Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,32.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de doamna Daniela Popa şi domnul Ioan Munteanu.

*

Domnul Valer Dorneanu:

Bună ziua, stimaţi colegi!

Vă rog să vă luaţi locurile.

Am întârziat puţin pentru că Grupul parlamentar al PNL a avut o şedinţă. Au venit acum majoritatea dintre colegii noştri.

Daţi-mi voie să declar deschise lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi să vă anunţ potrivit Regulamentului că, din totalul celor 329 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 178, fiind absenţi 151, din care şase participă la alte acţiuni parlamentare.

Vă rog să-mi permiteţi, pentru început, să vă informez, potrivit art. 94 din Regulamentul nostru, asupra documentelor care v-au fost distribuite în casetele dumneavoastră şi care sunt şi afişate: ordinea de zi pentru perioada 23-26 iunie 2008; programul de lucru pentru perioada 23-28 iunie 2008; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista rapoartelor depuse în perioada 18-23 iunie 2008 de comisiile permanente sesizate în fond; sumarul privind conţinut fiecărui Monitor Oficial al României.

Intrăm în ordinea de zi; la pct. 2 sunt câteva cereri de demisie, dar vă rog pe cei care le-aţi depus, să fiţi de acord ca să le dezbatem pe toate mâine. Mai sunt în curs de a fi primite mai multe cereri în acest sens, de demisie.

La pct. 3, prelungirea termenului de depunere a raportului de către Comisia de anchetă a Camerei Deputaţilor pentru verificarea unor aspecte referitoare la activitatea unor membri din conducerea Curţii de Conturi.

Da, doamna Aura Vasile, procedură din partea Grupului parlamentar al PSD.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am rugămintea să completăm ordinea de zi cu raportul Comisiei pentru muncă privind modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii. Este un proiect de lege care a fost discutat la Biroul permanent, dar dintr-o eroare nu a fost trecut pe ordinea de zi.

Solicităm în mod expres trecerea lui pe ordinea de zi şi discutarea în această şedinţă.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Într-adevăr, s-a pus problema în Biroul permanent, dar întreb preşedintele Comisiei pentru muncă dacă raportul este gata, că am înţeles că mai este un proiect la care doriţi să lucraţi în timpul plenului.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

În legătură cu ce a ridicat doamna deputat aici, raportul este depus, nu este nicio problemă. Eu vreau să vă solicit să aprobaţi să lucrăm în afara programului, în Comisia pentru muncă, mâine dimineaţă, de la ora 9,00 la 10,00, întrucât avem o urgenţă care a apărut în legătură cu învăţământul.

Vă rog să reţineţi şi propunerea aceasta şi, eventual, să reţineţi introducerea pe ordinea de zi a acestui raport, care se referă la Ordonanţa de Guvern nr.15/2008.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Deci sunt două probleme; în ambele cazuri este vorba de completarea ordinii de zi cu proiectul solicitat de doamna Aura Vasile şi cu cel la care veţi lucra dumneavoastră mâine dimineaţă şi, din acest punct de vedere, întreb pe loc liderii grupurilor parlamentare dacă sunt de acord cu această problemă.

De acord. Mulţumesc.

Vă reamintesc că s-a pus problema în Biroul permanent, dar am o omis să rezolvăm problema.

Dacă sunteţi de acord ca membrii Comisiei pentru muncă să lucreze în cursul zilei de astăzi sau mâine dimineaţă, la proiectul pe care l-a anunţat domnul preşedinte Barbu.

De acord? Mulţumesc.

Domnul Tabără doreşte să intervină cu o problemă de procedură.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru că precedenta discuţie a fost pe o chestiune de procedură privind două proiecte de lege, am înţeles eu, şi cu dreptul de lucru al comisiilor de specialitate pentru a definitiva rapoartele şi eu vă solicit, fiind vorba de o lege extraordinar de importantă pentru momentul actual, şi anume este vorba de Legea privind organizarea sistemului de cercetare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, ca şi Comisia pentru învăţământ, care trebuie să dea, de fapt, un aviz; fondul a fost dat de către Comisia pentru agricultură de la Cameră, să dea acest aviz ca să putem să discutăm şi Legea privind organizarea unităţilor de cercetare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Este extraordinar de important, pentru că întârziem de mai mult de un an de zile şi ştiţi tot ce se întâmplă în acest sistem al cercetării.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule profesor,

Ştiţi că vă preţuiesc, dar trebuie să recunoaşteţi că sunt totuşi probleme distincte. În celelalte două cazuri s-a discutat problema în Biroul permanent, aici puneţi problema pentru prima dată. Eu totuşi întreb celelalte grupuri parlamentare.

Deci există obiecţii, domnule Tabără, din partea celorlalte grupuri şi atunci procedura trebuie să-şi urmeze cursul firesc. Se opun de principiu. Mulţumesc.

Vă întreb în legătură cu ce v-am evocat la pct. 3 cu prelungirea termenului de depunere a raportului de către Comisia de anchetă în ceea ce priveşte conducerea Curţii de Conturi.

Dacă sunteţi de acord cu prelungirea termenului până la data de 30.09.2008?

Mulţumesc.

Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.

Comisia pentru politică economică solicită şi aceasta un lucru, tot prelungirea unui termen în ceea ce priveşte ancheta referitoare la acuzaţiile de concurenţă neloială şi practică monopolistă practicate în supermarketuri.

Se cere prelungirea până la 15 septembrie. Dacă sunt obiecţiuni? Nu. Adoptat.

Stimaţi colegi,

La pct. 5 de pe ordinea de zi avem o problemă importantă şi delicată şi complicată: solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi cu privire la formularea de către Camera Deputaţilor a cererii de urmărire penală a domnului deputat Miron Mitrea şi la pct. 6 a domnului deputat Adrian Năstase.

În Biroul permanent noi am evocat cele două probleme şi plecând de la premisa că nu am mai avut în practica noastră asemenea solicitări, nu am stabilit în Biroul permanent o anume procedură şi atunci, v-aş propune să discutăm în primul rând cele două cazuri separat, cum este firesc, sunt două situaţii - chiar dacă asemănătoare şi chiar dacă cu aceleaşi motivaţii - totuşi, diferite şi sunt doi colegi diferiţi şi solicitarea cererii de începere a urmării penale trebuie să fie individuală. Ambii colegi sunt prezenţi şi atunci v-aş propune ca procedură să se prezinte... Aveţi vreo problemă, domnule Dumitriu? Dacă aveţi, vă invit la microfon.

Deci, ca procedură, din partea Comisiei juridice să se prezinte raportul, apoi să dăm cuvântul colegului nostru despre care este vorba în cererea adresată de DNA şi să urmeze dezbateri, în final urmând să ne pronunţăm prin vot; votul este secret, cu bile şi pronunţarea se va face astăzi, în condiţiile în care vom avea cvorumul necesar.

Sunteţi de acord cu această procedură? Nu sunt obiecţiuni, dar? Mulţumesc.

În ceea ce priveşte solicitarea cu privire la domnul deputat Miron Mitrea, dau cuvântul domnului vicepreşedinte Florin Iordache, cel însărcinat de comisie să prezinte raportul.

Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi prezenta o sinteză a raportului, pentru că au avut ocazia colegii să primească raportul şi să-l dezbată.

Raport asupra solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, adresată Camerei Deputaţilor în vederea formulării cererii de urmărire penală a domnului deputat Miron Tudor Mitrea, fost ministru al transporturilor.

În conformitate cu prevederile art.155 şi 193 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată prin Adresa nr.1/802 a Biroului permanent, înregistrată la nr. 31393/23 aprilie 2008, cu exprimarea unui punct de vedere referitor la procedura de urmat cu privire la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, adresată Camerei Deputaţilor în vederea formulării cererii de urmărire penală a domnului deputat Miron Tudor Mitrea, fost ministru al transporturilor.

În şedinţa din 5 mai 2008, Biroul permanent, pe baza procedurii propuse de preşedintele Comisiei juridice, a fost de acord cu înfiinţarea unui grup de raportori în cadrul Comisiei juridice, format din şapte deputaţi, câte unul din partea fiecărui grup parlamentar, care să studieze dosarul în cauză şi să întocmească un referat pe care să-l supună plenului Comisiei juridice.

Cei şapte raportori, în mai multe şedinţe, au analizat dosarele, au înaintat Comisiei juridice un referat cu punctele de vedere şi aş preciza că raportorii şi-au început lucrările verificând legalitatea actelor sesizării şi s-a constatat că, în aplicarea art.109 alin.(2) Teza I din Constituţie, ministerul public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va sesiza Camera Deputaţilor şi Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi a foştilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârşite.

Noi am constat că sesizarea Camerei Deputaţilor a venit din partea procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, şi nu din partea procurorului general, Laura Codruţa Kovesi.

Raportorii au urmărit modul în care îndeplinirea actelor de procedură a prezentat sau nu încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. S-a constatat că nu există vreo împrejurare de asemenea natură, care fie semnalată, cu speciala menţiune că, în cazul celor două interceptări telefonice, există autorizarea organului competent.

În continuare, raportorii au comparat cuprinsul sesizării cu materialul de verificări premergătoare, înaintate de Parchet. Din acest punct de vedere s-a constatat un autodenunţ, care constituie fila 1 din volumul I; există declaraţiile domnului Miron Tudor Mitrea, declaraţii de martor şi procese verbale de ridicare de documente în volumul I.

În volumul II sunt acte de vânzare-cumpărare privind imobilului din Pipera, strada Erou Nicolae Iancu nr. 37. Există, de asemenea, documentaţiile tehnice privind lucrările efectuate la aceste imobile de către S.C. Conimpuls S.A. Bacău, S.C. Vertcon S.A. Bacău şi S.C. Regal Glass S.R.L. Bacău.

În volumul III sunt acte contabile provenite de la cele trei firme, respectiv facturi, dispoziţii de şantier privind lucrările la imobilul în discuţie.

În volumul IV există ordonanţa procurorului pentru efectuarea expertizelor tehnice şi contabile. De asemenea, au fost studiate obiectivele expertizei, obiecţiunile privind aceste expertize.

În volumul V au fost studiate expertizele întocmite de către experţii tehnici numiţi în cauză şi concluziile acestor expertize.

În volumul VI se regăsesc obiecţiunile la raportul de expertize formulate de învinuiţi, precum şi răspunsul experţilor.

Volumul VII cuprinde rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 07.02.2006, rezoluţie infirmată ulterior, declaraţiile domnului Miron Tudor Mitrea, procese-verbale de confruntare între Miron Tudor Mitrea şi Sergiu Sechelariu, rezoluţiile de începere a urmării penale pentru alţi învinuiţi, procese-verbale de ascultare a convorbirilor telefonice ale altor persoane decât domnul deputat.

Structura dosarelor este astfel prezentată: declaraţii şi confruntări 370 de file; acte privind proprietatea şi construcţia, procese verbale de ridicare 110 file; acte financiare şi contabile 444 de file; acte privind expertiza în cauză 1024 de file; acte privind situaţia profesională a doamnei Irina Paula Jianu 38 de file; acte privind situaţia profesională 14 file; rechizitoriul inculpatului Popescu Nicolae 60 de file; înscrisuri 27 de file.

În urma dezbaterilor, cei şapte raportori, reprezentând cele şapte grupuri parlamentare, au prezentat punctele de vedere care sunt prezentate în raport.

După analiza punctelor de vedere exprimate de membrii comisiilor, s-a trecut la procedura de vot prin bile. Din cei 28 de membri ai comisiei, au fost prezenţi la dezbateri 22 de deputaţi.

În urma exprimării votului, prezentul raport a fost aprobat cu majoritate de voturi, 19 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi un vot neexprimat, al domnului deputat Eugen Nicolicea.

Faţă de cele prezentate mai sus, în situaţia în care plenul Camerei Deputaţilor va decide să ceară urmărirea penală a domnului deputat Miron Tudor Mitrea, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi supune plenului Camerei Deputaţilor cererea de urmărire penală a domnului deputat Miron Tudor Mitrea pentru faptele descrise în referatul întocmit de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 49/P/2006 şi propunem plenului şi un format de cerere pe care o aveţi anexată în raportul Comisiei juridice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Cum am precizat de la început, ar urma ca domnul deputat Miron Mitrea, dacă doreşte, să intervină şi să să-şi prezinte punctul său de vedere cu privire la cererea pe care a adresat-o Direcţia Naţională Anticorupţie.

Aveţi cuvântul, domnule Mitrea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu am de gând să comentez nici raportul, nici cererea DNA-ului. Am trecut prin trei ani şi jumătate de care o să discutăm altă dată, după ce trecem de această perioadă, o chestiune care cred că pentru marea majoritate a fost extrem de evidentă.

Totuşi, singura soluţie ca lucrurile să se încheie, deşi nu am încredere că lucrurile se vor desfăşura normal în perioada imediat următoare, singura soluţie este ca votul dumneavoastră să fie pentru continuarea anchetei de către DNA. O face de trei şi jumătate, vă rog să votaţi pentru.

Îmi doresc să ajung în faţa Justiţiei, să închid acolo acest abuz evident al DNA-ului, care a fost făcut în aceşti trei ani şi jumătate.

Deci vă rog să votaţi pentru.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă dintre dumneavoastră, din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Rădulescu, din partea Grupului Partidului Democrat-Liberal.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi,

Această escală politică a unui parcurs judiciar nu este cea mai bine-venită.

Aş face o raportare, ca să fie o abordare şi dintr-un alt punct de vedere, fiindcă întotdeauna abordările au fost pe dezbaterea internă; v-aş arăta cum vede lucrurile şi Uniunea Europeană în această privinţă a unui parcurs al Justiţiei, care nu trebuie să fie întrerupt prin modalităţi politice.

Doctrina şi practica constituţională a statelor Uniunii Europene şi ale lumii sunt în sensul că nicio procedură penală nu poate fi întreruptă de măsuri administrative sau politice, mai ales în cazul în care finalizarea procedurii poate să aibă efecte.

În cazul procedurilor penale, efectul ar fi că cel în cauză să fie trimis în judecată şi apoi condamnat, iar în cazul procedurilor electorale (dacă luăm o altă chestiune, care ar putea fi o altă procedură care ar putea fi întreruptă) cel în cauză să fie ales.

Ca urmare, dacă s-ar aplica Decizia Curţii Constituţionale nr. 270/2008 în cazul domnului Adrian Năstase, de exemplu, Camera Deputaţilor ar trebui să solicite începerea urmăririi penale de către Parchet şi astfel asupra faptelor reţinute în sarcina sa să se pronunţe organele competente de urmărire penală şi nicidecum Camera Deputaţilor, care oricum nu are atribuţii judiciare. Am dat un exemplu, alt exemplu decât cel în cauză aici, fiindcă le vom discuta pe amândouă.

Sigur că s-a creat o anumită abordare a textului constituţional prin decizia Curţii Constituţionale. Părerea noastră este că textul constituţional se referă la o etapă în Parlament care să fie strict formală şi să nu reprezinte un filtru sau, cu atât mai rău, o piedică în desfăşurarea procedurii judiciare şi de administrare a actului de justiţie.

La vremea respectivă, în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, când se vorbea de a se face publice toate acele mii de pagini dintr-un dosar sau dintr-altul, am spus că trebuie ca această facere publică a substanţei din dosarele respective să fie cât mai redusă, pentru a nu exista după aceea suspiciunea, să nu planeze suspiciunea că este influenţat actul de justiţie prin aflarea de către toată lumea, inclusiv de către cel împricinat, a tuturor amănuntelor aflate în dosarele respective.

Şi iată că, în ultimele zile, se inflamează din nou, pe această temă, opinia publică prin faptul că pe site-ul Camerei au apărut nişte elemente care sunt socotite de către procurorul general ca nepublice şi socotite de către Consiliul Suprem al Magistraturii ca publice, în timp ce toată lumea ştim că există abordarea nepublică a caracterului acestor acte din decursul urmăririi penale.

Una peste alta, dacă tot s-a ajuns aici, la Camera Deputaţilor, la forumul politic cu această chestiune, noi socotim că escala aceasta trebuie parcursă cât mai repede şi după aceea să se ajungă să se reia parcursul normal, firesc, ca pentru orice alt cetăţean, al actului de justiţie

În cele din urmă, nu putem noi niciodată, indiferent cât de multă putere am avea, puterea aceasta de a judeca asupra altora nu o avem, asta trebuie să fie putea exclusivă a instanţei de judecată şi pentru aceasta trebuie să existe parcurse procedurile preliminare, care trebuie începute.

De aceea, eu cred că cererea de către Camera Deputaţilor a începerii urmăririi penale este un act necesar, pe care, iată, şi-l poate dori şi cel care este în cauză, pentru ca în final să fie administrată justiţia aşa cum trebuie şi să nu existe prezumţii că nu persoana respectivă este vinovată şi eventual, prin neînceperea urmării, această prezumţie, acest semn de întrebare îngroşat, să persiste întotdeauna asupra unei persoane.

Tot justiţia, tot instanţa sunt cele care pot definitiv să se pronunţe asupra unor astfel de cazuri.

De aceea, noi vom vota pentru începerea urmăririi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Cristian Dumitrescu, domnul Bolcaş şi domnul Florin Iordache.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu aş fi făcut această intervenţie pentru că înainte a fost făcută o intervenţie de natură politică şi nu cred că trebuie să intrăm pe o dispută de natură politică; o să fac o intervenţie de natură juridică în calitate de jurist, în calitate de membru al Comisiei juridice şi din perspectiva unei calităţi pe care am avut-o ca şi parlamentar european, de prim vicepreşedinte al Comisiei juridice din Parlamentul European.

Deci vorbesc ca şi cineva care vorbeşte de la faţa locului.

Vreau să vă spun, domnule coleg şi domnilor colegi, că în Parlamentul European - şi am avut această şansă excepţională - în Comisia juridică am discutat de nenumărate ori problema legată de imunitate. Deci acolo lucrurile se văd foarte clar: există imunitate pentru parlamentarii europeni; deci nu este vorba de o intervenţie în actul de justiţie, pentru că nu este vorba de asta, este vorba despre imunitate.

Or, aici se face o foarte mare confuzie. În primul rând, vreau să spun şi să subliniez încă o dată că nu este vorba despre o protecţie a parlamentarului, pentru că pentru noi, aşa cum prevede actuala Constituţie modificată, este foarte clar prevăzut în ce situaţii este vorba de o anumită imunitate.

Aici suntem într-un caz cu totul special, al unei legi speciale, care priveşte activitatea parlamentarilor care au fost miniştri şi aici există un regim special.

Din această perspectivă, Parlamentul nu este chemat să judece pe nimeni; noi nu putem să judecăm pe nimeni, nicăieri, nici în spiritul Constituţiei, nici în spiritul legilor care au fost adoptate în legătură cu răspunderea ministerială şi în legătură cu aceste aspecte nu se vorbeşte despre a judeca. Noi nu putem să judecăm aici decât o solicitare şi să vorbim despre o oportunitate în legătură cu această solicitare.

Deci invocarea, în opinia mea, poate din neştiinţă mai degrabă, decât din rea voinţă, a prevederilor Dreptului european şi a Parlamentului European în acest context şi în această idee de a se interveni în actul de justiţie sigur că sunt inoportune şi nu sunt corecte.

În ceea ce priveşte însă fondul problemei, lucrurile sunt foarte clare. Noi, ca şi Comisie juridică, ca jurişti şi noi mai departe, ca parlamentari, ne referim la un text de lege care face raportare nu în ceea ce priveşte conţinutul juridic respectiv, ci pur şi simplu asupra ideii de oportunitate.

Nu vrem să creăm aceste confuzii, ca să nu înţeleagă cetăţeanul că noi putem să judecăm. Noi nu judecăm, domnule coleg Rădulescu, noi aici facem o apreciere asupra oportunităţii, iar în cadrul oportunităţii eu am dreptul să fac acest lucru când este vorba despre un act unilateral, este vorba despre instituţii care lucrează nu în folosul cetăţeanului, ci în folosul unor grupuri de persoane şi împotriva unor interese care sunt, de fapt, cele care sunt legate direct, dacă vreţi, de apărarea Justiţiei, nu de folosirea Justiţiei ca un instrument politic. Pentru că până la urmă asta o să judecăm şi pe asta o să votăm noi mâine, domnilor colegi.

