Parliamentary debates

Şedinţa a fost condusă, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschidem şedinţa dedicată declaraţiilor politice astăzi, 30 octombrie 2007. Vom începe astăzi cu reprezentanţii Opoziţiei, pentru a ne menţine în ton şi a face un echilibru între Putere şi Opoziţie, domnilor.

O să-l rog pe domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să poftească la microfon şi, se pregăteşte un reprezentant al Puterii, domnul Emilian Frâncu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc,

Domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Italia".

Într-o vizită pe care astăzi am defini-o ca fiind "de lucru" un înalt demnitar al imperiului austriac s-a adresat românilor din Transilvania care i-au ieşit în cale smeriţi şi demni, - "Salve parve romuli nepos!"

"Te salut sărman nepot al Romei!"

După câteva sute de ani, nepoţii Romei ne trimit ei înşişi salutări din oraşul străbunilor lor. Relaţiile dintre cele două popoare de gintă latină sunt complexe: 1 până la 2 milioane de români, ce poartă cu mândrie în denumirea naţionalităţii rădăcina oraşului care i-a binecuvântat încă din antichitate, lucrează în Italia. Ei furnizează presei din ţara natală subiecte dintre cele mai diverse: unele ating, spre regretul nostru, câmpul infracţional, altele evidenţiază aspecte ale unei colaborări normale şi deci fructuoase.

Concret, aflăm că românii din Torino şi italienii din Bacău vor beneficia de prevederile unui protocol de colaborare care vizează facilitarea accesului la diverse servicii pentru cetăţenii lor aflaţi în tranzit sau cu afaceri.

Aflăm, de asemenea, că 29 români, acuzaţi de furt şi şantaj, au fost arestaţi de poliţia din Padova.

Alţi nouă români erau obligaţi să muncească la negru în condiţii groaznice, practic de sclavie, în localitatea Mascalneia.

La Monza, într-o biserică catolică, un cunoscut pictor român de icoane a ridicat o cruce ortodoxă înaltă de 5 metri pe care italienii au primit-o cu admiraţie şi superioară înţelegere.

Exemplele pozitive sau negative ar putea continua, dar din multitudinea lor am selectat unul care are suficientă putere de relevanţă: 70 000 de copii români învaţă în şcolile italiene, cu 30% mai mult decât în anul şcolar precedent (2005-2006).

Ei se situează, numeric vorbind, pe locul 2 după albanezi (77.000), depăşindu-i pe marocani. Cifra este însă mult mai mare în acest an şcolar (2007-2008), având în vedere faptul că de la 1 ianuarie 2007 românii au devenit cetăţeni comunitari, iar inspectoratele şcolare judeţene au anunţat numeroase cereri de transfer către şcoli de diferite grade din toată peninsula italică.

Există areale urbane în care nivelul de concentrare este peste medie: Roma, Milano, Torino. Dincolo de statisticile relativ reci, apar şi întrebări legitime: Cum se întreţin şi de către cine legăturile cu patria-mamă? Ce se întâmplă cu aceşti copii după absolvirea cursurilor? Câţi dintre ei doresc să revină în România? Cum priveşte ministerul român de resort această situaţie valabilă nu numai pentru Italia, ci şi pentru alte destinaţii preferate de români: Spania, Franţa etc?

Un lucru este însă cert, sărmanii nepoţi ai Romei, cu toate dificultăţile pe care le traversează, alături de părinţii lor, vor avea un alt destin, pe care îl denumim, cu temeri dar şi cu optimism - european.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi se pregăteşte domnul Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al României Mari.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Binele întotdeauna triumfă"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

M-am zbătut de multe ori să ajut autorităţile locale şi judeţene să întocmească şi să înainteze proiecte pentru obţinerea de fonduri necesare tuturor localităţilor din judeţul pe care îl reprezint.

Am crezut că aşa e bine. Nu mi-am dorit laude din partea nimănui, fiindcă bucuria de a face lucrurile să funcţioneze în conformitate cu legile şi cu normele României şi ale Uniunii Europene a fost întotdeauna mai presus decât osteneala depusă.

Zilele trecute, un fost parlamentar de Vâlcea, care nu a făcut nimic pentru judeţ în perioada cât a deţinut mandatul încredinţat de alegători, dar care acum candidează pentru un post de europarlamentar, m-a acuzat că aş avea vreun interes personal în această chestiune.

Că nu e aşa, ar putea depune mărturie zeci şi sute de oameni, din tot judeţul.

Sunt sigur că mulţi dintre dumneavoastră vă zbateţi pentru proiecte similare. Sunt sigur că şi pe dumneavoastră vă critică tot felul de frustraţi, incapabili să înţeleagă rostul şi esenţa binelui pe care îl faceţi aici, la Bucureşti, şi acolo, în circumscripţia fiecăruia.

Ca şi dumneavoastră, voi continua să ajut, respectând cu stricteţe legile ţării şi înţelesul democraţiei. Vă îndemn să nu plecaţi urechea la răutatea detractorilor şi să nu vă descurajaţi.

Avem două zicale minunate, pe care înţelepciunea populară le pune la temelia perseverenţei noastre parlamentare: "Câinii latră, ursul merge" şi "Nu mor caii când vor câinii".

Şi a doua declaraţie politică, "Aşa să-i ajute Dumnezeu!"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Asumarea răspunderii guvernului pe proiectul de lege privind votul uninominal vine să demonstreze, dacă mai era nevoie, care sunt diferenţele dintre acela "care tace şi face" şi adversarul său "bun de gură".

Cel care tace şi face este, în acest caz, Guvernul Tăriceanu. Cel care speculează vorbe şi încearcă să tragă spuza pe turta lui este preşedintele Băsescu. În timp ce Guvernul vine cu un proiect constructiv, preşedintele se străduieşte, atât cât poate, să submineze legea propusă de executiv, convocând electoratul la un referendum inutil şi costisitor.

Proiectul de lege propus de guvern este rodul gândirii şi negocierii între societatea civilă, specialişti în drept şi toate acele partide politice care acceptă reformarea sistemului electoral. Referendumul preşedintelui este doar un pretext personal de a se băga pe sine însuşi în seamă, întrebând poporul pe care parte să se încheie şireturile noului cod electoral.

Şi mai este ceva, acest referendum al preşedintelui: un mijloc de a se implica, profund imoral şi vădit ilegal, în campania electorală pentru primele alegeri europarlamentare din România.

Asta urmăreşte preşedintele Traian Băsescu, iar eu nu pot decât să-i urez, în numele meu şi al oamenilor încă oneşti din societatea românească actuală: tot aşa să-i ajute Dumnezeu, după cât de viclean îi e planul!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Natura va şti întotdeauna cum să dirijeze lucrurile pe pământ.

Domnule deputat Moisoiu, aveţi cuvântul, şi-l rugăm să se pregătească pe domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi: "Mărie, Mărie, când îmi dai înapoi pălăria?"

În urmă cu cinci ani, mai precis la 8 octombrie 2002, cu nr.670 am înregistrat la Parchetul Naţional Anticorupţie un denunţ penal care avea ca obiect vânzarea ilegală a pachetului de acţiuni la S.C. Balneoclimaterica Sovata către Societatea Salina Invest.

Pe parcursul anilor care au trecut, am revenit de mai multe ori, vrând să aflu cine este vinovat de această hoţie ordinară, săvârşită asupra statului român, şi dacă cineva va restitui vreodată bunurile însuşite.

Iniţial am crezut că a fost o fraudă tipică a guvernării CDR. Ulterior, în discuţiile purtate cu fosta conducere a Fondului Proprietăţii de Stat, devenit apoi APAPS şi actualmente AVAS, am înţeles că este implicată şi Guvernarea PSD, în persoana ministrului Ovidiu Muşetescu, inclusiv premierul Adrian Năstase, şi în momentul de faţă Guvernarea DA.

Adresându-mă pentru lămuri conducerii Ministerului Justiţiei din Cabinetul Tăriceanu, am primit răspunsuri ca "să am răbdare, fiindcă nu s-au terminat cercetările", prin secretara de stat din partea UDMR-ului, Kibedi Katalin. Ca urmare, am înţeles că numai pălăria s-a schimbat, Măria a rămas aceeaşi. Şi o poartă când PNŢCD, când PNL, când PSD, când PD şi împreună cu toţi, UDMR!

De fiecare dată am fost liniştit că dosarul este în cercetare şi că este normal ca în această fază să nu mi se poată comunica amănunţit unde s-a ajuns. Cred că nu aş fi mirat dacă aş afla că însuşi mult actual mediatizatul Doru Ţuluş ar fi amestecat şi tergiversează cercetarea!

Ieri însă, am avut o revelaţie, pentru care doresc să mulţumesc lui Dan Badea, care a publicat în cotidianul "Interesul public" un articol intitulat "Ernö Rudás şi politica secretă a forintului, la Bucureşti" în care se demonstrează că afacerea Sovata a fost şi este controlată direct de Budapesta.

Actualmente, controlul staţiunii Sovata în proporţie de 99,94% aparţine Danubius Hotels R.T., societate care aparţine statului ungar şi care în anul 2000 este reprezentată, după un interimat al vestitului Kurkó Iános György, nimeni altul decât preşedintele Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă, de către fostul şef al rezidenţei de spionaj al Ungariei în România, Rudás Ernö, implicat în afaceri comune, cu motociclete, cu însuşi premierul Constantin Călin Anton Popescu-Tăriceanu!

Trebuie să mai mire faptul că în iunie 2006, prin intermediul Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale, a fost promovată o hotărâre de Guvern prin care s-a aprobat, în ciuda protestelor Primăriei Sovata, licenţa de concesionare pe o perioadă de 20 de ani, către Societatea Balneoclimaterica S.A. a nămolului din Lacul Ursu (Sovata)?

Întreb: oare în acest fel trebuie sponsorizate serviciile secrete ungare şi "întreţinute bune relaţiile ale celor două state vecine şi mai ales prietene"?

Câte venituri suplimentare au fost atrase la bugetul de stat - conform asigurărilor primite, şi nu indirect, la bilanţul unei firme private a unei persoane care a fost amintită mai înainte? Cum au fost valorificate rezultatele controalelor efectuate de către Curtea de Conturi? Peste câţi ani voi primi un răspuns la denunţul penal adresat Ministerului Justiţiei? Şi la urma urmei, România trebuie să tot facă afaceri păguboase în urma cărora să piardă peste 6 milioane de euro? România chiar nu are nevoie de venituri?

Să se reţină: mafia românească are rădăcini aproape în toate partidele!

Mărie, Mărie, îmi vei da vreodată înapoi pălăria?

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Biata Mărie, biata Mărie!

Da. O să îl rog pe domnul deputat Andrian Mihei să poftească la microfon şi rog să se pregătească domnul deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prima declaraţie politică - "Votul uninominal ultimii paşi".

După cum ştiţi - cei prezenţi ieri au putut asista la acest lucru - angajarea răspunderii Guvernului este un act constituţional prin care, în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, Guvernul îşi asumă răspunderea în anumite privinţe, în cazul de faţă, pentru modificarea legii electorale prin includerea sistemului uninominal de vot. Tot conform Constituţiei, cei care au obiecţii referitoare la acest demers, au la îndemână instrumente cu care pot acţiona, înainte ca proiectul respectiv, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, să fie adoptat şi trimis Preşedintelui spre promulgare.

Deşi procedurile par simple şi sunt descrise explicit în Constituţia României şi în legislaţia existentă, iată că la noi totul se complică, totul este făcut parcă fără discernământ, în duşmănie şi împotriva intereselor publice şi al bunului mers al lucrurilor.

În mai 2007, reprezentanţii PSD, PNL şi PD au stabilit de comun acord şi în consens să fie începută dezbaterea proiectului de lege în varianta propusă de Asociaţia "Pro Democraţia". Acest proiect legislativ a fost îndelung supus dezbaterii publice, cu implicarea societăţii civile, care a urmărit de-a lungul anilor desfăşurarea alegerilor în România şi a reuşit conturarea unui proiect legislativ coerent, la care partidele politice au avut timp să vină cu sugestii şi propuneri şi asupra căruia au căzut de acord.

Ce s-a întâmplat cu colegii noştri din PD de atunci până acum? Să nu fi înţeles atunci proiectul pentru care şi-au exprimat acordul? Să joace acum pe melodia pe care le-o cântă domnul preşedinte Băsescu, doar pentru a-i da acestuia apă la moară în veşnica sa luptă împotriva primului-ministru? De ce se preferă diversiuni de ultim moment, în locul unei colaborări oneste şi a unor dezbateri constructive pe variantele posibile? De ce implicarea şi expertiza societăţii civile, atât de mult clamată ca necesară de către actorii politici, este acum dată de o parte, în favoarea unor ambiţii şi orgolii nejustificate? Vi se pare că în acest moment, cei care s-au răzgândit în privinţa "consensului" liber exprimat mai pot fi priviţi ca parteneri sau ca reprezentanţi de încredere ai cetăţenilor?

Manevrele lor, prin care indiferent de eforturile constructive depuse de alţii pentru a găsi formula ideală pentru această lege importantă, nu vă par a leza principiile unei reale democraţii, prin încăpăţânarea de a nu respecta nici litera şi nici spiritul legilor democratice, nici propriul cuvânt, ci încăpăţânându-se să joace un rol de "Gică-contra" în orice situaţie şi schimbându-şi părerea la comandă? De ce domnul preşedinte a ales un "moment de bucurie personală" ulterior anunţului public al guvernului de a-şi asuma răspunderea pentru legea electorală, garantând - subliniez încă o dată scurtcircuitarea prevederilor constituţionale - că "va fi referendum", şi nu a făcut acest lucru anterior? Îi este atât de dor domnului preşedinte de o campanie electorală, încât sacrifică timp care ar fi putut fi folosit pentru votarea unor legi importante care aşteaptă, impune sacrificarea unei mari sume de bani pentru referendum, în loc ca aceştia să fie utilizaţi în scopuri mult mai bune, sau îşi doreşte să susţină şi întărească, cu alibi-ul asigurat, campania partidului căruia "din suflet" îi susţine candidaţii?

Este regretabil că scena politică se transformă pe zi ce trece într-un circ care şi-a pierdut deja hazul, în care unii ies în faţă fără a face ceva constructiv, ba chiar împiedicându-i şi pe ceilalţi să îşi vadă de treabă, şi la care atât Uniunea Europeană, cât şi concetăţenii noştri se uită nedumeriţi, încercând să înţeleagă care sunt regulile, care este miza, ce se urmăreşte de fapt ".. Sper totuşi ca bunul-simţ, o anumită onoare şi simţul datoriei să învingă la un moment dat şi, cetăţenii României, alegătorii, să ajungă să voteze candidaţii care merită acest lucru, dar să îi şi poată sancţiona atunci când în loc să le servească interesele, se preocupă mai mult de propriile jocuri, interese şi avantaje.

Tot discutându-se de importanţa Zonei Mării Negre, vreau să fac o declaraţie referitoare la ziua de 31 octombrie 2007, care este ziua Mării Negre. Şi, în această declaraţie, este vorba de "Anul Delfinului".

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, iartă-mă, am rugămintea să vă încadraţi în termenul de trei minute, pentru că acesta este termenul regulamentar şi altfel riscăm ca alţi colegi ai dumneavoastră să nu poată să-şi depună declaraţia.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Da, domnule preşedinte, aveţi dreptate, dar treaba aceasta trebuie să fie, eu ştiu, de fiecare dată impusă, nu numai unora. Da? Şi, voiam să spun, pentru că Marea Neagră este o zonă destul de importantă şi anul acesta cele şase ţări care sunt riverane Mării Negre au declarat "Anul Delfinului", această declaraţie aş vrea să fie consemnată în stenogramă. Vă rog frumos.

(Următoarea declaraţie a fost consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

Cea de-a 11-a aniversare a Zilei Internaţionale a Mării Negre, organizată de Comisia Mării Negre cu sprijinul Programului de Dezvoltare al Naţiunilor Unite, prin Black Sea Ecosystem Recovery Project, va fi celebrată la 31 noiembrie 2007 în cele şase ţări care înconjoară Marea Neagră, printre care şi România. Tema Zilei Internaţionale a Mării Negre din acest an este delfinul, anul 2007 fiind supranumit Anul Delfinului.

În 1992, şase ţări (Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina) au semnat Convenţia pentru protejarea Mării Negre împotriva poluării. Comisia Mării Negre este organismul responsabil de implementarea prevederilor Convenţiei, care constituie cadrul legal în baza căruia are loc cooperarea regională menită să reducă poluarea şi să protejeze ecosistemul marin. Comisia joacă un rol important în promovarea colaborării dintre diferiţii parteneri care activează în domeniul protecţiei Mării Negre, în mod special guvernele, organizaţiile neguvernamentale, dar şi alte organisme şi programe regionale.

Efectivele de peşti din Marea Neagră sunt serios ameninţate de poluarea şi de deşeurile provenite de la nave, aşezări costiere şi râuri, de poluarea din atmosferă, de distrugerea habitatului, în special a zonelor de depunere a icrelor, aspect datorat reglementărilor slabe în ce priveşte dezvoltarea zonelor costiere şi practicilor abuzive de pescuit, precum şi pescuitului masiv al unor specii şi invaziei unor specii străine, care au contribuit la reducerea diversităţii şi numărului de peşti din mare.

Delfinii, care sunt priviţi ca un simbol al sănătăţii Mării Negre, se confruntă cu ameninţări similare supravieţuirii lor, ca şi peştii pe care îi mănâncă. Zeci de delfini sunt găsiţi morţi anual, în plasele lăsate de pescari în mare, dar aceasta nu este suma totală, multe astfel de situaţii nefiind raportate. În 2002, o interzicere a activităţilor ilegale de pescuit din partea autorităţilor române a condus la recuperarea a aproximativ 40 km de plase conţinând aproximativ 100 de delfini şi multe alte specii. Numărul de delfini din Marea Neagră la începutul anilor `50 era de aproape 1 milion şi, deşi vânătoarea de delfini a fost interzisă în 1966, până la sfârşitul anilor `80 au mai rămas doar 50.000-100.000.

Dincolo de aceste aspecte, dacă pornim de la faptul că un sfert din populaţia lumii - 1,5 miliarde de locuitori ai planetei nu au acces la apă potabilă, iar 2,6 miliarde nu au acces la salubritate, şi de la statisticile care arată că peste 60% din populaţia lumii trăieşte în zone de până la 100 km de la coastă, că 90% din peştii care aprovizionează pescăriile din lume sunt prinşi în zone de până la 100 km de la coastă, că porturile sunt cele mai folosite pentru comerţul cu alimente, minereuri, produse de larg consum şi energie şi nu în ultimul rând că zonele costiere sunt cele mai populare destinaţii de vacanţă, devine evident că este necesar un management al zonelor de coastă inteligent, care să poată permite coexistenţa şi funcţionarea optimă a tuturor acestora. România, individual, dar şi împreună cu celelalte ţări, trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a proteja speciile existente în Marea Neagră, pentru a evita degradarea frumoaselor zone litorale prin construcţii ilegale şi abuzive, şi prin susţinerea unor programe de informare şi educare a cetăţenilor întru păstrarea curăţeniei pe plaje, economisirea resurselor naturale şi evitarea abuzurilor.

Marea Neagră trebuie privită ca o resursă comună atât pentru oameni, cât şi pentru viaţa din ea, ambele fiind interdependente, iar conservarea acestora şi demersurile pentru controlul tuturor surselor de poluare trebuiesc făcute în primul rând printr-o schimbare de atitudine şi prin asumarea de către cele şase ţări - dar şi de toate ţările europene ale căror râuri, de exemplu, se varsă în Dunăre - a responsabilităţii din partea autorităţilor, a sectorului de afaceri, a societăţii civile şi a cetăţenilor pentru protecţia mediului marin şi costier, înţelegând necesitatea acţiunilor concrete pentru a salva de la degradare Marea Neagră şi conştientizând că o mare curată, un mediu ecologic corespunzător, oferă mai multe beneficii economice, şi mai presus de aceasta, permite dezvoltarea durabilă în întreaga regiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Fac însă precizarea că ceea ce v-am pretins dumnevoastră pretind fiecărui deputat, îmi e jenă să vă întrerup pe fiecare în parte. Cred că fiecare, într-un fel sau altul, poate să facă o scurtă cronometrare.

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán să se prezinte la microfon şi pe domnul deputat Mihai Dumitriu să se pregătească pentru a urma la microfonul Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De multe ori am făcut referiri la corupţia instituţionalizată din România. Memoriile, declaraţiile politice şi interpelările privind susţinerea oficială de către organele de control ale statului sunt atât de numeroase încât ar fi trebuit să se intervină de către aceste organe pentru stoparea fenomenului infracţional. Acestea însă, în loc să-şi facă datoria, colaborează cu cei care au adus imense prejudicii fondului forestier naţional. Cazul cel mai concret îl reprezintă răspunsul preşedintelui Curţii de Conturi, trimis Parlamentului sub nr.1420 în ziua de 10 iulie 2007, însă pe care eu l-am primit numai în cursul lunii septembrie.

În scrisoarea sa, domnul preşedinte Dan Drosu Şaguna nici n-a încercat să combată existenţa mafiei lemnului din judeţul Harghita. Din acest motiv, sunt nevoit să fac câteva constatări referitoare la scrisoarea domniei sale, aspecte care dovedesc susţinerea fenomenului infracţional de către unii angajaţi ai Camerei de Conturi din judeţul Harghita.

1. Aspectele semnalate de către Camera de Conturi din judeţul Harghita privind unele infracţiuni economice nu fac în totalitate obiectul unor dosare penale, aşa cum s-a menţionat în răspunsul semnat de către domnul preşedinte Dan Drosu Şaguna. De exemplu, dispariţia sumei de 22 miliarde lei, evidenţiată la soldul Ocolului Silvic Gheorgheni, prin Direcţia Silvică Harghita, la sfârşitul anului 20023, fond de rezervă cu dobândă la termen, nu a fost cercetată de către angajaţii Camerei de Conturi Harghita.
2. În anul 2006, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a răspuns la interpelarea făcută de mine cu privire la desfiinţarea Ocolului Silvic Gheorgheni şi menţinerea abuzivă în funcţie a persoanelor care au creat un prejudiciu de 30 miliarde lei la bugetul de stat specificat în nota de control a Gărzii financiare Arad -, că această instituţie ar fi fost desfiinţată doar ca urmare a unei pierderi de 3 miliare lei. După informaţiile mele neoficiale, acest ocol silvic era profitabil şi la data desfiinţării, adică la data de 01 iunie 2005.
3. Vânarea locuinţelor de serviciu prin negociere directă pentru foştii directori ai Direcţiei Silvice Harghita s-a făcut sub preţul real al imobilelor, fără a cuprinde şi cheltuielile făcute pentru construcţiile şi reparaţiile aferente, folosite din fondul de investiţii al acestei instituţii. Aceste persoane aveau locuinţe proprietate particulară şi case de vacanţă. Inspectorii Camerei de Conturi au confirmat, la început, infracţiunea, dar ulterior, faptele au fost muşamalizate la presiuni politice, iar în prezent s-a încercat o jonglerie financiară prin firma CIVIS din Miercurea-Ciuc.
4. Vânzarea a 44 de arme de vânătoare, aşa zise casate, s-a făcut fără licitaţie, de către S.C. "Movels" SRL, cu mult sub preţul real, adică în medie 43 000 lei vechi, şi au fost cumpărate de angajaţii Direcţiei Silvice, cu complicitatea organelor de poliţie. Având în vedere regimul special al acestor arme, se pune întrebarea, cum s-a ajuns la vânzarea lor în circuitul comercial şi civil, în vederea folosirii după ce au fost casate?
5. Menţinerea din adresa domnului Şaguna că înstrăinarea unor utilaje forestiere (tafuri) şi a altor mijloace fixe folosibile, face obiectul unui litigiu între Direcţia Silvică Harghita şi S.C. "Foresta Prim" S.A. Gheogheni, aflat pe rolul Tribunalului Harghita, este o afirmaţie falsă, pentru că inginerul Melles Elod a efectuat compensarea datoriei şi tranzacţii ilegale cu aceste utilaje, începând cu anul 2000, în valoare de 600 milioane lei.
6. Afirmaţia domnului Şaguna că angajaţii Camerei de Conturi Harghita nu sunt implicaţi în ilegalităţile Direcţiei Silvice Harghita nu sunt adevărate deoarece directorul acestei Camere, domnul Szekeley Csaba, a fost proprietarul unei firme de prelucrare şi exploatare a masei lemnoase şi a colaborat cu societatea privată a domnului Ion Micu, S.C. "Carmen Silvae" S.A. Acest director a fost proprietarul firmei în perioada în care doborâtura de vânt din anii 1995 şi 1998 a fost declarată parţial la Regia Naţională a Pădurilor, de către domnul Denes Dominic. În schimb, domnul Szekely a muşamalizat expertiza întocmită pe baza Ordonanţei din 9 iunie 1999, precum şi alte infracţiuni, fapte prin care a fost salvat fostul director adjunct al Regiei Naţionale a Pădurilor de răspunderea penală şi administrativă.

Domnul Koncsag Karoly, în calitate de director economic la Direcţia Silvică Harghita, este răspunzător de prăbuşirea Ocolului Silvic Gheorgheni, de licitaţiile ilegale, precum şi faţă de celelalte fapte prezentate mai sus şi alte cazuri. De exemplu, exploatarea ilegală a partidei nr.1407, tratament progresiv de racordare, volum brut pe picior a 804 metri cubi din anul 2001 în UP.VII. Remetea u.a.134, pentru firma S.C. "Blumen" SRL Joseni. În acest caz, masa lemnoasă de primă calitate a fost vândută ca lemn de foc, sub preţul pieţei, fără licitaţie, în schimb, domnul director economic a semnat contractul nr.86i/2001.

În continuare, actualul controlor financiar de la Camera de Conturi Harghita, Koncsag Karoly, este răspunzător pentru semnarea contractelor legate de cazul "Pro Silvae", FSC România, S.C. "Compos Eximp" S.A., cu numerele: 148, 172, 294, 394, 130/2003, cazuri ce sunt în dosare penale. Deci, prezenţa lui la data respectivă în calitate de director economic la Direcţia Silvică Harghita şi actual în funcţia de controlor financiar la Camera de Conturi Harghita, permite muşamalizarea infracţiunilor comise de personalul silvic de la Direcţia Silvică Harghita şi Ocolul Silvic Gheorgheni.

Totodată, domnia sa este răspunzător pentru o pagubă de peste 30 de miliarde lei, la bugetul de stat, produsă numai în zona fostului Ocol Silvic Gheorgheni, iar pe lângă acest ocol a mai funcţionat încă un număr de 10 ocoale silvice în judeţul Harghita şi Centrul de Producţie din Gheorgheni, cu abatorul de carne pentru vânat, neverificate, din cadrul Direcţiei Silvice Harghita, a căror competenţă cade în sarcina Camerei de Conturi Harghita.

A treia persoană care a fost angajată la Camera de Conturi, Csibi Tiberiu, a decedat în timpul furtului de masă lemnoasă în comuna Remetea, zona Bătrâna. Datorită lui nu s-au efectuat controale reale din partea Camerei de Conturi, pentru că domnul Csibi, la vremea respectivă era contabil şef la Ocolul Silvic Gheogheni şi foştii săi colegi, datorită vechii prietenii au muşamalizat controalele, atât la Direcţia Silvică Harghita, cât şi la Ocolul Silvic Gheorgheni.

În lunile mai şi iunie, când din surse neoficiale am aflat că angajaţii Camerei de Conturi au primit ordin din partea politicului să muşamalizeze infracţiunile semnalate de mine atât prin declaraţia mea politică, cât şi printr-o scrisoare adresată domnului preşedinte Dan Drosu Şaguna, am solicitat sistarea controalelor. Cu toate acestea, am primit un răspuns batjocoritor, prin care s-a semnalat că majoritatea cazurilor nu cad în competenţa Curţii de Conturi.

Stimate domnule preşedinte Dan Drosu Şaguna,

În anul 2003 aţi afirmat că nu sunteţi înregimentat politic.

În cadrul audienţei de la începutul acestui an, aţi afirmat că şi dumneavoastră sunteţi îngrijorat de dispariţia pădurilor din România. Nu înţeleg, atunci, de ce daţi posibilitate unor angajaţi de la Curtea de Conturi din diferite judeţe să acopere infracţiunile.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Mihai Dumitriu să-şi prezinte declaraţia politică şi pe domnul deputat Alexandru Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PD, să se pregătească pentru a-şi expune declaraţia.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Arhivele istorice ale Transilvaniei".

Despre ,,tezaurul de la Moscova" s-a vorbit adesea şi ştim cu toţii, că reprezintă o ,,pradă" confiscată de bolşevici. Dar câtă lume ştie despre tezaurul românesc de la Budapesta? El este compus din... documente extreme de preţioase pentru istoria Transilvaniei. Sunt documente care atestă sutele de ani de iobăgie cruntă de pe moşiile nemeşeşti, recensămintele care au atestat întotdeauna statutul de popor majoritar în Ardeal al românilor, ordinele şi sentinţele prin care se confirmă martirajul lui Gheorghe Doja, Horia, Cloşca, Crişan şi a altor zeci de mii de români. Acolo se află şi miile de plângeri ale românilor la ,,Împăratul'', consemnările agenţilor aflaţi pe urmele lui Avram Iancu, notele Cancelariei de la Viena privind tratamentul inuman la care grofii unguri i-au supus secole la rând pe plugarii români, rapoartele care atestă uciderea a 40.000 de români, în 1848-1849, de aşa-zisele "tribunale de sânge" ale lui Kossuth, inclusiv de către generalii ale căror statui au fost reamplasate recent la Arad.

Aceste documente unice ale Evului Mediu dezvăluie calvarul românilor din Transilvania, de la descălecarea maghiară (secolul al X-lea), până la Eliberarea şi Unirea din 1918. Documentele atestă şi contribuţia uriaşă a iobăgimii şi a preoţimii ortodoxe (prin dări anuale nedrepte, insuportabile) la edificarea somptuoaselor palate din Budapesta şi Viena.

După instaurarea dualismului austro-ungar şi anexarea Ardealului la Ungaria, cele mai importante arhive publice au fost duse la Budapesta, unde s-a înfiinţat Arhiva Naţională Maghiară. Tezaurul de documente transilvănene transportate la Budapesta conţin arhive foarte valoroase cum ar fi:

• "Fondurile ardelene", de 3,5 km liniari, cuprinzând documentele din secolele al XIII-XVI, dar şi secolele următoare;
• arhivele locurilor de adeverire de la Alba-Iulia şi Cluj Mănăştur;
• Arhiva Guvernului ardelean din 1690-1872;
• Arhiva Comisariatului provincial suprem;
• Arhiva fiscală;
• Arhiva contabilităţii ardelene şi încă multe altele.

La aceste documente li s-a adăugat unul din cele mai importante fonduri arhivistice cu privire la Transilvania: ale Cancelariei aulice ardelene din perioada 1686-1867, de 484 metri. Din păcate, în ţară au mai rămas mărturii de importanţă secundară, pe când documentele de la Budapesta sunt de o importanţă vitală pentru istoria Transilvaniei şi a României.

Stimaţi colegi,

Au fost multe încercări ale statului român să aducă aceste arhive în ţară, dar fără rezultat.

În vara anului 1919, Ştefan Meteş a fost delegat de Consiliul diriginte pentru aducerea arhivelor de la Budapesta, cu ocazia ocupării capitalei ungare de către trupele române. Intenţia a eşuat deoarece generalul Traian Moşoiu, om de onoare, nu a profitat de această situaţie, dorind ca totul să se facă legal, fără a bănui că Ungaria nu-şi va ţine angajamentele.

