Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,36.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi în a doua parte de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi.

Îngăduiţi-mi să deschid şedinţa de astăzi, 25 septembrie 2007, dedicată declaraţiilor politice.

Vă amintesc că timpul alocat pentru o declaraţie politică este de 3 minute. V-aş ruga să vă înscrieţi în acest timp, întrucât avem un număr foarte mare de colegi înscrişi pentru a-şi susţine declaraţiile politice.

O să începem astăzi cu un reprezentant al Opoziţiei. Îl rog pe domnul Titus Corlăţean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să poftească să-şi susţină declaraţia. Se pregăteşte domnul Emil Strungă, de la P.N.L., de la Putere.

Domnul Titus Corlăţean:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Guvernul Tăriceanu - insensibil la problemele românilor din Spania".

Cazul recent petrecut în Spania, unde un cetăţean român şi-a dat foc de disperare că nu poate reveni în ţară cu familia, sau cel al românilor sechestraţi şi puşi la muncă forţată probează cel mai concludent că românii din Spania au stringent nevoie de asistenţa consulară operativă a statului român, în toate zonele în care muncesc şi trăiesc.

Din păcate, şi de această dată, Guvernul de dreapta a fost depăşit de evenimente, acţionând post-factum şi doar în urma presiunii media care a prezentat în detaliu dramele.

Tragedia cetăţeanului român care şi-a foc din disperare la Castellon şi a decedat, ar fi putut fi evitată dacă Guvernul şi, în primul rând, Ministerul Afacerilor Externe ar fi dat curs Decretului prezidenţial nr.1185/27 octombrie 2006 şi ar fi deschis Consulatul României la Castellon, Regatul Spaniei.

Astfel, cu toate că au trecut 11 luni de la data publicării decretului în Monitorul Oficial al României nr.890/1 noiembrie 2006, Guvernul şi Ministerul Afacerilor Externe n-au făcut nimic pentru deschiderea Consulatului, fapt ce afectează foarte mulţi cetăţeni români din Provincia Castellon - Spania şi dovedeşte totodată nepăsarea actualului Guvern faţă de cerinţele îndreptăţite ale zecilor de mii de români care lucrează în zona Castellon.

Solicit de urgenţă primului-ministru şi ministrului afacerilor externe să acorde sprijin consular concret cetăţenilor români din zona Castellon şi, totodată, să prezinte public motivele tergiversării deschiderii Consulatului.

În numele miilor de locuitori ai judeţului Braşov, din care mulţi m-au sesizat personal, precum şi locuitori din alte judeţe ale ţării, plecaţi la muncă în Valencia, Castellon, martori tăcuţi ai incapacităţii instituţionale a Guvernului de dreapta, vă transmit, domnilor guvernanţi, că incompetenţa şi amatorismul dumneavoastră pot face victime omeneşti.

Mulţumesc.

Domnul Emil Strungă:

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Apa ca un bivol negru".

Inundaţiile din această toamnă au afectat grav judeţele Galaţi, Vrancea, Bacău şi Vaslui. Şapte oameni au murit, peste o mie de persoane au fost evacuate şi mii de case au fost inundate de apele revărsate zilele trecute în Moldova.

Cea mai gravă situaţie se înregistrează la Tecuci, judeţul Galaţi, unde în urma precipitaţiilor abundente, pârâul Tecucel a ieşit din matcă, întregul oraş a fost inundat şi a rămas fără energie electrică. Trei persoane au decedat, în jur de 1.900 de case au fost afectate, iar 762 de persoane au fost evacuate conform bilanţului provizoriu al autorităţilor.

Primarul Municipiului Tecuci, Eduard Filkelstein, a precizat că circa 1.300 de case şi 137 de străzi şi alei au fost afectate, 210 case au fost distruse complet şi 160 distruse în proporţie de 75%. Astfel, 80% din oraş a fost grav afectat, iar pe 20 de străzi covorul asfaltic a fost complet distrus. Pagubele materiale evaluate în prezent sunt de 26 milioane de lei.

Iniţial, s-a speculat că singura cauză a inundaţiilor constă în ridicarea anumitor baraje, însă autorităţile din zonele afectate au declarat că adevăratul motiv al celor întâmplate îl constituie precipitaţiile abundente.

Premierul Călin Popescu Tăriceanu s-a deplasat la faţa locului pentru a evalua gravitatea situaţiei şi pentru a discuta cu autorităţile. Amploarea pagubelor provocate de inundaţii este mai mare decât se aştepta acesta, şeful Guvernului anunţând că le va acorda sinistraţilor ajutoare constând în bani, alimente, apă potabilă şi materiale de construcţii.

Autorităţile se aflau la sfârşitul săptămânii trecute, conform spuselor secretarului de stat Victor Paul Dobre, în faza de post-intervenţie, de curăţare a străzilor, de evacuare a animalelor moarte, de ajutorare a oamenilor să se întoarcă la casele lor. În zonă au fost trimise ajutoare pentru sinistraţi, constând din apă, alimente şi motorină. Efective ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi Jandarmeriei vor contribui în continuare la acţiunile de salvare din zonele sinistrate, iar Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a trebuit să elibereze zonele inundate de animalele înecate, pentru a preveni apariţia unor focare de infecţie. S-a efectuat, de asemenea, vaccinarea persoanelor care locuiesc în zonele afectate. Prefectul judeţului, Mihai Capră, a stabilit ca obiectiv prioritar, în cadrul şedinţei Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, refacerea şcolilor afectate de viitură, înainte de începerea anului şcolar.

Mulţumesc şi pe această cale tuturor persoanelor şi instituţiilor publice care s-au mobilizat în strângerea de ajutoare pentru populaţia sinistrată din judeţul Galaţi, contribuind astfel într-o măsură însemnată la alinarea suferinţelor şi refacerea obiectivelor afectate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

Îl rog pe domnul Ştefan Bardan. Se pregăteşte domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Cornel Ştefan Bardan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Experimentul Adomniţei trebuie să înceteze".

Argumentul principal al numirii ca ministru al educaţiei, cercetării şi tineretului pe inginerul de căi ferate, drumuri şi poduri, Cristian Adomniţei, fluturat cu obstinaţie de P.N.L., a fost faptul că nu provine din sistem şi că deţine calităţi de bun manager, chipurile un mare avantaj.

Adevărul este că în P.N.L. nimeni nu a vrut să-şi sacrifice timp, dar mai ales imaginea pentru educaţie, ţinând cont de faptul că Adomniţei întrunea calităţile tânărului deputat care va executa orice ordin politic, pentru că oricum, ulterior, el nu o să se întoarcă în sistem.

Dar ce ar trebui să facă acest ministru al educaţiei, care a dovedit că nu ştie nimic despre învăţământ, la construcţii este corijent, iar ca manager a ratat ocazia să-şi dovedească cunoştinţele? Răspunsul corect este unul singur: să demisioneze! Pentru că nimic nu mai justifică rămânerea sa în funcţie.

La începutul lunii mai a.c., o afirmaţie pur şi simplu stupefiantă era făcută de Adomniţei chiar în judeţul Alba: "Inspectorii generali vor fi evaluaţi în iunie". Nu dovedea pentru prima dată că nu cunoaşte regulile sistemului, dar exprima clar dorinţa de a intra într-un proces de destabilizare a inspectoratelor, tocmai în momentul în care începeau examenele de sfârşit de gimnaziu şi examenul de bacalaureat, iar banii veniţi prin Hotărârea Guvernului nr.300 trebuiau cheltuiţi pentru reabilitarea instituţiilor de învăţământ.

Consecinţele declaraţiei ministrului: toată vara, inspectoratele conduse de membrii altui partid decât P.N.L. au fost supuse controalelor. Ba, mai mult, Adomniţei şi-a adus întăriri de la P.S.D. la corpul de control şi s-a pus pe treabă: nu pentru sistemul de învăţământ, ci pentru P.N.L., astfel încât directorii de şcoli sunt evaluaţi şi primesc un calificativ anual la sfârşitul lunii august, apoi sunt evaluaţi inspectorii. Cum justifică Adomniţei graba?

A urmat momentul deja binecunoscut al ştampilelor. Calităţile de manager ale ministrului au fost evidente şi aici, ştiut fiind faptul că problema a apărut din cauza unor angajaţi din minister care nu au trimis Monetăriei Statului documentele la timp. Domnule ministru, chiar nu ştiţi ce se întâmplă în propria ogradă?

Foarte gravă mi se pare, însă, lipsa de preocupare pentru cheltuirea banilor în sistem. Adomniţei a ţinut neapărat să fie corijent şi la construcţii, nedându-şi nicio şansă, măcar în toamnă, când aceşti necunoscători mai pot lua notă de trecere. Efectele se văd, se simt: sute de copii forţaţi să înveţe în alte şcoli, mii de elevi care trebuie să suporte condiţiile precare de igienă în unităţile lor de învăţământ. Ministrului Hărdău i se cerea demisia şi pentru adierea vântului, dar, din câte îmi amintesc, Hărdău a reuşit performanţa de a absorbi 97% din banii alocaţi în 2006. Bani mulţi, iar inspectorii şi chiar primarii erau aceiaşi. În septembrie 2007, chiar nu înţelege nimeni a cui este vina? Trist este că banii sunt destinaţi elevilor şi cadrelor didactice din şcoli, iar ministrul Adomniţei îşi propune să-i pedepsească pe primarii neliberali, dar de fapt plătesc copiii şi profesorii.

Ce să mai vorbesc despre eliminarea testelor naţionale? Ce va face domnul ministru cu cei aproximativ 46.000 de elevi care nu luaseră testele naţionale anul acesta şi aveau dreptul să participe anul următor? La acest lucru nu s-a gândit? Probabil îl consideră o problemă minoră care nu merită atenţie. Se pare că ministrului Adomniţei nu-i pasă de nimeni şi de nimic. Bine că a ajuns el ministru o tură.

Responsabilitatea cea mai mare o are premierul României, care a adus în scaunul unui minister atât de important un anonim care a eşuat lamentabil în tot ceea ce şi-a propus să facă, bulversând întregul sistem de învăţământ. Categoric, experimentul Adomniţei trebuie să înceteze!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Se pregăteşte domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Înainte de a da cuvântul domnului Mocanu, v-aş ruga să-mi îngăduiţi să anunţ că domnii deputaţi Florin Iordache, Amarie Constantin, Ioan Stan din partea Grupului parlamentar al P.S.D., au depus în scris declaraţiile.

Domnii deputaţi Calimente Mihăiţă, Mănescu Rareş, Ursărescu Daniel şi Emilian Frâncu din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, de asemenea, au depus în scris, precum şi domnul deputat Ioan Aurel Rus din partea Grupului parlamentar al P.R.M. şi Ignat Miron din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară au depus declaraţiile la secretariatul tehnic.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Cine ne scapă de sărăcie?"

De trei ani, în România se întâmplă ceva foarte grav: în timp ce bogaţii devin tot mai bogaţi, zonele sărace ale ţării noastre sărăcesc tot mai mult. Cum se împacă această realitate sumbră, dătătoare de fiori, cu declaraţiile tot mai optimiste ale guvernanţilor.

În cele ce urmează, pentru a fi cât mai clar cu putinţă, mă voi referi chiar la circumscripţia din care provin. Potrivit datelor statistice furnizate chiar de autorităţile actuale, în primele 7 luni ale acestui an, indicii producţiei iniţiale au scăzut în judeţul Iaşi cu 9,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2006. Deficitul s-a înregistrat mai ales în zona activităţilor prelucrătoare, precum şi în cea a producţiei de energie electrică, termică, gaze şi apă.

Tot o evoluţie negativă s-a consemnat şi în dreptul cifrei de afaceri a judeţului, care s-a diminuat în primele 7 luni ale anului, comparativ cu perioada similară a anului trecut, cu circa 1,3 procente.

Dacă mai adăugăm şi faptul că soldul balanţei comerciale a judeţului Iaşi continuă să fie negativ, ajungând la minus 50 de milioane de euro faţă de minus doar 5 milioane de euro în 2006, vedem că situaţia economică a judeţului Iaşi este tot mai gravă.

Pe cale de consecinţă, şi câştigurile salariale medii brute ale ieşenilor, în luna iulie 2007, au fost mai mici cu peste 7% faţă de media pe ţară.

Culmea este că, recent, ministrul economiei, în acelaşi timp şi senator de Iaşi, anunţa într-o conferinţă de presă că, până în 2009, îi scapă pe pensionari de sărăcie. E greu de crezut aşa ceva, când ne sunt aduse la cunoştinţă datele de mai sus.

De aceea, întrebarea mea este: ce strategie are Guvernul pentru ca şi cea mai săracă regiune a ţării, în speţă Regiunea de Nord - Est, din care face parte şi judeţul Iaşi, să beneficieze de "uluitoarele" succese economice înregistrate de actualul Guvern.

Repet: ne interesează strategiile proiectele concrete, nu promisiunile guvernanţilor. Mai ales că acum judeţul Iaşi se poate lăuda că are un număr record de miniştri în Guvernul Tăriceanu.

Uitaţi prea repede de unde aţi plecat, domnilor guvernanţi!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl rog pe domnul deputat Adrian Moisoiu să poftească la microfon.

Se pregăteşte domnul deputat Ioan Ghişe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am o rugăminte, domnule preşedinte: declaraţia mea de astăzi am să o prezint în sinteză, dar în stenogramă să fie trecută complet, pentru că minutele grupului sunt puţine.

Domnul Ioan Oltean:

Am luat act şi vă anunţăm că va fi aşa.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc.

Deci, vreau să mă refer la declaraţia pe care preşedintele U.D.M.R., Marko Bela, a făcut-o la 22 septembrie, la Cluj-Napoca, unde a participat la Conferinţa Naţională a aleşilor locali ai U.D.M.R.-ului, când a declarat: "În România, pe lângă naţiunea română, în mod firesc trăiesc şi au dobândit anumite drepturi şi alte comunităţi minoritare, dar importante, cum este cea maghiară. Nu trebuie să lăsăm ca la Bruxelles să avem o reprezentanţă în exclusivitate românească. Deci, şi maghiarii trebuie să fie acolo, la Bruxelles, pentru a dovedi şi astfel că, şi aici subliniez în mod deosebit, România nu mai este un stat naţional".

Aceasta a motivat-o dânsul şi, în acelaşi timp, a făcut o referire la recentele evenimente de la Chichiş "Sarcina noastră este să facem cunoscută Transilvania şi secuimea. Este nevoie de prezentare distinctă a secuilor, cu ajutorul forţelor secuieşti", ceea ce dovedeşte că acţiunile maghiarilor, indiferent cine le organizează (U.D.M.R., Consiliul Naţional Secuiesc sau Uniunea Civică Maghiară) întâmplător, şi nu întâmplător, poartă acelaşi nume: Himera Ungariei Mari.

Aş dori să arăt că, pe lângă Marko Bela, senatorul Sogor Csaba a avut şi dânsul o intervenţie de neexplicat sau de neadmis, şi anume că Uniunea nu va avea linişte până când limba maghiară nu va deveni a doua limbă oficială a statului român.

Mă întreb dacă maghiarii ca şi toţi ceilalţi cetăţeni români nu ar putea să fie membri ai Parlamentului European, ca membri ai unui partid politic, înscris conform legilor electorale. Şi, în acelaşi timp, pun întrebarea: statul român, atât timp cât Codul penal are un capitol intitulat "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale", statul român de ce nu aplică legea şi astfel să lichideze toţi revizionişti?

Cred şi am încredere că numai Partidul România Mare, când va veni la guvernare, va putea să facă ordine.

Vă mulţumesc.

(Text consemnat conform materialului depus la secretariatul de şedinţă)

"U.D.M.R. îşi dă arama pe faţă"

Subevaluarea pericolului real al pretenţiilor neorevizioniste practicate de U.D.M.R., sub tutela Budapestei, ca şi aprecierile iluzorii ale Puterii privind integrarea europeană, alături de Ungaria, sunt numai două din domeniile în care informaţiile, puse la dispoziţie de organele abilitate, au fost neglijate, iar rezultatele sunt cele cunoscute de noi toţi. Astăzi, teritoriul României este împânzit cu elemente ultranaţionaliste din cadrul U.D.M.R., care se pretează la acţiuni ostile statului român pe lângă diverse foruri internaţionale, ori organizaţii, grupări şi consilii ce urmăresc realizarea unor proiecte secesioniste aberante.

În cei 87 de ani de existenţă a Ungariei trianonice, factorii de decizie de la Budapesta, indiferent de orientarea lor politică (horthystă, comunistă, postcomunistă şi chiar declarativ democratică şi europeană), serviciile secrete ungare şi toate structurile guvernamentale sau neguvernamentale din ţara vecină, în colaborare cu numeroasele organizaţii din diasporă ale emigraţiei maghiare sau din ţările vecine, au acţionat şi acţionează în multiple forme pentru subminarea statului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil român, cât şi a celorlalte state "succesoare".

Întreaga politică revizionistă ungară, mai veche sau mai nouă, cu privire la Transilvania, a fost susţinută de structurile de profil budapestane prin vaste operaţiuni secrete, multe dintre acestea reprezentând amestecuri brutale în treburile interne ale statului român. Pentru aceasta, serviciile de profil de la Budapesta au folosit pentru pregătirea şi desfăşurarea diverselor acţiuni operative secrete, agenţi recrutaţi cu predilecţie din rândul populaţiei de origine etnică maghiară, instruiţi în diversele centre subversive care funcţionează chiar pe teritoriul românesc.

În diverse momente, unora dintre personalităţi li s-au acordat chiar public, ordine sau distincţii ale statului ungar. Sunt bine cunoscute cazurile lui Marko Béla care este cavaler al "Marii Cruci a Ordinului de Fidelitate pentru Patrie" acordat de Budapesta şi cel al senatorul Frunda György, care n-a reprezentat niciodată la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei ţara al cărei cetăţean şi demnitar este! Insolent, el a declarat cu aroganţă că nu reprezintă România la A.P.C.E., ci minoritatea maghiară! Pe el îl deranjează Constituţia României, în care vede "contradicţii" şi consideră că sintagma "stat unitar român" este o "noţiune depăşită de realitate". De altfel, la un seminar "Autonomia încotro", a propus ca României să i se aplice modelul de autonomie al Cataloniei.

La rândul său, pe linia declaraţiilor disperate, incendiare, datorate posibilităţii ca voturile maghiarilor să se împartă cu László Tökes în apropiata campanie europarlamentară, preşedintele Marko Béla, a declarat sâmbătă 22 septembrie a.c., la Cluj-Napoca, unde a participat la Conferinţa Naţională a Aleşilor Locali ai U.D.M.R. că: "În România, pe lângă naţiunea română, în mod firesc trăiesc şi au dobândit anumite drepturi şi alte comunităţi minoritare, dar importante, cum este cea maghiară. Nu trebuie să lăsăm ca la Bruxelles să avem o reprezentanţă în exclusivitate românească. Deci şi maghiarii trebuie să fie acolo, la Bruxelles, pentru a dovedi şi astfel că România nu mai este un stat naţional". Aceasta a motivat-o şi prin faptul că, în Parlamentul European, în ultimul timp cât şi în următorii doi ani se discută şi se va discuta despre formele de autonomie. Făcând o paralelă cu austriecii din Tirolul de Sud, el s-a referit la recentul şi mult mediatizatul eveniment de la Chichiş: "Sarcina noastră este să facem cunoscută Transilvania şi Secuimea, este nevoie de prezentare distinctă a secuilor, cu ajutorul Porţilor Secuieşti", care astfel dovedeşte că nimic din acţiunile maghiare, indiferent cine le organizează, U.D.M.R., Consiliul Naţional Secuiesc sau Uniunea Civică Maghiară, nu sunt întâmplătoare şi toate poartă acelaşi mesaj: himera Ungariei Mari!

La rândul său, pentru a-l acompania pe Marko Béla, senatorul Sogor Csaba a avertizat că Uniunea nu va avea linişte până când limba maghiară nu va deveni a doua limbă oficială a statului român!

Reamintesc că România a aderat la Uniunea Europeană ca stat cu atribuţii şi caracteristici bine precizate în propria sa Constituţie, pe care, de altfel, şi reprezentanţii Uniunii au jurat atunci când au fost aleşi parlamentari sau au fost numiţi demnitari, iar maghiarii ca şi toţi ceilalţi cetăţeni români, pot fi în Parlamentul European ca membri ai unui partid, înscris conform legilor electorale. Cât priveşte problema federalizării României, aşa după cum o sugerează Marko Béla şi Sogor Csaba, este de fapt un pas şi nu ultimul, ce urmăreşte dezmembrarea statului unitar naţional indivizibil român.

Codul penal român - Acţiuni împotriva ordinii constituţionale, art.166 alin.(1), pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi "Iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea de acţiuni care pot pune în pericol sub orice formă ordinea constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român". Problema este: cine îl aplică? Cât se vor mai accepta tupeul şi acţiunile separatiste promovate de U.D.M.R.? Ce mai trebuie de demonstrat pentru a se lua măsuri drastice împotriva tuturor revizioniştilor şi iredentiştilor?

Iată un motiv deosebit de important pentru care Partidul România Mare trebuie să vină la guvernare!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat, am reţinut ceea ce ne-aţi rugat, şi rog secretariatul tehnic să aibă în vedere acest lucru. Să depuneţi în scris, ca să poată fi trecut în integralitate.

Mulţumesc.

Domnul deputat Ioan Ghişe. Se pregăteşte domnul deputat Constantin Petrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, şi vă rog, de asemenea, să aveţi amabilitatea ca textul integral, care depăşeşte cele 3 minute, să fie inclus în stenograma şedinţei, şi pentru respectul timpului dumneavoastră şi al colegilor care urmează, să prezint pe scurt, în 2 minute şi ceva tema declaraţiei politice.

Domnul Ioan Oltean:

Da, să fie trecute în stenogramă.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Propuneri pentru mai buna şi corecta reglementare a profesiilor reglementate, aşa-numitele profesii liberale".

Starea de fapt din România constă în confiscarea funcţiilor statului de către grupări private constituite neconstituţional. S-ar putea ca aceste cuvinte să vă surprindă prin gravitatea lor.

În textul integral al declaraţiei politice am descris pe larg fenomenul, am prezentat mecanismul diabolic al acestui fenomen şi paşii procedurali prin care se derulează, am prezentat efectele lanţurilor de ilegalităţi şi aceste trei capitole vi le prezint pe scurt, în câteva cuvinte.

În final, vă voi citi doar propuneri pentru soluţii, pentru îmbunătăţirea stării de fapt şi respectiv avantajele şi beneficiile acestor soluţii pe care eu le propun.

Începând din 1994, prin Ordonanţa nr.65 privind Corpul experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, în România s-a instituit următoarea regulă: în timpul vacanţelor parlamentare, guvernele - oricare ar fi ele - solicită în prealabil abilitare pentru a emite ordonanţe pe domenii care nu sunt prevăzute în Constituţie.

În graba sfârşitului de sesiune, Parlamentul aprobă în mod superficial astfel de abilitări şi aşa se permite guvernelor să organizeze activităţi profesionale prin înfiinţarea, prin lege, a unor structuri asociative private unice pe domeniul profesiilor respective, iar profesioniştii domeniului, dacă nu devin automat membri ai acestor structuri asociative, declarate prin ordonanţă persoane juridice fără scop lucrativ şi de utilitate publică, atunci profesioniştii domeniului nu pot să practice profesia respectivă.

Acest fenomen reprezintă o încălcare a dreptului constituţional de liberă asociere, consfinţit în Constituţie la art.40 alin.(1), şi respectiv a dreptului de liberă practică a unei profesii, consfinţit în Constituţie la art.41 alin. (1).

Care este nocivitatea fenomenului? Structurile asociative de tip privat, numite generic "corpuri profesionale" sau "asociaţii profesionale", nu sunt înfiinţate prin respectarea legii-cadru privind asociaţiile, ci sunt direct declarate de utilitate publică, de asemenea, nerespectându-se procedura legii-cadru, şi aceste structuri asociative private ajung să se comporte precum statul în stat. Ele îndeplinesc funcţii ale statului care, conform Constituţiei, ar trebui îndeplinite de autorităţi publice de specialitate (a se vedea art.116 şi 117).

Nocivitatea stării de fapt constă în aceea că informaţii specializate, domenii şi respectiv controlul asupra persoanelor care prestează profesii reglementate, sunt în mâna unor grupuri private, cele care conduc structurile asociative profesionale.

În dreptul european, aşa ceva este cu totul diferit reglementat şi, de aceea, eu propun următoarele soluţii:

Soluţii pentru îmbunătăţirea stării de fapt: constatarea neconstituţionalităţii şi ilegalităţii actelor normative prin care s-au înfiinţat asociaţiile profesionale unice pe ţară, eludând legea-cadru privind asociaţiile; abrogarea acestor acte normative care încalcă drepturi constituţionale de liberă asociere, liberă practică a unei profesii şi îngrădesc libertatea economică şi libera concurenţă; eliminarea condiţionărilor legislative pentru exercitarea dreptului de a profesa, de apartenenţa la o anume asociaţie profesională; înfiinţarea de autorităţi publice de specialitate, respectând prevederile Constituţiei, art.116 - 117 pentru toate profesiile reglementate; înfiinţarea de asociaţii profesionale exclusiv din iniţiativă privată şi prin hotărâri ale Justiţiei; adoptarea legii-cadru privind practicarea profesiilor reglementate, prin care să se separe atribuţiile de reglementare şi control ale autorităţilor publice de specialitate, de atribuţiile, rolul şi funcţiile asociaţiilor profesionale; în fine, adoptarea legilor speciale pentru fiecare profesie reglementată în parte, pentru a stabili condiţiile de exercitare a profesiei, criterii, standarde şi proceduri, şi stabilirea autorităţilor publice de specialitate care exercită controlul de legalitate.

Aceste propuneri pe care vi le prezint au avantaje foarte importante şi beneficii pentru cetăţenii României. Întâi de toate că se intră în legalitate, în domeniul profesiilor reglementate, respectându-se Constituţia, legea-cadru a asociaţiilor şi Legea concurenţei în privinţa autorităţilor publice de specialitate şi a asociaţiilor profesionale, se reglementează unitar domeniul profesiilor reglementate, se elimină ambiguitatea şi confuzia dintre stat şi asociaţii private prin separarea rolului şi exercitarea funcţiilor statului prin autorităţi publice de specialitate de rolul şi funcţiile asociaţiilor profesionale, se elimină suprareglementarea, care în prezent există privind asociaţiile, se elimină legiferarea prin concepte nedefinite juridic cum sunt cel de organizaţie sau corp profesional, se creează simplificare legislativă, se deschid pieţele serviciilor oferite prin practicarea profesiilor reglementate şi va acţiona concurenţa reală şi mecanismele pieţei în privinţa serviciilor oferite şi resurselor umane, se elimină discriminările şi strangulările pieţei serviciilor, se elimină preţurile minime impuse cetăţenilor prin tarife de către asociaţiile profesionale pentru serviciile oferite prin practicarea profesiilor reglementate, toţi cetăţenii vor beneficia de scăderea preţurilor serviciilor oferite prin practicarea profesiilor reglementate şi, în fine, tinerii specialişti vor avea acces liber pe piaţa serviciilor oferite prin practicarea profesiilor reglementate, se reduce evaziunea fiscală comisă de asociaţiile profesionale şi se asigură în mai mare măsură siguranţa statului în ceea ce priveşte caracterul de legalitate al funcţionării persoanelor juridice şi persoanelor fizice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

(Text consemnat conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

"Propuneri pentru mai buna şi corecta reglementare a profesiilor liberale"

Starea de fapt: Confiscarea funcţiilor statului de către grupări private constituite neconstituţional!?

Motto: "Pentru a determina viabilitatea unei societăţi sau companii, examinaţi-i capacitatea de a se corecta" (John Naisbitt)

1. Descrierea fenomenului

   Constituţia României prevede prin art. 116-117 modalitatea de constituire a autorităţilor publice de specialitate. Aceste autorităţi pot fi create de către Parlament în subordinea Guvernului, a ministerelor sau ca autorităţi publice autonome, prin lege organică şi cu avizul Curţii de Conturi.

   Constituţia României consacră drepturile cetăţenilor de liberă asociere şi liberă practică a unei profesii (art. 40 alin(1) şi art. 41, alin(1)). CADFO (Carta apărării drepturilor fundamentale ale omului) prin art. 11 consfinţeşte dreptul de liberă asociere al oricărui cetăţean.

   Reglementările internaţionale ratificate de România au prioritate faţă de prevederile legale interne, aşa cum Constituţia României precizează la art. 142 alin (2).

   În dreptul european, domeniul profesiilor reglementate are ca şi izvoare de drept Tratatul UE, Directiva nr. 36 din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi Directiva nr.123 din 2006 privind serviciile.

   Domeniul asocierilor este reglementat în România prin Legea nr.246 din 2005 care aprobă O.U.G. nr. 26 din 2000 privind asociaţiile şi fundaţiile. În această lege, prin art. 2 se precizează explicit că ea "creează cadrul pentru exercitarea dreptului de liberă asociere".

   Nici în dreptul european şi nici în cel românesc nu există definite conceptele de "Organizaţie profesională" sau de "Corp profesional".

   Prin eludarea acestei realităţi şi prin încălcarea prevederilor Constituţiei şi a legii se creează prin Ordonanţe guvernamentale persoane juridice numite "organizaţii profesionale sau corpuri profesionale". Această acţiune neconstituţională şi ilegală premeditată, ţintită şi controlată a devenit o practică în domeniul profesiilor reglementate.

   Caracterul ei infracţional ţine de siguranţa naţională privind starea de ilegalitate. În fapt, prin confiscarea atribuţiilor statului se face un transfer ilegal de atribuţii şi competenţe de la stat către asociaţii private denumite, după caz, organizaţii sau corpuri profesionale.

   Mecanismul diabolic al acestui fenomen este concretizat prin următorii paşi procedurali:

   Toate aceste reglementări neconstituţionale şi ilegale pornesc de la Ordonanţe de Guvern emise în vacanţele parlamentare;

   Guvernul, oricare ar fi el, solicită Parlamentului abilitarea de a emite ordonanţe pe timpul vacanţelor parlamentare pe domenii neprevăzute de Constituţie;

   Guvernul cere abilitarea pe domenii pe care Constituţia nu le permite, dar pe care apoi le detaliază prin legile de abilitare. Astfel se creează premise şi iluzia de legalitate a bazei pentru emiterea de ordonanţe !?;

   Consiliul legislativ nu îşi îndeplineşte atribuţiile şi funcţiile şi nu sesizează neconstituţionalitatea acestor solicitări;

   Prin legile de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe Parlamentul aprobă solicitările Guvernului;

   În timpul vacanţelor parlamentare, Guvernul emite ordonanţe prin care reglementează profesii pentru care înfiinţează neconstituţional şi eludând legi în vigoare aşa numite "Organizaţii profesionale, persoane juridice, fără scop lucrativ şi de utilitate publică", unice asociaţii profesionale care cuprind obligatoriu toţi profesioniştii unui domeniu;

   Cine nu face parte din organizaţia profesională practic nu poate exercita dreptul sau constituţional de a profesa !?;

   După câţiva ani de la emiterea ordonanţelor, după ce au produs efecte juridice importante, de regulă după minim doi-trei ani, respectivele ordonanţe intra în dezbaterea Parlamentului;

   Trecând prin comisiile parlamentare şi respectând procedurile regulamentare mai durează încă cel puţin un an până când aceste ordonanţe de Guvern ajung să fie votate în plenul Parlamentului de cele mai multe ori fără cvorumul necesar prevăzut pentru legi organice;

   Legile de aprobare a acestor ordonanţe se fundamentează pe articole din Constituţie care nu au nicio legătură cu domeniul reglementat. Astfel se invocă principii generale care nu au legătură cu textul concret al ordonanţelor şi ignoră prevederile legii privind asocierile;

   Legile de aprobare a ordonanţelor, deşi încalcă prevederile Constituţiei, nu sunt atacate şi verificate la Curtea Constituţională şi rămân în vigoare !?!

2. Efectele acestor lanţuri de ilegalităţi sunt:

   Se creează prin lege, în mod neconstituţional şi prin suprareglementare, persoane juridice (organizaţii sau corpuri profesionale, după caz) care înglobează forţat şi obligatoriu toţi profesioniştii unui domeniu şi această recunoaştere a personalităţii juridice nu se face prin decizia Justiţiei. Mai mult, se legiferează în mod aberant ca astfel de organizaţii profesionale să aibă sediul chiar în clădirile ministerelor.

   Se îngrădeşte exercitarea drepturilor constituţionale de liberă asociere şi de liberă practică a unor profesii prin condiţionarea exercitării profesiei de asociere în unica asociaţie profesională creată prin ordonanţa de Guvern.

   Funcţiile statului care ar trebui exercitate de către autorităţile publice de specialitate, conform art. 116-117 din Constituţie sunt transferate prin încălcarea Constituţiei acestor unice asociaţii private profesionale.

   Practic, se subminează autoritatea statului prin crearea de asociaţii profesionale private (adevărate struţo-cămile public private) care exercită funcţii ale statului şi care sunt conduse de Guvern fără a fi structuri guvernamentale constituţional înfiinţate.

   Astfel, grupări private exercită, în locul autorităţilor publice de specialitate, dreptul de control şi sancţiune pentru practicarea necorespunzătoare a profesiilor reglementate.

   Se creează discriminare şi dublă reglementare privind asociaţiile, unele asociaţii se înfiinţează în baza legii-cadru privind asociaţiile, iar alte asociaţii, cele profesionale se înfiinţează prin ordonanţă de Guvern şi se declară de utilitate publică înainte de a se înfiinţa.

   Guvernul creează prin ordonanţe persoane juridice numite abuziv "când organizaţii când corpuri profesionale, după caz" pe care şi le subordonează prin procedurile din lege.

   Aceste persoane juridice, asociaţii profesionale sunt conduse de Guvern ca şi autorităţile publice de specialitate, deşi sunt în fapt asociaţii private, fapt care generează ambiguitate şi confuzie.

   În mod forţat societăţile comerciale care practică activităţi profesionale sunt membri în aceste asociaţii şi plătesc cotizaţie.

   Bugetul şi hotărârile asociaţiilor profesionale sunt avizate de reprezentanţii Guvernului.

   Deşi realizează venituri uriaşe (de ordinul sutelor de milioane de euro) din prestări servicii, aceste asociaţii profesionale fac evaziune fiscală şi nu plătesc impozite pe venituri la bugetul statului.

   Dacă prin Constituţia României (art.1 alin.(4)) este consfinţită organizarea statului bazat pe principiul separaţiei puterilor, asociaţiile profesionale îndeplinesc toate aceste funcţii ale statului plus funcţii private deliberative şi executive specifice unei asociaţii, persoană juridică de drept privat.

   În fapt, asociaţiile profesionale create neconstituţional şi eludând legi cadru funcţionează ca o mixtură public-privată, adică un fel de adevărat stat în stat.

   Asociaţii private ajung să stranguleze piaţa serviciilor oferite cetăţenilor prin exercitarea profesiilor reglementate, încălcând legea şi principiile liberei concurenţe prin stabilirea şi impunerea de către asociaţiile profesionale de preţuri minime pentru servicii şi prezervă piaţa prin impunerea numărului de practicanţi ai profesiei.

   Preţurile impuse de către asociaţiile profesionale pentru servicii oferite prin practicarea profesiilor reglementate defavorizează toţi cetăţenii, consumatori de servicii şi distorsionează piaţa prin îngrădirea libertăţii economice prevăzute în Constituţia României la art.45 şi a liberei concurente.

   Se valorifică de către grupări private informaţiile cu caracter personal privind pe toţi profesioniştii domeniilor reglementate;

   Când astfel de unice asociaţii profesionale naţionale mai sunt conduse şi de către cetăţeni străini, efectele asupra siguranţei naţionale sunt uşor de înţeles.

   Fenomenele generate prin acest tip de legiferare a domeniilor profesionale prin ordonanţe de Guvern şi care prin implicaţiile lor afectează siguranţa statului sunt: neconstituţionalitatea, ilegalitatea, ambiguitatea, discriminarea, haosul legislativ, suprareglementarea şi evaziunea fiscală.

   În fapt, se subminează autoritatea puterii de stat din România şi se afectează siguranţa statului!

3. Soluţiile propuse pentru îmbunătăţirea stării de fapt constau în următoarele:

   Constatarea neconstituţionalităţii şi ilegalităţii actelor normative prin care s-au înfiinţat asociaţiile profesionale unice pe ţară eludând legea privind asociaţiile;

   Abrogarea acestor acte normative care încalcă drepturi constituţionale de liberă asociere, liberă practică a unei profesii şi îngrădesc libertatea economică şi libera concurenţă (art. 5 din Legea nr. 21 din 1996);

   Eliminarea condiţionărilor legislative pentru exercitarea dreptului de a profesa de apartenenţa la o anume asociaţie profesională;

   Înfiinţarea de autorităţi publice de specialitate respectând prevederile Constituţiei (art. 116-117);

   Înfiinţarea de asociaţii profesionale exclusiv din iniţiativă privată şi prin hotărâri ale Justiţiei;

   Adoptarea legii cadru privind practicarea profesiilor reglementate, prin care să se separe atribuţiile de reglementare şi control ale autorităţilor publice de specialitate de atribuţiile, rolul şi funcţiile asociaţiilor profesionale;

   Adoptarea legilor speciale pentru fiecare profesie reglementată în parte pentru a stabili condiţiile de exercitare a profesiei (criterii, standarde şi proceduri) şi stabilirea autorităţile publice de specialitate care exercită controlul de legalitate.

4. Avantajele şi beneficiile soluţiilor propuse sunt:

   Se intră în legalitate în domeniul profesiilor reglementate respectându-se Constituţia, legea asociaţiilor şi legea concurenţei în privinţa autorităţilor publice de specialitate şi a asociaţiilor profesionale;

   Se reglementează unitar domeniul profesiilor reglementate (liberale);

   Se elimină ambiguitatea şi confuzia dintre stat şi asociaţiile private prin separarea rolului şi exercitarea funcţiilor statului prin autorităţile publice de specialitate de rolul şi funcţiile asociaţiilor profesionale;

   Se elimină suprareglementarea privind asociaţiile;

   Se elimină legiferarea prin concepte nedefinite juridic (organizaţie sau corp profesional);

   Se creează simplificare legislativă;

   Se deschid pieţele serviciilor oferite prin practicarea profesiilor reglementate şi va acţiona concurenţa reală şi mecanismele pieţei;

   Se elimină discriminările şi strangulările pieţei serviciilor;

   Se elimină preţurile minime impuse cetăţenilor de către asociaţiile profesionale pentru serviciile oferite prin practicarea profesiilor reglementate;

   Toţi cetăţenii vor beneficia de scăderea preţurilor serviciilor oferite prin practicarea profesiilor reglementate, ceea ce va conduce la creşterea generală a bunăstării cetăţenilor;

   Tinerii specialişti vor avea acces liber pe piaţa serviciilor oferite prin practicarea profesiilor reglementate;

   Se reduce evaziunea fiscală comisă de către asociaţiile profesionale;

   Se asigură în mai mare măsură siguranţa statului.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Vă rog să depuneţi la secretariat pentru a fi luată în întregime în stenograma şedinţei.

Am să-l rog pe domnul deputat Constantin Petrea să poftească la microfon.

Se pregăteşte domnul deputat Dumitru Bentu din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Petrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Politizarea catastrofei de la Tecuci".

Stimaţi colegi,

Cunoaşteţi bine că municipiul Tecuci şi câteva localităţi limitrofe au trecut printr-o adevărată catastrofă naturală. Niciodată în istoria inundaţiilor acestui oraş consecinţele nu au fost atât de zguduitoare. Pagubele sunt uriaşe: mii de case distruse complet ori parţial, mii de oameni rămaşi fără agoniseala de o viaţă. Se putea şi mai rău de atât. Noi, însă, îi mulţumim lui Dumnezeu că a fost doar atât.

Mă întristez, şi v-o spun deschis, pentru cei aflaţi în suferinţe, suferinţe ce nu vor trece probabil prea repede. Mă întristez, de asemenea, însă, şi pentru ce a urmat acestei catastrofe.

Noi, tecucenii, le mulţumim tuturor celor care au sărit în ajutorul nostru. Oameni din toată ţara au donat bani, sânge, alimente, produse diverse necesare traiului, au ajutat la îndepărtarea mâlului din case.

Autorităţile locale, greu încercate de viitura care a măturat cu furie, efectiv, oraşul, au făcut totul pentru a ţine situaţia sub control. Alţii, din nefericire, au considerat că trebuie pusă şi mai multă presiune pe autorităţi şi au trimis săgeţi politice.

Regret acest eveniment şi trag nădejde că pe viitor vom găsi cea mai scurtă cale de a ne ajuta, şi nu de a ne pune, cum se spune în popor, beţe în roate.

Aş dori să vă mai precizez încă un aspect: specularea politică a nevoilor sinistraţilor. Tecuciul a fost şi este în aceste zile câmp de manevre electorale. Aţi văzut, probabil, o emisiune TV realizată cu câteva zile în urmă la Tecuci. Mă tem că lumea n-a înţeles decât două lucruri: că oamenii sunt tensionaţi, se ceartă între ei şi că unii îşi fac campanie în spatele acestor tensiuni.

Stimaţi colegi, veniţi la Tecuci, rămâneţi câteva ore printre cei sinistraţi. Durerea acestor oameni este de ajuns. Dacă nu-i putem ajuta cumva, măcar să nu îi întristăm în plus.

Adresez în final mulţumirile mele tuturor celor care au simţit impulsul de a veni în ajutorul oamenilor nevoiaşi din zonele sinistrate. Şi cei care doresc, şi nu au făcut-o încă, pot aduce mici bucurii acestor oameni.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl rog pe domnul deputat Dumitru Bentu să ia cuvântul.

Se pregăteşte doamna Lari Leonida Iorga, din partea Grupului parlamentar al independenţilor.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru astăzi o declaraţie politică mereu actuală "Şcoala".

Prin tradiţie, la jumătatea lui septembrie şcolile din învăţământul preuniversitar se redeschid pentru milioane de elevi. Şi, tot prin tradiţie, acum ies la iveală, mai mult ca oricând, disfuncţiile şi, de ce nu, elucubraţiile (vezi 2007) unui sistem măcinat, paradoxat, de propria-i reformă.

Sunt evidente şi încă nerezolvate problematici ce ţin de coşmarul înscrierilor la grădiniţă, lipsa autorizaţiilor sanitare de funcţionare, mobilier şcolar din secolul trecut, şcoli nereparate şi neigienizate, discrepanţe tot mai accentuate între elevii proveniţi din familii bogate şi cei defavorizaţi social, experimente didactice în cascadă (în 10 ani, 6 miniştri au elaborat 15 modificări structurale de anvergură), manuale alternative adesea bulversante, programe încărcate şi lipsite de esenţializare, salarii nemotivante pentru educatoare, învăţători şi profesori.

Dintre toate, însă, calitatea personalului didactic este decisivă. Profesorii cu har provin din rândul acelora care şi-au dorit să devină profesori, şi nu din categoria absolvenţilor de facultăţi, care au aflat doar la terminarea studiilor că vor lucra în învăţământ. Nu întâmplător se utilizează sintagma "cadre didactice calificate". Este de domeniul evidenţei de primă instanţă că, în prezent, şcoala cunoaşte o criză reală de astfel de "cadre didactice calificate".

În anul şcolar 2007 - 2008 vor "activa" în învăţământ peste 51.000 de suplinitori; unii dintre aceştia nu au obţinut nici măcar submediocrul 5 (cinci) la concursul de ocupare a catedrelor vacante.

Se vorbeşte despre "disperarea de cauză" a diriguitorilor sistemului, şi care vor avea "curajul" să promoveze inclusiv studenţii în posturile didactice. "Binefăcătorii" confirmă că de multe ori curajul este expresia lipsei de soluţii.

La nivelul judeţului Vaslui, erau libere peste 1.000 de catedre; în judeţul Galaţi, la fel, peste 1.000; în Cluj, 800; în Dolj, 744; în Alba, 572; în Hunedoara, 400; în Mehedinţi, 200. Şi exemplele pot fi colectate din toate judeţele ţării, inclusiv din Capitală.

Catedrele vor fi ocupate gradual astfel: suplinitori calificaţi, pensionari, absolvenţi de facultate fără diplomă de licenţă, studenţi, absolvenţi de liceu.

Cel mai afectat de precaritatea actului instructiv-educativ este mediul rural.

Principalul vinovat rămâne în continuare salariul nemotivant, precar sau de mizerie, dacă renunţăm la eufemisme. Un debutant cu studii superioare primeşte 600 de lei net lunar. Un profesor titular cu toate gradele didactice şi vechime de 20 de ani este retribuit cu 1.000-1.500 de lei.

În Italia, un cadru didactic preuniversitar are în medie 1.500 de euro, în Slovenia, 1.100, în Ungaria, 800 de euro.

"Non scole sed vitae discimus", spuneau latinii. "Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm!" Oare mai este de actualitate această, cândva, axiomă, stimaţi guvernanţi?

