Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 17,45.

Lucrările au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari.

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru început, daţi-mi voie să-mi cer scuze în numele Biroului permanent pentru întârziere. Am avut o şedinţă de Birou permanent care a durat mai mult decât ne-am fi aşteptat.

Acum declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, şi anunţ că din totalul celor 334 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 222 de deputaţi şi, dintre aceştia, sunt absenţi 122, din care 26 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: Ordinea de zi pentru şedinţa în plen din zilele de luni 15 şi marţi 16 iunie 2009, Programul de lucru pentru perioada 15-20 iunie 2009, Lista rapoartelor depuse în perioada 10-15 iunie 2009 de comisiile permanente sesizate în fond, Informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente, Lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi Sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, partea I.

Intrăm acum în Ordinea de zi. Începem, conform Programului adoptat de Biroul permanent cu Proiectul de Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.31/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al serviciilor Camerei Deputaţilor, precum şi a statului de funcţii pe anul 2006.

Daţi-mi voie să-i dau cuvântul domnului secretar general Gheorghe Barbu.

Domnul Gheorghe Barbu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Potrivit art.31 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Biroul permanent avizează şi supune plenului Camerei structura organizatorică, statul de funcţii şi Regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor.

În şedinţa din 10 iunie 2009, Biroul permanent a avizat propunerile de modificare şi completare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor Camerei şi statul de funcţii pe anul 2009.

Modificările propuse a fi aduse Regulamentului de organizare şi funcţionare, pe care vi le prezentăm, au rezultat propriu-zis din noua structură organizatorică aprobată de Camera Deputaţilor prin Hotărârea nr.24/2009 şi au ţinut seama, în primul rând, de noile compartimente create prin această hotărâre şi de noile competenţe stabilite acestora prin acte normative speciale.

Pentru a pune în practică toate acestea, serviciile Camerei Deputaţilor asigură prin compartimentele componente lucrările de specialitate, condiţiile organizatorice şi materiale pentru desfăşurarea activităţii parlamentare şi pentru desfăşurarea activităţilor legate de exercitarea mandatului de deputat în circumscripţiile electorale, în grupurile parlamentare şi în comisii şi în plen.

Doamnă preşedinte,

Am rugămintea să-mi permiteţi, pentru că au fost câteva... 3 corecturi care ar trebui făcute, 3 erori materiale.

La art.61 lit.a) penultimul cuvânt, "defineşte", a fost înlocuit cu "identifică".

La art.62 lit.n), cuvântul "participare" a fost înlocuit cu "implicare", iar la art.120² de la lit.n) la r) se abrogă, întrucât au fost deja preluate în art.4¹ şi 4².

Aceste corecturi, vă rog să le aveţi în vedere la aprobarea Anexei nr.1.

În legătură cu statul de funcţii, pe care îl prezentăm Camerei Deputaţilor spre aprobare, reprezintă realocarea resurselor umane pe structura organizatorică, aşa cum a fost aprobată prin Hotărârea nr.24/2009, în vederea îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor Camerei Deputaţilor.

Ţinând seama de aceste aspecte, prezentate în temeiul art.31 alin.(1) lit.m) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor Camerei Deputaţilor şi statul de funcţii al acestora a fost înaintat plenului Camerei spre aprobare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale există intervenţii?

Doamna Aurelia Vasile, în numele Grupului parlamentar al PSD+PC.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Îmi pare rău că trebuie să fac în plen acest amendament, şi nu l-am făcut în cadrul Biroului, dar lucrurile au fost foarte aglomerate în cursul zilei de astăzi.

Grupul nostru este de acord cu tot ce a prezentat secretarul general al Camerei, dar ridicăm următoarea problemă care solicităm să fie luată ca un amendament la Regulament: "Personalul încadrat pe funcţia de îngrijitor să fie salarizat în limitele funcţiei de muncitor calificat, cu respectarea alocărilor bugetare pe anul în curs".

Pe ce susţinem? Susţinem pentru următorul fapt, că aceste salariate - pentru că, în general, ele sunt femei - nu se ocupă numai de curăţenie, ele se ocupă şi de amenajări, de demenajări, drept urmare, reprezintă şi o calificarea la locul de muncă.

Considerăm că nu influenţăm bugetul Camerei Deputaţilor, pentru că solicităm ca alocările bugetare pe anul în curs să fie de la data de 1 a anului următor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt şi alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Dacă nu mai sunt, o să-l rog pe domnul secretar general să îşi precizeze poziţia cu privire la propunerile făcute de Grupul PSD+PC.

Domnul Gheorghe Barbu:

Aşa cum spunea şi doamna deputat Aura Vasile, putem face aceste modificări, problema însă este de ordin financiar. În acest an din buget, practic nu se poate acoperi, vă solicit să fie luate în calcul pentru anul 2010 şi să facem, ca atare, modificările, şi când prezentăm pentru aprobarea bugetului pentru anul viitor să fie incluse aceste sume.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Înţeleg că şi doamna Aura Vasile este de acord cu propunerea dumneavoastră.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, daţi-mi voie să intrăm pe dezbaterea proiectului de hotărâre.

Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.31/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al serviciilor Camerei Deputaţilor, precum şi a statului de funcţii pe anul 2006.

Dacă sunt observaţii la titlu? Nu sunt.

La art.1, dacă sunt observaţii, incluzând şi corecturile prezentate de domnul secretar general în plenul Camerei Deputaţilor? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Art.2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Anexele, de asemenea, fac parte integrantă din această hotărâre. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Mulţumesc, rămâne pentru votul final care va avea loc mâine, conform programului adoptat de Biroul permanent.

Următorul punct, 5, îl reprezintă Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.26/1990 privind registrul comerţului şi a Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cuvântul cineva? Nu.

Din partea comisiei sesizată în fond, îi dau cuvântul domnului vicepreşedinte Florin Iordache. Este vorba de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Voi prezenta raportul suplimentar la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.26/1990 privind registrul comerţului şi a Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Guvernul, prin punctul de vedere nr.2274 susţine adoptarea acestei iniţiative.

Obiectul de reglementare pentru modificarea Legii nr.26 privind registrul comerţului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Legea camerelor de comerţ nr.335/2007 în sensul trecerii oficiului registrului de la Ministerul Justiţiei în sistemul camerelor de comerţ din România.

Plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea, în vederea reexaminării. În aceste condiţii, în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în urma dezbaterilor, propunem plenului Camerei Deputaţilor, cu majoritate de voturi, raportul suplimentar, cu menţiunea de adoptare a propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.26/1990, cu amendamentele prezentate în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Şi, pentru a nu mai interveni, doamna preşedinte, vreau să precizez că la art.II, III şi IV trebuie trecută sintagma "Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor cetăţeneşti" a fost omis acest lucru.

La art.11 trebuie "tarife", şi nu "taxe".

Un acord la art.V, "dotarea oficiului", şi la art. VII "acestuia", şi nu "acesteia". Au fost nişte corectări strict gramaticale.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale sunt intervenţii din partea Grupurilor parlamentare?

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnule Petru Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fac precizarea că vorbesc doar în numele meu, pentru că părerile sunt destul de împărţite şi în cadrul grupului nostru şi trebuie s-o recunoaştem.

Aş vrea să fac un scurt istoric asupra acestei iniţiative legislative care s-a plimbat prin Parlamentul României în ultimii 3 ani de zile.

În primul rând, ştim cu toţii că este un proiect de lege care face parte din categoria legilor organice, şi, în momentul în care nu se creează o majoritate necesară, cu siguranţă că acest proiect de lege nu va trece. Se ştie foarte bine faptul că se creează anumite presiuni s-au creat presiuni în special din partea camerelor de comerţ. Eu, cel puţin, nu le-am înţeles, fac precizarea că sunt adeptul ca aceste registre ale comerţului să rămână la Ministerul Justiţiei, din foarte multe puncte de vedere, mai ales în condiţiile actuale de criză financiară, cred eu că nu putem să ne lipsim de aceste venituri care ajung la stat prin Ministerul Justiţiei. Există şi alte argumente asupra celor afirmate de mine, însă doresc să fiu foarte scurt şi cred eu că în urma dezbaterilor nu se va crea o majoritate astfel încât să putem să putem să votăm această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, trebuie să optăm între gestionarea acestei importante activităţi de către stat sau de către o instituţie care se ocupă de mediul de afaceri. Şi eu cred că logica ne spune că trebuie să dăm mediului de afaceri ceea ce i se cuvine, şi anume să administreze o bază informaţională, comunicaţională şi birocratică într-un mod eficient.

Dacă mai punem la socoteală faptul că registrul comerţului s-a dezvoltat în camerele de comerţ înainte de război şi imediat după revoluţie sunt argumente, cred, suficiente care să ne spună că activitatea registrului comerţului are locul ei corect şi bine pus la punct şi potrivit la camerele de comerţ. Au dovedit acest lucru până în anul 2002, când lucrurile au mers bine, când au făcut pionierat în dezvoltarea acestei extraordinar de importante activităţi, şi poate lucrul cel mai important de fapt este că avem o legătură directă între registrul comerţului de la nivel teritorial şi comunitatea oamenilor de afaceri de la acelaşi nivel.

Toată lumea vorbeşte de descentralizare, toată lumea vorbeşte de coborârea deciziei de la nivel central la nivel local, şi în acest caz, acest lucru se întâmplă. Şi eu cred că trebuie să sprijinim mediul de afaceri cu toată forţa pe care o avem, pentru că de la mediul de afaceri aducem impozite şi taxe, aducem ordine şi disciplină, uneori chiar şi în sectorul public, care nu e atât de eficient cum este sectorul privat.

Vă mulţumesc şi vă rog să votaţi acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii?

Domnule Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

Colegul meu Petru Călian a vorbit în nume personal. Vreau să spun că am avut o dezbatere, într-adevăr, îndelungă referitoare la această iniţiativă legislativă, părerile personale ale deputaţilor noştri au înclinat în majoritate spre a nu fi de acord, dar o decizie politică aparţine fiecărui grup. Decizia noastră a fost ca fiecare parlamentar să voteze aşa cum crede de cuviinţă, având o libertate, pentru a cântări foarte bine ceea ce se întâmplă cu aceste registre ale comerţului. Cei care suntem în mediul de afaceri, ştiţi foarte bine că registrul comerţului a fost o sursă de venituri pentru camera de comerţ. Acesta a fost principalul obiectiv pe care l-a avut registrul comerţului, iar din punct de vedere juridic este corect să fie la Ministerul Justiţiei. Cum le împaci pe cele două este în conştiinţa fiecărui parlamentar al nostru.

Aşa că, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal nu are o opinie comună.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Grupul parlamentar al PSD+PC va vota această iniţiativă legislativă, acest proiect de lege. Suntem de acord că şi acest lucru poate să facă parte din descentralizare, ceea ce actualul guvern a început prin mai multe ministere, şi credem că este bine-venită apropierea industriaşilor de camera de comerţ.

Legat de ceea ce spunea un coleg, că sumele nu dispar de la bugetul de stat, pot să-i spun că pct.3¹ de la art.10 sună aşa: "sumele rezultate din diferenţa dintre veniturile încasate din activitatea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi din activitatea Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Camerele de Comerţ şi Industrie Judeţene şi cheltuielile aferente necesare funcţionării acesteia se fac venit la bugetul de stat".

Deci, nu există o diminuare a sumelor, ci am putea să spunem că această iniţiativă legislativă nu face altceva decât vine în ajutorul industriei, a celor care doresc să poată să aibă un mediu de afaceri care să fie aproape de ei, şi nu în situaţia în care nu are legătură şi nu de fiecare dată le apără interesele.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Oajdea.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Stimaţi colegi,

Trebuie să observăm un lucru. Camera de Comerţ este o structură asociativă înfiinţată în baza unei legi dată de FSN, iar în interiorul ei sunt membri de la judeţ la judeţ doar câteva persoane juridice, cred că în jur de 28, dacă reţin bine, mai sunt la Iaşi acum, şi nu e normal, în opinia mea, să punem la dispoziţia câtorva persoane juridice atât datele celorlalte persoane juridice, că ei au acces la bilanţuri, la situaţii financiare şi aşa mai departe, că e concurenţă neloială. Şi, mai mult decât atât, cei care au avut activitate economică ştiu foarte clar că atunci când registrul comerţului era la camerele de comerţ plăteau sume mult mai mari, taxe de urgenţă mult mai mari şi nu înţeleg opinia colegilor de la PSD, în sensul în care cine vrea să-şi facă o afacere, cum îl putem noi ajuta? Obligând o persoană privată să plătească taxe şi mai mari la altă persoană asociativă formată din câţiva privaţi nu este în regulă, nu putem vota aşa ceva, pentru că altminteri am putea să punem şi camere de luat vederi pe străzi şi să filmăm cine trece strada neregulamentar şi să obligăm, să le dăm posibilitatea să pună amenzi. Nu e în regulă!

Deci, vă rog, în acest context, să nu votaţi această lege, pentru că nu ajută mediul de afaceri, nu ajută decât pe cei care au relaţii cu preşedinţii camerelor de comerţ şi nu face decât să lovească în dezvoltarea micilor întreprinzători.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dragi colegi,

o să vă rog să înţelegeţi că prin poziţionarea pe ordinea de zi se discută în procedură de urgenţă. Deci, intervenţiile vă rog să fie, fie în numele grupului parlamentar, fie dacă există anumite intervenţii pe procedură.

Acum o să rog pe domnul Marton Arpad să ia cuvântul şi, înţeleg că în numele Grupului parlamentar al UDMR... veţi lua dumneavoastră. Vă mulţumesc.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă mulţumesc că în sfârşit aţi luat această poziţie. Totuşi, conform Regulamentului nostru, la dezbateri generale ia cuvântul câte un reprezentant dintr-un grup parlamentar. Dacă un grup parlamentar n-a reuşit să-şi definitiveze punctul de vedere comun, poate să anunţe liderul de grup această problemă, eventual, dacă doreşte, şi punctele de vedere divergente, dar nicidecum ca din partea unui grup parlamentar să ia cuvântul trei persoane. Dacă are o persoană un alt punct de vedere, legat de amendamente adoptate în comisie sau legat de lege, dacă are amendament depus, atunci poate să intervină la dezbaterea pe articole, nicidecum la dezbateri generale.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul Antal Istvan, în numele grupului parlamentar al UDMR. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Antal Istvan:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vi s-a vorbit deja despre istoria acestui proiect de lege şi personal pot să vă mărturisesc că îmi pare rău că nu s-a adoptat în legislatura trecută această variantă, pentru că aveam în plus o experienţă şi poate că această legislatură deja s-ar fi ocupat de o modificare în fond a Legii camerei de comerţ, în aşa fel ca să avem şi noi acele structuri care există în celelalte state sau majoritatea statelor din Uniune, şi anume, o cameră agricolă, o cameră a meşteşugarilor şi o cameră de comerţ şi industrie, în aşa fel ca toţi cei care sunt din mediul de afaceri să aibă structurile lor foarte bine definite, compatibile cu structurile celorlalte ţări, în vederea unei colaborări mai eficiente.

Acum am ajuns în faţa unui fapt împlinit şi constatăm că există un compromis, deci hai să ne aflăm în treabă să subordonăm registrul comerţului camerelor de comerţ din judeţe, aşa cum, de altfel, au fost create la vremea respectivă, ceea ce este un lucru pozitiv, dar încasările să fie venit la bugetul statului, ceea ce înseamnă că practic, din acele venituri realizate în fiecare judeţ prin tarifele aplicate, majoritatea acestor bani, în continuare, să fie gestionaţi tot de birocraţii de la centru şi aşa ajungem într-o situaţie destul de confuză. Suntem noi, cel puţin din grupul nostru, majoritatea grupului nostru, pentru că există discuţii în continuare de la judeţ la judeţ vizavi de această instituţie, suntem curioşi să vedem, până la urmă, cum va funcţiona. Oricum o să fie registrul comerţului mai aproape de cei care contribuie la funcţionarea acestui registru şi credem noi că în urma acestui vot o să aibă loc o descentralizare de mult aşteptată, urmând ca într-un viitor nu prea îndepărtat, aşa cum v-am spus, punctul nostru de vedere ar fi ca să reaşezăm aceste Camere pe acele structuri care, considerăm noi, ar funcţiona mult mai bine în interesul oamenilor de afaceri din fiecare structură, având în vedere şi faptul că se află o lege a meşteşugarilor pe masa comisiilor de specialitate şi acolo este prevăzut expresis verbis crearea Camerei meşteşugarilor, ceea ce ar fi, şi de dorit şi sperăm că în această legislatură să ajungem până la urmă la această soluţie. şi considerăm noi că şi Camera agricolă ar fi benefică, având în vedere faptul că acolo, în acest sector avem probleme deosebite şi poate ca întreprinzătorii care provin din acel profil s-ar înţelege, ar avea o activitate mult mai bine definită dacă ar exista această structură a lor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat Antal.

Pentru că nu mai sunt alte intervenţii, daţi-mi voie, în încheiere a dezbaterilor generale, să-i dau cuvântul domnului vicepreşedinte Iordache. O să vă rog să propuneţi şi un timp pentru dezbateri.

Domnul Florin Iordache:

Da. Vă propun un timp de 10 minute, câte un minut pentru fiecare intervenţie, doamna preşedinte.

Vreau să precizez cele trei mari modificări care au fost făcute în raportul suplimentar al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Acestea au vizat personalitatea juridică pe care o va avea în continuare Oficiul Registrului. Cea de-a doua mare modificare este cea care vizează utilitatea publică a oficiului şi cea de-a treia a fost prezentată de colega mea, este cea care vizează banii. tocmai pentru că existau speculaţii că o parte din fondurile rezultate între cheltuieli şi venituri ar putea să se ducă spre fonduri private, noi am considerat că această diferenţă se constituie venit la bugetul de stat.

Credem că prin aceste modificări am venit cu nişte modificări bune şi nu facem decât un singur lucru, e anacronic să spunem că oficiul trece în subordinea camerelor de comerţ. Nu, aşa cum acum este pe lângă Ministerul Justiţiei, tot aşa va fi pe lângă camerele de comerţ, pentru o mai bună colaborare şi o mai bună dezvoltare a tot ceea ce înseamnă industrie, agricultură, mediu de afaceri.

Mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Pe procedură? Vă rog.

Domnul Teodor-Marius Spânu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

De obicei la proiectele de lege, ştiu că există necesitatea prezentării unui punct de vedere al Guvernului, legat de acest proiect de lege, mai ales că vorbim de o prevedere legală de tipul unei legi organice, şi aş vrea să întreb care este punctul de vedere al Ministerului Justiţiei, pentru că îmi amintesc, la o altă şedinţă, când a fost introdusă pe ordinea de zi am avut un punct de vedere al Ministerului Justiţiei, şi aş dori să aflu care este punctul de vedere al Guvernului legat de acest proiect legislativ. S-au spus aici mai multe lucruri legate de modul în care sunt organizate camerele de comerţ din alte ţări, lăsându-se impresia că este o regulă generală a Uniunii Europene, şi eu v-aş ruga, dragi colegi, aveţi pe ordinea de zi a Camerei, în format electronic, toate documentele, plecând de la iniţiatori până la ultimul raport, şi ar fi bine să le consultaţi. Vreau doar să dau câteva cifre dintr-un acord dat de Consiliul Legislativ, din 23 de sate membre ale Uniunii Europene, Registrul Comerţului în 12 este la Ministerul Justiţiei, în 11 la Ministerul Economiei sau Finanţelor şi numai în două state este în subordinea Camerelor de comerţ. Dar, atenţie, acestea au un statut de instituţie publică, şi nu de drept privat ca la noi. Deci, din punctul acesta de vedere, ştim că avem multe legi, poate nu reuşim să le parcurgem, tot ce este în spatele lor, dar v-aş ruga insistent, atunci când vă formulaţi punctul de vedere prin vot să vă uitaţi pe punctele de vedere emise atât de către Consiliul Legislativ, cât şi de către fostul guvern, şi o să vedeţi foarte multe nuanţe critice, şi v-aş ruga, în încheiere, să nu aprobăm acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mihai Voicu, pe procedură.

Urmează domnul Marton Arpad, tot pe procedură.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Faţă de intervenţia anterioară este punctul de procedură pe care vreau să-l ridic. Am mai spus-o şi o să o mai repet. Părerea unui minister, punctul de vedere al unui reprezentant al Guvernului prezent aici sunt total nerelevante. Există o singură modalitate de a ni se comunica punctul de vedere al Guvernului, şi această modalitate este un punct de vedere aprobat în şedinţa de guvern şi trimis de către Ministerul pentru relaţia cu Parlamentul sub semnătura primului- ministru.

Orice fel de altă exprimare este un punct de vedere personal care, cu tot respectul pentru reprezentanţii Guvernului, nu ne interesează. Pentru că nu este un punct de vedere oficial. În raportul comisiei ni s-a precizat, ni s-a comunicat chiar şi numărul de înregistrare al punctului de vedere al Guvernului, care este unul favorabil.

Mulţumim, este suficient.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnule Marton Arpad, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Constat cu mare bucurie că din acelaşi grup parlamentar s-a reuşit să se ia şi a patra luare de cuvânt, cică pe procedură. cine l-a auzit, era clar că era pe fond, inclusiv de îndemn de a cum se vota, nu o problemă de procedură, ci o lege.

În primul rând, legat de procedură şi în completarea celor spuse de domnul deputat Voicu, trebuie să vă reamintesc că, în conformitate cu Constituţia şi Regulamentul Camerei Deputaţilor, chiar şi punctul de vedere al Guvernului trebuie să fie solicitat şi chiar de nu vine se pot dezbate anumite legi şi chiar dacă Guvernul nu este de acord cu o iniţiativă legislativă, această lege poate fi adoptată, măsură de altfel la care aţi procedat, distinşi colegi din Partidul Democrat Liberal, în momentul în care aţi votat modificarea Legii statutului cadrelor didactice, deşi Guvernul de atunci a avut un punct de vedere contrar adoptării acestei legi. Nu v-a interesat atunci. E adevărat că acum n-o aplicaţi, fiind la guvernare.