În anul 1934, marele istoric David Prodan incrimina incapabilitatea autorităţilor de a aduce arhiva în ţară şi solicita "să se facă o intervenţie diplomatică energică pentru a ne pune în drepturile noastre cuprinse în tratate".

Retrocedarea arhivelor era de multă vreme un principiu al dreptului internaţional. Articolul 77 al Tratatului de la Trianon prevede clar remiterea arhivelor aparţinând administraţiilor din teritoriile cedate. Totuşi, nimic nu s-a realizat, deoarece Ungaria a reuşit să se eschiveze prin tot felul de pretenţii de la predarea documentelor ardelene şi bănăţene. Explicaţia este simplă: prin remiterea arhivelor, Ungaria ar fi recunoscut implicit Trianonul. Păstrarea acestora era însă un obiectiv central şi un temei pentru propaganda şi politica revizionistă declanşată de Ungaria după 1919.

Din păcate, şi guvernele României care s-au succedat după 1918 până astăzi, n-au reuşit să aducă arhivele acasă, deşi Ungaria era obligată să procedeze la remiterea lor. Autorităţile române au tratat problema neinspirat, fără convingere, folosind experţi insuficient de calificaţi care s-au lăsat atraşi în jocul adversarilor. Mai mult, în 1944, Transilvania de nord a fost iarăşi jefuită de o parte a arhivelor evacuate de administraţia hortistă. Din păcate, în tratatele de pace de după cel de-al doilea război mondial, contenciosul arhivistic româno-ungar nu mai apare.

Stimaţi colegi,

Domnule prim ministru,

Domnule preşedinte Traian Băsescu,

România nu trebuie să renunţe niciodată la dreptul asupra Arhivelor ardelene înstrăinate, furate, jefuite. Ca element component al identităţii naţionale, arhivele nu pot fi negociate, abandonate sau supuse unor tranzacţii de circumstanţă, precum în cazul recent al bunurilor materiale ale fundaţiei Gojdu. De urgenţă trebuie găsite alte căi, în spiritul colaborării româno-ungare şi al practicilor internaţionale actuale pentru a determina Ungaria să ne remită Arhivele istorice ale Transilvaniei de la Budapesta, în original. Pentru aceasta este nevoie de decizie, de înţelepciune, de patriotism adevărat la cei responsabili de soarta arhivelor transilvănene, de soarta poporului român.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Alexandru Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Ghişe, din partea Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Domnule Tăriceanu, vă pasă de banul public?"

Săptămâna trecută, Monitorul Oficial al României a publicat decretul prin care Preşedintele României convoacă un referendum naţional prin care cetăţenii României sunt invitaţi la urne să-şi spună părerea despre oportunitatea introducerii sistemului de vot uninominal pentru parlamentari.

Despre aceasta, preşedintele a informat încă din februarie a.c., subliniind că spre a nu implica cheltuieli suplimentare din banul public intenţionează să convoace referendumul în aceeaşi zi cu alegerile europarlamentare, adică pe 13 mai.

Numai că dumneavoastră, în cârdăşie cu prietenii domnului Patriciu, adică cu cei din PSD, aţi hotărât să amânaţi pentru toamnă euroalegerile, în schimb aţi împins lucrurile spre absurd, organizând un referendum absolut inutil al cărui rezultat era previzibil pentru oricine, mai puţin pentru avortonii politici.

Prin acest demers absolut idiot, care se ştia că nu este dorit de cetăţeni, aţi hotărât cheltuirea inutilă a 28 milioane euro din bugetul de stat al României şi totodată aţi împins forţele politice într-o campanie electorală în care s-au irosit sume importante ce puteau fi folosite în scopuri mai profitabile.

În aceste zile, simţind că Preşedintele Traian Băsescu "v-a luat din nou faţa" şi a convocat referendumul pe tema votului uninominal, orbit de invidie, nu aţi găsit un alt mod de a reactiona decât asumându-vă răspunderea pe un proiect ce promovează votul mixr, proiect care, dată fiind actuala configuraţie a Parlamentului, reprezintă expresia maximă a unui compromis de care au fost capabile principalele partide politice PD, PSD, PNL, dar pentru care nu există nicio garanţie că ar fi ajuns la bun sfârşit.

Din momentul apariţiei decretului prezidenţial de organizare a unui referendum pe tema votului uninominal, bunul simţ politic ar fi trebuit ca, din respect pentru cetăţenii României şi din dorinţa de a nu-i confuziona, orice iniţiativă legislativă, guvernamentală ori parlamentară pe această temă să fie suspendată până după consultarea populară.

Asumându-vă răspunderea pe acest proiect de lege înainte ca cetăţenii să se fi pronunţat prin referendum este ca şi cum dumneavoastră şi cei ce vă susţin demersul le-aţi spune românilor: "staţi liniştiţi, noi, politicienii, ştim mai bine de ce aveţi nevoie!". Cred că în acest caz nu este vorba doar despre lipsă de respect ci, după părerea mea, este un afront fără precedent la adresa cetăţenilor români şi un atentat la Constituţie.

Dacă PNL ar dori cu adevărat votul uninominal propriu-zis (rog a vedea declaraţiile vicepreşedintelui PNL Puiu Haşotti făcute în faţa domnului H.G. Pöttering - Preşedintele Parlamentului European) aţi fi putut "muta" decisiv în faţa Preşedintelui, asumându-vă răspunderea exact pe legea pe care o propune acesta: scrutin majoritar, în două tururi. În acest fel l-aţi fi forţat pe preşedinte să-şi anuleze propriul decret, iar referendumul nu ar mai fi avut loc, fiind lipsit de obiect.

N-aţi procedat aşa. Drept consecinţă, pe 25 noiembrie vom avea şi euroalegeri şi referendum. Dar nu este o problemă. Am mai avut situaţii când, în acelaşi timp, am votat primari, consilii locale şi consilii judeţene sau deputaţi, senatori şi preşedinte şi, slavă Domnului, alegerile au fost declarate libere şi corecte.

Acum alta este problema. Fiind reglementate de două legi diferite prin care nu au fost gândite a se desfăşura simultan, euroalegerile şi referendumul vor avea secţii de votare diferite şi până şi intervalul orar de desfăşurare este diferit. De bună seamă că acest lucru nu este pe placul cetăţenilor şi, în consecinţă, parte dintre ei nu vor vota decât într-o secţie sau nu vor vota deloc. Eu cred că n-ar trebui să fie în interesul nimănui să se întâmple aşa ceva.

De aceea, vă cer, domnule prim ministru, ca în cel mai scurt timp să emiteţi o ordonanţă de urgenţă prin care să modificaţi una din cele două legi, astfel încât procesul electoral, atât pentru euroalegeri cât şi pentru referendum, să se desfăşoare în aceeaşi secţie de votare şi cu aceiaşi membri, alegătorii urmând să primească două buletine diferite de vot. În acest fel veţi putea recupera banii publici cheltuiţi inutil la acel referendum idiot organizat în 19 mai a.c. pentru demiterea preşedintelui României şi totodată nu veţi descuraja românii să vină la vot. Dacă nu veţi proceda în acest mod, vom înţelege cu toţii că nu sunteţi interesat ca românii să se prezinte în număr mare la urne şi ne veţi demonstra încă o dată că... să mă iertaţi, vă doare în papion de cum se cheltuiesc banii publici!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Domnul deputat Ghişe şi se pregăteşte domnul deputat Cornel Ştirbeţ, din partea Grupului parlamentar de parlamentari independenţi.

Domnul Ioan Ghişe:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Distinşi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice este "Votul uninominal şi diferenţa dintre vorbă şi faptă".

De la această tribună, de la acest microfon, în 26 aprilie 2005, am făcut o declaraţie politică în legătură cu necesitatea votului uninominal în care spuneam: "Acest vot pe liste de partid constituie una din cauzele principale ale corupţiei perpetuate în cadrul clasei politice. Soluţia este ca toate persoanele care se aleg în funcţii publice pentru Parlament, consilii judeţene, consilii locale, primari, să fie alese uninominal, chiar dacă pe liste de partid."

Începând de ieri, România are o lege privind alegerea parlamentarilor prin sistemul circumscripţiilor uninominale. Cu o excepţie notabilă: Partidul România Mare. Toate partidele parlamentare şi reprezentanţii importanţi ai societăţii civile au semnat şi susţinut proiectul de lege pe care Guvernul şi-a asumat ieri răspunderea. Chiar dacă va fi întârziat câteva săptămâni, proiectul de lege depus de Guvern la Parlament va deveni Legea privind alegerea parlamentarilor în circumscripţii uninominale.

Acum faptele: în 10 iunie 1999, senatorul Paul Păcuraru, P.N.L., acum ministrul muncii, depunea Proiectul de Lege pentru alegerea parlamentarilor în sistem uninominal. Atunci, P.N.L. avea 6,7% în Parlament ca reprezentare şi din acest motiv proiectul de lege nu a fost promovat. În 23 noiembrie 2005, nouă parlamentari liberali de la P.N.L. au depus Proiectul de Lege privind codul electoral, proiect respins de Senat. În 13 iunie 2006, nouă deputaţi P.N.L., printre care mă număr şi eu, au depus un proiect de lege pentru alegerea consilierilor locali prin vot uninominal. Şi, în fine, ieri, 29 octombrie, Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament pentru alegerea Parlamentului prin vot uninominal.

Acum, vorbele: "Ai momente când demagogic susţii o soluţie numai pentru că ţi se pare că dă bine la public, după care când te duci în spatele uşilor la partid şi cu oameni care se pricep, începi să faci socotelile şi-ţi dai seama că soluţia pe care o propui nu permite realizarea unei majorităţi democratice", a spus Băsescu, completând că trebuie găsită varianta cea mai bună care să permită în acelaşi timp şi realizarea unei majorităţi parlamentare, dar şi posibilitatea opţiunii pe persoane". Este din 1 septembrie 2006, în faţa tinerilor democraţi.

Tot vorbe. În martie 2007, în faţa Parlamentului, Preşedintele Traian Băsescu anunţa că este imperios necesar să se promoveze sistemul de alegeri uninominal pentru reformarea clasei politice, chipurile...

În septembrie 2007, 48 parlamentari P.D. semnează şi susţin proiectul de lege pe care Guvernul ieri şi-a asumat răspunderea. Conform Regulamentul Camerei Deputaţilor, art.96, aceste semnături sunt valabile şi în prezent.

După ce Preşedintele a declarat că declanşează referendumul pentru întrebarea, de fapt, chestionarea de opinie privind, atenţie! o dorinţă şi nu un proiect de lege pe tema alegerii uninominale a parlamentarilor, parlamentarii P.D., în mod special conducerea partidului, a renegat ceea ce cu câteva săptămâni înainte semnaseră, anume proiectul de lege pe care ieri Guvernul şi-a asumat răspunderea.

Acum, când vorbim în Parlament, reprezentarea este: 30% P.S.D., 16 % P.N.L., 16% P.D., 10% P.R.M., celelalte partide, mai puţin de 10%. În 2005, Partidul Conservator şi Partidul Social Democrat au depus proiectul de lege, în cazul P.S.D.-ului semnaseră susţinerea peste 1 milion de cetăţeni.

Este bine ca cetăţenii României să ştie că azi avem în România o lege pentru alegerea parlamentarilor în circumscripţii uninominale, pentru că Partidul Naţional Liberal, prin premierul Tăriceanu şi Guvernul pe care-l conduce, împreună cu Partidul Conservator, cu UDMR, cu P.S.D., au susţinut şi adoptat proiectul de lege pe care ieri Guvernul şi-a asumat răspunderea. Ceea ce însă constatăm şi este o evidenţă că Partidul Democrat nu a depus un astfel de proiect de lege, în schimb a boicotat ani de zile acest demers.

Diferenţa între vorbă şi faptă este similară cu aceea că Preşedintele Traian Băsescu şi P.D. au spus nu şi acum da pentru votul uninominal, iar liberalii P.N.L. şi Guvernul Tăriceanu au făcut lege pentru alegerea prin vot uninominal. La matematică se spune: "Quod erat demonstrandum!", adică ceea ce era de demonstrat, s-a demonstrat.

Şi închei cu regretul că distinsul nostru coleg, domnul deputat Mocanu, în cuvântul anterior, a fost foarte dur la adresa premierului şi a liberalilor şi dacă domnia sa a vorbit aşa, să ştiţi că putem şi noi să spunem ceea ce vă spun acum: dacă şmecheria politică, făţărnicia, demagogia, minciuna şi populismul şi-ar căuta o etichetă, în mod sigur că azi, în România, ar trebui să-i consulte pe colegii de la Partidul Democrat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Am rugămintea din nou să respectaţi termenul de trei minute.

Rog pe domnul deputat Cornel Ştirbeţ să poftească la microfon şi pe domnul deputat Costache Mircea să se pregătească pentru a urma la microfonul Camerei Deputaţilor.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"De la Guţă Tătărăscu la Guţă Tăriceanu", acesta este titlul de astăzi.

Este binecunoscut şi unanim acceptat faptul că Partidul Naţional Liberal este făuritorul României moderne.

Începând cu anul 1875, când a luat fiinţă Partidul Naţional Liberal şi când a ajuns la putere primul Guvern liberal condus de Epureanu, continuând cu marea guvernare liberală dintre anii 1875 şi 1888, când la conducerea partidului se afla I.C.Brătianu, zis Vizirul, şi sfârşind cu scoaterea partidului în afara legii de către comunişti, în anul 1947, Partidul Naţional Liberal, indiferent dacă se afla la putere sau în opoziţie, a fost purtătorul valorilor liberale pe care le-a promovat şi le-a impus în politica românească.

Istoria recentă a Partidului Naţional Liberal, de la reînfiinţarea sa în ianuarie 1990 şi până în prezent, ne este binecunoscută, cu toate suişurile şi coborâşurile ei, cu toate frământările interne şi cu toate bătăliile politice purtate.

Partidul Naţional Liberal a captat forţă şi recunoaştere, aflându-se la guvernare în cadrul C.D.R. între anii 1996-2000, în cadrul Alianţei D.A. între decembrie 2004 şi aprilie 2007, şi apoi, acum, împreună cu UDMR, după instalarea Guvernului Tăriceanu II.

Odată cu această ultimă etapă a evoluţiei sale istorice, Partidul Naţional Liberal a încetat să mai fie purtătorul de steag al liberalismului românesc, abdicând de la misiunea sa de promotor al valorilor liberale şi transformându-se într-un partid populist de stânga, gata oricând să dea mâna cu P.S.D. doar pentru a rămâne la guvernare.

Ne întrebăm dacă actualul Executiv este un Guvern al P.N.L. sau unul în care câteva portofolii sunt deţinute de naţional-liberali conduşi nu de doctrina liberală, nu de principiile şi idealurile liberale, ci de Dinu Patriciu. Răspunsul este categoric da pentru varianta a doua. Poate identifica cineva în economia românească promovarea capitalului autohton specifică liberalismului? Sau stimularea investiţiilor străine? Mă îndoiesc.

Abaterile grave şi stângiste de la programul de guvernare al Alianţei DA au compromis definitiv şi iremediabil Partidul Naţional Liberal ca entitate politică, care a compromis în egală măsură şi pe aşa-zişii liberali, membri ai acestui partid. Adevăraţii liberali, singurii liberali autentici din România se regăsesc astăzi în Partidul Liberal Democrat, a cărui principală misiune politică este promovarea şi perpetuarea valorilor liberalismului.

Agricultura, cenuşăreasa economiei româneşti sub guvernarea Tăriceanu II, trece prin cea mai gravă criză după demiterea abuzivă a lui Gheorghe Flutur, cel mai performant ministru al agriculturii din 1990 încoace. Acestuia i-a succedat la conducerea ministerului istoricul Dan Motreanu care s-a plimbat câteva săptămâni printre problemele agriculturii, precum se plimba odinioară coana Miţa biciclista printre trăsurile ieşite la promenadă la şosea, după care şi-a recunoscut neputinţa şi nepriceperea întorcându-se la vechea şi mult mai profitabila lui îndeletnicire de secretar general al P.N.L.

Căutând un ministru al agriculturii reprezentativ pentru Partidul Naţional Liberal, Tăriceanu l-a descoperit în persoana lui Decebal Traian Remeş "Caltaboş", acest Zăroni al P.N.L., care după episodul penibil al şpăgii în produse ale agriculturii româneşti, caltaboşi şi palincă, şi după demiterea lui Remeş, în fruntea Ministerului Agriculturii a fost adus Dacian Cioloş, ministru neliberal, tânăr şi, cel puţin deocamdată, merituos. De ce nu a fost instalat un ministru liberal? Răspunsul este simplu: pentru că în P.N.L. este o criză acută de cadre competente, liberalii bine pregătiţi profesional, integri şi competenţi nefiind apropiaţi ai domnului Tăriceanu.

În Partidul Naţional Liberal nu mai există liberali autentici, ci petroliberali aflaţi în marea lor majoritate în solda lui Dinu Patriciu şi manipulaţi să acţioneze prioritar în conformitate cu interesele acestuia. Şi acum aceste interese converg spre o alianţă, mai mult sau mai puţin transparentă cu P.S.D., ştim la ce ne putem aştepta.

Tăriceanu, principalul instrument aflat la îndemâna lui Patriciu, s-a transformat încet dar sigur în ceea ce a fost ilustrul dar nedemnul său predecesor Guţă Tătărăscu; ca şi acela, Tăriceanu a făcut din P.N.L. un partid personal, împingându-l spre o alianţă cu neocomuniştii, aşa cum Tătărăscu l-a împins în braţele comuniştilor.

Istoria ne spune că Tătărăscu a sfârşit-o prost, fiind sacrificat de tovarăşii de drum atunci când nu le-a mai fost de folos. Va înţelege Tăriceanu ceva din această lecţie a istoriei? Greu de crezut.

Noi, liberal-democraţii, vom pune serios umărul la debarcarea lui, convinşi că acţionăm în folosul României care este clar că nu mai poate fi guvernată de către un Executiv ultraminoritar. Deplâng soarta României şi a Partidului Naţional Liberal, dar în nici un caz pe cea a premierului Tăriceanu. Liberalismul românesc se află pe mâine bune...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă rog să vă apropiaţi de finalul declaraţiei.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Închei, domnule preşedinte.

...iar lui Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu nu pot decât să-i mai adaug un nume, "Guţă", evident de la Guţă Tătărăscu. Iar pentru aceasta nu-i dau un miel, responsabil aici fiind domnul Remeş, ci îi cer ceva mult mai puţin, doar demisia. Aştept cu nerăbdare şi cu încredere ca lucrurile să intre în firescul lor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc: timpul alocat este de trei minute. Mai avem foarte mulţi colegi înscrişi pe ordinea de zi pentru declaraţii politice şi riscăm ca aceştia să nu mai ajungă la microfonul Camerei.

Domnul deputat Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare şi se pregăteşte domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Fac precizarea de la început că Grupul parlamentar al P.R.M. mai având doar trei minute, mă obligă să mă rezum la un singur minut, care mie îmi este suficient, pentru a lăsa celelalte două minute colegului Dan Zamfirescu. Ar fi bine dacă şi ceilalţi colegi s-ar conforma pentru a putea să ne exprimăm toţi de la această tribună cât mai sintetic şi cât mai expresiv cu putinţă.

În ce mă priveşte, în contactele prilejuite de deschiderea campaniei pentru alegerile europarlamentare, în întâlnirile cu cetăţenii, primesc fel de fel de reproşuri la adresa prestaţiei noastre şi mai ales nedumerirea lor în legătură cu confuzia din societatea românească.

De aceea, am să vă reproduc şi dumneavoastră pentru eternitate, pentru cercetătorii viitorului care vor studia stenogramele Camerei Deputaţilor, câteva din întrebările pe care şi le pun oamenii, cu sinceritate. Oamenii nu înţeleg dacă, spre exemplu, doamna Elena Udrea, domnul Adriean Videanu, domnul Radu Berceanu, domnul Frunzăverde şi alţi domni fac parte din clasa politică, pentru că, peste tot, în toate luările de cuvânt şi în toate împrejurările, dânşii se desolidarizează şi se erijează în reformatori ai clasei politice, vor să se autoreformeze şi au un legământ în acest sens, fac dovada că ei nu fac parte din clasa politică, pentru că actuala dezbatere publică despre reformarea clasei politice, pe dumnealor îi aşează într-o poziţie care stârneşte nu numai confuzii şi ceaţă în mintea cetăţeanului de rând, dar pe unii dintre noi ne şi contrariază.

De exemplu, dacă dumnealor se consider reformaţi, îi rog frumos, aşa cum mi-au zis şi cetăţenii: "Domnule, reformaţi-vă şi dumneavoastră, poate vă cresc şi dumneavoastră nişte conace, nişte vile, nişte proprietăţi, nişte limuzine prin faţa casei, prin grădină. Domnule, reformaţi-vă şi dumneavoastră, domnule, nu mai rămâneţi, treceţi la reformaţi!"

Eu le-am spus în glumă că vreau să rămân un ortodox, un drept-credincios şi un om cu bun-simţ, naţional, un om cinstit, harnic şi patriot, dacă se mai acceptă aşa ceva în societatea românească.

Mersi, P.D., reformaţi-vă voi!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Aledin Amet să ia cuvântul. Şi se pregăteşte domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Concluzii în urma unei vizite în China".

O delegaţie a Comisiei pentru cultură din cadrul Camerei Deputaţilor a efectuat, la sfârşitul lunii septembrie, o vizită în China, în scopul definitivării unor proiecte benefice atât pentru România, cât şi pentru ţara gazdă. Au fost puse în valoare, în timpul discuţiilor purtate cu reprezentanţii chinezi, zonele reale de dezvoltare, pe linie culturală, dar şi economică.

În acest context, înfiinţarea unei filiale, la Beijing, a Institutului Cultural Român ar constitui cu siguranţă o modalitate concretă de promovare a imaginii ţării. Este necesară dezvoltarea uniformă, raportată şi la zone geografice, nu neapărat apropiate, a conceptului de prezentare a tradiţiilor.

Anul viitor, capitala Chinei, Beijing, va găzdui Jocurile Olimpice, un eveniment sportiv remarcabil. Ţările participante se vor remarca şi prin activităţi culturale. Iată de ce, asigurarea unui program special trebuie să constituie o prioritate pentru autorităţile statului nostru.

Organizarea de expoziţii, proiectarea de filme, prezentarea unor spectacole folclorice sunt câteva exemple de evidenţiere a specificului tradiţional românesc.

Un interes deosebit trebuie acordat şi componentei economice, din cadrul relaţiilor bilaterale. Un port important precum Shanghai reprezintă o oportunitate pentru ţara noastră, atât în domeniul exportului, cât şi în cel al importului de mărfuri.

Ca o concluzie, se poate afirma că o mai atentă observare a tuturor aspectelor prezentate ar însemna un mod corect de acces la priorităţile lumii actuale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Petru Călian este rugat să poftească la microfon şi se pregăteşte domnul Liviu Timar, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi are titlul "Votul uninominal va scoate în faţă adevăraţii lideri politici".

Câţi dintre cetăţenii României îi cunosc sau, mai bine zis, au auzit de unii dintre liderii noştri politici? Dorinţa poporului este aceea de a-i alege în mod direct pe cei care le reprezintă cât mai clar dorinţele şi interesele.

În momentul de faţă, transformarea voinţei populare în program politic a devenit o necesitate în România. Partidele politice trebuie să fie reflective, adică să urmeze cu fidelitate voinţa populară. Acest lucru va fi posibil odată cu adoptarea sistemului de vot uninominal cu două tururi de scrutin.

Dacă România se vrea o ţară democratică, atunci trebuie să precizez că sunt democratice acele sisteme politice în care cetăţenii aleg deţinătorii puterii politice, democraţia fiind acel sistem care este totalmente atent la dorinţele tuturor cetăţenilor.

Statul, politicienii şi partidele politice au "datoria" de a oferi alegătorilor exact ceea ce-şi doresc. Astfel partidele devin reflective, adică vor urma cu fidelitate voinţa generală şi în consecinţă partea de ieşire (output) a sistemului politic va oglindi pur şi simplu partea de intrare (input) a acestuia.

Este nevoie de o reformare a clasei politice, reformare posibilă prin introducerea sistemului de vot uninominal, sistem care va consolida legătura dintre aleşi şi alegători. Acest sistem de vot va conferi de asemenea o putere şi stabilitate mai mare Guvernului, deoarece produce majorităţi certe.

Faptul că viitorii deputaţi şi senatori vor fi aleşi în colegii uninominale şi nu pe listele de partid, nu face altceva decât să întărească faptul că poporul este cel care decide. Acest mecanism de votare directă a unor candidaţi individuali facilitează excluderea criteriilor netransparente folosite în formularea unei liste fixe întocmite de partidele politice. Pe de altă parte, oferă o personalizare mai mare a votului, eliminând acele persoane care din punct de vedere politic nu exprimă cetăţenilor absolut nimic.

Rezultatul acestui fenomen va fi descreşterea mizei alegerilor, fiindcă politica guvernamentală nu va mai depinde de identitatea partidului care se află la cârma ţării. Acţiunea politică este ghidată de raţionalitatea expresivă, deoarece partidele se străduiesc să câştige alegerile şi să dobândească puterea guvernamentală pentru a formula programe politice şi pentru a le putea pune pe acestea în aplicare.

Programul este scopul (în sine), iar puterea este numai mijlocul. Votul uninominal atrage după sine roluri diferenţiate, autonomie ridicată a subsistemelor (în pofida interdependenţei acestora), precum şi stabilitate şi eficienţă politică, la nivelul relaţiilor empirice.

Să nu ne mai ascundem după degete, nu putem trăi sub umbrela unui partid, indiferent de ideologia acestuia, trebuie să ne remarcăm ca indivizi. Cetăţenii României trebuie să-ţi cunoască aleşii îndeaproape şi nu partidele politice din care aceştia fac parte.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Liviu Timar să poftească la microfon. Se pregăteşte doamna deputat Lia Ardelean, din partea Grupului parlamentar al Partidul Conservator.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Tema declaraţiei mele politice de astăzi se intitulează "Bugetul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, speranţă deşartă pentru producătorii agricoli."

Anul 2007, din punct de vedere agricol, este cel mai greu an pentru majoritatea celor care lucrează în acest sector de activitate. Cauzele se cunosc de cei implicaţi în cultivarea pământului, creşterea animalelor şi valorificarea producţiei. Se cunoaşte că cei care lucrează în agricultură au o răbdare eroică şi trăiesc cu speranţa că anul următor va fi mai bine.

Analizând proiectul de buget al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2008, am constatat că acesta va reuşi doar o cosmetizare a agriculturii, şi nu schimbarea promisă de actualul guvern.

Pentru a exemplifica cele afirmate, am să prezint două situaţii:

1. Este vorba de sinteza comparativă bugete 2006 - 2008, respectiv buget total general - 114,71%; buget de stat - 101,78%, în procente vorbesc; credite externe - 123,81%; fonduri externe nerambursabile - 131,03%; venituri proprii - 108,31%.
2. Situaţia surselor, în fine, de finanţare a bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale:
   • bugetul de stat - 48,6%
   • credite externe - 1,0%
   • fonduri externe nerambursabile - 49,4%
   • venituri proprii - 1,0%

Din datele prezentate se poate constata o creştere per total de doar 14,71%, iar din bugetul de stat, deci din partea Guvernului Tăriceanu, o creştere de 1,78% faţă de anul 2007, o creştere nesemnificativă, dacă avem în vedere că anul 2007 a fost un an agricol dificil, iar sursele de finanţare pentru reluarea ciclului de producţie din această toamnă şi primăvara anului 2008 sunt foarte reduse.

Pentru a demonstra interesul pe care îl prezintă actualul guvern de dreapta faţă de agricultură, vă prezint Titlul IV - Subvenţii, capitol ce interesează pe toţi producătorii agricoli: program 2007 - 2.982.519 mii lei, iar propuneri 2008 - 2.811.567 mii lei. Incredibil, doar 94,27% faţă de 2007.

Analizez şi nu pot să cred cât dezinteres este faţă de un sector atât de important cum este agricultura. Faptul că timp de câteva zile crescătorii de animale au demonstrat în faţa Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, aruncând laptele, produs cu atâta trudă, pe trotuar, pentru a atrage atenţia asupra celui mai greu sector din agricultură, care este zootehnia, şi a neajunsurilor majore cu care se confruntă crescătorii de animale, mă face să cred că actualul guvern şi conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale este total străină şi indiferentă faţă de producătorul agricol.

Un alt sector foarte important pentru România, este sectorul pomicol, sector care datorită îngheţurilor târzii din 1 - 3 mai 2007, a dus la obţinerea unor producţii foarte mici, iar în anumite zone producţia a fost zero.

În această situaţie este şi judeţul Mureş, care în acest an face doar aproximativ 10.000 t mere, faţă de o producţie totală multianuală de 50.000-60.000 t mere.

Mă întreb: cunoaşte Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale efortul financiar ce trebuie făcut de un fermier care cultivă 50 - 100 ha într-un an, când producţia a fost zero? Cred că nu. Dacă cunoştea această problemă, nu trebuia să neglijeze în totalitate sectorul pomicol într-un an atât de greu.

Actualul guvern ar fi trebuit să-i confere mai multă atenţie şi merite celui înnobilat de "duhul pământului" şi al sufletului românesc, care este ţăranul şi producătorul agricol.

Construcţia bugetului pentru agricultură pe anul 2008, în procent de 50%, are la bază atragerea fondurilor externe nerambursabile.

Dacă şi în anul 2008, situaţia se va repeta ca şi în 2007, când România nu a beneficiat de niciun Euro de la Uniunea Europeană, agricultura românească va ajunge la sapă de lemn.

Ca inginer agronom şi parlamentar de Mureş, cunoscând problemele reale din agricultură, împreună cu colegii din P.S.D. - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice - vom face toate demersurile legale pentru a amenda proiecutl de buget al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru anul 2008.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O rog pe doamna deputat Lia Ardelean să ia cuvântul.

Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Bardan, de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Un NU categoric egalizării vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi".

Nu sunt de acord cu egalizarea vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi, întrucât egalitatea nu începe cu finalul, adică cu egalizarea vârstei de pensionare. Mai întâi, trebuie să avem drepturi egale din toate punctele de vedere şi abia apoi, în timp, să ajungem să avem o vârstă egală pentru pensionare.

Trebuie să fim realişti şi să ţinem cont de faptul că româncele lucrează de la o vârstă fragedă în propriile gospodării, iar specificul muncii femeilor diferă, încă, foarte mult de cel al bărbaţilor. Mai mult, femeile sunt încă singurele care se ocupă de copii, curăţenie, mâncare şi îngrijirea bătrânilor. Ele au două locuri de muncă permanente: unul acasă, iar celălalt la serviciu. În plus, condiţiile în care femeile muncesc acasă sunt încă foarte departe de cele din ţările europene. Ele încă mai duc apa cu găleata, din curte sau din colţul străzii, şi încă mai spală rufele cu mâna, fără maşina de spălat. Nu mai punem la socoteală faptul că româncele de la ţară lucrează cot la cot cu bărbaţii în agricultură, din această cauză ele fiind epuizate fizic şi nervos încă de la o vârstă timpurie.

Acestea ar fi câteva argumente pentru care nu putem accepta, în acest moment, egalizarea vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi.

Consider că egalizarea se va putea realiza doar în timp şi va trebui făcută eşalonat, începând cu domeniile de activitate în care femeile doresc acest lucru. Nici măcar în Austria, un stat european dezvoltat, nu există egalizarea vârstei de pensionare, aceasta fiind prevăzută să se materializeze doar în ianuarie 2024.

