Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,13.

Lucrările au fost conduse de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de doamna Daniela Popa şi domnul Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschise lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul celor 326 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 172. Sunt absenţi 154, din care 41 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru ziua de luni, 24, şi marţi, 25 septembrie 2007; programul de lucru pentru perioada 24-29 septembrie 2007; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; lista rapoartelor depuse în perioada 19-24 septembrie 2007 de comisiile permanente sesizate în fond; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitorul Oficial al României, Partea I.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi pentru şedinţa de astăzi.

Precizez că între orele 18,30-19,30 se primesc răspunsuri la întrebările adresate membrilor Guvernului, iar între orele 19,30-20,00 vor fi prezentate pe scurt interpelările ce urmează a fi adresate membrilor Guvernului.

La pct.2 avem Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru completarea art.10 din Legea învăţământului nr.84/1995.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul. Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond, are cuvântul doamna preşedintă Lia Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Obiectul de reglementare al propunerii legislative îl reprezintă facilitarea accesului la educaţia tinerilor capabili de performanţă ce provin din mediul rural, din familii al căror venit se situează sub o treime din salariul minim brut pe economie.

Propunerea vizează selecţionarea a câte 25 de elevi pentru fiecare an şcolar de către inspectoratele şcolare judeţene, care să se bucure de şcolarizare în unităţi de învăţământ de prestigiu şi să dispună de un ajutor material adecvat oferit prin instituirea bursei şcolare "Guvernul României".

Suntem primă Cameră sesizată. Face parte din categoria legilor organice.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 21 de deputaţi din 25. Cu votul unanim al acestora, ne menţinem punctul de vedere.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale. Nu doreşte nimeni.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Dacă există observaţii la titlu şi la poziţiile 1-3. nu există. Se consideră adoptate.

rămâne pentru votul final.

Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul. Nu doreşte nimeni.

Din partea Comisiei sesizate în fond, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Raport asupra cererii de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.

În conformitate cu art.135 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa nr.315 din 2007 cu reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.495/2004, cerere formulată de Preşedintele României, în temeiul art.77 alin.(2) din Constituţia România, republicată.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a analizat în şedinţa din 19 septembrie 2007 cererea de reexaminare asupra legii mai sus menţionate şi obiecţiile formulate, iar în urma dezbaterii solicitării Preşedintelui României de nepromovare a legii şi de elaborare a unei legi care să privească un sistem unitar pentru toţi funcţionarii din instituţiile statului, a fost respinsă.

Pe cale de consecinţă, Comisia susţine textul legii, astfel cum a fost adoptat de plenul Camerei în şedinţa din 26 iunie 2007, trimis spre promulgare în data de 2 iulie 2007.

Legea are caracter ordinar, conform prevederilor art.73 alin.(1) din Constituţia României, republicată.

Exprimându-şi votul 13 deputaţi, raportul a fost aprobat cu 8 voturi pentru şi 5 împotrivă.

Cererea de reexaminare a fost respinsă şi de Senat în şedinţa din 11 septembrie 2007.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale. Nu doreşte nimeni.

Vă rog. Mă scuzaţi!

Domnul Marcu Tudor:

Numai un minut aş vrea să-mi spun punctul de vedere pe care l-am susţinut de fapt şi în prima parte a votului nostru, atunci când a fost majoritar votul pentru a trece acest proiect de lege, faptul că el indică o necesitate absolut stringentă din acel sector, din Ministerul Afacerilor Externe.

Nu sunt nişte sume care ar trebui să ne pună pe gânduri, faţă de alţii care într-adevăr ar trebui să ne pună pe gânduri şi pe care i-am votat într-o veselie, cum au fost procurorii, judecătorii, nu mai ştiu ce alte segmente de astea din societate.

Altceva vroiam să subliniez. În ultimul timp, Preşedintele statului ne trimite înapoi proiecte de lege la îndeplinirea unor dorinţe populiste, ca să-şi ridice cota electorală, ştiind bine că nu pot fi trecute propunerile domniei sale şi că în felul ăsta se dă bine cu masa alegătorilor. Acesta este un caz. Au mai fost şi vor mai fi.

Rugămintea mea, dacă-mi permiteţi, adresată tuturor, este ca să ne uităm puţin şi printre rânduri la dorinţa Preşedintelui de a ieşi în relief ca pozitiv, şi noi, ceilalţi, ca negativ. Ei, aceşti negativi au votat ceva şi votează în continuare acelaşi lucru, pentru că aşa este când ai şira spinării, şi nu intră la populismul care-i ridică cota Preşedintelui Băsescu. Urmăriţi dacă nu cumva acesta este singurul scop pentru care ne trimite tot înapoi câte o lege, cu o simplă modificare pe undeva, care ar da naştere la popor expresiilor "Ia mai dă-i încolo, uite ce bun e preşedintele, nu vrea să le dea bani, ne dă nouă la pensii!"

În felul ăsta nu mai facem nici o lege. Facem numai populismul Preşedintelui statului.

În concluzie, este de dorit ca proiectele de lege pe care domnia sa le returnează şi care, într-adevăr, dar n-am întâlnit până acum, fac subiectul unei judecăţi a noastre de a modifica ce am votat anterior, în condiţii pertinente, impuse de nişte segmente pe care nu le-am luat în considerare atunci când am votat şi se justifică solicitarea domniei sale, dar, repet, nu am avut niciodată până acum asemenea situaţie, nici nu cred că vom avea, pentru că e mult prea dificil să dai peste cap judecata a 400 de oameni de către un consilier sau altul pe acolo, care face parte din nu ştiu ce asociaţie civică şi care dă bine la populaţie, că vin alegerile acum.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Titus Corlăţean, din partea Partidului Social Democrat.

Se pregăteşte domnul Dumitriu, de la Partidul Conservator.

Domnul Titus Corlăţean:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Sincer cred că acest subiect trebuie discutat cu raţionalitate şi luciditate şi văzută exact care este miza propunerii legislative de modificare a Legii nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficii consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.

Şi cred sincer că această dezbatere trebuie să lase la o parte orice tentaţie de populism sau demagogie. Este vorba de calitatea reprezentării diplomatice a României în exterior şi este vorba de o necesară motivaţie a corpului diplomatic şi consular, în condiţiile în care reprezentanţii diplomatici ai României, - şi vorbim doar de câteva sute de persoane, subliniez, câteva sute de persoane, - sunt mai prost plătiţi sau mult mai prost plătiţi decât reprezentanţii diplomatici ai Albaniei, ca să dau un exemplu.

Nu este un efort bugetar care să dea peste cap bugetul României, şi pentru aceste motive, Grupul parlamentar Social Democrat va vota pentru a doua oară aprobarea modificărilor propuse privind salarizarea personalului diplomatic şi consular şi va vota împotriva cererii de reexaminare venită de la Preşedinţie.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Dumitriu, din partea Partidului Conservator.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur este greu să vorbeşti pe aceeaşi temă, după ce a vorbit un ofiţer şi un gentelman, ca să parafrazez un titlu de film, nu sunt însă de acord cu părerea domnului Marcu Tudor în ceea ce priveşte pe Preşedinte. A avut şi intervenţii bune, care au trimis înapoi legi care chiar trebuiau modificate.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Care preşedinte?

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Preşedintele Traian Băsescu.

În acest caz, însă, cred că a tratat această temă şi această lege ca pe o incursiune la şpriţ cu galeria "Stelei", în sensul că a tratat această chestiune dintr-un punct de vedere populist, demagogic, neţinând seama de aportul extraordinar pe care l-au avut ambasadele şi consulatele României.

Din această cauză, nu ne putem ralia de această dată părerii Preşedintelui şi susţinem că misiunile diplomatice româneşti trebuie susţinute, suntem conştienţi că prin intermediul lor se aduc bani în ţară, şi activităţile oamenilor capabili din cadrul Ministerului de Externe fac foarte mult bine României.

Deci, Partidul Conservator va susţine legea în formula elaborată de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă nu mai sunt... Da, vă rog. Domnule Popa, vă rog.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Chiar dacă colegul meu Dumitriu spunea că nu întotdeauna domnul Preşedinte Băsescu a avut intenţia aceasta de a trata cu seriozitate anumite proiecte de lege, de data aceasta, o spun fără nici un fel de rezerve, domnul deputat Marcu Tudor are dreptate, în cazul acesta este demagogie şi populism pentru a-şi reface imaginea pe care o pierde în fiecare zi datorită acţiunilor politice pe care le inventează domnia sa.

Eu aş vrea să-i spun domnului deputat Corlăţean nu că suntem pe ultimul loc în Europa cu salariile pe care le acordăm diplomaţilor şi celor care lucrează în administraţie, dar din discuţiile pe care le-am avut cu câţiva colegi de-ai noştri din diplomaţie şi din consulate, să ştiţi că salariile sunt foarte mici. Sunt salarii de subzistenţă. Or, noi nu putem merge cu asemenea nivele de salarizare existente până în momentul de faţă, pentru că am pune în pericol chiar procesul acesta de integrare a României şi sigur că aceşti oameni promovează imaginea României în lume. Or, dacă ei nu sunt motivaţi, nu sunt stimulaţi, de ce să facă lucrul acesta, sau s-o facă, eu ştiu, obligaţi de atribuţiile pe care le au.

De aceea, noi, cei din Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, vom vota pentru adoptarea acestui proiect de lege, pentru a face această reparaţie care se cerea de foarte mult timp a fi efectuată tot de noi, în cadrul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, dau cuvântul preşedintelui comisiei, domnul Barbu.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În sistemul de salarizare din România sunt foarte multe corecţii de făcut. Toţi cei care au vorbit aici l-au acuzat pe domnul Preşedinte de populism, fără să spună un lucru, acela că dumnealui a solicitat nepromulgarea propunând să se facă o lege unică de salarizare pentru toţi funcţionarii din România. şi pentru toţi cei plătiţi de la bugetul de stat. Aceasta era problema de echilibrare a nivelurilor câştigurilor, nu a faptului că diplomaţii români au salarii relativ mici. Acesta este un adevăr pe care-l cunoaştem cu toţii.

Am vrut doar să fac această completare pentru a pune lucrurile exact acolo unde sunt.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Suntem în cadrul dezbaterilor generale. Grupul P.R.M. a luat cuvântul. Avem dezbaterea pe fond după aceea, imediat.

Dau cuvântul la dezbaterea pe fond, din partea Grupului P.R.M., doamnei Petrescu.

Avem poziţiile 1-7 şi doamna Petrescu ne va spune la care articol se referă.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Eu aş dori să mă refer tot la o chestiune de principiu, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei de politică externă. Aici, legea se referă la misiuni diplomatice, oficii consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate. Eu aş dori să atrag atenţia că există o problemă încă neelucidată şi nu avem nici un fel de transparenţă în ceea ce priveşte Institutul cultural român.

Deci, în străinătate sunt o mulţime de expoziţii, de lansări de carte şi alte activităţi care nu se justifică, iar banii care se investesc în aceste chestiuni sunt foarte mulţi, fără a avea nici un fel de control.

În ceea ce priveşte salariile diplomaţilor şi fondurile care se dau pentru protocol, şi eu sunt de acord şi comisia noastră a fost de acord că ele sunt insuficiente şi legea trebuie votată.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. să înţeleg că nu există obiecţii la poziţiile 1-7. Nu există. Se consideră adoptate, nefiind amendamente, legea urmând să fie votată în şedinţa de vot final.

Raportul subcomisiei de anchetă parlamentară privind cercetarea legalităţii retrocedării Castelului Bran şi a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia.

Deci continuăm dezbaterile. Vă reamintesc că am trecut de faza dezbaterilor generale şi a discuţiilor de procedură data trecută, în care solicitaţi trimiterea proiectului de hotărâre la comisie, pe care am respins-o. Suntem la faza dezbaterilor pe fond.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul.

Vă rog, aveţi cuvântul pe procedură.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Eu reiterez întrebarea pe care am pus-o şi nu ştiu dacă dumneavoastră, având în vedere întrebarea pusă în şedinţa trecută, aţi informat Biroul permanent privind inclaritatea constituirii acestei subcomisii. Noi ne trezim cu un raport al unei subcomisii în discuţie în plen, în ciuda faptului că o astfel de prevedere, regulamentul nostru nu o are. Noi discutăm doar rapoarte de comisii, fie ele comisii de anchetă, care se înfiinţează în baza art.72, fie un raport al unei comisii speciale, care în baza unei solicitări poate să facă o astfel de anchetă.

Atâta vreme cât ceea ce o parte a comisiei a discutat şi a formulat n-a fost supus plenului întregii comisii, noi nu putem să discutăm un raport al unei subcomisii. Comisia, în plenul său, nu a dat vot pentru sau împotriva acestui raport. Cu alte cuvinte, comisia ai căror membri sunt reprezentanţii partidelor reprezentate în Parlament, membrii acelei subcomisii nu şi-au spus un punct de vedere şi nici n-au trimis plenului spre discuţie acel raport.

Cu alte cuvinte, noi ne aflăm în situaţia în care dezbatem în procedură, un act care conform Regulamentul Camerei Deputaţilor nu este în sarcina plenului. Până când această problemă nu este rezolvată pe procedura corectă, orice decizie luată de Parlament este lovită de prevederile regulamentare şi de aceea este intervenţia mea pe procedură, pentru că un vot al nostru poate să vicieze rezultatul la care bănuiesc că şi membrii comisiei şi membrii subcomisiei, dar toţi deputaţii se aşteaptă.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Se pare că nu avem un dialog, avem fiecare monologul său.

Deci, eu data trecută v-am indicat ca temei legal Hotărârea nr.6 publicată în Monitorul Oficial nr.134 din 23.II.2007, unde scrie foarte clar, vă rog să memoraţi ceea ce vă spun acum şi să verificaţi: "Hotărâre privind încuviinţarea pornirii unei anchete parlamentare de către Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, în vederea cercetării legalităţii retrocedării Castelului Bran şi a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia, în temeiul art.64 alin.(4) din Constituţia României, republicată, şi art.59 pct.14 şi art.71 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Acesta este temeiul, da? Ce mai este de clarificat?

Domnul Mircea Valer Puşcă::

Domnule preşedinte de şedinţă, îmi pare bine că citiţi hotărârea plenului adoptată. Acolo se vorbeşte de comisia de specialitate. Noi avem raportul unei subcomisii, a cinci membri din acea comisie. Nu discutăm raportul comisiei. Or, plenul a însărcinat comisia să ne trimită raportul.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Vă citesc art.2 din aceeaşi hotărâre şi nu vă mai dau cuvântul pe această temă. Vă rog să citiţi hotărârea respectivă.

"Art.2. ancheta va fi efectuată de o subcomisie formată din cinci membri, conform configuraţiei poziţiei iniţiale a Camerei Deputaţilor, are un birou compus din preşedinte, vicepreşedinte şi secretar."

O aveţi la dispoziţie, este în Monitorul Oficial. Vă rog s-o citiţi.

Cât priveşte...

Domnul Mircea Valer Puşcă (din bancă):

Ancheta, nu raportul.

Domnul Eugen Nicolicea:

Cât priveşte discutarea în Biroul Camerei Deputaţilor, în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor s-a dispus trecerea de la pct.8 la pct.4. Biroul nu a luat nici un fel de decizie asupra a ceea ce aţi solicitat dumneavoastră.

Eu nu aveam nici o obligaţie să informez în legătură cu acest lucru. Dacă aveaţi dumneavoastră de solicitat ceva n-aveaţi decât s-o faceţi către Birou.

Domnule Marton Arpad, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Îmi pare rău că domnul vicepreşedinte Bolcaş nu este în sală.

În Biroul permanent, eu am ridicat o problemă când a fost propusă această modificare de la pct.8 la pct.4, eu am ridicat o problemă procedurală. Dumneavoastră aţi invocat de mai multe ori că pentru această situaţie se aplică doar prevederile regulamentului, dincolo de art.84.

Vă citesc încă o dată art.95, care este exact în intervalul despre care dumneavoastră aţi spus că numai aceste articole se aplică: "Proiectele de legi, propunerile legislative, precum şi proiectele de hotărâri ale Camerei prevăzute la art.94...", art.94 prevede tot setul de hotărâri, "...se trimit de îndată de Biroul permanent spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente, cu respectarea prevederilor art.92, după caz."

Toate articolele pe care le-am citit la care face trimitere se găsesc dincolo de art.84, în intervalul articolelor care se aplică. Această hotărâre, acest proiect de hotărâre nu a fost trimis nici Comisiei juridice, deşi are implicaţii juridice - tot raportul se bazează pe trei greşeli fundamentale din punct de vedere juridic - şi nici Comisiei pentru cultură, deşi vizează un monument istoric, deci domeniul care aparţine Comisiei pentru cultură.

Ca atare, am propus să nu votăm această modificare. Domnul Bolcaş a avut o altă susţinere, că tocmai de aceea trebuie s-o punem pe pct.4, ca să fac eu aici această propunere şi să decidem retrimiterea, adică sesizarea acestor două comisii cu acest raport.

Dacă ar fi aici domnul Bolcaş ar putea să mă susţină că într-adevăr asta s-a întâmplat azi la Biroul permanent.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul deputat Dumitriu, de la Partidul Conservator. Vă rog frumos. Apoi, domnul deputat Mohora, de la Partidul Social Democrat.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Situaţia este foarte clară şi nu înţeleg... Sunt nişte artificii de formă care se încearcă, dar fără temei. Pentru că, în fond, plenul a votat ceea ce avea dreptul, şi anume, o anchetă parlamentară. Cererea Grupului P.R.M. a fost adresată Comisiei pentru cercetarea abuzurilor. Comisia pentru cercetarea abuzurilor a delegat o subcomisie, deci ideea nu a fost a plenului, de a crea această subcomisie, ci de a încuviinţa o anchetă parlamentară şi o subcomisie, la solicitarea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor. Faptul că apare sau nu cuvântul "raport" în dreptul anchetei este..., nici măcar de formă nu pot să-i spun. Pentru că, altfel, ce am mai vota noi în plen, o anchetă pur şi simplu care să nu ajungă la un rezultat sub forma unui raport, sau ce?