Deci, pe de o parte, v-aţi conformat acelui punct de vedere al Guvernului respectiv. Aici nu suntem în ipostaza în care Guvernul este iniţiatorul proiectului de lege. Ca atare, nici prezenţa Guvernului la această dezbatere şi punctul de vedere exprimat nu este nevoie de la acest microfon pentru că aţi primit acest punct de vedere în caseta dumneavoastră, împreună cu expunerea de motive şi alte documente pe care le-aţi citat, la care putea să facă trimitere oratorul dumneavoastră la dezbaterile generale.

Deci, eu cred că putem să intrăm în dezbateri pe articole, conform acelor timpi propuşi şi votarea acestor timpi propuşi de preşedintele comisiei.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul Muntean, tot pe procedură.

Domnul Ioan Muntean:

Doamna preşedinte,

Chiar pe procedură. Am aprobat programul de lucru al Camerei Deputaţilor. Cred că nu îl respectăm. Şi ar trebui să restrângem din acest moment dezbaterea pe acest proiect de lege şi să trecem la celelalte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Aşa este, dar, dacă-mi permiteţi, am vrut să finalizăm acest proiect dacă tot l-am început. Şi în încheierea dezbaterilor generale, daţi-mi voie, pentru ca toată lumea să fie lămurită, să-i dau cuvântul pentru două minute şi reprezentantului Ministerului Justiţiei pentru a prezenta punctul de vedere, aşa cum el a fost solicitat de Parlament.

Doamna Rodica Constantinovici (secretar de stat, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţiativa de faţă vizează, în esenţă, transformarea statutului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din instituţie publică, aflată în subordinea Ministerului Justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, în structură cu personalitate juridică, pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Reamintim că această problematică a făcut obiectul mai multor propuneri legislative promovate în perioada 2005-2007, două dintre ele au fost respinse, a treia a fost declarată neconstituţională, iar a patra, devenită Legea nr.335/2007, a adoptat o soluţie de compromis, eliminând ideea transformării statutului ONRC, dar prevăzând obligaţia acestei din urmă instituţii de a asigura accesul gratuit al Camerelor la informaţiile din registru care sunt necesare exercitării atribuţiilor lor.

această iniţiativă legislativă care este astăzi în dezbatere a fost respinsă de Senat, în şedinţa plenului din data de 7 octombrie 2008.

Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti reiterează poziţia constantă de susţinere a statutului actual al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Aşa cum arătat în repetate rânduri, în favoarea acestei opţiuni pledează o serie de raţiuni de oportunitate şi legalitate, argumente legate de implementarea normelor comunitare în domeniul societăţilor comerciale şi coerenţa sistemului legislativ. Şi sub acest aspect foarte punctual.

Reamintesc că viabilitatea unor soluţii legislative şi corectitudinea aplicării actelor normative ce le consacră, Legea insolvenţei, Legea nr.359/2004, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.44/2008, Codul de procedură penală în materia răspunderii penale a persoanei juridice, depind de modul de funcţionare a ONRC.

Din această perspectivă, reafirmăm faptul că proiectul, în forma aprobată de Comisia juridică, nu oferă nici o garanţie de funcţionare eficientă a Registrului Comerţului. Prin aceasta, se pun în pericol angajamentele României, în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, precum şi aplicarea corectă şi eficientă a unor acte normative reformatoare, precum noua ordonanţă în materia înregistrării persoanelor fizice autorizate, asociaţiilor familiale şi întreprinderilor individuale.

Ne exprimăm, de asemenea, temerea că proiectele de anvergură europeană în care este angrenat ONRC sunt puse sub semnul întrebării. Reamintim, sub acest aspect, că ONRC este actualmente implicat în programe europene de interconectare a bazelor de date. proiectul interconectarea registrelor de insolvenţă, componentă a planului de acţiune privind justiţia europeană, proiectul interconectarea registrelor comerciale, iniţiative comunitare ce au ca obiectiv să faciliteze schimbul de informaţii privitoare la societăţile comerciale ce funcţionează pe piaţa comună.

Nu în ultimul rând, arătăm încă o dată că textul proiectului de lege prezintă deficienţe majore din punctul de vedere al constituţionalităţii şi legalităţii acestuia. Reamintim sub acest aspect că, în fapt, transferul ONRC este o concesiune directă a unui serviciu public realizată cu nerespectarea principiilor consacrate de art.136 alin.(4) din Constituţie.

Semnalăm că instanţa constituţională, având a se pronunţa asupra unor dispoziţii legale conţinute în Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor ce prevedeau în anumite cazuri precis determinate atribuirea unui serviciu public prin negociere directă, care implică totuşi un plus de transparenţă în raport cu formula "preluare", folosită de prezentul proiect, a statuat ca acestea sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt atribuite direct bunurile proprietate publică sau activităţile şi serviciile publice unor persoane juridice nominalizate.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să finalizaţi.

Doamna Rodica Constantinovici:

Pentru aceste raţiuni expuse pe scurt, solicităm încă o dată respingerea acestei propuneri legislative şi vă mulţumim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Acum o să vă rog să vă exprimaţi prin vot asupra propunerii făcute de Comisia juridică în legătură cu timpii alocaţi dezbaterii pe articole.

Dacă sunteţi de acord cu propunerea.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

S-a încheiat votul. 104 voturi pentru, 8 împotrivă şi o abţinere.

La primul punct, titlul legii: "Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.26 din 1990 privind registrul comerţului şi a Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007".

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6. Observaţii. Vă rog, domnule Márton Árpád-Francisc.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Pe scurt.

Doamna preşedinte, comisia a propus un alineat (3¹) cu care nu putem fi de acord pentru că activitatea trebuie să treacă împreună cu fondurile care sunt destinate acestei activităţi a aceleiaşi autorităţi care o va exercita.

Ca atare, solicităm eliminarea, adică neadoptarea acestui alineat (3¹) din raport.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da. Am reţinut analiza dumneavoastră. e un amendament pe care nu l-aţi avut depus în comisie. Doriţi să supunem punctual la vot amendamentul prin vot electronic, da?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Exact. Deci este un amendament acceptat de comisie asupra căruia a fost o observaţie, deci nu se consideră adoptat, trebuie să fie supus votului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Vă rog să pregătiţi...

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Trebuie să ascultăm şi punctul de vedere al Comisiei juridice.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog. Dar, oricum, pregătiţi cartelele de vot.

Domnul Florin Iordache:

Comisia propune să rămână acest amendament. Tocmai aceasta a fost motivaţia ca diferenţa dintre venituri şi cheltuieli să constituie venit la bugetul de stat. De aceea, vă rog, stimaţi colegi, să votaţi amendamentul pe care noi l-am propus. Deci, votăm să...

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

...amendamentul comisiei.

Domnul Florin Iordache:

Amendamentul comisiei, sigur. Noi votăm pentru amendamentul comisiei.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot amendamentul comisiei de la art.10 pct.3¹.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

S-a închis votul. 95 de voturi pentru, 55 împotrivă şi 5 abţineri. Amendamentul a fost adoptat.

La pct.7, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.8. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.9. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.12. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.13. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.14. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.15. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.16. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.17. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.18. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.19. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.20. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.21. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.22. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.23. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.24. De asemenea, nu sunt observaţii. Adoptat.

Rămâne pentru votul final.

Acum, începe sesiunea de întrebări şi interpelări. Vă reamintesc că la ora 19,30 se va discuta moţiunea simplă care vizează Ministerul Finanţelor şi Acordul, de fapt, cu Fondul Monetar Internaţional.

Prin acordul liderilor de grup, s-a propus ca votul pe această moţiune să aibă loc mâine, în sesiunea de vot final.

Iar acum, vă rog să mai aşteptaţi câteva secunde pentru că există un anunţ din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, doamna deputat Alina Gorghiu.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Menţionez că, astăzi, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, în temeiul art.112 din Constituţia României şi în temeiului art.158-164 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, înaintează prezenta moţiune simplă cu tema: "Noul FSN a trântit cercetării româneşti uşa în nas."

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă pot confirma că moţiunea depusă îndeplineşte condiţiile regulamentare. De acum urmează să intre în procedură.

Vă mulţumesc.

În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe.

Şedinţa noastră continuă cu partea consacrată răspunsurilor orale la interpelările adresate primului-ministru şi membrilor Guvernului.

v-aş ruga să vă ocupaţi locurile în sală. Să vedem dacă reprezentanţii Guvernului au venit.

Colegii care nu sunt interesaţi de răspunsurile miniştrilor să-i lase pe ceilalţi să urmărească în linişte răspunsurile membrilor Guvernului.

Domnilor colegi,

Domnule ministru Puşcaş, vă salutăm prezenţa în sala de şedinţă. Ne bucurăm să vă avem în mijlocul nostru.

O să rog mai întâi pe doamna Alina Gorghiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, care este prezentă, dacă doreşte, pe foarte scurt, să mai prezinte interpelarea. Nu.

Atunci o rog pe doamna ministru Ecaterina Andronescu să prezinte răspunsul.

Doamna ministru, vă salutăm şi pe dumneavoastră şi ne bucurăm să vă avem în mijlocul nostru, ca de obicei, promptă, la interpelările deputaţilor noştri.

Aveţi cuvântul, doamna ministru.

Doamna Ecaterina Andronescu (ministrul educaţiei, cercetării şi inovării):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş vrea să-mi îndrept răspunsul meu spre doamna deputat Alina Gorghiu, căreia trebuie să-i adresez o apreciere: din cele 117 interpelări pe care Grupul parlamentar al PNL le-a adresat, 48 sunt adresate Ministerului Educaţiei. Mă bucur că dovediţi o atenţie atât de mare spre acest minister, pentru că în mod sigur aflaţi multe despre sistemul de educaţie din aceste interpelări, iar atunci când răspunsurile noastre nu ajung poate chiar în termenul stabilit de Regulamentul Camerei, vă asigur că nu ajung pentru că nu ne formulăm răspunsul în cinci minute, ne formulăm răspunsul argumentat şi de multe ori trebuie să apelăm la datele din teritoriu ca să răspundem interpelărilor dumneavoastră.

În ceea ce aţi prezentat ca interpelare premierului, făceaţi referire la faptul că ministerul are o restanţă în răspunsuri la 8 interpelări. vă comunic faptul că ministerul a răspuns tuturor interpelărilor dumneavoastră şi sigur că rugămintea mea este să vă informaţi şi dumneavoastră să vedeţi că toate interpelările, după verificarea pe care am făcut-o astăzi, au primit răspunsul cuvenit.

În interpelarea pe care aţi adresat-o premierului făceaţi referire la descentralizare. Este într-adevăr un proces pe care îl urmărim cu foarte multă atenţie. sunt în situaţia să vă spun acum că am elaborat împreună cu partenerii sociali un document în aşa fel încât să rezolvăm într-adevăr această problemă a descentralizării care trenează de foarte mulţi ani, din anul 2004, din păcate, ar fi trebuit să fie finalizat până acum şi cred că acest document va veni în faţa Parlamentului ca o parte din proiectele Legii învăţământului.

În acelaşi timp, vreau să vă spun că Ministerul Educaţiei a inventariat toate şantierele care sunt deschise în sistemul de educaţie. Sunt circa patru mii de şantiere. Din păcate, am constatat că nu toate şantierele se justificau, nu toate lucrările care au fost executate au avut în spate o argumentare pe baza unor criterii care să dovedească viabilitate unităţilor şcolare şi să justifice investiţiile, sumele care au fost alocate.

De asemenea, trebuie să menţionez şi chiar astăzi voi avea răspunsul la o altă interpelare adresată de un coleg de-al dumneavoastră. De multe ori, banii au fost cheltuiţi fără să fie justificată cheltuirea lor şi sigur că organele abilitate trebuie să dea un răspuns înainte ca noi să continuăm să alocăm surse pentru a se încheia şantierele respective.

Stimată doamnă deputat,

Cu speranţa că şi în viitor sistemul de educaţie va beneficia de atenţia dumneavoastră, şi sigur că şi noi vom încerca să răspundem interesului pe care dumneavoastră îl dovediţi, vă asigur că nu am o problemă personală cu dumneavoastră, aşa cum scrieţi în interpelarea către premier, ci, dimpotrivă, cred că am dovedit întotdeauna tot respectul şi toată consideraţia faţă de instituţiile extrem de importante în statul român: Camera Deputaţilor şi Senatul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, doamna ministru.

Dacă doamna deputat Alina Gorghiu doreşte să facă comentarii.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Aş avea câteva comentarii, cu permisiunea dumneavoastră, stimaţi colegi, şi a doamnei ministru.

În primul rând, mă bucur că într-un final doamna ministru şi-am făcut puţin timp să ne răspundă la aceste interpelări, chiar dacă toate interpelările mele şi-au găsit răspuns acum şi nu pe rând, cum se procedează regulamentar.

În al doilea rând, aştept şi varianta scrisă a doamnei ministru pentru că simpla frază că "s-au făcut demersuri în vederea descentralizării", nu-mi este suficientă pentru a înţelege cum s-a derulat acest proiect.

Aştept varianta scrisă ca să pot să fac mai multe observaţii.

În altă ordine de idei, vreau s-o asigur pe doamna ministru că nu contest faptul că vor fi argumentate aceste răspunsuri la interpelare, dar o informez pe această cale că, indiferent că este un ministru sau altul, termenul de 15 zile este obligatoriu pentru fiecare, nu este unul facultativ. Ca atare, chiar dacă cerem din teritoriu nişte răspunsuri pe care nu le avem, sau nişte informaţii de care avem nevoie, măcar anunţăm Parlamentul că nu suntem în termenul stabilit de lege sau găsim o variantă prin care să facem această informare.

Îmi pare rău că v-aţi simţit lezată că am apelat la o interpelare către premier, dar aţi fost într-adevăr în atenţia Grupului parlamentar al PNL, pentru că noi credem că este o reală problemă sistemul de educaţie, motiv pentru care şi astăzi am depus o moţiune pe cercetare.

Vă asigur şi eu de tot respectul meu şi toată consideraţia şi să ştiţi că acea remarcă din interpelarea adresată premierului Boc era dubitativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Doamna ministru, doriţi să mai adăugaţi ceva? Vă rog.

Doamna deputat, vă rog să preluaţi materialul scris de la doamna ministru.

(Doamna Ecaterina Andronescu îi înmânează personal răspunsul scris la interpelarea adresată doamnei deputat Alina-Ştefania Gorghiu).

Domnul Ioan Oltean:

Dacă se află în sală domnul deputat Ion Tăbugan.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Dacă-mi permiteţi, aş vrea să adaug de la acest microfon: toate interpelările au primit răspunsuri scrise. Vreau să fie cât se poate de limpede acest lucru.

În acelaşi timp, vă rog să verificaţi şi o să vedeţi că aşa este cum spun eu, pentru că am verificat chiar astăzi.

Vreau să vă mărturisesc de la acest microfon că atunci când colegul dumneavoastră era la guvernare şi eu am făcut o singură interpelare în tot mandatul, nici la aceea nu am primit răspuns. Ceea ce nu înseamnă că eu o să iau exemplu de la domnia sa.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna ministru, pentru precizările suplimentare.

Domnul deputat Ion Tabugan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, a adresat o interpelare Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Doriţi s-o mai prezentaţi? Nu.

Doamna ministru, v-aş ruga să răspundeţi domnului deputat, ca să nu vă ţinem peste rând mai mult.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul deputat adresează ministerului o interpelare în legătură cu un campus şcolar de la Bozovici. Din păcate, acest campus şcolar face obiectul unei acţiuni a Curţii de Conturi pentru a clarifica ceea ce s-a întâmplat acolo, întrucât au fost alocate 29 de miliarde şi, din păcate, avem acum o groapă săpată şi un gard în jurul gropii, ceea ce mi se pare că este o sumă exagerată faţă de lucrările pe care le vedem astăzi acolo.

Ca urmare, înainte de a începe lucrările, după opinia mea, ar fi trebuit ca să existe o clarificare cât se poate de netă în legătură cu proprietatea terenului, să nu apucăm să investim din banul public până când nu aveam clarificată situaţia terenului şi, în al doilea rând, cred că banul public trebuia cheltuit cu mai multă chibzuinţă.

De aceea, v-am răspuns exact aşa în materialul scris pe care îl aveaţi, şi nu vom aloca acestui campus alte resurse până ce Curtea de Conturi nu va aduce clarificările de rigoare în legătură cu lucrările efectuate anterior.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna ministru.

Domnule deputat, aveţi două minute la dispoziţie pentru comentarii dacă răspunsul nu vă mulţumeşte.

Domnul Ion Tabugan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamna ministru,

Ţin să mulţumesc în mod deosebit doamnei ministru că a venit şi a dat răspuns. Nu aşa ca răspunsul Ministerului Turismului privind privatizarea Staţiunii Herculane, într-o copie xerox şi o semnătură a nu ştiu cărui director de prin acel minister.

Încă o dată pot să spun, nu să laud, am toată stima şi consideraţia pentru doamna ministru Ecaterina Andronescu. Dorim şi doresc ca să se facă lumină asupra campusului şcolar de la Bozovici. S-au băgat 29 de milioane, aşa cum a spus doamna ministru, într-o groapă, unde nu este nimic.

Am dorit ca organele abilitate să facă recepţia fizică şi valorică şi să vedem cine a plătit şi de ce a plătit.

Dorim ca, copiii noştri de pe Valea Almăjului din Caraş-Severin să înveţe în condiţii civilizate. La ora actuală, au doar trei WC-uri, şi acelea ecologice în curte, că s-a dărâmat absolut tot. Copiii trebuie să-şi ceară voie în timpul orei, 400 de copii, să meargă pentru necesităţi. Dorim să rezolvăm împreună cu dumneavoastră cât mai repede, doamna ministru, situaţia. Până în toamnă să intrăm în normalitate.

Vă mulţumesc foarte mult, şi aştept ca să găsim o cale de rezolvare a acestei probleme.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna ministru,

Noi vă mulţumim pentru prezenţă. Vă dorim toate cele bune şi vă aşteptăm cu aceeaşi promptitudine să răspundeţi interpelărilor adresate de către colegii noştri.

Doamna Aurelia Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, a adresat o interpelare primului-ministru Emil Boc.

Doriţi să prezentaţi pe scurt interpelarea? Nu.

Dacă nu doriţi dumneavoastră să o mai prezentaţi, îl rog pe domnul ministru Puşcaş, care în numele primului-ministru vă va da un răspuns cu siguranţă şi competent, şi în măsură să vă mulţumească.

Domnule ministru,

Ne bucurăm să vă avem în mijlocul nostru. Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Puşcaş (ministru, Departamentul pentru Afaceri Europene):

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Am transmis un răspuns scris doamnei deputat Aurelia Vasile şi îi mulţumesc pentru interes, care sunt convins că nu a fost retoric, ci intră practic în panoplia acestui cor mai mare, care susţine un interes vizavi de modul în care se gestionează fondurile europene în România.

Permiteţi-mi să vin mai degrabă cu câteva date complementare, doamna deputat, la răspunsul pe care vi l-am înaintat în scris, pentru că acolo v-am dat, practic, strict la întrebare răspunsuri, ce măsuri s-au luat.

Aş vrea să vă spun că ceea ce dumneavoastră întrebaţi, are două segmente: vă referiţi la penalităţi şi la corecţii pentru fondurile europene - şi aici aş face precizarea că, deocamdată, acestea se referă la fondurile de preaderare, la care ultimul an contractat a fost 2006, dar se prelungeşte până în 2009 - 2010, deci practic pe PHARE, ISPA şi SAPARD suntem acum în derularea ultimelor programe pe aceste componente.

Penalităţi, într-adevăr, şi corecţii au fost semnalate pentru 2006 - 2008 pe ISPA şi SAPARD. ISPA, mai ales acolo unde se referă la unele proiecte pentru infrastructură, iar la SAPARD este binecunoscut că, practic, din iunie 2008 programul a fost suspendat, datorită unor neregularităţi în ceea ce priveşte capacitatea administrativă şi calitatea lucrărilor care au fost gestionate.

Acum, în ceea ce ne priveşte, v-o spun cu toată sinceritatea, ce putem face în momentul de faţă vizavi de ISPA, SAPARD, repet, care au fost şi sunt în momentul de faţă cu penalităţi şi corecţii, este să diminuăm, cum se spune, să diminuăm paguba, adică având în vedere că o parte din corecţii se dau de la bugetul de stat, o altă parte se dau de beneficiari, să vedem în ce măsură putem ajuta atât bugetul, cât şi beneficiarii să nu aibă penalităţi cât mai mari. Detalii pot să vă dau, eventual, pe fiecare domeniu în parte.

Cea de a doua parte se referă la fondurile structurale, şi noi aici ne-am adresat cu prioritate răspunsul în scris la întrebarea dumneavoastră, pentru că privim spre viitor, şi aici aş vrea să vă spun următoarea chestiune, că dincolo de aspectul legislativ pe care domniile voastre îl cunoaşteţi cu toţii, referitor, pe de o parte, la amendamente, îmbunătăţirea legislaţiei, de la achiziţiile publice până la componente legate de buget şi fonduri, noi ne-am concentrat foarte mult pe aspectul instituţional. Şi am să vă dau următorul exemplu: în decembrie 2008, din cele şapte autorităţi de management al fondurilor structurale era auditat unul singur, nu acreditat, auditat unul singur.

În următoarele patru luni, am reuşit să mai audităm încă cinci, şi în momentul de faţă suntem, nu vă ascund, în pas accelerat şi gâfâind, cu ultima, cea din domeniul transporturilor pentru a fi auditată. În paralel, am mers şi cu acreditarea.

