Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Astăzi, este rândul Opoziţiei să ia prima cuvântul în plen.

Începem cu Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Cristian Burlacu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Ion Burlacu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa!

Declaraţie politică: "Autostrăzile nu sunt o prioritate pentru Guvernul Boc".

"Poliţia rutieră informează că la această oră circulaţia rutieră se desfăşoară cu dificultate - bară la bară, coloana de autovehicule măsurând aproximativ 7 kilometri în judeţul Prahova, pe DN1, în zona Comarnic" - este o ştire obişnuită preluată de către mass-media din comunicările Poliţiei Rutiere. Deja, o astfel de situaţie nu mai reprezintă o excepţie, ci o regulă atât pentru locuitorii din zona Comarnic-Sinaia, cât şi pentru turişti.

Din fericire, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a anunţat, prin intermediul unui comunicat de presă din data de 23 februarie a.c., deschiderea ofertelor finale pentru atribuirea contractului de concesiune de lucrări publice şi servicii pentru construirea şi întreţinerea autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Comarnic-Braşov. La prima vedere am fi putut trage speranţa că, în sfârşit, vom avea o autostradă în zona poate cea mai aglomerată şi cu cel mai mare potenţial turistic din centrul şi sudul României.

Din nefericire, însă, opinia publică a luat act de declaraţia tranşantă a ministrului Berceanu, din ziua imediat următoare, care afirmă fără echivoc: "Autostrăzile nu au fost niciodată o prioritate a Guvernului Boc." Berceanu argumentează că în acest an Guvernul nu are bani pentru proiecte de infrastructură.

În condiţiile în care termenele de realizare a investiţiei, aşa cum au fost ele prezentate în comunicarea oficială a ministerului, prevăd perioade de 48 şi 60 de luni, ne întrebăm care va fi politica de susţinere a ministerului pentru finalizarea la termen a unuia dintre cele mai importante proiecte ale României.

Mai mult, mă întreb unde este adevărul: în declaraţia recentă a domnului Berceanu sau în promisiunile electorale pe care le promova, susţinând că guvernul din care va face parte, va construi 1000 de kilometri de autostradă? Iar dacă "niciodată" autostrăzile nu au fost o prioritate pentru actualii guvernanţi, vă propun să ne reamintim o declaraţie făcută în ultima zi de campanie electorală: "Numai Programul Naţional Autostrăzile României este un program de 18,6 miliarde de euro în perioada 2009-2012 şi aceşti 836 de kilometri de autostradă vor fi făcuţi.

De asemenea, avem prevederi pentru drumuri judeţene, la 10.000 de kilometri în perioada celor patru ani şi, desigur, investiţii în ceea ce înseamnă căile ferate, astfel încât viteza de circulaţie să crească cu 50% prin modernizare, precum şi infrastructura în transporturile maritime, porturi şi navale." Sursa: Theodor Stolojan, 28 noiembrie 2008, !Alege Parlamentul tău!", TVR 1.

Dar, probabil, aşa cum ne-au obişnuit deja, reprezentanţii PD-L s-au răzgândit între timp.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Beres Ştefan Vasile.

Aveţi cuvântul.

Domnul Béres Ştefan Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimate doamne parlamentari,

Stimaţi parlamentari,

Astăzi, voi încerca să vă atrag atenţia asupra celei mai periculoase stări, care se cheamă indiferenţă, într-un domeniu care nu de mult a fost motiv de mândrie pentru ţară, iar astăzi a ajuns pradă şi ruşine pentru cei ce practică şi nu de mult era râvnita meserie de silvicultor.

Dacă se porneşte prin tradiţie, denumirea de Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului, Ţara Secuilor, simţim o puternică legătură sufletească cu pământul natal. Ba, mai mult, o teamă faţă de ceea ce considerăm al nostru şi numai al nostru, şi cu tot atâta indiferenţă privim, cu linişte şi calm că se distruge unul dintre cele mai preţioase avuţii ale acestei ţări: aurul verde, numit cândva, adică fondul forestier naţional.

Nu suntem nici revoltaţi, nici indignaţi şi nici măcar nu încercăm să salvăm ceea ce se mai poate salva, împreună cu cei fără de care nu va mai exista nici codrul ce-i frate cu românul, dar nici măcar ungurul cu neamţul, cu tot omul care trăieşte în această ţară care-i aparţine.

Cum este posibil? Punem întrebarea. Foarte simplu este răspunsul: denigrând pe cei ce practică una dintre cele mai frumoase meserii, pe cei ce astăzi, deşi nu se pomeneşte de ei, câştigă mai puţin ca profesorii. Da, ştiu!, parcă aud răspunsul sec şi dur al celor care nu au vrut pădure şi au primit. Ei trăiesc şi fără salarii. Au fost cândva printre cei mai apreciaţi meseriaşi din Europa, au fost cândva printre cei mai buni silvicultori pe toate nivelele, cu rezultate extraordinare, cu păduri, cum n-au avut alţii, cu fructe de pădure ce au gustul cel mai curat, natural, sănătos, cu lemn de calitate, cu ciuperci şi vânat de excepţie.

Astăzi, ei sunt uitaţi de toţi. Deşi economia naţională încă mai ţine cont ca sursă de venit de lemn, de pădure, care se creşte de un pădurar bătrân cu vechime de peste 25 de ani, cu gradele profesionale, cu maxim 900-1000 de lei pe lună. De cei tineri, cu 600-650 de lei pe lună. Ingineri cu şcoală grea la Braşov, înainte de pensie, cu 1600-1700 de lei pe lună. Oameni care şi-au dedicat toată viaţa pădurii.

Astăzi, nu au nici măcar un departament la nivelul ministerului. Nu este important ce au fost, ce sunt. Indiferent de forma de proprietate a pădurii, scopul este unul singur: să producă bani, rapid şi fără greutăţi. O distrugem, o tăiem, rămâne pustiu, dar nu ne priveşte pe noi, nici ca proprietar, nici ca ministru, nici ca regie, nici ca inspecţie de stat, care-şi face de lucru numai cu statul, pentru că este mai simplu. Restul, e o altă lume, lume pentru care am luptat, dar care trebuie să trăiască sub acelaşi regim strict silvic.

Astfel, nu vom mai avea peste mult timp nici pădure, nici case, nici mediul în care ne-am făcut un trai. Parcă suntem blestemaţi. Oare acesta este omul locului? Vorbind oricare din limbile de pe pământ, oare chiar nu are suflet pentru el însuşi, pentru copiii lui, pentru această natură pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu şi poate nu l-am meritat.

Am distrus omul în verde, l-am bătut, l-am omorât. Distrugem mediul lui de muncă, îl falimentăm total, dar de ei nu vorbim nici în comisiile de specialitate, nici la Guvern, nici în Parlament.

Cine va realiza în această ţară, în acest Guvern, în acest Parlament, o dată şi pentru totdeauna, că dacă ne vom comporta în continuare cu atâta indiferenţă faţă de pădure, de silvici, şi vom promova în continuare demagogia, minciuna şi nepăsarea faţă de acest domeniu, noi, silvicultorii acestei ţări, nu vom fi părtaşi în continuare la tot ce se întâmplă. Vom pleca înapoi la Ministerul Mediului, acolo unde ne este locul, acolo unde ne vom simţi acasă şi vom practica meseria noastră în continuare aşa cum o să ştim. Dar fără noi nu va rezista nici lanul de porumb.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Vă invit la microfon, domnule deputat. Aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Salvaţi oraşul Deta!".

Oraşul în care m-am născut era în anii ′60-′70 o aşezare bănăţeană înfloritoare cu o populaţie de oameni harnici care lucrau în industrie şi agricultură şi care dezvoltaseră un mic trafic de frontieră cu Iugoslavia, care le aducea un plus de bunăstare. Anii ′80 şi începutul anilor ′90 au adus degradarea continuă a nivelului de viaţă al acestui oraş multietnic, multicultural şi multireligios. Situaţia grea şi perspectiva unei vieţi mai bune i-au determinat, de exemplu, pe germani să părăsească în mare parte Deta şi să se stabilească în Germania.

Atunci când firma Eybl a venit la Timişoara să caute o locaţie pentru investiţie, oraşul Deta era practic mort din punct de vedere economic. Din fericire, Eybl s-a decis să investească la Deta (mai ales în urma insistenţelor prefectului de atunci) într-o capacitate de producţie de componente pentru industria auto germană. Afacerea a mers foarte bine şi s-a extins ajungându-se la peste 1500 de angajaţi.

Criza economică şi financiară a lovit "concernul mamă" şi, ca atare, existenţa întreprinderii din Deta este pusă sub semnul întrebării. S-au produs deja disponibilizări masive şi urmează şi altele. Cei rămaşi fără un loc de muncă nu au unde să se angajeze, oraşul şi zona trecând de la şomaj zero la o situaţie disperată.

Fac deci apel la Guvernul României să intervină direct, rapid şi energic cu sprijin financiar pentru salvarea acestei unităţi de producţie, aşa cum se întâmplă în Occident cu General Motors, Opel, bineînţeles păstrând proporţiile. Adresez această rugăminte pentru că ştiu că există comenzi pentru perioada viitoare şi sunt convins că după depăşirea acestui moment de criză, situaţia va reveni la normal.

Am convingerea că nu este un caz singular şi că nu avem probabil banii necesari. Este deci momentul contractării unui împrumut de la Uniunea Europeană pentru salvarea acestor unităţi productive şi, mai mult, a unor întregi comunităţi dependente de acestea.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Alin Popoviciu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Alin Augustin Florin Popoviciu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la modul în care a fost gestionată situaţia de urgenţă de sâmbătă, 28 februarie, de pe Aeroportul Internaţional Timişoara, de către prefectul de Timiş, Ovidiu Drăgănescu, încă în funcţie.

Acesta a fost numit prefect în anul 2005, după ce şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al organizaţiei PNL Timiş, la ordinul prim-ministrului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu.

Nu vreau să dezvolt aici şi acum toate bâlbele şi gafele făcute în decurs de 4 ani de către acest prefect liberal, dar una dintre ele trebuie să o amintesc, pentru că este cea mai recentă şi le-a întrecut pe toate, fiind de altfel mediatizată în toată mass-media.

E vorba despre cei 20.000 de euro pe care acesta era dispus să-i ofere oricui care i-ar fi garantat rămânerea în funcţia de prefect şi în noua legislatură din 2008-2012. Halal loialitate faţă de partidul care l-a creat şi l-a promovat. Bine că a fost demascat de către un ziarist sub acoperire, care a demonstrat ce fel de om este acest prefect liberal şi până unde poate să meargă numai pentru a-şi atinge scopul.

Dar să revenim la ziua de sâmbătă, când dimineaţa, în jurul orei 8,00, piloţii cursei "Carpatair" Chişinău-Timişoara au anunţat turnul de control că nu pot ateriza deoarece trenul de aterizare faţă a avionului nu coboară.

În astfel de situaţii, primul anunţat este prefectul care, la rândul său trebuie să anunţe Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă şi să mobilizeze toate forţele şi serviciile care ar putea contribui la rezolvarea unei astfel de situaţii de criză.

De două săptămâni, actualul prefect a intrat într-un concediu aşa-zis "medical", sperând că în acest mod va putea să-şi mai păstreze funcţia şi poate va reuşi să convingă pe cineva, nu ştim pe cine, să-l ajute să rămână pe post. Sunt convins că în acest concediu medical, domnul prefect spera că nu se va întâmpla nimic important legat de activitatea lui, având astfel timp să se gândească ce va face după ce va fi destituit din funcţie.

Dar lucrurile nu se întâmplă întotdeauna aşa cum îţi doreşti, drept urmare exact în această perioadă, când prefectul era în concediu medical, a avut loc acest incident nefericit pe Aeroportul Internaţional din Timişoara. Cred că acest incident ar fi putut să mai spele din păcatele domnului prefect, dacă acesta s-ar fi implicat în gestionarea lui, cum de altfel era şi firesc.

Sâmbătă dimineaţa, când a fost dată alarma, prefectul nu era de găsit, iar preşedintele Consiliului judeţean Timiş, domnul Constantin Ostaficiuc, preşedinte PD-L Timiş, a preluat conducerea întregii operaţiuni care se desfăşura la sol, legată de acest incident.

Preşedintele Consiliului judeţean Timiş a fost însoţit pe tot parcursul operaţiunii de către domnul Mircea Băcală, viitorul prefect de Timiş, care urmează să fie nominalizat în funcţie odată cu întoarcerea din concediu medical a actualului prefect şi care a dorit neapărat să participe alături de preşedintele Consiliului judeţean Timiş la această acţiune chiar dacă nu avea nici o responsabilitate în acest sens. Situaţia a fost gestionată foarte bine la sol, iar în cele din urmă, avionul a aterizat cu bine, toţi pasagerii fiind în siguranţă.

Preşedintele Consiliului judeţean Timiş, deşi a fost solicitat, nu a vrut să dea declaraţii de presă, refuzând chiar să participe la conferinţa de presă a Companiei "Carpatair", care s-a desfăşurat imediat ce avionul a aterizat în siguranţă. Dar surpriză, la conferinţa de presă a apărut nimeni altul decât actualul prefect Ovidiu Drăgănescu, cel de care vă spuneam că este în concediu medical şi care pe tot parcursul operaţiunii nici măcar nu fusese la aeroport.

Bineînţeles că apariţia lui la conferinţa de presă a stârnit comentarii între jurnalişti, mai ales când acesta a declarat că a coordonat toată activitatea de la sol şi că, bolnav fiind, a trebuit să-şi îndeplinească atribuţiile ce îi revin ca prefect într-o asemenea situaţie.

Dar domnul Drăgănescu a uitat că tot în calitate de prefect are datoria să vegheze şi să coordoneze activitatea tuturor serviciilor care sunt în subordinea prefecturii, şi nu sunt puţine, iar aceste servicii funcţionează la nivel de avarie de aproape două luni de zile pentru că prefectul de Timiş are alte probleme personale mai importante decât funcţionarea normală a instituţiilor statului, şi anume preocuparea de a rămâne în funcţie cu orice preţ şi prin orice mijloace.

Acest lucru poate nu ar trebui să ne mire pentru că este caracteristic celor din PNL, care pun mai presus de interesele naţionale, interesele lor proprii sau de grup.

Mă întreb dacă operaţiunea nu ar fi avut succes, oare domnul prefect ar fi venit la conferinţa de presă să ne povestească cauzele care ar fi dus la o tragedie? Sunt convins că nu.

Cred că odată cu adoptarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului prin care prefecţii vin şi pleacă odată cu guvernul care îi numeşte, lucrurile vor fi îndreptate, iar probleme similare cu cea de la Timiş referitoare la prefecţii care au uitat cine i-a pus acolo şi pe cine au servit nu vor mai exista.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup, domnul deputat Marius Neculai.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marius Neculai:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aduc în discuţie o problemă extrem de acută, cu implicaţii majore în economia de astăzi şi de mâine a României.

Desigur ştiţi că singura firmă din ţară care produce ţevi fără sudură este Combinatul de ţevi laminate, mai cunoscut sub numele vechi Petrotub, actualul Arcerol Mittal Roman. Construit între anii 1951-1957, Laminorul Roman a reprezentat la acea vreme o realizare deosebită, ajungând în anul 1984, prin investiţii, la o capacitate de laminare instalată de 660 de mii de tone de ţevi, utilizate în diferite domenii, precum industria petrolului, industria chimică, industria energetică şi altele.

Piaţa de desfacere o prezentau ţări precum Statele Unite, Rusia, Arabia Saudită, India, Irak, Kuweit, Olanda şi altele. Anul 1970 a înregistrat recordul la producţia exportată, reţineţi: 227 de mii de tone de ţeavă. Cine a realizat aceste performanţe? Romaşcanii de ieri, părinţii romaşcanilor de astăzi, români ce au ales să rămână să muncească în continuare mai mult pentru bani mai puţini.

Dacă săptămâna trecută am vorbit despre cei care muncesc în Italia, astăzi vă vorbesc despre români expuşi fără vina lor dezastrelor politicii de privatizare.

Totul a început în anul 2001 când, potrivit presei britanice, premierul englez Tony Blayer ar fi intervenit pe lângă Cabinetul Năstase să-i vândă omului de afaceri indian Lakshmi Mittal jumătate din siderurgia românească în schimbul susţinerii ţării noastre la integrarea în Uniunea Europeană.

După acapararea pe mai nimic a combinatelor de la Galaţi, Iaşi, Roman şi Hunedoara, indienii de la Arcelor Mittal au urcat pe locul al doilea între producătorii mondiali în producţia siderurgică, fără a respecta contractele de privatizare, în ciuda a peste un miliard de euro făcut cadou de Guvernul Adrian Năstase. Astfel, economia naţională a fost grav afectată, iar zeci de mii de angajaţi s-au trezit pe drumuri.

La data privatizării combinatului gălăţean "Sidex", în septembrie 2001, valoarea de piaţă a acestuia se ridica la peste un miliard de dolari. Ca să le fie bine indienilor, statul le-a acordat facilităţi fiscale de sute de milioane de dolari. Preţul stabilit sub bagheta lui Ovidiu Muşetescu, preşedintele de atunci al APAPS, actualul AVAS, a fost de numai 70 de milioane de dolari pentru 92% din societate. Deşi investitorul s-a angajat să nu disponibilizeze personal timp de 30 de luni, în 2002 au fost concediaţi 7500 de salariaţi.

Fosta Metalurgica SA Iaşi, actuala TEPRO, a fost al doilea obiectiv înghiţit de magnatul indian. Arcelor Mittal a cumpărat pachetul majoritar de 70% din acţiuni cu doar 15,6 milioane de dolari şi o mulţime de promisiuni, care promisiuni, de asemenea, n-au fost respectate câtuşi de puţin.

În continuare, Ovidiu Muşetescu şi oamenii lui Lakshmi Mittal au negociat privatizarea la pachet a S.C. Petrotub Roman şi S.C. Siderurgica Hunedoara. În decembrie 2003, pachetul majoritar al primei societăţi, de 70%, a fost vândut efectiv cu doar 5 milioane de dolari. Scriptic, Petrotub s-a vândut cu 83 milioane de dolari, reprezentând 40 de milioane datorii, restul fiind promisiuni de investire în retehnologizare şi protecţia mediului.

În pofida unor facilităţi substanţiale acordate cu mărinimie de stat, indienii n-au achitat în patru ani datoriile şi n-au investit nimic în tehnologie ori mediu, conform contractului de privatizare la care s-au angajat. Fireşte, numeroşi salariaţi au ajuns pe drumuri.

Maharajahul oţelului nu şi-ar fi imaginat nici în visurile sale cele mai frumoase că statul român va fi atât de darnic cu el. În continuare, politica managerială a conducerii indiene a fost una ce poate aduce atingere siguranţei naţionale, aceeaşi tendinţă manifestându-se şi în prezent.

Activitatea combinatelor siderurgice Arcelor Mittal din România a fost parţial oprită, salariaţii fiind puşi în situaţia de a rămâne fără locuri de muncă. Este vorba aici de românii noştri, muncitori, mecanici, electricieni, oţelari, sudori, ingineri, sunt oameni disperaţi, bântuiţi de gândul de a-şi părăsi familia şi ţara pentru procurarea mijloacelor de existenţă.

Traversăm o criză fără precedent, iar neglijarea sectoarelor siderurgice şi metalurgice determină pierderi mari pentru economia românească. În plus, oraşe precum Galaţi, Roman, Hunedoara şi altele se definesc prin marile combinate metalurgice de a căror bună funcţionare depinde şi soarta a mii de români.

Cer actualului Guvern să realizeze o analiză serioasă a situaţiei acestui sector, astfel încât anul acesta să putem evita un dezastru economic şi social complet.

Cu toţii ne dorim revenirea la o normalitate a vieţii societăţii, aşteptăm reluarea activităţii profesionale pentru care suntem dedicaţi, căutăm în continuare "lumina de la capătul tunelului".

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia de astăzi am intitulat-o "Avem nevoie de spaţii verzi".

Potrivit normelor europene, fiecărui orăşean trebuie să-i revină 26 de metri pătraţi de spaţiu verde. Organizaţia Mondială a Sănătăţii este şi mai drastică în această privinţă. Conform recomandărilor OMS, pentru fiecare locuitor al unei aglomerări urbane e necesar să existe 50 de metri pătraţi de spaţiu verde.

Oraşele României suferă intens din cauza lipsei de spaţii verzi. În fiecare an, localităţile mari devin tot mai poluate, iar copiii şi nepoţii noştri încep să aibă din această cauză mari probleme de sănătate. În Iaşi, în ultimii patru ani, incidenţa bolilor respiratorii a crescut într-un mod alarmant.

Guvernarea trecută nu a făcut nimic pentru a remedia această situaţie. A existat, e adevărat, o ordonanţă de urgenţă care prevedea ca, până la sfârşitul anului 2010, autorităţile locale să asigure din terenul intravilan o medie de 20 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor. Dar această ordonanţă veche de doi ani nu a produs nici un fel de efecte. Ea se află încă pe masa Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor.

Există destule voci care afirmă că ordonanţa în cauză este incompletă din toate punctele de vedere. Posibil. Un lucru este însă deosebit de clar: România are nevoie urgentă de spaţii verzi, de parcuri, de locuri de joacă şi de terenuri de sport. Stăm încă foarte prost la acest capitol.

Tocmai de aceea avem rapid nevoie şi de o legislaţie care să pună lucrurile la punct în domeniul amenajării teritoriului. Oraşele României trebuie să se dezvolte, dar nu în dauna spaţiilor verzi. Localităţile noastre trebuie să crească, dar nu înghiţind pădurile dimprejur. O ştim cu toţii. Fără plămâni, nici un organism evoluat nu poate supravieţui.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ioan Stan.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Un prieten, văzându-mă cam acrit după lectura unor cotidiene, m-a întrebat ce mă preocupă. I-am vorbit despre nişte consăteni plecaţi la muncă în Italia, cu acte în regulă, de la care vin acasă veşti îngrijorătoare. Încercând să mă liniştească, amicul îmi spune o glumă de ultimă oră, pe tema cu pricina.

Cică s-a făcut, recent, un sondaj de opinie în Italia şi la întrebarea: "Sunt prea mulţi străini în Italia?", răspunsurile au fost: 20% "Si"; 10% "Non lo so" şi 70% "Fii domnule serios!"

Lăsând gluma, chiar amară, deoparte, situaţia românilor care muncesc în Italia nu e dintre cele mai roze şi sigur că nu ne putem face că nu vedem acest lucru.

Ce se întâmplă de fapt?

Sunt tot mai multe vocile, autorizate, care afirmă că la originea scandalului italian ce vizează imigranţii, în special pe cei români, se află raţiuni de politică internă italiană. Având conotaţii puternic antieuropene, politica Guvernului Berlusconi a scos din rezerva de soluţii diversioniste problema imigranţilor. Scopul a fost distragerea atenţiei publice de la incapacitatea demonstrată a instituţiilor statului italian de prevenire a infracţionalităţii şi a derapajelor sociale.

Potrivit estimărilor ISTAT, în Italia se află 625.278 de rezidenţi români. Acelaşi Institut Naţional Italian de Statistică spune că românii contribuie cu 1,2% din p.i.b. la economia Italiei, deci cu aproape 16 miliarde de euro. Dacă e să credem ce scrie "Corriere della Sera" sunt de fapt peste un milion de români în peninsula italiană.

Infracţionalitatea românească în Italia are cifre mai seci, aşa cum spune un reputat analist politic: 800 de expulzaţi în 2008; 2850 de deţinuţi români în închisorile italiene în prezent. Cam 0,4% din românii din Italia sunt aşadar acuzaţi de infracţiuni mai mult sau mai puţin grave.

Deci are dreptate ministrul justiţiei române când afirmă că "autorităţile italiene au probleme cu infractorii, nu cu românii" şi se justifică afirmaţia sa că declaraţiile stânjenitoare la adresa românilor în general au fost făcute din sfera politică italiană şi nicidecum de autorităţile responsabile cu cooperarea judiciară italiano-română.

Deci are dreptate şi ministrul afacerilor externe care spune clar că infracţiunea nu are cetăţenie şi nu are naţionalitate. Infracţiunea este infracţiune şi, odată dovedită, locul ei este după gratii.

Aşa că mă întorc şi mă declar îngrijorat nu de infracţionalitatea românească în Italia, pentru că, de fapt, nici responsabilii de resort din Italia nu sunt îngrijoraţi de aceasta. Pe mine mă înfioară manifestările de intoleranţă cu iz fascist pe străzile Italiei, armata scoasă pe străzi, "ronde dei cittadini" (ceva cam ca gărzile patriotice de tristă amintire ceauşistă), discursurile paroxistice în care voit sunt acuzaţi in corpore imigranţii români şi nu infractorii, acestea toate în locul unor măsuri ferme de ordine publică şi acţiuni sociale de integrare a celor toleraţi să muncească în Italia.

Cred cu toată convingerea că intervenţia fermă şi competentă a ministrului Cristian Diaconescu la Roma nu trebuie lăsată în aşteptarea bunăvoinţei autorităţilor italiene, ci este imperios necesar să amintim Guvernului italian că România şi Italia sunt membri cu drepturi depline, şi chiar egali, în aceeaşi Uniune Europeană.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Coroamă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Coroamă:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Muncă multă, bani puţini".

Criza economică, ale cărei efecte îşi fac resimţită prezenţa şi în România atinge cu precădere zone despre care actualul guvern decide că nu sunt de importanţă în strategia abordată. Astfel, în timp ce aparatul funcţionăresc central se extinde prin organizări şi reorganizări ale instituţiilor rebotezate sub năşia lui Boc, cei mai mulţi dintre lucrătorii din teritoriu, din domenii importante, dar nu atât de vizibile pentru şeful Guvernului, se confruntă cu spectrul instabilităţii şi sărăciei.

Aceasta este şi situaţia angajaţilor Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava care se văd ameninţaţi de reducerea drepturilor salariale, urmare a deciziei Guvernului Boc de a elimina plata orelor suplimentare şi a unor sporuri sau stimulente pentru activitatea de control. Cu alte cuvinte, şi vorbind într-un limbaj non-politic, dar cât de poate de real, aceşti oameni vor primi mai puţini bani, ceea ce înseamnă că nu vor putea să mai asigure pentru ei şi familiile lor un trai decent de viaţă.

Acesta este motivul pentru care au iniţiat o serie de proteste, care au debutat printr-o grevă de avertisment de două ore. De suferit, în această perioadă, a avut populaţia la ale cărei solicitări nu s-a mai răspuns.

Dacă această situaţie nu se rezolvă este evident că de câştigat vor avea infractorii, inclusiv cei care practică braconajul. Este de apreciat faptul că mass-media prezintă de fiecare dată în detaliu cazuri în care infractorii sunt prinşi, dar acest lucru nu este suficient. Revendicările angajaţilor Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Suceava trebuie susţinute de către autorităţi prin revenirea asupra deciziei de reducere a drepturilor salariale pentru această categorie de salariaţi. Aceasta cu atât mai mult cu cât Guvernul trebuie să înţeleagă faptul că genul de activitate pe care o desfăşoară angajaţii din ocoalele silvice nu se poate compara cu cea a unui funcţionar public normal.

Nu există un program de lucru de 8 ore, în condiţiile în care prezenţa lor este necesară pe teren la sfârşit de săptămână şi în timpul nopţii, la controalele silvice, iar sporul de risc este cu atât mai necesar cu cât sunt trimişi să prindă asupra faptului infractori periculoşi, fără a avea nici o armă de apărare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Kötö Iosif.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kötö Josif:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu ocazia vizitei doamnei ministru Ecaterina Andronescu la Sfântu Gheorghe, la data de 27 februarie 2009, în cadrul dezbaterilor a fost abordată şi problema însuşirii limbii române de către elevii care provin din comunităţile etnice în vederea asigurării egalităţii şanselor.

Mulţumesc.

După afirmaţia doamnei ministru, una dintre condiţiile de bază în vederea transpunerii în practică a acestui deziderat este asigurarea numărului necesar al profesorilor calificaţi care predau limba şi literatura română în zonele locuite de diferite etnii. Ca soluţie, domnia sa propune pregătirea profesorilor în instituţii care funcţionează în zonele respective.

Susţinem ideea doamnei ministru, dar atragem atenţia că, începând din anul 2000, în cadrul Universităţii Sapientia din Miercurea-Ciuc funcţionează specializarea limba şi literatura română, limba şi literatura engleză. Pe parcurs, specializarea a obţinut şi acreditarea din partea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, în şedinţa Consiliului din data de 20 martie 2008.

De la înfiinţare, au obţinut diplomă de licenţă 101 de studenţi, dintre care aproximativ 70% sunt angajaţi în calitate de profesori de limba şi literatura română în unităţile de învăţământ din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.

În consecinţă, există un cadru adecvat pentru pregătirea profesorilor în zonele respective. Nu este nevoie de înfiinţarea unor noi structuri.

Susţinem ideea şi pentru faptul că în cadrul catedrei din Miercurea-Ciuc se desfăşoară un proces instructiv de calitate, iar absolvenţii proveniţi din acea zonă, ca şi elevii lor, reuşesc predarea limbii române mai eficient, asigurând însuşirea limbii ca mijloc de comunicare, de integrare socială.

Universitatea Sapientia este o instituţie cu statut particular, însă, în vederea posibilităţii majorării numărului de şcolarizare a studenţilor, îmbunătăţirii suportului didactic al procesului instructiv, propunem acordarea unui sprijin financiar din bugetul statului acestei specializări.

Această soluţie, dincolo de beneficiul spiritual, ar fi mai economicoasă decât înfiinţarea unor noi structuri de pregătire. Baza legală o constituie Legea Învăţământului nr.84/1995, care la Cap.XI, art.103 alin. (4) prevede: "Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular acreditate pot fi sprijinite de stat.", precum şi hotărârea adoptată de guvernele României şi Ungariei cu ocazia şedinţei comune din 2007.

Luând în considerare folosul public al propunerii, considerând că aceasta se încadrează în spiritul principiilor spaţiului european de învăţământ şi de cultură, îmbogâţind creativitatea şi competivitatea ţării, solicit analizarea iniţiativei de către forurile competente şi acordarea sprijinului financiar cuvenit.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Amet Aledin:

Bună dimineaţa.

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pentru finalizarea lucrărilor la Autostrada Soarelui".

Judeţul pe care îl reprezint în Parlamentul României, Constanţa, constituie fără îndoială un judeţ cu un potenţial economic deosebit. În acest sens, este un important contribuabil la bugetul ţării, fiind însă, din păcate, marginalizat când este vorba de absorbţia fondurilor venite dinspre centru.

Printr-o repartizare nu întotdeauna echilibrată, judeţul Constanţa este privat de sumele de bani necesare unei dezvoltări uniforme pentru că, pe lângă zonele turistice consacrate, încă există localităţi unde sunt necesare investiţii în infrastructură. Iată de ce continuarea lucrărilor la Autostrada Soarelui devine primordială.

În primul rând, circulaţia mijloacelor de transport ar deveni mai fluentă, posibilitatea turiştilor de a ajunge pe litoral fiind, astfel, îmbunătăţită. În toate ţările care îşi propun dezvoltarea domeniului turistic se pune un accent deosebit pe o astfel de abordare a tematicii.

În al doilea rând, finalizarea tronsonului Cernavodă-Constanţa ar atrage în zonă şi altfel de investiţii, pentru că se cunoaşte, un sistem de drumuri bine pus la punct oferă garanţia progresului industrial.

În apropierea oraşului Medgidia se va deschide, nu peste foarte mult timp, un parc industrial, care, firesc, va însemna, din punct de vedere economic, dar nu numai, o etapă importantă, astfel încât se va putea vorbi de o adevărată relansare a tuturor domeniilor de activitate.

Autostrada Soarelui, când va fi finalizată, va însemna o parte importantă a întregului concept.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea stabilită de către grupul parlamentar, domnul deputat Viorel Cărare.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Viorel Cărare:

Bună dimineaţa.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră cu propunerea ca fiecare dintre noi să iniţieze o investiţie cofinanţată dintr-un fond european. Am două motive temeinice: unu, vom reîntoarce o parte din salariu, cu care se pare că împovărăm statul, în economia reală, în acea sferă care produce valoare, locuri de muncă şi dezvoltare durabilă.

Acesta este răspunsul meu la multiplele propuneri de faţadă, cum că deputaţii ar trebui să renunţe la indemnizaţie, la cazare, la transport, ei ar trebui să se teleporteze direct în sala de şedinţe, de preferinţă când le convine unora sau, şi mai bine, să teleporteze numai cartela de vot.

Doi: motivul este mult mai serios ca implicare, pentru că am cunoaşte personal calvarul prin care trec acei curajoşi care fac proiecte şi aplică pentru finanţări europene pe care contăm atât de mult.

Dacă îi lăsăm, în continuare, pe aceşti oameni pe mâna unor funcţionari incompetenţi, indolenţi, pe care pot să-i numesc fără milă trădători de ţară, nu vom fi decât contribuabilul net al comunităţii europene.

Vă dau un exemplu: trebuie să prezint certificatul digital de înscriere pe SEAP. Procedura prevede două etape: una de înregistrare online şi un formular trimis prin poştă. Apoi, sistemul îţi va emite certificatul după o zi, două. Cât de diabolic poţi să fii, să ceri ca data înregistrării online să coincidă cu data emiterii certificatului digital, când ştii că în instituţia aceea 90% nu procedează aşa.

Cine pune aceste prevederi, care nu au nicio relevanţă asupra fezabilităţii proiectului? Cine sunt acei oameni care scriu paragrafele de descalificare? Eu spun că sunt nişte trădători de ţară, şi eu personal voi pune şi nişte nume pe lista neagră.

Stimaţi colegi, care ca şi mine bugetaţi viitorul cu ajutorul fondurilor europene, vă invit să periem împreună această birocraţie, care a risipit anul trecut 1 miliard de euro ca să se pregătească. Să-i punem la muncă şi să le cerem normă de proiecte aprobate, implementate şi finalizate, căci aceasta este descrierea postului lor, să le cerem să aplice legea: Legea bugetului, pe care noi o votăm.

Dacă nu vor, să fie daţi afară, fără remuşcări. Măcar facem o economie la capitolul salarii.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea aceluiaşi grup parlamentari, domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi are drept titlu "Impozitul forfetar, antidotul economiei subterane".

Stimaţi colegi, de câteva zile se tot discută pe toate canalele mass-media despre faptul că actuala guvernare are de gând să abdice de la principiile cotei unice, că doreşte o înăsprire a fiscalităţii din România şi informaţiile eronate pot continua. Asta provine fie din reaua credinţă a unora, fie din ignoranţa cu care se judecă în pripă prima ştire neconfirmată apărută pe primul flux de ştiri.

Ceea ce nu ştiu acei pseudoanalişti, este faptul că în România, din cei peste 680.000 de contribuabili, persoane juridice, aproape 2.000 dintre ei asigură 85% din veniturile publice.

Decizia luată de Guvern nu are decât scopul de a determina o mai bună colectare a taxelor şi impozitelor datorate de anumiţi agenţi economici, la baza acestei decizii aflându-se calculele făcute de Comisia Naţională de Prognoză. Aceasta evidenţia şase domenii unde se înregistrează pierderi substanţiale pentru bugetul de stat, pierderile sunt estimate la peste 69% din pierderea netă pe anul financiar 2007. Aceste domenii sunt: industria alimentară şi a băuturilor, comerţul cu ridicata, comerţul cu amănuntul, hotelurile şi restaurantele, imobiliarele şi construcţiile.

Introducerea acestei modalităţi de fiscalitate are în vedere aducerea la suprafaţă a unui număr important de afaceri, afaceri pe care cota unică de impozitare nu le-a determinat să-şi declare în întregime profiturile.

Stimaţi colegi, nu este vorba de una sau două afaceri izolate, ci de mai mult de jumătate din afacerile care se derulează astăzi în România. Vă invit să analizaţi documentele contabile ale multora dintre aceste firme şi veţi constata singuri că firme prospere cu afaceri în dezvoltare, în acte declară nu numai că nu au profit, ci unele, culmea, mai au şi înregistrează şi pierderi.

Astfel de anomalii, stimaţi colegi, trebuie corectate. Vă rog să nu înţelegeţi greşit, aşa cum au înţeles unii jurnalişti, fără o minimă pregătire economică, de multe ori, că Guvernul ar abdica de la Programul său de guvernare şi ar introduce noi taxe şi impozite.

Iniţiativa Guvernului este de a face operaţional sistemul de taxe şi impozite existent şi de a-l putea aplica real pe acesta tuturor agenţilor economici, şi celor bun-platnici, dar mai ales celor rău-platnici.

Buna colectare a taxelor şi impozitelor datorate statului poate asigura nu numai actualului Guvern, ci şi următoarelor capacitatea financiară de a putea pune în practică politicile economice şi sociale pe care doreşte să le implementeze. Ştim cu toţii că fără resurse nu se poate guverna.

Doresc să fac doar o precizare: acest sistem de impozit forfetar, care este în fază de discuţie, este posibil să fie inclus în noul Cod fiscal.

În consecinţă, cred că este prematur ca foarte multe voci deja să atace actualul Guvern şi să spună că, practic, se debarasează de cota unică de 16%.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC. Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică este "100".