Putem interpreta ca atunci rezultatul anchetei, hai să fie direct o lege de desfiinţare a acelei hotărâri de retrocedare. Şi putem face şi formula asta dacă se insistă.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Domnule preşedinte Mohora, vă rog.

Urmează domnul Merce, din partea Partidului România Mare.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

pentru mine este foarte clar că nu argumentele regulamentare sau de fond sunt cele mai tari în demersul pe care colegii noştri îl fac în faţa plenului, ci dorinţa lor de a trage de timp, de a amâna discutarea şi finalizarea acestui raport în plenul Camerei Deputaţilor.

Eu aş vrea să reamintesc, pentru că am mai discutat aceste lucruri, s-a pus problema şi la şedinţa trecută, dacă acest raport al subcomisiei..., pentru că vă reamintesc, este cutuma Camerei Deputaţilor că toate comisiile care au iniţiat anchete nu s-au dus ele în întregul lor ca să ancheteze, ci şi-au stabilit printr-o hotărâre a Camerei o subcomisie care a făcut ancheta, apoi comisia în ansamblul său a luat în discuţie şi a aprobat sau nu trimiterea raportului către plen după dezbaterile, evident, în fond. Aşa s-a procedat şi în legătură cu acest raport al acestei subcomisii. După ce onorabilii colegi, cei cinci, care au făcut ancheta, au scris raportul, l-au adus şi l-au inclus pe ordinea de zi a şedinţei comisiei, care în întregul său a dezbătut, a adoptat acest proiect de raport şi de hotărâre şi apoi le-au trimis la plen.

Sigur, eu am explicat şi data trecută că ar fi fost greşit ca să punem, este acolo antetul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, dar ar fi fost greşit ca să raporteze plenului Camerei întreaga comisie, pentru că, în fond, colegii care au lucrat, cei care au anchetat au obligaţia regulamentară, politică şi morală să informeze Camera în legătură cu ceea ce au constatat.

De aceea, stimate domnule preşedinte, eu cred că acest subiect care revine şi, iată, cred că a treia sau a patra oară revine în discuţie, este deja un subiect care începe să ne consume din timpul de lucru al Camerei Deputaţilor, el nu este serios şi nu mai poate fi, după părerea mea, utilizat pentru a întinde la nesfârşit dezbaterile. Domnul deputat, domnul coleg Marton Arpad a spus ceva în legătură cu faptul că ar fi trebuit să se sesizeze Comisia juridică şi Comisia pentru cultură.

Stimaţi colegi, tot aşa, vă reamintesc, niciunul dintre rapoartele unor comisii de anchetă, care au fost pornite de unele comisii permanente, nu s-au supus aprobării sau avizării altor comisii permanente. Dar, având în vedere faptul că noi am depus acest raport în data de 9 iunie a.c., era posibil, pentru că a intrat, bineînţeles, la toţi deputaţii raportul şi proiectul de hotărâre, dacă vreuna dintre comisii, nu numai cele două care au fost aici enunţate, ar fi avut observaţii de fond sau de formă, fără îndoială că ar fi putut, în termenul regulamentar, să le transmită comisiei noastre, noi le-am fi discutat şi am fi adoptat măsurile pe care vi le-am fi precizat şi v-am fi informat aici.

Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. Practic, colegii care acum, repet, într-o procedură evidentă de tragere de timp, invocă tot felul de argumente şi născocesc tot felul de argumente în faţa dumneavoastră, doresc să nu se ajungă la votarea acestui proiect de hotărâre în plenul Camerei Deputaţilor.

Cam acestea erau problemele pe care doream să vi le explic şi să vi le pun în faţa dumneavoastră. Şi, zău, sigur, până la urmă, tot prin vot se va tranşa această problemă.

Eu cred, şi fac un apel la colegii care evident au interese politice pentru a nu lăsa să treacă acest proiect de hotărâre ...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu numai politice.

Domnul Costache Mircea (din sală):

Evident, politico-financiare.

Domnul Tudor Mohora:

... să invoce, eventual, alte argumente, să nu le repete pe aceleaşi la nesfârşit, pentru că nu facem aici, eu ştiu, repetiţie absurdă a dezbaterilor.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Merce, din partea Partidului România Mare.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Constat cu regret că unii colegi insistă prea mult pe lucrurile mărunte şi nu sunt capabili sau nu vor, nu ştiu din ce interese, să înţeleagă lucrurile pe fond.

Vă spun încă o treabă: pentru unii dintre noi se creează un precedent foarte periculos, că aprobarea în plenul Parlamentului a acestei anchete a subcomisiei, a raportului şi a proiectului de hotărâre va crea precedente periculoase pentru situaţia lor şi din cauza aceasta e atâta zbatere fără să vină nimeni cu un argument de fond. Păi, ce suntem noi aici? Ce ne interesează?

Până la urmă, dacă este vorba să judecăm lucrurile, ne interesează fondul, rezultatele. Comisia şi-a făcut datoria cu onestitate şi în spiritul mandatului încredinţat de plenul Camerei, în spiritul legilor, a constatat o realitate incontestabilă şi veniţi dumneavoastră, acum, să ne ţineţi până la Paşte, aşa, cu fel de fel de chichiţe avocăţeşti.

Eu sunt de acord cu susţinerea domnului deputat Mohora, preşedintele comisiei, să sistăm dezbaterile generale la acest punct şi s-o trecem la vot final.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Democrat, domnul deputat Gonţea Ion.

Dumneavoastră urmaţi după aceea.

Domnul Ion Gonţea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea mai întâi să fac o mărturisire în faţa dumneavoastră: sunt un om care m-am născut la poalele acestui castel.

Vreau să vă spun următorul lucru: acest castel a fost construit prin efortul comunităţii braşovene şi a celor din zona respectivă. Acest castel, domnule coleg, vă rog frumos, că habar n-aveţi despre ce se discută aici, acest castel, în 1920, a fost donat reginei Maria, în consideraţia persoanei sale. Acest castel, atunci când regina Maria a dispărut, normal trebuia să se întoarcă la comunitatea braşoveană, pentru că ea l-a construit, ea l-a întreţinut vreme de 700 de ani.

Mai mult decât atât, Ministerul Culturii şi Cultelor n-a avut capacitatea şi dorinţa şi implicarea de a face actul de restituire el, acest minister. Făcea referire colegul Uioreanu, data trecută, că acest domn Niţulescu, care a fost secretar de stat şi acum este secretarul general al ministerului, este PD-dist. Nu, este PNL-ist sadea! Şi vă spun eu, că acest secretar de stat, în cârdăşie cu directorul castelului, actual, Bran, au pus la cale restituirea ilegală a acestui castel.

De ce Ministerul Culturii şi Cultelor nu a avut, repet încă o dată, dorinţa şi puterea de a face actul de restituire? L-a lăsat pe un "neica nimeni", un directoraş de castel, care habar nu avea, nici cunoştinţe, nici nimic, care şi-a cumpărat prin acest act, în continuare, postul lui de director.

Şi noi ne cramponăm aici de câteva acte procedurale şi spunem: haideţi să dăm înapoi la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi?! Nu s-a mai pomenit aşa ceva, un raport întocmit de o comisie specializată a Parlamentului să facă un astfel de rapt.

Vă rog din suflet, haideţi să votăm, să redăm castelul comunităţii braşovene, nu comunitatea braşoveană să dea cum vrea cineva milioane de euro, pentru a-şi răscumpăra un bun care i se cuvine prin naşterea sa.

Eu fac apel la dumneavoastră să luaţi în consideraţie aceste elemente şi să votăm ca atare, repet, respectând voinţa şi dorinţa comunităţii braşovene.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Suntem la dezbaterea pe fond, dezbatere care a fost întreruptă de intervenţii pe procedură.

Deci, domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Şi dumneavoastră, imediat, la rând.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Sigur că antevorbitorul meu a adus aici nişte argumente. Eu, asemenea inepţii, n-am mai auzit niciodată. Să vorbeşti după ureche este foarte uşor. Să spui că te-ai născut la poalele castelului şi să nu şti despre ce e vorba, este însă foarte grav.

Domnul Eugen Nicolicea:

Sunt obligat să intervin şi să vă rog să nu folosiţi cuvinte injurioase la adresa colegului.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Eu n-am folosit niciun cuvânt injurios. Vă dau textul, ca să vedeţi despre ce este vorba, dacă vreţi.

Deci, în 1920, acest castel care, într-adevăr, a fost ridicat de cavalerii teutoni (Vociferări din partea Grupului parlamentar al P.R.M.), a fost donat. Ştiţi ce înseamnă donaţie, da? Drept de proprietate. N-a fost dat în folosinţă. A fost donat reginei Maria. El era într-o stare deplorabilă. Era o ruină. Aşa cum toate fortificaţiile oraşului Braşov şi toate turnurile oraşului Braşov au dispărut, începând de la 1900 încoace, aşa ar fi dispărut şi castelul Bran dacă nu era regina Maria, care a investit în acest castel şi care a locuit în acest castel.

Domnului Merce, care este atât de preocupat de legalitate, vreau să-i arăt documentele înaintaşilor domniei sale, cum au confiscat aceştia proprietăţi: noaptea, ca hoţii, în 24 de ore, cu toate bunurile dinăuntru. Unde sunt aceste bunuri, domnule Merce? (Vociferări din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.)

Vă aduceţi aminte numai ce vreţi, pe sărite şi când vreţi. V-am mai spus o dată: faceţi cel mai mare rău României, atunci când puneţi Casa Regală a României pe acelaşi picior cu toţi tâlharii care au furat case prin România. Pentru că imaginea României este dată şi de imaginea Casei Regale. Carol I, când a venit în România, a avut o avere de 5 milioane mărci aur, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Regele este cel mai mare tâlhar, că l-am îmbogăţit noi.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Asta aţi învăţat dumneavoastră din istoria lui Roller.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să nu dialogaţi cu sala.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Istoria lui Roller nu mai este de mult valabilă, domnule deputat.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Deci, domnul deputat Gabor. Urmează domnul deputat Marton Arpad.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sincer să fiu, concluziile raportului redactat de subcomisie nu mă surprind în mod deosebit, pentru că este redactat de oameni care nu au profesiuni juridice, de aceea s-au făcut trei mari greşeli.

M-a surprins în mod cu totul neplăcut afirmaţia făcută de un antevorbitor specialist în drept, care a susţinut că, în momentul în care regina Maria a decedat, castelul ar fi trebuit să se întoarcă la statul român. Sigur, se putea face acest lucru dacă în actul de donaţie s-ar fi prevăzut că, după decesul reginei Maria, acest castel urmează să se reîntoarcă în proprietatea statului. Cum însă în acest act de donaţie nu s-a prevăzut o asemenea clauză, nici susţinerea distinsului nostru coleg jurist nu poate să fie reţinută de către domniile voastre.

Mă refer, însă, la trei aspecte fundamentale reţinute în raportul subcomisiei: şi un prim aspect se referă la faptul că, înainte de restituire, imobilul nu a fost scos din proprietatea publică şi trecut în proprietatea privată a statului, pentru ca restituirea să fie făcută în mod legal.

Am Legea nr.10/2001 şi în tot cuprinsul acestei legi nu se prevede o asemenea dispoziţie, ci dimpotrivă. Permiteţi-mi să dau citire unor scurte paragrafe: "în sensul prezentei legi - adică a Legii nr.10/2001 - prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege..." şi se face o enumerare a tuturor imobilelor preluate în mod abuziv. La lit. h): "orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil" - deci, şi imobilele preluate cu titlul valabil - astfel cum este definit în art.6 alin.(1) din Legea nr.213/1998, lege despre care se face vorbire în raportul subcomisiei. La destinaţie este vorba de Anexa nr.2 din această lege şi am să mă refer şi la anexa nr.2, pentru ca lucrurile să fie lămurite pe deplin din punct de vedere juridic.

La pct.2 de la art.2 spune "persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi".

Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru înseamnă că un bun preluat în mod abuziv de către stat, furat de către stat fostului proprietar, este considerat de lege că a rămas în proprietatea fostului proprietar, iar statul este un deţinător ilegitim, a fost un deţinător ilegitim al bunului respectiv. Prin urmare, nu mai era necesară scoaterea bunului respectiv din proprietatea publică a statului pentru a fi trecut în proprietatea privată mai înainte de restituire. Nu era necesar acest lucru, pentru că statul este considerat ca nefiind proprietar, potrivit textului de lege pe care eu l-am citit mai înainte.

De aceea, raportul este greşit sub acest aspect. Şi pentru ca să nu rămână nicio îndoială cu privire la susţinerea mea, trec la Anexa nr.2 a Legii nr.10/2001, anexă care spune aşa: lista imobilelor ce intră sub incidenţa art.16 din Legea nr.10/2001, republicată. Şi la pct.4 "imobilele ocupate de instituţii culturale: teatre, opere, biblioteci, muzee". Castelul Bran a fost muzeu. Iată, deci, că sub acest aspect, prima poziţie a raportului subcomisiei este mai mult decât criticabilă. Este nelegală. Deci, noi va trebui să adoptăm un raport nelegal. Ne vom face de minune.

O a doua susţinere din raport, care este la fel de nelegală, se referă la faptul că statul, având drept de preemţiune, poate să participe, aşa cum se spune în raport, ar avea dreptul de a evalua un şir nesfârşit de corespondenţe cu un număr nedeterminat de potenţiali cumpărători, deşi, conform legii române, dreptul de preemţiune al statului constă doar în dreptul acestuia de a avea prioritate la vânzare la preţ şi în condiţii egale. Acesta este dreptul de preemţiune pe care îl poate avea oricine, inclusiv statul. Deci, susţinerile făcute în raport, sub acest aspect, sunt nelegale.

Şi, în sfârşit, o ultimă situaţie din raport, care este la fel de nelegală, se referă la relaţiile personale dintre membrii familiei prinţesei Ileana. Stimaţi colegi, potrivit Legii nr.10/2001, din care am citit mai înainte, proprietarul, fostul proprietar, rămas proprietar prin efectul legii, poate să facă cerere de restituire a imobilului. Dacă proprietarul este decedat, moştenitorii lui au acest drept şi primesc imobilul în natură sau despăgubire numai aceia dintre moştenitori care au formulat cereri în acest sens. Cei care nu au formulat o asemenea cerere nu vor primi niciodată răspunsul, nu vor primi niciodată despăgubirea sau nu vor primi niciodată cotă din imobil. Prin urmare, insistând ca doi dintre moştenitori, care nu au făcut cerere de restituire a imobilului să primească, subcomisia persistă într-o gravă greşeală juridică.

De aceea, acest raport nu va trebui să fie votat de noi, pentru că vom greşi sub aspect juridic. Acesta este punctul de vedere al Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, pe care eu l-am susţinut astăzi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Marton Arpad.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Chiar am şi fost invocat.

În primul rând, trebuie să vă spun un lucru. Stimaţi colegi, ne place, nu ne place, conform Constituţiei şi regulamentului nostru, noi suntem obligaţi să avem o activitate conformă cu acest regulament.

Când am citat eu art.95 din regulament, atunci, şi l-am şi citit exact, nu se poate interveni de la acest microfon şi a se spune "oameni buni, nu trebuie să ne ţinem de regulament, este o chichiţă, lăsăm Regulamentul". Nu se poate.

Dacă am avea doar un raport, stimaţi colegi, un raport care în Cap.5, 6 şi 8 are mari probleme, unele juridice, altele de logică, unele chiar de ortografie, dar acelea se pot corecta uşor, atunci n-aţi fi avut această obligativitate din art.95. numai că ne aflăm în situaţia în care dumneavoastră vreţi să aprobăm o hotărâre, căreia i se aplică art.95. Mai ales că această hotărâre are mari hibe.

Vă citesc art.5: "Guvernul şi celelalte autorităţi sesizate cu hotărârea Camerei Deputaţilor şi cu raportul subcomisiei de anchetă parlamentară au obligaţia ca în termen de 30 de zile să prezinte Biroului permanent al Camerei Deputaţilor un raport asupra modului în care au fost realizate măsurile aprobate de Camera Deputaţilor".

Ştiţi, printre altele, cine a fost sesizat cu acest minunat raport? Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Adică, în 30 de zile, să dea un raport Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în faţa Biroului permanent? Ce a rezolvat din ceea ce aţi propus dumneavoastră? Adică, să ia nişte decizii. Bun.

Mai mult, art.3 trimite la Constituţie: "Camera Deputaţilor va sesiza, în conformitate cu art.146 alin. (e) din Constituţie, Curtea Constituţională". Bravos! Ce zice acest alineat? "Soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice."

Stimaţi colegi, în raportul dumneavoastră nu ziceţi niciun cuvânt despre astfel de conflicte, dar în momentul când am aproba această hotărâre, atunci, da, ar exista un conflict de constituţionalitate între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc. Ca atare, această hotărâre trebuie să ia drumul normal al parlamentarismului, trebuie să fie sesizate comisiile care au în activitate aceste domenii: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M. sunt doi vorbitori. Doamnele, întâi, vă rog frumos.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că cel mai bine ar fi până la urmă să trecem la vot, pentru că de câteva zile nu facem altceva decât să discutăm dacă este legală o hotărâre a Parlamentului sau nu, uitând un lucru, şi anume ce spun reprezentanţii puterii pe la colţuri, pentru că nu au curajul să recunoască aici, de la această tribună, că din punct de vedere juridic, retrocedarea acestui castel a fost de la cap la coadă ilegală.

