Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ioan Munteanu şi Gheorghe Albu, secretari.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi,

Declarăm deschisă şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor de astăzi, marţi, 13 martie.

Programul destinat declaraţiilor politice, din partea Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghişe este prezent? Nu.

Domnul deputat Emil Strungă? Vă rog, domnule deputat. Vă anunţ că acest grup are, în total, 14 minute, aşa că vă rog să vă gospodăriţi.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să încerc să mă încadrez într-un timp relativ scurt.

Titlul declaraţiei politice pe care o prezint în faţa dumneavoastră este "Traian Băsescu, procurorul şef al României".

Discursul preşedintelui, din 6 martie 2007, ocazionat de şedinţa de bilanţ a Ministerului Public, a adus, în atenţia mas-media şi a clasei politice, un nou indiciu de imixtiune a politicului în justiţie.

Domnul Traian Băsescu a afirmat că vor apărea, în curând, "dosare grele ale unor politicieni importanţi" şi a îndemnat procurorii să aplice, în mod egal, legea. Întrebarea imediată, pe care o pune un cetăţean care trăieşte într-o democraţie, este: de unde ştie preşedintele ce dosare pregătesc procurorii?

Un alt aspect din discursul prezidenţial făcea referire la un memoriu trimis de un cetăţean clujean, care se pare că ar fi Paszkany Arpad, patronul echipei CFR Cluj, urmărit penal în dosarul "Gazeta" şi care îl acuză pe Marius Nicoară, preşedintele CJ Cluj, de manipulare a unei licitaţii. Acţiunea domnului preşedinte este de a-şi pune "ştampila" pe acest memoriu şi de a-l înainta procurorului şef, Codruţa Kovesi, cu indicaţia precisă: "rog analiză şi soluţie legală". Acest gest se constituie ca o intervenţie în mersul justiţiei, care primeşte, pe această cale, semnale din partea Preşedinţiei de rezolvare a anumitor cazuri de corupţie.

În condiţiile statutării de către Constituţia României a separării puterilor în stat, afirmaţiile prezidenţiale vin ca un cutremur ce pare a dărâma întregul edificiu democratic.

Ceea ce este grav în intervenţia preşedintelui este faptul că domnia sa ameninţă anumiţi politicieni şi dă indicaţii de trimitere în judecată. Faptul că domnia sa este familiar cu dosare ce nici nu au ajuns încă pe masa procurorilor este de natură să ne indice noua calitate a preşedintelui de procuror şef al României. Iar dacă lucrurile stau în acest fel, separarea puterilor în stat rămâne o iluzie a unei societăţi pretins democratice.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Monalisa Gălăteanu.

Doamna deputat, corectaţi-mă, Gălăteanu sau Gălăţeanu?

Doamna Monalisa Gălăteanu:

Gălăteanu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Doamna Monalisa Gălăteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică să intitulează "Educaţia de tranziţie neterminată".

Integrarea României în clubul elitelor europene impune o serie de măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor strategice pe termen mediu şi lung în domeniul învăţământului, cum ar fi asigurarea egalităţii de şanse privind accesul la educaţie al tuturor tinerilor sau formarea profesională, pe tot parcursul vieţii, pentru cetăţenii României.

În Programul de Guvernare al actualei Puteri, astfel de obiective erau avansate încă din decembrie 2004, ca priorităţi, alături de promisiunile privind dublarea salariilor cadrelor didactice, modernizarea infrastructurii şcolare, descentralizarea şi depolitizarea învăţământului.

Se făceau, de asemenea, promisiuni în legătură cu adaptarea sistemului educaţional românesc la nevoile si cerinţele pieţei forţei de muncă atât la nivel naţional, cât şi european, dar nu s-a realizat nimic în acest sens şi toate aceste obiective enumerate au rămas la stadiul de simple promisiuni.

Cele trei proiecte legislative înaintate recent de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării spre dezbatere publică, şi anume Legea învăţământului preuniversitar, Legea învăţământului universitar şi Legea privind Statutul personalului didactic, nu se armonizează cu exigentele actuale ale integrării europene şi prefigurează unele deficienţe privind asigurarea dreptului la educaţie al tuturor cetăţenilor şi drepturile cadrelor didactice.

Eşecul evident al pseudoreformei învăţământului este determinat de modul superficial in care actualii guvernanţi tratează acest domeniu.

Dezinteresul actualei puteri în elaborarea acestor proiecte de legi s-a manifestat inclusiv prin tinerea lor "sub cheie", departe de ochii opiniei publice, până la somaţiile repetate ale opoziţiei, şi prin ignorarea reprezentanţilor sindicatelor din învăţământ, care nu au fost convocaţi la discuţii şi de ale căror opinii nu s-a ţinut seama. Ca urmare, în conţinutul acestor proiecte legislative "s-au strecurat" unele erori, care ar putea induce bulversarea sistemului de învăţământ românesc.

In Proiectul Legii învăţământului preuniversitar, idealul educaţional este golit de substanţă, devenind astfel superficial, prin transformarea lui într-o definiţie seacă, care ne duce inevitabil cu gândul la formarea unei personalităţi individuale simpliste, cu orizonturi limitate, ca produs al unei şcoli româneşti "de tranziţie neterminată".

O altă dovadă a lipsei de interes in elaborarea acestor proiecte legislative o constituie propunerea de reducere la 50% a procentului de reprezentare a cadrelor didactice în Consiliul de Administraţie al unei unităţi de învăţământ, cealaltă jumătate fiind formată din autorităţile locale, agenţi economici şi părinţi. Este inadmisibil ca principalii responsabili ai actului de învăţământ, profesorii şi educatorii, să nu aibă putere decizională deplină, aceştia fiind obligaţi să accepte intervenţia autorităţilor locale şi a intereselor politice vremelnice în viaţa şcolii.

Înlocuirea examenului naţional de titularizare cu un concurs la nivelul unităţii de învăţământ reprezintă un pas înapoi în asigurarea calităţii actului educaţional, în menţinerea unui sistem de evaluare unitar si a stabilităţii cadrelor didactice în sistemul de învăţământ.

Sindicatele protestează deja faţă de "anomaliile" cuprinse în aceste proiecte legislative, privind impactul negativ pe care acestea îl pot genera în sistemul educaţional românesc, iar Sindicatul "Spiru Haret" ameninţă deja cu boicotarea testelor naţionale dacă nu se vor remedia aceste probleme în timp util.

Datoria mea de cadru didactic, dar mai ales aceea de parlamentar al României, membru al Comisiei pentru învăţământ, este aceea de a aduce amendamentele necesare celor trei proiecte legislative propuse spre dezbatere publică, pentru armonizarea acestora cu cerinţele Constituţiei României privind garantarea dreptului la educaţie şi dreptul la muncă al tuturor cetăţenilor şi cu implementarea standardelor calitative europene în domeniul educaţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Alexandru Mocanu.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică din această dimineaţă se constituie, în fapt, într-o scrisoare deschisă adresată domnului Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, prim-ministru al Guvernului României.

Stimate domnule prim-ministru,

Relativ recent, am avut onoarea şi plăcerea de a vă însoţi în vizita pe care aţi efectuat-o la noi în Teleorman, cu toate că, din motive care îmi scapă, nu am fost anunţat şi evident nici invitat să vă fiu alături. Am făcut-o, totuşi, convins că este de datoria mea ca parlamentar de Teleorman, să fiu o gazdă primitoare şi amabilă, chiar dacă am aflat din vecini că mă veţi vizita. Pe parcursul vizitei m-am convins că neinvitarea mea nu a fost o scăpare a celor de la protocol, ci ea a fost premeditată, astfel ca "ansamblul" să nu fie viciat de nicio figură de la Partidul Democrat. Mai mult, pe parcursul vizitei, atitudinea dumneavoastră faţă de un parlamentar al Partidului Democrat, partid aliat la guvernare, a fost departe de cea a unui politician ce se pretinde a fi european. Ulterior, atitudinile, gesturile şi susţinerile dumneavoastră s-au dovedit a fi din ce în ce mai politicianiste şi mai departe de realitate.

Aşa se face că, în ciuda declaraţiilor sforăitoare din ultimele săptămâni, în care plângeaţi de grija "ţerişoarei noastre, România", aţi făcut cum aţi vrut (sau cum v-a cerut, poate, Dinu Patriciu!) şi aţi instaurat, oficial, o criză politică majoră în ţară, prin aceea că, în mod unilateral şi nemotivat, aţi dispus amânarea euro-alegerilor, programate pentru 13 mai a.c. Pentru a vă motiva decizia, în ciuda evidenţei remarcate de majoritatea observatorilor politici interni şi externi, aţi invocat, în mod mincinos, iminenţa organizării celor două referendumuri: cel privind suspendarea Preşedintelui României, iniţiat de opoziţie, şi cel privind introducerea votului uninomial, iniţiat de preşedinte. Din păcate pentru dumneavoastră, minciuna a avut picioare scurte, pentru că adevărul avea să iasă la lumină în şedinţa Consiliului Alianţei de ieri, 12 martie a.c.

În cadrul şedinţei, Partidul Democrat s-a angajat categoric să-l convingă pe preşedintele României să confirme amânarea referendumului iniţiat pentru introducerea votului uninominal până după alegerile euro-parlamentare, lucru pe care preşedintele l-a făcut două ore mai târziu, în plenul Guvernului. În acelaşi timp, Partidul Democrat a cerut PNL să se angajeze la fel de categoric că, în Parlament, la referendumul opoziţiei, va vota împotriva suspendării preşedintelui. În acest mod, s-ar fi zădărnicit şi iniţiativa referendumului iniţiat de PSD-PRM-PC şi s-ar elimina şi celălalt referendum. Astfel, cererile dumneavoastră din urmă cu o săptămână ar fi fost integral îndeplinite şi, în consecinţă, euro-alegerile nu mai erau bruiate de "teme parazitare", cum le-aţi numit dumneavoastră.

Dar, stupoare: PNL, "dându-şi arama pe faţă", a refuzat acest lucru, ieşind la iveală, fără putinţă de tăgadă, o înţelegere secretă între PNL şi opoziţie (PSD-PRM-PC), menită să ducă la suspendare sau poate chiar demiterea preşedintelui României sau, dacă nu va fi cu putinţă, măcar la afectarea imaginii acestuia.

Aşa cum am declarat public de multă vreme, înţelegerea ticăloasă - ce seamănă izbitor cu acele comploturi ale boierilor fanarioţi din Ţările Române împotriva domnitorilor vremii - nu se rezumă doar la suspendarea/demiterea preşedintelui, ci este mult mai amplă, urmărindu-se, printre altele, demiterea procurorului general al României, a şefului DNA, demiterea ministrului Monica Macovei, ca de altfel eliminarea din Guvern a tuturor miniştrilor PD, modificarea unor legi importante după cum doreşte PSD-ul, ori amânarea adoptării altora (vezi Legea lustraţiei), ca şi postarea, în posturi cheie ale economiei şi finanţelor României, a unor oameni impuşi de PSD şi Dinu Patriciu.

Dacă dumneavoastră credeţi, de exemplu, că şeful Baroului Bucureşti, Adrian Iordănescu (avocat pledant în toate cauzele Patriciu/Rompetrol) sau doamna senator Norica Nicolai (aflată în "solda" lui Patriciu în mai multe consilii de administraţie) vor fi mai buni miniştri ai justiţiei decât Monica Macovei şi vor lupta cu mai multă credibilitate şi eficienţă împotriva corupţiei, vă înşelaţi amarnic. Cetăţenii oneşti ai acestei ţări nu vă vor ierta această atitudine şi veţi plăti amarnic, atât dumneavoastră cât şi Partidul Naţional Liberal!

Prin decizia amânării euro-alegerilor, mă tem că acea criză politică, invocată de dumneavoastră, abia acum s-a declanşat şi, pe zi ce trece, prevăd că se va adânci şi mai mult. Ca om politic, chiar dacă doriţi cu orice chip să escamotaţi realitatea, veţi vi răspunzător în faţa cetăţenilor acestei ţări pentru toate consecinţele ce vor decurge din aceasta.

Prin această decizie v-aţi delimitat de Programul şi idealurile Alianţei PNL-PD şi ale Coaliţiei de Guvernare, dându-vă mâna cu PSD, aşa cum v-a cerut-o Dinu Patriciu încă din 2004.

Partidul Democrat şi miniştrii săi rămân solidari cu toate acţiunile Guvernului care au în vedere respectarea promisiunilor electorale şi Programului de Guvernare aprobat de Parlament în decembrie 2004. PD şi miniştrii săi nu vor fi solidari cu acţiunile unilaterale ale dumneavoastră sau ale PNL care excedează Programul de Guvernare şi nu sunt asumate de Consiliul de Conducere al Alianţei.

Apreciez, domnule prim-ministru, că, acceptând condiţiile PSD, inclusiv cea vizând amânarea euro-alegerilor, aţi trădat, într-un mod incalificabil, electoratul Alianţei, şi aceasta numai pentru iluzoria speranţă că, în acest fel, vă veţi putea salva propriul scaun de preşedinte PNL, dar şi scaunul lui Mircea Geoană de preşedinte PSD. Este evident pentru oricine doreşte să vadă că, datorită procentelor cu care sunt creditate în sondaje partidele ce le conduceţi, amândoi sunteţi cu spatele la zid, urmând a da socoteală pentru "performanţa" de a le fi adus astăzi la jumătatea scorului înregistrat în alegerile din 2004.

De dragul lui Dinu Patriciu aţi ales, domnule prim-ministru, să înşelaţi electoratul Alianţei şi al Partidului Naţional Liberal, abandonându-vă partenerii şi dându-vă mâna cu PSD. Este responsabilitatea dumneavoastră exclusivă, domnule prim-ministru, că aţi ales ca, pentru Dinu Patriciu şi interesele acestuia, să întoarceţi spatele celor care, prin vot, cu onestitate şi plini de încredere, au făcut posibilă ajungerea dumneavoastră în funcţia de prim-ministru.

Aţi preferat să fiţi sprijinit de o parte a reprezentanţilor mas-media dependentă de banii, de interesele şi de ambiţiile unora ca Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu, în loc să vă sprijiniţi pe cetăţenii acestei ţări pe care, la fel ca şi alţi politicieni, îi consideraţi, poate, a fi proşti. Nu numai că nu este aşa, dar vă asigur că aceştia sunt mulţi!

Domnule prim-ministru, veţi rămâne în istorie ca fiind "groparul" PNL de la începutul mileniului trei. Cu siguranţă că electoratul cinstit al PNL şi al Alianţei nu vă va ierta acest afront şi asta se va vedea, sper, la primul scrutin electoral, indiferent cât timp îl veţi mai amâna.

Mă tem, domnule prim-ministru, pentru majoritatea membrilor PNL -oneşti, serioşi şi responsabili - care vor plăti nemeritat "factura iresponsabilităţii şi a interesului personal" promovată de dumneavoastră, în sensul că scorul ce-l va obţine PNL la viitoarele alegeri va fi comparabil cu cel din toamna anului 2000.

Conştient sau nu, prin această decizie, umflaţi puternic pânzele Partidului Liberal Democrat şi ale domnului Stolojan, acordându-i acestuia încă 4-5 luni bune ca să-şi structureze temeinic noul partid în toate localităţile ţării şi, volens nolens, veţi mai împinge o parte din membrii PNL spre PLD. Asumaţi-vă acest lucru şi nu mai daţi vina pe alţii.

Mă tem că nu realizaţi, domnule prim-ministru, că, prin decizia luată, aţi împins PNL spre comportamentul unei soţii infidele care, în timp ce-i caută nod în papură propriului soţ şi îl invită să plece din casă, în acelaşi timp îl înşeală cu trei amanţi deodată: PSD, PRM, PC! Halal comportament european!

Şi apropo de comportament european, domnule prim-ministru, ieri aţi dovedit că sunteţi, în egală măsură, şi misogin şi mojic. Meritaţi aceste etichete, pentru că aţi dispus ca purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei, Adriana Săftoiu, consilier prezidenţial cu rang de ministru şi femeie, să nu fie lăsată să-l însoţească pe preşedinte în sala de şedinţe a Guvernului României! Să vă fie ruşine pentru că, până una alta, Guvernul este al României şi nu este SRL-ul lui Patriciu ori Tăriceanu! Cel puţin deocamdată.

Să ştiţi, domnule Tăriceanu, că PD şi miniştrii săi au fost şi sunt pregătiţi pentru orice, inclusiv pentru scenariul potrivit căruia primul-ministru va prezenta în Parlament o formulă de Guvern monocolor PNL. Dacă un astfel de guvern va menţine Programul de guvernare aprobat de Parlament în 2004, vă asigur că nu este nicio problemă. Dacă, însă, se schimbă Programul, atunci, conform Constituţiei, trebuie propus un alt candidat de prim-ministru. De bună seamă că şi această decizie vă va aparţine în exclusivitate. Facă-se voia dumneavoastră, că a cetăţenilor României nu este sub nicio formă!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Adrian Moisoiu.

Îmi permit să atrag atenţia pentru respectarea timpilor, pentru ca toţi cei prezenţi să poată să vorbească.

Vă rog.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Atenţie la Guvernul României!"

Dacă declaraţia politică de săptămâna trecută a fost intitulată "Atenţie la Ungaria!", astăzi, datorită faptului că raportul prezentat de vicepremierul Márko Bela la cel de-al XVIII-lea Congres al UDMR a depăşit orice limită minimă de bun simţ, atrag atenţia şi asupra Guvernului României.

În afară de raportul prezentat la cel de-al XVIII-a Congres al UDMR, Marko Bela a avut o intervenţie în care şi-a prezentat programul de candidat la Preşedinţie, care a fost neglijată de media de limbă română. Dat fiind că persoana în cauză este vicepremier al Guvernului României, consider că este necesar să fac referiri la ea, mai ales că domnia sa este persoană de decizie în domenii deosebit de importante, pe care le coordonează prin fişa postului ca: integrarea europeană, învăţământul şi cultura.

Cuvântarea intitulată: "Transilvanie nouă, maghiarime nouă" analizează contextul în care UDMR şi-a desfăşurat activitatea şi constituie un moment de bilanţ, ajungând la concluzia că oamenii au fost verificaţi în timp, iar UDMR a ţinut piept cu brio încercărilor. Ea conţine o serie de exprimări care consider că merită o deosebită atenţie, pentru a-i determina atât pe domnul preşedinte Băsescu, cât şi pe domnul premier Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu să se întrebe dacă Alianţa DA şi-a luat la guvernare un partener leal.

Citesc: "Depinde de Ungaria, dar şi Ungaria depinde de noi, nu numai de România, ci şi de noi, maghiarii din Transilvania. Unul sau altul dintre politicienii din Ungaria degeaba îşi vâră capul în nisip, ca struţul, fiindcă noi, dacă nu ne facem treaba bine, aceasta este şi în folosul Ungariei, pe când dacă ne poticnim, aceasta va constitui imediat, în mod cert, un izvor de tensiuni între ţările noastre."

Sau: "Aici, pe lângă limba română, trebuie să dobândească statut oficial şi alte limbi, lucru ce s-a şi întâmplat parţial, dar trebuie mers în continuare pe acest drum."

Sau: "Poporul transilvan, aici tranzitrăitor, are tradiţii multe, este de culturi diferite, se compune din comunităţi de diverse naţionalităţi cărora trebuie să li se acorde drepturile legitime necesare pentru convieţuirea, precum şi autonomiile care să le garanteze propriile decizii. Autonomie culturală şi teritorială. Aceasta trebuie să o tratăm şi cu Uniunea Europeană. Totodată, trebuie să-i convingem şi pe români că aceasta nu înseamnă şubrezirea României, că noi croim planul Interesul întăririi Transilvaniei şi, ca urmare, România va fi mai puternică. Fără a mai vorbi de faptul că experienţa poate servi drept model pentru toată ţara, pentru că mai trăiesc şi prin alte părţi minorităţi, iar noi lucrăm şi în interesul acestora şi, bineînţeles, n-am uitat nici de maghiarii care trăiesc rupţi de noi, dincolo de Carpaţi. De la Ţinutul Ceangăilor, până la Bucureşti, de la Suceava până la Constanţa, şi lor va trebui să le acordăm atenţia. Pentru acest scop, îmi asum, în continuare, funcţia ca să edificăm ca lumea convieţuirea maghiaro-maghiară, ca nici la Borş, nici la Nădglac, nici la Petea, nici în sufletele noastre să nu fie niciun fel de graniţe, ca să fim şi pe mai departe ardeleni şi, între timp, să rămânem maghiari."

Şi, în sfârşit: "Împreună cu Ungaria, pentru obiectivele noastre naţionale, dar împreună cu românii pentru o ţară mai locuibilă, mai plină de viaţă şi aceasta în interiorul unei Transilvanii după model elveţian, împreună cu toţi europenii pentru o Uniune Europeană mai puternică."

Faţă de cele citate mai înainte, cred că orice comentariu este de prisos.

O dată în plus, şi sper că pentru ultima oară, cavalerul fidelităţii faţă de patria maghiară, Marko Bela, şi-a dat arama pe faţă.

Cei care militează pentru federalizarea României atentează la integritatea ţării, indiferent cum fardează acest obiectiv, care-şi permit să îndemne la încălcarea Constituţiei şi aduc atingere Legii siguranţei naţionale, trebuie imediat deferiţi justiţiei, cercetaţi şi condamnaţi în regim de urgenţă.

Şi pentru ca tacâmul să fie complet, cu ocazia Zilei maghiarilor de pretutindeni, de 15 martie, Marko Bela a mai lansat un apel cu îndemnuri separatiste şi de unitate: "Trebuie să înfăptuim principalul obiectiv al comunităţii maghiare din Transilvania, autonomia. Adică diferitele forme ale deciziei autonome, iar asta o putem realiza numai uniţi. Să fie prezent, între noi, ca şi până acum, drapelul naţional, să răsune imnul nostru naţional de sărbătoarea naţiunii maghiare."

De altfel, perioada de dinainte de 15 martie este şi perioada unor peripluri turistice prin România cea fără câini, dar plină de jigodii.

În afară de preşedinta Parlamentului ungar, Katalin Szili, şi a preşedintelui ungar, László Sólyom, este prezent, în aceste zile, şi Barky Eva Maria, avocata care ţine tot felul de prelegeri pe tema autonomiei Ţinutului Secuiesc. Şi, dacă ea a mai fost de două ori declarată persoană indezirabilă pe teritoriul României, nu văd de ce nu ar mai fi declarată o dată şi pentru totdeauna. Iar în măsura în care instigă la autonomie teritorială şi toate celelalte persoane care au asemenea preocupări ar trebui tratate în mod similar, fiindcă problema noastră este ce facem cu cei care, de 17 ani, nu au vrut să vadă.

Deşi au avut semnale clare, adevăratele obiective ale UDMR-ului, aceştia rămân mai departe pe scaunele lor; nu li se poate oferi un piolet, sau măcar un simplu târnăcop pentru spart sarea în ocne? Îi alegem în continuare, după ca ne lamentăm cu privire la "ţărişoara noastră"?

Se adevereşte că, atunci când doi se ceartă, al treilea câştigă. Aşa se întâmplă întotdeauna când factorii politici de decizie de la Bucureşti sunt preocupaţi de alte probleme şi nu de interesul naţional.

Deci, atenţie la Guvernul României!

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Deszö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Joi, în ziua de 15 martie, vom sărbători începutul Revoluţiei maghiare, sărbătoarea naţională a maghiarilor de pretutindeni.

În ziua de joi vom sărbători Revoluţia care, prin programele sale, viza democratizarea societăţii prin acordarea drepturilor şi libertăţilor civice.

Evenimentul pe care îl sărbătorim are o importanţă majoră nu numai în istoria poporului maghiar, dar şi pentru naţiunile română, sârbă, croată şi slovacă şi reprezintă un pas hotărâtor în lupta lor pentru emanciparea socială, naţională şi a iniţierilor spre progresul general.

Ca parte integrantă a primăverii europene, Revoluţia maghiară deschidea largi posibilităţi în lupta pentru progres şi libertate a popoarelor din centrul şi răsăritul Europei.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curţii de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două naţiuni. Din păcate, momentele istorice legate de evenimentele paşoptiste, de multe ori sunt greşit sau tendenţios interpretate.

Una dintre acestea ar fi teza formulată de unii politicieni sau pseudoistorici, care afirmă că, în timpul revoluţiei, în luptele cu revoluţionarii maghiari şi-au pierdut viaţa peste 40 de mii de români. După datele oficiale ale armatei austriece, pierderile umane ale românilor se ridică la 4.425 de persoane, iar ale saşilor la 244 de suflete. Contemporanul evenimentelor, Gheorghe Bariţiu, unul dintre conducătorii de seamă ai Revoluţiei române, a estimat aceste pierderi la circa 6.000 de oameni. După analiza componenţei etnice a diferitelor unităţi ale armatei revoluţionare maghiare, românii au luptat într-un număr de aproape 30 de mii în armata revoluţionară maghiară, în timp ce oastea lui Avram Iancu, din Munţii Apuseni, se ridica la 30, maximum 40 de mii de oameni.

Prin urmare, evenimentele din anii 1848, 1849 prezintă numeroase exemple care permit reconcilierea între cele două naţiuni.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu. Vă rog.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţie politică intitulată "Copiii de 10-11 ani de la marginea Petroşaniului îl regretă pe...Ceauşescu".

Am petrecut la sfârşitul acestei săptămâni o zi în Aeroport.

În Petroşani, Hunedoara.

Informaţia că acest oraş din Valea Jiului are aeroport ar bucura mulţi investitori străini ale căror prime întrebări, când încerc să-i atrag în Vale, sunt: ce ştie să facă forţa de muncă locală şi dacă există aeroport.

Informaţia că Petroşaniul are aeroport ar fi utilă, dacă ar fi adevărată.

Din păcate, nici nu ne putem bucura de ştire, nici nu ne putem amuza de glumă.

Aeroportul din Petroşani este un loc în care trăiesc mii de suflete de tineri, copii, bătrâni.

Aeroportul din Petroşani nu este un spaţiu de unde se ridică sau coboară avioane. Nu! Este un spaţiu unde coboară încet, încet, dar tot mai adânc, speranţa oamenilor.

Aeroportul din Petroşani este ocolit cu ostentaţie de edili. "Pentru primar oraşul se termină uite colo." mi-a arătat la sfârşitul săptămânii trecute o femeie în vârstă. Este bolnavă şi n-a mai ieşit din cartier de câţiva ani. Nu are cui să-şi spună necazurile, fiindcă aleşii locali nu vin pe la blocurile din Aeroport. "De 17 ani n-am văzut picior de primar pe aici".

Capătul staţiei de maxi-taxi este exact unde începe Aeroportul. Locuitorii de aici trebuie să meargă câte 10-15 minute pe jos printre blocuri pentru a ajunge la staţie ca să meargă la serviciu. 15 minute dacă nu plouă.

"Nora mea se teme să mai plece de acasă. Trebuie să plece înainte să se lumineze. A fost atacată de golani. Cine s-o apere?" mă întreabă un bătrânel, fost miner. Poartă o pereche de blugi de damă ponosiţi.

Alei pietruite printre blocuri nu există, aşa cum au văzut în alte oraşe, după cum nu există străzi pe care să intre maşinile.

La prima ploaie, ceea ce ţine loc de alei se transformă în fundături prin care nu poţi trece nici cu piciorul, nici cu maşina. "Am făcut adrese la primărie, dar nu ne-o răspuns nimeni", se plâng câţiva locatari ai Aeroportului.

Odată a plouat atât de tare, încât apa a intrat pe geamurile apartamentelor de la parter. "Am scos-o cu ligheanul. Unde să te duci să te plângi? Parcă noi nu suntem oameni", îmi spune tristă o gospodină curată.

Aeroportul din Petroşani este un loc unde copiii se joacă printre coloşi de clădiri începute înainte de '89 şi aflate acum într-o stare de degradare ce-i face pe puţinii părinţi care mai au loc de muncă, să stea cu teama în sân la serviciu. În ciuda interdicţiilor din partea celor mari, copiii îşi găsesc adesea locul de joacă printre ruine. Nu o dată s-a întâmplat ca joaca micuţilor să se termine la spital.

Un bloc mai încolo stau de vorbă cu trei băieţi. Au vârste între 8 şi 10 ani.

Îmi spun că vor un teren de joacă între blocuri. Cum au copiii din centru. Spaţiu este berechet. Doar că este plin de iarbă, ciulini, nu este nivelat, e plin de dâmburi şi gropi. Şi ici colo de garaje din tablă refolosită, aruncate anapoda pe mijlocul spaţiului. Ar vrea să se dea cu rolele vechi primite de la alţi copii, dar nu pot, în aceste condiţii. Câteva blocuri mai încolo ar fi mai mult spaţiu.

"Nu se poate, mamă. Io nu le dau voie nepoţilor mei să alerge pe aici. Vezi conducta aia de gaz? Păi o iau mereu în picioare şi mereu vin acasă cu genunchii rupţi. Nu-i mai las", îmi spune o bunică.

E drept că şi eu m-am mirat să văd o conductă de gaz pusă la circa jumătate de metru înălţime faţă de pământ, în loc să fi fost îngropată, ţeavă care ocolea tot spaţiul verde, sau aproape verde. Mi-am reprimat gândul necurat care m-a făcut să mă întreb ce Dumnezeu s-ar întâmpla dacă din joacă, din greşeală, copii din blocurile din împrejurimi ar înţepa conducta...

Pe aleea care dă spre biserica din lemn construită cu bani de la sindicat întâlnim o pereche tânără. Profitau de vremea frumoasă şi îşi plimbau copilul de câteva luni la soare. De bună seamă, n-au casă. Au cerut de la primărie unul dintre sutele de apartamente din Petroşani care sunt abandonate, nelocuite. "Mi-l aranjez eu, mi-l pun la punct cu mâinile astea, uite. Da' numa' să mi-l dea. Dar ştiu eu ce fac. Am găsit unul mai bun. Mă duc şi intru în el" "Unde?" întreabă colegul meu. "Îmi pare rău, nu pot să vă spun, că se duce altul şi mi-l ia!"

În piaţă, un comerciant ne spune cum a investit într-un chioşc pe care i l-au dărâmat autorităţile. L-au trimis în piaţă. "Am venit, ce să fac? Trebuie să muncesc. Dar vedeţi cimentul ăsta de pe jos? Io l-am pus. Că era mocirlă pe jos. Nu puteam aşa".

În spatele nostru aud o voce care pare tânără: "Ne-a bătut Dumnezeu de-a murit Ceauşescu". Mă întorc furioasă să-l întreb pe cel căruia îi aparţinea afirmaţia câte cozi a făcut pe vremea lui Ceauşescu, la pâine sau la lapte. Şi dacă atunci ar fi folosit liber să spună ce gândeşte. Furia mea s-a transformat pe loc în tristeţe. Auzul nu m-a înşelat. Vocea tânără aparţinea unui copil de vreo 10-11 ani. Vocea tânără îi aparţinea. Mesajul, însă, nu era al lui. Mesajul dădea glas supărărilor pe care le auzea în casă, de la părinţi sau bunici.

A fost o zi pe care am petrecut-o în Aeroport. M-a întristat. Şi pe dumneavoastră? Am dat să plec. Am pornit spre centrul oraşului.

Azi Petroşaniul se pregăteşte de spectacol. Am văzut nişte boxe mari şi microfoanele pe care băieţi pricepuţi le instalau în faţa Casei de Cultură. Sigur, muzica nu se aude până în Aeroport, dar cine are curajul şi puterea să iasă din cartier, să se poate bucura de sărbătoare.

Şi aseară a fost spectacol în Petroşani. Au venit trupe de muzică populară şi uşoară. Alaltăieri seară a fost un alt spectacol. S-a terminat cu focuri de artificii. A fost frumos.

De trei săptămâni centrul oraşului sună a sărbătoare. Dar oare ce au făcut petroşănenii de îi premiază edilii?

Nu plec până nu vă spun.

Petroşănenii au zilele astea un mare merit.

Acela de a fi alegători.

Duminică au loc alegeri pentru funcţia de primar la Petroşani. De duminică, tumultul se stinge. De duminică, locuitorii cartierului Aeroport din Petroşani vor număra zilele până la următoarele alegeri, cu speranţa că poate, vreun edil va trece dincolo de ultima staţie de maxi-taxi, o va lua pe aleile noroioase şi neasfaltate şi va intra în viaţa lor măcar pentru câteva minute, măcar pentru câteva vorbe bune.

"Ies primari pe voturile celor din centru, care au de toate. De noi nu le pasă. Noi nu suntem oameni pentru ei."

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale domnul deputat Aledin Amet este prezent.

Vă rog.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează, "Cultura şi civilizaţia etniei tătare din România".

Impresia generală a multora este că etnia tătară are înclinaţii deosebite pentru ştiinţele fixe. Cu siguranţă, această constatare este valabilă, din moment ce însăşi istoria ne-o demonstrează.

Însă, un amănunt nesesizat de multă lume, îl reprezintă faptul că etnicii tătari au avut şi au reale aptitudini umaniste, concretizate în lucrări ample, pătrunse de un spirit patriotic concret, fără înflorituri inutile, pavoazând, cum se cuvine, un drum al voinţei, nicidecum al resemnării. Nevoiţi a ne purta destinele în mai multe zări, modalitatea noastră de a rezista a stat, alături de religie, tocmai în cultură, în practica ne demonstrează acest lucru.

Moştenind un bogat tezaur de cântece şi obiceiuri tradiţionale, proverbe, zicători, toate purtând amprenta decisivă a marelui autor anonim, transmise cu o mândrie nedisimulată, compatrioţii noştri au ştiut să conceapă şi o literatură cultă, capabilă să înfrunte trecerea vremii. Şi, când mă gândesc la acest gen de manifestare artistică, alătur poeziei, prozei, fabulei, şi celelalte domenii, considerate de unii ca ştiinţifice, dar care conţin substanţa imaginaţiei libere: istoria, geografia, filosofia, psihologia etc.

Astfel, apariţiile editoriale de marcă, purtând semnăturile valoroşilor autori tătari, premiile unor înalte foruri ştiinţifice, prezenţa respectivelor titluri în fişierele prestigioaselor biblioteci, direcţionează, toate, către o singură concluzie: şi prin cultură ne-am câştigat dreptul la existenţă!

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor independenţi, doamna deputat Olguţa Cocrea.

Vă rog.

Doamna Olguţa Cocrea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Respectul faţă de alegători".

Clasa politică din România este cotată cu un procent de credibilitate foarte scăzut în ochii electoratului. Nu este o noutate că de-a lungul celor 16 ani nimeni nu a făcut nimic pentru a demonstra că aceste procente sunt nemeritate. Cum să privească electoratul cu încredere clasa politică, deoarece cele mai mari averi le au politicienii, iar după alegeri, în loc să fie rezolvate problemele cu care se confruntă cetăţenii, începe lupta pentru imagine, orgoliile între Palate, şi dorinţa de a arăta cine este mai puternic.

