Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Şedinţa a fost condusă, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al camerei deputaţilor, asistat de doamna Daniela Popa şi domnul Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Deschidem şedinţa de astăzi, 16 octombrie 2007, dedicată declaraţiilor politice.

Astăzi începem şedinţa cu opoziţia. Îl invit pe domnul Vasile Mocanu din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Vasile Mocanu:

Cu doi ani în urmă, premierul Călin Popescu-Tăriceanu anunţa cu mândrie că economia duduie. Era adevărat, de vreme ce tocmai o preluase din mâinile celui mai performant guvern de după 1989: Cabinetul Adrian Năstase.

De luni bune, însă, economia a început să scârţâie; ba chiar să trosnească. O dovedesc toate statisticile: indicatorii de conjunctură economică au înregistrat, în primele opt luni, creşteri semnificativ mai mici decât în perioada similară a anului trecut.

Dau doar două exemple simple:

Astfel, în timp ce producţia industrială s-a majorat cu 6% în perioada ianuarie-august 2007, în acelaşi interval al anului trecut, acest indicator era de 7,2%, comparativ cu anul precedent. Aşadar, înregistrăm o scădere de 2%. De altfel, lună de lună, raportat la august 2006, creşterea industrială a fost de doar 4,5% faţă de 6,7%, în urmă cu un an.

La fel, în privinţa producţiei de energie electrică, înregistrăm o scădere faţă de perioada similară a anului trecut, în timp ce consumul de energie electrică a crescut: cu 4,7% în cazul iluminatului public şi cu 6% la capitolul consumul populaţiei. Potrivit acestor date, mie nu-mi pare deloc că ne îndreptăm spre o independenţă energetică a României, cum ne-au tot promis guvernanţii şi preşedintele Băsescu. Dimpotrivă.

Însă, situaţia cea mai gravă o consemnăm în agricultura românească. Ar fi şi greu să nu se întâmple acest lucru, de vreme ce am asistat recent la înscăunarea celui de al patrulea ministru al agriculturii. În trei ani, am avut deja patru miniştri. Tocmai lipsa de strategie, de coerenţă şi de proiecte a guvernanţilor a condus agricultura românească spre una dinte cele mai mari crize din 1989 încoace. Extrem de grav - suntem la un pas de a pierde un sfert din subvenţiile destinate fermierilor din cauza gravelor deficienţe descoperite de Comisia Europeană la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură. E greu de crezut că Guvernul va reuşi să facă, într-o lună de zile, ce nu a făcut în aproape trei ani. Dar ce vină au fermierii că guvernanţii sunt incompetenţi? Ce vină au românii?

Domnilor guvernanţi, degeaba le-am mărit noi, PSD, pensiile românilor care au muncit o viaţă în întreprinderi sau pe ogoare, dacă dumneavoastră aţi scăpat, din nou, economia de sub control.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog să ia cuvântul acum pe domnul deputat Marin Almăjanu, din partea Grupului Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul Tabără Valeriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule preşedinte, cred că este o greşeală: Mihei Andrian.

Declaraţie politică: «Eradicarea sărăciei - un deziderat al celor săraci, neinteresant pentru orgoliile politicienilor de "centru" şi de "stânga" ».

Stimaţi colegi,

Mâine, 17 octombrie 2007, se împlinesc 20 de ani de când, pentru prima dată, a avut loc o manifestare împotriva sărăciei extreme. În acea zi, peste o sută de mii de oameni s-au adunat la Trocadero, în Paris - unde a fost semnată declaraţia Universală a drepturilor omului în 1948 - pentru a deplânge victimele sărăciei extreme, violenţei şi foametei. Ei au susţinut că sărăcia constituie o violare a drepturilor omului şi au afirmat necesitatea de a ne uni pentru a asigura că aceste drepturi sunt respectate.

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a hotărât, prin Rezoluţia 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea "Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei" pe data de 17 octombrie. Perioada 1997-2006 a fost proclamată ca Primul deceniu al Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei - un imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii", în special deoarece în ţările în curs de dezvoltare acest fapt a devenit o necesitate şi o prioritate a dezvoltării.

Tema oficială propusă de Naţiunile Unite pentru anul 2007 este "Oameni trăind în sărăcie ca agenţi ai schimbării - a XX-a aniversare a Zilei Internaţionale pentru Eradicarea Sărăciei".

Din păcate şi pentru România acestor zile, problema existenţei sărăciei este actuală. Tot din păcate, în loc să căutăm cele mai bune metode pentru a diminua şi eradica această problemă, scena politică este frământată de cu totul alte probleme şi din cu totul alte motive. Aş dori ca, în această zi, toţi politicienii, care îşi doresc cu atâta ardoare puterea, bani mai mulţi, maşini mai puternice şi alte avantaje de tot felul, să încerce un exerciţiu de imaginaţie, să se gândească ce înseamnă să nu ai apă curentă, să nu ai lumină, să nu ai lemne de iarnă, să nu ai ce mânca, să nu ai un acoperiş deasupra capului, să nu ai ce da copiilor de mâncare, să nu ai cu ce îi îmbrăca, să nu ai bani nici pentru medicamentele banale, darămite pentru o operaţie; ce înseamnă să fii sărac cu adevărat. Şi dacă fiecare reuşeşte pentru o clipă să înţeleagă prin ce trec bieţii oameni aflaţi în această situaţie, ce îndură, ce compromisuri fac pentru a supravieţui, sper ca acest sentiment să îi mişte şi să îi determine să lase deoparte orgoliile, interesele personale sau partinice, indolenţa sau indiferenţa şi să înţeleagă că trebuie să acţionăm împreună, convergent, pentru a putea produce efectele dorite, pentru a ameliora starea celor săraci şi în timp, pentru a eradica acest fenomen.

Există colegi politicieni, care, deşi susţin că au doctrine socialiste sau populare şi că susţin democraţia, prin faptele din ultima vreme, dovedesc exact contrariul. Atunci când numai din ambiţie, colegii noştri din PD şi PSD votează doar legile cu impact social, boicotându-le pe cele economice, care, în fapt, ar susţine punerea în aplicare a celor sociale, nu poţi crede că au vreo consideraţie faţă de cetăţenii care aşteaptă de la ei, de la noi toţi, să dovedim maturitate politică şi - aşa cum fiecare dintre noi a spus la depunerea jurământului - să ne îndeplinim "cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor". Toţi aceşti colegi par să prefere în locul unor schimbări sistemice profunde, a unor transformări reale generatoare de bunăstare, metoda excesului de ajutoare sociale şi de pomeni electorale, menite să le mai aducă câteva voturi.

Tema propusă de Naţiunile Unite pentru acest an se mulează foarte bine pe principiile liberale de dezvoltare a societăţii şi de luptă împotriva sărăciei. Dacă îi dai omului un pui şi o pungă de făină, poate că mănâncă 3-4 zile, însă, după aceea, revine iar la sărăcia sa. Dacă însă îi oferi un loc de muncă, dacă îi oferi o alternativă pe termen lung pentru a ieşi din starea în care se află, dacă îl implici direct, viitorul său poate să se schimbe. Fără o creştere economică corespunzătoare, nivelul sărăciei în România nu va putea fi scăzut, iar dacă politicienii menţionaţi continuă să acţioneze astfel, împiedicând dezvoltarea economică, obiectivele strategice din sfera combaterii sărăciei nu vor putea fi atinse, de la eradicarea situaţiilor sociale inacceptabile moral pentru o societate civilizată, cum sunt copiii străzii, copiii abandonaţi în instituţii, violenţa domestică, copii neglijaţi şi/ sau abuzaţi în familie şi până la diminuarea dezechilibrelor regionale existente, revitalizarea zonelor defavorizate şi prevenirea apariţiei unor noi dezechilibre zonale.

Eu nădăjduiesc că toate aceste diversiuni politice vor înceta, că interesele naţiunii vor prevala în agenda politicienilor şi a partidelor şi că diminuarea nivelului de sărăcie reuşită în ultimii ani va fi continuată prin adoptarea de măsuri care să conducă la absorbţia sărăciei şi promovarea unor politici echitabile de distribuţie a veniturilor, prin reducerea numărului persoanelor cu venituri relativ scăzute şi, totodată, prin crearea unei societăţi prospere, activă economic, social şi politic, cu un nivel ridicat de responsabilitate colectivă şi individuală, cu un nivel ridicat de oportunităţi pentru toţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupului Partidului Democrat şi se pregăteşte domnul deputat Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi nu este altceva decât un apel al unei unităţi de cercetare din România, este vorba de Staţiunea Bistriţa, care a făcut mai multe demersuri către Ministerul Mediului, de-a lungul câtorva ani, culminând cu ultima din anul acesta şi căreia nu i s-a dat niciun răspuns.

Problema vine, însă, pe un fond de problematică pe care mi l-am asumat, şi anume a ceea ce înseamnă promovarea biotehnologiilor în România şi a ceea ce înseamnă, practic, rezultatele unei cercetări de vârf la nivel mondial şi, în acelaşi timp, confirmată, de altfel, de Curtea Europeană de Justiţie, care, printr-o decizie dată în 14 septembrie 2007, confirmă ilegalitatea existenţei unor regiuni fără culturi modificate genetic. Este vorba de sancţionarea Austriei, inclusiv a guvernelor provinciale.

Prin prezenta, dorim să vă informăm asupra modului în care Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile înţelege să răspundă solicitării Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură - Bistriţa, la notificarea depusă în vederea autorizării activităţilor de testare în câmp a prunului transgenic cu rezistenţă derivată din patogen, care face obiectul unei cooperări ştiinţifice internaţionale, menite să conducă la găsirea unor soluţii eficiente de luptă împotriva virusului plumb-pox, cel mai periculos patogen viraj al speciilor pomicole sâmburoase. În acest sens, vă prezentăm o succintă trecere în revistă a procesului de autorizare, ce a fost iniţiat încă din noiembrie 2005, şi situaţia în care ne găsim în momentul de faţă, respectiv de tergiversare a situaţiei fără niciun fel de justificare din partea Ministerului Mediului.

Cercetările privind studiul rezistenţei prunului transgenic în condiţiile de mare presiune, de infecţie a ppv-ului din România a început la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare - Bistriţa în anul 1996, prunii transgenici fiind aduşi din Franţa, în baza Autorizaţiei de import nr. 1166/06.02.1996, emisă de Inspecţia de Stat pentru Carantină Fitosanitară Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. Rezultatele obţinute au evidenţiat un nivel al rezistenţei foarte ridicat al clonei C5, deschizând astfel posibilitatea utilizării cu succes a acesteia în lupta împotriva virusului plumb-pox.

Între anii 2003 şi 2006, experienţele cu pruni transgenici la Staţiunea Bistriţa au fost obiectul unui studiu de biosecuritate, în cadrul unui proiect internaţional finanţat de Uniunea Europeană, la care unitatea noastră a participat, alături de alte şapte instituţii prestigioase din Franţa, Germania, Italia, Spania şi Slovenia.

Rezultatele proiectului intitulat Dezvoltarea impactului organismelor transgenice asupra rezistenţei la virus şi asupra mediului au evidenţiat efectul natural al prunului transgenic asupra populaţiei indigene de virus, Bistriţa având un aport substanţial la realizarea acestui studiu. Pentru continuarea cercetărilor, Staţiunea Bistriţa a depus la Ministerul Mediului notificarea în vederea autorizării pentru testarea în câmp a prunului transgenic cu rezistenţă derivată la patogeni, sub numerele 104418/17.02.2006 şi 65362/AB/17.02.2006. Acestea aveau ca scop continuarea cercetărilor în lotul experimental, existent în anul 1996.

Prin adresa Ministerului Mediului 63375/20.02.2006, am fost încunoştinţat că dosarul de notificare a fost respins, deoarece art. 54 din Ordonanţa nr. 195/2003 interzice testarea plantelor modificate genetic la o distanţă mai mică de 15 km de ariile naturale protejate, iar în această zonă există trei arii protejate.

În faţa situaţiei create, am decis să distrugem lotul experimental înfiinţat în anul 1996, deşi era prevăzută continuarea cercetărilor în cadrul consorţiului internaţional.

În condiţiile date, am identificat un alt amplasament, care respectă distanţa de 15 km faţă de ariile protejate şi am depus o altă notificare la Ministerul Mediului, în 30.03.2006 şi în 30.03.2007. Între timp, art. 54 din Ordonanţa nr. 195/2005 a fost modificat, iar distanţa faţă de ariile naturale menţionate nu mai reprezintă un impediment, însă, din nefericire, lotul experimental vechi a fost distrus.

Aş vrea să fac menţiunea, fără să trec în toată această adresă pe care aş dori să o transmis Ministerului Mediului şi nu numai, şi domnului prim-ministru, că demersurile respective au fost făcute în 26.02.2007. Din păcate, Ministerul Mediului - şi iată, instituţie a statului de drept - nu a respectat termenul de 90 de zile, nici până la această dată nu a fost dat un răspuns corespunzător demersului făcut de către o prestigioasă staţiune de cercetare, pe un domeniu, repet, de vârf.

Nu aş fi făcut această atenţionare de la tribuna Camerei Deputaţilor, dacă, în urmă cu doi sau trei ani, o mare problemă, de asemenea, de importanţă capitală de cercetare dintr-o instituţie de învăţământ superior a fost blocată fără niciun fel de justificare la unul dintre ministerele noastre; este vorba de Ministerul Agriculturii.

În baza a ceea ce am citit la început, Decizia Curţii Europene de Justiţie şi a perspectivei de dezvoltare a agriculturii şi nu numai, şi a dezvoltării biotehnologiilor în bază de funcţionare economică şi mai ales de performanţă tehnică şi naturală (pentru că nu este vorba de infecţii naturale sau de impurificări naturale), cred că este bine de luat în atenţie ceea ce se întâmplă la această dată pe acest domeniu şi, de ce nu, poate şi modul cum Staţiunea Bistriţa este blocată în dezvoltarea ei prin blocarea hotărârii de Guvern privind funcţionarea acesteia.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat şi nu pot decât să apreciez interesul dumneavoastră, manifestat faţă de o staţiune bistriţeană şi poate că împreună vom reuşi să facem demersurile care să conducă la clarificarea situaţiei.

Îl rog acum pe domnul deputat Emilian Frâncu să ia cuvântul şi se pregăteşte domnul deputat Alexandru Mocanu.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Liberalii respectă Biserica ortodoxă română".

Preocupaţi de recenta moţiune de cenzură, analiştii noştri dâmboviţeni au trecut, se pare, cu vederea un eveniment pe care eu îl apreciez ca având o însemnătate excepţională. La numai două zile de la întronizarea Patriarhului Daniel, a fost semnat un protocol de colaborare în domeniul incluziunii sociale între Guvernul Tăriceanu şi Biserica Ortodoxă Română.

Patriarhia Română şi Guvernul au convenit să coopereze întru întărirea mecanismului naţional pentru promovarea dialogului social, pentru îmbunătăţirea cadrului normativ şi instituţional din acest domeniu, cu scopul de a stabili priorităţile care vor sta la baza proiectelor şi a programelor comune în domeniul incluziunii sociale. Protocolul are o durată de zece ani, cu posibilitatea prelungirii anuale, dacă părţile nu ridică obiecţii.

Guvernul se angajează să ceară un aviz consultativ experţilor propuşi de Patriarhie pentru toate proiectele legislative din domeniu, să ofere un cadru instituţional pentru dialogul între părţi, pe tema incluziunii sociale, să anunţe oportunităţile de finanţare puse la dispoziţie de Ministerul Muncii, în vederea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale şi să coopereze în domeniu cu ONG-urile care funcţionează în cadrul şi cu binecuvântarea BOR, în domeniul incluziunii sociale.

Patriarhia Română se obligă ca, prin intermediul preoţilor şi al personalului propriu implicat în domeniul asistenţei sociale, să identifice persoanele ţintă pentru programele sociale comune, să consilieze şi să participe direct la proiectele respective.

Cooperarea Bisericii cu Statul în domeniul asistenţei sociale înseamnă forţe unite pentru o eficienţă mai mare şi o implicare spirituală mai profundă.

Salut sincer acest adevărat Concordat încheiat cu BOR. Este şi un act revoluţionar de schimbare a atitudinii relativ pasive a ortodoxiei faţă de social, într-o implicare directă, benefică pentru cei aflaţi la nevoie. Salut şi gestul Guvernului Tăriceanu de a deschide o listă de subscripţie publică pentru strângerea de fonduri pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului şi alocarea, în acest fond, a peste 300 miliarde de lei vechi.

Sunt gesturi de respect reciproc şi de normalitate. Cred însă că, în regim de urgenţă, Guvernul Tăriceanu trebuie să încheie protocoale similare şi cu reprezentanţii altor biserici sau culte recunoscute în România şi care doresc să se implice mai mult în domeniul social. Un dialog cu ONG-urile interesate este, de asemenea, binevenit.

Oricum, fondurile imense alocate reabilitării sau construirii lăcaşurilor de cult de către Guvernul Tăriceanu în ultimele luni, precum şi creşterea salariilor preoţilor din mediul rural demonstrează deschiderea liberalilor spre o benefică apropiere între Stat şi Biserică înspre binele cetăţeanului aflat în nevoie materială sau spirituală.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul Alexandru Mocanu, din partea Grupului Partidului Democrat şi se pregăteşte domnul Dumitru Bentu, din partea Grupului Partidului Social Democrat.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică din această dimineaţă "Ruşinea naţională".

Guvernul Tăriceanu trebuie să demisioneze imediat pentru incompetenţă şi corupţie. Din cauza incompetenţei acestui Guvern, România riscă o clauză de salvgardare pe agricultură din partea Comisiei Europene, iar ca şi consecinţă, fermierii români vor primi subvenţii mai mici cu circa 110 milioane euro. Din cauza corupţiei, riscăm o altă clauză de salvgardare, de această dată pe justiţie, care, pe lângă o monitorizare severă, va însemna şi nerecunoaşterea hotărârilor şi deciziilor instanţelor româneşti de către Comunitatea Europeană.

Să nu uităm că PSD a instalat în funcţie acest Guvern, în aprilie a.c., prin voinţa expresă şi manifestă a parlamentarilor PSD! Să nu uităm că PSD a ajutat acest Guvern să supravieţuiască moţiunii de cenzură din iunie a.c., depusă de PD, pentru că aceiaşi parlamentari PSD au votat împotriva moţiunii! Şi să nu uităm că tot PSD a scăpat acest Guvern şi de moţiunea de cenzură din 3 octombrie a.c., pentru că nu toţi parlamentarii PSD au votat moţiunea. Adică, a fost un fel de "Spune-mi pe cine cocoloşeşti, ca să-ţi spun cine eşti!"

Imaginile difuzate miercuri seară de televiziunea publică şi care, în mai puţin de 24 de ore, au făcut deja înconjurul lumii, reprezintă, în fapt, falimentul Guvernului Tăriceanu II. Dacă, până miercuri, mulţi dintre noi şi dintre partenerii noştri externi doar bănuiam că acest Guvern este grav afectat de corupţie, acum, din păcate, avem dovada. Ceea ce am văzut cu toţii, indiferent cât de controversat sau contestat ar putea fi gestul de a trimite unei televiziuni probe ce par a fi dintr-un dosar penal, reprezintă pentru noi, din păcate, nici mai mult nici mai puţin decât o ruşine naţională!

Personal apreciez că, în istoria recentă, doar mineriadele au mai pus România într-o situaţie atât de jenantă în faţa întregii lumi.

În plus, după vizionarea filmului, cu toţii, inclusiv probabil comisarul Franco Frattini, ne-am întărit convingerea că Ordonanţa de urgenţă nr. 95/2007, prin care s-a blocat activitatea Comisiei de analiză de la Cotroceni, s-a făcut de către Tăriceanu & Co. în disperare de cauză, spre a salva imaginea Guvernului şpăgar şi a miniştrilor liberali-penali. Ne-a spus-o cu gura lui ex-ministrul agriculturii, electronistul Ioan Avram Mureşan.

De aceea, argumentaţia ministrului Tudor Chiuariu - cu figura sa de şoricel opărit - cum că prin această ordonanţă de urgenţă s-a dorit constituirea unei comisii mai independente, mai imparţiale, mai nu ştiu cum, vedem bine că nu este decât praf în ochi. Băieţilor lui Patriciu şi Fenechiu le tremură izmenele pe ei de frică pentru că ştiu bine ce şi cât şi cum şi unde şi cu cine au făcut. Să nu credeţi că au decis să modifice Legea răspunderii ministeriale printr-o ordonanţă de urgenţă promovată chiar de către cei ce aveau dosare penale, umplându-se astfel de oprobiul public al românilor şi al Europei doar pentru câţiva caltaboşi şi niscaiva palincă. Cu siguranţă că lor le-a intrat frica în sân, ştiindu-se cu mult mai multe şi mult mai mari "muşte pe căciulă". De aceea, doar demisia ministrului Remeş nu reprezintă aproape nimic.

Oamenii cinstiţi din organizaţiile judeţene ale PNL nu merită, în opinia mea, să se umple de această ruşine şi sunt convins că îi vor cere domnului Tăriceanu să plece imediat, atât din fruntea Guvernului, cât şi din cea a partidului, dacă acesta nu va înţelege să facă el însuşi gestul de minimă demnitate şi onoare de a demisiona. Cred că este ultimul moment când grosul membrilor PNL din teritoriu mai pot salva partidul. Altfel, cu regret, vom asista la trecerea în istorie a ultimului partid istoric din România. Dacă nu vor acţiona acum, mâine va fi prea târziu şi vor rămâne doar părerile de rău că, iată, după PNŢcd şi PNL dispare de pe scena politică.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului Partidului Social Democrat să ia cuvântul şi se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului Partidului România Mare.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Rămânem în sfera de interes pe care ne-o oferă activitatea prezidenţială, generatoare, în continuare, de subiecte. De aceea, declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Gardul".

Primul aşa-zis raport al preşedintelui Traian Băsescu în faţa bucureştenilor, proiectat sub euforia câştigării referendumului din mai anul acesta, a eşuat lamentabil. În faţa a circa 800 aderenţi de circumstanţă, şeful statului a făcut un pas mic înapoi: un pas mic pentru el, un pas mare pentru România. A mizat şi de data aceasta pe o anumită capacitate nativă de a manipula mase importante de cetăţeni care să-l aprobe şi, mai ales, să-l urmeze.

Şi-a luat, probabil, ca repere, două scene intrate în antologia umorului politic autohton: mult clamata şi nedovedita fraudare a alegerilor în 2004 - promovată ca din gură de şarpe şi lacrimile crocodiliene, vărsate pe umărul lui Stolojan, scos din cursa prezidenţială şi transformat de atunci într-un zelos susţinător al preşedintelui şi un om politic de pluton.

Lovitura a îmbrăcat aspectul unei acţiuni de revendicare (cam exclusivistă) a unui simbol topografic şi nu numai - Piaţa Universităţii - şi a fost iniţiată de doi polaroizi de dreapta - preşedinţi ai unor formaţiuni politice, ce nu reuşesc să intre nici măcar în marja de eroare a sondajelor de opinie. Poate, cu acest prilej, a fost lansat un posibil brand politic "E. Miluţ".

Deşi anemică şi amuzantă, manifestarea sau poate manifestaţia steagurilor galbene de la Arhitectură a reuşit să transmită totuşi o semnificaţie - bulversarea până la consternare a preşedintelui.

Gurile rele (sau de ce nu, cele bune) spun că momentul raportului a fost sabotat deliberat chiar din interiorul PD; dovada invocată fiind extrem de modesta mobilizare a organizaţiilor acestui partid din Capitală şi din localităţile periurbane.

Îndemnul lui Traian Băsescu ferm-mieros: "Bucureşteni din toată piaţa, treceţi gardul!" a rămas fără ecou. Vizibil derutat, a îngăimat ceva despre toţi românii care sunt buni, după ce tot domnia sa ridicase un adevărat zid al Berlinului între cei buni şi cei răi, între cei care fură şi cei care fie nu fură, fie nu au furat (destul) aflaţi, unde în altă parte, decât în Partidul Democrat.

Spre cinstea ei, mica falangă ţărănistă a continuat să fluiere şi să scandeze cu patos: "Jos Băsescu!" S-a demonstrat că se poate în continuare şi împotriva preşedintelui şi, probabil, şi fără el. Capitalul de simpatie, edificat prin sacrificarea demnităţii funcţiei, coboară încet şi sigur. Rămâne ca tot mai mulţi cetăţeni să treacă gardul onestităţii şi să transforme Cotroceniul într-un palat "prea îndepărtat".

Locul acestui adevărat siloz de inadecvare şi expresii licenţioase (vezi ultima "reproducere") este în altă parte - probabil pe petrolierul "Biruinţa".

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul Ştefan Baban să ia cuvântul din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare şi se pregăteşte domnul Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR-ului.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Inflaţia prognozată pentru 2007 se află în pericol!

Recent, Banca Naţională a României a anunţat menţinerea nivelului dobânzii de politică monetară la 7%, aşa după cum se aşteptau şi analiştii bancari. Această decizie are la bază analiza indicatorilor macroeconomici, care arată că există destule probleme economice în România, începând cu cele de la încetinirea proceselor dezinflaţiei şi creşterii economice şi terminând cu creşterea cererii interne la produse, servicii etc., care au afectat profund echilibrul financiar al ţării.

Banca Naţională a României a luat în calcul cei trei factori de risc: creşterea inflaţiei, majorarea salariilor, mai ales în sectorul privat, revigorarea creditelor neguvernamentale, fiind obligată prin propria politică să urmărească evoluţia acestor factori. Pentru că, în luna august 2007, inflaţia a crescut de trei ori mai mult decât în luna precedentă, ajungând la limita superioară a ţintei stabilite pentru întreg anul 2007, adică 4,96%, singura variantă pentru a nu duce la un dezechilibru macroeconomic a fost păstrarea acestui tip de dobândă, iar până la sfârşitul anului, având în vedere creşterile de preţ la produsele alimentare, chiar să o majoreze cu 0,5-1%.

De această dată, vina principală pentru această majorare se datorează capriciilor vremii din acest an: seceta prelungită, care a dat o grea lovituri agriculturii autohtone, dovada reprezentând-o creşterile spectaculoase de preţ din perioada august - octombrie a produselor de bază (pâine, produse lactate, zahăr, ulei etc.). Iar dacă la aceasta adăugăm şi creşterea cererii interne din acest domeniu, pentru că românii, intrând în panică, au început să-şi facă provizii ca pentru foamete, avem explicaţia fenomenului de excludere a relaxării politicii monetare şi a reducerii rezervelor minime obligatorii ale băncilor comerciale.

Urcarea preţurilor la produsele alimentare şi efectul psihologic indus de deprecierea leului sunt principalele riscuri ale băncii centrale în atingerea ţintei de inflaţie. De aceea, principala modalitate de atingere a acestui obiectiv este reprezentat de politica fiscală a Guvernului României.

Dar din acest punct de vedere, deja primele semne de îngrijorare încep să apară, mai ales în acest moment, când se negociază salariul minim brut pe ţară care să stea la baza fundamentării majorării salariilor, mai ales în sectorul privat, dublate de creşterea accelerată a emigrării forţei de muncă specializată pe piaţa europeană şi, ca urmare, apariţia unui deficit pe piaţa românească, acest lucru determinând modificarea raportului dintre cerere şi oferă, cu implicarea majorării salariilor.

Periculoasă este în acest moment frenezia maladivă a importurilor pe care le face România lună de lună, începând de la energie electrică şi gaze naturale şi terminând cu produse alimentare, care, culmea ironiei, se găsesc şi pe piaţa autohtonă. Ca să nu mai vorbim de materiile prime şi materialele aduse de investitorii străini, care sunt prelucrate şi finalizate cu forţa de muncă autohtonă, dar care, culmea ironiei, sunt exportate la preţuri foarte mari comparativ cu produsele româneşti de acelaşi tip.

În starea actuală a economiei româneşti şi ţinând cont de evoluţiile procesului inflaţionist, ameninţat de creşterea preţurilor şi scăderea cursului leului, care se repercutează şi asupra populaţiei, menţinerea nivelului de 7% a dobânzii politicii monetare este singura şansă de supravieţuire economică, având în vedere politica fiscală haotică a Guvernului Tăriceanu, bazată pe simulări şi prognozări utopice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Dezideriu să se prezinte la microfon pentru a-şi susţine declaraţia politică şi îl rog să se pregătească pe domnul Nicolae Popa, din partea Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vizita domnului preşedinte Traian Băsescu în vara acestui an, în judeţul Harghita a contribuit la reproşuri şi declaraţii fără acoperire din partea ziariştilor de etnie română din secuime. Majoritatea lor nu puteau accepta concluziile trase cu ocazia vizitei, privind sărăcia din acest judeţ.

Ziaristul Anton Borş de la cotidianul "Adevărul Harghitei" într-un editorial a combătut chiar afirmaţia preşedintelui ţării prin datele referitoare la dezvoltarea comunei Corund şi bogăţia locuitorilor acestei aşezări.