Sunt o sută de zile de când vă spun de existenţa fenomenului "Lăzărescu" la Iaşi; sunt o sută de zile de când vă spun de pacienţii plimbaţi între spitale; sunt o sută de zile de când vă spun de acei 100 de pacienţi transportaţi de ambulanţă între spitale, în căutarea specialităţii salvatoare sau a unui mijloc de explorare extrem de necesar; sunt o sută de zile de când vă spun că se poate ca unul dintre noi să se piardă pe drumul dintre spitalele Iaşiului; sunt o sută de zile de când vă spun de marea problemă a sistemului medical ieşean: lipsa unui spital de urgenţă complet, în care să se regăsească toate specialităţile necesare rezolvării oricărei urgenţe.

Sunt o sută de zile de când vă spun de timpul pierdut, de suferinţa inutilă, de costurile impresionante, datorită lipsei acestui spital; sunt o sută de zile de când vă spun de primul spital de urgenţă din viaţa ieşenilor: cel din Copou, cel din chirpici, cel fără lift.

Întreb ieşenii: unde se duc atunci când au o urgenţă? Peste 30.000 îmi vor răspunde: la Urgenţă. Adică, 10% din populaţia Iaşiului. Întreb cele şapte judeţe ale Moldovei: unde trimiteţi toţi arşii, accidentaţii, intoxicaţii, pe cei cu mâinile amputate, pe cei cu fracturi deschise, pe cei înjunghiaţi, pe cei aflaţi în comă? Toate îmi vor răspunde: la Iaşi, la Urgenţă.

De 13 ani, Spitalul de Urgenţă din Copou nu este gata. Clădirea este finalizată în proporţie de 80% şi lucrările s-au oprit.

Propunem un parteneriat pentru stoparea fenomenului "Lăzărescu", prin finalizarea noului Spital de Urgenţă din Copou.

Vă aşteptăm pe 20 martie la Iaşi, pentru începerea acestui parteneriat: pe dumneavoastră, domnule ministru, dr.Ionuţ Bazac; pe dumneavoastră, domnilor parlamentari din Iaşi şi din toată regiunea Moldovei; pe dumneavoastră, domnilor parlamentari ai Comisiei de sănătate; pe dumneavoastră, cei 68 de parlamentari, semnatari ai memoriului către Ministerul Sănătăţii; pe dumneavoastră, domnilor conducători ai Consiliului Judeţean Iaşi, ai Consiliului Local Iaşi, Primăriei şi Prefecturii Iaşi; pe dumneavoastră, domnule director al Direcţiei de Sănătate Publică; pe dumneavoastră, domnule preşedinte al Colegiului Medicilor; şi pe dumneavoastră, domnule rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi.

Ajută-ne să te ajutăm! Stop "Lăzărescu" la Iaşi.

Începând cu 20 martie, acest lucru va deveni realitate datorită dumneavoastră şi noului Spital de Urgenţe din Copou.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, domnul deputat Marian Neacşu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică de astăzi se va referi la "Evitarea dezastrului producătorilor de alimente româneşti".

Sprijinirea industriei alimentare constituie o preocupare majoră pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, fiind punctul de sprijin central al siguranţei şi securităţii alimentare. La fel de importante sunt şi preocupările pentru obţinerea şi utilizarea surselor de energie regenerabile şi a biocombustibililor.

În cursul anului 2008, a existat şi a funcţionat cu bune rezultate un ajutor de stat acordat producătorilor autohtoni de alimente, care consta în fonduri acordate acestora, în proporţie de 80% de la Uniunea Europeană şi 20% de către statul român.

La finalul anului 2008, însă nu s-au mai efectuat formalităţile necesare pentru ca acest sprijin să se acorde şi în anul 2009, ceea ce echivalează cu abandonarea stimulării IMM-urilor care procesează produse agricole în vederea obţinerii unor produse alimentare.

Este vorba, deci, de lipsirea de fonduri pentru direcţii de dezvoltare care ar trebui să fie prioritare pentru industria alimentară autohtonă, aceasta cu atât mai mult cu cât producătorii autohtoni se confruntă anul acesta şi cu efectele subfinanţării şi lipsei de resurse financiare determinate de criza economică şi financiară, context care va conduce, după unele aprecieri, la disponibilizări de cel puţin 10 - 15% în cazul salariaţilor din industria alimentară.

Avem convingerea că o astfel de măsură de sprijin trebuie implementată de urgenţă, astfel încât să nu asistăm la un colaps al industriei alimentare româneşti, pe fondul crizei economice şi financiare accentuate.

Nu avem nimic împotriva produselor de import. Bineînţeles că este necesară o diversificare a ofertei pe piaţa alimentară românească, precum şi o deschidere a acesteia pentru produsele de import. Dar credem că ar fi ruşinos ca, după ce am ajuns să importăm mere, struguri şi tomate, să vedem pe masă pâine şi produse lactate aduse din alte ţări şi continente.

Asigurarea unui sprijin pentru producătorii autohtoni şi pentru prelucrătorii de produse agricole este esenţială, pentru a-i ajuta să depăşească momentele dificile prin care trece astăzi economia.

Un astfel de sprijin trebuie să contribuie la creşterea calităţii şi competitivităţii produselor noastre româneşti, la crearea şi modernizarea reţelelor locale de colectare, a capacităţilor de recepţionare, depozitare, condiţionare, sortare, ambalare a produselor agricole şi forestiere.

Avem nevoie de alimente româneşti, care să aibă o calitate mai bună, un preţ accesibil, o durată de păstrare mai îndelungată şi o desfacere de piaţă eficientă.

De aceea, apreciem că intervenţia Guvernului este absolut necesară şi de extremă urgenţă, pentru remedierea unei scăpări regretabile, care poate avea urmări dintre cele mai grave.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PNL. Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Irimescu:

Declaraţie politică: "O vizită de partid şi de stat".

Stimaţi colegi,

La sfârşitul săptămânii trecute, prim-ministrul României, domnul Emil Boc, a făcut o vizită de lucru în judeţul Suceava.

În cadrul programului acestei vizite, domnul prim ministru şi suita sa s-au deplasat şi pe noua platformă industrială a municipiului Rădăuţi. Aici, înaltele oficialităţi guvernamentale au trecut în revistă noile obiective industriale realizate de către investitorii austrieci de la firmele Egger şi Holzindustrie Schweighofer.

Până aici nu este nimic de reproşat. Este dreptul şi datoria unui şef de guvern să se intereseze de soarta investiţiilor şi a locurilor de muncă din ţara pe care o conduce.

Probleme apar atunci când privim modul în care a fost organizată această vizită şi mesajele pe care a dorit să le transmită cu această ocazie premierul.

Mai întâi, este de observat că delegaţia care l-a însoţit pe prim-ministru era compusă exclusiv din lideri PD-L, de la centru sau locali. Nici măcar partenerii de coaliţie ai pedeliştilor, respectiv liderii locali ai PSD, nu au fost invitaţi să-i ţină tovărăşie domnului Boc pe parcursul excursiei sale de la Rădăuţi, nemaivorbind de mine, deputat independent din colegiul pe care prim-ministrul tocmai îl vizita, care am fost ignorat total de cei care au stabilit datele vizitei.

O delegaţie de preoţi locali care dorea să se adreseze şefului guvernului român a încercat să se infiltreze în coloana oficialităţilor, dar a fost detectată de cerberii de la SPP, izolată şi păstrată sub pază până a fost predată organelor de poliţie din localitate. Nu s-a permis niciun fel de dialog cu cei care au alte opinii despre dezvoltarea industrială din zonă.

De fapt, pe domnul Boc nu-l interesau doleanţele preoţilor şi ale locuitorilor din zonă. Dumnealui era preocupat să-i susţină şi să-i cauţioneze politic pe liderii locali ai PD-L. Interviul comun al premierului şi al primarului municipiului Rădăuţi, dat chiar de pe platforma industrială postului TV local, obedient autorităţilor, a fost de-a dreptul penibil.

Problema majoră a locuitorilor municipiului Rădăuţi şi a comunelor învecinate în legătură cu activitatea industrială de aici este legată de intenţia celor de la Egger a construi o fabrică de adezivi pentru industria lemnului.

Avizaţi şi îngrijoraţi de protestele locuitorilor din oraşul Sebeş, judeţul Alba, confruntaţi şi ei cu o problemă asemănătoare, creată de aceiaşi investitori, acum, înainte de eliberarea avizelor necesare şi premergătoare emiterii autorizaţiei de construire, cetăţenii municipiului Rădăuţi cer o dezbatere publică şi sprijinul instituţiilor specializate ale statului, pentru a se convinge că nu este niciun risc de poluare a mediului.

Până în prezent, această solicitare cetăţenească nu le-a fost satisfăcută. Mai mult, domnul prim-ministru a anunţat în cuvântarea pe care a ţinut-o cu prilejul acestei vizite că lucrarea se va face.

Acest mesaj ilegal a şocat o bună parte dintre locuitorii Rădăuţiului care nu se aşteptau ca tocmai şeful Executivului de la Bucureşti să se substituie organelor în drept pentru a da o declaraţie pe placul clientelei politice locale. Păcat!

Va mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, îl invit la microfon pe domnul deputat Iosif Blaga.

Aveţi cuvântul, domnul deputat.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la "Măsuri de întărire a rolului Jandarmeriei române".

Având în vedere ultimele evoluţii interne şi externe privind creşterea numărului faptelor de natură contravenţională şi penală, precum şi preocuparea populaţiei faţă de securitatea personală şi a anumitor instituţii (cele bancare, şcoli etc.), cred că sunt binevenite unele măsuri de întărire a rolului Jandarmeriei române.

Jandarmeria română, alături de Poliţia română a dat dovadă de devotament şi profesionalism în exercitarea atribuţiilor de serviciu. De aceea, cred că două măsuri importante ar trebui demarate şi susţinute:

1. având în vedere avalanşa de solicitări din partea reprezentanţilor administraţiei publice centrale şi locale, susţin înfiinţarea în mediul rural a structurilor de jandarmi (secţii şi posturi). Atunci când au funcţionat, aceştia au dovedit fiabilitate şi eficienţă, contribuind în mod semnificativ la asigurarea unui climat de siguranţă şi normalitate în rândul comunităţilor;
2. acordarea de competenţe de poliţie judiciară personalului specializat din Jandarmeria română, care să instrumenteze cauzele descoperite de jandarmi;

Realizările deosebite în domeniul eficientizării misiunilor de asigurare şi de restabilire a ordinii publice, precum şi participarea la misiunile de menţinere a ordinii publice au condus la întărirea climatului de ordine şi siguranţă publică, însă lipsa competenţelor de poliţie judiciară pe segmentul misiunilor alocate prin lege, a făcut ca structurile Jandarmeriei române să nu poată duce la bun sfârşit activitatea de cercetare a infracţiunilor descoperite în timpul exercitării misiunilor specifice.

În prezent, cercetarea penală se efectuează de către organele Poliţiei judiciare, dosarele fiind trimise procurorului, conform prevederilor Codului de procedură penală. În acest fel, se pierde momentul operativ al documentării şi probării faptelor comise.

În spiritul celor de mai sus, adaug faptul că Jandarmeria română joacă un rol important în îndeplinirea angajamentelor României pentru integrarea în spaţiul european, instituţia neputând rămâne în sfera cadrului general european de securitate, definit printre altele de existenţa şi activitatea structurilor comunitare, ale asociaţiilor forţelor de poliţie cu statut militar, precum FIEP (forţa de poliţie şi forţa de jandarmerie europeană) expresie a dualismului poliţienesc la nivel european.

Astfel, din cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene, şase ţări au adoptat modelul dualismului poliţienesc: Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Olanda, Polonia, suprafaţa totală acoperită de acest sistem, la nivel comunitar, fiind 58,3%.

Cele două instituţii au competenţe materiale identice: Poliţia gestionează problematica specifică mediului urban, iar Jandarmeria a mediului rural. În Italia, poliţia şi carabinierii au competenţe materiale şi teritoriale identice.

Dinamica şi noile valenţe ale fenomenului infracţional, conotaţiile tot mai complexe ale acestuia au determinat apariţia pe harta infracţionalităţii a unor zone greu de controlat, zone în care predomină populaţia rromă, fără mijloace de subzistenţă, marginalizată şi fără locuri de muncă.

Includerea jandarmilor în categoria lucrătorilor ce pot desfăşura activităţi de cercetare penală poate conduce la diminuarea acestui fenomen şi la eliminarea, în mare parte, a sentimentului de insecuritate.

Acest lucru se poate realiza prin:

• modificarea Legii nr.550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei române, la art.1, ca forţă de poliţie şi completarea atribuţiilor de la art.19, aceea de efectuare a cercetării penale;
• modificarea Legii nr.364/2004, în sensul includerii ofiţerilor şi subofiţerilor specializaţi în rândul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare.

Consider că Uniunea Europeană este interesată ca forţele de ordine să fie bine pregătite, pentru a putea lupta împotriva corupţiei. Comunitatea europeană nu a impus niciodată ca din cadrul poliţiei judiciare să facă parte numai forţe din poliţia civilă.

Stimaţi colegi, am siguranţa că în prezenta situaţie de creştere a fenomenului infracţional în mediul rural şi urban, cu conotaţii în afara ţării, posibile modificări privind Legea nr.550 şi 364 vor fi susţinute de dumneavoastră. Cred acest lucru datorită responsabilităţii parlamentare pe care o avem faţă de ţară şi popor. Cu consideraţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Militaru, din partea aceluiaşi grup parlamentar, PD-L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Bani europeni pentru criza românească".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De aproape un an de zile, de când primele semne ale instalării unei crize economico-financiare se întrezăreau, tot căutăm soluţii miraculoase pentru problemele precum lipsa lichidităţilor, pentru şomajul în creştere, pentru creşterea volumului investiţiilor în infrastructură, pentru proiecte de mediu, de dezvoltare a mediului de afaceri, a concurenţei dar şi altele.

Politicieni, oameni de afaceri dar şi cetăţenii simpli ştiu că soluţia acestor probleme o reprezintă mâna de ajutor pe care Uniunea Europeană ne-a întins-o şi care este reprezentată de fondurile structurale.

Din păcate, prea mult se vorbeşte despre accesarea fondurilor şi prea puţin se face. Nu cred că trebuie să vă reamintesc că cei peste 32 de miliarde de euro sunt prevăzuţi pentru exerciţiul bugetar al Uniunii Europene din perioada 2007-2013 şi că orice întârziere înseamnă pierderea unor oportunităţi în dezvoltarea ţării noastre.

Luna aceasta, Guvernul condus de domnul prim-ministru Emil Boc a făcut un pas foarte mare, reuşind să simplifice extrem de mult procedurile privind accesarea acestor fonduri, reducând atât volumul documentaţiei necesare a se depune, cât şi termenele pentru aprobarea unui proiect finanţat din fondurile Uniunii, de la 90 de zile, iniţial, la cel mult 30 de zile.

Au fost modificate chiar şi procedurile în domeniul achiziţiilor publice, tocmai pentru a se impregna procesului de implementare a programelor şi soluţionării diferitelor diferende sau contestaţii o viteză mai mare.

Ce mai rămâne de făcut, stimaţi colegi, pentru ca aceste fonduri să ne ajute să diminuăm efectele crizei şi să reuşim să modernizăm real ţara noastră?

Vă garantez că mai sunt încă multe de făcut. În primul rând, informarea privind accesarea acestor fonduri este în continuare deficitară, lipsa acesteia conducând fie la un număr redus de proiecte, fie la proiecte depuse de un cerc de privilegiaţi, care deja au profitat şi doresc în continuare să profite de aceste oportunităţi. Nu trebuie să mai amintesc nimănui că fondurile sunt destinate dezvoltării şi modernizării României, de la Corabia până la Sighet şi de la Jimbolia, până la Constanţa.

În al doilea rând, cetăţenii sau administraţiile locale, care doresc realizarea unor proiecte finanţate cu acest tip de fonduri, trebuie ajutaţi în întocmirea documentaţiei necesare şi a paşilor de urmat, pentru a se evita respingerea unui număr mare de proiecte, pentru simplu motiv că erau întocmite deficitar.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC. Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Burnei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ion Burnei:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Bugetul de stat pe 2009 a fost, în sfârşit, adoptat de Parlament. De acum este cazul să ne liniştim şi să trecem la treabă cu toată seriozitatea şi responsabilitatea pe care le incumbă vremurile apăsătoare generate de criza economică şi financiară mondială. Din păcate, viaţa politică, economică şi socială din ţara noastră nu se înscrie nici astăzi în acest curs firesc.

Reprezentanţii unora dintre ministere, opoziţia, sindicatele, pensionarii se declară nemulţumiţi de defalcarea bugetului. Dintre toţi, cei mai nemulţumiţi se arată lucrătorii din sistemul sanitar, care nu numai că n-au ajuns la acele mult visate alocaţii echivalente cu 6% din p.i.b., dar se văd în situaţia ingrată ca finanţarea sănătăţii să fie mai redusă ca în 2008 când, aşa cum se ştie, multe spitale ajunseseră în stare de colaps din cauza lipsei de bani. Se găsesc bani, până şi în vremuri de criză, pentru cerinţele şi chiar extravaganţele Parlamentului, Guvernului, Preşedinţiei, justiţiei, diplomaţiei, turismului şi ale altor instituţii, nu însă şi pentru sănătate, deşi la uşile spitalelor batem de când venim pe lume şi până închidem ochii. Oare de ce suntem atât de orbi, atât de nepăsători faţă de propria sănătate într-o epocă în care cancerul, bolile cardiovasculare şi cele respiratorii, SIDA şi atâtea alte maladii grave - ca să nu mai vorbim de frecventele accidente de muncă, dar mai ales de cele rutiere - seceră anual viaţa a zeci de mii de oameni?

Anul acesta, sub impulsul crizei economice, sănătatea dă semne vizibile, încă de pe acum, că va intra în agonie. În mod aberant, se preconiza ca fondurile acordate asistenţei medicale primare să fie reduse cu 40% faţă de cele din 2008. În faţa protestului energic al medicilor de familie, care au anunţat că îşi vor închide cabinetele, ministrul sănătăţii a revenit, anunţând că în primul trimestru al acestui an alocaţiile nu vor fi modificate, urmând ca în perioada aprilie-decembrie ele să fie reduse doar cu 12%.

Ministerul Sănătăţii va acoperi restul celor 28 de procente, din reducerea iniţială de 40%, prin cârpelile viitoarelor rectificări bugetare şi din "coplata" unor servicii medicale, ce va fi introdusă în vara acestui an, măsură nefericită, în baza căreia pacienţii vor plăti în mare parte orice banală consultaţie făcută la cabinetul unui medic de familie sau într-un spital. Pe bună dreptate, oamenii se întreabă pentru ce mai plătesc asigurările de sănătate. Alături de preţul exorbitant al medicamentelor, chiar şi al celor compensate, "coplata" consultaţiilor medicale constituie încă o grea lovitură dată bolnavilor. În 2009 avem toate şansele să murim cu zile, fie acasă, fie în vreo ambulanţă care îşi face loc cu greu spre "Urgenţă", prin traficul infernal, fie pe culoarele aglomerate ale spitalelor, fie purtaţi cu cinism între diverse instituţii medicale, de medici care au uitat cu totul de jurământul lui Hypocrat cel care, cu 2350 de ani în urmă, punea bazele medicinii.

Odată internaţi, în unele spitale bolnavii stau câte doi într-un pat, iar aşezămintele de sănătate vechi şi nereparate de zeci de ani ameninţă să se prăbuşească. Multe spitale resimt acut lipsa dotărilor moderne, deficitul de medici, neajunsurile în privinţa medicamentelor sau a sângelui pentru transfuzii. Pe deasupra, prost plătiţi, unii medici lucrează blazaţi, cu gândul spre Occident, unde sunt plătiţi cu salarii de zece ori mai mari decât cele din România.

Evenimentele grave care s-au petrecut în ultima vreme la Slatina, la Satu Mare şi în alte spitale din ţară au evidenţiat şi mai mult faţetele inumane ale relaţiilor dintre medic şi pacient. Autorităţile se mărginesc să condamne la unison personalul medical, iar presa, în goana după senzaţional, se străduieşte, în mod aberant, să creeze o prăpastie între spital şi populaţie, acreditând ideea că întotdeauna medicul este de vină. Dar, oare, ministerul, casa de asigurări de sănătate, organele locale n-au nicio responsabilitate pentru subfinanţarea cronică a spitalelor, pentru lipsa personalului sanitar şi a medicamentelor? Oare bolnavii care amână cu săptămânile examenele medicale, iar atunci când se prezintă la spital este prea târziu, n-au nicio vină? În asemenea condiţii nu este de mirare că o treime din populaţia ţării suferă de diabet, o zecime reclamă afecţiuni cardiovasculare, 7% dintre oameni sunt diagnosticaţi cu cancer, iar 3% sunt predispuşi la accidente cerebrale.

Având un potenţial medical cu puţin peste 50% din necesar, România a ajuns printre ţările europene cu cea mai ridicată rată a morbidităţii. În asemenea condiţii şi sub ameninţarea crizei economice, nouă, românilor, nu ne rămâne decât o singură speranţă - aceea ca Dumnezeu să ne dea sănătate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Vasile Filip Soporan, din partea Grupului parlamentar al PSD-PC

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint declaraţia politică "Eficienţa energetică, Parlamentul şi societatea civilă".

Suntem într-o perioadă în care avem de confruntat, de o bună perioadă de timp, mai multe crize: criza resurselor naturale, criza utilizării nejudicioase a resurselor energetice şi a schimbărilor climatice, criza decalajelor existente la nivelul societăţii şi, mai nou, ca un corolar, criza financiară globală care se prelungeşte prin puternice ramificaţii într-o criză economică de amploare. Lumea se schimbă, schimbându-se şi părerea că mecanismele economiei de piaţă pot să rezolve de la sine, în totalitate, problemele cu care ne confruntăm la nivel global şi individual.

Constat că la ora actuală, la nivel european, există o dezbatere amplă asupra intervenţiei statului în reglementarea problemelor amintite anterior. Fără a da un verdict asupra acestei teme de dezbatere, practic ar fi foarte greu, vreau să supun atenţiei colegilor parlamentari o experienţă pozitivă în ceea ce priveşte utilizarea eficientă a resurselor energetice din Austria Superioară.

Am avut ocazia să desluşesc această experienţă în cadrul unei acţiuni cu participare parlamentară care a avut loc la Wels, în februarie 2009. De ce doresc să prezint acest lucru? Pentru că mi s-a părut interesant, util şi desfăşurat în interes naţional faptul că problematica utilizării eficiente a resurselor energetice era dezbătută cu maximă seriozitate într-o reuniune la care participau parlamentarii, reprezentanţii Guvernului Federal, reprezentanţii autorităţilor locale, reprezentanţii asociaţiilor profesionale, reprezentanţii institutelor de cercetare, ai universităţilor, ai producătorilor de utilaje şi instalaţii, reprezentanţii procesatorilor din domeniul energiilor regenerabile, reprezentanţii beneficiarilor şi, în special, cei specializaţi în energetica construcţiilor.

Mai mult decât atât, la complexul de evenimente, care au cuprins Conferinţa Europeană a peletelor, conferinţa utilizării eficiente a energiei, conferinţa planurilor naţionale de utilizare a biomasei, conferinţa eficienţei energetice a clădirilor, au existat şi participanţi simbolici pentru prezentul şi viitorul acţiunilor din acest domeniu. aceşti participanţi simbolici au fost: unitatea şcolară, prin elevii şi profesorii pe care-i are; familia cu puterea de educare şi formare într-un domeniu în care aceste elemente reprezintă investiţiile cele mai puţin costisitoare, cu efectele cele mai importante în plan valoric şi la nivelul dezvoltării durabile.

Cunoscând acest lucru, ministrul regional al energiei a acordat, pe lângă alte premii de importanţă profesională, premiul pentru familia care a promovat cele mai eficiente metode în domeniul utilizării energiei regenerabile şi premiul pentru cea mai bună şcoală, cea mai bună clasă, cu iniţiative în domeniul cunoaşterii şi aplicării sistemelor de încălzire care utilizează pelete şi biomasă.

Nu am intrat în detalii tehnice. Acestea o să le prezint în cadrul raportului tehnic, dar am dorit, prin această declaraţie politică, să solicit colegilor parlamentari implicarea în acţiuni complexe care să vizeze rezolvarea într-o manieră europeană, eficientă şi durabilă a problemelor majore cu care se confruntă România, în care eficienţa energetică joacă un rol important.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pleaşca".

Un tânăr intelectual care probabil că în 1989 era imberb, descendent al unei ilustre familii boiereşti, cu ascendenţă până la bazileii bizantini, de la care te-ai aştepta să auzi judecăţi de valoare şi care, având în faţă demnitatea şi exemplul părintelui său, ar fi trebuit să fie un model al noii clase politice, atât de mult aşteptate.

Cu mare regret în suflet, am fost pur şi simplu şocat să văd că un Paleolog se prosternează în faţa unui preşedinte care va lăsa în istoria ţării câteva rânduri amare despre un om conflictual şi incult, un om care a produs României mult rău şi care, de asemenea, i-a creat un mare deficit de imagine.

Ce va rămâne din istoria acestei ţări de pe urma Preşedintelui Băsescu? Carol al II-lea a fost un personaj istoric care a fost şi el bolnav de putere. A trădat, a înşelat, a făcut afaceri, s-a îmbogăţit, dar a avut şi calităţi. Era un om cult, chiar dacă lipsit de scrupule. A fost un mecena al culturii româneşti din perioada interbelică. A dus însă România la dezastru, izolând-o pe plan european şi, în final, asistând neputincios la dezmembrarea ei. Pentru mulţi intelectuali români din acea perioadă, la început şi Carol a fost o pleaşcă. Pe unii dintre aceştia, adularea i-a dus la un sfârşit nemeritat. Vezi cazul Nicolae Iorga.

Ne-a mai lovit o pleaşcă: în 1965, cu Nicolae Ceauşescu. În 1968, mulţi intelectuali, ostili până atunci comunismului, au crezut că omul providenţial a venit şi România are o şansă. Au plătit cu vârf şi îndesat credulitatea lor şi au pus umărul la cea mai neagră perioadă din istoria României.

De ce aşteaptă mereu românii omul providenţial sau să-i lovească pleaşca? Să fie un blestem al istoriei, să fie din lene sau comoditate? Această aşteptare, ca veşnic să vină cineva să ne rezolve problemele fără ca să punem umărul, a devenit un blestem al acestei ţări.

Dacă pentru epoca lui Carol al II-lea sau a lui Nicolae Ceauşescu ar fi poate de înţeles felul în care poporul român a reacţionat, vremurile fiind de restrişte, pentru începutul secolului XXI nu se mai justifică un asemenea comportament.

România nu are nevoie de un om providenţial. România are nevoie de un om echilibrat, de un om care să ne ducă în normalitate, fără linguşiri şi adulări slugarnice.

Cred cu tărie că acest timp a sosit şi această ţară, mult încercată, să intre în normalitate, iar următorul Preşedinte să nu mai fie o "pleaşcă".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Urmează Grupul parlamentar al P.D.-L şi invit la microfon pe domnul deputat Silviu Prigoană.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Silviu Prigoană:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Declinul demografiei în Europa", care are o strânsă legătură cu criza economică mondială.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Europa cunoaşte astăzi schimbări demografice fără precedent prin amploarea şi gravitatea lor. După faza baby boom, din Statele Unite, care a caracterizat şi ţările occidentale din Europa, a ajuns, după anumiţi demografi, în faza de "modernitate demografică" sau "a doua tranziţie demografică", caracterizată printr-o natalitate foarte scăzută, de 1,5 copii/femeie, România având o medie de 1,3 copii/femeie, iar o societate să fie sustenabilă din punct de vedere al bugetelor, trebuie să aibă minimum o medie de 2,1 copii/femeie.

Dacă Europa doreşte să stopeze această tendinţă de declin demografic, familiile trebuie să fie încurajate de politici publice, pentru a permite atât femeilor, cât şi bărbaţilor să poată îmbina viaţa familială cu cea profesională. În plus, familia va continua să joace un rol important în solidaritatea întregii generaţii.

Schimbările demografice sunt în curs de a da contur unei noi societăţi, aceste schimbări accelerându-se după 2010: din ce în ce mai puţini tineri şi adulţi, din ce în ce mai multe persoane în vârstă care lucrează, din ce în ce mai mulţi pensionari şi din ce în ce mai multe persoane peste 80 de ani. Societatea va trebui să inventeze noi mijloace pentru a pune în valoare potenţialul pe care-l prezintă cei tineri şi cei mai în vârstă.

Stimaţi colegi,

Evoluţia variabilelor demografice în România nu face excepţie de la tendinţa generală din Europa. România este un caz de excepţie, un caz în Europa, în care tot mai puţini tineri au locuri de muncă. Contrar aşteptărilor, şomajul se află în rândul tinerilor.

Deşi aflată într-un context politic diferit şi într-o anume izolare de ţările vest-europene, evoluţia populaţiei şi a fenomenelor demografice din România a urmat constant tendinţa celor din ţările vestice ale continentului.

Redresarea natalităţii este o problemă complexă, căreia nicio politică demografică nu i-a răspuns adecvat. Politica imigraţiei selective a fost principalul sprijin în echilibrarea structurii demografice şi a declinului de forţă de muncă. Situaţia economică, şi nu numai, nu îi permite României să ia în sprijin un asemenea pilon. De aceea, cunoscând evoluţiile fenomenelor demografice, însănătoşirea demograficului, în sensul valorizării individului şi a protecţiei vieţii sale, este prima urgenţă. Pe măsura obţinerii acestuia şi a finei cunoaşteri a evoluţiei demografice şi sociale, se pot stabili noi obiective.

Estimările pesimiste privind datele demografice - rata natalităţii, rata mortalităţii, rata de substituţie - obligă la decizii urgente. Dacă fiecare femeie din România va continua să nască doar 1,3 copii, populaţia de 20-64 de ani a României ar ajunge la numai 9 milioane în anul 2050, cu 4 milioane mai mică decât în prezent. Mai mult, populaţia vârstnică, de peste 65 ani ar ajunge la 5 milioane în 2050 faţă de 3,2 milioane, cât este astăzi. Această îmbătrânire se va regăsi şi în gradul de dependenţă socială, astfel încât 115 persoane tinere şi vârstnice vor fi întreţinute de 100 de persoane adulte.

Un alt efect devastator va fi scăderea numărului şcolarilor. Tinerii cu vârsta între 3 şi 23 de ani sunt astăzi în număr de 5,7 milioane, dar numărul acestora se va reduce la 4,2 milioane în 2025, respectiv la 2,7 milioane în 2050.

În acest sens, trag un semnal de alarmă colegilor mei care, în procesul legislativ, să nu uite că cel mai important lucru pentru o societate este natalitatea.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD-PC, invit la microfon pe domnul Cătălin Cherecheş.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi prezenta astăzi declaraţia politică "Satul românesc, între tradiţie şi modernitate".

Odată cu integrarea României în structurile Uniunii Europene, fondurile europene ar fi trebuit să fie una dintre oportunităţile importante de care să beneficieze comunităţile locale, în special aşezările rurale.

În colegiul pe care eu îl reprezint în Parlamentul României, există 45 de localităţi rurale, care au nevoie de investiţii. Vorbim despre satul tradiţional, dar acesta trebuie să ţină pasul cu dezvoltarea modernă. Ascult asta în fiecare săptămână, la întâlnirile pe care le am cu oamenii din colegiul pe care-l reprezint în Parlament.

Satul românesc trebuie să-şi conserve tradiţiile, dar are nevoie de investiţii, care să-l facă competitiv pentru secolul al XXI-lea. Are nevoie de drumuri, de apă şi canalizare, de şcoli, de cămine culturale reabilitate, de resurse umane care să-i pună în valoare bogăţia spirituală şi frumuseţea naturală.

Din dialogul cu cetăţenii din colegiul meu, am constatat că procentul celor care au beneficiat de fondurile pentru dezvoltarea rurală este nesemnificativ. Aşa încât, micii fermieri, tinerii, întreprinderile mici şi mijlocii din sectorul agricol şi silvic, din servicii şi mică industrie, unităţile de procesare, dar şi consiliile locale aşteaptă să beneficieze de aceste fonduri.

Fondurile europene pot conduce la îmbunătăţirea calităţii vieţii din mediul rural, prin diversificarea activităţilor neagricole: meşteşuguri, artizanat, produse tradiţionale, turism rural. Din păcate, oamenii sunt purtaţi pe drumuri, sunt sufocaţi de hârtiile pe care trebuie să le pună în dosare, le lipseşte informaţia. Tocmai de aceea, cred că Guvernul, Ministerul Agriculturii, direcţiile pentru agricultură, firmele de consultanţă trebuie să ajute mult mai mult comunităţile rurale să acceseze astfel de fonduri pentru revigorarea satelor.

Oamenii dau vina pe direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, aceasta dă vina pe firmele de consultanţă, iar banii nu ajung la sate, nu ajung la ţăranul român. În noi, în Maramureş, numărul proiectelor care să sprijine fermele de subzistenţă este mult sub nevoile satelor. De aceea, adresez rugămintea ca, pentru următoarele sesiuni de depunere a proiectelor, Ministerul Agriculturii să facă mult mai mult pentru informarea cetăţenilor din zonele rurale, rămase mult în urma timpului consemnat în calendar. Cred că trebuie să-l cunoaştem şi să-l înţelegem mai bine pe ţăranul român.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Márton Árpad.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Vă mulţumesc.

Doamnă vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

La o conferinţă de presă, preşedintele Traian Băsescu i-a acuzat pe conducătorii autorităţilor publice locale, aleşi pe listele Uniunii Democrate Maghiare din România, că, de fapt, ei sunt cei care fac epurări etnice. Aceasta în contextul în care, după numirea noului prefect de Covasna, mii de oameni din judeţul aparţinător comunităţii maghiare, au manifestat dând glas unor temeri potrivit cărora această numire va duce la distorsionarea şi mai mare a procentului de reprezentare a comunităţii în diferitele organisme de conducere din judeţ.

Accentuez încă o dată că, în timp ce populaţia maghiară reprezintă 75% din numărul locuitorilor, în aceste structuri este prezentă doar într-un procent de 54%. În urma acestor manifestări, ni s-a spus nu numai că noi suntem cei care operăm epurări etnice, dar şi că guvernanţii nu şi-au propus modificări de care au fost învinuiţi, pe nedrept.

Iată însă că noul prefect de Covasna îşi arată colţii. Se opune făţiş, pe aşa zis motiv de oportunitate, unor proiecte de hotărâri de Guvern susţinute chiar de Preşedintele României şi ministrul de resort, iar primele modificări aduse în structuri decizionale, şi anume componenţa comisiei care avizează acordarea de nume unor străzi sau instituţii şi Comisia de heraldică, este tocmai a procentului de reprezentare a comunităţii maghiare. În urma acestor modificări, comunitatea maghiară, de 75%, are o prezenţă în prima comisie de 40%, iar în Comisia de heraldică, de doar 20%.

Aceste decizii au natura de a demonstra că temerile noastre nu au fost nefondate, iar activitatea domnului prefect ar trebui să revină la cea legală şi în consens cu declaraţiile preşedintelui şi premierului României. Asta înainte de a provoca noi tensiuni şi manifestări de stradă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Mircea Grosaru. Este şi ultima luare de cuvânt din şedinţa de astăzi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Grosaru:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Cine doreşte răcirea relaţiilor dintre Italia şi România?"

Un răspuns imediat şi fără prea multă analiză vine direct şi instinctual: nimeni! De ce ar fi cineva dispus la un asemenea efort şi ce interese atât de mari ar fi încât să nu se ţină cont de complexitatea relaţiilor dintre cele două state?

Relaţiile durează de mulţi, foarte mulţi ani. Numai de la căderea comunismului sunt 19 ani, timp în care aceste legături s-au dezvoltat şi extins în toate domeniile vieţii sociale şi economice şi continuă să fie cele mai importante dintre toate câte există între România şi alte state.

Ce jocuri politice se fac?

Cui îi slujeşte această mediatizată campanie antiromânească în peninsulă?

Oare, uită italienii că România a fost un pământ primitor pentru ei în aproape toate perioadele istorice, dar mai cu seamă când acasă, în Italia, era sărăcie? Nu îşi aduc aminte italienii că România a devenit o a doua casă pentru mulţi dintre ei, care au venit şi şi-au găsit rostul aici, contribuind la progresul ei?

Acum, când pagina istoriei s-a întors, iar românii au fost nevoiţi să plece în lume pentru a găsi pământul făgăduinţei, Italia, dintr-odată, nu mai este tolerantă precum ar trebui să fie mai ales cu românii, care sunt la fel de harnici şi cinstiţi precum sunt şi italienii şi nu trebuie să se uite că, vorbind despre un popor, raportând cazurile individuale la o întreagă naţiune, nu fac altceva decât să lovească indirect şi în cealaltă. Aşa că, dacă se aruncă anatema asupra românilor, se poate ca aceasta să acopere mai mult şi să se întindă şi peste cel care o aruncă.

Să credem că, totuşi, nimeni nu doreşte răul celuilalt şi că aceste perioade tulburi vor trece cât mai curând. Nu este cazul ca infractorii scăpaţi de sub controlul organelor de poliţie să-şi facă într-atât de cap încât să nu poată fi opriţi.