Ceea ce vrea să fie mascat ca o găinărie, este de fapt un jaf colosal şi, bineînţeles, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, tot statul român pierde.

V-aş ruga să nu-i mai lăsaţi, domnule preşedinte, pe toţi să vină aici să bată câmpii fără să ştie despre ce este vorba. Am auzit şi de cavalerii teutoni, am avut tot felul de variante aici cu care ne-am distrat copios, şi dacă am merge pe logica domnului Calimente, eu aş ruga-o şi pe doamna Anca Petrescu să vină să revendice Casa Poporului. Este foarte simplu: domnia sa a proiectat-o, domnia sa a lucrat la Casa Poporului, şi dacă tot nu mai contează investiţiile pe care le face statul român în asemenea clădiri, aşa cum este şi cazul Branului, atunci care ar fi problema, ca doamna Anca Petrescu să devină proprietar la Casa Poporului?!

Asta mi se pare că este logica pe care merg reprezentanţii puterii. Şi am impresia că ne ia în bătaie de joc. Deci, rugămintea ar fi să trecem peste aceste, nici nu ştiu, amuzamente pur şi simplu şi să ajungem la vot, să încercăm să redăm patrimoniului naţional acest castel.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, vă mulţumesc. Imediat o să vă dau dreptul la replică.

Vă rog, domnul deputat Ilie Merce.

Deci, sunt mai mulţi înscrişi la cuvânt. Vă rog să nu vă impacientaţi, domnul şi doamna secretară notează deputaţii în ordinea înscrierii şi vor vorbi toţi.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte, pot să iau cuvântul?

Domnul Eugen Nicolicea:

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Ilie Merce:

Continuă să mă surprindă habotnicia unor colegi, căutând să scoată în evidenţă fel de fel de fantezii creatoare pe marginea acestui raport, fel de fel de chichiţe.

Trag concluzia de aici că unora le-a intrat cuţitul la oase, domnule. Nu înţeleg de ce teama, de ce frica de constatările finale ale unor organe abilitate, pentru că noi asta dorim, asta propunem prin hotărâre, ca nişte organe abilitate ale statului să verifice dacă a fost retrocedat legal sau ilegal, procedurile de scoatere la vânzare au fost legale sau nu. Ce atâta tevatură? Să lăsăm şi pe urmă, dacă cei abilitaţi se pronunţă, ne lămurim şi unii şi alţii despre ce este vorba.

Este vorba aici, că asta ne mână pe noi în luptă uneori, se pare că este vorba şi de ceva şpagă, pe care au luat-o unii dintre noi (Voci din sală: ...de la P.R.M...) de la P.R.M., evident, păi da ce! - mai ales că acum, stimaţi colegi, o să vă spun un lucru pe care nu cred că-l cunoaşteţi: mai avem un castel prin judeţul Hunedoara de cedat. Se caută cumpărători, şpăgari. Asta vreţi, domnilor colegi?!

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Călian. Urmează domnul Sireţeanu. Apoi drept la replică, la domnul Calimente. Şi domnul deputat Puchianu, care este şi preşedintele subcomisiei, şi domnul deputat Mohora, care este preşedintele comisiei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De foarte multe ori ne plângem şi spunem că Parlamentul României nu are credibilitate în faţa electoratului şi în faţa poporului român, în general.

Este adevărat şi se şi justifică această neîncredere. Haideţi să încercăm să nu mai facem lucruri trăsnite şi astăzi, şi aşa cum în urmă cu circa doi ani am dat sau a fost doar o tentativă, pentru că Curtea a respins această lege, mă refer evident la acele păduri care trebuiau să fie date Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Înalt Prea Sfinţiei Sale Pimen. A fost o mare gafă, s-a încălcat Constituţia.

Acest bun, care este un bun de interes naţional şi ştim cu toţii acest lucru, ar urma să-l pierdem. La fel cum, de exemplu, în municipiul Cluj-Napoca am pierdut aproape întreg centrul istoric. Până când?

Ar fi bine să stăruim puţin mai mult şi, când vorbim de bunuri de interes naţional, să fim puţin mai atenţi, să fim puţin mai rezervaţi şi, dacă găsim soluţii, să le aplicăm, astfel încât aceste bunuri să rămână cu destinaţia pe care o au şi acum.

Pe cale de consecinţă, haideţi, să nu mai greşim şi să ne recâştigăm credibilitatea în faţa cetăţenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Conform. 149 alin. (2): "Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat". Prin urmare, domnul Calimente are dreptate, îl invit la microfon.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că, aşa cum colega noastră spunea, fiecare spune ce crede. Eu însă nu spun ceea ce cred, spun ceea ce am citit. Pentru că, dacă spunem ceea ce credem, ajungem exact la concluziile pe care le au reprezentanţii Partidului România Mare.

Eu le recomand să citească, dacă nu au înţeles despre ce este vorba.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Care e procedura, domnule preşedinte?

Domnul Mihăiţă Calimente:

Este dreptul la replică, domnule Tudor!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

A zis de procedură!

Domnul Mihăiţă Calimente:

De unde procedură? E drept la replică!

Şi vreau să vă spun că, după ce veţi citi şi vă veţi lămuri, cred că vă veţi schimba punctul de vedere, pentru că ceea ce susţineţi astăzi nu are nicio legătură cu epoca în care trăim, are legătură cu totul şi cu totul cu altceva şi cu altă epocă, care a apus de mult, din păcate.

Domnul Costache Mircea (din sală):

Să dăm tot atunci, nu numai Bran, şi Romtelecom, şi Alro!

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Drept la replică!

Domnul Eugen Nicolicea::

Art. 149 alin. (4): "Un deputat poate cere dreptul la replică în situaţia în care, la adresa sa, în acel moment al dezbaterilor, s-au făcut afirmaţii incorecte sau ofensatoare de la microfonul Camerei Deputaţilor. Dreptul la replică va fi formulat într-un mod care să nu genereze un nou drept la replică". Vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Întâi, că nu-mi place să iau cuvântul în replică, pentru că noi avem interesul să oprim odată toată această debandadă, tevatură, minune, care i-a apucat brusc pe pnl-işti şi pe udmr-işti, singurii din tot Parlamentul care susţin interesele a doi-trei oameni, acuzaţi de impostură, atunci când au solicitat acest castel!

Să susţinem interesele unui ministru, care de la bun început a fost doritor să cedeze acest castel, dar nu a avut curaj să ia măsură în Guvern, nici în minister, şi l-a trimis pe un directoraş acolo, care şi-a arogat nişte drepturi pe care nu le are - şi din cauza aceasta a fost specificat în raport.

Tot ce ziceţi în plus, domnilor, nu ne face decât să constatăm din nou că PNL-ul, de la bun început, de 17 ani de când s-a înfiinţat, un singur scop a avut: să pună mâna cât mai mult pe averile statului, prin diferiţi interpuşi!

Aduceţi-vă aminte ce a făcut Stoica, atunci când a fost ministrul justiţiei! Care a dat nişte măsuri în justiţie, pe care şi eu le-am trăit, după 11 ani de proces, timp în care un imobil cumpărat de stat, dar justiţia pnl-istă a făcut raptul pe care îl acuzăm toţi în justiţie, şi a cedat fără nicio justificare imobilul cumpărat în condiţii legale de stat, cu bani. Şi bineînţeles că banii nu i-a dat înapoi!

Deci, acest rapt, pur şi simplu, dacă ştiu mulţi ce înseamnă asta, a caracterizat în continuare PNL-ul, care îşi face şi un motiv de mândrie, spunând că: "Noi vrem liberalizare! Să se dea înapoi! Să se facă!"

S-au dat înapoi cu japca, cu jaful, de cele mai multe ori, necorect! Numai pentru că au avut interese nişte case de avocatură, cu soţiile caselor de avocatură! Ca să fiu mai explicit, să nu mai râdeţi de mine!

UDMR-ul are şi el un interes foarte mare! Pentru că, dacă se va deschide Cutia Pandorei, cu cercetarea ilegalităţii unor cedări, cum este atât de evident că este ilegală această cedare, că numai un descreierat poate să socotească faptul că este legală, UDMR-ul se teme ca nu cumva să se pună în discuţie alte retrocedări, la care nu avea dreptul nicio clipă şi pe care şi le-a însuşit fără să aibă nicio justificare!

Din cauza aceasta, aceste două segmente, reprezentate prin trei oameni... Nu sunteţi UDMR-ul, domnule, şi nu vă pronunţ numele, ca să nu vă dau dreptul la replică! Nu reprezentaţi UDMR-ul! UDMR-ul este o comunitate foarte mare, nu e unul singur din Parlamentul ăsta, cu nişte interese foarte puternice! Aceşti trei oameni, eu îi acuz de interese, într-un fel, direct sau indirect, conştient sau inconştient, făcându-se exponentul unor dorinţi, evident, de jaf! Împreună cu cei trei sau câţi sunt, aşa-zişi moştenitori ai unui bun care nu a aparţinut niciodată nici măcar reginei!

Deoarece - a avut dreptate domnul care a luat cuvântul înainte ca jurist - acest castel nu a fost cedat aşa, din plăcerea de a-i face o bucurie reginei, ci pentru ca ea să poată gestiona nişte bani ai statului, că nu a dat nimic din buzunarul ei, nu fiţi naivi, niciodată nu a dat nimeni nimic din buzunarul lui, tot din banii ţării, dar să poată gestiona acest mod de a pune castelul în condiţii, din nou, de funcţionare, că era în paragină. Deci, ea nu a făcut nimic, decât să primească acest bun, să gestioneze banii pe care i-a băgat statul român în reparaţiile castelului, după care nu mai avea nicio calitate, este atât de evident! Pentru că nimeni nu s-a bucurat, odată, să dea castele, bucurii, palate, aşa, că îmi plăcea mie de ochii ei albaştri!

Ne prefacem că nu cunoaştem realitatea!

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc. Vă rog să vă opriţi.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

am rugămintea, şi pe mine m-aţi lăsat mult, acum nu vă acuzam dacă mă întrerupeaţi, dar vă rog să întrerupeţi toată această discuţie, pentru că este evidentă tenta pe care o dau 3 oameni din PNL şi UDMR, împotriva a 470 sau câţi or fi rămas de membri ai Parlamentului, care sunt de o cu totul altă părere. Mai ales dacă ar fi pertinenţi în ce afirmă! Dar ne e şi nouă jenă de chichiţele alea copilăreşti, care fac la un moment dat ca un avocat să spună ceva, un procuror să spună invers şi amândoi să aibă dreptate în faţa judecătorului, care nu mai ştie ce să spună! Până la urmă, o să spună, ca Solomon, că: "Şi tu ai dreptate! Şi tu ai dreptate!"

Nu ne luăm după chichiţe avocăţeşti! Sunt sigur că dacă domnului Sergiu Andon îi dăm cuvântul acum, scoate din alb negru în cea mai frumoasă ipostază! Pentru că asta e meseria domniilor lor! Dar noi nu trăim din meseriile noastre în Parlament!

Ca atare, vrem să ne punem votul în totalitate cu conştiinţa împăcată, că am făcut exact ce trebuie pentru poporul român! Nu pentru trei impostori, susţinuţi de doi, trei: un ministru liberal, care a avut interes particular, şi încă vreo 2-3 udmr-işti, care se tem de ce ceea ce v-am zis adineaori!

Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.

Din partea Grupului UDMR, domnul Márton Árpád. Şi apoi doamna Olguţa Vasilescu.

Sper ca aceste drepturi la replică care generează alte drepturi la replică să-mi daţi voie să le opresc la un moment dat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Nu voi spune nimic despre altcineva, decât trebuie să clarific un lucru. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, fiind înfiinţată în 1989, nu avea cum să primească niciun imobil! Ca atare, nici nu am primit, nici de pe urma Legii nr. 10, nici de pe urma Legii nr. 1 şi nici de pe urma altor legi!

Domnii Marcu Tudor şi Costache Mircea (din sală):

Aţi primit Sovata! Deşi este pe teritoriu românesc, aţi primit-o gratis!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Mai mult, Uniunea noastră a fost prima formaţiune politică care a cedat sediul său din str. Herăstrău, care a fost retrocedat fostului proprietar.

E adevărat că avem un interes, ca toate imobilele să se restituie in integrum, aşa cum prevede legea, şi nu cum prevede un raport, care este contrar legilor din România! Este adevărat, avem acest interes, pentru comunitatea maghiară pe care o reprezentăm, pentru bisericile noastre istorice, care încă mai au de reprimit multe imobile!

Voci din PRM:

Dar numai la noi în ţară, nu şi în Ungaria! Godju!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da, asta dorim, ăsta e interesul nostru şi o spunem cu capul ridicat!

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamna Olguţa Vasilescu, vă rog frumos.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Deci, aveţi un interes personal! Încalc legea să-mi împlinesc un interes personal? Asta acuz eu!

Domnul Eugen Nicolicea:

Am înţeles, din aceste dezbateri, dacă exista justiţia doamnei Macovei, până acum era arestat şi Consiliul Local Braşov şi Regina Maria! (Râsete. Aplauze.)

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

În primul rând, o chestiune de procedură, v-am rugat să supuşi la vot odată pentru totdeauna această chestiune, ca să nu mai dăm naştere la atâtea dezbateri, care vedeţi că înfierbântă creierii unora.

Iar drept la replică la un anumit domn, care a venit să dea un alt drept la replică, vreau să-i spun că una este să citeşti şi alta este să şi înţelegi ceea ce citeşti. Iar dreptul meu la replică este că I.Q.-ul domniei sale nu merită niciun drept la replică! (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Sireţeanu. Drept la replică sau cuvântul din partea PSD-ului?

Domnul Mihail Sireţeanu (din sală):

Din partea comisiei.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea comisiei. Imediat. Vă rog.

Domnul Mihail Sireţeanu:

Stimaţi colegi,

Sunt un pic emoţionat, de cât timp sunt în Parlament, nu am văzut atâtea zbatere pentru a face dreptate unui proprietar căruia, în mod abuziv, în mod corect, i s-au luat proprietăţile, pentru care el, părinţii lui, străbunicii lui au muncit o viaţă întreagă şi au venit comuniştii şi, într-o noapte, le-au luat. Mai sunt mii de oameni, stau la dispoziţia dumneavoastră documentele de la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, cărora le-au fost furate proprietăţile de către comunişti şi de 17 ani se luptă, dar se luptă degeaba, pentru că nu reuşesc să intre în posesia lor.

Am fost făcuţi un pic incompetenţi, cei care am făcut parte din această comisie, că nu suntem jurişti. Într-adevăr, dar, domnului care a vorbit de la acest microfon şi a spus că Legea nr. 10 şi mai ştiu eu care lege nu a fost luată în considerare de către comisie, vreau să-i citesc din Constituţie, art. 136 pct. (4): "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile". În Legea nr. 10 nu am văzut că este abrogat acest articol din Constituţie, nu scrie nicăieri că s-a abrogat!

Dovadă că totuşi acest articol este în vigoare este hotărârea de Guvern din ianuarie anul acesta, care trece din patrimoniul public al statului în patrimoniul privat al statului. E adevărat că după 7 luni, când deja nu mai avea ce să treacă, dar asta nu mai are importanţă.

Citim fiecare ce vrem din acel raport al subcomisiei. Şi aici aş vrea să fac totuşi o precizare, e vorba de hotărârea Camerei Deputaţilor luată în data de 20 februarie anul acesta, în care, la art. 8 pct. (3) se spune: "Raportul subcomisiei de anchetă se va supune dezbaterii plenului Camerei Deputaţilor într-o şedinţă specială afectată acestui scop". Este semnată de Preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Bogdan Olteanu, şi nu spune nicăieri că trebuie avizul Comisiei juridice sau de la altă comisie. Deci, este foarte clar şi cred că ne zbatem de pomană pe acest subiect.

Şi încă un lucru, pe care l-am spus şi în şedinţa trecută, fiecare citim exact ce ne convine din acel raport al subcomisiei, dar nimeni nu se uită la documentele care au stat la baza acestui raport. Şi aici fac referire din nou la răspunsul pe care ni-l dă, subcomisiei noastre, nimeni altul decât Preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, profesor în drept succesoral, notar public Dumitru Viorel Mănescu, care spune clar că: "retrocedarea a fost ilegală". Nu se invocă nici Legea nr. 10, se invocă Codul civil. Deci, de ce nu faceţi referire şi la aşa ceva? E clar, Codul civil are nişte... Îmi este foarte greu să citesc, că este foarte mult de citit aici, dar concluzia este clară: retrocedarea a fost ilegală! Nu are rost să ne luăm după Legea nr. 10, care se invocă atât de mult, cred că trebuie să pornim de la acest răspuns al Preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.

Inexact se clamează aici că vrem să luăm, să renaţionalizăm bunul proprietarilor. Inexact! Nu se spune că nu este al lor, numai că actul prin care a fost făcută retrocedarea a fost ilegal întocmit.

