Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Cezar-Florin Preda şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice, ca în fiecare marţi dimineaţă.

Din câte ştiu, marţea trecută s-a început cu reprezentanţii grupurilor parlamentare, să spunem, de la putere.

Ar trebui, astăzi, să începem cu opoziţia.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, vă rog, domnule deputat. Şi vă rog să vă şi prezentaţi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Pavel Horj:

Sunt Pavel Horj, deputat de Maramureş, în colegiul Borşa-Vişeu.

Doamna preşedinte,

Domnilor parlamentari,

Parlamentarii PNL din Maramureş au luat notă de prevederile proiectului de buget pentru anul 2009, constatând că pentru Programul de dezvoltare a infrastructurii reprezentată prin drumuri, baze sportive, realizarea reţelelor de alimentare cu apă şi reţelele de canalizare, conform OG nr.7/2006, potrivit sumelor prevăzute în buget, vor fi blocate toate lucrările începute din localităţile: Baia Sprie, Borşa, Ardusat, Dumbrăviţa, Ocna Şugatag, Vişeul de Sus, Coaş, Călineşti, Groşii Ţibleşului, Poienile Izei, Repedea, Şişeşti, Valea Chioarului şi Copalnic Mănăştur.

De asemenea, nu mai există fonduri pentru continuarea lucrărilor la casele de cultură din comunele: Copalnic Mănăştur, Cerneşti, Poienile Izei, Valea Chioarului, Coaş şi Sălsig.

Reabilitarea unor şcoli din localităţile Boiu Mare, Valea Chioarului, Vima Mică, Coaş, Repedea, Rona de Jos, Ardusat, Copalnic Mănăştur, Dumbrăviţa, Groşi, Călineşti, Sălsig, Seini, Borşa vor fi, de asemenea, blocate.

Reabilitarea sediilor primăriilor din Baia Mare, Seini, Cerneşti şi construcţia sediilor primăriilor din Borşa, Vima Mică, Călineşti, Ardusat, Rona de Jos nu îşi găsesc reprezentarea în sumele alocate de la buget.

Totodată, nealocarea sumelor defalcate din t.v.a pentru drumurile judeţene DC 28A Şişeşti, DC 79 Groşi, DC 61, 62, 63 Valea Chioarului, DC 31, 43, 45 Copalnic Mănăştur, DC 32 Cerneşti, DC 46 Coaş, DC 76 Remetea-Chioaru, DC 59 Boiu Mare, DC 91A Sălsig, conform HG nr.577/1997, va determina ca aceste drumuri să rămână impracticabile în continuare.

Blocarea lucrărilor de modernizare a aeroportului internaţional Baia Mare este iminentă în actualul proiect de buget prezentat de Guvernul domnului Boc.

Respingerea de către Comisia pentru buget-finanţe a amendamentului referitor la alocarea sumei de 200.000 mii lei va determina sistarea lucrărilor tronsonului de drum expres Baia Mare-Petea şi centura ocolitoare a municipiului Baia Mare, în lungime de 7,5 km până, la localitatea Ardusad.

Nealocarea fondurilor pentru executarea infrastructurii rutiere din comuna Dumbrăviţa ar putea atrage blocarea investiţiilor străine (SUA), în Fabrica de componente aeronautice, care la punerea în funcţiune ar putea asigura 500 de locuri de muncă.

Respingerea amendamentului referitor la suplimentarea sumei pentru pârtia olimpică Borşa şi telegondolă va păstra în continuare în izolare zona Borşa-Vişeu, turismul reprezentând singura şansă pentru redresarea zonei.

Nu în ultimul rând, sumele foarte mici alocate pentru reabilitarea DN 18 şi DN 1C, reabilitare care trebuia să se execute începând cu 2009, potrivit sumelor alocate, a ritmului şi valorii acestora, reabilitarea acestor drumuri se va face în minim 20 de ani.

În lumina celor arătate mai sus, rezultă tendinţa clară de păstrare a judeţului Maramureş într-o izolare totală, singura şansă a locuitorilor zonei fiind în continuare drumul pribegiei, unde se găseşte deja cea mai mare parte a tineretului acestui judeţ şi pentru care domnul Geoană, în campania electorală, promitea câte 20.000 euro pentru fiecare.

Numai din localităţile Borşa şi Vişeu sunt plecaţi în Italia circa 10.000 de tineri, însemnând 10.000 locuitori x 20.000 euro = 200.000.000 euro, care nu se regăsesc în proiectul de buget pentru anul 2009 repartizaţi judeţului Maramureş!

Domnilor parlamentari de la guvernare,

Alocaţi aceşti bani pentru dezvoltarea oraşelor Borşa şi Vişeu, pentru reabilitarea drumurilor, pentru dezvoltarea infrastructurii de turism, şi vă asigur că borşenii şi vişeuanii se vor întoarce să-şi deschidă pensiuni agroturistice, asigurând continuitatea tradiţiilor şi modului de viaţă din Maramureş, la care de atâtea ori se face referire.

În numele maramureşenilor, mă adresez Guvernului şi Parlamentului pentru a ţine cont de nevoile imediate, pentru a nu lăsa judeţul Maramureş într-o nedreaptă izolare, care s-a perpetuat deja de o perioadă mult prea lungă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat...

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Vasile Mocanu.

A, domnul deputat Ioan Stan.

Scuzaţi-mă, domnule Mocanu, este domnul deputat Ioan Stan. Îi confund pe cei doi Stan: Ion Stan, cu Ioan Stan.

Mă scuzaţi, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Doresc să vă vorbesc, din nou, despre moştenirea mea şi a concitadinilor mei, mirifică, dureroasă şi copleşitoare, aşa cum este şi va fi mereu vorba despre Fălticeni.

Personalităţi ale Pantheonului naţional şi universal l-au admirat şi l-au păstrat în opera lor, numindu-l Weimerul României ori Veneţia nordului românesc.

L-au nemurit cu pana, penelul şi dalta, fii ai locului, ridicaţi de contemporani, ca şi de posteritate, cu mult deasupra spaţiului sucevean ori românesc, în universul artistic fără de graniţe.

Meleag binecuvântat, Fălticeniul a reuşit să ofere coordonate creative pentru mai mult de 100 de nume mari ale culturii şi ştiinţei naţionale, situându-se - din acest punct de vedere - într-o ierarhie neoficială, pe locul trei, după Bucureşti şi Iaşi.

Bine, bine, veţi spune, unde-i necazul?

Păi, unde să fie, domniile dumneavoastră? Mă tem că, fără ştirea noastră, graniţele judeţului Suceava au fost reaşezate, iar Fălticeniul, cu Baia şi Drăguşenii, cu Mălinii şi Râşca, cu Slatina şi Bogdăneştii, aşezări al căror nume înfioară cu rezonanţa lor istorică, au rămas pe dinafară, într-o ţară a nimănui, dacă nu cumva ne-or fi adoptat, tot pe neştiute nemţenii ori alţi megieşi!

Altfel cum s-ar putea explica totala excludere a Fălticeniului, din ceea ce se pregăteşte a fi trendul anului, şi al anilor ce vor urma, în aşa dorita renaştere a turismului românesc.

Prezenţa în luna ianuarie 2009 a ministrului turismului, împreună cu cel al culturii la lucrările seminarului naţional de turism "Redescoperă România" a fost de natură să ne dea speranţe, în ceea ce priveşte reaşezarea Fălticeniului pe locul pe care îl merită.

Ce s-a întâmplat, însă, în realitate, ne-a determinat să recunoaştem, încă odată, că suntem cu bună ştiinţă sau din nepăsare, pur şi simplu "uitaţi!"

Cum este cu putinţă să înscrii Fălticeniul, într-un program de revigorare turistică naţională ca cel anunţat cu multă vervă mediatică la seminarul de care vă vorbeam, la capitolul "turism ecumenic";

Care Fălticeni?

Cel aşezat în slova sadoveniană, cel pictat de Băieşu, cel purtat în lumea largă în sufletele Lovineştilor, cel cu uliţa Rădăşenilor răsunând încă de râsul catiheţilor învredniciţi a-i fi tovarăşi lui Nică, humuleşteanul ce se va aşeza în istoria literaturii române sub numele de Ion Creangă?

Sau, Doamne, iartă-mi mie, poate Fălticeniul înzestrat din dragostea celui care a fost numit, pe bună dreptate, patriarhul sculpturii româneşti, cu cea mai bogată colecţie de autor aflată într-un singur loc în întreaga lume. L-am numit astfel, cu plecăciune de suflet, pe Ion Irimescu.

De asta vă vorbesc astăzi, doamnelor şi domnilor colegi! Pentru a vă atrage atenţia că în întregul teritoriu istoric bucovinean există încă, prin strădania celor trăitori în timp, până şi astăzi şi mereu, un spaţiu de excepţie pe care împreună îl putem aşeza pe locul meritat şi pe care ar trebui să îl recunoască şi cei care, vremelnic şi omeneşte, stau "în fruntea bucatelor".

Fălticeniul!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat Ioan Stan.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Eugen Nicolăescu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Declaraţia mea politică se numeşte: "Bazac-onie la Sănătate".

Guvernarea PD-L - PSD a ales calea politizării administraţiei publice, schimbând toate conducerile, uneori chiar simplii lucrători au fost mutaţi de pe o funcţie pe alta. Nu au contat pregătirea profesională, experienţa, rezultatele. Important era ca nimeni să nu mai rămână pe post, pentru că a servit vechiul regim. Dacă i-am spune epurare, nu am greşi deloc. Evident că trebuiau posturi de conducere pentru susţinătorii sau camarila noii guvernări.

La Ministerul Sănătăţii n-a mai rămas nimic din structurile şi personalul de conducere, chiar dacă ocupanţii funcţiilor erau funcţionari publici care fuseseră promovaţi prin concursurile legale şi care desfăşuraseră activităţi eficiente.

Veţi găsi funcţionari cu pregătirea de medic, încadraţi la servicii de buget, juridic ş.a.m.d., precum şi reorganizări şi restructurări create pentru noile personaje.

Aşa se explică o serie de neajunsuri din sistemul medical, din ultimele două luni, mediatizate îndelung. Cauzele? Lipsa de autoritate, de profesionalism, de credibilitate, de respect.

Fac menţiunea că, în mandatul meu, am păstrat o serie de directori, şefi de serviciu, directori de spitale, pentru că oamenii aceia ocupaseră posturile prin concurs, erau legitimaţi de respectarea legii, obligaţia principală a unui ministru. Directori şi şefi de serviciu PSD - de mulţi ani - se găsesc azi în aceleaşi funcţii în minister sau la CNAS.

Astăzi, asistăm, din păcate, la improvizaţii, la măsuri după ureche, la acţiuni jalnice de imagine, toată din graba lui Ferrari. Trist este că pacienţii n-au nicio vină, că medicii îşi fac datoria agresaţi de "ciocoii noi", că nimic nu are de-a face cu bunul-simţ, cu echilibrul, cu măsura, cu inteligenţa. Suntem puşi să-i vedem cum una spun şi alta fac, cum improvizează, cum oportunismul este singura lege.

Astăzi, la Ministerul Sănătăţii s-a ajuns ca ministrul să aibă bodyguard pe hol, să nu fie deranjat de amărâţi, să nu aibă de-a face cu nimeni, în afara acoliţilor. Este greu de crezut că, după 20 de ani de la Revoluţie, un minister se conduce fără discernământ, ca propria moşie, iar profesioniştii sunt ţinuţi deoparte.

Boală grea la Ministerul Sănătăţii. La Ministerul Sănătăţii managementul este o bazac-onie!

Doamna Daniela Popa:

Urmează Grupul parlamentar al UDMR, doamna deputat Anna-Lili Farkas.

Doamna deputat, vă rog, aveţi cuvântul.

Doamna Farkas Anna-Lili:

Bună ziua, doamna preşedinte.

Bună ziua, stimaţi colegi.

Am o declaraţie în numele tinerelor mame.

După cum se ştie, în cazul gemenilor şi tripleţilor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale aplică actul normativ ca şi cum ar fi avut loc o singură naştere, a unui singur copil. Adică, părintele beneficiază de o singură indemnizaţie.

În practica judiciară, însă, instanţele judecătoreşti au dat câştig de cauză părinţilor copiilor gemeni şi tripleţi, în sensul că aceştia au dreptul la indemnizaţie în funcţie de numărul copiilor, ceea ce este legal şi nediscriminatoriu.

Neacordarea indemnizaţiei pentru fiecare naştere este un fapt discriminatoriu, întrucât nu există niciun argument logic şi legal pentru a nu se acorda fiecărei naşteri, chiar dacă aceasta a avut loc într-un interval scurt de timp, de câteva minute, şi nu de câţiva ani. Chiar şi în textul ordonanţei este reglementat în mod expres că, "indemnizaţia se acordă pentru primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii", fără să fie precizat în ce interval de timp se produce naşterea.

În mod explicit, textul ordonanţei reglementează că indemnizaţia se acordă, "după caz, pentru primii trei copii." Astfel, ministerul de resort interpretează în mod vădit prevederile actului normativ.

Nu poate fi o explicaţie legală şi logică faptul că acea mamă care a născut mai mulţi copii deodată, într-un interval scurt de timp, are dreptul numai la o singură indemnizaţie, iar cea care a născut după doi ani de la prima naştere are dreptul la încă o indemnizaţie, pentru cea de a doua naştere.

Indemnizaţia se acordă pentru susţinerea familiei, în vederea creşterii copilului, şi nu pentru naştere.

Consider că este de neacceptat faptul că se acordă indemnizaţia pentru fiecare copil în cazul gemenilor şi tripleţilor numai în acele cazuri în care părintele obţine hotărârea judecătorească, Mai ales că, având în vedere şi practica judiciară, trebuie aplicată în mod legal şi unitar acordarea indemnizaţiei şi în cazul gemenilor şi tripleţilor, şi să nu fie puse mamele în situaţia să se judece luni întregi cu organele care ar trebui să le sprijine pe acestea şi să acorde un tratament egal pentru toţi părinţii.

Ministerul face economii pe seama nou-născuţilor? Chiar nu sunt alte cheltuieli care pot fi reduse?

Este de apreciat atitudinea ministerului, care ar avea rolul de a sintetiza şi de a coordona aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul protecţiei sociale.

În numele braşovenilor, deputat Anna-Lili Farkas.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Vă dau cuvântul imediat, domnule deputat.

Grupul parlamentar al PD-L, domnul deputat Ioan Botiş.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

În ultimele luni, evoluţia ratei şomajului este în trend ascendent, astfel, de la o rată a şomajului de 4,1% în luna noiembrie, am ajuns în luna ianuarie 2009 la o rată a şomajului de 4,9%, numărul persoanelor înregistrate ca şomeri, în această perioadă, fiind de 67.936; de la 376.971 de şomeri, în noiembrie 2008, la 444.907 şomeri, în luna ianuarie 2009.

Această tendinţă este o consecinţă a evoluţiei economice din ultima perioadă în România, dar şi o contribuţie substanţială a numărului de persoane care se întorc în România, ca efect al înrăutăţirii situaţiei economice în spaţiul vest-european.

La ora actuală, se estimează că peste 400.000 de oameni se vor întoarce în ţară, în anul 2009.

Conform Planului Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) se urmăreşte dezvoltarea economică şi schimbările structurale în România.

Investiţiile în capitalul uman vor completa şi vor conferi sustenabilitate pe termen lung creşterii productivităţii. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane va beneficia în perioada 2007 - 2013 de 3,47 miliarde euro.

Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii, prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii, şi asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a muncii modernă, flexibilă a 1.650.000 de persoane.

În anul 2009, suma propusă în vederea accesării fondurilor europene prin POS DRU este de aproximativ 210 milioane euro, cu o influenţă în bugetul de stat de 1,5% din p.i.b.

Absolvenţii reprezintă o categorie de persoane greu accesibile pe piaţa forţei de muncă, datorită lipsei experienţei în muncă. Considerăm necesară o lege care să sprijine absolvenţii în demersul lor de a se încadra în muncă. Propun, astfel, Legea primului contract de muncă. Astfel, stagiile de practică ale tinerilor trebuie considerate vechime în muncă astfel încât, la sfârşitul studiilor, perioada de practică să se constituie vechime în muncă.

Practica efectuată sub orice formă de prestaţie, în producţie, servicii sau altele, poate fi subvenţionată prin Legea privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea forţei de muncă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Vasile Mocanu.

De data aceasta, cu adevărat vă invit să luaţi cuvântul.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Unde sunt cabinetele stomatologice de la sate?"

Nu cu multă vreme în urmă, fostul ministru al sănătăţii, domnul Nicolăescu, anunţa derularea unui program naţional de înfiinţare de cabinete medicale în mediul rural, inclusiv stomatologice... intitulat pompos "Sănătate e la sate", programul s-a încheiat la fel ca multe alte proiecte ale fostului Cabinet, cu un mare eşec.

Din păcate pentru bolnavii de la sate, mai ales în ceea ce priveşte deschiderea de cabinete stomatologice cu o minimă dotare, moştenirea Guvernului Tăriceanu este dezastruoasă.

Astfel, în extrem de puţine comune ale judeţului Iaşi mai există un cabinet stomatologic. De aceea, locuitorii de la sate iau cu asalt dentişti din oraş când durerile de măsele devin insuportabile. Dar acest lucru se întâmplă doar în cazul celor care au norocul să locuiască în comune apropiate de oraş. Ceilalţi au ghinion şi sunt obligaţi să recurgă doar la leacuri băbeşti.

Şi mai trist este faptul că bugetul alocat de către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate cabinetelor de stomatologie atât din mediul rural, cât şi din oraş este prea mic, iar în primele zile ale lunii fondurile se epuizează şi nu sunt suficiente decât pentru lucrări dentare de primă necesitate.

Nu ştiu ce proiecte are Ministerul Sănătăţii în această privinţă, dar cred că a venit timpul ca stomatologia să nu mai fie tratată cu atâta indiferenţă.

Haideţi să-i facem şi pe românii de la sate să zâmbească frumos!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

De la acelaşi grup parlamentar, domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Nu mai este în sală.

Atunci domnul deputat Culiţă Tărâţă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

De cum deschide uşa cabinetului său, fiecare nou ministru al învăţământului îşi începe mandatul cu acelaşi banal şi plictisitor discurs - reforma în şcoli.

Deşi am auzit de atâtea ori acest slogan, nici astăzi nu ştim dacă reforma atât de vânturată, înseamnă un învăţământ general obligatoriu, în care să fie cuprinşi toţi copiii de vârstă şcolară, dar mai cu seamă un învăţământ care să lumineze milioane de minţi, să formeze conştiinţe înalte şi să pregătească temeinic schimbul de mâine al societăţii.

Cel mai vizibil şi scandalos rezultat al reformei şcolare din ultimii 19 ani este acela că elevii învaţă cu profesori la catedră - unii din ei suplinitori sau pensionari - şi cu bodyguarzi la uşă.

De fapt, şcoala, ca şi alte domenii, urmează întocmai cursul vieţii politice a ţării. De când am devenit stat de drept, stat democratic şi membru al Uniunii Europene, toţi demnitarii noştri, politicienii puterii şi ai opoziţiei, marii afacerişti şi odraslele acestora sunt însoţiţi de bodyguarzi ca de propria umbră. Nici măcar demnitarii comunişti, care pretindeau că sunt emanaţii maselor, nu umblau fără securişti după ei.

De la Alexandru Ioan Cuza, domnitorul sub sceptrul căruia s-a înfăptuit Unirea Principatelor în urmă cu 150 de ani, niciun alt conducător n-a mai umblat singur pe străzile Capitalei sau ale altor aşezări. Cum s-a născut o asemenea situaţie periculoasă, care pare să continue încordarea, teama şi nesiguranţa din vremurile apăsătoare ale războiului?

Există destule explicaţii, dar - din păcate - puţine măsuri pentru eradicarea sa. Violenţa, care începe cu insulte în familie şi se încheie cu acte de terorism de dimensiunile celui de la New-York, în urmă cu câţiva ani, este astăzi un fenomen universal. Ea bântuie Planeta, de la un cap la altul, manifestându-se în cele mai diferite moduri şi de multe ori cu consecinţe îngrozitoare. Violenţa este practic rezultatul final al multor acţiuni ilegale: speculă, înşelătorie, furt, trafic de droguri şi de persoane, furtul de autoturisme, jefuirea unor instituţii care vehiculează sau tezaurizează bani şi alte valori, acţiuni de recuperare, precum şi corupţia generalizată, de la mediile interlope, la cele politice.

Elementele care au determinat apariţia unor asemenea cauze care favorizează violenţa sunt aceleaşi pretutindeni: stresul, frustrarea profesională, socială sau politică, sărăcia, singurătatea, dezbinarea familiei, pierderea credinţei, influenţele tot mai puternice pe care lumea interlopă le exercită asupra societăţii.

Nimeni nu înţelege de ce învăţământul din ţara noastră, dar şi din alte state ale lumii, a devenit ţinta predilectă a atâtor acţiuni de violenţă. Ne întrebăm mereu, fără să ne putem răspunde, cum de pătrund în şcoli tot felul de dezaxaţi, de traficanţi de droguri ori criminali? Cui vor să vândă toţi aceşti nelegiuiţi droguri? Unor copii care n-au doi lei în buzunar ca să-şi cumpere un sandvici? Este grav!

Grav este faptul că de la an la an violenţa în şcolile din ţara noastră ia amploare. În luna trecută am avut câteva scandaluri şi bătăi care confirmă această tristă realitate. Se pare că paza de care dispune fiecare şcoală este palidă şi ineficientă. Mai de fiecare dată, poliţia soseşte după consumarea conflictelor şi este pusă sub presiunea fie a părinţilor, care îşi apără copiii scandalagii, fie a celeilalte părţi, care cere pedepse grave pentru bătăuşi.

Unele şcoli dispun de camere video, de instalaţii de alarmare a poliţiei. Inspectoratele şcolare au propus măsura prin care se interzice elevilor să părăsească şcoala în timpul cursurilor. Toate, însă, se dovedesc ineficiente.

Atâta vreme cât educaţia în familie lipseşte cu desăvârşire sau este precară, atât timp cât părinţii nu colaborează cu şcoala, când pedepsele dictate împotriva elevilor scandalagii sunt un fel de mângâiere pe cap, iar sancţiunile aplicate împotriva vagabonzilor şi traficanţilor de droguri se rezumă la amenzi derizorii, violenţa va rămâne o buruiană perenă şi periculoasă în învăţământul românesc.

O asemenea racilă nu trebuie tratată cu toleranţă nici de părinţi, nici de corpul profesoral, nici de inspectoratele şcolare şi nici de reprezentanţii legii. Ca să scăpăm de ea, trebuie s-o smulgem din rădăcină. Să nu ne amăgim cu ideea că violenţa, drogurile şi criminalitatea bântuie şi prin şcolile din SUA, Japonia sau prin cele din Europa Occidentală.

Oriunde s-ar petrece, violenţa constituie o faptă oribilă, care trebuie drastic combătută. Să renunţăm la discursul demagogic despre reforma în învăţământ şi să ne aplecăm mai întâi asupra măsurilor capabile să asigure climatul de linişte necesar pentru desfăşurarea normală a acestuia.

Numai de pe o asemenea platformă de normalitate vom putea să vorbim despre reforma învăţământului, adică despre asigurarea unor cadre bine pregătite, despre manuale judicios concepute, în directă legătură cu problemele capitale pe care le comportă dezvoltarea societăţii contemporane, dar şi despre elaborarea unor programe de învăţământ care să facă din şcoală un punct de atracţie, şi nu de abandon, un for de stimulare a gândirii şi a capacităţilor creatoare.

Violenţa, ca mod de viaţă, este un rău cu care nu se poate trăi, cu care nu există compromis sau stare de echilibru. Societatea noastră are astăzi de ales: ori reacţionează, pentru a se elibera de acest flagel, ori sucombă sub acţiunea lui corosivă şi se întoarce la starea ei naturală, adică solitară, săracă, brutală şi plină de nenorociri.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumim domnului deputat Culiţă Tărâţă pentru declaraţie.

Urmează, din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Adriana Diana Tuşa.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Adriana Diana Tuşa:

Mulţumesc mult.

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi domni şi doamne deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Guvernul Boc îi mai reprezintă pe cetăţenii României?"

Declaraţia mea politică de astăzi vine şi alătură promisiunile pe care actualul Guvern ni le-a făcut în campania electorală şi Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2009, proiect pe care distinsul Guvern Boc l-a depus în Parlament spre aprobare. Două faţete vehement criticate, în egală măsură şi de presă şi de opinia publică, două faţete care nu au legătură decât cu oportunismul politic, cu cinismul şi dispreţul faţă de cetăţenii acestei ţări..., în bună măsură votanţii actualei coaliţii aflate la guvernare.

Guvernul Boc, tot mai preocupat de încropirea unui buget nesustenabil, construit la disperare sub presiunea grupurilor de interese ale PD-L şi PSD şi care contravine chiar şi măsurilor populiste pe care ni le promitea cu doar 3 luni în urmă, în timp ce se afla în campania electorală, este acum marcat nu atât de Programul de guvernare, cât de nevoia de a drege electoral imaginea unui simulacru de Guvern, aşa-zis "social-popular" "

Astfel, actualul Guvern dă dovada faptului că s-a despărţit definitiv de buna-credinţă, de respect şi consideraţie faţă de cetăţean. L-aş întreba pe domnul Emil Boc de ce nu acordă majorarea salarială de 50% pe care le-a promis-o cadrelor didactice, sau de ce nu a eliminat taxa auto pentru prima înmatriculare, taxă transformată în principala armă de demonizare a guvernării liberale? Acestea sunt doar două întrebări din multitudinea de promisiuni făcute fără nici un fel de acoperire, doar cu intenţia de a-i păcăli încă o dată pe cei care le-au încredinţat votul. Culmea cinismului, de care daţi dovadă, domnule Emil Boc, este că ministrul finanţelor şi membru al Guvernului pe care îl conduceţi, domnul Gheorghe Pogea, aflat într-un moment de sinceritate probabil, recunoaşte cu neruşinare că: "Promisiunile electorale sunt promisiuni electorale. Eu, ca ministru, am altă misiune, aceea de a relansa economia. Cei care aşteaptă rezolvarea promisiunilor electorale trebuie să mai aştepte." Pe mine, cel puţin, ca cetăţean al acestei ţări, m-a lăsat fără cuvinte această afirmaţie. Păi de ce să nu daţi o ordonanţă de urgenţă prin care actualul guvern să fie absolvit de vina minciunilor din campania electorală doar pentru că ştim cu toţii că acestea serveau unui scop nobil..., acela de a ajunge la ciolan!