Autorităţile italiene la Bucureşti fac mereu eforturi pentru a nu distruge un patrimoniu al relaţiilor dintre cele două state, iar românii nu reacţionează, ştiind că anumite fapte petrecute în Italia nu sunt o caracteristică a poporului român, ci doar incidente ale unor infractori, indiferent unde s-ar afla ei - în România, în Italia sau în orice loc din Europa.

Este cazul ca instituţiile cu atribuţii în domeniul infracţional să lucreze mai eficient. Nu este just ca relaţiile politice, economice, culturale, care stau la temelia vechilor şi stabilelor "collegamenti" italo-române sau româno-italiene, să fie deteriorate de aceeaşi plagă socială care revine periodic în situaţiile de criză şi care se cheamă sărăcie, care atrage după ea ignoranţa, violenţa şi multe alte fapte reprobabile.

Proiectele Asociaţiei Italienilor din România - RO.AS.IT., precum ultimul, intitulat "Imagini din oglindă", sunt îndreptate către redobândirea încrederii şi susţinerea unei imagini pozitive a României în străinătate, colaborând în acest sens cu diverse asociaţii româneşti din Italia.

Grupul parlamentar de prietenie România-Italia, care cred că în acest mandat va funcţiona cu mai multă eficienţă, ar putea să aducă un aport important la dezvoltarea relaţiilor reciproce dintre cele două ţări.

Cum se poate readuce oare încrederea, aşa cum a fost la început, în cel care a contribuit la promovarea şi escaladarea unor evenimente în mass-media, pe o temă exclusiv politică? Doar uitând totul.

Nu vreau să trag concluzii, pentru că sunt cât se poate de fireşti, însă se apelează prea mult la mici orgolii şi la stări emoţionale caracteristice ambelor popoare în situaţii nefavorabile.

Numai cine nu doreşte nu observă o realitate evidentă.

Semănăm prea mult pentru a nu fi împreună, iar în continuare şi pentru mult timp de aici înainte, nimeni nu ne poate despărţi, pentru un simplu motiv: istoria.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă anunţ că o serie dintre colegii noştri au depus declaraţiile lor politice în scris.

În ordinea grupurilor parlamentare, aşa cum au anunţat şi pe preşedintele de şedinţă, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputaţi: Mihail Boldea, Cosmin Popescu, Constantin Chirilă, Tinel Gheorghe, Mircia Giurgiu, Sanda Ardeleanu, Petru Movilă, Ioan Nelu Botiş, Gheorghe Ciobanu, Stelică Iacob Strugaru, Daniel Buda, Gheorghe Roman, Dumitru Pardău, Cătălin Buhăianu şi Stavrositu Maria.

Din Partea Grupului parlamentar al PSD-PC, au depus în scris parlamentarii: Daniela Popa, Liviu Bogdan Ciucă, Ioan Munteanu, Valeriu Ştefan Zgonea, Culiţă Tărâţă, Eugen Bejinariu, Ion Stan, Mircea Drăghici.

din partea Grupului parlamentar al PNL, parlamentarii: Eugen Nicolăescu, Nini Săpunaru, Titi Holban, Bogdan Ţîmpău, Gheorghe Dragomir, Dan Morega, Andrei Dominic Gerea, Diana Tuşa, Octavian Popa, Horea Dorin Uioreanu, Mihai Banu, Lucia Varga, Dan Bordeianu, Virgil Pop, Pavel Horj, Florin Ţurcanu, Adomniţei Cristian, Relu Fenechiu şi Ionuţ Stroe.

Cu aceasta s-a încheiat şedinţa noastră consacrată declaraţiilor politice. Imediat o să înceapă şi plenul Camerei Deputaţilor cu toate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Sonia Maria Drăghici:

"Mărţişorul - simbol al primăverii"

Declaraţia mea politică de azi vine în sprijinul unei tradiţii populare româneşti care nu trebuie să-şi piardă sensul în lumea prostului gust. Mă refer aici la mărţişor

Sărbătoarea mărţişorului este una dintre ce mai vechi datini păstrate la români, se pare, din cele mai vechi timpuri şi se celebrează începând cu data de 1 martie. Foarte mulţi etnologi sunt de părere că acest obicei se păstrează de la romani, cu atât mai mult cu cât luna martie este dedicată planetei şi zeului Marte. Înainte de a deveni întruchiparea războiului, Marte era o divinitate a vegetaţiei şi protector al căsătoriilor. În calendarul romanilor, 1 martie coincidea cu începutul anului nou. Tot la această dată era celebrată şi Matronalia, sărbătoare a femeilor, când bărbaţii le făceau cadouri soţiilor. La români, 1 martie este ziua Babei Dochia, divinitate agrară şi maternă la vârsta senectuţii, care moare şi renaşte simbolic la 9 martie.

Mărţişor se numeşte cadoul făcut de 1 martie. După modul de confecţionare, măţişorul ţine de tradiţia Dochiei. În toate zonele ţării era tradiţie ca părinţii să lege copiilor câte o monedă de aur sau de argint la gât sau la mână. În Banat exista obiceiul ca nu numai copiii să poarte mărţişorul, ci şi fetele şi tinerele căsătorite. Acesta se agăţa de gât sau de mână în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui, pentru a-i ajuta pe copii să fie norocoşi şi sănătoşi. Femeile tinere îl purtau pentru a nu fi arse de soare, pentru a li se păstra tenul alb şi pe timpul verii.

În funcţie de zona etnografică, mărţişorul era scos după 9 sau 12 zile, sau la o altă sărbătoare a primăverii (Măcinici-9 martie, Armindeni-1 mai, Florii). La înflorirea unor pomi, păducel sau vişin, mărţişorul se lăsa de către copii pe ramurile pomului ca să fie sănătoşi şi frumoşi ca florile acestuia. Dacă pomului îi mergea bine, îi mergea bine şi copilului în viaţă. Tinerele căsătorite purtau mărţişorul până la sfârşitul lui martie. Acesta era scos, ferit de lumina soarelui, moneda era pusă în vin, pe pâine albă şi caş, iar funia pe trandafiri, ca faţa să le fie albă şi îmbujorată. Pentru ca dorinţele să le fie îndeplinite, mărţişorul trebuia purtat cu demnitate.

Ca multe alte tradiţii, sărbătoarea mărţişorului şi-a pierdut simbolistica străveche, transformându-se într-un eveniment comercial. Iată de ce fac această declaraţie politică în speranţa că românii vor aprecia mai mult simbolistica mărţişorului decât transformarea acestui obicei popular străvechi într-un eveniment comercial ieftin, cu iz de bazar oriental.

Domnul Costică Macaleţi:

"Botoşani - oraşul grădină"

Declaraţia mea politică de azi se referă la un vis al botoşănenilor - acela de a-şi revedea oraşul de demult, acel Botoşani plin de verde scăldat în soare.

Nevoia de spaţiu verde în oraşul nostru este una destul de mare, Botoşaniul fiind sufocat de la an la an mai mult de traficul maşinilor. Până în 2010, în Botoşani trebuie să se regăsească 20 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor, tinzându-se spre 26 de metri pătraţi până în anul 2013, aceasta fiind norma minimă la nivelul Uniunii Europene. De reţinut însă ca recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sugerează un minim de 50 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor. Prin urmare, autorităţile trebuie să facă eforturi semnificative pentru a extinde spaţiul verde. Cea mai bună modalitate de a atinge această ţintă este prin accesarea de fonduri europene. Iată de ce consider că o astfel de declaraţie politică trebuia făcută ca un pas necesar în a atrage atenţia asupra problemei spaţiilor verzi care îi preocupă foarte mult pe locuitorii urbei botoşănene.

Fac acest demers şi pentru a reaminti că, anul trecut, în numele dezvoltării ori a siguranţei cetăţenilor, sute de copaci au fost doborâţi. Potrivit datelor făcute publice de către conducerea Agenţiei pentru Protecţia Mediului, în 2008 au existat peste 250 de solicitări la sediul agenţiei pentru eliberarea de documente care să le folosească la doborârea de arbori. Cine taie un copac, plantează doi sau trei in loc, este una din recomandările transmise de către reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Botoşani, la care ar trebui să subscrie orice cetăţean al oraşului. Din păcate însă, nu există o statistică referitoare la câţi din cei care au recurs la tăieri de copaci au şi plantat în loc. Iată de ce consider că trebuie realizată o statistică mai strictă a tăierilor de arbori, care sunt în fapt plămânii oraşului, iar cei care încalcă legea şi nu replantează copaci ca măsuri compensatorii pentru cei tăiaţi trebuie sancţionaţi cu promptitudine si trebuie să suporte rigorile legii.

Fac un apel la locuitorii Municipiului Botoşani şi la autorităţile locale să ia mult mai în serios problema conservării şi extinderii spaţiului verde pe cap de locuitor astfel încât botoşănenii să poată numi din nou urbea lor "oraşul grădinilor".

Domnul Dumitru Pardău:

"Cazinoul Vatra Dornei"

Mulţi dintre dumneavoastră, dintre aceia care cunoaşteţi meleagurile bucovinene, va aduceţi probabil aminte de aerul austriac pe care îl are staţiunea Vatra Dornei. De fapt vorbim de aerul austriac pe care l-a avut aceasta staţiune balneo-climaterică şi pe care ar trebui sa îl refacem, să îl readucem în imaginea turiştilor care ne vizitează.

Una dintre activităţile de baza ale locuitorilor zonei Dornelor, pe lângă agricultura şi exploatarea lemnului, este turismul. Exploatările miniere au fost închise, lăsând mare parte a populaţiei fără un loc de muncă.

Turismul reprezintă activitatea care va salva zona, având în vedere că se află într-o arie binecuvântată din punct de vedere al peisajelor, al resurselor naturale etc. Vorbim de o staţiune cu renume, vizitată anual nu doar de turişti romani, ci din toată lumea, care vin pentru băi, schi, excursii, sporturi extreme şi altele.

În ultimii ani s-au construit o serie de hoteluri şi pensiuni noi, cele vechi au fost renovate, s-a rezolvat problema infrastructurii, beneficiem de o bază de tratament la standarde europene, serviciile turistice s-au îmbunătăţit şi diversificat evident. Din păcate, nimic din cele menţionate mai sus nu a reuşit să acopere marea pată neagră a staţiunii Vatra Dornei. Mă refer la ruina vechiului cazino, o clădire emblemă a localităţii, de o frumuseţe deosebită, care astăzi impresionează doar negativ, ducându-ne cu gândul la imaginea unui cadavru. Clădirea se află în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce ne împiedică să luăm orice măsură de conservare şi reconstruire.

Personal, am folosit oportunitatea vizitei la Suceava a primului ministru Emil Boc şi ministrului Vasile Blaga pentru a le prezenta, printre altele, situaţia dezastruoasă a acestei clădiri.

Cazinoul din Vatra Dornei a fost construit odată cu cel din Sinaia, existând doar două astfel de clădiri în ţară, după modelul celui de la Karlovy Vary.

Facem un apel pe această cale către administraţia locală, administraţia judeţeană şi Episcopie, cărora le solicităm să ia măsurile necesare în aşa fel încât această clădire să fie emblemă pentru staţiunea Vatra Dornei şi pentru turismul românesc, să nu fie dărâmată.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Reforma sistemului judiciar românesc, o necesitate"

Realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient reprezintă o condiţie necesară pentru supremaţia legii şi a principiilor statului de drept. Măsurile de consolidare a independenţei sistemului judiciar trebuie să ducă nu numai la afirmarea principiului separaţiei puterilor în stat, dar şi la aplicarea acestuia în practică. Reforma sistemului judiciar implică adoptarea unor noi coduri juridice, restructurarea instituţională, reformarea mentalităţilor care stau la baza funcţionării sistemului actual, precum şi eforturi financiare care trebuie asumate. Realizarea procesului de reformă este o prioritate a coaliţiei de guvernare care s-a angajat să furnizeze resursele necesare şi să depună toate diligenţele pentru adoptarea şi punerea în aplicare a codurilor juridice.

Adoptarea proiectelor noilor instrumente judiciare din România va contribui de asemenea şi la ridicarea monitorizării Comisiei Europene pe justiţie, iar, pe de altă parte, adoptarea noilor coduri presupune şi includerea în bugetele anuale a unor sume importante pentru reorganizarea instanţelor şi parchetelor, pentru infrastructura acestora. Aceasta presupune ca pe un buget multianual, de cel puţin 5 ani, sistemul judiciar să fie considerat un domeniu prioritar de interes strategic şi finanţat corespunzător.

Cu toate că, în ultima vreme, atunci când se vorbeşte de reforma justiţiei, totul se rezumă la reforma magistraturii, în realitate, justiţia trebuie privită în mod global, ca un sistem, prin raportare la toate instituţiile implicate: Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Naţională a Barourilor din România, Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului. În plus, procesul de monitorizare a sistemului judiciar concluzionat prin ultimul raport al Comisiei Europene pe justiţie, a relevat unele dificultăţi cu privire la alocarea resurselor umane şi financiare, necesitatea unui personal calificat, existenţa unui proces de recrutare obiectiv şi transparent, accelerarea procedurilor judiciare, reducerea numărului de cauze pe rolul instanţelor pentru a evita întârzieri în soluţionarea acestora, asigurarea accesului la informaţiile de interes public privind soluţionarea dosarelor, executarea corespunzătoare a hotărârilor judecătoreşti.

Se poate afirma că noile coduri juridice care vor fi supuse, în următoarea perioadă, spre dezbatere şi adoptare Parlamentului vor duce la modernizarea şi eficientizarea actului de justiţie prin reducerea duratei proceselor pe rolul instanţelor, în special în materie civilă şi penală, reducerea costurilor legate de administrarea justiţiei şi a celor pe care justiţiabilii le plătesc şi care sunt de natură să se alinieze reglementărilor europene.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Pledoarie pentru bolnavii de cancer"

Ignoranţa, lipsa de informare, coroborată cu o implicare încă limitată din partea autorităţilor în acest domeniu, duc la diagnosticarea târzie a bolii şi, ca urmare, tratamentul devine extrem de costisitor, agresiv, implicând mai multă suferinţă atât pentru pacient, cât şi pentru familie. Din aceste motive, în foarte multe cazuri, vindecarea nu mai este posibilă. De aceea şi percepţia publicului este greşită, făcând din boala canceroasă un diagnostic fără milă, echivalentul condamnării la moarte.

În Uniunea Europeană, serviciile pentru pacienţi, în special pentru cei ce suferă de boli incurabile sau care implică tratament pe termen lung, iau în considerare toate aspectele legate de calitatea vieţii sau aspectele sociale implicate. În România nu există încă un sistem coerent de gândire în abordarea nevoilor complexe ale pacienţilor. De asemenea, nu există o cooperare inter-instituţională cu privire la problemele acestor pacienţi. Cancerul este în prezent o importantă problemă de sănătate publică, fiind a doua cauză a mortalităţii la nivel naţional.

În România, copiii cu tumori maligne sunt diagnosticaţi tardiv, când afecţiunea se află în ultimele stadii, subliniază specialiştii în oncologie. Cel mai adesea, când copiii sunt atinşi de o boală atât de gravă, părinţii sunt dezarmaţi şi descurajaţi în faţa suferinţei cumplite şi a nenorocirii în care se găsesc. Mai mult, ei se confruntă cu un mediu medical care le este străin şi ignorant prin mentalitatea sa, prin termenii de specialitate şi prin nepăsare.

La nivelul judeţului Galaţi, în ultimul deceniu s-a dublat numărul cazurilor de tumori maligne la copiii cu vârste cuprinse între 1-14 ani. Astfel, la copiii între 0-1 an, dacă în anul 1995 s-a înregistrat un singur caz de tumoră malignă, în 2003 erau luate în evidenţă alte cinci cazuri, iar la sfârşitul anului 2006, încă trei cazuri de tumoră malignă au fost diagnosticate la sugari. Pe ansamblul grupei 1-14 ani, în anul 1995 au fost 14 cazuri noi de boli oncologice, dar, în 2006, numărul acestora ajunsese la 35 de cazuri.

În ciuda acestui fenomen alarmant, reţeaua de oncopediatrie din România continuă să se rezume la doar şase centre de diagnostic şi tratament al bolilor oncologice la copii, situate în centre universitare tradiţionale: Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Târgu-Mureş. La nivelul judeţelor, nu există nici măcar câte un singur medic oncopediatru, aspect ce este inacceptabil. Lipsa medicilor oncopediatri la nivel judeţean nu permite depistarea precoce a bolilor canceroase la copii în condiţiile în care, în stadii incipiente, multe dintre acestea sunt vindecabile. De aceea, mulţi dintre copiii cu boli oncologice beneficiază târziu de tratament şi adesea inutil. Viitoarele acţiuni şi programe iniţiate şi dezvoltate de către Ministerul Sănătăţii, dacă ele vor exista, ar trebui să aibă în vedere conştientizarea opiniei publice cu privire la prevenirea, tratamentul şi la serviciile disponibile în domeniu pentru persoanele bolnave de cancer; sprijinirea familiilor în care există persoane bolnave de cancer pentru înţelegerea problemelor create de această boală şi facilitarea comunicării cu aceştia; informarea părinţilor cu copii bolnavi de cancer cu privire la boală, tratamente, clinici, drepturi legale şi alte servicii utile

Doamna Diana Adriana Tuşa:

Declaraţie politică: "Impozitarea agriculturii nu reprezintă o soluţie pentru relansarea producţiei româneşti".

Declaraţia mea politică de astăzi se doreşte a fi un semnal de alarmă în ceea ce priveşte introducerea de către Guvernul Boc a unor noi taxe şi impozite într-un domeniu şi aşa vitregit. Este vorba de agricultură.

Ţin să atrag atenţia, pe această cale, Guvernului Boc asupra faptului că măsurile preconizate în vederea stimulării agriculturii româneşti nu au nicio legătură cu realităţile mediului rural românesc, ci, probabil, doar cu identificarea unor fonduri cu care să-şi întreţină armata de rude şi cunoştinţe cazate temporar la Palatul Victoria.

Nu înţeleg însă de ce trebuie ca şi agricultorii să fie cei care trebuie să plătească pentru neputinţa unui guvern incapabil, iată, să realizeze o strategie de dezvoltare durabilă a economiei româneşti în general şi a sectorului agricol în mod particular.

Introducerea prin Legea bugetului de stat pe anul în curs a impozitului de 2,5% din valoarea grâului livrat de ţărani către procesatori nu va contribui la relansarea producţiei autohtone, nu va conduce la scăderea procentului de produse agroalimentare pe care România le importă, cifrat acum la peste 75%, şi nici nu va duce la scăderea evaziunii fiscale, aşa cum se minte singur domnul ministru Pogea.

În condiţiile în care se află agricultura românească, ce fel de guvern îşi permite să impună noi impozite şi taxe pentru agricultorul român? Unul iresponsabil. Sau incapabil.

Domnilor guvernanţi, probabil nu ştiţi, dar realitatea românească de la sate este departe de cea a celorlalte state europene. Ţăranul român foloseşte încă sapa, calul şi căruţa, în timp ce francezii plătesc litrul de motorină cu 0,5 euro, primesc subvenţii de 350-380 de euro la hectar şi au facilităţi la contractarea de credite pentru investiţii.

În România, întregul guvern doreşte ca "agricultura să devină în timp un contributor net la balanţa comercială", dar prin măsurile pe care le adoptă dovedeşte că nu a descoperit încă modalitatea prin care să aplice acest deziderat. Iar agricultorii rămân doar cu vorbele: Să trăiţi bine!

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Nepotismul dăunează grav României"

La începutul anului, după înscăunarea sa pe fotoliul de premier al ţării, Emil Boc promitea că îi va anihila pe toţi cei care "sug sângele" poporului, pentru ca românii să trăiască mai bine şi pentru ca economia românească să prospere. Când vorbea despre aceşti "vampiri", premierul Emil Boc se referea, desigur, la acei angajaţi guvernamentali, plătiţi din bani publici, ale căror lefuri secătuiau bugetul de stat. Ultimele relatări din presă, dar şi ultimele mişcări de personal din cadrul Guvernului demonstrează, însă, că adevăraţii beneficiari ai banului public fac parte din grupul prietenilor, cunoştinţelor şi apropiaţilor PD-L.

Ca prim exemplu, în vreme ce premierul Emil Boc anunţa concedierea a peste o sută de oameni din Cancelaria primului-ministru, domnia sa îi aducea la Bucureşti pe cei mai apropiaţi colaboratori ai săi de la Primăria Cluj-Napoca, cu scopul de a-l servi şi proteja pe premier, gest care a costat contribuabilii acestei ţări milioane de euro.

Şi mai mult decât atât, în plin scandal al concedierilor masive, Boc şi-a adus propria sa nepoată să lucreze la Guvern, gest complet lipsit de moralitate, care nu face decât să sublinieze adevărata natură politică a domniei sale, premierul României: demagogia. Desigur, Emil Boc a servit poporului o scuză jenantă, demnă de întrebările de la Radio Erevan: nu el a angajat-o la Guvern, ci şefa sa de cabinet (angajată tot de domnia sa) şi nu e nepoată apropiată, ci rudă colaterală, de gradul 5.

Nu mai departe de zilele trecute, relatările din presă dezvăluiau o serie de practici neprofesioniste ale şefului Cancelariei primului-ministru, Cătălin Baba, care, conform modelului mentorului său, a intervenit, prin prisma funcţiei sale de decan, în favoarea unor membri ai familiei sale, pentru ca aceştia să beneficieze de un mic "ajutor profesional".

Ca tabloul să fie complet, aflăm că fiica preşedintelui Traian Băsescu, Elena Băsescu, va candida pe listele PD-L la Parlamentul European, asigurându-şi astfel, un fotoliu confortabil la Bruxelles.

În 2004, Emil Boc îl acuza pe premierul de atunci, Adrian Năstase, că, din cauza nepotismului practicat de acesta, mii de tineri care şi-ar dori o funcţie guvernamentală sau administrativă au impresia că ţara nu mai are nevoie de ei. Acum, cinci ani mai târziu, cei ce conduc România au căpătat tocmai acele metehne pe care Emil Boc le reclama, dovedind, astfel, o lipsă de responsabilitate morală în ceea ce priveşte actul guvernării care, iată, are de suferit din această pricină. Astfel, observăm cu nelinişte cum ţara este condusă şi reprezentată la nivel internaţional de nişte oameni care, mai presus de competenţele profesionale, au un mare avantaj: acela de a face parte din anturajul PD-L.

Domnule prim-ministru, domnilor guvernanţi, vă reamintesc că această practică a nepotismului este una deosebit de dăunătoare democraţiei, concurenţei şi moralităţii, care ne duce, metaforic, înapoi în timp, în vremurile în care România era condusă de-o mână de oameni. Îmi permit să cred, însă, domnule premier, că afirmaţia pe care aţi făcut-o în 2003, potrivit căreia "nepotismul afectează performanţa instituţiilor de stat, împiedică accesul la funcţii al unor persoane calificate şi permite utilizarea fondurilor publice în interes personal" este încă un principiu al valorilor dumneavoastră morale şi că niciodată nu veţi aplica politica nepotismului într-un stat de drept, integrat în Uniunea Europeană, cum este România.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Educaţia, o prioritate? Nu şi pentru acest Guvern"

Stimaţi colegi, după cum vă amintiţi, în ceea ce priveşte domeniul educaţiei, Guvernul PNL şi-a asumat un obiectiv foarte important, şi anume investiţia în infrastructura sistemului, obiectiv pe care l-a şi realizat pe parcursul mandatului 2004-2008. Fără îndoiala, acest lucru ar fi trebuit continuat şi de noul Guvern dar, care, din păcate, plasează educaţia pe ultimul loc.

Constatăm cu stupoare că la nivelul Ministerului Educaţiei nu există nici măcar un obiectiv care să ne demonstreze că educaţia şi cercetarea vor avea prioritate, aşa cum a fost în perioada guvernării PNL.

Toate statele care se confruntă cu criza economică iau în considerare educaţia şi cercetarea ca şi generatoare de forţă de muncă puternică, capabilă să se adapteze, să suporte şi reconversia profesională, iar un guvern inteligent trebuie să investească în educaţie.

În această perioadă grea, vom avea nevoie mai mult ca oricând de programe care să-i ajute pe tinerii care ies de pe băncile şcolii să se descurce într-o economie care nu mai aduce bani, care nu mai creează locuri de muncă, o economie care se transformă.

Constat, fără uimire, că Guvernul Boc nu a respectat angajamentul asumat chiar de Preşedinte şi de către partidele la putere, prin Pactul pentru educaţie, de alocare a 6% din p.i.b. pentru educaţie în perioada 2008 - 2013.

Acest guvern a alocat educaţiei sub 6%, cu venituri proprii MEC, adică acele venituri improbabile, care provin din taxe colectate de instituţie şi ceea ce poate duce la riscul ca, de exemplu, universităţile să majoreze taxele pentru studii, pentru ca ministerul să poată colecta banii necesari.

În concluzie, Guvernul liberal a creat un proiect de legi ale educaţiei care garanta minim 6% din p.i.b. pentru educaţie, a investit în infrastructură, aşa cum şi-a propus, şi a preferat să nu inducă în eroare cadrele didactice cu promisiuni nefundamentate şi cu scop pur electoral.

Domnul Ionuţ Marian Stroe:

"Administraţia publică va fi condamnată la mediocritate"

Asistăm cu toţii la încă o propunere măreaţă a guvernului Micului Mao dictată sau corectată, presupun, de la Palatul Cotroceni: "tăierea sporurilor salariaţilor din sectorul bugetar".

Această măsură se înscrie perfect în filozofia de guvernare a Cabinetului Boc, "Să ne facem că facem", şi nu reprezintă nimic altceva decât un nou exerciţiu demagogic al PD-L. Şi în acest caz, ca şi în altele ale filozofiei PD-L, economiile obţinute sunt mult mai puţin importante decât alte eventuale efecte ale acestei măsuri.

Cel mai important dintre acestea: administraţia publică va fi condamnată la mediocritate, iar oamenii cu performanţe profesionale vor părăsi sistemul. Un al doilea efect va fi amplificarea vulnerabilităţii corpului de funcţionari în faţa tentaţiilor corupţiei.

Nu poţi avea un aparat de stat eficient şi corect fără să îl plăteşti în mod corespunzător. Aici nu vorbim despre excese salariale, aşa cum pretindea ministrul Pogea, ci despre remuneraţii care abia dacă permit un trai decent. Dacă ar fi avut o minimă preocupare pentru sistemul bugetar, Guvernul ar fi căutat o soluţie care să ofere, pe termen lung, garanţiile de performanţă şi corectitudine pe care cetăţenii le aşteaptă în relaţia cu instituţiile statului, la orice nivel.

Soluţia este o lege de salarizare unitară.PNL îşi menţine preocuparea faţă de elaborarea unui astfel de act normativ, iar parlamentarii liberali lucrează la acest proiect.

Ultimul aspect de reliefat în prezenţa declaraţie politică este legat de învăţământ. Elevii, studenţii şi profesorii ar putea să nu mai primească subvenţii pentru transport, iar legea care reglementează practica profesională şi finanţarea acesteia ar putea fi abrogată, potrivit proiectului de ordonanţă înregistrat la Guvern cu numărul 304 din 24 februarie 2009, prezentat în presă. Potrivit acestui document, Guvernul propune reducerea cheltuielilor bugetare în principal prin neacordarea salariului de merit, eliminarea primelor, a premiilor şi neplata orelor suplimentare.

Mai mult, prin două articole de lege, 21 şi 22, Guvernul propune să se reducă cheltuielile şi prin renunţarea la subvenţiile pentru transport şi pentru practica elevilor şi profesorilor.Mai exact, prin cele două articole s-ar putea modifica Legea nr.315/2006, astfel încât profesorii de peste 35 de ani să nu mai primească câte 100 de euro pentru materiale didactice şi s-ar abroga Legea nr.258/2007, prin care, în prezent, se reglementează modul în care statul subvenţionează stagiile de practică obligatorii pentru elevi şi studenţi şi Legea nr.291/2007, care cuprinde prevederi despre decontarea transportului la elevi, studenţi, pentru naveta în mediul rural.

Închei prin a trage un semnal de alarmă faţă de cele două aspecte prezentate şi sper ca, de această dată, proverbul românesc cu referire la "mintea de pe urmă" să şi funcţioneze.

Doamna Daniela Popa:

"Adoptarea codurilor juridice şi reforma justiţiei"

În perioada următoare, Codul penal, Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă şi, ulterior, şi Codul civil vor intra în dezbatere publică şi parlamentară, la nivelul Legislativului urmând a se înfiinţa două comisii care să analizeze cele patru proiecte de lege. Deşi se pare că varianta asumării răspunderii pe coduri este tot mai agreată de majoritatea clasei politice doresc totuşi să evidenţiez că adoptarea lor prin votul parlamentarilor le-ar da o autoritate democratică.

Faptul că documentele sunt de o complexitatea deosebită şi că ele s-au aflat în dezbatere publică mai multă vreme, ocazie cu care specialiştii în domeniu au avut ocazia să aducă amendamente, nu exclude necesitatea unei dezbateri parlamentare a legilor esenţiale pentru sistemul judiciar. Procedura asumării răspunderii, în afară de aspectul rapidităţii nu are alte avantaje. Au mai fost cazuri de adoptare a unor legi prin această procedură, legi care ulterior au suportat modificări şi corecturi fie din partea Parlamentului, fie din partea Curţii Constituţionale. Mai mult, Constituţia şi mecanismele parlamentare prevăd posibilitatea dezbaterii şi adoptării unui proiect de lege în procedură de urgenţă, ceea ce se poate aplica şi în acest caz.

În acest context, fac un apel la colegii din Guvern şi Parlament pentru susţinerea acelor mecanisme de dezbatere care ar aduce un plus de autoritate democratică celor patru coduri juridice.

Doamna Daniela Popa:

"Creşterea îngrijorătoare a ratei şomajului"

Criza economică îşi face tot mai simţită prezenţa în România. De la giganţii industriei până la întreprinderile mici şi mijlocii, salariaţii au din ce în ce mai multe îndoieli cu privire la siguranţa locului de muncă. În perioada 1 octombrie 2008 - 31 ianuarie 2009, aproximativ 100.000 au fost disponibilizate.

Pe fondul crizei economice, firmele private sunt nevoite să recurgă la reducerea cheltuielilor, măsură echivalentă cu trimiterea angajaţilor în şomaj. În cel mai bun caz, dacă nu se disponibilizează oameni, angajatorii sunt nevoiţi să reducă bugetele de salarii, fapt care duce nu la îngheţarea salariilor, ci, mai rău, la reducerea acestora, în condiţiile în care leul continuă sa se devalorizeze, iar alimentele şi utilităţile continuă să se scumpească.

Peste 60% dintre companiile private din România vor face disponibilizări în 2009, pentru a reduce costurile, iar aproape 75% au scăzut deja bugetele de salarii previzionate pentru acest an. Reducerea bugetelor se bazează pe impactul aşteptat al scăderii economice asupra firmei şi de diminuarea cheltuielilor la nivel general.

Dacă autorităţile estimează doar 45.000 de şomeri până în octombrie, reprezentanţii unor domenii-cheie din economie spun că sute de mii de români vor rămâne fără loc de muncă.

Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în perioada octombrie 2008 - 31 ianuarie 2009, 92.000 de români au rămas şomeri, iar anunţurile primite de structurile judeţene ale ANOFM pentru perioada următoare arată un viitor sumbru. Dacă estimările iniţiale anunţau circa 38.000 de viitori şomeri până în luna octombrie a.c., recent aceste estimări au fost modificate la peste 43.500 de persoane.

Iată câteva din judeţele cele mai afectate:

În Cluj, judeţul cu cea mai mare creştere economică, se estimează că până la 1 aprilie vor fi peste 10.000 de persoane care vor intra în şomaj, cele mai afectate sectoare fiind construcţiile, auto, textile, agricultura şi chimia-petrochimia.

În judeţul Timiş, numărul şomerilor înregistraţi a ajuns la 6.267, dintre care 3.662 beneficiază de indemnizaţii. Comparativ cu sfârşitul lunii octombrie, când se înregistrau 4.601 şomeri, din care 2.204 în plată, numărul disponibilizaţilor a crescut cu circa 25 de procente, astfel încât se crede că la finele primului trimestru rata şomajului va fi de 3% (adică peste 8500 şomeri).

În municipiul Sibiu, situaţia este dramatică: de la începutul anului, 10.297 de sibieni au rămas şomeri, iar numărul lor ar putea ajunge la 50.000 de şomeri.

În judeţul Braşov a crescut, în prima lună din 2009, cu 0,43 puncte procentuale, ajungând astfel la 4,76%. Numărul total al şomerilor a ajuns la 11.903, faţă de 10.655, cât erau în decembrie 2008. Pentru luna februarie au fost transmise notificări privind disponibilizarea a 1.741 persoane, de la 14 agenţi economici, iar în martie vor fi concediate 788 de persoane.

În judeţul Iaşi, în următoarea perioadă vor fi disponibilizaţi un număr de 690 de angajaţi, rata şomajului crescând astfel de la 5,42% în luna decembrie 2008, la 5,74% la începutul anului 2009, potrivit datelor oficiale ale Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Iaşi. Pe fondul crizei, combinatele de utilaj greu din Iaşi au decis să facă reduceri de personal, respectiv 250 din cei 1.590 de angajaţi de la SC Fortus SA, în timp ce pe lista plecărilor voluntare de la combinatul siderurgic Arcelor Mittal Iaşi s-au înscris deja 120 din cei 650 de angajaţi.

În judeţul Prahova sunt, în prezent, 15.000 de şomeri aflaţi în plată cărora li se vor alătura circa 3.500 de persoane până la finele lunii aprilie. Situaţia este dramatică, având în vedere că în anul 2008, per total, 19 firme au disponibilizat 1.066 salariaţi, iar acum, în mai puţin de o lună, doar 12 societăţi au anunţat trimiterea în şomaj a 1.406 angajaţi, în special din sectorul petrolier.

În judeţul Hunedoara, rata şomajului a crescut cu peste 2 la sută în doar două luni, iar peste alte două luni se pare că se va dubla. Dacă pe 30 noiembrie, acest indicator era de 5,13 la sută, la ora actuală el se situează la 7,3 procente. În total, conform intenţiilor anunţate în scris la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă, de către angajatorii din judeţ, până în luna aprilie, 2.500 de muncitori vor rămâne fără loc de muncă.

În judeţul Maramureş, în primele trei luni ale anului, peste 600 de persoane şi-au pierdut sau îşi vor pierde locurile de muncă. Rata şomajului în ianuarie a fost de circa 3,8% şi va creşte până la 3,9% în februarie, respectiv 4% în luna martie, lună în care sunt anunţate alte 430 de concedieri, în special din cadrul foştilor mari coloşi industriali, Cuprom şi Remin.

În judeţul Mureş, numărul total de şomeri este de 12.094, respectiv o rată a şomajului de 4,85%.

În judeţul Arad sunt prognozate pentru perioada februarie - mai un număr de 1.751 de disponibilizări, cele mai multe, 677, fiind din industria auto, respectiv fabricile care produc subansamble pentru maşini.

În judeţul Argeş, în perioada februarie-aprilie 2009, numărul de persoane disponibilizate va fi de 2.220.

Prognozele privind şomajul pe domenii de activitate sunt îngrijorătoare: în sectorul construcţiilor se anunţă 200.000 de şomeri până la sfârşitul anului, în industria textilă peste 120.000 de şomeri, în industria auto 100.000, în industria chimică şi petrochimie 30.000-40.000, iar în industria agroalimentară, în jur de 30.000 de şomeri.

În acest context, acordarea subvenţiilor în agricultură, măsurile fiscale, în special neimpozitarea profitului reinvestit, o mai bună coordonare în accesarea fondurilor europene destinate IMM-urilor şi mediului rural, sunt măsuri pe care Guvernul trebuie să le pună în aplicare, de urgenţă, astfel încât efectele crizei să fie diminuate.

Doamna Daniela Popa:

"Amplificarea sentimentelor antiromâneşti în Italia"

În ultima perioadă, relaţiile româno-italiene sunt tensionate ca urmare a unor infracţiuni, între care violuri şi jafuri, în care au fost implicaţi cetăţeni români sau presupuşi imigranţi români, atât ca autori, dar şi ca victime. Autorităţi şi demnitari italieni, opinia publică, precum şi presa au adoptat în ultimele săptămâni un discurs şi o atitudine tot mai agresive la adresa comunităţilor româneşti în ansamblu.

La scurt timp după pronunţarea sentinţei în cazul Mailat, la sfârşitul lunii ianuarie, presa italiană relata cazul unui viol săvârşit de doi indivizi cu accent est european, probabil români.Violatorii nu au fost găsiţi până în prezent, dar mass-media începuse deja incitarea antiromânească.

Pe 23 ianuarie, patru români atacă un cuplu de italieni. Pe femeie o violează, iar pe bărbat îl încuie în portbagaj. Infractorii au fost prinşi repede, iar presa valorifică la maxim cazul. Arestarea celor patru a avut loc noaptea, dar au fost aduşi la sediul poliţiei la o oră de maximă audienţă pentru televiziunile italiene care au fost invitate la faţa locului. În scurt timp, toate televiziunile transmit scenele din faţa sediului poliţiei în care o mulţime de oameni (adunată la faţa locului în urma unor apeluri prin SMS, potrivit dezvăluirilor din presă) care încearcă să-i linşeze de infractori.

