Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Dumitru Pardău, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Stimaţi colegi,

Începem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamna preşedinte. Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia mea politică din dimineaţa aceasta se numeşte

"De ce este deschiderea anului şcolar în România un coşmar?"

În mai puţin de o săptămână, clopoţelul va anunţa începerea unui nou an şcolar. Din păcate, ca de fiecare dată în ultimii ani, un număr mare de şcoli sunt improprii desfăşurării în condiţii normale a actului educaţional.

Am crezut la începutul mandatului meu de parlamentar uninominal că v-om reuşi (noi, clasa politică) să eliminăm acest mare disconfort al societăţii româneşti.

Constat cu tristeţe, însă, că n-am făcut mare lucru în acest sens, poate de vină este şi criza economică. Dar să ai cu o săptămână înaintea începerii şcolii 4300 de şantiere (aproximativ un sfert din totalul şcolilor din România) este, cred eu, prea mult. De ce nu am dat cei 200 milioane de lei în iulie pentru repararea şcolilor? De ce am aşteptat până în ultimul moment? De ce continuăm proiecte care nu au finalitate practică? Numai pentru că au fost începute? Asta în condiţiile în care se ştie că ponderea contribuţiei factorilor finanţatori de acoperire a cheltuielilor indică faptul că principalul efort în finanţarea învăţământului îl face în continuare bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educaţiei.

În multe localităţi din zonele sărace şi cu grad ridicat al şomajului din colegiul meu, consiliile locale nu dispun de resurse financiare proprii capabile să susţină cheltuielile materiale curente şi de dezvoltare ale şcolii. Acest fenomen condamnă unităţile de învăţământ din aceste localităţi la o stare de subfinanţare cronică. Consiliul Judeţean Ialomiţa nu poate înlătura această stare din cauza lipsei banilor.

Şi dau ca exemplu aici Liceul agroindustrial Fierbinţi, aproape de Bucureşti (care până în 1989 se înfrăţea cu un liceu din Cuba, un liceu de elită numindu-se în acest sens şi Liceul real-umanist Republica Cuba) este în acest moment aproape în imposibilitatea de a-şi deschide porţile din cauza insuficienţei fondurilor alocate pentru lucrări de reparaţii şi întreţinere. Am dat acest exemplu pentru a scoate în evidenţă o realitate ce a generat înrăutăţirea situaţiei bazei materiale şi care a creat pericolul ca această unitate de învăţământ să nu-şi mai poată desfăşura activitatea de instruire teoretică şi practică a elevilor.

Iată de ce vă rog, doamnă ministru, să analizaţi urgent situaţia creată şi să monitorizaţi personal stadiul desfăşurării lucrărilor de reparaţii pentru cele 4 300 şantiere, astfel încât procesul educaţional să nu aibă de suferit în această toamnă.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de azi se intitulează "România trebuie să iasă din zodia mediocrităţii".

Astăzi doresc să expun în faţa dumneavoastră câteva idei despre intelectuali, o categorie de care are mare nevoie societatea românească.

La o întâlnire cu aceste valori, oamenii de cultură şi artă, universitarii şi dascălii de vocaţie, profesioniştii din domeniul economic şi al afacerilor nu s-au sfiit să spună că România trebuie să iasă din sfera mediocrităţii, în care se zbate de mulţi ani.

Într-o lume globalizată, suntem convinşi că România are nevoie de oamenii valoroşi, care trebuie să rămână în ţară, sau cărora trebuie să li se creeze condiţii pentru a reveni în ţară. Are nevoie de adaptarea învăţământului la piaţa muncii. Talentul trebuie descoperit şi dezvoltat încă de la primii ani de viaţă.

Avem nevoie de oameni capabili, care să ştie să conducă, să organizeze, să promoveze arta şi cultura românească, tradiţiile şi spiritualitatea acestui popor. Nu putem spune că ducem lipsă de aceste valori. Din păcate, trebuie să recunoaştem, ele au parte de adversitatea unei societăţi în care s-au instalat mediocritatea şi inerţia.

Pentru asta este nevoie de un sistem politic coerent, pragmatic şi realist, de o strategie de dezvoltare economică şi socială care să încurajeze valorile, de un învăţământ bazat pe competiţie reală, de un permanent dialog cu valorile din toate domeniile, care pot contribui la schimbarea la faţă a României.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Clasa politică are nevoie de societatea civilă. Doar împreună putem schimba orizontul de aşteptări al tuturor categoriilor sociale din România: de la copii, tineri, muncitori, intelectuali, până la cei de vârsta a treia, care fac tot mai greu faţă tranziţiei.

Avem nevoie de schimb constructiv de idei, trebuie să investim în tot ce este valoros, pentru că asta întoarce înzecit investiţia mai târziu. Trebuie să ne asumăm schimbarea. Avem lângă noi suficiente valori, oameni capabili să se adune pe un orizont de schimbare. Să nu ne temem de cei care se exprimă liber şi care pot cu adevărat influenţa evenimentele şi mersul societăţii. Şansa României stă în aceste valori.

Stimaţi colegi,

Avem nevoie de repere. Cu atât mai mult cu cât generaţia mea şi a celor de după mine nu înţeleg de ce este România aşa cum este. Avem datoria morală să-i facem pe tineri să vadă că nu aşa este românul: un om al jumătăţilor de măsură, al falselor valori morale, al lipsei de curaj, un om mărginit şi lipsit de forţă. Tinerii trebuie să vadă că românii sunt cinstiţi, inteligenţi, creativi. Ei au dreptul să trăiască în pas cu lumea modernă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează Grupul parlamentar al PNL şi invit la microfon pe domnul deputat Pavel Horj.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Pavel Horj:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Ghidurile solicitantului pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectelor potenţialilor beneficiari ai Fondului (FEADR) trebuie ajustate".

Ghidul solicitantului este un material de informare tehnică a potenţialilor beneficiari ai Fondului (FEADR) implementat prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) şi se constituie în suport tehnic al potenţialilor beneficiari ai Fondului, conform cerinţelor specifice ale PNDR.

Ghidul solicitantului prezintă regulile pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectului, precum şi modalitatea de selecţie, aprobare şi derulare a proiectului. De asemenea, conţine documentele, avizele şi acordurile care trebuie prezentate precum şi alte informaţii utile realizării proiectului şi completării corecte a documentelor. Solicitantul este persoana fizică sau membru al unei forme asociative recunoscute conform legislaţiei naţionale în vigoare.

Pentru a se acorda punctaj la acest criteriu de selecţie, solicitantul ataşează la Cererea de finanţare documente prin care să demonstreze că acesta este membru al uneia din următoarele forme asociative:

• grupuri de producători recunoscute în conformitate cu Legea nr.338/2005, cu modificările şi completările ulterioare;
• asociaţii profesionale cu profil agricol constituite conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
• cooperative agricole constituite conform Legii nr.566/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
• organizaţii de îmbunătăţiri funciare constituite conform Legii nr.138/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Formele asociative pot fi constituite şi recunoscute la nivel local, judeţean şi naţional.

Art.2 însă din Legea nr.36/1991, completat la art.14 prin OUG nr.125/2006, legiferează şi dreptul de asociere simplă a agricultorilor.

În Maramureş sunt cel puţin patru mari forme asociative simple constituite conform actelor normative în vigoare, asociaţii ce cuprind circa 500 de fermieri fiecare. Agricultorii şi crescătorii de animale s-au asociat în vederea exploatării terenurilor agricole, în special pajişti naturale (păşuni şi fâneţe). Totodată, au depus cereri de plată pe suprafeţe la APIA, împreună, în numele formei simple de asociere pe care şi-au constituit-o prin liberă voinţă. Astfel s-a reuşit comasarea parcelelor mici, s-au redus greşelile de identificare a blocurilor fizice şi s-a redus numărul de cereri depuse (s-a depus o cerere în numele formei simple de asociere, în loc de 500 de cereri câte trebuiau depuse pentru fiecare depunător individual).

Se ridică însă următoarea problemăa fermierilor care vor să acceseze fonduri pe măsurile de dezvoltare rurală din PNDR, de exemplu, Măsura 112, Instalarea tinerilor fermieri sau Măsura 141, Sprijinirea fermelor de semisubzistenţă: li se cer, conform fişelor de măsuri elaborate de APDRP, adeverinţe eliberate de APIA din care să reiasă că au depus cerere de plată pe suprafaţă individual şi nu se ia în considerare terenul utilizat de fermier, pe care l-a solicitat în vederea obţinerii plăţii directe pe suprafaţă, prin intermediul formei asociative.

Efectul este următorul: fermierii se retrag din formele asociative, iar procesul de comasare a parcelelor mici se încetineşte, iar acolo unde s-au realizat forme simple de asociere, prin voinţa agricultorilor şi crescătorilor de animale, acestea se desfiinţează.

Solicit completarea procedurilor de accesare a fondurilor prin APDRP, astfel încât agricultorii constituiţi în forme simple de asociere să poată deveni beneficiari ai tuturor măsurilor de sprijin destinate agricultorilor.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, invit la microfon pe domnul Amet Aledin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Problemele românilor din alte ţări ale lumii".

În cursul lunii august a.c., s-a desfăşurat la Mangalia o întâlnire a reprezentanţilor românilor stabiliţi în alte zone ale lumii. Diaspora, indiferent de naţiune, este cea care promovează, în fiecare zi, valorile spirituale la care, nu-i aşa, se raportează.

A fost o manifestare în cadrul căreia s-au adresat destule întrebări. Se aşteaptă răspunsuri la aceste întrebări, de altfel, pertinente, aşa cum şi discuţiile s-au purtat într-un mod corect.

Nu se poate nega, însă, că participanţii nu au avut obiecţii. Mai mult chiar, au existat nemulţumiri în ceea ce priveşte condiţia comunităţilor române din unele ţări, iar ele au fost exprimate deschis, abordarea fiind una directă.

Concret, cele mai analizate probleme se referă la menţinerea şi promovarea tradiţiilor, culturii şi învăţământului românilor de dincolo de Prut, la păstrarea identităţii etnice a românilor din Ucraina, dar şi la recunoaşterea românilor din Serbia, din punct de vedere religios.

Sunt aspecte importante, în acest sens, făcându-se un apel către autorităţile române abilitate. Astfel, s-a evidenţiat faptul că este nevoie de un centru cultural la Cernăuţi, care să cuprindă şi o bibliotecă, reprezentanţii românilor din Serbia neomiţând problema recuperării bunurilor (clădiri, terenuri), problemă, din păcate, încă nerezolvată.

Datoria noastră este să nu neglijăm soarta comunităţilor de români aflate în diverse ţări ale lumii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Şi urmează domnul deputat Iosif Veniamin Blaga, care, de fapt, figura primul pe lista grupului, dar a cedat locul pentru colegii care pleacă la comisie. Şi vă mulţumim.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte, Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi ca, acum, în pragul începerii noului an şcolar să lansez un nou S.O.S. - învăţământul românesc!

Părinţi, copii, dascăli aşteaptă cu toţii începerea anului şcolar. Şi acest an şcolar debutează cu probleme care parcă nu îşi găsesc rezolvarea niciodată. Normalitatea devine un deziderat atunci când este vorba despre măsurile privind începerea anului şcolar.

Problemele care caracterizează astăzi şcoala românească nu diferă de cele din anii precedenţi. Deşi aceste probleme erau identificate încă din luna martie a acestui an, iată-ne cât de nepregătiţi suntem cu o săptămână înainte de începerea anului şcolar.

Una dintre problemele actuale ale şcolii româneşti este legată de transportul şcolar care ar trebui să reprezinte o măsură menită să faciliteze accesul la serviciile educaţionale. Din păcate, transportul şcolar este o măsură care, aşa cum este pusă ea în aplicare acum, pune în pericol grav siguranţa elevilor noştri.

Măsura este deficitară încă de la conceperea ei. Legislaţia nu permite licenţierea microbuzelor, deoarece în statutul instituţiilor şcolare nu sunt prevăzute activităţile de transport şi ARR-ul nu eliberează aceste licenţe.

Majoritatea microbuzelor care asigură transportul şcolar nu au licenţă de transport, ele funcţionând ilegal.

Cu toţii ne aducem aminte de tragicul eveniment petrecut în urmă cu puţin timp în comuna Scânteia, judeţul Iaşi, în care şi-au pierdut viaţa 13 persoane. La fel ca microbuzele şcolare, nici acesta nu avea licenţă de transport.

Stimaţi colegi, neglijenţa autorităţilor ne poate costa viaţa copiilor noştri!

Cvasitotalitatea microbuzelor care asigură transportul şcolar în judeţul Suceava nu au licenţă de transport. Atunci când vine vorba de viaţa copiilor noştri, îngroziţi de accidentele ce au loc zilnic pe şoselele Iadului, ne întrebăm cu strângere de inimă: cine sunt oamenii care se urcă la volanul microbuzelor destinate transportului copiilor?

Constat cu stupoare că planul de măsuri pentru începerea anului şcolar este doar pe hârtie. Aşteptările părinţilor şi ale cadrelor didactice par să nu se fi intersectat cu agenda ministerială în ceea ce priveşte începerea anului şcolar.

Problemele curente cu care se confruntă şcoala românească astăzi sunt multiple: mii de şantiere în lucru, şcoli fără aviz sanitar de funcţionare, microbuze fără licenţă de transport. Tabloul este sumbru şi nu diferă de cel din anii anteriori, ceea ce mă determină să lansez un nou S.O.S. pentru şcoala românească.

Stimaţi colegi, în acest context, vă rog să susţineţi proiectul legislativ pe care îl voi iniţia în scopul reglementării situaţiei transportului şcolar.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Iosif Veniamin Blaga, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Bună dimineaţa!

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a susţine următoarea declaraţie politică "Sarmisegetusa Regia - un semn al neglijării trecutului".

Interesul oamenilor din timpurile actuale în a trăi clipa, în a fi doar pentru prezent, fără a ţine cont de importanţa trecutului, prin cunoaşterea acestuia şi valorificarea pentru prezent şi viitor, denotă inconştienţă, fiind nefiresc şi păgubitor pentru poporul român.

Îmi dau seama că pentru mulţi verbul "a avea" are un singur sens, acela de a poseda, de a deţine bogăţii.

Există însă suficient de mulţi, păcat însă că nu printre cei cu putere de decizie, care gândesc altfel. Acestora le pasă şi de trecut, le pasă şi de bogăţia lăsată, de istoria neamului românesc.