Deoarece există numeroase păreri, chiar în rândul colegelor mele, parlamentar, conform cărora femeile ar fi doritoare să prelungească vârsta de pensionare, pentru a putea dovedi contrariul, am demarat o campanie de strângere de semnături, solicitând un NU hotărât egalizării vârstei de pensionare dintre femei şi bărbaţi.

Sper ca finalizarea acestei acţiuni să reliefeze cât mai aproape de adevăr categoriile profesionale în care femeile sunt departe de a-şi dori prelungirea vârstei de pensionare.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat Ardelean.

Vă rog, îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Bardan.

Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Firczac, din partea Grupului parlamentar al Minorităţilor Naţionale.

Domnul Cornel Ştefan Bardan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Autonomia maghiară nu este singura soluţie, domnule Marko Bela!".

Declaraţiile lui Marko Bela, care a spus că autonomia teritorială este singura soluţie pentru maghiari, ar putea câştiga uşor un loc întâi într-un top al ipocriziei în politica românească.

După ce ani întregi a făcut pe moderatul şi s-a orientat la ciolan, alături de oricine s-a aflat la guvernare, Marko Bela s-a trezit vorbind doar ca să-l audă colegii săi din maghiarime, simpatizanţi ai Uniunii Civice Maghiare.

După cum este cunoscut, Marko Bela a fost criticat de mai multe partide româneşti pentru declaraţiile făcute la lansarea campaniei U.D.M.R. pentru alegerile parlamentare europene, declaraţii conform cărora U.D.M.R. luptă statornic pentru autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc.

Preşedintele U.D.M.R. a declarat că maghiarimea din Transilvania trebuie să înfăptuiască o nouă "descălecare", să-şi redobândească bunurile materiale, drepturile, sentimentul demnităţii, toate valorile ei umane şi morale, şi comuniunea cu naţiunea maghiară.

Şi mai trist este că, la fel de ipocriţi, liberalii s-au prefăcut că nu înţeleg limba lui Marko Bela, partenerul lor. Guvernul ar fi trebuit să ia imediat o poziţie oficială faţă de nişte declaraţii ale unui înalt oficial al statului român, dar nu a făcut-o.

Ipocritul Marko Bela a uitat că este viceprim-ministru al unui stat care se cheamă România, în care el şi tovarăşii săi s-au îmbogăţit şi în care au făcut ce-au vrut, fără ca cineva să-i deranjeze. A redeschis o campanie electorală pe argumente etnice depăşite, de neimaginat într-o Europă Unită. Călin Popescu Tăriceanu s-a comportat lamentabil faţă de subordonatul său: a validat prin tăcere declaraţiile acestuia, ceea ce îl face părtaş. Normal, pentru că Guvernul Tăriceanu II are şi aşa o susţinere atât de slabă în Parlament.

Problema lui Marko Bela este însă alta. Nu mai are de unde să obţină voturi, pentru că maghiarii nu mai pot fi duşi cu zăhărelul, cu declaraţii de genul acesta, menite să mascheze gunoiul care s-a adunat în spatele uşii U.D.M.R.

Şi dacă tot am ajuns la acest capitol, poate nu ar fi lipsit de interes să vedem şi dosarele de colaborare cu Securitatea (sigur, dacă ele există), ale liderilor acestui partid, ferit până acum de asemenea curiozităţi.

În orice caz, domnule viceprim-ministru al României, nu credeţi că datoraţi tuturor românilor scuze cerute public?!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Vă rog să mă iertaţi, puterea este de vină că nu lasă Opoziţia să-şi facă treaba.

Urmează domnul deputat Gheorghe Firczac. Vă rog să poftiţi la microfon.

Se pregăteşte domnul deputat Dan Dumitru Zamfirescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Gheorghe Firczac:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează "La miezul nopţii a căzut o stea".

M-a cutremurat vestea, deşi ştiam că este bolnav şi speram să nu-i vină sfârşitul atât de repede.

Este o ruşine pentru un bărbat să recunoască şiroaiele de lacrimi care îi curg la un moment dat pe obraz? Nu ştiu, sau mai bine-zis nu pot să răspund. Dar eu am plâns când am auzit o asemenea veste. De ce? Pentru că l-am iubit pe Nicolae Dobrin cu toată fiinţa mea. A fost un mare fotbalist şi sunt un împătimit suporter al acestui sport.

Au fost mai ieri, şi sunt şi astăzi, mulţi jucători buni de fotbal, dar nu cred nici acum că el a fost, nu depăşit, ci egalat. Juca fotbal intuitiv, dincolo de schemele pe care antrenorii le prezintă la antrenamente celor care intră pe dreptunghiul verde pentru a marca goluri.

În opinia mea, doar alţi doi jucători au reuşit să fie vârfuri, simţind jocul, neavând nevoie de nicio încorsetare tactică, asemenea idolului meu Nicolae Dobrin. Îi numesc pe Edson Arantes do Nascimento, adică Pelé, şi Diego Armando Maradona. Oare exagerez? Nu, pentru că nu mă refer la palmares, ci la atitudinea faţă de joc.

Se pare că la fel era Garincha, diavolul şchiop, dar nu pot spune nimic, pentru că nu i-am putut urmări talentul, având o vârstă prea fragedă atunci când Brazilia cucerea primul său titlu mondial.

Din păcate, Nicolae Dobrin nu şi-a putut exprima pe deplin talentul, care îi venea ca o mănuşă. Până la Campionatul Mondial din 1970, România nu a avut nicio participare obţinută în urma unei calificări. Se apropia un meci cu Portugalia, o mare echipă ajunsă la apogeu în 1966 la Campionatul Mondial din Anglia. Nicolae Dobrin este chemat ca o soluţie de avarie la naţională şi învinge Portugalia.

Dar în Mexic, o clică diabolică îi răpeşte bucuria jocului cu Anglia sau Brazilia. Din nou este, ulterior, rechemat la naţională, pentru a se obţine în palmaresul nostru prima calificare în fazele superioare ale Campionatului European din anul 1972. Geniul său salvează echipa României într-un meci cu Cehoslovacia, apoi vine marea confruntare cu Real Madrid, el fiind singurul român care a învins Real Madrid. Da, am spus bine: singurul român care a învins Real Madrid! F.C.Argeş, echipa sa de suflet, a respirat pe baza talentului său, fiind servantul lui Radu I, Roşu, Stroe, Radu II sau Doru Nicolae, ei fiind câţiva dintre coechipierii care s-au validat fotbalistic prin pasele sale inegalabile.

Şi, vine cireaşa de pe tort: acea victorie cu 4 la 3 împotriva lui Dinamo, când în ciuda unui arbitru servil, reuşeşte să aducă titlul la Piteşti. A fost victima unui sistem care l-a măcinat, pentru ca la un moment dat, când la Real Madrid ar fi putut să-şi exprime geniul, "o comisie", pun în ghilimele "comisie", în care ultimul cuvânt l-a avut un dictator obtuz, să refuze ceea ce merita cu prisosinţă: să joace la cea mai galonată echipă a lumii.

Nicolae Dobrin nu a murit, a trecut în veşnicie, pentru a veghea cu talent la ascensiunea fotbalului românesc.

Dumnezeu să-l odihnească! La miezul nopţii a căzut o stea, cea mai strălucitoare stea a fotbalului românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte pe Dobrin.

Îl rog acum să poftească la microfon pe domnul deputat Dan Dumitru Zamfirescu.

Se pregăteşte doamna deputat Doina Dreţcanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Groparul României", şi este sub forma unei ghicitori.

Ştie să cânte, să joace, să bea şi să petreacă. Cât despre cântat, a făcut-o în mai multe feluri: pe scenă, la securitate, la partid. Acum se preface că a uitat. Se dă mare democrat, dar prin comportament este un mare dictator. Nu are caracter, îşi devorează prietenii cei mai apropiaţi. Cine se încrede în el, se înşeală amarnic. Nu îi sunt prieteni decât cei cu care fură cot la cot: Nicolaiciuc, Berceanu, Călin Marinescu, Becşiu, Blaga, Videanu, Cocoş - şi atâta timp cât îi servesc interesele. Nu a făcut nimic pentru România, a urmărit numai puterea. Se călăuzeşte după principiul "dezbină şi stăpâneşte". Creează numai probleme în jurul lui.

Pe când era ministrul transporturilor, a furat flota. A vândut un vapor pe un dolar. "Curat, murdar" ar zice Caragiale! A adus un prejudiciu de 324 milioane de dolari. A furat banii pentru drumuri ("Aici sunt banii dumneavoastră"). Acuzaţiile sunt multe şi grave, dar datele de la Curtea de Conturi sunt ascunse din ordinul lui.

Ca primar general a atribuit contracte ilegale de refacere a infrastructurii, a retrocedat ilegal spaţii verzi, şi-a însuşit ilegal imobile, a omorât peste 300.000 câini, a demolat micile afaceri, lăsând pe drumuri mii de oameni.

Pentru a ajunge preşedinte, a avut sprijin extern, american. S-a făcut anticomunist pentru a rămâne la putere. Menţine o stare de haos, incertitudine, instabilitate. Distrage, astfel, atenţia populaţiei de la incapacitatea lui de a conduce. Loveşte în tot ce-i iese în cale.

Este mafiotul numărul unu al României. Dar, ca orice profesionist, nu lasă urme pe unde trece. Întrebat fiind de ce nu produce probele jafului provocat la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, gestionat de acest personaj în timpul guvernării CDR-iste, actualul ministru Ludovic Orban a răspuns sec: "Le-a şters".

Acum ar vrea toată puterea: şi executivă, şi legislativă. Este bolnav de putere. Este bolnav şi fizic. Crede că este iubit de populaţie, dar se înşeală amarnic. Are mintea rătăcită de băutură. Are frate de cruce pe Johnny Walker. Ghici cine-i?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

O rog pe doamna deputat Doina Dreţcanu să ia cuvântul.

Se pregăteşte domnul deputat Grigore Dan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Daţi o şansă egalităţii de şanse!".

Uniunea Interpalamentară (UIP) şi Direcţia ONU pentru promovarea femeilor (UNDAW) au organizat în luna octombrie 2007, la Centrul Internaţional de Conferinţe din Geneva, seminarul cu tema "Rolul parlamentelor în implementarea Convenţiei privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor".

Întâlnirea a oferit posibilitatea participanţilor de a prezenta cadrul legislativ privind combaterea discriminării femeii, prin aplicarea de măsuri temporare speciale, colaborarea parlamentelor cu societatea civilă, modalităţi de implicare eficientă în mecanismele de raportare ale Convenţiei.

La seminar au participat parlamentari de pe toate continentele. O atenţie specială a fost acordată Protocolului facultativ al Convenţiei, iar parlamentarii ai căror state nu au ratificat-o, au primit recomandarea să grăbească procesul de ratificare.

În cadrul celui de-al 5-lea seminar organizat pe această temă, punctul central al discuţiilor l-a constituit art.4 al Convenţiei - măsurile temporare speciale, necesare în domeniul egalităţii de şanse.

Temele generale de dezbateri şi discuţii s-au referit la ratificarea Convenţiei, la implementarea şi controlul ei de către parlamentele statelor membre UIP, implementarea şi controlul implementării Convenţiei de către parlamente, precum şi la măsurile temporare speciale, pe care nu mai este nevoie să le detaliez.

Am subliniat, în cadrul acestui seminar, progresele făcute de România în acest domeniu: adoptarea legislaţiei corespunzătoare şi implementarea acquis-ului comunitar în materie. În privinţa modernizării cadrului legislativ am subliniat înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse în anul 2005, amendarea Legii nr.202 privind egalitatea de şanse din Camera Deputaţilor, amendare care a adus modificări importante în structura instituţională, dar şi în atribuţiile acestuia. De asemenea, am subliniat creşterea rolului comisiei, monitorizarea activităţii ANES, prin organizarea audierilor semestriale pentru evaluarea progreselor şi identificarea deficienţelor din activitatea Agenţiei.

De asemenea, am lăudat faptul că există strategia naţională pentru egalitate de şanse pentru perioada 2006 - 2009, menţionând în acelaşi timp necesitatea îmbunătăţirii reprezentării femeilor în structurile parlamentare şi guvernamentale, având în vedere faptul că în actualul guvern, la nivelul miniştrilor, femeile nu au reprezentare. Iată, deci, am subliniat o discriminare "pozitivă".

În acelaşi timp, am identificat, şi nu m-am sfiit să le menţionez, unele domenii de îngrijorare, printre care: slaba cunoaştere a legislaţiei nediscriminatorii, nu numai de către populaţie, ci şi de către factorii de decizie; formalismul documentelor strategice; absenţa proiectelor şi programelor pentru femeile din mediul rural; ineficienţa măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie (puţine centre de asistenţă pentru victime, personal calificat); statistica insuficient dezvoltată şi utilizată în raportarea oficială, neimplicarea factorilor de decizie guvernamentali în susţinerea activităţii de promovare a drepturilor femeii; deficienţe în sistemul sanitar; servicii medicale insuficiente şi inaccesibile pentru un procent important de femei, mai ales pentru cele din mediul rural; slaba participare a femeilor la decizia politică (10,8% în rândul parlamentarelor, şi între 6,5 şi 24,5% femei în administraţia publică locală).

Teoretic, iată că stăm bine sau chiar foarte bine la capitolul "legi şi strategii". Practic, însă, egalitatea de şanse este încă un simplu angajament politic, nebăgat în seamă decât atunci când se cer stadiile implementării CEDAW. Practic, nu există susţinere financiară pentru implementarea acesteia.

Guvernul, prin instituţiile sale, elaborează strategii multisectoriale solide, bine coordonate la nivel naţional şi local, dar trebuie să aloce şi resursele financiare necesare pentru programe şi politici. Guvernul trebuie să acorde importanţa cuvenită acestui domeniu, dar, ca şi până acum, egalitatea de şanse nu a avut nicio şansă în proiectul de buget pentru anul 2008. Poate că la comisiile parlamentare de specialitate se va încerca ceva modificări.

Urmează perioada dezbaterii proiectului de buget. Printre asumări de răspunderi, referendum, alegeri europarlamentare, bugetul îşi face cu greu simţită prezenţa.

Stimaţi colegi, este cazul să acordaţi o şansă egalităţii de şanse.

Vă mulţumesc.

Mai am o declaraţie politică, pe care o depun la secretariat.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, vă rog să depuneţi a doua declaraţie la secretariatul tehnic.

Îl rog pe domnul deputat Dan Grigore să poftească la microfon.

Se pregăteşte doamna deputat Constanţa Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

O să vă rog, domnule deputat, şi pe următoarea interlocutoare să sintetizaţi declaraţiile politice.

Domnul Dan Grigore:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi

Declaraţia mea politică de astăzi începe cu o întrebare, care de fapt este şi titlul acesteia: "De ce este nevoie de intervenţii pentru ca anumite instituţii să-şi facă datoria?"

Cu doar câteva săptămâni în urmă, vă supuneam atenţiei, într-una din declaraţiile mele politice, modul în care instituţiile abilitate prin lege să sprijine accesarea fondurilor europene şi monitorizarea implementării proiectelor, înţeleg să-şi facă datoria.

Gravitatea situaţiei prezentate m-a determinat, la momentul respectiv, să adresez o interpelare ministrului dezvoltării, vizavi de blocajul în care se află, la momentul respectiv, o asociaţie de 7 comune ialomiţene, care au primit finanţare pentru un proiect de gestionare a deşeurilor.

Deşi nu am primit nici până acum un răspuns oficial din partea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei, se pare că interpelarea a avut ecou prin faptul că în scurt timp după transmiterea acesteia ministrului, reprezentantul legal al celor 7 comune a fost contactat de autorităţile implicate în derularea proiectului pentru deblocarea procedurilor şi continuarea implementării acestuia.

Este îmbucurător faptul că, în urma acestui semnal de alarmă, autorităţile implicate în implementarea proiectului în speţă - Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia - au reacţionat şi au procedat la soluţionarea problemei.

Pe de altă parte însă, aceste instituţii ar fi trebuit să îşi îndeplinească atribuţiile pe care le deţin în virtutea legilor care stau la baza funcţionării lor, fără a fi necesare intervenţii la cel mai înalt nivel pentru rezolvarea problemelor.

Acest lucru demonstrează încă odată, din păcate, că în România criteriile performanţei, celerităţii şi eficienţei în administraţia publică sunt principii aplicabile doar în teorie, realitatea fiind cu totul alta. O realitate care lasă de dorit, cu atât mai mult cu cât se pune foarte mare accent pe creşterea capacităţii instituţionale de absorbţie a fondurilor comunitare, în condiţiile în care cei care deţin mecanismele şi procedurile legale, pentru a face acest lucru, nu le folosesc aşa cum ar trebui.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Popescu. Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Doamna Constanţa Ionica Popescu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa, aş pune capul pe pernă atunci când m-aş simţi rău, în loc să pretind că pământul se va opri în loc dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. Aş vorbi mai puţin şi aş asculta mai mult, aş invita prieteni la masă, chiar dacă este o pată pe covor şi canapeaua ar trebui curăţată.

Aş mânca floricele în camera bună şi nu mi-aş face atâtea griji din cauza prafului când cineva ar vrea să aprindă focul în şemineu. Mi-aş face timp să o ascult pe bunica mea povestind despre tinereţile sale.

Mai mult, nu aş insista niciodată să mergem cu geamurile maşinii închise într-o zi frumoasă de vară, doar pentru că părul meu este proaspăt coafat. Aş plânge şi aş râde mai puţin privind la televizor, ci mai mult privind viaţa.

Dar cel mai mult, să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare moment, l-aş privi cu adevărat şi l-aş trăi. Să nu ne mai facem griji din cauza celor care nu ne simpatizează. Şi, mai mult, nu ar trebui să ne intereseze cine ce spune despre noi. În schimb, ar trebui să preţuim prietenii pe care îi avem şi oamenii care ne iubesc.

Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat şi la ceea ce facem în fiecare zi pentru a ne îmbunătăţi mintea, trupul, sufletul, emoţiile.

Nu am scris eu asta. Şi, de dragul corectitudinii, voi mărturisi că am primit mesajul pe mail de la o prietenă. Este unul dintre acele mesaje care se transmit între internauţi, care exprimă ceea ce şi noi simţim câteodată, dar, în vârtejul unei vieţi agitate la maximum, nu avem timp să ne dăm seama de sentimentele noastre reale şi de ceea ce este important în viaţă.

Am redat acest mesaj pentru că mă regăsesc în el, şi poate şi unii dintre dumneavoastră. Şi am ales să vi-l împărtăşesc în această declaraţie, pentru că mi-e silă să mai vorbesc astăzi, şi aici, despre Traian Băsescu, politică, minciunile, sfidarea şi populismul acestora.

Într-o zi, vom realiza şi noi şi ei că pământul nu se opreşte în loc din cauza sau datorită vreunuia dintre noi. Într-o zi, vom realiza că lumea nu a început şi nu s-a sfârşit cu Traian Băsescu şi cu dispreţul său pentru cei care nu-l slugăresc.

Aşa că vă îmbrăţişez pe toţi şi iar merg să mă odihnesc, pentru că mă simt rău, pentru că mi-e silă, şi pentru că pământul nu se va opri dacă eu voi lipsi câteva ore de la serviciu.

Şi, câteva minute, înainte de a adormi, mă voi gândi la prietenii mei, la familia mea, la căţelul meu şi la bunica mea, ale cărei poveşti din tinereţe nu le mai pot asculta niciodată, pentru că ea a murit. A murit în timp ce eu eram într-o campanie electorală, care nu mi-a oferit nici pe sfertul din cât mi-a luat: bucuria de a mai fi şi de a mai auzi, un minut în plus măcar, vocea bunicii mele care m-a crescut de la 3 luni până la 12 ani.

Sărut mâna, mamaie, pentru că nu am preţuit fiecare secundă cu tine, astăzi, iartă-mă, azi când au trecut 6 ani şi două zile de când te-ai grăbit să pleci de lângă mine.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Ultimul vorbitor, pentru un minut, domnul deputat Grigore Crăciunescu. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Din paradoxurile politicii româneşti".

Stimaţi colegi,

De două săptămâni, un subiect de interes public reuşeşte să se impună pe agenda media ca principală temă de dezbatere. Mă refer aici la votul uninominal şi la carenţele pe care le dezvăluie această temă, a cărei principală miză este una de natură electorală.

Deja ne-am obişnuit ca preşedintele Băsescu să transforme orice subiect într-unul de campanie electorală, chiar dacă valenţele acestei teme nu permite, cel puţin moral, speculaţiile.

Şi, totuşi, cel care se declară pe toate canalele media ca luptător pentru supravieţuirea votului uninominal, este cel care se opune cel mai tare acestui deziderat, care a devenit unul naţional.

Vă spun asta, bazându-mă pe un raţionament logic, având ca punct de pornire faptul că Partidul Democrat este unul din cele mai dezavantajate partide de această măsură. De această situaţie este vinovat doar Traian Băsescu, care a preferat să fie unica locomotivă a partidului, din simplul motiv de a avea controlul absolut.

Această stare de fapt a dus la situaţia ca multe persoane capabile şi cu reale calităţi să fie păstrate într-un con de umbră.

Da, votul uninominal îl avantajează în mod sigur pe Traian Băsescu, ca persoană, dar nu şi Partidul Democrat.

Vă întreb pe dumneavoastră: poate exista preşedintele Băsescu fără Partidul Democrat? Poate, dar ar fi ca un punct fără rădăcini, implicit fără resurse vitale, care îl menţin în viaţă şi-i dau putere.

Domnul preşedinte flutură pe toate canalele o idee preluată din sistemul electoral francez, una foarte riguroasă, care în condiţiile actuale din România va crea mai mult degringoladă decât o normalizare a situaţiei.

Chiar dacă ideea sa nu are fundament şi finalitate, imaginea pe care o creează, indirect, este cea a preşedintelui luptător, singur împotriva unei clase corupte.

Prin acest referendum, Traian Băsescu urmăreşte două lucruri: să se implice în campania P.D.-ului pentru Parlamentul European, organizând referendum; al doilea lucru, pentru votul uninominal, în aceeaşi zi cu alegerile europarlamentare, preşedintele Băsescu mizează pe o participare mare, care să valideze referedumul.

Ce înseamnă acest lucru? Parlamentul va fi obligat să elaboreze o nouă lege sau s-o amendeze pe cea existentă, parcurgând toate etapele. Domnul preşedinte nu va putea impune Parlamentului timpul, perioada în care să fie elaborată această lege.

În concluzie, s-ar putea ca în alegerile din 2008 să nu mai avem vot uninominal.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îngăduiţi-mi, în încheiere, pentru stenogramă, să anunţ colegii care au depus declaraţiile politice în scris: din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi Aurel Gubandru, Gheorghe Chiper, Valeriu Zgonea, Mihai Apostolache, Ioan Munteanu, Mihaela Rusu; din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnii deputaţi Mircea Ciopraga, Adrian Semcu, Rareş Mănescu, Relu Fenechiu, Dan Motreanu, Horea Uioreanu şi Gheorghe Dragomir; din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnii deputaţi Constantin Igaş, Radu Lambrino, Marius Rogin, Mircea Man, Olărean Aurel, Dumitru Ioan Puchianu şi doamna deputat Ionela Bruchental Pop; din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi Bogdan Liviu Ciucă şi Ioan Ţundrea; din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, doamna deputat Anca Petrescu, şi din Grupului parlamentar al parlamentarilor independenţi, domnii deputaţi Mircia Giurgiu şi Sorin Paveliu. Şi, ultimul venit, domnul Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, depune în scris, pe ultimii metri ai acestei şedinţe.

Eu vă mulţumesc pentru atenţie, doamnelor şi domnilor colegi.

Cu aceasta, declar închisă şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Urmează şedinţa privind dezbaterea actelor normative.

Tuturor, o zi bună şi toate cele bune.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

Declaraţie politică: "Domnul Băsescu, în continuare, NU doreşte uninominale?!"

Domnul Preşedinte Băsescu are dreptate! I-au trebuit cam mulţi ani să ajungă la această concluzie, dar... niciodată nu e prea târziu: incontestabil, votul uninominal va contribui la reformarea clasei politice, la responsabilizarea aleşilor în faţa alegătorilor.

Şi tot... incontestabil, PNL a susţinut acest lucru, spre deosebire de domnul Băsescu, încă de la sfârşitul anilor 90. Demersul nostru a fost, ulterior, dezvoltat şi pus în dezbatere publică de către Asociaţia Pro Democraţia, cu sprijinul nostru, încă de la lansare. Acum, Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea politică pentru realizarea acestui proiect.

Cu toate astea, domnul Preşedinte Băsescu nu este mulţumit! Doreşte mai mult! Îşi doreşte libertate de mişcare în campania pentru europarlamentare, pe care a şi anunţat că o va face din inimă pentru PD.

Îşi doreşte propriile afişe, propriile spoturi, propriile emisiuni... în care să pozeze drept campionul votului uninominal, dumnealui, cel care a contestat vehement acest sistem de vot şi care, în urmă cu mai puţin de un an, afirma că în niciun caz nu va organiza vreun referendum prin care să paraziteze alegerile pentru Parlamentul European.

Aţi văzut şi dumneavoastră, probabil, declaraţia sa de aseară: venin pe toată linia contra Guvernului Tăriceanu, în plină campanie electorală!

M-am gândit şi eu, ca şi dumneavoastră, de ce atâta desfăşurare de forţe din partea domnului Preşedinte? PD, susţinut din inima prezidenţială, probabil că va obţine un rezultat ceva mai bun. Dar răspunsul cred că se află dincolo de miza acestor alegeri pentru Parlamentul European.

Domnul Băsescu îşi doreşte o baie de mulţime de minimum 9 milioane de români şi, în final, un partid-stat, pe care să îl ocârmuiască de la Cotroceni, fără emoţii, aşa cum şi-a dorit, în vremea când era doar primar, un Consiliu General al dumnealui.

De ce mai doreşte domnul Băsescu referendum, când aproape nimeni nu se împotriveşte uninominalului după modelul Pro Democraţia?

Şpilul stă în găselniţa celor două tururi de scrutin, în care eventualii contracandidaţi pot fi determinaţi, prin negocieri sau şantaj, să se retragă din cursă în favoarea "preferaţilor" prezidenţiali, nu ai "poporului", pe care îl tot invocă domnul Băsescu.

Aşa s-ar explica de ce, pentru dumnealui, nu mai contează nici cheltuielile referendumului, nici cele ale turului doi pe care vrea să ni-l impună, nici milioanele de români care nu îşi vor regăsi opţiunile politice în structura noului Parlament. Sau poate că, de fapt, domnul Băsescu, în continuare, NU doreşte uninominale, ci doar compromiterea lor, prin nevalidarea referendumului?

Doamna Anca Mira Victoria Mărculeţ Petrescu:

Declaraţie politică: "Opriţi distrugerea Roşiei Montana!"

Împărtăşind opinia unanimă a presei, a unor instituţii de prestigiu (precum Academia Română şi bisericile ortodoxă şi catolică) şi a asociaţiilor ecologice din ţară şi străinătate, am semnalat, în repetate rânduri, pericolul ce pândeşte zona mineritului din Apuseni, Roşia Montana, (vizată de aşa zişii investitori de la compania "Gold Corporation") de exploatare ilegală a aurului şi argintului pe bază de cianuri toxice.

Proiectul privind demararea mineritului în această zonă auriferă, prin acceptarea investiţiei unei firme străine, a cărei bonitate nu a fost confirmată, a păşit de la început cu stângul, aducând mari prejudicii economice, sociale şi morale populaţiei din zonă şi implicit întregii ţări.

Incapacitatea Guvernului de a gestiona în mod raţional resursele naturale ale ţării, într-o perioadă de criză prelungită a exploatării miniere, cu consecinţe nefaste asupra unei populaţii ajunse în pragul sărăciei, este tot mai evidentă şi în cazul acestei situaţii limită, disperată în care se află Roşia Montana.

O zonă odinioară prosperă şi înfloritoare prin exploatarea clasică a bogăţiilor subterane, a împietrit prin abandon şi dezinteresul statului de a o reabilita prin investiţii şi accesarea fondurilor structurale pe proiecte de mediu.

Superficialitatea şi diletantismul fostului ministru al industriei şi comerţului, Călin Popescu-Tăriceanu, care în 1997 a "parafat bomba ecologică" de la Roşia Montana, s-a perpetuat într-un periculos "boule de neige", care ameninţă să radă localitatea milenară a Roşiei Montana de pe suprafaţa pământului.

Înfierbântată de febra exploatării aurului evaluat la 2 milioane de dolari, societatea "investitoare" Gold Corporation (deţinând 80% din acţiuni), a momit pe locuitorii acestei localităţi, cumpărându-le pământurile şi casele, unele de mare valoare arhitecturală.

Faţă de proiectul diabolic şi devastator al companiei "Roşia Montana Gold Corporation", având ca lider pe canadianul Alan Hill, un afacerist agresiv şi lipsit de scrupule, opinia publică românească şi internaţională a reacţionat prompt, cerând stoparea proiectului.

Voci din Senat şi Camera Deputaţilor au cerut primului-ministru să prezinte contractul încheiat pentru concesionarea zăcămintelor de aur şi argint de la Roşia Montana şi au insistat pentru stoparea proiectului, cu consecinţe dezastruoase asupra mediului.

Ministrul mediului, domnul Attila Korodi, a suspendat pe 13 septembrie a. c. autorizarea proiectului de extragere a aurului din Roşia Montana, susţinând că avizul de urbanism este nul de drept. Ministrul a argumentat în acest sens noile modificări aduse Legii Contenciosului Administrativ, potrivit cărora un act similar unuia suspendat anterior este şi el suspendat, până la judecarea pe fond a procesului în instanţă. Astfel, proiectul a fost blocat pe termen nelimitat, disputa rămânând să fie rezolvată doar prin justiţie.

Contestând decizia ministrului mediului, compania canadiano-română "Gold Corporation" nu a renunţat atât de uşor la exploatarea celor 330 de tone de aur şi 1600 tone de argint şi a refuzat să desecretizeze documentele de concesionare care stau la baza proiectului de exploatare minieră de la Roşia Montana.

Deşi procesul de exploatare a fost suspendat, "investitorii" au adus, în replică, acţiunea distrugătoare a buldozerelor, care au dărâmat în mod ilegal 120 de case, deşi ele se aflau în zone de protecţie a monumentelor istorice.

Stupefacţia în faţa acestei acţiuni de distrugere premeditată a patrimoniului unei localităţi istorice şi indignarea întregii ţări faţă de tolerarea acestei fapte ar trebui să trezească, în al 12-lea ceas, oficialităţile locale şi centrale ale statului, care oricum sunt descalificate în faţa opiniei publice.

Presa comentează dezastrul de la Roşia Montana, cerând Ministerului Culturii să-şi facă datoria şi să nu trădeze interesele ţării. Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri cere de asemenea primului ministru Tăriceanu să intervină, pentru a opri dezastrul.

Asociaţiile de arhitecţi au înaintat Direcţiei Judeţene pentru Cultură Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Alba-Iulia cereri de clasare în Lista monumentelor istorice pentru 50 de construcţii valoroase din satele Roşia Montana şi Corna.

Ecourile de presă menţionează această situaţie incredibilă a unui patrimoniu ajutat să dispară, subliniind vinovăţia guvernului şi, respectiv, "lipsa totală de interes a Ministerului Culturii şi Cultelor faţă de problema arzătoare a distrugerii unuia dintre cele mai semnificative situri istorice din România. Distrugere care se desfăşoară sub ochii închişi ai autorităţilor".

Această situaţie de neconceput într-o ţară civilizată cu un statut de drept, unde asistăm la distrugerea sistematică şi premeditată a moştenirii de patrimoniu cu ştergerea identităţii naţionale, nu cere decât un singur verdict: Opriţi distrugerea Roşiei Montane!