Este Justiţia folosită ca un instrument politic? Şi asupra acestui lucru va trebui să ne dăm un vot, indiferent dacă un coleg de-al nostru a avut o anumită poziţie de la această tribună ş.a.m.d.

Noi, văzând ce se întâmplă în aceste dosare, dându-ne seama de telejustiţia care se întâmplă în România, trebuie să ne pronunţăm şi suntem organul politic suprem în această ţară şi avem acest drept.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş, se pregăteşte domnul deputat Iordache şi urmează domnul Ujeniuc, care s-a înscris şi dumnealui între timp.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

O să-mi permiteţi să fiu direct şi să fac aprecieri fără ocolişuri, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în prezenţa unei premiere în procedurile parlamentare, pe care trebuie s-o privim cu toată seriozitatea şi s-o analizăm de la rădăcinile ei.

Sunt absolut de acord cu ceea ce a concluzionat domnul deputat Rădulescu, în sensul că ne aflăm în prezenţa unei legi discriminatorii. Ne aflăm în prezenţa unei legi care creează privilegii nemeritate şi neacordate de Constituţie. Ne aflăm în prezenţa unei legi care, cu acest scop, neconstituţional, are o construcţie juridică proastă.

Mă refer la Legea răspunderii ministeriale nr.115/1999, formulată de domnul ministru al justiţiei de atunci, Valeriu Stoica, pentru a crea privilegii şi protecţie Guvernului din care făcea parte, alături de atunci ministrul transporturilor, Traian Băsescu. Asta avem noi în dezbateri astăzi. Şi dacă legea este proastă, lor şi intereselor lor li se datorează acest lucru. E punctul de la care trebuie să plecăm.

Dar legea există şi trebuie să o aplicăm. Cum trebuie să o aplicăm rezultă nu numai din textul ei, care am spus că nu este perfect din punct de vedere juridic - folosesc un eufemism acum, ci şi din expunerea de motive a legii. Dacă cineva din acest celebru DNA ar fi binevoit să citească această expunere de motive, ar fi văzut că acolo scrie clar când se trimite spre aprobare preşedintelui României şi când se trimite Camerei Deputaţilor sau Senatului.

Curtea Constituţională nu a făcut decât să repete ceea ce scrie în expunerea de motive a legii şi ceea ce s-a votat în Parlament atunci. Dar - şi este un fapt incontestabil de la care trebuie să pornim - s-ar părea că intenţia DNA-ului în ambele dosare - şi concluzia este comună - a fost alta.

Problemele de care ne-am izbit în această premieră parlamentară au fost multiple. Înainte de a trece la problemele procedurii, trebuie să vă mărturisesc că mi-am fixat - şi sper că şi colegii mei au fost de acord - limitele învestiturii noastre. Prea des s-au făcut speculaţii că Parlamentul se transformă într-un organ judiciar. Prea des s-au făcut speculaţii în legătură cu ideea că Parlamentul analizează probele. Prea des s-au făcut speculaţii în legătură cu sentinţa pe care o poate da Parlamentul obstrucţionând actul de justiţie.

Or, limitele acestei învestituri sunt foarte simple. Trebuie privită întreaga acţiune, întreaga cauză cu ochi de jurist, dacă se poate cu ochi atent de jurist. Dar concluzia trebuie să fie desprinsă de judecarea probatoriilor şi ea să reprezinte numai o expresie a înţelegerii dacă o atare solicitare este sau nu - nu aşa cum s-a spus, oportună, pentru că oportunitatea eu cred că este altceva - folosită ca o armă politică îndreptată împotriva unor adversari politici, pentru că Parlamentul are datoria să nu permită acest lucru şi Parlamentul are dreptul să nu permită acest lucru.

În ceea ce priveşte situaţia domnului deputat Miron Mitrea - şi o să vedeţi că nu voi folosi situaţii şi nu voi folosi nume aici, tocmai pentru a demonstra că nu sunt judecătorul care apreciază probele, ci sunt numai parlamentarul care vă împărtăşeşte relevanţa acestor probe - se porneşte de la un autodenunţ. În filosofia dreptului penal, autodenunţul este un act care totdeauna impune imediat cercetarea. Cu o condiţie: să se afle sub semnul seriozităţii.

Acest semn al seriozităţii se decelează din referirea la fapte concrete, la aspecte concrete, la atribuţii de serviciu concrete, în cazul luării de mită, despre care se poate face vorbire, la acte care pot să facă obiectul infracţiunii de fals. Autodenunţul, din acest punct de vedere, întruneşte aceste condiţii.

Este interesant de reţinut modul în care a fost sesizată Camera Deputaţilor. Este interesant de reţinut sub două aspecte. Categoric, sesizarea sub semnătura procurorului şef al DNA-ului este neconstituţională, împotriva textului Constituţiei, împotriva textelor legilor organice ale organelor judiciare, împotriva Deciziei Curţii Constituţionale şi împotriva unor practici normale. Sesizarea trebuia făcută numai de către procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prima relevanţă - faptul că în Camera Deputaţilor, în Comisia juridică a existat voinţa, a existat dorinţa de a nu se aprecia formal un asemenea moment - adresa făcută procurorului general, răspunsul destul de echivoc, dar care poate să fie apreciat ca o însuşire a sesizării făcute de procurorul şef al DNA.

Deci, am dorit să soluţionăm acest caz. Şi dacă acest caz a zăcut până acum, nu este din cauza Camerei Deputaţilor, care ar fi constituit o frână, ci este din cauza activităţii DNA-ului. Dar aceasta o voi analiza în luarea de cuvânt în ceea ce priveşte a doua sesizare.

Am trecut peste acest moment, am demonstrat voinţa noastră de a soluţiona cazul, dar nu putem să nu remarcăm disfuncţionalităţile care există la nivelul Ministerului Public. Este adevărat că, pe parcursul desfăşurării unor cercetări pe care le pot numi cu îngăduinţă procedurală "cercetări prealabile", au fost respectate de principiu drepturile procesuale ale celui cercetat.

Nu este mai puţin adevărat însă că modul în care s-a derulat o asemenea cercetare, să-i spunem "prealabilă", deşi a fost cercetare de-a binelea, corelat, coroborat cu alte evenimente din aceeaşi perioadă poate să ducă la concluzia unor intenţii de natură politică. Dar aceasta spun: sunt apărările pe care trebuie să şi le facă cel cercetat ca urmare a acordului nostru în faţa organelor judiciare.

Ţinând seamă şi de poziţia avută de colegul nostru, domnul deputat Miron Mitrea, am ajuns la concluzia că trebuie să votăm cercetarea penală în această cauză, pentru ca ea să se clarifice o dată pentru totdeauna, în ciuda impedimentelor pe care ni le pune legea discriminatorie Valeriu Stoica.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul vicepreşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, domnul Florin Iordache. Se pregăteşte domnul deputat Ujeniuc.

I-aş ruga pe ceilalţi colegi care doresc să intervină, o văd pe doamna Anca Petrescu că doreşte, îi aşteptăm şi pe ceilalţi, dacă sunt doritori să intervină în această dezbatere.

Aveţi cuvântul, domnule Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Punctul meu de vedere va fi diferit de ceea ce s-a spus până acum. Nu întâmplător am spus că punctele de vedere vor fi prezentate de fiecare reprezentant al grupurilor parlamentare. Punctul nostru de vedere este că în niciun caz nu se justifică începerea urmăririi penale. Şi vă voi spune de ce.

S-a spus în ultimele zile şi a fost inflamată opinia publică pe anumite considerente, că ar fi fost făcute publice părţi componente sau chiar dosare la care eu am făcut referire.

Vreau să vă spun, stimaţi colegi, cu excepţia celor şapte membri raportori, nimeni, nici măcar domnul Miron Tudor Mitrea, nu a avut acces la dosarele pe care le-a înaintat DNA-ul. Dumnealui a avut acces în momentul în care a fost audiat în plenul Comisiei juridice numai la referatul pe care l-a înaintat DNA-ul. Punctul meu de vedere este că dumneavoastră, pentru a putea vota mâine, când veţi vota cu bile, era normal ca, pe lângă referatul şi raportul Comisiei juridice, să aveţi cunoştinţă de referatul pe care l-a înaintat DNA-ul.

Eu cred - şi am spus - în continuare că asistăm la un dosar politic, asistăm la o încercare a DNA-ului de subordonare a Parlamentului, asistăm în continuare la incompetenţă din partea domnului Daniel Morar, asistăm în continuare la insubordonare, pentru că este anormal ca un set de dosare să se plimbe la Preşedinţie, să se plimbe la Parlament, şi procurorul general al României să nu aibă cunoştinţă şi să aibă cunoştinţă numai la sesizarea pe care am făcut-o noi. Asistăm în continuare, pentru că am dat citire la faptul că se precizează în referat că a fost angajată şi promovată Irina Jianu şi, din declaraţiile martorilor, pentru că eu am avut acces la dosar, tocmai că martorii declară contrariul - deci, în niciun caz nu a avut nicio implicare domnul ministru de atunci, Miron Tudor Mitrea, la angajarea şi la promovarea doamnei Irina Jianu, asistăm la o mită inexistentă, pentru că dumneaei a fost angajată în ianuarie, casa a fost cumpărată în martie şi s-a început renovarea în mai, deci în niciun caz elementele constitutive ale mitei nu există. Asistăm în continuare la un dosar politic exploatat mediatic, pentru că a început campania electorală şi trebuia să se facă campanie electorală cu sprijinul DNA-ului. Am asistat în ultimii patru ani de zile, de când a fost numit şi adus de la Cluj Daniel Morar, şi ştim cum a fost adus de doamna Monica Macovei, să subordoneze Parlamentul şi să facă justiţie întâi la televizor, şi toţi actorii importanţi erau chemaţi întâi la DNA, li se prezentau aşa-zisele probe, pentru că dădea bine pe sticlă. Şi, în niciun caz, din punctul nostru de vedere, nu se justifică începerea urmăririi penale.

Am spus-o şi o susţin în continuare: este incompetenţă, este rea-voinţă, este un abuz, este, dacă vreţi, o încercare de a subordona Parlamentul intereselor unui singur om. Şi dumneavoastră ştiţi că DNA-ul a fost şi răspunde în continuare la o singură comandă politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ujeniuc.

Se pregăteşte doamna deputat Anca Petrescu.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să încep prin a vă spune că la începutul declaratei lupte anticorupţie căzusem într-o admiraţie faţă de acest demers declamat de cei care, chipurile, se erijau în iniţiatorii unei asemenea lupte.

Dacă pe parcurs am încercat percepţii diferite cu privire la modul în care se desfăşoară această luptă anticorupţie, în ultima vreme şi mai cu seamă de când am fost numit din partea Grupului Partidului Naţional Liberal pentru a face parte din subcomisia Comisiei juridice pentru cercetarea, studierea celor două dosare, al lui Miron Mitrea şi al lui Adrian Năstase, vă mărturisesc că am ajuns foarte repede şi mai precis la concluzia că într-adevăr se luptă al dracului de bine cu corupţia, dar numai pe sticlă, numai la televizor.

Pentru că, fără să intru în amănunte, ştiu că ar fi plictisitor orice expozeu mai îndelungat, fie de specialitate, fie cu privire la consideraţii de ordin propriu, v-ar plictisi, şi atunci mă abţin şi mă rezum numai la a vă spune că, după o viaţă de profesie numai juridică, numai în penal, cei 38 de ani îmi dau dreptul să trec direct la o concluzie şi să vă spun aşa: nu există profesionalism în cele două dosare, mă refer acum cu precădere la dosarul lui Miron Mitrea, nu există nicio garanţie că dosarele penale în România încap pe mâna unor profesionişti. Iar felul demonstrativ în care DNA-ul înţelege să-şi facă treaba, o spun cu toată răspunderea, mă face să mă întreb tot mai vârtos ce se întâmplă, ce rol are acest organism în România.

În sfârşit, referitor la dosarul domnului deputat Mitrea, eu vă spun, trec la un sentiment de simpatie făţişă pentru domnul Miron Mitrea, pentru curajul, pentru poziţia pe care a adoptat-o astăzi, pentru că ne-a scutit pe noi de îndelungi comentarii şi dezbateri care să configureze un punct de vedere sau altul. Întâmplător sunt unul dintre aceia care îi voi respecta opţiunea fără rezerve, pentru că am dezavuat întotdeauna abaterea de la principiul constituţional că oamenii sunt egali în faţa legii şi că o lege a responsabilităţii ministeriale ne-ar putea despărţi în buni şi răi, în unii care putem fi cercetaţi sau urmăriţi penal numai cu acordul unei puteri oarecare, cum ar fi Camera Deputaţilor sau preşedintele României.

Spuneam că e salutară poziţia domnului deputat Mitrea şi eu personal îl felicit pentru curajul pe care l-a avut exprimându-şi astăzi poziţia dar, la fel ca şi în Comisia juridică, spre auzul dumneavoastră, vreau să îmi exprim un gând pe care l-am exprimat, cum spuneam, şi atunci, că este foarte riscant - şi aici îl felicit pentru curajul dumnealui, că a avut curajul să zică: "Domnule, vreau să dispară din jurul meu nebuloasa şi să mergem pe făgaşul normal". Poziţia mi se pare foarte corectă, dar aceasta într-o stare de normalitate, dacă ai de a face cu profesionişti, cu organe care îşi văd de treaba lor şi nu stau cu urechea la mai ştiu eu ce telefon sau la cine ştie ce intervenţie din partea unora care le defineşte, le stabileşte soarta.

Eu, personal, fără să argumentez, spun doar atât, studiind cu foarte mare atenţie dosarul Mitrea Miron, afirm cu toată responsabilitatea că procurorul de caz îi este vădit ostil. Deci, nici pe departe... Vă spun, eu nu aveam..., simpatia mi s-a creat acum, de curând, de când îi văd poziţia domnului Mitrea. Pot să spun că înainte nu stăteau lucrurile chiar aşa. Deci, ostilitatea procurorului de caz pentru mine, care am 38 de ani de experienţă în domeniu, este vădită şi de aceea îi admir curajul încă o dată, pentru că se expune unui risc, îşi asumă un risc. Este firesc să vrei să te judece o instanţă imparţială dar, iată, cred că dânsul cunoaşte dosarul la fel de bine ca şi mine, cunoaşte actele şi cred că i-a fost uşor să desprindă ceea ce eu am văzut ca un neutru, că există o adversitate făţişă între cele două părţi, una care se apără, spunând că este nevinovată, şi una care afirmă cu tărie despre cealaltă că este vinovată.

Doresc să se înţeleagă un singur lucru, că indiferent de votul nostru în plenul Camerei Deputaţilor, noi, dacă spunem un "da" pentru cererea de urmărire penală, să nu uităm un singur lucru: nu putem şi nu avem dreptul să ne referim la fondul cauzei şi noi trimitem spre urmărirea penală pe cineva care este fără îndoială, se află tot timpul sub protecţia prezumţiei de nevinovăţie.

Spunea domnul Bolcaş pe bună dreptate că legea responsabilităţii ministeriale se preface, iată, într-un instrument care privilegiază pe unii şi, culmea, în contra principiilor constituţionale. Da, despre asta s-a vorbit.

Eu vreau să închei prin a vă semnala un lucru legat de modul în care s-a sesizat Camera Deputaţilor.

Stimaţi colegi,

nu e de glumă când un organ al Parchetului, al Ministerului Public, necompetent să adreseze o anume sesizare, îşi permite să o facă ca pe o sfidare a ceea ce înseamnă Curtea Constituţională, Constituţia ţării şi vine cu o semnalare către Camera Deputaţilor ca şi cum nici n-ar exista, cum spuneam, acele decizii ale Curţii Constituţionale şi Constituţia care spune precis că cel îndrituit să sesizeze Camera Deputaţilor pentru a cere urmărirea penală este numai şi numai procurorul general al României, se face că nu ştie!

Noi, ca să nu ne acoperim de un formalism excesiv, să nu ne plasăm într-un formalism excesiv, Comisia juridică, prin domnul preşedinte Sergiu Andon, am purtat o corespondenţă extrem de binevoitoare cu procurorul general Codruţa Kővesi şi i-am adresat rugămintea să-şi definească poziţia: solicită să se ceară urmărirea penală pentru numitul Miron Mitrea?

Eu vreau să vă citesc cele câteva rânduri care constituie răspunsul doamnei Codruţa Kővesi la solicitarea domnului Sergiu Andon: «La adresa dumneavoastră nr..., vă facem cunoscut că am luat act de conţinutul acesteia (foarte interesant) şi vă rugăm să vă pronunţaţi, potrivit dispoziţiilor legale, asupra solicitării ce a fost înaintată Parlamentului României, Camerei Deputaţilor, de către (îmi vine să spun şi eu ca la Antena 3: "Atenţie, domnule Gâdea!") Direcţia Naţională Anticorupţie» Nu se poate aşa ceva!

Ce înţeleg eu şi oricine ia cunoştinţă de asemenea poziţie: că trebuie să catalogăm poziţia procurorului general al României cel puţin şovăielnică; cel puţin şovăielnică. Şi atunci vă invit pe dumneavoastră, stimaţi colegi, să comparaţi suspecta hotărâre, fermitate a DNA-ului în a demara ceva care să semene a luptă anticorupţie sau să constituie act de luptă contra corupţiei, suspecta hotărâre, după cum spuneam, să o comparaţi cu atitudinea fără îndoială şovăielnică cel puţin, dacă nu nevolnică, a procurorului general care, cunoscându-şi competenţa, singurul fiind competent să solicite Camerei Deputaţilor urmărirea penală, nu o face, deşi este rugat să-şi spună punctul de vedere. O face în termenii pe care i-aţi auzit.

Şi atunci, dacă cumva dumneavoastră, luând cunoştinţă de treburile acestea, vă veţi fi întrebat cum este cu lupta aceasta anticorupţie în România, eu spun că din asemenea atitudini, cum este cea a procurorului general Codruţa Kővesi, şi atitudinea DNA-ului care, fără nicio competenţă, o face cu sfidare, o cere sfidând legea, din asemenea atitudini contradictorii în cadrul Ministerului Public ce putem înţelege? Putem înţelege cu adevărat şi precis care este dorinţa de a se lupta contra corupţiei, dacă acolo, în Ministerul Public există asemenea contradicţii făţişe şi absolut de neînţeles.

Eu am exprimat punctul de vedere al Partidului Naţional Liberal în câteva cuvinte în cadrul raportului Comisiei juridice, spunând cu precizie că oricum noi, deputaţii, nu ne putem substitui organului judiciar competent, şi sub acest comandament am spus că bine ar fi, ceea ce a cerut şi domnul Miron Mitrea, să lăsăm lucrurile să meargă pe făgaşul lor, chiar cu riscul acela de care vorbeam, că ne aflăm în faţa unui procuror de caz ostil "clientului" său.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Doamna deputat Anca Petrescu şi apoi domnul deputat Ungureanu.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau în primul rând să-l felicit şi să-i strâng mâna cu căldură domnului deputat Miron Mitrea. Atitudinea dânsului este demnă şi, aşa cum îl ştiu eu din totdeauna, sigur va avea şi un rezultat pozitiv.

S-a spus aici că noi nu judecăm o vină desprinsă din analizarea elementelor probatorii, ci dacă este sau nu folosită justiţia ca o armă politică. Mi se pare că este total greşit. S-a trimis un dosar. Deci, sunt elemente probatorii care au fost supuse Comisiei juridice.

Cum putem noi să hotărâm dacă se justifică sau nu începerea urmăririi penale, dacă nu ne uităm şi la elementele probatorii? De unde să ştie Parlamentul dacă este vorba de o armă politică sau o fraudă reală, dacă nu se analizează şi aspectele probatorii?