O astfel de bogăţie este ceea ce o bună parte dintre noi o numesc inima Daciei - Sarmisegetusa Regia. Aceasta, alături de alte cetăţi dacice din munţii Orăştiei, chiar dacă sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cod 906/1999, sunt lăsate de izbelişte, pe mâna răufăcătorilor, a hoţilor de aur, a iresponsabililor de tot felul care distrug şi patrimoniul ce a mai rămas, făcându-i pe străbunii noştri "să se întoarcă în mormânt".

Inima Daciei bate cu tristeţe, bate îndurerată, că în afară de vorbe şi promisiuni frumoase, încercări sporadice şi deşarte, nimic important nu se întâmplă.

Tone de hârtie reglementează o serie de măsuri speciale de protecţie. Care este valoarea lor când nimic important nu se întâmplă?

Inima Daciei continuă să plângă. Din această comoară, care pusă în valoare ar fi de nepreţuit, s-au luat valori importante pe căi ilegale.

Au fost încercări legislative pentru reglementarea situaţiei în 2007, 2008 şi 2009 respinse de Camera Deputaţilor la data de 18.06.2008, 15.10.2008 şi 17.03.2009.

Unul dintre motive a fost lipsa fondurilor. Nu cred că aşa-zisa lipsă de fonduri, ori nepriceperea unora sau neimplicarea altora trebuie să lase loc tendinţei de a şterge memoria unui popor, mai ales când ea este susţinută de o aşa bogăţie materială ca Cetăţile Dacice din munţii Orăştiei.

Sunt atâtea lucruri care nu se fac cunoscute despre daci. Pentru daci sufletul mortului se ridică la cer sub formă de pasăre, pentru noi, cei de azi, oare mai contează? Cetăţile rămân mărturie e existenţei unui popor care a putut gândi atât de frumos, atât de extraordinar.

Cu toate acestea, Sarmisegetusa este la pământ, batjocorită şi jefuită. Neimplicarea completă şi eficientă a clasei politice pe de o parte şi a altora, pe de altă parte, în gestionarea cetăţilor, face din complexul fortificat din munţii Şurianu un copil al nimănui, pasat prin intermediul hârtiilor de la o moaşă la alta, pentru ca în final copilul de suflet al naţiunii daco-române să rămână cu buricul netăiat, într-o formă penibilă.

Stimaţi colegi şi colege membrii ai Parlamentului, dragi români,

Sper ca aceste rânduri să vă atragă atenţia şi asupra acestui loc sacru - Sarmisegetusa Regia.

Sper de asemenea ca noile eforturi care se vor derula în viitorul apropiat să aibă o susţinere mai importantă din partea dumneavoastră.

Mai sper ca dorinţa Consiliului Judeţean Hunedoara de a se implica activ în problema Cetăţilor Dacice din munţii Orăştiei, privind susţinerea în bună măsură a părţii financiare şi de gestionare, să ne dea forţa necesară pentru a pune capăt acestei stări de fapt.

Cred în succesul forţei unite a acestei naţiuni, astfel încât inima Daciei - Sarmisegetusa Regia - să bată cu putere, cu mândrie şi în folosul poporului român.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia de astăzi am intitulat-o - "Ce se întâmplă la Fortus?"

Altădată întreprindere de marcă a Iaşiului, Fortus - fostul Combinat de Utilaj Greu - se afundă pe zi ce trece într-o situaţie economică tot mai dificilă. De circa un an, firma se află în insolvenţă, iar comenzile lipsesc aproape cu desăvârşire.

Soluţia temporară a conducerii întreprinderii a fost trimiterea cu rândul a circa 400 de salariaţi în concediu fără plată. În luna august, şomajul tehnic a cuprins toate departamentele din schema de personal, respectiv atât muncitorii din producţie, cât şi serviciile juridic, economic, informatic, comercial, marketing, aprovizionare şi desfacere. Din păcate, nici luna septembrie nu pare a fi mai bună pentru angajaţii Fortus. Ce-i de făcut?

S-ar putea spune că situaţia fostului CUG este o urmare nefericită dar logică a crizei economice cu care se confruntă România. Dar eu vreau să atrag atenţia asupra unui anumit aspect.

Cu circa doi ani în urmă, când guvernanţii liberali se lăudau peste tot că economia românească duduia şi că era una dintre cele dinamice economii din lume, situaţia de la Fortus era la fel de proastă. Am atras atunci atenţia asupra intereselor oculte ale unor jucători imobiliari care doreau demolarea întreprinderii pentru a pune mâna pe importantele suprafeţe de teren din zona de sud a municipiului Iaşi.

Nu s-a făcut nimic. Dimpotrivă, s-a descoperit ulterior că, exact în acea perioadă, salariile conducerii erau neruşinat de mari, total nepotrivite cu situaţia de fapt a întreprinderii. Mai mult, în afara muncitorilor care doreau doar să muncească şi să fie remuneraţi decent, nimeni nu dorea reorganizarea acestei întreprinderi.

În deceniul nouă al secolului trecut, CUG producea circa un milion de tone de oţel. Adică o producţie de patru ori mai mare decât cea a României din anul 1938. Acum produce doar probleme. Din cauza cui?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Georgian Pop, tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Georgian Pop:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Articolul 1 din Constituţia României nu este negociabil"

În ultimele zile am asistat la acţiuni şi discursuri ale liderilor Consiliului Naţional Secuiesc în care se vorbea despre separatism, frontiere interne, autonomie teritorială pe criterii etnice.

Afirm cu responsabilitate de la tribuna Parlamentului că astfel de iniţiative nu reprezintă probleme reale, ci sunt teme inventate şi false pentru România europeană a anului 2009. Argumentele în susţinerea acestei afirmaţii sunt:

1. Minoritatea maghiară din România beneficiază de drepturi la standarde europene (şcoli în limba maternă, la toate nivelurile, utilizarea limbii materne în administraţie şi chiar justiţie, drepturi culturale, plăcuţe bilingve, reprezentare politică neîntreruptă în administraţia locală şi în Parlament etc.). Nu întâmplător, România este văzută la Bruxelles sau la Washington ca un model regional de reglementare a problemelor interetnice. Este bine şi normal să fie aşa. Reglementarea relaţiilor interetnice este printre puţinele domenii în care suntem consideraţi un model, la standarde europene.
2. În momentul actual, problemele minorităţii maghiare nu sunt de natură etnică, ci sunt de natură economică şi socială, la fel ca cele specifice populaţiei din Transilvania şi din toată România, adică salarii prea mici, putere de cumpărare redusă în raport cu media europeană, lipsa oportunităţilor de pe piaţa muncii, infrastuctură deficitară, sărăcie, servicii publice de calitate redusă etc.
3. Nu trebuie să uităm faptul că în anul 2003 UDMR şi minoritatea maghiară au votat, prin referendum, modificările aduse Constituţiei României, implicit Articolul 1, care prevede că România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil.

Am înţeles totuşi că liderii Consiliului Naţional Secuiesc au "încercat apa cu degetul" după ce au văzut că un ministru din Guvernul României sfidează Constituţia ţării în mod repetat. Vreau să le transmit pe această cale liderilor Consiliului Naţional Secuiesc că situaţiile în care un ministru sfidează Constituţia sunt accidente ale istoriei şi reprezintă "modele" de evitat, în nici un caz de urmat.

Totodată, am învăţat din aceste evenimente că încurajarea Consiliului Naţional Secuiesc pentru a fi o contrapondere la UDMR a reprezentat o iniţiativă profund greşită a Preşedintelui Traian Băsescu. S-a adeverit, încă o dată, vechiul proverb care ne spune că "cine seamănă vânt culege furtună", adică cine seamănă susţinere publică pentru grupări radicale culege demersurile acestora de a crea un "stat în stat", adică de a avea steag, imn, stemă şi autonomie teritorială.

În consecinţă, toţi cetăţenii români trebuie să înţeleagă faptul că art. 1 din Constituţia României nu este negociabil. Contează, într-adevăr, să fim mai eficienţi în combaterea crizei şi în rezolvarea problemelor economice şi sociale cu care se confruntă majoritatea românilor, indiferent de etnie.

Îmi exprim speranţa ca prin eforturile conjugate ale noastre, ale tuturor, raţiunea să învingă emoţia, problemele reale ale societăţii să devină prioritare şi să nu fie umbrite de probleme inventate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează reprezentantul Grupului parlamentar al PNL, respectiv domnul deputat Cristian Burlacu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică - "Nevroze de toamnă pentru PD-L"

Deşi lunile de vară prevesteau o detensionare a scenei politice româneşti, se pare că guvernanţii au revenit în atenţia publică, la acest început de toamnă, mult mai nevrotici şi mai stresaţi. Exploziile declaraţiilor belicoase, ameninţări între partenerii de coaliţie, precum şi scenetele ieftine jucate în lumina reflectoarelor ne face să credem că nevrozele de toamnă se resimt foarte puternic mai ales în tabăra PD-L.

În tot acest timp, nimeni dintre cei învestiţi cu autoritate nu mai reacţionează la adevăratele probleme ale României.

Vedem cum treptat instituţii importante ale statului sunt discreditate de politicieni subţiri la gând, dar tupeişti în faptă. Să ne aducem aminte de afişul electoral al domnului Băsescu în care "juca totul pe o singură carte" - cea a Constituţiei. Iar acum, ca preşedinte în funcţie, priveşte admirativ la discipolul fidel - doamna Udrea - care terfeleşte autoritatea Parlamentului în încercarea de a ascunde matrapazlâcurile de la Ministerul Turismului.

Să ne aducem aminte de celebrele "ţepe ale lui Băsescu" dedicate corupţilor din Guvernul Năstase. Ce destinaţie ar trebui să aibă acum când vorbim de trafic de armament şi "firme dubioase"?

Şi nu în ultimul rând, să ne aducem aminte de celebrul slogan "Să trăiţi bine!" şi să analizăm cât de bine le este celor care au închis firmele în urma aplicării impozitului forfetar, celor care şi-au pierdut casele sau nu îşi mai pot plăti ratele la bănci....

Privind la toate acestea nu putem să nu anticipăm că data scadenţei va veni exact pe 22 noiembrie, iar Traian Băsescu va fi cel care va deconta. Nu cred că îl vor salva nici tupeul doamnei Udrea, nici mult prea precipitatul domn Boc şi nici declaraţiile nevrotice ale PD-L-iştilor înspăimântaţi că pot pierde puterea.

Ca deputat de Valea Prahovei pot spune că bilanţul celor zece luni de guvernare a dezastruoasei coaliţii nu poate fi decât unul trist şi cu rezultate zero pentru cetăţenii şi comunităţile din această zonă. Şi de aceea cred că în apropiata campanie pentru Preşedinţia României, promisiunile portocalii nu îşi vor găsi ecou în această realitate cenuşie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR invit la microfon pe domnul Farago Petru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Farago Petru:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Guvernare sau... altceva?"

Acum mai bine de şase luni, actualul guvern a pornit la drum sub auspicii aparent favorabile, cu mari aşteptări din partea electoratului şi cu promisiuni pe măsură din partea partidelor aliate pentru a conduce România. Guvernul, conform propriilor declaraţii, ştia ce are de făcut. Beneficiind de platforma aparent solidă a celor 70 de procente din Parlamentul României, avea în mod evident şi puterea să-şi implementeze programul de guvernare.

S-a promis din start marea cu sarea: consens politic în actul de guvernare; o grijă deosebită faţă de domeniile vitale pentru societate - învăţământul şi sănătatea; contracararea efectelor crizei economice (ţinute în frâu până atunci cu succes de guvernul PNL-UDMR); investiţii infrastructurale - cel puţin cantitativ - mult peste cele realizate anterior.

Având în vedere toate acestea, consider că, după mai mult de 200 de zile, a sosit timpul să tragem linie şi să apreciem munca guvernului cum se cuvine.

Unii susţin că din consensul politic în actul de guvernare s-ar fi ales praful. Eu nu sunt de acord cu ei, deoarece este imposibil să se aleagă praful de ceva ce nu a existat vreodată! Prin acele părţi ale lumii, care pentru noi ar fi de urmat ca exemplu, există un guvern care lucrează pe baza unui concept unitar prestabilit, numit de obicei "program de guvernare". Noi însă avem parte de două jumătăţi de guvern (unul PD-L-ist şi unul PSD-ist), acestea aflându-se într-o totală izolare şi lipsă de comunicare unul faţă de altul, acţionând în majoritatea timpului conform principiului "Nu ştie mâna dreaptă ce face mâna stângă". Şi parcă n-ar fi destul că acţionează ca două entităţi distincte, politicienii partidelor care formează aceste două semiguverne se întrec în critici, certuri şi ponegrirea reciprocă a miniştrilor celuilalt. Cu un aşa parteneriat, să vezi şi să nu crezi, Guvernul României îşi face singur opoziţie!

Domnilor guvernanţi,

După ce prin, deocamdată, singura acţiune coerentă şi sincronizată a dumneavoastră ne-aţi împins în opoziţie, acum vreţi să ne lăsaţi şi fără acest obiect al muncii?

Guvernanţii ne-au promis că învăţământul şi sănătatea îşi vor ocupa locul meritat în societatea românească. Că această promisiune nu a fost altceva decât o nadă electorală, ne arată foarte clar modul în care sunt tratate aceste domenii prin legea bugetului şi prin proiectul de rectificare a acesteia.

Este evident care sunt ministerele favorizate, considerate prioritare pentru Guvernul României. Se află printre acestea şi cel al învăţământului sau al sănătăţii? Da' de unde! Totuşi, dacă ne gândim puţin realizăm că nici nu poate fi altfel. Că doar nu spitalele şi şcolile din România se ocupă de închirierea scenelor sau de spoturile publicitare transmise pe Eurosport! Proiectul legii salarizării unice nu face altceva decât să întărească adevărul acuzelor de mai sus. Acestea fiind spuse, stimaţi guvernanţi, în privinţa învăţământului şi a sănătăţii, vă aşteptăm în continuare!