Să înţelegeţi, fondurile sunt gestionate de aceste autorităţi. Proiectele, oricât or fi de bune, oricât or fi de urgente, oricât or fi de utile, dacă autorităţile care le gestionează nu sunt acreditate de Comisia Europeană, cea care dă banii din bugetul european şi care are responsabilitatea să gestioneze banii, proiectele pot să fie oricât de bune, de unde şi nemulţumirile foarte mari care au venit, atât dinspre autorităţile publice locale, cât şi dinspre firme, componenta ONG-urilor ş.a.m.d.

În afară de această zonă a instituţionalului, ne-am dus spre ceea ce era cea mai mare plângere: neclaritatea, confuzia şi câteodată chiar discutabila alcătuire a ghidurilor pentru fiecare dintre programele operaţionale. Şi aici, probabil, a început munca cea mai severă şi cea mai importantă, în sensul de a clarifica, a armoniza şi a uniformiza ghidurile solicitantului.

Am să vă dau un exemplu: din cele şapte ghiduri ale solicitantului, un beneficiar, ca să se poată orienta spre două sau trei domenii, era în faţa unor ghiduri atât de diferite, încât aveai senzaţia că sunt filozofii diferite, concepţii diferite, metode diferite, când în fapt ar fi trebuie să fie foarte clare şi să fie foarte puternic asemănătoare.

De aceea, în martie - aprilie a început un proces de simplificare a procedurilor, a întregului cadru procedural referitor la aceste ghiduri, care într-o primă etapă s-a terminat la sfârşitul lui mai, iar cele două etape următoare se vor termina în octombrie. Între timp, însă, aţi putut să constataţi că au apărut noile ghiduri, care sunt mult mai clare şi mult mai pe înţelesul beneficiarilor potenţiali.

În afară de aspectul acesta al acreditării, aş vrea să vă spun că în urmă cu aproximativ o lună a fost lansat şi manualul operaţional pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică. Nu am venit doar cu aspectul acesta legislativ, vizavi de achiziţiile publice, ci am venit cu un manual, cu un ghid care să stea procedural la îndemâna fiecăruia dintre posibilii utilizatori de fonduri europene, încât să nu mai existe discuţii în ceea ce priveşte modul în care sunt evaluate aceste fonduri şi modul în care achiziţiile publice intră în funcţiune, din punctul de vedere al legislaţiei noastre şi din punctul de vedere al legislaţiei europene.

Din punct de vedere operaţional...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru,

Vă cer scuze că vă întrerup, dar timpul ne presează.

Domnul Vasile Puşcaş:

Am terminat într-o secundă.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog.

Domnul Vasile Puşcaş:

Din punct de vedere operaţional, vreau să vă spun că în momentul de faţă, în cinci luni de zile, practic s-a absorbit efectiv, deci plăţi efective, 77%, cât în 2007 - 2008, deci din suma totală. Deci, în patru luni am reuşit să absorbim efectiv 77% ca sumă valorică, vizavi de cei doi ani de referinţă.

Vă mulţumesc. Şi dacă mai aveţi întrebări, vă stau la dispoziţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Doamna deputat, bănuiesc că dumneavoastră vreţi doar să-i mulţumiţi domnului ministru, pentru că informaţia a fost mai mult decât foarte bună.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, mi-o luaţi înainte.

Domnule ministru Puşcaş,

Vă mulţumim foarte mult pentru informaţiile pe care le-aţi adus. Este un lucru care ar trebui să fie mai bine cunoscut. şi în timp ce dumneavoastră vă prezentaţi expunerea, mă gândeam că nu faceţi decât să luaţi de la capăt ceea ce dumneavoastră aţi lăsat la sfârşitul anului 2008.

Este cunoscut că şi în perioada 2004 - 2008, când v-aţi ocupat de acest lucru, teoretic, atunci a trebuit să pregătiţi materialele de aderare şi să pregătiţi aceste documente. S-a constatat că în perioada 2004 - 2008, nu, teoretic, toate semnalările care au fost făcute de partidele de opoziţie, teoretic, că nu ştim să cheltuim banii Uniunii Europene, ci participăm pentru dezvoltarea economiilor altor ţări membre.

Domnule preşedinte, vă rog să mă credeţi că, cel puţin prin întrebarea, interpelarea pe care am făcut-o, am primit răspunsurile, care, rog şi pe domnul prim-ministru, să fie mai bine publicitate, mai bine cunoscute, sunt lucruri care, într-adevăr, trebuie spuse, nu doar lucrurile rele, şi cred eu că miniştrii actualului guvern sunt nişte miniştri harnici şi care, teoretic, trebuie să pună, să aducă la zi ceea ce alţii n-au făcut în patru ani.

Vă mulţumesc, domnule Puşcaş.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna colegă,

Mulţumesc pentru aprecieri şi sunt convins că toate cuvintele frumoase spuse de dumneavoastră vor fi aduse la cunoştinţă şi domnului prim-ministru, şi celorlalţi miniştri ai guvernului.

Domnule ministru Puşcaş, să nu uitaţi s-o faceţi.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, înţeleg că a primit răspunsul în scris la interpelarea dată primului-ministru.

Domnul Marian Ghiveciu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + PC a primit răspunsul în scris.

Doamna Roşca Lucreţia, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + PC, a primit răspunsul în scris de la Ministerul Sănătăţii.

Domnul Laszlo Borbely este? Nu este. Domnia sa avea o interpelare adresată ministrului afacerilor externe.

Domnul Kötö Iosif este? Da. Avem interpelarea dumneavoastră adresată Ministerului Afacerilor Externe.

Avem aici pe doamna secretar de stat, Natalia Intotero, care cu siguranţă o să ne furnizeze răspunsul aşteptat.

Doamna ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Natalia Elena Intotero (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Răspunsul la interpelarea formulată de domnul deputat Kötö Iosif.

După cum este cunoscut, Ministerul Afacerilor Externe a făcut eforturi pentru ca posibilităţile de exprimare a votului de către cetăţenii români, care s-au aflat în 7 iunie în străinătate, să fie mai mare decât la scrutinurile anterioare.

Secţiile de votare au fost organizate în funcţie de dimensiunea comunităţilor, în funcţie de reţeaua logistică existentă, de regulă, ambasade, consulate, în funcţie de resursele financiare existente.

De asemenea, după cum se cunoaşte, situaţia cetăţenilor români din Cisiordania este una deosebită: la alegerile anterioare, cetăţenii români din Cisiordania, care au dorit să voteze, s-au putut deplasa în Israel, în baza unor permise speciale, care au fost emise cu operativitate de către autorităţile israeliene, la cererea Ambasadei României de la Tel Aviv.

Trebuie menţionat faptul că aceste permise se eliberează numai individual, la cererea persoanelor interesate, cu indicarea datelor de identificare a solicitantului, nefiind luate în considerare cele generice.

Menţionăm că niciun cetăţean român domiciliat în Cisiordania nu a solicitat eliberarea permisului de trecere pentru a fi înscris pe lista alegătorilor şi a participa la vot la secţia de votare la Ambasada României la Tel Aviv.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna ministru.

Domnule deputat, dacă doriţi să faceţi vreun comentariu?

Deci, răspunsul este mai mult decât mulţumitor, doamna ministru.

În consecinţă, domnul deputat nu doreşte să facă alte comentarii.

Vă mulţumesc şi eu pentru prezenţă.

Doamna ministru, vă aşteptăm şi altă dată cu aceleaşi răspunsuri de bună calitate.

Dacă domnul Ion Dumitru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat este? Nu este prezent.

Domnul Marian Ghiveciu, din partea aceluiaşi grup parlamentar, lipseşte.

Domnul Adrian Bădulescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, lipseşte. A primit răspunsul în scris.

Domnul deputat Ioan Ţintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, lipseşte. A primit răspunsul în scris.

Domnul deputat Sava Andrei Valentin, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, lipseşte. A primit răspunsul în scris.

Domnul Victor-Raul Soreanu-Surdu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, nu este. În consecinţă, lipsind expeditorul interpelării, lipseşte şi răspunsul.

Mulţumesc, domnule ministru Dan Cârlan, pentru prezenţa dumneavoastră astăzi aici.

Să sperăm că cei care adresează interpelări, manifestă şi interesul necesar pentru răspunsul pe care membrii Guvernului l-au pregătit. Este regretabil că aceşti colegi ai noştri nu sunt prezenţi în sală.

În această situaţie, constatăm că ...

Domnule Ţintean, vă cer scuze, nu v-am văzut. V-aţi aşezat acolo în spate, nu ştiu de ce atât de departe. Dumneavoastră aţi primit răspunsul în scris.

Deci, rectific, domnul deputat Ioan Ţintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, este în sala de şedinţă. Domnia sa a primit răspunsul în scris de la domnul Marian Hoinaru, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

În consecinţă, epuizând lista cu interpelările şi mai ales cu răspunsurile adresate colegilor noştri deputaţi, închidem şi şedinţa consacrată acestei părţi.

Urmează la ora 19,30 dezbaterea pe marginea moţiunii simple, depusă de către Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Vă mulţumesc.

- pauză -

Lucrările au fost conduse în continuare de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bună seara, domnule ministru.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor. Potrivit ordinii de zi adoptate, urmează dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 77 de deputaţi.

Pentru început, vreau să vă fac câteva precizări tehnice: aşa cum ştiţi, moţiunea simplă va fi prezentată de unul dintre semnatari.

Guvernului i se rezervă 45 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterilor.

Grupurilor parlamentare li se alocă timpul maxim corespunzător numărului iniţial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, astfel: Grupul parlamentar al PD-L - 38 minute; Grupul parlamentar al PSD + PC - 38 minute; Grupul parlamentar al PNL - 22 minute; Grupul parlamentar al UDMR - 7 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 6 minute.

Dacă există observaţii? Dacă nu sunt observaţii, vă rog să votaţi în legătură cu această propunere cu mâna sus.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi propunerile au fost aprobate.

Până în prezent, nu au fost înregistrate retrageri de semnături de pe această moţiune.

Aşa cum cer prevederile regulamentare, adresez întrebarea semnatarilor moţiunii, dacă îşi retrage cineva semnătura? Nu există astfel de solicitări.

Prin urmare, vă reamintesc că la moţiunea simplă nu pot fi depuse amendamente.

Dau cuvântul reprezentantului semnatarilor, domnul vicepreşedinte Bogdan Olteanu, pentru a prezenta moţiunea simplă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Subsemnaţii, membri ai Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi ai Grupului parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România, vă înaintăm prezenta moţiune cu privire la refuzul ministrului finanţelor publice, domnul Gheorghe Pogea, de a furniza informaţii privind sarcinile pe care şi le asumă Guvernul României, ca urmare a încheierii Acordului dintre România, în calitate de debitor, şi Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană, Banca Mondială, Corporaţia Financiară Internaţională, Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, în calitate de creditori.

Nu credem că Acordul cu Fondul Monetar Internaţional este o soluţie bună pentru relansarea economiei româneşti. Am spus-o şi am adus argumentele noastre economice.

Pe de altă parte, regula democraţiei presupune ca majoritatea să îşi impună deciziile, suportând, desigur, şi consecinţele acestora. Înţelegem şi acceptăm democratic că actuala majoritate a decis să impună românilor decizia proastă de a împrumuta bani de la Fondul Monetar Internaţional în orice condiţii.

Ceea ce nu înţelegem, însă, este lipsa de transparenţă a guvernanţilor în toată această perioadă, refuzul lor de a ne informa asupra deciziilor pe care le-au luat în numele nostru şi pe socoteala noastră.

Ca reprezentanţi ai naţiunii, ne vedem, noi, parlamentarii opoziţiei, dar şi colegii noştri care susţin guvernarea, în situaţia de a nu cunoaşte, şi implicit de a nu putea înţelege şi explica Acordul, şi de a nu putea propune soluţii alternative la acesta.

Alături de noi se află contribuabilii români, împovăraţi suplimentar din motive şi prin dispoziţii pe care nu le-au cunoscut. Alături de noi se află beneficiarii politicilor publice, lipsiţi de prestaţiile şi serviciile publice de care se bucurau, din motive care nu li s-au spus. Alături de noi se află, până la urmă, întru necunoaştere, fiecare cetăţean român a cărui viaţă e grav afectată, fără să cunoască şi fără să înţeleagă motivele. Nu putem decât să bănuim, câtă vreme nu cunoaştem, nu putem decât să suspectăm, şi vreau să vă asigur, stimaţi reprezentanţi ai Guvernului, că temerile oamenilor în vreme de criză sunt întotdeauna mai rele decât adevărul.

Trei sunt argumentele principale pe care ne-am bazat solicitarea de a aduce la cunoştinţă publică, de îndată, scrisoarea de intenţie transmisă Fondului Monetar Internaţional: mai întâi, obligaţia de transparenţă a autorităţilor în luarea unor decizii de politici publice şi care implică bani publici; apoi, nevoia de a judeca oportunitatea Acordului, ca principal, dacă nu singurul element de politică publică realizat de Guvern în aceste prime 6 luni de guvernare; în sfârşit, nevoia de a măsura în mod corect efectele economice, sociale, fiscale ale Acordului, astfel încât cetăţenii şi reprezentanţii opoziţiei să poată evalua responsabilităţile directe şi indirecte ale autorităţilor.

În ceea ce priveşte lipsa de transparenţă în contractarea împrumutului, voi prezenta o scurtă desfăşurare a activităţii Guvernului în acest sens: la începutului anului 2009, ca un prim semn al incapacităţii de a guverna în perioadă de criză, domnul ministru Gheorghe Pogea a retrogradat România din rândul economiilor stabile, cu reale perspective de dezvoltare şi din rândul statelor capabile să-şi administreze propria economie, şi a solicitat asistenţă financiară internaţională.

Astfel, România se întoarce într-o categorie puţin onorantă, a statelor ca Pakistan, Mongolia, Gabon, Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia, Serbia, Ungaria, Islanda şi Seychelles, state ale căror politici de dezvoltare economică sunt dictate de autorităţile străine.

Spre informarea corectă a Parlamentului, care ţine, fără îndoială, de datoria Guvernului, care iarăşi a fost omisă de această dată, ataşăm prezentei moţiuni o hartă la zi cu ţările care beneficiază de asistenţa financiară internaţională din partea FMI. Dispunerea lor geografică este extrem de relevantă.

În data de 12 ianuarie 2009, mai mulţi oficiali ai Guvernului României, în calitatea de reprezentanţi ai unui stat membru, au solicitat Comisiei Europene un împrumut. Comisia Europeană, invocând lipsa de expertiză, a condiţionat acordarea împrumutului de acceptarea monitorizării Fondului Monetar Internaţional.

Abia la jumătatea lunii martie 2009, la două luni de la începerea acestor demersuri, domnul prim-ministru Emil Boc a comunicat faptul că, fără a informa opinia publică sau măcar partenerii de guvernare, a angajat România în negocieri pentru obţinerea unui împrumut extern din partea Uniunii Europene şi a Fondului Monetar Internaţional.

Pentru reamintire, câteva extrase din presa vremii din care aflăm că liderii şi miniştrii PSD, întruniţi în 10 martie în şedinţă, au declarat că au aflat din presă de demararea discuţiilor cu FMI şi Comisia Europeană, menţionând că PD-L şi Traian Băsescu s-au purtat incorect. Ministrul pentru IMM-uri, domnul Constantin Niţă, a susţinut că nu a ştiut de scrisoarea pe care a trimis-o ministrul finanţelor publice către Comisia Europeană. "Nu am vorbit în Coaliţie, evident nu" este declaraţia domnului ministru din acel moment.

Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, domnul Adrian Năstase, a declarat că liderii PSD au aflat din presă de demararea discuţiilor, fapt ce demonstrează încă o dată lipsa de încredere şi de comunicare între cei doi parteneri de Coaliţie.

La rândul său, opoziţia nu a fost nici informată şi nici favorabilă unui asemenea Acord. Într-o declaraţie în plenul Camerei Deputaţilor, la 16 martie, fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu spunea: "Nu trebuie să ne mai mire faptul că acum Guvernul PSD-PD şi preşedintele Băsescu se aruncă la picioarele Fondului Monetar, spunând că nu au idee despre ce ar trebui să facă pentru a combate efectele crizei economice şi, totodată, căutând un alibi pentru măsurile de austeritate pe care vor trebui să le ia pentru a combate efectele crizei. Ei doresc să spună românilor "Luăm aceste măsuri pentru că aşa ne cere FMI". De fapt, ar trebui să spună "Luăm aceste măsuri, pentru că aşa ne cere Fondul, şi pentru că noi nu am fost în stare să facem un plan anticriză propriu, şi am apelat la un plan şablon, făcut de contabilii de la FMI şi aplicat în ţările lumii a treia".

Ca soluţie alternativă la Acordul cu FMI, actuala opoziţie a propus o serie de măsuri: reducerea cotei unice de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, de la 19 la 15%; reducerea contribuţiilor sociale cu 2%, faţă de nivelul din decembrie 2008; suplimentarea cheltuielilor de investiţii, inclusiv în infrastructură şi construcţia de locuinţe; suplimentarea de fonduri pentru Programul "Fermierul"; sume pentru garanţii şi stimulente pentru întreprinderile private, care vor să facă investiţii, concomitent cu reducerea cheltuielilor administraţiei publice centrale.

Acest mesaj a fost trimis atât Puterii, cât şi reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional, cu care reprezentanţii PNL s-au întâlnit pe 23 martie a.c.

În orice stat democratic, mai puţin în România actualei guvernări, documentul prin care Guvernul solicită acordarea unui împrumut din partea Fondului Monetar Internaţional este public. Este public pentru că el conţine informaţii nu numai referitoare la împrumut, la condiţiile de restituire a acestuia, dar mai ales referitor la angajamentele politice, sociale, economice, fiscale pe care Guvernul şi le asumă, ca o condiţie de primire a banilor respectivi.

Am ataşat, spre informare, acordurile pe care alte ţări, precum Ungaria, Serbia, Lituania, Islanda le-au semnat şi le-au publicat de îndată - atât ele, cât şi Fondul Monetar Internaţional, în ciuda condiţiilor extrem de grele, pe care unele din aceste ţări, de exemplu, Ungaria, şi le-au asumat. Le-au publicat, repet, de îndată.

Mai mult, nici nu trebuie să privim dincolo de graniţă pentru a descoperi regulile transparenţei. Este adevărat, din 2005 până în 2009, Guvernul României a ştiut să administreze economia fără sfaturi sau comenzi din afară.

Am renunţat la Acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, care era o frână în calea dezvoltării economice accelerate a ţării. Că a fost o opţiune corectă, o dovedeşte creşterea economică de 25% din acei 4 ani.

Lucrurile n-au fost, însă, la fel de simple până în 2005, iar colaborarea cu Fondul a fost considerată necesară în acea perioadă, sub administrarea succesivelor guverne, indiferent de cine a fost prim-ministru sau ministru de finanţe, indiferent de culoarea politică a guvernelor respective, indiferent de starea economică, indiferent de dificultatea clauzelor impuse prin acele acorduri, şi au fost clauze grele de-a lungul timpului, documentele în cauză au fost publicate imediat, iar cetăţenii au fost informaţi.

Şi după trimiterea Scrisorii de intenţie, lucrurile au continuat în aceeaşi manieră netransparentă. Singurele informaţii le-am primit în 4 mai 2009 dintr-o declaraţie de presă a Fondului Monetar Internaţional, care descria condiţiile şi structura Acordului, dar nu mai mult decât atât.

De atunci, din 4 mai, din momentul în care Acordul a fost trimis Fondului şi acceptat de către Fond, informarea publică a rămas la acelaşi nivel vreme de 40 de zile. Nici Scrisoarea de intenţie, nici Memorandumul încheiat nu au fost aduse la cunoştinţă publică.

În lipsa informaţiilor oficiale, speculaţiile, sigur, că au continuat să circule, şi s-a ridicat astfel ipoteza că Acordul ar fi fost ţinut secret în mod intenţionat până după alegerile pentru Parlamentul European, de teama consecinţelor electorale pe care autorii săi le-ar putea suporta odată ce am afla angajamentele pe care Guvernul şi le-a asumat.

Nu aş vrea să cred aşa ceva, pentru că dacă Acordul este ascuns cu asemenea intenţie, trecem din aria dezinteresului, lipsei de transparenţă şi dispreţului faţă de cetăţean, în aria încălcării legii şi a dezinformării Parlamentului, incriminată, stimaţi colegi, ca faptă penală în Legea răspunderii ministeriale.

În chestiunea oportunităţii Acordului, sunt două categorii majore de dubii legate de oportunitatea Acordului cu Fondul Monetar Internaţional.

Primul mare semn de întrebare este legat de beneficiarii acestui Acord. Aceştia sunt, în principal, băncile comerciale din România, care îşi pot utiliza o parte a rezervelor obligatorii reţinute de Banca Naţională, în vederea desfăşurării de operaţiuni proprii.

Vedem, deja, că Guvernul a eşuat în a determina băncile să finanţeze relansarea economică din aceşti bani. În lipsa unui stimulent public în acest sens, băncile îşi folosesc banii cum ştiu ele mai bine. şi nu băncile sunt de condamnat aici, ci oficialii care au fost viteji la conferinţe de presă, dar neconvingători la masa negocierilor cu sistemul bancar. Vedem astfel că eşecul Guvernului de a negocia cu băncile injectarea efectivă a acestor bani în economia românească face ca românii să ramburseze un credit care nu ajunge la ei.

Al doilea semn de întrebare important este legat de instrumentul utilizat în relaţia cu Fondul. Ca ţară stabilă economic, membră a Uniunii Europene, şi care nu a invocat, asemenea Ungariei sau Islandei, o gravă ameninţare la adresa stabilităţii financiare, România nu trebuia să accepte formula unui acord stand-by, care presupune o serie de elemente dezavantajoase pentru noi, acesta fiind condiţionat de adoptarea unor măsuri, de obicei nu cele mai fericite pentru populaţie, impuse de organismele internaţionale.

