sunt aceste solicitări. O altă problemă întâmpinată de cetăţenii participanţi la actul de justiţie este legată de motivarea prea sumară uneori a sentinţelor pronunţate de judecător, fapt care duce adeseori la neînţelegerea corespunzătoare a tuturor aspectelor cauzelor judecate şi de aceea se doreşte o elaborare mult mai completă şi mai clară a hotărârilor judecătoreşti pronunţate.

Una dintre cele mai largi acceptate tendinţe în ce priveşte reforma în justiţie pe plan european este cea a soluţionării alternative a conflictelor prin mediatori şi care poate fi preluată cu succes de sistemul judiciar românesc, contribuindu-se astfel la stoparea disputelor legale în faza incipientă, fără a se mai ajunge în sala de judecată.

Pentru mai bună creştere a calităţii actului de justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia de a asigura formarea şi perfecţionarea continuă a magistraţilor, pentru ca aceştia din urmă să fie la curent cu modificările legislative de bază, cât şi cu cele din domeniul dreptului comunitar. Ultima, dar nu cea din urmă calitate a unui sistem juridic este dată de sporirea credibilităţii magistraţilor. Astfel, prin nesancţionarea celor care se pronunţă în eroare asupra cauzelor judecate, dând sentinţe în defavoarea statului român şi a justiţiabililor în general, ştirbeşte grav atât imaginea justiţiei, cât şi calitatea şi valoarea hotărârilor emise. În acest sens, trebuie menţionat un fapt extrem de neplăcut, şi anume, că în acest moment corpul judecătorului este singura structură profesională din România care nu răspunde pentru erorile comise de judecători în judecarea cauzelor în care trebuie să soluţioneze. Nesancţionarea abaterilor grave de la litera legii i-a determinat pe mulţi români să-şi caute dreptatea la CEDO, demersurile acestora din urmă finalizându-se de cele mai multe ori prin obligarea statului român la plata anuală a unor despăgubiri enorme. În acest complex proces de reformare a justiţiei nu trebuie sub nici o formă să omitem faptul că legislaţia actuală, extrem de stufoasă şi alambicată, îngreunează soluţionarea cu claritate şi eficienţă a proceselor existente. Numărul mare de acte normative modificate, remodificate, completate şi recompletate provoacă dificultăţi majore celor care trebuie să aplice legea şi celor care trebuie să o respecte. Soluţia optimă pentru rezolvarea acestei situaţii cu maximă eficienţă o reprezintă republicarea legilor în timp util, astfel încât acestea să poată fi mai accesibile publicului larg, dar şi specialiştilor, care nu mai fac faţă acestui hăţiş legislativ. Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere în ce măsură putem vorbi în ziua de azi despre un liber şi real acces al cetăţenilor la justiţie, în condiţiile în care mulţi români au ajuns în situaţia de a renunţa la a-şi cere şi a-şi apăra în instanţă drepturile temându-se de costurile enorme ale unui proces, de timpul pe care îl vor pierde pe holurile tribunalelor şi de tratamentul la care aşteaptă să fie supuşi. Românii au ajuns să privească justiţia de multe ori cu spaimă şi nu ca pe un arbitru corect, ca pe o instituţie care provoacă drame umane, în loc să împartă dreptatea.

Nu poate decât să ne bucure reflectarea pozitivă, în ultimul raport de monitorizare al Comisiei Europene, a progreselor realizate de România în domeniul justiţiei. În acelaşi timp, neajunsurile grave din acest domeniu sunt evidente, după cum este evident şi faptul că o reformă reală nu poate fi realizată peste noapte. România are în această perioadă, poate mai mult ca niciodată nevoia de o societate sănătoasă şi în mod cert societatea noastră nu se poate însănătoşi cu o justiţie bolnavă. Singurul criteriu după care poate fi apreciată calitatea justiţiei este satisfacţia cetăţeanului al cărui dezvoltat simţ al dreptăţii îi va dicta fără greş mai bine decât oricărui teoretician ce merge şi ce nu merge în acest domeniu atât de important. Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Invit la microfon pe domnul deputat Ponta, din partea Grupului Social Democrat. Urmează domnul deputat Bolcaş. Mulţumesc. Aveţi cuvântul, domnule Ponta.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că a fost, totuşi, o decizie bună s-o ascultăm şi pe doamna ministru, sper să fie la fel de moderată şi la televizor, când va merge diseară. L-am ascultat cu plăcere pe colegul meu, domnul deputat Olltean, şi cred că după 16 ani de când este parlamentar, oricine i se pare prea tânăr. Am răspuns la politeţea domnului Oltean, cred că nu vă deranjează lucrul acesta.

Vroiam să spun în câteva minute, pentru că sunt convins că şi colegul meu vrea să adauge câteva lucruri importante, că din punctul nostru de vedere, activitatea CSM a fost atât de bună cât se putea. Cât se putea, într-un context de presiune politică, care s-a exercitat, sigur, în ultimii 16 ani, dar mai mult ca niciodată anul trecut şi anul acesta, din partea unui ministru care a vrut să-şi subordoneze şi CSM-ul. Nu putem să aşteptăm mai mult, şi-mi doresc ca în continuare să reziste la această presiune şi să asigure ceea ce, într-adevăr, cere Constituţia, şi anume, independenţa justiţiei. Mă uitam numai zilele acestea... Am văzut că fostul preşedinte, domnul Dan Lupaşcu, unul din cei mai respectaţi magistraţi, spunea că suntem criticaţi noi, care avem zilnic grupuri de lucru la CSM, în timp ce doamna ministru trece doar să-şi ia indemnizaţia de membru. E vremea în care lumea e păcălită cu televizorul, asta spunea fostul preşedinte. Sigur, faptul că doamna ministru trece să-şi ia indemnizaţia nu-i rău. E rău că nu participă la lucrările CSM şi nu încearcă acolo să fie la fel de incisivă ca în media. De asemenea, spunea doamna ministru despre Raportul Comisiei Europene. Am şi eu în faţă acest raport. E în engleză, o să-mi permit să-l traduc.

