Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Victor-Viorel Ponta, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Deschidem prima parte a şedinţei, spre bucuria generală, şi, conform programării făcute, astăzi vom începe cu deputaţii, colegi ai mei, în Opoziţie.

Motiv pentru care primul pe listă este domnul deputat Vasile Mocanu. Domnule deputat...

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Nu vă mai bateţi joc de şcoală!"

Actuala Putere a fost din nou prinsă cu temele nefăcute. Deşi programul de guvernare şi promisiunile electorale ale Alianţei D.A. se refereau cât se poate de explicit la atenţia susţinută care va fi acordată învăţământului, realitatea din şcolile româneşti este tristă. De doi ani, asistăm la o degradare fără precedent a acestui domeniu esenţial pentru orice societate. Fără un învăţământ de calitate nu avem nici o şansă în Uniunea Europeană. Vom fi doar repetenţii Europei.

Bunul simţ al dascălilor a făcut ca anul şcolar să înceapă la data stabilită iniţial. Cu toate acestea, sindicatele din învăţământ aşteaptă încă un răspuns de la Guvern privind îmbunătăţirea condiţiilor din şcoala românească. În acelaşi timp, lipsa de bun simţ a guvernanţilor este evidentă; protocolul semnat, cu un an în urmă, între Guvern şi sindicatele din învăţământ, care prevedea aplicarea un set de măsuri întru binele şcolii româneşti, a fost călcat în picioare de actuala Putere.

Mai mult, în acest moment, Executivul lasă să se înţeleagă că, nici de la anul, condiţiile din învăţământ nu vor fi mai bune. Alocarea a 6 procente din p.i.b. şcolii româneşti - aşa cum prevede chiar Legea învăţământului - va rămâne tot o promisiune neonorată.

Sute de mii de dascăli şi milioane de elevi aşteaptă încă un gest de înţelepciune din partea actualei Puteri. Fără o reconsiderare grabnică a poziţiei guvernanţilor faţă de şcoala românească, viitorul României arată sumbru, în nuanţe de portocaliu murdar.

Nu vă mai bateţi joc de şcoală, domnilor guvernanţi!

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule deputat. Două minute. Pentru colegii din Grupul social-democrat mai există încă 8 minute la dispoziţie, după care vom trece la următorul grup.

Al doilea pe listă este domnul deputat Ioan Stan. Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia se intitulează: "Educaţia în derivă şi sub semnul unei grave crize!"

Învăţământul stă pe o bombă pe cale să explodeze, lucru care nu pare să fie luat în seamnă de guvernanţi. Mişcarea sindicală a ales ziua de 15 septembrie, nu din lipsă de consideraţie pentru elevi şi părinţi, ci din nevoia disperată de a se face auziţi. Când, oare, se aude mai bine glasul slujitorilor şcolilor, decât în astfel de momente? Mai ales că aceştia avuseseră experienţa unui protest îndelung în timpul anului şcolar anterior, care, după cum se vede, nu a avut rezultate.

Nu este permis ca un domeniu cum este educaţia să fie lăsat în derivă. Priviţi fenomenul în adâncime, domnilor guvernanţi, şi veţi vedea că nu profesorii aruncă şcolile în haos, ci cei care sunt responsabili de bunul mers al acestei societăţi.

Educaţia este, iarăşi, sub semnul unei grave crize! Departe de a fi soluţionate problemele aduse în prim-plan de sindicatele din învăţământ, acestea sunt tratate în acelaşi regim al tergiversării. Din cauză că protocolul semnat de organizaţiile sindicale din învăţământul preuniversitar şi universitar cu reprezentanţii Guvernului nu a fost respectat de autorităţi, profesorii au ajuns la măsura extremă de boicotare a anului şcolar, la fel cum au făcut-o anul trecut, când, datorită presiunilor exercitate la nivel guvernamental, au reuşit să-şi aducă partenerii ministeriali la masa tratativelor.

Faţă de situaţia din noiembrie 2005, sindicaliştii acuză membrii Guvernului că încearcă să fugă de responsabilităţi, prin renegocierea acordului semnat în toamnă, şi să amâne aplicarea Legii salarizării personalului bugetar, care ar fi trebuit să intre în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007. În plus, sindicaliştii aşteaptă de la Guvern peste 1 miliard de euro, bani promişi anul trecut.

În spiritul deja cunoscut, actuala guvernare continuă să gestioneze într-un mod total greşit conflictul declanşat în învăţământ. De pe poziţii de forţă, atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi ministrul educaţiei, ignoră semnalele lansate de sindicate. Dacă în cazul conflictului anterior preşedintele se erija în mediator, acum, acesta intervine ferm, discreditând profesorii şi acuzându-i de faptul că privează elevii de emoţia începutului de an şcolar, de fapt, un tertip extrem de josnic, intrat în obişnuinţa preşedintelui.

Se dovedeşte o insuficienţă şi o lipsă crasă de înţelegere a problematicii învăţământului. În preziua începutului de an şcolar, ministrul educaţiei vorbea despre şcolile aflate în plin şantier ca despre un fapt pozitiv, rod al marilor investiţii. Dar nu este aşa! Prea puţine sunt şcolile care au primit fonduri suficiente, unele din ele risicând să rămână în stadiul de lucru la nesfârşit.

Deşi se pretinde că toate şcolile sunt pregătite să-şi aştepte în condiţii bune elevii, adevărul este că aceştia sunt aşteptaţi în focare de microbi. Ministrul educaţiei şi cercetării, Mihail Hărdău, şi omologul său de la sănătate, Eugen Nicolăescu, nu au ajuns încă la un numitor comun în ceea ce priveşte starea în care se află unităţile de învăţământ din ţară.

După ce a afirmat că jumate din şcolile româneşti sunt insalubre, ministrul sănătăţii însuşi arăta cu degetul spre conducerea de la educaţie şi înspre autorităţile administraţiei publice locale, care au gestionat falimentar programul de reabilitare şi modernizare a şcolilor. Numai în Bucureşti, aproximativ 40 de şcoli sunt încă în reparaţii, unele capitale, în vreme ce alte peste 60 şi-au primit elevii în condiţii de Ev Mediu. Această situaţie se întâlneşte în majoritatea judeţelor ţării, şi în special în judeţul Suceava.

Un alt adevăr trecut sub mare tăcere este că preşcolarii se vor înghesui în grădiniţe. Aproape 10.000 de copii riscă să rămână fără un loc în grădiniţele bucureştene din lipsă de spaţiu. Nu mai puţin de 22 de sedii de grădiniţe, creşe şi şcoli din capitală sunt în proces de retrocedare, ceea ce va face ca şi în acest an şcolar părinţii să bată la uşile grădiniţelor particulare pentru a-şi înscrie copiii. Ne punem întrebarea ce vor face familiile cu venituri reduse pentru care varianta înscrierii copiilor la una din grădiniţele particulare este exclusă din cauza costurilor ridicate.

Încăpăţânarea cu care actuala guvernare refuză să discute problema salarizării e camuflată sub interesul pentru proiecte şi distribuirea de fonduri pentru dotarea şcolilor. Ceea ce nu e, din nou, decât praf în ochii profesorilor, întrucât proiectele sunt prost gestionate, aprobate preferenţial, iar fondurile se distribuie într-un algoritm numai de ei ştiut, la două-trei discipline, eventual, sau în anumite sectoare, celelalte fiind ignorate mai departe.

Găsesc inadmisibilă atitudinea preşedintelui şi a ministrului, care îi ţine trena, de a lansa autocratic în mass-media, în plină criză, mesajul că totul e în regulă, în momentul în care profesorii se aflau în plin protest. Cât timp se va prelungi această criză, educaţia va sta sub semnul lipsei calităţii, aspect asupra căruia guvernarea revine cu insistenţă prin tot felul de reglementări.

Cum oare vom ajunge la un nivel european în educaţie fără a corela salarizarea profesorilor şi investiţiile de alt tip, cum vom stopa migraţia atâtor profesori tineri de valoare spre alte domenii sau chiar în afara graniţelor? Sunt probleme grave, care trebuie tratate cu luciditate, şi nu prin neacceptarea vehementă a oricărui dialog.

Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nu aş dori să schimb eu cutuma stabilită într-un an şi jumătate, motiv pentru care la atenţionarea corectă a colegului nostru, domnul Crăciunescu, o să revin la sistemul prin care rotim grupurile parlamentare, spre bucuria tuturor celorlaţi colegi.

Da, domnule deputat? Imediat, numai o secundă, să dau cuvântul domnului deputat Grigore Crăciunescu, aflat pe poziţia întâi în lista colegilor liberali.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După o vară marcată de desecretizarea dosarelor securităţii sau Legea migraţiei aleşilor locali, putem trage nişte concluzii, şi anume, faptul că scena politică românească s-a transformat într-o arenă de circ. Bufonade de genul cine mai este deconspirat, sau cine a mai plecat dintr-un partid şi la ce partid a ajuns, cu cine, unde şi ce a mai discutat preşedintele Băsescu la un şpriţ, sunt la ordinea zilei.

Problema deconspirării trebuia rezolvată cu mult timp înainte şi probabil că nu s-ar fi ajuns să acapareze în totalitate atenţia opiniei publice, situaţie care seamănă foarte mult cu Inchiziţia, unde mass-media joacă involuntar rolul călăului. În timp ce presa mai decapitează pe cineva, opoziţia vine cu atacuri sterile, unele partide din coaliţie sunt când în opoziţie, când la putere, iar problema aderării a devenit o temă de şantaj politic. În tot acest timp, populaţia e un fel de public spectator la o piesă de teatru ieftină, atrasă de intrigă, şi foarte puţin de substanţă.

În această vară s-a vorbit foarte puţin despre eforturile făcute de Ministerul Sănătăţii pentru finanţarea sistemului pentru dispariţia cozilor de la farmacii, s-a vorbit puţin despre programele de finanţare a învăţământului pentru a se putea deschide noul an de învăţământ în bune condiţii. Acest exemple nu sunt singulare, există şi altele, care, datorită conţinutului lor, sunt inaccesibile unui public cu o pregătire medie şi mică din punct de vedere educaţional. Exemplu: rata inflaţiei anuale a atins minimul istoric de după 1990, de 6,2 la sută în luna iulie; salariile medii nete pe economie, în semestrul I, au crescut în termeni reali cu 7,5 la sută faţă de 2005; nivelul investiţiilor străine a crescut în primul semestru cu 50 la sută faţă de perioada similară din 2005, ajungând, pe întreaga perioadă a guvernării Tăriceanu, la aproximativ 10 miliarde euro; producţia industrială s-a majorat în primele şase luni în termeni reali cu 7 la sută faţă de perioada corespunzătoare din 2005.

Dacă toate aceste informaţii sunt inaccesibile, datorită conţinutului, există o compensare printr-o predispoziţie a acestui public către teme cu conţinut conflictual. Astfel, conform unui sondaj de opinie din august 2006 (CIVIS) doar 2% din persoanele chestionate nu au auzit de deconspirarea dosarelor securităţii, iar, în acelaşi timp, conform unui alt sondaj de opinie din aceeaşi perioadă (Barometrul Rural), 45% nu au auzit de programul Fermierul, 65% de renta viageră şi 44% nu ştiu că din 2007 agricultorii vor primi subvenţii de la Uniunea Europeană. Aceste procente trebuie să ne alarmeze, pentru că populaţia nu este informată pe probleme care o vizează în mod direct, iar toate acestea sunt programe şi proiecte care ar putea să îi îmbunătăţească nivelul de trai.

Cine e vinovat pentru această situaţie? În mod sigur clasa politică, care ar trebui să impună teme de discuţii şi dezbateri în mass-media pe chestiuni importante în ceea ce priveşte integrarea, probleme reale ale vieţii social politice, probleme post-aderare şi multe altele. Este firesc ca presa să fie interesată mai mult de rating-uri sau de cotele de piaţă, decât de interesul adevărat al publicului (mass-media satisface doar o parte a interesului, şi anume, nevoia de divertisment), iar politicienii, de dragul de a apărea în talk-show-uri şi pe prima pagină a ziarelor, nu sunt interesaţi de subiectul dezbaterii şi acceptă orice.

Nu putem merge în continuare după principiul: "Pâine şi circ", naţiunea trebuie să cunoască problemele cu adevărat importante din viaţa social-economică reală, ceea ce s-a făcut şi ceea ce urmează să se facă, pentru că cetăţenii acestei ţări, chiar merită să trăiască mai bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule deputat, aproape 4 minute, din cele 6 ale grupului. În schimb, cred că va mai avea ocazia încă cel puţin un deputat liberal.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat a utilizat varianta scrisă pentru depunerea acestor întrebări şi interpelări.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Adrian Moisoiu. Întregul grup are afectate 3 minute, cu rugămintea să...

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Păi, ce facem, până la 10,00, atunci?

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Nu, eu vă spun într-o primă fază, în măsura în care nu se epuizează, sigur că, domnule deputat, veţi avea tot timpul, pentru toate interpelările.

Domnul Adrian Moisoiu:

Intervenţia de astăzi este intitulată: "Despre dascăli, despre criminali şi autoritatea limbii române."

Doresc să aduc în discuţie, un fapt concret: cazul profesorilor harghiteni acuzaţi că ar fi supraevaluat mai multe lucrări la limba şi literatura română, la examenul de bacalaureat din sesiunea iunie 2006.

În urma sondajului dispus de ministrul educaţiei şi cercetării, Mihail Hărdău, din judeţul Harghita s-au recorectat 143 de lucrări la limba şi literatura română ale elevilor de la Liceul "Márton Áron" din Miercurea Ciuc, unitate de învăţământ cu predare în limba maghiară. În urma recorectării, s-a constatat faptul că doi profesori ar fi crescut notele a câte zece lucrări cu până la 4,5 puncte - motiv pentru care au fost propuşi pentru excludere din învăţământ, opt profesori au fost acuzaţi că ar fi dat note mai mari cu până la 3,5 puncte - în cazul lor, propunându-se diminuarea salariului cu 15% pe o perioadă de 6 luni, în timp ce cei doi profesori care ar fi acordat note mai mari cu până la 2,5 puncte au fost propuşi pe lista ministrului pentru sancţionare cu interzicerea participării la comisiile de evaluare pe timp de un an.

Considerându-se nedreptăţit, profesorul Ştefan Szabó a declarat că nu se simte vinovat şi că nu a făcut altceva decât să corecteze în favoarea elevilor, şi nu în defavoarea lor: "Suntem dascăli, nu criminali. Am căutat în lucrări ceea ce ştiu elevii, şi nu ceea ce nu ştiu", a afirmat el, adăugând că toţi profesorii propuşi pentru sancţionare au gradul didactic I, corectează lucrări de bacalaureat de zeci de ani şi nu au primit, niciodată, nici o mustrare scrisă şi că, în acest caz, s-a plecat de la prezumţia de vinovăţie.

În apărarea profesorilor propuşi pentru sancţionare au sărit aproape toţi colegii lor, în frunte cu inspectorul general al judeţului, István Bondor şi cei trei lideri sindicali, afirmându-se că profesorii de la şcolile de elită din Bucureşti, care au recorectat lucrările, nu pot înţelege realităţile din Harghita, unde există un profil lingvistic aparte, iar elevii au posibilităţi modeste de studiu şi aprofundare!? Ca urmare, comisiile de anchetă locale au anulat sancţiunile propuse de către ministru, dascălii fiind consideraţi nevinovaţi!

Dacă despre cât de mari specialişti sunt profesorii recorectori din Bucureşti în docimologie (ştiinţa notării) am îndoieli, fiindcă nu este chiar aşa de greu să acorzi nişte note, chiar şi la limba şi literatura română, atunci când există un barem de corectare bine întocmit, daţi-mi voie să nu înţeleg cum devine cazul, atunci când se fac referiri la posibilităţile modeste de studiu şi aprofundare ale tinerilor harghiteni. Să se facă cumva o trimitere directă la capacităţile intelectuale ale acestora? Ar fi o jignire la adresa acestei minorităţi din România, care este majoritară în zonă, bine reprezentată în Parlament şi mereu înscrisă la guvernare! Nu cumva este vorba de sfidarea limbii române şi de refuzul de o însuşi, despre limba care, în art. 13 din Constituţia României, se scrie clar: "În România, limba oficială este limba română"?

Nu cumva tratarea însuşirii limbii române ca pe o limbă străină de către profesorii de limbă şi literatură română generează refuzul de a se învăţa această limbă şi, ca urmare, la ocuparea prin concurs a unor posturi în administraţia publică locală, se fac presiuni pentru a se solicita drept condiţie de ocupare a acestora cunoaşterea limbii maghiare?

Apreciez că acesta este motivul care a generat prezenţa ministrului Mihail Hărdău, la deschiderea anului şcolar 2006/2007 exact la Liceul "Márton Áron" din Miercurea Ciuc. Numai astfel a putut să înţeleagă solicitarea directorului Şcolii generale "Liviu Rebreanu", Carmen Miron: "de a se reintroduce ore facultative de limbă maghiară în şcolile româneşti, necesare pentru o convieţuire normală în zonă". (Chiar aşa rău am ajuns?!)

Numai astfel a putut audia mesajul rostit timp de 15 minute exclusiv în limba maghiară, de către primarul Robert Ráduly şi, sper, poate, că a înţeles ceea ce într-adevăr era de înţeles din spusele directorul Liceului "Márton Áron", Varga László, care încercând să salveze situaţia, a afirmat că, citez: "oaspetele trebuia salutat într-o limbă pe care o înţelege". (Întâmplător, chiar limba oficială a statului, nu?) Numai astfel a putut înţelege necesitatea că ministerul pe care îl conduce este necesar să se implice efectiv pentru schimbarea concepţiei ce există despre limba oficială a României şi promovarea cu adevărat a unei politici de învăţare a acesteia!

Şi dacă, deşi nu sunt de acord cu aspectul în sine, particularităţile lingvistice din judeţele Harghita şi Covasna aş putea la o adică să le înţeleg, fiindcă provin din judeţul megieş, judeţul Mureş, care şi el este nominalizat în componenţa aşa doritei Ţări a Secuilor, cu discriminarea care se introduce între absolventul de liceu care se înscrie la facultate şi nu poate ocupa un loc bugetar (deci fără plată), motiv pentru care este nevoit să se înscrie pe un loc cu taxă sau chiar să renunţe la facultate, pentru faptul că alt tânăr i-a ocupat locul prin mărirea notei la bacalaureat cu câteva puncte, numai pentru ca o anumită minoritate care nu vrea să înveţe limba statului, să se bucure de un anumit confort, nu sunt de acord!

Domnule ministru, ruşinea de care aţi avut parte, ca în Ţara ta, cu partidul tău la Guvernare, la deschiderea anului şcolar al domeniului pe care îl conduci, să foloseşti ca translator şefa de cabinet, care întâmplător sau nu se ştie de ce, "este unguroaică", pentru a înţelege alocuţiunea în limba maghiară a unui primar al unei localităţii, este jalnic! Aveţi obligaţia de a aduce la cunoştinţă şi de a discuta cazul în prima şedinţă de Guvern şi de a comunica întregii populaţii a României măsurile care se vor adopta pentru ca limba română, în România, să fie cu adevărat stăpână la ea acasă! Răspunderea nu este numai a dumneavoastră, ci şi a Partidului Democrat, care v-a numit! Iar dacă nu sunteţi în stare, lăsaţi scaunul altuia!

Parafrazându-l pe Bolintineanu: "Dacă misiunea, simţi că te apasă/ Locul de ministru, altuia îl lasă!"

Cei de la UDMR sunt sigur că ar avea om în loc!

Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule deputat, chiar dacă nu aţi fost de acord să respectaţi regulamentul, să aveţi trei minute. Dar, deja, încep să mă obişnuiesc, după primele două zile, cu faptul că regulamentul, pentru dumneavoastră, în materie de timp, nu se aplică.

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Nici pentru dumneavoastră, domnule preşedinte!

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Am înţeles.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, dacă este în sală domnul Becsek Garda Dezideriu?

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimele trei săptămâni, la iniţiativa Prefecturii judeţului Harghita, cu participarea Direcţiei Silvice Harghita, a Inspectoratului Teritorial Silvic şi a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Harghita, s-au declanşat o serie de controale pentru stoparea fenomenului infracţional în domeniul forestier. Controlul era însă organizat, ca de obicei, în mod selectiv, fiind ocolite marile infracţiuni. Însă, din declaraţiile controlorilor, cum este cazul domnului tehnician de pază Zerkula Ladislau, am putut remarca că tehnicienii silvici care luptă pentru stoparea infracţiunilor silvice sunt în pericol. Aceşti domni cu uniformă verde, în cadrul acestor declaraţii, nu au demascat însă colaborarea lor cu hoţii de păduri, prin care să recunoască faptul că ei stau în spatele infracţiunilor forestiere în judeţul Harghita.

Pentru a fi mai explicit, aş aminti doar câteva aspecte despre activitatea profesională a inspectorului de pază Zerkula Ladislau din cadrul Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc, din perioada premergătoare actualului control. În timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, la fostul Ocol Silvic Izvoru Mureşului, ca responsabil cu paza şi protecţia pădurilor, i se poate imputa lipsa cantităţii de 259 metri cubi de material lemnos, în valoare de 79.433.663 lei ROL, în Cantonul Fagul-Înalt, conform actului de control nr. 244/b. A contribuit la distrugerea arboretului sănătos, ajungând la stadiul de codru mijlociu, prin amplasarea nadelor sintetice chimicale, fenomenale, câte 4-5 bucăţi pe un arbore, pentru atragerea dăunătorilor pădurii biotice, care atacă între lemn şi scoarţă, producând astfel infestarea pădurii, după care personalul silvic era obligat să exploateze aceste păduri, iar beneficiarii masei lemnoase erau firmele lor sau apropiaţii acestora. O altă abatere constă în punerea în valoare în mod abuziv a cantităţii mari de material lemnos, pentru susţinerea unor firme din anturajul lui, din localităţile Ineu şi Valea Strâmbă.

Domnului Zerkula Ladislau i se mai pot imputa:

a). Eliberarea unor cantităţi deosebit de mari de material lemnos pentru colonelul Dobrescu Ion, fostul şef la "doi şi un sfert" din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Harghita.

b). Construirea din material lemnos, exploatat în mod ilegal, a casei de vacanţă pentru domnul Petres Csaba, fost inspector de pază până la anul 2005 la Direcţia Silvică Harghita, care se află amplasată în zona Büdös din Miercurea Ciuc, cu sprijinul unor firme din comuna Suseni, pentru care, ca recompensă, s-a permis exploatarea ilegală a pădurilor.

Pentru aceste abuzuri şi ilegalităţi flagrante, domnul Zerkula Ladislau a fost promovat ca tehnician cu probleme de pază la Direcţia Silvică Harghita, unde a putut continua şi mai bine practicile abuzive de la Ocolul Silvic Izvoru Mureşului, dintre care amintim doar câteva abateri:

a). Lipsa nejustificată a cantităţii de material lemnos în volum de 600 metri cubi, în valoare de peste 310 milioane lei, în Cantonul nr. 3. Dealul Nou, din cadrul Ocolului Silvic Gheorgheni, care a avut drept scop salvarea şefului de district Incze Jozsef, persoana care a contribuit la distrugerea fondului forestier din U. P. 1. Ditrău şi U. P. 7. Remetea.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule deputat, pot să vă rog să încercaţi să finalizaţi? Cu aceeaşi rugăminte pentru toţi deputaţii, de a ne înscrie în timpul de trei minute, prevăzut de regulament. Mulţumesc frumos.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Până acum aţi permis altor deputaţi acest lucru!

Lipsă nejustificată a peste 800 de metri cubi de material lemnos, în valoare de 340 milioane lei, la Ocolul Silvic Tulgheş, în Cantoanele din zona Culmea Tătarului, în unitatea amenajistică de la nr. 128-132-136 şi zona Lükenő, caz muşamalizat tot de domnia sa.

Aş mai putea să continuu, dar, dacă nu mă lăsaţi să vorbesc despre corupţie...

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule deputat, eu vă las să vorbiţi despre corupţie, mai ales că sunteţi la Putere, problema e că regulamentul nu vă permite.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Nu sunt la Putere! Nu-mi spuneţi acest lucru!

La controlul demarat în ultimele săptămâni în judeţul Harghita, domnia sa a filmat transporturile legale de pe terenul Composesoratului Ditrău, iar transporturile ilegale ale firmelor favorizate de el nu erau oprite în cadrul controlului, dintre care amintim firma Asociaţia Familiară Gal Bela din comuna Ditrău, S.C. Tulipan SRL din comuna Ditrău al căror protector este acest inspector de pază, Zerkula Ladislau.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Şi eu vă mulţumesc. Au fost 5 minute consumate.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Nu! Aţi socotit de când am pornit de acolo!

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Da, domnule deputat, aveţi dreptate, drumul nu se calculează atât, au fost 4 minute.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, primul pe listă este domnul Petru Călian. Înţeleg că nu este prezent.

Domnul Ciucă Bogdan? Nu este prezent.

Domnul Ioan Ţundrea? Nu este prezent.

Ionica Popescu? Nu este prezentă.

Cornelia Ardelean. Cu marea speranţă că dumneavoastră veţi respecta regulamentul de 3 minute.

Doamna Cornelia Ardelean (din sală):

Sigur că da.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, în numele colegilor care aşteaptă să ia cuvântul. Pentru mine, până la urmă, este acelaşi lucru.

Doamna Cornelia Ardelean:

Da, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Decesul militarului în termen, împuşcat mortal duminică seara în incinta Unităţii militare UM 01191 din Lipova, judeţul Arad, atrage din nou atenţia asupra situaţiei deloc fericite în care se află Armata Română, cu puţin timp înaintea integrării în Uniunea Europeană. În plin proces de profesionalizare a armatei, militarul în termen Florin Mustaţă, în vârstă de 21 de ani, a fost împuşcat mortal de un coleg aflat în serviciul de pază, care se pare că nu a respectat consemnele militare, manevrând nejustificat armamentul din dotare. Trist este faptul că militarul împuşcat mortal mai avea mai puţin de o lună până la eliberare.

Nu aş vrea să fac nici o legătură între acest accident şi situaţia de interimat de la conducerea Ministerului Apărării Naţionale. Este clar însă că sistemul naţional de apărare are lacune mari, nepermise pentru o ţară membră NATO.

Nu ne putem permite să repetăm greşelile din armata cu amatori în cea cu profesionişti, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2007, iar trecerea trebuie făcută cât mai aproape de realitate cu putinţă. Este timpul ca toţi factorii implicaţi în acţiunea de trecere a armatei de la voluntariat la profesionism să găsească cele mai bune soluţii, pentru a nu mai rămâne fără soldaţi nevinovaţi. Selecţia trebuie să fie dură şi riguroasă, pentru că una este să pierzi soldaţi pe teatrele de operaţii externe, în mijlocul conflictelor armate, şi cu totul altceva este să mori nevinovat în post, ucis de un coleg iresponsabil.

Nu numai din acest motiv, ci şi din altele, din raţiuni de politică externă, Guvernul României trebuie să se grăbească cu stoparea interimatului de la nivelul Ministerului Apărării, pentru ca lucrurile să intre în normalitate, iar procedurile pentru aderarea armatei la Uniunea Europeană şi crearea unei armate profesioniste să nu întârzie nejustificat.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc foarte mult, doamnă deputat, pentru timpul chiar mai scurt pe care l-aţi utilizat, decât trei minute.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Aledin Amet. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Renaşterea tătarilor crimeeni".

În lume trăiesc, astăzi, aproximativ 10 milioane de tătari crimeeni. Găsindu-se pe toate continentele, putem afirma că spiritul respectivei naţiuni este unul absolut. Din păcate, însă, aceşti oameni nu se raportează ca aparţinând unei entităţi statale în care să fie majoritari. Pământul de care sunt ataşaţi sufleteşte şi care a aparţinut strămoşilor lor este cel al Peninsulei Crimeea.

Zonă de mare importanţă, având o strategică ieşire la Marea Neagră, teritoriul a constituit motiv al conflictelor politice. Reşedinţa din trecut a marilor hani, oraşul Bahcesaray încă reprezintă simbolul unui popor încercat, atât de încercat în timpul celui de-al doilea război mondial.

18 mai 1944 a însemnat, din păcate, negură şi disperare pentru tătarii crimeeni. I.V. Stalin a ordonat, pur şi simplu, dispariţia unui popor de pe scena istoriei.

Începând cu anul 1990, însă, urmaşii celor deportaţi au început să se stabilească în patria strămoşilor lor. Viaţa nu le este uşoară, dar în nici un caz acest aspect nu reprezintă un obstacol.

În cei 16 ani de repopulare, numărul tătarilor crimeeni a crescut de la 20.000 la 400.000. Au apărut instituţii vitale: centre culturale, şcoli, publicaţii în limba maternă. Se poate vorbi, în momentul de faţă, de o redimensionare a situaţiei demografice din Peninsula Crimeea. Mersul istoriei înseamnă, până la urmă, acceptul firescului de a se impune.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, primul pe listă este domnul Corneliu Ciontu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Am aflat, dintr-un sondaj recent, că 80% dintre tinerii noştri visează să plece din ţară. Nu contează prea mult unde: America, Franţa, Italia, Marea Britanie, Australia, Japonia. Oriunde pare mai bine decât în România. Şi, mai grav, nu lipsa banilor constituie motivul principal al acestui exod virtual.

Tinerii noştri, oameni de afaceri, ştiu că profitul presupune, în România, umilinţe, plocoane, pile, şpagă.

În Franţa, de pildă, pot obţine acelaşi profit fără toate aceste cazne. Studenţii noştri eminenţi preferă să rabde de foame şi singurătate ani buni într-un campus american, decât să intre în jocul corupţiei şi nepotismului din sistemul de învăţământ românesc. Sila de administraţie şi birocraţie atârnă mai greu în balanţa emigrării decât lipsa unei maşini. Nu atât absenţa unui apartament te face să-ţi iei lumea în cap, cât senzaţia că ea are la bază o mafie a caselor care pare de neînfrânt. 80% dintre tinerii români vor să plece din România şi motivul lor principal este dispreţul pentru ţara moştenită de la noi.

Aproape nimeni nu pleacă dintr-o ţară săracă, dar sănătoasă. Dimpotrivă, toţi se unesc, pentru că civilizaţia duce în cele din urmă la prosperitate. Puţini sunt cei care au emigrat din Germania după 1945, deşi ţara a cunoscut o sărăcie lucie. Şi asta, pentru că tinerii nemţi au simţit că se poate construi, că temelia valorică este trainică.

În România, însă, tinerii sunt exasperaţi şi lipsiţi de speranţe. Din 1989 până astăzi, ne-au oferit credit, aşteptând schimbările de care ţara avea nevoie. Acum, nu mai au răbdare. Şi cum ar putea fi altfel? Birocraţia, corupţia, indolenţa administraţiei, găştile de interese, toate acestea nu pot să dispară în lipsa unei reforme morale autentice. Din nefericire, guvernanţii noştri au transformat această sintagmă într-o ipocrizie naţională. Având scuza că Occidentul o cere, au năvălit în arhivele Securităţii, ca să se încuie şi să se lovească reciproc. Da, trebuie să deschidem arhivele, dar într-un mod care să asigure ţării sănătate morală. Guvernanţii le-au deschis pentru a mări ura, adversitatea şi coeficientul zilnic de bălăcăreală. În loc să avem satisfacţia de a fi închis capitolul colaborării cu poliţia politică, după ce am cunoscut câţiva turnători, simţim azi numai frustrare, pentru că nu cunoaştem nici unul. A turnat cutare, sau e doar inamicul Preşedintelui? A turnat cutare, sau e duşmanul premierului? E curăţat cutare la apel? Se vor găsi paginile lipsă din dosarul lui cutare? E mult mai multă suspiciune şi răutate azi în România, decât era înainte de deschiderea arhivelor. Şi asta, pentru că această deschidere s-a făcut în stil balcanic. Am maimuţărit curăţirea clasei politice, cu gândul la inamicii politici. Şi, dacă-i aşa, cum să nu fugă tinerii?

Dar de reforma justiţiei, se mai ştie ceva? Am trăit o păcăleală mai jenantă decât ea în ultimii ani? Câte arestări şi eliberări, câte percheziţii cu presă, câte schimbări de personal cu oameni de casă şi ce eşec penibil! Nu s-a mişcat nimic, absolut nimic. Şi, totuşi, un ministru arţăgos şi suficient ne aruncă, de trei ani, aceleaşi clişee toropitoare, cu aerul că ne face un favor vorbind. Cum se spune, ţara arde şi doamnei Macovei i s-a făcut dor de alegeri anticipate. Cum să nu fugă tinerii de astfel de personaje aiuritoare?

În administraţie, acolo unde înfloresc birocraţia şi corupţia, atât de detestate de tineri, s-a schimbat oare ceva? Da, s-a schimbat! În loc să lupte P.S.D.-ul şi Alianţa D.A. pentru posturi şi sfere de influenţă, acum se luptă în trei! În instituţiile conduse de reprezentanţii P.D., n-au ce să caute liberalii! Şi viceversa! Numai că în acest mod nu creşte nici competenţa, nici descentralizarea, ci numai principiul tribal al găştii. Iar gaşca, din păcate, nu alege funcţionari de calitate, ci personaje servile - adică, în fond, incompetente şi coruptibile. Cum să nu fugă tinerii de astfel de instituţii ale statului?

Închei, cu convingerea că, undeva, în afara sistemului vechilor partide parlamentare, se construieşte o mişcare capabilă de o veritabilă reformă spirituală şi morală. Îi veţi vedea forţa în anul 2008!

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului social democrat, la poziţia 3 este doamna Manuela Mitrea. Înţeleg că nu este prezentă.

La poziţia nr.4, domnul deputat Ioan Muntean.

Domnul Ioan Munteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Din acelaşi ciclu de declaraţii politice pe care le-am început în săptămâna precedentă, intitulate "Numai agricultor să nu fii!" (II)

Din discuţiile pe care le-am avut cu oamenii din satele nemţene, dar şi din starea de lucruri pe care oricine o vede, reiese clar că cei care fac agricultură au ajuns la capătul răbdării, că nu mai suportă lipsurile, minciuna şi demagogia actualei guvernări.

Agricultura românească se află într-o situaţie extrem de grea şi, dacă n-ar fi pământul atât de darnic, ţăranii n-ar avea ce pune pe masă. Lipsurile de tot felul i-au determinat să-şi vândă animalele şi terenurile, să lase ogoarele necultivate, să pună pe foc ştiuleţii de porumb, să dea laptele la porci. Şi toate acestea pentru că nu sunt sprijiniţi nici să-şi lucreze pământul, nici să valorifice produsele obţinute în gospodărie. Sumele primite în anul 2006 pentru producţia agricolă au fost nesemnificative, departe de nevoile minime. Niciodată până acum, în anii de după 1989, ţăranii nu au fost atât de batjocoriţi şi umiliţi, niciodată nu au fost mai disperaţi ca acum, când trebuie să abandoneze ocupaţiile legate de cultivarea pământului şi de creşterea animalelor.

Consecinţa firească a acestei politici de distrugere, de atac la siguranţa alimentară a populaţiei, va avea urmări grele pentru cetăţeni. Consider că trebuie pus capăt acestei politici falimentare, antisociale, promovată de către oameni cu o slabă pregătire de specialitate, interesaţi doar de afaceri personale şi de grup.

Acum, cât încă nu e prea târziu, cât încă agricultura se mai poate redresa, aceşti pseudospecialişti trebuie înlăturaţi şi înlocuiţi cu oameni pricepuţi, competenţi, capabili să repare greşelile incompetenţei şi ale demagogiei actualei guvernări.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule deputat, inclusiv pentru faptul că v-aţi limitat la trei minute.

Din partea Grupului naţional liberal, dacă se mai află vreun coleg în sală? Înţeleg că nu se află.

Atunci, din partea Grupului democrat, nu există solicitări. S-au depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Ştefan Baban, cu rugămintea de înscriere în timpul regulamentar.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România şi statutul pensionarilor"

Dintr-o sursă sigură pentru o viaţă demnă şi liniştită la bătrâneţe în această ţară, pensia a devenit, în marea majoritate a cazurilor, o povară atât pentru pensionari, cât şi pentru autorităţile statului. Este una dintre problemele sociale apărute şi amplificate în perioada tranziţiei, aproape imposibil de soluţionat în mod echitabil pentru cei peste 4,5 milioane de pensionari din sistemul asigurărilor de stat.

Principala problemă a acestui sistem constă în valoarea mică a nivelului pensiei pentru cea mai mare parte a beneficiarilor acestui sistem. Indiferent de culoare, guvernele perindate la conducerea ţării şi deci la administrarea fondului naţional de pensii au promis marea cu sarea în acest domeniu, dar au reuşit să îmbunătăţească puţin situaţia doar prin indexări anuale, recalculări şi recorelări. Din toate aceste operaţiuni au rezultat, din nefericire, pe lângă o majorare nesemnificativă care să acopere pentru cei mai mulţi pensionari un minim de viaţă decentă, şi o polarizare a acestora; foarte puţini cu pensii foarte mari şi foarte mulţi cu pensii foarte mici.

Nu e de mirare deci că starea precară a pensionarilor stârneşte atât de multe întrebări şi preocupări pentru găsirea unor soluţii viabile pe termen mediu şi lung, care să rezolve cât de cât aceste probleme, având în vedere că şi datele demografice trag un puternic semnal de alarmă: în anii următori numărul pensionarilor va continua să aibă o pondere mult mai mare în populaţia ţării, astfel că puţinii salariaţi din România vor fi nevoiţi să întreţină şi mai mulţi pensionari.

La întrebarea cine este vinovat de acest colaps şi dezastru, răspunsurile sunt diferite şi radicale în acelaşi timp: greşelile guvernelor postdecembriste, presiunile politice şi sociale, numărul prea mare de persoane pensionate înainte de termenul legal şi, nu în ultimul rând, modul de colectare a surselor pentru fondul public de pensii.

Constituirea şi repartizarea acestui fond nu sunt străine de interesele politicilor electorale ale partidelor politice aflate la putere, care urmăresc doar propaganda şi mai puţin stabilizarea situaţiei sociale a acestei categorii de populaţie.

Printre soluţiile aplicate cu succes în ţările cu care vrem să ne comparăm, dar şi să ne aliniem, ca urmare a integrării europene şi mondiale, sunt pensiile private facultative, finanţate din contribuţii suplimentare ale salariaţilor, peste nivelul celor din sistemul public. Acest sistem privat se bazează pe strângerea contribuţiilor facultative de la salariaţi, investirea lor în afaceri cu profit şi returnarea acestuia viitorilor pensionari, după ce au fost scăzute doar comisioanele de administrare. Succesul acestor pensii private depinde de modul judicios în care vor fi gestionate şi înmulţite. Şi toate acestea sunt apărate de legi dure, care ocrotesc, dar în acelaşi timp şi responsabilizează societăţile ce administrează aceste fonduri private.

Pensiile private, pe lângă faptul că rezolvă şi problema financiară a pensionarilor ajunşi la vârsta a treia, sunt şi o mare afacere, de cele mai multe ori profitabilă, deoarece formează un capital disponibil foarte căutat de societăţile de investiţii financiare pentru profiturile pe care le pot aduce de-a lungul anilor, până la redistribuirea către cei care au contribuit la formarea lor. În acest domeniu, ţara noastră este o piaţă nouă, foarte atractivă, care urmează să fie exploatată în anii următori. Însă, crearea acestei pieţe a fost amânată mereu, pentru a nu le aminti românilor de soarta tristă a SAFI şi FNI, lucru confirmat şi de dezastrul unor fonduri de pensii din ţările dezvoltate şi civilizate, care au fost gestionate defectuos.

Cum sistemul public de pensii se dovedeşte incapabil să soluţioneze problemele reale şi actuale ale pensionarilor din România, singura soluţie viabilă pentru evitarea colapsurilor financiare din acest sistem o reprezintă trecerea la sistemul public privat de pensii, trecere care trebuie fundamentată şi aplicată pe baza unei legislaţii ferme şi eficiente. De voie, de nevoie, crearea fondului particular de pensii se dovedeşte necesară, dar şi utilă, odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Până la urmă, este unica soluţie de a salva traiul celor care au muncit o viaţă întreagă sperând în linişte şi bunăstare la bătrâneţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa! (În acest moment, intră în sala de şedinţă domnul deputat Ioan Aurel Rus.)

Îmi pare rău, domnule Rus, să vă spun că Grupul parlamentar al Partidului România Mare a epuizat timpul. Dacă la sfârşit mai rămâne, cu mare plăcere. Nu am nimic cu dumneavoastră, dar nu reuşesc să-mi potrivesc ceasul cu colegii dumneavoastră. La mine sunt 5 minute, la dânşii sunt două.

Domnul deputat Toró Tibor, dacă este? Nu este; din partea Grupului U.D.M.R.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, văd că a sosit în sală domnul Petru Călian; rugămintea: acele trei minute regulamentare.

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi are titlul: "Democraţia americană pusă sub umbrela îndoielii de către Uniunea Europeană".

Recenta mărturie a preşedintelui american George Bush referitoare la existenţa închisorilor CIA pe teritoriul statelor europene a produs o adevărată vâltoare la nivelul conducerii Uniunii Europene. După negarea vehementă a existenţei acestor "cutii ale Pandorei" reprezentate de închisorile CIA în Europa, recunoaşterea preşedintelui american a deschis o umbrelă a îndoielii asupra principiilor democraţiei americane şi credibilităţii conducerii S.U.A.

Mai mult, confirmarea suspiciunilor comisarilor Uniunii Europene relativ la închisorile deja notorii, confirmare venită din cea mai înaltă sursă, a reprezentat o lovitură grea, mai ales pentru statele aflate în curs de aderare, în special pentru România. Dacă s-a dovedit falsă mărturia lui George Bush referitoare la inexistenţa închisorilor, forurile superioare ale Uniunii Europene se îndoiesc acum de cuvântul conducerii României relativ la absenţa închisorilor CIA pe teritoriul ţării noastre.

De parcă nu ar fi fost de ajuns, "steguleţele roşii" existente încă în procesul de armonizare a politicilor româneşti la acquis-ul comunitar şi în cel de îndeplinire a condiţiilor de preaderare, declaraţiile contradictorii ale conducătorului aşa-numitului "cel mai democratic stat din lume" nu au lovit în America, ci tocmai în statele mai mici din Europa, care au luat ca model democraţia americană.

În ansamblu, România se află, cel puţin în ceea ce priveşte această chestiune spinoasă, între ciocan şi nicovală. Între suspiciunea Uniunii Europene, ce planează asupra Guvernului nostru, şi declaraţia acestuia din urmă, cum că în România nu există închisori CIA şi între filo-americanismul care ne caracterizează ca naţiune, încă de după război.

Visăm, ca ţară, să transpunem în practică visul american, să creăm o democraţie bazată pe principiile fundamentale dincolo de ocean, însă ne dorim integrarea în marea familie europeană. Şi, iată că, de unde credam că aceasta este reţeta unei integrări rapide şi sigure, ne-am trezit în faţa unui conflict al celor două tipuri de "democraţii": cea americană şi cea europeană.

Soluţia ar fi, în opinia mea, stabilirea cu promptitudine şi seriozitate maximă a priorităţilor ţării noastre, mai exact tranşarea unei probleme care ne defineşte inacţiunea politică: Europa sau America? Nu cred că mai există o cale de compromis între cele două şi, dacă ea există, oricum nu ne va avantaja înaintea verdictului Uniunii Europene privind aderarea. O opţiune clară se impune sau ne este impusă.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. V-aţi înscris în timpul regulamentar.

În continuare, din partea Grupului minorităţilor naţionale, dacă este domnul Miron Ignat? Nu este.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, mai există dreptul la o intervenţie scurtă.

Domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "A început un nou an şcolar, dar cum?"

Aşa cum se ştie, vineri, cadrele didactice, părinţii şi profesorii şi elevii au început un an şcolar. Din păcate, în judeţul Cluj, dascălii au protestat faţă de toate problemele care afectează negativ sistemul educaţional. Aşa, după cum se ştie, în 2007 România va adera la structurile europene, educaţia va trebui să fie la acelaşi standarde pe întreg cuprinsul Uniunii. Să sperăm că şi în România acest lucru va fi posibil.