Săptămâna trecută, atât alegătorilor, cât şi oficialilor din Uniunea Europeană le-a fost dat să vadă o delegaţie a României care era divizată în două tabere, s-au deplasat cu două avioane, fiecare cu armata lui, iar cei doi care reprezentau România şi care în campania din 2004 erau colegi, acum nici nu şi-au adresat un cuvânt, măcar de ochii lumii.

După lupta în Parlament pentru a dovedi a cărui referendum va fi primul, credeam că Preşedintele a înţeles care sunt priorităţile României şi a invitat la Cotroceni partidele parlamentare, pentru a stopa mascarada politică de care orice om normal s-a săturat. Dar a fost suficient ca Premierul să iasă la atac şi să anunţe că doreşte ca alegerile europarlamentare să fie amânate.

Dacă până acum, Preşedintele era cel care crea subiecte acide, care să provoace dezbateri aprinse, acum, vedem un premier care a intrat şi el în joc şi chiar pare să-i placă jocul orgoliilor şi bulversarea cetăţenilor care în 2004 au crezut că au făcut o alegere bună.

Cui serveşte această luptă murdară? E clar, în primul râd Opoziţiei, care are ocazia foarte des de a aminti populaţiei că ea ar fi fost cu mult mai bună să guverneze România şi să arate ce nebunie este în coaliţia care se află la putere.

Mă întreb, dacă cei doi actori politici, respectiv Preşedintele şi Premierul, au consilieri care să vadă ce îşi doreşte populaţia României şi să-i sfătuiască corect, ori s-au baricadat fiecare în palatul lui şi fac doar ceea ce ei cred pentru imaginea lor, fără a mai ţine cont de agenda cetăţeanului.

Cât oare o mai ţine acest teatru ieftin că dacă o mai ducem tot aşa, din scandal în scandal, e posibil ca la referendumurile dorite atât de Opoziţie, cât şi de Preşedinte să vedem că populaţia, o parte pleacă din ţară, scârbită de ceea ce vede, şi o parte, care a mai rămas, va refuza să se mai prezinte la vot.

Nimeni nu i-ar putea acuza, pentru că sunt sigură că majoritatea oamenilor normali nu sunt de acord cu ceea ce văd pe toate posturile TV şi în presa scrisă şi, mai mult, nu văd o schimbare în bine a vieţii lor de zi cu zi.

Oare de ce nimeni nu încearcă să pună punct acestor scandaluri, mai ales actorii principali care, dacă mai au un pic de respect faţă de cetăţenii acestei ţări, ar fi bine să înceteze războiul declaraţiilor şi al acuzaţiilor şi să se aşeze la masa dialogului, ca nişte oameni civilizaţi.

Cum cred că în 2008, la alegeri, vor mai putea da ochii cu alegătorii, ce promisiuni vor mai putea face, cum vor justifica starea conflictuală în care au dus această ţară, iar imaginea pe care au făcut-o în Europa, cum cred că o vor repara?

Acestea sunt numai unele întrebări pe care ar trebui să şi le pună şi poate că vom asista la o stare de normalitate, muncă pentru cetăţeni cu rezultatele pe care aceştia le aşteaptă şi cu speranţa unei vieţi mai bune.

Cred că domnii consilieri, atât ai Preşedintelui, cât şi ai Premierului ar trebui să le explice că prezenţa lor acolo este datorată votului cetăţenilor României şi că sunt pe perioadă limitată, va veni ziua când iar vor fi faţă în faţă cu alegătorul şi ar fi bine să se mai gândească şi la alegători, nu numai la imaginea lor, care nu ştiu cât îi va mai ajuta în asemenea condiţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Aş dori să fac o precizare în legătură cu modul de desfăşurare tehnică a lucrărilor şedinţei consacrate declaraţiilor politice. Este vorba de faptul că o serie dintre colegii noştri depun în scris aceste declaraţii politice, ceea ce este perfect regulamentar, însă circulaţia hârtiilor şi evidenţa acestora este deficitară.

De aceea, vă propun, vă rog să se consemneze în stenograma şedinţei, pentru a fi înaintată Biroului permanent această propunere, ca toate declaraţiile politice depuse în scris până la ora şedinţei sau în timpul şedinţei să fie depuse la secretariatul tehnic, care, în momentul citirii celor înscrişi la declaraţiile politice, să menţioneze acest lucru preşedintelui de şedinţă, şi pe urmă să fie predate spre publicare în Monitorul Oficial.

În acest fel, vom evita publicarea unor declaraţii care n-au fost înscrise sau n-au fost depuse în timp, vom evita situaţia, care nu este conformă uzanţelor parlamentare, ca membrii ai corpului tehnic să se adreseze direct preşedintelui de şedinţă.

Cred că trebuie să ne respectăm în activităţile noastre.

Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule preşedinte, eram înscris înaintea domnului Crăciunescu. Aştept aici de la orele 8,30...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, vă rog să mă iertaţi, domnule deputat, este vina mea, vă rog să poftiţi.

Încă o dată, vă rog să primiţi scuzele mele. Nu am fost atent.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Da, domnule preşedinte.

Declaraţie politică intitulată "Educaţie de trei margarete".

Stimaţi colegi,

Erasmus spunea că principala speranţă a unei naţiuni constă în educarea corespunzătoare a tineretului său. Dacă pornim de la această idee, România, în acest moment, nu are o speranţă prea mare. Deşi avem potenţial, deşi avem tineri extraordinar de capabili, deşi am avut un sistem de învăţământ care a generat de-a lungul timpului oameni de o certă valoare, recunoscuţi în orice colţ al lumii, acum, parcă se doreşte - şi nu este singurul domeniu - distrugerea şi degradarea a tot ce a fost bun şi crearea unui haos, generator pe bandă rulantă de diplome pe care, ulterior, tinerii nici măcar nu le folosesc în domeniul în care au studiat.

Am susţinut şi voi susţine mereu că sistemul de învăţământ preuniversitar şi mediul academic au constituit şi pot constitui şi în viitor o adevărată carte de vizită a României, iar conlucrarea dintre acestea, mediul de afaceri şi societatea civilă, având concursul administraţiilor publice, poate conduce la dezvoltarea economică locală, regională şi naţională. Iar toate acestea s-ar putea îmbina şi dezvolta armonios dacă ar exista o privire de ansamblu, dacă ar exista nişte planuri şi strategii concrete şi dacă cei responsabili nu ar face lucrurile după ureche, sărind de la una la alta, fără logică şi fără a urmări un scop bine definit.

Ajungem astfel la cel care are în mână frâiele sistemului educaţional românesc, domnul ministru Hărdău. În ultimul an, am asistat toţi la numeroasele sale hotărâri haotice, decizii care au bulversat întregul sistem. De la uşurinţa cu care subiectele pentru testele naţionale au putut fi luate de un reporter din minister, până la umilirea profesorilor într-un caz de violenţă în şcoli şi până la gogoşile pe care domnul ministru le toarnă profesorilor, amăgindu-i cu cei 100 de euro pentru achiziţionarea de material didactic, când dumnealui, din viteza noii sale limuzine, nu găseşte răgazul să trimită Guvernului proiectul de hotărâre privind acordarea acestor bani şi să stabilească un termen pentru acordarea lor, toate ne dovedesc degringolada în care ministrul se află în aşa-zisul proces de reformă a educaţiei, degringoladă care perturbă serios învăţământul, cadrele didactice şi elevii.

"Noutăţile" cu care a încercat să vină în ultima vreme ministrul, cum sunt Proiectul Statutului personalului didactic, Legea învăţământului universitar, Proiectul Legii învăţământului pre-universitar şi apoi amânarea dezbaterilor pe marginea acestui proiectul de lege şi multe astfel de acţiuni haotice dovedesc lipsa de profesionalism cu care se întâmplă lucrurile în Ministerul Educaţiei, în absenţa unui calendar ferm de desfăşurare a acestor acţiuni. Am primit plângeri cum că aşa-zisele dezbateri care ar fi trebuit să aibă loc în şcoli referitoare la Proiectul Legii învăţământului preuniversitar, sub pretextul de a nu le răpi profesorilor timp din cel alocat orelor de curs, s-au desfăşurat în viteză, solicitându-li-se cadrelor didactice impresii şi păreri în scris, într-un termen de timp foarte scurt, făcând astfel imposibilă orice variantă de dezbatere constructivă asupra legii, pe care, dacă aţi avut curiozitatea şi răgazul să o citiţi, o consider stufoasă, construită parcă cu "copy şi paste" din diverse alte legi sau din astfel de "păreri" preluate pe fugă, fără un minim efort de a i se da o cursivitate şi o elocinţă demnă de o lege a învăţământului.

În acest mod, prevederi cum sunt cele legate de posibilitatea demiterii rectorilor instituţiilor particulare de învăţământ superior de către instituţia guvernamentală prin semnătura demnitarului sau criteriile "îmblânzite" de acordare a titlurilor universitare de profesor şi conferenţiar au toate şansele să rămână în lege şi pot ulterior da naştere unor abuzuri sau, în cel de-al doilea caz, unui sistem de învăţământ slab, care va pregăti absolvenţi mediocri, ceea ce va conduce la un real dezastru în viitor.

Alvin Toffler spunea că "Întreaga educaţie porneşte de la o anumită imagine despre viitor. Dacă imaginea despre viitor pe care o are o societate este profund neclară, sistemul educaţional îşi va trăda tineretul."

Cu tristeţe mă văd nevoit să declar că aceste cuvinte se aplică în cazul nostru. Societatea noastră, dominată de dispute meschine şi de orgolii nemăsurate, nu are o viziune clară despre viitor. Tinerii noştri privesc uimiţi cum, de la începutul până la sfârşitul anului, regulile se schimbă din mers, şi nu o singură dată, supunându-i unor eforturi supraomeneşti de a se adapta la schimbările survenite. Şi toate acestea pentru a se ajunge la final la concluzii şi rezoluţii contradictorii.

În vizita efectuată recent la Constanţa, domnul ministru ne-a dat încă o dovadă a felului în care îşi stabileşte strategia de reformă. Poate că în glumă, poate referindu-se la amenajările florale, poate că emoţionat încă de declaraţia pe care o făcuse, că investiţiile în căminele studenţeşti vor continua şi anul acesta, domnul ministru a spus că toate căminele trebuie să aibă "trei margarete". Aşteptăm şi viitoarele sugestii ale domniei sale pentru creşe şi grădiniţe all-inclusive, oferte pentru turul şcolilor nereabilitate termic pentru elevii cu rezultate slabe la învăţătură şi premii constând în vize de reşedinţă în ţări străine pentru absolvenţii care termină cu nota 10.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD o să-mi permiteţi să citesc lista. Cine este prezent, în ordine, să poftească.

Domnul deputat Ioan Munteanu, doamna deputat Manuela Mitrea, domnul deputat Vasile Mocanu.

Vă rog să poftiţi. Nu vreau să mai fac gafe şi să nedreptăţesc pe nimeni.

Vă rog.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi, despre agricultură.

Când a fost investit în funcţia de ministru al agriculturii, doar cu vreo trei luni în urmă, ministrul liberal Dan Motreanu a emis o frază legendară, demnă de manualele de istorie: "În 4-5 ani, ţăranii din România vor scoate profit!"

Probabil, ministrul Motreanu s-a referit la altă Românie decât cea care a căpătat de doi ani culoarea portocalie. Sau a luat ca termen de referinţă anul 3007, şi nu anul de graţie 2007, în care totuşi ne aflăm.

În acest moment, un singur lucru este cert: în agricultura românească este vraişte. Ţăranii practică, în număr tot mai mare, o agricultură de subzistenţă, pe loturi de câte un pogon. Gospodăriile sunt foarte prost dotate. Programele şi proiectele derulate de Guvernul actual reprezintă un eşec răsunător. Au fost abandonate toate investiţiile în canalele şi sistemele de irigaţii. Subvenţiile acordate agriculturii au devenit un soi de pomană electorală. Iar când, în sfârşit, în pofida tuturor relelor, ţăranii se pot lăuda că vremea le-a fost favorabilă şi au scos o recoltă bunicică, cu care îşi pot hrăni animalele din ogradă, îi trăzneşte din senin fie o gripă aviară misterioasă, fie o pestă porcină subversivă. Drept "recompensă", Guvernul le oferă vaccinuri expirate.

Şi, mai grav, ţăranii rămân în continuare prost informaţi în legătură cu posibilitatea de a accesa fonduri europene. Se pare că Guvernul nu este deloc interesat în a le arăta locuitorilor din mediul rural cum pot face rost de bani. Oare de ce? Şi, apoi, pentru a cere bani ai nevoie de alţi bani. De unde poţi face rost de ei, dacă băncile nu creditează ţărani? Toţi oamenii de afaceri care au investit masiv în agricultură, apelând la credite bancare, declară că îşi vor amortiza investiţiile abia în 25-30 de ani. În aceste condiţii, cum poate vorbi ministrul Dan Motreanu de profit în 4-5 ani?

Din păcate, agricultura din România moare sub ochii indiferenţi ai autorităţilor. Cine va răspunde pentru subminarea acestui domeniu esenţial al economiei? Care sunt soluţiile Guvernului Tăriceanu pentru stoparea prăbuşirii mediului rural?

Încă 2 ani, şi nu 4-5, de guvernare portocalie, şi ţăranii din România vor rămâne, ca şi fraza ministrului Dan Motreanu, doar în manualele de istorie!

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, am fost anunţat că domnul deputat Valeriu Tabără a depus în scris; situaţia celorlalte declaraţii politice nu o cunosc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Războaie inutile şi perdante..."

Criza politică în care ţara noastră a intrat de mai mult timp, am putea spune chiar din luna de probă a guvernării Alianţei DA, este simptomatică pentru modul în care are loc raportarea la puterea politică existentă în România şi la mecanismele exercitării ei. Atât preşedintele, cât şi premierul, lideri mai mult sau mai puţin identificabili cu principalele partide ale alianţei aflate la guvernare, cât şi cei ai celorlalte formaţiuni politice evidenţiază prin declaraţiile lor, dar şi prin modul de acţiune, caracterul instrumental al puterii, indiferent dacă o deţin sau o râvnesc cu ardoare.

Preşedintele Băsescu a preferat din start, deşi declaraţiile vroiau să demonstreze cu totul altceva, postura de judecător, având chiar pasiunea provocării periodice a adversarilor săi, fie că aceştia erau reali sau inventaţi. Exemplele sunt nenumărate şi bine argumentate, atât de acţiunile sale, cât şi ale colaboratorilor săi: crearea, după alegerile din 2004, a unei majorităţi parlamentare convenabile, chiar dacă a trebuit să apeleze la o soluţie imorală, a tulburat permanent apele Alianţei DA, care îl propulsase la Cotroceni, a manevrat fără încetare pentru a se aduce principalul partener, dar şi cel mai puternic adversar, PNL, la supunere sau la exasperare, urmând să deţină controlul asupra puterilor executive şi prezidenţiale.

În replică, nici primul-ministru nu a rămas mai prejos, încercând să fortifice puterea guvernamentală şi contrapunând-o aventurismului decizional al preşedintelui, mergând chiar până la debarasarea de acei liberali disidenţi care făceau jocul PD-ului şi implicit al preşedintelui şi până la a căuta sprijin în tabăra opoziţiei. Rezultatul a fost dezastruos pentru ambele părţi: acuze, dosare, documente scoase la iveală în mass-media pentru ca impactul asupra cetăţenilor să fie profund şi sigur.

Dar toate aceste raţiuni fac abstracţie de raţiunea supremă a interesului naţional, care în acest an este mai curând unul de ordin extern, ţinând cont de condiţia eurocomunitară a ţării noastre, în această perioadă delicată şi dificilă de postaderare. Ar trebui să primeze afacerile interne ale României, a căror conectare la jocul intereselor noastre în cadrul aderării la U.E. a trebuit să fie deplină, dar ele sunt supuse unei stranii depunctări datorate conflictelor politicianiste şi egoismelor de clan, care răzbat din războiul palatelor.

Pierderile înregistrate de societatea românească în acest context sunt exorbitante. Fonduri europene neaccesate, proiecte ratate pentru populaţia ţării, a căror derulare trenează, distorsiuni ale imaginii externe ale României sunt numai câteva din prejudiciile pe care criza politică internă, permanentizată şi acutizată în ultimul timp prin cearta de mahala dintre preşedinte şi premier de pe postul public de televiziune, le provoacă pe termen scurt şi mediu, şi dând naştere unui spectacol penibil pentru ca atingerea unor obiective de dezvoltare socială accelerată să fie compromisă. S-a dovedit, încă o dată, dacă mai era nevoie, imaturitatea şi lipsa de responsabilitate a celor ce ne guvernează, incapacitatea de a discerne între misiunea ce le revine şi tentaţiile politicianiste şi populiste, făcând iarăşi, dacă mai era nevoie, dovada confuziei profunde între scopurile şi mijloacele de exercitare a puterii, între beneficiile şi pierderile exercitării guvernării.

Indiferent de culoarea politică şi de doctrina abordată, cei ce au guvernat în aceşti ani de "autentică" democraţie vor trebui să răspundă, mai devreme sau mai târziu, de faptele lor, în faţa naţiunii. Răspundere mai mare şi mai grea au cei ce sunt acum la putere, pentru că în mâinile lor există posibilitatea unică şi reală ca România să devină o ţară europeană, civilizată, dezvoltată, integrată şi integrabilă. Dacă nu vor reuşi, nu vor putea avea ca scuză un banal şi scandalos conflict izbucnit doar din orgolii nemăsurate şi dintr-o luptă inutilă pentru putere şi supremaţie politică. Nu contează mai mult oare cei 22 milioane de români şi viitorul lor?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Kovacs Attila.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Kovacs Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la situaţia pe care am prezentat-o ieri şi sub forma unei întrebări adresată domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu şi aş vrea s-o reiterez şi sub forma unei declaraţii politice, pentru că mi se pare că este o situaţie foarte gravă.

În perioada 28.02-03.03.2007 Colegiul Naţional "Áprily Lajos" din Braşov a participat la reuniunea de proiect organizată la Viena în cadrul proiectului şcolar ACES (Academy of Central European Schools), iniţiată de către Erste Foundation din Austria şi coordonată de Interkulturelles Zentrum din Viena.

Acest proiect întruneşte şcoli din Austria, Croaţia, Cehia, Ungaria, Serbia, Slovacia, Slovenia şi România, din ţara noastră participând la reuniune 9 instituţii şcolare. Scopul declarat al proiectului a fost cunoaşterea reciprocă a elevilor şi cadrelor didactice din spaţiul Europei Centrale, promovarea valorilor europene, în general, a spiritului dreptăţii, a respectării drepturilor omului, a toleranţei şi respectului reciproc între naţiuni. Delegaţia şcolilor din România participantă la reuniune a fost însoţită de către doamna Băluţă Lucreţia, reprezentând Comisia Naţională a României pentru UNESCO.

În cele ce urmează doresc să vă relatez cât mai exact şi obiectiv comportamentul şi atitudinea doamnei în cauză pe perioada reuniunii care, în aprecierea mea, încalcă în mod flagrant atât cele mai elementare principii ale democraţiei moderne, cât şi cele ale bunului simţ.

Încă înaintea plecării din România, doamna profesoară de la Grupul Şcolar "Székely Károly" din Miercurea Ciuc a fost contactată telefonic de către doamna Băluţă, aceasta exprimându-şi "speranţa" că elevii nu o să vorbească în ungureşte între ei pe perioada deplasării şi reuniunii.

Cu ocazia prezentărilor în plen, elevele de la Grupul Şcolar "Petöfi Sándor" din Dăneşti şi Colegiul Naţional "Áprily Lajos" din Braşov au afirmat că ele vin dintr-o şcoală cu limba de predare maghiară din România. După câteva ore au fost aspru criticate de către doamna Băluţă, aceasta afirmând: "vă rup gâtul, dacă mai aud aşa ceva", respectiv "să uitaţi pentru totdeauna expresia aceasta". Doamna Băluţă a devenit, de fiecare dată, foarte nervoasă şi agitată când elevii au afirmat că sunt din Transilvania. Ei au fost luaţi la întrebări şi criticaţi de mai multe ori pentru că au vorbit între ei în limba lor maternă - maghiară, un caz concret fiind acela când o doamnă profesoară a îndrăznit să folosească această limbă în conversaţia cu propriul ei copil. Şi mai grav este că elevii şi cadrele didactice de la şcolile din Miercurea Ciuc, Dăneşti şi Braşov au fost ameninţaţi că vor fi excluşi din proiect, pe baza acestor considerente.

După toate acestea, la sfârşitul reuniunii, doamna Băluţă nu s-a sfiit să rostească un discurs spectaculos în plenul acestor reuniuni despre principiul toleranţei.

Cum este posibil, mă întreb eu, ca o asemenea persoană, cu sentimente vădit naţionalist-şovine este în măsură să reprezinte România în programe internaţionale şi să dăuneze imaginii pe care această ţară a reuşit să o creeze în Europa şi în lume?

Oare nu am reuşit să depăşim acele vremuri în care naţionalismul era în floare şi se manifesta la nivelul fiecărei instituţii, chiar şi la acelea care ar trebui să vegheze asupra drepturilor minorităţilor naţionale?

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, doamna Leonida Lari Iorga a depus în scris.

Cu privire la ceilalţi domni deputaţi, nu am cunoştinţă.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Grigore Crăciunescu. Vă rog să poftiţi.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi parlamentari,

România fierbe din nou, iar cetăţenii, care în ultima vreme au renunţat la vizionarea emisiunilor de divertisment în favoarea ştirilor politice, nu au de ce să se plângă. Li se dau suficiente motive să nu se dezlipească de televizor.

Decizia premierului de a amâna alegerile parlamentare se legitimează însă în contextul politic de azi, deşi care mai de care simte nevoia să iasă pe sticlă, arătându-l cu degetul şi acuzându-l că nu respectă interesele ţării.

Adevărul este că asistăm şi participăm la mişcări fără precedent în politica românească post-decembristă. Opoziţia recunoaşte competenţa premierului, în timp ce partenerii de guvernare găsesc de cuviinţă să se împotrivească la orice, din dorinţa de a discredita orice acţiune iniţiată de premier. Colegii noştri de Alianţă şi-au amintit brusc de protocolul semnat de cele două partide, după ce în nenumărate alte situaţii au dat dovadă de o amnezie totală în legătură cu existenţa unui asemenea document - vezi hotărârea de a candida pe liste proprii la alegerile europarlamentare.

Coaliţia pentru un Parlament Curat - Alegeri Europene s-a reunit la Timişoara cu ocazia aniversării Proclamaţiei şi a profitat de ocazie pentru a critica intenţiile guvernului de amânare a alegerilor europene pentru o dată nedeterminată.
Dar cine a participat la întrunirea de la Timişoara? Au participat Alianţa Civică, Academia de Advocacy Asociatia Pro-Democraţia, Centrul pentru Jurnalism Independent, Freedom House, Grupul pentru Dialog Social, Societatea Timişoara şi Societatea Academică din România. Nu mai e nevoie să menţionez că unii dintre reprezentanţii acestor organisme şi-au făcut o datorie de onoare din a critica orice demers al premierului.

Se pune o întrebare. Este cu adevărat momentul potrivit pentru alegeri europarlamentare? Acum, când urcă în sondaje partide şi politicieni care te fac să te întrebi unde a dispărut bunul-simţ proverbial al românului? Să riscăm să trimitem în Parlamentul Europei reprezentanţi care vor face orice altceva decât să reprezinte cu adevărat interesele României? Să dăm ocazia tuturor celor care s-au autointitulat politicieni să ajungă acolo unde doar întâmplarea îi poate trimite?

Premierul a amânat euroalegerile, iar P.N.L. şi toţi cei care s-au declarat de acord cu acest demers sunt acuzaţi de...frică. Ce fel de frică? Frică de rezultate sub aşteptări? Contestatarii preferă să ignore criza politică din ţară, care înseamnă prezenţă scăzută la vot, pentru că populaţia e puţin cam... plictisită şi sătulă de acest război la care asistă zi de zi. Iar preferinţele celor care totuşi vor vota se văd foarte clar în sondaje. O vorbă de demult spune " Când doi se ceartă, al treilea câştigă". În acest caz, al treilea nu este niciunul dintre partidele care chiar au ceva de spus, fie ele la putere sau în opoziţie, ci nişte aşa-zise partide, care profită de situaţie pentru a se bate cu pumnul în piept că sunt singura soluţie pentru a salva neamul românesc din ghearele «grupurilor de interese». Merită riscul?

Amânarea alegerilor pentru Parlamentul european este o măsură drastică, dar, în acelaşi timp, este singura cale de a calma spiritele încinse de setea de putere. Ca răspuns la criticile aduse de adversari în ultimii doi ani, premierul pune piciorul în prag şi ia o decizie dureroasă pentru unii. Este însă un îndemn pentru toată clasa politică de a-şi revizui atitudinea faţă de cetăţeni şi faţă de adevăratele priorităţi ale ţării.

Partidul Democrat nu s-a delimitat niciodată de criticile sau acuzaţiile de corupţie aduse de preşedintele Băsescu Guvernului, în special premierului Călin Popescu Tăriceanu. În acelaşi timp, însă, refuză cu încăpăţânare ideea de a ieşi de la guvernare, trâmbiţând la urechile tuturor celor care vor sau nu să-i asculte că ei au făcut alegătorilor nişte promisiuni, de aceea fac un compromis şi continuă să rămână într-un guvern corupt.

Se pune întrebarea: cine e adevărata opoziţie? Şi ce să mai înţeleagă electoratul român?

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "O lege pentru creşterea încrederii în şcoală".

Reforma din domeniul învăţământului se face anevoie în absenţa unui cadru legat stabil, bazat pe prevederi precise, valabile pentru un timp mai îndelungat.

Deşi actualizarea legilor se face pe sărite, deşi ele sunt supuse în permanenţă modificărilor şi completărilor, orice iniţiativă legislativă referitoare la educaţie este binevenită. Este adevărat că se aşteaptă o lege a salarizării personalului din învăţământ, că statutul cadrelor didactice trebuie să fie definitivat cât mai curând, în forma adaptată noilor condiţii de învăţare şi că şcoala românească trebuie să se alinieze cerinţelor impuse de Uniunea Europeană.

În ciuda atâtor imperfecţiuni şi experimente, se cuvine să salutăm apariţia proiectului de lege privind învăţământul preuniversitar. Astfel, pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării a apărut în data de 13 februarie 2007 acest document care urmează a fi dezbătut, timp de 30 de zile, de către cadrele didactice din preuniversitar, de către părinţi, elevi, autorităţi locale, cât şi de către profesioniştii din alte domenii care au legătură cu învăţământul. Este foarte important ca aceste prevederi să fie discutate şi analizate în fiecare unitate şcolară, apoi la nivelul directorilor de şcoli şi al inspectorilor din fiecare judeţ. Propunerile şi măsurile de îmbunătăţire centralizate la nivelul inspectoratelor trebuie să fie incluse în forme sintetizate care să fie înaintate Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Am cerut conducerii Inspectoratului Şcolar al judeţului Neamţ, în cadrul unei întâlniri pe tema acestui proiect, să trateze cu maximă seriozitate dezbaterile şi să stabilească cele mai profitabile măsuri pentru schimbarea calităţii actului educaţional. Timpul este foarte scurt, au rămas mai puţin de două săptămâni până la adoptarea formei finale, de aceea analiza proiectului de lege trebuie să constituie prioritate absolută a fiecărei unităţi şcolare. Documentul îmbunătăţit care va fi supus aprobării Parlamentului trebuie să reprezinte o garanţie că legea ce va fi promulgată este capabilă să răspundă în sfârşit nevoii de stabilitate şi de legalitate din sistemul educativ. De asemenea, prin viziunea unitară pe care o propune să se încadrez, în mod firesc în evoluţia economico-socială a ţării, în perspectiva respectării exigenţelor europene.

Am abordat din vreme acest subiect de o deosebită importanţă pentru a semnala responsabilitatea cu totul specială ce ne revine nouă, parlamentarilor, în promovarea unei legi bine întocmite, cuprinzătoare şi benefică pentru şcoala românească.

Mă adresez în mod special colegilor din cadrul Comisiei pentru învăţământ care trebuie să dovedească o maximă exigenţă în analiza fiecărei fraze din proiectul supus atenţiei lor.

Să sperăm că legea-cadru pe care o vom adopta în curând va reglementa, în mod precis numeroasele probleme din acest domeniu atât de important.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Costache Mircea.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru diversitate, voi aborda un alt unghi de vedere asupra realităţii noastre: "O nouă primăvară pe vechile dureri".

Din vuietul şi din tulburarea vremurilor ne-am pomenit brusc cu pomii înfloriţi la fereastră ca o mustrare pentru abrutizarea de care ne-am lăsat cuprinşi. Că societatea românească s-a barbarizat, este o realitate tristă. În goana lor după chilipiruri, după jonglerii cu avutul public, după combinaţii şi inginerii menite să dreneze banii publici în conturile proprii, după goana după lux şi huzur, după averi nemuncite, cei ce construiesc cu sârg capitalismul sălbatic şi economia de junglă edifică în România şi cel mai dizarmonic şi mai inuman tip de societate din istorie. Nicăieri nu mai găseşti tradiţionalul simţ al măsurii şi al bunului simţ, iar gesturile umanitare iau forma ipocrită a teledonurilor şi a balurilor de cristal unde noii noştri îmbogăţiţi îşi fac imagine pe seama unor nefericiţi.

Noul umanism se manifestă astăzi sub forma gesturilor ostentative faţă de năpăstuiţii sorţii numai în prezenţa camerelor de luat "vederea". Cine nu e văzut dând sacoşe cu alimente săracilor la televizor nu există pe scena publică. Cine nu e văzut la televizor donându-şi salariul unor amărâţi nu mai poate pretinde că poate face binele public şi nu mai are rost să candideze pe undeva. Se omite cu totul faptul că acela care îşi donează salariul trăieşte din bani de furat, din jafuri, din escrocherii care i-au adus pe cei mulţi în starea de a trăi în sărăcie şi în mizerie.

Aşa au ajuns unii să se închipuie personalităţi recunoscute şi cu pretenţia că fără ei ţara s-ar prăbuşi. Aşa au ajuns unii să creadă că popularitatea falsă câştigată prin exhibarea generozităţii televizate alimentată din bani de furat reprezintă temeiul trecerii la votul popularităţii, în dauna oamenilor competenţi, harnici, cinstiţi şi patrioţi care chiar pot sluji binele public şi progresul social.

Dezumanizarea şi degradarea care paralizează societatea contemporană cleptocrată aruncă zilnic la periferie valori umane, zdrobind destine. Este destul să amintesc că mai trăiesc pe lângă noi şi poeţi, într-o societate care pare cuprinsă doar de furia înavuţirii, aceştia apar ca nişte ciudăţenii, ca nişte fiinţe bizare.

Trăieşte alături de noi, în municipiul Buzău, Ion Nicolescu, un om cu o operă de zece volume care înnobilează rafturile bibliotecilor şi care nu are asigurată hrana zilnică şi nici minimele condiţii de viaţă.

Cine mai stă astăzi, în goana după averi, după profit, după poziţii, după funcţii, cine mai stă astăzi să simtă că a înflorit brusc, fără să ne ceară nouă voie, creanga de cais la fereastră şi cine mai are răgazul să se aplece asupra unui destin uman strivit de cea mai barbarizată societate din lume?

"Top 300", "Top 3000, 30.000, 300.000" şi toate celelalte nu fac doi bani în faţa lipsei cultului valorii în societate.

Trăim unii dintre noi cu speranţa că va veni vremea când societatea românească se va reînscrie pe orbita normalităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pentru a stabili echilibrul prevăzut de ponderile ce mi s-au prezentat, dau cuvântul domnilor deputaţi din Partidul Social Democrat.

Vă rog să poftiţi.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Dijmuirea pensiei prin regulile de calcul a punctajului pentru anii incompleţi".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Traversăm o perioadă în care demonul confuziei îşi face pur şi simplu de cap. Faţă de ce se întâmplă acum pe scena politică românească, lumea lui Caragiale e de-a dreptul idilică.

Situaţia dificilă în care se află bătrânii nu impresionează autorităţile. Pensia este singurul mijloc de existenţă a pensionarului. Pensia pe care o încasează actualmente majoritatea pensionarilor după zeci de ani grei de muncă, îi aruncă într-un regim de exterminare. Recalcularea pensiilor a dezamăgit pensionarii, a adâncit şi mai mult inechităţile şi discrepanţele, a creat discriminări intolerabile între pensionari.

Dacă Legea 3/1977 prevedea cote procentuale pentru calculul pensiilor pe tranşe de retribuţii şi grupe de muncă, Legea 19/2000 şi ordonanţele de urgenţă emise după nu au asemenea prevederi realizându-se o nivelare a celor care au lucrat în grupa 1 cu cei care au lucrat în grupa 3, luându-se în calcul salariul minim pe economie din acea perioadă.

În baza acestor legi, bătrânii în loc să stea liniştiţi la pensie, aleargă de la un capăt al ţării la altul ca să obţină documentele necesare, din dorinţa de a mai adăuga ceva la amărâta de pensie pe care o au.

De asemenea, art.77 şi 78 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale au creat mari nemulţumiri în rândul pensionarilor, deoarece le-a dijmuit drastic cuantumul pensiei.

Cum? Prin diminuarea valorii punctajului anilor lucraţi incomplet.

Art.78 prevede: "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună".

Pe bună dreptate, toţi pensionarii se întreabă:

• de ce punctajul anual se determină prin împărţire la 12 şi nu prin împărţirea la numărul de luni efectiv lucrate?
• de ce se împarte la 12 când la stagiul de cotizare se adună numai numărul de luni lucrate din acel an calendaristic şi nu anul întreg?

Având în vedere aceste anomalii care dijmuiesc drastic drepturile care se cuvin pensionarilor,

Domnule ministru Barbu,

Stimaţi colegi,

Vă solicit să interveniţi de urgenţă pentru a elimina aceste inadvertenţe şi de a pune în acord prevederile legislative cu realitatea.

La această nedreptate se mai adaugă şi faptul că pensia nu este corelată cu inflaţia reală şi creşterea exagerată şi necontrolată a preţurilor la alimente, medicamente, energie termică, energie electrică, telefon, gaz metan şi a impozitelor.

De asemenea, trebuie analizat cu atenţie şi de întreprins măsuri pentru elaborarea unei legi unice pentru toate categoriile de pensionari.

Vă aduc în atenţie faptul că Legea pensiilor private, aşa cum este concepută, ridică multe semne de întrebare şi a creat îndoieli în rândul contribuabililor cu referire la: cum se face contribuţia, cum se calculează pensia, gestionarea fondului.

Mari necazuri şi nemulţumiri a creat Legea privind plata drepturilor băneşti prin conturi şi distribuirea taloanelor prin poştă, datorită faptului că mulţi pensionari nu intrau în posesia taloanelor de pensie.

După 3 luni consecutiv, dacă nu sunt ridicate taloanele, atunci pensionarii rămân fără bruma de pensie, fiind sistată, determinându-i pe beneficiari, trişti şi tremurând, unii invalizi şi bolnavi, să aştepte zile de-a rândul la coadă, la casa de pensii, să-şi primească talonul.