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O rog pe doamna deputat Lari Leonida Iorga să vorbească la microfon. Şi se pregăteşte domnul deputat Kovács Attila, din partea Grupului parlamentar al minorităţii maghiare.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu aş fi crezut vreodată că în Parlamentul României voi fi nevoită să apăr drepturile inalienabile ale românilor basarabeni şi bucovineni. Este o ironie diabolică sau, pur şi simplu, istoria se repetă pe alt cerc. Îmi amintesc, exact cum vorbeam în Parlamentul Republicii Moldova şi în Parlamentul U.R.S.S., în 1988-1989, despre drepturile naţiunilor la limbă, istorie, învăţământ, cultură, chiar şi armată naţională, iată că mă poticnesc de situaţia de a repeta aceleaşi lucruri şi pe teritoriul aşa-zis "prietenos", favorabil nouă, lipsiţilor de ţară, nu din voia noastră, ce mai, pe teritoriul fraţilor de sânge.

Ce-i mai nou, în mizericordia în care sunt împinşi să înoate fraţii din Basarabia şi Bucovina, după aproape douăzeci de ani de o independenţă precară, e faptul absolut condamnabil că nu pot trece Prutul, la părinţi şi copii, în genere, la neamurile de acelaşi sânge.

Şi nu că Uniunea Europeană, prin comisarii săi, ar face presiuni asupra autorităţilor româneşti în această privinţă, însă şi unul dintre forurile cele mai înalte din România, şi anume, Senatul, scade şansa românilor desţăraţi, de a fi precum sunt, români. În van, unii politicieni, în Parlament, adresează întrebări inutile domnului Barroso, cu privire la reunificare. Ce are a răspunde omul, când Senatul României a respins recent un proiect de lege, de fapt de modificare a legii cetăţeniei pentru românii basarabeni şi bucovineni, semnat de mai mulţi parlamentari independenţi, printre care şi eu?

Este o vorbă în popor: "Fă ordine în casa ta, după aceea caută şi la curţile vecinilor!" Adică, cum vine treaba? Ne înfoiem în faţa domnului Barroso, care, o fi el un foarte bun diplomat, dar nu cunoaşte istoria României mai bine ca noi.

Problema nu e la UE! Problema naţională, nerezolvată încă din cauza laşilor sau a vânduţilor, este acasă! Cine le dă dreptul senatorilor români să voteze împotriva unui drept din naştere al celor născuţi din părinţi români, în felul acesta prelungind chinul martirilor căzuţi sub tăvălugul unui pact comunisto-nazist? Ce i-a determinat pe domnii senatori să-i pună sub aceleaşi legi draconice în ce priveşte cetăţenia română, ca pe străini, pe fraţii lor de sânge, despre care ţin cuvântări false doar de trei ori pe an: la 1 Decembrie, la 27 martie, la 28 noiembrie, sacrele zile ale unirii Basarabiei, Bucovinei şi Ardealului cu Ţara Mamă?

Însă orice decizie strâmbă are consecinţele sale la fel de strâmbe, dacă nu şi mai rău. Să luăm câteva din ele.

În domeniul culturii, anume, publicaţiile şi instituţiile de creaţie din Basarabia şi Bucovina, care au fost primele ce au optat pentru limba şi istoria românilor, sunt uitate, toate ajutoarele din România îndreptându-se în direcţii necunoscute.

În domeniul învăţământului, din 2.500 de locuri destinate copiilor basarabeni, de exemplu, s-a ajuns la numai 522, din cauza vizelor. La fel, din 100 de burse destinate copiilor bucovineni s-au depus doar 20 de dosare, iarăşi, din cauza vizelor şi a anunţului prea întârziat pentru înscriere. Reiese că nu au fost obţinute aceste burse de studii pentru copiii din Basarabia şi Bucovina, din simplul motiv că părinţii şi copiii lor nu au putut trece Prutul, pentru a depune dosarele în Ţara Mamă.

Ce să mai vorbim? Am venit aici pentru Unire, dar am găsit dezbinare şi poftă searbădă de înavuţire! Se laudă unii politicieni cu credinţa în Dumnezeu şi-i vedem prin biserici, mănăstiri, pe la mai poate sărbătorile, ca să dea bine la alegători! Marii asceţi autohtoni locuiau şi în găuri de şarpe şi în chilioare în munte, dar erau mai aproape de Dumnezeu decât simandicoşii de pe acest pământ!

Slavă Domnului, totuşi, ţara noastră, România, a fost binecuvântată de Papa Ioan Paul al II-lea drept "Grădina Maicii Domnului"! Şi aşa este!, datorită poporului român, creştin prin excelenţă.

Ar fi bine să ne întoarcem cu adevărat faţa către lumină, stimaţi colegi! Atunci vom înţelege că nu au dreptate acei care iau dreptul la identitate al fraţilor lor de suflet şi de sânge! Să nu făptuim şi noi ceea ce s-a întâmplat în cazul biblic cu Iosif şi fraţii săi!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă Leonida Iorga.

Îl invit pe domnul Kovács Attila şi se pregăteşte domnul Vasile Soporan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

În acelaşi timp, îngăduiţi-mi să anunţ că domnii deputaţi Mihai Apostolache, Ioan Stan, Valeriu Zgonea, Aurel Gubandru şi Viorel Pupeză, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, au depus declaraţiile în scris.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Kovács Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică are ca subiect necesitatea regularizării râurilor şi pârâurilor din judeţul Braşov.

În luna august a.c, mai multe localităţi din judeţul Braşov au fost afectate în două rânduri de inundaţii. Mai întâi, în noaptea de 10 spre 11 august, o ploaie torenţială a provocat ieşirea din matcă a pârâului Turcu, fapt ce a dus la inundarea localităţii Moeciu de Sus. Trei săptămâni mai târziu, la 26 august, localităţile braşovene Sâmbăta de Sus, Recea, Lisa, Făgăraş, Victoria, Rupea şi Viştea au fost şi ele inundate ca urmare a creşterii debitelor râurilor şi pârâurilor din Ţara Făgăraşului. Peste tot unde apele s-au revărsat, pagubele au fost considerabile: drumuri şi poduri distruse, case şi gospodării inundate, linii electrice deteriorate ş.a.m.d.

Inundaţiile au pus din nou în faţa autorităţilor locale, dar şi a populaţiei acestor localităţi, problema efectuării unor lucrări sistematice de regularizare a râurilor şi pârâurilor din judeţ. Rezolvarea acestei probleme este de maximă urgenţă, deoarece nu este pentru prima oară când aceste localităţi au fost inundate, iar lipsa lucrărilor de consolidare şi regularizare a apelor poate determina oricând repetarea acestor evenimente nedorite.

De asemenea, trebuie arătat că numai soarta a făcut ca, de data aceasta, doar aceste localităţi să fie afectate de viituri, deoarece şi alte localităţi braşovene se confruntă cu aceeaşi problemă. Şi dau ca exemplu, comuna Ormeniş. În această localitate, în cazul în care lucrările de regularizare ale pârâului ce străbate comuna nu vor fi executate foarte rapid, sistemul actual de protecţie riscă să se prăbuşească, iar 300 de case sunt în pericol de a fi lovite de viituri.

Având în vedere aceste stări de fapt, solicit Guvernului României să aloce în perioada imediat următoare fonduri, nu numai pentru refacerea drumurilor şi podurilor distruse de ape, ci şi pentru regularizarea râurilor şi pârâurilor din judeţ. Doar astfel se poate asigura prevenirea producerii de noi inundaţii şi, în definitiv, liniştea locuitorilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Domnul Vasile Soporan este rugat să poftească la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Aş dori să prezint declaraţia politică intitulată: "Ce alegem: să muncim mai mult şi să câştigăm mai puţin sau să echilibrăm veniturile financiare cu veniturile salariale?"

Fără să am pretenţia de a spune lucruri noi, consider că, în momentul de faţă, când scena politică se încălzeşte peste măsură, priorităţile cetăţenilor sunt altele decât cele impuse, dinamic şi abil, pentru a se produce o schimbare a priorităţilor la nivel individual şi, prin însumare, o modificare a percepţiei colective.

Situaţia economică a României se îmbunătăţeşte, lucru recunoscut de Putere şi Opoziţie ca fiind o situaţie favorabilă. Din păcate, această stare este însoţită de un dezechilibru la împărţirea resurselor rezultate, dezechilibru care produce două Românii diametral opuse.

Dacă am fi corecţi - şi am pretenţia că suntem - am face o prezentare exactă şi obiectivă a situaţiei din România. Care, din păcate, prezintă următoarele caracteristici: nivelul de trai se situează la 37% din media celor 25 de state ale blocului comunitar; produsul intern brut pe locuitor este de 4.500 de euro, faţă de media de peste 27.000 de euro a Uniunii Europene, România fiind pe poziţia a 26-a în cadrul Uniunii Europene, reuşind să depăşească numai Bulgaria (Ungaria are 8.900 de euro/locuitor, Polonia are 7.000 de euro/locuitor, iar Cehia are 11.000 de euro/locuitor); deficitul bugetar este programat, în 2007, la 2,8% din p.i.b., faţă de 1,7% în 2006 şi 0,9% în 2005; estimarea de cont curent pe 2007 se ridică la 15,8 miliarde de euro, adică 13,4% din p.i.b., ritmul de creştere a deficitului de cont curent fiind de 98% în primele 7 luni ale anului; datoria externă pe termen lung şi mediu urcase, la 31 iulie 2007, până la 32,7 miliarde de euro, cu 15,3% peste nivelul de la sfârşitul anului trecut; aproape jumătate dintre salariaţi - 43%, şi aproape 10% din populaţia totală a României se află în zona direct productiv şi aducătoare de valoare adăugată: construcţii şi industrie, restul fiind bugetari sau angajaţi din zona de servicii, practic, 10% din populaţia României susţine restul populaţiei.

Factura aderării la Uniunea Europeană se prezintă astfel: suma achitată către Uniunea Europeană este de 751 milioane de euro, până la sfârşitul anului suma se va ridica la 1,17 miliarde de euro, iar suma primită de la Uniunea Europeană la sfârşitul lunii august fiind de 343 milioane de euro, practic, deficitul calculat este de 408 milioane de euro.

Repatrierile de venituri au fost de 3,5 miliarde de euro, cu 1 miliard mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

Producţia de grâu recoltată până la data de 22 august 2007 a fost de numai 3 milioane de tone, cu 44% mai redusă decât cea de 5,4 milioane de tone în 2006. Dacă raportăm producţia la consumul intern, rezultă o diferenţă de 2 milioane de tone, care va fi achiziţionată cu 0,5 miliarde de euro.

România se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte implementarea Strategiei de la Lisabona, plan care urmăreşte transformarea Uniunii Europene în cea mai competitivă forţă economică a lunii până în 2010. Strategia urmăreşte implementarea a 14 indicatori în domenii diverse: cercetare, administraţie, infrastructură, mediu de afaceri, piaţa muncii, îmbunătăţirea calităţii vieţii prin gestionarea durabilă a resurselor, pentru a creşte nivelul competitivităţii economice la cel din Statele Unite ale Americii şi Japonia.

Conform acestor indicatori şi unui studiu al unei importante firme de specialitate, cea mai competitivă economie este cea a Danemarcei, notată cu 8,5, iar cea mai puţin competitivă economie este cea a României, notată cu 3,4.

Aşteptările privind inflaţia au fost modificate de la 4,2% la 4,5%, mai ales după creşterea puternică a preţurilor produselor alimentare din luna august.

Estimarea privind exporturile României pe 2007 a fost revizuită în jos cu 0,4 miliarde de euro, iar cea privind importurile a fost majorată cu 1,68 miliarde de euro.

Numărul salariaţilor cu salarii mai mici decât pragul de risc de sărăcie depăşeşte 1,4 milioane, aproape 40% din totalul salariaţilor.

Având în vedere faptul că dezechilibrul în repartizarea resurselor creează mari probleme dezvoltării durabile a României, dar confirmă, în acelaşi timp, falimentul politicii de dreapta şi adevăratul comportament, cel de opunere la transferul veniturilor financiare spre veniturile salariale, în sensul că nu ne putem atinge de actuala repartiţie a veniturilor, practic, competitivitatea rămâne neschimbată, dacă ar exista un acord real şi eficient, în care creşterea salariilor ar putea să fie compensată printr-o scădere a profiturilor financiare. Astăzi, deţinătorii de capital, profitând şi de un mediu specific dezvoltărilor speculative, au încasat an de an dividende, care au crescut de câteva ori, în schimb, creşterea salariilor s-a situat, cu mari eforturi, la nivelul procentelor.

În situaţia în care puterea de cumpărare a salariaţilor din partea inferioară a ierarhiei, dar şi a unei părţi a păturii medii este insuficientă, iar prelungirea duratei muncii se opune creării a noi locuri de muncă, consider că este necesară, în regim de urgenţă, o echilibrare între veniturile financiare şi veniturile salariale. Această reechilibrare nu este operabilă de la sine, ci este nevoie de o nouă atitudine a statului şi de noi acţiuni ale salariaţilor.

Pentru realizarea acestui obiectiv esenţial pentru România, pentru a nu mai avea situaţia dramatică prezentată anterior, propun colegilor parlamentari, şi în perspectiva construcţiei şi aprobării bugetului consolidat al României, câteva din măsurile posibile: condiţionarea susţinerii guvernamentale; stabilirea contribuţiilor în funcţie de bilanţurile sociale; repartizarea echilibrată a veniturilor, lucru ce ar determina o producţie mai mare şi obţinută în alt mod (încetinirea cursei pentru rentabilitatea imediată ar face posibilă şi viabilă realizarea proiectelor pe termen lung în domeniul investiţiilor, cercetării şi formării pe baze durabile a forţei de muncă); o reformă fiscală stabilind o reală progresivitate a impozitului pe venit şi o taxă efectivă pe plusvaloare şi avere.

Practic, cetăţenii României trebuie să aleagă între situaţia de munci mai mult şi a câştiga mai puţin şi situaţia de a avea fundamentul dezvoltării, prin echilibrarea veniturilor financiare cu veniturile salariale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Am rugămintea, la următorii vorbitori, să încercaţi să vă înscrieţi în limita celor 3 minute. E neplăcut să intervin şi să vă întrerup; ca să dăm posibilitatea cât mai multor colegi să ia cuvântul.

Are cuvântul acum domnul deputat Andrian Mihei, se pregăteşte doamna deputat Olguţa Cocrea, din partea Grupului parlamentar al independenţilor.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică: «PSD, pe lungul drum de la "Niet" la "Jawohl!" »

Nu cu mult timp înainte îl auzeam pe domnul Mircea Geoană spunând că, la nevoie, "îl mai suspendă o dată pe Traian Băsescu". Tot dumnealui îl califica pe preşedinte drept, "profund anti-democratic, rudimentar şi primitiv, conflictual şi mai ales mincinos, fricos şi corupt" şi "un produs expirat", lucruri pe care încă le puteţi găsi scrise pe blogul dumnealui. Iată că acum, cu profund respect şi consideraţie, domnul Geoană a solicitat să fie "primit" de către preşedinte, aşa-zis, pentru a discuta situaţia politică actuală, şi interpretează cu aplomb o şansonetă compusă după o idee indusă de acesta din urmă.

Nu înţeleg de ce PSD, care clamează permanent că este preocupat de starea populaţiei, de continuarea reformelor în toate domeniile importante ale scenei socio-economice româneşti, s-a decis să îşi "separe apele" din partid în faţa întregii naţiuni şi se ocupă exclusiv de jocuri politice şi de crearea şi menţinerea instabilităţii politice, boicotând orice demers firesc, orice iniţiativă, orice încercare de rămânere în normalitate şi de rezolvare a problemelor naţiunii, ale actualei guvernări.

Nu poţi să nu te întrebi de ce parlamentarii PSD refuză legi importante pentru progresul României, de ce nu doresc ca fermierii să obţină subvenţiile pentru irigaţii şi au votat împotriva acestui proiect legislativ; de ce PSD, deşi nu a reuşit să adopte în partid o lege a pensiilor ca proiect coerent, şi comisia sa de finanţe a respins proiectul iniţiat de alţii, face eforturi disperate de a şi-l însuşi, după ce, într-un final, legea a fost adoptată şi, în plus, pentru a se mai da o dată în stambă, solicită devansarea aplicării sale; şi nu în ultimul rând, de ce PSD face tot ce poate pentru ca legea votului uninominal să fie mereu amânată.

Pentru fiecare dintre aceste întrebări există un răspuns. Şi acest răspuns, deşi mascat permanent de văluri demagogice, constă în miza alegerilor europarlamentare, a alegerilor, fie ele şi anticipate, parlamentare, şi a alegerilor locale de anul viitor.

Reforma pensiilor are un foarte mare cusur pentru PSD. Se aplică tocmai după alegerile europarlamentare şi, de aceea, întreg efortul de a-şi însuşi proiectul este insuficient, dacă nu se încearcă această devansare a aplicării sale.

În textul moţiunii, PSD se tânguieşte despre soarta agricultorilor, care nu şi-au revenit "după proasta gestionare a crizelor datorate secetei şi inundaţiilor", însă chiar ei s-au opus demersurilor gestionării corecte şi acordării subvenţiilor fermierilor afectaţi de acestea. Să fie acest refuz datorat faptului că nu se vor putea lăuda în campania electorală că ei "au dat şi au făcut" şi dorinţei de a mai strânge în "buchetul de argumente" un pretext de a huli actuala guvernare?

Luptele interne din PSD, reflectate asupra deciziilor politice ale reprezentanţilor săi în Parlament, perturbă activitatea acestora, determinând inconsecvenţă în declaraţiile şi acţiunile lor. După ce proiectul de vot uninominal înaintat de ProDemocraţia a fost convenit de toată lumea, PSD, evident că s-a răzgândit, venind, "jawohl", cu modelul german, declarându-se însă în faţa publicului drept un fervent susţinător al uninominalului. Este regretabil că dumnealor le vin ideile pe rând şi cu o frecvenţă destul de rară, astfel încât, de câte ori, în privinţa votului uninominal se face un pas înainte, să poată să îl dea cu cinci paşi înapoi şi să se ajungă iar la veşnicele "discuţii pentru stabilirea principiilor" pe care să fie construită legea.

Mai mult, la două zile după ce un membru PSD a declarat "neconstituţional" sistemul propus de APD, colegii săi din comisie au votat acest proiect "neconstituţional", urmând ca peste încă puţin timp să apară domnul Geoană şi să declare că "redistribuţia mandatelor n-ar fi constituţională".

Un du-te vino versatil care te face iar să te întrebi: de fapt PSD doreşte vot uninominal? Sau inventează moţiuni, declanşează suspendări, face orice giumbuşluc politic, numai să amâne votarea acestei legi.

Se teme preşedintele acestui partid, care îşi numeşte unii colegi "balastul din PSD", "oamenii cu dosare grele" şi care îşi încearcă mâna fermă de conducător de partid cu argumente gen "nu vor avea o viaţă prea uşoară" cei ce nu vor vota moţiunea, că această lege va defavoriza nominal, uninominal, după model german sau după orice alt model, membrii partidului său?

Vom afla răspunsul abia când domnul Geoană va încheia acest joc de ping-pong, în care tot încearcă să stea pe fileu. Regretabil este că, în tot acest timp, obligaţii asumate faţă de Uniunea Europeană, decizii importante pentru reformarea sistemului economic, politic, administrativ etc. stagnează, blocate fiind de inconsecvenţa şi de lipsa de responsabilitate a celor care, în loc să-şi facă treaba, în loc să construiască ceva pentru acest popor, preferă să monopolizeze scena politică, să apară zilnic în mass-media, creionând sau comentând cancan-uri politice şi împiedicând bunul mers democratic al ţării, prin acţiuni sau inacţiuni în domeniul lor de activitate.

Fac un apel către dumneavoastră, stimaţi colegi, ca, dincolo de interesele partinice, dincolo de interesele personale, să priviţi spre interesele României şi Legea votului uninominal să fie cât mai curând supusă votului Legislativului, fără să mai declanşeze o nouă criză politică, care ar dăuna imaginii României. Şi, totodată, fac un apel ca, dincolo de praful în ochi pe care unii agitatori îl aruncă în cazul moţiunii depuse de PSD, să judecaţi cu discernământ şi să votaţi, în interesul cetăţenilor care v-au ales, pentru continuitatea şi stabilitatea guvernării, care a determinat chiar în textul moţiunii afirmaţia că "economia dă semne că merge mai bine".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O rog pe doamna deputat Olguţa Cocrea şi se pregăteşte doamna deputat Constanţa Popescu.

Doamna Olguţa Cocrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de azi se numeşte: "Pensionarii şi poştaşii din România, umiliţi de ministrul Vosganian".

După toate evoluţiile unor miniştri, nu mai ştiu când vorbesc serios şi când glumesc. O asemenea glumă ne-a fost dat să vedem când domnul ministru Vosganian, cu o nonşalanţă greu de înţeles, anunţa pe toate posturile de televiziune că toţi pensionarii din mediul urban vor trebui să-şi primească pensia pe card. Având în vedere că România este ţară membră a Uniunii Europene, nu ar fi ceva care să ne mire, deoarece ştim şi noi cum este în ţările europene.

Dar, domnule ministru, dumneavoastră nu trăiţi în România? Eu cred că dumneavoastră nu aveţi cea mai mică idee că, în momentul când iei o asemenea măsură, trebuie să întrebi şi pe acel pensionar dacă doreşte acest lucru. Nu! Dumneavoastră aţi considerat că aşa e bine.

Dar vă contrazic şi vă spun că această măsură va putea fi aplicată peste ani de zile. Motivaţia afirmaţiei mele este că aceşti pensionari din mediul urban sunt oameni care au lucrat în condiţii de muncă deosebite, care au probleme de sănătate, care trebuie ajutaţi.

Iar, după cum cred că şi dumneavoastră cunoaşteţi, codul PIN al unui card este secret. V-aţi gândit cumva ca pentru fiecare pensionar să angajaţi un paznic, să-i păzim pe aceşti oameni de la bancomat, de unde îşi vor scoate pensia, până acasă, să nu fie atacaţi de hoţi? De asemenea, pentru cei care au probleme de sănătate, care nu pot fi transportaţi, le veţi instala câte un bancomat lângă pat?

Domnule ministru, legătura de omenie şi de ajutor dintre poştaşul român şi pensionarul năpădit de nevoi nu veţi putea dumneavoastră să o distrugeţi prin măsuri antisociale, atât faţă de pensionari, cât şi faţă de poştaşii din România. Nu credeţi că mulţi cetăţeni ai României, în momentul când dumneavoastră aţi ieşit la televizor şi aţi anunţat această măsură, s-au gândit să vă întrebe la ce bancă îi veţi dirija pe pensionari şi ce interese ascunde această decizie?

E adevărat că distribuirea prin poştă implică nişte costuri, dar vă rog, când mergeţi prin oraşele României, să vă uitaţi la ce fel de clădiri au băncile, care s-au îmbogăţit pe spinarea românilor, şi ce sedii au unităţile de poştă, care asigură serviciul universal pentru populaţia României şi pentru Guvernul României. În momentul când veţi avea ochi pentru situaţia reală din România de azi, poate, veţi reuşi să înţelegeţi că nu s-a îmbogăţit poşta cu banii pe care-i ia de la bugetul de stat, ci că acei bani nici nu ajung nici măcar să acopere costurile de distribuire.

Şi, ca să fie totul complet, v-aţi gândit, aşa, peste noapte, să reduceţi la jumătate comisionul pentru distribuirea pensiilor, fără a face o minimă analiză. Şi, eventual, ca să nu mai fie probleme pe viitor, solicitaţi conducerii Companiei Naţionale Poşta Română ce înseamnă costul per bucată şi gândiţi-vă să plătiţi o sumă fixă, ca, pe viitor, când sunt majorări de pensii, să nu mai fie probleme.

Vă fac această recomandare, deoarece această măsură de înjumătăţire a comisionului pentru distribuirea pensiilor, ca un finanţist ce sunteţi, nu trebuia să fie luată începând cu 01.09.2007, mai corect era cu 01.01.2008, că şi poşta, ca orice instituţie serioasă, are un buget, care, acum, prin măsura luată de dumneavoastră, a fost dat peste cap, şi nu vor mai putea fi respectate sumele prevăzute în bugetul pe 2007.

Eu înţeleg că sunteţi ministru liberal, dar vă rog să vă gândiţi că măsurile luate de dumneavoastră au reuşit să nemulţumească aproape 6 milioane de pensionari şi vreo 14.000 de poştaşi. Vă recomand ca, înainte de a lua o decizie, să consultaţi această mare masă de pensionari şi, în funcţie de ce doresc dânşii, să luaţi măsuri. Atunci veţi fi respectat, şi aşa este normal pentru orice politician, să ţină cont de cei care l-au votat.

Nu uitaţi un singur lucru, domnule ministru, ideal ar fi ca toţi politicienii să fie în slujba cetăţenilor, nu împotriva lor. Şi, atunci, să fiţi sigur că altfel ar cataloga lumea politica din România, numai când cetăţenii ne vor simţi alături de ei şi de nevoile lor şi vor vedea că ne dăm interesul pentru ei şi că ne preocupă problemele lor şi soarta lor de mâine.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

O rog pe doamna Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, să ia cuvântul. Şi se pregăteşte domnul Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Bună dimineaţa.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Trist, să ajungi Daniel Morar şi să nu ştii ce să faci cu tine!"

Ştiţi care este diferenţa între Neluţu Trifan, din Lupeni, Valea Jiului, şi Daniel Morar, D.N.A., Cluj-Bucureşti?

Neluţu este un tânăr, elev la un liceu minier din Valea Jiului, care provine dintr-o familie cu 7 copii. Mama sa este bolnavă şi nu poate munci. Singurul salariu în familie îl aduce tatăl, care lucrează la mina Lupeni, pentru 10 milioane. Neluţu este un tânăr tenace, care are de înfruntat răutăţile unor copii de vârsta lui. Din cauza defectului de vorbire al lui Neluţu, el formulează cuvintele mai greu şi este nevoie să ai răbdare să-l asculţi. Aşadar, din cauza acestei lentori în exprimare, unii colegi ai lui Neluţu îl marginalizează pe considerente strict subiective şi-i spun că nu este bun de nimic.

La vârsta sa, se luptă să demonstreze contrariul. Nu cu pumnii, ci cu mintea şi cu sufletul. Neluţu pictează, iar sâmbătă am fost prezentă la prima sa expoziţie personală, la Lupeni. Este voluntar în trei o.n.g.-uri şi scrie la "Suplimentul pentru tineret" al unui ziar din Valea Jiului.

În primul număr al suplimentului, Neluţu Trifan mărturisea că mult timp a crezut şi el ce i se spunea de către colegii mai puţin înţelegători. Anume, că este un om care nu este bun la nimic, dar că a încercat să depăşească acest moment şi să arate că nu este aşa.

În acelaşi articol, menţiona că activitatea de voluntariat, faptul că ajută oameni, Dumnezeu, familia şi pictura l-au făcut să aibă încredere în el şi să-i mulţumească lui Dumnezeu că este pretutindeni alături de el.

Sâmbătă, la vernisajul expoziţiei lui Neluţu, au fost peste 50 de oameni. Foarte mult pentru un oraş ca Lupeniul. Vecini, profesori, colegi de voluntariat, toţi m-au rugat să-l sprijin, pentru că este un copil deosebit. Faptul că mă aflam acolo a însemnat că şi eu ştiam că Neluţu este un copil special.

Neluţu reuşise să demonstreze că este bun la ceva, că nu este un om de nimic.

Daniel Morar este un domn trecut de tinereţea lui Neluţu, dar încă tânăr. Nu ştiu din ce familie se trage, dar ştiu în ce familie a intrat. De când a devenit şeful D.N.A., a intrat în familia celor care servesc, umil şi cum li se cere, un personaj aflat vremelnic la putere. A intrat în familia poliţiei politice post-decembriste dintr-o ţară europeană. Nu ştiu dacă domnul Morar pictează. Dar, şi dacă o face, singurele teme predilecte ale sale nu sunt păsările, fluturii şi cerul albastru şi senin ca sufletul lui Neluţu din Lupeni, elevul cu dificultăţi de exprimare. Mai degrabă, domnul Morar îi pictează pe alţii; alţii, care nici măcar nu-i sunt adversari politici personali, nici măcar duşmanii şefului său suprem nu sunt. Sunt simpli pioni, victime colaterale în războiul preşedintelui cu lumea. Culorile cu care pictează şeful poliţiei politice de la D.N.A. nu sunt vii, ca cele pe care le foloseşte Neluţu de la Lupeni pentru a exprima frumuseţea sufletului său şi pentru a-i convinge pe cei din jur că este un om normal. Culorile pe care le foloseşte domnul Morar sunt sumbre, sunt cenuşii spre negru. Dacă Neluţu Trifan are dificultăţi în exprimare, domnul Daniel Morar şi suita sa de servitori şi şefi au dificultăţi în suflet. Dacă tonurile folosite în pictură spun ceva despre sufletul artistului, atunci înţelegem sufletul domnilor din fruntea D.N.A.

Artistul de la D.N.A. a fost întrebat aseară de un moderator T.V. ce părere are despre acuzaţiile care i se aduc de însuşi ministrul justiţiei. Artistul de la D.N.A. a răspuns - citez din memorie: "Domnul ministru este cercetat de D.N.A." Ce aţi fi vrut să spună? Artistul sumbru Daniel Morar a tras cu penelul cu vopsea neagră peste Tudor Chiuariu dintr-o dată. El îl murdăreşte, şi apoi tot el sare cât colo şi spune că nu poate să-l creadă şi nimeni să nu-l creadă pe Chiuariu în ceea ce spune, pentru că este un om murdar. Păi, asta este prezumţie de vinovăţie, domnule procuror artistic! Nu se presupune că în România încă funcţionează prezumţia de nevinovăţie? Sau aţi făcut alte manuale de drept şi alte concepte de viaţă?

Domnul Morar îi murdăreşte pe alţii, se murdăreşte pe sine şi murdăreşte şi D.N.A., instituţie unde nu toţi sunt slugi.

Ca să nu vă reţin mult, concluzia pe care am tras-o aseară, butonând televizorul, la emisiuni cu şi despre Morari şi miniştrii lui Tăriceanu murdăriţi de el, a fost aceea că avem nevoie de Neluţu Trifan din Lupeni, nu de Daniel Morar de la D.N.A. Neluţu pictează, nu mâzgăleşte. Neluţu desenează, nu murdăreşte. Dacă avem nevoie să ne prezentăm Europei în campania pentru europarlamentare, ar trebui să ne prezentăm cu Neluţi, nu cu Morari. Simplu! Pentru că unul este convins că, acţionând voluntar, alături de tineri de vârsta sa şi dând exemple bune celor din jur, poate schimba lumea în bine, iar celălalt vrea s-o schimbe prin teroare şi decridibilizarea celor din jur. Pentru că unul îi mulţumeşte lui Dumnezeu că este cu el în fiecare zi, ca să poată demonstra că nu este un om de nimic, iar celălalt îi mulţumeşte şi îi serveşte lui Traian Băsescu, demonstrând contrariul. Pe o scară de la 1 la 10, Dumnezeu va fi întotdeauna înaintea lui Băsescu, iar, noi, muritorii, nu trebuie să uităm asta, indiferent cine şi unde suntem, indiferent ce facem într-un moment sau altul al vieţii noastre. Nu sunt un duşman al domnului Morar, şi-i doresc sănătate şi multă minte în viaţă. Sunt doar un om care îi vede pe cei din jur, fie ei supuşi sau oameni de toată isprava şi de tot respectul, precum Neluţu Trifan din Lupeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamnă colegă. Aproape că aţi epuizat şi timpul alocat domnului Călian.

O să-l rog pe domnul Costache să ia cuvântul şi se pregăteşte doamna Mirela Adomnicăi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, numai o clipă. Domnii deputaţi Filip Georgescu, Macaleţi Costică, din partea Partidului Social Democrat, Petrică Movilă şi Horia Văsioiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, Bogdan Liviu Ciucă şi Cornel Ciontu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, şi independentul Mircia Giurgiu au depus în scris declaraţiile politice la secretariat; şi domnul deputat Paul Magheru, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi vă rog frumos să mă opriţi, dacă depăşesc timpul, pentru că eu n-o să fiu atent la cronometru. Vă sunt recunoscător, dacă mă opriţi la timp.

Domnul Ioan Oltean:

Aveţi cuvântul şi sper că vă încadraţi în timp, domnule deputat. vă rog.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Planează o întrebare în conştiinţa publică românească, în legătură cu o mare contradicţie. A existat o largă şi o aprinsă dezbatere publică în legătură cu puterile pe care le-ar avea sau nu le-ar avea şi de care ar avea nevoie Preşedintele României.

Au fost foarte mulţi aceia care au susţinut că trebuie de urgenţă modificată Constituţia, în sensul acordării de puteri sporite Preşedintelui. Au fot suficient de mulţi aceia care au argumentat în fel şi chip că nu poate, actualul Preşedinte al României, să-şi pună în operă programul politic şi să se achite de obligaţiile asumate în campania electorală, pentru că actuala Constituţie ar fi restrictivă şi nu i-ar acorda suficiente puteri.

În concluzie, ni s-a spus că Preşedintele ar vrea să lupte cu corupţia, ar vrea să asaneze societatea românească, ar vrea să readucă la o stare de normalitate viaţa de zi cu zi a românilor, dar nu poate, pentru că este îngrădit de Legea fundamentală, de actuala formă în care a fost modificată Constituţia în 2003 şi formulată şi adoptată iniţial în 1991.

Întrebarea care se pune de către foarte mulţi cetăţeni lucizi, pentru că mai există cetăţeni lucizi în România, în ciuda fabricilor de ceaţă şi fum numite televiziuni private şi gazete finanţate din bani negri.

Mai există cetăţeni care-şi pun întrebarea: până la urmă, are Preşedintele României puteri pentru a institui o stare de normalitate, măcar în funcţionarea justiţiei, a puterii judecătoreşti? Şi constatăm că are puterea de a numi şeful D.N.A., că are puterea de a numi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii, şi că, de regulă, la noi, în aceste zile, justiţia la vârf ascultă de Preşedinte. Cum se iveşte vreun adversar, cum se iveşte vreo posibilitate, cum se iveşte o situaţie care să deranjeze sau care să displacă Preşedintelui, imediat mai vedem în faţa D.N.A. o şedinţă foto, cu foşti prim-miniştri sau miniştri, câţiva, iar ţara colcăie de mizerie, de corupţie, de ticăloşii şi de tâlhării inimaginabile. Îmbuibaţii care au nenorocit o ţară înstrăinându-i industriile strategice, distrugându-i rezervele de petrol şi gaze, o ţară devastată de la sistemul bancar la resurse naturale de sare şi ape minerale, de la păduri la i.a.s.-uri, la fond forestier, în general; o ţară în care, în 20 de ani de jaf şi anarhie s-au acumulat averi inimaginabile. Justiţia - patronată de Preşedintele României - ne distrează, ne oferă filmuleţe, şedinţe foto şi îmbulzeli de fotoreporteri în faţa D.N.A., cu câteva figuri, cărora li se plătesc poliţe.

Prin urmare, are sau nu are puteri Preşedintele? Dă vreun semn că, avându-le, atâtea câte le are, le foloseşte în interesul public al cetăţeanului român, şi nu pentru umori personale? Când vom ajunge să avem o putere judecătorească realmente independentă, în stare să-l ancheteze şi pe Preşedintele României când greşeşte - şi trebuie să recunoaştem că greşeşte foarte des, că acea Constituţie care spune dumnealui că-l îngrădeşte este încălcată tot de dumnealui, de trei ori pe zi şi o dată seara?

Prin urmare, acei colegi ai noştri, care se autointitulează democraţi, sunt rugaţi să-i atragă atenţia pacientului naţional că aceasta nu este justiţie şi că actuala Constituţie, aşa cum este ea, îi acordă puteri suficiente pentru a face şi gesturi normale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

O rog pe doamna Adomnicăi să ia cuvântul şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ministrul educaţiei este lăsat corigent de un preşedinte care nu a fost niciodată premiant - măsura dispreţului actualei Puteri faţă de popor, faţă de elevi, părinţi şi profesori".

Preşedintele Băsescu se instituie pe sine însuşi într-un reper moral, un far călăuzitor pentru întreaga naţiune. Ridicându-se la rangul de instanţă morală, preşedintele jucător şi judecător se crede drept şi priveşte cu dispreţ pe ceilalţi.

Ultimul exemplu în acest sens îl constituie criticile aduse de domnia sa ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, Cristian Mihai Adomniţei.

Într-adevăr, învăţământul românesc a fost dintotdeauna nedreptăţit şi neglijat de către guvernanţi. Dar o situaţie atât de tragică, ca în ultimii 3 ani, parcă nu a mai fot niciodată. Subfinanţarea, haosul şi degringolada, desconsiderarea şi umilirea corpului profesoral, salariile de mizerie din învăţământ şi cercetare, bursele ruşinos de mici pentru elevi şi studenţi, abandonul şcolar sunt doar câteva din problemele învăţământului românesc.

Reamintim de faptul că, până mai ieri, de soarta învăţământului românesc s-au ocupat doi dintre oamenii partidului atât de drag domnului Preşedinte. Primul dintre ei, păstrând o fărâmă de onoare, şi-a recunoscut neputinţa şi a demisionat. Cel de al doilea, datorându-şi înalta demnitate unui singur merit - cel de a-l asemui pe domnul Emil Boc apostolului Pavel - s-a comportat cu profesorii ca un stăpân cu sclavii lui, minciunile şi dispreţul faţă de dascăli şi elevi fiind singura sa politică coerentă.

Singura soluţie găsită pentru rezolvarea crizei educaţiei româneşti a fot achiziţionarea unui autovehicul de lux valorând 60 de mii de euro pentru uzul ministrului aparţinând Partidului Preşedintelui tuturor românilor.

În tot acest timp, profesorii au stat săptămâni întregi în grevă, au hotărât să nu se prezinte la începutul anului şcolar, au organizat mari mitinguri de protest şi au fost umiliţi în timpul negocierilor cu Guvernul, acordurile semnate fiind încălcate flagrant. Acesta este rezultatul politicii duse în ultimii ani faţă de corpul didactic, sublimă pentru conducători, cumplită pentru conduşi.

Am aşteptat de atunci în zadar o critică din partea preşedintelui, în tot acest răstimp. Din păcate, aceasta nu a venit şi nu va veni vreodată.

Reamintim domnului preşedinte Băsescu că, în 2004, candidatul Alianţei D.A. P.N.L.-P.D. pentru Preşedinţia României, nimeni altul decât acelaşi domn Traian Băsescu, trimitea o emoţionantă scrisoare deschisă profesorilor din România, promiţându-le, în cazul alegerii sale în funcţia supremă în stat, rezolvarea tuturor problemelor din învăţământul românesc.

Preocupat fiind doar de războiul politic şi de imaginea personală, se pare că domnul preşedinte Traian Băsescu a uitat, fie cu desăvârşire aceste promisiuni, fie că s-a dovedit a fi incapabil să le onoreze.

"Aveţi un preşedinte care nu a fost premiant", ne spunea râzând obraznic domnia sa acum un an, recunoscând că profesorii nu i-au fost niciodată simpatici. "Când văd un dascăl, parcă îmi vine să ... ştiu eu ce intenţie are, să îmi pună vreun 4?" se exprima incoerent Preşedintele României, spre stupefacţia tuturor dascălilor.

Într-adevăr, domnul Preşedinte Băsescu nici nu ştie câtă dreptate avea. Dacă în 2004 profesorii l-au votat, sperând în reconstrucţia şcolii româneşti, la viitoarele alegeri ei se vor prezenta la vot doar pentru a-i acorda nota 4 şi, implicit, corigenţa.

Îi atragem atenţia domnului Preşedinte Băsescu, prea încrezător în puterile sale, prea lăudăros cu isprăvile sale, că a rătăcit calea cea bună şi i-a înstrăinat pe profesori.

Cu judecata cu care judecă va fi judecat, şi cu măsura cu care măsoară i se va măsura de către profesori, aceşti apostoli ai neamului românesc, care merită cu prisosinţă o soartă mai bună.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamnă colegă.

Îl rog pe domnul deputat Popa să se pregătească, să poftească la microfon. Înainte, îngăduiţi-mi să anunţ că domnii deputaţi Gheorghe Dragomir şi Dan Motreanu, de la Grupul parlamentar al P.N.L., au depus în scris. Domnul Grigore Dan, de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat, a depus în scris declaraţia politică. Doamna Ardelean Lia, de la Partidul Conservator, de asemenea, a depus în scris. Şi domnii deputaţi Gheorghe Chiper, de la P.S.D., şi Bădălău Nicolae, tot de la P.S.D., au depus, de asemenea, în scris.

Se pregăteşte domnul deputat Sorin Paveliu, din partea grupului parlamentar al independenţilor, să ia cuvântul după domnul Popa Nicolae.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mă voi referi la o temă foarte mult discutată în ultima vreme, şi anume, proiectul exploatării aurifere de la Roşia Montană, proiect care trebuie să ne intereseze pe noi toţi, pentru că aurul de la Roşia Montană este aurul întregii Românii, al întregului popor român. Şi am intitulat declaraţia mea politică "Roşia Montană nu trebuie să dispară".

Anularea procedurii de autorizare a studiului de impact asupra mediului din cadrul proiectului propus de R.M.G.C. la Roşia Montană este doar un prim pas spre o situaţie normală. Din păcate, nu este suficient. Trebuie ca acum să identificăm persoanele care se fac vinovate de această megaafacere ce ar putea efecte negative ireparabile asupra mediului şi a unei zone cu un patrimoniu cultural şi istoric unic în Europa.

Încă de acum şapte ani am tras un semnal de alarmă cu privire la acest proiect, la modalitatea prin care firma canadiană a concesionat activitatea de minerit, precum şi la posibilele efecte negative pe care această investiţie l-ar implica.

Din păcate, persoane precum fostul ministru al industriilor din acea perioadă, Radu Berceanu, n-a avut urechi să audă şi ochi să vadă ce afacere păguboasă făcea statul. Tot domnia sa spunea atunci că presupusa dispariţie a localităţii Roşia Montană este doar o simplă speculaţie, şi nu se va întâmpla aşa ceva. Iată că, din nefericire, am avut dreptate şi ceea ce am presupus atunci s-a întâmplat în zilele noastre, această localitate Roşia Montană a dispărut complet din zona munţilor Apuseni.

Interpelarea pe care am adresat-o în anul 2000, prin care am semnalat o serie întreagă de aspecte, începând cu modalitatea de privatizare, scopul concesiunii, modalitatea de asociere dintre stat şi investitorul canadian, precum şi aspecte ce vizau patrimoniul zonei, au rămas şi în ziua de azi fără răspuns.

Aceiaşi oameni, membri de marcă ai Partidului Democrat, care şi-au dat atunci acordul ca această mega-afacere să înceapă, sunt cei care acum o susţin, fără să le pese că o aşezare veche de peste două mii de ani ar putea dispărea. Totul pentru ca buzunarele unor străini veniţi de peste ocean să fie mai pline.

Doresc să trag încă o dată un semnal de alarmă cu privire la acest proiect. Este timpul să aflăm care sunt persoanele care au stat în spatele acestei afaceri. Cine sunt băieţii deştepţi care vor ca o parte a Apusenilor să dispară. Iar la aceste întrebări nu ne pot răspunde decât liderii Partidului Democrat - cei care şi-au dat acordul pentru acest proiect şi care l-au susţinut şi-l susţin în continuare. Stoparea proiectului, chiar dacă nu există încă o sentinţă definitivă, este un pas înainte. Pericolul nu va dispărea însă atât timp cât proiectul de modificare a Legii minelor nu va fi votat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Paveliu să ia cuvântul şi se pregăteşte domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Domnule preşedinte de şedinţă, încep prin a face o rectificare şi o subliniere. Sunt deputat independent şi nu aparţin niciunui grup al deputaţilor independenţi, pentru simplul fapt că acest grup nu a fost recunoscut de către Biroul permanent, consider eu, cu încălcarea Constituţiei.

Declaraţia mea politică se numeşte "Laura Kovesi tergiversează începerea cercetării ministrului Eugen Nicolăescu".

Am luat act cu stupefacţie de declaraţiile domnului Paul Păcuraru, ministru în Guvernul Tăriceanu, declaraţii făcute aseară într-o emisiune televizată, prin care acesta afirma cu nonşalanţă că în exercitarea atribuţiilor de serviciu primeşte zilnic sute de intervenţii din partea celor 40 de lideri de filiale ale Partidului Naţional Liberal. Intervenţia preşedintelui P.N.L. Gorj, Dan Ilie Morega, recunoscută public şi cu amănunte de către domnul Păcuraru este edificatoare în acest sens.

Am convingerea că stupefacţia domnului ministru privind motivele cercetării începute pe numele său îşi are justificarea în necunoaşterea legii, faptele declarate pe post fiind asimilate faptelor de corupţie, conform Legii nr.78/2000.

În aceste condiţii, cercetarea promptă iniţiată de D.N.A. este pe deplin justificată şi salutară, fie şi numai pentru că cele declarate pe post cu câteva ore în urmă îl incriminează.

Aptept cu interes demisia promisă de domnul ministru, după ce va constata astăzi că, într-adevăr, cele ce i se impută reprezintă o încălcare a legii.

Pe acest fundal, însă, inacţiunea manifestată de instituţia condusă de procurorul general Laura Codruţa Kővesi este condamnabilă şi merită atenţia opiniei publice şi a Consiliului Superior al Magistraturii, deopotrivă.

Procurorul general l-a favorizat şi continuă să-l favorizeze pe un alt ministru al Cabinetului Tăriceanu, ministrul sănătăţii, Gheorghe Eugen Nicolăescu.

În urmă cu 275 de zile, am depus la Parchetul General un denunţ penal privind abuzul în serviciu săvârşit de domnul Nicolăescu prin demiterea unui număr de peste 4.000 de persoane din conducerea tuturor spitalelor publice din România.