Datele prezentate de către ziaristul Anton Borş în editorialul său în mare parte sunt adevărate. Însă comuna Corund are o tradiţie specială în arta ceramicii, fapt care a adus venituri inestimabile meşterilor olari şi comercianţilor din această comună. Prin urmare, bogăţia comunei Corund nu se poate generaliza în afirmaţii asupra situaţiei socio-economice din judeţul Harghita.

Deci afirmaţia domnului preşedinte despre sărăcia care caracterizează acest judeţ este un fapt veridic, cum se poate dovedi şi prin faptul că cei 70.000 de pensionari din judeţul Harghita trăiesc de pe o zi pe alta, iar rata şomajului a ajuns la peste 5%. Pe lângă problemele sociale, domnul Traian Băsescu a încercat să înţeleagă şi problemele învăţământului minoritar, dar constatările sale sincere în acest domeniu au contribuit la nemulţumirea unor politicieni care vor să îşi creeze capital electoral prin atitudinea lor antiminoritară.

Domnul Preşedinte Traian Băsescu este primul conducător al ţării care prin vizita lui în judeţele Covasna şi Harghita a dorit să cunoască fără intermediari situaţia reală a populaţiei maghiare din secuime.

Intenţia preşedintelui de a se apropia de minoritatea maghiară din judeţele Covasna şi Harghita este de lăudat. Cu toate acestea, nu înţeleg cum n-a observat munţii defrişaţi de mafia lemnului, fapt care a adus cele mai grave prejudicii nu numai locuitorilor din secuime, ci şi fondului forestier naţional.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Cornel Ştirbeţ, din partea Grupului parlamentarilor independenţi.

Vă rog să lăsaţi conversaţia, domnule deputat, şi să poftiţi la microfon.

Domnul Nicolae Popa:

Am înţeles, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea de astăzi se referă la o problemă foarte mult discutată şi disputată în ultima vreme, cea legată de agricultura românească, în special modul de funcţionare a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură.

Ştiţi foarte bine că tensiunile din politica românească din ultima vreme, miza unor politicieni care văd doar propriul interes sau cel al partidului, afectează direct ţăranul român şi agricultura în general.

Situaţia dificilă de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură a fost semnalată în raportul de audit realizat de Comisia Europeană, punându-se accent pe neregulile în materie de calcul al plăţilor, de care este direct răspunzător consorţiul SIVECO, precum şi modul în care au fost declarate de către fermieri suprafeţele înregistrate.

Conform acestui raport, neregulile semnalate trebuie corectate până la 30 noiembrie a.c. În toată această perioadă, Comisia Europeană va monitoriza procesul de normalizare a situaţiei, în caz contrar sancţiunile urmând să fie drastice, reducându-se un sfert din fondurile europene pentru agricultură - de la 440 milioane euro la 330 milioane euro -, existând chiar riscul activării clauzei de salvgardare pentru agricultură.

Deşi comisarul european pentru agricultură Mariann Fisher Boel şi purtătorul de cuvânt al comisiei, Mark Grey, au precizat că până la 1 decembrie a.c. nu se va lua nici o hotărâre pe această problemă, voci ale unor oficiali europeni şi speculaţiile din presă ne aduc deservicii la nivel de imagine, creând presiuni inutile asupra celor direct implicaţi în remedierea acestor deficienţe.

Un principal factor de întârziere îl constituie legislaţia defectuoasă în ceea ce priveşte achiziţiile publice, datorită perioadei lungi alocată contestaţiilor, aşa cum s-a întâmplat în cazul achiziţionării sistemelor GPS.

Un al doilea obstacol ţine de numărul mic de specialişti din structurile APIA, aceştia fiind doar 5000 la 1,2 milioane ferme eligibile, faţă de Polonia, unde sunt de 2,5 ori mai mulţi la acelaşi număr de ferme eligibile.

Sigur că aici nu pot fi exoneraţi reprezentanţii partidelor care au avut legătură cu această problemă, cum este Partidul Democrat, cum este domnul Flutur, de la Partidul Liberal Democrat, care a răspuns în mod direct de depunerea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. El n-a fost depus în timp şi iată că în momentul de faţă ne aflăm în această situaţie neplăcută de a nu fi aprobat nici astăzi, ceea ce îngreunează foarte mult accesarea fondurilor europene pe anul 2007, a celor 740 de milioane de euro.

Sunt convins că nu se va ajunge la reducerea fondurilor alocate României şi nici la activarea clauzei de salvgardare, pentru că ne vom face temele. Începând cu luna decembrie, fermierii vor putea accesa, bănuiesc cu multe eforturi, fondurile europene, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală de 740 de milioane de euro. Tot din decembrie, fermierii vor primi ajutorul financiar pe suprafaţa de teren declarată în valoare de 85 de euro - 55 euro din fonduri europene şi 30 euro fonduri guvernamentale.

Contez pe o acţiune concertată a tuturor factorilor implicaţi în acest proces şi pe o mobilizare constructivă a clasei politice, indiferent de orientarea doctrinară, pentru a ieşi din acest impas.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Cornel Ştirbeţ să se prezinte la microfon. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Termopane şi caltaboş".

Aparent fără legătură cu moţiunea de cenzură, cele două afaceri naţionale care au marcat aderarea la Uniunea Europeană stau la baza solidităţii şi longevităţii guvernului condus de SuperTăriceanu.

Termopanele domnului Năstase, cu tot ce reprezintă ele în percepţia publică, inclusiv posibilele consecinţe juridice, au făcut ca aproximativ 25% din P.S.D. să se alieze cu caltaboşii domnului Tăriceanu, cu energia şi loteria domnului Voiculescu, cu unitatea de transmisiuni şi pădurile domnului Marco Bela, în scopul evident al salvării ordinii de drept şi a democraţiei în România.

Totul a decurs fără cusur, iar după vot băieţii cu papioane jubilau, broscoii cântau iar ţânţarii de baltă roiau în jurul domnului Patriciu, deranjaţi doar de supramotivatul Tăriceanu. A doua zi, la propunerea înţeleptului Chiuariu, prin ordonanţă de urgenţă, miniştrii penali au desfiinţat comisia unde se duceau miniştrii înainte de "mititica". Acum, vorba unui alt ministru celebru, domnul Mureşan: "Unde să mai meargă miniştrii?" n-au unde, decât la Palatul Victoria.

Curat constituţional, coane Fănică, şi pe deasupra şi democratic.

Bucuria a fost însă de scurtă durată, un filmuleţ dezvăluie opiniei publice că la Palatul Victoria domnul Remeş împarte caltaboşi, palincă şi ceva mărunţiş pentru murăturile domnului Tăriceanu. Toţi sar ca arşi. Caltaboşii sunt buchete florale, palinca este apă sfinţită, iar cei 15.000 de euro sunt bani pentru cutia milei.

Aşa văd mai marii împricinaţilor.

După consultarea tuturor vocilor străjere ale democraţiei, ale consilierilor şi avocaţilor personali, concluzia este exprimată inteligent de domnii Tăriceanu şi Năstase, anume, din film reiese că D.N.A.-ul este o unealtă politică, aşa ceva nu se întâmplă nici în Congo şi, evident, Traian Băsescu este vinovat.

Aşa o fi, stimaţi domni, după raţionamentele dumneavoastră prea subtile, dar, vorba ceea: "Ce văd ochii, crede inima!" şi în film s-au văzut caltaboşi, palincă, mărunţiş şi oameni ca voi, onorabili şi stimabili în afara ecranului, cu superafaceri şi superprofituri din corupţie şi şpăgi, care nu vor fi probabil niciodată scoase la iveală. De aceea, vă este imposibil să acceptaţi că există un preţ pentru caltaboşi şi termopane.

Ironia sorţii! Asta-i viaţa!

Nu vă speriaţi. Deocamdată doar s-au clarificat lucrurile, s-a arătat în direct ce vă uneşte şi care sunt idealurile Guvernului Tăriceanu. Sunt încă şanse de salvare. Sunteţi încă puternici, aveţi mijloace şi căi de acţiune, cu o singură condiţie: să nu mai apară filmuleţe, iar dumneavoastră să rezolvaţi independenţa D.N.A., aşa cum a făcut domnul Năstase cu P.N.A.-ul domnului Amărie. Filmuleţele însă ajută oamenii să separe ficţiunea de realitate, le dau sentimentul că lupta pentru democraţie nu este numai a dumneavoastră şi vor merge în cele din urmă la vot limpeziţi, făcând dreptate.

Nu ştiu cine şi nici ce resorturi au determinat difuzarea filmului "Tăricenii, papioanele şi caltaboşii", dar conştient sau nu, cu bună-credinţă sau cu rea-credinţă, a înfăptuit un act de deconspirare, de desacralizare a marilor businessmeni şi profitori ai tranziţiei româneşti care conduc astăzi România.

Aceasta este singura cale de a ajunge la adevăr a oamenilor de bună-credinţă. Ei nu au alte posibilităţi, pentru că dumneavoastră conduceţi discreţionar, abuziv şi în propriul interes instituţiile statului care ar trebui să afle adevărul. Vă ascundeţi în spatele prezumţiei de nevinovăţie, corectă şi firească, dar numai până la proba contrarie. Aşa că, ce faceţi cu ce se vede, cu ce se pipăie şi cu ce este evident pentru toţi ceilalţi? Nu aveţi decât să accesaţi filmuleţele reale, care vă arată faţa hâdă şi apucăturile adevărate.

În concluzie, lăsaţi aroganţa, lăsaţi oamenii să judeţe singuri, nu mai acuzaţi şi acum, când aveţi raţa, era să spun caltaboşul, în gură. Dacă perseveraţi, lucrurile pot lua o altă întorsătură, în defavoarea voastră. Există precedente.

În rest, să auzim numai de bine, stimabili guvernanţi!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Mihai Apostolache să ia cuvântul. Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Bardan, din partea Grupul parlamentar al Partidul Democrat.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mă prezint astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă relata despre situaţia degradantă în care se află majoritatea bazelor sportive din unităţile de învăţământ.

În această vară am vizitat o mare parte din unităţile de învăţământ din judeţul pe care îl reprezint în Parlament, judeţul Prahova, organizând odată cu începerea noului an şcolar câteva competiţii sportive în care am antrenat elevi din clasele V-VIII. Toate aceste baze sportive necesită modernizare în raport cu normele europene şi cu calitatea participanţilor la actul sportiv.

Sportul, după cum bine se ştie, ajută copilul să se dezvolte atât fizic, cât şi intelectual, prin sport copilul putându-se mai uşor adapta inclusiv în societate, sportul fiind cel care implică atât efort, dar şi pasiune, inteligenţă, spirit de echipă, solidaritate.

Consider că se impune de urgenţă elaborarea unui program naţional de refacere a bazelor sportive din şcoli, program în care parteneriatul naţional-local să ajute la oferirea de condiţii corespunzătoare elevilor pentru desfăşurarea orelor de sport şi pentru stimularea aptitudinilor elevilor.

De aceea, stimaţi guvernanţi, încercaţi să vă concentraţi atenţia către asemenea programe care stimulează performanţa şi ajută la dezvoltarea armonioasă a individului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Bardan să ia cuvântul. Se pregăteşte domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnul Cornel Ştefan Bardan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Călin Popescu-Tăriceanu - demisia de dezonoare".

Acum o săptămână, în declaraţia mea politică intitulată: "Remeş transformă fermierii români în victime ale guvernului liberal" ceream demiterea de urgenţă a ministrului de atunci al agriculturii, Decebal Traian Remeş, datorită gravelor nereguli constatate în funcţionarea acelui minister şi atenţionam totodată de posibilitatea activării clauzei de salvgardare pentru agricultură de către Comisia Europeană.

Trebuie să remarc că, în orice ţară civilizată, atunci când un subaltern comite un lucru rău, şeful este responsabil alături de el. Este de la sine înţeles că şeful, adică cel care i-a acordat credit şi l-a numit într-o poziţie atât de importantă, îşi asumă până la capăt actele subalternului.

La noi această regulă de bun-simţ nu se aplică. Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu nu are vreo intenţie să îşi onoreze statutul de şef şi să demisioneze. Dânsul s-a mulţumit să îi ceară demisia ministrului Decebal Traian Remeş, ca şi când acest lucru ar fi suficient pentru a rezolva criza fără precedent în care a fost târâtă instituţia Guvernului. Oare nu ştia Tăriceanu despre păcatele celui pe care l-a promovat?

O Europă întreagă a văzut un ministru al României mânjindu-se pe mâini şi profitând grosolan de poziţia e care o avea. A văzut corupţia în forma ei cea mai gravă, o corupţie de Bucureşti, în care comisioanele se încasează fără jenă, public, la terasă.

Pentru o clipă, cetăţenii au întrezărit imperiul şpăgii camuflat sub pulpana guvernului. Au întrezărit mecanismul după care se conduc treburile publice şi au văzut care este cealaltă faţă a unor politicieni.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu ar fi trebuit să demisioneze din onoranta funcţie de prim-ministru al României şi numai la simplul gând că a strâns, în fiecare dimineaţă, mâna cu care Decebal Traian Remeş a luat plicul cu bani. În schimb, el se face că nu vede hoţia care a ajuns în apropierea sa, în ministere şi crede că soluţia ţine nu de eliminarea corupţiei din interiorul anturajului său, ci de desfiinţarea Comisiei speciale prezidenţiale pentru analiza sesizărilor cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de către miniştri sau foşti miniştri.

Toleranţa pe care Tăriceanu a manifestat-o orbeşte faţă de Decebal Traian Remeş - ocupat cu altceva decât treburile ministerului - face ca România să fie la numai un pas de clauza de salvgardare, din cauza problemelor apărute în sistemul de plăţi în agricultură al României.

Iată că sunt afectate chiar interesele imediate ale României. De aceea, îi cerem primului-ministru demisia de dezonoare pentru că scandalul "Remeş" nu este unicat. Acesta este al treilea subaltern al lui Tăriceanu de care se interesează procurorii, după Tudor Chiuariu şi Paul Păcuraru.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl poftesc la microfon pe domnul deputat Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, cu rugămintea de a se încadra în timpii regulamentari, pentru că o să vină domnul deputat Costache Mircea şi nu o să mai aibă timp, şi o să se supere pe dumneavoastră. Şi rog să se pregătească domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară.

Vă mulţumesc.

Poftiţi!

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi este intitulată "Curge Prutul între noi şi plânge. Românii interzişi în România Mare."

Delegaţiilor române a trei din cele şapte oraşe înfrăţite cu Chişinăul: Târgu-Mureş, Năvodari şi Bacău, care trebuiau să participe la Hramul Chişinăului după ce trecuseră prin vama Albiţa, li s-a interzis, vineri 12 octombrie a.c., la vama Leuşeni, intrarea pe teritoriul Republicii Moldova. După o verificare formală a actelor, li s-a spus fără echivoc "Nazat", adică înapoi în România! Şi dacă motivul iniţial a fost neprezentarea în original a unei invitaţii, pe care de altfel nu aveau de unde să o aibă, deoarece invitaţiile au fost transmise prin fax, nici mai târziu, când gazdele, în frunte cu primarul Chişinăului - Dorin Chirtoacă şi pretorul din Răşcani, care îi aşteptau dincolo de Prut, au adus invitaţia originală, răspunsul a fost la fel de neînduplecat: "Nu aveţi de ce să vizitaţi nici ca turişti Republica Moldova, deoarece în Moldova nu sunt staţiuni balneare şi nici obiective turistice!?"

Toate demersurile ulterioare, făcute la Departamentul de Grăniceri al Moldovei, la Consulat, adică la nivelurile competente cele mai înalte pentru a trece frontiera în Republica Moldova, s-au izbit de un "niet" hotărât şi neînduplecat. Şi aceasta, în timp ce, delegaţiile oraşelor din Ucraina invitate nu au avut nici o problemă la trecerea frontierei!

Şeful delegaţiei române a municipiului Târgu-Mureş, consilierul municipal P.R.M. ing. Mircea Ştefanovici, a declarat după incident: "Aveai impresia că te afli într-un stat în care la putere este dictatura militară, un stat care este departe de democraţie şi de raporturi frăţeşti cu România".

Prin această decizie a autorităţilor moldoveneşti s-a încălcat nejustificat dreptul la liberă circulaţie, s-au acumulat noi tensiuni între Moldova şi România, iar sărbătoarea capitalei moldovene a fost umbrită de acest incident cu aură de subiect de politică internaţională. S-a dovedit încă odată că acordurile diplomatice existente între cele două state sunt călcate în picioare prin impunerea voinţei arbitrare a unor oameni aleşi vremelnic în fruntea statului moldovean. Incapabili să-şi rezolve problemele reformiste pe care le au, regimul comunist fiind în agonie, preşedintele Vladimir Voronin şi aghiotanţii săi încearcă să-i găsească pe români drept "ţapi ispăşitori". Probabil că dacă n-am fi noi, infamii de români care să le facem viaţa un calvar, la ei ar curge lapte şi miere, economia ar funcţiona de mai mare dragul, salariile şi nivelul de trai ar fi ca în Occident?!

Ce să-i faci? Aşa-i în mintea lor educată la şcolile sovietice; dar din păcate pentru ei, cetăţenii Moldovei gândesc altfel!

Dar ce facem cu mintea noastră? Declaraţiile de la Bucureşti, a preşedintelui Traian Băsescu: "E inadmisibil. E îngrozitor ce se întâmplă"; a premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu că incidentul este "o dovadă regretabilă că această ţară se depărtează de valorile şi principiile UE, în loc să se apropie de ele"; sau a ministrului de externe Adrian Cioroianu care apreciază că "este un act inamical la adresa României", dovedesc odată în plus faptul că diplomaţia românească nu este capabilă să formuleze o politică externă coerentă faţă de Moldova. Întrebarea este: până când atâta nevolnicie?

Câtă dreptate are poetul Grigore Vieru când spune: "Curge Prutul între noi şi plânge!"

Mulţumesc, domnule preşedinte. Şi sper că v-am ascultat.

Domnul Ioan Oltean:

A mai rămas un minut pentru domnul deputat Costache Mircea.

Domnul deputat Aledin Amet e poftit la microfon. Şi se pregăteşte domnul deputat Kovacs Attila, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Bibliotecarii trebuie respectaţi într-o mai mare măsură".

Progresul unei societăţi are la bază inclusiv numărul informaţiilor culturale şi varietatea lor, iar o instituţie cu o contribuţie deosebită în acest sens este biblioteca. Indiferent că se numeşte bibliotecă şcolară, bibliotecă universitară, bibliotecă comunală, bibliotecă judeţeană, un astfel de centru educaţional trebuie susţinut cu mai multă responsabilitate, aşa cum şi lucrătorii trebuie respectaţi într-o mai mare măsură.

Rolul autorităţilor locale este să promoveze domeniul respectiv, latura materială cuprinzând investiţiile în achiziţionarea de cărţi, reviste, alte materiale specifice, dar şi salarizarea personalului capătă în aceste condiţii o importanţă deosebită.

Nu se poate face performanţă dacă nu există un suport financiar care să permită dezvoltarea. Din păcate, biblioteca este tratată însă cu superficialitate. Sunt localităţi unde autorităţile neglijează componenta culturală a vieţii sociale.

Cu siguranţă şi alte domenii vitale, precum sănătatea şi învăţământul, au nevoie de o implicare sporită a factorilor decizionali. Cu siguranţă se poate vorbi la modul concret de iniţiative benefice în scopul modernizării bibliotecilor. Dar, în acelaşi timp, nu putem neglija situaţia bibliotecarilor. Salariile sunt mici. În anumite locuri, sporurile speciale nu sunt acordate, unele posturi atât de necesare din organigramă fiind încă neocupate.

În condiţiile în care biblioteca a căpătat şi roluri suplimentare, adaptându-se unor noi cerinţe, este clar că toate aspectele invocate trebuie soluţionate într-un interval de timp cât mai scurt.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Kovacs Attila. Şi se pregăteşte doamna deputat Mirela Adomnicăi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Kovács Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la situaţia gravă în care se află sistemul centralizat de termoficare din localităţile ţării noastre şi la unele soluţii care se pot adopta, astfel încât să se evite consecinţele acestei situaţii asupra unei bune părţi a populaţiei.

An de an, odată cu apropierea sezonului rece suntem bombardaţi de media cu ştiri alarmante despre aceleaşi probleme ale sistemului centralizat de termoficare a oraşelor: datorii mari către furnizori, debite uriaşe ale consumatorilor, cantităţi de combustibil insuficiente pentru asigurarea serviciilor către populaţie pe întreaga durată a iernii etc. Bineînţeles, aceste ştiri nu fac decât să impacienteze cetăţenii care mai sunt racordaţi la sistemul centralizat de încălzire. Aceştia se văd ameninţaţi să rămână fără confort termic şi apă caldă, mulţi dintre ei chiar dacă sunt cu plata la zi.

Autorităţile au încercat să identifice şi să aplice de-a lungul timpului diverse strategii de rezolvare a situaţiei din domeniul termoficării. Din acest punct de vedere, referindu-mă strict la municipiul Braşov, se ştie că două proiecte de modernizare şi reabilitare a CET-ului, ambele bazate pe cogenerare - producţie de curent electric şi agent termic -, au fost elaborate şi iniţiate până acum. Primul, lansat în 2002 cu concernul Siemens, nu a ajuns să fie realizat, iar cel de-al doilea, de data aceasta conceput cu ajutorul firmei daneze ESA, este în curs de derulare. Dar, aşa cum se desfăşoară lucrurile şansele ca acest nou proiect de reabilitare să se dovedească viabil sunt deocamdată minime. Astfel că singura soluţie ce le-a mai rămas braşovenilor care au rămas captivi sistemului centralizat de termoficare este ca să-şi convingă vecinii restanţieri să plătească.

Nu am nici un dubiu că situaţia de la Braşov din termoficare se întâlneşte la nivelul întregii ţări. Prin urmare, sistemul centralizat de termoficare este aproape de colaps, dacă nu deja este în colaps. Iar soluţiile de redresare a acestuia întârzie să apară.

Dată fiind această situaţie dezastruoasă, consider că este de datoria Guvernului de a veni în ajutorul cetăţenilor care se mai află în sistemul centralizat de termoficare, oferindu-le facilităţi economice şi fiscale în vederea achiziţionării de centrale termice de scară şi apartament. Sunt de părere că decât să fie investite sume enorme în rentabilizarea - şi aşa îndoielnică! -a centralelor electrice de termoficare ale oraşelor, mult mai eficient ar fi ca autorităţile guvernamentale să ofere cetăţenilor care doresc să se rupă de CET şi să-şi cumpere centrale, fie de scară, fie de apartament, o serie de facilităţi precum: reducerea TVA-ului la aceste produse, scăderea taxelor fiscale şi chiar ajutor financiar celor cu venituri modeste. Până la urmă, realitatea a dovedit că traiul în comun, fără contracte individuale de termoficare este unul depăşit, iar singura soluţie, deşi mai costisitoare, rămâne cea a consumului individual.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O poftesc la microfon pe doamna deputat Mirela Adomnicăi. Şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Lupta împotriva corupţiei a devenit o luptă împotriva justiţiei".

Lupta împotriva corupţiei s-a transformat între timp într-o luptă împotriva justiţiei. Cei doi miniştri ai Alianţei au politizat atât de mult sistemul încât l-au fragilizat, iar Preşedintele Băsescu nu este străin de problemele pe care miniştrii le-au făcut sistemului, pentru că a scos justiţia din tribunale şi a adus-o în faţa camerelor de luat vederi.

Ministerul justiţiei, în loc să caute soluţii pentru rezolvarea problemelor din sistem, a devenit o instituţie specializată în organizarea de conferinţe de presă şi de comunicare cu media, devenind de fapt o structură de partid şi decredibilizând justiţia.

S-a vorbit mereu de scoaterea justiţiei de sub controlul politic şi acesta este un obiectiv foarte corect. În perioada guvernării Năstase, s-au făcut paşi importanţi în acest sens. Şi am aşteptat ca noii guvernanţi să consolideze aceşti paşi. Dar între timp ea a ajuns să depindă foarte mult de reţelele de control politic, fie ale preşedintelui, fie ale Ministerului Justiţiei.

Pe de altă parte, D.N.A.-ul s-a substituit voinţei electoratului, trasând linii foarte clare de departajare între cei care reprezintă axa binelui şi, respectiv, axa răului în politică. Dar datoria DNA-ului este să cerceteze persoane, şi nu grupuri politice.

În schimb, asistăm la închiderea anumitor dosare de către DNA, din o anumită parte a spectrului politic agreat de Preşedintele Băsescu, şi la constituirea altor dosare, fără să existe elementele necesare, şi apoi ţinute deschise fără a efectua acte de cercetare, pentru reprezentanţii celuilalt spectru politic.

Dar ceea ce este cel mai grav este că efect al luptelor politice din ultimii trei ani, prezumţia de nevinovăţie şi-a pierdut orice semnificaţie. S-a produs de fapt o răsturnare a prezumţiilor, în sensul că nu justiţia trebuie să dovedească vinovăţia, ci inculpaţii trebuie să-şi dovedească nevinovăţia.

Aşa se face că oricine este chemat să dea explicaţii Parchetului este deja considerat vinovat, înaintea unei sentinţe definitive, înainte de trimiterea dosarului în judecată sau chiar înainte de începerea urmăririi penale.

Nesocotirea procedurilor nu este mai puţin rea, mai puţin dăunătoare decât însăşi vinovăţia făptuitorului. În acest punct, se naşte, de fapt, abuzul D.N.A.

Astăzi, aceste măsuri abuzive sunt aplicate miniştrilor, dar mâine pot afecta milioane de români. Nu trebuie să uităm că democraţia şi statul de drept se bazează pe respectarea legilor, regulilor şi procedurilor.

Nu se poate face dreptate prin încălcarea legii, prin abuz. Încălcarea dreptului la un proces corect, defăimarea imaginii personale nu sunt întâmplătoare, ele au devenit o practică a D.N.A., o cutumă a acestei instituţii. Ştirile ajuns în media, pe surse, reprezintă, de fapt, măsura acestei instituţii.

Considerăm că trebuie finalizate anchetele pornite şi traşi la răspundere cei vinovaţi. Pentru că, deşi procurorul general al României a afirmat că cei găsiţi vinovaţi de transmiterea de informaţii, nu pot fi sancţionaţi decât disciplinar, avem reglementată atât infracţiunea de divulgarea secretului profesional, cât şi cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, care pot atrage răspunderea penală a celor vinovaţi.

Nu se ştie, încă, cât de vinovaţi sunt cei doi protagonişti ai filmului, dar vinovăţia celor care au acţionat premeditat pentru difuzarea lui este în afara oricărei urme de îndoială şi, de aceea, trebuie sancţionat exemplar, pentru ca la nivelul sistemului judiciar să nu mai prevaleze scopul mediatic, doar pentru că anumite persoane să poată poza în luptători incoruptibili.

Reforma acestui fief trebuie să cuprindă în realitate şi alte zone, decât cele politice, pentru că instituţiile justiţiei încep să iasă de sub controlul democratic şi să intre sub controlul politic şi ne putem trezi cu o clauză de salvgardare şi pe domeniul justiţiei.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Domnilor colegi,

Vă reamintesc că termenul maxim alocat pentru o intervenţie politică este de 3 minute şi v-aş ruga să încercaţi să vă integraţi în acest timp.

Domnul deputat Mihai Dumitriu. Se pregăteşte domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Statul român şi interesele cetăţenilor săi".

Cu toate că românii au cele mai mici venituri din Uniunea Europeană, sunt nevoiţi să plătească din ce în ce mai mult pentru produsele de bază.

Prognozele economice formulate la sfârşitul anului trecut anunţau un "boom" pentru 2007, dar acum suntem nevoiţi să constatăm contrariul. Aşteptările generate de acele prognoze nu numai că nu s-au adeverit, dar au avut şi unele efecte adverse.

De câte ori se scumpesc materiile prime, manopera, utilităţile, (gaz, apă, curent electric etc.), sau celelalte elemente din costurile de producţie, sindicatele şi patronatele anunţă, la unison, creşteri inevitabile ale preţurilor la produsele finite.

Alimentele, îmbrăcămintea, încălţămintea şi celelalte componente cu ponderi mari în coşul de consum zilnic al populaţiei, sunt principalele mărfuri în care scumpirile se declanşează uşor şi se opresc destul de greu.

În multe ţări, astfel de şocuri sunt atenuate prin politici prudenţiale şi chiar prin politici de intervenţie ale statului. Mai mult, în Occident, producătorii şi distribuitorii suportă şi ei, din profit, presiunea costurilor.

Această atitudine, care denotă respect pentru propriul consumator, lipseşte în România, unde capitalismul care se dezvoltă are în vedere numai profitul. La noi, în România, nu se face nimic de către Guvernul de dreapta P.N.L. - P.D., de către stat, de către producători şi distribuitori.

Consumatorii trebuie să suporte toate majorările de preţ.

Specialiştii în economie afirmă că:

• politicile de preţuri sunt în România, în cele mai multe cazuri, haotice;
• mediul de afaceri e afectat de inflaţie, astfel că o scumpire aplicată în orice punct din lanţul tehnologic înseamnă majorarea preţului final;
• în plus, când costurile sau taxele scad, producătorii şi distribuitorii nu operează reducere de preţuri.