Nu ştiu cum a ajuns Parlamentul în această situaţie absolut incredibilă, ca să se substituie justiţiei. Mă întreb de ce această măsură discriminatorie între ex-miniştri şi cetăţeanul obişnuit. De ce au nevoie ex-miniştrii de plenul Camerei Deputaţilor ca să facă zid între ei şi justiţia în faţa căreia trebuie să răspundă pentru faptele lor?

Consider acest pas de trecere prin plenul Camerei ca o obstrucţionare a actului de justiţie. Domnul deputat Miron Mitrea ne-a spus că de trei ani este hărţuit într-o chestiune în care dânsul se consideră nevinovat. Sunt convinsă că va reuşi să meargă până la capăt cu această luptă şi este mai bine să-l lăsăm pe dânsul să hotărască aşa cum consideră de cuviinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Ungureanu, vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Petre Ungureanu:

Stimaţi colegi,

Sigur, punctul de vedere politic a fost exprimat de către şeful grupului nostru, al Partidului Democrat-Liberal. Am venit la microfon doar după ce am ascultat câteva dintre expozeurile colegilor mei jurişti, şi numărul anilor de profesie invocaţi de către unii m-a făcut să spun că trebuie să vă atrag atenţia că poate fi o capcană şi poate fi un handicap. Uneori se creează clişee de-a lungul anilor şi asta te poate duce la concluzii greşite.

Vom fi într-o situaţie paradoxală dacă domnul deputat Mitrea, colegul nostru, a cerut să înceapă urmărirea penală ca să poată ajunge în faţa judecătorului iar noi, unii sau alţii, vom vota dimpotrivă, vom vedea ce soluţie vom găsi.

Am fost raportor din partea Partidului Democrat-Liberal şi am fost singurul, din păcate, care am şi susţinut în ultimul caz, în cazul domnului Năstase, că e nevoie să recomandăm începerea urmăririi penale.

Din păcate, o spun pentru că am observat o metamorfoză extraordinară în studiul dosarelor de la domnul Mitrea la domnul Năstase. Colegi care, în cazul domnului Mitrea, au constatat cu toţii şi aici am auzit alte păreri că n-au fost încălcate drepturile procedurale, n-au fost încălcate drepturile omului, nu s-au decelat presiuni politice, azi vin şi spun altceva, iar în cazul domnului Năstase au întors-o ca la Ploieşti.

Un singur lucru s-a stabilit cu certitudine în cazul subcomisiei şi după aceea în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, s-au stabilit vinovaţii. Ei sunt, în ordine, Monica Macovei, Valeriu Stoica, Grupului parlamentar al Partidul Democrat-Liberal, Curtea Constituţională, Preşedintele României... nu ştiu dacă mi-a scăpat cineva şi DNA-ul. S-au găsit vinovaţii. În rest nimic. Am vrut doar să spun, aşa cum am susţinut şi în Comisia juridică, regret profund faptul că dezbaterile din Comisia juridică, de disciplină si imunităţi, cele 3-4 ore de dezbateri din cazul Mitrea şi Năstase n-au fost publice. Alta ar fi fost atitudinea dumneavoastră, a colegilor noştri care au cuvântat astăzi, dacă acele discuţii ar fi fost publice şi ar fi fost aduse la cunoştinţa publicului. Regret doar, ca jurist, ca avocat, că o metamorfoză mai ciudată şi mai de plâns n-am văzut în cazul colegilor mei, mai ales în cazul în ceea ce îl priveşte pe domnul Năstase. Nu se putea trece atât de brusc de la o fază la alta.

Până la urmă ne-am transformat cu toţii, fie în avocaţi, fie în acuzatori. Nu trebuia să cădem în capcana întinsă de Curtea Constituţională să ne pronunţăm noi cu privire la aceste lucruri. N-am făcut decât, sau nu facem decât să permitem justiţiei să-şi spună cuvântul. N-ar fi mare lucru dacă începând... noi dăm aprobarea, începe urmărirea penală, iar domnul Mitrea sau domnul Năstase primesc o altă soluţie decât trimiterea în judecată. Este singura modalitate ca dânşii să ajungă acolo. Eu sunt convins că, după ce am trecut prin atâtea, nu vom rata, sau altfel spus, vom face tot ce este posibil să nu ratăm nici această ultimă ocazie de a ne face ultima dată de râs, poate în această sesiune, dacă nu, la sfârşitul ei.

Eu vă recomand să nu cădem în capcana întinsă de binevoitori şi prietenii celor doi le vor face rău. Cred că soluţia corectă este să propunem începerea urmăririi penale, sigur, să aprobăm începerea urmăririi penale, după care procurorul va hotărî dacă trimite sau nu în instanţă.

Pe de altă parte, şi închei, am fost alături de domnul Năstase şi, sigur, nu i-am plâns pe umăr cum au făcut-o colegii mei, dar am găsit totuşi o victimă aici: justiţia.

Am luat cuvântul, doar să spun că după aproape patru ani de mandat, după treizeci şi ceva de ani de avocatură, am ajuns la concluzia că în cei patru ani de mandat n-am reuşit nici unul dintre noi să facem nimic ca aceste abuzuri presupusuri pe care le invocau colegii noştri aici, şi le invocă unii dintre împricinaţi, să nu mai aibă loc, să nu mai avem curajul să ne gândim că în justiţie se pot întâmpla asemenea minuni.

Iată că ele se întâmplă şi de ele se plâng chiar unii dintre cei mai înalţi foşti sau actuali demnitari ai ţării. Este rolul nostru şi să gândim la acest rol, dacă ne-am făcut datoria în ceea ce priveşte justiţia. Sigur, altfel noi ne-am spus cuvântul şi din punctul nostru de vedere, al Partidului Democrat-Liberal, vom cere începerea urmăririi penale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă propun să urmăm aceeaşi procedură şi în cazul domnului deputat Adrian Năstase şi vom stabili la sfârşit asupra momentului în care vom proceda la vot asupra cererii de începere a urmăririi penale.

Dau cuvântul domnului Florin Iordache, pentru a prezenta raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Voi prezenta plenului Camerei Deputaţilor Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi asupra solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie adresată Camerei Deputaţilor în vederea formulării cererii de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru al Guvernului României.

"În conformitate cu prevederile art.155 şi 193 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată prin Adresa nr.953 înregistrată sub nr.31/457 din 13 mai 2008 cu studierea dosarului domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru al Guvernului României, şi întocmirea unui raport. Pentru pregătirea unui referat prealabil dezbaterilor a fost învestit un grup de raportori în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, format din 7 deputaţi, câte unul din partea fiecărui grup parlamentar. Referatul grupului de raportori, însoţit de solicitarea formulată de către DNA, împreună cu corespondenţa pe care am determinat-o, a fost adus la cunoştinţa deputaţilor din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi în data de 18 iunie 2008. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat solicitarea în prezenţa domnului deputat Adrian Năstase. A fost prezentat raportul comisiei şi au fost expuse punctele de vedere ale raportorilor.

În esenţă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a luat act de următoarele: raportorii şi-au început activitatea verificând legalitatea actelor sesizării. Din acest punct de vedere, s-a constatat din nou că în mod contrar Deciziei Curţii Constituţionale nr.270/2008 care prevede: "În aplicarea art.109 alin.(2) Teza I din Constituţie, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi a foştilor membri ai Guvernului, pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor şi care la data sesizării au şi calitatea de deputat sau senator".

La Camera Deputaţilor a fost primită Adresa nr.1081/C/2008 a DNA, sub semnătura procurorului-şef Daniel Morar, Camera Deputaţilor nefiind, deci, sesizată de către Procurorul General. Aceeaşi neregularitate se constatase şi în cadrul sesizării privind pe domnul deputat Miron Tudor Mitrea.

În acelaşi spirit constructiv, grupul de raportori a convenit să se adreseze Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu adresă în care să se reliefeze mai pregnant neconstituţionalitatea sesizării, precum şi caracterul relativ ambiguu al răspunsului anterior. Ca urmare, doamna procuror general Laura Codruţa Kovesi a răspuns prin Adresa nr.2940/C/2008, adresă pe care, de asemenea, o anexăm colegilor.

Grupul de raportori a mai luat în dezbatere procedura de urmat, convenind să se aplice cutuma constituită în cazul anterior, iar în ceea ce priveşte referatul final, ponderea să o prezinte punctele de vedere ale fiecărui grup de raportori.

În cursul dezbaterilor, membrii comisiei ca şi în cazul dosarului domnului deputat Miron Tudor Mitrea au ridicat anumite probleme referitoare la aspecte legate de natura actelor aflate la dosar şi de respectarea dispoziţiilor constituţionale în formularea solicitării adresate plenului Camerei Deputaţilor.

Întrucât luările de cuvânt au vizat atât excepţii de procedură cât şi aspecte de fond, s-a convenit prin consens unirea acestora în cadrul aceleiaşi discuţii. S-a dat cuvântul domnului deputat Adrian Năstase care a susţinut netemeinicia solicitării şi a anumitor probe depuse la dosar, atât sub aspect procedural, cât şi sub aspectul fondului, în sensul că acuzaţiile privind infracţiunile de luare de mită, trafic de influenţă şi participare improprie la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură cu fapte de trafic de influenţă, sunt lipsite de temeinicie.

Domnul deputat Adrian Năstase a apreciat că, în fapt, solicitarea DNA este făcută cu scopul de a-i fi discreditată imaginea sa ca om politic şi că abuzurile DNA îi prejudiciază indirect şi pe membrii familiei sale.

În urma dezbaterilor şi a punctelor de vedere exprimate de către membrii comisiei cu privire la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA adresată Camerei Deputaţilor pentru a cere urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase, fost prim-ministru, precum şi asupra îndeplinirii condiţiilor procedurale, reprezentanţii fiecărui grup parlamentar au prezentat punctele de vedere pe care le aveţi anexate.

În urma dezbaterilor, a studierii dosarelor şi a punctelor de vedere exprimate de către membrii comisiei, cu ascultarea domnului deputat Adrian Năstase, s-a hotărât să se sugereze plenului Camerei Deputaţilor să nu ceară urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase pentru următoarele considerente: solicitarea adresată Camerei Deputaţilor de a cere urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase este neconstituţională, întrucât în temeiul art.109 alin.(2) din Constituţia României, republicată, nu a fost formulată de organul competent, şi anume de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Camera Deputaţilor nu poate cere urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase întrucât, pe fond, din analiza probelor existente la dosar nu reies elemente care să justifice această cerere.

După analiza tuturor punctelor de vedere exprimate de membrii comisiei, în urma dezbaterilor s-a trecut la procedura de vot secret cu bile. Din cei 28 de membri ai comisiei, au fost prezenţi 22. În urma exprimării votului, prezentul raport a fost aprobat cu majoritate de voturi, 18 voturi pentru, 4 voturi împotrivă.

Faţă de cele prezentat mai sus, în situaţia în care plenul Camerei Deputaţilor va decide să ceară urmărirea penală a domnului deputat Adrian Năstase, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi supune votului plenului Camerei Deputaţilor cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase pentru faptele descrise în referatul întocmit de procurorul şef al DNA din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr.114/P/2007.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Vă propun să-i dăm cuvântul domnului Adrian Năstase, şi până vine domnia sa la tribună v-aş ruga să-mi permiteţi un scurt intermezzo. Pentru cel care a fost prim-ministru al României şi de două ori preşedintele Camerei să ne amintim în mod omenesc şi colegial că ieri a împlinit o anumită vârstă şi să-i urmăm, "La mulţi ani!". (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă cu opt ani, în anul 2000, am început să-mi construiesc un apartament şi de la un moment, de la un anumit moment, nu m-am mai înţeles cu constructorul. El crede că-i datorez nişte bani, eu am dovezi că i-am dat şi aşa prea mult, sunt numeroase situaţii de genul acesta în România şi în lume. Ele se rezolvă încet şi banal, în justiţia civilă. Cred însă că este pentru prima dată în istorie când un Parlament al unei ţări este obligat să-şi abandoneze treburile curente, să se adune ca să discute despre aşa ceva.

În opinia mea, trăim astăzi un moment trist şi grav. El este consecinţa unei situaţii politice triste şi grave. Actualul preşedinte al ţării a încercat să mă transforme într-un simbol atunci când şi-a construit, în urmă cu patru ani, campania electorală. Eu eram cel care "gestiona sistemul ticăloşit". Aşa că am fost acuzat de o corupţie aproape necuantificabilă. Eram "corupt din cap şi până în picioare din debara şi până în birou". În buzunarele mele adânci se adunau miliardele de dolari, vagoane de copii vânduţi pentru organe, munţii şi pădurile patriei, Dunărea, împreună cu Delta sa, fabrici, uzine, livezi, vii. În casa mea erau ascunse mumii egiptene, statui de aur masiv şi papirusuri de valoare inestimabilă.

Credeţi-mă, poate nu vă mai amintiţi, dar nu exagerez, în orice caz, nu eu, acesta era discursul politic. Cel care l-a folosit a ajuns la putere. Şi trebuia să ajungă şi la un adevăr cât de cât juridic. Nu se putea ca "Năstase cel corupt" să scape nepedepsit. Nu se putea ca "Năstase cel corupt" să reuşească într-un fel să supravieţuiască acestui mandat. Problema era însă că sistemul ticăloşit, deschis în campania electorală, nu semăna deloc cu ceea ce spunea acest om în campania electorală. Actele şi faptele spuneau, de fapt, altceva. Realitatea era alta. S-a improvizat ceva nerelevant, dar cât mai zgomotos. Aşa s-a ajuns la "Dosarul Zambaccian".

De fapt, vreo nouă "dosare Zambaccian" conexate, disjunse, reconexate, redisjunse, până când şi procurorii au început să le încurce. Scopul însă era clar: hărţuirea politică a unui adversar incomod şi de asta vă aflaţi dumneavoastră astăzi aici pentru a discuta această temă.

Acest mandat prezidenţial a început cu mari minciuni şi continuă aşa şi astăzi. Ni s-a spus despre falsa revoluţie, despre lupta împotriva sistemului, despre fraudarea alegerilor, ni s-a spus despre colaborarea foarte bună cu Guvernul şi cu Parlamentul. Nimic din toate acestea nu s-a concretizat.

Dimpotrivă, chiar şi discursul atât de popular despre lupta împotriva corupţiei a început să fie respins. Dar să nu avem iluzia că Traian Băsescu chiar vrea să lupte împotriva corupţiei. Traian Băsescu a avut o singură idee tot mandatul său de până acum. Nu aceea de a-i face pe români să trăiască bine, ci aceea de a lovi sistematic în toţi adversarii politici. Cu ajutorul procurorilor pe care el i-a numit şi care pun pe hârtie tot ce li se spune.

Iertaţi-mă, stimaţi colegi, vorbiţi astăzi aici despre justiţie. Dar nu este vorba despre justiţie. Este vorba despre nişte agenţi prezidenţiali care fabrică dosare şi construiesc o anumită acţiune în Parlament şi la televizor pentru discreditarea adversarilor politici. Dumneavoastră astăzi nu puteţi să decideţi trimiterea dosarului meu direct în instanţă, îl veţi trimite înapoi la cei care se ocupă cu regia referitoare la aceste dosare pentru adversarii politici. Sub semnătura domnului Daniel Morar, DNA vă cere astăzi să aprobaţi începerea urmăririi penale faţă de mine.

Din respect pentru Parlament şi pentru lege o să vă rog să-mi permiteţi să mă refer doar la aberaţiile cele mai importante ale acestei cereri şi o să încep cu problemele cele mai grave, cu cele de fond. Dar ca să ajungă să vă supună atenţiei această cerere, DNA trebuia să anexeze şi nişte probe, cele administrate în dosar. Este pentru prima dată când încearcă să facă acest lucru.

În anul 2006 îmi cerea tot aici permisiunea de a-mi percheziţiona locuinţa, DNA nu administrase în acel dosar nici o probă. Cei care au examinat dosarele au văzut că s-au încurcat procurorii în renumerotarea dosarelor, în pornirea, repornirea lor, conexări şi aşa mai departe, în aşa fel încât astăzi puteţi să observaţi, au observat colegii din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, practic, acea solicitare pentru percheziţionarea locuinţei, practic nu avea nici un fel de temei.

De data asta, situaţia e alta, dar este tot ridicolă. Probele pe care încearcă să vi le prezinte DNA sunt lovite de nulitate absolută, nu pentru că aşa vreau eu, ci pentru că, în două rânduri, Înalta Curte, inclusiv în Completul de nouă judecători, luând în considerare prevederile din Codul de procedură penală, aşa a hotărât. Altfel spus, aceste probe au fost obţinute fără respectarea condiţiilor legale.

Menţionez, spre exemplu, înregistrările ambientale făcute de DNA în biroul meu de la Camera Deputaţilor, în martie 2006, cu 6 luni înainte ca asemenea proceduri să fi devenit mijloace legale de probă.

Dacă aţi aproba cererea DNA bazându-vă pe asemenea probe, declarate nule de instanţe, s-ar ajunge şi la un precedent de gravitate excepţională. Justiţia însăşi s-ar vedea într-o situaţie delicată pusă să judece pe baza unor probe pe care ea însăşi le-a declarat nule, dar pe care Parlamentul le-ar putea valida. Iar alte probe în susţinerea cererii DNA nu există.

Mai mult decât atât, pe tot cuprinsul dosarelor fabricate de DNA nu există nici o probă, fie ea chiar nulă, pe care să susţină acuzaţiile care mi se aduc. Se afirmă că aş fi obţinut beneficii de la firme care mi-au construit apartamentul pentru ca eu să asigur, la rândul meu, contracte acestor firme sau s-o numesc într-o funcţie publică pe doamna Irina Paula Jianu. Asta ar fi în imaginaţia DNA şi a lui Daniel Morar un trafic de influenţă.

Stimaţi colegi,

Vă aduc aminte că Inspectoratul pentru Calitatea în Construcţii, în subordine ministerială, a ajuns în subordinea Cancelariei primului-ministru în 2004, la mijlocul anului 2004, şi atunci, datorită deciziei care a fost luată în Parlament, pentru că Ordonanţa de urgenţă trimisă de la Guvern menţinea acest inspectorat în subordinea unui minister existent atunci, Ministerul Controlului.

Vă dau acest element care, într-un fel, este pus cu rea-credinţă în sesizarea venită de la DNA pentru a vă arăta realităţile unor chestiuni în care chiar dumneavoastră puteţi să fiţi martori. Eu nu am obţinut nici un beneficiu de la nici o firmă. În 1998, când eram în Opoziţie, am cumpărat un teren şi, în anul 2000, am încheiat cu Societatea "Conimpuls" un contract de societate civilă cât se poate de echilibrat. Nu am primit nimic pe gratis. Familia mea oferea constructorilor terenul ca să construiască pe el un bloc, iar noi obţineam gratuit drept contravaloare unul din apartamentele din bloc, ceea ce s-a şi întâmplat.

Ce mi-au dat mie constructorii pentru ca eu, la rândul meu, să le ofer, eventual, ceva. Nu reiese nimic din aceste probe. Mai mult, firma despre care se spune că ar fi obţinut prin intermediul meu contracte cu statul avea aceste contracte din 1999 şi le continuă şi astăzi, iar contractele ei cu familia mea s-au făcut abia din 2003. Şi, mai mult, numirea doamnei Jianu în funcţia de şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii nu era în atribuţiile mele.

Conform DNA, sinteza acestui dosar este aceea că am făcut trafic influenţă, dar fără să primesc nimic şi fără să ofer nimic, ceea ce este destul de ciudat.

Iată însă ce declara în ziarele de astăzi domnul Tiberiu Urdăreanu, preşedintele Firmei UTI, invocat în sesizarea respectivă: "Sunt absolut siderat de modul în care procurorii DNA au transformat o relaţie comercială de furnizor de echipamente şi servicii în acuze de trafic de influenţă. Declaraţiile luate unor angajaţi ai firmei au fost făcute sub presiune de procurorii DNA care au dictat în urma unor interogatorii afirmaţiile de care aveau nevoie, scoase chiar din context.