În cele nouă luni, doamna procuror general Kővesi ar fi putut să-mi trimită un răspuns, prin care să respingă acest denunţ, pentru că cele semnalate nu se confirmă, de exemplu, sau pentru că nu au obiect. Ar fi putut, totodată, să înceapă demersurile legale pentru iniţierea cercetării domnului Nicolăescu în vederea identificării dovezilor care să susţină sau să infirme ipotetica nevinovăţie a domnului ministru. Nu a făcut, pur şi simplu, nimic însă.

În condiţiile în care D.N.A. trimite una după alta, într-un termen rezonabil, cererile de începere a cercetării - şi subliniez să este vorba de cercetare, şi nu de urmărire penală -, inacţiunea manifestată în cazul dosarului domnului Nicolăescu este susceptibilă de a fi influenţată politic, sau, este justificată de indolenţa crasă în exercitarea sarcinilor de serviciu.

Îi reamintesc doamnei procuror general nu numai că această declaraţie politică este o a doua revenire în încercarea de a urni mecanismele ruginite ale instituţiei pe care o conduce, dar şi faptul că munca subordonaţilor domniei sale este mult uşurată.

În urmă cu trei luni, pe numele domnului Nicolăescu a fot depusă o altă plângere penală - mă întreb, oare, a câta? - însoţită şi de dovezile pe care ipotetic Parchetul General ar fi trebuit să le producă, sursa fiind una de necontestat - şi mă refer la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a dat hotărârea definitivă şi irevocabilă de anulare a ordinelor ministrului prin care au fost demişi toţi directorii de spitale, ca fiind neîntemeiate legal. Aceste acte mi-au fot aduse spre ştiinţă şi le anexez la prezenta declaraţie politică, pentru cei care au dubii asupra acuzei de inacţiune intenţionată a Parchetului General.

Neînceperea, după nouă luni, nici măcar a cercetărilor premergătoare în vederea stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei unui ministru este de natură a ridica justificate suspiciuni asupra imparţialităţii instituţiei pe care o conduce doamna Kővesi. Există premisele ca o persoană certată cu legea să-şi desfăşoare nestingherită o activitate dintre cele mai importante pentru populaţie - şi mă refer la funcţia de ministru, şi aceasta, doar pentru că procurorii, interesaţi sau nu, presaţi politic sau nu, aşteaptă relaxaţi să se termine mandatul persoanei respective.

Sper ca, în cele din urmă, poate tardiv, însă, procuratura să se achite de menirea sa, în mod echitabil şi nediscriminator, pentru a da o dovadă populaţiei acestei ţări, şi celorlalte ţări membre ale Comunităţii Europene, că actul de justiţie din România este pe calea cea bună.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ultimul vorbitor este domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Înainte de a vă da cuvântul, domnule coleg, îngăduiţi-mi să anunţ că domnii deputaţi Aurel Olărean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, Ioan Ţundrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Horia Uioreanu, din partea Grupului parlamentar al P.N.L., şi domnul ministru Ovidiu Silaghi - şi-i salutăm prezenţa acestuia în mijlocul nostru -, au depus declaraţiile în scris.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Declaraţia mea politică de astăzi are titlul "Avocatul copilului, o necesitate în România".

Copiii au nevoie de foarte multă protecţie. Se spune că modul în care te porţi cu copiii arată adevărata faţă a omului. Acest lucru este valabil atât pentru persoanele adulte, cât şi pentru diferitele societăţi şi state. Copiii au fost şi sunt încă exploataţi şi abuzaţi, acest lucru constituind o încălcare gravă a drepturilor omului.

În urma campaniei naţionale de promovare a Telefonului Copilului, s-a constatat o creştere semnificativă a numărului de apeluri care semnalează abuzuri asupra copiilor.

Dintre cele aproape 22.000 de apeluri, în 756 de cazuri a fost necesară intervenţia imediată a instituţiilor abilitate, peste 70% din acestea reprezentând cazuri de abuz asupra copilului.

Potrivit iniţiatorilor campaniei, cele mai numeroase cazuri de abuz semnalate sunt cele legate de molestarea fizică şi abuzul emoţional, urmate de cazuri de neglijare, violenţă verbală, discriminare, exploatarea copilului prin muncă, abuz sexual, privare de libertate şi trafic de copii.

Sistemul de protecţie a copilului a devenit foarte important odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, deoarece acest aspect este indispensabil pentru o ţară ce se doreşte membră a Uniunii Europene.

În acelaşi timp, şi Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului, pe care a ratificat-o şi România în anul 1990, face parte din acquis-ul comunitar, în cadrul Capitolului "Justiţie şi Afaceri Interne".

Cu toate că în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene există un Avocat al Copilului, care promovează drepturile şi interesele copiilor, în România nu există o asemenea instituţie.

Drepturile copilului sunt acum lege, iar o bună cunoaştere a acestor drepturi va conduce la respectarea acestora şi la o viaţă mai bună a copiilor din România.

Din acest motiv, este foarte important ca mai multe persoane din România să aibă cunoştinţe despre drepturile copilului. Punând în practică aceste drepturi, cu toţii vom fi avizaţi despre felul în care trebuie să ne purtăm cu copiii.

Părinţii cunosc cele mai importante dintre Drepturile Copilului, însă le interpretează într-o manieră personală, considerând că respectarea acestora depinde de foarte mulţi factori externi, dar mai puţin de ei înşişi.

Consider că este nevoie de un Avocat al Copilului, astfel încât vocea copiilor să se facă mult mai bine auzită în procesul de luare a deciziilor ce-i vizează în mod direct.

Deşi în România există numeroase instituţii care activează în domeniul protecţiei copiilor, acest lucru nu este suficient. Aşa cum prevede Convenţia Internaţională pentru Drepturile Copilului, o schimbare în acest sens este binevenită.

Avocatul Copilului nu va pleda în instanţă, dar va fi mai degrabă un purtător de cuvânt al copiilor şi va încerca să transmită mesajul lor Guvernului şi altor instituţii abilitate ale statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă mai anunţ, stimaţi colegi, că domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al P.R.M., şi domnul Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D., au depus în scris declaraţiile politice.

Da, în ultimul moment, doamna deputat Monalisa Găleteanu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnii deputaţi Traian Igaş şi Marius Rogin, din partea Grupului parlamentar al P.D., depun în scris în acest moment, declaraţiile politice.

Cu aceasta, închei şedinţa dedicată declaraţiilor politice, urându-vă tuturor o zi bună, stimaţi colegi.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Aurel Gubandru:

Peste 600 de mii de elevi şi cinci mii de profesori au început şcoala în judeţul Buzău şi, ca de fiecare dată în ultimii ani, sunetul clopoţelului aduce cu el surprize mai puţin plăcute.

Dacă nu a mai fost vorba despre greve ale profesorilor, la multe şcoli nu au fost finalizate lucrările de reabilitare şi igienizare, fie din cauza întârzierii fondurilor, fie din cauza dezinteresului autorităţilor locale, iar unele imobile ar putea fi retrocedate, mulţi elevi riscând să nu încheie anul şcolar în băncile în care l-au început, ministerul ignorând problema unor noi lăcaşuri de învăţământ.

Printre sutele de şcoli din toată ţara care nu şi-au putut primi elevii s-au numărat şi cele din comuna Parscov şi din satul Hales -comuna Tisau - judeţul Buzău. Sute de elevi au aflat cu câteva zile înainte că vor începe şcoala în alte locaţii, deoarece clădirile şcolilor au intrat târziu în renovare.

Alături de aceste şcoli, alte 12 unităţi de învăţământ buzoiene nu şi-au putut deschide porţile pentru că lucrările de reabilitare sunt departe de a fi finalizate.

Repartizarea elevilor la şcolile din satele şi comunele învecinate aduce în discuţie o altă problemă: a microbuzelor şcolare, care de anul trecut nu au mai ajuns la Buzău.

Noul an şcolar 2007-2008 începe sub semnul haosului şi amatorismului, fiind marcat şi de anunţul eliminării testelor naţionale şi introducerea tezelor cu subiect unic ca modalitate de admitere în clasa a IX-a.

Tezele cu subiect unic au un grad mic de credibilitate, având ca efect desfiinţarea învăţământului tehnic, a şcolilor de arte şi meserii, relaţia dintre elev-profesor riscă să se deterioreze, pentru că elevii vor încerca să obţină note mari prin orice mijloace, şi dacă acest lucru nu va fi posibil, vor apărea conflicte.

Un examen înseamnă seriozitate.

Unde se îndreaptă învăţământul românesc?

Chiar trebuie distrus complet?

Domnul Aurel Olărean:

"În prag de nou an şcolar vendeta politică a PNL-ului loveşte în învăţământul sucevean"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu greu mai poate cineva să creadă în declaraţiile mieroase ale Partidului Naţional Liberal, care, cu ajutorul unui grup de miniştri incompetenţi, schimbă şi destabilizează toate structurile organizatorice din teritoriu. Integritatea morală, capacitatea profesională, experienţa sau calificarea pălesc toate în faţa factorului politic. Prefecţi, primari, directori, administratori sau inspectori... toţi trebuie să fie simpatizanţi PNL. Cei apolitici nu au nici o şansă, iar cei simpatizanţi ai altor partide - nici atât. Faptul că din aceste funcţii înalte vor trebui să conducă instituţii ale statului, şi nu ale PNL-ului, sau faptul că sistemul este în slujba cetăţeanului care este şi contribuabil dar şi beneficiar, toate acestea nu au nici o valoare în ochii şefilor penelişti. Pur şi simplu: noi trebuie să controlăm totul, iar cine nu este cu noi este...contra noastră!. Probabil că atunci când a rostit aceste vorbe I.V. Stalin nu s-a gândit la Guvernul Tăriceanu II, dar fiţi siguri că Tăriceanu & Co. i-au mulţumit în gând "tătucului" pentru sfatul dat.

Una din ultimele manevre tactice ale PNL-ului a dus la decapitarea Inspectoratului Şcolar Suceava. Şi nu o decapitare simplă, ci una dublă, asta pentru ca domnul ministru Adomniţei să nu se obosească să semneze de două ori. Şi aşa, acum, la început de an şcolar, învăţământul sucevean a rămas fără inspectorul general Carcalete şi fără inspectorul general adjunct Hrenciuc. Bănuiesc că este inutil să vă mai spun şi că cei doi făceau parte din PLD, respectiv din PD, iar funcţia de şef al învăţământului sucevean a fost atribuită unui membru PNL.

Profesorul Daniel Hrenciuc este doctor în istorie şi unul din marii specialişti în problemele româno-polone, fiind autorul a opt cărţi publicate, dintre care una propusă pentru premiul Academiei Române în anul 2005. Activează ca profesor în oraşul Rădăuţi, iar din aprilie 2006 este inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar Suceava. Precum puteţi vedea şi dumneavoastră, o persoană cu o mare probitate morală şi profesională, care şi-a dedicat viaţa carierei de dascăl.

De la numirea sa ca inspector general adjunct şi până în această vară a primit numai calificativul "foarte bine", ca acum, cu ocazia ultimei inspecţii ordonate de domnul ministru Adomniţei, calificativul acordat să se transforme brusc în cel de "insuficient". Cu alte cuvinte, o persoană responsabilă moral şi profesional, cu o viaţă de profesor în spate, devine peste noapte, în optica Ministerului Învăţământului, din deştept...tâmpit. Îmi cer scuze pentru exprimare, dar o altă explicaţie simplă şi mai la îndemână nu cred că există. Şi aici nu mă refer numai la o banală schimbare din funcţie, ci şi la faptul că acest calificativ va rămâne veşnic ca un vot de blam pentru întreaga carieră didactică a profesorului Hrenciuc.

Doar dacă nu cumva, luat de valul acesta paranoic al schimbărilor peneliste, domnul ministru Adomniţei nu va vrea să recunoască că aceasta a fost o schimbare pur politică, şi nu una pe criterii profesionale.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică: "Să spunem NU cianurilor"'

În ultima perioadă, am primit sute de email-uri de la diverse persoane din România şi din străinătate, prin care îşi exprimau dezacordul faţă de utilizarea cianurii în procesul de minerit din ţara noastră. Fapt pentru care am să prezint o scurtă pledoarie în vederea interzicerii utilizării cianurii.

Cu toţii trăim într-un mediu care îşi pune amprenta asupra vieţii noastre, iar prin distrugerea bogăţiilor naturale şi exploatarea lor pe bază de cianură nu se poate întâmpla altceva decât un dezastru natural. Cianura de sodiu este extrem de dăunătoare pentru sănătatea umană si pentru mediu, chiar în cantităţi mici putând fi fatală pentru oameni şi faună, existând premisele creării unui dezechilibru natural. Folosirea cianurii în minerit a dus peste tot în lume la accidente cu grave urmări ecologice, numai între 1998 şi 2006 înregistrându-se 25 de accidente cu cianuri în întreaga lume (în state cum ar fi Colorado, Nevada, Montana, Idaho, California, South Dakota, şi South Carolina, precum şi în ţări ca şi România, Guyana, Canada, Kirghistan şi Papua New Guinea), cauzând moartea unor cantităţi enorme de peşte, distrugerea unor întregi ecosisteme şi contaminarea surselor de apă.

Mai multe state au hotărât să interzică prin lege folosirea cianurii în minerit, printre acestea Costa Rica, Republica Cehă, Montana, Colorado, Wisconsin (USA), precum şi Argentina.

În România s-a folosit în trecut cianura de către trei companii miniere: Transgold (Baia Mare), Minvest Deva (Baia de Arieş) şi Remin (E.M. Baia Bor,a, U.P. Săsar); cum toate aceste companii s-au închis, interzicerea cianurii în minerit nu ar avea consecinţe negative sociale şi economice pentru statul roman.

Având în vedere necesitatea protecţiei mediului, a vieţilor omeneşti, fără frica unui eventual dezastru ecologic, care este atât de iminent a se produce, consider că avem tot dreptul şi trebuie să ne opunem oricăror iniţiative care doresc să aducă atingere unor principii fundamentale. Noi trebuie să hotărâm, noi trebuie să luăm atitudine, să acţionăm pentru a fi convinşi că am făcut ceea ce este necesar, firesc şi moral. Este mai uşor să prevenim un dezastru decât să ne tratăm de efectele lui. Proiecte ca Roşia Montană ţin de trecut, nu ţin de viitor. În secolul XXI, aurul adevărat se va afla în acele ţări în care va fi păstrată natura aşa cum a creat-o Dumnezeu, şi nu acolo unde se mutilează peisajul şi se fură de la natură şi "ultimul cântec de pasare".

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră cu un gust amar, gust lăsat de propunerea marionetei lui Traian Băsescu şi a lui Mircea Geoană (mai nou) - Emil Boc. În acelaşi timp, mă întreb cum de un individ precum Emil Boc poate să conferenţieze la o Facultate de Ştiinţe Politice şi să înveţe studenţii despre procedura votului şi despre ceea ce înseamnă esenţa votului în general.

Constat cu indignare că pentru atingerea targetului PD şi a lui Traian Băsescu, mă refer la căderea guvernului Tăriceanu 2, se face orice, indiferent de "preţ", indiferent de faptul că în moţiune sunt criticaţi chiar colegi de-ai domnului Boc sau membrii PLD (partidul satelit al PD-ului) şi mă refer la foşti miniştri: Monica Macovei, Mihail Hărdău, Mircea Miclea, Mircea Cinteză.

Negocierile dintre Preşedintele României si Mircea Geoană de-abia acum ies la iveală - prin intermediul pachetului de dosare venit de la DNA. E simplu: liderul PSD a promis că susţine iniţiativa murdară a PD-ului de a se vota deschis, prin apel nominal, în schimbul mediatizării unor dosare ale duşmanilor lui Mircea Geoană. Rolul lui Boc este să controleze disciplina votului impusă de Preşedintele Traian Băsescu, trebuie să fie "controlorul" voturilor în Parlament, să nu care cumva să se voteze împotriva ordinelor venite de la Cotroceni.

Nu contează dacă Emil Boc calcă în picioare Regulamentul Camerei Deputaţilor şi al Senatului, nu contează că se aplică o cenzură a conştiinţei votului...tot ceea ce se face este să se bage pumnul în gură, în scopul obţinerii rezultatului calculelor electorale buchisite în laboratorul PD-ist şi PSD-ist.

Mă întreb dacă domnul Boc are habar despre obligaţiile parlamentarilor. O să-i spun eu: atunci când Regulamentul celor două camere (lege fundamentală a forului legislativ) prevede că retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură se realizează prin vot secret, cu bile, dreptul de a vota se transformă în obligaţie de a respecta Regulamentul, şi nu de a-l schimba, în scopul unor "combinaţii" politice.

În încheiere, fac un apel la dumneavoastră: ţineţi cont de convingeri şi de conştiinţă! Nu vă lăsaţi intimidaţi şi votaţi aşa cum şi dumneavoastră aţi fost votaţi, prin vot secret! În felul acesta daţi dovadă că înţelegeţi democraţia mai bine decât Emil Boc şi PD-ul şi nu în ultimul rând daţi dovadă că respectaţi alegătorul român mai mult decât o face Preşedintele Traian Băsescu!

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică: "Privatizarea securităţii naţionale - un nou şi mare tun al oligarhilor Partidului Liberal"

După marile tunuri imobiliare, după înstrăinarea unor valori inestimabile ale patrimoniului cultural-naţional, după agitarea geopoliticii continentale şi mondiale a resurselor petroliere, într-un răgaz al luptei împotriva corupţiei, bravii ţepari ai Partidului Naţional Liberal au mai pus la cale un nou şi mare tun: privatizarea securităţii naţionale!

Recentele declaraţii de intenţii ale ministrului liberalo-udemerist Ludovic Orban de a scoate formaţiunile antiteroriste specializate ale Serviciului Român de Informaţii din dispozitivul de securitate al Aeroportului Internaţional "Henri Coandă" - Otopeni nu le putem interpreta, dincolo de un grav şi impardonabil atentat la adresa securităţii naţionale, decât ca expresie a cupidităţii şi a lăcomiei fără măsură a politicienilor liberali, precum şi măsura disponibilităţii lor de a vulnerabiliza apărarea naţională antiteroristă, concomitent cu atragerea unor importante resurse financiare în buzunarele clientelei politice şi grasele comisioane aferente oficialilor liberali, plus contribuţiile la puşculiţa partidului.

Ce contează că Aeroportul Internaţional "Henri Coandă" - Otopeni este un obiectiv de importanţă deosebită în Sistemul Naţional Antiterorist, instituit prin Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Terorismului, adoptată prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 36 din 5 aprilie 2002? Nu contează!

Contează că prezenţa formaţiunilor antiteroriste de elită ale S.R.I. în aeroport pare a încurca nu numai interese de partid, ci şi tot felul de combinaţii şi învârteli pe care miniştrii liberalo-udemerişti Ludovic Orban - transporturi - şi Cristian David - interne şi reforma administraţiei le patronează în incinta celei mai mari şi importante porţi şi frontiere aeriene a României.

Ce contează că se va contraveni art. 6 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, care stipulează că acesta este autoritatea naţională care execută activităţile informative, tehnice, de protecţie şi intervenţie antiteroristă? Nu contează!

Contează ca Partidul Naţional Liberal şi Guvernul să aibă un nou pretext de scandal cu Traian Băsescu, în calitatea acestuia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Ce contează că ministrul liberal al transporturilor ignoră existenţa şi activitatea unei forţe antiteroriste a S.R.I., dotată şi pregătită într-o concepţie antiteroristă integrată la nivelul N.A.T.O. şi a comunităţii internaţionale a intelligence-ului antiterorist, ceea ce a implicat nu numai resurse, ci şi accederea în rândul structurilor antiteroriste de elită pe plan internaţional. Nu contează!

Contează că o "firmă de partid şi de stat", pe numele ei "Romprest Security", remarcată îndeosebi prin activităţi de salubrizare (sic!), "a numitului Florian Walter, alias Florian Busca", un personaj controversat, şi-a infiltrat fătucile pe lângă luptătorii antiterorişti, sperând că le va adormi vigilenţa şi fura meseria şi, în nepăsarea sa liberalo-libertină, ministrul transporturilor chiar crede că protecţia antiteroristă armată se poate realiza cu amatori.

Anterior, în luna aprilie curent, Direcţia Generală a Aviaţiei Civile a invitat, în mod formal, Serviciul Român de Informaţii să renunţe la activităţile din aeroport, ceea ce ar implica şi înlăturarea supravegherilor speciale antiinfracţionale de prevenire a unor fapte conexe terorismului, precum contrabanda cu arme, droguri, ţigări şi altele asemenea.

Solicităm Preşedintelui C.S.A.T. să-l cheme la ordine pe ministrul permanent răzvrătit al transporturilor şi să-i administreze corecţiile adecvate gradului de iresponsabilitate a intenţiilor sale.

Solicităm primului-ministru, în calitatea sa de vicepreşedinte al C.S.A.T., să stopeze predispoziţiile miniştrilor din cabinetul pe care încă îl mai conduce de a destructura sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului.

Solicităm directorului S.R.I. să investigheze informativ şi să se asigure contrainformativ de interesele de dislocare a forţelor sale din dispozitivul de securitate antiteroristă a Aeroportului Internaţional "Henri Coandă" - Otopeni, iar rezultatele să fie făcute publice pe aceeaşi cale a declaraţiilor ministrului Ludovic Orban.

Nu în ultimul rând, să fie informată lumea afacerilor şi opinia publică asupra motivelor pentru care Florian Busca şi-a schimbat numele în Florian Walter.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică intitulată «Agricultura judeţului Botoşani - calul, "utilajul" agricol nr. 1»

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la un subiect care este deosebit de delicat pentru România - agricultura.

A trecut aproape un an de când România a aderat la Comunitatea Europeană, dar la o margine de ţară încă mai sunt oameni care fac agricultură cu calul si căruţa. Botoşaniul este pe un ruşinos loc codaş din ţară la număr de tractoare şi utilaje agricole. Pe unde străbaţi localităţile judeţului în lung şi în lat nu ai de ce te plânge de poluare pe câmpurile agricole, pentru că acestea sunt lucrate cu cel mai străvechi "utilaj" agricol - bunul şi muncitorul cal. Desigur, acolo unde şi acesta există, pentru că ştim cu toţii la ce preţuri au mai ajuns şi bidivii în zilele noastre.

Oamenii sunt prea săraci să-ţi achiziţioneze un tractor, şi atunci când o fac, preferă să-l cumpere la second-hand. Unde mai pui că nici să vrei să închiriezi un tractor nu poţi, deoarece una, că nu-ţi permiţi, ca ţăran, şi alta, că nici nu ai avea de unde, pentru că asemenea minuni inginereşti, de altfel banalităţi în ţările europene alături de care stăm noi şi ne uităm în Uniune, nu prea se prea găsesc pe plaiurile noastre.

În urma inventarierii numărului de tractoare existent la nivelul judeţului s-a constatat ca nici măcar 3000 de agricultori nu deţin un astfel de utilaj. Numărul tractoarelor existente în judeţul Botoşani este de 2730. 2730 de tractoare la o suprafaţă totală de aproape 5000 de kilometri pătraţi! 2730 de tractoare la 330 de sate grupate în 71 de comune! 2730 de tractoare la o suprafaţă cultivată de aproape 300 000 de hectare! Aceasta în condiţiile în care numai 11‚5 % din teritoriul judeţului este acoperit cu păduri şi vegetaţie forestieră.

Specialiştii din agricultură trag de mult timp semnale de alarmă în ceea ce priveşte situaţia din judeţ în acest sector de activitate.

Stăm şi ne întrebăm pe drept cuvânt: aceasta numim noi agricultură? Aceasta numim noi dezvoltare, domnilor guvernanţi? Unde sunt proiectele de ajutorare a ţăranilor pentru achiziţionarea de tractoare şi utilaje agricole? Unde sunt agenţiile de plăţi în agricultură? Unde sunt fondurile europene pentru dezvoltarea spaţiului rural? Unde e viitorul celor 80 000 de botoşăneni care împreună cu familiile lor lucrează în agricultură? La coada calului?

Domnul Dan Grigore:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de azi se intitulează: "Absorbţia fondurilor comunitare - o problema fără soluţii?".

Accesarea fondurilor europene prin realizarea de proiecte viabile care să asigure dezvoltarea durabilă a comunităţilor a fost şi continuă să fie o problemă reală, pentru care până în prezent nu pare să se fi găsit soluţia optimă. Deşi s-a regăsit pe agenda tuturor guvernărilor creşterea capacităţii instituţionale de absorbţie a fondurilor europene, mai cu seamă acum, după integrarea în Uniunea Europeană, este în continuare la fel de scăzută. Motivele sunt pe cât de diverse, pe atât de bizare, în cele mai mult situaţii.

În cele ce urmează vă voi supune atenţiei un exemplu din care reiese clar modul în care instituţiile abilitate prin lege să sprijine accesarea fondurilor europene şi monitorizarea implementării proiectelor înţeleg să-şi facă datoria. Este de notorietate faptul că judeţul Ialomiţa se afla pe ultimele locuri în clasamentul judeţelor din Regiunea Sud Muntenia care au accesat fonduri europene. Deşi s-a discutat de nenumărate ori pe această temă, situaţia nu pare să se fi schimbat. Dimpotrivă, în judeţul Ialomiţa există administraţii locale care, în ciuda faptului că nu au resurse financiare pentru a acoperi co-finanţarea proiectelor şi nici personal specializat pentru realizarea şi implementarea acestora, au găsit soluţii pentru accesarea fondurilor europene. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă Asociaţia comunelor Sfântu Gheorghe, Ion Roată, Balaciu, Gârbovi, Ciochina, Sărăţeni şi Munteni Buzău care a reuşit să acceseze în cadrul Programului Phare - Schema de Investiţii pentru Proiecte Mici de Gestionare a Deşeurilor un grant în valoare de 900.000 euro printr-un proiect care vizează gestionarea deşeurilor.

Deşi contractul de finanţare s-a semnat din luna noiembrie 2006, la momentul actual, proiectul, a cărui implementare este deosebit de importantă pentru locuitorii celor 7 comune pe care le-am menţionat anterior, s-a cantonat în proceduri, fiind în acelaşi stadiu în care se afla în urma cu aproape un an. Motivele nu ţin, aşa cum s-ar putea crede, de beneficiar, ci, dimpotrivă, motivele ţin tocmai de autorităţile care au obligaţia de a sprijini accesarea fondurilor şi implementarea proiectelor - fostul Minister al Integrării Europene şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia.

Implementarea proiectului a întârziat 6 luni datorită faptului că abia în luna mai Agenţia de Dezvoltare Regională a comunicat modificarea procedurilor de achiziţie prevăzute în contract de către Ministerul Dezvoltării. A fost nevoie de 6 luni ca ex-Ministerul Integrării Europene să decidă conform căror norme se va organiza achiziţia serviciilor de consultanţă pentru proiectul tehnic - cele din Ordonanţa nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică sau prevederile Ghidului Practic.

În condiţiile în care proiectul tehnic nu a putut fi întocmit întrucât, nu s-a prezentat niciun ofertant care să-l întocmească conform prevederilor caietului de sarcini pentru suma prevăzută în buget, se impunea cu necesitate suplimentarea bugetului. Reprezentantul legal al beneficiarului a transmis o solicitare în acest sens Agenţiei de Dezvoltare Regională, care din considerente necunoscute a întârziat nejustificat transmiterea acesteia ministerului. Situaţia creată l-a determinat pe primarul comunei Sfântu Gheorghe -reprezentantul legal al Asociaţiei de comune, să ducă personal adresa la minister - unde se află şi în momentul de faţă - în speranţa că va putea obţine mai repede avizele necesare suplimentării bugetului.

Având în vedere faptul că se pune din ce mai mult accent pe creşterea capacităţii instituţionale de absorbţie a fondurilor comunitare şi consolidarea colaborării între structurile cu atribuţii în implementarea şi monitorizarea proiectelor şi autorităţile locale, nu e normal ca un beneficiar de granturi să fie pus în situaţia penibilă de a duce pe cont propriu notificări autorităţii contractante, în timp ce autoritatea de implementare pare să aibă alte priorităţi. În acelaşi timp, ar fi fost normal ca la data semnării contractului de finanţare procedurile necesare asigurării implementării proiectului să fie deja stabilite, şi să nu fie necesară o tergiversare ale cărei efecte au fost resimţite de beneficiar. Ar fi interesant de ştiut cine îşi va asuma răspunderea pentru nefinalizarea proiectului în termenul prevăzut iniţial?

Sunt convins că acesta nu este singurul exemplu în care un număr însemnat de autorităţi locale se lovesc de lipsa procedurilor şi de lipsa de reacţie a unor instituţii care au obligaţia de a acorda sprijin şi consultanţă în implementarea proiectelor. Creşterea capacităţii instituţionale de absorbţie a fondurilor comunitare este un deziderat de importanţă majoră pentru actualul guvern, cel puţin la nivel declarativ, realitatea din teritoriu fiind cu totul alta. O realitate în care deşi sunt puţini cei care se încumetă să realizeze proiecte atât de necesare pentru dezvoltarea comunităţilor pe care le reprezintă, în loc să fie sprijiniţi, sunt blocaţi, de lipsa procedurilor sau lipsa de reacţie a unor instituţii. Efectele acestor probleme se răsfrâng asupra cetăţenilor, iar creşterea nivelului de trai şi a standardelor de viaţă ale acestora trenează nepermis de mult, în condiţiile în care suntem cetăţeni europeni de la 1 ianuarie 2007.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică: "Bucureşti, un oraş imposibil, scăpat din mână de primarul general".

Pe 1 octombrie se împlinesc 10 luni de când România este stat membru cu acte în regulă al Uniunii Europene. Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre capitala României. Municipiul Bucureşti este unul dintre cele mai neeuropene oraşe. Poluare ce depăşeşte cu foarte mult limitele admise, agresiuni continue împotriva spaţiilor verzi, o circulaţie rutieră de coşmar, plină de ambuteiaje şi circulaţie bară la bară 16 ore din 24 şi, nu în ultimul rând, transformarea în şantiere - de multe ori inutile - a numeroase străzi şi bulevarde, care contribuie la amplificarea infernului numit circulaţie. Acestea sunt principalele tare ale capitalei României. O capitală de la a cărei principală poartă internaţională - Aeroportul Henri Coandă (Otopeni) - un cetăţean străin face 15- 20 de km, până în centru, în aproape două ore.

O mare parte din aceste probleme ar fi putut fi rezolvate, sau chiar nu ar fi existat, dacă edilul general al Capitalei şi-ar fi făcut datoria pentru care a fost investit. Atât Traian Băsescu, primarul ales în 2004, cât şi succesorul său din 2005, Adriean Videanu, au beneficiat de un avantaj pe care nu l-a mai avut nici un alt primar-general a Bucureştiului: majoritate confortabilă în consiliul general, 4 primari de sector aparţinând alianţei care a câştigat alegerile - aş putea spune că inclusiv primarul sectorului 2, de altă culoare politică, nu a obstrucţionat politica primăriei generale - şi cinci consilii de sector majoritare. Ce şi-ar putea dori mai mult un primar general?

Din păcate, edilul numărul unul al Bucureştiului, în loc să profite de conjunctura favorabilă în care şi-a început activitatea (să nu uităm, de asemenea, că în 2005, Alianţa DA se afla la guvernare - iar PD încă nu începuse torpilarea partenerului său politic, PNL - şeful statului provenea din partidul său), şi-a canalizat energiile spre probleme străine contribuabilului, dar apropiate intereselor partidului său, ale clientelei politice a PD şi ale sale personale.

Probleme deosebite există şi în alte capitale, acte de corupţie în materie de construcţii imobiliare se întâlnesc şi la case mai mari, dar se pare că în Bucureşti orice limită a fost depăşită. Despre firmele prietene, cele denumite generic ca aparţinând grupului "Golden Blitz", nici nu mai vreau să amintesc. Presa a consumat tone de cerneală tipografică relatând despre atribuirea preferenţială a contractelor de asfaltări. Televiziunile au prezentat zeci de reportaje cu firmele subcontractante ale lucrărilor de reabilitare a străzilor care mutau puţinele utilaje de care dispuneau de la un punct de lucru la altul. Tot pe micile ecrane, românii au putut vedea că 90% din forţa de muncă a acestor firme este necalificată, lipsesc specialiştii, iar programul de lucru este haotic.

Iată câteva explicaţii pentru întârzierea nepermisă a finalizării lucrărilor şi a calităţii discutabile a produsului finit. Deci, semnale de alarmă au fost trase. Şi deloc puţine. Primarul-general al Capitalei nu a luat însă nici o măsură. În schimb, a inundat micile ecrane şi paginile ziarelor cu un noian de promisiuni şi cu "n" proiecte fanteziste. Nerealizabile şi nerealizate. Cred că nici o capitală din Europa - sunt convins însă că aria geografică este mult mai extinsă - nu a fost supusă unei reborduiri, aşa cum se întâmplă din 2005 în Bucureşti. Întreaga presă urlă, spunând că este vorba de o megaafacere a primarului-general sau a firmelor apropiate lui, dar nu se schimbă nimic. Întreaga presă spune că schimbarea bordurilor reprezintă în cele mai multe situaţii o inutilitate care implică costuri mari, la fel de inutile, dar primarul-general îşi continuă nestingherit "opera". Cred că în nici o capitală civilizată nu s-a ajuns ca o firmă de salubritate cu o activitate neperformantă, după ce i s-a reziliat contractul, să trimită comando-uri de bătăuşi care să agreseze lucrătorii firmei care i-a preluat lucrările. În acest caz, principala agresiune a fost îndreptată împotriva contribuabilului însă. Cred că în nici o capitală civilizată nu se sacrifică un parc - Bordei - dintr-o zonă lacustră, pentru a face loc unor proiecte imobiliare, deloc de strictă necesitate. În ambele situaţii, foarte grave, primarul-general nu intervine, dar este bănuit că susţine interesele părţilor aflate în culpă.

La începutul lunii iulie, domnul Videanu a promis finalizarea a 70% din "şantierele rutiere" până la 30 august şi a altor 20% până pe 20 septembrie. Ce am constatat: suntem pe 25 septembrie, şi doar 10% din lucrări au fost finalizate. Pe 1 octombrie începe anul universitar. Traficul supraaglomerat din Bucureşti va deveni şi mai sufocant. Nu am auzit dinspre zona primăriei generale că s-a luat vreo măsură pentru a mai amortiza traficul infernal în care suntem obligaţi să convieţuim. Mai sunt 8 luni până la alegerile locale. Suntem ca şi în ceasul al 12-lea. Primarul-general mai are o ultimă şansă să demonstreze că poate face ceva. Personal sunt pesimist. Nu mă aştept decât tot la promisiuni. Multe şi neonorate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică: «Strategia energetică a României - un document al demagogiei politice liberale între "Ciocanul" Băsescu şi "Nicovala" Tăriceanu»

După un deceniu de la aprobarea de către Guvernul Ciorbea a dezmembrării RENEL şi a contractului pentru retehnologizarea "Porţilor de Fier II", ambele propuse de ministrul industriilor, Călin Popescu-Tăriceanu, Guvernul liberalo-udemerist prezidat de Călin Popescu-Tăriceanu a adoptat Strategia Energetică a României - 2007-2020.

Această punte peste timp este mai mult decât necesară.

Retehnologizarea "Porţilor de Fier II" a devenit între timp o scandaloasă afacere penală, instrumentată după ce preşedintele Băsescu a declarat război "băieţilor deştepţi", care cumpără energie ieftină de la stat pentru a o vinde scump şi a se îmbogăţi pe seama consumatorilor, fără să mişte un degete.

Acest tun liberal este patentul unor tineri liberali, temerari şi întreprinzători, care i-au asigurat fostului ministru al industriilor, Călin Popescu-Tăriceanu, consultanţă pentru păgubosul contract al retehnologizării "Porţilor de Fier II".

În 1997, Tăriceanu şi Ciumara, împreună cu Radu Boroianu, ambasador în Elveţia, au pus la cale atribuirea contractului de retehnologizare firmei elveţiene Sulzer Hydro, care trebuia să asigure şi finanţarea.

Deşi contractul a fost atribuit fără licitaţie, invocându-se iminenţa unor grave avarii, lucrările nu au fost începute până în 1999, când Sulzer Hydro a fost preluată de firmele austriece V.A. Teech şi Alstom, iar guvernul român pus în situaţia de a avea alţi parteneri, care au impus statului român preluarea integrală a obligaţiilor de finanţare.

Liberalii care au fost implicaţi în afacere au fost promovaţi în consiliile de administraţie ale unor companii ale Grupului Rompetrol, acelaşi care a generat, pe bună dreptate, supărarea preşedintelui Băsescu, deoarece favorita sa, Societatea "ALRO", protagonista episodului al II-lea din scandalul intervenţionismului chiriaşilor palatelor Victoria şi Cotroceni pe piaţa energiei, subvenţiona, în fapt, preţul ieftin al energiei cumpărate de Rompetrol de la Energy Holding.

Punct şi de la capăt. Pe acest fundal al conflictelor grupurilor de interese fidele celor două importante personaje politice, la cererea imperativă a Preşedintelui României, o comisie prezidenţială trebuia să elaboreze Strategia Securităţii Energetice a României.

Între timp, lucrurile au devenit mai confuze, iar numita strategie a fost elaborată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, în luna mai a.c. şi adoptată de Guvern în şedinţa din 6 septembrie a.c.

Documentul sus-amintit are, în opinia analiştilor economici şi a celor politici din tabăra liberală, numai calităţi. Chiar şi unii critici ai Guvernului au acceptat că, în anumite privinţe, strategia a depăşit aşteptările, obişnuite cu documente de slab nivel, incongruente şi lipsite de aplicabilitate, în care Guvernul Tăriceanu se specializase.

Cum stau lucrurile în realitate? Poezia strategică guvernamentală este frumoasă şi îi poate seduce pe naivii care nu cunosc tot ceea ce liberalii au ascuns în spatele "deciziilor strategice" pe care le conţine documentul amintit. De când un document cu valoare programatică politică, cu un orizont de timp până în anul 2020, acoperă şi decizii cu efecte practice, punctuale şi cu destinatari evidenţi?

Guvernul a hotărât să recompună fostul RENEL, sub forma unei Companii Energetice Naţionale, răspunzătoare de implementarea strategiei, dar care să fie şi privatizată, ceea ce induce deja o contradicţie, deoarece atribuţiile Guvernului nu pot fi delegate unei companii private. Deocamdată Guvernul nu ştie cum va constitui Compania Energetică Naţională, ceea ce nu poate fi decât de natură să genereze serioase rezerve în legătură cu intenţiile Guvernului.

Strategia păcătuieşte însă prin profunde carenţe de asigurare a resurselor de realizare a obiectivelor prevăzute, ceea ce ne face să credem că nu are la bază nici suficiente şi temeinice studii şi analize pregătitoare, şi nici o cuprinzătoare şi solidă expertiză din partea forurilor ştiinţifice cu competenţă în materie.

Independenţa energetică nu are asigurate premisele unui trend pozitiv. Pe de altă parte, se exportă energie în contul datoriilor atrase de contractul Tăriceanu-Ciumara-Boroianu, iar pe de altă parte, pentru întâia oară după 20 de ani, România este importatoare de energie electrică din Federaţia Rusă, prin intermediul Transnistriei (!) Aceasta în condiţiile în care, în intervalul 2000-2005, dependenţele de importuri au crescut de la 22,5 la 34%.

Un alt fapt recent vine să întărească problemele energetice foarte serioase cu care se confrunta România şi care îi pot influenţa sensibil şi politica externă. Rompetrol a devenit kazah! Să ne fie evident că în această afacere partea română nu a vândut, ci statul Kazahstan a cumpărat!

România este interesată în diversificarea aprovizionării, dar şi Rusia este interesată să accentueze, nu să scadă dependenţa energetică a Uniunii Europene.

Afacerea Rompetrol a creat vâlvă într-o Românie vulnerabilă la tot ceea ce poate să-i mărească dependenţa faţă de Federaţia Rusă, fiindcă şansele noastre în raport cu poziţia strategică a acesteia nu ne pot ajuta prea mult sau chiar deloc.

Impactul social asupra celor pete 8 milioane de consumatori casnici nu se anunţă nici el prea fericit, din moment ce strategia elimină scenariile care au la bază un preţ scăzut al energiei pe termen lung.

Din strategie nu rezultă nici o intenţie de a institui echilibrul rezonabil între liberalizare, concurenţă şi planificarea strategică a politicilor sociale, prin care să se realizeze protecţia consumatorilor casnici, pe seama speculaţiilor "băieţilor deştepţi".

Preţurile energiei electrice la consumatorii casnici sunt premeditat umflate şi pe seama unui sistem de tarifare voit complicat, greu de înţeles, tocmai pentru a se putea percepe costuri ridicate şi greu de suportat.

Siguranţa în exploatare a reţelelor de transport, distribuţie şi furnizare a energiei, în toate componentele sale, electrică, gaze naturale şi termică este la un prag extrem de critic. Circa 80% din instalaţii sunt moştenirea "epocii de aur" a anilor '70!

Pentru reabilitare ar fi necesare cel puţin 7-8 miliarde de euro şi lucrări de investiţii de 5 până la 15 ani. În pofida faptului că aceste realităţi sunt cunoscute, orizontul depăşirii lor este într-o incertitudine ce poate dinamita întreg eşafodajul securităţii energetice naţionale.

După cum este previzibil, reclamaţiile Partidului Democrat la Palatul Cotroceni în legătură cu Strategia Securităţii Energetice se întemeiază pe temerile reale ale conflictelor de interese generate şi care pun în pericol afacerile "energeticienilor" partidului.

Un înţelept spunea că "una e să fii ciocan şi să loveşti şi cu totul alta este să fii nicovală şi să primeşti". Aşteptăm cu interes direcţia şi intensitatea loviturilor "ciocanului" Băsescu pe "nicovala" Tăriceanu pentru modelarea, cu sau fără forjă, a Strategiei Securităţii Energetice a României.

Credem că documentul sus-amintit este mult prea important pentru securitatea naţională a României, motiv pentru care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării trebuie să-l ia în dezbatere şi să-l trimită spre adoptare Parlamentului, ceea ce ar trebui să devină regulă pentru toate strategiile de securitate. Mai cu seamă că ne lipseşte un organism naţional de fundamentare şi elaborare a strategiilor, acestea fiind, din păcate, nu rezultatul necesităţilor obiective, cât mai ales al intereselor conjuncturale ale clientelei guvernamentale.

Domnul Dorinel Ursărescu:

Declaraţie politică: "Moţiunea de cenzură a PSD - ultimatum pentru domnul Geoană în fruntea partidului"

Doamnelor şi domnilor,

Am intitulat astfel declaraţia mea politică deoarece într-un cuvânt consider că este o ultimă încercare a domnului Geoană de a se "pironi" în scaunul de preşedinte al PSD.

Cu ceva timp în urmă, aşteptam cu toţii o decizie înţeleaptă şi o declaraţie politică pertinentă a conducerii fostului partid de guvernământ, în urma unei întâlniri "montane". Acolo s-au adus reproşuri ameninţătoare pentru scaunul domnului Geoană şi, pentru a mai obţine ceva timp, preşedintele PSD a venit cu o găselniţă: "Să introducem o moţiune de cenzută împotriva Guvernului Tăriceanu ". Toţi PSD-iştii de marcă au aplaudat şi vizat decizia, fără să se gândească o clipă că finalul putea fi neaşteptat.

Domnul Geoană era fericit că a găsit consensul, iar colegii domniei sale erau fericiţi că au găsit, în sfârşit, un motiv să îl înlăture de la conducerea PSD.

Ce înseamnă o moţiune de cenzură forţată pentru un partid ca PSD, care zilnic înregistrează căderi în sondaje, acum situându-se undeva la 16 - 17 %, din opţiunile electoratului ?

Ce înseamnă o moţiune de cenzură pentru un PSD care a demonstrat, în timpul celor patru ani de guvernare, că nu a făcut nimic pentru România, decât "Scandalul Autostrăzii Transilvania" şi "Scandalul Fregatelor ", acestea fiind numai câteva exemple?

Ce înseamnă o moţiune de cenzură pentru un PSD care timp de patru ani, cât a stat la guvernare, a adoptat "strategia pumnului în gură", în ceea ce priveşte comunicarea?

Abia acum vedem că cele mai mari ţepe financiare au fost "semnate" în spatele uşilor închise.

Vedem acum, aceeaşi aşa-zisă transparenţă a PSD, reflectată în strategia de imagine, o strategie care a fost înţeleasă de către liderul Geoană prin apariţii zilnice la televizor, cu spoturi publicitare gen "reclamă la detergent".

Problemele de imagine ale PSD au culminat cu acuzaţii şi trimiteri subtile la adresa "greilor PSD", şi mă refer la spusele lui Geoană că textul moţiunii îi va speria pe "PSD-iştii care au dosare grele".

Se pare că de la o zi la alta preşedinţii de organizaţii PSD îşi dau seama că au făcut o greşeală atunci când au votat "cu domnul Geoană - Preşedinte", un lider de partid care, de când se află în fruntea PSD, a reuşit performanţa să aducă partidul la 16% din opţiunile electoratului.

Domnul Geoană şi ai lui trebuie să înţeleagă, odată pentru totdeauna, că PSD "a fost şi nu mai este".

Strategia de imagine a PSD a dus partidul în derizoriu, culminând cu această bâlbâială politică denumită "moţiune de cenzură".