În ceea ce priveşte criza economică, guvernul anterior a reuşit s-o facă practic nesimţită pentru România. Guvernul PD-L-PSD însă a pornit pe un drum nou. Li s-a părut probabil că poporul nu simte, în măsura dorită de ei, efectele crizei. Li s-a părut că, şi mai grav, poporul român nu îşi dă seama nici de faptul că ţara se află în criză. O situaţie intolerabilă! Hai s-o simtă toată lumea! Şi astfel, sfidând graniţa constituţională dintre puterile statului de drept, ocolind calea legislativă, Executivul a început să scoată pe bandă rulantă hotărâri, ordonanţe, ordine şi decizii, care se constituie în măsuri punitive împotriva întregii societăţi, cu excepţia unor privilegiaţi.

Onorat Guvern, cu ce a greşit electoratul de-l pedepsiţi în acest hal? Chiar şi un element de bază al democraţiei, recte dialogul social, l-aţi redus la nivelul unei tocmeli din târg, cel mai bun exemplu în acest sens fiind soarta proiectului legii salarizării unice.

Pentru a afla starea reţelei infrastructurale a României, nu mai este cazul să discutăm prea mult. O vede, o simte, o suferă fiecare dintre noi, cei 22 de milioane. Acum douăzeci de ani, Nicu Ceauşescu a spus: "Nu o să fiţi în stare să întreţineţi nici ce a construit tatăl meu!".

Îmi închei declaraţia întrucâtva asemănător: Domnilor guvernanţi, nu sunteţi în stare nici să continuaţi ce a început Guvernul PNL-UDMR!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Germania, partener strategic al României".

La ultima reuniune a şefilor de misiuni diplomatice ale României s-a comunicat faptul că România are doi parteneri strategici globali: SUA şi Franţa. Salutând această situaţie, mă întreb de ce de pe această listă lipseşte Germania.

Republica Federală Germania este ţara care: în iarna 1989/1990 ne-a furnizat în mod gratuit energie electrică în valoare de 100 milioane DM, ca să nu murim de frig; a trimis la iniţiativa a mii de cetăţeni, asociaţii sau autorităţi locale mii de convoaie de ajutoare pentru oamenii nevoiaşi din România; ne-a sprijinit financiar la modernizarea de spitale, şcoli, case de copii, case de bătrâni etc.; ne-a sprijinit la combaterea efectelor dezastrelor naturale (inundaţii); s-a oferit să garanteze pentru România din punct de vedere financiar atunci când eram practic în incapacitate de plată; a avut cuvântul hotărâtor în favoarea ridicării obligativităţii vizelor pentru circulaţia cetăţenilor români în spaţiul Schengen; ne-a acordat consultanţă gratuită pentru intrarea în Uniunea Europeană; ne-a transferat în mod gratuit tehnică militară; a avut un cuvânt hotărâtor la încheierea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană în decembrie 2004; a dat un vot pozitiv în ce priveşte aderarea noastră la NATO în 2004; este partenerul nostru în UE şi NATO; este principalul partener comercial al României; este unul dintre cei mai importanţi investitori în ţara noastră; sprijină de 20 de ani minoritatea germană din România etc.

În raport cu cele enumerate mai sus, cred că omiterea Germaniei din lista partenerilor strategici ai României este o gravă eroare politico-diplomatică, fiind contrazisă de realităţile ultimilor 20 de ani.

De aceea fac apel la demnitarii români care gestionează politica noastră externă să-şi revizuiască punctul de vedere şi să facă toate eforturile pentru intensificarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Germania în beneficiul ambelor părţi.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Cornel Ghiţă.

Aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Ghiţă:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la mediatizarea Hotărârii de Guvern nr.600/2009 şi susţinerea aplicării de urgenţă a acesteia în plină criză.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi priveşte Hotărârea de Guvern nr.600/2009 privind stabilirea beneficiarilor de ajutoare alimentare care provin din stocurile de intervenţie comunitare destinate categoriilor de persoane cele mai defavorizate din România, precum şi atribuţiile instituţiilor implicate în plan european.

Această hotărâre priveşte în special pensionarii din sistemul public de pensii ale căror drepturi obţinute din pensie sau, după caz, din pensii cumulate, se află sub 400 de lei/lună, deci persoanele care vor beneficia în curând de pensia minimă de 350 RON, cât şi cele cu pensii până la 400 lei/lună; de asemenea, persoanele cu handicap grav şi accentuat, adulţi şi copii, neinstituţionalizate. Astfel, aceasta e o măsură socială foarte importantă pe care Guvernul o implementează în plină criză, folosindu-se de fondurile comunitare.

Pe lângă aceste două categorii, mai sunt prevăzuţi şomerii ce beneficiază de indemnizaţie de şomaj conform Legii nr.76/2002, cât şi familiile şi persoanele singure care au stabilit, prin dispoziţie scrisă a primarului, dreptul la un venit minim garantat acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Consider că această hotărâre este binevenită în acest an de criză pentru categoriile de persoane mai sus menţionate. De aceea vă rog, stimaţi colegi, să faceţi cunoscut în cadrul circumscripţiilor electorale unde aţi fost aleşi acest act normativ, pentru ca oamenii să-l cunoască şi să poată beneficia de prevederile acestuia. Aceste ajutoare provin din fonduri comunitare destinate categoriilor de persoane cele mai defavorizate din România şi constau în ajutoare sub formă de produse alimentare, respectiv făină şi zahăr.

Stimaţi colegi,

Consider că trebuie să venim în sprijinul instituţiilor statului responsabile cu depozitarea şi distribuirea acestor ajutoare alimentare, respectiv în sprijinul consiliilor judeţene şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi să le oferim susţinerea de care au nevoie în punerea în aplicare a acestei hotărâri.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Ioan Stan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Declaraţia mea politică se numeşte "Reformă cu spoială electorală".

Fără profesori de religie şi sport la clasele primare, cu sporuri diminuate în rural şi anularea fondurilor pentru susţinerea olimpicilor, aşa vor începe anul şcolar, la 14 septembrie, cei peste 3,3 milioane de elevi din România şi mai mult de jumătate din aceştia, în special cei din mediul rural, vor învăţa în şcoli neautorizate sanitar.

La Piteşti, Alexandra Ceauşu, o profesoară de franceză, mamă a doi copii, s-a sinucis de sărăcie. La Galaţi, peste o sută de familii de profesori locuiesc în cămine şcolare. Sunt trecuţi de vârsta la care ar mai putea spera la o locuinţă prin ANL şi s-au resemnat la gândul că nu vor avea niciodată o casă a lor.

În România, educaţia are doar 17,3 angajaţi la mia de locuitori, spre deosebire de Bulgaria, unde sunt 22,5.

Acesta este tabloul învăţământului românesc astăzi.

"Reforma educaţiei va schimba din temelii sistemul de învăţământ" a declarat premierul Boc care uită, însă, că personalul didactic este cel mai important dintre agenţii reformei învăţământului, succesul transformărilor structurale, instituţionale sau pedagogice.

Factorul decisiv al normalizării situaţiei cadrelor didactice este ameliorarea condiţiei profesorilor. Prin condiţia profesorului se înţelege poziţia care le este recunoscută în societate, consideraţia atribuită funcţiei lor, modul în care le este apreciată competenţa, condiţiile de muncă, remuneraţia şi alte drepturi materiale de care beneficiază în comparaţie cu alte profesii. Ignorând aceste aspecte, nu poţi reforma educaţia, indiferent cine semnează proiectul de lege.

Învăţământul se înscrie în categoria permanenţelor din viaţa unui popor. De aceea, ar trebui scos de sub incidenţa unor interese politice conjuncturale, ale unor interese de partid.

"Am avut bunul simţ să nu vreau să fac şi carieră didactică", a declarat Preşedintele Băsescu la întâlnirea cu Asociaţia Învăţătorilor din România. Poate că era bine dacă preşedintele ar fi avut în spate şi o carieră didactică. Poate aşa ar fi înţeles că învăţământul nu poate fi transformat într-o minge de ping-pong între partide, într-un an cu miză electorală, şi ar fi lăsat spre dezbatere proiectul de reformă, atât de necesară şi de aşteptată.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică este intitulată "Suntem încă victime ale pactului Hitler-Stalin".

Stimaţi colegi,

Cu două săptămâni în urmă, la 23 august, pe finalul vacanţei parlamentare, în tumultul discuţiilor despre activitatea comisiilor de anchetă ale Camerei Deputaţilor şi despre alegerile prezidenţiale ce vor să vină, s-au împlinit 70 de ani de la semnarea pactului politic dintre Hitler şi Stalin care ne-a lăsat fără părţi importante din teritoriul nostru naţional: Basarabia în totalitatea ei şi nordul Bucovinei. Este vorba despre semnarea de către miniştrii de externe Molotov şi von Ribbentrop, la Moscova, în fatidica zi de august a anului 1939, pomenită mai sus, a unui acord dintre cele mai importante puteri revizioniste ale timpului, Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, prin care se anulau practic aproape toate prevederile Tratatului de la Versailles privitoare la nordul şi estul Europei.

Comemorarea tristului eveniment, cel mai important al lumii politice interbelice, a trecut aproape neobservat în ţara noastră, cu doar un miting anemic de circa 100 de persoane în centrul Bucureştiului şi câteva articole de presă. Glasul conducătorilor României de astăzi nu s-a auzit.

Spre deosebire de România, Polonia, principala victimă în timpul celui de-al doilea război mondial a pactului în discuţie, a reuşit şi în acest an să provoace ample discuţii despre suferinţele prin care a trebuit să treacă ea în septembrie 1939, şi nu numai, datorită criminalului acord. Organizând o mare aniversare la data de 1 septembrie, când se împlineau şapte decenii de la declanşarea războiului, partenera noastră din Uniunea Europeană i-a adunat la comemorare pe mai toţi liderii politici ai vieţii politice contemporane de pe continentul nostru. Între ei şi primul ministru al României, domnul Emil Boc.

Trecem peste prestaţia polonezilor care şi-au prezentat cu hotărâre şi dibăcie interesele. O parte dintre adversarii Germaniei din război au înfierat fără milă practicile totalitarismului nazist, reprezentanţii estului european ieşiţi din iadul comunist l-au criticat pe Stalin. O altă parte dintre cei prezenţi, şi ne referim în special la cancelarul german şi primul ministru al Rusiei, deşi aflaţi în posturi delicate ca reprezentanţi ai statelor care au atacat Polonia în 1939, cu diplomaţie au prezentat punctul de vedere al guvernelor pe care le reprezintă şi a căror interese le apără, respectând regulile lumii democratice de astăzi, fără a aduce prejudicii germanilor şi, respectiv, ruşilor. Din păcate, şeful guvernului român în declaraţiile sale s-a pierdut în generalităţi, în critica searbădă a regimurilor totalitare şi a ratat şansa de a explica încă odată Europei suferinţele poporului său, rezultate din aplicarea tratatului comunisto-nazist din 1939, care se prelungesc până astăzi.

Dacă polonezii au pierdut prin aplicarea pactului la care facem referire, în est, o parte însemnată din Galiţia, au câştigat în vest compensaţii teritoriale importante, au făcut schimburi de populaţii şi nu asistă la procese de deznaţionalizare şi înstrăinare a conaţionalilor lor rămaşi în afara graniţelor statului lor, aşa cum vedem noi că se petrece astăzi de exemplu, în regiunea Cernăuţi. Prin consecinţele sale, care nu au fost niciodată reparate pentru ţara noastră, pactul Ribbentrop - Molotov a făcut ca astăzi România să fie ea cea mai importantă victimă a înţelegerii nazisto-comuniste din 1939. Şi despre asta trebuie să vorbim lumii pentru că am făcut prea puţin acest lucru. Ceea ce, din păcate, domnul prim ministru tocmai a ratat la recenta întâlnire din Polonia.

Desigur, nu se pot cere astăzi, ca şi ieri şi alaltăieri, modificări ale frontierelor. Însă, aşa cum îşi pot afirma alţii interesele ţărilor lor, cu respectarea normelor democratice ale Comunităţii Europene, aşa ar fi putut-o face şi guvernul nostru. Dar, spre regretul tuturor, n-a făcut-o.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Antal Istvan, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Antal István:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Titlul alocuţiunii mele este "Informarea corectă a Parlamentului şi a opiniei publice din ţară".

După evenimentele din 1989, comunitatea maghiară din România, prin mijloace democratice, exclusiv paşnice şi legale, luptă în permanenţă pentru asigurarea egalităţii depline şi reale în drepturi în raport cu majoritatea românească. Condiţia esenţială pentru aceasta, pe lângă demersurile de garantare a cadrului legal necesar diverselor forme de autonomie comunitară, o reprezintă relansarea economică a Ţinutului Secuiesc, respectiv a regiunilor ţării locuite şi de maghiari.

După cele două evenimente din Secuime de la sfârşitul săptămânii, respectiv Miercurea-Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, aşa cum ne-am obişnuit, în mass-media n-are loc o dezbatere pe fond a dezideratelor enunţate, ci se fac referiri la câteva fraze din care populaţia ţării nu prea percepe nimic sau este revoltată şi se întreabă de ce vor mereu altceva "ăştia" (ungurii-secuii)?

Cea mai elocventă demonstraţie a celor enunţate a avut loc aseară, în jurul orei 20,30, la Realitatea Tv prin cooptarea în emisiune prin telefon a două figuri obscure şi jalnice ale politicii din ţară, care au locul în lada de gunoi a istoriei. Vorbesc de cei doi foşti primari, domnul Funar din Cluj şi domnul Szasz Jenő din Odorheiu Secuiesc, prieteni de altfel la cataramă, pe 26 octombrie 2005, când scrisoarea domnului Szász în care solicita respingerea Legii statutului minorităţilor din România, care rezolva multe deziderate din cele solicitate de noi, a fost citită în plen de numitul Funar Gheorghe, senator atunci.

Cei doi s-au înţeles de minune când au avut un scop comun - bulversarea relaţiilor interetnice pentru a mai câştiga câte ceva prin manifestări extreme care îi caracterizau atunci şi acum, fapt ce a reieşit şi din intervenţiile lor obscure de aseară.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, ca deputat al Secuimii în Parlamentul României la a cincia legislatură permiteţi-mi să vă prezint, pentru informarea corectă a dumneavoastră şi a opiniei publice, sumarul Proclamaţiei pentru Secuime, aprobat în unanimitate de cei peste 1000 de aleşi responsabili ai ţinutului aprobat la Marea Adunare din Miercurea-Ciuc, vineri, 4 septembrie

Proclamaţie pentru ţinutul secuiesc
(Extras)

Realizarea autonomiei teritoriale

Noi, aleşii locali şi parlamentari ai Ţinutului Secuiesc, desemnaţi de comunităţile noastre în calitate de primari, viceprimari, senatori, deputaţi şi consilieri locali, declarăm şi pe această cale că singura garanţie legală a viitorului regiunii şi comunităţii noastre o poate reprezenta doar autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc. Interesul fiecărui locuitor al Ţinutului Secuiesc este crearea unei forme de organizare administrativă care permite locuitorilor regiunii de a decide în mod autonom şi de a-şi valorifica voinţa în toate domeniile vieţii publice.