Practica DNA de a acuza firma UTI că a obţinut contracte cu statul, în condiţii ilegale, fără a le proba cu nimic arată cât de abuzive sunt metodele unor procurori. Contractele firmei au fost obţinute în urma unor licitaţii legale şi DNA nu a argumentat în nici un fel sprijinul pe care l-ar fi primit de la Guvern. Angajaţii UTI au fost şantajaţi pentru a obţine de la ei denunţuri împotriva lui Adrian Năstase."

Aceasta este justiţia la care unii dintre colegii mei, vorbind despre Justiţie, înţeleg să trimită, eventual, pentru o mai bună examinare imparţială, obiectivă, profesionistă aceste dosare. Eu vă spun încă o dată, este vorba, de patru ani de zile, de o hărţuire politică permanentă prin nişte instrumente politice care au ieşit de sub controlul civil şi care acţionează, care funcţionează practic sub o comandă politică evidentă.

O altă acuzaţie se referă la participaţia improprie la săvârşirea unor infracţiuni de fals, printr-un intermediar, adică prin soţia mea. Aceasta este o aberaţie juridică pe care orice absolvent de drept o poate sesiza. "Participaţia improprie presupune determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenţie la săvârşirea unei infracţiuni de către o altă persoană". Asta spune Codul penal. El exclude clar posibilitatea existenţei unui interpus.

Cererea, pe care o aveţi în faţă, nu e numai lipsită de orice probe şi de orice legătură cu realitatea, este şi o sesizare ilegală, aşa cum unii dintre colegi au semnalat aceste lucruri în cadrul discuţiei din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Nu vreau să insist asupra acestui aspect. Mie mi se pare mult însă mai importante problemele grave de hărţuire politică din aceste dosare, dar aceste mari ilegalităţi formale arată graba, nepăsarea şi presiunea politică sub care lucrează DNA. Cum se poate ca asemenea aberaţii juridice să ajungă pe masa Parlamentului, să creeze opiniei publice impresia că DNA lucrează şi că eu şi familia mea suntem nişte infractori. Uşor. Fostul ministru al justiţiei, acesta este răspunsul "uşor", pentru că fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei, declara la Radio România - Actualităţi că "Procedura nu este importantă atunci când vrem să avem rezultate". I-aş sugera domnului Morar să pună ca motto acest citat pe dosarele mele.

În acest dosar, stimaţi colegi, nu s-a ţinut cont, într-adevăr, nici de proceduri, de nimic. Există trei oameni condamnaţi în timpul "regimului meu corupt", cărora li s-a propus în timpul acestui "regim al marii transparenţe şi corectitudini" să dea declaraţii contra mea în schimbul libertăţii. Doi au fost de acord şi sunt liberi, al treilea a spus public ce fel de târg i s-a oferit şi lui i s-a respins cererea de eliberare condiţionată. Tot în acest dosar au fost chemaţi ofiţeri de la SPP cărora li s-a cerut să povestească ce au auzit prin maşini, ce vorbesc între ei diverşi demnitari. S-a încercat nu numai macularea civililor, dar şi a onoarei militare.

Pe vremea când acest dosar era demarat, ţineţi minte că Monica Macovei şi Daniel Morar doreau o percheziţie la mine la domiciliu. Câtă cerneală a curs atunci în legătură cu acea percheziţie... Câtă lume indignată. Ancheta nu putea merge mai departe, statul însuşi părea în pericol. Modernizarea ţării şi integrarea europeană erau periclitate. După ce am demisionat de la conducerea Camerei, brusc s-a făcut linişte, nu mai era nevoie de percheziţie, nu se mai supăra nici o voce independentă din societatea civilă, vajnicii procurori anticorupţie au putut să lucreze şi fără aşa ceva.

Mai e nevoie de vreo altă probă ca să dovedesc faptul că "dosarul Zambaccian" e politic? Că simulacrul de cercetare televizată de la vecinii mei a avut ca unic scop scoaterea mea de la conducerea Camerei Deputaţilor?

De-a lungul istoriei noastre am avut de-a face cu multe dosare politice. În numele urii de clasă sau în numele urii de rasă, într-o luptă internă dintr-un partid sau pentru lupta dintre mai multe partide. "Dosarul Zambaccian" este un caz special, un dosar politic, făcut din cauza urii lui Traian Băsescu faţă de mine. Ca fost premier, ca fost şef al unui partid concurent, ca fost contracandidat la preşedinţie, ca fost vecin, contează mai puţin. Vă las să alegeţi.

Traian Băsescu are o problemă gravă de caracter, de moralitate, de responsabilitate. Dar nu putem constata acest lucru liniştiţi ca moralişti sau ca psihologi, pentru că, în acest moment, România însăşi are o gravă problemă de negândit în acest context în care ne aflăm. În 2008, România membră a NATO şi a Uniunii Europene are dosare politice. Acesta, aflat acum în faţa dumneavoastră nu e singurul. Şi alte persoane sunt târâte în coşmaruri similare, împreună cu familiile lor. Legi normale, mai bune sau mai rele, sunt ciuntite, sunt schimonosite, sunt batjocorite, ca să încapă în tiparele strâmte ale urii, ale răzbunării, ale celor care sunt prea mici ca să se ridice fără să-i distrugă pe toţi cei din jur.

Stimaţi colegi,

Sigur că putem discuta dacă soluţia procedurii privind responsabilitatea miniştrilor, foştilor miniştri, aşa cum este prevăzută în Constituţie şi cum a pornit din 1991 şi după aceea a fost formulată în 1999 de către Guvernul din care făceau parte şi Valeriu Stoica şi Traian Băsescu, reprezintă soluţia cea mai bună. Aşa cum putem să ne gândim dacă imunitatea pentru preşedintele României nu transformă cumva mai egal decât ceilalţi cetăţeni ai României. Poate că aceste întrebări îşi vor găsi răspunsuri în viitor, atunci când se va modifica Constituţia.

Deocamdată, ceea ce pot eu să constat, şi sunt convins că veţi fi de acord cu mine, acest război împotriva mea nu a avut niciodată în mintea iniţiatorilor săi vreun sens juridic sau vreo intenţie de a fi tranşat în plan juridic. Nu s-a dorit niciodată să se facă dreptate sau să se dezvăluie adevărul. Unica, profunda, incontestabila semnificaţie a acestui dosar este nevoia lui Traian Băsescu de a-şi justifica mandatul. Acuzaţiile s-au făcut în aşa fel încât să sune bine la televizor, toţi paşii au fost planificaţi, astfel încât să aibă o rezonanţă mediatică imensă. Termopane, buncăre deşi Legea nr.241 din 3 octombrie 1996 privind protecţia civilă impune prin art.33 obligativitatea construirii unor adăposturi de protecţie civilă.

N-are rost să vă mai spun acest lucru.

Piscina, deşi era vorba de o cadă de baie de doi metri pe doi metri pe care, probabil, unii dintre dumneavoastră au văzut-o astăzi în ziare, aceasta este piscina despre care vorbesc cei care reprezintă justiţia în relaţia cu Parlamentul.

Fiecare mişcare s-a produs astfel încât să coincidă cu un moment politic de succes al meu ca politician, membru al P.S.D. Şi atunci, îmi veţi spune că este vorba doar de coincidenţe?

Ca dovadă că totul este o chestiune politică, vă mai dau un argument: în timp ce în Parlament aveau loc audierile pentru acest caz, am primit o situaţie acasă, cea pe care o am acum în mână, legată de o nouă posibilă cauză penală. Sunt invitat pe 26 iunie, de data aceasta, stimaţi colegi, pentru că DNA-ul, după ce a încercat prin Monica Macovei să trimită dosarele mele sau dosarul meu direct în instanţă modificând legea răspunderii, ceea ce n-a reuşit în final, după ce a încercat să trimită acest dosar doar cu avizul prietenului de la Cotroceni, după ce a încercat cu sprijinul Parlamentului şi părea la nivelul Comisiei juridice că nu reuşeşte acest lucru, a trecut la o nouă etapă, cea în care sunt acuzat nu în calitate de fost prim-ministru, ci în calitate de fost preşedinte al partidului, în aşa fel încât să nu mai fie nevoie de a fi vorba de o chestiune legată de campania electorală şi de finanţarea campaniei electorale, nu din 2008, ci din 2004. Deci, după patru ani de zile, au descoperit, cei de la DNA, că am o problemă cu campania electorală din 2004, şi în felul acesta, fiind vorba de Legea nr.78, n-ar mai fi nevoie, deci, de avizul dumneavoastră, care aţi putea să votaţi aiurea şi să consideraţi că este vorba de hărţuire politică, şi atunci au inventat această chestiune în aşa fel încât dosarul să poată să fie trimis direct la instanţă pe această temă.

Este sau nu este vorba de hărţuire politică?

Veţi decide dacă Parlamentul poate să intervină sau este nevoie să intervină pentru a opri acest gen de acţiune politică împotriva adversarilor politici, veţi spune dumneavoastră dacă este oportun sau nu să acţionăm. Nu s-a trimis la Parlament dosarul respectiv tocmai pentru că era invocată Legea nr.78 în această cauză.

Am fost în tot acest timp, stimaţi colegi, precum un boxer care încasează constant pumni, dar nu în ring, acolo unde funcţionează reguli, acolo unde există arbitri şi acolo unde jocul este guvernat de corectitudine, ci pe drumul către vestiar, apoi mult timp după ieşirea din sala de competiţie şi chiar în propria casă, în faţa propriei familii şi a prietenilor.

Domnilor, doamnelor parlamentari,

Mai mult decât Năstase, România are nevoie astăzi de un semnal clar împotriva abuzurilor, pentru că abuzuri se fac peste tot. Veţi transmite prin gestul şi decizia pe care o veţi lua tuturor celor care trebuie să impună legea în ţara noastră că vremea abuzurilor, a interceptărilor telefonice ilegale a trecut, că stalinismul a rămas doar în cărţile de istorie, că românul din orice sat sau din orice oraş nu va mai fi nevoit să ajungă la instanţele europene ca să-şi găsească într-un final dreptatea refuzată aici. Deci, să facem loc pentru dreptate şi normalitate. Trebuie să îngrădim tot mai mult spaţiul încă larg pe care-l lăsăm pentru ură şi slugărnicie.

În aceste zile, se încearcă să se sugereze o idee aberantă, aceea că Uniunea Europeană ne va sancţiona cu clauza de salvgardare dacă dosarul Năstase nu va ajunge înapoi la cei care fabrică aceste dosare de trei ani de zile. Şi asta pentru că Parlamentul ar trebui să-şi exprime un punct de vedere în baza obligaţiilor sale legale.

Se mobilizează resurse imense pentru a reactiva mereu sperietoarea dosarelor, pentru a se ascunde imaginea reală, iar această imagine este una care dă frisoane în dealul Cotroceni.

Pe de altă parte, sigur, recentele alegeri locale au dus la anumite concluzii. România, în acest moment, în loc să privească spre viitor, continuă, la patru ani de la alegeri, să privească spre trecut. Conflictele lui Băsescu, în primul rând, îndepărtează populaţia de clasa politică, slăbesc instituţiile şi le blochează.

În loc să încercăm să întărim drepturile cetăţenilor, să pregătim România pentru poziţia sa nouă de membru al Uniunii Europene şi de ţară importantă în regiune, în loc să vedem cum putem proteja românii de efectele negative ale creşterilor de preţuri la alimente, la combustibil, în loc să ne ocupăm de pregătirea mai bună a tinerilor pentru viaţă, de oferirea de şanse pentru un trai decent pentru toţi cetăţenii României, stăm şi discutăm despre obsesiile punctuale ale unui preşedinte.

În acest timp, adevărata luptă anticorupţie stagnează. Este acea luptă care ar fi trebuit să ducă la un control mai bun asupra cheltuielilor publice. Vreau să vă atrag atenţia asupra unui aspect care e foarte simplu: în dosarele acestea nu se discută nimic despre fonduri de la stat, despre instituţiile statului. Este vorba despre un contract de societate civilă între mine şi o firmă privată, cu fonduri private şi, în mod firesc, în măsura în care există litigii care pot să existe în orice astfel de relaţii contractuale, ele trebuie să fie rezolvate de justiţie, dar de justiţia comercială, de cea civilă, nu de către cea penală. Altfel s-ar ajunge, într-adevăr, la o premieră.

Dragi prieteni, dragi colegi,

Avem de ales, nu doar ca parlamentari, dar şi ca cetăţeni. România modernă, construcţia europeană nu vin de la sine, mereu vom avea de ales. Putem alege să fim călăi, putem fi împinşi să devenim victime, dar eu cred că cel mai grav lucru este să acceptăm rolul de martori pasivi la felul în care călăii îşi tratează victimele.

I-am auzit pe mulţi întrebându-se de ce se ascunde Năstase îndărătul Parlamentului. Dacă e nevinovat, de ce nu acceptă să fie judecat?

Stimaţi colegi,

Vă repet, dumneavoastră nu aţi decide aici trimiterea acestui dosar în instanţă, ci, din nou, jocurile permanente, chemările pe treptele din faţă de la DNA şi tot ce înseamnă abuzurile, presiunile asupra martorilor. Elementele despre care v-am vorbit, despre care mulţi dintre colegii care au avut acces la dosare, sunt sigur că le-au constatat şi acolo.

Din anul 2003, imunitatea parlamentară prevăzută de Constituţie a dispărut. Dar aici este vorba despre un mecanism pe care îl vom accepta sau nu în ceea ce priveşte continuarea unui sistem de protecţie pentru foştii miniştri, deci nu este vorba despre imunitatea parlamentară, atunci când sunt şi ei parlamentari, miniştrii sau foştii miniştrii. Este bine sau rău, putem să mergem, cum am sugerat la un moment dat, pe modelul prevăzut de Constituţia franceză, care stabileşte reguli oarecum diferite de cele din România.

Cred că trebuie adus la zi mecanismul, sau trebuie adusă la zi procedura în aceste cazuri. Dar, vreau să spun că, până la urmă, chestiunea pentru viitor nu rezolvă ceea ce în momentul de faţă DNA-ul cere să faceţi într-un fel, printr-o presiune, printr-o violare de fapt a Constituţiei, aşa cum s-a întâmplat de-a lungul anilor, atunci când a fost modificată Legea răspunderii ministeriale.

Stimaţi colegi,

Ştiu clar că imaginea mea a fost afectată, ştiu că se citesc sondajele, şi ştiu că mulţi dintre oameni citesc rapid doar titlurile din ziare fără să urmărească, fără să fie atenţi la celelalte lucruri. Este vorba de o campanie foarte inteligentă pe care şeful statului a pornit-o.

Dar, eu vreau să reţineţi de la mine: eu nu am nici un fel de problemă de a merge în justiţie, am şi mers de altfel. Acolo am reuşit să rezolv o chestiune pe care nu reuşisem ani de zile s-o rezolv la nivelul DNA. Atunci când le-am spus procurorilor că ar fi trebuit să o pună în aplicare o decizie a Curţii Constituţionale din 1999, pur şi simplu au râs. A fost nevoie ca în faţa instanţei să cer reexaminarea acestei chestiuni, Curtea Constituţională să dea a doua oară aceeaşi decizie care să invalideze o soluţie care fusese impusă printr-o ordonanţă de urgenţă dată de Monica Macovei şi doar în aceste condiţii, dosarele s-au întors la DNA pentru aviz, după aceea, au mers, aşa cum vă spuneam, la Preşedinte.

Vreau să vă mai spun un lucru: la comisie, am dat zeci de documente şi zeci de materiale pe care, sigur, nu le pot prezenta aici. Dar am prezentat stânga-dreapta, cele două sesizări care au fost făcute de DNA în legătură cu acest dosar, una la Cotroceni şi cealaltă, aici, la Parlament. Pe cea de la Parlament aţi văzut-o postată pe site şi pe cea de la Cotroceni n-o aveţi. Între cele două, ca modalitate de abordare există o diferenţă enormă. De ce? Pentru că aici se urmărea ca aceste aspecte să fie făcute publice, să se vorbească despre buncăre, despre piscine. Tot acest mecanism, în mod evident, este cel care era avut în vedere, jocul acesta de imagine care, după părerea mea, va trebui să fie curmat.

Parlamentul, în opinia mea, va trebui să decidă dacă intră în acest joc de complicitate cu DNA care, în mod normal, trebuia să trimită la Parlament doar o sesizare, în final, n-a mai trimis nici sesizarea, pentru că nu există o sesizare din partea Procurorului General, dar, în final, doar după aceea trebuiau pornite aşa-zisele cercetări preliminare. În realitate, s-a făcut toată cercetarea, aşa-zisa cercetare, s-au audiat martori, au fost, în sfârşit, selectate mărturiile respective.

Acesta a fost mecanismul pe care eu îl consider stalinist, un mecanism diversionist, un mecanism pe care eu sunt convins că nu îl veţi accepta ca fundament pentru un act de justiţie.

Vreau să închei cerându-mi scuze pentru timpul pe care l-aţi pierdut ascultând aceste lucruri. Vă cer scuze pentru timpul pierdut, o fac eu pentru că cei vinovaţi n-o vor face, aşa cum nu vor face acest lucru nici în legătură cu banii cheltuiţi în ceea ce priveşte audierea sutelor de martori şi ca să vă mai dau încă un exemplu pe care l-am dat şi la comisie în legătură cu felul în care justiţia, cu "J" mare, independentă din România lucrează în cazul meu, precizez din nou că este vorba de DNA, am să menţionez numele primilor doi martori din rechizitoriul care a fost trimis pentru judecată la Înalta Curte şi care a fost după aceea retrimis la DNA. Dar din cei 200 de martori care erau menţionaţi acolo pentru a fi audiaţi, şi, sigur, asta se urmăreşte, să înceapă o întreagă...cum să spun, un carusel zilnic la Înalta Curte, la DNA. Dar, iată numele celor doi martori, primii şi cei mai importanţi chemaţi de către DNA pentru a fi eventual audiaţi la Înalta Curte, în justiţia independentă: pe primul îl cheamă Ceauşescu Nicolae, e domiciliat în Călăraşi, cred că este şofer sau aşa ceva, iar pe al doilea îl cheamă Năstase Adrian, domiciliat în Piatra Neamţ.

Deci, vreau să vă spun că băşcălia a însoţit în permanenţă ceea ce a fost de fapt hărţuirea politică.

Cred că şi numai acest element vă poate arăta imparţialitatea, profesionalismul celor de la DNA şi buna lor credinţă în ceea ce priveşte examinarea acestor cauze.

Veţi ţine seama, sunt convins, de aceste elemente atunci când va trebui să votaţi. Eu sunt convins că aţi înţeles că până la urmă problema esenţială aici este de a decide, cum spunea unul dintre colegii mei, dacă sunteţi de acord cu politizarea unui dosar civil care să fie transformat într-un dosar penal şi veţi decide dacă în acest caz se justifică, din punctul de vedere al oportunităţii, cererea pe care DNA v-a transmis-o.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi-mi cer încă o dată scuze că v-am răpit din timpul care ar fi trebuit să fie folosit pentru lucru mult mai importante decât această cerere care, în opinia mea, reprezintă, în mod evident, este expresia unei suite de abuzuri intolerabile.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Şi vă mulţumesc şi dumneavoastră, stimaţi colegi, pentru răbdarea şi atenţia cu care aţi ascultat până în prezent dezbaterile şi punctele de vedere ale celor doi colegi.

v-aş propune să ascultăm astăzi şi părerile colegilor care doresc să intervină, pentru a asigura continuitatea acestor dezbateri şi pentru a vă asigura dumneavoastră, mâine, posibilitatea să vă consultaţi în cadrul grupurilor parlamentare asupra poziţiei pe care o veţi avea.

Noi ar fi trebuit să avem în continuare interpelări. nu e rândul nostru să fie transmise astăzi la radio, deci nu vom impieta această procedură şi, de aceea, vă rog să rămânem în sală până când epuizăm dezbaterile.

Până în prezent, s-au înscris la secretariat, la cuvânt domnul Bolcaş şi domnul Dorneanu. Doamna Anca Petrescu.