Domnule prim-ministru Tăriceanu,

Domnule ministru Barbu,

Astfel de situaţii nu vă impresionează? Nu se pot găsi soluţii constructive care să elimine acest fenomen degradant?

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ultimul reprezentant al Partidului Social Democrat. Pentru că altfel nu ajungem la media ponderată.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Mulţumesc mult pentru această şansă pe care mi-o daţi.

Declaraţia mea politică se numeşte "Albă-ca-zăpada şi piticii cei răi".

În România de azi s-a împământenit de ceva vreme obiceiul ca atunci când avem vreo nemulţumire faţă de o persoană sau alta, să blamăm cu vehemenţă instituţia sau autoritatea statului din care acesta provine sau, mai rău, să punem etichete, să emitem judecăţi de valoare la adresa întregului sistem.

Deşi acest lucru este foarte grav, nu trebuie să ne mai mire având în vedere faptul că preşedintele ţării manifestă aplomb în a acorda calificative jignitoare instituţiilor statului sau partidelor politice de tipul "sistem ticăloşit", "soluţie imorală", "Parlament şandrama, intrat în moarte clinică", "care face legi pentru infractori", acuză Guvernul şi o parte din mass media că sunt controlaţi de diverse grupuri de interese.

Efectele şi implicaţiile unor astfel de afirmaţii rostite în public sunt nocive, grave şi afectează funcţionarea instituţiilor în ansamblu.

Un exemplu grăitor asupra efectelor pe care le poate avea defăimarea unor autorităţi ale statului prin intoxicare mediatică îl reprezintă efectuarea şi difuzarea cu câtva timp în urmă la postul naţional Radio România Actualităţi a unui grupaj de interviuri cu tema "Ce părere aveţi despre parlamentarii români".

Surpriza mare o constituie faptul că intervievaţii erau copii în vârstă de 5-10 ani, care, întrebaţi ce părere au despre parlamentari, răspundeau într-un fel despre care simţeau că face plăcere întrebătorilor. Sunt oameni răi, corupţi, mincinoşi, parlamentarul român fiind asimilat cu un "baubau".

O astfel de abordare este indecentă, pentru că se adresează unor copii pe care ar trebui să-i învăţăm mai întâi ce este Parlamentul, cum funcţionează el şi abia după aceea să aşteptăm opinii.

Ideea, cel puţin ciudată, a realizatorilor postului Radio România Actualităţi şi abnegaţia manifestată în cadrul acestor interviuri seamănă surprinzător cu imaginea pe care o promovează preşedintele Băsescu în aspiraţia pe care o are de a avea la îndemână un Parlament unicameral cu vreo sută de deputaţi, eventual de la P.D., care să voteze şi preşedintele României.

Când nicio instituţie din România nu se ridică la nivelul exigenţelor preşedintelui Băsescu, acesta pozează în Albă-ca-zăpada, înconjurată de pitici urâţi şi răi. Cred că opinia publică din România a sesizat însă de mult că acuzatorul este el însuşi un pitic.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ceilalţi domni deputaţi au depus în scris. Se va contabiliza această depunere în scris.

Rog ca acea parte din stenogramă referitoare la procedura de depunere în scris a declaraţiilor politice să fie înaintată Biroului permanent spre aprobare şi difuzare la toţi deputaţii.

Vă mulţumesc.

Am încheiat această parte a şedinţei de astăzi.

(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Doamna Anca Constantinescu:

Declaraţie politică: "Voiculescu - un lup paznic la stână"

Dan Voiculescu, preşedinte de partid intrat în Parlament pe uşa din spate, se foloseşte de Comisia parlamentară de anchetă privind suspendarea Preşedintelui României pentru a-şi continua războiul declarat public contra lui Traian Băsescu.

Constituirea acestei comisii este neconstituţională, dar acest lucru a fost spus de mai multe ori. Ştim foarte bine că în art.95 şi 96 din Constituţia României există doar două instrumente în raport cu Preşedintele, respectiv suspendarea din funcţie şi punerea sub acuzare pentru înaltă trădare.

Atâta timp cât Preşedintele României nu se află în raport de subordonare faţă de Parlament nu se justifica constituirea acestei comisii. Să ne amintim că Traian Băsescu, ca şi foştii preşedinţi ai României, a fost ales de către popor. Or, în acest moment, Parlamentul acţionează împotriva voinţei poporului.

Şeful statului beneficiază, dragi colegi, de imunitate pe durata mandatului său, el dă explicaţii Parlamentului nu unei comisii de anchetă. Mai mult, Curtea Constituţională, prin decizia nr.45/1994 precizează cât se poate de clar că şeful statului nu poate fi controlat printr-o comisie de anchetă.

Conservatorul Dan Voiculescu şi-a făcut o meserie din canalizarea furiei împotriva preşedintelui Traian Băsescu. Nu putem să nu remarcăm că această furie este rezultatul neputinţei sale politice. Atacurile zilnice la adresa preşedintelui Traian Băsescu sunt o temă prestabilită pentru Dan Voiculescu şi se înscriu în seria deschisă de puciul anti-Băsescu din Parlament şi continuată cu înfiinţarea acestei comisii.

"Comisarul justiţiar" aflat în fruntea comisiei de anchetă beneficiază doar de atenţia forţată a trustului Antena 1. Mai mult, el se autoproclamă persoană publică, asigurându-ne atât pe noi, parlamentarii, cât şi opinia publică, de obiectivitatea membrilor comisiei de anchetă. Nimic mai fals, domnilor! Cât de obiectivă poate fi o comisie condusă de un adversar declarat al preşedintelui Traian Băsescu?

Cu părere de rău, remarc că s-a ajuns la un nivel de neînţeles în politica românească. Este inadmisibil ca un preşedinte de partid care în sondaje nu are mai mult de 3-4% să se folosească de cadrul instituţional parlamentar pentru a câştiga atenţia presei.

Stimaţi colegi, este esenţial să facem un efort pentru a evita transformarea forului legislativ într-o "stână" pentru ca orice "lup" să devină paznic.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Declaraţie politică: "Reforma reală a învăţământului românesc"

Am fost educaţi, de-a lungul timpului, să credem că suntem un popor cu o inteligenţă mult peste a altora, că suntem superiori ca pregătire şi cunoştinţe unor naţiuni mult mai dezvoltate decât noi. Întreaga maşină de propagandă naţionalisto-comunistă a creat şi a perpetuat mitul că suntem aproape cei mai deştepţi oameni de pe planetă.

Şi-atunci, ne putem pune întrebarea, de ce nu avem nici o universitate clasată între primele 500 din lume? De ce nu putem să formulăm o politică educaţională prin care să formăm oameni capabili să facă faţă concurenţei de pe piaţa muncii? De ce există deficienţe majore în ceea ce priveşte aptitudinile absolvenţilor din România, pe care orice patron de firmă le sesizează atunci când doreşte să angajeze un tânăr proaspăt ieşit de pe băncile unei şcoli din România?

Explicaţii pentru incapacitatea cronică a sistemului educaţional din România de a se adapta sistemului capitalist s-au dat şi se vor mai da: lipsa unei finanţări corespunzătoare, bulversararea sistemului de valori în întreaga societate românească, lipsa de interes a factorului politic faţă de învăţământ ş.a.m.d.

Toate aceste argumente pot fi valide, însă cea mai pertinentă explicaţie pentru situaţia deplorabilă, din punct de vedere al rezultatelor, în care se găseşte sistemul educaţional din România o reprezintă, în opinia mea, lipsa de viziune în ceea ce priveşte reorientarea învăţământului din ţara noastră spre alte valori şi lipsa de dorinţă de a gândi procesul educaţional pe principiile care guvernează mediul concurenţial al economiei de piaţă.

Ne place să ne lăudăm cu marile valori umane care ies pe bandă rulantă din liceele şi universităţile din România. Şi pe bună dreptate, olimpicii internaţionali, cercetătorii recunoscuţi la nivel mondial, specialiştii români din marile corporaţii pot fi pentru noi motive reale de mândrie. Dar consider că ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva ei sunt rezultatul muncii lor proprii şi a câtorva profesori de elită, dornici să facă performanţă într-o societate ca a noastră, prea puţin interesată de aşa ceva. Cu ce contribuie învăţământul nostru de nivel mediu în crearea unor personalităţi care să facă faţă exigenţelor cerinţelor de pe piaţa muncii? Cu aproape nimic...

După 17 ani de la despărţirea de comunism, încă le servim copiilor noştri porţii imense de cunoştinţe de care nu se vor folosi niciodată, încă îi îndopăm cu generalităţi, încă vrem să-i învăţăm de toate fără să-i învăţăm de fapt mai nimic. N-am fost capabili până acum să formulăm şi să aplicăm nişte principii menite să scoată învăţământul românesc din starea de letargie în care se găseşte, din inerţia unor precepte care îl guvernează de prea mult timp. Asta pentru că nu a existat voinţa politică. Şi, din păcate, nu numai politicienii sunt de vină...

Să vă dau un exemplu: ne chinuim de atâta timp să stabilim din ce ar trebui să fie alcătuit un bagaj minim de cunoştinţe generale pentru copiii noştri. Şi am ,,pus" în acest bagaj şi matematică, şi biologie, şi chimie, şi fizică, şi psihologie. Într-un cuvânt, de toate. Luaţi actualele manuale de liceu şi veţi vedea că sunt extraordinar de încărcate şi sunt redactate de parcă ar scoate din fiecare elev un specialist pe domeniile amintite. Singurul rezultat al unei astfel de abordări este că viitorii absolvenţi de liceu nu vor rămâne cu nimic de pe urma studierii unor astfel de manuale. Se poate argumenta că este rolul profesorului să explice manualul şi să îl facă accesibil tuturor. De acord, dar câţi profesori au disponibilitatea să treacă dincolo de litera manualului şi să nu aplice metoda: el dictează - elevii scriu; el ascultă şi pune note - elevii răspund? Probabil că sunt foarte puţini care nu procedează aşa... De ce se întâmplă asta? Pentru că majorităţii cadrelor didactice le este foarte greu să se schimbe.

O altă problemă spinoasă a învăţământului românesc o reprezintă lipsa de specializare a elevilor pe domeniile care li se potrivesc. Există prea puţine materii opţionale în care cei interesaţi să-şi poată aprofunda cunoştinţele. Nu se pune accent pe aplicarea cunoştinţelor dobândite, iar cunoştinţele nu sunt corelate de foarte multe ori cu ceea se cere la absolvirea instituţiei de învăţământ, repet, pe piaţa muncii.

Totuşi, consider că pentru situaţia actuală din învăţământul românesc nu sunt vinovaţi doar cei care se află la catedră. Responsabilitatea pentru nerezolvarea problemelor din sistem revine şi celor care au lăsat învăţământul românesc să ajungă aici. Politicienii care s-au perindat pe la conducerea ministerului de resort nu au vrut sau nu au ştiut cum să schiţeze un plan pe termen lung în ceea ce priveşte reforma reală a sistemului educaţional. De multe ori a fost mai simplu să înlocuieşti admiterea la liceu cu examen de capacitate, ca după aceea să-l transformi pe ultimul în teste naţionale. A fost mai simplu să schimbi forma, lăsând fondul problemei identic de fiecare dată.

Stimaţi colegi, este de datoria noastră să ne gândim serios dacă nu cumva am trecut cu vedere prea uşor ceea ce se întâmplă în şcolile din România. Dacă nu cumva grijile noastre principale nu ar fi trebuit să fie şi altele decât acelea de a găsi ceva mai mulţi bani pentru salariile, într-adevăr mici, ale dascălilor? Poate că ar trebui să nu ne limităm în a ne preocupa să acordăm cât mai mulţi bani pentru infrastructura educaţională, şi poate că ar trebui să ne gândim că învăţământul trebuie făcut de oameni realişti, care să înţeleagă faptul că sunt datori să pregătească viitorul acestei ţări.

Eu unul mi-aş dori mai puţină faţadă, mai puţine acţiuni de imagine şi mai multă determinare în aplicarea unei reforme reale, coerente a învăţământului din România, prin măsuri care să ţină ceva mai mult de câteva luni.

Domnul Aurel Gubandru:

În domeniul sănătăţii actualii guvernanţii nu reuşesc să stăvilească brambureala financiară existentă.

Guvernarea promite multe în privinţa reformării sistemului sanitar, dar medicii practicanţi nu pot avea încredere în măsurile promise.

Au început numeroase procese în care foşti directori de spitale au dat în judecată ministerul din cauza demiterilor ilegale din posturile de manageri.

Datoriile pe care Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţionala a Asigurărilor de Sănătate le au către furnizori se rostogolesc an de an ca un bulgăre, fapt ce demonstrează că banul public nu este cheltuit eficient pentru a asigura sănătatea populaţiei.

Datoriile spitalelor la materiale sanitare în perioada 2004-2006 sunt estimate între 600-700 miliarde lei vechi, cu toate că reprezentanţii Asociaţiei Furnizorilor de Produse Medicale în toamna anului trecut s-au întâlnit cu ministrul sănătăţii, stabilind un calendar al achitării sumelor restante pe care spitalele le au, nu s-a reuşit în totalitate acest lucru, unele unităţi spitaliceşti având şi în prezent importante datorii.

Datoriile spitalelor şi farmaciilor la medicamente sunt şi mai impresionante. Până la jumătatea anului 2006, acestea se ridicau la 1500 miliarde lei vechi de la spitale şi 800 miliarde lei vechi la farmacii, datorii acumulate din 2005.

Fondurile pentru medicamente sunt subevaluate, ceea ce în practică duce la situaţia că la începutul fiecărei luni se formează cozi la farmacii, pentru ca bolnavii să-şi poată primi medicamentele compensate şi gratuite.

C.N.A.S. şi Colegiul Naţional al Farmaciştilor trebuie să ajungă la o formulă comună care să dea posibilitatea bolnavilor de a avea acces la medicamente compensate şi gratuite pe tot parcursul unei luni.

Datoriile farmaciilor sunt în special la medicamentele prescrise pe reţete gratuite pentru bolile cronice. De aceea se impune ca C.N.A.S. să folosească transparenţa şi disciplina în achitarea datoriilor la termenele fixate.

Asociaţia Distribuitorilor şi Importatorilor de Medicamente reclamă faptul că spitalele şi farmaciile nu-şi pot onora contractele la termenele stabilite deoarece Casele de asigurări nu le alocă fonduri la timp, suficiente şi în mod transparent.

În sistemul sanitar românesc, nu se organizează, nu se restructurează, nu se îmbunătăţeşte în mod fundamental situaţia aproape catastrofală, falimentară existentă.

Recent, ministrul sănătăţii, a vizitat Spitalul judeţean Buzău. Sper ca în urma deficienţelor constatate, în mare parte din lipsa fondurilor, şi a măsurilor luate, să fie asigurate pacienţilor care îi trec pragul condiţii decente de spitalizare şi tratament.

Fără bani nu se poate realiza nimic în acest domeniu.

Domnul Aurel Olărean:

"Florile podului de peste Prut s-au veştejit"

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Bănuiesc că şi dumneavoastră aţi luat notă de ultimele declaraţii belicoase ale Republicii Moldova faţă de România. Am fost acuzaţi, pe rând, de dorinţa de a "unifica forţat" Moldova de peste Prut cu Moldova-mama, de tendinţa de a urca cu "de-a sila" Moldova în trenul integrării în Uniunea Europeană, precum şi de falsificarea istoriei şi schimbarea denumirii limbii materne moldoveneşti.

În luna februarie a acestui an, din nou Republica Moldova, prin vocea preşedintelui său, domnul Voronin, ne-a acuzat de" intoleranţă faţă de minoritatea moldovenească din România", care, atenţie!, numără nici mai mult nici mai puţin de zece milioane de oameni. Adică în anul 2007, Republica Moldova a descoperit că aproape jumătate din populaţia României este formată dintr-o minoritate moldovenească nedreptăţită şi frustrată etnic! Toate aceste acuzaţii au fost atât de aberante şi tendenţioase în falsitatea lor încât România nici măcar nu a încercat să le combată.

Şi totuşi am încercat să facem ceva pentru fraţii noştri de peste Prut, care din motive mai mult pragmatice decât patriotice, doresc să obţină cetăţenia română: deschiderea a două noi consulate româneşti în Republica Moldova. Pe banii noştri, cu personalul nostru, totul doar pentru a-i scuti, pe cei interesaţi, de umilinţa cozilor la ambasade pentru obţinerea unei vize. Se pare însă că am greşit şi moldovenilor le face plăcere să stea la aceste cozi, sau cel puţin aşa pare să creadă domnul Voronin. Altfel nu se explică decizia bruscă a Chişinăului de a interzice, după ce iniţial aprobase la cel mai înalt nivel, deschiderea acestor consulate, şi a acuza, din nou, România că astfel încearcă să atragă forţat cetăţenii moldoveni.

Din păcate însă toată această campanie antiromânească are un substrat mult mai adânc şi mai periculos, iar teoria etniei moldovene ţinteşte la integritatea teritorială a României. În presa rusă de la Chişinău au apărut semnale clare că, în încercarea sa de a contracara influenţa şi prezenţa NATO în imediata sa vecinătate, Rusia a pregătit un plan de rezervă. Este vorba de crearea unui nou stat, pe baze etnice, care va cuprinde Ucraina Apuseană, Nordul Bucovinei, Basarabia, Moldova şi Crimeea. Ideea istorică de la care se pleacă este că ruşii din aceste zone au fost asimilaţi forţat şi astfel şi-au pierdut o identitate etnică ce acum trebuie recucerită şi recunoscută. În tot acest scenariu absurd se prevede ca Moldova să fie a Republicii Moldova, iar "coloana a V-a" care pregăteşte terenul este Comunitatea Moldovenilor din România, care activează deja în ţara noastră.

Că acesta este un scenariu fals sau nu rămâne de văzut şi numai serviciile speciale ale României ne vor putea da un răspuns clar în acest sens. Important este că Republica Moldova a depăşit, în acest moment, pragul declaraţiilor politice inofensive iar "podul de flori de peste Prut" de acum câţiva ani a devenit o amintire. Este momentul ca şi România să ia o poziţie oficială pentru că toleranţa dusă la extrem, chiar faţă de un frate, nu poate decât să agraveze o stare de lucruri deja existentă.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Restricţionarea accesului românilor pe piaţa muncii din U.E"

Extinderea Uniunii Europene aduce avantaje pentru toate statele membre. Beneficiile nu vizează doar consolidarea democraţiei, stabilităţii şi securităţii în Europa, ci includ şi aspecte pozitive legate de starea economiei europene. Deocamdată, din 25 de ţări UE, doar cinci nu doresc muncitori români. Danemarca şi Germania au anunţat până acum impunerea de măsuri tranzitorii, Marea Britanie şi Irlanda - menţinerea controalelor asupra accesului românilor la locurile de muncă, iar Olanda, deschiderea treptată a pieţei muncii pentru români şi bulgari. Conform studiului, Austria este de aşteptat să-şi exprime aceeaşi poziţie ca şi Germania, dar s-ar putea ca acelaşi lucru să-l facă şi Franţa, Grecia, Belgia, Cipru, Spania etc.

La 1 mai 2004, singurele state care nu au impus restricţii în ceea ce priveşte lucrătorii imigranţi din statele care au aderat atunci la UE au fost Marea Britanie, Irlanda şi Suedia. Dintre cele 8 state nou intrate în UE, Polonia, Ungaria şi Slovenia au invocat principiul reciprocităţii. În 2006, Spania, Portugalia, Finlanda, Grecia şi Italia au notificat Comisiei Europene intenţia lor de a ridica barierele în calea liberei circulaţii a forţei de muncă, Austria, Germania şi Olanda au ales să prelungească cu încă trei ani aplicarea măsurilor tranzitorii, iar Franţa, Luxemburg, Belgia şi Danemarca şi-au manifestat intenţia de a flexibiliza gradual şi controla barierele impuse liberei circulaţii a lucrătorilor din noile state membre. Totodată, dintre cele 3 noi state membre care au decis la 1 mai 2004 aplicarea, sub regimul reciprocităţii, de măsuri tranzitorii privind libera circulaţie a cetăţenilor din vechile state membre, Polonia şi Ungaria continuă să aplice acest regim şi în perioada 01.05.2006 - 30.04.2009.

Spania a transmis semnale că nu va renunţa la barierele în calea imigraţiei cel puţin doi ani. Guvernul din Suedia analizează introducerea unei politici a uşilor deschise pentru muncitorii României şi Bulgariei. Suedia nu asociază valul de migraţie cu o criză economică.

Oficialii Comisiei Europene susţin totuşi că temerile legate de o migraţie masivă a forţei de muncă din Bulgaria şi România după aderarea acestora la UE în ianuarie sunt nefondate, deoarece analizele arată că influxul de muncitori din ultimii ani a fost încet şi moderat. Legile Uniunii Europene permit perioade de tranziţie de până la 7 ani. Din mai 2006, cetăţenii din cele 8 state foste comuniste care au aderat la Uniunea Europeană pot practica fără constrângeri 61 de meserii, în 7 sectoare ale economiei - construcţii, hoteluri şi restaurante, agricultură, industrie metalurgică, comerţ sau imobiliare. Aceleaşi măsuri sunt decise şi pentru cetăţenii români şi bulgari.

Potrivit normelor comunitare, fiecare cetăţean comunitar are dreptul de a munci şi trăi în alt stat membru, fără discriminare pe bază de naţionalitate. Pe piaţa muncii, libertatea de circulaţie există încă de la începuturile Comunităţii Europene. În art.35 al Tratatului Comunităţii Europene sunt stipulate dreptul de a căuta un loc de muncă într-un alt stat membru, dreptul de a munci în alt stat membru, dreptul la rezidenţă, dreptul de a rămâne pe teritoriul unui alt stat membru şi dreptul la tratament egal în ceea ce priveşte angajarea şi condiţiile de muncă. Odată cu aderarea în Uniunea Europeană, cetăţenii români au devenit cetăţeni europeni, bucurându-se de toate drepturile ce derivă din aceasta. În contextul limitării accesului pe piaţa muncii europene pentru cetăţenii români de către unele state membre şi constatând că aceste îngrădiri vin în contradicţie cu principiile de funcţionare ale Uniunii Europene, Partidul Conservator face un apel la reprezentanţii guvernelor naţionale şi la oficialii din instituţiile la nivel comunitar să analizeze cu mai multă responsabilitate şi fără discriminări această problemă deosebit de importantă.

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Procurorul General al României prins în offside"

Ştim cu toţii că ministrul justiţiei a impus-o pe dna Laura Codruţa Kovesi în funcţia de Procuror General al României, deşi nimic nu o recomanda pentru această demnitate.

Sub conducerea doamnei Laura Codruţa Kovesi, mai multe persoane sunt cercetate, unele deja arestate, sub acuzaţia de trădare şi spionaj, dar cum ne-a obişnuit deja conducerea Macovei, sursele judiciare au continuat să manipuleze presa, punându-i la dispoziţie fragmente ale unor convorbiri telefonice cu mare grijă selectate. Lipsesc, ca de obicei, răspunsuri importante la întrebări fundamentale!

Mai mult decât atât, modificarea articolului 16 din Legea 508/2004 privind funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) aduce grave atingeri drepturilor şi libertăţilor individului, atât prin forma, cât şi prin fondul acestor reglementări.

Doamna procuror general Laura Codruţa Kovesi a avut, de nenumărate ori "scăpări" în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legislaţiei, dar ultimele interpretări ale unor noţiuni din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 131/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au depăşit cu mult limita ridicolului şi a necunoaşterii legii, dar mai ales a principiilor fundamentale ale acesteia. Nu sunt demne de a fi trecute cu vederea nici declaraţiile referitoare la schimbul de biletele dintre Primul-ministru şi Preşedinte. Dar aceasta priveşte o problemă distinctă care vizează direct amestecul Preşedinţiei în treburile interne ale justiţiei.

În totală contradicţie cu exemplele oferite de Monica Macovei în susţinerea OUG 131/2006, doamna Laura Codruţa Kovesi a venit cu propriile interpretări, nefireşti şi care demonstrează necunoaşterea legii de către domnia sa, cu privire la ceea ce se înţelege prin sisteme informatice - anume case de marcat, bancomate, memory-stick-uri. Dar cum ar putea să ne mire o astfel de interpretare când tot domnia sa a afirmat cu puţin timp în urmă că verificarea conturilor bancare nu constituie o încălcare "aşa de gravă" a drepturilor omului. Cred că suntem cu toţii de acord că această funcţie este o pălărie mult prea mare pentru doamna Laura Codruţa Kovesi care, se pare, nu poate face faţă rigorilor impuse de o asemenea funcţie.

Doamna procuror general poate fi considerată un recidivist recunoscut în interpretări inadmisibile, afirmând, în legătură cu bileţelul trimis de premier, că "teoretic ar putea fi vorba fapte de corupţie". Este ca şi cum am spune că, teoretic ar putea îmbrăca o anumită rochie la un anumit dineu, dar practic, nu ştie exact ce va purta. Suntem în prezenţa unei logici inadmisibile pentru Procurorul General al României.

Doamna Laura Codruţa Kovesi a declarat şi că va verifica informaţiile apărute în legătură cu scandalul bileţelului. Procurorul General a continuat: "După cum ştim, în România se pedepseşte cumpărătorul traficului de influenţă". Domnia sa a adăugat că vor fi analizate şi verificate toate datele, după care se va stabili dacă Parchetul se va autosesiza. În ceea ce priveşte acuzaţiile aduse Elenei Udrea, doamna Laura Codruţa Kovesi a spus că, momentan, Parchetul Înaltei Curţi nu a fost sesizat cu privire la contractele Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" încheiate cu anumite case de avocatură. Şi până în prezent nu s-a luat nicio măsură! A fost nevoie de altcineva care să sesizeze Parchetul aflat de ceva timp în lungul somn de veci din care nu doreşte să se trezească prea curând.

Aş dori să atrag atenţia ministrului justiţiei că întreaga teorie a drepturilor omului se fundamentează pe prezumţia că statul şi instituţiile sale deţin o putere disproporţionată în raport cu persoanele, putere de care pot să abuzeze oricând. De aici reiese necesitatea unor legi şi a unor măsuri extrem de clare pentru protecţia drepturilor omului, care să îngrădească posibilitatea abuzului din partea autorităţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică: «Cât de mult cunosc politicienii sensul cuvântului "onoare"»

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Gesturi de onoare făcute în ultimii ani de către cei care sunt numiţi oameni politici, sau reprezentanţi ai sferei politice româneşti, indiferent că reprezintă un anumit partid sau nu în Parlament, sunt, dacă nu inexistente, în mod sigur foarte rare. A pune în aceste zile, în România, un semn de egalitate între politician şi noţiunea de onoare, ar fi, în opinia foarte multor cetăţeni ai acestei ţări, "un lucru contra naturii". Pentru această situaţie trebuie "să mulţumim" celor care de-a lungul a 15 ani postrevoluţionari dominaţi de culoarea roşie preluată din vechiul sistem comunist, l-au slujit şi continuă încă să-l slujească cu cinste.

Iată însă că în aceste zile am fost martorul unui gest de onoare făcut de către unul dintre personajele politice româneşti care s-au bucurat de un loc de cinste în rândul politicienilor cu multă popularitate şi credibilitate. Doamna Mona Muscă a făcut un gest, dacă nu mă înşel, unic în politica românească postdecembristă, plin de onoare, retrăgându-se din toate funcţiile pe care le deţinea în sfera publică, dar şi politică. Şi deşi spun că gestul ei este unul plin de onoare, mulţi sunt cârcotaşii ce stau pe la colţuri, comentând şi interpretând în diverse alte moduri gestul făcut de doamna Muscă. Dacă stau să privesc în urmă, la tot ceea ce am fost martor din 1989 până în 2004, nu pot să-i condamn. Viaţa politică românească din acea perioadă a fost atât de murdară, s-a adâncit din ce în ce mai mult în mocirlă, asta şi cu sprijinul unora care astăzi se mai află încă în acest Parlament, încât astăzi ne este foarte greu să credem că se mai pot face şi astfel de gesturi.

Doamna de care astăzi vreau să vă vorbesc este unul dintre puţinii oameni politici care a renunţat la tot, şi subliniez acest cuvânt, TOT ceea ce a deţinut în viaţa politică. Mulţi au fost şi vor mai fi cei care ar fi făcut orice pentru a rămâne în locurile călduţe pe care le au. Mulţi s-ar fi agăţat cu dinţii de ele, ar fi căutat portiţe de ieşire sau mai bine zis ar fi forţat portiţe de fofilare acolo unde nu era cazul şi ar fi făcut orice pentru a-şi păstra demnităţile.

Mulţi însă, poate prea mulţi, mai sunt încă astăzi în situaţia doamnei Muscă. Şi chiar în această instituţie. Mulţi sunt încă cei care nu vor să accepte faptul că vremurile lor au apus de mult. Că practicile cu care s-au ridicat, nu mai pot continua la sfârşit. Că a venit vremea să lase locul altora mai tineri.

Cel mai "bun" exemplu este cel al domnului Voiculescu, a cărui situaţie aş putea să spun că este similară cu cea a doamnei Muscă, poate însă cu "mici" diferenţe. Dosarele dânsului sunt mult mai groase. Mult mai voluminoase. Iar pietrele care-i atârnă de gât sunt mult mai grele. Are spatele însă asigurat datorită afacerilor în care este implicat şi a oamenilor pe care a reuşit să şi-i strângă în jur. Şi el are pe rolul Curţii de Apel Bucureşti o contestaţie împotriva deciziei CNSAS. Procesul este într-o fază avansată. Hotărârea pe care o aşteptăm va face să apară voci care vor invoca "exemplul Muscă" şi vor impune demisia acestuia din toate funcţiile deţinute. Sunt foarte curios însă care va fi metoda pe care o va pune în practică acest domn. Ceva mă face să cred că va fi alta decât cea a doamnei Mona Muscă, pentru că altfel îşi va pierde şi fotoliul din comisia parlamentară anti-Băsescu şi astfel nu-şi va mai putea duce războiul personal cu preşedintele ţării.

Un lucru este cert, doamnelor şi domnilor. Cetăţenii acestei ţări aşteaptă astfel de gesturi nu numai de la Dan Voiculescu. Aş putea să-l mai amintesc doar pe domnul Ion Iliescu. Ceea ce a făcut şi slujit dumnealui înainte de 1989, nici nu poate fi comparat cu ceea ce a făcut doamna Muscă. Şi cu toate astea, dumnealui mai are încă mult tupeu să iasă în faţa noastră şi chiar să ne dea sfaturi.

Şi iarăşi mă văd nevoit să revin la un cuvânt: onoare. Mulţi îl invocă, prea puţin îl aplică. Mă opresc însă aici. Spun doar că atât eu, ca şi orice cetăţean al acestei ţări, aştept gesturi similare şi din partea altor politicieni ce vor fi dovediţi printr-o sentinţă judecătorească definitivă că au făcut poliţie politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Costică Macaleţi:

"Argument pentru consolidarea lucrărilor hidrografice din judeţul Botoşani"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la o situaţie din judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament. Este vorba despre starea precară a digurilor ce împrejmuiesc un mare număr de iazuri de pe teritoriul judeţului, cât şi de faptul că, neexistând expertize tehnice calificate care să verifice starea acestor construcţii hidrotehnice, există riscuri importante pentru cetăţenii care locuiesc în apropierea lor.

Pentru a arăta importanţa acestui subiect doresc să fac următoarele precizări. O analiză a situaţiei arată că 100 de iazuri din judeţul Botoşani pot constitui oricând un pericol pentru populaţie şi pentru terenurile agricole din vecinătate, ca urmare a faptului că digurile acestora nu au fost reconsolidate. Un fapt deosebit de îngrijorător este acela că specialiştii susţin că lacurile sunt vechi, iar, în multe cazuri, digurile sunt fragile, ceea ce ar putea produce ruperi de baraje şi, implicit, inundaţii. Este vorba aici şi de caracteristicile specifice bazinelor hidrografice din judeţ, şi anume că în zonă sunt lacuri în cascadă, ceea ce înseamnă că pe un curs de apă sunt trei, patru, cinci sau mai multe lacuri şi, dacă se rupe unul, se poate declanşa şi ruperea altuia din aval şi implicit masive inundaţii.

Iată de ce nu putem să nu considerăm că sunt necesare măsuri urgente pentru a preveni inundaţiile care nu o data au făcut pagube importante şi chiar victime omeneşti. Observăm cu toţii fragilitatea mediului înconjurător mai ales în ultimii ani. Natura a dovedit că acolo unde nu este prevedere şi nu se fac investiţii în protecţia împotriva calamităţilor urmările nu pot fi decât tragice şi greu suportate de economia locală şi chiar regională. Ca atare, solicit prin prezenta autorităţilor să ia măsurile necesare atât pentru realizarea planurilor de prevenire şi de acţiune în caz de inundaţii, cât şi de a sprijini pe proprietarii iazurilor să le expertizeze cu ajutorul specialiştilor hidrografici.

Cunosc prea bine faptul că legea impune ca acumulările de apă - fie că sunt de agrement, fie cu folosinţă piscicolă, fie de interes local - să fie exploatate doar de personal calificat şi atestat în domeniul hidrografic. În consecinţă, solicit, de asemenea, reprezentanţilor Sistemului de Gospodărire a Apelor din cadrul Direcţiei Apelor Prut să organizeze cât mai urgent cursuri de pregătire administratorilor de iazuri, astfel încât aceştia să ştie cum să intervină în cazul producerii unor ruperi de diguri şi baraje. De asemenea, solicit Ministerului Mediului să-şi intensifice eforturile de evaluare şi consolidare a lucrărilor hidrografice din regiune, cunoscut fiind faptul că zona are un risc crescut de inundaţii.

Domnul Dan Mihai Marian:

"Bellum omnium contra omnes şi amânarea alegerilor pentru Parlamentul European", declaraţie parlamentară.

Thomas Hobbes spunea că în societate se manifestă adesea două tendinţe distrugătoare care se regăsesc sintetizate exemplar în două citate latineşti: "omul este lup pentru oameni" -homo hommini lupus şi "războiul tuturor contra tuturor" -bellum omnium contra omnes. Dacă în ceea ce priveşte prima tendinţă, lucrurile diferă de la caz la caz şi, oricum, sunt dificil de vizualizat în spaţiul privat, în ceea ce priveşte a doua tendinţă - bellum omnium contra omnes, putem spune că este uşor de identificat în politica românească actuală. Pentru a atenua sau a controla pe cât posibil manifestarea acestor tendinţe, gânditorul englez ne propune să renunţăm de bună voie şi nesiliţi de nimeni la libertatea noastră pentru a ne pune sub protecţia unui dumnezeu pământean, un Leviathan.