Mai multe, în cuprinsul acestei declaraţii, o să predau în scris.

Vă mulţumesc.

Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar au început, la 15 septembrie, un nou an şcolar. Dar au început cu proteste, deoarece procesul educaţional nu se desfăşoară potrivit standardelor. Nemulţumirile dascălilor sunt legate de lipsa banilor şi de lipsa de implicare a autorităţilor.

Educaţia reprezintă obiectul de studiu specific pedagogiei. Datorită complexităţii, profunzimii şi amplitudinii sale, educaţia este studiată şi de alte ştiinţe socio-umane înrudite cu pedagogia.

Conceptul pedagogic de educaţie urmăreşte cunoaşterea ştiinţifică, la un grad înalt de generalitate şi abstractizare, a unei realităţi psihosociale cu o foarte mare arie de extindere în timp şi spaţiu şi de desfaşurare complexă şi contradictorie la nivel de sistem şi proces.

Pedagogia este ştiinţa care studiază fenomenul educaţional, cu toate implicaţiile sale asupra formării personalităţii umane, în vederea integrarii active a persoanei în viaţa socială.

Educaţia este o funcţie esenţială şi permanentă a societăţii, în doua ipostaze: de instituţie a eredităţii sociale a culturii şi civilizaţiei şi de instrument de acţiune pentru formarea omului.

În sens socio-istoric, educaţia este procesul de transmitere şi asimilare a experienţei - economice, politice, religioase, filosofice, artistice, ştiinţifice şi tehnice - de la înaintaşi la urmaşi.

În sens socio-cultural, educaţia este procesul de ridicare a individului din starea de natură biologică la cea culturală.

Educaţia reprezintă activitatea psiho-socială cu funcţie generală de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii umane, pentru integrarea socială.

În România, în prezent, procesul educaţional este perturbat. Motivul îl reprezintă faptul că Guvernul nu a respectat Acordul semnat în data de 28 noiembrie 2005 cu reprezentanţii federaţiilor sindicale din învăţământul preuniversitar. Astfel, cadrele didactice semnalează faptul că banii promişi pentru infrastructură - reabilitarea imobilelor, reparaţii, consolidări - au sosit cu greutate, ceea ce a determinat ca activitatea în unele şcoli să nu poată fi reluată la 15 septembrie în bune condiţii.

În judeţul Cluj, dascălii au protestat faţă de toate problemele care afectează negativ sistemul educaţional. În 2007 România va adera la structurile europene. Educaţia va trebui să fie la aceleaşi standarde pe întreg cuprinsul Uniunii. Va fi, oare, posibil acest lucru, dacă în România nu se respectă promisiunile?

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului social democrat, următorul pe listă este domnul deputat Dumitru Bentu.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Axa".

Apărut probabil indus, iar ulterior, deliberat, conceptul de axă marchează cu obstinaţie existenţa augustului nostru preşedinte.

Este posibil ca în anii de studiu când, vorba domnului Trandafir, învăţa după puterile sale şi se plasa în prima treime a ierarhiilor şcolare, iluminarea asupra noţiunii să fi venit dinspre axa polilor, în jurul căreia Pământul se roteşte. A aflat, prin pregătirea de specialitate, de axul motorului, care, învârtindu-se solidar cu elicea i-a conferit brevetului de navigator caratele concretului.

Peste ani, ajungând la înalte demnităţi publice, s-a răzbunat pe această piesă mecanică a motorului naval şi a neantizat-o, împreună cu întreaga flotă românească, drept pedeapsă pentru contribuţia la chinuitoarele traversade.

Şi, cum fiecare cetăţean poartă cu sine bastonul de preşedinte, domnul Băsescu a ajuns în fruntea statului român, obligat prin protocol să se adăpostească în fostele chilii ale Cotroceniului, ultimul loc pe care şi l-ar fi dorit, în contextul tumultului existenţial.

Dar, şi aici, axa îl înţepa fatidic, astfel că a fost nevoit să recurgă la o nouă licenţă salvatoare şi să accepte consilierea atât de necesară pe axa Renate Weber-Stana Anghelescu-Elena Udrea. Ce s-a ales de această construcţie se ştie, aşa că soluţia de consolare a venit din partea axei misogine - Blaga-Berceanu-Videanu. În această formă, axaologii hălăduie prin cârciumile capitalei, devenite tainiţe publice, pentru că, nu-i aşa, "in vino veritas" - susţineau urmaşii lui Romulus şi Remus.

Convins că un proiect axial de anvergură îl va proiecta într-un spaţiu admirativ de substanţă, domnul preşedinte a lansat (sper că vă mai aduceţi aminte) axa Bucureşti-Londra-Washington, luându-i prin surprindere pe coechipierii selectaţi ad-hoc şi consternând cancelariile europene. Obişnuiţi însă cu exotismele unor şefi de state, occidentalii s-au liniştit repede şi, când aud de Bucureşti, zâmbesc cu îngăduinţă.

Eşecul unei abordări nechibzuite a elementelor majore de politică externă l-a deprimat pe inovator şi remediul a fost valorificarea unei noi axe, autohtone de data aceasta, mult mai uşor de abordat - Cireşica-Golden Blitz-Potcoava.

În sfârşit, realism şi consonanţă.

Fie-ne iertat, însă, că îndrăznim a-i reaminti preşedintelui că tot un fel de axă este şi oiştea unei căruţe, care serveşte pentru a ţine cârma.

La capătul ei, atunci când şeful atelajului nu negociază corect capcanele drumului, se află gardul.

N-ar fi nici o tragedie pentru dumneavoastră, în plan strict profesional, dar căruţa nu este a dumneavoastră, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar social democrat mai are dreptul la o intervenţie în timpul prevăzut iniţial, după care, până la sfârşitul şedinţei, vom lua, prin rotaţie, câte un reprezentant al fiecărui grup.

Următoarea înscrisă pe listă este colega noastră, doamna deputat Mirela Adomnicăi.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Zâmbetul preşedintelui" şi vine, în mod firesc, în continuarea declaraţiei făcute anterior de colegul meu.

Domnul preşedinte Traian Băsescu face totul zâmbind. Zâmbetul asimetric al preşedintelui, ca şi privirea lui blajin-oblică, cuceresc. Urmărind însă mai atent mimica abil schimbătoare a preşedintelui, observăm însă că râsul, chiar şi cel hăhăit, nu este însoţit decât rar de cumsecădenia cerută a ochilor. Ochii rămân metalici, în simetrie cu dedesubturile mimicii, cele nevăzute şi ştiute doar de personajul în cauză.

În spatele acestui zâmbet, însă, el construieşte dibaci un sistem care ar trebui să ne cutremure. Ministrul apărării a fost suspendat, iar procurorul general, şefii S.R.I. şi S.I.E. au fost nevoiţi să-şi dea demisia. Se întrevede o dictatură mai periculoasă decât toate. La masă cu el, pe post de vasal, stă în poziţie de drepţi-aşezat şeful Internelor. "Aproape nimeni n-a vorbit la masă", spune tânărul Vulpe despre întâlnirea de la Restaurantul Potcoava. A vorbit tot timpul preşedintele.

Pe de altă parte, domnul Băsescu spune cu o sinceritate dezarmantă: "Nu a fost o întâlnire de partid, ci o întâlnire cu amicii". Dar, într-o întâlnire cu amicii, nu vorbeşti doar tu, iar ceilalţi notează respectuos vrerile sultanului. Mai-marii serviciilor secrete sunt oameni pe care i-a împins discret spre vârf în intervalul de când se află la Cotroceni. Armata îi lipsea. Cu zâmbetul pe buze, afişând aceeaşi sinceritate a dialogului cu poporul, îl detronează pe ministrul liberal Atanasiu, după ce-l determină să propună în fruntea militarilor un viceamiral de marină. Fireşte, om agreat de preşedinte. Îi promite lui Atanasiu că nu se va atinge de vreun picior al scaunului ministerial. Peste două ore, îl dă afară.

Domnul preşedinte conduce acum direct, nu numai prin C.S.A.T., şi armata. Toţi cei care l-au atacat nu vor rămâne nepedepsiţi, anunţă, făcându-se că glumeşte, într-o emisiune în direct, preşedintele. Românii, fascinaţi de comportamentul popular al preşedintelui, zâmbesc la rându-le. "Lăsaţi-l, domnule, că aşa e el", ar spune împăciuitor, alegătorul. Aşa e, într-adevăr. Tocmai de aceea nu trebuie lăsat. Trebuie coborât cu picioarele pe pământ, până nu e prea târziu. Pentru noi toţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului naţional liberal, dacă a sosit vreunul dintre colegi?

Domnul Sorin Pavelui nu este. Domnul Vasile Pruteanu nu este. Domnul Rareş Mănescu. Eu vă citesc în ordinea în care aţi fost înscrişi pe listă.

Adrian Semcu nu este. Emilian Frâncu. Vă rog, domnule deputat; rugămintea - trei minute.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru că tot suntem în pragul începerii sommet-ului francofoniei, nu ştiu de ce se numeşte somme, ar trebui "întâlnire la nivel înalt", este românescul potrivit, mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Déja vu".

În ultimii ani, perioada dinaintea începerii anului şcolar a reprezentat pentru liderii sindicali un bun prilej să apară la diverse posturi TV şi să genereze, prin ameninţări cu mitinguri şi greve, o stare de incertitudine şi chiar de haos în sistemul şcolar. Pe măsură ce puterea lor, în mediul sindical, a început să scadă dramatic, discursul acestor lideri a devenit tot mai agresiv, iar revendicările pur salariale au fost mascate într-un discurs populist, axat pe cererea de asigurare a unor condiţii mai bune pentru desfăşurarea procesului de învăţământ.

Din păcate pentru ei, în acest an, s-au cam făcut de râs, dascălii şi elevii preferând, în peste 85% din şcoli, să-şi vadă de treabă, adică să participe la deschiderea anului şcolar şi să ignore apelurile de boicot venite din partea unor persoane cu mentalităţi evident osificate într-un recent trecut comunist.

Cu toţii ştim că în 2006, guvernanţii au înţeles, poate pentru prima dată cu adevărat, rolul infuziei de capital în sistemul educaţional, şi au alocat şcolii pete 5% din pib. E drept că unele fonduri au venit destul de târziu, existând teama că nu vor putea fi absorbite integral până la sfârşitul anului. Este o teamă falsă - să nu uităm că tot la fel s-a spus şi despre fondurile obţinute prin Programul SAPARD! Acum, peste tot în ţară se construiesc sau se repară şcoli, se aduce în clase mobilier nou, se fac lucrări de modernizare, inclusiv la grupurile sanitare, la terenurile de sport sau la clădirile auxiliare. Şcoala românească a devenit un adevărat şantier şi e bine că este aşa!

În doi-trei ani, cu fondurile primite, nu va mai exista nici o şcoală insalubră sau neautorizată sanitar. Concomitent, vor creşte treptat şi salariile!

Guvernul Tăriceanu a promis dascălilor că până la sfârşitul mandatului său, salariile în domeniul educaţional vor creşte în medie cu 60%, şi cum a început procesul, sunt sigur că acest obiectiv va fi atins!

Liderii de sindicat, stimulaţi de P.S.D., au cerut încă din acest an o creştere de 30%. Acest lucru ar fi fost o măsură sinucigaşă pentru noi toţi, pentru că valul inflaţionist ar fi măturat toate efectele pozitive realizate cu atâta efort: creştere economică, atragerea de investiţii străine, stabilitate legislativă.

Guvernul Tăriceanu a dat şi în domeniul educaţional dovadă că îşi respectă promisiunile. Numai în acest an, s-au alocat mai multe fonduri pentru educaţie decât în toată perioada 1990-2004. Toate şcolile şi liceele din ţară au beneficiat în acest an de fonduri substanţiale pentru dotarea laboratoarelor de fizică, chimie şi biologie, a cabinetelor de psihopedagogie şi logopedie, a bibliotecilor şi sălilor de sport. Fiecare judeţ are alocate zeci de microbuze moderne pentru transportul elevilor! S-au creat condiţii legislative şi de creştere economică, pentru ca în următorii ani, toate şcolile să fie consolidate şi modernizate, să se construiască peste 1.000 de terenuri de sport şi să se aloce fonduri uriaşe pentru aşezămintele culturale din mediul rural, concomitent cu asfaltarea a peste 5.000 km de drumuri judeţene intercomunale.

Liderii de sindicat au cerut cu insistenţă renunţarea la investiţii şi redirecţionarea fondurilor spre creşteri masive salariale.

Cât egoism şi inconştienţă!

Se ştie că salariile dascălilor, mai ales din învăţământul preuniversitar, sunt încă modeste, în speical în rândul debutanţilor şi cadrelor auxiliare. Dar Guvernul Tăriceanu a găsit resurse să plătească dascălilor chiar şi restanţele lăsate de guvernarea P.S.D.-istă, şi a stabilit acum o strategie neinflaţionistă pentru atingerea până la sfârşitul anului 2008 a obiectivului de creştere promis, de 60% pentru salarii. Iar situaţia de astăzi nu este chiar aşa de dramatică cum vor unii să o prezinte, pentru că venitul pe oră efectivă de lucru al dascălilor este printre cele mai mari din sistem.

Să nu uităm, totuşi, că în domeniul educaţiei, altele ar trebui să fie priorităţile: reguli noi, programe noi, mentalităţi noi, urgentarea modernizării sistemului educaţional, aşa încât să nu ne lăudăm doar cu rezultatele olimpicilor!

Este necesară o reformă profundă, care să fie urgent pusă în practică, în special în învăţământul preuniversitar.

Copiii noştri ar trebui mai bine pregătiţi pentru viitorul lor statut de cetăţeni ai Europei.

Dascălii ar trebui să le formeze deprinderi...

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule deputat, pot să vă rog să încheiaţi?

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Închei imediat ... spre analiză şi sinteză, dublate de spirit de iniţiativă, şi să nu-i burduşească haotic cu tot felul de noţiuni abstracte şi fără legătură cu viaţa lor viitoare.

Oricum, sunt sigur că anul viitor vom asista la primul început de an şcolar cu elevi, părinţi şi dascăli mulţumiţi, iar senzaţia de déja vu, resimţită în ultimii ani cu acest dialog al surzilor între sindicalişti cu Guvern, să nu se mai repete.

Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Şi eu mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Ioan Aurel Rus, cu rugămintea, domnule deputat, dacă se poate, în cele trei minute.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

"România, încotro?"

Ţara tuturor posibilităţilor pare a fi România. Aici numai învierea din morţi nu este posibilă, în rest, poţi cumpăra şi vinde orice. De la uzine, fabrici, mine, I.A.S.-uri, CAP-uri, căi ferate, telefonie, RENEL, flotă, resurse naturale, monumente istorice, bănci... totul de vânzare. Se vinde ca la piaţă, la tarabă.

Totul între cerinţă şi ofertă. Totul se face între doi sau trei oameni şi clienţii lor. Nimeni nu trebuie să ştie nimic. Când e vorba de a achiziţiona ceva pentru ţară, se întâmplă tot aşa. Clauzele contractuale sunt secrete de serviciu şi neapărat confidenţiale. Tu, ales al poporului şi trimis în Parlament, n-ai voie să cunoşti clauzele, ca nu cumva să iei atitudine şi să lezezi onoarea semnatarilor. Ei pot să fure. Tu n-ai voie să ştii. De ce să afli ce s-a făcut? Mai bine să ştie numai ei şi cei cu care împart "furăciunea".

Interesant este faptul că aceste matrapazlâcuri se transmit de la un guvern la altul.

Bunăoară, privatizarea Petrom, BCR, şi chiar achiziţionarea fregatelor dezvăluie acest lucru. Acum se lucrează la privatizarea CEC-ului. Primul ofertant este o firmă din Ungaria. Dăm totul de dragul ... că doar ne este ţară vecină şi prietenă. Dăm gazul, benzina, motorina, băncile, apa minerală, pădurea, sarea, dăm totul. Dăm, că încă mai avem de unde. Mâine, poimâine s-ar putea să ajungem să le răscumpărăm, ca bunurile Fundaţiei Gojdu. Sau am putea cumpăra aur de la Gold Corporation, dar numai în cotă de 20%, fiindcă noi le dăm dreptul să-l exploateze gratuit, iar dacă ne trebuie şi nouă, atunci, plătim. Tot suntem noi buni de plată. Plătim datoriile statului român hotărâte de CEDO, plătim neglijenţa celor de la Esmeralda, plătim recuperarea ziariştilor, şi iată că "teroristul" Hayssam ne scrie versuri. Versuri pentru preşedinte şi naţiune:

"Când pe cerul ţării va zbura un porc

Atunci în România eu mă mai întorc"

Om de afaceri, agent sub acoperire, prieten şi tovarăş cu mulţi, iată şi salutul frăţesc transmis acestora prin versurile de mai sus. Asta, da, democraţie!

Şi toate acestea din cauza cui? A noastră, a celor de la România Mare, nicidecum! Noi am avertizat de toate acestea, s-a scris mult, dar ce folos?

Încă o dată cu tărie afirm că imnul naţional nu e "Somnoroase păsărele". El trebuie învăţat de toţi cetăţenii şi este "Deşteaptă-te române"!

Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al UDMR înţeleg că nu este prezent.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Petru Călian a vorbit, domnul Ciucă Bogdan nu este prezent, Ioan Ţundrea nu este prezent, Ionica Popescu nu este prezentă.

Domnule deputat Eduard Hellvig, aveţi cuvântul.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi cu ocazia aceasta vă felicit pentru funcţia şi onoarea pe care o aveţi, să conduceţi şedinţele Parlamentului României.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc. Veţi fi criticat în ziare pentru asta, dar cred că vă descurcaţi.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Asta e. Fiecare gest politic trebuie asumat.

Declaraţia politică de astăzi este intitulată: "Semnificaţia aducerii în ţară a rămăşiţelor pământeşti ale unor oameni de cultură precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Brâncuşi"

Într-un moment în care, aşa cum arată sondajele de opinie, priorităţile agendei publice ale cetăţeanului român sunt nivelul de trai, corupţia sau funcţionarea instituţiilor interne, doresc să vă supun atenţiei o problematică care, din păcate, nu ocupă decât o poziţie periferică pe această agendă. Este vorba despre importanţa pe care aducerea în ţară a oamenilor de cultură români, ale căror rămăşiţe pământeşti se găsesc în pământul ţării lor adoptive, o are pentru identitatea noastră culturală.

Dacă privim această lipsă de prioritate din perspectiva omului de rând care se luptă să-şi asigure satisfacerea nevoilor de bază, sau să-şi găsească locul şi rolul său într-o societate aflată încă în tranziţie, atitudinea sa este de înţeles. Dacă, însă, privim acest subiect prin prisma evoluţiilor din ultimii ani, a direcţiei spre care se îndreaptă societatea românească - şi anume integrarea în Uniunea Europeană, atunci consider că acest aspect trebuie abordat într-o manieră sensibil diferită.

La început de secol XXI, a analiza problematica identităţii culturale înseamnă a o face într-o lume modelată de forţele regionalizării şi ale globalizării. O lume în care Uniunea Europeană nu doreşte să şteargă diferenţele dintre ţări şi popoare, ci urmăreşte preţuirea şi prezervarea bogăţiei de culturi din Europa. O lume în care globalizarea nu trebuie redusă la rolul de promotore a imperialismului cultural occidental, ci în care accentul trebuie pus pe recunoaşterea rolului său în determinarea proliferării identităţii culturale. Prin urmare, o lume în care identitatea culturală poate deveni o resursă importantă a puterii, a prestigiului şi a influenţei pe care un stat le poate avea în relaţiile internaţionale.

Să privim cultura românească; să îi privim trecutul şi prezentul şi vom vedea că România are această resursă. Vom vedea că, dincolo de vulnerabilităţi, riscuri sau ameninţări - care ne plasează într-o poziţie inferioară în raport cu celelalte state, deţinem acea resursă care ne poate asigura prestigiul în dialogul şi interacţiunea cu celelalte culturi. Şi mă refer la resursa pe care o reprezintă acele personalităţi culturale de mare valoare, acei eroi ai inteligenţei, despre care vorbea, între alţii, şi celebrul istoric Thomas Carlyle. Cine nu ştie oare că, dintre aceştia din urmă, poate cei mai reprezentativi sunt Constantin Brâncuşi (1876-1957), Mircea Eliade (1907-1986) sau Emil Cioran (1911-1995)?

O vreme ne preţuiţi în propria ţară, din considerente pe care nu le voi aborda acum, aceşti români - prin origine, aceşti cosmopoliţi - prin operele lor, îşi au rămăşiţele pământeşti în patriile lor adoptive. Cred însă că a sosit momentul să li se acorde şi în ţara lor de origine consideraţia pe care o merită din plin, pentru întregul lor aport la construirea prestigiului României în lume. Cred, de asemenea, că, în primul rând nouă, oamenilor politici, ne incumbă sarcina de a încerca să-i aducem acasă. Şi aceasta fiindcă, în aceeaşi măsură în care avem nevoie de recunoaştere externă, avem nevoie şi de simboluri. Avem nevoie de aceşti excepţionali eroi culturali spre a ne consolida identitatea spirituală, pentru a ne putea legitima cu ceea ce avem valoros, afirmat şi recunoscut, în Europa de mâine. Pentru că, aşa cum spunea Constantin Noica, în concernul devenirii istorice supravieţuiesc doar popoarele care produc cultură la nivel înalt; restul se transformă din naţiuni şi popoare, în simple populaţii.

Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea minorităţilor naţionale nu cred că mai este aici domnul Miron Ignat, atunci, din partea deputaţilor independenţi, doamna Olguţa Cocrea.

Doamna Olguţa Cocrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "România în degringoladă".

Luptele politice au adus importante instituţii ale statului în situaţia de a fi decapitate. De la Revoluţia din decembrie 1989 nu s-a reuşit performanţa de a nu avea şefi la Serviciul Român de Informaţii, SIE, DIA, procuror general, toţi dându-şi demisia şi, mai nou, preşedintele ţării suspendând şi ministrul apărării naţionale.

Nici cel mai aprig duşman al României nu ar fi reuşit această performanţă de a ne decapita instituţiile importante ale statului, fără prea multe explicaţii. Dacă şefii serviciilor şi procurorul general şi-au prezentat demisiile pentru motive reale numai de ei ştiute, ministrul apărării naţionale a deranjat mult prin atitudinea sa de a ieşi în faţa preşedintelui şi a cere retragerea trupelor din Irak.

De asemenea, tot acest ministru a încercat scoaterea la suprafaţă a unor contracte puse sub semnul întrebării, dorind să facă lumină.

De ce chiar în ziua când Guvernul britanic a anunţat desecretizarea contractului privind cele două fregate, ministru Atanasiu este suspendat?

Este foarte simplu, s-a apropiat prea mult de afaceri necurate, pe care urma să le facă publice şi, probabil, cetăţenii acestei ţări ar fi aflat lucruri ce ar fi pus într-o lumină proastă unele aşa-zise "personalităţi".

Preşedintele Băsescu ne-a demonstrat, încă o dată, că cei care-l supără sunt puşi la colţ imediat.

Toată mascarada cu plângerea doamnei consilier prezidenţial Săftoiu a fost doar o manevră prin care ministrul apărării să fie înlăturat şi, ca să nu ne dăm seama, mai apare şi o plângere a unui coleg deputat.

Chiar dacă ministrul Atanasiu era protejat de lege privind declaraţiile, comisia de la Cotroceni hotărăşte ca ministrul apărării să fie pus sub urmărire penală ca un oarecare, fără a realiza că acest ministru nu a fost implicat în fapte de corupţie.

Este păcat că, în zilele noastre, se petrec aceste abuzuri, că am ajuns ca decizia unui singur personaj şi a oamenilor lui, fără a respecta Constituţia României, să judece un ministru doar pentru că aparţine PNL-ului.

În campania din 2004, PNL-ul a plecat la drum ca un partener serios cu PD-ul, formând Alianţa D.A., alianţă în care o mare parte a cetăţenilor României şi-au pus speranţa într-un viitor mai bun.

Nimeni nu şi-a închipuit atunci, când preşedintele Băsescu defila braţ la braţ cu premierul Tăriceanu că, după alegeri, vom avea atâtea dispute încât să le pară rău că au susţinut Alianţa.

A sosit momentul ca preşedintele Băsescu să înţeleagă că, fără colegii din PNL, nu ar fi fost ales preşedintele României şi să renunţe la atacurile repetate şi televizate împotriva partenerilor care l-au dus la Cotroceni, să fie un preşedinte pentru toţi românii, nu numai pentru PD.

Guvernul condus de premierul Tăriceanu are nevoie de linişte, să se concentreze asupra problemelor multiple cu care se confruntă românii, iar românii s-au săturat să mai asiste la luptele surde între Cotroceni şi Palatul Victoria.

Oare acest circ îl merită cetăţenii României?

Nu, domnule preşedinte, dorim linişte şi o viaţă mai bună pentru poporul român.

În speranţa că mesajul meu va fi auzit, sper ca promisiunile din campanie să devină fapte, şi ianuarie 2007 să ne găsească pregătiţi cu adevărat de a intra cu fruntea sus în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, doamna deputat.

Grupul social democrat, dacă se află în sală domnul Costică Macaleţi? Nu. Domnul Ion Mocioalcă nu, doamna Monalista Găleteanu.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Declaraţia politică din această dimineaţă se intitulează: "Septembrie trist..."

Elevi profund dezamăgiţi, copleşiţi de tristeţe, cadre didactice nemulţumite şi umilite, un 15 septembrie umbrit de haos şi disperare. În acest context s-a desfăşurat anul acesta debutul unei noi etape educaţionale. Astfel, nerăbdarea şi emoţiile fireşti pentru începutul anului şcolar au fost transformate, cu bună ştiinţă, de către actuala Putere, în nesiguranţă, neîncredere şi teamă.

Preocupaţi prea mult de spectacolul mediatic creat în jurul unei premiere cinematografice sau în jurul unei întâlniri cu "băieţii" la un "pub" de cartier şi indiferenţi faţă de problemele reale, care afectează în mod negativ învăţământul românesc, actualii guvernanţi au rămas insensibili la nemulţumirea manifestată în mod repetat de către cadrele didactice. Partidele aflate acum la guvernare nu acordă atenţia cuvenită educaţiei, dascălilor şi elevilor lor, cu atât mai mult cu cât au făcut nişte promisiuni în protocolul semnat cu sindicatele din învăţământ la sfârşitul grevei din noiembrie 2005. Legea salarizării şi proiectele de investiţii nu au fost respectate, fapt care a determinat profesorii să organizeze la data de 15 septembrie 2006 un miting de protest, cu speranţa de a obţine dreptate. De asemenea, condiţiile mizerabile pe care elevii şi profesorii sunt nevoiţi să le îndure reprezintă un motiv foarte bine întemeiat pentru existenţa actualei crize din învăţământ, cadrele didactice fiind dispuse să reia greva generală. Şcolile sunt vechi, aproape stau să se dărâme, multe dintre ele nu au apă curentă, iar sistemele de încălzire nu sunt adecvate. Sălile neigienizate şi mobilierul vechi şi degradat creează o atmosferă apăsătoare, improprie desfăşurării orelor de curs în condiţii normale. Unităţile de învăţământ se pot transforma în adevărate focare de infecţie din cauza instalaţiilor sanitare insalubre sau inexistente uneori.

Situaţia în care se află acum învăţământul românesc este pe cât de reală, pe atât de îngrijorătore. Cu toate acestea, se pare că actuala Putere nu a înţeles că, pentru un viitor mai bun şi un trai decent al tuturor cetăţenilor României, este nevoie de investiţie pe termen lung în sistemul educaţional, în cadrele didactice şi în unităţile şcolare, acolo unde se instruiesc şi se educă viitoarele generaţii. Atitudinea dispreţuitoare şi lipsa de respect cu care sunt trataţi profesorii de către actuala Putere reflectă neputinţa guvernanţilor de a face faţă problemelor societăţii în general şi promisiunilor făcute, în particular, în campania electorală, anumitor categorii socio-profesionale.

Facem, pe această cale, un apel către primul-ministru al Guvernului României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, pentru a se implica personal în rezolvarea crizei din învăţământ

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Mircea Ciopraga. Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică cuprinde o informare asupra celei de-a 27-a Reuniuni a Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice şi de Mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN).

Dragi colegi,

În perioada 13 - 14 septembrie 2006, am participat la Giresun, în Turcia, la reuniunea Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice şi de Mediu a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN).

În calitate de preşedinte al Delegaţiei Române la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră voi face prin declaraţia politică de astăzi o scurtă informare asupra programului acestei reuniuni şi a recomandărilor adoptate.

Astfel, tema principală a celei de-a 27-a întâlniri a Comisiei Economice a APCEMN a vizat problema resurselor alternative de energie şi posibilităţile de aplicare în regiunea Mării Negre.

Raportul comisiei referitor la situaţia existentă în acest domeniu a relevat că regiunea Mării Negre dispune de oportunităţi şi avantaje importante de cooperare în domeniul dezvoltării surselor alternative de energie. În acest sens, este de subliniat faptul că doar două din cele unsprezece state membre ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) sunt independente în ceea ce priveşte resursele primare, restul ţărilor membre fiind dependente de sursele de import într-o proporţie variată, respectiv de resursele de petrol şi de gaz natural. Raportul Comisiei Economice a subliniat totodată că această dependenţă creează anumite impedimente în calea dezvoltării durabile, acesta fiind un motiv în plus pentru care utilizarea surselor de energie alternativă constituie o problemă de maximă importanţă.

În urma analizei situaţiei din ţările membre ale OCEMN s-a conchis că deşi unele state au înregistrat progrese în ultimii ani, resursele de energie regenerabilă au potenţialul să joace un rol mult mai important în regiunea Mării Negre decât îl au în prezent.

S-a constatat astfel că politica energetică ar trebui să se bazeze pe o voinţă politică comună şi să răspundă necesităţii securităţii energetice, a creşterii economice, a dezvoltării durabile, a schimbării climatice şi a dezvoltării tehnologice. În acelaşi timp, statele membre ale OCEMN ar trebui să acorde o importanţă semnificativă schimbului de experienţă acumulată în domeniul surselor de energie alternativă.

Raportul Comisiei Economice a mai subliniat faptul că deşi potenţialul resurselor de energie regenerabilă (cum ar fi cantitatea de energie care poate fi obţinută din resursele regenerabile naturale prin folosirea tehnologiilor actuale) este mult mai mare decât consumul global de energie, exploatarea acestui potenţial va rămâne un proces îndelungat atât în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor de producţie, cât şi crearea unei infrastructuri în regiunea Mării Negre.

O altă concluzie importantă a reuniunii de la Giresun a fost că Regiunea Mării Negre nu a realizat încă o piaţă energetică internă competitivă. Recomandările făcute în acest scop au făcut referire la necesitatea dezvoltării anumitor interconexiuni şi a creării şi aplicării unui cadru normativ bine definit, care să susţină şi să stimuleze competitivitatea pe piaţă. Întărirea cooperării şi dezvoltarea unei strategii comune a statelor membre OCEMN pe termen lung a fost subliniată ca necesitate şi în sensul creării unei platforme energetice pentru întreaga regiune.

Comisia a adoptat o Recomandare care propune guvernelor şi parlamentelor statelor membre OCEMN să implementeze mai multe măsuri în domeniul resurselor alternative de energie. Printre acestea se numără adoptarea unor legi specifice, elaborarea unor strategii pe termen lung, care să susţină aplicarea surselor alternative de energie în sectoare variate din economie, să promoveze implicarea sectorului privat în folosirea de energie regenerabilă şi să intensifice cooperarea cu organizaţiile internaţionale relevante, în special cu Uniunea Europeană.

În calitate de reprezentant al României am făcut o prezentare a situaţiei din ţară a resurselor alternative de energie, subliniind faptul că promovarea valorificării resurselor regenerabile de energie este unul dintre obiectivele prioritare ale politicii energetice actuale, dezvoltarea şi utilizarea surselor regenerabile constituind o parte importantă a dezvoltării durabile.

În plus, strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie (SRE) este promovată prin H.G. nr.1535/2003 şi creează în România cadrul corespunzător pentru adoptarea unor decizii privind alternativele energetice şi conformarea cu acquis-ul comunitar în domeniu.

Faţă de alte state din regiunea Mării Negre, în România există toate tipurile de surse regenerabile de energie: energia solară, energia eoliană, hidroenergia, biomasa şi energia geotermală.

Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în consumul naţional brut de energie electrică urmează să ajungă la 33% până în anul 2010, reprezentând circa 11% din consumul intern brut de energie.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Eu mulţumesc, domnule deputat.

Mai luăm încă unul dintre colegi, după care voi anunţa acei deputaţi care au depus în scris.

După Grupul parlamentar al PNL, Grupul parlamentar al PD a depus în scris.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare, Dumitru Avram nu este; domnul Mircea Costache încheiaţi acest...

Domnul Costache Mircea:

Dacă-mi daţi voie.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mă bazam pe faptul că cele trei minute le veţi folosi până la ora 10, domnule Costache.

Domnul Costache Mircea:

Sunt prezent până la ora 10.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Nu, dar ştiu că la dumneavoastră trei minute sunt, totuşi, puţin mai mult.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Vă atrag, amical, atenţia că autoritarismul nu vă prinde şi nici nu este un atu pentru ascensiunea dumneavoastră viitoare.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

"Apel la luciditate"

În aceste zile de bulversare mediatică, de buimăceală generală, de culpabilizări, incriminări, deconspirări şi tot atâtea manevre menite să-l aburească pe cetăţean, cufundându-l în ceaţa diversiunilor şi intoxicărilor de tot felul, încerc să le pun, manipulatorilor noştri dragi, câteva întrebări. Întrebări retorice, bineînţeles, la care nu aştept un răspuns, dar care au menirea de a-i întoarce pe cetăţeni cu faţa spre adevăratele aspecte de interes general ale actualităţii româneşti.

Având în vedere modul barbar în care a fost jefuită avuţia naţională de către cei care s-au îmbogăţit enorm după schimbarea de regim din 1989, ce ar trebui să ne intereseze acum? Dosarele, preoţii, sportivii, profesorii, delatorii, actorii care au spus poezii, corurile muncitoreşti care au cântat conducătorul? Sau cine a devalizat băncile, cine a vândut la fier vechi fabricile? Cine şi de ce şi cu ce foloase a vândut Romtelecom-ul, Romcim-ul, Sidex-ul, IMGB-ul, Petrom-ul, Romgaz-ul, BCR-ul?

Se spune mereu că nu sunt bani destui pentru pensii, pentru salarii, pentru medicamente, burse, cămine studenţeşti, cercetare ştiinţifică, drumuri, agricultură. Dar de unde am putea scoate noi rapid pentru relansarea economiei, pentru îmbunătăţirea vieţii oamenilor, pentru eradicarea sărăciei, aceşti bani? Din dosarele informatorilor, din arhivele PCR-ului sau din recuperarea prejudiciilor aduse patrimoniului public de marii rechini ai tranziţiei?

Vă reamintim că marii magnaţi, care trăiesc astăzi în palate, ai căror copii merg la şcoală cu limuzine de miliarde de lei, după ce li s-au dat gratis rafinării şi averi imense, au fost scutiţi de datorii la bugetul de stat, adică la bugetul pensiilor, salariilor şi burselor de care vorbeam. A fost scutit, vă reamintim, Dinu Patriciu, de la Romtelecom, de o datorie de 23 de mii de miliarde, echivalentul a 603 milioane de dolari prin HG nr.118/2003, a fost scutit Iacubov, de la Rafo, în total de vreo 18 mii de miliarde, Ioan Nicolae, de la SNTR - Societatea Naţională Tutunul Românesc, de 4000 de miliarde, Petrom-ul de 1250 de miliarde, Luck Oil de 1750 de miliarde şi tot aşa. Marii magnaţi ai petrolului sunt aducători de mari profituri la bugetul acelor state, cu excepţia României, unde magnaţii petrolului sunt susţinuţi de cârca publică.

Sunt încă datoare la buget şi iertate mereu multe alte societăţi. S-au făcut rambursări ilegale de TVA de zeci şi zeci de mii de miliarde.

De la Bancorex s-au furat vreo 2 miliarde de dolari pe care nu-i mai înapoiază nimeni.

I s-au făcut cadou lui Videanu munţi de marmură ca să fie multimilionarul cu copiii la studii în Elveţia. La reparaţia drumurilor se fură, anual, zeci de mii de miliarde.

Peste tot numai jafuri şi hoţii. Justiţia este paralizată. Poliţia face jocul mafiei. Marii şmecheri, autointitulaţi analişti, moguli de presă, le împuie, în schimb, capul oamenilor cu moliile din dosarele anilor '50, anilor '70 ş.a.m.d.

Cine credeţi că este campionul acestei acţiuni de intoxicare şi manipulare? Nimeni altul decât Sorin Ovidiu Vântu, cel care, ca şi Dinu Patriciu, a sponsorizat cu bani grei campaniile electorale ale ocrotitorilor săi. Postul lui de televiziune, Realitatea TV care, de fapt, ne arată ficţiunea mafiotă urzită cu mult meşteşug în care trăim, dar nu numai el, ci şi Adrian Sârbu de la Pro TV, care a fost scutit de datorii la buget de peste 1800 de miliarde, iar acum a acumulat din nou o datorie de vreo 363 de miliarde pe care, mai mult ca sigur nu-i va da, de care va fi scutit pentru servicii în campania electorală.

Aşa apar pe ecran imaculaţi, ca îngerii, marii mafioţi ai tranziţiei, în timp ce oamenii competenţi, cinstiţi şi patrioţi sunt puşi mereu la stâlpul infamiei.

Deşteaptă-te, române!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule deputat.

În ultimele trei minute rămase, o să-mi fac datoria să îi citesc pe colegii care au depus în scris.

De la Grupul Social Democrat: Emil Radu Moldovan, Mihai Apostolache, Viorel Pupeză, Gheorghe Chiper, Claudiu Pop, Ioan Cindrea, Mihaela Rusu, Aurel Vlădoiu, Gabriela Creţu, Eugen Bejinariu, Marian Săniuţă, Vasile Puşcaş, Cliveti Minodora.

De la Grupul parlamentar liberal: Claudiu Zaharia şi domnul Dobre, depuneţi în scris?

Domnul Traian Dobre:

Dacă-mi daţi voie?

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Îmi pare rău, dar mi-este greu să vă mai dau cuvântul acum, după ce am început, dar pot să vă anunţ că aţi depus în scris.

Domnul Traian Dobre, de asemenea, de la Grupul liberal.

De la Grupul parlamentar al Partidului Democrat domnii: Stelian Duţu, Daniel Buda, Mircea Man, Anca Constantinescu, Traian Igaş, Marius Rogin, Aurel Olărean, Dumitru Ioan Puchianu, Liviu Miroşeanu, Petrea Constantin, Dan Grigore.

Iar de la Grupul parlamentar al Partidului Conservator: Andrian Mihei.

În aceste condiţii, încheiem aici această primă parte, cu rugămintea de a încerca să avem cvorum pentru şedinţa de plen.

Mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Andrian-Sirojea Mihei:

Declaraţie politică: "Salvaţi sezonul estival 2007!"

Suntem iar la moment de bilanţ în ceea ce priveşte sezonul estival de pe litoral. Din nou socotelile ies în minus, din nou se caută cauzele, din nou acestea sunt mai mult sau mai puţin cele care şi în 2005 au frânat turismul litoral. Practic, doi ani la rând litoralul românesc, în loc să înflorească, să se dezvolte, să atragă tot mai mulţi turişti români şi străini, a stagnat, ba chiar a dat înapoi, datorită unei multitudini de factori negativi, de la deciziile aberante de schimbare a administratorilor plajelor la începutul sezonului turistic, atât în 2005, cât şi în 2006, până la Ordonanţa 19 din acest an, care deşi stipula nişte condiţii pentru cei ce au câştigat plajele la licitaţiile organizate atât de târziu, a fost trecută cu vederea cu multă indulgenţă de către reprezentanţii Ministerului Mediului care au efectuat controale.

În 2005, sezonul estival a fost sub aşteptări pentru hotelierii pe de litoralul românesc, unde numărul turiştilor români a fost mai mic cu 10% faţă de cel înregistrat în 2004. În septembrie 2005, dată fiind scăderea vertiginoasă a ratei profitului societăţilor turistice de pe litoral şi pentru ca situaţia să nu se repete în 2006, ANAT propunea realizarea de urgenţă a Strategiei de dezvoltare a turismului şi acordarea unor facilităţi fiscale operatorilor din domeniu. În 2005, principalele motive care au condus la situaţia dezastruoasă au fost vremea nefavorabila şi calamităţile naturale produse în primăvară şi la începutul verii, dar şi preţurile şi concurenţa externă. Lipsa implicării sau implicarea greşită a autorităţilor din turism şi nivelul mare al taxelor sunt alţi factori care au stat la baza formării tarifului de cazare, precum şi tarifele la combustibili, energie electrică, furnizare apă, termoficare, care au înregistrat creşteri spectaculoase.

Sezonul estival 2006 a debutat iar cu schimbarea modului de administrare a plajelor, primele două luni fiind dezastruoase, cu modificări legislative bulversante, care au transformat sezonul într-unul de scandal, probleme şi reglări de conturi politice şi legislative. De asemenea, pentru prima oară, în acest an am asistat la un miting al hotelierilor, la declaraţii de neimaginat din partea fostului preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Turism, la scandalul nesfârşit al plajelor, la decizia guvernanţilor de a da liber la construcţii fără autorizaţie pe plaje, ceea ce a condus, evident, la abuzuri. Fără nici o logică, încă nu a fost numit un preşedinte al ANT, după o lună de la demisia celui dinainte, ceea ce face ca în primul rând Master planul pentru turism să nu poată fi aprobat, deşi există susţinere din partea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi, totodată, ca o serie de proiecte demarate sau în curs de demarare, în vederea reabilitării turismului, să stagneze.

Insist asupra faptului că litoralul se confruntă cu probleme grave de personal, cu o lipsă acută de forţă de muncă calificată - ospătarii, recepţionerii, bucătarii şi alte categorii de personal român preferând să lucreze în ţări străine. De asemenea, costurile salarizării lor aici, prevederile restrictive ale Codului Muncii şi lipsa facilităţilor pentru caracterul sezonier al turismului de pe litoral fac ca interesul românilor de a lucra în ţară să fie foarte scăzut, ceea ce are ca şi consecinţe existenţa unui personal slab calificat şi nemotivat, salarii foarte mici şi calitatea foarte slabă a serviciilor.

Stimaţi colegi, avem în România o multitudine de forme geografice, o multitudine de zone turistice care trebuie exploatate, avem litoral, avem munte, avem Delta Dunării, Valea Prahovei, avem oraşele medievale, avem mănăstirile din Moldova, avem frumoasa zonă a Maramureşului, avem o serie de castele care pot fi transformate în puncte turistice de interes, avem staţiunile balneare, care dispun de resurse de substanţe minerale, ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic ... avem un întreg potenţial pe care nu îl valorificăm cum se cuvine.

Trebuie ca ANT să îşi ia rolul în serios, să nu mai existe declaraţii cum că "Litoralul nu este important", trebuie ca persoanele care conduc destinele turismului românesc să fie specialişti în domeniu, trebuie lăsate interesele politice deoparte, în favoarea interesului ţării - acela de a fructifica potenţialul turismului românesc.

Sunt convins că doamna Sulfina Barbu încă se aplaudă pentru deciziile luate la începutul sezonului estival, referitoare la închirierea plajelor, dar aş fi curios să ştiu care îi este părerea acum, la moment de bilanţ, dacă conştientizează erorile făcute în strategia abordată, dacă ne poate estima numărul de cazuri în care instalarea camerelor video de monitorizare - o cheltuială mare, cu o justificare relativ puerilă - şi-a dovedit eficienţa, dacă are pregătite alte surprize la fel de neplăcute şi pentru anul viitor şi dacă e conştientă că a face schimbări de aşa anvergură la începutul sezonului afectează nu numai rezultatele anului 2006, ci şi anii viitori.