"Răspunderea disciplinară sub jurisdicţia Consiliului Superior al Magistraturii s-a îmbunătăţit semnificativ în 12 cazuri, sancţiunile fiind aplicate pentru nerespectarea obligaţiilor profesionale şi 4 magistraţi au fost excluşi din magistratură". Asta spune Comisia Europeană. Acum... Nu ştiu, poate, doamna Macovei are alte informaţii decât raportul Comisiei Europene din 22 mai 2006, dacă nu, înseamnă că una se spune la Bruxelles, şi alta ne traduce nouă doamna ministru când vrea să ne arate că nu e bun CSM-ul. Eu aşa văd că scrie aici şi mi-aş dori ca şi ceilalţi colegi să citească foarte clar. Mai mult, mi-aş fi dorit foarte tare ca în perioada 2005-2006, tot ceea ce a spus fostul preşedinte al APADOR CH, doamna Macovei, să se pună în practică. Domnia-sa spunea atunci că ministrul justiţiei nu are ce căuta în CSM. Ministrul justiţiei actual spune că are ce căuta, mai mult, vorbeşte o dată cu CSM-ul şi peste CSM. Fostul preşedinte APADOR CH, doamna Macovei, spunea că CSM-ul trebuie să-l propună pe procurorul general şi pe procurorii şefi. Ministrul Macovei îi numeşte. Domnia-sa a schimbat legea. Tot atunci se vorbea de alegeri libere şi de dreptul magistraţilor de a-şi alege reprezentanţii. Acum nu mai pot să-şi aleagă, decât pe cei pe care-i agreează cumva ministerul, ceilalţi se constată că au funcţii şi că trebuie să plece de-acolo sau sunt ameninţaţi cu diverse dosare. Tot atunci, preşedinta APADOR CH vorbea de limitarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv în cazul Bivolaru, acum ne impune să votăm ca 48 de ore să ne asculte oricine în această ţară fără un mandat de la judecător. Mi-aş fi dorit foarte mult ca reprezentanta ONG-ului să nu se transforme atât de rău şi de repede într-un ministru care-şi doreşte foarte multă putere, inclusiv deasupra CSM-ului. M-am uitat pe raportul privind starea justiţiei şi cred că-i normal ca în CSM să fie oameni care încă activează, pentru că mă aştept ca şi preşedintele Gâlcă, şi doamna Macovei, şi toţi ceilalţi care au luat cuvântul, poate domnul Oltean, să meargă să vadă cu adevărat care-i starea justiţiei. Eu am fost ieri aici la instanţele din Bucureşti şi vreau să vă dau câteva exemple. La secţia civilă de la sectorul 1 erau 60 de dosare, la secţia penală de la tribunal - 41 de dosare, la Curtea de Apel, la Contencios - 36 dosare, la secţia civilă de la Curtea Supremă de Justiţie - 71 de dosare. I-am întrebat pe oameni de cât timp se judecă. Cel mai puţin se afla acolo de un an de zile. Cel mai mult avea de vreo 7 ani un proces. Asta-i starea justiţiei, ce ne spune doamna ministru că nu lasă CSM-ul, sau n-o lasă UDMR-ul, sau n-o lasă PSD-ul, sau nimeni altcineva... Mi-aş dori mult mai mult să vedem ce înseamnă starea justiţiei, dacă tot vorbim de oameni şi de cui se adresează justiţia. Ce avem între timp? Vedem foarte multă ceartă şi foarte multe apariţii televizate, Ba, CSM-ul e de vină... CSM-ul, la un moment dat, am crezut că a fost inventat ca să aibă ministerul pe cine să dea vina că nu merg lucrurile. Tot ce merge bine este datorită ministrului justiţiei. Tot ce merge prost e din cauza CSM-ului. Nu există responsabilitate comună şi nu există, până la urmă, merite comune acolo unde lucrurile s-au mişcat în faţă. Nu numai CSM-ul, Parlamentul este împotriva ministrului justiţiei, avocaţii, executorii judecătoreşti, mai recent, organizaţiile neguvernamentale şi ele sunt pesediste, corupte, toţi suntem. Dacă cumva îndrăznim să spunem că cineva greşeşte ni se trânteşte uşa de la comisie, colegii mei îşi aduc aminte şi suntem imediat pârâţi, nu ştiu, la domnul Frattini, la domnul Berlusconi, prietenul domnului Frattini. Ni se spune de dosare, de altceva. Problema e dacă, într-adevăr, justiţia se schimbă cu ceva după acest mandat care, probabil, se va încheia. Ştiu şi cred, poate că va fi bine pentru România ca doamna Macovei să ocupe o funcţie la Bruxelles din 2007. Mă întreb, însă, ce rămâne după acest mandat şi o să vă spun câteva din lucrurile care mi le spun foştii mei colegi...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Încheiaţi, vă rog.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Acum închei, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mai aveţi 3 minute şi jumătate. Dacă vreţi să-i lăsaţi colegului, îi lăsaţi, dacă nu,nu.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Da, domnule preşedinte. Mă bucur că avem un preşedinte de la grupul nostru parlamentar, că mă ajută în expunere.

Vreau doar să spun, şi cred că era interesant şi o să aibă timp şi colegul meu să spună lucrurile astea, că, pur şi simplu, s-a creat, ad-hoc, într-un mod neaşteptat ONG-uri, parlamentari, o coaliţie pentru o justiţie independentă împotriva cui? Împotriva unui ministru care vrea să ajungă într-o funcţie importantă, care vrea să nu apară un Cod penal, numai pentru că se numeşte Diaconescu sau Stănoiu, să se numească Macovei, care nu vrea Legea privind înfiinţarea Agenţiei pentru Integritate, pentru că a fost forţată de Amnesty International.

