Parliamentary debates
Parliamentary debates
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of October 3, 2007
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.132/2007
Video - Flash & IOS
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of October 3, 2007 |
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of October 3, 2007
|
Şedinţa a început la ora 10,45. Şedinţa a fost condusă de domnii Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi Doru Ioan Tărăcilă, vicepreşedinte al Senatului, asistaţi de domnii Ioan Munteanu, secretar al Camerei Deputaţilor, şi Gavrilă Vasilescu, secretar al Senatului. |
|
|||
|
|
Doamnelor şi domnilor colegi, Vă rog să luaţi loc în bănci. Rog liderii de grupuri să-şi invite colegii în sală; rog, de asemenea, Secretariatul să invite secretarii de şedinţă. Doamnelor şi domnilor colegi, Vă rog să luaţi loc în bănci pentru a începe şedinţa. Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi vă anunţ că, din totalul de 462 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa 361, iar 101 sunt absenţi. Cvorumul legal de lucru este îndeplinit. Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru şedinţa comună de astăzi în forma în care au fost distribuite tuturor deputaţilor şi senatorilor. Dacă în legătură cu ordinea de zi există comentarii? Nu sunt. Comentarii. Supun votului dumneavoastră proiectul ordinii de zi. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. S-a adoptat în unanimitate. Dacă în legătură cu programul de lucru propus există comentarii sau observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră programul de lucru. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. S-a adoptat în unanimitate şi programul de lucru. |
||||
|
|
|
La primele două puncte ale ordinii de zi avem numirea unor membri ai Comisiei Naţionale a Valorilor Imobiliare şi modificarea componenţei nominale a Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe, care se fac prin vot secret cu buletine de vot, potrivit art. 83 şi 84 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Pentru operativitate, vă propun să fie prezentat avizul comisiilor de specialitate şi propunerile, după care să urmeze în acelaşi timp votul secret cu buletine de vot atât pentru numirea membrilor CNVM, cât şi pentru înlocuirea unui membru al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe. Dacă există obiecţii la această propunere procedurală? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră această propunere de procedură. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. În aceste condiţii, trecem la dezbateri. La primul punctul al ordinii de zi dau cuvântul domnului senator Aron Popa, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe a Senatului, pentru a prezenta raportul comun al comisiilor pentru buget şi comisiilor economice ale celor două Camere, cu privire la propunerile de numire a unor membri ai Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Domnule senator, aveţi cuvântul. |
|
||
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi, Vă prezint un raport comun, pe care cele patru comisii l-au întocmit în această dimineaţă. În conformitate cu dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, comisiile au procedat la audierea următorilor candidaţi: doamna Gabriela Victoria Anghelache din Grupurilor parlamentare ale PSD; doamna Carmen Eugenia Negoiţă, propunere venită din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat; doamna Claudia Cătălina Sava, propunere a Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator; doamna Dorina Teodora Mihăilescu, propunere a Grupurilor parlamentare ale PSD. Candidaţii au prezentat un CV şi au răspuns întrebărilor formulate de către membrii comisiilor care au fost abilitate în audierea candidaţilor. În urma audierilor, cu unanimitate de voturi, comisiile reunite propun plenului Parlamentului nominalizarea următorilor candidaţi pentru următoarele funcţii: Doamna Gabriela Victoria Anghelache, preşedinte, reînvestită pentru un mandat de cinci ani, începând cu data de 3 octombrie 2007. Doamna Carmen Eugenia Negoiţă, vicepreşedinte, pentru un mandat de cinci ani, începând cu data de 4 noiembrie 2007. Doamna Claudia Cătălina Sava, comisar, pentru un mandat de cinci ani, începând cu data de 3 octombrie 2007. Doamna Dorina Teodora Mihăilescu, comisar, pentru un mandat de cinci ani, începând cu data de 4 noiembrie 2007. Semnează cei patru preşedinţi ai comisiilor abilitate. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. La punctul 2 al ordinii de zi, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor propune înlocuirea domnului deputat Constantin Niţă cu domnul deputat Gabriel Petru Vlase, în calitatea de membru şi vicepreşedinte al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe. Dacă există obiecţii la această propunere? Nu sunt obiecţii. Aşa cum am hotărât, urmează să trecem la votul secret cu buletine asupra propunerilor pentru CNVM şi Comisia de control SIE. Vă reamintesc faptul că, potrivit art. 37 din Regulamentul şedinţelor comune, în cadrul votului cu buletine de vot, parlamentarul votează pentru lăsând neatinse, pe buletin, numele şi prenumele persoanei propuse; votează contra ştergând numele şi prenumele candidatului. De asemenea, reamintesc că atât numirea membrilor CNVM, cât şi a membrilor Comisiei speciale de control SIE se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi, conform art. 38 alin. (7) din Regulamentul şedinţelor comune. După votare şi prezentarea procesului-verbal cu privire la rezultatul votului, va urma depunerea jurământului prevăzut de Hotărârea Parlamentului României nr. 44/1998 de către noul membru al Comisiei de control al SIE. Domnii chestori sunt rugaţi să ocupe locurile rezervate pentru înmânarea buletinelor de vot. Domnule Albu, vă rugăm să îi ţineţi locul domnului eserghep până ajunge. De la Senat, unul dintre domnii chestori, poftiţi. Domnul chestor Pereş. Domnule deputat Dan Radu Ruşanu, secretar al Camerei Deputaţilor, vă dau cuvântul pentru citirea listei deputaţilor. |
|
||
|
|
- Adomnicăi Mirela Elena - prezent Voci din sală: Haideţi mai repede, este ora 12! |
||||
|
|
La cererea opoziţiei, vă rog să citiţi mai rar. |
||||
|
|
- Amet Aledin - prezent (Domnii deputaţi şi-au înregistrat prezenţa treptat, pe măsură ce intrau în sala de şedinţe). |
||||
|
|
Domnule senator Gavrilă Vasilescu, vă rog. |
||||
|
|
Doamnelor şi domnilor senatori, o să vă rog să fiţi atenţi şi, pentru operativitate, v-aş ruga, în momentul în care vă auziţi numele, să procedaţi în aşa fel încât să-mi fie mie mai uşor să văd dacă sunteţi prezenţi. Vă mulţumesc. - Antonie Ştefan-Mihail - prezent O să vă rog să mai aveţi puţină răbdare. Deci, haideţi să vedem cu persoanele care nu au fost. Domnule senator Arion, poftiţi. Mulţumesc. prezent. - Cioroianu Adrian Mihai - absent |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar. Dacă mai există senatori. Da, mergeţi la domnul secretar, vă rog frumos şi să-l consemnaţi şi pe domnul senator Jurcan. Rog şi pe domnul senator Pereş să voteze. După încheierea procesului de votare, invit membrii Birourilor permanente să se întrunească la sala de şedinţe a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor pentru constatarea rezultatelor votului. Declar închisă procedura de votare. Nu mai există colegi care n-au votat. ( Pauză de la ora 12,00 la 12,10.) |
||||
|
|
Doamnelor şi domnilor colegi, Continuăm lucrările. Dau cuvântul domnului secretar al Senatului, Gavrilă Vasilescu, pentru prezentarea proceselor verbale referitoare la rezultatul votării. |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori pentru alegerea unui membru al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe. Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în temeiul art.32 alin.(4) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret cu buletine asupra propunerii de alegere a domnului deputat Vlase Petru Gabriel în calitatea de membru şi vicepreşedinte al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe, în conformitate cu prevederile art.3 alin.(1) din Legea nr.1 din 1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe, cu modificările ulterioare, au constatat următoarele:
Potrivit prevederilor art.38 alin.(7) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, numirile şi alegerile în funcţii se hotărăsc cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. Ca urmare a faptului că din totalul de 462 parlamentari au fost prezenţi 357, din care 339 au votat pentru, ceea ce reprezintă majoritatea cerută de Regulament, domnul deputat Vlase Petru Gabriel este ales în calitate de membru şi vicepreşedinte al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe. Semnează membrii Birourilor permanente ale celor două Camere. |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Urmează procesul-verbal pentru cea de-a doua alegere. |
||||
|
|
Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori cu privire la numirea unor membri ai Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. În temeiul prevederilor art.32 alin.(4) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au procedat la verificarea şi numărarea voturilor exprimate prin vot secret cu buletine de către deputaţi şi senatori asupra propunerii de numire în Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a doamnelor Gabriela Victoria Anghelache, în funcţia de preşedinte, Eugenia Carmen Negoiţă, în funcţia de vicepreşedinte, precum şi a doamnelor Claudia Cătălina Sava şi Dorina Teodora Mihăilescu, în funcţia de comisari, în baza art.3 alin.(1) şi (2) ale Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.95 din 2002, au constatat următoarele:
Ca urmare a numărării şi verificării voturilor, rezultatul pentru fiecare candidat se prezintă astfel: Gabriela Victoria Anghelache, pentru funcţia de preşedinte, a obţinut 334 voturi pentru şi 7 voturi împotrivă; Eugenia Carmen Negoiţă, candidată pentru funcţia de vicepreşedinte, a obţinut 339 de voturi pentru şi 2 voturi împotrivă; Claudia Cătălina Sava, candidată pentru funcţia de comisar, a obţinut 334 voturi pentru, 7 voturi împotrivă; Dorina Teodora Mihăilescu, candidată pentru funcţia de comisar, a obţinut 336 de voturi pentru şi 5 voturi împotrivă. Potrivit prevederilor art.38 alin.(7) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, numirile în funcţie se hotărăsc cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. Ca urmare a faptului că din cele 341 de voturi exprimate, candidatele au obţinut majoritatea voturilor exprimate, astfel cum v-au fost prezentate, se declară alese pentru funcţiile respective: doamna Anghelache Gabriela Victoria, pentru funcţia de preşedinte, cu 334 voturi pentru, 7 împotrivă; doamna Negoiţă Eugenia Carmen, în funcţia de vicepreşedinte, cu 339 voturi pentru şi 2 împotrivă; doamna Sava Cătălina Claudia, pentru funcţia de comisar, cu 334 voturi pentru, 7 împotrivă şi doamna Mihăilescu Dorina Teodora, în funcţia de comisar, cu 336 voturi pentru şi 5 împotrivă. Semnează membrii Birourilor permanente ale celor două Camere. Mulţumesc pentru atenţie. |
||||
|
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Urmează depunerea jurământului de către noul membru al Comisiei speciale pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe, domnul deputat Gabriel Petru Vlase. Domnule deputat, aveţi cuvântul. |
|
||
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu, Vlase Petru Gabriel, membru şi vicepreşedinte al Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţii Serviciului de Informaţii Externe, jur să apăr interesele României şi să respect Constituţia şi legile ţării. Jur că, atât pe timpul mandatului, cât şi după încetarea acestuia, voi păstra secretul asupra documentelor, datelor şi informaţiilor considerate ca atare de lege, de care voi lua cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor. Jur pe propria răspundere că nu am colaborat cu structurile fostei securităţi şi că nu fac parte din cadrele Serviciului de Informaţii Externe sau ale altor servicii secrete de informaţii. (Aplauze) |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule deputat, şi vă felicit pentru calitatea dovedită. Stimaţi colegi, Dat fiind că este ora 12,20, vă propun să luăm o pauză de zece minute, să reluăm lucrările la 12,30, cu punctul 3 al ordinii de zi. |
||||
|
(Pauză de la ora 12,20 până la 12,40). |
|||||
|
|
Doamnelor şi domnilor parlamentari, vă rog să luaţi loc în bănci. Rog liderii de grupuri să-şi invite colegii în sală. Rog pe membrii prezidiului să-şi reia locul pentru a putea relua lucrările. Am rugămintea la liderii de grupuri să ne aducă şi listele cu parlamentarii care vor interveni la dezbateri pentru a organiza lista de vorbitori. Până acum am primit de la P.S.D. şi P.R.M. De la grupul minorităţilor? Partidul Democrat, doar domnul Rădulescu? Atât? Da. - după o mică pauză - |
|
|||
|
|
Stimaţi colegi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Reluăm lucrările şi trecem la ultimul punct al ordinii de zi, prezentarea, dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 140 de deputaţi şi senatori. Înainte de a începe prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzură, vă informez că după prezentarea acesteia în şedinţa comună din 27 septembrie 2007, nu s-au înregistrat din partea iniţiatorilor cereri de retragere a semnăturii. Întreb, însă, potrivit regulamentului, dacă în plenul celor două Camere există astfel de cereri. Nu există. Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, În legătură cu dezbaterea moţiunii de cenzură, Birourile permanente ale celor două Camere au hotărât să propună timpul maxim afectat pentru dezbateri, după cum urmează: Guvernului i se rezervă 60 de minute pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterilor; grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat li se alocă timpul corespunzător numărului iniţial de membri, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar; deputaţii şi senatorii care nu fac parte din grupurile parlamentare vor avea la dispoziţie câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceşti parlamentari sau la grupuri parlamentare. Din însumarea acestui timp pe grupurile parlamentare şi pentru deputaţii şi senatorii care nu fac parte din aceste grupuri, rezultă următoarele limite maxime: Grupul parlamentar al P.S.D., 53 de minute; Grupul parlamentar al P.N.L., 31 de minute; Grupul parlamentar al P.D., 23 de minute; Grupul parlamentar al P.R.M., 23 de minute; Grupul parlamentar UDMR, 11 minute; Grupul parlamentar al Partidul Conservator, 10 minute; minorităţile naţionale, 6 minute; deputaţii şi senatorii fără apartenenţă la grupuri parlamentare, 14 minute. În total, timp de dezbatere, 171 de minute. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt obiecţii. Supun votului dumneavoastră aceste propuneri pentru timpul alocat dezbaterilor. Cine este pentru? Da. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Timpul de dezbatere a fost adoptat. Am primit din partea liderilor grupurilor parlamentare numele deputaţilor şi senatorilor înscrişi la cuvânt pentru dezbaterea moţiunii. Dacă mai există propuneri de completare a luărilor de cuvânt, rog să fie depuse la secretarii de şedinţă. În conformitate cu prevederile art.79 din Regulamentul şedinţelor comune, dau cuvântul domnului senator Cristian Diaconescu pentru prezentarea moţiunii de cenzură. Domnule senator, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai cabinetului, Distinşi colegi, După trei ani de la preluarea puterii de către Alianţa portocalie şi la 6 luni de la instalarea guvernului Tăriceanu II, suntem astăzi în faţa unei opţiuni fundamentale: demitem, prin vot, acest guvern neprofesionist, lipsit de sprijin politic în Parlament şi deschidem calea spre o nouă formulă de guvernare, cu un nou program care să răspundă nevoilor României, susţinut de o majoritate parlamentară transparentă, sau încurajăm, cu grave consecinţe asupra dezvoltării României, mersul către un model de societate neeuropean, către o societate profund divizată şi polarizată. Dorim să aducem stabilitate în ţară şi să punem capăt celor trei ani de conflicte politice succesive, care au generat ineficienţă guvernamentală şi nelinişte socială, sau dorim să păstrăm un Guvern incapabil să găsească soluţii pentru principalele probleme ale românilor. Criza politică profundă în care ne găsim astăzi este rezultatul incompetenţei guvernării de dreapta din ultimii trei ani de zile. Pensionarii au reale probleme să supravieţuiască, din cauza creşterii preţurilor atât la alimente, cât şi la utilităţi, agricultorii încă nu şi-au revenit după proasta gestionare a crizelor datorate secetei şi inundaţiilor, profesorii şi cadrele medicale au în continuare salarii care nu le asigură un trai decent, şcolile şi spitalele sunt într-o stare avansată de degradare, tinerii nu au cum să-şi cumpere o casă şi fug din ţară. După 7 ani de creştere economică, familiile cu venituri reduse nu resimt în propriile lor case această bunăstare. Avem bani mai mulţi la bugetul de stat, dar nu avem o politică de redistribuire echitabilă şi coerentă, ceea ce a condus la polarizarea puternică a veniturilor şi a consumului. Şi încă două mari contraperformanţe" ale guvernării dedreapta: zero% absorbţie a fondurilor europene şi zero km de autostradă. Pentru toate aceste greşeli grave, care costă România şi pe fiecare dintre cetăţenii ţării, Guvernul trebuie să plece! Prin votul dat de dumneavoastră acestei moţiuni de cenzură puteţi reda speranţa şi încrederea oamenilor că adevăratele lor priorităţi vor fi îndeplinite. Că tranziţia spre bunăstare are loc şi în viaţa lor, nu doar în a celor 10% care au beneficiat până acum de rezultatele politicii de dreapta. Că munca cinstită, acasă, în România, poate fi suficientă pentru asigurarea unui nivel decent de bunăstare pentru fiecare. Că Europa nu este doar un spaţiu unde găseşti de muncă în străinătate, ea poate fi construită aici, în ţară, regăsind-o în salariile şi pensiile noastre, în bursele şi alocaţiile pentru copiii şi tinerii noştri, în infrastructuri de calitate, în şcoli şi spitale, într-o economie competitivă, într-un mediu înconjurător sănătos. Doamnelor şi domnilor parlamentari, În ultimii 3 ani, România s-a îndreptat într-o direcţie greşită. Creşterea economică înregistrată nu este rezultatul unei dezvoltări sănătoase, iar bunăstarea rezultată nu este împărţită echitabil. Ea nu se regăseşte în viaţa de zi cu zi a majorităţii cetăţenilor ţării, iar plusul de bogăţie creat se distribuie vădit inegal în societate. Practic, România a evoluat în ultimii ani către un model de societate neeuropean, în care rezultatele dezvoltării sunt însuşite exclusiv de către o minoritate de 10% din populaţie, privilegiată de guvernele de dreapta. Prin această moţiune, PSD îşi face datoria de partid de opoziţie şi exprimă îngrijorarea majoră a peste 90% dintre români, sub ochii cărora se nasc două Românii opuse şi ireconciliabile: o Românie a opulenţei şi o Românie a sărăcieiumilitoare şi a frustrărilor sociale de tot felul. Dacă nu vom pune capăt guvernării de dreapta, în cel mai scurt timp, prăpastia dintre cele două Românii se va adânci. Trebuie să înţelegem mai repede că modelul social european, spre care trebuie să tindem, este unul care utilizează beneficiile creşterii economice pentru a reduce polarizarea socială şi nu pentru mărirea decalajelor. Iată de ce este nevoie de politici de redistribuire a ceea ce se produce în societate în favoarea pensionarilor, agricultorilor, profesorilor, cadrelor medicale, tinerilor şi familiilor cu venituri modeste. Concluzia este una singură: starea precară în care se găseşte majoritatea populaţiei din România nu este conjuncturală, ci dimpotrivă, este o acţiune programată, asumată şi urmărită cu perseverenţă de actuala Putere de dreapta. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Încercăm să impunem o dezbatere de substanţă în Parlamentul ţării într-un moment în care România încheie o etapă de dezvoltare - tranziţia post-comunistă - şi începe o alta, cea a integrării propriu-zise în Uniunea Europeană. Acest moment presupune, în viziunea noastră, clarificări şi regândiri, atât în privinţa obiectivelor de atins, a opţiunilor de dezvoltare, a modelului economic şi social adecvat realităţilor noastre, cât şi a instrumentelor şi a politicilor celor mai potrivite pentru atingerea acestor obiective. Constatăm că actuala guvernare de dreapta doreşte un stat slab, absent din viaţa economică şi socială a ţării, bazându-se doar pe aşa-zisele virtuţi reglatoare ale pieţei. În viziunea noastră, o dezvoltare de succes înseamnă o dezvoltare sustenabilă, echitabilă şi democratică, o dezvoltare care se focalizează pe creşterea standardelor de viaţă şi nu numai pe măsurarea statistică a creşterii economice şi a produsului intern brut al ţării. Aşadar, modelul social şi economic pe care îl propunem este modelul social european care îmbină creşterea economică, eficienţa şi flexibilitatea cu egalitatea şanselor, echitatea şi securitatea socială a populaţiei. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, În 2006, mii de pensionari au ieşit în stradă să atragă atenţia asupra sărăciei severe în care trăiau. În ciuda protestelor, Guvernul a rămas surd la cerinţele lor. Iniţiativa PSD de creştere a pensiilor a fost respinsă în 2006 atât de Guvern, cât şi de Parlament. Doar insistenţa parlamentarilor PSD a făcut ca actuala creştere a pensiilor să fie votată în Parlament. Îmbunătăţirea nivelului de trai al pensionarilor nu a fost niciodată o prioritate pentru Guvern în ultimii trei ani. Totuşi, în ultimii 3 ani, creşterea preţurilor nu a fost însoţită de creşterea proporţională a salariilor şi pensiilor. În timp ce pensia medie lunară a crescut cu 36%, preţurile la energia termică au crescut cu 37,7%, la apă, canal, salubritate cu 54,6%, iar la gazele naturale cu 83,5%. În acelaşi timp, salariul mediu brut a crescut cu doar 34%.În 2007, 51% dintre gospodării nu pot face faţă cheltuielilor pentru satisfacerea nevoilor de consum, iar 44,3% dintre gospodăriile din mediul urban nu şi-au putut plăti la timp facturile la utilităţi în 2006. România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte salariul minim. Numărul salariaţilor cu salarii mai mici decât pragul de risc de sărăcie depăşeşte 1,5 milioane, aproape 40% din totalul salariaţilor. În lipsa unor politici coerente de redistribuire a bunăstării, Guvernul Tăriceanu a încurajat polarizarea gravă a veniturilor.În plus, introducerea cotei unice a avut şi ea o contribuţie importantă la polarizarea veniturilor. 85% dintre salariaţi au primit sume în plus între 1-5 euro lunar, în timp ce numai 15% dintre salariaţi au primit sume între 20 şi 220 de euro lunar. Polarizarea proprietăţii reprezintă, la rândul său, una din marile mutaţii survenite în societatea românească, în ultimii ani. Asupra consecinţelor ei nefaste, PSD a atras atenţia încă prin moţiunea de cenzură din mai 2005. Restituind integral proprietăţile unui grup restrâns de cetăţeni, dreapta politică a spulberat înţelegerea anterioară dintre partidele parlamentare cu privire la o necesară limitare în timp a restituirilor (luându-se ca an de referinţă anul 1945), dar şi la o limitare a suprafeţei de restituit (nu mai mult de 50 de hectare de pădure sau de teren). Sunt revendicate astăzi sute de mii de hectare de pădure şi pământ, munţi întregi, teritoriul unor oraşe, parcuri, şcoli, spitale, grădiniţe, case de cultură, biblioteci, unităţi economice, sub privirile uluite ale majorităţii populaţiei, care trăieşte, de pe o zi pe alta, dintr-un salariu. O asemenea "Reformă" făcută în dispreţul unui popor întreg nu poate să rămână nesancţionată, ea contând greu în evaluarea critică a acestor ultimi trei ani de guvernare de dreapta din România. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Agricultura românească a fost adusă la sapă de lemn de cele două guverne, în doar 1.000 de zile de gestiune liberală. Ponderea sectorului agricol în produsul intern brut a scăzut de la 12,8% în 2004, la 8,5% în 2005 şi 8,1% în 2006, iar în acest an se prefigurează un recul şi mai mare, situaţia agriculturii urmând să afecteze semnificativ indicatorii macroeconomici. În perioada 2005-2006, veniturile gospodăriilor din mediul rural au scăzut permanent, veniturile obţinute din agricultură reprezentând numai 23% din total. 51% din produsele agricole au fost consumate în propria gospodărie, menţinând starea de subzistenţă a acestora. Principalii perdanţi sunt cei care deţin exploataţii agricole cu o suprafaţă mai mică de un hectar sau cei care cresc animale fără a avea pământ. 3,5 milioane de gospodării ţărăneşti au fost afectate direct ca urmare a incompetenţei gestiunii în agricultură. Situaţia cea mai condamnabilă şi de nejustificat rămâne însă cea legată de lipsa de preocupare privind pregătirea pentru accesarea fondurilor europene. Planul Naţional de Dezvoltare Rurală se află tot în stadiul de "analiză", când, de fapt, ar fi trebuit să fie deja aprobat. Sunt întârzieri semnificative în organizarea instituţională şi acreditarea de către organismele abilitate ale Comisiei Europene a celor două agenţii de plăţi. ZERO domină întreaga gestiune ministerială a activităţii din agricultură. ZERO - sume accesate, până în prezent, din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, sume prevăzute pentru 2007 la 577 de milioane de euro. ZERO - sume accesate până în prezent din cele 202 milioane de euro prevăzute pentru perioada 2007-2013 din Fondul European de Pescuit. ZERO - sume accesate până în prezent din cele 272 de milioane de euro prevăzute pentru aplicarea măsurilor de piaţă pe acest an. Există serioase riscuri în ceea ce priveşte blocarea sau amânarea fondurilor pentru plăţile directe de la Uniunea Europeană pentru anul 2007, dacă nu se acreditează Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Am ajuns în 2007 să importăm produse agroalimentare mai mult decât exportăm. Deficitul comercial cu produse agroalimentare creşte într-un ritm alarmant, ajungând la 2 miliarde de euro, aproape dublu faţă de 2004. Zero fonduri europene atrase pentru agricultură reprezintă un record trist şi costisitor pentru milioane de agricultori români, forţaţi să înfrunte concurenţa agricultorilor europeni, fără niciun fel de sprijin. Stimaţi colegi, În ciuda unor progrese normale, economia românească este astăzi mai vulnerabilă decât era în urmă cu 3 ani, cu o creştere economică nesustenabilă, cu o politică bugetară inconsecventă, cu un deficit de cont curent, care se adânceşte îngrijorător, şi cu investiţii care au mărit dramatic datoria externă, derapajele macroeconomice stau să explodeze. În plus, poziţia României de contribuitor net la bugetul Uniunii Europene, din cauza incapacităţii Guvernului de a atrage un singur euro din fondurile structurale şi de coeziune, măreşte decalajele economice şi sociale faţă de ţările Uniunii Europene, îndepărtând România de modelul social european. În ţara noastră, beneficiile creşterii economice se redistribuie profund inechitabil, deşi România are ritmuri de creştere economică ridicată. Creşterea economică nu este sustenabilă, fiind într-o mare măsură bazată pe importuri. Deficitul de cont curent bate record după record în sens negativ, fiind prognozat în 2007 la 14% din p.i.b. În primele şase luni ale acestui an, dezechilibrul extern s-a accentuat dramatic, ajungând la recordul istoric de 16,8% din p.i.b. Dacă anul trecut investiţiile străine directe finanţau în proporţie de 91% deficitul de cont curent al României, în acest an gradul de acoperire al acestora a fost de numai 38%. Inconsecvenţa politicii bugetare caracterizează ultimii ani de guvernare. Politica bugetară a României continuă să fie inconsistentă, iar sustenabilitatea finanţelor publice pe termen mediu este una redusă. Practica unor cheltuieli bugetare masive făcute pe ultima sută de metri nu mai constituie o noutate. În 2005 şi 2006, după 11 luni în care a existat un excedent bugetar, luna decembrie nu numai că a temperat acest excedent, dar l-a şi transformat aproape peste noapte în deficit. De exemplu, statul român a cheltuit într-o lună - decembrie 2006 - aproximativ 3 miliarde de euro, nu se ştie cum şi pe ce. Nu au existat licitaţii publice sau alte forme transparente de cheltuire a banilor publici, nu a fost introdusă programarea bugetară multianuală, aşa cum cere Uniunea Europeană. Descentralizarea a fost una dintre promisiunile importante ale Alianţei P.N.L. - P.D. din campania electorală. Pe parcursul a trei ani de guvernare însă acest deziderat a rămas în stadiul de promisiune. Departe de a descentraliza activitatea în principalele domenii, Guvernul Alianţei, prin măsurile luate, nu a făcut decât să centralizeze prin întregul demers legislativ, dar şi prin actul de guvernare propriu-zis. A crescut substanţial numărul agenţiilor şi autorităţilor centrale cu diverse subordonări şi au fost întreprinse acţiuni care au lezat direct sau indirect autonomia autorităţilor administraţiei publice locale. Proiecte de sute de milioane de euro au fost atribuite printr-o singură semnătură. Deteriorarea situaţiei macroeconomice va avea un efect direct asupra mediului de afaceri. În ultimii trei ani de zile Guvernul a modificat Codul fiscal de patru ori, fără să respecte termenul de şase luni de anunţ prealabil, accentuând instabilitatea legislativă. Unirea Ministerelor Finanţelor şi Economiei într-un singur "mamut" birocratic nu a determinat creşterea stabilităţii şi a predictibilităţii politicilor fiscale şi bugetare. Comasarea a două instituţii cu atribuţii diferite, a Ministerului Finanţelor, care are ca principală responsabilitate colectarea, cu Ministerul Economiei, care se ocupă şi de alocarea de fonduri, a provocat şi mai mult haos în activitatea de reglementare a mediului economic. Lipsa unei strategii energetice sporeşte declinul de competitivitate a produselor româneşti, care ajung să nu mai poată fi exportate. Şi asta în condiţiile creşterii deficitului comercial. Fondul "Proprietatea" nu este funcţional la peste doi ani de la adoptarea legii privind înfiinţarea sa. Între timp, s-au acordat despăgubiri în titluri, la Fondul "Proprietatea" de peste 300 de milioane de euro, moştenitorilor unor fabrici care fuseseră privatizate, pentru o sumă agregată de aproape o sută de ori mai mică. Fondul "Proprietatea", practic, nu mai are acum legătură cu foştii proprietari, ci serveşte intereselor câtorva grupuri restrânse, de a acumula şi controla pachete importante de acţiuni pe bursă. Stimaţi colegi, "Zero la sută" grad de absorbţie a fondurilor europene" Aceasta este una dintre cele mai mari nereuşite ale întregii guvernări de după 2004. Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă rezultatelor progreselor semnificative pe care le-am făcut din punct de vedere economic şi politic. A sosit momentul ca toţi românii să se bucure de beneficiile reintrării în marea familie europeană. Nu am reuşit, însă, să atragem fonduri europene. România plăteşte astăzi 1,2 miliarde de euro la bugetul Uniunii Europene. Mai mult, România pierde oportunitatea de a utiliza cei 2,4 miliarde de euro promişi de către Uniunea Europeană ţării noastre în acest an. Astfel, România ratează şansa construirii a 300 km de autostradă, a 100 de spitale noi, a sute de şcoli şi grădiniţe noi, a investiţiilor în modernizarea satului românesc, în creşterea competitivităţii firmelor, în protecţia mediului. Raportat la suprafaţa ţării, România are cei mai puţini kilometri de autostradă din Europa. Intensitatea energetică a României este de patru ori mai mare decât media Uniunii Europene în 27 de ţări. Doar două persoane din o sută participă la programele de învăţare continuă, 66% dintre gospodăriile din mediul rural iau apă de la fântână, 96% dintre gospodăriile de la sate nu au acces la canalizare, şi 85% nu au apă caldă. România nu-şi mai poate permite să rateze al doilea an consecutiv şi să compromită iremediabil întreaga perioadă 2007 - 2013, când ar putea folosi 30 de miliarde de euro pentru a ajuta agricultorii români, construcţia de şcoli şi spitale, construcţia de autostrăzi. Doar pentru acest motiv şi Guvernul trebuie să plece! Doamnelor şi domnilor parlamentari, Sistemul de învăţământ românesc deviază puternic de la proiecţia modelului european. Deşi alocaţiile bugetare au crescut în ultimii doi ani, sistemul educaţional continuă să fie discriminatoriu, lipsit de eficienţă, cu o infrastructură slabă, cu o vizibilitate internaţională redusă. După preluarea guvernării nu au existat minime preocupări pentru rezolvarea acestor probleme. Primul demers guvernamental, derulat într-un timp record, a fost politizarea în masă a sistemului, schimbarea pe criterii politice a inspectorilor generali, a inspectorilor şcolari, directorilor, funcţionarilor publici din ministere şi din structurile acestuia, având drept efect bulversarea sistemului de învăţământ. De trei ani de zile auzim de reforme, schimbări, reorganizări, pachete noi de legi, noi miniştri. Nici noul proiect al Legii învăţământului preuniversitar, promovat în dezbatere publică de Ministerul Educaţiei, nu oferă o perspectivă clară şi coerentă pentru descentralizarea administrativă şi creşterea autonomiei şcolilor. În 2007, indicatorii privind sistemul de educaţie arată discriminare şi performanţe reduse. România are cea mai mică rată de cuprindere în învăţământ dintre ţările U.E., şi cea mai mare rată a abandonului şcolar. Sistemul de educaţie din România este discriminatoriu, barierele privind accesul copiilor din mediul rural la educaţie fiind din ce în ce mai mari. Puterea de dreapta a câştigat voturile cadrelor didactice cu promisiuni care sunt departe de a fi onorate. Deşi guvernele după 2004 s-au lăudat cu investiţii masive, infrastructura sistemului educaţional din România este, în continuare, slab dezvoltată. În realitate, educaţia nu este considerată nici prioritate, şi nici măcar investiţia cea mai profitabilă. La începutului anului şcolar 2006 - 2007, doar 20% dintre unităţile de învăţământ au primit autorizaţie de funcţionare, iar în acest an numai 58% vor putea începe în bune condiţii anul şcolar. Resursa umană din Educaţie şi Cercetare este îmbătrânită şi prost plătită. Dascălii români sunt lipsiţi de posibilitatea dezvoltării profesionale. Un profesor din preuniversitar, cu o vechime de peste 30 de ani şi cu toate gradele, are un salariu de 400 de euro, de nouă ori mai mic decât media din Uniunea Europeană. Iar un conferenţiar universitar, cu masterat şi doctorat, are de 15 ori mai puţin decât media din U.E. Rezultatul? Numai în 2006, peste 9.000 de profesori au renunţat la catedră şi s-au îndreptat spre slujbe mai bine plătite. Partidul Social Democrat a propus, încă de anul trecut, instituirea unui acord politic pentru susţinerea Pactului naţional pentru educaţie şi cercetare, şi 7% din p.i.b. pentru aceste două domenii prioritare. Partidul Social Democrat a obţinut în Parlament creşteri salariale de peste 33% pentru profesori. Tot P.S.D. a iniţiat şi promovat Legea privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, În ceea ce priveşte domeniul sănătăţii, Ministerul Sănătăţii este de departe cel mai bolnav organism public din România. Lipsurile şi debandada din spitale pun în real pericol vieţile pacienţilor. În 2004, Alianţa a promis că va da oamenilor mai mulţi bani pentru medicamente, că va exista o reformă în beneficiul bolnavilor. Astăzi, majoritatea bolnavilor plătesc tot mai mult pentru aşa-zisele medicamente gratuite, stau la cozi interminabile, trăind umilinţe pe care puţini dintre noi le-au cunoscut. Guvernul român nu şi-a stabilit priorităţile şi nu a făcut nimic pentru a modifica anumiţi indicatori critici pentru România: speranţa de viaţă, mortalitatea infantilă, mortalitatea maternală. Speranţa de viaţă în România este cu şapte ani mai mică pentru bărbaţi, respectiv cu 10 ani mai mică pentru femei, decât media Uniunii Europene. Deşi a beneficiat de cea mai mare creştere în privinţa finanţării, fondurile alocate fiind de aproape 4 miliarde de euro, situaţia din sistemul sanitar se înrăutăţeşte de la o zi la alta, sporind îngrijorarea celor care au o singură vină, aceea de a se îmbolnăvi. Medicina de familie este subfinanţată, sistemul ambulatoriu este ineficient, medicina preventivă este total dezorganizată. Sistemul de ambulanţă este echipat necorespunzător, spitalele sunt lipsite de un management performant, în ciuda deciziilor ministrului actual, de schimbare a multor directori de spitale. Incompetenţa managementului ministerial a făcut ca Ministerul Sănătăţii Publice să fie incapabil să atragă fonduri europene, în condiţiile nevoii acute de finanţare. Mai mult, Ministerul Sănătăţii Publice a "reuşit" contraperformanţa ca în 2008 şi 2009 să nu mai poată accesa fondurile de finanţare nerambursabile ale Fondului global al ONU pentru combaterea maladiilor HIV, Sida şi TBC. Starea de sănătate a poporului român este cea mai precară din Uniunea Europeană. O mare parte din populaţie rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare, din cauza dificultăţilor financiare. Nu avem, încă, o strategie naţională de sănătate publică, care să ofere o perspectivă europeană în acest domeniu. Boala sistemului de sănătate poate fi învinsă prin cinci măsuri: buget de 7% pentru sănătate în următorii cinci ani, descentralizarea sistemului, prin acordarea în mod real a autonomiei decizionale autorităţilor locale, compensarea cu 90% a medicamentelor pentru categoriile defavorizate, în special pentru pensionari, reinstaurarea demnităţii şi profesionalismului personalului medical, şi cheltuirea tuturor fondurilor alocate sănătăţii prin bugetul de stat. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domeniul justiţiei este terenul în care relaţia contorsionată dintre P.N.L. şi P.D. a produs poate cel mai mare rău în ultimii ani. Reformele absolut necesare care să facă Justiţia mai rapidă, mai eficientă, mai coerentă, mai responsabilă, nu au fost puse în aplicare. România este departe de practicile europene în materie de Justiţie. Miniştrii de dreapta ai justiţiei din ultimii ani au realizat "performanţa" de a face din instituţiile independente ale puterii judecătoreşti adevărate instrumente politice. Discreditarea Consiliului Superior al Magistraturii este o altă realitate flagrantă a guvernării de dreapta în domeniul justiţiei. Reformarea C.S.M. a fost numai una declarativă. În vreme ce ministrul Monica Macovei s-a grăbit să proclame, în urma adoptării legii prin asumarea răspunderii guvernamentale finalizarea reformei în justiţie, de facto rolul C.S.M. a rămas unul redus. Acesta s-a văzut şi în modul în care miniştrii justiţiei s-au comportat în relaţiile lor cu C.S.M., de la ignorarea la criticarea deschisă a acestuia. Chiar dacă C.S.M. este în declaraţiile politice independent şi decide în privinţa magistraţilor, la rândul lor independenţi, Ministerul Justiţiei rămâne cel ce administrează fondurile puterii judecătoreşti. Caracterul partizan al anchetelor instrumentate de instituţii atentează tocmai la principiul independenţei magistraţilor şi la neutralitatea actului de justiţie, ca puncte fundamentale ale reformei oricărui sistem judiciar european. Ultimele desfăşurări de forţe în domeniul justiţiei sunt o confirmare elocventă a descompunerii Puterii de dreapta. Este o luptă deschisă între centrele principale de putere care folosesc discreţionar pârghiile de forţă ale statului român. Corupţia în România a crescut masiv în ultimii trei ani, lucru confirmat de organismele internaţionale independente, cum este Transparency International. Este nevoie de un sistem al justiţiei puternic şi echilibrat, capabil să asigure o împărţire echitabilă a dreptăţii pentru toţi românii, independent de politica zilei. Pentru aceasta este nevoie de un alt guvern, capabil să facă aceste lucruri. Şi, mai avem nevoie de un alt guvern, care să facă ceea ce promite că va face, şi dintr-o altă perspectivă, a eliminării unui paradox periculos pentru societatea noastră: pe măsură ce statul devine unul tot mai poliţienesc, în care asistăm la remilitarizarea poliţiei şi la o recentralizare masivă, creşterea violenţei şi a infracţionalităţii, în general, a celei juvenile şi a celei din mediul rural, în special, este una fără precedent. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Politica externă în România s-a dovedit în ultimii ani corolarul de incompetenţă a politicii interne româneşti. România este azi izolată, o ţară "de mâna a doua" în dialogul internaţional. Orice observator de bun simţ poate spune că vizitele oficialilor străini la Bucureşti sunt, de doi ani încoace, strict protocolare, decurgând din statutul României de membră a NATO şi a Uniunii Europene. Discuţiile nu sunt bazate pe iniţiative şi proiecte concrete, şi ele nu produc beneficii pentru România. Relaţiile cu toţi vecinii sunt proaste sau în cel mai bun caz reci, ceea ce marchează eşecul diplomaţiei guvernamentale româneşti din această perioadă. Pentru ca tabloul incompetenţei să fie complet, Guvernul se gândeşte să lanseze o nouă strategie de politică externă, document care este mărturia utilizării abuzive a cuvântului "strategie" în discursul politic românesc. O strategie presupune definirea unor obiective ultime, care descriu direcţiile principale de acţiune, se bucură de o minimă stabilitate în timp şi implică o planificare minimă. Cum putem vorbi, oare, serios de întărirea influenţei României în Uniunea Europeană, când nu avem nicio viziune proprie în ceea ce priveşte Europa politică - frontiere, competenţe, instituţii, modalităţi de luare a deciziei? Aşa-zisa nouă strategie de politică externă nu este decât o poveste mediocră pentru mediul internaţional, care arată de fapt lipsa de imaginaţie a guvernanţilor. România nu are astăzi o politică externă pe măsura statutului ei de al şaptelea stat, ca mărime, membru al Uniunii Europene, o ţară care să propună decizii şi să participe la decizii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Opţiunea P.S.D. este pentru modelul socialeuropean, care a reuşit să armonizeze interesele legate de competitivitate, de productivitate şi profitabilitate ale capitalului, cu nevoile unei reale protecţii sociale şi ale unui climat politic social stabil. Orice reformă trebuie să răspundă unor cerinţe minime de echitate, de calitate, de sustenabilitate, precum şi aşteptărilor şi nevoilor populaţiei, arbitrul suprem al oricărei reforme. Această moţiune deschide o dezbatere responsabilă asupra direcţiei de dezvoltare a societăţii româneşti. Sensul moţiunii de cenzură este clar: România are nevoie de un nou guvern, pentru că guvernul liberal nu a adus nimic bun pentru majoritatea românilor. Avem nevoie de un Guvern capabil să funcţioneze din punct de vedere politic, juridic şi practic. Un guvern responsabil, social, în stare să aducă bunăstare în viaţa majorităţii familiilor de români. Situaţia contraproductivă în care ne aflăm ne va face să ratăm şi al doilea an de după aderarea la Uniunea Europeană. Moţiunea de cenzură nu este un demers distructiv. Ea este o acţiune constructivă de îndreptare a unor politici eşuate de dreapta, care au menţinut majoritatea familiilor din România în sărăcie. Această moţiune de cenzură este şansa unui nou început. Riscul de a mai pierde un an în haos şi de a rata şi anul al doilea al integrării este prea mare. Cea mai raţională soluţie pentru România este un dialog transparent şi cinstit pentru formarea unui nou guvern, în baza unui pachet de politici publice orientate către creşterea veniturilor populaţiei şi îmbunătăţirea serviciilor publice de interes major. Dacă acest dialog nu se va putea realiza, atunci P.S.D. consideră că trebuie să acordăm românilor posibilitatea să decidă prin alegeri, cine vrea binele ţării şi cine vrea binele personal, cine vrea o altă guvernare mai bună şi cine vrea continuarea guvernării de dreapta, cine vrea haos şi cine vrea stabilitate. Doamnelor şi domnilor colegi, Noi, cei din P.S.D., dorim o schimbare de direcţie către un model social-european. Acordaţi prin votul dumneavoastră şansa unui nou început României Europene şi dreptul la o viaţă mai bună pentru toţi cei care cred în solidaritate şi în destinul european al acestei ţări! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.) |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Invit la tribună pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru, pentru prezentarea poziţiei Guvernului faţă de moţiunea de cenzură. Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Domnilor preşedinţi ai celor două Camere, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Am îndoieli cu privire la motivul real din spatele acestei moţiuni. Respect, însă, Partidul Social Democrat şi importanţa procesului democratic care are astăzi loc în Parlament. De aceea, vreau să răspund cât mai cuprinzător la criticile care se regăsesc în această moţiune. Răspunsul meu este axat pe două dimensiuni majore. În primul rând, doresc să vă amintesc că obiectivul cel mai important al acestei guvernări, pe baza căruia am construit programul de guvernare, este crearea unei Românii prospere, cu o clasă de mijloc solidă. Îndeplinirii acestui obiectiv am consacrat toate politicile, energiile şi eforturile noastre. În al doilea rând, vreau să arat că guvernul actual a pus în aplicare principiile modelului social şi economic european, conform căruia bunăstarea este în primul rând rodul muncii şi efortului creator personal. Cea mai sănătoasă politică socială pe care acest guvern liberal o promovează este de a asigura mai multe locuri de muncă generatoare de bunăstare pentru populaţia ţării şi care răspund cerinţelor unei economii ce creşte cu un ritm ridicat şi sustenabil, o politică ce oferă şanse de creştere a nivelului de trai pentru toţi românii. În anul 2003, Guvernul P.S.D. se angaja să reducă rata sărăciei severe din România de la 10,9 în 2002, la 5,4 în 2009. Avem o veste bună pentru colegii din P.S.D. şi pentru toţi colegii din Parlament: în anul 2007 doar circa 4% din populaţie se mai află sub pragul sărăciei severe. Acesta este efectul transformării românilor din asistaţi în oameni care se bazează pe propriile forţe şi încearcă să-şi găsească singuri drumul spre succes. În cei 2 ani şi jumătate, am asigurat prin politicile active de ocupare încadrarea în muncă a peste 1 milion de persoane. Înregistrăm astfel cel mai mare progres în ocupare şi reducerea şomajului. Avem acum un număr de şomeri mai mic decât la începutul perioadei de tranziţie, respectiv 350.000 de şomeri în august 2007, faţă de nivelul de 386.000 de persoane, din ianuarie 1992, când a început să se înregistreze acest fenomen în România. Îmbunătăţirea ocupării forţei de muncă şi creşterea economică s-au reflectat în mod corespunzător în creşterea veniturilor salariale. Prin programul de guvernare ne propuneam să creştem veniturile salariale în perioada 2005 - 2008 cu 60%, astfel încât la o creştere anuală a preţurilor, prognozată la acel moment de circa 5%, să asigurăm o îmbunătăţire a puterii de cumpărare a salariilor cu aproximativ 35%. În acest moment, câştigul salarial mediu brut este cu 62,7% peste cel din 2004, iar venitul salarial net cu 65,1%. Corelat cu reducerea permanentă a inflaţiei, salariul real s-a majorat în această perioadă cu 40%. Pentru comparaţie, puterea de cumpărare a salariaţilor în perioada 2001 - 2004 s-a îmbunătăţit cu 31,6%. La fel sunt lucrurile şi în sistemul public de pensii: pensia medie la nivelul lunii august 2007 a ajuns, înainte de ultima majorare de la 1 septembrie a.c., la 337 lei noi, faţă de 211 lei noi în luna decembrie 2004, ceea ce înseamnă o creştere în termeni nominali cu 59,7% şi cu circa 36,4% în termeni reali, în raport cu angajamentul prevăzut în programul de guvernare, de creştere a pensiilor în termeni reali cu aproximativ 30% până în anul 2008. Ca urmare a majorării pensiilor, începând cu ianuarie 2008, cu 36,5% faţă de septembrie 2006, creşterea în termeni reali la sfârşitul mandatului va fi de peste 75 %, mai mult decât dublul angajamentului luat de noi în faţa românilor. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Viziunea asupra ţării exprimată în textul moţiunii reflectă o idee pe care consider că trebuie să o abandonăm, aceea că există două Românii, una urbană, mai dezvoltată, şi una rurală, înapoiată. Guvernul actual este guvernul unei singure Românii, o Românie în progres către modernitatea urbană şi rurală, cu o economie convergentă cu cea din Uniunea Europeană. Critica reducerii contribuţiei agriculturii în p.i.b. este de aceea nedreaptă. Ca urmare a politicii guvernamentale de stimulare a investiţiilor, îndeosebi prin cota unică de impozitare şi prin îmbunătăţirea semnificativă a climatului de afaceri, construcţiile, dar şi sectoarele industriale moderne şi serviciile s-au dezvoltat, conducând la o nouă structură economică, mai apropiată de cea din Uniunea Europeană. Acest guvern a fost singurul care şi-a stabilit ca prioritate modernizarea şi transformarea gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale, cu caracter comercial, cu alte cuvinte, formarea şi consolidarea clasei de mijloc în mediul rural. În acest scop, au fost puse în aplicare ample programe de susţinere a agricultorilor. Practic, am schimbat politica ajutorului financiar de supravieţuire, cu cea a unui sprijin eficient şi direcţionat către dezvoltare şi modernizare. Şi mă rezum a vă da un singur exemplu, relativ la Programul "Fermierul", în cadrul căruia peste o mie de proiecte au fost puse în practică cu o finanţare de 311 milioane de euro. În ceea ce priveşte situaţia din învăţământ, ţin să vă informez, stimaţi colegi, că nu există un model european, educaţia fiind un domeniu de competenţă naţională sau chiar regională. Există, în schimb, obiective de politici europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale care se regăsesc, fără excepţie, în politicile elaborate începând cu anul 2005. Ne-am asumat rezolvarea situaţiei precare în care se afla sistemul educaţional în anul 2004. Avem o strategie pe termen scurt, mediu şi lung, coerentă şi convergentă. Nu ţinem la un calendar populist aducător de voturi pe termen scurt. Vrem să implementăm o strategie, chiar dacă primele rezultate vor deveni cunoscute într-un interval de timp mai lung. Eforturile noastre sunt vizibile şi cuantificabile la Capitolul "Cheltuieli bugetare". Astfel, în anul 2007 s-a investit de peste 40 de ori mai mult faţă de 2004 pentru cheltuieli de capital. În anul 2004, şcoala românească a avut un buget de 1,98 miliarde de euro, reprezentând 3,4% din p.i.b. Doar în anul 2007 bugetul alocat educaţiei a fost de 6,22 miliarde de euro şi a reprezentat 5,2% din produsul intern brut, urmând ca pentru 2008 să alocăm, pentru prima data în istoria postdecembristă a României, 6% din produsul intern brut. Ne îndeplinim, astfel, încă un angajament important, asumat în faţa românilor la preluarea guvernării. Stimaţi colegi, Pentru a respecta cu rigurozitate datele realităţii, trebuie să spunem că atunci când am preluat guvernarea sistemul sanitar era sufocat de datorii. În 2005, sănătatea a primit cea mai mare sumă la rectificarea bugetară: 10.000 miliarde lei vechi, bani care s-au folosit pentru achitarea datoriilor cunoscute la acea dată ale spitalelor şi pentru asigurarea funcţionării sistemului. În anul 2004, bugetul sănătăţii reprezenta doar 2,3 miliarde de euro; astăzi, în 2007, sănătatea are un buget de 5,2 miliarde de euro, de peste două ori mai mare decât cel din 2004 şi este cel mai mare buget de după 1989. Reforma financiară a instituit ordinea în sistem şi a pus o evidenţă clară în privinţa resurselor alocate şi a modului în care au fost cheltuite. În consecinţă, de la an la an au crescut fondurile pentru reparaţii şi consolidări ale spitalelor, pentru modernizări, iar Ministerul Sănătăţii Publice are în desfăşurare un program de achiziţii de aparatură şi tehnică medicală, fără precedent în ultimii 30 de ani. Autorii moţiunii au dreptate când pun pe primul plan politica fiscal-bugetară şi absorbţia fondurilor europene, ca pârghii esenţiale pentru dezvoltare economică şi progres. În cuprinsul moţiunii, însă, se vorbeşte de inconsecvenţă şi instabilitate legislativă fiscal-bugetară, deşi în această perioadă am înregistrat o stabilitate fiscală de excepţie şi o creştere fără precedent a veniturilor bugetare. Am preluat o agendă bugetară critică, marcată de constrângerile impuse, de măsurile anunţate deja de fostul guvern în anul 2004. Însă, datorită impunerii cotei unice de impozitare de 16% şi îmbunătăţirii constante a colectării taxelor şi impozitelor, veniturile bugetului general consolidat au fost în 2005 cu 18,3 mai mare decât în 2004, adică un spor de 13,6 miliarde de lei. Aceasta înseamnă în termeni reali o majorare cu 8,5%. În anul 2006, creşterea veniturilor a fost în termeni nominali de 22%, ceea ce înseamnă un spor de 19,3 miliarde faţă de anul 2005. Dar, ceea ce este foarte important, este că am reuşit pentru prima dată în perioada de după '89 să schimbăm evoluţia ponderii veniturilor bugetare în produsul intern brut. În perioada 2001 - 2004, fiscalitatea ridicată a făcut ca această pondere să nu depăşească maximum de 31% din p.i.b. Ei bine, după 2005, ponderea veniturilor bugetare în PIB s-a majorat încontinuu, de la 30% în 2004, la aproximativ 36% în acest an. Doamnelor şi domnilor colegi, Afirmaţiile din moţiune mă obligă să reamintesc faptul că absorbţia depinde, în primul rând, de aprobarea programelor operaţionale şi de finalizarea construcţiei instituţionale necesare. Din acest punct de vedere, nu numai că am recuperat rămânerile în urmă de la sfârşitul anului 2004, precum înfiinţarea şi funcţionalitatea Agenţiei de Plăţi din Agricultură, dar am şi făcut, mai bine decât alte ţări, toţi paşii pentru ca acum România să fie eligibilă să primească finanţare post-aderare. Aş dori să subliniez că programele operaţionale, sectoriale şi cel regional, au fost elaborate la un nivel calitativ ridicat, ceea ce a facilitat aprobarea lor de către Comisia Europeană. Cinci din cele şapte programe propuse au fost deja aprobate, România ocupând astfel locul al doilea, după Austria, ca număr de programe aprobate. Surclasăm, astfel, state membre cu "vechime" în Uniunea Europeană. Pentru a risipi temerile legate de absorbţie, vă reamintesc că, în conformitate cu prevederile cadrului legal comunitar, fondurile anuale trebuie cheltuite până la data 31 decembrie al celui de-al 3-lea an, ori, după caz, al celui de-al 2-lea an de la angajare. Tocmai un asemenea calendar de absorbţie face ca anul 2007 să devină un an hotărâtor pentru utilizarea fondurilor din programele de preaderare (Phare, ISPA, SAPARD). După cum se ştie, la începutul anului 2005 ne aflam într-o situaţie dificilă. Eram pe punctul de a ni se retrage sprijinul european, în cadrul programelor ISPA şi SAPARD. Nu numai că am recuperat restanţele, dar acum există certitudinea unor procente de absorbţie a fondurilor de pre-aderare de peste 90%! În ceea ce priveşte domeniul justiţiei, criticele cuprinse în moţiunea PSD sunt neîntemeiate şi am să vă explic de ce. Reproşurile privind relaţia deficitară a fostului ministru Macovei cu Parlamentul şi cu Consiliul Superior al Magistraturii sunt tardive. Eu am fost primul care a semnalat aceste deficienţe şi acestea au fost principalele motive pentru care am înlocuit-o pe doamna Macovei. Pe de altă parte, relaţia noului ministru, Tudor Chiuariu, cu Parlamentul, a fost una apreciată chiar de parlamentari. Rezultatul? Ştiţi bine. Legea privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate, unul dintre angajamentele restante în procesul de integrare la Uniunea Europeană, a fost adoptată de Parlament cu unanimitate de voturi, după mai multe luni în care dezbaterile trenaseră. Deşi criticată de moţiunea PSD, sunt convins că această lege va contribui la crearea unui mediu politic mai curat. Şi în ceea ce priveşte relaţia ministrului Chiuariu cu Consiliul Superior al Magistraturii, reproşurile din moţiune mi se par neîntemeiate. Această relaţie a fost caracterizată de consultare, de dialog şi de respect reciproc. Folosirea Parchetului ca instrument politic ne preocupă în continuare. Din păcate, doamna Macovei, pe care am susţinut-o, a deturnat sensul unora dintre reformele atât de necesare, la care, în anul 2004, eram restanţieri şi ameninţaţi, de aceea, cu impunerea clauzei de salvagardare. Din păcate, constatăm că, în ultimele săptămâni, instituţiile statului sunt folosite în scopuri personale şi politice şi mai avem destule de făcut pentru asigurarea unei justiţii cu adevărat independente. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Vin, astăzi, în faţa dumneavoastră mândru de realizările acestei guvernări, mândru de activitatea fiecărui membru al Guvernului, dar, mai ales, mândru de şansa pe care România o are pentru a se afirma în viitor, în Uniunea Europeană. Chiar şi cea mai lungă dintre călătorii începe cu primul pas. Aderarea României la Uniunea Europeană a fost, evident, primul pas către un viitor prosper. Este o şansă extraordinară pe care România şi toţi românii o au acum. Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi despre temele care ne unesc, nu despre temele care ne divizează! Strategia post-aderare este harta care ne arată traseul României spre un viitor mai bun în Uniunea Europeană, până în 2020. Această strategie este cheia dezvoltării noastre viitoare şi cuprinde măsuri menite să crească competitivitatea economiei româneşti. Sunt măsuri care vizează modernizarea infrastructurii, introducerea de noi tehnologii în domenii precum comunicaţiile, energiile alternative, mediu. Sunt măsuri de reformare a educaţiei şi de introducere a unui sistem de învăţământ adaptat viitorului, pentru a putea valorifica cea mai importantă resursă pe care o avem: capitalul uman. O parte semnificativă a acestei strategii este clarificarea problematicii proprietăţii private şi continuarea procesului de privatizare, în special în sectorul energetic. Vreau ca România să devină un lider regional pe piaţa producţiei de energie. Suntem deja cu un pas înainte faţă de ţări din regiune în ceea ce priveşte transportul energiei electrice. Noile rute de transport pe care Statele Unite, Uniunea Europeană, şi alţi actori de importanţă regională intenţionează să le dezvolte vor trece şi prin România. De aceea, Guvernul solicită Parlamentului să sprijine acest efort pentru a transforma România într-o verigă importantă pe piaţa regională de energie. Stimaţi colegi, Tinerii au astăzi oportunităţi la care noi doar visam. Astăzi, tinerii pot studia în cele mai bune universităţi din străinătate, astfel încât să dobândească cunoştinţele care îi vor transforma în experţi pe domeniile lor de studiu. Faptul că o parte dintre tinerii noştri studiază în străinătate nu ar trebui să ne deranjeze. Expertiza lor va fi crucială pentru ca România să câştige pe pieţele economice ale secolului XXI. Pe aceşti tineri îi vom readuce în ţară, iar cunoştinţele şi experienţa lor vor fi decisive pentru a dezvolta România secolului XXI. Planul meu şi al Guvernului pe care îl conduc este însă mult mai îndrăzneţ. Putem mai mult. România poate să îşi dezvolte sistemul educaţional, astfel încât tinerii din alte ţări să vină să studieze în universităţile noastre. Pot veni să facă cercetare în institutele noastre. Pot veni să dobândească experienţă şi expertiză în firmele noastre. Strategia pentru a reuşi acest lucru este deja adoptată de Guvern. Avem un plan naţional de dezvoltare a învăţământului şi deja am crescut investiţiile pe zona de cercetare cu 300%. Pentru a eficientiza la maximum acest proces, am dezvoltat o colaborare strânsă între sectorul public şi domeniul privat, colaborare fără de care nu putem vorbi de dezvoltarea învăţământului ori a cercetării. Deschiderea pieţei româneşti şi intrarea pe piaţa europeană sunt oportunităţi, nu ameninţări. Fermierii români, industriaşii şi producătorii autohtoni au acum şansa de a exporta cele mai bune produse româneşti pe pieţe noi, iar consumatorii autohtoni se pot bucura de calitatea produselor importate. Românii sunt oameni muncitori şi bine pregătiţi şi sunt sigur că produsele româneşti vor face faţă fără nici o problemă pe piaţa europeană. Totuşi, trebuie să îi şi ajutăm. De aceea, am investit în comunităţile rurale. De aceea, am investit în tineri, în educaţie. De aceea, am micşorat taxele. Pentru ca românii, în final, să aibă aceleaşi şanse ca şi ceilalţi europeni. Guvernul a luat măsuri prin care am făcut paşi importanţi pentru a asigura accesul egal la serviciile publice - la sănătate, educaţie, servicii economice. Am investit în tehnologia informaţiei şi în infrastructură pentru a dezvolta comunităţile rurale. Toate aceste măsuri încep să îşi arate efectele. De asemenea, am pus în aplicare măsuri sociale, prin care am reuşit să reducem sărăcia şi vom continua pe acest drum. Vom continua să investim în infrastructură, în transportul aerian şi feroviar, în domeniul energetic, pentru a reduce şi mai mult decalajele între regiuni. Românii au de ce să fie mândri şi încrezători în viitorul României. Românii sunt acum cetăţeni de prima mână ai Uniunii Europene. Trebuie, de asemenea, să fim conştienţi că nu suntem singurii actori de pe această piaţă. Şi celelalte state europene concurează pe aceeaşi piaţa cu noi. De aceea, trebuie să investim şi să ne concentrăm toate resursele pentru a progresa în Europa. Ştiu cu siguranţă un lucru: România însă va stagna dacă aceste dispute politice interne vor continua. România îşi va irosi şansele pentru viitor dacă nu vom renunţa la dispute. De aceea, înaintea alegerilor pentru Parlamentul European, trebuie să arătăm Europei că putem menţine stabilitatea politică. Că putem guverna eficient. Că putem să continuăm creşterea economică. Trebuie să ne concentrăm asupra viitorului, nu asupra trecutului. Trebuie să lucrăm împreună, ca o naţiune, nu unul împotriva altuia. Numai în acest mod ne vom face auziţi la Bruxelles şi la Strasbourg. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Acesta este o zi importantă în istoria tinerei noastre democraţii. Astăzi, aveţi oportunitatea de a renunţa definitiv la "vechiul mod" de a face politică. De a renunţa la politica interesului personal, la politica intrigilor mărunte. Aveţi oportunitatea de a deschide uşa către un nou mod de a face politică, şi anume pentru binele României şi al românilor. Sunt mândru să pot spune că astăzi are loc un proces democratic necesar, care demonstrează cât de mult am progresat de la căderea comunismului. Diversitatea opiniilor şi libertatea de a critica Guvernul sunt toate semne ale progresului democraţiei româneşti. Ştiţi însă, la fel de bine ca şi mine, că această moţiune nu ar fi trebuit să ajungă la vot. Argumentele şi cifrele prezentate de mine astăzi arată clar acest lucru. Pe de altă parte, am arătat tot timpul disponibilitate la dialog şi conlucrare. Dacă această moţiune nu va trece, am intenţia să demarez, începând de mâine, consultările cu toate partidele parlamentare, ţinând cont de ponderea fiecăruia, pentru dezbaterea şi promovarea bugetului, cât şi pe propunerea care vizează devansarea aplicării majorării pensiilor începând din acest an, pentru a arăta o dată în plus, dacă este nevoie, preocupările noastre privind componenta socială a guvernării. De aceea, doamnelor şi domnilor parlamentari, vă solicit să votaţi având în minte doar interesele tuturor românilor şi să respingeţi această moţiune. Vă mulţumesc. (Aplauze). |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule prim ministru. V-au rămas la dispoziţie 40 de minute, pe care le veţi putea folosi, dacă doriţi, în încheierea dezbaterilor. Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Începem dezbaterile. Dau cuvântul domnului senator Dan Mircea Geoană, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat. Domnule senator, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule vicepreşedinte al Senatului, Domnule prim ministru, Domnilor miniştri, Stimate colege şi stimaţi colegi, membri ai Camerei Deputaţilor şi Senatului României, Într-adevăr, ne aflăm astăzi într-un moment important pentru tânăra noastră democraţie. Într-adevăr, ne aflăm astăzi într-un moment crucial pentru prezentul şi viitorul naţiunii noastre. Ne aflăm într-un moment de cotitură, după 1.000 de zile de guvernare de dreapta, de guvernare haotică şi plină de scandal, dumneavoastră, reprezentanţii poporului român în Parlamentul ţării, aveţi o şansă şi avem o şansă să dăm ţării un nou început. Puţine momente de acest gen au generat atât de mult interes, atât de multe speculaţii, atât de multe intoxicări şi atât de multe jocuri politicianiste foarte, foarte înguste. Au încercat diverşi, inclusiv prin intermediul presei, să insinueze că această moţiune ar avea un scop de şantaj politic şi nu un scop de construcţie politică. Vreau aici, în faţa naţiunii şi a Parlamentului ţării, să spun, încă o dată, că ne aflăm într-un moment în care trebuie să decidem împreună calea pe care România trebuie să o urmeze, dacă putem, şi ştiu că putem, să oferim României un Guvern care ştie şi poate să guverneze sau menţinem la putere un Guvern minoritar, care guvernează în interesul unei minorităţi. Această moţiune de cenzură nu este doar o acţiune firească a Opoziţiei şi ea nu intenţionează decât să demoleze un Guvern deja îngenuncheat, un Guvern care este astăzi incapabil să-şi treacă un proiect de lege sau o ordonanţă de urgenţă în acest Parlament şi, într-o democraţie ceva mai consolidată, într-adevăr, nu ar fi trebuit să ajungem la această moţiune de cenzură, pentru că un Guvern, în faţa realităţii faptului că nu are majoritate şi nu are sprijin în Parlament, ar fi trebuit să ia decizia singur, să plece acasă. Aceasta ar fi fost calea firească, atunci când principalul partid de opoziţie şi majoritatea Parlamentului au spus răspicat şi în mod repetat că acest Guvern nu are susţinere parlamentară. Dorim să ajungem la fazele următoare, de blocaj complet în Parlament, când toate legile şi toate ordonanţele de urgenţă nu vor fi votate? Dorim să ajungem la impasul cel mare, care se numeşte confruntarea pe Legea bugetului pe anul viitor? Vreţi să continuăm să avem un Guvern care va face orice ca să supravieţuiască şi va satisface dorinţa legitimă a fiecărui partid, mai mult sau mai mici? Şi astfel nu vom mai avea nici program de guvernare, ci, pur şi simplu, politică cu geometrie variabilă, care nu reprezintă o direcţie coerentă pentru ţară. În mod normal, într-o democraţie consolidată, acest moment nu ar fi trebuit să aibă loc. Şi, în mod normal, Guvernul, constatând că nu are susţinere parlamentară, fie mergea la Parlament şi spunea: "Îmi caut o majoritate transparentă, ca să pot să guvernez!", fie, dacă nu, spunea: "Mulţumim frumos, atât am putut să facem şi plecăm acasă!" Da, Partidul Social Democrat a iniţiat Moţiunea de cenzură: "O mie de zile de haos, sfârşitul guvernării de dreapta!" pentru un simplu şi evident fapt - actuala situaţie nu mai poate continua! Am introdus această moţiune de cenzură nu doar pentru că avem în faţă un Guvern slab, incompetent şi fără susţinere parlamentară, ci şi pentru faptul că această incompetenţă şi această slăbiciune organică, cronică a acestui Guvern împiedică ţara noastră să aibă acces la investiţiile şi la proiectele de care avem nevoie cu disperare. Iar eşecul cel mai clar şi cel mai revoltător este cel legat de incapacitatea de a aduce în România fondurile europene de care avem atâta nevoie. Nicio scuză nu este valabilă în faţa cetăţeanului român. Uniunea Europeană a acordat României şi Bulgariei - pentru că, într-adevăr, avem întârzieri istorice şi slăbiciuni structurale - doi ani de zile de pregătire după încheierea negocierilor, doi ani în care era timp suficient şi arhisuficient ca Guvernele Tăriceanu I şi II să fi pregătit tot ce înseamnă instituţie, profesionişti, proiecte şi proceduri pentru absorbţia fondurilor. Incapacitatea de a aduce în România fonduri europene reprezintă pentru noi un moment şi un motiv esenţial pentru susţinerea şi votarea acestei moţiuni de cenzură. Acest eşec de a absorbi fonduri europene a beneficiat, din păcate, de mult prea puţină atenţie, şi din partea presei, şi chiar şi din partea corpului politic românesc. Acest adevăr cu privire la imensul eşec al absorbţiei fondurilor europene trebuie să fie astăzi cunoscut de fiecare cetăţean şi să fie prezent pe fiecare pagină de ziar şi în fiecare buletin de ştiri de la radio sau televiziune. Acesta este cel mai mare insucces al acestui Guvern măcinat de scandaluri. Ca nou membru al Uniunii Europene, România ar fi trebuit să primească (în 2007) 2,4 miliarde de euro, iar, după cum bine ştiţi, până în 2013, Europa ne-a alocat 32 de miliarde de euro. Ca membru al Uniunii Europene, România ar trebui, aşa cum au făcut şi alte ţări care s-au alăturat mai târziu Uniunii, să folosească aceşti bani pentru modernizarea accelerată şi pentru reducerea decalajelor de dezvoltare din interiorul ţării şi faţă de România şi Occidentul dezvoltat. Aceşti bani ne sunt atât de necesari pentru a fi investiţi în şcolile şi în spitalele noastre, în alimentări cu apă şi de gaze naturale, în dezvoltarea satului românesc, în drumuri, în autostrăzi, într-un mediu mai curat şi într-o ţară mai decentă, mai prosperă şi mai mândră. Întrebaţi pe fiecare om din această ţară şi întrebaţi dacă banii pe care îi aşteptam din Europa şi de care ne-am legat visele şi speranţele, dacă aceşti bani sunt necesari. Şi veţi primi un răspuns unanim, indiferent de culoarea politică pe care o reprezentăm, toţi românii spun: "Avem nevoie de aceşti bani acum, pentru dezvoltarea acum şi nu într-un viitor iluzoriu al ţării noastre!" Este o cifră care nu face cinste niciunui Guvern. În acest moment, avem trista realitate, după primul an de după aderare, 0% rată de absorbţie în 2007, aproape 4 miliarde de euro pierduţi, pentru că trebuie să adăugăm şi cei 1,2 miliarde plătiţi de contribuabilul român la bugetul Uniunii Europene. În loc să primim bani, fiecare din cei 22 de milioane de români au mai puţin în buzunar astăzi 200 de euro, fiecare dintre românii acestei ţări. Este evident că ar fi fost absurd să cerem unui Guvern, care este slab şi care are prea puţină competenţă profesională să absoarbă toţi aceşti bani. Niciun nou membru nu a reuşit din primul an sau din primii ani să facă miracole, dar niciun Guvern, din nicio ţară nou intrată în Europa, nu a avut trista performanţă de a avea zero rată de absorbţie. Toţi banii care intră sunt bani de preaderare. Din punct de vedere bani europeni, fonduri structurale, de coeziune, plăţi pentru agricultură, protecţia mediului, 0% rată de absorbţie. Fiecare cent şi fiecare euro care nu a intrat în această ţară ar fi trebuit să fie cheltuiţi pentru transformarea ţării noastre. Şi provoc fiecare parlamentar din această sală a Parlamentului şi a democraţiei româneşti şi vă întreb, în circumscripţiile pe care le reprezentaţi, în judeţele din care proveniţi şi pe care le reprezentaţi şi vă îndemn să spuneţi azi şi aici dacă există vreun cetăţean pe care îl reprezentaţi aici, în Parlamentul României, care nu vă spune că banii europeni sunt necesari? Ştim cu toţii că România are nevoie de aceste proiecte şi este o ruşine să continuăm să susţinem, direct sau indirect, prin acţiune sau inacţiune, un Guvern care are o astfel de performanţă. Şi, ca şi cum această tragedie nu ar fi de ajuns, România este astăzi, aşa cum spuneam, şi un contributor net la bugetul Europei. Astăzi, românii, prin taxele pe care le plătesc şi prin contribuţia la bugetul Uniunii Europene, noi, de fapt, astăzi, finanţăm ţări ca Spania, Germania sau Marea Britanie pentru proiectele lor de dezvoltare, pentru agricultura lor, pentru fermierii lor, pentru întreprinderile lor. Acest lucru nu este tolerabil! Iar principiul fundamental al Europei este acela al solidarităţii, de aceea ne acordă 32 de miliarde de euro, ca să reducem decalajele, nu ca să trimitem bani către cei care deja sunt înstăriţi şi care deja şi-au dezvoltat ţările, cu sprijin european şi datorită avantajului istoric şi geografic pe care l-au avut. Numai acest eşec - şi am insistat în mod deliberat asupra acestui subiect mai mult, alţi colegi de ai mei vor spune mai multe şi mai multe lucruri detaliate, numai acest lucru: 0% rată de absorbţie în 2007 şi 200 de euro pierduţi de fiecare român reprezintă un motiv arhisuficient ca moţiunea de cenzură de astăzi să treacă. Şi ea trebuie să treacă! Dar, din păcate, nu aceasta este singura problemă. Avem de a face nu doar cu un Guvern care nu are competenţa necesară şi puterea necesară şi viziunea necesară de a conduce România, dar avem şi un Guvern, şi acesta, şi cel precedent de după 2004 care au şi o agendă de dreapta eşuată. Pentru că aici este de fapt problema esenţială. Când vorbesc cu oameni din toată ţara, aşa cum facem noi, toţi, cei care reprezentăm cetăţenii României în Parlamentul ţări, aceleaşi întrebări revin cu obstinaţie, din nou, din nou şi din nou. Oamenii vor să ştie de ce, după 7 ani de creştere economică în ritmuri susţinute - şi în guvernarea noastră, şi am încheiat guvernarea noastră pe o creştere economică de 8,4% şi este bine că economia a continuat să crească în ritmuri înalte, dar aceiaşi oameni ne întreabă, atunci când aud (şi primul ministru, cum este firesc, ca un prim ministru să se laude cu performanţele economice), dar oamenii întreabă şi vă întreabă şi ne întreabă şi mă întreabă, de ce, după atâţia ani de creştere economică, vedem atât de puţin progres în viaţa noastră, în pensiile noastre, în salariile noastre, în şcolile, spitalele şi drumurile noastre? Şi este firesc ca primul ministru să spună că, într-adevăr, există un număr mai mare de angajaţi în această ţară. Dar ce a uitat să ne spună - şi este ceea ce nu spune un reprezentant al unui Guvern liberal de dreapta - este că în ultimii 3 ani de zile numărul de angajaţi cu salarii sub nivelul sărăciei a crescut cu 1,5 milioane de persoane, în România europeană. Da, pensionarii au mai primit câte ceva din partea actualului Guvern, dar ce folos, atunci când factura la electricitate a crescut cu 85%, când preţul la gaze a crescut cu peste 40%, când alimentele se scumpesc cu peste 40% şi când puterea de cumpărare reală a pensionarilor, de fapt, a scăzut? Acesta este şi sensul iniţiativei partidului nostru, votată în unanimitate de acest Parlament, pentru creşterea pensiilor de la 1 ianuarie 2007, şi vom acţiona pentru devansarea intrării în vigoare a acestei legi cu viitorul Guvern. Şi cei care muncesc din greu pentru a-şi întreţine familiile sunt îngrijoraţi. Pentru că, deşi muncesc, şi muncesc din greu, şi plătesc taxe şi impozite, şcolile în care învaţă copiii lor şi spitalele în care se tratează părinţii şi bunicii lor încă nu s-au modernizat. Evident că există şi oameni care sunt mulţumiţi de acest Guvern de dreapta şi este un lucru pe care noi trebuie să-l respectăm. Nefericirea este că cei care sunt mulţumiţi de această guvernare de dreapta reprezintă doar o fracţiune şi cei puţini ai acestei ţări, iar cei care sunt nemulţumiţi de această guvernare reprezintă grosul populaţiei, aproape 80% dintre români nu au simţit avantajele creşterii economice. Cetăţenii ne spun, votanţii Partidului Social Democrat ne spun şi sunt convins că votanţii multor altor partide, chiar cele care ezită să voteze astăzi moţiunea de cenzură, din motive care sunt o problemă directă între domniile lor şi electoratul pe care îl reprezintă, iar dacă doresc să fie percepuţi ca susţinând acest Guvern, nu au decât să o facă, este libertate şi democraţie în această ţară, dar toată lumea ne întreabă şi toată lumea ne spune: Ajunge! Este momentul să punem capăt acestei guvernări de dreapta şi este momentul să investim cu politici echilibrate, cu politici mai sociale, de care ţara asta are nevoie, şi în şcoli, şi în spitale, să-i sprijinim pe pensionari şi să punem familia pe primul lor. Această moţiune trebuie votată, pentru că ţara o cere! De asemenea, un scurt comentariu despre moţiunea de cenzură, pentru că ştim bine că moţiuni de cenzură au mai fost. Pe vremea aceea, în schimb, de unde şi dramatismul zilei de astăzi, exista o oarecare majoritate de susţinere a Guvernului. Şi am spus, atunci când am introdus moţiunea de cenzură pe tema sănătăţii că reforma din sănătate pleacă pe un drum greşit. Şi am avut dreptate. Şi îi provoc şi pe cei care, astăzi, sunt tentaţi - în afară de cei de la PNL, de la UDMR, care, în mod firesc, votează susţinerea propriului Guvern - dacă cumva sunt mândri, când văd cozi la farmacii, la început de fiecare lună, dacă acesta este rezultatul reformei din sănătate? Am vorbit şi de moţiunea de cenzură a Partidului Social Democrat cu privire la proprietate şi am avertizat atunci: Atenţie, prin restituirile rapide şi fără cap, riscă să lase şcoli, grădiniţe, creşe, muzee fără un loc în care copiii şi cetăţenii României să poată să meargă, pentru servicii publice esenţiale. Avem astăzi criză în grădiniţe şi în creşe şi nu avem locuri în creşe şi în grădiniţe, pentru că toată filosofia de dreapta cu privire la restituirea proprietăţii a fost una greşită şi PSD-ul a criticat-o la momentul potrivit. Spunea domnul prim ministru ceva despre justiţie. Dar îmi aduc aminte că el conducea Guvernul Tăriceanu I, în care acel Guvern şi-a asumat răspunderea pe legile justiţiei şi am avertizat în moţiunea de cenzură a PSD-ului. Şi aici sunt martori şi alţi reprezentanţi, din alte partide... |
||||
|
Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): Dar cine a votat Guvernul Tăriceanu I, domnule Geoană? |
|||||
|
|
...că, atunci, riscăm să producem în sistemul de justiţie ceea ce avem astăzi, o luptă surdă de putere, între cei care controlează D.N.A.-ul şi cei care controlează Ministerul de Justiţie şi victima este actul de justiţie şi încrederea în actul de justiţie. Este o moţiune de cenzură care are o miză importantă. Şi pentru că nu este normal, într-un moment atât de important, doar să venim să criticăm şi să demolăm, pentru că asta este astăzi relativ uşor, ar trebui să avem astăzi şi o discuţie, şi în zilele următoare, şi despre construcţie şi ceea ce punem în loc sau ceea ce ar trebui să punem în loc. Ar fi foarte simplu pentru Partidul Social Democrat să rămânem în continuare în Parlament şi să respingem toate legile actualului Guvern. Ar fi poate mai simplu pentru noi să stăm în Parlament şi să respingem proiectul de buget pe 2008. Ar fi foarte simplu pentru noi să respingem orice ordonanţă de urgenţă şi să lăsăm Guvernul, de fapt, să guverneze prin ordonanţe de urgenţă, pe care le respingem la un interval de două-trei luni, cum se va întâmpla şi cu ordonanţa de urgenţă privind Fondul Proprietatea, în care am avertizat public Guvernul că nu este o soluţie bună pentru restituirea şi recompensarea celor care şi-au pierdut active în perioada comunistă. De aceea, odată cu depunerea acestei moţiuni de cenzură, ne gândim - şi trebuie să ne gândim cu toţii şi la o alternativă - la un Guvern nou cu alte politici publice, pentru că astăzi, de fapt, nu criticăm şi nu punem sfârşit doar unui guvern de dreapta, ci punem capăt şi unui program de guvernare de dreapta. O mie de zile de scandal şi de haos sunt suficiente. Mai avem 500 de zile din actualul ciclu politic şi provocarea pe care o avem astăzi - şi mai ales mâine - este ce punem în loc şi cum oferim, pentru cele 500 de zile care au mai rămas până la viitoarele alegeri, un guvern care să poată şi să ştie să conducă, un guvern care să aibă o majoritate parlamentară, un guvern care să includă - nu împuns de la spate, sau forţat de Parlament - proiectele sociale de care ţara are nevoie, şi pentru pensionari, şi pentru agricultori, şi pentru tineri şi pentru elevi, şi pentru medicamentele compensate şi gratuite de care bătrânii ţării au nevoie. Aceasta este, de fapt, miza acestei moţiuni. Sunt convins că cetăţenii României s-au uitat în aceste săptămâni, cu mult interes, dar, poate, spunând, ca de fiecare dată: "aceşti politicieni nu ştiu să vorbească decât de putere, de funcţii, de politică şi uită să vorbească de interesele noastre". Interesul ţării şi interesul cetăţenilor este ca această moţiune să treacă, să avem un nou guvern, cu un nou program de guvernare, cu o majoritate stabilă şi care să ducă România în direcţia corectă. Îi îndemn pe toţi cei care sunt azi în această sală să ni se alăture şi să voteze pentru această moţiune. Nu este doar o moţiune în sensul constatării unui fapt politic existent. Este un guvern care nu are susţinere, care este îngenungheat şi care este înfrânt. Scopul moţiunii este să începem o construcţie pentru perioada care urmează. Vă îndemn pe fiecare să votaţi cu gândul la cei care v-au trimis în Parlament. Vă îndemn pe fiecare să votaţi aşa cum ştiţi că v-ar cere cei care v-au votat şi care v-au reprezentat şi care vă îndeamnă să-i reprezentaţi cu cinste în acest Parlament. Aţi observat că textul moţiunii şi tonul pe care l-am abordat astăzi nu a fost unul vitriolic sau agresiv. Nu am dorit ca în moţiunea noastră şi în cuvântul meu şi în cuvântul colegilor mei să intrăm în polemici personale. Scopul, aici, nu este demolarea şi denigrarea individuală, pentru că sunt oameni de ispravă şi în acest Guvern, aşa cum sunt şi miniştrii care sunt foarte puţin competenţi în acest Guvern. Dar realitatea politică a ţării este că un guvern cu 20 la sută nu are cum să conducă o ţară. Realitatea politică este că un guvern care se agaţă cu disperare de Putere nu are cum să fie lucid şi să-şi respecte promisiunile electorale; că un guvern care nu are, în această sală, aula democraţiei româneşti, susţinerea necesară, nu are cum să pretindă să conducă România. Aceasta este, de fapt, miza votului de astăzi şi vă îndemn pe toţi să votaţi în favoarea moţiunii de cenzură. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.) |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Aţi consumat 19 minute. Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, domnul senator Puiu Haşotti. Domnule senator, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor, Aveţi dreptate, domnule preşedinte Mircea Geoană, foarte multă energie s-a consumat. A devenit aproape o moţiune de uzură! Bună ziua, domnule Stolojan! (adresându-se şi privind spre balcon) Sănătos, sper! Vă doresc multă sănătate! (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.N.L.) Să nu-l mai faceţi să plângă pe ... Vă aduceţi aminte când, în 2002, în mai 2002, la şedinţa Biroului permanent al P.N.L., ce aţi spus despre domnul Preşedinte Traian Băsescu? Mi-e şi groază să-mi aduc aminte. Ba, am s-o spun. Că este un om lipsit de onoare şi, dacă facem alianţă cu Partidul Democrat, vă daţi demisia din P.N.L. Dar ... consecvenţa e floare rară! Doamnelor şi domnilor, Multe lucruri foarte serioase pot fi spuse şi în glumă. Iată de ce, cu permisiunea dumneavoastră şi din dorinţa de a mai destinde puţin această atmosferă extrem de încărcată, am să vă citez din ceea ce spunea un publicist englez acum 200 de ani: "Politica este arta de a căuta necazul cu lumânarea, de a-l găsi peste tot, de a pune un diagnostic greşit şi de a aplica remedii necorespunzătoare". Să recunoaştem că, în sine, aforismul citat conţine un adevăr universal şi, pe de altă parte, că formularea ca atare se potriveşte foarte bine actualei stări de lucruri politice din România. Prin urmare, v-o spun din capul locului, moţiunea de cenzură împotriva actualului Guvern este materializarea perfectă a tâlcului conţinut de vorbele amintite mai sus. În plus, cred cu tărie că nici momentul nu este cel mai prielnic pentru o acţiune politică, care, eventual, să conducă la schimbarea de ştafetă la Palatul Victoria, întrucât, ştiţi la fel de bine ca şi mine, în foarte scurt timp, în România vom avea de organizat alegeri pentru Parlamentul European, precum şi aprobarea bugetului de stat pentru anul 2008. Nu vreau să spun, prin aceasta, că textul moţiunii de cenzură ar fi, de la un capăt la celălalt, unul frivol sau superficial. Dimpotrivă, prin conţinutul său, am întâlnit pasaje care sunt rodul unei experienţe competente şi de conţinut a unor realităţi economice, financiare, sociale şi politice din România zilelor noastre, dar toate generale, care, în parte sau în ansamblu, ne plasează ca ţară şi ca societate încă în plutonul codaşilor Uniunii Europene. Este foarte adevărat. Însă, de aici până la a pune în spinarea actualului Executiv pasivul acumulat de-a lungul guvernărilor de dinainte de decembrie 2004, este o cale foarte lungă. Vă rog să recitiţi textul moţiunii şi veţi întâlni, în părţile sale esenţiale, o serie de consideraţii în viziunea autorilor acesteia sunt de-a dreptul acuzaţii la adresa Guvernelor Tăriceanu care, la o privire mai lucidă şi în urma unei minime interpretări nepărtinitoare, ar fi putut la fel de bine să se potrivească, cu ani în urmă, pentru o moţiune de cenzură la adresa oricărui guvern. Se pare că speranţele românilor de a trăi într-un climat de stabilitate politică, cum ar fi fost firesc mai ales acum, s-au dovedit a fi deşarte. Ce să mai înţeleagă cetăţeanul de rând în Guvernul Tăriceanu, care şi-a asumat responsabilitatea gestionării acestei perioade post-aderare? Este, practic, obstrucţionat să-şi facă treaba prin mijloace, dealtfel, cât se poate de democratice, dar cred, total inoportune la momentul actual. Şi aici las deoparte hăituirea, la ordin de sus, practicată de D.N.A., la adresa Partidului Naţional Liberal. Şi ar trebui să reţineţi. Acest lucru este valabil pentru multă lume. Surprinzător, titlul moţiunii nu se referă, exclusiv, la Guvernul aflat în funcţie, ci la întreaga perioadă 2004-2007. Adică, şi la intervalul când Partidul Democrat, actual susţinător al demersului P.S.D., a făcut parte din Guvernul Tăriceanu. În context, mă simt dator să vă reamintesc faptul că scoaterea Partidului Democrat de la guvernare a fost urmarea comportamentului politic duplicitar al acestui partid, cu care dânşii se asociază cu dumneavoastră, văd, nu mai puţin a faptului că unii dintre miniştrii săi s-au evidenţiat prin lipsa performanţei manageriale. Iniţiatorii moţiunii afirmă că: "Actuala guvernare de dreapta doreşte un stat slab, absent din viaţa economică, bazându-se doar pe aşa-zisele virtuţi reglatoare ale pieţii şi că piaţa nu va conduce prin ea însăşi la eficienţă economică şi bunăstare pentru toţi". Iarăşi, o apreciere foarte generală. Dar, cu alte cuvinte, rezultă din textul moţiunii că principiile liberale, care au în vedere implicarea minimă a statului în economie, dar şi stimularea competiţiei, ar trebui eliminate din Programul de guvernare. Lucrul acesta nu prea este posibil. În continuare, susţineţi că de rezultatele politicii de dreapta nu au beneficiat decât 10 la sută din populaţie. În acest caz, se pune întrebarea firească: care este, atunci, procentul din totalul populaţiei al celor care au beneficiat de pensii mărite, al celor care au beneficiat de salarii mărite? Toţi aceştia nu pot reprezenta doar 10 la sută din totalul populaţiei. Se invocă faptul că România se află pe unul dintre ultimele locuri din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte salariul minim. Dar, trebuie să ne întrebăm: până la Guvernul Tăriceanu s-a aflat pe un loc fruntaş? Salariul minim în România a crescut, apropiindu-se, încet, dar treptat, de nivelul celor din Uniunea Europeană, aşa cum o confirmă statisticile. În ceea ce priveşte corupţia, subliniez faptul că aceasta s-a diminuat, totuşi, în ultimii ani, fapt confirmat şi de recentul raport dat publicităţii de Organizaţia Transparency International, care arată că România a înregistrat progrese în anul 2007 faţă de 2006, dar, în acest context, mai importantă este întrebarea: până în 2005, nu a existat corupţie în România? Ne criticaţi pentru modul de gestionare a urmărilor secetei şi inundaţiilor. Ne reproşaţi cu guvernele de dreapta au condamnat la subdezvoltare anumite comunităţi locale şi, nu în ultimul rând, că nu am construit destule autostrăzi. Referitor la gestionarea acţiunilor din agricultură, de pe urma secetei şi inundaţiilor, sunt obligat să remarc faptul că, în timpul precedentelor guvernări, deşi nu au fost confruntate cu astfel de fenomene naturale, totuşi, agricultura nu a atins cote impresionante de dezvoltare. Dar, îngăduiţi-mi să mă opresc puţin asupra acestui capitol - agricultura. Nu pot să ignor prestaţia ministrului Gheorghe Flutur, cel mai penibil ministru al tuturor timpurilor, care a exacerbat criza gripei aviare în detrimentul implementării eficiente a programelor europene destinate mediului rural. Păi, dacă nu ştiţi vă spun: în Ministerul Agriculturii, am aflat că nu există niciun document că în România ar fi existat gripa aviară şi până şi noi ne feream aici, când intram în Parlament, de aceasta. Susţineţi că "guvernele de dreapta au condamnat cu bună ştiinţă la subdezvoltare acele comunităţi locale" şi că banii au fost alocaţi după criterii politice, adică Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat. Interesantă afirmaţie! Poate de aceea, Partidul Democrat şi-a declarat intenţia de a vota moţiunea. Dar, revenind la lucruri serioase, vă invit să comparaţi, totuşi, fondurile alocate de la buget consiliilor judeţene şi locale conduse de liberali în perioada 2000-2004 şi ce s-a făcut acum. Este, totuşi, o diferenţă. Moţiunea constată că România nu are destule autostrăzi. Aşa este. Dar, pentru această realitate, vinovat este Guvernul Tăriceanu? Îmi aduc aminte că acum 8 ani, domnul preşedinte Traian Băsescu a spus că nu avem nevoie de autostrăzi. Dar asta este altceva - tempi passati! La capitolul "Justiţie", constat că acordaţi spaţii ample criticilor la adresa doamnei fost ministru Monica Macovei. Şi acesta, probabil, este unul dintre motivele pentru care Partidul Democrat va vota moţiunea, nu-i aşa? Cu permisiunea dumneavoastră, aş dori să mă mai opresc asupra unor aspecte - eu le consider surprinzătoare. În primul rând, conflictele politice la care faceţi referire au fost generate şi întreţinute de nimeni altul decât de domnul preşedinte Traian Băsescu. Şi asta o ştiţi foarte bine şi dumneavoastră. La adresa domniei sale aş depune şi eu o moţiune de cenzură, dar nu se poate. Afirmaţiile moţiunii că Alianţa P.N.L.-P.D. a murit şi că actualul Guvern minoritar a rămas să stingă lumina. Dar, oare, cel care va veni s-o stingă, va găsi comutatorul? Nu, pentru că este în deal, la Cotroceni! (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.N.L.) Invocaţi dorinţa de a avea un nou guvern, cu un alt program, şi vorbiţi de o maşină nouă. Dar nu ne spuneţi cum vreţi să arate această maşină. Cu alte cuvinte, ce formulă guvernamentală propuneţi. Atunci, ce ne mai rămâne? Un Guvern P.D.-P.L.D., sprijinit parlamentar de P.S.D.?! şi cu domnii Morar sau Ţuluş în fruntea Guvernului?! Ferească Dumnezeu! Ar mai fi şi un Guvern minoritar, care nu este pe placul domnului Preşedinte, care, pe deasupra, nu-i plac nici minorităţile - rromă, armeană... Sau poate un Guvern în fruntea căruia să se afle doamna Monica Macovei, sau domnul Theodor Stolojan, mă rog, sau alegeri anticipate... (Animaţie în sală) V-aţi speriat? Cred! Acum, în ceea ce priveşte o eventuală colaborare P.N.L.-P.D., vreau să vă spun aici, în faţa dumneavoastră, a Parlamentului, că în iulie 2006, domnul preşedinte Traian Băsescu a spus în faţa a şase lideri liberali că urmează să distrugă Partidul Naţional Liberal. Nu a reuşit şi nu va reuşi. Dar mai putem avea o astfel de colaborare, o colaborare cu Partidul Democrat. Guvernul de uniune naţională este chiar o iluzie, o ipocrizie, o demagogie, cum vreţi dumneavoastră să-i spuneţi. Dar, dacă este vorba de o colaborare cu Partidul Democrat, am putea-o face. Dar avem şi noi condiţii: să scape de unii lideri, să scape de corupţi şi să scape şi de tutela lui Traian Băsescu. Stimaţi colegi din Partidul Social Democrat, daţi-mi voie să mă adresez numai dumneavoastră. Cred că trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Principalii beneficiari ai moţiunii iniţiate de dumneavoastră - dacă aceasta va trece - sunt Partidul Democrat şi Traian Băsescu. Şi toată lumea ştie acest lucru. Cum, altfel, s-ar putea explica intenţia declarată a democraţilor lui Traian Emil Boc, de a vota în favoarea unei moţiuni care incriminează inclusiv perioada în care ei înşişi au făcut parte din Guvernul Tăriceanu? Trebuie să recunoaştem că Partidul Democrat ne delectează cu premiere în politica românească - un partid care sprijină o acţiune a Opoziţiei, îndreptată împotriva sa. Mă rog, am trăit s-o vedem şi pe asta! O a doua premieră în politica postdecembristă este oferită de acelaşi mare om politic - Traian Emil Boc, chipurile, profesor universitar de drept constituţional, care ne propune, nici mai mult, nici mai puţin, decât să încălcăm legea, Constituţia şi să renunţăm la votul secret. Stimaţi colegi, Am venit aici cu documente extrase din presă şi vă voi citi ce spunea domnul Emil Boc despre votul secret în decembrie 2004, când au fost alese conducerile celor două Camere; a apărut pe 22 decembrie 2004: "Votul nu a fost unul secret, aşa cum prevede legea, şi a demonstrat existenţa unui mecanism totalitar şi antidemocratic". Mai departe, ce spunea domnul senator Radu Berceanu: "Nu dorim să participăm la un vot care nu este secret" - tot cu ocazia alegerii conducerii Senatului. Şi tot din domnul Emil Boc: "Să se creeze oricărui parlamentar un minimă intimitate a votului". Frumos! Frumos! Curat murdar! Curat, murdar, coane Emile! Am trăit să văd şi cum P.L.D.-ul domnului Stolojan cu domnul Flutur, ca port-drapel, votează pentru o moţiune de cenzură în care este edificată nereforma pe care a făcut-o dânsul în agricultură, adică domeniul pe care l-a gestionat. Dar, astea sunt chestiuni de caracter. De unde caracter la nişte slugi? Vorba aceea, scopul scuză mijloacele! Foştii noştri parteneri de guvernare sunt capabili să şteargă cu buretele performanţele din Guvernul Alianţei, numai pentru a-i face pe plac lui Traian Băsescu, a crea premisele pentru alegeri anticipate sau pentru a ajunge la guvernare, cu scopul de a beneficia şi mai mult de fonduri europene, dar şi de la bugetul de stat. Mai pe şleau, pentru a fura. În fapt, stimaţi colegi, dacă această moţiune va fi adoptată, se va crea o criză instituţională - şi ştiţi cu toţii acest lucru -, un climat de instabilitate politică, care, în final, ar însemna începutul unui veritabil regim autoritar al preşedintelui Băsescu, adică al unui hibrid între democraţia totalitară şi totalitarismul democratic. Dacă doriţi să puneţi toţi aşii în mâinile domnului Traian Băsescu, votaţi moţiunea! Noi, cei din Partidul Naţional Liberal, evident, n-o vom vota. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.N.L.) |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule senator. Aţi consumat 13 minute din timpul alocat Grupurilor P.N.L. Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnul deputat Cristian Rădulescu. Domnule deputat, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Stimaţi membri ai Parlamentului, Stimaţi invitaţi, Încep cu sublinierea că pentru Partidul Democrat, moţiunea de cenzură depusă de P.S.D. reprezintă doar un moment politic, o oportunitate politică, pe care Partidul Democrat o va folosi până la capăt, de a sancţiona performanţa Guvernului Tăriceanu 2. Aşa cum vă aşteptaţi şi cum noi considerăm că este natural şi corect, parlamentarii Partidului Democrat vor vota transparent împotriva Guvernului, fiind un vot care urmează votului negativ dat la restructurarea Guvernului, prin care Cabinetul Tăriceanu 2 a intrat în funcţie, votului dat la moţiunea de cenzură şi votului dat, în acelaşi fel, la cele trei moţiuni simple, depuse în finalul sesiunii parlamentare trecute. Pentru noi, căderea Guvernului Tăriceanu 2 reprezintă doar un prim pas - este adevărat, un pas mare, necesar şi important -, pentru ca în România să existe un Guvern cu o susţinere transparentă, consecventă şi consistentă; un Guvern care să aibă o performanţă mai bună, care să guverneze în interesul public adevărat şi să guverneze pentru toţi românii. Şi, pentru aceasta, votul pe care-l vom da va fi împotriva Guvernului Tăriceanu 2, pentru a deschide această perspectivă de care vă vorbeam. Noi avem motivele noastre personale şi suficiente de a vota împotriva Guvernului Tăriceanu 2, în general, altele decât motivele pe care le are Partidul Social Democrat. Partidul Social Democrat, s-o luăm cu el, reproşează actualului Guvern că guvernează de pe o poziţie prea de dreapta. Partidul Democrat critică Guvernul Tăriceanu 2 de pe poziţiile fostului partener de guvernare, atrăgându-i atenţia că a făcut prea multe compromisuri de stânga cu Partidul Social Democrat, pentru a se menţine la guvernare şi, în acest fel, şi-a subminat baza pe care şi prin care îşi asumase legitimitatea cu ocazia învestirii, cu ocazia restructurării votate la 1 aprilie, şi anume faptul că şi-a asumat platforma politică şi programul politic de guvernare al Alianţei D.A., lucru de la care s-a abătut foarte tare, făcând diverse compromisuri populiste, pentru a se menţine la guvernare. Şi asta reproşăm noi Guvernului Tăriceanu 2. Ni se pare, într-adevăr, util să critici un Guvern că acesta neglijează anumite aspecte sociale, dar ni se pare obligatoriu să sancţionezi acel Guvern când el se abate de la programul său politic. Şi cred că întotdeauna depunerea unei moţiuni de cenzură se bazează, în principal, pe aceasta - pe constatarea faptului că guvernul respectiv nu-şi respectă nici măcar programul lui de guvernare asumat. Afirmând încă o dată că orice prilej este binevenit pentru noi, pentru a critica performanţa Guvernului şi acum, astăzi, performanţa Guvernului Tăriceanu 2, mă voi mai referi la moţiunea P.S.D., doar pentru a spune că ea cuprinde unele aspecte care o fac cu totul originală. În primul rând, pe lângă critica Guvernului de dreapta, ea proiectează un miniprogram de stânga, lucru care ni se pare, oricum, inutil, fiindcă, dacă moţiunea va trece, vor cădea miniştrii, dar aceste măsuri nu vor fi adoptate în practică. Sigur, însă, că este o urmare a inovaţiei deschise la sfârşitul sesiunii trecute, prin acea moţiune simplă, constructivă care, de fapt, în acel moment, era izvorâtă din indecizia P.S.D. de a fi ori la Putere, ori în Opoziţie, într-un mod decis. În al doilea rând, moţiunea se referă la o perioadă mult mai lungă decât cea a Guvernului care este acum în funcţie. Şi atragem, de asemenea, atenţia că şi acest lucru este inutil, fiindcă, dacă ar fi să cadă Guvernul, o să cadă miniştrii actuali şi n-ar putea să cadă miniştrii care au fost înainte, în timpul Guvernului Tăriceanu 1 în funcţie. Ei nu ar putea să părăsească scaunul guvernamental prin adoptarea acestei moţiuni de cenzură. Această situaţie ne aduce aminte, această abordare ne aduce aminte de felul în care erau victimele pedepsite în Evul Mediu, ca să ia aminte prostimea. După ce victimele erau descăpăţânate, mai erau şi jupuite în piaţa publică şi ţinute acolo, ca să le vadă toată lumea. În cazul de faţă, nemaiavând pe cine descăpăţâna, deoarece miniştrii noştri nu mai sunt în funcţie, partidul Social Democrat se mulţumeşte să o arate în piaţa publică a cetăţii pe Monica Macovei, lucru de care cred că aceasta nu se teme, fiindcă Monica Macovei a venit la guvernare tocmai din piaţa cetăţii şi aceasta o apreciază. În ceea ce priveşte legitimitatea actualului Guvern, spuneam la restructurarea acestuia, pe 1 aprilie, că el este atacabil, în primul rând, nu datorită incompetenţei, - îi lăsam o şansă să-şi arate competenţa -, ci datorită nelegitimităţii. Atrăgeam atenţia că premierul Tăriceanu nu a venit de acasă cu mandatul, nu l-a primit moştenire, nu-l are de la popor şi nu-l are nici de la pronia divină, da? Îl are de la Preşedintele ţării, ca urmare a celor înscrise în Protocolul Alianţei D.A., care câştigase alegerile. Prin urmare, nu era îndreptăţit să năşească un al doilea Guvern sub conducerea sa, decât cu acceptul celuilalt părinte, eventual, al Partidului Democrat, lucru care nu s-a întâmplat. Având în vedere acestea, Guvernul Tăriceanu 2 s-a legitimat prin două mecanisme: pe de o parte, şi-a asumat public politic Programul de guvernare pe care-l începuse, Programul Alianţei D.A., şi trebuia să-l respecte. Şi, pe de altă parte, a venit în faţa Parlamentului pentru primirea votului, astfel că P.S.D. şi P.R.M. s-au transformat în naşii care au oficializat naşterea acestui al doilea Guvern în ziua de Florii, Guvern pe care, în continuare, noi l-am considerat un guvern din flori. Cu ce este mai legitim astăzi, după 6 luni, Guvernul Tăriceanu 2 pentru noi? Poate prin proba competenţei, care să fi fost dată între timp. Din păcate, cred că Guvernul a ratat această probă şi în momentul de faţă există numeroşi miniştri ai săi - miniştri noi - care fac deliciul presei şi al institutelor de sondaj în ceea ce priveşte cota lor de simpatie şi cota de performanţă pe care i-o recepţionează presa şi populaţia, unii dintre ei, chiar într-un sondaj de acum câteva zile, fiind pe locuri "fruntaşe" în ceea ce priveşte performanţa proastă din toată perioada post-decembristă. Sau poate că, între timp, Guvernul Tăriceanu 2 s-a legitimat printr-o susţinere mai bună, acordată partidelor P.N.L. şi U.D.M.R. de către populaţie. Poate că, dacă ei n-au în Parlament decât sub 25 la sută din numărul de parlamentari care-i sprijină într-un mod transparent, poate că populaţia îi vede mult mai bine - peste 50 la sută. Nu este nicidecum aşa. În sondaje, P.N.L. şi U.D.M.R. au şi mai puţin decât au acum în Parlament, şi anume sub 20 la sută. Unde sunt celelalte mecanisme de legitimare ale Guvernului Tăriceanu 2? Între timp, aceste suporturi de legalitate s-au prăbuşit în întregime. Respectarea programului politic pe care şi-l asumase, al Alianţei D.A., a devenit demult o amintire, iar depunerea, astăzi, depunerea înainte şi discutarea astăzi a unei moţiuni de cenzură din partea Partidului Social Democrat, care înainte năşise cu voturile sale acest guvern, semnifică, de fapt, că nu suntem în faţa unei moţiuni de cenzură obişnuite, ci, de fapt, suntem în faţa retragerii sprijinului parlamentar de către unul dintre partidele - şi unul important - care au sprijinit acest Guvern. Partidului Social Democrat parcă i s-a luat acum un văl de pe ochi, susţinând, cum am susţinut şi noi în toate moţiunile şi, de asemenea, şi la restructurare, că este vorba de un guvern caracterizat, în principal, de incompetenţă. Credem că acest văl care i s-a luat de pe ochi nu este vălul care a arătat că acest Guvern nu este în stare să conducă ţara, ci PSD-ului i s-a luat de pe ochi vălul care îl împiedica să vadă că, asociindu-se guvernării incompetente a acestui Guvern, va pierde extraordinar de mult în faţa electoratului său; că fiind un partid de stânga, care este în opoziţie şi se asociază unui partid de dreapta, care este la guvernare, va culege numai fructele amare ale acestei asocieri. Un ultim lucru care subliniază nelegitimitatea actualului Guvern este căderea ordonanţei de urgenţă referitoare la structura acestuia. Ordonanţa aceasta, emisă de Guvern pe 10 aprilie, oricum neconstituţională, fiindcă un asemenea aspect, în asemenea chestiuni numai Parlamentul trebuie să legifereze, n-a întrunit numărul suficient de voturi la sfârşitul sesiunii trecute din partea Camera Deputaţilor şi după aceea, în toamnă, a ajuns în faţa Senatului, care şi acesta a respins-o. Ceea ce mai face această ordonanţă pe care se bazează Guvernul să trăiască, şi să nu moară încă, este faptul că ea nu a fost încă trimisă la promulgare, fiindcă, după două săptămâni de zile de când a fost căzută de către Senat, ea nu a fost încă semnată de preşedintele Camerei, domnul Bogdan Olteanu, care o ţine în sertar ca un mărunt funcţionar comunal, refuzând să îi dea drumul şi s-o trimită la Preşedinţie pentru a consfinţi faptul că acest Guvern nu mai are nici măcar bază legală de funcţionare. Cât priveşte performanţa acestui Guvern, sunt multe lucruri care se spun în moţiunea PSD, mai sunt unele lucruri pe care le voi adăuga. Nu a fost realizat niciun pas în direcţia descentralizării. Strategiile sectoriale de descentralizare în educaţie, în sănătate, în domeniul social, în agricultură, în cultură, elaborate de aparatele de lucru ale ministerelor de resort, au rămas nişte pagini de web care n-au fost puse nicidecum în aplicare. Dimpotrivă, unele lucruri care fuseseră pornite de către Guvernul anterior au fost stopate, cum ar fi: Legea poliţiei comunitare, poliţiei locale, proiect care, deşi finalizat în luna martie, a fost complet blocat. Se pare că liberalismul Guvernului Tăriceanu se aplică doar până în momentul în care acesta presupune renunţarea la controlul asupra banilor publici în favoarea comunităţilor locale. Domnul Tăriceanu ne spunea la restructurare, justificând necesitatea restructurării, că "Un guvern restructurat va putea să valorifice oportunităţile pe care ni le oferă statutul de ţară membră a Uniunii Europeane". Felul în care s-a dat curs acestor frumoase afirmaţii îl reprezintă în practică pierderea, după cum ştim, a unor sume enorme de care ar fi putut beneficia ţăranul român, prin neadoptarea la timp a Planului naţional de dezvoltare rurală, rezultat al ineficienţei ministrului agriculturii. În ce priveşte educaţia, realizările actualului ministru sunt, de asemenea, notorii. Una dintre acestea este redirecţionarea fondurilor alocate pentru infrastructură în educaţie strict după considerente politice. Şi o să vă dau un exemplu. Pentru comunele conduse de primari din partea Partidului Democrat, de parcă ar fi vina locuitorilor, s-au alocat, la ultima realocare din partea Guvernului, numai 7,6% din fonduri, deşi primăriile noastre trec de 20% ca număr de locuitori. Este vina locuitorilor că au primari PD-işti. În ceea ce priveşte Moldova, procentul este şi mai strict, numai 3,3%. Şi, fiindcă ştiu subiectul, o să vă mai dau un exemplu. Dintre judeţele regiunii de nord-est, au fost tuturor acordate sume la ultima alocare, cu excepţia judeţului Vaslui, unde se încăpăţânează să rămână în funcţie un inspector general şcolar care nu este susţinut de Partidul Naţional Liberal. Nu pot să nu pomenesc aici şi de încercarea, pe care presa a devoalat-o, de a rezolva problemele unei universităţi private importante ieşene, în privinţa căreia instanţa se pronunţase definitiv şi irevocabil încă din anul 2003, printr-o hotărâre de Guvern iniţiată de cuplul ieşean Chiuariu - Adomniţei, în ciuda legii, hotărâre care - ce coincidenţă! - avantajează universitatea unde ministrul justiţiei şi-a făcut studiile şi unde este cadru didactic. În ceea ce priveşte sănătatea, lucrurile stau aşa cum am spus şi în moţiunea de cenzură depusă şi cum au spus şi ceilalţi în moţiunea de cenzură depusă, acolo erau nişte concluzii care chiar nu erau mult diferite între cele două moţiuni şi care, însă, au rămas literă moartă până în clipa de faţă. Este adevărat că în urmă cu vreo două zile domnul Nicolăescu a produs primele 50 de ambulanţe de performanţă, însă, dintr-un total de 1500, pe care ni-l promite; este adevărat că a dat drumul la studiile de fezabilitate pentru un număr de spitale de urgenţă şi regionale care vor fi numai o cheltuială inutilă de câteva miliarde de euro, iar pe lângă acestea a mai dat drumul şi la construcţia a vreo zece spitale municipale orăşeneşti şi comunale, care, culmea, pentru puterea exemplului, sunt toate în judeţul Mureş, de unde domnia sa a fost trimis în Parlament. Să sperăm că şi celelalte judeţe vor urma tot cu o asemenea forţă a exemplului. În încheiere, nu putem să nu remarcăm şi performanţa Ministerului de Externe şi Ministerului de Interne în ce priveşte proasta gestiune a evenimentelor care au avut loc în Italia şi care aruncă o lumină proastă în opinia publică şi care o să pună, s-ar putea, comunităţile româneşti din străinătate într-o poziţie foarte delicată în faţa ţărilor gazdă, din cauza neimplicării şi proastei gestionări. În ceea ce priveşte performanţa de ansamblu a Guvernului Tăriceanu, voi atrage atenţia doar asupra faptului că acesta a fost incapabil să gestioneze una dintre prerogativele care-i revine şi care-i dă putere - nici pe asta n-a putut s-o folosească! -, şi anume legiferarea. La începutul sesiunii trecute şi-a asumat 96 de acte normative ca priorităţi, pe care să le trimită Parlamentului. În două luni de zile, februarie-martie, au fost trimise către Parlament 45 de acte normative; în următoarele trei luni de zile, sub Guvernul Tăriceanu II, numai 10. Pentru vacanţa parlamentară s-a acordat abilitarea Guvernului de a da ordonanţe pentru un număr de 11 domenii, din care Guvernul a folosit doar cinci, şi nici acelea complet. Cu alte cuvinte, Guvernul, cu poarta goală, a şutat pe lângă. În ciuda curentului european de a creşte neutralitatea funcţiei publice şi de a scădea politizarea instituţiilor administraţiei publice, Guvernul actual a ridicat la cote nepermise, care vor lăsa urme negative în viitor, politizarea funcţiilor şi instituţiilor. Toţi prefecţii incompetenţi, după cum s-a putut observa, sunt numai de la Partidul Democrat. Directorii de servicii descentralizate, care au avut o viaţă întreagă calificative excelente, acum primesc "nesatisfăcător", având de ales între acest calificativ şi a demisiona, şi dacă nu acceptă sunt incompetenţi. Iar inspectorii sau consilierii care vin la control din Ministerul Educaţiei sunt, în multe cazuri, foşti membri sau chiar lideri marcanţi ai Partidului Naţional Liberal. Vezi judeţul Vaslui, de unde provin eu şi am acest exemplu, unde inspectorul general adjunct a fost şantajat cu calificativul sau demisia de către un inspector care, înainte de a veni în minister, a fost secretar al Organizaţiei judeţene a PNL; ca să nu se spună că vorbim pe lângă subiect. Stimaţi colegi, Considerăm că întregul Parlamentul datorează, în acest moment, cetăţenilor o abordare realistă şi responsabilă a momentului politic. Guvernul nu dispune de majoritatea parlamentară pentru a guverna. Guvernul şi-a pierdut complet credibilitatea pe plan extern. Guvernul şi-a pierdut complet credibilitatea pe plan intern, ca urmare a multiplelor suspiciuni de corupţie care planează asupra membrilor săi. România a pornit cu stângul în Uniunea Europeană. În aceste condiţii, un vot responsabil înseamnă un vot pentru încetarea mandatului Guvernului Tăriceanu II, vot pe care Partidul Democrat îl va acorda. Mulţumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PD). |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat 17 minute din cele alocate Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat. Mai aveţi la dispoziţie, pentru o altă intervenţie, şase minute. Stimaţi colegi, Vă rog să-mi permiteţi să invit la tribuna Parlamentului pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare. (Aplauze din partea gruprilor parlamentare ale PRM). Aveţi cuvântul, domnule senator. Grupurile parlamentare ale PRM au la dispoziţie 23 de minute. Aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Doamnelor şi domnilor, Cum niciodată nu am rămas dator nimănui, am să-i răspund din capul locului unui antevorbitor care a încercat să asmută populaţia împotriva acelor partide care nu se încolonează cuminţi în spatele lui. Şi-i voi da şi numele. Domnule Geoană, aici, absent, dacă dumneavoastră aţi fi votat împotriva Guvernului Tăriceanu I şi a Guvernului Tăriceanu II, aşa cum a votat PRM, nici nu s-ar fi ajuns aici. Nu vă legaţi la cap fără să vă doară! Stimaţi colegi, În urmă cu circa 40 de ani, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Zaharia Stancu, obişnuia să deschidă fereastra biroului său din sediul de pe şoseaua Kiseleff - exact unde funcţionează acum PSD-ul - şi să le arate confraţilor mai tineri - Nichita Stănescu, Fănuş Neagu, Titus Popovici - statuia poetului naţional, spunându-le: "Uitaţi-vă bine! Atâta timp cât statuia lui Eminescu este aici, cultura română merge înainte." Tot astfel voi spune şi eu astăzi, într-o parafrază adaptată la realităţile societăţii româneşti de acum: Atâta timp cât Parlamentul funcţionează, nu este totul pierdut. România mai are o şansă". Iar Parlamentul, de bine, de rău, în ciudata acelora care vor să-l anexeze ori să-i arunce peste balustradă pe membrii săi, iată că funcţionează. "Cârciuma este Parlamentul poporului." spunea Honoré de Balzac. După mai bine de 150 de ani, un personaj pe care l-aş numi Dezonore de Babadag sau de Murfatlar se trezeşte precum cetăţeanul turmentat... (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PRM). Aplauzele şi fotografia de grup la sfârşit, ca şi darul miresei. ....Se trezeşte precum cetăţeanul turmentat că bântuie de colo-colo şi zice, printre sughiţuri: "Parlamentul este cârciuma mea." Iar dacă noi, oameni cu scaun la cap şi cu simţul răspunderii faţă de prezentul şi viitorul acestei ţări, l-am