Domnul Aurel Olărean:

Declaraţie politică: "Are UDMR-ul o patrie? Care este aceasta?"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Personal nu fac parte din categoria acelor extremişti politici care caută în orice declaraţie substratul etnic sau pe cel naţionalist, şi nici Partidul Democrat nu poate fi acuzat de astfel de preocupări. Dar sunt unele momente şi fapte când, din bun simţ dacă vreţi, în calitate de român şi de cetăţean al acestei ţări, mă văd obligat moral să iau atitudine faţă de unele declaraţii, total deplasate, ale unor colegi parlamentari. Aşa este şi cazul domnului Marko Bela, preşedintele în exerciţiu al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.

Ştim cu toţii că UDMR-ul este un partid format pe baze etnice şi probabil că, în această structură, se simte obligat să apere şi să promoveze interesele electoratului propriu. Lucru perfect normal şi de înţeles într-o democraţie, dar de aici şi până a face declaraţii publice destabilizatoare şi contrare intereselor naţionale comune, este cale lungă. Şi tocmai asta a făcut domnul Marko Bela la festivitatea de lansare a candidaţilor UDMR la alegerile europarlamentare: a jignit grav ţara în care s-a născut, a crescut, a învăţat şi în al cărei Parlament a ajuns membru.

Cum, dacă nu destabilizatoare, pot fi interpretate îndemnurile către maghiarime lansate de domnul Marko Bela, de a lupta pentru redobândirea a tot ce au pierdut: case, păduri, pământuri şi steagul!?

La care case, păduri şi pământuri se referă domnul Bela? La cele confiscate abuziv de regimul comunist? Comuniştii nu au confiscat nimic pe criterii etnice. În această privinţă putem spune că şi românii, maghiarii, saşii sau evreii s-au bucurat de acelaşi tratament. Se referă oare la perioada dinainte de 1918? Ar fi o gravă eroare politică, pentru că anul 1918 reprezintă un moment istoric pentru România, crearea României Mari prin unirea tuturor provinciilor româneşti şi a tuturor românilor într-o singură ţară. Extrapolând pot spune că, în 1918, tot atât de bine şi liber se puteau unii şi maghiarii din Transilvania cu maghiarii din Ungaria. Nu cred că au fost forţaţi să rămână în România, ci au ales de bună voie această patrie.

Ce steag doriţi să redobândiţi, domnule Marko Bela? Cel al Ungariei? Mă îndoiesc că cei de la Budapesta ar fi de acord cu această idee. În primul rând, steagul este simbolul naţional al unei ţări, al unei Patrii, şi patria dumneavoastră este, deocamdată, domnule Bela, România, fie că vă place sau nu asta! Cum poţi să fii cetăţean al unei ţări, parlamentar al României, să reprezinţi această patrie pe plan internaţional şi să ceri ca o minoritate să dobândească un steag propriu!? Este o aberaţie şi o ruşine ceea ce aţi declarat şi sunt curios dacă şi electoratul dumneavoastră gândeşte la fel.

Şi pentru că lipsa de reacţie a colegilor dumneavoastră parlamentari lasă loc de multe interpretări, doresc pe această cale să întreb public, de la această tribună, pe colegii din UDMR: stimaţi colegi, sunteţi solidari cu declaraţia domnului Marko Bela? Toţi doriţi un alt steag? Dacă aceasta este dorinţa unanimă a populaţiei maghiare din România, ar fi bine să v-o asumaţi public pentru ca şi poporul român să ştie şi să fie pregătit în consecinţă.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţie politică: "Atentat la Credinţă"

Schimbările radicale de sistem petrecute după 1990 au fost acceptate cu frenezie de unii şi condamnate explicit sau implicit de alţii.

Mai întâi a fost condamnată agricultura prin "comisarii politici" din comisiile de lichidare a CAP-urilor care au intervenit brutal într-o zonă esenţială a economiei în care forma de proprietate nu era de stat, ci privată.

A urmat condamnarea industriei, catalogată ca " morman de fier vechi". Guvernanţii de atunci, astăzi vârf de lance împotriva corupţiei şi a tot ce e rău în România, au înfiinţat 6.000 de SRL-uri cu obiect de activitate unic tăierea cu autogenul a industriei româneşti şi vânzarea ei, în calupuri, pe celălalt ţărm al Mării Negre.

Turismul, cu un instinct de conservare ceva mai pronunţat decât agricultura şi industria, s-a împotrivit propriei eutanasieri. Cu toate acestea, nici aici rezultatele nu sunt foarte bune, nici măcar la fel de bune ca ale vecinilor noştri de la Sud de Dunăre, în condiţiile în care este ştiut că baza tehnico-materială a turismului nostru a fost dintotdeauna superioară celei bulgăreşti.

Oricât ne-am minţi, trebuie să recunoaştem că şi cultura românească a pierdut confruntarea cu subcultura transfrontalieră. Comisarii culturali încearcă să ne liniştească afirmând ori că este vorba de un fenomen pasager, ori că, de fapt, aceasta este normalitatea, că în economia de piaţă rezistă doar ceea ce se vinde.

Un fenomen îngrijorător, în opinia mea, îl reprezintă procesul de modificare a limbii, a gramaticii în primul rând, conform necesităţilor celor ce nu pun niciun preţ pe gramatică. Construcţii lingvistice care altă dată erau folosite exclusiv în zona penitenciarelor sau a celor fără tangenţă cu şcoala, astăzi sunt acceptate de comisarii de resort, impropriu spus "cercetători" şi, în consecinţă, acceptate şi statuate de noile norme ale Academiei.

În fine, fără a avea pretenţia că am amintit toate zonele societăţii devenite ţinte ale bătăii de joc a noilor comisari politici, nu pot să nu aduc în discuţie fenomenul cel mai îngrijorător cu care ne confruntăm: atacul la credinţă.

După dispariţia Înalt Prea Sfinţiei Sale, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, biserica noastră este atacată cu şi mai mare înverşunare de comisarii politici ai vremurilor actuale, unii dintre ei deveniţi acuzatori publici.

Ca primă putere în stat, putem să acceptăm sau să nu mai acceptăm această periculoasă stare de lucruri. Ca români, însă, nu ne este permis să tolerăm acest extrem de periculos atentat la credinţă!

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică: "Descentralizarea administrativă - o cerinţă imperioasă, dar şi un prilej de declaraţii şi proiecte neglijate permanent"

Încă de la începutul anului 2005, apoi, în mod frecvent, în momentele politice "fierbinţi", guvernanţii instalaţi la putere au făcut declaraţii răsunătoare pe seama descentralizării administrative: s-au stabilit obiective (nerealiste) pe această temă; s-au fixat angajamente (şi ele fără un temei real), s-au făcut promisiuni (goale de conţinut). După adoptarea, la începutul anului 2006, a Legii cadru nr. 195/2006 a descentralizării, unii dintre demnitari - mai ales cei din fruntea ministerelor cu sarcini şi competenţe în acest demers - şi-au atribuit merite pentru "bunele intenţii" prevăzute în lege şi, probabil, pentru unele acţiuni viitoare care trebuiau finalizate ulterior.

Conform prevederilor legii, într-un interval de 120 de zile, Ministerul Administraţiei şi Internelor (astăzi, cu titlu schimbat, dar cu aceleaşi obligaţii în acest domeniu) trebuia să propună Guvernului strategii generale şi sectoriale de descentralizare şi să stabilească, împreună cu celelalte ministere, modalităţile concrete de restructurare instituţională a activităţii administrative. După alte 60 de zile, trebuiau elaborate normele metodologice de aplicare a legii, ceea ce impunea ca în anul 2007, încă de la început, să se asigure intrarea în funcţie a noilor structuri create prin această mare acţiune de interes naţional.

Suntem în faza de dezbatere şi adoptare a legii bugetului de stat pe anul 2008. Asta înseamnă că nici în acest an - şi desigur nici în anul viitor - acest demers naţional, de mare impact pe plan economic şi social, cu certe efecte pozitive în funcţionarea instituţiilor, nu va fi materializat în practică. Nu vom putea, aşadar, beneficia de avantajele unei reforme administrative care - fapt foarte important - este impus de noua realitate a integrării în Uniunea Europeană, de cerinţele racordării structurilor noastre funcţionale la cele europene.

Nu este desigur un prilej de satisfacţie situaţia în care ne aflăm, dar este un argument al neimplicării în finalizarea unor mari proiecte, o dovadă în plus că, la fel ca în economie, reforma în administraţia publică se confruntă cu pasivitatea şi inerţia.

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Declaraţie politică: "Descentralizarea în administraţia publică, cinica politică de centralizare a resurselor şi alocare discreţionară a fondurilor publice de investiţii"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Descentralizarea în administraţia publică, ca şi abordare teoretică, reprezintă în esenţă un regim juridic în care rezolvarea problemelor locale revine celor aleşi de către corpul electoral, în detrimentul funcţionarilor numiţi de la centru, fundamentându-se în plan material pe un patrimoniu al unităţilor administrativ-teritorial distinct de cel al statului, care asigură mijloacele necesare pentru satisfacerea intereselor locale. Totodată, descentralizarea constă în recunoaşterea personalităţii juridice a unităţilor administrativ-teritoriale în existenţa autorităţilor publice care le reprezintă şi care nu fac parte dintr-un sistem ierarhic subordonat centrului, precum şi prin procesul de transferare a unor servicii publice din competenţa autorităţilor centrale către cele locale.

Pe de altă parte, această abordare prezintă o doză de viabilitate consistentă pentru cetăţeni şi datorită faptului că permite rezolvarea unor probleme sau luarea cu o mai mare operativitate a unor măsuri care îi vizează în mod direct, de către autorităţile locale, spre deosebire de relaţionarea specifică sistemului centralizat.

Procesul de descentralizare, conform prevederilor programului de guvernare asumat de Cabinetul Tăriceanu II, trebuia, în plan practic, şi nu doar pur teoretic, relansat şi continuat de către acesta, după principiile eficacităţii, economicităţii şi eficienţei, în baza unui plan de acţiune aplicat în mai multe etape, avându-se în vedere limitarea sferei de intervenţie a Guvernului la nivel local, numai pentru cazurile în care anumite servicii publice, programe sau proiecte nu pot fi realizate cu resurse proprii, în conformitate cu principiile Cartei Europene a autoguvernării locale.

Faptic, acest Guvern nu a implementat la nivel practic aceste chestiuni, demonstrând incompetenţă şi amatorism, preferând însă fără nicio reţinere să confere preempţiune interesului propriu, respectiv al clientelei politice, atât de prezentă în mijlocul jocului politic pur mercantil al Executivului, dar fără nicio utilitate pentru categoria vizată de aceste modificări: cetăţenii.

Această abordare a Guvernului Tăriceanu II, transpusă într-o antiteză cu valorile promovate de Guvernele occidentale, în raport cu propriii cetăţeni, nu face altceva decât să sublinieze într-o manieră incontestabilă majorele diferenţe şi carenţe de abordare a relaţiei Guvern-cetăţean, capitol la care Executivul nostru se situează într-o perpetuă stare de corigenţă.

Pe de altă parte, este cât se poate de evidentă pentru orice persoană cu un minim simţ al realităţii ruptura majoră şi diferenţele de agende intervenite în relaţia Guvern-cetăţeni, în condiţiile în care aceştia sunt din ce în ce mai puţin interesaţi de interminabilele lupte pentru putere, dar extrem de interesaţi să trăiască într-o comunitate bine administrată, în care să beneficieze de servicii publice de calitate şi alte elemente de această factură, care determină în mod direct calitatea vieţii într-o comunitate.

Dacă la nivel declarativ, Guvernul Tăriceanu II a bifat chestiunea descentralizării, proclamând solemn necesitatea acesteia, în plan practic acest aspect este contrazis de reala şi cinica politică de centralizare a resurselor şi alocare discreţionară a fondurilor publice de investiţii, strict pe criterii politice şi fără a ţine cont de nicio atenţionare de bun simţ din partea mass-mediei sau a Opoziţiei.

În acest sens, este important de menţionat unul dintre mecanismele prin care Executivul înţelege, cu o deosebită "candiditate", să direcţioneze fonduri doar către administraţiile publice locale cu primari liberali, în totalul dispreţ faţă de cetăţenii cu primari de o altă factură politică, şi anume Fondul de Rezervă Bugetară. Potrivit reglementărilor stipulate în Legea finanţelor publice, "Fondul de Rezervă Bugetară se repartizează pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar", însă, în realitate, Executivul l-a transformat într-un veritabil "fond de premiere" pentru propriii aleşi locali, fără nicio legătură cu scopul legal al acestuia.

Un alt instrument uzitat este cel al alocării unor fonduri de investiţie tot pe criterii politice, prin hotărâri de Guvern cu ţinte precise, situaţie regăsită şi la nivelul judeţului Bihor, unde Guvernul a înţeles să "sprijine" proiectele de dezvoltare ale unor comunităţi locale cu primari ai altor formaţiuni politice, prin sistarea acordării fondurilor necesare finalizării lucrărilor. Exemple concludente în acest sens regăsim în localităţi precum: comuna Cristioru de Jos, sat Sălişte, sat Poiana, comuna Lunca-sat Hotărel, oraşul Ştei şi exemplele pot continua, unde, cu toate că aceste localităţi aveau documentaţia completă şi lucrări demarate în prealabil, necesitând continuitate, au fost excluse în favoarea altor localităţi, cu primari liberali, precum: Şuncuiuş, Răbăgani, Avram Iancu, Tula, Bratca, Vaşcău, Auşeu, Nojorid, Rieni şi exemplele pot continua, lista fiind generoasă, cu precizarea că în cazul acestora din urmă fondurile de investiţii pe diferite domenii le-au fost conferite, cu toate că nu aveau documentaţia completă, ca o fermă dovadă a "imparţialităţii" Guvernului Tăriceanu II.

Promovând asemenea modele comportamentale "democratice", într-o totală disonanţă cu interesele unor cetăţeni a căror singulară vină este de a nu avea administraţie liberală, minimalul Executiv Tăriceanu II a demonstrat opiniei publice că este incapabil să exercite o guvernare decentă şi mai ales obiectivă, situându-se în mod constant în afara regulilor jocului democratic.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică: "Constituţia interpretată în funcţie de interese"

Începând cu luna aprilie a acestui an, mai precis odată cu declanşarea procedurilor privind suspendarea din funcţie a şefului statului a făcut carieră în mass-media sintagma cu conotaţie negativă "cei 322". Preşedintele Traian Băsescu, susţinătorii săi din PD şi PLD, precum şi o serie de reprezentanţi ai societăţii civile au utilizat zilnic, înainte şi după perioada campaniei pentru referendumul din 19 mai, această sintagmă în atacurile împotriva parlamentarilor care l-au votat acuzat pe şeful statului de încălcarea Constituţiei şi au votat suspendarea. Memoria hârtiei de ziar sau a internetului demonstrează însă un lucru imposibil de contestat: "cei 322" au avut "precursori" care l-au acuzat pe preşedintele de atunci al României de încălcarea Constituţiei.

Astfel, pe 10 mai 2004, presa relata - am ales la întâmplare ziarul Gardianul - următoarele: Preşedintele PNL, Theodor Stolojan, a declarat, ieri, că îl roagă "stăruitor" pe preşedintele Ion Iliescu să se abţină, în perioada campaniei electorale, de la efectuarea de vizite de lucru în oraşele unde primarii PSD urmează să candideze la un nou mandat. Liderul formaţiunii liberale a precizat că astfel de situaţii au avut loc cu ocazia vizitelor şefului statului în mai multe oraşe, printre care Ploieşti şi Constanţa, unde Iliescu a fost însoţit în permanenţă de către primarul Emil Calotă, respectiv Radu Mazăre. "Astfel de gesturi înseamnă o abdicare de la spiritul Constituţiei, care îi cere preşedintelui unei ţări să rămână echidistant pentru a-şi putea exercita funcţia de mediere în conformitate cu mandatul său", a explicat Stolojan.

Ce declaraţie oficială, dintr-o conferinţă de presă, preia mass-media, luni 29 august 2007. Un deputat, vicelider din actuala formaţiune condusă de domnul Stolojan ,spune fără să clipească: "Noi vom avea cel puţin un miting la care sperăm să participe şi preşedintele Traian Băsescu, o întâlnire mare electorală într-una din regiunile istorice, probabil Moldova".

Cu exact trei ani în urmă, domnul Ioan Oltean, membru marcant al PD, propunea în cadrul unei întruniri a Alianţei DA remiterea unui comunicat de presă, din care citez: Potrivit Constituţiei (art. 84, al. 1), preşedintele României nu are dreptul să fie membru al vreunui partid politic. Pe cale de consecinţă, îi este interzis să facă politică de partid sau să participe la disputele dintre partide Pe tot parcursul campaniei pentru alegerile locale, Ion Iliescu a îndeplinit rolul de principal agent electoral pentru mulţi dintre candidaţii PSD, chiar dacă legea îi interzicea acest lucru. Odată cu apropierea scrutinului parlamentar şi prezidenţial, preşedintele Ion Iliescu a reluat seria vizitelor de lucru cu iz electoral, încălcând din nou prevederile Constituţiei. Deşi s-a angajat că va respecta legea atât în ceea ce priveşte implicarea sa în campania electorală, cât şi atribuţiile de preşedinte în exerciţiu, Ion Iliescu şi-a uitat promisiunea după numai o zi, afişându-se la Craiova alături de Adrian Năstase şi alţi reprezentanţi ai PSD. Constatăm aşadar că Ion Iliescu nici măcar nu a aşteptat debutul oficial al campaniei electorale pentru a-şi intra în rolul de portavoce a partidului de guvernământ şi a candidatului Adrian Năstase.

Pe 19 octombrie 2007, acelaşi domn Ioan Oltean declara pentru Rompres: "dacă preşedintele Traian Băsescu va accepta să ia parte la lansarea candidaţilor democraţi pentru alegerile europarlamentare acest lucru nu ar fi o implicare politică a şefului statului. PD a apreciat că preşedintele României poate să transmită un mesaj cu această ocazie, un mesaj care să fie mobilizator pentru partidul din care a provenit"

Ce concluzii se pot trage prin punerea faţă în faţă a declaraţiilor din 2004 cu cele din această lună? Ceea ce în urmă cu trei ani era considerat - şi aşa era - drept o încălcare a Constituţiei, acum nu mai reprezintă o lezare a legii fundamentale. Mai mult, unii chiar "speră" ca încălcarea să aibă loc. După câte ştiu eu, în acest interval de timp nu s-a modificat Constituţia. Dar observ că ea este interpretată în funcţie de interes de anumiţi actori ai scenei politice. Şi cum totul se petrece la lumina zilei, să nu ne mirăm dacă, din nou, imaginea României va fi afectată.

PS: Pe 21 mai 2004, doamna Rodica Culcer scria în revista "22" că "Evident, toate acţiunile preşedintelui Ion Iliescu au avut un caracter electoral: vizitele în judeţe (Călăraşi, Prahova) s-au intensificat faţă de perioada anterioară, întâlnirea cu intelectualii satelor s-a adresat electoratului tradiţional al PSD" " Un articol similar, în aceiaşi publicaţie a scris şi domnul Horia Roman Patapievici. Acum, când istoria se repetă, condeiul celor doi intelectuali, şi nu numai, nu mai are cerneală.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

"O nouă întrecere între palate".

Stimaţi colegi,

Nu este vorba despre crosul României organizat de Loteria Română, sursa de profit a "băieţilor deştepţi", ci despre o nouă confruntare dintre premier şi preşedinte pe tema introducerii votului uninominal.

Văzând că este o temă atractivă pentru public, cei doi lideri ai eternei şi dezamăgitoarei alianţe au pornit pe drumul demagogiei, fiecare încercând să-şi atragă cât mai mulţi simpatizanţi ca urmare a demersurilor iniţiate.

Aşa se face că, de curând, preşedintele folosindu-se de prerogativele sale constituţionale, de care, fie vorba între noi, abuzează ori de câte ori are ocazia, a convocat o consultare publică naţională cu privire la introducerea unei variante de vot uninominal.

Premierul, pentru a nu pierde teren, a venit ieri în Parlament şi şi-a asumat răspunderea pe un proiect de lege pentru introducerea unei variante proprii de vot uninominal.

Ambele variante sunt pur demagogice. Este clar faptul că nici unul dintre ei nu doreşte cu adevărat să se modifice sistemul electoral, ci doar să obţină cât mai multe avantaje electorale.

Singurul partid care a tratat responsabil acest subiect al votului uninominal a fost P.S.D.-ul, care a strâns un milion de semnături pentru susţinerea votului uninominal şi a depus în Parlament o propunere legislativă în acest sens.

Stimaţi lideri ai alianţei "Dezamăgire şi aventură", lăsaţi deoparte demagogia şi conduceţi totuşi România.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Starea educaţiei naţionale în 2008".

Veştile din educaţie par îmbucurătoare dacă îl auzim vorbind pe ministrul Cristian Adomniţei sau pe alţi reprezentanţi guvernamentali. Ei spun că, pentru 2008, bugetul educaţiei a crescut cu 24% faţă de 2007, respectiv 6% din p.i.b.

Situaţia din şcolile româneşti este una deplorabilă, iar acestea nu par a fi decât nişte promisiuni fără acoperire, cu iz electoral. Chiar în Capitală, în sălile de clase, ferestrele sunt bătute în cuie pentru ca geamurile să nu cadă peste copii, frigul este prezent, iar acolo unde este puţină căldură, aceasta este asigurată prin centrale termice vechi fără autorizaţie de funcţionare.

Aproape 140 de unităţi de învăţământ din cele 500 existente în Bucureşti nu au centrale termice autorizate de Inspecţia de stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune şi instalaţiilor de ridicat (ISCIR). Cele mai multe sunt în sectoarele 1 şi 4 din Capitală.

Dezorganizarea din educaţie se vede şi prin faptul că tot mai multe şcoli sunt goale, din cauza elevilor care renunţă la studii. În ultimii şase ani, abandonul şcolar a crescut de trei ori în rândul elevilor din clasele I-VIII, se arată în raportul privind starea învăţământului dat astăzi publicităţii de Ministerul Educaţiei.

Pentru a preveni fenomenul de abandon, Ministerul Educaţiei promovează programe ca "Avocatul elevilor" şi încearcă să angajeze un psiholog pentru unităţi şcolare. Acest lucru poate fi util, dar marea problemă nu este aici.

În şcoala românească din mediul rural, femeia de serviciu a ajuns să ţină lecţii de limba română, profesorii cu pregătire universitară s-au reprofilat sau unii dintre ei au plecat la cules de căpşuni sau la alte munci necalificate în Occident. Dispreţul şi dezinteresul faţă de şcoală a fost cultivat în ultimii ani chiar de la nivelul preşedintelui ţării.

Şcoala nu mai este a doua casă a copiilor, imaginea dascălului cu har, a Domnului Trandafir este terfelită. Învăţătorii şi profesorii sunt demonizaţi, umiliţi prin nivelul mizerabil al salariilor. Acestora le iau locul femeile de serviciu, figurile hăhăite şi rânjite de la televizor cu un comportament necivilizat, mârlănesc, nociv ale acestei societăţi ce se doreşte a fi una europeană.

Doar despre majorările salariilor profesorilor nu se vorbeşte în proiectul de buget. Şi asta în ciuda faptului că sindicatele au cerut ca toţi debutanţii să primească, la încadrare, salariul minim pe economie, adică 880 de lei. De salarii mărite beneficiază doar dascălii care au dat în judecată ministerul şi au câştigat procesul.

Premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că sindicatele din învăţământ sunt interesate de un singur lucru şi anume, creşterile salariale, arătând o mică preocupare pentru investiţiile din învăţământ şi calitatea actului educaţional.

Această afirmaţie este un neadevăr, deoarece aceşti oameni ce au în spate o pregătire universitară care necesită un efort mare au fost mereu ultimii pe listă când a fost vorba de majorări salariale. Un profesor debutant câştigând doar 4 milioane de lei, bani care nu pot acoperi nici măcar coşul zilnic de consum lunar.

O altă problemă mare a actualului guvern este lipsa de comunicare şi de transparenţă, legile educaţiei fiind ţinute la secret. Ministerul Educaţiei a decis amânarea lansării pachetului legilor educaţiei până după alegerile europarlamentare, sub pretextul că dezbaterea publică pe marginea acestora ar putea să se suprapună cu referendumul pentru votul uninominal şi cu campania electorală pentru Parlamentul European.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

«Blocarea privatizării S.C. "Automobile Craiova" - o catastrofă pentru olteni"»

Stimaţi colegi,

Vă solicit astăzi atenţia pentru a sublinia faptul că amatorismul de care dă dovadă Guvernul Tăriceanu pune în pericol credibilitatea şi interesele României.

Suntem cu toţii la curent cu investigaţia lansată de Comisia Europeană privind posibilele ajutoare de stat acordate Societăţii "Automobile Craiova" în cadrul procesului de privatizare. Există mai multe elemente, de la condiţiile impuse de autorităţile române şi modificarea termenilor privatizării pe parcursul procesului, până la ştergerea datoriilor producătorului auto, care au determinat Comisia Europeană să înceapă o anchetă în acest caz.

De altfel, este pentru a treia oară în decurs de mai puţin de o lună când Comisia Europeană decide deschiderea unei anchete legate de privatizările din România, semn că Guvernul Tăriceanu nu ştie pe ce lume trăieşte. Colegii de la guvernare au omis faptul că de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene şi a semnat un Tratat de aderare pe care trebuie să îl respecte.

În Uniunea Europeană există reguli clare care trebuie respectate de toată lumea.

Aşadar, Comisia Europeană nu ne pune beţe în roate, ci ne cere respectarea regulilor şi obligaţiilor pe care ni le-am asumat. Ne cere un proces de privatizare deschis şi transparent, fără nici un ajutor de stat ilegal.

Aşteptând notificarea Comisiei Europene, Guvernul Tăriceanu şi-a demonstrat încă o dată amatorismul, crezând că la Bruxelles se pot face "aranjamente" tipic dâmboviţene, încât comisarul european Leonard Orban a fost nevoit să atragă atenţia că "nu se mai pot da telefoane pentru a se încerca neaplicarea regulilor".

Ancheta în cazul privatizării Societăţii "Automobile Craiova" poate dura 18 luni, dar sperăm ca decizia să fie luată în cel mult cinci-opt luni. În situaţia în care Comisia Europeană va decide că România a încălcat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană prin acordarea de ajutoare de stat, investitorul Ford va putea cere anularea contractului de privatizare a uzinei "Automobile Craiova".

Doamnelor şi domnilor,

Semnarea contractului de privatizare a Societăţii "Automobile Craiova" cu grupul american Ford este considerată colacul de salvare al Băniei, municipiu plasat în coada clasamentului din punct de vedere al dezvoltării economice la nivel naţional. Nu este suficient că avem un primar P.D. iresponsabil, care cheltuieşte 11 milioane de euro pentru un centru în care media staţionării a 2 din 10 locuitori este de 3 minute, acum avem şi un Guvern P.N.L. care nu se gândeşte la ocuparea forţei de muncă oltene.

Privatizarea "Daewoo" este foarte importantă nu numai pentru Craiova, ci pentru întreaga regiune. Blocarea privatizării ar fi o catastrofă pentru olteni. Compania Ford s-a angajat la investiţii directe de 675 milioane euro pentru modernizarea fabricii şi la achiziţii de produse şi componente de pe piaţa internă în valoare de un miliard de euro, până în 2012.

Ford are în curs de proiectare un nou model de automobil, care va fi fabricat exclusiv la uzina din Craiova. Investiţia Ford va însemna mii de noi locuri de muncă, pentru valorificarea potenţialului uman. Va însemna creşterea nivelului de trai în Oltenia, prin noi investiţii şi dezvoltarea de ansamblu a zonei.

În numele sutelor de mii de olteni, din care mulţi m-au sesizat personal, vă întreb, domnilor guvernanţi, care este motivul pentru care nu aţi respectat angajamentele asumate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană?

În acest moment, finalizarea anchetei privind privatizarea "Automobile Craiova" depinde, în primul rând, de rapiditatea şi calitatea informaţiilor furnizate de autorităţile române. Din cauza iresponsabilităţii Guvernului Tăriceanu, investiţiile de peste 600 de milioane de euro şi miile de locuri de muncă asumate prin contract ar putea rămâne doar pe hârtie. Acest Guvern de amatori trebuie să plece cât mai repede, pentru că pune în pericol interesele cetăţenilor şi viitorul european al României!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Declaraţie politică intitulată "Întâmplător sau nu, Braşovul este discriminat flagrant la bugetul pentru 2008"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă adresez dumneavoastră de aici, de la această tribună, atât în calitate de deputat, cât şi în calitate de locuitor al judeţului Braşov, pentru că am considerat şi consider că rolul meu aici, în acest Parlament, este acela de a slujii şi apăra interesele concetăţenilor care prin votul lor mi-au acordat girul încrederii lor.

În această dublă calitate, am studiat proiectul de buget propus de Guvern pentru anul 2008, insistând mai ales asupra capitolelor care au o legatură directă cu judeţul pe care îl reprezint. Am constat astfel, cu stupoare, că deşi Braşovul este unul dintre cele mai importate judeţe din punctul de vedere al contribuţiilor la bugetul consolidat al României, la repartiţia bugetară pentru 2008 s-a clasat undeva între locurile 28 şi 34 dintr-un total de 41. Guvernul Tăriceanu II încearcă prin acest buget să trateze fiecare judeţ după criterii numai de el ştiute, fără a mai ţine cont de contribuţia financiară a fiecăruia sau de necesităţile şi priorităţile reale.

Sumele prevăzute a fi alocate anul viitor judeţului Braşov pentru drumurile judeţene şi comunale sunt ridicol de mici faţă de necesităţile reale, numai 7,9 milioane lei, ceea ce aruncă acest judeţ undeva pe locul 32. În cazul sumelor ce urmează a fi alocate pentru echilibrarea bugetelor locale situaţia este şi mai gravă, Braşovul coborând până pe locul 34. Doar la capitolul referitor la finanţarea instituţiilor descentralizate judeţul Braşov reuşeşte performanţa amară de a se situa pe locul 28. Şi asta în timp ce, în acelaşi proiect de buget, domnul Tăriceanu şi guvernul său au avut grijă să-şi prevadă majorări importante privind cheltuielile cu Secretariatul general al Guvernului şi Cancelaria primului-ministru. Favorizate sunt, de asemena, serviciile secrete, respectiv SRI, SIE şi SPP, care vor beneficia de majorări importante faţă de anul 2007, fără însă ca aceste cheltuieli să fie justificate datorită caracterului secret al activităţii lor specifice. Ca să nu mai vorbesc de suma de 250 milioane RON rezervată exclusiv pentru fondul aflat la dispoziţia primului-ministru! Ce dovadă mai clară ne trebuie ca să înţelegem disponibilitatea domnului Tăriceanu de a negocia politic acest buget şi de a cumpăra cu acest fond bunăvoinţa clientelei sale politice?

Repartizarea pe capitole a sumelor alocate în proiectul de buget pe 2008 a fost făcută haotic, fără a se ţine cont de nişte criterii reale şi mai ales defavorizând judeţele importante din punctul de vedere al contribuţiei la bugetul consolidat al statului. În numele cetăţenilor judeţului Braşov, nu voi putea tolera o astfel de situaţie discriminatorie, iar în cazul în care acest guvern nu va înţelege să renunţe la astfel de practici înjositoare, voi depune o serie de amendamente menite a reflecta realitatea economică, nu cea clientelar politică.