Şi abordând altfel, chiar dacă, să presupunem, deciziile dumneaei ar fi fost corecte, atâta timp cât toţi cei implicaţi se plâng de rezultate, aş întreba-o de ce abordează o astfel de atitudine sfidătoare, luând deciziile de la Bucureşti, fără consultări prealabile cu factorii implicaţi, şi nu caută, împreună cu aceştia, soluţii de prevenire a repetării unor astfel de situaţii şi mai ales soluţii pentru redresarea şi, în fapt, valorificarea potenţialului inestimabil pe care îl poate avea turismul litoral românesc.

Fac astfel un apel către toţi cei implicaţi, către Ministerul Mediului, către Ministerul Transporturilor şi Turismului, către ANT - care sper că va avea la un moment dat un conducător, şi către toţi cei care, într-o măsură sau alta au sau pot avea legătură cu deciziile referitoare la litoral, să înceapă încă de pe acum să gândească strategia pentru anul viitor, să nu mai existe surprize bulversante la început de vară, astfel încât, în momentul când se va declara deschis sezonul estival 2007, totul să fie cu adevărat pregătit, în aşteptarea turiştilor români şi străini!

Domnul Aurel Olarean:

Declaraţie politică intitulată "Partidul Conservator aruncă bomba suspendării din funcţie a preşedintelui Băsescu, dar uită să aprindă fitilul".

Partidul Conservator, prin vocea liderului său, domnul Dan Voiculescu, probabil din lipsă de preocupări politice mai importante, a anunţat public, săptămâna trecută, că va începe procedura de suspendare a preşedintelui Băsescu. Probabil că aceasta este dorinţa secretă a domnului Voiculescu, şi mă îndoiesc că aceasta este şi dorinţa membrilor Partidului Conservator, atâta timp cât motivele invocate nu au şi motivaţia logică necesară unei declaraţii atât de grave. Pe scurt, motivul iniţiativei domnului Voiculescu, pentru că eu continui să cred că aceasta este o iniţiativă personală a dânsului, şi nu partidului, îl reprezintă acuzaţia că Traian Băsescu face propagandă în favoarea statului totalitar, şi astfel subminează PSD-ul, PNL-ul şi PC-ul.

Dar surpriza abia acum urmează: nici un partid sau formaţiune politică nominalizată sau nu de domnul Voiculescu nu se simte cu nimic subminată. Mai exact, nici PSD-ul, nici PNL-ul precum nici PD-ul, UDMR-ul sau PRM-ul nu au dat dovadă de interes minim faţă de o asemenea iniţiativă. Deci, din tot eşichierul politic românesc, doar Partidul Conservator se simte subminat. Adică un partid ajuns la guvernare la limita electorală, cu un lider care în prezent abia atinge un prag de 3-4 % în sondaje, un partid care a dat, în timpul acestei guvernări, dovadă de duplicitate în relaţiile cu partenerii de coaliţie, ei bine, acest partid doreşte, pe nişte motive inventate sau pur şi simplu nedovedite, schimbarea şefului Statului.

Membrii Partidului Conservator, mulţi dintre ei intelectuali de marcă, dacă au fost cumva consultaţi înainte, par să uite că Preşedintele României este ales prin vot direct şi uninominal, deci actualul preşedinte este ales de o majoritate. Traian Băsescu, ca preşedinte al României, are, în prezent, peste 60% în sondaje, ceea ce dovedeşte capacitate profesională şi apreciere din partea electorilor.

Conform art.95 din Constituţie, Preşedintele României poate fi schimbat din funcţie în cazul săvârşirii unor fapte grave, care încalcă prevederile Legii fundamentale, şi aceasta numai cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, în şedinţă comună. Or, faptele grave care încalcă Constituţia, conform domnului Voiculescu, sunt că acesta s-a întâlnit într-un local public cu trei vechi prieteni şi membri ai Partidului Democrat. Personal, mă îndoiesc că făuritorii Constituţiei României s-au gândit, când au conceput art.95, la astfel de "fapte grave".

Domnul Voiculescu nu face acum decât să tragă Partidul Conservator într-o luptă politică inutilă. Este de neînţeles cum o formaţiune politică cu experienţă se poate lansa într-o astfel de acţiune sinucigaşă, reacţia celorlalte partide, chiar a celor făţiş contra domnului Băsescu, fiind mai mult decât elocventă.

Acţiunea nu avea cum să aibă sorţi de izbândă, şi domnul Voiculescu ştia asta de la început. Dar un astfel de demers nu a făcut decât să-l propulseze, pentru scurt timp, din nou pe prima pagină, şi asta se pare că îl interesează mai mult decât consecinţele care vor fi suportate, inevitabil, de către Partidul Conservator, şi nu de dânsul ca persoană. Pentru că acesta a fost un atac personal, dar bomba aruncată nu a avut şi fitilul aprins, aşa că nu a explodat. Rezultatul: un pic de zgomot şi mult fum! Inutil.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică intitulată "Situaţia medicilor rezidenţi din România".

Medicii rezidenţi din România se confruntă cu o serie de probleme care le îngreunează activitatea şi implicit reforma în sistemul sanitar. După 16 ani de tranziţie şi reforme în sistemul sanitar, aceşti tineri medici sunt puşi în situaţii delicate atât din punct de vedere social, cât şi profesional.

După examenul de rezidenţiat sunt prinşi în capcana unui contract de munca încheiat pe perioadă determinată, care le acordă cu indecenţă un salariu lunar net de 426 ron. Deşi legea prevede plata gărzilor medicilor rezidenţi, există numeroase spitale care îndrăznesc să încalce legea, neacordând plata gărzilor efectuate.

Majoritatea medicilor rezidenţi îşi efectuează stagiile în marile centre universitare, ceea ce implică plata chiriei, a transportului în comun, a cărţilor necesare pregătirii pentru viitoarea specializare, participarea la congrese medicale.

Situaţia se complică dacă ne gândim şi la lipsa de medicamente din spitale, folosirea echipamentelor medicale din anii '50-'60, lipsa informatizării, persistenţa unui sistem birocratic, ineficient, clădiri ale căror stare de degradare le apropie de Evul Mediu. Consider indecentă existenţa unor asemenea condiţii într-un sistem medical al unei ţari care în 3 luni va deveni membră a Uniunii Europene.

Deficienţele majore din sistemul sanitar fac iluzorie eliminarea şpăgii din actul medical şi alterează însăşi calitatea acestuia. Această situaţie explică de altfel şi migraţia masivă a medicilor rezidenţi către ţări ale U.E. sau S.U.A.

Consider că jurământul lui Hipocrate nu poate fi respectat cu 426 ron/lună şi se impune luarea unor măsuri urgente de către Ministerul Sănătăţii, care să vizeze şi viitorul acestei categorii sociale de care noi toţi avem atâta nevoie.

Domnul Constantin Petrea:

"Despre monologuri în politică: cazul partenerilor noştri conservatori"

Vă rog să îmi permiteţi să îmi încep această declaraţie cu o poantă care vă va face să înţelegeţi repede încotro vor bate cuvintele mele: Un elefant şi un purice treceau pe un pod. La un moment dat, puricele s-a oprit şi, plin de uimire, a exclamat: Uau! Ce zgomot facem!

De ceva vreme asistăm la unele ieşiri în mass-media din partea partenerilor noştri conservatori, cel puţin spectaculoase. De la memorabila propunere de izolare a PD-ului, inspirată parcă din genetică ori din fizica atomică, neagreată în final de niciun alt partid, până la recenta cerere de începere a procedurilor de suspendare a Preşedintelui României, posibilitate constituţională, dar neoportună, şi respinsă de clasa politică actuală, micro-conservatorii, în frunte cu domnul preşedinte Voiculescu, au devenit specialişti în rostirea de lucruri măreţe. "Voi avea curajul să lupt până la capăt pentru a apăra demnitate românilor", declara preşedintele acestora de curând.

Ce vorbe înălţătoare! Câtă grijă pentru popor pare să stea în spatele acestor cuvinte!

După ce au văzut ultima oară, când au cerut izolarea PD-ului, că au monologat ca să se convingă că sunt încă vii, cu puţină vreme în urmă, domnului Voiculescu i-a mai ieşit un "porumbel": "Nu pot concepe ca preşedintele să discute în localuri publice teme politice majore, cu reprezentanţii unui singur partid".

Ca un adevărat senator din antica Romă, domnul Voiculescu se arată mâhnit că preşedintele abordează "teme politice majore" în spaţii publice, şi nu în locurile de taină. Dar nu, domnul Voiculescu nu de asta este mâhnit. Depinde unde punem accentul în fraza sa. Eu îl consider potrivit pe ultima parte, pe faptul că Preşedintele nu îi mai acordă atenţia pe care domnul Voiculescu, ca un "incoruptibil şi neşantajabil", după cum singur se defineşte, consideră că o merită. În numele unor principii impersonale şi de dragul poporului, evident, domnul Voiculescu susţine "împotriva" Preşedintelui de ceva vreme un monolog extrem de personal. Mă întreb, în final: Ce au de câştigat partenerii noştri de guvernare dacă în locul dialogului constructiv aleg într-una monologurile acestea năstruşnice?

Domnul Costică Macaleţi:

"Reforma la români: pentru a preveni "lipsa de spaţiu", ministrul Nicolăescu măsoară distanţa dintre pat, perete şi fereastră"

Potrivit unui sondaj de opinie realizat luna trecută la cererea Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, 60% dintre români sunt nemulţumiţi de lipsa medicamentelor şi condiţiile de igienă din unităţile spitaliceşti, în timp ce 45% sunt deranjaţi de lipsa de interes a personalului medical. Acelaşi studiu mai relevă faptul că 90% dintre cei chestionaţi se declară nemulţumiţi de condiţiile de spitalizare din România.

Cât priveşte procurarea de medicamente compensate, şi aici nemulţumirile sunt multiple. 70% dintre cei intervievaţi sunt deranjaţi de cozile la care trebuie să stea ore întregi. 71 de procente dintre români se declară nemulţumiţi de faptul că nu toate farmaciile au medicamente compensate, în vreme ce 38% se plâng de aglomeraţia de la cabinetele medicale.

În aceste condiţii, mult trâmbiţata "reformă" a sănătăţii promovată de ministrul Eugen Nicolăescu vizează reducerea drastică a numărului de paturi din spitale, din motive de..."spaţiu"!! Mai exact, "normele cu privire la confortul pacientului" prevăd o suprafaţă de şapte metri pătraţi pentru fiecare pat, o distanţă de 60 de centimetri între pat şi perete şi între pat şi fereastră. Şi toate astea în condiţiile în care actul medical din ambulatoriu este ca şi inexistent şi covârşitoarea majoritate a bolnavilor nu are altă cale decât internarea în spital.

Care va să zică medicamente nu sunt, ambulatoriile nu funcţionează iar numărul de paturi de spital se reduce drastic, pentru a fi destul spaţiu! Ce mai rămâne de făcut pentru bolnavi, domnule Nicolăescu? Căci mai există o problemă: nici în cimitire nu mai sunt locuri! Sau poate o să ziceţi că nu mai e nevoie de cimitire, pentru că aceleaşi condiţii există şi în spitalele care stau să cadă la cea mai mică mişcare a scoarţei terestre şi în care temperatura la iarnă va fi egală cu cea de afară, pentru că vechile cazane ale centralelor termice aparţinând respectivelor instituţii nu au mai primit autorizaţii de funcţionare. Da, domnule ministru, aţi avea dreptate, însă din "lipsă de spaţiu" între pat şi perete şi între pat şi fereastră nu prea au loc destui bolnavi în respectivele aşezăminte!

Cu aceste probleme se confrunta bolnavul care se internează într-un spital din România, dar şi medicul care îl îngrijeşte. Zeci de spitale din întreaga ţară nu au autorizaţie de funcţionare şi nici n-o vor primi prea curând. Singura soluţie, ipotetică, ar fi modernizarea. Dar de ce să investiţi în asta, domnule ministru? Poate "din lipsă de spaţiu"?!!

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Declaraţie politică intitulată "Infrastructura rurală -o problemă pentru învăţământul românesc".

Probabil vă veţi mira, distinşi colegi, de ce ţin prin această declaraţie să adaug încă o problemă pe lista lunga a priorităţilor învăţământului românesc, dar aş vrea să vă prezint o realitate dureroasă, o situaţie de fapt care influenţează profund procesul de învăţământ.

Cu ocazia începerii noului an şcolar am vizitat o şcoala din comuna Ciorteşti, satul Coropceni, şcoală în care am dus şi o donaţie de peste o mie de volume pentru biblioteca şcolară. Am întrebat, atât cadrele didactice, cât şi elevii, care ar fi nevoile lor pentru un nou an şcolar şi, înainte de orice solicitare vizând baza materială, condiţiile din sălile de clasă, mi-au răspuns la unison că cea mai mare nevoie o reprezintă refacerea drumului de peste 3 km.

Am parcurs acest drum de acces la şcoală cu greu, având o pantă mare şi în condiţiile în care era complet uscat. Mi-a fost simplu să îmi închipui că în anotimpul ploios este impracticabil, cadre didactice şi elevi depunând un efort considerabil de a ajunge la ore. În condiţiile date, nici autobuzele şcolare nu pot face faţă.

Situaţia acestei şcoli nu este singulară, în multe alte zone elevii au de "escaladat" maluri de pâraie, trec peste ape, făcând echilibristică pe podeţe improvizate şi se luptă cu noroiul kilometri întregi. Efectele sunt clare: cadre didactice care nu vor să accepte posturi în astfel de comune, catedre care rămân neocupate sau la nivelul unor suplinitori necalificaţi, absenteism şi abandon şcolar.

Salut iniţiativa Cancelariei primului-ministru, concretizată în Ordonanţa nr.7/2006, unde proiectele care dovedesc că investiţiile în infrastructura rurală duc la îmbunătăţirea accesului la şcoală beneficiază de punctaje superioare. Este o dovadă a ceea ce acest guvern are ca obiectiv: investiţii care să ajute întreaga comunitate, îmbunătăţirea infrastructurii rurale, ca o modalitate de creştere a calităţii vieţii.

Cred că pe agenda tuturor factorilor de decizie locali, regionali, naţionali trebuie să se bucure de o atenţie constantă îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în mediul rural. Nici un copil al secolului XXI în România europeană nu trebuie să mai povestească peste ani ceea ce noi am auzit la bunicii noştri: că fiecare zi de şcoală era o aventură în lupta cu kilometrii, noroiul, zăpada, că acelaşi profesor preda la toţi anii toate materiile sau că, datorită condiţiilor, doar unul din fraţi a urmat şcoala, ceilalţi fiind nevoiţi să abandoneze.

Sunt unul din cei mai tineri deputaţi şi viitorul meu în politică depinde de respectarea promisiunilor pe care le fac. Le-am promis elevilor şi profesorilor de la Şcoala Coropceni că se va face acest drum.

Domnul Dan Grigore:

Este bine cunoscut faptul că, în ultimii 15 ani, reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de bază în oraşele mici şi mijlocii s-a realizat cu fonduri europene, la care s-a adăugat cofinanţarea Guvernului şi a autorităţilor locale, în oraşele în care au fost accesate scheme de finanţare de acest gen.

Slobozia - oraş reşedinţă de judeţ - face parte din categoria oraşelor mici a cărui infrastructură nu a fost reabilitată şi modernizată în ultimele două decenii, din lipsa fondurilor necesare demarării unor astfel de investiţii, şi care nu a beneficiat de granturi pentru finanţarea acestora. În prezent, alimentarea cu apă a oraşului se realizează prin intermediul unei surse de suprafaţă, care implica costuri ridicate şi riscuri majore. De asemenea, sistemul de canalizare trebuie extins şi modernizat, astfel încât să respecte normele de mediu în vigoare conform directivelor Uniunii Europene.

În aceste condiţii, se impune cu necesitate iniţierea unor proiecte de investiţii în infrastructură care să includă realizarea unei surse de apă subterană care să reducă considerabil costurile, şi reabilitarea şi modernizarea sistemului de canalizare şi epurare a apelor uzate.

Pentru soluţionarea acestor probleme, primarul municipiului Slobozia a propus contractarea unui împrumut în valoare de 500 miliarde prin lansarea de obligaţiuni municipale pentru realizarea unei surse de apă subterană şi pentru extinderea şi reabilitarea sistemului de canalizare şi epurare, cu o perioadă de rambursare de 20 de ani. Această iniţiativă a fost prezentată sub forma unui proiect de hotărâre, pe care l-a introdus pe ordinea de zi a şedinţelor ordinare ale Consiliului Local Slobozia din data de 25 mai, respectiv 29 iunie 2006.

Proiectul a fost respins de Grupul consilierilor P.D. din cadrul Consiliului local al municipiului Slobozia în ambele şedinţe. Motivele respingerii iniţiativei primarului sunt următoarele: investiţia într-o sursă alternativă de apă nu este o necesitate, întrucât în acest moment alimentarea cu apă potabilă se face din Dunăre, iar reabilitarea şi modernizarea sistemului de canalizare şi epurare prezintă un risc financiar major pentru bugetul local, în acest sens fiind necesară realizarea unui studiu de "impact financiar" privind evoluţia bugetului, care să demonstreze capacitatea acestuia de a finanţa astfel de investiţii.

Contractarea creditului de 500 miliarde pe termen de 20 de ani, iniţiată de executivul municipiului, a generat numeroase controverse, ducând la "destrămarea" Alianţei P.N.L-P.D din Consiliul local al municipiului Slobozia. Consilierii P.N.L. au reacţionat contrar principiilor politice promovate în cadrul Alianţei D.A. şi au votat în favoarea contractării împrumutului, alături de consilierii P.S.D.

Respingerea proiectului a avut ca efect convocarea unei şedinţe extraordinare pentru data de 7 iulie 2006, şedinţă care a avut ca unic subiect de dezbatere pe ordine de zi "Proiectul de Hotărâre privind finanţarea unor obiective de interes local din municipiul Slobozia, printr-un montaj financiar credit/obligaţiuni municipale în valoare de maximum 500 miliarde, cu o maturitate de maxim 20 de ani".

În contrapartidă, Grupul consilierilor P.D. a luat atitudine şi nu s-a prezentat la şedinţă, considerând că "Politicienii, fie ei primari, consilieri, senatori sau deputaţi, nu au voie să hotărască pe banii contribuabililor decât după ce se asigură, consultându-i, că hotărârea lor are în spate voinţa celor care vor suporta costurile". Soluţia propusă de aceştia o reprezintă realizarea unor proiecte de infrastructură pentru finanţarea obiectivelor de investiţii menţionate anterior din fonduri nerambursabile, cu atât mai mult cu cât actualmente există programe de finanţare pentru canalizare şi alimentare cu apă promovate de Ministerul Mediului.

Acestea sunt raţiunile care au stat la baza iniţierii şi realizării unui sondaj de opinie lansat de grupul consilierilor P.D. din Consiliul local al municipiului Slobozia în perioada 11-13 iulie, care a avut drept scop identificarea obiectivelor de investiţii de interes public pe termen mediu şi lung, prioritare pentru cetăţenii oraşului, şi, de asemenea, consultarea acestora cu privire la acordul/dezacordul privind soluţia propusă de P.D. pentru finanţarea investiţiilor necesare oraşului Slobozia, din fonduri româneşti sau europene nerambursabile, şi soluţia propusă de executiv pentru finanţarea aceloraşi obiective, prin contractarea unui credit de 500 miliarde pe termen de 20 de ani.

Acest sondaj a fost lansat anterior dezbaterilor publice cu cetăţenii din toate cartierele municipiului Slobozia. Întâlnirile publice cu cetăţenii oraşului Slobozia s-au desfăşurat în zilele de 13,14,15,16 iulie 2006 şi au avut ca subiect de dezbatere priorităţile de investiţii ale municipiului pe termen mediu şi lung şi soluţiile de finanţare a acestora.

Pe data de 13 iulie a avut loc prima dezbatere publică, în cartierul Bora, la care am participat, alături de grupul consilierilor P.D. din Consiliul local al municipiului Slobozia şi doamna senator Maria Petre. Cetăţenilor din cartierul Bora le-a fost prezentată soluţia propusă de P.D. pentru finanţarea investiţiilor necesare oraşului Slobozia, şi anume un proiect finanţat din fonduri nerambursabile în procent de 60%, la care urma să se adauge o contribuţie a comunităţii locale, de 40%. La această dezbatere publică iniţiată de PD a venit, neinvitat, şi primarul oraşului, alături de preşedintele Consiliului judeţean Ialomiţa, Silvian Ciupercă, şi un grup de consilieri locali ai P.S.D. Prezenţa primarului Gabi Ionaşcu a fost total inoportună şi nu a făcut decât să transforme dezbaterea publică în dezbatere "politică".

În ceea ce priveşte dezbaterile publice organizate în celelalte cartiere, acestea au înregistrat o prezenţă numeroasă din partea cetăţenilor, vizibil nemulţumiţi de faptul că edilii oraşului hotărăsc antrenarea comunităţii locale într-un proiect de anvergură care comportă riscuri şi costuri majore pentru cetăţeni.

Scopul acţiunilor demarate de P.D. a fost acela de a crea o oportunitate ca toate părţile interesate să îşi exprime punctul de vedere şi să identifice soluţia oportună cu privire la această temă.

Propunerile, sugestiile şi opiniile participanţilor la dezbatere au făcut obiectul unui raport care a fost publicat în mass-media locală şi totodată a fost susţinut de consilierii P.D. în cadrul şedinţei Consiliului local desfăşurată în data de 27 iulie 2006.

Rezultatele sondajului se prezintă astfel: au fost intervievaţi un număr de 1020 de cetăţeni, din care un procent de 78% sunt de acord cu finanţarea obiectivelor de investiţii care au făcut obiectul sondajului, respectiv reţea de canalizare şi staţie de epurare, din surse nerambursabile. Aproximativ 30% dintre cei intervievaţi au considerat sistemul de canalizare ca fiind principala prioritate de investiţii pe termen lung.

Rezultatele dezbaterilor publice şi ale sondajului de opinie cu privire la tema împrumutului au evidenţiat faptul că majoritatea cetăţenilor care au participat la aceste acţiuni susţin soluţia propusă de Grupul consilierilor locali ai Partidului Democrat.

Cu toate acestea, publicarea în Monitorul Oficial, la data de 18 iulie, a Legii nr.286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, care prevede, la alineatul 2 al articolului 46 că "Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local: hotărârile privind bugetul local, hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii..." a reprezentat ultimul act al "luptei" politice dintre consilierii Partidului Democrat din Consiliul Local şi şeful executivului.

În data de 14 august 2006, Consiliul local Slobozia a votat în şedinţă ordinară Proiectul de Hotărâre privind contractarea unui împrumut de 500 miliarde pe 20 de ani prin lansarea de obligaţiuni municipale, pentru extinderea şi reabilitarea sistemului de canalizare, pentru sursa de apă subterană şi pentru modernizarea staţiei de epurare. Votul final a consfinţit "victoria" coaliţiei P.S.D. - P.N.L., din cei 18 consilieri prezenţi, 11 au votat pentru realizarea proiectului, 6 au fost împotrivă, înregistrându-se şi o abţinere.

Dincolo de aspectele de ordin politic care aduc în prim plan lupta politică existentă la nivelul administraţiei locale între executiv şi o parte a legislativului, contractarea împrumutului pentru realizarea unor obiective de investiţii de maximă importanţă pentru cetăţenii oraşului Slobozia va genera din punct de vedere economic numeroase implicaţii atât pentru administraţia locală, cât şi pentru contribuabili.

Deşi soluţia contractării împrumutului s-a dovedit a nu fi cea mai potrivită, în ciuda faptului că cetăţenii nu au fost de acord cu această soluţie, proiectul iniţiat şi susţinut de primarul şi consilierii Partidului Social Democrat se va materializa.

Acest lucru demonstrează, încă o dată, că administraţia locală este încă puternic politizată, că orgoliile personale şi interesele de grup şi mai ales de partid primează în raport cu interesul public, cu necesităţile şi voinţa cetăţenilor.

Domnul Daniel Buda:

"Legitimitate şi putere"

Dacă în popor există zicala după care "Vrabia mălai visează" pentru a derâde lăcomia nedisimulată a unei persoane, în politică această zicală se poate folosi pentru a derâde prostia şi ridicolul unor declaraţii. Astfel de declaraţii au vizat recent declanşarea procedurii de suspendare a Preşedintelui Băsescu, făcute pe un ton pe cât de grav, pe tot atât de ridicol, de liderul unui partid a cărui zestre electorală nu reuşeşte să iasă din marja de eroare a sondajelor de opinie. Nu cred că trebuie să ne "temem" de acest anunţ, după cum nu cred că se teme nici Preşedintele, dar totuşi - pentru liniştea cititorilor - trebuie spus că pentru declanşarea procedurii de suspendare a Preşedintelui României trebuie iniţiată o propunere de către cel puţin 1/3 din numărul deputaţilor şi senatorilor. Or, după cum se ştie, PC-ul nu dispune de un asemenea număr de parlamentari, iar celelalte partide parlamentare nu par să se avânte într-o asemenea aventură politică. Nici chiar Tribunul Vadim, care a trâmbiţat şi el în urmă cu două săptămâni o asemenea intenţie, în cele din urmă şi-a dat seama că nu are sorţi de izbândă şi a renunţat.

Deci, o tentativă de suspendare a Preşedintelui - conform procedurii constituţionale - nu poate avea nici un succes, pentru simplul motiv că pe iniţiatori i-ar contrazice aritmetica parlamentară. Nu este însă mai puţin adevărat faptul că motivele invocate pentru declanşarea procedurii de suspendare sunt la fel de ridicole ca şi cel care le-a expus. Mai precis, motivaţia demersului a fost construită pe relatările unei persoane care a tras cu urechea la o discuţie purtată de Preşedinte în weekend cu foşti colegi de partid şi cu nişte prieteni, într-un local public. Dacă liderul PC îşi construieşte «rechizitoriul» împotriva Preşedintelui pe temeiul unor delaţiuni «din auzite», pe fond muzical, este grav pentru profesionalismul unui politician.

Problema domnului Voiculescu este că domnia sa se teme de Traian Băsescu. «Episodul Vulpe» nu a fost cauza, ci ocazia de a-l mai ataca pe Preşedinte. PC-ul şi liderul său ştiu foarte bine că în cazul unor alegeri anticipate - dorite de Preşedintele Băsescu - partidul ar rămâne pe dinafară Parlamentului. Şi-atunci, singura soluţie este să adune fărâme de notorietate, ieşind cu ştiri de scandal şi alegând o ţintă de atac care să le transfere din notorietate.

Nu numai PC-ul şi liderul său se tem de Preşedinte, ci şi toţi cei care propovăduiesc regimul parlamentar în România. Adică alegerea Preşedintelui de către Parlament - nu direct de cetăţeni, aşa cum este acum - şi transformarea acestuia într-un maestru de ceremonii politice simandicoase de salon.

Raţionamentul regimului parlamentar în România porneşte însă de la nesocotirea unei realităţi, şi deci de la o premisă greşită. În prezent, majoritatea cetăţenilor doresc să-şi aleagă ei şeful statului, şi nu vor să lase acest lucru pe mâna Parlamentului. În fond, au dreptate. Ce legitimitate şi reprezentativitate ar mai avea un preşedinte ales de un Parlament care se «bucură» de cea mai proastă notorietate în rândul cetăţenilor? Nu odată am fost martorii unor trocuri politice în Parlament, aranjamentele dintre partide la vot conducând la situaţii ridicole: ordonanţa DNA, Legea ANI, încuviinţarea percheziţiei lui Adrian Năstase etc. Or, a lăsa pe mâna unui asemenea Parlament alegerea Preşedintelui ţării ar putea însemna o bătaie de joc la adresa cetăţenilor. Şeful statului ar apărea ca fiind fructul unor compromisuri politice şi înţelegeri de culise, şi parcă îl şi văd pe maestrul de sforării Viorel Hrebenciuc făcând jocurile. Atâta timp cât nu vom avea altfel de politicieni în Parlament, şi mai ales un altfel de Parlament, nici nu poate fi vorba de alegerea Preşedintelui de către Legislativ. Episodul recent, cu Agenţia de Integritate, confirmă şi el acest lucru.

Nu cred că românii şi-ar dori un Preşedinte care să fie «prizonierul» Parlamentului, un Preşedinte decorativ, care să nu poată face nimic pentru ei. Dimpotrivă, românii sunt învăţaţi cu un şef al statului care să le poată rezolva problemele şi să poată face ceva pentru ei.

Atâta timp cât trebuie respectată voinţa electoratului de a-şi alege direct Preşedintele, trebuie să-i recunoaştem acestuia legitimitatea care-i este dată de votul popular. Dacă Preşedintele României se bucură de cea mai mare legitimitate dintre toţi aleşii României, este firesc ca el să se bucure de prerogative pe măsura acestei legitimităţi. Nu este vorba aici de persoane sau despre modul lor de a fi, mai autoritare sau nu. Este vorba de anumite principii constituţionale. Este anormal ca electoratul care îl votează pe Preşedinte în mod direct să aibă mari aşteptări de la acesta, în timp ce alesul nu are pârghii executive reale pentru a veni în spijinul aşteptărilor celor care l-au votat. În schimb, primul-ministru, care nu se bucură de legitimitatea directă a votului popular, are toate pârghiile executive pentru a schimba viaţa electoratului.

Datorită acestei discrepanţe dintre legitimitate şi prerogative, există pericolul ca aşteptările cetăţenilor să fie înşelate, şi atunci cetăţenii să caute alte modele salvatoare: tribuni demagogi, războinici «credincioşi». Un sistem constituţional care nu are mecanisme eficiente de exercitare a puterii generează confuzie, deziluzii, înclinaţia electoratului spre misticism şi spre demagogie. Iar până la dictatură nu mai e decât un pas. De aici rezidă adevăratul pericol al dictaturii, şi nu din a da mai multe prerogative sau a da prerogative reale Preşedintelui.

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu:

Declaraţie politică

Mare trebuie să fie groaza lui Băsescu şi a grupului său de interese legitime dacă s-au apucat să măsluiască opţiunile electoratului.

Pentru că trebuie să fii tâmpit să crezi că balamucul PNL-PD, zis Alianţa Dreptate şi Adevăr, îi aduce pe români la cotele extazului. După care, bravii cetăţeni în proporţie de 44%, cu minţile rătăcite, se bulucesc la un vot favorabil pentru Alianţa D.A. Probabil ca în vremea, destul de recentă, când primul bărbat al neamului era travestit în femeie şi se numea Mona, apoi Dana şi în fine şefa de reţea - Eva. Trebuie să recunoaştem că talentata Mona-Dana-Eva a dat un spectacol pe cinste fraierilor care se uitau în gura ei şi ne înjurau pe noi care le spuneam că madama se tăvălise din tinereţe cu vânjoasa Securitate.

Ultima distracţie, zisă desigur în glumă, sondaj de opinie, aparţine unui institut fantomă, INSOMAR, proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu (ce coincidenţă!), prietenul domnului Băsescu. Nici nu ne mirăm pentru că ştim precis că Sorin Ovidiu Vântu a fost iertat de milosul nostru preşedinte Băsescu şi procesul FNI se va judeca în secolul următor, când România va fi condusă de preşedintele Băsescu al III-lea.

Din această ordinară făcătura mai aflăm că românii, în proporţie de 33% o preţuiesc în continuare pe musca politicii româneşti, iubita Securităţii.

Dar şi mai preţuit este mortul "care n-a murit în 2004, când dădea obloanele peste cap", adică Stolojan, pe care 36% dintre români l-ar lua acasă şi l-ar pune să păzească stâlpii de înaltă tensiune.

Bineînţeles că cel mai de încredere cetăţean al României este Băse, omul care nu se încurcă printre fleacuri şi, mai tare ca David Copperfield, a evaporat Flota României, după care circulă din cârciumă în cârciumă cu o ceată de ţucălari după el şi-şi cheltuie şi bruma de agoniseală pe care a adunat-o. Deşi nu pentru asta l-au votat românii. Şi nici pentru Nuţi Udrea, analista politicii prezidenţiale.

Reuşit, fără loc, pe podium este primarul căzut în cap (de-adevăratelea) al Clujului, căruia cetăţenii încrezători în el (32%) i-ar da şi portofelul şi nevasta. Unii, din ce în mai numeroşi, i-ar da un picior în dos, ca să ajungă direct în paharul cu vodcă prezidenţială.

În final, sondajul miraculos, ni-l nominalizează, nici mai mult, nici mai puţin decât pe liderul opoziţiei, războinicul luminii, Jiji Becali. Pentru el au dat referinţe la procurori mai mulţi miniştri ai apărării şi câţiva generali care l-au miluit cu sute de hectare în nordul Bucureştilor, unde un metru pătrat bate la 1000 de euro. Bineînţeles că acest om de încredere care este Jiji, a dat la schimb Armatei nişte frumoase pârloage, unde un metru pătrat face 1 euro.

Acestui adevărat lider al opoziţiei, poporul iubitor de dilimaci îi dă încredere de 31%.

Privind acest sondaj marca Vântu ne aducem aminte că înaintaşii Alianţei D.A., ţărăniştii, se încurajau la fel în 2000, când preparau sondaje în care se preţuiau cu 45%. După care la votul adevărat au luat-o peste bot şi n-au depăşit pragul electoral de 5%. Iar de atunci se cam odihnesc pe marginea şanţului de unde îşi mai dau cu părerea, deşi nimeni nu are nevoie de aceasta.

Ca să nu fie consideraţi proşti, vom preciza că termenul de "încredere" cu care operează mizeria numită sondaj de opinie, este o golănie la care nu se pretează nici un institut serios de sondare a opiniei publice. Termenul clar şi fără echivoc se numeşte "intenţie de vot" şi se vrea acoperit de cel vag al încrederii, care de fapt conţine adevărata diversiune şi pe care se mizează pentru a minţi opinia publică.

Pentru întristarea de tot a marelui cârmaci de la Cotroceni şi a slugilor lui devotate, vom prezenta noi cifrele adevărate ale aceluiaşi sondaj de opinie: PRM - 30%, Alianţa D.A. - 28%, PSD - 20%. Iar la preşedinţi: Corneliu Vadim Tudor - 36%, Băsescu - 32%, Geoană 13%, Becali 5%.

Iar după mutra deloc zâmbitoare a Băselului la Ţebea, nu mai avem nevoie de nici o confirmare a cifrelor publicate de noi şi care sunt reale.

Îi dorim tovarăşului maior Traian, vânt bun din prova.

Domnul Dumitru Avram:

Atentat la fiinţa naţională

La 26 septembrie va fi luată decizia oficială privind data aderării României la Uniunea Europeană. Cum se ştie, în mai anul acesta, cei 25 de lideri ai UE au amânat recomandarea, în acest sens, pentru cele două ţări vecine la Marea Neagră, România şi Bulgaria, tocmai spre a exercita presiuni asupra acestora pentru accelerarea reformelor. Din păcate, în loc să se aplece asupra instabilităţii politice, a dezastrului economic şi social fără precedent pe care îl traversează românii, unii comisari de la Bruxelles, cum sunt Olli Rehn sau Franco Frattini, fac pasiune pentru o aberaţie, o monstruozitate juridică - Agenţia Naţională de Integritate, pe care actualii şefi din Justiţie ar dori s-o bage pe gâtul Parlamentului.

Nu-i interesează - sau poate le convine - faptul că 5 instituţii fundamentale ale statului de drept - cele 3 Servicii Secrete principale, Armata şi Parchetul General - sunt practic decapitate, că România se îndreaptă cu paşi grăbiţi spre statul poliţienesc şi o dictatură unipersonală, prezidenţială, spre cea mai cruntă discriminare politică - prin intermediul CNSAS - pe care a cunoscut-o vreodată istoria acestei ţări. Un ziar maghiar, "Heti Viléggazdasag" - care n-ar avea nici un motiv să plângă pe umerii noştri - sublinia că este un fapt fără precedent (probabil pentru orice ţară democrată şi civilizată) să fie destituiţi şi anchetaţi concomitent atât ministrul Apărării, cât şi şeful Marelui Stat Major General.

Dar cea mai grea problemă rămâne situaţia economică a României, pe care vom continua să o ilustrăm cu o serie de fapte incredibile legate de privatizarea celei mai populare şi mai îndrăgite bănci româneşti - Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.). C.E.C.-ul va fi scos din lada de zestre a românilor şi vândut, aşa cum au fost înstrăinate mari combinate siderurgice, puternice rafinării de petrol şi zeci mii de întreprinderi industriale şi agricole, toate privatizate în mod pirateresc, sub sloganul cerinţelor exprese ale instaurării economiei de piaţă. Cu toată tradiţia şi poziţia sa, până la urmă C.E.C.-ul a fost scos la mezat. Trei ciocli, aceiaşi care de mai mulţi ani dau târcoale economiei româneşti, ca nişte păsări de pradă - National Bank of Greece, OTB Bank din Ungaria şi Raiffeisen International, în consorţiu cu Raiffeisen Zentral Bank din Austria - s-au prezentat, ca singurii clienţi, la startul licitaţiei. Ministerul de Finanţe, care din cauza politicii sale ineficiente şi împovărătoare nu se bucură de o cât de mică încredere în rândul populaţiei, pretinde că suma pe care va fi vândut C.E.C.-ul depăşeşte 1 milion de euro. Este aceeaşi gogoaşă umflată cu aer pentru naivi, întrucât analiştii economici apreciază că suma încasată nu va depăşi jumătatea din cea vehiculată. Probabil că jumătatea cealaltă se va topi discret în comisioanele celor care vor negocia, în cea mai strictă confidenţialitate, privatizarea, în comisia respectivă aflându-se actualul vistiernic al ţării, Sebastian Vlădescu, şi fostul ministru CDR-ist Decebal Traian Remeş. Ce reprezintă 500.000.000 de euro pentru statul nostru? Probabil mai nimic, fiindcă nici un cetăţean al ţării nu ştie cum vor fi cheltuiţi aceşti bani, aşa cum nimeni n-a aflat ce s-a ales din fondurile provenite de pe urma privatizărilor anterioare. Gurile rele spun că aceste 500.000.000 de euro vor acoperi viitoarea campanie a unora dintre actualii guvernanţi. Nu se suflă o vorbă că banii pe care guvernanţii noştri îi vor încasa de pe urma vânzării C.E.C.-ului ar putea fi obţinuţi, probabil, în 10 ani din disponibilităţile pe care această instituţie le-ar realiza dacă ar rămâne în patrimoniul Statului Român. Atunci, de ce trebuie să vindem şi ultimul par din ogradă, cu ajutorul căruia am mai putea propti măcar o părticică din gardul care stă să cadă de la un capăt la altul al ţării?

Orice om cu glagorie se întreabă: de ce dăm iarăşi carul cu boi pe o gâscă, precum Tîndală? Cine ne obligă să privatizăm în neştire avuţia naţională pe nimica toată? De ce Statul Român nu poate să păstreze C.E.C.-ul în patrimoniul său, iar băncile de stat din Grecia, Ungaria, Austria, Franţa, Italia şi alte ţări occidentale se află într-o ofensivă furibundă, pentru a acapara sistemele bancar-financiare ale ţărilor din Balcani şi Europa de răsărit? Pentru ele normele economiei de piaţă sunt altele? Socotim privatizarea drept o premisă favorabilă în evoluţia Casei de Economii şi Consemnaţiuni, declara senin actualul preşedinte al acesteia, un fost ziarist anonim de pe la "Scînteia". Tot el afirma că, în următorii 5 ani, C.E.C-ul se va relansa şi se va repoziţiona în sistemul bancar din România, ajungând una dintre primele noastre bănci. Remarca aceasta poate fi valabilă pentru noul proprietar şi nicidecum pentru români.

Nouă nu ne va rămâne de făcut decât să admirăm profitul uriaş pe care instituţia în cauză îl va vărsa în buzunarele altora, aşa cum ne uităm astăzi cu jind la câştigurile uriaşe pe care noii patroni străini le încasează de pe urma BCR, Petrom, Sidex şi a altor coloşi privatizaţi. În procesul vânzării C.E.C.-ului, pachetul majoritar de 69,9% din acţiuni va fi scos la vânzare în 3 etape, contravaloarea a 9,9% din acest pachet urmând să fie transferată Fondului Proprietatea, care va constitui o nouă escrocherie SAFI şi încă o sursă de fonduri electorale pentru cei aflaţi la putere. Alte 5% din acţiuni vor fi vândute foştilor şi actualilor angajaţi ai C.E.C., iar restul (15,2%) va fi tranzacţionat pe piaţa de capital. N-ar fi exclus ca o asemenea tranzacţie să dureze 5 minute, gen Rompetrol, iar acţiunile să fie achiziţionate, la preţuri trucate, de indivizi din cadrul cercurilor de interese care mişună în jurul Guvernului. Judecând după afinităţile româno-ungare la nivel guvernamental, este de aşteptat ca, în urma ieşirii din cursă a băncilor austriece, câştigătorul C.E.C.-ului să fie OTP Bank din Ungaria. În acest caz, nu ştim cât temei mai au afirmaţiile primului-ministru Tăriceanu, potrivit cărora "statul nostru doreşte ca, şi după privatizare, C.E.C. să rămână în continuare o reţea bancară care să îi ajute pe cetăţenii români aflaţi în zone mai greu accesibile sau care au posibilităţi financiare mai reduse, dar şi ca prin numeroasele filiale din teritoriu ale băncii să fie derulate proiectele finanţate cu fonduri europene". Deşi apreciază C.E.C.-ul drept o bancă populară de tradiţie, care "spune foarte multe pentru români" (nu şi pentru mafioţi), primul-ministru acţionează ferm pentru înstrăinarea acestuia, trăgând nădejde că, după privatizare, Casa de Economii şi Consemnaţiuni va mai finanţa IMM-urile şi va sprijini derularea proiectelor finanţate din fonduri europene. În cazul în care va deveni proprietatea OTP Bank din Ungaria, ne îndoim că C.E.C.-ul va mai susţine asemenea acţiuni. Dacă va face acest lucru, cu siguranţă că îşi va îndrepta atenţia, în totalitate, spre zonele locuite preponderent de etnici maghiari. Românii vor primi credite de la C.E.C.-ul maghiar, cam tot aşa de uşor precum obţin astăzi locuri de muncă în judeţele Harghita şi Covasna. Va fi încă o victorie UDMR-istă în lupta sa diabolică pentru înrobirea economică a Transilvaniei. Dar premierul Tăriceanu ignoră asemenea consecinţe nefaste şi cu atât mai puţin se va frământa pentru ele după ce va părăsi Palatul Victoria. Dar cine ştie ce-i rezervă viitorul fiecăruia dintre noi!

Domnul Emil Strungă:

Mişcări sterile de trupe

Evenimentele ultimei săptămâni ne demonstrează, din păcate, că preşedintele Traian Băsescu nu contribuie cu nimic la asigurarea stabilităţii instituţiilor României. Propunerea de începere a urmăririi penale împotriva ministrului apărării naţionale, Theodor Atanasiu, în urma unor sesizări făcute de consilierul prezidenţial Adriana Săftoiu şi de deputatul PSD Eugen Bejinariu, s-a concretizat în data de 12 septembrie prin suspendarea abuzivă de către preşedintele României a ministrului în cauză.

Este pentru prima oară când un preşedinte apelează la această prerogativă de a suspenda din funcţie un ministru. Ceea ce este încă şi mai grav este faptul că Traian Băsescu a făcut acest gest pornind de la premisa de vinovăţie a lui Theodor Atanasiu şi înainte ca instituţiile competente să se fi pronunţat. Dosarul ministrului a fost înaintat la Secţia Parchetelor Militare, dar Parchetul nu a început încă urmărirea penală.

Faptul devine şi mai suspect în condiţiile în care doar cu o zi înainte de suspendarea ministrului Atanasiu, şeful Statului Major General, Eugen Bădălan i-a cerut ajutorul preşedintelui statului. Bădălan este urmărit penal în cazul afacerii cu Tofan Grup şi a declarat că doreşte mai degrabă să fie trecut în rezervă decât să fie pus la dispoziţie de către ministrul apărării, lucru care s-a şi întâmplat. Gestul lui Băsescu de a-l suspenda pe ministrul Atanasiu a doua zi după ce Bădălan i-a cerut ajutorul şi după ce un comunicat al administraţiei prezidenţiale de vineri anunţa că nici nu se pune problema acestei suspendări ridică extrem de multe suspiciuni. Mai mult, relaţia de rudenie dintre procurorul general interimar Marcel Sâmpetru şi Eugen Bădălan poate afecta ancheta în cazul ministrului apărării.