Luând per ansamblu activitatea de până acum a Guvenului Boc, aceasta dă dovadă nu numai de lipsă de realism sau de abilitate politică, dar şi de un dispreţ profund faţă de cetăţeni. În orice ţară democratică normală, o asemenea dovadă de cinism şi dispreţ ar fi fost sancţionată prin demiterea Guvernului. La noi, din păcate, nu se întâmplă aşa ceva datorită jocurilor politice murdare pe care le fac, iată, PD-L şi PSD pentru susţinerea acestui Guvern, care, între noi fie vorba, mai bine ar fi rămas încă în umbră, după cum îi plăcea domnului Emil Boc să se alinte cu vreun an în urmă.

Ca parlamentar al României, mă întreb şi vă întreb: "Pe cine mai reprezintă Guvernul Boc? Îi mai reprezintă pe cetăţenii României?".

Mulţumesc mult.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Este nevoie de un sprijin financiar mai mare pentru obiectivele religioase islamice".

În România există mai multe obiective religioase ale comunităţii musulmane, unele având inclusiv valoare de patrimoniu, fiind declarate monumente istorice.

Pot fi oferite ca exemple Geamia Esmahan Sultan din localitatea Mangalia, Geamia Regală din oraşul Constanţa, Geamia Hunchial din acelaşi oraş, Geamia Veche din localitatea Medgidia, geamia din Isaccea, judeţul Tulcea.

În ultimii ani, a fost nevoie de investiţii financiare pentru restaurarea clădirilor, investiţii asigurate în principal de persoane particulare.

În egală măsură, unde era nevoie, s-au construit noi geamii cu finanţări aproape în totalitate venite tot din zona privată.

Din păcate, însă, guvernările succesive nu au acordat întotdeauna atenţia cuvenită problemelor cu care s-au confruntat şi se confruntă reprezentanţii cultului musulman. Sprijinul financiar direct a fost unul timid.

Amendamentele la bugetul de stat formulate de-a lungul timpului, cu o singură excepţie, nu au fost avizate favorabil.

Câteva dintre aceste obiective religioase sunt parte a patrimoniului nostru naţional. În unele aşezări este nevoie de case religioase pentru comunităţile locale. Astfel, în comuna Castelu, judeţul Constanţa, se doreşte construirea unei geamii.

În aceeaşi ordine de idei, trebuie evidenţiat faptul că este nevoie de sprijin material pentru realizarea unui monument care să-i omagieze pe eroii de etnie tătară şi etnie turcă, căzuţi pentru România în cele două războaie mondiale. Sunt aspecte care pentru noi contează mult.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Constantin Chirilă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Chirilă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică vizează securitatea alimentară a acestui popor.

Ministerul Mediului a atenţionat asupra deşertificării unor importante zone din România, în următorii 20 de ani. Este un pericol real, care s-ar putea constitui într-o reală ameninţare la adresa securităţii alimentare a României.

Problematica din domeniu este complexă, iar soluţiile nu vor fi ieftine, însă trebuie aplicate urgent. Potrivit unui barometru de opinie publică, realizat de INSOMAR în luna ianuarie 2009, principala îngrijorare a românilor se referă la posibilitatea scumpirii alimentelor.

În acest context, deşertificarea este o temă ce trebuie să reprezinte o prioritate legislativă şi guvernamentală. Acest fenomen va genera producţii agricole din ce în ce mai mici, ceea ce va mări dependenţa României de importuri, în condiţiile în care acum, la cereale, producem întreaga cantitate necesară consumului intern. Pe cale de consecinţă, preţurile produselor alimentare vor creşte, mai ales la cele incluse în coşul zilnic. Pe fondul crizei financiare, despre care încă nu avem o proiecţie a duratei şi a efectelor pe termen lung, scăderea securităţii alimentare va genera nu doar o scădere a nivelului de trai, ci şi tensiuni sociale.

Una dintre zonele cele mai afectate este sudul ţării, unde lipsa perdelelor forestiere, dar şi distrugerea sistemului de irigaţii accelerează fenomenul de deşertificare. Este lăudabil că intenţionăm să ne conformăm normelor europene în privinţa emisiilor poluante. Viitoarele norme europene aprobate prin Raportul Florenz, vor introduce nu doar scăderea acestor emisii, dar şi creşterea procentului de energie obţinută prin metode ecologice. Însă, până vom reuşi să implementăm programele de reducere a fenomenului de încălzire globală şi să avem şi rezultate notabile, trebuie să privim mai atent şi la factorii antropici care au accelerat deşertificarea. Au existat iniţiative de creare a unor perdele forestiere, însă rezultatele au fost nule. Calitatea solului se degradează pe zi ce trece, iar fenomenele climatice actuale nu sunt în măsură să ne ajute la regenerarea potenţialului productiv.

Având în vedere atât situaţia de criză financiară, cât şi pericolul real la adresa securităţii alimentare a României, consider că agricultura trebuie să devină o prioritate naţională. În afara sprijinului pentru atragerea accelerată de fonduri europene şi crearea unui cadru legislativ coerent, trebuie să vizăm prioritar calitatea mediului. În acest fel, abordarea asupra agriculturii va fi cea firească, adică nu doar din punct de vedere economic, ci şi social şi, mai ales, de mediu.

România a fost cunoscută în istorie drept "grânarul Europei", iar acum ne îndreptăm vertiginos spre vremuri în care pâinea cea de toate zilele va fi de import. În condiţiile în care ţara noastră nu excelează în industrie şi servicii, dacă şi agricultura va cădea în derizoriu, vom deveni piaţa de consum perfectă pentru producţiile statelor avansate. Şi atunci, ne vom mândri degeaba cu statutul de cetăţeni europeni, câtă vreme vom ajunge să cerşim pâinea prin importuri.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Aveţi cuvântul, domnule deputat. Vă rog.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Doamna preşedinte,

Stimate doamne deputaţi,

Stimaţi domni deputaţi,

Cu permisiunea dumneavoastră, voi expune declaraţia politică "Izolarea Maramureşului măreşte nemulţumirea locuitorilor săi".

După cum se ştie, Maramureşul a fost uitat în ultimii 19 ani de pe harta infrastructurii rutiere. Poate că Maramureşul este departe de Bucureşti, iar sumele de bani care necesită investiţii în infrastructură sunt mari şi depind de deciziile de la Bucureşti. Dar, atunci când, de ani de zile, se vorbeşte despre necesitatea unui drum rapid, care să lege Maramureşul de coridoarele de transport europene şi lucrurile nu evoluează pozitiv, e normal ca electoratul din zonă să-şi exprime mulţumirea.

Este argumentul pentru care reiterez o realitate cu care se confruntă Maramureşul: precaritatea şi lipsa unei infrastructuri rutiere, mai mult decât necesară pentru a lega partea de nord-vest a României de restul ţării şi de autostrada care leagă România de Ungaria.

Din 2005 încoace, se părea că lucrurile încep să se mişte. După un efort susţinut, depus de Consiliul judeţean Maramureş, de parlamentarii de Maramureş pentru a scoate judeţul din izolarea la care a fost supus prin neincluderea sa în lista obiectivelor de investiţii pentru infrastructura de transport, în 2006, Guvernul de atunci a modificat Hotărârea Guvernului nr.513/2006, astfel că în anexă, la punctul 13, era inclus şi Drumul expres Baia Mare - Petea.

Hotărârea de Guvern care modifica lista de investiţii a Ministerului Transporturilor a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel că se spera să înceapă construcţia drumului.

Din păcate, Proiectul Drumul expres Baia-Mare - Petea a fost blocat înainte ca lucrările să înceapă, deoarece licitaţia pentru exproprieri a fost contestată.

Conform datelor existente, aproape 3.000 de proprietari trebuie să fie despăgubiţi pentru terenurile pe care se va construi acest drum. Dacă se va construi ...

Fiindcă se pare că bugetul pentru acest an dezavantajează din nou Maramureşul. Astfel că Drumul expres de care vorbim de atâţia ani nu se regăseşte printre priorităţi.

În aceste condiţii, ce putem să spunem electoratului din Maramureş, o zonă mereu aflată pe dinafara priorităţilor Guvernului?

Cu ce argumente să venim pentru a-i convinge că şi ei, maramureşenii, se află pe lista de priorităţi a Guvernului şi a Ministerului Transporturilor?

Ce contraargumente putem să aducem la întâlnirile cu aceştia că Ministerul Transporturilor este interesat şi de această zonă?

Ce să spunem electoratului care şi-a pus încrederea în noi şi a sperat că, în sfârşit, Drumul expes va căpăta contur?

Aştept aceste răspunsuri şi doresc să le transmit maramureşenilor.

Reamintesc că Drumul Baia-Mare - Vaja va avea o lungime de 135 kilometri, din care 35 vor fi pe teritoriul judeţului Maramureş, pentru a face joncţiunea cu Autostrada M49 din ţara vecină, care a fost de acord cu acest proiect.

Ca reprezentant al electoratului din Maramureş, insist pentru includerea pe lista de priorităţi a proiectului demarat de vechiul Guvern privind Drumul expres care urmează să lege municipiului Baia Mare de Satu Mare - vama Petea şi să facă trecerea în Ungaria prin localitatea Vaja, lângă Nyiregyhaza.

Lucrările, ca urmare a unui protocol încheiat între cele două guverne - român şi maghiar -, sunt programate să înceapă în 2009.

Consiliul judeţean Maramureş, instituţie care a promovat ideea Drumului expres, solicită suma necesară pentru expropriere pentru cauză de utilitate publică, în vederea realizării obiectului de utilitate publică şi realizarea proiectului tehnic.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, doamna deputat Brînduşa Novac.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Cornelia Brînduşa Novac:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Distinse doamne şi distinşi domni deputaţi,

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Europa era o vastă ruină, cu o populaţie îndoliată şi sărăcită, cu o economie în colaps.

Dezastrul devastatorului război a fost vindecat în mare măsură prin proiectul de reconstrucţie a Europei Occidentale, cunoscut sub numele de "Planul Marshall". Acestui obiectiv, Statele Unite ale Americii i-au dedicat circa 1,3% din Produsul Federal Brut, echivalat de profesorul John Pinder, la momentul anilor '90, la circa 50 miliarde de euro.

De acest proiect au ştiut să profite, într-o manieră responsabilă, 16 ţări europene, care au înţeles să conlucreze în armonie, cunoscându-şi fiecare în parte interesul, dar ţinând seama şi de noile baze ale cooperării, pe care au construit apoi Comunităţile Europene.

Situându-ne în contextul prezent, România, ca ţară a Uniunii Europene, are la dispoziţie pentru modernizare şi dezvoltare, un alt fel de "Plan Marshall" care îl constituie fondurile europene. Europa ne ajută, rămâne însă să ne ajutăm şi noi înşine.

Din păcate, însă, liderii politici nu s-au învrednicit suficient pentru a merita oferta Europei. Oamenii au sperat şi aşteaptă încă sprijinul european, dar dacă banii nu sunt încă în România, aceasta este vina unor lideri politici, care doar au mimat interesul public, dar, în realitate, s-au îngrijit de propriile buzunare.

Relativ recent, la Ministerul Mediului, s-au descoperit la toaletă peste 350 de dosare prin care primăriile din tot atâtea localităţi solicitau fonduri europene pentru proiectele elaborate de ei. Cred că toată lumea a înţeles ce utilizare dădea Guvernul Tăriceanu hârtiilor pe care erau scrise dorinţele românilor.

Iată adevărata dimensiune a interesului şi responsabilităţii "europeanului" Tăriceanu şi a Guvernului pe care l-a condus, în raport cu nevoile colectivităţilor locale.

Fondurile europene trebuie cât mai repede să însemne modernizarea satelor, consolidarea unei agriculturi rentabile, electrificarea ultimelor sate şi cătune româneşti în care încă se mai foloseşte lampa; înseamnă totodată dezvoltarea reţelelor de canalizare, străzi şi şosele fără gropi, cât şi norme europene de mediu. Pe scurt, înseamnă asigurarea condiţiilor minime de decenţă în viaţa românilor.

Întârzierile acumulate nu pot fi depăşite peste noapte. Lucrurile nu merg încă cu viteza cuvenită.

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale estimează că România va atrage în 2009 doar 25% din totalul fondurilor alocate pentru acest domeniu. Şi exemplele pot continua.

Ţinând seama de toate acestea, fac apel la dumneavoastră pentru a ne constitui în adevăraţi mediatori, facilitatori ai administraţiilor locale din colegiile pe care le reprezentăm, în promovarea proiectelor şi în urgentarea susţinerii acestora în faţa administraţiei centrale. Vom avea cu toţii de câştigat, iar din punct de vedere economic, aşteptata relansare va fi mai aproape.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, ca să respectăm ordinea stabilită de grup, domnul Ioan Munteanu. Nu este în sală.

Domnul Tudor Ciuhodaru? Nu este.

Domnul Costică Macaleţi?

Domnul Zgonea Valeriu Ştefan. Nu este.

Domnul Iuliu Nosa.

Domnul deputat Victor Surdu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Raul Victor Surdu-Soreanu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mulţi români au motive să fie trişti în perioada pe care o parcurgem, din diferite motive.

Sunt şi eu trist şi, totuşi, optimist.

Multe au fost bucuriile şi dramele care s-au abătut asupra românilor şi a minorităţilor care trăiesc pe meleagurile vechii Dacii. Istoria ne învaţă că au fost perioade grele şi înainte şi după primul şi după al doilea război mondial, dar şi în timpul comunismului. Revoluţia a schimbat din nou destinul nostru, numai că ceea ce a urmat, în multe domenii, a depăşit orice scenariu de film. Viaţa bate filmul.

Am fost martorii unor momente inexplicabile, şocante în primăvara anului 1990, când eram şi parlamentar şi ministru, când, odată cu topirea zăpezilor, românii şi maghiarii au început să nu mai încapă în albia minoră şi majoră a culturii Văii Mureşului. S-au mediatizat atunci multe manifestări de vrajbă şi cruzime, s-au pierdut vieţi omeneşti.

Însă, zilele trecute, tot prin mass-media şi cu ajutorul mass-media, o tragedie a scos la iveală obişnuitul oamenilor în firescul lor; aceiaşi oameni, români şi maghiari, au redescoperit simbioza umană, esenţa spiritului lor nealterat.

Solidaritatea umană nu a cunoscut încă demonetizarea; în momente de mare cumpănă, semenii se adună laolaltă, se susţin, se completează, pun umărul şi sufletul necondiţionat şi fără rezerve. Nu cred că am mai văzut laolaltă atâtea inimi zguduite de plâns şi atâţia ochi în lacrimi. Dispariţia violentă a tânărului sportiv Marian Cozma a determinat atâţia oameni să manifeste împotriva răului, într-o lume viciată şi cotropită de rău, deşi cu toţii ne dorim o lume mai bună pentru copiii noştri. Această dramă a unit deopotrivă în suferinţă maghiarii şi românii.

Sunt de acord şi mă fac purtătorul de cuvânt al multor persoane (care comentează de ani de zile şi mai ales în ultimele zile), cu pregătire şi educaţie diferită, împreună cu care am ajuns la concluzia că numai nişte minţi înfierbântate au încercat şi mai încearcă încă să învrăjbească pe maghiari împotriva românilor şi invers.

Este, oare, nevoie de asemenea drame ca să constatăm cât de asemănători suntem, cât de legaţi suntem în sentimente şi atitudini, sau că putem să ne manifestăm în pace?

Deci, vin şi întreb: unde este adevărul? De partea celor care ne învrăjbesc, mai recent şi cu reconstrucţia unei biserici dintr-o zonă majoritar maghiară pentru ortodocşii români, sau de partea celor care îşi dau mâna, care se îmbrăţişează din tot sufletul, convieţuind paşnic de o viaţă, iar faptul că sunt maghiari sau români, pentru ei chiar nu mai contează.

Cred în triumful raţiunii asupra violenţei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat Victor Surdu.

Urmează, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Raportul pe justiţie".

În aceste zile, Comisia Europeană a dat publicităţii un Raport parţial pe justiţie privind România.

Ştim cu toţii cum funcţionează justiţia în România şi care sunt slăbiciunile ei. În loc să vedem o analiză profesionistă, să primim un ajutor, ne-am trezit în faţa unui raport cu implicaţii politice care cuprinde aceleaşi idei pe care le conţineau şi rapoartele domnului Frattini, la acea vreme comisar pe justiţie al Comisiei Europene.

Tot în aceste zile, domnul Băsescu manifestă o nervozitate excesivă împotriva presei care "atacă instituţii ale statului de drept". N-am auzit să fie revoltat pe raport, care atacă instituţia cea mai reprezentativă a statului român: Parlamentul României. De asemenea, este incriminat şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Foarte curios acest mod de lucru. Este negat dreptul constituţional al Parlamentului de a judeca imunitatea parlamentară. Este condamnat Consiliul Superior al Magistraturii, care a făcut un raport dur la adresa DNA şi a gravelor abateri ale domnilor Morar şi Ţuluş.

De unde au informaţiile domnii de la Comisia Europeană? Cine le-a furnizat aceste informaţii? Au audiat ei Comisia juridică a Parlamentului? Au văzut raportul Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu DNA? De ce Comisia Europeană dă ordine cum şi când să se rezolve o problemă juridică în România?

În acest moment, domnul Frattini este ministru de externe în Italia.

Să luăm câteva cazuri de acolo. Primul-ministru Silvio Berlusconi, anchetat ani de zile pentru grave infracţiuni ale Trustului Media Set, promulgă o lege prin care Preşedintele Italiei şi primul-ministru nu pot fi anchetaţi în timpul mandatului. Vorbim, deci, de imunitate.

În România, Preşedintele Băsescu beneficiază de aceeaşi imunitate totală (vezi cazurile "Flota" sau "Casa din Mihăileanu").

Ministrul pentru raportul cu regiunile, Rafaele Fitto, acuzat în două dosare penale în 2001 şi 2004, pe când era preşedinte de regiune, este bine mersi ministru, fără ca cineva să ceară Guvernului italian să rezolve de urgenţă cazul. Domnul ministru beneficiază, conform legilor italiene, de prezumţia de nevinovăţie şi nimeni nu-i cere demisia sau judecarea rapidă. Conform spuselor Domniei Sale din aceste zile de la RAI UNO, nici după 7 ani nu s-a trecut de faza instructorie a dosarelor.

Acelaşi domn Frattini, în calitate de ministru de externe al Italiei, pare vexat de afirmaţiile, spun eu, juste ale ministrului român de externe, domnul Diaconescu, în legătură cu manipularea rasistă şi xenofobă a Guvernului italian cu privire la emigranţii români. Tot Domnia Sa subliniază că Italia este membru fondator al Uniunii Europene şi o asemenea acuză venită din partea României este de neacceptat.

Acum am înţeles. Membrii vechi beneficiază de toate drepturile suvernităţii naţionale. Ce se poate pentru aceste state vechi nu este valabil şi pentru statele noi. Acolo miniştrii sub anchetă beneficiază de imunitate. Imunitatea este un fapt normal, din moment ce Parlamentul italian are şi o Comisie Permanentă pentru Imunităţi.

Acolo Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează şi este prezidat tot de Preşedintele republicii. Nu am auzit însă ca domnul Napolitano să se fi amestecat în numirea preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum a făcut Preşedintele Băsescu în România.

O altă paralelă interesantă este faptul că domnii Berlusconi şi Băsescu au în acest moment o preocupare majoră: schimbarea Constituţiei celor două ţări. Ambii oameni politici îşi doresc regimuri forte cu schimbarea rolului Preşedintelui.

Să fie o simplă coincidenţă sprijinul pe care popularii italieni îl dau aşa-zişilor populari români?

Eu cred că acest lucru trebuie să pună în gardă clasa politică din România şi în special Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi face referire la ultimele acte de violenţă care au avut loc în Braşov, dar, evident, fac referire şi la jaful armat, în urma căruia s-au sustras sume importante de bani dintr-o filială a Băncii Transilvania, din Cluj-Napoca.

În mai puţin de o lună, acte de violenţă au îngrozit România. Un dublu asasinat produs la Braşov a adus în faţa opiniei publice o imagine halucinantă a complicităţilor existente între infractori, poliţişti, procurori şi judecători; un jaf armat care a durat cel mult zece minute sau un cocktail Molotov aruncat în plină stradă, toate acestea au creat un fenomen fără precedent, care este pe cale să se extindă.

Conform opiniilor specialiştilor, în această perioadă dificilă din punct de vedere economic, infracţiunile vor fi în creştere. Tocmai din această cauză, un punct esenţial pe agenda discuţiilor legate de Legea bugetului de stat îl constituie majorarea sumelor de bani îndreptate înspre această direcţie.

Alocarea resurselor financiare trebuie să ţină cont de adoptarea unei strategii coerente şi susţinute în vederea dotării moderne a structurilor de aplicare a legii, de completare a deficitului de personal, punând accent pe creşterea personalului operativ în vederea unei prezenţe sporite în teren a Poliţiei; orientarea spre calitatea resursei umane, cât şi pe nivelul celor care prestează servicii ce ţin de Autoritatea Teritorială şi Ordine Publică sau de Poliţia Comunitară; creşterea efectivelor de jandarmi, poliţişti şi poliţişti comunitari care patrulează în localitate, în special pe timp de noapte; realizarea unei colaborări curente între Jandarmerie, Poliţie şi Poliţia Comunitară pentru o mai bună protecţie a cetăţenilor şi pentru prevenirea violenţei stradale.

Cred eu, în calitate de deputat, că este mai necesar ca niciodată, să intervenim şi pe plan legislativ, astfel încât pe de o parte, Poliţia municipală să treacă în subordinea consiliilor locale, dar, de asemenea, cred că avem nevoie mai mult ca niciodată, de o lege clară, care să stabilească toate sarcinile care se cuvin Poliţiei Comunitare.

Stimaţi colegi, cele prezentate mai sus sunt doar câteva dintre măsurile de urgenţă pe care le putem adopta, dar, pentru ca acest lucru să se materializeze, este nevoie de sprijinul tuturor românilor, astfel încât acest sprijin să aibă menirea să transforme securitatea cetăţeanului în prioritatea numărul unu a naţiunii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, domnul deputat Daniel Geantă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Florian Daniel Geantă:

Doamnă preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Criza energiei şi a gazelor la nivel european".

Statele membre ale Uniunii Europene sunt confruntate cu provocări dintre cele mai diverse, cele legate de domeniul energetic ocupând un loc central. Schimbările climatice, dependenţa tot mai accentuată de importurile de energie, creşterea preţului energiei, interdependenţa reţelelor de energie din diferite state membre sunt numai câteva dintre problemele cu care se confruntă societatea europeană la începutul acestui secol.

Europa trebuie să întreprindă acţiuni energice în vederea asigurării unei energii durabile, sigure şi concurenţiale. Încă din 1952, prin Tratatul privind cărbunele şi oţelul, statele membre au recunoscut necesitatea unei abordări comune în privinţa energiei. În prezent, în absenţa unei acţiuni comunitare concertate, Uniunea Europeană nu poate îndeplini obiectivele propuse în diverse domenii, cuprinse în strategia de la Lisabona. Noua politică europeană în domeniul energiei trebuie să vizeze obiective pe termen lung, integrându-se armonios în ansamblul celorlalte politici.

Domeniul energetic este răspunzător de 80% din emisia de gaze cu efect de seră, este principala sursă a schimbărilor climatice şi a unei părţi importante din poluarea atmosferică. Dacă actualele politici în domeniul transporturilor şi al energiei sunt menţinute, emisiile de dioxid de carbon vor creşte cu 5% până în anul 2010, în Uniunea Europeană.

În absenţa unor schimbări, dependenţa Uniunii Europene de importurile de energie va ajunge la 65% până în anul 2030. O asemenea situaţie presupune riscuri politice şi economice. Chiar aplicând o politică energetică eficientă, analiştii apreciază că trebuie investiţi 900 de miliarde de euro, în următorii 25 de ani, doar în infrastructura de electricitate.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, este esenţială buna funcţionare a pieţei interne în domeniul gazelor şi electricităţii. Creşterea preţurilor pe pieţele internaţionale de energie afectează din ce în ce mai mult statele membre.

Asigurarea unui cadru politic şi legislativ ar favoriza stabilirea preţurilor pe piaţa energiei. Sporirea investiţiilor, în special în domeniul eficienţei energetice şi al energiilor regenerabile va asigura creşterea numărului locurilor de muncă, promovarea inovaţiei şi realizarea economiei bazate pe cunoaştere. Uniunea Europeană este deja lider mondial în domeniul tehnologiilor din domeniul energiei regenerabile. Uniunea Europeană nu va putea să rezolve singură problemele legate de domeniul energiei şi al schimbărilor climatice. Uniunea va produce numai 15% din emisiile de dioxid de carbon până în 2030, consumând mai puţin de 10% din energia mondială. Pentru realizarea acestui obiectiv, colaborarea cu celelalte state de pe glob se impune ca o necesitate.

Domnilor colegi,

Energia trebuie să fie un pilon central al politicii interne, cât şi externe a Uniunii Europene, fiind un element esenţial de securitate, stabilitate economică şi dezvoltare socială.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Dan Morega.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dan Ilie Morega:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la alocările bugetare pe 2009 Ministerului Sănătăţii, care duc la distrugerea medicinei de familie şi la prăbuşirea întregului sistem sanitar din România.

În urma examinării Proiectului de Lege a bugetului pe anul 2009, s-au constatat însemnate reduceri faţă de anul 2008 a sumelor alocate mai multor domenii, între care şi domeniul sănătăţii. În urma întâlnirilor pe care le-am avut cu medicii de familie din Colegiul nr.1 al Circumscripţiei nr.20 Gorj, aceştia şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la reducerea cu 40% a sumelor alocate acestui domeniu. Doresc să atenţionez în modul cel mai sever că mulţi dintre aceştia şi-au manifestat ostilitatea faţă de micşorarea dramatică a bugetului alocat sănătăţii, mare parte din ei urmând să părăsească România în favoarea altor ţări din Uniunea Europeană. Este ştiut faptul că, recent, Franţa a anunţat în mod deschis recrutarea de medici de familie din România, oferindu-le un salariu de 5000 de euro, locuinţă, cât şi o primă consistentă de instalare.

În condiţiile în care judeţul Gorj are un deficit de 20% de medici de familie, se apreciază că, dacă nu se va reveni cel puţin la alocările bugetare de anul trecut, vom asista la distrugerea medicinei de familie, cea care asigură asistenţa primară a pacienţilor. În loc să ne apropiem de ţările avansate ale Uniunii Europene în privinţa numărului de medici la mia de locuitori, România se îndepărtează, crescând astfel deficitul de medici. În loc să alocăm mai multe resurse financiare pentru creşterea rolului medicului de familie şi dotarea cu aparatura necesară medicinei primare, din contră, în mod paradoxal, acestea se reduc. În noile condiţii, medicii de familie, atâţia câţi au mai rămas, plănuiesc să intre în concediu medical sau în concediu fără plată şi să închidă temporar cabinetele medicale de familie, pentru a pleca în căutarea unui trai mai bun.

Astfel, pacienţii se vor adresa direct spitalelor, care deja se confruntă cu o situaţie îngrijorătoare, provocată de grava subfinanţare.