Domnul Gabriel Sandu:

Intervenţie intitulată "Nicolae Dobrin"

Poporul român este Nicolae Dobrin, Nicolae Dobrin este poporul român.

Un suflet, înainte de toate, un geniu pe teren, un om pe stradă. A fost un geniu iubit, apreciat şi respectat de popor. El a jucat pentru oameni, a iubit viaţa şi fotbalul, iar viaţa şi oamenii l-au iubit pe el.

A avut un vis: să joace la campionatul mondial din Mexic. Visul său a fost frânt de mediocri care nu au văzut dincolo de interesele lor mărunte, care nu au avut viziune.

Real Madrid l-a vrut, şi alţii au decis pentru el că nu se poate.

Poporul român are destinul lui Gicu Dobrin: un popor de geniu, care este condus de mediocri care s-au coalizat pentru a-şi urmări propriile interese şi care nu lasă poporul "să îşi deschidă aripile".

Nu vreau să asistam cu mâinile în sân la distrugerea prezentului şi viitorului românilor care ne-au ales.

Poporul român trebuie să înveţe să îşi recunoscă şi să îşi apere valorile şi adevăraţii lideri. Poporul român trebuie să aibă curajul de a-şi asuma răspunderea pentru propriul destin şi în acelaşi timp trebuie să aibă curajul să aleagă conducători adevăraţi.

Suntem în Europa şi nu mai putem trăi conduşi de mediocri. A venit vremea ca aceştia să plece!

Simt o mare durere în suflet că Gicu Dobrin a plecat dintre noi. Mi-aş dori ca acest moment să fie un moment de gândire, de conştiinţă al tuturor colegilor mei parlamentari. Şi mi-aş dori ca toţi să aibă curajul măcar cinci minute de a se ridica deasupra a ceea ce reprezintă ei astăzi.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică intitulată "Referendumul pe tema votului uninominal - inutil, dar necesar".

Partidul Naţional Liberal a promovat încă de la început introducerea votului uninominal în varianta Pro Democraţia, variantă ce prevede o procedură mixtă de vot uninominal, adică majoritar, şi vot redistribuit, adică proporţional.

Acum, de ultim moment, preşedintele Traian Băsescu propune o nouă variantă - cea a votului în două tururi de scrutin - în urma căreia învingătorul ia totul. Aceasta este o procedură identică celei prin care sunt aleşi acum primarii.

Criticii formulei susţin că îi defavorizează pe ceilalţi candidaţi, chiar şi pe cei care vin pe locul doi, deci deţin al doilea scor în preferinţa electoratului, nemaivorbind despre cei care, deşi depăşesc pragul electoral, nu câştigă majoritatea voturilor.

Este, de asemenea, semnificativ faptul că întrebarea care va fi trecută pe buletinele de vot se referă la alegerea tuturor senatorilor şi deputaţilor, diferenţiind astfel această procedură de vot de cea pentru care Guvernul vrea să-şi asume răspunderea, aşa-numitul proiect Pro Democraţia.

În plus, nu pot să înţeleg de ce insistă preşedintele cu organizarea acestui referendum, în condiţiile în care Guvernul deja a anunţat asumarea răspunderii pe tema votului uninominal, iar costurile organizării acestui referendum inutil pot ajunge la 20 milioane euro, sumă pe care, cu siguranţă, o putem folosi mult mai bine în reabilitarea şcolilor, grădiniţelor sau în infrastructura rurală.

De asemenea, potrivit actelor normative în vigoare, votul dat de cetăţeni la referendumul pe teme de interes naţional este unul pur consultativ şi nu creează niciun fel de obligaţii legislative pentru Parlament. Dar, din momentul în care preşedintele a semnat decretul de organizare al referendumului, noi, liberalii, nu putem decât să ne îndemnăm alegătorii să meargă la vot, pentru ca tema votului uninominal să nu devină una derizorie.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică intitulată "PNL: misiune îndeplinită!"

Stimaţi colegi,

Da, avem vot uninominal! Da, avem în sfârşit posibilitatea de a sancţiona parlamentarii care o dau în bară. Da, vom putea alege şeful Consiliului Judeţean cel mai implicat în comunitate.

Pe lângă acest pas uriaş prin care PNL a realizat prima reformă de anvergură a clasei politice, mai sunt câteva lucruri ce ar trebui amintite. Da: am reuşit să avem pensii mărite cu 38 la sută în acest an, iar părinţii şi bunicii noştri pot duce un trai mai bun; avem cota unică de 16 la sută şi o menţinem pentru a fi siguri de funcţionarea motorului economiei; am restituit fostele proprietăţi ale celor nedreptăţiţi de regimul comunist sau i-am despăgubit, acolo unde nu a mai fost posibil; am finanţat Sănătatea şi Educaţia mai mult decât a făcut-o orice guvernare de după 1989. Astfel, Ministerul Sănătăţii a primit de trei ori mai mulţi bani decât în anul 2004, iar pentru Ministerul Educaţiei s-a alocat un procent de 6 la sută din produsul intern brut.

Dacă s-ar întâmpla ca mâine PNL să ajungă în opoziţie, eu, ca parlamentar liberal, nu aş regreta acest lucru. Partidul pe care îl reprezint, Guvernul PNL au realizat mai multe decât orice guvern social-democrat sau de dreapta. Am reuşit să îmi impun proiectele în beneficiul comunităţii pe care o reprezint şi mă pot prezenta în faţa clujenilor cu acestea.

În schimb, dumneavoastră, domnilor care îi cântaţi în strună lui Traian Băsescu, ce aţi făcut? Aţi ţinut în loc un Guvern portocaliu, de frică ca domnul Tăriceanu să nu îşi aroge merite. V-aţi subordonat Parchetul, DNA şi serviciile secrete, pentru a ne asculta convorbirile telefonice şi pentru a instaura teroarea. Asta în timp ce magnaţii din gaşca de la "Golden Şpriţ" montează liniştiţi borduri şi fac străzi pe milioane de euro. Ce aţi mai făcut? Aţi depus moţiuni peste moţiuni, blocând intenţionat activitatea Parlamentului şi a Guvernului, tergiversând legi importante pentru ţară. Iar acum faceţi referendum pentru... votul uninominal, acţiune pentru care cheltuiţi milioane de euro, un referendum care va fi invalidat din cauza absenţei de la vot şi care va compromite în ochii populaţiei ideea de vot uninominal. Prin urmare, tot ce pot să spun despre dumneavoastră este o constatare sinceră şi tristă: Nu aţi făcut nimic, domnilor! Creaţi un circ perpetuu pe banii cetăţenilor, creaţi o stare de instabilitate şi de haos! Ar trebui să vă ascundeţi în pământ de ruşine, nu să veniţi la anul să cereţi votul oamenilor!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţie politică intitulată "Bugetul pentru agricultură - o mare minciună".

Potrivit proiectului de buget pentru anul 2008 aprobat de către Guvernul României la începutul lunii octombrie, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale i-ar reveni 2,56% din p.i.b., adică 11.258.849 mii lei (11,2 miliarde lei).

În realitate, bugetul naţional contribuie doar cu 1,25% din p.i.b., respectiv 5.467.315 mii lei (5,5 miliarde lei), restul de 1,31% (5.791.534 mii lei - 5,8 miliarde lei) fiind reprezentat în cea mai mare parte de fondurile externe nerambursabile (peste 96%) doar din credite externe şi venituri proprii.

În încercarea de a-i convinge pe cei interesaţi că actuala guvernare a adoptat cea mai perfectă construcţie bugetară din toate timpurile, factori responsabili din minister susţin că fondurile destinate agriculturii pentru 2008 sunt cu 47% mai mari faţă de 2007, contribuţia din bugetul naţional fiind cu 71% mai mare în raport cu acest an. De asemenea, se spune că bugetul agricol 2008 ar urma să fie dublu faţă de 2006 şi cu aproape 1,5 miliarde lei mai mare, comparativ cu bugetul rectificat al anului în curs.

Cifrele avansate par a fi încurajatoare dacă ele ar reflecta şi realitatea percepută de către agricultori, şi nu cea propusă de către guvernanţi. Ce înseamnă dublu atunci când creşterea este nesemnificativă, când respectivele raportări se află doar în documentele mincinoase ale celor aflaţi la putere? Astfel, se afirmă că Programul "Fermierul" va fi susţinut cu 490.000 mii lei, adică 34% mai mult decât anul acesta, dar care au fost rezultatele concrete ale acestui proiect atât de mediatizat, dar încă neaplicat conform ambiţiilor iniţiale?

Se vorbeşte despre investiţiile pentru îmbunătăţiri funciare de 261.835 mii lei, cu peste 55% în plus faţă de 2007, în care nu s-a făcut aproape nimic la acest capitol, în care seceta şi inundaţiile au făcut ravagii, iar peste 75 miliarde lei au fost returnaţi la bugetul naţional din cauza incapacităţii aşa-zişilor specialişti.

Consider că stabilirea unui buget pentru un întreg an agricol este un lucru extrem de important, care implică maximă responsabilitate din partea Guvernului.

Că e vorba de dezvoltarea agriculturii, de programele de dezvoltare rurală, de investiţii în silvicultură sau îmbunătăţiri funciare, de calitatea produselor alimentare sau de promovarea exportului - fiecare sumă trebuie corect stabilită şi cheltuită în mod profitabil.

De ce aceste referiri permanente la anul 2007, la sectoarele în care nu s-a făcut aproape nimic, la proiecte şi programe rămase pe hârtie?

Faptul că forurile europene ne ameninţă cu clauza de salvgardare pentru nerespectarea condiţiilor impuse pentru sectorul agricol dovedeşte că aceste trimiteri la anul 2007 sunt simple declaraţii demagogice.

Dacă mai ţinem seama şi de lipsa oricăror fonduri dintre cele pe care UE ar fi trebuit să le dirijeze spre agricultura românească - avem suficiente motive pentru a refuza falsele argumente ale marilor din agricultură.

Dorim ca sumele ce vor fi repartizate agriculturii, multe - puţine, cum au decis guvernanţii, să fie corect folosite, să ajungă la cei cărora le sunt destinate, adică la producătorii agricoli, şi să susţină, în modul cel mai loial şi cel mai profesionist posibil, ieşirea agriculturii din starea dezastruoasă în care se află la sfârşitul acestui an 2007.

Domnul Ioan Ţundrea:

Obiectul declaraţiei politice: Opriţi furtul la alegerile europarlamentare, domnule ministru Cristian David!

Domnule ministru Cristian David,

Am toata consideraţia pentru buna dumneavoastră credinţă, tocmai de aceea vă transmit public o solicitare care vizează prevenirea repetării fraudelor constatate de reprezentanţii conservatori, şi nu numai în secţiile de votare la referendumul pentru demiterea preşedintelui Băsescu.

Menţionez că în luna august PC a transmis Guvernului amendamente la HG 127/2007, MO 106/12.02.2007, care vizează stoparea acestor fraude.

Paza asigurată permanent de MIRA, adică din momentul predării buletinelor şi ştampilelor de vot, primarilor.

La referendumul din 19 mai 2007, timp de 24 de ore buletinele de vot si ştampilele au fost predate de reprezentanţii Prefecturilor, primarilor care le-au depozitat în fişete nesecurizate, în data de 17 mai 2007, până în data de 18 mai 2007, ora 7 (cu 24 de ore înainte de deschiderea urnelor), când Mira şi-a trimis reprezentanţii.

Ca un exemplu relevant, în Caraş-Severin, 75% din primării sunt conduse de PD, multe din acestea având consilii locale monocolore, de aceeaşi factură.

Sper să trageţi concluziile potrivite la aceste situaţii reale şi să luaţi măsurile care se impun.

Va mulţumesc.

Domnul Costică Macaleţi:

"Agricultura sub sabia lui Damocles - către activarea clauzei de salvgardare?"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă din nou la problema agriculturii. De curând, Comisia Europeană a dat un ultimatum României: fie îşi rezolvă în termen de o lună problemele la sistemul de plăţi din agricultură, fie este activată clauza de salvgardare în acest domeniu.

Comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Mariann Fischer Boel, a avertizat Guvernul României ca România riscă reducerea cu un sfert a subvenţiilor agricole din partea Uniunii Europene (110 milioane de euro) dacă nu va remedia o serie de lipsuri grave din sistemele ce asigura plata corectă a ajutoarelor pentru agricultori. Conform declaraţiei oficialului european, "România a înregistrat progrese în ceea ce priveşte sistemele administrative şi de control, încă nu şi-a respectat toate obligaţiile necesare pentru a asigura funcţionarea sistemului".

Potrivit cerinţelor comunitare, de altfel cât şi poate de corecte şi de rezonabile, România poate scapă de activarea clauzei dacă rezolvă două aspecte vitale: punerea în aplicare a două module informatice care constituie elemente indispensabile ale Sistemului Integrat de Gestiune şi Control şi evitarea efectuării plăţilor către agricultori înaintea finalizării controalelor obligatorii.

În urma scandalului "Caltaboşul şi palinca", ministrul Decebal Traian Remeş şi-a prezentat demisia, în locul său fiind numit Dacian Cioloş. Acesta a promis că va face tot posibilul pentru ca România să nu ajungă să fie penalizată şi să piardă subvenţii considerabile, fără de care fermierii români, şi aşa aflaţi în mari greutăţi, ar ajunge, fără nici o îndoială, la sapă de lemn. Însă e ceva ce ne îngrijorează la domnul ministru proaspăt numit. Pe vremea când comisarul Mariann Fischer Boel avertiza ţara noastră prin scrisoarea adresată autorităţilor în care se vorbea de clauza de salvgardare, domnul Dacian Cioloş,pe atunci subsecretar de stat numai, susţinea că "plăţile se pot face teoretic din octombrie din bugetul naţional, până în primăvara anului viitor, chiar dacă Uniunea Europeană va reduce subvenţiile cu 25%!" Însă a fost contrazis de numeroşi specialişti, printre care şi de fostul ministru de finanţe, Ionuţ Popescu, care a susţinut că "ţăranul va avea de suferit dacă Guvernul face prostii şi nu-şi face treaba. Poate că vor lua bani de la ministerele care nu au reuşit să-şi cheltuiască fondurile. Oricum, va fi încă o presiune pe bugetul de stat".

Rugăm pe această cale pe domnul ministru ca nici măcar să nu se gândească să ia în calcul pierderea banilor europeni, pentru că orice pas greşit în această direcţie cu siguranţă nu va putea fi combătut prin redistribuirea de bani de la alte ministere. În plus, avertizăm pe domnul ministru că e în joc atât agricultura românească, pâinea de zi cu zi a cetăţenilor, cât şi imaginea României în familia europeană, ţară care nu trebuie în nici un caz să fie privită ca un şcolar repetent care din cauză că nu e în stare să-şi facă temele pierde şi banii de bursă şi mai şi trebuie să vină cu bani de acasă pentru a-şi continua studiile.

Domnul Aurel Gubandru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Recent s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui Nicolae Vaschide, buzoian la origine, savant de talie internaţională, considerat întemeietor al psihologiei româneşti şi promotor al psihologiei experimentale, remarcat filozof şi logician.

Nicolae Vaschide a venit pe lume la 5 decembrie 1873, în casa unui cunoscut comerciant buzoian al acelor timpuri, State Vaschide. Casa în care a copilărit era pe strada Carol I, actualmente Independenţei. După terminarea cursurilor primare şi gimnaziale la Buzău, îşi continuă studiile la Liceul "Sf.Sava" din Bucureşti, apoi la îndemnul mentorului său Basil Iorgulescu, urmează Facultatea de litere şi filozofie a Universităţii din Bucureşti, secţia filozofie.

Aici şi-a câştigat reputaţia de student conştiincios, muncitor şi practic. A studiat nu numai manualele clasice, ci toate operele pe care mijloacele de care dispunea un student îl ajută să le procure - Descartes, Kant, Nietzsche, Schopenhauer s.a.

Plin de idei generoase, sub influenţa scriitorului francez Murger, a înfiinţat un cenaclu la care s-au afiliat Radu Rosetti, Mihai Oromolo, ex-guvernator al Băncii Naţionale, avocatul Jean Staicovici.

Ca apreciere din partea mediului universitar, pentru lucrarea sa cu teza "Senzaţiile vizuale", a fost trecerea examenului de licenţă "cu toate bilele albe", la 10 iulie 1895, premiată din Fondul Hilel.

Contactul cu celebrul psiholog francez Alfred Binet, pe care l-a cunoscut cu ocazia unui ciclu de conferinţe pe care acesta le-a ţinut la Universitatea din Bucureşti îi deschide perspectiva desăvârşirii studiilor la Paris. Aici devine în scurt timp foarte cunoscut prin lucrările pe care le publică în colaborare cu celebrii săi profesori.

În toamna anului 1895, Vaschide începe să lucreze în cadrul Laboratorului de psihologie fiziologică de la Ecole des Hautes Etudes de pe lângă Sorbona. În 1897 i se acordă încă doi ani bursă din Fondul Halfon.

A dorit să revină în ţară, dar, deoarece solicitarea sa de a i se organiza la Bucureşti un laborator de psihologie experimentală nu s-a realizat, a decis să rămână în Franţa.

În scurt timp, dându-şi seama că nu va putea face psihologie fiziologică şi patologică fără a avea cunoştinţe de medicină sau biologie, se înscrie la Facultatea de medicină din capitala Franţei, pe care o absolvă, dar din nefericire nu-şi poate susţine şi teza de doctorat, deoarece moartea sa, survenită la numai 33 de ani, i-a închis orice perspectivă.

În semn de respect şi consideraţie pentru cercetările şi contribuţia sa ştiinţifică, a fost cooptat ca membru al Academiei de Ştiinţe din Paris. A susţinut peste 150 de comunicări ştiinţifice, a publicat 170 de articole şi 12 studii de specialitate, în total peste 200 de titluri, majoritatea în limba franceză, fiind socotit pentru cercetările şi activitatea sa printre oamenii de ştiinţă de reputaţie internaţională. Municipalitatea Parisului îl premiază, iar Facultatea de medicină îi decernează medalia de aur.

Potrivit cercetărilor şi observaţiilor sale, inteligenţa era în strânsă legătură în primul rând cu capacitatea de a percepe şi stabili raporturi între informaţii şi fenomene. A mai constatat că cei cu inteligenţa superioară au capul mai mare ca al celorlalţi, volumul capului fiind independent de talie şi dezvoltarea corpului.

De asemenea, a mai stabilit că era posibil ca la cei inteligenţi lărgimea frunţii să fie proporţional mai mare decât faţa individului.

Meritele sale sunt cu atât mai mari cu cât într-o perioadă scurtă, până la decesul său prematur, a desfăşurat o impresionantă activitatea atât sub aspectul întinderii şi diversităţii ariei problematice, cât şi a numărului mare de lucrări ştiinţifice care reprezintă materializarea cercetărilor sale.

La 22 septembrie 1931, un grup de tineri profesori şi alţi intelectuali au înfiinţat un cerc de conferinţe căruia i-au dat numele savantului care, departe de ţară, îşi amintea cu nostalgie de oraşul natal: "Dragul meu Buzău şi Crângul lui, unde am făurit visuri frumoase."

Se apreciază că prin "originalitate, diversitate, consistenţa cercetărilor realizate şi prin lucrările publicate care s-au bucurat de o largă circulaţie şi apreciere internaţională, Nicolae Vaschide este cel mai cunoscut şi împlinit om de ştiinţă român".

Domnul Marius Rogin:

Intervenţie intitulată "Omagiu soldaţilor români la aniversarea Zilei Armatei"

Data de 25 octombrie a fiecărui an constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, o zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. Motivul principal al deciziei de stabilire a Zilei Armatei pe data de 25 octombrie trebuie căutat în faptele de arme ale Armatei Române şi în rezultatul acestora: reîntregirea graniţei de Vest a României şi anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena. Acestă zi de octombrie ne dă posibilitatea, aşa cum este şi firesc, să evocăm faptele de arme sau evenimentele hotărâtoare din viaţa fiecărei oştiri.

25 octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupaţie şi administraţie străină. Chiar dacă acest teritoriu a fost preluat iniţial de administraţia sovietică, fiind retrocedat României pe 9 martie 1944 - la câteva zile după instaurarea guvernului Groza, pe 6 martie 1945, în ziua de 25 octombrie 1944 Armata Română a trăit un moment înălţător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale.

Ziua Armatei este legată nu numai efectiv, dar şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului nostru, de obiectivele şi sentimentele Armatei Române, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate şi integritate teritorială.

La 25 octombrie 1944, glorioasa armată română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Cu sprijinul armatei române, s-a reîntregit Transilvania străbună, leagănul naţiunii şi civilizaţiei româneşti, din al cărui trup fusese răpită partea de nord-vest, prin odiosul dictat de la Viena. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, şi trupele Armatei I, ale neînfricatului general Atanasiu, au căzut vitejeşte în luptele sângeroase de la Sfântul Gheorghe, Târgu-Mureş, Oarba de Mureş, Păuliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu-Mare şi Carei, în total peste 50 000 de oameni - morţi şi răniţi.

Pe frontul din Ungaria, brava armată română a angajat peste 210.000 militari, eliberând 14 oraşe mari şi 1 224 de comune. În cursul acestor lupte, din rândul ostaşilor noştri au căzut la datorie 42.000 de oameni - morţi şi răniţi, dispăruţi şi prizonieri. Numai în Cehoslovacia de exemplu, armata română, acţionând în continuare alături de armata sovietică, a desfăşurat acţiuni în perioada 18 decembrie 1944 - 12 mai 1945. La operaţiune, pe frontul Cehoslovaciei au participat 248 450 militari români, din rândurile cărora au căzut 67 495 de eroi.

Cu această ocazie a zilei Armatei Române, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem de peste timp gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Man:

Declaraţie politică intitulată "Scena politică românească - poligon de trageri sau ring de box?"

Stimaţi colegi,

Astăzi, domnilor colegi, România se află într-o situaţie inedită: Preşedintele Băsescu emite un decret privind organizarea unui referendum, iar Guvernul vine în faţa noastră să îşi asume răspunderea pe un proiect de lege având aceeaşi temă - votul uninominal.

Angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege reprezintă o soluţie extremă la care poate recurge Guvernul atunci când, pentru adoptarea într-un timp scurt a proiectului, nici procedura de urgenţă şi nici procedura ordonanţelor de urgenţă nu mai pot da rezultatele scontate.

Dar, oare, adoptarea unui proiect de lege pe această cale, în timp ce data referendumului este deja stabilită, nu este doar o modalitate de contraatac inutil pe ringul politic?

Indubitabil, da! La data aceasta, însă, comentariile sunt de prisos. Dar nu putem să rămânem indiferenţi la ceea ce s-a întâmplat ieri. Noi, parlamentarii, am putea vedea această asumare a răspunderii de către guvern ca o măsură de ocolire a regulilor procedurii legislative, dar în situaţia de faţă este vorba de mult mai mult.

Domnilor colegi,

Românii doresc schimbarea sistemului electoral, indiferent de varaianta care va fi aprobată, dar pentru acest lucru este nevoie de voinţă politică şi de multă responsabilitate din partea noastră.

Dar Guvernul a considerat că aceste atribute se pot exercita prin punerea Parlamentului în situaţia de a vota sau nu solicitarea acestuia, adică, oare, de a fi la mâna noastră? Mare curaj aţi avut, Domnule prim-ministru! Dar "poligonul de trageri" rămâne deschis non-stop.

Primul-ministru a venit în faţa dumneavoastră pentru a-şi respecta o promisiune. Zarurile au fost aruncate, dar voinţa populară nu ar trebui să fie mai presus de orice ? Ba da, dar nu pentru cei care zic că jocul de-a asumarea e un mijloc de a-ţi ţine promisiunile.

Vom avea un referendum urmat de o lege şi astfel, demersul trebuie să reintre pe un făgaş normal. Preşedintele României a fixat termene, deci pretextele tergiversării au fost ameliorate.

Dar domnul Tăriceanu nu trebuie să transforme tribuna Parlamentului într-un poligon de trageri, prin justificarea propriilor ambiţii şi frustrări, fiindcă asumarea răspunderii este un act responsabil al celor care sunt demni de aceasta. Nu e cazul, aşa că ne vedem la referendum!

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică "Raportul venituri-preţuri este invers proporţional"

În România secolului XXI, cea mai mare problemă o reprezintă venitul lunar al populaţiei, în special nivelul extrem de scăzut al acestuia. În ciuda promisiunilor, nivelul de trai este unul dintre cele mai scăzute, România fiind clasată alături de ţări din lumea a treia.

În continuare, aparte de eforturile pe care le face Guvernul, pensiile sunt mici şi foarte mici, salariile se găsesc în aceeaşi categorie, numai preţurile continuă să crească într-un ritm alarmant.

Prin majorarea continuă a preţurilor nu se face altceva decât să se lovească în populaţia defavorizată, şi aici mă refer la şomeri, la acei salariaţi cu venitul minim pe economie, care sunt peste un milion în România, la pensionari, care, după o viaţă de muncă, sunt nevoiţi să-şi vândă din agoniseala lor pentru a putea să trăiască la limita subzistenţei, dar şi la tineri, care, după ce se pregătesc în facultăţi, le e aproape imposibil să-şi găsească, potrivit studiilor, un loc de muncă pentru a-şi putea întemeia o familie şi pentru a-şi construi o casă.

Preţurile la alimentele de bază, dar şi la unele servicii se situează pe o linie mereu ascendentă, fără a se lua în considerare puterea de cumpărare a majorităţii populaţiei, a cărei venit este mult sub media pe ţară.

Când vom putea spune că în România preţurile nu au mai crescut şi că salariile sunt la un nivel mai mult decât decent, populaţia nemaipregătindu-se de proteste de stradă?

Domnul Miron Ignat:

"31 octombrie - Ziua internaţională a Mării Negre"

Stimate colege, stimaţi colegi,

Din anul 1996, pe data de 31 octombrie se sărbătoreşte Ziua internaţională a Mării Negre. Mâine se vor împlini 11 ani, de când reprezentanţii tuturor ţărilor riverane Mării Negre: România, Bulgaria, Rusia, Georgia, Turcia şi Ucraina au semnat "Planul strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protejarea Mării Negre". Acest plan cuprinde cel mai amplu set de strategii şi politici introduse pentru salvarea şi reabilitarea uneia dintre cele mai poluate mări ale lumii.

Din acel an, organizaţia neguvernamentală "Mare Nostrum" subliniază an de an, prin diferite activităţi, Ziua internaţională a Mării Negre, nutrind certitudinea că cetăţenii pot să adopte un comportament pozitiv şi responsabil faţă de mediul marin şi costier.

Poluarea marină nu ţine cont de graniţe. Marea Neagră poate fi salvată doar dacă cele 6 ţări vor contribui pentru acest scop comun.

În ultimii 35 de ani, Marea Neagră a suferit deteriorări puternice ale condiţiilor de mediu, datorate în cea mai mare parte reziduurilor, deversărilor necontrolate de produsele petroliere, transportate de fluviile care traversează 21 de ţări, locuite de 171 de milioane de oameni. Marea Neagră, fiind o mare închisă şi având o perioadă de retenţie a acestor toxine de 140 de ani, este practic sufocată de aceste deşeuri.

În România, Turcia, Rusia, Ucraina, Georgia şi Bulgaria, deşeurile solide aruncate direct pe ţărm şi apele menajere deversate au produs dezechilibre grave ale ecosistemului marin.

Studii recente au arătat că Marea Neagră se confruntă cu probleme majore. Din cele 26 de specii de peşti care trăiau în Marea Neagră, nu au mai rămas decât 5. O mare contribuţie la poluarea mării o au şi cele 3 fluvii care se varsă în Marea Neagră, între care şi Dunărea, şi care vehiculează în masă aproximativ 60.000 tone de deşeuri industriale pe an, cel mai frecvent deşeu întâlnit fiind fosforul.

Pescuitul în Marea Neagră exemplifică foarte bine aceste probleme şi provocări. Unele specii, cum ar fi somonul şi sturionul sunt grav ameninţate, iar altele, precum macroul şi peştele spadă, au dispărut cu desăvârşire.

În urmă cu mai mulţi ani, Marea Neagră fiind mai puţin poluată şi având legătură cu complexul lagunar Razim - Sinoe, se pescuiau cantităţi mari de peşte. Cu ajutorul talienelor, care erau instrumentele de bază ale pescarilor, se aduceau cantităţi semnificative de peşte.

Însă, în prezent, ca urmare a nechibzuinţei factorilor de răspundere, în apele Mării Negre şi a fluviilor care se varsă în ea - precum Dunărea, Nipru, Nistru - pătrund, pe lângă aluviuni, şi anumite substanţe poluante. Acest lucru a determinat ca pescuitul la taliene în complexul lagunar Razim - Sinoe să devină impracticabil din cauza poluării.

Trebuie să atragem atenţia, tuturor ţărilor riverane şi celor pe teritoriul cărora trec râurile şi fluviile care se varsă în mare, asupra consecinţelor poluării Mării Negre.

O mare curată şi un mediu reabilitat ecologic pot oferi mai multe beneficii economice, inclusiv venituri şi locuri de muncă în turism, pescuit şi acvacultură. Potrivit statisticilor, în ultimii ani, peste 150.000 de oameni care lucrau în industria pescuitului pe coastele Mării Negre au fost concediaţi, ca urmare a diminuării stocurilor de peşte cu valoare economică.

Acest plan a fost înfiinţat în încercarea de a mai face ceva pentru această mare minunată, pe care grecii au numit-o "mare ospitalieră - Pontus Euxinus" şi de aceea fac un apel tuturor cetăţenilor pentru valorificarea şi păstrarea bunurilor naturale pe care le avem.

Marea Neagră este unică, este un bun lăsat de la Dumnezeu şi din a cărei existenţă populaţia Dobrogei şi-a asigurat hrana zilnică. De aceea trebuie să-i aducem respectul cuvenit şi să facem toate demersurile necesare împotriva poluării.

Vă mulţumesc.

Domnul Radu Lambrino:

Declaraţie politică "Haosul din trafic şi interesele autorităţilor locale din Timişoara"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dacă în urmă cu câţiva ani timişorenii veniţi din Bucureşti povesteau acasă despre traficul infernal din Bucureşti cu mândria că la ei acasă aşa ceva nu se poate întâmpla, iată că, de ceva timp, Timişoara poate concura cu Bucureştiul la capitolul cozi şi haos în trafic. Totul a început în urmă cu câţiva ani odată cu lucrările de refacere a terasamentelor liniilor de tramvai. La acel moment, timişorenii au acceptat şi, deşi lucrările păreau că nu se mai termină, şi-au spus că poate e normal să dureze mai mult un şantier atunci când faci lucrurile "nemţeşte", adică temeinic. Pe urmă însă au realizat treptat că nu despre temeinicia lucrului bine făcut este vorba în Timişoara şi că motivul real al întârzierilor este un amestec de incompetenţă şi interese.

După liniile de tramvai a venit rândul resistematizării sau al refacerii străzilor principale. În ceea ce priveşte resistematizarea, timişorenii au fost şocaţi să constate că cea mai înţeleaptă idee a edililor pentru fluidizarea circulaţiei a fost aceea de a crea tot felul de scuaruri şi borduri care mai îngustează încă o dată din benzile de circulaţie şi aşa prea înguste pentru numărul de maşini în circulaţie. Cât despre lucrările de refacere a carosabilului, aceeaşi Primărie a Timişoarei şi-a dat măsura incompetenţei în ultimul timp prin deschiderea unor şantiere simultane în acelaşi cartier - Circumvalaţiunii - rezultând un haos de nedescris ce a cuprins traficul din întregul oraş. Practic, săptămâna trecută, şoferii timişoreni au învăţat cum este să stai zeci şi zeci de minute în coloană şi cum este să faci un traseu într-o oră, pe care în mod normal îl faci în zece minute.