Se clamează de asemenea că, vezi Doamne, Casa Regală este foarte supărată, pentru că se vrea să i se ia această proprietate. Îmi este greu de crezut că o Casă Regală, indiferent care este aceea, nu doreşte ca un bun pe care îl are să nu fie dobândit în mod legal. Bunul este clar al Casei Regale, cel puţin aşa rezultă din documentele pe care le avem, dar retrocedarea s-a făcut în mod ilegal.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La numai două zile după cel domnul Marko Bela nu a mai recunoscut Constituţia, respectiv, art. 1, care spune că: "România este stat naţional", astăzi, domnul Márton Árpád - îi rostesc numele pentru a-i da ocazia să-mi dea replică - vine şi se laudă că a renunţat la sediul din Bucureşti, de pe nu ştiu ce stradă. A renunţat pentru că este mai mare interesul ca să intre în posesia a mii de imobile din România, decât să-şi păstreze acel sediu.

Aş avea o întrebare, pentru că mă simt nevoit să aduc în discuţie această problemă. Stimaţi colegi de la UDMR, când intenţionaţi să ne ajutaţi astfel încât să ne fie şi nouă retrocedate Curţile Gojdu din Ungaria? Pentru că niciodată, nu spuneţi nimic! Atunci când vom avea Curţile Gojdu în proprietatea noastră, cu siguranţă că ne vom exprima şi noi deschiderea totală, aşa cum o doriţi şi dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Mohora.

Domnul Tudor Mohora:

Stimaţi colegi,

Nu aş vrea să obosim pe acest subiect, daţi-mi voie ca, pe scurt, să mă refer la câteva chestiuni care au fost ridicate aici şi care par a avea o anumită substanţă.

În primul rând, unui coleg care a pus problema dacă acest bun, care a fost al statului până nu demult şi, înainte, al comunităţii braşovene, nu ar fi bine să se întoarcă la comunitatea braşoveană? Eu vreau să vă spun, cu toată responsabilitatea, că nici comisia noastră în ansamblul său şi nici subcomisia nu au marşat pe ideea punerii în discuţie a dreptului unor moştenitori ai Reginei Maria de a pretinde potrivit legilor româneşti acest bun. Aceasta este o chestiune. De aceea nu apare niciun fel de referire în raport la această problemă. Sigur, dacă dumneavoastră sau oricine are elemente care să extindă această analiză şi să dea o soluţie în virtutea celor care s-au spus aici, se poate face.

O altă problemă care s-a ridicat. Şi vă rog să ne credeţi că şi noi am cântărit foarte mult această chestiune care ţine de obligaţia pe care o avea Guvernul, de a trece, înainte de a retroceda bunul, din proprietatea publică în proprietatea privată a statului, acest castel.

Stimaţi colegi,

Păi, dacă nu ar fi avut această obligaţie legală şi dacă nu le-ar fi atras atenţia colegii dumneavoastră de la Ministerul de Finanţe celor de la cultură, nu s-ar fi produs o hotărâre de Guvern, care, practic, este o hotărâre ridicolă! Adică, trece un bun, în ianuarie 2006, din patrimoniul public al statului în patrimoniul privat, în vederea retrocedării, care nu mai exista de 4 luni în patrimoniul public al statului!

Şi atunci, ar trebui să-i întrebaţi pe dumnealor dacă Legea nr. 10, pe care dumneavoastră o invocaţi, nu le-ar fi impus să facă acest proiect de hotărâre şi să adopte hotărârea, de ce au făcut-o? De ce consideraţi dumneavoastră acum că hotărârea este superfluă?

De fapt, le aduceţi de două ori o acuzaţie de neprofesionalism sau de altceva, de acoperire postfactum a unor stângăcii în această restituire.

Sunt câteva chestiuni... şi mie îmi face întotdeauna plăcere când mă întâlnesc cu domnul Márton Árpád, pentru că dânsul vine cu argumente care încearcă să lămurească problemele, sunt câteva chestiuni pe care dânsul însă încearcă astăzi să le escamoteze.

În primul rând, spune că noi am avea în conţinutul hotărârii o prevedere, care, în ipoteza în care această hotărâre ar fi adoptată, cere instituţiilor nominalizate să informeze Parlamentul în legătură cu poziţia lor. Domnule coleg, noi nu am spus acolo că trebuie să dea soluţie în cauză Parchetul de pe lângă Înalta Curte, ci să se pronunţe. Poate să spună, văzând problemele pe care noi le ridicăm, că există condiţii de începere a unei cercetări sau nu există condiţii, nu au elemente de această natură. Aceasta este o altă problemă.

Iar, apoi, termenul de 30 de zile nu este inventat de noi, este termenul înscris în art. 78 al Regulamentului Camerei Deputaţilor. Pentru cât de complicate subiecte ar fi, legate de justiţie, de autorităţi publice din subordinea Parlamentului sau care nu sunt în subordinea Parlamentului, atunci când se adoptă o hotărâre care pune în aplicare rezultatele unei comisii de anchetă, factorii respectivi trebuie să răspundă ceea ce pot să răspundă, ceea ce pot spune, în termen de 30 de zile.

Dumneavoastră, de asemenea, aici, daţi-mi voie să vă spun că aţi făcut o încercare de escamotare chiar grosieră, aş zice, a punctului pe care noi îl propunem în hotărâre, prin care solicităm, în conformitate cu art. 146 lit. e), daţi-mi voie să vi-l şi citez. La ce se referă, domnule Árpád? Nu e vorba de faptul că noi considerăm că este un litigiu, aşa cum aţi spus dumneavoastră, între Curtea Constituţională şi Parlament, nu, este vorba de faptul că, dacă noi adoptăm acest proiect de hotărâre, noi sancţionăm Guvernul. Adică, dacă se adoptă acest raport, noi am spune că Guvernul a încălcat legea şi Constituţia, prin faptul că a retrocedat un bun în condiţii de neconstituţionalitate.

Şi ceea ce cerem noi Curţii Constituţionale este să se pronunţe asupra acestui aspect: dacă da, dacă Parlamentul are dreptate atunci când constată această chestiune, sau Guvernul are dreptate, când, şi el, probabil că va aduce argumentele sale, pentru care va susţine că ar fi trebuit să se emită această hotărâre. Şi, dacă vă uitaţi la toate punctele acestea din Constituţie care privesc atribuţiile Curţii Constituţionale, nu există altă încadrare, la un alt articol, la care să se soluţioneze această problemă, decât lit. e) din art. 146.

Şi, în sfârşit, aş vrea să mă refer la o chestiune pe care un distins coleg a ridicat-o aici, cu privire la dreptul de preempţiune. Sigur, fac şi eu apel, ca şi un alt coleg de al meu, să nu luăm, stimaţi colegi, din context ceea ce ne place şi să vedem ceea ce spune exact Legea nr. 422/2001, şi anume, la art. 4 alin. (4), care vorbeşte despre dreptul de preempţiune asupra vânzării monumentelor istorice.

Ce spune alin. (4): "Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preempţiune al statului român prin Ministerul Culturii şi Cultelor".

Alin. (5): "Proprietarii persoane fizice sau juridice de drept privat care intenţionează să vândă monumente istorice transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea privind intenţiile de vânzare, însoţită de documentaţia stabilită prin ordin al ministrului culturii şi cultelor".

Art. 4 alin. (7) şi (8) precizează: "Dreptul de preempţiune se poate transfera autorităţilor publice locale doar în cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale ministrului nu îşi exercită acest drept în termen de maximum 25 de zile de la data înregistrării înştiinţării documentaţiei şi a propunerii de răspuns".

Mai pe înţeles, Consiliul Judeţean Braşov nu putea să pornească la negocieri pentru a folosi acest drept de preempţiune decât dacă Ministerul Culturii şi Cultelor îl înştiinţa printr-o adresă scrisă că el renunţă la acest drept şi îl încredinţează, potrivit Legii nr. 422, respectivei autorităţi publice locale. Aceasta este legea! Nu eu am inventat-o şi nu subcomisia a inventat-o! Ea trebuie respectată, pentru că este aprobată de Parlament!

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Stricăm orzul pe gâşte! UDMR-ul şi PNL-ul au plăcile lor şi, orice argument le daţi, pun placa!

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Mi s-a rostit numele, cum că: "n-aţi înţelege..." Aşa este, eu înţeleg, se pare, altfel limba română. Pentru toţi doritorii să analizeze textul dumneavoastră, ceea ce aţi spus, cică, doriţi să faceţi prin acest text, vă citez încă o dată: "Un raport asupra modului în care au fost realizate măsurile"! Stimaţi colegi, asta aţi solicitat de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "un raport asupra modului în care au fost realizate măsurile aprobate de Camera Deputaţilor!"

Or, măsurile aprobate de Camera Deputaţilor sunt:

Una, ca Parchetul să înainteze în Justiţie, înainte de 30 de zile, un material în care să atace această decizie. Deci, să pornească pe calea declarării nule a acestui act, în decurs de 30 de zile. Şi, ca să nu fiu neelegant, spun doar că, de exemplu, Dosarul "Flota" a depăşit acest termen de 30 de zile. Aş putea invoca şi alte astfel de dosare, nu le invoc.

Totodată, daţi şi soluţia, propuneţi să fie declarate nule, tot în acest termen să fie realizate măsurile propuse de dumneavoastră. Adică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să declare nulitatea acestui act în 30 de zile şi să şi "raporteze", că aşa scrie, nu eu am inventat cuvântul, "un raport". "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să înainteze un raport Biroului permanent al Camerei Deputaţilor!" Dumneavoastră aţi scris!

De aceea am zis, poate, intenţiile dumneavoastră sunt bune, haideţi, trimiteţi această hotărâre la Comisia juridică, să vă ajute să scrieţi exact ceea ce doriţi, şi nu altceva.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu vă reamintesc că discutăm două lucruri complet diferite: discutăm, o dată, raportul acestei subcomisii şi deja am intrat pe textul propunerii de hotărâre. De aici toată discuţia aceasta.

Hai să terminăm întâi, vă rog frumos, cu dezbaterea raportului. După aceea, trecem şi discutăm despre proiectul de hotărâre.

Cine doreşte pe procedură, poate să intervină imediat. Vă rog.

Deci, domnule Mohora, reţineţi, suntem la subiectul "raportul comisiei", şi nu la "proiectul de hotărâre".

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Eu mă refer numai la ultimul aspect şi s-ar putea ca dumneavoastră să aveţi multiple argumente pentru a modifica art. 78 alin. (3), pe care vi-l citez, domnule Márton Árpád, în integralitatea lui, care spune aşa - nu am inventat noi acest articol, acolo e transcrierea acelui articol din regulament: "Autorităţile sesizate cu hotărârea Camerei Deputaţilor şi cu raportul comisiei de anchetă parlamentară au obligaţia să informeze, în 30 de zile de la adoptarea soluţiei, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor privind soluţiile adoptate şi motivarea acestora. Biroul permanent va prezenta plenului Camerei Deputaţilor informarea autorităţilor sesizate".

Acum, sigur că dacă o autoritate publică, potrivit complexităţii unei probleme, s-ar putea, să spunem, confrunta cu ideea să nu poată, în termenul acesta, depune la Camera Deputaţilor un punct de vedere, este dreptul ei să facă întâmpinarea corespunzătoare şi să ceară o derogare de termen ş.a.m.d. Cum dumneavoastră ştiţi foarte bine că întotdeauna aceste lucruri au fost discutate cu raţionalitate în plenul Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Asupra raportului subcomisiei, dacă mai sunt intervenţii? Nu mai sunt.

Deci, acum discutăm despre proiectul de hotărâre.

Vă rog. Aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Titu Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Cât priveşte proiectul de hotărâre, dacă pe raport, deşi nu prea au fost dezbateri generale, s-a discutat de toate, practic, pe proiectul de hotărâre vă rog să observaţi prevederile regulamentului nostru.

Prevederile regulamentului nostru - când vorbesc de un proiect de hotărâre, veţi observa că, după ce se dezbate în plenul Camerei Deputaţilor, la art.78, "concluziile, răspunderile şi măsurile conţinute în raportul privind ancheta parlamentară, dezbătute de către Camera Deputaţilor, - şi noi credem, sau cel puţin lăsăm să se creadă, că noi am dezbătut acum concluziile, răspunderile, măsurile conţinute în raport - vor fi reflectate în conţinutul unei hotărâri care..." potrivit regulamentului nostru, şi atunci, vă fac trimitere la dispoziţiile art.95 şi ale art.92. Art.95 vorbeşte că: "proiectele de legi, propuneri legislative, precum şi proiectele de hotărâri ale Camerei, prevăzute la art.94 se trimit de îndată de biroul permanent spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente, în condiţiile prevederilor art.92, după caz".

Vă rog să observaţi că art.92 se referă la procedura legislativă şi spune: "în exerciţiul dreptului de iniţiativă legislativă...", iar la alin. (2) - "deputaţii pot prezenta şi proiecte de hotărâri ale Camerei Deputaţilor". Dar, coroborat cu art.95, acest proiect de hotărâre - pentru că este un proiect de hotărâre - trebuia să aibă avizul comisiilor permanente competente. O hotărâre a Camerei Deputaţilor, un proiect de hotărâre, neapărat şi obligatoriu trebuie să aibă avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Or, acest aviz nu există.

În această situaţie, pentru că azi, în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, atunci când s-a ridicat de către un coleg, - şi chiar eu am ridicat această problemă alături de acel coleg -, mi s-a spus că se va rezolva în plenul Camerei Deputaţilor.

Deci, plenul Camerei Deputaţilor, constatând că Biroul permanent al Camerei a încălcat prevederile art.95, vă rog să trimiteţi acest proiect de hotărâre Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, spre avizare. Şi, atunci, sigur, îl vom supune la vot, vom dezbate şi vom adopta acest proiect de hotărâre.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, cu menţiunea că plenul Camerei încă nu a hotărât că Biroul a încălcat regulamentul.

Dacă mai sunt intervenţii, vă rog? Bun.

La dezbateri generale asupra proiectului de hotărâre, dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog, domnul Márton Árpad. Urmează domnul preşedinte al subcomisiei, domnul Puchianu.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

dumneavoastră ne-aţi tot atras atenţia, în primul rând că ne aflăm în situaţia de dezbateri generale, pe urmă, că suntem în situaţia în care dezbatem doar procedura şi să nu intervenim pe fond. Eu am dat doar câteva exemple legate de raport. Am şi enunţat că vreau să intervin la pct.5, pct.6 şi pct.8. Şi dumneavoastră, fără a intra în fond, deşi aţi anunţat că vom intra cândva pe fondul acestui raport, treceţi direct la hotărâre.

Aş dori să ştiu, problemă procedurală: dezbatem prima dată hotărârea şi pe urmă, raportul, sau invers? Ca să ştiu şi eu. Sau sărim, fără dezbaterea pe fond a raportului, şi intrăm direct în acest proiect de hotărâre.

Domnul Eugen Nicolicea:

Permiteţi să vă răspund. De când am început şedinţa, am spus că dezbatem pe fond raportul.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură! Procedură, domnule preşedinte!

Domnul Eugen Nicolicea:

O secundă! În timpul dezbaterii pe fond a raportului, au intervenit colegi pe chestiuni de procedură şi trebuia să le dau cuvântul imediat. Tot atunci, s-au generat numeroase drepturi la replică. Dar noi, până acum, am dezbătut pe fond raportul.

Am întrebat, acum câteva minute, dacă mai sunt intervenţii şi n-au mai fost. Am trecut la dezbateri generale asupra propunerii de proiect de hotărâre. Suntem la acest punct.

Vă rog. Pe procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Sunt nevoit să amintesc faptul că acum 5-6 zile, când am avut o discuţie similară, în aceeaşi formulă poate, că văd că în general cam aceiaşi parlamentari sunt prezenţi, ceilalţi fac pe la televiziuni propagandă pentru ei înşişi sau pentru altcineva, şefii lor, am spus că fiecare dintre noi, dintre partide, a desemnat câte un om care, la discuţii generale, a luat cuvântul. După aceea, n-a mai fost câte un om acela şi noi am intervenit să ne daţi voie să vorbim suplimentar faţă de cei cinci, câţi au lut cuvântul în numele grupurilor parlamentare, lucru care s-a întâmplat şi atunci - miercuri, joi, şi astăzi, în continuu. Deci, a luat cuvântul fiecare cum a vrut. N-a fost câte un om de fiecare grup, care să justifice, într-adevăr, doleanţa domnului - nu-i pronunţ numele, ca să nu-i dau drept la replică -, că este o discuţie generală. S-a discutat pe fond, general a fost joi, 10 minute, când fiecare a luat... câte unul de grup. Aşa că s-a discutat ce a vrut fiecare pe tema acestui raport. Nu mai este cazul să mai discutăm în continuare acelaşi lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterii pe fond, era evident că nu puteam limita cuvântul nimănui. Dacă domnul Márton Árpad mai are o intervenţie la raport pe fond, vă rog frumos, aveţi cuvântul, domnule Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am trei probleme mari şi grave.

Una - legat de Cap. V -, am mai sus-o, o spun încă o dată. Acest raport citează corect alin. (3) din art.4, în care se spune clar că "succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii". Deci, aici este corect; acesta este textul iniţial al legii.

Imediat după alineatul care urmează, se spune că aceştia ar fi trebuit să depună renunţarea la 6 luni de la deces, şi aţi şi invocat art.700, - că s-a tot invocat aici Codul civil -, art.700 Cod civil alin. (2) tocmai din capitolul cu privire la renunţare spune clar că cei care au fost repuşi în drepturi au şi această calitate şi posibilitate de a renunţa, care au fost împiedicaţi să accepte sau să renunţe. Deci, dacă prin alin. (3) au fost repuşi în drepturi, de ce le solicitaţi ca, înainte de a fi repuşi în drepturi, să fi făcut un act la care au fost împiedicaţi de statul comunist?

Deci, acesta este în mod clar contrar, această parte a textului de lege este contrar Codului civil.