Să faci peste noapte din PSD un partid de "oameni stilaţi", cum se consideră domnul Geoană, iar a doua zi să apari cu un discurs "gen Vanghelie" este o catastrofă politică. Să încerci să adopţi o strategie gen Vasile Dâncu astăzi, iar a doua zi să te călăuzeşti după o idee gen Bogdan Teodorescu, este o sinucidere din punct de vedere politic.

Toate acestea nu demonstrează decât că PSD nu mai reprezintă o entitate politică în peisajul românesc.

Acest lucru demonstrează că PSD a devenit un "stol de păsări" gălăgioase care îşi spun zilnic: "eu cânt cel mai frumos". Măcar de ar cânta, nu să facă gălăgie "pe la colţuri de organizaţii locale".

Să depui o moţiune de cenzură care să incrimineze acţiunile de redresare a economiei şi de creştere a nivelului de trai, după ce o guvernare PSD a dus toate acestea la un nivel apropiat de zero, reprezintă o acuzaţie adusă de fapt propriilor membri de partid - PSD, care au condus ministere şi agenţii, autori ai distrugerii speranţei de mai bine a românilor.

Să depui o moţiune de cenzură prin care să te acuzi indirect, reprezintă o adevărată "strategie", pe care numai domnul Geoană şi ai lui au putut să o conceapă.

Democraţia care a domnit permanent în PSD a "triumfat" prin vocea domnului Geoană, care, văzându-se părăsit de "greii PSD", a declarat că vor fi excluşi din partid toţi acei membri care nu vor semna textul moţiunii.

Acesta este stilul de lucru al liderului PSD, stil incriminat de domnul Iliescu, cel care i-a reproşat că are mintea înceţoşată de perspectiva de a deveni prim-ministru. Moţiunea de cenzură cu care acuză PSD este de fapt moţiunea de cenzură a domnului Geoană.

Cert este un lucru: dacă moţiunea cu care ameninţă PSD nu va trece de Parlament, cu siguranţă va trece moţiunea contra lui Mircea Geoană, care va fi depusă de "gruparea Iliescu" şi care va face ca actualul lider al PSD să plece din fruntea unui partid aflat într-o adevărată criză de imagine.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică intitulată "Nu mai daţi cu pietre în Cristian Adomniţei."

Într-o declaraţie ce se dorea distrugătoare la adresa ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, preşedintele PSD, Mircea Geoană, vorbea despre faptul că un anumit număr de şcoli din mediul rural nu au obţinut, anul acesta, autorizaţie sanitară de funcţionare.

Desigur, este regretabil că lipsa apei curente şi a unor grupuri sanitare adecvate duce la o asemenea situaţie, însă nu pot să nu remarc aici ipocrizia acuzelor aduse ministrului Adomniţei, care îndeplineşte acest mandat doar de câteva luni, predecesorii săi fiind membri ai altui partid.

În acelaşi timp, domnul Mircea Geoană nu ar trebui să uite că, în perioada 2001-2004, când ţara era condusă de un guvern PSD, iar abramburelile făceau deliciul presei şi coşmarul profesorilor, numărul şcolilor care începeau anul de învăţământ fără autorizaţie sanitară era mult, mult mai mare.

Fiind la modă să ataci un ministru care a încurcat numărul stelelor de pe drapelul Uniunii Europene, ceea ce l-a transformat (pe nedrept, totuşi) într-un fel de verigă slabă a Executivului, atacat astăzi din toate părţile, primarul capitalei, domnul Adriean Videanu, a acuzat întârzierea decontărilor de fonduri pentru şcoli, aruncând pisica tot în ograda acestui ministru.

Domnul Videanu incriminează ceea ce el numeşte "birocraţia excesivă" generată de introducerea controlului inspectoratelor şcolare asupra organizării lucrărilor şi cheltuirii banilor alocaţi de Guvern.

Cu siguranţă că domnul Videanu este nemulţumit de faptul că acest control împiedică sifonarea fondurilor către firmele de casă ale Partidului Democrat, prin licitaţii aranjate şi prin lucrări făcute de mântuială, ca în anii trecuţi, pe vremea unor miniştri cu nume de rezonanţă "mic(l)ă" şi "hâr(d)âită".

Îi sfătuiesc pe cei doi domni să se abţină să mai dea cu pietre în ministrul Cristian Adomniţei. Şi, eventual, să-l caute la telefon pe preşedintele Traian Băsescu şi să-i spună acelaşi lucru.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţie politică intitulată «În România "eminamente agrară", agricultura se stinge încet dar sigur»

Toţi banii care le rămân românilor după ce-şi plătesc utilităţile sunt cheltuiţi pe mâncare. Nu pentru toţi românii este valabil ceea ce am spus. Doar pentru 80 %.

Dacă le rămân mai mulţi bani, mănâncă mai bine. Dacă le rămân mai puţini, mănâncă mai puţin bine. Asta nu se întâmplă tot anul. Doar 6-7 luni pe an, adică din octombrie până în aprilie. Atât cât ţine sezonul rece şi locuinţele trebuie încălzite.

CET-urile au anunţat că de la 1 octombrie vor începe furnizarea energiei termice. Tot de la 1 octombrie se anunţă scumpirea uleiului cu 100% faţă de luna august. Floarea soarelui a fost puţină şi de proastă calitate. De vină au fost seceta şi inundaţiile. Zahărul se va scumpi dor cu 10%. Margarina, cu 20%. Unii nutriţionişti spun că oricum aceste alimente nu sunt foarte sănătoase şi nu trebuie consumate în exces. Nici pâinea nu trebuie consumată în exces. Probabil nutriţioniştii sunt mână în mână cu brutarii, aceştia din urmă anunţând deja majorarea preţului la pâine şi la celelalte produse de panificaţie cu circa 40%. De vină nu sunt brutarii, ci grâul, al cărui preţ, pe fondul unei recolte mai slabe şi cantitativ şi calitativ, a crescut necontrolat.

Lactatele vor fi mai scumpe cu 10-15%.

Inflaţia a pus deja în evidenţă creşterea preţurilor aplicate până acum de Institutul de Statistică, ritmul de creştere a preţurilor de consum al populaţiei s-a triplat în luna august faţă de luna iulie.

La sfârşitul lunii iulie, valoarea pagubelor produse de secetă în agricultură, potrivit declaraţiilor liderilor asociaţiilor producătorilor agricoli din România, depăşea 1,5 miliarde de euro.

Acestea fiind datele, se poate vorbi despre un adevărat dezastru în agricultură.

În primăvară, Comisia Naţională de Prognoză estimase o creştere economică de 6,5%. Recoltele agricole, sub aşteptările Comisiei Naţionale de Prognoză, au determinat-o să-şi revizuiască negativ estimările; creşterea economică va fi doar de 6,1%.

Peste 4 milioane de hectare din totalul suprafeţelor cultivate au fost afectate de secetă, dintre care, mai mult de un milion de hectare au fost calamitate în procent de 100%.

Acestor necazuri provocate de secetă şi absenţa sistemelor de irigaţii li se adaugă cele provocate de incompetenţa şi indolenţa factorilor de decizie din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi structurile subordonate acestuia. Auditul efectuat în vară de Comisia Europeană a reliefat mari neajunsuri în ceea ce priveşte parcelarea terenurilor. Aceasta ţine în loc acordarea subvenţiilor. În prezent, se desfăşoară o altă analiză referitoare la cheltuirea banilor alocaţi. Responsabilii Comisiei Europene au fost cât se poate de concişi; după închiderea auditului aflat în desfăşurare, Comisia Europeană ar putea activa clauza de salvgardare pe agricultură, aceasta însemnând, printre altele, reţinerea a 25% din banii destinaţi agriculturii româneşti, până când Sistemul Integrat de Administraţie şi Control şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură vor fi pe deplin funcţionale.

Dacă aceasta va fi decizia oficialilor de la Bruxelles, oficialii de la Bucureşti vor fi nevoiţi să răspundă. Nu să dea explicaţii.

Domnul Constantin Amarie:

"Bugetul prognozat al Apărării periclitează siguranţa statului"

O vizită de lucru a Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor făcută la Ministerul Apărării Naţionale pe data de 29 august a.c. a fost practic un seminar de cinci ore, timp în care deputaţii, împreună cu structura de comandă a ministerului, au analizat: nivelul de realizare a programului pe anul în curs, cheltuirea bugetului alocat, prezenţa în teatrele de operaţiuni, îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de NATO şi Uniunea Europeană, derularea programelor de achiziţii majore a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi modificările aduse de noul Proiect de Lege a organizării Ministerului Apărării.

Reuniunea a fost prezidată de preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, deputatul Canacheu Costică, şi ministrul de resort, Theodor Meleşcanu. A fost prezent şi deputatul Cezar Preda - şeful Comisiei de control al SRI, alţi deputaţi, reprezentând toate grupările parlamentare, şi subsemnatul.

Prezentarea succintă şi profesionistă făcută de responsabilii structurilor ministerului a oferit o imagine veridică a nivelului de îndeplinire a programului ministerului, în condiţiile în care bugetul acordat pentru anul în curs a fost mai mic decât cel angajat odată cu intrarea României în NATO - adică 2,38% din p.i.b.

Indiferent ce domeniu s-ar aborda, pentru Ministerul Apărării rămâne aceeaşi gravă problemă - insuficienţa bugetului propus pentru anul viitor - la o limită de 1,68% din p.i.b. până spre 1,75%.

Este de neînţeles abordarea de către guvernarea liberală a cuantumului bugetului Ministerul Apărării Naţionale, în condiţiile în care nu ne aflăm în situaţia de anul trecut, când ministrul de resort era un democrat - Sorin Frunzăverde.

Dacă atunci puteam înţelege că liberalii doreau să compromită printr-un buget insuficient performanţa şi profesionalismul lui Sorin Frunzăverde, astăzi nu este de înţeles această politică, în condiţiile ministeriatului Meleşcanu. Anul trecut însă, s-a surmontat problema insuficienţei bugetului Ministerului Apărării printr-un gest deosebit de solidaritate, în care Vasile Blaga, ministrul administraţiei şi internelor, a cedat câteva procente colegului de la Apărare, reuşindu-se să se aducă bugetul Apărării cu puţin peste 2% din p.i.b.

N-aş vrea să las impresia că chestiunea bugetului Apărării este doar una de amiciţie între miniştri. Problema este cu mult mai gravă şi pune în discuţie capacitatea României de a se achita de obligaţiile asumate faţă de NATO, înscrise în scrisoarea anexă a Tratatului de la Washington.

În condiţiile alocării bugetului de 1,68% din p.i.b., România va trebui să renunţe la o serie de obligaţii asumate faţă de NATO, pe care această organizaţie contează, periclitând grav încrederea partenerilor noştri occidentali şi poziţia noastră în Alianţă.

În acest context, apare clară legătura dintre declaraţiile primului-ministru şi ale altor lideri liberali în legătură cu o necesară retragere înainte de termen a trupelor româneşti de pe teatrele de operaţiuni şi puţinătatea bugetului armatei.

Aceste acţiuni, oare, nu miros de departe a trădare a Alianţei peste noapte? Şi asta doar pentru a fi împotriva preşedintelui Traian Băsescu, susţinător al îndeplinirii angajamentelor faţă de parteneri, criteriu al prestigiului de care se bucură armata în toate acţiunile internaţionale şi, implicit, România.

Evaluările făcute în teatrele de operaţiuni au adus aprecieri unanime trupelor româneşti, singurele limitări fiind adresate înzestrării tehnice.

Dacă este voinţă politică, se găsesc şi soluţii; deputatul Cezar Preda propune scăderea cheltuielilor de mentenanţă prin predarea către autorităţile locale a unităţilor dezafectate şi mărirea, în acest fel, a bugetului Apărării.

O altă consecinţă a bugetului prognozat pentru Apărare este compromiterea pe termen îndelungat a înzestrării armatei cu tehnica necesară pentru a realiza compatibilizarea cu armatele aliate.

Nu este secret faptul că în armata română, doar mult hulitele fregate englezeşti sunt la nivel de reprezentare tehnică europeană, restul înzestrării ţinând încă în mare măsură de nivelul de dotare al defunctului Tratat de la Varşovia.

În condiţiile în care numai pentru 2008 sunt propuse 13 programe pentru înzestrare, în valoare totală de 9,4 - 11,6 miliarde euro, iar un avion Typhoon costă aproximativ 84 milioane de euro, 1,68% din p.i.b. pentru Apărare mi se pare de-a dreptul un atentat la securitatea ţării. În condiţiile în care până în anul următor vor mai fi disponibilizaţi circa 2500 de ofiţeri cu grade superioare, iar recrutarea de soldaţi angajaţi nu merge chiar pe roate, din cauza lipsei de motivaţie în ce priveşte salarizarea, putem spune că neseriozitatea cu care Guvernul tratează problemele Apărării periclitează pe viitor capacitatea armatei române de a face faţă provocărilor tot mai mari şi în ultimă instanţă apărarea fiinţei naţiunii române.

Oare să fi uitat liberalii deviza strămoşilor noştri romani: "Si vis pacem, para bellum?" Se pare că da.

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În această lună, de început de toamnă şi de nouă sesiune parlamentară se împlinesc 190 de ani de la naşterea lui Mihail Kogălniceanu, strălucit om politic democrat, remarcabil istoric, scriitor, ziarist şi mare orator, calităţi în virtutea cărora a fost aureolat cu titlul de membru al Academiei Române.

Reîntors în ţară după încheierea studiilor superioare pe care le-a urmat în Franţa şi Germania, a funcţionat ca profesor de istorie la Academia Mihăileană din Iaşi, desfăşurând, în acelaşi timp, o strălucită activitate în direcţia dezvoltării învăţământului în Moldova şi pentru valorificarea unui număr cât mai mare de documente istorice, pe care le-a publicat între 1841-1845 în revista "Arhiva românească", înfiinţată şi condusă de el. Au văzut, astfel, lumina tiparului culegerile "Letopiseţele Ţării Moldovei" (3 volume), "Cronicile României" (3 volume), precum şi alte valoroase lucrări în cadrul cărora îşi afirma ideile politice, strâns legate de mişcarea democratică şi naţională, precum şi concepţia sa despre istorie, potrivit căreia cunoaşterea trecutului patriei constituie o chezăşie a afirmării conştiinţei naţionale şi a emancipării sociale a poporului român.

Concomitent, a editat revistele de orientare patriotică şi democratică "Dacia literară" şi "Propăşirea - foaie ştiinţifică şi literară", precum şi ziarul "Steaua Dunării", publicaţie având un rol deosebit de important în lupta pentru unirea Principatelor.

Proeminent om politic, Mihail Kogălniceanu a fost prim-ministru al Moldovei (1860-1861), iar mai apoi premier al României (1863-1865), perioadă în care şi-a adus o imensă contribuţie la adoptarea unor legi de mare importanţă pentru crearea statului nostru modern, cum au fost cele privind secularizarea averilor mănăstireşti, desfiinţarea obligaţiilor feudale, reforma agrară, dezrobirea ţiganilor, înfiinţarea armatei naţionale, reforma învăţământului, a justiţiei şi administraţiei şi alte hotărâri pentru reglementarea activităţii în multe domenii ale vieţii economico-sociale şi politice.

În toată această perioadă, Mihail Kogălniceanu a constituit un adevărat pilon politic pe care domnitorul Cuza s-a sprijinit pentru înfăptuirea marilor sale reforme. De altfel, Kogălniceanu îşi exprimase admiraţia şi preţuirea faţă de Alexandru Ioan Cuza şi-l asigurase de întregul său sprijin încă din ziua urcării pe tron a celui care avea să întruchipeze în persoana sa nu numai înfăptuirea marelui vis al Unirii, dar şi pe cel al renaşterii patriei, adresându-i cuvinte izvorâte dintr-o profundă înţelepciune: "Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare s-a înălţat însăşi naţionalitatea română. Alegându-te pe tine Domn, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi, om nou" (...) "Fii dar, omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare, iar Măria-Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători şi răi; fii simplu, Măria-Ta, fii domn-cetăţean".

În perioada 1868-1878 a mai deţinut câteva portofolii ministeriale, ultimul dintre ele fiind cel al afacerilor externe. În această din urmă calitate, Mihail Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei naţionale de la 1877, declarând într-un memorabil discurs: "Nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţiunii Naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă".

Dar despre Mihail Kogălniceanu se spune că n-a făcut atâta politică, pe câtă istorie. Într-adevăr, de la redactarea programului mişcării revoluţionare moldovene de la 1848, până la proclamarea independenţei României, Mihail Kogălniceanu a fost martor şi coautor al tuturor marilor momente de importanţă capitală ale istoriei noastre, dovedindu-se un mare patriot şi un adevărat campion al politicii instinctului naţional.

Profesor, istoric, literat, dramaturg, director de teatru, personalitate complexă, de o erudiţie inegalabilă, Mihail Kogălniceanu a adus o contribuţie de nepreţuit la orientarea vieţii noastre culturale şi ştiinţifice.

S-a stins din viaţă în vara anului 1891, lăsând un gol imens în inimile a milioane şi milioane de români.

Evocând împlinirea a 190 de ani de la naşterea unui asemenea strălucit înaintaş, se cuvine să-i aducem întregul nostru prinos, iar noi, politicienii, să ne străduim să-i fim demni urmaşi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Gheorghe Chiper:

"La secetă excesivă - condiţii excesive pentru aprobarea dosarelor şi plata despăgubirilor"

Conform prevederilor legale, pentru întocmirea dosarelor privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură este necesară o serie de acte doveditoare şi îndeplinirea unor formalităţi care antrenează persoane şi instituţii, impunându-se alcătuirea unor comisii, în etape diferite, de la care în majoritatea cazurilor lipsesc unii reprezentanţi desemnaţi de instituţiile deconcentrate ale statului sau de autorităţile locale.

În acest an, culturile agricole au fost afectate în mod serios de o secetă excesivă în întreaga ţară, dar dosarele depuse de agricultori în vederea primirii de despăgubiri sunt destul de puţine - sau chiar nesemnificative - raportate la suprafaţa mare de culturi distruse de acest fenomen.

Ce este şi mai grav este faptul că şi aceste dosare au fost în bună parte respinse, în unele judeţe numărul celor respinse fiind egal cu cele aprobate.

Cauza acestei stări de lucruri constă în posibilitatea factorilor implicaţi în aprobarea dosarelor de a invoca nedepunerea proceselor-verbale de atestare a calamităţii produse, incertitudinea şi echivocul în ce priveşte determinarea "momentului de producere a fenomenului".

Se apelează astfel la lipsuri în respectarea producerii şi la absenţa unor piese din dosar cu foarte multă uşurinţă, întrucât legea existentă nu are precizări clare privind urmările "secetei excesive, complexe, persistente în timp şi care afectează terenurile neirigate".

De menţionat că textul marcat şi subliniat este preluat din legea actuală, fiind evidentă posibilitatea de a amâna comunicarea "producerii fenomenului" (alt text din lege) până la recoltare, când se pot evalua mai bine şi pagubele.

Comisiile din unele judeţe, constituite special în acest scop, apreciază însă că acel "moment" trebuie să fie anterior recoltării şi să fie atestat prin semnătură de către toţi membrii comisiei, deşi unii au primit dispoziţia de a nu semna, pe motiv că nu instituţia care o reprezintă este titulara acţiunii.

Iată, aşadar, un întreg sistem de "argumente" care pot fi utilizate pentru respingerea dosarelor şi anularea plăţilor în cazul acestor despăgubiri, fapt pentru care am pregătit un proiect de modificare şi completare a legii, prin care să se aducă mai multă claritate reglementărilor referitoare la acest fenomen cu mari implicaţii pentru producătorii agricoli.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

Aş dori să vă reţin astăzi atenţia cu o problemă extrem de importantă: populaţia României.

În cursul săptămânii trecute, la Sibiu a avut loc Conferinţa Internaţională pentru Populaţie şi Dezvoltare, organizată de Fondul ONU pentru Populaţie, Senatul României şi Primăria municipiului Sibiu. Evenimentul a ridicat o problemă care ar trebui să ne preocupe pe toţi: "Populaţia României, încotro?"

Statisticile şi prognozele prezentate au ca referinţă anul 2050, an în care România va avea 16 milioane de locuitori. Ultimele decenii au fost marcate printr-o scădere continuă şi semnificativă a populaţiei. Fără a fi un fenomen singular la nivel internaţional, acest proces ar trebui să ne şocheze, mai ales prin dimensiunile şi prin consecinţele sociale pe termen mediu şi lung.

Strategiile şi măsurile existente la această dată în domeniul sănătăţii, educaţiei, protecţiei sociale nu sunt corelate şi convergente. Cele 11 tipuri de alocaţii familiale şi ajutoare din fondul gestionat de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, reforma în sănătate mult lăudată, cât şi cea în domeniul educaţiei au ca rezultat o rată a mortalităţii infantile de 12,7/1000 de născuţi, de două ori mai mare decât media europeană, rata abandonului şcolar este de 23,6%, 40% din tinerii de 13 ani din mediul rural nu urmează nici o formă de învăţământ, iar ce este şi mai grav, 60.000 de copii cu părinţii plecaţi din ţară nu beneficiază de un sistem specific de asistenţă socială şi educaţională.

La toate acestea se adaugă emigraţia ridicată a populaţiei tinere şi a femeilor, inexistenţa unor politici coerente de creare de locuri de muncă pentru tineri în mediul rural, dar şi în oraşele mici şi mijlocii, locuinţe pentru tinerele familii, locaţii educaţionale pentru copii: creşe, grădiniţe, învăţământ cu programe extracurriculare, politici pentru vârsta mediană şi pentru femeile casnice şi nu în ultimul rând, o politică de imigraţie.

Deşi avem destule Strategii şi Planuri Naţionale, nu există la această dată o Strategie Naţională pentru Populaţie şi Dezvoltare. La Sibiu, Ministerul Muncii şi Politicii Sociale al Bulgariei a dat lecţii de bune practici, prezentându-ne Strategia Demografică a Bulgariei pentru 2006-2020.

În concluzie, cred că trebuie să aducem mai multă coerenţă în acest sistem de politici, strategii şi planuri a căror finalitate trebuie să se resimtă pe piaţa demografică a României.

Trebuie să concentrăm toate acţiunile şi să creăm un mecanism care să le aducă la convergenţă. Numai un mecanism legislativ concretizat printr-o Comisie specială comună celor două Camere, în care să se regăsească parlamentari din toate Comisiile permanente existente, comisii care au impact în domeniul demografic, ar putea analiza probleme atât de complexe şi într-o viziune unică ar putea armoniza legislaţia din toate domeniile menţionate, în aşa fel încât rezultatele să fie într-adevăr relevante.

Stimate doamne şi domni parlamentari,

Fac acest apel la dumneavoastră pentru a încerca să găsim poate şi alte soluţii, în aşa fel încât semnalele de alarmă trase de specialişti de notorietate să aibă un răspuns responsabil şi în sfera legislativului.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică: "Şcoala, un pas important pe drumul integrării"

Pe 17 septembrie 2007 s-a dat startul unui nou an şcolar, pe care îl văd ca un început prielnic pentru generaţia ce va conduce poate destinele României peste 3 - 4 decenii.

Reforma, ce va intra în vigoare cât de curând, va duce la o creştere a calităţii actului educaţional pentru că acum, mai mult ca oricând, nu ne putem permite să risipim inteligenţa copiilor noştri.

Dacă la nivelul judeţului Constanţa am reuşit să reabilităm un număr important de unităţi de învăţământ preuniversitar, mai ales în mediul rural, unde primăriile nu au avut până acum fondurile necesare, din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat în toate oraşele şi comunele din ţară. Mai contează şi ca autorităţile locale să fie interesate de problema sistemului de educaţie din localitatea de care răspund. Dar reabilitarea nu reprezintă decât începutul unui învăţământ de calitate, ce trebuie structurat pe o solidă pregătire a cadrelor didactice, dar şi pe o bază materială corespunzătoare unei ţări din Uniunea Europeană.

Dezvoltarea infrastructurii unităţilor de învăţământ a devenit în ultimul an o prioritate pentru guvernul PNL, dovadă fiind zecile de noi grădiniţe şi şcoli ce au fost construite sau sunt în curs de a fi construite la standarde europene, la care se adaugă programul de informatizare "Un laptop pentru fiecare elev din România" pe care noi, liberalii, l-am propus şi îl dorim implementat cât mai repede.

Iată că, deşi nu are o experienţă îndelungată în domeniu, domnul ministru Cristian Adomniţei a încercat şi a reuşit să schimbe, într-un timp foarte scurt, faţa învechită a învăţământului românesc, fapt care va aduce o mai bună desfăşurare a activităţilor educaţionale şi, implicit, rezultate importante şi net calitative în procesul desfăşurat atât de elevi, cât şi de cadrele didactice.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Stimaţi colegi,

"Îi respectăm pe români, construim Europa"

Într-un moment de aşa-zisă criză, în care fiecare îşi negociază pe la colţuri funcţia într-un iluzoriu viitor guvern, PNL readuce în discuţie o temă de care pare că suntem din ce în ce mai străini. Într-o Românie în care convorbirile private ale politicienilor devin obiect de studiu pentru serviciile secrete, într-o ţară în care viitorul se negociază după modelul "Golden-şpriţ", PNL nu a capitulat şi a ales să promoveze un alt tip de politician.

Am ascultat şi eu discursurile domnului Băsescu despre întinerirea clasei politice. Recunosc că, la un moment dat, chiar am crezut că se va ocupa de această temă şi că va face din ea un obiectiv al mandatului său. Din păcate, domnul Băsescu este tare ocupat, precum bătrânii dintr-o reclamă la modă, cu privitul pe vizor. Marea parte a timpului preşedintele României este plină de negocieri în taină despre cum ar mai putea dărâma Guvernul Tăriceanu şi de cum ar mai putea păta imaginea unui ministru, cel puţin unu pe zi.

În loc să cedeze, PNL s-a ambiţionat şi a lansat, săptămâna trecută, lista candidaţilor pentru Parlamentul European. Nu s-a vorbit prea mult despre acest eveniment, poate s-ar fi vorbit, dacă ar fi picat premierul pe scări. Ceea ce puţini au remarcat este că noi, liberalii din România, am decis să schimbăm clasa politică. Nu am trimis la Bruxelles persoane de care să ne fie ruşine.

Un europarlamentar român de care să fim mândri va fi, fără îndoială, doamna Renate Weber, una dintre cele mai cunoscute apărătoare a drepturilor omului din România. Domnul Daniel Dăianu va avea, în mod sigur, un cuvânt de spus în domeniul dânsului de activitate, şi anume finanţele. La fel îi pot caracteriza pe oricare dintre tinerii mei colegi care şi-au asumat această sarcină atât de onorantă de a fi membru al Parlamentului European, în primul an de aderare a ţării noastre la această structură. Sunt oameni nepătaţi de metehnele trecutului, persoane care au înţeles că politica mare trebuie să ia în considerare valori umane şi să presupună un strop de decenţă.

PNL a luat în serios competiţia pentru Parlamentul European. A înţeles că este un moment important, pe care nu-l putem irosi. Ne vom strădui să menţinem discuţia electorală pe teme care ţin de viitorul european al României şi să stăm departe de capcanele interne care ni se întind. A arăta Europei respectul care i se cuvine este cea mai bună atitudine prin care ne putem demonstra respectul faţă de electoratul român.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică: «"Nimic nou în politica externă a României" - o concluzie surprinzătoare a preşedintelui Traian Băsescu la întâlnirea anuală cu ambasadorii şi consulii generali ai României»

La întâlnirea anuală cu ambasadorii şi consulii generali ai României, cetăţeanul-preşedinte s-a prezentat cu un "discurs de serviciu", încropit parcă pe loc, fără logică structurală, conţinutul şi rigoarea specifice atât autorităţii funcţiei sale, dar mai cu seamă aşteptărilor auditoriului. Un auditoriu prezumat a fi alcătuit din tot ceea ce România are mai bun, pentru a fi reprezentată în relaţiile cu statele lumii.

Traian Băsescu a rostit un discurs anost, dezlânat şi fără o tematică de idei care să exprime poziţia României faţă de realităţile vieţii politice internaţionale. Era, de asemenea, de aşteptat ca un astfel de moment să nu se epuizeze fără analiza tendinţelor noilor centre de putere şi a provocărilor generate de adresa mediului internaţional de securitate.

Mai mult chiar, anticipându-şi intenţia expedierii întâlnirii în derizoriu, cetăţeanul-preşedinte a concluzionat, de la bun început, că faţă de discursul său anterior de politică externă, rostit la începutul anului, "(...) nu a intervenit, în principal, nimic nou".

Credem că memoria a început să-i joace feste cetăţeanului-preşedinte.

Doar cu numai câteva zile înaintea întâlnirii cu ambasadorii, Traian Băsescu a ieşit pentru întâia oară la scena declaraţiilor belicoase la adresa puterii de la Chişinău, declarând ameninţător: "Este ultima agresiune la adresa României orchestrată şi vom răspunde extrem de dur, de data asta. S-a mers prea departe".

Peste numai două săptămâni, acelaşi vehement Traian Băsescu îi compătimea pe Voronin, pe primul său ministru şi pe ministrul de externe de la Chişinău, găsindu-le scuze şi spunând că nu ar dori să fie în locul lor sub presiunile Moscovei şi ale Tiraspolului, care i-ar determina, chipurile, să-şi piardă uzul raţiunii şi să vadă negru în faţa ochilor numai ce aud de români şi România.

Dar până să se ajungă la ultima agresiune, în fapt cea mai recentă din partea pigmeilor de la Chişinău, la adresa României, relaţiile româno-moldave au înregistrat evoluţii extrem de sinuoase, condimentate cu grave ofense şi atacuri la demnitate, ajungându-se până la provocări pe care România le-a suportat cu o resemnare pe care Voronin, după mintea şi instructajul Moscovei, ar fi putut să o interpreteze ca vinovăţie.

S-a acrit vinul de dar al neamului Voronin şi nimic nu-i nou în relaţiile externe ale României, cetăţene-preşedinte?

Aproape concomitent cu reuniunea ambasadorilor, Rompetrolul a devenit kazah.

Consilierii şi generalii din preajma cetăţeanului-preşedinte au încasat perdafuri grele. Putin şi Bush ştiau că Kazahstanul va cumpăra Rompetrolul, Băsescu, nu.

Aşadar chiar nimic nou în politica externă a României?!

Nu fiindcă ar fi lipsit evenimentele, ci pentru că sistemele informativ-analitice diplomatic, al Serviciului de Informaţii Externe, şi cele al Direcţiei Generale de Informaţii al Armatei ori nu mai există, ori nu mai lucrează pentru Preşedintele României. Dar pentru România?

La Washington, Londra, Uniunea Europeană şi Moscova, cetăţeanul-preşedinte nu a numit ambasadorii României. Vacanţa la conducerea acestor misiuni diplomatice semnifică oare sictirul prezidenţial faţă de "Axă", Uniunea Europeană şi faţă de misiunea cap de pod şi punte de legătură încredinţată de prietenul Bush?

Cu asemenea notabile absenţe de reprezentare diplomatică, chiar că s-ar putea să nici nu mai avem o politică externă serioasă.

În materie de reprezentare diplomatică a României, în locul diplomaţilor de carieră, cetăţeanul-preşedinte a încercat să trimită să reprezinte România în "Axă" o garnitură de lăudaci prezidenţiali, binecunoscuţi vectori de influenţă, al căror partizanat politic era incompatibil cu exercitarea funcţiilor diplomatice.

Nu era aceasta, oare, o noutate în evoluţia gândirii traian-băsesciene asupra probităţii şi condiţiei de profesionalism a Corpului diplomatic al României?

Nu înţelegem de ce prilejul întâlnirii cu ambasadorii nu a fost folosit pentru a fi fixate coordonatele strategice ale relaţiilor României cu ţările vecine din partea cărora întâmpinăm frecvent ostilitate.

Contenciosul cu Ucraina a fost iarăşi ascuns, precum gunoiul de către femeia puturoasă sub pat. Incapabil să-şi aleagă drumul, oscilând între est şi vest, puterea divizată şi extremiştii divizaţi ai Ucrainei găsesc ţapul ispăşitor în România.

Pentru cetăţeanul-preşedinte nu însemna nimic când mii de extremişti ucraineni ţineau un miting violent-ostil în faţa Ambasadei României de la Kiev, chiar în săptămâna când se întâlnea cu ambasadorii, iar sediul Consulatului României era ţinta unor acte huliganice.

Lumea cunoaşte o nouă dinamică a centrelor de putere. China, India, Brazilia sunt noile ţinte ale diplomaţiilor active.

Şefii statelor membre ale Grupului de la Shanghai, cu preşedintele Iranului observator, au asistat la prima aplicaţie militară ruso-chineză, declarativ şi aparent antiteroristă. Importanţa parteneriatului strategic ruso-chinez depăşeşte cu mult spaţiul asiatic, iar o eventuală cooptare a Iranului în Grupul de la Shanghai ar avea un greu impact asupra echilibrului geostrategic mondial.

De ce nu a abordat cetăţeanul-preşedinte asemenea subiecte?!

Deşi România este membră a Uniunii Europene şi o prezenţă activă în Alianţa N.A.T.O., politica sa externă nu dă semne că ar avea alte obiective decât cele de până la aderare şi integrare.

De ce? Se poate răspunde public la o asemenea întrebare, cetăţene-preşedinte?

Să încercăm să răspundem noi, prin ceea ce exprimă discursul Preşedintelui României la întâlnirea cu ambasadorii şi consulii generali?

Jalnic şi neavenit discurs! De la ideile-program ale alocuţiunii rostite după alegerea ca preşedinte, românii n-au mai auzit, de la Traian Băsescu, nimic interesant şi serios în materie de politică externă. A fost numai un foc de paie?!

Constatăm că nu avem strategie de relaţii externe, fiindcă în locul unor instituţii naţionale oficiale care să se ocupe de studiile strategice de politică internaţională, Guvernul finanţează un aşa-zis Institut Cultural Român, care se ocupă de imaginea externă a directorului sau şi a garniturii de aplaudaci ai puterii, a căror operă necunoscută în ţară este publicată în ediţii de lux peste hotare.

Patapievici, Pleşu, Dinescu, Liiceanu et comp. sunt livraţi ca hrană spirituală românilor de pretutindeni, în vreme ce la Chişinău nu se permite dezvelirea unui bust al clasicului Liviu Rebreanu.

Românii de pretutindeni sunt faultaţi de la Bucureşti, cetăţene-preşedinte, inclusiv prin blocajul şi lentoarea cu care "draga dumneavoastră Monica" a tratat proiectele legislative necesare apărării identităţii românilor din străinătate.

Unde sunt banii alocaţi sprijinirii comunităţilor româneşti de peste graniţe, cine, cum şi pe ce îi risipeşte?

De ce trimişii României peste hotare au o percepţie constant eronată în raport cu realităţile cu care se confruntă congenerii noştri de pe alte meridiane.

Fiindcă politica externă a României este o continuă şi nesfârşită improvizaţie! Iar dumneavoastră, cetăţene-preşedinte, sunteţi artizanul şef al acestei improvizaţii. Cea mai bună dovadă: execrabilul discurs, care nu merită nici măcar să facă obiectul unei atât de mari atenţii.

Nu putem să nu facem o comparaţie. O comparaţie care nici nu are termen de referinţă în discursul preşedintelui.

La reuniunea anuală a ambasadorilor români a conferenţiat, între alţii, şi Ministrul de Externe al Franţei, care a făcut un adevărat tur de forţă, abordând problemele cruciale ale vieţii internaţionale din perspectiva noii administraţii prezidenţiale franceze. A demonstrat că Franţa are politică externă, că Franţa are preşedinte, că Franţa ştie care-i sunt obiectivele şi aşteptările în relaţiile sale internaţionale.

Al nostru cetăţean-preşedinte s-a lansat într-un monolog mai mult interior şi retoric, mai mult administrativ şi de tutelă măruntă, sâcâitoare şi cazonă pe alocuri, cu indicaţii şi reproşuri din categoria caţavenciană "din puţul gândirii" repetat asezonate cu teza de început a discursului reiterat ca un refren: "Aşa cum v-am mai spus, nimic nou (...)"

Mai nou, nimic nou şi la Cotroceni, cetăţene-preşedinte...

Domnul Horia Văsioiu:

"PSD încă mai este la guvernare"

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor

Nu va trece mult timp până când vom afla dacă Partidul Social Democrat şi-a asumat cu claritate rolul de partid de opoziţie sau îşi va continua stilul politic ubicuu cu care ne-a obişnuit până acum, de a fi, în acelaşi timp, declarativ doar, în opoziţie şi, prin pârghii ascunse, la guvernare.

Edificator în acest sens va fi votul pe care reprezentanţii PSD îl vor da moţiunii de cenzură. Dacă moţiunea nu va trece de Parlament, este clar că PSD preferă gherila politică, prin care poate sprijini sau submina orice guvernare, funcţie de interesele sale, de cele mai multe ori contrare interesului public.

Edificatoare în acest sens este perioada ce a trecut de la instalarea guvernului Tăriceanu 2, timp în care PSD a sprijinit un guvern minoritar de dreapta. A reuşit astfel, fără nici o problemă, să promoveze proiecte legislative cu un pronunţat caracter de stânga, pe care şi le-a asumat, în cel mai electoral mod posibil, în faţa opiniei publice. Tot prin acelaşi baleiaj politic, PSD a obţinut cele mai multe şi consistente finanţări guvernamentale pentru proprii primari. În acelaşi timp, PSD vrea sa blocheze - dacă se poate până la următoarele alegeri parlamentare, cu atât mai bine pentru el -, proiectul Legii privind votul uninominal.

Pe de altă parte, PSD speculează vulnerabilitatea actualului guvern, mărindu-şi de fiecare dată pretenţiile. Când nu îi sunt satisfăcute, îi obstrucţionează toate iniţiativele, pentru a arăta clar cine controlează jocul. Îşi permite acest lucru prin grupurile parlamentare din Senat şi Camera Deputaţilor, dar şi prin armata fidelă, declarată pro PSD pe faţă sau sub acoperire, infiltrată peste tot. Este vorba despre directorii generali, directorii, şefii de servicii sau birouri din ministere, numiţi de PSD în perioada 2000-2004. Lor li se adaugă unii directori de direcţii deconcentrate, unii cu apartenenţă făţişă la PSD, alţii doar cunoscuţi ca partizani fervenţi. Iar aceştia din urmă sunt toţi sub umbrela subprefecţilor proveniţi din secretarii generali ai prefecturilor, subprefecţi ce poartă tot marca PSD.

De aceea, cred că doar votul pe care îl va da PSD propriei moţiuni de cenzură ne va arăta dacă acest partid - care trăieşte semiclandestin, cu viză de flotant şi pentru guvernare şi pentru opoziţie -, va avea tăria să-şi asume o poziţie tranşantă. Personal cred că acest lucru nu se va întâmpla curând, pentru că, prizonier între făina pe care o macină acum şi slănina pe care sondajele de opinii o arată tot mai îndepărtată, va ezita să-şi asume o carte de identitate.

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţie politică "Cine a omorât porcii din România?"

Răspunsul la întrebare este unul singur: cel(sau cei) care a(u) comandat vaccinul folosit în tratamentul pestei porcine.

Se ştia din declaraţiile guvernanţilor că UE va livra gratuit României dozele necesare de vaccin. Dezinformare! În data de 7 august 2007, cu scadenţă în 6 septembrie, Comisia Europeană a emis o factură în valoare de 32 milioane euro pentru vaccinul gratuit (!?). Desigur, nu se va achita această factură, dar documentul respectiv va conduce la diminuarea finanţărilor pentru diverse programe din agricultură cu exact 32 milioane euro. Dar şi mai grav este faptul că termenul de garanţie a expirat încă din 2006, deci ni s-a facturat apă chioară!

Dacă s-ar fi folosit vaccinul românesc, eficienţa ar fi fost de 100%, iar costurile totale de doar 3 milioane de euro, adică de 10 ori mai puţin. Şi totuşi, ANSUA, a recomandat, nu a impus, medicilor veterinari un vaccin scump, expirat, cu o eficienţă de maximum 25%.

Am dori ca cineva dintre cei care au luat o asemenea hotărâre să binevoiască să vină aici, la tribună, şi să ne explice cum de s-a ajuns în această situaţie. Cine a aranjat afacerea? Cât a câştigat? Cine a mai beneficiat de avantaje de pe urma acestei nenorociri? Mă îndoiesc că vom primi răspunsuri la aceste întrebări fireşti, atâta timp cât asemenea afaceri dubioase se derulează la nivel foarte înalt.

Putea să fie considerată o acţiune de succes dacă nenorocitul de vaccin şi-ar fi făcut efectul şi nu ar fi murit zeci de mii de porci în toată România. Atunci să fi auzit laude!

O asemenea situaţie generează, totuşi, numeroase interpretări:

Interesul afacerii nu a fost doar câştigul material, ci şi distrugerea sectorului de creştere a porcilor, cu efecte în timp, greu de anticipat astăzi, iar când vine vorba de şpagă, e şi România de vânzare.

Vorbind despre falimentarea producătorilor români, e cazul să amintim şi de gripa aviară care a consumat fonduri uriaşe, fără vreo eficienţă, dar cu grave consecinţe economice pentru România; putem spune, fără teama de a greşi, că nu e vorba doar de falimentare, ci de însăşi siguranţa alimentară a unei naţiuni.

În ultima vreme, agricultura Românească are o contribuţie din ce în ce mai redusă la constituirea p.i.b.; nu e vorba doar de cauzele obiective, secetă, inundaţii, cât mai ales de hoţie, afaceri în pierdere, incompetenţă şi şpagă.

Potrivit estimărilor Băncii Mondiale, România are un potenţial agricol care poate asigura hrana pentru 80 milioane de consumatori; ce se întâmplă, de fapt, în acest sector vital al economiei?

La întâlnirea din plenul Parlamentului din această lună, preşedintele Comisie Europene, domnul Barroso, ne-a avertizat că există posibilitatea activării clauzei de salvgardare pentru agricultură, situaţie care ar genera imense pierderi şi neplăceri.

Aş fi bucuros dacă aspectele semnalate de către mine l-ar determina pe preşedintele ţării, domnul Traian Băsescu, să sesizeze CSAT şi SRI, instituţii capabile să cerceteze, să ia măsuri şi să pună capăt abuzurilor care se produc pe fondul unor nenorociri.

Pentru că în spatele inundaţiilor, al secetei, al îmbolnăvirii animalelor se fură, se fură şi iar se fură.

Domnul Ion Stan:

"Strategia de politică externă" - un nou scenariu propagandistic şi de imagine pregătit în laboratoarele demagogiei liberale

A fost convocat, în zilele din urmă, Consiliul consultativ al Ministerului Afacerilor Externe. Foştii preşedinţi ai Republicii, ex-miniştri de externe postdecembrişti şi alţi membri ai "sfatului înţelepţilor" au fost solicitaţi să-şi ofere consultanţa în legătură cu proiectul documentului "Reperele pentru un deceniu de politică externă" pe care premierul şi ministrul său de externe îl şi văd ca viitoare strategie de politică externă a României.

Despre oportunitatea unei astfel de iniţiative, e drept, tardive, numai de bine. În ceea ce priveşte însă lipsa de substanţă strategică a eseului ministerial, vorba poetului naţional: "(...) de vrei, Doamne, să ne ierţi".

În Declaraţia politică din 13 martie a.c. sub titlul: "Fără o politică şi strategie de securitate naţională viabilă şi în absenţa unei diplomaţii responsabile şi active, România riscă repetarea, în forme adaptate noului context geopolitic, a unor evenimente tragice ale istoriei", reţineam atenţia asupra gravelor probleme ale crizei politicii externe şi a diplomaţiei României.

Nu întâmplător am raportat relaţiile externe şi diplomaţia domeniului integrator al securităţii naţionale. Ceea ce aşa-numita Strategie a Securităţii Naţionale a României pare să nu fi realizat, din moment ce Ministerul Afacerilor Externe s-a aflat într-o continuă dezorientare, pe care încearcă a o redresa printr-o nouă şi mai lungă programare a degringoladei, pe termen de 10 ani!

După cum se ştie, fac parte activă din categoria celor 322 de parlamentari candidaţi la "Ţeapa lui Băsescu". Aceasta nu mă împiedică însă să nu cred că a avut suficiente şi întemeiate motive de a fi rezervat în numirea playboy-ului politic Adrian Cioroianu ca şef al diplomaţiei României.

Actele şi gesturile de până în prezent ale ministrului de externe aduc constant un deficit de imagine pentru care plătim un preţ mult prea mare şi imposibil de suportat: compromiterea politicii externe şi decredibilizarea României ca actor al vieţii internaţionale.

Reperele prin care România se identifică mai nou în spaţiul european sunt "speţele C.E.D.O" şi ieşirile emfatice la rampă ale ministrului de externe ale cărui gafe au făcut să crească vizibilitatea negativă a Ministerului de Externe.

Relaţiile României cu unii dintre vecinii săi evoluează parcă într-o logică a Războiului Rece. Perspectiva unui eşec al negocierilor privind delimitarea platoului continental şi al zonelor exclusive din Marea Neagră este mai previzibilă după ce Ucraina a "transformat" Insula Şerpilor într-o aşezare cu instituţii care mimează susţinerea activităţilor umane. Acolo există acum o firmă de bancă, una de poştă şi alta de ... cabinet de obstetrică şi ginecologie! Pare de domeniul umorului negru, dar asta este stratagema de demontare a argumentelor juridice ale României în procesul aflat pe rolul Tribunalului Internaţional de la Haga.