De ceva timp, politica românească seamănă cu un război al tuturor contra tuturor. Şi, în ciuda acestui război, Alianţa DA continuă să funcţioneze cu toate sincopele sale şi să domine în preferinţele electoratului. Cele două partide componente - PNL şi PD - susţin acelaşi proiect de vot uninominal, însă preşedintele Băsescu, care provine din Partidul Democrat, agreează propunerea PSD. Aşa cum l-a agreat şi pe senatorul PSD, George Maior, la şefia SRI. Partidul Democrat, dorind să se menţină şi la putere şi în graţiile preşedintelui, are un comportament duplicitar. Nimeni nu mai înţelege care este puterea şi care este opoziţia. Şi peste tot acest talmeş-balmeş politic, triumfă preşedintele Băsescu.

Deşi este maculat de apartenenţa la aceeaşi clasă politică pe care o înfierează în intervenţiile sale oportuniste, preşedintele se pretinde totuşi imaculat. Pentru tot ce se întâmplă, adică pentru nesfârşita criză, este vinovată oligarhia, grupurile de interese transpartince. În dorinţa sa de a fi credibil, preşedintele Băsescu decredibilizează întreaga clasa politică actuală şi o dată cu aceasta sistemul democratic. Astfel, calea Leviathanului este deschisă...

Pentru ca efectele războiului tuturor contra tuturor să nu se răsfrângă şi asupra desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul European şi, implicit, asupra credibilităţii României în ochii partenerilor din Uniunea Europeană, premierul Tăriceanu a decis amânarea alegerilor programate pentru 13 aprilie a.c. Cât de oportună a fost decizia sa vom putea evalua pe parcurs. Oricum, amânarea desfăşurării alegerilor anticipate pentru 2005 a fost oportună cel puţin din perspectiva refacerii zonelor afectate de valurile de inundaţii, ca să nu mai vorbim de perspectiva aderării ţării noastre la Uniunea Europeană.

Românii nu pot percepe importanţa alegerilor europene şi a Parlamentului European dacă dezbaterile publice se rezumă la războiul fără sfârşit dintre Traian Băsescu şi PD, pe de o parte, şi PSD, pe de altă parte. Cu siguranţă, aceste alegeri nu se pot organiza într-o atmosferă politică cum este cea de astăzi.

Ce va urma? Un respiro, un armistiţiu politic ar fi binevenit. Între timp, poate, unii se vor clarifica dacă doresc să facă opoziţie alături de PSD sau să fie la putere alături de PNL. În acelaşi timp, poate ne vom clarifica şi noi toţi în privinţa votului uninominal şi, unii, în privinţa suspendării preşedintelui. Şi, totodată, poate că acest război al tuturor contra tuturor se va preschimba într-o confruntare civilizată între putere şi opoziţie în cadrul regulilor presupuse de jocul democratic.

Domnul Daniel Buda:

Declaraţie politică: "Uninominal sau nimic"

Una din restanţele clasei politice româneşti postdecembriste este, fără îndoială, votul uninominal. Într-un fel poate că această realitate este de înţeles. După 50 de ani de comunism, cu un sistem bazat pe partidul unic, după 1989 partidele politice şi-au luat partea leului în ceea ce priveşte locul pe scena politică. Sistemul încetăţenit a fost acela al liderilor politici, "locomotiva" pentru partidele lor, şi nu acela al partidelor cu personalităţi multiple. Consecinţa fost aceea a sistemului electoral al listelor, "trase" în sus de lideri-locomotivă, personalităţi politice carismatice, iar pe stil nou, chiar pretins mesianice. Metoda listelor a făcut ca timp de 17 ani, la alegerile parlamentare şi pentru consiliile locale şi judeţene, să votăm după sistemul proporţional. Consecinţa imediată a acestui sistem a fost inevitabil fărâmiţarea opţiunilor politice şi apariţia unei puzderii de partide politice, cărora numai ridicarea pragului electoral le-a mai tăiat din avântul politic. A doua consecinţă majoră a fost aceea că în România postdecembristă, guvernul monocolor a fost excepţia, iar guvernul de coaliţie sau minoritar regula.

Problema esenţială nerezolvată de sistemul electoral românesc o constituie aceea a responsabilizării clasei politice şi crearea unei legături autentice între ales şi alegători. Votând liste, cetăţeanului alegător i-a fost greu să tragă de mânecă un ales, cu atât mai mult cu cât în mod frecvent coborârea listei ca urmare a retragerii unor aleşi conduce la situaţii surpriză: ca cel de pe locul 4 sau 5 să ajungă deputat /senator, consilier judeţean /local. Consecinţa este faptul că nimeni nu dă seamă pentru nimic, iar răspunderea politică se decontează cu greu la sfârşit de mandat.

Votul persoanei şi nu al listei este cea mai eficientă cale de responsabilizare a aleşilor. Politicienii nu se mai pot ascunde după liste sau după vestonul propriilor lideri din partid când vine vorba de a da ochii cu electoratul. Pe de altă parte, conştientizarea votului direct obţinut îl determină pe demnitar să aibă o legătură directă şi constantă cu cetăţenii, cu circumscripţia în care a fost ales.

Desigur, votul uninominal trebuie nuanţat pentru că el cunoaşte mai multe variante: cu un tur de scrutin ("câştigătorul ia totul"), cu două tururi. Sistemul majoritar cu un singur tur conduce la bipolarism politic şi la dispariţia guvernelor de coaliţie.

Eu cred că adoptând votul uninominal nu trebuie să dezavuăm complet partidele politice. De aceea, un vot preferenţial de listă ar putea fi o soluţie. Pe de o parte, el conferă posibilitatea cetăţeanului să aleagă candidatul pe care-l doreşte, iar pe de altă parte îi dă posibilitatea şi să-şi exprime o opţiune politică pentru un partid anume. Demonizarea partidelor politice este cel mai periculos lucru pentru o democraţie. În toate democraţiile occidentale, sistemul politic funcţionează având la bază partide politice şi nu personalităţi politice independente, dar carismatice.

Realităţile politice româneşti vin şi ele să argumenteze susţinerea mea. Adversarii votului uninominal au invocat faptul că dacă s-ar introduce acest sistem electoral, Parlamentul s-ar umple de vedete din show-biz şi fotbalişti. Tocmai de aceea un sistem de vot în care cetăţeanul să voteze atât partidul cât şi omul poate fi posibil. Acest sistem de vot s-ar putea constitui ca o etapă intermediară spre un vot uninominal "pur sânge".

Votul uninominal nu este însă un panaceu universal pentru însănătoşirea clasei politice şi pentru a avea o nouă generaţie de politicieni. În mod cert însă, actualul sistem electoral proporţional pe liste şi-a epuizat capacitatea de a asana viaţa politică românească.

Impulsul dat de Preşedinte în direcţia votului uninominal este bine venit. În fond a venit vremea să spunem lucrurilor pe nume. A venit vremea să punem punct ipocriziei şi să vedem cine vrea vot uninominal şi cine nu. Partidul Democrat, supranumit şi "partidul primarilor"- deci cu lideri aleşi prin votul direct al cetăţenilor - nu este numai un susţinător declarat al votului uninominal. Să sperăm că şi celelalte partide ne vor urma exemplul.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"La îndemnul PSD, premierul Tăriceanu împlineşte visul opoziţiei: dezbinarea clasei politice şi amânarea europarlamentarelor"

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Constat că instabilitatea în logică, strategie şi gândire politică în România a atins, în aceste zile, apogeul. Cum altfel aş putea să calific "bâlbâiala" de care dăm dovadă, nu în adoptarea unor strategii noi, dar chiar în respectarea unui calendar politic asumat în faţa electoratului şi, mai ales, atenţie!, în faţa Parlamentului European? Refuzăm sistematic să înţelegem că suntem monitorizaţi, că suntem la început de drum şi că orice greşeală este imediat remarcată, mai ales de ţările care au fost mai puţin favorabile aderării României la UE în această etapă, pentru că o parte a Europei nu a primit chiar cu entuziasmul care ne place nouă să credem intrarea noastră în familia Uniunii Europene, şi normal că acum orice "bilă neagră" este fructificată imediat.

Ne-am asumat nişte responsabilităţi şi obligaţii. Am stabilit un calendar politic, inclusiv o dată fixă pentru alegerile europarlamentare, şi acum decidem amânarea procesului cu câteva luni. Motivul, acela că România nu este pregătită, încă, pentru aceste alegeri este deopotrivă hilar şi trist. Ce logică politică strâmbă a hotărât că, acum câteva luni, când s-a stabilit data alegerilor, eram responsabili şi capabili să decidem asupra aleşilor noştri în Parlamentul European şi astăzi am devenit neputincioşi şi incapabili? Întrebarea este retorică pentru că răspunsul îl cunoaşteţi cu toţii: primul-ministru al României, domnul Călin Popescu Tăriceanu. Dar, vezi Doamne, a luat această decizie importantă pentru România, nu în calitate de lider de partid, ci de prim-ministru. Greu de crezut un răspuns atât de fals şi de cinic, şi mai ales greu de crezut că domnia sa a calculat implicaţiile acestui gest.

Pentru că domnul Tăriceanu uită intenţionat că a ajuns în această funcţie ca reprezentant al Alianţei DA, nu al PSD-ului, PRM-ului sau PC-ului, ale căror jocuri politice le face acum. În astfel de situaţii, un minim elementar de bun simţ şi de etică te obligă la consultări cu aliaţii, nu la măsuri radicale şi unilaterale cu urmări nebănuite. Domnul Tăriceanu este acum văzut ca un "cal troian" al opoziţiei în sânul alianţei, PSD-ul reuşind astfel ca prin intermediul domniei sale să distrugă şi puţinul echilibru care mai exista în viaţa politică românească.

Probabil că PSD-ul, PRM-ul , PC-ul, dar şi PNL-ul speră într-o întărire în forţă pe eşichierul politic până la alegerile europarlamentare. Poate fi aşa dar, mai mult ca sigur că rezultatul va fi exact contrariul. Dar chiar dacă va fi aşa cum speră aceste partide, este domnul Tăriceanu aşa de naiv politic încât să spere că o ascensiune PSD-PRM va fi benefică şi pentru PNL? Greu de crezut. Şi atunci dânsul va fi singurul vinovat şi va suporta direct consecinţele orgoliului său, fiind şi primul înlăturat. Va fi însă mult prea târziu faţă de răul făcut.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică: "Alegerile europarlamentare trebuiau amânate"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ciuda declaraţiilor şi luărilor de poziţie ale unor "băieţi deştepţi" din politică şi ale unor "fete deştepte" de prin mass-media, amânarea cu câteva luni a alegerilor pentru Parlamentul European reprezintă cea mai bună decizie.

Nu pentru că, vezi Doamne, liderii politici ai acestei ţări ar fi bulversaţi de vacarmul scandalurilor din ultima vreme şi n-ar mai şti unde să pună ştampila ca să-şi voteze propriii reprezentanţi, aşa cum am auzit, aseară, la un post de televiziune, un comentariu ironic din partea unui partizan al datei de 13 mai 2007, ci pentru că hărmălaia declanşată, de o anumită portavoce feminină a preşedintelui Traian Băsescu, doamna Elena Udrea, la nici zece zile după momentul aderării noastre la Uniunea Europeană, bruiază şi deturnează sensul şi corectitudinea celui dintâi scrutin europarlamentar de la noi din ţară.

Că vrem sau că nu vrem s-o recunoaştem, România traversează o criză politică fără precedent, de care se fac responsabili atât şeful statului, cât şi principalul partid de opoziţie. Până la liniştirea spiritelor, nu va fi posibil ca agenda scrutinului să se axeze pe tema rolului european al ţării noastre, aşa cum ar fi normal.

În aceste condiţii, campania electorală ar fi profund viciată de subiecte parazitare de politică internă, de răfuieli politice, de manevre obscure şi periculoase, menite să deruteze electoratul. Or, recomandarea Uniunii Europene este ca, în orice stat membru, alegerile pentru Parlamentul European să se desfăşoare complet separat de exprimarea frământărilor politice interne.

Dacă am ţine alegerile între cele două lame de foarfece ale referendumurilor iniţiate de preşedintele României şi, respectiv, de opoziţia parlamentară, ar fi ca şi cum ne-am duce la doctor şi, în loc să-i spunem ce ne doare, am discuta despre cele mai recente bârfe din lumea fotbalului. Sau, parafrazând replica finală a unei anecdote despre trecerea la cele veşnice a lui Leonid Ilici Brejnev, ar fi ca şi cum, în loc să folosim cuţitul şi furculiţa, ne-am strădui cu orice preţ să tăiem friptura europeană cu secera şi ciocanul.

Datoria primului ministru este tocmai să apere interesele românilor şi să nu permită compromiterea primelor alegeri pentru Parlamentul European prin organizarea lor într-un climat contondent. Atât românii, cât şi partenerii noştri europeni, aşteaptă ca dezbaterile din campania electorală să se concentreze pe rolul ţării noastre în Uniunea Europeană, pe felul cum ne promovăm şi apărăm tradiţia, cultura, valorile şi interesele economice.

De aceea, primul-ministru a procedat corect şi în perfectă concordanţă cu atribuţiile sale de şef al Executivului, propunând guvernului amânarea alegerilor de la 13 mai pentru o dată ulterioară, care va fi stabilită în urma consultărilor cu toate partidele politice.

În ceea ce mă priveşte, cred şi sper că şi reprezentanţii Partidului Democrat vor înţelege acest lucru şi vor proceda, la rândul lor, în mod solidar cu interesele României. Mai ales că, potrivit Tratatului de Aderare, termenul limită de organizare a alegerilor din România pentru Parlamentul European este 31 decembrie 2007 şi nicidecum... 13 sau... 31 mai 2007.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică: "Politica autohtonă, între pragmatismul european şi politicianismul ieftin"

Actul de amânare a datei la care ar fi trebuit să aibă loc alegerile europarlamentare este unul de responsabilitate politică ce aparţine premierului Călin Popescu Tăriceanu, în condiţiile în care niciuna din taberele implicate în scandalul politic actual nu a dorit să renunţe la confruntările politicianiste de tip dâmboviţean.

Premierul a acţionat punând în primul plan interesul general al României şi nu interesele partidelor politice. Amânarea alegerilor reprezintă un act extrem, dictat numai de situaţia politică actuală şi ţin să precizez că noi, liberalii, nu am dorit această amânare şi doream organizarea alegerilor la data de 13 mai.

Dar, faptul că în acest moment climatul politic românesc este viciat de alte teme, a impus acest gest extrem al premierului de a anunţa amânarea alegerilor, iar orice amânare ne poate afecta şi nouă liberalilor scorul electoral. Reamintesc că suntem principalul partid aflat la guvernare, iar erodarea guvernării ne afectează în principal pe noi. PNL preferă totuşi să acţioneze politic în funcţie de priorităţile şi agenda cetăţeanului şi nu de interese de partid sau oportunităţi de moment.

Premierul a ajuns să reprezinte singura forţă de mediere între actorii politici preluând astfel prerogativele unui preşedinte "jucător" care se joacă de-a referendumul deşi, mai nou, afirmă, precum un demagog, că poate renunţa.

În acest climat tensionat, amânarea alegerilor este singurul gest politic capabil, deşi unii îl vor acuza pe primul-ministru că face jocul opoziţiei, dar consider că s-a luat această decizie după ce s-a cântărit cu maximă responsabilitate care ar fi cea mai bună soluţie pentru România şi am încredere în înţelepciunea românilor şi în capacitatea lor de a deosebi între politicianismul ieftin şi brutal şi o guvernare eficientă şi responsabilă.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică: "Lipsă de inspiraţie, lipsă de informaţie sau rea-credinţă?"

Am aflat cu stupoare despre o aşa-zisă decizie a PD Galaţi, dintr-o zi de duminică, de a realiza un proiect de lege de introducere a scrutinului uninominal pentru alegerea consiliilor locale. Anunţul a fost făcut de către secretarul de stat PD din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Mircea Toader, iar vizavi de acesta am de făcut câteva precizări.

PNL a depus, la iniţiativa mea, la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, un proiect legislativ pentru alegerea prin vot uninominal a consilierilor locali încă din luna iunie a anului 2006. Acesta poate fi vizualizat şi pe site-ul de Internet al Camerei.

Eu însumi am popularizat, începând cu anul 2004, iniţiativa respectivă, denumită "Consilierul de pe strada ta", prin intermediul presei, de nenumărate ori. De asemenea, am propus documentul dezbaterii în interiorul Partidului Naţional Liberal, fapt ce a condus la realizarea unei forme aplicabile a acestui proiect.

Deşi Partidul Democrat este, în ultima vreme, un susţinător al votului uninominal, Ministerul Administraţiei şi Internelor, condus de către un membru PD, al cărui subordonat este însuşi domnul Mircea Toader, tot PD, refuză de luni de zile să îmi dea avizul pentru proiectul depus de mine. În acest fel, acesta este blocat prin sertarele MAI.

Nu vreau să cred că domnul Toader a refuzat să îmi dea avizul pentru proiectul meu, intenţionat, iar acum vrea să îşi aroge meritele altora. Nu vreau să cred nici într-un complot la nivelul Ministerului de Interne pentru a stopa o iniţiativă ce ar avea un efect benefic la nivelul comunităţilor locale. Vreau să cred că declaraţia domnului Toader a fost făcută ca o consecinţă a lipsei de inspiraţie, coroborată cu lipsa de informaţie.

Pentru a nu mai exista dubii în această privinţă, îl informez pe domnul Mircea Toader că proiectul legislativ pentru alegerea consilierilor locali prin vot uninominal există deja şi îi solicit sprijinul pentru urgentarea avizării acestuia de către Ministerul pe care îl conduce.

Domnul Ilie Merce:

Declaraţie politică: «Speriat de "marele licurici", Traian Băsescu pune crucişătorul "Anticorupţia" cap compas Tăriceanu»

Departe de a mai avea un dram de demnitate, cetăţeanul-preşedinte Traian Băsescu a mai încasat un perdaf din partea "Marelui Licurici". Nu mai departe decât zilele din urmă, ambasadorul Nicholas Taubman i-a transmis insatisfacţia şi profundele regrete faţă de duplicitatea autorităţilor române în chestiunea corupţiei. Mai concret, cetăţeanului preşedinte i s-a învederat faptul că Departamentul de Stat critica lipsa de consistenţă a probelor administrate în aşa-zisele mari cazuri de corupţie, care au început, tot mai mult, să capete caracterul unor penibile hărţuieli politice.

Noi avem, în unele privinţe, acelaşi punct de vedere şi nu putem să nu remarcăm şi corectitudinea unei alte observaţii transmise cetăţeanului-preşedinte, prin care i se atrage atenţia că problematicele înscenări judiciare sunt şi nişte mari pietre de moară pe care puterea sinucigaşă şi le-a legat de picioare.

Traian Băsescu a înghiţit greu admonestarea venită atât de departe şi s-a angajat la noi şi hotărâte bătălii cu sistemul ticăloşit. În consecinţă, în calitatea sa de Comandant Suprem al Poliţiei Politice Secrete de Stat, a ordonat ca toate serviciile şi structurile speciale de informaţii din ministerele controlate politic să constituie un Grup Operativ Special al Comunităţii Naţionale de Informaţii pentru Susţinerea Departamentului Naţional Anticorupţie, în scopul "reevaluării evaluărilor anterioare", pentru a se identifica ori reconstitui (a se înţelege inventa) dovezile care pot proba capete de acuzare serioase, deoarece "alea cu termopanele nu mai ţin, că ne-au decredibilizat la Departamentul de Stat".

Atât surse demne de încredere, cât şi aluziile cetăţeanului-preşedinte, iar mai recent scurgerile de informaţii dirijate de la Cotroceni către oficiosul "Evenimentul Zilei" indica faptul că, în "reevaluarea evaluărilor" urmează "instrumentarea" lui Călin Popescu Tăriceanu, în fruntea "lotului liberalilor".

Iată, aşadar, încă o dovadă de făţărnicie politică şi o mostră a tăinuirilor penale pe care s-a încropit actuala coaliţie de putere. Un sistem mai ticăloşit ca altul.

Premierului nu i se va ierta nimic. Marele Şef de la Cotroceni a dat comanda: "Anticorupţia, cap compas Tăriceanu !"

Domnul Ioan Ţundrea:

Declaraţie politică: "Felix, cui potuit rerum cognoscere causas (Vergiliu) sau Fericit, cel care cunoaşte cauza ascunsă a lucrurilor"

De aproape doi ani, conservatorii adepţi ai dictonului non multa sed multum, previzionează, cu exactitate, situaţiile politice care se petrec pe scena românească. Din nefericire pentru români, paşii haotici, împleticiţi şi care bat adeseori în ritmul bocancilor din armatele de guerilla, au fost şi sunt singurele semne pe care le-au receptat de când s-a înscăunat noul locatar de la Cotroceni.

După ieşirea de la guvernare a conservatorilor, tot mai mulţi reprezentanţi ai clasei politice româneşti au devenit tot mai atenţi la semnalele de atenţionare ale noastre care se adeveresc step by step. Este evident că politrucii care execută abulic comenzile de la Cotroceni nu au capacitatea mentală de a aprecia obiectiv, calitatea de a previziona situaţii politice şi mai ales de a percepe faptul că această capacitate este efectul unui management politic pe care conservatorii îl practică de 17ani. Şi cum demagogia politică practicată de yesmanii Cotrocenilor este mai dificil de decriptat decât formulele tayloriene, este evident că doar politicienii cu viziune posedă capacitatea de a vedea faţa ascunsă a discursurilor mieroase şi pline de ipocrizie.

În mod normal, această capacitate de a vedea faţa ascunsă a lucrurilor ar trebui, conform lui Vergiliu, să producă fericire, dar conservatorii chiar dacă atrag anticipativ atenţia clasei politice despre răul iremediabil produs de nepricepuţii de la putere, nu se pot bucura de adevărul pe care îl rostesc, atâta vreme cât românii sunt din ce în ce mai nefericiţi.

Domnul Ion Luchian:

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, două personaje politice importante de pe scena politică românească, unul preşedinte al unui partid aflat acum în opoziţie, celălalt preşedintele statului, au făcut o serie de afirmaţii foarte interesante, care ridică semne de întrebare referitor la funcţionarea justiţiei, precum şi a serviciilor de informaţii, mai noi sau mai vechi.

Astfel, preşedintele Băsescu în cadrul şedinţei de bilanţ a activităţii Ministerului Public pe anul 2006 - adică într-un cadru familiar domnului preşedinte pentru asemenea discursuri, în faţa fie a unor procurori sau judecători, fie în faţa unor poliţişti - a anunţat pe toată lumea, inclusiv pe procurorii prezenţi probabil, că în curând vor apărea "dosare grele" care vor viza persoane politice importante. Este interesant de văzut de unde ştie preşedintele ţării, garantul Constituţiei, de existenţa unor asemenea dosare, precum şi de persoanele implicate în acestea, instituţia prezidenţială nefăcând parte, după ştiinţa mea, din nicio ramură a justiţiei.

Oricum, se pare că domnul preşedinte deţine informaţii de prima mână, pentru că aproape imediat după acest discurs a fost făcut public faptul că dosarul privind retehnologizarea Porţilor de Fier urmează a fi trimis la Parchetul General.

Pe de altă parte, liderul Partidului Conservator, folosindu-se şi domnia sa de "surse personale" de informaţii ne anunţa, pe un ton la fel de misterios ca şi al domnului preşedinte Băsescu, că deţine unele date cum că premierul Tăriceanu va fi incriminat în dosarul de care am pomenit mai sus, urmând a fi suspendat cât mai curând de către Comisia specială a Preşedinţiei.

Este interesant faptul că două personaje aparent fără nicio legătură unul cu altul, unul lider al unui partid de opoziţie, pentru care CNSAS a dat verdict de colaborare cu fosta Securitate, iar celălalt, şeful statului, căruia CNSAS-ul nu-i găseşte nici măcar vreun dosar de dinainte de 1989, nemaipunându-se problema vreunei posibile colaborări, vorbesc din surse numai de ei ştiute, de un subiect despre care, într-o ţară cu adevărat democratică, nici unul nu ar fi trebuit să ştie nimic.

Grav este faptul că în România anului 2007, membră a Uniunii Europene, asemenea persoane pot face nestingherite acest fel de afirmaţii, unica lor intenţie fiind de a pune presiune pe justiţie şi de a manipula opinia publică.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică: «Comisia morală a foştilor securişti - o nouă diversiune lansată de "ofiţerul de serviciu" al puterii»

Presiunea asupra cazanului politic al puterii a crescut atât de mult încât găsirea supapelor de siguranţă care să-i prevină iminenta implozie a devenit o ocupaţie de prioritate absolută pentru oamenii de serviciu ai Palatului Cotroceni.

Noua diversiune, care se doreşte şi o nouă pisică pentru şoriceii neascultători, care au început să se creadă tigrişori, a fost lansată sub surprinzătoarea denumire "Comisia Morală a Foştilor Securişti".

Care ce va face? Va denunţa marile jafuri post-decembriste!

Marile jafuri post-decembriste sunt de largă notorietate naţională şi internaţională. Ele au fost documentate şi demascate public prin tot felul de "supape de siguranţă" ale unui sistem administrativ şi judiciar care, blocat fiind de presiunile politice şi de altă natură, nu au putut acţiona legal. Mai mult chiar, i-a lipsit şi legea.

Să ne reamintim că în istoria post-decembristă a României, marele jaf naţional a fost şi încurajat, spunându-se că "altfel de unde să avem şi noi capitaliştii noştri?" sau că: "nimeni nu trebuie întrebat cum a făcut primul milion.".

Din date şi informaţii, pe care autorul patentului ţine cu tot dinadinsul să le confirme, noi am aflat că domnia sa, în vremurile de glorie pe care le-a trăit post-decembrist, a avut acces la cele mai mari şi mai secrete afaceri pe care ar urma să le demaşte, chipurile, "Comisia Morală a Foştilor Securişti".

Din surse suficient de credibile s-a mai aflat că, odată cu părăsirea ultimei sale demnităţi publice, autorul patentului, asemenea predecesorilor săi, şi-a pus de-o parte, în voluminoase şi consistente bagaje, şi arhiva marelui jaf naţional, cu gând de a o valorifica în beneficiul propriului capital politic.

Dincolo de caracterul diversionist al găselniţei sus-numitei comisii, s-ar putea ca ideea în sine să fie şi un semnal pentru ca omul politic, acum şef de partid, să-şi adune în jurul său foştii ofiţeri de securitate sau, mai exact, ofiţerii în rezervă ai Serviciului Român de Informaţii, în perspectiva proximei campanii electorale.

Având în vedere calitatea de parlamentar a domnului senator Ioan Talpeş, fiindcă despre dânsul este vorba, credem că este imperios necesară audierea sa de către comisiile permanente de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru clarificarea oficială şi nu pe canalele mediatice a unei chestiuni de asemenea natură.

Doamna Lia Ardelean:

Multă lume a hulit Ordinul nr. 976 din 15 decembrie 2006 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a Legii nr. 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei. După cum se ştie, aceasta prevede acordarea sumei de 200 de euro pentru familia în care fiecare dintre soţi se află la prima căsătorie şi are domiciliul sau reşedinţa în România.

Opinia publică a condamnat avalanşa de cereri de căsătorie cu care s-au confruntat primăriile, deoarece marea majoritate a acestora au venit din partea unor cupluri de romi, trecuţi binişor de vârsta la care oamenii se căsătoresc. România este totuşi o ţară săracă, drept pentru care numeroase cupluri s-au căsătorit pentru acei 200 de euro, în unele cazuri bani buni pentru un început de ... sfârşit de viaţă, însă partea plină a paharului este faptul că autorităţile locale au profitat din plin.

Dincolo de hazul unor mariaje între persoane de peste 70 de ani, acordarea bănuţilor respectivi a venit ca o mană cerească pentru unii primari de comunităţi certate cu legea din punctul de vedere al actelor de identitate. Mulţi oameni tot nu au catadicsit să intre în legalitate, degeaba i-au ameninţat ani de zile până acum primarii şi poliţiştii. Acum însă, dând buluc după banii pentru căsătorie, aceşti cetăţeni ai României europene au documente la zi, cărţi de identitate şi de alegător, fapt ce contribuie inclusiv la stabilirea corectă a populaţiei din fiecare localitate în parte, dar şi la prezenţa la urne. În concluzie, nu pot decât să împărtăşesc părerea primarilor de localităţi cu un procent însemnat din populaţie de etnie romă, care s-au bucurat că noul act normativ le aduce obştea în legalitate, după ani şi ani de eforturi zadarnice.

Domnul Marius Rogin:

Declaraţie politică: "Cât de necesară este amânarea alegerilor europarlamentare?"

Doamnelor si domnilor deputati,

România trebuie să-şi demonstreze în acest an, atât ei cât şi celorlalte state membre ale Uniunii Europene, întreaga capacitate democratică de care poate da dovadă. Trebuie să demonstreze că toată încrederea pe care i-au acordat-o, atunci când a fost acceptată în rândul europenilor, n-a fost una exagerată sau pripită.

Toată agitaţia din sfera politicului românesc din ultima perioadă, riscă să arunce asupra ţării noastre o umbră de îndoială în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor ce ne revin ca stat membru. Un lucru care poate contribui serios la scăderea încrederii în capacităţile noastre este şi amânarea alegerilor pentru Parlamentul European, stabilite deja cu acordul tuturor partidelor parlamentare, pentru data de 13 mai 2007. Trebuie să ne reamintim, fiecare dintre noi, faptul că pe 20 decembrie 2006, Camera Deputaţilor, ca for decizional, a adoptat Legea pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European. A fost aleasă şi, subliniez încă o dată, având acceptul tuturor partidelor parlamentare,ce au fost consultate în prealabil, ca dată de organizare şi desfăşurare a acestor alegeri ziua de 13 mai.

Se întâmplă însă ca în aceste momente, unele partide politice să realizeze faptul că aceste alegeri cam bat la uşă şi că sunt prinse de fapt total nepregătite. Şi iată-le strigându-şi în gura mare dorinţa tot mai crescândă de amânare a acestora, sub diverse pretexte.

Este evident pentru noi, doamnelor şi domnilor, că miza alegerilor pentru Parlamentul European devine una din ce în ce mai mare, la fel cum tot evident este şi faptul că unele partide politice evită prezentarea în faţa electoratului. Care să fie însă adevărata cauză? De ce se tem ele de fapt?

Până astăzi pot să spun că am fost împânziţi, de-a dreptul, de sondaje de opinie, care mai de care mai spectaculoase. Multe dintre ele născute peste noapte, toate înclinând balanţa şi ridicând scorul în evidenta direcţie a celor care le-au comandat. Nu trebuie să ne traducă însă nimeni faptul că dincolo de miza explicită a acestei competiţii electorale, aceste alegeri europarlamentare vor constitui de fapt cel mai important "sondaj de opinie" realizat în ultimii ani.

Fiecare dintre partidele politice candidate va fi pus faţă în faţă cu alegătorii, iar cu acest prilej se va putea vedea care este adevărata forţă de care poate da dovadă fiecare dintre ele. Mulţi dintre cei care astăzi îşi măsoară decibelii de pe la diverse tribune, vor fi brusc reduşi la tăcere, vor trebui "să dea samă" atunci când vor fi puşi "faţă-n faţă cu reacţiunea". Acesta este motivul real care-i mână de fapt, astăzi, în lupta pentru amânarea alegerilor. Şi pentru a fi siguri de amânarea acestora, se folosesc şi de pretextul celor două referendumuri: cel împotriva preşedintelui ţării şi cel împotriva votului uninominal.

Nu trebuie să trecem nici peste faptul că, în prezent, funcţionarea Parlamentului naţional este afectată de lipsa celor 35 de europarlamentari care au încă şi calitatea de parlamentar. Situaţia nu mai poate fi prelungită până la o altă dată şi nicidecum până în toamnă. Amânarea nejustificată a alegerilor nu face nimic altceva decât să piardă respectul partenerilor noştri comunitari, fără să mai amintesc de cea a cetăţenilor români. Nu cred că suntem în poziţia de a ne permite acest risc.

Dacă am ajuns la maturitatea politică de care tot vorbim sau pe care toţi ne-o dorim, trebuie să dovedim că o avem, iar acesta este testul prin care ne-o putem dovedi în faţa tuturor ochilor europeni aţintiţi asupra noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică: "Fără o politică şi strategie de securitate naţională viabilă şi în absenţa unei diplomaţii responsabile şi active, România riscă repetarea, în forme adaptate noului context geopolitic, a unor evenimente tragice ale istoriei"

Nicicând în istoria sa, România nu s-a aflat într-o mai mare criză a personalităţilor politice de anvergură intelectuală şi erudiţie academică, în măsură să le permită asumarea, în cunoştinţă de cauză, a destinelor naţiunii.

Diplomaţia a fost punctul forte al românilor încă de la întemeierea primelor formaţiuni statale, excelând apoi în perioadele care au urmat micii şi marii Uniri.

Cine au fost, în acele vremuri, între miniştrii de externe şi ambasadorii Ţărilor Române? Vasile Alecsandri, Nicolae Creţulescu, Dimitrie Brătianu, Dimitrie Bolintineanu şi alţii de aceeaşi ţinută şi mărime.

Cine s-a aflat printre miniştrii de externe ai României începând din 1862? Alexandru Cantacuzino, Ion Ghica, Ştefan Golescu, Nicolae Golescu, Mihail Kogălniceanu, I.C.Brătianu, Titu Maiorescu, Alexandru Vaida-Voievod, I.G.Duca, Nicolae Titulescu şi alte personalităţi pe care istoria le-a aşezat definitiv în paginile de aur ale diplomaţiei româneşti.

Astăzi, într-un moment hotărâtor al istoriei naţionale, România - proaspăt membru al familiei europene - nu are, de mai bine de o lună, ministru de externe şi constatăm, de asemenea, că în ultimii doi ani diplomaţia noastră este o navă avariată în derivă.

Relaţiile post-aderare cu Uniunea Europeană ne-au surprins total nepregătiţi. În acest an, vom cotiza la bugetul Uniunii cu 1,8 miliarde de euro, dar Guvernul se dovedeşte incapabil de a operaţionaliza proiectele şi structurile care să permită atragerea de fonduri comunitare. Cu alte cuvinte, în primul an de aderare doar vom plăti, fără a primi nimic în schimb.

Legăturile bilaterale cu statele membre ale Uniunii Europene sunt, la rândul lor, la limita subzistenţei.

Politica externă pe spaţiul estic a înregistrat eşec după eşec: raporturile cu Rusia sunt în stadiul cel mai critic; iniţiativa românească a cooperării în Regiunea Marea Neagră a fost compromisă; relaţiile cu Ucraina se degradează periculos, iar cele cu Republica Moldova, urmare a unei orientări aventuriste, ca să nu o numim provocatoare, ne-a adus ostilitatea crescândă, prin gesturi şi reacţii, a oficialilor de la Chişinău.

În întreg arealul geografic din jurul României, în care se află răspândiţi nu mai puţin de 8 milioane de congeneri, identitatea etnică românească este supusă nesfârşitelor agresiuni.

Ce au făcut şi ce fac în tot acest timp acele instituţii fundamentale ale statului român, obligate prin Constituţie să sprijine întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi să acţioneze pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale şi religioase?