Solicitările noastre repetate:

Uniunea Democrată Maghiară, formaţiunea politică care din 1990 reprezintă interesele maghiarimii din România în Legislativ, încă de la înfiinţare a exprimat doleanţa maghiarimii privind autodeterminarea şi crearea diferitelor forme de autonomie comunitară. Formularea acestei cerinţe o reprezintă Declaraţia de la Cluj, adoptată la 24 octombrie 1992. În conformitate cu aceasta:

Solicităm respectarea Recomandării nr.176/1993 a Consiliului Europei. Recomandarea a fost formulată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei cu ocazia aderării României la acest for (26 august 1993), în baza memorandumului depus de UDMR. Prin aceasta, Uniunea a exprimat dorinţa maghiarimii de egalitate în drepturi şi a solicitat recunoaşterea comunităţii naţionale maghiare ca factor constitutiv al statului. România şi-a asumat obligaţia respectării şi implementării recomandărilor Consiliului Europei, dar crearea cadrului legal necesar autonomiei comunitare nu s-a realizat nici până în prezent.

Considerăm imperios necesară respectarea cu stricteţe a prevederilor cuprinse în Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, document al Uniunii Europene ratificat şi de România. Convenţia-cadru interzice modificarea artificială a procentelor privind componenţa etnică a unei regiuni locuită în majoritate numerică de o minoritate naţională. În cazul Ţinutului Secuiesc, chiar dacă într-o manieră indirectă, persistă atitudinea dictatorială a deceniilor trecute.

Solicităm declararea limbii noastre materne ca limbă oficială regională. Membrii comunităţii maghiare să beneficieze de dreptul utilizării libere a limbii materne în sfera publică sau privată. Aceasta reprezintă garanţia protecţiei identităţii naţionale şi a posibilităţii de transmitere a moştenirii şi valorilor culturale generaţiilor viitoare. O practică europeană răspândită - prevăzută de Charta Europeană a Limbilor Regionale - este declararea ca limbă oficială regională a limbii materne folosită de populaţia minoritară ca număr la nivel naţional, dar majoritară în regiunea respectivă şi introducerea în aceste regiuni a ideii unui multilingvism real.

În spiritul punctului trei al Proclamaţiei din 1918 de la Alba Iulia, solicităm "libertate naţională deplină pentru toate naţiunile conlocuitoare". În document se declară că fiecare naţiune are dreptul la "autoeducare şi autodeterminare în limba maternă, la administraţie proprie aleasă de propria comunitate". Realizarea acesteia este posibilă doar prin reglementarea legală a sistemului autonomiilor comunitare - autonomie culturală în sensul larg al cuvântului, în cazul comunităţilor aflate în minoritate numerică şi autonomie teritorială pentru comunităţile aflate în zone compacte. Solicităm sprijinul opiniei publice naţionale şi internaţionale, a statului român şi instituţiilor UE pentru obţinerea majorităţii parlamentare şi guvernamentale în procesul de creare a acestor reglementări legislative.

Solicităm toate acestea în deplina cunoştinţă a responsabilităţii asumate faţă de trecutul, prezentul şi viitorul regiunii şi comunităţii noastre.

În realizarea scopurilor propuse considerăm un instrument indispensabil modificarea şi modernizarea textului Constituţiei, respectiv elaborarea tuturor acelor legi şi acte normative care asigură continuitatea, dezvoltarea şi securitatea maghiarimii în România, în Transilvania şi în Ţinutul Secuiesc.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi are titlul "Diversitatea minorităţii în unitatea majorităţii".

Stimaţi colegi,

Mă declar mâhnit şi mă intrigă faptul că unii cetăţeni români de etnie maghiară insistă pe declararea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Istoria controversată scrisă şi nescrisă a rămas încă în sângele celor care nu pot accepta că România este un stat unitar şi indivizibil. Legea fundamentală a ţării e foarte clară din punct de vedere al organizării teritoriale.

Argumentele populiste şi primitive ale unor maghiari subliniază trauma pe care nu au reuşit să o depăşească de atunci când, prin Tratatul de laTrianon, au pierdut mult teritoriu şi au devenit din majoritate în "minoritate imperială". Prin semnarea tratatului, Ungaria a pierdut 71% din teritoriu, iar la acea dată minorităţile etnice depăşeau mult populaţia maghiară. Astfel, o parte din populaţia maghiară a devenit o minoritate etnică în ţările vecine, precum România. Frustrarea maghiarilor s-a accentuat cu trecerea timpului şi încă ei consideră acel tratat o nedreptate istorică.

Declaraţiile liderilor maghiari sunt de-a dreptul hilare. Odată cu declararea autonomiei Ţinutului Secuiesc, aspiră şi la independenţa Ardealului. Ei nu trăiesc prezentul democrat şi continuă să se întoarcă în cadre istorice îndepărtate, sperând la refacerea Ungariei Mari. Regionalizarea a fost prost înţeleasă de forul maghiar. Când preşedintele a discutat despre noţiunea de regionalizare făcea referire la eforturile administraţiei în lupta pentru o descentralizare şi pentru o autonomie locală administrativă şi nu etnică.

Adunarea aleşilor locali din Ţinutul Secuiesc îşi doreşte să devină un for decizional similar Parlamentului. O adunare publică în care se discută aşa ceva nu are nici un fel de autoritate. Restul sînt basme, poveşti care trebuie tratate ca atare. Maghiarii sunt reprezentaţi în Parlament de către UDMR. Tocmai de aceea nu înţeleg de ce s-a simţit nevoia de a se face o "adunare" în care să se ia anumite hotărâri în afara instituţiilor statului. Dacă şi-au ales un imn şi o stemă, nu înseamnă că Ţinutul Secuiesc se poate autodeclara autonom. Adunarea de acolo are miros de violenţa interetnică şi insuflă nostalgia răscoalelor istorice.

Problema constă în faptul că modul în care reprezentanţii maghiarimii înţeleg noţiunea de "drepturi colective" este o interpretare radicală, ale cărei consecinţe ameninţă funcţionarea statului de drept şi drepturile individuale pe care le garantează Constituţia şi toate chartele internaţionale privind drepturile omului. Ceea ce doresc însă aceste minorităţi este altceva: recunoaşterea de către statul român a unei entităţi colective - maghiarimea sau secuimea - şi, implicit, a faptului că o asemenea entitate dispune de drepturi intrinseci, ireductibile la drepturile indivizilor care compun această minoritate. Cu alte cuvinte, UDMR şi CNS nu urmăresc protecţia drepturilor culturale aparţinând membrilor acestei minorităţi, ci protecţia culturii maghiare/secuieşti, înţeleasă ca un tot unitar şi ireductibil.

Multiculturalismul şi distrugerea drepturilor individuale, acestea sunt consecinţele adoptării ideii de drepturi colective, pe care o propun reprezentanţii maghiarimii si pe care statul roman nu o poate accepta. De altfel, contrar a ceea ce pretinde UDMR, absolut nicio instituţie europeană nu sprijină o asemenea interpretare a drepturilor colective. Ideea de drepturi colective readuce în primplan colectivismul habsburgic şi austro-ungar care îmbrăţişează noţiunea de conflict şi încălcare a drepturilor omului.

Secuii şi maghiarii beneficiază de toate drepturile ca cetăţeni români, iar presiunile şi revendicările pentru rescrierea Constituţiei reprezintă gesturi nefireşti pentru o minoritate. În Odorheiu Secuiesc s-a ajuns în situaţia de a avea mai puţine drepturi dacă eşti român. Astfel, în caz că nu cunoşti limba maghiară, ai nevoie de un translator pentru a-ţi cumpăra o pâine. Iată câteva dintre principalele discriminări ale cetăţenilor de naţionalitate română din judeţele Covasna şi Harghita: transformarea unilaterală a muzeelor judeţene şi locale din muzee comunitare în muzee etnice secuieşti, cu toate consecinţele ce au decurs asupra cercetării istoriei românilor din zonă şi cu neglijarea totală a patrimoniului românesc; discrepanţa dintre finanţarea proiectelor iniţiate de către ONG-uri, instituţiile şi cultele maghiare şi cele româneşti; lipsa specialiştilor români şi a manifestărilor culturale româneşti; boicotarea înfiinţării Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei; discriminarea elevilor români în unele şcoli mixte. Dacă aşa s-au comportat şi se comportă liderii maghiari, fără a dispune de autonomie etnică instituţionalizată, care ar fi comportamentul lor după o posibilă obţinere a acestui deziderat?

Trăim într-o societate modernă, civilizată, respectăm şi cunoaştem drepturile omului şi ale minorităţilor, însă ne cunoaştem şi drepturile noastre ca stat independent şi îmbrăţişăm sloganul de "unitate în diversitate" şi nu de "diversitate în unitate".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin-Ioan Nechifor. Nu este în sală.

Domnul Ciprian-Florin Luca. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ciprian-Florin Luca:

Mulţumesc.

Tema declaraţiei politice: «Viziunea anticriză ce se rezumă la mimarea anulării sporurilor şi a indemnizaţiilor funcţionarilor publici, atât timp cât de acum vameşii şi administraţiile financiare vor continua să-şi încaseze primele şi sporurile fără probleme, numai funcţionarii ce se ocupă de bani europeni vor fi monitorizaţi şi taxaţi dacă nu "absorb" fonduri structurale».

Actuala criză este o criză financiară determinată de scăderea bruscă a lichidităţilor în pieţele globale de credit şi în sistemele bancare, cauzată de eşecul companiilor care au investit în ipotecile subprime (cu grad ridicat de risc).

Cauzele interne ale crizei constau în principal în inexistenţa unui sistem de control intern sau funcţionarea defectuoasă a acestuia, în inexistenţa unor standarde şi reguli imperative pentru funcţionarii financiari-bancari, managementul defectuos la nivelul companiilor şi expunerea companiilor la diversele categorii de riscuri, fără implementarea unui sistem eficient de gestionare a acestora.

Guvernul a declarat în luna martie că a formulat cererea de asistenţă din partea Uniunii Europene şi a Fondului Monetar Internaţional, suma împrumutului extern fiind de 20 miliarde euro, pe care contribuabilii ce vor supravieţui crizei vor trebui să le restituie.

Când discutam în timpul campaniei electorale, în perioada guvernării liberale, pachetul anticriză propus de PNL, PD-L pomenea doar de valoarea unui pachet care nu se regăsea în posibilităţile bugetare ale anului 2009, iar în perioada de întocmire a documentaţiei de finanţare externă, PSD a avut o poziţie riguros mai raţională, argumentată de nevoia de evaluare a riscurilor şi a sarcinii fiscale repercutate în mod indirect asupra populaţiei şi a companiilor, completată de creşterea procesului de absorbţie a fondurilor structurale.

Dacă PD-L a făcut efortul de a arăta că măsurile anticriză constau în tăierea primelor, a sporurilor salariale, a procentului indemnizaţiilor de conducere acordate funcţionarilor de conducere din sistemul bugetar, cu excepţia unui singur spor, cel de 75% pentru personalul care lucrează cu fonduri europene, din analiza pertinentă efectuată desprindem o concluzie, şi anume că toţi funcţionarii publici din cadrul administraţiilor publice locale (Primării, Consilii Judeţene), din structurile deconcentrate şi din serviciile descentralizate ale statului care lucrează cu fonduri europene, îşi menţin sporul de 75%, acordat de fiecare ordonator de credite, împotriva mult anunţatelor măsuri anticriză ale premierului României.

Dacă aceasta este viziunea unui executiv care înţelege că cei chemaţi să controleze modul de atribuire a contractelor de achiziţii publice de la nivelul tuturor structurilor bugetare din România trebuie să fie singurii care îşi pierd drepturile salariale conferite prin legea de funcţionare, în timp ce funcţionarii publici din cadrul Primăriilor, Consiliilor Judeţene etc., primesc sporul de 75% pentru simplul fapt că sunt încadraţi în cadrul compartimentelor de achiziţii publice, cunoscând ansamblul normelor juridice ce privesc cheltuirea şi controlul banilor publici, constatăm că:

1. Numărul funcţionarilor publici care au pierdut sporul de 75% a rămas nemodificat în anul 2009, faţă de anul 2008, astfel că, cuantumul economiilor la buget prin neacordarea procentului de 75% acestora pentru anul 2009 a devenit doar o temă a discuţiilor privind măsurile de evitare a crizei economice a Guvernului Boc.
2. Sumele atrase din fondurile structurale pentru anul 2009, comparativ cu cele ale anului 2008, pe diferitele programe de accesare a fondurilor europene, reprezintă doar un obiectiv declarativ al cabinetului Boc, în fapt, constituind doar o mimare a "soluţiilor anticriză ale cabinetului Boc".
3. Produsul intern brut se estimează că va creşte cu un ritm de 5,9%, în principal pe baza contribuţiei majoritare interne asupra p.i.b., potrivit Raportului privind proiecţia macroeconomică pe perioada 2009-2011, în condiţiile creşterii consumului intern. Cum se va realiza acest obiectiv, în condiţiile reducerii cu circa 326.000 posturi bugetare până în anul 2015, ceea ce ar urma să lase în sistem puţin peste un milion de angajaţi la stat, faţă de aproape 1,4 milioane, câţi sunt în prezent. Oare aceasta este măsura eficienţei şi a suficienţei Cabinetului Boc?

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe doamna deputat Lucia-Ana Varga. Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Prefectul de Bihor încalcă legea".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Am să încep declaraţia mea politică prezentându-vă art.88 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care prevede că: "Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv, sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv".

Mă simt nevoită să vă reamintesc acest articol de lege, pentru că am constatat că în judeţul Bihor, tocmai Prefectul judeţului, domnul Gavrilă Ghilea, încalcă legea.