În aceeaşi regie, după un scenariu moştenit de la "Tătucul Popoarelor" - Iosif Visarionovici Stalin (Djugasvili, alias "Koba" în operativele Ohranei ţariste), puterea de la Chişinău are tot mai frecvente puseuri antiromâneşti, a căror vehemenţă belicoasă l-a pus pe picior de război, preţ de o declaraţie de presă, şi pe Traian Băsescu.

În timp ce Traian Băsescu se afla într-un turneu semiprivat în "Harcov (după unii occidentali "Kosovul României") şi punea la cale diversiunile sale anti-U.D.M.R., în Ungaria apăreau noi organizaţii extremiste paramilitare "de apărare în eventualitatea agresiunilor din partea României". Obiectivele acestora vizează însă acţiunea transfrontalieră de împingere a liniei apărării către curbura interioară a Carpaţilor, cu unele enclave şi în Moldova.

Deloc întâmplător, asemenea provocări, nesancţionate de diplomaţia şi propaganda oficială românească (care nu există!) devin complementare şi coordonate cu excesele radicalilor maghiari, care fac tentative după tentative de a concretiza proclamaţiile de autonomie a Ţinutului Secuiesc.

Gestiunea ineficientă a problemelor create (de laboratoarele unor cancelarii europene) în Balcanii de Vest divizează nu numai punctele de vedere în cadrul Uniunii Europene şi în Consiliul de Securitate al O.N.U., ci şi coerenţa, şi aşa destul de fragilă şi casantă, a corului pe trei voci al politicii externe al României.

În faţa acestei încărcate - dar departe de a fi completă, agende de politică externă, transpare un fapt de o gravitate extremă: indecizia şi lipsa de coordonare a principalelor voci politice, ceea ce a afectat şi decăzut credibilitatea diplomaţiei româneşti.

Ministrul de externe a denunţat declaraţii, atitudini şi gesturi de politică externă a Preşedintelui României, aproape învinuindu-l de sabotarea eforturilor sale, prin populismul cu care s-a lansat în declaraţii nepotrivit la adresa Rusiei. Declaraţii care prea mult au semănat cu nişte mingi ridicate la fileu unei Rusii în permanentă căutare de pretexte.

Convocat la comisiile de politică externă ale Parlamentului în legătură cu posibilele consecinţe ale retrageri Rusiei din Tratatul forţelor Convenţionale în Europa, în contextul situaţiei din Kosovo, ministrul de externe Cioroianu a excelat prin incapacitatea susţinerii unui punct de vedere ferm, clar şi concis.

Mai mult chiar, în apariţiile sale publice pe aceleaşi subiecte, strâmtorat de superficialitatea pregătirii sale şi de necunoaşterea agendei politice şi de securitate internaţională, ministrul s-a pus în situaţii jenante şi umilitoare, contrazicându-se de la o afirmaţie la alta.

O contradicţie logică formală comite ministrul de externe şi în eseul său strategic pentru următorul deceniu. Pe de o parte susţine că: "România nu trebuie să aleagă între U.E. şi S.U.A. (...) dar, pe de altă parte, precizează că: "Relaţia cu S.U.A. este pilonul principal al politicii noastre externe" în ambele situaţii omiţând că România are de acum datoria de a se înscrie în proiectul de politică externă şi securitate comună a Uniunii Europene. Ce "brand de ţară" va avea României într-o asemenea ambiguitate strategică?

Strădaniile ministrului de externe de a intra în graţiile prezidenţiale se întrec atunci când ne face cunoscut că "strategia are între premisele sale reorientarea către pieţele economice din anii '70-'80", adică din gloriosul deceniu de aur a lui Nicolae Ceauşescu. O astfel de reorientare strategică nu poate semnifica decât lunga stagnare şi regresul politicii externe, precum şi incapacitatea valorificării oportunităţilor deschise de integrarea în U.E. şi aderarea la N.A.T.O. România pare depăşită de evenimente importante şi acum încearcă să prindă din urmă trenurile pierdute.

"Reperele pentru un deceniu de politică externă", un document de peste 100 de pagini, este impropriu ca strategie. Este orice altceva. Compendiu de intenţii. Declaraţie de principii. Amalgam pseudodoctrinar de teze redactate în limbaj de noua nomenclatură, pe care doritorii îl pot înţelege numai cu dicţionare şi alte îndreptare ajutătoare.

În nota cu care Guvernul Tăriceanu ne-a obişnuit, proiectul se anunţă mai mult un nou scenariu demagogic de imagine, inclusiv pe seama devansării unui proiect similar al Administraţiei Prezidenţiale, rătăcit printre anexele aşa-zisei Strategii a Securităţii Naţionale, care va constitui şi baza de atac a mai noului demers.

Domnul Ioan Ovidiu Silaghi:

"Pentru PD, interesul de partid nu ţine cont de legalitate"

Preşedintele PD, Emil Boc, a anunţat, duminică, solicitarea formaţiunii sale de modificare a regulamentului şedinţelor comune în sensul folosirii - la moţiunea de cenzură - a votului prin apel uninominal, şi nu a celui secret cu bile. Este surprinzător, la prima vedere, că preşedintele unui partid propune schimbarea unui regulament care datează de la începutul erei postdecembriste a parlamentarismului. Din 1992, în Parlamentul României au fost depuse şi dezbătute 16 moţiuni de cenzură. Nouă dintre acestea au avut drept semnatari şi reprezentanţi ai Partidului Democrat. Niciodată vreun membru al acestei grupări politice nu a cerut modificarea regulamentului de votare. Nici măcar în perioada 2000-2004, când şi domnul Boc era deputat.

Eu nu am să reiau afirmaţia domnului Geoană, care a declarat că Emil Boc are "idei năstruşnice". Am să prezint însă ce declarau mai marii Partidului Democrat, în noiembrie 2004, când se alegea preşedintele Senatului. "Ce înseamnă vot secret în bancă? Este un vot secret în bancă? Noi cerem un vot secret în adevăratul sens al cuvântului", spunea atunci Vasile Blaga. "Vă rugăm frumos să ne respectăm. Legea electorală care ne-a adus aici, în Senat, este o lege care defineşte foarte clar cum anume se petrece votul secret. Este contravenţie dacă, într-adevăr, votul meu este văzut, este nul acel vot care nu are asigurat secretul", solicita de la microfonul Senatului, domnul Dan Cârlan.

O schimbare a regulamentului, un alt greu al Partidului Democrat, domnul Radu Berceanu nici nu o concepea. "În legătură cu votul secret, eu cred că ceea ce trebuie cu toţii să acceptăm este că trebuie să se asigure condiţiile ca votul să fie secret. Dacă cineva doreşte să facă, din votul său, din secret nesecret şi să i-l arate cuiva, probabil că acest lucru excede prevederilor care există în Regulamentul Senatului. Eu cred că, dacă acolo scrie vot secret, noi trebuie să respectăm acest lucru şi m-am uitat în Regulamentul Senatului, nu trebuie schimbat nimic din ceea ce scrie în Regulament ca votul să fie, într-adevăr, secret" Este adevărat, atunci senatorii Partidului Democrat se băteau să obţină pentru domnul Berceanu, şefia acestei Camere. Atunci regulamentul coincidea cu interesul propriu de partid. Acum, când regulamentul nu mai coincide cu acest interes, reprezentanţii Partidului Democrat vor să-l schimbe. Acest lucru se poate numi doar într-un singur fel: Partidul Democrat promovează doar politica propriului interes. Nu contează ce spune legea, sau interesul general.

Îmi pun o singură întrebare: Oare domnul Emil Boc şi colegii săi care intenţionează să propună modificarea regulamentului, nu roşesc dacă vor reciti aceste declaraţii?

PS: Domnul Boc, care este şi jurist de profesie, ar trebui să nu uite că unul dintre principiile de bază din domeniul juridic, îl reprezintă cel al simetriei. Un Guvern este validat de Parlament prin vot secret. Principiul invocat solicită o procedură identică şi în cazul moţiunii de cenzură, care este o cale de atac democratică împotriva guvernului. Deci, să nu mai inventăm soluţii fanteziste, deoarece s-ar putea să frizeze ridicolul.

Domnului Boc nu i se pare anormal acum să schimbe regulile în timpul jocului!?

Domnul Florin Iordache:

"D.N.A. - instrument politic folosit împotriva adversarilor politici"

Monica Macovei declara în 2005, când se modificau prin asumarea răspunderii guvernamentale legile care vizau organizarea în justiţie, că "a fost înfăptuită o reformă structurală în justiţie".

Prin reorganizările care au avut loc în numirile de la D.N.A. şi trecerea propunerilor de numire de la C.S.M. care este "garantul independenţei justiţiei" la ministrul justiţiei, s-a urmărit ca D.N.A. să devină instrument politic, folosit împotriva adversarilor politici.

Asistăm la un caz unic în lume, în care ministrul justiţiei este atacat de propriii săi procurori.

De ce ministrul Chiuariu începe să vorbească despre neregulile din D.N.A. abia acum? În momentul în care P.S.D.-ul critica "reforma în justiţie", domnul Chiuariu era printre susţinătorii acestei idei.

Iată că acum se constată că "reforma" înfăptuită a creat monştrii, iar unul din aceştia este DNA-ul care a devenit o armă politică. Se fac dosare la comandă, se ascultă telefoanele cu încălcarea gravă a legii cu un singur scop: anihilarea şi eliminarea adversarilor politici.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimaţi colegi,

În urmă cu aproape un an, am depus o propunere legislativă care are drept scop recompensarea campionilor mondiali universitari pentru performanţa obţinută prin acordarea unei rente viagere, într-un anumit cuantum.

Iată că ne aflăm în momentul în care această propunere a ajuns în etapa finală din procedura parlamentară, fiind înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor la secţiunea vot final.

Tocmai din acest motiv am dorit să intervin astăzi, deoarece vreau să vă rog să susţineţi în plen această iniţiativă, realizând prin aceasta o reparaţie morală faţă de campionii mondiali universitari, a căror performanţă a făcut să răsune numele României în plan mondial.

Domnul Viorel Pupeză:

"Cum poate P.S.D. să-şi menţină coloana vertebrală"

Oamenii pe care partidele îi promovează, prin votul electoratului, trebuie să aibă coloană vertebrală, să fie garanţii respectului faţă de sine, comunitate şi formaţiunea care i-a propulsat.

Dar ce se întâmplă când chiar partidul îşi pierde verticalitatea, iar valoarea votului dat de electorat în 2004 este pusă în balanţă cu elemente conjucturale şi ţinte false. Oscilaţiile între diverse strategii şi lipsa unor coordonate clare în relaţia cu partidele din opoziţie şi de la putere au menţinut o stare de nesiguranţă şi frustrare deopotrivă în organizaţii şi la nivel central. P.S.D. a optat pentru soluţii conjuncturale, fără a avea însă o strategie pe termen lung.

Partidul Social Democrat este în prezent în căutarea identităţii. Schimbarea echipei de conducere, soluţie considerată ca fiind singura viabilă, nu a produs modificări majore şi nici nu a redresat partidul. Actuala conducere a fost preponderent preocupată să menţină un status quo decât să se concentreze asupra mandatului său şi să impună P.S.D. pe un traseu nou.

Problema stângii româneşti nu trebuie şi nici nu stă în disputa dintre câteva personalităţi din elita partidului. Social-democraţia din România suferă pentru că a cedat la o serie de presiuni interne şi externe. Adversarii politici critică P.S.D. pentru că nu ar fi înţeles şi nici nu a adoptat trăsăturile unei "stângi occidentale", dar partidele socialiste şi social-democrate din Franţa, Germania, Spania, Italia sunt mult mai de stânga, prin fapte şi nu prin cuvinte.

Toate aceste formaţiuni moderne nu au trecut de la o concesie la alta, pentru a câştiga câteva voturi ale unor nemulţumiţi de partidul de dreapta pentru care au votat la ultimele alegeri.

Un partid de stânga este unul al oamenilor simpli, muncitori, ţărani, mici funcţionari, pensionari, şomeri etc., care doresc să le fie promovate interesele, prin măsuri de protecţie socială, prin programe de susţinere a învăţământului, sănătăţii, agriculturii. În momentul de faţă, aceştia nu se mai recunosc în P.S.D. şi preferă să nu se mai ducă la vot.

Starea de incertitudine existentă la nivelul conducerii P.S.D., diversitatea scenariilor lansate de mass-media cu privire la evoluţia acesteia s-au repercutat şi asupra raportării P.S.D. în relaţia cu celelalte partide politice.

Speculaţii pe tema unei colaborări P.S.D.-P.D. în vederea înlăturării unei guvernări de dreapta pot aduce beneficii de imagine pe termen scurt ambelor partide, dar nu pot conduce la un proiect credibil pe termen lung.

Din această perspectivă, refacerea P.S.D. din interior este mult mai importantă şi mai eficientă decât găsirea unor soluţii prin cooptarea în diverse structuri şi proiecte de alianţă. P.S.D. ar fi trebuit să se afirme ca un veritabil partid de opoziţie şi să nu se implice în diverse proiecte de compromis politic ce presupun asumarea unei guvernări pe care nu o poate controla.

Mai este Partidul Social Democrat un partid independent la acest moment sau influenţele unor moguli, grupuri de interese, licurici mai mari sau mai mici l-au transformat într-un organism tras pe sfoară?

Domnul Niculae Bădălău:

"Respectul faţă de pensionar, în cădere liberă"

Privatizarea Poştei Române şi dispreţul faţă de pensionari demonstrează încă o dată incapacitatea guvernării liberale.

Demararea privatizării Poştei Române consider că este o greşeală, având în vedere faptul că numai în Coasta de Fildeş (Cote d' Ivoire) există poştă privatizată.

Reducerea comisionului de distribuire a pensiilor va produce restructurări masive de circa 20% şi astfel aproximativ 800 de salariaţi vor trebui disponibilizaţi ca urmare a desfiinţării Direcţiilor de poştă Galaţi, Ploieşti şi Bacău.

Pensionarii au probleme de sănătate şi soarta lor depinde în acest moment de hotărârile politicienilor. Care va fi modalitatea distribuirii pensiilor, mai ales în mediul rural? Dacă vor fi distribuite pe card pensiile vor fi afectate de comisionul de card cu ce valoare?

Sunt convins că în toată perioada de guvernare, atât liberalii cât şi democraţii, pentru a nu-şi murdări pantofii scumpi, nu au fost decât în oraşele mari, necunoscând problemele reale din rural. Dacă ar fi mers în comunele giurgiuvene, sunt convins că ar fi constatat în primul rând lipsa curentului electric, lipsa dispensarelor comunale, lipsa drumurilor civilizate. Şi atunci de unde automate de card?

Şi pensionarii sunt cetăţeni ai acestei ţări. Vă rugăm, respectaţi-le drepturile.

Domnul Ioan Stan:

Vreau să ne împărtăşim împreună din zestrea de învăţătură a neamului nostru, care zice, printre altele multe, "tot răul spre bine". Că poate aşa vom învăţa să desluşim noi înţelesuri din vechile înţelepciuni, aşa cum o fac deja "băieţii deştepţi" întru chivernisirea propriilor buzunare.

Am pentru Domniile voastre un exemplu mai mult decât convingător care se concretizează într-o serie de manevre menite să determine declararea falimentului Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare - SNIF, mascate într-o mult trâmbiţată intenţie de privatizare.

"Băieţii" de care vorbesc, buni cunoscători de folclor, înţeleg zicala de la care am plecat cu povestea în felul lor, ceva de genul "tot răul SNIF spre binele nostru", adică al cumpărătorilor din umbră care speră în decizia de lichidare.

De ce lichidare ? Pentru că o sumă de active funcţionând ca un tot, scoasă la privatizare, costă de cel puţin două ori mai mult decât la vânzarea generată de faliment, când activele se vând bucată cu bucată. Aşa că nu se "omoară" nimeni după privatizare!

Toate bune, chiar dacă deloc frumoase, dar ce te faci că s-a găsit cineva să strige în gura mare că patrimoniul SNIF, departe de a fi nimica toată, numai bun de lichidat, valorează peste 100 milioane de euro. Îndoindu-se de aşa valori, preşedintele Administraţiei Domeniilor Statului, Daniel Drăgan, zice că abia încă nefăcuta disjuncţie patrimonială între Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - ANIF şi SNIF va stabili adevărul. Şi se va face disjuncţia asta cândva, că doar Guvernul a decis privatizarea SNIF şi pentru asta se străduiesc atâţia "specialişti".

Numai că ex-directorul SNIF, Luigi Bergheş, concediat de sus-numitul preşedinte ADS şi dat afară cu jandarmii din biroul pe care refuza să-l părăsească, declară că evaluarea s-a făcut, la cererea sa, de către trei companii independente acreditate de ANEVAR şi angajate în urma unei licitaţii organizate de Bursa Română de Mărfuri pentru SNIF, încă din anul 2006. Fiecare dintre aceste trei companii a dat, separat, o valoare estimată a patrimoniului SNIF de peste 100 milioane de euro. Numai că în capitalul social al SNIF patrimoniul de tip imobiliar constând în 403 locaţii reprezentând terenuri şi/sau clădiri, în mai multe oraşe, nu figurează! În afara acestor valori imobiliare nu figurează în patrimoniu nici altele cum ar fi numeroase utilaje funcţionale şi foarte mult fier vechi.

Cu experienţa tristă a celor trei programe de restructurare a activităţii SNIF depuse la tot atâţia miniştri (Flutur, Motreanu, Remeş) şi rămase fără răspuns deşi vizau redresarea în vederea privatizării, fostul director al SNIF este convins că adoptarea de către Guvern a deciziei de privatizare este doar o manevră de tip "praf în ochi". Acest tertip permite guvernanţilor să transfere povestea SNIF în ograda justiţiei şi, odată declarat falimentul, exonerarea de răspunderea falimentării cu bună ştiinţă. Nu ştiu ce va hotărî instanţa !

Ştiu însă că dacă se va decide falimentul, speranţa că bunuri în valoare de peste 100 milioane de euro, care există deşi nu sunt înscrise în patrimoniu, vor putea fi acaparate la preţul de inventar, a fost, măcar, diminuată de afirmaţiile lui Bergheş, de intervenţia mea, de avertizarea pe această cale a ADS.

Şi, cine ştie, poate chiar vom fi reuşit să intimidăm ceva "băieţii deştepţi"!

Iar dacă deciderea falimentului nu va putea fi împiedicată, măcar să putem, în final, afirma - tot răul "deştepţilor" spre binele statului!

Domnul Ioan Ţundrea:

"Despre nocivitatea pedismului asemănat de doamna Doina Cornea cu ceauşismul şi legionarimul"

Vă mulţumesc, doamnă Doina Cornea, pentru că sunteţi din nou singura voce lucidă a intelectualităţii şi vorbiţi "României uitate şi trădate" de intelectuali despre noua metastază numită pedism şi care îi cuprinde în mod dramatic pe o parte din români.

Doina Cornea ne avertizează despre "setea" şi dorinţa preşedintelui ca prin orice mijloace, inclusiv "uneltind intrigi pe care tot el le rezolvă", să deţină cât mai mult control asupra instituţiilor. Trimiterile prezidenţiale la voinţa lui Dumnezeu îi aduc aminte Doinei Cornea de vremurile trecute, când le-a auzit rostite "şi de Ceauşescu, şi de legionari". "A fost comunist, a fost pe urmă pedist şi acum e creştin-democrat, cu PD-ul împreună", a spus Cornea, adăugând că Băsescu a împrumutat doar metoda, nu şi ideologia.

Şi, totuşi, pedismul a devenit în România postdecembristă cea mai tenebroasă castă politică în care "profesionalismul ipocriziei" este exersat ca într-un mecanism bolnav. Fizionomii masculine si feminine şablonate după un standard care se încadrează în eşalonul trei al pcr, schimonosite de ură şi infatuare, trâmbiţează bahic într-un cor strident aceeaşi manea din repertoriul de bodegă.

Aproape că mi se face din nou frică să mai trăiesc în România hidoşită de boci, cocoşi, videni, sulfine, manţoci şi toată fauna oligarhilor veritabili îmbogăţiţi din banii noştri, care fabrică în uzina dna, dosare celor care nu au ciocu mic, la fel ca în vremurile cele mai negre ale dejismului.

Vă mulţumesc.

Doamna Lia Ardelean:

"Sacrificii inutile în Armata Română"

O nouă dramă a cutremurat Armata Română, după decesul sublocotenentului (post-mortem) Ioan Grosaru, mort în timpul unei misiuni de patrulare în Irak. Lacrimi, durere, un ultim omagiu, declaraţii de condoleanţe, drapel coborât în bernă, avansare tardivă în grad. Toate acestea fără noimă. Armata română a plătit scump participarea la cele două războaie mondiale, iar ecourile morţii miilor de combatanţi nu au dispărut nici în zilele noastre.

Acum însă, consider că participarea bravilor noştri soldaţi în teatrele de operaţii nu se mai justifică absolut deloc. Cred că România şi-a făcut datoria cu prisosinţă din acest punct de vedere. Am demonstrat că putem fi parteneri loiali ţărilor membre NATO, că marile puteri ale lumii se pot baza pe noi, însă jertfele umane trebuie să înceteze într-un fel. Ioan Grosaru este al şaptelea militar român ucis în Irak şi Afganistan, cărora li se adaugă, din 2004 până acum, alţi 29 de răniţi. Dacă până mai ieri moartea soldaţilor români era folosită de mai-marii ţării în scop electoral, acum dispariţia lor nu mai foloseşte nimănui, din moment ce nici preşedintele, nici premierul nu au catadicsit să vadă ultimul militar mort în Irak...

Pe fondul intenţiei tot mai multor state de a-şi retrage trupele din teatrele de operaţii, sunt de părere că România trebuie să reflecteze mult mai serios asupra acestui demers. În plin proces de restructurare internă, Armata Română trebuie să fie mult mai concentrată pe derularea reformelor instituţionale şi pe creşterea gradului de profesionalism. Trebuie să urmărim mult mai mult performanţa internă a Armatei, şi abia apoi să ne ocupăm de misiuni de salvare a altor state, însă nu cu preţul unor vieţi nevinovate.

Iată de ce reiterez ideea că România trebuie să-şi retragă trupele din teatrele de operaţii, până nu vom fi nevoiţi să avem mai multe sicrie decât militari...

Domnul Marius Rogin:

"De veghe pentru pacea lumii!"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Săptămâna trecută, întreaga lume a sărbătorit pe 21 septembrie Ziua Internaţională a Păcii. Începând din anul 1981, Adunarea Generală ONU a declarat oficial această sărbătoare, ca un semn de comemorare şi de întărire a idealului de pace între toate popoarele şi ţările lumii. Cât de important e acest cuvânt? E foarte greu de exprimat în cuvinte. Într-o lume în care terorismul şi cei care-l slujesc ajung să înspăimânte popoare întregi, ne dăm seama de importanţa acestuia în fiecare zi, din ce în ce mai des.

Cu fiecare zi, aflăm că tot mai multe devin statele care deţin arme nucleare. Că suntem în pragul unei catastrofe ecologice şi că din cauza ritmului alert de dezvoltare atins de unele state, suntem în prag de a ne distruge propriul habitat. Mediul înconjurător în care trăim şi evoluăm. Că resursele de care avem nevoie, pe care le consumăm sunt în prag de a fi epuizate. Aflăm că, la nivel mondial, se atinge punctul în care armele de distrugere în masă au atins cel mai înalt prag din istorie. Aflăm despre existenţa armelor convenţionale, biologice, chimice, nucleare, arme care sunt capabile de distrugeri imposibil de descris în cuvinte.

Tocmai în acest sens, o dată în an, cel puţin, măcar pe 21 septembrie, să ne amintim cât de importantă e pacea pentru noi, pentru copiii noştri, zi în care să invităm toate ţările lumii la o încetare a focului şi a violenţei, o invitaţie către toate naţiunile şi popoarele să onoreze o întrerupere a ostilităţilor pentru toată durata acestei zile şi a altora care vor urma.

E foarte greu să vorbeşti despre pace mai ales acolo unde există popoare aflate într-un conflict permanent. E foarte greu să vorbeşti despre pace celor din Afganistan, Irak, Pakistan, Liban, Palestina, Darfur, Somalia sau Cecenia care, cu regret trebuie să recunoaştem, nu prea au trăit altfel decât în mijlocul violenţei. Ei sunt însă cei care pot cel mai bine explica importanţa acesteia pentru oameni şi cât rău poate aduce violenţa.

Cu toţii ne dorim această pace. Pentru noi, pentru cei dragi şi apropiaţi nouă, pentru cei care ştim că nu o au. Nu cred că poate exista cineva care să nu dorească o globalizare a acesteia. E mai greu însă să o punem în practică. Iar cel mai greu e să explici copilului de ce tatăl său trebuie să plece pe meleagurile altei ţări, să lupte şi poate chiar să-şi dea viaţa. Ce poţi să-i spui? Decât că a plecat să lupte pentru pace.

Lucrul pe care noi îl putem pune în practică este acela de a invita popoarele aflate în conflict să încerce rezolvarea problemelor pe calea dialogului, la masa tratativelor, printr-o cale paşnică. Astăzi putem crea o lume mai bună, mai paşnică, mai dreaptă şi susţinătoare, putem crea o familie, o singură inimă numai împreună, numai prin dialog şi prin reducerea acelor arme de distrugere în masă care ne ameninţă în fiecare zi existenţa. Dar nu doar prin puterea gândului, ci şi a faptei.

Domnul Mihăiţă Calimente:

"DNA - a doua Securitate"

Săptămâna care a trecut a fost una în care declaraţia ministrului justiţiei, Tudor Chiuariu "DNA - a doua Securitate", a făcut deliciul întregii mass - media.

Am discutat şi eu cu alegătorii, apropiaţii şi chiar prietenii mei foarte mult pe această temă. Cu toţii am ajuns la concluzia că, din păcate, ministru Chiuariu chiar are dreptate.

Cum este oare posibil ca o instituţie a statului de drept dintr-o ţară membră a Uniunii Europene să aibă comportamentul şi atitudinea unuia dintre cele mai odioase aparate de represiune din istoria omenirii? Iată că în România acest lucru este posibil. De ce? Pentru că cel care îmbracă în cel mai josnic mod haina Arhanghelului Mihail în lupta contra corupţiei - Preşedintele Traian Băsescu - este cel care coordonează, prin oameni impuşi, DNA.

În România anului 2007, orice acţiune de pe scena politică sau din domeniul marii finanţe are în spate o ameninţare cu un dosar penal pe anticorupţie la DNA. La ordinele lui Băsescu, DNA deschide dosare unor politicieni adverşi, unor înalţi funcţionari ai statului sau unor oameni de afaceri, dosare în care apoi nu se instrumentează niciun fel de probă luni întregi sau chiar ani. În această situaţie despre persoana implicată se spune că "are dosar penal" şi în momentul în care respectivul are o atitudine "neprietenoasă" faţă de Băsescu, "corul bocitoarelor din presă" împreună cu aşa-numiţii intelectuali pornesc ofensiva mediatică împotriva "necredinciosului". Cazurile sunt multe în societatea românească şi reţeta funcţionează cu mare succes.

Oare asta înseamnă stat de drept? Oare pentru asta am sacrificat generaţiile de după 1989, în sensul realizării reformelor necesare accederii României în UE? Pentru asta au murit în decembrie 1989 atâţia tineri nevinovaţi?

Mă cutremur la gândul că România de astăzi, prin modul de comportament al unor domni precum Băsescu, Morar sau Ţuluş, are caracterele unui stat poliţienesc.

Justiţia românească este la pământ, iar principalii săi călăi se numesc Băsescu, Macovei, Morar cu largul concurs al europeanului Frattini, care în rapoartele de ţară introduce după bunul său plac pasaje utile camarilei de la Bucureşti, contrazicându-şi propriile concluzii care se regăsesc în acelaşi document.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Şi fără slujbă, şi fără bani"

În România de după 1989 a apărut un fenomen care a dat peste cap piaţa forţei de muncă. Şi anume: concedierile individuale sau în masă. Pentru ca tranziţia să fie mai uşoară, au apărut o serie de acte normative care ofereau o protecţie foştilor angajaţi, respectiv salariile compensatorii. Dar, implicit, a apărut şi un alt fenomen anormal: cererea de concediere pentru a beneficia de banii oferiţi de stat.

În cele mai multe cazuri de concedieri individuale sau colective, cel puţin în ultima perioadă, autorităţile par să ignore dreptul legal al salariaţilor de a beneficia de salariile compensatorii.

Astfel de cazuri s-au întâlnit în judeţul Cluj, dar, din nefericire, nu este singurul loc din ţară unde foştii angajaţi se confruntă cu aceleaşi probleme. La Cluj, însă, situaţia este cu atât mai dramatică, cu cât la SC Somvetra SA Gherla era angajată majoritatea populaţiei municipiului. În aceste condiţii, oamenii au rămas chiar fără nicio sursă de venit şi asta de mai bine de doi ani, fără ca în viitorul apropiat să se întrevadă vreo modificare în mai bine. La fel s-a întâmplat şi la RATL Turda, Transurb Dej şi RADP Cluj, unde oamenii au rămas pe drumuri, fără un loc de muncă şi o sursă de venit pentru a-şi întreţine familiile.

În curând începe un nou an şcolar, iar mulţi dintre copiii foştilor salariaţi nu vor putea avea o uniformă nouă, un ghiozdan la fel ca al colegului de clasă sau, în cel mai rău caz, rechizite şcolare. Toate acestea ar putea sta cu totul altfel dacă s-ar lua în considerare prevederile actelor normative în vigoare. Angajatorii celor pentru 1000 de oameni de la SC Somvetra SA Gherla, RATL Turda, Transurb Dej şi RADP Cluj au depus în termen legal actele necesare pentru acordarea de salarii compensatorii, dar solicitările lor au rămas fără răspuns.

România este un stat de drept şi membru al Uniunii Europene şi, prin urmare, ar trebui ca legile să fie respectate. Totul depinde, însă, de autorităţile în drept pentru ca situaţia foştilor angajaţi să fie remediate.

Domnul Miron Ignat:

Deschiderea noului an şcolar

Stimate colege, stimaţi colegi,

Ziua de 15 septembrie este deja o zi clasică pentru români, mai cu seamă pentru copii, părinţi şi cadre didactice, ea reprezentând ziua ce marchează deschiderea noul an şcolar.

Însă, în acest an, emoţiile elevilor şi părinţilor, referitoare la incertitudinea începerii noului an şcolar au fost mult mai mari faţă de ani precedenţi. În ultimii zece ani, începutul anului şcolar a adus pentru elevi şi părinţi tot felul de surprize. Astfel, elevii au ajuns ca în fiecare an, la 15 septembrie, să se ducă la şcoală fără să ştie ce îi aşteaptă.

Starea de îndoială a persistat până în ultimul moment, deoarece activitatea dascălilor putea fi perturbată de o serie de proteste justificate ale sindicatelor din învăţământ, nemulţumite că nu au ajuns la un acord, în ciuda faptului că timp de o săptămână s-au purtat negocieri intense referitoare la salariile acestora.

La începerea noului an şcolar, aproape un sfert din unităţile de învăţământ din ţară nu au fost pregătite, multe dintre ele neavând autorizaţii sanitare, deoarece nu au respectat normele de igienă şi siguranţă pentru elevi, iar mii de copii din capitală nu au început anul şcolar la unităţile de învăţământ la care au fost înscrişi. Întrucât lucrările de reabilitare nu au fost încheiate, elevii au fost trimişi la alte şcoli. Pentru unii din elevi, clopoţelul a răsunat în corturi, în sălile Casei de căsătorii şi în Căminele culturale. Situaţia este cu atât mai de neînţeles cu cât anul acesta au existat banii, Guvernul a alocat 1,5 miliarde de lei pentru reabilitarea şcolilor.

O altă problemă cu care se confruntă unităţile de învăţământ este lipsa acută a cadrelor didactice pregătite. Noul an şcolar a debutat şi sub auspiciile improvizaţiei şi incertitudinii. Se vor înlocui testele naţionale cu teze cu subiect unic, se generalizează învăţământul la zece ani, este obligatorie începerea şcolii la vârsta de 6 ani, fapt care a creat nemulţumiri în rândul părinţilor.

Şi pentru şcolarii şi elevii aparţinând etniei ruşilor lipoveni, pe care îi reprezint în Parlamentul României, această zi a fost încărcată de emoţii şi speranţe legate de posibilitatea studierii limbii materne şi de aprofundarea culturii şi tradiţiei strămoşeşti, pe care le promovăm şi care reprezintă cartea noastră de vizită cea mai de preţ.

Ca şi multe alte unităţi de învăţământ din ţară, şcolile din zona Dobrogei, unde studiază etnicii ruşi lipoveni, necesită reparaţii. Aş enumera aici doar şcolile din Periprava, Şfiştofca, Chilia Veche, care sunt într-o stare precară, acest lucru îngreunând foarte grav procesul educaţional.

Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România a depus eforturi susţinute pentru a deschide cabinete de limba rusă în Carcaliu, Slava Rusă, Slava Cercheză, Sarichioi, Jurilovca - localităţi unde studiază copiii ruşi-lipoveni - dotate cu aparatură adecvată, precum calculatoare, televizoare, dvd-playere, dar şi cu cărţi, manuale şi material educaţional în limba rusă.

În ciuda eforturilor noastre de a asigura elevilor sprijinul necesar studierii limbii materne, încă ne confruntăm cu mentalităţile unor cadre didactice, care prezintă un comportament nu tocmai potrivit unui profesor, influenţând copiii să nu mai studieze limba maternă.

În final, doresc să-mi exprim aprecierea pentru sprijinul acordat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin editarea manualelor pentru elevii etnici ruşi lipoveni, sprijin care a adus bucurie şi zâmbete multor elevi dornici să înveţe limba maternă.

Vă mulţumesc.

Doamna Monalisa Găleteanu:

"1 Octombrie trist"

Exerciţiul unei guvernări dezastruoase continuă şi, încetul cu încetul, aşează peste România un văl cenuşiu, transformând până şi cele mai optimiste chipuri în unele triste, dezamăgite, derutate.

Deficienţele din învăţământul universitar se perpetuează fără a stârni actualei Puteri îngrijorarea, interesul sau măcar dorinţa de a îndrepta lucrurile pe un făgaş normal, astfel încât preocuparea pentru tânăra generaţie să devină una prioritară.

Strădania studentului român de a intra la o facultate cu renume este răsplătită şi anul acesta cu umilinţa şederii la cozi nesfârşite pentru a prinde un loc într-un cămin, unde îl va întâmpina, cel mai probabil, imaginea dezolantă a unui şantier părăsit. Neputincioşi în faţa haosului care a cuprins întregul sistem educaţional, studenţii mai puţin norocoşi sunt siliţi să accepte şi varianta extrem de costisitoare a cazării într-un apartament închiriat de la particulari.

Amărăciunea lor este accentuată de schimbările prevăzute de actualul proiect al legii învăţământului universitar, care îi privează pe studenţi de subvenţiile pentru transport, cantină şi cămin, în condiţiile în care aceste cheltuieli nu sunt suplinite de o majorare a burselor. Toate acestea sunt drepturi câştigate de studenţi de-a lungul timpului prin proteste şi pierderea lor ar însemna un uriaş pas înapoi, cu atât mai mult cu cât statutul României de stat european cu drepturi depline impune standarde ridicate în domeniul educaţiei.

Desconsiderarea forţei intelectuale reprezentată de studenţi şi profesori, lipsa de seriozitate în asumarea promisiunilor făcute lor şi incoerenţa politică de care dau dovada actualii guvernanţi converg către menţinerea unei stări tensionate în societatea românească şi duc inevitabil la degradarea acesteia.

Domnul Paul Magheru:

"Oradea riscă să devină un focar de conflict interetnic!"

În ultima vreme, la Oradea s-au intensificat acţiunile îndreptate împotriva populaţiei majoritare româneşti. În paralel cu scandalurile periodice din jurul terenului aparţinând Bisericii Ortodoxe "Sfânta Treime", episcopul Laszlo Tokes a lansat o nouă serie de provocări la adresa sentimentelor naţionale ale românilor orădeni. De această dată, instrumentul folosit e reprezentat de inscripţiile în limba maghiară.

Încă de anul trecut, Consiliul Local al municipiului Oradea a decis ca pe plăcuţele cu numele străzilor să fie scris, după denumirea în limba română, echivalentul maghiar al cuvântului "stradă" - "utca". Întrucât hotărârea coaliţiei majoritare PD-UDMR a rămas numai pe hârtie, nefiind încă pusă în practică, unii exponenţi ai curentului radical din rândurile concitadinilor noştri de naţionalitate maghiară au trecut la fapte. În cursul acestei veri, numeroase artere orădene au fost botezate cu nume maghiare, inclusiv cu acelea ale unor personaje de tristă amintire pentru românii transilvăneni. Folosind vopsea şi şabloane, grupuri de tineri adepţi ai liniei extremiste promovate de Laszlo Tokes au imprimat vechile denumiri din vremea ocupaţiei maghiare pe străzile din zona centrală şi pe principalele bulevarde ale municipiului.

Astfel, punctul zero al Oradiei - Piaţa Unirii - a devenit, peste noapte, "Szent Laszlo Ter", strada Moscovei s-a pricopsit cu numele lui Szilagyi Dezso, un fost ministru din timpul Imperiului Austro-Ungar, iar Bulevardul Ştefan cel Mare a primit numele lui Arpad. Şi acestea sunt numai câteva exemple din puzderia de inscripţii ce-a împânzit oraşul. În ciuda semnalelor trase de presa locală şi a sesizărilor venite din partea cetăţenilor, autorităţile locale au tratat aceste fapte reprobabile cu o indiferenţă care, după cum ne arată faptele ulterioare, nu a făcut altceva decât să dea apă la moară extremiştilor.

Exact în urmă cu o săptămână, pe zidul bisericii reformate şi pe cel al Centrului ecleziastic "Sulyok Istvan", ambele aflate în apropierea sediului Primăriei, au fost montate tăbliţe cu numele străzii în limba maghiară. La scurt timp, cartierul orădean Episcopia a fost delimitat prin panouri inscripţionate în română şi în maghiară. Scandalul izbucnit a determinat Primăria să dispună îndepărtarea plăcuţelor. Momentul nu a fost lipsit de incidente, izbucnind o altercaţie între angajaţii de la Drumuri Orăşeneşti şi cei care şi-au asumat rebotezarea străzilor, printre aceştia din urmă aflându-se şi liderul Tineretului Maghiar Transilvănean, Nagy Jozsef Barna, un adept al separatismului promovat de Tokes. Deşi tăbliţele au fost, în cele din urmă, îndepărtate, au mai rămas zeci de clădiri pe care sunt vopsite denumirile aşa-zis istorice ale respectivelor străzi.

Am constatat, pe tot parcursul acestor incidente, o pasivitate condamnabilă din partea instituţiilor abilitate să intervină. Mai mult, acestea au evitat să-şi asume responsabilităţile ce le revin conform legislaţiei în vigoare, pasându-şi reciproc răspunderea. S-a văzut, însă, că toleranţa laşă impulsionează pornirile antiromâneşti, ajungându-se ca fapte antisociale şi ilegale, precum cele expuse mai sus, să fie săvârşite cu nonşalanţă, ziua în amiaza mare, iar ulterior să fie revendicate deschis de autorii lor.

În aceste condiţii, solicit autorităţilor locale şi instituţiilor statului obligate să asigure respectarea legalităţii să intervină de urgenţă pentru a pune capăt acestor acţiuni iresponsabile, care lezează sensibilitatea românilor şi contribuie la tensionarea climatului interetnic! Cu atât mai mult cu cât este de aşteptat ca, pe fondul campaniei electorale, să asistăm la o escaladare a competiţiei între discursuri şi acte extremiste. Un avertisment sever în acest sens îl constituie atât faptele acoliţilor lui Tokes de la Oradea, de săptămâna trecută, cât şi declaraţia antinaţională a lui Marko Bela, de sâmbătă, de la Cluj-Napoca, potrivit căreia România nu mai este un stat naţional. Dar nici n-a ajuns un sat fără câini, cum ar vrea unii!

Domnul Petru Movilă:

"Dragi clienţi, încă guvernăm,

Cu drag, PNL!"

Doar 29 de furnizori de servicii sociale în Bacău, comparativ cu cei 146 existenţi în Iaşi. 5188 de beneficiari de alocaţii monoparentale şi 28.349 de alţi beneficiari de alocaţii complementare în Bacău, faţă de 10.010 respectiv 35.477 din Iaşi. În Bacău sunt înregistraţi un număr de 1.943 copii care primesc alocaţii pentru handicap, în Iaşi existând 2.272 de astfel de copii. Bacăului i s-au repartizat alocaţii de plasament pentru un număr de 1.300 de beneficiari, Iaşiul având 2.545 de astfel de beneficiari. Şi exemplele pot continua. Datele sunt extrase de pe site-urile instituţiilor de resort.

Dar împotriva evidenţelor clare, Centrul Regional pentru Muncă şi Protecţie Socială a fost "donat" Bacăului. Mă întreb care au fost considerentele acestei alegeri? La domeniu experienţă, Iaşiul este cu mult înaintea Bacăului. Numărul iniţiativelor legislative din domeniul muncii şi protecţiei sociale este net în favoarea Iaşiului. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte numărul proiectelor cu finanţare de la bugetul statului sau din fonduri Phare din domeniul asistenţei sociale.

Un alt argument în favoarea Iaşiului îl reprezintă volumul mare de credite bugetare pentru asistenţă socială derulat la Iaşi. Domnilor colegi, în pofida argumentelor prezentate, Bacăul a fost preferat în detrimentul Iaşiului pentru a fi centru regional de muncă şi protecţie socială. De ce? La această întrebare ar putea răspunde cei care conduc ministerul de resort, dar şi anumiţi parlamentari de Bacău, supăraţi probabil de rolul pe care îl joacă Iaşul în viaţa politică, economică, social-culturală a ţării. Acestora din urmă le amintesc faptul că Iaşul a fost dintotdeauna capitala Moldovei şi va rămâne indiferent de ceea ce vor face ei.

Dacă statele Comunităţii Europene sunt cu mulţi ani înaintea noastră din mai toate punctele de vedere, la fel şi Iaşiul faţă de Bacău. Nu te supăra, frate!

Vă mulţumesc.

Domnul Radu Lambrino:

"Problema situaţiei terenurilor agricole şi a terenurilor cu destinaţia locuinţe"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu două săptămâni în urmă, am semnalat într-o declaraţie politică riscurile la care sunt expuşi tinerii care vor să îşi construiască o casă, riscuri despre care nu îi avertizează nimeni atunci când cumpără o parcelă de teren. Vorbeam în acea declaraţie despre modul cel puţin neclar în care suprafeţe intense de teren arabil sunt scoase din circuitul agricol cu scopul transformării lor în zone rezidenţiale. Atrăgeam atunci atenţia asupra pericolului ca multe din planurile urbanistice zonale (P.U.Z.) în baza cărora s-a făcut scoaterea din circuitul agricol să rămână apoi doar pe hârtie, mulţi dintre aşa-zişii "dezvoltatori" dispărând pur şi simplu după vânzarea parcelelor de teren din respectivul plan. Nimeni nu pare să mai fie răspunzător de punerea în aplicare a respectivului P.U.Z, nimeni nu mai este răspunzător pentru lipsa utilităţilor minime necesare viitorului cartier rezidenţial.

Iată că zilele trecute aflăm din presă că situaţia este încă şi mai gravă. Voi semnala pentru început următorul titlu apărut pe site-ul HotNews în data de 17 septembrie 2007: "România raportează cartiere de vile la Bruxelles în loc de terenuri agricole: Guvernul Tăriceanu riscă o sancţiune de 100 de milioane de euro". Despre ce este vorba în acest articol: "Un audit realizat în vara acestui an de către Comisia Europeană scotea la iveală probleme mari: unele suprafeţe de teren agricol declarate pe harta digitală depăşesc graniţele ţării sau pur şi simplu nu mai sunt de actualitate, în locul culturilor agricole răsărind cartiere de vile pentru care UE, desigur, nu acordă subvenţii."

Problema principală a Guvernului semnalată de auditul Comisiei Europene din această vară se referă la Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole şi Sistemul de Informaţii Geografice (LPIS-GIS), sistem care ar fi trebuit să asigure identificarea clară a parcelelor de teren agricol pentru fiecare proprietar în parte, astfel încât viitoarele subvenţii pentru agricultură din partea Uniunii Europene să ajungă în mod corect la beneficiarul acestora, adică la agricultor sau la fermier. Mai concret, se arată în raportul realizat în urma auditului că Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole şi Sistemul de Informaţii realizat de Guvernul Tăriceanu este plin de erori. Cele mai grave erori se referă la raportarea unor suprafeţe de teren agricol mai mari decât cele reale dar şi la raportarea unor terenuri ca fiind agricole deşi pe ele se află deja clădiri cu destinaţia locuinţe în diferite faze de construcţie.

Cred că ameninţarea Comisiei Europene trebuie considerată cu toată îngrijorarea, căci sancţiunea de 100 de milioane de euro despre care se vorbeşte în titlul articolului este foarte probabilă în condiţiile în care Guvernul Tăriceanu este nevoit să corecteze în ultimul ceas deficienţele unui sistem pentru care nu a făcut până acum aproape nimic pentru a-l face cu adevărat operaţional. Căci ceea ce agravează şi mai tare situaţia este faptul că acest sistem LPIS-GIS este doar un mecanism de evidenţă a acestor terenuri, un mecanism care, chiar admiţând că va fi ajustat pe ultima sută de metri, va sucomba de îndată ce va trebui corelat cu celelalte sisteme de evidenţă.