Pe malurile Dâmboviţei, Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul ne planifică nu viitorul, ci, din păcate, gestionarea "post factum" a crizelor în care au degenerat scandalurile politice, devenite singura strategie reală a guvernării celei mai nepotrivite şi distructive coaliţii de putere pe care le-a avut vreodată România.

Cele ce se întâmplă astăzi în mediul politic intern au fost receptate de puterile adversare ale României ca simptome evidente ale incapacităţii de a guverna, devenită cronică şi, deci, ireversibilă. O metastază politică de care se poate profita, aşa după cum şi fiarele sălbatice ale deşertului stau la pândă să le cadă victimele.

Într-un asemenea context al nenorocirilor naţionale, hoţi şi bandiţi autohtoni, înhăitaţi sau nu cu mafioţi internaţionali, au prădat şi pradă ţara din interior, în vreme ce vecini dintotdeauna hrăpăreţi plănuiesc cum să ne schimbe semnele de hotar.

Am adresat, în săptămânile din urmă, o interpelare parlamentară în chestiunea "Comunităţii Moldovenilor din România". Am tratat problema cu seriozitatea cuvenită, cu întreaga noastră responsabilitate politică şi cu o grijă deosebită faţă de sensibilitatea şi necunoscutele unei astfel de provocări, pentru a nu accepta, ulterior, orice fel de răspuns. Şi în nici un caz pe acela strecurat printre rândurile unui articol de serviciu găzduit de un ziar care încerca aruncarea în derizoriu a problemei, acreditând ideea ca o mână de trişori au încropit un ONG ca să-şi umfle doldora buzunarele cu subvenţii din partea Uniunii Europene. Sigur că da, o asemenea viziune, care poate trăda şi apucăturile celor care au lansat-o în spaţiul public, este convenabilă tuturor părţilor interpelate fiindcă, pe seama "poveştii", pot să-şi estompeze incompetenţa, neputinţa şi lipsa de previziune care, iată, i-a pus în faţa unei noi surprize aproape strategice. Avem acum dovada că lucrurile nu pot fi luate atât de uşor, iar gravitatea teoriei etnicismului moldovenesc s-a şi confirmat, după exact două săptămâni.

Înfiinţarea "Comunităţii Moldovenilor din România" şi tiradele acuzatoare ale lui Vladimir Voronin cu privire la oprimarea acestei etnii de către România, rezultă a face parte din planul mult mai amplu prin care se urmăreşte afirmarea unui nou grup identitar şi crearea spaţiului în care acesta să se manifeste între Siret şi Ucraina. În acest cordon identitar artificial ar urma să fie incluse: Ucraina Apuseană (Galiţia), Transcarpatia, Nordul Bucovinei şi Basarabia, vizându-se de fapt crearea formaţiunii statale care să cuprindă Republica Moldova şi estul României.

Istoricii care şi-au câştigat existenţa ştiinţifică, şi nu numai, prin editarea dicţionarelor moldo-române, patronaţi de spiritul imperial al vechilor sau mai noilor ţări, au lansat o nouă diversiune: "Grupul Etnic al Rusinilor", chipurile urmaşi ai vechilor ruşi din Rusia Kieviană sau "Mica Rusie" care ar fi fost, chipurile, supuşi românizării şi ucrainizării.

O asemenea teză, dacă este desprinsă din noua strategie de securitate a Rusiei, ar putea fi şi o expresie a intenţiilor de a se bara extinderea estică a N.A.T.O.

Guvernul de la Chişinău acuză România că face jocuri duplicitare şi periculoase cu cetăţenii moldoveni. Ca la un semn, la ultimul termen de judecată a Tribunalului Iaşi, Comunitatea Moldovenilor din România a şi anunţat o modificare esenţială de statut, potrivit căreia numita asociaţie devine "apărător al cetăţenilor români care provin din Republica Moldova". Până şi orbii văd, domnilor directori ai serviciilor naţionale de informaţii ale României, cât de operativă şi strânsă este coordonarea C.M.R.-ului cu declaraţiile politice de la Chişinău!

Schimbarea de doctrină a Rusiei, concomitent cu anunţarea unei sporiri substanţiale ale cheltuielilor sale militare, ar implica reconsiderarea şi adaptarea a ceea ce România nu are, în fapt, în acest moment: propria capacitate doctrinară de securitate în măsură să genereze o politică externă pragmatică, activă şi multirelaţionată în orizontul evoluţiilor previzibile ale noilor centre de putere aflate, deocamdată, în continuă dezvoltare şi consolidare în vederea unor substanţiale afirmări viitoare.

Credem, fără putinţă de tăgadă, că putem declara falimentul total al politicii externe a României. Cine şi de ce l-a provocat? Dacă vedem cui foloseşte, înţelegem pe cine au servit diplomaţii noştri de mucava care sunt, deja, abonaţi la judecata istoriei.

Fără o strategie de securitate viabilă şi fără o politică externă fundamentată pe realităţile mediului politic şi de securitate internaţional, România riscă repetarea, în forme noi, a unor evenimente tragice ale istoriei sale.

Ce fel de strategie naţională de securitate, politică externă şi apărare are România? Cum răspunde ea provocărilor tot mai insidioase şi periculoase care ne pândesc şi au început să ne ameninţe dinspre Răsărit?

Câte palme trebuie să mai primim pentru faptul că o putere nevolnică aruncă pe apele sâmbetei fonduri imense pe tot felul de proiecte externe, dovedite a fi, în prima şi ultima instanţă, acţiuni veroase de promovare a pseudo-operei şi imaginii unor persoane, descendente de foşti cominternişti stalinişti, răsplătite pentru serviciile lor electorale şi osanalele înălţate guvernanţilor?

De ce marile minţi luminate ale naţiunii sunt condamnate la o existenţă anonimă şi chiar mizeră material, în loc să fie învestite cu mandate de reprezentare şi afirmare a României pe plan internaţional?

Dacă autorităţile statului au eşuat lamentabil în elaborarea strategiilor naţionale, de ce nu fac apel la forurile ştiinţifice în măsură să înţeleagă şi să valorifice învăţămintele istoriei şi să cuantifice aspiraţiile naţiunii în doctrine, politici şi strategii care să se constituie în resurse durabile ale securităţii, diplomaţiei şi apărării naţionale?

Doamna Lia Ardelean:

La 17 ani de la evenimentele din decembrie 1989, România arată ca un morman de fiare vechi. Globalizarea democratică şi economia de piaţă cu faţa spre vest ne-a lăsat fără fabrici, fără uzine, fără brăţările dacice, dar, cel mai grav, fără bunurile de patrimoniu. Aşa am ajuns să ne înstrăinăm pe mai nimic aproape tot ce s-a construit trainic de-a lungul timpului. Fabricile au fost rase de pe faţa pământului, mai ales cele din industria strategică, iar acum suntem dependenţi de mila investiţională a altora. Contrar sloganului "Nu ne vindem ţara", am vândut tot ce se putea vinde, pe un leu, pe un euro şi pe nimic, numai să nu mai avem. Am înstrăinat fără cruţare unităţi economice recunoscute în toată lumea, îndeosebi pentru valoarea terenurilor de sub ele, afaceri din care s-au îmbogăţit şmenarii autohtoni sau străini, îmbogăţiţi peste noapte de comisioanele grase. Am ajuns să nu mai avem ciment, tractoare, arme de provenienţă românească şi astfel să depindem de alţii în spaţiul nostru vital economic.

Poporul român a fost obişnuit, de milenii, să i se ia. Ne-au luat romanii, turcii, tătarii şi alte naţii tot ce au apucat. Acum ne-au luat industriile şi pământurile. Străinii sunt majoritari în mai toate societăţile care ne dau energia, aluminiul, oţelul şi chiar banii. Aproape că nu mai avem nimic al nostru. Nici o ţară din lume nu şi-a permis, precum România, să privatizeze ramurile strategice. Aşa procedează doar cei care-şi grăbesc pieirea.

Înainte de 1989, am strâns cureaua pentru a plăti datoriile lui Ceauşescu cu marea industrializare. Acum am rămas aproape fără nimic strategic. Trebuie să găsim timp să ne reorientăm din mers, să facem cu adevărat o ţară productivă, nu doar de consum.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"10.000 de gospodării din Iaşi"

Aceasta este cifra, stimaţi colegi, care reprezintă numărul familiilor din judeţul Iaşi pentru care a fost posibil ca mai întâi să intre oficial în Uniunea Europeană şi mai apoi, probabil, să poată aprinde un bec în casă.

Gândiţi-vă la faptul că copiii din aceste familii învaţă în programa obligatorie de la şcoală despre curentul electric, dar ei niciodată nu au aprins o lumină sau un aparat electric.

În Iaşi şi în judeţele vecine, singurul furnizor de energie electrică este o companie privată, ca atare nici o instituţie a statului nu poate interveni în planul de afaceri sau în planul de investiţii al acesteia.

Totuşi, deciziile economice sau comerciale ale acestei companii produc efecte sociale majore, plecând de la satisfacerea nevoilor existenţiale până la decalajul informaţional, lacune în procesul de educaţie şi învăţământ, pentru că nu poţi cere unor copii să aibă performanţe şcolare sau să devină competitivi, după ce învaţă la lumina lămpii cu gaz.

Sunt deputat liberal şi cred în capitalism în forma cea mai liberală, dar nici nu pot închide ochii la problemele sociale din circumscripţia electorală din care fac parte. Sunt parlamentar într-o ţară a Uniunii Europene şi nu într-un stat tribal. Soluţia nu este să acordam acestor oameni ajutoare sociale de la bugetul de stat necontenit, ci să le dăm acestor oameni şansa să trăiască demn în secolul XXI.

Probabil va mai trece ceva vreme până când firmele şi companiile private îşi vor înţelege şi rolul de "actori ai Cetăţii", dar timpul din viaţa acestor oameni nimeni nu-l va mai putea recupera.

Vi se vorbeşte mult în ultima vreme despre "băieţii deştepţi din domeniul energiei", eu va vorbesc despre...victime.

Domnul Mircea Man:

Declaraţie politică: "Alegerile europarlamentare - o prioritate"

Organizarea şi desfăşurarea alegerilor europarlamentare din 13 mai a.c. reprezintă o nouă provocare atât pentru Guvernul României, cât şi pentru instituţiile şi autorităţile cu atribuţii în acest domeniu. Acestea trebuie să se implice în aces sens pentru că alegerile sunt o prioritate pentru ţara noastră, acum după integrarea în UE.

Majoritatea partidelor politice doresc amânarea acestor alegeri deoarece nu sunt pregătite să dea ochii cu electoratul, iar în sondaje nu stau confortabil. Alegerile europarlamentare reprezintă cel mai important sondaj efectuat deoarece rezultatele acestora vor fi cele care vor oglindi forţa fiecărui partid politic în parte. Este un moment greu pentru partidele mai mici pentru că rezultatele vor reprezenta adevărata evaluare a şanselor exacte de a intra în Parlament. Opoziţia cere amânarea alegerilor sub pretextul clarificării referendumurilor, dar realitatea este că prin chemarea românilor la urne în luna mai le-ar strica socotelile, pentru că doresc să-şi sporească şansele de a obţine un număr cât mai mare de europarlamentari.

Stimaţi colegi, fiecare dintre noi trebuie să desfăşoare o campanie clară de informare, o campanie europeană, să aibă un mesaj politic bine definit, iar clasa politica românească să dea dovadă de cât mai multă responsabilitate pentru a evita amânarea lor. Este foarte important ca alegătorii să fie bine informaţi asupra candidaţilor, a întregului proces de alegeri, iar România are obligaţia morală de a trimite în Parlamentul European persoane de cea mai bună calitate.

Premierul Tăriceanu se răzgândeşte din nou: alegerile pentru PE se vor amâna pentru la toamnă, o decizie greşită, care nu face bine imaginii României, o decizie pe care acesta ar trebui să şi-o asume din punct de vedere politic. Tariceanu prin decizia sa nu face decât să trădeze electoratul Alinaţei DA, să încalce protocolul acesteia şi să oficializeze o nouă coaliţie PNL-PSD-PRM-PC.

Prioritatea noastră trebuie să fie alegerile europarlamentare, nu suspendarea preşedintelui, nu comisii de anchetă, nu relaţii conflictuale, avem datoria, faţă de cei care ne-au ales, să ne ducem la capăt promisiunile făcute. Acum, mai mult ca oricând, România trebuie să-şi continue drumul început, trebuie să aibe parlamentari în PE cât mai curând, negocierile sunt ultima şansă pentru alegerile europene.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Declaraţie politică intitulată «"Relaţia" PNL-PSD o manipulare profesionistă»

Constat cu dezamăgire că manipularea politică a fost ridicată la rang de "lege" în ultimul timp. Concret, se încearcă - prin declaraţiile unor politicieni, făcute în direct pe anumite posturi de televiziune sau prin comunicate de presă - să se acrediteze ideea că PNL a devenit aliat al PSD, sau, mai mult, face jocurile fostului partid de guvernământ. Sunt şi anumiţi analişti politici care încearcă să inducă în opinia publică acest lucru, un ultim exemplu constituindu-l şi editorialul "Tăriceanu - robot executiv al PSD", al "clasicului" în viaţă, "campionul echidistanţei" în media, Traian Radu Ungureanu.

Nu pot să ascund faptul că un astfel de tip de manipulare împotriva PNL nu mă surprinde. Să ne aducem aminte de celebra "audiogramă" din toamna anului trecut de la Hotelul Hilton, unde, la o reuniune la vârf a unor foşti colegi din PNL, cineva a avansat fără echivoc ideea: "Să manipulăm şi noi, să spunem peste tot că PNL colaborează strâns cu PSD". Şi propunerea, iată!, a devenit literă de lege. Întotdeauna când se înregistrează un dezacord într-o problemă legată de guvernare, există colegi din PD care pun pe tapet o colaborare dintre PNL şi PSD. Paradoxal, cei care acuză PNL de colaborare cu PSD, nu prea îşi deranjează adversarul politic în multe situaţii. Voi da un singur exemplu. Declaraţiile politice şi luările publice de poziţie împotriva unor acţiuni nu tocmai ortodoxe, criticabile sau nocive ale PSD, reprezintă o raritate pentru cei care susţin pe toate canalele existenţa frăţiei dintre PNL şi PSD. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre parlamentarii PNL, ca să mă refer doar la această categorie de politicieni. Numărul foarte, foarte mare de declaraţii politice şi intervenţii din media în care liberalii îşi critică adversarul politic - PSD - reprezintă un adevăr de necontestat.

Accept că manipulatorii de profesie vin cu următorul argument: liderii PSD îşi manifestă susţinerea pentru un cabinet Tăriceanu din care să nu facă parte miniştri PD. Atrag atenţia tuturor detractorilor PNL, că acest lucru nu înseamnă nicidecum o dovadă de "afecţiune" pentru PNL din partea PSD. Ea reprezintă doar o adversitate faţă de PD. O adversitate pe care o întâlnim şi la PC, partid care a fost obligat să renunţe la participarea la guvernare, tocmai din cauza beţelor în roate puse de către partenerii lor din Coaliţie, democraţii. Şi efectul s-a văzut la Senat, unde nu mai există majoritate, iar la Cameră a devenit extrem de fragilă. Nu aşa-zisa colaborare PNL-PSD reprezintă cauza unor eşecuri legislative ale Puterii, ci tocmai această fragilitate a majorităţii.

Imediat după preluarea guvernării, atât şeful statului, cât şi toate partidele din Coaliţia de atunci au clamat necesitatea înlocuirii din funcţie a preşedinţilor PSD-işti din cele două Camere ale Parlamentului. La Camera Deputaţilor acest obiectiv a fost realizat. Câteva luni mai târziu, manipulatorii şi intoxicatorii de profesie au lansat teoria că PNL a preluat şefia Camerei Deputaţilor cu sprijinul "extremiştilor" din PRM. Un vot anti-PSD a fost taxat ca pro-PNL! Consider că nu ar fi fost o crimă, chiar dacă lucrurile ar fi stat aşa. Cum nu a fost o crimă nici faptul că, în turul doi al alegerilor prezidenţiale, o parte din electoratul lui C.V. Tudor a votat pentru Traian Băsescu.

Fac un apel colegilor noştri şi analiştilor politici care încearcă să denatureze realitatea, să renunţe la astfel de practici. Pentru că astfel de luări de poziţie sunt dăunătoare, în special în ceea ce priveşte actul de guvernare, iar astfel de manipulări şi intoxicări se vor întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva celor care le-au inventat şi lansat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "Energia nucleară - risc sau beneficiu?"

Autorităţile bulgare au anunţat construirea unei centrale nucleare la Belene, într-o zonă cu un grad seismic ridicat - în 1977 au murit peste 200 de persoane. Impactul asupra mediului şi al sănătăţii populaţiei ar fi dezastruos în cazul unui cataclism natural de amploarea celui mai sus-menţionat.

Asigurarea securităţii energetice a ajuns un subiect la ordinea zilei în ţările UE, care se simt tot mai vulnerabile în acest domeniu. Expresia "energie nucleară" este tot mai des pronunţată în discursurile de la Bruxelles. Dar dacă la nivel oficial decizia este deja luată, în rândul cetăţenilor europeni există încă mari temeri legate de electricitatea produsă în centralele nucleare.

Justificările oficiale sunt cât se poate de realiste. În timp ce preţurile petrolului şi gazelor naturale se menţin la cote ridicate, consumul Uniunii creşte cu aproape 2% pe an. Dar să adăugăm la acest context instabilitatea din ţările furnizoare de combustibili clasici, rivalităţile geopolitice şi recrudescenţa naţionalismului. Să mai trecem pe listă conştientizarea tot mai acută a faptului că resursele existente nu vor dura o veşnicie, plus deciziile de înăsprire a măsurilor de protecţie a mediului. Iată de ce producerea de energie nucleară se arată ca fiind soluţia cea mai convenabilă. În timp ce state precum Franţa şi Lituania au ajuns să producă 78,5%, respectiv 70% din energia electrică în centrale nucleare, există şi ţări ca Austria, Grecia sau Irlanda, care nu au centrale nucleare în funcţiune.

În România, energia nucleară a atins anul trecut o pondere de 9% din totalul energiei electrice, însă aportul ei se va dubla în acest an. Autorităţile române şi-au propus să crească ponderea energiei nucleare până la aproape 35% la orizontul anului 2013, când se estimează că vor fi puse în funcţiune şi Unităţile 3 şi 4 ale centralei de la Cernavodă.

Această formă de energie este preferată de autorităţi pentru că, pe lângă faptul că reduce dependenţa de importuri, are un cost de producţie mai mic faţă de energia obţinută din hidrocarburi şi elimină o cantitate neglijabilă de dioxid de carbon.

Totuşi, ritmul în care se va dezvolta acest domeniu în Europa rămâne incert, întrucât opinia publică are rezerve în ceea ce priveşte această formă de energie. Un studiu publicat recent de Comisia Europeană relevă că numai 14% din europeni cred că ar trebui mărită ponderea energiei nucleare în producţia de energie. În acelaşi timp, 39% din respondenţi au declarat că această contribuţie ar trebui redusă, şi 34% că ar trebui menţinută la nivelul actual.

Atitudinea negativă faţă de energia nucleară variază însă foarte mult în funcţie de ţară. Astfel, în timp ce 75% din greci consideră că ponderea energiei nucleare ar trebui redusă, numai 7% din bulgari sunt de aceeaşi părere. În ceea ce îi priveşte pe români, 23% consideră că proporţia energiei nucleare ar trebui majorată, în timp ce 12% cred că ar trebui redusă. Ponderea celor care se pronunţă în favoarea creşterii cantităţii de energie generată în centrale nucleare arată că în România sunt cei mai mulţi susţinători ai acestui sector, media europeană fiind de 14%.

Atitudinea reticentă a europenilor faţă de energia nucleară este urmare a faptului că cea mai mare parte a lor crede că riscurile producerii energiei nucleare sunt mai mari decât beneficiile. Numai 33% din respondenţi au declarat, în chestionarul Comisiei Europene, că beneficiile energiei nucleare sunt mai mari decât riscurile. În România, opinia publică este mai favorabilă acestei forme de energie decât media europeană. 30% din români au declarat că riscurile energiei nucleare depăşesc beneficiile, iar 28% spun că avantajele sunt mai mari.

În ceea ce priveşte securitatea, cea mai mare parte a europenilor crede că terorismul, folosirea improprie a materialelor radioactive şi depozitarea deşeurilor nucleare sunt cele mai mari pericole. Specialiştii avertizează însă că riscurile sunt mai mici decât cele percepute de opinia publică.

De aceea, consider necesar ca autorităţile române şi cele europene să ia poziţie fermă cu privire la construirea unei centrale nucleare la Belene, Bulgaria, la mai puţin de 100 km de Bucureşti.

Domnul Petru Călian:

Declaraţie politică intitulată "Recunoaşterea malpraxisului".

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

După aproape 18 ani în care ne-am lăudat că am construit o democraţie şi în care ne-am asumat toate libertăţile pe care democraţia le aduce cu sine, a sosit momentul să ne asumăm şi obligaţiile pe care le impune o adevărată democraţie. A venit şi rândul medicinei. Asta pentru că, la sfârşitul săptămânii trecute, la Cluj a avut loc prima conferinţă pe teme de malpraxis din România, conferinţă în cadrul căreia s-au dezbătut atât problemele teoretice ridicate de malpraxis-ul medical, cât şi cele practice şi de ordin legal.

Este îngrijorător faptul că, deşi s-au ridicat atâtea acuzaţii de malpraxis, mai ales la nivelul specialităţilor chirurgicale, din anul 1940, nimeni nu a mai răspuns penal pentru erorile profesionale, iar acest lucru nu înseamnă, din păcate, că nu există malpraxis în România.

Medicii ar trebui să conlucreze mai strâns cu specialiştii în drept, pentru a se stabili o legislaţie concretă şi coerentă, mai ales în acest domeniu destul de controversat şi ambiguu. România ar trebui să intre în Europa şi din acest punt de vedere, iar sistemul sanitar, prin reprezentanţii săi cei mai de seamă, medicii, ar trebui să-şi asume cu mai multă seriozitate rolul important pe care îl au în societate şi obligaţiile pe care le au faţă de pacienţi, atât moral, cât şi profesional.

Vă mulţumesc.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Chiar dacă alegerile pentru Parlamentul European erau fixate pentru data de 13 mai anul curent, primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu a propus amânarea acestora, în urma celor întâmplate pe scena politică în ultima perioadă.

Demersul său vine în interesul cetăţenilor şi al României, având în vedere faptul că forţele politice angrenate în disputele din ultimele două luni preferă jocul politicianist, în locul unei dezbateri serioase a problemelor României europene.

Alegerile europene nu trebuie viciate de disputele şi ambiţiile politicianiste ale momentului, cauzate de iniţierea celor două referendumuri.

Deşi preşedintele României a organizat consultările de la Cotroceni pe tema votului uninominal, acestea nu au condus la o înţelegere comună. Declaraţia preşedintelui lasă de înţeles că nu a renunţat la ideea referendumului şi că acesta ar putea fi convocat chiar în ziua alegerilor europene. Pe de altă parte, PSD şi partidele din opoziţie continuă demersurile de suspendare a preşedintelui şi menţinere a dezbaterii politice pe teme de profundă dezbinare. Această atitudine nu are nicio legătură cu nevoile reale ale românilor şi nu reflectă interesele europene ale României.

Toate aceste demersuri au fost făcute deoarece alegerile europene nu au fost considerate drept o prioritate naţională şi a fost ignorată o campanie electorală europeană ţinută în spiritul agendei reale a românilor.

Românii aşteaptă ca dezbaterile în această campanie să se concentreze pe rolul României în Europa, pe felul cum ne apărăm şi ne promovăm cultura, valorile, interesele economice, şi nu pe jocurile politice din ultima perioadă.

Domnul Relu Fenechiu:

Declaraţie politică intitulată "De ce este nevoie de baze sportive pentru tineret în mediul rural".

Am înregistrat recent, şi a intrat deja în lucru, o propunere legislativă pentru construirea de 500 baze sportive - terenuri de fotbal - în mediul rural. Proiectul este unul îndrăzneţ şi a fost conceput în colaborare cu Federaţia Română de Fotbal. Am remarcat, din păcate, că au existat unele voci, izolate, ce-i drept, care în loc să analizeze cu atenţie şi obiectivitate acest proiect, s-au grăbit să-l compare cu Programul "400 săli de sport" al fostului premier Năstase, care într-adevăr, a avut o serie de carenţe şi de elemente discutabile.

Detractorilor de profesie şi celor care văd numai elemente de populism în proiecte cu aplicare practică de masă, ţin să le amintesc că viitoarea lege a fost foarte bine primită de către oficialii Federaţiei Române de Fotbal şi de către iubitorii şi practicanţii sportului din mediul rural. Semnalele primite în acest sens sunt elocvente şi încurajatoare.

Trebuie să se înţeleagă şi de către vocile care văd spectrul populismului în tot ce mişcă în jurul oricărei iniţiative legislative ale parlamentarilor că viitoarea lege se înscrie perfect într-unul dintre perceptele programului de guvernare pe care PNL l-a conceput acum trei ani, şi nu în ultimă instanţă se înscrie şi pe coordonate europene. Trebuie să se ştie că astfel de proiecte au fost realizate în majoritatea statelor din Uniunea Europeană şi astfel de baze sportive în mediul rural pot fi văzute în numeroase ţări din Europa.

Mai trebuie să se ştie că în România este nevoie, ca de aer, de atragerea copiilor şi tineretului din mediul rural în activităţi de practicare a sportului, pentru că, în ultimă instanţă, acest lucru contribuie la o dezvoltare armonioasă a celor care vor veni în urma noastră. Orice copil sau tânăr câştigat pentru sport, reprezintă un copil sau un tânăr pierdut pentru consumatorii de droguri sau de alcool. Orice copil sau tânăr care se fortifică în urma practicării sportului, reprezintă un potenţial client în minus al spitalelor. Orice copil sau tânăr care îşi dedică timpul liber practicării sportului, reprezintă de asemenea un potenţial delicvent în minus.

Trecând într-un alt registru, construirea a 500 de baze sportive în mediul rural mai reprezintă şi o reconsiderare a sportului de masă. În orice ţară civilizată, acest segment, sportul de masă, nu este deloc neglijat, ci, din contră, este încurajat. Şi nu trebuie uitat un amănunt esenţial: de aici, de jos, de la tinerii şi - mai ales - foarte tinerii practicanţii ai sportului de masă, amator, se pot extrage performerii profesionişti de mâine. Mişcarea sportivă de aici, de la bază, trebuie să devină o pepinieră pentru înalta performanţă. Evident, în acest caz, un rol important revine specialiştilor în domeniu. Mai mult, nu trebuie să se ignore şi o realitate gravă a zilelor noastre: atât în fotbal, cât şi în alte ramuri sportive, schimbul de mâine este pus sub semnul întrebării deoarece activitatea în sectorul copiilor şi juniorilor este complet deficitară, sau, mai grav, a trecut în ultimii ani în plan secund sau chiar periferic.

Cred că aceste argumente pe care le-am prezentat - şi nu sunt singurele - sunt suficiente pentru a convinge că un proiect de genul celui privind construirea a 500 de baze sportive în mediul rural trebuie sprijinit de oricine care susţine că este adeptul promovării sportului.

PS: Există în Olanda, de mai mulţi ani de zile, proiecte care au un procent important de finanţare de la stat, de construire de baze sportive similare în mediul rural în... câteva state africane, tocmai pentru a avea o bază de selecţie pentru marile cluburi profesioniste din Amsterdam, Rotterdam etc.

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Preşedintele Traian Băsescu dezinformează Parlamentul României cu privire la dezincriminarea unor fapte asimilate infracţiunilor de corupţie "

Potrivit Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în vigoare, sunt asimilate infracţiunilor de corupţie acordarea de credite cu încălcarea normelor de creditare ale băncilor sau neurmărirea acestora, conform aceloraşi norme de creditare. În temeiul acestor prevederi, procurorii D.N.A. pot face anchete şi cercetări cu privire la derularea creditelor acordate de bănci, pentru a vedea dacă s-a încălcat norma internă a băncii.

Uniunea Naţională a Patronatului Român, prin preşedintele Miluţ Petre Marian, s-a adresat Camerei Deputaţilor cu solicitarea eliminării din textul legii existente a sintagmei "norme de creditare ale băncilor", care au dat şi dau naştere la interpretări şi abuzuri. S-a precizat, totodată, că această solicitare reprezintă şi părerea Asociaţiei Române a Băncilor.

Susţinerea propunerii de eliminare a prevederilor menţionate din Legea nr. 78/2000 are la bază următoarele argumente.

Normele interne ale unei bănci nu sunt legi sau acte normative valabile pentru întreaga economie, prin a căror încălcare să se atragă răspunderea penală. Ele se referă exclusiv la banca comercială şi la clientul în cauză, respectiv la contractele civile încheiate.

Băncile comerciale din ţara noastră au capital privat şi, ca atare, între bancă şi client trebuie să funcţioneze numai contractul de credit, fără nici un fel de amestec din partea statului. Totodată, organele de conducere ale băncilor, prin însăşi atribuţiile lor statutare, au obligaţia monitorizării şi verificării contractelor încheiate, în scopul eliminării sau diminuării la minim a riscurilor, precum şi tragerii la răspundere a angajaţilor care nu respectă normele bancare adoptate.

Normele interne ale băncilor comerciale diferă între ele foarte mult şi pot conduce, prin interpretarea prevederilor legii în vigoare, la situaţii abuzive, respectiv la condamnarea unora sau la absolvirea altora.

Urmărirea de către procurorii D.N.A. a modului de derulare a creditelor acordate de băncile cu capital privat, pe riscul lor propriu, a creat şi creează un climat de nesiguranţă în rândul angajaţilor acestora, în condiţiile în care creditele acordate au fost rambursate sau sunt în curs de rambursare, potrivit graficelor prevăzute în contract.

Iniţiativa legislativă elaborată de un grup de deputaţi, pornind de la argumentele menţionate, a fost adoptată de ambele Camere ale Parlamentului României şi trimisă spre promulgare Preşedintelui României, care a retrimis însă proiectul de lege pentru reexaminare.

Motivarea din cererea de reexaminare a Preşedintelui României s-a referit la faptul că "legiuitorul a dorit dezincriminarea faptei comisă în modalitatea încălcării normelor de creditare". O astfel de motivare reprezintă o dezinformare, nu numai a Parlamentului României, ci şi a opiniei publice, întrucât se trece cu vederea sau nu se doreşte să se ţină seama de argumentele reale privind: existenţa unui contract civil, caracterul privat al capitalului băncilor şi cerinţa neamestecului statului în modul de derulare a contractelor civile bancare, acestea reprezentând o relaţie bilaterală bancă şi client.

Totodată, şeful statului a continuat înfierarea cu mânia manifestată anterior de la tribuna Parlamentului României, faţă de acest proiect de lege, ca fiind unul din acelea prin care se urmăreşte acoperirea grupurilor de infractori care au acţionat şi acţionează în perimetrul băncilor.

Adoptarea cu o largă majoritate de voturi a proiectului de lege, după dezbaterea cererii de reexaminare a Preşedintelui României, confirmă că Parlamentul României are tăria acţiunilor şi a deciziilor sale în materie legislativă.

Aplicarea prevederilor acestei reglementări, pe lângă soluţionarea unei solicitări venite din partea societăţii civile, va contribui, de asemenea, la evitarea unor situaţii neplăcute şi costisitoare pentru statul român, prin care persoanele condamnate în temeiul interpretării abuzive a prevederilor Legii nr.78/2000 s-au adresat sau se pot adresa Curţii Europene de Justiţie, cu consecinţele negative care pot rezulta din astfel de demersuri.

Preşedintele României se află acum în faţa unei dileme: pe de o parte, el va trebui să promulge o lege în pofida convingerilor sale, fiind nevoit să-şi încalce unele din principiile sale, iar pe de altă parte, dacă o promulgă, înseamnă că se aliază cu cei pe care i-a înfierat ca protectori ai infractorilor din România. Este o situaţie gravă, în care Preşedintele s-a implicat singur, datorită lipsei sale de abilitate şi a consilierilor săi, asumându-şi astfel responsabilitatea pentru întârzierea înlăturării unor piedici în calea bunei funcţionări a băncilor comerciale.

Am convingerea că promulgarea acestei legi în forma adoptată de Parlamentul României va asigura pentru băncile comerciale cu capital privat, interesate în realizarea profitului şi cele mai în măsură să-şi monitorizeze afacerile, un cadru favorabil pentru desfăşurarea activităţilor de creditare, pentru perfecţionarea normelor de creditare, în vederea eliminării sau a reducerii riscurilor, şi pentru tragerea la răspundere a angajaţilor care le încalcă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Declaraţie politică intitulată "Sultanul vieţii noastre".

Privesc cu tristeţe cum opinia publică este intoxicată, constant şi exclusiv, prin ştiri cu şi despre sultanul politicii româneşti, gurul acesteia, sigurul mare împărat al României Europene!

De câteva luni, "poporul", în înţelesul sultanului, "cetăţenii" pentru alţii, află zilnic, privind liniştiţi în faţa televizoarelor, despre agenda populistă a marelui sultan.

Sultanul vizită sistemul de judecată. Păsărica-i ieşi din gura-i pofticioasă şi - uitând de bunele maniere - spuse cine-i şeful nou! Râse zgomotos plecând spre alte întâlniri. Poporu-i cu mine, căci eu sunt sultanul!

Şeful guvernului fu nemilos lovit de proverbiala supărare a Sultanului. Tremurându-şi în barbă, acesta, pentru prima dată-l înfruntă. Ce mai freamăt, ce mai zgomot...! De atunci, Sultanul rupe săptămânal uşa Guvernului, iar premierul nu nimereşte geamul pe care să-l arunce mai repede afară!

Sultanul veni nemilos să-i vadă si pe aleşii poporului. Cu greaţă-n trup, după un zaiafet de seară, decretă: Am să vă schimb pre toţi! La uninominal!

La uninominal, strigară gâştele!

La uninominal, strigară majordomii din palat!

La uninominal, piţigăiară nevestele sultanului!

Măreţia aberaţiilor ce izvorăsc din guri lipsite de Colgate este tristă pentru România. Brusc, devenirăm europeni! Brusc, prioritatea priorităţilor se schimbă! Brusc, "mişmaşurile" făcute-n tăcere trebuiesc uitate!

Zilnic, diferiţi distinşi colegi, necunoscători de altfel într-ale alegerilor, ne dau lecţii, respectând cu sfinţenie comanda Sultanului. Mă întreb însă, oare, dacă aceşti umili concetăţeni îşi mai aduc aminte de rapoartele de parcurs ale aderării României? Oare onorabilii fideli ai autoproclamatului împărat au cunoştinţe despre organizarea alegerilor libere ca şi condiţie obligatorie pentru a trece testul criteriului politic? Cu siguranţă că nu, având în vedere că Domnul Blaga nu şi-a onorat angajamentele luate în faţa tuturor actorilor politici şi a reprezentanţilor societăţii civile. Se poate oare ca domnia sa să fi uitat de "scandalul fraudării", datorat lipsei "cărţilor de alegător"!?