Aveţi pe procedură! Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi ne aflăm acum în faţa unei proceduri, de fapt, extrem de importante, este un precedent cu totul şi cu totul deosebit şi este vorba de două persoane cu totul şi cu totul deosebite. sigur, eu înţeleg că domnul Adrian Năstase a vorbit aproape 35-40 de minute, dar este normal, pentru că este vorba de soarta domniei sale, de ceea ce i se întâmplă şi n-ar fi fost de loc normal ca să-i forfecăm sau să-i întrerupem la ora 6 ceea ce avea de spus.

Pe de altă parte, cred că această problemă necesită o dezbatere care nu trebuie să fie împinsă în derizoriu. Mai suntem în sală vreo 50-70 de inşi din totalitatea deputaţilor care, mâine, oricum vor fi prezenţi şi nu cred că este cineva în această sală care-şi doreşte să ascundă, să dea repede, hai să-i dăm repede drumul la această discuţie ca mâine să trecem la altele mai importante. Este o discuţie importantă.

Pe de altă parte, dacă noi vom continua acum şi am avea, să zicem, 5 sau 7 intervenţii a 10 minute, de ce nu, de 40 de minute, înseamnă că la sfârşit am spune hai repede, repede, să vorbim că s-a făcut târziu, poate ne mai ducem şi noi la treburile noastre.

Vă rog frumos, înspre interesul nostru, al tuturor, repet, este vorba de o problemă extrem de importantă, lăsaţi să terminăm această dezbatere mâine de la ora 10, pentru că nu văd nici un fel de impediment de a ne încadra în programul pe care, de altfel, l-am şi aprobat.

Domnul Valer Dorneanu:

Tot procedură. Doamna Aura Vasile.

Dar vă reamintesc, stimate coleg, că nimeni din cei prezenţi aici nu s-a gândit la o scurtare, la o expediere a dezbaterilor sau la fixarea unui timp limită. Am propus, pur şi simplu, să continue dezbaterile până la epuizarea punctului acestuia înscris pe ordinea de zi.

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La Biroul permanent s-a hotărât că şi astăzi şi mâine vom continua dezbaterile până la epuizarea problemelor pe care le avem înscrise pe ordinea de zi. cred că este corect să continuăm acum dezbaterea generală, în condiţiile în care domnul deputat Adrian Năstase a expus ceea ce a expus, iar comisia, pe raportul care l-a prezentat, tocmai pentru putea în cadrul grupurilor parlamentare să ne formulăm punctele de vedere.

Ceea ce a prezentat şi raportul comisiei, ceea ce a prezentat şi domnul deputat Adrian Năstase, conduce clar spre ideea unui dosar politic şi dorim să discutăm astă-seară pentru a putea să ascultăm punctul de vedere şi al altor deputaţi din alte grupuri parlamentare.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că această propunere pe care eu v-am făcut-o, a reprezentat de fapt şi punctul de vedere al Biroului permanent şi al liderilor grupurilor parlamentare prezenţi la acea şedinţă.

V-aş propune să începem dezbaterile.

Dau cuvântul domnului Bolcaş.

S-a înscris şi domnul deputat Ujeniuc, şi domnul deputat Ungureanu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

O să profit de faptul că dezbatem două proceduri asemănătoare pentru a încerca să fac o punte între ele, ceea ce mă scuteşte de o serie întreagă de proceduri introductive.

Ne aflăm într-o situaţie care aparent este similară cu cea dezbătută anterior. Există foarte multe puncte similare aici care spun eu că trebuie să le analizăm cu toată seriozitatea. Poate unele dintre ele capătă o altă relevanţă. Vorbeam în cazul domnului deputat Miron Mitrea despre totala neconstituţionalitate a sesizării făcute de către procurorul şef al DNA, în loc să fie făcută direct de doamna procuror general. Acoperirea printr-o adresă expresă a fost un act, dacă vreţi, de îngăduinţă interpretativă a membrilor comisiei în acel caz. În acest caz, însă, lucrurile stau altfel. Şi nu spun asta pentru că vreau să ne oprim la un fine de neprimire constând în neconstituţionalitatea sesizării Camerei Deputaţilor, ci vreau s-o interpretez ca un act de mare relevanţă în acest dosar, şi anume, adresa de răspuns pe care doamna procuror general a trimis-o în acest dosar nu are nimic de-a face cu un act de confirmare. Se referă la adresa anterioară care avea un obiect determinat, domnul deputat Miron Mitrea, nu se referă deloc la acest caz. Şi, în aceste condiţii, putem deduce efectiv că doamna procuror general nu s-a asociat acestui demers şi că ne aflăm în prezenţa unei acţiuni personale a acestei Direcţii Naţionale Anticorupţie.

Faptul devine semnificativ aici. De ce se face o asemenea sesizare neconstituţională? Pentru că DNA-ul a pornit pe o cale neconstituţională ignorând caracterul Legii 115 şi sesizând cu obstinaţie numai Preşedinţia, atunci când i s-a spus că trebuie să facă această sesizare, pentru că DNA-ul nu a vrut să trimită dosarele Parlamentului, fiind necesară intervenţia Curţii Constituţionale. Pentru că DNA-ul a demonstrat prin aceasta că doreşte să-şi promoveze cum vrea propria sa acţiune. Şi dacă adăugăm împrejurarea mult-discutată chiar şi în presă, ne aflăm în prezenţa unei cauze penale sau a unei cauze civile, de ce nu a pornit o cauză civilă, vreau să vă spun că DNA-ul, prin propriul său act de voinţă, a întrerupt cursul unei cauze civile, tocmai pentru a-şi putea promova această acţiune penală.

Ultimul act al DNA-ului pe care-l adaug aici este recentul protest în legătură cu publicarea pe site-ul Camerei Deputaţilor a referatului ce a însoţit solicitarea adresată Camerei Deputaţilor. O vâlvă extraordinară. Se tulbură ancheta penală, sunt deconspirate mijloacele şi tacticele de anchetă, se creează o situaţie favorabilă, se creează o situaţie nelegală pentru că actele de urmărire penală sunt secrete şi aşa mai departe. Argumentele DNA-ului. Care sunt false, domnilor şi doamnelor colegi. Sunt total false, pentru că niciodată, în nici un cod de procedură penală, un referat care însoţeşte o corespondenţă adresată Parlamentului nu a fost, nu este şi nu va fi un act de urmărire penală. Deci, nu este secret, nu are un caracter de regulă confidenţial, cum se vorbea de către doamna preşedinte a CSM-ului în legătură cu actele de urmărire penală, ci poziţia CSM-ului, de data aceasta, arătând că acest act nu este un act procedural şi nu este secret, e corectă.

Ce s-a deconspirat prin acest act? De ce a protestat DNA-ul? Că s-au făcut publice lucrările, de fapt, nu, sinteza, referatul, dintr-un dosar care a fost public, care a trecut pe la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în două jurisdicţii şi care a trecut pe la Curtea Constituţională şi a fost public. Dar atunci, adăugăm acest protest atitudinilor DNA-ului pentru a ne pune un mare semn de întrebare în legătură cu acest interes şi cu obstinaţia de promovare a unei anume acţiuni.

Am vorbit în cazul anterior despre existenţa unui autodenunţ care, de principiu, impune o cercetare penală şi nu mă dezic de acest lucru. Dar, condiţia este ca acest autodenunţ să aibă un caracter de seriozitate. Or, caracterul de seriozitate rezultă din însuşi conţinutul său, care se referă la fapte imprecise şi improbabile, care nu sunt sprijinite de nici un material probatoriu.

O infracţiune de luare de mită este o infracţiune care se consumă, în primul rând, intelectual, printr-un acord de voinţe. Cineva să facă ceva, altcineva să-i dea ceva în schimbul acestui beneficiu. Or, în autodenunţ nu se vorbeşte de nici un acord de voinţă.

s-a dorit să se facă nişte facilităţi în construcţii pentru o ipotetică numire sau menţinere în post. Cel mituit trebuia să aibă atribuţii de serviciu precise, ale lui, personale, şi nu ştiu de când atribuţia precisă, personală, a unui prim-ministru, este de a menţine pe cineva într-un post. De-abia după apariţia unor modificări legislative ulterioare consumării faptelor, de altfel, data este imprecisă, o atare atribuţie a revenit primului-ministru. Până atunci, se face o confuzie gravă şi voită cu atribuţiile generale ale Guvernului. Şi ce s-a dat în schimb? S-a dat un apartament, construcţia unui apartament. Iertaţi-mă, în Bucureştiul postdecembrist, în care fiecare bucăţică de pământ a început să valoreze aur şi uneori chiar şi sânge, sunt mii de contracte prin care proprietarul unui teren îngăduie unui constructor ridicarea unui imobil cu mai multe etaje, în schimbul unui singur beneficiu: un apartament.

Nu este primul! Înţelegerea există, este scrisă, dar iarăşi DNA-ul, în toate acţiunile pe care le-a făcut, o înlătură şi o persiflează, nu o cercetează. Or, în materie penală, soluţionarea unei probleme civile, a unui litigiu civil este ceea ce se cheamă o cauză prejudicială, care trebuie rezolvată în prealabil.

De ce DNA-ul nu s-a ocupat nicio clipă de acest aspect? De ce DNA-ul a obstrucţionat soluţionarea aspectului civil în faţa instanţei civile?

Vreau să continui vorbind despre o simplă împrejurare: dosarele sunt o varză. Este un carusel al disjungerilor, al îndesării cu acte, în aceste dosare, greu de imaginat. Şi noi nu putem da girul unor acuze bazate pe probatorii care nu ştim din care dosar provin. Pentru că ne-am trezit că acum dăm girul în acest dosar, şi el este folosit în alte cauze. Este un haos făcut intenţionat.

Poate că domnul deputat Adrian Năstase, în activitatea sa de prim-ministru, are o serie întreagă de culpe grave. Reamintesc că de la această tribună am avut cinstea şi dacă vreţi şi curajul să le critic cu onestitate.

Dar aici nu ne aflăm în prezenţa unei cauze penale, motiv pentru care mă pronunţ împotriva cererii de urmărire penală a unui om, pentru fapte care nu sunt de natură penală.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Permiteţi-mi să iau şi eu cuvântul, cum v-am anunţat şi cum m-am înscris.

(Preşedintele de şedinţă, Valer Dorneanu, coboară la tribună.)

Stimaţi colegi,

Nu pentru a vă capta atenţia, ci pentru că acesta este adevărul, avem de soluţionat, fără îndoială, una dintre cele mai complexe probleme ale actualei legislaturi.

Nu este problema domnului Adrian Năstase sau a domnului Miron Mitrea. Nu este problema lor personală, nu este problema celor doi deputaţi, în această calitate. Nu este nici problema imaginii Parlamentului, a imaginii Camerei Deputaţilor, la care ne gândim adesea, şi acum unii se gândesc ca nu cumva printr-un punct de vedere care să fie potrivnic curentului să ne adâncim în continuare imaginea noastră rea. Nu este vorba nici să apărăm Justiţia, nici să acuzăm Procuratura, nici să-l acuzăm pe Preşedinte. Este o problemă de principiu. Dacă Justiţia, în acest caz, ca şi în altele, este chemată să înfăptuiască Justiţia în spiritul adevărului şi al dreptăţii, Parlamentul este chemat să apere statul de drept. Parlamentul este organul reprezentativ suprem şi el, mai presus decât toate autorităţile statului, chiar şi decât preşedinte, trebuie să apere democraţia.

Or, nu poate să fie democraţie atunci când există abuzuri şi când prevalează abuzurile împotriva principiilor statului de drept.

Se spune aici că noi încercăm să facem o ingerinţă, să ne substituim organelor Procuraturii; că rostul nostru după Constituţie ar fi în acest caz să dăm un aviz formal şi să lăsăm Justiţia să-şi spună cuvântul.

Oameni buni, v-aş ruga să reflectaţi puţin şi să încercăm să facem şi un pic de istorie împreună. Deci, nimeni în decursul evoluţiei statului de drept, în decursul evoluţiei Parlamentului nu a solicitat ca un parlamentar să nu fie tras la răspundere pentru faptele lui, ca un ministru să nu răspundă pentru faptele lui.

Dar odată ce s-a pus problema răspunderii parlamentarului, a răspunderii ministrului, mai ales a răspunderii ministrului, s-a pus şi problema unor proceduri, unor garanţii. Şi aceste proceduri, aceste garanţii, hai să le zicem chiar imunităţi, nu le-am inventat noi. Au fost inventate încă de pe vremea regelui Eduard al III-lea, prin anii 1370, când un ministru de-al său a fost pus în situaţia de a răspunde, şi când s-a stabilit, aşa cum ştiu britanicii să stabilească printr-o cutumă care rămâne lege şi mai Constituţie decât Constituţia noastră, au stabilit atunci că numai Camera Comunelor poate să ceară trimiterea în judecată, iar decizia să o aibă Camera Lorzilor. Deci, reţineţi, prin anii 1370.

Această cutumă a fost apoi preluată în Constituţia franceză, a fost preluată în celelalte constituţii europene, şi am preluat-o şi noi, românii, în Constituţia din 1866 şi în cea din 1923.

Amintiţi-vă, cei cărora vă este dragă istoria, şi cei care sunteţi puţin mai de vârsta a treia, de felul cum se petreceau lucrurile înainte de război, pe vremea când viaţa noastră politică era dominată de liberali şi conservatori. Şi când plecau conservatorii, veneau liberalii şi le făceau la toţi miniştrii din guvern câte un dosar penal şi vreo trei ani îi plimba, iar când se schimbau lucrurile se petrecea la fel. Şi au ajuns "strămoşii noştri", sau cum vreţi să-i numiţi, la concluzia înţeleaptă că lucrurile astea trebuie să se oprească într-un fel, trebuie să intre într-o regulă. Şi atunci s-a decis că dacă miniştrii trebuie să răspundă ca orice om, ca orice cetăţean pentru faptele lor, să răspundă chiar şi juridic, răspunderea lor trebuie supusă unui filtru, trebuie însoţită de nişte garanţii.

Şi de ce? Iată că aici dumneavoastră, mulţi, faceţi nişte confuzii foarte grave între răspunderea ministerială şi imunitatea parlamentară, între prevederile art.72 din Constituţie şi cele de la art.109. Şi spuneţi: "Domnilor, voi care aţi revizuit Constituţia în 2003, aţi desfiinţat imunitatea parlamentară şi aţi păstrat-o doar pentru percheziţie şi arestare".

Nu este vorba în acest caz de imunitate parlamentară. Este vorba de răspundere ministerială.

De ce există o deosebire între răspunderea parlamentarului şi cea a ministrului parlamentar?

Păi, stimaţi colegi, cei care suntem doar parlamentari, noi vorbim, noi ne expunem punctul de vedere aici la tribună, în faţa televizoarelor, la conferinţe de presă, şi de aceea noi nu răspundem decât dacă ieşim din sfera opiniilor politice.

Dar ministrul este altceva decât un parlamentar. Acesta dă decizii; acesta este ordonator de credite; acesta se expune zilnic unor riscuri profesionale; se expune zilnic unor acte de răzbunare. Ajungem, fără să exagerez, stimaţi colegi, să căutăm un om care să-şi asume o asemenea răspundere şi o să evite, pentru că dacă lăsăm problema asta unui procuror care ia un articol oarecare, apărut întâmplător într-un oarecare ziar, şi construieşte din el un dosar de 1.000 de pagini, acumulând tot ce se scrie prin presă - regulamente de organizare şi alte chestiuni - ca să pară dosarul mai voluminos, l-a terminat pe omul acela.

De aceea a fost instituită regula imunităţii parlamentare, nu de noi românii. Şi de noi, românii, dar v-am spus, primii au fost alţii.

Şi pentru că s-au evocat aici multe exemple, vreau să vă spun că în Austria aprobarea punerii sub acuzare, cum spun ei, o dă Consiliul Naţional; în Belgia o dă Camera Reprezentanţilor; în Danemarca, este adevărat, şi regele dar şi Parlamentul; în Finlanda o dă preşedintele şi Parlamentul; în Grecia o dă Parlamentul; în Italia o dă Parlamentul, şi acolo judecă Curtea Constituţională; în Olanda este şi decretul regal, dar şi rezoluţia celei de a doua Camere; în Portugalia domnului comisar european tot Camera Deputaţilor decide; în Spania, Camera Congresului; de asemenea, în Suedia aparţine Comisiei Constituţionale.

Spunea domnul Adrian Năstase de Franţa; Franţa a avut o reglementare la fel ca noi, dar în final a constituit o Curte de Justiţie a Republicii, care este alcătuită din 12 parlamentari şi 3 judecători, şi aceştia judecă faptele miniştrilor.

După aceste modele europene ne-am orientat şi noi când am stabilit o formă de protecţie, i-aş zice eu, a miniştrilor împotriva abuzurilor.

Pentru că, stimaţi colegi, eu nu cred sau, în fine, mă abţin să discut dacă vreun preşedinte sau altă forţă superioară a dat vreo sugestie Parchetului în acest caz.

Dar am constatat şi eu, ca şi dumneavoastră, că imediat după 2004, când domnul Năstase nu a putut fi înlocuit din funcţia de preşedinte al Camerei, când domnul Mitrea a început să se manifeste ca secretar general, au început să fie chemaţi pe la Parchetul General: o dată, de două ori, într-un dosar, în trei, în patru, în cinci, în nouă, în zece.

Nu contează principiul de drept potrivit căruia dacă un cetăţean a săvârşit mai multe fapte este cercetat prin dosare conexate într-un singur dosar, ca să nu fie hărţuit în felul acesta.

De îndată ce a fost realizat scopul - a fost înlocuit domnul Năstase, domnul Mitrea a făcut pasul înapoi şi şi-a mai pus pianul pe părţile cu care este foarte bine dotat, "cele vocale", s-au oprit. Cum au venit din nou alegerile, din nou au pornit motoarele.

Deci, stimaţi colegi, de aceea am făcut apel la dumneavoastră, la principii, pentru că noi avem de apărat aici un principiu. Nu avem de a fi un simplu poştaş care să trimită cererea pe care noi am primit-o de la un organ necompetent constituţional, s-o trimitem înapoi spunând că "sunteţi liberi să faceţi ce vreţi".

Nu putem face aşa pentru că atunci creăm nişte precedente. Reţineţi ce s-a întâmplat în alegerile de acum locale, cu dosarele penale care trebuie să aibă şi o fermitate, dar şi o discreţie, ca să nu spun chiar o modalitate de cât de câtă netransparenţă, pentru a nu încălca drepturile omului, precum şi pentru a nu periclita ancheta.

Se pare că în cazul acesta nimeni nu a fost preocupat de periclitarea anchetei, ci dimpotrivă, a avut tot interesul ca toate documentele să iasă la suprafaţă, pentru că nu îi interesa rezultatul; îi interesau efectele imaginii şi al tuturor lucrurilor care se declarau.

Iată, au apărut, nu ştiu cum, acte oarecum secrete pe site-ul Camerei Deputaţilor. Imediat au început comentariile, deşi noi stabilisem aici că în cazul domnului Năstase nu prea era vorba de un buncăr, ci de un subsol; nu prea era vorba de o piscină, ci de o cadă pusă acolo... Ei, lucrurile au mers mai departe: "a fost şi mai mare piscina, şi mai mare buncărul".

Acesta este scopul acestor dosare. Şi atunci, stimaţi colegi, vă invit la o reflecţie care să vă ducă la o decizie care nu numai să apere imaginea Parlamentului, dar să apere instituţiile statului de drept, să apere şi Justiţia de ingerinţe, dar s-o apere şi de utilizarea ei ca instrument politic.

Pentru că dacă noi nu dăm o soluţie corectă în acest caz, care să împiedice, să juguleze tendinţa unor specialişti, nu numai specialişti în urmărire penală, dar şi în intoxicarea şi în manipularea opiniei publice, dacă nu jugulăm asemenea intenţii o să ajungem la precedente foarte periculoase pentru democraţia noastră.

