|
|
Domnul Emil Boc: Doamnă preşedinte Roberta Anastase, Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Doamnelor şi domnilor miniştri, Ne aflăm astăzi în faţa dumneavoastră pentru a solicita votul de încredere al Parlamentului pentru o reformă de profunzime a sistemului juridic românesc. Suntem într-un moment deopotrivă de însemnat pentru societate, pentru istoria vieţii juridice româneşti şi pentru mediul juridic. În calitate de prim-ministru, îmi revine onoarea de a prezenta astăzi, în faţa domniilor voastre, rezultatul unui demers pe cât de ambiţios şi important, pe atât de necesar şi util. De ce angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de Cod civil şi imediat după aceasta asupra proiectului de Cod penal? V-şa oferi doar trei argumente, dintr-o multitudine, pentru necesitatea unei asemenea proceduri. În primul rând, este vorba de o reformă profundă a sistemului judiciar românesc. Să ne uităm doar la Codul civil. Este din 1865, Codul penal din 1969, şi în cadrul Codului penal există alte 250 de legi speciale care consacră norme penale, cu modificări şi adnotări în decursul timpului. Fie doar şi din acest argument, rezidă nevoia unui nou Cod civil şi, după aceea, a unui nou Cod penal, pentru a pune în acord dezvoltarea societăţii româneşti, pentru a pune în acord teoriile juridice cu ceea ce înseamnă timpul prezent şi cele mai importante soluţii legislative din codurile penale în vigoare şi, evident, din jurisprudenţa românească. Deci, nevoia de modernizare a societăţii româneşti este cerută şi de nevoia adoptării unui nou cadru juridic, reglementat prin Codul civil şi prin Codul penal. În al doilea rând, e vorba de punerea în aplicarea a principiului constituţional potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. Prin aceste două coduri ca, de altfel, şi prin celelalte două care vor urma, Codul de procedură penală şi Codul de procedură civilă, vom realiza o justiţie mai rapidă şi cu costuri mai reduse pentru cetăţean. În al treilea rând, e vorba de angajamentele României în faţa Uniunii Europene. Ne-am angajat că vom adopta aceste coduri, că vom realiza o codificare a legislaţiei româneşti în formele prezentate. Cred că e timpul să ne ţinem de cuvânt, iar prin ceea ce facem astăzi nu facem altceva decât să asigurăm ca România să fie tratată şi în spaţiul Uniunii Europene ca un stat cu drepturi depline de membru al Uniunii Europene, fără alte condiţionări şi fără alte obligaţii. Dacă vrem să fim trataţi, repet, ca stat membru cu drepturi depline, trebuie să ne îndeplinim şi ultimele angajamente în materie de justiţie. Profit de această ocazie, înainte de a intra în detaliu pe codul civil, să mulţumesc Guvernului, prin Ministerul Justiţiei, pentru munca extraordinară pe care a făcut-o şi oamenilor care au lucrat, specialişti, profesori universitari, la acest cod. Deopotrivă, vreau să mulţumesc Parlamentului, să mulţumesc comisiilor de specialitate care au muncit în această perioadă de timp sub coordonarea domnilor deputaţi Victor Ponta şi Daniel Buda pentru ca ceea ce noi am prezentat să fie îmbunătăţit şi deopotrivă mulţumesc tuturor grupurilor parlamentare pentru efortul, munca şi cunoştinţele pe care şi le-au pus în slujba unui Cod penal şi a unui Cod civil bun. Nu în ultimă instanţă, mulţumim societăţii civile care prin contribuţia pe care a avut-o la dezbateri a contribuit la îmbunătăţirea cadrului pe care Guvernul l-a pregătit. Şi acum o să intru în detalii cu privire la ceea ce înseamnă Codul civil, a principalelor modificări şi reglementări pe car ele presupune, evident, demersul pe care vi-l prezint nu este unul exhaustiv, este doar unul cu valoare de principiu de enunţare a principalelor teme şi obiective. Codul civil este pentru orice societate modernă un sistem de reglementări vitale pentru viaţa curentă a societăţii, a membrilor săi şi a raporturilor dintre ei. Este o