Nu este permis ca în sistemul LPIS-GIS să figureze o situaţie, la Registrul agricol o altă situaţie iar la Cartea Funciară a altă situaţie. Comisia Europeană nu va accepta ca atunci când vine vorba de subvenţii comunitare să fie declarată o suprafaţă (evident, mai mare, pentru a se primi o subvenţie pe măsură), când vine vorba de registrul agricol să existe o altă suprafaţă (evident, mai mică, pentru a se plăti impozit mai puţin), iar la "Cartea funciară" să figureze de fapt un alt proprietar. Căci este ştiut faptul că în multe zone din Banat şi Transilvania unde există un sistem de cadastru încă de dinainte de primul război mondial, oamenii nu au mai operat modificări în perioada comunistă pentru a nu fi taxaţi drept "chiaburi", majoritatea tranzacţiilor din zonele necolectivizate realizându-se doar în baza unei înţelegeri scrise, dacă nu chiar verbale între părţi.

Situaţia scoaterii din circuitul agricol a numeroase terenuri intervine agravant în toată această problemă. Sunt nenumărate cazurile în judeţul Timiş în care tinerilor le sunt prezentate tot felul de planuri frumos colorate de cartiere rezidenţiale şi li se iau chiar banii de avans pentru o parcelă, când, în realitate, aşa zisul dezvoltator de-abia este în faza identificării adevăratului proprietar al terenului agricol pentru care vrea să realizeze un P.U.Z.

Închei această declaraţie politică exprimându-mi speranţa că, cel puţin în ceea ce priveşte situaţia judeţului Timiş, voi putea face mai transparentă situaţia acestor terenuri în momentul în care voi primi răspunsul la o întrebare adresată în acest sens domnului ministru Cristian David. Din păcate, după cum se vede şi din raportul de audit al Comisiei Europene, îmi exprim temerea că nici aceste date oficiale deţinute de Guvern nu mai sunt conforme cu realitatea şi până când Guvernul nu va reuşi să pună la punct o bază unică, integrată, de evidenţă atât a titularilor cât şi a întinderii şi destinaţiei terenurilor fiecăruia, abuzurile şi vinderea de iluzii către tinerii care doresc să îşi construiască o casă nu vor putea fi oprite.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor a fost suplimentat, printr-o hotărâre adoptată de Executiv, în vederea finalizării primelor proiecte selectate în cadrul Programului naţional pentru construirea aşezămintelor culturale. Astfel, Guvernul a alocat bani pentru construcţia a 84 de cămine culturale. S-a decis alocarea sumei de 21,7 milioane lei pentru finalizarea lucrărilor de reabilitare pentru 84 de cămine culturale sau case de cultură din 29 de judeţe.

Prin această hotărâre se continuă Programul naţional pentru construirea aşezămintelor culturale, care urmăreşte construirea de sedii pentru aşezăminte culturale în mediul rural şi mic urban, unde ele nu există, şi reabilitarea celor existente.

Cu finanţarea alocată va fi posibilă finalizarea unui număr de 84 de aşezări, ale căror proiecte au fost declarate eligibile în prima sesiune de selectare organizată în perioada iulie - august 2007. Dintre acestea, 28 vor fi terminate până la finele anului 2007, alte 14 vor fi finalizate până la sfârşitul lunii martie, iar celelalte au termen de predare la sfârşitul anului 2008.

Suntem convinşi că aceste noi instituţii vor contribui la proiectul de dezvoltare rurală.

Domnul Ştefan Baban:

"Cuvintele rasiste ale unui preşedinte..."

Toamna nu a adus liniştea mult dorită pe scena politică autohtonă. În timp ce P.S.D. încearcă cu disperare să avanseze o moţiune de cenzură, care ar însemna, de fapt, propria condamnare la moarte, în timp ce P.D. ba introduce, ba nu o altă moţiune de cenzură, preşedintele acestei ţări dă tonul la topul gafelor de toamnă. Neputându-se abţine, domnul Traian Băsescu îşi vede liniştit de viaţa lui, de ieşirile necontrolate, de greşelile repetate de strategie retorică, de năbădăile sale prezidenţiale.

Nimic se pare că nu-l poate ţine în frâu pe primul om al ţării: nici blamarea politică a partidelor din România, inclusiv a celui care l-a propulsat în fruntea ţării, mai profund sau mai puţin sesizabil de publicul amator, nici oprobriul public pentru cuvintele indecente adresate unei femei, în primul rând, şi apoi ziaristă pe care a numit-o "ţigancă împuţită", apoi "păsărică", confiscându-i şi telefonul mobil, deşi legea supremă a ţării, Constituţia, consfinţeşte drepturi egale pentru toţi cetăţenii acestei ţări, indiferent de funcţia ocupată. Să-i amintim domnului preşedinte că nimeni nu e mai presus de lege. Ca atare, impetuosul, vulcanicul, nesăbuitul, nestăvilitul preşedinte continuă şirul gafelor prezidenţiale, pedalând pe ideea discriminării rasiale şi a intoleranţei.

Proaspăt operat, preşedintele Băsescu, la externare, a început să aibă comportamentul unui om văduvit de ceva organe importante, care au şi ele rostul lor. Fără să ţină cont de faptul că este preşedintele tuturor românilor, indiferent de etnia din care fac parte aceştia, că ar trebui să aibă un comportament decent, să nu mai dea dovadă de rasism, pe Traian Băsescu l-a luat gura pe dinainte şi într-un moment suspect de euforie, mulţumindu-i chirurgului care l-a operat şi care, fie vorba între noi, şi-a făcut datoria şi şi-a practicat cu profesionalism meseria, a mai făcut o discriminare, considerându-l pe acesta singurul armean cumsecade. Şi asta în condiţiile în care, sincer vorbind, nu cred că domnul preşedinte cunoaşte foarte bine cultura, tradiţiile şi spiritualitatea armeană şi cu atât mai puţin conaţionalii armeni, ca să nu mai vorbim de poporul armean.

De fapt, domnul preşedinte Băsescu, a vrut să-şi demonstreze gradul său de răutate, încercând să lovească din nou în tot ceea ce este liberal, adică în ministrul Vosganian, care, culmea, deţine şi un minister destul de important şi care nu poate fi atacat pe altă cale. În ura sa contra P.N.L., domnul preşedinte devine un rasist, de fapt redevine unul obişnuit, care gafează la orice pas şi în orice moment, nedându-şi seama de urmările grosolăniilor sale.

Doar asta este soarta unui preşedinte: să uimească în fiecare zi cu ceva, să devină subiect de bârfă, să fie în centrul atenţiei, să stârnească oprobriul public şi în final să nu mai fie ales.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Despre justiţie în casa hoţului"

Doamnelor si domnilor deputaţi,

Exact acum un an, pe 25 septembrie 2006, a avut loc prezentarea de către Comisia Europeană a Raportului de monitorizare comun privind România şi Bulgaria, care confirma data aderării României la Uniunea Europeană pentru ziua de 1 ianuarie 2007.

Eram atunci extrem de bucuroşi, suntem şi acum, de fapt, la fel de bucuroşi să facem parte din această mare familie europeană. Numai că, în acest ultim an care a trecut de la momentul raportului, nu toate lucrurile care s-au desfăşurat ne fac cinste în ochii europenilor.

Atunci eram foarte mândri, în mod special de tot ceea ce era legat de domeniul justiţiei. Evenimentele care au avut loc, în nod special datorită doamnei ministru Macovei, ne-au adus în faţa Uniunii Europene acea încredere de care de mult nu mai beneficiam. Într-o ţară în care nivelul corupţiei atinsese până în anul 2004 un nivel care speria occidentul, sfârşitul anului 2006 a adus România la un nivel pe care românul, cetăţeanul simplu îl dorea de foarte mult timp. Am făcut atunci paşi extrem de importanţi. În lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, România a înregistrat progrese semnificative atât în ceea ce priveşte desăvârşirea cadrului legislativ anticorupţie, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea unei număr convingător de anchete penale nonpartizane în cazuri de mare corupţie care s-au finalizat cu condamnări şi trimiterea dosarelor în instanţă. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) conduce în mod regulat anchete penale pe baza informaţiilor primite de la organele publice de control, ceea ce este o dovadă a eficienţei sporite a cadrului instituţional.

Astăzi avem un ministru al justiţiei anchetat de DNA. Cel care astăzi conduce justiţia în România e cel care a şi încălcat-o. Tot ceea ce am reuşit să clădim pentru a ne alinia la nivelul cerinţelor europene, astăzi se fărâmă prin sprijinul direct al domnului ministru Chiuariu. Rezultatul acestor fapte nu a întârziat să apară. În locul unei colaborări a ministrului justiţiei cu procurorii DNA-ului, acesta le-a declarat război, la puţin timp după ce aceştia au cerut Preşedinţiei avizul de începere a urmăririi penale împotriva domnului ministru. Dacă domnul ministru ar fi ştiut ce înseamnă onoarea, şi-ar fi dat demult demisia de la conducerea unei instituţii în care eşti sau curat, sau pătat. Variante de mijloc nu trebuie să existe. Nu putem să venim în faţa Uniunii Europene să vorbim despre eliminarea corupţiei de la nivel înalt din România, când tocmai unul dintre vârfuri este cercetat de procurori pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru altul. Unde în altă ţară, unde în Uniunea Europeană s-a mai pomenit ca un ministru, oricare ar fi fost domeniul în care activează, să fie anchetat şi să nu-şi prezinte a doua zi demisia de onoare? Nicăieri. Îl vedem în continuare pe ministrul Chiuariu stând bine pe scaun, sub umbra protectoare a domnului prim-ministru, pus pe demiteri împotriva acelora care au avut îndrăzneala de a-l ancheta.

E foarte greu să spunem în slujba cui activează domnul Chiuariu. Mai uşor cred că e să spunem împotriva cui activează el. Evident lucrează împotriva justiţiei. În mod clar nu o lasă să-şi desfăşoare activitatea într-un mod transparent.

Mai putem vorbi atunci de dreptate în casa hoţului?

Vă las pe dumneavoastră să răspundeţi la această întrebare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

«Guvernul "zero la sută"»

După trei ani de guvernare "portocalie" şi la 6 luni de la instalarea Guvernului Tăriceanu II, în care singurele repere au fost incompetenţa, ineficienţa, inconsecvenţa, intoleranţa şi demagogia, este momentul schimbării. Trebuie să deschidem calea spre o nouă formulă de guvernare, cu un nou program care să răspundă nevoilor unei ţări europene, susţinut de o majoritate parlamentară transparentă.

Rezultatele guvernării Tăriceanu sunt clare: o societate profund divizată şi polarizată, "zero la sută" grad de absorbţie a fondurilor europene, agricultura adusă în sapă de lemn, creşterea economică nu este sustenabilă, sistemul sanitar se află în comă, învăţământul este bulversat, în justiţie s-a reuşit "performanţa" de a transforma instituţiile independente ale puterii judecătoreşti în adevărate instrumente politice, iar în ceea ce priveşte politica externă a României, nu există nici strategie, nici viziune, fiind campioni la gafe diplomatice şi relevând dimensiunea incompetenţei.

În clipa de faţă, lozinca electorală "Să trăiţi bine!" se dovedeşte a fi mai mult decât o glumă proastă pentru marea majoritate a românilor. În ultimii trei ani, România a evoluat spre un model de societate neeuropean, în care cei mai mulţi se zbat să supravieţuiască în sărăcie, rezultatele dezvoltării fiind însuşite de către o minoritate de 10 % din populaţie, privilegiată de guvernele dreptei, care se manifestă tot mai agresiv, în dispreţul legii. Aceasta este România reală, pe care actualii guvernanţi o ignoră cu bună ştiinţă.

Iniţiativa PSD de creştere a pensiilor a fost respinsă în 2006 atât de Guvern cât şi de Parlament. Doar insistenţa parlamentarilor social-democraţi a determinat votul pentru actuala creştere a pensiilor.

Incompetenţa şi dispreţul guvernanţilor se văd mai ales în domeniul agriculturii, de la lipsa de preocupare privind pregătirea pentru accesarea fondurilor europene la proasta gestionare a crizelor provocate de secetă şi inundaţii. În primăvara anului trecut, judeţul Dolj a fost afectat de inundaţii, efectele fiind catastrofale, autorităţile guvernamentale dovedindu-şi incapacitatea şi indiferenţa în gestionarea problemelor. În acest an, seceta prelungită a făcut ravagii, majoritatea culturilor agricole fiind calamitate, factorii de decizie, în pofida gravităţii situaţiei, nereuşind să găsească soluţii de sprijin şi de recuperare a pagubelor. Nu există o strategie pentru prevenirea şi combaterea efectelor fenomenelor climaterice care au afectat ţara noastră în ultimii ani.

Un aspect deosebit de grav, în contextul actual, în care România se confruntă cu cea mai mare secetă din ultimii 60 de ani: faţă de suprafaţa de 1,5 milioane de hectare pregătită pentru irigaţii de către Guvernul PSD, anul acesta au fost irigate doar câteva zeci de mii de hectare. Din cele peste 2,6 milioane de hectare afectate de secetă în acest an, s-au acordat despăgubiri doar pentru o suprafaţă sub 500.000 de hectare. Pentru culturile de primăvară - distruse în proporţie de 80 la sută - nu s-a stabilit nicio despăgubire.

ZERO domină întreaga gestiune ministerială a activităţii din agricultură, de la competenţă şi implicare până la sumele accesate din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, din Fondul European de Pescuit. ZERO este şi nivelul sumelor accesate până în prezent din cele 272 milioane euro prevăzute pentru aplicarea măsurilor de piaţă pe acest an. Există serioase riscuri în ceea ce priveşte blocarea sau amânarea fondurilor pentru plăţile directe de la Uniunea Europeană pentru anul 2007, dacă nu se acreditează "APIA".

Miza Moţiunii de cenzură iniţiate de PSD nu este doar înlocuirea actualului guvern, ci schimbarea direcţiei de evoluţie a României, de la capitalismul oligarhic şi exclusivist la un model social european. Este şansa unui nou început, dincolo de orice jocuri politice interne.

- Pauză -

(Lucrările au fost conduse, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi să declar deschisă cea de a doua parte a şedinţei de astăzi, destinată dezbaterilor proiectelor legislative înscrise pe ordinea de zi.

Vă anunţ că din cei 326 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa până în prezent 182, absenţi fiind 144, din care 41 participă la alte acţiuni parlamentare.

Primul proiect înscris pe ordinea de zi de astăzi, pe care-l vom analiza, este cel de la pct.5 - Proiectul de Lege privind declararea neaplicării "Regulilor uniforme privind contractul de utilizare a infrastructurii în traficul internaţional feroviar (CUI)", a "regulilor uniforme privind validarea normelor tehnice şi adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme aplicabile materialului feroviar destinat utilizării în traficul internaţional"; lege ordinară.

Comisia pentru industrii şi servicii este comisia care va prezenta raportul.

Iniţiatorul este aici şi are cuvântul, cu rugămintea de a se prezenta pentru stenogramă.

Domnul Septimiu Buzaşu (secretar de stat, Ministerul Transporturilor):

Sunt secretar de stat Septimiu Buzaşu.

Deoarece există posibilitatea apariţiei unor contradicţii între Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare - COTIF 1999 - şi legislaţia naţională în vigoare, care transpune acquis-ul comunitar, s-a elaborat acest proiect de lege care are ca obiect formularea unei declaraţii de neaplicare a "Regulilor uniforme privind contractul de utilizare a infrastructurii de trafic internaţional feroviar" şi a "regulilor uniforme privind validarea normelor tehnice şi adoptarea prescripţiilor tehnice uniforme aplicabile materialului feroviar destinat utilizării în traficul internaţional" şi a "Regulilor uniforme privind Admiterea Tehnică a materialului feroviar utilizat în trafic internaţional.

Această declaraţie va fi valabilă din anul 2009.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul reprezentantul comisiei.

Domnul Mircea Ciopraga:

Consiliul Legislativ a avizat proiectul de lege cu Avizul nr. 579/7 mai 2007, cu observaţii şi propuneri preluate de către iniţiator.

Proiectul de lege are ca obiect formularea în conformitate cu dispoziţiile art. 42 paragraf 1 din Convenţia privind transporturile feroviare, semnată la Berna, la 9 mai 1980, a unei declaraţii de neaplicare a Regulilor uniforme privind Contractul de Utilizare a Infrastructurii în Traficul Internaţional Feroviar (CUI), a Regulilor uniforme privind Validarea Normelor Tehnice şi Adoptarea Prescripţiilor Tehnice Uniforme aplicabile Materialului Feroviar destinat utilizării în Trafic Internaţional şi a Regulilor uniforme privind Admiterea Tehnică a Materialului Feroviar utilizat în Trafic Internaţional.

Potrivit prevederilor art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a examinat proiectul de lege în şedinţa din 11 septembrie 2007.

La dezbaterea acestui proiect de lege, din totalul de 22 de membri ai comisiei au fost prezenţi 20 de deputaţi.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru industrii şi servicii a hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul în forma prezentată de iniţiator.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă cineva dintre dumneavoastră doriţi să luaţi cuvântul în numele grupurilor parlamentare la dezbateri generale? Nu. În aceste condiţii, nefiind amendamente, potrivit art. 106 din Regulamentul Camerei, proiectul va fi supus votului final la sfârşitul acestei zile.

La Punctul 6: Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Lege organică.

Vă reamintesc că, în acest caz, comisia a propus respingerea iniţiativei; respingerea nu a fost aprobată la votul final din 19.09. Ca urmare, s-a hotărât dezbaterea pe articole într-o şedinţă ulterioară.

Comisia juridică, doriţi să faceţi vreo precizare? Iniţiatorul, domnul Mircia Giurgiu, este aici? În lipsa iniţiatorului, amânăm dezbaterea pentru altădată.

La Punctul 7: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2007 privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin Aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene şi la Acordul multilateral privind tarifele de rută.

Suntem în procedură de urgenţă.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul pe scurt.

Domnul Septimiu Buzaşu:

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2007 privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin Aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene şi la Acordul multilateral privind tarifele de rută aeriană, în sensul ca Regia Autonomă a Serviciilor de Trafic Aerian, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, urmează să funcţioneze ca operator economic prestator de servicii de trafic aerian civil.

Urgenţa reglementării este motivată de necesitatea conformităţii cu prevederile art. 8 din Regulamentul Consiliului Europei 1794/2006.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul deputat Mircea Ciopraga. V-aş ruga să prezentaţi raportul.

Domnul Mircea Ciopraga:

Consiliul Legislativ, cu Avizul 825/25.06.2007, a avizat favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă, cu observaţii şi propuneri care au fost preluate de iniţiator.

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2007 privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin Aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene şi la Acordul multilateral privind tarifele de rută aeriană, în sensul ca Regia Autonomă a Serviciilor de Trafic Aerian, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, urmează să funcţioneze ca operator economic prestator de servicii de trafic aerian civil.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa din 11 septembrie 2007. La lucrările comisiei au participat, ca invitat, domnul Tanczos Barna, secretar de stat în Ministerul Transporturilor.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 20 de deputaţi din totalul de 22 de membri ai comisiei.

În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule deputat, v-aş ruga să rămâneţi să anticipăm timpii.

Domnul Mircea Ciopraga:

Timpii, două minute şi un minut.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord, stimaţi colegi? Sigur, marcarea timpilor va urma după dezbaterile generale. Nu există obiecţiuni.

La dezbateri generale dacă doreşte cineva să se înscrie? Nu.

Trecem, atunci, la dezbaterea proiectului. V-aş ruga să urmăriţi raportul comisiei.

La titlul legii comisia nu are obiecţiuni. Dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

La articolul unic vă rog să urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2? Adoptat amendamentul 2 potrivit propunerii comisiei.

La titlul ordonanţei de urgenţă comisia nu are intervenţii. Dacă aveţi dumneavoastră? Votat în unanimitate.

Articol unic al ordonanţei? Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La punctul 1 din ordonanţă, cel cu privire la modificarea art. 2 comisia nu are obiecţiuni. Nici dumneavoastră. Votat în unanimitate.

La punctul 2 privind abrogarea art. 3, dacă sunt obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate abrogarea.

La punctul 7 vă rog să urmăriţi, comisia propune introducerea unui nou punct, punctul 3, care decide, dacă veţi fi de acord şi dumneavoastră, abrogarea art. 13. Urmăriţi, vă rog, amendamentul 7 de la pagina 6. Adoptat acest amendament.

Am parcurs titlul legii şi cuprinsul acesteia, precum şi al ordonanţei de urgenţă.

Vom supune votului final de astăzi proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei 60, ordonanţă de urgenţă.

La Punctul 8: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2007 pentru aprobarea Contractului de Finanţare dintre România, Banca Europeană de Investiţii şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., semnat la Bucureşti, la data de 22 decembrie 2006 pentru finanţarea Proiectului privind reabilitarea drumurilor naţionale etapa a VI - a.

Suntem în procedură de urgenţă.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul pe scurt şi apoi, în numele Comisiei pentru buget va prezenta raportul domnul secretar Dan Ruşanu.

Domnul Septimiu Buzaşu:

Da, domnule preşedinte, aşa cum aţi spus, proiectul de lege are ca obiect aprobarea Contractului de Finanţare dintre România, Banca Europeană de Investiţii şi C.N.A.D.N.R.

Programul de reabilitare a drumurilor naţionale vizează aducerea reţelei de drumuri naţionale la standarde europene. Această etapă, etapa a VI-a, se referă la reabilitarea unei reţele în lungime totală de 1100 de km, situate în N-E, centrul, N-V şi Vestul României, drumuri naţionale a căror capacitate de trafic este sub cea necesară derulării în condiţii optime a traficului naţional şi internaţional.

Rambursarea împrumutului extern, împreună cu plata tuturor costurilor, va fi asigurată de la bugetul de stat, din sumele prevăzute anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Transporturilor.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Raportul comisiei va fi prezentat de domnul secretar Dan Ruşanu.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

În urma analizei făcute de către Comisia pentru buget, finanţe, s-a elaborat un raport asupra proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2007 pentru aprobarea Contractului de Finanţare dintre România, Banca Europeană de Investiţii şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.

Finanţarea acestui împrumut a derivat din necesitatea îndeplinirii unui obiectiv principal al politicii de transport naţional. Această etapă de reabilitare a drumurilor se referă la reabilitarea unei reţele de drumuri naţionale în lungime totală de aproximativ 1100 de km.

Finanţarea proiectului privind reabilitarea drumurilor în etapa a VI-a se va realiza: împrumut de la BEI - 450 de milioane de euro, contribuţia Guvernului României - 537 de milioane de euro, iar costul total al proiectului, fără taxe şi TVA, 987 de milioane de euro.

Tragerea sumelor din împrumut se va efectua până la data de 28 februarie 2010, în limita a 24 de tranşe, fiecare tranşă având o valoare echivalentă cu cel puţin 10 milioane de euro şi maxim 40 de milioane.

Perioada de acordare a împrumutului este de 20 de ani, din care cinci ani perioada de graţie. Rata dobânzii este dobânda BEI plus o marjă de 0,13 % pentru cheltuieli administrative ale băncii.

Proiectul urmează a fi implementat de Compania Naţională de Autostrăzi, în calitate de agenţie de implementare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea în comisie au participat 23 de deputaţi din totalul de 27 de membri, iar raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege cu amendamentele prezentate în anexă.

Timp de dezbatere cinci minute.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă aveţi obiecţiuni la timpul de dezbatere, stimaţi colegi? Nu. Adoptat acest timp de dezbateri, care va fi marcat după intervenţiile eventuale ale dumneavoastră la dezbateri generale.

Dacă doreşte cineva să participe? Domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupului PD.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că nu se pune în discuţie importanţa unui astfel de act normativ şi, mai ales, unul de susţine al unui obiectiv de interes naţional.

Vreau să-mi exprim însă o anumită îngrijorare de modul cum, şi la această dată, Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Drumuri şi Autostrăzi gestionează, de fapt, aceste lucrări şi, mai ales, aşezarea priorităţilor. Şi de data aceasta aud, fără să fiu unul dintre cei care să fie supăraţi în totalitate că începem cu N-V ţării, cu Estul ş.a.m.d.

Eu mă întreb: când aceşti bani, pe care-i avem la dispoziţie de ani de zile, şi împrumuturi, pe care le luăm pentru infrastructura României, se vor regăsi cu adevărat în drumuri cu funcţionalitate şi în autostrăzi. Pentru că, ceea ce este la această dată pe partea de vest a ţării (şi nu este vorba numai de drumul de la Timişoara la Lugoj sau de drumul de la Arad către Oradea ş.a.m.d.), este un dezastru naţional.

Or, eu cred că în cadrul acestor priorităţi şi mai ales de finanţare, trebuie avute în vedere astfel de priorităţi şi mai ales acolo unde reţeaua noastră se leagă direct cu cea europeană şi acest lucru nu s-a făcut până acum.

Este o atenţionare, de fapt, a companiei că trebuie să-şi modifice strategia şi mai ales obiectivele şi, în acelaşi timp, cred sincer din semnalele pe care le avem din ţară că şi contractarea acestor obiective depăşeşte de foarte multe ori acele sume care să satisfacă o dezvoltare şi lucrări mai ieftine şi mai eficiente.

Din păcate, până la această dată, nu s-a făcut acest lucru şi, de cele mai multe ori, ne găsim în situaţia suspendării unor contracte, a unor lucrări de mare importanţă, cu tot felul de justificări, iar reluarea lor este foarte mult întârziată.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Dan Ruşanu.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Colegul nostru, domnul deputat Tabără, are mare dreptate şi a spus un mare adevăr când a afirmat faptul că, în ultimii 15 ani, s-au investit foarte mulţi bani în infrastructură, în special în drumuri, în drumuri rapide şi în celelalte, bani care însă nu se regăsesc în calitatea acestor lucrări, în importanţa lor, în volumul lor.

Aş propune Parlamentului să facem o analiză a activităţii miniştrilor transporturilor din ultimii 17 ani, care, aşa cum spunea colegul Tabără, s-au ocupat de această infrastructură şi să vedem cum s-au cheltuit banii, atât ai Guvernului, cât şi ai Uniunii Europene, cât şi ai altor organizaţii internaţionale şi cum se regăsesc ei astăzi în infrastructura României.

Aş propune Parlamentului să-i chemăm în faţa noastră pe foştii miniştri ai transporturilor, ca să ne justifice toată această activitate şi toate aceste fonduri investite în infrastructura României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat Tabără.

Dacă mai doreşte cineva să se înscrie din partea grupurilor parlamentare, vă rog să vă manifestaţi. Domnul Calimente, din partea PNL.

Domnul Valeriu Tabără:

Nu voiam să dau un drept la replică, dar, pentru că discuţia s-a dus spre o anumită zonă a miniştrilor, să ştiţi, domnule secretar, domnule coleg, şi cu toată stima v-o spun că pe mine mă îngrijorează afirmaţiile actualului ministru al transporturilor. Mereu vizând în viitor, nu lucrările care se fac astăzi. Şi, dacă vreţi, până la urmă, cine vrea să se ducă şi pe autostrada de la Bucureşti până la Fundulea şi să vadă dacă aceea este autostradă sau este altceva. Dar, mă rog, pe mine mă îngrijorează modul cum se pun problemele astăzi, în viitor. Nu este rău să se facă şi astfel de analize, până la urmă este normal să se facă. Dar ce avem de astăzi încolo de făcut cu aceşti bani pe care noi îi primim este important să nu se mai facă ce s-a făcut până acum.

Şi este important să vedem care sunt priorităţile noastre, de unde începem? Dinspre ruşi sau dinspre Comunitatea Europeană? Aceasta este problema. Pentru că şi autostrăzile ş.a.m.d., toate sunt aşezate invers decât ar trebui să fie ca priorităţi absolute. Ungurii se găsesc cu autostrada la Szeget, iar noi ne găsim cu ea la - ştiu eu - la Halmeu, undeva în zona nu ştiu pe unde. Aceasta este problema gravă pe care o avem şi mai ales faptul că s-au suspendat contractele de execuţie a unor lucrări şi de peste un an de zile ele nu sunt reluate. Repet: este vorba de Banat, este partea de vest a ţării, care este mereu neglijată şi neglijată în continuare, inclusiv în priorităţile care apar acum, în acest împrumut.

Domnul Valer Dorneanu:

Ca să glumim puţin, Guvernul va fi foarte fericit să dea vina pe noi, pe parlamentari, că prelungim dezbaterea acestui proiect la nesfârşit.

Domnul Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înclin să îi dau parţial dreptate domnului Tabără, în sensul în care, într-adevăr, partea de vest a ţării, în special judeţele care fac contactul cu ţările dinspre vest, au fost neglijate de miniştrii transporturilor de până acum. Şi vreau să-i aduc aminte domnului Tabără că la Timişoara s-a întâmplat când domnul Băsescu, prin '98, ne-a spus să ne iasă autostrăzile din cap, că nu există numărul de maşini necesare pentru a se construi autostrăzi. Şi eram toţi prezenţi, parlamentarii de atunci, acolo.

Eu personal am avut cu domnul Băsescu o dispută pentru podul de cale ferată de la Arad, care a fost construit în urmă cu o sută şi ceva de ani şi pe care l-am rugat să-l scoată în afara oraşului Arad şi n-a vrut şi acum, judeţele Arad, Timiş şi Caraş au primit notificări din partea Austriei pentru 70 de poduri care şi-au încetat viaţa pentru că au fost construite cu o sută de ani în urmă.

Deci este clar că în această parte a ţării, dacă nu erau imperialii, la ora aceasta nu aveam nici poduri, nici şosele şi foarte multe lucruri care nu s-au mai construit şi nu s-au mai făcut, pentru că erau bine făcute din urmă cu o sută şi ceva de ani.

Cred că ceea ce a propus domnul secretar Ruşanu este valabil, să facem o analiză şi să vedem fiecare ministru al transporturilor ce activitate a depus, pentru ce s-a bătut şi cei care au fost împotrivă să-i evidenţiem şi să le dăm un premiu, pentru că, în mare parte, datorită acelei politici făcute atunci suntem în situaţia de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cum era de aşteptat, am ajuns să vedem şi minunea de a introduce în bătălia politică până şi gropile din drumuri. Dacă începem aşa, bătălia va fi foarte lungă, poate războiul de 100 de ani, deoarece gropile din drumuri ne asigură muniţie, cum poate - în mod sigur - niciun alt stat european nu dispune.

Am urcat însă la tribună ca să-mi exprim convingerea şi a mea şi a altor colegi ai Grupului parlamentar conservator că vina trebuie căutată nu numai în Executiv şi nu numai în faptul că investiţiile în infrastructură au făcut parte constant din tortul clientelar al partidelor aflate la putere. O parte de vină, o spun cu convingere, ne revine şi nouă, parlamentarilor din toate legislaturile, inclusiv din această legislatură, mă vizez şi pe mine ca posibil iniţiator de legi, pentru că legislaţia în această materie are o serie întreagă de pete albe, de zone aproximative, plin de zone de plutire în principii vagi şi nu asigură cel puţin trei condiţii riguroase, de care să se lovească factorii executivi şi factorii de execuţie în domeniul drumurilor.

Le enumăr, ca să nu plutesc în generalităţi şi cu asta îmi voi încheia cuvântul. Este vorba, cred eu că se impune o clasificare prin lege, în primul rând a categoriilor de drumuri nu numai după administratori, cum este în prezent, ci după starea lor reală; în al doilea rând poate o soluţie mai îndrăzneaţă de a corela obligaţiile contribuabililor (că noi am avut şi taxă de drumuri şi poate mai e, nu ştiu exact acum) cu ceea ce ei au efectiv la dispoziţie, nefiind firesc să plătească impozite pentru drumuri şi să-şi rupă maşinile şi rinichii în drumuri; şi în al treilea, dar poate că în primul rând ca importanţă, criterii juridice ferme pentru clauze de garanţie din partea executanţilor de drumuri noi sau de întreţinere.

Poate că este bine să reflectăm şi la aceste teme şi poate până la sfârşitul legislaturii să facem şi noi ceva ca să nu mai fim ţara drumurilor celor mai proaste.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, stimate coleg.

Ştiţi cât vă respect, aţi făcut o analiză perfectă, dar eu n-aş fi de acord cu dumneavoastră să partajăm chiar egal responsabilitatea pentru toate gropile din ţară, care, în mare parte, aparţine Guvernului, totuşi.

Iertaţi-mă pentru această reflecţie.

Aveţi cuvântul, domnule Lakatos.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Când, într-o dezbatere, mulţi au dreptate, dar numai parţial, atunci se impune ca anumite lucruri să fie puse la punct.

Domnul Tabără a avut pe undeva dreptate, dar numai pe un sfert, pentru că ungurii au construit autostrada şi la nord, până la Debretin şi dincolo, aşa că noi, din Bihor şi din Satu-Mare, solicităm în continuare, cât mai repede, autostrada Oradea - Braşov. Bineînţeles că, dacă ne raportăm la ceea ce s-a întâmplat în ultimii opt ani, atunci putem constata cu amărăciune că am ratat posibilitatea ca acum opt ani să fi început construirea acestor autostrăzi şi, pe bună dreptate, spunea domnul Calimente că acest lucru se datorează opticii unora care au îndeplinit, la vremea respectivă, funcţia de ministru al transporturilor. Dar este bine să învăţăm din greşelile noastre, dacă nu învăţăm din greşelile altora.

Propun să fiţi şi dumneavoastră de acord cât mai repede cu această iniţiativă legislativă, în aşa fel încât domnul preşedinte de şedinţă să nu fie nerăbdător şi să punem vota chiar astăzi, la votul final.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, stimate coleg.

Mai doreşte cineva să intervină?

Trecem la dezbaterea proiectului. Vă rog să urmăriţi raportul.

La titlul proiectului de lege există un mic amendament de precizare mai exactă a denumirii contractului de finanţare. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Adoptat în unanimitate.

La punctul 2 din raport urmăriţi aceeaşi precizare, mai exact tot terminologică, nu-i chiar aceeaşi ca la titlul. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

La titlul ordonanţei de urgenţă, dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

La art. 1, 2, 3, 4, 5 din ordonanţă, dacă sunt obiecţiuni? Nu. Votate toate în unanimitate.

Vom supune proiectul votului final la sfârşitul acestei zile.

Trecem la punctul 9, care se referă la Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de securitate între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti, la 6 martie 2007.

Raport comun, Comisia juridică şi Comisia pentru apărare.

Iniţiatorul îl rog să ia cuvântul şi apoi din partea comisiilor reunite, domnul Timiş.

Domnul Sorin Eugen Constantinescu (director general adjunct ORNISS):

Sorin Constantinescu, prim adjunct al directorului general al ORNIS.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Obiectul prezentului acord de securitate îl constituie protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate în cadrul unor activităţi ce presupun cooperarea directă între părţile contractante, încheierea şi derularea unor contracte sau alte raporturi între structuri ale administraţiei publice sau persoane juridice de drept public şi privat din statele părţilor contractante.

Părţile contractante au convenit că activitatea contractuală va constitui o parte importantă în cadrul cooperării bilaterale, sens în care au fost incluse în cuprinsul acordului dispoziţii speciale referitoare la acest aspect.

Autorităţile naţionale de securitate responsabile la nivel naţional pentru aplicarea Acordului de securitate şi controlul tuturor aspectelor referitoare la acestea sunt: pentru partea română Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat - ORNISS, pentru partea slovacă Autoritatea Naţională de Securitate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Timiş, din partea Comisiei juridice, care va prezenta raportul comun şi în numele Comisiei pentru apărare.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem în prezenţa unui raport comun al celor două comisii menţionate de domnul preşedinte pentru o lege de ratificare.

La această lege, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege, iar obiectul de reglementare al acestui proiect de lege este ratificarea Acordului de securitate între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia informaţiilor clasificate.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului adoptarea acestui proiect de lege sub rezerva înlocuirii, de către iniţiator, datorită unor erori materiale, a paginii 13 din varianta în limba română a acordului.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

La dezbateri generale dacă doreşte cineva să intervină? Nu sunt doritori la dezbateri generale. Având în vedere că n-au fost făcute obiecţii, nici amendamente...

Domnul Puşcă.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Având în vedere ceea ce raportorul comisiei a prezentat, şi anume că raportul propune plenului spre adoptare Legea de ratificare a Acordului de securitate, cu o rezervă, şi anume, înlocuirea unei pagini a acordului, respectiv varianta în română, înainte de a trimite la votul final, eu doresc să aflu care este poziţia iniţiatorului. Cu alte cuvinte, dacă iniţiatorul îşi asumă sau nu recomandarea comisiei şi va înlocui acea foaie, ca să ştim cum votăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog, din partea iniţiatorului, să precizaţi.

Domnul Sorin Eugen Constantinescu:

Ca iniţiatori, suntem de acord şi ne asumăm această modificare. Este vorba numai de o eroare de redactare.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, ca să fim exacţi, nu e vorba de o rezervă în sensul tratatelor internaţionale.

Mai doriţi să interveniţi, domnule Timiş? Poftiţi.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu este vorba de o rezervă, aşa cum a remarcat domnul preşedinte, în sensul prevăzut de regulamentul privind ratificarea tratatelor internaţionale, ci este vorba doar de o greşeală de traducere în textul acordului.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Cu această precizare, potrivit art.106 din Regulamentul Camerei, vom supune votului final la sfârşitul şedinţei acest proiect.

La pct.10, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului multilateral între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, Republica Albania, Bosnia şi Herţegovina, Republica Bulgaria, Republica Croaţia, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Republica Islanda, Republica Muntenegru, Regatul Norvegiei, România, Republica Serbia şi Misiunea Administraţiei Interimare a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo privind înfiinţarea unei zone europene comune de aviaţie, adoptat la Luxemburg la 9 iunie 2006.

E vorba de acordul multilateral.

Comisia pentru industrii şi servicii este invitată...nu, nu, v-am invitat doar în sală, în banca dumneavoastră.

Întâi iniţiatorul şi apoi dumneavoastră. Am vrut să vă fac atent că urmaţi la cuvânt.

Domnul Septimiu Buzaşu:

Obiectul de reglementare al acestui proiect de lege este ratificarea Acordului multilateral privind înfiinţarea unei zone comune de aviaţie, adoptat la Luxemburg la 9 iunie 2006.

Acordul multilateral E.C.A.A., acest acord de zonă europeană comună de aviaţie este în esenţa lui un acord de piaţă şi are drept scop legalizarea liberalizării acesteia, în condiţii care să garanteze siguranţa şi securitatea operării, deci, protecţia consumatorilor şi a cetăţenilor părţilor semnatare.

De asemenea, interesul major al comunităţii europene în vederea încheierii acestui acord îl reprezintă aspectele ce vizează managementul traficului aerian, în special extinderea conceptului "cer european unic" la state terţe faţă de Uniunea Europeană din zona Balcanilor de vest, facilitându-se astfel realizarea prin colaborare a obiectivelor şi intereselor promovate de Comunitatea Europeană în acest context, siguranţa şi securitatea aeronautică.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Mircea Ciopraga, v-aş ruga să prezentaţi raportul.

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ cu nr.692 din 30 mai 2007.

Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de lege cu PL-x 523 din 6 septembrie 2007.

Examinarea proiectului de lege a avut în şedinţa comisiei din data de 11 septembrie 2007.

La lucrări au fost prezenţi 20 de deputaţi din totalul de 22 deputaţi, membri ai comisiei.

La dezbaterile asupra proiectului de lege au participat specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor sub conducerea domnului secretar de stat Barna Tanczos.

Datorită unor neconcordanţe de traducere în limba română şi a unor erori materiale, iniţiatorul a prezentat paginile 2, 8, 10, 15, 19, 20, 23 şi 35 ale textului tradus în limba română al acordului, paginile anexate în original la prezentul raport, şi care înlocuiesc paginile corespunzătoare din forma înregistrată.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, în forma prezentată de Guvern.

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Potrivit prevederilor Constituţiei României, republicată, camera decizională pentru acest proiect de lege este Senatul.

Timpii de dezbatere, domnule preşedinte, cinci minute dezbateri generale şi două minute pe articole.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi nu suntem în prezenţa unei proceduri de urgenţă.

La dezbateri generale. Domnul Aurel Bentu.

Vă dau mielul. Domnul Dumitru Bentu.

Domnul Dumitru Bentu:

Îl primesc, domnule preşedinte. Mulţumesc.

Ne aflăm în contextul iniţiativei "cer european unic" lansată în 2004 cu scopul de a reforma sistemul european de control al traficului aerian. Această iniţiativă îşi propune reorganizarea spaţiului aerian european, astfel încât să se reducă fragmentarea controlului traficului aerian şi să se mărească eficienţa şi capacitatea sistemului de management al traficului respectiv.

În prezent, spaţiul aerian este divizat conform graniţelor naţionale şi fiecare stat are propriile reguli şi aranjamente organizaţionale. Fragmentarea acestuia compromite inevitabil eficienţa şi punctualitatea.

În 2006, Comunitatea Europeană şi statele sale membre au semnat un acord multilateral general cu zece state vecine Uniunii Europene, creându-se spaţiul aerian comun european, în cadrul căruia una dintre dispoziţiile principale era extinderea cerului unic.

În prezent, cerul unic european a fost extins prin înglobarea spaţiului aerian al Norvegiei, Islandei, Lichtenstein-ului şi Elveţiei, fiind adoptat şi aplicat în 38 de state europene şi o ţară africană, Marocul.

Având în vedere faptul că statele membre ale Uniunii Europene au devenit parte la acord, şi România este membru al Uniunii Europene, a fost elaborat acest proiect de lege pentru ratificarea acordului multilateral respectiv şi pe care Grupul parlamentar al Partidul Social Democrat îl va susţine prin votul său.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să intervină din partea altor grupuri parlamentare. Nu.

Având în vedere că nu s-au făcut amendamente pe texte, urmează să adoptăm procedura prevăzută de art.106 din Regulament, care ne trimite la votul final, astăzi, la sfârşitul şedinţei.

La pct.11, Proiectul de Lege privind aderarea României la Protocolul din 1978 privind Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, protocol adoptat la Londra, la 17 februarie 1978.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul şi Comisia pentru industrii raportul.

Domnul Septimiu Buzaşu:

Obiectul de reglementare al acestui proiect de lege este aderarea României la Protocolul privind Convenţia Internaţională pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, Convenţia SOLAS.

Politica de integrare europeană a României şi considerente foarte importante precum îndeplinirea criteriului geografic şi faptul că portul Constanţa are datorită poziţiei şi capacităţii sporite de trafic de mărfuri perspective deosebite de dezvoltare în viitor, fac obligatorie aderarea României la acest protocol SOLAS.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte Iancu, vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiect de lege menţionat. Este vorba, în fapt, despre o conformitate în ce priveşte legislaţia noastră cu legislaţia comunitară, prin care este necesar ca România să adere la Protocolul din 1978 privind Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, fapt ce va asigura şi acceptarea ca membru cu drepturi depline la Memorandumul de înţelegere privind controlul statului portului, care are scopul de a stabili un sistem armonizat de control al navelor.

Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de lege, iar membrii comisiei, în urma dezbaterilor, au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, în forma prezentată de Guvern.

Domnul Valer Dorneanu:

La dezbateri generale dacă doreşte cineva să intervină. Nu sunt intervenţii.

Vă rog să constataţi că şi în acest caz ne aflăm în ipoteza reglementată de art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. (Domnul deputat Andrian Sirojea-Mihei doreşte să intervină.)

Secretarul din partea dumneavoastră e al dumneavoastră. A zis să nu vă dau cuvântul. Poftiţi!

Am întrebat, puteaţi să vă ridicaţi şi să porniţi încoace, dacă aţi văzut că nu vă dau cuvântul.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cred că trebuie să salutăm această guvernare că se îngrijeşte ca un asemenea protocol... dacă am face un calcul simplu e vorba de 33 de ani, sau 29 de ani, sau 19 ani de la ultimul amendament, când cineva din Executiv îşi îndreaptă privirea şi către această categorie, nu atât de numeroasă, cea a navigatorilor. Şi putem să ne punem întrebarea: până acum, ocrotirea vieţii omeneşti pe mare n-a fost o prioritate pentru guvernele care s-au succedat după 1989?

Din păcate, acest proiect vine destul de târziu, nu putem să-l mai aplicăm la flota existentă pentru că ea nu mai există şi putem să ne exersăm, să ne antrenăm pe navele care fac escală în porturile româneşti. Cred că acest demers al Guvernului României este un demers premergător unui program de relansare a reconstrucţiei flotei care să arboreze pavilionul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Mulţumesc şi pentru că aţi vorbit despre ceea ce nu mai există.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Cu speranţa că va mai exista.

Domnul Valer Dorneanu:

Nemaifiind aţi colegi care doresc să intervină, o să supun votului final la sfârşitul şedinţei acest proiect de lege, pentru că în raport, repet, nu există amendamente, nici admise, nici respinse.

La pct.12, Proiectul de Lege pentru aderarea Guvernului României la Acordul internaţional al cafelei 2001, adoptat la 27 septembrie 2000 la Londra, prin Rezoluţia nr.393 a Consiliului Internaţional al Cafelei.

Lege ordinară.

Rog iniţiatorul să-l prezinte şi apoi Comisia pentru industrii să prezinte raportul.