Concret, directorul de cabinet al Prefecturii Bihor, doamna Adelina Coste, este în incompatibilitate, deoarece dânsa este şi consilier local al Consiliului Local Oradea, din partea Partidului Democrat Liberal, încălcându-se lit. c) a art. 88 din Legea nr. 161/2003 "

Vă întreb, stimaţi colegi, cum poate fi sancţionat prefectul care cu bună-ştiinţă îşi neglijează atribuţiile şi încalcă legea al cărei garant este, în numele Guvernului, pentru păstrarea unor apropiaţi în funcţii din cadrul cabinetului prefectului?

Prefectul, care trebuie să vegheze la respectarea legii, consideră că "merită" să încalce legea şi să ţină aproape consilierul local PD-L.

De altfel, prefectul Gavrilă Ghilea are şi un mod ciudat de a fi echidistant faţă de partidele politice. Cât de echidistant este domnia sa, veţi trage singuri concluzia, când veţi afla că domnul prefect şi-a propus pentru acest an să controleze 17 primării, din care 14 sunt liberale.

Aşa se face că în comunele Sârbi, Boianu Mare, Şuncuiuş deja au fost efectuate peste 6 controale şi prefectura consideră că mai este necesar încă un control.

Cum toleraţi, domnule prefect, astfel de abuzuri? Sau cum aţi permis chiar dumneavoastră abuzurile inspectorului general şcolar al Inspectoratului Şcolar, domnul Dorel Luca, care a obligat inspectorii şcolari şi directorii ce au ocupat posturile prin concurs, să-şi prezinte demisia. Singura lor vină este că nu erau membri ai PD-L-ului.

În locul foştilor inspectori şcolari, demişi ilegal, domnul Inspector General Şcolar Dorel Luca a numit inspectori care nici măcar nu erau titulari în învăţământ, şi deci nu îndeplinesc condiţiile necesare ocupării funcţiei respective.

Mi-am pus întrebarea, încă o dată: "Ce au în comun prefectul, inspectorul general şcolar şi directorul de cabinet al Prefecturii Bihor, în afară de faptul că sunt toţi membri PD-L?"

Mă întreb şi vă întreb: cum se justifică acest dispreţ faţă de lege, chiar al persoanei numite de guvern să verifice legalitatea actelor cu caracter normativ adoptate în judeţul meu? Nu Guvernul Boc era cel mai transparent, cel mai incoruptibil, cel mai cel Guvern din câte a avut România până acum?

Vă întreb, stimaţi colegi: "Cum poate fi sancţionat prefectul care cu bună-ştiinţă îşi neglijează atribuţiile şi încalcă legea, al cărei garant este în numele Guvernului, pentru păstrarea apropiaţilor dumnealui în funcţii?"

Încă mai cred în bun-simţ, în democraţie şi în statul de drept şi, de aceea, încă mai cred că legea va fi respectată şi în judeţul Bihor.

De aceea, îi solicit public prefectului judeţului Bihor, Gavrilă Ghilea, să oprească aceste abuzuri şi, dacă nu poate să le oprească, să-şi dea demisia.

Va mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă de la grup, domnul deputat Gheorghe Roman, dacă este în sală? Nu este.

Domnul deputat Ioan-Nelu Botiş. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi susţine "Necesitatea modificării Codului Muncii".

În perioada 1 - 2 iulie 2009, s-a desfăşurat la Bistriţa, şedinţa Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor.

Una dintre problemele ridicate atât de către sindicate, patronate şi agenţii economici a fost necesitatea corelării Codului Muncii cu situaţia economică a ţării.

Se caută atât pentru angajaţi, cât şi pentru angajatori, o alternativă pentru situaţiile de reducere sau întrerupere a activităţii, situaţii care pot apărea în mod imprevizibil într-o piaţă influenţată de principiile cererii şi ofertei.

Prezentul Cod reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, însă consider că se impun o serie de modificări ale unor texte de acte normative care, de-a lungul timpului, după punerea lor în practică, au dovedit că mai permit adaptări şi îmbunătăţiri datorită fie controverselor născute pe marginea interpretării lor, fie datorită efectelor, uneori neaşteptate, generate de punerea lor în aplicare.

Cred că putem asigura flexibilitate în ceea ce priveşte raporturile individuale şi colective de muncă, astfel încât să putem contribui la realizarea unui mediu al muncii mai sănătos şi mai sigur, atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, în acest atât de complex şi de important parteneriat care este generat de raporturile de muncă.

Circuitul comercial actual şi, mai cu seamă, situaţia schimbătoare de pe pieţele naţionale sau internaţionale, reclamă din partea angajatorilor o viteză mai mare de reacţie şi flexibilitate în relaţia cu resursa umană implicată în activităţile proprii.

Din acest motiv, posibilitatea de a avea flexibilitate în prelungirea ori în încheierea de contracte de muncă pe perioadă determinată, pentru misiuni de lucru de durată scurtă sau medie, este deosebit de importantă pentru angajatorul care livrează pe comandă. Fluctuaţia permanentă a comenzilor, într-o piaţă unde dictează cererea şi oferta, induce la rândul ei o oscilaţie permanentă a ponderii resursei umane, lucru ce permite o adaptare eficace la condiţiile concrete ale pieţei.

Normele de muncă, care se utilizează în unităţi de orice tip, consider că trebuie să fie apanajul exclusiv al celui care organizează munca, adică al angajatorului. Rolul partenerului social trebuie să fie unul de informare, pentru ca mecanismul de normare să fie pus în acord cu necesităţile reale ale tipului de activitate din unitatea la care norma de muncă se aplică.

Situaţia economică în care ne aflăm generează o reevaluare a încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Este absolut logic ca părţile să poată negocia contractul colectiv de muncă, fără a condiţiona durata de timp a înţelegerii.

De-a lungul timpului, practica ne-a demonstrat că în timpul derulării negocierii colective anuale, apar opinii diferite din partea celor angrenaţi în negociere, opinii care la finalul perioadei de negociere stabilită de lege se vor putea transforma într-o înţelegere sau nu.

Ca atare, divergenţa de opinii, care poate declanşa conflicte de interese, poate fi aplanată prin negocieri între părţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Filip Soporan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Aş dori să prezint declaraţia politică: "Fondurile europene şi interesul naţional".

De la începutul anului, timpul trece într-o anumită aşteptare, scandalurile se ţin lanţ şi măsurile necesare se lasă începute şi neterminate.

Trăim cu speranţa că prezenţa noastră în anumite structuri europene este suficientă pentru a rezolva în totalitate problemele pe care le avem. Ştim că acest lucru nu se poate realiza fără implicarea responsabilă şi profesionistă a celor care şi-au asumat actul guvernării.

Cu toate că România are în momentul de faţă un aparat administrativ numeros, nu se reuşeşte folosirea resurselor de care se dispune, este adevărat, dar numai într-o manieră potenţială.

Nu o să mă refer la şablonul existent şi mult utilizat, că problemele care nu şi-au găsit rezolvarea naturală prin eforturi proprii, îşi vor găsi de îndată soluţionarea, prin folosirea fondurilor venite prin programele Uniunii Europene. Fondurile amintite nu vin, însă, pe măsura dorinţelor, şi poate nici pe măsura proiectelor noastre.

Sunt multe cauze care pot veni în justificarea valorii mici a sumelor utilizate. Nu doresc să le folosesc. Aş utiliza o altă modalitate, aceea a atenţionării celor care folosesc sumele respective, nu neapărat numai pe cei care de la nivel guvernamental gestionează această problematică, ci şi pe cei care utilizează această resursă ca resursă economică.

Toţi factorii responsabili spun că utilizarea resurselor financiare cu provenienţă europeană reprezintă un obiectiv de interes naţional major. Obiectivul interesului naţional trebuie să fie însuşit şi de reprezentanţii administraţiei, şi de gestionarii resurselor, şi de utilizatori, şi de cei care pun în operă obiectivele concrete ale programelor care se referă în special la realizarea infrastructurii necesare, cu precădere cea solicitată la nivelul mediului rural.

Afirm acest lucru, deoarece practica arată altfel: interesul care domină aceste activităţi este egoist şi individualist, accentuat în momentul de faţă de condiţiile vitrege ale crizei în care ne aflăm.

O să dau exemplul unei licitaţii care s-a făcut la nivelul infrastructurii rurale. În situaţia concretă a licitaţiei pentru realizarea canalizării din comuna Viişoara a apărut următoarea situaţie: proiectul pentru realizarea lucrării de canalizare a fost evaluat de specialişti, pe baza tehnologiilor şi costurilor aferente, la suma de 85 milioane de euro; licitaţia a fost câştigată la numai 47 milioane de euro.

Apare o diferenţă mare, care dovedeşte neseriozitatea în apreciere, care poată să aibă efecte asupra calităţii lucrărilor efectuate, asupra materialelor care se introduc în cadrul lucrării, asupra retribuţiei personalului care execută lucrările respective, asupra rezultatelor financiare ale societăţii sau societăţilor participante, asupra posibilităţilor de dotare şi retehnologizare a executanţilor, asupra lipsei de dezvoltare a agenţilor economici în bătăliile pe care trebuie să le ducă în spaţiul naţional şi european cu alţi agenţi economici consacraţi.

În viziunea europeană a proiectanţilor, calculele sunt făcute nu doar pentru ca firmele să se târască de la o zi la alta, ci şi pentru a se construi, într-o bătălie adevărată, în condiţiile economiei de piaţă, societăţi puternice, cu forţă în confruntările economice care se dau din ce în ce mai sofisticat la nivel european.

În acelaşi timp, se pune problema apropierii salariilor naţionale de cele medii existente la nivel european.

Având în vedere aceste aspecte, solicit primului-ministru o analiză cu privire la modul în care sunt utilizate fondurile europene, nu numai sub aspect contabil, ci şi sub aspectul efectelor pe care le creează în rezolvarea problemelor şi chiar în dezvoltarea firmelor.

Cele două obiective, atingerea la nivelul acestora, a societăţilor, a unor competenţe de nivel european şi realizarea pe criterii de productivitate a unor retribuţii la nivelul celor existente în cadrul Uniunii Europene, reprezintă cheia deschiderii cu adevărat a uşii simbolice europene şi pentru România.

În paranteză, ar fi interesant de văzut, la nivelul sumelor alocate, ce procent revine firmelor cu capital românesc.

Solicit, de asemenea, susţinerea Guvernului pentru introducerea în legislaţia specifică organizării licitaţiilor a unui indicator care va cuantifica caracteristicile sociale şi de implicare a societăţilor în viaţa comunităţii.

Acest indicator va face ca în atribuirea lucrărilor, în câştigarea licitaţilor, performanţa socială să fie foarte importantă, efectele fiind sesizabile în consolidarea firmelor şi în realizarea unor condiţii în plan social, similare cu cele realizate în timp la nivelul Uniunii Europene.

Stimaţi colegi parlamentari,

Chiar dacă nu întotdeauna interesul naţional poate fi reglementat legislativ în totalitate, este necesar ca problematica afirmării firmelor româneşti în contextul utilizării fondurilor europene să devină o realitate a acţiunilor complexe pe care le întreprindem şi de la nivel parlamentar.

România nu va ieşi cu adevărat din criză, dacă nu va soluţiona cu adevărat şi în manieră durabilă această problemă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Stelică Iacob Strugaru. Nu este în sală.

Domnul deputat Constantin Severus Militaru. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Înţelepciune şi responsabilitate".

Stimaţi colegi,

Vreau să cred că sesiunea de toamnă a Parlamentului României va aduce mai multă înţelepciune şi responsabilitate din partea tuturor colegilor parlamentari şi a colegilor miniştri.

Nu cred că trebuie să vină cineva să ne spună că ne aşteaptă probabil cea mai grea toamnă din ultimii zece ani, atât din punct de vedere economic, cât şi social.

Insuficienţa cererii, blocajul economico-financiar, ratele ridicate ale dobânzilor şi tendinţa de depreciere a monedei naţionale sunt adevăratele preocupări pe care trebuie să le avem cu toţii, indiferent de culoarea noastră politică, indiferent de mai vechile rivalităţi sau orgolii personale, iar maniera responsabilă cu care vom trata aceste provocări poate readuce România mult mai curând pe creştere, şi nu ne va arunca pe termen mediu şi lung în zbaterile colapsului economic.

Pentru că de prea multe ori se vorbeşte fie voalat, fie tangenţial despre rivalităţile din actuala coaliţie, eu aş dori să fac un apel la colegii de guvernare, la calm, respect şi responsabilitate faţă de cei care duc, până la urmă, greul efectelor crizei economice, adică faţă de cetăţenii României.

Cred că orice coleg parlamentar ştie foarte bine că nu trebuie să mai cadă în capcanele întinse de jurnaliştii avizi după senzaţional şi să nu mai arunce asupra Parlamentului şi Guvernului României acea imagine de mahala, care nu face cinste niciunuia dintre noi.

Încrederea în climatul politic şi economic românesc a scăzut dramatic în ultimele 12 luni, tocmai pentru că politicienilor români le place să fie văzuţi la televizor sau parafrazaţi în presa centrală, în cea mai necuviincioasă competiţie de calomnii, acuzaţii sau chiar condamnări publice. Şi ne mai întrebăm, oare, de ce scad investiţiile străine? De ce încrederea în moneda românească este greu de susţinut?

Stimaţi colegi,

Nici eu nu am uitat că în 2009 sunt alegeri prezidenţiale, dar nu cred că acţiunile partidelor politice care deja au intrat în campanie electorală trebuie să împiedice actul de guvernare şi chiar să pună în pericol măsurile de redresare economică ale guvernului.

Aş dori să amintesc colegilor parlamentari că electoratul considerat incorect de multe partide politice, parlamentare sau neparlamentare, incapabil să înţeleagă actul de guvernare, este în totală cunoştinţă de cauză şi va sancţiona prin vot acţiunile copilăreşti, unele chiar rău-voitoare ale partidelor politice aflate astăzi în Parlamentul României sau care aspiră la guvernare.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, îl invit la microfon pe domnul deputat Victor Cristea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Victor Cristea:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Asumarea răspunderii, un atac la democraţie".

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi ca, în nume cetăţenilor care mi-au acordat votul, precum şi în nume personal, să dau glas câtorva dintre nedumeririle şi nemulţumirile născute de dorinţa premierului Emil Boc de a-şi asuma, imediat şi în dispreţul prevederilor Constituţiei României, răspunderea pentru Proiectul de Lege a educaţiei.