reflectare a relaţiilor sociale esenţiale, de la familie şi relaţii de rudenie la viaţa comercială şi dinamică economică, de la raportul de vecinătate până la complicate construcţii juridico-economice care se nasc în mediul de afaceri. Acestor relaţii socio-economice trebuie să le corespundă reguli care să le ordoneze într-un mod ce permite atât dezvoltarea individului şi respectarea drepturilor individuale, cât şi relaţii armonioase cu societatea. Să permită un circuit juridic dinamic, dar să ofere şi garanţii pentru stabilitatea raporturilor juridice, să protejeze buna-credinţă, să prevină şi să sancţioneze atitudinile lipsite de etică în viaţa socială. Din acest punct de vedere, actualul Cod civil român, adoptat în 1865, este expresia cea mai vie şi elocventă a eficienţei şi valorii unei legi. Ce dovadă mai bună poate exista decât trăinicia ei peste decenii, secole şi generaţii, peste transformări de regimuri social politice şi a unor rânduieli la nivel european. Este, dacă ne dorim aşa, ca şi acest cod, pe care îl vom adoptat împreună prin procedura angajării răspunderii, să dăinuiască peste ani şi vremuri, dincolo de conducători, şi să fie, într-adevăr, un moment de referinţă şi un reper juridic pentru întreaga societate românească. În definitiv, este firesc ca o lege care ordonează valori morale, perene, ale unei societăţi să enumere printre atributele ei pe acela al stabilităţii. După mai bine de 140 de ani de aplicare, acest monument legislativ care este Codul civil rămâne, în bună parte, actual, dând şi astăzi o serie de răspunsuri unei multitudini de relaţii interumane, de raporturi sociale. Totuşi, lumea se transformă, societatea evoluează într-un ritm din ce în ce mai accelerat. Într-un nou secol, într-un nou mileniu, în care se modifică sisteme de valori, repere sociale, timpul capătă noi dimensiuni. Mijloacele de comunicare rapidă se diversifică zilnic, oamenii comunică şi stabilesc relaţii de la un capăt în celălalt al lumii. În mod firesc, şi societatea românească trece prin transformări profunde, iar spaţiul juridic nu poate rămâne străin unor asemenea modificări de substanţă în lumea în care trăim. S-au produs schimbări radicale în ultimii 20 de ani. Schimbări, mai mult sau mai puţin importante, se produc, practic, în permanenţă. Societatea, ca organism viu, are nevoie de mecanisme eficiente de adaptare la mediu, de mecanisme care să optimizeze funcţionarea, să-i stimuleze eficacitatea, să-i încurajeze iniţiativa, să-i permită o diversitate de opţiuni, să-i protejeze alegerile şi să-i ocrotească drepturile dobândite cu bună-credinţă. De aceea, în contextul transformărilor sociale, politice, economice ale noului secol, dar şi al realităţilor europene contemporane, care reclamă ocrotirea unor noi valori socio-morale, culturale, economice şi tehnico-ştiinţifice, şi societatea românească are nevoie de un nou instrument juridic cu valenţe cvasigenerale pentru viaţa juridică civilă. Doamnelor şi domnilor, Asumarea sarcinii de a conferi societăţii un Cod civil a fost şi este, indiferent de timp şi context social, economic sau politic, un act de mare responsabilitate. Dificultatea nu constă în găsirea unor formule perfecte, ar fi o iluzie să creadă cineva că aceasta ar putea fi găsită vreodată. Dificultatea constă în găsirea unor vectori de direcţie a elementelor cheie care să se potrivească culturii şi structurii sociale. Provocarea constă, în fapt, în alegerea celor mai potrivite mijloace şi articularea adecvată a unor mecanisme care să asigure un asemenea edificiu legislativ, un fond compatibil cu societatea căreia i se adresează şi, în acelaşi timp, definitoriu pentru valorile ei morale. Într-o perioadă în care se dezvoltă o adevărată cultură a dreptului de proprietate, într-o perioadă a afirmării puternice a drepturilor individuale, într-o epocă a dezbaterilor şi controverselor de tot felul, a unei viziuni