Stimaţi colegi,

Acestea sunt lucrurile din punct de vedere politic. Este clar că a fost, nu-mi plac cuvintele dure, dar nu găsesc altul care să înlocuiască făcătura politică, această mixtură, acest aparat infernal de a compromite un om.

Haideţi să ne referim şi la partea strict juridică, desigur în limitele noastre, ale Parlamentului, ale aprecierii noastre, pentru că nu noi judecăm nici pe domnul Năstase, nici pe domnul Mitrea. I s-a reproşat luarea de mită; i s-a reproşat asocierea la săvârşirea de infracţiuni.

În ce a constat luarea de mită? Şi, reţineţi, după ce înainte, în 2004, când au început să se ocupe de domnul Mitrea şi de domnul Năstase, luaseră colegii noştri nişte mită în cazul Bechtel si altele... de ziceam că or să cumpere jumătate din ţară cu banii realizaţi.

Ei, lucrurile tot s-au dezumflat, între timp domnul Năstase a rămas la nişte termopane, domnul Mitrea a rămas că şi-a amenajat o casă pentru mama dânsului, casă care era deja făcută când dânsul a preluat postul. Şi vedeţi în ce a constat mita?! Mita a constat că ar fi pus-o în funcţie pe doamna Jianu. S-a dovedit că nu-i aşa.

Şi atunci care-i concluzia competenţilor noştri procurori? Domnul Năstase a influenţat cariera profesională a doamnei Jianu. Asta înseamnă "mită" în concepţia lor.

Şi putem lua oricare dintre acele acuzaţii care i se aduc, şi spuneam noi în Comisia juridică, cel mai neexperimentat judecător stagiar sau avocat stagiar nu va avea probleme în a da un verdict de nevinovăţie în acest caz.

Aş vrea să vă spun un lucru despre poziţia domnului Mitrea. Sigur că dânsul, tracasat de ce i s-a întâmplat, sătul de toate chestiunile astea şi sigur că nu i se poate întâmplă nimic, ne-a cerut acest lucru.

Eu apreciez curajul domniei sale, dar aş vrea să vă spun un lucru: imunitatea parlamentară, imunitatea ministerială nu este o chestiune care aparţine unui ins, domnului Năstase, domnului Mitrea, sau unui deputat. Aparţine unor instituţii ale statului de drept, aparţine Parlamentului, dar mai mult decât atât, aparţine principiilor de drept, bunei funcţionări a instituţiilor statului, a respectului competenţelor acestora.

Şi atunci noi avem obligaţia să apărăm principii.

Încheind cu aceasta, vă invit încă o dată la reflecţie, şi gândiţi-vă că astăzi poate să fie domnul Năstase sau domnul Mitrea, care prin forţa lor pun ei probleme anchetatorilor, dar mâine poate să fie un alt coleg de-al nostru, ceva mai timid, mai... Gândiţi-vă la repetarea unor asemenea precedente care ar putea perturba grav şi activitatea Justiţiei, dar şi democraţia.

Vin alegerile generale şi dacă noi nu temperăm şi nu atenţionăm Parchetul şi celelalte autorităţi din puterea judiciară să-şi folosească autoritatea exclusiv pentru atribuţiile pe care le au şi să nu se amestece în jocurile politice, atunci nu vom avea succesul pe care noi ni-l dorim la următoarele alegeri şi succesul pe care ni-l dorim pentru a ne integra deplin în felul cum funcţionează democraţiile occidentale acolo unde noi ne-am integrat.

Vă mulţumesc.

(Preşedintele de şedinţă, Valer Dorneanu, revine la prezidiu.)

Doamna Anca Petrescu.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Stimaţi colegi,

După cum am mai spus, nu sunt deloc de acord să ne interpunem noi între foştii miniştri şi Justiţie. Dar, dacă suntem obligaţi s-o facem, haideţi s-o facem cu seriozitate.

Am citit cu atenţie atât raportul Comisiei juridice, cât şi referatul Parchetului, şi am analizat elementele probatorii.

Vreau să subliniez că nu sunt de acord cu raportul Comisiei juridice deoarece nu am găsit acolo decât argumente formale, chichiţe avocăţeşti minore, dar nimic dintr-o analiză serioasă a fondului problemei, din care să reiasă existenţa sau inexistenţa unei fraude.

Nu sunt de acord nici cu domnul deputat Adrian Năstase, că nu există probe la dosar. Documentele în Dosarul "Parchetul" există, dar nici măcar nu au fost luate în considerare.

Suntem în faţa unei investiţii, domnilor, cu acte şi fapte concrete, foarte concrete, dintre care unele şi chiar foarte grave. Este de înţeles că ai mei colegi din Comisia juridică, care sunt jurişti, n-au putut să descifreze exact gravitatea situaţiei.

Ca arhitect care am realizat nenumărate investiţii, printre care şi această clădire, vreau să vă spun că acuzaţiile şi probatoriile sunt mult mai grave, şi astfel să nu aruncăm în derizoriu o hotărâre pe care ni se cere s-o dăm. Nu ştiu pe ce s-a bazat Comisia juridică când a cerut neurmărirea penală.

Vă asigur, stimaţi colegi, că riscaţi foarte mult dacă votaţi aşa faţă de documentele pe care eu le-am văzut la dosar. Îmi pare rău, dar nu pot considera acest dosar un dosar politic. El are documente, are situaţii concrete de lucrări, are contracte şi are o mulţime de documente care nu sunt corecte.

O să vă dau câteva exemple de probe care există: iată, faptul că firmele care au executat lucrările - sunt patru firme - la Zambaccian, la Christian Tell şi la Cornu, sunt firmele la care într-una Irina Jianu este administrator, în celelalte 20% este acţionar.

Se vorbeşte despre proiectul iniţial, dar proiectul iniţial nu este o glumă în chestiunea cu buncărul şi cu termopanele. Nu le aruncaţi în derizoriu pentru că în proiectul iniţial ele n-au existat. În momentul în care ele sunt introduse de către alţi arhitecţi şi o firmă italiană în proiectare, nu se regăseşte valoarea lor în valoarea finală a procesului-verbal de recepţie. Deci, astea sunt iarăşi nişte acte foarte clare.

Se vorbeşte despre falsuri în cartuşul proiectului, cu acte doveditoare. Vreau să vă spun, ca arhitect, că acest lucru este foarte grav. În cartuşul proiectului se vorbeşte, acum dacă minte procurorul, mint şi eu. Deci, este numită vila "Irina" - Bucharest. După cum ştiţi, în fiecare contract şi în fiecare act, cum este un proiect şi planşele lor, trebuie să ai în cartuş exact situaţia despre care vorbeşti.

Pe urmă, se vorbeşte despre implicarea unei societăţi italiene de proiectare, care nu şi-a luat onorariu. O să vedeţi, dacă citiţi atent, şi care este motivaţia.

După aceea, se arată că au fost foarte multe facturi în care nu erau ataşate situaţii de lucrări. Deci, nu se poate controla ce fel de lucrări au fost decontate.

Faptul că acele spaţii locative de la etajul 4 şi buncărul nu se regăseau în proiectul oficial cu cheltuielile aferente, nici cheltuielile aferente n-au putut fi înregistrate în contabilitate. Deci, este o altă problemă care se ridică.

Eu vi le trec aşa în revistă.

Se vorbeşte despre valoarea totală a facturilor, care este de 18 miliarde de Rol, iar din acte rezultă cheltuieli, spun ei, numai pe achiziţie de 16 miliarde, fără TVA.

Şi atunci întrebarea se pune: care este valoarea reală? Se vorbeşte despre înregistrări false în contabilitate. O fi sau nu or fi, dar în orice caz există în rechizitoriu o asemenea chestiune care se pare că este probată cu acte.

Tot ce a făcut domnul Adrian Năstase ne spune de UTI. Dar ce spune procurorul despre UTI: că tot ce a lucrat cu UTI la Cornu şi la Zambaccian nu a fost facturat. Este sau nu aşa? Vă întreb pe dumneavoastră, domnilor deputaţi, care mâine trebuie să votaţi.

La baza tuturor lucrărilor stau şapte contracte, din care şi două acte adiţionale, care cuprind date nereale privind beneficiarul, valoarea, locaţia şi obiectul lucrărilor. Acestea sunt sau nu sunt fapte reale şi concrete?

Pe urmă, procesul-verbal de recepţie al lucrărilor nu a fost întocmit în mod legal, după cum apare din declaraţia chiar a reprezentantului administraţiei publice locale, un anume Dinică Emanuel, care spune că nici măcar nu a văzut construcţia când s-a dus să semneze procesul-verbal de recepţie.

Deci, sunt o mulţime de lucruri, uitaţi, de exemplu procesul-verbal de recepţie s-a făcut pe 08.03.2004, iar după aceea s-au făcut o serie de lucrări de către alţi arhitecţi, care au fost decontate sau care au fost puse în spinarea constructorului.

Dacă citiţi mai atent, toate aceste acte care sunt enumerate în rechizitoriu, o să vedeţi că nu este o chestiune foarte simplă.

Eu consider, din ceea ce am văzut, că nu este vorba de un dosar politic în acest caz, şi bine ar fi ca şi dumneavoastră să vă uitaţi peste acest referat.

Aş vrea, ce am eu aici în mână este un dosar pe care-l vedeţi şi care se referă la Corpul E4 din Palatul Parlamentului. Vreau să vă spun că în 2003, acest dosar eu l-am depus la DNA pentru a fi cercetat.

În 2005, în ianuarie, a primit acest dosar NUP. Deci, neurmărire penală, la baza lui fiind 83 de dosare, fiecare cu câte două, trei sute de file, care de fapt nu conţineau nimic.

Am atacat această hotărâre în justiţie şi s-a admis plângerea şi s-a dispus trimiterea la DNA. Ei, de atunci această investiţie care s-a făcut la Palatul Parlamentului în perioada în care domnul Adrian Năstase era prim-ministru, abia acum a reintrat pe făgaşul DNA-ului.

Deci, eu cred că DNA-ul ăsta are şi el un anumit rol şi ar trebui totuşi să vedem cu adevărat ce stă în acest dosar.

Eu aş dori, dacă se poate, să văd dosarul alături, colegii mei de la juridic l-au văzut, aş dori să-l văd şi eu, ca să pot să votez mâine în cunoştinţă de cauză.

Dacă doriţi, vă pot face şi un referat, ca arhitect şi ca om care lucrează de 30 de ani în probleme de investiţii.

Vă mulţumesc foarte mult, şi vă rog, mâine, să vă gândiţi că totuşi, în afară de votul nostru politic mai avem de dat un vot care să nu ne facă de râs, pentru că s-ar putea ca şi altcineva să se uite în acest dosar cu adevărat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna colegă, nu v-am întrerupt, din respect faţă de calitatea dumneavoastră, dar nu pot să nu regret faptul că unele conflicte pe care dumneavoastră le-aţi avut cu fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor v-au făcut să reacţionaţi cum reacţionaţi acum.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Domnule preşedinte,

Aş dori să vă spun că nu sunt conflicte, ci sunt nişte situaţii concrete. Nici măcar n-am vorbit despre conflicte, pentru că nu este cazul să vorbim aici despre conflicte, ci numai despre documente.

Domnul Valer Dorneanu:

V-am vorbit în deplină cunoştinţă de cauză despre ele.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Ungureanu.

Domnul Petre Ungureanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că vorbesc mai mult pentru stenogramă şi probabil pentru ce va apărea mâine în presă, şi sigur vă mulţumesc celor care aţi mai avut răbdare, pentru că respectul pentru ceea ce frământă opinia publică se simte deja în sală.

În opinia publică există o problemă în legătură cu votul nostru de mâine, dar ca de obicei se va spune şi acum, şi o să zicem că n-au dreptate, gura lumii. Noi, sigur, avem alte probleme.

Am să vă citez doar trei fraze din cele scrise de mine în raport. Este vorba de... după ce am studiat, sigur, dosarul, pentru că am constatat astăzi, din păcate, că au fost colegi de-ai mei în comisie, care au vorbit un timp exagerat de lung, invers proporţional cu timpul alocat studierii dosarului, pentru că practic nu a fost niciun timp de studiere al dosarului.

Pe de altă parte, mai fac o remarcă: oameni care sunt ingineri - şi am avut câteva cazuri - sau oameni care nu sunt de specialitate juridică au văzut mai multe lucruri în dosar decât am văzut noi, cei care unii dintre noi pretindem că avem treizecişiceva de ani de magistratură.

Punctul de vedere al Partidului Democrat-Liberal eu l-am exprimat în cinci fraze: "În urma studierii întregului material probator s-a ajuns la următoarea concluzie: sesizarea Camerei Deputaţilor este conformă; doi - nu s-a constatat că ar exista chestiuni de natură procedurală care să ducă la nulitatea anchetei; trei - membrii grupului apreciază că nu ar fi existat în dosar acte de procedură care prin natura lor să fi dus la încălcarea unor drepturi ale învinuitului, dimpotrivă, au considerat că i-au fost respectate toate drepturile şi i s-au oferit toate garanţiile procedurale; patru - urmarea celor de mai sus, membrii grupului şi-au exprimat convingerea că soluţia legală şi regulamentară pentru finalizarea anchetei o constituie aprobarea dată de plenul Camerei Deputaţilor pentru începerea urmăririi penale; şi în fine, cinci - pe cale de consecinţă - Grupul parlamentar al P.D.-L. solicită Comisiei juridice să recomande plenului Camerei Deputaţilor să aprobe cererea de urmărire penală a domnului deputat Adrian Năstase, pentru faptele descrise în referatul întocmit de procurorul şef al DNA din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.114/P/2007." Scurt şi cuprinzător.

Aceleaşi lucruri le-am văzut şi eu, aceleaşi lucruri le-au văzut şi ceilalţi 6 colegi ai mei. Bineînţeles, unde sunt doi jurişti sunt 7 păreri. Trebuie să ne credeţi pe toţi - şi pe cei care spunem că sunt dovezi pentru începerea urmăririi penale şi trebuie să vă îndoiţi, sigur, de ambele variante. Totuşi, avem o mare problemă: suntem în situaţia celui care, a inculpatului, mă rog, trimis în judecată că şi-a omorât ambii părinţi şi care cere în faţa instanţei clemenţă pentru că a rămas orfan.

Singura instituţie, aici, care va ieşi mutilată după ce vom da votul - probabil, când vom da mâine, într-un fel sau altul, se prefigurează - va fi Justiţia. Pentru că, cutremuraţi-vă, sau să ne cutremurăm împreună, dacă-i adevărat ce spune domnul Adrian Năstase? Şi Justiţia este aşa cum o vede dânsul. Dacă este adevărat tot ce se spune în Justiţie? Şi am vreo 30 de ani de avocatură. Dacă sunt adevărate toate aceste abuzuri? Dacă nu sunt adevărate şi noi obstrucţionăm calea Justiţiei?

Mâine trebuie să soluţionăm această problemă. Şi se plâng de aceste lucruri, de aceste abuzuri, oameni care i-au pus în funcţie pe cei care acum conduc Justiţia, conduc Curtea Constituţională. De la înalta demnitate pe care a avut-o domnul Adrian Năstase, de premier, de preşedinte al partidului, de preşedinte al Camerei Deputaţilor, a putut fi, iată, victima acestor abuzuri. Dacă sunt reale? Şi l-am întrebat în mod foarte colegial şi în cadrul discuţiei din comisie: ce am făcut noi, în ăştia 4 ani, pentru a nu se mai întâmpla aşa ceva? Ce fac oamenii simpli, care nu au aceste demnităţi, care n-au nici măcar tribuna Parlamentului? Am avut clienţi - şi v-o spun cu durere -, care, în momentul în care au primit hotărârea judecătorească că au pierdut procesul, au murit, au făcut infarct. Sigur că nu am putut să fac nimic să ajut familia, dar m-am răzbunat. Sigur că este un act prostesc: am rugat un copil al decedatului să-i bage judecătorului hotărârea pe sub uşă. Sigur că nu s-a simţit bine - judecătorul, vorbesc.

Deci, există mari probleme în justiţie, stimaţi colegi. Ar trebui ca măcar în sesiunea următoare, ce ne-a mai rămas din ea, să ne îndreptăm asupra acestei probleme, pentru că, sigur, mulţi dintre noi suntem de neatins de către justiţie. Iată, vom face, probabil, ca mâine să facem şi o lege din asta. Dar, dacă-i aşa, trebuie să facem ceva: ori schimbăm Constituţia, desfiinţăm Curtea Constituţională. Ce vină avem noi că aşa a gândit Curtea Constituţională? Nu scrie în Constituţie ce facem noi aici, dar Curtea Constituţională poate s-a răzbunat pe noi, pe desele contre pe care i le-am dat de-a lungul timpului. Şi ne-a trimis acest cartof fierbinte. Ce facem cu el? Cum, pe unde scoatem mâine cămaşa? Ce spunem presei? Ce spunem alegătorilor noi? Sigur că cei mai mulţi spun: nu-i o problemă. Abuzurile din justiţie sunt o problemă! Trebuie s-o rezolvăm.

Cred că cei care au spus: nu trimitem în judecată sau nu începem urmărirea penală s-au grăbit. Nu avem altă soluţie. Eu vă spun că suntem puşi la zid. Şi o spun cu toată durerea. Am constatat cinismul deciziei Curţii Constituţionale. Este o răzbunare a membrilor Curţii, până la urmă, pentru desele neajunsuri sau atitudini pe care le-am avut. Nu ne-am luat în serios rolul de for legiuitor şi ne transformăm, dintr-o dată, în for judiciar. Noi ne transformăm în judecători. Dar dacă n-o facem, ne facem de râs, dacă o facem, ne facem de râs. Va trebui să găsim soluţia. Sigur, procedural, o vom găsi mâine. Dar după ce se termină acest lucru, sper să nu ne facem de râs, cum ne-am făcut şi altădată, pentru că două instituţii sunt la pământ, ca şi credibilitate: Parlamentul şi Justiţia. Din păcate, mâine vor fi terfelite amândouă, dacă greşim.

De aceea, vă invit la mai multă prudenţă, la mai multă ... ştiu eu, să ne gândim deseară, sau la noapte, este un bun sfătuitor. Iar în sesiunea următoare, cât vom mai avea din ea, până la alegeri, dacă vor fi, să încercăm să rezolvăm câteva lucruri care ard şi ard al dracului de rău, cum îl citez pe un coleg de-al meu, care din avocat a devenit procuror, dar procurorul, din păcate, al DNA. Va trebui să ne gândim dacă justiţia este imparţială sau a luat-o pe arătură. Dacă-i imparţială, s-o felicităm; dacă a luat-o pe arătură, s-o certăm şi să modificăm legea. Dar să nu ne permitem să facem judecăţi de valoare, în calitate de judecători. Nu suntem decât Putere legiuitoare.

Eu vă mulţumesc şi sper că v-am făcut să gândiţi mai mult la gestul pe care-l vom face mâine.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ujeniuc era înscris. Nu-l văd. Domnul Paveliu.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Stimaţi colegi,

Un poet din secolul al XIX-lea, un poet englez puţin cunoscut în România, spunea că orice întârziere în înfăptuirea actului de justiţie este injustiţie.

Vreau să-i spun domnului Năstase că eu nu l-am votat nici când a candidat din partea Partidului Social Democrat pentru Preşedinţie, nici pentru Cameră. Este normal, am opţiuni politice contrare cu domnia sa, dar asta nu înseamnă că nu l-am stimat. Şi vă spun cât se poate de sincer, l-am apreciat pentru modul în care s-a comportat ca preşedinte al Camerei Deputaţilor şi vreau să spun că ar putea fi un model cum ar trebui să fie un om politic pentru mulţi dintre cei care fac politică astăzi. Mă refer la anumite valenţe ale domnului Adrian Năstase.

Astăzi, sau mai bine zis mâine, vom fi chemaţi să-l judecăm, sau să judecăm dacă domnul Adrian Năstase trebuie sau nu să fie trimis înapoi, cu dosarul sub braţ, la D.N.A., pentru a se face cercetarea penală.