Unii analişti financiari spun că întreaga planetă a intrat într-un ciclu inflaţionist, dar la noi lucrurile se derulează mult mai accelerat, pentru că avem creşteri economice mari. "Este nevoie de dobânzi mari la creditare - spun ei - pentru a descuraja consumul".

De regulă, producătorii şi distribuitorii pasează consumatorilor creşterea costurilor proprii. Cei care nu au concurenţă reuşesc să transfere integral respectivele majorări.

De o nepăsare grosolană dă dovadă statul, care refuză să se implice în politica băncilor, care se vede cu ochiul liber, sunt cămătari cu acte în regulă. Unele taxe şi penalizări sunt chiar mai mari la şmenarii din colţul străzii.

Alţi analişti consideră că majorarea salariilor ar fi principala cauză a scumpirilor, pentru că nu sunt corelate cu productivitatea (fiind majorate forţat). Creşterile salariale sunt transferate în preţurile finale, dar nu integral, din cauza concurenţei, acolo, bineînţeles, unde există.

Stimaţi colegi,

În multe ţări din lume, şi imediat după ce apare o posibilă cauză a scumpirilor, statul intervine în piaţă. La noi, în România, statul este ca şi inexistent. Guvernul de dreapta P.N.L.-P.D., de după 2004, a diminuat drastic posibilităţile de intervenţie ale statului în promovarea şi apărarea intereselor cetăţenilor români atât din România, cât şi din afară.

Statul român nu vrea să-şi reprezinte cetăţenii mai bine, nu vrea să-şi apere cetăţenii în relaţiile cu anumiţi producători şi distribuitori. De exemplu, cele 19 familii din Zalău, care au rămas pe drumuri din cauza exploziei produse de gazul distribuit de E-ON.

Scumpirea motorinei, a gazului, a curentului electric duc la scumpirea produselor alimentare: carnea cu 20%, laptele cu 30%, legumele cu 40%, iar pâinea cu 50%.

În acest moment, statul - Guvernul Tăriceanu - poate interveni. Cum? Impunând preţul minim garantat şi impozitul pe profit; reducând TVA-ul pentru produsele alimentare; limitând importurile pentru a dezvolta sectoarele agricole în ţară şi pentru a dejuca politica unor grupuri de interese.

Dintr-o ţară exportatoare de produse agricole, din cauza politicilor de dreapta a Guvernelor Tăriceanu, a incompetenţei miniştrilor care au condus Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, după 2004, ne-am transformat într-o ţară importatoare de cereale, de carne, de zahăr, de ulei - produse alimentare de bază.

Negocierile superficiale purtate neglijent de oamenii responsabili, care nu au căutat împăcarea interesului naţional cu cerinţele europene, au adus şi vor aduce multă suferinţă în ţară, după integrare.

Anumite grupuri de interese, cunoscute de stat, sunt lăsate să-şi facă jocurile prin exporturi şi importuri de produse agricole, doar pe hârtie sau de slabă calitate, majorând drastic preţurile.

Stimaţi colegi,

Adresez primului-ministru solicitarea să realizeze o analiză serioasă şi profesională privind rolul statului român în protejarea propriilor cetăţeni, în a le apăra interesele lor, cât şi interesul naţional.

De asemenea, stimaţi colegi, vă adresez rugămintea de a avea în vedere a promova şi a vota acele legi care să ducă la creşterea şi întărirea rolului statului român, în apărarea interesului naţional, a intereselor cetăţenilor României, în diminuarea fenomenului sărăciei şi a creşterii nivelului de trai.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, timpul alocat este de 3 minute. Vă rog să vă străduiţi să nu-l depăşiţi.

Îl invit la microfon pe domnul Petru Călian. Se pregăteşte domnul deputat Almăjan, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Cu mâna la pălincă".

Culmea penibilului: să fii ministru şi să iei şpaga într-o vitrină. Fostul ministru al agriculturii, Decebal Traian Remeş, iubeşte euroii, caltaboşul şi pălinca, de fapt nimic nou pentru un om cu funcţie şi responsabilităţi.

Odată cu scandalul Remeş-Mureşan, oamenii au aflat cât costă să cumperi un ministru în România: 15.000 de euro, câţiva cârnaţi şi o sticlă de pălincă.

Deşi "a fost prins cu raţa-n gură" Remeş lasă tăcerea să vorbească. Nu că ar fi multe de spus. Se pare că episodul P.S.D. "mita face legea" se repetă şi la P.N.L.

Este de-a dreptul ruşinos să vezi la ce se pretează unii dintre miniştri. Mă întreb: ce se întâmplă cu cei care ajung în funcţii înalte? Le ia Dumnezeu minţile?

Conform art.16 din Constituţie "Nimeni nu e mai presus de lege". Atunci, dacă nimeni nu e mai presus de lege, cum se face că pentru începerea urmăririi penale a unui ministru este nevoie de aprobarea comisiei prezidenţiale?

Deşi ministrul justiţiei, Tudor Chiuariu, afirmase pe data de 24 septembrie 2007, într-o emisiune televizată, că Direcţia Naţională Anticorupţie ascultă telefoanele miniştrilor, dar şi pe cele ale soţiilor şi prietenelor acestora, Remeş a mizat pe faptul că are imunitate, şi dacă alţii pot, el de ce nu? Cu toate acestea, admir faptul că Remeş nu uită de unde a plecat, adică de la palincă şi caltaboş.

Despre Mureşan, nepotul Preafericitului Lucian Mureşan, Arhiepiscopul major al Bisericii Române Greco-Catolice, ar fi de spus că a uitat cu totul de cele sfinte, preocupat fiind de indicaţii cu privire la ascunderea faptei.

De vreme ce caseta care-l incriminează pe Remeş a ajuns la Televiziunea Română, este clar faptul că în ţara asta justiţia nu are niciun fel de putere în faţa unui Guvern corupt, care pur şi simplu sfidează o ţară întreagă.

Cei mai "câştigaţi" în toată această "revelaţie" sunt cetăţenii oneşti, care vor dori acum, mai mult poate ca niciodată, să părăsească România.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. V-aţi înscris în timpul alocat.

Domnul deputat Almăjan.

Se pregăteşte doamna deputat Constanţa Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marin Almăjanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Nu, justiţiei la televizor!".

Stimaţi colegi,

Săptămâna care a trecut am asistat cu toţii la un nou episod al luptei lui Traian Băsescu împotriva Guvernului Tăriceanu şi a Partidului Naţional Liberal. De această dată, Traian Băsescu a utilizat "artileria grea" pe care o are în dotare: D.N.A., serviciile secrete şi Departamentul de ştiri al TVR.

Ministrul Traian Decebal Remeş a demisionat. Nu discut aspectul vinovăţiei sale. Dacă este cu adevărat vinovat, justiţia trebuie să-l condamne. Chiar dacă este un membru al P.N.L., nu ezit sub nicio formă să mă declar împotriva oricăror fapte de corupţie. P.N.L. a demonstrat cu intransigenţă şi atunci când s-a pus problema colaboratorilor cu fosta securitate şi a exclus din rândurile membrilor săi pe toţi cei care au primit un astfel de verdict din partea C.N.S.A.S. P.N.L. a susţinut în permanenţă faptul că nimeni nu este mai presus de lege şi cine este vinovat trebuie să răspundă pentru faptele sale.

Totodată, am susţinut şi vom susţine, în continuare, respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie şi de condamnare a unei persoane doar de către instanţele abilitate. De aceea, spunem "Nu" justiţiei la televizor.

Dacă domnul Traian Băsescu dorea cu adevărat eradicarea corupţiei şi condamnarea unui exponent al acestui flagel, nu transmitea presei (pentru că aşa reiese din declaraţiilor oficialilor din justiţie) probe dintr-un dosar aflat în cercetarea procurorilor, ştiind că acele probe sunt astfel compromise.

Traian Băsescu a demonstrat, încă o dată, că este interesat doar de circ şi nu de pedepsirea vinovaţilor de corupţie.

Vinovat sau nu, justiţia va hotărî.

Decebal Traian Remeş nu este singurul politician aflat pe lista cercetaţilor D.N.A. Sunt membri ai tuturor partidelor politice, care bat sau au bătut drumurile către şi dinspre D.N.A., dar ale căror elemente din dosarele de cercetare nu apar la ştirile de seară ale TVR.

De ce? Ştim asta cu toţii, cei aflaţi în această sală. Ştiu asta şi alegătorii. Cei care nu au aflat încă, o să afle atunci când picioarele lungi ale caracatiţei statului poliţienesc, instituit de Traian Băsescu, o să îi atingă şi pe ei. Deocamdată, mulţi dintre noi suntem ascultaţi, verificaţi, urmăriţi şi nu ne mai putem suna mama, soţia sau fiii, de teamă ca un cuvânt de-al nostru să nu fie interpretat şi să ne trezim noaptea cu mascaţii domnului Morar, ridicându-ne din propria casă.

Sună cunoscut? Da, pentru cei care în anii '50 erau trataţi astfel de către fostul Departament Naţional Anticorupţie, numit pe atunci Departamentul Securităţii Statului.

Vă invit să vă gândiţi, aşadar, stimaţi colegi, din toate partidele, chiar din P.D. şi P.L.D., dacă într-o astfel de ţară doriţi să vă creşteţi copiii şi dacă pentru un astfel de sistem politic aţi fost trimişi de electorat să giraţi cu votul dumneavoastră în Parlamentul României, organul reprezentativ al poporului român, prin care acesta îşi exercită suveranitatea, potrivit Constituţiei României.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Constanţa Popescu.

Se pregăteşte domnul deputat Mircia Giurgiu, din Grupului parlamentar al Independenţilor.

Doamna Constanţa Ionica Popescu:

Bună ziua!

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică se numeşte "Execuţii publice pe postul naţional de televiziune, murdărire şi discreditarea instituţiilor statului".

Asistând la recentele evenimente de pe scena politică, m-am întrebat, nu o dată, dacă Ceauşescu ar fi fost mândru de urmaşii săi sau invidios că elevii şi-au întrecut maestrul. Să orchestrezi şi să difuzezi execuţii publice pe postul naţional de televiziune, este ceva ce nici fostul dictator nu a reuşit.

Tot ce vedem în aceste zile la televizor, parcă vrea să ne convingă că suntem o ţară de - am să vă rog să-mi scuzaţi limbajul neacademic - "de botanişti", adică cei care în limbaj de cartier "pun botul", care cred tot ce li se spune, care cred tot ce li se arată, fără să judece cu propria lor minte. Avem miniştri care se pare că pun botul la 15.000 de euro şi un caltaboş, ilegal, ruşinos şi imoral dacă este adevărat; avem cetăţeni care "pun botul" la mascarade televizate şi, peste toate astea, avem execuţii publice pe ecranele televizoarelor.

Din prezentarea filmului care-i are ca protagonişti pe Remeş, Ciorbă, şi Mureşan, cel care stă în spatele întregului scenariu nu i-a decapitat doar pe cei trei. Prin supunerea lor la judecata oprobiului public, au fost executaţi toţi miniştri sau foştii miniştri care fac sau vor face în viitor obiectul anchetelor DNA.

Oricine l-a văzut pe fostul ministru Mureşan înmânându-i un plic sau un dosar ministrului Remeş, i-a judecat nu doar pe cei doi, dar i-a judecat, i-a condamnat şi i-a executat şi pe ceilalţi miniştri şi politicieni, care n-au făcut până acum obiectul vreunui film difuzat la televizor şi care nu au furat, i-au judecat, condamnat şi executat pe toţi miniştrii şi oamenii politici care vor face pe viitor obiectul vreunei anchete DNA "pe bune" sau printr-un dosar contrafăcut.

Vom "pune botul" şi vom fi convinşi că există astfel de filmuleţe şi cu ei. Există, nu există, nu ştiu, şi nimeni dintre cei care au "căscat gura" la filmul de pe TVR nu ştie. Percepţia, însă, lucrează. Toţi vor spune "se ştie", atâta va rămâne din tot, chiar şi când, şi dacă unii dintre suspecţi vor fi declaraţi nevinovaţi de Justiţie. Nu ne mai trebuie dovezi atunci.

Avem directori la televiziunea publică "ce pun botul" şi se implică în treburile murdare ale politicii, executând, la comandă, personaje politice prin difuzarea unei casete care este probă într-un dosar.

Este ilegal, dar pentru cine contează?! Ilegal sau măcar imoral este să dai şi ore suplimentare de 180.000.000 lei/lună, într-o televiziune publică înglodată în datorii, dar cei de acasă nu ştiu asta. Ei trebuie să ştie doar ce le arată unii şefi din Televiziune.

Din filmuleţ, se pare că Remeş a luat mită 15.000 de euro. Foarte urât din partea lui. Doamna Culcer îl arată în fapt. Din informaţiile mele, doamna Culcer a plătit ore suplimentare unui angajat al Departamentului de ştiri din TVR, de 180.000.000 lei/lună.

Dacă se adevereşte că am aflat eu, difuzează, oare, doamna Culcer un filmuleţ şi cu "şpaga" cu ore suplimentare?

Vreau să fie clar: nu pun botul la declaraţiile făcute presei de protagoniştii filmului; nu pun botul nici să-i cred vinovaţi şi nici nevinovaţi pe cei doi, dar nu pun botul nici să cred că difuzarea casetei a avut la bază un demers strict jurnalistic. Când un director de departament din Televiziunea publică, ce s-a poziţionat public de partea unui actor de pe scena politică, semnând declaraţii pro Băsescu, ia decizia difuzării unui astfel de film, de provenienţă dubioasă, pot avea suspiciuni. Aşa este? Şi nu pot pune botul numai la imaginile cutremurătoare, foarte drept, ale filmului, fără să mă întreb: cine face justiţie pe televiziunea publică?

Vă mai spun un lucru: nu ştiu ce conţin dosarele miniştrilor acuzaţi, dar vreau să ştiu, vreau să ştiu dacă avem miniştri penali, dar nu vreau execuţii publice în pieţe şi pe postul naţional de televiziune.

Vreau ca cei care fură să plătească, dar vreau ca justiţia să spună şi cât au furat, şi dacă au furat, şi când trebuie să plătească. Justiţia, nu botaniştii! Justiţia, nu Rodica Culcer! Justiţia, cea care are la îndemână toate pârghiile, toate informaţiile şi care are menirea de a da verdicte în astfel de cazuri.

Nu eu, nu vecinul meu, nu prietenii mei. Nu noi, botaniştii, care ne-am uitat la televizor la prima execuţie publică de la execuţia soţilor "Ceauşescu" încoace.

Mai vreau să ştiu ce va urma, după ce toţi adversarii Cotroceniului vor fi fost executaţi la televizor?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Îl rog pe domnul deputat Mircia Giurgiu să ia cuvântul.

Se pregăteşte domnul deputat Tamas Sandor, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică "Falimentul pisciculturii româneşti"

În urma unor întâlniri avute cu angajaţii SC PISCICOLA SA Cluj, mi s-au adus la cunoştinţă o serie de aspecte. Astfel, acţiunile SC PISCICOLA SA sunt deţinute în proporţie de 39 % de SC PISCICOLA TITAN SRL, restul de 61 % fiind deţinut de CNAFP Bucureşti.

Patrimoniul SC PISCICOLA SA Cluj este format din 4 ferme şi 3 spaţii comerciale. Ferma Geaca - administrează iazurile Cătina de 65 ha, Tău Popii de 44 ha, Geaca I şi Roşeni de 42 ha, Geaca II de 24 ha, Geaca III de 28 ha, Sucutard I de 42 ha, Sucutard II de 45 ha (în prezent este gol), pepiniera Sucutrad este compromisă, fiind nepopulată, invadată de vegetaţie dură - trestie şi papură, ferma Ţaga - administrează iazul Ţaga Mare de 11 ha, eleşteul Ţaga Mică de 24 ha, iazul Năsal de 24 ha şi Sântejute Vale de 37 ha, ferma Ciurila, care are în adminsitraţie iazul Pădureni de 42 ha, Şutu de 36 ha, Filea de 32 ha şi ferma Suatu care administrează iazurile Suatu de 38 ha, Bercheş de 27 ha, eleşteu Suatu de 7 ha şi Bercheş de 6 ha. Spaţiile comerciale sunt amplasate în municipiul Cluj-Napoca, având un vad comercial foarte bun: în Piaţa Mihai Viteazu (202 m²), str. Fabricii (102 m²) şi la UNION (76 m²). Sediul societăţii este pe Calea Baciului 81-83 şi ocupă o suprafaţă de 1000 m², cuprinzând clădiri şi terenuri.

Deşi documentaţia pentru intabularea terenului, curţi şi construcţiile din ferme este finalizată încă din 2002, nici până în prezent nu s-a făcut intabularea şi majorarea capitalului social cu contravaloarea suprafeţelor respective.

Societatea e condusă de Dorin Mărginean de la începutul anului 2005 când a fost numit preşedintele Consiliului de Administraţie al SC PISCICOLA SA Cluj, chiar dacă era acţionar al SC PISCICOLA TITAN SRL şi suferise o condamnare de 5 ani de zile, dar din care a executat 1 an şi trei luni, pentru fals şi uz de fals în perioada în care era primar al comunei Geaca. Sentinţa a fost executată în perioada 2002 - 2003.

Una dintre învinuiri a fost cea referitoare la înstrăinarea iazului Sucutard I şi II şi a pepinierei Sucutard prin încălcarea legilor în vigoare. Bunurile au revenit societăţii.

Chiar dacă a este un fost condamnat, Dorin Mărginean a fost numit în conducerea SC PISCICOLA SA Cluj la începutul anului 2005 şi, imediat după numire, a început să comită o serie de fapte care contravin legii: a majorat capitalul social al SC PISCICOLA SA Cluj fără aprobărea AGA extraordinară. Majorarea de capital s-a făcut doar în favoarea firmei SC PISCICOLA TITAN SRL, al cărei acşionar este, şi fără a evalua, la valoarea pieţei, patrimoniul societăţii, majorarea făcându-se la valoarea capitalului social al societăţii din 1989. Patrimoniul SC PISCICOLA SA Cluj era în 2005, înainte de majorare, de 5 miliarde de lei vechi, iar valoarea de piaţă fiind de cel puţin 3 milioane de euro. În urma majorării ilegale de capital, prin care a devenit acţionar majoritar a adus grave prejudicii Statului Român. Din acel moment, SC PISCICOLA SA Cluj este administrată fără CA şi AGA, directorul Dorin Mărginean fiind singurul care ia toate deciziile şi profită de patrimoniul Statului fără o monitorizare din partea reprezentanţilor Statului, respectiv CNAFP Bucureşti.

După toate acestea a urmat destituirea tuturor şefilor de fermă, numind în locul lor propria soţie, SC PISCICOLA SA Cluj devenind astfel un SRL de familie.

Trebuie menţionat faptul că rezultatele acestei administrări sunt dezastruoase:

• iazul Sucutrad 2 şi pepiniera Sucutard au ieşit din exploatare, pe suprafaţa acestora fiind invadată de vegetaţie dură în proproţie de 90%;
• proasta administraţie se observă şi din scăderea cantităţii de peşte produsă şi comercializată, dar şi din deterioarea contantă a amenajărilor piscicole;
• în data de 15 octombrie 2007 urmează a fis scoase la vânzare spaţiile comerciale deţinute în Cluj-Napoca, în special cel din Piaţa Mihai Viteazu.

Toate acestea se întâmplă fără ca interesele Statului Român să fie apărate corect. Din informaţiile pe care le deţinem, am aflat că există un litigiu. Între timp, patrimoniul SC PISCICOLA SA Cluj intră în buzunarele celui care a fost numit director în anul 2005, în ciuda faptului că a fost condamnat pentru fapte similare. Mai amintim faptul că SC PISCICOLA TITAN SRL Cluj, reprezentată de directorul Dorin Mărginean, a solicitat în şedinţa extraordinară din toamna anului 2004, majorarea capitalului social, cerere care a fost respinsă prin votul acţionarilor, hotărâre consemnată, de altfel, în registrul AGA al societăţii.

Trebuie să ne gândim dacă vrem să distrugem şi industria piscicolă românească.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Tamas să-şi prezinte declaraţia politică. Rog să fiţi foarte concis. Mai există doar un minut pentru grupul domniei sale.

Se pregăteşte domnul deputat Timar, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Tamas Sandor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Aş vrea să sunaţi la clopoţel, cum aţi sunat şi la ceilalţi. O să ajung şi eu la 3 minute.

Doamnelor şi domnilor colegi,

"S-a produs minunea: Dan Voiculescu a coborât din ceruri".

Nu, nu e o metaforă. E realitate. Precum Ceauşescu, şi Dan Voiculescu a venit cu elicopterul în judeţul Covasna. Mai e puţin şi pleacă şi dânsul, cum a plecat şi Ceauşescu: tot cu elicopterul...

Până aici nu e nimic nou. Au văzut şi domniile voastre ştirile la toate "Antenele", unde Voiculescu ne dădea lecţii de limba română şi de limba maghiară.

Un ziarist zicea odată că ştirea este acel eveniment care nu vrei să se afle, restul e reclamă. În ziare, la televizor, în faţa Preşedinţiei, domnul Voiculescu a ales calea reclamei politice, reclamei mediocre şi de prost gust, de altfel.

De prost gust şi de rea-credinţă.

Atât ungurii cât şi românii cu bun simţ sunt revoltaţi de modul şi de conţinutul învăţăturilor voiculesciene. Politicienii de la Partidul Democrat şi de la Partidul Naţional Liberal din judeţul Covasna s-au revoltat şi au coalizat împotriva lui Voiculescu. Noi, cei din UDMR, ne uităm cu oarecare surâs pentru că ştim că o asemenea politică, un discurs atât de agresiv şi fără conţinut nu are rădăcini şi nici nu se prinde.

S-au revoltat şi profesorii români cu bun simţ. Cu permisiunea domniilor voastre vă dau câteva date din municipiul Târgu Secuiesc, unde elevii de naţionalitate română învaţă în două şcoli, în clase separate. În ambele şcoli, unde există secţie română în clasele I-VIII, directorul adjunct este român. Liliana Dediu şi Emilia Ştefan.

La Şcoala Generală Petőfi Sándor învaţă 49 de elevi de naţionalitate română din totalul de 570 de elevi înscrişi. La Şcoala Generală Turóczi Mózes învaţă 126 de elevi naţionalitate română din totalul de 580 de elevi înscrişi.

Să vedem ce au declarat cele două directoare adjuncte despre afirmaţiile mincinoase ale dlui Dan Voiculescu.

"Vreau să vă spun că alături de copiii maghiari învaţă şi copii de naţionalitate română. Învăţăm în aceleaşi condiţii, fiecare are şanse egale la învăţătură, copiii de naţionalitate română învaţă după abecedare în limba română, deci în limba lor materna. Într-adevăr numărul copiilor a scăzut simţitor, dar asta este un aspect general. Copiii români se bucură de toate drepturile."

Doamnelor şi domnilor, este o situaţie normală.

Cealaltă directoare a declarat următoarele: "Răspund printre altele şi de activitatea secţiei române. Secţia română la şcoala noastră are câte o clasa pe fiecare nivel, la ciclul primar avem patru clase, iar la ciclul gimnazial tot patru clase, in total 126 de elevi. Ei învaţă în clase de secţia română. Manualele, cărţile, toate orele se ţin în limba română, abecedarul este cel de limba română. Este totul normal, şi copiii români şi cei maghiari învaţă în această şcoală. Unul din principalele obiective prin misiunea şcolii este exact cooperarea şi colaborarea între copii şi cadrele didactice de la o secţie la cealaltă. Este o situaţie normală..."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este o situaţie normală. Numai unul ca Dan Voiculescu nu înţelege. Sau mai bine zis nu vrea să înţeleagă. Nu vrea, pentru că are idei greşite şi este stresat de pragul, nu de 5, ci de 1 la sută.

Iată ce au scris ziarele româneşti din judeţ despre vizita conducătorului: "Mi-a căzut faţa când l-am auzit pe marele Felix întrebând cu o nonşalanţă demnă de cauze mai bune, la ce dracu' s-a dat el jos din elicopter taman la Bixad, în Covasna?

Domnul Voiculescu a reuşit să mă enerveze á la long, explicând cum obligă el copilaşii maghiari să înveţe limba română, asta între o greşeală flagrantă de gramatică şi un dezacord foarte reuşit între subiect şi predicat". Domnul Voiculescu vorbeşte cam aşa: "Limba română care eu nu o ştie".

Domnule Voiculescu,

Maghiarii şi românii din judeţ m-au rugat să vă comunic un mesaj:

Ocoliţi Ţinutul Secuiesc pentru că prezentaţi un risc ecologic: poluaţi atmosfera, şi la propriu şi la figurat.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Liviu Timar. Se pregăteşte domnul deputat Petru Movilă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Am să vă rog să fiţi foarte concis, domnule deputat.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Crescătorii de animale - dezinformaţi şi minţiţi de actualul guvern".

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Zootehnia este o ramură foarte importantă a agriculturii, care implică activitatea de creştere, nutriţie, ameliorare, reproducţie şi protecţia animalelor. Dintre toate activităţile din agricultură, creşterea bovinelor, ovinelor, porcinelor, păsărilor necesită eforturi deosebite, fiind considerat de producătorii agricoli cel mai greu sector, ce implică multă muncă în fiecare zi de dimineaţa până seara târziu.

Creşterea animalelor constituie un mijloc de valorificare a resurselor furajere şi asigură prin producţia de lapte, carne, ouă mijloacele esenţiale de existenţă necesare omului. În prezent, pe plan mondial, bovinele deţin cca. 65% (U.V.M) din totalul efectivelor de animale domestice, asigurând peste 95% din producţia de lapte, 33% din producţia de carne şi aproximativ 90% din producţia de piei folosită în industria uşoară.

Cu toate că România dispune de condiţii şi potenţial foarte bun pentru creşterea bovinelor, ovinelor, suinelor şi păsărilor, problemele celor care lucrează în acest domeniu sunt tot mai multe şi mai grele. În ultimii ani, zootehnia a devenit generator de neajunsuri şi nemulţumiri, fiind legate în mod direct de incoerenţa şi incompetenţa decizională a instituţiilor statului, în speţă Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Sprijinul acordat de stat crescătorilor de animale este foarte redus, pot spune inexistent. Chiar dacă există un mic ajutor pentru anumite specii, acesta nu se acordă la timp şi atunci când producătorii agricoli au nevoie.

Cu toate că, în proiectul de buget pentru 2007, crescătorilor de vaci pentru lapte s-a prevăzut 650 lei/cap, guvernul Tăriceanu a redus suma la 250 lei/cap, iar pentru tăuraşi la îngrăşat suma prevăzută a fost de 700 lei/cap, suma acordată este doar de 100 lei/cap. Pentru ca numărul celor care beneficiază de această formă de sprijin să fie cât mai mic, actualul guvern a introdus obligativitatea ca crescătorii de bovine să deţină cel puţin trei capete. Mă întreb: De ce nu au fost informaţi din timp producătorii agricoli de introducerea acestei condiţii? Răspunsul este simplu. Pe actualul guvern nu îl interesează creşterea taurinelor în România.

Pentru a exemplifica cele afirmate mai sus am să prezint situaţia efectivelor de vaci şi juninci pe exploataţie din judeţul Mureş:

- total crescători 23.336 exploataţii cu 57.654 capete, din care cu:

• 1-2 capete 20.899 exploataţii cu 36.708 capete
• 3-5 1.745 7.020
• 6-10 330 2.840
• 11-15 140 1.580
• 16-20 95 1.730
• 21-30 42 1.220
• 31-50 48 1.986
• 51-100 25 2.090
• peste 100 12 2.480

După cum se poate observa, de forma de sprijin pe cap de animal în sumă de 250 lei, beneficiază doar 35% din crescătorii de taurine. Foarte puţin. Această situaţie este aproximativ aceeaşi în toată ţara.

Dacă avem în vedere că efectivele de animale nu se regăsesc în baza de date naţională privind înregistrarea şi identificarea animalelor, gestionată de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, cred că în final numărul celor care vor beneficia de ajutor din partea statului nu va depăşi 20%.

Acordarea sprijinului financiar pentru această toamnă în sectorul vegetal a fost făcut numai la presiunea Partidului Social Democrat, în urma adoptării de către Parlament a moţiunii simple depusă în luna iunie 2007. Consider că este absolut necesar ca în bugetul pe 2008 o atenţie deosebită trebuie acordat celui mai greu sector din agricultură - zootehnia. România are nevoie de zootehnie performantă care să asigure siguranţa alimentară pentru toţi locuitorii acestei ţări.

Ca inginer agronom şi parlamentar de Mureş, cer public tuturor forţelor politice de a acorda mai multă atenţie crescătorilor de animale şi redresarea acestui sector atât de important.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Petru Movilă să prezinte declaraţia politică.

Se pregăteşte domnul deputat Horia Dorin Uioreanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Petru Movilă:

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Şi noi te iubim, dragă Moldova, nu numai ruşii".

Numai că noi iubim Republica Moldova ca pe o soră, în timp ce ruşii şi-o doresc pe post de sclavă a intereselor lor.