Rămânem cu Coduri penale şi proceduri din1968, după Mandatul doamnei Macovei rămânem cu o legislaţie mutilată. Anul trecut şi-a asumat Guvernul răspunderea pe legile justiţiei şi se doresc 160 de modificări la ceea ce şi-a asumat anul trecut. Rămânem cu un CSM care nu se ocupă decât cum să se apere de atacurile ministrului justiţiei, şi rămânem cu o medie de procese pe judecători de 50, şi cu un proces care durează 3, 4, 5 ani, trecând, evident, pe primul loc în Europa la procesele pe care le avem la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Îmi pare rău, mă aşteptam mult mai mult şi mă aşteptam ca să răspundă toţi, nu numai cei care nu-i plac doamnei ministru, şi am un ultim apel către CSM şi către toţi membri CSM-ului, şi îl rog pe domnul preşedinte Gâlcă să transmită acest apel, politica nu va vrea niciodată, cu adevărat, independenţa justiţiei. Trebuie să vă câştigaţi această independenţă, aşa cum la începutul anilor 1990, în Italia, acolo unde un CSM şi o justiţie, cu adevărat independentă, s-au opus şefului de atunci, preşedintelui, care a băgat carabinierii în sala CSM să-i scoată afară! Poate că şi doamna ministru Macovei va băga Jandarmeria peste dumneavoastră. Câştigaţi-vă independenţa şi, poate de la vorbe frumoase, ajungem să vedem că un om în sala de judecată, chiar simte că i se face dreptate. Mulţumesc.(Aplauze în sală)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc. Grupul parlamentar al PSD mai are la dispoziţie 2 minute. Invit pe domnul deputat Ungureanu, da? Am înţeles că s-a înscris la cuvânt. Nu, scuzaţi-mă! Îmi cer scuze, domnule Ungureanu! Domnul deputat Bolcaş, după care domnul deputat Ungureanu. Deci, îmi cer scuze, eu am greşit! Domnul deputat Bolcaş, din partea Grupului parlamentar al PRM, după care urmează domnul deputat Ungureanu. Scuze încă o dată!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor preşedinţi,

Respectând dorinţa colegei mele, doamna senator Verginia Vedinaş, şi eu îi voi lăsa din minutele alocate. Vă rog să contabilizaţi! Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Am făcut un act, poate lipsit de politeţe, atunci când mi-am permis să-l întrerup pe domnul preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, ce dorea să rezume starea justiţiei, întrebându-l dacă poate s-o facă într-un cuvânt! Nu a fost dorinţa unei lipse de politeţe, nu a fost o întrebare adresată direct domniei-sale, sau activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, ci a fost dorinţa de a chema toţi factorii responsabili la realitate. Şi rezumăm într-un cuvânt, starea justiţiei acum şi înainte a fost şi este proastă. De la aceste realităţi trebuie să pornim dacă vrem să facem ceva constructiv. Suntem întruniţi, aici, trei factori esenţiali care decid, practic, soarta justiţiei! Este forul legislativului care poartă, în primul rând, responsabilitatea. Noi purtăm, în primul rând, responsabilitatea cu privire la soarta justiţiei. Este aici Consiliul Superior al Magistraturii, care este garantul independenţei sale şi este reprezentantul Executivului, care nu trebuia să lipsească şi este bine că este aici, care este direct implicat în rezolvarea problemelor justiţiei! Din partea Parlamentului, din partea Consiliului Superior al Magistraturii, din partea doamnei ministru ni s-a spus, ni s-a repetat un cuvânt - reformă, reformă, reformă! A devenit un loc comun, a devenit o lozincă, a devenit un cuvânt lipsit de conţinut şi aşa sunt şi rapoartele Consiliului Superior al Magistraturii, care vorbesc despre reformă. Desigur, se vorbeşte despre ceea ce s-a făcut în limitele competenţelor pentru realizarea acestei reforme, dar în ce constă ea? Care este sensul ei profund în justiţie, nu îndrăzneşte nimeni să definească! Şi aceasta este problema de bază a conducerii justiţiei. Încotro ne îndreptăm? Pentru că actualul Consiliu Superior al Magistraturii lucrează, mai întâi şi întâi, pe un teren de nisipuri mişcătoare, în condiţiile unei instabilităţi legislative care a ajuns la un paroxism şi de care noi, Parlamentul, suntem vinovaţi, şi trebuie să ne asumăm această vină! Însăşi Legea privind organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, de la începuturile sale şi până în prezent, a fost modificată de mai multe ori, dar nefiind vorba de modificări de formă, ci de conţinut al activităţii. În şase luni de la adoptarea unei legi, în fosta legislatură, s-a adoptat o nouă lege, în actuala legislatură. Este un teren propice pentru a se putea rezolva nişte lucruri. Reamintesc un lucru care m-a surprins, dar m-a surprins plăcut - prezenţa domnului preşedinte Băsescu la raportul anual al CSM-ului, când a vorbit despre necesitatea aplicării unor proceduri care să înlesnească funcţionarea justiţiei. S-a preocupat cineva de aceste proceduri? S-a preocupat de modificări. S-au făcut, cel puţin în materia procedurilor civile, tot soiul de experimente care, practic, blochează desfăşurarea proceselor până în prezent, prin succesiunea lor. Am făcut noi experimentul cu procedura penală care, prin votul majorităţii, a fost adoptată acum, după cârpeli succesive, s-ar părea că 12 la număr, din 1990 până acum, a procedurii penale. Suntem în instabilitate legislativă şi mă bucur că domnul preşedinte al Consiliului Legislativ a atins acest punct. De altfel, vreau să vă spun că sinteza domniei-sale, prezentată aici, a fost plină de conţinut şi poate mai acută decât textul care ne-a fost înfăţişat, pentru că domnia-sa s-a hazardat să vorbească şi despre instabilitatea practicii judiciare, care este consecinţa directă a acestei instabilităţi legislative, şi este consecinţa directă a politizării justiţiei. Mă refer acum la o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, din luna decembrie anul trecut, care constituie un vehement rechizitoriu împotriva legislaţiei instabile din România privind restituirea caselor naţionalizate şi, mai ales, împotriva practicii judiciare haotice. Doamna ministru al justiţiei s-a preocupat de atribuţiile ce-i mai revin, măcar în virtutea procedurii de a iniţia vreun recurs în interesul legii? Nu! Doamna ministru a avut alte preocupări în această materie şi nu există alte modalităţi, la ora actuală, de stabilizare a practicii judiciare. Îi mulţumesc domnului preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii pentru ideea iniţiativei legislative raportate de practică, dar văd că nu aţi bătut la porţile la care trebuie. Vă rog să ne-o înaintaţi şi noi, şi vă promit că Grupul nostru parlamentar şi-l va însuşi ca iniţiativă legislativă pornită, evident, de la dumneavoastră, pentru că avem nevoie de aşa ceva! Avem nevoie de stabilitate şi nu de disfuncţionalităţi. Principala disfuncţionalitate este apărută de la Legile 303/2004, care nu creează un echilibru corect între atribuţiile Ministerului de Justiţie şi ale Consiliului Superior al Magistraturii. Acest echilibru corect nu a fost reparat, ci a fost adâncit şi ne aflăm acum în situaţia, nu că există o dispută între ministrul justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii. Este o ingerinţă politică, o presiune politică pe care ministrul justiţiei, doamna Monica Macovei, o face asupra membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. V-aţi speriat de un dosar gros, nu vorbesc despre el, este sinteza presiunilor politice la care a fost supus Consiliul Superior al Magistraturii, persoane din Consiliul Superior al Magistraturii de către doamna ministru. Toate sunt publice şi aceasta trebuie să ne dea de gândit şi aici este nevoie de atitudinea Consiliului Superior al Magistraturii, ca să curme această stare de lucruri şi să-şi afirme independenţa. Aş vrea să închei. Este vorba de o preocupare pentru cadrele din justiţie. Este o preocupare pe care a înfăţişat-o şi domnul preşedinte şi iarăşi sunt mulţumit că acest capitol există în raport. Acest capitol trebuie încununat cu ultimul concurs din anul 2005, care a fost susţinut şi pe care l-am aplaudat în ciuda rezultatelor sale triste - un singur admis. Păi, să se gândească şi Comisia pentru învăţământ aici, că acesta este nivelul învăţământului nostru universitar! Să ne gândim să reformulăm acest Institut Superior al Magistraturii care, la ora actuală, funcţionează ca o şcoală de maiştri, pentru doi ani, în condiţiile în care există posibilitatea reducerii acestui stagiu de perfecţionare şi înlocuirea sa cu un stagiu practic. Să ne gândim împreună pentru că există soluţii, pentru că am promis că voi lăsa cuvântul ...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu mai este cazul, aţi vorbit 11 minute! Vă mulţumesc, domnule deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Îmi cer scuze colegei mele!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Sănătate, vă doresc, şi numai bine! Invit la microfon pe domnul deputat Ungureanu, din partea Grupului parlamentar al PNL şi urmează domnul senator Eckstein Kovacs. Domnule deputat, aveţi cuvântul!