Toate partidele s-au exprimat în defavoarea gestului prezidenţial: tensiunile din Alianţă şi Coaliţie s-au accentuat, proiectul de compatibilizare a armatei cu standardele NATO este neglijat din cauza acestui scandal.

În lumina acestor fapte, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal s-a distanţat de grupul Partidului Democrat şi a declarat că nu se mai consideră reprezentaţi de preşedinte, care forţează Constituţia pentru a elimina miniştrii liberali.

Instabilitatea poziţiei preşedintelui este ilustrată şi de faptul că, deşi a criticat iniţiativa PNL şi a ministrului Atanasiu de a retrage trupele din Irak, Traian Băsescu a dispus repatrierea a 150 de militari români, supunând hotărârea avizului Parlamentului.

PNL consideră suspendarea lui Theodor Atanasiu un abuz comis de preşedinte, un gest care destabilizează şi mai mult situaţia ministerului şi a armatei. Comisia specială de la Cotroceni care a anchetat situaţia ministrului este formată din oameni numiţi de către Băsescu, iar plângerea împotriva sa a fost depusă de către consilierul său. Crin Antonescu scotea în evidenţă paralela dintre această suspendare a ministrului Atanasiu şi declanşarea procedurilor de suspendare a preşedintelui Băsescu de către Partidul Conservator.

Este posibil ca PNL sa se adreseze Curţii Constituţionale în acest caz, considerând că Traian Băsescu nu îşi exercită în mod corect rolul auto-asumat de preşedinte jucător şi că moda suspendărilor ar trebui să ia sfârşit într-o ţară care se pregăteşte de integrarea în Uniunea Europeană.

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

Ţara lui Papură Vodă

România mileniului III nu este statul pe care cetăţenii ei l-au visat. Românii trăiesc astăzi într-o ţară în care regulile democraţiei, pentru instaurarea căreia au luptat cu atâta îndârjire, nu sunt respectate nici măcar de cei care au în mână frâiele puterii. De mai bine de 16 ani, fiecare dintre noi, tineri sau vârstnici, simţim că aparţinem unei generaţii de sacrificiu, generaţie care, în speranţa unui viitor mai bun, se zbate cu stoicism să îndure toate neajunsurile pe care trecerea de la un stat dictatorial la o societate modernă, democratică, le presupune.

Însă astăzi, parcă mai mult ca oricând, orice urmă de speranţă în ceea ce priveşte "instaurarea" democraţiei se năruie, datorită modalităţilor în care primii licurici ai ţării înţeleg să-şi exercite mandatul încredinţat de popor.

Interesul cetăţeanului şi agenda acestuia par să fie ultimele lucruri care-l preocupă pe întâiul motociclist al ţării. Bulversat probabil de propria incapacitate de gestionare a situaţiei dezastruoase în care se află România şi românii, acesta se lamentează în încercări penibile de păstrare, cu orice mijloace, a scaunului care-i mai oferă, probabil, doar confortul necesar recuperării fizice...!

Şi, în acest timp, Preşedintele jucător se preocupă îndeaproape NU de siguranţa cetăţeanului, NU de bunăstarea acestuia, ci doar de jocuri de culise (aşa cum îi stă bine oricărui păpuşar), de epurări politice şi de plata unor poliţe prăfuite, abia scoase din cufărul inteligenţei sale macabre!

Este inadmisibil ca în România anului 2006, Românie care "se simte" şi merită să fie o ţară europeană, elevii să fie întâmpinaţi în prima zi de şcoală de profesori care au muncit toată vacanţa la reamenajarea şcolilor, de săli de clasă pline de praf, căci nu au existat nici timpul nici banii necesari pentru curăţarea acestora, sau, şi mai rău, de clădiri ce stau să se prăbuşească doar pentru că autorităţile nu au fost în stare să atragă şi să utilizeze fondurile europene pentru reconstrucţie!

Este inadmisibil ca în România anului 2006 siguranţa cetăţeanului să fie ultima preocupare a Preşedintelui ţării, având în vedere că acesta îşi poate permite să demită, aproape în acelaşi timp, atât pe şefii serviciilor secrete cât şi pe ministrul apărării şi şeful statului major general. Români, dormiţi bine, Preşedintele vă veghează!

Este inadmisibil ca în România anului 2006 cetăţenii să nu aibă asigurate mijloace necesare măcar pentru un nivel de trai mediu: tinerii nu-şi mai permit nici măcar să viseze la o vacanţă, vârstnicii aşteaptă cu înfrigurare "acea" zi din lună în care vor trebui să înfrunte cozile la medicamente, copiii nu se mai pot bucura, aşa cum se cuvine, nici măcar de "un nou început".

Realitatea este dură dar se pare că asta nu poate să-i impresioneze cu nimic pe chiriaşii celor două mari palate, care îşi văd liniştiţi în continuare de activităţile care le fac viaţa mai frumoasă: cine de taină, epurări politice, sport extrem....

Domnul Marian Florian Săniuţă:

România devine cu fiecare întâmplare portocalie ţara unei democraţii tot mai originale ce tinde spre un derapaj accentuat de pe făgaşul democratic instituit cu sânge în decembrie 1989.

Conflictul deschis existent între cele două partide portocalii, PNL şi PD, a intrat, odată cu disputarea conducerii armatei, într-o nouă fază ce va conduce spre desfiinţarea unei alianţe care, de doi ani, a adus românilor doar Deziluzii şi Amărăciune. Este drept, stropite din belşug cu alcool de preşedintele ţării prin cârciumile din România.

Au intrat în jocul politic instituţiile în care românii îşi puneau toată încrederea: biserica, presa, armata.

Armata constituie o miză importantă a jocului politic pentru că prin modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile este un excelent ambasador în plan extern şi un foarte bun vehicul electoral în plan intern. Armata mai poate fi găsită ca "interesantă" şi din perspectiva unui buget care, chiar dacă nu reprezintă 2,38% din pib, aşa cum se spune în Programul de guvernare portocaliu, poate fi implicată în diverse cercuri de interese. Este drept, cu alţi oameni în posturile cheie. "Interesantă" mai poate fi găsită armata şi pentru Direcţia sa de Informaţii care ştie, se pare, să execute foarte bine acţiunile de lobby.

După cazurile primarului din Râmnicu Vâlcea, al prefectului de Iaşi sau al şefelor de la ARIS, miza, aşa cum îi place oricărui jucător să afirme, a crescut. Aşa a intrat în joc Ministerul Apărării condus de liberalul Teodor Atanasiu. De aici până la un nou scandal cu iz politicianist nu a fost decât un pas. Dureros pentru naţiune. Amuzant pentru preşedintele ţării, care avea o nouă oportunitate pentru a-şi dovedi talentele de cârmaci. Între două note de plată.

Suspendarea din funcţie a ministrului apărării şi trecerea în rezervă a şefului SMG pentru motive mai mult decât puerile nu reprezintă altceva decât un nou pas către republica prezidenţială Băsescu.

Instabilitatea la nivelul conducerii în cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nu reprezintă altceva decât un puci la adresa democraţiei din România şi o încercare de acaparare a puterii în stat de către Preşedintele Băsescu ce dovedeşte tot mai mult înclinaţii dictatoriale. Este adevărat, pe muzică lăutărească.

Atâta timp cât SRI, SIE, Direcţia de Informaţii a MI, armata nu au numiţi la conducere, în condiţiile legii, oameni care să fie modele de moralitate şi profesionalism, România se confruntă cu o criză majoră iar democraţia în ţara noastră se află în pericol.

Lupta dintre palate va genera în continuare un joc periculos ce poate propulsa în preferinţele electoratului extremismul de toate felurile. Nu avem nevoie de aşa ceva, aşa cum nu avem nevoie de un stat poliţienesc cum se pare că îl doresc unii, în care oamenii să fie cercetaţi fără vină şi suspendaţi din drepturile lor, doar pentru că au alte păreri decât ale "întâiului" partid.

Actuala escaladare a conflictului portocaliu aduce atingere intereselor ţării, imaginii sale şi siguranţei naţionale.

Epava A.D.A. se scufundă pe zi ce trece fără a avea cui să lanseze ultimul S.O.S.

Cine a fost căpitanul?!

Domnul Florin Iordache:

Alianţa D.A. înainte de Raportul de ţară din 26 septembrie 2006

Înregistrăm, în două luni de zile, din păcate, doi ani de experienţă de cum nu trebuie să guvernezi şi de cum nu trebuie să faci politică în România.

Ce poate fi trist pentru noi este însăşi expresia "a face politică", întrucât a dobândit în această perioadă înţelesuri care sfidează nu numai bunul simţ, dar depăşeşte orice limită a realului, încadrându-se cu brio în sfera ridicolului dublat de ipocrizie şi falsitate.

Aşa cum nu demult, mai exact acum un an, miniştrii alianţei sau uniunii sau ce o mai fi ea în acest moment, spuneau "apa vie pentru Alianţă este lupta împotriva PSD". Cu alte cuvinte, este ridicol să consideri că scopul principal al unei guvernări este tocmai încercarea de a dovedi că opoziţia a făcut puţin pentru cetăţeni şi că actuala putere nu face altceva decât să îndrepte răul făcut de opoziţie.

Pe măsura trecerii timpului şi maturizării, unii oameni, prin cultură, educaţie, experienţă de viaţă, îşi dezvoltă atât cunoştinţele, cât mai ales înţelegerea vieţii. Cuvântul "luptă" va căpăta, astfel, mai multe înţelesuri şi conotaţii, atât pozitive cât şi negative.

Din păcate pentru noi, cei care se joacă astăzi de-a politica guvernamentală în România nu au trecut testul maturităţii, atât pe plan individual cât şi politic.

Guvernarea-minune a ultimilor doi ani calendaristici a descoperit lumii întregi o faună şi floră cu pretenţii politicianiste absolut neaşteptate.

Din această adunătură de specii, subspecii şi ramificaţii tenebroase, răzbate şi moştenirea primilor baroni democraţi, cu luciu aprins de marmură roşie, lemn transilvan tocmai bun pentru afaceri cu vecinii vestici, ţepe FNI pentru prostit populaţia autohtonă atunci când se întoarce răvăşită de la cumpărăturile cu bonuri de masă cu miros hungaresc.

S-au retras în umbră, acum, adevăraţii baronii, pe holurile şi culoarele Senatului, privind cu mândrie democrată culmile pe care duc tinerii lor învăţăcei ceea ce ei au urnit...

Dragii mei portocalii, dormiţi liniştiţi, Comandantul găştii sare la bătaie pentru voi!

Vă mulţumesc pentru atenţie, dar nu şi pentru spectacolul infantil - politicianist, din păcate nici măcar gratis, pe care îl prezentaţi zilnic.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la Programul Naţional Liberal de reabilitare a aşezămintelor culturale şi instituţiilor culturale din mediul rural.

Iniţiativa aparţine Organizaţiei judeţene a PNL Dâmboviţa şi a venit ca urmare logică a stării accentuate de degradare în care se afla marea majoritate a locaţiilor care cândva erau simboluri ale comunităţilor.

La apariţia lor, la începutul anilor '30, căminele culturale rurale jucau un rol bine definit, contribuind la dezvoltarea comunităţii. Însă, după 1989, situaţia acestor locaţii a devenit dezastruoasă: clădiri deteriorate, transformate în cârciumi şi discoteci, sau utilizate doar pentru nunţi şi înmormântări, devenind total inadecvate acţiunilor culturale. Ştim cu toţii că în ultimii 15 ani lipsa bazei materiale şi financiare acordată acestui domeniu de activitate a condus inevitabil la o degradare vizibilă a vieţii spirituale şi a valorilor tradiţionale. Odată reabilitate, aşezămintele culturale vor putea deveni centre de referinţă pentru tot ceea ce înseamnă cultură şi educaţie într-o comunitate, dar şi centre de informare comunitară la toate nivelurile.

Cu siguranţă, suma de 100 de milioane euro, pe care Guvernul doreşte s-o investească în acest sector este cea mai mare pe care un guvern postdecembrist a alocat-o până acum. Trebuie să fim conştienţi de faptul că întregul spaţiu rural al ţării noastre se confruntă cu cele mai multe şi mai dificile probleme sociale şi economice care au ca rezultate directe: lipsa accesului la informaţie şi educaţie eficientă a tinerei generaţii din aceste zone, dar şi disfuncţii în dezvoltarea unui trai decent. O cultură vie este un element cheie al unei societăţi participative şi deschise şi, astfel, un număr cât mai mare de comunităţi va reuşi să renască, alături de căminele lor culturale.

Aşa cum spuneam, prin reabilitarea acestor aşezăminte se vor putea diversifica ofertele culturale în mediul rural. Totodată, vom putea vorbi de o creştere a gradului de acces şi de participare a populaţiei rurale la viaţa culturală.

Stimaţi colegi, aceste investiţii vor putea conduce la lărgirea sferei de circulaţie a valorilor artistice şi a creatorilor de valori. Nu trebuie să uităm că, la educaţia multora dintre noi, şi-au adus un aport important societăţile şi căminele culturale, dar şi alte instituţii de culturalizare.

Direcţiile prioritare ale acestui program de reabilitare a aşezămintelor şi instituţiilor de cultură din mediul rural trebuie să urmărească educarea conştiinţei naţionale, direcţionarea artei spre origini, stimularea activităţii artistice prin punerea în valoare a necesităţii păstrării identităţii naţionale.

Acum, în contextul apropierii de Europa, trebuie să mergem pe ideea că fiecare comunitate trebuie să aibă un centru cultural civilizat, de nivel european.

Doamna Gabriela Creţu:

Reforma... de formă

Zvonul primirii în UE colorează realitatea românească într-un portocaliu vesel şi lavabil. Când li s-a solicitat votul, românilor li s-a promis că vor privi cu demnitate în ochii concetăţenilor europeni. Din păcate, printre ameninţări cu clauze de salvgardare şi interdicţii de tot felul, intrăm în genunchi în Europa.

Eşecul programului de guvernare împănat cu europenisme este cauzat de reformele fără substanţă. PSD a re-formulat pe coordonate europene o bună parte a legislaţiei prin specialiştii pe care îi are, noii guvernanţi trebuind doar să persevereze în aplicarea lor. Românii au văzut însă doar teatru, certuri şi declaraţii publice. În ultima vreme, presa internaţională susţine ca reforma portocalie este doar una de imagine; putem spune că ceva adevăr este la mijloc, nu doar presupusul interes al opoziţiei de a interpreta dramatic lucrurile.

Exemplul serviciilor publice este unul relevant pentru reforma fără substanţă care a cuprins ţara.

Punerea în practică a principiului subsidiarităţii, aşa cum l-au înţeles actualii guvernanţi, este unul dintre numeroasele exemple de neprofesionalism exploatat de grupurile de interese ale Alianţei. Descentralizarea administraţiei din România era un lucru necesar, însă, aşa cum era proiectat de fosta guvernare, acesta venea dublat de unele măsuri privitoare la importanţa regiunilor de dezvoltare, la aporturile financiare la bugetele locale, la modalităţile de ierarhizare a nevoilor comunităţilor locale.

Permiteţi-mi un singur exemplu de cum se fac distribuţiile sumelor bugetare pentru două judeţe aflate în aceeaşi regiune de dezvoltare. Iaşii au primit de la guvern, sub influenţa unor oameni de afaceri liberali, sute de miliarde de lei pentru un aeroport, în timp ce la Vaslui, oamenii imigrează în masă, deoarece câştigătorii alegerilor sunt din PSD, iar banii le lipsesc cu desăvârşire. Românii au început să înţeleagă principiul liberal românesc postdecembrist: cine are, îi mai dăm, cine nu, e interesul liberal nici să nu aibă.

Discriminarea pe criterii partinice din administraţia publică are consecinţe negative importante. Au fost introduşi în aparatul administrativ pe un singur criteriu, cel politic, oameni incapabili, dar însetaţi de înavuţire. Dacă în statele civilizate administraţia publică înseamnă un corp de elită de funcţionari publici, la noi a ajuns să însemne un corp de prieteni ai oamenilor zilei, prelungiri a grupurilor de interese în bugetul public. Exemplul licitaţiilor publice este unul relevant. Funcţionarii publici au ajuns să aibă o singură specializare - aceea de organizator de licitaţii publice. Direcţiile financiare organizează licitaţii pentru selectarea de firme care să aducă bani la bugetele locale, direcţiile de relaţii cu publicul angajează firme private care să le îndeplinească sarcinile de serviciu ş.a.m.d.. Astfel s-a creat peste noapte o instituţie parazit - cea a intermediarului.

Spiritul european, stimaţi colegi, este unul prin excelenţă raţionalist, iar civilizaţia este doar o consecinţă a lui. Colegii portocalii au înţeles greşit mesajul Europei. A-ţi cumpăra ultimele modele de maşini, a face speculaţii imobiliare fără substanţă, a te plimba printr-o ţară de sărăntoci cu Harley-Davidson nu este un comportament european. European este un administrator care ştie ce-i permite buzunarul, care ştie că numai împreună cu toţi semenii lui se poate civiliza, care nu angajează pe alţii să-i facă treaba şi care urăşte anarhia pentru simplul motiv că, etimologic, aceasta nu are principii.

Această anarhie din serviciile publice româneşti nu se potriveşte cu regulile UE. Principala noastră problemă în acest moment devine cum să armonizăm serviciile publice naţionale şi locale cu ambiţiile de încadrare în spaţiul european comun.

După cum ştiţi, în ţările membre ale Uniunii Europene, există o mare diversitate de servicii publice: servicii comunale, regii municipale sau intercomunale, întreprinderi publice naţionale, societăţi private în proprietate publică, mixtă sau privată, delegarea de servicii sau parteneriate public-privat. Această diversitate reprezintă rezultatul istoriei, culturii, economiei şi alegerilor politice specifice fiecărei ţări. Nu se poate identifica o organizare-tip, ci doar reguli şi principii general aplicabile, adaptate contextului naţional, urmând logica subsidiarităţii.

În România însă, se vinde tot, iar principiul liberal românesc pare a ne spune: haideţi să privatizăm statul! De altfel, e foarte simplu: îl scoatem la licitaţie!

Revăzând Programul de guvernare al Alianţei, am avut viziunea unei erori strategice. Spiritul european înseamnă unitate în diversitate. A încerca să copiezi fără discernământ lucruri construite de alţii cu secole de trudă nici nu poate avea un alt rezultat decât unul formal.

Să nu reformăm de dragul UE şi nici să nu îmbrăcăm haine care nu ne vin, oricât de şic şi scumpe ar fi! Să diminuăm rolul statului, dar să facem din serviciile publice divizii de elită! Să nu aruncăm banii contribuabililor în conturi private pentru servicii plătite deja! Şi românii şi UE vor substanţă, iar trucul de imagine găsit de guvernanţi cu siguranţă nu va ţine mult.

Să dăm substanţă instituţiilor pe care le avem, să punem specialiştii în slujba cetăţenilor şi să le garantăm independenţa faţă de grupurile de interese contrare intereselor sociale! Ar fi un aspect important pentru o Românie europeană. Altfel, intrarea noastră în Uniune va fi doar de formă...

Domnul Gheorghe Dragomir:

Republica parlamentară versus republica prezidenţială

Prin proiectul de modificare a Constituţiei iniţiat de Partidul Naţional Liberal dorim o reformă radicală a clasei politice româneşti şi chiar a modului în care se face politică. Vrem promovarea conceptului de republică parlamentară şi nu o republică prezidenţială.

În opinia Partidului Naţional Liberal, structura Parlamentului bicameral va fi menţinută, deoarece reprezintă forma de organizare a legislativului cea mai răspândită în politica europeană.

Camera Deputaţilor urmează să reprezinte naţiunea în întregul ei. În ceea ce priveşte primul-ministru, prin proiectul de modificare discutat în interiorul PNL, acesta primeşte votul de încredere al membrilor Camerei Deputaţilor după desemnarea sa de către preşedintele României şi este răspunzător în faţa acestui for legislativ.

Senatul reprezintă o cameră de control şi ponderare, preluând funcţiile actualei Curţi Constituţionale. Toate legile adoptate în Camera Deputaţilor sunt supuse Senatului spre ratificare. Acesta se pronunţă în maximum 30 de zile. Legea respinsă de Senat va fi trimisă din nou spre deliberare Camerei Deputaţilor. Senatul are drept de veto absolut în ceea ce priveşte guvernarea şi autonomia locală.

În ceea ce priveşte preşedintele României, autoritatea acestuia nu ţine de acţiune, ci de control. De aceea considerăm că este oportun ca preşedintele să nu poată revoca primul-ministru, acest drept revenind Camerei Deputaţilor prin moţiune constructivă de neîncredere.

Trecerea la o republică prezidenţială, proiect care ne-ar îndrepta spre spaţii geografice îndepărtate de Uniunea Europeană (Congo), ar presupune modificări extinse la actuala Constituţie. Cu excepţia tezelor referitoare la drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor precum şi a ultimelor patru titluri, toate celelalte ar trebui modificate. Totodată şi este lucrul cel mai important, având în vedere puterile sporite ale preşedintelui, ar trebui create mecanisme constituţionale prin care acesta să fie împiedicat să abuzeze de puterea pe care o are.

Domnul Ioan Cindrea:

Declaraţie politicăasupra stării învăţământului românesc

Modul haotic în care a fost pregătită începerea noului an şcolar denotă o totală lipsă de profesionalism şi implicare a celor ce conduc în acest moment destinele învăţământului.

La nivelul judeţului Sibiu, 80 de şcoli nu au autorizaţie de funcţionare din cauza stării avansate de degradare în care se află clădirile care au ca destinaţie învăţământul. La acestea se adaugă încă aproape 100 de instituţii de învăţământ care sunt revendicate, o parte din ele fiind deja şi retrocedate vechilor proprietari.

Noua lege a salarizării bugetarilor şi profesorilor întârzie foarte mult şi despre acest fapt am tras semnale de alarmă în ultima perioadă prin interpelări adresate primului-ministru, ministrului educaţieşi cercetării, dar şi prin poziţii publice.

Considerăm că puterea actuală, care este vizibil măcinată de scandaluri interne, îşi dovedeşte incapacitatea de a ieşi din impasul în care se află astăzi şcoala românească.

În aceste condiţii, solicităm să fie luate măsuri de urgenţă pentru redresarea situaţiei şi demisia celor vinovaţi de degringolada în care se zbate educaţia.

La nivelul judeţului Sibiu, la bugetele locale nu sunt asigurate sumele necesare plăţii salariilor dascălilor pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2006, iar începerea anului şcolar ar putea întârzia şi mai mult aici. În consecinţă, şi promisiunile faţă de profesori s-au dovedit a fi false la fel ca şi multe altele ale Alianţei portocalii.

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

În timp ce încasează "mărunţişul" din executarea creanţelor, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului blochează, prin incompetenţă profesională şi tergiversări "marea privatizare".

Deşi se laudă cu încasări în valoare de peste 70 milioane euro, rezultaţi exclusiv din executarea creanţelor, preşedintele AVAS, Răzvan Orăşanu omite voit să adauge că suma se datorează exclusiv "micii privatizări "- respectiv hale şi depozite, foste AGROMEC-uri sau IAS-uri insolvabile în economia de piaţă. Activitatea prezentă a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului se rezumă, majoritar, la executarea silită a micilor datornici, falimentari în actuala structură economică de piaţă liberă, şi care încearcă să salveze ce se mai poate salva dintr-o afacere preluată pe bazele materiale construite de comunişti şi perpetuate în capitalism.

Eşecurile răsunătoare în încercările de privatizare a marilor coloşi industriali ai României au tocit dinţii AVAS-ului, care acum încearcă prin diverse manevre să iasă cu faţa curată din penibilul în care s-a afundat. Dar când ai reuşit, prin tergiversări şi amânări nejustificate de ani de zile a privatizării să "pui pe butuci" societăţi industriale emblematice este greu să mai fii o instituţie credibilă. Ce încredere mai pot avea în capacitatea profesională a AVAS miile de salariaţi de la Nitramonia Făgăraş, de exemplu, care după ani de încercări de privatizare eşuată, află cu stupoare din gura domnului Răzvan Orăşanu, preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, că există un plan B de privatizare. Tratative eşuate, ani de privaţiuni economice pentru salariaţi, 16 miliarde lei lunar numai costurile de conservare şi brusc domnul Orăşanu are o revelaţie: avem un alt plan de privatizare, planul de rezervă B. Remarca ar stârni râsul dacă nu ar fi fost rostită din gura însuşi a domnului preşedinte al AVAS.

Domnilor de la AVAS, vă jucaţi cu destinele şi vieţile a mii de salariaţi care de ani de zile aşteaptă o soluţie viabilă pentru ca societăţile unde lucrează să reintre pe făgaşul economic normal. Nu mai vorbesc de pierderile economice sau de imagine a României pe plan extern. Electroputere Craiova este scoasă la privatizare pentru a 5-a oară, Rulmentul Braşov pentru a 3-a oară, Nitramonia Fagaraş este la a 2-a încercare, iar Tractorul Braşov la a 6-a încercare de privatizare eşuată.

Domnule preşedinte Răzvan Orăşanu, chiar nu înţelegeţi că strategia dumneavoastră este greşită, incompetenţa şi lipsa dumneavoastră de profesionalism precum şi orgoliul de a decide dumneavoastră calea cea buna a privatizării provoacă daune imense şi nu aduc nici un beneficiu?

Stimaţi colegi, exemplele mele ar putea continua, dar sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră aveţi în judeţele pe care le reprezentaţi cazuri mai mult sau mai puţin similare. De aceea, îmi permit ca de la această tribună să vă lansez apelul ca, pentru binele economic al celor pe care îi reprezentăm aici şi care încă mai lucrează în societăţi în curs de privatizare, să acţionăm pentru schimbarea din funcţie a actualului preşedinte al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, domnul Răzvan Orăşanu.

Domnul Ioan Ţundrea:

Addendum la Ghidul ...lui Radu Paraschivescu

"Principii? - fleacuri! Omenie? - fleacuri!

Chiverniseala, pricopseala şi ciupeala - astea sunt principiile.
Lipsa de omenie şi de caracter, asta e pecetia timpului nostru.

A nu gândi la nimic, a nu simţi nimic, a nu iubi şi nu voi nimic în afară de chiverniseala personală şi a nu te da în lături de la nimic ca s-o ajungi - iată maxima cea mai naltă a vieţii noastre publice" aşa se exprima cu amară ironie Caragiale despre vremurile sfârşitului de secol XIX.

La început de secol XXI, Ghidul.... lui Radu Paraschivescu este o replică la fel de exactă a principiilor absente din vremurilor noastre cuprinse de autism.

Şi pentru că avem şi noi, dragi colegi, un capitol dedicat în această carte, îndrăznesc să adresez cuvenite scuze autorului, pentru câteva adăugiri despre vip-ul politician.

Este prea bine ştiut că aşa satirizate cum erau năravurile politicienilor din vremea lui Caragiale, şefii partidelor aveau titluri universitare recunoscute în toată Europa, maniere şi educaţie care deschideau uşile celor mai simandicoase saloane occidentale.

Incredibila realitate a vremurilor de astăzi, supusă fiind unei manipulări strigătoare la cer, proţăpeşte în topul sondajelor de opinie personaje politice al căror grotesc nu ar fi avut loc nici în mahalaua lui Caragiale.

Anomalia acestor ierarhizări comandate, "educă" subliminalul românilor cu modelul ciobănesc al noii tipologii de politician vip.

Care ar mai fi motivaţia pentru generaţiile de tineri politicieni în formare ale acestei ţări să-şi dorească să acceadă la titluri universitare, dacă "studiile sociologilor" le acordă cu indulgenţă şefilor de partide titraţi procente după bunul lor plac.

Unica explicaţie plauzibilă pentru aceste anomalii din sondaje ar fi că executanţii lor au rămas cu reflexele dinainte de 1989, când comenzile politice ale conducătorilor agramaţi le pretindeau să-i plaseze întotdeauna pe locurile fruntaşe.

Aşadar, în Ghidul ...autorului mai este mult loc pentru politicienii care consideră că lipsa de principii constituie un fleac.

Domnul Ionel Palăr:

15 septembrie cu cântec

Anul acesta, 15 septembrie a fost un moment descriptibil prin trei cuvinte: haos, umilire, contradicţii. Actorii principali, sindicatele şi ministerul, au cântat, pe două voci, acelaşi imn - degringolada din sistemul educaţional.

Mi-a fost jenă să văd miile de dascăli (dacă au fost 20.000 sau nu, doar Ministrul Hărdău ne poate spune) adunate la protest, scandând şi strigând pentru o viaţă decentă. Toate astea, în vreme ce, din jilţul funcţiei sale, ministrul Hărdău insista, declarând ferm şi calm că anul şcolar va începe la 15 septembrie. Cum poţi să conteşti cu atâta vehemenţă realitatea?

Profesorii nu au blocat începerea anului şcolar, aşa cum s-a insinuat, căci şcoala a început de ieri. Doar simbolul începerii şcolii, 15 septembrie, a fost marcat de protest.

Este adevărat, sumele alocate de guvernul actual educaţiei depăşesc tot ceea ce s-a oferit acestui domeniu, de 17 ani încoace. Dar ministerul de resort este cel care trebuie să vegheze la gestionarea corectă a acestor sume. Şi tot ministerul de resort trebuie să facă în aşa fel încât soarta profesorilor să fie mai bună.

În permanenţă oaia neagră a domeniilor finanţate în România, învăţământul îşi cere, cu decenţă, drepturile. Profesorii nu au pus niciodată în pericol soarta copiilor, nici nu au blocat, în adevăratul sens al cuvântului, începerea anului şcolar. Au boicotat doar o semnificaţie. Dar care trebuie să dea de gândit celui însărcinat să se ocupe de această chestiune de care depinde, în fond, sănătatea unei naţii.

Domnul Marius Iriza:

Localitatea Roşia Montană este situată la 81 km de Alba Iulia şi 85 de km de oraşul Deva, în regiunea denumită "Patrulaterul aurifer", unde sunt concentrate principalele zăcăminte auro-argentifere din Munţii Apuseni. Aici sunt peste 70 km de galerii, din care 7 sunt din epoca romană. Roşia Montană se mai poate lăuda cu faptul că este cea mai veche localitate minieră atestată documentar, cu o vechime de peste 2000 de ani.

Compania Roşia Montană Gold Corporation, care este formată prin asocierea Minivest SA Deva (19,3% din acţiuni), Gabriel Resourses Ltd Canada (80,0% din acţiuni) şi acţionari minoritari (0,7% din acţiuni), a iniţiat un proiect care prevede închiderea actualei exploatări miniere a firmei Minivest (cu 775 de locuri de muncă) şi organizarea celei mai mari exploatări aurifere din Europa.

Roşia Montană Gold Corporaţion urmăreşte extragerea unei cantităţi de aproximativ 300 de tone de aur şi 1600 de tone de argint, prin metoda excavărilor la suprafaţă.

Pentru extragerea aurului se foloseşte tehnologie care se bazează pe extragerea acestuia prin tratarea minereului măcinat cu soluţie de cianură de sodiu. Această tehnologie bazată pe extragerea aurului din minereu cu cianură periclitează, în mod evident, mediul înconjurător. Accidentele similare (peste 30 numai în ultimii 16 ani) sunt relevante.

Dintre accidentele care au avut loc în ţări unde a fost folosit procedeul, cele mai importante au fost în Statele Unite ale Americii, Guyana, Australia, Filipine dar şi în zone mai puţin populate, unde pierderile de vieţi omeneşti au fost mult mai mici.

Dintre aceste accidente, 72% s-au datorat defecţiunilor de la baraje, 14% spargerilor de la conducte şi 14% au fost accidente de transport. Poate garanta cineva că la Roşia Montană nu vor avea loc astfel de accidente? Odată produse, accidentele, pedepsirea vinovaţilor nu mai serveşte nimănui.

Un aspect demn de luat în seamă este compatibilitatea proiectului cu legislaţia europeană, în contextul candidaturii României pentru integrarea în Uniunea Europeană, având în vedere că metoda de separare a aurului cu cianură încalcă Directiva 80/68/EEC din 17 Decembrie 1979, referitoare la protecţia apelor subterane.

Şi măsurile de strămutare şi relocare impuse, pe care autorităţile române intenţionează să le ia împotriva locuitorilor care refuză să-şi cedeze proprietăţile, încalcă în mod flagrant art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

În cazul aprobării proiectului, statul român ar putea beneficia de redevenţe de exploatare în valoare de doar 2% din profitul care este estimat la 4,4 milioane de dolari anual. Singurele impozite încasate de statul român ar fi cele pe salariul angajaţilor, deoarece firma exploatatoare beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani, având în vedere că proiectul s-ar realiza într-o zonă declarată defavorizată.

Beneficiile locuitorilor din zonă sunt discutabile, deoarece locurile de muncă pe care le creează acest proiect sunt în număr mic, au caracter temporar şi lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone în căutarea unui loc de muncă.

Va fi interesant de aflat care este poziţia Guvernului României în mult discutata problemă a exploatării miniere de la Roşia Montană şi dacă primul ministru Călin Popescu Tăriceanu este dispus să rişte, dându-şi girul pentru un asemenea proiect.

Domnul Mihai Dumitriu:

"Sună clopoţelul - an şcolar 2006-2007"

Lumea postmodernă, deşi se confruntă cu tot mai multe fenomene negative care decurg din deficitul de educaţie, este din ce în ce mai puţin preocupată de soluţionarea problemelor complexe specifice lumii şcolii.

Conştient de această situaţie şi de moştenirea dezastruoasă lăsată de guvernarea liberal - ţărănistă - democrată din perioada 1996-2000, guvernarea PSD din 2000-2004 a considerat învăţământul o prioritate naţională şi a iniţiat o serie de programe, proiecte şi politici social-democrate pentru modernizarea procesului de învăţământ.

După 4 ani de guvernare social-democrată, fără exagerare şi retorism trebuie recunoscut că nu există localitate în judeţele ţării în care binefacerile şi realizările noastre să nu fie prezente.

Deşi unii au ironizat şi subestimat unele iniţiative ale Guvernului Năstase, cum ar fi: Programul "Cornul şi laptele", distribuirea de rechizite gratuite, manuale gratuite, susţinerea elevilor şi tinerilor pentru achiziţionarea unui calculator, burse - "Bani de liceu", locuri gratuite în tabere şcolare, săli de sport în număr de 400, sute de mii de copii şi elevi sunt beneficiarii acestor programe.

Noi, social-democraţii, le-am oferit preşcolarilor şi şcolarilor un mediu prielnic de instrucţie şi educaţie punând accent pe şcolarizarea tuturor copiilor de 3-16 ani, din orice mediu şi din toată ţara.

Am reuşit să construim şi să refacem sute de şcoli. Am dotat cu reţele de calculatoare 25+1 liceele şi grupurile şcolare. Au fost puse în practică programe guvernamentale cu finanţare de la Banca Mondială pentru îmbunătăţirea infrastructurii.

Astfel, în judeţul Iaşi au fost demolate şi reconstruite 51 de şcoli din chirpici. Din 52 de şcoli din zidărie numărul lor a fost redus de Guvernarea Portocalie la 26 de şcoli mari, cu 8 săli de clasă care vor beneficia de reparaţii capitale.

Din 125 de şcoli din mediul rural prin PRIR, finanţate cu 90 milioane EURO propuse, s-au modernizat şi refăcut parţial grupurile sanitare, instalaţiile electrice şi de încălzire, aducţiunile de apă doar la 80 de şcoli. De asemenea, s-au dotat cu mobilier şcolar prin Atelierul interşcolar al ISJ Iaşi. Prin Programul PHARE pentru SAM, 16 unităţi din judeţul Iaşi beneficiază de 700.000 de EURO fiecare, majoritatea fiind din mediul rural. De asemenea s-au licitat reţele de 15+1 calculatoare pentru şcolile gimnaziale, s-a realizat de către Guvernarea Portocalie a Alianţei D.A. doar 10+1 calculatoare şi numai pentru o parte din şcoli.

Prognozele şi parteneriatele cu şcolile europene au fost dezvoltate în peste 200 de unităţi şcolare. Salariile cadrelor didactice în timpul Guvernării PSD au fost dublate, numai într-un singur an creşterea fiind de 32%. S-a restructurat şi modernizat reţeaua şcolară prin înfiinţarea de grupuri şcolare în localităţile Vlădeni, Belceşti, Răducăneni, Tibăneşti, a Grupului Şcolar pentru turism şi activităţi hoteliere (Liceul Economic Nr. 3), a Liceului Waldorf şi a Liceului de nevăzători din Târgu-Frumos. Au fost puse bazele transformării SAM din oraşele Hârlău şi Târgu-Frumos în grupuri şcolare tehnice.

Aceste câteva evaluări făcute cu onestitate nu trebuie speculate politicianist, ci dimpotrivă trebuie apreciate ca manifestări ale exigenţei cu care social-democraţii au abordat problemele şcolii.

Comparativ, putem afirma că Guvernarea PSD a fost cea mai bună pentru învăţământul românesc din ultimii 16 ani.

Actuala Putere, Alianţa D.A. prin promisiunile din campania electorală, prefigura o vigoare şi un dinamism greu de imaginat în domeniul educaţiei garantat de Preşedintele Băsescu prin fluturaşii introduşi în cutiile poştale ale cetăţenilor: dublarea salariilor cadrelor didactice, asigurarea de condiţii materiale decente; depolitizarea şi descentralizarea învăţământului etc.

Astăzi, septembrie 2006, după doi ani de Guvernare Portocalie a monstruoasei Coaliţii liberalo-democrato-udemeriste, învăţământul românesc este în pragul colapsului.

În primul rând, Alianţa D.A. nu respectă Legea de alocare a fondurilor pentru învăţământ de 5% din PIB pentru 2005-2006 şi 6% din PIB pentru 2006-2007.

În al doilea rând, nu-şi respectă promisiunile din campania electorală, promisiuni mincinoase, demagogice în care au crezut o bună parte din salariaţii învăţământului. În al treilea rând, nu-şi respectă Programul de Guvernare Portocaliu aprobat de Parlament, mai mult chiar, nu şi-l mai recunosc.

În al patrulea rând Actuala Coaliţie PNL-PD persistă în promisiuni mincinoase - fac referire la rectificările de buget - făcute târziu, numai pe hârtie.

Anul şcolar 2006-2007 începe în condiţii dezastruoase, situaţie recunoscută de Guvernanţii Portocalii: clădiri care stau să cadă; clădiri cu multă igrasie, fără uşi, ferestre, tavane; clădiri care pun în pericol sănătatea şi siguranţa copiilor; jumătate din şcoli sunt "focare de microbi", aspect recunoscut de Ministrul Sănătăţii E. Nicolăescu; spaţii şcolare improvizate, insuficiente; foarte multe imobile revendicate (496); o jumătate din unităţi nu au aviz sanitar de funcţionare; lipsa acută de cadre didactice calificate; greva cadrelor didactice - care - prin luptă îşi cer dreptul la viaţă, drepturile salariale, deoarece creşterile preconizate de guvernanţi nu acoperă nici inflaţia şi nici scumpirile utilităţilor.

Mai mult, "truditorii din învăţământ" sunt ridiculizaţi, jigniţi, desconsideraţi de către Preşedintele Băsescu şi Premierul Tăriceanu, fiind numiţi "lipitori ai bugetului".

Mai adăugăm - lipsa locurilor în grădiniţe, nealocarea de norme didactice, desfiinţarea SAM în anumite comune - toate acestea, vor conduce la creşterea numărului de analfabeţi în România.

Stimaţi colegi, profesori, învăţători, educatori, stimaţi părinţi, dragi elevi şi tineri, cu toate necazurile pe care le trăim şi de care o parte dintre noi suntem vinovaţi, viaţa merge înainte.

Pe 15 septembrie 2006 s-a păşit pe porţile şcolilor larg deschise spre viitor, cu speranţa că împreună vom reuşi să ni-l apropiem şi să-l facem să lucreze pentru noi. Aceasta depinde de dăruirea noastră, elevi, cadre didactice, părinţi, de truda pentru aflarea adevărului, de osteneala la timpul potrivit, de perseverenţă.

Dragi elevi, fiţi îndrăzneţi în orice moment al vieţii voastre, sorbiţi cu nesaţ înţelepciunea cărţilor, îndreptaţi-vă gândul şi fapta spre acele lucruri care se pot realiza numai prin muncă multă şi cinstită.

Dragi elevi, veneraţi-vă profesorii, deoarece sunt sprijinul în urcuşul dumneavoastră spre formare şi acumulare de cunoştinţe. Niciodată să nu uitaţi recunoştinţa şi respectul datorate dascălilor dumneavoastră. Veneraţi-vă la fel şi părinţii, chiar şi numai pentru simplul motiv că nu există măcar un părinte care să nu dorească fericirea copilului său.

Ca om de şcoală, ca fost inspector general şcolar, ca membru al Comisiei de învăţământ din Camera Deputaţilor, voi depune toate eforturile pentru binele şcolii româneşti.

Urez dascălilor, elevilor şi părinţilor sănătate, împlinirea celor mai îndrăzneţe năzuinţe, o activitate în şcoală în bune condiţii, cât mai bun rod al unirii eforturilor şcolii şi ale părinţilor.

Multă baftă şi succese!

Domnul Mihai Sandu Capră:

Săptămâna următoare România va găzdui un eveniment de o importanţă deosebită: Sommet-ul Francofoniei.

Manifestarea ce se va desfăşura în Bucureşti, la Palatul Parlamentului, în perioada 28-29 septembrie şi care va fi precedată de reuniunile Consiliului Permanent al Francofoniei şi ale Conferinţei Ministeriale a Francofoniei va marca două premiere: va fi primul Sommet organizat în Europa în altă ţară decât Franţa şi, totodată, va fi şi primul după adoptarea noii Carte a Francofoniei.

Tema abordată în cadrul Conferinţei şefilor de stat şi de guvern având în comun limba franceză se va referi la "Tehnologiile informaţionale în educaţie", fapt ce demonstrează interesul acestei comunităţi de state, din care cu mândrie facem parte, pentru dezvoltarea durabilă.

Importanţa evenimentului, desfăşurat la doar două zile după publicarea Raportului de ţară al Comisiei Europene, este cu atât mai mare cu cât la reuniune vor participa şi José Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei Europene, precum şi Olli Rehn, Comisarul european pentru extindere.

Sperăm că acest eveniment, cel mai amplu organizat în România, din punct de vedere al infrastructurii, să-şi atingă scopurile, atât cel politic cât şi cel de imagine, urmând să scrie noi pagini în istoria noastră contemporană.

Domnul Mircea Man:

Este al doilea an consecutiv când elevii pierd bucuria începutului de an şcolar, bucurie răpită de către sindicatele din învăţământ, prin boicotarea festivităţii de deschidere a anului şcolar 2006-2007.

Prima zi de şcoală a adunat mii de profesori, dar nu în unităţile de învăţământ, ci în stradă, numai în Bucureşti peste 8000 de profesori şi-au susţinut revendicările în Piaţa Revoluţiei.

A fost o mare brambureală sindicală, pentru că până în ultima clipă atât elevii cât şi părinţii au avut parte de o mare incertitudine în privinţa începerii anului şcolar 2006-2007, unii profesori erau în stradă, alţii erau prezenţi la clase, deci fiecare unitate şcolară a urmat un scenariu propriu.

Profesorii sunt din nou nemulţumiţi de propunerile Guvernului pentru măririle de salariu, suma oferită de acesta fiind prea mică. Dar să nu uităm că noua criză creată nemulţumeşte părinţii elevilor care consideră această grevă o mare eroare pentru că de fiecare dată cei care pierd sunt elevii.

Azi, 15 septembrie, clopoţelul a sunat, dar nu în toate unităţile şcolare, este un alt început de an şcolar controversat din vina sindicatelor, din vina unor profesori care ar trebui să-şi facă meseria de dascăli şi nu cea de grevişti, pentru că de fiecare dată aceştia îşi rezolvă problemele folosindu-se de copii.