Cap.VI. În Cap.VI se vorbeşte clar că Ministerul Culturii a avut nişte dubii şi s-a adresat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care răspunde Ministerului Culturii că aceste dubii sunt nejustificate. Din asta se trage concluzia că dubiile - din acest răspuns se trage concluzia, imediat după acesta, - că dubiile ar fi fost justificate.

Ca atare, această hotărâre ar fi nulă de drept.

Şi Cap.VIII - culmea ironiei! - iarăşi invocă acea idee care se pare că nu se înţelege. Constituţia, într-adevăr vorbeşte despre inalienabilitatea proprietăţii publice. Numai că această Constituţie prevede că pot fi trecute unele imobile în domeniul privat. Iar modalitatea superioară de a trimite unele - sau un set de imobile - în domeniul privat, deci retrocedabil, este tocmai legea, care este deasupra, din punct de vedere juridic, deasupra hotărârilor de Guvern.

Ca atare, prin efectul Legii nr.10/2001 au devenit toate aceste imobile retrocedabile, fără a mai fi obligate să fie trecut hectar cu hectar, imobil cu imobil în domeniul privat şi, pe urmă, retrocedat.

Tot aici, se invocă o problemă de ei înţeleasă, cum că ar exista o dispută între succesori, că unii n-ar trebui să primească sau toţi ar trebui să primească... Dar asta nu interesează. Nu interesează nulitatea absolută. Din contră, aceste lucruri se soluţionează de instanţă.

Deci, tot ce este invocat în Cap.VIII vorbeşte exact contrar acelei idei care se spune în final că sunt lovite de nulitate absolută. Şi, în final, această însumare, aşa cum am mai spus, are o implicaţie foarte gravă, pentru că vorbeşte despre "formularea unor acţiuni judecătoreşti de către autorităţile legale competente pentru constatarea nulităţii dispoziţiilor de restituire, sesizarea organelor judiciare în vederea stabilirii răspunderii şi a sancţiunilor pentru persoanele care au comis ilegalităţi".

Printre altele, trebuie să vă atrag iarăşi atenţia că, deşi aveţi această lit.c), dumneavoastră, în acea hotărâre, în vederea stabilirii răspunderii şi sancţiunilor persoanelor, daţi această competenţă nu instanţelor judiciare, aşa cum scrieţi aici, ci Guvernului.

Acest document, însuşi documentul este plin de contradicţii, iar hotărârea, la care mă voi referi la vremea respectivă, excelează prin a trimite la acestea, încălcând în mod grav şi flagrant Constituţia ţării şi, prin modul de dezbatere, regulamentul nostru.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul pe procedură domnului preşedinte al Comisiei pentru regulament, domnul Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

E păcat să constatăm că o parte dintre colegi vor să-şi ia şi doctoratul în drept, acum, cu ocazia acestor dezbateri.

Un raport privind o anchetă parlamentară nu are nimeni pretenţia că poate să fie infailibil, că poate să fie perfect. Şi din această cauză, acest raport, în procedurile noastre, vizează posibilitatea trimiterii acestor observaţii, concluzii, sesizări şi tot ce poate conţine un astfel de raport, autorităţilor competente.

În acest caz, avem prevederea care a fost citată aici, că aceste autorităţi sunt obligate să răspundă Parlamentului în ce măsură Parlamentul a avut sau nu a avut dreptate prin comisia respectivă, prin ceea ce a sesizat. După care Parlamentul poate proceda în consecinţă mai departe, prin procedurile respective.

Deci, se face foarte multă pledoarie - şi părerea mea este, în calitatea pe care o am, că această trimitere la posibilitatea strecurării în cadrul unui raport a unor prevederi care nu prea sunt conforme cu legea, sau unele observaţii, sau unele concluzii şi aşa mai departe, este o problemă care nu poate fi tranşată decât prin vot, în momentul aprobării sau respingerii raportului respectiv.

acesta nu este un lucru care să poată fi motivat, decât dacă doreşte cumva Camera Deputaţilor să facă o nouă comisie de anchetă pe subiectul respectiv.

În ce priveşte această acuză, că acest raport nu a fost trimis, sau această propunere de hotărâre nu a fost trimisă spre avizare şi altor comisii, e bine să ne aducem aminte că noi aşa am hotărât în plenul Camerei, că această subcomisie de anchetă să îndeplinească două atribuţii: una - să facă o anchetă, şi a doua - să îndeplinească şi să realizeze un raport. Conform art.64 din regulamentul nostru, pe parcursul derulării, orice comisie care doreşte să-şi depună un raport suplimentar sau un aviz pe raportul care se întocmeşte, care consfinţeşte proiectul de hotărâre, are dreptul s-o facă; o cere, şi Camera poate să aprobe sau nu.

Deci, să nu mai pedalăm pe această idee, că există viciu de formă, că acest raport şi mai ales această propunere de hotărâre nu are în spate avizele nu ştiu cărei comisii. Aşa a hotărât Camera: raportul îl întocmeşte o singură comisie - comisia de anchetă.

Vă rog să vă reamintiţi acest lucru, stimaţi colegi care tot insistaţi şi pedalaţi aici până la pierderea suflării, pe acest subiect. Camera a hotărât acest lucru. Nu a hotărât: şi raportul acesta va fi depus pentru avize şi la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi sau la alte comisii.

Deci, art.64, vă rog foarte mult să-l citiţi foarte atent şi să vedeţi că exista posibilitatea aceasta, la cererea şi la sesizarea respectivă din partea unei comisii care se simţea îndreptăţită. Se fac foarte multe trimiteri la ceea ce ar fi trebuit să facem înainte de a se întocmi acest raport.

Domnule preşedinte,

noi suntem în faza finală. Dezbaterea raportului, cu bune, cu rele, s-a terminat. Suntem în faza de a trece prin Cameră şi propunerea aceasta, acest proiect de hotărâre a Camerei, şi deoarece la această oră suntem în faţa următoarei proceduri de regulament: la propunerea, la proiectul de hotărâre nu s-a înaintat, cu toate discuţiile de până acum, niciun amendament la comisie, în timpul în care el a fost prezentat Camerei şi Camera a avut cunoştinţă despre acest proiect de hotărâre. Neavând niciun amendament la acest proiect de hotărâre, vă rugăm foarte mult, în spiritul şi în litera regulamentului, încheiem discuţiile aici şi-l avem pentru vot final pentru ziua de marţi.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Calimente, vă rog. Pe procedură, da? Aţi mai luat cuvântul, dar, totuşi, vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Nu este pe procedură. Eu aş vrea să lămuresc, totuşi, anumite aspecte, pentru că mi s-au adus tot felul de acuze. Şi, atunci, este mai bine să citim nişte documente care totuşi conţin nişte date concrete şi, din aceste documente, se spune că acest castel a fost ridicat de către braşoveni pe o fortificaţie care le-a fost donată de către Regele Ludovic I al Ungariei, fortificaţie care aparţinea cavalerilor teutoni, pe care o ridicaseră, în 1211-1225 şi era atribuită magistrului Theodoricus. În secolul al XIII-lea, teritoriul Cetăţii Bran a fost supus jurisdicţiei Comitatului Regal de Alba. În 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit Castelul Bran ca bază strategică pentru incursiuni în Ţara Românească. În 1407, Sigismund îl acordă lui Mircea cel Bătrân în stăpânire. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419. În 1427, Castelul Bran este trecut în proprietatea Scaunului Braşovului de către Coroana Ungariei. În 1498, Cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Braşovului. În 1920, Consiliul orăşenesc Braşov a donat castelul Reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri. Regina l-a amenajat şi l-a lăsat moştenire fiicei sale, Principesa Elena, sora Regelui Carol al II-lea. După expulzarea din ţară a familiei regale în '48, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat şi devastat.

Castelul s-a deschis apoi vizitatorilor în 1956, fiind parţial amenajat ca Muzeu de istorie şi artă feudală.

În 1987 a intrat în restaurare, lucrările fiind terminate, în linii mari, în 1993.

rezultă clar că ceea ce am spus nu erau prostii. Prostii spun cei care nu citesc şi, sigur, dincolo de disputa juridică în care eu nu am vrut să intru, proprietatea este clar dovedită şi fără drept de tăgadă a familiei regale, a Principesei şi, mai departe, a moştenitorilor acesteia.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Vă rog să vă lămuriţi în particular. Cred că am terminat de ...

Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog să-mi daţi cuvântul!

Domnul Eugen Nicolicea:

Înseamnă că aveţi o altă versiune. Vă rog.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Nu. Voiam să îi spun domnului Mihăiţă Calimente că m-am mai liniştit. Dacă n-auzeam de unguri că au fost şi ei pe acolo, începeam deja să am emoţii. Dar să îi spun că înainte de ei au fost şi Traian şi Decebal pe pământurile alea.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumim pentru precizare.

Dau cuvântul preşedintelui subcomisiei, domnul Puchianu.

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Aş face o completare la ce spunea antevorbitorul meu. A omis să spună că în 1651, acest castel a fost cumpărat de către Comunitatea braşoveană.

Şi, acum, revin la problemele ridicate de către colegi.

Daţi-mi voie să vă spun de la bun început că nu sunt un specialist în interpretarea legilor, nu am talentul colegilor mei, dar, pentru mine, lucrurile sunt destul de clare. Totuşi, am auzit aici că acest raport ar fi un raport nelegal, un raport ale cărui concluzii sunt nelegale, afirmaţie făcută de un distins domn jurist.

Admit că pot fi eronate unele concluzii, dar nu cred că un raport al unei comisii parlamentare poate fi ilegal.

Rămâne ca cineva să sesizeze instituţiile abilitate ale statului, să ne sancţioneze pe cei care am lucrat la acest raport.

Nu mă pricep foarte bine la regulamente, cutume şi alte lucruri, însă am citit destul de bine articolele din regulament ce vorbesc despre comisiile de anchetă, am citit destul de bine ce înseamnă art.77 şi ce prevede acest articol, art.78, referitor la concluzii, art.95, care face trimitere la art.94, dar, într-o interpretare în spiritul şi litera legii, concluzia mea este că acel articol sau acea trimitere nu se referă la rapoarte ale comisiilor de anchetă. Şi, acolo, aşa cum spunea un distins specialist şi preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, se poate vorbi şi invoca art.64.

Stimaţi colegi,

Indiferent de interesele pe care le avem ca grupuri politice, de poziţiile noastre, de politica partidului pe care-l reprezentăm, avem însă o mare obligaţie: aceea ca prin actele pe care le înfăptuim în acest Parlament să respectăm legea, să veghem, atunci când este vorba de o comisie de anchetă, ca acele concluzii pertinente - şi pertinenţa lor o s-o daţi dumneavoastră, prin hotărârea pe care o s-o luaţi prin vot - să ducă la restabilirea unei ordini, o ordine care nu poate fi decât cea legală, cea constituţională.

Eu vă mulţumesc şi, cum spunea o distinsă colegă, este drept, dacă acest raport va fi votat şi el va crea un precedent, este un precedent, poate, pentru unii, periculos. Dar este normal, este moral şi, mai ales, este legal şi este obligaţia noastră, ca for legislativ, să votăm acest raport şi, implicit, hotărârea.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea pe fond a proiectului de hotărâre.

Vă rog.

Domnul Nicolae Titu Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Pentru că pe procedură vreau să vorbesc, atunci când este încălcată o prevedere de procedură, sigur, trebuie să-mi daţi cuvântul.

Un raport, domnule preşedinte, nu se votează. El se dezbate. Proiectul de hotărâre se adoptă prin vot. Iar trimiterile pe care le faceţi la art.64, o să observaţi că nu face trimitere art.64 la proiect de hotărâre; se referă tot la raport.

Proiectul de hotărâre a încălcat regulamentul nostru.

Dacă - şi achiesez la ce a spus domnul preşedinte al Comisiei pentru regulament - nu s-a depus niciun amendament la acest proiect de hotărâre. De ce? pentru că nu s-a transmis comisiei spre avizare, abilitate prin Regulamentul Camerei Deputaţilor. Şi, atunci, veţi trece direct la vot? Când sunt încălcate o serie de articole din regulamentul nostru? Pentru că aşa spune regulamentul: atunci când un proiect de hotărâre nu are trecut, în raportul acelei comisii, niciun amendament, nu există nicio obiecţie, sigur, se trece la vot.

or, nu putem discuta, chiar cu trimiterea pe care o face domnul preşedinte al Comisiei pentru regulament - trimiteţi proiectul de hotărâre mâine, la ora 12,30, la vot. Sigur, dumneavoastră, ca preşedinte, într-un fel, vă puteţi exprima. Dar eu vă solicit, prin vot, Camera să transmită această hotărâre, dacă putem spune că-i hotărâre, comisiei pentru aviz, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Plenul Camerei Deputaţilor este abilitat - şi eu, în numele Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, vă solicit acest lucru.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc pentru precizări.

Dacă mai sunt alte intervenţii pe procedură?

În mod sigur, se ştie art. 78 alin. (1): "Concluziile, răspunderile şi măsurile conţinute în raportul privind ancheta parlamentară, dezbătute de către Camera Deputaţilor - ceea ce s-a întâmplat - vor fi reflectate în conţinutul unei hotărâri - avem proiectul - care, după adoptare, va fi înaintată, dacă se impune, împreună cu raportul, autorităţilor competente în vederea examinării şi soluţionării."

Toată lumea ştia art. 78, toată lumea ştia că va fi un proiect de hotărâre, toată lumea ştia că autorul acestei propuneri de proiect de hotărâre este subcomisia, însărcinată prin hotărârea Camerei Deputaţilor, toată lumea putea să dezbată, să participe acolo, pentru că lucrările comisiei sunt publice şi să depună amendamente la acest proiect de hotărâre şi constatăm că nu a fost depuse nici măcar un singur amendament.

De asemenea, chiar dacă nu se aplică pentru această hotărâre, faptul că o altă comisie ar fi putut să ceară să fie şi ea însărcinată cu dezbaterea pe fond, acest lucru nu s-a întâmplat; în schimb, Biroul permanent avea dreptul să sesizeze şi o altă comisie, lucru care, iarăşi, nu s-a întâmplat.

De la dezbaterea pe care am început-o săptămâna trecută, a fost încunoştinţat Biroul permanent chiar de către reprezentanţii dumneavoastră, iar Biroul permanent nu a reacţionat în nicio formă de a însărcina o altă comisie pentru avizul pe fond.

Prin urmare, eu constat că sunt îndeplinite condiţiile art. 78 şi, de asemenea, sunt îndeplinite şi prevederile art. 227, care face trimitere la 86 până la 153.

Deci va urma, în mod clar, să discutăm pe fond acest proiect de hotărâre.

Aveţi cuvântul.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Vă dau prilejul să mai citiţi un articol: art. 99 alin. (2): "Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentară specială, amendamentele se depun la acea comisie în termen de şapte zile de la anunţarea în plenul Camerei Deputaţilor. În aceeaşi zi cu anunţarea în plen, propunerea legislativă..." şi se întâmplă...

Deci, practic, proiectul de hotărâre este o propunere legislativă. Noi legiferăm aici. Aţi îndeplinit condiţiile respective? Nu le-aţi îndeplinit.

Deci, ca atare...

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, deci este îndeplinit, având în vedere că hotărârea Camerei Deputaţilor este adoptată chiar de plen şi nu mai trebuie adoptată, deci cele şapte zile au trecut demult.

Vă rog, domnul Bivolaru, preşedintele Comisiei pentru Regulament.

Domnul Ioan Bivolaru:

Mie-mi place să dialoghez mai ales pe sală, cu stimatul coleg, în legătură cu regulamentul. Haideţi să nu confundăm propunerea legislativă cu un proiect de hotărâre de Cameră.

Dacă citim foarte atent acest proiect de hotărâre a Camerei, o să vedem că nici nu este nevoie să intervină niciun fel de comisie să-şi dea vreun aviz pe el, pentru că toate articolele care sunt conţinute în acest proiect nu fac decât ca această Cameră să solicite unor autorităţi să se pronunţe asupra cazului cercetat de comisie, pe care comisia nu spune, sub nicio formă, că are dreptate în totalitate sau că, efectiv, trebuie să i se dea dreptate în totalitate. Şi să se pronunţe, ceea ce este, de fapt, normal din toată activitatea noastră.

Stimaţi colegi, am o oarecare vechime în acest Parlament. Au fost suficiente comisii de anchetă. Niciodată nu a fost o astfel de dezbatere în care să se solicite întoarcerea acestor proiecte de hotărâri de Cameră pe la alte comisii; şi au fost hotărâri de Cameră care au fost mult mai dure, în cazul unor anchete, decât această hotărâre. Hotărâri care încriminau, într-adevăr. Haideţi să nu creăm cutume acum, din punctul acesta de vedere.

Ne convine sau nu ne convine, ne pronunţăm asupra proiectului de hotărâre. Suntem de acord cu el sau nu suntem de acord cu el.

Domnul Eugen Nicolicea:

Aveţi cuvântul.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule coleg,

Aşa este, a fost o serie de comisii de anchetă, o serie de proiecte de hotărâri, pe care noi, aici, le-am adoptat în plenul Camerei Deputaţilor. Dar atunci înseamnă că respectăm o cutumă a Camerei Deputaţilor. Se dezbate pe rând fiecare articol al acestui proiect de hotărâre şi se amendează, pentru că întotdeauna aşa s-a făcut.

Din toate punctele de vedere s-au făcut amendamente în plen.

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Dacă nu ai amendamente.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Nu-i adevărat, acum întoarceţi; aţi uitat cutuma.