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte!

Domnilor preşedinţi,

Domnule preşedinte al CSM, doamnă ministru, stimaţi colegi, dacă cineva m-ar opri pe stradă şi mi-ar cere ceasul, aş refuza să i-l dau. Dacă acelaşi ar încerca să mi-l ia, băgându-mi mâna în buzunar, cu forţa, m-aş lupta cu el, deşi nu sunt un bătăuş! Dacă, însă, cineva ar încerca să-mi spună că pentru a-mi lua ceasul urmează să mă dea în judecată, l-aş scoate din buzunar şi i l-aş da, cu sentimentul, aş avea, sigur, sentimentul că am scăpat ieftin. Nu este un citat din propria-mi biografie. Am doar 25 de ani de avocatură, este un citat din celebra piesă "Trei pe două biciclete" a lui Jerome K. Jerome. Trebuie să ne referim acum şi la ceea ce s-a întâmplat astăzi. Nu întâmplător, sau poate întâmplător, iată, în ziua de 14 iunie 2006, noi discutăm, pentru prima dată, aşa cum bine a relevat domnul preşedinte Gâlcă, starea justiţiei din România. De ce 14 iunie? Aşa au dat zarurile! Însă este ziua neagră a justiţiei, pentru că, iată, după atâţia ani, justiţia nu a reuşit să dea un răspuns la ce s-a întâmplat pe 14 iunie, acum câţiva ani! Şi aceasta spune totul. Trebuie să salutăm, totuşi, intenţia ultimelor guverne, mai ales din 1997 încoace, de a face tot ce este posibil ca justiţia să devină independentă. Lucrul acesta s-a făcut şi este incontestabil şi oricine bârfeşte pe această temă păcătuieşte. S-a început, sigur, cu salarizarea magistraţilor, s-a început cu investiţiile în instanţe, cu toate celelalte drepturi care au fost acordate şi personalului auxiliar. Însă, este aproape sigur că justiţia, cu toate aceste eforturi făcute pentru ea, nu a devenit independentă. Vreau să vă spun că sunt absolut de acord cu toate criticile formulate aici, sigur, critici obiective, critici izvorâte, mai ales din experienţă şi din înţelepciunea anilor petrecuţi în instanţe. Mă disociez total, însă, de părerile unor falşi epigoni, ai unor mari bărbaţi politici ai naţiei, care, sigur, fără experienţă, dar cu mult tupeu, critică ceea ce ar avea intenţia să facă unii, fără să vadă ce s-a făcut rău şi să analizeze ce s-a făcut rău în perioada în care au diriguit această instituţie. Sigur că este grozav, mai ales faptul că domnul preşedinte Gâlcă are ocazia, astăzi, să intre în istorie, prezentând un raport asupra justiţiei şi un raport asupra stării justiţiei din România, dar am constatat, şi lucrul acesta este benefic, că, mai ales, după ce am avut 2, 3 întâlniri în cadrul Comisiilor juridice reunite, poziţia domniei-sale a devenit mai puţin olimpiană şi mai puţin narcisistă decât era iniţial. A coborât, sper, în sfârşit, cu picioarele pe pământ şi îi mulţumesc pentru aceasta, pentru că s-a văzut, mai ales, din raportul rezumat astăzi, că ţine cont de părerile noastre. Sigur, aici, avem o mare dilemă, cine a fost mai întâi, găina, oul? Sunt probleme serioase în a vedea până unde se întinde rolul nostru, însă cred că este nevoie, pentru că trebuie cineva, uzând de putere, temporală şi temporară, să bage băţul sau mâna, este adevărat, înmănuşată, în cuibul cu viespi al justiţiei. Trebuie să ne asumăm cu toţii, mai ales cei care suntem aici şi am fost aleşi, acest destin. Noi am fost aleşi şi reprezentăm, până la urmă, pe cei care, din circumscripţii, ne-au trimis aici. Este o formă de dispreţ atât faţă de cei care ne-au ales, cât şi faţă de justiţie, că suntem atât de puţini aici, astăzi. Şi faptul că justiţia îşi prezintă astăzi raportul, mai ales CSM-ul, în faţa noastră, este o dovadă că suntem într-un stat democratic, fără discuţie. Dar, eu cred că noi trebuie să spunem ceea ce auzim în audienţe, noi trebuie să spunem, şi cred că nu ar trebui să se supere sau să sperie reprezentanţii magistraţilor, că noi am interveni în actul de justiţie. Noi trebuie să spunem că 90%, poate, din intervenţiile din audienţele noastre, sute de-a lungul mandatului, poate mii de intervenţii, se referă, repet, doar la problemele din justiţie. Acest lucru spune mult, numai că avem speranţa că împreună cu doamna ministru, împreună cu CSM-ul se vor găsi resursele necesare şi resorturile psihice necesare, mai ales pentru a demola, a deranja, a distruge oligarhia dreptului din România. Să nu ne ferim să vorbim de aceste lucruri, să nu ne ferim să spunem că există clanuri mafiote în justiţie, să nu ne ferim să spunem că, deşi, poate 80-90% dintre magistraţi sunt oameni integri, oameni care suferă pentru actul de justiţie şi îl trăiesc, un procent mic, dar vioi, îi decredibilizează. De aceea, cred că este rolul nostru să luăm mai în serios acest apanaj pe care ni l-a dat legea, de a prezenta în faţa naţiunii, până la urmă, sigur, de la tribuna acestui Parlament, starea reală a justiţiei. Îmi pare rău că au fost intenţii de a minimaliza rolul ministrului justiţiei în reforma justiţiei şi, mai ales, în eforturile României, de integrare. Să nu uităm că traducând dintr-o limbă, neaoş românească, părerile unor specialişti europeni, unor comisari, fără să încercăm să