Noul an şcolar începe sub auspiciile unui nou conflict, o altă grevă la început de an şcolar nu face decât să bulverseze procesul de învăţământ. Este sigur un câştig de imagine a liderilor de sindicat, dar pentru elevi şi şcoala românească, categoric NU!

Nu trebuie să uităm că deschiderea anului şcolar era o sărbătoare nu doar pentru elevi şi profesori, ci o sărbătoare a întregii ţări. De ce se uită de fiecare că şcoala este a doua casă, iar dascălii sunt părinţii spirituali ai copiilor, de ce se uită mereu că şcoala trebuie respectată şi iubită, nu hulită!

Ce facem? Scoatem la vânzare învăţământul românesc? De ce clopoţelul "revendicărilor" sună numai în prima zi de şcoală? Preşedintele Traian Băsescu avea dreptate când a afirmat "că şcoala nu este pentru copii, ci pentru profesori". Liderii de sindicat au transformat şcoala într-un câmp de bătălie, într-o luptă pentru grade şi salarii, dar cei care suferă şi pierd sunt elevii şi implicit sistemul de învăţământ românesc.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Pasiunile din fotbal şi politică

Conform sistemului nostru cultural, tot românul se pricepe la fotbal şi politică. Bineînţeles, să le comenteze, să le analizeze, să discearnă între decizii bune şi mai puţin bune, ca să nu spun ... proaste!

De la cele două domenii, românul aşteaptă mult, speranţele sunt mari, iar aceasta şi datorită campaniilor promovate de cei care activează în cele două domenii. Ambiţiile, promisiunile, din când în când prestaţia, au alimentat şi stimulat crearea unui orizont de aşteptare, uneori nejustificat... Pentru cei lucizi, capabili de judecăţi "la rece", aşteptările sunt în limita rezonabilului, a posibilului. Dacă n-ar fi exagerata pasiune, mulţi ar accepta că minuni nu se fac de pe o zi pe alta, că performanţa fotbalistică şi politică cere efort, timp, seriozitate şi, nu în ultimul rând, consecvenţă. Şi una şi cealaltă presupun etalarea valorii într-un sistem de reguli relativ stabile. Şi-ntr-unul şi-n celălalt domeniu, protagoniştii dau vina pe "arbitru" atunci când realitatea de pe "teren" nu este conformă cu dorinţa sau speranţa lor. Arbitrul, cel care în confruntarea fotbalistică sau politică are decizia validării unei acţiuni, sau a sancţionării "jucătorilor" are, la rândul său, constrângeri regulamentare de la care ar trebui să nu se abată... Nici în fotbal, nici în politică, nu este rezolvată situaţia în care "arbitrul" este partizanul, simpatizantul uneia dintre părţile aflate în competiţie!

Normal, faţă de aceştia, şi arbitrul şi-a format un orizont de aşteptare, doreşte să-i fie îndeplinit, iar de aici până la a "fluiera" în favoarea celor pe care-i susţine este doar un pas! Un pas în afara regulamentului, a moralei sau a competenţelor... Comportamentul corect i-ar cere să se recuze, fiind în mod evident în conflict de interese... Dar câţi o fac? Pasiunea întunecă deseori minţile şi dorinţa de "victorie" cu orice preţ înfrânge "regulamentul". Că victoria oferită de arbitru nu aduce automat şi valoare, nu mai contează. Galeria este satisfăcută, simpatizanţii mulţumiţi şi "victoria" devine una de palmares. Odată răul fiind înfăptuit, mulţi vor căuta să obţină astfel de victorii facile, nu prin prestaţie, valoare, dăruire, competenţe, ci prin măsluirea rezultatului, prin atragerea bunăvoinţei arbitrului... Şi în fotbal, şi în politică, este vorba de manipulare şi nimic mai mult! Şi în fotbal, şi în politică, efectul pe termen lung nu poate fi altul decât acela de compromitere a "regulamentului" şi scăderea încrederii în "jucători".

Pe termen lung, cu toţii vor constata ceea ce şi astăzi este vizibil: împăratul este gol! Poate doar satisfacţia unor "victorii", chiar trucate, dar care vin în limitele orizontului de aşteptare, pot explica orbirea de care suferă cei care le tolerează... Mai devreme sau mai târziu, cu toţii vom accepta că fără "fair play" totul cade în derizoriu şi că aranjamentele de culise ne împiedică să progresăm... În ultimă instanţă, este vorba de banalul furt al propriei căciuli! Din păcate, acest lucru nu este constatat imediat, dar "momentul adevărului", odată şi odată, tot vine! Şi cum adevărul există, indiferent că ne place sau nu, acesta (adevărul!) poate să creeze mari decepţii... Aşadar, aviz amatorilor de ... "meciuri trucate"!

Domnul Miron Ignat:

Pe data de 15 septembrie a început un nou an şcolar. Şi ca în fiecare an, această zi este încărcată de emoţii, speranţe şi planuri de viitor. Sunt emoţii atât pentru şcolari, fie ei boboci, elevi de gimnaziu sau proaspeţi liceeni, dar şi pentru părinţi şi cadre didactice.

Anul acesta, prima zi de şcoală a fost marcată de nemulţumiri ale sindicatelor din învăţământ şi ale cadrelor didactice, de negocieri între Guvern şi sindicate cu privire la drepturile salariale ale cadrelor din învăţământ. Cu toate acestea, prima zi de şcoală îşi va păstra întotdeauna unicitatea ei.

Pentru şcolarii şi elevii aparţinând etniei ruşilor lipoveni au fost şi emoţii legate de posibilitatea studierii limbii materne în şcoli şi de aprofundarea culturii şi tradiţiei strămoşeşti pe băncile şcolii, îndrumaţi de profesori ruşi lipoveni pasionaţi şi dedicaţi promovării culturii şi limbii ruse în rândurile copiilor noştri.

Persoane reprezentative ale etniei noastre au participat la deschiderea anului şcolar în toate unităţile unde studiază copiii noştri, reprezentanţi ai inspectoratelor şcolare judeţene, precum şi oficialităţi din partea primăriilor şi consiliilor judeţene. Ne-a bucurat atenţia acordată de invitaţi şi şcolilor unde, prin tradiţie studiază copiii aparţinând diferitelor minorităţi naţionale.

Pentru ruşii lipoveni promovarea culturii, studierea limbii ruse şi educarea tinerei generaţii în spiritul tradiţiilor şi obiceiurilor caracteristice sunt prioritare, de aceea punem un mare accent pe înfiinţarea în unităţile şcolare a claselor de limbă maternă pentru etnicii ruşi lipoveni.

Apreciem faptul că Ministerul Educaţiei şi Cercetării a facilitat şi susţinut crearea unor noi grupe de elevi care să studieze limba rusă ca limbă maternă. Această realizare se datorează şi faptului că din ce în ce mai mulţi părinţi aparţinând minorităţilor naţionale au solicitat, prin campanii susţinute de strângere de semnături, introducerea în programa şcolară a orelor de studiere a limbii materne. Ne bucurăm că efortul părinţilor a dat roade în unele localităţi precum Tulcea, unde locuiesc şi studiază în şcoli mulţi copii aparţinând etniei noastre, prin crearea unor noi grupe de limbă maternă.

În acest aspect, putem spune că anul şcolar a început sub bune auspicii în câteva localităţi din ţară unde studiază etnicii ruşi lipoveni. Unele şcoli continuă să aibă în programa şcolară ore de limbă maternă, alte şcoli, precum cele din Botoşani, Galaţi, Suceava şi Tulcea au creat grupe noi de limbă maternă în grădiniţe şi şcoli.

Sperăm că va exista cooperare între toate cadrele didactice, indiferent de originea etnică, în derularea actului educaţional fără probleme, greutăţi şi piedici, căci numai prin colaborări susţinute între noi toţi, prin sprijin şi ajutor reciproc putem face din actul educaţional multi-etnic şi inter-etnic un etalon al drepturilor şi oportunităţilor egale la educaţie.

Domnul Ioan Ovidiu Silaghi:

Strategia înlăturării ministrului apărării

Odiseea ministrului apărării, domnul Teodor Atanasiu continuă, şi tot ceea ce se întâmplă frizează absurdul. După o primă analiză a reieşit că toată acţiunea - decizia de a se da curs a două plângeri penale împotriva domniei sale şi suspendarea din funcţie - a avut o puternică componentă politică, în fapt o reacţie la propunerea PNL de retragere a trupelor române din Irak, propunere care a venit în întâmpinarea voinţei a peste 60% dintre români care solicitau retragerea de pe acest teatru de operaţiuni.

Cu o viteză mai mult decât suspectă, care nu a funcţionat deloc într-o altă situaţie, cea a plângerilor penale împotriva ministrului Radu Berceanu, Parchetul General a trimis comisiei prezidenţiale constituite în baza legii răspunderii ministeriale, dosarul Atanasiu, dosar care nu conţine nimic în afara celor două plângeri penale şi a unor articole din ziare. În fapt, articolele respective nu reprezintă decât relatări ale evenimentelor şi în nici un caz dezvăluiri sau probe care să-l încrimineze pe ministru. În baza acestui "dosar", comisia prezidenţială a propus şefului statului să încuviinţeze declanşarea procedurilor penale.

Ieri, ministrul apărării a fost audiat la Parchetul militar. La dosar nu există nici o filă în plus. Acest element mă face să cred că ne aflăm în faţa unei "strategii" bine puse la punct de forţe oculte, care vizează direct portofoliul de ministru al domnului Teodor Atanasiu. Se ştie, interimatul la minister nu poate dura decât maximum 45 de zile. Sunt convins că vom asista la cercetări premergătoare care vor dura peste acest termen. Se va afirma că ţinând cont de specificul cazului, procedurile de obţinere a datelor durează, după care se va spune că nu există probe care să-l încrimineze pe domnul Atanasiu şi acesta va fi declarat nevinovat şi nu va fi trimis în judecată. Nimeni nu va putea aduce vreo acuzaţie Parchetului. Dar domnul Atanasiu îşi va pierde postul, pentru că, se va depăşi termenul de 45 de zile. Cu siguranţă aici se va ajunge şi în acest caz, componenta politică va fi şi mai vizibilă.

Pe întreg parcursul evenimentelor s-a înregistrat un lanţ al neregulilor. În prima fază, Parchetul general, ţinând cont de faptul că nu există elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, trebuia să respingă plângerile penale şi să nu sesizeze comisia prezidenţială

Comisia prezidenţială trebuia să ţină cont de faptul că la dosar nu există absolut nici o probă, drept consecinţă nu trebuia să propună preşedintelui să aprobe declanşarea procedurilor penale. Ţinând cont de inexistenţa probelor şi de inexistenţa elementelor referitoare la infracţiunea pentru care a fost acuzat ministrul apărării, şeful statului putea să nu aprobe declanşarea cercetărilor penale.

Parchetul militar ar fi trebuit după prima audiere să închidă cazul. În ultimă instanţă, Parchetul militar va fi cel acuzat că a contribuit la prelungirea fără rost a verificărilor prealabile.

Îmi pun întrebarea, de la acest microfon, cine va răspunde pentru faptul că un om nevinovat şi-a pierdut postul. Îmi este teamă că nimeni nu îşi va asuma răspunderea.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

La 16 septembrie 2006, România şi Republica Ungară au aniversat 10 ani de la semnarea, la Timişoara, a Tratatului de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Republica Ungară, care a intrat în vigoare la 27 septembrie 1996.

Tratatul politic reprezintă fundamentul dezvoltării relaţiilor bilaterale, în toate domeniile şi la toate nivelurile, între două state vecine, cu destin european şi euroatlantic. În baza acestui tratat a fost creată Comisia Mixtă de Colaborare şi Parteneriat Strategic, a cărei preşedinţie este asigurată, pentru ambele părţi, de către miniştrii afacerilor externe. Activitatea celor 11 Comitete de specialitate din structura Comisiei Mixte acoperă întreg spectrul cooperării bilaterale: cooperarea dintre cele două diplomaţii, cooperarea în domeniile justiţiei şi afacerilor interne, apărării naţionale, în domeniile culturii, educaţiei şi tineretului, cooperarea pentru asigurarea drepturilor culturale şi lingvistice ale minorităţilor din cele două ţări, cooperarea economică şi în domeniile mediului, muncii şi securităţii sociale, sănătăţii, agriculturii, dezvoltării infrastructurii şi dezvoltării regionale.

Prin Declaraţia privind cooperarea şi parteneriatul strategic româno-ungar pentru Europa în secolul XXI, semnată la Budapesta la 29 noiembrie 2002, relaţiile bilaterale au dobândit o nouă dimensiune.

La 20 octombrie 2005 a avut loc o premieră în istoria relaţiilor dintre România şi Republica Ungară, precum şi în istoria regiunii, prin organizarea, la Bucureşti, a primei şedinţe comune a celor două guverne. Şedinţele comune ale celor două guverne, având ca obiectiv dezvoltarea parteneriatului strategic dintre cele două state, aliate în cadrul NATO şi viitori parteneri în cadrul Uniunii Europene, se organizează anual, fiind pregătite de consultările miniştrilor afacerilor externe, respectiv de sesiunea Comisiei Mixte. Aceste mecanisme de cooperare bilaterală conferă specificitate, eficienţă şi consistenţă cooperării dintre cele două ţări, fiind astfel expresia punerii în practică a obiectivelor Tratatului de bază încheiat în 1996, document politico-juridic cu caracter programatic pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Ungaria.

Pe 16 septembrie 2006, la 10 ani de la semnarea Tratatului de bază cu Republica Ungară, România se pregăteşte să adere la Uniunea Europeană, la finalul unui proces pe parcursul căruia sprijinul Ungariei s-a manifestat în mod constant. Definitorie pentru evoluţia pozitivă a raporturilor româno-ungare din ultimii ani, fondate pe valorile şi principiile promovate de Tratatul din 1996, este viziunea comună a orientării relaţiilor bilaterale spre viitor. România şi Ungaria, ca viitori parteneri în cadrul Uniunii Europene, sunt chemate să se afirme ca vectori ai stabilităţii, securităţii şi prosperităţii în Europa Centrală şi de Sud-Est.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Moartea lebedei

Dacă dansul graţios şi plin de semnificaţii mistice al lebedei a inspirat opere memorabile, făcând celebri compozitori, maeştri de balet, cineaşti, dar mai ales gingaşe balerine, în ultimele săptămâni asistăm la agonia celei mai gălăgioase, mai moraliste şi mai guralive reprezentante feminine din viaţa publică - Mona Muscă. În perioada ei de glorie, eram intoxicaţi de câteva ori pe zi la televiziune, la radio, în presa scrisă, la cursurile de vară, de toamnă şi de iarnă ale tinerilor şi bătrânilor, bărbaţilor, femeilor, copiilor şi pensionarilor, în vacanţe, în concediu, în şomaj, la buletinul meteorologic şi la Ora Satului, cu maxime şi aforisme din trăirea şi creaţia sa intelectuală. Mai lipsea doar rolul de divă într-un film regizat de Sergiu Nicolaescu, dar au existat deosebiri de opinie cu privire la culoarea costumelor; portocaliu, albastru sau roşu, cu săgeţi, cu sau fără trandafiri....

Excesul de populism, debitul verbal otrăvit, aerele doctorale cu privire la trecut, prezent şi viitor, indicaţiile de guru feminin pe teme politice, economice, sociale şi culturale, negarea perioadei de dinainte de 1989, în care a ajuns la maturitate şi a devenit aproape om, au caracterizat recitalurile televizate prin care românii erau îndemnaţi să-şi nege propria existentă. Falsa biografie i-a fost însă fatală; colaborarea cu Secu i-a întrerupt cariera. Regretele ei sunt tardive şi neavenite iar onoarea i-a fost şifonată precum cea a coanei Joiţica. Degeaba trimite misive lacrimogene la comisari ai Uniunii Europene cu cererea abil insinuată de a fi salvată de către Căştile Albastre, căci a fost debarcată definitiv de rivalul ei politic devenit şef de partid şi prim-ministru.

La porţile conducerii liberale, coada este lungă, lupii tineri aşteaptă ca "bătrânii" să fie devoraţi ori trecuţi pe linia moartă. Mircea Ionescu Quintus, Preşedintele de Onoare al PNL, a fost determinat să restituie "onorurile" care i-au fost conferite la ceremonia de retragere din funcţie. Puţin a lipsit să nu fie şi el mazilit precum Ioan Ghişe şi Mona Muscă. Generaţia minorilor anului renaşterii liberale - 1989 - vrea să şteargă istoria partidului, de care s-a agăţat cu disperare pentru a dobândi legitimitate în viaţa publică. Aceştia n-au apucat să facă şcoală adevărată şi să ocupe prin forţe proprii un loc de muncă. S-au trezit direct "politicieni", ajutaţi de Mamiţica şi Tanti Miţa, ori de un tătic sau un "Conu Leonida " la fel de grijuliu pentru viitorul progeniturii.

S-ar părea că Mona Muscă este ajutată să treacă în anonimat din lumea lui de către Ludovic Spiess, pe care ea l-a făcut să treacă în eternitate. Diferenţa este că decedatul este mai viu în conştiinţa românilor şi în istoria mondială a muzicii, în care a excelat până la ultima suflare.

Lebăda s-a dovedit a fi o...Muscă...posesoare de Angajament la Secu şi de pensie de parlamentar. Tot i-a fost de folos zbaterea ei pentru Legea Lustraţiei, a CNSAS şi a privilegiilor celor aleşi. Poate o recuperează Traian Băsescu şi o vom urmări din nou cu sufletul la gură pe micile ecrane în calitate de consilier prezidenţial sau purtător de vorbe mistice, aşa cum a renăscut Elena Udrea. Ori va conduce poate o grădiniţă de tinere speranţe ...liberale. Dacă vom trăi ...bine ..., vom vedea!

Domnul Vasile Pruteanu:

Iată că Ministerul Integrării Europene a finalizat subprogramul "Dezvoltarea oraşelor prin stimularea activităţilor întreprinderilor mici şi mijlocii", care are ca scop dezvoltarea economică urbană, prin creşterea activităţilor economice desfăşurate de întreprinderile mici şi mijlocii.

Subprogramul a vizat crearea condiţiilor pentru ca unele oraşe mici şi mijlocii să devină poli industriali, care să atragă populaţia din mediul rural în activităţi industriale, accelerarea dezvoltării economice a oraşelor prin mărirea fluxului de capital investiţional, creşterea contribuţiei întreprinderilor mici şi mijlocii la crearea de noi locuri de muncă, creşterea investiţiilor în sectorul privat, diversificarea şi îmbunătăţirea produselor şi serviciilor şi sporirea competitivităţii produselor autohtone.

În urma finalizării acestui program, au fost realizate investiţii directe în întreprinderi mici şi mijlocii în valoare de 79.700 mii RON (cu 50% fonduri de la bugetul de stat), dintre care au fost înfiinţate 45 de întreprinderi mici şi mijlocii şi au fost dezvoltate alte 150. Programul a avut ca rezultat crearea a 2.500 de locuri de muncă.

Domeniile de activitate pentru care s-a acordat finanţare sunt: industria prelucrătoare (fabricarea produselor din lemn, industria alimentară, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, fabricarea produselor din material plastic, fabricarea de construcţii metalice, fabricarea materialelor de construcţii, fabricarea de materiale sanitare), hoteluri şi turism, întreţinerea şi repararea autovehiculelor, precum şi activităţi ale bazelor sportive. În total, au fost finanţate 112 proiecte, derulate în 48 de oraşe.

Salutăm această acţiune a Guvernului şi sperăm să urmeze altele, deoarece România are nevoie de astfel de proiecte ce vizează dezvoltarea economică urbană şi nu numai.

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European

Permiteţi-mi să semnalez una dintre priorităţile legislative din această sesiune parlamentară. Mă refer aici la necesitatea adoptării cadrului legal pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor reprezentanţilor României în Parlamentului European.

De la semnarea Tratatului de Aderare, această chestiune fie a fost lăsată pe un plan secund, fie a fost tratată de o manieră politicianistă, superficială.

Doresc să vă semnalez două aspecte de principiu care trebuie luate în considerare:

• acest act legislativ trebuie adoptat înainte de sfârşitul acestui an, pentru ca alegerile să se desfăşoare pe o bază legală;
• modelul de scrutin ar trebui să reflecte intenţia noastră de a moderniza şi democratiza procedura de alegere a reprezentanţilor României.

Primul aspect scoate în evidenţă caracterul prioritar al adoptării unei legi de reglementare a modului de alegere a reprezentanţilor României în PE. În situaţia în care Comisia Europeană dă "lumina verde" pentru 1 ianuarie 2007 şi procesul de ratificare a Tratatului de aderare se va fi încheiat până la finele acestui an, România trebuie să organizeze aceste alegeri în primul an de la aderare, adică până cel mai târziu la 31 decembrie 2007.

Ca urmare, este cazul să lăsăm pentru mai târziu subiectele politicianiste din dezbaterea publică şi să ne concentrăm asupra problemelor care privesc cu adevărat interesul României şi al cetăţenilor ei. În acest context, al doilea aspect care trebuie luat în considerare se referă la stabilirea modalităţii de desfăşurare a scrutinului.

Partidul Social Democrat a propus, cu această ocazie, primul pas spre votul uninominal, scrutinul reprezentării proporţionale cu vot preferenţial, după modelul practicat în Austria, Belgia, Danemarca, Italia şi Olanda. România ar urma să fie împărţită în 8 circumscripţii electorale, pentru ca reprezentanţii noştri în PE să aibă o legitimizare profundă din partea comunităţilor pe care le vor servi, deodată cu comunitatea naţiunii române.

O chestiune deosebit de importantă în dezbaterea privind alegerea reprezentanţilor pentru PE este şi pregătirea Parlamentului României şi a celorlalte instituţii ale statului pentru a participa efectiv la decizia privind construcţia europeană. În mod cert, cu actuala formă de organizare a forului legislativ românesc nu putem să ne mai prezentăm după aderarea la UE. Este necesară o reformare şi modernizare a procedurilor legislative, a metodologiei elaborării proiectelor legislative şi a relaţiei puterii legislative cu celelalte puteri ale societăţii.

Acestea au fost principalele propuneri pe care Partidul Social Democrat le-a făcut pentru legea organizării şi desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European. De aceea, vă propun să începem dezbaterile asupra acestei teme, dacă nu dorim să ajungem în Uniunea Europeană cu un cadru legislativ de profil cunoscut doar de birocraţi şi cercuri înguste de interese politice.

Domnul Viorel Pupeză:

Declaraţie politică "Armata va fi trimisă să culeagă porumbul?"

Armata română se confruntă cu o criză mai profundă decât cea din 1997, când, vezi Doamne, au fost declanşate simultan mai multe anchete pentru aflarea adevărului despre evenimentele din '89. În România, la capitolul siguranţei naţionale este la modă interimatul, fie că vorbim de SRI, SIE, DGIA etc. Dar cum ar putea fi altfel când Puterea tot la trei fraze aminteşte de alegeri anticipate, dând impresia aceluiaşi provizorat?

La începutul verii, ministrul Teodor Atanasiu anunţa fericit pe oricine era dispus să-l asculte că nu are de ce să-şi dea demisia, pentru că Ministerul Apărării Naţionale şi-a făcut pe deplin datoria, astfel că aşteaptă chiar felicitări. Acum, că a fost suspendat din funcţie, chiar îl felicităm.

Însă ceea ce doresc să remarc este faptul că evenimentele din ultimul timp au afectat profund credibilitatea Armatei, cu consecinţe importante în plan intern şi extern. Cred că acest mod de gestionare a problemei ne dă dovada unei profunde incompetenţe şi incapacităţi de înţelegere a fenomenului apărării şi a exigenţelor de securitate naţională.

Conflictul dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu a devenit de notorietate, inclusiv pe plan internaţional, iar acum toată lumea ştie că la Bucureşti nu se vorbeşte pe un singur ton nici măcar atunci când este vorba de interesul naţional al României. La propunerea de retragere a trupelor din Irak, preşedintele Traian Băsescu afirma că iniţiativa reprezintă "un puci anti-România, nu anti-Băsescu". "Decapitarea" de la Ministerul Apărării Naţionale este, oare, puci anti-Tăriceanu sau împotriva siguranţei naţionale?

Nu ar fi exclus ca după ce ne retragem trupele şi din Irak, şi din celelalte teatre de operaţiuni, arătând lumii întregi ce parteneri serioşi suntem, să ne trimitem soldaţii profesionişti să culeagă cucuruz şi cartofi pe plaiurile mioritice. Ai noştri militari de carieră nu vor mai avea nevoie de exerciţii aplicative, dedicându-şi activitatea doar campaniei de recoltare, folosind cartofii pe post de grenade! Ce Afganistan, Irak sau alte teatre de război? De ce să arătăm partenerilor NATO că putem fi alături de ei în Liban? Pentru români, adevăratele lupte se dau acasă... Sunt luptele fratricide dintre PNL şi PD, dintre două Palate avide de imagine şi putere.

Nici nu mai ştim dacă PNL a strâns semnături pentru retragerea din Irak sau pentru demiterea lui Atanasiu? Dar, oare, mai contează cine este cu numele la MApN, dacă ne gândim că nu domnul Atanasiu a fost comandatul armatei, ci şeful Marelui Stat Major, iar comandantul suprem al forţelor armate este preşedintele Băsescu.

De cine va mai asculta oare soldatul român? Va primi ordinele din cârciumi bucureştene sau de pe litoral?

Noroc că suntem sub cupola NATO şi partenerii noştri nu ne-ar lăsa la nevoie, măcar pentru faptul că nu-şi permit să se decredibilizeze pe plan internaţional.

Domnul Marius Rogin:

Declaraţie politică intitulată "Despre clasa politică românească şi caii vechi ai politicii româneşti".

În aceste zile, agitate în continuare din punct de vedere politic, unii dintre noi, mai tinerii politicieni, ajungem să ne întrebăm ce înseamnă politica pentru unii dintre cei care o practică. De foarte mulţi ani, clasa politică care s-a aflat la guvernare a folosit această politică doar pentru propriile interese, doar pentru a-şi umple şi îngroşa conturile din bănci, doar pentru binele propriu şi al grupurilor de interese în numele cărora activează. Am ajuns în aşa fel ca în aceste momente, clasa politică, în care şi noi, cei tineri, ne aflăm implicit, să fie una bolnavă, să fie una privită cu foarte multă neîncredere de către cetăţean, pe care nu-l mai interesează sub nici o formă ceea ce se mai poate face în societatea românească în ceea ce priveşte clasa politică.

În aceste zile, observăm cum unii dintre colegii noştri politicieni declanşează un nou scandal. Cel al datoriilor neachitate. Datorii care au rămas încă din urmă cu doi ani de zile. Datorii care ar fi trebuit achitate, aşa cum fiecare om normal se preocupă să şi le achite. Conform practicilor PSD-iste, datoriile se acoperă ele singure, de către alţii. Întotdeauna existau persoane pregătite şi mai mult decât dornice să le achite în schimbul anumitor funcţii sau posturi.

Oameni care-şi spun "politici", asemeni unui Dan Voiculescu sau Adrian Năstase, nu sunt preocupaţi să-şi respecte angajamentele financiare la care s-au angajat în timpul campaniei, iar acum se văd capabili să preia frâiele ţării. Un om politic trebuie să-şi câştige credibilitatea cetăţenilor. Mă întreb, ce fel de credibilitate mai pot avea astfel de oameni care folosesc încă aceste practici ce nu fac deloc bine clasei politice româneşti şi cu care mai vor să intre şi în Uniunea Europeană? Mă întreb cum mai pot veni astfel de "politicieni", cum ar fi Dan Voiculescu şi Adrian Năstase, în faţa electoratului, după ce au rămas datori în campania electorală? În ce măsură astfel de oameni pot gestiona o ţară, dacă n-au putut gestiona fondurile proprii, iar acum apelează la cheta colegilor de partid pentru a şi le achita? Acel partid în care există atâta corupţie, atâta fraudă, dar în care fiecare contribuie cu cât doreşte pentru a-şi achita datoriile.

Dacă ar fi câştigat alegerile, atât Adrian Năstase, cât şi Dan Voiculescu ar fi găsit o cale să-şi plătească datoriile, probabil, sau mai mult decât sigur, prin contraservicii. Acest gen de plată a datoriilor arată nimic altceva decât gradul de corupţie instituţionalizată de care a dat dovadă vechea guvernare.

Dacă luăm în calcul asemenea practici, preşedintele Traian Băsescu a avut perfectă dreptate când l-a catalogat pe Dan Voiculescu ca pe o soluţie imorală. Un politician moral îşi plăteşte datoriile la timp şi, atenţie, din buzunarul propriu, nu din cel al statului.

Cred, doamnelor şi domnilor deputaţi, că a venit vremea ca pădurile să fie debarasate de uscături, pentru a da şansa tinerilor să schimbe vechea imagine cu una nouă.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică intitulată "Despre uscăturile politicii româneşti".

O să încep această declaraţie politică punând o întrebare cât se poate de simplă: ce înseamnă politica pentru unii dintre cei care pretind a o practica? În aceste zile ni se oferă posibilitatea de a constata cât de mult au reuşit unii dintre aşa-zişii politicieni ai zilelor noastre să murdărească sau, mai bine zis, să compromită această noţiune. În aceste momente, avem dovada clară că unii dau acestui concept un cu totul şi cu totul alt înţeles decât cel pe care ar trebui să-l aibe.

Pentru unii dintre colegii noştri, a face politică înseamnă a reuşi prin orice mijloace şi folosind orice căi să treci de la statutul simplului cetăţean la cel al oamenilor avuţi. Aceştia folosesc politica doar pentru a strânge cât mai mulţi bani, într-un timp cât se poate de scurt, fiind exemplul clar al parvenitului lipsit de scrupule pentru binele propriu. Timp de foarte mulţi ani, politica a fost folosită doar în acest scop de mulţi dintre cei care s-au aflat la cârma ţării.

Astăzi, observăm cum "oameni politici", asemeni domnilor Adrian Năstase sau Dan Voiculescu, nu sunt capabili să-şi plătească datoriile pe care le-au făcut în campaniile electorale. Sunt, cred, prea blând, spunând că n-ar fi capabili, când mai potrivit ar fi, cred, să spun că nu doresc achitarea datoriilor făcute în anterioara campanie electorală. Mă întreb, însă, care ar fi fost situaţia acestor datorii, dacă, în urmă cu 2 ani, ar fi reuşit să câştige alegerile? Ceva mă face să cred că acestea n-ar mai fi existat la această oră. Ele ar fi dispărut foarte uşor, ca urmare a obţinerii unor servicii sau anumitor funcţii pe care cei favorizaţi ar fi fost mai mult decât bucuroşi să le acopere.

În loc să se ocupe de aceste probleme, singura preocupare a lor este să iasă la "bătaie" cu tot felul de acuzaţii adresate celui pe care-l consideră principalul vinovat de situaţia în care se află. România a ajuns acum la momentul în care trebuire să se debaraseze de astfel de oameni, ce se numesc "politicieni", şi de toţi cei asemeni lor, care au reuşit în anii de după Revoluţie să ducă practic la zero încrederea pe care oamenii simpli, cetăţenii, o au în clasa politică de azi.

Pentru noi, tinerii politicieni, este foarte greu să ieşim din conul de umbră în care am ajuns, din această mocirlă în care parveniţii au reuşit să îngroape întreaga clasă politică românească. România trebuie să scape de astfel de "uscături" şi să dea posibilitatea tinerilor să demonstreze că politica poate să însemne şi altceva decât bani.

Cel care până în anul 2004 era acel mai puternic partid din România are acum datorii neachitate. Partidul cu cei mai mulţi îmbogăţiţi peste noapte nu este capabil astăzi să-şi achite datoriile pe care le-a făcut în campanie. Acum au trecut la colecte, care ne demonstrează "unitatea" şi "generozitatea" din interiorul partidului. Aceşti parveniţi ai Partidului Social Democrat şi nu numai (mai pot să-l includ aici şi pe cel aşa-zis "Conservator"), dovedesc în aceste zile că nu deţin nici cel mai mic strop de moralitate. Pentru ei, acest cuvânt nu există.

Clasa politică românească are însă nevoie de oameni responsabili. Oameni ca Adrian Năstase sau Dan Voiculescu nu mai au ce căuta pe scena politică. Singurul lucru bun pe care l-ar putea face ar fi să-şi dea demisia din funcţiile pe care le deţin. Dar acest lucru e făcut doar de bărbaţi adevăraţi, de oameni care ştiu ce înseamnă onoarea. Iar ei nu o au.

Şi încă ceva. Într-o Uniune Europeană nu se prea poate intra cu atât de multe datorii şi teancuri de dosare. N-ar face decât să ne întoarcă înapoi.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"15 septembrie - oftatul înăbuşit al părinţilor"

La art.32 alin.1, Constituţia spune românilor că "Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu", iar din alin.4, părinţii de copii-elevi înţeleg că "Învăţământul de stat este gratuit".

Capitolul V al programului de guvernare, copertat în portocaliul la modă în decembrie 2004, este conceput să convingă că viitorul învăţământului românesc nu poate fi altfel decât portocaliu. Găseşti în el standardele educaţionale europene şi resurse alocate după necesităţi, pentru reabilitarea şcolilor şi construcţia altora, mai ales la ţară, unde dascălii vor primi, pe lângă sporuri salariale, decontări pentru transport, cazare şi stimulare pentru stabilizare. Bani din belşug sunt şi pentru generosul program "Finanţarea îl urmăreşte pe cel ce studiază".

Capitolul dedicat învăţământului, din programul de guvernare portocalie, nu face referiri la dublarea salariilor dascălilor, la fel de clare ca oferta electorală şmecheră din 2004, dar le asigură cadrelor didactice, "o creştere substanţială, peste creşterea medie a salariului din economie, luând în considerare necesităţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie să se bucure în societate".

Aruncându-mi ochii peste Politica în domeniul educaţiei din Programul de guvernare al Alianţei "Dreptate şi Adevăr", pentru că este de mare actualitate, am realizat că perfecţiunea nu este iluzorie. Ea s-a materializat la sfârşitul anului 2004 dar, din păcate, a trăit doar atât cât a durat campania electorală, extrem de bine regizată, cu lacrimi şi ameninţări, cu sunet şi culoare...portocalie.

Dacă dascălii ar fi aprofundat textul închinat lor, elevilor şi educaţiei naţionale în general, în Programul de guvernare al Alianţei D.A., ar fi dispărut raţiunea grevelor din învăţământ. Pentru dascăli şi elevi, pentru că părinţii de elevi, "componenta trinomului educatori-elevi-părinţi, axul fundamental al Mişcării pentru educaţie", cum foarte frumos se exprimă actualii domni guvernanţi, ei bine, părinţii şi elevii oricum nu fac grevă.

Ei au învăţat cândva că "Cine are carte, are parte" şi vor, pentru copiii lor, toate "părţile" pe care ei n-au putut să le aibă.

De aceea, părinţii de copii-elevi nu vor face grevă niciodată în această calitate pe care statul le-a recunoscut-o, oricât ar trebui să se sacrifice pentru a-şi vedea copiii domni cu carte.

Dacă din când în când ne putem permite nostalgia de a ne aminti de şcoală, este imposibil să nu ne amintim şi de clopoţel şi sunetul lui, simbolul fiecărui început de an şcolar. Dar, de fapt, clopoţelul nu mai este decât în amintirile noastre. De câtva timp, începutul şcolii nu mai este vestit de clasicul clopoţel, ci de robusta sonerie, mult mai competentă în privinţa decibelilor. Ea acoperă mai bine oftatul înăbuşit a părinţilor.

Doamna Cornelia Ardelean:

Fără a acuza pe nimeni, vin în faţa dumneavoastră cu o problemă legislativă delicată, cu care m-am confruntat atât eu, cât şi alţi colegi din Parlamentul României în acest mandat.

Este vorba de emiterea de către Guvernul României a unor ordonanţe de urgenţă ale căror texte şi articole seamănă izbitor, până la confundare, cu cuprinsul unor propuneri legislative iniţiate de senatori şi deputaţi.

Concret, vreau să vă prezint astăzi situaţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.21/2006 pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, devenită Legea nr.314/12 iulie 2006.

Aceasta s-a suprapus peste propunerea mea legislativă pentru modificarea art.295 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, prezentat de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor în data de 22 februarie 2006, textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului fiind identic.

Este adevărat că eu personal am discutat pe acest subiect cu oficiali ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, inclusiv cu domnul ministru Gheorghe Flutur, însă nu mi se pare corect ca astfel de situaţii de coincidenţă procedurală să nu fie reglementate în vreun fel.

Concret, vreau să propun ca ordonanţele de urgenţă care cuprind propuneri legislative ale parlamentarilor să fie dezbătute simultan, mai ales că, după cum bine ştiţi, au existat numeroase asemenea situaţii.

Astfel de cazuri aruncă în derizoriu munca unor parlamentari care s-au străduit să elaboreze propuneri în favoarea oamenilor. Consider că este inadmisibil ca unele propuneri legislative ale deputaţilor şi senatorilor să fie urmate de ordonanţe de urgenţă ale Guvernului care să preia esenţa acestora, iar în final, iniţiatorilor să nu le fie recunoscută în nici un fel contribuţia, precum cazul pe care vi l-am prezentat.

Domnul Adrian Semcu:

"Bădălan...pe banii cui?

Domnul Bădălan a trecut în rezervă!

Dramatic pentru România, dacă e să ţinem seama de ferparul pe care i l-a dedicat însuşi Preşedintele Băsescu: "Nu este o zi care să-mi dea sentimentul că avem a ne bucura de ceva, v-o spun în modul cel mai sincer.

Este o schimbare fortuită (sic!) la nivelul conducerii armatei şi aş vrea să vă spun cu toată sinceritatea că am apreciat mult conduita, neutralitatea şi comportamentul generalului Bădălan în perioada cât a fost şef al Statului Major General.

Un militar din vârful picioarelor şi până în creştetul capului, un om care nu a sărit nici o treaptă în evoluţia militară: comandant de pluton, comandant de companie, şef de stat major de regiment, comandant de regiment, comandant de brigadă, comandant de armată, comandant al forţelor terestre, şef al Statului Major General.

Puţini sunt aceia care au parcurs cu atâta onestitate cariera militară. Dar legea, Constituţia sunt exigente, şi mai exigente cu militarii decât cu orice alt cetăţean al României. O respectăm. De aceea, a fost măsura pe care am luat-o şi ne ducem misiunea înainte".

...Vai nouă, domnul Bădălan a trecut în rezervă!

...Da.

...Şi eroul neamului, de azi înainte, îşi va plăti avocaţii din pensie de la stat.

...ne-am liniştit!

Domnul Mihăiţă Calimente:

În perioada 25-29 septembrie anul curent, va avea loc la Bucureşti, al XI-lea Sommet al Francofoniei. Evenimentul va reprezenta o oportunitate pentru confirmarea importanţei politice a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF), manifestarea de la Bucureşti fiind nu doar primul Sommet organizat în Europa în altă ţară decât Franţa, ci şi primul după adoptarea noii Carte a Francofoniei.

Cu această ocazie vor fi primite noi state membre, iar organizaţia îşi va alege noul Secretar General.

Organizarea de către România a acestei reuniuni este o premieră şi reprezintă un eveniment deosebit pentru ţara noastră din mai multe puncte de vedere. În primul rând, discutăm aici despre aspectul diplomatic, extrem de important, România apărând astfel ca un vector de bază al diplomaţiei mondiale. Există apoi aspectul cultural, care exprimă încă o dată ataşamentul istoric al ţării noastre la familia francofonă.

Nu este de neglijat absolut deloc nici latura organizatorică. Ne aflăm în faţa celui mai important eveniment internaţional găzduit vreodată de România. Summit-ul de la Bucureşti va reuni peste 60 de şefi de state şi de guvern şi aproximativ 2000 de participanţi.

Faptul că ţara noastră se achită cu brio de sarcina organizării acestei manifestări este confirmat şi de purtătorul de cuvânt al OIF, Hugo Sada, care a declarat că Organizaţia este foarte mulţumită de activitatea de pregătire a Sommet-ului, afirmând că reuniunea se anunţă a fi o mare reuşită.

Acelaşi oficial a apreciat şi faptul că România a fost prima ţară care a semnat Convenţia UNESCO privind diversitatea culturală şi a estimat că Sommet-ul de la Bucureşti va da un nou impuls ratificării documentului şi de către alte state.

Salutăm pe această cale eforturile depuse de oficialii Ministerului de Externe al României, atât în ceea ce priveşte activitatea depusă în scopul organizării la Bucureşti a acestui Summit, dar şi modul exemplar în care este pregătit evenimentul, mai ales că acesta are loc cu numai câteva luni înainte de aderarea României la Uniunea Europeană.

Domnul Gheorghe Chiper:

"Dosariada, compromisă de birocraţie penibilă şi de interese oculte"

Acţiunile "justiţiarilor" anticomunişti, fie că au fost desfăşurate în direcţia deconspirării colaboratorilor securităţii, fie că au fost îndreptate spre proiectul Legii lustraţiei, au avut prea puţin de-a face cu activitatea parlamentară (în afară, desigur, de "creaţiile" iniţiatorilor unor astfel de acţiuni şi de demascările din propriile dosare ale unora dintre ei).

În schimb, persoane "apolitice" şi pretinşi oameni de cultură, precum şi instituţii ale statului înfiinţate pentru a face deconspirări şi lustraţie, de fapt pentru a purcede la epurări politice, au avut în ultimul timp o activitate febrilă în această direcţie, căutând note şi angajamente, căutând fapte şi informaţii, dând sentinţe pe care apoi le regretă (pentru unele cazuri) şi le reconsideră (pentru altele), majoritatea însă aparţinând unor persoane din sfera puterii sau în bună relaţie cu puterea de azi.

Formulez aşadar această declaraţie politică exclusiv în legătură cu ceea ce se petrece în aceste instituţii, cu ezitările persoanelor din fruntea lor, cu inconsecvenţa unor declaraţii şi comunicate, chiar cu unele omisiuni sau manevre inadmisibile la acest nivel şi pentru aceste cazuri.

Astfel, referitor la dosarul de colaborator al preşedintelui Băsescu mă nedumereşte faptul că nu i se găseşte de către persoanele în cauză nici o filă, nici un suport material (scris), nici un raport sau angajament.

Toată lumea însă i-a văzut numele într-un registru al colaboratorilor din judeţul Constanţa; alte probe indică numărul acestui dosar, locaţia lui anterioară şi destinaţia sa ulterioară.

Se afirmă că dosarele pot fi reconstituite, că există cartoteci şi microfilme, că sunt alte mijloace specifice de documentare. Nimeni însă nu face nimic, nu ştie nimic, nu află nimic. Este aceasta, fără îndoială, o dovadă de birocraţie penibilă, dublată de interese oculte şi scopuri meschine, care compromit această acţiune de care se face în mod nedrept atât de multă paradă.

Şi, dacă mai este nevoie de încă un argument pentru susţinerea acestor afirmaţii, să arătăm şi o altă mare şi inexplicabilă neconcordanţă a dosariadei: s-a procedat la desecretizarea dosarelor politicienilor, sportivilor şi clerului pentru că acestea au fost anterior clasificate de către Comisia mixtă C.N.S.A.S.-S.R.I., spune cea mai autorizată voce, preşedintele României.

Absolut stupefiantă este însă această afirmaţie, dacă ne gândim că foştii membrii CNSAS, care ar fi participat în această comisie, au făcut mare caz de nepredarea dosarelor oamenilor politici, de faptul că au primit doar 10% din dosare, că n-au posibilitatea de a verifica ceea ce-i interesa cel mai mult: politicienii, mai ales cei din actuala opoziţie. Cum se explică aceasta?

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

În urmă cu câteva zile, am participat la deschiderea anului şcolar la Ploieşti, la şcoala unde am absolvit ciclul gimnazial.

Am avut un dublu sentiment, şi anume unul de bucurie, deoarece revedeam şcoala şi dascălii săi, precum şi entuziasmul copiilor, şi unul de tristeţe, datorat lipsei de seriozitate cu care guvernanţii actuali tratează problematica educaţiei, dovadă fiind nemulţumirea manifestată de sindicatele din învăţământ.