Polonia, spre exemplu, a obţinut un acord mult mai favorabil, Flexible Credit Line, (Linia Flexibilă de Credit), acord prin care nu îşi asumă nicio obligaţie cu privire la măsuri care ar putea afecta populaţia şi de care beneficiază economii comparabile, în privinţa stabilităţii, cu cea a României (economia Poloniei, economia Mexicului, de exemplu). Faptul că Guvernul Boc nici măcar nu a solicitat un asemenea tip de acord mai flexibil e grav nu numai prin prisma costurilor directe ale împrumuturilor, cât mai ales prin grava afectare a credibilităţii României pe pieţele economice şi financiare.

Domnilor guvernanţi,

Asemenea greşeli ne afectează credibilitatea ca ţară şi rating-ul de ţară. acestea sunt greşeli care demonstrează incompetenţa şi acestea sunt greşeli, domnilor guvernanţi, care nu se fac.

Răspunderea politică a guvernanţilor este principalul instrument de plată, în cazul unor asemenea greşeli. În primă instanţă, Parlamentul poate sancţiona guvernanţii prin depunerea şi votarea unei moţiuni de cenzură. Dacă, aşa cum s-a dovedit cu o lună în urmă, solidaritatea majorităţii în jurul Puterii este mai puternică decât argumentele opoziţiei, nota de plată este înaintată de cetăţeni, cu ocazia alegerilor. Dar, pentru a putea judeca, cetăţenii au nevoie de informaţii corecte şi complete. Şi, dacă nu luaţi în serios şi dacă n-aţi luat în serios, stimaţi oficiali, cererea opoziţiei de a fi informată, sperăm să respectaţi măcar dreptul cetăţenilor de a avea acces la informaţie. În caz contrar, răspunderea vă revine şi pentru perpetuarea principalei slăbiciuni a mecanismului electoral din România, absenteismul, care a ajuns la cote record, iată, la alegerile din 7 iunie, în bună măsură, în bună măsură, datorită lipsei de încredere în guvernare.

Consecinţele economice, sociale şi fiscale ale acordului au reprezentat, foarte multă vreme, un temei de discuţie speculativ. Cunoaştem şi resimţim numeroasele măsuri antieconomice şi antisociale luate în ultima vreme de guvernanţi. În ce măsură ele se datorează lipsei de viziune economică, unei anumite duşmănii faţă de liberii întreprinzători, proastei gestiuni a administraţiei sau predării frâielor economiei către Fondul Monetar Internaţional, nu vom putea afla decât odată cu publicarea acordului.

Ştim astăzi că principalele impozite au fost mărite. Contribuţiile sociale au fost mărite la începutul anului cu aproape patru procente. Cota unică a fost dublată cu impozitul pe pierdere, numit şi forfetar. Taxa pe valoare adăugată a devenit nedeductibilă pentru o serie de produse şi servicii, crescând costurile întreprinzătorilor.

Ştim, de asemenea, că o serie de măsuri de stimulare a relansării economice, luate în noiembrie şi decembrie 2008, au fost abrogate. S-a renunţat la stimulentul de 1000 de Euro acordat companiilor pentru fiecare şomer angajat, s-a renunţat la reducerea impozitelor cu 5% pentru cei care îşi plătesc obligaţiile la timp.

Ca o consecinţă a acestor măsuri, mediul antreprenorial şi-a pierdut încrederea în climatul economic şi în stabilitatea economică din România. 46.000 de companii au fost închise în primele două săptămâni de după adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2009, cu un trist record de 10.000 de companii într-o singură zi.

Mai mult, incoerenţa politicilor în materie economică a dus la o scădere semnificativă a interesului investitorilor străini faţă de România. Conform informaţiilor publicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în perioada ianuarie-aprilie 2009, abia s-a atins 60% din numărul de firme noi cu participaţie străină din perioada similară a anului trecut, iar capitalul social subscris la firmele înfiinţate în acea perioadă e la un nivel chiar inferior.

Merită remarcat, ca o implicaţie extrem de negativă, faptul că, de la începutul anului 2009, firmele străine au avut o tendinţă evidentă de a retrage fonduri din România. Vedem că angajamentele sociale de campanie ale guvernanţilor nu sunt respectate, iar veniturile pensionarilor şi angajaţilor din sectorul public au fost reduse. Punctul de pensie a fost redus de la 45% din salariul mediu la 43,2% cu aplicare în două etape, de la 1 aprilie şi de la 1 octombrie, iar salariile bugetarilor nu vor beneficia nici măcar de obişnuita indexare cu inflaţia. În schimb, au fost îngheţate posturile, inclusiv cele ce urmează a se elibera, cea mai gravă consecinţă fiind blocarea învăţământului preuniversitar prin scoaterea din sistem a 68.000 de suplinitori, începând cu 30 august 2009.

Vedem că numărul şomerilor a crescut, de la 30 noiembrie, data alegerilor, şi până la sfârşitul lunii mai 2009, de la 376.000 la 526.000. adică în aceste şase luni de guvernare fără direcţie economică, 150.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă, create de guvernarea liberală.

Nu ştim în ce măsură aceste decizii care se iau de către cei pe care românii i-au ales, la Bucureşti sunt luate de ei sau de contabilii străini şi fără responsabilitate politică de la Washington, în ce măsură aceste consecinţe vor fi asumate la alegeri de oameni politici ce îşi vor depune mandatul, sau vor fi aruncate în spatele unor funcţionari internaţionali transferaţi, între timp, pe vreun alt continent. Dar o putem afla, şi trebuie să o aflăm, prin cunoaşterea acordului semnat de Guvern.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere cele arătate şi subliniind că noi, semnatarii prezentei moţiuni simple, nu putem fi de acord cu ascunderea adevărului şi cu escamotarea unor informaţii esenţiale asupra evoluţiei economiei şi societăţii româneşti;

Având în vedere că însăşi evaluarea oportunităţii deciziei politice a actualului Guvern de a îndatora România masiv şi de a asuma o serie de obligaţii şi constrângeri serioase şi de durată nu poate fi realizată în lipsa informării publice, deci dreptul cetăţenilor de a-şi judeca guvernanţii nu poate fi realizat;

Având în vedere ca românii simt în viaţa lor consecinţe importante în plan material, personal şi social, ale căror cauze nu le-au cunoscut, dar cărora trebuie să le administreze consecinţele;

Noi, parlamentarii PNL şi UDMR, ne facem datoria faţă de adevăr şi cerem ca buna informare a cetăţeanului şi transparenţa actului de guvernare să fie repuse în drepturi. Înţelegând limitele în care putem purta această discuţie şi încercând să eliminăm tonul polemic sau personal din ea, preferăm s-o aşezăm la nivelul principiilor fundamentale ale democraţiei şi să solicităm lucruri extrem de simple:

1. Publicarea de îndată a Scrisorii de Intenţie transmise Fondului Monetar Internaţional de către România.
2. Publicarea de îndată a acordurilor în baza cărora s-au împrumutat sau se vor împrumuta bani de la celelalte organisme internaţionale implicate în pachetul de 19.9 miliarde euro, solicitat de România.

Ne bazăm, în demersul nostru, pe interesul legitim al cetăţenilor de a afla ce obligaţii şi ce constrângeri a asumat pentru ei Guvernul Boc. Ne bazăm, în dezbaterea parlamentară ce va urma, pe interesul şi obligaţia fiecărui coleg parlamentar, indiferent de partid, de a-şi reprezenta alegătorii din colegiu, de a afla pentru ei informaţii esenţiale şi de a i le furniza.

Nu dorim, prin această moţiune, plecarea cuiva. Nu dorim, prin această moţiune, să împărţim lumea politică în putere şi opoziţie, pentru că nici cetăţenii nu sunt împărţiţi pe această temă. Nu există alegători PNL şi alegători UDMR, care doresc să afle adevărul şi consecinţele Acordului cu Fondul Monetar Internaţional? Sau alegători PSD sau PD-L care să nu dorească să afle aceste informaţii?

Fiecare dintre noi, fiecare dintre cetăţeni, suntem interesaţi să aflăm ce taxă vom plăti, ce pensii vom primi, indiferent de partidul din care facem parte.

Alegătorii noştri, ai tuturor, au interesul comun de a afla adevărul ce le este ascuns şi, de aceea, vă rog, doamnelor şi domnilor colegi, să cerem împreună Guvernului să ne spună adevărul.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PNL.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Daţi-mi voie ca, în continuare, să-i dau cuvântul domnului ministru Gheorghe Pogea.

Domnule ministru, aveţi la dispoziţie, în total, 45 de minute, pe care vi le împărţiţi pentru începutul şi sfârşitul dezbaterilor. Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Pogea:

Stimată doamnă preşedintă a Camerei Deputaţilor,

Stimaţi domni şi doamne deputaţi,

Voi încerca să dau răspuns la moţiunea simplă care a fost prezentată de grupurile PNL şi UDMR şi aşa cum este titlul moţiunii, "Dumneavoastră aţi promis, noi plătim, spuneţi-ne adevărul!", la această oră târzie, eu mi-aş permite să introduc doar un singur cuvânt în plus, pentru că, altminteri, titlul moţiunii este corect: "Dumneavoastră aţi irosit, noi plătim, spuneţi-ne adevărul!"

În următoarele minute, am să vă spun un adevăr trist, care începe din anul 2007.

În cadrul pachetului de finanţare externă, România este partener de program, iar obiectivele agreate sunt absolut necesare în vederea asigurării securităţii financiare a ţării, a protejării intereselor economice ale populaţiei, a recâştigării încrederii investitorilor şi nu sunt obligatoriu, aşa cum spuneţi, doar din prisma înţelegerii pe care am semnat-o şi am asumat-o cu instituţiile financiare internaţionale, fie că este vorba de Fond, Comisia Europeană sau Banca Mondială.

Prin prevederile programului susţinut prin acest pachet de finanţare externă, Guvernul României asumă, de fapt, relansarea reformelor structurale pentru modernizarea statului român chiar într-o perioadă de criză.

România are absolută nevoie de acest pachet de reforme, pentru că trebuie să asigurăm competitivitatea economică şi sustenabilitatea finanţelor publice pe termen mediu şi lung, lucru mai greu de înţeles de fostul guvern.

Este necesar să introducem un cadru bugetar pe termen mediu obligatoriu, care să ofere o mai mare predictibilitate procesului bugetar şi Guvernul Boc va face acest lucru începând cu acest an.

Este nevoie de direcţionarea fondurilor cu prioritate către investiţii generatoare de valoare adăugată şi cu efect multiplicator în economie, lucru care va fi făcut începând cu acest an.

Este nevoie de continuarea reformelor din sectorul public prin măsuri de descentralizare şi reducerea birocraţiei, lucru care va fi făcut începând cu anul 2009.

Şi, nu în ultimul rând, este necesară creşterea capacităţii administrative şi a capacităţii de absorbţie a fondurilor europene.

Stimaţi colegi ai opoziţiei PNL, UDMR,

Încheierea acordurilor cu instituţiile financiare internaţionale este decizia unui guvern cu adevărat responsabil, într-un moment dificil, pe care-l recunoaşteţi şi dumneavoastră, un moment dificil pentru ţările Europei şi ale lumii, cu atât mai mult pentru o ţară ca România.

Iluzia întreţinută de Guvernul Tăriceanu s-a risipit la finele anului 2008, iar acum este clar că revigorarea depinde doar de luarea unor decizii de politică economică corectă.

Experienţa internaţională arată că ţările cu inflaţie şi deficite de cont curent mari, aşa cum a fost şi România, au fost cel mai puternic lovite de criza financiară internaţională.

Un guvern responsabil trebuie să limiteze dezechilibrele pentru a recâştiga încrederea investitorilor şi a populaţiei în politicile sale economice.

Din decembrie 2008 până în prezent, Guvernul actual a avut curajul şi a luat măsuri de diminuare a dezechilibrelor fiscal-bugetare chiar într-un an de campanie electorală. Chiar şi în condiţiile unui mediu economic dificil, ne-am asumat necesitatea ajustării cheltuielilor publice şi a deficitului bugetar de la 9% din p.i.b., cât ar fi însemnat în cazul continuării politicilor guvernului liberal, până la nivelul de 4,6% din p.i.b., prin măsuri de raţionalizare a cheltuielilor de personal şi a celor cu bunurile şi serviciile.

Ca o confirmare a faptului că programul Guvernului de ajustare structurală va aduce o îmbunătăţire a disciplinei bugetare, Agenţia de rating Moody's a confirmat în 20 martie 2009 statutul de investment grade al României.

În aceeaşi notă s-a situat şi ultima decizie a Agenţiei de rating Fitch din 25 martie a.c. Fitch apreciază că pachetul de finanţare externă este un sprijin pentru rating-ul de ţară, ajutând astfel la rezolvarea necesităţilor de finanţare şi la echilibrarea economiei.

În textul moţiunii, stimaţi deputaţi PNL, UDMR, ne cereţi să vă spunem adevărul şi să argumentăm oportunitatea deciziei de a apela la finanţarea externă.

Pentru aceasta, v-aş ruga, mai întâi, să judecaţi şi să meditaţi foarte bine la oportunitatea unor decizii ale Guvernului PNL, la implicaţiile şi consecinţele acestor decizii asupra situaţiei economice actuale.

De altfel, contribuţia negativă a guvernului liberal la nevoia de finanţare externă a României a fost menţionată, în mod expres, şi de instituţiile financiare internaţionale care precizează că actuala conjunctură economică este datorată şi politicii prociclice, aplicate la nivelul anului 2008.

Ce a făcut Guvernul Tăriceanu într-o perioadă în care se prefigura deja cea mai gravă recesiune economică mondială din ultimii 60 de ani?

Stimaţi colegi,

Să le luăm sistematic.

I. Guvernul Tăriceanu a dus o politică fiscală expansionistă, prociclică, a încălcat prevederile pactului de stabilitate de creştere, precum şi regulile fundamentale de politică economică. Spre deosebire de dumnealor, această afirmaţie am s-o argumentez.

1. Gestiunea bugetară slabă a făcut ca deficitul înregistrat de România în anul 2008 să ajungă la 5,4% din p.i.b., înregistrând un record istoric, în condiţiile în care economia românească a crescut cu peste 7%.
2. În anul 2008, România a înregistrat al treilea nivel al deficitului bugetar dintre toate statele membre ale Uniunii Europene.
3. Trimestrul IV al anului 2008, când deficitul bugetar s-a mărit cu 4,5 miliarde de euro, a devenit cea mai neagră perioadă din istoria finanţelor publice româneşti din ultimii 20 de ani. Pentru a finanţa acest deficit, Guvernul Tăriceanu a recurs la împrumuturi pe termene scurte, cu dobânzi ridicate, conducând, astfel, la o acumulare de scadenţe care trebuiau rostogolite începând cu prima parte a anului 2009 de către actualul Guvern, e adevărat, dar la alte costuri.
4. Resursele din privatizare au fost consumate pe cheltuieli curente, ceea ce denotă lipsă de prudenţă şi de responsabilitate, lăsând trezoreria publică, la finele anului, practic fără nicio rezervă.
5. Dobânzile pe termen scurt au depăşit frecvent 14%, iar Ministerul Finanţelor Publice a vândut valuta încasată din venituri din privatizare pentru acoperirea golurilor temporare de casă.

Acestea au fost argumentele punctului unu.

Să trecem la punctul II.

Guvernul liberal, practic, a îngheţat reformele structurale şi, mai grav, a indus aşteptări false populaţiei, ignorând cu desăvârşire criza financiară internaţională. Toate aceste greşeli de politică economică au fost făcute în condiţiile în care se ştia că sistemul financiar internaţional este afectat de o criză majoră, care va influenţa negativ atitudinile şi percepţiile investitorilor faţă de ţările din regiune. Astfel, la sfârşitul anului 2008, când primele semne ale crizei financiare s-au manifestat în România, populaţia era total nepregătită ca urmare a mesajelor şi declaraţiilor publice hazardate ale guvernanţilor de atunci.

În 18 septembrie 2008, după falimentul Lemon Brothers şi preluarea de către Merrill Lynch şi criza celui mai mare asigurator mondial, salvat in extremis de Federal Research şi chiar după scăderi masive ale burselor, premierul Tăriceanu declara: "Răspunsul clar este nu. Criza financiară internaţională nu va avea efecte asupra economiei şi asupra cetăţenilor." (18 septembrie 2008)

Şi acum, ca să răspund concret la pct. 1 din moţiune, unde spuneţi: "Incapacitatea Guvernului Boc de a guverna într-o perioadă de criză şi domnul ministru Gheorghe Pogea a retrogradat România din rândul economiilor stabile, cu reale perspective de dezvoltare."

Stimaţi colegi liberali, să vă spun o scurtă istorie, care începe în anul 2007; mai devreme.

În 26 septembrie 2007, Standard & Poor's avertiza România că se îndreaptă spre criză: "De la aderarea la Uniunea Europeană, România a turnat gaz peste focul fiscal. Reformele structurale au fost oprite."

În 4 noiembrie 2007, aceeaşi agenţie de rating plasează România sub perspectivă negativă, pe fondul accentuării dezechilibrelor externe.

Ce credeţi că face guvernul liberal, în 2007 atenţionat? Deşi raportul agenţiei de rating a avertizat asupra iminentei reduceri a calificativului de ţară (şi spune că noi l-am degradat) în cazul în care Guvernul nu ajustează politicile fiscale şi bugetare pentru a contracara dezechilibre externe, în 19 noiembrie 2007, Guvernul Tăriceanu a aprobat cea de a treia rectificare bugetară din anul 2007, majorând cheltuielile bugetului de stat cu 800 de milioane de lei, în special pentru cheltuielile de personal.

În aceste condiţii - şi este bine ca să cunoască cetăţenii şi Parlamentul - soldul bugetului general consolidat derapează semnificativ, de la un surplus de 0,2% din p.i.b. la sfârşitul lunii septembrie, la un deficit de 3,3% din p.i.b. la finele anului 2007 - sigur, calculat pe metodologia cash.

Intrăm în anul 2008, deci perspectiva a început din 2007. În 31 ianuarie 2008, şi Agenţia de rating Fitch revizuieşte perspectiva calificativului României de la stabil la negativ, afirmând că: "Deficitul de cont curent s-a urcat până la niveluri care par disproporţionat de ridicate, conform standardelor globale şi istorice."

În 13 iunie 2008, Comisia Europeană avertizează România că politicile sale fiscale laxe nu fac bine economiei şi a cerut autorităţilor să-şi reducă deficitul bugetar şi să angajeze reforme structurale.

Ignorând şi acest ultim avertisment din seria celor prezentate, în 16 iulie 2008, Guvernul Tăriceanu rectifică din nou bugetul de stat, majorând cheltuielile bugetare cu 5 miliarde de lei - un procent din p.i.b., asumând, în mod iresponsabil, prognoze complet nerealiste ale veniturilor bugetare, lucru care s-a demonstrat şi la finele anului.

Deşi în toamna anului trecut se resimţeau deja efectele crizei financiare internaţionale, în 24 septembrie, Guvernul Tăriceanu, preocupat de campania electorală mai mult decât de stabilitatea economică a ţării, pe care acum o invocă, a provocat cea de-a treia rectificare bugetară a anului 2008, majorând cheltuielile bugetare cu încă 6 miliarde de lei pe seama unor proiecţii fanteziste ale veniturilor bugetare.

Stimaţi parlamentari,

Consecinţe.

Creşterea rapidă a dezechilibrelor din economia României, dezechilibre interne, care a dus România la deficit bugetar excesiv şi, desigur, la dezechilibre externe, deficit de cont curent de 12,2% din p.i.b.

În luna noiembrie 2008, şi Agenţia de Evaluare Financiară Fitch coboară rating-ul României cu două tranşe. România devine primul stat din Uniunea Europeană scos din categoria de grad investiţional de către Fitch din cauza temerilor privind un răspuns adecvat la riscurile economice şi subliniind capacitatea redusă a statului de a evita o criză economică şi financiară severă. Investitorii străini şi-au pierdut încrederea în perspectivele economiei, fluxul de investiţii străine a scăzut de la 963 de milioane de euro în octombrie 2008 la mai puţin de 400 de milioane de euro în decembrie 2008.

Am vrut să prezint toate aceste lucruri, pentru că aţi dorit un singur lucru: "Spuneţi-ne adevărul!" Am dorit să spun adevărul populaţiei României. Şi voi continua.

În 13 mai a.c., Comisia Europeană a declanşat procedura de deficit excesiv pentru România, pentru situaţia bugetară a anului 2008. Raportul comisiei critică practica rectificărilor bugetare frecvente.

Colegii liberali ne acuzau, la începutul anului, că am făcut a doua rectificare. Să vă spun eu, stimaţi cetăţeni ai României, câte rectificări a făcut Guvernul Tăriceanu în an de bum economic: a făcut patru în anul 2008, a făcut trei în 2007 şi a mai făcut patru în 2006. Niciuna dintre ele nu s-a dovedit a fi corectă.

În concluzie, politicile nesustenabile şi populiste, promovate de către fostul Guvern liberal, au subminat credibilitatea economiei româneşti şi reprezintă principalul motiv al faptului că actualul Guvern a trebuit să apeleze la finanţare externă şi astăzi este pus în situaţia dificilă de a repara greşelile Guvernului anterior.

Deficitul bugetar ridicat, cu care am pornit încă înainte de a resimţi efectele recesiunii economice, a limitat spaţiul bugetar pe care Guvernul poate să-l folosească în scopul atenuării efectelor crizei economice internaţionale.

Şi acum, vă întreb, stimaţi colegi şi deputaţi: A ştiut Guvernul Tăriceanu să conducă economia României?

România nu avea altă soluţie pe termen scurt decât să recurgă la finanţarea externă pentru susţinerea cursului de schimb şi asigurarea stabilităţii economice şi sociale.

Dacă nu am fi apelat la acest împrumut, România ar fi riscat o depreciere masivă a cursului de schimb, o recesiune mai severă a economiei şi o creştere a ratelor dobânzilor şi inflaţiei cu efecte extrem de negative asupra puterii de cumpărare a populaţiei.