După alte două săptămâni, o adolescentă de 14 ani şi prietenul său au fost acostaţi de doi indivizi într-un parc, jefuiţi, iar fata violată. Poliţia a arestat doi suspecţi, cetăţeni români de etnie maghiară, dintre care unul nu recunoaşte fapta, iar altul a retractat ulterior. În tot acest timp, televiziunile italiene au transformat urmărirea şi arestarea celor doi români într-un adevărat spectacol mediatic, aducător de audienţă.

Alte cazuri în atenţia opiniei publice sunt cel în care un român beat a omorât doi italieni la volanul unei maşini furate şi cel în care un altul a încercat să fure o maşină şi a luat la bătaie pe proprietarul acesteia şi pe doi poliţişti care l-au surprins asupra faptului.

Totul culminează cu o crima făptuită de doi români, soţ şi soţie, care l-au asasinat pe administratorul imobilului în care locuiau, un bătrân în vârstă de 63 ani, pentru a nu plăti chiria.

Pe fondul unei puternice mediatizări a cazurilor expuse mai sus au început şi actele de agresiune cu autori necunoscuţi îndreptate împotriva conaţionalilor noştri, cum este cazul cetăţenilor români bătuţi după un marş al mişcării de extremă dreaptă "Forza Nuova". Imediat după ce manifestanţii au rupt rândurile, patru români nevinovaţi au fost agresaţi într-un fast-food turcesc de un grup de 20 de italieni mascaţi.

Fără îndoială că orice act de infracţiune ne revoltă şi pe noi, dar de la a-i judeca pe cei care au comis o infracţiune şi până la a blama şi condamna o naţiune întreagă este cale lungă. Indiferent că întreaga campanie negativă la adresa românilor, susţinută de presa italiană, se desfăşoară cu încurajarea unor reprezentanţi ai clasei politice sau nu, un lucru este cert: toate aceste tensiuni nu pot fi dezamorsate şi soluţiile nu se pot impune decât prin calea dialogului. Atitudinile discriminatorii sau cele care fac apel la violenţă nu au alte consecinţe decât agravarea situaţiei.

În acest context, îmi exprim speranţa că întâlnirea dintre ministrul român de externe, Cristian Diaconescu, şi omologul său italian Franco Frattini este un prim pas spre stoparea valului de furie care se răsfrânge asupra cetăţenilor români nevinovaţi, care muncesc şi trăiesc în Italia. Dialogul instituţional este calea spre rezolvarea infracţionalităţii cu condiţia respectării drepturilor omului şi a drepturilor ce decurg din calitatea de cetăţeni ai Uniunii Europene.

Domnul Mihail Boldea:

"Imaginea negativă a României reînvie în mediile internaţionale"

De câteva săptămâni, România este, oare pentru a câta oară, în centrul atenţiei opiniei publice internaţionale. Şi tot ca de obicei, numele nostru a fost asociat cu partea negativă a ştirilor din presa internaţională. Şi asta nu pentru că subiectele pozitive ar fi lipsit , dar, din păcate, scara de valori în a aprecia interesul pentru o ştire de presă diferă fundamental în lume faţă de România. Aşa încât continuăm să fim subiectul unor ştiri deloc măgulitoare care induc opiniei publice internaţionale o părere eronată despre societatea românească, în general, şi despre noi ca români, în special.

Să fim realişti şi să recunoaştem faţă de noi că procentul celor care ştiu ceva mai multe despre România este destul de mic. În general se ştie despre corupţie, despre Dracula, că avem o agricultură la nivel de plug de lemn tras de cai, un potenţial turistic nevalorificat şi....mai nou, violatori, hoţi şi criminali. Şi atunci este perfect normal să fim percepuţi prin prisma informaţiilor de presă.

În momentul în care eşti zilnic capul de afiş în topul violurilor şi furturilor, trebuie totuşi să reacţionezi şi să încerci să-ţi speli imaginea. Sau ce se mai poate din ea. Stimaţi colegi, am reuşit să îngrozim Italia. Faptul că zilnic suntem citaţi de mass-media peninsulară ca fiind făptuitorii unor fapte dintre cele mai sângeroase depăşeşte deja limita unor percepţii de imagine şi devine o problemă socială. Nu contează că nu suntem singuri pe această listă, important este că suntem. Nu contează nici naţionalitatea concetăţenilor noştri implicaţi în astfel de fapte, pentru că acolo ei sunt cu paşaport românesc şi sunt percepuţi ca fiind români. Cum nu contează nici faptul că, procentual vorbind, cei mai mulţi infractori sunt tot italieni, dar asta numai pentru că numeric sunt şi cei mai numeroşi în propria lor ţară. Faptele unor cetăţeni români din Italia ultimelor săptămâni nu mai pot fi considerate ca fiind cazuri izolate sau particulare, ci deja sunt atacuri la imaginea României şi a tuturor cetăţenilor oneşti care au ales să rămână şi să trăiască în ţara lor. Nu cred că vreunul dintre noi doreşte să fie privit aprioric ca un infractor, odată ce a depăşit graniţele României.

Situaţia în care s-a ajuns depăşeşte puterile Ministerului Afacerilor Externe. Este necesar un întreg proces de reeducare la nivelul inferior al claselor sociale şi acest lucru nu poate fi făcut nici la nivel de Guvern, nici la nivel de Parlament. Este necesară implicarea activă a liderilor locali, indiferent că se consideră rommi sau rromi. Este vorba despre imaginea noastră, a tuturor, şi indiferent de faptul că adevărul doare, trebuie făcut public. Numai prin măsuri coercitive ferme, societatea românească va putea să-şi deschidă un nou drum în Europa. Toţi aceşti răufăcători sunt cetăţeni români şi este de datoria noastră să-i pedepsim pentru răul făcut acestui neam.

Domnul Mihail Boldea:

"Corupţia din sistem"

În raportul de monitorizare asupra justiţiei, prezentat pe data de 12 februarie 2009, singura instituţie a cărei activitate a fost apreciată favorabil de către Comisia Europeană a fost Direcţia Naţională Anticorupţie. Merită amintit acest lucru pentru că, la nivel naţional, DNA nu se bucură de cea mai mare simpatie şi apreciere a activităţii sale. Personal, cred că este şi normal, pentru că activitatea procurorilor acestei instituţii a zdruncinat liniştea multor demnitari din România.

Stimaţi colegi, nu vreau nicidecum să spun că DNA funcţionează astăzi la turaţie maximă. Există, încă, din păcate, o serie de piedici care frânează activitatea acestei instituţii, fie de natură politică, fie de natură legislativă, care conduc la tergiversarea, uneori indefinită, a dosarelor. Aş remarca aici inclusiv ultima iniţiativă a domnului Chiuariu privind suspendarea de drept a cauzei, în cazul invocării excepţiei de neconstituţionalitate. Cei care au o relativă pregătire sau experienţă juridică, ştiu că cele mai multe dosare de urmărire rămân nesoluţionate tocmai din pricina unor vicii de procedură.

Cred că cea mai importantă mutaţie în anchetarea şi judecarea speţelor privind actele de corupţie, trebuie să vizeze abandonarea demersurilor anterioare privind supremaţia literei legii şi deplasarea centrului de greutate pe spiritul acesteia.

Doamnelor şi domnilor, noile coduri de procedură, precum şi sprijinul politic şi legislativ al Parlamentului Românie, trebuie să conducă la o mai mare eficienţă a acestei instituţii.

Situaţia este cu atât mai stringentă, în acest an şi în anii următori, cu cât ultimul raport al instituţiei arată o creştere fără precedent a sesizărilor instanţelor privind infracţiunile de corupţie, în special cele privind evaziunea fiscală. Cred că fiecare cetăţean trebuie să cunoască faptul că astfel de acte de corupţie produc prejudicii uriaşe, estimate de DNA la peste 530 milioane de lei, la care se adaugă şi peste 237 milioane de euro. Eu cred că nu mai are sens să ne întrebăm, în aceste condiţii, de ce bugetul de stat este auster, de ce nu găsim soluţii financiare pentru finanţarea proiectelor de infrastructură, când toate acestea se află numai la latitudinea noastră, prin sprijinul acordat singurei instituţii care poate înlătura acest flagel, DNA.

Personal, voi sprijini orice demers care va conduce la o mai mare celeritate în întocmirea corectă a rechizitoriilor şi judecarea dosarelor de corupţie, fapte care prejudiciază funcţionarea instituţiilor statele şi banii publici.

Domnul Relu Fenechiu:

"Desfiinţarea Cancelariei - un mod de justificare a concedierilor abuzive"

Prim-ministrul Emil Boc a declarat la sfârşitul săptămânii trecute că în maxim 10 zile va desfiinţa Cancelaria sa şi şi-a motivat decizia prin faptul că aceasta funcţiona ca un guvern paralel. Prin acest gest, prim-ministrul, în maniera sa caracteristică, urmăreşte două scopuri.

Unul reprezintă sau, mai precis, se vrea a fi o lovitură de imagine. Premierul Emil Boc pozează în faţa opiniei publice într-un personaj care aplică pe "propria piele" măsurile anticriză. Evident, într-o primă instanţă, scopul a fost atins. Anunţul premierului Boc a fost şi încă este intens mediatizat. În realitate, "sacrificiul" premierului este unul de operetă, pentru că de fapt se desfiinţează o entitate care poartă numele de Cancelarie şi se va înfiinţa o altă entitate, cu un alt nume, dar cu atribuţii similare. Prim-ministrul a recunoscut că nu va renunţa la angajaţii săi care au fost aduşi de la Cluj. Dacă ar fi renunţat la aceşti angajaţi sau măcar la o parte dintre aceştia, atunci aş fi putut să mă gândesc că este vorba de un gest sincer al premierului. Evident, nu este vorba de aşa ceva. Încă odată, opinia publică este indusă în eroare de prim-ministrul Emil Boc. De altfel, de luni bune, chiar înainte de a deveni prim-ministru, a induce în eroare opinia publică a devenit o banalitate, un mod de lucru pentru Emil Boc.

Cel de-al doilea scop al deciziei prim-ministrului este însă unul grav şi totodată scandalos. El are rolul de a justifica concedierile în masă ale funcţionarilor de la Cancelarie şi de a eluda legea în ceea ce-i priveşte pe aceştia. Atrag atenţia că nu este vorba de consilieri personali, consilieri de stat, sau alţi apropiaţi ai fostului prim-ministru, ci de angajaţi normali ai instituţiei, mulţi fiind fără culoare politică. Prin aşa-zisa desfiinţare a Cancelariei, premierul Emil Boc reuşeşte să evite un val de procese în justiţiei prin care angajaţii urmau să conteste concedierile abuzive. Dacă nu ar fi recurs la acest artificiu, aşa-zisa desfiinţare a Cancelariei, premierul Emil Boc ar fi pierdut cu siguranţă toate procesele intentate de angajaţii concediaţi şi, în afară de imensul deficit de imagine, ar fi fost obligat să plătească petenţilor salariile de care au fost privaţi în mod abuziv. Şi sumele - deloc mici, ţinând cont de durata proceselor - ar fi fost suportate de la buget. Or, în situaţia în care se desfiinţează Cancelaria, concedierea devine legală, iar angajaţii nu se mai pot adresa justiţiei. Ne aflăm în faţa unei modalităţi ruşinoase de a da oameni afară. Nici măcar pe timpul comunismului nu existau astfel de proceduri. Dacă prim-ministrul - din motive pe care numai el le ştie - considera că nu poate lucra cu respectivii angajaţi, atunci ar fi trebuit să depună toate diligenţele pentru ca persoanele respective să primească posturi relativ similare în alte instituţii ale statului. Dar atunci când singurele tale preocupări este să-ţi transformi fostul şofer în demnitar al statului, nu mai poţi să te gândeşti şi la ceilalţi oameni.

PS. Am înţeles că prim-ministrul Emil Boc nu renunţă la legea care să elimine posibilitatea cumulării salariului cu pensia. Atrag atenţia domnului Emil Boc că, afirmând că nu este normal ca un cetăţean să primească de două ori bani de la stat - aceasta a fost esenţa unei declaraţii televizate - induce din nou în eroare opinia publică. Pensia nu reprezintă un ban primit de la stat. Pensia reprezintă un drept al cetăţeanului care ani de zile a cotizat la stat la fondul de pensii.

Domnul Virgil Pop:

"Salariul şi pensia nu sunt beneficii de la stat"

Sâmbătă, pe un post de televiziune, prim-ministrul Emil Boc a anunţat că va trimite Parlamentului, în două săptămâni, un proiect de lege care va interzice celor cu pensii speciale să aibă şi salariu de la stat. Premierul şi-a argumentat intenţia declarând următoarele: "Cei care au pensii speciale şi sunt şi angajaţi la stat trebuie să aleagă între cele două. Nu poţi să iei de două ori de la stat un beneficiu, trebuie să alegi"

Cea de a doua teză a declaraţiei denotă faptul că premierul fie este în eroare, fie acţionează cu rea credinţă. În nici un caz, nici salariul şi nici pensia nu reprezintă un beneficiu. Salariul reprezintă un drept financiar acordat unei persoane pentru o anumită prestaţie, iar pensia reprezintă, de asemenea, un drept financiar pentru o prestaţie din trecut. Deci nu este vorba de niciun beneficiu. Teza este criticabilă şi prin faptul că, în cazul pensiei, este vorba de fapt de o reîntoarcere la cetăţean a sumei cu care acesta a creditat statul prin sistemul de cotizaţii. Deci, în nici un caz "pensia nu o dă statul" aşa cum se exprimă unii.

Guvernul intenţionează să vină în Parlament cu această lege restrictivă, după ce, la începutul anului, o ordonanţă de urgenţă cu un conţinut similar a fost declarată neconstituţională, atât pe fond, cât şi pe procedură. Deşi şi astăzi există oficiali care susţin, încercând să manipuleze opinia publică, cetăţenii că decizia de neconstituţionalitate a vizat doar aspecte procedurale, documentul Curţii Constituţionale îi contrazice. Următorul extras din dispozitivul Curţii Constituţionale este edificator în acest sens:

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit susţinerilor Avocatului Poporului, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.230/2008 contravine dispoziţiilor constituţionale sub mai multe aspecte. Unele dintre aceste aspecte pun în discuţie constituţionalitatea extrinsecă a actului normativ, în timp ce altele se referă la conţinutul reglementării în sine. Interdicţiile şi obligaţiile impuse prin ordonanţă afectează prin limitare atât dreptul la pensie prevăzut de art.47 alin.(2) din Constituţie, cât şi dreptul la muncă consacrat prin art.41 din Legea fundamentală.

Este adevărat, în proiectul de lege preconizat de Guvern, sunt vizate doar anumite categorii profesionale: magistraţi, parlamentari, funcţionari publici parlamentari, militari diplomaţi, personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă, personalul din armată, poliţie sau din sistemele militare speciale. În nici un caz nu pledez pro domo şi mă refer la faptul că şi parlamentarii ar puterea intra sub incidenţa legii. Este adevărat, toate categoriile profesionale enumerate anterior beneficiază de o pensie în echivalentul a 80% din veniturile ultimului an de muncă. Da, este o pensie substanţială. Numai că guvernul nu ţine cont şi de un alt aspect.

Cu unele excepţii - şi aici trec parlamentarii şi funcţionarii publici parlamentari - toate celelalte profesii sunt unele de mare responsabilitate şi, de ce nu, de mare risc. Specialişti în domeniile mai sus enumerate nu apar pe bandă rulantă. De aceea, a-i obliga să se retragă din activitate - în fapt, acesta este scopul real al legii - reprezintă un pericol pentru instituţiile din care fac parte, care ar putea fi private de specialişti indispensabili. Îmi exprim speranţa că o astfel de lege nu va ajunge să fie adoptată. Dacă există cineva care să considere că sistemul prin care se pensionează anumite categorii profesionale este unul exagerat, atunci nu are decât să modifice legile speciale din domeniile respective. Dar, a interzice unele drepturi frizează un derapaj de la democraţie care trebuie evitat.

Domnul Tinel Gheorghe:

"Cum nu poate performa managementul primarului liberal al Municipiului Urziceni- Ialomiţa"

Ultimele 4 luni au însemnat din punct de vedere politic un recul pentru Municipiului Urziceni. Ameninţat după alegerile parlamentare din noiembrie 2008 cu pierderea majorităţii în Consiliul local, primarul liberal Constantin Sava aplică legile ţării după bunul plac. Astfel, deşi consilierii PD-L Biţi Aurica şi Mitrică Ion au demisionat din partid încă din luna noiembrie a anului 2008, unul pe caz de boală iar celălalt din motive de părăsire a partidului, primarul liberal refuză sistematic convocarea unei şedinţe ordinare a Consiliului local prin care următorii doi consilieri ai PD-L să fie validaţi.

Situaţia este similară şi pentru cei doi noi consilieri ai PSD, care nu pot fi validaţi tot din lipsa convocării unei şedinţe ordinare a Consiliului local de către primarul oraşului. Astfel, în toată această perioadă, primarul liberal Constantin Sava a "guvernat" numai prin şedinţe extraordinare. Cum poţi jura că respecţi Constituţia şi legile ţării atunci când eşti învestit în funcţie, când tu încalci sistematic tocmai legile după care se ghidează funcţionarea în condiţii normale a administraţiei publice locale, Legea 215/2001, republicată?

Cum poţi spune că respecţi interesul cetăţenilor când tu le iei tocmai cel mai important drept, şi anume acela de a fi reprezentaţi în Consiliul local de către cei pe care i-au ales?

Codul penal sancţionează la articolele 246-250 completat cu art. 258, abuzul contra intereselor persoanei săvârşit de un funcţionar, indiferent de ce natură este el, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.

De ce trebuie oare să ajungem de fiecare dată ca pentru aplicarea corectă a legii, în spiritul si litera ei, să ne adresăm organelor abilitate? Nu cred că primarul liberal Sava Constantin mai poate continua la Urziceni o politică ce aduce aminte de cea practicată până în 1989, precum nu cred că cei din conducerea centrală a Partidului Naţional Liberal au cunoştinţă de practicile abuzive ale acestuia sau ar încuraja în orice chip asemenea comportament.

Domnul Constantin Chirilă:

Doresc să vă aduc în atenţie un sector pe care îl consider prioritar pentru economia româneasca: agricultura.

Avem o ţară cu suficiente resurse, dar importăm legume, lapte şi carne. Considerată o cenuşăreasă a agriculturii, legumicultura românească a fost abandonată în favoarea importurilor. România a devenit piaţa de consum pentru tomate, castraveţi, cartofi şi alte legume importate din Turcia, Spania sau de aiurea. Actuala producţie internă este insuficientă şi este ţinta speculatorilor, care ajung sa impună pe piaţă preţuri mult prea mari pentru buzunarele românilor.

Producţia legumelor nu este uşoară şi necesită un sistem de irigaţii funcţional. Aminteam într-o declaraţie anterioară despre faptul că deşertificarea din sudul ţării va conduce la distrugerea calităţii solului. Multe familii de agricultori nu mai pot trăi din producţia de legume pentru că nu îşi mai pot permite să plătească tarifele de irigaţii. Pe lângă problema socială care ajunge ca o povară suplimentară pentru bugetul naţional, ne îndreptăm cu paşi rapizi spre situaţia în care, atunci când vom putea ajuta oamenii să facă irigaţii, aceştia să nu mai aibă soluri fertile. În guvernările de până acum, sectorul de irigaţii a avut un singur scop: punerea unor oameni agreaţi politic în anumite funcţii ca să le dăm un salariu.

Criza financiară nu ne mai permite să ne jucăm cu economia românească. Agricultura are nevoie de irigaţii, ceea ce înseamnă că are nevoie de o Administraţie Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare care să facă o politică de preţuri adaptată pe realităţi. Actualul sistem impune preţuri diferenţiate, în funcţie de costurile de pompare, ceea ce înseamnă că avem o agricultură bazată pe noroc. Ai noroc să deţii terenuri unde costă puţin apa, e bine, poţi face orice doreşti. Însă, ce putem face în Dobrogea, unde numeroase terenuri sunt situate în zonele scumpe, iar această zonă are nevoie disperată de irigaţii.

Consider ca Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale trebuie să îşi ia foarte în serios rolul de susţinător al dezvoltării rurale şi să susţină agricultura prin regândirea metodelor de sprijin a agriculturii prin tarife decente la irigaţii. De asemenea, trebuie încurajată apariţia structurilor de tip cooperatist, atât în partea de producţie, cât mai ales în partea de comercializare a produselor agricole.

Domnul Petru Movilă:

"Cum ne furăm singuri căciula"

Un judeţ mare înseamnă un potenţial de dezvoltare mare, dar şi greutăţi pe măsură. Una dintre problemele cu care se confruntă Iaşiul o reprezintă lipsa unui aeroport internaţional modern. Şi, totuşi, am fi putut rezolva această chestiune încă de la sfârşitul anului trecut. Nu a existat însă voinţă politică sau mai bine zis bunăvoinţă din partea conducerii Consiliului judeţean.

Se ştie că demararea lucrărilor pentru modernizarea pistei de rulare a aeroportului trenează din pricina nerezolvării problemei terenurilor limitrofe. Acestea se află în posesia unor persoane fizice sau juridice. Dar ce a făcut Consiliul judeţean pentru rezolvarea acestei chestiuni? În septembrie 2008, în urma unei expertize, s-au stabilit compensaţiile băneşti pe care ar fi trebuit să le primească proprietarii terenurilor. Fondurile necesare proveneau de la Guvernul României. Dar, în octombrie, conducerea Consiliului judeţean cerea efectuarea unei contraexpertize. Ca situaţia să devină şi mai ciudată, tot atunci Consiliul Judeţean declara de utilitate publică de interes local lucrarea "Modernizare Aeroport Internaţional Iaşi". Expropriatorul devenea Judeţul Iaşi, iar toţi cei care deţin terenuri în zonă trebuiau să se supună acestei hotărâri. Şi, totuşi, nu s-a întâmplat nimic de atunci! Un judeţ mare are nevoie în fruntea sa de oameni mari, care să propună proiecte mari.

De ani de zile însă, noi, ieşenii, ne furăm singuri căciula. Marile proiecte ale Iaşiului, fie că vorbim de modernizarea aeroportului Iaşi, de şoseaua de centură, de autostrada est-vest sau de Spitalul de urgenţă, se blochează taman din vina celor care ar trebui să le transpună în practică.

Nu ştiu ce mecanisme ascunse stau la baza deciziilor controversate ale conducerii Consiliului judeţean, dar ştiu că în lipsa unei colaborări sincere între toţi factorii de decizie proiectele importante ale Iaşiului vor rămâne tot pe hârtie.

Doar împreună putem reuşi să schimbăm în bine viaţa ieşenilor!

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu:

"Medicamente compensate mai scumpe şi mai puţine"

Printr-o hotărâre de Guvern s-a aprobat ca pensionarilor care au o pensie mai mică de 600 lei, medicamentele compensate din lista B, pentru care compensarea se face cu 50% din preţul de referinţă, se vor vinde acestei categorii de pacienţi cu o compensare de 90% şi în limita unui plafon lunar de 300 lei.

Acest lucru înseamnă că un pensionar cu o pensie de până la 600 lei, primeşte de la medic o reţetă cu medicamente compensate, din lista B, dar decontarea de la 50% compensare la 90% se va face în limita lunară a 300 lei. Diferenţa de compensare de la 50% la 90% se va realiza din taxa pe viciu, introdusă de guvernul liberal în 2006, tocmai pentru a creşte finanţarea sistemului de sănătate.

Dar, ca orice faptă anunţată de Guvernul FSN (PD+PSD), asistăm mai mult la exerciţii de imagine decât la ajutorarea efectivă a celor care au nevoie.

În general, în lista B, la care compensarea se face 50% din preţul cel mai mic al medicamentului care astfel devine de referinţă, se găsesc medicamente originale, numitele branduri, care sunt cele mai scumpe şi al căror preţ depăşeşte deseori valoarea de 300 lei.

De regulă, reţetele cu medicamente din lista B sunt reţete pentru patologii deosebite, iar preţul acestora se duce cu mult peste 300 lei. Cu alte cuvinte, deşi se promite mult se dă puţin, în cel mai bun caz se poate acoperi diferenţa de majorare a preţului medicamentelor de la 1 februarie 2009, de 10%.

Întrucât sumele de transferuri de la Ministerul Sănătăţii la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate prevăzute în bugetele celor două instituţii, tocmai aprobate de Parlament, sunt mai mici decât în anul 2008, asta poate să aibă ca efect diminuarea altor programe naţionale de sănătate la care contribuia şi statul, iar prin acest nou proiect să ia din alocările celorlalte programe.

Dar mai este şi ipoteza pe care o susţin, şi anume că, prin plafonarea lunară la 300 lei a compensării de la 50% la 90%, de fapt nu se cheltuie nimic în plus şi ca atare nu este nevoie de suplimentarea sumelor aferente medicamentelor compensate din bugetul CNAS. Care este oare adevărul? Ministerul Sănătăţii este obligat să transmită public fundamentarea acestei acţiuni şi modul ei de soluţionare legală şi financiară.

Cer public ministrului sănătăţii să prezinte opiniei publice toate datele referitoare la această nouă încercare de mituire a electoratului.

Domnul Mihai Cosmin Popescu:

"Curăţarea infracţionalităţii din sistem"

În ultima vreme au ieşit la iveală sute de nereguli constatate în interiorul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, între care acuzaţii care au privit fie acte de corupţie săvârşite tocmai de cei care trebuie să ne apere de ele, fie permise auto eliberate unor cetăţeni care nici măcar nu ştiu să se semneze, fie trafic de toate felurile şi chiar sprijin acordat grupărilor infracţionale.

Discuţiile şi acuzele privind acuzarea sistemului cred că trebuie abandonate şi înlocuite de acţiunea noastră în curăţarea sistemului. Încrederea cetăţenilor, atât de mare în instituţiile Ministerului Administraţiei şi Internelor, trebuie recâştigată. Ştim cu toţii că încrederea se câştigă extrem de greu şi cu eforturi foarte mari şi din pricina unor astfel de acuze se poate pierde foarte repede.

Stimaţi colegi, încrederea în structurile statului este vitală. Dacă cetăţenii îşi vor pierde încrederea, mai ales într-o perioadă de criză, nu ştiu, sincer, cum vom gestiona situaţia.

Cetăţenii nu trebuie să mai judece structurile statului doar după situaţiile particulare care se petrec în diferite zone ale activităţii sociale şi economice, pentru că toate aceste structuri au oameni care-şi fac datoria şi oameni care nu îşi au locul acolo. Eforturile noastre trebuie să se concentreze pe scoaterea din sistem a acelora care nu-şi au locul în sistemul administraţiei şi internelor.

Dezbaterile din ultimul timp legate de salarizarea, drepturile poliţiştilor sau încadrarea a peste 2.000 de noi angajaţi, trebuie analizată cu mare seriozitate. Ştiu că suntem într-un an marcat de criză, de o încetinire a ritmului creşterii economice şi de constrângeri bugetare severe, însă cred că siguranţa cetăţeanului şi curăţarea sistemului este o prioritate chiar şi în aceste condiţii grele.

Nu trebuie să vă amintesc că o mare parte a infracţionalităţii exportate până mai acum în ţările occidentale, începe să se întoarcă acasă şi că prin imigraţie o să avem chiar şi noi probleme cu imigranţi din Asia sau chiar Europa extracomunitară. Şi atunci ce vom face?

Este foarte important ca nivelul de autonomie al autorităţilor locale să crească, pentru că ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului nu pot fi controlate printr-un buton magic de la Bucureşti. Singurii care pot gestiona cel mai bine atât poliţia locală, cât şi educaţia, sănătatea, serviciile publice sunt cei din administraţia locală.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Abandonul şcolar, încotro?"

În calitatea mea de deputat, în circumscripţia electorală Botoşani, colegiul uninominal nr. 4 Dărăbani, nu pot să nu observ că în judeţul pe care-l reprezint, pe lângă sărăcie, un şomaj ridicat, lipsa investiţiilor străine şi autohtone în zonă, ponderea mare a agriculturii în p.i.b.-ul local, îşi fac locul şi alte fenomene sociale extrem de îngrijorătoare.

Când spun asta, mă gândesc la copiii noştri care, pe zi ce trece, fie abandonează şcoala, fie au rezultate din ce în ce mai slabe la învăţătură. Zilele acestea, elevii din clasele a şaptea şi a opta au absentat în masă de la sesiunea specială a testării Ministerului Educaţiei şi Inovării. Această sesiune a fost organizată pentru cei care au absentat de la evaluare în primul semestru de şcoală.

Nu pot să nu mă întreb şi să nu vă întreb ce se va întâmpla cu aceşti copii. După ce familiile lor se zbat, în cea mai mare măsură, într-o sărăcie lucie, nu pot să nu mă gândesc că şi copiii lor vor avea un viitor asemenea.

Pentru ce, stimaţi colegi, ne-am luptat cu toţii pentru ca educaţia din România să aibă un buget de 6% din p.i.b. Pentru ce concepem politici şi legislaţie dacă nu pentru viitorul copiilor noştri, de oriunde ar fi ei, de la Botoşani, Mehedinţi, Constanţa sau Bucureşti.

Rostul intervenţiei mele este acela de a trage un semnal de alarmă că tot efortul nostru în a construi o Românie democratică şi prosperă nu va avea nici un sens dacă nu o gândim pentru urmaşii noştri, pentru copiii noştri, pentru cei care-i dorim mai educaţi, mai sănătoşi şi cu mult mai multe perspective profesionale decât au în prezent.

Domnul Nini Săpunaru:

«Din serialul "Vrăjile electorale PD-L-PSD", episodul "Creşterea pensiilor"»

Prezenta declaraţie politică abordează din nou problema pensionarilor din România în condiţiile în care criza economică care se anunţă în 2009 va afecta nivelul de trai al acestora. Aşa cum am arătat de curând, responsabilitatea pentru scăderea puterii de cumpărare a pensionarilor revine Guvernului Boc care a anulat punctul de pensie stabilit de PNL la 45% din salariul mediu brut, instituind în schimb o creştere a pensiilor cu 5% în acest an, la un nivel de 43,2% din salariul mediu prognozat. Este vorba despre o încălcare a legii, însă aş vrea să readuc în atenţia opiniei publice câteva dintre declaraţiile şi promisiunile PD-L şi PSD din timpul campaniei electorale privind subiectul pensiilor.

Theodor Stolojan declara în data de 26 noiembrie 2008, citând din Programul anticriză al PD-L că "de la 1 ianuarie 2009 nu va mai exista niciun pensionar în România cu pensie sub 350 de lei pe luna". Care a fost răspunsul Guvernului Boc după ce s-a instalat la putere?

A instituit, într-adevăr, pensia minimă socială de 350 lei, însă a uitat să respecte termenul de 1 ianuarie, preferând să acorde acest drept în două etape: de la 1 aprilie, nivelul pensiei sociale minime garantate este de 300 de lei, iar de la 1 octombrie, această pensie este de 350 lei. În concluzie, termenul de 1 ianuarie din declaraţia lui Theodor Stolojan a fost expediat la 1 octombrie 2009, când pensia socială minim garantată va atinge nivelul de 350 de lei.

Seria declaraţiilor mincinoase din campania electorală privind pensiile nu se opreşte aici. La aceeaşi dată de 26 noiembrie 2008, candidatul PD-L la funcţia de prim-ministru, Theodor Stolojan, declara: "Vom aplica necondiţionat legea promulgată de preşedintele României, care vine să corecteze o mare nedreptate pentru circa 1,8 milioane de pensionari, care au lucrat în grupele I şi II de muncă grea şi care la recalcularea pensiilor sau la stabilirea pensiilor, potrivit noii legi, nu li s-a luat în calcul această perioadă de muncă grea, s-au luat în calcul anii de muncă, dar nu ca ani de muncă în grupele I şi II de muncă grea. Pentru aceşti pensionari, pensiile se pot majora, depinde de situaţia concretă a fiecăruia, de câţi ani a lucrat în grupele I şi II de muncă grea, cu până la 50% în grupa I de muncă grea şi cu până la 25% în grupa II de muncă grea."

De menţionat este faptul că acest tip de declaraţii triumfaliste privind creşterea pensiilor în anul 2009 se regăseşte şi în portofoliul făgăduinţelor electorale promise de liderii PSD, portavocea fiind de această dată candidatul de atunci al acestui partid la funcţia de premier, Mircea Geoană.

Care a fost reacţia acestor domni şi a partidelor pe care le reprezintă când au ajuns la putere? Şi-au încălcat propriile declaraţii, au tratat cu dispreţ angajamentele promise în faţa pensionarilor şi au decis: majorarea cu 50% a pensiilor pentru grupele I şi II de muncă nu se aplică în 2009. Oare ce să înţelegem?

Faptul că cei doi domni nu au mai ajuns prim-miniştri nu poate explica totuşi această "echilibristică" pe care actualul Guvern o practică pe seama pensionarilor şi a altor categorii înşelate prin declaraţii şi promisiuni în timpul campaniei electorale. Există un singur răspuns: PD-L şi PSD au urmărit doar să obţină voturile cetăţenilor, pentru a arunca apoi, a doua zi, la coş angajamentele asumate, chiar prin programul de guvernare: Atingerea unei ţinte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie." (Sursa: Programul de guvernare 2008 - 2009 , capitolul 8 - Asigurări sociale)

Acesta este tipul de a face politică şi de a guverna impus de cele două partide. Şi sunt încă la început ...

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Emil Boc - un premier mărunt la stat şi la comportament, dar cu prieteni mulţi"

În noua guvernare PD-L - PSD, centrul politic al României s-a mutat la Cluj. Oare am rămas fără profesionişti în celelalte regiuni ale ţării? Oare s-a grefat structura Primăriei Cluj la Guvernul României? Oare doar buletinul de Cluj este de ajuns pentru a fi promovat în diverse funcţii sau mai trebuie şi carnetul de membru PD-L?

În cazul nepoatei, Mihaela Boc, cred că numele este mai mult decât o garanţie a "profesionalismului" pentru a fi angajată la Guvern. Dar şoferul? Tot pe criterii de profesionalism extrem a fost angajat consilier personal? Sau avea scris de la Cluj angajamentul de loialitate? Evident, avea un bun renume şi încrederea premierului.

Foştii salariaţi ai Corpului de Control al Guvernului care au fost concediaţi, sunt consilieri angajaţi prin concurs, înainte de guvernarea Alianţei D.A., printre ei fiind şi persoane aflate în prezent în concediu prenatal, postnatal şi de creştere a copilului. Să reţinem! Aceste persoane concediate au fost angajate în urma susţinerii unui concurs, iar majoritatea au fost încadrate în muncă înainte de guvernarea Alianţei D.A., având o bogată experienţă în domeniul controlului. Însă, cred că aceştia nu trecuseră pe la Cluj mai întâi. Mare greşeală!

Emil Boc a decis să îi concedieze pe toţi angajaţii Corpului de Control al Guvernului pentru a se înconjura de o serie de personaje, profesioniste, fără echivoc, care provin din oraşul său de suflet. Astfel, mai nou, purtătorul de cuvânt al Guvernului este Ioana Maria Muntean, care de unde credeţi că vine? De la .... Cluj!

Muntean este cel mai recent nume dintr-o lungă serie de clujeni care l-au urmat pe Emil Boc la Bucureşti, la Guvern. Din echipa premierului fac parte Cătălin Baba, fostul decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice din Cluj-Napoca. El este acum şeful Cancelariei premierului, din care mai fac parte Călin Hintea şi Dan Lazăr, doi foşti profesori la aceeaşi facultate. De asemenea, şefa de cabinet a premierului, Ştefania Ferenc, este "umbra" lui Boc încă din 2000, când acesta a obţinut mandatul de deputat din partea PD. Din echipa premierului mai face parte şi Cynthia Curt, fosta sa asistentă de laFacultatea de Drept, care acum este consilier de stat în cadrul Cancelariei premierului. Iar lista poate continua cu Darius Pintilie, fost inspector din cadrul Primăriei Cluj, care a ajuns la Guvern drept consilier personal al premierului, sau Raluca Elena Irofti, inspector la Departamentul de Protocol din Primăria Cluj-Napoca, aceasta fiind numită recent consilier personal al primului - ministru.

Şi să nu îl uităm pe Rareş Niculescu, cel pe care Emil Boc îl vroia purtător de cuvânt al Guvernului. Dacă Niculescu, cel care a primit în urmă cu câţiva ani Ordinul Naţional "Bărbăţie şi Credinţă" în grad de comandor, nu ar fi fost protagonistul unui scandal de proporţii într-un club de manele, am fi avut oare un purtător de cuvânt al Guvernului care ştie să îşi facă dreptate dând cu pumnii într-o femeie, după care se scuză spunând că de fapt el a fost doar o victimă? Sau acesta este tipicul profesioniştilor premierului Boc?

Domnul Gheorghe Roman:

"Impactul social generat în plan local de disponibilizarea colectivă a salariaţilor de la SOMETRA Copşa Mică"

Declaraţia mea politică are ca temă impactul social generat în plan local de disponibilizarea colectivă a peste 800 de salariaţi de la SOMETRA Copşa Mică.

Cunoscută atât în plan local, naţional, dar şi internaţional drept cea mai poluată zonă, Copşa Mică este oraşul în care SOMETRA, singurul producător de metale neferoase din România, şi-a desfăşurat activitatea ani buni de zile, ani în care toţi cei care au trăit şi trăiesc în Copşa Mică şi în localităţile învecinate au suferit şi încă vor mai suferi din cauza poluării cu metale grele care omoară lent atât omul, cât şi mediul înconjurător.