Să mai fie oare nevoie de a reitera dorinţa românilor sau cel puţin a majorităţii românilor, de a reuni Moldova la ţara mamă? Se pare că, în urma evenimentelor din ultima perioadă, această iteraţie se impune.

Dincolo de Prut se aud declaraţii belicoase la adresa României. Au început prin îngrijorarea manifestată de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova faţă de intenţia mea declarată de a susţine audienţe la Chişinău pentru cetăţenii moldoveni ale căror probleme ţin de autorităţile române. Îngrijorarea a luat forma unui protest, absolut absurd, publicat pe site-ul oficial al instituţiei.

Am declarat şi declar în continuare, audienţele sunt pentru rezolvarea problemelor cetăţenilor moldoveni şi nu numai, probleme ce ţin exclusiv de relaţia cu autorităţile române, nu cu cele moldoveneşti. Nu am intervenit şi nu voi interveni în treburile unui stat independent şi suveran. Dar nu pot să nu ţin cont de doleanţele fraţilor de dincolo de Prut, care sunt români.

Au continuat cu declaraţia fără temei a deputatului Victor Stepaniuc, reprezentantul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, prin care acesta cerut instituţiilor abilitate verificarea activităţii mele, parlamentar român, cu ocazia vizitelor din Republica Moldova. Acelaşi răspuns i-l adresez şi deputatului Stepaniuc: problemele moldovenilor a căror rezolvare ţine de autorităţile române.

Au culminat cu interzicerea, sâmbătă, unor delegaţii din partea diferitelor localităţi din România, de a intra pe teritoriul Republicii Moldova, pentru a participa la Zilele municipiului Chişinău, refuz care nu a fost justificat în niciun fel, români care au vrut să participe la sărbătoarea românilor de peste Prut şi cărora li s-a interzis acest drept.

Sunt convins că refuzul nu a fost opera adevăraţilor români din ţara vecină. Sunt convins că acest refuz este opera filoruşilor care se află actualmente şi vremelnic la putere. Şi, toate acestea, din dorinţa de a arăta populaţiei din Republica Moldova că ruşii vă iubesc.

Ei, bine, fraţi români de peste Prut, şi eu vă iubesc şi alături de mine sunt convins că sunt mulţi români din patria-mamă. Dar noi vă iubim sincer, în timp ce ei vor să vă impună iubirea cu de-a sila, adică, siluire. Noi vă vom fi alături întotdeauna, ei pentru cât timp?

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe ultimul vorbitor, domnul Horea Uioreanu, să ia cuvântul. Cred că este convins că, întotdeauna, cei din urmă vor fi şi cei dintâi.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Exact asta am vrut să vă spun, domnule preşedinte. Mulţumesc.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Justiţie cu telecomanda".

Stimaţi colegi,

Suntem un popor fericit! Avem telecomandă, avem justiţie! Cam aşa s-ar putea traduce noul slogan electoral al lui Traian Băsescu.

Nu sunt în măsură să judec eu justiţia din România. Din contră, prefer să nu am de-a face cu ea. Prefer să nu mă întâlnesc pe coridoarele tribunalelor cu oameni care îşi aşteaptă dreptatea de zece sau cincisprezece ani de zile. Totuşi, mă întâlnesc cu ei la cabinetul parlamentar sau la ieşirile în teritoriu. Sunt oameni simpli, care şi-au redus viaţa la speranţa că o bucată de teren sau un imobil pentru care se judecă cu vecinul îi vor aduce un strop de bunăstare. Sunt oameni pe care ţi-ai dori să îi ajuţi, dar pentru care nu poţi face nimic. Pentru ei, justiţia nu există!

Pentru ei nu există DNA, Parchet sau CSM. Nu au cui se plânge, iar dacă intuiesc o cale, nu au mijloacele prin care să ajungă la capăt. De la funcţionarul de rând până la cei mai tineri judecători, toţi sunt pătrunşi de suficienţa omului care are pâinea şi cuţitul în mână. Soluţia? Capul plecat sau mult tupeu!

Când mergeam în campanie, prin anul 2004, Traian Băsescu era bântuit de ameninţarea arestării din cauza dosarului "Flota". Aceiaşi "prieteni" de la PSD îl lucrau pentru a-i distruge partidul. Tot ei îşi creaseră un sistem de supunere a justiţiei şi a economiei naţionale, care îi făcea să pară indestructibili. Tot ei conduceau şi în sondaje. La acea dată, credeam şi eu în Traian Băsescu şi eram sigur că nu va repeta aceste greşeli.

Acum Traian Băsescu are slugă la DNA. La Parchet, la fel. Pe şeful CSM l-a pus cu mâna lui. Serviciile secrete le are la degetul mic. "Pură coincidenţă", mai mulţi miniştri liberali sunt cercetaţi de DNA. Imediat după ce nu a reuşit să dărâme guvernul, într-un acces de furie, Traian Băsescu a poruncit slugii de la DNA să livreze probe dintr-un dosar ca material de ştiri. Asta se întâmplă în România anului 2007, cu o lună înainte de alegerile europene.

Pentru ce a făcut, domnul Remeş cu siguranţă va plăti. Pentru felul în care a fost executat public, în mod sigur, nu se vor găsi vinovaţi. Pentru că trăim într-o ţară a execuţiilor în public, în care oamenii au impresia că justiţia se face aruncând noroi. Pentru aceştia am o veste: nimic nu s-a schimbat. Suntem încă manipulaţi de o hoardă de persoane mici, cu ţeluri la fel de josnice ca statura lor. Între timp, vă rog să faceţi o incursiune pe coridoarele tribunalelor. Pentru unii oameni, justiţia este un lucru mult mai greu decât apăsatul pe telecomandă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Uioreanu.

Doamnă deputat Angela Buciu, aţi depus-o? Mulţumesc.

Domnilor colegi,

Îngăduiţi-mi să amintesc că următorii deputaţi: Florin Iordache, Aurel Gubandru, Minodora Cliveti, Viorel Pupeză, Ioan Munteanu, Vasile Puşcaş, Costică Macaleţi, Iuliu Nosa, Mihaela Rusu - din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, au depus declaraţiile politice în scris la secretariatul Camerei; de asemenea, domnii deputaţi: Mircea Ciopraga, Grigore Crăciunescu, Rareş Mănescu, Ovidiu Silaghi, Gheorghe Dragomir - din partea Grupului Partidului Naţional Liberal, şi Mircea Puşcă, iată, ultimul venit de la PNL, au depus şi dânşii declaraţiile politice la secretariatul Camerei; doamna deputat Angela Buciu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, a săvârşit aceeaşi faptă; domnii deputaţi: Puchianu Dumitru, Sârb Gheorghe, Olărean Aurel, Traian Igaş, Ionela Bruchental, Marius Rogin, Dan Grigore, din partea Grupului Partidului Democrat, au depus şi dânşii declaraţiile în scris la secretariatul de specialitate; domnii deputaţi: Constantin Faina, Ioan Ţundrea, doamna deputat Lia Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, şi domnul deputat Miron Ignat, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară, au depus, de asemenea, declaraţiile politice în scris.

Cu acestea, eu vă mulţumesc pentru participarea la prima parte a şedinţei de astăzi.

Închei şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Vă doresc tuturor o zi bună şi ne revedem la 10,30, la şedinţa dedicată votului final.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă)

Doamna Angela Buciu:

"Masacrul de la Moisei - 1944"

Stimaţi cetăţeni,

Doamnelor şi Domnilor,

Participăm astăzi cu deplină emoţie la un moment de profunde semnificaţii de cinstire a jertfelor, a eroismului de care a dat dovadă neamul nostru românesc în istoria sa, pentru păstrarea fiinţei sale, a neatârnării sale.

Moiseiul este alături de atâtea alte vetre de jertfă ale neamului, un simbol al patriotismului, al neîngenuncherii omului care-şi iubeşte glia străbună mai presus de orice.

În toamna anului 1940, odată cu ocuparea Ardealului de către trupele hortyste, în mai multe localităţi transilvănene a avut loc masacrarea populaţiei româneşti. Victimele au fost în principal etnici români, dar şi evrei sau saşi.

Printre cele mai cunoscute crime împotriva populaţiei româneşti se numără masacrul de la Moisei, unde, în urmă cu 63 de ani, la 14 octombrie 1944, un număr de 29 români şi 3 evrei au fost ucişi, fiind obligaţi să intre într-o casă, după care au fost împuşcaţi pe fereastră de soldaţii unguri în retragere; cel de la Ip, unde, în 1940 au fost ucişi 157 de români şi la Trăznea, unde în acelaşi an au fost ucişi 80 de români şi au fost răniţi 183, neputând să nu amintesc localităţile Sărmăşag, Mureşenii de Câmpie, Prundul Bârgăului şi altele, unde s-au înregistrat alte zeci de victime.

Atât în aceste localităţi, cât şi la Moisei au fost ucişi oameni nevinovaţi, purtând unica vină de a-şi apăra patria. La Moisei, văzând că le fuge pământul de sub picioare, ucigaşii au dat foc localităţii cu gândul de a şterge urmele masacrului mişelesc, de a pustii totul. Dar cum ar fi putut fi înfrântă voinţa neamului nostru, a armatei sale - pe care o cinstim şi cu acest prilej - acea voinţă sfântă de a fi stăpâni în propria ţară? Moiseiul nu a putut fi înfrânt, dimpotrivă, el a renăscut mai mândru şi mai demn în fiinţa şi credinţa sa.

Vă rog să-mi îngăduiţi ca, în numele Partidului România Mare, să dau expresie simţămintelor noastre de recunoştinţă şi veneraţie pentru eroii neamului, pentru ostaşii armatei române, pentru cei care au fost ucişi la Moisei sau oriunde altundeva, pentru cei care au suferit cumplit în anii cruntei prigoane fasciste şi hortyste şi să exprim credinţa noastră că simbolul Moisei va dăinui viu în conştiinţa noastră, a generaţiilor care vor continua să înalţe pe vatra de jertfe a neamului, o Românie demnă şi prosperă, un Maramureş care nu-şi va dezminţi faima sa voievodală de creaţie materială şi spirituală, spre binele şi fericirea oamenilor ce-l locuiesc.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc tuturor numai bine şi sănătate!

Domnul Aurel Gubandru:

Buzăul, atestat încă de la 12 aprilie 372, într-un document papal, este un străvechi loc de convieţuire încă din epoca pietrei.

Deosebita bogăţie economică a zonei, ca şi poziţia strategică a determinat construirea aici, în secolul IV a unui castru roman de către Imperiul Roman de Răsărit. În anii 324 -328 în timpul lui Constantin cel Mare (306 - 337 d.Hr.) au fost construite Termele Romane de la Pietroasele. Acesta era folosit şi ca avanpost al legiunilor romane cantonate în Moesia.

În timpul împăraţilor Constantin II (337-361), Iulian Apostatul (361-363), Iovian (363-364) şi Valeus (364-378), castrul a cunoscut o rapidă, dar efemeră înflorire a vieţii militare şi economice.

Legat de acest castru de la Pietroasele este şi Tezaurul "Cloşca cu puii de aur" descoperit într-o carieră de piatră în 1837 şi atribuit barbarilor goţi.

Muzeul judeţean Buzău a cumpărat trei locaţii aflate pe situl termelor de la Pietroasele, care vor intra în administraţie proprie, pentru a începe în scurt timp restaurarea lor.

După ce zona va fi eliberată, vor începe săpăturile pentru ca apoi să se reconstruiască termele romane aşa cum au fost ele.

Este al doilea proiect ambiţios al colectivului Muzeului judeţean, după cel de la Carlomaneşti-Niscov, unde se va construi o parte dintr-un sat geto-dacic. Aici s-au descoperit statuete, o adevărată creaţie plastică, printre care şi "Lupul dacic cu colţi de mistreţ", reprezentând "totemul dacic".

Se doreşte ca termele romane să intre în circuitul naţional şi internaţional.

Durata pentru ridicarea termelor depinde de foarte multe lucruri, inclusiv de dimensiunile sitului, dimensiuni care nu sunt încă cunoscute în totalitate, precum şi de sprijinul acordat de către Ministerul Culturii.

Domnul Aurel Olărean:

Declaraţie politică: "Doreşte Ministerul Afacerilor Externe să îngroape valorile spirituale româneşti din diasporă?"

Domnule Preşedinte

Stimaţi colegi

Mă adresez dumneavoastră aici, de la această tribună, în dubla mea calitate, de deputat şi de preşedinte al Grupului Parlamentar de prietenie cu Republica Polonă, şi doresc să vă prezint cazul domnului Cornel Calomfirescu - Consul Onorific al României în Republica Polonă, oraşul Wroclaw. Am avut onoarea şi placerea de a-l cunoaşte personal, cu ocazia vizitelor mele oficiale în Polonia, şi pot să vă mărturisesc că rar am întâlnit un român atât de dedicat cauzei patriei sale natale într-o ţară adoptivă.

Domnul Calomfirescu este arhitect, cetăţean român, fiind stabilit de peste 30 de ani în Polonia. A fost martor şi participant activ la evenimentele din anii 1980-81, premergătoare căderii regimurilor comuniste din Europa de est, iar după 1989 a fost unul dintre cei care s-au angrenat imediat în mişcarea de solidaritate cu România. In perioada post-decembristă a avut o atitudine marcantă în cadrul societăţii poloneze, mai ales în momentele în care imaginea României a fost grav afectată de valurile de emigranţi ce au invadat Polonia. Toată activitatea sa a atras atenţia pozitivă a Ambasadei României la Varşovia, astfel că, începând cu 1996, a fost onorat cu titlul de Consul Onorific. Toate rapoartele privind activitatea sa, cel puţin în perioada anilor 2000-2006, sunt notate excepţional şi denotă o implicare majoră pe linia promovării imaginii României în Polonia.

Şi, cu toate acestea, brusc şi fără nici un avertisment, noul ministru de externe, domnul Cioroianu, a hotărât ca titlul de Consul Onorific să-i fie retras. Fără explicaţii şi fără o notificare oficială. Pur şi simplu un telefon primit de la un funcţionar al Ambasadei României de la Varşovia a pus capăt acestei cariere în slujba românilor. Şi aceasta în plin proces de desfăşurare a unor acţiuni bilaterale de promovare a imaginii ţării noastre în Polonia, acţiuni al căror cost era suportat integral de către domnul Calomfirescu, în calitatea sa de Consul Onorific. Am avut curiozitatea să studiez statutul corpului consulilor onorifici ai României şi am constatat că una din condiţiile obligatorii ale acestei funcţii este ca cel onorat astfel, să suporte din fonduri proprii toate cheltuielile aferente oricărei activităţi de promovare pe plan local a imaginii României în ţara gazdă. Deci nici vorbă de o restrângere a cheltuielilor externe ale MAE ci pur şi simplu de o acţiune menită să blocheze abuziv activitatea benefică a acestui consulat onorific.

Dacă sunt motive de ordin moral sau politic, domnul Calomfirescu trebuia sa fie cel puţin avertizat şi lăsat să-şi termine acţiunile începute şi derulate sub auspiciile Ambasadei României. Care este deci motivul real al acestei suspendării? Cum de a luat domnul ministru Cioroianu această măsură, la puţin timp după ce a fost numit la conducerea MAE numai dânsul ne poate răspunde. Cert este că această măsură pripită nu face decât să mai înlăture încă unul din românii care, departe de ţară, încearcă să ajute România să-şi păstreze imaginea europeană. Măsurile de înlăturare, la nivel naţional, a celor non-liberali este deja un fapt bine cunoscut, dar ca aceste măsuri să se răsfrângă chiar şi asupra celor din diasporă este, totuşi, exagerată. Sunt români care luptă, de departe, pentru ţara lor şi care nu au nimic comun cu lupta politică liberală şi este păcat să-i îndepărtăm din considerente personale.

Domnul Dan Grigore:

Declaraţia politică de azi se intitulează "Guvernul Tăriceanu - incompetenţă şi corupţie instituţionalizată"

Cu puţin timp în urmă, în câteva din declaraţiile mele politice atrăgeam atenţia asupra abuzurilor, corupţiei şi ilegalităţilor care definesc activitatea unor autorităţi publice din administraţia publică ialomiţeană. Atunci speram că, odată tras semnalul de alarmă, situaţiile de acest gen să fie din ce în ce mai puţine, iar instituţiile îndrituite să aplice legea vor acţiona în consecinţă pentru remedierea acestor deficienţe care produc disfuncţionalităţi în gestionarea treburilor publice. Din păcate, nu-mi imaginam la momentul respectiv că aceste disfuncţionalităţi nu vor fi remediate atâta vreme cât în România corupţia este instituţionalizată, mita devenind moneda de schimb pentru obţinerea de avantaje la cel mai înalt nivel.

Cazul ministrului agriculturii, Decebal Traian Remeş, care s-a pretat la a pretinde mită în schimbul "aranjării" unor licitaţii publice ale unor instituţii din subordinea sa a scandalizat opinia publica din România şi nu numai. Este absolut incredibil ca în România anului 2007, un ministru membru al executivului să facă trafic de influenţă, să primească mită şi culmea ironiei dovada faptei sale să fie prezentată pe postul naţional de televiziune la o ora de maximă audienţă. Acest fapt s-a transformat instantaneu într-o dublă premieră mai mult decât ruşinoasă pentru România, care devine astfel primul stat membru al Uniunii Europene în care probe dintr-un dosar penal al unui ministru în funcţie sunt prezentate pe postul naţional de televiziune. Mai mult decât atât, ţara noastră devine singura ţară din lume în care un demnitar filmat în timp ce primeşte mită, nu şi-a dat imediat demisia ci a aşteptat să-i fie cerută de premier. În condiţiile în care Uniunea Europeană avertizează cu reducerea provizorie cu 25 % a subvenţiilor pentru agricultură, mai era necesar un astfel de scandal în care să fie implicat tocmai ministrul agriculturii şi implicit Guvernul României? Cu siguranţă nu! Deşi există riscul de a se pierde 100 de milioane de euro pentru subvenţii în agricultură, domeniu aflat într-o stare deplorabilă, cel care ar trebui să fie promotorul eficientizării structurilor subordonate este interesat, de fapt, de propriul buzunar. Prin urmare actualul executiv pare rupt de realitate şi nu reprezintă nici pe departe interesele românilor, demonstrându-şi incapacitatea de a gestiona treburile publice. Gestul ministrului Remeş ilustrează pe deplin fizionomia unui guvern compromis total, care se agaţă cu disperare de putere şi guvernează în interes propriu.

Pe de altă parte, modul de gestionare a crizei mediatice în care se află actulamente executivul este execrabil şi afectează grav atât imaginea clasei politice româneşti, cât şi credibilitatea României pe plan extern. Aşa cum menţionam anterior, ţara noastră a devenit primul stat membru al Uniunii Europene în care un ministru primeşte mită, iar filmul acţiunii este difuzat pe postul de televiziune naţional. Nu intră în discuţie modul în care probe din dosarul unui demnitar ajung să fie difuzate în presă, încălcându-se cele mai elementare norme de deontologie jurnalistică. De asemenea, fapta ministrului Remeş este incalificabilă şi va avea consecinţe catastrofale pentru un Guvern aflat în derivă, care nu mai are nici un fel de legătură cu agenda şi problemele cetăţeanului şi care continuă să guverneze în virtutea inerţiei. Cel care ar fi trebuit prin pârghiile de putere pe care le are la dispoziţie prin prisma funcţiei ocupate să scoată agricultura românească din impasul în care se află, este preocupat să se îmbogăţească cât mai mult şi cât mai repede folosindu-şi funcţia.

Demisia ministrului Remeş nu rezolvă problema de fond a Guvernului Tăriceanu, aflat într-o profundă criză de legitimitate şi imagine. Un guvern în care un ministru ajunge să pretindă foloase materiale şi foloseşte funcţia în interes propriu, nu poate să reprezinte interesele românilor a căror încredere în clasa politică este în cădere liberă. Posibilitatea remanierii guvernamentale adusă în discuţie de câţiva lideri ai PNL este o încercare disperată de a salva imaginea unui executiv incompetent şi corupt, al cărui mandat ar fi trebuit să înceteze cu mult timp în urmă, şi care din păcate continuă să guverneze pentru grupuri de interese şi nu pentru români. Remanierea se vrea a fi soluţia miraculoasă prin care Guvernul Tăriceanu să devină brusc competent şi cinstit. Numai că este mult prea târziu pentru asta.

România traversează în momentul de faţă una din cele mai grave crize politice din ultimii 17 ani. Imaginea Guvernului este serios afectată, fapt ce va avea consecinţe negative pe termen lung. Atât pe plan intern cât şi pe plan extern instituţia executivului se va confrunta cu o acută lipsă de credibilitate datorată etichetei de guvern corupt. Consecinţele seriei de greşeli ale actualei guvernări sunt greu de cuantificat, dar cu siguranţă se vor vedea în următorii ani.

Doamna Ionela Bruchental Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Contemporaneitatea ne conferă, cu o asiduă voluptate în doze maximale, suficiente elemente şi exemple definitorii care ne permit, în urma unor analize obiective, să trasăm o linie directoare deloc mirobolantă a societăţii româneşti post-decembriste şi peren tranzitorie, precum şi o ipostază sordidă încărcată de artificialitate, populism sau lipsă de viziune constructivă, a cărei promotoare este actualul cabinet Tăriceanu II, realmente incapabil să-şi depăşească indubitabila condiţie liliputanică.

Cu toate că acest cabinet a eşuat pe ţărmul istoriei postdecembriste şi este menţinut la guvernare prin doze de oxigen gentil administrate de către partenerul de "concubinaj politic", P.S.D. continuă să se deplaseze cu obstinaţie pe o direcţie plină de derapaje şi total opusă agendei cetăţenilor.

Reala agendă a acestui pseudo-guvern este de complacere totală şi nedisimulată în actualul context deloc idilic, ci grotesc al scenei politice româneşti, de satisfacere a propriilor interese meschine şi, în mod indiscutabil, de alimentare constantă a rezervoarelor etern nesaţiabile al castei preferate: oligarhii.

Concepută şi ulterior transpusă în practică, Legea nr.482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi a vizat din start corijarea unei situaţii delicate cu care se confruntă societatea românească post-decembristă şi pe care orice societate care se identifică cu nişte valori decente de civilizaţie şi evoluţie, nu involuţie, le reglează într-o manieră preemţionistă, respectiv cea a abandonului de nou-născuţi în maternităţi.

Acest aspect este unul extrem de important şi necesită un prim pas în sensul ameliorării acestui flagel extrem de nociv, care evident trebuie să fie urmat şi de alte decizii care să permită gradual intrarea într-un cadru de normalitate şi în acest domeniu, mai ales dacă luăm în evidenţă alarmantele date statistice, conform cărora numărul abandonurilor s-a dublat din 1989 până în prezent.

Astfel, această lege vizează printre altele stimularea natalităţii, preîntâmpinarea abandonului, stimularea conexiunii dintre mamă şi nou-născut prin asigurarea unui trusou pentru fiecare nou-născut o singură dată la externare care să cuprindă produse necesare pentru îngrijire în cuantum de 150 RON.

Intrată în vigoare de la începutul anului 2007, această lege trebuia completată prin emiterea de norme metodologice, aspect care însă a rămas nematerializat până în momentul de faţă, ca o fermă dovadă a încălcării legii şi a crasei lipse de profesionalism a unor reprezentanţi ai Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, păstorit de un ministru liberal.

Este cât se poate de evident faptul că actualul cabinet Tăriceanu II excelează când e vorba de plăcute exerciţii culinare de degustări a baclavalelor, de ascunderea listelor cu repartiţii la blocurile ANL, pe baza unor interpretări subiective şi hilare, când e vorba de banul public şi, mai ales, când pe liste se regăsesc "nevoiaşi" fruntaşi P.N.L., sau în privinţa unor decapitări la nivelul conducerii unor instituţii deconcentrate "vinovaţi" de neapartenenţă liberală, în schimb în momentul în care sunt nevoiţi să-şi demonstreze capacităţile, valoarea, se regăsesc constant în afara jocului.

Domnul Florin Iordache:

"DNA, mereu la dispoziţia Preşedintelui Băsescu..."

Demisia ministrului agriculturii a atras numeroase semne de întrebare cu privire la activitatea şi seriozitatea DNA şi, mai ales, cu privire la o posibilă subordonare a acesteia instituţiei prezidenţiale.

Practic, în acest moment, este lipsit de relevanţă dacă Remeş este vinovat sau nevinovat pentru că el ar putea câştiga orice proces la CEDO pentru încălcarea dreptului constituţional la un proces echitabil. Postul public de televiziune a difuzate, miercuri seara, mai multe înregistrări, audio şi video, în care apar Ioan Avram Mureşan şi Decebal Traian Remeş, din care reiese faptul că Remeş primeşte un plic, în care se presupune că se află suma de 15.000 de euro.

Întrebarea firească este cum a ajuns acea înregistrare la postul naţional de televiziune şi în ce măsură acea înregistrare a fost autorizată sau nu. Bineînţeles că după ce s-a făcut atâta vâlvă, nimănui nu i-a mai păsat de aceste aspecte.

Cert este că, aşa cum se şi urmărea, în conformitate cu prevederile art.109 alin.2 din Constituţia României, art.12, art.16 alin.(1) şi (2) şi art.19 din Legea nr.115/1999 privind răspunderea ministerială, republicată şi modificată, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a sesizat pe preşedintele României pentru ca acesta să ceară urmărirea penală faţă de Decebal Traian Remeş, ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.257 din Codul penal.

Oricum, nimic nu ne mai poate schimba impresia despre amestecul perpetuum al preşedintelui în justiţie. Pentru că se apropie campania electorală, Traian Băsescu nu cuteză să lovească în orice direcţie pentru a favoriza Partidul Democrat şi, mai ales, pentru a împroşca cu noroi celelalte partide politice care, prin acţiuni benefice populaţiei, încearcă să se ridice. Cum Partidul Democrat nu s-a remarcat cu nimic în ultimii trei ani, Traian Băsescu consideră că inactivitatea partidului se poate acoperi prin scoaterea în evidenţă a greşelilor altor partide.

Dacă Decebal Traian Remeş este vinovat sau nu, asta ar trebui să fie în ograda urmăririi penale, a justiţiei, să o stabilească. Cert este că, în loc de lupta anticorupţie, se duce o luptă pe vicii de personalitate...o luptă politică. Din păcate, întreaga bătălie a lui Traian Băsescu cu clasa politică a trecut în planul justiţiei, şi asta nu ne aduce prea multe laude pe plan internaţional.

Domnul Constantin Faina:

"Mediul de afaceri, încotro?"

Mereu în actualitate, mediul de afaceri urmăreşte îndeaproape realizarea obiectivelor de interes general pentru îmbunătăţirea climatului şi a modalităţilor de acţionare la nivel local, regional, naţional a tuturor întreprinzătorilor.

Zilele trecute am studiat cu interes conţinutul unui Protocol de colaborare între Ministerul pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale şi Camera de Comerţ şi Industrie din Braşov prin care se stabileau unele obiective în vederea dezvoltării mediului de afaceri din România, în ansamblu şi cu precădere a sectorului IMM.

Printre multe obiective şi acţiuni am sesizat şi unele măsuri care ridică unele semne de întrebare cum ar fi: "implicarea C.C.I. în activităţile de formare pentru beneficiari, în companii de informare ale acestora, precum şi realizarea de studii şi cercetări prin acţiuni finanţate din Axa Prioritară 5: Asistenţa tehnică a POS Creşterea Competitivităţii Economice sau transmiterea cu prioritate către C.C.I. a unor informaţii în domeniul specific de activitate şi gestionate de minister."

Existenţa acestor măsuri în Protocol conduce la o colaborare exclusivistă care elimină din start implicarea unor ONG-uri, patronate, asociaţii patronale şi alte asociaţii non profit care sunt interesate de activităţi de informare şi asistenţă pentru identificarea unor oportunităţi de afaceri, pentru pregătirea planurilor de afaceri absolut necesare oricărui întreprinzător.

Lipsa de experienţă şi privatizarea lentă au fost principalii factori care au condus la slaba dezvoltare a organizaţiilor patronale, dar asta nu înseamnă excluderea lor din mediul de afaceri.

Dacă până acum aceste asociaţii se ocupau mai mult de negocierea contractelor colective de muncă sau facilitau schimburile comerciale între membrii săi şi le asigură acestora consultanţă juridică, acum promovează cooperarea şi concurenţa în accelerarea îmbunătăţirii mediului de afaceri prin formularea de politici, măsuri şi acţiuni destinate dezvoltării acesteia.

De asemenea, îndreptarea unor fonduri structurale în baza acestui Protocol către C.C.I. nu este cea mai bună soluţie.