O să îmi permiteţi, înainte de toate, să fac o serie de consideraţii generale, care încadrează atât momentul ales de Guvern pentru asumarea răspunderii, cât şi consecinţele tragice ale acestui demers.

Suntem cu toţii de acord că avem nevoie de o nouă lege a educaţiei. Aceasta este concluzia tuturor semnatarilor Pactului Naţional pentru Educaţie şi Cercetare, care au identificat corect deficienţele sistemului: ineficienţa, lipsa de relevanţă în raport cu economia, inechitatea, slaba calitate.

Toate minusurile constatate pun în pericol competitivitatea şi prosperitatea pe termen lung a naţiunii şi ne obligă să facem ceva: o lege bună pentru cei care se vor folosi de ea, nu utilă unor grupuri sau acelor care îşi apără interesele personale şi, mai grav, electorale.

Cu siguranţă ştiţi acest lucru: noua lege a educaţiei va produce efecte pentru 20% din populaţia ţării, elevi şi cadre didactice, deopotrivă. Nu ne putem juca de-a asumarea, invocând întârzierea în adoptarea unei legi care va produce efecte de-a lungul câtorva generaţii. Să spunem că da, s-a întârziat. Aşa o fi.

Vreau să vă întreb, stimaţi guvernanţi, în virtutea experienţei acumulate, cine răspunde pentru legile proaste? Răspunsul: Nimeni! Să nu facem din Legea educaţiei un nou exemplu.

În altă ordine de idei, eventuala întârziere nu justifică în nici un fel presiunile care se fac, psihoza indusă în rândul celor care au muncit la elaborarea legii, toate căutând să justifice afirmaţia că nu mai este timp de pierdut.

Permiteţi-mi să atrag atenţia că acest joc este foarte periculos, cu atât mai mult cu cât se poartă fără actorii principali: beneficiarii legii, naţiunea în ansamblu şi Parlamentul.

În acest sens, Constituţia României este cât se poate de clară: art.61 alin.(1) spune că: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

În lumina acestui articol şi în eventualitatea asumării răspunderii guvernului pe Proiectul de Lege a educaţiei, vă întreb, domnilor: unde sunt beneficiarii de drept ai acestei legi? Unde suntem noi, parlamentarii?

Prin asumare, cetăţenii sunt excluşi din ecuaţie. Li se vâră pe gât o lege despre care nu au apucat să aibă nici o părere. De ce? Pentru că a lipsit consultarea publică. Legea educaţiei a lipsit de pe agenda publică, deşi de eficienţa învăţământului depinde reformarea tuturor instituţiilor statului român. În loc să avem în vedere aceste lucruri, se doreşte asumarea răspunderii în grabă, dintr-un interes clar partinic.

Stimaţi colegi,

Eu unul sunt de acord să scoatem repede această lege, dar cer imperativ ca vocea cetăţenilor să se regăsească în procesul adoptării, lucru care se va întâmpla numai prin intermediul consultării publice.

De ce se doreşte eliminarea Parlamentului din procesul decizional? Eliminând Parlamentul, am eliminat cetăţenii. Cu aceasta (nici eu, nici dumneavoastră, stimaţi colegi) nu putem fi de acord.

Asumarea în grabă a răspunderii este un act electoral aproape fanatic. Graba umileşte cadrele didactice, care nu pot să îşi exprime opiniile cu privire la reforma învăţământului. Oare această categorie nu este îndreptăţită să se întrebe unde îi sunt voturile?

De asemenea, neconsultarea comisiei de specialitate a Camerei Deputaţilor ne umileşte pe noi, reprezentanţii din teritoriu ai populaţiei.

Prin asumarea răspunderii, asistăm la un şantaj care foloseşte vulnerabilitatea parlamentarului faţă de condiţia sa. Să nu ne lăsăm orbiţi de politică, să nu ne lăsăm înregimentaţi, pentru că avem în faţă o lege care vizează destinul ţării.

Nu vreau să intru în polemici sterile, dar sunt convins că, dacă în comisii ar fi avut loc dezbateri, nu se ajungea la o mediatizare excesivă a acestei probleme, a cărei consecinţă a fost şi este decredibilizarea parlamentarului.

Vorbim mult despre dialogul democratic şi, în sens larg, despre democraţie ca putere a poporului. Dar unde este democraţia, dacă dialogul şi poporul lipsesc? Oare lipsa lor nu mă îndreptăţeşte să cred că democraţia este un mit?

În esenţă, asumarea răspunderii nu este decât consecinţa dilatării bolnăvicioase a eu-ului.

Vă întreb: cum de este posibil ca, pe de o parte, să vorbim despre depolitizarea învăţământului şi, pe de altă parte, să îl politizăm, excluzându-i tocmai pe beneficiarii unei legi atât de importante? Astfel, oamenii sunt trădaţi şi îndreptăţiţi să se întrebe: pentru ce am votat, dacă nu suntem luaţi în seamă?

Prim-ministrul Emil Boc a declarat că se retrage dacă această lege nu va trece prin asumare. Ei bine, nu putem gestiona viitorul naţiunii prin şantaj. Probabil că noi, parlamentarii, suntem inutili în acest demers.

Dacă experienţa social-democraţilor nu vă este de folos, domnule Boc, mă voi gândi foarte serios la sugestia dumneavoastră de a mă retrage din Parlament, din moment ce mi-aţi confiscat dreptul legitim de a mă pronunţa asupra unei legi care a stat şi stă la temelia unei întregi cariere: cea de dascăl.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat şi încheiem şedinţa de astăzi cu reprezentantului Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Longher Ghervazen.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Pentru a unsprezecea oară, Uniunea Polonezilor din România a organizat, la Suceava, în perioada 3-5 septembrie, Zilele Culturii Polone sub deviza "Mai aproape unii de alţii".

Simpozionul de anul acesta, cu titlul "Relaţiile polono-române în istorie şi cultură" s-a desfăşurat pe două secţiuni: în lumea istoriei; în lumea culturii şi în lumea problematicii minorităţilor naţionale.

Simpozionul a reunit peste 50 de participanţi, cunoscători şi pasionaţi de tematică din Polonia, România, Ucraina şi Republica Moldova: istorici, lingvişti, cercetători ai literaturii, traducători, istorici de artă, sociologi, etnografi.

În mod deosebit am dorit ca, în acest an, să evidenţiem evenimentele din septembrie 1939, la împlinirea a 70 de ani de la refugierea polonezilor în România. Astfel vineri, 4 septembrie, ne-am deplasat cu toţii la Bicaz pentru a omagia această aniversare.

1 şi 17 septembrie, două date înscrise cu litere de sânge în istoria Poloniei, a întregii Europe şi a lumii. Sunt datele la care, Polonia a fost cotropită de trupele fasciste şi apoi de cele sovietice, ele marcând începutul celei de a doua conflagraţii mondiale.

În virtutea bunelor relaţii, a tratatelor bilaterale şi vecinătăţii, România a venit în întâmpinarea polonezilor care au pornit cu zecile de mii în pribegie, fără să ştie ce le rezervă viitorul.

Deşi îşi declarase neutralitatea, România şi-a dat acordul şi a deschis graniţele militarilor, civililor, celor mai înalte autorităţi şi tezaurului Băncii Poloniei.

Pentru a potoli protestele ambasadorului Germaniei la Bucureşti, autorităţile române au decis internarea refugiaţilor polonezi, al căror număr se estimează la 100 de mii. Pentru înaltele autorităţi ale Poloniei, localităţile internării au fost: Bicaz, Ignacy Moœcicki - preşedintele Poloniei şi Slănic, Bucureşti, Józef Beck - ministrul de externe, Craiova, mareşalul Edward Œmigły-Rydz.

Oraşul Bicaz l-a găzduit, în momente de grea cumpănă, pe preşedintele Poloniei, înscriindu-se astfel în istoria relaţiilor româno-polone.

În acest moment de evocare a acelui septembrie 1939, gândurile noastre se îndreaptă cu recunoştinţă către înaintaşii noştri, care au scris împreună o pagină memorabilă în istoria popoarelor român şi polon.

Tot în cadrul Zilelor Culturii Polone, au fost lansate două cărţi: culegerea de referate "Polonia şi România - de la vecinătatea istorică la parteneriatul european" şi lucrarea lui Radu Ciuceanu şi Ion Constantin - "Masacrele de la Katyn" - editată de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008.

Ultima zi, la Soloneţu Nou am organizat Sărbătoarea Roadelor. La ora 11,00, s-a ţinut Sfânta Liturghie, s-au putut admira standurile cu roadele din acest an. Fiecare comunitate poloneză a pregătit un stand cu recolta din acest an. La ora 13,00, a început spectacolul folcloric, în care au evoluat formaţii folclorice poloneze, dar şi româneşti.

Dorim să mulţumim autorităţilor locale, domnului preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, care ne-a onorat cu prezenţa sa la deschiderea manifestărilor, precum şi reprezentanţilor Ambasadei şi Consulatului Republicii Polone la Bucureşti.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

În încheierea şedinţei consacrate declaraţiilor politice, vă anunţ că o serie dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile, şi anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L Sever Voinescu, Daniel Buda, Mihail Boldea, Gheorghe Ciobanu, Răzvan Mustea-Şerban, Stelică Iacob Strugaru, Cosmin Mihai Popescu, Constantin Chirilă; din partea Grupului parlamentar al PDS+PC Florin-Costin Pâslaru, Costică Macaleţi, Bogdan Liviu Ciucă, Daniela Popa, Ion Dumitru, Marian Ghiveciu, Gheorghe Ana, Mihai Apostolache, Tudor Ciuhodaru, Sonia Drăghici, Valeriu Zgonea, Neculai Răţoi, Victor Surdu; din partea Grupului parlamentar al PNL: Eugen Nicolăescu, Dan Bordeianu, George Scutaru, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Mihai Lupu, Emil Bostan, Graţiela Gavrilescu, Radu Bogdan Ţîmpău, Titi Holban, Nini Săpunaru, Victor Paul Dobre, Horea Uioreanu, Ciprian Dobre, Dan Morega, Cristian Adomniţei, Mirel Taloş şi Virgil Pop; iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Mircea Grosaru.

Cu aceasta, şedinţa consacrată declaraţiilor politice s-a încheiat, urmează şedinţa în plen a Camerei Deputaţilor, cu problemele înscrise pe ordinea de zi.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Mircea Grosaru:

"Minorităţile naţionale şi legea-cadru"

Deşi în legislatura trecută s-a încercat o negociere politică între partidele aflate la guvernare şi cele din opoziţie, iar tentativele nu depăşeau stadiul de formalism, nu s-a reuşit nici până în acest moment a se adopta o lege-cadru privind statutul minorităţilor naţionale.

Dacă vom propune un astfel de proiect, se vor găsi voci în cadrul partidelor politice care vor invoca situaţia de criză economică, viitoarele alegeri prezidenţiale sau pachetele de legi care sunt pe masa Guvernului României şi vor spune că nu este momentul politic.

Dar, atunci, ne întrebăm: Când va putea fi acest moment politic? sau, Care ar fi semnalele care ar declanşa acest moment? şi răspunsurile nu pot fi date parcă niciodată.

Aşadar, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va propune un proiect de lege care nu poate fi categorisit nici de partidele aflate la putere şi nici de către opoziţie că ar face pe placul politic al unora sau altora, ci va fi doar ceea ce trebuie să existe în România la aproape 3 ani de la intrarea în Uniunea Europeană.

Va fi o lege organică, din categoria legilor organice descrise de Constituţia României la art.73) alin.(2) lit.r), care va statuta unicul domeniu în care România nu a reuşit să propună un proiect de lege organică, şi anume statutul minorităţilor naţionale, cu menţiunea că pentru toate celelalte domenii, stabilite prin cartea de căpătâi, s-au propus şi adoptat legi care până în prezent au fost şi modificate de multe ori.

Dacă se va adopta sau nu proiectul propus de Grupul minorităţilor naţionale, vom vedea şi cred că nu aş putea găsi niciun impediment. În acelaşi timp, pentru a fi adoptat, însă, depinde de modul în care minorităţile naţionale îşi vor impune punctul de vedere şi în viaţa politică, precum în cea culturală a României.

Vorbindu-se despre minorităţile naţionale şi ceea ce reprezintă ele cultural pentru România, oamenii politici ne-au caracterizat precum "un şirag de mărgele aşezat pe pieptul unei femei frumoase", însă nu ştiu cum ne-ar caracteriza aceleaşi persoane din punct de vedere politic.

Răspunsul îl vom afla la vot.

Domnul Mircea Grosaru:

"Minorităţile naţionale şi asumarea răspunderii"

Asumarea răspunderii Guvernului pentru cele 3 proiecte de legi reprezintă mai mult un vot politic decât un vot de oportunitate a adoptării acestora, având în vedere că tensiunea alegerilor prezidenţiale creşte de la o zi la alta. Personal, nu cred şi nici nu votez căderea Guvernului pentru simplul motiv că, pe fondul crizei financiare, este lesne de înţeles să nu provocăm şi una politică, pentru că ar conduce România spre o situaţie mult mai grea decât cea din prezent.

Responsabili suntem cu toţii, însă această decizie de încercare a partidelor aflate la guvernare de redobândire a încrederii reciproce este mai mult decât formală, pentru că în realitate se cunosc bine şi se simt la fel de bine relaţiile existente între membrii coaliţiei de guvernare.

Minorităţile naţionale au fost şi vor rămâne şi în continuare un factor de echilibru între putere şi opoziţie, iar votul celor 18 membri ai celor 20 minorităţi existente nu vor afecta nicicum ruperea alianţei.

Prin gestul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, ca buni români ce suntem, chiar dacă aparţinem altor etnii, vom demonstra că din poziţia noastră de observatori vedem, detaşaţi de tensiuni şi nuanţe politice, mai bine decât actorii luptelor şi confruntărilor de idei că, spre binele ţării, măcar până la alegerile prezidenţiale, nu sunt bune nici schimbările şi nici deciziile care cu siguranţă că nu pot aştepta mai mult decât luna ianuarie 2010.

Putem observa în aceeaşi măsură, ca şi mulţi alţii, cetăţeni simpli, politicieni, analişti politici sau economici, că angajamentele din campania electorală şi realitatea care a urmat sunt diferite, ceea ce recomandă o reaşezare urgentă a principalelor forţe politice din România, care să satisfacă măcar latura morală mai mult decât cea materială pentru întreaga populaţie.