noi asupra unor instituţii care altădată erau considerate valori şi adevăruri imuabile, într-o epocă în care căsătoria şi familia, ca elemente structurale ale societăţii, sunt redefinite, într-o perioadă în care se reconfigurează sisteme politice şi se legiferează la nivel suprastatal, este momentul ca, după ani de studiu, analiza comparată şi evaluarea, societatea românească, din această perspectivă, să aibă un nou instrument juridic de amploarea şi complexitatea Codului civil. Societatea românească este îndreptăţită să beneficieze de un astfel de instrument de natură să răspundă nevoilor şi aspiraţiilor sale de dezvoltare şi să promoveze propriile valori şi repere contemporane, să afirme respectul societăţii pentru lege, pentru conduita civică, morală şi corectă, pentru cultura juridică, pentru un mediu juridic stabil şi onest. Proiectul noului Cod civil continuă tradiţiile şi valorifică elemente esenţiale ale culturii juridice româneşti, aducându-le dintr-o lume apusă, tradiţionalistă şi conservatoare, dar în care cuvântul dat valora lege, în vremuri actuale, în care lumea este constituită din forţe în mişcare, în care timpul devine un reper cardinal, iar ştiinţa, cercetarea şi tehnica ne provoacă, ne obligă să privim cu responsabilitate spre viitor şi să ţinem pasul cu realizări altădată neimaginate. Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Elaborarea proiectului în forma pe care o prezentăm astăzi reprezintă valorificarea încercărilor făcute de-a lungul timpului pentru modificarea şi completarea Codului civil, preluând şi soluţii de reglementare noi, moderne, existente în alte legislaţii. Dintre acestea, le menţionăm pe cele mai semnificative, din perspectiva ponderii folosirii lor ca material documentar, şi anume: Codul civil francez, precum şi Cod civil al Quebec-ului din 1991, cu modificările şi completările ulterioare, o variantă îmbunătăţită cu influenţe de common law a codului francez. Au fost studiate principalele sisteme de drept existente în Europa, precum Codul civil italian, Codul civil spaniol, Codul civil elveţian, Codul elveţian al obligaţiilor, Codul civil german, dar şi Codul civil brazilian. Au fost, de asemenea, valorificate, adaptate şi corelate prevederi conţinute de instrumente internaţionale, de actualul cadru legislativ intern, filtrând normele de bază în lumina soluţiilor oferite constant de doctrine şi jurisprudenţă de-a lungul anilor, încercând astfel să se răspundă necesităţii permanente de adaptare a legislaţiei la exigenţele realităţilor socio-economice şi, implicit, la nevoile practicii judiciare, precum şi la cerinţele unui instrument modern şi conform cu normele şi terminologia consacrată. Proiectul, în ansamblul său, urmăreşte ideea de a promova o concepţie monistă de reglementare a raporturilor de drept privat într-un singur cod: Codul civil. Tocmai de aceea, proiectul a încorporat totalitatea reglementărilor privitoare la persoane, relaţii de familie, relaţii de vecinătate, înţelegeri între simpli particulari, contracte între profesioniştii mediului de afaceri, patrimoniul şi relaţii de schimb, circuitul bunurilor şi valori patrimoniale care supravieţuiesc celui care le-a creat. În plus, consecvenţa a obligat ca opera de codificare să aibă în vedere şi dispoziţiile de drept internaţional privat ce fac actualmente obiectul unei legi distincte. Proiectul propune reglementarea, pentru prima dată în Codul civil, atât a unor drepturi ce nu erau consacrate legislativ sau existau doar la nivel constituţional, precum dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate, dreptul la viaţă privată şi la demnitatea persoanei, precum şi dreptul sau respectul memoriei persoanei decedate. Dispoziţiile din proiect consacră familiei reflectarea transformărilor societăţii româneşti în ultimele două decenii şi îmbină soluţiile moderne, europene, cu cele tradiţionale, consacrate