Avem nevoie în prezent de o colaborare strânsă între toţi factorii responsabili de îmbunătăţirea mediului de afaceri în vederea întăririi capacităţilor partenerilor, de sprijinire a conlucrării acestora cu autorităţile publice centrale şi locale în vederea promovării iniţiativelor comune.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Declaraţie politică: "12 au trădat şi 22 de milioane vor suporta consecinţele!"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu întotdeauna micile interese meschine personale reuşesc să doboare marile idealuri, dar în Parlamentul României aceasta a devenit deja o cutuma. Doisprezece dintre noi, cei aleşi aici tocmai pentru a veghea destinele acestui popor, au preferat perfid să-şi apere interesele personale în spatele unui vot contrar binelui naţional. Conştient sau nu au reuşit astfel să dea girul legalităţii unui guvern mediocru şi plin de nume şi realizări anonime, preferând ruşinoasa cale a abdicării morale în faţa adevarului. Pentru că atunci când, în rarele lor momentele de luciditate politică, aceşti colegi se mai gândesc şi la binele naţional, recunosc fragilitatea şi incompetenţa actualului cabinet Tăriceanu II, dar când simt în ceafă vântul rece al schimbării totul devine doar amintire.

Şi asta pentru că forţele politice interesate a menţine în funcţiune guvernul Tăriceanu II - în afară de liberali - au o trăsătură comună : perspectivele lor politice se dovedesc nule, fie datorită lipsei de performanţe, fie datorită faptului că au ajuns în Parlament printr-o norocoasă conjunctură de moment şi nu prin merite politice. Majoritatea dintre ele s-au războit periodic, separat sau în grup, dar toate aceste animozităţi au fost date uitării în faţa fanaticei dorinţe de a rămâne la putere. Domnul Iliescu, venerabilul tătuc al celor de vârsta a treia şi lider social democrat fără avere, dar cu palton şi pălărie de pensionar din secolul XXI, ei bine, tocmai el a semnat primul pactul cu diavolul liberal. Nu prea cred că a făcut-o din convingere politică ci, mai degrabă, din dorinţa de a mai tăia din aripile mult prea ambiţiosului Mircea Geoană. In cazul conservatorilor lui Dan Voiculescu, lucrurile sunt de înţeles: doar voinţa divină sau o alianţă cu PSD-ul, aşa cum a procedat şi în 2000 sau 2004, îi va mai ajuta să prindă un loc în acest Parlament. UDMR-ul a mizat tot timpul pe electoratul său fidel şi stabil, dar selectat pe criterii etnice, aşa că preconizata înfiinţare a unei noi formaţiuni politice pro-maghiare îi reduce substanţial şansele de supravieţuire. PRM -ul încă îşi mai aduce aminte cu nostalgie de perioada 1994-95 când a avut prima şi singura participare la guvernare, aşa că încearcă orice doar... doar...

Iliescu, Voiculescu, Marko şi Vadim s-au luptat şi şicanat ani de zile, dar se dovedesc în continuare capabili să-şi unească forţele când simt că se apropie pericolul înlocuirii lor din scena politică. Au jucat pe cartea intereselor proprii puse în faţa intereselor naţionale şi, pentru moment, au câştigat. Ce şi cât au câştigat rămâne de văzut. Pentru că prin felul cum a reacţionat acest guvern în unele chestiuni de interes naţional, a reuşit să se facă profund nepopular în ochii electoratului. Iar menţinerea acestui guvern se va răsfrânge asupra partidelor dornice a-l susţine.

Acest popor nu mai poate fi amăgit cu promisiuni false sau demagogice. Este bine că majorarea pensiilor a fost devansată pentru 1 noiembrie. Vor beneficia milioane de oameni. Încă nu a trecut o lună de zile de când, tot acest guvern, anunţa că nu există fonduri suficiente pentru această măsură socială de bun simţ. Odată sabia moţiunii îngropată au fost găsite, la repezeală, şi aceste fonduri de pensii. De unde? Cum? Asta poate nu vom afla niciodată. Dar demagogia liberală riscă deja să atingă culmile lipsei de bun simţ elementar pentru un guvern conştient şi responsabil. Şi să nu uitam ceva: şi Ceauşescu, când se scufunda corabia, a aruncat românilor aceeaşi momeală....100 de lei în plus. O făcea din disperare. Tăriceanu o face din tupeu şi sadism. Finalul îl cunoaşteţi.

Aşa că au fost de ajuns 12 voturi pentru a nu schimba soarta unei naţiuni. Mai departe poporul va fi cel care îi va judeca şi ierta...daca va putea sau va vrea.

Domnul Gabriel Sandu:

Declaraţie politică: "Cine sunt parlamentarii români?"

Stimaţi colegi,

Suntem cu toţii membri ai Parlamentului României, cel ce ar trebui să reprezinte garantul democraţiei şi al supremaţiei legii, în calitate de reprezentant al puterii legislative. Şi totuşi, ceea ce constat este faptul că Parlamentul, în loc să ajute la crearea de sisteme coerente după care să se ghideze ţara noastră, mai mult ajută la blocarea şi împotmolirea oricărui fel de demers.

Votul negativ dat moţiunii de cenzură depusă de către PSD săptămâna trecută este cel mai bun exemplu de inconştienţă şi de iresponsabilitate. Mă întreb cum este posibil ca unii membrii parlamentului să pună mai presus interesele personale şi să reprezinte interesele unor grupuri retrânse, şi să arunce ţara într-un haos şi blocaj total.

În data de 14 martie 2006, am făcut o declaraţie în plenul Camerei Deputaţilor care se constituia într-un "Apel către parlamentari". Atunci am încercat să aduc în atenţia dvs., a colegilor mei, că noi reprezentăm interesele fiecărui cetăţean care şi-a exprimat liber dreptul democratic de vot şi că reprezentăm, înainte de orice, interesele ţării.

În condiţiile în care ţara noastră nu a accesat nici un ban european de aproape un an de când suntem membri cu drepturi depline ai Uniunii, faptul că Guvernul nu a efectuat nici 1 km de autostradă, iar bugetul pe anul următor va fi negociat alineat cu alineat, şi mai mult ca sigur nu va avea susţinere parlamentara, nu îmi pot explica atitudinea unora dintre colegii noştri.

Într-un articol publicat luni, 19 septembrie 2005, în ziarul "Gândul", este o descriere a parlamentarului român care atunci m-a revoltat şi din care îmi permit a cita câteva rânduri:

"Parlamentarul este prost. El nu ştie o mulţime de lucruri: limba engleză, strofa a doua a Imnului Naţional, compoziţia apei, capitala Mongoliei.

Parlamentarul este leneş. El trage la aghioase, se scarpină în părţile moi, năduşeşte când întoarce paginile gazetei, se ghiftuieşte la bufet cu pilaf şi cârnaţi.

Parlamentarul este hoţ. El ia salariu gras, diurnă, bani pentru birou, consumă benzina ţării degeaba.

Parlamentarul parlamentează. El ne toacă nervii şi banii în nesfârşite discuţii sterile, care sfidează bunul simţ al omului muncitor şi cinstit".

După mai bine de 2 ani de la publicarea acelor rândui speram că vom demonstra contrariul. Speram că noi, cei care avem altă viziune vom reuşi să schimbăm această percepţie. Dar mă întreb dacă este normal ca toţi membrii Parlamentului să fie consideraţi vinovaţi pentru situaţia de blocaj politico-economic de astăzi, doar din cauza celor întâmplate ca efect al "colaborărilor" PNL-PSD. PSD-ul împreună cu nucleul său dur, PNL-ul, au reuşit, din păcate să ne întunece trecutul, prezentul şi, din păcate, viitorul.

Ţara noastră nu are sisteme, nu are ordine, nu beneficiază de drepturile must promise, şi ceea ce este mai trist este că noi înşine suntem responsabili pentru această situaţie.

Mă întreb cine sunt colegii mei, parlamentarii români, care susţin un Guvern minoritar, ineficient şi care este atât de îndepărtat de realitatea cetăţenilor români, dar şi de cerinţele Uniunii Europene, astfel încât am ajuns în pragul activării uneia dintre clauzele de salvgardare.

*

Declaraţie politică «Moţiunea "Pălincă şi caltaboş" »

România s-a blocat: drumurile sunt blocate, economia este blocată, Parlamentul este blocat. Şi totuşi, guvernanţii noştri declară sus şi tare că PNL-ul a făcut performanţă în ultimii ani. PSD-ul ne-a luat trecutul, PNL-ul ne-a blocat prezentul şi ne-a înegurat viitorul.

20% susţinere în Parlamentul României este o greşeală din partea PSD-ului, o ruşine din partea PRM-ului şi o permanentă abţinere a PC-ului. Aceste atitudini au dus la situaţia ca ţara noastră să fie în incapacitate de a lua decizii.

În schimb cresc preţurile şi scade nivelul de trai, populaţia plătind cu vârf şi îndesat prostiile aşa zişilor noştri conducători. Aceştia formează un Guvern care nu are nici o putere reală, putere ce nu poate izvorî decât dintr-o majoritate parlamentară democratică, adică 50%+1%, adică votul a 232 de parlamentari.

Nu vreau ca România să deconteze în viitor şirul neîntrerupt de greşeli ale unui Guvern incapabil. Pe această cale fac un apel la toţi parlamentarii care mai au un dram de luciditate să trimită acest Guvern în istorie, pentru a nu transforma viitorul tuturor cetăţenilor acestei ţări în istorie!

Ei nu mai pot conduce România, pentru că România reală s-a săturat de prostie, incompetenţă şi laşitate. PNL-iştii s-au mutat în Europa cu papionul, dar au rămas în Balcani cu pălinca şi caltaboşii.

Consider absolut necesară depunerea unei noi moţiuni de cenzură care să dărâme acest Guvern, şi nu poate fi intitulată altfel decât Moţiunea "Pălincă şi caltaboş". Guvernul actual care nu au făcut altceva decât să conducă pentru propriile interese şi ca membrii acestuia să guverneze doar pentru "buzunarele domniilor lor".

Cel mai reprezentativ pentru situaţiile despre care am vorbit este Călin Popescu-Tăriceanu care nu a făcut absolut nimic. A preluat un PNL gata construit şi structurat de la Theodor Stolojan. A preluat guvernarea de la Traian Băsescu. A singurul lucru pe care a reuşit totuşi să îl înfăptuiască a fost să îi vândă pe toţi. Este păcat, PNL a făcut istorie, iar Călin Popescu-Tăriceanu va face istorie din PNL.

Dar nu putem lăsa totuşi ca România să se zbată în acest delir, creat de personaje ce nu ar fi trebuit niciodată să ajungă în fruntea ei. România are nevoie mai presus de orice să fie într-adevăr condusă, şi aceasta nu poate porni decât de la aducerea unui Guvern capabil să conducă!

Este în puterea celor 232 de parlamentari să facă această schimbare. Şi eu cred că există în Parlament 232 de oameni aleşi ai poporului care să ducă la îndeplinire această necesitate a poporului român.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Energia nucleară - benefică pentru oraşul Cernavodă"

La data de 5 octombrie 2007 s-a inaugurat Reactorul II al Centralei Nuclearelectrice de la Cernavodă. Punerea în funcţiune a Reactorului II va permite furnizarea de energie electrică la un preţ cât mai competitiv şi va asigura un plus de siguranţă energetică României. Intrarea în funcţiune a Unităţii 2 de la Centrala Nuclearelectrică Cernavodă va face ca Produsul Intern Brut al României să crească în 2008 cu peste o sută milioane euro.

De asemenea, o dată cu finalizarea şi intrarea în exploatare comercială a Unităţii 2 de la CNE Cernavodă, aportul energiei nucleare în România va creşte la circa 17-18 la sută din producţia totală de energie electrică, se vor înregistra efecte pozitive în planul stabilităţii sistemului energetic şi vor fi create premise pentru menţinerea preţului de vânzare a energiei electrice către populaţie.

Pentru comunitatea din Cernavodă, intrarea în funcţiune a noului reactor reprezintă o stabilitate pentru cei aproape 600 de angajaţi ai celor două unităţi, mai ales că, pentru a nu pierde forţa de muncă de înaltă calificare, Guvernul a hotărât să fie menţinut întregul personal.

Din punct de vedere social, Centrala Nuclearelectrică s-a implicat în mai multe programe, precum înfiinţarea unui centru de tineret ce a fost finanţat de SNN cu peste 10 milioane de Euro, implementarea programului social de urgenţă ce ţine de spital şi liceu, iar sistemul de termoficare al oraşului va fi extins şi în cartierele periferice.

După cum am mai spus, mare parte dintre salariaţii Centralei Nuclearelectrice Cernavodă sunt locuitori ai acestui oraş şi ai localităţilor vecine. Dacă ţinem cont că pentru acest an s-a propus o creştere salarială de aproximativ 45%, putem concluziona că nivelul de viaţă al cetăţenilor din această zonă a început şi va continua să crească într-un ritm accelerat, fapt ce va duce automat la bunăstarea şi dezvoltarea comunităţii.

Având în vedere preconizatul succes al Centralei Nuclearelectrice de la Cernavodă, putem spune că este cu atât mai necesară demararea grabnică de către experţi a identificării locului unde va fi amplasată viitoarea centrală atomo-electrică din România.

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţie politică: "Toamna se numără bobocii... şi problemele de peste an"

Reproduc un articol semnat de Prof. Dr. Nicoleta Dragomir apărut în revista Ferma nr. 8 din luna septembrie 2007: "Parcă an în acest an agricol, mai mult ca niciodată, toate previziunile, chiar şi cele mai sumbre, s-au adeverit pe spatele agricultorului român. Aderarea la structurile agricole ale Uniunii Europene, despre care mulţi «binevoitori» s-au hazardat să afirme că va aduce marea cu sarea sau sacul cu bani cât ai clipii din ochi, seceta pedologică prelungită care a distrus mai mult de jumătate din suprafeţele cultivate cu cereale de toamnă şi a compromis mii de hectare cultivate cu pomi, legume şi vită de vie, aşteptarea deja enervant de lungă a fondurilor europene pentru dezvoltarea rurală, şi lista ar putea continua la nesfârşit... toate acestea atârnă greu de gâtul agriculturii şi a celor care-o practică.

În fine, a venit toamna...

O toamnă la fel de capricioasă ca şi primăvara şi vara ce au trecut. Este totuşi un moment de bilanţ la finele unui sezon agricol chinuit. Pentru mulţi, fie ei crescători de animale sau lucrători ai pământului, banii investiţi la începutul anului cu gândul la un profit bunicel la recoltă s-au dus pe apa sâmbetei. Şi investiţia, şi profitul...

Sătui să mai lucreze în pierdere, mulţi au renunţat peste an la fermele lor, preferând să se reorienteze spre o activitate mai puţin riscantă. Dar mai avem mulţi pasionaţi, oameni de afaceri sau pur şi simplu, optimiştii incurabili, care cred cu tărie că se va schimba până la urmă ceva. Cei care n-au mai prins Sapard-ul, stau cu proiectele pregătite, «la cheie», în aşteptarea fondurilor structurale.

Parcă a căzut un soi de tristeţe de toamnă târzie, peste toată agricultura noastră. Ce melancolic (şi laconic!) privesc de sus oficialii de prin ministere, responsabili de soarta agricultorului roman! A cui politică o fac dumnealor nu se ştie. Dar sigur nu pe cea a ţăranului roman.

Nu vă ofer, dragi cititori, spre dezbatere şi analiză cifre, date sau statistici «umflate», despre paşii mărunţi, dar plini de consistenţă pe care îi facem noi, ca stat European, în cursa noastră spre o viaţă mai bună. Vă transmit doar, acelora dintre dumneavoastră care şi-au pierdut orice speranţă, câteva gânduri, acum, la răscrucea dintre doi ani agricoli - unul, care a trecut ca un tăvălug peste toate socotelile noastre şi celălalt, care vine, de la care aşteptăm, totuşi, ceva concret. Poate la bilanţul din decembrie să auzim veşti mai de Doamne-ajută!"

Domnul Iuliu Nosa:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Politica şi actul de justiţie înfăptuit la televizor".

Suntem conştienţi că, în spaţiul economic actual, corupţia a depăşit percepţia unei realităţi, devenind o adevărată "artă" a manipulării, a traficului de influenţă şi a altor fapte antisociale menite să satisfacă setea de îmbogăţire rapidă şi prin orice mijloace a unor oameni politici şi funcţionari publici al căror unic principiu este cel al profitului financiar şi economic.

Într-o societate în care onorabilitatea este asociată cu mărimea contului bancar şi mai puţin cu moralitatea, lupta contra corupţiei devine tot mai dificilă. De aceea, P.S.D. a militat şi militează pentru descoperirea şi combaterea faptelor de corupţie prin măsuri politice, financiare şi legislative, inclusiv pentru combaterea îmbogăţirii litigioase.

Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, privesc cu îngrijorare la felul în care se face justiţia în România. Lupta dintre palatele Cotroceni şi Victoria a fost exacerbată, ceea ce a determinat, pe bună dreptate, o mulţime de controverse legate de implicarea preşedintelui Băsescu în activitatea DNA şi subordonarea clară a serviciilor de informaţii. Ce altceva poţi să crezi atunci când preşedintele ţării declară, la ore de maximă audienţă, că materialele difuzate de televiziuni, apropo de unii miniştri, suspecţi de acte de corupţie, sunt aproape nimic faţă de ceea ce are el în biroul de la Cotroceni? Şi atunci, este firesc să pui alte întrebări: Ce are? De unde are? De ce are probe din dosare care ar trebui să ajungă în faţa instanţelor de judecată, înainte de a fi făcute publice?

În dorinţa sa de a spulbera Guvernul Tăriceanu, Băsescu uzează inclusiv de influenţa sa asupra Parchetului General şi a Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru a-şi realiza scopul? Pentru că recentele acţiuni ale instituţiilor amintite nu sugerează altceva decât că sunt direct subordonate preşedintelui.

Ştiţi bine, stimaţi colegi, că noi, social-democraţii, nu suntem, nicidecum, apărători ai acestui Guvern care a lipsit ţara de orice perspectivă. Dar circul continuu şi modul în care sunt "decapitate" ministerele, cu încălcarea gravă a drepturilor omului şi a legilor penale, ne aduce în situaţia de a reacţiona.

Cum pot fi privite evenimentele din ultima vreme decât ca imixtiuni ale politicului în actul de justiţie?

Pe baza Constituţiei s-a organizat un nou sistem judiciar, elaborându-se un pachet de legi privind reforma justiţiei, având ca scop fundamentarea asigurării independenţei judecătorilor şi procurorilor în raport cu politicul. La ora actuală, cineva încalcă, din nou, grav, Constituţia! Demnitarii corupţi trebuie să ajungă toţi în faţa justiţiei, iar justiţia trebuie lăsată să îşi facă treaba. Este aberant ca actul de justiţie să fie făcut în direct, la televizor prin filmuleţe din surse dubioase şi prin declaraţii ale preşedintelui. Nu sunt de acord ca preşedintele României să se transpună în purtător de cuvânt al DNA-ului şi să dea "indicaţii".

Trebuie să se termine o dată şi o dată cu lupta Băsescu-Tăriceanu care a determinat, în primul rând, un grav blocaj instituţional. Consecinţele pentru România ale acestui permanent război sunt, după părerea noastră, incalculabile şi adevăratele sale dimensiuni vor fi relevate în viitor. Credem că nimic nu este minor, nesemnificativ sau de trecut cu vederea pentru popor în ceea ce priveşte această "râcă" perpetuă.

Este timpul să se instaureze democraţia şi statul de drept, să se respecte separaţia puterilor în stat, dacă dorim să avem respectul şi aprecierea cetăţenilor, precum şi a comunităţii internaţionale.

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică: "Opriţi prigoana dosarelor împotriva capilor Bisericii"!

De câteva luni bune, opinia publică asistă fără putere de reacţie la acţiunile concertate de discreditare publică a Bisericii, prin intermediul unei instituţii care numai neutră din punct de vedere politic nu este: Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. În lipsă de reacţii conforme cu menirea lui reală, CNSAS a început o adevărată prigoană a dosarelor asupra reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române, de parcă toţi înalţii prelaţi şi-ar fi vândut sufletele diavolului şi au făcut poliţie politică înainte de 1989, nu slujbe religioase. Culpabilizarea în stil en-gros a unor înalţi ierarhi, prin extinderea desecretizării dosarelor, are drept scop trimiterea în derizoriu a instituţiei Bisericii, aflată dintotdeauna pe primul loc al încrederii populaţiei. Alături de Armată, Biserica a fost pilonul unităţii, moralităţii şi solidarităţii românilor, mai ales în momentele de cumpănă ale istoriei, iar ruperea de enoriaşi a înalţilor ierarhi mi se pare un act pripit şi nesăbuit. Cel puţin în cazul Bisericii, nu avea nici un sens să amestecăm jocurile politicianiste în altarul de rugăciune, Dumnezeu fiind singura autoritate care poate să-şi judece supuşii.

Desecretizarea în devălmăşie a dosarelor preoţilor creează un dezechilibru extrem de periculos pentru întreaga societate românească. Atât Biserica, cât şi Armata, trebuie lăsate în pace, nu incluse în dansul murdar al politicii româneşti, de care nu vom scăpa, cu siguranţă, decât în momentul introducerii sistemului de vot uninominal.

Consider că a continua să mergem pe principiul scoaterii pe bandă rulantă a unor dosare incriminatoare pentru capii Bisericii constituie un joc prostesc, care nu rezolvă, ba chiar ne distrage atenţia de la adevăratele probleme ale societăţii româneşti: sărăcia fără precedent a pensionarilor, veteranilor de război şi a altor categorii defavorizate, viaţa grea a ţăranilor şi, nu în ultimul rând, lipsa de perspectivă şi speranţă a generaţiei tinere. Menţinerea unui climat nesănătos şi populist, de gâlceavă continuă, învrăjbire reciprocă şi tensiuni artificiale, are drept principală consecinţă inducerea unei stări dăunătoare şi păguboase pentru bunul mers al societăţii româneşti.

Fără îndoială, aruncarea în mocirlă a slujbaşilor lui Dumnezeu reprezintă un mare păcat, pentru care membrii CNSAS ar trebui să se căiască tot restul vieţii. Verdictele Consiliului constituie un amestec nepermis în treburile Bisericii, iar includerea religiei în mizeria politicii româneşti trebuie evitată. Astfel de acţiuni nu fac altceva decât să ştirbească încrederea ierarhilor în misiunea sacră care le-a fost hărăzită de Cel de Sus, iar credincioşii vor suferi la rândul lor pe acest fond de instabilitate. Cred că dacă se doreşte eliminarea unor oameni de vază din Biserica Ortodoxă trebuie să se adopte o altă strategie, care să nu afecteze imaginea instituţiei.

Doamna Minodora Cliveti:

Declaraţie politică: "Lipsa părinţilor - o formă de sărăcie a copiilor români"

La 17 octombrie se marchează ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei. Astăzi aş vrea să mă opresc la o formă specială de sărăcie care se manifestă la unii dintre copiii noştri: absenţa părinţilor, plecaţi să muncească în străinătate.

Parte a procesului migraţionist, migraţia economică are efecte pozitive asupra persoanei care migrează, asupra stării materiale a familiei sale, asupra economiei ţării care o primeşte şi asupra economiei ţării de origine. Aşadar, din punct de vedere material, migraţia economică este un fenomen pozitiv.

Efectele negative apar însă la nivelul afectiv, emigrantul suferă din cauza dificultăţilor de adaptare la mediul nou, perceput în general ca ostil, suferă din cauza singurătăţii, din lipsa familiei, a copiilor, mai ales.

Sunt cazuri în care familii de migranţi se destramă în noua ţară, victimele fiind copiii. Copiii sunt, în toate cazurile, victime sigure, lăsaţi acasă, în grija bunicilor sau a altor rude, uneori abandonaţi, copiii percep schimbările survenite în familie ca fiind capitale pentru viaţa lor. Unii protestează, alţii se sinucid, unii abandonează şcoala sau devin infractori, cei mai mulţi acceptă, aparent bine, situaţia de "home alone" şi îşi arată mulţumirea pentru noile condiţii materiale pe care cei mai mulţi dintre ei le cunosc datorită migraţiei economice.

În ultima vreme, subiectul devine din ce în ce mai prezent în dezbaterea publică: subcomisia pentru drepturile copiilor din cadrul Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi a Camerei Deputaţilor a chemat autorităţile competente pentru o audiere. Cu acest prilej au fost pronunţate unele cifre: 82.464 copii nu au lângă ei pe unul sau pe ambii părinţi, plecaţi la muncă în străinătate, însumând circa 56.202 familii.

Cifrele sunt estimative, provizorii, nu există practic vreo autoritate care să ştie care este dimensiunea reală a fenomenului. În realitate se pare că este vorba de circa 350.000 - 400.000 copii ai căror părinţi au plecat la muncă în Italia sau Spania, mai ales, lucrând în construcţii sau servicii familiale.

Audierea pe care am organizat-o în judeţul Bacău şi la care au participat circa 20 de copii aflaţi în această situaţie a dus la revelarea unor adevărate drame: copii blazaţi, nesiguri de ei, sau, dimpotrivă, de-a dreptul cinici: un băiat de 12 ani a vorbit despre "pilula de afecţiune" pe care o înghite o dată pe an când mama lui îl vizitează.

România nu are o strategie de monitorizare a acestui fenomen, de reducere a traumelor, mai ales afective, suferite de copii, de identificare a unor metode de a reţine în ţară pe părinţi, pe mame mai ales, prin crearea de locuri de muncă şi sprijinirea familiilor cu copii.

România a dat nume acestei categorii de copii: "copiii stranierilor", iar Guvernul, mulţumit de faptul că aceşti copii nu suferă de foame, nu ia nici o măsură de reducere a gradului de sărăcie afectivă de care suferă aceşti copii.

Iar această sărăcie afectivă va duce la formarea cetăţeanului român matur de mâine, crescut în aceste condiţii: un român mai blazat, mai cinic, lipsit de generozitate, neprimitor. Cu totul altfel decât ne place să credem că suntem...

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Declaraţie politică: "Prezumţia de nevinovăţie - un principiu aplicabil doar PD"

Săptămâna trecută, opinia publică a luat act de una dintre cele mai aberante poziţii luate vreodată de cineva pe scena politică. Este vorba de afirmaţiile făcute de liderul Partidului Democrat, domnul Emil Boc, într-o conferinţă de presă extraordinară susţinută la Cluj, unde domnia sa, fără nici o precauţie, a decretat deja că Decebal Traian Remeş "a luat şpagă". Întrebat cum se potriveşte prezumţia de nevinovăţie cu declaraţia sa, domnul Emil Boc a spus nonşalant că "declaraţia noastră este politică, nu este o declaraţie juridică".

Sincer să fiu, în primă instanţă m-am întrebat cum de a reuşit domnul Emil Boc să absolve facultatea de Drept. Chiar şi un simplu aspirant la studii juridice ştie că prezumţia de nevinovăţie reprezintă regula şi că doar instanţa are cuvântul decisiv. Chiar şi cel mai slab pregătit student din primul an al unei Facultăţi de Drept are noţiuni privind separarea puterilor în stat, dar acest principiu de bază al democraţiei se pare că domnul Boc l-a uitat, din moment ce amestecă politicul într-o problemă judiciară aflată în fază incipientă. Pentru orice jurist sau politician dintr-o ţară civilizată, o problemă ce ţine de justiţie este numai una juridică, iar prezumţia de nevinovăţie trebuie acordată tuturor cetăţenilor. Nu vreau să se înţeleagă că mă erijez într-un avocat domnului domnului Remeş. Există profesionişti pentru asta. Mă erijez însă într-un avocat al respectării principiilor democraţiei.

Nu este pentru prima oară când domnul Emil Boc se transformă în judecător. Dacă pe domnul Remeş deja l-a "condamnat", nu acelaşi lucru l-a făcut şi în cazul - mult mai avansat în ceea ce priveşte ancheta DNA - primarului municipiului Arad, onor membru PD, Gheorghe Falcă. "Eu sunt convins că dl. Falcă are toate argumentele să-şi demonstreze nevinovăţia. La fel ca şi ceilalţi implicaţi în dosar", a declarat cu mai multe luni în urmă, într-o emisiune la TVR (sic !) domnul Emil Boc. La vremea respectivă unele medii de informare au spus lucrurilor pe nume: "Emil Boc a încălcat grosolan separaţia puterilor în stat". Atunci PD se afla la guvernare. Atunci prezumţia de nevinovăţie era valabilă pentru liderul PD. Cum a fost şi în declaraţiile referitoare la fostul secretar de stat Manţog, pe care dl Boc, de asemenea l-a apărat. Numai că şi constat cu dezamăgire acest lucru, prezumţia de nevinovăţie operează doar în situaţia reprezentanţilor Partidului Democrat. Când este vorba de membri altor partide, nu mai operează şi aceştia deja sunt catalogaţi ca fiind corupţi, chiar înainte ca acestora să li se prezinte probatoriul de către organele în drept.

PS: Acelaşi domn Emil Boc, a declarat ieri public că actualul Guvern este cel mai corupt din istoria României. Este o afirmaţie ridicolă şi total lipsită de acoperire. Preşedintele Partidului Democrat nu poate trece peste această marotă şi să înţeleagă că acuzaţiile de corupţie aduse unei persoane sau instituţii nu se decid în şedinţe de partid ci în sălile de tribunal. Iar a profera astfel de acuzaţii fără acoperire, nu se numeşte "declaraţie politică" ci, mult mai simplu: calomnie.