În urma unei analize pe care am efectuat-o cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Gorj, împreună cu trei spitale din judeţ, am constatat că 90% din sumele alocate sunt, de fapt, cheltuieli cu salarizarea personalului. Se pune întrebarea firească: cu 10% se pot asigura serviciile medicale celelalte (alimente, medicamente, consumabile şi altele)? În mod cert, nu.

Iată de ce consider că cele două aspecte subliniate mai sus constituie nu o problemă pentru colegiul pe care îl reprezint sau pentru judeţul Gorj, ci o problemă de interes naţional.

Fără a mai intra în alte detalii, cred că, cu toţii ştim un lucru extrem de simplu: o naţiune este viguroasă dacă este sănătoasă şi bine instruită. Iată de ce intervenţia mea nu este una pur politică, ci este una de substanţă, care obligă Guvernul şi Parlamentul să aibă o atenţie sporită în alocarea resurselor financiare către sănătate, educaţie-cercetare, fără a minimaliza totuşi importanţa celorlalte domenii.

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, respectând ordinea impusă de grup, domnul Iulian Vladu. Este în sală? Nu. Domnul Valeriu Tabără nu este în sală, domnul Mircia Giurgiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Proiecte esenţiale pentru clujeni".

În campania electorală, toamna trecută, mi-am asumat în faţa cetăţenilor municipiului Cluj-Napoca o serie de proiecte. Dintre acestea o să spun doar câteva şi restul o să le depun la secretariat:

Susţinerea şi promovarea unor proiecte legislative nefinalizate în mandatul 2004 - 2008.

Modernizarea infrastructurii şcolare.

Transformarea bibliotecilor şcolare în centre de documentare şi informare.

Sprijinirea firmelor de consultanţă.

Extinderea ofertei educaţionale prin dezvoltarea cu prioritate a liceelor tehnologice şi a şcolilor de arte şi meserii.

Realizarea unor terenuri de sport în fiecare microcartier, respectiv dezvoltarea bazelor sportive şcolare.

Realizarea spaţiilor de învăţământ, de tip campus, destinate conservatorului "Gheorghe Dima" şi liceului de muzică "Sigismund Toduţă".

Eliminarea traficului greu care traversează cartierele Grigorescu şi Mănăştur prin finalizarea, în regim de urgenţă, a centurilor ocolitoare.

Realizarea spitalului de urgenţă.

Vă mulţumesc.

(În continuare, textul consemnat conform materialului depus la preşedintele de şedinţă).

"Proiecte esenţiale pentru Cluj"

În campania electorală din anul 2008 mi-am asumat în faţa cetăţenilor municipiului Cluj-Napoca o serie de proiecte. Printre acestea se numără:

Susţinerea şi promovarea unor proiecte legislative nefinalizate în mandatul 2004 - 2008, cum ar fi: transformarea cazărmilor dezafectate ale Ministerului Apărării Naţionale în cămine studenţeşti şi în locuinţe sociale; transformarea în bani a tichetelor de călătorie neutilizate de către pensionari în anul precedent; sprijinirea persoanelor afectate de boli incurabile; sprijinirea persoanelor cu handicap şi a însoţitorilor, modificarea legislaţiei în domeniul caselor de schimb valutar şi a leasingului financiar pentru a stopa abuzurile.

Modernizarea infrastructurii şcolare, dotarea laboratoarelor din unităţile şcolare pentru realizarea unei oferte educaţionale atractive şi de calitate, cu efecte benefice în menţinerea elevilor din zonă.

Transformarea bibliotecilor şcolare în centre de documentare şi informare, biblioteci ale viitorului, care să fie informatizate şi deschise pentru uzul public.

Sprijinirea firmelor de consultanţă pentru instruirea şi realizarea de proiecte eligibile pentru atragerea de fonduri europene.

Extinderea ofertei educaţionale prin dezvoltarea cu prioritate a liceelor tehnologice şi a şcolilor de arte şi meserii, în directă corelaţie cu evoluţia pieţei forţei de muncă, cunoscând ţintele de dezvoltare ale metropolei viitoare.

Realizarea unor terenuri de sport în fiecare microcartier, respectiv dezvoltarea bazelor sportive şcolare.

Realizarea spaţiilor de învăţământ, de tip campus, destinate conservatorului "Gheorghe Dima" şi liceului de muzică "Sigismund Toduţă".

Eliminarea traficului greu care traversează cartierele Grigorescu şi Mănăştur prin finalizarea, în regim de urgenţă, a centurilor de ocolire.

Realizarea spitalului de urgenţă.

Precizez, încă odată, că voi depune toate diligenţele pentru ca aceste proiecte să fie finalizate

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, dacă este în sală domnul deputat Mihai Banu? Nu este în sală.

Domnul Cristian Burlacu. Vă invit la microfon. Aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Ion Burlacu:

Doamnă preşedinte,

Domnilor colegi,

Autorităţile, mas-media şi cetăţenii locuitori ai Văii Prahovei sunt preocupaţi de buna organizare a Festivalului Olimpic al Tineretului European, competiţie de anvergură a cărei găzduire onorează nu numai Judeţul Prahova, ci întreaga ţară.

Deşi au avut loc mai multe întâlniri organizate de Asociaţia Microregiunea Turistică Munţii Bucegi, întâlniri la care au participat doamnele ministru Udrea şi Iacob-Ridzi, se pare că doar Valea Prahovei este preocupată de buna desfăşurare a evenimentului. Cu toate că doamna ministru Elena Udrea a dat multiple asigurări că ministerul pe care îl conduce va dispune de resursele financiare pentru organizarea FOTE, aceasta ne-a furnizat o surpriză majoră la prezentarea bugetului de stat.

Un ministru care a anunţat - prin intermediul presei, este adevărat - că va derula proiecte de anvergură, de relansare a turismului, gen FOTE, turism ecumenic, turism balnear, "beneficiază" de un buget extrem de subţire. Nu din punct de vedere al banilor gestionaţi - fondul fiind generos -, ci din punct de vedere al obiectivelor derulate. La fel ca multe alte proiecte, nici proiectul FOTE nu beneficiază de o anexă de buget, care să precizeze în primul rând suma alocată pentru organizarea festivalului şi, complementar, distribuţia în timp şi pe capitole de cheltuieli.

Înţelegem în acest fel că bugetul Ministerului Turismului dispune de un sac de bani, din care doamna ministru va dispune, după voinţa sa, în alocările pe proiecte. Trebuie doar ca noi, locuitorii Văii Prahovei, să ne dorim să fim atât de norocoşi încât să nu fim uitaţi în distribuţia finanţelor.

Vă asigur că, în calitate de deputat de Prahova, voi urmări cu atenţie ca promisiunile doamnei Udrea să se regăsească şi în acţiunile concrete ale ministerului pe care îl conduce. Pe această cale, vă anunţ că îi solicit doamnei ministru să precizeze public, pentru toţi cei interesaţi şi în mod special pentru cetăţenii locuitori ai Văii Prahovei, care este suma alocată pe anul 2009 din bugetul Ministerului Turismului pentru pregătirea desfăşurării Festivalului Olimpic al Tineretului European din 2013.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Cristian Petrescu.

Vă invit la microfon, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Petrescu:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Numele declaraţiei mele politice de astăzi este "CEDO, ultima instanţă, ultima speranţă".

Raportul preliminar al Comisiei Europene, prezentat în 12 februarie 2009, este îngrijorător pentru România. În acest raport, România este criticată dur în privinţa luptei împotriva corupţiei la nivel înalt şi a regresului în reformarea sistemului judiciar.

Ritmul progreselor consemnate în raportul din iulie 1008 nu a fost menţinut, motiv pentru care ne confruntăm cu un cadru juridic ambiguu, lipsit de claritate şi coerenţă.

Avem cazuri de procese de lungă durată, de clemenţă nejustificată a instanţelor şi de jurisprudenţă inconsecventă în cazurile de corupţie la nivel înalt.

Cetăţeanul român a ajuns în pragul disperării datorită incoerenţei şi lacunelor legislative, procedurilor anevoioase, abuzurilor şi erorilor grave ale celor chemaţi să aplice legea, plimbat fiind, ani de zile, prin instanţe fără a primi dreptate, nevoit fiind, în cele din urmă, să se adreseze organismelor internaţionale, cu costurile şi neplăcerile aferente.

România este statul european cu cele mai multe petiţii la CEDO, raportat la numărul de locuitori, demonstrând interesul scăzut al statului în apărarea drepturilor omului, prin menţinerea unor dispoziţii contrare prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi o lipsă de coerenţă a actelor normative în vigoare.

Convenţia apără: dreptul la viaţă, dreptul la un proces echitabil în materie civilă şi penală, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, libertatea de exprimare, libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la respectarea bunurilor personale, dreptul de a vota şi dreptul de a participa la alegeri.

România primeşte condamnări monstruoase la CEDO pentru erorile şi, mai ales, abuzurile grave din dosare, constatând încălcări ale drepturilor omului, protejate de Convenţie. Petiţiile judecate sunt pierdute de cele mai multe ori de către statul român, despăgubirile fiind plătite din bani publici, iar judecătorii vinovaţi nu sunt niciodată traşi la răspundere. Drept urmare, nici imparţialitatea lor nu poate fi asigurată. Nu este posibil ca, pentru greşeala sau reaua intenţie a unei persoane, chiar dacă este vorba de un judecător, să fie condamnat statul român. Fiecare trebuie să răspundă pentru faptele sale. Iar în acest domeniu, dreptul european fiind superior celui naţional, odată cu exprimarea unei instanţe europene, nu este de ajuns recunoaşterea dreptului persoanei, ci şi tragerea la răspundere a celui ce a produs prejudiciul respectiv.

În acest moment, pe rolul Curţii Europene pentru Drepturile Omului, există mii de petiţii admise şi care aşteaptă soluţionare, însă numărul petiţiilor adresate Curţii este mult mai mare. Se pare că se va înfiinţa o secţie specială pentru România!

Grefa românească de la CEDO este asaltată de plângeri privitoare la ingerinţa statului român în încălcarea dreptului la proprietate privată. Numărul mare de plângeri a fost un efect al nedreptăţilor produse prin lacunele şi confuzia existente în legislaţia română privind proprietatea, regăsite în nu mai puţin de şase legi, ceea ce s-a răsfrânt şi asupra practicii neunitare în aplicarea legilor de către instanţele române.

Pe rolul CEDO există foarte multe condamnări pentru lungimea procedurii. Termenul de soluţionare a unei cereri adresate instanţelor de judecată în România este foarte lung, de la judecata în fond şi până la obţinerea unei hotărâri definitive şi irevocabile prin epuizarea căilor de atac - apel, recurs - pot trece trei, patru sau chiar zece ani.

Este de notorietate cel mai lung proces comercial din ţara noastră, care a durat 25 de ani şi care a fost finalizat la sfârşitul anului trecut.

Ne aflăm, alături de Rusia şi Turcia, printre corigenţii în ce priveşte protecţia proprietăţii, asigurarea unei judecăţi echitabile, durata proceselor pe rol şi dreptul la libertate şi securitate.

Avem nevoie de proceduri scurte şi rapide în soluţionarea cererilor adresate instanţelor, de obţinerea unei satisfacţii şi a unei reparaţii efective de către cetăţeni prin punerea în aplicare a hotărârilor obţinute, de racordare a legislaţiei în materie de proprietate la Convenţia Drepturilor Omului, convenţie semnată de România.

Independenţa justiţiei trebuie să se limiteze la exprimarea de verdicte corecte, fără ingerinţe din exterior. Convenţia prevede că, la situaţii identice, se impun soluţii identice. În cazul în care două instanţe se pronunţă total diferit, înseamnă că una dintre ele este în culpă, din neştiinţă, rea-voinţă sau interes. A ajuns să conteze culoarea ochilor unui avocat sau numele părţii aflate în proces, în detrimentul probelor administrate. În fotbal, de exemplu, există comisii care îi suspendă, pentru o perioadă sau definitiv, pe cei care fac vinovaţi de "vicierea rezultatului". Iar justiţia este mult mai importantă în societate decât jocul de fotbal.

Reformarea sistemului judiciar, atât de importantă pentru societatea românească, trebuie să aibă un caracter permanent. O justiţie modernă înseamnă o justiţie care oferă încredere cetăţeanului, care îl poate apăra pe acesta cu eficienţă de abuzuri şi care este capabilă să intervină cu autoritate atunci când regulile statului de drept sunt încălcate, înseamnă oferirea unui serviciu pus în slujba omului şi a protejării drepturilor legitime, accesibil, rapid şi de încredere.

Locuitorii Colegiului nr.12 Bucureşti, cât şi eu, ca reprezentant al lor, suntem încrezători că, prin adoptarea cât mai rapidă a modificărilor codurilor de procedură în justiţie, se vor rezolva multe din aceste probleme.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Alina Gorghiu.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Alina Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează «Guvernul "Boc doi şi un sfert" dăunează grav securităţii cetăţeanului».

În urmă cu câteva zile, premierul Emil Boc a lansat siguranţa cetăţeanului la nivel de prioritate absolută a Guvernului PD-L - PSD, pe care-l conduce.

Aş vrea să înţeleg din această atitudine că domnul Boc nu consideră, totuşi, că problema siguranţei este doar o temă inventată de moguli. Este însă evident că declaraţia domnului Boc vine ca urmare a presiunilor făcute de agenda media. După ce au fost intens mediatizate şase jafuri armate petrecute în România, numai în ultimele trei luni, măsura de imagine a primului-ministru era şi ea previzibilă. La fel şi declaraţia populistă a acestuia, în acord cu starea de tensiune în ce priveşte domeniul siguranţei cetăţeanului: "E o prioritate absolută a oricărui stat din această lume să se preocupe la maximum de siguranţa cetăţeanului, iar România nu va rămâne codaşă la capitolul siguranţei acestuia. Am ridicat problema siguranţei cetăţeanului la nivel de prioritate absolută a Guvernului, la nivel de prioritate a primului-ministru şi a vicepremierului." a precizat premierul.

În atare condiţii, permiteţi-mi să pun la îndoială capacitatea Cabinetului Boc de a coordona departamentele în vederea asigurării protecţiei cetăţeanului la nivelul pe care îl susţine în declaraţiile sale. Nu vorbim, totuşi, de cel care a ajuns să se declare preocupat de această problemă abia după ce efectele degringoladei produse de numirea a trei miniştri de interne în doar două luni i-a ajuns la os?

Nu cumva bâlbâielile politice ale Coaliţiei PD-L - PSD au creat haos în sistem, fapt care s-a repercutat şi asupra creşterii infracţionalităţii concomitent cu scăderea eficienţei organelor administraţiei şi internelor?

Domnule prim-ministru, trei luni înseamnă foarte mult pentru problema siguranţei cetăţeanului. În trei luni au murit oameni tâlhăriţi, alţii au fost ameninţaţi cu pistoalele, în trei luni consumul de droguri printre minori a continuat să se dezvolte. Infracţionalitatea nu stă pe loc trei luni să se hotărască "Guvernul Boc doi şi un sfert" cum să acţioneze şi dacă este cazul sau nu să o facă.

Pe hârtie, în programul de guvernare al Coaliţiei, se vorbeşte de creşterea gradului de protecţie pentru cetăţeni, de combaterea infracţionalităţii, a traficului şi a consumului de droguri sau de sporirea măsurilor de protecţie a copiilor în şcoli.

Iar eu vă spun, din experienţa acumulată pe teren în Colegiul 22 din Bucureşti, sectorul 5, că, în prezent, sunt zeci de plângeri nerezolvate privind curse ilegale de maşini, consumul şi traficul de droguri în spatele zonelor agro-alimentare, zeci de cazuri de copii şi adulţi deopotrivă atacaţi de câinii vagabonzi, instituţii de învăţământ nepăzite şi cel mai ridicat grad de nesiguranţă la nivel de percepţie din întreg Bucureştiul! Va reuşi, oare, Cabinetul Boc să coordoneze structurile din teritoriu pentru rezolvarea acestor situaţii concrete, atât timp cât are dificultăţi inclusiv în identificarea direcţiilor spre care se îndreaptă aceste măsuri generale stipulate în programul de guvernare la capitolul "Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului"? Permiteţi-mi din nou să îmi exprim, cu regret, îndoiala.

Fac un apel către actualul ministru de interne, domnul Dan Nica, măcar pentru conştientizarea acestor situaţii concrete, ca prim pas pentru soluţionarea lor. Şi nu ascund totala neîncredere vizavi de competenţa Cabinetului Boc de a colabora cu administraţia locală pentru asigurarea siguranţei cetăţeanului, atât de valoroasă într-o perioadă marcată de incertitudine şi de haos interinstituţional de care acelaşi Cabinet Boc se face responsabil.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii în lista grupului parlamentar: Iulian Vladu, dacă a sosit în sală? Nu. Valeriu Tabără nu este în sală. Daniel Bărbulescu? Nu. Movilă Petru.

Vă invit la microfon, domnule deputat. Aveţi cuvântul.

Domnul Petru Movilă:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se numeşte "Nu trageţi în medici!"

De ceva vreme, medicii din România par supuşi unei campanii de denigrare. Mi se pare o situaţie extrem de gravă. Chiar dacă, în ultimul timp, au existat câteva cazuri în care profesionalismul anumitor cadre medicale a putut fi pus la îndoială, să nu uităm că vorbim de cazuri particulare. Sunt convins că factorii de decizie vor face dreptate. Dar şi aici trebuie să funcţioneze prezumţia de nevinovăţie.

În România există zeci de mii de medici şi nu poţi arunca blamul asupra unei întregi categorii profesionale din cauza unor greşeli izolate. Să recunoaştem: problema este în altă parte.

În realitate, sistemul în care lucrează medicii este plin de deficienţe şi, ori de câte ori aceste deficienţe ies la iveală, se încearcă transferul de responsabilitate către doctori şi culpabilizarea imediată a acestora.

Situaţia este cu atât mai gravă, cu cât familiile unor pacienţi au început să arunce vina asupra medicilor chiar şi atunci când pacientul a murit de bătrâneţe sau în urma unei boli imposibil de vindecat. Ştiu că despărţirea de cei dragi este o imensă tragedie, dar nu trebuie să găsim mereu vinovaţi în altă parte pentru această despărţire.

Uităm prea repede că, deseori, medicii lucrează în condiţii inumane şi că sunt prost plătiţi. Vorbim prea rar de adevăratele minuni pe care le fac aceşti doctori, salvând de la moarte oameni care păreau să nu aibă nicio şansă. Există un jurământ pe care medicii îl respectă aproape întotdeauna în pofida marilor probleme din sistemul medical.

De aceea, vă rog, nu mai trageţi în medici!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Nu este în sală. Din partea Grupului parlamentar al PNL domnul deputat Mihai Banu. De asemenea, nu este în sală.

Vreau să vă anunţ, stimaţi colegi, că o serie dintre colegii noştri deputaţi au depus declaraţiile lor politice în scris, şi anume:

Grupul parlamentar al PD-L doamna deputat Doiniţa Chircu, Valeriu Alecu, Mihai Boldea, Carmen Axenie.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Bodgan Liviu Ciucă, Ioan Munteanu, Costică Macaleţi, Vasile Filip Soporan, Ştefan Valeriu Zgonea, Iuliu Nosa, Filip Georgescu, Florin Iordache.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Dan Bordeianu, Theodor Atanasiu, Gheorghe Coroamă, Horea-Dorin Uioreanu, Virgil Pop, Relu Fenchiu, Viorel Buda, Graţiela Gavrilescu, Cornel Pieptea, Radu Bogdan Ţîmpău, Florin Ţurcanu şi Cristian Adomniţei.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Kelemen Hunor.

Cu aceasta, şedinţa dedicată declaraţiilor politice se încheie.

Urmează, la ora 10,00, şedinţa în plen, cu problemele înscrise pe ordinea de zi.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă).

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Stop Lăzărescu! Serialul - episodul 2"

Readuc în atenţia dumneavoastră o serioasă problemă în organizarea sistemului de sănătate în municipiul Iaşi. Lipsa unui spital în structura căruia să existe toate clinicile şi compartimentele necesare rezolvării oricărui pacient care reprezintă o urgenţă medico-chirurgicală face posibilă apariţia oricând a unui nou caz "Lăzărescu", sau Slatina sau Satu Mare, dar, de data aceasta, într-un vechi şi prestigios centru universitar.

În luna ianuarie 2009, Serviciul de Ambulanţă Iaşi a avut 389 de solicitări de transport în urgenţă a unor pacienţi a căror patologie nu a putut fi soluţionată la primul spital căruia i s-au adresat. Aceasta înseamnă suferinţă în plus pentru pacient, timp preţios pierdut în stabilirea diagnosticului şi iniţierea tratamentului, timp irosit al echipajului de ambulanţă, care putea soluţiona altă solicitare intercurentă, resurse financiare nejudicios consumate şi bineînţeles riscul ca, în timpul acestui periplu, pacientul să se piardă.

Soluţionarea este la îndemână şi cu final previzibil. Ea constă în definitivarea lucrărilor la actuala construcţie din curtea Spitalului Clinic de Urgenţe Sf. Ioan Iaşi, proiectată de la început în acest scop, finalizată în proporţie de 80%, şi în care să funcţioneze toate serviciile necesare preluării, diagnozei şi tratamentului oricărui pacient care prezintă o urgenţă medico-chirurgicală.

Domnule ministru al sănătăţii,

Sunteţi medic. Puteţi percepe această realitate dură în întreaga amploare, precum şi faptul că nu ne putem asuma răspunderea apariţiei unui nou caz cu final nefericit.

Vă solicit sprijinul public în stoparea fenomenului ,,Lăzărescu" la Iaşi, prin terminarea rapidă a Spitalului Clinic de Urgenţă din municipiul Iaşi.

Până atunci, declaraţiile mele vor fi săptămânale şi vor cuprinde numărul acelor pacienţi ce riscă în fiecare clipă să devină un nou Lăzărescu.

Domnul Costică Macaleţi:

«"Luceafărul" lui Mihai Eminescu, desemnat cel mai lung poem de dragoste din lume»

Declaraţia mea politică de azi este urmare a unui eveniment care i-a făcut mândri pe locuitorii plaiurilor botoşănene şi cred că şi pe alţi concetăţeni de-ai noştri care trăiesc şi simt româneşte.

Mai exact, iată despre ce este vorba. World Records Academy (Academia Recordurilor Mondiale) a anunţat sâmbătă, 14 februarie 2009, de Ziua Îndrăgostiţilor, omologarea recordului "Cel mai lung poem de dragoste: "Luceafărul" de Mihai Eminescu. Astfel, drept dovadă, pe site-ul oficial al Academiei Recordurilor Mondiale, www.worldrecordsaacdemy.org, este consemnată capodopera eminesciană. Despre "Luceafăr", membrii WRA spun că: "Legenda Luceafărului este o poveste despre o tânără prinţesă care se ruga la Luceafăr în fiecare seară. Luceafărul se îndrăgosteşte de ea şi este gata să renunţe la nemurire pentru ea, dar realizează că iubirea pură pe care o are pentru tânăra fată nu poate fi împărtăşită în lumea materială". World Records Academy descrie "Luceafărul" drept "o combinaţie între povestirile filmelor "Pe aripile vântului" (dramă romantică), "Star Trek" (poveste SF) şi "Love Story" (poem romantic cu sfârşit dramatic, precum filmul celebru). Având peste 100 de ani, teiul lui Eminescu din Parcul Copou din Iaşi, denumit şi "copacul îndrăgostiţilor", este şi el amintit de către Academia Recordurilor Mondiale, fiind descris drept locul unde Eminescu îşi găsea inspiraţia, loc devenit acum favoritul îndrăgostiţilor".

Iată de ce am ţinut să amintesc acest eveniment de la tribuna Camerei Deputaţilor şi să îmi manifest mândria că botoşănenii au dat românilor şi, iată, şi lumii, un poet cu adevărat nepereche.

Domnul Daniel Ionuţ Bărbulescu:

"Ce a lăsat Guvernul Tăriceanu în finanţele ţării"

Guvernarea Tăriceanu ne-a costat prea mult. Enorm. Economia a mers bine, dar Guvernul Tăriceanu i-a venit de hac. În câteva cifre simple: economia ne-a dat o creştere de aproape 8%, Guvernul anterior ne-a dat un deficit de 5, 2%. O situaţie splendidă a fost transformată într-o caznă, într-un dezastru. Este o situaţie fără precedent: de la aproape 8% creştere economică, la 5,2 % deficit bugetar. Guvernul Tăriceanu a vorbit, până în ultima zi de activitate, de creşterea economică de 8% şi a sărăcit, în aceste condiţii, bugetul, lăsându-ne pe toţi datori.

Guvernul dinaintea noastră a fost guvernul subminării creşterii economice: a prăpădit miliarde de euro şi a lăsat în urmă alte miliarde datorie. Restul pagubei l-a făcut criza economică şi financiară care ne-a luat pieţele de export şi a secat creditul bancar.

Cu alte cuvinte, Guvernul Tăriceanu a consumat mai mult decât a încasat cu 6,7 miliarde de euro. Pe ce s-au dus aceşti bani, că pe lucruri durabile, pe infrastructură, pe autostrăzi, pe modernizarea ţării, nu! Banii aceia, din nefericire, s-au dus în cheltuieli cu personalul, în cheltuieli cu bunuri şi servicii - cu mese, scaune, canapele, maşini, birouri, calculatoare ş.a.m.d.

În 2008, de exemplu, cheltuielile de personal au crescut cu 35 la sută faţă de anul precedent. Cheltuielile cu bunuri şi servicii au fost cu 36% mai mari în 2008 decât în 2007. Pe lângă asta, au mai lăsat facturi neachitate ( s-au efectuat lucrările, s-au emis facturile, dar nu le-au plătit, şi actualul guvern trebuie să le plătească), numai la nivel guvernamental, de 1,1 miliarde de euro şi încă de un miliard de euro la nivel local, în total, datorii de peste două miliarde de euro.

Aşa ceva n-a reuşit nici un guvern din 89 încoace: Guvernul Tăriceanu a făcut cel mai mare deficit de după decembrie 1989. Adică a risipit banii. Şi-a bătut joc de creşterea economică, a risipit, nu a reuşit să adune la buget banii pe care îi estimase (a adunat la venituri 43,1 miliarde de euro în loc de 50,2 miliarde de euro cât îşi programase), nu a pregătit deloc ţara în vederea crizei care începuse să-şi facă simţite efectele. Au aruncat cu bani exact în lunile când trebuiau sa strângă robinetul cu cheltuieli (septembrie, octombrie şi noiembrie 2008) sute si sute de milioane de euro.