Ei, bine, eu nu sunt judecător. Majoritatea celor din Camera Deputaţilor nu au studii juridice. Nici nu cred că ar fi normal ca să-mi judec un coleg şi nici nu cred că aş putea s-o fac, fără a fi subiectiv, sau, în cazul de faţă, partinic.

Am aflat de la colegii care au intervenit de la acest microfon că, de fapt, ceea ce se pune în discuţie, în primul rând, este o procedură. Dar, atât timp cât procedura - incorectă, probabil, sau nu, nu ştiu - nu este supusă la vot, noi am validat-o. Şi, atunci, nu mai trebuie să mai discutăm dacă procedura de trimitere a dosarului către Camera Deputaţilor este corectă sau nu, de vreme ce noi vom pune la vot începerea urmăririi penale, sau nu. Deci, am recunoscut procedura şi nu are rost să mai insistăm pe acest subiect.

În al doilea rând, aş vrea să vă spun că, în mod evident, avem o lege strâmbă, cel puţin în urma interpretării date de Curtea Constituţională. Mă refer la legea responsabilităţii ministeriale - Legea nr.115. Numai că, în momentul de faţă, este inutil să o schimbăm, pentru că ea nu poate avea caracter retroactiv şi este inoperantă faţă de domnul Adrian Năstase, aşa cum este inoperantă şi faţă de celălalt coleg al nostru, domnul Mitrea.

Totuşi, nu pot să nu mă refer la următorul aspect: în momentul de faţă, aşa cum este această lege, miniştrii sunt total vaccinaţi împotriva oricărei fapte penale. Presupunând că un ministru se află la guvernare din partea unei majorităţi, înseamnă că acea majoritate va putea oricând să respingă definitiv urmărirea penală a ministrului respectiv. Şi, pe urmă, eventual prin bună înţelegere între forţele care se vor afla la Putere, miniştrii niciodată nu vor mai ajunge să fie traşi la răspundere pentru faptele lor, dacă vor încălca legea. Ba, mai mult, cred că un ministru în funcţie poate primi cel mai mare cadou de la colegii lui dacă dosarul este supus la vot în plen. Pentru că, odată cu votul negativ - respingerea începerii urmăririi penale -, acel dosar se va fi închis definitiv, indiferent ce a făcut.

În al treilea rând, aş vrea să vă spun că eu nu mă consider un infractor. Şi nu sunt un infractor. Sunt convins că nimeni dintre colegii mei din această sală nu este infractor. Sunt convins că domnul Adrian Năstase şi domnul Miron Mitrea nu sunt infractori, fără doar şi poate.

Totuşi, după votul de mâine, dacă votul va fi negativ, cred că proverbul care va fi pe buzele tuturor românilor, va fi "corb la corb nu-şi scoate ochii". Categoric, toţi ne vor pune, tot electoratul, toată populaţia României ne va pune într-un ceaun cu smoală şi o să spună "toţi sunt negri". Dacă, vreţi, ca o mică glumă, vreau să vă spun că mie mi-au trebuit câteva luni bune ca să-mi conving vecinul de apartament că eu, doctorul Paveliu, sunt chiar ăla pe care-l vede la televizor. Şi el îmi spune: nu, domnule, nu eşti dumneata. Şi-i zic: domnule, cum poţi să-mi spui că nu sunt eu, ce argumente ai? Păi, zice: dumneata stai lângă mine. Politicienii sunt corupţi, politicienii sunt răi. Eu pe dumneata te cunosc. Nu este posibil să fiţi. Poate vreun frate, vreo rudă. Hai, nu mă amăgi... În sfârşit.

De mâine, nu voi avea argumente prin care să-i conving pe oameni că nu sunt şi eu un "corb". Dar, în sfârşit, asta este regula jocului politic în momentul de faţă.

În orice caz, sunt convins că domnul Adrian Năstase are o şansă. Respectiv, dacă va fi trimis la DNA, DNA-ul poate să infirme, nu trebuie neapărat să adopte urmărirea penală; să se termine cu trimiterea în judecată. Şi înţeleg că există multiple motive ca acest lucru să nu se întâmple. Şi sunt convins că domnia sa, în calitate de eminent jurist şi profesor de drept ce este, nu va lăsa nepedepsit pe cel care a dus la..., în sfârşit, la terfelirea numelui domniei sale, public.

Pe de altă parte, dacă votul nostru va fi unul negativ, justiţia nu are nicio şansă. Şi vă spun că România va fi etichetată, de data aceasta, fără posibilitatea de a se apăra. Pentru că noi, prin votul nostru, nu începem o procedură împotriva procurorului care, vezi Doamne, a instrumentat cazul cu pricina într-un mod defectuos. Ci, pur şi simplu, îi punem o ştampilă fără să judecăm, fără să avem argumente. Este o decizie definitivă şi irevocabilă.

În concluzie, v-am spus că noi nu suntem judecători şi, drept urmare, nu ştiu de ce am merge atât de departe, încât să judecăm lucruri care, practic, nu ţin de noi doar pentru că ni s-a trimis de Curtea Constituţională. Am avea o posibilitate să nu folosim această valenţă a legii, pur şi simplu. Deci, votând şi lăsând curs liber Justiţiei, de fapt, avem o lege pe care nu o valorificăm într-un sens care poate fi negativ.

Am tras concluzia că avem o lege care este strâmbă şi aştept cu mare interes ca toate forţele politice să punem mână de la mână să punem specialişti pentru a o schimba de îndată, pentru că este clar că ne facem de râs în momentul de faţă şi v-am mai spus că, foarte probabil, de mâine, toţi vom purta nişte haine foarte închise la culoare, cel puţin în ochii electoratului.

Şi, drept urmare, eu, mâine, voi vota pentru trimiterea dosarului către DNA, pentru a lăsa loc liber justiţiei şi pentru a da posibilitatea atât domnului Adrian Năstase, cât şi domnului Miron Mitrea, de a ne convinge pe toţi că ceea ce s-a făcut este un act de injustiţie şi a-l pedepsi pe cel care a făcut, ipotetic, dacă a făcut aşa ceva, a contribuit la terfelirea numelui domniilor lor, în aşa fel încât să învăţăm cu toţii că nu poţi numai să fugi de lege, ci trebuie să şi suporţi rigorile legii.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ujeniuc. Nu este.

Domnul deputat Ghişe.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi deputaţi,

Mă voi strădui să vă spun câteva dintre gândurile care cred că-i frământă pe cei care ne-au trimis aici. Cel puţin, îmi permit să vorbesc din partea unor cetăţeni din judeţul Braşov.

Prima chestiune este: oare, această dezbatere ar mai fi avut loc dacă domnul prim-ministru al României - atunci - şi preşedinte al P.S.D., Adrian Năstase, ar fi câştigat alegerile prezidenţiale din 2004? În opinia mea, evident că nu.

Oare, dacă mâine se dă un vot pentru începerea urmăririi penale în cazul domnilor deputaţi Mitrea şi Năstase şi dacă peste un an şi jumătate, domnul deputat de astăzi Adrian Năstase ar câştiga alegerile prezidenţiale în România, s-ar finaliza un proces cu condamnarea domniei sale? Pentru mine, este evident că nu.

Oare, în România acestor 18 ani, domnii Mitrea şi Năstase sunt primii doi demnitari de rang înalt care, în timpul mandatelor lor, au avut relaţii cu firme care le-au făcut îmbunătăţiri şi extinderi la case, sunt singurii? Evident, că nu. Probabil că sunt sute, dacă nu mii de demnitari de nivel naţional, judeţean sau local, care îşi fac îmbunătăţiri sau extinderi de case cu firme private cu care au relaţii de tip civil.

Nouă ni se cere să dăm votul pentru sau contra începerii urmăririi penale. O întrebare la care merită să ne dăm fiecare un răspuns este dacă o asociaţiune în participaţiune, pe lucrări făcute din bani privaţi atât ai firmei, cât şi ai beneficiarului, este sau nu o chestiune penală? Evident, că nu.

Problema de fond care se pune este în ce măsură - dacă domnii Năstase şi Mitrea n-ar fi fost prim-ministru şi ministru - ar fi beneficiat de serviciile generoase ale unor firme? În unele cazuri, chiar fără să ai funcţii publice, se întâmplă aşa ceva; în alte cazuri, mai puţin.

Or, cred că merită ca, aici, noi să reflectăm asupra semnificaţiei pentru România a situaţiei în care ne aflăm. Ni se cere un vot. Votul nostru, evident că va fi politic.

În cadrul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, am pledat pentru ideea de a se da libertate de conştiinţă fiecărui deputat să voteze aşa cum crede, pentru că este un principiu constituţional. Însă, dacă ne hrănim cu iluzia că trimiterea printr-un vot majoritar mâine, la începerea urmăririi penale în cele două cazuri, înseamnă, pentru ţara noastră, începutul marii lupte împotriva corupţiei, asta este o iluzie pentru naivi.

Sigur că, totdeauna, există persoane - şi nu puţine - care se bucură, atunci când văd căzând capete mari. Este o bucurie a unora care trăiesc numai frustrări şi văd numai nedreptăţi. Dar, oare, pentru România, ce a fost mai mare ca miză: faptul că doi miniştri şi-au făcut extinderi la case pe banii unor firme private, sau faptul că România a avut şi nu mai are o flotă? Pentru că, din ceea ce ştim, flota României - o avere de sute de milioane de dolari bani publici - a fost şi nu mai este. Acelaşi DNA ne spune, prin rechizitorii contradictorii, că prejudiciul pentru România a fost de sute de milioane de dolari, iar acum aflăm că este zero.

Problema este, în cazurile în care mâine ni se cere un vot, să reflectăm: care este miza pentru România a extinderilor de locuinţe şi respectiv a construcţiei, în cazul celor doi foşti miniştri şi care este incidenţa penală a situaţiei în care domniile lor au beneficiat de serviciile unor firme private, firme care au avut contracte, au şi probabil că vor mai avea cu statul, atât înainte de mandatele domniilor lor, cât şi în timpul, cât şi după aceste mandate?

Când am audiat la comisie expunerea domnului deputat Adrian Năstase, mi-am pus o problemă de conştiinţă: oare, ce m-aş face dacă m-aş afla în condiţia domniei sale? Domnia sa fiind una dintre personalităţile politice marcante ale mediului politic din România, dar şi a celui internaţional în ultimii 20 de ani. Am stat şi m-am gândit: aceşti doi distinşi colegi, domnii deputaţi Mitrea şi Năstase, în calitatea de ministru şi respectiv prim-ministru, au avut pe mână - în sensul de responsabilitate şi semnătură - sume de ordinul zecilor şi sutelor de miliarde de euro. Şi, din tot de s-a întâmplat în 4 ani de mandat, instituţia noastră, "vârf de lance ca luptă împotriva corupţiei", a găsit doar că, la casele proprietate personală, au beneficiat de serviciile unor firme.

Oare nu au fost în România sute şi mii de funcţionari publici care au beneficiat de îngăduinţa demnitarilor, de a căror voinţă erau sau nu în funcţii publice? Oare cariera unui tehnocrat care, conjunctural, ocupă o funcţie ca şef al unei autorităţi publice, în postura de numit, a beneficiat sau nu de favorurile şefului său? Oare un astfel de caz este singular? Evident, că nu.

Şi, atunci, vin să spun aşa: avem o foarte serioasă problemă de conştiinţă. Şi, de aceea, cred că merită ca fiecare dintre noi să reflectăm cât şi cum serveşte votul de mâine României? Şi la asta trebuie să ne gândim. Pentru că, altfel, cel puţin în înţelegerea mea, este o banală luptă de vrăjitoare dusă pentru compromiterea imaginii publice a unui adversar politic.

Mă număr printre cei care, ani de zile, au clamat împotriva corupţiei din timpul Guvernării PSD 2001-2004, aşa-numitul, atunci, regim Iliescu-Năstase.

Însă, dincolo de subiectivismul nostru şi patetismul luptei politice, este foarte important să judecăm şi cu mintea, dar şi cu sufletul de cetăţeni români: ce este mai bine să facem pentru România, mâine? Pentru că este evident, pentru mine, cel puţin, că peste doi ani, dezbaterea de astăzi şi votul de mâine vor fi privite dintr-o cu totul altă perspectivă de către fiecare dintre noi şi de către cetăţenii României care astăzi ne urmăresc.

Vă rog să reţineţi, după ce, în calitate de membru al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, am citit cu atenţie atât ce a trimis DNA către Parlament, în cazul domnului Mitrea şi în cazul domnului deputat Năstase, cât şi argumentele pe care domniile lor le-au adus la comisie, pentru mine este de domeniul evidenţei că, în cazul dânşilor, s-a petrecut şi se petrece o hărţuire politică.

În acelaşi timp, nu pot să nu vă aduc la cunoştinţă că cine citeşte cu atenţie filmul şi derularea acestor ani de relaţie contractuală cu firmele private, există situaţii în care aceste firme au făcut favoruri celor doi demnitari. Însă, plecând de la aspectul că lipseşte, procedural, vorbind, abordarea constituţională pe care Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuia s-o facă în mod legal către Parlament, - deci lipseşte -, ceea ce înseamnă că nişte avocaţi competenţi vor şti în justiţie, pe vicii de procedură, să elimine şi judecarea cauzei, dacă se va ajunge la judecare.

Dincolo de acest aspect, este aspectul de lipsă de asumare a responsabilităţii în cazul doamnei Codruţa Kővesi, în sensul că, deşi solicitată de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, domnia sa refuză să răspundă Parlamentului prin a spune dacă susţine ceea ce în rechizitoriu a trimis nelegal, neprocedural, DNA-ul către Parlament.

Şi, atunci, îţi spui, ca om de bună-credinţă, întrebarea: de ce, oare, procurorul general refuză să-şi asume responsabilitatea pentru ceea ce un compartiment din instituţia pe care o conduce, în mod nelegal, îl face prin sesizarea Parlamentului? Şi ar merita - şi păcat că nu avem un astfel de răspuns - ca, înainte de a da votul mâine, să aflăm de la doamna procuror general de ce nu şi-a asumat rechizitoriul făcut de către DNA? Oare, nu cumva din conştiinţa faptului că este lipsit de susţinere constituţională şi legală? Iar dacă DNA-ul a trimis la Parlament, fără ca şeful instituţiei să aprobe această susţinere, oare el nu comite un abuz?

Şi, atunci, vedeţi, dacă încercăm să privim mai multe faţete ale problemei şi dacă ţinem cont de faptul că noi, până la urmă, mâine, aici, vom da un vot politic - şi nu oameni care să ne pronunţăm pentru vinovăţii sau contra -, este bine să ne gândim la ce s-ar întâmpla dacă fiecare dintre cetăţenii României, nu doar cei care astăzi sunt alături de noi în Parlament, s-ar afla în situaţiile domnilor Adrian Năstase şi Miron Mitrea?

Pe fond, constatăm, cu probe, că Parlamentul nu a fost sesizat de către Parchetul Înaltei Curţi în cazul domnului deputat Adrian Năstase.

Tot pe fond, constatăm că DNA a trimis acest document, încălcând procedura legală a instituţiei.

Lucrurile stau diferit în cazul domnului deputat Mitrea. Procuroarea generală spune, la un moment dat, că "a luat act". Nu spune că susţine ceea ce a instrumentat DNA.

Pe cale de consecinţă, descoperim că instituţia Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, cu adevărat, ar trebui să fie vârful de lance împotriva corupţiei, are o bubă de fond.

Şi, de aceea, am făcut această expunere mai lungă, să spun că dacă ea - instituţia Parchetului - nu este cea care luptă constituţional şi legal, procedural, corect cu justiţia, cum o să facă acest lucru Puterea legiuitoare?

Votul nostru de mâine este un vot delicat. Pentru unii, care vor sânge de la adversarii politici, este simplu. Pentru alţii, care nu urmăresc aşa ceva, ci o abordare principială care să servească României, este mai dificil de ales.

Închei prin a spune următorul lucru: roata vieţii se învârteşte. Şi se spune că cine scoate sabia, de obicei, de sabie moare.

Sigur că patima luptei politice ne poate împinge, uneori, să facem gesturi pătimaşe, crezând că acelea au consecinţe definitive. Lucrurile nu stau aşa.

Şi, acum, chiar că închei, spunându-vă: doi foşti miniştri - un prim-ministru şi un ministru - au beneficiat, în mod evident, de favoruri de la firme private. Sunt primii? Sunt ultimii? Vor fi primii? Vor rămâne ultimii? Sigur că opinia publică aşteaptă ţepe în Piaţa Victoriei.

S-ar putea ca cel care declama odată ţepele în Piaţa Victoriei să ajungă ţepuit.

Mulţumesc pentru atenţie. (Câteva aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

S-a înscris şi doamna deputat Olguţa Vasilescu, căreia îi dau cuvântul, şi urmează ultimul înscris până în prezent, domnul Florin Iordache.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Voi fi foarte scurtă, stimaţi colegi, pentru că, din fericire, nu suntem plătiţi la cuvinte.

Am auzit tot felul de pledoarii ale colegilor noştri şi pro şi contra, însă unul dintre colegi m-a determinat să iau cuvântul, pentru că ne îndemna pe toţi să ne gândim la noapte foarte bine la justiţie şi la ceea ce se întâmplă cu justiţia.

Şi vă mărturisesc că eu mă gândesc de două zile la ceea ce se întâmplă cu justiţia, de când am văzut că un individ care a terorizat, efectiv, câteva localităţi, care a violat, care a tâlhărit, a fost pus în libertate de o doamnă judecătoare care a văzut, probabil, şi nişte legături politice, arătate la televizor, între individul respectiv şi un fost şi probabil viitor viceprimar al capitalei.

Ei bine, mă gândesc la ceea ce spunea judecătoarea respectivă că vrea să iasă la pensie liniştită, că mai are doi ani până la pensie.

În condiţiile în care, stimaţi colegi, noi am făcut pensii judecătorilor şi procurorilor de 80 de milioane de lei, tocmai ca să fim siguri că Justiţia este pe mâini bune şi că au la ce să se retragă, la o pensie bună, dacă îşi riscă sănătatea şi chiar viaţa.

Iată însă că onorabilii noştri judecători nu se gândesc la asemenea lucruri, după cum o să constatăm că nici onorabilii domni, cum este domnul Morar nu se gândeşte la asemenea lucruri, nu se gândeşte la lege, de exemplu, pentru că mie îmi vine greu să raţionez cum poate un om care ştie că a avut atâtea probleme cu Parlamentul, cu parlamentarii, în general, în ultimii ani de zile, să semneze o adresă ca primarul, fără să se uite cu atenţie în lege cine ar fi trebuit să trimită Parlamentului adresa respectivă.

Asta mă face să mă gândesc că s-ar putea ca şi dosarele astea pe care le discutăm noi astăzi, să fie instrumentate la fel, să fie sub semnătura unui individ care semnează ca primarul, să fie, de fapt, un dosar politic.

Şi cred că nu numai la acest lucru trebuie să ne gândim. Trebuie să ne gândim dacă nu cumva aceşti oameni ne iau de proşti, pentru că nu poţi să vii şi să spui că-şi face Adrian Năstase piscină şi după să constaţi că este o cadă; nu poţi să vii să spui de asemenea, că şi-a făcut un buncăr, ca după să vezi că a respectat, de fapt, legea protecţiei civile şi că oricare dintre noi ne construim o casă trebuie să ne facem un asemenea adăpost, pentru că aşa am făcut noi legea; nu poţi să nu te gândeşti că Miron Mitrea, de exemplu, este acuzat că a dat mită pentru construcţii la o casă, care, la vremea respectivă, nu era nici în proprietatea lui nici a familiei şi avea s-o cumpere abia peste două luni de zile şi să vii după şi să votezi cu conştiinţa curată că nu este vorba de un dosar politic şi că aceşti oameni trebuie trimişi în judecată.