traducem, ei au spus că, se pare, aşa spune presă, aşa spun comentatorii, analiştii, "justiţia ne-a integrat în Uniunea Europeană, în primul rând" iar noi, parlamentarii, din păcate, am fost la un moment dat, sigur, temporar, doar o frână în calea acesteia. De aceea, salutând încă o dată momentul de astăzi, 14 iunie, salutând încă o dată intenţia noastră de a nu ne amesteca, dar a intra, totuşi, în vorbă pentru că avem treabă aici, cred că trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt şi pornind de la un prim pas foarte bun, obiectiv, corect făcut astăzi, să sperăm că justiţia va fi mai bună începând de anul acesta şi, sigur, la raportul de anul viitor, probabil un alt preşedinte, probabil tot domnul Gâlcă va prezenta o stare mai bună a justiţiei, iar noi vom avea o privire mai înţeleaptă asupra acesteia. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult. Stimaţi colegi, ascultându-vă, apropo de starea justiţiei, mă gândeam ce ar însemna, mâine, să dezbatem starea Parlamentului şi să punem să ia cuvântul Guvernul, CSM-ul şi ceilalţi. Are cuvântul domnul senator Eckstein Kovacs, din partea Uniunii Democrate a Maghiarilor din România şi urmează domnul deputat Nicu Popa.

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

Mulţumesc. Instituţiile europene cer de la noi reformă în justiţie şi luptă împotriva corupţiei. Nu este un lucru nou. Din acest punct de vedere sunt în profund dezacord cu domnul deputat Bolcaş. De ce ni se cere reformă? Ca să schimbăm mersul lucrurilor. Asta înseamnă reformă! Desigur, cele mai importante legi s-au adoptat în 2004. Poate atunci a fost anul reformei. Dar este vorba de o reformă prin care eu, personal, înţeleg un şir de măsuri care să curme situaţiile neplăcute din justiţie. Şi aici a fost evidenţiat de mai mulţi vorbitori. Există o neîncredere faţă de actul de justiţie. Numai noi, Parlamentul, stăm mai prost şi partidele politice, la capitolul "încrederea populaţiei". Este vorba de o luptă de corupţie. Se manifestă această corupţie în justiţie? Sunt nişte întrebări la care trebuie să răspundem. Acest raport a relevat câteva puncte câştigate în mod evident. Este vorba de repartizarea aleatorie a dosarelor, este vorba de informatizarea instanţelor şi a parchetelor, este vorba de o transparenţă mai mare în cariera, dacă vreţi, a magistraţilor, prin informaţiile cerute de la CNSAS, declaraţii de avere şi asemenea. Sunt câteva probleme cronice şi aici am citit datele din raport, din care este relevat că o mână de oameni au fost trimişi în judecată, dintre magistraţi şi procurori. Această cifră este mult mai mică decât datele similare din Ungaria, care este o ţară cât jumătate de Românie, cu magistraţi mult mai puţini şi cu un nivel, cum să zic, de percepere mult mai pozitiv decât regimul nostru. Acest lucru nu a fost, cred, în raport, suficient relevat. Este vorba de celeritatea judecării cauzei şi numărul foarte mare de dosare cu care intră un judecător. Cum să zic? Este inuman să intri cu câte 50, 80 de cauze într-o zi de şedinţă. Aici este foarte important ca procesul de reînnoire al magistraţilor să fie de calitate şi să fie făcut, în asemenea mod, ca judecătorii să fie descărcaţi de acest volum imens de muncă. Este vorba, şi corect s-a relevat în material, de lipsa unei practici consecvente şi deciziile de la Curtea Europeană sunt o consecinţă clară, practică a acestei decizii unitare. Ceea ce aş vrea să spun, fiind parlamentar UDMR, am mai sugerat domnului preşedinte al CSM-ului, în Constituţia modificată există prevederi care asigură folosirea limbii materne în justiţie, peste traducător. Şi cred că această prevedere constituţională trebuie să fie pusă în practică. Poate să fie pusă în practică atunci când sunt judecători, procurori, personal auxiliar care cunosc limbile minorităţilor respective. Aici nu s-au făcut paşi. Suntem, absolut, sub reprezentaţi în corpul magistraţilor, nemaivorbind de o chestiune minoră pentru alţii, chestiunea judecătoriei din Sângeorgiu de Pădure, în care s-a investit o grămadă de bani şi stă nefolosită. Ca atare, lăsând timp şi pentru colegul meu din Cameră, eu concluzionez, alături de domnul preşedinte Gâlcă, ca să rezolvăm unele dintre probleme, cum ar fi celeritatea soluţionării cauzelor pentru a mai face ordine în legislaţia stufoasă care este bucătăria noastră, absolut internă, pentru a asigura ca membri CSM să aibă un statut egal, nu să fie unii care sunt şi preşedinţi de instanţă şi mai ocupă şi locul în CSM, este nevoie de conlucrarea tuturor celor trei puteri în stat: legislativ, prin Ministerul Justitiţie, Parlamentul şi Consiliul Superior al Magistraturii. Noi, cei de la UDMR, vom fi parteneri în această conlucrare. Mulţumesc. (Aplauze în sală)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit pe domnul deputat Nicu Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator şi urmează, pentru două minute, domnul Şerban Nicolae. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Domnilor preşedinţi,