Si în privinţa fondurilor europene situaţia este, iarăşi, dramatică. Guvernul Tăriceanu şi-a propus să atragă, în 2008, din fondurile europene 2,87 miliarde de euro, două miliarde opt sute de milioane de euro. A atras doar 764 de milioane de euro, deci mai puţin cu 2,1 miliarde de euro decât s-a programat. Asta demonstrează incapacitatea Guvernului Tăriceanu de a ţine cont de interesul României, de interesul naţional, pentru că bani europeni sunt acolo, dar nu sunt cheltuiţi. Nu au fost atraşi, deşi existau în Uniunea Europeană cu posibilitatea de a fi atraşi. Şi, din acest punct de vedere, este un dezastru.

Cu asemenea dezastru bugetar lăsat în urmă de Guvernul Tăriceanu, să nu ne mirăm, că astăzi, Uniunea Europeană dă nişte previziuni sumbre pentru România, uitându-se la ce a fost anul 2008. Din păcate, Comisia Europeană nu se uită că s-au schimbat guvernele. Din păcate, modul iresponsabil în care a acţionat fostul guvern ne creează şi dificultăţi uriaşe pentru că, la nivel european, a erodat credibilitatea României în privinţa capacităţii de a formula şi implementa politici fiscale în conformitate cu Pactul de stabilitate şi creştere.

Această impresie este legată de gestiunea din ultimii ani ai Guvernării Tăriceanu. Adică, deşi România a avut creştere economică înaltă şi venituri bugetare substanţiale, Guvernul Tăiceanu nu a reuşit să corecteze deficitul (minim 0,5% din p.i.b., in conformitate cu pactul) ci, dimpotrivă, a depăşit mult pragul de 3% , ajungând până la 5,2 la sută. Guvernul nostru spune ca estimarea CE, conform căreia deficitul bugetar va fi de 7,5 la sută în 2009 este incorectă, mult prea pesimistă. Guvernul Boc va dovedi ca se ţine de cuvânt. Guvernul Boc va recâştiga pe plan european credibilitatea financiară pierdută de guvernul Tăriceanu.

Asta avem şi de aici plecăm mai departe. Lucrurile trebuie spuse deschis, dar asta nu înseamnă că ne putem eschiva folosind scuza moştenirii Tăriceanu. Românii vor sancţiona aşa-zisa performanţă a Guvernului Tăriceanu, dar nu au ales un guvern nou ca să poată hrăni cu justificări. Important e ce avem de făcut de acum înainte pentru a asigura buna guvernare a ţării. Avem o imagine clară şi obiective precise.

Domnul Mihail Boldea:

"Mai doresc oare maghiarii să fie cetăţeni români?"

A trecut mai puţin de un an de zile de când domnul Marko Bela îşi îndemna belicos electoratul să continue lupta pentru a-şi recâştiga tot ce au pierdut, specificând, apoi, ca să nu existe dubii, că este vorba despre case, păduri, pământ şi... steag. Şi iată că acum, încurajată probabil de lipsa de reacţie a majorităţii româneşti, maghiarimea românească ridică din nou capul şi suflă în jarul ce arde mocnit în sufletele naţionaliştilor. Precedentul dominoului Kosovo începe să devină vizibil, şi dacă pretenţiile de automonie ale unor regiuni cu nume exotice pentru urechile românilor, ca Abhazia sau Inguşetia, nu par să afecteze stabilitatea în zonă, totuşi, ceea ce se petrece în România în ultimele zile nu poate să ne lase indiferenţi. Şi când spun asta, mă refer atât la calitatea mea de om politic, dar şi de cetăţean român al acestei ţări numită România.

Conducerea UDMR a găsit de cuviinţă, zilele trecute, să anunţe din nou că doresc o autonomie teritorial-administrativă a unei zone din Transilvania. Se încalcă astfel orice normă de bun simţ, iar articolul 1 din Constituţia României este practic ignorat în totalitate.

Ce drepturi nu aveţi, stimaţi colegi maghiari? Ce drepturi v-au fost încălcate? Din câte ştiu eu, minorităţile au posibilitatea, în România, să studieze în limba maternă de la grădiniţă până la universitate şi aceleaşi minorităţi au dreptul să fie reprezentate în toate structurile administrative sau politice. Vă deranjează cumva faptul că într-un spital din Harghita, judeţ aflat în centrul României nu al Ungariei, un pacient român are pretenţia ca medicul şi asistenta să vorbească româneşte ca sa poată spune ce îl doare? Sau că la o primărie din Covasna, aflată în aceeaşi Românie, funcţionara de la ghişeu trebuie să vorbească româneşte ca sa înţeleagă ce adeverinţă vrea omul? Ce doriţi, în fond? Ca românii din acest, aşa denumit de dumneavoastră, Ţinut Secuiesc, să înveţe ei limba maghiară ca să se poată face înţeleşi în propria lor ţară? Se bate mult moneda pe respectarea drepturilor minorităţii maghiare în anumite regiuni, fără a se spune însă că aceasta însemnă, în fond, îngrădirea drepturilor individuale ale românilor care au ales să locuiască acolo.

Nu cred că electoratul maghiar este solidar în totalitate cu declaraţiile şi solicitările aberante ale liderilor UDMR, pentru că, dacă nu ar fi aşa, restul electoratului din România ar trebui să îşi pună serioase semne de întrebare privind capacitatea politică a unei populaţii, majoritare în propria sa ţară, de a guverna spre binele întregii naţiuni.

Stimaţi colegi,

Indiferent că vă place sau nu, electoratul minoritar etnic maghiar este format totuşi din oameni de cetăţenie română, născuţi, crescuţi şi educaţi în România, oameni care au votat Constituţia ţării unde trăiesc şi pe care au jurat că o vor respecta. Pe documentele lor de identitate scrie România şi este imprimat steagul acestei ţări, ei fiind consideraţi oriunde în lume cetăţeni români nu maghiari.

În aceste condiţii, declaraţiile conducerii UDMR privind autonomia unor regiuni din centrul României nu poate să ne ducă cu gândul decât la o nouă încercare de destabilizare naţională cu consecinţe greu de evaluat acum. Şi asta din partea unui partid care s-a aflat mereu la guvernare şi a oferit electoratului său avantaje pe care, de multe ori, celelalte partide, mai bine reprezentate politic, nu le-au putut obţine.

S-au făcut concesii privind autonomia culturală şi învăţământul românesc de stat, deci suportat de la bugetul naţional, se poate face şi în alte limbi decât cea română. Folosirea limbii materne în instituţiile publice din anumite regiuni ale ţării este deja ceva obişnuit, s-au montat plăcuţe bilingve cu numele localităţilor ca nu cumva să ne rătăcim în propria noastră ţară, dar de aici şi până a cere public, în numele unui partid etnic, ca o parte din pământul României să fie pus la dispoziţia unei minorităţi, asta deja înseamnă sfidarea unei întregi naţiuni române.

Domnul Dan Bordeianu:

În noiembrie anul trecut am fost trimis în Parlamentul României de cetăţenii din Vaslui, unul dintre judeţele cele mai sărace ale ţării. Problemele cu care se confruntă aceştia sunt multiple, însă aspectele legate de infrastructura rurală şi lipsa locurilor de muncă în Vaslui, pot să spun, sunt vitale. Drumurile proaste, lipsa apei potabile sau a canalizării în multe comune sunt elementele cotidiene ale vieţii unor oameni care aşteaptă de la clasa politică soluţii.

Mai mult, am văzut cu toţii cum în ultima perioadă, România a devenit ţara jafurilor armate, a dispariţiei unor mari cantităţi de armament, a grevelor şi a nemulţumirilor oamenilor. În tot acest timp, reprezentanţii puterii, nu fac altceva decât să îşi împartă funcţii şi sinecuri, dovedind incompetenţa crasă a Guvernului PDL - PSD, năşit de "Preşedintele-jucător".

În condiţiile apariţiei tot mai evidente efectelor crizei economice, Guvernul Boc nu este în stare să reacţioneze la adevăratele probleme ale ţării, neprezentând niciun program concret anticriză. Primele măsuri în domeniu s-au referit la cele de tipul stingerii becurilor la guvern şi a continuat cu o construcţie bugetară deficitară pentru România. Construcţia bugetara este, în fapt, o peticeală, care ne va servi o scurta perioada, după care previziunile bugetare, iluzorii acum, vor trebui să fie revizuite.

Mai mult, în cadrul dezbaterilor parlamentare referitoare la buget, exclusiv în baza unor criterii politice, cele aproape 3000 de amendamente ale PNL au fost respinse, printre care şi aproape 30 formulate de mine, amendamente care vizau refacerea infrastructurii judeţului Vaslui.

Ca liberal nu pot să nu observ că bugetul prezentat de actualul Guvern nu stimulează, sub nici o formă, sectorul privat. Mai mult, bugetul se îndepărtează mult de promisiunile electorale făcute cu atâta populism de reprezentanţii PDL şi PSD, construcţia financiară pentru anul 2009 îngreunând drastic activitatea instituţiilor şi activitatea economică a mediului de afaceri. Nu se regăsesc în el nici cei 7% pentru educaţie, nici creşteri salariale de 50%, nici 6% pentru sănătate, aşa cum au promis cele două partide în campania electorală.

Având în vedere aceste aspecte, îmi exprim îngrijorarea în ceea ce priveşte aşteptările cetăţenilor care m-au trimis în Parlament, pentru că bugetul pe 2009 nu conţine măsurile necesare sprijinirii acestora. Spun asta în condiţiile în care Guvernul nu stimulează oamenii să-şi găsească un loc de muncă, iar şomajul tehnic devine, prin măsurile lui Boc, politică de stat. În loc să stimuleze crearea şi păstrarea locurilor de muncă, premierul recompensează oamenii de afaceri care trimit angajaţii în şomaj tehnic.

În aceste condiţii, în scurt timp, pentru România cuvântul de ordine va fi recesiunea.

Doamna Carmen Axenie:

Declaraţie politică intitulată "Despre voinţa de a privi în faţă toate problemele vremii noastre"

Nu ştiu dacă mai există vreo altă meserie în care omul să fie confruntat zilnic cu o diversitate uimitoare de probleme, într-o continuă evoluţie şi derulare. Într-un astfel de mediu, precum acesta din Parlamentul României, e nevoie acum de multă răbdare, înţelepciune şi de o excelentă atenţie distributivă. Ca într-o peliculă de film documentar, problemele societăţii actuale ni se perindă prin faţă solicitându-ne fiecare un credit de atenţie.

Stimaţi colegi, în aceste ultime luni observăm că probleme mai vechi au rămas, oarecum, în plan secund. În prim-plan e criza economică globală. Rapidă şi nemiloasă, atacă pe nepusă masă şi tinde să devină omniprezentă în vieţile noastre. Cu toate acestea, prin intervenţia mea de astăzi - întemeiată pe solicitări preluate din teritoriu -, îndrăznesc să vă solicit o întoarcere a privirii dumneavoastră de la problematica recentei crize către o parte a poporului nostru, tulburat din pricina documentelor biometrice.

Din ultimele date pe care le deţin, peste 50.000 de români au semnat petiţii on line solicitând lămuriri suplimentare şi exprimându-şi suspiciunea faţă de introducerea documentelor cu cip. Miercuri, 11 februarie 2009, Avocatul Poporului a contestat la Curtea de Apel legalitatea obligativităţii introducerii acestui tip de documente. Aceste zeci de mii de români invocă principii morale (legate de amprentarea populaţiei), libertăţi constituţionale şi aspecte teologice prezente în cartea Apocalipsa din Sfânta Scriptură. E adevărat că reacţiile în România au fost diverse. Unii au considerat atitudinea acestor oameni o neînţelegere din punct de vedere social şi administrativ în contextul actual al lumii globalizate, alţii au găsit-o întemeiată şi au aprobat-o, iar unii au conchis că e nevoie de mai multe dezbateri publice. În fondul ei cel mai lăuntric, problema este una delicată şi importantă într-o ţară creştină, printre cele mai religioase din Europa, după ultimul sondaj Gallup (comentat în EUObserver, 11 februarie 2009).

Stimaţi colegi, este posibil ca această problemă să nu ajungă în plenul Parlamentul României, dar dacă se va întâmpla astfel consider că va avea nevoie de analize pertinente şi de decizii serioase. La final, reţin două aspecte din istoria civilizaţiei noastre: 1. Când au dorit să cerceteze lucrurile foarte mici, oamenii au inventat microscopul; invers, pentru cele îndepărtate, au plăsmuit telescopul. Pentru cele din preajma lor, însă, le-a fost necesară şi suficientă voinţa de a le privi în faţă. 2. Împăratul Constantin cel Mare, dăruindu-le în anul 313 libertate de manifestare creştinilor, a înţeles că în acest fel atrăgea asupra imperiului său bunăvoinţa Lui Dumnezeu.

Oare în aceste vremuri dificile pentru toată lumea, a medita serios la problemele poporului nostru, nu ne-ar atrage aprecierea lui şi binecuvântarea lui Dumnezeu?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Cornel Pieptea:

Traficul reprezintă una din cele mai mari probleme ale cetăţenilor din sectorul 6. În fiecare zi, mijloacele de transport în comun rămân blocate în trafic timp extrem de mare.

Cartierul Drumul Taberei este eminamente rupt de restul Bucureştiului, intersecţia de la Răzoare, singura poartă de ieşire din cartier, este deja celebră pentru ambuteiajele care apar aici în fiecare dimineaţă.

În aceste condiţii, studiile de trafic efectuate au condus la concluzia că una dintre cele mai bune soluţii pentru fluidizarea traficului în această zonă, ar fi introducerea liniei de metrou Piaţa Universităţii - Ghencea. Investiţia în cauză a fost deja începută de Guvernul Tăriceanu, ea urmând să fie continuată în perioada următoare.

Din păcate, în acest moment, proiectul "Metrou în Drumul Taberei " nu poate fi continuat din cauza subfinanţării lui prin bugetul prezentat în Parlament de către Guvernul Boc.

Cunoscând foarte bine realitatea cu care se confruntă cetăţenii Sectorului 6, care m-au trimis în Parlament să le susţin interesele, am susţinut mai multe amendamente la bugetul de stat, între care şi unul referitor la dublarea sumei alocate necesară pentru continuarea acestui proiect vital. Din păcate, deputaţii celor doua partide, PD-L şi PSD, au votat împotriva acestui amendament.

Iată că, acum, populismul şi minciuna organizată practicată de cele doua partide în campania electorală au ieşit la iveală, în condiţiile în care, în campania electorală au susţinut acest proiect si au promis oamenilor că vor avea metrou în cartierul Drumul Taberei.

Personal, am venit în Parlamentul României având un mandat din partea cetăţenilor Sectorului 6, mandat care cuprinde printre priorităţi şi realizarea proiectului "Metrou în Drumul Taberei ".

Aşadar, atâta vreme cat voi fi deputat, voi încerca prin mijloacele opoziţiei democratice să lupt pentru acest proiect şi următorul pas în acest sens va fi susţinerea în plenul Parlamentului a amendamentului meu, care înseamnă scoaterea din situaţia de subfinanţare a acestui proiect.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Despre serviciile sociale din România"

Aduc în discuţie, pentru a nu ştiu câta oară, un subiect care mă frământă şi care creează mari probleme şi dezavantaje unei mari categorii de persoane. Este vorba despre persoanele cu handicap, bătrânii şi copiii. O realitate cruntă ne loveşte în acest moment. Jumătate din România este complet descoperită din punct de vedere al serviciilor sociale, iar în mediul rural situaţia este şi mai tragică, 50-55 la sută din populaţie, acolo, este formată din persoane cu handicap, bătrâni şi copii abandonaţi prin plecarea părinţilor din ţară.

Pe de altă parte, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale reclamă faptul că statul nu finanţează decât în mică măsură programele sociale ale ONG-urilor. Astfel, dacă finanţarea de la bugetul de stat ajunge în Uniunea Europeană la 20 la sută, în România, media e de doar 3-4 % din p.i.b. Lipsa finanţării din bugetul de stat este cu atât mai mult resimţită de organizaţii, cu cât mulţi finanţatori internaţionali trebuie să se retragă din România având în vedere noul statut de stat membru. În România este evident că atât sectorul public, cât şi statul au fost incapabile să ofere o paletă corectă de servicii sociale adecvate noilor criterii impuse. În ultimii ani se observă o transformare conceptuală de la servicii de asistenţă socială către servicii sociale primare centrate pe prevenţie, identificarea nevoilor sociale, limitarea situaţiilor de risc.

Este necesară realizarea unei cercetări de teren care are drept scop final realizarea unei hărţi a serviciilor sociale din România; elaborarea Strategiei naţionale privind dezvoltarea sistemului de servicii sociale şi a Planului de acţiune pentru implementarea acesteia. Este nevoie de implementarea unor servicii specializate care să cuprindă suport şi asistenţă pentru menţinerea, recuperarea sau dezvoltarea capacităţilor persoanelor sau grupurilor vulnerabile, de coerenţă internă a sistemului de proceduri; corelarea şi coordonarea agenţiilor de implementare; un sistem unic de acreditare a prestatorilor; dezvoltarea pe scară largă a serviciilor primare, la nivel local; formarea personalului care aplică aceste proceduri (evaluatori, contractanţi, agenţii de licenţiere etc).; formare specifică a prestatorilor de servicii în domeniul reglementării serviciilor sociale; testarea diferitelor scenarii şi proceduri pentru noile mecanisme introduse progresiv; flexibilitatea instrumentelor de reglementare, pentru a permite dezvoltarea serviciilor noi, care acoperă goluri importante în sistemul de servicii; implicarea utilizatorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în elaborarea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale; introducerea unor instrumente noi de management şi monitorizare în câmpul serviciilor sociale; un rol mai activ al prestatorilor de servicii, publici şi privaţi, în definirea politicilor şi implementarea programelor de reformă.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Sistemul medical românesc, încotro?"

Aparatură uzată, condiţii precare de igienă, lipsa medicamentelor sau medicamente mai scumpe decât în ţările comunitare, mobilier vechi, paturi improvizate şi saloane supraaglomerate. Acesta este tabloul sistemului sanitar românesc. Deşi reforma a început să se facă simţită, sistemul sanitar din România are încă multe carenţe şi mai are mult de luptat pentru a se ridica din moartea clinică în care se află. Mercantilismul doctorilor, pus adesea pe seama salariilor prea mici, şi condiţiile precare din cele mai multe spitale din ţară au făcut din sistemul sanitar sursa dezamăgirilor multor români, ţinta unor reforme care nu se realizează niciodată şi fabrică de tragedii umane. Un sistem care emite frecvent semnale dealarmă prea puţin auzite şi care dă mai multe exemple negative decât poveşti de succes.

Cazurile de erori medicale s-au înmulţit îngrijorător de mult, noţiunea de malpraxis fiind în mare parte străină pacientului român, sute de erori medicale trec fără a fi pedepsite sau făcute publice, doar mass-media mai aduce în discuţie erorile cadrelor medicale, dar se pare că e doar un glas surd care nu ajunge la urechile nimănui. Pacientul român nu îşi cunoaşte drepturile, încă ne mai sunt ascunse hibele sistemului sanitar românesc.

Medicamentele sunt tot mai scumpe, compensatele sunt limitate, condiţiile din spitale abia se dezmorţesc spre modernizare, sunt câteva din problemele pe care cetăţeanul român nu le contestă şi le acceptă în speranţa unei vindecări. Însă, de cele mai multe ori, pacientul iese dintr-o instituţie spitalicească cu alte afecţiuni decât cele pe care le avea când a fost internat şi cum să reclame medicul de malpraxis, dacă el nu ştie că are acest drept. Dintre cei puţini care îşi cunosc drepturile, nici ei nu apelează la Comisia de malpraxis, deoarece legislaţia îi descurajează prin practicarea unor sume exorbitante pentru un denunţ. Procedurile anevoioase şi taxele mari sunt barierele de pe drumul spre Comisia de malpraxis. De exemplu, o taxă pentru expertiză costă între 3000 şi 4000 de lei.

O altă lacună legislativă este aceea că în România nu există o reglementare sau un ghid după care să poată fi cercetată eroarea medicală. Îmi pun întrebarea: ce instituţie protejează pacientul român de practicile de malpraxis ale unui medic? În acest moment, sistemul medical românesc are nevoie urgentă de un program real şi eficient de reabilitare şi de o legislaţie clară pentru protejarea pacienţilor în cazurile în care se constată o eroare medicală.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Medicina de familie, în pericol"

Legea bugetului pe 2009 a generat indignare la nivelul diverselor categorii sociale din România. Atât funcţionarii publici, cât şi personalul contractual angajat în cadrul instituţiilor publice au început protestele şi au solicitat alocarea sumelor aferente drepturilor salariale şi cele cuvenite pentru plata orelor suplimentare şi a sporurilor aferente.

Cadrele didactice nu vor primi măririle salariale promise în campania electorală, iar medicii şi cadrele medicale sunt nemulţumite de nerespectarea promisiunilor din perioada alegerilor, o mare parte a cestora preferând să lucreze în spitalele din alte ţări.

Cu toate acestea, legea bugetului pe 2009 îi dezavantajează în special pe medicii de familie. În 2008, finanţarea asistenţei medicale primare a permis dezvoltarea cabinetelor medicale iar medicina de familie a devenit mai atractivă astfel că, tot mai mulţi specialişti au optat pentru locurile vacante, în special pentru cele din mediul rural.

În 2009 însă, multe cabinete de medicină de familie vor da faliment pentru că fondurile alocate asistenţei medicale primare vor fi diminuate cu 40.69% faţă de anul 2008. Pentru acest sector a fost aplicată cea mai drastică reducere bugetară la nivelul sistemului de sănătate.

Pe plan european, medicina de familie beneficiază de 12-15% din bugetele sănătăţii, pe când, în România, o finanţare de 5,4% este insuficientă şi chiar ar putea însemna colapsul bazei sistemului de sănătate.

De aceea, stimaţi colegi, consider că este necesar ca medicii de familie să primească cel puţin aceleaşi sume ca în 2008 pentru a funcţiona şi a continua dezvoltarea asistenţei medicale primare în România. În acelaşi timp, este necesară prevenirea falimentării cabinetelor medicale pentru că o bună parte din populaţie va rămâne fără serviciile medicale de bază.

Stimaţi colegi, observam încă o dată cum promisiunile din campania electorală au fost nefondate!

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Eterna dilemă a premierului Boc: Cluj sau Bucureşti?"

Pe vremea când conducea urbea Clujului, Emil Boc, actualul premier al ţării şi preşedintele formaţiunii democrat-liberale, reuşea cu greu să se împartă între treburile administrative şi jocurile de la culise de la Bucureşti, petrecându-şi o mare parte din timp "în aer", încercând să împace şi capra şi varza, adică funcţia de primar al Clujului şi cea de preşedinte de partid. Pe lângă faptul că desele sale călătorii între Cluj şi Bucureşti nu au afectat într-un mod pozitiv viaţa clujenilor, care, timp de câteva zile pe săptămână, rămâneau fără conducătorul oraşului, aplecarea lui Emil Boc către Bucureşti, către locul unde "se împarte" ciolanul, dezvăluie, de fapt, visul de-o viaţă al acestuia, acela de a fi premier al ţării, ideal care l-a făcut pe Emil Boc să-i mintă pe clujeni, spunându-le că nu va părăsi niciodată Clujul pentru o funcţie mai înaltă.

După momentele de răzgândire ale lui Theodor Stolojan, preşedintele ţării, Traian Băsescu, i-a împlinit visul de-o viaţă al primarului Emil Boc, oferindu-i, pe tavă, funcţia de premier al ţării. Şi Emil Boc nu a putut spune nu, în ciuda promisiunilor sale făcute clujenilor. Astfel că fostul primar de provincie a ajuns unde şi-a dorit dintotdeauna: la Bucureşti. Doar că nu a rămas pentru multă vreme acolo, astfel că în zilele premergătoare alegerilor pentru primăria Clujului, domnia sa, premierul ţării, a condus Guvernul de la Cluj.

Nu neg importanţa pe care au avut-o alegerile pentru Primăria Cluj, cel mai important oraş al Transilvaniei, însă, într-o perioadă în care România se zbate între recesiune, violenţă şi instabilitate politică, prezenţa premierului la masa de şedinţe a Guvernului e mai mult decât crucială. Tema bugetului e încă sensibilă, miniştrii Cabinetului Boc se schimbă cu o cadenţă năucitoare, iar leul e în cădere liberă. Şi ce a găsit de cuviinţă să facă Emil Boc în acest timp? Campanie electorală la Cluj, cu câteva zile înaintea alegerilor locale. Cetăţenii României, care acum, în această perioadă dificilă din punct de vedere financiar, au nevoie de un Guvern stabil, nu au reuşit să îl întoarcă din drum; nici preşedintele Traian Băsescu nu a reuşit acest lucru, când, la mijlocul săptămânii trecute, i-a trasat premierului Boc nişte sarcini precise, prin intermediul presei, astfel că, timp de câteva zile, România a fost condusă din urbea transilvană.

Stimaţi colegi, toate acţiunile şi demersurile Guvernului României ne afectează pe noi, cetăţenii României, în mod direct şi ireversibil şi acum, mai mult decât oricând, avem nevoie de o minte limpede care să conducă România pe calea cea bună. În acest context, domnule Boc, v-aş ruga să vă lămuriţi, odată pentru totdeauna, dilema care v-a marcat cariera politică: Cluj sau Bucureşti?

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Relu Fenechiu:

"Guvernanţii actuali condamnă Moldova la izolare"

Sâmbătă şi duminică, în comisiile de buget-finanţe s-a dezbătut şi s-a votat proiectul bugetului de stat pe anul 2009. Am crezut că măcar în ceasul al 12-lea, actualii guvernanţi vor ţine cont de interesele României şi nu de interese politice mărunte de partid.

Am crezut, sâmbătă, când l-am auzit - în cadrul dezbaterilor din comisiile de buget-finanţe - pe ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea, când îi atenţiona pe senatori şi deputaţi că va acorda prioritate zonelor sărace, cele de Est (Moldova) şi Sud (Oltenia), în detrimentul celorlalte regiuni, pentru a echilibra situaţia economică la nivelul întregii ţări, că guvernanţii au decis să revină cu picioarele pe pământ şi vor ţine cont de priorităţile şi necesităţile zonei Moldovei. M-am înşelat amarnic.

Nu mi-am pus mari speranţe, dar am crezut că măcar alocarea de fonduri pentru un studiu de fezabilitate privind autostrada care să lege Moldova de Transilvania va fi aprobată în proiectul de buget pe 2009. Nu mi-am făcut nici o iluzie în ceea ce priveşte amendamentele pe care le-am prezentat şi care vizau necesităţile comunităţii din colegiul în care am fost ales sau necesităţile municipiului Iaşi. Nu mi-am făcut nici o iluzie, pentru că aveam experienţa trăită de PNL din perioada de opoziţie dintre anii 2001-2004.

Ştiu că alocarea de fonduri pentru un proiect la care actualul ministru de finanţe a achiesat şi l-a aprobat atunci când a îndeplinit funcţia de ministru de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniul economic nu reprezintă un efort financiar chiar şi pentru un buget de criză. Dar actualii guvernanţi PD-L - PSD au demonstrat că nu dau doi bani pe declaraţiile anterioare şi au întors spatele Moldovei.