în jurisprudenţă. Vorbind de tradiţie în materia familiei, trebuie remarcată con secvenţa cu care societatea românească, indiferent de contextul istoric şi politic în care s-a aflat de-a lungul timpului, a ştiut să păstreze tradiţiile care stau la baza întemeierii familiei. Plecând de la această realitate, Codul civil a legiferat ceea ce, în fapt, a existat întotdeauna în societatea românească, şi anume, de exemplu, instituţia logodnei. Vorbind de latura cu adevărat inovatoare pentru societatea românească trebuie menţionată libertatea pe care legiuitorul o conferă soţilor în a decide asupra bunurilor lor. Fără a intra în detalii tehnice ale textelor de lege, menţionez doar că, potrivit noilor reglementări, soţii vor putea opta pentru regimul comunităţii legale, ceea ce avem şi în momentul de faţă, sau pentru una alt regim convenţional, care poate fi cel al separaţiei de bunuri sau cel al comunităţii convenţionale. Totodată, pe lângă libertatea pe care a înţeles s-o acorde soţilor, s-a urmărit şi crearea unei protecţii care să dea substanţă instituţiei căsătoriei şi conceptului de familie, în general, instituind un regim juridic special pentru locuinţa familiei. Astfel, pentru a putea dispune de această locuinţă, este necesar consimţământul ambilor soţi, indiferent dacă locuinţa familiei este proprietatea ambilor soţi sau numai a unuia dintre ei. Noutăţi absolute sunt aduse, în egală măsură, şi în materia divorţului, fiind reglementate două noi proceduri de divorţ, respectiv divorţul pe calea administrativă şi divorţul prin procedură notarială, modalităţi posibile doar în cazul în care nu există copii minori şi ambii soţi sunt de acord cu divorţul. O asemenea soluţie are un dublu avantaj. Pe de o parte, oferă soţilor alternativa unei proceduri mai rapide, iar pe de altă parte, descarcă instanţele de o activitate cu caracter esenţialmente administrativ care nu necesită un act de judecată propriu-zis. Noul Cod civil propune societăţii româneşti elemente inovatoare nu numai în ce priveşte relaţiile dintre soţi, ci şi în privinţa instituţiei rudeniei, cea mai îndrăzneaţă fiind reglementarea reproducerii umane asistate medical cu terţ donator, introdusă după modelul francez şi cel canadian. Spuneam la început că, iată, un Cod civil trebuie să ţină cont de evoluţia ştiinţei medicale, trebuie să ţină cont de provocările biomedicinei, iar în acest sens, de exemplu, reglementarea juridică a reproducerii umane asistate medical cu terţ donator reprezintă un exemplu clar, prin care, iată, legislaţia trebuie să ţină cont de evoluţia medicinei. Instituţii noi pentru dreptul românesc, dar consacrate deja în spaţiul european, sunt propuse în materia bunurilor. astfel, trust-ul (fiducia), un concept cu aplicare foarte largă în sistemul de drept anglo-saxon, ce a fost deja receptat în dreptul continental şi în unele sisteme juridice naţionale (de exemplu Franţa, Elveţia, Luxemburg), îşi găseşte, prin noul cod pe care îl propunem, reglementarea şi în spaţiul juridic românesc. De asemenea, după modelul Codului civil din Quebec, se reglementează noţiunea administrării bunurilor altuia, esenţială în exercitarea unor profesii liberale, precum cea de avocat. Foarte important în aceeaşi materie a bunurilor, codul consacră caracterul constitutiv al înscrierii în Cartea funciară a drepturilor reale asupra imobilelor, adoptând sistemul Decretului-lege nr.115/1938 care a funcţionat în Transilvania, Banat şi Nordul Moldovei înainte de punerea în aplicare a Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996. Materia garanţiilor, de asemenea, cunoaşte profunde transformări. Se depăşeşte concepţia tradiţională asupra ipotecii, prevăzându-se ca noutate absolută că şi bunurile mobile pot fi ipotecate. Totodată, dreptul de retenţie este calificat în mod expres ca o garanţie reală imperfectă. În domeniul succesiunilor, au fost reglementare