Doamna ministru, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Eu aş începe prin a spune că numai cineva rău intenţionat nu ar recunoaşte că în justiţie, lucrurile s-au mişcat din loc, că s-a schimbat ceva şi că suntem pe drumul cel bun. Sigur că nu s-a făcut tot ceea ce trebuie şi, bineînţeles, conform recomandărilor şi condiţiilor impuse de Uniunea Europeană. Dar, că suntem pe drumul cel bun, trebuie să recunoaştem acest lucru. De asemenea, trebuie să spunem că s-a îmbunătăţit foarte mult activitatea CSM-ului, activitatea celorlalte instituţii judecătoreşti. Şi acest lucru se demonstrează printr-un barometru al opiniei publice, care spunea, nu de mult, că încrederea în aceste instituţii a crescut de la 20%, la 40% şi, sigur, că trendul este ascendent. Un lucru extraordinar şi sigur că trebuie să-l urmărim cu foarte mare atenţie, pentru că CSM-ul este singurul garant, dacă vreţi, al independenţei magistraţilor, faţă de imixtiunile politice, faţă de alte imixtiuni care au loc în societatea românească. Bineînţeles că trebuie să avem în vedere că CSM-ul a susţinut şi va susţine în continuare ca Ministerul Justiţiei să aibă o implicare cât mai redusă în ceea ce priveşte numirea conducerilor de parchete, în speţă, a procurorului general şi, bineînţeles, să susţină demersurile acestei instituţii. Iată că am avut o probă astăzi şi regretăm acest lucru, doamna ministru Macovei a venit să contrazică, într-o oarecare măsură şi să critice activitatea CSM-ului, ceea ce nu mi se pare corect, pentru că între cele două instituţii trebuie să existe o armonie perfectă, dacă vrem să intrăm şi să ne atingem obiectivul pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Nu prin critici şi numai prin contradicţii se pot rezolva problemele. Problemele se rezolvă prin colaborare, prin cooperare, prin înţelegere.

Numai aşa putem să mergem spre progres. Altminteri, vom avea surprize foarte mari atunci când vom discuta despre integrarea României, la 1 ianuarie 2007, unde justiţia are un rol şi un cuvânt foarte greu de spus în ceea ce priveşte aderarea României.

Bineînţeles că aici trebuie să avem în vedere faptul că CSM-ul trebuie să se implice la modul cel mai serios în pregătirea magistraţilor, a judecătorilor şi procurorilor. Se spunea de antevorbitorii mei că sunt foarte multe sentinţe, foarte multe hotărâri contradictorii,dar unele care demonstrează lacune în cunoaşterea legislaţiei, ceea ce a dus la neîndreptăţirea cetăţeanului, la ştirbirea libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor, iar acest lucru trebuie să stea în vederea magistraţilor.

De aceea, CSM-ul trebuie să se implice cu foarte mare seriozitate şi responsabilitate în organizarea acestui sistem de pregătire al magistraţilor.

Nu în al doilea rând, CSM-ul trebuie să se implice în determinarea unei deontologii profesionale ale magistraţilor. Magistraţii trebuie să respecte cetăţeanul, cu drepturile şi obligaţiile lui. Şi numai aşa vom putea vorbi de un act de justiţie decent şi responsabil faţă de cetăţean.

Eu am încredere, ca şi Grupul parlamentar P.C.,pe care îl reprezint, în CSM, în conducerea actuală de astăzi, în domnul preşedinte Iulian Gâlcă, că va face toate eforturile şi demersurile ca să îmbunătăţească în continuare activitatea acestei instituţii, să nu se supună presiunii politice, aşa cum se mai întâmplă de fiecare dată, şi să asigure echilibrul social de care are nevoie societatea românească şi, bineînţeles, să ne asigure şi să ne garanteze intrarea României în Uniunea Europeană, prin intermediul justiţiei, care, v-am spus că are un rol extrem de important. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Au mai rămas 5 minute pentru grupul dumneavoastră parlamentar.

Urmează domnul senator Şerban Nicolae, din partea Grupurilor parlamentare PSD. Domnul senator mai aveţi 2 minute.

Domnul Şerban Nicolae:

Domnule preşedinte, dacă mai îmi spuneţi şi dumneavoastră de 2-3 ori că mai am două minute, încep să le cumulez.