Mi se pare că sunteţi cam vechi în zile. Nu mergem pe regulament. Dacă aţi vorbit de cutumă şi de precedente, aşa au fost întotdeauna.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Cutuma este ceva paralel cu regulamentul.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dreptul la replică se acordă imediat.

Domnul Ioan Bivolaru:

Stimate coleg, într-adevăr, eu am intervenit la începutul legislaturii actualului preşedinte al Camerei, când, într-adevăr, eliminase inclusiv din cutuma parlamentară discutarea pe articole şi domnia sa a intervenit şi, într-adevăr, pe baza articolului pe care tot noi l-am votat în Cameră, că în momentul când nu este niciun amendament se trece direct la vot final. Şi, de atunci, s-a instituit, de către domnia sa, această regulă care, într-adevăr, are suport şi în Regulamentul Camerei.

Haideţi să nu întoarcem acum regulamentul ca s-o începem, că altfel ar însemna să revenim la procedura veche, pe care domnul Bogdan Olteanu ne-a atenţionat că, de fapt, este depăşită.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, înţeleg că sunt intervenţii pe procedură. Vă rog. Domnul Merce, vă rog; urmează domnul Calimente.

Domnul Ilie Merce:

Stimaţi domni preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Este cât se poate de limpede şi am asistat cu toţii la aceste dezbateri cam neobişnuite, că nu se vrea să se rezolve o problemă. Pentru că atunci când nu ai partipriuri şi vrei cu adevărat să rezolvi o problemă, te ridici deasupra ei şi te detaşezi de ordine şi de alte aranjamente.

Or, în cazul celor care vor să ne zăpăcească cu intervenţiile lor diabolice, este o dovadă că nu pot să stea în picioare, să se ridice vertical. Este cât se poate de clar că între raport şi proiectul de hotărâre este o legătură, o înlănţuire cât se poate de logică. Derivă unul din celălalt.

Vorbim aici de obiceiuri, de cutume, de regulament sau mai ştiu eu ce. Vă amintiţi că, în cazul "flota", nu aţi ridicat o asemenea problemă? Nu s-a cerut trimiterea la comisie ş.a.m.d. Acum ce vrem noi să inventăm?

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

N-am prea înţeles care era articolul încălcat.

Vă rog, domnule Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Şi eu sunt de acord cu dumneavoastră, nici eu n-am înţeles ce a vrut să spună vorbitorul. Am crezul că suntem la o plenară a CC-ului, dinainte de '89.

Cred că discutăm până la urmă asupra unor probleme pe care tot Justiţia le va rezolva, pentru că acest caz sunt sigur că va ajunge - pentru că noi am uitat că am intrat în Comunitatea Europeană - la CEDO. Eu aş vrea ca acolo, la acest raport, să treceţi un codicil, în care să se specifice că în caz că statul român va fi obligat să plătească despăgubiri, cheltuieli de judecată şi sume foarte importante, de ordinul zecilor de milioane de dolari, aceste sume să fie plătite de cei care aprobă raportul şi-l vor vota.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Aş face cu dragă inimă acest lucru, dar nu găsesc articolul din regulament care-mi permite.

După lămuririle care au fost date de către colegii care au intervenit pe regulament şi de către preşedintele Comisiei pentru regulament, având în faţă Hotărârea Camerei Deputaţilor şi având în faţă şi proiectul de hotărâre a Camerei Deputaţilor, aplicând art. 110 alin. (4): "Textele articolelor la care nu se formulează amendamente, obiecţii şi observaţii se consideră adoptate." şi art. 111 alin. (3): "Proiectul de lege sau propunerea legislativă la care nu s-au făcut amendamente până la data şedinţei de vot se supune direct votului final, după prezentarea de către iniţiator a expunerii de motive şi de către comisia sesizată în fond a raportului, precum şi după audierea punctelor de vedere ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare.", coroborat cu art. 227: "Camera Deputaţilor adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 86 - 153", articole pe care le-am invocat, constat că, fiind îndeplinite aceste articole, proiectul de hotărâre şi raportul rămân pentru votul final de mâine. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD şi Grupului parlamentar al PRM.)

Vă rog.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Dumneavoastră aţi făcut acolo o citire din regulament, din hotărâri. Ceea ce dumneavoastră aţi citit este perfect adevărat, aţi citit foarte bine, doar că din raportul care a fost discutat aici nu rezultă că există amendamente admise sau respinse de comisie. Nici nu se face vorbire de amendamente. Pentru că noi nu ne întâlnim astăzi cu un raport al comisiei care să fi luat în dezbatere, raportul sau proiectul de hotărâre, pentru a-l discuta şi a depune amendamente, ci ne întâlnim doar cu un raport al subcomisiei şi cu o propunere de hotărâre a aceleiaşi subcomisii, fără ca comisia sesizată....

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Cu ce?

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Dacă comisia nu a fost sesizată cu raport pentru a emite un proiect de hotărâre, bineînţeles că nu se puteau depune amendamente.

Cu alte cuvinte, termenele de depunere a amendamentelor n-au apărut niciodată. Dumneavoastră spuneţi: se ştia şi în programul de lucru al Camerei Deputaţilor; niciodată n-a fost specificată data la care subcomisia se întâlneşte - ea s-a întâlnit conform propriului regulament, spre deosebire de alte comisii înfiinţate de plen, gen Comisia pentru legea minorităţilor, care apare explicit în programul Camerei.

Cu alte cuvinte, domnule preşedinte de şedinţă, eu constat că nu sunt întrunite condiţiile regulamentare pe care le-aţi citit, pentru că din raportul pe care l-am dezbătut nu rezultă că nu s-au depus amendamente. (Vociferări.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să mă scuzaţi, dar ar fi trebuit să rezulte dacă s-au depus şi să le dezbatem dacă s-au depus.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog, domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Cred că şi dumneavoastră ştiţi că, atunci când dezbatem un text la care nu au fost depuse amendamente, avem un raport în care acest fapt trebuie să fie scris, adică nu s-au depus amendamente. Nu avem acest raport. Corect.

Încă o dată vă reiterez ideea că acest proiect de hotărâre... (Vociferări din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Vă rog să fiţi atenţi, chiar dacă vă deranjează. Că aţi scris în raport, care nu mă interesează, inepţii juridice. Stimaţi colegi, aţi scris inepţii juridice. Intraţi în contradicţie cu propriul raport.

În raport spuneţi că o măsură trebuie să fie luată de justiţie, pe urmă, în hotărâre scrieţi că aceeaşi măsură trebuie să fie luată de Guvern. Vă rog să citiţi acest raport.

Şi încă ceva: art. 3 al acestui proiect de hotărâre iarăşi este o inepţie. Deocamdată nu există un conflict între Guvern şi Camera Deputaţilor, ci numai după ce vom aproba această hotărâre, atunci va exista un conflict între Guvern şi Camera Deputaţilor şi Guvernul va fi înzestrat cu arma de a ataca la Curtea Constituţională întreaga inepţie propusă de cei care, cu cea mai bună intenţie, în primele patru capitole au înregistrat o stare de fapt, după care au încercat să spună ceva pe hârtie - dorinţa lor, care n-are nicio legătură cu legislaţia românească. Credeţi-mă.

Domnul Eugen Nicolicea:

Decizia este luată, dar nu pot să împiedic pe domnii deputaţi să se exprime.

Dau cuvântul domnului preşedinte Mohora, urmează domnul Călian şi subsemnatul. Scuze, Dumitriu.

Domnul Tudor Mohora:

Domnilor colegi,

Cred că vom putea să facem un dialog al surzilor la nesfârşit şi să afirmăm fiecare ce-i convine; cred însă că noi, cei din Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii, ne aflăm pe terenul raţionalităţii.

Am explicat încă de la început, de când s-a pus această problemă, că noi am respectat cu stricteţe hotărârea plenului Camerei, care, la punctul 8, spune clar: "Subcomisia întocmeşte un raport, îl supune dezbaterii şi aprobării plenului Camerei într-o şedinţă specială." Nu era vorba despre comisia în ansamblul ei, nu se vorbeşte despre un raport al comisiei în ansamblul său.

Pe de altă parte, având în vedere prevederile regulamentului, v-am explicat încă de acum o săptămână că, în cadrul şedinţei în ansamblul său, acest raport a fost discutat şi adoptat cu o abţinere. Deci de către majoritatea membrilor comisiei s-a exprimat o abţinere.

Nu s-au depus amendamente nici la subcomisie şi nici la comisie, care să fi necesitat întocmirea unui raport. Evident că dacă am fi avut asemenea amendamente, ar fi fost obligaţia noastră să discutăm în cadrul comisiei şi să aducem, în faţa dumneavoastră, punctul nostru de vedere şi dumneavoastră să-l discutaţi.

În rest, celelalte comentarii cu privire la fondul problemei, care văd că tot au apărut, eu aş vrea să spun numai un singur lucru. Aici s-a pomenit de către domnul deputat Márton Árpád despre faptul că s-ar fi pus un set de întrebări în legătură cu legitimitatea cererii de retrocedare de către Ministerul Culturii, Agenţiei Naţionale pentru Restituire şi li s-a dat un răspuns. Li s-a dat un răspuns care nu i-a mulţumit, de vreme ce au revenit de câteva ori şi au şi spus acest lucru în corespondenţă că nu sunt mulţumiţi de răspuns.

Dumneavoastră nu vă spune nimic că, exact după această corespondenţă, decizia Ministerului Culturii, care iniţial el începuse negocierile printr-o echipă formată din patru persoane cu moştenitorii pentru retrocedare, după aceea a translatat responsabilitatea directorului Muzeului Bran ca el să facă retrocedarea?

Cum s-a făcut la Muzeul Peleş, de exemplu, retrocedarea? A fost o comisie interministerială de vreo 50 de inşi, sunt lucrători în Ministerul Culturii care ştiu acest lucru şi care posibil că or fi sfătuit, dacă ar fi avut dreptate şi n-ar fi fost nişte hibe în această materie, probabil că ar fi lansat, acest proiect de retrocedare, probabil finalizat cu focuri de artificii în final. Numai că s-au derobat de această răspundere şi chiar această derobare a fost primul nostru indiciu de suspiciune în această materie.

Aceasta este problema şi o să vă spună membrii comisiei, vă invităm la comisie, să vedeţi presiunile extraordinare care s-au făcut prin corespondenţă între Ministerul Culturii, care soma conducerea Muzeului Bran, transmiţându-i la un moment dat şi termeni imperativi: "Până la data de ... vă rugăm să faceţi actele de retrocedare." Asta a fost istoria! Deci nu imparţialitatea, nu dorinţa noastră neapărat de a crea probleme cuiva şi de a pune în discuţie legile retrocedării.

Dar v-am spus şi vă repet, pentru a avea respect faţă de proprietatea privată, trebuie ca să acţionăm astfel încât bunurile dobândite să fie dobândite pe cale legală, chiar dacă ele au fost nişte bunuri care au fost mai vechi şi care, acum, urmează să fie înstrăinate. Nu pot să cred că, în societatea românească, putem pretinde acum şi în perspectivă respect faţă de bunuri patrimoniale obţinute prin furt sau prin acte de încălcare a Constituţiei şi legilor ţării.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD şi Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul deputat Dumitriu şi urmează domnul vicepreşedinte Dorneanu.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Să dea comisioanele înapoi.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Apropo de comentariile din sală, pe care le auzim de câteva minute încoace, v-am apreciat întotdeauna fermitatea şi acribia cu care urmăriţi Regulamentul Camerei. Aţi spus că s-a depăşit faza dezbaterilor generale; după părerea mea, astăzi a fost o mostră de nerespectare a celor spuse de preşedintele de şedinţă la început. Deci s-a revenit la ou, s-a revenit la Adam şi Eva, în fine.

Întrebarea mea este cum se poate evita pe viitor o asemenea problemă, o asemenea procedură şi întrebarea vă este adresată dumneavoastră.

O a doua problemă pe care aş vrea s-o ridic sau, mai bine zis, o mirare pe care o am, este că am văzut aici intervenind persoane cu o prezenţă extrem de ridicată la lucrările Camerei; persoane care au demonstrat seriozitate de-a lungul întregii activităţi parlamentare. Ei bine, cum de aceste persoane nu au intervenit cu amendamente, cum spune domnul Mohora, sau cu comentarii, cum cer liberalii şi UDMR-iştii, pe parcursul dezbaterii acestui raport în subcomisie, în comisie.

Este clar că este o comandă politică, într-adevăr, de ultimă oră, şi dânşii îşi revarsă întregul talent politic pentru a îndeplini această comandă. Este păcat şi chiar îmi pare rău de un grup de valoarea Grupului Naţional Liberal să se comporte în aşa hal în această problemă, în această privinţă.

O altă chestiune pe care o adresez Biroului permanent, tot pe linie de procedură, este că data trecută lucrările au fost blocate printr-o aşa-zisă confuzie - eu nu cred că a fost o confuzie, eu cred că a fost o chestiune voită - şi anume s-a confundat Comisia specială de anchetă, care, într-adevăr, se creează la iniţiativa a două grupuri parlamentare, cu minim 50 de parlamentari şi o anchetă parlamentară, care se aprobă de plen, în urma cererii unei comisii.

Astăzi, se intervine cu altă chestiune ciudată. Deci nici măcar nu şi-au cerut scuze că au confundat cele două noţiuni şi au continuat astăzi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Iarăşi, nu pot să cred că, din partea unor deputaţi de valoarea celor care au făcut confuzia, era permis aşa ceva. Astăzi, se revine cu această chestiune de conflict între Guvern şi Parlament pe tema răspunsurilor, rapoartelor ş.a.m.d. Este clar pentru toată lumea, parlamentar sau neparlamentar, că este o comandă politică.

Hai să renunţăm la chestiunea aceasta! Haide să intervenim în Biroul permanent - interveniţi dumneavoastră, care sunteţi membri ai Biroului permanent, de fapt - şi să alocăm o zi pentru aceste dezbateri frumoase, caraghioase, mă rog, cum vreţi să le numiţi, dar să ajungem undeva cu chestiunea aceasta, pentru că avem, astăzi, atâtea zeci de legi pe ordinea de zi, am avut şi săptămâna trecută, când a fost vorba de raportul Bran şi nu s-a petrecut decât această situaţie absolut ridicolă pentru lucrările Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul vicepreşedinte Dorneanu, vă rog.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

N-aş fi intervenit dacă nu mi-aş fi amintit că sunt membru al Comisiei pentru abuzuri şi dacă nu mi-aş aminti că mâine o să conduc eu şedinţa şi, dacă nu terminăm astăzi acest punct, o să am eu probleme.

Lăsând gluma de-o parte, stimaţi colegi, aş vrea să vă amintesc că, după trecerea bine a jumătăţii noastre de mandat, în actuala registratură, ar fi, dacă nu mă înşel, prima anchetă parlamentară pe care o finalizăm.

Cred că, măcar din acest motiv ar trebui să ne aplecăm cu seriozitate şi să depăşim unele, să zic, abordări politice; eu n-am să fac niciun proces de conştiinţă nimănui, că cineva ar fi dorit să folosească tot arsenalul de artificii regulamentare şi juridice pentru a bloca această hotărâre. Eu plec de la principiul că suntem cu toţii de bună credinţă şi dorim să facem un lucru bun.

Din acest punct de vedere, aş vrea să vă mai aduc aminte ceva: nu suntem într-o procedură legislativă, nu suntem nici în faza adoptării unei moţiuni, suntem în cadrul unei proceduri de control parlamentar, exercitat printr-o anchetă parlamentară. Aici noi nu dăm verdicte, nu dăm nici hotărâri. De aceea, era firesc să se comunice, aşa cum s-a hotărât în plenul Camerei, să se comunice raportul şi proiectul de hotărâre care finalizează acest raport.

Repet, prin această hotărâre, noi nu dăm verdicte, constatăm doar dacă s-au făcut încălcări, dacă au existat încălcări de lege, sesizăm organele competente, ceea ce facem, sesizăm CSM-ul, sesizăm Parchetul, sesizăm Justiţia, sesizăm Curtea Constituţională în faţa faptului că într-un fel a zis Guvernul, altfel a zis Autoritatea de Reglementare, altfel a zis Consiliul Judeţean, iată altfel zice acum, prin votul final, Parlamentul cu privire la constituţionalitatea unei hotărâri.

Din acest punct de vedere, nu era absolut necesar ca proiectul de hotărâre să fie trimis Comisiei juridice. Repet, nu eram într-o procedură legislativă, ca să cerem avizul de specialitate al Comisiei juridice. Era o hotărâre care finaliza un proiect de raport. Adoptând proiectul de raport, v-aş ruga să fiţi de acord cu mine că noi facem, practic, o dovadă a eficienţei Parlamentului, a seriozităţii lui, a răspunderii lui. Nu este vorba de a pune sub semnul îndoielii nici procesul de privatizare în principiu, nu este vorba nici de retrocedări. Pur şi simplu dorim ca Parlamentul, instituţia suverană a acestei ţări din punct de vedere al reprezentativităţii, să-şi exprime punctul de vedere şi să controleze felul cum diverse organisme ale Executivului respectă lege.

Eu cred că, în cazul acesta, şi vicepreşedintele Camerei, cel care a condus şedinţa, şi comisiile au respectat întru totul regulamentul. Nu trebuia să se mai pună în dezbatere nici fiecare articol, pentru că nu s-au făcut amendamente. Atunci când s-au comunicat în timp raportul de activitate împreună cu proiectul de hotărâre, fiecare deputat, fiecare comisie, inclusiv Comisia juridică, dacă avea de făcut observaţie, putea să le înainteze în plen pentru a se dezbate. Neavând loc această procedură, este firesc să supunem votului final atât raportul, cât şi proiectul de hotărâre.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Timpul a expirat, numai că am apucat să anunţ lista vorbitorilor. Îl rog pe domnul Gonţea să se limiteze la un minut, după care încheiem şedinţa, eu renunţând la intervenţie, tocmai pentru a nu deranja colegii.