cazurile de nedemnitate absolută şi nedemnitate juridică, efectele nedemnităţii, precum şi faptul că aceste efecte pot fi înlăturate prin manifestarea expresă a voinţei defunctului. Au fost supuse revizuirii şi dispoziţii normative în materia liberalităţilor, prin îmbunătăţirea unor instituţii precum testamentul, rezerva succesorală ori raportul succesoral, prin integrarea dispoziţiilor cuprinse actualmente în Legea nr.319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, precum şi prin calificarea şi clarificarea unor probleme controversate relevate de literatura de specialitate şi de jurisprudenţa românească. În materia raporturilor obligaţionale, noul Cod civil renunţă la diviziunea tradiţională în raporturi civile şi raporturi comerciale; în schimb, se realizează diferenţieri de regim juridic, în funcţie de calitatea de profesionist, respectiv nonprofesionist, a celor implicaţi în raporturi juridice de obligaţii. Ca o consecinţă a abandonării dualismului Cod civil - Cod comercial, s-a impus în mod logic, includerea în Codul civil a cât mai multor contracte speciale, inclusiv a celor considerate ca fiind apanajul exclusiv al comercianţilor. Se regăsesc, astfel, în proiect contractul de comision, de consignaţie, de expediţie, de transport, de agenţie, de intermediere, antrepriză, contractul de report, de furnizare, contractul de depozit hotelier. Răspunzând unei realităţi caracterizate prin "bancarizarea" repet "bancarizarea", de la bancă, a raporturilor economice, fenomen specific unei economii de piaţă, noul cod propune reglementarea distinctă a unor contracte specifice lumii bancare: contul bancar curent, depozitul bancar, facilitatea de credit şi închirierea casetei de valori. Codul introduce garanţii suplimentare pentru clienţii băncilor, adică pentru fiecare dintre noi, spre exemplu: obligaţia generală periodică de informare a clientului de către instituţia financiară cu privire la evoluţia contului său; evident, condiţiile de informare lunar sau trimestrial, precum şi modalităţile - scrisoarea recomandată sau internet - sunt lăsate la dispoziţia părţilor. Totodată, pentru o serie de contracte reglementate tradiţional într-un cod civil sunt propuse soluţii noi, care să protejeze părţile contractuale de eventuale abuzuri ale oricăreia dintre ele. Astfel, în concepţia noului Cod, contractul de locaţiune încheiat pe perioadă determinată devine, la expirarea termenului, titlu executoriu. Prin aceasta, se înlătură premisele unei conduite abuzive a locatarului care refuză să-şi execute, la expirarea termenului, obligaţia de restituire a bunului dat în locaţiune, dovedindu-se de atâtea ori în practica noastră că intentarea acţiunii în evacuare nu este o soluţie care să răspundă operativ şi eficient intereselor proprietarului. Contractul de societate, care reflectă în modul cel mai profund noua viziune monistă a raporturilor obligaţionale, cunoaşte o reglementare detaliată, preluând soluţii moderne consacrate de Codul civil italian şi de Codul civil francez, dar şi principiile consacrate la nivel comunitar în materia societăţilor comerciale. Se propune clasificarea societăţilor, cu includerea categoriilor cunoscute de drept comercial, şi reglementarea în detaliu a două forme de societate, care să constituie dreptul comun pentru toate celelalte, societatea simplă şi asocierea în participaţiune. Urmând aceeaşi viziune unitară ce reprezintă filonul acestei reglementări, se propune integrarea dispoziţiilor de drept internaţional privat în noul Cod. În această materie, sunt puse de acord normele româneşti cu evoluţia legislativă la nivel comunitar şi european în general. Doamnelor şi domnilor, Proiectul de Cod civil consacră autonomia de voinţă a soţilor, în sensul posibilităţii de a alege, în anumite limite, legea aplicabilă regimului matrimonial. Reglementarea propusă reflectă astfel principiul instituit prin Convenţia