Prin respingerea amendamentului propus de mine, guvernanţii nu au respins de fapt un amendament al unui adversar politic, ci au respins un amendament ce reprezenta un punct de plecare pentru o prioritate şi o necesitate a Moldovei. Guvernul PD-L - PSD a dat dovadă că nu este interesat de priorităţile unei regiuni defavorizate din punct de vedere economic, cum este Moldova. Nu doar regiunea Moldovei va avea de suferit în urma ignorării ei de către actuala guvernare. Noii guvernaţi, se bat cu cărămida în piept susţinând că vor să relanseze turismul românesc şi alocă sume mari - total nejustificate - pentru acţiuni ipotetice şi îndoielnice (depistarea de mofete, gondole pe Dâmboviţa etc)., dar vor constata cât de curând că izolarea Moldovei de restul ţării va fi mult mai costisitoare, pentru că în lipsa unei autostrăzi care să lege Moldova de Transilvania, cu siguranţă va scădea numărul turiştilor străini atraşi de obiective turistice existente şi cunoscute în toată lumea. Nu în ultimul rând, dacă se aprobau sumele necesare pentru elaborarea unui studiu de fezabilitate privind autostrada Moldova-Transilvania, atunci existau premisele ca în 2010 să înceapă efectiv lucrările la ea, ceea ce automat ar fi însemnat crearea de noi locuri de muncă. Din păcate, actualii guvernaţi - care nu au fost capabili să-şi respecte nici măcar la nivel minimal promisiunile electorale - au un singur obiectiv: răfuiala cu fosta guvernare şi anestezierea prin declaraţii fără acoperire a românilor. Am tras un semnal de alarmă. Nu cred însă că va fi recepţionat.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Emil Boc acuză gratuit guvernul liberal de fapte pe care PD-L le-a promovat"

Înainte de 1989, elevii erau îndoctrinaţi cu minciuni sfruntate despre guvernanţii perioadei interbelice. Regimul politic comunist s-a răfuit timp de 45 de ani cu foştii politicieni liberali şi ţărănişti care erau catalogaţi în cărţile de istorie şi în alte scrieri ca fiind demagogi, corupţi şi că unicul scop al acestora viza bunăstarea lor în detrimentul poporului. Manipularea comuniştilor a avut succes la un procent foarte mare al românilor, în perioada 1947-1989. Foarte puţini români au realizat însă, că de fapt, demagogia şi corupţia erau specialitatea casei la comunişti şi că practicile pe care le puneau pe seama guvernanţilor interbelici reprezentau în realitate modul de a face politică a vârfurilor comuniste.

Din păcate, la aproape 20 de ani de la căderea comunismului, asistăm la practici similare. În locul ideologilor comunişti se află acum liderii PD-L în frunte cu preşedintele acestui partid şi totodată premierul României, Emil Boc. De când a preluat portofoliul de la Palatul Victoria, premierul Emil Boc acuză aproape zilnic fostul Cabinet Tăriceanu. Evident, criticile nu vizează şi perioada 2005 - 31 martie 2007, când PD se afla la guvernare.

Guvernul liberal este acuzat în permanenţă că a risipit banul public prin creşterea cheltuielilor de personal şi că a făcut pomeni electorale. Ultima ieşire în acest sens a premierului Boc a avut loc ieri, când a participat la un simpozion al unui ONG. Cu această ocazie, domnia sa nu a uitat să repete că guvernul pe care îl conduce "nu va fi unul al pomenilor ci va fi unul care va lucra pentru cele 22 de milioane de români"

Sună foarte frumos ce spune domnul Boc. Trebuie însă să-i reamintim unele lucruri. Eu ştiu - şi de fapt toată lumea ştie - că majorarea cheltuielilor de personal, în mai multe domenii de activitate, au fost moderate, normale, şi în conformitate cu actele normative votate în 2007 şi începutul lui 2008 de către Parlament. Dar tot aşa de bine se ştie că parlamentarii PD-L au fost cei care au iniţiat şi au reuşit să treacă în Parlament în 2008 a lege prin care se înregistra o creştere - mult mai mare decât acorda guvernul liberal - a punctului de pensie pentru grupele I şi II de muncă. De asemenea, deputaţii PD-L au contribuit decisiv la adoptarea nerealistei legi care prevedea creşterea salariilor profesorilor cu 50% şi tot parlamentarii PD-L s-au alăturat presiunilor făcute de cei din PSD şi au determinat guvernul liberal să pună în aplicare legea majorării pensiilor cu o lună mai devreme.

Unde vede aici actualul prim-ministru creşteri cheltuielilor de personal? Să fi uitat domnul Boc că fostul guvern a afirmat în permanenţă că nu sunt bani pentru creşterile salariale exagerate votate de PD-L şi PSD şi că a şi reuşit chiar să blocheze cele două legi de care aminteam mai sus? Să fi uitat domnul Boc faptul că solicita în permanenţă deblocarea acestor legi şi punerea imediată în aplicare? Să fi uitat domnul Boc de ce spunea în campania electorală, şi anume că, din prima zi de guvernare, va pune în aplicare, chiar retroactiv, creşterile salariile prevăzute de legile blocate de fostul cabinet? Să fi uitat domnul Boc de declaraţiile privind eliminarea a 100 dintre taxele plătite de cetăţeni?

Dacă domnul Boc nu ar fi uitat toate aceste aspecte, cu siguranţă acum nu ar mai fi putut aduce acuzaţii gratuite guvernului liberal.

Şi tot luni, în discursul domnului Boc am mai remarcat un exemplu de demagogie 100%. Domnia sa a afirmat că "vor fi salarii unice pentru bugetari, ca să nu mai fie clase privilegiate". Îi reamintesc domnului Boc de OUG nr.27/2006 care a reglementat salarizarea magistraţilor, făcând din această categorie profesională una privilegiată. Dacă a uitat de ea, îi reamintesc că este iniţiată de doamna Monica Macovei şi contrasemnată de ministrul muncii de atunci, domnul Gheorghe Barbu. Din câte ştiu, cei doi aparţineau de PD. A uitat oare domnul Emil Boc de numeroasele plăţi făcute magistraţilor de către guvernul liberal în 2008 ca urmare a OUG nr.27/2006?

Domnul Virgil Pop:

"Pledoarie pentru românii noştri de peste hotare"

Dincolo de dezbaterile aride referitoare la bugetul de stat pe 2009, dincolo de tragediile pe care le vedem la televizor în fiecare zi, noi, românii, ar trebui să avem o imagine în lume. Este frustrant să fim conduşi de un guvern ce, două luni de zile, s-a bâlbâit în a concepe un buget discutabil ca eficienţă. Este jenant că ne mor oamenii, cu zile, în spitale, din cauza indiferenţei personalului medical. Am ajuns să ne dispreţuim noi între noi, să uităm de lucrurile ce ne leagă, ce ne deosebesc şi ce ne pot aduce bunăstare pe mai târziu.

Stimaţi colegi,

Weekend-ul trecut a avut loc în Elveţia un referendum referitor la dreptul nostru de a munci în ţara respectivă, referendum ce a avut până la urmă un rezultat pozitiv. Totuşi, în săptămânile premergătoare scrutinului, în Elveţia s-a dus o campanie susţinută împotriva românilor, o campanie care avea la bază o frică socială creată de media, o imagine total negativă despre noi, românii obişnuiţi.

Recentele evenimente din Italia, în care mai mulţi conaţionali au fost implicaţi în incidente violente, au făcut ca despre românii cinstiţi de acolo să se vorbească cu ură şi dispreţ. Preocuparea actualului Guvern pentru ocuparea unor posturi la Ministerul de Interne a făcut ca Guvernul român să nu aibă nici un fel de reacţie la articolele din ce în ce mai xenofobe din presa italiană. La fel şi în cazul comportamentului Elveţiei înaintea scrutinului de săptămâna trecută.

Cu toţii ştim că fiecare ţară din lumea asta, şi mă refer la lumea civilizată, are problemele ei, atu-urile ei şi specificul ei aparte. În aceste zile, am senzaţia că ne zbatem, neputincioşi, să ieşim dintr-o mocirlă pe care ne-o adâncim singuri. Indiferent de certurile sterile din semi-impotenta coaliţie de guvernare, România trebuie să-şi creeze o strategie de imagine coerentă, modernă şi europeană. O strategie din care să rezulte clar care ne este contribuţia la construcţia europeană în ansamblul ei. O strategie care să îi protejeze pe românii din afară de abuzuri şi nedreptăţi crunte.

Avem nevoie de o acţiune diplomatică susţinută în toate capitalele europene, şi nu numai. Trebuie să încetăm să politizăm instituţiile ce se ocupă de promovarea României în lume. Este necesar să lucrăm pe criterii de competenţă, cu asociaţiile de români din străinătate şi să avem o legătură mai strânsă cu europarlamentarii români. Solicit guvernului român, în special Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi Ministerului Afacerilor Externe, prin intermediul acestei declaraţii politice, demararea unei dezbateri serioase în legătură cu situaţia românilor de peste hotare. Este bine să ştim situaţia reală, care le sunt problemele şi ce putem face pentru ei. Să nu uităm că cei pe care îi denumim ironic "căpşunari" ne-au asigurat în ultimii ani o parte din creşterea economică. Acum, la greu, este de datoria autorităţilor să dea ceva înapoi: o mână de ajutor.

Domnul Valeriu Alecu:

"Disciplina în construcţii"

De ani buni, de când sectorul construcţiilor din România a cunoscut un avânt important, asistăm cu toţi neputincioşi la o serie de accidente de muncă, prăbuşiri de imobile sau tot felul de evenimente nefericite în acest sector. Nu au trecut decât câteva zile de la un astfel de incident s-a înregistrat la Oradea.

Ne bucurăm şi e firesc că aspectul oraşelor noastre începe să se schimbe la faţă, că acest domeniu absoarbe o mare parte din forţa de muncă a României, că standardul de viaţă al românilor tinde să se amelioreze, însă trebuie să ne punem şi întrebarea în ce măsură aceste construcţii noi sunt ridicate şi supervizate de oameni bine calificaţi, iar materialele folosite întrunesc standardele de calitate în vigoare.

Această întrebare este cu atât mai actuală cu cât preţurile materialelor de construcţii, dar şi ale forţei de muncă au crescut foarte mult în ultimul timp, iar dezvoltatorii imobiliari tind să reducă costurile metrului pătrat construit prin materiale de construcţii de calitate inferioară sau muncitori dacă nu slab calificaţi, chiar deloc calificaţi.

Şi atunci, ce facem? Ne bucurăm că am înlocuit casa de chirpici, care se dărâma la prima ploaie mai mare, cu vila supraetajată, mai nesigură decât prima. Dorim oare să trăim nefericita experienţă a Turciei, care la primul seism a înregistrat cele mai multe pagube în rândul construcţiilor noi? Nu cred că cineva din ţara noastră şi-ar dori aşa ceva.

Propun, aşadar, să ne concentrăm atenţia asupra disfuncţiilor care au loc pe piaţa diverselor materiale de construcţii, mă refer la diversele carteluri care împing constructorii să cumpere materiale pe piaţa neagră (în special betonul la negru, de proastă calitate). Apoi, trebuie să ajutăm Inspectoratul de Stat în Construcţii să iasă din amorţeală şi să îşi desfăşoare activitatea ca organism de control în domeniul calităţii construcţiilor, disciplinei în urbanism, supravegherii pieţei produselor pentru construcţii şi avizării investiţiilor din fonduri publice.

Vă propun, de asemenea, să iniţiem şi să susţinem proiecte legislative care vor ameliora calitatea construcţiilor din România. Eu personal le voi susţine.

Domnul Marin Almăjanu:

Domnul ministru Sârbu ne-a demonstrat, în aceste zile, că a considerat agricultura românească prioritară doar în campania electorală!

Acum câteva săptămâni, dumnealui mai susţinea cu jumătate de gură ca va cere 4% din p.i.b. pentru agricultură în 2009, deziderat la care a renunţat foarte uşor, spunându-ne acum că bugetul de 1.37% din p.i.b. pe care l-a obţinut în realitate nu reprezintă chiar o mare problemă pentru agricultura românească, invocând cuvântul "criză" în fiecare propoziţie rostită, pentru a justifica incapacitatea de a se bate pentru domeniul pe care-l conduce. Domnul Sârbu ne spune acum că "traversăm o perioadă grea...şi trebuie să trăim cu speranţa că în câteva luni vom intra în normalitate..."

Păi, cum reuşiţi, domnule ministru Sârbu, să treceţi doar cu o singură frază peste realitatea dezastruoasă pe care le-o aduceţi de fapt agricultorilor în dar prin "măreţul" buget obţinut în domeniu?

Explicaţi-le vă rog, agricultorilor ce înseamnă acest 1,37% din p.i.b., ce va include în realitate şi prefinanţările şi cofinanţările fondurilor UE: faliment şi şomaj pentru cei mai mulţi dintre aceştia.

Aveţi curajul şi spuneţi-le la ce să se aştepte. Cu acest buget, majoritatea subvenţiilor vor suferi reduceri drastice, ceea ce va duce agricultura într-o situaţie mai mult decât dramatică, punându-i pe majoritatea agricultorilor în situaţia de a renunţa la activitate.

Ce se va întâmpla cu subvenţiile, care înseamnă pentru agricultori "oxigenul" necesar supravieţuirii, mai ales în această perioadă destul de dificilă pentru toţi? Subvenţiile în sectorul zootehnic vor scădea cu 20%, în sectorul vegetal, scăderea va fi şi mai mare, de 31%, plăţile în cadrul Programului Fermierul vor înregistra scăderi de aproximativ 58%, iar despăgubirile acordate în agricultură vor fi reduse cu un procent de 32%.

Ce efect vor avea toate aceste reduceri? Nimic mai trist decât intrarea agricultorilor în incapacitate de plată datorită blocajului care va urma, iar consecinţa este una singură: creşterea sărăciei în România!

Doamna Doiniţa Mariana Chircu:

"Justiţie sub monitorizare"

Joi, 12 februarie 2009, raportul Comisiei Europene avea să avertizeze că "viteza progresului menţionată în raportul Comisiei din iulie 2008 nu a fost menţinută". Mai mult, Comisia avea să sesizeze că, pe lângă încetinirea ritmului de reformă, unele lipsuri sesizate în 2008 se menţin în continuare.

Din nefericire, Comisia Europeană ne spune ceea ce ştim cu toţii, însă majoritatea oamenilor politici au reţineri să afirme că mai sunt încă multe de făcut, pentru ca cetăţeanul român să se simtă apărat în drepturile sale.

Ştim cu toţii că România are nevoie, fără amânare, de un consens politic pentru adoptarea, în modul cel mai responsabil cu putinţă, a unui Cod Civil, a Codului Penal şi a Codurilor de Procedură Civilă şi Penală, care ar rezolva cea mai mare parte a problemelor existente.

De asemenea, ştim cu toţii că din pricina unui număr inadmisibil de mare de posturi neocupate (433 de procurori şi 344 de judecători), capacitatea sistemului judiciar rămâne în continuare foarte scăzută. Personal, cred că şi ocuparea acestor posturi trebuie făcută pornind de la criteriul accesului oamenilor tineri în rândul magistraţilor, însă acesta nu trebuie să reprezinte singurul criteriu, ci şi performanţa şi buna-credinţă.

Agenţia Naţională de Integritate, născută după atâtea chinuri, trebuie sprijinită de noi toţi pentru a deveni operaţională, iar Direcţia Naţională Anticorupţie trebuie susţinută pentru a-şi menţine în continuare o activitate apreciată favorabil de toţi oamenii de bună-credinţă.

Este cu totul adevărat că adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2009 reprezintă un efort colectiv al tuturor membrilor Parlamentului României, însă vă propun ca, după ce bugetul va fi adoptat, să demonstrăm Comisiei Europene că nu suntem o piedică în lupta împotriva corupţiei şi să căutăm sprijinul politic pentru noile Coduri atât de necesare pentru o reală funcţionarea justiţiei române.

Domnul Teodor Atanasiu:

PNL a votat împotriva adoptării bugetului Ministerului Economiei pentru anul 2009 din următoarele considerente:

Prin sumele total insuficiente aprobate în acest buget în ceea ce priveşte închiderile de mine şi ecologizarea perimetrelor miniere, actualul guvern pune în pericol starea de funcţionare a iazurilor de decantare.

De asemenea, pentru anul 2009 sunt alocate sume foarte mici pentru subvenţia pe produs acordată pentru huilă, ceea ce nu acoperă producţia estimată pentru acest an.

În acest buget au fost aprobate sume necorespunzătoare pentru Programul nuclear, atât în ceea ce priveşte producţia de apă grea unde există un deficit de aproximativ 70 mil. lei, cât şi în ceea ce priveşte investiţia de la unităţile 3 şi 4 Cernavodă. În acest context, putem spune, din păcate, că ne confruntăm cu inexistenţa unei strategii a actualului guvern privind demararea investiţiei de la unităţile 3 şi 4 Cernavodă, mai ales acum când, după criza energetică înregistrată în această iarnă în întreaga UE, necesitatea deschiderii acestor unităţi a devenit foarte importantă pentru România.

Am asistat cu consternare la declaraţii publice ale oficialilor Ministerului Economiei referitoare la faptul că bugetul stabilit pentru Ministerul Economiei pentru anul 2009 ar putea ajunge instituţiei pentru primele 3 trimestre ale anului! Dumnealor au uitat cu desăvârşire că obligaţia lor legală este de adoptare a unui buget corespunzător, în sensul de acoperire a cheltuielilor instituţiei pentru întregul an 2009.

Dar cel mai grav lucru dintre toate deficienţele constatate, îl reprezintă politica practicată de Guvernul Boc în ceea ce priveşte subvenţionarea şomajului tehnic, care încurajează astfel firmele să promoveze programe de restructurare de personal, în loc de susţinere a unei politici de încurajare a creării de noi locuri de muncă.

Domnul Dragomir Gheorghe:

Declaraţie politică intitulată "Miile de kilometri de autostradă promise în campania electorală vor deveni realitate sau vor rămâne desenate doar pe hârtie?"

Declaraţiile recente şi foarte optimiste ale premierului Boc referitoare la construcţia de autostrăzi care vor lega România de restul Europei, pentru care erau alocate mai multe miliarde de euro, din cele 10 miliarde promise, pentru investiţii rămân, după toate probabilităţile, doar o furtună într-un pahar cu apă.

Imediat după acest anunţ, mă gândeam că România, fiind o ţară cu deschidere la mare, şi Constanţa, un judeţ care este poziţionat pe ţărmul Mării Negre, vor beneficia din plin de pe urma construcţiei de autostrăzi şi investiţii pentru infrastructură, acest lucru ducând la dezvoltarea turismului şi nu numai. Turismul ar trebui să fie una dintre principalele surse de venit ale cetăţenilor din Dobrogea, dezvoltarea acestuia presupunând însă căi de acces facile şi impecabile calitativ. Ca orice român, ca orice european, îmi doresc să văd România plină de autostrăzi şi drumuri expres, să fiu mândru că litoralul românesc este una dintre atracţiile turistice mondiale. Vedeam deja România plină de autostrăzi şi drumuri expres, vedeam noi locuri de muncă create, economia redresată, transportatori şi călători mulţumiţi, turismul înfloritor.

Constat însă cu surprindere că ceea ce ar fi trebuit să fie normalitate rămâne deocamdată la stadiul de proiecte şi visuri, care au toate şansele să se transforme într-un coşmar.

Credeam că măcar porţiunea de autostradă Cernavoda - Constanţa va fi demarată, dar declaraţiile domnului ministru Berceanu au pus capăt speranţelor mele şi ale locuitorilor judeţului Constanţa. Nu mai vorbesc de milioanele de conducători auto şi de turişti care ar fi beneficiat mai repede de autostradă şi de şoseaua de centură a municipiului Constanţa sau de drumul expres spre Delta Dunării.

Deşi, în campania electorală, reprezentanţii Guvernului au trâmbiţat sus şi tare că Autostrada Soarelui va fi finalizată în acest an, se pare că lucrările la tronsonul Cernavodă - Constanţa au fost amânate.

Mai tragică mi se pare declaraţia ministrului Berceanu că banii alocaţi prin buget Companiei de Autostrăzi vor ajunge doar pentru vopsirea (marcarea) drumurilor naţionale.

În consecinţă, îi propun domnului ministru Radu Berceanu alocarea de fonduri speciale pentru cumpărarea a mai multor creioane colorate şi dacă rămân bani şi pentru o ascuţitoare, că doar pe hârtie România va avea în această guvernare noi autostrăzi şi drumuri expres.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Un plan românesc de relansare economică"

Economia Europei traversează o perioadă de recesiune care se anunţă cea mai grea de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Primele şase luni din acest an vor fi critice.

Actualul Guvern al României este compătimit de unii, este criticat de alţii, dar îmi exprim convingerea că avem înţelepciunea şi voinţa politică de a găsi un răspuns adecvat acestei situaţii fără precedent.

Guvernul nostru a prezentat un program de combatere a crizei ce cuprinde măsuri concrete pentru stimularea creşterii economice şi protejarea intereselor economice ale populaţiei. Precizez că acest program cuprinde măsuri ce vor stimula investiţiile şi vor genera efecte pozitive pe termen mediu şi lung. Sunt prevăzute şi măsuri care se impun în orice context. Avem criză sau nu, este necesar un control mai riguros al achiziţiilor publice şi trebuie să achităm datoriile uriaşe pe care le-am "moştenit" de la fostul Executiv. Strategia Guvernului nostru este compusă din măsuri menite să protejeze populaţia şi companiile din România de impactul negativ al crizei.

În acelaşi timp, trebuie să ne concentrăm pe atragerea fondurilor europene. Încă de la sfârşitul lunii noiembrie 2008, Comisia Europeană şi-a prezentat planul de relansare economică, un plan inteligent, conturat în doi timpi, care cuprinde măsurile imediate ce se impun pentru ieşirea din criza economică actuală a statelor Uniunii Europene, dar vizează şi măsurile de dezvoltare ulterioară. Comisia Europeană propune un răspuns la criza economică prin stimulente bugetare, dar şi prin investiţii în anumite sectoare.

Dacă citeşti planul de relansare şi te gândeşti la beneficiile României, concluzia este una singură: trebuie să avem proiecte şi iniţiativă. Mai mult, Comisia Europeană a anunţat acum că va ajuta statele membre să întocmească proiectele mari de infrastructură, care să fie implementate cu fonduri structurale. Sunt fonduri substanţiale pentru investiţii în tehnologii "verzi" şi pentru programe de recalificare profesională. Accesul anticipat al statelor membre la cele 1,8 miliarde de euro din Fondul Social European, pentru întărirea politicilor privind piaţa muncii, susţinerea categoriilor vulnerabile, calificarea forţei de muncă pentru domeniile necesare în contextul crizei, se traduce prin crearea de noi locuri de muncă.

Mediul de afaceri ar putea fi un mare câştigător al acestui plan de relansare economică. Banca Europeană de Investiţii şi-a suplimentat pachetul financiar destinat împrumuturilor acordate Întreprinderilor Mici şi Mijlocii de la 10 miliarde de euro la 15 miliarde de euro anual.

De asemenea, Comisia simplifică schema ajutoarelor de stat pentru a grăbi procesul de aprobare a acestora. Ajutoarele de stat trebuie canalizate spre cercetare, inovaţie, calificarea forţei de muncă, protecţia mediului şi tehnologii curate, transport şi eficienţă energetică.

Totodată, sunt fonduri europene consistente pentru educaţie. Ministerul Muncii va primi, în acest an, 450 de milioane de euro pentru programe de reconversie profesională. Ministerul Agriculturii poate obţine, în următorii patru ani, aproape zece miliarde de euro, plăţi directe sau pentru dezvoltare rurală.

Ce ne trebuie pentru a obţine aceşti bani? Proiecte!

Perfecţionarea mecanismului de absorbţie a fondurilor comunitare este un element esenţial în acest moment. Reducerea timpului de la depunerea proiectului la începerea efectivă a lucrărilor este angajamentul PSD! Nu ne permitem să mai pierdem timpul! Avem nevoie de soluţii, de răspunsuri credibile, în faţa multor provocări.

Stimaţi colegi,

Pentru a scoate economia din impas trebuie să concepem un al doilea plan de criză, un plan românesc de relansare economică. Unele dintre aceste decizii vor fi dificile, dar ştiu că vom reuşi dacă vom lăsa deoparte partizanatul şi dacă vom lucra împreună.

Nu subestimez problemele cu care ne confruntăm, iar rezultatele programului de relansare economică nu se vor vedea imediat. Scopul este atragerea investiţiilor, care înseamnă păstrarea şi crearea de locuri de muncă.

Vreau să subliniez că proiectul de buget pe 2009, aflat în dezbaterea Parlamentului, este cea mai bună variantă care se putea găsi în această perioadă de criză. Nimeni nu este pe deplin mulţumit de acest proiect, dar actuala propunere de buget cuprinde elementele esenţiale ale programului de combatere a crizei.

Putem spune că bugetul pe 2009 stabileşte reperele planului românesc de relansare economică. Pornind de la aceste repere, trebuie să ne folosim întreaga energie pentru a stimula economia ţării, pentru a atrage fondurile europene, pentru a găsi cele mai bune soluţii şi a depăşi cât mai repede, cu costuri sociale minime, această perioadă de criză.

Avem o mare responsabilitate, dar nu trebuie să uităm că toţi cei care au dus mai departe această ţară şi-au asumat riscuri. Spun încă o dată: provocările sunt mari, dar vom demonstra că suntem capabili să reconstruim România. Aceasta este o datorie faţă de toţi românii şi faţă de noi înşine.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Pentru Guvernul Boc, Sănătatea NU este o prioritate"

De câteva săptămâni, am senzaţia că trăim, simultan, în lumi paralele: una este cea pe care o întâlnim la fiecare pas noi înşine şi o vedem la televizor, cu criza medicamentelor, a laptelui praf, cu femei care mor pentru că nu are cine să le asiste travaliul, cu domni Lăzărescu, cu medici surmenaţi după zeci de ore de gardă, cu medici hăituiţi de controale şi de camere de luat vederi, cu pacienţi doi în pat etc. şi o a doua - cea reflectată de bugetul Guvernului Boc: lumea în care nu mai este nevoie nici de medici de familie, nici de aparatură medicală, nici de medici în cabinetele şcolare, nici de nimic altceva decât, probabil, de turism balnear sau, mai sigur, de turism ecumenic, întru pregătirea apropiatei noastre treceri la loc cu verdeaţă, unde nu e întristare şi nici suspin!

În calitate de membru al Comisiei pentru sănătate, am putut constata cu îngrijorare cât de insignifiantă este Sănătatea pentru actualul Guvern. Cum altfel şi-ar fi permis acesta să diminueze de la 3,8% din p.i.b.-ul pe 2008 la 3% din p.i.b.-ul, categoric mai mic, al lui 2009, suma alocată Sănătăţii? Cheltuielile de capital scad cu 42,72%.