pus la punct, răzbunătorul personaj ne-a ţinut minte, a început să ne ameninţe şi, mai nou, să ne aranjeze el în arena politică, aidoma unor soldăţei de plumb, în numele unei popularităţi mincinoase. Popularitate care s-a văzut sâmbătă, în Piaţa Universităţii, şi care s-a făcut ţăndări. Într-o carte a mea de aforisme scriam că: "Tabla de şah este singurul loc din lume unde un nebun nu poate deveni rege." În istorie, însă, nebunii au devenit regi sau conducători, mai mult sau mai puţin aleşi. Problema numărul unu a noastră, a tuturor, este sau ar trebui să fie faptul că, din decembrie 1989 şi până acum, ţara merge din rău în mai rău, în toate domeniile importante. În aceşti aproape 18 ani, România a devenit oaia neagră a Europei, pe care, de altfel, o şi îngrozeşte datorită bandelor de hoţi şi a criminalilor. Am ajuns să nu mai scoatem capul în lume de ruşine. Unde te duci, unde te întorci, auzi de infractori originari din România, în special ţigani. Ne-am făcut singuri ţara praf, şi acum vrem să punem pe butuci şi Europa. România a devenit ţara unde intelectualii fac foamea şi unii îşi iau lumea în cap, umilindu-se pe unde a înţărcat mutu' iapa, făcând pe căpşunarii, pe paznicii, pe servitorii, pe salahorii şi zilierii. Ni se depopulează ţara din ce în ce mai rapid şi mai devastator. Sub ochii noştri se produce un vid demografic fără precedent în istorie. Românii fug din ţara lor, a părinţilor şi a strămoşilor lor. Iar în locul rămas gol vin arabii, chinezii, israelienii, care, iată, cumpără sau capătă pe gratis pământuri, lacuri, imobile, tot felul de proprietăţi. Ceea ce părea iniţial o dramă, s-a transformat în tragedie. Aproape că nu este zi de la Dumnezeu să nu citim în ziare sau să nu vedem la televizor nenorociri petrecute cu românii care colindă prin lumea largă, precum şi cu familiile lor rămase acasă, în special cu copiii acestor dezrădăcinaţi, ce se sinucid pe capete. După Cruciada Copiilor, omenirea se confruntă acum cu sinuciderea copiilor. N-aş fi crezut niciodată că şi îngerii se pot sinucide. Vă vorbesc asta şi ca om politic, şi ca tată de copii mici. E îngrozitor ce se întâmplă! Atâta insensibilitate! Ne confruntăm, deja, cu un fenomen extrem de grav, fără precedent în întreaga noastră existenţă. Şi vă spun asta şi ca istoric şi ca sociolog. Pe timpul marilor migraţii sau al stăpânirii turceşti, românii practicau ceea ce Lucian Blaga numea "boicotul istoriei", retrăgându-se în munţi sau în codri ori în peşteri din calea tăvălugului. Dar nu fugeau în Canada, în Australia, în Italia, Franţa, Germania ş.a.m.d. În urmă cu câteva sute de ani, fetele ţăranilor români erau duse cu forţa ca sclave la Stanbul. Acum, ele se duc singure, de bunăvoie, fiindcă acasă mor de foame. Acum, mai mult ca oricând, este valabil ceea ce scria cronicarul cu vreo 300 de ani în urmă: "Bună ţară, rea tocmeală!" Este anormal să domnească o sărăcie atât de lucie în ţara asta, din moment ce, în cei aproape 18 ani de aşa-zisă democraţie transformată în anarhie, datoria externă a României a ajuns de la zero la peste 46 de miliarde de euro, aşa cum reiese dintr-un raport pe care i l-am cerut ieri, în mod special pentru această dezbatere pe care noi o abordăm cu toată seriozitatea - e o dezbatere democratică, este bine ce se întâmplă, dar haideţi să se aleagă apele -, senatorului PRM Carol Dina, preşedintele Comisiei pentru privatizare din Senat. Dar lucrurile se pare că sunt şi mai alarmante dacă ţinem cont de ceea ce a declarat serile trecute, pe un post de televiziune, fostul ministru al finanţelor publice, domnul Mihai Tănăsescu, care, bănuiesc, ştie ce spune şi are şi argumente. "Datoria externă a ţării noastre pe termen scurt a crescut extraordinar în ultimele luni, până la aproximativ 80 de miliarde de euro." Cine a făcut această datorie uriaşă ce ne apropie de Brazilia, ţară care are, totuşi, de unde plăti, fiindcă dispune de bogăţii incomensurabile. Şi unde au intrat, domnilor care v-aţi perindat la Putere, toţi aceşti bani? La Consiliul de Coroană din 27 iunie 1940, după ce URSS-ul ne-a dat ultimatum, marele savant Nicolae Iorga l-a alergat, efectiv, în jurul mesei pe regele Carol al II-lea, cerându-i socoteală pentru starea jalnică a armatei şi întrebându-l obsesiv, de parcă era în transă: "Unde sunt, majestate, banii de pe timbrul aviaţiei?" Ce ar spune însă, astăzi, Dascălul naţional în faţa acestor două cifre copleşitoare, asupra cărora specialiştii nici măcar nu se pot pune de acord. Adică 46 şi respectiv 80 de miliarde de euro. Unde sunt toţi aceşti bani? Repet: ei nu se regăsesc nicăieri; nici în economie, nici în infrastructură, nici în nivelul de trai. Însă populaţia suportă piatra de moară a creditelor externe, plătind dobânzi şi comisioane de peste 2,3 miliarde de euro în fiecare an. Să mai amintim de povara foarte grea pe care o vor purta pe umerii lor copiii noştri şi copiii copiilor noştri? Iertaţi-mă, domnilor, dar cu asemenea datorii înrobitoare şi înjositoare, ştia să conducă până şi grăjdarul lui Petru Groza, celebrul Romulus Zăroni. Am să mai dau un exemplu sau, mai bine zis, un motiv care a făcut ţara să ajungă aşa cum a ajuns: nu pe marginea, ci pe fundul prăpastiei, fiind că tot suntem la ora adevărului. Este vorba de înstrăinarea patrimoniului naţional. Ştiţi cu câţi bani a fost vândută marea companie Petrom? Cu numai 686 de milioane de dolari. Celelalte aspecte, legate de angajamente şi investiţii, la care se obligă OMV-ul austriac, ţară fără nicio tradiţie în exploatarea şi procesarea ţiţeiului, sunt doar propagandă, joc de gleznă. Dar ştiţi cât oferă acum acelaşi OMV austriac pentru compania Mol din Ungaria? Nu mai puţin de 20 de miliarde de dolari. Însă ce surpriză! Guvernul de la Budapesta nu este de acord. De ce, domnilor, ungurii refuză 20 de miliarde de dolari, iar noi am dat năvală la un mizilic de vreo 30-40 de ori mai mic? Cine mă cunoaşte, ştie bine că nu mă topesc de dragul Ungariei. Dar un elementar spirit de cavalerism şi dreptate mă face să apreciez fermitatea cu care clasa politică din ţara vecină apără nişte redute economice. Am să mă menţin în domeniul petrolului şi voi da ca exemplu Petromidia, cu atât mai mult, cu cât în anul 2004, eu am primit, am analizat şi am difuzat un raport al Administraţiei prezidenţiale din acea vreme. În mod concret, Petromidia a fost vândută, efectiv, doar cu 15 milioane de dolari. Asta-i realitatea, indiferent ce vor spune unii şi alţii. De ce domnul Geoană nu se referă şi la aceste aspecte? După trei ani, omul de afaceri, care a făcut în scăldătoarea norocului, avea să revândă Petromidia unei companii din Kazahstan cu nu mai puţin de 2,7 miliarde de euro. Este bine ce se întâmplă, domnilor? Unde scrie că unii au dreptul să se facă stăpâni pe bogăţiile României şi să devină din foşti bişniţari şi chelneri de bacşişuri mici, cum îi numea Eugen Barbu, direct multimiliardari? Cine a stabilit asta? Cine a votat în Parlament astfel de pomeni şi tranzacţii neruşinate, care, în scurt timp, s-au dovedit a fi veritabile crime împotriva poporului român? Reamintesc tuturor că PRM a votat sistematic împotriva înstrăinării patrimoniului naţional. Dacă România este din ce în ce mai săracă, dacă nu sunt bani de pensii pentru bătrâni şi de alocaţii pentru copii, dacă sănătatea este în colaps - nu de ieri de azi, hai să ne amintim ce miniştri ai sănătăţii au fost, dacă la începutul fiecărui an şcolar se constată că şcolile cad, pur şi simplu, pe dascăli şi pe copii, iar studenţii se înghesuie ca sardelele în căminele insalubre, ca nişte ghetouri, ei bine, toate astea se datorează unui jaf sistematic, cu metodă. Pentru cei care nu ştiu, voi spune că tot Clanul Kennedy a agonisit o avere de circa 400 de milioane de dolari în decurs de o sută de ani, aşadar timp de trei generaţii. La noi, unii au depăşit miliardul de dolari sau de euro în numai câţiva ani, prin nişte complicităţi sinistre, la vedere. Asta este adevărata oligarhie, cuvânt care, în greaca veche, înseamnă puterea celor puţini. Dacă mi se permite un joc de cuvinte, oligofrenii, adică cei cu minte puţină, s-au metamorfozat în oligarhi, care au toată puterea. Ei, aceşti oligarhi, şi-au înjghebat rapid sisteme de protecţie şi trusturi de presă, cu care-i ţin la respect pe curioşi, dar şi pe oamenii legii, recurgând la tot felul de diversiuni şi lansând periodic ţinte false, pentru a distrage atenţia lumii. Unul mai cu moţ şi-a construit un imperiu mass-media, dar a pus monopol şi pe institutele de sondare a opiniei publice, intoxicând populaţia cu nişte scoruri şi clasamente scelerate. Toate sunt scoase din burtă, cu un scop limpede, care se vede din lună. Se pregătesc noi fraude electorale. Mai teribile decât cele din anii 2000 şi 2004 şi decât jaful de la referendumul din mai 2007, când au votat de mai multe ori, pe mincinoasele liste suplimentare, aproape 900 de mii de oameni. Şi asta nu o spun eu, ci Autoritatea Electorală Permanentă. Iar cine va fura şi alegerile pentru Parlamentul European, puteţi să fiţi convinşi că şi-a creat mecanismele necesare şi pentru fraudarea miliardelor de euro, fonduri comunitare. Acesta este unul din substratele moţiunii: plecaţi voi, ca să venim noi, că vin banii foarte curând. Iar poporul român trebuie să ştie care este adevărul. Nu mă omor după Guvernul Tăriceanu I - 22, cine a tras în noi, după 22, dar haideţi să vedem pe ce stăm. Spuneţi, domnilor, adevărul în faţa acestei ţări, şi adevărul acesta este, că unii sunt stătuţi în opoziţie şi vor să mai fure nişte miliarde de euro, dar mai suntem şi noi în arena de joc. Acesta este noul şi marele... Nu vorbesc de-un partid anume, Doamne fereşte! Vorbesc în principiu. Acesta este noul şi marele pericol care pândeşte România, ţară ieşită de pe orbita normalităţii şi a civilizaţiei. Rog a se observa că nu am dat nume de oameni. N-am pus la zid pe nimeni. N-am speculat libertatea de a vorbi în direct pe atâtea posturi de radio şi de televiziune. Dar n-aş vrea ca această eleganţă care ţine de raporturile fireşti dintre oameni, ce trebuie să izvorască tocmai din aula Parlamentului, să fie înţeleasă greşit de cei care, totuşi, se fac vinovaţi de dezastrul ţării. România n-a fost lovită de un meteorit. N-au venit extratereştrii. A fost condusă de nişte oameni fără simţul moral, fără dragoste de ţară, aceasta este realitatea. Şi de aia suntem împiedicaţi noi să venim, într-un fel sau altul la Putere, că vom avea acces la documente, la probe, la dovezi. Şi am umple puşcăriile cu mafioţii care au jefuit şi au nenorocit această ţară. Se poate şi mai rău? Da, din păcate se poate şi mai rău decât se întâmplă acum. Personal aş semna şi aş vota cu ambele mâini o moţiune care să acuze toată această perioadă pe care Marin Preda ar fi numit-o "Era ticăloşilor". Doamnelor şi domnilor, Ne-am adunat astăzi, aici, pentru a dezbate o moţiune de cenzură. Aştept ziua când un partid va avea curajul să depună şi o moţiune de autocenzură, adică să se refere critic şi la păcatele propriei guvernări. Reamintim tuturor că Partidul România Mare a votat aici, sub această cupolă, şi împotriva Guvernului Tăriceanu I şi împotriva Guvernului Tăriceanu II, aşa că resping încercările unor mărunţi carierişti de a minţi lumea şi de a pretinde că noi, vezi Doamne, apărăm Guvernul PNL-UDMR. Mai mult decât atât, dar în urmă cu circa şase luni, eu am propus un guvern de uniune naţională. Acum, domnul Traian Băsescu îmi fără iarăşi mesajul, dar cine să-l mai creadă? Vrea el guvern de uniune naţională aşa cum a vrut şi să-şi dea demisia la cinci minute după suspendarea din 19 aprilie 2007. Unii lideri politici pretind că ţara nu traversează nicio criză, aşa că nu se impune o asemenea soluţie. Răspunsul meu are două segmente. În primul rând, dacă nici asta nu este criză: politică, economică, socială, morală, atunci ar trebui să scoatem cuvântul respectiv din dicţionar. În al doilea rând, în istoria modernă a României au mai existat guverne de uniune naţională, cel mai cunoscut dintre toate fiind acela condus de Alexandru Vaida Voevod şi instalat la 1 decembrie 1919, după ce Ionel I.C. Brătianu a părăsit furios lucrările Conferinţei de pace de la Paris, a venit la Bucureşti şi i-a prezent regelui Ferdinand demisia sa. În acel guvern de largă respiraţie democratică, nu de largă concentrate - cum spune domnul Mircea Geoană eronat - fiindcă, dacă este concentrare, nu mai poate fi largă, este la mintea cocoşului -, în acel guvern, aşadar, au intrat cinci partide, care, în condiţiile date, după un război pustiilor, au gestionat bine ţara, timp de cinci luni. Cine se teme, acum, de un astfel de guvern? Mă întreabă unii: cine va mai fi atunci în opoziţie? O bună întrebare, într-adevăr, sper să dau un răspuns la fel de bun. Mafia va fi în opoziţie. La 18 decembrie 2006, în această aulă, domnul Traian Băsescu a încercat să facă un proces al comunismului. Nu are rost să insist şi să argumentez că demersul său a fost un eşec total, pentru simplul motiv că o doctrină sau o orânduire socială nu poate fi condamnată global. Care comunism? În România n-a fost niciun comunism. A fost o ocupaţie bolşevică infernală, după care s-a înregistrat ceea ce istoricii numesc "dictatura de dezvoltare", ale cărei edificii, locuinţe, uzine le fură şi le exploatează în cârdăşie bandele mafiote, băştinaşe şi străine. În mod sigur, domnul Traian Băsescu ar fi avut parte de un alt tratament dacă nu s-ar fi dat pe mâna odraslelor unor agenţi sovietici, pe nume Vladimir... (Râsete în sală.) Domnule preşedinte, Vă rog să asiguraţi liniştea. Eu nu v-am întrerupt, domnilor. Aşa vă învaţă Traian Băsescu? Vedeţi că eu nu mă lupt cu voi, mă lupt cu el. Şi el are de pierdut. ... unor agenţi sovietici, pe nume Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, care au pus la zid Biserica ortodoxă, cu patriarhul Teoctist de faţă. Acolo stătea venerabilul patriarh Teoctist. Acel atac la Biserica ortodoxă, numită de Eminescu "maica străbună a neamului românesc", dar şi la identitatea naţională, ca şi faptul că nu ni s-a permis şi nouă în casa noastră, în Parlament, să vorbim măcar zece minute în mod democratic, ei bine, toate acestea ne-au indignat pe noi, cei de la PRM. Aceea a fost moţiunea de cenzură a noastră la adresa lui Traian Băsescu, care, pentru a-şi salva pielea şi a se eterniza la putere, a capitulat şi s-a făcut frate cu dracul, din odraslele de kominternişti şi agenţi ai Moscovei. Între timp, patriarhul Teoctist, hărţuit de noua poliţie politică a ultimilor ocupanţi bolşevici ai României şi bombardat cu ouăle clocite ale unor traficanţi de dosare de la CNSAS, a trecut la cele veşnice. Dumnezeu să-l ierte! În spiritul tradiţiei statornice de la Alexandru Ioan Cuza încoace, a fost ales patriarh Daniel. Până atunci, mitropolit al Moldovei. Cine a boicotat, prin absenţă, ceremonia de întronizare, care a fost, în fond, un moment istoric? Toţi, dar absolut toţi agitatorii autointitulatei societăţi civile, care atacaseră Biserica Ortodoxă şi în maculatura antiromânească Raportul Tismăneanu. Aici chiar că am să dau nume, ca să ştie tot românul cine n-are loc în ţara asta de Biserica lui Christos şi de slujitorii ei? Mă refer la Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Mircea Dinescu, Stelian Tănase, Gabriel Andreescu şi la alţii eiusdem farinae, din aceeaşi făină, cum ar spune strămoşii noştri romani. Acestor profitori lipsiţi de operă le tot dă satisfacţie şi le cântă în strună domnul Traian Băsescu. Şi dacă tot suntem la acest capitol, eu îi sfătuiesc public pe ierarhii Bisericii Ortodoxe să nu cedeze presiunilor şi şantajului şi să nu se ducă la nici un CNSAS, n-are decât să se ducă CNSAS-ul la biserică, să se spovedească şi să-i ceară iertare lui Dumnezeu care, probabil, în marea milă a lui, o să-i ierte. Şi încă ceva. Dacă au fost aşa de dizidenţi şi de curajoşi tartorii de la CNSAS, Dinescu şi Ticu Dumitrescu, de ce nu-şi publică propriile dosare de securitate? Fiindcă de avut au avut dosare, numai că ele n-au fost dosare de victime, ci de turnători. Să mai vorbim de o altă pârghie a poliţiei politice de care se serveşte domnul Traian Băsescu, şi anume DNA. În ceea ce priveşte moţiunea de cenzură, noi am anunţat din timp poziţia noastră: nu o vom vota. Fireşte, nu votăm nici în favoarea Guvernului, care se ţine într-un fir de păr, dar prefer firul de păr al lui Tăriceanu decât firul de păr al lui Băsescu. (Aplauze. Râsete.) În numeroasele apariţii televizate pe care şi le comandă la ora de vârf, domnul Traian Băsescu a acuzat înţelegerile netransparente. Dar întâlnirea domniei sale cu directorul CIA, Michael Hayden, pe care cred că l-a confundat, în aburii somnolenţei, fireşte, cu Michael Jackson, oare cât de transparentă a fost? Dacă n-ar fi scormonit presa, asta nu s-ar fi aflat nici acum. Şi ce ordine a primit domnul Băsescu de la "marele Licurici" de peste ocean? A mai spus domnul Băsescu că, citez, vedeţi mi-am luat notiţe, un elev foarte sârguincios. Citez din clasici acum: "ce se întâmplă acum nu are nici o legătură cu democraţia, că avem de-a face cu un blocaj politic şi că numai PD-ul doreşte alegeri anticipate". Numai neadevăruri, ca să nu zic minciuni. Cine a creat acest blocaj politic, stimate domnule Băsescu? Cât de democratică e încercarea dumneavoastră de a pune mâna pe toate cele 3 puteri în stat: legislativă, executivă şi judecătorească. Şi de ce nu păstraţi imparţialitatea obligatorie, favorizând şi idealizând Partidul Democrat, făcându-vă a uita că Partidul România Mare vrea cu adevărat alegeri anticipate? Dar numai după ce maşinăriile de fraudare vor fi scoase din priză şi aruncate la lada de gunoi a istoriei. Am să vă dau o veste rea şi una bună, domnule Băsescu. Vestea rea e că, probabil, cu ajutorul bunului Dumnezeu, am să vă supravieţuiesc şi politic şi biologic. Şi eu voi trage concluziile acestei epoci. Să vă ferească Dumnezeu de jurnalele şi de memoriile scriitorilor! Vestea bună este că nu vă vom lăsa să aruncaţi ţara în haos şi s-o împingeţi în război civil, Doamne fereşte, aşa că încă vă mai puteţi mântui sufletul. Aranjarea partidelor şi a guvernelor nu e treaba dumneavoastră, domnule preşedinte Traian Băsescu. Ce Dumnezeu nu se înţelege, aveţi o Constituţie, aţi apărut în afişe cu Constituţia în mână şi cu o deviză bine aleasă, într-adevăr: joc sau mizez totul pe o carte, cartea fiiind Constituţia. Dar, respectaţi-o şi veţi fi şi dumneavoastră respectat. Permiteţi-mi, stimaţi colegi de la PSD, să vă dau şi vouă nu două veşti, ci două sfaturi amicale ce se obişnuiesc între partide şi oameni ce au fost de multe ori de aceeaşi parte a baricadei, mai mult la rău decât la bine: 1. Nu aveţi încredere în Traian Băsescu, care nu poate fi crezut nici măcar atunci când spune alfabetul sau numără până la 10; 2. Nu-i daţi astăzi lui Băsescu frânghia cu care o să vă spânzure mâine, matematic se va întâmpla aşa. El îşi face acum ambiţia pe care a afişat-o încă de la începutul anului 2005. Iar dacă această moţiune, care e poruncită din străinătate şi vă daţi seama că un om ca mine, cu peste 30 de generali în jurul lui şi cu vreo 2000 de colonei, ştie ce spune şi se adevereşte. (Râsete.) Hai, nu ne enervaţi că până la urmă ajungem şi la o guvernare militară. Mareşalul Antonescu spunea că: "Armata este ultima carte pe care joacă naţiunea". Sper că nu se va ajunge aici. Asta ca să vedeţi că nu ne-am pierdut ... De ce râzi Blaga? Eşti în stare să te faci general, ca să ajungi prim-ministru? (Râsete. Aplauze.) Asta ca dovadă că nu trebuie să ne pierdem simţul umorului, suntem colegi, în definitiv. Dacă, eventual, această moţiune va trece, prin absurd, atunci nimeni nu se va mai înţelege cu domnul Traian Băsescu, el efectiv se va înălţa la cer. Dar, mă rog, fiecare e liber să facă ce vrea şi să doarmă aşa cum îşi aşterne. Noi am demonstrat că suntem oameni de caracter şi cu vocaţia dialogului, dar în folosul ţării, nu împotriva ei. Vreţi să vă mai spun ceva? Omeneşte vorbind, mie îmi este absolut indiferent dacă o să cadă sau o să rămână acest guvern, dar un instinct politic care s-a adeverit în timp, îmi cere maximă prudenţă. Mai binele este duşmanul de moarte al binelui, spunea Montesquieau. Crede oare cineva că se cristaliza un alt guvern până la Anul Nou? Eu unul nu cred. Am să închei dând un citat din Jurnalul lui Jonathan Swift: "Între doi draci îl aleg pe cel care doreşte pacea". Dumneavoastră, stimate domnule Traian Băsescu, nu doriţi pacea, îi trataţi pe toţi ca pe nişte duşmani şi vreţi să acaparaţi toată puterea în stat, ca să faceţi ce? Să faceţi ţara praf. Eu unul nu vă urăsc, domnule Băsescu. Aţi încercat să mă distrugeţi, dar nu v-a ajutat Dumnezeu. Acum vreţi să dărâmaţi Guvernul, însă fiţi cu băgare de seamă, s-ar putea ca acest guvern să cadă drept în capul dumneavoastră. Măcar Tăriceanu se bărbiereşte zilnic, după cum se vede cu ochiul liber, nu jefuieşte Flota României, nu fură telefoanele "păsăricilor" din presă şi nici nu duhneşte a băutură prin sticla televizorului. (Râsete în sală, aplauze.) În concluzie, domnilor, sunteţi membri ai Internaţionalei Creştin Democrate, dacă nu sunteţi democraţi, fiţi măcar creştini sau viceversa. (Râsete în sală.) Să ştiţi că noi putem huidui mai tare, nu puteţi să vociferaţi voi, cât putem huidui noi. (râsete; aplauze). În concluzie, ca să folosesc un termen utilizat până la saturaţie în textul prezentat la microfon de către stimatul nostru coleg Cristian Diaconescu, această moţiune, repet, impusă de stăpânirea străină, nu este sustenabilă. Poate ne explicaţi şi ce înţelegeţi prin acest cuvânt atât de alambicat şi care nu-i în fondul principal de cuvinte al limbii române. Vă mulţumesc. Prin urmare, hai să mai avem puţintică răbdare. Reluăm dialogurile după Anul Nou şi vă spunem că vom face ceea ce este în interesul naţional. La revedere. (Aplauze puternice). |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule senator. Aţi epuizat timpul alocat Partidului România Mare. Din partea Grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România, domnul senator Marko Bela. |
||||
|
|
Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Nu mă voi referi la textul moţiunii de cenzură, ci la conotaţiile politice ale acestui demers. Totuşi, sunt nevoit să constat că argumentele înşirate de către semnatari, ori sunt destul de şubrede, ori, de cele mai multe ori, ele nu vizează actualul Guvern, ci cel dinainte de restructurare, cu altă componenţă politică sau, horribile dictu, toate guvernele anterioare, inclusiv cele formate de Partidul Social Democrat sau predecesorii acestei formaţiuni politice. Lipsa de strategie în domeniul dezvoltării infrastructurale, al sănătăţii, al învăţământului, al agriculturii sau în reforma justiţiei şi administraţiei caracterizează, din păcate, toate guvernele, dar în mod paradoxal, tocmai actualul guvern încearcă să deschidă perspective strategice, cel puţin în unele din domeniile sus menţionate. Altfel, moţiunea de cenzură a venit mult prea târziu sau mult prea devreme, dacă vreţi. Ţinta e greşită, momentul este nepotrivit, doamnelor şi domnilor semnatari. În schimb, aveţi dreptate când încercaţi să sugeraţi că faceţi o critică de stânga a unui program de dreapta. Apreciez sincer această abordare, eu însumi aş propune o dezbatere a situaţiei actuale, plecând de la doctrine, cele de stânga şi cele de dreapta, dar trebuie să vă întreb: v-aţi uitat oare în jur, atunci când aţi născocit acest argument al clarificărilor doctrinare? Dumneavoastră credeţi sincer că aceasta este problema cheie a perioadei actuale? Pun această întrebare fără ironie şi cu un oarecare regret, fiindcă aş vrea şi eu să puteţi avea un răspuns afirmativ. Nu avem o problemă a doctrinelor, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, avem o probleme a funcţionării corecte şi constituţionale a instituţiilor statului, a Parlamentului, a Guvernului a Preşedinţiei, a Justiţiei. Avem o problemă a triunghiului Parlament-Guvern-Preşedinte, cine pe cine înşeală şi cu cine în acest triumf şi cine încalcă contractul nupţial şi cine nu. Nu avem o problemă politică, ci una morală, stimaţi colegi. Degeaba schimbăm Constituţia, degeaba amendăm legile, degeaba schimbăm Guvernul dacă nu rezolvăm această problemă morală. La ce mă gândesc? La noi, se explică cu uşurinţă, conform unor interese conjuncturale, că votul secret nu trebuie să fie secret. Spuneţi-mi, vă rog, oare data viitoare vom explica şi contrariul, şi anume, că votul deschis nu trebuie să fie deschis? La noi, se explică cu aceeaşi uşurinţă că urgenţa nu înseamnă, de fapt, urgenţă şi orice guvern, oricând, găseşte motive întemeiate de a adopta o ordonanţă de urgenţă. La noi, nimic nu este urgent, fiindcă totul poate să fie urgent, dacă aşa vrem noi. La noi, poţi explica la fel de uşor, de ce avem nevoie de votul uninominal, în timp ce, între patru ochi, toţi politicienii din toate partidele recunosc că prin schimbarea sistemului, clasa noastră politică nu va deveni mai bună. Dimpotrivă. La noi, între patru ochi, de multe ori ţi se spune nu, dar în public, vei auzi de la aceeaşi persoană un da răsunător. La noi, preşedintele se amestecă în treburile partidelor politice, iar Parlamentul încearcă să rezolve problemele executivului, modificându-i măsurile deja consumate. La noi, nici nu merită să ne gândim la amendarea Constituţiei, fiindcă majoritatea momentului respectiv oricum va încerca să facă o lege de bază după propriul gust sau dezgust. La noi, Parchetul ne întreabă cum am votat şi ne spune cum să votăm. La noi, serviciile secrete nu protejează membrii Parlamentului şi ai Guvernului, ci îi ascultă şi aşteaptă cu nerăbdare să calce strâmb. La noi, stimaţi colegi, semnatari ai moţiunii de cenzură, foarte mulţi nu-şi calculează următorii paşi, foarte mulţi nu înţeleg că în politică nu este destul să explici cauzele, trebuie să prevezi şi consecinţele. Bineînţeles că sunt de acord cu dumneavoastră că un guvern trebuie să aibă o susţinere majoritară. Bineînţeles că nu sunt de acord cu dumneavoastră că pentru o astfel de majoritate ar fi nevoie de căderea Guvernului şi că nu ar exista alte modalităţi de obţinere a unei astfel de susţineri. Bineînţeles că, în opinia mea, acest guvern este performant. Bineînţeles că Uniunea Democrată Maghiară din România nu va vota această moţiune de cenzură. (Aplauze) Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Aţi consumat 5 minute, din cele ce revin partidului dumneavoastră. Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator, domnul senator Radu Terinte. Domnule senator, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Onorat Parlament, Lăsând la o parte declaraţiile politice, aş dori să întreb sincer. doreşte cineva din această sală alegeri anticipate? (Din sală: Nuuuu!) Sunt convins. Nu pot să cred că există naivi care să mai creadă în promisiunile domnului preşedinte. Îmi aduc aminte că în 2004 am fost invitaţi la guvernare de către domnul preşedinte şi apoi, imediat gratulaţi cu tot felul de epitete. Sunt convins că povestea se va repeta şi de data aceasta, mai ales că istoria mai recentă sau anterioară anului de graţie 2004 ne-a arătat din plin talentul domnului preşedinte de a face exact pe dos faţă de cum a promis. Moţiunea de cenzură depusă de colegii din PSD împotriva Guvernului, pe care tot ei l-au votat alături de noi, este cel puţin bizară la acest moment. Cu câteva luni în urmă colegii pesedişti erau revoltaţi ca şi noi atunci când domnul preşedinte spunea că 322 este un număr rău pentru România. Să înţeleg că o parte din cei 322 au devenit astăzi pentru domnul preşedinte un număr necesar pentru România? Fac parte din noua generaţie de politicieni, sunt la primul mandat şi subtilităţile acestui demers, cu adevărat democratic, îmi scapă. Poate ar fi trebuit să fim şi noi, cei mai noi în politică, lămuriţi asupra acestei manevre subtile. Rememorând faptele petrecute în aceste 1000 de zile, am văzut că PSD-ul a susţinut şi a votat Guvernul Tăriceanu II, scoţând PD-ul de la guvernare, iar acum, pe motiv că acest guvern nu mai are susţinere în Parlament, doreşte să readucă PD-ul la guvernare. Este cu adevărat interesant mai ales că semnatarii moţiunii doresc să introducă în programul noului guvern măsuri sociale de stânga şi nu ştiu cum vor reuşi, atâta vreme cât domnul preşedinte a anunţat clar că noul guvern va fi alcătuit din PNL, PD, PLD, adică tot de dreapta, iar în ecuaţie nu intră PSD-ul. Mai mult, aţi afirmat că introducerea acestor măsuri de stânga este condiţia susţinerii noului guvern. Fără a avea o experienţă politică solidă, logica îmi spune că e mai uşor să negociezi cu un guvern net minoritar, ca cel de acum, decât cu un guvern cu susţinere mai largă. Mai mult, sunt ferm convins că după toate amabilităţile schimbate în ultimul an, colegii de la PNL, PD, PLD ard de nerăbdare să colaboreze într-o nou formulă de guvernare. A doua formulă propusă se domnul preşedinte ar fi cea a unui guvern de uniune naţională, adică să intrăm, dacă se poate, cu toţii la guvernare, cu alte cuvinte, toţi în Coaliţie, nimeni în Opoziţie. Ar fi cu adevărat un nou model de armonie politică naţională cu un program de guvernare extrem de complex, un iureş de măsuri stânga-dreapta, mai ameţitor decât bicicletele lui Ronaldhino. Stimaţi colegi, Şi din punctul nostru de vedere, nu avem un guvern ultra performant, dar a demite astăzi acest guvern, aşa minoritar cum este, ar fi o mare greşeală cu efecte nefaste pentru România. Luna aceasta, Guvernul trebuie să vină în Parlament cu un proiect al bugetului pentru anul viitor. Cine îl va mai susţine? Tot luna octombrie este luna stabilită pentru depunerea proiectelor mari de infrastructură, pentru fonduri europene, absolut necesare comunităţilor. Unde se vor mai depune şi la cine? Cine va mai administra aceste proiecte? Dacă pică astăzi acest guvern, cine va organiza alegerile pentru Parlamentul European? Avem nevoie să oferim acum Europei un nou semnal negativ? Mai mult decât atât, un nou guvern se alcătuieşte în urma unor negocieri de durată, întrucât presupune şi schimbarea directorilor din teritoriu, în direcţiile descentralizate, multe din ele implicate în derularea programelor europene. Imaginaţi-vă ce bulversare ar mai fi şi ce întârziere în derularea acestor programe! Stimaţi colegi, Toate aceste efecte negative expuse pe scurt ne determină să nu fim de acord cu această moţiune de cenzură. Totodată, pentru a elimina orice speculaţii, grupurile parlamentare ale Partidului Conservator, deşi prezente în sală, nu vor participa la vot. (Aplauze) Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule senator, aţi consumat 5 minute din timpul alocat grupului dumneavoastră. Domnul deputat Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Domnule deputat, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Ca de obicei, de la bun început vreau să vă spun cum o să votăm şi cred că votul nostru este la fel de preductibil ca toate voturile pe care le-am avut până acum în asemenea circumstanţe, şi anume, nu vom vota moţiunea. Am să vă spun şi de ce nu vom vota moţiunea. De obicei nu fac asta, am să vă spun de ce nu am votat nicio moţiune până acum, îndreptată împotriva nimănui. Pentru că noi credem că întotdeauna când faci anumite alegeri, e bine să le faci în aşa fel încât să ai o justificare, să ştii de ce le-ai făcut. OK, facem un lucru şi după aceea ce se întâmplă. Dacă "după aceea" poate să însemne un moment mai dificil decât momentul care te face să alegi într-un fel sau altul, e preferabil să rămâi la momentul iniţial. Noi credem că, sigur, există o dificultate evidentă, în momentul de faţă, în Parlament şi o vedem cu toţii. Există o majoritate destul de difuză, de neclară şi evident că o majoritate asumată este preferabilă. Acesta este un lucru clar. Dar, în acelaşi timp, credem că asumarea unei asemenea majorităţi este de o mie de ori mai de dorit să fie făcută prin negocieri. Şi credem că aceste negocieri presupun o bunăvoinţă de ambele părţi, o bunăvoinţă în care ambele părţi trebuie să înţeleagă că sunt momente în care lucruri care par ciudate, un guvern PNL-UDMR, chiar PD, un guvern susţinut de PSD pare un lucru ciudat. Dar, PSD-ul, în momentul de faţă, în urma alegerilor din 2004, are un număr impresionant de mare de parlamentari şi de lucrul acesta trebuie, evident, să se ţină cont. Credem, în acelaşi timp, că PSD-ul, care are un număr impresionant de parlamentari în urma alegerilor din 2004, trebuie să înţeleagă dificultăţile pe care le are actualul guvern în a accepta o formulă deloc simplă, de sprijin de tipul acesta. Dar, asta nu înseamnă că lucrurile trebuie rezolvate prin discontinuităţi şi că ele trebuie rezolvate prin dialog. Şi cred că aici cei care spun că toate forţele parlamentare ar trebui să participe la acest dialog au dreptate. Am făcut specificarea aceasta, pentru că moţiunea de astăzi vine într-un moment diferit, chiar dacă seamănă cu moţiunile pe care le-am văzut în cei 11 ani de până acum, cam toate semănau între ele, pentru că întotdeauna Opoziţia va critica într-un mod destul de similar Puterea, oricare ar fi Opoziţia şi oricare ar fi Puterea la un moment dat, ea vine într-un moment în care, într-adevăr, există o problemă reală, legată de cine asigură şi cum asigură majoritatea parlamentară care sprijină Guvernul. Nu vom vota moţiunea, dar, în acelaşi timp, credem că este foarte important ca ea, ca acest moment să deschidă calea unui dialog rapid de clarificare a felului în care Guvernul va fi sprijinit în intervalul de timp rămas până la alegeri, adică în următorul an. Am auzit tot felul de speculaţii astăzi, legate de felul în care colegii noştri vor vota sau nu vor vota. Nu ştiu dacă este nevoie să facem asemenea demonstraţii, dar unii dintre colegii mei mi-au spus şi am să vă rog de aceea, pentru că ei au şi plecat, să consideraţi grupul nostru parlamentar prezent, că ei participă la dezbateri, dar nu vor participa la vot, tocmai ca să nu mai existe niciun fel de dubii. Nu toţi colegii vor face lucrul acesta, numai cei care s-au simţit extrem de lezaţi de toate aceste discuţii "de hol". Unii vom rămâne în sală, unii chiar vor vota împotriva moţiunii, adică cu bila albă în urna neagră şi cu bila neagră în urna albă, dar asta nu înseamnă că nu ne simţim jigniţi de faptul că un grup, care poate a fost cel mai consecvent de până acum în Parlament care, în momentul în care a decis să facă parte dintr-o alianţă sau din alta, s-a ţinut de cuvânt până la sfârşit, că un asemenea grup poate fi considerat, chiar şi pentru o zi, duplicitar. (Aplauze) Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Aţi epuizat timpul alocat grupului dumneavoastră. Din partea parlamentarilor independenţi, domnul deputat Cristian Boureanu. |
||||
|
|
Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, Sunt multe lucruri care ne separă de Partidul Social Democrat, ca doctrină, viziune şi motivaţii. Însă asupra unui singur lucru suntem de acord: Guvernul Tăriceanu trebuie să plece. Trebuie să plece, pentru că acesta este singurul mod de a pune capăt crizei politice actuale, înainte să compromită complet, iremediabil dezvoltarea internă a României, imaginea de partener credibil în exterior şi încrederea populaţiei în clasa politică, atâta cât a mai rămas. Oamenii care se uită la noi în acest moment, nu mai cred în politică, nu mai cred în politicieni, nu mai cred în politicile guvernamentale. Ca efect, nu le mai pasă când acestea lipsesc şi executivul guvernează după ureche. Acestor oameni care ne-au votat, pe toţi cei de aici, de la stânga la dreapta, le datorăm cu toţii altceva. Le datorăm un guvern cu o majoritate stabilă şi un Parlament unde dezbaterile au loc în jurul unor proiecte şi nu în jurul unor persoane. Nu mai putem să continuăm astfel, cu un legislativ care nu mai legiferează, cu un guvern care nu mai poate guverna şi cu scandaluri care nu se mai sfârşesc. Toate acestea au dus la discreditarea clasei politice, în ansamblul ei, dincolo de cel mai jos prag posibil. Cabinetul Tăriceanu trebuie să plece pentru că nu are majoritate parlamentară, nu are lege de funcţionare şi nu are susţinere populară. Este ca un acrobat pe sârmă căruia i s-au luat pe rând plasa de siguranţă, prăjina pentru echilibru şi nu în ultimul rând, sârma. Cabinetul Tăriceanu nu mai are nici o justificare pentru a rămâne în funcţie. Dar, mai ales, cabinetul Tăriceanu trebuie să plece pentru că a uitat toate angajamentele pe care şi le-a luat faţă de populaţie în primul rând şi faţă de propriul electorat, în al doilea rând. În locul garantării proprietăţii, asistăm la întârzierea nejustificată până în ultimul an de mandat a restituirii proprietăţilor. În locul luptei cu corupţia şi corupţii, actualul Guvern şi-a trecut în program lupta cu D.N.A. şi procurorii anticorupţie. Transparenţa decizională a fost înlocuită cu camuflajul, mai ales când vine vorba despre cheltuirea banului public. Interesul public a fost înlocuit cu interesele private şi de grup. Politicile guvernamentale au fost înlocuite cu tactici pentru menţinerea cu orice preţ la putere, iar prostituţia politică a devenit punct distinct în programul de guvernare. În relaţia cu Uniunea Europeană, cabinetul Tăriceanu avea două lucruri simple de făcut: să gestioneze absorbţia fondurilor comunitare şi să organizeze alegeri pentru Parlamentul European. Este repetent la ambele capitole. Ca urmare, România este lipsită de posibilităţile de dezvoltare pe bani europeni şi este lipsită de credibilitate şi are puţin de spus în privinţa politicilor Uniunii Europene. Reforma clasei politice a fost uitată. Votul uninominal a fost amânat, negociat, târguit şi îngropat în sertarele comisiei conduse de P.N.L. Legea Lustraţiei a devenit din prilej de curăţenia clasei politice, armă de răzbunare împotriva adversarilor grupării Tăriceanu. Şi azi zace prin sertarele Parlamentului ca să poată fi modificată şi negociată după cum se schimbă alianţele P.N.L.-ului. Guvernul Tăriceanu a reuşit să compromită grav ideea reînnoirii clasei politice şi a promovării tinerilor. Servilismul, incompetenţa şi lipsa susţinerii populare au devenit calităţi obligatorii în C.V.-urile membrilor acestui Executiv. Miniştrii reformatori ai dreptei, Gheorghe Flutur, Vasile Blaga, Monica Macovei, Mihai Răzvan Ungureanu, au fost eliminaţi pe rând de marionetele grupării Tăriceanu. Lipsa de viziune în politica externă, educaţie, justiţie, administraţie şi agricultură afectează grav dezvoltarea României ca stat european şi au înlocuit proiectele miniştrilor reformatori. De aceea, Guvernul Tăriceanu trebuie să plece. Doamnelor şi domnilor, Avem un Guvern care se agaţă de putere ca iedera de zid. Le recomand totuşi, domnilor Haşotti şi colegilor domniei sale să se abţină de la insultele la care îi mână disperarea. Domnul Stolojan şi domnul Traian Băsescu au trecut peste antipatiile personale. Lucrul s-a dovedit în beneficiul României şi al românilor. Din păcate, de fapt au beneficiat şi politicieni linguşitori de teapa lui Puiu Haşotti. Acest Guvern nu reprezintă dreapta. deşi se împăunează cu programe de dreapta scrise de alţii, acest Executiv a reuşit în şapte luni să compromită traiectoria europeană pe care se înscrisese România după alegerile din 2004. a compromis, totodată, şi imaginea dreptei în România, care este asociată cu actele sale de guvernare. Dreapta pentru dânşii este un cuvânt pe care şi-l amintesc numai la ocazii festive. Ca liberal, cu 17 ani vechime, vă pot spune că Guvernul Tăriceanu a schimbat deviza Brătienilor "prin noi înşine", cu deviza "pentru noi înşine". Acest Guvern al compromisului despre care aproape toţi vorbitorii au spus astăzi că este slab, corupt, acest Guvern trebuie să plece. A venit momentul ca politicienii să-şi ia rolurile în serios. Cine vrea să muncească în Opoziţie, să stea în Opoziţie, iar cine vrea să vină la putere, să-şi asume deschis şi public această responsabilitate. Fuga de răspundere este promovată de unele partide astăzi. Domnilor, răspundem pentru voturile noastre. Abţinerea nu este o soluţie. Dacă noi ne abţinem astăzi de la vot, s-ar putea şi cetăţenii să se abţină de la vot când îi vom chema la alegeri peste un an sau mai mulţi. P.L.D. va vota pentru căderea acestui Executiv care a transformat schimburile de parteneri politici, înşelătoria şi contrabanda cu voturi în principalele motoare ale guvernării. Credem că toate partidele care se declară în prezent de Opoziţie ar trebui să procedeze la fel. Dar până la urmă, fiecare actor politic îşi asumă propriul rol. Dacă acesta este altul decât cel primit de a electorat prin vot, fiecare partid va da socoteală în faţa propriilor alegători. (Aplauze) |
||||
|
|
Vă mulţumim, domnule deputat. Invit la tribună reprezentantul grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, domnul senator Mircea Dan Popescu. Aveţi cuvântul, domnule senator. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Distinşi invitaţi, Ca reprezentant al Partidului Social Democrat, sunt nevoit să exprim aici îngrijorarea profundă a electoratului de stânga din România în legătură cu evoluţia şi perspectivele situaţiei economice şi sociale a ţării. Pentru a păstra însă nota constructivă a moţiunii de cenzură, pe lângă criticele de fond cu privire la conţinutul şi consecinţele negative ale politicilor de dreapta asupra majorităţii populaţiei, voi formula şi câteva propuneri. Aceasta, în speranţa unui dialog de substanţă şi a unor eventuale soluţii menite să ofere normalitate şi predictibilitate societăţii româneşti. O primă critică de fond vizează modul în care este percepută modernizarea şi dezvoltarea ţării. Deşi modernizarea şi dezvoltarea ţării reprezintă cel puţin declarativ unul din obiectivele importante ale actualei guvernări, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. De aici încep însă şi deosebirile esenţiale dintre noi. În timp ce Partidul Social Democrat concepe modernizarea şi dezvoltarea economiei româneşti ca mijloc pentru atingerea principalului său obiectiv politic, şi anume bunăstarea majorităţii populaţiei, dreapta politică, dimpotrivă, face din modernizarea şi dezvoltarea ţării un scop în sine, lăsând prosperitatea populaţiei pentru un moment ulterior nedefinit. Din această cauză, ea şi reduce dezvoltarea la simpla creştere economică, neglijând cu bună ştiinţă conceptul modern de dezvoltare. Acesta presupune deopotrivă şi construcţia infrastructurii fizice, dar şi a celei instituţionale şi ameliorarea condiţiilor de mediu, dar şi creşterea calităţii educaţiei, a cercetării, a sănătăţii, a ocupării forţei de muncă, a nivelului de trai, precum şi a standardelor de viaţă în general. Priviţi, vă rog, stimaţi colegi, din această perspectivă realitatea ultimilor trei ani din România şi veţi înţelege mai bine de ce nu s-a construit nici un kilometru de autostradă, de ce nu s-au construit şcoli, grădiniţe, creşe, spitale, biblioteci, case de cultură, săli de sport, locuinţe sociale, cămine pentru persoanele de vârsta a treia. De ce nu se fac canalizări, nu se introduce apă curentă, gaze, de ce ne inundă gunoaiele, de ce creşte poluarea, de ce scade calitatea serviciilor publice, de ce abia două persoane din 100 beneficiază de formare profesională continuă. Toate aceste lucruri nu aveau cum să se întâmple atâta timp cât orientarea economiei nu vizează prosperitatea majorităţii populaţiei, iar dezvoltarea este limitată la înregistrarea statistică a creşterii economice. Motivele de îngrijorare nu se opresc însă aici. Privatizarea şi restructurarea economiei româneşti nu au adus cu sine şi necesara eficientizare a acesteia. Ele nu au consacrat, din păcate, un rol nou economic şi social al industriei şi agriculturii, ci au modificat doar mecanismele şi instituţiile transferului de resurse dinspre societate spre exterior. Capitalul străin, stimaţi colegi, nu s-a grăbit nici el să finanţeze construirea de obiective economice de natură să genereze creşterea producţiei interne de bunuri şi servicii, sporirea considerabilă a numărului de locuri de muncă şi, în final, să conducă în acest fel la reducerea decalajelor faţă de ţările Uniunii Europene, ci s-a orientat mai degrabă spre finanţarea consumului populaţiei şi al administraţiei. Iată de ce şi calificăm drept nesustenabilă creşterea economică din ultimii ani. Dacă la toate acestea adăugăm şi incapacitatea de a absorbi fondurile europene, aveţi imaginea, stimaţi colegi, a stării actuale a economiei româneşti. În ceea ce ne priveşte, ne-am convins că piaţa, prin ea însăşi, nu conduce la eficienţă economică. Problema este dacă statul poate îmbunătăţi situaţia, iar noi considerăm că acest lucru este posibil. Aşadar, soluţia pe care o supunem atenţiei la nivel de principiu, o reprezintă încercarea de revalorizare a sectorului public din economia românească. Considerăm că aceasta este una din resursele de care dispunem pentru a găsi soluţii noi în stare să răspundă obiectivelor noastre: dezvoltare sustenabilă sau dezvoltare durabilă, locuri de muncă mai multe şi mai bune, incluziune socială. În plus, avantajul de a putea finanţa cercetarea ştiinţifică şi inovarea tehnologică, atât de necesară într-o economie a cunoaşterii, nu ni se pare de loc de neglijat. Toate acestea sunt chestiuni de fond asupra cărora noi considerăm că trebuie să discutăm acum şi aici şi nu mai târziu, iar una din raţiunile moţiunii de cenzură a fost tocmai aceasta, o dezbatere serioasă în Parlamentul României asupra unei strategii de dezvoltare viitoare a ţării. O a doua critică de fond priveşte domeniul social. Şi aici sau mai ales aici, în această materie, deosebirile dintre noi sunt esenţiale, în timp ce dreapta pune accent pe creşterea economică, eficienţă şi competitivitate, stânga politică subordonează aceste lucruri prosperităţii populaţiei, echilibrând relaţia prin sublinierea importanţei securităţii sociale, echităţii şi a egalităţii de şanse. Pentru noi, ca social-democraţi, este la fel de importantă şi dezvoltarea, respectiv creşterea bogăţiei ţării, dar şi distribuirea acestei bogăţii în societate, astfel încât ea să conducă la prosperitatea majorităţii cetăţenilor. Ce ne demonstrează însă realitatea ultimilor trei ani din acest punct de vedere? Dreapta politică a acţionat ca şi cum principalul său obiectiv a fost nu creşterea şi modernizarea economiei, ci dimpotrivă îmbogăţirea celor bogaţi şi sărăcirea celor săraci. Capitalismul românesc în loc să producă resursele necesare dezvoltării, nu numai că a absorbit şi bruma de resurse din societate, dar le-a mai şi distribuit de o manieră vădit inechitabilă, respectiv în folosul unei minorităţi privilegiate şi în detrimentul majorităţii populaţiei. Câteva cifre diferite de cele prezentate aici de domnul prim-ministru ne stau la îndemână. În anul 2005, cei mai bogaţi 8% dintre români deţineau mai multe venituri decât 35% din totalul populaţiei. În 2006, aceiaşi 8% cei mai bogaţi deţineau mai multe venituri decât aproximativ 45% din totalul populaţiei. Deci, observaţi o creştere de la 35% la 45% în interval de un an. Veniturile din salarii au fost în anul 2005 pentru cei mai săraci 10% din populaţia ţării, de 88 de ori mai mici decât veniturile salariale ale celor mai bogaţi 10%. În 2006, această diferenţă a crescut de la 88 la 96 de ori. Veniturile şi consumul celor din mediul urban au fost în 2004 cu 15,7 mai mari decât în rural. Diferenţa a crescut la 30% în anul 2005 şi respectiv 38,5% în anul 2006. în 2005, diferenţa între veniturile celor din regiunea Bucureşti-Ilfov şi regiunea de nord-est a ţării a fost în medie pe o gospodărie de 39,7%. Ea a crescut la 46,5% în anul 2006. În sfârşit, o ultimă serie de date, poate cele mai relevante: veniturile şi consumul celor mai săraci 20% din populaţie au scăzut de la 11,24% din produsul intern brut în 2004, la numai 10,66% în 2005 şi, respectiv, 10,10% în 2006, în timp ce veniturile şi consumul celor mai bogaţi 20% din populaţie au crescut de la 36,6% din p.i.b. în 2004, la 37,32% în 2005, şi respectiv 38% în 2006. Tendinţele se menţin şi pentru anul 2007 şi este firesc să fie aşa, pentru că acesta este mecanismul şi, practic, aceasta este consecinţa distribuţiei făcute de piaţă. Aceste cifre exprimă o polarizare într-un ritm extrem de accelerat a societăţii româneşti, între cei săraci şi foarte săraci, pe de o parte, şi cei bogaţi şi foarte bogaţi, pe de alta, între rural şi urban, ca şi între diferitele regiuni ale ţării. În ceea ce ne priveşte, Partidul Social Democrat nu poate fi de acord cu asemenea distribuţie a bogăţiei în România. De aici şi sublinierea noastră pentru utilitatea şi importanţa politicilor sociale, a căror principală menire este tocmai aceasta: echilibrarea inegalităţilor prin redistribuirea veniturilor. Iată de ce este nevoie de politici sociale mai bune şi mai eficiente şi nicidecum de o reducere a acestora, aşa cum procedează dreapta. Ce propunem? Este clar că piaţa, ca sistem principal de distribuţie a veniturilor şi consumului, va polariza în continuare societatea. Propunem, deci, dublarea acestui sistem cu un sistem de redistribuţie după nevoie, a cărui principală menire ar fi tocmai tendinţa de a atenua discrepanţele în ceea priveşte veniturile şi consumul populaţiei. Cum se poate face practic acest lucru? Tocmai printr-un set coerent de politici publice sociale, salariale, financiare, prin programe şi măsuri la nivel central şi local ce-şi propun un asemenea rezultat. O a doua componentă a soluţiei noastre o reprezintă redistribuirea şanselor de a accede la bogăţie şi prosperitate, prin garantarea accesului egal la educaţie, sănătate, cultură, formare profesională continuă. Iată de ce avem nevoie, stimaţi colegi, încă o dată de implicarea statului şi în acest domeniu, căci toate acestea nu sânt altceva în concepţia noastră decât obligaţii esenţiale ale statului român. În sfârşit, o a treia critică de fond se referă la faptul că România a devenit nu numai o economie de piaţă, dar, în egală măsură, ea tinde, stimaţi colegi, să devină tot mai mult şi o societate de piaţă. Ce înseamnă acest lucru? Aceasta înseamnă că regulile din economie nu se limitează numai la acest domeniu, ci ele tind din ce în ce mai mult să guverneze şi societatea. Or, împotriva unei asemenea tendinţe suntem obligaţi să luptăm cu toţii, căci goana după profit şi competiţia acerbă sau fără scrupule nu trebuie să afecteze protecţia socială, drepturile salariaţilor, accesul egal la serviciile publice de bază, nu trebuie să încline balanţa în favoarea capitalului. Ele nu trebuie să conducă la marginalizare şi excluziune socială, la discriminare, la clientelism, ele nu trebuie să exacerbeze individualismul, exclusivismul, lupta între generaţii, înstrăinarea. Ele nu trebuie să diminueze respectul pentru demnitatea umană, pentru muncă, pentru persoanele de vârsta a treia, pentru competenţă, pentru reguli clare şi transparente de promovare în societate. Or, toate acestea se întâmplă, stimaţi colegi, sub privirile îngăduitoare ale puterii de dreapta din România şi în detrimentul modelului, nu neapărat social-democrat, dar european, bazat pe solidaritate, echitate, coeziune socială, justiţie socială, incluziune, spirit comunitar, dialog şi parteneriat social, co-responsabilitate. Propunerea noastră vizează, deci, promovarea unui model inclusiv de societate în care nimeni nu este lăsat în urmă sau în afară. Suntem profund preocupaţi în acelaşi timp de modul cum statul român înţelege să-şi protejeze cetăţenii în faţa noilor visuri sociale proprii secolului XXI. Schimbările climatice, inundaţiile, alunecările de teren, seceta, îmbătrânirea populaţiei, schimbările tehnologice, problemele energetice, polarizarea societăţii, sunt doar câteva dintre problemele cu care ne confruntăm şi la care statul român este dator să dea răspuns. Spun aceasta pentru că sunt convins că soluţiile nu pot fi individuale în faţa unor probleme care reclamă solidaritate şi instrumente colective de soluţionat. Răspunsurile însă nu vin sau dacă ele vin, ele sunt în detrimentul cetăţeanului obişnuit al acestei ţări. De aici şi teama de noi aşa-zis reforme. Confuzia, nesiguranţa şi lipsa de speranţă pentru foarte mulţi dintre oamenii de stânga din România. unde este statul social pentru care mulţi dintre noi au militat? De ce statul român a abdicat de la obligaţiile sala fireşti? Convingerea noastră, a social-democraţilor, este că avem nevoie de un stat social activ, care să-şi asume funcţii şi responsabilităţi noi, specifice acestui secol. Iată propunerea noastră şi asupra căreia vă invităm să reflectaţi. Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Am ţinut să punem în discuţia Parlamentului ţării toate aceste lucruri acum şi nu mai târziu, pentru simplul motiv că noi considerăm că acesta este ultimul moment în care mai putem opta pentru modelul de capitalism pe care îl dorim în România. de esenţa economiei şi a politicii, stimaţi colegi, este tocmai alegerea, faptul că există alternative între care putem opta. Nu avem doar o singură formă bună de capitalism, sau o singură formă bună de a conduce economia. Dimpotrivă, există forme alternative ale economiei de piaţă, există forme alternative de capitalism. Propunerea noastră vizează, aşadar, un alt fel de capitalism. Un capitalism care să îşi asume mai multe responsabilităţi sociale şi care să nu mai facă din maximizarea cu orice preţ a profitului singura sa preocupare. Vă propunem, cu alte cuvinte, o restructurare a modelului economic şi social românesc, restructurare pe care avem obligaţia, spunem noi, să o facem acum, împreună cu cetăţenii acestei ţări şi din perspectiva intereselor lor. Acesta a fost, stimaţi colegi, sensul moţiunii de cenzură. Sunt lucruri pe care şi în care noi credem, alături de câteva milioane de cetăţeni români. sunt lucruri serioase şi care meritau, în opinia noastră, să fie aduse în dezbaterea acestui înalt for democrat. Vă rugăm să reflectaţi şi să decideţi în consecinţă. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze) |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Aţi consumat 16 minute din timpul partidului. Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu. Domnule deputat, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu: Domnilor preşedinţi, Domnilor colegi, Am în memorie un pasaj din moţiune care în lectura colegului nostru, maestrul Cristian Diaconescu, e şi mai relevant, şi care e şi adevărat. Acolo se plânge domnia sa şi se plâng şi semnatarii că în viaţa politică românească, în Parlament, România în ansamblu, nu s-a arătat, din păcate, la capătul unui an de apartenenţă completă şi oficială la Uniunea Europeană, capabilă să dezbată, să propună şi să adopte decizii. Şi, într-adevăr, acesta este pesemne lucrul cel mai trist pe care la aproape un an de viaţă în Uniunea Europeană îl putem constata. Din păcate, îi spun, cu tot respectul şi cu toată simpatia, colegului meu că, de pildă, şi ceea ce facem astăzi contribuie la menţinerea noastră într-un soi de provincialism, contribuie la a dezvolta viaţa politică internă ca pe o succesiune de episoade ale unei telenovele de consum intern. Aşa e. Din păcate, n-am găsit nici în spaţiul public destinat politicii şi dezbaterea despre politică, nici în Parlament, nici timp, nici motivaţie, nici mijloace, pesemne, să discutăm, să dezbatem, să rezolvăm temele mari ale României europene. Textul şi contextul moţiunii, nu moţiunea în sine, ca act perfect democratic, ne menţin, din păcate, aşa cum ne menţin şi motivaţiile ei reale, în această stare. Eu nu am obiceiul şi nici priceperea de a-mi lăuda cu sârguinţă Guvernul, chiar dacă nimeni nu m-a chemat în zorii zilei de joi la partid să mă dea afară. Şi am să spun din capul locului că, în opinia mea, cel mai bun lucru pe care acest Guvern l-a făcut până acum a fost să încurce cel mai puţin dintre toate guvernele de după `90, să încurce cel mai puţin România în dezvoltarea ei. E aici un sens al liberalismului care e mai puţin înţeles uneori şi în orice caz mai puţin invocat de partizanii şi practicanţii eternei retorici a stângii care merge ceas stânga asta atunci când e în opoziţie şi are mari dificultăţi atunci când este la putere. România nu e un paradis, stimaţi colegi, o ştim cu toţii, sunt foarte multe lucruri care merg în continuare prost în România. mare parte din ele sunt imputabile clasei politice în general, administraţiei, guvernanţilor, chiar şi celor actuali. Dar există un mers înainte al României, există un mai bine al României, care se petrece şi probabil nu în primul rând datorită guvernanţilor despre care nu vrem să vorbim, de care nu voim să luăm act şi despre ameliorarea căruia nu vrem să discutăm. Ce s-a întâmplat încă o dată astăzi pornind de la textul moţiunii de cenzură? Un şir de lamentaţii. Cu părere de rău o spun, de demagogii. E un ton de apocalipsă şi în această demagogie. O spun cu tot respectul pentru Partidul Social Democrat, pentru semnatarii moţiunii, pentru preşedintele Partidului Social Democrat. Din titlul "O mie de zile de haos". România n-a fost în haos! România are mai multă ordine decât oricând. Jaf, incompetenţă, dezastru. "A sosit clipa, nu se mai poate aşa, să facem un nou început." Domnilor, de când ne ştim tot facem un nou început. Cu fiecare guvernare, cu fiecare remaniere, cu fiecare nouă combinaţie, cu fiecare discuţie de sâmbătă seara sau luni dimineaţa pe la diferite palate. Vă invit cu toată preţuirea să încercăm să şi continuăm câte ceva, fără ca prin asta să vreau să spun că opera Guvernului Tăriceanu II, ca a şi a Guvernului Tăriceanu I este perfectă şi sclipeşte în soare. Este, dincolo de ceea ce primul ministru a prezentat aici, cu date foarte exacte, e totuşi greu să nu remarcăm că viaţa politică, de cel puţin doi ani încoace, se prezintă în felul următor: un Guvern care, cu destule stângăcii, cu puţină strălucire, cu oarecare metodă, cu multă determinare însă, încearcă să răspundă responsabilităţii asumate, şi anume procesul de integrare a României în Uniunea Europeană după aderarea ei formală, pentru că asta e problema, aproape singura, mare, politica României şi de cealaltă parte factori politici în frunte, evident, cu jucătorul principal, preşedintele Băsescu, care se întrec în a pune capăt activităţii acestui Guvern sau în a-l decredibiliza sau a-l încurca să facă ceea ce totuşi el în numele şi în interesul României are de făcut. Ştim cu toţii, de fapt, şi n-are rost să ne dăm după deget, că această moţiune, pe care încă o dată, ca mijloc democratic o respect, ca şi pe semnatarii ei, s-a născut din alte motive decât acelea că electoratul oropsit al României geme distrus sub apăsarea Guvernului Tăriceanu. Invocaţi sondajele fiecare atunci când vă convine, şi le invocăm fiecare atunci când ne convine, dar nu vrem să luăm în seamă faptul că pentru prima oară după 1990, în toate sondajele, o majoritate din ce în ce mai însemnată a cetăţenilor români răspund că ei consideră că România se îndreaptă într-o direcţie bună, că ea face progrese, chiar dacă, desigur, nu toţi aceştia sunt partizani ai Guvernului Tăriceanu sau ai politicianului Călin Popescu-Tăriceanu. Este o moţiune care în mod normal este greu de votat. Este greu de votat pentru cei din Partidul Democrat, pentru că, aşa cum vedeţi, moţiunea face foarte sever procesul unui program politic, pe care şi Partidul Democrat l-a asumat, procesul unei guvernări de 1.000 de zile, în care vreo 720 - 730 Partidul Democrat a fost parte la guvernare ş.a.m.d. Probabil că parlamentarii Partidului Democrat, cu notabile excepţii, care au şi fost făcute publice, şi pe care le salut în numele demnităţii şi libertăţii de conştiinţă, vor vota această moţiune de cenzură. Nu-i de mirare! Nu-i de mirare la un partid care, în 24 de ore, a trecut de la Internaţionala Socialistă la Creştin-Democraţie, populism ş.a.m.d. Este o problemă a Partidului Democrat. Este greu de votat şi pentru Partidul Social Democrat care, în aprilie, dădea votul de încredere acestui guvern, cu acest program, după "720 de zile de blestemăţii", şi nu-mi dau seama ce a făcut atât de rău "odiosul Guvern Tăriceanu II" pe timpul verii! Pentru că, în toată această perioadă, Guvernul n-a făcut, - poate n-a făcut foarte bine ce era în program sau suficient -, dar n-a făcut nimic în afara programului cu care a fost învestit. Ce măsură practică de stânga sau de dreapta de interes naţional a încercat să promoveze Partidul Social Democrat, din opoziţie, şi n-a avut dialog cu Guvernul, în legătură cu aceea? Eu cunosc una singură, şi ea s-a realizat. În fond, stimaţi colegi, să nu ne mai dăm după deget. Avem de votat azi nu pentru sau împotriva Guvernului Tăriceanu. Avem de votat astăzi pentru menţinerea Guvernului Tăriceanu cu programul său, şi cu perspectiva unei dezbateri politice şi eventual unei perfecţionări sau ameliorări a activităţii guvernamentale, inclusiv prin discutarea, şi de ce nu, aplicarea unor proiecte rezonabile naţionale, propuse de Opoziţie, între interesul, adică, al României şi societăţii româneşti, şi interesul lui Traian Băsescu. Să nu ne ascundem după deget. Ştim toţi că între aceste lucruri avem de ales. N-am avut şi n-am văzut niciun fel de alternativă după o eventuală trecere a moţiunii, şi ştim cu toţii că din acel moment nu, "în cotloanele Parlamentului", se va mai face Guvernul sau politica României, ci la Cotroceni. Formula cu "cotloanele Parlamentului", folosită ieri de preşedintele României, cred că nu mai merită comentată. Domnia sa este pe axa Washington-Londra-Cotroceni, şi aş fi foarte curios să-mi spună ce preşedinte american a vorbit vreodată în faţa americanilor despre "cotloanele Capitoliului", "cotloanele Congresului" sau "Senatului", sau ce prim-ministru britanic sau ce suveran britanic. Părerea preşedintelui despre Parlament este clară. Dar eu folosesc acest prilej pentru a-i spune cu încăpăţânare, încă o dată, ca unul dintre cei 322 incurabili, că da, în cotloanele Parlamentului se fac şi se vor face guvernele României; că Olteanu şi Hrebengiuc, cum zice domnia sa, sunt întâmplător preşedintele Camerei şi liderul celui mai mare grup parlamentar din Cameră; şi pe axa Washington-Londra-şi împrejurimi, cam aşa se fac guvernele. Dacă moţiunea de cenzură trece, Călin Popescu-Tăriceanu şi Guvernul său, noi - ca Partid Naţional Liberal - trecem în Opoziţie. Rămân nişte lucruri în urma noastră, nişte lucruri pe care nu le poate nimeni lua, şi ele sunt: finalizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană; măsurile dificile şi elementare de prima linie, pe care le-am luat pentru a consolida integrarea; faptul că am avut o creştere economică fără precedent; faptul că veniturile, chiar dacă la multe categorii sociale insuficiente încă, au crescut într-o manieră fără precedent; şi, în fine, chiar şi faptul că sub acest guvern atât de blamat, liberal, pentru prima dată pensiile diferitelor categorii de pensionari au crescut în mod simţitor. Noi trecem în Opoziţie şi avem aceste lucruri despre care putem vorbi şi cu care putem face înainte politică în România. Preşedintele Traian Băsescu dă fuga într-o piaţă publică, la alegere, probabil că în Piaţa Universităţii nu, unde "raportează românilor" nu cu câţi şefi de state din Uniunea Europeană s-a întâlnit în ultimul an, ci marele succes al mandatului său: "L-am doborât pe Tăriceanu". Partidul Social Democrat rămâne să vadă ce înseamnă uniune naţională în filozofia domnului preşedinte Traian Băsescu, iar mai departe, lucrurile sunt rezolvate de către celelalte instituţii şi servicii ale statului. (Râsete) Dacă moţiunea de cenzură nu trece, soarta Guvernului Tăriceanu este mai grea. Pentru că, într-adevăr, dacă astăzi, ceea ce sper, moţiunea va pica, însoţesc susţinerea cea mai fermă a grupului nostru faţă de Guvernul Tăriceanu, cu recomandarea de a înţelege că votul împotriva moţiunii va fi azi votul pentru apărarea, în ultimă instanţă, a regimului parlamentar şi democratic din România, pentru ceea ce este bine în mersul din ultimii ani ai României, şi că mai departe calea găsirii dialogului prin negociere, prin consultare cu partidele parlamentare, în legătură cu temele cu adevărat de interes naţional, şi care pot face uniune naţională, este deschisă şi pe această cale principala responsabilitate rămâne guvernului pe care astăzi, sper, prin votul nostru, să-l menţinem. Vă mulţumesc. (Aplauze puternice). |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Pentru grupurile liberale au rămas cinci minute. Din partea Grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România, domnul deputat Marton Arpad. Consult şi colegii de la Partidul Democrat, dacă mai există intervenţii? Nu. |
||||
|
|
Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Această moţiune oglindeşte o clară viziune de stânga, criticând însăşi valorile doctrinare pe care se întemeiază programul de guvernare de dreapta. Nu urmăreşte partie-pris-uri politice, criticând toţi actorii politici pe care-i face răspunzători de ceea ce s-a întâmplat în cele 1.000 de zile. Nu este îngăduitoare, de exemplu, nici cu preşedintele României şi nici cu foştii miniştri P.D. şi P.L.D., deşi tocmai de la reprezentanţii acestor partide aşteaptă semnatarii moţiunii un vot favorabil. În ceea ce priveşte modul cum a propus, Parlamentului, preşedintele ales al României, ca prim-ministru pe domnul Tăriceanu, este o dispută de ordin constituţional. Vizează, deci, revizuirea Constituţiei, şi nu activitatea Guvernului. Ca atare, nici nu mă voi referi la ea. În ceea ce priveşte problemele doctrinare, moţiunea atacă corect faptul că actuala guvernare de dreapta doreşte un stat slab, absent din viaţa economică şi socială a ţării, bazându-se doar pe aşa-zisele virtuţi reglatoare ale pieţei. Totodată, deplânge restituirea in integrum a averilor. Ambele susţineri sunt adevărate, da, actualul guvern de dreapta, programul acestuia se bazează pe ideologia statului minimal şi garantarea proprietăţii, inclusiv prin restitutio in integrum. Este normal, din punct de vedere doctrinar, ca un partid de stânga să nu fie de acord cu aceasta. Dacă, însă, este normal ca P.S.D.-ul să atace aceste opţiuni, tot atât de normal este ca noi, o formaţiune politică consecvent de centru-dreapta, care din 1990 avem scris în programul nostru aceste valori, atacate de moţiune, să nu fim de acord cu opţiunea stângii. Moţiunea vorbeşte despre ineficienţa Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Acest element a mai fost preluat într-o altă moţiune simplă, prin care vina pentru aceasta o poartă fostul ministru de atunci, Gheorghe Flutur. Nu vreau să comentez, pentru că domnul Flutur nu mai este ministru. Moţiunea critică şi activitatea fostului ministru al justiţiei, doamna Monica Macovei, răspunzătoare, într-adevăr, de toate acele elemente de ordin legislativ şi administrativ de care este acuzată în moţiune. Faţă de aceasta, U.D.M.R.-ul a avut întotdeauna o împotrivire clară, atât în interiorul Guvernului, cât şi de la această tribună, neputând să acceptăm soluţii care încălcau drepturile omului, statul de drept, separaţia puterilor în stat şi independenţa justiţiei. Câteodată, în această luptă, am fost lăsaţi singuri, apărând în faţa opiniei publice singurii duşmani ai soluţiilor "salvatoare" propuse de doamna ministru pentru eradicarea corupţiei sau o nouă justiţie în ţară. Trebuie să constat, însă, că doamna Monica Macovei nu mai este ministru, şi deocamdată încercările, într-adevăr, timide, şi de ce să nu recunosc, nu întotdeauna inspirate, ale actualului ministru, n-au reuşit să rezolve, încă, problemele create de viziunea comunist-totalitară a ex-procuroarei Macovei. Eu, însă, cred că trebuie să-i dăm acestui nou ministru o mână de ajutor, noi, cu toţii, Legislativul, în acest demers, să avem în sfârşit un Cod penal, o procedură penală al unui stat de drept modern şi o justiţie, într-adevăr, independentă de acţiunile politice. Da, sunt probleme şi în învăţământ şi în sănătate. Trebuie să menţionez, însă, că în aceşti ani au fost cheltuiţi bani mult mai mulţi în aceste două sectoare decât în anii premergători. Eficienţa folosirii acestor bani, însă, într-adevăr mai lasă de dorit. Dar, în aceasta, au o parte foarte mare, şi o vină, unele autorităţi locale sau conducători de instituţii de învăţământ sau sanitare. Şi pentru noi una dintre priorităţile de bază este construirea de autostrăzi. În această perioadă de 11 ani, cât am fost la guvernare sau am susţinut un guvern, am făcut demersuri continue pentru a urni din loc maşinăria prin care să se şi realizeze aceste autostrăzi. În prima perioadă, ne-am lovit ca de un zid, de un raţionament susţinut pe atunci de ministrul transporturilor, domnul Traian Băsescu, cum că intensitatea circulaţiei rutiere din România nu necesită construirea de autostrăzi. După ce, în sfârşit, aceasta a devenit o prioritate şi a şi început, efectiv, construcţia de autostrăzi, a autostrăzii lângă Cluj, s-a schimbat Guvernul, s-a schimbat ministrul, au urmat alţi miniştri P.D., care s-au pus de-a curmezişul construirii acestei autostrăzi. În sfârşit, se pare că totuşi a început din nou construcţia. Nu cred că schimbarea, din nou, a ministrului, cu unul din P.D., va accelera această construcţie. Din contră, sunt convins că ar trebui să existe mari proiecte pe care să existe un consens politic şi, indiferent cine vine la guvernare, construcţia să fie continuată imediat de unde a fost lăsată de către vechiul guvern sau ministru, fără a revizui din nou şi din nou proiectele, căci altfel vom avea începuturi frecvente, dar niciun kilometru de autostradă construit, poate chiar şi peste 50 de ani. Concluzia mea legată de problemele expuse de moţiune este că nu demiterea Guvernului poate să soluţioneze cele sesizate în textul acesteia, ci susţinerea Guvernului în activitatea sa de a rezolva aceste probleme. Vă spun sincer, nu prea înţeleg de ce ar fi de acord membrii P.D. sau P.L.D., deci de ce ar vota un text care incriminează destul de dur foştii lor miniştri. Poate că totuşi le convine mai bine o doctrină clară de stânga? După intervenţia de ieri seară a domnului preşedinte Traian Băsescu, nu prea înţeleg nici de ce ar acorda membrii P.S.D. posibilitatea acestuia de a nominaliza, cu aceeaşi procedură, criticată de moţiune, un candidat pentru funcţia de premier din cadrul P.D., pentru un guvern de dreapta: P.D.-P.N.L.-P.L.D. Dar, nu vreau să port grija altora. Aţi auzit deja, noi - Grupul parlamentar al U.D.M.R. - nu putem vota această moţiune, nici din punct de vedere doctrinar şi nici din punctul de vedere al viziunii asupra acţiunilor care trebuie să fie făcute în scopul realizării programului de guvernare, din care - de exemplu, descentralizarea abia acum începe. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, foarte mult, domnule deputat. Aţi epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră. Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator, are cuvântul domnul deputat Corneliu Ciontu. Domnule deputat, vă rog, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi, Dacă ar fi să dau un nume acestei moţiuni, aş denumi-o "Moţiunea confiscată". Dar, atenţie, parafrazând o veche zicală, cei care au confiscat-o vor doar foloasele. Şi, în acest caz, truditorii moţiunii vor rămâne doar cu ponoasele. În acest context, apare întrebarea: aveţi încredere în Traian Băsescu? Dacă răspunsul este da, atunci perioada de agitaţie, scandaluri politice şi incertitudini va continua. Dacă răspunsul este nu, sunt şanse ca, de mâine, viaţa politică să fie mai puţin tensionată. Stimaţi colegi, Fireşte, putem lua în serios motivaţiile moţiunii pe care o dezbatem astăzi. Putem vorbi despre sănătate, despre protecţia socială, despre integrare sau despre creştere economică. Dar ştim prea bine că acestea sunt doar eterne pretexte ale luptelor politice. Dacă vom studia textele moţiunilor de cenzură depuse în ultimii ani, vom descoperi aceleaşi acuzaţii privind minusurile din învăţământ, agricultură, justiţie, sănătate, reformă, corupţie. P.S.D. reproşează azi ceea ce respingea cu argumente în mandatul lui Adrian Năstase; P.D. şi P.L.D. înfierează acum ceea ce nu cu mult timp în urmă găseau lăudabil. Aceeaşi actori, aceleaşi replici, doar că se schimbă discursul, în funcţie de interese. Dacă ar trebui să rezumăm într-o singură frază pertinenţa acestei moţiuni, am putea spune aşa: fără a fi strălucit ori revoluţionar, fără a fi, poate, nici măcar simpatic, acest guvern a reuşit în condiţii de mare presiune să menţină stabilitatea şi un ritm corect de creştere. Ca şi Guvernul Năstase, cu toate neajunsurile sale, acest guvern a făcut paşii necesari înainte. Sigur că mai avem de progresat timp de vreo 50 de ani, pentru a deveni cu adevărat europeni. Sigur că România are lipsuri şi întârzieri care pot umple zeci de alte moţiuni. Dar este la fel de sigur că acest guvern, de care, atenţie, Partidul Conservator s-a despărţit, a asigurat acele progrese de care România avea nevoie urgent. Fără a fi pesimist de fel, daţi-mi voie să mă întreb şi să vă întreb: sunteţi siguri că putem pune altceva în loc? Sunteţi siguri că nu vom deschide cutia Pandorei? Sunteţi siguri că nu vom dezlănţui un soi de cabinet CDR cu miez social-democrat? Stimaţi colegi, riscăm astăzi să aruncăm ţara în incertitudine, într-un moment de trei ori nefericit. În primul rând, pentru că suntem, încă, debutanţi în Europa. Abia ne-am curăţat de beteala aderării şi lăsăm România necondusă, acum, în prag de iarnă, încă vreo 3 luni, atât cât vor dura negocierile, care într-un final vor duce spre alegeri anticipate. În al doilea rând, vin euroalegerile. În loc să avem o campanie normală, vom avea una a incertitudinilor. Şi oare cine îşi va face campanie electorală pe seama instabilităţii din următoarele luni? Şi oare unde, dacă nu în Piaţa Universităţii?! În al treilea rând, avem un buget pe agendă. Un buget foarte important, de care depind evoluţii semnificative. Cine va mai avea timp de acest buget? Totuşi, să presupunem că moţiunea de cenzură trece. Ce urmează? Gândiţi-vă bine, cunoscând conflictele dintre partidele implicate, orgoliile maladive ale unor lideri politici, chiar credeţi că va exista o alternativă reală, care va dura mai mult de o lună? Avem o altă soluţie funcţională? Sau amestecăm realitatea cu dorinţa? Mai mult decât atât, ce se va întâmpla dacă, după "luptele seculare", cu ghilimelele de rigoare, care vor face posibil un nou guvern, va mai exista măcar un strop de energie pentru munca efectivă, sau toţi negociatorii nocturni, după ce vor bea şampania succesului, se vor culca o vreme, epuizaţi, până la următoarele alegeri. Partidul Conservator nu va vota moţiunea. Dacă doriţi un motiv care ţine chiar de psihologia conservatoare, el este următorul: ne temem de un rău mult mai mare; ne temem de instabilitate, de un război politic fără sens, în care se vor consuma energii inutile. Noi luptăm, încă, după demisia de onoare a profesorului Dan Voiculescu din Senat, pentru promovarea acelor legi menite să aducă un plus de bani pentru pensionari şi pentru sărăci. Luptăm, încă, în fragila stabilitate de astăzi, pentru micşorarea T.V.A.-ului la produsele de bază şi pentru prelungirea termenelor de evacuare pentru chiriaşi. Dar, mâine, în lipsa unui guvern, vom fi târâţi şi noi în calcule şi negocieri pe care nu le dorim. Domnilor preşedinţi de partide parlamentare, Dacă aveţi un strop de respect pentru parlamentarii dumneavoastră şi pentru Constituţie, dacă sunteţi oameni politici, şi nu caporali de batalion disciplinar, lăsaţi-vă senatorii şi deputaţii să voteze după conştiinţa lor, nu să facă balet tactil pentru a vă demonstra că sunt supuşi şi strâns uniţi în jurul liderilor. Abia aşa se va afla răspunsul la întrebarea cheie a acestei zile: aveţi încredere în Traian Băsescu? Dacă răspunsul este da, votaţi cu două mâini, şi la vedere, moţiunea de cenzură. Dacă răspunsul este nu, daţi votul de conştiinţă şi de demnitate. Sper ca raţiunea să învingă! Vă mulţumesc. (Aplauze). |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră. Din partea Partidului Social Democrat, domnul deputat Vasile Puşcaş. Domnule deputat, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor colegi, Sigur că da, am văzut aici foarte multe intervenţii care spuneau în esenţă că unii au grija unora, unii au grija altora, sau n-au grija unora, sau n-au grija altora. Eu cred că ar trebui să ne gândim să avem grijă de soarta românilor, a cetăţenilor români, şi ar trebui să ne gândim la România. Şi pentru că există foarte multe modalităţi de a spune cum faci un lucru, dar de fapt în spatele acestuia să nu se ascundă faptele, aş vrea să vă spun următoarea poveste: moţiunea, în conţinutul ei, moţiunea de cenzură este într-adevăr centrată pe aspectul economico-social. S-a şi văzut aici. S-a văzut că este apreciată orientarea de stânga ş.a.m.d. Am văzut, şi domnul prim-ministru, care a venit cu un răspuns centrat pe aspectele economico-sociale pe care le-a produs şi pe care crede că le-a creat în rezultat acest guvern. Aş dori să vă spun, domnilor colegi, că în 12 iulie, la Palatul Victoria, a fost semnat cadrul strategic naţional de referinţă 2007 - 2013, împreună cu reprezentanţii Comisiei Europene. Vă citez din acest cadru, deci în urmă cu 3 luni, cam aşa ceva. Spune aşa: "Rămân încă foarte multe probleme care trebuie soluţionate şi sunt necesare intervenţii structurale majore. Şi câteva exemple: infrastructura de bază: calitate slabă, ineficienţa serviciilor, nivel scăzut al cunoştinţelor în domeniul protecţiei mediului înconjurător, administrare defectuoasă a acestuia, utilizarea ineficientă a resurselor energetice". Un alt domeniu, competitivitatea economică: productivitatea scăzută, ineficienţă energetică, spirit antreprenorial insuficient dezvoltat, climat de afaceri dificil ş.a.m.d. Capitalul uman: capacitate limitată a sistemului de educaţie şi formare profesională continuă, atenţie redusă acordată educaţiei şi excludere socială, excludere socială masiv. Un alt domeniu, capacitate administrativă: serviciile publice sunt slab dezvoltate şi neprietenoase. Se înşiră, se dezvoltă toate acestea şi se arată în final că modul în care capacitatea administrativă funcţionează generează un pericol, "de dezvoltare socio-economică a României". Un alt domeniu, dimensiunea teritorială: disparităţile dintre mediul urban şi cel rural sunt mari şi în continuă creştere - iar aici, domnul prim-ministru ne-a spus că nu mai există, că este o singură România, nu mai există aceste disparităţi - ş.a.m.d. Întrebarea mea este următoarea: dacă acestea au fost concluzii acceptate, semnate de Guvernul României în iulie, la mijlocul lui iulie 2007, şi realităţile sunt cele care ne sunt prezentate de domnul prim-ministru, asta înseamnă că, într-adevăr, avem un guvern performant. Aici se întreba cineva: ce s-a întâmplat deosebit în timpul verii? Păi, în timpul verii, toate aceste realizări care au fost prezentate de domnul prim-ministru, au fost înfăptuite, câtă vreme guvernul, cu semnătură, a acceptat că există această realitate economico-socială. În ceea ce priveşte alte elemente: peste 10 zile, o importantă delegaţie a Guvernului se va deplasa într-o foarte importantă capitală europeană, în care va arăta modul în care România s-a integrat, a realizat această integrare în Uniunea Europeană. Iniţial, m-am gândit să-i fac domnului prim-ministru o prezentare a ceea ce, în respectiva ţară, se consideră că este România şi cum a intrat România. Dar eu sunt sigur că domnul ministru de externe, acelei delegaţii îi va prezenta foarte clar ceea ce este acolo. Dar aş vrea să vă spun, domnilor din banca ministerială şi doamnelor şi domnilor colegi, că Guvernul va trebui să dea seamă de ceea ce este prevăzut de la art. 32 până la art. 42 din Titlul II al Tratatului de Aderare, pe care, onor' Guvern l-a semnat la Luxemburg, în aprilie 2005. E adevărat că nu mai discutăm despre Tratatul de Aderare, a devenit pentru foarte mulţi o piesă de hârtie, de muzeu, şi va fi pusă, împreună cu fotografii, în cine ştie ce dulapuri vitrinate. Aş dori să vă spun însă că la aceste articole din Tratat se arată nişte riscuri la care poate să acceadă ţara numită România dacă nu face anumite lucruri şi măsurile care se iau. Şi în mod sigur delegaţia noastră se va întâlni cu aceste întrebări, pentru că domnii din capitalele europene citesc Tratatul de Aderare şi ne consideră serioşi că acţionăm conform Tratatului de Aderare. Şi, atunci, domnule prim ministru, va fi întrebată delegaţia română dacă la scrisoarea din 20 aprilie 2007, cea în care se spune că peste 150 de piese de acquis, care trebuiau preluate până la sfârşitul lui 2006, nu au fost preluate, ce va răspunde? Eu m-am uitat peste inventarul celor propuse, cum să se recupereze aceste întârzieri, şi aş dori să vă spun că, până acum, nu au putut fi nici teoretic recuperate şi nici nu vor putea fi recuperate. Aceasta, datorită faptului că, sigur că da, Guvernul este hărţuit politic, probabil. Dar sunt nişte elemente cu care vă veţi întâlni în acea capitală. Aţi vorbit aici despre capacitatea de absorbţie şi am fost foarte impresionat, că aţi spus de "gradul de absorbţie de 90%". Şi aş vrea să vă reamintesc, domnule prim ministru, că, în 20 noiembrie 2006, fostul ministru de finanţe, domnul Vlădescu, spunea acelaşi lucru: "gradul de absorbţie, 90%". În ceea ce îl priveşte pe domnul ministru actual de finanţe, la numai 4 luni, zicea că "maximum 100 de milioane vor putea fi absorbite". Ce s-o fi întâmplat? Dânsul nu a făcut altceva, decât să citească estimările care au venit de la Bruxelles şi spuneau că România va putea, într-un an de zile, să absoarbă maximum 4% din totalul care ne este alocat în anul acesta. Şi, într-adevăr, 4% este aproximativ 100 de milioane. Dar aş vrea să vă mai spun încă ceva, că în aceeaşi perioadă statele care au aderat în 2004 au realizat mult mai mult. Şi aş vrea să vă mai spun că, în urmă cu 2-3 zile, un responsabil din Guvern pentru probleme europene făcea o declaraţie foarte interesantă şi daţi-mi voie să v-o citez: "Anul acesta vom plăti circa 1,1 miliarde de euro. În ţară vor putea, subliniez, "vor putea" intra 1,6 miliarde de euro din plăţile pe programele Phare". Deci, "pe programele Phare", toată lumea ştie că acestea sunt instrumentele de preaderare, care sunt în funcţie. Şi spune, concluzia: "Deci, am putea fi un stat neprimitor de bani europeni". Evident, nu mai ştim exact ce să credem. În estimările care spun că maxim 4% va putea absorbi România? În ceea ce spune actualul ministru de finanţe, trecutul ministru de finanţe, dumneavoastră, domnule prim ministru? Este foarte greu de aflat adevărul în ceea ce priveşte aceste chestiuni. Vroiam să vă mai dau nişte date referitoare la momentul 2004-2005, dar, poate, dacă o să-mi permiteţi altă dată, o să le transmit colaboratorilor dumneavoastră. Cert este următorul lucru, că în ceea ce priveşte intrarea noastră în instrumentele financiare 2007-2013, vom aştepta foarte mult, până când le vom accesa. Dar păcatul este că din 2008, aşa cum arătam public, se revizuieşte acest instrument financiar, deci, bugetul Uniunii Europene, se reordonează priorităţile şi se ajustează. Deci, ceea ce noi nu am fost în stare să obţinem, să aducem în ţară, probabil, se vor duce în ţări mai capabile sau mai nevoiaşe, cum este Germania, Marea Britanie şi alte state. În ceea ce priveşte absorbţia fondurilor din agricultură, dumneavoastră spuneaţi că este totul în ordine cu APIA. Domnule prim ministru, iertaţi-mă, dar actualul ministru de la agricultură, în primăvară, în aprilie, spunea că a venit şi a găsit la APIA un dezastru, că a găsit acolo numai neamuri, fete, amante, biciclete, paraşute, tot felul de specimene, care, în mod sigur, trebuiau, miraculos, să aducă performanţe până acum. Păi, dacă este vorba de asemenea performanţe, unde sunt ele, câtă vreme România pierde 25%, probabil, din plăţile directe? Care, nota bene, s-ar fi adresat producătorilor direcţi, nu producătorilor de comisioane, să ne înţelegem. Deci, producătorilor direcţi, care sunt nu doar văduviţi, sunt aruncaţi de pe piaţa României şi de pe piaţa Uniunii Europene. Domnule prim ministru, Eu am zis că nu dau crezare neapărat vorbelor rele, dar m-am interesat la trei judeţe, şi vă rog să o faceţi şi dumneavoastră, la Sibiu, la Dolj şi la Botoşani, şi o să vedeţi că nu este deloc roză situaţia beneficiarilor care aşteaptă de la APIA aceste rezultate. Am luat trei judeţe, doar ca să acopăr aria, fără niciun partie pris. Aş vrea să vă mai spun că, din punctul de vedere al capacităţii instituţionale şi administrative, realmente, ceea ce s-a putut observa este o mişcare total browniană, care, evident că nu poate să producă eficienţă din punctul de vedere al interoperabilităţii administrative şi instituţionale cu cea europeană. Iar rezultatele vor fi cât se poate de evidente, când veţi constata că încă suntem, la nivel instituţional şi administrativ, pe logica preaderării şi nicidecum nu s-a intrat în logica aderării. Vreţi o probă? Luaţi Consiliul Concurenţei, care a devenit, dintr-o spaimă, prin 2004, a pieţei, în momentul de faţă, o pisicuţă care şi-a pierdut nu numai ghearele, dar se pare că şi-a pierdut şi mirosul, pentru a vedea ce se întâmplă pe piaţă şi din punctul de vedere al reglementării. Un coleg de al meu, din partea guvernamentală, la începutul lui 2005, îmi spunea, într-un plen al unei Camere, că sunt cinic, datorită faptului că, spuneam: "Dacă actuala administraţie (deci, guvernare) va face ceea ce a spus în campania electorală, cu sistemul juridic şi cu lupta anticorupţie, nu va face altceva decât să întărească corupţia, să dezvolte relaţiile mafiote în sistemul administrativ şi în cel economic!" Îmi pare rău, nu sunt eu cel care trebuie să o recunosc în momentul de faţă, domnule prim ministru, un comisar european (şi, dacă vreţi, vă dau documentul) spunea: "Ultimele evoluţii sunt de natură să creeze serioase îngrijorări pentru Comisia Europeană şi în special în domeniul justiţiei". Dacă tot nu interesează ce cred cetăţenii români despre justiţie, atunci, aceasta este percepţia de la Bruxelles. Să mai spunem că Transparency International, care a făcut toate eforturile să măsoare cât se poate de bine percepţiile, găseşte România că este în continuare acolo, în ultima parte a clasamentului din Uniunea Europeană. |