Educaţia este un domeniu vital pentru România, mai ales odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Abordarea simplistă a problematicii învăţământului de către actualii guvernanţi nu face altceva decât să creeze o şi mai acută criză în sistemul de învăţământ.

Am avut ocazia să discut mai mult cu cadrele didactice odată cu începerea acestui nou an şcolar despre viziunea acestora în ceea ce priveşte şcoala.

Sunt persoane dornice de muncă şi care îşi respectă meseria. Le-am întrebat dacă vor mai protesta, aşa cum au anunţat sindicatele, şi mi-au răspuns că nu doresc să mai fie păcălite încă o dată cu promisiuni fără acoperire.

Un lucru a rezultat în mod clar atât din discuţii, cât şi din atmosfera creată de acest eveniment, anume acela că există o ruptură enormă între bază şi nivelul central, reprezentat de Guvern. În timp ce la bază, în şcoli, unele mai mari, altele mai mici, oamenii îşi continuă activitatea lor firească, în ciuda limitărilor de ordin financiar şi logistic, la nivel guvernamental nu există nici până astăzi o strategie de dezvoltare a sistemului de învăţământ.

Domnilor guvernanţi, nu uitaţi că proveniţi, fiecare, dintr-o anumită şcoală, şi ar fi bine să vă întoarceţi din când în când şi către profesorii care v-au ajutat să ajungeţi unde sunteţi astăzi.

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Declaraţie politică intitulată "Penalizări - autostradă".

Guvernul ne-a dat dovada, pentru a câta oară, de faptul că principiile după care lucrează sunt: incapacitate, iresponsabilitate şi dezinformarea, fără ruşine, a poporului român.

În urmă cu câteva luni, Guvernul, prin vocea ministrului transporturilor, a ieşit pe toate canalele media ca să ne prezinte marea lui realizare: renegocierea contractului încheiat cu compania Bechtel pentru construirea autostrăzii Borş-Braşov. Se băteau cu pumnul în piept, lăudându-se singuri de faptul că, prin această renegociere care a oprit pentru doi ani lucrările, au economisit bani publici. În acelaşi timp, urlau cât îi ţineau plămânii că acest contract nu a fost negociat cum trebuie de către Guvernul P.S.D.

Surpriză însă, acum câteva săptămâni aflăm cu toţii ce "renegociere" a reuşit ministrul transporturilor. Bugetul statului a trebuit să suporte o plată de 6 milioane de euro, la care se vor adăuga dobânzile aferente, reprezentând penalizări de întârziere pentru perioada discuţiilor.

Domnule ministru Berceanu,

Cum este posibil să afirmaţi că aţi făcut o economie de 126 milioane de dolari, dacă în acelaşi timp acceptaţi să plătiţi penalizări? Adevărul este că această vestită economie pe care aţi făcut-o reprezintă, de fapt, preţul ambiţiilor nejustificate ale guvernării dumneavoastră, a dorinţei nebune de a controla totul şi orice, a neputinţei cronice de a recunoaşte şi accepta meritele altor persoane care, nefăcând parte din clica dumneavoastră şi, până la urmă, din nici o clică, doresc binele acestei ţări, care au făcut şi fac totul pentru a ne fi, tuturor şi nu doar unora, mai bine.

În acelaşi timp în care, pe banii contribuabilului, sistaţi lucrările începute, pentru motive închipuite, vă deplasaţi, cu pompă, în teritoriu şi daţi oamenilor speranţe deşarte. De fapt, îi minţiţi.

Cum explicaţi o întârziere de aproape doi ani, cum explicaţi o economie de peste 100 de milioane de dolari, când în România progresul anual al lucrărilor la autostradă se măsoară în centimetri, iar pentru a putea finanţa reînceperea lucrului vă împrumutaţi cu alte 100 de milioane?

Oare preţul ambiţiilor dumneavoastră nu este prea mare faţă de ceea ce se putea realiza cu banii plătiţi pentru nişte penalităţi ruşinoase? Oare demnitatea noastră poate fi evaluată la şase milioane de dolari?

Câte case pentru tineri, câte lucrări la şcolile lăsate în paragină, câte aparate medicale nu s-ar fi putut cumpăra dacă aţi fi dat dovadă de mai multă luciditate, dacă aţi fi avut mai multă onoare?

În orice ţară normală, după o astfel de magnifică "renegociere", în fapt, semn de incompetenţă, am fi aşteptat de la respectivul ministru un gest de onoare pe care dumneavoastră, domnule Berceanu, nu l-aţi făcut şi nu îl veţi face.

Dar ce să mai aştepţi de la un ministru, în aceste zile în care ei stau la cheremul unor târguieli de cârciumă, în care, de la cârmaci în jos, tot echipajul aleargă haotic, pe o navă în derivă în care, dacă nu v-aţi dat seama până acum, se mai află 22 de milioane de victime ale incapacităţii, iresponsabilităţii şi minciunii, pe care, cu atâta pricepere, le promovaţi.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică intitulată "Mediocritatea, vis măreţ de dictatură".

România anului 2006 este o Românie atât de diferită încât stăm şi ne întrebăm încotro mergem şi dacă mai merită să luptăm, când vulgaritatea şi mediocritatea sunt ridicate la rangul de valori naţionale. Trăim cu senzaţia libertăţii promise în campania electorală dar ne vedem zilnic, rând pe rând, dărâmate idealurile, şi tot ce însemna odată România frumoasă este călcat în picioare de un conducător tot mai departe de nevoile societăţii care l-a ales.

Ce mai contează nivelul de trai al românilor, când vise măreţe de dictatură înfloresc în subordinea marinarului şef?

Denigrarea permanentă a Guvernului şi a Parlamentului, interimatul păstrat la trei dintre serviciile secrete din România, linşarea adversarilor politici ne duc cu gândul la vremuri demult apuse, care par să trezească nostalgii în sufletul domnului Băsescu, nostalgii atât de puternice încât e gata să-şi concentreze întreaga atenţie pentru a aduce, din nou, România sub un regim dictatorial, de această dată sub măreaţa sa conducere.

Acel "Să trăiţi bine!" se pare că nu era adresat actualei generaţii, ci generaţiilor viitoare, care vor înflori sub nesfârşita lui comandă, pentru că înţelepciunea supremă şi soluţia fiecărei probleme sunt în mâinile sale, restul românilor fiindu-i inferior şi total nepregătiţi în a oferi alternative.

După ce mii de români şi-au pierdut viaţa în '89 pentru a câştiga pentru noi toţi libertatea, vedem cum un preşedinte, ales în mod democratic, vrea să ne întoarcă din drumul spre Europa.

De când a venit la conducerea ţării, nu ne-a convins prin nimic că este demn de funcţia pe care o deţine. Scandalurile, ieşirile necontrolate, mediocritatea, hohotele de râs, vizitarea celor mai renumite cârciumi, precum şi poziţionarea în funcţii cheie a prietenelor din copilărie şi nu numai, este tot ce a putut oferi preşedintele unei ţări în prag de integrare europeană. A devenit, treptat, cel mai puternic factor de instabilitate politică din România.

Loviturile sub centură, practicate de preşedinte în dorinţa sa totalitară de acaparare a puterii, mă duc cu gândul la un alt conducător de stat care îşi subordonase şi controlase întreaga societate românească cu ajutorul nemijlocit al serviciilor secrete. Nimic nu mă va convinge de legitimitatea acţiunilor prezidenţiale, în contextul în care acesta a ales să îşi subordoneze întregul sistem de informaţii al României. Cei aflaţi în funcţii interimare vor face tot posibilul să îşi mulţumească conducătorul, oferindu-i toate informaţiile, iar experienţa trecutului ne-a demonstrat cât poate fi de nocivă puterea concentrată în mâna unui singur om.

Cred că am tânjit mult prea mult după libertate pentru a renunţa atât de uşor la ea. Dacă societatea civilă şi noi, clasa politică, nu vom ieşi din amorţeală şi inerţie, ne vom trezi că am pierdut tot ce am luptat să câştigăm în 16 ani de democraţie. Cu un preşedinte căruia nu-i pasă de proprii aliaţi politici, pe care-i umileşte zilnic, cu un preşedinte atât de răzbunător încât a fost gata să lovească într-un ministru care a îndrăznit să aibă o părere diferită decât a sa, România nu va avansa niciodată.

Este adevărat că a mimat foarte bine în campania electorală, dar, de atunci, ne-a arătat zilnic măsura interesului său real, manifestându-se dispreţuitor faţă de tot ce avea mai preţios România.

Să ştiţi, domnule preşedinte, că nu toţi elevii vor să ajungă şefi de stat, unii dintre ei chiar îşi doresc să devină intelectuali, aşa că exemplul dumneavoastră de elev mediocru nu ne foloseşte la nimic şi vă rog să nu-l fluturaţi ca fiind o reţetă a succesului. În acest fel, daţi o palmă tuturor celor care au investit în educaţie şi s-au străduit să cunoască mai mult decât componenţa şi conducerea echipelor de fotbal sau o engleză de baltă.

Nu ne vom mai întoarce în trecut doar pentru a satisface dorinţele dictatoriale ale unui fost comandant de vas, asta pentru că românii, incluzând aici şi clasa politică românească, au început să îşi dea seama de adevăratele intenţii ale celui ce, în hohote de râs, ne-a promis libertatea.

Doamna Minodora Cliveti:

"Ne interesează cu adevărat bătrânii sau sunt doar ţinte electorale?"

În Uniunea Europeană numărul persoanelor vârstnice este în continuă creştere: astfel, dacă în 2000 vârstnicii reprezentau 33,7% din populaţie, în 2020 vor fi 42,4% bătrâni, iar pentru 2050 prognoza este de 46,8% persoane cu vârste de peste 50 de ani.

Cauzele acestei stări de lucruri sunt: creşterea speranţei de viaţă şi reducerea natalităţii.

Dacă în 1975 existau 97 milioane de persoane peste 50 de ani, acestea au devenit în 2000 127 milioane, dintre care cei de peste 80 de ani, 20 milioane.

Pentru spaţiul european, problema schimbării echilibrului populaţiei este o mare provocare, populaţia matură crescând, o populaţie care are în acelaşi timp responsabilităţi familiale, venituri, în general, stabile şi decente, dar şi nevoi speciale privind îngrijirea sănătăţii şi prelungirea vieţii active.

Europa se îndreaptă cu un interes dublat de îngrijorare şi de necesitate de a se găsi soluţii rapide către "înţelepţii" săi: analizele făcute de specialişti demonstrează că omenirea europeană are nevoie de politici noi, adaptate la structura populaţiei care se desenează extrem de clar pentru viitorul apropiat: o populaţie adultă majoritar vârstnică, obligată sau încurajată să se pensioneze pentru a face loc tinerilor.

De unde probleme legate de discriminarea persoanelor în vârstă, de necesitatea reinterpretării prevederilor legale din diferitele state membre, legate de dreptul la un trai decent, dar şi dreptul la instrucţie, accesul la viaţa publică şi prelungirea vieţii active, ca să precizăm numai câteva.

Uniunea Europeană şi statele sale membre consideră îmbătrânirea drept unul dintre principalele fenomene de ordin social şi economic care trebuie recunoscut: prin tratatul de la Amsterdam din 1997, Uniunea Europeană s-a angajat să lupe împotriva discriminării bazate şi pe vârstă, în paralel cu lupa pentru egalitatea între femei şi bărbaţi. A fost elaborat un program de acţiune comunitară împotriva discriminării (2000-2006) şi două instrumente legislative: directiva-cadru pentru egalitatea de tratament în muncă şi directiva contra discriminării rasiale şi etnice, ambele având conotaţii explicite cu privire la vârstnici.

Acum, când ne îndreptăm spre finalul acestui program, se pot trage o serie de concluzii. Puţine au fost măsurile concrete pentru evitarea discriminării bazate pe vârstă. În Franţa, de pildă, a fost introdusă obligativitatea CV-ului anonim, ceea ce înseamnă că persoana care face o cerere de angajare nu trebuie să îşi precizeze numele şi vârsta. Măsura are efecte pozitive, cel puţin într-o primă fază a selectării candidaţilor, când se are în vedere numai pregătirea profesională şi/sau experienţa.

Încurajarea pre-pensionării pentru persoanele care au îndeplinit perioada de cotizare, de care mulţi seniori au uzat, nu a adus însă un număr mai mare de tineri pe locurile de muncă rămase libere. În schimb, în ţările scandinave, acolo unde pre-pensionarea este dublată de programe de pregătire profesională pentru aceşti ne-pensionari de jure, a făcut ca aceştia să continue să aibă o viaţă activă, în domenii mai puţin atractive pentru tineri.

Din punct de vedere psihologic, este important să nu se piardă din vedere faptul că persoanele în vârstă care îşi prelungesc viaţa activă sunt mai sănătoase, cheltuiesc mai mulţi bani, şi nu pe medicamente, costă mai puţin societatea şi joacă un rol esenţial în viaţa de comunitate, ceea ce este important în Europa.

În plus, a avea seniori sănătoşi şi respectaţi duce la ameliorarea vieţii de familie, acolo unde aceştia sunt membri cu drepturi depline, cei pe care se bazează cu adevărat toţi ceilalţi atunci când se pune problema luării de decizii, dar şi a îngrijirii copiilor, educării acestora, efectuării de munci menajere etc.

Şi nu în ultimul rând, antrenarea seniorilor în problemele politice ale comunităţii ori ale statului reprezintă un câştig pentru societate, care trebuie să fie deschisă şi receptivă la problemele acestora, pentru a beneficia de aportul lor de înţelepciune.

În România, candidată la acest spaţiu european, situaţia se prezintă astfel, conform statisticilor: în 2003, populaţia de peste 50 de ani reprezintă 49,9%, din care persoane active erau 48,4%, 55,1% bărbaţi şi 44,9% femei, în mediul urban 36,5%, ia în cel rural 61,4%.

Persoanele de peste 65 de ani reprezentau în 2003 - 17,9%, din care mai puţin de o cincime erau ocupate.

Durata medie de viaţă pentru bărbaţii români este de 67,7%, iar pentru femei de 75,1%.

Aşadar, tendinţa europeană se regăseşte şi la noi, diferenţa esenţială dintre seniorii români şi ceilalţi constând în modul în care aceştia sunt percepuţi de autorităţi şi semenii lor: acolo, un grup de persoane având un loc bine stabilit în societate, beneficiind de servicii organizate mai ales la nivelul comunităţii locale. Aici, un procent din populaţie care deja nu mai contează prea mult, care trăieşte în umilinţă şi preferă să flămânzească uneori pentru a-şi plăti întreţinerea şi pentru care a participa activ la viaţa socială înseamnă a se uita la televizor în fiecare zi.

Din dorinţa de a mai închide un capitol de negociere reglementăm cu lejeritate drepturile şi libertăţile persoanelor vârstnice, uitând că în felul acesta le discriminăm legal, aparent pozitiv. Persoanele vârstnice sunt cetăţeni care au drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie, ca toţi ceilalţi cetăţeni.

Nu acte normative vagi în care aceste drepturi sunt inserate ne trebuie în România, ci măsuri concrete prin care seniorii noştri să trăiască în siguranţă şi demnitate: pornind de la cuantumul pensiilor, de la ajutoarele pentru a trece peste vară şi peste iarnă, care sunt şi probleme europene (şi bătrânii francezi cad pe stradă din cauza căldurii...), la altele care sunt numai ale noastre: cele 15 secunde de culoare verde a semaforului, în care bătrâna cu baston nu apucă să traverseze, autobuzele aglomerate de tinerii grăbiţi, în care bătrânii nu apucă să se urce, scările rulante de la metrou, care nu funcţionează, trotuarele prea înalte, pavajele pline de gropi, în care picioarele femeilor suferinde de osteoporoză se frâng, inexistenţa cabinetelor de stomatologie deschise noaptea, mitocănia noastră naţională, super-activată la adresa bătrânilor... Sunt fapte cotidiene printre care navigăm cum putem, ei mult mai greu decât noi, cei care avem norocul de a fi încă sub vârsta de pensionare.

Ne interesează cu adevărat bătrânii sau sunt doar ţine electorale?

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"De ce noi, părinţii, trebuie să ne facem griji de începerea anului şcolar?"

Este o întrebare pe care mulţi părinţi o pun. La sfârşitul anului ne-am pus problema în privinţa bacalaureatului. Părinţii care am avut copii în clasele a douăsprezecea am asistat uimiţi la ceea ce s-a întâmplat. Ştim cu toţii problemele ivite în prag de examene! Acum, la fel, cei care avem copii de şcoală, ne-am întrebat şi copiii nea-u întrebat dacă începe sau nu anul şcolar. Reprezentanţii sindicatelor din învăţământ au decis să boicoteze începerea anului şcolar şi să organizeze vineri, 15 septembrie 2006, un miting de protest în Capitală.

În urma întâlnirii cu reprezentanţii Guvernului, profesorilor li s-a promis o mărire de salariu de doar 14%, în două tranşe. Sindicaliştii spun că oferta este prea mică faţă de ce li s-a promis şi îndeamnă copii să rămână acasă vineri, când trebuia să aibă loc festivitatea de deschidere a anului şcolar.

Reprezentanţii sindicatelor sunt decişi ca, în cazul în care nu se va acorda majorarea de 60% a salariilor, să organizeze acţiuni de protest.

Cadrele didactice sătmărene, după spusele preşedintelui Sindicatului Învăţământului Preuniversitar care declara joi că în Satu Mare, nu vor boicota începerea anului şcolar, neexcluzând varianta ca "un grup de profesori sătmăreni să participe la o eventuală acţiune de protest, cel mai probabil miting în Bucureşti", pentru că tot dânsul considera că "festivitatea este în primul rând a elevilor şi a părinţilor."

Întrebarea este: de ce părinţii şi elevii trebuie să sufere din această cauză?

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

După un 15 septembrie liniştit, în care deschiderea noului an şcolar s-a desfăşurat într-un mod normal, cu mici excepţii cauzate de liderii sindicatelor din învăţământ, iată că în această perioadă o nouă mişcare sindicală este pe punctul de a-şi face simţite efectele.

Înainte de a-mi expune punctul de vedere referitor la solicitările Cartel Alfa, ţin să le mulţumesc tuturor cadrelor didactice pentru faptul că nu şi-au revărsat supărarea pe care o au faţă de instituţiile centrale ale statului asupra elevilor şi pentru că au dovedit încrederea în eforturile Guvernului de a îmbunătăţi situaţia din sistemul de educaţie.

Cu privire la noile acţiuni de protest, în perioada 13 septembrie - 25 octombrie, liderii Cartel Alfa au hotărât organizarea unei suite de acţiuni de protest împotriva Parlamentului şi Guvernului, prin pichetarea ambelor intrări ale Palatului Parlamentului. Câteva din aceste acţiuni de protest coincid şi cu un moment important pentru diplomaţia şi imaginea României, desfăşurarea celui de-al 11-lea Summit al francofoniei.

Mai mult decât atât, într-un comunicat oficial transmis de aceştia se spune că sunt hotărâţi să continue manifestările, inclusiv pe perioada summit-ului, şi chiar că sunt dispuşi să îşi asume orice amendă (Rompres, 13 septembrie).

Cu toate că solicitările lor sunt justificate, deşi puţin grăbite, îmi exprim rezerva faţă de această abordare prin care se urmăreşte constrângerea Guvernului, într-un moment, repet, important pentru imaginea României.

Cerinţele acestora: salariu minim de 450 de RON, preţuri mai mici la energie şi gaz, pensii mai mari, sunt totuşi direcţii în care Cabinetul Tăriceanu a depus eforturi susţinute şi a căror rezultate sunt deja vizibile. Printr-o scurtă trecere în revistă a realizărilor Guvernului se poate observa că: în ceea ce priveşte salariul minim pe economie, din 2004 până în prezent a crescut de la 280 RON la 370 RON, ceea ce reprezintă o creştere de peste 35%; în ceea ce priveşte mărirea pensiilor, în cei doi ani de guvernare a Cabinetului Tăriceanu, peste majorările rezultate din recalculare a fost înregistrată o creştere reală a nivelului pensiilor cu 16% (peste jumătate din nivelul pe care Cabinetul Tăriceanu s-a angajat să-l mărească până la încheierea mandatului); în ceea ce priveşte scăderea preţurilor la energie şi gaze, începând cu iarna 2006-2007 Cabinetul Tăriceanu a ridicat plafonul de acordare a subvenţiilor pentru căldură la 500 RON, reuşind astfel să înlesnească trecerea peste perioada rece a celor cu venituri mici, iar pentru această iarnă preţurile la gaze vor rămâne neschimbate.

Referitor la un cod al muncii care să protejeze munca, reamintesc măsurile adoptate de Cabinetul Tăriceanu, măsuri în favoarea angajatului şi care asigură un cadrul de muncă civilizat, dintre care: modificarea Codului Muncii, prin care au fost aduse completări la stabilirea duratei timpului de muncă şi a muncii suplimentare, plata concediului de odihnă, eliminarea obligativităţii formării profesionale continue; campania naţională de verificare a modului cum agenţii de ocupare a forţei de muncă respectă prevederile Legii nr.15/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate; actele normative care impun noi cerinţe de securitate pentru angajaţi etc.

Toate aceste măsuri nu reprezintă decât o mică parte din ansamblul politicilor guvernamentale implementate de Cabinetul Tăriceanu, politici care au condus la doborârea multor recorduri de dezvoltare înregistrate de România în ultimii 16 ani. Ca exemplu, numai în 2006 nivelul investiţiilor atrase de ţara noastră a însumat valoarea investiţiilor străine atrase în ultimii 10 ani.

Toate acestea nu le expun şi nici nu le voi folosi pentru a susţine ideea că în România anului 2006 fiecare cetăţean îşi poate asigura un trai decent, totuşi ţin să subliniez faptul că au fost făcute progrese demne de luat în considerare, progrese care oferă perspectiva îmbunătăţirii continue a condiţiilor de trai ale românilor.

În baza acestor argumente şi a convingerii faţă de maturitatea de care poate da dovadă conducerea Cartel Alfa, adresez rugămintea de a nu forţa această evoluţie firească a lucrurilor prin manifestări de stradă, cu atât mai mult cu cât în acest interval România va fi gazda unui eveniment extrem de important.

Domnul Eugen Bejinariu:

Ziua de 15 septembrie are o semnificaţie majoră în viaţa copiilor, a tinerilor, a familiei şi a comunităţii. Aşteptarea şi prezenţa copiilor de şapte ani - admirabilii boboci -, a elevilor din clasele a IX-a, tot începători, a învăţătorilor şi profesorilor care pornesc în carieră au, în ziua de 15 septembrie, o dimensiune lăuntrică specifică.

După atâtea pregătiri cu părinţii, bunicii, prietenii şi vecinii, copiii, cu florile în mână, s-au întors acasă de la multe şcoli, cel puţin dezamăgiţi. Este greu de aproximat câţi boboci s-au întors acasă înlocuind bucuria cu tristeţea. Dacă 10.000 de cadre didactice au mărşăluit prin Bucureşti şi fiecare dintre acestea au fost aşteptate de câte 25 de elevi, înseamnă că circa 250.000 de elevi nu s-au întâlnit cu învăţătorii şi profesorii lor.

În impresia Ministerului Educaţiei şi Cercetării, la 15 septembrie a avut loc deschiderea noului an şcolari 2006/2007. În realitate, în multe şcoli, ori pe uşă scria mare şi caligrafic "Cursurile încep luni, 18 septembrie", ori entropia a înlocuit ordinea, din cauza absenţei unor cadre didactice aflate la miting, ori frumuseţea specifică zilei de 15 septembrie a lipsit în văzul tuturor.

După câte ştim, este pentru prima dată când, în multe şcoli, la 15 septembrie, zi consacrată în memoria tuturor ca zi a deschiderii noului an şcolar, nu au avut loc festivităţile atât de aşteptate, frumoase şi memorabile pentru copii, tineri şi părinţi.

Cadrele didactice sunt nemulţumite, pe bună dreptate, faţă de salariile mici din învăţământ. Dacă oamenii care şi-au făcut o pasiune din a sluji şcoala, că doar meseria de dascăl este una a pasiunii, au lipsit de la începerea noului an şcolar, înseamnă că pragul răbdării a fost depăşit. În vremea acesta, PD şi PNL se ceartă săptămânal pe teme diferite; UDMR luptă pentru votarea Legii Statutului minorităţilor, iar PC are probleme cu Preşedinţia ţării. Guvernarea PD-PNL continuă să promită. Şi promisiunile se duc mult peste timpul de guvernare al Alianţei D.A. Să fie, oare, o promisiune că la anticipate sau la alegerile la termen din 2008 alegătorii să fie îndemnaţi să greşească din nou?

Cetăţenii înţeleg, de la o zi la alta, cât de bună este această guvernare portocalie!

În loc de încheiere, apelez la două citate, a doi miniştri: Spiru Haret: "Cel dintâi act al oricărei acţiuni naţionale este tărâmul şcolar."; Mihail Hărdău: "Nimeni nu are dreptul să îşi bată joc de prima zi de şcoală." Câtă deosebire între zisele acestea!

Oare cine-şi bate joc nu numai de prima zi de şcoală şi cine de slujitorii şcolii?

Domnul Traian Dobre:

Declaraţie politicăintitulată "O nouă problemă socială la Iaşi".

Municipiul Iaşi se confruntă cu o delicată problemă socială, pe care celelalte oraşe mari ale României au rezolvat-o de mult: comerţul stradal.

În Iaşi funcţionează peste 1.000 de tonete, la care se vinde îmbrăcăminte, încălţăminte sau produse alimentare. Conform legislaţiei europene, activitatea de comerţ va putea fi desfăşurată, de la 1 ianuarie 2007, numai în spaţii care au toate utilităţile: energie electrică, ventilaţie, incinte frigorifice, spaţii de depozitare şi canalizare.

Există avantaje şi dezavantaje ale acestui tip de comerţ, dar nu despre aceste lucruri este vorba acum, ci despre respectarea legii şi despre respectul autorităţilor locale pentru comunitate.

Deşi Primăria Iaşi a promis de mai multe ori că va desfiinţa tonetele, concomitent cu găsirea unor soluţii pentru ajutorarea celor care trăiesc exclusiv din această mică afacere, până acum nu s-a făcut nimic. Ce este şi mai grav este faptul că autorităţile locale nici nu par a fi în stare să rezolve această problemă într-un viitor apropiat.

Cu trei luni înaintea aderării României la Uniunea Europeană, Iaşul rămâne corijent la capitolul civilizaţie europeană, din toate punctele de vedere.

Rog pe această cale Executivul, colegii de partid, dar şi primarii marilor oraşe, să dea o mână de ajutor primarului de Iaşi, pentru a rezolva această problemă înainte de venirea iernii. Un sfat bun este întotdeauna binevenit, mai ales pentru un nepriceput.

Înmulţiţi 1.000 de tonete cu numărul persoanelor care trăiesc de pe urma acestui comerţ stradal şi veţi vedea că este vorba de câteva mii de ieşeni care se confruntă cu o situaţie socială ce poate deveni explozivă în plină iarnă. Gândiţi-vă câţi dintre ei sunt copii şi acţionaţi în consecinţă.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Declaraţie politică intitulată "Politica declaraţiilor".

Au trecut 17 ani de experienţe politice, care mai de care mai originale, care mai de care mai sterile, căci viaţa acestui popor încă nu a ajuns să se schimbe cu adevărat la toate nivelurile.

Mai nou, a face politică înseamnă a da declaraţii despre orice. Cât mai iute, căci politica este o competiţie şi fiecare competitor ştie că a pierde tempoul este, adesea, mortal. Aşa că se ţin lanţ conferinţele de presă, se reped oamenii în microfoane cu disperarea unor sinucigaşi de profesie.

Toate acestea se petrec mai ales în Capitală, dar de sindromul ieşirii pe sticlă sau pe hârtie nu scapă nici provincia, toată ţara vuieşte de declaraţii belicoase sau mălăieţe, important este să fii acolo, să se audă şi opinia ta, să vadă ţara că te zbaţi, că spui, că exişti.

În timpul ăsta, copiii au început şcoala, părinţii au griji în plus, duminica nu mai este la fel de liberă, căci au apărut lecţiile, vine iarna, vine frigul, unii sunt bolnavi, alţii mor, mulţi plâng, mulţi ridică din umeri şi cad într-o tristeţe asemănătoare ploilor reci de toamnă.

Oamenii aceia care aud declaraţii când dau drumul la televizor, care citesc declaraţii când deschid ziarele, sunt într-o lume paralelă. Dar, între lumea lor şi aceea a politicii actuale, începe să fie o distanţă din ce în ce mai mare, oamenii se simt însinguraţi, părăsiţi, caută cu disperare în jur un punct de sprijin.

Şi ce văd ei? Văd că Steaua câştigă, văd şi aud că Becali face case, biserici, dă parale, face ceva, adică FACE şi nu doar SPUNE. Şi atunci Becali devine punctul de sprijin pentru aceşti oameni sătui şi năuciţi de declaraţii. Devine şi saltă în sondaje, merge în viitorul Parlament pentru că drumul său nu este barat de nimic şi de nimeni, politicienii au treabă, se înjură între ei, se fac de râsul lumii, iar fotbaliatorul devine pe zi ce trece omul cel mai mediatizat şi mai curtat de oamenii cu necazuri. Sunt mulţi aceştia, căci în 17 ani nu aţi ştiut să alungaţi necazurile, iar acum, când chiar aţi avea ceva de spus despre ce a făcut acest guvern, preferaţi, distinse doamne şi distinşi domni, să vă daţi cu părerea despre vin, petreceri, femei, glume tâmpite, manevre oculte, cauciucuri, retrageri, hâhâieli şi alte alea.

Dacă n-aş vedea cu disperare că prin lanul acesta măreţ de declaraţii trece vodă Becali, ca prin lobodă, mai că v-aş întreba, aşa, ca la armată, dacă în timpul mandatului dumneavoastră s-a petrecut ceva.

Doamna Anca Constantinescu:

Declaraţie politică: "Ipocrit, nepriceput şi iresponsabil - cine, unde şi când?".

Domnul preşedinte Dan Voiculescu a anunţat, săptămâna trecută, printr-o conferinţă de presă, decizia biroului politic al partidului politic pe care îl conduce, de a demara procedurile de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, pe motiv că acesta îşi depăşeşte mandatul constituţional, prin implicarea sa directă în lupta politică.

Am asistat zile în şir la peroraţiile lui Felix "care i-a scăpat pe români de iadul capitalist". Felix se crede incoruptibil, neşantajabil şi foarte hotărât în ceea ce face, dar să nu uităm că în sondajele din această vară partidul pe care îl conduce avea doar 1% din preferinţele electoratului, precum şi faptul că acesta a reuşit performanţa de a ajunge de două ori la guvernare, o dată cu P.S.D. (2000-2004), şi o dată cu Alianţa DA (din decembrie 2004).

Disperat, Dan Voiculescu, care susţine că şi-a ales singur numele de cod, uită că în ultimele luni negociază ori cu stânga, ori cu dreapta, pentru a mai accede în forul legislativ al României.

Voiculescu se erijează acum ca fiind "o piesă-tampon", care asigură stabilitatea Guvernului Tăriceanu, ceea ce nu are legătură cu realitatea, deoarece acesta oscilează între Putere şi Opoziţie, în funcţie de interesele pe care le are. Este evident că, de dragul puterii, Dan Voiculescu s-a eschivat de orice obligaţii faţă de partenerii preelectorali, precum şi faţă de cei din Coaliţie.

Putem vorbi, în acest context, şi de un traseu doctrinar, în cazul conducătorului Partidului Conservator: acesta a pornit declarându-se umanist, ulterior social-democrat, şi gândul i se îndreaptă către aderarea sa la Partidul Popular European.

Dan Voiculescu este cel care a lansat cel mai dur atac la adresa Preşedintelui României, el este cel care l-a acuzat pe acesta că este "ipocrit, nepriceput şi iresponsabil", dar mă întreb eu, care este ipocritul, nepriceputul şi iresponsabilul în această poveste? Atunci când îţi este teamă de ceva, când se clatină totul în jurul tău, ieşi la scenă deschisă şi ataci, te consideri luptătorul care va apăra demnitatea românilor.

Fals, domnule Dan Voiculescu, poporul român a avut de-a lungul istoriei demnitate şi va avea în continuare, cu sau fără ajutorul dumneavoastră.

Încrederea cetăţenilor se câştigă, şi nu dorim să vizionăm o nouă telenovelă transmisă de Antena 1, care ar urma să se numească "Sfârşitul carierei politice a domnului Voiculescu".

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

În contextul cerinţelor Uniunii Europene privind integrarea României începând cu 01.01.2007, Guvernul României a solicitat ministerelor restructurarea acestora în concordanţă cu obiectivele modernizării activităţilor, eliminarea birocraţiei, crearea unui sistem de lucru competitiv, precum şi realizarea acestor deziderate prin descentralizarea activităţilor instituţiilor din structura Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Astfel, în conformitate cu H.G. nr.676/1998, modificată prin H.G. nr.676/1999 şi reorganizată prin O.G. nr.22/2005, aprobată prin Legea nr.77/2005, a fost înfiinţată Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă, cu scopul de promovare în rândul populaţiei rurale a programului de dezvoltare rurală, precum şi pentru asistarea şi consultanţa tehnică pentru accesarea rapidă a fondurilor structurale a sistemului de susţinere a producătorilor agricoli şi a altor programe de finanţare.

Aşadar, încă de la apariţia Programului "Fermierul" din decembrie 2005, Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Bacău s-a implicat şi în popularizarea acestuia, zilnic, inclusiv sâmbăta şi duminica, şi în sărbătorile legale.

Prin urmare, acest program a avut un impact deosebit prin numărul mare de persoane care au solicitat şi accesat Programul SAPARD, prin Programul "Fermierul", succes ce a fost anunţat încă din luna iulie a.c., de conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, consultanţii fiind apreciaţi în mod special.

Proiectele SAPARD au fost depuse la BRD - Bacău, în vederea obţinerii scrisorilor de confort, piesă necesară în momentul depunerii la BRIPS şi obţinerea declaraţiei de eligibilitate.

Începând cu una iulie 2006, s-a sistat depunerea proiectelor la băncile agreate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, întrucât fondurile pentru Programul "Fermierul" au fost acoperite de proiectele depuse deja până la acea dată.

După această etapă, solicitanţii care au obţinut scrisori de confort au continuat să facă paşii ce se impuneau de către Programul "SAPARD", adică: studii de fezabilitate, procedurile de achiziţii publice, încheierea de contracte cu furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări precum acţiuni pentru constituirea de garanţii materiale şi imobiliare pentru sumele ce trebuiau a fi garantate, acţiuni care au dus la efectuarea unor cheltuieli importante pentru fiecare solicitant în parte, fiind vorba de zeci şi sute de milioane, în funcţie de mărimea şi specificul proiectului.

Pentru a da doar un exemplu, în data de 11.09.2006, domnul Dima Ioan din satul Năneşti, comuna Parincea, judeţul Bacău - unul dintre solicitanţii pe care O.J.C.A. - Bacău l-a consiliat şi i-a întocmit proiectul SAPARD - s-a prezentat la BRD - Bacău, în vederea încheierii contractului de creditare (banca de la care obţinuse scrisoarea de confort din data de 24.05.2006, pentru un proiect pe măsura 3.1- dotare cu utilaje agricole în valoare de 82.000), dată la care a fost anunţat că nu mai beneficiază de Programul "Fermierul", întrucând fondurile s-au terminat din data de 23 mai 2006, iar în judeţul Bacău doar 5 solicitanţi au beneficiat de acest program.

Până la momentul încheierii contractului cu banca, nimeni nu a fost anunţat că nu mai beneficiază de Programul "Fermierul". Mai mult decât atât, din luna mai până în luna iulie, Programului "Fermierul" i s-a făcut publicitate de persoane din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale la toate emisiunile TV cu profil agricol, în revistele agricole de profil, de direcţiile agricole, inclusiv Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă şi Oficiile de Consultanţă Agricolă din ţară.

Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă - Bacău, fiind instituţie publică din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, este tras la răspundere şi chemat în judecată de către solicitanţii consiliaţi pentru Programul "Fermierul", întrucât alături de instituţiile menţionate mai sus, a făcut publicitate şi a întocmit proiecte prin acest program, deşi fondurile s-au epuizat începând cu luna mai 2006.

Din acest motiv, trebuiesc făcute demersurile necesare în vederea suplimentării fondurilor pentru Programul "Fermierul" pentru solicitanţii care au obţinut scrisori de confort, înaintea datei când s-a anunţat oficial terminarea fondurilor, respectiv, luna iulie 2006.

Doamna Gabriela Nedelcu:

"Şpaga, agenda politică a actualei guvernări"

Ca tânăr politician şi deputat al României, sunt revoltată şi în acelaşi timp dezamăgită de cazurile de corupţie care au bulversat scena politică românească în ultima perioadă. În doar câteva luni, am asistat la mai multe cazuri în care înalţi funcţionari publici, aleşi locali şi funcţionari promovaţi pe funcţii de partidele din actuala guvernare şi-au dat arama pe faţă şi au arătat public scopul pentru care au ajuns la putere: îmbogăţirea peste noapte prin mijloace josnice, recurgând la luare de mită şi trafic de influenţă. A fost cazul de la Primăria din Râmnicu Vâlcea, cazul prefectului Radu Prisăcaru şi, mai nou, cazul funcţionarului de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În toate cazurile, demnitarii şi funcţionarii în cauză au fost prinşi în flagrant cu mită. Generalizând, putem trage concluzia că fenomenul şpăgii este o politică a actualei guvernări, iar îmbogăţirea prin orice mijloace ţine loc de agendă politică. Iar faptul că două-trei persoane dispensabile sunt prinse şi arătate public ca stindard al luptei anticorupţie, nu schimbă cu nimic datele problemei. Oamenii obişnuiţi vorbesc despre faptul că trebuie să dea şpaga atunci când apelează la vreo instituţie pentru rezolvarea unei probleme. De la clasica şpagă la medic şi până la şpaga dată înalţilor funcţionari publici pentru rezolvarea problemelor de fond funciar, fenomenul mitei pare să fi devenit o cangrenă a actualului sistem politic aflat la guvernare.

Ca deputat de Iaşi, am rămas profund dezamăgită de faptul că fostul prefect Radu Prisăcaru, un exponent al generaţiei tinere de politicieni, a pătat imaginea judeţului şi a aruncat o umbră de îndoială asupra tinerilor, fiind surprins în flagrant în timp ce primea şpagă pentru semnarea unui titlu de proprietate. Ceea ce este însă şi mai surprinzător, este faptul că, deşi aflat după gratii de ceva timp, Radu Prisăcaru n-a avut măcar decenţa şi onoarea să-şi dea demisia din funcţie şi să elibereze postul de înalt funcţionar public. Probabil aşteaptă ca fenomenul şpăgii să funcţioneze şi în cazul sau şi să fie scos de sub urmărire penală.

Domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, cabinetul condus de dumneavoastră este, de asemenea, responsabil moral pentru toate aceste cazuri care aruncă o undă de îndoială asupra sistemului politic şi administrativ din România. În cei aproape doi ani de guvernare portocalie a României, au primat scandalurile politice din Alianţă, au primat interesele camarilei aflate la guvernare şi nu interesul alegătorilor care v-au votat pentru a le reprezenta interesele. Dacă în dicţionarul de guvernare al alianţei portocalii ar exista cuvântul onoare, probabil că am asista acum la demisia întregului Executiv.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

"Zilele europene ale patrimoniului, văzute de la Botoşani"

În fiecare an, în luna septembrie, milioane de europeni sunt invitaţi să viziteze monumente istorice din întreaga Europă cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului (ZEP), organizate prin iniţiativa comună a Consiliului Europei şi Uniunii Europene.

Din 1991, ZEP joacă un rol mobilizator important în procesul de conştientizare a unei identităţi europene, atât la nivel cultural, cât şi social, politic sau economic. Descoperirea unui patrimoniu comun, bogat prin diversitatea sa, contribuie la crearea unui spaţiu european de întâlnire, cunoaştere şi înţelegere reciprocă şi acceptare a diferenţelor.

Din 1999, ZEP au un slogan permanent: "Europa, un patrimoniu comun". Premisele viitorului privind patrimoniul, la nivel european, se bazează pe elaborarea uni program-cadru, ce are la bază decizii şi directive ale Parlamentului european şi ale Consiliului Europei, cu un scop generos: de a apropia cetăţenii europeni de tezaurul lor cultural şi de a parveni la cea mai bună cunoaştere reciprocă şi la cea mai mare înţelegere faţă de diversitatea culturilor şi exprimarea lor; de a salvgarda patrimoniul, fără îndoială aflat în pericol; de a fi deschişi pentru viitor reapropiindu-ne, reinterpretând şi repoziţionând astfel mărturiile culturale din trecut în implicările lor politice, sociale şi economice.

Ţările candidate la Uniunea Europeană sunt recunoscute ca potenţiale participante la programele elaborate, cel mai elocvent fiind în acest sens "Programul cultural 2007" care este conceput pentru perioada 2007-2013.

Acţiunile comunitare trebuie însă complementate cu acţiuni naţionale, regionale sau locale. Nu pot să nu menţionez aici şi să apreciez faptul că şi în judeţul Botoşani, mai precis la Mitoc, Zilele Europene ale Patrimoniului au fost marcate printr-o expoziţie "Descoperiri arheologice pe Prutul Mijlociu", lansarea lucrării "Civilizaţii şi culturi preistorice şi protoistorice în zona Prutului Mijlociu" şi a "Monografiei folclorice a zonei Mitoc".

Deşi suntem recunoscuţi în plan european şi nu numai, pentru vestigiile noastre istorice şi culturale, nu ne-am făcut remarcaţi şi printr-o activitate guvernamentală sau administrativă corespunzătoare.

Menţinerea şi dezvoltarea identităţii noastre, atât de necesară, în contextul apropiat al integrării, nu poate să se rezume doar la existenţa unor prevederi legislative şi acestea deficitare şi a unor acţiuni punctuale sau simbolice. Apărarea şi dezvoltarea patrimoniului naţional nu este numai o datorie, ci devine o problemă prioritară de interes naţional în actuala etapă, dar mai ales pentru viitor.

Dacă standardele noastre economice şi tehnice nu sunt de natură să ne dea acea identitate şi specificitate demnă de recunoaştere şi apreciere europeană, cu siguranţă valorile culturale, istorice şi spirituale ale României se numără printre cele mai cunoscute şi apreciate.

Tocmai de aceea, aş dori ca intervenţia mea de astăzi să reprezinte un semnal şi un apel în acelaşi timp, asupra necesităţii tratării patrimoniului nostru naţional, ca o componentă a programelor politice ale guvernanţilor, oricare ar fi ei.

Este nevoie de mai mult interes pentru alocaţii bugetare, pentru pregătirea specialiştilor în domeniu, dar, mai ales pentru promovarea programelor educaţionale privind păstrarea, conservarea şi difuzarea patrimoniului, ca o premisă necesară evoluţiei ţării noastre în noul context european şi internaţional.

Pauză între 10,00 - 10,28.

După pauză, şedinţa este condusă de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile pentru a putea începe.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 248; sunt absenţi 83, din care 34 participă la alte lucrări parlamentare.

Continuăm cu dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi pentru şedinţa din ziua de marţi, 19 septembrie 2006.

Vă reamintesc faptul că vom avea o sesiune de vot final la ora 12.

Suntem, vă reamintesc, la punctul 11 de pe ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea art.104 alin.(3) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic. Legea are caracter organic. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru învăţământ. Suntem primă Cameră sesizată. Dezbaterile generale s-au încheiat în şedinţa de ieri. Suntem la dezbateri pe articole. Avem un număr de amendamente admise, nu există amendamente respinse.

Dacă, pe raportul cu amendamente admise, există obiecţii, observaţii, comentarii la punctul 1, titlul legii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2? Adoptat.

Puntul 3? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole, rămâne pentru votul final.

Punctul 12, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001. Legea are caracter organic. Raport de respingere din partea Comisiei pentru administraţie publică. Suntem primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia, raportul, vă rog frumos.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Mulţumesc.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată, iar comisia nu susţine acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule deputat Igaş.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale. Nu sunt amendamente admise sau respinse. Nu dezbatem pe articole.