Nenumăratele intervenţii pe care autorităţile de mediu de la nivel central şi local, reprezentanţii Guvernului în teritoriu, organizaţiile şi mişcările ecologiste, demnitarii politici le-au adresat patronatului grec al combinatului de a-şi respecta angajamentele investiţionale şi programele de mediu asumate, au rămas însă fără ecou în faţa grecilor, dar nu şi în faţa locuitorilor acestei zone, fie ei bătrâni, tineri sau copii, care încă mai speră să respire şi ei aer curat. Şi iată că criza financiară are şi părţile ei bune, pentru că după ce a dus la o scădere masivă a preţului metalelor neferoase şi la lipsa de materii prime, a făcut ca acest colos industrial, numit SOMETRA, să îşi oprească producţia. Trebuie să vă spun, că, cu toate implicaţiile negative privind poluarea pe care a produs-o, SOMETRA a fost nu numai cel mai important contribuabil la bugetul local, dar şi furnizorul alimentării cu apă a oraşului şi finanţatorul în totalitate al iluminatului public şi al serviciului SMURD.

Alăturând acestor aspecte şi disponibilizarea celor peste 800 de persoane, putem realiza cu toţii că impactul social în această zonă este unul extrem de mare şi care generează pe lângă şomaj şi înrăutăţirea condiţiilor de viaţă ale locuitorilor şi pericolul unei eminente creşteri a faptelor şi acţiunilor antisociale şi infracţionale.

Prin responsabilitatea cu care am fost învestit şi ca unul dintre miile de locuitori care trăiesc în această zonă doresc ca prin această declaraţie politică să reţin atenţia dumneavoastră asupra situaţiei actuale existente în zona Copşa Mică şi localităţile învecinate acesteia şi vă adresez în mod respectuos un apel direct în a face front comun şi a mobiliza toţi factorii cu răspundere în domeniul politic, economic, social, instituţional şi de mediu, astfel încât să se găsească o soluţie de rezolvare atât la problema şomajului, cât şi la problema poluării în această zonă.

Vă mulţumesc pentru atenţia pe care mi-aţi acordat-o şi îmi exprim speranţa că voi găsi în sufletul fiecăruia dintre dumneavoastră, doamnelor şi domnilor deputaţi, înţelegerea şi sprijinul necesar de care locuitorii acestei zone, români şi ei ca toţi ceilalţi, au nevoie pentru a-şi regăsi un loc de muncă prin care să ofere familiilor lor un trăi decent şi într-un mediu curat.

Domnul Daniel Buda:

"Reforma sistemului de siguranţă a cetăţeanului, mai necesară ca oricând"

De câteva săptămâni bune, o ţară întreagă vizionează un "film poliţist" în care oamenii legii duc o luptă surdo-mută cu lumea interlopă. Mass-media are un rol important în sporirea încrederii cetăţenilor în instituţiile statului, însă, ca urmare a celor întâmplate recent, rolul acestei a fost, din contră, de inducere a unei stări de nesiguranţă şi nelinişte. Nesiguranţa la bancă, pe stradă, în mijloacele de transport este rezultatul unor măsuri ineficiente de reformă ale Ministerului de Interne din ultimii 2 ani.

Cazul atentatului din Braşov sau cel al "farmacistelor", jaful de la Banca Transilvania din Cluj-Napoca, cazul de la Mall Plaza sunt numai câteva exemple care au determinat reacţii exagerate şi au sporit neîncrederea cetăţenilor în instituţiile statului însărcinate cu aplicarea legii.

România este un stat de drept, membru al Uniunii Europene, în care nimeni nu este mai presus de lege şi în care cetăţeanul trebuie să respecte şi să aibă încredere în sistemul judiciar românesc. Performanţa în combaterea tuturor formelor de infracţionalitate şi garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, siguranţa publică sunt pilonii fundamentali pe care se întemeiază un stat de drept.

Fără respectarea strictă şi fermă a legii, dezvoltarea socială şi economică este imposibilă. De aceea, descentralizarea în administraţia publică locală - şi mă refer aici, la înfiinţarea Poliţiei locale, prin transferul componentelor de ordine publică şi circulaţie de la Poliţia Română în subordinea consiliilor locale, concomitent cu alocarea resurselor financiare necesare, sunt absolut necesare în vederea creşterii eficienţei şi a implicării active a reprezentanţilor societăţii civile în promovarea acţiunilor de prevenire a infracţionalităţii pe segmentele vulnerabile ale societăţii afectate de criminalitate. Acest lucru va da puterea necesară autorităţilor locale să identifice zonele cu risc ridicat din punct de vedere al ordinii publice şi să implementeze programe coerente de prevenţie şi combatere a infracţionalităţii şi, în acelaşi timp, va da posibilitatea comunităţilor locale să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte asigurarea unui viitor liniştit.

Aplicarea celor mai bune practici profesionale de la nivel european şi implementarea unei politici de diminuare a riscului care duce, practic, la creşterea siguranţei cetăţeanului vor contribui, fără îndoială, la reducerea numărului de infracţiuni comise, dar, mai mult de atât, la o mai mare credibilitate în instituţiile statului şi siguranţa cetăţeanului.

Pentru modernizarea României europene, descentralizarea este o cerinţă majoră a reformei administraţiei publice pentru eficientizarea şi creşterea calităţii serviciilor publice prestate către comunitate.

Am convingerea că avem toate motivele să continuăm procesul de descentralizare într-un ritm mult mai susţinut ca până acum şi într-o formă mult mai concretă şi realistă, condiţie importantă pentru reuşita deplină a reformei în administraţia publică din România.

Angajarea României pe drumul ireversibil al democraţiei, al integrării în structurile Uniunii Europene, impune continuarea accelerată, până la finalizare, a strategiei de descentralizare.

Trebuie să redăm cetăţeanului încrederea în instituţiile statului, în sistemul de ordine publică şi cel al justiţiei din România şi cea mai bună metodă este cea a subsidiarităţii, de apropiere a deciziei de cetăţean la nivel local, acesta primind, astfel, puternice mijloace de control şi sancţiune asupra celor care trebuie să-i protejeze interesele.

Doamna Alina Ştefania Gorghiu:

"Pisica lui Boc!"

Am luat atitudine, în urmă nu cu mult timp, împotriva abuzului Guvernului Boc în cazul funcţionarilor Corpului de Control al Primului Ministru. Şeful Guvernului nu numai că detaşează toată funcţionărimea de la Cluj în Capitală, îşi angajează nepoata şi şoferul la Bucureşti în posturi de consilier, ci a încercat şi încearcă prin tot felul de artificii şi portiţe ale Codului muncii să concedieze abuziv zeci de funcţionari, printre aceştia aflându-se şi câteva cazuri speciale - femei însărcinate.

Pornind de la această situaţie, pe care eu personal o consider mai mult decât scandaloasă, am acordat o atenţie deosebită negocierilor care se desfăşoară între Guvern şi sindicatele funcţionarilor publici. Concret, mă refer la intenţia Guvernului Boc de a renunţa la anumite drepturi salariale ale acestora, printre care am remarcat şi plata orelor suplimentare. Încerc să găsesc o explicaţie care să aibă şi cea mai mică legătură cu realitatea şi logica, explicaţie care să reprezinte temeiul acestei ordonanţe aberante.

Am auzit câteva argumente, dar care au legătură doar cu abuzurile, nicidecum cu principiul firesc al plăţii orelor suplimentare. După cum toată existenţa şchioapă a acestui Guvern s-a manifestat sub semnul populismului, tot aşa se întâmplă şi cu această ordonanţă. În loc să consolideze aparatul de control şi de prevenire a abuzurilor din sistemul de salarizare din administraţia publică, Guvernul Boc preferă să procedeze exact ca în cazul Corpului de Control: "taie pisica în două", fără criterii, şi decide, "niciun spor!", meritat sau nu, câştigat sau nu.

Ce mi se pare mai grav? Am citit diverse comentarii la articolele referitoare la greva funcţionarilor publici. Boc a reuşit performanţa divizării cetăţenilor - cei care lucrează în sistemul administraţiei publice şi restul lumii. Am fost martora unor reacţii de o violenţă de nedescris, neargumentate. Un fel de "românii buni şi românii răi", ca în cazul italian.

Realitatea ne arată că există angajaţi în sistemul de stat care abuzează de prevederile legale privind plata orelor suplimentare. Ceea ce nu acuză, însă, întregul aparat al funcţionarilor de stat. Deşi paralela poate părea un pic forţată, este aceeaşi situaţie ca în cazul românilor din Italia. Faptul că unii dintre ei comit infracţiuni nu îi acuză pe toţi. Acesta este şi punctul de vedere, raţional de altfel, folosit de autorităţile române în discuţiile cu partea italiană. Mă întreb, numai, de ce Guvernul Boc aplică duble standarde?

Domnul Radu Bogdan Tîmpău:

În Senatul României, miercuri, 25 februarie 2009, a fost respinsă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.168/2008, care asigura elevilor din ciclul liceal câte un calculator tip desktop destinat studiului la domiciliul.

Gestul demonstrează, încă o dată, deşi nu era nevoie, că nu există o preocupare reală pentru educaţia elevilor, că se adoptă doar acele acte normative care aduc beneficii unei clientele şi nu sistemului de învăţământ.

Părerea Guvernului referitoare la acest proiect de lege a fost că mult mai profitabil pentru elevi este să se asigure calculatoare chiar în sala de clasă, astfel încât toate orele din programă să poată beneficia de aportul lor. Însă, conform ordonanţei, fiecărui elev din clasa a IX-a şi a X-a i se asigura câte un calculator tip desktop pe care să-l poată utiliza la domiciliu, pentru studiu individual, urmând ca la finalul ciclului liceal sau la plecarea definitivă din unitatea şcolară să-l returneze instituţiei de învăţământ.

Această iniţiativă contribuia la îmbunătăţirea calităţii actului educativ, prin utilizarea tehnicilor moderne de predare şi învăţare, la asigurarea flexibilizării surselor de informare, la ameliorarea comunicării între principalele niveluri ale sistemului de educaţie, precum şi la creşterea nivelului de participare la educaţie. Proiectul este unul normal pentru o ţară integrată în Uniunea Europeană, pentru o ţară care doreşte ca educaţia elevilor să aibă la bază crearea de competenţe.

Având în vedere că Senatul României a fost prima Cameră sesizată asupra acestui proiect, nu ne rămâne decât să sperăm că puterea va realiza care sunt beneficiile acestui proiect şi-l va adopta în forul decizional, adică în Camera Deputaţilor.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Priorităţile văzute de la Cluj pentru România"

În campania electorală din luna noiembrie 2008 a fost introdus un nou sistem de vot, respectiv votul uninominal. Acest lucru, în opinia mea, nu exclude angajarea pentru proiecte cu impact la nivel naţional. În aceste condiţii, m-am angajat în faţa electoratului şi pentru:

Realizarea pachetului legislativ care să reglementeze descentralizarea la nivel naţional. Transferul de competenţe pentru/către administraţiile locale va fi însoţit de transferul integral al sumelor necesare.

Realizarea unei comisii parlamentare care, împreună cu partenerii sociali, să redacteze o lege pentru salarizarea bugetarilor în directă corelaţie cu priorităţile de dezvoltare a României. În prezent sunt create discrepanţe majore în sistemul de salarizare pentru bugetari, cu implicaţii negative asupra păcii sociale, asupra calităţii vieţii.

Constituirea unei comisii parlamentare pentru realizarea legii învăţământului, care să răspundă cerinţelor actuale de modernizare a învăţământului şi, în egală măsură, să impună reforma în învăţământul românesc.

Iniţierea unor modificări legislative care să permită realizarea unor bugete multianuale destinate proiectelor de mare anvergură. În primul rând am în vedere realizarea unui program cu bugetare multianuală predefinită, care să asigure dezvoltarea infrastructurii de transport rutier la nivelul întregii ţări. În acest fel vor fi eliminate discrepanţele existente între diferite regiuni datorate unor finanţări punctuale părtinitoare.

Dezvoltarea turismului are nevoie de un cadru legislativ adecvat, care să cuprindă facilităţi fiscale necesare stimulării activităţilor investiţionale, respectiv a iniţiativelor novatoare. Proiectul legislativ presupune o abordare complexă care să cuprindă atât dezvoltarea/pregătirea resursei umane, cât şi infrastructura specifică activităţilor turistice ofertate.

Sprijinirea construirii Autostrăzii "Transilvania" Braşov-Borş, prioritară pentru dezvoltarea, din toate punctele de vedere, a ţării, întrucât reprezintă poarta de vest de intrare în România.

Având în vedere cele de mai sus, mă angajez şi în faţa dumneavoastră pentru realizarea tuturor acestor obiective asumate în campania electorală, pentru a arăta că uneori promisiunile se îndeplinesc.

Domnul Mihai Banu:

"Pe când o strategie a spaţiului rural?"

Mă aşteptam ca un guvern cu o majoritate zdrobitoare să elaboreze o strategie pentru cele mai importante domenii ale momentului: agricultura şi dezvoltarea rurală, pe măsura forţei "Parteneriatului pentru România".

Ceea ce vreau să vă spun este poate ciudat, dar este adevărat. Am găsit în loc de strategie o înşiruire de dorinţe fără speranţe pentru spaţiul rural.

Nepăsarea şi delăsarea, nepriceperea, incompetenţa sunt pricinile acestor stări de lucru, care vor duce spaţiul rural spre dezastru.

Unii dintre autorii programului se străduiesc să păstreze aceeaşi stare de lucruri. Nu văd viitorul, nu ştiu că o strategie presupune: obiective, buget, instituţii şi beneficiari. Nu au înţeles că priorităţile momentului sunt cele două domenii: agricultura şi dezvoltarea rurală. Nu au înţeles că obiectivul fundamental al strategiei de la Lisabona este dezvoltarea durabilă a spaţiului rural.

Îmbătrânirea satelor, migraţia tinerilor, abandonul terenurilor, degradarea solurilor, sărăcia sunt suficiente argumente care demonstrează că satul românesc nu mai are viitor.

Structura proprietăţii funciare, mai ineficientă decât în secolul XIX, absenţa instituţiilor de consultanţă şi consiliere, abundenţa instituţiilor de control nu dau nicio speranţă tinerilor din spaţiul rural. Cei care au guvernat în perioada 2000-2006 au uitat că au negociat în defavoarea ţăranului român, că au pus în pericol aderarea României la UE.

Aşa cum arată Programul de guvernare şi prognozele pe 2009-2012, putem afirma că ceea ce nu a reuşit Nicolae Ceauşescu în perioada comunistă, au reuşit guvernanţii perioadei capitaliste: distrugerea satului românesc! Se vede foarte bine că obiectivele fundamentale ale agriculturii şi dezvoltării rurale au fost abandonate. Produsele româneşti pierd bătălie după bătălie cu produsele străine.

Despre rolul primordial al agro-mediului în dezvoltarea rurală nici nu se vorbeşte. Gestionarea durabilă a terenurilor agricole şi forestiere a ajuns obiectivul negustorilor de terenuri şi nu al guvernanţilor. Gospodarii pierd bătălia cu fondurile europene şi doar vârsta îi opreşte să nu se revolte.

Domnilor, toată lumea recunoaşte că agricultura şi dezvoltarea rurală trebuie să reprezinte primele priorităţi ale României. Ministrul finanţelor ne îmbrobodeşte cu principiul echilibrului bugetar între sectoarele prioritare, în timp ce realitatea demonstrează că agricultura şi dezvoltarea rurală au primit de zece ori mai puţin decât infrastructura, de opt ori mai puţin decât învăţământul, de şase ori mai puţin decât sănătatea.

Dacă partidele aflate la guvernare nu înţeleg nimic din filozofia spaţiului rural, nu înţeleg nimic din necesitatea elaborării unei strategii pentru cel mai important domeniu al momentului, atunci putem vorbi de pericolul pe care îl reprezintă această guvernare pentru pregătirea României pentru cea de a doua etapă a Politicii agricole comune.

Istoria se repetă. Pricina nenorocirilor din agricultură şi dezvoltare rurală din trecut nu va deveni un izvor dătător de speranţe pentru viitor, aşa cum ar fi fost normal. Nu există nici o nădejde de îndreptare, deoarece nu există nicio viziune de ansamblu asupra viitorului. Guvernul nu vede ţara din cauza Bucureştiului, aşa cum uneori pădurarul nu vede pădurea din cauza copacilor.

Urmaşii răzeşilor din zonele de deal şi de munte se vor pierde sub ochii indiferenţi ai statului. Marile organizaţii agricole de la câmpie vor cădea pradă nepăsării, delăsării şi incompetenţei.

Domnul Teodor Atanasiu:

«"Răzgândboc", premier cu prefecţi când apolitici, apoi politici şi brusc apolitici din nou... »

Ce să mai înţelegem din iniţiativele trâmbiţate vehement şi apoi îngropate brusc ale actualei coaliţii, care ne demonstrează zilnic apetitul pentru practicarea "sporturilor extreme" condimentate cu sărituri în gol şi întoarceri de 360 de grade la fiecare pas?

Imediat după instalarea la putere, pesediştii şi pedeliştii cântau în cor un nou refren: "E vremea schimbării politice pentru prefecţi!" De la Suceava la Cluj, via Bucureşti, membrii de seamă ai noii coaliţii îşi exprimau îngrijoraţi temerea că prefecţii cu statut de înalţi funcţionari publici nu pot contribui la prelungirea în judeţul reprezentat a actului guvernării în cele mai bune condiţii.

Astfel, ziceau dumnealor atunci cu maximă determinare, necesitatea ca prefecţii să fie din nou numiţi politic este de extremă urgenţă. În consecinţă, s-au găsit repede doi parlamentari, unul pedelist, altul pesedist, care să pună în practică această nevoie absolută printr-o iniţiativă legislativă rapid "plantată" în Parlament, pentru a reda liniştea deplină Guvernului şi în teritoriu, dând astfel posibilitatea şefului de judeţ să-şi "asorteze" ca partener cu funcţie de prefect un coleg de aceeaşi culoare politică, pentru a nu încărca "paleta tabloului" local cu nepotriviri inutile.

Să facem însă, un simplu exerciţiu de memorie: în 2005, ministrul Vasile Blaga, care deţinea atunci portofoliul internelor şi reformelor administrative, a promovat Legea 304 care prevedea ca, din 2006, prefecţii să devină înalţi funcţionari publici. Prin această lege, prefecţii nu mai puteau fi demişi pe criterii politice.

În 2007, când finul premierului Boc, Alin Tişe, a fost schimbat din funcţie, pe principiul mobilităţii, acesta a catalogat decizia guvernului Tăriceanu drept "epurare politică".

Acum, când Domnul Boc schimbă absolut toţi prefecţii, deşi aceştia au încă statut de înalţi funcţionari publici, nu mai este vorba de "epurare", ci doar de "necesitate"! Şi, mai mult decât atât, premierul şi-a schimbat la un moment dat total părerea despre modul în care trebuie numiţi prefecţii: "Prefectul este omul Guvernului în judeţ. El face politica Guvernului. Este firesc să fie om de încredere al Guvernului care să ducă politica acestuia".

Dar, surpriză! Când Comisia Europeană a dat semnale că iniţiativa legislativă de repolitizare a prefecţilor nu este privită cu ochi buni şi vor urma consecinţe negative pentru România, deşi aceasta se afla deja în dezbaterea comisiilor de resort la Senat, în regim de urgenţă, domnul Boc a ieşit precipitat în faţa presei, în cursul unei vizite de lucru, cu o declaraţie fulminantă: ''Vreau să fac şi aici precizarea că prefecţii sunt şi vor rămâne, în continuare, funcţionari publici, în afara spectrului politic, deci nu vor putea avea calitatea de membru de partid''.

Ce părere aveţi, stimaţi colegi, numele de "Râzgândeanu" îi era sigur potrivit fostului premier, sau "Răzgândboc" este mult mai aproape de realitate, etichetă meritată cu prisosinţă de actualul ... în funcţie?

Domnul Ioan Nelu Botiş:

"Pledoarie pentru parlamentul unicameral"

În România, Parlamentul are vechi tradiţii, el regăsindu-se încă din epoca medievală, dar sub altă formă şi altă organizare. De-a lungul vremii a cunoscut numeroase transformări atât în modul de constituire, structurare, funcţionare, a atribuţiilor şi funcţiilor, cât şi în privinţa rolului şi locului în societate, a relaţiilor cu celelalte instituţii ale statului.

În perioada feudală, sfatul boieresc era o reprezentare limitată a unei anumite părţi a unei clase, a marii boierimi, însă constituia totuşi o formă incipientă de parlament sau de instituţie de consultare de către domnitor.

Toate parlamentele româneşti până la primul război mondial au fost constituite pe principiul votului cenzitar, unde s-a menţinut censul de sex, avere, vârstă şi carte. Parlamentele din perioada interbelică aveau la baza constituirii lor votul universal, egal, direct şi secret. În perioada regimului comunist, parlamentul a suferit importante limitări atât în ceea ce priveşte activitatea sa, funcţiile şi atribuţiile, cât şi în privinţa rolului şi locului său în cadrul instituţiilor statale. Din structura sa politică dispare complet opoziţia politică.

Reconstrucţia vieţii democratice după decembrie 1989, a cuprins, fără îndoială, şi parlamentul, ca cea mai importantă instituţie politică a statului de drept.

La ora actuală, în ţara noastră funcţionează Parlamentul bicameral sau chiar multicameral, ţinând cont şi de reprezentarea în Parlamentul European. Sistemul bicameral prezintă un mecanism mai greoi de adoptare a legilor, cu posibilitate mărită de respingere de către o cameră a unui proiect legislativ sau a imposibilităţii realizării medierii între cele doua camere funcţionale.

Doresc să susţin în România un parlament unicameral, deoarece activitatea ar fi mult mai eficientă. Marile puteri ale lumii au parlamente unicamerale şi se ştie că sunt printre cele mai bine conduse. Ţările din jurul nostru, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina, Republica Moldova, Grecia, au Parlamente Unicamerale. La fel şi ţările nordice - Suedia, Norvegia, Danemarca şi Finlanda.

Într-un astfel de sistem, se reduce timpul de adoptare a unor legi, nu se mai tergiversează procesul legislativ. De asemenea, un parlament unicameral ar asigura rapiditate, fluiditate şi cursivitate activităţii legislative. Un asemenea parlament ar fi foarte util şi eficient societăţilor care trec de la un sistem politic totalitar de genul comunismului la unul democratic, unde există o mare nevoie de reformare şi restaurare legislativă. Va necesita mai puţine cheltuieli pentru întreţinerea şi funcţionalitatea sa, fiind redus numeric.

Existenţa sistemului parlamentar unicameral va uşura relaţia dintre parlament şi executiv, evitând eventualele tensiuni, opoziţii ce s-ar putea naşte în cazul parlamentului bicameral, între camerele acestuia, între acesta şi executivul sau instituţia şefului statului.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

«"Moştenirea dezastruoasă" nu e un mit!»

Noul parlament şi-a început lucrul efectiv cu dezbaterea Legii bugetului de stat pe 2009. În mod normal, legea bugetului ar trebui promulgată înainte de sfârşitul anului, pentru ca activităţile tuturor instituţiilor să se desfăşoare fără sincope. Fostul Guvern a pregătit un proiect de buget, l-a trimis în Parlament şi, pe ultima sută de metri a guvernării, l-a retras. De ce oare? Voi arăta imediat.

În ultimii doi ani de guvernare, Partidul Naţional Liberal a adoptat un sistem propagandistic agresiv, spunând că "promovăm o Românie mândră şi prosperă". În sprijinul acestui slogan, în campania electorală au fost vehiculate cifre ameţitoare. România liberalilor mai avea puţin şi devenea - aşa cum spunea domnul Tăriceanu - a şaptea economie din Europa!

Propaganda liberală a avut, trebuie s-o spunem, un punct de pornire: statisticile privind creşterea economică. Nu e aici şi acum momentul, dar se poate demonstra şi că această creştere record nu a ţinut de performanţele Guvernului. Dar creşterea economică e un indicator complex, care maschează detaliile. Şi, cum se spune, diavolul se ascunde în detalii!

Realitatea economică pe care am preluat-o a fost cu totul alta şi a pus coaliţia PD-L-PSD în postura să gestioneze o criză mai adâncă decât ar fi trebuit. O spun răspicat: în România, criza economică are două cauze, nu una. Prima este criza economică mondială, iar cea de-a doua este extrem de proastă şi, îndrăznesc să spun, răuvoitoarea şi discreţionara gestionare a banului public de către Guvernul Tăriceanu în ultimul său an de mandat.

Spun "răuvoitoare" pentru că statisticile o dovedesc: la începutul lunii noiembrie 2008, deficitul bugetar era de 2,6% din p.i.b. pentru ca datele pe care le avem acum să arate că acesta a ajuns la 5,2%, la sfârşitul anului. Deci, în numai două luni, deficitul bugetar a fost cât în precedentele 10 luni. Cum s-a ajuns la această situaţie? Simplu. Guvernul Tăriceanu, convins că liberalii nu pot fi excluşi din viitoarea guvernare, a dat ultimele şi cele mai mari tunuri din cei patru ani de mandat. Să mai aduc aminte de alocările bugetare către primăriile liberale din octombrie?

Astfel, pe de o parte, s-a anulat creşterea economică şi, pe de altă parte, România şi actualul Guvern au fost condamnate la plata facturilor liberale. Practic, au aplicat tactica pârjolirii holdelor şi otrăvirii fântânilor. Un lucru inadmisibil şi iresponsabil. Mai mult, au făcut toate astea cu serenitatea pe care ţi-o dă conştiinţa faptului că niciodată nu ai putea fi tras la răspundere. Altfel, nu înţeleg cum un economist ca domnul Vosganian prognostica un deficit bugetar de cel mult 3,5%, în decembrie.

Culmea este că aceiaşi guvernanţi trecuţi şi, sper eu, irepetabili, vorbesc acum despre deficienţele bugetului actual, uitând să spună că au cheltuit, în ultimele două luni de mandat, cu 12,3 miliarde de lei mai mult decât au încasat. Este o sumă mai mare decât întregul p.i.b. al Republicii Moldova, pentru a da numai un exemplu, iar beneficiile pentru România au fost zero. Ceea ce dovedeşte, fără tăgadă, că o perioadă economică promiţătoare a fost ratată din cauza unor politicieni ce au călcat în picioare interesul naţional.

În egală măsură, nu pot să nu observ că acelaşi Guvern Tăriceanu a avut cei mai mulţi miniştri anchetaţi pentru cazuri de corupţie şi obligaţi să-şi dea demisia din funcţie.

Noi, membrii Partidului Democrat-Liberal, dorim ca asemenea situaţii să nu se mai întâmple, iar astfel de guvernanţi să fie cu adevărat "irepetabili". De aceea, cred că aici, în Parlament, putem şi ar trebui să elaborăm o nouă lege a răspunderii ministeriale, să înlăturăm toate imunităţile foştilor, actualilor şi viitorilor miniştri parlamentari. Numai astfel îi vom putea trage la răspundere pe cei care atentează la siguranţa economică a României, aşa cum consider că a făcut-o Guvernul Tăriceanu la sfârşitul lui 2008.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Încrederea în funcţionarii angajaţi în aparatul Guvernului României este stabilită în funcţie de gradul de rudenie sau de domiciliu stabil la Cluj"

În timp ce sute de angajaţi ai aparatului guvernamental sunt în prag de concediere pe motive de loialitate faţă de noul şef, o armată de clujeni sunt aduşi rapid la Bucureşti pentru că ei sunt mai buni, mai curaţi, mai legaţi într-un fel sau altul de fostul primar din Cluj.

Dar oare ce înseamnă pentru aceşti oameni lipsa de încredere a premierului Boc în capacitatea lor de a-şi desfăşura activitatea, "în interesul autorităţii neştirbite, prestigiului şi realizării prerogativelor primului-ministru", fapt nemaiîntâlnit până acum în legislaţia niciunei ţări?

E foarte trist: acest lucru nu înseamnă decât pierderea locurilor de muncă în plină criză economică, mai ales că printre aceşti angajaţi propuşi pentru concediere sunt şi femei însărcinate sau aflate în concediu pentru creşterea copilului, dar ce contează, este în interesul bunei guvernări!

Mă întreb cum poţi să mai vii în faţa oamenilor şi să le spui cât de bun şi de drept eşti tu şi cât de mult bine vrei să faci acestei ţări, ce măsuri extraordinare vei adopta pentru a înlătura risipa, corupţia şi minciuna şi, mai ales, le spui în fiecare zi, ca nu cumva să uite cei cu drept de vot, cât de răi sunt cei care au plecat de la guvernare, şi în realitate treci pe şest la fapte care ţin mai degrabă de perioada de tristă amintire de dinainte de 1989...

Care este noua abordare a actualului premier în ceea ce îi priveşte pe funcţionarii guvernamentali? Nimic mai simplu: eşti bun dacă eşti clujean, eşti loial dacă ai lucrat anterior la Primăria Clujului şi eşti perfect pentru a fi angajat la Cancelarie dacă eşti chiar rudă cu şeful.

Nu contează că dai în acest sens ordonanţe ilegale, că încalci flagrant Codul muncii sau că legea fundamentală a ţării, Constituţia, este ignorată cu desăvârşire! Important este rezultatul acestui măreţ demers: foştii colegi sau subordonaţi clujeni, dar şi nepoata sunt acum angajaţii cei mai fideli din România, corespund exigenţelor şi au într-adevăr capacitatea de a semna un angajament de loialitate faţă de cel mai mare premier al tuturor timpurilor, nimeni altul decât domnul Boc.

Doamna Maria Stavrositu:

"Autorităţile locale trebuie să sprijine mai intens învăţământul preşcolar, prin înfiinţarea de noi grădiniţe"

De câţiva ani, la începutul fiecărei primăveri, familiile cu copii mici se confruntă cu problema lipsei acute a locurilor în creşele şi grădiniţele de stat. Pentru a reuşi să-şi dea copilul la grădiniţă, părinţii trebuie să facă demersuri încă din primele luni ale anului. Am văzut cu toţii pe posturile de televiziune şi am citit în presă despre cozile care se formează, nopţi întregi, în faţa grădiniţelor, listele de aşteptare care ne aduc aminte de vremurile "epocii de aur".

La doi ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, reprezentanţii învăţământului preşcolar încă se mai confruntă cu dificultăţi pe care speram să le fi lăsat în urmă. Cauzele le ştim cu toţii: pe de o parte a crescut numărul de copii, iar pe de altă parte a scăzut numărul grădiniţelor de stat, unele fiind retrocedate, altele desfiinţate, iar clădirile altora fiind folosite acum în alte scopuri.

Aşadar, în loc să ne preocupăm de introducerea unor noi metode privind instruirea copiilor în perioada educaţiei timpurii, noi nici măcar nu reuşim să asigurăm numărul necesar de sedii pentru grădiniţele de stat. La nivelul ministerului există, cu siguranţă, o statistică referitoare la judeţele în care nu sunt suficiente locuri în grădiniţe. Eu pot vorbi în special despre Constanţa, judeţ pe care îl reprezint la nivel parlamentar.

Recent, am avut o serie de discuţii cu directorii mai multor grădiniţe de stat din municipiul Constanţa, pentru a identifica modalităţile prin care voi putea sprijini învăţământul preşcolar, din calitatea de membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor. Concluziile desprinse în urma discuţiilor nu sunt tocmai pozitive. De multe ori, nu sunt asigurate condiţiile minimale de desfăşurare a activităţii cu preşcolarii, din cauza lipsei de spaţiu.

În judeţul Constanţa, există 264 de grădiniţe de stat, dintre care 59 de unităţi funcţionează numai în municipiul reşedinţă de judeţ. De asemenea, la nivel judeţean avem 38 de grădiniţe cu program prelungit, dintre care 24 sunt în Municipiul Constanţa. Din discuţiile cu reprezentanţii învăţământului preşcolar constănţean, s-a desprins ideea că lipsa locurilor se resimte mai intens în cazul creşelor şi al grădiniţelor cu program prelungit. Înscrierile pentru un loc la grădiniţă, aferent anului şcolar 2009-2010, vor începe peste aproximativ două luni, însă demersurile se fac încă de pe acum, dat fiind faptul că se preconizează un deficit, la nivelul Municipiului Constanţa, de aproximativ 2000 de locuri. De aceea, ar mai fi nevoie de încă cinci grădiniţe cu program prelungit, deoarece în ultimii ani s-a înregistrat o cerere mai mare de locuri special pentru acest tip de instituţii din învăţământul preşcolar. În privinţa creşelor, la nivel de municipiu există în prezent cinci unităţi, dar ar mai fi nevoie de cel puţin încă cinci pentru a face faţă numărului mare de cereri din partea părinţilor.

Până acum, au existat mai multe discuţii între directorii de grădiniţe şi reprezentanţii administraţiei locale, dar, din păcate, nu s-a materializat încă niciuna dintre promisiunile cu privire la extinderea unor grădiniţe sau amenajarea altora noi.

Cu siguranţă că problemele de la Constanţa se regăsesc şi în alte localităţi din ţară, în special în oraşele mai mari. În multe judeţe, sunt prea puţine grădiniţe, iar cele existente sunt prea mici. Este adevărat că au apărut cele private, dar ştim, de asemenea, că nu oricine îşi permite să plătească anumite sume pentru a-şi da copilul la învăţământul privat. De aceea, statul trebuie să asigure în continuare spaţiile necesare desfăşurării activităţilor curriculare din cadrul educaţiei timpurii, aşa după cum se menţionează şi în reglementările Uniunii Europene, în domeniul educaţional. Consider, totodată, că autorităţile locale trebuie să intensifice demersurile de a asigura sedii pentru grădiniţele care acum funcţionează în clădiri ce trebuie retrocedate, astfel încât să nu se întrerupă activitatea, iar copiii să nu aibă de suferit.

În aceeaşi ordine de idei, este nevoie ca autorităţile locale să se concentreze mai mult pe atragerea de fonduri europene pentru înfiinţarea de grădiniţe, renovarea şi consolidarea celor existente, extinderea de spaţii şi dotarea acestora cu instrumente moderne, care să asigure optimizarea instruirii copiilor în perioada educaţiei timpurii.

Domnul Octavian Marius Popa:

"Comisarul general Silvian Ionescu sfidează criza bugetară"

PNL, Grupul parlamentarilor liberali, dezaprobă modul în care comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu înţelege să dimensioneze schema funcţiilor de conducere a instituţiei, în lumina crizei bugetare şi economice la care facem cu toţii referire. În timp ce Guvernul Boc negociază la sânge cu sindicatele tăierea plăţii orelor suplimentare, cea a salariilor de merit pentru profesori, scăderea sau reducerea unor drepturi cum ar fi primele şi stimulentele, Silvian Ionescu creşte numărul funcţiilor de conducere în procent de 80%. Printr-un proiect de hotărâre, Silvian Ionescu propune o structură organizatorică a GNM, triplând în mod artificial schema comisarilor generali adjuncţi, fără ca aceştia să aibă stabilite clar atribuţiile ce le revin.

În structura organizatorică propusă prin hotărâre de Guvern, apar 5 posturi de directori generali, 3 posturi de comisari generali adjuncţi şi 5 posturi de directori generali adjuncţi, la care se adaugă 8 la comisariatele regionale, însumând un total de 21 posturi în primul eşalon, faţa de cele 3 existente acum.

Directorii generali şi directorii generali adjuncţi măresc efortul bugetar prin adăugarea de indemnizaţii de conducere şi sporuri legale, toate pe fondul negocierii până la ultimul leu pe care le poartă sindicatele cu Guvernul.

Domnilor parlamentari, domnule ministru al mediului Nicolae Nemirschi, domnule prim-ministru Emil Boc, înţelegem nevoia de a schimba absolut toţi funcţionarii publici cu funcţii de conducere, dar faceţi acest lucru legal şi fără a creşte excesiv cheltuielile.

Dovada clară că Silvian Ionescu doreşte să bage mâna adânc în buzunarul public, mai este faptul că reînfiinţează aceste comisariate regionale cu 41 de directori generali adjuncţi, ridicaţi pe treaptă superioară în funcţie în mod artificial, întrucât cu excepţia faptului că vor avea "obligaţia", şi sper că aţi sesizat ghilimelele, de a primi salarii mărite corespunzătoare rangului funcţiei publice, plus stimulentele obţinute în urma muncii comisarilor de jos, alte obligaţii nu mai au prevăzute.

În timp ce Guvernul blochează posturile şi pregăteşte trimiterea în şomaj a funcţionarilor mărunţi, reduce salariile de merit şi orele suplimentare, fostul securist, dar nu al mediului, ci al odioasei securităţi incriminate de Emil Boc şi de însuşi Traian Băsescu, ce face?

Vă răspund eu. Pregăteşte funcţii grase de conducere pentru cei asemenea domniei sale şi mai mult decât atât. Pentru că pofta vine mâncând, cum zice securistul, pardon, românul verde pregăteşte "aleşilor" şi nişte stimulente grase. Cum? Diminuând din cei 25% fond stimulente rezultate în urma amenzilor aplicate de comisari. Cu alte cuvinte, unii cu sapa, alţii cu mapa plină de bani.

Şi asta în timp ce dumneavoastră, domnule prim-ministru Emil Boc, vă sacrificaţi cancelaria şi nepoata!