Prin aceste măsuri am recâştigat încrederea mediului investiţional şi, în mod preventiv, repet, în mod preventiv, am asigurat condiţii mai bune pentru stabilitate economică şi socială.

Stimaţi reprezentanţi ai opoziţiei PNL, UDMR,

În contextul crizei financiare globale, cu efecte puternice asupra economiilor statelor Uniunii Europene, pe care le vedem cu toţii, autorităţile române au avut o abordare prudentă în scopul evitării unei intervenţii târzii, care ar fi afectat şi mai mult echilibrele macroeconomice interne.

În textul moţiunii, Ministerul Finanţelor Publice este acuzat că refuză să ofere informaţii referitoare la Acordul dintre Guvernul României şi Fondul Monetar Internaţional.

Îmi voi permite să reamintesc o serie de evenimente şi declaraţii premergătoare datei de depunere a prezentei moţiuni.

În data de 10 martie 2009, Guvernul a comunicat public intenţia României de a accesa asistenţă financiară externă pe termen mediu. Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României, în contextul înrăutăţirii cadrului macroeconomic intern, au demarat discuţii preliminare cu reprezentanţii Comisiei Europene şi ai Fondului Monetar Internaţional şi ai instituţiilor financiare internaţionale cu privire la evaluarea cadrului macroeconomic şi a necesarului potenţial de finanţare externă.

În urma discuţiilor preliminare, autorităţile române au decis accesarea de asistenţă financiară externă pe termen mediu, fapt comunicat şi comisiei, conform normelor comunitare în vigoare.

Scopul acestui pachet de finanţare, solicitat de România, urmărea: diminuarea efectelor crizei; prevenirea unei recesiuni economice severe; revenirea mai rapidă a creşterii economice în zonă pozitivă; protejarea categoriilor vulnerabile ale populaţiei; reducerea presiunilor excesive asupra cursului de schimb; menţinerea unui nivel confortabil al lichidităţii pe piaţa financiară internă; asigurarea unei finanţări externe adecvate şi cu costuri mult îmbunătăţite; şi, nu în ultimul rând, în scopul îmbunătăţirii nivelului de încredere în perspectivele economiei româneşti şi recâştigarea, în timp, a rating-ului de ţară.

Împrumuturile de la Comisia Europeană şi Banca Mondială sunt administrate de către Ministerul Finanţelor Publice, banii urmând să intre în Trezoreria Statului şi să fie utilizaţi pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice scadente.

Împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional este administrat de către Banca Naţională, iar sumele trase în cadrul aranjamentului de tip stand-by vor consolida rezerva valutară şi, desigur, vor avea un rol important în procesul de reducere graduală a rezervelor minime obligatorii, a stabilităţii cursului de schimb şi crearea unor lichidităţi suplimentare pe piaţa internaţională.

Stimaţi deputaţi ai PNL, UDMR,

Voi relua principalele caracteristici ale programului de sprijin economic şi cel care priveşte diminuarea efectelor crizei financiare agreate de autorităţile române cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Economică şi Banca Mondială şi vă rog, stimaţi colegi din opoziţie, să-mi atrageţi atenţia asupra prevederilor care, pentru dumneavoastră, constituţie elemente de noutate.

Pe termen scurt, România s-a angajat să reducă deficitul bugetar cu 1,1% din p.i.b. până la nivelul de 4,6 din p.i.b.; pe termen mediu, potrivit prevederilor programului, România a asumat: reducerea deficitului bugetului general consolidat până la aproximativ 3,7% din p.i.b. în 2010 şi sub pragul de 3%, cât prevede pactul de creştere şi stabilitate în 2011. Cred că aţi ştiut de treaba asta. Un alt lucru. Limitarea rectificărilor bugetare efectuate în cursul anului; adoptarea legii responsabilităţii fiscale până la finele lunii noiembrie 2009 (lucru confirmat de atâtea ori); introducerea unor reguli fiscale privind datoria publică şi a deficitului bugetului primar; unificarea grilei de salarizare din sectorul public sau legea unitară a sistemului de salarizare; reformarea actualului sistem de sporuri a căror pondere în câştiguri salariale este mai mare decât cea a salariului de bază; stabilirea unui nivel maxim pentru celelalte categorii de cheltuieli de natură salarială în afara sistemului de bază.

Au fost cumva aceste lucruri pe care astăzi le-aţi aflat pe site-ul Fondului Monetar Internaţional, necunoscute?

Pe termen lung, Guvernul României a asumat, şi vreau să informez public Parlamentul României, reformarea sistemului public de pensii în coordonare cu Banca Mondială prin: continuarea ajustării vârstei de pensionare, având în vedere evoluţia speranţei de viaţă, pentru a permite o mai mare flexibilitate a sistemului, dar şi pentru alinierea parametrilor de pensionare cu practicile din ţările Uniunii Europene; protejarea grupurilor vulnerabile de pensionari prin dezvoltarea unor programe de sprijin care să diminueze sărăcia şi să conducă la creşterea nivelului de trai al acestora; şi continuarea implementării treptate a pilonului II al sistemului de pensii.

În privinţa contractării şi transparenţei împrumuturilor, autorităţile române au respectat legislaţia în vigoare, reprezentând cadrul legal aferent contractărilor acestor împrumuturi. Astfel, în procesul de negociere al diferitelor condiţionalităţi au fost implicate toate instituţiile, nu aşa cum spuneţi dumneavoastră, instituţii care, potrivit atribuţiilor şi responsabilităţilor, ar fi trebuit să fie implicate, încheierea documentelor aferente tranzacţiilor implicând avizarea de către ministerele şi instituţiile implicate acestora, conform normelor şi procedurilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

În data de 4 mai 2009, bordul FMI a aprobat Programul de sprijin economic şi diminuarea efectelor crizei financiare agreat cu autorităţilor române. Atât Guvernul României, cât şi Banca Naţională şi reprezentanţii Fondului au comunicat public această decizie şi au reluat principalele caracteristici ale Programului de sprijin economic agreat de ambele părţi. În data de 10 iunie 2009, deci în urmă cu 5 zile, după îndeplinirea tuturor formalităţilor impuse atât de protocoalele Fondului Monetar Internaţional, cât şi de cele ale autorităţilor române, FMI a publicat pe site-ul său oficial Scrisoarea de intenţie, Memorandumul tehnic de înţelegere şi raportul echipei Fondului în urma misiunii de la Bucureşti.

Scrisoarea de intenţie şi memorandumul tehnic de înţelegere, documentele în limba engleză şi traducerea în limba română, au fost publicate şi sunt publicate şi pe site-ul Ministerul Finanţelor Publice.

Cât priveşte raportul echipei FMI, în urma misiunii de la Bucureşti, varianta în limba română este disponibilă pe site-ul biroului regional al Fondului pentru România şi Bulgaria.

În ce priveşte Memorandumul cu Comisia Europeană, în cadrul Consiliului Ecofin din data de 5 mai 2009, România a primit acordul miniştrilor de finanţe ai statelor membre pentru asistenţă financiară pe termen mediu. Asistenţa financiară de 5 miliarde de euro de la Uniunea Europeană, partea unui pachet multilateral de sprijin financiar extern pentru România, este destinat echilibrării balanţei de plăţi. Decizia Consiliului a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 13 iunie 2009. Condiţionalităţile agreate vor fi cuprinse în textul Memorandumului de înţelegere între Comisia Europeană şi România.

Conform legislaţiei naţionale privind datoria publică, în data de 10 iunie 2009, Guvernul a aprobat raportul de negociere al Memorandului de înţelegere între Comunitatea Europeană şi România, semnarea Memorandumului de înţelegere şi Acordului privind asistenţa financiară în valoare de 5 miliarde de euro de la Comisia Europeană, credem noi că va avea loc în cursul acestei săptămâni, în săptămâna 15-22 iunie. După semnarea, conform uzanţelor în vigoare, documentele vor fi făcute publice în forma finală agreată între părţi.

Stimaţi deputaţi ai PNL, UDMR,

Observ că repetaţi cu obstinaţie şi transmiteţi publicului, fără a avea disponibilitatea de a vă informa corect, un mesaj greşit. "Cota unică a fost dublată cu impozitul pe pierdere numit şi forfetar", citat din textul moţiunii. Bănuiesc că această repetare este prevăzută în strategia dumneavoastră de campanie, pentru că sunteţi într-o campanie electorală prelungită şi cred că se va prelungi şi în 2010 şi în 2011 şi în 2012, până când se va termina acordul cu Fondul. Şi profit de această ocazie pentru a transmite Parlamentului şi cetăţenilor informaţia corectă.

Legislaţia adoptată prevede introducerea unui impozit minim. Prin substanţa sa, un impozit minim se referă doar la introducerea unui prag minim pentru plăţile de impozit pe profit, respectiv impozitul pe venitul microîntreprinderilor. Astfel, dacă impozitul de plată se situează deasupra acestor praguri, impozitul minim nu are nici o influenţă asupra societăţilor comerciale respective. De asemenea, trebuie menţionat că plăţile făcute în baza legislaţiei de impozit minim se deduc din plăţile de impozit pe profit ulterioare în cazul exerciţiului financiar.

Măsurile luate de România nu sunt singulare şi e bine să cunoaştem şi să informăm cetăţenii. Există alte 17 state, dacă este să discutăm despre limitarea deductibilităţii t.v.a.-ului, alte 17 state membre care la data aplicării acestei măsuri sau cu limitări similare au făcut acest lucru. Limitarea se referă la autoturisme. România a îndeplinit toate formalităţile impuse de calitatea sa de stat membru în ce priveşte limitarea dreptului de deducere a t.v.a.-ului, respectiv a consultat Comitetul t.v.a. înainte de aplicarea legii, pe data de 22 aprilie.

În ceea ce priveşte categoriile vulnerabile afectate de criza economică şi financiară, în special pensionarii cu venituri reduse, Guvernul a acordat pensia socială pentru pensionarii cu venituri mici în două tranşe, prin acoperirea diferenţei dintre nivelul actual al pensiei şi plafonul de 350 de lei, până la 300 de lei de la 1 aprilie 2009, iar diferenţa până la 350 de lei va fi acordată de la 1 octombrie 2009.

Stimaţi reprezentanţi ai opoziţiei,

Argumentele cu care a fost formulată moţiunea PNL îi pun pe autorii ei într-o lumină nefavorabilă.

România este parte a sistemului economic global, dar PNL înţelege de aici că economia românească este aservită prin acordul ei Fondului Monetar Internaţional. Moneda şi sistemul financiar românesc sunt puternic susţinute de sprijinul Fondului Monetar Internaţional, dar liberalii înţeleg de aici că economia e sub stăpânire străină. Autorii moţiunii au o mentalitate politică rămasă cu zeci de ani în urmă. Trebuie să le aduc la cunoştinţă ceea ce ştie orice român. Suntem stat membru al Uniunii Europene şi suntem parte a circuitului economic global. Suntem, stimaţi colegi, în secolul XXI.

Doamnelor şi domnilor deputaţi ai PNL şi UDMR,

Unii dintre dumneavoastră au avut poate funcţii executive şi sunt mai obişnuiţi cu protocolul instituţional. Daţi-mi voie să vă reamintesc că în nici un act oficial nu se cade să folosiţi un astfel de limbaj la adresa instituţiilor naţionale au internaţionale. Este inadmisibil să te adresezi în asemenea termeni unor instituţii partenere în condiţiile în care acestea sprijină Programul de reformă al României.

Aş dori să reamintesc autorilor moţiunii că asistenţa financiară externă de care România beneficiază prin intermediul celor 3 instituţii provine şi din contribuţiile ţărilor membre ale acestora, fapt care ar trebui să-i facă mai responsabili în ceea ce priveşte limbajul folosit la adresa acestora. Pun pe seama lipsei de experienţă a celui care a redactat textul pe care sunt sigur că nu toţi dintre dumneavoastră l-aţi citit şi prezint scuzele mele tuturor celor vizaţi într-o formă sau alta pentru limbajul nepotrivit din textul moţiunii înaintate astăzi de PNL-UDMR.

Vă mulţumesc. (Aplauze, vociferări.)

Aş vrea să citez dacă m-aţi provocat. Este inadmisibil şi nu face parte din categoria diplomatică, aţi spus: "România se întoarce în categoria statelor Pakistan, Mongolia, Ucraina, Balarus, Armenia, Ungaria, Islanda, state ale căror politici de dezvoltare economică sunt dictate de autorităţi străine". Aş fi mult mai atent la ceea ce scriu... (Vociferări în Grupul Parlamentar al PNL.)

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule ministru. Aţi epuizat 30 de minute din totalul celor 45.

Acum intrăm în dezbateri generale. Îi dau cuvântul doamnei Sulfina Barbu din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dreptul opoziţiei de a i se face auzită vocea este garantat de Constituţie şi este esenţa democraţiei. Din păcate, însă, într-un timp foarte scurt, reprezentanţii PNL au dus în derizoriu acest drept constituţional, un exerciţiu esenţial al democraţiei. Pentru că astăzi reprezentanţii PNL ne invită să decidem dacă Guvernul trebuie să facă sau nu ceea ce a făcut deja. Uzând de dreptul de a depune moţiuni simple, PNL-ul ne propune să dezbatem dacă Ministerul Finanţelor Publice ar trebui sau nu să facă publice condiţiile şi termenii acordului cu Fondul Monetar Internaţional când, de fapt, oricine poate citi pe site-ul ministerului textul scrisorii de intenţie şi textul acordului de împrumut. Probabil ar trebui să-i înveţe cineva pe colegii de la PNL să intre pe site-ul unui minister.

De fapt, această moţiune are un singur scop şi lucrul acesta este evident: să ofere reprezentanţilor PNL să-şi facă auzite discursurile. Îndrăgostiţi de propriile discursuri, reprezentanţii PNL renunţă complet la responsabilitate. Probabil şi aici ar trebui să-i înveţe cineva pe colegii noştri că lipsa de responsabilitate politică este cel mai periculos lucru pentru ţară. Şi acest lucru este foarte periculos, mai ales într-o perioadă dificilă de criză prin care trece România. Aşteptăm din partea dumnealor mai mult responsabilitate politică şi mai puţine discursuri.

Acestea fiind zise, consider că am spus tot ce era de spus despre moţiunea simplă a PNL şi a UDMR-ului. Dar, dacă tot ne propun colegii noştri o dezbatere în Camera Deputaţilor, mă întreb de ce nu am avea o discuţie despre procedura de deficit excesiv declanşată de Comisia Europeană pentru România. Cred că este important să înţeleagă cetăţenii României de ce suntem în această situaţie.

Colegul Bogdan Olteanu spunea că PNL-ul depune această moţiune deoarece românii trebuie să cunoască ce obligaţii au în schimbul împrumutului. Nu vi se pare, domnilor colegi liberali, că oamenii au dreptul să ştie de ce România este în procedură de deficit excesiv?

Nu credeţi, stimaţi colegi liberali, că oamenii au dreptul să ştie cum a reuşit Guvernul Tăriceanu să transforme o creştere economică de 7,8% într-un deficit de 5,4%? Mai ales într-o perioadă în care România are nevoie de fonduri pentru investiţii. Nu consideraţi, stimaţi colegi, important dreptul oamenilor să fie informaţi despre cât de puţine fonduri europene a adus Guvernul PNL în România? Eu consider că este important să ştie acest lucru fiecare cetăţeni din România.

Stimaţi colegi, subiectul publicării condiţiilor împrumutului cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană este fals şi redundant. Lucrurile cu adevărat importante sunt altele. Guvernul Emil Boc şi-a asumat responsabil necesitatea de a ajusta cheltuielile publice, de a ajusta deficitul bugetar pe fondul acestei crize presante. Guvernul PD-L-PSD are priorităţi care se adresează cu adevărat combaterii crizei şi aş da un singur exemplu: programul "Prima casă".

Domnul Bogdan Olteanu (din bancă):

Daţi două exemple!

Doamna Sulfina Barbu:

Acest program va sprijini tinerii în mod special în achiziţionarea primei locuinţe, dar va dinamiza piaţa imobiliară şi sectorul construcţiilor. Guvernul Emil Boc susţine economia reală şi aici mă refer la acordarea de garanţii, de ajutoare de stat, pentru susţinerea agriculturii, pentru investiţiile în infrastructură, susţinerea investiţiilor din sănătate, educaţie, mediu şi celelalte domenii.

Tot Guvernul Emil Boc este cel care a redus povara fiscală. Deja au fost anulate peste 100 de taxe şi tarife, adică a fost redusă povara de pe umerii contribuabilului, lucru pe care Guvernul Tăriceanu nu l-a făcut şi nu a avut nici o preocupare să facă astfel de lucruri. Guvernul Emil Boc are ca prioritate reforma statului. Descentralizarea, un proces despre care auzim vorbindu-se de foarte mulţi ani, devine realitate datorită acestui guvern. Şi deja ştim că au fost adoptate primele acte normative pentru descentralizare în administraţia publică, în sănătate, în sport, urmează măsurile de descentralizare în educaţie, în agricultură şi în muncă.

Pentru o reformă profundă a societăţii româneşti, Guvernul s-a angajat şi lucrează la Legea salarizării unice, la Legea cu privire la responsabilitatea fiscală şi la Legea cu privire la reforma sistemului de pensii. Sunt proiecte importante care vor schimba cu adevărat societatea românească. Sunt proiecte care cer şi curaj şi responsabilitate. Sunt lucrurile pe care oamenii au dreptul să le ştie, pentru că acestea sunt lucrurile cu adevărat importante care le afectează viaţa de zi cu zi.

În semn de respect faţă de cetăţenii României, PNL şi UDMR-ul puteau să retragă această moţiune din dezbatere atunci când ceea ce solicitau deja s-a întâmplat, dar ar fi ieşit din graficul de campanie prezidenţială, cu siguranţă. O campanie care după cum vedem este departe de priorităţile României, este departe de problemele pe care cetăţenii României le au.

Stimaţi colegi,

Înainte de a încheia, vreau să împărtăşesc sentimentul de dezamăgire pe care mi-l lasă fariseismul acţiunilor conducerii actuale a PNL. Noii şefi din PNL dau dovadă de făţărnicie.

Aş vrea să ne amintim cine striga în gura mare că oamenii au dreptul să ştie care sunt condiţiile împrumutului extern. Să fie oare aceiaşi reprezentanţi ai PNL-ului care au cheltuit în doar 3 luni de zile 4,5 miliarde de euro? Oare sunt aceiaşi? Adică, exact cât am împrumutat noi de la Comisia Europeană pentru doi ani. Să fie aceiaşi reprezentanţi ai Partidului Naţional Liberal care au lăsat vistieria goală, care au cheltuit fondurile obţinute din privatizare numai dumnealor ştiu pe ce, că nu s-a văzut nimic din acei bani?

Ultimul lucru pe care PNL îl poate critica este împrumutul de la FMI şi Comisia Europeană. Şi, stimaţi colegi liberali, sunt convinsă că nu veţi câştiga încrederea nimănui cu astfel de acţiuni, lucru deja demonstrat de rezultatul ultimelor alegeri din 7 iunie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Sulfina Barbu aţi consumat 9 minute din timpul rezervat Grupului parlamentar al PD-L. Grupul mai are 27 de minute.

În continuare, daţi-mi voie să-i dau cuvântul domnului Viorel Ştefan din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnul Viorel Ştefan:

Doamnă preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iată că ne aflăm astăzi din nou într-o situaţie inedită. Discutăm pe marginea unei solicitări formulate printr-o moţiune simplă de către colegii noştri din grupurile PNL şi UDMR de a se întâmpla un lucru care s-a întâmplat. Finalitatea acestei moţiuni constă în aceea că se solicită publicarea unui document car deja s-a publicat. S-ar părea că suntem în derularea unui demers care nu duce nicăieri. În mod normal, discuţia ar trebui să se închidă aici, să supunem la vot sau să-şi retragă semnatarii moţiunea şi să ne vedem de treburi mai importante.

Citind însă mai cu atenţie textul moţiunii, constatăm că iniţiatorii au gândit altfel. De fapt, au gândit să creeze un moment în cadrul căruia să se pună în dezbatere publică, în dezbatere parlamentară oportunitatea încheierii acestui acord financiar cu FMI şi, sigur, celelalte acorduri cu Comisia Europeană şi instituţiile financiare internaţionale.

Apreciem faptul că din partea colegilor noştri se manifestă o îngrijorare legată de faptul că la începutul acestor discuţii în sânul coaliţiei au fost divergenţe de opinii, şi vă mulţumim pentru îngrijorarea cu care aţi abordat această chestiune şi vă informăm că, între timp, s-a ajuns al o formulă echilibrată, diferenţele s-au atenuat, iar conţinutul acordului este unul care face bine României şi românilor.

A pune sub semnul întrebării oportunitatea semnării unui astfel de acord astfel este ca şi cum ai pune sub semnul întrebării oportunitatea, ştiu eu, vaccinării antigripale, atunci când spre România se îndreaptă o epidemie de gripă.

Sigur, stimaţi colegi, nu sunteţi şi nu suntem vinovaţi pentru criza economică mondială, nu noi am provocat-o. Dar, dumneavoastră aveţi o vinovăţie legată de faptul că atunci când era cazul şi momentul nu aţi luat măsurile preventive necesare consolidării capacităţii economiei româneşti de a face faţă acestei crize. Acum veniţi şi ne spuneţi că în teorie criza economică se combate cu relaxare fiscală. Absolut de acord cu dumneavoastră. Numai că relaxarea fiscală ar fi putut însemna o măsură bună de combatere a crizei doar dacă dumneavoastră nu aţi fi lăsat moştenire un deficit bugetar de aproape 5%, un deficit de cont curent de circa 13% din p.i.b., un serviciu al datoriei publice dublu faţă de perioada anterioară, la care aş adăuga prăbuşirea de p.i.b. din trimestrul IV al anului trecut faţă de trimestrul III 2008, aş adăuga situaţia monedei naţionale pe un trend accelerat de depreciere şi eminenţa unor derapaje inflaţioniste majore.