Închei această declaraţie spunând că pentru situaţia astfel creată oricare din explicaţiile următoare este suficientă: sau Primăria administrează dezastruos problema traficului şi a şantierelor (caz în care ar trebui să avem cât de curând şi nişte demisii) sau cineva are interese ca banii pe aceste lucrări să fie cheltuiţi acum şi cât mai repede sau pentru Primărie cel mai important lucru este să termine cât mai multe lucrări cu care apoi să amăgească alegătorii înaintea declanşării campaniei electorale pentru alegerile locale! Din păcate, cred că toate aceste trei explicaţii sunt deopotrivă egale şi că, aşadar, timişorenii vor trebui să voteze cu grijă la următoarele alegeri pentru a putea spera la o schimbare în bine.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Guvernul a decis să-şi asume răspunderea pe proiectul de lege privind votul uninominal, în condiţiile în care este necesară reformarea clasei politice, proces care nu se poate face eficient şi în scurt timp decât prin schimbarea sistemului de vot.

Proiectul adoptat de Guvern are în vedere scăderea numărului de parlamentari prin definirea normei de reprezentare pentru calcularea numărului de senatori şi deputaţi. Astfel, numărul parlamentarilor aleşi va fi în funcţie de populaţia României. Norma de reprezentare este de 170.000 de alegători pentru un senator şi 79.000 pentru un deputat.

Potrivit proiectului adoptat de Executiv, noul sistem de vot se va aplica începând cu următoarele alegeri pentru Parlamentul României, iar electoratul va vota cu cartea de alegator pentru a se evita o eventuală fraudare prin vot multiplu.

Prin noul sistem de votare, electoratul va putea alege candidaţi individuali, nu pe liste de partid, proiectul adoptat de Executiv respectând principiul reprezentării proporţionale şi principiul constituţional al caracterului universal, egal, direct, secret şi liber al votului.

Proiectul privind votul uninominal este un demers foarte vechi al PNL, care datează de la sfârşitul anilor 90 şi pe care, ulterior, Asociaţia Pro Democraţia l-a adus în formula pusă în dezbaterea publică. Au fost mai multe variante în discuţia cu partidele politice. Proiectul adoptat este practic rolul dezbaterilor de până acum şi al unei susţineri politice foarte largi din partea partidelor.

Domnul Relu Fenechiu:

Declaraţie politică "Soluţii aberante şi tentativă de manipulare a opiniei publice"

Am citit cu stupoare următoarea ştire pe fluxul unei agenţii de presă: "Secretarul executiv al PD, Mircea Toader, a declarat duminică, la Galaţi, că lipsa precizărilor privind organizarea referendumului pentru votul uninominal reprezintă o mare gafă a Guvernului şi a apreciat că organizarea secţiilor separate de votare în 25 noiembrie va bloca procesul electoral". Ţinând cont că afirmaţiile aparţin unui fost secretar de stat din primul Cabinet Tăriceanu, specializat în probleme de administraţie, nu pot să cred că domnul Toader nu cunoaşte prevederile legale şi procedurile şi calific declaraţiile domniei sale ca fiind un atac politic gratuit şi o tentativă de manipulare a opiniei publice.

Secretarul executiv al Partidului Democrat propune soluţii fanteziste pentru data de 25 noiembrie: secţii de votare comune, câte un singur birou de secţie de votare, câte un singur Birou Electoral Judeţean şi, de asemenea, propune ca Biroul Electoral Central care gestionează alegerile pentru Parlamentul European să se ocupe şi de problemele referendumului. Nu mai pun la socoteală că fruntaşul Partidului Democrat mai propune şi urnă comună, precum şi o singură ştampilă pentru ambele procese elective. Repet: nu pot califica decât ca fiind fanteziste aceste opţiuni. Pentru simplul motiv că ar genera un haos, începând de la secţiile de votare şi până la forul cel mai înalt, Biroul Electoral Central. Nu sunt adeptul unor voci radicale din spectrul politic care susţin că prin solicitările de a unifica operaţiunile din timpul scrutinelor şi cele ulterioare se urmăreşte de fapt fraudarea atât a euroalegerilor cât şi a referendumului. Dar în acelaşi timp afirm cu convingere, că din punct de vedere practic, contopirea celor două operaţiuni electorale este imposibilă.

Dar nu numai acest aspect trebuie luat în calcul. Alegerile pentru Parlamentul European sunt reglementate de o lege, iar referendumul de o altă lege. Nu pot fi amestecate prevederile a două legi diferite, chiar dacă ambele se referă la procese electorale. Şi fostul secretar de stat, domnul Toader, ar trebui să ştie acest lucru. Dar, observ că domnia sa pledează pentru nerespectarea legislaţiei. Partizanii - aflaţi în minoritate - contopirii celor două procese electorale mai vin cu argumentul economisirii de fonduri, dacă s-ar aplica soluţiile propuse de ei. Într-adevăr, cheltuielile în plus nu ar fi existat dacă ambiţiile politice ale unor personaje politice nu ar fi condus la organizarea referendumului.

În ceea ce priveşte "riscul major al unui blocaj al procesului electoral", acesta ar exista doar în varianta contopirii celor două scrutinuri.

PS: Partidul Democrat a decis să nu participe la şedinţa comună a celor două Camere, în care Guvernul şi-a asumat răspunderea pe proiectul de lege privind alegerea în baza votului uninominal a Parlamentului. Nu pot să constat decât un singur lucru: dezicerea de un proiect care este susţinut din 2004 de parlamentarii PD şi de cele 47 de semnături ale senatorilor şi deputaţilor PD existente pe acest proiect. Fără comentarii. Concluziile le va trage electoratul.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

"Opriţi imediat programul de evaluare a stării de sănătate!"

Sesizare adresată UE privind încălcarea flagrantă de către Guvernul României a încă unei directive europene, Directiva 95/46/CE "

Astăzi am adresat o sesizare Comisiei Europene, respectiv comisarului pentru justiţie, privind încălcarea de către Guvernul român a Directivei UE 95/46/CE.

De mai bine de 4 luni asistăm la încălcarea zilnică şi în masă de către Guvernul României, la sugestia şi ordinul ministrului sănătăţii Eugen Nicolăescu, a dreptului la viaţă privată.

Astfel, prin intermediul exorbitantei aberaţii cu caracter propagandistic - aşa-numitul program de evaluare a stării de sănătate - se culeg şi se raportează zilnic date confidenţiale privind starea de sănătate, dependenţa de alcool, numărul de parteneri sexuali, bolile venerice contactate de-a lungul vieţii.

Conform Legii nr.677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal, toate aceste date au caracter strict confidenţial şi pot fi culese numai în cadrul relaţiei medic pacient, fiind destinate tratamentului.

Pentru a declanşa "programul aberaţie", ministrul sănătăţii ar fi trebuit să solicite acordul autorităţii de supraveghere a culegerii de date cu caracter personal şi să consulte Colegiul Medicilor din România, să înregistreze toate persoanele care culeg şi au acces la aceste date ca operatori autorizaţi, să asigure protecţia conformă a programului informatic, să solicite efectuarea controlului cu 30 de zile înainte de începerea programului etc. Este evident şi pentru un nespecialist că aceste bariere legale justificate nu ar fi putut fi trecute şi, drept urmare, ministrul Nicolăescu a optat pentru cea mai proastă dintre variante - încălcarea deliberată a legii şi a directivei europene.

Legea nr.677 prevede sancţionarea cu amenzi cumulate până la 900 milioane lei vechi a conducătorilor instituţiilor, cu amenzi de până la 20 milioane a operatorilor neautorizaţi (medici de familie), stoparea acţiunii, ştergerea datelor culese neautorizat. etc.

Autoritatea de supraveghere a demarat investigaţia, iar în următoarele zile va da publicităţii modul în care a înţeles să acţioneze în cea mai gravă încălcare a Legii nr.677 de până în prezent.

Sesizarea adresata comisarului Frattini are rolul de a atenţiona CE, care are obligaţia de a atenţiona Guvernul României că are obligaţia de a respecta prevederile asumate prin Tratatul de aderare, în calitate de stat membru al UE.

PS: Toată această sarabandă de încălcări ale unui drept fundamental, care costă 330 de milioane de euro (!!) are ca finalitate un rezultat demn de un elev infantil de clasa a II-a. În urmă cu două zile, ministrul sănătăţii a constatat pe toate posturile de televiziune că a descoperit că riscul populaţiei de a face diabet este de 24%!

Se spune că odată elevul Gigel (Gigi, Gheorghe etc.) a rezolvat următoarea dificilă problemă:

• «Cât la sută din populaţia României are riscul de a face diabet zaharat dacă 30% din populaţie este obeză (dată cunoscută din statistica oferită anual de MS) şi 80% dintre obezi au riscul de a face diabet zaharat (dată aflată în orice curs de student la medicină)?
• 30% x 80% fac 24%, doamnă profesoară!
• Foarte bine, elev Gigel. Când o să creşti mare, dacă o să ajungi ministrul sănătăţii, ai să vezi că astfel de probleme te vor ajuta să nu risipeşti sute de milioane de euro rupte de la gura bolnavilor de cancer, SIDA, cardiopatie ischemică etc.

Se pare că elevul Gigel nu a ajuns ministru, însă elevul Gheorghe Nicolăescu a ajuns şi asta ne costă pe noi toţi.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică "31 octombrie -Ziua Mării Negre"

Doamnelor si domnilor deputaţi,

Ziua de 31 octombrie a fost desemnată ca "Ziua internaţională a Mării Negre" în anul 1996, când toate cele 6 ţări riverane au semnat Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră. Acest plan conţine cel mai cuprinzător set de strategii şi politici iniţiate pentru salvarea şi reabilitarea uneia dintre cele mai poluate mări ale lumii. Poluarea marină nu ţine cont de graniţe. Marea Neagră poate fi salvată doar dacă cele 6 ţări vor conlucra pentru acest scop comun.

Din cele mai vechi timpuri, Marea Neagră a constituit o cale de legătură prin intermediul căreia populaţia băştinaşă din regiunile pontice a intrat în contact cu cultura miceniană. Porturi ca: Constanţa, Odesa, Herson, Tuapse, Novorossiisk, Poti, Batumi, Trabzon, Sinop, Varna sau Burgas au făcut din Marea Neagră o importantă cale navigabilă, ce leagă regiunile riverane cu Marea Mediterană şi prin aceasta cu oceanul planetar.

Specialiştii români atrag însă atenţia asupra faptului că viaţa subacvatică va dispărea din Marea Neagră în aproximativ 30 de ani, dacă nu este scoasă din acest bazin marin cantitatea uriaşă de hidrogen sulfurat, gaz produs permanent de o serie de bacterii. Adâncul Mării Negre este un rezervor uriaş de hidrogen sulfurat, un gaz solubil în apă, care se aprinde în contact cu oxigenul atmosferic şi care are o putere calorică mai mare decât cea a gazului metan. În caz de cutremur major sau în cazul unei intervenţii umane, acest rezervor de mai multe miliarde de metri cubi ar putea ieşi la suprafaţă şi s-ar putea aprinde instantaneu în contact cu aerul, lucru care ar avea urmări catastrofale pentru toate ţările riverane.

Efectul exploatării acestui zăcământ va consta în stagnarea şi mai apoi reducerea treptată a uriaşelor depozite de hidrogen sulfurat cu prelungirea vieţii florei şi faunei marine, în condiţiile în care acestea, conform predicţiilor ştiinţifice actuale, vor dispărea complet în următorii 30 de ani. Energia alternativă bazată pe arderea hidrogenului sulfurat este în plină dezvoltare în Europa. În afară de România, de rezervele de hidrogen sulfurat sunt preocupate şi ţările vecine, respectiv Bulgaria şi Turcia. Conform planurilor europene, această tehnologie de energie alternativă bazată pe hidrogen ar trebui să fie pe deplin funcţională până în 2050.

Conform mai multor specialişti, acest zăcământ de hidrogen sulfurat, folosit ca sursă de energie alternativă, ne-ar ajunge pentru a stopa importul de gaz metan din Rusia pe o perioadă de cel puţin 50 de ani. Sunt lucruri pe care nu trebuie să le pierdem nicio clipă din vedere. Neluarea lor în considerare ar produce afecte grave asupra florei şi faunei în următorii ani, iar luarea unor măsuri de exploatare a hidrogenului sulfurat ar aduce beneficii extraordinare ţării noastre.

Domnul Mircea Ciopraga:

"Votul uninominal majoritar mixt cu compensare - varianta optimă pentru reformarea clasei politice şi dorinţa poporului român"

Stimaţi colegi,

Asumarea răspunderii Guvernului de ieri, din Parlamentul României, pentru votul uninominal majoritar mixt, cu compensare proporţională, reprezintă o etapă importantă în reformarea clasei politice. Aceasta este cu adevărat un pas spre reformă, ce aparţine Guvernului actual, dar, în acelaşi timp, şi partidelor politice ce au lucrat la proiectul de lege în Parlament.

Spre deosebire de propunerea Guvernului, varianta de scrutin uninominal a preşedintelui Traian Băsescu, ce va fi supusă referendumului, nu reprezintă decât voinţa unilaterală a lui Traian Băsescu.

În eventualitatea în care varianta susţinută de Băsescu ar fi acceptată la referendum şi aplicată, este foarte probabil ca, pe fondul popularităţii câştigate prin demagogia preşedintelui, Partidul Democrat să reuşească să formeze singur majoritatea în viitorul Parlament.

Dacă vă amintiţi, Traian Băsescu spunea el însuşi în septembrie anul trecut despre votul uninominal că acesta este "o prostie şi o demagogie". Cum se face că, într-un an, Băsescu şi-a schimbat radical punctul de vedere?

Nu este vorba despre intenţia sinceră de a reforma clasa politică, de a trimite în Parlament numai oameni de valoare, viitori deputaţi şi senatori activi, de bună credinţă ş.a.m.d., ci este, pur şi simplu, strategia actualizată a preşedintelui Băsescu, care a constatat că votul uninominal majoritar în două tururi de scrutin ar aduce Partidului Democrat beneficii maxime.

Parlamentul României trebuie să respingă varianta susţinută de Traian Băsescu şi trebuie să accepte varianta agreată de majoritatea partidelor parlamentare, susţinută de societatea civilă şi chiar iniţiată de Pro Democraţia, o organizaţie neguvernamentală binecunoscută în planul îmbunătăţirii sistemului electoral.

Numai această variantă va asigura o viitoare reprezentare în Parlament a unor oameni cu adevărat responsabili, cu adevărat merituoşi pentru un mandat de deputat sau de senator. Reforma clasei politice şi a modalităţii de alegere a Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt nişte măsuri care trebuie înfăptuite într-o Românie membră a Uniunii Europene.

Însă, aceste măsuri deosebit de importante trebuie făcute pentru binele comun, al ţării, şi nu al intereselor preşedintelui sau ale unui partid care, acum, se plasează cel mai bine în sondaje.

Înţelegând importanţa reformării sistemului, după cum aţi văzut ieri, Guvernul a mers mai departe şi a decis să schimbe inclusiv modalitatea de alegere a preşedinţilor de consilii judeţene.

Introducerea votului uninominal majoritar mixt cu compensare asigură varianta optimă, o schimbare de perspectivă şi o responsabilizare a partidelor în privinţa alegerii candidaţilor şi reflectă, în acelaşi timp, voinţa populară.

În consecinţă, susţinem ca varianta Guvernului să devină operabilă.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Pledoarie pentru păstrarea spiritului românesc din Ardeal"

Când discutăm despre "spiritualitate", gândul ne duce imediat la ideea că Ardealul ne împinge către istorie: spunem că el este sortit să ţină treaz duhul românesc în istorie. De aceea, cred că Ardealul reprezintă starea de veghe a românismului: acolo, în laboratorul sufletului ardelean, se constituie tipul viu de om românesc. Şi poate că acum suntem în stare să limpezim în ce înţeles vorbim de spiritualitate românească.

Când un popor se luptă pentru buna lui stare, pentru unitate sau pentru independenţă, el face succesiv mişcări economice, sociale, politice şi naţionale. Toate revoluţiile neamurilor, fie că sunt economice, sociale, politice sau naţionale sunt făcute pentru oameni, pentru cei mulţi, pentru binele tuturor.

Reforma spirituală nu este pentru oameni, ci este pentru om. Ea nu se mulţumeşte să capete ceva pentru toţi; vrea să ceară ceva de la fiecare. Pentru că tipul de om românesc se face în Ardeal, îndrăzneam noi să spunem că acolo este şi centrul spiritualităţii româneşti. Aceste reglementări anulează, de drept, şi fac ilegale toate declaraţiile privind autonomia teritorială, autonomia pe criterii etnice, discriminarea la care sunt supuşi românii din Ardeal în propria ţară. Aceste reglementări ar trebui să fie suficiente pentru ca românii din Ardeal să nu se mai simtă străini în propria ţară.

Noi, reprezentanţii Partidului Conservator, milităm pentru respectarea echitabilă a drepturilor românilor în toate zonele ţării şi, mai ales, în localităţile în care populaţia de etnie română este minoritară.

Considerând că dezvoltarea României în Uniunea Europeană nu se poate realiza decât ţinând cont de valorile fundamentale ale românilor şi de specificul naţional, PC pledează pentru protejarea limbii române, pentru promovarea tradiţiilor naţionale şi pentru afirmarea suveranităţii Statului român.

Milităm, de asemenea, pentru obligativitatea cunoaşterii limbii române de către toţi cetăţenii ţării, indiferent de naţionalitate, milităm pentru modificarea legii învăţământului, aşa încât în învăţământul primar, gimnazial şi liceal, disciplina limba română să se predea după programe şcolare şi manuale identice pentru toţi elevii cetăţeni români, indiferent de etnie.

Am propus modificarea legii învăţământului, aşa încât toate cadrele didactice care predau limba şi literatura română în unităţile de învăţământ din localităţile în care cetăţenii de etnie română sunt minoritari, inclusiv cele care predau în anul pregătitor din învăţământul preşcolar, să beneficieze de un spor salarial echivalent cu salariul mediu brut pe economie, care se adaugă salariului de bază.

Propunem sancţionarea prin lege a celor care refuză să arboreze drapelul României, care distrug voit însemnele şi drapelul ţării, a celor care intonează imnul altor state în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

Consider că, prin acţiuni ferme, cum sunt cele întreprinse de noi, valorile fundamentale româneşti vor putea fi respectate şi promovate într-o manieră profund europeană.

Integrarea în structurile comunitare nu înseamnă abandonarea specificului naţional, ci, dimpotrivă, afirmarea suveranităţii şi a identităţii naţionale într-o construcţie comună, menită să asigure dezvoltarea statelor şi prosperitatea cetăţenilor.

De aceea, vom promova drepturile românilor, vom urmări respectarea valorilor şi tradiţiilor româneşti şi vom întreprinde toate acţiunile necesare pentru afirmarea necondiţionată a suveranităţii naţionale.

Domnul Florin Iordache:

"Modificările aduce Codului de procedură penală, interpretate în mod eronat"

Adoptarea Codului de procedură penală a suscitat numeroase dezbateri şi, mai ales, a atras o serie de reproşuri la adresa deputaţilor.

Aşa cum, în mod eronat, a interpretat presa, modificările aduse Codului de procedură penală au fost gândite ca un mijloc de protecţie a cetăţeanului şi nu împotriva lui. Reprezentanţii presei au interpretat anumite texte doar prin prisma omului de presă şi nu prin prisma omului simplu, care nu are niciun alt mijloc de protecţie decât legea.

Referitor la textele aflate "în litigiu", importantă este precizarea că nu s-a dorit introducerea unor prevederi care să blocheze justiţia, ci, din contră, s-a dorit clarificarea unor texte care ar putea da naştere unor abuzuri. În ceea ce priveşte articolele referitoare la interceptări, modificarea adusă nu schimbă esenţa realizării acestora, ci garantează respectarea unei proceduri, care adesea este încălcată, doar pentru că textele de lege sunt lacunare şi lasă loc la interpretări.

În ceea ce priveşte introducerea art. 260¹, interpretarea dată de presă este din nou eronată. Urmărirea penală nu este limitată la o perioadă de şase luni, ci, de regulă, este de şase luni, ea putând fi prelungită cu câte şase luni ori de câte ori există indicii şi probe suficiente, care să arate că urmărirea penală trebuie să continue. Pe cale de consecinţă, urmărirea penală nu este limitată în timp, ea putând fi prelungită la nesfârşit, cu unica condiţie ca dovezile existente la dosar să justifice continuarea ei.

În opinia mea, marea majoritate a amendamentelor au generat un surplus de clarificare a textelor şi au umplut lacunele legislative existente în texte. Interpretarea eronată dată textelor adoptate de Camera Deputaţilor nu poate fi decât rău intenţională.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

"Relaţiile dintre Organizaţia Naţiunilor Unite şi lumea parlamentelor"

Fondată acum mai bine de 120 de ani, Uniunea Interparlamentară este Organizaţia Mondială a Parlamentelor. Constituită din peste 45 de mii de parlamentari, militează pentru consolidarea păcii, dezvoltării durabile, dezvoltarea comerţului internaţional, creşterea democraţiei, respectarea drepturilor omului, egalitatea de şanse, combaterea violenţei domestice, protecţia copiilor, lupta pentru combaterea HIV/SIDA şi altele. UIP militează pentru creşterea rolului parlamentelor şi a instituţiilor democratice.

Domeniile de interes în programele de lucru ale UIT sunt: democraţia, guvernarea mondială şi consolidarea păcii.

Organizaţia Naţiunilor Unite este un furnizor de servicii, realizând programe cu o arie foarte largă, majoritatea pentru dezvoltare. A formulat Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, componenta principală a Declaraţiei Mileniului, adoptată în septembrie 2000, la Summit-ul Mileniului, de 191 de ţări, prin care şi România, oferind asistenţă ţărilor şi suport guvernelor în a le implementa în concordanţă cu planurile lor de dezvoltare naţională.

Parlamentele îşi asumă un rol din ce în ce mai activ în a asigura ca aceste programe să fie realizate şi implementate într-o manieră transparentă şi participativă şi că ele răspund nevoilor oamenilor. Aceste acţiuni ale parlamentelor includ:

• dezvoltarea programelor de reducere a sărăciei, ţinând audieri publice, cerând rapoartele experţilor, interpelând diverse ministere şi oficiali, formulând şi propunând diverse politici;
• adoptând legislaţia şi bugetele pentru implementarea acestor programe de dezvoltare;
• revizuind şi aprobând programe de ajutorare din străinătate, care au fost negociate de executiv cu ONU, inclusiv cu instituţiile financiare, cum ar fi Banca Mondială sau IMF, ca donatori bilaterali;
• monitorizând implementarea acestor programe, nu numai pe latura financiară şi, în mod special, pentru eficienţa în realizarea dezvoltării.

Colaborarea parlamentelor cu ONU a crescut în ultimii ani, constând în special în:

• misiuni ale diverselor comisii sau ale delegaţiilor parlamentare la diferite oficii ale ONU, cu scopul de a face un schimb de experienţă pentru activitatea lor, în domeniul convenţiilor internaţionale care vor fi implementate;
• misiuni parlamentare, care vor examina activităţile ONU, de exemplu cele pentru dezvoltarea păcii.

Uniunea Interparlamentară are un rol central în realizarea strategiei de legătură şi conlucrare între ONU şi parlamente. Este Organizaţia Mondială a Parlamentelor, care facilitează dialogul politic între membrii parlamentelor şi le mobilizează pentru a coopera şi a acţiona pe o multitudine de provocări internaţionale.

UIP este o punte esenţială între parlamentele naţionale. Face cunoscută în parlamente activitatea ONU şi mobilizează acţiunile parlamentare pe probleme importante în agenda internaţională, încurajează şi facilitează interacţiunea cu entităţi importante din sistemul ONU.

Rolul şi implicarea UIP în monitorizarea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului au fost consfinţite prin adoptarea Rezoluţiei din cadrul celei de-a 115-a Adunări a UIP, din octombrie 2006. Aş dori să menţionez aportul UIP la realizarea componentei principale a Declaraţiei Mileniului, din septembrie 2000, dar şi a celorlalte priorităţi ale ONU prin:

• implicarea în cooperarea cât mai apropiată, între parlamente şi ONU pentru politicile şi programele obiectivelor;
• mobilizarea expertizei care există în parlamente, pe probleme importante ale ONU;
• creşterea numărului audierilor parlamentare şi ale întâlnirilor din cadrul panelurilor parlamentare organizate în fiecare an, în colaborare cu ONU;
• informarea parlamentelor prin activităţi de training, seminarii şi campanii globale pe teme care au nevoie de acţiuni politice concentrate;
• dezvoltarea ghidurilor de bună practică pentru parlamentari sau a altor instrumente pentru facilitarea acţiunii în parlament, pentru a legifera, implementa şi monitoriza convenţiile internaţionale negociate cu ONU.

UIP este un actor important în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, prin implicarea lumii parlamentare mondiale.

Constituirea Comisiei pentru ONU în cadrul celei de-a 117-a Adunare a UIP, din 8 - 10 octombrie 2007, reprezintă confirmarea implicării UIP în construirea unui parteneriat care, de altfel, există de mult timp. Este o provocare în dezvoltarea unei strategii comune UIP - ONU, pentru asigurarea unui suport mai puternic şi mai coerent în activitatea comună. Prioritatea maximă a Comisiei o va constitui monitorizarea şi implicarea în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. În acest sens, în fiecare an, la întâlnirile parlamentare similare ale UIP va fi analizată implicarea parlamentelor în realizarea Obiectivelor Mileniului.

Recomandările aprobate în plenul Adunării Interparlamentare cu privire la acest obiectiv constituie un apel adresat tuturor parlamentelor lumii de a include parlamentari în toate delegaţiile naţionale care au legătură cu activităţi ale ONU, de a monitoriza stadiul implementării de către guverne a convenţiilor internaţionale, a căilor şi direcţiilor de realizare ale Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

(Şedinţa este condusă în continuare de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să deschid partea a doua a şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor.

Permiteţi-mi să continuăm şedinţa, anunţându-vă în primul rând prezenţa. Din cei 326 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 171, deci, suntem în cvorum. 155 sunt absenţi, din care 35 participă la alte acţiuni parlamentare. Sperăm ca până la ora 11, când e prevăzut votul final, să fie o prezenţă mai substanţială.

În conformitate cu prevederile art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru ziua de marţi, 30 octombrie; programul de lucru pentru perioada 29 octombrie - 3 noiembrie, informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; lista rapoartelor depuse în perioada 22-29 octombrie de comisiile permanente sesizate în fond şi sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României Partea I.

Intrăm în ordinea de zi.

La primul punct...

O procedură? V-aş ruga, domnule deputat, poftiţi.

Domnul Ştefan Buciuta:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Onorată asistenţă,

Am onoarea să vă anunţ că astăzi începe vizita oficială în România a Preşedintelui Ucrainei, domnul Victor Iuşcenko.

Născut la 23 februarie 1954, în Khoruzhiroka. Regiunea Sumy Oblast, domnul Victor Iuşkenco a lucrat în mediul bancar, între anii 1993-1999 a fost guvernatorul Băncii Naţionale a Ucrainei, iar în perioada 1999-2001 a fost prim-ministru al Ucrainei. În 2002 a fost ales deputat în Rada Supremă a Ucrainei, iar din septembrie 2004 este preşedinte al Ucrainei.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Nu este procedură, domnule preşedinte!

Domnul Ştefan Buciuta:

Ucraina este ţara cu cel mai mare teritoriu din Europa: 603.700 m², având o populaţie de 47,6 milioane locuitori...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, numai o clipă!

Domnul Ştefan Buciuta:

Şi-a proclamat independenţa la 24 august 1991.

Domnul Valer Dorneanu:

Aşteptaţi puţin, domnule coleg!

Domnule deputat, (Către domnul Horea Dorin Uioreanu), v-aş ruga să-mi permiteţi să vă invit să luaţi loc. Asemenea intervenţii au avut loc de foarte multe ori în practica noastră parlamentară şi nu ştiu de ce vă supăraţi atât de tare.

V-aş ruga, stimate coleg, să continuaţi.

Domnul Ştefan Buciuta:

Ca şi poporul român, şi poporul vecin ucrainean a suferit de-a lungul zbuciumatei sale istorii, cea mai mare suferinţă abătându-se asupra ţării în anii foametei artificiale provocate de regimul stalinist în anii 1932-33, când au pierit peste 7 milioane de ucraineni. Ucraina şi popoarele prietene din alte ţări vor comemora, în luna noiembrie, 75 de ani de la cumplitul genocid.

Recent, la 30 septembrie 2007, au avut loc alegeri parlamentare anticipate în Ucraina, la care au participat, ca observatori, şi reprezentanţi ai Parlamentului României, în cadrul Misiunii parlamentare a OSCE. Alegerile s-au desfăşurat în mod transparent şi democratic.

În cadrul vizitei, va fi inaugurat Centrul Cultural şi de Informaţii al Ucrainei la Bucureşti, la 31 octombrie.

Îi urăm bun venit în România Excelenţei Sale, domnului preşedinte Iuşcenko, şi succes în edificarea unui stat modern şi democratic, pe drumul integrării în structurile europene.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Înainte de a intra în pct. 2...

V-aş ruga, domnule deputat, poftiţi.

Domnul Ioan Ţundrea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am un anunţ de făcut. În conducerea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, de astăzi, funcţionează ca vicelider domnul Dragoş Dumitriu. Componenţa completă a conducerii Grupului parlamentar al Partidului Conservator este: domnul Bogdan Liviu Ciucă, subsemnatul, Ţundrea Ioan, şi, secretar, Faina Constantin.

Domnule preşedinte,

Dacă tot am venit la microfon, să-mi permiteţi, cu acordul dumneavoastră şi al colegilor, să cer o pauză de consultări, pentru că pe ordinea de zi avem câteva proiecte de lege unde trebuie să avem o consultare cu iniţiatorii. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă referiţi la consultări pentru pct. 2 sau pct. 3?

Domnul Ioan Ţundrea:

Pct. 2 şi 3.

Domnul Valer Dorneanu:

A mai solicitat cineva intervenţii de procedură? Nu.

Stimaţi colegi, e o cerere asupra căreia nu pot să fac comentariu şi trebuie să mă supun regulamentului, să dau liderilor grupurilor parlamentare o pauză: 20 de minute.

(Pauză între orele 10,35-11,00).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Apelul sonor solicitat de preşedintele de şedinţă nu a dat roade suficiente, rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală şi pe alte căi şi mijloace decât cele folosite de mine. Urmează votul final şi, după cât observ, nu avem cvorumul necesar.

V-aş ruga, pentru a verifica cvorumul, să vă marcaţi prezenţa cu cartelele.

Şi, cu acest prilej, anunţ că am reluat lucrările, după pauza de consultări solicitată de Partidul Conservator.

Vă rog, deci, să vă marcaţi prezenţa. Şi rog stafful tehnic să deschidă aparatura.

Repet rugămintea de a vă marca prezenţa cu cartelele de vot.

Doar 93 de colegi şi-au înregistrat prezenţa, ceea ce pare a fi contrazis de prezenţa din sală.

Transmit şi domnului secretar Ruşanu să poftească la pupitru, pentru a putea începe şedinţa. (Domnul secretar Dan Radu Ruşanu îşi ocupă locul la prezidiu.)

Stimaţi colegi,

Domnul deputat Asztalos doreşte să intervină pe o problemă de procedură.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe ordinea de zi, la pct. 2 şi 3 erau două iniţiative legislative ale colegilor noştri conservatori. Acum 20 de minute, dânşii au cerut timp de consultare şi, de fapt, mi-am dat seama care a fost scopul acestei consultări: de a bloca discuţiile acestor două proiecte şi de a le aproba tacit.