Domnul Miron Ignat:

"Vizita domnului Serghei Mironov în România"

Stimate colege, stimaţi colegi,

În perioada 10-12 octombrie 2007 a avut loc vizita oficială a domnului Serghei Mironov în România. Domnul Serghei Mironov este Preşedintele Consiliului Federaţiei al Adunării Federale a Federaţiei Ruse, şi, totodată, Preşedintele Partidului "Spravedlivaia Rossia".

Asociaţia Senatelor din Europa reprezintă un proiect iniţiat de preşedinţii Camerelor Superioare ale Parlamentelor francez şi rus, pentru asigurarea unui format de interacţiune în scopul aprofundării proceselor democratice în statele participante. La această reuniune au participat preşedinţi şi vicepreşedinţi din: Franţa, Belgia, Spania, Austria, Italia, Marea Britanie, Germania.

În data de 11 octombrie a lunii în curs, domnul preşedinte Serghei Mironov a avut întrevederi bilaterale cu domnul Traian Băsescu - Preşedintele României, cu domnul Nicolae Văcăroiu - Preşedintele Senatului, cu domnul Călin Popescu - Tăriceanu - primul - ministru al Guvernului, cu domnul Bogdan Olteanu - preşedintele Camerei Deputaţilor.

Am avut deosebita plăcere să particip alături de domnul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului, şi domnul Bogdan Olteanu, - Preşedintele Camerei Deputaţilor, la întâlnirea cu domnul Serghei Mironov.

În calitate de chestor al Camerei Deputaţilor şi ca reprezentant al Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, am avut deosebita onoare să mă întâlnesc şi să am o întrevedere cu domnul Serghei Mironov. În cazul întrevederii i-am prezentat domnului Serghei Mironov că, în România, o serie de operatori de televiziune prin cablu au introdus în grila lor de programe posturi de televiziune în limba rusă, precum şi satisfacţia şi bucuria noastră cu privire la iniţiativa domnului Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, de a declara anul 2007 ca "An Internaţional al Limbii Ruse". Comunitatea ruşilor lipoveni din România a semnalat cu consideraţie iniţiativa Preşedintelui Putin, deoarece limba rusă este limba noastră maternă, pe care o promovăm atât în rândul tinerilor, dar şi printr-o varietate de manifestări culturale şi educaţionale.

La această întrunire s-a discutat despre schimbul nefavorabil dintre România şi Federaţia Rusă. Fiind o putere economică, Federaţia Rusă reprezintă una din priorităţile implementării politicii externe de susţinere a dezvoltării economiei durabile a României şi a stabilităţii relaţiilor politice.

Federaţia Rusă reprezintă pentru România unul dintre cei mai importanţi parteneri economici şi comerciali, în ciuda tendinţelor nefavorabile înregistrate în relaţiile economice în ultima perioadă. Dat fiind potenţialul economic puternic şi diversificat al Federaţiei Ruse, România îşi poate găsi mai multe puncte de interes economic pe întregul teritoriu rus.

O problemă în relaţiile economice româno-ruse este tendinţa nefavorabilă, de scădere, înregistrată în timpul perioadei de tranziţie. Pe durata tranziţiei României la economia de piaţă, volumul şi structura relaţiilor economice şi comerciale dintre România şi Federaţia Rusă au suferit schimbări majore.

Volumul importurilor din Federaţia Rusă, au fost în anul 2005 de 3,34 miliarde de dolari, iar exporturile de numai 230,6 milioane de dolari, de unde rezultă că România exportă de 15 ori mai puţin decât importă. Şi în primul trimestru al anului 2006, s-a observat o situaţie negativă, România a importat mărfuri de peste un miliard de dolari, dar a exportat numai 92 milioane de dolari. În valoarea exportului sunt incluse şi produsele realizate de firmele cu capital rusesc din ţara noastră.

În prezent, evoluţia relaţiilor comerciale dintre cele două ţări nu reflectă nici volumul, nici structura posibilităţilor economice. Factorii politici de decizie încearcă să găsească căile cele mai potrivite şi mai rapide pentru a relansa aceste relaţii prin considerare, atât a economiilor celor două ţări, cât şi a necesităţii unei mai bune compatibilităţi cu cerinţele de pe piaţă. Se urmăreşte îmbunătăţirea relaţiilor economice, o cooperare cât mai bună şi mai avantajoasă.

A fost o onoare să îl avem domnul Serghei Mironov în România, şi cu această ocazie, mai multe probleme nerezolvate au fost clarificate prin identificarea unor modalităţi de a le îmbunătăţi sau rezolva în viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Ovidiu Silaghi:

Declaraţie politică "Detractorii proiectului de buget, pun interesul de partid în faţa celui naţional"

Proiectul de buget pentru anul 2008 a fost depus ieri la Parlament. Sunt însă dezamăgit de faptul că unii lideri politici utilizează Proiectul Legii bugetului în scopuri pur politicianiste. Am să redau câteva din declaraţiile recente: "Poziţia politică a PD este că un partid de opoziţie nu poate vota bugetul făcut de un guvern care are 20% susţinere", a afirmat vicepreşedintele acestei formaţiuni, domnul Cezar Preda, iar secretarul general al democraţilor, domnul Vasile Blaga, a plusat: "E treaba lui Tăriceanu să-şi formeze o majoritate cu care să îşi treacă bugetul. În orice altă ţară, dacă Guvernul nu reuşeşte să treacă proiectul de buget prin Parlament, pleacă. Însă, la noi nu pot să ştiu acum ce se va întâmpla dacă bugetul cade". Aceste două declaraţii demonstrează clar, ca lumina zilei, că reprezentanţii Partidului Democrat nu sunt deloc interesaţi de ce se va întâmpla anul viitor în România. Singura preocupare a acestui partid o reprezintă demolarea unui guvern şi accederea la guvernare, utilizând, pe post de armă, dacă se poate, cea mai importantă lege pentru cetăţean. La Partidul Democrat primează interesul de partid faţă de interesul general. Nu comentez faptul că cei care acuză susţinerea actuală a Executivului nu reprezintă nici măcar acel contestat procent de 20%.

Reprezentanţii Partidului Democrat ar trebui să înţeleagă că proiectul bugetului pe anul 2008 nu este nici al premierului Tăriceanu, nici al Guvernului, nici al PNL, ci este bugetul României. Din păcate, după cum am afirmat, problemele legate de interesul naţional nu reprezintă o prioritate pentru actualii conducători ai Partidului Democrat. Nimeni, deci nici Guvernul din care fac parte, nu are dreptul să se considere deţinătorul adevărului absolut. Tocmai din acest unghi de vedere, primul-ministru a lansat o invitaţie tuturor partidelor parlamentare să participe la consultări pe marginea proiectului Legii bugetului. De la bun început, liderii Partidului Democrat au refuzat dialogul, dând dovadă că sunt corigenţi la capitolul democraţie.

O poziţie criticabilă a avut la început şi PSD, care iniţial a anunţat că va propune un proiect alternativă, uitând esenţialul, şi anume faptul că doar Guvernul este abilitat să elaboreze proiectul. Ulterior, liderii social-democraţi şi-au nuanţat discursul, spunând că vor vota legea bugetului dacă li se vor accepta amendamentele. Dacă se elimină elementele ce ţin de practica denumită şantaj se poate spune totuşi că PSD se apropie relativ de ceea ce presupune o relaţie parlamentară mai aproape de adevăr, şi anume dezbaterea.

Pentru cei care au temeri în privinţa proiectului de buget, ţin să reamintesc faptul că el este construit în aşa fel încât pensiile să fie majorate de la 1 noiembrie a.c., sumele alocate învăţământului şi sănătăţii au crescut etc. Nu în ultimul rând ţin să precizez celor care apriori anunţă că nu vor vota proiectul că veniturile bugetului consolidat vor însemna echivalentul a 39,3% din produsul intern brut (36,9% în 2007), iar cheltuielile 42% din p.i.b. (39,6% în 2007). Tot pentru detractorii de profesie, mai arăt că indicatorii macroeconomici pe care a fost construit bugetul de anul viitor sunt estimaţi astfel: creştere economică de 6,5%, inflaţie de 3,8%, deficit de cont curent de 13,3% din p.i.b., iar câştigul salarial mediu brut va ajunge la 1.550 lei în 2008, în urcare cu 12,3% faţă de anul în curs. Sincer să fiu, nu cred - inclusiv după dezbaterile şi negocierile de rigoare - că există motive de a refuza să fie votat acest buget; doar motive de ordin politicianist şi în totală contradicţie cu interesul general, al cetăţenilor şi al României.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Bugetul de stat pentru anul 2008 a fost aprobat în şedinţa de pe 10 octombrie a Guvernului şi el reprezintă, conform primului-ministru, "bugetul dezvoltării" României şi are în vedere investiţii în domenii prioritare.

Bugetul corespunde intereselor tuturor categoriilor sociale şi vizează menţinerea unei politici fiscale stimulative, în condiţiile în care nu este prevăzută nicio majorare de taxe sau impozite şi nu vor fi introduse unele noi. Produsul intern brut va ajunge în 2008 la 138 miliarde de euro, adică aproximativ 440 miliarde de lei, fiind prevăzut un p.i.b. pe cap de locuitor de aproape 7.000 de euro.

Contribuţiile de asigurări sociale se vor reduce cu 6%, cumulat la angajat şi angajator, iar deficitul bugetului general consolidat este estimat la 2,7%. La prezentarea bugetului, premierul a menţionat că pentru educaţie se vor aloca 6 procente din p.i.b - cu 27% mai mult ca în acest an, pentru domeniul cercetare-inovare s-au prevăzut 0,6% din p.i.b., iar pentru sănătate - 4,5% din p.i.b, cu 1,3 miliarde de euro în plus faţă de 2007.

Bugetul pentru transporturi va fi de 4% din p.i.b., cu 14% mai mare decât în 2007. Fondurile vor fi destinate lucrărilor la Coridorul IV de transport, la centurile oraşelor de pe coridor, inclusiv autostrada Transilvania, ultima porţiune a Autostrăzii Soarelui şi autostrada Bucureşti - Braşov, porţiunile Bucureşti-Câmpina şi Câmpina-Predeal. Agricultura va primi 2,7% din p.i.b., cu 13% mai mult decât în 2007, în timp ce bugetul de asigurări şi asistenţa socială va ajunge la 11,9% din p.i.b., cu 30,05% mai mult decât în 2007. În acest din urma buget a fost prevăzută şi creşterea alocaţiei de stat pentru copii de la 25 la 32 lei.

Salutăm acest buget ce se bazează pe o creştere a p.i.b. de 6,5%, cu ajungerea la un salariu mediu brut pe economie de 1.550 lei. Formarea brută de capital fix va creşte cu 13%, iar câştigul salarial mediu brut va creşte cu 12,3% - de la 1.380 lei în 2007 la 1.550 lei în 2008. Rata inflaţiei se estimează că va fi redusă la 3,8%.

*

Stimaţi colegi,

Guvernele României şi Franţei se vor sprijini reciproc în situaţii de urgenţă provocate de catastrofe naturale sau accidente tehnologice majore, în urma unui acord în domeniul protecţiei şi securităţii civile.

Acordul va fi aplicat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, din partea Guvernului României, şi de Ministerul de Interne şi al Amenajării Teritoriului, pentru Guvernul Republicii Franceze, ca autorităţi competente.

Cooperarea dintre partea română şi cea franceză se referă, în special, la: detectare şi avertizare; formare de exerciţii; asistenţă oferită de experţi; schimb de informaţii şi de experienţă; asistenţă reciprocă pentru limitarea şi înlăturarea situaţiilor de urgenţă produse pe teritoriul statului uneia dintre părţi, trimiterea, în funcţie de disponibilităţile părţii solicitate şi la cererea părţii solicitante, a unor echipe de ajutor specializate potrivit naturii catastrofei.

Autorităţile competente ale părţilor dezvoltă, de asemenea, o cooperare tehnică, ştiinţifică şi operativă incluzând: planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire şi de luptă împotriva incendiilor sau împotriva consecinţelor accidentelor şi catastrofelor de orice natură; identificarea, studierea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă şi de riscuri tehnice şi industriale majore, ca şi conducerea operaţiunilor de intervenţie; medicina de urgenţă şi de catastrofă; promovarea de proiecte comune pentru crearea şi implementarea unui sistem de avertizare în caz de catastrofă, organizarea de conferinţe, călătorii de studii, programe ştiinţifice, cercetări, cursuri de specializare, schimburi de experienţă în cadrul instituţii lor responsabile de aplicarea Acordului.

Cooperarea dintre cele două state se va realiza pe baza unui program anual care va stabili contribuţia financiară a fiecărei părţi, în limita resurselor bugetare disponibile.

De asemenea, se va constitui o comisie mixtă în domeniul protecţiei şi securităţii civile, formată din reprezentanţi ai ambelor părţi. Rolul Comisiei Mixte este de a planifica şi coordona activităţile comune prevăzute în Acord, de a stabili modalităţile de realizare a schimbului de informaţii, de a urmări şi evalua aplicarea Acordului şi de a formula propuneri în vederea continuării cooperării de specialitate.

Salutăm semnarea acestui acord deoarece în caz de situaţii de urgenţă, fiecare parte, la cererea oficială a celeilalte, furnizează întreaga asistenţă posibilă, constând în echipamente, echipe specializate şi ajutoare materiale de primă necesitate. Asistenţa este furnizată gratuit, cu excepţia cazurilor în care părţile convin altfel.

Domnul Traian Constantin Igaş:

"Ziua Mondială a Habitatului"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Şi în acest an, ca şi în alţii precedenţi, în prima zi a lunii octombrie sărbătorim Ziua Mondială a Habitatului. Marcarea acestui moment a început încă din anul 1985, când, la recomandarea Comisiei pentru aşezări umane, Adunarea generală a desemnat ca prima zi de luni din octombrie să fie dedicată habitatului.

Această problemă a habitatului este una care devine, cu fiecare an, din ce în ce mai importantă, ce preocupă fiecare cetăţean, şi tocmai prin această zi dedicată lui, încercăm să găsim un bun prilej de a cunoaşte cât mai multe probleme din acest domeniu şi, de ce nu, care sunt în prezent condiţiile de viaţă, de locuit pentru toţi cetăţenii Terrei.

Problemele de habitat cu care astăzi ne confruntăm devin din ce în ce mai grave, ele implicând diferite ţări, diferite rase, diferite domenii, de la cele economice, până la cele diplomatice. Dacă restrângem aria acestei probleme la cea naţională, putem să identificăm, de exemplu, cea de protejare a Deltei Dunării în urma constituirii Canalului Bîstroe sau pe cea a Insulei Şerpilor. Dar nu trebuie să uităm cea mai importantă latură a noţiunii de habitat: cea a locuinţelor şi a condiţiilor de locuit.

Anul acesta, după cum bine ştiţi, a început cu schimbări care probabil se vor face simţite şi în cei care vor urma. Cât de slab pregătiţi suntem în faţa naturii dezlănţuite ne dăm seama în fiecare zi atunci când aflăm, prin intermediul mas-mediei, despre dezastrele naturale ce se petrec în fiecare colţ de lume. Indiferent de cât de puternic economici suntem, în faţa puterii cu care natura se dezlănţuie, suntem, de cele mai multe ori, descoperiţi sau neputincioşi. Acest lucru însă trebuie să ne dea de gândit. Se impune să ne întrebăm cum trebuie să fim, cum trebuie să ne îngrijim şi ce trebuie să facem pentru a evita, atât cât se poate, atât cât ne ţin puterile, unele situaţii neprevăzute. Pentru că, la urma urmei, indiferent de cel care se face vinovat de alterarea mediului, cei ce vom plăti vom fi cu toţii.

Când vorbim despre habitat trebuie să ţinem cont şi să punem un accent deosebit pe noţiuni ca: iniţiativă, voluntariat, parteneriat sau solidaritate sau pe probleme cum este cea a locuinţelor pentru nevoiaşi.

În calitate de vicepreşedinte în cadrul Consiliului European al Parlamentarilor Lumii pentru Habitat am încercat şi voi continua să prezint problemele României legate de habitat şi, în parteneriat cu alte naţiuni, să încercăm să ne solidarizăm pentru a le putea rezolva.

Vremurile în care trăim sunt din ce în ce mai dificile, iar vremea ne încearcă din ce în ce mai des fiinţa şi mediul de viaţă. Cât încă nu este prea târziu, haideţi să încercăm să găsim împreună drumul şi relaţiile cele mai bune de convieţuire pe felia noastră de pământ. Indiferent că eşti simplu cetăţean sau demnitar, problemele habitatului sunt ale tuturor şi ne pot afecta pe toţi. Dacă nu există implicare sau iniţiativă, acestea nu se vor rezolva de la sine. Aşa că haideţi să luăm măsuri!

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Pupeză:

"Interesul naţional - o sumă a intereselor unor persoane?"

Preşedintele Traian Băsescu, liderii partidelor politice, autorităţile guvernamentale, analiştii, reprezentanţii "societăţii civile" invocă permanent în discursurile lor interesul naţional şi dorinţa cetăţeanului. Acţiunea în folosul naţiunii a devenit un refren pe care clasa politică îl repetă atunci când iese la pescuit de voturi, dar pe care-l cântă pe tonalităţi diferite.

Din păcate, interesul naţional a devenit un şlagăr fals al acestui sezon preelectoral, cu prea multe cuvinte, dar fără armonie, care îi deranjează deja la ureche şi pe români, cei care ar trebui să fie beneficiarii acestei politici. Interesul naţional a fost aruncat într-un turn de fildeş despre care vorbeşte toată lumea, dar nimeni nu ştie ce înseamnă, deşi până la urmă ar trebui să constituie o aspiraţie spre bunăstare.

De fiecare dată când iniţiem o serie de demersuri, mult mai potrivit ar fi să ne întrebăm care este, de fapt, interesul României în acest moment. Pentru Partidul Social Democrat, răspunsul ar trebui să conducă spre promovarea şi susţinerea unor programe care să vină în sprijinul unor categorii de persoane vulnerabile, fie că ne referim la pensionari, agricultori etc. De interes naţional ar trebui să fie proiectul de buget pentru anul 2008, prin care să fie aduse plusuri pentru domenii ca: asistenţa socială, învăţământul, sănătatea etc., dar şi absorbţia fondurilor europene, care să determine soluţionarea unor probleme din zona infrastructurii, a protecţiei mediului, a întreprinderilor mici şi mijlocii. Acest lucru însă nu este simplu şi nu se poate face decât în condiţiile de stabilitate politică, lucru de care România nu a prea avut parte în ultima perioadă, iar rezultatele se văd.

Doar că acelaşi interes naţional şi voinţă a poporului au fost clamate şi ca argumente ale depunerii moţiunii de cenzură. Care popor? Cel care aşteaptă devansarea termenului de mărire a pensiilor, care are nevoie de subvenţii în agricultură, care vrea învăţământ de calitate şi servicii medicale la standarde europene sau cei mânaţi de orgolii şi dorinţe de preamărire? Chiar dacă iniţial s-a lansat ideea unui pact naţional, finalmente moţiunea s-a dovedit a fi doar o acţiune neproductivă, care a urmărit intrarea la guvernare pe uşa de la bucătărie. În toată această dispută, electoratul de stânga nu se mai regăseşte niciunde, pentru că nu i se mai oferă nimic, doar mişcări politicianiste şi inconsecvente.

Într-o politică făcută în beneficiul cetăţeanului nu ar trebui să diagnosticăm cancerul luptelor de promovare a micilor ambiţii personale. Politica interesului personal şi a intrigilor mărunte ar trebui să dispară, iar algoritmul şi clientelismul politic nu ar trebui să subordoneze competenţa şi profilul moral. Prea mulţi lideri ai politicii actuale, în loc să privească spre răspunderea pe care şi-au asumat-o, se uită mai cu atenţie spre scaunul pe care îl ocupă sau spre viitoarea urnă de vot, iar interesul de "grup de partid" primează în faţa celui general.

Domnul Mircea Ciopraga:

"Unii membri ai PSD nu au reuşit să identifice adevăratul adversar politic!"

Dragi colegi,

Sunt dezamăgit de faptul că unii membri ai Partidului Social Democrat nu au reuşit să identifice adevăratul adversar politic. Am convingerea că asocierea acestora cu cercul de interese din jurul preşedintelui Traian Băsescu nu este o alegere bună. Înţelegându-le graba pentru putere, le atrag atenţia membrilor PSD care s-au aliat cu Partidul Democrat că setea de putere a preşedintelui Traian Băsescu este cu mult mai periculoasă şi se va întoarce împotriva lor!

Le reamintesc, din experienţa proprie, eşecul Alianţei "Dreptate şi Adevăr", o alianţă politică constituită din partea PNL cu bună-credinţă, dar distrusă într-un final de acţiunile PD dirijate de preşedintele Băsescu.

Totodată, consider că eşecul moţiunii de cenzură ar trebui să îi facă pe unii membri ai PSD să se gândească mai bine înainte de a lua decizii ce pot provoca consecinţe dramatice pentru întreg partidul şi stabilitatea ţării.

În ultimul moment, înainte de vot, Partidul Democrat a făcut pactul cu PSD. Nici nu mai contează că a fost scris sau nu, cert este că a fost, lucru confirmat de ambele părţi. De mult timp, Partidul Democrat, prin liderul lui etern serios, Emil Boc, a afirmat de nenumărate ori că nu va colabora cu PSD şi a incitat în permanenţă opinia publică în a percepe PNL ca aliatul PSD. Cu ajutorul lui Traian Băsescu şi al răzvrătiţilor PLD-işti, Partidul Democrat a reuşit să acrediteze ideea că PNL colaborează cu "răul", cu PSD.

Într-un final, convins fiind că oricum ar reuşi să treacă moţiunea, Partidul Democrat a făcut cea mai apropiată colaborare cu social democraţii din acest mandat. Probabil nu era decât o ultimă etapă dintr-o lungă colaborare necunoscută publicului. PD nu a gândit că şi dacă ulterior ar fi adus prejudicii de imagine şi o scădere în sondaje, cu un ajutor din partea preşedintelui Traian Băsescu, pe un nou scenariu, s-ar fi redresat rapid la putere.

Derivat din primul, al doilea lucru cert este că PNL şi-a ţinut cuvântul şi nu a colaborat cu PSD. Liberalii lui Călin Popescu-Tăriceanu nu s-au legat de putere, nici de privilegiile ei şi nu au renunţat la câteva fotolii ministeriale sau din alte structuri. Într-un cuvânt, nu PNL a trădat şi nu el a minţit electoratul.

În mod normal, ceea ce ar trebui să urmeze acum ar fi ca Guvernul să fie lăsat să-şi ducă mandatul până la sfârşit, iar electoratul să sancţioneze inclusiv pe fostul partener al Alianţei, care a spus DA colaborării cu PSD.

Dacă această cea de-a cincea moţiune de cenzură respinsă a demonstrat că nu au fost 1000 de zile de haos şi că guvernarea de dreapta nu trebuie să sfârşească, o atitudine similară a acestor partide în continuare ar putea aduce, cu adevărat, a haos şi criză politică, în defavoarea populaţiei şi a imaginii României.

Măsuri importante, cum este mărirea pensiilor, ar putea fi amânate, la fel cum întreaga stabilitate economică ar putea fi profund afectată dacă bugetul nu ar fi votat sau un nou circ politic ar apărea pe fond. Este evident că, de acum înainte, orice împotriviri ale opoziţiei în Parlament nu vor fi decât de dragul opoziţiei, susţinute demagogic, chiar poate de o coaliţie mincinoasă.

Este timpul ca în lunile rămase, acest Guvern dintr-o ţară a Uniunii Europene să fie lăsat să-şi facă treaba, urmând ca electoratul în principal să aprecieze performanţele sale la următoarele alegeri generale!

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică privitoare la riscul de activare a clauzei de salvgardare în domeniul agriculturii.

La aproape trei ani de la finalizarea negocierilor în vederea aderării la Uniunea Europeană şi la zece luni de la intrarea în vigoare a Tratatului de Aderare, România se confruntă cu încă un eşec de proporţii în încercarea de a materializa în interesul propriu oportunităţile oferite de noul său statut. Acesta nu s-a înregistrat într-un domeniu supus interpretărilor şi speculaţiilor partizane, precum justiţia, sau într-o chestiune de nuanţă, precum relaţiile cu statele din proximitate. Incapacitatea Executivului s-a relevat de această dată tocmai în gestionarea unui sector în care România revendica un interes aparte şi care ar fi putut deveni unul din atuu-rile noastre în relaţie cu piaţa europeană. Am în vedere posibilitatea ca bugetul nostru să piardă circa 110.000.000 de euro, ca urmare a activării clauzei de salvgardare pe agricultură.

Stimaţi colegi,

Probabil că suntem cu toţii la curent cu scrisoarea adresată săptămâna trecută Guvernului României de către doamna Marianne Fischer Bohl, Comisar European pentru Agricultură, care conţinea deficienţele sesizate de auditorii Comisiei Europene în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, dar şi IACS. Documentul acordă autorităţilor un termen-limită, 9 noiembrie, pentru remedierea problemelor, în caz contrar, subvenţiile destinate fermierilor români urmând să fie reduse cu 25%. De această dată, oficialii comunitari au renunţat la atitudinea îngăduitoare manifestată până acum în relaţie cu ezitările autorităţile noastre şi a căpătat o notă ultimativă. Neutralitatea şi girul profesional al demersului nu pot fi puse în discuţie, cu toată indignarea pe care pare să o fi produs în cercurile guvernamentale. Critica nu aparţine opoziţiei, care ar fi motivată de mize electorale, sau a sindicatelor din domeniu, aflate în conflict cu guvernul. Ea vine dintr-o zonă în care administraţia se află sub lupa opiniei publice, în faţa căreia trebuie să răspundă constant pentru modul în care sunt utilizaţi banii contribuabililor. Din păcate, administraţia românească nu a atins acest stadiu al modernităţii.

România a obţinut fonduri europene substanţiale pentru agricultură, ca şi condiţii de piaţă care nici măcar nu au fost pregătite intern. În pofida acestor premise favorabile, ne aflăm acum în situaţia de a compromite şansa ca fermierii români, derutaţi şi aşa de incoerenţele administrative de tot felul, să beneficieze de resursele financiare din Uniunea Europeană pe care le merită şi le aşteaptă. Evident că, în cazul confirmării celui mai pesimist scenariu, aceste fonduri vor fi alocate de la bugetul de stat, dar aceasta va însemna diminuarea resurselor necesare altor investiţii.

Problema cu care ne confruntăm azi nu a apărut din neant. Carenţele funcţionale din domeniul agriculturii au fost sesizate în repetate rânduri chiar şi în aula Camerei Deputaţilor. Începând din anul 2005, am adresat 18 întrebări şi interpelări referitoare la pregătirea României pentru perioada de postaderare, privitoare la capacitatea noastră administrativă de a atrage fonduri europene. Paisprezece dintre acestea priveau agricultura sau sectoare conexe acesteia. Am adus în dezbatere problema delimitării suprafeţelor cultivate, operaţionalizarea agenţiilor de plăţi la nivel teritorial, dar de fiecare dată am primit răspunsuri încurajatoare de la Ministerul Agriculturii. Am solicitat informaţii în legătură cu reluarea vaccinărilor împotriva pestei şi am primit asigurări că situaţia este sub control. Vara aceasta, fermele din vestul ţării au fost afectate de flagel. În luna aprilie a.c. am adus în atenţie tocmai situaţia Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, reiterând o interpelare anterioară, ca urmare a exprimării unor îngrijorări ale Comisiei Europene pe această temă. De fiecare dată, titularii portofoliului Agriculturii, prea mulţi pentru a fi şi eficienţi, ne-au garantat că problemele sunt pe cale de a fi rezolvate. Situaţia din agricultură a făcut obiectul unor moţiuni supuse dezbaterii Parlamentului şi de fiecare dată am primit răspunsul invariabil că nu vor interveni obstacole în accesul la fondurile comunitare. Ne aflăm în faţa unui caz clasic de incompetenţă managerială şi iresponsabilitate politică. Prima este ilustrată de însăşi natura deficienţelor reproşate de oficialii Comisiei Europene. Toate observaţiile privesc aspecte tehnice, aflate la îndemâna corpului de funcţionari ai ministerului şi agenţiilor subordonate. Este inadmisibil ca softul destinat înregistrării cererilor depuse de fermieri să fie schimbat de 11 ori până acum şi, cu toate acestea, să nu funcţioneze satisfăcător. În plus, nu dispunem de un sistem de cartare a suprafeţelor agricole, iar aceasta a făcut ca milioane de cereri să fie invalidate, pentru că au ca obiect aceleaşi suprafeţe.

Iresponsabilitatea politică este probată de superficialitatea cu care membrii Executivului au tratat sugestiile venite de la Parlament, de la instituţia care le-a acordat încrederea şi care este îndreptăţită să le controleze activitatea. Din acest punct de vedere, nici reprezentanţii legislativului nu îşi pot asuma vreun merit. Încă o dată, trebuie să remarcăm precaritatea controlului pe care depozitarii încrederii cetăţenilor îl exercită asupra instituţiilor publice. Situaţia de la APIA era pe deplin cunoscută publicului, avertismente ale Comisiei Europene fuseseră formulate chiar în cursul acestui an, dar nici comisiile de specialitate ale celor două Camere, nici Birourile permanente nu s-au dovedit în stare să preîntâmpine situaţia cu care ne confruntăm acum. Riscăm nu doar credibilitatea în faţa propriilor alegători, căci pe aceea mai avem multe de făcut pentru a o merita, ci însăşi temeinicia angajamentelor asumate faţă de cetăţeni.