Aşa cum am putut constata, în ceea ce priveşte starea justiţiei în România sunt încă suficiente probleme. Ele existau şi înainte de 2004 sau de 2005, dar continuă să existe şi s-au agravat.

Din păcate, activitatea ministrului justiţiei, mai ales în raport cu CSM-ul, este furnizor de probleme suplimentare. Şi vă aduc aminte că, încă de la instalare, actualul ministru al justiţiei a criticat unii membri ai CSM-ului, mai ales cei aleşi de corpurile profesionale, ceea ce este foarte grav şi inadmisibil.

Practic, pe baza legilor, CSM-ul din 2004 nu a fost lăsat să lucreze, nu a fost lăsat să arate dacă este capabil sau nu să-şi îndeplinească menirea constituţională de garant al independenţei justiţiei.

A urmat şi acel raport de audit făcut de FREEDOM HOUSE, iar un scandal în care poate că DNA-ul ar trebui să intre ceva mai atent să vedem totuşi ce s-a întâmplat cu auditul respectiv şi să vedem dacă nu cumva există corupţie chiar la cei care strigă că luptă cu corupţia.

A urmat şi dosarul părinţilor ministrului justiţiei,unde scandalul a fost, de asemenea, amplificat şi a aruncat o pată destul de mare, negativă, asupra stării justiţiei în România. Încă o dată s-a dovedit că există dreptate, dar nu pentru căţei.

Or, în aceste condiţii, mie mi se pare că ar fi mai important ca doamna Macovei să revină la ceea ce susţinea atunci când reprezenta societatea civilă. Pentru că la Cotroceni s-a cerut un acord politic pentru a trece ordonanţa prin care PNA a fost transformat în DNA. Acolo doamna ministru şi-a luat angajamentul - indirect, că nu a fost prezentă - că va sprijini modificarea legii, astfel încât procurorul general al acestei structuri să fie numit de preşedintele României la propunerea CSM. Nici până în ziua de astăzi acest lucru nu s-a întâmplat şi nici nu există vreun semn că s-ar întâmpla.

Astea sunt de fapt problemele justiţiei, amplificate de modul în care actualul ministru al justiţiei a înţeles să submineze, sub pretextul reformei, activitatea justiţiei în România.

Vreau să vă spun următorul lucru. Astăzi, la Strasbourg, în Parlamentul European, se dezbate o rezoluţie care priveşte şi justiţia din România.

În mod cu totul surprinzător fac - faţă de unul dintre antevorbitorii mei - o altfel de pararelă între ziua de astăzi, referitoare la activitatea justiţiei, decât cea pe care a făcut-o domnia-sa, probabil din motive personale.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule senator, vă rog să sintetizaţi, dacă binevoiţi.

Domnul Şerban Nicolae:

Bineînţeles că am să sintetizez şi am să spun că acolo se cere transparenţă, eficienţă şi independenţă pentru justiţie. Or, în condiţiile în care Ministerul Justiţiei nu sprijină CSM-ul, Ministerul Justiţiei nu sprijină instanţele, ci, din contră, găseşte surse de critici, surse de probleme, nu vom avea un CSM eficient.

Închei, spunând un lucru. Un antevorbitor se declara fericit...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule senator, vă rog frumos să treceţi la concluzii.

Domnul Şerban Nicolae:

Domnule preşedinte, dacă eraţi o secundă atent, aşa cum nu eraţi când se prezenta raportul CSM, atunci aţi fi auzit că am spus "în încheiere". În încheiere înseamnă că închei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Şerban Nicolae:

Deci, în încheiere spun că un antevorbitor s-a declarat fericit că CSM-ul şi-a însuşit sugestiile şi propunerile pe care parlamentarii le-au făcut.

Domnule preşedinte, vă rog să transmiteţi şi colegilor dumneavoastră să nu ţineţi cont de asemenea sugestii. Separaţia puterilor în stat şi independenţa justiţiei înseamnă să supuneţi dezbaterii publice problemele justiţiei, să preluaţi observaţii şi informaţii din toate mediile societăţii româneşti, dar să nu vă supuneţi sugestiilor şi propunerilor care vi le fac politicienii, că atunci nu mai avem independenţa justiţiei.

Asta înseamnă independenţă, asta înseamnă separaţia puterilor în stat. Şi eu vă rog să ţineţi cont de lege şi de respectul pentru profesie. Acest lucru vă va ajuta inclusiv în relaţia cu Ministerul Justiţiei. Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator. Vă mulţumesc şi în numele domnului preşedinte.

Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul senator Márton Arpád. (discuţii, râsete)

Din sală: Deputat. (discuţii)

Domnul Bogdan Olteanu:

Deputat, deocamdată.

Din sală: "Deocamdată"? Ştiţi ceva?

Domnul Márton Arpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Nu am intenţia de a deveni senator. (discuţii)

Eu cred că, în mare, în legătură cu activitatea şi raportul pe care l-am auzit, domnul senator Eckstein Kovacs Peter v-a expus punctul nostru de vedere legat de activitatea CSM, activitatea care rezultă din acest raport al justiţiei româneşti, incluzând aici şi observaţiile noastre legate de deficienţele acestei activităţi.

Totodată, dacă este o dezbatere parlamentară pe această temă, trebuie să ne asumăm şi noi, parlamentarii, anumite promisiuni pentru a eficientiza această activitate. Pentru că activitatea noastră este cea legislativă, trebuie să avem grijă ca, într-adevăr, să dăm un mijloc prin care se poate aplica justiţia în România.

Noi, după cum ştiţi, avem nişte temeri legate de un mijloc tocmai votat şi aveţi o promisiune din partea noastră că, dacă vom constata că, prin aplicarea procedurii penale pe care tocmai am votat-o, se constată grave încălcări ale drepturilor omului şi se pot constata eventuale procese câştigate la CEDO pe această temă, să propunem iniţiativă de modificare a legii.

Tot aşa cum ne-am propus ca, în ideea independenţei justiţiei, să depunem un proiect de lege - depus de domnul Frunda Gyorgy - care asigură, într-adevăr, o independenţă totală a justiţiei privind numirea procurorilor şi a conducătorilor procuraturilor.