Dar vreau să vă spun că aceste iniţiative nu fac cinste nici iniţiatorilor, dar nici Parlamentului României. Fiindcă, dacă dumneavoastră aţi studiat aceste iniţiative, atunci, singuri v-aţi dat seama că, de fapt, aceste reglementări contravin principiilor constituţionale - şi aici mă refer în primul rând la alin.(2) al art. 32 al Constituţiei, nu ţin cont de prevederile Legii învăţământului actuale şi, de fapt, fac abstracţie de Convenţia-cadru a Minorităţilor Naţionale şi de Carta Europeană a Limbilor Minoritare şi Regionale, de fapt, ambele, aprobate în Parlament.

Domnilor,

Vreau să atrag atenţia plenului ce aţi urmărit şi ce doriţi. Dumneavoastră doriţi ca Parlamentul României, tacit, să accepte o lege neconstituţională, o lege care nu ţine cont de prevederile legale actuale. De fapt, această anticonstituţionalitate a fost sesizată de Guvern, de Comisia juridică, de Comisia pentru drepturile omului şi de Comisia pentru egalitate de şanse; din partea celor trei comisii, de fapt, această iniţiativă legislativă a primit aviz negativ.

Iar dacă vă uitaţi la raportul Comisiei pentru învăţământ, a fost respinsă şi împotriva respingerii era doar o singură persoană. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să observaţi că timpul destinat dezbaterilor s-a epuizat. Potrivit programul adoptat de Biroul permanent şi de Comitetul Liderilor, am trecut la procedura votului final.

Şi, în aceste condiţii, v-aş ruga să renunţaţi, eventualii colegi. Domnul Tabără insistă să vorbească.

Şi v-aş propune, distinşi colegi, ca o replică la ce s-a spus, o singură intervenţie şi să trecem pe urmă la faza următoare a ordinii de zi.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Nu e vorba de a-i da o replică colegului de la UDMR, ci este vorba de a constata că în acest moment noi nu avem cvorumul pentru votul final. Şi, ca atare, întrerupem lucrările. Aceasta este problema. (Rumoare.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Eu presupun că domnul Tabără, în calitate de lider al Grupului PD, a solicitat şi verificarea cvorumului, ceea ce o să şi fac. Deci, v-aş ruga să vă marcaţi încă o dată prezenţa, între timp au mai venit colegi în sală, să vedem dacă suntem sau nu în cvorumul de vot final.

Deci, vă rog să vă înregistraţi prezenţa.

Aş ruga stafful tehnic să întrerupă înregistrările de până acum, pentru a permite o nouă înregistrare. Domnule Popescu, întrerupeţi? Bine.

Înregistraţi-vă din nou prezenţa, vă rog, pentru că stafful tehnic a operat ştergerea înregistrărilor iniţiale.

Au mai intrat colegi în sală. V-aş ruga, distinşi colegi, să vă înregistraţi prezenţa, pentru că se pare că de înregistrările dumneavoastră depinde cvorumul de şedinţă, care e 163, mai trebuie 1.

Bun, suntem deja 168.

Contestă cineva înregistrarea? Grupul PD-ului? Domnule deputat Tabără, se înregistrează 169 de prezenţi.

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să nu mai părăsiţi sala, pentru a nu rămâne fără cvorum.

Primul proiect înscris pe lista voturilor finale de astăzi, din păcate, nu poate fi votat, Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. Cum ştiţi, a fost votat o dată, s-a contestat şi s-a cerut liderilor grupurilor parlamentare un punct de vedere pe care nu l-am primit până în prezent. Şi, în consecinţă, amânăm votul.

Pct. 2, Propunerea legislativă de modificare a Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Suntem în prezenţa unei legi organice.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra propunerii comisiei.

Repet, suntem în cazul unei legi organice.

Sfârşitul votului.

Avem 151 voturi pentru. Fiind o lege organică, s-a respins propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 174 deputaţi prezenţi, 151 voturi pentru, 12 împotrivă, 7 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

Propunerea se întoarce la comisie pentru a fi reexaminată în acest context, în contextul votului negativ al plenului.

Termen: 2 săptămâni.

La pct. 3, Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/2006 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează identificarea şi înregistrarea ecvinelor şi constituirea unei baze de date pentru acestea.

Lege ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Comisia a propus respingerea.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Propunerea de respingere a fost votată cu 169 de voturi pentru, 10 împotrivă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 184 deputaţi prezenţi, 169 voturi pentru, 10 împotrivă, 3 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

La pct. 4, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii energiei electrice nr.13/2007.

Suntem în prezenţa unei legi organice.

Comisia a propus respingerea.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Sfârşitul votului.

124 de voturi pentru respingere, insuficient.

(Conform afişajului, se înregistrează: 184 deputaţi prezenţi, 124 voturi pentru, 55 împotrivă, 2 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Se restituie la comisie, termen: 2 săptămâni.

Comisia urmează să formuleze un raport, în funcţie de votul dumneavoastră de astăzi.

Propunerea legislativă privind constituirea Fondului special pentru locuinţe sociale.

Lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Sfârşitul votului.

120 voturi pentru, 59 împotrivă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 189 deputaţi prezenţi, 120 voturi pentru, 59 împotrivă, 7 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Fiind o lege ordinară, s-a admis propunerea comisiei de respingere.

Pct. 6, Propunerea legislativă pentru modificarea art.4 din Legea nr.90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate partidelor politice.

Lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Sfârşitul votului.

Propunerea de respingere a întrunit doar 117 voturi, insuficiente pentru o lege organică.

(Conform afişajului, se înregistrează: 186 deputaţi prezenţi, 117 voturi pentru, 61 împotrivă, 7 abţineri, un vot neexprimat.)

Se restituie comisiei propunerea, pentru a întocmi un nou raport.

Pct. 7, Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local.

Lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să vă pronunţaţi.

Voci din sală:

Nu e cvorum!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu mai întrerupeţi lucrările în timpul procedurii de vot!

Sfârşitul votului.

V-aş ruga, stimaţi colegi, să repetăm acest vot, pentru a verifica cvorumul. Au fost prezenţi peste 170 de colegi la începutul operaţiuni, acum se înregistrează doar 154 prezenţi.

V-aş ruga să repetaţi votul la propunerea 7, care e lege organică.

Stafful tehnic, ştergeţi ultima înregistrare!

Vă rog să votaţi din nou şi, cu ocazia aceasta, verificăm şi cvorumul, la pct. 7, Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 550/2002, lege organică, comisia a propus respingerea.

Vă rog să votaţi.

Voci din PD:

Nu e cvorum!

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi pare rău, prezenţa dumneavoastră arată 160 şi...

(Conform afişajului, se înregistrează 162 deputaţi prezenţi, 145 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 13 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Stimaţi colegi, nu ne jucăm de-a prezenţa.

Domnule deputat Bivolaru, vă rog.

Deci, n-am consemnat votul, nici la pct. 7, nici prezenţa, până când nu se termină intervenţiile pe procedură.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Avem prevedere specială în Regulamentul Camerei, în care se spune că acei colegi, acei parlamentari care nu vor să participe la vot sunt luaţi în considerare la cvorum. Vă rog să puneţi secretarii să numere, ce avem în sală, acela este cvorumul.

Domnul Valer Dorneanu:

Vreau să vă anunţ că domnul Bivolaru este doctor în regulament şi, ca atare, trebuie să reţin propunerea domniei sale.

Rog secretarii de şedinţă să numere colegii din sală prezenţi.

Rog Grupul liberal să nu-şi conturbe colegul în timp ce numără! (O mare parte din deputaţii PD şi independenţi părăsesc sala.)

Stimaţi colegi, nu plecaţi din sală, pentru că avem prezenţă!

201 sunt prezenţi în sală. Vă rog, stimaţi colegi, să vă întoarceţi la locurile dumneavoastră, pentru a ne relua lucrările.

Poftiţi. Domnul Uioreanu, în numele Grupului parlamentar al P.N.L.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Sunt obligat să cer vot uni... vot nominal, pentru că colegii de la P.D., probabil că-şi primesc diurnele de la Cotroceni. Atunci, dacă şi le primesc de acolo, să stea tot timpul acolo, să ne lase pe noi în pace, să putem lucra, stimaţi colegi, P.L.D. şi P.D.

Deci, rog vot nominal şi să se taie diurna celor care lipsesc la momentul acesta în sală. (Rumoare, vociferări)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

În primul rând, îl rog pe domnul Horea Uioreanu să se mai uite o dată la sintagmele "uninominal", "nominal" şi aşa mai departe.

În al doilea rând, cred că acest comportament şi aceste acuze care vin nu ne îndreptăţesc să dăm curs la ceea ce spunea domnul Uioreanu aici. Şi, ca urmare, cred că este libertatea colegilor parlamentari de a proceda într-un anumit fel şi într-o anumită zonă de protest faţă de un anumit comportament al unora dintre colegii noştri.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al P.S.D., şi apoi domnul Bivolaru.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al P.S.D. solicită apel nominal, pentru a vedea care sunt parlamentarii care vin la muncă şi cei care nu vin la muncă. Nu putem să acceptăm ca unii să îşi îndeplinească atribuţiile şi alţii, nu.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Bivolaru, domnul Calimente şi pe urmă vă rog să-mi permiteţi să decidem.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

În legătură cu votul pe care l-am realizat ultima dată şi s-a pus problema dacă avem sau nu avem cvorum, vă rog, în funcţie de rezultatul dat de domnul secretar, să ne spuneţi dacă am avut cvorum în sală. Pentru că nu ne interesează ieşirea din sală a P.D.-ului şi a P.L.D.-ului, pentru că ei trebuie număraţi în cvorum la momentul votului.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Calimente.

Domnul Calimente Mihăiţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Au avut loc ... (Microfonul este închis.)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, v-am invitat la microfon. Iertaţi-mă, a venit un spiriduş şi v-a închis microfonul.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Spuneam că, la momentul celor două voturi care s-au exprimat, am fost în cvorum, pentru că atât colegii noştri de la Partidul Democrat ...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, dacă pentru asta aţi venit, permiteţi-mi să constat că, într-adevăr, votul exprimat de două ori în cvorum legal a fost corect. El consacră 145 pentru respingere, insuficient pentru lege organică. Şi, în aceste condiţii, propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.550/2002, propunerea comisiei a fost respinsă. Se trimite înapoi la comisie.

Pentru asta aţi venit?

Domnul Mihăiţă Calimente:

Nu pentru asta am venit, pentru că dumneavoastră aţi văzut foarte clar că erau în sală şi că nu au votat.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să continuaţi. Deci, aşa am văzut că sunt în sală şi câţi au votat, s-a înregistrat corect votul - insuficient, însă, pentru respingerea unei legi organice.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Acum, mă iertaţi că spun lucrul ăsta. Înseamnă că aveţi nişte probleme cu vederea. Pentru că erau ...

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi dumneavoastră probleme cu regulamentul, stimate coleg.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Eu nu am probleme cu regulamentul.

Domnul Valer Dorneanu:

Poate să existe lume în sală şi să nu voteze nici pentru, nici ...

Domnul Mihăiţă Calimente:

Foarte bine, dar se iau în considerare la cvorum, conform regulamentului. (Rumoare, vociferări)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am intervenit pentru că atât domnul deputat Uioreanu, reprezentant al Grupului parlamentar al P.N.L., cât şi doamna lider al Grupului parlamentar al P.S.D. au susţinut că deputaţii P.L.D. au părăsit sala. Nu, deputaţii P.L.D. sunt în sală, dar aş vrea să spun altceva.

Dumneavoastră v-aţi exprimat - deci nu eu am exprimat această sintagmă ...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, nu suntem la declaraţii politice. Am luat act că sunteţi în sală. Vă rog să-mi permiteţi să trec la apel nominal.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Aş vrea să completez că cvorumul de şedinţă, conform tuturor cutumelor parlamentare şi tuturor regulilor democraţiei, se asigură de majoritatea parlamentară care susţine Guvernul.

Vă rog, stimaţi colegi, nu mai fiţi revoltaţi! Susţineţi Guvernul, ca urmare, faceţi şi majoritatea parlamentară! Nu aruncaţi vina pe ceilalţi, care sunt în opoziţie! Vă rog frumos, aplicaţi regulile democraţiei şi cutumele parlamentare!

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

S-a solicitat apel nominal. Nu vreau să credeţi că eu evit această procedură.

Îl invit pe domnul secretar Zgonea să facă apelul nominal.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

- Adomnicăi Mirela Elena - prezentă
- Adomniţei Cristian Mihai - Guvern, absent
- Albu Gheorghe - absent
- Almăjanu Marin - prezent
- Almăşan Liviu - prezent
- Amarie Constantin - absent
- Amet Aledin - prezent
- Anastase Roberta Alma - europarlamentar, absentă
- Andea Petru - prezent
- Andon Sergiu - prezent
- Andreica Romică - absent
- Andronescu Ecaterina - prezentă
- Antal Árpád-András - absent
- Antal István - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardelean Lia - prezentă
- Asztalos Ferenc - absent
- Avram Dumitru - absent
- Baban Ştefan - absent
- Bara Nicolae - absent
- Barbu Gheorghe - absent
- Bardan Cornel Ştefan - absent
- Bădălău Niculae - prezent
- Băeşu George - prezent
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbuleţiu Tiberiu - europarlamentar, absent
- Becsek-Garda Dezső-Kálmán - prezent
- Becşenescu Dumitru - absent
- Bejinariu Eugen - prezent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bîrsan Iulian-Gabriel - prezent
- Boagiu Anca-Daniela - absentă
- Bobeanu Răzvan-Petrică - prezent
- Boeriu Valeriu-Victor - prezent
- Bolcaş Lucian Augustin - prezent
- Bonis Istvan - prezent
- Borbely Laszlo - Guvern, absent
- Boureanu Cristian Alexandru - absent
- Boşneac Valentin Samuel - absent
- Brînză William Gabriel - absent
- Brînzan Ovidiu - prezent
- Bruchental-Pop Ionela - absentă
- Buciu Angela - prezentă
- Buciuta Ştefan - prezent
- Buda Daniel - absent
- Buda Ioan - prezent
- Buhăianu Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - europarlamentar, absentă
- Buşoi Cristian Silviu - europarlamentar, absent
- Buzatu Dan Horaţiu - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - prezent
- Calimente Mihăiţă - prezent
- Canacheu Costică - absent
- Cantaragiu Bogdan - absent
- Cazan Romeo Gheorghe Leonard - prezent
- Călian Petru - absent
- Călin Ion - prezent
- Câmpanu Liviu - absent
- Chiper Gheorghe - prezent
- Chiş Filonaş - prezent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciocâlteu Alexandru - absent
- Ciontu Corneliu - prezent
- Ciopraga Mircea - prezent
- Ciucă Liviu Bogdan - prezent
- Cliveti Minodora - absentă
- Cocrea Olguţa - prezentă
- Codîrlă Liviu - absent
- Constantinescu Anca - absentă
- Constantinescu Viorel - absent
- Corlăţean Titus - prezent
- Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - europarlamentar, absent
- Crăciunescu Grigore - prezent
- Cutean Vasile Emilian - prezent
- Creţu Gabriela - europarlamentar, absentă
- Dan Iosif - absent
- Diaconescu Marin - prezent
- Diaconescu Renică - prezent
- Dida Corneliu Ioan - prezent
- Dobre Traian - prezent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - prezent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăguş Radu-Cătălin - absent
- Dreţcanu Doina Micşunica - prezentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - europarlamentar, absent
- Dumitrescu Liana - prezentă
- Dumitrescu Zamfir - prezent
- Dumitriu Dragoş Petre - prezent
- Dumitriu Mihai - prezent
- Dumitru Ion - prezent
- Duşa Mircea - prezent
- Duţu Stelian - absent
- Erdei-Dolóczki István - prezent
- Eserghep Gelil - prezent
- Faina Constantin - absent
- Fârşirotu Vladimir Mircea - prezent
- Fenechiu Relu - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Damian - absent
- Fotopolos Sotiris - absent
- Frâncu Emilian Valentin - prezent
- Furo Iuliu Ioan - prezent
- Gabor Gheorghe - absent
- Ganţ Ovidiu Victor - europarlamentar, absent
- Găleteanu Monalisa - prezentă
- Georgescu Filip - prezent
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Valeriu - prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Ghiorghioni Ionesie - prezent
- Ghişe Ioan - prezent
- Giurgiu Mircia - prezent
- Glăvan Ştefan - absent
- Godja Petru - prezent
- Gonţea Ion - absent
- Grigore Dan - absent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Guşă Cozmin Horea - absent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Hanganu Romeo Octavian - prezent
- Hellvig Eduard-Raul - europarlamentar, absent
- Hoban Ioan - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - prezent
- Hoinaru Marian - absent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Iacob Ridzi Monica Maria - europarlamentar, absent
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - prezent
- Ifrim Mircea - prezent
- Igaş Traian Constantin - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Ilie Cristian - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - absent
- Ionescu Daniel - absent
- Iordache Florin - prezent

Domnul Valeriu Tabără (din sală):

Iliescu Valentin ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dar eu nu am spus că este prezent. (Domnul Valeriu Tabără comentează din bancă).

Domnule Valeriu, dacă vreţi, schimbaţi-vă, veniţi la P.S.D. şi vă punem secretar în locul meu. Nu e nici o problemă, nu mă deranjează, să ştiţi. Eu sunt răbdător. Mă întorc la mine, la Craiova, mă primesc colegii.

- Iordache Graţiela Denisa - absentă
- Iriza Marius - prezent
- Iustian Mircea Teodor - absent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Kelemen Attila Béla Ladislau - europarlamentar, absent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - absent
- Király Andrei-Gheorghe - prezent
- Konya Hamar Sandor - europarlamentar, absent
- Kovacs Attila - prezent
- Lakatos Petru - absent
- Lambrino Radu - absent
- Lari-Iorga Leonida - prezentă
- Lificiu Petru - absent
- Liga Dănuţ - absent
- Longher Ghervazen - prezent
- Luchian Ion - absent
- Macaleţi Costică - prezent
- Magheru Paul - prezent
- Man Mircea - absent
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Manolescu Oana - absentă
- Manta Pantelimon - prezent
- Marian Dan Mihai - prezent
- Marin Constantin - prezent
- Marinescu Marian Jean - europarlamentar, absent
- Martin Eduard-Stelian - prezent
- Márton Árpád-Francisc - absent
- Máté András-Levente - absent
- Matei Cătălin Lucian - absent
- Mazăre Alexandru - prezent
- Mălaimare Mihai Adrian - prezent
- Mănăstireanu Vladimir Alexandru - prezent
- Mănescu Rareş Şerban - prezent
- Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - absentă
- Mătuşa Tudor - prezent
- Meir Nati - prezent
- Merce Ilie - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Micula Cătălin - absent
- Mihalache Sorin Dan - europarlamentar, absent
- Mihei Andrian-Sirojea - prezent
- Mircea Costache - prezent
- Mircovici Niculae - prezent
- Mironescu Laurenţiu - absent
- Miroşeanu Liviu Alexandru - absent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mitrea Miron Tudor - prezent
- Miuţescu Gheorghe Adrian - prezent
- Mînzînă Ion - absent
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocănescu Coloros Dan Constantin - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Mohora Tudor - prezent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moldovan Emil Radu - absent
- Momanu Corneliu - prezent
- Motreanu Dan Ştefan - prezent
- Movilă Petru - absent
- Munteanu Ioan - prezent
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - prezent
- Nechita Aurel - prezent
- Nedelcu Gabriela - prezentă
- Nica Dan - prezent
- Nicolăescu Gheorghe Eugen - Guvern
- Nicolicea Eugen - prezent
- Nicula Vasile Cosmin - absent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Nistoran Dorin-Liviu - absent
- Niţă Constantin - prezent
- Niţulescu Teodor - prezent
- Nosa Iuliu - absent
- Oancea Viorel - absent
- Olarean Aurel - absent
- Oltean Ioan - absent
- Olteanu Bogdan - prezent
- Oprea Gabriel - absent
- Ovidenie Costel - absent
- Palăr Ionel - absent
- Pambuccian Varujan - prezent
- Pardău Dumitru - absent
- Pascu Bogdan - absent
- Paşcu Ioan Mircea - europarlamentar, absent
- Pavelescu Aurelian - absent
- Paveliu Marian Sorin - absent
- Păun Nicolae - prezent
- Petrea Constantin - absent
- Plumb Rovana - europarlamentar, absentă
- Podgorean Radu - europarlamentar, absent
- Ponta Victor-Viorel - prezent
- Pop Claudiu Adrian - prezent
- Popa Cornel - prezent
- Popa Daniela - prezentă
- Popa Nicolae - prezent
- Popeangă Petre - europarlamentar, absent
- Popescu Dan Ioan - absent
- Popescu Florin Aurelian - absent
- Popescu Ionica Constanţa - prezentă
- Popp Cosmin Gabriel - absent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - Guvern, absent
- Preda Cezar Florin - absent
- Pruteanu Vasile - prezent
- Puchianu Ioan Dumitru - prezent
- Pupeză Viorel - prezent
- Purceld Octavian-Mircea - prezent
- Puşcaş Vasile - prezent
- Puşcă Mircea Valer - prezent
- Puzdrea Dumitru - absent
- Radan Mihai - prezent
- Rădulescu Cristian - absent
- Rogin Marius - absent
- Romanescu Marcel Laurenţiu - absent
- Rus Ioan Aurel - prezent
- Rusu Mihaela Adriana - prezentă
- Ruşanu Dan Radu - prezent
- Sanda Victor - absent
- Sandu Gabriel - prezent
- Sandu-Capră Mihai - absent
- Sasu Ion - prezent
- Săniuţă Marian Florian - prezent
- Săpunaru Nini - absent
- Sârb Gheorghe - prezent
- Sârbu Daciana Octavia - europarlamentar, absentă
- Sârbu Marian - prezent
- Sârbu Mugurel Liviu - prezent
- Scutaru Adrian George - absent
- Semcu Adrian Emanuil - absent
- Seres Dénes - absent
- Severin Adrian - europarlamentar, absent
- Silaghi Ovidiu Ioan - Guvern, absent
- Sireţeanu Mihail - prezent
- Sóki Béla - prezent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - absent
- Stanciu Anghel - absent
- Stativă Irinel - prezent
- Stănescu Alexandru Octavi - prezent
- Stănescu Cristian - europarlamentar, absent
- Stănescu Mircea - absent
- Stoica Ion - prezent
- Străchinaru Petre - absent
- Strungă Emil - prezent
- Szekely Levente Csaba - prezent
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Ştireanu Octavian - absent
- Ştiucă Alecsandru - absent
- Tabără Valeriu - prezent
- Tamás Sándor - absent
- Tămagă Constantin - prezent
- Tărniceru Petru - prezent
- Teodorescu George Alin - absent
- Timar Liviu - prezent
- Timiş Ioan - prezent
- Todoran Pavel - prezent
- Toma Florentina Marilena - prezentă
- Toma Horia Victor - europarlamentar, absent
- Tóro Tiberiu - prezent
- Tudor Constantin - absent
- Tudor Marcu - prezent
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - absentă
- Ţundrea Ioan - prezent
- Uioreanu Horea Dorin - prezent
- Ujeniuc Dragoş - prezent
- Ungureanu Petre - prezent
- Ungureanu Valeriu Alexandru - prezent
- Ursărescu Dorinel - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilescu Lia Olguţa - prezentă
- Vălean Adina-Ioana - europarlamentar, absentă
- Văsioiu Horia - absent
- Vâlcov Şandru Marcela Lavinia - absentă
- Vlase Petru Gabriel - prezent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Cătălin - prezent
- Voicu Mihai Alexandru - Guvern, absent
- Voinea Florea - prezent
- Zaharia Claudius Mihail - absent
- Zamfir Gabriel Sorin - absent
- Zamfirescu Dan Dumitru - absent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent

Mai citesc o dată pe cei care sunt absenţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să vă păstraţi răbdarea. Se contabilizează prezenţa.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

- Andreica Romică - absent
- Antal Árpád-András - absent
- Antal István - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Asztalos Ferenc - absent
- Avram Dumitru - prezent
- Baban Ştefan - absent
- Bara Nicolae - absent
- Barbu Gheorghe - absent
- Bardan Cornel Ştefan - absent
- Becşenescu Dumitru - absent
- Boagiu Anca-Daniela - absent
- Boureanu Cristian Alexandru - absent
- Boşneag Valentin - absent
- Brânză William Gabriel - absent
- Bruchental-Pop Ionela - absentă
- Buda Daniel - absent
- Canacheu Costică - absent
- Cantaragiu Bogdan - absent
- Ciocâlteu Alexandru - absent
- Cliveti Minodora - absentă
- Codîrlă Liviu - absent
- Constantinescu Anca - absentă
- Constantinescu Viorel - absent
- Drăguş Radu-Cătălin - absent
- Duţu Stelian - absent
- Faina Constantin - absent
- Florea Damian - prezent
- Fotopolos Sotiris - absent
- Gabor Gheorghe - prezent
- Glăvan Ştefan - absent
- Gonţea Ion - absent
- Grigore Dan - absent
- Guşă Cozmin Horea - absent
- Hoinaru Marian - absent
- Iliescu Valentin Adrian - absent
- Ionescu Daniel - absent
- Iordache Graţiela Denisa - absentă
- Iustian Mircea Teodor - absent
- Lakatos Petru - prezent
- Lambrino Radu - absent
- Lificiu Petru - absent
- Liga Dănuţ - absent
- Luchian Ion - absent
- Man Mircea - absent
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Manolescu Oana - absentă
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Máté András-Levente - absent
- Matei Cătălin Lucian - absent
- Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - prezentă
- Micula Cătălin - absent
- Mironescu Laurenţiu - absent
- Miroşeanu Liviu Alexandru - absent
- Mînzînă Ion - absent
- Mocănescu Coloros Dan Constantin - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Moldovan Emil Radu - absent
- Movilă Petru - absent
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Nicula Vasile Cosmin - absent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Nistoran Dorin-Liviu - absent
- Nosa Iuliu - absent
- Oancea Viorel - absent

Domnul Nicolăescu Gheorghe Eugen prezent. Vă rog frumos să mă iertaţi.

- Olarean Aurel - prezent
- Oltean Ioan - absent
- Oprea Gabriel - absent
- Ovidenie Costel - prezent
- Palăr Ionel - absent
- Pardău Dumitru - absent
- Pascu Bogdan - absent
- Pavelescu Aurelian - absent
- Paveliu Marian Sorin - prezent
- Petrea Constantin - absent
- Popescu Florin Aurelian - absent
- Popescu Dan Mircea - absent
- Pop Cosmin Gabriel - absent
- Preda Cezar Florin - absent
- Puzdrea Dumitru - absent
- Rădulescu Cristian - absent
- Rogin Marius - absent
- Romanescu Marcel Laurenţiu - absent
- Sanda Victor - prezent
- Sandu-Capră Mihai - absent
- Săpunaru Nini - absent

Domnule Sandu-Capră, scuzaţi-mă! Scuzaţi-mă! prezent!

- Scutaru Adrian George - absent
- Semcu Adrian Emanuil - absent
- Sandu Gabriel - prezent
- Seres Dénes - absent
- Stan Ion - prezent
- Stanciu Anghel - absent
- Stănescu Mircea - absent
- Străchinaru Petre - absent
- Ştireanu Octavian - absent
- Ştiucă Alecsandru - absent
- Tamás Sándor - absent
- Teodorescu George Alin - absent
- Tudor Constantin - absent
- Turcan Raluca - absentă
- Văsioiu Horia - absent
- Vâlcov Şandru Marcela Lavinia - absentă
- Zaharia Claudius Mihail - prezent
- Zamfir Gabriel Sorin - absent
- Zamfirescu Dan Dumitru - absent

Am încheiat prezenţa, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să aveţi răbdare. Când vom afla cvorumul, vom vedea dacă mai putem parcurge încă douăzeci de proiecte.

La ora 12,00, este prevăzută alocuţiunea preşedintelui Bundestagului German, Norbert Lammert.

Dar, până atunci, doreşte să intervină liderul Grupului parlamentar al P.D., domnul profesor Tabără.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valeriu Tabără:

Viceliderul.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Să-mi daţi voie să cred că, atunci când dăm un vot, noi avem şi cvorumul, de altfel, prin procedura de vot electronic pe care o avem.

Şi în al doilea rând, şi-mi exprim tot regretul că trebuie s-o fac acum, că la prezenţă nu întotdeauna se respectă procedura şi nu se ascultă cel care este prezent sau, să spunem, absent din sală, care devine prezent. Şi, dacă am spune doar câteva nume dintre cele trecute prezent acum, o să vedem că, de fapt, ei nici măcar nu au fost în sală. Pe ce ne bazăm atunci când discutăm despre un cvorum? Doar cel pe care-l avem înregistrat, de fapt, în aparatul pe care-l avem pe masă. Aceasta este problema. Şi eu cred că nu avem voie să ne jucăm cu el.

Ceea ce au făcut colegii mei din grupul parlamentar a fost un protest faţă de un anumit comportament, care a fost în timpul procedurii de vot; nu de la prezidiu, ci de aici, din sală.

Iar pe de altă parte, colegii de la Partidul Naţional Liberal şi de la UDMR trebuie să-şi asigure cvorumul şi să înveţe să-şi asigure cvorumul. Aceasta este problema şi comportamentul. Iar faptul că se discută de absenţe ş.a.m.d. este o chestiune care rămâne s-o hotărâm noi.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Aura Vasile a cerut cuvântul şi apoi domnul Gheorghiof. Domnule Gheorghiof, vă rog să aveţi în vedere că trebuie să fiţi şi cavaler.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Constat că ... (Rumoare)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Numai puţin, doamna deputat.

V-aş ruga să păstraţi liniştea, că, între timp, a venit şi domnul ministru Nicolăescu.

Doamna Aurelia Vasile:

Constat că, în timpul votului final, anumite grupuri parlamentare se joacă, crezând că sunt în alt loc decât în Parlamentul României.

Am solicitat apel nominal, deoarece colegi parlamentari, care erau prezenţi, nu şi-au înregistrat nici prezenţa, nici opţiunea votului. Ceea ce s-a spus înainte, de la acest microfon, de colegul, domnul Tabără, nu cred că poate să justifice o atitudine faţă de întregul plen al Camerei Deputaţilor.

Vă rog să nu vă supăraţi, dar aici nu suntem pe noţiunea: "Îmi iau jucăriile şi plec pentru că vecinul m-a tras de codiţă sau, ştiu eu, mi-a pus piedică".

Domnule preşedinte, pentru cât timp a mai rămas, să trecem la o prezenţă electronică şi să vedem dacă mai putem vota ceva astăzi.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să ascultaţi informarea domnului secretar Zgonea, care completează prezenţa anunţată şi cu domnul Duvăz, care a venit între timp.

Are cuvântul domnul Ghiorghiof.

Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Atunci când electoratul ne-a dat un mandat şi când acel mandat s-a supus validării în Camera Deputaţilor, deputatul a depus un jurământ, ca să respecte Constituţia, legile şi regulamentele.

Regulamentul Camerei Deputaţilor, şi aici cred că s-a încălcat această îndatorire, spune aşa, la art.141: Deputaţii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările Camerei şi să se înscrie pe lista de prezenţă. Deputatul care nu poate lua parte la şedinţă din motive obiective va trebui să informeze printr-o motivaţie scrisă, avizată de lideri de grup, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor... Deputatului care nu-şi va motiva absenţa scris, cu avizul liderului grupului, i se va reţine din indemnizaţia lunară pentru fiecare zi de absenţă o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizaţia lunară.