Spitalelor noi, aflate în diferite stadii de executare, li se alocă sume derizorii, doar pentru... imagine. Fondul provenit din taxa pe viciu capătă alte destinaţii decât cele gândite iniţial.

Cabinetele medicilor de familie îşi pot pune, deja, afişul "Închis din motive de faliment". Chiar să nu fi aflat guvernanţii că aceşti medici, care sunt primii la care apelăm, primii care pot contribui la profilaxia bolilor noastre, pentru binele pacienţilor au contractat aparatură, cea mai multă pe valută, în leasing, şi că, din cauza cursului euro, deja se află într-o mare dificultate? Chiar trebuia să mai diminueze acum şi fondurile alocate asistenţei medicale primare cu 40,69%?

Mi-am extras o lungă listă de fonduri cu... minus: dispozitive şi echipamente medicale - minus 13,24%; servicii medicale ambulatoriu - minus 34,41%; asistenţă medicală specialităţi clinice - minus 7,18%; asistenţă stomatologie - minus 13,18%; asistenţă specialităţi paraclinice - minus 42,83%; servicii medicale în spitale generale - minus 12,58%... Şi lista mea continuă!

Este o situaţie inadmisibilă! Este o dovadă clară de proastă gestionare a banului public, de îndepărtare a Guvernului de problemele reale ale cetăţenilor, de incompetenţă şi indiferenţă!

Eu nu pot să port pe conştiinţă povara unei astfel de decizii!

Îl las pe domnul Boc şi pe susţinătorii dumnealui să o poarte!

Domnul Florin Ţurcanu:

Alianţa PD-L - PSD, care a promis că nu va "politiza" bugetul, prin majoritatea pe care o deţine în comisiile parlamentare, în general, şi în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în special, a făcut întocmai acest lucru votând şi promovând amendamente ale parlamentarilor pe care-i reprezintă, neţinând cont de ideile sau problemele celorlalţi.

În calitatea mea de parlamentar al Opoziţiei, aş dori să atrag atenţia coaliţiei guvernamentale că bugetul României nu este nici "portocaliu" şi nici "trandafiriu"! Acesta nu are culoare politică, pentru că provine din taxele şi impozitele plătite de români, indiferent de culoarea politică a acestora.

După "votul" Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, am constatat cu stupoare faptul că toate proiectele începute în localităţile de pe raza judeţului Botoşani nu vor putea fi finalizate. De ce se va întâmpla acest lucru? Dintr-un motiv lesne de înţeles: amendamentele la Legea bugetului referitoare la aceste proiecte au fost iniţiate de un deputat liberal, reprezentant al opoziţiei.

Prin urmare, încercarea de modernizare a infrastructurii judeţului Botoşani, reprezentată prin reabilitarea drumurilor comunale, construcţia de poduri, sisteme de aducţiune a apei potabile, sisteme de epurare a apei, canalizare, iluminat public, construcţia de terenuri şi săli de sport, va fi oprită de această demonstraţie de forţă a coaliţiei guvernamentale.

Fondurile necesare pentru continuarea lucrărilor la casele de cultură din localităţile botoşănene, la reabilitarea unor lăcaşuri de cult, unele chiar monumente istorice sau cu o încărcătură istorică fără precedent sunt în acest moment inexistente şi probabil aşa vor rămâne pentru că au fost cerute de un parlamentar de Opoziţie.

Reabilitarea şcolilor şi grădiniţelor va fi blocată tot din dorinţa celor de la guvernare de a "colora" cât mai mult posibil bugetul. Au promis în timpul campaniei electorale prosperitate şi bunăstare pentru toţi, indiferent de culoarea politică. Care va fi, în aceste condiţii, bunăstarea şi prosperitatea locuitorilor judeţului Botoşani?! Dacă în şcoli va continua să plouă prin acoperiş, dacă grupul sanitar va fi în spatele şcolii, dacă sursa de căldura va continua să fie veşnica sobă, ne punem retorica întrebare: "Ce vor face în viitor tinerii noştri?" Bineînţeles că răspunsul îl ştim cu toţii: îşi vor pierde încrederea în cei care le coordonează viitorul! Prin faptul că vreţi să "pedepsiţi" comunităţile locale conduse de primari liberali sau reprezentate de parlamentari liberali, nu veţi realiza decât atragerea antipatiei faţă de guvernarea pe care o reprezentaţi!

Gândiţi-vă că cei cărora le furaţi dreptul de a învăţa în şcoli moderne în condiţii la nivel european sunt viitorii votanţi ai ţării! Sunt cei pe care noi îi considerăm VIITORUL, dar le interzicem dreptul de a beneficia de ceea ce este mai bun şi mai bine pentru ei!

Reabilitarea sediilor primăriilor şi consiliilor locale dintr-o serie de localităţi nu-şi găseşte reprezentarea în sumele alocate de la buget. Consider normal faptul ca fiecare primărie, indiferent de culoarea politică a primarului, să primească fondurile necesare pentru reabilitare şi modernizare. În ce condiţii îşi primesc primarii acestor localităţi musafirii proveniţi din localităţile europene cu care sunt înfrăţiţi? Sau cum pot desfăşura aceştia o activitate conformă normelor europene, dacă utilităţile, internetul, serviciile de televiziune sunt doar un vis?

Respingerea amendamentelor de către Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, pe care le-am propus la Proiectul de Lege a bugetului de stat pe 2009 necesare alocării de fonduri pentru modernizarea comunităţilor locale botoşănene, mă determină să cred că se doreşte menţinerea judeţului Botoşani într-un con de umbră şi totodată la limita subzistenţei.

În numele celor care mi-au acordat încrederea şi m-au trimis în Parlament, mă adresez dumneavoastră, coaliţiei guvernamentale, pentru a ţine cont de nevoile imediate ale judeţului pe care-l reprezint şi pentru a aloca fondurile necesare modernizării unui judeţ care a contribuit din punct de vedere istoric, literar şi politic la renumele României.

Domnul Gheorghe Coroamă:

În calitate de reprezentant al judeţului Suceava în Parlamentul României, am luat notă de prevederile Proiectului de buget pentru anul 2009 şi am constatat cu indignare că, pentru actualul Executiv, programul de dezvoltare a judeţului pe care îl reprezint este practic inexistent, dar mai mult de atât, am observat ca actualul Guvern nu are un plan de luare a unor minime măsuri de prevenire a catastrofelor provocate de inundaţii, având în vedere că în ultimii ani judeţul Suceava a fost greu încercat de asemenea nenorociri.

Este evident faptul că dezvoltarea infrastructurii, a bazelor sportive, realizarea reţelelor de alimentare cu apă şi a reţelelor de canalizare, potrivit sumelor prevăzute în buget, nu reprezintă o prioritate a Guvernului Boc pentru a se realiza în localităţi precum Ulma, Brodina, Straja, Vicovu de Jos, Bilca, Voitinel, Putna etc, lucrări ce au fost promise în campania electorală de reprezentanţii actualelor partide aflate la guvernare că vor fi executate imediat.

De asemenea, în proiecţia bugetară pe anul 2009 nu sunt alocate fonduri pentru reconstrucţia sau continuarea unor lucrări la căminele culturale din localităţi precum Vicovu de Jos, Vicovu de Sus, Horodnic de Sus, Suceviţa, Gălăneşti, Marginea sau Putna.

Nici reabilitările unor şcoli sau grădiniţe din localităţile Vicovu de Sus, Horodnic de Sus, Ulma, Bilca nu vor avea mai mulţi sorţi de izbânda, conform concepţiei bugetului din acest an, iar continuarea lucrărilor la sediile unor primării se pare de asemenea că nu vor avea mai mult succes.

Un alt obiectiv de maximă importanţa pentru dezvoltarea judeţului îl constituie aeroportul din Suceava, însă blocarea lucrărilor de modernizare a acestuia este iminentă, în contextul actualului Proiect de buget prezentat de Guvernul domnului Boc.

Respingerea tuturor amendamentelor referitoare la dezvoltarea şi promovarea turismului local demonstrează din nou lipsa de preocupare a acestui guvern pentru creşterea nivelului de trai în Bucovina, turismul reprezentând singura şansă de redresare a zonei.

Prin amendamentele la Proiectul bugetului de stat pe anul 2009 iniţiate de mine, precum şi de ceilalţi parlamentari ai PNL din judeţul Suceava, am dorit să susţinem proiectele comunităţilor locale atât de necesare dezvoltării spaţiului rural.

Având în vedere cele arătate anterior, reiese clar faptul că speranţele de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă în judeţul Suceava, în actualul context, sunt minime, singura şansă a locuitorilor Bucovinei, ca, de fapt, în multe alte zone din ţară, fiind în continuare străinătatea, unde se găseşte marea parte a tineretului acestui judeţ şi pentru care actualii guvernanţi promiteau în campania electorală câte 20.000 euro pentru fiecare. Unde se regăsesc în Proiectul de buget sutele de milioane de euro care s-ar cuveni acestora, conform promisiunilor electorale, pentru întoarcerea lor acasă?

În numele bucovinenilor, transmit pe această cale un mesaj Guvernului şi Parlamentului pentru a-şi respecta promisiunile făcute şi a ţine cont de toate necesităţile, astfel încât potenţialul de care dispune Bucovina să fie valorificat întru totul.

Domnul Filip Georgescu:

Noi, românii, ţinem morţiş să ne demonstrăm, nouă înşine, şi astăzi, că pământul se învârteşte în jurul soarelui şi al axei sale, după ce, cu vreo 500 de ani în urmă, renumitul astronom polonez Copernic a fundamentat ştiinţific sistemul heliocentric, iar nu mai puţin iluştrii săi urmaşi Galileo Galilei şi Giordano Bruno i-au confirmat şi dezvoltat teoria. Măcar dacă, în dezbaterile noastre, adesea inutile sau chiar ridicole, am întredeschis vreo ferestruică spre viitor. În multe cazuri, nu facem decât să dezgropăm racilele trecutului, pe care, după ce le-am repudiat cu mânie proletar-capitalistă, încercăm să le reciclăm în pârghii ale dezvoltării de azi şi de mâine.

Ce poate fi mai evident în această privinţă decât Legea nr.298 adoptată din fuga calului de Parlament, în toamna anului trecut, promulgată ulterior de preşedintele Băsescu şi care a intrat în vigoare la 20 ianuarie a.c. Era greu de crezut că printr-un asemenea diabolic act normativ, care prevede reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice şi SMS-urilor, înregistrarea lor de către operatorii de telefonie fixă şi mobilă şi conservarea acestora timp de şase luni, ne vom întoarce la epoca de groază a Securităţii regimului totalitarist. Legea stipulează ca toate informaţiile înregistrate să fie puse la dispoziţia procurorilor, în urma unei cereri aprobate de preşedintele instanţei de judecată căreia i-a revenit competenţa să judece cauza în primă instanţă, dacă informaţiile indică pregătirea unei infracţiuni grave, potrivit art.15 din acest act normativ.

Cu alte cuvinte, în România, este reabilitată şi reactivată în mod absolut responsabilitatea factorului politic, trecând peste caracterul democratic al statului, ignorând libertăţile cetăţeneşti prevăzute în Constituţie. Aşadar, după ce am înfierat practicile odioasei poliţii politice, trecând vremea regimului comunist, după ce au fost demarcaţi mulţi dintre securiştii care-i supravegheau zi şi noapte pe cetăţeni, după ce un organism ca acel nefericit Consiliu Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învrăjbit societatea românească cu acuze poliţieneşti şi şantaje politicianiste, iată-ne acum martori ai legiferării unor practici odioase ale Securităţii, pe care actualele Servicii Secrete le îmbrăţişează ca pe o necesitate imperioasă şi normală, în baza căreia ne vor supraveghea fiecare vorbă, fiecare convorbire, relaţiile de familie, cele de amiciţie, dar mai ales pe cele politice.

Pentru a ne risipi îngrijorarea, ca să nu spunem neliniştea, preşedintele Traian Băsescu declară că "în România nu se fac înregistrări ilegale", deşi unele servicii şi instituţii s-au dedat la aşa ceva. Dar oare Legea nr.298 nu este ea însăşi o mostră indubitabilă îndreptată împotriva cetăţeanului, adică o cale de înregistrare ilegală a cetăţeanului? Ce legitimitate poate să capete ea prin votul Parlamentului? Nu era oare nevoie de un referendum naţional pe această temă? Oare milioanele de cetăţeni ai acestei ţări, care vorbesc zilnic la telefon, pun la cale lovituri de stat, atentate politice, jafuri la adresa avuţiei naţionale ori trădarea secretelor ţării?

Nimeni nu neagă că în rândul milioanelor de oameni cinstiţi, devotaţi trup şi suflet ţării în care au văzut lumina zilei şi vieţuiesc, împreună cu urmaşii lor, există destulă neghină, destui indivizi care acţionează împotriva interesului naţional prin acte de corupţie, de trădare sau crime, pentru a-şi atinge scopurile personale. Dar pentru depistarea unor netrebnici, trebuie urmărit, în mod poliţienesc, întregul popor, mai cu seamă când unii dintre răufăcători acţionează din fotolii de demnitari?

Putem înţelege necesitatea unor asemenea măsuri în SUA, Israel şi alte ţări, unde atentatele puse la cale de terorişti sunt extrem de frecvente, reprezentând un mare pericol pentru cetăţeni. Este mai greu de crezut că România ar fi una din ţintele predilecte ale terorismului, fiindcă noi nu prea am avut ceva de împărţit cu ţările în care un asemenea fenomen a devenit politică de stat. Asemenea pericole ni le creăm noi înşine prin mafioţii care deteriorează ţara, prin intermediul indivizilor de bani gata, care sfidează orice norme legale, alergând cu peste 150 de km pe oră pe şosele şi străzi, prin traficanţii de droguri şi arme, prin acea lume interlopă care tinde să devină stat în stat. Trebuie oare să suspectăm, să înregistrăm şi să umilim un întreg popor, când asemenea indivizi pot fi depistaţi zilnic, cu ochiul liber? Pe de altă parte, putem crede că teroriştii pun la cale nelegiuirile cu celularul la ureche, pe stradă? Nu cumva teroriştii redevin pretextul din decembrie 1989? Nu cumva stocarea informaţiilor pe timp de şase luni se face în scopul revigorării şantajului politic, pentru asigurarea succesului în alegeri, care nu mai poate fi obţinut pe calea scrutinului democratic?

Este mai mult decât simptomatic faptul că o asemenea lege apare în anul alegerilor prezidenţiale. În aceste vremuri grele, care stau sub semnul crizei economice atât de apăsătoare, doar o asemenea lege ne mai lipsea, prin care să ni se pună lacătul la gură, ca să nu mai clevetim deloc neajunsurile, sărăcia ori incompetenţa unor politicieni. N-ar fi exclus ca în curând să ne trezim cu o lege care să ne permită să mâncăm o singură dată pe zi şi să ne oblige să stocăm alimentele în frigidere pe câteva luni. Legitimitatea unei asemenea legi şi-ar găsi acoperire în intenţiile guvernanţilor de a îngheţa salariile şi pensiile sau de a le întreţine la flacăra palidei majorări de 5%.

Domnul Filip Georgescu:

La capătul unor dezbateri maraton, Cabinetul Boc a aprobat, la 29 ianuarie, forma preliminară a bugetului pe 2009 şi planul de combatere a crizei economice. Deşi se ştie bine că fără buget, nici un minister nu va putea să acţioneze în vreun fel pentru realizarea propriilor sarcini din programul guvernamental, acest instrument financiar capital, care exprimă în formă bănească veniturile şi cheltuielile pe care trebuie să le realizeze pe 2009 organele administraţie centrale şi locale de stat, a fost moşit mai multe săptămâni, fiindcă, aşa cum afirmă la unison membrii actualului Executiv, situaţia grea lăsată de guvernarea liberală i-a pus la grele încercări.

Înţelegem mai degrabă că situaţia economică grea în care se află ţara, ca urmare a crizei mondiale, i-ar fi putut pune în dificultate pe actualii guvernanţi şi nicidecum "moştenirea grea" a trecutului, care de 19 ani încoace a devenit o placă hodorogită în politica românească. Dar cum, necum, până la urmă avem buget sau, cum s-ar spune, am intrat în normalitate. Că în cadrul dezbaterilor din Parlament s-ar putea modifica unele prevederi, că pe parcursul acestui an vor interveni corecturi sau rectificări, toate acestea contează mai puţin. Chiar dacă vorbim de o întârziere de mai bine de o lună, aceasta nu constituie un capăt de ţară.

Liniile generale care stau la baza bugetului pe 2009 au fost negociate de doi parteneri cu concepţii doctrinare diferite. Dacă Partidul Democrat Liberal apăsa pe pedala austerităţii, pentru a tempera rigorile crizei economice, Partidul Social Democrat nu vroia să înmormânteze promisiunile făcute în campania electorală, de majorare a salariilor şi pensiilor, până la urmă cei doi parteneri au ajuns la concluzia că bugetul asigură un echilibru între componenta sa economică şi cea socială.

Una din măsurile esenţiale preconizate de Guvern pentru susţinerea bugetului şi diminuarea impactului crizei economice o constituie alocarea a 20% din volumul cheltuielilor pentru investiţii masive în infrastructură, transporturi, mediu, sănătate, reabilitare termică, refacerea drumurilor judeţene şi comunale, alimentări cu apă şi pentru alte domenii. Orientarea prioritară a cheltuielilor bugetare într-o direcţie care să asigure locuri de muncă şi creşteri economice este desigur salutară. Există, însă, în mod evident, destule dificultăţi în a împărţi 10 miliarde de euro (cât reprezintă acel 20% din buget pentru investiţii) la atâtea ministere, ceea ce l-au determinat pe efemerul ministru al administraţie şi internelor să demisioneze.

Alte măsuri anunţate de Guvern vizează achitarea datoriilor restante lăsate de Guvernul Tăriceanu, fără de care economia se blochează, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor comunitare, capitalizarea CEC şi EximBank cu 250 milioane de euro, pentru a constitui resursa financiară de sprijinire a IMM-urilor.

În buget sunt prevăzute, de asemenea, cheltuieli de ordin social, numai că ele sunt mai mult decât modeste. În 2009 salariile şi pensiile se vor majora cu 5% spor achitabil în două tranşe (aprilie şi octombrie). O asemenea majorare ar putea să rămână până la urmă o prevedere pur formală, câtă vreme ea va fi înghiţită de o inflaţie alarmantă şi de sporirea cu 3,3% a contribuţiilor de asigurări sociale.

O măsură binevenită, dar departe de a fi îndestulătoare, o constituie instituirea pensiei minime sociale de 350 de lei pentru persoanele cu pensii mici, măsură, de asemenea, realizabilă în două etape. În acelaşi timp, pentru personale cu pensii mici, medicamentele vor fi compensate cu 90%.

În ce priveşte învăţământul, se pare că, în sfârşit, acesta va beneficia de aproximativ 6% din p.i.b.

Aşa cum apreciază mulţi analişti, bugetul pe 2009 a fost construit pe baza unor parametri fără susţinere: creşterea economică de 2,5%, deficit bugetar de 2% şi o inflaţie de 5%. Practic, guvernanţii noştri au ţinut seama de previziunile instituţiilor internaţionale care prognozează pentru România, în 2009, un spor al p.i.b. de 1,75% faţă de 7,8% în 2008, deficit bugetar record de 7,5 în comparaţie cu 5,2% cât s-a înregistrat anul trecut. Aşadar, Cabinetului Boc îi va fi aproape imposibil să-şi atingă propriile ţinte bugetare, în condiţiile în care sursele interne de finanţare a economiei sunt mai mult decât anemice.

Aşa cum apreciază Comisia Europeană, "boom-ul" cererii pe plan local, care a reprezentat principalul martor de creştere economică a României, în ultimii cinci ani, va încetini semnificativ, din cauza reducerii puternice a dinamicii creditelor, slăbirii indicatorilor de încredere şi deteriorării condiţiilor pe piaţa investiţiilor (construcţii şi echipamente), unde rata de creştere se va reduce de la 18% în 2008 la 1,5% în 2009.

Pe de altă parte, CE menţionează că veniturile din taxe, accize şi impozite vor fi afectate de încetinirea ritmului de creştere economică, precum şi de diferitele modificări de natură fiscală. S-ar putea, de asemenea, să se majoreze datoria publică. Deficitul ridicat, cumulat cu creşterea rapidă a dobânzilor la datoriile guvernamentale, va conduce la o sporire a ponderii datoriilor publice în p.i.b. la 26,75% în 2010, de la 15,25% în anul trecut.

Deocamdată, putem răsufla uşuraţi, întrucât Executivul a adoptat forma preliminară a bugetului pe 2009. Să vedem însă dacă în urma aplicării măsurilor stipulate în buget vom putea să respirăm cât de cât normal, pe parcursul întregului an.

Domnul Ioan Munteanu:

Fiecare început de an bugetar şi fiecare schimbare a echipei ministeriale înseamnă o perioadă de incertitudine şi de noi experimente. Este şi cazul sistemului sanitar, confruntat cu numeroase probleme în aceste vremuri de nesfârşită reformă.

Conform unei statistici întocmite de către Direcţia de Sănătate Publică Neamţ pentru anul 2008, numărul locuitorilor din judeţ scade încet, dar sigur, cei care supravieţuiesc fiind din ce în ce mai bolnavi. Astfel, în ultimii 10 ani, numărul deceselor a depăşit cu mult numărul naşterilor, ceea ce face ca sporul natural înregistrat să fie, în mod constant, negativ. Îngrijorător este şi faptul că an de an sunt semnalate noi cazuri de cancer, tuberculoză şi hepatită, considerate în general boli ale sărăciei şi ale neajunsurilor materiale.

În acest context, recentele dezbateri ale cadrelor medicale din Neamţ scot în evidenţă deficienţele cu care se confruntă sistemul sanitar, aflat într-o permanentă organizare.

Una dintre problemele puse în discuţie se referă la fondurile insuficiente alocate asistenţei medicale primare, diminuate cu 40,69% faţă de anul 2008. Medicii afiliaţi la Asociaţia patronală a medicilor de familie protestează împotriva reducerii drastice a prevederilor bugetare: "Este ilegal să micşorăm salariile angajaţilor din cadrul cabinetelor medicilor de familie - a precizat vicepreşedinta APMF Neamţ. Medicina de familie este segmentul de bază şi de prim impact pentru sănătatea întregii populaţii şi chiar cu o reducere substanţială a cheltuielilor (utilităţi, căldură, energie electrică, medicamente pentru urgenţă, tipizate, telefoane, dezinfectanţi etc). se va ajunge la închiderea a 40-50% din cabinetele medicilor de familie dacă nu vor fi suplimentate actualele prevederi bugetare". În caz contrar, mulţi dintre medici şi asistenţi îşi vor părăsi locurile de muncă, iar sistemul sanitar va cunoaşte o gravă deteriorare.

Posibilul faliment al cabinetelor medicale cu mai puţin de 1500 de asiguraţi înscrişi ar putea conduce la colapsul reţelei de sănătate, ţinând seama de faptul că 80% din consultaţiile bolnavilor cronici şi din reţetele compensate acordate populaţiei sunt efectuate de către medicii de familie.

Recenta campanie declanşată împotriva medicilor de mai multe posturi de televiziune marchează punerea sub semnul îndoielii a profesionalismului şi moralităţii unei întregi categorii de specialişti.

Cu speranţa că aceste semnale vor fi corect şi la timp recepţionate suntem alături de medicii de familie aflaţi, acum, într-un moment de răscruce şi le sprijinim revendicările.

Domnul Florin Iordache:

"Raportul intermediar al Comisiei Comunităţilor Europene - acuze nefondate la adresa Parlamentului României"

La data de 12.02.2009 a fost prezentat la Bruxelles raportul intermediar privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare.

Principalele deficienţe care sunt trecute în dreptul Parlamentului sunt:

a) neadoptarea celor patru coduri: penal şi proceduri penale, civil şi procedură civilă.

Trebuie precizat că deşi avem un Cod penal devenit lege din anul 2004 - guvernele succesive nu au făcut nimic pentru a-l face aplicabil. Codul civil adoptat de Senat în 2004 aşteaptă punctul de vedere al Guvernului la Comisia juridică din Camera Deputaţilor.

b) O iniţiativă a Parlamentului de a modifica procedura de numire a procurorilor-şefi ar împiedica funcţionarea sistemului.

Prin această iniţiativă s-ar reveni la forma iniţială de numire CSM - preşedinte şi nu ministrul justiţiei - preşedinte ca acum, pentru a elimina amestecul politicului în actul de justiţie.

c) Anchetarea anumitor cazuri la nivel înalt este în continuare blocată de Parlament.

Parlamentul României este singurul în drept să se pronunţe asupra solicitărilor de începere a urmăririlor penale atunci când miniştrii sunt parlamentari.

Iată de ce am considerat că trebuie spus că sunt nereguli şi disfuncţionalităţi în sistemul juridic din România, dar Parlamentul a făcut şi va face tot posibilul, potrivit atribuţiilor sale din Constituţia României, dar nu se va putea substitui celor care nu îşi fac "temele".

Domnul Iulian Vladu:

"Importanţa surselor alternative de energie"

O economie modernă dezvoltată este dependentă de asigurarea unei aprovizionări abundente cu energie. Din experienţele anterioare, spre exemplu, anii '70, când preţul ţiţeiului s-a mărit de aproximativ şapte ori sau o experienţă mai recentă când Rusia a oprit furnizarea de gaze Ucrainei, tema securităţii pieţei energetice este prezentă din nou pe agenda publică.

Este important de subliniat faptul că, pe o piaţă energetică atât de dependentă de petrol şi de gaze, orice ameninţare la adresa furnizării de energie ar putea avea consecinţe negative majore atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere politic. De aceea, politicile şi evoluţiile interne ale ţărilor care furnizează petrol şi gaz pe piaţa mondială joacă un rol deosebit pentru economia întregii lumi.

Consider că o ţară cu o economie modernă dezvoltată, aşa cum noi ne dorim a avea, are nevoie de o strategie de prevenire a întreruperilor şi de aranjamente care să minimalizeze efectele asupra nivelului cantităţilor furnizate în cazul producerii unei crize mondiale majore. Şi acest lucru deoarece securitatea energetică deţine potenţialul de a crea o criză majoră sau, de asemenea, poate modela din ce în ce mai mult politica externă şi priorităţile statelor din întreaga lume. Trebuie să luăm în calcul însă, ameninţările la adresa furnizării de energie generate de surse precum atacuri teroriste, dezastre naturale, intimidarea politică şi şantajul sau întreruperile ca urmare a conflictelor sau tensiunilor regionale, aşa cum s-a întâmplat recent, în cazul întreruperii furnizării energiei de către ruşi Ucrainei.