Doamna Sanda Maria Ardeleanu:

"Nu este totul pierdut..."

La sfârşitul săptămânii trecute, obligaţiile mele profesionale (o inspecţie pentru obţinerea gradului I în învăţământ) m-au purtat într-o aşezare românească cu totul specială şi care mi-a trezit senzaţii şi sentimente contradictorii. În România profundă, comuna Hudeşti, judeţul Botoşani, la graniţa cu Ucraina şi vecină cu Prutul, când prieten, când duşman de moarte, întinsă, cu satele ei, pe minunatele coline moldoveneşti, roditoare în livezi şi vie, pare, la prima vedere, o margine de lume.

De la Suceava pana la Hudeşti e preţ de vreo oră şi jumătate de mers cu maşina, cei optzeci de kilometri traversând locuri de poveste, precum pădurea Gorovei, dar şi oraşele în care timpul pare a se fi oprit, asemenea municipiului Dorohoi. Şoseaua este perfectă şi multe uliţe din sate ca Vârfu Câmpului sunt asfaltate şi într-o stare mult mai bună decât unele străduţe şi alei din municipii reşedinţa de judeţe. O linişte activă într-o Românie în care se simte mâna măiastră a omului, a primarului gospodar, a sătenilor ce îşi cresc păsările de curte şi animalele aşa cum o făceau strămoşii lor, pătrunde imediat în sufletul vizitatorului. Am văzut la Hudeşti, printre altele, cocoşul şi găina din "Punguţa cu doi bani" şi am întâlnit dascăli ce mi-au amintit imediat de domnu' Trandafir.

Şcoala de la "Centru" are 200 de copii. Am fost primiţi în corpul vechi de clădire, deoarece sobele de teracotă asigurau o temperatură confortabilă şi am văzut partea nouă a şcolii de pe geam. "E frig în noile săli de clasă", ne-a declarat doamna directoare, profesor devotat de o viaţă în această şcoală, coagulând în jurul său, tot ce înseamnă buna tradiţie în învăţământul românesc.

Întâlnirea cu copiii a fost însă atât de dinamică şi emoţionantă în acelaşi timp încât ne-am trezit, noi, importanta comisie de examen, cântând "Alouette, gentille alouette" în cor cu elevii de clasa a IV-a, sau vorbind franţuzeşte cu copiii ale căror caiete demonstrau truda la această disciplină. La Hudeşti, Botoşani, la capăt de ţară şi de Europa, prima limbă modernă este franceza: se vorbeşte şi se scrie franţuzeşte, se cântă repertoriu francez în toalete "de hârtie creponată", se învaţă după bunele metode tradiţionale ale şcolii româneşti.

Le-am mulţumit învăţătorilor şi profesorilor pentru munca lor şi am văzut lacrimi de bucurie. Nimeni nu s-a plâns de lipsuri într-o localitate ce are titlul de "sat european", titlu ce se acordă comunităţilor ai căror locuitori contribuie în mod direct la modernizarea aşezării.

Primii ghiocei ai acestei primăveri i-am primit de la copiii din Hudeşti, copii frumoşi, curaţi, veseli şi hotărâţi să înveţe şi franţuzeşte. Atunci ne-am spus: "Nu e totul pierdut în ţara noastră, nu e totul pierdut în şcoala românească".

Doamna ministru al educaţiei, copiii şi dascălii din Hudeşti-Botoşani aşteaptă noua Lege a învăţământului în care speră să regăsească şi elemente din buna tradiţie a şcolii româneşti.

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

"PSD îşi onorează promisiunile"

Traversăm o perioadă dificilă şi cred că România are multe de învăţat din această lecţie a crizei. Sunt multe schimbări, generate de regândirea rolului statului în economie şi societate, sunt lucruri importante şi principii de care trebuie să ţinem cont atunci când luăm decizii: transparenţă, eficienţă şi solidaritate.

Până în acest moment, miniştrii PSD au reuşit să impună o serie de măsuri în direcţia protejării categoriilor vulnerabile. Una dintre aceste măsuri priveşte compensarea preţului medicamentelor cu 90%, începând cu data de 1 martie 2009, pentru pensionarii cu venituri mici, de sub şase sute de lei. Este o reglementare importantă, prevăzută atât în programul de guvernare, cât şi în pachetul social de măsuri anticriză, prin care sprijinim o categorie defavorizată. În România sunt în jur de 3 milioane de pensionari cu venituri numai din pensii sub 600 de lei. Sunt oameni care au muncit şi au nevoie de sprijin. Astfel, încă o promisiune făcută de PSD în campania electorală este onorată.

Atenţia noastră se îndreaptă şi spre agricultori. Ne vom ţine de cuvânt şi vom acorda, în acest an, subvenţii de 1.500 de lei la hectar. Sunt deja asigurate sumele pentru campania de primăvară: 39 de lei/hectar - subvenţie pentru motorină, 540 de lei - subvenţia de 30% pentru credite de producţie, 400 de lei - plată directă pentru anul 2008. Plăţile vor fi făcute începând din 15 martie 2009.

La aceste sume se vor adăuga, pe parcursul anului, subvenţiile pentru acciza la motorină, pentru energie electrică pentru irigaţii, prime speciale pentru legumicultură, prime compensatorii pentru agricultura ecologică, precum şi subvenţiile pentru campania de toamnă. Totodată, vom acorda sprijin pentru procurarea de îngrăşăminte chimice şi facilităţi fiscale pentru investitorii din agricultură şi industria alimentară.

A demarat şi campania de depunere a cererilor de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, care sunt finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Pentru campania 2009, România beneficiază de o alocaţie financiară de 618,1 milioane de euro din Fondul European de Garantare Agricolă, pentru plata unică pe suprafaţă, ceea ce reprezintă circa 71 de euro pentru un hectar.

Trebuie să ne concentrăm pe atragerea fondurilor europene, pentru a reuşi să absorbim banii pe care Uniunea Europeană ni-i pune la dispoziţie până în 2013. Este vorba despre aproape 10 miliarde de euro pentru agricultură, plăţi directe şi pentru proiecte legate de agricultură şi dezvoltare rurală.

După 4 ani de experienţe nefaste în agricultura românească, de politici inconsecvente şi birocraţie excesivă care i-au îndepărtat pe agricultorii români de fondurile europene, este timpul să promovăm un sistem coerent de susţinere a producătorilor agricoli.

În acest sens, Grupul parlamentar al PSD+PC din Camera Deputaţilor a depus o iniţiativă legislativă privind înfiinţarea camerelor agricole, instituţii care se vor ocupa, în mod direct, de activitatea fermierilor şi a agricultorilor şi vor asigura serviciile de consultanţă la faţa locului. Agricultorii vor primi subvenţiile numai cu avizul camerelor agricole, urmând să dispară toate verigile intermediare între producătorii agricoli şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Iniţiativa legislativă este relevantă pentru un domeniu prioritar, motiv pentru care solicit urgentarea dezbaterii şi susţinerea acestui proiect de lege.

Domnul Pavel Horj:

Declaraţie politică referitoare la "Proiectul Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind înfiinţarea Agenţiei Române pentru Dezvoltarea Durabilă în Zone Industriale - ARDDZI"

Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere (ANDZM) a fost înfiinţată prin OUG 64/1997, aprobată prin Legea 43/1998, cu scopul asistării localităţilor miniere din România afectate de restructurarea sectorului minier.

La ora actuală, agenţia funcţionează pe lângă Ministerul Economiei, având 14 birouri şi reprezentanţe locale în zone miniere şi un colectiv central la Bucureşti. Agenţia are un număr de 68 posturi de funcţionari publici, din care sunt ocupate 59, şi o unitate de management a proiectului cu 10 posturi contractuale. Aria de operare a agenţiei cuprinde 386 localităţi asupra cărora s-a produs un impact negativ prin restructurarea activităţilor miniere din judeţele: Alba, Bacău, Bihor, Bistriţa, Cluj, Caraş-Severin, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Hunedoara, Maramureş, Mehedinţi, Neamţ, Prahova, Sălaj, Suceava, Tulcea, Vâlcea.

În data de 03.02.2009, s-a depus la Secretariatul General al Guvernului de către iniţiatorul Ministerul Economiei un proiect de ordonanţă de urgenţă care vizează înfiinţarea Agenţiei Române pentru Dezvoltare Durabila în Zone Industriale (ARDDZI) prin reorganizarea ANDZM.

Doresc să atrag atenţia asupra unor aspecte privitoare la nota de fundamentare şi proiectul ordonanţei de urgenţă care, dacă va fi aprobată în forma propusă, va pune în pericol implementarea programelor ANDZM în zonele miniere, programe finanţate din contribuţia României şi împrumut de la Banca Mondială, acord de împrumut ratificat prin Legea nr.167/2005 încheiat între România şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) - nr.4759 RO - pentru finanţarea proiectului privind"Închiderea minelor, refacerea mediului si regenerarea socio-economică", semnat la Bucureşti la 28 ianuarie 2005, lege publicată în Monitorul Oficial 515/17.05.2005.

Lărgirea sferei de activitate a agenţiei de la zone miniere la zone industriale, trebuie să fie una temeinic analizată, astfel încât să nu se producă disfuncţionalităţi.

Comentarii punctuale:

1. În primul rând, considerăm că motivaţia actului normativ nu este în conformitate cu art.30 alin.(1) lit.g) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, care impune în mod obligatoriu ca în nota de fundamentare a unui proiect de ordonanţă de urgenţă să fie prezentate distinct elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impune reglementare imediată, cât şi art. 115 alin. (4) din Constituţie: "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora".

Motivaţia din nota de fundamentare şi din proiectul de ordonanţă, "deblocarea şi absorbţia fondurilor alocate programelor din zonele de operare", este una falsă, ea nu se rezolvă prin modificarea denumirii instituţiei, dimpotrivă va duce la întârzieri şi blocaje a programelor actuale, agenţia fiind în relaţii contractuale cu autorităţi locale, ONG-uri etc. în vederea finanţării/implementării proiectelor contractate.

Reorganizarea ANDZM putea să se facă printr-un proiect de act normativ (OUG, HG) care să completeze OUG 64/1997, republicatăla 24.12.2005, cu toate modificările şi completările legislative, astfel încât trecerea de la o entitate la cealaltă să fie una firească. Înfiinţarea unei noi instituţii, ARDDZI, va necesita pentru a deveni operaţională un proces instituţional şi legislativ care va dura luni de zile, timp în care activitatea ANDZM este sistată, contractele de finanţare devin nule, încheiate fiind cu o instituţie care nu mai există. Mai trebuie adăugat şi faptul că nou înfiinţata ARDDZI nu are programe, proceduri, personal, bugete / finanţări cu care sa intervină în zonele industriale, proces instituţional de pregătire a personalului, şi de lansare a programelor ce poate dura ani de zile.

2. În nota de fundamentare, la descrierea situaţiei actuale se menţionează: "În implementarea acestuia au apărut întârzieri datorate disfuncţionalităţilor instituţionale".Eventualele întârzieri nu s-au datorat nici denumirii instituţiei, nici statutului de funcţionar public al angajaţilor sau lipsei unui preşedinte salarizat ca secretar de stat, cele enumerate fiind singurele modificări instituţionale propuse în proiectul ordonanţei. Din informaţiile noastre, aceste întârzieri au intervenit pe de o parte datorită managementului fluctuant generat de numirea a opt directori generali, din 2000 până în prezent, de către miniştrii în funcţie ai Ministerului Economiei (fost MIR, MEC, MEF) iar, pe de altă parte, datorită lipsei sau insuficientei alocări de fonduri bugetare de către ordonatorul principal de credite.

În sprijinul celor afirmate mai sus stau şi se pot consulta rapoartele Aide - memoire încheiate la fiecare 6 luni de proiect între reprezentanţii BIRD şi conducerea ministerului care sunt documente de evaluare a stadiului proiectului. Cităm din ultimul Aide memoire, încheiat ca urmare a misiunii Băncii Mondiale din octombrie 2008 "Resursele bugetare necesare în primăvara / vara anului 2008: nu au fost puse la dispoziţie pentru proiect în timp util, ceea ce a dus la revizuiri ale graficului de lucrări şi la întârzieri la plata antreprenorilor".

3. Se mai menţionează în nota de fundamentare: "În cazul neluării acestor măsuri imediate, toate resursele financiare vor fi pierdute". Tocmai desfiinţarea ANDZM preconizată de echipa de iniţiatori din ME prin proiectul OUG la pct.8 alin (2) va conduce la anularea Acordului de împrumut şi pierderea sursei de finanţare internaţională, a circa 52 milioane USD, care ar trebui sa mai fie consumate prin implementarea proiectului de către ANDZM în beneficul comunităţilor miniere, până în 2010 - 2011, fonduri rămase neconsumate până acum din acordul de împrumut al BIRD pentru Guvernul României.

În judeţul Maramureş, agenţia are un birou regional la Baia Mare şi o reprezentanţă locală la Baia Borşa. Peste 30 localităţi din judeţul Maramureş au proiecte în derulare sau urmează a fi finanţate prin intermediul programelor ANDZM. De asemenea, în cadrul componenţei "Infrastructura municipală" sunt contracte încheiate pentru 5 lucrări de infrastructură, cu valori de 600.000 USD fiecare, la Cavnic, Borşa, Tăuţii Măgherăuş, Baia Sprie, Băiuţ. Aceste contracte ar putea deveni nule odată cu desfiinţarea instituţiei.

Prin cele descrise mai sus, atrag atenţia asupra unor posibile decizii eronate ale celor cu competenţe în avizarea acestui act normativ, solicitând, totodată, Ministerului Economiei retragerea sau eventual modificarea lui astfel încât lucrurile să se deruleze cu coerenţă şi eficienţă.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Florin Ţurcanu:

"România tuturor posibilităţilor!"

Nici bine nu s-a terminat disputa pe marginea bugetului de stat că Guvernul Boc a început deja să introducă taxe şi impozite noi şi chiar să le majoreze pe cele deja existente, fapt ce a declanşat un nou val de discuţii în contradictoriu şi nemulţumiri.

Impresionaţi fiind de situaţia financiară "extraordinară" a românilor, miniştrii Guvernului Boc au considerat absolut necesară majorarea taxelor şi impozitelor! Decizia de majorare a impozitelor se suprapune cu o serie de concedieri şi coincide cu o perioadă neagră pentru români, precum şi cu criza financiară presărată cu pierderea locurilor de muncă şi totodată a "brumei" de venituri pe care le realizau şi care abia dacă le ajungea pentru satisfacerea nevoilor imediate ale unui trai decent.

Majorarea taxelor şi impozitelor se suprapune cu un val de nemulţumiri manifestate de mai multe categorii sociale. După introducerea "tichetelor de vacanţă" ale doamnei ministru Udrea, care îngrădesc libertatea bugetarilor de a-şi petrece vacanţele acolo unde-şi doresc, aceştia se află în prag de a-şi pierde şi sporurile care le ofereau un trai decent şi, în cazul reducerii numărului funcţionarilor publici, chiar a locului de muncă.

Mărirea salariilor cu 50% a angajaţilor din învăţământ, care a fost respinsă de guvernul Tăriceanu şi pe care candidaţii PD-L şi PSD la alegerile parlamentare au promis că o vor realiza, rămâne în continuare un vis pentru această categorie socială. Nu se poate! Nu sunt bani! Moştenirea lăsată de liberali este dezastruoasă! Dar, atunci când liberalii au spus că această mărire salarială nu are bază financiară, un "cor portocaliu - trandafiriu" a cântat fără întrerupere posibilitatea realizării acesteia. Acum de ce nu se mai poate?! Se ştia că se apropie o perioadă de criză şi, totuşi, în campanie s-au făcut promisiuni pe care cei din învăţământ le vor acum realizate.

Dar, ce mai contează! În condiţiile în care toate posturile vacante din sistemul public vor fi blocate până în 2012, în condiţiile în care tinerii nu vor avea un loc de muncă, în condiţiile în care bunicuţele vor sta la serviciu în loc să-şi plimbe nepoţeii prin parc, fiindcă va creşte vârsta de pensionare, în condiţiile în care majorările salariale promise în aprilie nu se vor putea realiza sau vor fi egale cu rata inflaţiei, Guvernul majorează taxele!

Şi dacă ar fi doar majorarea, dar se introduc şi taxe noi cum ar fi impozitul forfetar. Se va aplica, spune ministrul finanţelor, celor care deţin restaurante, firme de construcţii sau de transporturi, sau au afaceri în domeniul comerţului cu ridicata sau cu amănuntul. Deci, promisiunea că vom "trăi bine" se adevereşte pe zi ce trece!

Domnul Titi Holban:

"Guvernul Boc a inventat turismul de criză!"

Este din ce în ce mai clar faptul că Guvernul Boc a debutat cu stângul. Aflat sub o puternică influenţă a preşedintelui Băsescu, cabinetul a luat câteva decizii controversate.

La sugestia Elenei Udrea şi cu voia Ministerului Finanţelor Publice, Guvernul Boc a dat o gaură în buget de doua miliarde de lei, adică 0,35% din p.i.b., prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009. Introducerea tichetelor de vacanţă, trâmbiţată de doamna Udrea şi introdusă în planul anticriză, costă bugetul mai mult ca finanţările acordate sectorului auto, majorarea salariilor bugetarilor (cu inflaţia) sau finalizarea capitalizării CEC.

Aceste tichete constituie o cheltuială din bani publici pentru că, pe de-o parte, sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, privând bugetul de stat de o sumă considerabilă, iar, pe de alta, mult mai important, se pot transforma în bonificaţii pentru personalul bugetar, aşa cum, până acum, primele de vacanţă sporeau consistent veniturile personalului de la stat. Mai mult, această ordonanţă nu este în favoarea angajaţilor, aşa cum eronat se afirmă în motivarea acesteia, întrucât prin impunerea prestării serviciilor turistice numai în cadrul unităţilor autorizate de Ministerul Turismului, se limitează practic dreptul de opţiune al angajaţilor.

Este evident că doamna Udrea nu reuşeşte să înţeleagă care este rolul ei în cadrul Guvernului, acela de a crea cadrul instituţional de dezvoltare pentru turismul românesc. În niciun caz, menirea dumneaei şi a angajaţilor ministerului nu este aceea de a promova activitatea operatorilor economici din turism. Trebuie să înceteze să se mai comporte ca agent al unei agenţii private de turism care oferă pachete clienţilor şi să se preocupe mult mai mult de strategiile de dezvoltare sectorială. Dincolo de aceste aspecte, această ordonanţă ne poate pune în dificultate relaţia cu Uniunea Europeană, întrucât fondurile astfel alocate pot fi uşor asimilate cu ajutor de stat, ceea ce ar contraveni normelor europene la care am aderat.

Probabil că adoptarea tichetelor de vacanţă, care reprezintă bani publici risipiţi, face parte dintr-un scenariu mai larg al actualei guvernări. Acela prin care poporul primeşte circ şi firimituri, nu pâine.

Domnul Ioan Oltean:

"Curăţenia de primăvară din Guvern"

S-a vorbit destul de frecvent în ultima vreme despre necesitatea unei aerisiri a sistemului birocratic, a unei restructurări făcute în concordanţă cu respectarea principiului transparenţei actului decizional şi pentru eficientizarea activităţii în sectorul public.

Având în vedere modelul oricărui prim-ministru din Uniunea Europeană, domnul Emil Boc va avea o echipă formată dintr-un corp de consilieri, de secretari de stat şi consilieri de stat, purtător de cuvânt şi şef de Cabinet, urmând ca actuala Cancelarie să fie desfiinţată şi să fie creată o nouă structură.

Dacă până în 2003 nu a fost nevoie de o Cancelarie, cu atât mai mult, în condiţiile celei mai mari crize economice din ultimii 60 de ani, prim-ministrul se va descurca cu o echipă restrânsă, formată doar din profesionişti. Un avantaj major al acestei măsuri îi reprezintă banii economisiţi care vor putea fi redirecţionaţi către bugetul cercetării, în condiţiile în care acesta din urmă nu se ridică la o sumă corespunzătoare necesităţilor acestui sector.

A venit timpul să punem în aplicare ceea ce s-a promis de atâta vreme, reducerea cheltuielilor abuzive ale statului şi totodată, scăderea gradului de birocratizare. În acest mod, România va putea în viitor să scape de eticheta de "obezitate birocratică", în acelaşi timp creând oportunitatea demarării unui program de investiţii publice mult mai eficient.

În condiţiile în care în timpul Guvenului Tăriceanu II, Cancelaria a fost considerată a avea direcţii paralele, multe dintre atribuţiile direcţiilor acestei structuri suprapunându-se celor din Secretariatul General al Guvernului, în acest moment se impune restructurarea propusă de actualul prim-ministru. Prezenta organigramă a fost elaborată în scopul eficientizării activităţii Guvernului, primul pas fiind reducerea numărului de angajaţi de la 304 la 167.

După îndeplinirea obiectivului cu privirela restructurarea funcţiilor de secretari de stat, reducerea personalului este doar o primă măsură dintr-un lung şir de modificări ce urmează a fi făcute, urmând a se acţiona în vederea comasării şi restructurării agenţiilor şi instituţiilor guvernamentale.

O altă măsură ce va fi luată în acest sens va fi aceea de a nu cumula în sistemul public pensia obţinută în baza unor legi speciale cu salariul şi eliminarea pensiilor speciale pentru parlamentari.

Noul Guvern are ca misiune rezolvarea problemelor imediate cu care se confruntă România, succesul acestei misiuni depinzând întru totul de respectarea planului strategic impus de actualul climat, criza exploatând "oportunitatea extraordinară" pe care ţară o poate avea, şi anume capacitatea de a se moderniza.

Fiecare dintre noi trebuie să conştientizeze necesitatea unui sacrificiu, măsurile luate trebuind a fi percepute ca aspre în prezent, dar corecte pentru viitor.

Domnul Ioan Oltean:

"Accelerarea programelor operaţionale sectoriale, o prioritate în activitatea Guvernului"

În prezent, în România sunt auditate de către Comisia Europeană doar trei din cele şapte programe operaţionale sectoriale. Mai precis, Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi Programul Operaţional Sectorial Mediu au fost auditate la începutul acestui an, la data de 16 ianuarie.

Trebuie spus că, în timpul fostei guvernări liberale, cu toate că România nu s-a confruntat ca acum cu o perioadă de criză economică, doar un singur program operaţional sectorial a fost auditat de către Comisia Europeană. Este vorba despre Programul Operaţional de Asistenţă Tehnică. Nu ne propunem acum să analizăm pe larg motivele care au dus la această slabă productivitate. Vrem doar să evidenţiem că, atunci când există responsabilitate şi expertiză, lucrurile se pot derula într-o normalitate constructivă. Celelalte patru programe care nu au fost auditate încă de către Comisia Europeană sunt: Programul Operaţional Sectorial Transport, Programul Operaţional Regional, Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative şi Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

În acest context şi, pentru a materializa cât mai rapid lucrurile, în data de 24 februarie 2009, membrii Comitetului interministerial pentru absorbţia fondurilor comunitare au analizat proiectul de act normativ privind modificarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, urmând ca proiectul să intre cât de curând în procedura de avizare interministerială, iar, ulterior, pe agenda celei mai apropiate şedinţe de Guvern.

Prezent la această întrunire, prim-ministrul Emil Boc a cerut miniştrilor şi secretarilor de stat să promoveze cu prioritate acest proiect de act normativ. Astfel, prin reducerea termenelor şi a birocraţiei va fi facilitat accesul la fondurile europene.

De asemenea, pentru creşterea gradului de absorbţie al fondurilor europene, capitol la care România nu stă foarte bine în prezent, şeful Executivului a solicitat Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale să prezinte săptămânal o situaţie privind proiectele contractate, eligibile, care să fie finanţate din fonduri europene. Ştim că este necesar să se acţioneze în sensul identificării unei soluţii pentru monitorizarea avizării proiectelor care urmează să fie finanţate din fonduri europene, în scopul scurtării termenelor în care acestea sunt avizate de către autorităţile guvernamentale.

Potrivit evaluării efectuate în privinţa pregătirii documentaţiei necesare auditării sistemului de management şi control din cadrul programelor operaţionale, toate instituţiile responsabile au pregătit la standardele corespunzătoare toate documentaţiile, iar cea mai mare parte a lor a fost trimisă experţilor europeni, astfel încât, în cel mai scurt timp, programele operaţionale neauditate încă de către Comisia Europeană să poată deveni viabile.

Menţionăm faptul că dând, ca de obicei, dovadă de operativitate maximă, Executivul, conştient că timpul trece în defavoarea celor care ar putea beneficia de rezultatele acestor programe, a stabilit date concrete şi termene limită pentru pregătirea documentaţiilor necesare pentru auditarea sistemului de management şi control din cadrul programelor operaţionale. Dând dovadă, ca întotdeauna, de seriozitate, Guvernul Boc nu a amânat nici o clipă exercitarea acestor responsabilităţi, cu atât mai mult cu cât fondurile comunitare absorbite până în acest moment sunt mult prea mici faţă de potenţialul de absorbţie pe care îl are România.

Domnul Dan Bordeianu:

"Administraţia publică, încotro?"

De 20 de ani încoace ne punem cu toţii această întrebare, în condiţiile în care acest domeniu extrem de important al vieţii sociale româneşti a trecut prin diferite faze ale existenţei sale. Administraţia publică a făcut obiectul aprecierilor succesive din partea reprezentanţilor europeni, şi din păcate, întotdeauna aceste aprecieri nu au fost tocmai pozitive. Astăzi, într-o Românie europeană a anului 2009, întrebarea în cauză este mai mult decât actuală.

Guvernul Boc, în doar câteva săptămâni, a reuşit să bulverseze întreg sistemul administraţiei publice româneşti, în condiţiile în care cea mai mare parte a deciziilor din acest domeniu au fost luate fără a avea o strategie concretă, fără a avea măcar o idee clară legată de punctul terminus la care trebuie să ajungă administraţia românească.

Cea mai gravă problemă cu care se confruntă astăzi administraţia publică românească este managementul funcţiei publice sau, mai bine spus, lipsa totală a acestuia. Cine are o cât de mică legătură cu administraţia publică ştie cât de mici sunt veniturile funcţionarilor comparativ cu munca depusă şi cu răspunderea pe care o au. Nu spune nimeni că, în unele locuri, schemele de personal nu trebuie modificate, nu spune nimeni că unii funcţionari (foarte puţini de altfel) au performanţe nu tocmai satisfăcătoare, dar marea masă a acestor oameni îşi fac treaba şi o fac aşa cum trebuie.

Guvernul Boc a avut neinspirata idee de a elimina sporurile şi orele suplimentare pentru funcţionari, în condiţiile în care, aşa cum spuneam, veniturile acestora erau oricum mici. O dovadă în acest sens este faptul general recunoscut că pe anumite domenii cheie în administraţie (informatică sau managementul fondurilor europene) nu vine nimeni să se angajeze în administraţie, tocmai datorită veniturilor mici. Nu trebuie să uităm că aceşti slujbaşi la stat sunt supuşi unui statut care le interzice obţinerea oricărui alt venit suplimentar şi le impune o serie întreagă de constrângeri.

În condiţiile impuse de guvernul Boc, cei care lucrează astăzi în administraţie au două variante: să moară de foame sau să părăsească sistemul. Vorbim aici despre specialişti în administraţie, oameni cu studii în domeniu, oameni pentru care statul roman a cheltuit o avere în ultimii 20 de ani pentru a-i forma şi aduce la nivelul colegilor lor europeni.

Ceea ce face acum Guvernul Boc este mai mult decât o greşeală. Este o mare nedreptate făcută funcţionărimii româneşti. Mai mult, consider că, prin măsurile luate, Guvernul face o invitaţie fără precedent la corupţie. Una dintre cele mai eficiente măsuri anticorupţie ar fi creşterea veniturilor funcţionarilor şi nu diminuarea lor.

Aşadar, susţin cu toată tăria cererile sindicaliştilor din administraţia publică, pentru că sunt convins că au dreptate, iar dacă guvernarea consideră că reducerea cheltuielilor bugetare se face prin adoptarea unor astfel de măsuri ilogice şi total greşite, trebuie să îşi asume şi efectele grave care vor urma, în contextul funcţionării instituţiilor statului român.

Stimaţi domni de la PD şi PSD, treziţi-vă, campania electorală s-a terminat! Guvernaţi ţara şi conduceţi administraţia, nu stricaţi tot ce s-a făcut în ultimii 20 de ani!

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

"De ce iubim ziua de 8 martie"

Dacă în alte zile ale anului nu se întâmpla, în această zi, de 8 martie, femeile primesc flori, poezii, omagii, elogii. Doar pentru o zi femeile sunt lăudate, idealizate, stimate, iubite, apreciate nu pentru altceva, ci pentru ca sunt ceea ce sunt: femei. Iubim ziua de 8 martie pentru toate aceste lucruri frumoase, dar, mai ales, pentru ca reprezintă un simbol al luptei femeilor de pretutindeni pentru drepturi sociale, economice si politice.

Iniţiativa sărbătoririi pe plan internaţional a femeii a pornit de la o întâmplare tragică: în anul 1908, peste 100 de muncitoare au fost arse de vii într-o fabrică textilă americană numai pentru faptul că au vrut să se alăture unei demonstraţii iniţiate pentru drepturile muncitorilor.

În acelaşi an, 1908, în ultima duminică din luna februarie, femeile socialiste din SUA au organizat un marş de protest pentru apărarea drepturilor femeilor şi comemorarea tristului eveniment. Pe 19 mai 1908, se sărbătorea pentru prima dată în Europa, în Germania, Austria, Danemarca şi alte câteva ţări vest europene, Ziua Internaţională a Femeii. La Internaţionala Socialistă din Copenhaga, în anul 1910, s-a hotărât ca o zi pe an să fie consacrată sărbătoririi pe plan internaţional a femeii muncitoare, fără a se stabili cu exactitate data. Abia în anul 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a proclamat printr-o rezoluţie ziua de 8 martie "Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională", o sărbătoare asociată cu lupta femeii moderne pentru emancipare şi drepturi egale cu bărbaţii pe toate planurile sociale şi politice.

Următorul pas l-a constituit proclamarea, de către ONU, a anului 1975 ca Anul Internaţional al Femeilor şi declararea perioadei 1976-1985 ca Deceniul ONU pentru condiţia femeii. Au urmat si alte evenimente internaţionale care au influenţat evoluţia statutului femeii in lume prin adoptarea unor documente ce conţin norme si masuri obligatorii pentru statele semnatare.

La constituirea UE, principiul egalităţii de şanse a fost inclus în tratatele iniţiale, conceptul şi politicile specifice fiind dezvoltate ulterior în legislaţia europeană, începând cu anul 1975, prin adoptarea directivelor referitoare la egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi. La acestea se adaugă alte numeroase recomandări, rezoluţii, decizii şi declaraţii, pe teme ca: egalitatea de şanse şi de tratament pentru femei şi bărbaţi la locul de muncă; protecţia maternităţii; participarea femeilor la procesul de luare a deciziilor; prevenirea şi combaterea violenţei domestice; prevenirea şi combaterea traficului cu femei; reprezentarea femeilor în mass-media şi publicitate etc. O dată cu aderarea României la spaţiul comunitar, legislaţia UE este parte a legislaţiei naţionale şi obligaţia aplicării acesteia se face, în ţara noastră, de către instituţiile constituite pentru promovarea egalităţii de gen, ca o recunoaştere a valorii sociale egale a femeilor şi bărbaţilor.

Aşadar, au trecut peste trei decenii de la adoptarea rezoluţiei care simbolizează un moment de cotitură în istoria modernă a omenirii, şi anume reconsiderarea condiţiei femeilor în societate, a rolului şi contribuţiei acestora la dezvoltarea umanităţii. Începând cu anul 1975, s-au făcut eforturi considerabile pentru eliminarea discriminărilor de gen, dar, cu toate aceste eforturi, persistau inegalităţile între femei şi bărbaţi, pe piaţa muncii, în economie, în sfera politică şi în cea privată. Conform unor studii recente realizate de Organizaţia Naţiunilor Unite, femeile sunt încă marginalizate, ignorate sau exploatate pentru simplul motiv că sunt femei. Cu toate că femeile reprezintă peste 50% din populaţia statelor, ele participă la procesul decizional din domeniile politic, economic, academic, financiar-bancar, într-un procent nesemnificativ şi subreprezentativ faţă de ponderea şi de nivelul de pregătire profesională a acestora.

Comisia Europeană semnalează persistenţa discriminării între sexe în studii statistice ce arată faptul că rata şomajului este mai crescută în rândul femeilor şi că bărbaţii beneficiază de salarii şi de pensii mai mari. De exemplu, în Germania, femeile câştigă cu 20 la sută mai puţin decât colegii lor bărbaţi.

În societăţile patriarhale, cum este şi cea românească, cu valori şi tradiţii ce distribuie inegal rolurile în familie, femeile sunt discriminate prin faptul că sunt încurajate să se ocupe de munca din gospodărie în defavoarea celei profesionale, cu toată multitudinea sarcinilor domestice şi de îngrijire a copiilor care se adaugă programului zilnic de muncă. De multe ori, la acestea se adaugă tratamentul violent la care sunt supuse de către partenerul de cuplu, violenţa domestică tolerată şi justificată de societate şi chiar de mass-media.

Desigur că schimbările se produc şi în societatea românească, emanciparea femeilor se face în timp şi este o certitudine faptul că, în ultimii ani, a crescut reprezentativitatea femeilor în ierarhia administrativă şi politică, iar progresul mai rapid spre o societate paritară depinde, în mare măsură, de fiecare dintre noi.

Potrivit sociologilor, secolul modernităţii actuale va fi unul predominant feminin. Şi iată că avem motiv să fim optimişti şi să sperăm că ziua de 8 martie nu va fi o excepţie în calendar şi că vor fi, poate, 365 zile de primăvară când femeile primesc flori, poezii, omagii, elogii şi sunt lăudate, idealízate, stimate, iubite, apreciate, nu pentru altceva, ci pentru că sunt ceea ce sunt: femei.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Actuala criză economică constituie subiectul cel mai discutat şi mediatizat dintre toate problemele majore cu care se confruntă astăzi omenirea. De la FMI şi Comisia Europeană, până la Banca Mondială, de la BERD până la agenţiile de rating, de la patronate la sindicate şi de la analiştii institutelor de specialitate şi cei ai băncilor până la gazetarii de profil, toţi vorbesc despre cauzele care au declanşat actuala criză mondială, despre persistenţa ei, dar, mai cu seamă, despre urmările acestui fenomen distructiv, apreciate de mulţi mai dure decât consecinţele recesiunii financiare din anii 1929-1932. În ţara noastră, criza a venit în mod discret, prinzându-ne nepregătiţi, aşa cum ne surprind, de regulă, viscolele, inundaţiile şi alte calamităţi.

La începutul toamnei trecute, vorbeam despre criză ca despre cine ştie ce tornadă de prin Caraibe, care nu va ajunge să biciuiască ţărmurile Mării Negre ori Bărăganul. Chiar şi autorităţile minimalizau acest fenomen, afirmând că dacă nu ne va ocoli, în niciun caz nu ne va pune pe jar, întrucât sistemul nostru bancar este solid, dar mai ales precaut.

Mai mult, unii analişti afirmau că noi nu vom fi afectaţi decât în foarte mică măsură, deoarece sistemul nostru bancar este mult prea slab, ca şi economia. De fapt, şi guvernanţii şi economiştii uitau un lucru esenţial - acela că România se află de ani buni într-o criză politică, economică şi socială acută, agravată enorm de concesionarea resurselor naturale pe comisioane grase încasate de "băieţii deştepţi", privatizarea pe nimica toată a obiectivelor industriale, degradarea agriculturii, creşterea permanentă a datoriei externe, deprecierea accentuată a monedei naţionale, creşterea cheltuielilor publice, care s-au dublat în intervalul 2005-2008, sporirea excesivă a consumului de bunuri şi servicii pe seama creditelor, ajunse acum la 50 miliarde de euro, din care 28 miliarde angajate de persoane fizice, dar şi de politicile fiscale ultraliberale, aservite unor grupuri de interese (impozitul unic pe venit şi pe profit de 16% determinând o reducere a veniturilor bugetare de circa 1,8 miliarde de euro anual), toate acestea accelerând recesiunea.

Specialiştii în materie consideră însă şi azi că neajunsurile crizei se vor resimţi la noi în lunile mai-iunie, fără să observe că factura socială s-a încărcat considerabil încă de la începutul anului, odată cu scăderea performanţei economice, disponibilizarea a zeci şi zeci de mii de angajaţi, scăderea vânzărilor pe piaţa imobiliară şi pe cea a automobilelor, oprirea temporară a producţiei în cadrul unor mari companii, îngheţarea salariilor şi a pensiilor, desfiinţarea cumulului, scumpirea medicamentelor şi a alimentelor de bază şi alte asemenea măsuri de austeritate.

Dacă guvernele mai tuturor ţărilor au elaborat programe anticriză, noi lucrăm, ca de obicei, la voia întâmplării. Am pornit să reducem otova cheltuielile sociale, socotind că prin asemenea măsuri vom speria criza.

Recent, guvernanţii noştri au mai găsit o soluţie originală. Ei apelează la necesitatea unei solidarităţi naţionale pentru a diminua efectele crizei agravate de vulnerabilităţile mai vechi ale economiei româneşti. De când se ştiu pe lume, românii au stat umăr lângă umăr în faţa tuturor vitregiilor naturii şi vicisitudinilor istoriei.