Vorbiţi astăzi într-un mod foarte critic despre decizia Guvernului de a împrumuta bani de la instituţiile financiare internaţionale fără a consulta şi opoziţia.

Stimaţi colegi,

Dumneavoastră pe cine aţi consultat atunci când aţi angajat datorie publică de la simplu la dublu în cei 4 ani de guvernare? Cât de transparente au fost procedurile şi cine a cenzurat costurile cu care aţi grevat bugetele viitoare împrumutându-vă pe piaţa de capital? Eu aş putea spune că acest tip de împrumuturi sunt cele care se realizează în orice condiţii. Împrumuturile de la instituţiile financiare internaţionale au cel puţin avantajul celor mai mici costuri. Cât despre destinaţia sumelor şi garanţia faptului că acestea vor fi folosite în folosul dezvoltării şi modernizării societăţi româneşti nu poate exista nicio îndoială.

Condiţionalităţile despre care vorbiţi cu atâta îngrijorare, în acelaşi timp cu atâtea insinuări, reprezintă de fapt tot atâtea cerinţe ale redresării economice a României. Sunt convins că şi dumneavoastră vă doriţi politici bugetare care să reducă deficitele, să limiteze numărul de rectificări bugetare anuale sau să promoveze proiecţiile bugetare multianuale. Unificarea grilei de salarizare din sectorul public şi reaşezarea sistemului de sporuri, reformarea sistemului public de pensii şi continuarea implementării treptate a pilonului II de pensii reprezintă demersuri care au făcut obiectul unor preocupări şi în guvernarea anterioară. Acestea sunt, de fapt, principalele obiective asumate prin acordul cu FMI şi nu pot fi motive de îngrijorare din acest punct de vedere.

Cât despre sectorul financiar, evaluarea făcută de experţii internaţionali reconfirmă faptul că cele 32 de bănci româneşti respectă condiţia de adecvare a capitalului de 8% având o rată medie de 12,3%. Angajamentul băncilor-mamă de a-şi menţine expunerea globală faţă de România pe durata programului şi de a-şi capitaliza sucursalele în funcţie de necesităţi va fi monitorizat de către Banca Naţională a României împreună cu autorităţile de supraveghere din ţările de domiciliu. Trebuie să acceptăm că un astfel de angajament nu se putea obţine decât în contextul semnării acordului cu FMI.

Stimularea capitalizării şi flexibilizarea comportamentului băncilor româneşti, pe de o parte, creşterea autorităţii Băncii Naţionale a României în relaţia cu entităţile supravegheate, pe de altă parte, precum şi reducerea la 20 de zile a termenului de plată a sumelor garantate, reprezintă suficiente motive ca românii să uite clipele de coşmar de la finele anului trecut, când simţeau cum economiile lor, uneori modeste, uneori mai consistente, nu mai erau în siguranţă în conturi bancare.

Stimaţi colegi,

Cel mai important efect obţinut, ca urmare a încheierii acestui acord financiar rămâne stabilizarea cursului de schimb al monedei naţionale şi trendul descendent al inflaţiei, creându-se premise reale ca, la sfârşitul anului, rata inflaţiei să ajungă 4,4%.

Nu vreau să-mi imaginez ce ar fi însemnat pentru economia românească şi pentru români, în general, evoluţia crizei economice pe fondul unor derapaje inflaţioniste majore, aşa cum se anunţau la începutul anului sau în condiţiile deprecierii accelerate a leului, aşa cum proroceau analiştii economici la sfârşitul anului trecut. Acum însă, când bătălia cu inflaţia pare a fi câştigată, iar moneda naţională se dovedeşte a rezista atacurilor speculative, este firesc să apară şi vitejii care ne explică cum s-ar fi războit ei dacă începutul războiului nu i-ar fi prins pe banca de rezervă.

Stimaţi colegi semnatari ai moţiunii,

Pentru a nu se consemna în istoria Parlamentului că o moţiune simplă rămasă fără obiect a întrunit şi voturi pentru, vă rog şi pe dumneavoastră să votaţi alături de noi împotriva prezentei moţiuni.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnule Ştefan, aţi epuizat tot 9 minute din totalul timpului grupului dumneavoastră.

Îi dau cuvântul, în continuare, domnului Călin Popescu- Tăriceanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Iertaţi-mă că o să încep cu o formulă uşor nepoliticoasă, dar, vă spun sincer, v-am ascultat cu mare răbdare şi atenţie şi aş trage o singură concluzie după discursul dumneavoastră. Pe româneşte, ştiţi cum se spune în astfel de cazuri, că aţi bătut câmpii. V-aş întreba următorul lucru. Domnule, dacă e atât de bine, aşa cum ne-aţi povestit la sfârşit că aţi luat, că aţi făcut, că tot ceea ce trebuia s-a rezolvat, de ce e atât de rău? Adică, ieri am auzit că a început să se vorbească despre recesiune, veniturile bugetului sunt în cădere liberă, cine nu trebuie, adică din afara Guvernului, anunţă că va trebui făcută încă o rectificare bugetară, în condiţiile în care ne-aţi spus că v-aţi angajat în faşa Fondului Monetar Internaţional să nu mai faceţi rectificări bugetare şi aşa mai departe.

Acum, totuşi, sigur că domnul Viorel Ştefan a pus o întrebare corectă. De ce mai facem această dezbatere, pentru că problema s-a rezolvat între timp. E adevărat, după câte zile? Îmi permit să vă spun, 40 de zile a durat din momentul în care public s-a anunţat că FMI a acceptat scrisoarea de intenţie a Guvernului român până la data publicării. Şi, această publicare, după cum ştiţi, s-a făcut ca urmare a presiunii exercitate de opoziţie.

Ca atare, are rost discuţia de astăzi sau n-are rost?

Stimaţi colegi,

Eu cred că discuţia de astăzi este plină de sens. Şi nu cred că are rost o altă discuţie în România, decât discuţia despre problematica economică, despre ceea ce se întâmplă cu economia românească, pentru că ea va avea consecinţe grave asupra puterii de cumpărare a cetăţenilor şi asupra funcţionării instituţiilor statului.

Sigur că domnul Viorel Ştefan, antevorbitorul meu, a recunoscut că criza nu a fost generată în România, probabil că acest lucru ar trebui totuşi să i-l spun încă o dată domnului ministru Pogea care, într-o lungă expunere, a încercat să demonstreze, ce? A încercat să demonstreze ceea ce toată lumea ştie că nu e aşa. A încercat să ne inducă ideea că această criză a fost generată de guvernul anterior. Toată lumea ştie că această criză a fost generată în Statele Unite şi toată lumea suferă de pe urma crizei.

Problema este ceea ce face actualul guvern. Ne-a dus domnul Pogea cu explicaţiile prin 2007, prin 2006, bine că nu ne-aţi plimbat şi prin anii 90. Să ştiţi că lumea nu aşteaptă explicaţii de acest gen. Nu numai noi, cetăţenii. Cetăţenii vor să ştie ce faceţi, domnilor, pentru a combate criza? Deunăzi, săptămâna trecută, citeam în ziarul Financiarul, pe care, probabil, îl citiţi şi dumneavoastră. Analiştii de la Deloitte, ce spuneau? Actualul guvern al României, şi e o voce independentă, în loc să ia măsuri anticriză, ia măsuri pentru criză. Suntem singura ţară din lume în care se întâmplă aşa ceva.

Aţi vorbit despre dezechilibre. Şi aici vreau să fac o referire clară la două chestiuni care au devenit marotele dumneavoastră: vistieria goală şi deficit mare. Că doamna Sulfina Barbu habar n-are ce e aia cu "vistieria goală" nu e o mirare. Dar lucrul ăsta să-l spuneţi dumneavoastră, domnule ministru, sau fostul preşedinte al Comisiei pentru buget-finanţe de la Senat, chiar mă surprinde. Ştiţi foarte bine că bugetul e unic. Nu se transferă de la un an la altul nici deficitul, nici excedentul. Nu vă mai plângeţi de excedent sau de deficit.

Al doilea lucru pe care doresc să vi-l spun: deficitul mare de ce a fost generat? A fost generat de cheltuieli care s-au dus în investiţii în toate sectoarele vitale ale României, fie că e vorba de învăţământ, fie că e vorba de sănătate, fie că este vorba de agricultură, fie că este vorba de mediu şi înşiruirea poate continua. Nu sunt bani care s-au pierdut, nu sunt bani care s-au jucat la cazinou, sunt bani care s-au cheltuit pentru dezvoltarea României. Şi dacă veţi continua să aplicaţi orbeşte politicile Fondului Monetar Internaţional, nu numai că vom arăta că ne comportăm astăzi ca o ţară de lumea a treia, v-aţi declarat foarte jignit. Asta este realitatea! Acceptând asistenţa Fondului, aţi readus România în rândul ţărilor din lumea a treia.

Dar spuneam că nu e grav că numai ca percepţie puneţi România din nou în rândul ţărilor din lumea a treia, mai grav este că vom menţine România în rândul ţărilor din lumea a treia, prin frânarea unei dezvoltări de care România are nevoie pentru a reduce deficitele care o separă de celelalte ţări europene.

Şi acum v-aş prezenta, în rezumat, pe scurt, trei direcţii de acţiune pe care ar fi trebuit să le urmaţi pentru a scoate economia românească din criză şi a nu vă mai lamenta permanent. Prima direcţie ar fi fost să acţionaţi în zona sistemului bancar. Nu aţi făcut-o. Foarte bine că n-aţi făcut-o, pentru că nu era nevoie, pentru că sistemul bancar din România este unul sănătos. Sigur că sunt anumite corecţii de făcut, este treaba Băncii Naţionale, ştie să-şi facă treaba, nu are nevoie de indicaţii.

Dar al doilea domeniu în care ar fi trebuit să acţionaţi fără întârziere şi unde aţi stat şi aţi perpelit-o în fel şi chip şi până la urmă aţi luat exact măsurile ce nu trebuiau luate, măsurile pe dos, a fost cel al economiei reale.

Ştiţi foarte bine că în perioade de criză, când sectorul privat nu mai are capacitatea de investiţii, ar fi trebuit să faceţi investiţii din zona guvernamentală. La buget aţi făcut promisiuni extraordinare că veţi face investiţii publice.

Ce aţi făcut? S-au publicat rezultatele: pe primul trimestru al anului 2009, volumul investiţiilor este mai mic decât cel din 2008. Trebuia să faceţi aceste investiţii cu toate consecinţele, nu cu toate riscurile, cu toate consecinţele. Care erau consecinţele? Ştiţi foarte bine: majorarea deficitului. Şi care era problema că avem deficit? Vreţi cu adevărat, însă, în acest fel să ducem economia românească în recesiune.

Uitaţi-vă ce fac toate ţările cu economii dezvoltate. Au pompat sume enorme de bani care au mărit deficitele şi datoria publică, dar prin aceste măsuri luate, deja semnele redresării economice se arată. Prin lipsa de acţiune concretă a Guvernului din care faceţi parte nu faceţi decât să asistaţi în mod pasiv la intrarea economiei româneşti în recesiune. Spuneam că trebuia să faceţi investiţii pentru a păstra locurile de muncă, ca să nu vorbesc de generarea unor noi locuri de muncă, trebuia să veniţi cu stimulente în acest sens către operatorii economici, trebuia să acordaţi subvenţii pentru investiţii, cum ar fi, de exemplu, anularea impozitului pe dividendele reinvestite, trebuia să mergeţi mai în forţă cu ajutoare de stat pentru firmele care fac investiţii mari.

Ce spuneam că aţi făcut? Nu aţi făcut decât să daţi în cap economiei reale. Aţi introdus impozitul forfetar, aţi introdus prima pentru şomaj tehnic, aţi majorat contribuţiile de asigurări sociale. Îmi pare foarte rău că facem această discuţie în faţa unor evidenţe.

Cred că în atare situaţie nu numai teoria spune, dar şi practica, evident, vă îndeamnă la o măsură de bun-simţ. Nu puneţi poveri suplimentare pe economie, nu puneţi poveri suplimentare pe operatorii economici, pentru că îi îngropăm pe toţi şi n-o să mai aveţi de unde să vă încasaţi nici bruma de venituri pe care o aveţi acum.

Ultima direcţie pe care ar trebui să vă concentraţi, şi este una importantă şi, din păcate, nu se face aproape nimic, este stimularea consumului. S-a venit cu o idee pe care eu am salutat-o. Am avut, aş spune, sinceritatea şi onestitatea să spun că este o măsură bună. Este vorba de proiectul "Prima casă". Numai că dacă o să mai staţi mult să vă gândiţi cum o aplicaţi, până scoateţi normele de aplicare şi aşa mai departe, să ştiţi că se termină criza. N-o să mai fie nevoie de nimic. Lăsând la o parte faptul că aţi văzut şi dumneavoastră care este ajutorul pe dobânzi, cred că este absolut ridicol.

Dar, eu cred că ar fi bine să vă gândiţi la alte măsuri. Am să vă propun câteva: primul lucru, gândiţi-vă să introduceţi plata t.v.a.-ului la încasarea facturilor. O să spuneţi că nu se poate. Ministerul de Finanţe din subordine o să vă spună: "Domnule ministru, nu se poate!" În Italia se poate? Vă spun eu că se poate. Să ştiţi că Berlusconi, prima măsură pe care a introdus-o în faţa crizei, asta a fost. De ce? Ca să ajute operatorii economici. Reduceţi t.v.a.-ul pe diferite categorii de bunuri şi servicii. Pentru că, altfel, nu veţi reuşi să reinstalaţi încrederea consumatorului. Ştiţi foarte bine că actuala criză economică are o componentă psihologică deosebită. Probabil că ştiind acest lucru, domnul prezident a venit să anunţe catastrofa finală: intrăm în recesiune. Deci, ca să ajute consumatorii care erau deprimaţi, să fie în continuare şi mai deprimaţi şi sigur că în acest fel să ajute Guvernul şi, implicit, România.

Îmi pare foarte rău că la nivelul Guvernului nu există în mod evident capacitatea de a gestiona această problematică. Aşteptaţi să vină instituţia prezidenţială să vă spună şi să vă anunţe, să vă dea veştile bune şi, eventual, să vă dea şi sugestii. Ghinionul este că, în cazul de faţă, nici măcar domnul preşedinte n-a fost în stare să vină cu vreo soluţie; în afară de veşti proaste, nu a făcut nimic altceva. Cred că în faţa acestei situaţii nu vă rămâne decât un singur lucru: evident, să vă daţi demisia.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal i-au mai rămas opt minute.

Îi dau cuvântul în continuare domnului Lakatos Petru, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Petru Lakatos:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimate domnule ministru,

Stimate doamne şi domni deputaţi!

Bine aţi venit la parada modei "România 2009" organizată la această oră târzie numai pentru adulţi, întrucât va fi prezentat adevărul gol-goluţ. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Îşi prezintă produsele de vârf renumita casă de producţie: Guvern Boc.

Modelul de succes al anului, unic în Uniunea Europeană, este: ţinuta la secret, pregătită în mai multe variante.

Prima piesă: ţinuta la secret a acordului cu FMI, prezentat astăzi de ministrul finanţelor în locul premierului Boc. Puteţi observa liniile tradiţionale stolojaniste, care momentan acoperă corpolentul deficit bugetar, care creşte văzând cu ochii. Această ţinută la secret este preferată de băncile străine din România. Colecţia de primăvară a acestui model e în culori vii, portocalii - spre rozul dinaintea alegerilor, care dă o tentă optimistă, în combinaţie cu promisiunile electorale. În cazul colecţiei toamnă-iarnă mulţi vor vedea negru în faţa ochilor. "Puşca şi cureaua lată" întregesc fericit această ţinută la secret a acordului cu FMI.

Piesa a doua este o întoarcere la moda Marii Adunări Naţionale din anii comunismului şi se numeşte: ţinuta la secret a Parlamentului. Ţesut la Cotroceni, din fire invizibile, 100 % producţie internă PD-L, acoperă întreg Parlamentul, care astfel devine invizibil, prin urmare se justifică guvernarea prin ordonanţe de urgenţă. Şi-au manifestat interesul pentru această creaţie guvernele din Coreea de Nord, Bolivia, Cuba, China. Acest export ar echilibra balanţa comercială deficitară a României dacă şi-ar da acordul ministrul responsabil pentru relaţia cu Parlamentul.

Am lăsat la urmă piesa care în următoarele zile va constitui tema preferată a tuturor ziarelor, piesa cu care casa de modă Cotroceni câştigă la categoria "Ţinută de ocazie": ţinuta la secret a miracolului prin care Traian Băsescu dintr-o dată şi-a recăpătat vederea. La nici o săptămână de la alegerile europarlamentare vede altfel starea economiei României, efectele crizei, decât înainte.

Dintre modelele prezentate astăzi vor avea un deosebit succes la categoria echipament de lucru şi de protecţie pentru membrii guvernului, următoarele ţinute: ţinuta la secret a strategiei de gestionare a crizei şi relansarea economiei. Este o ţinută de camuflaj care îi permite ministrului economiei să nu iasă în evidenţă cu nimic, aplicând zicala: "Numai cine nu munceşte nu greşeşte". La această ţinută se poartă ochelari speciali tip binoclu, cu care unii văd deja luminiţa de la capătul tunelului. Societatea oftalmologilor clarvăzători din opoziţie spune că de fapt sunt luminile locomotivei crizei care va lovi din plin populaţia nepregătită şi fără apărare a României.

Cealaltă ţinută este ţinuta la secret a noului Cod fiscal, care este prezentată astăzi, numai pentru domniile voastre, numai aici şi numai acum, de iluzionistul ministru al finanţelor, care la apariţia greviştilor şi demonstranţilor scoate bani şi din piatră seacă, dar nu poate explica cum s-au evaporat patru din cele 5 miliarde de euro împrumutate. Toţi investitorii, oamenii de afaceri sunt înnebuniţi, nu după, ci din cauza ţinutei la secret a noului Cod fiscal.

Tot supermodelul Pogea va prezenta şi ţinuta la secret a investiţiilor din învăţământ, agricultură şi armată. Ţinuta acestora este o combinaţie între corset şi cămaşă de forţă şi testează rezistenţa la rupere a alianţei şi a răbdării şi onoarei miniştrilor respectivi.

Ţinutele prezentate aici vor putea fi revăzute în noul film de succes "Îngeri şi demoni în Guvernul României", continuarea filmului "Codul Alianţei DA-Vinci-EBA". Regizorul Zeus a împărţit deja rolurile între PSD şi PD-L, dar le ţine la secret. Dintr-un document ultrasecret al ambasadei Austriei la Bucureşti, ajuns prin SRI la toate ziarele, rezultă clar că măsurile pentru ţinuta la secret a îngerilor a fost luată de pe ministrul Elena Udrea.

Vizionare plăcută! Dar până atunci, votaţi moţiunea!

Mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Aţi consumat cinci minute, din totalul celor şapte alocate Grupului parlamentar al UDMR.

În ceea ce priveşte Grupul minorităţilor naţionale, au anunţat că nu participă la dezbateri.

Revenim acum la Grupul parlamentar al PD-L, îi dau cuvântul domnului Constantin Dascălu.

Domnul Constantin Dascălu:

Doamna preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi parlamentari,

Sunt pentru oară în Parlamentul României şi am venit aici plin de speranţe, pentru că mi-am închipuit că aici sunt cei mai luminaţi oameni ai naţiunii, care se luptă cum să ne fie mai bine nouă, a românilor. Or, din primele luni de participare, sunt dezamăgit de comportamentul a o parte importantă. Sunt foşti miniştri sau prim-miniştri care vin prin Parlament numai să audă televiziunile şi oamenii că mai există şi dânşii prin politică, restul sunt absenţi. Şi dacă se vrea o dovadă, am acolo un tabel cu prezenţa la toţi foştii miniştri şi prim-miniştri din Parlamentul României pe ultimele cinci luni, pusă oră de oră, aşa cum au venit dânşii în Parlamentul României. Ne desconsideră şi pe noi şi poporul care i-a trimis aici.

Cheltuim un milion de euro pe zi ca să ascultăm toate inepţiile pe care le debitează foştii miniştrii sau prim-miniştrii, tocmai pentru a justifica toate prostiile pe care le-au făcut în guvernarea pe care au condus-o. Pentru că m-am ocupat patru ani de zile de finanţele unui judeţ, am fost vicepreşedinte cu probleme economice la judeţul Dolj, cunosc modul discreţionar în care s-au repartizat banii şi cum a fost jefuit bugetul public, cum a fost posibil ca în această perioadă foarte grea pentru România, de criză economică, să nu avem bani şi să acumulăm în continuare datorii.

Anul trecut, în 2008, Guvernul liberal a făcut o invenţie, a zis că să arunce mulţi bani pe piaţă, să creadă tot poporul că e foarte bine în România, şi, pentru că era un an de campanie electorală, erau două campanii. În felul acesta pot să obţină şi dânşii un scor bun. Au mărit bugetul central, bugetele locale, bugetele consiliilor judeţene cu circa 40%, bani care nu existau. Datorită faptului că dânşii au pus un poet ministru de finanţe. Şi în felul acesta toate bugetele au fost mai mari cu 40% şi fiind an electoral, toţi au început să cheltuiască. Eu le-am spus la toţi primarii din judeţ să nu cheltuiască aceşti bani pentru că nu-i vor vedea niciodată. Şi exact aşa s-a întâmplat. În luna martie, 7-8% din cotele de echilibrare nu erau alocate, în luna iunie, 15% din cotele de echilibrare nu erau alocate, iar la sfârşitul anului aţi văzut ce datorii au rămas.