||||
|
|
Domnule deputat, vă rog să sintetizaţi, mai aveţi doi colegi care doresc să intervină. |
||||
|
|
Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte, că vă îngrijoraţi de soarta colegilor mei din PSD, sunteţi absolut gentil cu asta. Am să închei doar spunându-vă că, în ceea ce priveşte politica de coeziune economică şi socială, ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, eu cataloghez drept un "colonialism intern". Reţineţi, "colonialism intern"! Termenul a fost dezvoltat de un inginer deştept şi chiar politician, Mihail Manolescu, îl ştiţi foarte bine. Dar în ce mai înseamnă lucrul acesta şi s-a semnalat şi în documentul despre care vă vorbeam chiar la început este că, în momentul de faţă, cineva se îngrijora de deficitul extern, să nu uităm că 70% din deficitul comerţului extern al României este localizat aici, în Bucureşti şi în împrejurimi. Ceea ce înseamnă că, din punctul de vedere al dezvoltării regionale, vorbim una şi facem cu totul altceva. Şi dacă doriţi să vedeţi de ce se întâmplă cu lucrul aceasta, vă rog frumos să luaţi analiza din 22 august, din România liberă, care numai pro-PSD nu poate fi, şi o să vedeţi în ce fel deficitul acesta, localizat în Bucureşti, a îngrăşat o "oligarhie", cum se mai spunea aici, cu sprijinul şi cu ajutorul indiscutabil al guvernării. În fine, aţi spus, domnule prim ministru, că "democraţia este în sfârşit la ea acasă, e consolidată". Dar, să mă ierte Dumnezeu, în Constituţie se spune despre o "democraţie constituţională" atunci când există un echilibru între puterea judecătorească, executivă şi legislativă. Or, în momentul de faţă, dumneavoastră, de 6 luni de zile, nu aţi făcut măcar efortul să aveţi o majoritate în Parlament, deci, să nu existe acest dezechilibru. Ce democraţie parlamentară este aceea? Conform Constituţiei, probabil, vă gândiţi la formula delegării legislative, care, ce înseamnă? Ordonanţe de urgenţă. Care, ce înseamnă? Un autoritarism, dacă vreţi, îi spuneţi, "guvernamental", dacă vreţi, îi spuneţi "liberal", dar tot acolo ajungem. Şi atunci, eu le spun colegilor mei din Partidul Social Democrat, dar le spun şi celorlalţi colegi, e o vorbă a latinului, cu: "Erare humanum est!", deci: "A greşi este omeneşte!", dar a te menţine în greşeală este diabolic! Vă mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor care susţin moţiunea de cenzură). |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. Dat fiind că timpul alocat Partidului Social Democrat a fost consumat în integralitate de domnul Vasile Puşcaş, probabil că pentru ceilalţi doi intervenienţi se vor mai putea împrumuta nişte minute de la celelalte partide. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghişe. Aveţi la îndemână 5 minute. |
||||
|
|
Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim ministru, Stimaţi miniştri, Stimate doamne şi stimaţi domni senatori şi deputaţi, De ce parlamentarii Partidului Social Democrat şi Partidului Democrat blochează în comisiile parlamentare, de un an şi jumătate, promovarea Proiectului de Lege pentru Programul Naţional "Un lap-top pentru fiecare elev şi pentru fiecare cadru didactic din România"? Nu este un proiect social? De ce, de un an şi jumătate, parlamentarii susţinători ai moţiunii blochează în comisiile parlamentare promovarea Proiectului de Lege "Strategii de Management de Proiect în Administraţia Publică Locală"? Nu este un proiect de lege pentru creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene? În textul moţiunii se spune că absorbţia fondurilor europene în acest an este zero. Corectură! 343 de milioane de euro au intrat la jumătatea acestui an şi sunt la Ministerul de Finanţe pentru a fi distribuiţi câştigătorilor proiectelor cu finanţare externă. Alte 417 milioane de euro vor intra până la sfârşitul anului. În total, în acest moment, ştim că în România, în acest an, vor intra 850 de milioane de euro fonduri europene. Şi termenul pentru a consuma banii este până în 2009. După cum se ştie, termenul este n + 2, adică, 2007 plus încă 2 ani = 2009. Miza cea mare a României este progresul accelerat, performanţă instituţională şi creşterea capacităţii administrativă. Toate rapoartele internaţionale arată evoluţii pozitive pentru România, la fel arată şi datele statistice, la fel arată şi indicatorii macroeconomici. Şi atunci, dacă unii zic că este aşa de rău şi datele sunt bune, de ce datele sunt bune şi unii zic că este aşa de rău? Susţinătorii moţiunii susţin în mod contradictoriu, unii, ba, că Partidul Naţional Liberal a renunţat la politicile liberale de dreapta, ba, spun alţii, că face prea multe politici liberale de dreapta. Cetăţenii României au dreptul să ştie că Preşedintele României, Traian Băsescu, plus Partidul Democrat, plus Partidul Social Democrat, toţi, foşti Frontul Salvării Naţionale, s-au aliat pentru a înlătura Guvernul Partidului Naţional Liberal, pe care, în diferite momente, l-au sprijinit, în ultimii 3 ani, în funcţie de interesul lor de moment. Realităţile din România prezintă în ultimii 17 ani crize generalizate de sistem: instituţional, economic, în educaţie, sănătate, justiţie sau în administraţie. Ieşirea din crizele de sistem se face prin performanţe la guvernare. Iar mărirea pensiilor este un exemplu, că s-a putut face în acest mandat, pentru că Guvernul Partidului Naţional Liberal a creat premisele economice ale unei astfel de creşteri de pensii. Dacă ar fi fost posibil, probabil că şi în mandatul 2001-2004 s-ar fi făcut acest progres, dar nu s-a reuşit, pentru că atunci nu era această creştere economică. Apare evidentă contradicţia principală de discurs şi diferenţa între vorbă şi faptă la susţinătorii moţiunii. Esenţa este, de fapt, lipsa unui ideal şi proiect politic de interes naţional, în concordanţă cu interesul general al României. Programul de guvernare, adaptat conform Programului Naţional de Dezvoltare pe perioada 2007-2013, Cadrului Naţional Strategic de Referinţă şi în acord cu Comisia Europeană, serveşte interesul naţional. Problema României nu este dilema între stânga şi dreapta politică. Problema este că PSD, în august, la Bran, s-a răzgândit, faţă de 4 aprilie 2007, la Bucureşti, şi acum vrea la guvernare. PSD are dreptul să vrea la guvernare, pentru că este cel mai important partid parlamentar, cu o pondere de 30%. Numai că, acum, PSD, prin situaţia creată, trage ponoasele Constituţiei pe care a promovat-o în 2003, când, lipsit de principialitate, a creat pârghia prin care să dea în mâna şefului statului posibilitatea să nu ţină cont de realitatea parlamentară şi să numească premier pe cine vrea el. Probabil că acum colegii de la PSD regretă acea decizie. Oricum, interesul naţional este stabilitatea politică şi creşterea performanţelor instituţionale şi a capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. Ieşirea din tranziţie, din postcomunism, cum se spune, se face prin liberalism. Toate ţările foste comuniste sunt exemplu în acest sens. De fapt, acum, susţinătorii moţiunii, colegii de la PSD, au de ales între două rele: răul mai mic, că vor trebui să susţină în continuare Guvernul Partidului Naţional Liberal, sau răul mai mare, că vor trebui să susţină un Guvern al Partidului Democrat sau să împingă lucrurile spre alegeri anticipate. În spatele moţiunii se ascunde o dezorientare strategică şi o luptă dintre liderii PSD şi grupurile lor de susţinători. Aceasta nu este problema României, ci este o problemă de partid, care s-a externalizat la nivelul conducerii statului. PNL va continua să aplice programul de guvernare atâta timp cât o majoritate parlamentară va susţine acest lucru. Prim ministrul Tăriceanu, PNL şi UDMR vor continua să promoveze dezvoltarea economică, dezvoltarea investiţiilor, creşterea investiţiilor străine în România, creşterea performanţei instituţiilor guvernamentale şi creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. Aceasta înseamnă promovarea interesului naţional şi de aceea colegii deputaţi şi senatori din Partidul Naţional Liberal vor vota împotriva moţiunii. Şi închei prin a răspunde unui distins coleg şi amic de la Partidul Democrat, care mă întreba de multe ori de ce nu mai spun aici, la microfon: "Jos comunismul!" Îi răspund: "Stimate coleg, nu mai este nevoie, pentru că peste tot în Europa şi în lume s-a demonstrat că ieşirea din comunism se face prin liberalism!" Vă mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor care nu susţin moţiunea de cenzură.) |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră. Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul deputat Ioan Munteanu. Rugămintea e să vă gospodăriţi în 5 minute, împreună cu domnul Sârbu. |
||||
|
Domnul Anghel Stanciu (din sală): Să ne dea liberalii timp, şi aşa nu ne-au dat nimic până acum! |
|||||
|
|
V-a dat Guvernul 5 minute! La rectificarea bugetară... |
||||
|
|
Domnilor preşedinţi, Domnule prim ministru, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Domnilor miniştri, Datele prezentate în moţiunea de cenzură privind dezastrul din agricultură după aproape 3 ani de guvernare de dreapta nu reprezintă îndeajuns îngrijorarea ce a cuprins toţi agricultorii. Guvernul Tăriceanu II nu a învăţat nimic din dezbaterea moţiunii simple din 25 iunie 2007 privind situaţia dezastruoasă din agricultură. Dovadă stau terenurile agricole nelucrate, animalele care mor de foame sau de boală, producţiile de carne, lapte, legume şi cereale foarte mici realizate în ultimii doi ani. Deşi ar fi fost normale unele măsuri urgente de redresare ca răspuns la cele 13 propuneri din moţiunea adoptată de către Camera Deputaţilor, lipsa de profesionalism, nepriceperea şi amatorismul aşa-zişilor "specialişti" din ministere şi-au spus cuvântul. Fiindcă va trebui să mă încadrez în timpul alocat cu "multă înţelepciune" de domnul preşedinte, am să încerc să dau răspunsul la trei întrebări, rămânând ca altă dată să mă refer la situaţia atât de plăcută cu care se confruntă oamenii care locuiesc în mediul rural. Iată cum vede domnul Decebal Traian Remeş agricultura, citez din revista "Euroferma": "Cea mai mare carenţă a agricultorilor este că seceta este o gogoaşă, pe care agricultorii o umflă pentru a justifica mâna întinsă la pomană!", că: "Cei care aduc în discuţie necazurile agricultorilor sunt implicaţi politic!", că: "Laptele şi mierea care vor veni de la buget sunt fără precedent şi vor transforma agricultorii în nişte boieri sadea!" Cred că nu merită niciun comentariu. Domnule prim ministru, aveţi mult curaj când vorbiţi de "realizări" în agricultură. Domnule prim ministru, sunteţi dezinformat! Vorbiţi de "modernizarea gospodăriilor ţărăneşti", când în mediul rural se vede doar foamete. Vorbiţi de "programe pentru agricultură", vă referiţi la acele programe care au rămas doar pe hârtie? Vorbiţi, domnule prim ministru, cu producătorii agricoli şi veţi afla cum trăiesc ei. Cred că textul pe care ni l-aţi citit în legătură cu agricultura era foarte potrivit pentru un congres al PNL-ului la funcţia de preşedinte, cu realizări foarte frumoase. Domnule prim ministru, sunt convins că dumneavoastră aveţi posibilitatea să cereţi date reale despre ceea ce se întâmplă în agricultură şi o veţi face. Şi, acum, doar două vorbe domnului preşedinte Márton. Continuând în acelaşi fel intervenţia pe care a avut-o: La noi, nu putem fără UDMR la guvernare! La noi şi numai la noi un partid cu 5% are 4 miniştri, iar unul cu 30% îi susţine! Numai la noi, în România, domnule preşedinte! (Aplauze ale parlamentarilor care susţin moţiunea de cenzură). |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. Din partea parlamentarilor independenţi, domnul deputat Aurelian Pavelescu. Domnule deputat, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Într-adevăr, ne confruntăm cu multe paradoxuri. Da, numai la noi, un partid de 5% are 4 miniştri, dar tot numai la noi un partid, şi numesc aici Partidul Democrat, votează o moţiune care este îndreptată împotriva propriei guvernări. Stăm rău la capitolul moralitate şi decenţă în politică! (Vociferări în rândul parlamentarilor PD.) Tot numai la noi se întâmplă un lucru foarte ciudat, Partidul Social Democrat îi pune în mână sau încearcă să-i pună în mână lui Traian Băsescu toate instrumentele puterii, după ce Traian Băsescu aici, în Parlament, de mai multe ori, a venit şi ne-a sfidat pe toţi, practic, încercând să desfiinţeze şi Parlamentul şi Partidul Social Democrat şi celelalte partide, mai puţin Partidul Democrat. Îi răspund domnului Berceanu, pentru că este impacientat aici şi îl aud că PNŢCD va intra în Parlament şi chiar este un partid politic, faţă de Partidul Democrat, care nu a dovedit până acum că are doctrină, viziuni şi o istorie proprie. Este, spuneam, paradoxal. |
||||
|
Domnul Radu Mircea Berceanu (din sală): Dar tu pe ce liste ai intrat în Parlament? |
|||||
|
|
Aş vrea să închei, pentru că independenţii au puţin timp la dispoziţie. România se confruntă, înainte de toate, cu un deficit de democraţie. Acest deficit de democraţie, dacă moţiunea trece, va creşte. Dacă acest deficit de democraţie va creşte, România chiar va ajunge în haos şi eu cred că Partidul Democrat face o mare eroare. Sigur că aceste moţiuni, pe de altă parte, sunt bune şi orice dezbatere este binevenită. Dar sper... |
||||
|
Domnul Radu Mircea Berceanu (din sală): Nu mai spera! |
|||||
|
|
...să se oprească odată acest stil de a face politică, moţiuni şi proceduri care sunt folosite pentru scenarii care nu au nicio legătură cu această moţiune, care nu au nicio legătură cu dezbaterea de aici, din Parlament. Apreciez foarte mult ce spune domnul Puşcaş aici, alţi mulţi colegi de la PSD, care pun probleme reale. Dar, de fapt, se urmăreşte cu totul şi cu totul altceva, domnule Puşcaş, şi toţi colegii mei, care sunt oameni decenţi şi cinstiţi, este vorba despre jocul de putere. Cum pune Traian Băsescu mâna pe întreaga putere, cu Partidul Democrat, care are 14%. Despre asta este vorba aici! Eu voi vota împotriva moţiunii de cenzură. Vă mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor care nu susţin moţiunea de cenzură). |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Din partea PSD, ultimul înscris la cuvânt, domnul deputat Marian Sârbu. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule prim ministru, Stimaţi membri ai Executivului, Dragi colegi, În cele 2-3 minute în care vreau să vă reţin atenţia vreau să vă spun că această moţiune de cenzură, din punctul nostru de vedere, oferă Partidului Naţional Liberal şi Guvernului, în ansamblul său, posibilitatea de a ieşi şi dânşii din ambiguitate. Oferă posibilitatea liberalilor şi Guvernului condus de domnul Tăriceanu de a nu mai fi şantajabili. Toată lumea, în ultimele câteva luni de zile, a vorbit despre faptul că un Guvern cu numai 20% susţinere în Parlament este un Guvern şantajabil. Cu ce vine în schimb domnul prim ministru şi colegii dumnealor, atunci când argumentează rămânerea la guvernare? Schimbarea şantajului cu noţiunea de frică. Care frică? Frica pe care unii dintre parlamentari ar avea-o, ca, în cazul în care moţiunea ar trece, am ajunge la alegeri anticipate şi dumnealor, chipurile, un an de zile, nu şi-ar mai lua indemnizaţiile. Este un mod derizoriu de a vedea politica în România. Şi, după opinia mea, a exacerba înţelegerile pe care le-am avut cu liberalii în această vară în domeniul Legii pensiilor este o mare eroare. Şi, doar în aceste două minute, aş vrea să vă spun şi de ce. Am în mână o scrisoare care i-a fost trimisă domnului prim ministru de către Federaţia Naţională a Sindicatelor Pensionarilor din România, în această vară. Pe temele care au fost incluse în această scrisoare, au fost şi discuţiile noastre cu colegii noştri liberali. Prima - majorarea valorii punctului de pensie la prima rectificare a bugetului din 2007, astfel încât să reprezinte încă din acest an 45% din salariul mediu brut pe economie. Este exact textul care a fost introdus în legea pe care P.S.D.-ul a depus-o la Senat încă din octombrie 2006. E adevărat că pentru faptul că nu avem decât 33% în Parlament nu am putut să impunem noi această lege. Prin negocieri cu dumnealor, a trebuit să acceptăm o anumită eşalonare, dar punctul nostru de vedere a fost cel cuprins în lege, că 45% - valoarea punctului de pensie - ar fi trebuit să intre în vigoare încă din acest an. A doua problemă: acordarea, soţului supravieţuitor a cărui pensie nu depăşeşte salariul minim pe economie, a unui ajutor material lunar care, împreună cu pensia, să nu depăşească pensia medie. În fond, este spiritul legii pe care noi am adoptat-o încă din anul 2004 şi pentru care Guvernul domnului Tăriceanu a emis o ordonanţă de urgenţă, suspendând, pentru 3 ani, aplicarea acestei legi. Revenirea la reglementările existente până în aprilie 2005 privind compensarea medicamentelor; diferenţa dintre noi şi dumnealor pe această temă este evidentă. Aprobarea de către Guvern, în regim de urgenţă, a unui act normativ care să garanteze familiilor de pensionari care locuiesc în imobilele naţionalizate şi se retrocedează, păstrarea vechiului domiciliu până ce statul le va oferi alte locuinţe corespunzătoare. Un guvern care are ca principală valoare proprietatea, în mod clar nu poate să aibă ochi pentru ceea ce înseamnă solidaritatea faţă de anumiţi oameni care rămân fără locuinţe. Modificarea, introducerea pensionarilor în plată care în perioada activă au lucrat în grupele I şi II de muncă, să li se calculeze punctajul mediu anual în acelaşi mod în care li se calculează salariaţilor încadraţi în condiţiile speciale de muncă. E adevărat, aici domnul Paul Păcuraru a spus că mai este nevoie de 7-8 sute de milioane de euro, dar în niciun caz nu s-a discutat posibilitatea unei eşalonări, aşa cum ar fi trebuit să se întâmple, aşa cum, dacă ar exista o voinţă politică adevărată pentru rezolvarea acestor probleme, s-ar fi putut face. De aceea, ceea ce în mod greşit, stimaţi colegi, acest apogeu al înţelegerilor dintre noi şi liberali din această vară pe Legea pensiilor, are, de fapt, în spate, totuşi, diferenţe ideologice fundamentale. Iar această moţiune vrea să clarifice aceste diferenţe. Cei care vor vota în favoarea moţiunii vor vota pentru clarificarea, inclusiv din punct de vedere ideologic, a scenei noastre politice. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.) |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. S-au încheiat intervenţiile parlamentarilor. Consult Guvernul dacă mai sunt intervenţii? Nu. Nu mai sunt intervenţii din partea Guvernului, în încheierea dezbaterilor. Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Urmează să ne exprimăm votul asupra moţiunii de cenzură. Vă reamintesc că, potrivit art.113 din Constituţie, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Votul este secret şi se exprimă prin bile, potrivit art.34 din Regulamentul şedinţelor comune. Reamintesc faptul că fiecare deputat şi senator primeşte o bilă albă şi una neagră. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru moţiunea de cenzură. Bila albă introdusă în urna neagră şi bila neagră introdusă în urna albă înseamnă vot contra moţiunii. Reamintesc colegilor că abţinerea se marchează prin introducerea ambelor bile în urna neagră. Domnii chestori, domnul chestor Gelil Eserghep, domnul chestor Constantin Dumitru sunt invitaţi pentru înmânarea bilelor. Începem cu Senatul, bineînţeles. Am început cu Camera, data trecută. Rog pe domnii chestori să ia o foaie de prezenţă, ca s-o aibă la îndemână, şi să ia, de asemenea, bilele. Rog să se aducă urnele şi să se instaleze. Guvernul, dacă veţi fi de acord, să voteze la început, ca de obicei? La solicitarea domnului Stanciu, Guvernul votează la sfârşit. Vă rog, stimaţi colegi, să permiteţi colegilor senatori să se aşeze la masa chestorilor, pentru a vota. Aşteptăm, aşteptăm. Stimaţi colegi, Vă invit să vă manifestaţi respectul faţă de colegii dumneavoastră parlamentari şi încrederea în capacitatea şi discernământul dumnealor. Domnule deputat, vă rog să permiteţi senatorilor să voteze. Dumneavoastră veţi vota puţintel mai târziu. Îl invit pe domnul senator Gavrilă Vasilescu să facă apelul nominal. Vă rog. Pe procedura de vot, înţeleg. Domnule Niţă, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Domnule preşedinte, Este inadmisibil cum procedaţi. De când stau florile acolo, pentru că, până acum, de când sunt eu în Parlament, şapte ani de zile, s-a votat într-un alt mod. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.) Dumneavoastră, acum, modificaţi nişte reguli care sunt cutume în Parlamentul acesta. Deci, v-aş ruga foarte mult să respectaţi această regulă, pe care noi o avem de atâţia ani în Parlament; de 20 de ani. Vă mulţumesc. (Se referă la faptul că un aranjament floral aflat lângă tribună a fost plasat într-un alt loc.) |
||||
|
|
Domnule Niţă, îmi pare rău. Ce a fost înainte de 1990, eu n-am apucat. Nu ştiu dacă este o problemă cu urnele. Conform regulamentului, ele se află în faţa preşedintelui Camerei Deputaţilor. Ele se află înaintea mea. Ca atare, se află conform regulamentului. Domnule secretar Gavrilă Vasilescu, aveţi cuvântul. Vă rog să faceţi apelul nominal la Senat. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi senatori, Am să fac prezenţa nominală, pentru a veni să luaţi bilele şi a vă exprima votul, cât se poate de rar. V-aş ruga frumos şi pe dumneavoastră să mă ajutaţi, ca să se poată desfăşura, totuşi, în condiţii optime, această procedură. Vă mulţumesc anticipat. - Antonie Ştefan-Mihail - prezent Ardelean Aurel. Domnul senator Ardelean? P.R.M.-ul nu votează? prezent, nu votează. Arion Viorel (Rumoare, vociferări) |
||||
|
|
Domnilor colegi, Domnule secretar, vă rog să opriţi un pic citirea listei. Vă rog să nu fiţi nervoşi şi vă rog să lăsaţi oamenii să voteze cum doresc, da? O voce din sală: Corect! Mi se pare un lucru bun. |
||||
|
|
- Athanasiu Alexandru - prezent Domnul Copos prezent; nu votează. |
||||
|
Domnul Gheorghe Copos (din sală): Am votat! |
|||||
|
|
Aţi votat. vă mulţumesc. - Cozmâncă Octav - absent O voce din sală: Este prezent, era în sală! |
||||
|
|
Bine, o să mai facem o dată strigarea. Deocamdată, nu-i prezent. - Fekete Szabó Andras Levente - prezent |
||||
|
|
Înţeleg că pe procedura votului. Domnul Tabără. |
||||
|
|
Da, pe procedura votului. Este o procedură care trebuie evidenţiată. Nu vă supăraţi, domnule preşedinte. Dumneavoastră aţi aşezat urnele acolo, ca ele să fie supervizate de cineva din afara Parlamentului? Este şi cazul doamnei, şi chiar domnul ministru stă. Nu cred că pentru asta aţi pus urnele în faţa dumneavoastră, ca să ne supervizaţi pe noi, pe toţi parlamentarii din Parlamentul României. Este una dintre gafele de neiertat. |
||||
|
|
Domnule deputat, credeam că doriţi un vot transparent. Văd că-l asiguraţi prin prezenţa dumneavoastră în faţa băncilor. |
||||
|
|
În timpul votului, domnule preşedinte, nu se mai dă cuvântul nimănui. Aşa spun regulamentele fiecărei ... |
||||
|
Domnul Valeriu Tabără (din sală): Pe procedură! |
|||||
|
|
Nici pe procedură. Nici pe procedură. În timpul votului, nimic. - Ioţcu Petru Nicolae - prezent O voce din sală: Domnul senator Ţîrle este absent! |
||||
|
|
Domnul senator Ţîrle este absent? A fost mai devreme. - Verestóy Attila - prezent A strigat cineva prezent acolo şi de aceea ... Este absent. Deci, domnul senator Ţîrle este absent. - Vosganian Varujan - prezent Doamnelor şi domnilor senatori, Dacă cineva dintre dumneavoastră n-a fost prezent? Domnul senator Eckstein? Este prezent. Dacă mai există vreun coleg sau colegă din Senat care nu a fost prezent în momentul în care am făcut prezenţa? Am întrebat dacă este, poate să vină în faţă şi imediat ... că nu sunt mulţi care au absentat. |
||||
|
|
Mai există colegi senatori? |
||||
|
|
Nu. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule secretar. Dau cuvântul domnului deputat Dan Radu Ruşanu, secretar al Camerei Deputaţilor, pentru citirea listei deputaţilor. Domnule deputat, vă rog. |
||||
|
|
- Adomnicăi Mirela Elena - prezentă |
||||
|
|
Mai uşor, că se face deja înghesuială. |
||||
|
|
- Boeriu Valeriu-Victor - prezent |
||||
|
|
Mai rar! |
||||
|
|
- Paveliu Marian Sorin - prezent Dacă a rămas cineva necitit, nestrigat? Bun, rămân aici numai cei care n-au votat, să-i vedem care sunt, că am strigat atunci şi au spus că au votat. Deci chestorii, Almăşan Liviu a votat? Altcineva, mai este altcineva? Nu. Mulţumim frumos. O zi bună! |
||||
|
|
S-a închis votarea, înţeleg, da? Mai este domnul Ruşanu, mai este domnul chestor Eserghep. Eu am votat. Dacă mai este cineva care n-a votat? Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Membrii Birourilor permanente ale celor două Camere sunt rugaţi să se întrunească la sala de şedinţe a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor pentru verificarea şi numărarea voturilor, potrivit art. 32 alin. (4) din Regulamentul şedinţelor comune. Vă rog să ridicaţi urnele. - După pauză - |
||||
|
|
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Vă rog să luaţi loc în bănci. Continuăm lucrările. Îl invit pe domnul senator Gavrilă Vasilescu pentru prezentarea procesului-verbal referitor la rezultatul votului asupra moţiunii de cenzură. |
||||
|
|
Doamnelor şi domnilor parlamentari, Proces-verbal referitor la rezultatul votului asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 140 de deputaţi şi senatori. În temeiul prevederilor art. 43 alin. (4) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, membrii Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret cu bile, asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 140 de senatori şi deputaţi, au constatat următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 113 alin. (1) din Constituţia României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 232 de voturi pentru. Potrivit rezultatului votării prezentat, se constată că nu a fost întrunită majoritatea voturilor deputaţilor şi senatorilor cerută de Constituţie pentru adoptarea moţiunii de cenzură. Semnează membrii Birourilor permanente ale celor două Camere. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PNL, UDMR şi PRM). |
||||
|
|
La procedura de explicare a votului, domnul senator Adrian Păunescu. Vă rog, domnule senator. |
||||
|
|
Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Eu vreau doar să-mi exprim regretul că primul-ministru, în ciuda votului care-l învredniceşte să rămână, a plecat. Era normal să rămână alături de noi, alături de cei care au votat împotrivă sau de cei care au votat pentru şi să dea o dovadă de nobleţe cu adevărat liberală. |
||||
|
|
Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator. Dacă mai există alte intervenţii la explicarea votului. Nu mai sunt. În aceste condiţii, fiind epuizată ordinea de zi, declar şedinţa închisă. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Şedinţa s-a încheiat la ora 18,15. |
||||
 |