Şi în politică, precum în viaţă, totul porneşte de la încredere.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Utilităţile publice din România, mai rău ca în comunism"

Ne amintim cu toţii momentele de dinainte de 1989 când apa caldă, electricitatea sau gazul natural erau lucruri de care beneficiam doar la sărbători şi poate nici atunci, iar controlul acestora se afla în mâna nemiloasă a nomenclaturii comuniste.

După douăzeci de ani, în cea mai mare parte a ţării, condiţiile acestor servicii nu s-au schimbat foarte mult. Ne putem încă lăuda, la nivel european, cu sute de localităţi din mediul rural pentru care lumânarea şi opaiţul sunt încă principalele surse de iluminat. Cei mai mulţi dintre români rămân în beznă dacă plouă, dacă ninge şi chiar dacă vremea-i bună. Cei care se pot lăuda că reţeaua de gaz natural a ajuns până la ei, se bucură mai degrabă de un gaz de proastă calitate şi scump sau de întreruperi îndelungate ale acestuia.

S-au făcut eforturi, după 1989, pentru a sparge monopolul companiilor de distribuţie a acestor servicii. Cu toţii am aşteptat privatizarea acestor servicii, însă calitatea lor, putem spune cu certitudine că este mai proastă decât acum douăzeci de ani.

Nu s-au făcut niciun fel de investiţii în infrastructura de distribuţie. Majoritatea reţelelor de distribuţie nu mai fac astăzi faţă consumului. Acest lucru, stimaţi colegi, în condiţiile în care românii plătesc unele dintre cele mai ridicate tarife din Uniunea Europeană atât pentru electricitate, cât şi pentru gaze naturale.

Pentru autorităţile române aceste lucruri par fără însemnătate, însă câţi cunosc prin ce drame trec românii noştri? În judeţul Botoşani, în localităţi precum Conceşti, Hudeşti, Suharău, Havârna, Mileanca, Păştiniş, Rădăuţi-Prut, mii de copii continuă să-şi facă temele la lumina lumânării. Câţi copii suportă frigul în miez de iarnă pentru că firmele de distribuţie a electricităţii nu au investit un leu în infrastructură? Câte familii au rămas fără hrana din frigidere, pentru că furnizorul de energie electrică a uitat sau nu s-a deranjat să remedieze defecţiunile apărute? Termenele şi condiţiile din contractele de furnizare rămân valabile doar pentru consumator, în vreme ce companiile continuă să-şi bată joc de cel care plăteşte cel mai mare preţ din UE.

Stimaţi colegi,

Oricine cunoaşte faptul că problemele energetice ţin de securitatea naţională a României, iar ignorarea acestor probleme ar fi un act de iresponsabilitate din partea clasei politice. Vă rog să ne mobilizăm şi să găsim cea mai bună soluţie pentru ca serviciile de utilităţi să demareze adevăratele investiţii în infrastructură, iar companiile de distribuţie să nu îşi mai bată joc de cei care, până la urmă, plătesc aceste servicii şi nu le primesc gratuit. La noi sintagma "consumatorul rege" continuă să fie "consumatorul batjocorit".

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Moartea umblă pe drumurile publice"

Nu trece o zi fără să aflăm cu ajutorul presei despre nenorocirile care se întâmplă zilnic pe drumurile publice din România. Tineri neexperimentaţi care gonesc cu viteze ameţitoare, şoferi profesionişti care ignoră orice regulă a codului rutier, la care se mai adaugă adevăratele capcane ale infrastructurii rutiere proaste, toate contribuind la numărul în creştere de victime de pe şoselele României, reflectă realitatea usturătoare a nesiguranţei circulaţiei rutiere.

Ce se poate face? Este întrebarea pe care atât noi, cetăţenii simpli, cât şi ofiţerii poliţiei rutiere şi-o pun în fiecare zi. Înăsprirea sancţiunilor din codul rutier nu a avut nicidecum efectul scontat. Statisticile Inspectoratului de Poliţie nu arată nici o ameliorare în acest sens, după aplicare modificărilor la Codul rutier.

Consider că ar fi oportun ca scandalul permiselor false, declanşat la Piteşti, şi care s-a constatat a fi un fenomen generalizat la nivelul întregii ţări, să reprezinte un moment de cotitură în reconsiderarea normativelor privind obţinerea dreptului de a conduce pe şoselele publice.

Propun, aşadar, ca instruirea viitorilor conducători auto să cuprindă şi ore de noapte, dar şi instrucţia în condiţii meteorologice nefavorabile. Preluând un model care funcţionează în alte ţări, nu ar fi deloc nepotrivit să responsabilizăm în solidar şcoala de şoferi şi viitorul posesor de permis, pentru o durată de minimum doi ani de zile, sub sancţiunea retragerii licenţei şcolii de şoferi.

De asemenea, propun retragerea imediată a licenţelor pentru firmele de transport public care prestează aceste servicii în totală ignorare a minimelor condiţii de siguranţă atât pentru cetăţeni, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Nu în ultimul rând, însă cel mai greu de realizat, din pricina costurilor ridicate, reprezintă modernizarea infrastructurii rutiere, o infrastructură care ar trebui să răspundă atât numărului de autovehicule, de peste zece ori mai mare decât în 1989, cât şi exigenţelor noilor autovehicule.

Domnul Răzvan Şerban-Mustea:

"Începe şcoala!"

Luni începe şcoala! Este o afirmaţie care umple de emoţie atât sufletele copiilor, cât şi ale părinţilor care au trecut la rândul lor pragul şcolii româneşti. Este vorba despre o şcoală care a produs şi încă mai produce valori, despre o şcoală care ne-a format şi pe noi ca oameni, dar care astăzi, mai mult decât niciodată, reclamă reformare şi o finanţare pe măsură.

Ne-am săturat cu toţii să tot auzim că educaţia este o prioritate naţională, însă acest lucru să nu capete substanţă de la revoluţia română şi până în prezent. Cu mai puţin de o săptămână înainte de primul clopoţel, cea mai mare parte a şcolilor şi grădiniţelor nu sunt pregătite să ne primească copiii în condiţii de minimă decenţă, lucrările aflându-se în plină desfăşurare, iar şansele ca ele să fie finalizate până luni sunt minime.

Auzim de mai multe zile acuze, critici şi aluzii sarcastice la adresa Guvernului Emil Boc, că s-ar grăbi să-şi asume răspunderea pe pachetul de legi privind educaţia, iar că miza acestei asumări ar reprezenta nu ştiu ce competiţie politică, cu nu ştiu cine. Niciuna dintre aceste acuze nu are nici argumente şi în niciun caz bune intenţii.

Cei care cunosc practica guvernamentală şi parlamentară cunosc faptul că asumarea răspunderii guvernului este un act excepţional, pentru momente excepţionale. O amânare a implementării pachetului de legi din educaţie al Guvernului Boc, asumat de către premierul Emil Boc, ar însemna o amânare a reformării educaţiei din România cu încă cel puţin un an. Oricine ştie că nu putem implementa o reformă în mijlocul anului şcolar şi că problemele din educaţie nu mai suferă nicio amânare. De douăzeci de ani, şcolarii din România, precum şi cadrele didactice au fost constant bulversate de reformele făcute după ureche de miniştri al căror singur obiectiv a fost acela de a rămâne în istorie şi nu de a reforma real sistemul.

Aş mai dori să clarific un aspect pe care nici mass-media nu a dorit să-l comunice corect şi probabil că nici o parte dintre români nu l-au înţeles corect. Principiile din pachetul de legi privind educaţia, pe care Guvernul Emil Boc îşi asumă răspunderea, sunt rezultatul Pactului Naţional pentru Educaţie, adică a înţelegerii dintre principalele partide politice româneşti. Este greu de crezut că acel consens care a caracterizat clasa politică românească anul trecut, astăzi nu mai este recunoscut de mare parte a acesteia.

În ciuda oricărei opoziţii neconstructive, Guvernul Boc îşi va asuma reforma din educaţie, pentru că şcoala românească are nevoie de o reformă sănătoasă, pentru a înlătura decalajele faţă de standardele europene şi pentru a transforma educaţia în sursa principală a dezvoltării economico-sociale.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Ministerul Afacerilor Electorale"

De cel puţin două săptămâni, asistăm la declaraţii stupefiante în legătură cu "păstorirea" Ministerului Administraţiei şi Internelor: PSD acuză PD-L că doreşte preluarea acestui minister pentru a-şi creşte şansele la prezidenţiale, PD-L acuză PSD că, prin aceste declaraţii, îşi recunoaşte public intenţia de a folosi, în interes propriu, logistica şi forţa acestui important minister la alegerile din noiembrie. Am auzit inclusiv comentarii conform cărora dacă MAI nu ar fi fost în "ograda" PSD, acest partid ar fi renunţat de mult la coabitarea guvernamentală.

Acestea sunt "grijile" la Bucureşti.

În România reală, despre care se pare că Guvernul Boc mai află "noutăţi" doar la tunsul oilor, festivalul brânzei şi... Paştele cailor încălecaţi de ministrul turismului, se întâmplă nişte lucruri care ar trebui să ne dea tuturor de gândit.

Nicoară Mihali trage cu arma, în Maramureş, în poliţişti, după ce, mai bine de un an, le-a plimbat, pe sub nas, zeci, poate sute de utilaje grele, furate în străinătate. Utilaje grele, nu pachete de ţigări, nu flacoane cu parfum...

Citim că au început să se fure elicoptere şi avioane...

Se sparge sediul UDMR, în plin centrul Bucureştiului...

Comunele rămân fără poliţişti, pentru că domnul Boc a decis să facă economie nemaiplătindu-le chiriile şi trimiţându-i în localităţile de domiciliu.

La Odorhei, unui grup de exaltaţi li s-a urât de Constituţia României şi s-a decis să îşi facă imn, stemă şi drapel...

Jafurile la casele de schimb şi atacul la bancomate tind să devină sport naţional...

Poliţişti şefi de judeţe sunt filmaţi cu capul pe masă în casele interlopilor...

Funcţionarii din prefecturi, primării, deconcentrate stau cu bagajele pe jumătate făcute, aşteptând să fie anunţaţi dacă sunt trimişi în şomaj sau doar în cele 10 zile fără plată, ori dacă intră în grevă...

Ca să nu mai vorbim despre interceptările ilegale din Parlament, despre care şi poliţia, dacă i-ar păsa, ar putea afla şi spune câte ceva....

Şi lista ar putea continua cu carnete de şofer date analfabeţilor, cu taxe de protecţie, cu subminarea autorităţii poliţiei comunitare şi cu multe alte probleme, de care, repet, în România reală, cu care Guvernul Boc a pierdut orice legătură, ne izbim în fiecare zi.

Cred că sunteţi de acord cu mine că lucrurile nu mai pot continua astfel!

Ministerul Administraţiei şi Internelor nu este Ministerul Afacerilor Electorale!

MAI este acel minister care ar trebui să vegheze la siguranţa noastră, la liniştea publică, la buna funcţionare a administraţiei şi, nu în ultimul rând, la respectarea Constituţiei, a principiilor democratice, a corectitudinii exerciţiului electoral.

Sper ca intervenţia mea să fie un semnal de alarmă şi ca, astfel, centrul de greutate al dezbaterii politice între partenerii de guvernare să se mute de pe zona de "avantaje" pe cea a responsabilităţii comune.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Despre Legea pensiilor"

Partidul Social Democrat are ca preocupare fundamentală şi permanentă protecţia socială, cu atât mai mult când e vorba de pensionari, oameni care şi-au adus cu prisosinţă aportul la creşterea generaţiilor următoare şi care merită să se bucure de un final fericit al perioadei lor de activitate. De aceea, iniţierea de către partidul nostru a Legii pensiilor este un lucru notabil.

Sunt de remarcat printre cele şapte principii care reglementează Legea pensiilor două, şi anume principiul unicităţii şi cel al egalităţii. Se propune astfel existenţa unui sistem unitar de pensii pentru toate categoriile profesionale care au venituri din câştigurile salariale. Pensiile vor fi calculate în funcţie de contribuţia fiecărui angajat şi în funcţie de durata în care s-a contribuit la sistemul public de pensii.

Se va asigura tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, astfel încât toate pensiile vor fi calculate la fel pentru toţi angajaţii, eliminându-se astfel sistemul de pensii speciale.

Vârsta de pensionare din România este în prezent de 58 ani şi 9 luni pentru femei şi de 63 de ani şi 8 luni pentru bărbaţi, dar ar putea creşte începând cu anul 2014. Astfel, femeile ar trebui să iasă la pensie la 63 de ani, iar bărbaţii la 65 de ani. Măsura ar putea fi necesară pentru a diminua diferenţa enormă dintre numărul de angajaţi şi cel de pensionari, ceea ce riscă să trimită în faliment fondul de pensii.

Pe de altă parte, românii au o speranţă de viaţă mai mică decât media europeană şi drept urmare ar trebui să se pensioneze mai devreme. Astfel, potrivit statisticilor, durata medie de viaţă a românilor este pentru femei 72 de ani, iar pentru bărbaţi 66 de ani, ceea ce înseamnă că în România un cetăţean se va bucura mai puţin de perioada de pensie decât un alt cetăţean european.

Va trebui să analizăm cu responsabilitate creşterea eşalonată a vârstei de pensionare, mai ales în ceea ce priveşte tendinţa de egalizare a vârstei de pensionare la femei şi la bărbaţi. Chiar dacă această tendinţă va fi aplicabilă şi în ţara noastră la un anumit moment, în prezent nu sunt create toate premisele necesare. Un exemplu ar fi absenţa unei legi privind obligaţiile sociale ale angajatorilor de a crea condiţii de îngrijire copiilor angajatelor, prin înfiinţarea de creşe sau grădiniţe la locul de muncă.

Datorită acestui fapt, dar şi datorită numărului mic de locuri în instituţiile de învăţământ preşcolar, multe mame sunt nevoite să lase sarcina îngrijirii şi educaţiei copiilor pe seama bunicilor pensionare. Mai mult, neracordarea orarului elevilor cu programul de muncă al părinţilor, lipsa mijloacelor de transport al elevilor, care ar trebui asigurat de primării, face ca de multe ori bunicii să preia copiii de la şcoală şi să-i îngrijească până la venirea părinţilor.