Or, cum a acoperit Guvernul liberal aceste datorii şi aceste lipsuri? Simplu: au făcut un infractor din statul român şi nu au plătit agenţii economici, şi acum se plâng domnii liberali că agenţii economici o duc cum o duc. Păi dânşii au făcut acest lucru. Au transformat statul român într-un infractor, şi agenţii economici n-au fost plătiţi de trei luni, de cinci luni, de şase luni de zile - facturi de peste două milioane jumătate de euro neplătite. Şi s-a mai întâmplat ceva: pentru că nu au fost plătiţi agenţii economici la timp, în ultimele luni de zile, agenţii economici nu au mai facturat lucrările efectuate, pentru că dacă le facturau trebuia să plătească t.v.a.-ul, trebuia să plătească impozite, şi n-au mai facturat şi au mai rămas lucrări făcute de câteva milioane de euro şi nefacturate. Şi atunci cine să le plătească? Statul!

Or, acest Guvern trebuie să plătească aceste datorii imbecile făcute de alt Guvern, şi în acest fel nu putem să finanţăm proiectele din acest an. Nu putem să asigurăm finanţarea proiectelor făcute în contul noii guvernări. Or, cine răspunde pentru acest lucru? Este a treia întrebare şi ultima. Nu răspunde nimeni! Pentru că Legea răspunderii ministeriale este foarte blândă, în timp ce foştii miniştrii se plimbă prin televiziuni şi fac declaraţii publice, nu răspunde nimeni pentru o guvernare iresponsabilă şi atunci, eu zic că cine pune la îndoială Acordul cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Uniunea Europeană de a ne împrumuta, ori este impostor, ori este imbecil. Or, fără un asemenea acord, nu putea să fie finanţat deficitul pe care l-au făcut anul trecut, că nu e o problemă că faci deficit, aici îi dau dreptate domnului fost prim-ministru. Domnule, nu e o problemă să facem deficit. Problema este că acest deficit trebuie finanţat, şi acest deficit nu trebuie finanţat de la agenţii economici, nu trebuie transformat statul român într-un infractor şi să finanţăm deficitul de la agenţii economici. Că în felul acesta au dat faliment atât agenţii economici, în felul acesta, am pus toată economia pe butuci.

De aceea, eu cred că şi această moţiune este o pierdere de timp, este încă o cheltuială inutilă din banul public, mai cheltuim încă un milion de euro, cam atât cheltuieşte Camera Deputaţilor pe zi, şi spunem că am mai făcut ceva, şi foştii miniştri, primul-ministru, mai află poporul că mai există în politică şi că vor să mai spună şi dânşii ceva.

Doamna Roberta Alma Anastase:

21 de minute au mai rămas pentru Grupul parlamentar al PD-L.

În continuare, îi dau cuvântul domnului deputat Vasile Bleotu, de la Grupul parlamentar al PSD+PC.

Se pregăteşte domnul Bogdan Olteanu.

Domnul Vasile Bleotu:

Doamna preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Demersul parlamentarilor PNL-UDMR privind moţiunea simplă intitulată "Dumneavoastră aţi promis, noi plătim. Spuneţi-ne adevărul!" dovedeşte necunoaşterea principiilor economice de bază şi ignoranţa celor care au guvernat până în decembrie 2008. Dacă aţi fi fost conştienţi de situaţia economică a ţării, pe care aţi lăsat-o la sfârşitul anului 2008, noi am fi îndreptăţiţi să intitulăm guvernarea dumneavoastră "Dumneavoastră aţi guvernat prost, noi plătim acum inclusiv pentru ascunderea adevărului economic, îndeosebi din semestrul II.2008".

Nu e vorba de nici un angajament secret, cum arată susţinătorii moţiunii, ci secrete au fost metodele prin care ministrul finanţelor şi Guvernul Tăriceanu au dus ţara la cel mai mare deficit bugetar din ultimii 75 de ani de la marea criză din 1933 încoace, respectiv, 5,2%, care a generat declararea de către Comisia Europeană a procedurii de deficit excesiv, prin care actualii guvernanţi şi cetăţenii sunt obligaţi să suporte incompetenţa şi extravaganţa fundamentalismului liberal.

Cât despre transparenţa scrisorii de intenţie încheiată cu FMI şi a Memorandumului de politici economice şi financiare, după parcurgerea procedurilor specifice ale FMI, acesta a fost postat, aşa cum se ştie, pe data de 10 iunie pe site-ul FMI, cât şi al Ministerului Finanţelor Publice, aşa încât practic demersul dumneavoastră se dovedeşte a fi fără real temei. Dacă acordul era afişat de cinci zile, în cadrul discuţiilor de azi, neavând expertiza necesară înţelegerii cauzelor, conţinutului şi efectelor favorabile acestui acord, dumneavoastră doriţi de fapt să beneficiaţi de o meditaţie publică de la Guvern şi specialiştii coaliţiei de guvernământ, pe care o oferim cu toată generozitatea.

Incompetenţa reprezentanţilor PNL-UDMR.se reflectă cel mai bine în afirmaţia potrivit căreia e adevărat că din 2005 până în 2009 Guvernul României a ştiut să administreze economia fără sfaturi sau comenzi din afară. Guvernul Tăriceanu a renunţat la Acordul stand-by cu FMI care era o frână în calea dezvoltării economice accelerate a ţării. "Că a fost o opţiune corectă o dovedeşte creşterea economică din cei patru ani".

Dincolo de ignoranţă, această frază dovedeşte aroganţă. Într-adevăr Guvernul Tăriceanu a administrat ţara fără sfaturi sau comenzi din afară, ascultând numai de comenzile bazate pe interese clientelare din interiorul PNL. Aceasta a condus, aşa cum arată experţii FMI, la o supraîncălzire a economiei, care a generat deficit geamăn excesiv, respectiv deficit de cont curent, care a atins un maxim de 14% în 2007 şi 12,3% în 2008, care şi acesta ar fi fost mai mare dacă nu se instala criza în trimestrul IV.2008, cuplat cu un deficit bugetar de 5,2%.

Creşterea economică invocată de autorii moţiunii a fost profund nesănătoasă, îndeosebi în anii 2007 şi 2008, bazată pe consum din import, care a generat un deficit extern nesustenabil şi o datorie externă foarte ridicată, îndeosebi pe termen scurt. A fost vorba în fapt de o creştere economică pe datorie, posibilă în contextul unui mediu internaţional generos a acestui tip de creştere economică.

Putem spune deci că Guvernul Tăriceanu nu a fost competent sau profesionist, ci a fost numai norocos, prinzând o perioadă favorabilă, când capitalul extern a înregistrat fluxuri importante către România, datorate şi obligativităţii liberalizării contului de capital în toamna anului 2006, care a fost condiţie pentru intrarea României în Uniunea Europeană, iar aceste capitaluri au venit în România nu pentru performanţele Guvernului Tăriceanu, ci, tocmai, că intrările de capital care au asigurat creşterea economică pe datorie au fost atrase de dobânzile înalte de pe piaţa românească, dobânzi datorate unei inflaţii mai ridicate în România decât în zona euro.

Nu este un merit, aşa cum afirmă Guvernul Tăriceanu, că s-a renunţat la Acordul cu FMI în perioada 2004-2006. Aplicarea acestui acord ar fi permis o creştere economică bazată pe export şi investiţii, pe creşterea productivităţii şi competitivităţii mărfurilor româneşti pe piaţa autohtonă şi externă şi un deficit bugetar în jurul a 2%, dar cu o puternică componentă investiţională, cu efect favorabil pentru infrastructura României, şi o mai echitabilă repartizare a creşterii economice.

Renunţarea la acord a permis Guvernului Tăriceanu să ignore legităţile fundamentale ale pieţei, respectiv legătura dintre productivitatea muncii şi salarii, menţinerea unui deficit extern şi bugetar rezonabil, şi a unei datorii externe la un nivel raţional, conducând la sacrificarea investiţiilor publice în favoarea consumului pe datorie şi la o repartizare a creşterii economice din perioada 2005-2008, care a condus la adâncirea fără precedent a polarizării sociale după principiul noilor liberali, transformând deviza Brătienilor din "Prin noi înşine", în deviza Tăricenilor "Pentru noi înşine". Acel acord cu FMI la care a renunţat Guvernul Tăriceanu nu era o frână în calea dezvoltării accelerate a ţării, cum se menţionează la pagina 6 din moţiune, ci era o frână în calea lăcomiei liberale pentru mai mulţi bani şi averi ale clientelei politice, pe spatele restului de cetăţeni, care deveneau mai săraci.

Într-adevăr, Polonia a încheiat un acord mai favorabil, aşa cum se menţionează în pagina 8 din moţiune, apelând la un instrument de creditare mai avantajos din punct de vedere social, deoarece a avut şansa să nu fie guvernată în ultimii patru ani de un Guvern incompetent ca al nostru.

Datorită crizei financiare internaţionale, devenite evidentă începând cu septembrie 2008, capitalurile străine au devenit tot mai puţine şi mai scumpe, ceea ce a făcut ca creşterea economică pe datorie să nu mai poată fi posibil de urmat şi de finanţat.

În aceste condiţii, Guvernul Boc a fost nevoit să ia două măsuri strategice esenţiale: una de ordin cantitativ, să înlocuiască finanţarea privată autonomă care venea în România prin capitalurile private fără nici o condiţie economică, lăsând posibilitatea Guvernului Tăriceanu să producă dezmăţ în finanţele publice şi în valută a ţării, cu o finanţare provenită de la instituţiile financiare internaţionale, îndeosebi FMI, UE şi Banca Mondială, care însă pune condiţii de raţionalitate şi reformă economică; a doua, de ordin calitativ, să restructureze din rădăcini modelul de creştere economică bazat pe consum şi pe datorie, inclusiv în bugetul public, către un model care să stimuleze investiţiile, exportul, lucrările de infrastructură publică.

Altfel spus, România oricum trebuia să se ajusteze de la a consuma mai mult decât a produce, cu peste 17 miliarde euro, atât în 2007, cât şi în 2008.

O asemenea evoluţie nu era durabilă, mai ales că investiţiile publice reprezentau o mică parte din absorbţia internă, iar pe fondul crizei financiare internaţionale exista pericolul unei ajustări haotice dezordonate, care ar fi însemnat deprecierea accentuată a cursului de schimb, a revenirii la inflaţia cu două cifre, deteriorarea gravă a nivelului de trai şi tulburarea severă a climatului social.

Singura soluţie pentru o ajustare controlată a parametrilor macroeconomici ai României o reprezintă Acordul cu instituţiile financiare internaţionale, care oferă atât finanţare consistentă (circa 20 miliarde euro pe 2 ani), înlocuind finanţarea privată din anii anteriori, precum şi o restructurare a cheltuielilor şi instituţiilor publice în vederea eficientizării aparatului public, a creşterii ponderilor investiţiilor publice şi repartizarea mai echitabilă a produsului intern brut.

Dacă Guvernul Tăriceanu nu ar fi lăsat ţara în condiţii de vulnerabilitate ridicată, de deficit comercial de 33,5%, deficit de cont curent de 12,3% din p.i.b., ceea ce înseamnă peste 17 miliarde euro, o rată a inflaţiei ca medie anuală de 7,8% faţă de 3% cât este cerinţa criteriului de la Maastricht, de intrare în zona euro, măsurile de ajustare strict necesare pentru România ar fi fost mai reduse în prezent, în contextul crizei financiare globale, implicând costuri economice şi sociale mai mici.

Dezechilibrele macroeconomice fiind atât de pronunţate, programul negociat cu FMI răspunde necesităţilor de ajustare controlată a economiei româneşti pe fondul crizei internaţionale, în scopul reluării creşterii economice începând cu anii 2010 - 2011, asigurând astfel condiţiile adoptării euro în anul 2014.

Cât despre aşa-zisele măsuri "anticriză" prezentate la pag.10 din moţiune, din conţinutul lor se constată cu uşurinţă lipsa de competenţă a celor care le-au formulat, deoarece aceste măsuri dacă s-ar fi aplicat ar fi adâncit dezechilibrele macroeconomice ale României, înregistrate la finele anului 2008, şi nicidecum să le corecteze, soluţiile fiind de genul "a turna gaz peste foc".

În concluzie, Grupul parlamentar al PSD + PC propune respingerea moţiunii simple ca fiind politicianistă şi demagogică, cu menţiunea că acest Acord cu Fondul Monetar Internaţional este singura soluţie, în acest moment, pentru o creştere economică viabilă şi de natură să asigure dezvoltarea şi modernizarea României în vederea integrării cât mai depline în Uniunea Europeană.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Grupul parlamentar al PSD mai are 14 minute.

Îi dau cuvântul, în continuare, domnului Bogdan Olteanu.

Se pregăteşte domnul Marton Arpad.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna preşedinte,

Domnule ministru,

Mă bucur că ocupaţi acum locul de ministru, pe care tocmai vi-l ţinea doamna secretar de stat, Graţiela Iordache, mai devreme. Multe lucruri n-am să spun acum, pentru că le-am spus în moţiune. Şi, da, este adevărat, după ce am depus moţiunea, aţi publicat Acordul cu FMI. Şi este foarte bine. Este unul din lucrurile bune care se întâmplă în democraţia românească. În sfârşit, Guvernul a început să răspundă Parlamentului.

Am vorbit, de altfel, cu colegii din Biroul permanent, şi vom modifica Regulamentul Camerei Deputaţilor, ca să găsim o soluţie regulamentară să recunoaştem şi atunci când Guvernul răspunde Parlamentului la solicitările sale. Este o premieră, de altfel, pe care o salutăm.

Asta nu înseamnă, însă, că nu sunt probleme, şi asta nu înseamnă, însă, că nu sunt chestiuni în moţiune care trebuiau ridicate. Aţi vorbit despre câteva lucruri aici, stimaţi colegi. Aţi vorbit despre t.v.a., acel t.v.a. din care aţi promis că veţi colecta cu 1 miliard în plus, în condiţiile în care aţi anunţat Fondul Monetar Internaţional că economia scade anul acesta cu 12,5%.

Cum o să colectaţi cu 1 miliard în plus, dacă veţi avea o bază de colectare a t.v.a.-ului care din vânzările de produse, adică din economie, da, scade cu 12,5%?

Poate ne spuneţi în cuvântul dumneavoastră de final, domnule ministru, foarte explicit dacă v-aţi angajat la FMI să măriţi t.v.a.-ul şi aţi uitat să ne spuneţi. Sau, poate, ne-aţi spus nouă adevărul, că nu măriţi t.v.a.-ul şi i-aţi păcălit pe cei de la FMI. Poate reuşim să aflăm acest lucru astăzi, şi ar fi important. Este la fel de important, şi salutăm faptul că am aflat, din Acordul cu FMI, că fiecare contribuabil important, fiecare din cei 5 milioane de români aproximativ, care au azi un loc de muncă în România, va trebui să plătească câte două salarii medii pe an, vreme de 5 ani, ca să dea înapoi banii la acest Acord, din care niciun ban, din cele 13 miliarde de la FMI, nu merge nici în autostrăzi, nici în case, nici în sprijinirea economiei, nici în menţinerea de locuri de muncă.

Merge, stimaţi colegi, la bănci şi la mult-lăudata sprijinire a cursului de schimb, în care se aruncă bani cu ghiotura, n-ajută la mai nimic decât la păstrarea unei aparenţe false şi îi îngroapă pe exportatori.

În sfârşit, stimaţi colegi, despre ce să vorbim aici? Despre ajustarea cheltuielilor publice? Sigur că da, s-au ajustat. Aţi scăzut venituri cu 9% şi aţi mărit cheltuielile cu 7 %, sau poate invers, fără să daţi niciun leu la investiţii. Marea mândrie de până acum, în investiţii, singura cifră care a putut să fie anunţată sunt cei 100 de milioane pe care i-aţi dat lui Blaga, că Blaga este mai rău, şi lui Blaga nu puteţi să nu-i daţi. 100 milioane de euro, asta este suma investiţiilor?!

A venit ministrul transporturilor în faţa Parlamentului să spună că n-are bani nici să vopsească drumurile naţionale? Unde sunt banii de investiţii în infrastructură? La transporturi? Nu. La turism, asta e! Dar, atunci, haideţi să nu mai vorbim despre ajustări atâta vreme cât reuşiţi să încasaţi mai puţin şi să cheltuiţi mai mult, fără să fi reuşit să daţi aproape nimic pentru investiţii.

Aţi vorbit despre reduceri în administraţia publică, aţi vorbit despre reduceri de sporuri, dar nu s-a întâmplat nimic, pentru că, iată, doar pe pixuri şi salarii cheltuiţi mai mult decât se cheltuia în anul trecut. Şi asta, în condiţiile în care angajamentele electorale din campanie nu s-au ţinut. asta în condiţiile în care angajamentele faţă de profesori, faţă de doctori, inclusiv ale preşedintelui Băsescu din campanie, nu s-au ţinut. asta în condiţiile în care legile care îi vizau pe pensionari nu s-au respectat. Asta este realitatea de care vorbiţi. Ăsta este adevărul despre care vorbim. Acestea sunt cifrele.

Acestea fiind cifrele, cred că discuţia este foarte bună şi închei, spunând din nou, că salut faptul că în urma solicitărilor Parlamentului şi în urma aşteptării opiniei publice, Guvernul a publicat Acordul cu Fondul Monetar Internaţional după ce am depus această moţiune.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Grupul parlamentar al PNL mai are 3 minute şi 2 vorbitori. Aici trebuie să decideţi.

Domnule Marton Arpad, aveţi cuvântul. Două minute aveţi la dispoziţie.

Se pregăteşte domnul Ialomiţianu.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

N-aş fi dorit să intervin, pentru că sunt convins că acel discurs pe care colegul nostru l-a ţinut, este într-adevăr în consens cu seriozitatea acestei guvernări. Dar, am aflat câteva lucruri foarte interesante, că noi ţinem în loc dezbaterile în Camera Deputaţilor, o dezbatere intensă, care astăzi s-a soldat cu nici măcar ajungerea la dezbaterile pe articole ale unui singur proiect de lege.

Totodată, am auzit şi de la domnul ministru nişte lucruri foarte interesante, nişte realizări minunate ale Guvernului şi, inclusiv, ne-a explicat ce înseamnă diferenţa dintre acel impozit impus de ei, aşa-zisa impozitare forfetară şi cea minimă. Grupul nostru parlamentar, chiar atunci când am votat acest buget, a explicat care este diferenţa. Mă bucur că domnul ministru a spus, încă o dată, răspicat, pentru cei care n-au înţeles, acest proiect de lege va lovi doar în micii întreprinzători.

Mai departe, mă bucur că intervenţia Grupului parlamentar al PD-L a spus de ce avem noi nevoie. Această minunată lege a primei case care va fi putut să fie folosit de către cei care azi au un venit net de peste 3.000 lei, şi asta dacă băncile vor acorda dobândă doar de 5%.

La fel, am aflat de la această exponentă a Grupului parlamentar al PD-L, cum că ţara nu este interesată de prezidenţiale. Sunt de acord, dar n-am înţeles atunci de ce acea reprezentaţie de bâlci de duminică la ora 10, când toţi enoriaşii se îmbracă pentru a pleca spre biserică?!

Dar, mă bucură că, deşi domnul preşedinte a spus că doar pe hârtie aveţi bani pentru investiţii, şi nu le-aţi dat românilor, că trebuie să faceţi alea şi alea şi alea, nici PSD-ul nu este de acord cu cele spuse de domnul ministru, că azi în cuvântul domniilor lor au explicat că totul merge bine.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să finalizaţi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Am terminat. Deie Domnul ca să vă creadă ţara şi la toamnă. noi suntem mai suspicioşi.

Ca atare, vom vota pentru această moţiune. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

În continuare, dau cuvântul domnului Ialomiţianu.

Se pregăteşte domnul Mihai Aurel Donciu.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule ministru al finanţelor,

Stimaţi colegi,

Moţiunea simplă depusă de Grupurile parlamentare ale PNL şi UDMR este un drept constituţional, dar poate fi considerat un exerciţiu de imagine, având scopuri electorale, deşi campania electorală s-a încheiat.

Această moţiune trebuia să aibă alt titlu: "Guvernul Tăriceanu a cheltuit bani aiurea, iar populaţia trebuie să plătească aceşti bani în 2009." Cred că această moţiune trebuia adresată domnului Vosganian.

Guvernul Tăriceanu, în loc să ia măsuri anticriză, a cheltuit banii după bunul plac. Şi aici este un adevăr. În anul 2001, multe instituţii au angajat creditele bugetare fără să primească lichidităţi. Sunt mii de miliarde care au format stocul de sume restante la sfârşitul lui 2008.

Domnule Tăriceanu,

Văd că aţi plecat, cred că aveaţi program de motocicletă, cine credeţi că trebuie să plătească aceşti bani? Nu credeţi că în bugetul din 2009 trebuia aceşti bani cuprinşi, cheltuielile bugetate, şi să plătim sumele care le datorează instituţiile publice către firme?

În perioadă de criză, în loc să daţi semnale pentru consolidare financiară a României, aţi lăsat mii de firme cu datorii să intre în faliment. Acelea sunt firmele care s-au închis şi acele firme sunt în numărul pe care-l vehiculaţi, s-au închis datorită impozitului forfetar.

Ne daţi soluţii privind t.v.a.-ul, să fie plătit la încasare. Poate domnul Tăriceanu îl întreabă pe domnul Vosganian de circulara din 2008, prin care t.v.a.-ul la rambursare era blocat. Pentru ca, sigur, ca firmele să se ducă la vale, să dea faliment, iar bugetul să nu-şi achite obligaţiile către firme şi banii să fie cheltuiţi aiurea.

Acum ne spuneţi ca t.v.a.-ul să-l încasăm în momentul în care facturile au fost plătite. Poate nu ştiţi că din t.v.a. se plătesc salariile profesorilor. Vreţi să lăsaţi şi profesorii fără bani? Pentru că la sfârşitul lui 2008 aţi redus contribuţiile sociale, ştiind foarte bine că multe firme îşi reduc activitatea, să-i lăsaţi şi pe pensionari fără bani!