Rămâne la vot final.

Punctul 13, Propunerea legislativă privind reînfiinţarea satului Damian prin reorganizarea comunei Sadova, judeţul Dolj. Legea are caracter organic. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie. Suntem primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ion Călin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare reînfiinţarea satului Damian din comuna Sadova, judeţul Dolj, şi vreau să vă informez că acest sat a fost desfiinţat abuziv în 1968, prin Legea nr.2 privind organizarea administrativ-teritorială din acea perioadă.

De spun că a fost desfiinţat abuziv, pentru că această localitate a funcţionat timp de 71 de ani cu statutul de comună, până în 1950. A funcţionat cu statutul de sat component al comunei Damian până în 1968 şi, deodată, în 1968 nu mai are nici statut de comună, nici măcar de stat.

Eu zic că a fost o eroare atunci prin care a fost desfiinţat abuziv, iar acum este posibil, prin acest proiect de lege, să facem o reparaţie morală pentru cetăţenii din acest sat.

Vă informez că sunt peste 1800 de locuitori, nu doar 200, cât prevede Legea nr.351 privind amenajarea teritoriului, sunt îndeplinite toate criteriile şi condiţiile prevăzute de Legea nr.351/2001 privind planul de amenajare teritorială, Secţiunea a IV-a, Reţeaua de localităţi.

Sunt convins că votul Camerei va fi pentru a face dreptate în acest caz şi vom reînfiinţa satul Damian.

Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc foarte mult.

Guvernul? Vă rog.

Domnul Mircea Alexandru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul nu susţine această iniţiativă legislativă, în principal pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile legale, condiţiile procedurale pentru ca să se adopte prin lege această iniţiativă legislativă.

Principala obiecţiune este aceea că nu a fost consultată populaţia prin referendum, în legătură cu această propunere legislativă, aşa cum prevede Legea nr.351.

Fac precizarea că prevederea este imperativă în lege, degeaba văd că există obiecţiune de la iniţiator. Şi mai fac o precizare, în expunerea de motive se spune următorul lucru: "Consiliul local al comunei Sadova, ţinând cont de cererile insistente ale cetăţenilor din satul desfiinţat abuziv prin Hotărârea nr.36 din 2005, a decis reînfiinţarea satului Damian. Or, cererile, aşa cum rezultă din documentele care au fost prezentate inclusiv de iniţiator, cererile sunt... e o singură cerere, un referat făcut de doi consilieri locali şi atât, care cer să se atribuie denumirea de sat Damian. Iar în Hotărârea Consiliului local, alin.2: "Demersurile pentru aprobarea şi organizarea referendumului se vor face după validarea prezentei hotărâri". Nici în ziua de astăzi nu s-a făcut referendum.

Prin urmare, această iniţiativă legislativă are doi iniţiatori, respectiv consilierii Mina Alexandru şi Florescu Dumitru.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnul deputat Igaş din partea comisiei.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia noastră a fost sesizată cu adresa PL nr.557 din 4 septembrie 2006, în vederea dezbaterii şi avizării în fond, cu propunerea legislativă privind reînfiinţarea satului Damian privind reorganizarea comunei Sadova, judeţul Dolj. Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. În şedinţa din 12 septembrie 2006 comisia a examinat propunerea legislativă sus-menţionată, avizul Consiliului Legislativ cu nr. 919/29.06.2006, precum şi punctul de vedere al Guvernului şi a hotărât cu o majoritate de voturi susţinerea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Călin, doreaţi să interveniţi?

Domnul Ion Călin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Punctul de vedere susţinut de domnul secretar de stat Mircea Alexandru este valabil în condiţiile în care, aşa reglementează Legea nr.351, sunt afectate limitele teritoriale, fie ale comunei, fie ale satelor respective. Dar, acest sat Damian iese din componenţa satului Sadova, fără a afecta câtuşi de puţin limitele teritoriale. Satul Damian este la o depărtare de 3,5 km de satul Sadova.

Deci, în condiţiile în care nu se intervine câtuşi de puţin cu mutaţii de grăniţuire, cu modificarea limitelor teritoriale nu e nevoie de referendum. De ce să-l invocăm, în condiţiile când satul este de sine stătător, a funcţionat 71 de ani ca şi comună, cu statut de comună, 17 sat şi deodată venim şi punem condiţii că ar fi trebuit să consultăm cetăţenii. N-au de suferit nici cetăţenii din satul Sadova, nici cei din Damian. Deci sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă rog, domnule Constantin Tudor.

Domnul Constantin Tudor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Întrucât la comisie domnul ministru Alexandru Mircea nu a făcut această precizare şi noi nu am constatat la mapa pe care am analizat-o că există sau nu referendum, vă rog să propuneţi plenului retrimiterea la comisie şi acolo şi în funcţie de argumentele domnului coleg Călin, ne mai uităm o dată în lege şi revenim în plen cu propunerea.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere prevederile Legii nr.351, faptul că nu se reorganizează ca suprafaţă şi ca populaţie şi nu capătă un nou statut juridic, nici drepturi în plus, nici nu se reorganizează administraţia publică locală, doar se atribuie denumirea de sat, o modificare la Legea nr. 2 privind reorganizarea administrativ-teritorială a României, nu consider că trebuie să mai trimitem la comisie, raportul comisiei este bun şi vă rog să supuneţi votului Camerei proiectul de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Sigur c-o să supun votului propunerea de retrimitere la comisie, de vreme ce a fost formulată, dacă nu mai există alte intervenţii...

Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

Cred că aici este o neînţelegere. Şi din cauza unei neînţelegeri riscăm să aducem atingere unei anumite reparaţii care, aşa cum a reieşit din expunerile colegilor noştri, indiferent de formaţiunea politică, nu, ea trebuie îndreptată.

De aceea, mi-aş permite, domnule preşedinte, să-l invităm pe domnul secretar de stat să precizeze dacă, într-adevăr, pentru acest caz este sau nu este necesar referendum.

Dacă nu este necesar referendum, aşa cum s-a precizat aici, vizavi de grăniţuire, vizavi de modificări care pot interveni, deci dacă nu este necesar acest referendum, lucrurile sunt clare şi toată lumea cred că este de acord. Este o reparaţie morală, un nume care s-a atribuit unei colectivităţi, nu, care este în cadrul comunei. Şi, în felul acesta, ne putem canaliza votul spre soluţia care e cea mai bună. Să-l retrimitem la comisie sau, efectiv, să-şi urmeze cursul. Deci rugămintea noastră, a Grupului parlamentar al PSD este să aprecieze foarte clar şi, evident, responsabil, domnul secretar de stat dacă în acest caz, în această speţă este necesar referendum.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

mulţumesc, domnule deputat.

Voi constata că acest gen de discuţie este specific tocmai dezbaterilor în comisii.

Domnul deputat Ungureanu.

Domnul Petre Ungureanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

E adevărat că, uite, uneori viaţa bate filmul. Eu, împreună cu colegul meu, domnul Viorel Oancea, ne-am luptat aproape un an să trecem o modificare a legii, în sensul că nu este nevoie să mai faci referendum în comuna care trebuie să-şi dea acordul şi trebuie să faci referendumul doar în localitatea abuziv desfiinţată. Sigur că şi la comisie a fost respinsă propunerea noastră, Guvernul nu a fost de acord, iată că acum suntem într-o situaţie are, într-un fel explică de ce era nevoie de acea modificare a legii. Este doar un moment în care trebuie să reflectăm dacă şi cred că soluţia ar fi să retrimitem la comisie şi dacă vom putea reînvia propunerea noastră privind această prevedere.

Deci modificarea legii în sensul de a face referendum doar în comuna care a fost abuziv desfiinţată, pentru că ceilalţi, sigur că nu vor dori să facă, să-şi piardă privilegiile în favoarea celorlalţi. Trebuie doar să reflectăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Avem o propunere procedurală de trimitere la comisie a acestui proiect şi voi supune această propunere votului dumneavoastră. Vă rog să votaţi.

Cine este pentru retrimiterea la comisie a acestui proiect?

Da, propunerea de retrimitere la comisie a fost adoptată cu 104 voturi pentru, 40 împotrivă şi 3 abţineri.

Termen, domnule Igaş? 3 săptămâni.

Păi, nu, atunci trebuie să vă dau 2 săptămâni ca să putem discuta în prima săptămână din octombrie. Două săptămâni. Ceea ce va presupune rugămintea de a o discuta în această săptămână, însă, la comisie şi a face raportul în această săptămână, pentru că săptămâna viitoare nu mai aveţi lucrări.

Vă mulţumesc.

La pct.14, Proiectul de Lege pentru înfiinţarea satului Comasca prin reorganizarea comunei Oinacu, judeţul Giurgiu. Legea are caracter organic, raport pentru adoptare din partea comisiei de administraţie, suntem primă Cameră sesizată.

Rog iniţiatorul.

Domnul Mircea Alexandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Supunem atenţiei dumneavoastră un proiect de lege care are un obiect asemănător cu proiectul discutat anterior, cu propunerea discutată anterior. Este vorba de înfiinţarea unui sat din cadrul comunei Oinacu, judeţul Giurgiu, este vorba de satul Comasca. Acest sat a fost desfiinţat, ca şi cel anterior prin unificarea lui cu satul Braniştea prin Legea nr.2 din 1968. Se consideră că a fost o unificare abuzivă la momentul respectiv. Cetăţenii satului Braniştea de la care urmează să se desprindă satul Comasca au fost consultaţi prin referendum la data de 19.03.2006, prin referendum local, în condiţiile prevăzute de Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului şi în baza Legii nr.351, referendumul a fost valabil şi favorabil, după cum rezultă din documentele care sunt anexate documentaţiei.

Totodată, a fost ataşată şi există fişa satului Comasca propus pentru înfiinţare în care sunt înscrise elementele şi nivelul de dotare corespunzător punctului 3.0 al Anexei IV din Legea nr.351 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului.

Având în vedere că există, pe de o parte, cererea locuitorilor făcută prin referendum, plus documentele care atestă legitimitatea acestei cereri, vă rog să aprobaţi proiectul de lege iniţiat de guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia?

Domnul Traian Constantin Igaş:

Da. Vă mulţumesc.

În şedinţa din 12 septembrie 2006 comisia a examinat proiectul de lege şi avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi a hotărât cu unanimitate de voturi susţinerea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Nu există amendamente respinse sau admise. Rămâne la vot final.

Pct.15. Propunerea legislativă pentru modificarea art.55 din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală. Legea are caracter organic, raport de respingere din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Suntem primă Cameră sesizată.

Iniţiatorul? vă rog, domnule deputat Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt unul dintre iniţiatori, pentru că aşa cum se observă suntem 8 parlamentari în această situaţie.

Domnule preşedinte,

Propunerea legislativă cu care venim în faţa dumneavoastră este a se găsi o formă normală, o formă legală de alegere a delegatului sătesc, care, prin art.55 din Legea nr.215, este pur şi simplu trecută, aşa, trimisă în viteză la o parte, cum că se alege de către o adunare sătească stabilită de către primar.

Stimaţi colegi,

Delegatul sătesc are un rol în consiliul local, similar cu cel al consilierului local. Vă rog frumos să vă gândiţi că în urma alegerilor pentru un consiliu local într-o anumită zonă, s-ar putea chiar 180 de grade, deci o jumătate a unei comune să fie descoperită, pentru că din zona respectivă nu a ieşit nimeni ca consilier local, pentru că, din diverse motive, fie a fost pe locul II, III la un partid din care a reuşit numai unul, fie că partidul pe lista căruia a candidat nu a realizat pragul de 5%. Deci, pot să fie motive diverse.

În acelaşi timp, şi probabil că vom avea şi de lucrat în acest sens, consilierii locali de multe ori îşi neglijează sarcinile pe care le au în propria lor localitate, în propriul şanţ din faţa curţii lor, neorganizând lucrări de decolmatare ale acestora sau altele ca atare şi considerând că sarcina lor este numai de a participa în comisia consiliului local din care fac parte.

Deci, cred că nu avem voie să trimitem această alegere a delegatului sătesc în condiţiile în care se anunţă o adunare în legătură cu vitele la păscut, în condiţiile în care se stabileşte, nu ştiu, introducerea gazului metan în comună, ocazie cu care, în funcţie de cei care sunt acolo prezenţi, se stabileşte o persoană.

Sunt probleme deosebite de importante pentru comunitatea locală, motiv pentru care, prin această propunere legislativă, am încercat ca să legiferăm şi să-i dăm exact un conţinut pe care legea îl solicită. Şi de aceea este lege.

Din păcate, însă, propunerea Guvernului în acest caz vine şi spune că deocamdată nu este cazul ca să fie legiferată, pentru că se gândeşte Guvernul, aşa cum ne-a făcut propuneri şi cu alte ocazii, că o va legifera într-o viitoare Lege nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali sau altele care vor mai urma, nu se ştie când Păi, nu vă supăraţi, dacă este aşa, atunci noi ce rol mai avem?

Pe de altă parte, au fost câteva propuneri şi găsesc că au fost propuneri de bun simţ din partea Consiliului Legislativ pentru îmbunătăţirea acestuia, cu care, discutând cu colegii cu care am iniţiat această propunere legislativă, suntem în totalitate de acord. Deci o şi îmbunătăţim.

Ca atare, având în vedere şi propunerea de respingere, pe care comisia o face în acest caz, am o rugăminte către dumneavoastră: haideţi să o întoarcem, avem timp până în 14 octombrie când este termenul de a se epuiza zilele respective. Vă rog să fiţi de acord ca să o întoarcem la comisie, comisia să o analizeze încă o dată şi, în funcţie de rezultatul acesteia, o vom discuta în luna, la începutul lunii octombrie în funcţie de votul sau hotărârea pe care o va lua comisia la momentul respectiv.

Repet încă o dată, nu este propunerea numai a Partidului România Mare, ci este o propunere în care este implicat şi Partidul Democrat şi Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator, deci mult mai multe partide, din acest punct de vedere.

Eu vă mulţumesc pentru înţelegere.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisia?

Domnul Traian Constantin Igaş:

mulţumesc, domnule preşedinte.

N-o să fac decât să prezint raportul comisiei. la întocmirea raportului, s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei juridice, punctul de vedere al Guvernului. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată, iar comisia, în plenul ei, a propus respingerea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Aşa cum spunea unul dintre iniţiatori, sunt mai mulţi cei care s-au angrenat în gândirea acestui proiect de lege foarte bun, după părerea mea, şi mă surprinde un lucru destul de neplăcut. Comisia juridică a dat un aviz negativ şi pe ce motiv? Acest proiect de lege este perfect constituţional. Mai mult de atât, în esenţa sa, proiectul de lege vizează depolitizarea reprezentanţilor obştii. Pentru că, de regulă, primarul decide asupra acestui reprezentant adunându-şi, în general, doar susţinătorii din acea localitate, iar prin această acţiune nu caută să apere interesele întregii comunităţi. Or, prin acest proiect de lege mi se pare firesc să dăm şansa acelei comunităţi să decidă asupra reprezentantului ei în consiliul local. Deşi votul reprezentantului sătesc este un vot facultativ, pentru că nu va cântări în decizia consiliului local, este extrem de important, deoarece el exprimă interesul acelei localităţi.

Eu personal am discutat cu câţiva dintre colegii care fac parte din comisia de administraţie publică locală şi am căzut de acord să modificăm într-o oarecare măsură acest proiect de lege, să-l îmbunătăţim, pentru că există şi alte soluţii prin care să depolitizăm această numire, această alegere a reprezentantului sătesc, fapt pentru care, în numele Grupului parlamentar al Partidului Conservator, vreau să vă fac precizarea că susţinem retrimiterea la comisie pentru elaborarea unui raport suplimentar.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii... mai există alte intervenţii la chestiunea retrimiterii la comisie care este procedurală, domnule Stanciu, da? Aveţi cuvântul pe chestiunea retrimiterii la comisie.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnul ministru,

Stimate coleg Nicolăescu,

Prin anii 1996-1997 a apărut această idee care astăzi se supune dezbaterii. A reprezentantului unei comunităţi care nu se regăseşte în consiliu. Au fost ample dezbateri, a fost acceptată greu la vremea respectivă, dar până la urmă s-a dovedit un lucru util, pentru că democraţia înseamnă reprezentativitate, înseamnă dialog. Iar noi nu reuşim să facem totdeauna listele de aşa manieră încât să fie din fiecare localitate a comunei respective sau în zona respectivă câte un membru în consiliu.

Cred că nu dăunează nimănui faptul că printr-un anumit cetăţean dintr-o anumită localitate se poate asculta părerea lui, în condiţiile unui vot consultativ. De fapt, democraţia înseamnă reprezentativitate, dar şi legitimitate. Noi credem că nu greşim dacă ne mai aplecăm asupra acestei iniţiative legislative şi vom găsi calea prin care dialogul să fie factorul constitutiv al unui consiliu şi fiecare să spună punctul de vedere, chiar dacă hotărârea nu-i convine.

De aceea, domnilor colegi, cred că singura soluţie şi domnule preşedinte este să mai încercăm o dată să mai discutăm între noi şi să dăm posibilitatea fiecărei localităţi din cadrul unei comunităţii să-şi trimită sub o formă sau alta un om care să-şi spună păsul. Este un pas înainte pe care îl facem faţă de discuţiile din 1997-1997.

Şi grupul nostru parlamentar susţine această retrimitere la comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Supun aprobării dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestei propuneri legislative.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea de retrimitere la comisie a trecut.

Comisia? Termen? Două săptămâni.

La pct.16 pe ordinea de zi, avem propunerea legislativă pentru modificarea Legii învăţământului nr.84/1995, republicată. Legea are caracter organic. Raport de respingere din partea comisiei. Suntem primă Cameră sesizată. Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisia? Doamna preşedinte, vă rog.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Propunerea legislativă creează cadrul legislativ pentru acordarea gratuităţii pentru elevi şi studenţi în ceea ce priveşte transportul public. În viziunea iniţiatorilor, aceasta reprezintă o minimă facilitate pentru elevi şi studenţi, în condiţiile în care în ultimii ani se asistă la o diminuare a veniturilor de familie.

Face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. În urma dezbaterii, propunerea legislativă a fost respinsă cu 13 voturi pentru şi o abţinere, din următoarele motive. Ca urmare a procesului de descentralizare a învăţământului, finanţarea cheltuielilor legate de transportul elevilor intră în sarcina autorităţilor locale de care aparţin unităţile de învăţământ şi nu a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Facilităţile de care beneficiază elevii în prezent sunt suficiente pentru a diminua costurile pe familie generate de şcolarizarea acestora. Nu se specifică sursa de finanţare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt. Este propunere de respingere. Rămâne la vot final.

Pct.17. Propunerea legislativă de modificarea şi completarea Legii nr.84/1995, Legea învăţământului. Legea are caracter organic. Propunerea de respingere aparţine raportului comisiei. Suntem primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Doamna preşedinte Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Propunerea legislativă, în viziunea iniţiatorilor, creează cadrul legislativ pentru instituirea unei echităţi între elevii şi studenţii care urmează învăţământul de stat şi cel particular acreditat.

În consecinţă, se propune subvenţionarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate, aşa încât acestea să fie sprijinite cu o sumă reprezentând 33% din cheltuielile efectuate pentru un elev/student din învăţământul de stat.

Face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterilor, propunerea legislativă a fost respinsă cu 9 voturi pentru, 3 împotrivă şi 2 abţineri, din următoarele motive. Nu se specifică sursa de finanţare, în conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale Legii nr.500/2002, nu este posibilă aplicarea acesteia din anul de învăţământ 2006-2007.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ultimul timp s-au făcut paşi foarte importanţi în ceea ce priveşte dezvoltarea învăţământului particular. Şi în România acesta se cere să fie sprijinit. Adevărul este că învăţământul particular, în condiţiile în care s-a dezvoltat până acum, degrevează învăţământul de stat de o serie întreagă de cheltuieli. Prin Constituţie, se ştie că în România învăţământul este gratuit. Deci, în măsura în care apar şcolile particulare, şcolile private, înseamnă că, de fapt, noi am tot degrevat până în clipa de faţă statul de cheltuieli pentru învăţământ.

Partea proastă a lucrurilor este că învăţământul privat tot dezvoltându-se, şi anume după un investitor realizează o şcoală şi porneşte cu clasa I-a sau porneşte cu grădiniţa, în anul următor are clasa I-a, are a II-a, are a III-a, tot timpul i se dezvoltă corpul profesoral, are nevoie de o bază materială mult mai largă, are nevoie de cheltuieli pentru utilităţi mult mai mari şi, atunci, este normal ca la un moment dat, acest investitor particular nu mai poate să susţină propria sa şcoală pe care a înfiinţat-o în urmă cu câţiva ani.

Este un proces firesc şi atunci aş dori să completez ideea de adineauri. Într-adevăr, domnule preşedinte, şi v-am urmărit şi ca mimică, când s-a spus că nu se susţine propunerea din punct de vedere financiar. E adevărat, dar propunerea până acum a degrevat în continuare bugetul statului şi faptul că se solicită 33% din cheltuieli, deci o treime din cheltuieli ca astfel statul să vină şi să le susţină, mi se pare mai mult decât generos. Deci, iată că particularul, fondatorul unei şcoli nu solicită nici sută la sută, nu solicită nici 75%, nici 50% ci numai o treime din susţinerea acestor cheltuieli. De fapt, o să ne mai întâlnim cu asemenea propuneri şi într-un viitor cât se poate de apropiat, pentru că va trebui probabil să dezbatem şi ceva proiecte legislative legate de învăţământul superior.

Deci, în baza acestora, consider că este cazul să nu fim de acord cu hotărârea comisiei privind respingerea acestei iniţiative legislative, ci din contră, vă invit să votăm pentru această iniţiativă legislativă, făcând abstracţie, aşa cum este normal să se facă din partea unor parlamentari, deci, a unor oameni echidistanţi şi trimişi cu bună credinţă de către electorat aici, în Parlamentul României, făcând abstracţie de cine este iniţiatorul în acest caz.

Vă mulţumesc şi sper că am fost bine înţeles.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Andea şi apoi domnul deputat Pantelimon Manta.

Domnul Petru Andea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În viziunea iniţiatorilor, fără îndoială că acest proiect legislativ are un caracter generos, de a sprijini o formă de învăţământ care este în dezvoltare la noi în ţară, şi anume învăţământul particular.

Argumentele pro au fost prezentate de colegul Moisoiu. Sigur că, în dezbaterea comisiei, au cântărit atât argumentele pro cât şi argumentele contra.

Ce anume aş dori să subliniez? modul în care este finanţat, am să iau exemplul învăţământului superior, pentru că este forma cea mai răspândită de învăţământ particular. Deci, noi nu finanţăm instituţiile de învăţământ, noi finanţăm per student. Se ştie că în sistemul nostru de învăţământ, statul finanţează circa 61.000 de locuri anual în sistemul de învăţământ, care sunt repartizate tuturor unităţilor de învăţământ de stat.

Atât în universităţile de stat, cât şi în cele particulare, aproape încă 100.000 de locuri sunt pe cheltuiala celor care doresc să se şcolarizeze. Ca atare, ceea ce s-a propus prin proiectul de lege, este ca suma repartizată pentru cei 61.000 care poate fi suportată de către stat, să se redistribuie. Noi până acum ne-am făcut un titlu aproape de mândrie, de glorie, din a spune că învăţământul particular nu grevează bugetul de stat. Iată că suntem în faza în care am vrea sau am încerca să propunem o grevare şi a bugetului învăţământului de stat de către învăţământul particular.

Acestea au fost raţiunile pentru care cântărind situaţia actuală, în care învăţământul superior, de exemplu, a devenit de masă şi în care practic întreaga promoţie de absolvenţi de bacalaureat poate să fie şcolarizată, am rămas pe ideea că învăţământul de stat este cel care beneficiază de alocaţiile per student din partea statului, iar învăţământul particular, precum şi o bună parte din învăţământul de stat poate să şcolarizeze şi cu taxă, aşadar, cheltuielile revenind celor care urmează şi se înscriu la forma de învăţământ cu taxă.

Este motivul pentru care în comisie ponderea sau balanţa a înclinat spre a respinge acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Pantelimon Manta.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am votat împotriva acestei iniţiative legislative şi-mi menţin acest punct de vedere, pentru că el presupune cred cheltuieli uriaşe care nu pot fi suportate în prezent de bugetul alocat învăţământului.

În acelaşi timp, însă, înţeleg anumite raţiuni, cel puţin în parte, care au determinat această iniţiativă legislativă. Şi spun acest lucru pentru că, într-adevăr, am asistat în ultimii zece ani, aş zice, la o expansiune, la o dezvoltare fără precedent a învăţământului particular.

E adevărat că sunt şi universităţi, trebuie s-o spunem deschis, care au mai mult mentalitate comercială decât cea de asigurare a unui învăţământ de calitate, dar în acelaşi timp sunt şi universităţi particulare care s-au dezvoltat, au făcut investiţii uriaşe şi care pregătesc studenţi pe măsură.

Şi, din acest punct de vedere, şi cu aceasta închei, cred că având în vedere şi raţiunile expuse de antivorbitorii mei, cred că reprezentanţii ministerului, este şi aici domnul ministru Miron, trebuie să gândească în perspectivă, cel puţin în perspectiva, hai să zicem, medie, sau chiar îndepărtată dacă nu imediată, măsurile legislative, evident şi cu caracter financiar care să sprijine şi învăţământul particular, pentru că toată lumea civilizată o va face.

Aceasta de fapt este şi raţiunea intervenţiei mele.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

Precizez de la început că nu vorbesc acum şi nu exprim poziţia Grupului P.S.D., ci exprim opinia unui membru al comisiei.

Votul comisiei este corect. Este corect pentru că o idee, zicem noi, bună, a căpătat o formă inadecvată. Ceea ce însă trebuie să avem în vedere şi să ne obişnuim cu gândul că studenţii şi elevii sunt fiii cetăţenilor români care plătesc impozite. Deci, nu poţi să-l discriminezi pe copilul X al cărui părinte plăteşte impozit, în raport cu copilul Y al cărui părinte plăteşte şi acela impozit, numai pentru faptul că unul se duce la o unitate cu capital privat şi nu se duce la o unitate cu capital de stat.

Dacă noi gândim aşa, în mod normal ar trebui să mergem cu toată viteza înapoi, nu spre Uniunea Europeană, ci în sens invers. Este clar o discriminare. Şi este legată de interese partizane, ale celor care sunt unităţi de stat şi celelalte care sunt instituţii de drept privat de utilitate publică, atenţie! Deci, e o deosebire.

De aceea, cred că în perspectivă, şi ministerul, prin reprezentantul său, aici, domnul secretar de stat Dumitru Miron, sper să ia act de această discriminare şi să se gândească la un proiect de lege sau la completarea legii învăţământului superior, în care la cele 66 şi ceva de mii de locuri bugetate să aibă acces prin competiţie toate instituţiile şi unităţile de învăţământ acreditate. Este normal şi corect.

Şi cei care au capabilitate, care au competenţă, acced către acele fonduri. De-abia atunci se naşte adevărata competiţie şi între cele de stat şi între cele particulare. Evident că, probabil, se simte un fior prin rândul unor cadre didactice de aici, pentru că dispare pe undeva acel loc călduţ în care banul vine şi noi ne căznim să-l cheltuim. Va trebui să-l şi atragem.

Pentru că ceea ce avem noi acum în România nu mai este învăţământ pur de stat. Pentru că taxe plătesc şi cei de la stat şi cei de la particular. Care este deosebirea?

Deci, domnule preşedinte, dumneavoastră probabil că aveţi timp să găsiţi în perspectivă această formă implementată şi ministerul la fel, astfel încât acest carcalete plin de discriminări şi de ciudăţenii să dispară. Nu aruncăm copilul odată cu apa, menţinem ideea, trebuie să găsim însă forma adecvată. Şi să nu mai finanţăm locuri, să finanţăm copii, studenţi, iar acea finanţare să urmeze copilul şi studentul, indiferent la ce instituţie se duce. Cu capital de stat sau capital privat. Aşa mi se pare mie că este corect şi modern. Dorim un anumit status quo, putem să-l menţinem. Dar cred că este dăunător.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Suntem cu mult mai puţin edificaţi decât la începutul dezbaterii. Acum chiar că nu ştim care este poziţia Grupului P.S.D.

Dacă mai există alte intervenţii la dezbateri generale. Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale. Fiind o propunere de respingere, va intra la vot final.

Punctul 18: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.189/2002 privind operaţiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de cumpărare, ordine publică, siguranţă naţională.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport comun de adoptare. Comisia pentru apărare şi Comisia pentru industrii. Procedură de urgenţă.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul, domnul preşedinte Tarara.

Domnul Cristian Tarara:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cristian Tarara, preşedintele Agenţiei de compensări pentru achiziţii de tehnică specială.

Ordonanţa nr.36 vine în completarea cadrului în care se derulează operaţiunile compensatorii făcând câteva precizări foarte importante. În primul rând, introduce în categoria operaţiuni compensatorii investiţiile ca o formă de dezvoltare a acestui tip de operaţiuni. În al doilea rând, extinde durata de negociere a acordului de compensare, prevederile din Ordonanţa nr.189 de 60 de zile fiind insuficientă pentru o negociere corespunzătoare. În al treilea rând, datorită faptului că activitatea compensatorie în România a început un pic mai greu decât trebuia, prelungeşte perioada de finanţare a agenţiei până la sfârşitul acestui an.

Acestea sunt principalele modificări ale Ordonanţei nr.36.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia. Domnul preşedinte Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia, în conformitate cu prevederile art.95, 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, a fost sesizată pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de lege menţionat, al cărui obiect de reglementare îl reprezintă completarea formelor de operaţiuni compensatorii pentru o mai bună desfăşurare a fazei finale, desemnarea contractelor de compensare, precum şi modificarea şi completarea alin.1 al art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.30/2005.

În conformitate cu prevederile art.61 şi 63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisiile au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate şi, în urma dezbaterilor, membrii comisiilor propun adoptarea cu modificări a proiectului de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale. Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole. Nu există amendamente respinse. Există o serie de amendamente admise. Lucrăm pe raport.

La pct.1, titlul legii. Obiecţii, observaţii, comentarii. Nu sunt.

Pct.2. Adoptat.

Pct.3. Obiecţii, observaţii, comentarii. Adoptat.

Pct.4. Adoptat.

Pct.5. Adoptat.

Pct.6. Adoptat.

Pct.7. Adoptat.

Pct.8. Adoptat.

Pct.9. Adoptat.

Pct.10. Adoptat.

Pct.11. domnul deputat Ujeniuc.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Stimaţi colegi,

Cred că redactarea acestui amendament nu este cea mai fericită. Este greoaie şi cu puţine posibilităţi de a fi înţeles.

Vă propun, fără să se schimbe cu nimic sensul acestui amendament, următoarea redactare: "Contractantul înştiinţează agenţia despre cazul de forţă majoră în termen de 15 zile şi va putea face dovada producerii evenimentului şi a efectelor sale în termen de 30 de zile, ambele termene curgând de la apariţia cazului de forţă majoră."

În felul acesta, evităm repetarea unor cuvinte şi chiar a unor exprimări, sintagme care fac greu de înţeles întregul amendament.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că iniţiatorul e de acord. Comisia? E o formulare mai bine curgătoare.

Dacă nu există obiecţii şi comentarii, atunci considerăm însuşit acest amendament de tehnică legislativă.

Alte observaţii, obiecţii, comentarii la pct.11? Nu sunt.

Pct.12. Adoptat.

Pct.13. Adoptat.

Pct.14. Adoptat.

Am încheiat dezbaterea pe articole. Rămâne la vot final.

La pct.19, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37/2006 privind autorizarea Agenţiei de compensare pentru achiziţii de tehnică specială, de a încheia acordul de compensare cu firma "Eurocopter Deutschland GmbH" potrivit obligaţiei de compensare asumată de această firmă în cadrul contractului de achiziţii încheiat cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Societatea Comercială "Comicex" SA.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport comun de adoptare. Comisia pentru apărare şi Comisia pentru industrii. Procedură de urgenţă.

Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul. Domnul preşedinte Tarara.

Domnul Cristian Tarara:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin această ordonanţă de urgenţă se trece în jurisdicţia agenţiei acordul de operaţiuni compensatorii aferent unor achiziţii de elicoptere din 2001.

În acel moment, Ordonanţa nr.189 care reglementa operaţiuni compensatorii, nu fusese emisă şi atunci când s-a încheiat contractul s-a luat şi angajamentul pentru executarea operaţiunilor compensatorii.

A fost necesară această formă de trecere, pentru ca să se conformeze cadrul legal al operaţiunilor compensatorii la acest moment.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul preşedinte Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Da. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi Comisia pentru industrii şi servicii au fost sesizate spre dezbatere cu proiectul de lege menţionat, al cărui obiect de reglementare îl reprezintă adoptarea unor măsuri legislative în sensul autorizării Agenţiei de compensare pentru achiziţii de tehnică specială să încheie acordul de compensare cu Firma "Eurocopter Deutschland GmbH", potrivit obligaţiei de compensare asumate de această firmă în cadrul contractului de evaluare, obligaţii compensatorii prin acordarea unui nou termen de referinţă pentru realizarea acestuia.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat. Camera Deputaţilor e Cameră decizională. În urma dezbaterilor, membrii Comisiei pentru apărare, ordine publică precum şi membrii Comisiei pentru industrii şi servicii propun admiterea fără modificări a proiectului de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dezbateri generale. Domnul deputat Săniuţă. E procedură de urgenţă. Domnul deputat Săniuţă, din partea Grupului parlamentar P.S.D.

Domnul Marian Florian Săniuţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi fi foarte succint, doresc numai să fac câteva clarificări.

Toate contractele de tehnică specială în Ministerul de Interne se încheie prin această societate comercială "Comicex" SA unde-şi desfăşoară activitatea specialişti în domeniu. Există, fără putinţa de a greşi, experienţă foarte bogată în acest domeniu.

Spun aceste lucruri pentru a clarifica tot felul de alegaţii care au apărut mai mult sau mai puţin recent prin presa românească. Deci, toate aceste achiziţii se fac printr-o societate comercială care are expertiza necesară. Această societate comercială, iată, şi atunci când cadrul legal nu era complet privind compensările pentru achiziţia tehnică specială, a prins în contractele cu partenerii externi această obligaţie. La acest moment, sigur, este vorba de un contract din 2001, Agenţia de compensare va trebui să poarte o negociere destul de complicată cu partenerul extern pentru a rezolva aceste probleme în România vizavi de investiţii sau altfel de achiziţii.

În orice caz, intervenţia mea doreşte să spună că la nivelul Ministerului de Interne această societate şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de legalitate prinzând în toate aceste contracte cu partenerii externi această obligaţie de compensare.

Pe de altă parte, niciodată această societate nu a lucrat în subordinea directă a ministrului sau a vreunui secretar de stat, pentru că până la urmă, aici activează specialiştii în domeniul de comerţ exterior, în domeniul special şi atunci, evident, foarte multe din alegaţiile apărute în presă cu diferite ocazii nu şi-au avut rostul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Alte intervenţii la dezbateri generale. Nu sunt alte intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse.

Rămâne la vot final.

La pct.20, Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.11/2005 pentru abrogarea alin.2 al art.38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Procedură de urgenţă. Cameră decizională. Diverse rapoarte au fost retrimise la comisie. Prin decizia Curţii Constituţionale nr.258 din 2006, s-a constatat neconstituţionalitatea ordonanţei.

În aceste condiţii, avem din partea comisiei un raport înlocuitor de adoptare a proiectului de lege privind respingerea ordonanţei.

Pe procedură, domnul Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Cred că observaţi şi dumneavoastră prezenţa din sală şi cât interes acordă mulţi colegi de-ai noştri acestor lucrări, acestor legi. Vreau să vă spun că, chiar la această oră, un vicepreşedinte al Camerei şi-a luat din nou rolul de avocat şi face atacuri împotriva unor colegi din Parlament. Şi eu aş vrea să facem un pic apelul nominal, ca să vedem cine respectă şi cine nu lucrările Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Dacă nu greşesc, stimate coleg, apelul nominal se face doar la votul final, conform regulamentului. Şi la ora 12, vă stau la dispoziţie dacă veţi solicita apelul nominal pentru a-l face. Dar articolul prevede cam aşa.

Domnule secretar de stat Bejan, doriţi să mai prezentaţi poziţia Guvernului? Nu.

Comisia. L-am văzut pe domnul Pambuccian prin sală. Este. Nu este domnul Pambuccian în sală. A! Mă iertaţi, domnule Pambuccian, aţi slăbit atât de mult!?

Vă rog să prezentaţi raportul comisiei la faimoasa Ordonanţă de urgenţă 11/2005.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Acuma, sincer să fiu, sunt surprins că nu m-aţi recunoscut, că totuşi sunt destul de mare.

Stimaţi colegi, este o ordonanţă care a avut o istorie mai lungă de retrimis în comisie. Comisia a găsit în final o soluţie care a fost oarecum recomandată şi de o serie de evenimente care au avut loc între timp. Şi vă propun să mergem pe soluţia comisiei noastre, şi anume să abrogăm această ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale. Nu sunt. A! Domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru a vota în cunoştinţă de cauză, am o întrebare pentru iniţiator. Ordonanţa a produs efecte? Pentru că produce efecte din momentul adoptării ei. Care sunt aceste efecte şi ce se poate face, pentru că nu este respectată Constituţia, după cum bine a spus preşedintele Camerei Deputaţilor.

Aştept răspuns la această întrebare pentru a putea vota corespunzător.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii. Răspunsurile vor fi la final, bineînţeles.

Domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este o decizie a Curţii Constituţionale care a declarat această ordonanţă neconstituţinală. Deci dacă avem o decizie clară a Curţii Constituţionale, ce să mai întrebăm ministerul? Ministerul s-a grăbit şi a demonstrat încă o dată că ordonanţele sunt ordonanţe făcute pe bandă rulantă şi ordonanţe politice, nefundamentate şi neconstituţionale.

Avem decizia Curţii Constituţionale care spune foarte clar că este o decizie neconstituţională, nu avem ce să mai discutăm pe această temă. Ce, să demonstrăm încă o dată că avem un Guvern neprofesionist şi un Guvern care nu respectă Constituţia?

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Cu toate acestea, domnule deputat, suntem obligaţi să ducem procedura parlamentară până la sfârşit.

Dacă nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale.

Domnul preşedinte Pambuccian, din partea comisiei.

Domnul Varujan Pambuccian:

Da, stimaţi colegi, exact despre asta este vorba. Avem decizia Curţii Constituţionale şi asta vă propune comisia, să abrogăm ordonanţa, s-o respingem, pentru că evident orice procedură de genul acesta pornită o dată trebuie dusă până la capăt. Şi dusă până la capăt, în situaţia aceasta, înseamnă, fiind în concordanţă şi cu decizia Curţii Constituţionale, să respingem ordonanţa. E simplu. Nu cred că avem foarte multe lucruri de comentat aici.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule preşedinte, vă contrazic. Nu e atât de simplu, nici n-o aprobăm, nici n-o respingem, adoptăm respingerea.

Dacă nu există alte intervenţii.

Domnule secretar de stat, înţeleg că vi se cere un răspuns. Înţeleg că-şi însuşeşte răspunsul comisiei. Spuneţi de la microfon atunci că vă însuşiţi răspunsul comisiei, întrucât vi s-a cerut de la tribună un răspuns.

Domnul Florin Bejan (secretar de stat, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor):

Aşa cum bine aţi precizat, ne însuşim poziţia comisiei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Rog iniţiatorul să-mi răspundă la întrebarea: această ordonanţă a produs efecte? Care sunt efectele şi care sunt consecinţele pentru că este neconstituţională. Nu vreau un răspuns pe după cireş. Vreau prin faţa cireşului.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul secretar de stat.

Domnul Florin Bejan:

Stimate domnule deputat,

Cred că ar fi bine să ne faceţi o întrebare în scris şi să vă răspundem foarte documentat, pentru că eu nu sunt destul de bine pregătit în domeniul juridic să vă spun despre ce efecte are acest caracter de neconstituţionalitate. Nu este meseria mea. Deci, ca atare, sigur că o să vă facem un răspuns documentat în urma întrebării dumneavoastră. Nu pot să vi-l dau eu acum, cu tot respectul. Ar însemna să vă dau unul neserios.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Nu există amendamente admise sau respinse. Rămâne la vot final.

Procedură. Domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Faţă de situaţia creată, am vrea şi noi să ştim mai multe de la colegii din Partidul Social Democrat despre declaraţiile unui membru atât de important al partidului dânşilor.

Din această cauză, Grupul P.R.M. solicită pauză de consultări de 30 de minute.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Stanciu, din partea Grupul parlamentar P.S.D. Înţeleg că doriţi să daţi lămuririle pe loc.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri,

Un distins coleg al nostru a confundat orarul zilei, declaraţiile politice se fac între orele 8,30 şi 9,30. Noi nu putem bloca acum procedura de dezbatere pentru declaraţii politice, că nu ştiu cine declară nu ştiu unde. Dreptul de a declara este dreptul fiecărui coleg de-al nostru şi nici unul dintre noi nu-l putem cenzura.

Dacă acceptăm lucrul acesta, ne putem întoarce înainte de '89 şi ne cenzurăm cu totul.

De aceea, cred că distinsul meu coleg care, evident, capătă experienţă pe zi ce trece şi-l apreciez prin insistenţa domniei sale, va înţelege că va putea răspunde acelui distins membru P.S.D., fie marţi, la declaraţii politice, fie în acelaşi mod în care face şi celălalt membru P.S.D., dar nu putem nici să transmitem cumva un anumit blam spre Grupul P.S.D., şi nici nu putem accepta o chestiune care iese în afara cutumei, domnule preşedinte. Pentru că dacă acceptăm o cerere de consultare că a declarat cineva ceva pe hol, vă daţi seama că toţi colegii noştri se duc şi declară ceva pe hol şi celălalt vine şi cere drept de consultare.

Totodată, cred că este normal şi firesc având în vedere că de poimâine intrăm în procedura de activitate parlamentară, să terminăm aceste proiecte de legi şi să intrăm la vot final.

De aceea, cred că-şi retrage distinsul meu coleg propunerea sau dumneavoastră, în calitatea pe care o aveţi, constataţi că nu se încadrează pe procedură sau pe cutumă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc pentru încrederea pe care o arătaţi discernământului meu de a aprecia cutuma.

La nivelul liderului de grup al Grupului parlamentar al P.R.M. se solicită această pauză acum? Nu.

Am înţeles atitudinea politică a domnului deputat Dragoş Dumitriu, şi am luat act despre ea.

La pct.21 - Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2006 privind reluarea pentru anul 2006 a Programului de stimulare a înnoirii parcului naţional auto.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul a fost adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru industrii şi servicii.

Procedură de urgenţă.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul, domnul secretar de stat Korodi.

Domnul Korodi Attila (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimii ani, a crescut simţitor numărul de autovehicule înmatriculate, cea mai mare parte a acestora fiind vechi, uzate atât moral, cât şi tehnic, nerespectând normele tehnice prevăzute de standardele europene, acest lucru conducând la înrăutăţirea calităţii aerului în zonele urbane, în principal prin formarea smogului şi a emisiilor de pulberi.

Totodată, poluarea aerului rezultă din traficul parcului auto îmbătrânit, care generează efecte adverse asupra sănătăţii populaţiei şi poate provoca daune florei şi faunei, generând gaze cu efect de seră, responsabile de schimbări climatice, care duc printre altele la agravarea şi intensificarea fenomenelor meteorologice extreme.

România se numără printre ţările cu cele mai învechite parcuri auto din lume, vârsta medie a autoturismelor fiind de 13,5 ani, ceea ce echivalează cu vârsta obişnuită de casare din multe ţări europene.

Pornind de la exemplul unor ţări din Uniunea Europeană care au introdus pe perioade determinate de timp proiecte asemănătoare, şi având în vedere succesul de care s-a bucurat în anul 2005 Programul de stimulare a înnoirii parcului naţional auto, prin reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă, precum şi a încasării unor sume importante la bugetul statului, a fost elaborat un nou act normativ în scopul preluării acestui program.