Schimbarea ponderii importanţei în cadrul consumului energetic, adică de la petrol la gaze naturale, trebuie să ne determine la măsuri raţionale precum crearea de surse alternative de energie. Aşadar, trebuie să susţinem elemente de infrastructură din ce în ce mai sofisticate, precum proiectele de noi conducte sau de construire a terminalelor de gaz, care să răspundă unui consum din ce în ce mai mare de energie. În plus, pentru a spori securitatea energetică, trebuie să creăm şi să păstrăm legături strânse cu ţările producătoare, pentru a reduce dependenţa ţării noastre de numai unul sau doi producători de gaze şi petrol. Este un proces de globalizare, iar aceste acţiuni raţionale pot contribui în foarte mare măsură la satisfacerea cererii în continuă creştere de aprovizionare cu energie, orice diminuare a nivelului de aprovizionare putând conduce la o criză internaţională.

Piaţa europeană de GNL (gaz natural lichefiat) este în continuă creştere. Printre cele mai "bogate" ţări care au terminale GNL enumăr: Japonia 26, Spania 5, SUA 5, Coreea de Sud 4 terminale, Franţa, Marea Britanie 3, China, India, Italia, Mexic, Portugalia câte un terminal G.N.L. Lichefierea şi transportul maritim al gazului natural au cunoscut o dezvoltare rapidă în ultima vreme, deoarece constituie singura soluţie ce asigură o mare flexibilitate în materie de surse de aprovizionare cu gaz - furnizorul poate fi schimbat relativ uşor şi se poate situa la mare distanţă.

În ceea ce priveşte ţara noastră, Romgaz, companie care operează cele mai multe depozite de gaze din România, va realiza împreună cu un investitor strategic un terminal de gaz natural lichefiat la Constanţa. Sunt de părere că demersurile pentru acest terminal G.N.L. trebuie să continue, fiind foarte important pentru diversificarea surselor de aprovizionare. Gazul natural lichefiat se poate importa din Qatar, Algeria, Nigeria, zona Caspică.

În concluzie, avem nevoie de o strategie pe termen lung privind investiţiile în securitatea pieţei energetice, care să conţină un plan de acţiuni clar, care să ofere investitorilor perspective pe termen lung, toate acestea coroborate cu interesul nostru de continuare a proiectelor de valorificare a surselor alternative de energie.

Domnul Kelemen Hunor:

Ori "epurare etnică" ori "stat naţional"

Şeful statului a făcut în ultimele zile "dezvăluiri incendiare" legate de comunitatea maghiară din judeţele Harghita şi Covasna.

La învestirea celui de-al treilea ministru de interne al Guvernului Boc, domnul preşedinte a ţinut să semnaleze printre altele şi un fenomen care pare să aibă loc, după informaţiile domniei sale, în judeţele Harghita şi Covasna. Conform acestor declaraţii, în cele două judeţe secuieşti se petrece o adevărată "epurare etnică" pe care domnul preşedinte a dezvăluit-o într-un cadru ceremonios, sărbătoresc prilejuit de învestirea domnului ministru Dan Nica.

Poate vă întrebaţi, dragi colegi, cine pe cine "epurează" în cele două judeţe. Răspunsul vine chiar de la şeful statului: românii sunt victimele epurării, maghiarii sunt executanţii, mai exact maghiarii din administraţiile locale.

O adevărată premieră dezolantă, care dacă ar fi adevărată, România ar fi prima ţară în care - într-un mod paradoxal şi cu totul ieşit din comun - populaţia majoritară este "epurată" de comunitatea minoritară. Politologii din întreaga lume ar trebui să vină să studieze fenomenul.

Nu este cazul, fiindcă şi de această dată avem de a face cu o scamatorie gratuită care nu aduce nici un fel de beneficiu relaţiilor româno-maghiare.

Înainte să denunţe această epurare etnică, domnul preşedinte a vorbit şi despre caracterul de stat naţional al României. Or, aici avem două noţiuni care se bat cap în cap.

Dacă România este stat naţional, atunci nu există epurare etnică, fiindcă statul este "pur", populat de o singură comunitate etnică. Atunci cine pe cine să epureze? Iar în cazul în care se presupune că ar exista epurare etnică, atunci România nu este stat naţional, fiind populat de mai multe comunităţi etnice.

În această ordine de idei, domnul preşedinte Băsescu ar trebui să renunţe la una dintre cele două enunţuri. Evident nu o va face, şi acest lucru este lesne de înţeles. Motivul coincide cu explicaţia acestei inconsecvenţe: se apropie campania pentru alegerile prezidenţiale, iar domnul preşedinte trebuie să recupereze voturile rămase la liber după ce PRM a ratat intrarea în Parlament, voturi pe care pentru scurt timp a reuşit să le adune PSD-ul prin atitudinea anti-UDMR din perioada negocierilor.

Domnul preşedinte este în campanie, dar pregăteşte în viitorul apropiat şi modificarea Constituţiei. Sperăm că după alegeri va avea timp pentru lectura raportului întocmit de Comisia prezidenţială de analiză a regimului politic şi constituţional care, în baza mandatului pe care i l-a încredinţat Preşedintele României, şi-a propus să discute critic şi imparţial modificarea Constituţiei, şi care recomandă declararea ca nerevizuibile a următoarelor elemente, pagina 83: forma republicană de guvernământ, democraţia constituţională, pluralismul politic.

După cum observaţi, stimaţi colegi, în raportul asumat de însăşi Administraţia Prezidenţială, nu se regăseşte nici o recomandare referitoare la declararea ca nerevizuibilă a caracterului de stat naţional, definit în articolul 1 al Constituţiei.

Propunerile UDMR se referă doar la această sintagmă şi nu la înlăturarea caracterului de stat "independent, indivizibil, unitar şi suveran" al României. Motivul este simplu: sintagma de stat naţional, în contextul existenţei mai multor minorităţi, rămâne fără conţinut.

Cerinţa nu este nici pe departe una inconştientă, în condiţiile în care şi într-un stat al Uniunii Europene s-a găsit o soluţie identică. Constituţia Spaniei, în acelaşi articol, statuează caracterul indivizibil şi unitar al ţării şi, totodată, recunoaşte şi garantează dreptul la autonomie al minorităţilor şi regiunilor care alcătuiesc ţara.

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Rapoartele europene sunt mai presus decât Constituţia României?"

Săptămâna trecută, România a primit Raportul Comisiei Europene pentru Justiţie. Prin raport, am fost criticaţi că nu a fost menţinută viteza progreselor reformei în Justiţie. Mulţi dintre colegii parlamentari, dar şi preşedintele Camerei Deputaţilor - Roberta Anastase, au făcut declaraţii prin care şi-au exprimat opinia că Raportul Comisiei este unul obiectiv. Aşa o fi. Numai că doamna Roberta Anastase, în declaraţia sa, a pus toate criticile Comisiei Europene pe seama neînceperii urmăririi penale în cazul deputatului Adrian Năstase. Or, reforma în domeniul justiţiei nu credem că ţine de un dosar. Cu atât mai mult cu cât unele dintre marile probleme este tărăgănarea adoptării celor patru coduri de către Parlament, dar şi capacitatea scăzută a sistemului judiciar datorită unui număr neacceptabil de mare de posturi neocupate.

Cu toate acestea, pentru unii colegi singura problemă în domeniul justiţiei este blocarea în Parlament a unor dosare. Aşa cum am spus, doamna Roberta Anastase s-a referit concret la cazul deputatului Adrian Năstase, cu toate că după analizarea dosarului său, Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a considerat că faptele prezentate nu întrunesc condiţiile constitutive ale unor infracţiuni.

Consider că indiferent de rapoartele europene, parlamentarii români sunt cei în măsură să decidă, conform Constituţiei României, pe care au jurat să o respecte, asupra urmăririi penale a miniştrilor sau foştilor miniştri. Ştiţi bine că art. 109 al Constituţiei ne legitimează în acest sens. Nu cred că este normal ca parlamentarii români să ia decizii sub presiunea rapoartelor europene, indiferent la ce domeniu ar face referire deciziile. Suntem parlamentari, am jurat să respectăm legile şi Constituţia ţării şi asta vom face.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doresc să prezint în faţa dumneavoastră declaraţia politică "Serviciile publice esenţiale şi protecţia socială".

Realizarea serviciilor publice în domeniul gospodăriei comunale constituie o temă principală a colaborării care există între administraţia centrală şi locală şi reprezintă, în acelaşi timp, modalitatea prin care sunt realizate anumite necesităţi ale cetăţenilor la nivelul comunităţii.

Funcţionarea eficientă a acestora depinde, în mare măsură, într-o economie de piaţă, de modul în care sunt asigurate resursele pentru funcţionare şi pentru dezvoltare, dezvoltare atât la nivelul multiplicării, cât şi la nivelul îndeplinirii unor standarde de funcţionare tehnologică şi calitativă într-un context de mediu reglementat.

Abordez această problemă, deoarece în calculul funcţionării unei comunităţi se pot calcula costurile care apar la neasigurarea unor servicii publice, cum ar fi, spre exemplu, serviciul de alimentare cu apă potabilă. Economic, în realizarea unui serviciu public, nu sunt trecute asemenea costuri care ţin de funcţionarea în ansamblu a comunităţii.

Într-o societate aflată într-o tranziţie îndelungată, unde locurile de muncă devin mai puţin numeroase, iar costurile directe asigurării serviciilor publice esenţiale devin din ce în ce mai ridicate, se pune o problemă importantă, aceea a procedurilor prin care, în lipsa dovedită a resurselor financiare, se poate întrerupe un serviciu public esenţial pentru cel care nu achită prestaţia.

Mi-am pus această întrebare în momentul în care am fost confruntat în colegiul pe care-l reprezint cu următoarea situaţie: într-un bloc cu 120 de garsoniere, în care locatarii aveau calitatea fie de chiriaşi sau de proprietari, cu instalaţiile sanitare degradate şi cu facturile achitate sau neachitate de multă vreme, s-a ajuns la situaţia întreruperii alimentării cu apă. Această operaţie a fost realizată de Compania de Apă Arieş din considerente economice, uitând să ia în analiză faptul că lipsa apei la nivelul celor 120 de familii, cu bătrâni şi copii de câteva zile, poate să genereze o situaţie gravă de sănătate publică, unde costurile publice de remediere a situaţiei ar fi fost mult mai mari decât costurile legate de achitarea facturilor. Dramatismul situaţiei este dat de faptul că întreruperea alimentării cu apă, în situaţia dată, a fost făcută mai mult de o săptămână.

Este adevărat, costurile trebuie acoperite, economia de piaţă lucrează şi pune la zid o categorie pentru care autoritatea locală a găsit soluţia întreruperii alimentării, completată cu o afirmaţie, aceea că nu există nicio obligaţie şi rezolvarea se poate face prin suportarea cheltuielilor de către parlamentarul care a îndemnat la respectarea legii, într-un stat de drept. Poate am cerut prea mult unei autorităţi, care are percepţia înălţimii puterii şi depărtării de cei în numele cărora aceasta este exercitată.

Unde suntem? Suntem chiar în anul 2009. Pentru a fi cu adevărat în anul 2009 într-o ţară membră a Uniunii Europene, consider că este necesară definirea protecţiei sociale şi sub aspectul realizării unor servicii publice esenţiale, cum ar fi cel de asigurare a alimentării cu apă.

Cu această motivaţie, propun primului ministru realizarea unei proceduri de prestare a serviciilor publice esenţiale în contextul asigurării condiţiilor de protecţie socială. Construcţia procedurală trebuie să aibă la bază conlucrarea între autoritatea centrală şi autorităţile locale, care ar trebui urgent definită şi în acest context şi în definirea altor funcţiuni stabilite în cadrul descentralizării.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Îmi permit să vă aduc în atenţie un aspect cu o încărcătură simbolică pe care nu cred că ne permitem să o neglijăm. Deoarece, dacă o vom ignora, dacă vom trece peste ea cu uşurinţă, peste alţi 20 de ani ne vom mira că în educaţie criza se menţine, tineretul nu are idealuri, imaginea Parlamentului nu s-a redresat, iar moralitatea este un ideal pe care în nici un caz nu-l putem atinge.

Pentru a nu ajunge în această situaţie, cred că noi, cei aleşi în 2008, avem o responsabilitate aparte faţă de cei care anul trecut au votat pentru prima oară.

În 2008, au votat pentru prima oară tinerii născuţi după 1989, tinerii care nu au trăit nici o secundă de comunism. Au aflat despre Ceauşescu de la părinţii sau bunicii lor. Nu cunosc altă realitate în afara celei oferite de România postdecembristă. O parte dintre ei au venit la vot. Vă spun acest lucru din surse absolut sigure. Elevi din clasa a XII -a a colegiului din Deva, al cărui absolvent sunt şi eu, m-au oprit pentru a-mi spune că m-au votat, deoarece mă consideră colegul lor. Ca unul dintre cei mai tineri parlamentari ai României, mă simt responsabil pentru toţi cei din colegiul pe care-l reprezint, indiferent dacă m-au votat sau nu, dar am un plus de afecţiune pentru tinerii care au venit la urne pentru prima dată. O parte sunt deja studenţi, o altă parte se confruntă deja cu economia reală. Peste 4 ani, majoritatea vor fi implicaţi la diverse niveluri în instituţii de stat sau firme private.

De noi depinde modul în care ne vor privi aceşti oameni peste cei 4 ani de care vă vorbeam. Ne vom duce poate în faţa lor cerându-le să ne voteze din nou. Ei se vor gândi la ce le-am oferit, ca posibilităţi de afirmare sau ca imagine a Parlamentului, privit ca instituţie ce garantează democraţia în această ţară. Se vor gândi, poate, la copiii lor, nevoiţi să facă faţă unui sistem educaţional instabil, pe care noi, parlamentarii, îl tot schimbăm, fără a-l îmbunătăţi. Vor constata aceleaşi decalaje faţă de alte ţări ale Uniunii Europene şi cei plecaţi nu se vor mai întoarce, preferând exilul revenirii în ţară, chiar şi în vremuri de criză.

Se fac apeluri la solidaritate. Se vorbeşte despre criză. Dar azi se vorbeşte într-un fel, mâine în alt fel, iar poimâine în cu totul altul. Exemplul personal este în multe cazuri inexistent. Cei tineri - ştim foarte bine - au venit la vot în număr mic. Ei sunt cei mai dezamăgiţi şi mai neîncrezători.

Nu le putem spune că ultima dată când acest popor a dat dovadă de solidaritate a fost în 1989, adică înainte de a se fi născut ei.

Cred că stă în puterea noastră, a celor aleşi în 2008, să punem la punct, în acest mandat, un sistem educaţional coerent, credibil şi performant, stabil şi eficient, pentru ca aceşti tineri să devină o elită de care România să fie mândră.

Domnul Culiţă Tărâţă:

S-au împlinit 150 de ani de la Unirea Principatelor Române, primul pas trainic spre unitatea românilor de pretutindeni, care avea să devină actul nostru de căpătâi, ca popor, ca naţiune liberă, independentă, stăpână pe destinele sale. Ideea de unitate, care încolţise în inimile înaintaşilor noştri cu sute de ani în urmă şi care făcuse primii paşi vremelnici, dar dătători de speranţe, în vremea marelui domnitor Mihai Viteazul, avea să pătrundă puternic în inimile şi conştiinţa moldovenilor, muntenilor şi ardelenilor în furtunosul an revoluţionar 1848, iar un deceniu mai târziu să se şi înfăptuiască prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească.

Unirea de la 1859 n-a fost deloc un act festiv, ci o luptă acerbă pe plan politic şi diplomatic, pe care marii patrioţi ai vremii au dus-o împotriva tuturor opreliştilor ridicate de cele trei mari imperii, dar şi de alte state occidentale.

Hotărâţi să nu piardă un asemenea moment istoric, dând dovadă de o mare perspicacitate şi de o voinţă nestrămutată, iluştrii noştri înaintaşi au realizat Unirea prin alegerea aceluiaşi domn, Alexandru Ioan Cuza, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească.

Perioada imediat următoare unirii a constituit o bătălie crâncenă pentru recunoaşterea tânărului stat român, ca şi lupta pentru modernizarea acestuia, pe care Cuza, ajutat de cel mai înţelept şi devotat sfetnic al său, Mihail Kogălniceanu şi de alţi unionişti, le-a câştigat în mod eroic.

În cadrul planului de dezvoltare generală şi de făurire a României moderne, s-a constituit primul Parlament unic, în locul celor două Adunări, s-a elaborat şi adoptat prima Constituţie românească şi s-a format primul guvern unitar, măsuri menite să ofere ţării caracterul unui stat de drept.

În vederea asigurării apărării naţionale, au fost unificate armatele celor două principate, constituindu-se armata română. Pentru funcţionarea normală a finanţelor publice, a fost înfiinţată Banca Naţională a României, iar pentru o bună circulaţie bănească şi înlăturarea tezaurizării monedei de către populaţie, care trăise departe de prevederile unui sistem financiar modern, a fost înfiinţată Casa de Economii şi Consemnaţiuni - CEC, care, ca prin minune, funcţionează şi astăzi.

A fost organizat, după modelul unor structuri europene, învăţământul naţional general şi obligatoriu şi a luat fiinţă Universitatea din Bucureşti. În domeniul administrativ-teritorial au fost create judeţe cu oraşe de reşedinţă şi administraţii locale, au fost înfiinţate Poliţia şi Jandarmeria, în scopul asigurării ordinii publice.

Măsuri de o uriaşă însemnătate au fost adoptate în domeniul agriculturii, începând cu prima reformă agrară din România şi continuând cu împroprietărirea ţăranilor, desfiinţarea iobăgiei, a muncii forţate şi a clăcii pe moşii, punându-se bazele gospodăriei individuale ţărăneşti ca formă economică rurală.

Pentru realizarea acestor mari deziderate, au fost reduse suprafeţele moşiilor şi au fost secularizate fondurile agricole şi forestiere mănăstireşti. Au fost încurajate, de asemenea, toate celelalte activităţi economice: industria, meşteşugurile, comerţul, târgurile şi manufacturile.

Nicio altă perioadă din istoria României nu a fost mai dinamică şi mai eficientă ca cei şapte ani de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. Din păcate, aşa cum mulţi alţi înaintaşi, legaţi trup şi suflet de popor, ca Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Horia, Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu ori Avram Iancu au plătit cu viaţa profunda lor dragoste faţă de neam şi ţară, şi prinţul Unirii de la 1859 a avut parte de un asemenea dramatic destin.

Înfăptuirea celor două mari reforme, agrară şi electorală şi elaborarea Codului civil şi Codului penal i-a îndârjit pe reprezentanţii boierimii conservatoare şi pe exponenţii aripii de dreapta a burgheziei, care, uniţi în acea monstruoasă coaliţie, l-au silit pe Cuza să abdice (la 11 februarie 1866), să lase tronul prinţului străin Carol de Hohenzollern şi să se stingă cu durerea în suflet, departe de ţara sa, pentru care a făcut atât de mult.

Neîndoielnic, Unirea de la 1859 a fost marele semnal al redeşteptării conştiinţei neamului nostru, motorul care l-a împins pe făgaşul marilor sale idealuri.

Pe postamentul trainic al unirii de acum 150 de ani s-a clădit independenţa cucerită la 1877, iar pe meterezele acesteia, ale marilor încleştări de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti s-a înfăptuit Unirea cea Mare de la 1918.

Aceste trei repere fundamentale ale unităţii de neam, de limbă, de teritoriu, de libertate şi independenţă conferă istoriei noastre de aproape două milenii garanţii şi speranţe într-un viitor luminos.

Avem sfânta datorie ca noi, cei de astăzi şi de mâine, să ne situăm la înălţimea marilor noştri înaintaşi, care ne-au lăsat drept moştenire sacră România Mare.

- După pauză -

Partea a doua a şedinţei este condusă de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Cezar-Florin Preda, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit secretarii să vină la tribună.

Domnilor deputaţi,

Continuăm şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul celor 334 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 255; sunt absenţi 79, din care opt participă la acţiuni parlamentare.

Ieri rămăsesem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.103/2008 privind înfiinţarea organizaţiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare.

S-au aprobat şi timpii de dezbatere, patru minute.

Intrăm pe dezbaterea pe articole.

Titlul legii la pct.1, Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.103/2008 privind înfiinţarea organizaţiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare.

Există observaţii? Vă mulţumesc. Nu sunt. Adoptat.

La pct.2, articolul unic. Dacă există observaţii? Dacă nu sunt, adoptat.

Pct.3, titlul ordonanţei. Dacă există observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.4, care se referă la art.1, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.5, care se referă la art.2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6, care se referă la art.3. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7, art.4. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8, care se referă la art.5. Precizez că aici avem şi un amendament respins de către comisie. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9, care se referă la art.6. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.12. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.13. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dezbaterea pe articole se încheie şi urmează să rămână proiectul de lege la votul final.

Intrăm în discutarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2008 privind desemnarea autorităţilor naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe, precum şi pentru completarea Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Acest proiectul de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă.

Intrăm în dezbaterea acestui proiect şi dau cuvântul iniţiatorului.

Domnul Marian Hoinaru (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2008 privind desemnarea autorităţilor naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe, precum şi pentru completarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Având în vedere obligaţiile ce reveneau României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, era necesară luarea tuturor măsurilor pentru construcţia instituţională, pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile, destinate finanţării programelor de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi ţările terţe.

Prin prezentul proiect de lege, România duce la îndeplinire sarcina desemnării autorităţilor naţionale competente, responsabile cu aplicarea Regulamentului al Consiliului nr. 3/2008 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe, precum şi prevederile Regulamentului nr.501/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare Regulamentului nr. 3/2008.

Ca urmare a adoptării acestui proiect de act normativ, autorităţile naţionale competente desemnate sunt abilitate să elaboreze caiete de sarcini prin care se stabilesc criteriile de evaluare şi selecţie a programelor propuse de organizaţiile profesionale sau interprofesionale reprezentative, oferind acestora posibilitatea accesării fondurilor de cofinanţare de la bugetul comunitar, precum şi de la bugetul naţional, în vederea derulării de acţiuni de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe.

Proiectul de act normativ creează cadrul legal şi instituţional pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile, destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe şi stabileşte responsabilităţile concrete şi atribuţiunile specifice fiecăreia dintre cele două autorităţi competente desemnate, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Prezentul act normativ are impact asupra mediului de afaceri, în sensul iniţierii şi implementării programelor de informare şi promovare a produselor agricole şi de către organizaţiile profesionale şi/sau interprofesionale reprezentative ale sectorului sau sectoarelor din unul sau mai multe state membre sau la nivel comunitar.

Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în calitate de autoritate naţională competentă, îi revin o serie de atribuţii de o mare complexitate şi răspundere, prin coordonare, monitorizare şi gestionare a fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi ţările terţe.

Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură îi revin o serie de atribuţii specifice privind încheierea contractelor de finanţare aferente programelor de informare şi promovare a produselor agricole, precum şi efectuarea plăţilor către beneficiari.

A fost elaborat acest proiect de lege în vederea aprobării ordonanţei de urgenţă pentru desemnarea autorităţilor naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe, precum şi pentru completarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului Valeriu Tabără, preşedintele Comisiei pentru agricultură, pentru a susţine punctul de vedere al comisiei.

Domnul Valeriu Tabără:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Domnilor colegi şi doamnelor colege,

Vă prezint raportul asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2008 privind desemnarea autorităţilor naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe, precum şi pentru completarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2008 privind desemnarea autorităţilor naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe, precum şi pentru completarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, transmis cu adresa nr.649 din 4 noiembrie 2008 şi înregistrată în 7.11.2008.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Ordonanţa are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2008 privind desemnarea autorităţilor naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe, precum şi pentru completarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2008 privind desemnarea autorităţilor naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe, precum şi pentru completarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 28 de deputaţi din totalul de 28 de deputaţi membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, 27 pentru şi o abţinere, în şedinţa din 3 februarie 2009.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 6 octombrie 2008.

Proiectul de lege, potrivit art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin (9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor, comisia propunere admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare sunt intervenţii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Constantin Chirilă:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi, l-aş ruga pe domnul secretar de stat, având în vedere importanţa acestei legi, faţă de proiectul vechi, situaţia existentă dinaintea emiterii actului normativ, prin actul nou propus dacă se pot estima care sunt efectele şi care este impactul pe plan socio-economic şi estimaţi şi care este impactul asupra bugetului consolidat al statului.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai există şi alte intervenţii la dezbateri generale?

Dacă nu mai sunt, în încheierea dezbaterilor generale am să-l rog pe domnul secretar de stat să răspundă întrebării ridicate de domnul deputat Chirilă.

Domnul Marian Hoinaru:

Domnule deputat,

Pentru a vă răspunde trebuie să pornesc de la situaţia dinainte de emiterea actului normativ, având în vedere obligaţiile ce reveneau României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Era necesară luarea tuturor măsurilor privind construcţia instituţională pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe.

Prezenta iniţiativă legislativă are caracter de urgenţă deoarece se impune o perioadă scurtă de timp pentru pregătirea şi accelerarea procesului de încheiere a convenţiilor şi acordurilor cu instituţiile implicate în procesul de gestionare şi derulare a fondurilor nerambursabile destinate finanţării acţiunilor de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi ţări terţe.

Potrivit Regulamentului Consiliului European nr.1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune, promovarea produselor agricole constituie măsura a cărei finanţare este plasată în cadrul Fondului European de Garantare Agricolă, FEGA, pe măsurile de piaţă.

În conformitate cu prevederile art.2 din Regulamentul nr.1071/2005 al Comisiei Europene, potrivit normelor de aplicare a Regulamentului nr.2826/2000 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă, publicat în 11.07.2005, precum şi din Regulamentul Comisiei nr.1346/2005 privind reguli detaliate de aplicare a Regulamentului Consiliului nr.2702/1999 privind măsurile de informare şi promovare a produselor agricole în ţări terţe, publicat în 17.08.2005, România trebuie să desemneze autorităţile competente responsabile de executare a sarcinilor ce revin statelor membre, în temeiul acestor regulamente.

Regulamentele Comisiei, nr.1071/2005 şi 1346/2005, precum şi Regulamentul nr.3/2008 al Consiliului sunt implementate în cadrul gestionării administrative şi financiare, conform Regulamentelor financiare privind politica agricolă comună.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a luat măsurile necesare pentru fondurile destinate finanţării politicii agricole comune, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.120/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr.492/2006.

Având în vedere cele prezentate mai sus, s-a elaborat prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă prin care, practic, se stabilesc autorităţile naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi ţări terţe, precum şi completarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pe care, practic, îl aveţi astăzi supus aprobării.