Doamnelor şi domnilor,

Vă reamintesc că viitorul european al României este un proiect naţional prioritar faţă de interesul de partid. În consecinţă, fiecare dintre noi trebuie să aibă conştiinţa responsabilităţii care îi revine pe parcursul intervalului de timp acordat de Comisia Europeană.

De aceea, propun ca în următoarele săptămâni, până la 9 noiembrie a.c., Comisiile de agricultură ale celor două Camere şi Comisia pentru afaceri europene să monitorizeze paşii concreţi întreprinşi de Ministerul Agriculturii, dar şi de autorităţile regionale şi locale pentru rezolvarea problemelor. Poate că împreună vom reuşi, în ceasul al doisprezecelea, să dăm o soluţie pozitivă uneia din prea multele crize din ultimii ani şi să dăm o minimă satisfacţie celor care ne-au ales. Nu în ultimul rând, să ne recâştigăm respectul şi susţinerea partenerilor noştri europeni, ai căror egali ne dorim să fim.

Şi poate că, de acum înainte, Parlamentul va exercita atribuţii reale de control al Executivului în domeniul politicilor europene.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Polarizarea economică şi socială a României".

Discrepanţele privind dezvoltarea economică, în România, sunt uriaşe. Deşi preţurile la locuinţele din Bucureşti, la plata utilităţilor se pot compara cu cele ale capitalelor occidentale, situaţia de ansamblu este una îngrijorătoare. România devine o ţară a contrastelor cu o polarizare economică, socială şi geografică.

Polarizarea socială este puternic determinată de polarizarea economică, generată de accesul inegal la resursele economice sau materiale. Cu cât o societate este mai polarizată, cu atât sărăcia este mai vizibilă şi, în principiu, mai răspândită şi mai adâncă. Polarizarea economică reflectă, dintr-un anumit punct de vedere, inegalitatea socială, distanţa care separă diferitele grupuri sociale unele de altele (polarizarea săraci/bogaţi).

Şapte din cele opt regiuni ale României se află, în 2007, printre ultimele 15 zone din Uniunea Europeană, din punct de vedere al nivelului produsului intern brut pe locuitor, nord-estul României fiind considerat cea mai săracă regiune din spaţiul comunitar. În ultimele 15 regiuni din Europa se mai află, pe lângă cele şapte din România, şase zone din Bulgaria, o regiune din Polonia şi o alta din Slovacia.

În judeţele Bacău, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Suceava şi Vaslui, valoarea p.i.b. pe locuitor este de doar 21,7% din media U.E. raportată la paritatea puterii de cumpărare, în termeni nominali, ecartul fiind chiar mai mare. Astfel, regiunea aceasta, a Moldovei, este cea mai săracă zonă din U.E.

Diferenţele dintre mediul urban şi cel rural sunt extrem de mari, fapt ce nu este caracteristic ţărilor cu un trai decent. 40% din populaţia ţării, care trăieşte în mediul rural, produce 13% din p.i.b., în timp ce 30.000 de angajaţi în sectorul IT&C produc 9% din p.i.b. România trebuie să iasă din capcana agriculturii ineficiente, de subzistenţă, altfel românii vor rămâne doar nişte zilieri ai Uniunii Europene.

Ţara noastră nu are o strategie de dezvoltare viabilă; la nivel guvernamental se gândeşte pe termen scurt şi în interes de grup. Toate ministerele sunt căpuşate de corupţi. România este o victimă a instabilităţii fiscale şi incoerenţei politicilor guvernamentale. Ţara noastră nu practică bariere netarifare, la fel cum procedează toate statele Uniunii Europene. Nu ştim sau poate nu vrem să ne protejăm piaţa internă, dar economia românească este controlată tot mai mult de capitalul extern.

Există sectoare economice în care capitalul românesc a dispărut. Avem, încă, o economie de piaţă imatură, o foarte redusă capacitate de absorbţie a fondurilor europene şi o precaritate a sistemului instituţional.

Statul trebuie să fie un actor puternic în viaţa economică şi socială. Polarizarea economică duce la polarizare socială, caracterizată de discriminare, marginalizare, segregare (rezidenţială, ocupaţională etc.), izolare - la perpetuarea sărăciei.

Diminuarea nivelului/gradului de polarizare săraci-bogaţi poate fi făcută îndeosebi prin politici de reducere a inegalităţii veniturilor, prin crearea de oportunităţi în rândul grupurilor defavorizate şi prin promovarea unor politici de egalitate a şanselor (oportunităţi egale).

Guvernul este răspunzător de bunăstarea economică şi de pacea socială. El trebuie să ofere facilităţi fiscale celor care investesc în zone defavorizate, să redistribuie ceva din plusul de valoare al zonelor industrializate către cele mai sărace.

Domnul Ioan Ţundrea:

«Blogul "Politică fără principii" ».

Conservatorii protestează din nou împotriva politicienilor care transformă România într-o ţară a bordeielor şi ciorbelor lui Traian, uitând de situaţia dramatică a românilor disperaţi că vor fi evacuaţi în pragul iernii.

Iniţiativa Partidului Conservator, care susţine prelungirea cu 3 ani a contractelor de închiriere pentru persoanele ce urmează a fi evacuate din casele care vor fi retrocedate proprietarilor de drept, intră în conflict cu poziţia pe care, la nivel declarativ, P.N.L., P.D. şi U.D.M.R. au manifestat-o în trecut în ceea ce priveşte atenţia şi susţinerea acordate pensionarilor.

Ipocrizia incredibilă a acestor politicieni este redată extrem de plastic pe blogul "Politică fără principii", unde un cetăţean spune: "Blaga nu fură. Berceanu nu fură. Sulfina Barbu nu fură. Adriean nu fură...", e prima parte a unei fraze citată trunchiat. Adevăratul sens e că "Nimeni nu fură..., fără binecuvântarea mea" (a lui Traian). Afacerea Bordei? ".. o poveste tristă cu personaje P.D.

Propunem filierei P.D. din Primăria Capitalei, ce l-a favorizat pe Constanda, atunci când i-a oferit 33.000 mp în parcul Bordei din centrul Bucureştilor, să aibă aceeaşi "generozitate" şi faţă de românii care urmează să fie evacuaţi din casele care vor fi retrocedate.

În caz că nu vor ţine cont de acest principiu elementar al compensaţiei, românii vor refuza definitiv să mai guste din această ciorbă acrită de atâtea promisiuni, pecetluindu-le pe veci brandul cu eticheta care au încercat să o pună, nedrept, altora, şi anume: "soluţia cea mai imorală" din istoria României.

Vă mulţumesc.

Domnul Costică Macaleţi:

"Criza forţei de muncă în România - realităţi, perspective şi soluţii".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la criza forţei de muncă din România.

Nu mai este un secret pentru nimeni că, pe fondul unei migraţii masive a forţei de muncă dinspre România spre ţările occidentale, ţara noastră se confruntă cu o criză din ce în ce mai accentuată de personal.

Pare paradoxal că într-o ţară aflată în plin avânt economic, în care investitorii străini pompează sume importante de bani în afaceri profitabile, muncitorii români iau drumul unor ţări ca Italia, Spania, Germania, Marea Britanie şi altele, pentru a-şi căuta de lucru acolo, lăsând libere numeroase locuri de muncă în urma lor.

Banca Mondială a publicat un studiu referitor la criza forţei de muncă din ţările foste comuniste membre ale Uniunii Europene. Cercetarea arată clar dificultăţile pe care le întâmpină, în dezvoltarea activităţii, firmele din cele 8 ţări foste comuniste, care au aderat în 2004 la Uniunea Europeană, la care se adaugă România şi Bulgaria.

Principalul obstacol îl constituie criza tot mai accentuată a forţei de muncă necesare. În România, mai bine de unul din trei administratori de firmă consideră că principala problemă în calea dezvoltării afacerii este dificultatea de a găsi muncitori calificaţi, corespunzători cerinţelor posturilor vacante.

România se clasează, potrivit cercetătorilor, pe locul al cincilea în topul ţărilor europene cele mai afectate de criza de pe piaţa forţei de muncă, conform concluziilor respectivului studiu, la noi, cel mai afectat fiind sectorul construcţiilor. Desigur, acest fapt ar trebui să îngrijoreze autorităţile de la Bucureşti, lucru care - din nefericire - nu se întâmplă.

De ani de zile sindicatele şi patronatele au căzut de acord că, pentru a stopa "hemoragia de braţe de muncă şi de creiere" dinspre România spre Vest, este nevoie de facilităţi fiscale şi de creşteri salariale.

Însă, aici intervine un adevărat cerc vicios: din cauza fiscalităţii excesive, firmele sunt sufocate şi nu pot oferi muncitorilor salarii mari, cum de asemenea nu pot investi în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă tot din cauza presiunii fiscale incredibile la care Guvernul supune companiile.

Iată de ce, potrivit atât studiului citat, cât şi profesioniştilor în domeniu, oprirea migraţiei forţei de muncă româneşti se poate realiza doar prin acordarea de reduceri fiscale firmelor de construcţii şi de reducere a T.V.A. pentru proiecte, care să determine susţinerea creşterii salariilor lucrătorilor din acest domeniu.

De asemenea, printre măsurile propuse de Banca Mondială pentru echilibrarea pieţei muncii se numără reformarea învăţământului, prin creşterea nivelului de calificare pentru meseriile deficitare.

Iată de ce solicităm Guvernului să ia rapid o serie de măsuri, ce se impun ca fiind vitale pentru sănătatea economiei şi pentru garantarea păstrării valorilor umane româneşti între graniţele ţării.

Domnul Marius Rogin:

"Înaltele figuri ale guvernării Tăriceanu II".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am să vă rog ca astăzi să-mi permiteţi să fac o paralelă între guvernarea pe care România a avut-o din '89 până în anul 2004, şi cea pe care o are în prezent.

Până la sfârşitul anului 2004, am avut parte de o guvernare roşie, în care am putut vedea cum unii indivizi s-au ridicat de foarte jos, ajungând a avea, într-un timp foarte scurt, reputaţia unor veritabili politicieni.

Am asistat, astfel, la devenirea domnului Mitrea, de exemplu. Acesta, dintr-un simplu reprezentant al sărmanilor mineri din Valea Jiului, a evoluat spre un om foarte departe de a fi sărman, până spre funcţii înalte, precum cea de ministru.

Am asistat la "transhumanţa" unor politicieni dinspre culmile comunismului spre şi mai înaltele culmi ale unei aşa-zise democraţii pe care "o slujeau" din toate puterile lor, la fel de roşii. Exemplul domnului Iliescu rămâne, în continuare, cel mai elocvent.

Am asistat neputincioşi la afacerile murdare ale unui prim-ministru al cărui singur ţel era de a umple conturile şi tezaurele, dar nu vă grăbiţi: nu ale României, ci pe ale sale, cele proprii.

Am mai asistat şi la cele mai felurite moduri de închidere a ochilor, de protejare a lor, a celor apropiaţi lor, a celor care le slujeau interesele, care - şi ei la rândul lor - îşi protejau alţi slujitori şi alte interese. Dar care nu mergeau până acolo, încât să ajungă la interesele cetăţenilor.

Astăzi, asistăm, iarăşi, la situaţii asemănătoare, comparative doar ca intensitate, nu ca situaţie. Miniştrii slujesc interesele celor care i-au ajutat să ajungă la aceste calde scaune, miniştri sau politicieni care, brusc, îşi dublează sau triplează cifra de afaceri a firmelor ce aparţin unor fii, unor soţii, soacre sau fiice.

Asistăm la fapte ale unui prim-ministru care acoperă fărădelegile unui ministru-marionetă, pus să slujească justiţia pe care tocmai el o încalcă în nenumărate feluri şi rânduri. Asistăm la demiterea celor care le tulbură binefăcătoarele ape, a celor care le dezvăluie adevăratele preocupări ce sunt departe de cele ale ţării.

Sunt multe faptele la care astăzi suntem martori, doamnelor şi domnilor deputaţi. Prea seamănă vremurile de astăzi cu cele de până în 2004. Prea sunt mulţi miniştri anchetaţi de D.N.A. Oare acestea sunt figurile pe care le dorim să ne reprezinte: Chiuariu, Păcuraru, Cioroianu, Tăriceanu, Orban sau Adomniţei (care nu prea desluşeşte stelele, decât poate pe cele de pe cer)?

E prea greu, ca cetăţean, să vezi cum oamenii capabili au fost şi încă mai sunt daţi la o parte doar pentru că-şi fac datoria. E prea greu să vezi că doar afacerile unora devin din ce în ce mai prospere, şi ale României nu. E prea greu să asişti la multiplicarea oligarhilor care îşi protejează slujitorii.

Alternativele nu sunt decât două, doamnelor şi domnilor: fie multiplicarea similară celulelor canceroase vor distruge întregul organism, fie vom apela la "bisturiu" şi vom tăia în carne vie pentru a elimina aceste celule canceroase care ne distrug.

Românii nu prea mai sunt dispuşi să tolereze aceste situaţii. Aşteaptă măsuri care să vină şi în sprijinul lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Este Remeş vinovat?"

Probabil că da! Iar dacă nu, imaginile sunt cele care l-au condamnat irevocabil.

Faptul că un individ poate beneficia de prezumţia de nevinovăţie sau de dreptul de a se apăra devin amănunt într-o Românie membru al Uniunii Europene, demonstrează că suntem la un pas către o ţară care se conduce după metoda lynch courts, sau modul în care se ţine extrem de democratic o judecată, astfel încât aceasta să se termine cu un linşaj.

Nu sunt în măsură să îl judec pe Remeş, însă nu vreau nici să îi iau apărarea, pentru că e o problemă care ţine strict de Direcţia Naţională Anticorupţie, dar se pare că rolul ei este suplinit cu succes de către Televiziunea Română.

Dacă "interesul public", ca să o citez pe distinsa doamnă Rodica Culcer, este de a compromite probe importante şi de a transforma televiziunea într-un eşafod public, vă întreb pe dumneavoastră: care mai este rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie? Pentru ce ar trebui să cheltuim bani importanţi de la buget pentru o instituţie complet inutilă?

Dacă vreţi să înţelegeţi adevăratul rol al D.N.A., vă citez din raportul privind activitatea desfăşurată de această instituţie în anul 2006: "Concomitent, opinia publică românească a urmărit, cu un interes extrem de puternic, în cursul anului 2006, evoluţia reformei anticorupţie dusă de structurile statului, cu precădere acţiunile desfăşurate de Direcţia Naţională Anticorupţie".

Deci, opinia publică, în concepţia reprezentanţilor D.N.A., este asemenea unei săli de circ, nişte spectatori ţinuţi cu sufletul la gură de giumbuşlucurile unui clown care tot scoate iepuraşi. Nimic deosebit, puţină magie pe bani mulţi, de dragul unui circar şef, sforar sau păpuşar pentru unii.

E o ironie tristă, în faţa unei situaţii care tinde să degenereze. Suntem martorii transformării României într-un stat poliţienesc, unde poliţaiul şef ne va face să fim mai paranoici, chiar dacă nu vom avea nimic compromiţător de zis. Ne vom privi cu suspiciune prietenii, vom spune bancuri în şoaptă despre conducătorul mult iubit ... un scenariu pe care mulţi dintre noi l-au trăit.

Gestul lui Remeş, aşa cum reiese din filmare, este incalificabil, însă modul în care s-a făcut publică această probă dovedeşte faptul că avem o justiţie subordonată politic, care funcţionează pe post de sperietoare. Ea funcţionează pe bani publici, iar de cele mai multe ori plătiţi un bilet mult prea scump pentru spectacolul oferit.

Faceţi un efort şi încercaţi să vă imaginaţi cum ar arăta România ca republică prezidenţială, cu o majoritate parlamentară şi cu un Guvern subordonat preşedintelui.

E doar începutul unui film prost, pe care l-am mai vizionat odată, acum - în reluare, şi sper că nu va avea acel final trist, ca în '89.

Domnul Gheorghe Sârb:

Declaraţie politică privind necesitatea reglementării activităţii de lobby în România

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Distinsă audienţă,

În România, piaţa de lobby este puţin dezvoltată, iar la nivelul opiniei publice, lobby-ul şi activităţile de advocacy sunt asimilate cu traficul de influenţă. Aceasta este premisa de la care porneşte argumentarea intervenţiei mele. Este un concept greşit înţeles şi de aici derivă şi necesitatea pentru a reglementa această situaţie.

Menţionez că activitatea de lobby reprezintă un proces de influenţare legitimă a deciziilor politice, prin activităţi de comunicare profesioniste care implică expertiză legislativă, tehnici discursive şi abilităţi strategice. Astfel, lobby-ul este o activitate legitimă ce nu poate fi confundată cu traficul de influenţă.

Mai mult, la Bruxelles, lobby-ul este o mare industrie, acolo existând peste 15.000 de profesionişti în lobby şi 2.600 de grupări de interes care dispun de birouri permanente pentru a reprezenta mai bine interesele locale, regionale sau naţionale ale diferiţilor actori. Iar pe agenda europeană recentă au fost discuţii cu privire la introducerea unor reglementări legate de activitatea de lobby pentru o mai mare transparenţă şi funcţionalitate la nivelul administraţiei europene.

De aceea, consider că este nevoie să luăm din nou poziţie pentru a stimula şi justifica necesitatea reglementării acestei activităţi de lobby şi în ţara noastră.

Analiştii europeni consideră că există o piaţă pentru lobby în România, cu un imens potenţial de dezvoltare, mai ales în condiţiile în care, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, din ce în ce mai multe companii multinaţionale vor servicii de lobby profesioniste. Iar noi va trebui să ne pregătim pentru acest lucru.

Oamenii de afaceri din România cer reglementarea activităţii de lobby, cu scopul declarat de promovare a intereselor României la Bruxelles.

Dar în condiţiile asocierii activităţii de lobby cu traficul de influenţă, trebuie menţionat că, potrivit Codului Penal din România, fapta "traficul de influenţă" se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Deci, aceste lucruri trebuie clar definite, pentru a nu lăsa loc de interpretări. Aşa că trebuie luate măsuri.

Stimaţi colegi,

Activitatea de lobby în România trebuie să devină un sistem deschis, guvernat de transparenţă. Indiferent că sunt necesare coduri de bună practică, reglementări legislative, lobby-ul este o activitate legitimă, iar prin promovarea unui asemenea proiect, se poate împiedica traficul de influenţă.

Poate că legiferarea acestei activităţi impune restricţii în privinţa interacţiunii oficialităţilor publice cu interesele legitime ale unor grupuri, asociaţii profesionale sau firme private. Dar legitimarea activităţii de lobby ar conduce la profesionalizarea comunicării publice şi la surse importante pentru bugetul public realizate prin eliminarea traficului de influenţă realizat pe mită şi pe interese personale.

Mai mult, consider că aceste reglementări ale activităţii de lobby în România vor contribui la eficientizarea reprezentării intereselor naţionale.

Concluzionând, pledez pentru o reglementare a activităţii de lobby, pentru a stimula creşterea transparenţei şi funcţionalităţii administraţiei publice din România.

Vă mulţumesc.

(Pauză între orele 10,05 - 11,45)

(Şedinţa este condusă în continuare de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de doamna Daniela Popa şi domnul Ioan Munteanu, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să declar deschise lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din cei 326 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 234, absenţi fiind 92, din care 36 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a începe dezbaterea Proiectului de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor, vă rog să îmi permiteţi să vă supun aprobării unele modificări în componenţa nominală a unor comisii permanente. E vorba, mai exact, de o singură comisie permanentă, Grupul parlamentar al PRM ne propune trecerea domnului deputat Gelil Eserghep de la Comisia pentru industrii şi servicii la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de membru. Propunerea se face în cadrul algoritmului adoptat de liderii grupurilor parlamentare la începutul legislaturii.

Dacă aveţi obiecţii? Nu.

Supun votului dumneavoastră, prin ridicare de mâini, această modificare. Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Mulţumesc.

Trecem la pct. 3 de pe ordinea de zi, respectiv, Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2008.

Dau cuvântul domnului chestor Miron Ignat, să prezinte proiectul de buget. Şi îl rog, apoi, pe preşedintele Comisiei pentru buget să prezinte raportul comisiei.

V-aş ruga să vă racordaţi la disciplina şedinţei, la lucrările acesteia, pentru că este o problemă care vizează bunul mers al Camerei, bugetul acesteia.

Domnul Miron Ignat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă prezint spre dezbatere, analiză şi aprobare bugetul Camerei Deputaţilor, adică, bugetul nostru, al parlamentarilor.

La fundamentarea bugetului pentru anul viitor s-au avut în vedere următoarele: a) volumul cheltuielilor realizate precum şi cheltuielile preconizate a se efectua până la finele anului 2007; b) experienţa acumulată în anii precedenţi; c) propunerile compartimentelor de specialitate, precum şi prognoza indicatorilor macroeconomici pentru anul 2008.

Pe ansamblu, bugetul pentru anul 2008 prezintă o creştere de 22,9% faţă de programul pe anul 2007, iar în preţuri comparabile creşterea este de 18%.

Bugetul este structurat pe principalele elemente de cheltuieli, cum ar fi: cheltuielile de personal, cheltuielile pentru bunuri şi servicii, cheltuielile de capital.

Bugetul pentru anul 2008 a fost analizat de cei patru chestori ai Camerei Deputaţilor, şi anume: domnul deputat Albu Gheorghe, din partea Partidului Democrat, domnul Gelil Eserghep, din partea Partidului România Mare, domnul Hunor Kelemen, din partea Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, şi subsemnatul, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

La întâlnirile cu secretarul general, chestorii au luat în analiză fiecare element de cheltuieli.

Proiectul de buget pentru anul 2008 a fost supus spre analiză şi dezbatere Biroului permanent, iar în urma dezbaterii s-a precizat că acest buget să fie trimis spre analiză Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi apoi supus discuţiei Camerei Deputaţilor.

Pe data de 3 octombrie, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a analizat bugetul propus şi l-a adoptat cu majoritate de voturi.

Considerăm că bugetul este echilibrat şi corespunde nevoilor pentru anul 2008.

Ca urmare, vă supunem spre aprobare şi dezbatere bugetul Camerei pentru anul 2008.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule secretar.

Dau cuvântul domnul Gubandru, preşedintele Comisiei pentru buget, pentru a prezenta raportul comisiei.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu Adresa nr. 1079/26 septembrie 2007, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis pentru examinare şi avizare pe fond Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2008, aprobat de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor în şedinţa din 26 septembrie 2007.

În urma examinării Proiectului de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2008, în şedinţa din 3 octombrie 2007, comisia, cu majoritate de voturi, a hotărât ca proiectul de hotărâre să fie supus spre dezbaterea şi aprobarea plenului, în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

La dezbateri generale, stimaţi colegi, dacă doreşte cineva să participe? Nu.

Trecem la dezbaterea Proiectului de Hotărâre pentru aprobarea bugetului, pe textele acestuia.

Începem cu titlul acestuia.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Adoptat în unanimitate.

La art. 1, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

La art. 2? Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

La art. 3? Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Art. 4? Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Art. 5? Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Art. 6, care se referă la cele trei anexe, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

La Anexa 1? Nu sunt obiecţiuni.

Votată în unanimitate.

Anexa 2? Nu sunt obiecţiuni.

Votată în unanimitate.

Anexa 3? Nu sunt obiecţiuni.

Votată în unanimitate.

Voi supune la sfârşitul acestei şedinţe, votului final, proiectul de hotărâre.

La pct. 4, Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii Camerelor de Comerţ din România.

A fost reexaminată de Senat.

Comisia juridică, prezentă aici, ne propune adoptarea în forma adoptă de Senat. Dau cuvântul domnului vicepreşedinte Florin Iordache. Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am fost sesizaţi de către Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, cu această lege, pentru că a fost adoptată de Parlament. În cererea de reexaminare se precizează că prin reglementarea prevăzută la art. 48 a alin.(2) din lege şi citez: "Oficiul Registrului Comerţului este obligat să elibereze pe cheltuiala persoanei care a făcut cererea copii certificate de pe înregistrările efectuate în Registru şi de pe actele prezentate, precum şi informaţii despre datele înregistrării" se încalcă art. 8 alin.(1) din Legea pentru reutilizarea informaţiilor.

Constatând că cererea de reexaminare este întemeiată, Senatul a adoptat această lege.

În Comisia juridică, vă propunem să fiţi de acord cu forma Senatului, mai ales că acea prevedere era neconstituţională.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, legea face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină? Domnul deputat Tudor. Domnul deputat Merce, din partea Grupului PRM.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, o problemă de procedură, vreau să vă anunţ noul lider al Grupului parlamentar PRM, în persoana domnului deputat Ioan Aurel Rus.

În legătură cu iniţiativa care se discută, Grupul parlamentar PRM cere retrimitere la comisie a acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu ne spuneţi şi un motiv?

Domnul Ilie Merce:

Dar nu e nevoie.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu sunteţi obligat, dar era firesc, să aveţi o determinare mai mare pentru ceilalţi deputaţi.

Domnul deputat Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Aş vrea, în câteva cuvinte, să motivez dorinţa noastră de a fi retrimis la comisie acest proiect, deoarece el este foarte alambicat. Noi, ieri, am avut o discuţie mult timp, în grup, şi nu suntem oameni duşi cu pluta, ca să putem cădea de acord asupra unei soluţii viabile pentru românii de pretutindeni, pentru poporul ăsta. Nu pentru Guvern, nu pentru preşedinte...

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Domnule, aici e altă lege!

Domnul Marcu Tudor:

La pct. 5! Nu la pct. 5?

Domnul Valer Dorneanu:

Suntem la pct. 4, stimate coleg.

Domnul Marcu Tudor:

Păi, la ăsta am solicitat.

Domnul Valer Dorneanu:

Dau cuvântul domnului Florin Iordache, pentru a se pronunţa în numele comisiei asupra cererii de retrimitere la comisie.

Domnul Florin Iordache:

Aţi citit prea repede, domnule preşedinte. Deci, noi suntem la Legea camerelor de comerţ, la reexaminarea preşedintelui.

Domnul Marcu Tudor:

Când am auzit de reexaminarea preşedintelui, am zis că e reexaminare pentru românii de pretutindeni.

Domnul Florin Iordache:

Sunt mai multe, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Tudor, v-aş ruga să luaţi loc în bancă.

Domnul Marcu Tudor:

Vă ofer scuzele mele!

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Deci, în aceste condiţii, domnule preşedinte, nu se justifică retrimiterea. Biroul permanent a stabilit mai multe reexaminări, şi dumnealor, citind foarte repede, nu au fost atenţi la ce proiect de lege discutăm. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

S-a făcut totuşi o propunere. Am înţeles că a fost o eroare, propunerea viza de fapt pct.6, nu 5. Eu o supun votului dumneavoastră.

Deci, e vorba de la proiectul de la pct.4, Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii Camerelor de Comerţ din România.

V-aţi retras, Grupul PRM, propunerea?

Domnii Ilie Merce şi Marcu Tudor (din sală):

Nu, ne-o menţinem!

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, o supun votului dumneavoastră. Vă rog să utilizaţi cartelele electronice.

E vorba de reexaminarea, la cererea preşedintelui, a Legii Camerelor de Comerţ din România, proiectul de la pct. 4. PRM-ul a cerut restituirea la comisie, comisia a arătat că nu sunt motive şi că de fapt cererea viza altceva.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Voci din sală:

La ce să ne pronunţăm?

Domnul Valer Dorneanu:

La cererea de retrimitere la comisie, am spus de patru ori! Dar dacă nu sunteţi atenţi la lucrări nu am nicio vină!

Propunerea a fost respinsă, cu 117 voturi împotrivă.

La dezbateri dacă doreşte cineva să intervină? Nu.

În aceste condiţii, vă rog să constataţi că potrivit art. 106 din Regulamentul Camerei, nefiind amendamente admise sau respinse şi nici intervenţii, vom supune direct votului final raportul comisiei, mai exact, proiectul de lege în forma propusă de comisie.

La pct. 5, vă rog să fiţi atenţi, ca să nu facem din nou confuzie, Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru completarea Legii nr.90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice.

Comisia pentru administraţie publică, domnul preşedinte Relu Fenechiu. Vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În conformitate cu prevederile art. 135 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, comisia a fost sesizată spre reexaminare cu Legea pentru completarea Legii nr.90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice.

Este o lege organică.

Potrivit art. 75 din Constituţia României, republicată, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Aş vrea să vă spun că nu am înţeles de ce preşedintele a retrimis spre dezbatere această lege, întrucât modificarea pe care noi am făcut-o nu se referă la vânzarea spaţiilor, ci la închirierea spaţiilor. Domnul preşedinte a invocat că nu pot fi vândute spaţiile aflate în proprietatea publică a statului, în schimb, în prezenta lege, noi nu am pomenit despre vânzarea acestor spaţii, ci doar de închirierea lor, ceea ce este perfect legal.