Domnule preşedinte, faţă de cele prezentate a fost elaborat proiectul de lege anexat, în vederea aprobării Ordonanţei de urgenţă privind reluarea în anul 2006 a Programului de stimulare a înnoirii parcului naţional auto, pe care îl supunem Camerei Deputaţilor spre aprobare.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Domnule preşedinte Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond.

Ordonanţa de urgenţă a fost emisă pentru continuarea acţiunii începută în anul 2005, pentru diminuarea poluării aerului, ca urmare a emisiilor de gaze de către autoturismele vechi.

Ordonanţa de urgenţă a fost avizată de către Consiliul Legislativ, de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

De asemenea, proiectul de lege a fost adoptat de Senat, cu amendamente.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale? Nu sunt dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Nu există amendamente respinse.

Discutăm pe raportul de amendamente admise.

Dacă pe acest raport, de la pct.1 la pct.5, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptate.

De la pct.6 la pct.10 - obiecţii, observaţii, comentarii?

Adoptate.

De la pct.11 la pct.15 - obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final.

La pct.22 - Propunerea legislativă privind facilitarea finanţării societăţilor comerciale prin intermediul pieţei de capital.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul a fost respins de Senat.

Raport comun de adoptare al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei pentru industrii şi servicii.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul, dacă doreşte, să ia cuvântul.

Doamna deputat Graţiela Iordache.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi fi foarte scurtă. Proiectul prezent urmăreşte stimularea dezvoltării pieţei de capital, luând în considerare faptul că principala ei problemă o reprezintă numărul redus de emitenţi.

În aceste condiţii, proiectul de lege îşi propune reducerea comisionului la zero pentru o perioadă de 1 an de zile, datorat de către emitenţi Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, şi facem menţiunea că acest comision, această reducere de comision nu afectează bugetul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, dintr-un motiv foarte simplu: pentru că nu au avut venituri până acum şi nu există prevăzută în proiectul lor de buget o asemenea categorie de venituri.

În al doilea rând, dimpotrivă, peste un an de zile ne aşteptăm chiar să crească veniturile obţinute din celelalte comisioane datorate pentru activităţile de supraveghere şi de tranzacţionare.

Cel de-al doilea obiectiv al acestui proiect de lege îl reprezintă înfiinţarea unui birou de consultanţă, care să vină în sprijinul emitenţilor, în întocmirea documentaţiei la listare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Ca o fatalitate, domnul secretar de stat Doică nu poate ajunge de la minister ca să-şi susţină punctul de vedere defavorabil al Guvernului.

O chestiune de procedură: doamna deputat Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog frumos să observaţi că iniţiativa legislativă este încadrată de către comisie în raport în categoria legilor ordinare.

La Senat şi la Cameră a fost discutată ca şi o lege ordinară, or, ea modifică două legi organice, practic: este vorba de Legea nr.297/2004 - Regulamentul CNVM şi, de asemenea, de Statutul CNVM.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia, mai întâi.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Permiteţi-mi să iau cuvântul mai întâi în calitate de preşedinte al comisiei şi să expun punctul de vedere al acesteia.

După care, să-mi permiteţi, în calitate de membru al Parlamentului şi al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat să am o intervenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să le faceţi la rând atunci.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Comisia de specialitate a analizat această propunere legislativă şi a fost de acord ca legile mai sus-menţionate să se modifice pentru a crea un cadru mult mai uşor accesului firmelor, pentru a putea să acceseze piaţa de capital.

Vreau să vă spun că au fost discuţii pro şi contra.

În final, am fost de acord cu acest proiect de lege.

Ceea ce aş vrea să adaug este că el are o valabilitate limitată: un an de zile.

O să vedem dacă, în acest an, această facilitate pe care o acordăm companiilor respective va duce la un apetit mai mare al acestora pentru a se duce către piaţa de capital.

De aceea, comisia propune un vot pozitiv pentru acest proiect de lege, această iniţiativă.

Al doilea comentariu pe care vreau să-l fac, în calitatea mea de deputat, este legat de faptul că acest proiect de lege, Grupul nostru parlamentar, al P.S.D., o să-l susţină.

Cred că este bine venit atunci când acorzi un tip de facilitate societăţilor care, sigur, doresc să intre pe acest segment de piaţă încă neexplorat de foarte multe dintre companii.

De aceea, în numele Grupului nostru parlamentar, al P.S.D., vă spunem că susţinem acest proiect de lege şi vă îndemnăm şi pe dumneavoastră, stimaţi colegi, a face acest lucru.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Nu există amendamente respinse. Există o serie de amendamente admise.

Dacă la pct.1 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct.2 - adoptat.

Pct.3 - adoptat.

Pct.4 - adoptat.

Pct.5 - adoptat.

Pct.6 - Obiecţii, observaţii, comentarii?

Adoptat.

Pct.7 - adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Doar o întrebare, domnule preşedinte Tănăsescu, în legătură cu caracterul de lege organică sau ordinară, că s-a ridicat aici, dacă doriţi din partea comisiei să faceţi o scurtă intervenţie.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Intervenţia mea este legată de faptul că proiectul de lege a primit avizul Consiliului Legislativ şi Direcţiei Juridice din cadrul Camerei Deputaţilor.

Cred că aceste opinii de specialitate alungă orice gând legat de faptul că ar trebui să fie o lege organică versus o lege ordinară.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul deputat Bentu, o intervenţie.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Chiar dacă ştim că legile intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, pentru rigoare, consider că în textul propus de comisie la art.6 acest lucru trebuie precizat în mod expres. El va avea, în consecinţă, următorul conţinut: "Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României şi se aplică până la 31 decembrie 2007".

Domnul Bogdan Olteanu:

Comisia?

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Da.

Domnul Bogdan Olteanu:

Este o chestiune de ...

Da, doamna deputat Olguţa Vasilescu, vă rog.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală):

Era domnul Puşcă înainte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Niciodată nu o să treacă, înaintea dumneavoastră, domnul Puşcă. Este un domn, eu îl cunosc.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Cu multă condescendenţă îi atrag atenţia domnului preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, că se mai întâmplă să greşească şi Consiliul Legislativ. Şi s-a mai întâmplat şi altă dată.

Şi, de asemenea, vă rog să vă uitaţi cu atenţie în raport. Scrie foarte clar în raportul comisiei că este vorba despre o lege ordinară.

Exact aşa a trecut şi de la Senat. or, este clar că legile pe care le modifică sunt legi organice, şi vă spun încă o dată despre ce legi este vorba: Legea nr.297/2004 - Regulamentul CNVM şi, de asemenea, Statutul CNVM.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Puşcă, şi după aceea doamna deputat Graţiela Iordache.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Stimaţi colegi,

Textul constituţional pe care l-a citat înainte colegul nostru nu este exact. Constituţia spune că orice lege intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, cu excepţia cazurilor când legea prevede altfel.

Dar această prevedere constituţională nu poate să fie interpretată că termenul de intrare în vigoare poate să fie mai devreme decât cel prevăzut în Constituţie. Poate să fie ulterior doar, pentru că un alt principiu din Constituţie spune că: "efectele legii nu sunt valabile pentru termene dinaintea validării ei".

Termenul constituţional s-a modificat odată cu aprobarea Legii de modificarea Constituţiei şi adoptarea prin referendum a Constituţiei.

Cu alte cuvinte, trebuie să păstrăm şi litera şi spiritul Constituţiei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

În legătură cu faptul că această lege este sau nu o lege organică, nu vreau să mă pronunţ, dar vreau să vă spun care este procedura şi cum se interpretează această situaţie; nevrând să dau dreptate nici uneia din părţi, dar problema ridicată este o problemă reală.

O lege este votată dacă este declarată lege organică. În interiorul unei legi, însă, pot exista părţi componente, articole care să nu fie legi organice.

Dacă modificarea despre care se vorbeşte, din păcate nu am textul şi nu l-am studiat aşa cum ar fi trebuit, ca să încerc să-mi dau şi o opinie de jurist, priveşte, pentru că ea într-adevăr modifică două legi organice, dacă în interior modificările aduse privesc aspecte care ţin de caracterul organic sau determină caracterul organic al legii, atunci doamna deputat are dreptate.

Dacă aceste modificări nu ţin de caracterul organic al legii şi sunt aspecte legate, să spunem, de o lege ordinară, atunci nu avem o lege organică.

Deci, mai departe cred că trebuie să stabilească, eventual, Curtea Constituţională, dacă va fi sesizată pe aspecte de neconstituţionalitate, fără însă a elimina această posibilitate pe care doamna deputat Olguţa Vasilescu a ridicat-o, şi care în mod normal - trebuie să recunoaştem - trebuia să fie evidenţiată în raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, lucru care nu s-a făcut.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii?

Eu am să vă citesc art.78 din Constituţie, după care, desigur, fiecare dintre colegii parlamentari va putea sau nu să se manifeste în plan constituţional: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o altă dată ulterioară prevăzută în textul ei". Ulterioară cui? Rămâne să ne explice legiuitorul constituant sau Curtea Constituţională, în măsura în care va fi sesizată.

Dacă mai există alte intervenţii la dezbaterile pe articole? Nu mai există alte intervenţii la dezbaterile pe articole.

Rămâne la vot final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul. Nu doreşte.

Comisia, raportul vă rog!

Domnul Cornel Ştefan Bardan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu acest proiect legislativ.

Având în vedere la întocmirea raportului avizul favorabil al Consiliului Legislativ, punctul de vedere favorabil al Guvernului şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, comisia propune aprobarea acestui proiect legislativ.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Nu avem amendamente respinse.

Pe raportul de amendamente admise, pct.1 - titlul legii.

Adoptat.

Pct.2 - Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.3 - adoptat.

Pct.4 - Obiecţii, observaţii, comentarii?

Adoptat.

Pct.5 - odoptat.

Rămâne la vot final.

La pct.24 avem Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Domnul deputat Corneliu Momanu. Scurt, vă rog!

Domnule deputat, cu toată simpatia, dar nu sunteţi iniţiator.

Domnul Corneliu Momanu:

Poftiţi? Ba sunt.

Domnul Bogdan Olteanu:

Am lista în faţă: domnii deputaţi Ciocâlteu, Ionescu, Giurgiu, Stoica, Mocănescu, Cocrea, Ovidenie, Cantaragiu.

Domnul Corneliu Momanu:

Nu o aveţi pe care trebuie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Atrag atenţia că mi s-a dat un proiect greşit.

Domnul Corneliu Momanu:

Noi suntem mai vigilenţi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Îmi cer scuze, domnule deputat!

Vă rog să-mi daţi şi mie proiectul.

Domnule deputat Momanu, aveţi cuvântul, cu scuzele de rigoare.

Domnul Corneliu Momanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O să fiu foarte concis: este vorba de modificarea a două articole din Legea nr.544/2001, art.2 al legii şi art.12 lit.c).

Vreau să închei rapid, mulţumind Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă cu care am avut o colaborare şi de la care am avut de învăţat în timpul în care mi-am prezentat aceste modificări la Legea nr.544.

În urma discuţiilor, în unanimitate Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost de acord cu aceste două amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat Momanu.

Domnule preşedinte Micula, domnul Momanu v-a uşurat misiunea.

Domnul Cătălin Micula:

Domnule preşedinte,

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege, spre avizare fiind transmis Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care au avizat favorabil proiectul de lege.

În redactarea raportului, comisia a ţinut cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, precum şi de punctul de vedere al Guvernului, care susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat şi dezbătut în şedinţa comisiei Camerei Deputaţilor din ziua de 6 septembrie 2006.

La lucrările comisiei au fost prezenţi: domnul secretar de stat Ioan Onisei, din partea ministerului, şi doamna Claudia Roşianu, consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, în sensul includerii în categoria instituţiilor şi autorităţilor care gestionează informaţii de interes public şi a societăţilor naţionale şi a societăţilor de interes local aflate sub autoritatea unităţilor administrativ-teritoriale.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 17 deputaţi, din totalul de 21 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votului.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţie României, republicată, şi art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune adoptarea proiectului de lege, cu amendamente.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale?

Doamna deputat Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al P.R.M. susţine acest proiect de lege.

Suntem chiar mulţumiţi că, în sfârşit, se modifică acum Legea nr.544 în acest sens, cu atât mai mult cu cât am avut nişte iniţiative similare în mandatul trecut.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Nicolae Popa, de la Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Şi Grupul parlamentar al Partidului Conservator va susţine acest proiect de lege. Dar eu aş face o trimitere la o problemă destul de spinoasă.

Noi tot adoptăm proiecte de lege şi modificări, dar în practică se întâmplă tocmai invers.

Sunt anumite agenţii guvernamentale care pur şi simplu nu vor să ne răspundă şi nu vor să ne comunice anumite date pe care le solicităm noi, în privinţa unor situaţii care, sigur, există numai în cadrul instituţiilor respective.

Suntem mulţumiţi de faptul că s-a extins aria de activitate a acestui proiect de lege la societăţile naţionale şi celelalte instituţii de administraţie locală, dar personal vă spun foarte sincer, am transmis avas-ului, pentru că despre AVAS este vorba, o adresă prin care am cerut să mi se comunice toţi datornicii BANCOREX-ului, ca să îi ştim şi noi şi să îi ştie toată opinia publică şi toată lumea care a plătit şi a susţinut aceste datorii.

Vreau să vă informez că nici până astăzi nu mi s-a răspuns, şi cred că nici nu mi se va răspunde.

Este cazul să atragem atenţia serios tuturor miniştrilor, preşedinţilor de agenţii ş.a.m.d., să respecte această lege, altminteri putem să-i acţionăm şi să îi tragem la răspundere, din punct de vedere penal, pentru că nu răspund la aceste solicitări.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Legat de Legea nr.544/2001 privind accesul la libera informaţie, se fac solicitări la instituţiile publice; se fac solicitări la administraţia publică locală; nu se răspunde la aceste solicitări, şi cei în cauză nu sunt sancţionaţi.

Deci, legea nu prevede o sancţiune expresă. atât pentru organele alese, cât şi pentru persoanele alese sau persoanele numite, trebuie să aducem o modificare legii ca acei care nu răspund într-un termen rezonabil, putem prevedea în lege, să fie sancţionat personal, ca persoană particulară. Pentru că, numai în felul acesta vom putea reuşi să avem acces; şi mai ales presa, mass-media nu poate scoate la iveală anumite lucruri, pentru faptul că nu au acces la informaţii.

Noi vom susţine acest proiectul de lege dar trebuie să ne gândim la nişte amendamente care să responzabileze pe cei care trebuie să dea răspuns la solicitările respective.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

De această dată, chiar se pare că n-ar mai fi intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Nu există amendamente respinse.

În raportul de amendamente admise, la pct.1 - obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.2 - adoptat.

Pct.3 - adoptat.

Pct.4 - adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final.

Pct.25 - Propunerea legislativă pentru modificarea art.17 alin.1 al Legii nr.527/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.34/2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul a fost respins de Senat.

Ca să nu vă plictisesc, am să vă spun că cel de-al patrulea raport înlocuitor propune adoptarea.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul. Nu este prezent în sală.

Raportul comisiei.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Raportul comisiei este favorabil şi este rezultatul unei discuţii pe care am avut-o cu iniţiatorul şi cu cei de la ANRC.

Considerăm că prin modificările făcute este ceva mai bine clarificată legislaţia în ceea ce priveşte interconectarea şi colocarea. În acelaşi timp, este mai bine corelată cu terminologia din Uniunea Europeană.

Comisia a propus trei amendamente, pe care vă rog să le votaţi, aşa cum sunt ele formulate de către comisie.

Cred că în această formulare totul este acceptabil de către toate părţile.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Nu avem amendamente respinse.

Dacă la pct.1 din raportul cu amendamente admise există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu există.

Adoptat.

Pct.2 - adoptat.

Pct.3 - adoptat.

Cu aceasta am finalizat dezbaterea pe articole a proiectului, care rămâne la vot final.

Am finalizat, de asemenea, dezbaterea proiectelor cu rapoarte de adoptare şi am ajuns la cele cu raport de respingere.

Întrucât este ora 12,00, vă propun să trecem la voturile finale.

Rog să pregătiţi lista de vot final.

Rog, de asemenea, liderii de grupuri să-şi invite colegii în sală.

Vă rog să vă introduceţi cartelele.

Da, procedură, domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş vrea să vă propun o chestiune, şi cu mult respect v-aş ruga să fiţi şi de acord.

La pct.13 este o propunere legislativă privind retrocedarea unor bunuri imobile de cult.

Având în vedere că legea este foarte importantă, luând în consideraţie că şi reprezentanţii greco-catolici şi reprezentanţii cultului ortodox au solicitat în mod insistent să se lămurească această problemă a retrocedărilor imobilelor de cult, legislativ, şi pentru că avem acest proiect de lege, v-aş ruga să fiţi de acord cu retrimiterea lui la comisie, pentru a i se aduce îmbunătăţiri, pentru a i se aduce amendamente, sigur, de la toate grupurile parlamentare.

Şi fac această cerere pentru că au mai existat cutume în această chestiune, de a retrimite la comisie, şi de asemenea, avem şi un articol din regulamentul Camerei Deputaţilor, care spune că proiectul se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond, dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat aceasta sau intervin modificări importante.

Eu zic că problema este foarte importantă şi, sigur, în Comisia juridică, dacă va fi retrimis, se pot relua discuţiile pe marginea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii? Domnul deputat Stanciu şi domnul Rus. Şi o să-l rog şi pe domnul deputat Bivolaru, dacă o să binevoiască, să ne dea un punct de vedere la această propunere de retrimitere la comisie a acestui proiect care se afla pe lista de vot final.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Mi-e greu să iau cuvântul, pentru că, a vorbi de cele sfinte, poţi cădea uşor în păcat. Şi mi-e cu atât mai greu, pentru că, în momentul de faţă, pe rolul Comisiilor juridice şi de drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale se află Legea cultelor, o lege care trenează de vreo 2 ani: 1 an pe la Senat şi probabil că va ajunge, 1 an, şi pe la Cameră.

Problema este spinoasă. Ea datează, evident, de mulţi ani, ca să nu spun de sute de ani, dar în Parlamentul României, sigur, din '90 încoace.

S-a încercat şi se încearcă ca această problemă să fie rezolvată pe cale amiabilă, între cultele religioase în cauză. Au avut loc mai multe discuţii între cultele principale implicate, se pare că nu s-a ajuns la un anumit rezultat. Problema poate căpăta şi accente mai puţin plăcute, în unele localităţi. Evident că ar fi bine să nu ne amestecăm într-o chestiune care priveşte această problemă. Alţii spun: "Cine a luat, acela să dea!", adică, statul. Şi, ca urmare, am fi automaţi implicaţi.

De aceea, cred, domnule preşedinte, stimaţi colegi, că ar fi înţelept să se mai discute, să se invite şi reprezentanţii cultelor la comisii şi să se creioneze un punct de vedere, mai mult ca mediator între cei care sunt în cauză şi mai puţin, am zice noi, ca cel care ia decizii.

De aceea, grupul nostru parlamentar susţine această solicitare de retrimitere, dar cu o dezbatere, cu aplecăciune, cum se spune, asupra acestei foarte delicate probleme.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Rus.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Din start, vom spune că susţinem şi noi ideea colegului conservator, de retrimitere la comisie. Şi vreau să vă spun că, dacă, în 1990, CPUN-ul dădea, atunci, un decret prin care Biserica Greco-Catolică îşi intra în drepturile sale, s-a deschis atunci şi o portiţă pentru împărţirea amiabilă a bunurilor care aparţin celor două culte istorice, celor două biserici: Ortodoxă şi Greco-Catolică.

S-a venit în anul 2004 cu Ordonanţa nr. 3, care dădea dreptul uneia dintre părţi, nemulţumite de rezultatul obţinut în comisiile de mediere, să se adreseze în justiţie. O măsură oarecum reparatorie.

A venit Legea nr. 247, în acel pachet de legi asumat de Guvernul Tăriceanu, prin care nu s-a dat voie cultelor religioase să amendeze această lege, şi iată că s-a ajuns, în multe localităţi din Transilvania, la conflicte deschise. Şi lucrurile se pare că nu se vor încheia uşor.

Vreau să vă spun că, din ştiinţa mea, Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, a reuşit să adune peste 700 de mii de semnături, prin care solicită amendarea acestei Legi nr. 247 privind bunurile ce au aparţinut cultelor religioase. Şi am înţeles că un grup parlamentar din Camera Deputaţilor (este vorba de Grupul parlamentar p.D) a îmbrăţişat această iniţiativă şi, asumându-şi-o, o vor repune pe tapet aici, în Parlament, spre a fi discutată.

Şi atunci, domnule preşedinte, fac un apel către toţi colegii deputaţi, să dea votul pentru retrimiterea la comisie. Acolo, să poată fi reanalizată această lege şi, în concordanţă cu cele care vor fi aduse în faţa noastră de reprezentanţii cultelor, să putem scoate o lege bună.

Domnul Bogdan olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl rugasem şi pe domnul deputat Bivolaru, ca preşedinte al Comisiei de regulament, să ne dea un punct de vedere, pe baza regulamentară a unei asemenea solicitări.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suntem într-o situaţie relativ inedită şi probabil că astăzi o să punem şi bazele unei noi cutume în Parlament, în Camera Deputaţilor. Conform art. 111, după finalizarea procedurii de dezbatere, se trece, în forma rezultată din această dezbatere, la votul final. Votul final poate fi realizat şi la o dată ulterioară, de comun acord cu această Cameră.

Retrimiterea la comisie, după consumarea procedurii de dezbatere, deschide o nouă procedură, care nu este prevăzută în regulament, decât într-un singur caz de excepţie. Şi anume, în condiţia în care o lege, de adoptare sau de respingere a unei ordonanţe de urgenţă, nu a trecut, din cauza lipsei de voturi, lipsei de cvorum sau faptului că nu a îndeplinit numărul necesar de voturi.

Şi atunci, noi, Camera, în regulament, am stabilit că se poate returna aceast raport la comisie, pentru adoptarea unei alte reformulări, pe titlul de adoptare sau de neadoptare a ordonanţei respective, în conformitate cu voinţa Camerei, care doreşte să respingă sau nu doreşte să respingă sau să adopte o ordonanţă. Este singura zonă unde s-a făcut o excepţie şi s-a găsit această soluţie.

În condiţia în care - sigur, Camera poate să ia şi o astfel de decizie, fortuită şi bine argumentată -, dacă se returnează la comisie, vom intra într-o nouă dezbatere a legii. Aceasta este problema, noi nu avem instituţia respingerii raportului, cum o are, în unele situaţii, Senatul. Noi nu avem această respingere a raportului, ca să fie trecut înapoi la comisie şi să fie refăcut raportul, decât în cadrul dezbaterii, atât.

Deci, în condiţiile în care se returnează la comisie un astfel de raport, acum, va trebui să intrăm într-o nouă procedură de dezbatere, de la început şi până la sfârşit, cu respectarea tuturor prevederilor regulamentului: fiecare are dreptul să facă din nou amendamente, amendamentele să ajungă din nou la comisia de fond, toate să se dezbată, se întocmeşte un nou raport şi se dezbate din nou legea, pe fiecare raport şi pe fiecare amendament făcut în cadrul legii.

Este o problemă de mare noutate, din punctul acesta de vedere. Părerea mea este personală este că nu este posibil.

Având în vedere procedurile pe care le adoptăm aici, în Cameră, cu aceste proceduri de urgenţă şi cu termenele foarte scurte pe care le gândeşte Biroul Permanent. Şi aci, domnule preşedinte, daţi-mi voie să fac o mică paranteză, încălcând regulamenul, pentru că aceste termene, trebuie să intrăm într-o normalitate, trebuie stabilite în primul rând cu consultarea comisiilor de fond, şi nu numai consultându-le după un grafic, după un abac, care există acolo, la Biroul Permanent: 3 zile, 7 zile, 9 zile, cum ne cade la îndemână. Mă scuzaţi, că, efectiv, acest lucru aici aduce: le declarăm şi le dezbatem aşa cum le dezbatem, pentru că suntem înghesuiţi de formă, ne trezim după aceea că nu le-am dezbătut şi, în consecinţă, unul dintre colegi ne propune, după ce se epuizează dezbaterea, să retrimitem la comisie acest lucru. Transformăm Parlamentul într-un loc de hârjoană. Nu cred că e corect.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul deputat Anghel Stanciu a solicitat cuvântul, dacă nu greşesc? Nu. Doar mi-aţi făcut cu mâna.

Domnul deputat Valer Puşcă.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Stimaţi colegi,

Eu cred că Regulamentul Camerei, aşa cum este astăzi formulat şi cum el a fost aprobat de către noi, nu permite retrimiterea la comisie a acestei propuneri legislative.

Bineînţeles că Parlamentul, care le poate face pe toate, ar putea să adopte o astfel de decizie, doar că, ulterior, se va naşte întrebarea la ce sunt bune regulamentele, dacă ele, în principiu, nu se respectă sau se respectă după caz.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Árpád Márton.

Domnul Francisc Árpád Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Nu ştiu de ce avem o dezbatere atât de aprinsă pe marginea unei proceduri, zic eu, destul de simple. Pentru că, deocamdată, conform regulamentului nostru, avem un raport de respingere a legii. Deci, la voturile finale, se supune votului respingerea întregii legi. Dacă, în urma acestor susţineri pe care le-aţi auzit, majoritatea deputaţilor vor decide că votează împotriva soluţiei de respingere, legea se reîntoarce automat, conform procedurilor prevăzute în regulament, la comisie şi, da, începe toată tevatura.

Asta şi dorim, ca toţi cei din comisie... Şi nu aici se dezbat probleme atât de stringente. După ascultarea înaltelor feţe bisericeşti, luarea în considerare a mai multor puncte de vedere, să găsească o soluţie şi să vină cu o altă soluţie în faţa noastră.

Deci, este total regulamentară această soluţie, zic eu, şi e singura rezonabilă. Dacă nu vrem să greşim într-un segment atât de sensibil.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Sigur că ţine de competenţele mele, ca preşedinte de şedinţă, să decid dacă, după o eventuală cădere a respingerii, trecem la votarea pe articole sau retrimit la comisie şi asta vom discuta la momentul respectiv.

Înţeleg că şi domnul Bivolaru doreşte să intervină, dar era mai întâi domnul Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Distinsul lider de grup al UDMR, domnul Márton Árpád are perfectă dreptate. Vreau să fac doar o simplă precizare: la acea întâlnire cu Mitropolitul Bartolomeu Anania au fost prezenţi deputaţi din toate partidele politice...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog foarte mult, discutăm strict pe procedura parlamentară, pe procedura de vot.

Domnul Petru Călian:

Pe procedură, un apel, să votaţi împotriva raportului de respingere, astfel încât proiectul să fie retrimis la comisii. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Şi, acolo, sigur, se va putea discuta şi pe fondul chestiunii.

Dacă mai există alte intervenţii? Nu mai există.

Eu nu îmi pot permite să aplic o prevedere inexistentă a regulamentului şi să dispun sau să propun retrimiterea la comisie în acest stadiu. Fără îndoială, ca întotdeauna, domnul deputat Márton a lămurit chestiunile regulamentare şi a explicat ceea ce este cunoscut, şi anume, că, în cazul în care respingerea nu este votată, proiectul va intra din nou în dezbatere.

Dacă nu mai există alte intervenţii, rămânem la această formulă şi vă propun să trecem la vot final.

Rog colegii să ia loc în bănci pentru votul final. Altfel, s-ar putea interpreta, desigur, că staţi în picioare şi colegii dumneavoastră de bancă votează la două cartele.

Rog colegii să ia loc în bancă şi să nu mă silească să fac nominalizări ale colegilor care nu au luat loc în bancă.

Domnii Victor Viorel Ponta şi Emil Radu Moldovan:

Faceţi, domnule preşedinte! Fiţi rău!

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule coleg... Dau nume? Domnule coleg Strungă, vă rog frumos să luaţi loc în bancă. Domnule coleg Strungă, vă rog să luaţi loc în bancă! Suntem la vot final, discutaţi după aceea.

Atrag atenţia chestorilor să fie vigilenţi, colegii care sunt în picioare, dacă au votat cumva, o să luăm măsurile de rigoare.

La pct. 1 pe lista de vot final - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr.21/1996. Legea are caracter organic, suntem prima Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 221 prezenţi, 145 pentru, 71 împotrivă, 3 abţineri.)

Nu s-a votat respingerea, nu a întrunit decât 145 de voturi. Ca atare, rămâne a fi votată pe articole, în şedinţa din 4 sau 5 octombrie, trebuie văzut exact când o să avem şedinţă de plen cu vot final.

Rog colegii, totuşi, să fie atenţi, atunci când votăm.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2006 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Legea are caracter organic, suntem primă Cameră sesizată, ordonanţa a fost declarată neconstituţională.

Legea a fost însă adoptată tacit la data de 15 septembrie, astăzi suntem în 19, ca atare, proiectul va merge în formă de adoptare la Senat şi aşteptăm din partea Senatului să aducă proiectul în legătură cu Constituţia.

La pct. 3, avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională.

Vă reamintesc că acest proiect a avut raport de respingere, care nu a întrunit numărul necesar de voturi. Ca atare, potrivit art. 104, voi supune votului dumneavoastră adoptarea acestei propuneri legislative. Urmează ca adoptarea să fie aprobată de Camera Deputaţilor, dacă întruneşte 166 de voturi.

Deci, supun votului dumneavoastră adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 227 prezenţi, 44 pentru, 176 împotrivă, 4 abţineri.)

Propunerea a întrunit 44 de voturi, insuficiente. Propunerea legislativă a fost respinsă.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, modificată prin O.U.G. 65/2005.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională.

Vă reamintesc că propunerea de respingere a comisiei nu a întrunit numărul necesar de voturi şi, de aceea, voi supune din nou, şi de această dată, votului dumneavoastră propunerea de adoptare a acestei propuneri legislative. E redactat greşit aici, propunerea de respingere nu a întrunit numărul necesar de voturi, am dezbătut pe articole în şedinţa de joi, astăzi avem propunere de adoptare, conform art. 104. Pentru adoptare, sigur, sunt necesare 166 de voturi.

Supun votului dumneavoastră propunerea de adoptare a proiectului de la pct. 4. Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 230 prezenţi, 89 pentru, 130 împotrivă, 3 abţineri.)

Vă mulţumesc, propunerea de adoptare a întrunit 89 voturi, insuficiente, ca atare proiectul a căzut.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 225 prezenţi, 207 pentru, 13 împotrivă, 2 abţineri.)

Vă mulţumesc, propunerea de respingere a fost adoptată.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr.43/1997, aprobată prin Legea 82/1998 privind regimul juridic al drumurilor.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 223 prezenţi, 201 pentru, 14 împotrivă, 1 abţinere.)

Vă mulţumesc, propunerea a fost adoptată.

Propunerea legislativă privind unele reguli de protecţie în cazul evacuării persoanelor din imobilele restituite în natură foştilor proprietari.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 227 prezenţi, 126 pentru, 99 împotrivă, 1 abţinere.) Vă mulţumesc.

Propunerea de respingere nu a întrunit majoritatea necesară, ca atare, proiectul de lege va fi votat pe articole, cu propunere de adoptare.

Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în baza Legii nr.247/2005.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 229 prezenţi, 203 pentru, 24 împotrivă, 1 abţinere.)

Propunerea de respingere a fost adoptată, cu 203 voturi pentru.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 234 prezenţi, 158 pentru, 74 împotrivă, 2 abţineri.)

Propunerea a întrunit 158 de voturi, insuficiente pentru a fi adoptată, se trece la votul pe articole, cu propunere de adoptare.

Propunerea legislativă privind măsurile reparatorii pentru persoanele care au predat inventarul agricol, în perioada cooperativizării.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rugăm să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 230 prezenţi, 149 pentru, 78 împotrivă, 3 abţineri.)

Vă mulţumesc, propunerea de respingere a fost adoptată cu 149 de voturi. Propunerea legislativă a fost respinsă.

Propunerea legislativă privind prorogarea termenului de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi a chiriilor pentru imobilele retrocedate pe baza Ordonanţei de urgenţă nr.94/2000 cu legiferările şi reglementările ulterioare.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 233 prezenţi, 107 pentru, 123 împotrivă, 3 abţineri.)

Propunerea nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi respinsă, urmează a se vota pe articole, cu propunere de adoptare.

Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.21/1991, a cetăţeniei române.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 233 prezenţi, 207 pentru, 23 împotrivă, 2 abţineri.)

Propunerea a fost adoptată, cu 207 voturi pentru. Propunerea de respingere, propunerea legislativă a fost respinsă.

Propunerea legislativă privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi a unor terenuri agricole şi forestiere.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 238 prezenţi, 117 pentru, 113 împotrivă,5 abţineri.)

Propunerea nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi respinsă, retrimit proiectul la comisie.

Termen: 3 săptămâni.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor, modificată şi completată prin Legea nr.241/2003 şi Legea nr.528/2004.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 238 prezenţi, 231 pentru, 4 împotrivă, 3 abţineri.)

Propunerea legislativă a fost respinsă, cu 231 de voturi împotrivă.

Propunerea legislativă pentru acordarea de compensaţii cetăţenilor români sau urmaşilor acestora pentru bunurile - inventar agricol proprietatea lor, trecute în patrimoniul fostelor gospodării cooperative agricole de producţie, ca urmare a colectivizării impusă de regimul comunist instaurat la 6 martie.

Legea are caracter ordinar, Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 236 prezenţi, 156 pentru, 76 împotrivă, 2 abţineri.)

Propunerea de respingere a proiectul iniţiat de domnul deputat Munteanu..., de domnul Ponta, a fost adoptată cu 156 de voturi.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 234 prezenţi, 206 pentru, 24 împotrivă, 2 abţineri.)

Propunerea a fost respinsă. Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.301/2004 - Codul Penal.

Legea are caracter organic, Cameră decizională, comisia propune respingere.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 234 prezenţi, 230 pentru, 1 împotrivă, 1 abţinere.)

Vă mulţumesc, propunerea legislativă a fost respinsă cu 230 de voturi.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.4/1953 privind Codul familiei.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 239 prezenţi, 127 pentru, 106 împotrivă, 4 abţineri.)

Propunerea legislativă a fost respinsă, cu 127 de voturi contra 106, 4 abţineri.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii voluntariatului nr.195/2001.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 236 prezenţi, 227 pentru, 5 împotrivă, 1 abţinere.)

Propunerea legislativă a fost respinsă.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.14/2003 privind partidele politice.

Legea are caracter organic, Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 237 prezenţi, 230 pentru, 4 împotrivă, 2 abţineri.)

Propunerea legislativă a fost respinsă, cu 230 de voturi.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.14/2003 Legea partidelor politice.

Legea are caracter organic, Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 241 prezenţi, 217 pentru, 19 împotrivă,3 abţineri.) Vă mulţumesc.

Propunerea a fost respinsă, cu 217 voturi.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, muzical, folcloric şi al artelor plastice.

Legea are caracter ordinar, Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 238 prezenţi, 230 pentru, 3 împotrivă, 2 abţineri.) Vă mulţumesc.

S-a adoptat respingerea.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.109/3 mai 2005 privind instituirea indemnizaţiei pentru activitatea de liber-profesionist a artiştilor interpreţi sau executanţi din România.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 237 prezenţi, 211 pentru, 8 împotrivă, 16 abţineri.) Vă mulţumesc, s-a adoptat.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.119/1997 privind alocaţia suplimentară pentru familiile cu copii.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 227 prezenţi, 196 pentru, 20 împotrivă, 1 abţinere.) Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă s-a respins.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor prevederi din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 240 prezenţi, 233 pentru, 6 împotrivă,1 abţinere.) Vă mulţumesc, s-a adoptat, cu 233 de voturi.

S-a adoptat propunerea de respingere, propunerea legislativă este respinsă.

Proiectul de Lege privind modificarea art.6 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 238 prezenţi, 236 pentru, 1 împotrivă, 1 abţinere.) Vă mulţumesc, proiectul de lege a fost respins.

Propunerea legislativă privind unele măsuri de protecţie a minorilor.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 234 prezenţi, 221 pentru, 7 împotrivă, 3 abţineri.) Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

Propunerea legislativă privind garantarea accesului nediscriminatoriu la îngrijiri medicale de bază.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională, comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează: 230 prezenţi, 197 pentru, 28 împotrivă, 1 abţinere.) Vă mulţumesc, propunerea a fost respinsă.

Propunerea legislativă privind vacccinarea antigripală a categoriilor de persoane cu risc.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 238 de deputaţi prezenţi; 149 de voturi pentru, 86 de voturi împotrivă, 3 abţineri)

Vă mulţumesc. Propunerea legislativă a fost respinsă cu 149 de voturi pentru, 86 voturi împotrivă.

Propunerea legislativă cu privire la prevenirea contaminării cu virusul gripei aviare.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 241 de deputaţi prezenţi; 216 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă, 15 abţineri.)

Propunerea s-a respins.

Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.90/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 231 de deputaţi prezenţi; 211 de voturi pentru, 15 voturi împotrivă, două abţineri.)

Vă mulţumesc. Propunerea a fost respinsă.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii spitalelor nr.270/2003.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 237 de deputaţi prezenţi; 217 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc. Propunerea a fost respinsă.

Propunerea legislativă Legea asigurărilor voluntare de sănătate.

Legea are caracter organic; suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 239 de deputaţi prezenţi; 231 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă, 3 abţineri.)

Vă mulţumesc. Propunerea a fost respinsă cu 231 de voturi.

Propunerea legislativă privind asistenţa medicală de urgenţă.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 236 de deputaţi prezenţi; 157 de voturi pentru, 77 voturi împotrivă, o abţinere.)

Propunerea legislativă a fost respinsă cu 157 de voturi.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 241 de deputaţi prezenţi; 155 de voturi pentru, 84 voturi împotrivă, două abţineri.)

Vă mulţumesc. Propunerea legislativă a fost respinsă cu 155 de voturi; contra - 84.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 239 de deputaţi prezenţi; 160 de voturi pentru, 76 voturi împotrivă, două abţineri.)

Vă mulţumesc. Propunerea a fost adoptată cu 160 de voturi.

Propunerea legislativă pentru modificarea art.9 din Titlul XI, Renta viageră agricolă, al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Legea are caracter organic; suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 244 de deputaţi prezenţi; 236 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc. Propunerea legislativă a fost respinsă cu 236 de voturi.

Propunerea legislativă privind reglementarea utilizării deşeurilor din industria metalurgiei feroase.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 242 de deputaţi prezenţi; 159 de voturi pentru, 82 voturi împotrivă.)

Vă mulţumesc. Respingerea a fost adoptată cu 159 de voturi la 82.

Am finalizat propunerile de respingere.

Propunerea legislativă privind practica elevilor şi studenţilor.

Legea are caracter organic; suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 237 de deputaţi prezenţi; 229 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc. Propunerea legislativă a întrunit 229 de voturi. A fost adoptată la Cameră; o trimitem la Senat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.53/2006 privind aprobarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca Europeană de Investiţii pentru Finanţarea Programului de Dezvoltare a Infrastructurii în oraşele mici şi mijlocii din România (SAMTID) - B, semnat la Bucureşti la 29 mai 2006.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 239 de deputaţi prezenţi; 231 de voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat.

Proiectul de Lege privind aprobarea încetării valabilităţii, prin denunţare, a unor tratate internaţionale în domeniul comerţului şi cooperării economice.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 241 de deputaţi prezenţi; 229 de voturi pentru, două voturi împotrivă, două abţineri.)

Proiectul a fost adoptat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului sub formă de Schimb de Scrisori între România şi Comunitatea Europeană privind acordarea reciprocă de concesii comerciale preferenţiale în domeniul vinurilor, semnat la Bruxelles la 23 februarie 2006.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Aici, se pare că decide Senatul - la vinuri. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 238 de deputaţi prezenţi; 223 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 11 abţineri.)

Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat. Era o afirmaţie făcută cu invidie în glas, să ştiţi ...

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Părţile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru cooperarea privind informaţiile în domeniul atomic, deschis spre semnare la Paris la 18 iunie 1964 şi semnat de România la Washington la 14 februarie 2006.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 239 de deputaţi prezenţi; 231 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc. Proiectul s-a adoptat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei între România şi Spania privind cooperarea în lupta împotriva criminalităţii, semnată la Madrid la 30 martie 2006.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 232 de deputaţi prezenţi; 225 de voturi pentru, un vot împotrivă.)

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 239 de deputaţi prezenţi; 233 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă, două abţineri.)

Vă mulţumesc. Propunerea a întrunit 233 de voturi şi a fost adoptată.

Propunerea legislativă pentru modificarea alin.3 al art.104 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 240 de deputaţi prezenţi; 238 de voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc. Propunerea a fost adoptată cu 238 de voturi.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere formulată de comisie. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 238 de deputaţi prezenţi; 231 de voturi pentru, un vot împotrivă, 5 abţineri.)

Vă mulţumesc. Respingerea a fost votată cu 231 de voturi.

Proiectul de Lege pentru înfiinţarea satului Comasca prin reorganizarea comunei Oinacu, judeţul Giurgiu.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 242 de deputaţi prezenţi; 215 de voturi pentru, 24 de voturi împotrivă, două abţineri.)

Vă mulţumesc. Am înfiinţat şi satul Oinacu, cu 215 voturi.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii învăţământului nr.84/1995, republicată.

Legea are caracter ordinar; suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere a comisiei. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 241 de deputaţi prezenţi; 155 de voturi pentru, 83 de voturi împotrivă, 3 abţineri.)

Propunerea de respingere nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru - doar 155.

Retrimit proiectul la comisie.

Termen, doamna preşedinte? O lună.

Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.84/1995, Legea învăţământului.

Legea are caracter organic; suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere, a comisiei. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 240 de deputaţi prezenţi; 142 de voturi pentru, 96 de voturi împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc. Propunerea a întrunit 142 de voturi pentru - insuficiente pentru respingere.

Retrimit proiectul comisiei.

Doamna preşedinte, rămânem la o lună? La o lună.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.189/2002 privind operaţiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 237 de deputaţi prezenţi; 228 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc. Propunerea a fost adoptată.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37/2006 privind autorizarea Agenţiei de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială de a încheia Acordul de compensare cu firma EUROCOPTER Deutschland GmbH, potrivit obligaţiei de compensare asumate de această firmă în cadrul contractului de achiziţie încheiat cu Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Societatea Comercială COMICEX S.A.

Legea are caracter ordinar; procedură de urgenţă; suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 223 de deputaţi prezenţi; 202 voturi pentru, un vot împotrivă, 16 abţineri.)

Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat.

Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.11/2005 pentru abrogarea alin.2 al art.38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor.

Legea are caracter organic; suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Vă reamintesc, este un proiect de lege de respingere, conform solicitării Curţii Constituţionale.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 241 de deputaţi prezenţi; 216 voturi pentru, 15 voturi împotrivă, 3 abţineri.)

Vă mulţumesc. Proiectul de respingere a fost adoptat cu 216 voturi pentru.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2006 privind reluarea pentru anul 2006 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 231 deputaţi prezenţi; 227 de voturi pentru, două voturi împotrivă.)

Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat.

Propunerea legislativă privind facilitarea listării societăţilor comerciale prin intermediul pieţei de capital.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 235 de deputaţi prezenţi; 220 de voturi pentru, 14 voturi împotrivă, o abţinere.)

Iată că s-a adoptat şi acest proiect.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 231 de deputaţi prezenţi; 219 voturi pentru, un vot împotrivă, 7 abţineri.)

Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat.

Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 239 de deputaţi prezenţi; 235 de voturi pentru, două voturi împotrivă, două abţineri.)

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

Propunerea legislativă pentru modificarea art.17 alin.1 al Legii nr.527/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.34/2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora.

Legea are caracter ordinar; suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 245 de deputaţi prezenţi; 239 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, o abţinere.)

S-a adoptat şi acest proiect.

Înainte de a încheia, o rog pe doamna preşedinte Olguţa Vasilescu, termenul acela de o lună depăşeşte termenul de adoptare tacită. Din păcate, am să vă propun un termen de două săptămâni, dacă sunteţi de acord? Rog să se consemneze în stenogramă. Atunci, două săptămâni la cele două proiecte.

Am încheiat dezbaterile de astăzi.

Vă doresc o zi bună.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,45.