Noi credem că aceste propuneri care vizează viitorul şi nicidecum schimbarea actualelor persoane, ci numai la momentul în care mandatul actual ia sfârşit, vor putea fi susţinute şi de Minsterul Justiţiri şi de către întreaga clasă politică, şi vom intra cu toate drepturile în rândul ţărilor care funcţionează în statul de drept. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. V-aţi încadrat perfect în timpul pe care l-aţi avut la dispoziţie.

Domnul senator Gavrilă Vasilescu, din partea Grupului parlamentar PC.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi, am să încerc să mă încadrez în cele 3 minute pe care le am la dispoziţie. În primul rând, vreau să vă spun că-mi manifest satisfacţia faţă de o situaţie care, de fapt, s-a întâmplat şi care, într-o primă fază, era prevăzut să se desfăşoare altfel.

Am să vă explic imediat despre ce este vorba şi este bine să ţinem minte pentru ceea ce înseamnă a doua ediţie sau anul 2007, atunci când vom discuta despre cele două rapoarte pe care CSM le prezintă.

Pentru că, fiind pentru prima dată când se discută acest lucru, trebuie să recunoaştem că în Comisiile juridice de numiri, disciplină, imunităţi şi validări am avut probleme cum le discutăm, cum facem, ascultăm doar rapoartele sau o prezentare a lor şi atâta tot. Faptul că s-au repartizat timpi pentru ca grupurile parlamentare să-şi spună cuvântul asupra acestor lucruri este un lucru cât se poate de bun.

S-ar putea ca data viitoare, atunci când trebuie să discutăm despre starea justiţiei - şi acum mă refer la o problemă la care vă rog să fiţi atenţi - trebuie să discutăm cu foarte multă atenţie pentru că starea justiţiei este un lucru - deci este al doilea raport care ni s-a prezentat - care interesează pe toată lumea.

Mai avem şi celălalt raport care, în realitate - şi va trebui, probabil, să amendăm legea - de fapt reprezintă o informare privind activitatea desfăşurată de CSM.

Legea vorbeşte de raport. În realitate, nu este vorba de un raport, ci este vorba de o informare.

Asupra acestui lucru, Parlamentul României poate să ia act. Dar asupra stării justiţiei, şi mă bucur că aici s-a discutat, va trebui ca în anul următor când vom analiza acest lucru să o facem, poate, în 2-3 zile de discuţii în cadrul Parlamentului, pentru că este un lucru cât se poate de important, chiar dacă vom fi în Uniunea Europeană sau cu atât mai mult cu cât vom fi în Uniunea Europeană.

S-a discutat şi foarte mulţi dintre noi sau foarte mulţi dintre cei care ne ascultă spun următorul lucru: "prin justiţie înţeleg judecător, procuror, avocat". Nu este adevărat. În sens larg,justiţia înseamnă mult mai mult, profesii care concură la realizarea actului de justiţie.

Gândiţi-vă ce înseamnă să ai o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi să nu ai un corp al executorilor judecătoreşti foarte bine pus la punct.

Profit de această ocazie în care vreau să spun că nu pot fi de acord, ca om care am lucrat toată viaţa mea în justiţie, deci profesional...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule senator, vă rog să sintetizaţi.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

... ca un creditor să-şi poată angaja executor judecătoresc. Este împotriva principiului. O hotărâre judecătorească este investită cu titlu de executor în numele preşedintelui României. Executorul judecătoresc exercită o profesie de interes public şi cu autoritate. Un angajat al unui creditor nu poate face acest lucru.

Gândiţi-vă ce înseamnă corpul experţilor judiciari, în care o hotărâre judecătorească poate să însemne, pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, 60-70% din ceea ce l-a convins pe judecător să dea acea hotărâre...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule senator, vă rog să concluzionaţi.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Am să concluzionez. Ceea ce vreau să spun este că atunci când vorbim despre justiţie, trebuie să ne referim la un cadru mult mai larg. S-a discutat, dar foarte puţin. Sper ca anul următor să putem avea o discuţie în care să atingem absolut tot şi toate profesiile şi pe toţi cei care concură la înfăptuirea actului de justiţie.

Un lucru vreau să mai spun şi închei. CSM nu înfăptuieşte justiţia. CSM este garantul independenţei justiţiei,are atribuţiuni în organizare.

Justiţia o înfăptuiesc ceilalţi despre care, la anul, sper să putem vorbi mai mult şi să îi aşezăm acolo unde le este locul. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator. S-a încheiat şirul luărilor de cuvânt. Parlamentul României ia act de raportul anual al CSM privind starea justiţiei şi de raportul de activitate al CSM.

Vă mulţumim, domnule preşedinte,pentru această premieră în istoria justiţiei din România şi a Parlamentului Român.

Este foarte important pentru noi toţi să învăţăm să respectăm independenţa justiţiei, şi când suntem în opoziţie, şi când suntem la putere şi sunt convins că prezentarea şi dezbaterea de azi au fost un important pas înainte pe această cale.

Suntem pe un drum ireversibil în ceea ce priveşte dobândirea independenţei justiţiei şi sunt convins că pot vorbi şi în numele colegilor mei în a vă ura succes. (aplauze)

Doamnelor şi domnilor colegi, dat fiind că suntem foarte aproape de finalul programului de lucru şi dat fiind că urmează proceduri suficient de lungi, v-aş propune ca următoarele puncte de pe ordinea de zi să fie abordate în şedinţa Camerelor reunite de luni, după discursul preşedintelui României.

Şedinţa va începe la ora 17.30 şi după discurs nu există dezbateri sau comentarii şi se poate trece direct la următoarele puncte de pe ordinea de zi.

Ne putem, în acest mod, şi încadra în programul de lucru.

În aceste condiţii, declar şedinţa închisă. Prin consensul membrilor Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şedinţa de Birou se amână pentru luni. Ne vom vedea luni.

De asemenea, mâine,la Camera Deputaţilor şedinţă de plen, la ora 9,00.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13.45.