Aşa încât comisia respinge cererea de reexaminare trimisă de preşedinte şi propune Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, în forma adoptată iniţial.

Vă mulţumim.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să intervină? Poftiţi, doamnă deputat.

Doamna Ruxandra Florina Jipa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În situaţia prezentată acum, intervine o schimbare, ca să zic aşa, care nu cred că îşi are rostul. Ar însemna să împărţim în două categorii: sunt sedii de partid care sunt cumpărate deja, iar dacă noi, de acum încolo, am impune o măsură prin care nu ar mai putea fi cumpărate, înseamnă că au beneficiat doar o parte din partidele politice, care au reuşit să-şi cumpere sediile până la momentul actual, iar celelalte nu ar mai putea să facă acest lucru.

Mie mi se pare o inechitate. Nu vi se pare că este anormală această măsură? Adică, unii şi le-au putut cumpăra, iar alţii nu şi le pot cumpăra.

Haideţi să ne gândim şi să fim lucizi, nu este posibil să împărţim în două categorii.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

PD-ul şi ceilalţi!

Doamna Ruxandra Florina Jipa:

Păi, unii şi-au cumpărat şi unii nu şi-au cumpărat! Deci, fiecare ştie cine şi ce a făcut, nu?

Or, nu putem acum să venim cu această chestie de interdicţie pentru alţii, care nu sunt în situaţia de a-şi fi cumpărat sediile.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Stanciu, din partea Grupului PSD. Domnul Dragoş Dumitriu. Şi, în final, va răspunde domnul Relu Fenechiu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar susţine propunerile Comisiei pentru administraţie publică. Această susţinere are la bază două argumente.

Un prim argument constă în aceea că este timpul ca partidele din România, uşor, uşor, să înceapă să fie cu adevărat ceea ce prevede Constituţia, principalii actori, principalele forţe politice, principalii piloni ai democraţiei. Fără partide, oricât am apela direct la popor, în piaţă, nu reuşim nimic, decât să ne trezim în alte vremuri. Acesta este un argument.

Al doilea argument constă în acela că, la Cotroceni, schimbările dese de consilieri aduc probabil şi materiale care nu sunt profesioniste. Deci, ceea ce comisia a propus nu vine deloc în contradicţie cu prevederile Constituţiei actuale. Poate, cu cea trecută, dar, cu cea prezentă, nu. De aceea, cred că este o eroare de confuzie în material şi i-aş ruga pe cei de la Comisia juridică, chiar, să arate, cu argumente juridice ferme, că este efectiv unul din puţinele cazuri, poate, când, de la Controceni spre Cameră, se strecoară o astfel de confuzie eronată sau o eroare de confuzie.

Sunt elemente care ne determină să votăm pentru raportul pe care l-a făcut comisia. Vă mulţumim.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Mircea Duşa. V-aş ruga să fiţi concis, domnule deputat, ca să putem lua şi următorul proiect, înainte de votul final.

Domnul Mircea Duşa:

Iniţiativa legislativă permite închirierea spaţiilor aflate în proprietatea publică a statului, iar în cazul când partidele politice nu au putut cumpăra spaţiile pe care le deţineau la momentul apariţiei Legii nr. 90 pot cumpăra spaţiile care le-au fost închiriate ulterior. Nu există nicio prevedere în acest act normativ că nu pot fi cumpărate cele care sunt proprietate publică. Orice spaţiu care este în proprietate publică se trece din proprietate publică în proprietate privată, după acre se poate vinde.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Dragoş Dumitriu doreşte să intervină.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Foarte pe scurt, eu solicit amânarea dezbaterilor la acest proiect de lege, întrucât pe rolul Parlamentului se află o propunere legislativă a colegului nostru, senatorul Marius Marinescu, prin care se încearcă reglementarea tuturor spaţiilor aparţinând Regiei Protocolului de Stat, atât vânzare, cât şi punere la dispoziţie, şi cred că s-ar putea corela cele două. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Rog comisia să se pronunţe cu privire la cererea de amânare şi la motivul acesteia.

Domnul Relu Fenechiu:

Nu există o procedură de amânare în plen, ar putea exista o retrimitere la comisie. Dar nu este cazul, pentru că este o cerere de reexaminare a preşedintelui, nu este o lege în procedura normală de dezbatere.

Repet, această lege, în forma actuală, rezolvă şi problema pe care a ridicat-o doamna deputat, în sensul că pot fi cumpărate sediile şi după perioada în care legea iniţială a funcţionat. Şi, independent de acest articol care vorbeşte despre cumpărarea sediilor, pot fi închiriate sedii şi de la alte instituţii decât de la administraţia publică locală, în condiţiile în care administraţia publică locală nu dispune de spaţii necesare pentru sediile partidelor.

Aşa încât, de dragul de a rezolva problema unui coleg care mai are o iniţiativă legislativă, nu cred că este cazul să mai amânăm această lege. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, doamnă.

Mai avem un proiect foarte important şi s-ar putea să compromitem dezbaterea lui, din cauza unor lucruri nu tocmai ...

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Avem, avem lucruri foarte importante de discutat, dar pentru noi este un lucru foarte important şi acesta, domnule preşedinte, vă rog să mă scuzaţi.

Ceea ce invocă acum domnul preşedinte al comisiei nu este o noutate. Şi până acum s-a putut închiria spaţiu şi de la alte persoane. Ceea ce spune dânsul nu este deloc o noutate. Noutatea este că se restricţionează de acum încolo. Şi eu nu sunt de acord cu acest lucru şi bănuiesc că şi alte partide n-or fi de acord, în măsura în care nu şi-au cumpărat sediile până la ora aceasta. N-am de ce să tranzacţionez cu nimeni acest lucru. Este un lucru foarte firesc şi normal ca toată lumea să dispună şi să existe o egalitate între toate partidele. Ar însemna să facem o discriminare, stimaţi colegi, cu care eu personal nu sunt de acord şi partidul meu şi v-am explicat şi motivele.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Am reţinut propunerea dumneavoastră. Eu trebuie să constat că, potrivit regulamentului, nu s-au făcut amendamente în comisie, nu avem de discutat nici admise, nici respinse. Şi, în aceste condiţii, potrivit art.106 din regulamentul nostru, voi supune votului final acest proiect. Partidul România Mare va putea să voteze, pe fond, împotriva acestuia.

Trecem la următorul proiect.

Pct.6 - Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Şi aici suntem într-o procedură de reexaminare.

Trebuie să dau cuvântul comisiei; este ultimul proiect, pe urmă vom trece la vot final.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Domnul vicepreşedinte Sasu.

V-aş ruga să prezentaţi succint raportul dumneavoastră.

Domnul Ion Sasu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Plenul Camerei, în şedinţa din 8 octombrie, a stabilit să se reia discuţiile în cadrul comisiei de fond, în vederea unei noi examinări şi depunerii unui nou raport.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a reluat examinarea cererii de reexaminare, în şedinţa din 10 octombrie. În timpul dezbaterii s-au formulat opinii în sensul celor solicitate în şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor.

La lucrări au participat: domnul deputat Titus Corlăţean - iniţiatorul legii, domnul Emil Popescu - preşedintele Fundaţiei Românilor de Pretutindeni, şi, deşi invitat la dezbateri, domnul Adrian Cioroianu, ministrul afacerilor externe, nu a participat la şedinţă, delegându-l pe domnul Mihai Gheorghiu, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

În urma dezbaterilor şi a punctelor de vedere exprimate de către membrii comisiei, s-a ajuns la concluzia că varianta iniţială de subordonare a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni la Guvern, aşa cum au fost majoritatea intervenţiilor în plen, în 8 octombrie, este optimă şi că este necesară specificarea în lege, totodată, pentru o interpretare mai exactă a sintagmei "români de pretutindeni", a denumirilor sub care sunt cunoscuţi în ţările din afara graniţelor conaţionalii români: rumâni, vlahi, valahi, aromâni, macedo-români, megleno-români, istro-români, moldoveni etc.

Faţă de cele mai sus exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi - 7 voturi pentru şi 2 abţineri -, să propună Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, cu un amendament admis, redat în anexa la prezentul raport de înlocuire.

Din numărul total de 16 membri ai comisiei, au fost prezenţi la dezbateri 10 deputaţi.

În raport de obiectul şi conţinutul său, legea face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Înainte de a trece la dezbateri generale, vă invit în acest sens să reflectaţi, aş ruga şefii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală, pentru că, după acest proiect, vom proceda la votul final asupra proiectelor dezbătute astăzi.

La dezbateri generale, domnul Titus Corlăţean, din partea Partidului Social Democrat, şi să înţeleg şi domnul Cristian Rădulescu, din partea Grupului parlamentar al P.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Titus Corlăţean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Vă aduceţi aminte că săptămâna trecută, la dezbaterile în plenul Camerei, practic, plenul a fost de acord cu respingerea cererii de reexaminare venită de la Preşedinţie, rămânând în suspensie punctul legat de subordonarea din punct de vedere funcţional-administrativ a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni şi o chestiune care era prevăzută în cererea de reexaminare trimisă de şeful statului, acest punct fiind sprijinit de o serie de grupuri parlamentare în plen, nu cel al P.S.D.-ului, dar alte grupuri, legat de eventuala enumerare a denumirilor sub care sunt cunoscuţi românii în ţările unde trăiesc, în afara frontierelor României.

Comisia, la şedinţa căreia eu am asistat, - bineînţeles, fără drept de vot -, a decis, cu largă majoritate, păstrarea formulei votate de plenul Parlamentului României în urmă cu câteva luni, respectiv subordonarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni la Guvern, la primul-ministru şi funcţionarea în cadrul Cancelariei - şi este formula care, funcţional, vă spun cinstit, am şi explicat-o, are cele mai multe raţiuni.

Pe de altă parte, comisia a aprobat, printr-o largă majoritate, enumerarea denumirilor la care făceam referire. Aici n-am exprimat eu personal, ca iniţiator, un punct de vedere foarte clar. Nu resping această posibilitate, există şi avantaje, însă trebuie să stabilim un lucru foarte clar - prevalează principiul asumării la nivel individual a unei anumite identităţi. Acesta este principiul european acceptat. Va funcţiona şi aici.

Spun asta, pentru că nu trebuie să neglijăm - am spus-o şi membrilor comisiei - o eventuală reacţie pe canale diplomatice, din partea anumitor guverne, după adoptarea legii în această formulă. Dar, până la urmă, este dreptul Legislativului român şi parlamentarilor să se pronunţe asupra acestei chestiuni.

Personal, putem merge şi voi solicita, domnule preşedinte, chiar să trecem la vot astăzi şi să încheiem această odisee interminabilă. Românii de pretutindeni, indiferent cum se numesc ei - cei care trăiesc în afara graniţelor României -, au nevoie de această lege, lege care ar fi trebuit adoptată prima oară acum 7 ani. Au trecut 7 ani şi, iată, încă suntem la faza de dezbateri.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Cristian Rădulescu. Se pregăteşte domnul deputat Calimente, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Fără a vă restrânge dreptul la opinie, v-aş ruga să fiţi, totuşi, concis, ca să putem vota acest proiect, ca şi Proiectul de buget al Camerei.

Domnul Cristian Rădulescu:

Voi încerca, domnule preşedinte, deşi situaţia în care suntem acum este destul de delicată. Este clar că primordial este faptul că această lege trebuie să existe. Este amânată de prea mult timp. Am discutat şi cu reprezentanţii Ministerului de Externe. Poate este mai bine ca să existe o lege slabă, decât să nu existe deloc şi, după aceea, prin consensul grupurilor parlamentare, să-i aducem unele amendamente vitaminizante, ca să spun aşa.

În momentul de faţă, însă, cel puţin noi, Grupul parlamentar al P.D., suntem în dilema dintre a vota pentru sau contra, datorită faptului că sunt multe chestiuni în această lege care nu sunt tocmai constituţionale. Cred că ceea ce a vrut să transmită Preşedintele Băsescu în mesajul lui n-a fost chiar bine înţeles. Cred că această definire a numelor sub care ar fi cunoscute unele comunităţi româneşti din afara graniţelor nu este chiar cel mai binevenit lucru. Definirea unor minorităţi se face conform convenţiei-cadru şi Constituţiei României, prin cele patru elemente - de tradiţie, de limbă, de religie, de cultură -, iar introducerea unui alt element, al cincilea, şi anume, denumirea, nu este un lucru potrivit şi mai degrabă este limitativ.

N-am fi de acord cu acest amendament şi, când ajungem la dezbaterea respectivă, o să milităm ca să-l scoatem. Dacă el va fi scos, atunci am putea vota legea aşa cum rămâne în formula ei, urmând ca, după aceea, s-o mai vitaminizăm.

După aceea, nu suntem de acord cu instituţia sub care a fost pus Congresul românilor de pretutindeni. Credem că, aşa cum în Constituţie scrie că Preşedintele României este acela care reprezintă statul în ceea ce priveşte chestiunile constituţionale, nu comerciale sau altele, şi aici - când este vorba de românii de pretutindeni -, trebuie ca acest congres să fie sub egida Preşedinţiei României - şi la această chestiune chiar ţinem.

După aceea, credem că sunt excesive prevederile proiectului referitoare la acele adeverinţe, să le zicem, la patalamaua care trebuie dată românilor de pretutindeni, pentru a putea beneficia de drepturile date de această lege, şi aşa puţine.

Vă atrag atenţia că există prevederi în Convenţia-cadru referitoare la minorităţile naţionale încheiată la Strasbourg, în 1995, prin care se recomandă să nu se facă astfel de evidenţe referitoare la apartenenţa la o anumită minoritate, tocmai pentru faptul că istoria, chiar cea mai veche, a arătat cum pot fi folosite nociv astfel de evidenţe.

Deci, nu suntem de acord nici cu această chestiune, a eliberării unor adeverinţe referitoare la apartenenţa la o anumită minoritate.

Una peste alta, sigur că acestea sunt chestiuni care pot fi corectate. Noi am vrea, totuşi, ca acea enumerare care n-a fost bine înţeleasă să fie scoasă din lege. Este un amendament introdus de comisie, deci ne putem referi la el, procedural.

Cealaltă chestiune, la care ţinem mult, ca acel Congres al românilor de pretutindeni să fie sub egida Preşedinţiei, a fost deja tranşată de comisie şi, procedural, nu prea mai avem ce face.

Deci, văzând şi făcând, în funcţie de aceasta, vedem dacă votăm această lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Calimente, din partea Grupului parlamentar al P.N.L. Vă rog să luaţi cuvântul, cum v-aţi exprimat voinţa.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu am o propunere care probabil va stârni o anumită nedumerire, pentru că eu consider că Biroul permanent a făcut din start o greşeală, trimiţând această lege la o comisie unde nu trebuie să o trimită - la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, care nu ştiu ce atribuţii are în legătură cu situaţia românilor din afara graniţelor ţării. Şi cred că această lege ar fi trebuit trimisă la Comisia pentru politică externă, mai ales că Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni este în subordinea Ministerului Afacerilor Externe. Este adevărat că domnul ministru a fost invitat la comisie. Domnia sa a comunicat că nu poate participa, pentru că era prins cu altă activitate şi, sigur, a venit exact preşedintele Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni.

Din păcate, la comisie, argumentele tehnice ale domniei sale nu au fost luate în considerare. S-a acţionat mai mult emoţional şi, din punct de vedere politic, raţionamentele care au fost exprimate acolo au fost exprimate sub acest impuls.

De asemenea, amendamentele Grupului parlamentar al P.N.L. au fost respinse în bloc, fără să fie discutate, şi nici argumentele tehnice nu au fost acceptate.

Din acest motiv, eu cred că acest raport ar trebui trimis din nou la Comisia pentru politică externă, pentru că noi considerăm că Ministerul Afacerilor Externe trebuie să se ocupe în continuare de această problemă. Aţi văzut şi incidentele care s-au produs la graniţa cu Republica Moldova. Aceleaşi incidente s-au întâmplat şi în alte părţi. După părerea mea, reprezentanţii României care se duc acolo trebuie să aibă imunitate diplomatică, pentru că, altfel, pot să întâmpine diferite greutăţi.

Cât despre propunerea care a fost făcută mai înainte, ca acest congres, în ceea ce priveşte situaţia românilor de pretutindeni şi mai ales cei din afara ţării, să fie sub egida Preşedintelui României, eu am mari îndoieli, pentru că Preşedintele României ne creează nouă probleme, celor care suntem aici. Măcar cei care sunt în afara ţării să nu aibă problemele pe care le avem noi în ţară şi să nu avem scandalurile şi în afara ţării, pe care le avem în ţară, provocate de Preşedintele României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Titus Corlăţean a cerut cuvântul.

Vă rog să vă pronunţaţi şi cu privire la această ultimă propunere.

Domnul Titus Corlăţean:

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Am câteva precizări punctuale de făcut, ca reacţie la intervenţiile Grupurilor parlamentare P.D. şi P.N.L.

Aş începe cu ultima chestiune, legată de Ministerul Afacerilor Externe. La modul în care Ministerul Afacerilor Externe a gestionat, din păcate, dezastruos, problematica românilor din afară, inclusiv ultima gafă, de proporţii, şi aş caracteriza-o ca un act de iresponsabilitate şi incompetenţă, apropo de limba moldovenească, nu aş aduce în discuţie un astfel de argument. Acesta este primul comentariu.

Cel de al doilea, legat de congresul românilor la Preşedinţie, legat de procedurile de adeverinţă, haideţi să vedem în ce fază procedurală suntem în clipa de faţă. Dezbaterile de săptămâna trecută au confirmat respingerea cererii de reexaminare, singurele două puncte rămase în suspensie asupra cărora trebuie să tranşăm astăzi fiind subordonarea departamentului, respectiv acea enumerare.

În ce priveşte procedura adeverinţelor, vreau să fac următoarea precizare: ea este preluată în textul legii, cuvânt cu cuvânt, din acele guide lines, linii directoare, pe care Comisia de la Veneţia l-a elaborat, cu putere obligatorie, pentru toate statele europene, în marja raportului privind legea adoptată de Parlamentul de la Budapesta privind maghiarii din vecinătate.

Este o procedură obligatorie pentru toate statele care adoptă acest tip de lege. Şi ea a fost preluată cuvânt cu cuvânt, inclusiv chestiunea cu adeverinţele, evitând acele chestiuni legate de încălcarea suveranităţii altor state, precum eliberarea unor documente de identitate care au generat confuzii şi încălcări ale suveranităţii altui stat. Deci, procedura est-europeană este standard, este prevăzută în textul legii.

Cu privire la alte aspecte, aici va trebui să decideţi: dacă departamentul rămâne subordonat Guvernului, sau dacă doriţi să-l transferaţi la Ministerul de Externe, noi susţinem această formulă - funcţionarea subordonării la Guvern. Şi am văzut, apropo de Ministerul de Externe, nici nu vreau să mai repet ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile. Iar, în ceea ce priveşte enumerarea denumirilor respective, a fost o hotărâre a comisiei. Apropo: comisia este aceeaşi comisie care a fost sesizată în fond şi în procedura anterioară, atunci când dumneavoastră, toţi, aţi votat acest proiect de lege în această formă. Acum inventăm tot felul de motive, pentru a amâna sau a împinge la nesfârşit adoptarea acestei legi.

Eu vreau să vă spun că sunteţi responsabili faţă de comunităţile româneşti pentru această întârziere - 7 ani de zile pe marginea acestei legi. Este o chestiune inacceptabilă. Şi eu invit, cel puţin Grupul parlamentar al P.S.D. şi pe ceilalţi parlamentari care se gândesc serios şi nu politizează acest subiect, să voteze acest raport astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Pentru cine cereţi dumneavoastră cuvântul?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Tudor are o procedură; domnul deputat Tudor, de la P.R.M. Vă rog. Aţi văzut, domnule Calimente, s-a cerut o problemă de procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Da, nu iau cuvântul în locul nimănui.

Procedura este o rugăminte pe care v-o adresez, domnule preşedinte, ca să puneţi clar titlul la vot, pentru că sunt vreo patru variante. Dacă votez "da", ce înseamnă varianta aia, în concepţia unora, ce înseamnă în concepţia altora. Dacă votez "nu", asemenea variante sunt inverse.

De aceea, rugămintea mea, domnule preşedinte, este ca, atunci când puneţi la vot peste câteva minute, să explicaţi clar ce înseamnă pct.4 şi ce înseamnă pct.2, ca să evităm orice încurcătură pe care toţi o avem acum. Am discutat cu mulţi şi toţi au aceeaşi încurcătură. Nu vreau s-o deschid acum, pentru că deschid nişte discuţii foarte largi.

Şi al doilea lucru pe care îl voiam: eu am în faţă ordinea de zi, la care acest punct era la pct.5, iar la dumneavoastră era la pct.6. Eu m-am ghidat după acesta, de la pct.5, care, întâmplător, zicea tot aşa: reexaminarea, la cererea Preşedintelui... Aici a fost confuzia. Din cauza asta, încă o dată vă acord scuzele mele, pentru că am avut în faţă două hârtii diferite.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Erau vreo cinci puncte care începeau cu "reexaminare la cererea Preşedintelui" şi din cauza asta toate puteau fi confundate, după dumneavoastră, într-unul singur.

Doamna Olguţa Vasilescu şi apoi domnul Calimente, care a mai vorbit o dată. De aceea trebuie să dau cuvântul întâi celorlalţi, care n-au mai vorbit. Şi apoi domnul Árpad.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Nu vreau să reiau argumentele pe care le-a folosit aici domnul Titus Corlăţean şi cu care sunt absolut de acord. Vreau doar să insist, aşa cum am insistat şi data trecută, când s-a retrimis la comisie această lege, să votaţi enumerarea respectivă.

Trebuie să se ştie foarte clar că noi recunoaştem minorităţile de români care se află în jurul graniţelor, indiferent că ei se numesc vlahi, moldo-vlahi, istro-români, megleno-români şi aşa mai departe.

Deci, aceste denumiri trebuie să fie prinse într-un proiect de lege, să devină denumiri oficiale pentru români. Pentru că, dacă statul român nu recunoaşte aceste minorităţi, nu mai putem să avem pretenţia la statele respective, în care aceste minorităţi trăiesc, să le recunoască. Deci, asta ar fi prima rugăminte: să se voteze neapărat acest amendament care s-a adus la comisie.

Iar, în ceea ce priveşte al doilea amendament, eu insist, totuşi, ca Departamentul Românilor de Pretutindeni să rămână la Guvern, dar să nu rămână în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, din motivele pe care le-a susţinut şi domnul Titus Corlăţean aici, pe care nu vreau să le reiau.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Sigur că antevorbitorii mei au spus să nu politizăm această problemă, dar, din păcate, exact domniile lor o politizează, spunând că este un dezastru şi că Ministerul Afacerilor Externe n-a făcut nimic.

Am aici, în faţa dumneavoastră, de la Ministerul Afacerilor Externe, Raportul de activitate al Departamentului pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni în perioada 2005-2007. Citindu-l, rezultă că au avut o activitate laborioasă, că s-au implicat, că au făcut foarte multe lucruri pentru românii din afara graniţelor.

Sigur că problema ridicată, cu denumirea românilor, este o problemă pe care trebuie să o lămurim. Vreau să vă spun că această denumire de vlahi, vlohi, valahi, vine de la un trib germanic-elveţian, cu care popoarele germanice au intrat în contact şi care era deja latinizat şi această denumire de vlah, vloh, valah s-a şi generalizat. Ea a ajuns până în Ţara Galilor, care să poarte denumirea de Welsh şi care are aceeaşi rădăcină. A ajuns în Valonia, care are aceeaşi rădăcină şi care a fost preluată doar de slavi.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, aveţi vaste cunoştinţe de istorie. Odată ne-aţi dus la teutoni. Acum ne duceţi la galezi. Haideţi, totuşi, să venim la ...

Domnul Mihăiţă Calimente:

Eu vreau ca, în general, să discutăm în cunoştinţă de cauză şi să nu ne dăm cu părerea despre denumiri despre care habar nu avem şi nici nu am citit niciodată. Măcar acum să ştim despre ce votăm şi despre ce vorbim. Cred că nu este ruşine acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu pentru înţelegere.

Stimaţi colegi, comisia ne-a propus un singur amendament. Potrivit regulamentului, eu doar la acesta mă voi referi, pentru a-l supune votului dumneavoastră acum, înaintea votului final.

Urmăriţi la raport amendamentul nr.1, cu privire la art.1. Este vorba de enumerarea persoanelor de etnie română.

Supun votului dumneavoastră acest amendament, pentru că au fost obiecţii la acesta.

Vă rog. Domnul Canacheu.

Domnul Costică Canacheu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ar fi fost bună o înţelegere pentru retransmiterea acestei cereri de reexaminare la comisie, dar, dacă aţi trecut la amendamente, trebuie să ne referim la amendamente. Şi vreau să subliniez că încercarea noastră...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, am făcut acest lucru, pentru că s-a discutat explicit în comisie cauza pentru care s-a cerut retrimiterea. Deci, s-a discutat o dată acest lucru. Vă rog să vă referiţi la amendament.

Domnul Costică Canacheu:

Am înţeles. Am să pledez pentru menţinerea formei pe care proiectul de lege îl are în acest moment la art.1, şi anume: proiectul de lege se referă la etnicii români şi la cei aparţinători ai filonului cultural românesc, care, conform Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului, Convenţiei europene pentru minorităţi, Convenţiei europene pentru limbi regionale sau mai puţin folosite, care lasă deschisă calea acelora care se consideră aparţinători ai filonului cultural românesc, să se declare ca atare.

Ideea că prin lege am prelua numele unor populaţii ale căror origine nu o cunoaştem, aceasta este realitatea; şi chiar textul amendamentului ne spune acest lucru. Se vorbeşte despre origine română şi atunci când se vorbeşte despre rumâni, vlahi, valahi, macedo-români, aromâni, megleno-români, istro-români şi alţii, doar se face afirmaţia "care sunt: macedo-români, aromâni, vlahi..." şi ce se mai înşiruie acolo. Ce înseamnă că "sunt"? Eu sunt aromân, după terminologia consacrată în România. Sunt şi macedonean, tot după terminologia consacrată în România. Sunt şi armân, aşa cum îmi spune mie mama, cum îi spun eu mamei mele. Vorbesc limba mea maternă - limba armână. Cum putem să consacrăm prin lege identitatea etnică, lingvistică a unor aparţinători ai filonului cultural? Aceia care consideră ei că sunt aparţinători ai filonului cultural românesc.

Intrăm într-o eroare majoră pentru acest început de mileniu, ca să ajungem să legiferăm şi să luăm aceste nume şi să le consacrăm într-o lege în România. Acelaşi lucru se încearcă şi în alte părţi, numai că s-au reţinut. Şi la Atena se gândeşte acest lucru. Şi uneori şi la Tirana. Şi, iată cum aceşti veri ai dumneavoastră, fraţi ai dumneavoastră, latinii balcanici, armânii, sunt desfăcuţi în încercări din acestea de a norma identitatea. Identitatea este aceea pe care ţi-o afirmi, pe care o recunoşti. Eu sunt aparţinător al filonului cultural românesc. Sunt consacrat aici, sunt născut aici. Sunt, cultural, român. Dar sunt armân etnic şi limba mea maternă este limba armână. Nu poate nimeni să numească prin lege, să mă numească altfel şi să-mi ia numele. Este imposibil.

De aceea vă rog - cu consideraţia pe care, între noi, latinii, fraţii, o avem, cu iubirea care, între noi, latinii, o avem - să nu acceptaţi acest amendament, pentru că este injust, este în afara convenţiilor europene şi nu face decât să-i expună în continuare pe armâni la această contradicţie politică din regiune.

Noi suntem armâni, ne-am consacrat, în acest fel, istoria, cultura, limba. Şi, acum, iată, în Europa, ne manifestăm.

În următoarele săptămâni, în Elveţia, va fi o reuniune, susţinută şi de Guvernul elveţian, a unui organism regional al armânilor, care sunt latini, fraţi ai românilor, dar sunt armâni.

Vă mulţumesc şi consider că frăţietatea în acest fel se manifestă, prin respingerea acestui amendament, care nu face decât a da satisfacţie unor idei istorice de la Bucureşti sau idei istorice de la Atena şi a-i lăsa în continuare descoperiţi pe armâni.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu pentru aceste disertaţii. Se pare că la întrebări fundamentale, a avea o lege bună sau a nu o avea deloc, nu putem să răspundem astăzi.

Vă rog să observaţi, programul de lucru pentru şedinţa în plenul Camerei s-a epuizat, stimate coleg, de zece minute.

În consecinţă, declar închise lucrările şedinţei Camerei Deputaţilor.

Urmează şedinţa comună a celor două Camere.

Vă rog să observaţi, colegii mei deputaţi, că sunt deja şi senatori în sală; oricum, programul l-am epuizat de zece minute.

Vă mulţumesc.

Voce din sală:

Votul final?

Domnul Valer Dorneanu:

Vot final când se vor încheia dezbaterile la acest articol.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11,40.