O voce din sală:

Nu este cazul!

Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof:

Ba da, este cazul, fiindcă dumneavoastră, de data aceasta, încălcaţi obligaţia de a fi prezent, stipulată de art. 141: "Deputaţii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările Camerei."

Vă rog să observaţi şi Statutul nostru, care spune în art. 52, atunci când vorbeşte despre sancţiunile care se aplică deputaţilor, sancţiuni ce au la bază încălcarea regulamentelor, a legii şi, nu în ultimul rând, a Constituţiei noastre, îndatoririle care sunt cuprinse în Constituţie şi în lege. Art.52 lit. b): "Nerespectarea prevederilor Regulamentului duce la - potrivit art. 53 lit. a) - atenţionarea grupului respectiv sau a deputaţilor" şi atenţionarea se face de către dumneavoastră, ca sancţiune prevăzută de Regulamentul Camerei Deputaţilor şi Statut, de către dumneavoastră, domnule preşedinte, prin art. 213 din Regulamentul nostru.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Domnul Dragoş Dumitriu, în numele Partidului Conservator, proaspăt vicepreşedinte al liderului grupului. Vă rog să luaţi cuvântul cu noua responsabilitate pe care o aveţi.

Domnul Petre Dragoş Dumitriu:

Exact, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acum circa o oră, un coleg de la UDMR ne-a acuzat că am apelat la o procedură parlamentară pentru a trece tacit nişte legi. Sigur, putem să ne asumăm şi această acuzaţie, pentru că nu ne este ruşine să trecem legi care dau bani pentru profesorii care au curajul să predea în limba română acolo unde românii sunt minoritari.

Însă, am ieşit la microfon pentru a vă citi câteva rânduri din ordinea de zi: pensiile militare de stat, pensiile magistraţilor, o biblie pentru fiecare familie de români, protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, instituirea indemnizaţiei pentru artişti interpreţi. Sunt numai câteva din chestiunile pe care noi trebuia să le votăm astăzi, în schimb am ales această zi de dezbateri sterile şi de certuri parlamentare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Bolcaş.

Stimaţi colegi,

V-aş ruga, după ce îşi încheie alocuţiunea distinsul nostru coleg să încercăm să mai votăm câteva legi până vine preşedintele Bundestag-ului german.

Vă rog, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

În practica parlamentară există două situaţii distincte.

Una este părăsirea sălii de şedinţe a plenului ca urmare a unui protest politic. Este vorba de o atitudine politică şi grupul nostru, al Partidului România Mare, l-a practicat atunci când, în revizuirea Constituţiei, s-a atentat la caracterul de limbă oficială a limbii române.

Protestul politic, însă, trebuie anunţat formal ca atare, să se ia act de acest lucru şi el nu este sancţionabil sub nicio formă. Este una din manifestările atitudinii pe care putem s-o avem şi demn şi civilizat în plenul Parlamentului.

O a doua situaţie este, însă, situaţia obstrucţionistă de încercare a împiedicării desfăşurării unor proceduri de vot prin absenteism. Ne aflăm în perimetrul sancţiunilor care se dau conform Statutului. Acesta nu mai este un protest politic, este o atitudine obstrucţionistă şi daţi-mi voie să folosesc un cuvânt mai greu, este o porcărie inventată de cei care nu au curajul bătăliei în dezbaterile politice şi trebuie să fie sancţionată.

În aceste condiţii, domnule preşedinte, luaţi act că, în mod oficios, vă solicit ca stenograma acestor dezbateri pe asemenea probleme să fie dedusă Biroului permanent pentru a lua măsurile corespunzătoare.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Înainte de a-i da cuvântul domnului profesor Tabără în numele Grupului parlamentar al PD-ului, daţi-mi voie să vă anunţ, totuşi, rezultatul apelului nominal: şi-au înregistrat prezenţa 208 deputaţi, ceea ce înseamnă că suntem în cvorum.

În privinţa declaraţiile pe care le-aţi făcut cu privire la diverse evenimente care s-au petrecut în cursul votului, v-aş ruga colegial să vă amintiţi că, printre altele, credibilitatea noastră depinde şi de colegialitatea noastră, de seriozitatea noastră. Să vedem că atunci când utilizăm o stratagemă într-un anumit scop ea este o stratagemă şi că nu este neapărat un lucru urât dacă-l folosesc şi alţii.

Deci să ţinem cont de principiile şi de cutuma noastră şi de faptul că într-un fel ne-am comportat acum trei ani, altfel ne comportăm peste doi ani şi altfel ne comportăm acum. Suntem aceiaşi şi totuşi uităm acest lucru şi ne trimitem unii altora acuze deosebit de grave, ceea ce se constituie în deliciul presei şi ne scade nouă credibilitatea în final.

Domnul Valeriu Tabără.

O voce din sală:

Trei minute, să se încheie timpul!

Domnul Valeriu Tabără:

Nu vreau să vă ţin trei minute şi vă ţin un minut.

Vreau să vă spun că, dacă aţi fost atenţi, de la acest microfon, eu am justificat de ce colegii mei din grupul parlamentar s-au comportat cum s-au comportat astăzi.

Nu există nicio justificare de a discuta aici despre sancţiuni atâta timp cât colegii mei au participat de dimineaţă la cvorum şi la toate acţiunile Camerei Deputaţilor.

În al doilea rând, vă rog, stimaţi colegi, să vă păstraţi unii punctele de vedere asupra comportamentului propriilor grupuri parlamentare şi lăsaţi-ne să intrăm în ceea ce înseamnă Regulamentul Camerei Deputaţilor şi comportamentul politic şi decizia politică pe care trebuie s-o luăm la un moment dat.

Pe de altă parte, repet, am îndoieli asupra prezenţei care s-a făcut, pentru că am urmărit-o cu multă atenţie şi n-aş fi spus acest lucru dacă nu s-ar fi făcut referiri de un anumit fel la colegii mei şi cu atât mai mult se justifică comportamentul Partidului Democrat astăzi, în Camera Deputaţilor. Tocmai pentru aceste chestiuni... şi în legislaturi întregi care a fost nu s-au făcut niciodată astfel de greşeli, încât să trecem prezenţi oameni care nu sunt prezenţi în sală. Domnul Hrebenciuc nu este în sală şi vă rog să-mi spuneţi dacă pe listă el este prezent sau nu este prezent? Este suficient un astfel de exemplu ca să-l avem în condiţiile în care facem o prezenţă ca să facem cvorumul artificial.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule profesor, chiar îmi pare rău pentru observaţiile acestea. Îmi pare foarte rău şi, v-aş ruga, pentru a nu exista dubii asupra corectitudinii secretarului de şedinţă, dacă aveţi chestiuni concrete de anunţat, să anunţaţi Biroul permanent despre această situaţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule Tabără, de când sunt în Parlamentul acesta, de şapte ani de zile, este prima dată când o să mă adresez direct unui coleg.

V-am văzut cam rar prin Parlament şi, de câte ori aţi venit, aţi vorbit despre agricultură.

De când sunt secretarul Camerei Deputaţilor, niciodată n-am făcut atac la persoană. Totdeauna există mai multe cutume pe care dumneavoastră, ca ministru, probabil că nu le-aţi respectat, de aceea aţi făcut nişte pauze şi aţi mai stat pe acasă şi v-aţi schimbat partidul.

Noi le respectăm. Şi pentru că le respectăm, întotdeauna ne ţinem şi cuvântul. Domnul Hrebenciuc a fost în sală. Totdeauna se face prezenţa cu omul care este în sală. Aţi mai trimis un coleg de la Partidul Democrat şi aţi spus că doamna Cati Andronescu nu este în sală. După aceea, aţi văzut-o că este în sală. Aţi mai trimis un coleg şi aţi spus că pe domnul Bogdan Niculescu Duzăv nu l-am citit şi era absent şi după aceea l-aţi văzut. Şi o să vă mai dau câteva exemple.

Dacă ar apărea în acest moment în sală domnul Hrebenciuc sau domnul Popescu sau altul, aţi fi liniştit, dar aţi vrut să atacaţi un lider că aşa este învăţat Partidul Democrat, când dai într-unu înalt ai vizibilitate şi dai pe ecran şi te vede la televizor, te vede electoratul şi zici: "Mamă, ce am făcut eu pentru circumscripţia mea."

Eu aş vrea să aveţi decenţa să vă păstraţi aceste chestiuni pentru dumneavoastră personal şi să-l întrebaţi pe domnul Olteanu, care este foarte vechi în această meserie, care sunt cutumele. V-aş ruga să citiţi Regulamentul şi v-aş ruga să citiţi şi chestiunea cu sancţiunile şi dacă aveţi vreo sancţiune la adresa mea şi puteţi să faceţi o plângere pentru Comisia de etică pe care o prezidează un coleg de-al nostru, parlamentar, cu mult respect eu sunt dispus să vin în faţa ei şi să fac prezenţa. Dar v-aş reaminti că aceşti colegi ai dumneavoastră, care au plecat din sală. Câteodată jocul politic parlamentar depăşeşte ceea ce noi numim în Oltenia noastră bunul simţ şi scriem cu "s", nu cu "b".

V-aş ruga frumos, când aveţi o chestiune de acest gen, să vă adresaţi pe căile regulamentare; una din căile regulamentare este să faceţi în scris către Biroul permanent şi noi o trimitem către Comisia de etică şi mă judecă pe mine, ca secretar.

Şi v-am mai dat o recomandare în timpul citirii votului. Dacă vreţi să fiţi în grupul nostru, vă rog frumos să vă mutaţi aici. Dar, dacă aveţi ofuscări personale, vă rog frumos să nu le exprimaţi de la acest microfon decât dimineaţa de la 8,30.

Şi, încă o dată, faţă de dumneavoastră şi faţă de grupul dumneavoastră, îmi cer scuze personal. Pentru prima dată, în şapte ani de zile, mă adresez unui coleg pe care l-am crezut, până astăzi, parlamentare, dar astăzi cred că este altceva decât parlamentar.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vreau să vă anunţ că urmează să vină în sală preşedintele Bundestag-ului german. Programul s-a terminat, dar, dacă dumneavoastră insistaţi să-l ţinem la uşă în continuare, vă dau dreptul la replică.

Poftiţi! Domnule deputat Tabără, v-aş ruga insistent să vă aduceţi aminte şi de calitatea dumneavoastră de profesor universitar.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Vă asigur că îmi aduc aminte şi de calitatea mea de profesor universitar şi de vechi parlamentar şi poate ca unul dintre cei care stă zi de zi în această Cameră, este adevărat, că poate mai puţin vizibil de către unii.

Vreau să vă spun, stimaţi colegi, şi nu mă adresez colegului Valeriu Zgonea, cu tot respectul, dar cred că, în probleme de cvorum şi de prezenţă, nu există cutume. Eu aşa ştiam. Nu sunt nicăieri. Sunt alte cutume pe care, vă asigur, domnule secretar, că le-am respectat. Cât priveşte chestiuni de demersuri în scris în faţa unor comisii de disciplină, n-am s-o fac niciodată.

Eu nu am făcut decât să atenţionez asupra unui tip de proceduri pe care, din păcate, le aplicăm în această legislatură şi nu numai într-o singură sesiune, în toată legislatura am mers pe chestiuni care nu sunt conforme cu Regulamentul şi cu ceea ce trebuie să fie Parlamentul şi Camera Deputaţilor.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Aura Vasile şi cu asta v-aş ruga să încheiem discuţiile, pentru că aşteaptă domnul preşedinte Bogdan Olteanu şi domnul preşedinte Norbert Larmmert să intre în sală.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Câteva secunde.

Îmi exprim totala nemulţumire de ceea ce s-a întâmplat astăzi în plenul Camerei Deputaţilor, de atitudinea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, de justificările pe care au încercat să le aducă pentru a împiedica desfăşurarea unei zile de lucru. Felul în care s-au manifestat nu face decât să aducă în continuare puncte de nemulţumire faţă de Camera Deputaţilor, faţă de Parlamentul României, cel mai înalt for al democraţiei.

Dacă Partidul Democrat aşa înţelege democraţia, atunci este foarte trist.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Daţi-mi voie să declar închisă partea destinată votului final, vom continua la data stabilită de Biroul permanent.

V-aş ruga să rămâneţi în sală, pentru că, din minut în minut, intră domnul preşedinte al Bundestag-ului, domnul Norbert Larmmert, şi măcar domnia sa să ne prindă într-o atmosferă mai colegială şi mai destinsă. Să nu uitaţi, Germania este partenerul principal nu numai economic, dar şi politic al României, iar Bundestag-ul ne-a sprijinit constant în eforturile noastre de integrare euro-atlantică.

Îmi pare rău, stimate coleg că veniţi din când în când, în timpul lucrărilor, eu am anunţat de două ori cvorumul: 208 deputaţi prezenţi.

Apropo de contestarea prezenţei, domnul ambasador Glăvan, îl vedeţi în sală, după locul domnului Dragoş Dumitriu.

V-aş ruga să întâmpinăm distinsul nostru oaspete într-o atmosferă de civilitate. (Delegaţia germană este întâmpinată cu aplauze la intrarea în sală.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

După cum v-am anunţat deja, se află în vizită oficială în România preşedintele Bundestagului Republicii Federale a Germaniei, domnul doctor Norbert Lammert.

Înainte de a rosti o alocuţiune în faţa dumneavoastră, îl invit pe domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, să ne prezinte înaltul nostru oaspete.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule preşedinte,

Domnule doctor Lammert,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Avem astăzi, alături de noi, pe unul dintre cei mai acuţi, pe unul dintre cei mai pregnanţi observatori ai României, pe unul dintre cei care, de-a lungul anilor care au trecut şi în care România a făcut serioasele sale eforturi de aderare şi de integrare europeană, ne-a urmărit cu multă simpatie, cu multă prietenie şi, în acelaşi timp, cu spiritul critic necesar şi ne-a dat, atunci când am avut cu adevărat nevoie, sprijinul de care România a avut nevoie.

Anul trecut, o delegaţie a Camerei Deputaţilor a Parlamentului României a vizita Bundestagul pentru a prezenta cauza României, pentru a susţine dorinţa României ca aderarea să se facă la 1 ianuarie 2007.

Am avut, cu acea ocazie, discuţii extrem de serioase, discuţii extrem de pregnante la nivelul Bundestagului, discuţii cu domnul preşedinte Lammert şi ce pot să vă spun este că, dincolo de prietenie, dincolo de simpatie, decizia care s-a luat în Bundestag a fost o decizie obiectivă şi o decizie înţeleaptă. Şi acesta cred că este un lucru extrem de important atât pentru modul în care se lucrează la nivelul Parlamentul german, cât şi pentru modul în care Parlamentul României şi pentru care România a fost apreciată.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Astăzi suntem împreună în Uniunea Europeană şi suntem în faţa unor importante provocări, avem un tratat de reformă, încercăm să reconstruim Uniunea Europeană, avem viziuni comune şi vrem să mulţumim Germaniei pentru efortul extrem de serios pe care l-a făcut în perioada în care a deţinut Preşedinţia Uniunii Europene şi în care s-a construit această soluţie politică ce duce la relansarea Uniunii Europene, vrem să ne bucurăm că am fost alături de acest efort de construcţie şi să sperăm că, după 2009, vom avea o Uniunea Europeană cu o politică externă comună, cu o politică de securitate comună, cu o politică energetică comună, cu o politică comună, care să fie respectată şi recunoscută în întreaga lume şi prin care Uniunea Europeană să devină un partener politic la nivel global.

Suntem astăzi, domnule preşedinte Lammert, în Uniunea Europeană, suntem parteneri ai dumneavoastră cu foarte multe lucruri, de altfel, de făcut înainte, cu foarte multe lucruri pe care trebuie să le ducem până la capăt. Suntem, aş spune, în acelaşi timp, un partener pentru Germania, un partener într-o zonă balcanică nu uşoară, într-o zonă balcanică cu multe ţări, cu multe sisteme politice, cu multe sisteme legislative, cu economii complexe, în care expertiza noastră, în care poziţia noastră istorică ar putea fi, cred, domnule preşedinte, de un extrem de mare folos pentru politica germană, dar şi pentru economia germană.

Cred că rolul României, în această zonă, poate fi valorificat de către partenerii noştri europeni, în foarte mare măsură de către Germania, cred că vă putem fi alături într-o construcţie a unei expansiuni economice în Balcani, care să ducă şi la o democratizare, să ducă şi la o extindere a valorilor europene în această zonă. Cred că putem să construim împreună un asemenea parteneriat, cred, de asemenea, că, într-o perspectivă pe care Uniunea Europeană o va aprecia şi noi, desigur, în această discuţie, vom putea ca întreaga zonă a Balcanilor să devină o zonă a Uniunii Europene.

În sfârşit, am să închei spunând că mai sunt multe alte chestiuni pe care le avem în comun, multe alte preocupări pe care le avem în comun, preocupări privitor la schimbarea climatică, privitor la sursele alternative de energie, privitor la o dezvoltare durabilă a ţărilor noastre, a Europei, a lumii. Din acest punct de vedere, dialogul parlamentar este extrem de important, dialogul dintre cele două ţări este extrem de important, dar, fără îndoială, cel mai important este dialogul structurat în cadrul Uniunii Europene şi vreau din nou să salut succesul Uniunii Europene, succesul nostru, al tuturor, în relansarea construcţiei europene.

Domnule preşedinte Lammert, prezenţa dumneavoastră în România ne onorează.

Prezenţa dumneavoastră în faţa Parlamentului României este o bună ocazie să aflăm cum vedeţi viitorul Uniunii Europene, cum vedeţi viitorul relaţiilor noastre.

Suntem foarte bucuroşi să vă avem astăzi aici şi, înainte de a vă invita să ne adresaţi un mesaj, vă rog să-mi permiteţi ca, în numele meu şi al colegilor mei, să vă ofer Medalia Camerei Deputaţilor.

Domnule doctor Lammert, bine aţi venit la Bucureşti! (Aplauze).

(Domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, îi oferă domnului preşedinte al Bundestagului, Norbert Lammert, Medalia Camerei Deputaţilor; Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Felicitându-l pe înaltul oaspete, înainte de a-i da cuvântul, daţi-mi voie să prezint câteva date din CV-ul domniei sale.

Este născut în 1948, la Bochum. A studiat ştiinţele politice, sociologia, istoria contemporană şi economia la Universităţile din Bochum şi din Oxford. Este doctor în ştiinţe sociale.

Pe plan profesional a fost profesor la Universităţile din Bochum şi Hagen. Pe plan politic este membru al Uniunii Creştin Democrate, este deputat, membru al Bundestagului din 1980.

A lucrat în Ministerul Federal pentru Cultură şi Ştiinţă între 1989 - 1994; a lucrat în Ministerul Federal pentru Economie, în Ministerul Federal pentru Transport; a fost coordonator al Guvernului Federal pentru Zborurile Aeriene şi Cosmice; este, din 1996, preşedintele Organizaţiei UCD din Bundestag; din 1998 până în 2002 a fost purtător de cuvânt pe probleme de cultură şi mediu în Grupul parlamentar UCD, iar din 2002, din octombrie, a fost ales vicepreşedinte al Bundestagului, iar în octombrie 2005, a fost ales preşedinte al Bundestagului german.

Distinse domnule preşedinte Norbert Lammert, v-aş ruga să luaţi cuvântul în faţa Camerei Deputaţilor. (Aplauze.)

Domnul Norbert Lammert:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc pentru această invitaţie şi posibilitatea de a vă adresa câteva cuvinte.

Cu toate că există Europa, însă nu şi o limbă comună europeană, vă rog să aveţi îngăduinţă că voi vorbi în continuare limba germană. (Aplauze).

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Este o bucurie foarte mare şi o onoare pentru mine să fiu prezent în Parlamentul dumneavoastră şi să pot rosti o cuvântare.

În 1957, acum 50 de ani, au fost semnate tratatele de la Roma. Atunci nu-şi închipuia nimeni că, după 50 de ani, va deveni, dintr-o comunitate europeană economică, cu şase state care au constituit-o, va deveni din aceasta o uniune politică ce numără astăzi 27 de state membre din Vestul Europei, din Centrul Europei şi din Europa de Est.

Acum 40 de ani, în 1967, atunci când România şi Germania stabileau relaţii diplomatice, la puţini ani după ridicarea zidului Berlinului, atunci când războiul rece se simţea foarte puternic, atunci când Europa era împărţită în două jumătăţi, nimeni nu s-ar fi gândit, nimeni nu ar fi bănuit că noi vom mai trăi să vedem această întâmplare ca România să fie, la fel ca şi Germania, membră a Uniunii Europene, cu drepturi egale.

Astăzi, România este de zece luni membră a acestei Uniuni. Eu mă bucur că am putut atinge aceste obiective împreună, atât românii, cât şi bulgarii, cât şi celelalte ţări din centrul şi estul Europei au reuşit să aducă schimbări în ţările lor, schimbări remarcabile, şi ţările care sunt deja membre de mult timp ale acestei Comunităţi Europene au constatat această disponibilitate a lor de a deveni membre ale Uniunii Europene şi au dorit să refacă această uniune a Europei.

Ştiu că această intrare în Uniunea Europeană a născut aşteptări foarte mari în ţara dumneavoastră. Ştim, de asemenea, că şi Comunitatea Europeană are aşteptări foarte mari de la fiecare ţară care intră în această uniune. Nu este un club unde să intri sau să nu intri şi, de asemenea, nu este o organizaţie elitară unde, să zicem, am putea să facem cumpărături, ci atunci când vorbim despre comunitatea europeană, atunci vorbim despre o comunitate politică care doreşte să fie mai mult decât o piaţă comună mare. Deci, şi acesta este un lucru important.

Noi dorim să avem o contribuţie la dezvoltarea tuturor ţărilor membre şi la dezvoltarea şi evoluţia vieţii cetăţenilor ţărilor şi dorim să contribuim la rezolvarea problemelor şi din afara continentului nostru, unde se aşteaptă tot mai des ajutorul Uniunii Europene.

Stimate colege, stimaţi colegi,

preşedintele dumneavoastră, în cadrul unei întâlniri pe care am avut-o cu dânsul, mi-a spus că am susţinut procesul de integrare a României. Aşa este, să ştiţi.

Să ştiţi că Bundestagul a analizat foarte riguros acest proces şi, probabil, mai riguros decât din partea României sau a Bulgariei, dar lucrurile trebuiau analizate riguros. Eu nu doresc să contest acest lucru, poate acest lucru chiar a fost o bucată de reîntregire parlamentară, să spunem aşa, de refacere parlamentară. Atunci când s-a pus problema condiţiilor de aderare care trebuie îndeplinite, probabil că înainte noi le-am abordat destul de superficial. Trebuie să ştiţi că au fost probleme foarte importante şi acestea au trebuit clarificate şi discutate înainte. Este mai bine aşa decât să intrăm într-o relaţie pe termen lung, în care să fim surprinşi în final de probleme care apar.

Acest lucru se întâmplă şi în viaţa privată şi noi nu dorim să ne asumăm astfel de riscuri nici în viaţa privată, dar în cadrul unei relaţii politice? Ştiu că mulţi din cadrul acestui Parlament şi chiar din afara acestuia sunt foarte angajaţi în sensul de a pune în aplicare înţelegerile realizate pentru ca ţara dumneavoastră să îndeplinească toate condiţiile asumate şi eu ştiu că încă nu au avut succes toate aceste angajamente. Raportul Uniunii Europene documentează evoluţiile care au fost obţinute pe parcursul timpului, dar documentează, de asemenea, şi deficiturile înregistrate. Ce este esenţial pentru această comunitate este ca pe lângă mulţumirile pentru munca realizată, pe care noi le adresăm, trebuie să clarificăm şi care sunt lucrurile încă nerealizate şi unde trebuie depuse eforturi mari; numai astfel putem să ne sprijinim între noi.

Majoritatea observatorilor, în orice caz, cei mai mulţi parlamentari, vor vedea care sunt modificările şi greutăţile care au apărut de-a lungul timpului şi vor avea înţelegere pentru faptul că anumite modificări durează mai mult timp şi sunt mai dificile decât poate ne-am aşteptat iniţial.

Însă ceea ce nu poate să fie posibil ca şi variantă de a fugi de tot acest lucru este să alegi varianta mai simplă şi să te mulţumeşti cu atât. Trebuie să rămânem în fond la acelaşi pretenţii pe care le-am ridicat iniţial şi să încercăm să ne atingem obiectivele. Aceste modificări trebuie să fie realizate şi trebuie să fie realizate în cadrul unei justiţii independente, acest lucru este în interesul atât al acestei ţări, cât şi în interesul Uniunii Europene.

Spun, afirm acest lucru în calitatea mea de reprezentant al unei ţări care, bineînţeles, nu poate să-şi aroge dreptul de a fi inventat democraţia şi care, de asemenea, nu poate să se laude cu o istorie a democraţiei foarte lungă. Şi noi am avut diverse experienţe, şi noi ne-am văzut confruntaţi cu labilitatea structurilor democratice şi cu problemele speciale care rezultă din relaţiile autoritare care apar, toate aceste probleme care apar pentru libertatea unei ţări şi pentru posibilităţile de dezvoltare a cetăţenilor ei. Şi, tocmai din cauza acestor experienţe istorice pe care le-am avut, suntem deosebit de motivaţi şi de ambiţioşi şi de interesaţi să vedem realizată o astfel de evoluţie unitară, uniformă, aşa cum sperăm noi să se realizeze.

Dacă stăm şi ne uităm la drumul pe care îl avem în faţă există, bineînţeles, pe de o parte, speranţe, pe de altă parte, diverse griji. Ştiu că vizita mea aici în Parlament şi în ţara dumneavoastră nu este neapărat o excepţie de protocol de la regulă şi au existat contacte intense între cele două Parlamente, cel puţin opt comisii de specialitate ale Parlamentului german au fost până acum în România şi au luat legătura cu comisiile competente din România, astfel încât să avem o bază comună de discuţie.

Şi, dragi colegi, drage colege,

orice înţelege nu ia naştere decât prin colaborarea unor parlamente şi a unor autorităţi. Însă, pentru ca Europa să înainteze acum cu această Constituţie Europeană avem, de asemenea, nevoie de ajutorul Parlamentului European, avem nevoie de un Parlament European mai puternic şi de parlamente naţionale mai puternice, pentru că, această Uniune Europeană care reprezintă voinţa noastră comună, dacă vrea să obţină şi să aibă prerogative comune pentru toate aceste 27 de state, atunci aceste competenţe pe care ar trebui să le aibă pe viitor nu vor putea fi exercitate de către Comisia Europeană sau de către un alt organ al Uniunii Europene, ci de către Parlament. Trebuie să fie legitimată această putere de către parlamentele naţionale la început şi după aceea de către Parlamentul Uniunii Europene.

De aceea, dragi colegi, drage colege, în această nouă fază a evoluţiei, a dezvoltării europene nu va trebui să facem altceva decât să ne asumăm o răspundere extrem de mare şi să realizăm aceste modificări. Şi cred că este de-a dreptul liniştitor faptul că această răspundere pe care trebuie să ne-o asumăm este extrem de transparentă şi dezbătută în mod public, în clipa de faţă.

În principiu, de fiecare dată există goluri, există clivaje între ceea ce dorim să realizăm şi ceea ce înfăptuim cu adevărat şi trebuie ca cest clivaj să fie din ce în ce mai mic. Aşteptările faţă de această Uniune Europeană în afara Uniunii Europene sunt încă şi mai mari decât cele pe care le nutrim noi, cetăţenii Uniunii Europene. Fiecare dintre dumneavoastră care călătoreşte prin Asia, prin Africa, prin America de Nord va constata faptul că aşteptările vizavi de Uniunea Europeană cresc peste tot şi mulţi aşteaptă de la noi ca într-o asemenea lume ca cea în care ne aflăm astăzi şi care este structurată ca atare, Uniunea Europeană să constituie o putere, o contrapondere faţă de puterile mondiale greu controlabile şi, de asemenea, faţă de evoluţiile politice şi economice greu controlabile din anumite locuri ale lumii.

Şi bineînţeles că nici o ţară din Europa nu poate face acest lucru de una singură, însă Uniunea Europeană ca şi organizaţie comună este în stare de aşa ceva. Şi trebuie să înţelegem mai mult sub denumirea de Uniunea Europeană decât o putere economică şi o putere socială, trebuie să înţelegem prin asta o politică, o uniune politică care să aibă la bază anumite principii culturale, în care toate ţările să-şi aducă contribuţia, şi Uniunea Europeană să-şi aducă contribuţia, ca atare, în lume la evoluţia lumii şi, de aceea, mă bucur pentru această colaborare fructuoasă dintre Uniunea Europeană şi România şi dintre România şi celelalte ţări, din cadrul Uniunii Europene.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Distinse domnule preşedinte Norbert Lammert,

Este o mare bucurie pentru noi, parlamentarii români, pentru deputaţi, să vă avem ca oaspete. Felul în care v-au primit şi şi-au manifestat respectul colegii mei, îmi îngăduie să spun că am fost cu toţii impresionaţi de faptul că o mare putere, cum este Germania, demonstrează că este capabilă să înţeleagă şi ţările nou intrate în Uniunea Europeană.

O mare naţiune, cum este naţiunea germană, nu se sfieşte să vorbească într-o limbă perfectă a unui stat mai mic şi vă felicităm şi vă mărturisim că ne-aţi onorat cu acele frumoase cuvinte spuse în limba română. Am fost impresionaţi de faptul că o mare putere, cum este Germania, care ne-a sprijinit cu prietenie, ne-a sprijinit şi cu exigenţă, pentru că numai cu exigenţă şi cu obiectivitate România putea să intre în condiţii fireşti, normale în Uniunea Europeană.

Ne-aţi încurajat când ne-aţi spus că Uniunea Europeană nu este un club în care noile ţări, cum este şi România, să intre şi să stea pe margine, să se uite şi să aplaude actorii principali. Ne-aţi dat de înţeles că Uniunea este pentru toţi, că Uniunea este construită şi ca o putere economică şi ca o putere politică, ambele pentru a lucra şi în sprijinul statelor mai mici, a statelor nou venite.

Vă mărturisim că România priveşte Germania ca pe un mare partener, un mare partener economic şi politic, un partener economic care este admirat şi este privit cu mare simpatie, pentru că ne ajută să ne schimbăm şi spiritul managerial, ne ajută să ne schimbăm şi mentalitatea cu privire la muncă şi noi suntem fericiţi că marile firme germane au pătruns masiv în România, constituindu-se în unul dintre principalii ei parteneri. Că mari firme din Germania au creat locuri de muncă, iată sunt peste 20 de mii de locuri de muncă pe un mare investitor german.

Vă mulţumim pentru toate acestea, vă mulţumim pentru sprijinul pe care Bundestagul german ni l-a dat nouă, Camerei Deputaţilor, şi pe plan administrativ, pe plan logistic, pentru buna funcţionare a aparatului nostru tehnic. Vă mulţumim pentru sprijinul concret, chiar dacă a fost exigent şi obiectiv, pe care ni l-au dat comisiile pentru apărare, comisiile pentru politică externă în timpul integrării în Uniunea Europeană şi în NATO.

Sperăm să nu vă dezamăgim, sperăm ca împreună cu dumneavoastră să lucrăm şi să ne facem şi noi simţită prezenţa în eforturile de a transforma Uniunea Europeană într-o nouă uniune, capabilă să funcţioneze şi să satisfacă prezenţa a 27 de membri în componenţa sa.

Fiţi bine venit, încă o dată, să vă simţiţi bine în România şi să aveţi parte de o primire la fel de călduroasă la toate autorităţile pe care le veţi vizita şi, sunt convins, şi din partea poporului român.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze îndelungate).

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,38.