Cât despre interzicerea suplimentării secţiilor de vot externe, în afara ambasadelor şi consulatelor... oricât de incredibil ar putea părea, în România europeană, inventarea secţiilor de vot în consulatele onorifice este nu doar o posibilitate, ci o realitate!

În aceste condiţii, nimic nu mai poate fi considerat surprinzător în politica dâmboviţeană, politica unei ţări devenită, peste noapte, una a tuturor posibilităţilor. Nici măcar faptul că, printr-o ordonanţă - care depăşeşte cu mult numărul paginilor legii pe care o modifică - sic!, Guvernul a găsit de cuviinţă să treacă listele electorale permanente din controlul primăriilor în cel al Ministerului Administraţiei şi Internelor! Între timp, 470000 de cetăţeni moldoveni doresc cetăţenie română. Şi dacă le-o acordăm, vor schimba brusc votul românilor la aceste alegeri! De ce oare domnul Blaga deschide această dezbatere tocmai acum? Din naţionalism, din dragoste pentru România Mare? Aş! Şi mai târziu, presaţi de nesuferiţii parlamentari, oamenii M.A.I. introduseră o altă ordonanţă de modificare a ordonanţei... balamuc, domnule!

Să nu ignorăm nici o posibilitate, oricât de imorală şi ilegală ar fi aceasta, de a mai câştiga câteva voturi în plus pentru portocaliul absolut!

Marele împărat nu se dezminte. Înglobează toate calităţile unui comandant de navă, şi din această postură conduce România spre un drum pentru sfârşitul căruia mii de români au murit în decembrie 1989 - acela al dictaturii.

Suntem datori să întreprindem, fiecare dintre noi, tot ceea ce ne stă în putinţă pentru ca visul cârmaciului şef să nu se împlinească. România trebuie să rămână o ţară guvernată exclusiv prin democraţie! Iar democraţia trebuie să fie una parlamentară!

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică "Privind pregătirea nesatisfăcătoare administrativ-instituţională a agriculturii româneşti pentru absorbţia fondurilor europene".

Doamnelor şi domnilor,

Doresc să aduc astăzi în discuţie o problemă care devine din ce în ce mai acută, în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană: starea agriculturii româneşti. În momentul de faţă, la aproape trei luni de la momentul aderării, situaţia este, pentru majoritatea celor din domeniul agriculturii, dramatică; astfel, în condiţiile deschiderii pieţei, tot mai mulţi producători autohtoni vor fi nevoiţi să se retragă din cauza incapacităţii de a face faţă concurenţei produselor de pe Piaţa Internă. Şi aceasta în condiţiile în care nu pot beneficia de fondurile europene pentru modernizarea şi adaptarea capacităţilor de producţie.

Aderarea României la Uniunea Europeană presupune îndeplinirea de către România a obiectivelor Politicii Agricole Comune. În Uniunea Europeană strategiile fiecărui stat membru privind înscrierea în Politica Agricolă Comună se realizează pentru a fi aplicate pe termen lung. Tocmai de aceea atenţionăm că nu mai putem permite ca problema agriculturii să fie tratată conjunctural şi politicianist.

Cu toate că rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene din 2005 şi 2006 arătau deficienţe grave în ceea ce priveşte structura pieţei agriculturii, respectiv în ceea ce priveşte acreditarea Agenţiilor de Plăţi în agricultură, sistemele de colectare a deşeurilor de origine animală, gestionare pestei porcine, sistemele de colectare a laptelui, managementul produselor modificate genetic, actuala putere s-a limitat să facă un joc politicianist, cu analize cantitative şi raportări fictive din care trebuia să reiasă că noi suntem cei mai eficienţi şi mai buni.

Majoritatea producătorilor din agricultură nu au primit subvenţiile şi primele pentru anul 2006, ca să nu mai spun că pentru anul 2007 nici nu sunt clarificate şi stabilite procedurile şi formalităţile pentru acordarea acestor subvenţii. Inevitabil, aici consecinţele vor fi scăderea producţiei agricole globale (vezi terenuri nelucrate), precum şi scăderea şeptelului şi, implicit, creşterea importului de produse agricole şi agro-alimentare.

Statisticile referitoare la mediul rural indică un procent mare din populaţie implicat în activităţi agricole; aşadar, gestionarea defectuoasă a acestui domeniu va provoca, pe lângă problema economică, şi o problemă socială gravă, la care România va trebui să facă faţă, şi pentru care vor trebui gândite diferite programe, fie de reconversie profesională, fie alte soluţii, în funcţie de vârstă, nivel de instruire etc. Instituţiile care gestionează problema agriculturii au rămas ancorate într-o mentalitate rigidă, de neimplicare în comunitate, astfel că informaţia nu ajunge la cetăţean, iar disfuncţionalităţile apărute în sistem se datorează în mare parte acestui aspect birocratic-administrativ perimat.

Doamnelor si domnilor,

În România, mediul rural nu va dispărea. Tocmai de aceea este necesar ca România aderată la Uniunea Europeană să ofere şanse egale de dezvoltare şi pentru populaţia din mediul rural. Siguranţa alimentară, asigurarea mijloacelor de existenţă a persoanelor implicate în activităţi agricole ar trebui să devină priorităţi pentru Guvern. Atitudinea de neimplicare şi nepăsare a autorităţilor faţă de problemele agriculturii trebuie sancţionate. Din cauza incompetenţei autorităţilor guvernamentale, astăzi România este în situaţia de a pierde un procent ridicat din fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Dacă situaţia de faţă va continua în aceeaşi manieră, se va pune problema renegocierii multor cote agricole care, odată pierdute, va fi extrem de greu să obţinem aranjamente convenabile.

Chiar daca prioritatea de acum a celor aflaţi la putere este diferită de interesul ţării, noi avem datoria să-i trezim din amorţeala în care au intrat de mai bine de doi ani şi să le amintim că au o responsabilitate şi faţă de agricultori, şi faţă de soarta mediului rural.

Vă mulţumesc.

Domnul Iuliu Nosa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Jocul de-a şoarecele şi pisica şi imaginea externă a României".

Am obosit să tot consemnăm alte şi alte întâmplări care să arate faptul că cei doi protagonişti, preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu, nu se suportă. Ne-am săturat să tot atragem atenţia asupra crizei instituţionale cu care, din nefericire, se confruntă România, şi să ni se arunce în faţă sintagma "nu este vorba despre o criză instituţională". Cel mai mult însă ne întristează faptul că, din cauza crizei actuale evidente, cea mai mare perdantă este România, atât din punct de vedere economic, cât şi politic, dar mai ales în ceea ce priveşte imaginea ei externă.

Părea deja ceva cvasinormal ca Preşedintele şi Premierul să se dea în spectacol în ţară, să fie apostrofaţi de politicieni şi de opinia publică, dar se vede că ţara este deja prea mică pentru ei. Este normal, nu-şi mai încap în piele şi, în consecinţă, au trecut la "exportul" de circ dâmboviţean.

Iată-i, deci, la Bruxelles, după ce au părăsit ţara în două aeronave oficiale diferite, una nefiind destul de încăpătoare pentru prea marea importanţă şi pentru orgoliul hipertrofiat. Niciun hotel din capitala belgiană nu a fost suficient de încăpător pentru cele două personalităţi exacerbate la maximum. De aceea, s-au cazat în hoteluri diferite. De aici şi până la a se întâlni fiecare cu alţii, pentru a se sabota, aparent, nu a fost decât un pas. Iată cum ni se face imaginea de ţară proaspăt aderată, prin primele două nume ale ţării: Preşedintele şi Primul-ministru.

Să nu fim luaţi drept naivi şi să creadă cei doi că lucrurile astea nu se află în ţară: iată, s-au aflat imediat, pentru că "informaţia" circulă. S-a sesizat şi presa europeană, pentru că joaca de-a "şoarecele şi pisica" pe holurile instituţiilor europene nu rămâne neobservată.

Oare ce gândesc europenii despre tot ce se petrece în noua ţară membră care le-a intrat în familie? Oare nu îi condamnă pe toţi românii, sau este evident că circul îi priveşte doar pe cei doi politicieni "cocoşi"? Să sperăm că aceşti circari nu vor reuşit, oricât se vor strădui, să ne altereze şi mai mult imaginea, şi aşa nu prea curată, pe care o avem în Europa.

Circul primilor doi oameni din România nu ne ajută să ne îmbunătăţim imaginea, care este, oricum, suficient de "prăfuită". Credem că imaginea externă a României este destul de şifonată, şi numai pentru faptul că, de aproape două luni, avem un ministru de externe demisionar, care de multă vreme nu ar mai avea ce căuta la serviciu, în Ministerul Afacerilor Externe.

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Sfetnicul".

Nu doresc sub nicio formă să devin biograf al preşedintelui PLD, ci doar să punctez elemente din evoluţia sa pe care nu cred că doreşte să le transforme în piloni ai devenirii politice. Vreau doar să reliefez aspecte actuale ale prestaţiei sale în spaţiul de interes public pe care a dorit să-l amprenteze cu un reper moral de anvergură.

Şi peste ce dăm? Peste un om modest, din toate puncte de vedere, anost chiar, cu o anumită percepţie, rămas în conştiinţa publică sub sintagma "dragă Stolo'". Convulsiva scenă politică îl aduce sporadic în lumina spoturilor, invariabil, îl anatemizează scrâşnit pe bunul său "prieten", premierul Tăriceanu, după care se întoarce la tematica atât de "acaparantă" a managementului de partid.

Trecutul domniei sale a meandrat printre jaloane care nu-i pot susţine sub nicio formă aura de credibilitate: absconse îndeletniciri predecembriste, confiscarea valutei, dubioase acţiuni tofaniene, abilităţi hoteliere, storcător de lacrimi prezidenţiale şi, mai ales, implicaţii în scandalul Alro. În acest ultim caz, fostul consilier al Preşedintelui Băsescu, încă din vara lui 2005 se implica persuasiv în susţinerea Concernului Marco Group în tentativele acestuia de a obţine energie electrică ieftină de la companiile naţionale de profil: S.N. Hidroelectrica şi S.N. Nuclearelectrica. Tratativele au reuşit, astfel că o firmă cu capital privat a fost favorizată, în detrimentul statului şi al contribuabilului român, în ultimă instanţă.

Acţionar la "Alprom", preşedintele a ajuns în grupul de interese ce guverna din umbră Altro, întrucât prima societate a fuzionat cu cea de a doua. Vizitele în cabinetul ministrului Şereş au avut ca deznodământ un nevinovat "bileţel" prin care "stăpânul reţelelor" intervenea în favoarea aceleiaşi societăţi, sub hlamida acoperitoare a interesului naţional.

Şi iată cum un concept al "marelui Lenin": "Socialism înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea ţării" a fost regândit original şi avantajos de marele sfetnic, în: "Puterea noastră înseamnă Alro plus electricitate ieftină". Necruţătoare lovitură dată peste timp mentorului său în ale economiei politice şi strălucită contribuţie la dezvoltarea societăţii capitaliste multilateral dezvoltate.

De aceea şi din multe alte motive, întregul parcurs al domnului Stolojan ne duce cu gândul la titlul unui volum de poezii al lui Minulescu: "Nu sunt ce par a fi".

P.S. Grupul "băieţilor deştepţi" a fost completat cu un nume surpriză: Mircea Băsescu - big brother; el reliefează de fapt o structură de clan, a se vedea definiţia.

Domnul Gabriel Sandu:

Declaraţie politică intitulată "Amânarea alegerilor parlamentare".

Ieri am asistat încă o dată la un spectacol politic care aruncă, din păcate, România în ridicol. Prim-ministrul României a reuşit o contraperformanţă neegalată de vreun stat membru UE. Astfel, România a ajuns primul stat membru al Uniunii Europene care amână alegerile pentru Parlamentul European, dând astfel partenerilor săi europeni semnale contradictorii. Prin amânarea alegerilor, arătăm de fapt că ne-a interesat aderarea, dar nu ne interesează integrarea.

Mai mult decât atât, nici măcar nu vrem să fim auziţi la masa europenilor, de la care am plecat acum 60 de ani.

Într-un moment în care Guvernul şi, în general, clasa politică trebuia să fie preocupată de micşorarea diferenţelor economice şi sociale dintre România şi statele membre UE, prin crearea de programe care să absoarbă fondurile europene, prim-ministrul dă ordonanţe de urgenţă politicianiste, la limita legalului, pentru că, în acest moment, scorul pe care partidul pe care îl conduce l-ar obţine la alegerile parlamentare nu este satisfăcător. Modul în care Călin Popescu-Tăriceanu îşi impune interesele politice prin ordonanţă de urgenţă, fără măcar să-i consulte pe membrii cabinetului său şi fără semnăturile legal necesare ale miniştrilor Blaga şi Macovei, creează un precedent periculos şi mă tem că, de acum încolo, trebuie să ne aşteptăm la un tip de guvernare unilateral şi dictatorial.

Acţiunile lui Călin Popescu-Tărinceanu aduc mari deservicii României, prin lezarea imaginii sale externe. În acest moment, România este percepută ca un stat care nu poate să-şi respecte nişte simple termene asumate faţă de partenerii săi europeni.

Din păcate, iresponsabilitatea premierului nu este numai la nivel politic. Săptămâna trecută, cel mai credibil portal al oamenilor de afaceri din Germania a avertizat faptul că România devine din ce în ce mai neatractivă, din cauza mediului politic instabil.

Ca întotdeauna, cei care vor avea de suferit de pe urma tuturor acestor orgolii personale sunt cetăţenii acestei ţări, care au realizat aderarea printr-un efort fără precedent şi care aşteptau de la aderare o viaţă mai bună şi un mediu politic care să le reprezinte interesele.

Domnul Florin Iordache:

"Amestecul Preşedintelui în treburile justiţiei - o chestiune obişnuită".

Cred că nu mai avem niciun dubiu în ceea ce priveşte conturarea celei de-a patra puteri în stat şi anume, Preşedinţia. Amestecul vădit şi repetat în treburile Executivului, ale Legislativului, cu precădere, dar mai ales în cele ale justiţiei, denotă, de departe, o supraputere care încearcă să controleze totul cu ajutorul unui renumit glob de cristal.

Fără să vrem am observat cu ochiul liber cum o mână de fier, cu trăsături de om, doreşte să controleze clasa politică, justiţia şi tot ce este relaţionat cu acestea.

Aşa cum ne-a obişnuit deja, Preşedintele Băsescu a mai scris un "bileţel". De data aceasta pentru procurorul general, prin care îi înaintează un memoriu primit la Palatul Cotroceni de la un cetăţean din Cluj, pe care a scris "către doamna procuror general, rog analiză şi soluţie legală".

Să înţeleg că, în situaţia în care Preşedintele nu ar fi făcut această menţiune, soluţia nu era legală, sau, pentru a fi soluţionat corect un memoriu, trebuie să treacă mai întâi pe la Preşedinţie? Ştim cu toţii că sursele din mediul judiciar susţin că memoriul adnotat de Preşedinte îi aparţine controversatului om de afaceri, Arpad Paszkany.

În ceea ce-l priveşte pe Preşedintele României, nimic nu este întâmplător! Nu întâmplătoare a fost afirmaţia Procurorului General care, în contradicţie cu juriştii, cu politicienii, cu analiştii cât de cât obiectivi, preciza că "teoretic", bileţelul s-ar încadra la infracţiunea de corupţie. Este cert faptul că omul doamnei Monica Macovei a vădit prin această intervenţie o pregătire de specialitate la nivelul şcolarului care abia păşind în clasa I se pretinde a fi un bun cititor şi scriitor.

Încercând să dea o coloratură penală "bileţelului roz", Laura Codruţa Kövesi a implicat Parchetul General în confruntarea dintre Palate, indubitabil de partea unuia dintre combatanţi, şi anume a Preşedintelui Băsescu.

Cert este că, prin funcţia sa de mare vizibilitate, dar şi de mare autoritate, Procurorul General poate influenţa convingerile electoratului, lucru urmărit de aceasta şi nu numai. Declarând că "bileţelul" poate fi pus, fie şi teoretic, sub semnul unei afaceri penale, Laura Codruţa Kövesi a dat o substanţială mână de ajutor lui Traian Băsescu în bătălia sa electorală cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu.

Dat fiind contextul politic actual, singura soluţie posibilă pentru a scoate ţara din impasul politic şi judiciar în care se află este aceea ca Procurorul General şi Procurorul şef al D.N.A. să nu mai fie dependenţi de ministrul justiţiei şi nici de Preşedintele României.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Stimaţi colegi,

Alegerile pentru Parlamentul European au fost amânate prin decizia asumată de către primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu.

Situaţia politică a ultimelor săptămâni a reclamat luarea acestei decizii. Scandalurile politice din ultima perioadă au condus la declanşarea procedurii de suspendare a Preşedintelui, vinovat, în viziunea partidelor din opoziţie, de escaladarea fără precedent a diferendelor de pe scena politică românească.

Pe de altă parte, Traian Băsescu a lansat ideea unui referendum privitor la introducerea votului uninominal, temă cu care oricum întreaga societate românească este de acord.

În toată această situaţie confuză, premierul Tăriceanu a încercat în nenumărate rânduri să menţină o atmosferă politică propice respectării calendarului alegerilor pentru Parlamentul European. După mai multe consultări cu partidele politice, cu liderii acestora şi cu Preşedintele României, premierul a fost nevoit să adopte măsura amânării alegerilor, împotriva voinţei sale ferme de respectare a unor termene pe care tot clasa politică românească le-a stabilit.

În aceste condiţii, salut decizia responsabilă a premierului Călin Popescu-Tăriceanu şi atenţionez asupra responsabilităţii morale pe care liderii opoziţiei şi Preşedintele Băsescu o poartă pentru amânarea scrutinului din 13 mai, deoarece nu au putut renunţa la interesele lor de partid şi personale în detrimentul intereselor naţionale şi europene ale României.

Este o răspundere morală, pentru că din punct de vedere juridic, Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană prevede clar obligativitatea organizării alegerilor pentru desemnarea reprezentanţilor României în Parlamentul European până la sfârşitul anului 2007.

Totodată, doresc ca pe această cale să fac apel la toţi colegii mei din Parlament sau din afara acestuia pentru asigurarea unui cadru politic necesar finalizării procesului de integrare, prin asigurarea unei majorităţi politice necesare susţinerii actualului guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian George Scutaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să vă aduc la cunoştinţă punctul meu de vedere în ceea ce priveşte situaţia Ministerului Afacerilor Externe şi atitudinea Preşedintelui Traian Băsescu.

După cum prea bine se ştie, pe 2 februarie 2007, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a cerut demisia ministrului de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, din cauza faptului că nu l-a anunţat în legătură cu cei doi români reţinuţi în data de 31 octombrie 2006 de armata americană în apropiere de Mosul şi mutaţi apoi într-o închisoare din Bagdad.

Pe 4 februarie, Mihai Răzvan Ungureanu admite că a greşit şi îşi prezintă demisia. În consecinţă, conducerea P.N.L. îl nominalizează pe senatorul liberal Adrian Cioroianu. Numai că Traian Băsescu refuză să-l numească pe acesta în funcţie invocând ca pretext lipsa de experienţă care, personal, mi se pare mai degrabă o motivaţie ridicolă, având în vedere că domnul Cioroianu are o pregătire solidă în domeniul relaţiilor externe, fiind şi vicepreşedinte în Grupul ALDE din Parlamentul European.

Întârzierea numirii în funcţie a domnului Cioroianu nu ne mai surprinde cu nimic. Ştim foarte bine că pentru preşedinte criteriul principal care determină accederea într-o funcţie este de cele mai multe ori nu competenţa, ci obedienţa, nu profesionalismul, ci supunerea în faţa domniei sale.

În sprijinul acestei afirmaţii să ne amintim de modul în care s-a "ocupat" Traian Băsescu de Ministerul Apărării. Suspendat din funcţie în urma unor acuzaţii ce trădau răzbunarea politică, Teodor Atanasiu a fost victima orgoliului prezidenţial, plătind iniţiativa de a propune retragerea trupelor române din Irak.

Chiar dacă ancheta Parchetului Militar a demonstrat că domnul Atanasiu nu a fost vinovat, Traian Băsescu a arătat că în cazul Atanasiu contează antipatia personală. Şicanele Preşedintelui Traian Băsescu faţă de liberali s-au putut vedea şi la numirea în funcţie a lui Varujan Vosganian, când a afirmat că "nu se numără printre cei mai mari susţinători ai noului ministru". Oare preferinţele domnului Băsescu reprezintă o condiţie pentru nominalizarea unui ministru?

Nu pot să nu remarc dublul limbaj al preşedintelui care, deşi este preocupat de politica externă, aşa cum a arătat la ultima şedinţă de Guvern, refuză să semneze decretul de numire a domnului Adrian Cioroianu. Îndârjirea pe care o manifestă în tergiversarea numirii şefului diplomaţiei arată doar antipatia pe care o are faţă de liberali, fapt ce nu are nicio legătură cu modul în care ar trebui să se comporte un adevărat şef de stat.

Traian Băsescu a dat dovadă încă o dată că jonglează cu interesele României şi continuă să considere că ambiţiile personale coincid cu binele general. Din nefericire, acţionând mai degrabă într-un mod autoritar, a uitat un lucru esenţial: cetăţenii români au votat pentru un preşedinte democratic pe care însă, îl regăsim tot mai puţin azi, amintindu-ne parcă de celebra remarcă "L̀ état c`est moi!".

În final, îi sugerez preşedintelui Traian Băsescu să înceteze demersurile neconstituţionale şi măcar în al XII-lea ceas, să readucă corabia pe cursul normal, pentru că, în cazul unui naufragiu, chiar şi domnia sa riscă să se înece.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Lificiu:

"Imperativul ecologic a devenit datoria cea mai urgentă şi cea mai decisivă."

Stimaţi colegi,

Perioada ultimilor doi ani, parcursă de noi cu succese şi insuccese politice, s-a remarcat printr-un lung şir de scandaluri politice, unele ajunse în paginile ziarelor deliberat şi premeditat, altele intempestiv.

Pornind de la modul în care coaliţia de guvernământ portocalie s-a instalat la putere, continuând cu lungul şir de scandaluri iscate în jurul acelora care au predat ştafeta în 2004, mai apoi, să spunem, scăpările în presă ale organelor de anchetă în cazul cercetării unor cazuri de încălcare a legii, disputa funcţiilor între partidele arcului guvernamental, zbuciumul iscat de valurile de dosare ieşite de la CNSAS într-un tempo şi ordine cel puţin suspecte, necorelarea intenţiilor preşedintelui cu cele ale primului-ministru, frământările din interiorul partidelor, insubordonarea unora dintre membrii cabinetului, dispariţia de pe scena politică a unor dirijate mai mult sau mai puţin, au reuşit să capteze atenţia media, fără ca noi, clasa politică, să alocăm energie, timp şi interes unor aspecte care preocupă ţările din jurul nostru, fără să vedem nici noi, nici media şi, indus, nici opinia publică faptul că afară se face din ce în ce mai cald, ca apele spulberă case, că vânturile distrug totul în calea lor, fenomene pe care, cel puţin noi, românii, le vedeam doar la televizor.

Suntem responsabili de ceea ce mediul va oferi copiilor şi nepoţilor noştri. Responsabilitatea faţă de generaţiile viitoare se asumă, nu se negociază.

Nimic din ceea ce am disputat şi disputăm înverşunat şi strâmt pe plan politic, nu ne va salva din faţa catastrofelor naturii, pentru că mediul se răzbună nemilos. Ultimele săptămâni au fost cruciale în dezbaterea asupra schimbării climei. Comisia Europeană a propus un plan de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră cu 20% până în 2020, comparativ cu nivelul din 1990. Deputaţii europeni au cerut reducerea acestor emisii cu 30%. Este clar că economiile lumii industrializate trebuie să găsească forme alternative de energie dacă vor să reducă emisiile de bioxid de carbon.

De curând, la Paris, a avut loc cea de-a 10-a Sesiune Interguvernamentală privind schimbările climatice. Peste 2500 de cercetători din aproape toate ţările lumii au colaborat pentru a prezenta Raportul schimbărilor climatice 2007. Nici concluziile că arii largi din Europa, ţări în întregimea lor vor deveni zone deşertice, nu au perturbat circul politic, meschinăria demascărilor şi orgoliile fără măsură, atribute abundente în zona politică.

Stimaţi colegi,

Cine va mai fi interesat dacă domnul preşedinte este sau nu prieten cu domnul premier, cine se va mai preocupa de sondaje, cine va mai gusta lungile prelegeri la televizor, dacă noi astăzi ignorăm minima atenţie datorată mediului, ignorăm dispariţia pădurilor prin tăieri şi incendieri, suntem nepăsători la poluare şi arătăm copiilor din maşină imagini, altfel interesante, cum câmpurile se incendiază de către persoane inconştiente prin absoluta neinformare. Au dispărut păduri întregi, pentru că în loc să le spunem oamenilor la televizor că nu e bine să dea foc miriştilor, noi, politicienii, am văzut roşu de furie, miza fiind cine ştie ce fotoliu de ministru. În toată această perioadă, apele au devenit otrăvitoare, nu mai găseşti un colţ de iarbă neatins de interes economic şi ignoranţă.

În domeniul biodiversităţii, fiecare dispariţie a speciilor constituie un prejudiciu inestimabil pentru umanitate. Este ca şi cum ne-am abandona rezervorul de securitate. Cei mai buni oameni de ştiinţă, specialiştii mondiali au lansat un veritabil strigăt de primejdie, arătând că 122% din toate speciile de păsări, 23% din mamifere, 25% conifere şi 32% amfibieni sunt în prezent ameninţate cu dispariţia. Noi cum reacţionăm?

Ne-am antrenat în cel mai stupid joc politic al declaraţiilor şi demersurilor periculoase, hai să spunem, de interes, media preluând pitorescul vorbelor noastre fără luciditate.

Vom plăti scump balamucul politic cu care umplem serile românilor la televizor.

Anii de aur s-au terminat. Ştim, desigur, că mâine chiar dacă vom opri creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră, acesta va continua să opereze de-a lungul deceniilor, secolelor sau a mileniilor, cu preţul unor bulversări naturale şi sociale considerabile.

Ansamblul factorilor crizei ecologice se conjugă pentru a contribui la o insecuritate generalizată, o migraţie masivă, destabilizare regională, sacrificarea populaţiei sau a categoriilor profesionale, fragilizarea economică, şomajul forţat, conflicte pentru a accede la resurse şi, nu în ultimul rând epidemiile posibile.

Criza ecologică amplifică crizele latente ale umanităţii şi va genera unele noi. Este de înţeles că trebuie să acţionăm cu prioritate.

Nu trebuie să ne mai imaginăm nici măcar o secundă că în orizontul mai multor generaţii, noi vom fi capabili să reglăm maşina climatică, să compensăm pierderea speciilor indispensabile echilibrului vieţii pe planetă.

Deschideţi ochii! "Dacă vom continua... în 50 de ani vom avea nevoie de a doua planetă".

Dacă într-o lume atât de fragmentată, divizată şi purtată în războaie politice, pericolul ecologic nu furnizează ocazia de a ne uni, nimic altceva n-o va face.

Am condamnat comunismul şi foarte bine am făcut, fiecare trebuie să îşi asume în nume personal acţiunile din viaţa sa, întrebarea este, însă, cine ne va condamna pe noi pentru faptul că nu avem grijă azi de aerul pe care îl vor respira copiii şi nepoţii noştri, de apa pe care o vor bea şi de iarba curată de acasă?

Problemele grave ale mediului sunt aspecte mult, foarte mult peste interesul de tarabă al politicului contemporan românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Urmăresc cu mare atenţie evoluţia evenimentelor politice. În fiecare zi, actuala putere ne oferă un nou spectacol. Este un spectacol ridicol la care românii sunt obligaţi să asiste, un spectacol prin care se discreditează instituţii ale statului, se consumă bani publici, se distrug speranţe. Guvernanţii de astăzi au uitat total de promisiunile din campania electorală, singura lor preocupare fiind aceea de a-şi arăta muşchii unii la alţii.

M-aş fi aşteptat văzând vizitele dese ale preşedintelui la guvern, care pozează în salvatorul naţiunii, la o atitudine fermă în ceea ce priveşte situaţia din ţară, la o aplecare serioasă asupra problemelor reale ale României. M-aş fi aşteptat, de pildă, ca în cadrul discuţiilor dintre preşedinte şi guvern să intre şi tragedia din Valea Jiului, unde un băiat în vârstă de 8 ani s-a spânzurat la o lună după ce mama sa a aplecat să lucreze în străinătate. Unii ar spune că este un caz izolat. Eu spun că este un caz deosebit de grav, este o situaţie care ar fi trebuit să fie imediat trecută pe agenda de discuţii publice. Această situaţie este efectul lipsei de preocupare a guvernanţilor faţă de dezvoltarea ţării. Dacă ar fi existat locuri de muncă bine plătite în ţară, atunci părinţii nu ar mai fi fost obligaţi să meargă să lucreze în străinătate. Ar fi rămas în ţară şi ar fi fost tot timpul alături de copiii lor.

Stimaţi guvernanţi, unde este creşterea economică pe care aţi promis-o? Unde sunt locurile de muncă bine plătite? Unde este sprijinul pentru întemeierea unei familii? Unde este grija pentru copiii acestei ţări?

Cu siguranţă, sunt undeva pierdute prin sertarele puterii, ai cărei exponenţi, în loc să se întreacă în aeronave şi limuzine, ar trebui să intervină ferm în direcţia stabilirii unor ţinte clare pe termen mediu şi lung care să conducă la dezvoltarea cu adevărat a României.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Declaraţie politică.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După cum sper, ştiţi, Ministerul Culturii şi Cultelor este responsabil din partea Guvernului de elaborarea şi implementarea politicilor publice ale statului român în domeniul culturii şi audiovizualului, potrivit Capitolului 20 din acquis-ul comunitar.

De asemenea, M.C.C. are în subordine, potrivit dispoziţiilor OG nr.39/2005 privind cinematografia (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.328/2006, cu modificările ulterioare) Centrul Naţional al Cinematografiei, fiind responsabil de coordonarea strategiei şi politicilor sectoriale în domeniul cinematografiei.

Pe de altă parte, am luat la cunoştinţă că, la apelurile disperate ale domnului Tudor Giurgiu, preşedinte-director general al S.R.T.V., Ministerul Culturii şi Cultelor a iniţiat, din dispoziţia domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, un proiect de hotărâre de Guvern pentru majorarea substanţială a taxei radio-tv!?!

Stimate domnule ministru Adrian Iorgulescu,

Vreau să cred că, în virtutea responsabilităţilor executive ce vă revin, aţi luat la cunoştinţă, măcar din mass-media, de situaţia economico-financiară gravă în care se află S.R.T.V. ca urmare a managementului dezastruos, centrat pe satisfacerea intereselor personale şi de grup, al regizorului-preşedinte-director general Tudor Giurgiu.

Patronând din umbră, "Asociaţia cineaştilor din România" (ACRO), unde a rămas în continuare membru, lucru perfect legal, domnul Tudor Giurgiu şi echipa sa de cineaşti încearcă să obţină, prin tot felul de mijloace incorecte sau ilegale, cât mai mulţi bani din Fondul cinematografic şi din bugetul SRTV.

Faţă de semnalele apărute în zecile de articole din presa scrisă a ultimelor săptămâni, de aspectele relevate în cadrul audierii Consiliului de administraţie al S.R.T.V. de către Comisia pentru cultură a Senatului României, pentru o cât mai completă şi corectă informare a opiniei publice, vă rog, domnule ministru, să îmi răspundeţi în scris şi oral, concret, la obiect şi documentat, la următoarele întrebări:

1. Ce propuneri au fost făcute de către asociaţiile şi uniunile din domeniul cinematografiei şi cine a numit componenţa comisiilor de jurizare?
2. Ce propuneri a făcut Asociaţia Cineaştilor din România (ACRO) şi ce note a acordat reprezentantul acestora pentru membrii marcanţi ai asociaţiei, şi anume Tudor Giurgiu, Cristian Mungiu, Radu Muntean, Vivi Drăgan Vasile, Ada Solomanon?
3. Ce proiecte cinematografice şi în ce calitate (scenarist, regizor sau producător) au câştigat la sesiunea de concurs de proiecte cinematografice, organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei în 2006, domnul Tudor Giurgiu şi soţia sa, doamna Oana Giurgiu?
4. Ce note a acordat reprezentantul ACRO pentru proiectele "patronate" de doamna Oana Giurgiu?
5. Ce sume vor fi alocate din Fondul cinematografic pentru aceste proiecte?
6. Cu ce sume va contribui SRTV la cofinanţarea proiectelor ce se vor realiza prin Casa de producţie "Libra Film", deţinută de doamna Oana Giurgiu, căreia probabil că i-a cesionat acţiunile domnul Tudor Giurgiu?
7. Cine a semnat şi în ce calitate documentele de confirmare a contribuţiei financiare în calitate de finanţator a S.R.T.V. la proiectele doamnei Oana Giurgiu?
8. Cine a aprobat, potrivit legii, Consiliul de administraţie sau Comitetul director al S.R.T.V., alocarea acestor sume?
9. Care este devizul general al fiecăruia dintre proiecte, care este procentul de participare a SRTV, care sunt procentele din deviz şi respectiv sumele pe care le vor încasa cei doi, în calitate de regizor, producător, precum şi procentul şi respectiv suma pe care Libra Film o va încasa drept onorariu de producţie?
10. Cu cât au ridicat scrisorile ferme sau contractele de finanţare de la S.R.T.V. punctajul obţinut de către Libra Film, având în vedere prevederile regulamentului de concurs?
11. Care este situaţia producţiei filmului "Nunţi, muzici şi casete video", producţie Hai Hui Entertainment, scenariul şi regia Tudor Giurgiu?
12. Dacă proiectul mai susmenţionat beneficiază de finanţare SRTV, şi dacă da, care este suma?
13. Dacă filmul "Legături bolnăvicioase" realizat de Tudor Giurgiu a beneficiat de finanţare de la SRTV, şi dacă da, care este suma?
14. Ce proiecte de organizare a unor festivaluri de film sau manifestări de gen a aprobat în ultima perioadă Consiliul de administraţie al C.N.C.? Cine sunt organizatorii, din ce asociaţii sau uniuni fac parte şi care vor fi sumele acordate din Fondul cinematografic?
15. La care dintre manifestările menţionate la pct.11, SRTV este partener media sau are contribuţie financiară, precum şi cine a făcut comunicările, în acest sens, către CNC, având în vedere că pentru alocarea de sprijin financiar nerambursabil, în asemenea cazuri, proiectul trebuie să atingă 70 de puncte, dintr-un total de 100, unul dintre criterii fiind şi demonstrarea parteneriatelor?
16. Dacă aţi intervenit personal pentru unele din proiectele de la pct. 11?
17. Dacă aceste proiecte au mai fost prezentate într-o şedinţă a Consiliului de administraţie al CNC şi dacă da, de ce a fost refuzată finanţarea lor?
18. Dacă ulterior, în şedinţa CA, în care a fost aprobată finanţarea, Ministerul Culturii şi Cultelor a fost reprezentat?
19. Ce documente au depus în plus (contracte de sponsorizare, contracte de parteneriat, contracte de finanţare, scrisori ferme de finanţare) solicitanţii la data obţinerii finanţărilor?
20. Ce sumă datora SRTV către UCMR-ADA, când au fost ele plătite şi în baza cărei aprobări, fiind de notorietate publică faptul că precedenta conducere a SRTV era în proces cu UCMR-ADA pentru plata drepturilor de autor prevăzute de Legea nr.8/1996, cu completările şi modificările anterioare?
21. Ce demersuri a făcut actuala conducere a SRTV pentru apărarea intereselor societăţii în procesul cu UCMR-ADA?
22. Ce sumă aţi primit dvs personal, în calitatea de compozitor - membru UCMR-ADA din restanţele SRTV către UCMR-ADA?
23. Dacă au existat solicitări făcute, inclusiv la nivelul dumneavoastră, pentru modificarea Legii cinematografiei şi a Regulamentului privind concursul de proiecte cinematografice? Dacă da, care sunt acestea, cine şi prin ce mijloace a intervenit precum şi din ce uniuni sau asociaţii fac parte persoanele care solicită respectivele modificări?
24. Ce uniuni sau asociaţii din domeniul cinematografiei au mai fost consultate în legătură cu posibile modificări ale Legii cinematografiei şi Regulamentului privind concursul de proiecte cinematografice, şi care este opinia acestora în legătură cu modificările solicitate?