Dar vă întreb, stimaţi colegi, despre ce solidaritate poate fi vorba, când patronul îi trimite în şomaj pe mulţi dintre angajaţii săi? Poate fi solidar angajatul care câştigă 800-900 de lei pe lună cu cel care primeşte opt-nouă mii de lei lunar, doar pentru faptul că amândurora le-au fost îngheţate salariile?

Poate fi solidar angajatul care câştigă 700-800 de lei pe lună cu afaceristul care realizează profituri anuale de sute de mii sau de milioane de lei, pentru faptul că amândoi plătesc acelaşi impozit, de 16%?

Se spune, şi nu fără temei, că o criză constituie un moment deosebit de prielnic pentru o solidaritate cât mai strânsă între guvernanţi şi guvernaţi, cu o singură condiţie: ca guvernanţii să nu arunce costurile crizei pe spatele marii majorităţi a guvernaţilor, dar, mai ales, să nu creeze noi oportunităţi pentru cei care nu ezită să prospere până şi în vremurile de restrişte. În aceste condiţii, orice apel la solidaritate va fi respins de marea masă a cetăţenilor noştri.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Situaţia românilor din Italia"

Românii din Italia, o lume complexă. Fără doar şi poate, o lume numeroasă şi prea puţin conştientă de puterea pe care ar reprezenta-o. E cert că în Italia există această problemă a politicului, prin intermediul căruia poţi, de fapt, să influenţezi decizia, iar din punctul acesta de vedere, românii sunt inexistenţi, deşi sunt peste un milion de oameni cu acte în regulă, care muncesc şi plătesc taxe.

Există peste 150 de mii de familii mixte în Italia şi unele sunt chiar foarte bune cunoscătoare ale problematicii cu care se confruntă românii. Am fost impresionat să văd că avocaţi din familii mixte îşi dedică foarte mult timp rezolvării problemelor cu care se confruntă românii, mai ales legate de muncă şi rezidenţă.

Situaţia explozivă generată în Italia de crima oribilă comisă la Roma de etnici rromi sau violurile comise cu o brutalitate ieşită din comun reprezintă consecinţa firească a nivelului insuportabil de infracţionalitate din oraşele italiene, unde infractorii români deţin primatul absolut la aproape toate categoriile de delicte comise cu violenţă.

Pentru cetăţenii români oneşti, care muncesc din greu ca să asigure un viitor familiilor rămase în ţară, situându-se printre cei care contribuie anual la miliardele de euro ce ajung în România din străinătate, susţinând economia de consum, violenţele conaţionalilor lor de etnie rromă generează o catastrofă de imagine cu consecinţe pe termen lung.

În imaginarul colectiv al italienilor, românii, fără a distinge între infractori, cei mai numeroşi, ne place sau nu, fiind rromi, şi cetăţenii perfect integraţi, care trudesc din greu şi îşi asumă o existenţă monotonă plină de sacrificii, au ajuns să fie socotiţi infractori înnăscuţi, dispreţuiţi şi evitaţi, delincvenţi care umplu paginile cotidienelor cu faptele lor reprobabile.

Tragediile din capitala Italiei depăşesc dimensiunile unei drame familiale, un popor întreg simţindu-se agresat şi umilit de ceea ce, în percepţia omului comun, a devenit un pericol pentru siguranţa publică: infracţionalitatea românească (la criminalitá romena).

Era de aşteptat ca acesta să fie deznodământul unei stări de tensiune, alimentată de zecile de autocare şi microbuze care debarcă zilnic în Italia nu doar persoane aflate în căutarea unui loc de muncă retribuit decent, ci şi numeroşi indivizi puşi pe căpătuială, deveniţi în scurtă vreme autorii unor furturi, tâlhării, crime, escrocherii, pe care mass-media italiană le prezintă cu lux de amănunte, spre oroarea cetăţenilor care resimt situaţia din ţară ca pe o stare de asediu latentă.

Determinaţi să părăsească ţara, datorită salariilor africane în vreme ce preţurile bunurilor de consum şi ale serviciilor le depăşesc pe alocuri chiar şi pe cele occidentale, aduşi la disperare de imposibilitatea de a supravieţui dintr-un salariu mizer de 150-200 de euro/lună, românii care ajung în Italia sunt în cea mai mare parte truditori oneşti, oameni care nu se dau în lături de la munci dintre cele mai grele pentru a-şi câştiga existenţa, obţinând, chiar şi în condiţii dificile, într-o săptămână de lucru cel puţin cât retribuţia lunară din România.

Evident că nu aceşti muncitori oneşti reprezintă acel pericol românesc invocat la ordinea zilei în Italia ca problemă prioritară de siguranţă naţională, ci miile de infractori, prostituate, proxeneţi care, cu complicitatea unora dintre poliţiştii de frontieră din România, ajung nestingheriţi pe teritoriul italian, transportaţi mai ales de către amintitele autocare şi microbuze ce tranzitează cu rapiditate vămile noastre datorită tainului pe care îl primesc cei care trebuie să vegheze la noile graniţe ale Uniunii Europene, însă veghează de fapt la umplerea propriilor buzunare.

Astfel se explică de ce, cum şi pe unde ajung în oraşele italiene, venind din România, membră a Uniunii Europene, hoardele de cerşetori, hoţi de buzunare, prostituate, tâlhari. Posturile italiene de televiziune centrale şi locale transmit până la banalizare, ştiri şi reportaje despre prostituatele românce, despre tâlharii care devalizează bancomatele şi golesc de marfă magazinele, însă în ultimele zile, după îngrozitoarele violenţe de la Roma, mass-media peninsulară încearcă să identifice rădăcinile răului, să caute la origine cauzele care au provocat emigrarea în Italia a acestui val nestăvilit de disperaţi care îşi abandonează ţara cu atâta facilitate.

Astfel, telespectatorii italieni au putut urmări la ore de vârf imagini şocante din România profundă: sate dezolante, drumuri desfundate, nenumărate atelaje cu cabaline costelive, figuri abrutizate de alcool şi foarte mulţi rromi surprinşi în diferite ipostaze, dar şi, într-un final apoteotic, instantanee de la dizgraţioasele "reuniuni" cu manele ale comunităţii româneşti de la Roma.

Îndeosebi televiziunile locale (Telenuovo, Telenordest, Rete Veneta, Antenna 3 etc.) s-au dezlănţuit, pe bună dreptate, prezentând situaţia dezastruoasă a unor cartiere periferice în care românii sunt indicaţi de către rezidenţi ca principală cauză a deteriorării dramatice a siguranţei publice, iar imaginile din Padova şi Vicenţa sunt un exemplu elocvent în acest sens.

Şocaţi, probabil, de rapiditatea evoluţiei evenimentelor şi de valul de indignare care i-a obligat pe guvernanţii italieni să adopte măsuri energice şi să promoveze un decret care să înlesnească expulzarea cetăţenilor români, politicienii noştri au reacţionat previzibil.

Ambasada României la Roma a procedat cum a ştiut mai bine şi, după o îndelungă tăcere (de aur), a răspuns printr-un comunicat oficial şi un interviu lămuritor al însărcinatului cu afaceri ad-interim, care, într-o italiană chinuită, uşor timorat, a afirmat cu o siguranţă dezarmantă că situaţia este sub control, de vreme ce în Italia au fost detaşaţi de ceva vreme 7 (!) poliţişti care colaborează cu forţele de ordine italiene pentru stăvilirea fenomenului infracţional românesc.

Răbufnirea xenofobă a unei părţi a opiniei publice italiene îi afectează, neîndoielnic, în primul rând pe românii oneşti şi truditori, constituind totodată un avertisment pentru clasa politică din România.

Consider că imaginea comunităţii româneşti din Italia a fost prea mult şi pe nedrept deformată de o campanie mediatică negativă. Pare a se ignora faptul că majoritatea covârşitoare a românilor aflaţi în Italia sunt oneşti, muncitori, respectă legea şi contribuie la prosperitatea economiei Italiei. Discriminarea unor cetăţeni europeni cinstiţi, prin vehicularea unor clişee simpliste şi false, este de neacceptat.

Ţara noastră nu îşi poate permite, ca membru al Uniunii Europene, să ignore faptul că, pe lângă furnizarea de mână de lucru calificată, a devenit principala exportatoare de infracţionalitate în spaţiul comunitar, iar soluţia acestei probleme se află exclusiv la Bucureşti, în responsabilitatea guvernanţilor ce au ca datorii prioritare eradicarea corupţiei din instituţiile publice şi îmbunătăţirea nivelului de trai.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Veşnica reformă din învăţământ, un război al nervilor pentru elevi, profesori şi părinţi."

De aproape 20 de ani, asistăm, fie în calitate de elevi, studenţi, profesori, fie de părinţi sau politicieni la un fenomen absurd privind reforma sistemului educaţional românesc. Trecut prin mai multe legislaturi, sub tutela multor miniştri ai educaţiei, sistemul românesc de învăţământ, elogiat de Occident pentru rezultatele obţinute şi prin absolvenţii merituoşi, a fost treptat schingiuit, schimbat şi peticit în numele reformei. O reformă care a început după revoluţie şi care, odată cu schimbarea fiecărui ministru, a cunoscut direcţii diferite.

Dacă e să facem o scurtă recapitulare în privinţa învăţământului preuniversitar, am avut până în prezent multiple tentative eşuate de descentralizare a sistemului. O mare carenţă, resimţită din plin de elevi, profesori şi părinţi a fost continua modificare a curriculei, haosul manualelor alternative dar, cel mai grav, instabilitatea legislativă privind examenele naţionale de admitere la liceu şi bacalaureatul.

Sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră, în calitate de părinţi, aţi resimţit din plin inconsecvenţa sistemului în privinţa examenelor naţionale. Câţi elevi care ştiau că vor da admitere în liceu s-au trezit că noul ministru a introdus o altă metodă de evaluare: testele naţionale, repartizarea computerizată în liceu sau tezele cu subiect unic.

Cu alte cuvinte, regulile jocului s-au schimbat în timpul acestuia, lucru care a bulversat atât pe colegii mei de la catedră, cât mai ales pe elevii care s-au trezit dezorientaţi în faţa unui alt sistem de evaluare. Astfel, clamata reformă din sistemul educaţional a devenit un război al nervilor pentru cei implicaţi în actul de învăţământ. Şi asta pentru că în orice sistem normal, la intrarea într-un ciclu de învăţământ, atât elevii, cât şi profesorii trebuie să ştie ce-i aşteaptă la ieşirea din acest ciclu pentru a-şi concentra actul didactic pe performanţa la examenul de finalizare a studiilor.

Falimentul reformei din învăţământ n-a afectat însă doar mediul preuniversitar, ci şi învăţământul superior. Descentralizarea sistemului a obligat universităţile să renunţe la calitate în favoarea cantităţii, pentru că mai mulţi studenţi echivalenţi înseamnă mai mulţi bani de la buget, iar mai mulţi studenţi cu taxă înseamnă mai multe fonduri extrabugetare. Admiterea în universităţi a devenit o simplă formalitate, motiv pentru care şcolile superioare româneşti scot pe bandă rulantă absolvenţi din ce în ce mai slab pregătiţi care nu fac faţă concurenţei din piaţa reală.

O altă rană a educaţiei româneşti este subfinanţarea, care în câţiva ani va avea efecte asupra calităţii procesului didactic atât prin degradarea spaţiilor din învăţământ, cât şi prin scăderea calităţii corpului profesoral, absolvenţii de valoare nefiind atraşi de salariile mici din învăţământ.

Având în vedere cele menţionate, vă invit să tratăm educaţia românească cu o mai mare responsabilitate, deoarece riscăm să distrugem unul dintre puţinele sisteme care aduc performanţe României.

Domnul Eugen Bejinariu:

"Linişte şi securitate - stări fundamentale în democraţie".

În producţia industrială şi agricolă, în instituţiile statului, în sistemul de educaţie sau sănătate, în mijloacele de transport, pe stradă sau la discotecă, starea de linişte şi de securitate reprezintă o cerinţă de căpătâi pentru cetăţeni, colectivele de muncă şi comunităţi.

Mă opresc în declaraţia de astăzi, ca urmare, la aceste stări şi le aşez sub titlul "Linişte şi securitate, stări fundamentale în democraţie".

Am avut parte, în ultima vreme, de multe fapte, întâmplări şi evenimente grave şi foarte grave, unele zguduind puternic mari comunităţi locale: dubla crimă de la Braşov, furtul de armament de la Ciorogârla, atacul de la banca din cartierul Mănăştur, agresivităţile colective de la mall-ul din Bucureşti şi chiar punerea în funcţie a legii pumnului în faţa Primăriei municipiului Rădăuţi, spaţiu dintotdeauna de bună comunicare, înţelegere şi conlucrare în Bucovina.

Tema aceasta poate deveni subiect de articol de presă, subiect de amplă investigare sociologică sau chiar titlu de carte, spre dezonoarea noastră. Prima întrebare şi logică şi morală priveşte cauzele acestor fapte, întâmplări şi evenimente grave şi foarte grave.

Nu dispunem de timpul necesar şi nu sunt specialist în domeniu pentru a încerca un răspuns şi de aceea vom face doar câteva consideraţii, sugerând demersuri pentru puterile din România - Parlament, Guvern, Justiţie.

Sunt necesare completări, îmbunătăţiri şi precizări în reglementările care privesc domeniile implicate în astfel de situaţii, dar şi mai multă severitate în aplicarea lor.

Dacă fiecare instituţie a statului şi fiecare persoană cu atribuţii în ordinea publică, în judecarea şi sancţionarea abaterilor, în cercetarea stării de sănătate a cetăţenilor participanţi la fapte antisociale vor lucra şi funcţiona normal, vom avea perspectiva de a beneficia de o stare normală a vieţii civice din toate comunităţile noastre, mijlocii sau mici.

Acordăm o mare însemnătate educaţiei morale şi civice, începând de la grădiniţă şi terminând cu instituţiile de cultură şi, foarte important, cu reducerea violenţei, agresivităţii şi duşmăniei exprimate în diferite forme pe ecranele televiziunilor din România. Cu hiper democraţie şi noncultură e greu de trăit!

Şi pe deasupra tuturor, ne trebuie modele, de la Preşedintele ţării, la părinţii din tânăra familie românească.

Şi totuşi mă întreb: oare ce fel de români sunt Gorbunov, Gribenco ori Preda şi cum circulă ei aşa de uşor peste tot prin România.

Doamna Lucia Ana Varga:

"Guvernul Boc taie frunza (parcurilor) la căini".

Săptămâna trecută, la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, în cadrul discuţiilor provocate de Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, am avut ocazia să constatăm faptul că Ministerul Mediului nu susţine adoptarea unui act normativ care protejează zonele verzi din localităţi, spre stupoarea deputaţilor prezenţi, a mass-mediei şi a ONG-urilor care au participat la lucrările comisiei.

Atitudinea Ministerului Mediului este cu atât mai surprinzătoare şi supărătoare cu cât evaluarea situaţiei spaţiilor verzi din România a avut concluzii îngrijorătoare în ceea ce priveşte suprafaţa actuală a acestora şi gradul de confort urban pe care pot ele să-l furnizeze locuitorilor, cu precădere în marile aglomerări urbane. Astfel, suprafaţa de parcuri şi spaţii verzi la nivel naţional, comparativ cu anii '90, s-a înjumătăţit. În Bucureşti, de exemplu, suprafaţa (m.p.) de spaţiu verde pe cap de locuitor este de doar 9,08 m.p.

Pentru comparaţie, capitalele cu cele mai mari suprafeţe de spaţii verzi pe cap de locuitor sunt Stockholm care deţine 83 m.p./cap de locuitor şi Londra care are 64 m.p./cap de locuitor, în condiţiile în care Uniunea Europeană recomandă o suprafaţă de spaţii verzi de minimum 26 m.p./cap de locuitor, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o suprafaţă de spaţiu verde de 52 m.p./cap de locuitor.

Spaţiile verzi, în special parcurile, îmbunătăţesc calitatea aerului în marile oraşe sufocate de trafic şi sunt locuri de recreere pentru locuitori, în special pentru copii şi bătrâni.

Guvernul Tăriceanu a înţeles necesitatea existenţei spaţiilor verzi în marile aglomerări urbane şi nu numai, a înţeles că nu este normal ca speranţa medie de viaţă în România să fie cu 5 ani sub media europeană, iar a bucureştenilor cu 7 ani sub aceeaşi medie.

Guvernul Tăriceanu a ales să nu ignore datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică care ne arată că anual 11.000 de bucureşteni mor datorită unor boli cauzate de praful şi suspensiile din atmosfera Bucureştiului care depăşesc în mod constant de câteva ori valorile maxim admise.

Şi nu numai că a înţeles. Guvernul Tăriceanu a şi avut o politică concretă şi susţinută pentru protejarea şi extinderea spaţiilor verzi din localităţi. Guvernul Tăriceanu a interzis schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate şi/sau prevăzute ca spaţii verzi, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor şi a reglementat nulitatea actelor care încalcă aceste prevederi, blocând, astfel, până în acest moment, repetarea şi iar repetarea cazului "Bordei".

De asemenea, a introdus obligaţia pentru autorităţile publice locale de a asigura din intravilanul localităţilor un minim de spaţiu verde de 26 m.p./locuitor până cel mai târziu în anul 2013.

Pentru a susţine investiţiile necesare în amenajarea spaţiilor verzi, Guvernul Tăriceanu a instituit "Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi", program în cadrul căruia au fost deja finanţate peste 300 ha de parcuri noi în toată ţara.

Guvernanţii actuali trebuie să înţeleagă că rezultatele nu se pot vedea peste noapte, nu se pot vedea nici chiar peste un mandat. Ţinta de 26 de m.p. de spaţiu verde/locuitor trebuie atinsă până la sfârşitul anului 2013, iar "Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi" este prevăzut să funcţioneze până în 2017. Asta înseamnă dezvoltarea durabilă! Asta înseamnă viziune şi politică susţinută şi aplicată într-un domeniu specific! Nu stopaţi o politică într-un domeniu atât de sensibil numai pentru că această politică nu a fost demarată de Guvernul Boc! Lăsaţi politicile de mediu şi interesul public general să aibă întâietate în faţa intereselor de partid.

Respingerea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului va îmbunătăţi viaţa câtorva dezvoltatori imobiliari privilegiaţi, dar va distruge viaţa copiilor noştri.

Domnule Nemirschi, nu lăsaţi parcurile construite de Guvernul Tăriceanu să devină curţile din spatele caselor unor privilegiaţi!

Domnule Boc, nu lăsaţi "pomul copt" să cadă sub lama buldozerelor "oamenilor răi!"

Domnul Ion Stan:

Apel la transparenţă şi responsabilitate în cheltuirea banilor publici pentru securitate şi apărare naţională, serviciile de informaţii şi organele siguranţei şi ordinii publice.

Declaraţia noastră politică cu tema "Apel la transparenţă şi responsabilitate în cheltuirea banilor publici pentru securitate şi apărare naţională, serviciile de informaţii şi organele siguranţei şi ordinii publice" este determinată, strict ca moment, de o cerere de aviz adresată de Pentagon Congresului SUA, în legătură cu o posibilă livrare militară către România.

Pe fond, însă, declaraţia vizează suma unor realităţi îngrijorătoare privind risipa deşănţată şi fără finalitate a banului public, într-o afacere internaţională de reciclare a echipamentelor de uz militar învechite şi scoase din dotarea altor armate, dar bune pentru a fi reciclate în România.

Precizăm, de la bun început, că nu dorim să credităm în vreun fel, ceva sau pe cineva anume, punând în atenţie, de la tribuna Parlamentului, o opţiune sau alta cu privire la noile dotări de uz militar ale securităţii şi apărării naţionale, în particular şi ale Alianţei Nord-Atlantice, în ansamblu.

Ceea ce ne preocupă, în primul rând, este uşurinţa cu care, vreme de aproape două decenii, timpul a fost lăsat să lucreze împotriva conservării şi valorificării patrimoniului de competenţă ştiinţifică şi tehnologică pe care România l-a acumulat prin incomensurabile eforturi de inteligenţă creativ-aplicativă şi ale cărei rezultate practice au căpătat validare internaţională.

În pofida bunului renume al specialiştilor români, inclusiv şi nu în ultimul rând, în cercetările şi tehnologiile cu aplicaţie în aviaţia militară, astăzi pare a fi evident că locul specialiştilor în câmpul analizelor de oportunităţi şi ale deciziilor este adjudecat de exponenţii unor interese politice conjuncturale.

Amplul proces de destructurare şi reorganizare a sistemului militar al apărării naţionale în vederea aderării la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, ne apare astăzi, după ce trecerea timpului ne permite şi impune o judecată retrospectivă, mai puţin entuziastă, dar mai lucidă şi la rece - că nu a fost conceput ca o întreprindere constructivă, coerentă concepţional, cu obiective corect identificate şi a căror realizare să fie posibil de cuantificat, ci mai mult ca o afacere păguboasă intereselor publice, înaltelor interese publice ale securităţii şi apărării naţionale, dar deosebit de profitabilă unora dintre actorii, interni şi externi, implicaţi în modernizarea dotărilor Armatei României.

În domeniul aviaţiei militare, de exemplu, totul pare a fi tranşat. Piaţa producătorilor şi furnizorilor este cea cunoscută şi regula este că nimeni nu mai are loc. Înţelegem. Caroiajul pieţelor de desfacere este şi el, în liniile sale esenţiale, desenat şi împărţit după criterii care ţin mai mult de interesul politic al unui moment şi mai puţin de decizia suverană a statului, care, în conjuncturi politice schimbătoare, va putea constata că ceea ce crede că investeşte astăzi în securitate, mâine s-ar putea dovedi că, de fapt, s-au aruncat banii pe insecuritate.

Anul trecut am fost spectatorii unei campanii mediatice fără perdea, în care aspiranţii la contractele de multe miliarde pentru livrarea de noi avioane militare, şi-au scos la înaintare "comisionaţii" (n.n. eufemism dâmboviţean utilizat pentru a desemna miniştrii, generalii şi alţi înalţi demnitari mituiţi să le susţină interesele) pentru a face reclama unei părţi în defavoarea celeilalte şi, chipurile, a demonstra naivilor contribuabili români ce mare greutate şi ce imensă responsabilitate apasă umerii şi cugetele celor care vor trebui să decidă de unde se vor cumpăra avioanele: de aici, din "casa comună europeană" sau de mai departe, de peste ocean.

S-au făcut şi pariuri, cum că "targetul" viitorului ministru al apărării era, deja, stabilit de Corporaţia Lockheed, ale cărei produse din anii 70 au început să fie reciclate de Aviaţia Militară Română, în urma cu ".. 13 ani! Număr cu ghinion pentru unii, dar aducător de prosperitate pentru alţii.

Ştim ce înseamnă această corporaţie pe piaţa mondială a producătorilor de avioane militare. După cum ştim câte ceva şi despre reţeaua intereselor politice urzită de comisioanele care au sponsorizat chiar şi o cădere a guvernului Japoniei, pe lângă alte câteva cutremure politice mai pe aproape, în Europa.

Ştim şi cât de sus se află protectorii politici ai acestei corporaţii. Altfel, cum am putea să ne explicăm declaraţia, cu mare putere de sugestie, a fostului preşedinte al SUA, Bush Jr., prin care îşi exprima certitudinea ca 24 de avioane F-16, pe jumătate, cică, noi, cealaltă jumătate "reeşapate", pardon, modernizate, vor zbura pe cerul prietenos al României, unde frumoase curcubee vor răsări să le ureze bun venit.

Oficiali de la Pentagon, loiali grupului de interese de afaceri reprezentat de fostul preşedinte, au înaintat, săptămâna trecută, Congresului American o cerere formală de solicitare a avizului pentru "posibila vânzare" către România a 24 de avioane.

Că "avizul" se va da, loc îndoielii nu poate exista. Afacerea înseamnă patru miliarde şi jumătate de dolari, ceea ce semnifică mai mult decât o afacere. Este politica de anvergură mondială. Susţinută de plătitorii de impozite şi taxe din România. Apoi, să fim rezonabili: ce congrese sau parlamente naţionale ar îndrăzni să închidă fermoarele buzunarelor, din care mai ies, nu doar intră bani, ale transnaţionalelor Lockheed Martin, Boeing, B.A.E. Systems, Raytheon, Northrop Gruman, Pratt&Whitney, General Electric, Goodrich, L-3 Communications Holdings s.a.!

Nu putem şti, deşi ar trebui să ştim, cât de bună va fi această afacere pentru statul român, contribuabilii săi şi securitatea lor, ca indivizi şi comunitate naţională, în condiţiile în care mai există şi alte oferte de avioane militare. Noi, de la corporaţii europene care dotează armate din N.A.T.O. mult mai interoperabile decât ar deveni Armata României cu nişte avioane care, în loc să fie casate, primesc un paşaport tehnic "Bun pentru România", aşa precum odinioară o ţară, soră europeană ne fabrica, pe bani buni, medici, ingineri, arhitecţi sau înalţi demnitari civili ori militari, ale căror diplome se apostilau "Bun pentru Orient", ca beizadelele să nu-şi aplice profesiile decât în ţările de origine.

Substratul chestiunii este foarte serios şi grav, în acelaşi timp. De când "cineva", instituţii şi persoane, a început să se ocupe de reînzestrarea armatei, statul foloseşte banul contribuabilului român pentru a cumpăra numai vechiturile altora, multiplicându-le profiturile iniţiale. Dacă am face această schimbare de "look" a armiei noastre pe bani puţin şi cu folos, mai treacă-meargă... Doar nu pe degeaba administraţia noastră mai este uneori confundată cu Vămeşia Porţii Levantului. Dar, schimbarea doar la faţă a dotării Armatei se face pe bani foarte mulţi, chiar foarte mulţi, încât până şi Occidentul se întreabă, nu mai vorbim şi de vecinii geopolitici de la Răsărit, de ce se cheltuie atât de mult cu înarmarea Europei de Est, fără a se şti că nu se urmăreşte atingerea unui ţel strategic de securitate, ci...o variantă a programului "rabla", în versiune transnaţională.

Din 1996 încoace, Aviaţia Militară Română a fost dotată cu cinci avioane Hercules, toate second-hand, şi fabricate de aceeaşi corporaţie Lockheed Martin la începutul anilor 70, deci cu durata de exploatare... cam epuizată. Adică, "bun pentru în afara SUA". Ca să nu se spună că suntem singurii fraieri, la nivel de naţiune, care am înghiţit o asemenea..., nici nu ştiu cum să-i spunem, condotierii corporaţiei din presa românească au titrat pompos "România este prima ţară ex-comunistă care are în dotare avioane Hercules".

Era într-o după-amiază a verii trecute, cu puţin timp înaintea alegerilor locale, când un mare cotidian naţional a scos una dintre rarisimele sale ediţii speciale gratuite, cu pagini întregi dedicate opţiunii privind furnizorul avioanelor militare. Desigur, pretextul ediţiei speciale de seară a gazetei era altul, chipurile nişte potlogării electorale puse la cale, evident din partea Opoziţiei. Reţetă bine cunoscută, de altfel.

Avioane vechi, fregate vechi, transportoare blindate improvizate din componente livrate de vreo patru furnizori, din cele patru zări ale lumii, fără ca cineva să le dea coordonatele integrării produsului final şi câte alte asemenea chilipiruri ce se vor în competiţie cu celebrul scandal politico-militar, economic şi de spionaj din perioada interbelică, intrat în istorie ca "Afacerea Skoda", cam la asta se rezumă tot ceea ce a devenit transparent din amplul şi costisitorul proces de restructurare şi reînzestrare a Armatei Române.

Că nu mai putem produce avioane, nu fiindcă nu am avea ştiinţa ori priceperea necesare, înţelegem. Ceea ce nu putem înţelege este de ce trebuie să acceptăm să devenim piaţa de reciclare a tehnicii militare a altora, fie chiar şi a celui mai mare şi mai puternic aliat? Nu am acceptat astfel de umilinţe nici întrecut, de la un moment. Cu atât mai puţin ar trebui acceptate astăzi, în condiţiile existenţei, cel puţin pro forma, a mecanismelor de control democratic asupra sectorului de securitate şi a eficienţei cu care se foloseşte bugetul alocat apărării naţionale şi îndeplinirii îndatoririlor faţă de Alianţă.

Domnul Ioan Munteanu:

"România are, în sfârşit, ministru de externe".

În ultima vreme, deşi situaţia nu este una nouă, ne-am confruntat cu un val de proteste şi sentimente xenofobe la adresa românilor din Italia. Media a relatat aproape zilnic problemele cu care cetăţenii români se confruntă în spaţiul UE, dar mai ales în Italia.

În calitate de români şi mai ales în calitate de reprezentanţi ai poporului, nu putem sta şi privi cu nepăsare la această situaţie. Aşa cum au mai spus şi alţii înaintea mea, românii din Italia nu sunt românii infractori din Italia. Nu putem accepta ca, din cauza unui număr redus de persoane care comit infracţiuni, să fie blamată o comunitate întreagă. Este obligaţia noastră să luăm partea celor aproape un milion de români care trăiesc şi muncesc legal în peninsulă. Sunt oameni care au plecat din România doar pentru a încerca să-şi clădească o viaţă mai bună. Şi sunt cetăţeni activi care contribuie la dezvoltarea economică a Italiei.

Sunt deputat ales prin vot uninominal în Colegiul 5 din judeţul Neamţ. Nu doar din colegiul meu, dar din întregul judeţ, mulţi români au ales calea Italiei. Faptul că ei nu sunt "acasă", nu înseamnă că trebuie uitaţi. Aceşti oameni au nevoie de sprijinul nostru şi au nevoie să ştie că România face ceva şi pentru ei. Doresc să salut, pe această cale, iniţiativele colegilor din Parlamentul European.

Ceea ce doresc să subliniez, însă, este faptul că România are, în sfârşit, un ministru de externe, un şef al diplomaţiei care este dispus să se ridice din fotoliul confortabil de la minister şi să meargă acolo unde este problema, să ia partea cetăţenilor români. Cristian Diaconescu este primul oficial român care a pus piciorul în prag în relaţiile cu oficialii italieni. Poate că lipsa de atitudine a foştilor miniştri de externe a fost unul dintre motivele care au condus la situaţia nefericită de astăzi.

Ministrul Diaconescu a arătat oficialilor italieni că România are coloană vertebrală, că nu suntem o ţară mai săracă, dispusă să accepte bătaia de joc sau indiferenţa, că românii sunt cetăţeni europeni cu drepturi şi obligaţii, liberi să circule în spaţiul european.

Vreau să fac apel la dumneavoastră, la toţi colegii parlamentari şi la instituţiile şi oficialii români să continuăm aceste demersuri pe care le-am început.

Domnul Dan Ilie Morega:

"Finanţarea infrastructurii oraşelor sub 10.000 de locuitori cu peste 70% infrastructură rurală, din fonduri europene prin programele POR şi PNDR."

Este bine ştiut faptul că, din dorinţa de a se "afirma", unii parlamentari au susţinut atât în guvernele anterioare, cât şi în Parlament, transformarea unor comune în oraşe. În urma aderării României la UE, negociatorii de la nivel guvernamental în relaţia cu instituţiile Uniunii Europene, în mod incorect, nu au abordat problema finanţării unor oraşe sub 10.000 de locuitori, dar chiar şi peste această cifră şi care, de fapt, reprezintă peste 70% infrastructură rurală.

Oraşele sub 10.000 de locuitori, cazul celor din Gorj (dar nu numai, toate judeţele cunosc această situaţie) fiind edificator: Bumbeşti-Jiu, Tismana, Târgu-Cărbuneşti, Turceni, Ţicleni, Novaci, deşi au în componenţa lor 5-12 sate, nu pot realiza proiecte cu finanţare europeană, PNDR sau POR, fapt ce a condus şi conduce în continuare ca ele să arate într-o stare deplorabilă sub aspectul infrastructurii (fără canalizări, alimentare cu apă, drumuri asfaltate etc.). Ceea ce este însă şi mai dramatic e faptul că satele oraşelor-fantomă nu se pot asocia cu comunele vecine pe proiecte asociative prin programe de finanţare PNDR. În concluzie, oraşele sub 10.000 de locuitori nu-şi pot moderniza infrastructura prin finanţare europeană sau prin programele POR şi PNDR.

Din acest motiv se impune examinarea cât mai grabnică a acestei probleme şi efectuarea de demersuri necesare (dacă este cazul, chiar la nivelul comisarului european pe acest domeniu) pentru ca localităţile devenite "peste noapte" oraşe să poată accesa finanţări pe POR sau PNDR.

Modernizarea infrastructurii oraşelor mici (criteriu neimpus de Comisia Europeană, ci mai degrabă stabilit de ţara noastră) din România la standardele UE este o problemă deosebită, de interes naţional, şi trebuie tratată cu maximă seriozitate de actualul Guvern.

Domnul Filip Georgescu:

Bugetul pe 2009 a devenit, în sfârşit, realitate, după ce a trecut prin furcile caudine ale dezbaterilor cu patronatele şi sindicatele, dar mai ales după înverşunatele confruntări parlamentare, care s-au dovedit până la urmă inutile, de vreme ce senatorii şi deputaţii puterii şi-au însuşit doar o singură propunere din miile de amendamente depuse de opoziţie. "Dezbaterile" continuă acum şi în afara Parlamentului, în ministere, în instituţiile ordonatoare de credite şi în consiliile judeţene.

Aprecierile asupra actualului buget sunt împărţite, ca să nu spunem diametral opuse. În timp ce Puterea consideră că avem un buget echilibrat, capabil să scoată ţara din criză, opoziţia crede că bugetul acestui an este o aberaţie, care încearcă să împace cu resurse puţine şi incerte atât capra dezvoltării economice şi atenuarea turbulenţelor ce se tot accentuează, cât şi varza fondurilor necesare realizării cerinţelor sociale.

Mizând pe o creştere economică de 2,5%, Guvernul a estimat veniturile bugetare la 33,5% din p.i.b., reprezentând 193,7 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile au fost dimensionate la 35,5%, adică 205,5 miliarde de lei.

Conform prevederilor, în 2009 încasările din taxele principale vor scădea în produsul intern brut. Cea mai importantă sursă de alimentare a bugetului, TVA-ul, îşi va reduce ponderea de la 8% la 7,7%, iar impozitul pe profit de la 2,5% în 2008 la 2,3% în acest an.

Bazată pe artificii de calcul cu parametri fiscali îndoielnici şi pe un schimb nerealist, de circa 4 lei pentru un euro, creşterea economică cu 2,5% a p.i.b. apare ca o pură ficţiune, cu consecinţe imprevizibile pentru asigurarea resurselor financiare necesare evitării colapsului economic şi social.

La unison cu liderii politici ai Puterii, guvernanţii invocă fondurile europene drept sursă principală de finanţare a economiei româneşti în următorii ani. Din păcate, şi în această privinţă încercăm să vindem pielea ursului din pădure şi încă a jivinei care la această oră se află încă în vizuină, la hibernat şi nicidecum lângă tomberonul din preajma casei.

Se ştie prea bine că, din cele 30 miliarde de euro programate de Uniunea Europeană pentru România în perioada 2007-2013, fondurile postaderare contractate de guvernarea anterioară în 2007 şi 2008 au fost de 1,25 miliarde de euro, deşi suma care putea fi accesată era de 3 miliarde de euro.

În acelaşi interval de timp, însă, România a virat în conturile Bruxelles-ului, pentru bugetul UE, 2,5 miliarde. de euro, transformându-se dintr-o ţară care, teoretic, ar fi trebuit să beneficieze de ajutor UE, într-un contribuabil al acesteia.

Nici eventualele împrumuturi pe care România ar putea să le obţină de la FMI, în condiţii destul de grele pentru populaţia ţării noastre, nu ar avea darul să ne repună pe linia de plutire.

Dacă Guvernul Boc nu va adopta un pachet de politici macro-economice credibile, menit să relanseze economia şi să asigure locuri de muncă pentru 4-4,5 milioane de oameni, aşa cum procedează aproape toate ţările europene, care au posibilitatea să pună în mişcare programe anticriză susţinute cu mii de miliarde de euro, România va resimţi în modul cel mai dramatic efectele crizei economice mondiale.

Să sperăm că mintea cea de pe urmă a românului va fi şi de această dată un bun şi înţelept sfătuitor.

- după pauză -

În continuare, lucrările au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 334 de membri ai Camerei Deputaţilor, şi-au înregistrat prezenţa 183; sunt absenţi 151, din care 8 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra, propriu-zis, în ordinea de zi vreau să-i dau cuvântul domnului Pavel Horj, de la PNL, pentru o problemă pe care vrea s-o expună plenului.

Domnul Pavel Horj:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Am să vă rog frumos să-mi acordaţi atenţie pentru o problemă pe care o consider personală şi o consider deosebit de gravă.

În calitate de reclamant într-un dosar civil la Judecătoria Vişeu din judeţul Maramureş, am avut neplăcuta surpriză să constat că judecătorul refuză să judece o cauză pentru care am plătit o taxă de timbru de 32 de milioane de lei. Este vorba de dosarul nr. 149/336/2009.

I-aş ruga pe colegii jurişti să fie atenţi, să vadă ce au scris în încheierea de şedinţă: "În baza art. 158 alin. (3) Codul procedură civilă declină competenţa de soluţionare a cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu."