Necesitatea urgenţei pentru emiterea acestui proiect este impusă şi de asigurarea cadrului legal şi instituţional necesar pentru derularea programelor de informare şi promovare a produselor agricole, în conformitate cu legislaţia comunitară menţionată în Regulamentele de mai sus, ţinând cont că până cel târziu la data de 30 noiembrie 2008, în ceea ce priveşte piaţa internă, trebuie să permitem beneficiarilor să aleagă, conform unei proceduri competitive adecvate, unul sau mai multe organisme de punere în aplicare a acţiunilor propuse şi să-şi fundamenteze programele de informare şi promovare a produselor agricole pe care să le prezinte autorităţilor naţionale competente, situaţie extraordinară a cărei reglementare nu a putut fi amânată.

Consecinţele negative ale nepromovării măsurilor preconizate în cazul derulării legislative: statul membru are obligaţia să desemneze autorităţile naţionale competente responsabile, cu aplicarea Regulamentului nr.3/2008 privind acţiuni de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi ţările terţe, obligaţie ce nu poate fi îndeplinită fără adoptarea acestui proiect de act normativ.

După aprobarea acestui proiect de act normativ, autorităţile naţionale competente desemnate urmează să elaboreze caietul de sarcini prin care se stabilesc criteriile de selecţie a programelor, astfel încât să se asigure respectarea normelor comunitare şi eficacitatea acţiunilor care urmează să fie întreprinse.

În urma examinării programelor, comisia trebuie să decidă care sunt programele acceptate şi să stabilească bugetele aferente acestora. România nu va putea accesa cofinanţări comunitare pentru programele de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă în anul 2009.

Regulamentul nr.3/2008 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe nu poate fi aplicat întrucât comisia prevede modalităţi de executare a programelor de informare şi promovare, cofinanţare din bugetul comunitar, respectiv programele trebuie să respecte legislaţia comunitară privind produsele în cauză şi comercializarea acestora, să respecte caietul de sarcini, caiet de sarcini ce poate fi elaborat numai de autorităţile naţionale competente desemnate conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, care conţine criterii de excludere, de selecţie şi de atribuire şi să fie eficient în detaliere, pentru a putea fi evaluate în conformitate cu legislaţia aplicată.

Referitor la schimbările preconizate, prezentul proiect de act normativ creează cadrul legal şi instituţional pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovarea produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe şi stabileşte responsabilităţile concrete pentru aplicarea regulamentelor comunitare în domeniu. Astfel, cadrul instituţional va fi format din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie.

Referitor la impactul socio-economic al prezentului act normativ, proiectul de act normativ are impact macroeconomic, întrucât crearea cadrului legal şi instituţional pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi ţări terţe, precum şi stabilirea responsabilităţilor concrete pentru aplicarea regulamentelor comunitare în domeniu va permite implementarea de programe de informare şi promovarea produselor agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe.

Proiectul de act normativ are impact asupra mediului de afaceri, în sensul iniţierii şi implementării programelor de informare şi promovare a produselor agricole de către organizaţiile profesionale şi/sau interprofesionale reprezentative ale sectorului sau sectoarelor din unul sau mai multe state membre şi la nivel comunitar.

Referitor la impactul social, proiectul de act normativ are impact social indirect, în sensul realizării unor programe de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe, ai căror beneficiari finali sunt consumatorii.

Astfel, prin realizarea programelor de informare şi de promovare a produselor agricole se preconizează o creştere a volumului de informaţii a consumatorilor privind caracteristicile intrinseci şi avantajele produselor agricole comunitare, în special în ceea ce priveşte calitatea, securitatea alimentelor, metodele de producţie specifice, aspecte nutriţionale şi sanitare de etichetare de bună stare a animalelor şi de respectare a mediului.

Referitor la impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pe anul curent, cât şi pe termen lung, sursele de finanţare aferente programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe se constituie din contribuţia financiară a Comunităţii Europene, prin Fondul European pentru Garantarea Agricolă (FEGA), din sume de la bugetul de stat reprezentând contribuţia naţională şi din partea de prefinanţare, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Pentru măsurile de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe au fost alocate de la bugetul de stat pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în cadrul poziţiei distincte Finanţare FEGA, 16.320 mii lei, din care 6.700 mii lei o reprezintă contribuţia naţională.

Pentru următorii ani sunt estimate credite bugetare după cum urmează: 16.320 mii lei pentru anul 2009, 16.320 mii lei pentru anul 2010, 17.320 mii lei pentru anul 2011 şi 18.320 mii lei în anul 2012. Media pentru cei 5 ani este de 16.920 mii lei.

Cred că sunteţi mulţumit, domnule deputat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc foarte mult. A fost, într-adevăr, acoperitor răspunsul la această întrebare.

Conform prevederilor art.120 din Regulament, urmează să aprobăm timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege.

Îl invit pe domnul preşedinte Valeriu Tabără să propună.

Domnul Valeriu Tabără:

Cinci minute, având în vedere dezbaterea generală.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Tabără.

Intrăm pe dezbaterea pe articole.

Dacă sunteţi de acord cu timpul alocat? Introduceţi cartelele de vot.

Deci, votul se exprimă cu privire la timpul alocat dezbaterilor. Începe votul acum.

S-a încheiat votul. 151 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă şi 3 abţineri.

Vă mulţumesc.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

"Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2008 privind desemnarea autorităţilor naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe, precum şi pentru completarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură".

Vă precizez că există şi un amendament respins la acest articol.

Dacă există observaţii? Dacă nu sunt, adoptat.

Pct.2, articolul unic. De asemenea, există un amendament respins.

Dacă există observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3 se referă la titlul ordonanţei, care rămâne nemodificat.

Dacă există observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

La pct.4, care se referă la art.1, dacă există observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.5, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.6, dacă există observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.7, dacă există observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.8, dacă există observaţii? Vă precizez că şi aici există un amendament respins.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.9, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.10, dacă sunt observaţii?

Vă rog, domnule Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi,

Este o greşeală de redactare. La alin.(2), în loc de "condiţii", să fie "situaţii", pentru că este mai bine cuprins în sintagma respectivă. Deci, la art.2, în final, în loc de "următoarele condiţii" să fie "următoarele situaţii" şi curge textul. Trecem "situaţii", pentru că urmează apoi "evaluare şi selectare a cererilor de plată" - e o situaţie; "verificarea tehnică, verificarea cererilor de plată" ş.a.m.d. Deci, nu merge "condiţii".

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule secretar de stat Hoinaru, punctul dumneavoastră de vedere.

Domnul Marian Hoinaru:

Da, suntem de acord cu amendamentul făcut de comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este un amendament de formulare.

Cine este pentru? Votul îl exprimăm prin vot electronic. Vă rog să porniţi votul.

S-a încheiat votul. 161 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 8 abţineri. Vă mulţumesc. Amendamentul a trecut.

Dacă la pct.10 sunt observaţii? Dacă nu sunt, adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul de lege rămâne la vot final.

Punctul 7. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2007 pentru modificarea şi completarea Legii minelor nr.85/2003 şi a Legii petrolului nr.238/2004.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Vă rog. O să vă rog să vă şi prezentaţi.

Domnul Gelu Mărăcineanu (secretar de stat, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă numesc Mărăcineanu Gelu, sunt secretar de stat, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Ordonanţa de urgenţă nr.101/2007 aduce o serie de completări şi modificări esenţiale la Legea minelor nr.85/2003 şi la Legea petrolului nr.238/2004.

Este vorba în principal la modalitatea de calcul a redevenţelor miniere şi a taxelor la activitatea de exploatare minieră, prospecţiune şi explorare în sensul că, prin acest act normativ, acestea au fost majorate şi, de asemenea, la Legea petrolului se majorează redevenţa petrolieră pentru operaţiunile petroliere de transport şi tranzit al petrolului prin sistemul naţional de transport şi în terminalele care se află în proprietatea publică a statului român.

De asemenea, actul normativ aduce o serie de reglementări noi în ceea ce priveşte prelungirea licenţelor de exploatare şi completarea şi modificarea acordurilor petroliere.

Ţinând cont de aceste aspecte enumerate anterior şi coroborat cu faptul că, la momentul actual, Guvernul României pregăteşte un proiect de act normativ bazat pe o nouă filozofie de calcul a redevenţelor miniere şi petroliere, prin care se va asigura venituri suplimentare la bugetul de stat consolidat al statului, propunem retrimiterea actului normativ la Comisia de industrii şi servicii, în aşa fel încât cele două acte normative să poată fi analizate împreună.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului Iulian Iancu, preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii.

Domnul Iulian Iancu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, cu acest proiect de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2007.

Aş vrea să subliniez că, în Camera Deputaţilor, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a avizat negativ proiectul de lege. Membrii comisiei au dezbătut de-a lungul a patru şedinţe acest proiect, respectiv începând din februarie până în aprilie 2008, plenul în luna mai a decis să retrimită la comisie proiectul şi, în final, în data de 10 februarie 2009, scuzaţi, pentru deliciul colegilor noştri de la liberali, o să le dăm şi detalii de ce în 10 februarie. Membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să menţină punctul de vedere transmis cu raportul nr.23/388 din 15.04, respectiv, respingerea proiectului de lege.

Având în vedere propunerea făcută de Guvern, suntem de acord cu reluarea proiectului în analiza comisiei. Având în vedere că acum Guvernul este obligat să reia, într-o nouă filozofie, analiza privind introducerea unor noi redevenţe, în sensul, pe de o parte, schimbării filozofiei de stabilire a redevenţelor, dar şi a nivelului acestora, în sensul majorării colectărilor la bugetul de stat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, cel care a făcut şi amendamentul de respingere a acestei ordonanţe în cadrul Comisiei pentru industrii şi servicii este de acord cu retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege, nu pentru a face modificări pe acesta, ci teoretic să vedem ce va rezulta în urma celor prezentate de preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii, în ideea reaşezării filozofiei privind redevenţele şi toate celelalte enumerate în proiectul de lege.

Îmi aduc aminte că la momentul respectiv, cei care au reprezentat ministerul şi Guvernul în cadrul comisiei, afară de susţinerile sau justificările pe care le-au adus, că trebuie făcute majorări de 2000% şi 1000%, luând în analiză de fiecare dată marii operatori şi niciodată pe cei pe care noi îi considerăm gen imm-uri şi care şi ei fac parte din această industrie şi care, teoretic, la momentul respectiv, nu-şi găseau soluţie.

Deci, suntem de acord cu retrimiterea la comisie pentru a putea să discutăm şi a putea să armonizăm aceste lucruri.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Nicolăescu şi după care domnul Mircea-Nicu Toader.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suntem la dezbateri generale. Din punctul de vedere al Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, prin propunerea pe care a făcut-o Comisia pentru industrii şi servicii de respingere a ordonanţei, credem noi că, de fapt, se urmăreşte respingerea majorării redevenţelor plătite de companiile miniere statului român pentru minerit.

Din păcate, asistăm la un război al premierului Emil Boc şi al preşedintelui Comisiei pentru industrii şi servicii care au cerut respingerea ordonanţei, ceea ce înseamnă, şi toată lumea trebuie să ştie acest lucru, renunţarea la redevenţe, astfel încât companiile din domeniul minier să beneficieze de concesiuni, practic, pe gratis.

Aş aduce aminte că PD-ul şi PSD-ul au cerut respingerea ordonanţei şi în urmă cu un an de zile. Atât raportul de respingere al Comisiei pentru industrii şi servicii din februarie 2008, cât şi cel care ne-a fost propus astăzi invocă aceleaşi motive. Faptul că autorităţile din domeniu nu au argumentat majorarea redevenţelor. În urmă cu un an, nu se putea problema concesionărilor. Trebuie să ştim acest lucru foarte clar.

Ordonanţa de urgenţă pe care Guvernul Tăriceanu a propus-o Parlamentului, practic, aşa cum am menţionat, reglementează majorări ale redevenţelor şi dau câteva exemple. Taxa pentru activitatea de prospecţiune se măreşte de la 2,5 lei/km² la 250 lei/km²; taxa anuală pentru activitatea de exploatare se măreşte de la 10 lei/km² la 1000 lei/km²; taxa anuală pentru activitatea de exploatare se majorează şi ea de 10 ori la 25 de mii de lei/km² şi mai sunt multe asemenea exemple.

Dacă actuala majoritate nu este de acord cu regimul concesiunilor, poate să respingă aceste articole, dar nu toată ordonanţa de urgenţă. Vedeţi, după cum v-am dat exemple, că majorările sunt semnificative şi nu ne rămâne decât să punem o întrebare simplă: ce interese se ascund în spatele iniţiativei de respingere a ordonanţei care stipulează aceste majorări de redevenţă.

În acest an sunt estimate venituri de peste 600 de milioane de lei în bugetul pe care în această după-amiază îl vom discuta. Ce se va întâmpla cu banii care erau prevăzuţi în acest buget? De unde vom tăia, de la ce capitole de cheltuieli vom tăia banii? Când spunem toţi că bani sunt insuficienţi la un buget de austeritate în anul 2009. Dar, mai ales, sunt curios ce vor spune domnii Videanu şi Pogea? Ei sunt primii afectaţi, ca şi o serie de alţi finanţatori ai PD şi PSD.

Cu alte cuvinte, v-aş spune că ar trebui ca actuala guvernare să dea dovadă de responsabilitate şi să le spună oamenilor cinstit, corect şi drept în faţă că sunt dispuşi, pentru clientela lor politică, să ia din banii cetăţenilor.

În consecinţă, cred că actuala majoritate guvernamentală trebuie să-şi asume această responsabilitate. Şi, mai ales, cred că ar trebui de asemenea să spunem că resursele sunt epuizabile şi pentru că ele sunt epuizabile, trebuie să încasăm şi bani mulţi pentru aceste resurse.

Ca să vă dovedim că facem o opoziţie constructivă, suntem de acord cu retrimiterea raportului la comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mircea-Nicu Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte, am ascultat discursul politic, declaraţia politică a domnului Nicolăescu. După toate argumentele care, sigur, le-a prezentat în parte şi în comisie, n-am să reiau discuţiile din comisie, au fost dezbateri foarte aprinse în cursul acestui an şi nu din partea iniţiatorilor, ci din partea "beneficiarilor" acestor redevenţe şi au fost efecte foarte grave asupra acestora, au demonstrat chiar şi în piaţa cimentului şi în piaţa materialelor de construcţie o creştere foarte mare. Până la urmă, niciodată o redevenţă nu trebuie aplicată unui produs finit ci, practic, extracţiei propriu-zise, dar nu vreau să intru în amănunte. Vreau numai să-i răspund domnului Nicolăescu că ne interesează şi modul de redevenţă care se aplică pe petrol şi pe gaze şi, sigur că, în urma acestui scandal cu Sterling, ne întrebăm dacă nu cumva trebuie să adaptăm toate aceste redevenţe şi la ceea ce s-a întâmplat şi la ceea ce vom mai descoperi şi în legea gazelor, motiv pentru care cred că nu se pune problema banilor de la buget. Ordonanţa este aplicabilă încă, redevenţele vin încă la buget şi, prin rediscutare în cadrul comisiei, sigur că putem să găsim soluţii în aşa fel încât să nu fie afectat bugetul. Şi nu are nici o legătură numele de Pogea şi Videanu. Pogea este ministrul de finanţe, dacă-l leagă cumva despre activitatea anterioară, pot să-i spun că este inadmisibil să iei o redevenţă pentru o execuţie a unei marmore finisate pentru o extracţie de marmură. Deci, această lege în nici un caz, sau această ordonanţă, nu a fost respinsă pentru clientela politică, de altă clientelă este vorba, şi cred că o vom descoperi cât de curând în cadrul comisiei pe care primul ministru o desfăşoară în afacerea Sterling.

În consecinţă, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal este de acord cu retrimiterea la comisie şi dacă acolo se va constata că rămâne pe respingere, vom susţine respingerea, dacă nu, vom modifica şi o vom adapta noilor cerinţe.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea UDMR, vă rog.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Mă numesc Antal István şi fac parte din această comisie din 1992. Aş dori să completez puţin cele exprimate de domnul preşedinte Iancu, ca să fie toţi colegii foarte bine informaţi vizavi de urgenţa de retrimitere a acestui proiect de lege la comisie. Săptămâna trecută a fost o urgenţă absolută ca să respingă comisia acest proiect de lege, fără să fi fost pe ordinea de zi a lucrărilor comisiei.

La rugămintea domnului preşedinte, bineînţeles, toţi colegii nou veniţi în comisie, fără să cunoască textul ordonanţei, au fost de acord să respingă şi să supunem aprobării plenului respingerea. Astăzi constatăm că nu mai e urgenţă absolută, că va trebui să mai medităm puţin, să vedem dacă nu cumva are şi unele articole bune această ordonanţă, având în vedere faptul despre care s-a făcut vorbire că redevenţele, într-adevăr, au fost mărite pentru a asigura un venit mai consistent la bugetul statului.

Eu vă anunţ că grupul nostru parlamentar este de acord cu retrimiterea pentru a ne da o şansă să încercăm să mai facem şi alte modificări, având în vedere faptul că această ordonanţă poate are şi o greşeală, că modifică două legi: Legea minelor şi Legea petrolului.

Domnule preşedinte al agenţiei, eu v-aş sugera ca să încercăm de data asta să mergem şi să fim corecţi până la capăt. Deci, să facem modificarea Legii minelor, având în vedere faptul că mai este la noi o modificare a Legii minelor vizavi de acel faimos articol 4. Nu ştiu dacă mai ţineţi minte, şi poate că actuala Coaliţie, într-adevăr, va fi de acord să modificăm şi art.4 şi să modificăm şi cele cu referire la redevenţe. Noi o să avem aici un amendament despre care se discută în această Cameră de peste 10 ani, şi anume ca să rămână ceva, dacă nu din redevenţă, din acele taxe de explorare şi exploatare şi la consiliile locale, pentru că acolo suferă oamenii cel mai mult din cauza distrugerilor cauzate nud e cei care exploatează, ci de cei care transportă materiale.

Am fi de acord la fel ca să se modifice şi Legea gazelor, având în vedere faptul că la momentul privatizării Distrigaz-Nord şi Distrigaz-Sud, peste 4000 de km de conductă de distribuţie au fost preluate de la proprietarii adevăraţi şi sunt administrate de aceste firme fără să dea măcar un leu pentru acele consilii locale care şi-au investit banii lor. Deci, ar fi trebuit să modificăm şi Legea petrolului, desigur, s-a făcut vorbire aici, foarte bine, la toate cele trei. Şi, atunci, cred eu că vom fi în măsură, mai cu seamă colegii noştri care au venit şi cunosc situaţia reală din teritoriu şi solicitările consiliilor locale, să facem o lege bună, în aşa fel să nu dublăm redevenţele în actuala legislaţie, pentru că n-ar fi de dorit, dar să facem ordine o dată pentru totdeauna în acest sector.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Solicită un drept la replică domnul Nicolăescu, după care dau cuvântul domnului Iulian Iancu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Două constatări la atacul asupra mea pe care l-a făcut liderul grupului Partidului Democrat-Liberal, n-o să pronunţ numele domnului deputat, să nu se ofere această satisfacţie. Am rămas surprins de faptul că dânsul s-a deconspirat, în sensul în care ne spunea că, într-adevăr, domnii Pogea şi Videanu sunt interesaţi de marmură. Eu n-am zis nimic de marmură, dânsul a zis-o. Poate că aşa am aflat şi noi toţi despre ce este vorba.

Şi, al doilea lucru, tot dumnealui vorbea despre redevenţele la petrol şi gaze naturale. Din ce ştiu eu, acest lucru aparţine Partidului Social Democrat care a făcut o lege care nu ne dă voie să modificăm redevenţele până în 2014.

În consecinţă, constat o luptă între PSD şi PD-L. Vă doresc succes. (Aplauze).

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de industrie şi servicii.

Domnul Iulian Iancu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am crezut că, măcar în acest moment, colegii noştri vor accepta o dezbatere corectă, sinceră şi măcar acum să discutăm implicaţiile atât de mari pe care le are o astfel de ordonanţă, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere social. Din păcate, o astfel de abordare care aruncă în derizoriu de genul dispute între premier şi preşedintele comisiei, sau că vorbim despre marmura cuiva, nu ne dă speranţe că am putea să avem în sfârşit, în plenul Camerei Deputaţilor, o discuţie corectă pe un document atât de important. Sunt obligat şi cred că plenul este îndreptăţit să aibă o prezentare corectă asupra cestui proiect şi asupra modului în care s-au derulat evenimentele de la data la care acest proiect a ajuns în Parlament.

Stimaţi colegi,

În momentul în care Parlamentul a fost sesizat cu dezbaterea în procedură de urgenţă cu acest act normativ, noi, comisia de specialitate, în patru runde de dezbateri am solicitat şi am invitat la comisie miniştrii sau secretarii de stat din partea ministerelor direct vizate. De ce? Actul normativ, şi colegii noştri nu au făcut această referire, viza pe lângă modificarea redevenţelor şi modificarea pe fond a două articole de lege, atât din Legea minelor, cât şi din Legea petrolului, prin care se anula efectiv dreptul ca un act normativ de o importanţă capitală, cum este cel de concesionare a zăcămintelor de hidrocarburi din această ţară, era redus la simplul acord şi negociere între ANRM şi investitor. De fapt, aici a fost esenţa acestui proiect. Mascat sub motivaţia creşterii redevenţelor.

De ce am solicitat noi la vremea respectivă prezenţa miniştrilor? Pentru că în momentul în care spui şi modifici, abrogi legea pe care dumnealor o tot invocă... au abrogat-o, ca atare, nu mai are nicio importanţă ce spunea acea lege, pentru că oricum au abrogat articolul de lege şi spun dumnealor: "Modificarea, completarea acordurilor petroliere în vigoare se realizează prin acte adiţionale semnate de autoritatea competentă şi titular". Atât. Aveam nevoie de o explicaţie. De ce se recurge la acest demers?

2. Era nevoie de o explicaţie privind nivelul redevenţelor. E adevărat, e nevoie în această ţară să modificăm nivelul redevenţelor şi nu cifra menţionată aici, 600 de milioane, în anul trecut, nivelul maxim va fi undeva la 350 de milioane. Deci, e important să ajungem la 600 de milioane. Dar, proiectul de lege nu schimba filozofia de stabilire a redevenţelor şi, în fond, ce s-a întâmplat în cursul anului trecut? Vă dau un singur exemplu. Dacă la o carieră de piatră se aplică la valoarea stabilită de cel care exploatează cariera, redevenţa evident, că atunci s-a plătit 40 de bani pe tonă, în loc să stabilim redevenţă la tona de piatră.

Ca atare, filozofia trebuia schimbată şi de aici şi colectări mult mai mari la bugetul de stat. Iată o invocare falsă în teza dumnealor. Dar, n-a venit nimeni. Dacă domnul Nicolăescu i-ar fi dat acel material domnului Vosganian, când a fost invitat la comisie şi n-a venit, poate că şi comisia ar fi avut posibilitatea, în consecinţă, să aibă o altă dezbatere pe seama acestui proiect. Nu a venit nici un ministru, nici un secretar de stat, indiferent ce demersuri am făcut. În martie, domnul Vosganian a fost audiat la comisie pe seama strategiei din domeniul energetic şi acea greşeală, aberaţie, legată de compania integrată. La vremea respectivă, întrebat de acest act normativ, domnia sa a spus că o să revină în 3 săptămâni cu detalii. N-a mai revenit niciodată.

Aceasta a fost motivaţia pentru care schimbându-se, în esenţă, două articole cheie din Legea minelor şi Legea petrolului, oferindu-i, iată, Agenţiei de Reglementare posibilitatea să negocieze cu investitorul, după cum doreşte, domeniu de importanţă vitală, iată, strategic pentru România, dumnealor, practic, n-au putut şi n-au ştiut să vină în faţa comisiei pentru justificări.

Ei, nu mai spun că, în consecinţă, n-am mai avut parte nici de strategie energetică, nici de explicaţie la compania integrată, au dat-o pe ultima sută de metri şi iată în ce situaţie suntem astăzi, că trebuie să reluăm inclusiv acest aspect, cu implicaţiile de rigoare din tot sistemul energetic. Iată de ce, este nevoie de această dezbatere serioasă, spunând următorul lucru: în fapt, acesta a fost şi demersul comisiei noastre când am pus întrebări agenţiei şi nu a fost o altă motivaţie şi nu dorim altceva decât, şi solicităm, într-adevăr, acum Guvernului să iasă cu o nouă ordonanţă, în care să se schimbe pe fond teza prin care se stabilesc redevenţele, în sensul majorării acestora şi colectării unor sume mult mai mari la bugetul de stat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Vă supun aprobării dumneavoastră retrimiterea la comisie. O să vă rog să pregătiţi cartelele de vot. Începe votul acum.

S-a încheiat votul: 188 de voturi în favoarea retransmiterii la comisie, 3 voturi împotrivă şi 4 abţineri.

Termen, 2 săptămâni.

Vă mulţumesc.

Preşedintele comisiei solicită 3 săptămâni. Sunt obiecţii la această propunere? Dacă nu sunt obiecţii, vă mulţumesc.

Domnule preşedinte, aveţi 3 săptămâni pentru raport.

Intrăm în vot final.

1. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică, judiciară şi extrajudiciară şi a Ordonanţei Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti care pot fi recomandaţi de părţi să participe la efectuarea expertizelor criminalistice. Este lege ordinară.

Vă rog, votaţi.

S-a încheiat votul: 209 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 4 abţineri.

(Conform afişajului, se înregistrează 217 deputaţi prezenţi, 209 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 4 abţineri şi 2 voturi neexprimate).

Proiectul a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2008 privind modificarea art.5 din Ordonanţa de urgenţă nr.59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanţării publice nerambursabile pentru proiectele de investiţii din cadrul Programului SAPARD. Legea este ordinară.

Vă rog, votaţi.

S-a încheiat votul. 210 voturi pentru, un vot împotrivă şi 4 abţineri.

(Conform afişajului, se înregistrează 216 deputaţi prezenţi, 210 voturi pentru, un vot împotrivă, 4 abţineri şi un vot neexprimat).

Proiectul este adoptat.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2008 privind înfiinţarea organizaţiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare. Lege ordinară.

Vă rog, votaţi.

S-a încheiat votul. 212 voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri.

(Conform afişajului, se înregistrează 215 deputaţi prezenţi, 212 voturi pentru, un vot împotrivă, 2 abţineri).

Proiectul de lege este aprobat.

4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2008 privind desemnarea autorităţilor naţionale competente pentru coordonarea, monitorizarea, gestionarea şi derularea fondurilor nerambursabile destinate finanţării programelor de informare şi promovare a produselor agricole pe piaţa internă şi în ţări terţe, precum şi pentru completarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Lege ordinară.

Vă rog, votaţi.

S-a încheiat votul: 223 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nici o abţinere.

(Conform afişajului, se înregistrează 225 deputaţi prezenţi, 223 voturi pentru, un vot împotrivă, un vot neexprimat).

Proiectul este adoptat.

Încheiem şedinţa de astăzi, prima etapă, urmând să reluăm lucrările în plen comun la ora 14 cu dezbaterile pe buget.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11,46.