Stimate domnule ministru,

Pentru a vă veni în ajutor, vă ataşez unul dintre numeroasele articole apărute în presă pe tema finanţării de către SRTV, a unor proiecte cinematografice, care aparţin firmei Libra Film. (Declaraţia politică este însoţită de o copie xerox a unei pagini de ziar.)

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Movilă:

"Reforma în sănătate"

Acesta este subiectul declaraţiei mele politice de astăzi. Reforma în sănătate care s-a împotmolit chiar de la început. Ce s-a dorit? Un sistem de sănătate care să funcţioneze, dacă nu la fel ca în statele europene, cu mult mai bine decât înainte de aderare.

S-au emis legi, s-au emis norme metodologice, s-au emis ordine şi, totuşi, sistemul şchioapătă. Scriptic, avem destule centre SMURD în toată ţara. În fapt, aceste centre nou înfiinţate aşteaptă în continuare achiziţionarea ambulanţelor atât de necesare desfăşurării activităţii. Şi mai aşteaptă şi finanţarea activităţii din partea Ministerului Sănătăţii Publice.

Au fost redimensionate o serie de clinici atât din spitalele universitare, cât şi din cele judeţene. Scriptic, pentru că, în realitate, banii necesari redimensionării sunt ... în aşteptare.

Redimensionarea nu presupune numai reducerea numărului de paturi, ci îmbunătăţirea actului medical. Asistăm de la începutul acestui an la un exod al medicilor şi asistentelor medicale către ţări ale Uniunii Europene.

Ce am făcut noi, parlamentarii, pentru a stopa acest fenomen? Am încercat să le mărim salariile, dar şi acei puţini bani nu au ajuns la destinatari. Am încercat să le oferim specialiştilor din sistem locuinţe, dar finalizarea lor trenează nepermis de mult. Lipsa banilor, din nou, a finanţării din partea ministerelor implicate. Am impus un plafon de cheltuieli pentru fiecare pacient, dar banii s-au dovedit, în multe cazuri, insuficienţi. Iar medicii au fost puşi în situaţia de a cere bolnavilor să-şi procure singuri medicamentele sau feşele. Banii au fost principala problemă.

Am decis înfiinţarea unor spitale regionale. Opt la număr. Construirea lor va dura însă câţiva ani buni. Dar s-a luat în calcul deja existenţa acestor spitale regionale pentru a desfiinţa unele servicii. În foarte multe spitale, investigaţiile pacienţilor se fac în condiţii preistorice, aparatura fiind depăşită atât fizic, cât şi moral. Aceeaşi lipsă a fondurilor a determinat această stare.

Sunt spitale care au primit aparatură modernă. Dar nu au pus-o în funcţiune. De ce? Cu riscul de a mă repeta, este vorba tot de bani. Sau, în unele cazuri, de lipsa de interes a staffului de conducere. Vrem reformă în sistemul sanitar, dar, se pare, cu bani puţini sau deloc.

Haideţi să privim obiectiv problema acestei reforme şi să încercăm să rezolvăm pe rând partea financiară. Propun ca Ministerul Sănătăţii Publice să vină în faţa Parlamentului cu o analiză financiară corectă pentru fiecare problemă, astfel încât să nu mai spunem peste câţiva ani că lipsa banilor a împins sistemul de sănătate pe marginea colapsului.

Domnul Ionel Palăr:

"Realele priorităţi ale momentului"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Întreaga scenă politică a fost cuprinsă parcă de vrie în ultimele săptămâni, producând valuri şi dând naştere la adevărate confuzii, deopotrivă în rândul oamenilor politici, cât şi între spectatorii acestui show aparent interminabil. Căci, în cele din urmă, adevăratul perdant al acestor jocuri politicianiste este însuşi electoratul.

Este cât se poate de adevărat că show-ul face audienţă, oamenii sunt atraşi de jocul mediatic abil condus de clasa politică, însă, în acelaşi timp, oamenii politici sunt datori a fi responsabili faţă de cei care i-au mandatat să-i reprezinte.

De la preşedinte şi până la simpli membri ai unui partid, cu toţii avem datoria de a ne ghida acţiunile şi deciziile în funcţie de oferta pe care am prezentat-o oamenilor în campania electorală şi pentru care am fost creditaţi şi aleşi în funcţii reprezentative.

România a avut, în 2006, de trecut un examen greu. Aderarea la Uniunea Europeană a impus un joc politic echilibrat, mai aproape de rigorile statutului la care aspirăm, acela de european cu acte în regulă. Văzându-ne cu examenul trecut, uităm însă de restul restanţelor pe care le avem de trecut: asigurarea absorbţiei fondurilor europene, identificarea soluţiilor pentru implementarea reală a acquis-ului comunitar şi alte astfel de restanţe de care, se pare, am uitat.

Aşadar, după toate aceste zvârcoliri ale clasei politice, scandaluri generate artificial şi bileţele explozive, este momentul ca spiritele să se calmeze şi să revenim la listele de priorităţi pe care le avem, ca oameni politici responsabili, ce ne dorim cu toţii să fim.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

În data de 6 februarie 2007, sub numărul de înregistrare 2394 A, am adresat o întrebare domnului ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Prin întrebarea formulată, doream să aflu de la domnul ministru, raportat în principal la judeţul Arad, dar şi la serviciile de ambulanţă de pe lângă spitalele judeţene din ţară, care au fost dotările făcute în ultimii doi ani.

De asemenea, i-am cerut, raportat la serviciile la care am făcut referire, să îmi aducă la cunoştinţă care este strategia pe termen scurt şi mediu, precum şi dacă se intenţionează achiziţionarea de ambulanţe şi dotarea serviciilor judeţene în perioada următoare de timp.

Întrebarea, cred eu firească, în condiţiile în care la Arad, de exemplu, 75 din cele 80 de ambulanţe au depăşit norma de casare, avea nevoie de un răspuns simplu. Nu de unul simplist şi aparent nedocumentat, aşa cum este el venit din partea ministerului.

În răspunsul înregistrat la Camera Deputaţilor, sub numărul 1396 din 28 februarie 2007, se arată sec că anul acesta este preconizată achiziţionarea a 1.500 de ambulanţe de diferite tipuri, număr considerat a fi necesar la nivelul întregii ţări.

Ulterior, atunci când se răspunde celei de a doua părţi a întrebării adresate de mine, respectiv celei legate de strategia ministerului, precizarea este cât se poate de confuză. Citez din răspunsul ministrului Eugen Nicolăescu: "Ministerul Sănătăţii Publice, împreună cu reprezentanţi ai serviciilor judeţene de ambulanţă şi cu reprezentanţi ai sindicatului Ambulanţa, a constituit un grup de lucru care are ca scop, printre altele, şi elaborarea unei strategii pe termen scurt, mediu şi lung în ceea ce priveşte dezvoltarea serviciilor de ambulanţă, care să fie în concordanţă cu Legea nr.95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, dar şi cu normele europene în domeniu".

Pe lângă aceste precizări, în răspunsul ministerului, se mai face referire la Titlul IV din Legea nr.95/2006 - "Sistemul naţional de servicii medicale de urgenţă şi prim ajutor calificat" - amintit tangenţial, pentru a sublinia legătura cu întrebarea formulată de mine.

Apreciez răspunsul ministrului şi intenţia ministerului pe care îl reprezintă de a achiziţiona 1.500 de maşini de ambulanţă, dar nu pot să nu remarc - analizând răspunsul - că lipseşte punctul de bază al oricărei construcţii: o strategie clară şi coerentă. De ce spun acest lucru? Pentru că solicitarea mea a fost foarte limpede şi reamintesc cum era formulată: "doresc să îmi aduceţi la cunoştinţă care este strategia pe termen scurt şi mediu". Din răspuns nu reiese că ar exista una, nici măcar acum, după doi ani de la preluarea mandatului, ci că acum se lucrează la ea. Cum se lucrează? Asta nu mai ştiu, dar sper că ştie ministrul, ministerul pe care îl coordonează şi acea structură responsabilă cu redactarea. Şi poate că există şi o persoană - ministrul sau oricine altcineva - care ne va spune cum, în lipsa unei direcţii clare, s-a ajuns la concluzia că este nevoie de 1.500 de ambulanţe. De ce nu 1.400 sau de ce nu 1.600?

Aş vrea ca replica la această declaraţie politică - în cazul în care va exista una - să nu îmi fie adresată mie, ci, de exemplu, Serviciului de Ambulanţă Judeţean Arad. Să li se explice acelor oameni deosebiţi de ce trebuie să salveze vieţi luptându-se mai întâi cu tehnica din dotare, cu cele 75 de ambulanţe care au depăşit norma de casare. Sau să fie adresată bolnavilor care au avut nefericita ocazie să fie transportaţi cu astfel de maşini vechi şi slab dotate. Sau, poate, familiei tânărului din Ineu, judeţul Arad, care a fost scos dintr-o salvare pe geam, pentru că uşile din spate se blocaseră.

Vă mulţumesc.

Domnul Aurel Vlădoiu:

România anului 1990 număra peste 700 de mii de specialişti în construcţii: ingineri, maiştri, zidari, zugravi, fierari-betonişti etc. Ei construiseră Transfăgărăşanul, metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Centrala atomo-electrică de la Cernavodă, hidrocentralele cu tot ceea ce înseamnă ele, clădirea care ne permite să funcţionăm ca primă instituţie a statului şi multe, multe altele.

Astăzi, firmele de construcţii din România, fie indigene sau străine, reclamă lipsa acută a forţei de muncă. Aderarea României la Uniunea Europeană, ca şi promisiunile venite de la Palatul Cotroceni sau de la Palatul Victoria n-au reuşit să-i readucă pe şantierele patriei pe cei plecaţi să muncească, departe de familii, în ţările guvernate ale lumii. Dimpotrivă, liberalizarea circulaţiei forţei de muncă în spaţiul comunitar îi scoate şi pe ultimii constructori din ţară. Unii dintre ei se angajează pentru salarii de 3 - 4 ori mai mari chiar în foste ţări comuniste, dar care au şansa să fie conduse de preşedinţi şi guverne responsabile.

Lipsa specialiştilor nu se face simţită doar în construcţii. Ea atinge toate zonele vitale ale societăţii. Au început să plece spre spitalele occidentale medicii. Exodul cadrelor medii din sănătate îi pune doar formal pe gânduri pe noii manageri. Ei vor fi doar puţin mai solicitaţi cu organizarea examenelor de ocupare a posturilor vacante. Cei care vor avea probleme reale, datorită lipsei de experienţă a noilor veniţi, vor fi pacienţii.

Potrivit datelor pertinente puse la dispoziţie de presa centrală, numai în primul semestru al actualului an şcolar şi-au dat demisia din învăţământ peste 900 de cadre didactice.

Investitorii locali sau străini în tehnologia informaţiei (I.T.) au început să se plângă de lipsa specialiştilor, domeniu în care, până mai ieri, împătimiţii calculatoarelor se călcau pe picioare.

Conştientizând că este vorba despre un fenomen periculos pentru societatea românească, guvernanţii s-au pus pe treabă şi, după o matură chibzuinţă, au găsit explicaţia: "Principalul factor ce determină migraţia forţei de muncă este nivelul scăzut al salariilor din România."

Deşi sunt mai greu de găsit, au început să apară şi soluţiile. Unele dintre ele sunt doar hilare. Altele sunt de-a dreptul periculoase.

Demne de menţionat, dar şi de încadrat într-una dintre cele două categorii mai sus enunţate, sunt preocupările Ministerului Muncii. Eu personal îi urez succes domnului ministru Gheorghe Barbu în rezolvarea crizei forţei de muncă prin aplicarea programului care vizează calificarea şi încadrarea persoanelor de etnie rromă, a celor cu handicap, a tinerilor postinstituţionalizaţi, a persoanelor eliberate din detenţie, precum şi recalificarea persoanelor ocupate în agricultura de subzistenţă. Bănuiesc că pentru calificarea acestor persoane se vor cheltui eficient câteva sute de mii sau chiar milioane de euro.

Atrag atenţia însă, cu toată responsabilitatea la care mă obligă mandatul cu care am fost învestit, că rezolvarea actualei crize a forţei de muncă din România nu se poate face prin importul de forţă de muncă din afara spaţiului comunitar, această măsură presupunând riscuri enorme, pe termen mediu şi mai ales lung.

Este demonstrat că nici muncitoarele asiatice, despre care se ştia că muncesc zi/lumină pentru un pumn de orez, nu mai acceptă salarii sub 400 - 500 de euro şi că sunt în stare să se revolte mult mai exploziv decât mioriticii noştri concetăţeni.

Executivul trebuie să găsească soluţii la actuala criză a forţei de muncă şi, în primul rând, de specialişti chiar şi între două reprize cu Palatul Cotroceni. Altfel, sătui de tot şi de toate, vor pleca până şi ciobanii din Ţara Mioriţei.

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declaraţia politică de astăzi "Pădurile se pustiiesc", cu intenţia de a provoca demersuri clare, coerente şi hotărâte din partea autorităţilor statului român.

În judeţul Suceava, cu cea mai mare suprafaţă de pădure, circa 1000 de agenţi economici se ocupă de exploatarea şi prelucrarea lemnului, ceea ce înseamnă 60 % din economia judeţului şi mai înseamnă un important număr de locuri de muncă.

Dezvoltarea tehnicii, a producţiei materiale şi creşterea fără măsură a cerinţelor comunităţilor şi oamenilor provoacă mari prejudicii mediului.

Fără a face filozofie pentru relaţia om - natură - istorie, apelez la ceea ce a spus B. Commoner despre abuzul omului asupra naturii: "Noi le furăm generaţiilor viitoare nu numai lemnul ".. ci chiar şi substanţele lor vitale, cele mai esenţiale: apa, aerul şi solul."

De-a lungul vremii, unitatea societate-natură la noi a evoluat în dauna mediului natural. Extinderea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizarea celor mai noi cuceriri ştiinţifice sub imperiul intereselor economice duse până la opulenţa de bunuri dintre cele mai sofisticate au condus la afectarea, în grade diferite, a mediului natural. Relaţiile om - natură au ajuns, astăzi, la dimensiuni şi forme critice şi extrem de periculoase pentru viaţa oamenilor.

Reducerea vegetaţiei, cu deosebire în mediul urban, poluarea aerului, apei şi solului, creşterea cantităţii de substanţe chimice în alimente şi ridicarea nivelului zgomotului guvernează tot mai multe localităţi din România.

Defrişările pe mari suprafeţe de vegetaţie forestieră, modificările climatice în zonele temperate, mulţimea deşeurilor răspândite haotic, varietatea factorilor poluanţi au drept urmări: inundaţii, incendii, secetă, inversii termice, dispariţia unor specii de plate şi animale etc.

La adunarea generală a Asociaţiei Forestierilor "Bucovina" (de la sfârşitul lunii februarie 2007) au fost evidenţiate numeroase nereguli, agresiuni asupra pădurii şi distrugeri ale unor mari suprafeţe cu vegetaţie forestieră.

Iată câteva dintre acestea: atribuirea pe bază de interese ascunse a atestatelor de exploatare; multe firme de exploatare a lemnului aparţin pădurarilor; mari cantităţi de buşteni se cară "la negru" în câte 20 - 30 atelaje deodată pentru diverse firme sub ochii autorităţilor silvice; taxa de supratonaj este exagerat de mare pentru drumurile judeţene etc.

Domnul senator Gheorghe Flutur ne spune mereu că toate aceste nereguli şi multe altele au venit după "admirabilul" său manageriat în calitate de ministru. În realitate, a fost şi a rămas "ca-n codru".

"Pădurile se pustiiesc. Pădurile sunt un imens câmp de bătaie. Pământul fuge de sub picioare. Ţinuturi întregi sunt dezvelite" - spunea cu mare îndreptăţire ecologul ecosistemelor cu vegetaţie forestieră, atât de cunoscutul Marin Drăcea.

Ce păcat că această constatare are reprezentare şi în Obcinile Bucovinei. Într-un cotidian local a apărut un articol în care ni se spune că Obcina Federeu a rămas dezvelită.

Aş încerca să aşez Obcinile Bucovinei alături de rezervaţia naturală a Terei - Delta Dunării, Munţii Apuseni cu Roşia Montană şi zona vegetaţiei forestiere Baia Mare, toate unice ca frumuseţe şi valoare, aflate sub agresiune.

Cerem Guvernului Călin Popescu-Tăriceanu, Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale măsuri clare, coerente şi categorice pentru ocrotirea mediului natural din Ţara Fagilor şi, în primul rând, a vegetaţiei forestiere.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Fondul Monetar Internaţional trage semnalul de alarmă"

Fondul Monetar Internaţional este organizaţia internaţională cu rol cheie în promovarea cooperării monetare internaţionale, stabilitatea valutară şi acordurile valutare sistematice pentru stimularea creşterii economice.

România trebuie să ia în considerare recomandările experţilor Fondului Monetar Internaţional, deoarece, de-a lungul timpului, numeroase state au beneficiat de asistenţa şi expertiza prestigioasei instituţii, rezolvând crizele economico-financiare în care s-au aflat, ea reprezintă un garant al stabilităţii macroeconomice.

Juan Jose Fernandez Ansola, reprezentant regional FMI în România şi Bulgaria, atrage atenţia că, dacă instabilitatea politică se menţine pe o perioadă mai lungă de timp, atunci aceasta este asociată cu investiţii şi creştere economică mai reduse.

Într-un interviu acordat unei publicaţii, domnia sa afirmă: "Economia creşte destul de repede, probabil peste potenţialul ei. Noi credem că o schimbare a politicilor fiscale - precum cea din buget - va crea presiuni inflaţioniste şi asupra deficitului. Cu un deficit bugetar de 2,8 % din p.i.b. - aşa cum este prevăzut acum în buget - deficitul extern ar creşte semnificativ, probabil la 12,5 - 13 % din p.i.b. Acest lucru ar creşte vulnerabilitatea economiei româneşti în acest moment. În privinţa construcţiei bugetare: veniturile sunt supraevaluate, iar cheltuielile subestimate."

Prin urmare, situaţia nu este nici pe departe atât de roză cât ne este prezentată de guvernanţi, previziunile administraţiei centrale având un optimism exagerat, ce contrastează profund cu nivelul de trai al românilor care ne situează în coada Europei, deşi este cunoscut potenţialul geografic, industrial şi uman care ne-ar da dreptul la o viaţă mai bună.

Instabilitatea politică şi proasta guvernare se răsfrâng asupra economiei. Preţul ridicat al energiei şi al gazelor naturale a făcut multe firme să-şi închidă porţile, neavând trecerea de care s-au bucurat unii, la Preşedinţie sau la Guvern, pentru subvenţii.

Făcând o comparaţie între România şi Bulgaria, reprezentantul regional FMI în cele două ţări consideră că politica fiscală a Guvernului bulgar este mai consistentă, pentru că menţine încrederea în piaţă, spre deosebire de politica fiscală din bugetul României.

În condiţiile haosului fiscal existent, în care investitorii de la bursă, pentru prima oară în istorie, au întrerupt cotaţiile în semn de protest, mediul de afaceri nu are şanse de îmbunătăţire.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Fondurile europene sunt fata morgana pentru români"

Cu cât încerci să te apropii mai mult de ele, cu atât mai depărtate şi de neatins îţi par. Sunt forme fără conţinut. Campaniile de informare ar trebui, în primul rând, să înveţe potenţialul beneficiar, persoană fizică autorizată sau asociaţie să facă primul pas în demararea procesului ce presupune absorbţia fondurilor.

Altfel, totul este de faţadă, iar contribuabilii români vor trebui să scoată bani mulţi din buzunar pentru bugetul Uniunii Europene, peste 1,2 miliarde euro anual, 4 milioane euro pe zi, primind, în schimb, mirajul fondurilor europene.

Doar o mână de băieţi deştepţi, din cercurile noii ordini a Dreptăţii şi a Adevărului, alcătuiţi în adevărate grupuri căpuşă, se vor bucura de aceste fonduri.

Pe cât de anevoios este drumul omului simplu, impersonal, care are o mică afacere pentru a beneficia de banii europeni în folosul său şi al comunităţii, pe atât de facil este accesul profitorilor personali, care deţin monopolul informaţiei, al secretului influenţării ministerelor personale.

Programele operaţionale sunt în număr de opt. Instituţiile prin care se derulează fondurile sunt: Ministerul Economiei şi Comerţului pentru programul operaţional Creşterea Competitivităţii economice, Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru programul operaţional Dezvoltarea capacităţii administrative, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pentru programul operaţional Infrastructura de transport, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor pentru programul operaţional Infrastructura de Mediu, Ministerul Muncii, Solidarităţii şi Familiei pentru programul operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane, Ministerul Integrării Europene pentru programul operaţional Regional, Ministerul Finanţelor Publice pentru programul operaţional Asistenţă Tehnică, Ministerul Integrării Europene pentru programul operaţional Cooperare Teritorială, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru programele operaţionale Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Mecanismul ce asigură accesul la fonduri este următorul: persoana fizică autorizată sau asociaţia trebuie să contacteze direcţia din minister ce se ocupă cu programul operaţional sau reprezentanţa judeţeană. Bineînţeles că va trebui să se deplaseze personal, pentru că telefoanele pentru informaţii sunt ocupate. Dacă trece de această fază, el va completa o fişă cu profilul afacerii sale şi i se va sugera să apeleze la o firmă agreată pentru elaborarea proiectului. Aici intervine marea problemă a sistemului. Firma de consultanţă va percepe, din start, un comision de 10% - 20% din valoarea proiectului, indiferent dacă acesta va fi sau nu va fi admis.

Potenţialul beneficiar al afacerii va trebui să dispună de o sumă foarte mare de bani sau să se poată împrumuta în prealabil. Egalitatea de şanse, care este un principiu de bază al Uniunii Europene, dispare. Teoretic, ar putea să facă singur proiectul, dar posibilitatea de a avea succes este nulă.

Firmele de consultanţă câştigă mereu şi sunt lipsite de responsabilitate în derularea proiectului, ele sunt intermediarul fără care nu se poate face nimic, pentru că sunt conduse de foşti directori, oameni din umbră care controlează ministerele personale, care fac trafic de influenţă şi cunosc mersul lucrurilor.

Dacă proiectul va trece testul comisiei din minister, el va ajunge la Uniunea Europeană pentru analiza finală. Proverbul că până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii ce conduc ministerele personale se adevereşte.

Un lucru bizar este că proiectele de succes nu sunt făcute publice, ele stau închise în sertarul directorilor din ministere, de la care şi băieţii deştepţi au cheia.

Doamna Leonida Lari Iorga:

"Basarabia este a României"

De la o vreme, s-a cam răcit aşa-zisa prietenie dintre România şi o palmă a ei de pământ - Republica Moldova. Şi cum să nu se răcească, ba chiar să se înzăpezească, atunci când bat vânturi mari dinspre Kremlin, dinspre Siberia.

Îmi zic în sinea-mi câteodată: vai, câte pământuri au aceşti oameni pre nume ruşi, la ce le-ar mai trebui şi această minusculă firimitură – Basarabia, minusculă în comparaţie cu întinsele stepe ruseşti. Şi totuşi, le trebuie, ca un fel de pod, platformă pentru ieşirea lor spre Vest.

Îmi amintesc, în 1989, la Congresul al doilea al Deputaţilor Poporului din URSS (eu şi încă 54 colegi veniţi din partea RSSM, pe atunci), le-am spus de la obraz colonizatorilor noştri din Imperiul Sovietic, mai bine zis, Imperiul Răului mai multe alocuţiuni. Astăzi, însă, mă voi ocupa numai de una dintre ele, din cauza declaraţiilor agresive ale preşedintelui R. Moldova, Vladimir Voronin. Acest om, care, pe când era ministru de interne în Basarabia, sau R. Moldova, totuna, pe când îi sălta scaunul de sub şezut, se ruga de noi, scriitorii, să potolim sutele de mii de oameni care se adunaseră în faţa Ministerului de Interne, al cărui cap era. Ba mai mult ca atât, ne tot arăta nouă, lui C. Vieru, N. Dabija, L. Lari şi părintelui P. Buburuz, cât de credincios este el, scoţându-şi de după reverul hainei iconiţa cu Măicuţa Domnului. Nouă, scriitorilor mai sus pomeniţi, precum şi preotului P. Buburuz, nu ne ardea că-i zboară scaunul de sub fund, ne durea că generalii ruşi din suita lui ameninţau să bage câteva mitraliere peste mulţimea adunată şi să facă vărsare de sânge.

Dar, se pune întrebarea: de ce s-au adunat oamenii? Pentru că fuseseră arestaţi 12 tineri între 17 şi 19 ani, care cântau cântece despre unire la monumentul lui Ştefan cel Mare. Parcă-i văd şi acum cântând: „Trăiască, trăiască, trăiască, Moldova, Ardealul şi Ţara Românească”. Da, pentru cântece patriotice au fost arestaţi acei copii de către subalternii tovarăşului Voronin, duşi în subsolurile MIM, zvântaţi în bătăi, fără vreun ajutor de nicăieri.

Anume de aceea s-au revoltat cetăţenii Chişinăului, anume de aceea au aruncat cu sticle coctail Molotov în clădirea MIM, de i s-a aprins aripa stângă, anume de aceea tot noi, scriitorii, şi un preot alături de noi, ne-am dus la Ministerul de Interne. Însă, repet, nu ne interesa scaunul ministrului de pe atunci, Vladimir Voronin, ci copiii închişi la subsol, ci mulţimile mâniate, care vroiau să şteargă de pe faţa pământului Ministerul de Interne al Moldovei, şi pe Vladimir Voronin. După îndelungi negocieri cu generalii ruşi, care voiau să tragă în oamenii revoltaţi, după avertizări din partea noastră, a scriitorilor, că ne vom adresa Tribunalului de la Haga, dacă nu eliberează tinerii, generalii ruşi au lăsat-o mai moale inclusiv Vladimir Voronin, care de parcă era un fel de copil de trupă. Şi noi, scriitorii, cu un preot lângă noi, am salvat şi tinerii şi mulţimile, ducându-i pe toţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale fără vărsare de sânge. Nu ne mai păsa că, astfel, i-am salvat scaunul său de ministru. Şi acum, acest plângăcios de Voronin, după numele tatălui de-al doilea, adică vitreg, cutează să dea lecţii de bună purtare Ţării-mamă, România, o face pe îndrăzneţul. Ruşine să-i fie cu aceste declaraţii mizerabile din ultimul timp. De parcă cineva e prost şi nu pricepe: a fost strâns cu uşa pentru afaceri dubioase săvârşite cu fiul său şi sistemul farmaceutic din Republica Moldova.

Atitudinea Statului Român cu privire la declaraţiile preşedintelui R.Moldova, Vladimir Voronin, mie, personal, mi se pare, prea delicată. Unii dintre politicienii români mai aruncă fraze de genul: să nu rănim sensibilităţi.

Care sensibilităţi, doamnelor şi domnilor, când ăştia au ucis oameni şi dansează pe rănile noastre? Să ne amintim măcar atât. Pactul Ribbentrop - Molotov a fost condamnat şi de români şi de ruşi. Aşa că, lăsaţi să se răcească până la anulare relaţiile între patrioţi şi patrihoţi. Basarabia aparţine României din timpuri străvechi. Mai nou, pentru neiniţiaţi în 1917 toate coloniile Guvernului Ţarist Rus au fost eliberate, printre care şi Basarabia, care a devenit republică democratică la 2 decembrie 1917. Să nu uităm, pe vremea aceea, la Kiev a avut loc şi Congresul tuturor naţiunilor eliberate. Au fost decretate drepturile acestor naţiuni. Aşadar, să nu mai umble tov. Voronin cu mâţa în sac. Dacă nu ştie istorie, s-o citească măcar la adânci bătrâneţi. După 1917, exact la 27 martie 1918, Basarabia s-a unit cu ţara-mamă, România.

(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc în sală pentru a începe lucrările.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 329 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 172. Sunt absenţi 157, din care 35 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm cu iniţiativele înscrise pe ordinea de zi.

Pentru început am să dau citire amendamentului la Proiectul de Lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni care a fost, înţeleg, acceptat de principiu, în cursul zilei de ieri, şi urma să fie redactat. Este vorba de asigurarea sediului Consiliului pentru românii de pretutindeni.

Textul alin.(2) al art.8 este propus a suna după cum urmează: "Guvernul României va asigura Consiliului un spaţiu corespunzător, precum şi finanţarea cheltuielilor necesare funcţionării acestuia prin bugetul Cancelariei primului-ministru."

Dacă nu sunt obiecţii, observaţii sau comentarii, se consideră acceptat atunci acest text care va fi introdus în proiect de lege la poziţia corespunzătoare. Art.8 alin.(2) pct.10 din raport.

Vă mulţumesc.

La pct.17 pe ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru completarea Codului de procedură penală.

Dacă reprezentanţii comisiei au sosit, aveam stabilit că marţi la ora 10,00 se dezbate proiectul Legii serviciului de transport public local.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul.

Domnule secretar de stat Mircea Toader, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Nicu Toader (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este, de fapt, ultimul proiect de lege care încheie tot programul privind serviciile publice. Este un proiect de lege care modifică Legea nr.284/2002 care aprobă Ordonanţa 86/2001. Această lege este în concordanţă cu Legea-cadru, Legea 51, care a fost aprobată şi o dată cu aprobarea acestei legi, practic, se încheie tot pachetul din administraţia privind serviciile publice.

În elaborarea acestui proiect de lege s-a ţinut cont de toate amendamentele propuse, s-a discutat în comisie şi vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi spre aprobare adoptarea prezentului proiect de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Iulian Iancu.

O să vă rog să faceţi şi propunerile de timp de dezbatere, dacă consideraţi necesar.

Domnul Iulian Iancu:

Da, sigur că da, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu proiectul de lege menţionat.

Proiectul de lege a fost avizat în Consiliul Legislativ. De asemenea, a fost adoptat în Senat cu amendamente, în şedinţa din 31 octombrie 2005.

Proiectul de lege a fost, de asemenea, avizat favorabil de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

În esenţă, proiectul de lege a fost emis pentru revizuirea legislaţiei naţionale specifică sectorului utilităţilor publice, în conformitate cu conceptele şi principiile europene privind serviciile de utilitate şi interes public definite în Cartea albă a serviciilor de interes general.

Prin proiectul de lege se propune abrogarea Ordonanţei Guvernului nr.86/2001 privind serviciile regulate de transport public local. Practic, lucrările comisiei au fost dezbătute în şedinţe succesive şi în şedinţa din 7 martie s-a adoptat raportul final.

În concluzie, în urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise.

Vă propun, domnule preşedinte, stimaţi colegi, ca timp pentru dezbateri cinci minute, cu trei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Dacă există obiecţii. Nu sunt.

Adoptăm atunci termenul de dezbatere.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale. Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă de la pct.1 la pct.10 există obiecţii, observaţii, comentarii.

Vă rog. Domnul deputat Puşcă. Domnul deputat Bivolaru.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Fac referire la amendamentul aprobat de comisie care se găseşte la nr.crt.3, respectiv art.1.

Alin.(1) al art.1 face vorbire de obiectul legii: "de stabilirea cadrului juridic privind înfiinţarea, autorizarea, organizarea, exploatarea, gestionarea, finanţarea şi controlul funcţionării serviciilor de transport public în..." şi spune unde-şi vor desfăşura aceste societăţi de transport public activitatea, adică în "comune, oraşe, municipii, judeţe" şi comisia a adăugat, eu nu înţeleg de ce, şi "asociaţii de dezvoltare comunitară". Asociaţiile de dezvoltare comunitară nu sunt unităţi administrative de tipul comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, astfel încât transportul în comun să poată fi organizat sau să se desfăşoare pe teritoriul acestor asociaţii de dezvoltare comunitară.

Atrag atenţia şi comisiei şi reprezentantului Guvernului că aici nu este vorba de persoane juridice care vor asigura organizarea, exploatarea, gestionarea şi finanţarea, ci este vorba de sistemele în care se va desfăşura transportul public.

Cu alte cuvinte, eu solicit reformularea alin.(1) al art.1 pentru a da coerenţă şi consistenţă textului.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisia. Domnul Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi am aprobat nu de mult, aici, în cadrul Camerei, şi s-a promulgat Legea 51 privind serviciile de utilitate publică, şi s-a introdus în această lege cadrul pentru toate serviciile de utilitate publică şi posibilitatea organizării acestor servicii de utilitate publică la nivelul acestor asocieri de dezvoltare comunitară, cu logica respectivă. Există o logică în ceea ce priveşte punerea de acord a mai multor unităţi administrativ-teritoriale pentru realizarea, fie a dezvoltării unor servicii de utilitate publică, fie pentru realizarea utilizării eficiente a infrastructurilor, a sistemelor de infrastructură legate de aceste servicii.

Avem şi în cadrul transporturilor, în afară de salubritate, alimentare cu apă, termie şi celelalte servicii de utilitate publică, avem şi în acest caz astfel de situaţii, când infrastructura respectivă deserveşte deja mai multe localităţi şi sigur că este nevoie de a se realiza această asociere, pentru o bună desfăşurare a serviciului pe raza mai multor localităţi, care, sigur, se pot asocia în sensul respectivei legi.

Am aprobat cu toţii aici, în Cameră, acest principiu de lucru pentru toate serviciile de utilitate publică şi nu avem niciun motiv să credem că se poate face derogare pentru cazul serviciului de transport local sau transport judeţean, după cum discutăm astăzi aici.

Deci, este bine aşa, stimate coleg, că tot noi am aprobat şi am fost de acord cu acest principiu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul secretar de stat.