Deci, vă daţi seama ce aberaţie, o cauză civilă declinată spre soluţionare Parchetului. Efectiv, refuzul de a judeca. Domnul judecător Mariş Gheorghe se face vinovat de acest abuz.

Am vrut să vă sesizez pe dumneavoastră şi totodată opinia publică, mass-media, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Am să vă solicit acordul şi evident punctul de vedere privind înscrierea pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor a două proiecte de lege al căror termen constituţional pentru adoptare este 3 martie 2009.

Este vorba de proiectul de Lege pentru ratificarea Codului European de Securitate Socială al Consiliului Europei, adoptat la Strasbourg la 16 aprilie 1964. Este lege ordinară.

Şi proiectul Convenţiei nr. 102/1952 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind normele minime de securitate socială, adoptat la Geneva la 28 iunie 1952, în cadrul Conferinţei generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Dacă sunt obiecţii la această propunere? Dacă nu, supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc mult.

Acum intrăm în ordinea noastră de zi.

Punctul 22. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, domnul Victor Paul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

În temeiul art. 104 din Regulamentul Camerei, propunerea legislativă a fost retrimisă Comisiei pentru muncă şi protecţie socială în vederea întocmirii unui raport suplimentar.

În urma rediscutării, în şedinţa din 26 februarie 2009, comisia a hotărât, cu unanimitate de voturi, menţinerea soluţiei iniţiale de respingere a propunerii legislative.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 18 deputaţi din totalul de 19. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Nu există. Vă reamintesc, proiectul are propunere de respingere, merge la votul final.

Punctul 23. Propunerea legislativă pentru completarea articolului 8 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Din partea comisiei propunerea este de respingere.

Dacă nu există intervenţii la dezbateri generale, atunci rămâne pentru votul final.

Punctul 24. Proiectul de Lege pentru modificarea art. 1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia a propus respingerea.

Dacă la dezbateri generale sunt intervenţii? Nu sunt.

Rămâne pentru vot final.

Punctul 25. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.482 din 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Există alte intervenţii? Nu sunt.

Rămâne pentru vot final.

Punctul 26. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Nu există alte intervenţii.

Rămâne pentru vot final.

Punctul 27. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Comisia propune respingerea acestei iniţiative.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 28. Propunerea legislativă pentru modificarea Anexei nr.VII/3 c a Ordonanţei Guvernului nr.10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr.II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

Iniţiatorul? Nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Rămâne pentru vot final.

Punctul 29. Propunerea legislativă pentru completarea articolului 13, litera b) din Legea nr.44(r1) din 01/07/1994, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.28/10/2002 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Iniţiatorul? Nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Proiectul de lege rămâne pentru vot final.

Punctul 30. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Proiectul de lege rămâne la vot final.

Punctul 31. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordinului nr.236/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia propune respingerea.

Proiectul de lege rămâne pentru şedinţa de vot final.

Punctul 32. Propunerea legislativă privind gratuităţi la asistenţă medicală, medicamente şi proteze.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea acestei iniţiative.

Proiectul de lege rămâne pentru şedinţa de vot final.

Punctul 33. Proiectul de Lege privind controlul şi conduita personalului cu atribuţii de control.

Iniţiatorul nu doreşte să susţină.

Comisia propune respingerea.

Proiectul de lege rămâne pentru şedinţa de vot final.

Punctul 34. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Proiectul de lege rămâne pentru şedinţa de vot final.

Punctul 35. Propunerea legislativă pentru acordarea de despăgubiri cetăţenilor aparţinând comunităţii minorităţii turce din fosta insulă Ada - Kaleh.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Din partea comisiei avem raport de respingere.

Proiectul rămâne pentru la şedinţa de vot final.

Punctul 36. Propunerea legislativă privind raportul anual de activitate al Preşedintelui României.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Proiectul de lege rămâne la şedinţa de vot final.

Punctul 37. Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii.

Iniţiatorul nu doreşte să susţină.

Comisia a propus respingerea.

Proiectul de lege rămâne pentru şedinţa de vot final.

Şi, aşa cum aţi încuviinţat la începutul şedinţei, punctul 38. Proiectul de Lege pentru ratificarea Codului European de Securitate Socială a Consiliului Europei, adoptat la Strasbourg la 16 aprilie 1964.

Îi dau cuvântul domnului Victor Paul Dobre, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulament, comisia a fost sesizată cu dezbaterea pe fond a Proiectului de Lege pentru ratificarea Codului european de securitate socială al Consiliului Europei.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru politică externă, avizul favorabil al Comisiei pentru egalitate de şanse şi punctul de vedere al Guvernului.

Proiectul are ca obiect de reglementare ratificarea codului. Codul european de securitate socială defineşte normele europene de securitate socială şi stabileşte condiţiile de acordare a indemnizaţiilor, precum şi valorile minime de protecţie pe care statele trebuie să le asigure în nouă domenii de securitate socială.

Comisia propune plenului Camerei aprobarea proiectului de lege în forma prezentată.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale doreşte să ia cineva cuvântul? Nu. Nefiind amendamente, urmează votul final.

Punctul 39. Proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei nr. 102 din 1952 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind normele minime de securitate socială, adoptată la Geneva la 28 iunie 1952 în cadrul Conferinţei generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Domnul Dobre, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulament, comisia a fost sesizată cu proiectul de lege.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru egalitate de şanse, Comisiei pentru politică externă şi punctul de vedere favorabil al Guvernului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 102/1952 privind normele minime de securitate socială.

Comisia propune plenului Camerei aprobarea proiectului de lege în forma prezentată.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Dacă nu există, nefiind nici amendamente, urmează votul final.

În acest fel am epuizat ordinea de zi pentru dezbateri, urmând, conform programului votat în Biroul permanent, să avem vot final începând cu ora 12,00.

Deci ne revedem în plen la ora 12,00.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să introduceţi cartelele şi să apăsaţi pe "prezent" pentru a verifica prezenţa.

O să vă rog încă o dată să vă înregistraţi prezenţa, introducând cartela şi apăsând pe "prezent".

Vă propun să începem votarea.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Legea are caracter organic.

Se deschide votul.

177 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 13 abţineri.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin reorganizarea Agenţiei pentru SAPARD, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Este lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

215 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art.III alin.(1) lit.b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr.290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu - Şişeşti".

Este lege organică.

Cameră decizională.

Începe votul.

S-a încheiat votul: 217 voturi pentru, o abţinere şi niciun vot împotrivă.

Proiectul a fost adoptat.

4. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

Lege organică.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

226 de voturi pentru, un vot împotrivă şi trei abţineri.

Proiectul este adoptat.

5. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.273 din 21/06/2004 privind regimul juridic al adopţiei cu modificările şi completările ulterioare.

Lege organică.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 227 de voturi în favoarea propunerii de respingere, un vot împotrivă şi o abţinere.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.181/2008 privind modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002.

Lege organică.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 231 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

7. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.2/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Irak, semnat la Bagdad, la 26 ianuarie 2009.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 235 de voturi pentru, trei voturi împotrivă şi două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

8. Raportul Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice asupra cererii Preşedintelui României, a Legii privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare în domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare la cererea preşedintelui României, a Legii privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

Este lege organică.

Este vorba de admiterea cererii de reexaminare şi adoptarea proiectului de lege cu amendamente.

Vă rog să votaţi.

231 de voturi pentru, cinci împotrivă şi trei abţineri.

S-a admis şi cererea, s-a adoptat şi proiectul.

9. Raportul Comisiei pentru învăţământ asupra cererii Preşedintelui României de reexaminare a Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995.

Este lege organică şi este vorba de respingerea cererii de reexaminare a legii.

Vă rog să votaţi.

188 de voturi pentru, 48 de voturi împotrivă şi două abţineri.

10. Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea art.2 din Legea nr.539/2001 privind acordarea dreptului Editurii Academiei Române, Bibliotecii Academiei Române şi Casei Oamenilor de Ştiinţă de a obţine şi folosi mijloace extrabugetare.

Este lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 229 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

11. Proiectul de Lege privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca în domeniul public al comunei Jucu şi în administrarea Consiliului local al comunei Jucu, judeţul Cluj.

Este lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 226 de voturi pentru, nouă voturi împotrivă şi două abţineri.

Vă rog!

Domnul Dorin Horea Uioreanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

La acest proiect de lege, vizavi de comuna Jucu, Partidul Naţional Liberal, Grupul liberal a susţinut acest proiect. Este făcut de colegul nostru Călian. Noi l-am susţinut pentru că, într-adevăr, se face dreptate.

În speranţa că locatarii acestor apartamente se vor bucura de legea noastră şi în speranţa că autorităţile locale de acolo vor finanţa şi vor susţine reabilitarea acestor clădiri care, într-adevăr, sunt într-o stare jalnică.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Călian.

Domnul Petru Călian:

Stimaţi colegi,

În calitate de iniţiator al acestei legi, doresc să mulţumesc tuturor parlamentarilor pentru vot şi vreau să spun doar atât: nu am făcut altceva decât să duc la bun sfârşit o promisiune a colegilor liberali, care a fost uitată undeva, într-un sertar al fostului Guvern.

În sfârşit, s-a făcut dreptate.

Mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Încă o explicaţie a votului. Vă rog.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Aş dori să mulţumesc şi eu parlamentarilor pentru un vot de dreptate acordat oamenilor din Jucu, care de 20-30 de ani lucrează în agricultură şi nu au putut să-şi ia în folosinţă propriile locuinţe.

Vă mulţumesc.

Aş dori să mai abordez o problemă de fond, aceea de a verifica prin instituţiile statului modul în care este folosit patrimoniul statului. Acest patrimoniu al statului care a fost dat Universităţii de Ştiinţe Agricole din Cluj nu a fost folosit la nivelul potenţialului pe care îl are şi cred că în această situaţie sunt foarte multe alte valori care nu produc, nu produc nici la nivelul cercetării, nu produc nici la nivelul producţiei agricole şi nu cred că acest lucru face bine României. Să ne gândim la faptul că Institutul de Cercetări Agricole Român, înfiinţat în 1924, a adus multe contribuţii la creşterea producţiei agricole. Şi astăzi, în anul 2009, constatăm faptul că nu există această preocupare pentru relansarea reală a agriculturii. Dacă nu vom avea grijă de patrimoniul pe care statul român îl are, vom ajunge în această situaţie ca lucrurile să se degradeze şi să nu mai poată să fie reparate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

S-au încheiat explicaţiile la acest proiect de lege.

12. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul Naţional de Dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 239 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

13. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2008 pentru prorogarea unor termene prevăzute în Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, nr. 341/2004.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 229 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 6 abţineri.

14. Proiectul de Lege pentru completarea art.31 din Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

Este lege organică.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 243 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi nicio abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

15. Proiectul de Lege pentru ratificarea Codului European de Securitate Socială al Consiliului Europei, adoptat la Strasbourg la 16 aprilie 1964.

Este lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 245 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

16. Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei nr.102/1952 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind normele minime de securitate socială, adoptată la Geneva la 28 iunie 1952 în cadrul Conferinţei generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 250 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

Pe procedură, domnul Toader.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Fiindcă urmează numai vot pentru respingeri, toate iniţiativele care sunt prevăzute pentru votul final, vă rog să fiţi de acord să votăm cu ridicare de mână, ca să meargă mai repede, cu acelaşi efect.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot propunerea făcută de domnul Toader. Vot electronic pentru această propunere a domnului Toader.

Înainte, pe procedură. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Doamnă preşedintă, în primul rând, cred că este o aberaţie incredibilă. (Se adresează domnul deputat Mircea-Nicu Toader). Vă rog frumos, sunteţi parlamentar cu experienţă, om cu experienţă în politică. Cum puteţi să spuneţi aşa ceva? Vă rog frumos să indicaţi conform cărui articol aţi făcut propunerea dumneavoastră de mai devreme.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader. Vă rog.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Conform Regulamentului, pe care-l ştiţi foarte bine dumneavoastră, procedura de vot poate fi şi pe cartelă electronică şi cu vot deschis. Plenul este cel care hotărăşte.

Eu am făcut o propunere. Dumneavoastră puteţi să votaţi împotrivă, nu vă opreşte nimeni.

Vă rog să supuneţi la vot.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot. Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

150 de voturi pentru, 88 împotrivă şi 13 abţineri.

Propunerea a trecut. Vot deschis.

17. Proiectul de Lege privind conservarea patrimoniului sonor al Societăţii Române de Radiodifuziune.

Lege ordinară.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Cine este pentru? Împotrivă? Şi abţineri? Nu sunt. (Membri ai Grupului parlamentar al PNL părăsesc sala de şedinţe.) 250 de voturi pentru, 17 voturi împotrivă şi nicio abţinere.

Domnul Nicolăescu. Vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedintă, având în vedere că se încalcă Regulamentul, din acest moment vă rog să scădeţi din cvorum numărul deputaţilor PNL care părăsesc sala.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor,

După cum s-a constatat, la momentul ultimului vot electronic pentru această procedură au votat 150 de deputaţi, membri PD-L şi PSD. În ipostaza în care noi, care rămânem, UDMR-ul, votăm împotrivă, să plecaţi de la acest număr existent pentru toate voturile organice. Deci, 150. Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Daniel Buda. Vă rog.

Domnul Daniel Buda:

Doamnă preşedintă, revenim asupra solicitării din partea grupului parlamentar şi mergem mai departe cu votul electronic. (Aplauze. Comentarii. Animaţie.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot această propunere de revenire la votul electronic.

Domnul Bogdan Olteanu, pe procedură.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnă preşedintă şi stimaţi colegi,

Fără îndoială că în acest moment va trebui să verificaţi dacă aveţi cvorum, întrucât v-aţi stabilit că se votează prin ridicare de mâini şi nu prin vot electronic. Grupul liberal a ieşit, Grupul UDMR a făcut un anunţ şi, ca atare, sunteţi 150 în sală şi nu puteţi să votaţi nici măcar prin ridicare de mână revenirea la vot electronic, decât dacă se face un apel nominal.

De aceea, noi solicităm efectuarea unui apel nominal. (Rumoare; vociferări din partea grupurilor parlamentare PD-L şi PSD+PC)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Albu.

Domnul Gheorghe Albu:

Aş vrea să-i spun domnului Olteanu că Grupul UDMR nu a spus că o să părăsească sala. A spus numai să ţinem cont la numărătoarea voturilor că ei s-au abţinut, aşa că suntem în cvorum.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să-l rog pe domnul secretar Mihai Voicu să facă apelul nominal.

Oricum, ştiţi foarte bine că Biroul permanent a votat ca această şedinţă să dureze până la epuizarea ordinii de zi.

Acum îl invit pe domnul Mihai Voicu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

- Adomniţei Cristian Mihai - prezent
- Albu Gheorghe - prezent
- Alecu Valeriu - prezent
- Almăjanu Marin - absent
- Amet Aledin - prezent
- Ana Gheorghe - prezent
- Anastase Roberta Alma - prezentă
- Andon Sergiu - prezent
- Andronache Gabriel - prezent
- Anghel Florin Serghei - prezent
- Antal István - prezent
- Antochi Gheorghe - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă
- Arion Viorel - absent
- Atanasiu Teodor - absent
- Avram Marian - prezent
- Axenie Carmen - prezentă
- Balan Ioan - prezent
- Balcan Viorel - prezent
- Banu Mihai - absent
- Barbu Sulfina - prezentă
- Barna Maria Eugenia - prezentă
- Bădălan Eugen - prezent
- Bădulescu Adrian - prezent
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent
- Bejinariu Eugen - prezent
- Berci Vasile - absent
- Béres Ştefan Vasile - prezent
- Blaga Iosif Veniamin - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Bobeş Marin - absent
- Bode Lucian Nicolae - prezent
- Boghicevici Claudia - prezentă
- Boiangiu Victor - prezent
- Boldea Mihail - prezent
- Borbély László - prezent
- Bordeianu Dan - absent
- Bostan Emil - absent
- Bot Octavian - absent
- Botiş Ioan-Nelu - prezent
- Boureanu Cristian Alexandru - prezent
- Brătianu Matei Radu - absent
- Brînză William Gabriel - prezent
- Buciuta Ştefan - prezent
- Bud Nicolae - prezent
- Buda Daniel - prezent
- Buda Viorel-Vasile - absent
- Budurescu Daniel-Stamate - absent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
- Buican Cristian - absent
- Burcău Doina - prezentă
- Burlacu Cristian-Ion - absent
- Burnei Ion - prezent
- Buta Sorin Gheorghe - prezent
- Calimente Mihăiţă - absent
- Canacheu Costică - prezent
- Cantaragiu Bogdan - prezent
- Cazan Mircea Vasile - absent
- Călian Petru - prezent
- Călin Ion - prezent
- Cărare Viorel - prezent
- Cherecheş Cătălin - prezent
- Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă
- Chirilă Constantin - prezent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Chisăliţă Ioan Narcis - prezent
- Chiţoiu Daniel - absent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciobanu Gheorghe - prezent
- Ciocan Gheorghe - prezent
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
- Ciucă Liviu-Bogdan - prezent
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu-Eugeniu - prezent
- Coroamă Gheorghe - absent
- Covaci Dorel - prezent
- Cristea Victor - prezent
- Cristian Horia - absent
- Croitoru Cătălin - prezent
- Damian Ioan - prezent
- Dascălu Constantin - prezent
- Derzsi Ákos - prezent
- Dobre Ciprian Minodor - absent
- Dobre Cristina Elena - absentă
- Dobre Victor Paul - absent
- Dolineaschi Andrei - absent
- Donţu Mihai-Aurel - absent
- Dragomir Gheorghe - absent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent
- Drăghici Sonia Maria - prezentă
- Drăgulescu Iosif-Ştefan - absent
- Dugulescu Marius-Cristinel - prezent
- Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent
- Dumitrescu Liana - prezentă
- Dumitrică George Ionuţ - absent
- Dumitru Georgică - prezent
- Dumitru Ion - prezent
- Duşa Mircea - prezent
- Edler András György - prezent
- Erdei Dolóczki István - prezent
- Farago Petru - prezent
- Farkas Anna-Lili - absentă
- Fenechiu Relu - absent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Damian - prezent
- Florescu Adrian - prezent
- Frunzulică Doru-Claudian - absent
- Fuia Stelian - prezent
- Gabor Gheorghe - absent
- Ganţ Ovidiu Victor - prezent
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - absentă
- Geantă Florian Daniel - prezent
- Georgescu Filip - prezent
- Gerea Andrei Dominic - absent
- Gheorghe Tinel - prezent
- Gherasim Vasile - prezent
- Ghiţă Cornel - prezent
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
- Ghiveciu Marian - absent
- Giurgiu Mircia - prezent
- Gliga Vasile-Ghiorghe - prezent
- Göndör Marius-Sorin - prezent
- Gorghiu Alina-Ştefania - absentă
- Gospodaru Gabriel-Dan - prezent
- Grama Horia - prezent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gurzău Adrian - prezent
- Gust Băloşin Florentin - prezent
- Hogea Gheorghe - prezent
- Holban Titi - absent
- Holdiş Ioan - prezent
- Horj Pavel - absent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Iacob-Ridzi Monica Maria - absent, Guvern
- Iacob Strugaru Stelică - prezent
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - prezent
- Iftime Dragoş-Adrian - absent
- Ignat Miron - prezent
- Ionescu George - prezent
- Iordache Florin - absent
- Iordache Luminiţa - absentă
- Iorguş Zanfir - prezent
- Irimescu Mircea - absent
- Itu Cornel - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Jolţa Nicolae - absent
- Kelemen Atila Béla-Ladislau - prezent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Korodi Attila - absent
- Kötö Iosif - prezent
- Lakatos Petru - prezent
- Leşe Doru Braşoan - prezent
- Liga Dănuţ - absent
- Longher Ghervazen - prezent
- Lubanovici Mircea - absent
- Luca Ciprian-Florin - prezent
- Lup Silvestru Mircea - prezent
- Lupu Mihai - absent
- Macaleţi Costică - absent
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marian Dan Mihai - absent
- Marin Mircea - prezent
- Marinescu Antonella - prezentă
- Martin Eduard-Stelian - prezent
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Máté András-Levente - prezent
- Mazilu Constantin - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Militaru Constantin Severus - prezent
- Mircovici Niculae - prezent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mocanu Adrian - absent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Moldovan Carmen Ileana - absentă
- Moldovan Emil Radu - prezent
- Morega Dan Ilie - absent
- Motreanu Dan-Ştefan - absent
- Movilă Petru - prezent
- Munteanu Ioan - prezent
- Mustea-Şerban Răzvan - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - absent
- Neacşu Marian - prezent
- Nechifor Cătălin-Ioan - prezent
- Neculai Marius - prezent
- Negoiţă Robert Sorin - prezent
- Negruţ Clement - prezent
- Nica Dan - absent, Guvern
- Nica Nicolae-Ciprian - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - absent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă
- Nistor Laurenţiu - prezent
- Niţă Constantin - absent, Guvern
- Niţu Adrian Henorel - prezent
- Nosa Iuliu - prezent
- Novac Cornelia Brânduşa - absentă
- Oajdea Vasile Daniel - prezent
- Olar Corneliu - prezent
- Olosz Gergely - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Bogdan - absent
- Oprea Gabriel - absent
- Oprişcan Mihai Doru - prezent
- Orban Ludovic - absent
- Pál Árpád - prezent
- Paleologu Theodor - absent, Guvern
- Palaşcă Viorel - absent
- Palăr Ionel - absent
- Pálfi Mozes Zoltan - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pandele Sorin Andi - prezent
- Panţîru Tudor - absent
- Pardău Dumitru - prezent
- Păduraru Nicuşor - prezent
- Păsat Dan - absent
- Păun Nicolae - prezent
- Pâslaru Florin-Costin - prezent
- Petö Csilla-Mária - absentă
- Petrescu Cristian - prezent
- Petrescu Petre - prezent
- Pieptea Cornel - absent
- Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent
- Plăiaşu Gabriel - absent
- Pocora Cristina-Ancuţa - Absentă
- Ponta Victor-Viorel - absent, Guvern
- Pop Georgian - absent
- Pop Virgil - absent
- Popa Daniela - prezentă
- Popa Florian - absent
- Popa Octavian-Marius - absent
- Popeangă Vasile - prezent
- Popescu Adrian - prezent
- Popescu Cosmin Mihai - absent
- Popescu Dan-Mircea - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
- Popov Duşan - prezent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent
- Postolachi Florin - prezent
- Potor Călin - prezent
- Preda Cezar-Florin - prezent
- Prigoană Vasile-Silviu - prezent
- Radan Mihai - prezent
- Răţoi Neculai - prezent
- Rebenciuc Neculai - absent
- Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent
- Riviş-Tipei Lucian - absent
- Rizea Cristian - prezent
- Rogin Marius - prezent
- Roman Gheorghe - prezent
- Roman Ioan Sorin - prezent
- Roşca Lucreţia - absentă
- Rusu Valentin - prezent
- Sava Andrei-Valentin - prezent
- Săftoiu Ana Adriana - absentă
- Săniuţă Marian-Florian - prezent
- Săpunaru Nini - absent
- Sârbu Marian - absent, Guvern
- Scutaru Adrian George - absent
- Seremi Ştefan - prezent
- Seres Dénes - absent
- Socaciu Victor - prezent
- Solomon Adrian - prezent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Spînu Teodor-Marius - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stan Nicolae - prezent
- Stanciu Anghel - prezent
- Stavrositu Maria - prezentă
- Steriu Valeriu-Andrei - prezent
- Stoica Mihaela - prezentă
- Stragea Sorin Constantin - prezent
- Stroe Ionuţ-Marian - absent
- Stroe Mihai - absent
- Stroian Toader - prezent
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - prezent
- Surpăţeanu Mihai - prezent
- Surupăceanu Mugurel - prezent
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă
- Ştefan Viorel - prezent
- Ştirbeţ Corneliu - prezent
- Ştirbu Gigel-Sorinel - absent
- Tabără Valeriu - prezent
- Tabugan Ion - absent
- Taloş-Gheorghe Mirel - absent
- Tărâţă Culiţă - prezent
- Teodorescu Horia - absent
- Timiş Ioan - absent
- Tiţa-Nicolescu Gabriel - prezent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Toader Mircea-Nicu - prezent
- Trăşculescu Alin Silviu - prezent
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - prezentă
- Tuşa Adriana Diana - absentă
- Ţaga Claudiu - absent
- Ţintean Ioan - absent
- Ţîmpău Radu Bogdan - absent
- Ţurcanu Florin - absent
- Ţurea Răzvan - prezent
- Udrea Elena Gabriela - absent, Guvern
- Uioreanu Horea-Dorin - absent
- Uricec Eugen Constantin - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Varga Lucia-Ana - absentă
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilică Radu Costin - prezent
- Vişan Gelu - prezent
- Vîlcu Samoil - prezent
- Vladu Iulian - prezent
- Vlase Petru Gabriel - prezent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Mădălin-Ştefan - prezent
- Voicu Mihai Alexandru - prezent
- Voinescu-Cotoi Sever - prezent
- Vreme Valerian - prezent
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
- Zătreanu Dan-Radu - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - absent
- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
- Zoicaş Gheorghe - prezent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Suntem în cvorum, acum am să vă supun aprobării propunerea făcută de domnul Daniel Buda de a reveni la votul electronic. Votul se face deschis prin ridicare de mână.

O să invit secretarii la prezidiu, pentru a mă ajuta la numărarea voturilor.

Domnule Daniel Buda, vă rog.

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Retrag propunerea de a reveni la sistemul de vot anterior, pentru că suntem în cvorum şi putem proceda la un astfel de sistem de vot.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Uioreanu, vă rog.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Având în vedere că persistaţi în încălcarea Regulamentului, am crezut că această pauză cu strigarea catalogului va limpezi un pic problema cu regulile şi cu legile, noi rămânem atunci la aceeaşi situaţie, noi vom părăsi sala. Pot să vă las o propunere înainte de a pleca: să votaţi în bloc, că văd că... sau să vă asumaţi responsabilitatea.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Marton Arpad, vă rog.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem în faza de voturi finale. Anumite legi necesită o majoritate calificată: deci, jumătate plus unu din numărul total de deputaţi. Ca atare, dincolo de faptul că dumneavoastră aţi anunţat că suntem în cvorum, aş solicita să ne spuneţi câţi suntem în cvorum, că s-ar putea ca anumite legi să nu treacă sau să credem noi, unii care nu o votăm, că n-a trecut. Din moment ce nu avem vot electronic, deci o modalitate incontestabilă de numărare de voturi, eu totuşi aş sugera că ar merge mai repede toată procedura dacă totuşi aţi reveni la revenire şi am vota electronic; ar merge mult mai repede, mult mai uşor şi cred şi cu foarte multe voturi pentru. Dar dacă doriţi cu tot dinadinsul să arătaţi că sunteţi puternici, atunci vă rog, în primul rând, să arătaţi câţi suntem prezenţi în cvorum.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Marton Arpad, în 3 minute, domnul secretar Mihai Voicu termină numărătoarea şi vă pot anunţa câţi membri ai Camerei sunt prezenţi în plen în acest moment.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

La apelul nominal au răspuns prezent 227 de deputaţi din totalul de 334.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă propun să revenim la ordinea de zi.

18. Proiectul de Lege pentru modificarea art.9 alin.(1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Este lege ordinară. Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Cine este pentru? 187 de voturi pentru.

Împotrivă? Nu există voturi împotrivă.

Abţineri? 19 abţineri.

Vă mulţumesc.

19. Propunerea legislativă ...

Da, domnule Marton Arpad, vă rog.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

S-a anunţat că suntem 223 în sală.

Din sală:

227!

Domnul Marton Arpad-Francisc:

227. Totodată, Grupul parlamentar al PNL a părăsit sala.

Ca să nu fie nici o problemă, părăsim şi noi sala şi votaţi cu 230 pentru.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mi-a făcut următoarele precizări domnul secretar Mihai Voicu: 227 deputaţi, fără PNL, care a anunţat că nu e prezent în sală. Deci, cred că lucrurile sunt lămurite şi putem să mergem mai departe.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical. Cameră decizională. Este lege organică, Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 187 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

20. Propunerea legislativă privind vânzarea spaţiilor cu destinaţie de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical. Lege organică. Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 189 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

21. Propunerea legislativă privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a unităţilor administrativ teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical. Este lege organică. Cameră decizională.

Propunerea este de respingere.

Cine este pentru? 189 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

22. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.598/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2002 privind reglementarea dreptului de proprietate al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România asupra lăcaşurilor de cult, cimitirelor şi altor bunuri destinate activităţilor cultului mozaic, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.802 din 05/11/2002. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Cine este pentru? 187 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea de respingere a fost adoptată.

23. Propunerea legislativă privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 189 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea de respingere a trecut.

24. Propunerea legislativă privind reglementarea juridică a persoanelor aflate pe aşa numitele liste de chiaburi. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 187 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

25. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.10(r2) din 08.02. 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.798 din 2 septembrie 2005. Este lege organică. Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 184 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

26. Propunerea legislativă pentru modificarea Legiinr.21/1991 privind cetăţenia română, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.44 din 6 martie 1991, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.98 din 6 martie 2000. Lege organică, Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? 181 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

27. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.21/1991 privind cetăţenia română. Lege organică. Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 185.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

28. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr.21/1991, republicată. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 186.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

29. Propunerea legislativă pentru completarea art.7 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridica al adopţiei. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 184.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

30. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului penal al României. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 184 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

31. Propunerea legislativă modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

32. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.15/1968 Codul Penal al României, republicat. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

33. Propunerea legislativă pentru abrogarea alineatului (8) al articolului 9 din Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 de voturi.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

34. Propunerea legislativă privind perioada de desfăşurare a alegerilor şi referendumului local. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

35. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(2) al art.43 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

36. Proiectul de Lege pentru modificarea art.5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificată şi completată prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei şi unele măsuri adiacente şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.789/2005.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

37. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Este lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? 181 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

38. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea alineatului (1) al articolului 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214 din 29 decembrie 1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru această propunere? 184 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

39. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.3 din 22/02/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, versiune consolidată în data de 15.05.2007. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru propunere? 183 de voturi.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Nu sunt abţineri.

40. Propunerea legislativă de modificare şi completare a legii nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

41. Propunerea legislativă de modificarea a Legii nr.14/2003, Legea partidelor politice. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru această respingere? 182 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

42. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 180 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

43. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.5 din Legea nr.24(rl)/2000. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 180 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

44. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii arendării nr.112 din 25/11/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

45. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, nr.279 bis din 21/04/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

46. Propunerea legislativă pentru completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

47. Propunerea legislativă privind declararea de utilitate publică a Pieţei Obor şi Parcului Păsărari situate în Bucureşti sectorul 2. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

48. Propunerea legislativă privind declararea depoului "Ilie Pintilie" ca fiind de utilitate publică, precum şi transformarea acestuia în piaţa numită "Piaţa Pensionarilor", piaţă agroalimentară socială şi un parc numit "Parcul Pensionarilor". Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

49. Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.75/16.07.1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiilor publice. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

50. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.335 din 3 decembrie 2007 a Camerelor de comerţ din România. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

51. Propunerea legislativă privind statutul majorităţii cetăţenilor de naţionalitate română. Lege organică. Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

52. Propunerea legislativă privind înfiinţarea reprezentanţelor permanente ale Cultelor religioase legal constituite, pe lângă Parlamentul României. Lege organică. Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

53. Propunerea legislativă privind stimularea întoarcerii în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş a familiilor de români alungate de către şovinii de etnie maghiară după 21 decembrie 1989, precum şi a sprijinirii familiilor tinere de români care doresc să-şi stabilească domiciliul în aceste judeţe. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru. Nici un vot împotrivă, nici o abţinere.

54. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Lege organică. Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

55. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.9 alin.(3) din Legea nr.1/2000, actualizată, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997. Lege organică. Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea proiectului de lege.

Cine este pentru? 181 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

56. Propunerea legislativă pentru modificarea lit.f) a art.41 din Legea zootehniei nr.72/2002 şi completarea art.13 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006. Lege organică. Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Absent Nu sunt.

57. Propunerea legislativă privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - CEC depozite pe livrete de economii cu dobândă şi câştiguri şi obligaţiuni CEC cu câştiguri. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

58. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 312/28/06/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.582 din 30/06/2004. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 180 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

59. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 180 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

60. Propunerea legislativă completarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

61. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 cu privire la Codul fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

62. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571 privind Codul fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

63. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Anexei nr.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

64. Propunerea legislativă pentru completarea articolului 201 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

65. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

66. Propunerea legislativă de modificarea şi completarea aceleiaşi legi privind Codul fiscal, Legea nr.571/2003. Cameră decizională. Lege ordinară. Propunere de respingere.

Cine este pentru? 180 de voturi pentru. Nici un vot împotrivă. Nici o abţinere.

67. Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571 privind Codul fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 180 de voturi pentru. Nici un vot împotrivă, nici o abţinere.

68. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

69. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea art.176 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

70. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

71. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(4) art.57 din Legea nr.571/2003 privind acelaşi Cod fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Cine este pentru? 180 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

72. Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (6) al articolului 258 din Legea nr.571/2003 privind acelaşi Cod fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea punerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

73. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

74. Propunerea legislativă privind completarea articolului 214¹ din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.573/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

75. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

76. Proiectul de Lege pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

77. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

78. Propunerea legislativă pentru modificarea art.851 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

79. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

80. Propunerea legislativă privind gestionarea populaţiei canine. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

81. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.10 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 182 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

82. Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 71 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195 din 22/12/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.265/2006, Legea protecţiei mediului cu modificările şi completările ulterioare. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

83. Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru popularizarea drepturilor cetăţenilor Uniunii Europene. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

84. Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.393 din 28/09/2004 privind Statutul aleşilor locali. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

85. Propunerea legislativă pentru declararea de rezervaţie arheologică şi bun de utilitate publică de interes naţional a unor zone din teritoriul localităţilor Sarmizegetusa, Mintia-Veţel şi a Complexului cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei - Costeşti - Cetăţuie; Cetăţuia Înaltă; Ciocuţa; Costeşti-Blidaru; Faieragu; Vârful lui Hulpe; Feţele Albe; Grădiştea Muncelului; Piatra Roşie - judeţul Hunedoara. Lege ordinară. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

86. Proiectul de Lege privind atribuirea unei locuinţe doamnei Valeria Oancea.

Comisia propune respingerea proiectului.

Cine este pentru? 182 de voturi.

Abţineri şi voturi împotrivă? nu avem.

87. Propunerea legislativă privind modernizarea drumurilor judeţene şi comunale din credite externe.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 180.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

88. Propunerea legislativă privind abrogarea art.32 din Legea nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, cu modificările aduse de Legea nr.289 din 7 iulie 2006, precum şi modificarea legii prin adăugarea art.32 indice (1).

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 180.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

89. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.350 din 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.373 din 10.07.2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 181.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

90. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 181.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

91. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 182.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

92. Propunerea legislativă pentru completarea art.10 din Legea nr.340/ 2004 privind instituţia prefectului.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 182.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

93. Propunerea legislativă privind parcările pe domeniul public.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 189.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

94. Propunerea legislativă pentru construirea de creşe şi grădiniţe.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 182.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

95. Propunerea legislativă pentru modificarea art.7 alin.9 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 182.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

96. Propunerea legislativă pentru completarea art.11 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 183.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

97. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(9) al art.7 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Cine este pentru? 185.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

98. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 185.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

99. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.188 din 8 decembrie 1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 183 de voturi pentru.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

100. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.188(r2)/ 1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

101. Propunerea legislativă privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale destinate sediilor editurilor de carte şi/sau publicaţiilor culturale.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 183.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

102. Propunerea legislativă privind instituirea programului de stimulare a înnoirii parcului naţional de tractoare şi maşini agricole.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 de voturi pentru.

Voturi împotrivă şi abţineri? nu avem.

103. Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.60(rl)/23.09.1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

104. Proiectul de Lege privind declararea terenurilor şi clădirilor dezafectate, aparţinând Ministerului Apărării, ca fiind de utilitate publică, precum şi amenajarea acestora ca clădiri de utilitate publică şi spaţii verzi.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 183.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

105. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

106. Propunerea legislativă privind stimularea elevilor olimpici.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 181.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

107. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 181.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

108. Propunerea legislativă pentru completarea art.80, alin.(1) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 181.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

109. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

110. Propunerea legislativă pentru completarea art.77 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

111. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

112. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Decretului-Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 179.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

113. Propunerea legislativă privind salariul minim brut pe ţară lunar, garantat în plată.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 179.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

114. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.220 din 4 iulie 2007 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 179.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

115. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.220/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

116. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 334/2002 a bibliotecilor.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

117. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

118. Propunerea legislativă privind Statutul personalului aeronautic nenavigant tehnic din aviaţia civilă din România.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

119. Propunerea legislativă privind urgentarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 179.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

120. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 181.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

121. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.373/2004 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 179.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

122. Proiectul de Lege privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru? 180.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

123. Propunerea legislativă pentru modificarea art.1 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 180.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

124. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 179.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

125. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr.50 din 09/06/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 179.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

126. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu sunt.

127. Propunerea legislativă pentru completarea articolului 8 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

128. Proiectul de Lege pentru modificarea art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

129. Propunerea legislativă pentru modificarea legii nr.482 din 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 178.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.

130. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 176.

Voturi împotrivă, abţineri? nu avem.