Domnul Ion Gonţea:

Domnule preşedinte,

Scurt, telegrafic. Eu cred că este util ca să se trimită raportul împreună cu hotărârea către instituţiile specializate ale Statului, pentru că nu există nicăieri actul de donaţie prin care această proprietate a fost transmisă Casei Regale, dacă vreţi, Reginei Maria, actul de donaţie făcut în formă autentică, aşa cum spune Codul Civil.

Există doar acordul de voinţă că se donează această proprietate de către Consiliul local Braşov; nu există, repet, actul acesta. Înscrierile care sunt făcute, în schimb, în Cartea funciară, cu privire la această proprietate sunt cu totul neclare. Nu este timpul să facem aici o dezbatere exact cum s-au făcut înscrierile respective.

De aceea, cred că este întemeiat să se trimită, repet, acest material, acest document să fie analizat de către cei specializaţi. Repet dubiul foarte mare, nu s-a făcut restituirea de către Ministerul Culturii, s-a făcut de către un directoraş care, repet, şi-a pus semnătura pe un act, fără să ştie ce semnează. Asta este durerea cea mare şi trebuie să înţelegem cu toţii acest lucru.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Constat că timpul s-a epuizat, la solicitarea domnului Marton Arpad, care mi-a atras atenţia. Îmi pare rău, nu se mai poate.

Având în vedere cele spuse, rămâne pentru votul final de mâine. Cei care au obiecţii pot să le exprime mâine prin vot, votând împotriva acestui raport. (Vociferări din partea deputaţilor din Grupul parlamentar al P.R.M.)

- după o scurtă pauză -

Domnul Eugen Nicolicea:

Deschid şedinţa consacrată răspunsurilor orale la întrebări.

Ministerul vizat: Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. I se răspunde domnului deputat Mircea Costache, din partea Partidului România Mare. Tema întrebării: situaţia a 50 de cetăţeni din comuna Siriu, judeţul Buzău, ale căror terenuri sunt ocupate abuziv de S.C.Hidroconstrucţia Baraj Siriu S.A.

Dau cuvântul reprezentantului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Vă rog să vă prezentaţi.

Domnul Mihnea Iuoraş (vicepreşedinte, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor):

Bună ziua!

Numele meu este Mihnea Inoraş. Sunt vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Referitor la întrebarea adresată de domnul deputat, vă putem preciza că acele imobile care au fost date către... îmi cer scuze, este prima dată când vin în faţa dumneavoastră, ...către S.C.Hidroconstrucţia S.A., ele au fost date nu în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991 cu privire la fondul funciar, ci sunt date în conformitate cu prevederile Legii nr.15/1990, astfel încât emiterea certificatelor de atestare a proprietăţii nu este de competenţa comisiilor de fond funciar de nivel judeţean, instituţia noastră nefiind competentă a se pronunţa asupra legalităţii certificatului de atestare a proprietăţii menţionate mai sus, singurele abilitate în acest sens fiind instanţele judecătoreşti.

În ceea ce priveşte nepunerea în posesie a proprietarilor care au deţinut teren în acele zone atunci când reconstituirea pe vechile amplasamente nu este posibilă, Comisiile de fond funciar trebuie să îi pună în posesie pe alte amplasamente, din terenurile pe care le au la dispoziţie, iar în cazul în care nu există un teren la dispoziţia comisiilor, aceştia se vor adresa instituţiilor care administrează terenul statului în vederea...sau altor comisii de fond funciar.

Dacă nici în acest caz nu se găseşte teren, se vor aplica prevederile Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei conform cărora, după epuizarea tuturor opţiunilor prevăzute de lege, persoanelor îndreptăţite, dacă nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate în natură, li se vor acorda despăgubiri în numerar sau acţiuni, în conformitate cu prevederile Ordonanţei nr.81/2007.

Având în vedere cele arătate mai sus, noi am solicitat Comisiei comunale de fond funciar Siriu informaţii cu privire la modalitatea în care au fost soluţionate cererile de reconstituire a drepturilor de proprietate depuse de către persoanele ale căror vechi amplasamente sunt cuprinse în suprafeţe asupra cărora s-au emis în favoarea S.C.Hidroconstrucţia SA certificate de atestare a proprietăţii menţionate.

Nu am primit răspuns nici verbal şi nici în scris din partea Primăriei comunei Siriu, judeţul Buzău. De aceea, la proximul control pe care-l vom efectua în judeţul Buzău, corpul nostru de control va verifica în ce măsură mai există terenuri pentru a putea fi puşi în posesie acei proprietari, iar dacă nu există această posibilitate, li se vor acorda despăgubiri în numerar sau acţiuni.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule deputat, sunteţi mulţumit de răspuns?

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu putem să ne declarăm mulţumiţi cu un răspuns care trimite acolo unde ar putea oricine să-şi imagineze că s-ar rezolva problema, la instanţă. Dacă mergem cu orice problemă, de proprietate, de retrocedare sau de altă natură, la instanţa de judecată, mă întreb ce rost are un minister, este un minister Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Domnule vicepreşedinte, tocmai când mă pregăteam să-i felicit pe cei care se străduiesc să promoveze tineretul, dar tânăr şi nou promovat, aşa, v-aş trimite acasă pe toţi de acolo, tot ministerul, şi să lăsăm instanţele să se pronunţe în legătură cu probleme de genul ăsta.

Noi ştim că tot ce se numeşte proprietate care poate face obiectul unor solicitări de restituire este de competenţa Agenţiei Naţionale instituită în acest scop.

De asemenea, aveţi o misiune cumplită. A venit un Guvern care n-a dat voie unei dezbateri ample, aşa cum sunt ele chinuitoare, obositoare, stresante, agasante, dezbaterile parlamentare îşi au menirea şi raţiunea lor. Pentru că dacă dezbăteam legile proprietăţii, 247, pachetul legilor, faimosul pachet, în Parlament, îi mai puteam aduce corecţii, mai puteam pune în evidenţă anumite dificultăţi, mai puteam să ajungem la o formulă care să fie şi uşor sau cât de cât mai uşor aplicabilă. Pentru că aţi venit aici, nu dumneavoastră personal, domnule vicepreşedinte, Guvernul, a venit şi şi-a asumat răspunderea pe pachetul legilor proprietăţii, scoţând din proceduri dezbaterea parlamentară. Şi au rămas aşa cum le-au gândit. Şi aşa cum le-au gândit, au dus la o avalanşă de probleme, au dus birourile... eu nu ştiu cum se descurcă colegii mei, birourile noastre parlamentare din teritoriu sunt sufocate în principal cu dificultăţi, cu nemulţumiri ale cetăţenilor legate de restituirea proprietăţilor.

Am aici, primite recent, numai patru astfel de dosare, în fiecare din ele sunt implicate sute de persoane în legătură cu restituiri de proprietăţi. Ce v-am trimis eu acolo a fost un singur semnal că barajul Siriu care, pe vremea aceea, şi-a permis să folosească proprietăţile oamenilor, că aşa a fost sistemul şi aşa a fost regimul, aţi venit dumneavoastră, Guvernul liberal, cu acest cult al proprietăţii individuale, v-aţi asumat răspunderea că veţi restitui proprietăţile, şi nu poate să spună cineva acum celor de la Barajul Siriu "Măi, s-a terminat cu gluma regimului!, retrageţi-vă de pe acolo gardurile, că au treabă oamenii cu proprietăţile lor din moşi-strămoşi".

Deci, cei care mi-au sesizat, şi se află la dumneavoastră memoriul, vi l-am dat şi semnat de ei, în numele unui grup de 25 de persoane, semnează două persoane din Siriu. Dar la mine sunt sute şi sute de astfel de cazuri. Pe masa Primăriei din Brăeşti, din 600 sunt soluţionate 120 de retrocedări. Or, restul până la 600 şi dacă luăm toate comunele, toate comunităţile, toate se confruntă...aţi lansat această problemă a proprietăţii, v-aţi făcut un crez din a retroceda proprietatea, aţi venit cu pachetul legilor proprietăţii fără dezbatere parlamentară, prin asumarea răspunderii? Faceţi-o! Nu ne umpleţi pe noi cu nemulţumirile şi cu jalbele cetăţenilor.

Am spus-o şi pentru stenogramă şi pentru tânărul vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, şi pentru tânăra şefă a dumnealui, preşedinta Ingrid Zaarour şi pentru toată lumea, şi pentru toţi cei care sunt conştienţi că s-au înhămat la o treabă foarte complicată. Au fost ţări care au stabilit până la 50 de mii de dolari valoare, atât, retrocedări, şi numai pe obiective - cutare, cutare, cutare...deci fără şcoli, fără sănătate...

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi! Vă rog frumos să limitaţi expunerea.

Domnul Costache Mircea:

Dumneavoastră v-aţi angajat la un lucru greu. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Vreau să ducă un mesaj acolo, să nu mai vină cu răspunsuri evazive, cu trimiterea la instanţă. Că aşa-i trimit şi eu într-o bună zi pe cetăţeni la instanţă şi să dea în judecată Agenţia Naţională care consumă bani publici pentru restituirea proprietăţilor.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Au prioritate doamnele, astfel că Ministerul Justiţiei, prin doamna secretar de stat Barbara Katalin Kibedi va răspunde doamnei Lia Olguţa Vasilescu, din partea Partidului România Mare, cu privire la dosarele penale ale domnului primar Antonie Solomon.

Doamna Kibedi Barbara Katalin (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimată doamnă deputat,

Aşa cum v-am comunicat şi printr-un răspuns intermediar, a fost necesar să solicităm Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relaţiile necesare pentru a vedea care este situaţia dosarului penal în care este cercetat primarul din Craiova. Astăzi, ne-a parvenit răspunsul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Şi el, în esenţă, rezumă în trei puncte răspunsul la întrebarea dumneavoastră.

Antonie Solomon, primarul municipiului Craiova, este cercetat în cadrul unui dosar penal al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aflat în faza actelor premergătoare.

În ceea ce priveşte restul autorilor de identificat dacă sunt neregularităţi în ce priveşte exercitarea atribuţiilor în cadrul Primăriei municipiului Craiova, există un alt dosar penal la nivelul DIICOT-ului. Dacă se va stabili în urma actelor premergătoare că acestea converg tot înspre primarul municipiului Craiova, în mod sigur că trebuie reanalizată competenţa din perspectiva art.12 din Legea nr.508 din 2004, şi atunci probabil se va realiza o declinare de competenţă.

În ce priveşte ultima chestiune abordată în întrebarea dumneavoastră privind conduita procurorului-şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Ioan Mircea Zărie, conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie a transmis că aceasta nu corespunde realităţii.

În măsura în care, pentru că astăzi ne-a parvenit acest răspuns, dumneavoastră vi se pare că este laconic şi doriţi detalieri, atunci ne vom obliga să revenim în sensul în care solicitaţi dumneavoastră pentru a cere lămuriri suplimentare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna deputat.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Şi eu vă mulţumesc foarte mult pentru răspunsul pe care mi l-aţi dat. Mărturisesc că este exact răspunsul pe care-l aşteptam. Vreau să faceţi demersuri în continuare, pentru că în Craiova este de notorietate că procurorul-şef adjunct al D.N.A., domnul Mircea Zărie, vine să-şi petreacă week-end-urile în Craiova, mai precis lângă Craiova, la vila de la Leamna a domnului primar, şi vrem şi noi să ştim cum este posibil ca un anchetator să stea la masă şi chiar să doarmă în casa anchetatului.

Şi, de asemenea, vreau să vă mulţumesc pentru că-mi confirmaţi existenţa celor două dosare pe care conducerea Partidului Democrat, filiala Dolj, le neagă cu insistenţă, cu vehemenţă, chiar că ar exista, deci existenţa lor.

Vă mulţumesc şi v-aş ruga să faceţi în continuare demersurile necesare pentru conduita domnului procuror-şef adjunct şi să primesc mai multe precizări.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Ministerului Economiei şi Finanţelor, se răspunde doamnei deputat Graţiela Iordache, din partea Grupului P.D., cu privire la comasarea Ministerului Economiei şi Comerţului şi a Ministerului Finanţelor.

Nu există nici doamna deputat. Răspunsul va fi primit în scris.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale răspunde domnului Mircia Giurgiu, deputat independent, privind verificarea activităţii Comisiei comunale de fond funciar judeţul Cluj.

Domnul secretar de stat Istvan Toke.

Domnul Toke Istvan (secretar de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale):

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Domnule deputat, întrucât întrebarea dumneavoastră se referea la reglementări privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a fost înaintată instituţiei care are în competenţă soluţionarea celor sesizate de dumneavoastră, respectiv Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Vi s-a transmis un exemplar din răspunsul A.N.R.P.-ului, dar vă pot spune foarte succint că pe data de 19.09.2007, reprezentantului Parohiei ortodoxe Sic i-a fost înmânat titlul de proprietate nr.55240/07.08.2007.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul domnului deputat, pentru a se declara mulţumit sau nemulţumit de răspuns.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Şi vă mulţumesc că, în sfârşit, s-a rezolvat problema de la Sic din judeţul Cluj. Mulţumesc frumos.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Declar închisă şedinţa consacrată răspunsurilor la întrebări. Nu mai există nimeni care să dea răspuns din partea ministerului.

Vă rog.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte, pe procedură.

După ce am reuşit să trântim, iertaţi-mi expresia, declaraţiile politice, acum trântim şi răspunsurile la interpelări, deşi în Biroul permanent ştiţi foarte bine că fiecare lider de grup optează pentru o serie de răspunsuri, constat că de această dată grupul parlamentar al P.C. nu a primit nici un răspuns, deşi aşteptam două răspunsuri. Ar fi bine să luaţi măsurile care se impun în Biroul permanent şi să puneţi capăt odată acestor chestiuni, pentru că mi se pare anormal ca eu, în calitate de deputat, să stau aici să-mi pierd timpul, iar reprezentanţii Guvernului să nu binevoiască nici măcar să ne dea răspunsurile în conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Deci, să transmitem Biroului permanent sesizarea dumneavoastră, probabil că sunt şi alte cazuri. Pe lista aceasta erau doar patru reprezentanţi care au fost şi au prezentat deja răspunsurile. Alţii nu mai avem.

Prezentăm lista deputaţilor înscrişi pentru a prezenta interpelări pe scurt în şedinţa din 24.IX.2007. întâi şi întâi voi prezenta deputaţii care au depus interpelări şi întrebări scrise, pentru stenogramă: Ion Gonţea, trei interpelări; Raluca Turcan, o interpelare; Dan Grigore, două interpelări; Costache Mircea, cinci interpelări; Ioan Aurel Rus, patru interpelări; Aurel Vlădoiu, trei interpelări; Petre Străchinaru, două interpelări; Ioan Stan, două interpelări; Emil Radu Moldovan, o interpelare; Vasile Puşcaş, cinci interpelări; Aledin Amet, o interpelare; Ionela Bruchental-Pop şi Liviu Miroşeanu, o interpelare; Alexandru Mocanu, o interpelare; Ionica Constanţa Popescu, o interpelare; Andrian-Sirojea Mihei, o interpelare; Vladimir Mănăstireanu, o interpelare; Victor Sanda, o interpelare; Ioan Cindrea, o interpelare.

Dau cuvântul doamnei deputat Monalisa Găleteanu pentru a-şi adresa interpelarea în plen.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Interpelarea este adresată ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, domnul Cristian Adomniţei.

Este de fapt o revenire la alte interpelări la care eu nu am primit un răspuns convingător. Subiectul este referitor la reînfiinţarea claselor cu profil învăţători-educatori din cadrul liceelor pedagogice, ca formă a învăţământului vocaţional pedagogic.

Domnule ministru,

revenim pe această cale pentru a vă semnala încă o dată situaţia discriminatorie care există în cadrul învăţământului vocaţional liceal din România.

Aşa după cum v-am mai prezentat în interpelările anterioare, în cadrul învăţământului vocaţional liceal din România există clase cu profil militar, profil teologic, de artă şi sportiv, în timp ce clasele cu profil învăţători-educatori din cadrul liceelor pedagogice au fost desfiinţate în mod abuziv în urmă cu zece ani.

Insistăm, domnule ministru, asupra necesităţii pregătirii vocaţionale pedagogice prin studii liceale a viitorilor profesori, învăţători şi educatori din România, fără a îngrădi, desigur, dreptul oricărui absolvent de liceu de a urma o formă de învăţământ superior în vederea obţinerii diplomei de profesor, învăţător sau educator. Astfel, absolvenţii profilului învăţători-educatori din cadrul liceelor pedagogice ar dobândi, pe lângă cunoştinţele de cultură generală, şi cunoştinţe de psihopedagogie, noţiuni de metodică şi abilităţi specifice în cadrul orelor de practică pedagogică, necesare în desăvârşirea pregătirii lor profesionale prin studii superioare.

De aceea am făcut această revenire, pentru a vă solicita încă o dată să dispuneţi repartizarea unui număr corespunzător de clase cu profil învăţători-educatori în cadrul liceelor pedagogice, pentru a crea astfel premisa de a avea în România educatori şi învăţători cu o înaltă pregătire profesională şi vocaţie pedagogică.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc foarte mult.

Dau cuvântul domnului deputat Adrian Moisoiu.