Domnul Mircea Toader:

Am înţeles ce a spus domnul deputat. Este vorba de confuzia, când spune că se desfăşoară transportul în comun. Este vorba de unităţile administrativ-teritoriale comune. Dacă vreţi neapărat, ar trebui să mai adăugăm aici servicii de transport public în unităţile administrativ-teritoriale din comune, oraşe, municipii, care să fie clar, dar practic nu scrie nimeni că în comună sau un oraş. Este vorba de unitatea administrativ-teritorială.

Şi, în condiţiile astea, şi Asociaţia de dezvoltare comunitară are acelaşi rol. Doar din text, nu ştiu, se vede. Dacă consideraţi că ar trebui să spunem, să specificăm în mod concret "în unităţile administrativ-teritoriale din comune" sau "în comune", asta este singura concluzie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu am solicitat atenţie mare din partea membrilor comisiei. Dacă am înlocui "comune, oraşe, municipii şi judeţe" cu persoana juridică, care îi reprezintă, şi am spune: "transportul în comun în consilii locale, consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti şi în Asociaţii de dezvoltare comunitară", ar avea sens. Dar este clar că transportul în comun nu se organizează în consilii. Deci este vorba când formularea se referă la "..

Domnule preşedinte al comisiei,

textul se referă la descrierea activităţii acestor servicii de transport în comun. Iar în prima parte sunt enumerate unităţile administrativ-teritoriale şi, după aceea, se aminteşte o persoană juridică care, cu siguranţă, aveţi dreptate, poate să organizeze aşa ceva, poate să înfiinţeze, poate să coordoneze, dar nu discutăm de persoane care înfiinţează, ci discutăm de aria unde îşi desfăşoară activitatea unităţile respective de transport în comun.

Deci, este o confuzie de administraţie, de unitate administrativ-teritorială şi de persoană juridică care se substituie unei persoane juridice care reprezintă activităţile din administraţia teritorială.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, am o rugăminte: este o chestiune care ţine în mod normal de comisie.

Rugămintea mea este, să nu trimitem articolul la comisie, s-a lucrat destul. Lucraţi un pic cu colegii din comisie, şi poate găsim o formulă lămuritoare.

Alte obiecţii, observaţii, până la pct.10? Nu sunt.

Adoptat, mai puţin pct.1, la care revenim.

De la 11 la 20? Adoptat.

Vă rog frumos, domnule deputat.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Cu pacienţa de rigoare, sunt câteva observaţii totuşi pe text; au venit colegii, să le spunem "de lucru", ai noştri şi de la Consiliul Legislativ şi ne-au făcut o serie de observaţii, şi trebuie să ţinem cont şi de aceste poziţii pe care le-au luat dumnealor.

La poziţia nr.8, dacă revenim puţin, la alin. (2), trebuie să eliminăm lit.c), d) şi e) de acolo, pentru că aceste prevederi sunt cuprinse în ultima literă, f) şi se numesc "alte documente stabilite de legile în vigoare", deci c), d) şi e) şi intră în alte documente, dar, pentru simetrie cu alte prevederi din această lege, să introducem în locul acestor litere o literă care să fie lit.f) "copia conformă a licenţei de transport în cazul autobuzelor". Lipseşte această treabă, această prevedere, în comparaţie cu alte articole care urmează.

Deci, după b) "programul de circulaţie", vine c) "copie conformă a licenţei de transport în cazul autobuzelor" şi urmează ultima literă e) "alte documente stabilite în legile în vigoare".

Dacă supuneţi aprobării această modificare "..

Domnul Bogdan Olteanu:

Da.

Obiecţii, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Domnul Ioan Bivolaru:

Păi, d) am spus, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Se consemnează d).

Mulţumesc.

Mai departe?

Domnul Ioan Bivolaru:

Mai departe, la poziţia 10, la fel, la alin. (5) o chestie similară: lit.d), e) şi f) aceleaşi documente să fie eliminate, pentru că intră în partea finală "alte documente prevăzute de lege", şi în locul acestor litere să se introducă "copia conformă a licenţei de transport", şi vom reordona la litere exact cum rezultă de aici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Obiecţii? Nu sunt.

Mai departe.

Domnul Ioan Bivolaru:

Acelaşi lucru îl avem la poziţia nr.14, lit. d) şi e) să fie eliminate, "certificatul de înmatriculare" şi "atestatul profesional", pentru că intră în partea finală, la "alte documente", atât. Aceasta este singura observaţie aici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Adoptat.

Domnul Ioan Bivolaru:

Mai departe, la poziţia nr.21, lit. c) va fi uşor reformulată în partea finală, respectiv textul lit. c) să sune în felul următor: "actele însoţitoare ale mărfii, care dovedesc provenienţa şi destinatarul acesteia, în condiţiile în care aceasta - marfa - nu face obiectul bunurilor din gospodăria proprie a utilizatorilor"; iar lit. d) să fie eliminată pe aceleaşi considerente, că intră în "alte documente prevăzute de lege în partea finală".

Domnul Bogdan Olteanu:

Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Adoptat.

Mai departe.

Domnul Ioan Bivolaru:

De asemenea, la capitolul acesta închei, poziţia nr.25 - partea finală - lit. c) trebuie eliminată, pentru că intră în lit. d). Lit. c), adică "certificatul de înmatriculare" "..

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Adoptat.

Până la 30, mai sunt alte observaţii?

Domnul Ioan Bivolaru:

Nu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu sunt.

Adoptat până la 30.

Între 31 şi 40.

Domnul Ioan Bivolaru:

La 32.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă ascultăm.

Domnul Ioan Bivolaru:

La alin.1 - Consiliile locale - şi în loc să scriem în continuare "comunelor, oraşelor şi municipiilor", că este redundantă această observaţie, scriem "consiliile judeţene". Deci, textul vine în felul următor: "Consiliile locale, consiliile judeţene, precum şi Consiliul General", textul curge, iar rugămintea este că mai departe scriem, avem trimiteri la transport public local de două ori, trebuie eliminat acest local, pentru că se referă la transportul, în general, la nivel de judeţ.

Deci o să rămână "prestarea serviciilor de transport public desfăşurat pe raza administrativ-teritorială a acestora, precum şi să înfiinţeze societăţi de transport public, dacă acestea nu există".

Aceasta este observaţia la art.16 alin.(1).

De asemenea, la alin.(3) în finalul alineatului (3), este sintagma acolo "să înfiinţeze societăţi de transport public local", în loc de "localul judeţean", pentru că este trimiterea la consiliile judeţene, şi nu la alte consilii.

Domnul Bogdan Olteanu:

Observaţii, obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Domnul Ioan Bivolaru:

Mai departe, la poziţia nr.33, lit. h), care începe cu "negocierea", în loc de "negociere", "concesionarea". Aici este un termen care s-a greşit când s-a scris, "concesionarea", şi textul curge.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mai sunt, până la 40?

Domnul Ioan Bivolaru:

Nu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Atunci până la 40, adoptate.

Mulţumesc.

De la 41 la 50. Adoptate.

De la 51 la 60. Adoptate.

De la 61 - 70. Adoptate.

De la 71 - 80. Adoptate.

81 - 86. Nu? Mai aveţi.

Bine, la 77 vă ascultăm, domnule deputat.

Domnul Ioan Bivolaru:

La 77 alin. (3), "constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 3.000 funcţionarii publici răspunzători pentru următoarele fapte", pentru că aşa trebuie să apară aici, în această lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Observaţii, obiecţii? Nu.

Mulţumesc.

Adoptat.

Până la 80, adoptate.

De la 81 - 86?

Domnul Ioan Bivolaru:

La 85 trebuie reformulat: "prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumim.

Guvernul? De acord cu amendamentul, da?

Domnul Ioan Bivolaru:

Am o rugăminte: să acceptaţi de principiu, şi o lege să se acţioneze de principiu, pentru că iniţial n-a avut loc o renumerotare corespunzătoare. Mă refer la renumerotare, în cadrul legii, şi în unele sistuaţii s-au folosit trimiteri la articolele pe vechea numerotare şi, să ne daţi voie, împreună cu Consiliul Legislativ, cu Departamentul legislativ să reformulăm aceste numere ale articolelor respective, aceasta înainte de a trimite mai departe forma finală a raportului.

Domnul Bogdan Olteanu:

Dacă nu sunt obiecţii, atunci se va face renumerotarea, şi după aceea o duceţi la semnare.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul va rămâne la vot final.

mai avem pct.1. Vă rog, frumos, să revenim la pct.1, mă iertaţi!

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Bivolaru:

În legătură cu amendamentul colegului, art.1 alin. (1) - partea finală, deci să spunem aşa, să sune: "şi controlul funcţionării serviciilor de transport public în comune, oraşe, municipii, judeţe şi zonele asociaţilor de dezvoltare comunitară".

Domnul Bogdan Olteanu:

Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Atunci aprobăm pct.1, aşa cum a fost propus.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Textul rămâne la vot final.

Pct.14, din ordinea de zi, art.II, care a fost amânat până astăzi.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia s-a consultat aseară, după terminarea dezbaterilor, şi păstrăm forma pe care am trimis-o iniţial Parlamentului, în sensul "Consiliul Legislativ va asigura până la 1 ianuarie ".." şi textul curge.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

S-a adoptat atunci şi art.II.

Am finalizat dezbaterea pe articole şi la această propunere legislativă. Proiectul rămâne la vot final.

Propunerea legislativă pentru completarea Codului de procedură penală, pct.17.

Legea are caracter organic.

Proiect respins de Senat.

Raport de respingere şi raport suplimentar de respingere, din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Comisia? Îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Legea are caracter organic.

Proiect respins de Senat.

Raport comun suplimentar de respingere din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru administraţie.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Domnul deputat Frâncu.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu cred că există cineva dintre dumneavoastră care, în judeţul pe care îl reprezintă, să nu aibă o situaţie în care un sat atestat istoric sau o unitate administrativă atestată istoric să nu fi fost abuziv desfiinţată în regimul comunist şi oamenii să încerce de 10 ani, de 12 ani să revină la vechea formă, care pe undeva era îndreptăţită.

Acest lucru ne-a determinat să iniţiem un proiect de lege reparator. Peste tot în lume astfel de abuzuri sunt îndreptate prin legi pe care noi, cu înţelepciune, căutăm să le votăm în Parlament.

Din păcate, forma noastră iniţială, deci, prin care solicitam doar faptul ca acele unităţi administrative abuziv desfiinţate să-şi desfăşoare referendumul doar în cadrul limitelor geografice istoric delimitate de documentele străvechi, şi nu există, vă spun, prea multe astfel de situaţii în ţară, în fiecare judeţ există unul sau două cazuri, maximum trei cazuri.

De la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a venit un amendament, deci practic s-a transformat legea, propunându-se o altă formă, prin care o localitate, o unitate administrativă, dacă dorea să se alipească la alta, se făcea referendum numai în noua unitate administrativă, la care se dorea alipirea.

Noi, iniţiatorii, avusesem o propunere mult mai succintă, scurtă şi care, repet, nu deranja cred pe nimeni, pentru că sunt foarte puţine aceste cazuri şi era o reparaţie a unui abuz.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi iniţial a votat în unanimitate amendamentul, deci forma nouă, extinsă; apoi, am participat la o şedinţă a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, unde s-a spus că este nevoie şi de o întâlnire cu reprezentanţii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. La aceasta noi n-am mai fost invitaţi, iniţiatorii.

Deci, în necunoştinţă de cauză, acum vedem că se respinge; aceeaşi comisie dă aviz negativ, repet, la propriul amendament.

Eu solicit, dacă se poate, retrimiterea la comisie şi discutarea formei iniţiale pe care noi am propus-o, anume aceea ca numai în localităţile, repet, desfiinţate abuziv de regimul comunist. Dacă nu se doreşte cuvântul "abuziv" şi sună strident, "desfiinţate în regimul comunist". Şi acestea sunt foarte puţine şi se demonstrează cu acte, cu acte străvechi de provenienţă sau de existenţă a unei structuri administrative reprezentative.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Pe chestiunea retrimiterii la comisie, dacă mai există şi alte intervenţii?

Domnul Dragoş Dumitriu, dacă doriţi? Nu doriţi.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Seres Denes:

Stimaţi colegi,

Sigur că este o problemă viu disputată, problema referendumului pentru înfiinţarea de noi unităţi administrativ- teritoriale, dar noi trebuie să avem în vedere anumite reglementări pe care Parlamentul României le-a acceptat.

Şi aici m-aş referi, în primul rând, la carta europeană a autonomiilor locale, ratificată de noi încă din anul 1994, prin care se prevede foarte clar că orice modificare a limitelor administrativ-teritoriale se face numai prin referendum.

Şi Legea noastră nr.215 reglementează această chestiune, or, reglementarea propusă prevede întrebarea sau respectiv referendumul privind reînfiinţarea unei localităţi numai în parte, pentru anumite localităţi componente ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Eu cred că felul în care a fost propusă iniţiativa nu poate fi acceptat nici într-un fel. Cum v-am spus, contravine reglementărilor europene şi naţionale. Eventual, dacă se doreşte o retrimitere, să găsim o altă formă de reglementare, dar nici într-un caz nu se poate accepta ca referendumul să se poată realiza numai în parte şi numai pentru anumite componente ale unităţilor administrative-teritoriale.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Supun votului dumneavoastră atunci propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

O să vă rog să vă folosiţi cartelele.

Deci, supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere a acestui proiect la comisie.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a decis retrimiterea la comisie.

Domnule deputat, două săptămâni? Nu, că vine Paştele. Atunci o lună, ca să fie după Paşte.

Vă mulţumesc.

La pct.19, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii privind constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor situate intravilanul localităţilor în Delta Dunării.

Legea are caracter organic.

Proiect respins de Senat.

Raport comun de respingere, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Comisiile îşi menţin punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.103 "..

Domnul Miron Ignat:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, Delta Dunării este o zonă pitorească deosebită, în calitate de turist ai ce admira. Dar când devii locuitor al acestei zone, atunci îţi dai seama de greutăţile vieţii de zi cu zi în această parte a ţării.

Legea nr.679/2002, care reglementează constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din localităţile din Delta Dunării se aplică numai în 9 localităţi. Şi, datorită condiţiilor ei foarte restrictive, numai jumătate din populaţie, din cele 9 localităţi, a beneficiat de prevederile acestei legi.

Celelalte 14 localităţi din Delta Dunării nu beneficiază de prevederile Legii nr.679/2000.

De aceea, colegul senator de Tulcea a venit cu această propunere, această iniţiativă, să reglementeze situaţia terenurilor şi din celelalte localităţi.

Eu îmi exprim regretul faţă de colegul meu senator, care nu a reuşit nici la Senat, nici când s-a dezbătut în comisie, să-şi argumenteze mai în detaliu această problemă, astfel încât pe viitor situaţia locuitorilor din celelalte 14 localităţi rămâne nerezolvată.

Eu rog pe colegi, când va fi la vot final, cei care doresc, să voteze "pentru " această iniţiativă a colegului senator din Deltă -Tulcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Ne vom exprima la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.103/1996, Legea fondului cinegetic şi protecţia vânatului. Legea are caracter organic.

Respinsă de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină, să-şi susţină proiectul? Nu.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale.

Vă rog frumos, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Avem în faţa noastră o propunere legislativă care în acest moment şi-a pierdut domeniul de reglementare, datorită faptului că între timp a fost adoptată Legii vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic.

Desigur că modificările aduse în această perioadă de după Revoluţie, în domeniul proprietăţilor, atât în domeniul proprietăţii din domeniul public, cât şi în domeniul privat, au făcut ca cei care au intrat în posesia anumitor suprafeţe de teren să solicite dreptul de a exploata şi de a câştiga cât mai mult de pe aceste suprafeţe de teren. Aici este vorba, pentru exploatarea suprafeţelor de teren care sunt cuprinse în fondul de vânătoare, ca având dreptul de proprietate şi asupra acestui vânat care trăieşte pe domeniul privat.

Această reglementare este făcută în Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, şi această propunere legislativă nu-şi mai are rostul.

Noi am votat în comisie, şi propun colegilor mei să voteze pentru respingerea acestei propuneri legislative.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.21, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Legea are caracter organic.

Proiect respins de Senat.

Raport de respingere în Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Legea are caracter organic.

A fost respinsă de Senat.

Raport de respingere din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, aprobată prin Legea nr.108/2004 şi modificată prin Legea nr.313/2004 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2005.

Legea are caracter ordinar.

Respinsă de Senat.

Raport de respingere din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Legea are caracter ordinar.

Proiect respins de Senat.

Raport de respingere din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Comisia îşi menţine punctul de vedere.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul rămâne la vot final.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am finalizat dezbaterile pe ordinea de zi de astăzi.

La ora 12,30 avem vot final.

Vă invit să reluăm atunci lucrările.

(Şedinţa s-a suspendat la ora 11,00).

- pauză -

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi,

Înainte de a trece la votul final, o să-l rog pe domnul deputat Ghişe, care doreşte să facă un anunţ.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mâine, la ora 10,00, la Comisia de învăţământ, prin bunăvoinţa doamnei preşedinte Olguţa Vasilescu, va fi prezentat pentru aceia dintre dumneavoastră care doresc să vadă, prototipul laptopului de 100 de dolari, pe care-l prezintă profesorul Negroponte, de la MIT din Statele Unite.

Cine doreşte, la ora 10,00 poate să vină la Comisia de învăţământ, iar la 11,30 este o conferinţă de presă pe acest subiect, la Sala Spiru Haret.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Înainte de a trece la lista de vot final, avem propunerea de constituire a unei comisii de mediere.

Conform deciziei Biroului permanent, s-a stabilit algoritmul, iar grupurile parlamentare au făcut următoarele propuneri pentru Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor redactate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat: domnul deputat Iancu Iulian - Grupul parlamentar al P.S.D.; domnul deputat Bivolaru Ioan - Grupul parlamentar al P.S.D.; domnul deputat Sirojea Mihei Andrian - Grupul parlamentar al P.N.L.; domnul deputat Petrea Constantin - Grupul parlamentar al P.D.; domnul deputat Buzea Cristian Valeriu - Grupul parlamentar al P.R.M.; domnul deputat Antal Istvan - Grupul parlamentar al U.D.M.R.; domnul deputat Hanganu Romeo Octavian - Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Există obiecţii, observaţii sau comentarii referitor la algoritm sau la propunerea făcută de liderii de grupuri? Nu sunt.

Supun atunci votului dumneavoastră propunerea, cu această listă de deputaţi pentru Comisia de mediere. Vă rog să votaţi. Vă propun vot electronic, totuşi.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 201 voturi pentru şi 9 abţineri.

O să vă rog pentru votul final să luaţi loc în bănci.

La pct. 1. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 1, art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie-22 decembrie 1989.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi propunerea de respingere.

Vă mulţumesc.

(Conform afişajului, se înregistrează 227 de deputaţi prezenţi, 136 voturi pentru, 77 împotrivă, 12 abţineri)

Propunerea de respingere nu a întrunit numărul de voturi necesar. Retrimit proiectul la comisie, pentru un nou raport.

2. Proiectul de Lege pentru aderarea României la Acordul pentru aplicarea prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea şi gestionarea stocurilor de peşti anadromi şi a stocurilor de peşti mari migratori adoptat la New York în 4 august 1995.

Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Cum e cu peştii migratori?

Domnul Bogdan Olteanu:

La peştii mari migraţia este permisă. Numai la peştii mici s-a interzis, prin lege.

Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 233 de deputaţi prezenţi, 228 voturi pentru,2 împotrivă, o abţinere.)

3. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învăţământului, aprobată prin Legea nr. 365/2005.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere. Vă rog să votaţi.

Propunerea legislativă a fost respinsă cu 223 de voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează 234 de deputaţi prezenţi, 223 voturi pentru, 9 abţineri.)

4. Propunerea legislativă pentru pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Propunerea de respingere a fost însuşită cu 212 voturi pentru.

(Conform afişajului, se înregistrează 237 de deputaţi prezenţi, 212 voturi pentru, 14 împotrivă, 10 abţineri.)

5. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Proiectul a fost respins cu 226 voturi pentru respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează 237 de deputaţi prezenţi, 226 voturi pentru, 2 împotrivă, 9 abţineri.)

6. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă a fost respinsă cu 217 voturi pentru respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează 229 de deputaţi prezenţi, 217 voturi pentru, 10 abţineri.)

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Legea are caracter organic. Prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

(Conform afişajului, se înregistrează 235 de deputaţi prezenţi, 100 voturi pentru, 115 împotrivă, 17 abţineri.)

Propunerea legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar. Fiind o propunere legislativă de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă, potrivit art. 105, rămâne pentru următoarea sesiune.

Domnul deputat Florin Iordache, explicarea votului.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această ordonanţă este o nouă păcăleală a doamnei Monica Macovei. Aşa cum ne-a obişnuit, din păcate nu este 1 aprilie, dar doamna Monica Macovei, din 2005, de când este ministrul justiţiei, nu face decât să ocolească Parlamentul. Face reformă numai în anumite cotidiene şi pe anumite culoare la Bruxelles sau în anumite cancelarii, unde este primită aşa-zisa reformă a justiţiei pe care o promovează doamna Macovei.

Dacă vă uitaţi foarte atent în această ordonanţă, dumneaei spune că legea care vizează Codul penal, Legea nr. 301 intră în vigoare la 1 septembrie 2006. Suntem în 2007. Dacă doamna Monica Macovei dorea chiar să intre în vigoare Codul penal, putea să îl pună în aplicare. Suntem în 2007. Dumneaei a venit cu o nouă ordonanţă, a prorogat din nou Codul penal. Un fapt unic în România europeană, dumneaei promovează acum un nou proiect de Cod penal, Cod penal care, de fapt, nu face decât să copieze Codul penal pe care Parlamentul l-a adoptat în 2004.

Sper că domnul Tăriceanu, de această dată, va avea tăria "..

Voci din partea dreaptă a sălii:

Explicaţi votul!

Domnul Florin Iordache:

Vă explic imediat!

... va avea tăria ca săptămâna viitoare, în restructurarea de Guvern să avem un nou ministru al justiţiei, un ministru al justiţiei european, care să pună în concordanţă obligaţiile şi ceea ce şi-a asumat Parlamentul şi Guvernul României, pentru că, într-adevăr, doamna Monica Macovei, din 2005 de când a venit, nu a făcut nimic nici pentru reformă, nu a făcut decât să ocolească Parlamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian. Explicarea votului din partea Grupului parlamentar al P.C. Vă bucuraţi de un regim de încurajări.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În continuare, Grupul parlamentar al Partidului Conservator aşteaptă respectarea măcar parţial a prevederilor moţiunii care a trecut la Senat. Aşteptăm în continuare ca doamna Macovei să vină cu proiecte de legi şi nu cu ordonanţe, însă, se pare că aşteptăm degeaba. Astăzi se mai confirmă încă o dată faptul că doamna Macovei nu mai are nici o susţinere în Parlamentul României.

Treziţi-vă, domnilor miniştri, domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, vă rog să luaţi măsuri, astfel încât să facem ca justiţia să funcţioneze în România şi acest lucru se poate face numai în situaţia în care doamna Monica Macovei va fi înlocuită.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii la explicare votului, trecem la pct. 8. Deci, acest proiect, în sesiunea următoare.

8. Proiectul de Lege privind aprobarea transferului pachetului de acţiuni deţinut de stat la Societatea Comercială Horticola - S.A. Bucureşti de la Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 239 de deputaţi prezenţi, 200 voturi pentru, 26 împotrivă, 12 abţineri.)

9. Reexaminare Legii camerelor de comerţ şi industrie din România, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 545 din 5 iulie 2006.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea legii. Poate, totuşi, o respingem.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei de respingere a legii.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a respins cu 190 de voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează 239 de deputaţi prezenţi, 190 voturi pentru, 36 împotrivă, 12 abţineri.)

10. Proiectul de Lege pentru modificarea art. 26 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 233 de deputaţi prezenţi, 217 voturi pentru, 2 împotrivă, 8 abţineri.)

11. Proiectul de Lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 224 de deputaţi prezenţi, 212 voturi pentru, 8 abţineri.)

Domnul deputat Corlăţean.

Domnul Titus Corlăţean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi fi foarte concis.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat a votat acest proiect de lege, pentru considerentele pe care le-am exprimat şi ieri.

Aş dori, însă, să adresez felicitări Parlamentului României pentru votul de astăzi, pentru că într-o perioadă în care iraţionalitatea în politica românească tinde să devină mai degrabă o regulă şi nu o excepţie, votul de astăzi al Parlamentului României este un gest şi de maturitate politică, şi de demnitate şi vine în întâmpinarea unor aşteptări foarte mari din partea românilor care trăiesc în afara graniţelor României şi e un gest de onoare.

Aş vrea doar să menţionez de la tribuna Parlamentului măcar câteva din organizaţiile românilor din afara României şi personalităţi româneşti care trăiesc dincolo de graniţele ţării, care au transmis mesaj astăzi şi m-au rugat să-l menţionez, mesaj de felicitare Parlamentului. Este vorba de Consiliul Mondial Român din Statele Unite, este vorba de Uniunea Mondială a românilor liberi din Franţa, este vorba de Romanian American Cultural Center din Atlanta, este vorba de profesorii Carmen şi Mircea Sabău, profesori universitari din Cicago, Mircea Popescu - California, este vorba, nu în ultimul rând, de Romanian World Wide Group din Olanda. Este o reţea de organizaţii neguvernamentale din întreaga Europă, româneşti, care sunt foarte active şi au fost foarte active şi pentru susţinerea integrării României în NATO, şi pentru susţinerea integrării României în Uniunea Europeană, şi faţă de interesele naţionale româneşti, legate şi de Republica Moldova.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Valeriu Tabără, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum am anunţat şi la dezbaterile generale, Grupul Partidului Democrat va vota şi a votat, de fapt, această importantă lege. Aş vrea, însă, să fac o precizare, pentru că noi nu am dus lipsă de un cadru de susţinere a relaţiilor cu comunităţile de afară. Am dus lipsă de curaj, de a aborda relaţii constructive cu aceste comunităţi.

Sperăm că această lege pe care astăzi am votat-o aici va deschide calea spre o relaţie mai bună, cu un suport legislativ mai bun, dar în acelaşi timp cred că este nevoie de foarte mult curaj, ca în baza acestei legi, în baza Constituţiei şi a ceea ce înseamnă reglementările internaţionale, inclusiv cele europene, România să aibă un curaj mai mare, pentru a susţine comunităţile, aşa cum noi, în interior, ne susţinem propriile minorităţi.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mai există alte intervenţii?

Domnul deputat Mircea Costache.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi Grupul parlamentar al P.R.M. a votat legea propusă de colegul nostru. Este vorba, în fapt, despre acceptarea ideii că Departamentul românilor de pretutindeni şi problematica românilor de pretutindeni nu mai trebuie privită ca o problemă de politică externă, pentru că acolo se afla departamentul, în subordinea Ministerului Afacerilor Externe. Nemaiprivind-o ca pe o problemă de politică externă, ci ca pe o problemă de politică internă, a noastră şi trecându-l în subordinea Secretariatului General al Guvernului, nădăjduim că activitatea, pe ansamblu, se va îmbunătăţi.

Am susţinut şi vom susţine asemenea demersuri, pentru reaşezarea, într-o ecuaţie normală, a tratamentului românilor de pretutindeni, de către autorităţile române.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Arpád Márton.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ne bucurăm că această lege a trecut, ne bucurăm că avem o lege care se ocupă cu această problematică, pentru că noi, minorităţi fiind, ştim cât de important este să fii susţinut de o ţară, unde populaţia respectivă, naţionalitatea respectivă este majoritară.

Totodată cred că după ce am dat acest vot pentru românii de pretutindeni, ar trebui ca Parlamentul României să se gândească şi la minorităţile naţionale din ţară, să votăm şi Legea Statutului minorităţilor naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Gvozdenovici.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Grupul parlamentar al minorităţilor a susţinut această lege. Salutăm adoptarea ei, pentru că noi simţim pe pielea noastră ce înseamnă înţelegerea şi sprijinul României, ai cărei cetăţeni loiali suntem, în acelaşi timp şi ce înseamnă sprijinul specific care vine de la ţara mamă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

N-am putut să rezist rugăminţilor adresate de colegii noştri de la P.D. şi de aceea am revenit la microfon.

Şi Grupul parlamentar al Partidului Conservator a fost de acord şi a votat pentru acest proiect de lege, pentru că el, într-adevăr, a reglementat modul de organizare şi funcţionare a acestui departament. Dar nu numai atât. Trebuie să avem în vedere modul de finanţare a acestui departament, în aşa fel încât el să-şi realizeze obiectivele pentru care a fost instituit.

Dar îmi este teamă - şi noi am mai văzut acest lucru - că Guvernul nu va aplica acest proiect de lege sau nu va asigura fondurile necesare. De aceea, iniţiatorii, domnul deputat Titus Corlăţeanu şi noi toţi, cei din Parlament, trebuie să urmărim, să vedem cum se duc la îndeplinire toate prevederile legale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal salută această iniţiativă legislativă, pe care am aşteptat-o de mult. Eu cred că ea este benefică, în principal, pentru grupurile de populaţie românească istorice, care trăiesc în jurul frontierelor noastre, în cadrul altor state şi care de cele mai multe ori nu au avut cele mai bune condiţii de dezvoltare, atât a culturii, cât şi a civilizaţiei şi învăţământului în limba română.

Sigur că sunt importante şi grupurile de români care au emigrat mai târziu din România, dar cred că, în principal, această lege se adresează acestor grupuri istorice care trăiesc în jurul graniţelor României şi trebuie să ne aplecăm cu mare atenţie, mai ales către anumite zone, unde nici astăzi ei nu sunt recunoscuţi ca români, ci sub alte denumiri, de vlahi sau vlasi şi nu vor avea posibilitatea să beneficieze de această lege.

Cât, din punct de vedere al susţinerii financiare pe care Guvernul o va acorda, eu sunt convins că acest lucru se va întâmpla, pentru că un popor este apreciat întotdeauna în lume prin ceea ce face şi prin felul în care îşi sprijină conaţionalii, oriunde s-ar afla ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

S-a finalizat explicarea votului la acest proiect.

12. Proiectul de Lege privind accesul parlamentarilor la documentele privatizării.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a respins.

La explicarea votului, doamna deputat Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Partidul România Mare a votat pentru respingere, deşi proiectul de lege iniţial a fost unul foarte bun.

Dar, a fost masacrat în Camera Deputaţilor, lucru care nu s-a întâmplat şi la Senat. Adică, au dispărut primele trei articole, care erau, de fapt, esenţa legii, prin care li se dădea dreptul parlamentarilor să vadă documentele secrete ale unor privatizări. În schimb, a rămas numai art. 4, care îi obliga pe parlamentari, dacă iau cunoştinţă de asemenea documente, să păstreze secretul. Deci, legea, în actuala formă, nu-şi mai avea nici un rost.

Aşa se întâmplă că domnul Traian Băsescu a acuzat Parlamentul că a votat în orb un contract cum este Petrom-ul şi este adevărat, pentru că noi nu am cunoscut la vremea respectivă documentele privatizării, dar acest lucru ne demonstrează că avem nevoie de un proiect de lege care să ne asigure şi nouă accesul la informaţii, mai ales pentru parlamentarii care sunt în comisiile de anchetă.

De aceea, îi rog foarte mult pe iniţiatori să reia proiectul de lege şi să îl retrimită spre dezbatere Parlamentului, pentru că este un proiect de lege absolut vital pentru desfăşurarea activităţii noastre, ca parlamentari.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Nu mai sunt alte intervenţii.

13. Proiectul Legii serviciilor de transport public local.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 225 de deputaţi prezenţi, 213 voturi pentru, 8 abţineri.)

14. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 220 de deputaţi prezenţi, 205 voturi pentru, 1 vot împotrivă, 6 abţineri.)

15. Propunerea legislativă pentru modificarea Codului de procedură penală.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 228 de deputaţi prezenţi, 136 voturi pentru, 81 împotrivă, 10 abţineri.)

Proiectul nu a întrunit numărul de voturi necesar. Se retrimite la comisie, pentru un nou raport.

Doamna deputat Cliveti Minodora, explicaţi-ne votul, vă rugăm.

Termen la comisie o lună, dat fiind că vin sărbătorile pascale.

Doamna Minodora Cliveti:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă vă amintiţi, acum o săptămână sau două, am convenit împreună să retrimitem la Comisia juridică această propunere legislativă, care este un pas hotărâtor în combaterea violenţei în familie.

În comisie, nici de data aceasta nu a existat o soluţie pe placul Europei şi pe placul combaterii acestui fenomen. Iată, însă, că în plen lucrurile s-au schimbat. Eu aş vrea să vă spun că este pentru a nu ştiu câta oară când o propunere legislativă este respinsă numai pentru că Guvernul se pregăteşte să modifice Codul de procedură penală, în sensul acesta. Cândva, nu ştim când, va veni de la Guvern, dacă va veni, o modificare în care victimele violenţei în familie vor avea parte de asistenţă juridică, gratuită şi obligatorie.

Or, în această situaţie, eu consider că Parlamentul României, care s-a implicat în această campanie paneuropeană de combatere a violenţei în familie şi a acţionat, prin această propunere legislativă, are dreptul să-şi ducă această operă până la capăt.

Colaborăm cu Guvernul, votăm iniţiativele, proiectele de lege care vin de la Guvern, dar atunci când există o reacţie mai rapidă a parlamentarilor, eu vă rog, stimaţi colegi, să ne sprijinim şi să facem ca aceste iniţiative legislative să devină legi, chiar dacă Guvernul se gândeşte şi el să facă acelaşi lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Proiectul a plecat la comisie şi am mare încredere în înţelepciunea comisiei.

16. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 103/1996, legea fondului cinegetic şi protecţia vânatului.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

Voci din sală:

Nu merge!

Domnul Bogdan Olteanu:

Merge!

Vă mulţumesc. S-a respins. 209 voturi în favoarea respingerii.

(Conform afişajului, se înregistrează 224 de deputaţi prezenţi, 209 voturi pentru, 4 împotrivă, 10 abţineri.)

La pct. 17, îmi cer scuze, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii privind constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor situate în intravilanul localităţilor în Delta Dunării nr.679/2002.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. S-a respins. Propunerea legislativă s-a respins cu 204 voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează 229 de deputaţi prezenţi, 204 voturi pentru, 17 împotrivă, 8 abţineri.)

18. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins cu 219 voturi în favoarea respingerii.

(Conform afişajului, se înregistrează 229 de deputaţi prezenţi, 219 voturi pentru, 2 împotrivă, 7 abţineri.)

19. Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă a fost respinsă cu 218 voturi în favoarea respingerii.

20. Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, aprobată prin Legea nr. 108/2004 şi modificată prin Legea nr. 313/2004 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 9/2005.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a respins.

(Conform afişajului, se înregistrează 224 de deputaţi prezenţi, 218 voturi pentru, 6 abţineri.)

21. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a respins propunerea legislativă.

Am încheiat sesiunea de vot final.

Închidem lucrările de astăzi.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,10.