De aceea, vă invit şi eu să vă gândiţi la cum funcţionează justiţia în România şi dacă n-ar fi cazul, domnilor parlamentari, să ne gândim şi la câteva modificări legislative. Pentru că eu, într-adevăr, nu pot să dorm noaptea, stimate coleg, când mă gândesc la acea doamnă judecătoare, care mai are doi ani până la o pensie de 80 de milioane de lei, dar nu "s-a riscat" să aplice legea în spiritul şi litera ei, aşa cum am făcut-o noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul Florin Iordache şi vă adresez, stimaţi colegi, rugămintea să-i mai acordăm o dată cuvântul şi domnului Adrian Năstase.

Vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Fără îndoială, stimaţi colegi, noi, membrii Comisiei juridice, cât şi cei care am redactat şi am fost raportori, n-am crezut şi nu credem şi vrem să demonstrăm foarte clar, nu dorim să ne substituim justiţiei. N-am fost şi nu vom fi niciodată judecători.

În schimb, dacă am fost sesizaţi corect de către Biroul permanent, trebuia să venim şi să vă prezentăm dumneavoastră, colegilor din Cameră, un raport cât mai edificator, ca să ştiţi în ce fel veţi vota mâine. Dar, în acelaşi timp, stimaţi colegi, nu trebuie să ne simţim infractori pentru că aşa ceva s-a dorit, pentru că de patru ani încoace s-a dorit decredibilizarea, printr-o informare incorectă a Parlamentului; pentru că s-a dorit permanent decredibilizarea colegilor şi transformarea şi culpabilizarea şi modul în care DNA-ul a încercat, în patru ani de zile, să ne considere pe toţi şi să constate că, dacă ne cheamă pentru un motiv sau altul la DNA, toţi parlamentarii suntem infractori.

De ce s-a dorit asta? Pentru că s-a dorit să se demonstreze că unul singur este corect, unul singur este bun şi unul singur este preşedintele României şi toţi ceilalţi sunt corupţi, toţi ceilalţi fură, toţi ceilalţi sunt incorecţi. Şi toate acestea cu un singur scop, repet, pentru că se apropie alegerile şi pentru că îi este frică. Şi pentru că îi este frică, mai are un singur ani şi pentru că dacă vine 2009, în 2009 oricum vom vota în deplină cunoştinţă de cauză.

De la început vreau să vă spun, stimaţi colegi, că nu am fost sesizaţi corect şi, dacă eram foarte rapizi, puteam face un singur lucru: aceste dosare să constatăm că nu suntem sesizaţi corect. Şi, dacă în cazul domnului Miron Tudor Mitrea, doamna procuror general a spus că a luat act, în cazul acestui dosar, doamna procuror general nici măcar nu spune că ia act, pentru că aceste nouă dosare care sunt plimbate şi sunt arătate la televizor au un singur scop: decredibilizarea domnului Adrian Năstase.

Este foarte clar, din ce am constatat eu, că este un dosar politic. Am constatat, în acelaşi timp, că îmi pare rău că în 2003 am fost printre cei care am votat PNA-ul la acel moment, DNA-ul transformat. Pentru că am constatat, stimaţi colegi că, în ultimii cinci ani de zile, PNA-ul şi DNA-ul actualmente, prin Daniel Morar, a devenit un instrument politic, un instrument care răspunde la o anumită comandă şi DNA-ul actual, prin Daniel Morar, nu face decât să răspundă şi să decredibilizeze una sau alta, persoane care sunt incomode. Pentru că se apropie alegerile trebuie decredibilizat unul sau altul din colegii care sunt incomozi şi normal, când ataci un partid, îl ataci la vârf, nu ai ce căuta cu alţii, îi ataci pe cei care pot crea probleme.

Şi, în aceste condiţii, s-a creat acest dosar politic şi vă invit mâine, stimaţi colegi, în deplină cunoştinţă de cauză - pentru că de aceea v-am prezentat şi raportul - să votaţi împotrivă. Pentru că s-a încercat inducerea în eroare a Parlamentului, s-a încercat prin neprofesioniştii care, îmi pare rău, au fost numiţi la DNA şi cred că acum, odată ce-şi vor încheia mandatul, actualul şi viitorul ministru al justiţiei va avea mai multă grijă când va numi oamenii care conduc DNA-ul, pentru că repet, este un dosar politic, este o hărţuire, este o dovadă foarte clară a neprofesionalismului pe care actuala conducere a DNA-ului a prezentat-o.

De aceea, vă rog, mâine, fără nicio problemă, votaţi împotrivă, pentru că, din punctul nostru de vedere, penalul a ţinut în loc civilul. Este un raport civil între o persoană, între o firmă privată şi PNA-ul sau DNA-ul, când a fost el înfiinţat avea obligaţia de a combate corupţia, de a demonstra că acolo unde sunt bani publici, acolo unde există corupţie sau acolo unde constatăm cazuri de încălcarea gravă a legii, să intervină DNA-ul. Nu este obiectul acest dosar sau aceste dosare, pentru că, stimaţi colegi, aceste dosare, sunt printre cei care le-am văzut, sunt preluate fie din articol din presă, sunt disjuncte unele din altele, sunt luate şi completate celelalte, tocmai pentru a crea o imagine foarte clară a hărţuirii unui om şi a-l compromite pe domnul Adrian Năstase.

Deci, fără îndoială, mâine trebuie să votăm împotrivă, pentru că numai aşa vom demonstra că, într-adevăr, Daniel Morar şi cei pe care îi conduce la DNA sunt puşi acolo politic, sunt puşi acolo să vă compromită pe dumneavoastră şi pe noi, pentru că cei care votăm împotrivă în niciun caz nu putem fi acuzaţi de fapte de corupţie, de încălcări ale legii.

Demonstrăm că instituţia DNA-ului, la acest moment, este o instituţie politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Domnul Buda doreşte să mai intervină şi apoi îi dau cuvântul domnului Adrian Năstase.

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte,

O să fiu foarte scurt. N-am vrut să iau cuvântul la această problemă, însă, din păcate, luările de cuvânt, care au fost făcute aici, m-au determinat să fac acest lucru.

Din păcate, în Parlamentul României am ajuns astăzi să ne comportăm la fel ca într-o sală de judecată. Şi spun acest lucru pentru că am fost şi sunt avocat şi ştiu ce se întâmplă într-o sală de judecată.

Ceea ce însă greşim noi, domnilor colegi, domnilor parlamentari prin acest comportament, este faptul că noi nu ar trebui ca astăzi să ne comportăm ca într-o veritabilă sală de judecată. Nu noi suntem chemaţi să stabilim dacă Adrian Năstase sau dacă domnul Miron Mitrea sunt sau nu vinovaţi de săvârşirea faptelor care au fost descrise în actele de sesizare.

Din păcate, într-adevăr, Parlamentul, domnule Năstase, traversează o perioadă nefastă şi astăzi este un moment nefast, dar acest lucru se întâmplă datorită atitudinii pe care dumneavoastră şi colegii dumneavoastră o aveţi.

Aţi vorbit astăzi aici despre implicarea domnului preşedinte Traian Băsescu, că el ar fi artizanul acestor dosare.

Domnilor colegi, puţin respect când vorbiţi despre preşedintele României, Traian Băsescu, pentru faptul că - luaţi-vă cu mâinile de cap, dacă vreţi, dar pentru faptul că domnia sa a avut o demnitate, a avut demnitatea să îşi dea demisia atunci când cineva din justiţie a spus că are o problemă; lucru pe care dumneavoastră nu l-aţi făcut, ci dimpotrivă, vă ascundeţi şi astăzi în spatele Parlamentului, sub fustele Parlamentului, dacă vreţi, invocând tot felul de tertipuri.

Într-adevăr, domnule Ghişe, poate să fie o chestiune ciclică, până la urmă, fiecare putem să avem probleme într-o formă sau alta.

Fiţi siguri că toţi se gândesc la acest lucru, dar, în acelaşi timp, trebuie să ne gândim la altceva. Trăim în România anului 2008. Putem oare să facem justiţie în altă parte decât în sala de judecată? Oricâtă neîncredere am avea în Justiţie, putem să transformăm Parlamentul într-o sală de judecată? Eu cred că nu.

S-au exprimat aici nedumeriri şi îndemnuri asupra votului de mâine. Domnilor colegi, pot să vă dau în scris astăzi că mâine se va vota împotriva începerii urmăririi penale. Sunt absolut convins de acest lucru, pentru că am văzut această chestiune desprinsă din luările de cuvânt.

Ce vom face însă mâine, prin acest gest? Gândiţi-vă că poate este timpul să ne gândim la noapte, când nu vom face altceva decât să mai îngropăm o dată Parlamentul în ceea ce priveşte cota de încredere pe care o are în faţa opiniei publice. Dar ce contează, până la urmă, că doar am făcut-o de atâtea ori. O veţi face şi mâine, din păcate. (Aplauze din partea domnului deputat Costică Canacheu.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Adrian Năstase, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte şi vreau să-i mulţumesc şi domnului deputat Canacheu, care a aplaudat când a auzit că vin din nou la tribună.

Stimaţi colegi,

Dacă am înţeles eu foarte bine, există o problemă cu Constituţia. Eu am să vă rog, totuşi, să spuneţi lucrul acesta mai clar. S-a vorbit despre Legea răspunderii ministeriale, dar nu cred că s-a subliniat îndestul faptul că textul pe care l-a interpretat Curtea Constituţională vizează un text al Constituţiei, care a fost menţinut şi la revizuirea din 2003.

Este bine sau rău, rămâne să discutăm. Dar am vrut să spun acest lucru ca să nu existe niciun fel de îndoială asupra faptului că, până la urmă, discutăm despre o instituţie constituţională, care poate să fie bună sau rea şi eu am îndoieli în ceea ce priveşte textul ca atare, soluţia ca atare; v-am spus acest lucru, dar deocamdată -cum să spun - oricât de mult ne-ar displăcea acest lucru, nu putem aceeaşi Constituţie s-o folosim pentru a accepta imunitate pentru Traian Băsescu, iar pe de altă parte, când este vorba de dosare politice, Constituţia nu mai este bună.

Deci ori schimbăm mecanismul acesta şi stabilim că nu mai există niciun fel de imunitate, niciun fel de protecţie pentru miniştri, ceea ce, în definitiv, poate fi o soluţie bună, deşi, aşa cum arăta domnul preşedinte Dorneanu, în toate ţările din Europa există un astfel de mecanism. Dar poate că nu mai este cazul în România, atâta vreme cât ţara va fi condusă de Traian Băsescu, cel puţin şi să poată fi schimbaţi miniştrii şi de la Cotroceni, nu numai prin Parlament, poate că aceasta ar fi o soluţie.

Acum, eu aş vrea să spun câteva lucruri care sunt importante, poate că unii dintre colegi nu au înţeles acest lucru. Unii au citit anumite materiale care au fost publicate pe site sau în presă, dar colegii din Comisia juridică ştiu că eu am prezentat la Comisia juridică sute de pagini de documente. Acesta este unul dintre ele.

(Domnul Adrian Năstase arată sălii materialul despre care vorbeşte.)

Spre exemplu, acesta cuprinde fragmentul din sesizarea DNA-ului şi după acea observaţiile, la fiecare punct în parte. Plus câteva zeci de documente, care merg de la - ştiu eu - contractul de societate până la valoarea investiţiei. Cineva menţiona îmi aici valoarea investiţiei. Există un text: Valoarea investiţiei la data recepţiei, 27 de miliarde aproape. Că e mult, că e puţin... Sunt, au semnat, au semnat. Deci constructorul şi ceilalţi. Deci aceste documente au fost difuzate.

Sigur că citind documentele de la DNA poţi cumva să crezi că anumite lucruri stau altfel. N-am să vă prezint acum toate aceste lucruri, pentru că nu cred că o astfel de discuţie se poate purta în plenul Parlamentului şi de aceea am mers cu toate aceste materiale şi cred că, în urma acestor discuţii, care, vă repet, au durat foarte multe ore, colegii din Comisia juridică s-au pronunţat aşa cum s-au pronunţat la sfârşitul dezbaterii respective.

Aş vrea să mai spun două sau trei lucruri.

Unul dintre ele. Noi nu discutăm acum despre abuzuri în justiţie. Sigur, pot fi şi acestea, unele sunt notorii, dar aici discutăm despre abuzurile din cadrul DNA şi pe acestea le-am vizat eu. Deocamdată despre acestea am discutat. Şi cred că este important să facem - eu, cel puţin, fac această distincţie - între abuzurile din justiţie şi cele din zona care, în alte părţi, reprezintă funcţionari guvernamentali - procurorii, iar în cazul DNA-ului este evident o zonă politică de agenţi - nu pot să spun guvernamentali - ci cei care reprezintă, de fapt, zona prezidenţială, datorită mecanismului de numire, aşa cum s-a făcut numirea în 2005, modificându-se legea pe care tot dumneavoastră aţi aprobat-o în 2004, la sugestiile Comisiei Europene şi Uniunii Europene.

Aş vrea să vă mai spun că, de fapt, discutăm despre eventuale favoruri sau nu, dar, până la urmă şi acesta era un comentariu pentru domnul deputat Ghişe, pe care l-am ascultat cu foarte multă atenţie, până la urmă contractul a fost foarte simplu. Eu am pus la dispoziţie un teren. Nu ştiu dacă ştiţi unii dintre dumneavoastră că cel care s-a ocupat de dosarul lui Gabriel Bivolaru... de fapt, eu eram acuzat că împreună cu unii dintre dumneavoastră am mers la Parchetul general pentru a susţine nevinovăţia lui (atunci, de fapt, am mers doar pentru ca el să-şi poată vedea dosarul şi cred că mulţi îşi aduc aminte discuţiile care au avut loc atunci), dar cel care a făcut rechizitoriul pentru Gabriel Bivolaru, ştiţi cine era? Daniel Morar. Deci dacă ar fi fost presiuni asupra Parchetului, în mod evident, Daniel Moral ar fi trebui să ştie lucrul acesta.

Dar revin. Eu am pus la dispoziţie terenul şi trebuia să primesc gratuit unul dintre cele patru apartamente. Era simplu. Deci chestiunea unor eventuale îmbunătăţiri sau nu ştiu ce - nu este vorba despre aşa ceva. Blocul a fost construit în aceleaşi condiţii, că nu putea, pe aceeaşi structură, un apartament mai mare şi altul mai mic. Iar aceste aspecte cred că sunt absolut evidente.

Deci aş vrea să fie foarte clar, acest aspect, care ţine de un contract civil. Mai este ceva, lucru pe care n-am apucat să vi-l spun, dar contractul ca atare a fost încheiat în 1999, respectiv 2000, în perioada în care nu eram prim-ministru. Eram în opoziţie şi a fost un contract încheiat în condiţii în care cei mai mulţi încheie astfel de contracte.

Mai am două comentarii. Unu: Comisiei juridice i-am înaintat un alt document cu câteva, vreo 20 de procese în care s-a dorit implicarea mea: aurul dacic, vă mai aduceţi aminte de unele dintre ele.

Unul dintre ele vizează Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României. Eu am avut o inspiraţie proastă sau bună, că, în zona în care erau, deci proiectul iniţial viza construirea apartamentelor pentru familia Ceauşescu şi unde se strânseseră zeci de tone de gunoi de la construcţia din această clădire, am avut această ambiţie de a construi în România primul şi singurul muzeu de artă contemporană.

Am fost acuzat de către doamna deputat Anca Petrescu că acolo am avut nu ştiu ce interese legate de termopanele de acolo, pentru că tot era o modă la un anumit moment.

Nu vreau să comentez aceste aspecte, dar vreau să spun că, în lista de procese în care a trebuit să merg, să discut, să prezint anumite chestiuni, avocaţii mei, a fost şi această chestiune. Că este bine, că este rău, dumneavoastră veţi judeca, pentru că mergeţi din când în când la recepţii acolo, mergeţi uneori la expoziţiile care sunt organizate acolo. Că a fost bine sau rău? Este posibil. N-am fost acuzat pentru aceste lucruri şi vreau să vă spun că, din punctul meu de vedere, aceste chestiuni îşi urmează cursul într-un fel sau într-altul. Nu vreau să discut acum mai mult despre aceste lucruri.

Dar, ceea ce aş vrea să înţelegeţi, că, în aceşti patru ani, eu am plătit pentru nenumărate chestiuni. Unele în care poate că am avut o anumită vinovăţie, altele - cred eu - cele mai multe în care nu am avut o astfel de vinovăţie.

Dar domnului doctor Paveliu aş fi vrut, deci pentru dânsul aş vrea să sper că vecinul său de bloc, la un moment dat, nu-i va spune fabula celebră cu corbul şi vulpea. Pentru că, după părerea mea, vulpea în momentul de faţă se plimbă liniştită în Parcul de la Cotroceni.

Vă mulţumesc foarte mult. (Câteva aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi avut răbdarea să staţi în dezbateri până acum. Doi colegi doresc dreptul la replică şi, într-adevăr, li s-a pronunţat numele: domnul Canacheu şi doamna Anca Petrescu.

Voci din sală:

Mâine.

Domnul Costică Canacheu:

De ce să întrerupem şedinţa de mâine? Doar scurt.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să vă referiţi strict la dreptul la replică.

Domnul Costică Canacheu:

Evident că eu l-am aplaudat pe domnul Buda şi evident că l-aş aplauda şi pe domnul deputat Adrian Năstase dacă ar susţine, la fel ca colegul dânsului, domnul deputat Mitrea, ca noi să votăm pentru a da liber justiţiei să judece acest caz.

Însă eu îl aplaudam pe Buda pentru ceva cu totul şi cu totul special pentru mine astăzi. Profit că domnul Ghişe nu mai este aici ca să ia replică după mine. Dânsul a spus că noi ar trebui să votăm cu mintea că s-ar putea întoarce roata, vezi, Doamne, cu teama că altcineva, cândva, ne va pune pe noi în această situaţie. Nu trebuie să votăm aşa cum a spus domnul Ghişe. Ori de câte ori s-ar întoarce roata, trebuie să votăm pentru justiţie, nu în sala Parlamentului, ci în sala tribunalelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Bivolaru (din bancă):

N-a prea fost drept la replică, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Anca Petrescu.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Aş dori să vă spun că domnul deputat Adrian Năstare din nou aruncă în derizoriu o chestiune foarte gravă. Termopanele şi casa din Zambaccian... este vorba despre nişte termopane speciale, cu trei ferestre ş.a.m.d.

Dar, la Muzeul de Artă Contemporană, problema care a fost este faptul că a dat patru hotărâri de Guvern, dintre care prima ca să treacă la R.A.P.P.S., respectiv Corpul E4, ca să se implice direct; a doua care neagă Constituţia şi este împotriva Constituţiei ca să poată să introducă "Aedificia" în această lucrare şi caietele de sarcini care au fost făcute cum au fost făcute. Deci licitaţia pentru constructor şi executant a fost făcută cu totul altfel decât conform legii.

În afara de aceasta, au mai fost încă trei hotărâri de Guvern, în care se schimbau suprafeţele Muzeului de Artă Contemporană, iar la ultima chiar metrul pătrat a devenit foarte mare prin această hotărâre de Guvern.

Deci nu este vorba de niciun fel de termopane, nu ştiu ce fel de termopane a pus dânsul la Muzeul de Artă Contemporană, poate o să mă informeze şi pe mine.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Vă doresc...

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Numai puţin!

Domnule preşedinte,

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat,

Nu este bine să exageraţi, totuşi, pe o problemă strict personală.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

O singură chestiune, este vorba şi de demolările de la E4, care nu sunt în studiul de fezabilitate.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă doresc ca noaptea să vă fie un sfetnic bun şi mâine să învingă nu un coleg de-al nostru, nu Parchetul, ci să învingă democraţia.

În ceea ce priveşte partea a doua a programului nostru, pe care n-am mai ţinut-o, miniştrii care au fost astăzi prezenţi vă vor comunica în scris răspunsurile pe care le-aţi aşteptat astăzi oral.

Cei care aţi dorit să depuneţi interpelări sau întrebări vă rog să o faceţi la secretariat acum. Interpelările.

Cu aceasta, declar închisă şedinţa noastră de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,50.