Spuneţi că vistieria a fost plină. De ce aţi mărit taxa de mediu şi i-aţi zăpăcit pe contribuabili să plătească bani la buget? Că nu mai aveaţi bani şi, sigur, că trebuia să vă plătiţi clientela!

Criticaţi creditele... da, da, la factură. Se ştie că economia nu poate funcţiona fără împrumuturi. În timpul Guvernului Tăriceanu, împrumuturile s-au dublat, dar cu efecte dezastruoase pentru economie. Acum, dumneavoastră criticaţi Guvernul Boc de ce a recurs la împrumut printr-un Acord cu FMI-ul în perioadă de criză?

Doresc să vă prezint câteva avantaje: posibilitatea modificării deficitului bugetar, stabilitatea cursului valutar. Spuneţi că, domne, pierd exportatorii. Dar, ce se întâmplă cu importatorii? Ce se întâmplă cu preţurile la mărfurile de import, finanţarea unor proiecte, deblocarea acreditării economiei?

Sigur că nu prea înţelegeţi ce înseamnă un credit pentru economie. Am văzut într-o seară o persoană respectabilă, semnatară a moţiunii, care spunea că frauda este mai puţin rea pentru România decât un împrumut cu FMI în perioadă de criză. Nu ştiu dacă la PNL se pune problema să nu înţeleagă ce înseamnă creditul într-o economie de piaţă.

Sigur că această moţiune nu-şi are obiectul, nu este realistă, şi sigur că vom vota împotrivă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului Horia Cristian.

Aveţi la dispoziţie două minute, trei minute, scuzaţi.

Domnul Horia Cristian:

Doamna preşedinte,

Domnule ministru al finanţelor,

Stimaţi colegi,

Am auzit aici făcându-se referiri la greaua moştenire, la vistieria goală. Haideţi să vedem care este vistieria goală. La pagina a doua din memorandumul pe care l-aţi semnat cu FMI-ul este un tabel care atrage atenţia asupra scăderii activelor externe nete ale Băncii Naţionale, care în decembrie 2008 erau de 25 miliarde de euro. Prin acest Acord, dumneavoastră v-aţi angajat să reduceţi aceste active nete ale Băncii Naţionale prin reducerea rezervei minime obligatorii, cu 3,5 miliarde de euro în luna martie, cu alte 7 miliarde de euro în iulie, pentru ca în decembrie să ajungă la 9 miliarde de euro. Această reducere a activelor nete se face de fapt prin rezerva minimă obligatorie, reducerea rezervei minime obligatorii. Pentru cei care nu ştiu ce este, aceasta este reprezentată de 40% din sumele în euro depuse de cetăţenii români în băncile comerciale din România.

Vreau să vă atrag atenţia că, după ce în luna aprilie aţi redus rezerva minimă obligatorie cu aproape 4 miliarde de euro, băncile comerciale s-au grăbit să exporte aceşti bani în ţările lor de origine, pentru că aceste bănci, în marea lor majoritate, cu excepţia CEC-ului şi a EXIMBANK-ului, sunt bănci străine. Au dus aceşti bani în ţările lor de origine şi singura reacţie a acestui Guvern a fost aceea că domnul Boc a ieşit, dimineaţa, şi a spus: "Aplicăm taxa Robin Hood, supraimpozităm profiturile băncilor comerciale", pentru ca la ora prânzului să iasă şi să fie extrem de cuminte în legătură cu această declaraţie, pentru că este greu să impozitezi ceea ce nu există.

Băncile comerciale, stimate domnule prim-ministru şi domnule ministru al finanţelor, sunt pe pierdere în acest an.

Întrebarea este: ce s-a întâmplat cu aceşti bani? Vă spun eu ce s-a întâmplat cu aceşti bani. Aceste bănci comerciale au depozite făcute în ţările lor de origine de către cetăţeni ai Uniunii Europene. Aceşti cetăţeni au nevoie de aceşti bani, pentru că dobânzile pe care le dau aceste bănci sunt foarte mici. Ele reprezintă 1% plus EURIBOR. Dacă în septembrie, EURIBOR-ul era 5,76%, adică ei primeau 6,7% pe depozite, acum primesc doar 1,8%. Ca atare, domnii aceştia din aceste ţări europene vor să-şi scoată banii, şi aceşti bani nu pot fi obţinuţi decât prin reducerea rezervei minime obligatorii, lucru pe care dumneavoastră l-aţi făcut.

Vreau să vă atrag atenţia că aţi semnat acest memorandum cu FMI-ul, l-aţi negociat, de fapt, întâi la Palatul Cotroceni şi apoi la Palatul Victoria, fără a întreba deloc pe guvernatorul Băncii Naţionale.

La ora actuală, aceşti bani, care sunt banii deponenţilor din România, care reprezintă aproape 10 miliarde de euro, pe care dumneavoastră ajutaţi băncile comerciale să îi exporte, se vor duce în buzunarele investitorilor străini, care vor veni să investească aceşti bani în România.

Aceşti bani vor fi folosiţi pentru a cumpăra activele firmelor româneşti cu 30 poate 40 de cenţi pe un euro. Şi, ca lucrurile să fie şi mai interesante, vreau să vă spun că există grupuri de firme care doresc să investească în hipermarketuri. Există un grup de firme care doreşte să construiască în România 50 de hipermarketuri de peste 3.000 mp, în toate localităţile sub 50.000 de locuitori.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să finalizaţi.

Domnul Horia Cristian:

Da.

În acest fel, se va pune un control absolut asupra pieţei de produse alimentare din România.

Aţi spus că direcţionaţi fondurile către investiţii. Da, într-adevăr, aţi direcţionat banii din rezerva minimă obligatorie către cetăţenii străini care vin să cumpere în România firmele româneşti.

Vă felicit! Ne vom afla în compania extrem de selectă a Pakistanului, Mongoliei, Gabonului, Ucrainei, Georgiei, Armeniei şi Insulele Seychelles.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Teodor-Marius Spânu, de la PD-L, penultimul vorbitor.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Bună seara, dragi colegi care aţi mai rezistat la această dezbatere.

Stimate doamne, domnişoare deputaţi,

Stimaţi domni deputaţi,

De la această tribună, de la acest microfon ne adresăm uneori preşedintelui României, alteori invitaţilor de peste hotare, adesea miniştrilor, dar de cele mai multe ori ne adresăm chiar colegilor noştri, parlamentari de opoziţie sau de la partidele aflate la guvernare.

Este şi cazul meu acum. Din păcate, îmi este imposibil să-mi încep discursul cu formula "Dragi colegi!". De ce? pentru că mă uit în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române şi văd că, în dreptul cuvântului "coleg", stă scrisă următoarea explicaţie: "Persoana care învaţă sau activează împreună cu altele, considerate în raport cu acestea". Repet; "persoană care învaţă sau activează împreună cu altele. împreună, distinşi colegi, nu împotrivă!

Şi apoi mă uit la dumneavoastră, la reprezentanţii UDMR, mai ales la parlamentarii Partidul Naţional Liberal, mă uit la unii din foştii mei colegi liberali. Vă cunosc pe câţiva suficient de bine. mă uit la domniile dumneavoastră şi nu vă înţeleg. nu pricep cum vă puteţi dezbrăca atât de uşor şi natural de curaj, de caracter şi de adevăr. Nu pricep cum puteţi să vă resemnaţi în acest rol pueril, ridicol, stupid, de Gică-contra.

Mă uit, mai ales, la fostul meu coleg liberal, Varujan Vosganian, împreună cu care am bătut pe timp de campanie electorală, şi nu numai, multe dintre drumurile desfundate ale Moldovei. Ce spunea fostul ministru de finanţe, Varujan Vosganian, în luna martie a anului 2009? Spunea că România are mare nevoie de împrumutul de la Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, din cauza riscului prezentat de deficitul public, necesarul de finanţare fiind, în opinia lui, de 18 - 20 miliarde de euro.

Ce face PNL în luna iunie a anului 2009? Depune o moţiune de cenzură împotriva aceluiaşi Acord şi a presupusei secretizări a clauzelor sale.

A fost moţiunea pe agricultură, pe impozitul minim, pe învăţământ, pe politică bugetar-fiscală, acum pe Acordul cu FMI. Şi, pe mai ce, distinşi colegi? Este exact ca intr-o reclamă, pe care o vedeam nu de mult la televizor "La creditul pentru orice", în cazul nostru la "moţiunea pentru orice".

Dragi colegi liberali,

Până şi domnul Vanghelie a auzit de Google sau de Goagăl, cum spunea dumnealui. O simplă căutare pe Google, şi vedem că atât Scrisoarea de Intenţie, cât şi Memorandumul sunt publice, atât pe site-ul FMI-ului, cât şi în media românească.

Încercaţi, stimabili şi educaţi colegi liberali, să tastaţi www. wallstreet.ro, de exemplu, şi veţi găsi acolo la loc public şi luminos, marele şi întunecatele secrete ale Acordului cu FMI. Şi, dacă domnul Varujan Vosganian spune că Acordul e bun şi necesar, şi dacă informaţia este publică, atunci care mai este, domnilor colegi liberali, obiectul moţiunii de astăzi?

Sunt la primul meu mandat. Prin urmare, ştiu că multe din cutumele interne ale vieţii parlamentare îmi sunt încă necunoscute, dar nu voi accepta niciodată bătaia de joc ca atitudine, minciuna sfruntată ca mesaj şi nici indiferenţa faţă de cei care m-au ales. De ce? De ruşine, în primul rând.

Vă place joaca de-a moţiunea. vă place resemnarea confortabilă a gândului "Ei, şi, oricum nu trece moţiunea, ce contează? Noi ne-am făcut datoria de partide de opoziţie", dar uitaţi că presa ne priveşte şi prin ochii ei ne privesc oamenii de rând. Ce să mai înţeleagă ei? Dacă îi votez pe ăştia, ceilalţi spun că tot ce fac este rău. dacă îi votez pe ceilalţi, ăştia spun la fel. Ia mai dă-i naibii de neserioşi!

Logica omului simplu este necruţătoare. Şi, măcar atâta lucru ar trebui să ştiţi şi dumneavoastră, ca demnitari aleşi. răul pe care îl faceţi se răsfrânge asupra noastră, a tuturor, pentru că decredibilizarea clasei politice slăbeşte atât instituţiile statului, dar şi alungă omul de rând de la urnă.

Nu voi vorbi o virgulă mai mult despre subiectele moţiunii dumneavoastră, pentru că realmente nu contează, aţi primit destule răspunsuri astăzi, şi nici nu le voi mai pomeni vreodată, până nu vă veţi arăta că sunteţi capabili să fiţi mai mult decât un Gică-contra mecanic.

Repet definiţia cuvântului coleg: "Persoană care învaţă sau activează împreună cu altele".

Avem multă treabă, doamne, domnişoare şi domni parlamentari din UDMR şi din Partidul Naţional Liberal. Avem răspunderea guvernării în poate cea mai grea perioadă prin care trece România după 1989.

Vă invităm să luptăm împreună în bătăliile care contează cu adevărat, în lupta cu criza economico-financiară, în lupta cu ameninţarea şomajului şi, de ce nu?, în lupta cu propria noastră reputaţie de "Parlament de mahala".

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi ultimul vorbitor, în cadrul dezbaterilor generale, domnul deputat Petru Călian, după care îi voi da cuvântul domnului ministru.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, vă mulţumesc pentru amabilitate, mulţumesc presei pentru că a avut răbdarea să rămână până la ultimul sau penultimul vorbitor. Nu pot să-i mulţumesc domnului Călin Popescu-Tăriceanu, pentru că în continuare domnia sa ne ignoră şi îşi bate joc atât de Parlamentul României, cât şi de români. Vine domnia sa în sală, ne dă câteva sfaturi, ca şi cum ar fi uitat că nu mai este preşedinte, ne ignoră, pleacă, efectiv prin ceea ce face îşi arată dispreţul faţă de noi, faţă de dumneavoastră, faţă de toată opinia publică.

Sfaturile domniei sale au fost, efectiv, puerile. Parcă trăieşte pe altă lume de când nu mai este preşedinte. uită faptul că normele metodologice care vizează "Prima casă" au fost deja elaborate şi date publicităţii, uită de foarte multe lucruri, uită că a fost prim-ministru, uită faptul că ne-a lăsat cu facturi neachitate, la sfârşitul anului trecut, de peste 1 miliard de euro. ce să mai spun?! Efectiv, vă las pe dumneavoastră să apreciaţi ceea ce domnia sa face împotriva Partidului Naţional Liberal.

Este problema dânşilor, însă fac această referire pentru că dânşii împreună cu alţi actori politici care, efectiv, îl imită mai nou pe Vadim Tudor, prin aforismele cu care vin la microfon, la fel, nu fac altceva decât să-şi bată joc de noi, românii.

Sigur că aş face doar o singură referire, strict tehnică, pentru că multă lume critică Acordul cu Fondul Monetar Internaţional.

Total fals. Chiar dacă circa 5 miliarde de euro au fost alocate BNR-ului pentru a acoperi o parte din garanţiile pe care băncile comerciale din România le-au depus în conturile BNR, nu este o afacere proastă. Şi până acum, Banca Naţională Română a plătit dobânzi băncilor comerciale pentru aceste sume care au fost lăsate drept garanţii. Diferenţa de dobândă pe care o plătim Fondului Monetar Internaţional este nesemnificativă. În consecinţă, Ministerul Finanţelor Publice, domnul Pogea, Guvernul Boc au făcut ceea ce trebuie în momente de criză.

Mă opresc aici pentru a nu vă plictisi, însă vreau să vă spun faptul că, de această dată, domnul Bogdan Olteanu, care a învăţat pe dinafară textul moţiunii şi efectiv l-a recitat, n-a făcut altceva decât să dovedească un lucru foarte cert: UDMR a semnat şi de această dată un CEC în alb Partidului Naţional Liberal.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă reamintesc, dragi colegi, că votul pe această moţiune va avea loc mâine, în deschiderea votului final.

Iar acum, în încheiere, îi dau cuvântul domnului ministru Pogea, pentru concluzii.

Aveţi 15 minute la dispoziţie, domnule ministru.

Domnul Gheorghe Pogea:

Stimată doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este o oră târzie şi, după cum bine vedeţi, eu de fiecare dată am răspuns cu maximă responsabilitate la solicitările Parlamentului şi am s-o fac, de acum înainte, de fiecare dată, pentru că eu cred că instituţiile statului de drept trebuie să fie respectate.

Şi atunci când un Guvern este chemat să dea socoteală, şi bine face, aşa cum s-a făcut în această moţiune simplă, din respect pentru instituţia statului, fie el şi Guvern, ar trebui ca cei care au ridicat întrebări să fie prezenţi, dacă manifestă interes şi respect pentru public, ca să primească răspunsuri.

Partea stângă a sălii, şi n-am să fac referire, nu cunoaşte aceste reguli ale democraţiei, care, spun eu, n-a fost niciodată în Parlament, ar trebui să fie întărit.

Aş vrea să dau răspuns şi aş începe cu colegii de la UDMR. N-am să pronunţ niciun nume, dar vreau să spun că n-aş fi crezut ca într-o situaţie atât de dificilă, cum este cea legată de criza economică financiară, cineva să-şi facă timp ca să scrie un pamflet. N-am să răspund acestui pamflet. Există alte emisiuni unde pot fi făcute pamflete. Eu, ca ministru al finanţelor, doresc să răspund foarte serios şi cetăţenii României să înţeleagă care este acest mecanism.

Cât priveşte problemele ridicate de colegii liberali. Eu am crezut, în prima fază, după intervenţiile din a doua parte a şedinţei, că suntem, într-adevăr, în campanie electorală şi încerc să înţeleg şi că fostul premier face această afirmaţie din considerente populiste, dar văd că, pe bandă, constat că toţi cei care au afirmat nu au cunoştinţele minime economice. Am să aduc argumente. Ultimul dintre vorbitori vine şi spune în faţa Parlamentului că rezervele minime obligatorii sunt banii cetăţenilor. V-aş ruga să vă documentaţi şi eu cred că este extrem de grav ca, de la această tribună, să faceţi o asemenea greşeală.

Spuneţi că un deficit care este creat nu are nicio relevanţă pentru anul următor. Adică nu pot să cred că un fost prim-ministru nu înţelege că un deficit şi o cheltuială angajată într-un an financiar trecut, cum a fost cel al anului 2008, nu are repercusiuni asupra anului 2009. Ba are foarte mari. Şi o să aibă şi în 2010. Şi, dacă tot aţi pus această întrebare, pentru informarea dumneavoastră, din cele 27 de miliarde pe care Guvernul Boc le-a luat, aş vrea să vă informez că peste 11 miliarde, stimaţi colegi liberali, reprezintă refinanţarea datoriei publice pe care dumneavoastră aţi angajat-o în anul 2008. Apropo de dacă ştim sau nu ştim ce înseamnă vistierie!

Al doilea lucru, care este extrem de grav şi arată necunoaşterea mecanismelor financiare şi pe mine mă face, în calitate de ministru al finanţelor, să-mi pun o întrebare foarte serioasă legat de faptul dacă acest acord şi scrisoare de intenţie au fost citite de către cei care au semnat această moţiune.

N-aş fi crezut niciodată că un fost demnitar al Camerei Deputaţilor să nu înţeleagă că Fondul Monetar Internaţional şi aceşti bani nu-i ia Guvernul. Aceşti bani sunt angajaţi şi gestionaţi de către Banca Naţională, ei sunt destinaţi consolidării rezervelor. Cu această ocazie, România poate să-şi reducă rezervele minime obligatorii până la 2%, pentru că veniţi dintr-o guvernare şi cred că înţelegeţi că prin 2012 trebuie să intrăm în ERM II, în mecanismul ratelor de schimb, iar înainte de a intra în zona euro, rezervele minime obligatorii ale României trebuie să ajungă la 2% de la 40, cât sunt acum.

Am văzut că aţi făcut o critică răutăcioasă la adresa mea. N-am să răspund, pentru că lumea va judeca cine ştie carte şi cine nu ştie carte.

Al treilea lucru pe care vreau să-l spun. Am crezut că veţi putea explica mult mai bine, din studierea acestui Acord cu Fondul Monetar Internaţional, că o finanţare externă, dincolo de faptul că asigură echilibrele bugetare, costurile unei finanţări externe la 3% sau 4% faţă de 14, cât dumneavoastră aţi realizat când noi am preluat guvernarea, înseamnă economii de peste 500 de milioane de lei care se pot duce în investiţii şi cum că dumneavoastră sunteţi în stare să faceţi o deosebire între un deficit buget general consolidat şi un deficit primar. Dar, pentru asta, trebuie să citiţi, nu să faceţi acuzaţii gratuite.

Eu vă asigur, stimaţi colegi liberali, că, prin această măsură, dincolo de angajamentele pe care le-am luat în legătură cu reformele structurale pe care România trebuie să le facă, costul acestui împrumut, comparativ cu unul luat de pe piaţa internă se traduce în economii imense la buget. Dacă nu ar fi fost aşa, costurile cu dobânzile în România ar fi ajuns la circa 1,3-1,4% din p.i.b. şi nu ne rămâne decât să-l multiplicăm cu circa 130 de miliarde de euro, să vedem câte miliarde de euro ne-ar fi costat dobânzile pentru deficitul excesiv pe care dumneavoastră l-aţi lăsat şi pe care noi, din câte ştim, trebuie să-l plătim. O ţară trebuie să plătească.

În ceea ce priveşte investiţiile publice, vă asigurăm că investiţiile publice, în valoare de 37,9 miliarde, chiar dacă în primul trimestru al anului au fost mai puţine, aşa cum aţi spus, ele se datorează faptului şi ar fi trebuit să fi ştiut că nimeni nu are voie să facă investiţii mai mari de 1/12 dintr-un an până la aprobarea noului buget. Dumneavoastră aţi făcut un buget într-o perioadă de şase luni de zile şi noi am fost nevoiţi să-l schimbăm într-o lună, să-l actualizăm, în timp ce organismele internaţionale şi viaţa, şi mecanismele pe care le cunoşteaţi vă atenţionau că nu aveţi cum să mergeţi la creşteri economice de 6% şi prevederi bugetare fanteziste de genul celor pe care le-aţi făcut.

În încheiere, eu aş vrea să asigur Parlamentul, atâţia câţi au mai rămas, de toată disponibilitatea Guvernului Boc şi a Ministerului Finanţelor Publice de a răspunde de fiecare dată solicitărilor pe care le faceţi.

În sensul transparenţei, vă asigur că inclusiv Memorandumul de înţelegere cu Comisia Europeană, care probabil va fi semnat în săptămâna 15-22, va fi făcut public şi, din acest punct de vedere, subscriu şi spun că ceea ce spune domnul Bogdan Olteanu este corect. Guvernul nu are nimic de ascuns, dovadă că prezenţa Scrisorii de intenţie, făcute de către bordul Fondului pe site, nu arată nimic deosebit din ceea ce ministrul finanţelor publice, premierul şi alţi oficiali ai Guvernul Boc le-au prezentat încă din momentul semnării scrisorii de intenţie.

Vă asigur pe dumneavoastră, stimaţi parlamentari, încă o dată de toată disponibilitatea noastră, vă asigur că eforturile pe care le vom face vor fi de natură să asigure echilibrele bugetare în România, iar unele măsuri dintre ele, dacă vor fi nepopulare, vor fi caracteristice acestui moment dificil prin care trece România.

Nu vor rămâne oamenii şi cetăţenii acestei ţări fără salarii şi pensii plătite, le vom plăti la timp, vom face în continuare efortul pentru a asigura banii pentru investiţii, iar la finele anului 2009, ministrul finanţelor publice va avea toată disponibilitatea pentru a prezenta, în faţa dumneavoastră, rezultatele acestei guvernări.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PD-L.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dragi colegi, cu aceasta am încheiat şedinţa noastră de dezbatere a moţiunii.

Mâine, vot final.

Şedinţa s-a încheiat la ora 21,53.