Domnul Toke Istvan (secretar de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege prevede aderarea Guvernului României la Acordul internaţional al cafelei 2001, adoptat la 27 septembrie 2000 la Londra, prin Rezoluţia nr.393 a Consiliului Internaţional al Cafelei. Organizaţia Internaţională a Cafelei, cu sediul la Londra, este principala organizaţie interguvernamentală pentru cafea, reunind 74 de ţări producătoare şi consumatoare, cu scopul de a cunoaşte provocările cu care se confruntă sectorul cafelei, prin intermediul cooperării internaţionale.

Organizaţia Internaţională a Cafelei a fost înfiinţată în anul 1963, după adoptarea primului acord internaţional al cafelei, care a suferit modificări succesive, până la intrarea în vigoare a noului acord, la 1 octombrie 2001.

Principalele obiective al acordului sunt: promovarea cooperării internaţionale în domeniul cafelei, crearea unui cadru pentru consultări interguvernamentale şi negocieri în domeniul cafelei, înfiinţarea unei autorităţi pentru consultări, facilitarea extinderii şi transparenţei în comerţul internaţional cu cafea, de a acţiona ca un centru pentru strângerea, răspândirea şi publicarea de informaţii economice şi tehnice, statistice şi studii.

Faţă de cele de mai sus, propunem spre adoptare proiectul de lege prezentat, privind aderarea României la Acordul Internaţional al Cafelei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte Iancu, vă rog să prezentaţi raportul Comisiei pentru industrii.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menţionat. În fapt, avem un acord care constituie un tratat internaţional multilateral adoptat la nivel guvernamental, în numele statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia nr.393 a Consiliului Internaţional al Cafelei, la care statul român urmează să devină parte şi care intră sub incidenţa prevederilor art.19 alin.(1) din Legea nr.590 privind tratatele.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil proiectul de lege, iar membrii comisiei, în urma dezbaterilor, au propus plenului Camerei Deputaţilor adoptarea, în forma prezentată de iniţiator.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri generale. E un subiect tentant. Nu doriţi. Doriţi pauză de cafea, nu să vorbiţi despre cafea.

Vă rog să constataţi, în situaţia în care nu există amendamente nici admise, nici respinse din raportul comisiei, vom proceda potrivit art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi vom trimite listei votului final acest proiect de lege, cu speranţa că o dată aprobat acordul, în România vom servi numai cafea de cea mai bună calitate.

La pct.13, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Lege organică. A existat din partea Comisiei juridice un raport de respingere.

Propunerea comisiei, de respingere, nu a fost adoptată la votul final din 19.IX., când s-a hotărât reluarea într-o şedinţă ulterioară a dezbaterii pe articole, ceea ce încercăm noi să facem acum. Nu înainte de a întreba dacă sunt prezenţi iniţiatorii. Nu sunt prezenţi.

În atare situaţie, vom amâna dezbaterea.

La pct.14, Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Racşa, prin reorganizarea comunei Oraşul Nou, judeţul Satu-Mare.

Lege organică.

Comisia pentru administraţie a propus adoptarea.

Din partea Comisiei pentru administraţie sau...? Iniţiatorul. Vă rog.

Domnul Erdei-Doloczki Istvan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Este vorba despre o iniţiativă legislativă care vizează înfiinţarea comunei Racşa, prin reorganizarea comunei Oraşul Nou din judeţul Satu-Mare.

Comuna Oraşul Nou, în momentul de faţă, este formată din 7 localităţi. Se extinde pe o arie foarte mare şi are peste 6.000 de locuitori, mai exact, 6.877 de locuitori.

Prin referendumul organizat în acest an, locuitorii şi-au exprimat dorinţa de a se reorganiza în două comune mari, fiindcă fiecare localitate, fiecare comună rezultată prin reorganizare o să aibă locuitori peste 3000 de oameni.

Ţin să precizez că, cu ocazia referendumului, au fost stabilite şi acceptate hotarele, zonele limitrofe ale unităţii teritoriale ale celor două comune şi, totodată, comuna reorganizată deţine toate dotările necesare, clădire pentru primărie, clădire pentru şcoală şi clădire pentru poliţie.

Pe această cale, ţin să mulţumesc comisiei de specialitate care a susţinut şi a găsit amendamente bune, cu care sunt de acord.

Mulţumesc mult şi vă rog să susţineţi această iniţiativă legislativă.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru administraţie.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului.

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a examinat propunerea legislativă, documentaţia de susţinere a acesteia şi propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale.

V-aş ruga să-mi permiteţi mie, dintr-un motiv subiectiv.

Domnul Valer Dorneanu: (Domnul vicepreşedinte Valer Dorneanu coboară la tribună.)

Stimaţi colegi,

Întâmplarea a făcut să asist la începerea anului şcolar în această viitoare comună. Vă mărturisesc că am fost plăcut impresionat, o comună - zic deja că este o comună - de gospodari, are o aşezare separată de Oraşul Nou. Vreau să vă spun că deja aproape toată infrastructura pe care trebuie s-o aibă o comună, începând cu primăria, clădirile pentru postul de poliţie, există deja, încât propunerea o socotesc binevenită şi v-aş ruga şi pe dumneavoastră să o votaţi.

Domnul Valer Dorneanu: (Domnul vicepreşedinte Valer Dorneanu îşi reia locul la prezidiu.)

Din partea Guvernului.

Domnul Marin Pătuleanu (secretar de stat, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Analizând documentaţia anexată propunerii legislative, reiese faptul că pentru nici una dintre comunele propuse a fi înfiinţate nu sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru înfiinţare, astfel cum sunt stabilite în Legea nr.351/2001.

Semnalăm în context că, în afara modului deficitar în care a fost întocmită documentaţia şi lipsa avizului Institutului Naţional de Statistică, prin care să conferim veridicitate datelor înscrise la poziţiile 1, 2 şi 3 din fişele prezentate de iniţiatori, de asemenea, datele înscrise în fişa comunei propusă să fie înfiinţată şi în fişa comunei reorganizată, evidenţiază faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite la poziţiile nr.6 şi 7 din modelul de fişă pentru înfiinţarea unei noi comune.

Pentru aceste motive, Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai doreşte cineva să intervină.

Iniţiatorul, eventual, să răspundă obiecţiilor Guvernului. Vă rog.

Domnul Erdei-Doloczki Istvan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Cred că este o eroare, fiindcă probabil că materialul care a ajuns pe masa Guvernului n-a fost complet, din pricina unor angajaţi ai Camerei Deputaţilor care, pur şi simplu, spunând că nu au posibilitate să multiplice documentaţia, această documentaţie a ajuns, presupun eu, incompletă. Subliniez încă o dată, toate condiţiile din Legea nr.351 sunt îndeplinite şi acele fişe sunt vizate de direcţia de statistică din judeţul Satu-Mare.

Pot să vă pun la dispoziţie aceste documente.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Mircea Duşa, vicepreşedinte al Comisiei pentru administraţie.

Domnul Mircea Duşa:

Aşa cum spunea domnul secretar de stat, iniţial, n-au fost depuse toate documentele necesare pentru elaborarea şi avizarea acestui proiect de lege. S-a dezbătut de trei ori la comisie. Ulterior, au fost aduse toate documentele. De aceea comisia a şi propus Camerei Deputaţilor să adopte acest proiect de lege privind înfiinţarea comunei Racşa.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege începând cu titlul acestuia. Urmăriţi, vă rog, punctul 1 din raport, care are un mic amendament. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei. Nu. Adoptat titlul, în formularea comisiei.

La art.1, urmăriţi amendamentul 2. Nu sunt obiecţiuni la amendamentul 2. art.1 al proiectului de lege, adoptat potrivit amendamentului 2.

La art.2 urmăriţi amendamentul 3. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Adoptat art.2, potrivit formulării propuse de comisie prin amendamentul 3.

La art.3 din proiectul de lege, urmăriţi amendamentul 4. nu sunt obiecţiuni. Adoptat art.3 în formularea amendamentului 4.

Art.4 din proiectul de lege. Urmăriţi, vă rog, pct.5, amendamentul 5 al comisiei. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat amendamentul 5. Se modifică corespunzător art.4.

V-aş ruga, tot la amendamentul 5, să vedeţi pe pag.5, comisia mai propune un alineat, alin.4. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Adoptat acest amendament.

La pct.6, comisia propune un articol nou, art.5. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Adoptat art.5, nou.

La pct.7, comisia propune un articol nou, art.6. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat amendamentul.

La pct.8 din raport, comisia propune un amendament în sensul introducerii unui articol nou, 7. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Adoptat şi art.7.

Prin ultimul amendament, 9, comisia propune un nou articol, 8 numerotat. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Adoptat şi acest text.

Vom supune, stimaţi colegi, la sfârşitul zilei de astăzi, votului final această propunere.

V-aş ruga, stimaţi colegi să-mi permiteţi o revenire la pct.6. La propunerea mea, am amânat o propunere legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. Am amânat-o pentru că nu erau iniţiatorii. Întreb încă o dată dacă au venit, şi dacă n-au venit, v-aş ruga să luăm totuşi în dezbatere propunerea, pentru că expiră termenul constituţional la 25.IX.

Dau cuvântul Comisiei juridice pentru a prezenta raportul de respingere.

Nu e nimeni din partea Comisiei juridice? Domnul Timiş sau altcineva? Domnule Timiş, haideţi că vă dăm noi un raport. E raport de respingere.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare abrogarea unor articole din Legea nr.161 din 2003 privind faptul că unii membrii ai Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii şi cei care ocupă funcţii asimilate acestora să nu mai poată participa ca reprezentanţi ai statului.

Cu prilejul dezbaterilor, membrii comisiei au reţinut faptul că eliminarea art.82 alin.(2) din Legea nr.161/2003 nu mai poate fi făcută întrucât textul a fost deja abrogat prin Legea nr.96/2006, iar în ceea ce priveşte art.84 alin.(3), aceasta nu mai este oportună întrucât prin art.84 alin.(3) se prevede doar în mod excepţional o asemenea participare a acestor categorii de demnitari în adunările generale, doar atunci când Guvernul apreciază că este necesară participarea acestora în vederea susţinerii unei activităţi de interes strategic.

În urma dezbaterilor, comisia a hotărât în unanimitate să supună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină, dacă a venit între timp iniţiatorul? Nu.

Vom supune votului final propunerea de respingere astăzi.

Domnul Valer Mircea Puşcă (din sală):

Procedură.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Valer Mircea Puşcă:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Cu toată deferenţa, eu vă supun atenţiei faptul că ordinea de zi, aşa cum a fost prezentată, a fost votată, iar în ordinea de zi se spune, la această poziţie, că propunerea legislativă urmează a fi discutată pe articole, pentru că într-o şedinţă precedentă s-a produs votul pe raportul comisiei, care cerea respingerea.

Cu alte cuvinte, domnule preşedinte, eu vă solicit să respectaţi ordinea de zi şi să discutaţi prezenta propunere legislativă, aşa cum pe ordinea de zi este trecută, pe articole, iar la votul final să supuneţi spre aprobare proiectul de lege, pentru a se constata dacă întruneşte votul necesar unei legi organice.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Domnul deputat are dreptate. Deci, avem propunerea de respingere şi trebuia să procedăm la analiza fiecărui text, începând cu titlul acesteia.

Deci, vă rog să fiţi atenţi la poziţia nr.6 "Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei".

Aţi reţinut motivaţia propunerii de respingere a Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi.

Supun votului dumneavoastră titlul acestei legi.

V-aş ruga să vă înregistraţi, întâi, prezenţa prin cartelele electronice, şi să vă pronunţaţi asupra titlului proiectului de lege propus spre respingere de către comisie.

Nu vă pronunţaţi, stimaţi colegi, asupra legii sau a propunerii de respingere. Vă pronunţaţi direct asupra textului legii, prin da sau nu, sau abţineri. Deci, vorba e de titlu acum.

Vă rog să votaţi.

Titlul legii a fost votat cu 51 de voturi pentru.

Domnul Valer Mircea Puşcă (din sală):

Procedură.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Valer Mircea Puşcă:

Domnule preşedinte,

Vă cer să vă pronunţaţi dacă votul a fost "pentru" sau "contra" titlului.

Dumneavoastră ne-aţi spus că a fost votat cu 51 de voturi. Conform Regulamentului Camerei, pentru ca o decizie să fie adoptată, trebuie să existe mai mult de jumătate din numărul celor prezenţi.

Prezenţi au fost 102, iar mai mult de jumătate din 102 este 52.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mărturisesc că nu m-am uitat la prezenţi, m-am uitat la câţi pentru, câţi împotrivă.

Corect, deci n-a fost votat titlul legii.

Articolul unic.

Vă rog să vă pronunţaţi asupra articolului unic, care doreşte să modifice alin. (2) şi (3) ale art.82 şi 84.

Din numărul de 108, au votat 59 împotrivă, 45 pentru, 3 abţineri.

Nici articolul unic n-a fost votat.

Vom supune votului final.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Rămâne la dezbaterile generale. Votăm la vot final. rămâne legea fără titlu? (Rumoare şi vociferări.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aceasta este logica: n-a fost adoptat nici titlul, nici cuprinsul legii. V-am spus că aceasta este logica. Deci, n-ai ce să mai supui votului. Am avut un automatism, m-aţi corectat. Şi vedeţi că sunt receptiv.

Domnul Marton Arpad Francisc (din sală):

Procedură.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, chiar vorbim despre nimic.

Poftiţi.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Teoretic, dumneavoastră, şi logic, aveţi dreptate, şi colegii noştri liberali. Numai că din punct de vedere al regulamentului, lucrurile nu stau aşa. Trebuie să supuneţi votului final, pentru că este o lege organică. Pe articole se votează doar cu majoritatea celor prezenţi. Nu se cere nici măcar prezenţa obligatorie, de cvorum obligatoriu.

Ca atare, doar atunci se va considera picată această lege dacă nu întruneşte la votul final votul organic. Deci, chiar fără conţinut, trebuie să fie supus votului la prânz. Asta este, ilogic, dar regulamentar.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vedeţi ce înseamnă să pui dosarul deoparte şi să nu te mai uiţi pe proiect? N-am văzut că este vorba de o lege organică. Eu pusesem dosarul deoparte. Aveţi dreptate, stimate coleg.

Votul pe titlu şi asupra articolului s-a dat în condiţiile votului obişnuit, rezultat din numărul prezent, nu dintr-un cvorum anume. Legea trebuie admisă sau respinsă potrivit cvorumului necesar pentru legea organică.

La pct.15 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.84/1995 privind învăţământul.

Suntem în prezenţa unui proiect de lege organic.

Rog Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport să se pregătească.

Dacă sunt autorii, să-şi prezinte proiectul.

Domnul deputat Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Venim în faţa dumneavoastră cu un proiect care a întrunit sufragii aproape de la toate grupurile parlamentare aici, şi anume: este vorba de editarea în format electronic a manualelor care se predau în clipa de faţă la şcoală, lucru pe care, până în clipa de faţă, Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu l-a făcut.

S-a discutat în mod amănunţit şi cu Comisia de informatică, nu ştiu, dar am impresia că domnul Pambuccian nu este în clipa de faţă aici, pentru că şi dânsul este unul din iniţiatori şi aş dori să atrag atenţia că această iniţiativă este mai mult decât necesară în clipa de faţă. Adică, faptul că se pune la dispoziţia elevilor, pe site-ul ministerului, deci, pe internet, posibilitatea ca astfel să se pregătească după diversele manuale alternative, faptul că se dă posibilitate profesorului să aleagă între diversele manuale alternative care ar exista la un moment dat, faptul că, în afară de internet, aceste manuale pot fi foarte bine şi trecute pe C.D.-uri şi, în felul acesta, puse la dispoziţia elevilor şi astfel aceştia au posibilitatea ca, oricând şi oriunde, în vacanţă şi în orice moment, să aibă acces la ele, eu zic, aşa cum şi reprezentanta Ministerului Educaţiei şi Cercetării, la Comisia pentru învăţământ, a declarat, că "este un proiect vizionar". Nu am pretenţia că este" proiect vizionar", pentru că, în anul 2007, să nu ai manualele pe internet sau pe C.D., eu zic că, din contră, este o rămânere în urmă a noastră.

Ştiu că au fost şi unii colegi, care au spus: "Domnule, nu este cazul, pentru că, în acest caz, s-ar supralegifera ceva. Nu ştiu... Adică, am în faţă şi am venit la dumneavoastră cu un ziar din 21 septembrie, "Adevărul", deci, de acum două zile, unde se spune că: "La fiecare început de an, zeci de mii de elevi din clasele a XI-a şi a XII-a se văd nevoiţi să alerge după manuale. Aceasta, deoarece Ministerul Educaţiei nu asigură manuale pentru elevii din învăţământul obligatoriu, adică, până în clasa a X-a. Şi dacă vor ca odraslele să termine liceul, părinţii trebuie să scoată din buzunar, pentru cele 17 materii de studiu, aproape 300 de lei".

Ce să mai prezint aici? Că este şi punctul de vedere al unei doamne, o nominalizez, pentru că este trecută în ziar, Mihaela Gună, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi din România, care ne-a declarat că profesorii ar trebui să anunţe din timp pentru ce manual optează.

Domnul Valer Mircea Puşcă (din sală):

Asta e declaraţie politică!

Domnul Adrian Moisoiu:

Nu e declaraţie politică, domnule deputat, şi iertaţi-mă că am intrat în discuţii cu dumneavoastră, deşi aţi provocat-o, ci este vorba despre o susţinere a iniţiativei legislative şi aducerea tuturor argumentelor sau măcar a o parte din argumentele care sunt necesare pentru susţinerea acestei iniţiative parlamentare.

Aş dori să mai subliniez că editurile, la rândul lor, se eschivează, că nu au putut ca în timpul verii să editeze manuale şi de abia până la sfârşitul lunii octombrie, undeva, în noiembrie, decembrie, vor putea să le expedieze la şcoli. Şi, la urma urmei, e o întrebare, din ce vor învăţa elevii până atunci şi în continuare?

Avantajele editării manualelor şcolare pe suport electronic sunt deosebite. Eu nu mai insist, din acest punct de vedere, poate, puţin mai târziu, în funcţie de prezentarea punctelor de vedere ale unor colegi sau al ministerului. Dar cred că dumneavoastră sunteţi de acord că România, în clipa de faţă, este datoare să se modernizeze şi în ceea ce priveşte învăţământul şi aceasta se realizează prin această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc pentru votul dumneavoastră favorabil.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnă preşedintă Olguţa Vasilescu, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare asigurarea manualelor şcolare şi în format electronic pentru întregul învăţământ de stat obligatoriu şi pentru elevii din învăţământul secundar superior care provin din familii cu un venit lunar pe membru egal sau mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară.

Face parte din categoria legilor organice.

Suntem primă Cameră sesizată.

Dezbaterile din comisie au evidenţiat avantajele asigurării formatului electronic, atât pentru accesul la manuale, cât şi în procesul didactic, precum şi avantajele prezentării formatului electronic pe C.D.-uri sau online folosind internetul.

S-au luat în calcul şi unele aspecte privind dreptul de autor şi de copiere, care se pot lua în considerare chiar pe baza legislaţiei existente în domeniu.

Cu 13 voturi pentru şi 2 voturi împotrivă, comisia propune adoptarea acestei propuneri legislative, cu câteva amendamente, pe care le aveţi formulate în raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

S-a petrecut o mică eroare. Când am întrebat dacă iniţiatorul este prezent şi doreşte să ia cuvântul, a ridicat mâna domnul Moisoiu şi am crezut că dânsul este iniţiatorul. Iniţiatorul este domnul Movilă. Sau sunteţi împreună?

Domnul Petru Movilă (din sală):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. Vă rog, domnule Movilă, să luaţi şi dumneavoastră cuvântul.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu sunt "relaţii transpartinice", colegii din dreapta, îi rog să comenteze mai puţin această colaborare. Sigur, cred că ar fi fost bine să vin şi eu cu televizorul, de dimineaţă, pentru că, pe canalele de ştiri, au fost prezentate, chiar dimineaţă, emisiuni: "Copii, în Bucureşti, cu manuale uzate, peste 50%", şi atunci, sunt convins că am fi avut comentarii chiar la obiect şi chiar pertinente, din partea unor colegi.

Proiectul de lege vine să asigure manuale şcolare şi pentru alte categorii, sunt copii cu dizabilităţi, sunt copii care învaţă la distanţă. Este un proiect de lege bun, cred că trebuie susţinut, că doar aşa putem motiva Ministerul Învăţământului, care are intenţii în această direcţie de foarte multă vreme, să treacă la practică.

Şi Grupul parlamentar al Partidului Democrat va vota acest proiect de lege. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină? Domnul Andea. Să luăm după mărimea grupurilor.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia de învăţământ a modificat substanţial litera acestei legi, reuşind, nu neapărat paradoxal, să întărească spiritul acesteia. Fără îndoială că materialele pe suport electronic sunt, aş spune, în ghilimele, "o realitate virtuală" tot mai prezentă în procesul didactic şi, fără discuţie, aşa cum s-a precizat, reprezintă un suport substanţial şi serios pentru procesul didactic.

Este motivul pentru care, înţelegând şi înclinaţia copiilor de a folosi mai mult suportul electronic decât cel pe hârtie, Grupul parlamentar al PSD susţine această iniţiativă, considerându-o benefică, şi apreciază faptul că la acest început de an şcolar şi universitar supunem atenţiei dumneavoastră o propunere cu consecinţe pozitive.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Puşcă, din partea Grupului PNL. Domnul Andea a vorbit din partea Grupului PSD.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Urmare a discuţiilor din Comisia de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi a amendamentelor aduse la propunerea legislativă în cadrul acestei comisii, conform celor pe care dumneavoastră le puteţi constata din raportul comisiei, urmare a poziţiei reprezentantului Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal sprijină acest proiect de lege în forma propusă de raportul comisiei, considerând că punerea la dispoziţie, sub formă electronică a manualelor, prin grija organului central al administraţiei pe domeniu, şi necesitatea unei viitoare legi privind dotarea elevilor din învăţământul obligatoriu cu un laptop este o premisă de bună cunoaştere şi bună informare a elevilor cu tot ceea ministerul aprobă ca manuale de studiu sau manuale alternative pentru obiectele de studiu.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al PRM, doamna Olguţa Vasilescu. Şi apoi domnul Dragoş Dumitriu, din partea Grupului Partidului Conservator, şi domnul Vainer, din partea minorităţilor.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Eu am avut reţineri să semnez această iniţiativă legislativă, însă formularea cu care a ieşit din Comisia de învăţământ cred că este cea mai bună şi cred că trebuie votată această iniţiativă legislativă. Vreau să vă spun că am pornit de la o realitate, şi anume, profesorilor nu li se asigură manuale şcolare, practic, se asigură doar elevilor, pe suport de hârtie. Dar profesorii, dacă vor să se documenteze şi să-şi pregătească lecţia, trebuie să cumpere manuale şcolare din librării, pentru că nu le au.

De asemenea, profesorii mai au o foarte mare problemă, în sensul că, la ora actuală, după cum ştiţi, există foarte multe manuale alternative. Or, ei, neavând acces la acestea şi trebuind să le cumpere (ceea ce nu se întâmplă, pentru că aceste manuale costă destul de mult), nu au nici posibilitatea să le urmărească şi să vadă care este cel mai bun, să le aleagă şi, în consecinţă, să le recomande şi elevilor.

În aceste condiţii, noi ne-am gândit că, dacă aceste manuale şcolare ar apărea pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ar fi mult mai simplu pentru profesori, atât să-şi pregătească lecţia, cât şi să-şi aleagă manualele pe care să le recomande în continuare copiilor.

În plus, ne-am gândit că este un ajutor nesperat pentru copiii care pleacă în vacanţă, care au acces la un internet, la un calculator, care nu îşi cară manualele şcolare după ei, dar care vor să înveţe pe perioada vacanţei şcolare, şi atunci, este o facilitate în plus, pentru a avea acces la lecţii.

Şi, de asemenea, am luat în calcul şi problema pe care ar avea-o editurile, pentru că acesta a fost argumentul suprem pe care l-a adus Ministerul Educaţiei şi Cercetării, că editurile ar putea pretinde drepturi de autor. Noi ne gândim la o chestiune, şi anume, că există deja o lege a drepturilor de autor. Drepturile de autor s-au cedat deja Ministerului Educaţiei şi Cercetării, atunci când s-au primit bani pentru manualele şcolare, deci, nu se mai poate ridica această problemă. Mai mult decât atât, manualele şcolare sunt deja cumpărate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pe suport de hârtie în mod obligatoriu, pentru că ministerul trebuie să asigure aceste manuale pe suport de hârtie obligatoriu pentru şcolari. Deci, practic, ei nu ar pierde niciun ban. Şi, chiar dacă ar pierde, problema noastră nu este să protejăm editurile, problema noastră este să protejăm interesele elevilor şi interesele profesorilor.

În aceste împrejurări, rugămintea ar fi, şi din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, să votaţi acest proiect de lege, pentru că vine în sprijinul elevilor şi profesorilor. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

E o lege foarte importantă, prezintă un mare interes, a început anul şcolar, v-aş uita să vă uitaţi însă la ceas, la 12 începem o altă activitate şi nu aş vrea să pierdem nici măcar cu o zi momentul în care vom adopta această lege. Şi, din acest motiv, vă rog să fiţi cât mai concişi în intervenţiile dumneavoastră.

Domnul Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Îmi permit să vă contrazic, nu mi se pare chiar o lege foarte importantă, este o chestiune care putea fi reglementată chiar de minister. Ideea este bună, este generoasă, în primul rând, nu ştiu cât de bună, nu cred că este atât de uşor aplicabilă, exact datorită problemei copyright-ului. Doamna Vasilescu se referea la materialele tipărite, dar există şi cazul în care se cere o retipărire, se cer tiraje suplimentare, şi atunci, iarăşi, nu ştiu cum rezolvăm această situaţie.

În privinţa profesorilor, care sunt săraci şi nu au cum să cumpere nu ştiu câte manuale alternative, păi, există biblioteci şi dacă vrei să consulţi un manual alternativ, te adresezi bibliotecii şi te uiţi pe manualul respectiv fără să te coste niciun ban.

Chestiunea cu copiii, care, în vacanţă, se duc şi se uită pe nu ştiu câte manuale alternative ş.a.m.d., iarăşi, mi se pare o chestie puţin de basm, aşa.

Mai departe, copiii care sunt foarte săraci şi nu au cum să-şi cumpere manuale, dar, în schimb, au bani să-şi cumpere calculator, ca să se uite pe C.D.-uri, sau au bani ca să se aboneze la internet. Ştiţi, iarăşi, sunt nişte chestiuni... În fine...

Deci, repet, eu unul voi vota propunerea legislativă în cauză, dar, sincer, mă îndoiesc că este aplicabilă.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Eu mi-am permis să fac acea apreciere cu privire la importanţa legii, plecând de la ce au spus colegii noştri din Comisia de învăţământ, în a căror credibilitate nu am motive să nu cred, şi de la ce au spus profesorii implicaţi în procesul de învăţământ.

Are cuvântul doamna Olguţa Vasilescu, din partea comisiei, de această dată.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Aşa este când nu cunoşti legislaţia în vigoare şi vii să-ţi dai cu presupusul de la tribuna Parlamentului. Vreau să vă spun că există deja în legislaţie posibilitatea ca profesorii să beneficieze de o anumită sumă pentru a-şi achiziţiona calculator.

Ne-am referit de asemenea la copyright şi am ajuns la concluzia în comisie, studiind legea, având-o în faţă, că nu este niciun fel de problemă. De ce? Pentru că deja drepturile de autor au fost deja cedate Ministerului Educaţiei şi Cercetării, contra cost, atunci când s-a pus problema editării manualelor şcolare, deci, iarăşi, nu mai poate fi ridicată această problemă.

Este problema editurilor, de asemenea, dacă vor sau nu să editeze manuale şcolare, nu le obligă nimeni. Oricum, sunt peste 20 de manuale alternative la câte o disciplină, aşa că o reducere nu ar fi, până la urmă, nicio problemă, poate ar fi chiar benefică, dacă stăm să ne gândim foarte bine, având în vedere calitatea foarte proastă a unor manuale, din partea unor edituri.

Deci, din punctul nostru de vedere, legea vine ca o facilitate, nu costă Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru că nu te costă nimic să pui pe site-ul lui nişte manuale şcolare. Dar, în acelaşi timp, trebuie să ne gândim la interesul, în primul rând, al elevilor şi al profesorilor. Pentru că, vă repet, pentru cei care nu cunoaşteţi aceste lucruri, profesorii nu primesc manualele alternative. Nu primesc niciun manual alternativ. Ei trebuie să le cumpere din librărie. Şi atunci, cred că este în interesul lor să le aibă pe toate pe site, să poată să aleagă. Pentru că, în funcţie de opţiunea lor, se face o cerere către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca să se cumpere şi pentru copii. Şi atunci, nu ne trezim în situaţia că unii profesori nu cunosc conţinutul manualelor alternative şi recomandă după ureche un anumit manual, care li se pare lor că sună mai bine sau care este al unei anumite edituri.

Dacă vreţi, până la capăt să fiu foarte sinceră, cred că de multe ori se şi elimină această posibilitate de alte partipriuri, ca să nu spun altfel, de alte jocuri de interese, cu anumite edituri.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Aurel Vainer s-a înscris de mult. Domnul Calimente, domnul Ştiucă.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este o lege a mileniului trei, ne aflăm în mileniul trei şi nu putem decât să susţinem o astfel de intenţie, de a pune pe internet, pe acces extrem de larg, manualele şcolare.

V-aş mai da încă un argument, ne îndreptăm spre societatea cunoaşterii şi e bine să înlesnim cunoaşterea pe canalele cele mai moderne şi cele mai largi răspândite.

Încă un argument, daţi-mi voie să spun că oameni care s-au format în învăţământ cu ani şi ani în urmă, pot, dacă butonează pe un calculator, să afle ce se mai învaţă şi cum se învaţă în învăţământul de astăzi.

După opinia mea, este o lege foarte utilă, binevenită pentru vremurile în care ne aflăm şi pentru ţintele pe care vrem să le atingem. Personal, susţin, şi colegii mei, atâţi cât sunt în sală, susţin această lege. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Calimente, se pregăteşte domnul deputat Ştiucă. V-aş ruga, pe toţi care urmaţi, să încercaţi să fiţi cât mai concişi.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Scurt, domnule preşedinte.

Sigur, aşa cum au spus şi colegii mei din grupul parlamentar, noi susţinem acest proiect de lege. Eu vroiam, mai mult, însă, pe procedură, într-un fel, să intervin, în sensul în care, aici, am auzit, şi de la doamna preşedintă a comisiei, că s-a pronunţat că s-ar putea să fie suspiciuni...

Aş propune ca, de fiecare dată când în Camera Deputaţilor se dezbate un proiect de lege, un reprezentant al D.N.A.-ului să stea acolo, să ne dea aviz de legalitate. Şi, în general, pe toate legile, D.N.A.-ul, de acum, să ne dea aviz de legalitate şi să desfiinţăm Consiliul Legislativ, ca să nu mai avem problemele pe care le avem în aceste zile.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, cred că aţi spus-o la supărare, nu am cum să fac o asemenea propunere.

Domnul deputat Ştiucă.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu aş fi intervenit, dacă nu aş fi aflat un punct de vedere al unui coleg de al nostru, care se situează în afara realităţii învăţământului. Un mare câştig al învăţământului nostru îl reprezintă manualele alternative. Asta presupune posibilitatea de a opta pentru un manual.

Vă informez, stimaţi colegi, că această funcţie a opţiunii, la ora actuală, în învăţământul românesc, nu are efect, pentru că banii sunt limitaţi, resursele sunt limitate, manualele sunt luate într-un număr, în limita acestei sume, iar elevii nu pot opta pentru o variantă sau alta, ci pentru cele care sunt în şcoală, adică, o variantă sau două variante de manuale. Aceasta înseamnă limitarea accesului elevilor şi al profesorilor la variantele şi la temele care există în manualele alternative.

Eu cred că nu trebuie să avem nicio rezervă, acesta va fi viitorul, manualul virtual. E adevărat că la ora actuală acesta se adresează unui număr restrâns de copii, pentru că nu toţi au posibilităţile, dar reprezintă o şansă, un pas spre ceea ce va trebui să devină realitate firească a învăţământului românesc.

Voi susţine această lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Epuizându-se dezbaterile generale, trecem la dezbaterea proiectului de lege, începând cu titlul acestuia. Vă rog să urmăriţi raportul comisiei, care propune modificarea acestuia.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei? Nu. Votat în unanimitate.

La art. I, partea introductivă, comisia, prin pct. 2, are un amendament. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

La pct. 3, comisia propune amendarea art. 147 alin. (1), aşa cum a fost propus de către iniţiatori, urmăriţi, vă rog, amendamentul 3. Adoptat textul comisiei.

Pentru alin. (2), comisia a propus eliminarea. Dacă aveţi obiecţiuni la propunerea de eliminare? Nu. S-a eliminat textul alin. (2).

La alin. (3), aceeaşi propunere de eliminare, din partea comisiei. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Eliminat acest text.

Art. II al propunerii legislative este, de asemenea, uşor amendat de către comisie, pentru rigurozitatea denumirii legii, urmăriţi amendamentul 4. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat.

Vom supune legea votului final.

Aş ruga reprezentanţii grupurilor parlamentare să-şi invite toţi colegii în sală, pentru că, la ora 12, avem o prezenţă importantă, Preşedintele Camerei Deputaţilor din Republica Chile, şi vom face un mic intermezzo în dezbaterile de astăzi.

Până atunci, să continuăm.

La pct. 16, 17 şi 18, nu avem încă rapoartele de la comisii.

Şi atunci, ne vom opri la pct. 19, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.

Proiectul a fost respins de Senat.

Suntem în prezenţa unei legi organice.

Comisia noastră pentru industrii propune adoptarea.

Dau cuvântul iniţiatorului şi apoi domnului preşedinte al Comisiei pentru industrii, domnul deputat Iancu Iulian.

Domnul Alexandru Cristian Ştrenc (director general adjunct, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect modificarea şi completarea Legii nr. nr.129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, cu modificările aduse în 2002 prin Legea nr. 585.

De la început, dorim să precizăm că în prezent protecţia acordată desenelor şi modelelor industriale este compatibilă cu normele comunitare în domeniu. Vă propunem aceste amendamente dat fiind obligaţiile României de transpunere totală a Directivei 98/71 şi adaptarea totală la regulamentele privind desenele şi modelele industriale.

Câteva principale caracteristici ale amendamentelor pe care vi le supunem atenţiei: corecturi în terminologia utilizată în legislaţia naţională în vigoare, în particular, eliminarea sintagmei "industrial" inclusiv în titlul legii, pentru a o compatibiliza cu directiva şi regulamentul; fără a aduce modificări esenţiale în procedura de acordare a certificatului de desen şi model industrial, proiectul modifică unele termene pentru procedura de examinare, în scopul scurtării procedurii de eliberare a certificatului; de asemenea, introducem, datorită evoluţiilor recente, posibilitatea depunerii electronice a cererii de desen şi model industrial; aducem, de asemenea, unele modificări în ceea ce priveşte perioada de protecţie, care, în total, durează la fel, 25 de ani, dar, de la termenul iniţial de 5 ani cu posibilitate de reînnoire, se propune termenul iniţial de 10 ani cu posibilitate de reînnoire pe trei perioade succesive de 5 ani; şi, în fine, dar nu în ultimul rând, poate chiar în primul rând, ca efect al aderării României la Uniunea Europeană, recunoaşterea extinderii efectelor desenelor şi modelelor industriale comunitare pe teritoriul României, proiectul de lege introduce dispoziţii privind luarea în considerare.

Proiectul de act normativ a fost avizat în această formă de Consiliul Legislativ şi s-a întocmit un raport favorabil, fără amendamente, de către Comisia economică.

De asemenea, am fost de acord cu amendamentele făcute de Comisia pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor.

Din aceste considerente, vă rugăm respectuos să fiţi de acord cu proiectul de lege în forma actuală, spre a fi supus adoptării plenului. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte Iulian Iancu, vă rog să vă prezentaţi raportul.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menţionat. În fapt, este vorba despre un punct de vedere al dreptului comunitar, proiect de lege care se încadrează în acquis-ul comunitar ce stabileşte politica privind regimul proprietăţii intelectuale, domeniu care s-a impus din ce în ce mai mult, determinat de apariţia unor noi tehnici, tehnologii şi servicii, precum şi de extinderea şi dinamizarea pieţei interne.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumim.

La dezbateri generale, dacă doreşte cineva să intervină? Nu există solicitări.

Vă rog să urmăriţi raportul comisiei. Şi să fiţi de acord ca atunci când vor intra în sală Preşedintele Camerei Deputaţilor din Republica Chile şi preşedintele nostru să întrerupem puţin dezbaterile, pentru a-i permite distinsului nostru oaspete să se adreseze Camerei Deputaţilor.

La titlul legii şi la art. 1 comisia nu a avut amendamente, dacă aveţi dumneavoastră? Nu sunt. Votate în unanimitate.

La art. 1, comisia, de asemenea, nu are amendamente. Viu.

La art. 2, urmăriţi amendamentul 5. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul 5, modificat art. 2.

La art. 3, vă rog să urmăriţi amendamentul 6, care începe de la pag. 7. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 6? Nu. Modificat art. 3.

Art. 4. Comisia propune abrogarea acestuia prin amendamentul 7. Dacă aveţi obiecţiuni la amendament? Nu. Adoptat amendamentul, abrogate art. 4, 6 şi 7, nu numai 4, deci.

Îmi cer iertare, prin amendamentul 7, în proiectul de lege se propunea abrogarea art. 4, 6 şi 7, comisia vă propune numai abrogarea art. 4.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 7? Nu. Votat în formula pe care v-am prezentat-o.

Prin amendamentul 8, comisia propune modificarea art. 5. Dacă aveţi obiecţiuni? Art. 5 se modifică în mod corespunzător.

Prin amendamentul 9, comisia propune abrogarea art. 6. Nu sunt obiecţiuni. Se abrogă art. 6.

Prin amendamentul 10, se propune abrogarea art. 7. Se abrogă art. 7, nefiind obiecţiuni din partea dumneavoastră.

La art. 8, urmăriţi amendamentul 11. Adoptat amendamentul 11.

Titlul cap. II. Urmăriţi amendamentul 12. Adoptat titlul potrivit acestui amendament.

Art. 9. Urmăriţi amendamentul 13, care se întinde de la pag. 10 până la pag. 12. Adoptat amendamentul 13, se modifică în mod corespunzător art. 9.

Art. 10. Urmăriţi amendamentul 14, care începe la pag. 12 şi merge până la pag. 13. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Modificat art. 10 potrivit amendamentului 14.

Art. 11. Urmăriţi amendamentul 15. Adoptat amendamentul, modificat art. 11.

Art. 12. Urmăriţi amendamentul 16. Adoptat amendamentul, se modifică în mod corespunzător art. 12.

La art. 13, urmăriţi amendamentul 17. Adoptat amendamentul, modificat textul art. 13.

Art. 14. Urmăriţi amendamentul 18. Adoptat amendamentul, se modifică în mod corespunzător art. 14.

Art. 15. Vă rog să urmăriţi amendamentul 19. Adoptat acest amendament.

La art. 16, urmăriţi amendamentul 20 de la pag. 18. Adoptat amendamentul.

Art. 17, amendamentul 21. Adoptat amendamentul.

Art. 18, amendamentul 22. Adoptat.

Art. 20, amendamentul 23.

O să se prezinte înalţii oaspeţi, vă rugăm să-i lăsăm să se aşeze şi pe urmă îi salutăm.

Urmăriţi şi art. 22, amendamentul 24, art. 23, amendamentul 25. Nu sunt obiecţiuni. Se adoptată.

Art. 24, amendamentul 26. Adoptat.

Art. 25, amendamentul 27. Adoptat.

Art. 26, amendamentul 28.

Art. 27. Urmăriţi, vă rog, amendamentul de la pag. 23. Adoptat.

Amendamentul 29, dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Adoptat.

Amendamentul 30? Adoptat.

Amendamentul 31 cu privire la art. 28? Adoptat.

Amendamentul 32? Adoptat. Modificat textul art. 30.

Amendamentul 33? Urmăriţi pag. 28. Adoptat.

Amendamentul 34? Adoptat.

Amendamentul 35?Adoptat.

Amendamentul 36? Adoptat.

Amendamentul 37? Adoptat.

Amendamentul 38? Adoptat.

Amendamentul 39? Adoptat.

Amendamentele 40, 41? Adoptate amândouă.

Amendamentul 42? Adoptat.

Amendamentul 43? Adoptat.

Amendamentul 44? Adoptat.

Amendamentul 45? Adoptat.

Amendamentul 46? Adoptat.

Amendamentul 47? Adoptat.

Ne oprim aici, la amendamentul 48.

(Intră în sală membrii delegaţiei Camerei Deputaţilor a Republicii Chile, însoţiţi de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.)

Stimaţi colegi,

Ne vizitează, şi suntem onoraţi pentru acest lucru, o delegaţie a Camerei Deputaţilor din Republica Chile, condusă de domnul Patricio Walker, preşedintele acesteia. Să-l salutăm. (Aplauze. Deputaţii prezenţi se ridică în picioare, pentru a-i saluta pe oaspeţii chilieni.) Mulţumesc.

Domnul preşedinte Bogdan Olteanu îl va prezenta pe înaltul oaspete şi, în acest scop, îi dau cuvântul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Excelenţa Voastră, Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor din Republica Chile,

Stimaţi oaspeţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Avem onoarea şi marea bucurie de a saluta vizita oficială în România a delegaţiei parlamentare chiliene, condusă de domnul Patricio Walker Prieto, Preşedintele Camerei Deputaţilor din Republica Chile. (Aplauze.)

Urăm astăzi bun-venit unuia dintre cei mai tineri şi mai activi preşedinţi de Parlamente din lume, care, la numai 39 de ani, reprezintă cu succes statul chilian.

În 1998 este ales pentru prima dată deputat, urmând să obţină cu acelaşi succes încă două mandate succesive. La 20 martie 2007 este ales preşedinte al Camerei Deputaţilor a Parlamentului chilian, fapt pentru care îi adresăm acum felicitări şi, din nou, bine aţi venit, domnule preşedinte, în România! (Aplauze.)

Vizita de astăzi ne oferă prilejul pentru a transmite salutul nostru călduros reprezentanţilor Republicii Chile şi poporului chilian.

Doresc să folosesc şi acest prilej pentru a exprima încă o dată satisfacţia părţii române pentru convorbirile deosebit de constructive pe care le-am avut cu dumneavoastră, domnule preşedinte, şi cu autorităţile chiliene, cu ocazia vizitei pe care am efectuat-o în vara aceasta în minunata dumneavoastră ţară. Vă mulţumim pentru ospitalitatea, căldura şi atenţia cu care am fost primiţi.

Vizita dumneavoastră ne oferă prilejul pentru a readuce în atenţie obiectivele noastre comune, scopurile ce nu unesc, chiar dacă distanţa geografică ne desparte. Am descoperit că suntem mult mai aproape, că avem similitudini, că obiectivele noastre converg.

Tocmai de aceea, astăzi afirm fără tăgadă că strângerea legăturilor parlamentare dintre România şi Republica Chile trebuie văzută în contextul mult mai larg al dezvoltării relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi America Latină. România este în momentul de faţă un partener de încredere al Republicii Chile în Uniunea Europeană, un factor de succes în fructificarea acordului de asociere pe care Chile îl are cu Uniunea.

Energia şi dinamismul economic al celor două ţări pot da forţă demersului comun ce promovează comerţul liber şi neîngrădit, libertăţile şi drepturile individuale, precum şi unei acţiuni comune de luptă împotriva încălzirii globale, fenomen care afectează cele două ţări în egală măsură. Astfel, Chile poate considera că are un nou prieten în cadrul Uniunii Europene, România poate fi privită ca o poartă de intrare a mesajelor şi iniţiativelor venite din Chile către Uniunea Europeană, iar ţările noastre au aceleaşi idei privind comerţul internaţional şi vedem dezvoltarea economică bazată pe iniţiativa privată.

De asemenea, pe lângă cadrul general de dezvoltare a relaţiilor din cadrul Uniunii Europene, România şi Chile trebuie să recunoască şi să fructifice oportunităţile deschise de întărirea relaţiilor bilaterale. Astfel, Portul Constanţa şi Marea Neagră pot reprezenta o cale de intrare a comerţului chilian în Europa Centrală şi de Sud - Est, iar poziţia geografică, influenţa politică şi economică a Republicii Chile este un punct de atracţie al comerţului românesc în America Latină.

Nu trebuie să uităm că cele două ţări sunt state în plină dezvoltare. Putem învăţa din experienţa reciprocă, putem folosi expertiza fiecăreia în domenii de interes major, precum reforma sistemului de pensii, reforma învăţământului sau reforma fiscală. Chile oferă o experienţă bogată în aceste domenii, fiind statul care a implementat cu succes sistemul de pensii private, domeniu în care România se află acum în plină dezvoltare.

Domnule preşedinte,

Stimaţi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vă propun să intensificăm eforturile noastre de cooperare bilaterală, atât în planul diplomaţiei parlamentare, pentru a găsi o cale de acţiune comună în ceea ce priveşte protecţia mediului şi reducerea efectelor încălzirii globale. Este momentul ca în acest scop să construim alianţe ce transced interesele politice sau economice, alianţe care să urmărească binele comun al cetăţenilor lumii.