de la Haga din 1978 cu privire la legea aplicabilă regimurilor matrimoniale şi reafirmat în Cartea verde a Comisiei Europene privind elaborarea unui regulament european referitor la conflictele de legi în materia regimurilor matrimoniale, competenţa şi recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti. În materia divorţului, soluţiile prezintă caracter de noutate atât în ceea ce priveşte punctele de legătură, cât şi sub aspectul posibilităţii soţilor de a alege, în anumite limite, legea aplicabilă. Astfel, se inversează binomul "cetăţenie comună - domiciliu comun", legea aplicabilă fiind în principal legea reşedinţei obişnuite comune, iar, în lipsă, legea cetăţeniei comune a soţilor. Se propune, de asemenea, reglementarea condiţiilor în care poate fi recunoscută în România desfacerea căsătoriei prin repudiere sau denunţare unilaterală, necunoscută în dreptul român. Proiectul propune, ca instituţie nouă, "înlăturarea excepţională a legii aplicabile", care permite judecătorului, în mod excepţional, să stabilească legea aplicabilă cea mai adecvată în speţă, independent de norma conflictuală în materie. În ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor de legi în diferite materii, proiectul propune soluţii noi, de natură să asigure compatibilitatea dreptului internaţional privat român cu dreptul comunitar, precum şi cu cele mai recente reglementări adoptate în cadrul Conferinţei de drept internaţional privat de la Haga. Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Am vorbit despre noul Cod civil ca fiind o necesitate a societăţii noastre, un moment de referinţă în istoria legislativă a sistemului nostru juridic, o împlinire a unor eforturi anevoioase, dar susţinute de voinţa de a preda societăţii un act juridic valoros, care să apere şi să promoveze interesele membrilor săi. Cu voia domniilor voastre, voi preciza că importanţa noului Cod civil depăşeşte graniţele de interes ale societăţii româneşti, ca principală beneficiară a prevederilor sale, şi reprezintă o etapă importantă în angajamentele stabilite cu Comisia Europeană în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare pe justiţie. Nevoia adoptării codurilor este o chestiune de netăgăduit, iar acest obiectiv capătă noi valenţe, tocmai prin semnificaţia sa pentru îndeplinirea unor condiţionalităţi ce ţin de statutul României ca stat membru al Uniunii Europene, aflat, în ceea ce priveşte starea justiţiei, sub semnul îndeplinirii obligaţiilor ce incumbă autorităţii judecătoreşti în reformarea sistemului judiciar. Putem afirma că, în fond, Comisia Europeană nu doreşte de la noi altceva decât îndeplinirea unor angajamente asumate în anul 2006. Pe baza promisiunilor noastre, am intrat în Uniunea Europeană, de aceea suntem datori să ne îndeplinim obligaţiile asumate. Ultimul raport intermediar al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului cooperare şi verificare pe justiţie, din 12 februarie 2009, subliniază deosebita importanţă pentru sistemul judiciar a adoptării celor patru noi coduri - Codul de procedură civilă şi Codul civil, Codul de procedură penală şi Codul penal. Raportul notează pozitiv finalizarea acestor proiecte, dar subliniază necesitatea ca acestea să devină legi. Este ceea ce noi facem astăzi, un prim pas, prin adoptarea celor două Coduri, astăzi, în cadrul primei proceduri de angajare a Codului civil şi, în perioada imediat următoare, a Codului penal. Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Pentru a asigura o abordare unitară, rapidă şi eficientă, Guvernul a decis să-şi asume răspunderea pentru a promova proiectul noului Cod civil al României. Este, după cum am arătat, nu doar o asumare a responsabilităţii în faţa forului legislativ, pentru îndeplinirea unei sarcini care a devenit, în ultima perioadă, stringentă - aceea de a reforma baza legislativă a raporturilor juridice civile - ci şi necesitatea îndeplinirii unei obligaţii în raport cu Uniunea Europeană. Deşi Guvernul este acela care îşi asumă răspunderea, meritele aparţin atât mediului juridic românesc, cât şi societăţii româneşti însăşi - şi în acest sens subliniem că proiectul pentru care Guvernul îşi angajează răspunderea este rezultatul nu doar al unor demersuri care s-au succedat în timp, dar şi unui lăudabil efort comun, care a fost depus în ultimii ani printr-un consens admirabil al reprezentanţilor de pe scena politică, care, înţelegând importanţa unui asemenea demers legislativ şi dimensiunile viitorului instrument juridic pentru România, au colaborat la îmbunătăţirea formei adoptate de Guvern în luna martie a acestui an. De aceea, am mulţumit în mod special Parlamentului pentru efortul pe care l-a făcut în vederea îmbunătăţirii actualelor proiecte de coduri, în speţă, a proiectului de Cod civil. Proiectul de faţă este, desigur, şi meritul colectivului de specialişti, teoreticieni şi practicieni - profesori universitari, avocaţi sau foşti magistraţi - care, după o activitate de cercetare temeinică, profesionistă şi responsabilă, au consolidat într-o primă formă ceea ce sperăm cu toţii că va deveni noul Cod civil al României. Domniilor lor le adresăm mulţumirea noastră şi exprimăm, în acelaşi timp, preţuirea pentru învăţământul universitar juridic de cea mai înaltă ţinută din principalele centre universitar din ţară, pe care domniile lor le-au reprezentat. Dar, după
cum spuneam, se cuvine să adresez, în numele Guvernului, mulţumiri tuturor membrilor comisiilor speciale parlamentare care, dând dovadă de maturitate şi înţelepciune, dincolo de pasiuni şi orgolii, s-au mobilizat pentru definitivarea, într-un termen util, a acestui act normativ esenţial. Şi este firesc să fie aşa, atâta vreme cât, de-a lungul ultimilor ani, fiecare guvern şi ministru al justiţiei, indiferent de orientare, doctrină şi obiective politice, a susţinut, a încurajat activitatea de redactare a codului şi a avut propriile ţeluri şi speranţe legate de adoptarea lui. Dorim, de asemenea, să menţionăm contribuţia pe care societatea civilă, prin organizaţiile neguvernamentale, prin asociaţiile profesionale şi chiar prin intervenţii individuale ale unor persoane preocupate de viaţa juridică au avut-o în cadrul dezbaterilor publice, pentru îmbunătăţirea unora dintre soluţiile iniţiale, în modificarea unor tipuri de abordare uneori poate mai exigente, într-unele la fel de juste, dar mai flexibile. Doamnelor şi domnilor, Este de netăgăduit că succesul aplicării unei asemenea reglementări este condiţionat de buna conlucrare a tuturor puterilor statului, precum şi a tuturor celor cărora aceste norme li se adresează, conlucrare ce poate da proba seriozităţii noastre ca stat şi ca societate. Acest efort comun pe care suntem cu toţii datori să-l facem va însemna totodată dovada reformării unor mentalităţi, a unei atitudini pozitive şi bazate pe bună-credinţă faţă de schimbare, o implicare reală a tuturor forţelor în acest proces pozitiv de schimbare şi, nu în ultimul rând, de acceptare a caracterului ireversibil al schimbării. Importanţa pe care adoptarea noului Cod civil o are pentru sistemul juridic românesc, prin contribuţia la crearea unei justiţii moderne, credibile, previzibile, precum şi la modernizarea societăţii româneşti în ansamblul ei, depăşeşte orice miză politică şi orice eventual calcul electoral contorizat în favoarea unuia sau altuia dintre partidele politice. Tocmai de aceea, Guvernul pe care-l conduc îşi asumă răspunderea în faţa Parlamentului pentru proiectul noului Cod civil, pe care-l considerăm, înainte de toate, o creaţie fundamentală pentru viitorul României. De aceea, doamnelor şi domnilor, în temeiul art.114 din Constituţia României, Guvernul îşi angajează răspunderea asupra proiectului de Cod civil. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
|
|