Se pregăteşte domnul deputat Dumitru Avram.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi mulţumesc faptului că interpelarea mea vine să o completeze oarecum pe doamna deputat Monalisa Găleteanu, pentru că are ca subiect exact acelaşi subiect, şi anume, faptul că se pune întrebarea ce calitate au cadrele didactice şi ce trebuie să facem pentru îmbunătăţirea calităţii acestora.

De aceea, interpelarea se adresează domnului Cristian Adomniţei, ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului.

Daţi-mi voie ca să încep cu un citat dintr-o discuţie purtată cu un primar. "Domnule deputat, ce folos că am încălzire centrală, mobilier nou, geamuri termopan, toalete placate cu faianţă şi gresie, canalizare, laborator de informatică şi chiar microbuz şcolar, dacă nu pot să aduc un profesor cum trebuie la şcoală pentru copiii aceştia? Nu e păcat de laboratorul de informatică, nu vrea să vină nimeni la noi pentru salariile acestea mici. Am numai suplinitori, măcar dacă erau toţi calificaţi!"

Iată, de fapt, miezul, subiectul. Şi în acest sens, vreau să subliniez faptul că din cele 260.000 de posturi din învăţământul preuniversitar, aproape o cincime vor fi ocupate în acest an de către suplinitori, atât calificaţi, cât şi necalificaţi. Învăţământul românesc are peste 51.000 de suplinitori, majoritatea dintre ei fiind selectaţi dintre cei cu note sub 5 la examenele de concurs. Încă mai sunt libere 17.868 de posturi în învăţământul preuniversitar, pentru care în zilele acestea urmează să aibă loc o ultimă repartiţie.

Dar în cel mai bun caz aceste posturi vor urma să fie ocupate de absolvenţi de facultăţi fără examen de licenţă sau de absolvenţi de liceu care abia au reuşit, cu chiu, cu vai, să ia un amărât de examen de bacalaureat şi care, pe lângă faptul că au o pregătire teoretică vai de capul ei, în mod sigur nu au nimic comun cu pedagogia şi cerinţele unui învăţământ de calitate.

De fapt, cauza principală o ştim cu toţii: se găseşte în salariile foarte mici care sunt în învăţământ şi care nu reprezintă o motivaţie pentru tinerii absolvenţi de liceu. Ce să vă spun? Faptul că într-o comparaţie văzută pe net, salariu unui profesor din Italia ajunge la cel puţin 1500 de euro, adică de aproape patru ori mai mult decât salariul unui profesor la noi în ţară.

Ca urmare, cred că modul cum s-a conceput această reformă în învăţământ, şi anume, în primul rând băgăm bani în gresie şi în faianţă şi în toalete, în loc să începem şi să investim în formarea cadrelor didactice, aici s-a greşit.

Deci, aceasta este întrebarea: care este strategia pe care dumneavoastră o promovaţi, ca ministru, pentru ca într-un timp cât mai scurt, şefii de promoţie a diverselor colegii naţionale din ţară să dorească să vină să lucreze în învăţământ.

Şi o a doua interpelare este adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii publice, şi se referă la faptul că, în ultimul timp, de câteva luni de zile, a început să crească tot mai mult suma pe care beneficiarii de scutiri, de gratuităţi în ceea ce priveşte medicamentele, mă refer la cei de pe legile speciale, şi în asta ar putea să intre veteranii de război, diverse categorii de pensionari, revoluţionarii, refugiaţii, în ultimul timp, suma care trebuie plătită pentru primirea acestor medicamente este din ce în ce mai mare, într-o proporţie cât mai mare.

În acelaşi timp, la Sighişoara, domnul ministru a declarat cum că se gândeşte ca începând de la 1 noiembrie să intervină pentru a invalida aceste dispoziţii.

Să mă iertaţi, dar aceasta se numeşte o campanie electorală pe care tot dânsul şi-o fabrică şi doreşte să o exploateze, adică, dânsul semnează aceste ordine de scumpire a medicamentelor, de scădere a reducerile de care ar avea parte şi, în acelaşi timp, vrea să pară un binevoitor în ceea ce priveşte politica ieftină pe care o duce.

Ca atare, îl invit pe domnul ministru să poftească aici şi să ne explice cum a putut să semneze asemenea ordine şi care sunt, în acelaşi timp, gândurile sale pentru viitor.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Întrucât doamnele au prioritate, dau cuvântul doamnei deputat Olguţa Cocrea.

Doamna Olguţa Cocrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Adresez interpelarea domnului ministru al justiţiei, domnul Tudor Chioairu şi domnului ministru al internelor şi reformei administrative, domnului Cristian David.

Subiectul interpelării: stadiul dosarului 3733/P/2006 privind explozia din 7.II.2000, la Oficiul poştal Târgovişte - tranzit.

Domnilor miniştri,

La data de 7 februarie 2000, la Oficiul poştal Târgovişte - tranzit, a avut loc o explozie ca urmare a emanaţiei de gaze în biroul dirigintelui, urmând decesul acestuia şi deteriorarea gravă a oficiului poştal, avariat în proporţie de 75%, nefolosit până azi, necesitând demolarea şi reconstruirea.

Din data 7 februarie 2000 şi până în prezent, dosarul întocmit şi instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte este pasat între Poliţia Târgovişte şi Parchet. Până în acest moment nu se ştie care sunt vinovaţii, cine poate să plătească, atât pentru moartea acestui om, cât şi pentru faptul că de şapte ani de zile, 180 de salariaţi lucrează în condiţii improvizate, fără condiţii de muncă, fără apă, fără nici un fel de condiţii igienico-sanitare, iar justiţia şi poliţia din municipiul Târgovişte nu au făcut nimic, îşi pasează răspunderea de la una la alta şi aş dori ca cei doi miniştri ale căror ministere le-am enunţat mai sus să precizeze cine se face vinovat de tergiversarea acestui dosar la nesfârşit, să-mi comunice care ar fi termenul optim din punctul dumnealor de vedere ca acest dosar să fie soluţionat, iar vinovaţii să plătească.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Avram. Înţeleg că a depus în scris.

Domnul deputat Petru Movilă, două interpelări depuse în scris. Domnul deputat Andrian Mihei.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelare adresată domnului ministru Laszlo Borbely, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.

Obiectul interpelării: "Reabilitarea termică a clădirilor de locuit".

Stimate domnule ministru,

În ultima vreme, în Municipiul Constanţa, cetăţenii au început să-şi reabiliteze termic, majoritatea individual, apartamentele în care locuiesc, fapt care a determinat ca blocurile să arate destul de peticit.

Unii locuitori, în cadrul audienţelor primite la cabinetul parlamentar, au declarat că ar fi auzit despre posibilitatea ca aceste lucrări să fie făcute cu sprijin financiar de la stat, însă nimeni de la asociaţia de locatari şi până la reprezentanţi ai primăriei nu le-au putut da detalii complete despre demersurile, pas cu pas, pe care ar trebui să le facă pentru a le obţine. Totodată, în 2005, aţi declarat că: "Uniunea Europeană, după 2007, va finanţa o parte din aceste proiecte".

Noi o să pornim cu o campanie mediatică, pentru a sensibiliza atât asociaţiile de proprietari, cât şi mai ales autorităţile publice locale. Din aceste motive, doresc să vă adresez câteva întrebări legate de aceste aspecte.

1. Care sunt demersurile făcute de minister pentru a determina autorităţile locale să notifice asociaţiile de proprietari referitor la condiţiile de eligibilitate şi criteriile de selecţie a clădirilor de locuit multietajate, la etapele de intervenţie şi modul de finanţare a cheltuielilor şi să-i determine pe aceştia să includă clădirile în programele anuale de reabilitare termică.
2. Ce măsuri vizează ministerul pentru a modifica legislaţia, astfel încât cetăţenii să nu mai fie reticenţi faţă de aceste demersuri, datorită prevederii existente în actuala lege de ipotecare a locuinţelor pentru sume pe care ar trebui să le restituie.
3. În ce stadiu se află, dacă acest lucru mai este valabil, implicarea Uniunii Europene în finanţarea acestor proiecte şi care sunt modalităţile în care această implicare va fi accesibilă autorităţilor locale, asociaţiilor de locatari sau cetăţenilor.
4. În ce stadiu se află proiectul de campanie mediatică, prin care se urmărea sensibilizarea asociaţiilor de locatari şi autorităţilor publice locale pentru atragerea acestora către proiecte.

Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris şi oral.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Baban, care are de prezentat două interpelări.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prima este adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministru al Ministerului Sănătăţii Publice. Este vorba de răspunderea juridică a medicilor iresponsabili. Vă citesc numai concluzia, de fapt, esenţa interpelării.

Domnule ministru, având în vedere numărul mare de scandaluri legate de cazurile de malpraxis, precum şi sumele enorme care trebuie să fie plătite de cei suferinzi pentru efectuarea expertizelor medicale, solicit să aflu care sunt măsurile pe care le veţi lua şi, bineînţeles, aplica pentru ca pacienţii să fie în siguranţă faţă de cei care consideră medicina doar un mod de a obţine venituri cât mai mari, încălcând astfel sfântul jurământ al lui Hipocrate.

A doua o să vă rog să-mi daţi şansa să v-o citesc în întregime, este adresată domnului Paul Păcuraru, ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi are ca obiect cumulul de funcţii pentru bugetari: "Reducerea personalului bugetar, bumerangul societăţii româneşti".

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse vrea să blocheze posturile vacante care există în instituţiile de stat, fără a ţine cont de deficitul de personal care se înregistrează în sistemul bugetar.

Dacă această blocare, fie totală, fie parţială, va fi luată în calcul şi aplicată de către Guvern, atunci sistemul bugetar va fi pus la zid. Mulţi dintre cei care lucrează în acest domeniu, din cauza stresului, a depresiilor psihice şi a banilor puţini, vor lua calea străinătăţii, preferând să presteze uneori o muncă necalificată decât o muncă calificată şi supradimensionată, dar fără recunoaşterea financiară a eforturilor suplimentare.

În opinia mea, reducerea posturilor vacante ar trebui să aibă la bază o fundamentare tehnico-financiară temeinică şi reală. Temeinică, pentru că deja sunt destule instituţii bugetare care nu vor face faţă niciodată cu numărul de posturi alocate: vezi Casele judeţene de pensii, Agenţia naţională de administrare fiscală etc., şi reală, în sensul că trebuie reduse acele posturi de care într-adevăr se pot lipsi instituţiile. Iar clientela politică angajată în sistemul bugetar, pentru a-şi derula propriile afaceri, să fie pusă la muncă.

Pentru că, domnule ministru, poate nu ştiţi, dar cei ce sunt angajaţi în sistemul bugetar doar în funcţie de culoarea politică, chiar concursul pentru angajare fiind trucat, sunt sigur că ştiţi foarte, foarte bine acest lucru, vin la locul de muncă doar pentru prezenţă, şi aceea sporadică, dar date fiind împrejurările, nimeni nu se poate agăţa de aceste persoane, şi pentru a-şi rezolva interesele financiare proprii sau de grup. Dacă aceste persoane şi-ar îndeplini atribuţiile de serviciu, atunci nimeni nu ar mai solicita ocuparea posturilor vacante.

În altă ordine de idei, cred că structura de personal din minister este supradimensionată. În timp ce în unităţile deconcentrate există o lipsă acută de personal specializat, în instituţiile centrale acestea se calcă pe picioare şi-şi iau aerul de respirat datorită aglomeraţiei pe metru pătrat. Numărul de consilieri personali, inspectori guvernamentali, experţi etc. a crescut în ultimii doi ani vertiginos, astfel încât reducerea de personal trebuie să înceapă din aceste locuri.

Domnule ministru Păcuraru, domnul prim-ministru v-a cerut reducerea cu 10% a personalului bugetar. Aş dori să cunosc care sunt principiile care stau la baza acestor reduceri, care sunt criteriile pe care le aplicaţi pentru această reducere şi, mai ales, care sunt domeniile bugetare care vor fi afectate de această isterie a reducerilor.

Vă rog, domnule preşedinte, să mi se acorde răspunsul oral şi scris.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Îl rog pe domnul deputat Mircia Giurgiu să nu se supere, dar am să dau cuvântul celor care au câte o interpelare sau mai puţine, pentru că dumneavoastră aveţi zece şi rămânând ca dumneavoastră să expuneţi până când se epuizează timpul.

Mulţumesc.

Deci, domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu am să fiu extrem de scurt şi am să mă rezum doar la rezumatul interpelării, care este adresată domnului ministru Varujan Vosganian şi are ca obiect situaţia comunităţilor din mai multe zone ale României, lipsite de reţele de aprovizionare cu energie electrică.

Nu este cazul să discutăm despre importanţa acestui element de nivel de trai şi de existenţă a acestor comunităţi. Şi, în acest sens, vă rog, domnule ministru, să ne definiţi strategia pe care o aveţi faţă de aceste zone, să ne precizaţi care este arealul şi care este numărul gospodăriilor care la această dată sau la nivelul anului 2007 nu au şi nu beneficiază de energie electrică; şi, de asemenea, să ne precizaţi şi valorile investiţiilor care sunt necesare pentru ca această pecingine, această pată de pe harta României să dispară.

În acelaşi timp, pentru că v-aţi exprimat legat de eficienţa unei astfel de investiţii, să ne spuneţi dacă aveţi un calcul de eficienţă legat de investiţiile pentru a face electrificarea şi a încheia odată electrificarea teritoriului naţional al României.

Mulţumesc foarte mult. Solicit răspunsul în scris şi oral. Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Horia Văsioiu.

Domnul Horia Văsioiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea de astăzi este adresată domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu.

Obiectul interpelării este campania electorală făcută de primarul Brăilei la deschiderea anului şcolar.

Permiteţi-mi să fac un scurt rezumat al interpelării şi să vă spun că pe data de 17 septembrie a.c., cu ocazia deschiderii oficiale a noului an şcolar, primarul liberal al Brăilei a participat la manifestări la Şcoala nr.21 din Brăila. În timpul discursului său, au apărut circa 10 tineri îmbrăcaţi în tricouri galbene cu sigla P.N.L.-ului pe piept, care au început să împartă pachete de rechizite elevilor, adică caiete, pixuri, orare cu însemnul Partidului Naţional Liberal.

Această acţiune a fost supervizată de doamna Diana Tuşa, director general al Cancelariei preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnului Bogdan Olteanu, doamna Tuşa fiind şi vicepreşedinta Organizaţiei Tineretului Naţional Liberal.

Solicit domnului prim-ministru să-mi răspundă ce măsuri intenţionează să ia faţă de flagranta încălcare a legii, prin care un spaţiu dedicat exclusiv educaţiei a fost transformat în arenă politică.

Solicit răspunsul în scris. Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Nu am decât 8 interpelări, însă, din respect pentru colegul Mircia Giurgiu, o să citesc doar obiectul fiecărei interpelări în maximum 1 minut.

Domnul Eugen Nicolicea:

Foarte bine că aţi făcut această precizare, pentru că aici eraţi trecut doar cu o interpelare.

Domnul Petru Călian:

Din greşeală, domnule preşedinte.

Prima interpelare este adresată domnului ministru Laszlo Borbely şi are drept obiect problema amplasării proaste a antenelor GSM, care afectează sănătatea cetăţenilor.

A doua interpelare este adresată domnului Paul Păcuraru: "Schizofrenicii refuzaţi la angajare".

A treia interpelare este adresată tot domnului Paul Păcuraru: "Discriminarea salarială la care sunt supuşi angajaţii români ai Bechtel".

Următoarea interpelare este adresată domnului Cristian Mihai Adomniţei şi este legată de problema taxelor mult prea mari pentru viitorii arhitecţi.

Următoarea interpelare este adresată domnului ministru Laszlo Borbely şi este legată de problemele cu care se confruntă Biserica, pusă în situaţia de a lăsa copiii pe străzi".

Următoarea interpelare este adresată domnului Decebal-Traian Remeş şi este legată de problema materialul lemnos care a fost furat din pădurile de stat, peste 31.000 metri cubi.

Penultima interpelare este adresată domnului Adrian Iorgulescu şi este legată de cultura clujeană, care se află în paragină.

Ultima interpelare este adresată domnului Cristian Adomniţei, este legată de un proiect pe care îl aşteaptă de foarte mult timp Academia şi Liceul de Muzică din Cluj, însă proiectul este doar în faţă de promisiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Ţundrea, înţeleg că a depus în scris trei interpelări.

Dau cuvântul domnului Mircia Giurgiu, care este trecut aici cu zece interpelări. Vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O să prezint pe scurt doar şase interpelări, restul o să le depun în scris.

Prima interpelare este adresată domnului Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii şi Cultelor. Obiectul interpelării: "Modul în care s-a propus şi se desfăşoară concursul pentru postul de director al Imprimeriei Oltenia - Craiova.

A doua interpelare este adresată tot domnului Adrian Iorgulescu. Obiectul interpelării: "Alocarea de fonduri pentru renovarea interioară a clădirii Teatrului Naţional Român din Cluj-Napoca.

Altă interpelare este adresată domnului Cristian Adomniţei, ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului. Obiectul interpelării: "Alocarea de fonduri pentru achiziţionarea microbuzelor pentru deplasarea elevilor din peste 40 de comune din judeţul Cluj".

Altă interpelare este adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii publice. Obiectul interpelării: "Reorganizarea autorităţilor judeţene de sănătate publică şi a Municipiului Bucureşti".

Altă interpelare este adresată domnului Theodor Meleşcanu, ministrul apărării. Obiectul interpelării: "Analizarea cadrelor militare care au fost trecuţi forţat în rezervă".

O altă interpelare pe care o prezint acum este cea adresată ministrului agriculturii, Decebal Traian Remeş. Se referă la reorganizarea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, declar închisă această şedinţă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,20.