Dacă vom construi separat sau dacă vom ignora ameninţările asupra mediului înconjurător vom lăsa moştenire copiilor noştri o lume mistuită de secetă, cu anomalii climatice, în care omul se va adapta tot mai greu. Este momentul ca Europa şi America Latină să contribuie decisiv la protejarea mediului înconjurător, să dovedim că România şi Chile pot da forţă unei acţiuni coerente.

În vederea atingerii obiectivelor comune pe care ni le propunem, diplomaţiei parlamentare îi va reveni cu siguranţă un rol esenţial. De aceea subliniem o dată în plus necesitatea şi utilitatea contactelor parlamentare bilaterale la nivelul conducerii forurilor legislative român şi chilian, al comisiilor de specialitate, precum şi al grupurilor parlamentare de prietenie.

Stimate domnule preşedinte,

Cu convingerea că vizita dumneavoastră în România va contribui la strângerea pe mai departe a colaborării dintre ţările noastre, punând încă o dată în evidenţă importanţa diplomaţiei parlamentare pentru întărirea prieteniei dintre popoarele român şi chilian, precum şi pentru promovarea intereselor noastre comune, permiteţi-mi ca, înainte de a vă invita să luaţi cuvântul, să vă înmânez Medalia Camerei Deputaţilor a Parlamentului României şi să vă doresc bun venit! (Aplauze.)

(Domnul preşedinte Bogdan Olteanu îi înmânează medalia înaltului oaspete chilian. Cei doi preşedinţi îşi strâng mâinile.) (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Acum, stimaţi colegi, permiteţi-mi să-l invit pe domnul preşedinte Patricio Walker să ne prezinte o scurtă alocuţiune.

Domnul Patricio Walker Prieto:

Excelenţa Voastră, Domnule Bogdan Olteanu,

Onorabili membri ai Parlamentului şi membre ale Parlamentului,

Domnule ambasador al Chile,

(În limba română) Bună dimineaţa! (Aplauze.)

(În continuare, în limba spaniolă) Bună ziua!

Este o înaltă onoare să pot vorbi în faţa Camerei Deputaţilor a României, vă mulţumesc profund pentru invitaţia pe care mi-a făcut-o domnul preşedinte în timpul vizitei sale în Chile. Şi mulţumesc foarte mult şi pentru această medalie, care ne umple de orgoliu pe toţi chilienii.

Este bine pentru popoarele care ne-au dat un mandat ca reprezentanţii lor să se întâlnească pentru a face schimb de experienţă şi a împărtăşi ceea ce îi uneşte. Este bine ca într-o lume marcată de globalizare şi interdependenţă parlamentarii din regiuni geografice atât de îndepărtate să ne întâlnim, pentru a împărtăşi şi a evalua problemele de care au parte cetăţenii în general şi cărora, de multe ori, trebuie să le dăm un răspuns concret.

Chile şi România se află într-o lume care trăieşte un proces din ce în ce mai intens de intercomunicare şi interdependenţă şi globalizare economică. Am venit să învăţăm de la dumneavoastră, din procesul politic, economic şi cultural pe care l-aţi dezvoltat. Apreciem în mod profund ceea ce faceţi în prezent şi vă dorim să aveţi un viitor prosper şi promiţător.

Ţara mea are o strategie care este aprobată de principalii actori economici şi sociali şi care s-a dovedit de succes, deoarece deschiderea către economia globală a permis obţinerea unor înalţi indici de creştere, ceea ce a făcut să se reducă sărăcia de la 47% în 1989, la 13%, cât avem astăzi. Am dublat produsul intern brut în 16 ani.

Există un marcat consens naţional, când spunem că pentru o economie mică, precum cea chiliană, cel mai bun scenariu pentru îmbunătăţirea condiţiilor de creştere, muncă şi bunăstare este integrarea cu grijă în curentele dinamice ale comerţului, finanţelor şi tehnologiilor internaţionale. În acest sens, acordurile de liber comerţ permit reglementarea acestei integrări, care să ajute sectoarele cele mai sensibile să răspundă provocărilor pentru construcţia de care avem nevoie.

În ultimii 17 ani am negociat acorduri de comerţ liber cu cea mai mare parte a partenerilor noştri comerciali. Întâi, între 1990 şi 1999, cu toate ţările din America Latină şi Canada, ceea ce înseamnă circa 30% din schimbul comercial al ţării. Apoi, în 2002, s-au terminat negocierile cu Uniunea Europeană, Coreea şi Statele Unite, iar în trimestrul I 2003 cu Asociaţia Europeană a Liberului Schimb. Astăzi, aproape 75% din comerţul exterior este reglementat de acordurile de liber comerţ.

În plus, Chile a semnat aproape 50 de acorduri de promovare şi protejare reciprocă a investiţiilor, 37 de acorduri de transport aerian şi 13 convenţii pentru evitarea dublei impuneri. Şi suntem interesaţi să finalizăm astfel de acorduri şi cu România. Aceste negocieri, care impun o riguroasă gestiune macroeconomică şi o stabilitate şi întărire instituţională, au permis reducerea, încetul cu încetul, a vulnerabilităţii externe a economiei.

România, după ratificarea aderării, prin unanimitatea Parlamentului, a devenit, din 2007, membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi a intrat în cel mai mare spaţiu politic, economic şi social din Europa, care se întinde de la Marea Neagră la Marea Nordului, unde circulă în mod liber persoane, capitaluri şi tehnologii. Acestui spaţiu îi aparţinem împreună, în baza Tratatului de Asociere cu Uniunea Europeană, care ne deschide drumuri de înţelegere şi cooperare în toate zonele de dezvoltare.

Împărtăşim aceleaşi interese, în serviciul naţiunilor noastre şi, în particular, în serviciul cetăţenilor noştri şi al nevoilor lor. Suntem de acord să lucrăm împreună cu dumneavoastră pe tema mediului înconjurător şi să ne angajăm în lupta împotriva încălzirii mediului. Şi, de aceea, acceptăm cererea dumneavoastră, să colaborăm cu România în acest sens.

Relaţiile noastre datează din 1911, prin stabilirea primului Consulat Onorific al Chile la Bucureşti, iar, mai târziu, în 1925, s-a deschis prima ambasadă şi a avut loc stabilirea formală a relaţiilor diplomatice. Relaţiile noastre s-au menţinut atât de puternice încât, chiar şi în cazul guvernului militar, nu au fost suspendate, aşa cum s-a întâmplat cu restul ţărilor din Europa de Est.

Domnule preşedinte,

România este cunoscută prin aportul său la cultura universală. Nume precum cel al antropologului şi istoricului religiilor Mircea Eliade, dramaturgului Eugen Ionescu, scriitorului Emil Mihai Cioran, printre alţii, au fost o mărturie clară a spiritului unui popor care nu a îngenunchiat în faţa iraţionalismului totalitar şi a megalomaniei unui dictator şi care, din decembrie 1989, şi-a proclamat libertatea şi dezvoltarea democratică, pe care noi o considerăm exemplară.

Cultura română derivă în mare parte din cea latină, cu adăugiri slave, maghiare, greceşti, cu influenţă turcă. Poemele, poveştile populare, folclorul au avut un loc central în cultura română. Literatura română, arta şi muzica au atins maturitatea în sec. al XIX-lea. Deşi România a fost influenţată şi de tendinţe occidentale divergente, cultura a rămas în mod fundamental română şi a construit o identitate naţională bogată.

Şi noi, chilienii, suntem latini, deci, avem acest lucru în comun. Prin venele noastre curge sânge latin şi spaniol.

Salut şi modernitatea instituţiilor române. Astfel, Parlamentul, prin ratificarea în unanimitate a aderării, a făcut ca această ţară, din 2007, să fie membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.

Admirăm şi indicii de creştere economică ridicaţi, care ating o creştere de aproape 5,5%.

Şi, de asemenea, salutăm reforma sistemului de pensii, pe care o discutaţi astăzi. Noi, acum o lună, tocmai am aprobat o nouă reformă a pensiilor.

Din 1990, relaţiile bilaterale cu ţara mea au trecut printr-o întărire progresivă, ca rezultat al democratizării ambelor ţări. De atunci, am avut vizitele fostului prim-ministru Petre Roman, în martie 1991, a secretarului de stat Gheorghe Tinca, în aprilie 1992, şi, în mod special, vizita de stat pe care a efectuat-o Preşedintele Ion Iliescu în august 1993, în timpul primului său mandat. La aceste vizite trebuie să adăugăm vizitele miniştrilor de externe şi ale membrilor Parlamentului în Chile, precum cea a Preşedintelui Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, în mai 2004.

De asemenea, cele mai înalte autorităţi chiliene au vizitat "Micul Paris", Bucureştiul. Au venit aici ministrul afacerilor externe al epocii, José Miguel Inssula, în iunie 1995, care, astăzi este secretar general al Organizaţiei Statelor Americane, care a şi semnat, cu acea ocazie, acordul de promovare şi protejare reciprocă a investiţiilor şi a stabilit un mecanism de consultări politice între ambele ţări; fostul ministru adjunct al apărării, Gabriel Gáspar; fostul ministru adjunct al afacerilor externe Cristian Barros; de asemenea, fostul preşedinte Andrés Sáldivar, al Senatului.

Fără îndoială că cele mai importante sunt vizitele la nivel de preşedinţi de stat şi, în cazul acesta este vorba de vizita fostului preşedinte Ricardo Lagos, în octombrie 2004, ocazie cu care s-au discutat teme ale agendei multilaterale, bilaterale, precum şi poziţiile vizavi de Summitul Liderilor Progresişti, care a avut loc la Budapesta. Cu acea delegaţie a venit şi fostul ministru de externe al Chile, Ignácio Walker, fratele meu mai mare, care mi-a vorbit de necesitatea de a aprofunda relaţiile între statele noastre.

Diplomaţia parlamentară şi-a ocupat, şi ea, locul ei, pe care îl dezvoltăm în continuare. Trebuie să vă amintim vizita recentă în ţara noastră a Preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Bogdan Olteanu, între 29 iulie şi 2 august anul acesta. Aceasta ne-a permis să avansăm în procesul de identificare a temelor politice de interes reciproc. Şi trebuie să vă spun că discursul Preşedintelui Olteanu a fost foarte apreciat, atât de membrii Parlamentului, cât şi de mediile de comunicare din ţara noastră, a fost foarte bine primit de către membrii Parlamentului, preşedinţia ţării, de toată lumea.

Totuşi, aceste relaţii politice ar trebui să ducă, în contrapartidă, la creşterea schimburilor comerciale. În 2006, exporturile chiliene către România au însemnat 11,9 milioane de dolari, din care 46% l-a reprezentat cuprul, restul fiind vin, carne şi fructe. În ceea ce priveşte importurile din România, produsele româneşti care ajung în chile sunt anvelopele, produsele laminate din fier şi produsele chimice.

Intrarea României în Uniunea Europeană ne dă ocazia să creştem volumul schimburilor, deci, astăzi, putem începe o agendă de lucru care să conducă la intensificarea relaţiilor noastre. Chile are deplina disponibilitate în cooperarea în domenii de interes reciproc, în special în domeniul economic, al reformei şi în ce priveşte modernizarea statului.

Chile este dispus să vă împărtăşească experienţa sa şi să înveţe de la dumneavoastră cum poţi să fii un foarte bun partener. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să-i mulţumesc distinsului nostru oaspete, domnul Patricio Walker, să-l asigurăm că a produs o profundă impresie asupra noastră discursul domniei sale, ne-a cucerit prin aprecierile pe care le-a făcut la adresa României, prin buna cunoaştere a istoriei noastre, a valorilor noastre.

Îl asigurăm de aceleaşi sentimente faţă de Republica Chile, faţă de care ne leagă nu numai afinitatea latinităţii, ci multe alte lucruri, deşi distanţa dintre noi este mare. Îi împărtăşim dorinţa de bună colaborare, de cooperare, îi împărtăşim dorinţa de a intensifica rolul diplomaţiei parlamentare pentru dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor dintre statele noastre.

Domnule preşedinte Patricio Walker, vă mulţumim foarte mult şi vă dorim în continuare o vizită nu numai plăcută, fructuoasă, dar şi un sejur frumos, care să vă dea sentimentul prieteniei pe care românii îl au faţă de dumneavoastră. (Aplauze)

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să reluăm dezbaterile. Mai avem încă 5 minute până la 12,30, când are loc votul final.

Ne-am oprit la amendamentul nr.48.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Amendamentul nr.49. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Amendamentul nr.50, cu privire la art.47. Votat amendamentul.

Amendamentul nr.51, privitor la art.48? Nu sunt obiecţiuni. Votat.

Amendamentul nr.52, cu privire la art.49. Nu sunt obiecţiuni. Votat.

Amendamentul nr.53, cu privire la art.51. Votat amendamentul, modificat textul.

Amendamentul nr.54. Votat amendamentul.

Amendamentul nr.55. Votat.

Amendamentul nr.56, cu privire la introducerea unui nou alineat la art.55.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Amendamentul nr.57. Votat în unanimitate.

Amendamentul nr.58. Votat în unanimitate.

Amendamentul nr.59. Votat în unanimitate.

Amendamentul nr.60. De fapt, aici nu avem un amendament; este pct.60 care propune păstrarea art.IV în aceeaşi formulă. Nu sunt obiecţiuni.

La pct.61, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia propune menţinerea textului. Votat în unanimitate.

Vom supune votului final acest proiect de lege.

La pct.20 avem Proiectul de Lege privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile situate pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene; lege ordinară.

Comisia pentru industrii şi servicii să ia loc şi reprezentantul Guvernului să prezinte acest proiect.

Domnul Septimiu Buzaşu:

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile situate pe secţiunile naţionale ale Reţelei rutiere transeuropene.

Aceasta presupune o serie de măsuri, pornind de la geometria tunelului, modul în care este proiectat acesta, până la echipamentul de siguranţă, indicatoare de circulaţie, gestionare a traficului, instruirea personalului.

În vederea menţinerii unui echilibru între costurile mari pe care aceste măsuri le implică şi necesitatea asigurării unui nivel minim de siguranţă în operare, acest act normativ impune doar acele măsuri elementare de siguranţă, fără de care utilizarea tunelurilor ar pune în continuare probleme serioase.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Iulian Iancu. Vă rog să prezentaţi, tot aşa, pe scurt, proiectul.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond.

Proiectul de lege transpune în legislaţia naţională, prevederile Directivei nr.2004/1954 a Comisiei Europene privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile din Reţeaua rutieră transeuropeană.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamente admise.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale?

Trecem la dezbaterea textelor legii.

Vă rog să urmăriţi raportul comisiei.

La titlu, dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Art.1.

Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La art.2, urmăriţi amendamentul nr.3.

Votat amendamentul nr.3.

Urmăriţi amendamentul nr.4, cu privire la art.3.

Amendamentul nr.4, cu privire la art.3, votat în unanimitate.

Amendamentul nr.5, cu privire la art.4.

O intervenţie a domnului preşedinte Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Doar o simplă modificare: s-a scăpat sintagma "naţională" de la denumirea de autoritate administrativă.

Prin urmare, propunem, peste tot, în text, unde se va regăsi formula "autoritatea administrativă", să fie completată cu sintagma "naţională".

Domnul Valer Dorneanu:

Este o scăpare. Nici n-o mai supun votului. Rog staful tehnic să reţină.

La amendamentul nr.6? Votat în unanimitate.

Amendamentul nr.7, cu privire la art.6. Votat în unanimitate.

Amendamentul nr.8. Votat.

Amendamentul nr.9. Votat.

Amendamentul nr.10, cu privire la art.9. Nu sunt obiecţiuni. Din partea dumneavoastră? Nu sunt.

Pct.11, cu privire la art.10. Votat amendamentul.

Amendamentul nr.12, cu privire la art.11. Votat.

Amendamentul ...

Domnul preşedinte Iancu are o intervenţie.

Domnul Iulian Iancu:

Da, o intervenţie legată doar de completare pentru o claritate în text, simplificare şi claritatea textului.

La art.12, pe pag.10, la finalul frazei - "prezentei legi", în loc de "îşi", continuăm cu "respectă dispoziţiile acesteia".

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi reţinut.

Aveţi obiecţiuni la această precizare de mai bună redactare? Nu.

Votat amendamentul nr.13, cu această observaţie.

Amendamentul nr.14, art.13. Votat.

Amendamentul nr.15, art.14. Votat.

Amendamentul nr.16, art.15. Votat.

Amendamentul nr.17, art.16. Votat.

Amendamentul nr.18, cu privire la art.17. Votat.

Amendamentul nr.19. Votat.

Pct.20. Urmăriţi propunerea comisiei cu privire la Anexa nr.1. Adoptat.

Pct.21, Anexa nr.2.

Domnul deputat Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte, o ultimă intervenţie - o eroare materială la Anexa nr.1. În text, în loc de "vehicule", vom scrie "lichide"; deci, "drenaj pentru lichide inflamabile şi toxice".

Domnul Valer Dorneanu:

De acord, da?

Cu privire la Anexa nr.1, dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Anexa nr.2? Nu.

Am parcurs acest proiect de lege.

Îl vom supune votului final.

Stimaţi colegi,

Mai avem un singur proiect de adoptare. Celelalte proiecte înscrise pe ordinea de zi sunt de respingere.

V-aş ruga să fiţi de acord să luăm şi pct.21.

Rog Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic să prezinte raportul la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.63/2002.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.63 din 2002 privind atribuirea sau schimbarea denumirii în sensul instituirii obligativităţii consultării pentru referendum a populaţiei din unităţile administrativ-teritoriale.

Senatul a aprobat proiectul de lege în şedinţa din 13 iunie 2007.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, iar majoritatea membrilor comisiei susţine aprobarea.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă, dintre dumneavoastră doreşte cineva să participe la dezbateri generale? Nu.

Este şi reprezentantul Guvernului, care doreşte să intervină.

Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Marin Pătuleanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul susţine această iniţiativă legislativă, cu două observaţii: una a fost preluată de comisie şi înscrisă în textul proiectului de lege; insistăm la onoraţii deputaţi să preia şi observaţia de la pct.2, întrucât propunerea legislativă cuprinde prevederi care vizează în mod direct autorităţile administraţiei publice locale, a căror punere în aplicare presupune şi suportarea unor cheltuieli suplimentare din bugetele locale.

Având în vedere dispoziţiile art.8 din Legea administraţiei publice nr.215/2001, republicată, semnalăm că, înainte de adoptarea oricărei decizii, ar trebui consultate structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru, n-am înţeles. Propuneţi vreo modificare a unui text?

Domnul Marin Pătuleanu:

Nu, domnule preşedinte. Deci, în punctul de vedere al Guvernului au fost două observaţii: una - cu privire la limitarea aplicabilităţii regulii referitoare la consultarea prin referendum şi care a fost reţinută de comisie şi inclusă în textul proiectului de lege; şi mai avem o observaţie cu privire la consultarea autorităţilor administraţiei, structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, înainte de luarea unei decizii pe această linie.

Domnul Valer Dorneanu:

Îl rog pe domnul vicepreşedinte Mircea Duşa să ne spună ce se întâmplă cu această propunere, pentru că nu se regăseşte în raportul comisiei.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă se referă la modul de schimbare de denumire a satelor. De exemplu, dacă se schimbă denumirea unui sat dintr-o comună, să nu se supună referendumului întregii comune denumirea acelui sat, ci numai satul care este în situaţia de a schimba denumirea.

Am ţinut cont de observaţiile făcute de Guvern. Sigur că dânşii mai propuneau ca, înainte de a adopta acest proiect de lege, să fie consultate şi asociaţiile, reprezentanţii administraţiilor locale. Dar credem că este o iniţiativă legislativă care vine în interesul administraţiei locale şi elimină o barieră, aceea de a organiza referendum la nivelul întregii localităţi pentru a schimba denumirea unui sat.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule vicepreşedinte, propunerea se regăseşte în textul Senatului, deja. Aţi operat ceea ce a propus Guvernul la Senat.

Domnul Mircea Duşa:

Exact, exact.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. Ca să ştie colegii noştri ce votează.

Stimaţi colegi,

Nefiind niciun fel de amendament, vom proceda potrivit art.106 din regulament, respectiv vom supune direct proiectul votului final, la sfârşitul listei de astăzi.

Am parcurs, până la această oră, care înseamnă sfârşitul programului de dezbateri şi începerea votului final, 21 de proiecte, care vor constitui lista votului final de astăzi.

Rog staful tehnic să-mi prezinte lista şi pe dumneavoastră, să vă pregătiţi pentru vot. Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite toţi colegii în sală şi pe dumneavoastră vă rog să vă înregistraţi prezenţa, ca să vedem cum stăm. Deci, am rugămintea, pentru toţi colegii deputaţi, să-şi înregistreze prezenţa.

Vă rog pe toţi colegii să vă înregistraţi prezenţa că, deocamdată, nu am ajuns nici la numărul de 182, câţi aţi semnat condica, şi avem mai multe legi organice. Da, suntem aproape 200, vă rog încă un deputat, aşa, să trecem de bariera psihologică.

Vă rog să mă urmăriţi.

La pct.1 avem Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului semnat la Bucureşti, la 6 septembrie 2006, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 7 august 1990.

Suntem primă Cameră sesizată; lege ordinară.

Vă rog să vă pronunţaţi asupra acestui proiect.

Din 215 voturi exprimate, cu 211 voturi pentru, unul împotrivă, o abţinere - adoptat.

Pct.2 - Proiectul de Lege pentru aderarea Guvernului României la Convenţia Internaţională privind Reglementarea Vânării Balenelor, adoptată la Washington, la 2 decembrie 1946 şi la Protocolul la Convenţia Internaţională privind Reglementarea Vânării Balenelor, adoptat la Washington, la 19 noiembrie 1956.

Ecologiştii văd că protestează.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Este vorba de o lege ordinară. (Rumoare în sală)

Nu v-am dat cuvântul la explicarea votului, încă, pentru cei care vorbesc.

Din 219 voturi exprimate, 206 voturi pentru, 4 împotrivă şi 7 abţineri - adoptat proiectul.

Pct.3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2007 pentru reglementarea unor măsuri de punere în aplicare a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia EUROPOL); lege ordinară.

Vă rog să vă exprimaţi asupra acesteia.

Din 216 voturi exprimate, 211 voturi pentru, unul împotrivă, două abţineri - adoptat.

Pct.4 - Proiectul de Lege privind aprobarea aderării Consiliului Legislativ la Asociaţia Consiliilor de Stat şi a Jurisdicţiilor Administrative Supreme din Uniunea Europeană; lege ordinară.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 219 voturi exprimate, 215 voturi pentru, niciun vot contra, o abţinere - adoptat.

Pct.5 - Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Republica Macedonia în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Bucureşti la 27 februarie 2006; lege ordinară.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 220 de voturi exprimate, 207 voturi pentru, niciunul contra, două abţineri - adoptat.

Pct.6 - Legea pentru modificarea alin. (1) al art.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, reexaminată ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr.660 din 4 iulie 2007; lege organică.

Vă rog să vă pronunţaţi.

220 de voturi exprimate, 218 voturi pentru, niciun vot contra, două abţineri - adoptat.

Pct.7 - Proiectul de Lege pentru modificarea alin. (1) şi (5) ale art.64 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000; lege ordinară.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Comisia a propus respingerea.

Deci, vă rog să vă pronunţaţi cu privire la respingerea acestui proiect de lege.

Propunerea de respingere a fost adoptată cu 138 voturi pentru, 67 s-au pronunţat împotriva respingerii, 4 abţineri.

La explicarea votului, domnul deputat Apostolache, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Care e şi iniţiatorul propunerii.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Parlamentarii P.S.D. au votat împotriva propunerii comisiei, deoarece consideră în continuare faptul că sportivii campioni mondiali universitari merită, datorită eforturilor depuse, să primească la rândul lor renta viageră aferentă campionilor mondiali.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

La pct.8 - Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea art.101 din legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a propus respingerea.

Vă rog să vă pronunţaţi asupra propunerii comisiei; lege organică.

S-a adoptat propunerea de respingere cu 205 voturi pentru, 7 împotrivă, 4 abţineri.

9. Proiectul de lege pentru modificarea alin.(3) al art. 17 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege organică.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 221 voturi exprimate, 165 pentru, 51 împotrivă, 4 abţineri. Adoptat.

Domnul deputat Crăciunescu, din partea Grupului PNL, doreşte să explice votul.

Voci din sală:

Nu este adoptat.

Domnul Valer Dorneanu:

Cum să nu fie adoptat? 165 de voturi, am spus.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să fiţi atenţi.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal n-a votat acest proiect de lege din următoarele considerente. Sănătatea are nevoie de specialişti şi, pentru ca medicii să ajungă specialişti trebuie să treacă prin rezidenţiat. Legea nr.95 privind reforma în sănătate a prevăzut ca acele locuinţe construite prin ANL pentru medicii rezidenţi să fie acordate numai medicilor rezidenţi. Dacă aprobam acest proiect de lege care spunea că se pot atribui locuinţe şi pentru tineri specialişti din domeniul de sănătate, asta înseamnă medici specialişti, înseamnă asistenţi, tehnicieni, laboranţi. Şi, la un moment dat, s-ar fi blocat, s-ar fi ocupat aceste locuinţe pentru rezidenţi şi ei nu ar mai avea unde să locuiască. Deci am făcut o lege specială pentru această categorie de medici pentru că sunt cel mai puţin remuneraţi, au veniturile cele mai mici şi, uneori, rezidenţiatul ţine, pentru anumite specialităţi, şapte sau opt ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului PD doreşte să explice votul domnul deputat Petru Movilă.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte, mulţumesc, şi mulţumesc tuturor celor care au susţinut acest proiect de lege care nu face decât să coreleze denumirile programelor pe care le derulează Agenţia Naţională pentru Locuinţe pentru medici rezidenţi şi tineri specialişti din sistemul de sănătate şi dăm o mână de ajutor sistemului de sănătate ca să asigure locuinţe la un preţ mic, chirii mici, tuturor specialiştilor din sănătate, nu numai unora, după cum se trezesc cei care conduc azi sistemul de sănătate.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

V-aş ruga să faceţi linişte pentru a putea parcurge în continuare lista de vot.

Punctul următor, 10, proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2007 pentru abrogarea Legii nr. 476/2003 privind aprobarea taxei de notificare a prelucrărilor de date cu caracter personal, care cad sub incidenţa Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Lege ordinară.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 217 voturi exprimate, 204 pentru, 6 împotrivă, 5 abţineri. Adoptat proiectul.

11. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2007 pentru completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Lege organică. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 216 voturi exprimate, 211 pentru, 3 împotrivă, nicio abţinere. Adoptat.

12. Legea pentru completarea art.10 din Legea învăţământului nr.84/1995, reexaminată ca urmare a cererii preşedintelui României.

Lege organică.

Vă rog să vă pronunţaţi.

223 voturi exprimate, 215 pentru, 2 împotrivă, 4 abţineri. Adoptată.

13. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate, reexaminată ca urmare a cererii preşedintelui României.

Lege ordinară. Cameră decizională.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 216 voturi exprimate, 154 pentru, 56 împotrivă, 4 abţineri. Fiind vorba de o lege ordinară, s-a adoptat.

Punctul 14. Proiectul de hotărâre referitoare la raportul subcomisiei de anchetă parlamentară privind cercetarea legalităţii retrocedării Castelului Bran şi a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 223 voturi exprimate, 159 pentru adoptarea raportului, 56 împotrivă, 4 abţineri. S-a adoptat raportul. (Grupul parlamentar al PRM aplaudă.)

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Parlamentul a învins mafia!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Calimente. V-aş ruga să începeţi istoria ceva mai devreme, că data trecută aţi început-o tocmai de la teutoni.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Explicarea votului, domnule preşedinte, nu despre ceea ce nu se ştia.

Grupul Partidului Naţional Liberal, respectându-şi programul de guvernare, respectă proprietatea şi este pentru restituirea acesteia, spre deosebire de colegii noştri, care au fost cu noi la guvernare, au avut acelaşi program, dar nu mai respectă nimic şi pe nimeni.

Cred că, ceea ce s-a votat aici, oricum, va avea un alt sfârşit în justiţie şi îmi menţin propunerea pe care am făcut-o, ca daunele materiale pe care statul român le va suferi în urma votului exprimat, să fie recuperate de la cei care au votat astăzi în favoarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc. (Vociferări din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Aurelia, pentru că este doamnă, şi apoi domnul deputat Merce.

Doamna Aurelia Vasile:

Grupul parlamentar a votat pentru adoptarea acestei hotărâri a comisiei, privind vânzarea castelului Bran, şi vreau să îi spun colegului meu că, dacă este de imputat, să plătească cei care au încălcat legea şi care au înstrăinat un bun al întregului popor. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Merce, vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să mulţumesc, în mod sincer, colegilor care au votat acest raport şi proiectul de hotărâre a subcomisiei de anchetă şi să atrag atenţia totuşi că este un semnal de alarmă pozitiv, că totuşi lucrurile încep să se îndrepte şi că din ce în ce mai mulţi colegi parlamentari rămân captivi armurii de partid antinaţional şi am asistat la scene de acest gen şi la luări de poziţii de acest gen din partea unui coleg a cărui soartă, personal, eu o deplâng.

Vă mulţumesc. (Aplauze şi vociferări din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Árpád Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În sesiunea actuală, în Parlamentul României se află doar o singură formaţiune politică, care din '90 s-a declarat a fi de centru dreapta, care este membră a Partidului Popular European.

Ca atare, am votat în consecinţă, împotriva acestei hotărâri, care, aşa cum antevorbitorul a spus mai înainte, denotă o întorsătură spre o situaţie dinainte de '89 sau de la începutul anilor '90. Declaraţiile de la acest microfon denotă acelaşi spirit.

Îmi pare foarte rău însă că unii dintre colegii noştri, care, în acest interval de timp, în această sesiune, au devenit membri în Partidul Popular European, - tocmai la Bucureşti s-a discutat posibilitatea ca domniile lor să acceadă în acest for de dreapta unde, printre altele, s-au enunţat nişte suspiciuni cum că n-ar avea o poziţie tranşantă de dreapta în domeniul retrocedărilor -, prin votul dat astăzi, denotă faptul că n-au ce căuta în această formaţiune, ci locul lor este, firesc, acolo unde a fost, în stânga, pentru că votul dat astăzi de către domniilor lor este un vot firesc unui partid de stânga.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să păstraţi liniştea în sală, să-l ascultăm pe domnul deputat Ujeniuc; se pregăteşte domnul Dragoş Dumitriu şi apoi ... lăsăm lista deschisă.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Stimaţi colegi,

Supărarea domnilor colegi de la Partidul Naţional Liberal şi de la UDMR este oarecum justificată. Pentru că, iată, în mod sigur, noi am votat astăzi, cei care am votat pentru raport, am făcut-o din motive diferite.

N-am să fiu de acord cu motivarea, explicarea votului făcută de doamna Aura Vasile, care a apelat la sintagma "avut al întregului popor", ceea ce este străin cauzei în discuţie, nici explicaţiei date de domnul Merce.

Am să vă spun că aici, problema este una strict profesională, juridică. Proprietatea nu se pune în discuţie, dreptul de retrocedare nu se pune în discuţie, cred că aşa trebuie tratată problema, însă amatorismul cu care s-a procedat la retrocedare şi la punerea în vânzare este cel care a dus la votul, cel puţin al meu şi al nostru, de astăzi. Pentru că am studiat cu atenţie raportul şi am observat ceea ce vă spun încă o dată: se desprinde că este vorba de amatorism; multe contradicţii în ceea ce priveşte calitatea celor care au cerut retrocedarea, multe contradicţii în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii de către aceştia, deci totul s-a făcut în grabă, fără respectarea strictă a legii.

Este nevoie de întocmirea unui dosar pentru asemenea retrocedare de profesionişti, cu respectarea tuturor cerinţelor legii şi atunci, fără îndoială că soarta Castelului Bran nu va mai putea fi discutată de diletanţi în probleme juridice. Adică noi, cu toţii, putem fi diletanţi; eu nu sunt specialist în materie de retrocedări, dar cert este că, din ceea ce s-a întâmplat cu această retrocedare, rezultă clar faptul că s-a procedat cu amatorism, şi nu cu profesionalism.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Dragoş Dumitriu, domnul Titus Corlăţean se pregăteşte.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Tot ei? Ujeniuc în numele cui a vorbit?

Domnul Valer Dorneanu:

Fiecare grup are dreptul să-şi explice votul final, stimaţi colegi.

Domnul Ujeniuc s-a pronunţat în numele independenţilor; eu am înţeles că a avut mandat de la colegii domniei sale.

Haideţi, că mă obligaţi să prelungesc programul de lucru.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Stimaţi colegi,

Cine a citit raportul şi a votat în cunoştinţă de cauză, evident, a votat pentru. La fel am votat şi eu şi colegii conservatori care au fost în sală.

În acelaşi timp, cei care cred că această cauză a fost pe muchie de cuţit, cred că nu se puteau aştepta de la nişte parlamentari români să ţină cu altcineva decât cu românii. Cei care au ţinut cu cauze ale unor case de avocaţi sau a unor case nobiliare străine de poporul român n-au decât să sufere consecinţele la vot.

În final, aş dori să le mulţumesc domnilor Tudor Mohora, preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi domnului deputat democrat Dumitru Puchianu, pentru curajul de a fi mers până la capăt cu această anchetă, această primă anchetă care are un rezultat final.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Titus Corlăţean.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

M-a făcut diletant, am dreptul la replică. Acum liberalii, PSD-ul a vorbit.

Domnul Valer Dorneanu:

Vorbeşte în numele grupului. Doamna Aura Vasile a dat o replică.

Domnul Titus Corlăţean:

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat a votat pentru adoptarea raportului comisiei şi, aşa cum spunea colegul mai devreme, este prima comisie care-şi finalizează un raport privind o anchetă şi este un lucru de subliniat.

Noi am votat pentru, pentru două argumente.

Unu: programul de guvernare al dreptei, la care au contribuit în egală măsură şi PNL şi PD şi ceea ce constituie acum PLD, nu poate constitui pretext pentru încălcarea legii şi a Constituţiei, în primul rând a art. 136 din Constituţie.

În al doilea rând, dacă vorbim de dreapta şi de stânga, ca social-democraţi o spunem foarte clar: retrocedarea în natură, subliniez, în natură, fără discernământ, mai ales a unor obiective de patrimoniu naţional, care în speţă ar fi trebuit să rămână la nivelul comunităţii locale, şi vorbim de Castelul Bran, este o chestiune pe care noi, ca social-democraţi, nu o putem accepta.

Pentru aceste motive, suntem de acord cu ceea ce comisia sugerează, ca instituţiile competente ale statului să se sesizeze şi, încă o dată, Grupul social-democrat a avut perfectă dreptate să voteze în favoarea raportului comisiei.

Mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Drept la replică domnului Mohora, preşedintele comisiei, cu privire la calificativele care s-au făcut la adresa ...

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Promit să fiu foarte scurt.

S-au spus, pe parcursul acestor zile, foarte multe lucruri. Eu aş vrea să subliniez în faţa dumneavoastră în primul rând buna- credinţă pe care toţi membrii subcomisiei de anchetă şi membrii comisiei pe care o conduc au manifestat-o pe parcursul acestei cercetări.

Noi nu am făcut, aşa cum s-a produs în plen, o dezbatere politizată, deşi am fi putut; am tratat această chestiune din prisma strictă a respectării legii. Şi trebuie să fie foarte clar: cred că demersul nostru este o provocare pe care o lansăm, pentru că legislativul în sine nu poate să facă o reparaţie în această operă de încălcare a legilor, el poate să atragă atenţia instituţiilor care au fost nominalizate în cadrul hotărârii care a devenit astăzi, prin votul dumneavoastră din proiectul pe care l-am propus, hotărâre, poate să atragă atenţia autorităţilor publice nominalizate să facă lumină în acest caz, spre folosul, aşa cum spunea un coleg de-al meu, tuturor părţilor, inclusiv al moştenitorilor care au pretins acest bun.

Din această perspectivă mai vreau să fac o singură precizare. Pe domnii, care aici au spus că nu s-a votat raportul, îi rog să citească cu atenţie punctul 1 al hotărârii, care precizează clar: "Se aprobă raportul subcomisiei de anchetă."

Domnilor, măcar în situaţii din acestea delicate, puneţi mâna pe carte şi citiţi!

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Tot un drept la replică, domnul Puchianu, preşedintele subcomisiei.

V-aş ruga să fiţi concişi, stimaţi colegi, pentru că mai avem încă 15 proiecte de votat.

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu este un drept la replică, este, de fapt, o poziţionare în care aş răspunde poate la întrebările multora dintre dumneavoastră; ce a dorit, în fapt, acest raport?

Acest raport a dorit şi, în momentul de faţă, prin votul pe care l-aţi dat, a realizat repunerea în legalitate şi trimiterea hotărârii spre soluţionare autorităţilor competente.

În rest, vorbind de poziţionarea Partidului Democrat, un singur lucru vreau să spun, Partidul Democrat şi eu personal, cât şi colegii mei n-am avut în vedere decât respectarea legii. Am spus-o şi în timpul dezbaterilor. Niciunul dintre colegi nu are ca idee şi nu susţine cumva o naţionalizare sau să fie împotriva restituirii.

Dar, fac menţiunea că nu putem vorbi de acte reparatorii, care vin şi încalcă legea, chiar şi legea supremă, Constituţia României.

De aceea, mulţumesc încă o dată tuturor autorităţilor şi celor care au lucrat ca, în final să avem acest raport.

Vă mulţumesc tuturor.

Mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Următorul proiect pe care vi-l supun votului dumneavoastră: 15, Proiectul de Lege privind declararea neaplicării "Regulilor uniforme privind Contractul de Utilizare a Infrastructurii în Traficul Internaţional Feroviar (CUI)", a "Regulilor uniforme privind Validarea Normelor Tehnice şi Adoptarea Prescripţiilor Tehnice Uniforme aplicabile Materialului Feroviar destinat utilizării în Trafic Internaţional (APTU)" şi a "Regulilor uniforme privind Admiterea Tehnică a Materialului Feroviar utilizat în Trafic Internaţional (ATMF)", cuprinse în Apendicele E, F şi respectiv G la Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare

Cine este pentru? Pardon, vă rog să votaţi cum doriţi: pentru, împotrivă sau vă abţineri.

Din 202 voturi exprimate - văd că au plecat vreo 15 colegi, 199 pentru, niciun vot contra, o abţinere. S-a adoptat.

V-aş ruga, şefii grupurilor parlamentare, să vă păstraţi colegii în sală, pentru că mai avem legi organice.

16. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2007 privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin Aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

Din 207 voturi exprimate, 206 pentru, niciun vot contra, nicio abţinere, votat.

Celui care a observat că am sărit un rând îi spun că într-adevăr l-am sărit, dar am observat că aţi înţeles despre ce este vorba.

17. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2007 pentru aprobarea Contractului de Finanţare dintre România, Banca Europeană de Investiţii şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. pentru finanţarea Proiectului privind reabilitarea drumurilor naţionale etapa a VI - a, semnat la Bucureşti, la data de 22 decembrie 2006.

Lege ordinară.

Vă rog să vă pronunţaţi.

204 voturi exprimate, 202 pentru, niciun vot contra, o abţinere. Adoptat.

18. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de securitate între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 6 martie 2007.

Din 204 voturi exprimate, 202 pentru, niciunul contra, o abţinere şi unul anulat. Adoptat.

19. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului Multilateral între Comunitatea Europeană şi Statele Sale Membre, Republica Albania, Bosnia şi Herţegovina, Republica Bulgaria, Republica Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Republica Islanda, Republica Muntenegru, Regatul Norvegiei, România, Republica Serbia şi Misiunea Administraţiei Interimare a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo privind înfiinţarea unei Zone Europene Comune de Aviaţie, adoptat la Luxemburg la 9 iunie 2006.

Lege ordinară.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 202 voturi exprimate, 199 pentru, un vot împotrivă, o abţinere. Adoptat.

20. Proiectul de Lege pentru aderarea României la Protocolul din 1978 privind Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (Convenţia SOLAS), adoptat la Londra, la 17 februarie 1978, astfel cum acesta a fost modificat prin amendamentele din 1981, respectiv, 1988.

"Acesta", că este protocol; de fapt "aceasta" era, că este convenţie, nu este protocol. Se mai întâmplă greşeli de tipar şi în ultima fază a dezbaterilor.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot, avem în faţă o lege ordinară.

Din 204 voturi exprimate, 200 pentru, 2 abţineri, niciun vot contra, 2 s-au pierdut. Adoptat.

21. Proiectul de Lege pentru aderarea Guvernului României la Acordul Internaţional al Cafelei 2001, adoptat la 27 septembrie 2000, la Londra, prin Rezoluţia nr.393 a Consiliului Internaţional al Cafelei.

Lege ordinară.

Din 199 voturi exprimate, 194 pentru, 5 abţineri. Adoptat.

La fiecare lege pierdem câte un deputat.

22. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Racşa, prin reorganizarea comunei Oraşu Nou, judeţul Satu Mare.

Lege organică.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 203 voturi exprimate, 185 pentru, 16 împotrivă, o abţinere. S-a adoptat.

23. Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Lege organică.

Se propune respingerea acestei propuneri de către comisie.

Vă rog să pronunţaţi asupra propunerii de respingere.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Domnule preşedinte,

Exact cum aţi discutat la plen, conform ordinea de zi, se supune adoptarea, ca să se constate dacă există un număr suficient de voturi pentru susţinere. Inclusiv titlul şi articolele au fost supuse spre adoptare.

Deci urmează să supuneţi adoptarea. Nu puteţi să supuneţi respingerea, atâta vreme cât plenul s-a pronunţat o dată pentru respingere. Citiţi, vă rog, ordinea de zi.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Iarăşi discutăm despre nimic. N-am spus: se supune votului propunerea comisiei de respingere.

Având în vedere că a fost respins şi titlul şi cuprinsul, cum mă puteţi obliga să supun votului propunerea de adoptare?

Vă rog, domnule Márton, dumneavoastră sunteţi doctor şi în actorie şi în regulamente.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Dacă dumneavoastră supuneţi votului respingerea, atunci, fiind un vot organic, dacă nu va întruni numărul de voturi necesar respingerii legii, atunci iarăşi se va reîntoarce ca să o dezbatem, aşa prevede regulamentul nostru. Este ilogic, dar singura formă regulamentară prin care putem să scăpăm de ea, este s-o supuneţi votului pentru că nu va întruni numărul de voturi organic şi atunci legea se consideră picată.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Există o contradicţie chiar între ceea ce aţi spus dumneavoastră în intervenţia anterioară, care a fost corectă, şi ce spuneţi acum. Doar dacă era vorba de propunerea comisiei procedam aşa. Aici, potrivit Regulamentului, s-a respins propunerea respingerii şi am trecut la dezbaterea pe texte, s-au respins şi titlul şi conţinutul şi atunci...

Mai doreşte cineva să intervină?

Dacă vreţi, supun votului şi respingerea şi adoptarea, ca să nu ne mai certăm pe... Chiar, serios, noi ne certăm pentru nimic.

Supun votului respingerea, în condiţii de lege organică.

Vă rog să vă pronunţaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 195 deputaţi prezenţi, 115 voturi pentru, 71 împotrivă, 6 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Grupul UDMR a vrut să demonstreze că are dreptate. Dar eu v-am propus să supun votului şi propunerea de adoptare, să vedem...

Vă rog, domnule Marton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Acest vot a întrunit 115 voturi. Au fost 75 împotrivă. Dacă Grupul UDMR are acest număr de deputaţi, foarte mult m-ar încânta.

Domnul Valer Dorneanu:

Am vorbit în perspectivă. Când se va uni UDMR-ul cu...

Din sală:

...cu P.N.L.-ul.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi spus-o dumneavoastră.

Poftiţi, domnule deputat. Preşedintele Comisiei pentru Regulament, ca să ne scoată din încurcătură.

Domnul Ioan Bivolaru:

Stimaţi colegi,

Noi când am modificat Regulamentul, mai ţineţi minte că am avut dezbateri foarte mari pe sintagma "respingerea respingerii". Este logic că în condiţiile în care grupurile parlamentare, care sunt grupuri politice, n-au ajuns la un anumit consens ca să creeze o anumită majoritate, cum e cazul în speţă...

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog insistent, mai avem numai trei proiecte şi pierdem cvorumul.

Domnul Ioan Bivolaru:

Bun. Explic după ce se termină cu votul, domnule preşedinte.

Problema este că acest proiect acum se reîntoarce la comisie pentru un nou raport.

Domnul Valer Dorneanu:

Asta e soluţia.

24. Propunerea legislativă pentru modificarea art.174 din Legea învăţământului.

Lege organică.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Din 192 voturi exprimate, sunt 190 voturi pentru, unul împotrivă şi o abţinere. Adoptată.

25. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.

Lege organică.

Vă rog să vă pronunţaţi.

193 voturi exprimate, 190 pentru, unul împotrivă, 2 abţineri. Adoptat.

26. Proiectul de Lege privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile situate pe secţiunile naţionale ale reţelei rutiere transeuropene.

Lege ordinară.

Vă rog să vă pronunţaţi.

198 voturi exprimate, 196 voturi pentru, unul contra, nici o abţinere. S-a adoptat.

27. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri.

Lege ordinară.

Vă rog să vă pronunţaţi.

196 voturi exprimate, 192 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 2 abţinere. Adoptat proiectul.

Vă mulţumesc.

Declar şedinţa închisă. Ne revedem joi, dacă nu cumva Biroul permanent spune altceva. Se prezintă moţiunea, n-are ce să spună. După-amiază, lucrări în comisii.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,20.