Am să aduc şi un alt argument în sprijinul pensionării diferenţiate pentru femei. Antropologul Kristen Hawkes de la Universitatea Utah spune că a fi bunică este una dintre etapele fireşti ordonate de evoluţia speciei. Femeia este singura fiinţă care îşi încheie procesul de reproducere cu mult timp înainte să moară, în timp ce bărbaţii pot fi taţi, teoretic, până la finalul vieţii. Care este deci rolul menopauzei? Cercetătorii au demonstrat că mamele care au mame la menopauză pot fi ajutate de acestea să economisească energie pentru a continua procesul reproducerii. Deci, bunicile joacă un rol activ şi în perpetuarea speciei, îngrijindu-se de copiii copiilor lor.

De aceea, cel puţin pentru o perioadă, în care vom ajunge la un progres social real, comparabil cu cel din Uniunea Europeană, va trebui să stabilim cu simţ de răspundere vârstele optime de pensionare la femei şi bărbaţi, pentru a ajuta familia, celula de bază a societăţii.

Domnul Virgil Pop:

"Umbra lui Boc. La Cluj..."

Ştiţi cu toţii că reprezint judeţul Cluj în Parlamentul României. Mai presus de orice, sunt onorat să reprezint în legislativ oameni despre care s-a vorbit mereu cu admiraţie şi respect: ardelenii. Şi încă mai cred că acesta nu este un mit.

Judeţul Cluj este, de altfel, şi locul în care PD-L conduce aproape tot: Consiliul Judeţean, Prefectura, cele mai mari primării, dar şi cele mai multe servicii deconcentrate. Cu mic cu mare, fiecare membru PD-L a fost promovat în posturi de conducere fără a se ţine cont de experienţă, studii sau uneori de lege. Clujul devine, încet-încet, un "no man's land" în care politrucii portocalii îşi împart funcţii, bani, influenţă, gratulându-se că sunt din oraşul care l-a dat pe Boc. Judeţul Cluj a devenit, de la an la an, locul în care cumetria politică a ajuns la rang de lege, în care o clică bine determinată de oportunişti a pus mâna pe banul public şi mai ales pe destinele oamenilor care i-au ales, fără să se gândească la consecinţe.

Recent, administraţia PD-L a municipiului Turda a transmis agenţilor economici din oraş să îşi vopsească faţadele clădirilor în culoarea portocalie, în urma unei hotărâri a Consiliului Local, urmând ca nerespectarea acestei recomandări să fie pedepsită cu amenzi usturătoare. Cu alte cuvinte: "Dragi contribuabili, vopsiţi oraşul în portocaliu pe banii voştri, că adie vânt de campanie electorală". Or, osanalele închinate lui Zeus sunt mai presus de orice lege, de orice regulă a bunului simţ. Astfel, municipiul Turda a devenit, fără să vrea, o lume desprinsă din romanele lui Kafka, în care aberaţia ca regulă nu mai miră pe nimeni.

Stimaţi colegi deputaţi, judeţul Cluj este judeţul în care un premier şi un ministru al transporturilor inaugurează o şosea care se surpă după câteva ore după respectiva festivitate. Judeţul Cluj este judeţul în care ministresa turismului inaugurează o bază de tratament care a doua zi este închisă pentru renovare. Judeţul Cluj a devenit culmea festivismului, a superficialităţii administrative, a tupeului nemărginit.

În urmă cu câteva zile, primarul municipiului Turda din colegiul pe care îl reprezint îmi aducea o serie de acuzaţii cum că nu aş fi adus bani în municipiu. Îi aduc la cunoştinţă domnului primar că banii, europeni sau de la bugetul de stat, vin pe bază de proiecte şi în urma lobby-ului venit din partea administraţiei locale. Administraţie care la Turda coincide cu culoarea judeţului Cluj şi a Guvernului României.

În altă ordine de idei, aş avea, în calitate de parlamentar de Turda, la mai bine de un an de când în judeţul Cluj predomină culoarea portocalie, următoarele întrebări pentru cei care conduc cu atâta festivism destinele clujenilor:

1. Care sunt investiţiile străine aduse în ultimul an de PD-L în judeţul Cluj?
2. Care sunt marile proiecte demarate de administraţia PD-L în judeţul Cluj?
3. În ce stadiu se află proiectul Zonei metropolitane Cluj şi câţi bani s-au atras pe această cale?

Sunt câteva întrebări de bun simţ, la care vă pot spune deja răspunsurile: zero pe linie.

O guvernare se măsoară în funcţie de bunăstarea pe care aceasta reuşeşte să o provoace cetăţenilor. O administraţie locală este evaluată în funcţie de viziunea cu care reuşeşte să demareze proiecte, să atragă investiţii pentru bunăstarea oamenilor. În acest moment, la Turda, guvernarea locală se ocupă, în vremuri de recesiune economică, de vopsirea oraşului în portocaliu. O vorbă din popor spune: "Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul". Comentariile devin de prisos.

Întrucât aud vorbindu-se cu ironie, prin birourile de la Bucureşti, la adresa ardelenilor în general şi a clujenilor în special, doresc să aduc următoarele precizări: domnul Boc nu mai reprezintă de mult Clujul, administraţia locală din Cluj a uitat de mult de cine a fost aleasă. Ardelenii au rămas aceiaşi oameni cumpătaţi şi cuminţi, dar care au dezvoltat o memorie colectivă de invidiat. Memorie ce îşi va spune cuvântul în 22 noiembrie.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"România, sub mormane de PET-uri"

În aceste zile circulă multe veşti bune menite să ne ridice moralul în condiţiile actuale de recesiune.

În primul rând, statul este reformat urgent prin asumarea răspunderii Guvernului, metoda "3 în 1", ceea ce reprezintă o performanţă, trebuie să recunoaştem!

A doua veste care ne bucură este că s-a inaugurat recent o bază de tratament balnear la Salina Turda. După tăierea panglicii de către ministrul turismului, uşa sălii de tratament a fost închisă, pacienţii fiind trimişi acasă. Acest "model" de inaugurare a fost lansat de premierul Emil Boc şi de ministrul transporturilor, Radu Berceanu, care au tăiat panglica centurii de ocolire a municipiului Gherla pe 14 august 2009, iar după câteva zile şoseaua s-a surpat şi a fost închisă!

Din rândul veştilor bune putem aminti mărirea cu 50% a salariilor angajaţilor din Departamentul de Control al Guvernului. Restul bugetarilor mai au de aşteptat, doar suntem în plină criză economică!

Pe fondul unor discuţii contradictorii privind protocolul Coaliţiei, jocurile politice şi lupta pentru preşedinţie, mi-am propus să vă atrag atenţia asupra unei probleme mult mai prozaice, încadrată la categoria "veşti rele": România va deveni, în curând, un uriaş morman de PET-uri! Milioane de sticle de plastic sufocă munţii, pădurile, câmpiile, lacurile şi albiile râurilor. PET-urile se degradează în sute de ani, reprezentând una dintre cele mai mari surse de poluare.

Legislaţia europeană, asumată de România odată cu aderarea la Uniunea Europeană, impune o serie de măsuri ecologice pentru managementul deşeurilor. Una dintre acestea urmăreşte închiderea celor 265 de depozite municipale neconforme cu normele UE, până în anul 2017.

Anual, România trebuie să gestioneze, în medie, 36,7 milioane de tone de deşeuri. Aproximativ 100.000 de tone de deşeuri pe zi, din care 30% sunt PET-uri. La ora actuală, doar 2% din materialele reciclabile sunt valorificate, în urma colectării selective a deşeurilor, sistem care deserveşte o mică parte a populaţiei şi în care cetăţenii nu sunt cointeresaţi. În acest context, ce soluţii există pentru cantitatea imensă de PET-uri care s-a acumulat deja pe hectare întregi în ţara noastră?

Am urmărit cu interes campania iniţiată recent de cotidianul "Adevărul", a cărei miză este implementarea la nivel naţional a sistemului "buy-back" de răscumpărare a PET-ului. Sistemul funcţionează în Statele Unite ale Americii, în Canada, Germania, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia şi în alte state. Rata de reciclare pe segmentul deşeuri din PET a crescut cu aproape 80% odată cu introducerea sistemului "buy-back".

În urmă cu 10 ani, Germania se confrunta cu aceleaşi probleme ca şi România, PET-urile făcând parte din peisaj. Iniţial, populaţia a fost reticentă în privinţa introducerii taxei de garanţie, dar în cele din urmă a acceptat această măsură. Sistemul "buy-back" se aplică din 2003 şi problema poluării cu PET-uri a dispărut. Suma de 0,25 euro se plăteşte la cumpărarea produsului, iar la returnarea ambalajelor din plastic, cumpărătorii îşi primesc banii înapoi. Astăzi, circa 95% din PET-uri se întorc la magazine direct prin cumpărători.

În Danemarca este trecută garanţia sticlelor de plastic direct pe bonul de cumpărături. La ora actuală, în multe ţări sunt instalate aparate în care se strâng şi se compactează PET-urile în magazinele alimentare.

Introducerea sistemului "buy-back" de colectare a PET-urilor în România ar fi binevenită. Taxa pe PET şi returnarea garanţiei poate motiva serios populaţia. Trebuie să punem la punct întregul sistem, să dezvoltăm reţeaua de reciclare, să acordăm subvenţii celor care investesc în domeniu. Trebuie să trezim interesul în rândul cetăţenilor şi să găsim cele mai bune soluţii pentru a stopa invazia plasticului pe termen lung. Nu în ultimul rând, trebuie să ne gândim la generaţiile de mâine, la obligaţia noastră de a lăsa moştenire un mediu curat şi la dreptul copiilor noştri de a trăi într-o lume care nu este sufocată de milioanele de PET-uri.

Sistemul "buy-back" de colectare a PET-urilor completează sistemul de colectare selectivă, care se aplică deja, mai ales în mediul urban, dar se dezvoltă şi în mediul rural.

Recent, în judeţul Dolj, s-a inaugurat prima staţie de sortare şi transfer a deşeurilor menajere, o investiţie de peste 900.000 euro. Acest proiect important este realizat de Asociaţia Comunelor din Sudul Olteniei "SUDOLT" şi finanţat prin programul Phare 2004 - Coeziune Economică şi Socială, beneficiarii fiind cei 28.300 de locuitori din nouă comune doljene - Goicea, Giurgiţa, Măceşu de Sus, Măceşu de Jos, Cârna, Catane, Bârca, Bistreţ şi Gighera. Locuitorii celor 9 comune vor plăti o sumă modică, de 6 lei pe lună, pentru a-şi depozita gunoiul la standarde europene, contribuind astfel la protecţia mediului şi la creşterea calităţii vieţii.

Proiectul realizat de Asociaţia Comunelor din Sudul Olteniei este un exemplu în domeniul colectării selective a deşeurilor, dar şi dovada că am început să înţelegem ce înseamnă protecţia mediului şi că lucrurile se pot schimba în bine.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

"Blatul Bazac - Udrea, turnătorie la Parchet?"

Deşi tema este reluată de mai multe ori, ea reprezintă o minciună grosolană bazată pe dezinformare, pe prezentarea de jumătăţi de adevăr şi pe faptul că toţi miniştrii trebuie să fie corupţi în accepţiunea cuplului Bazac - Udrea.

Prin intermediul blondei colege, domnul Bazac transmite presei că sistemul informatic şi informaţional planificat a se introduce în spitalele din România nu este corespunzător şi că s-au cheltuit banii degeaba şi că el, mare apărător al banului public, a blocat contractul şi că se luptă să ia banii înapoi. Totul este o diversiune grosolană pentru că domnul Bazac nu a produs nicio probă, ci s-a străduit să inventeze probe şi să-şi justifice neputinţa de a închide robinetele cu bani publici.

Contractul de informatizare în cauză este din anul 2000, aprobat prin hotărâre de Guvern, iar eu nu am făcut decât să-l îmbunătăţesc, adică să cresc numărul de spitale incluse în contract de la 7 la 14 şi să asigur finanţarea potrivit modificărilor legislative intervenite între timp. Deoarece în minister nu există specialişti de nivel internaţional în tehnologia informaţiei, perfecţionarea contractului s-a realizat cu o firmă de consultanţă, selectată prin licitaţie publică, iar în piaţa de specialitate se spune că era cea mai bună din România la acea dată.

La preluarea mandatului, domnul Bazac s-a grăbit să facă un audit pe acest contract cu o echipă de amatori şi a ajuns la concluzia că nu este bun contractul, neapelând la firma consultantă pentru a verifica măcar opinia unui profesionist. Evident că firma nu a fost întrebată pentru că nu se dorea aflarea adevărului. Scopul era introducerea în viaţa publică a unor minciuni pe care să le prolifereze prietena sa de la turism de la tribuna Camerei Deputaţilor sau direct la o parte a presei care răspunde prompt dărniciei acesteia.

Puteţi constata că jurnalista de la Academia Caţavencu, care este generatoarea ştirii, a scris un articol tendenţios, cu interpretări răuvoitoare, care nu a consultat pe nimeni când a scris articolul pentru că trebuia să fie o bombă, demersul său neavând nevoie şi de o părere a pretinşilor hoţi.

Halal deontologie profesională!

Adevărul este că acel contract este corect, este derulat în cea mai mare parte, dar actualul ministru nu l-a mai continuat şi evident că rămas pe drum produce pagube, însă nu din vina mea. Întotdeauna am susţinut că este nevoie de un sistem informatic şi informaţional pentru a putea controla costurile din spitale şi pentru a utiliza eficient banul contribuabilului.

Dacă exista o minimă dorinţă de sinceritate se putea verifica imediat că sistemul din contract funcţionează impecabil la mari clinici din Germania şi Austria, numai în România nu putea funcţiona după părerea auditorilor domnului Bazac.

Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs!

Am auzit că expertizarea contractului a fost făcută în coordonarea fostului secretar de stat din Ministerul Sănătăţii, domnul Mănăilă, care, se pare, a fost dat afară, după ce a fost folosit, pentru lipsă de discernământ şi comportament grobian în relaţiile cu terţii.

Şi pe asemenea informaţii, pe asemenea metode se produc aprecieri la adresa mea şi se incriminează un contract benefic pentru sistemul sanitar.

În schimb, conducerea actuală a Ministerului Sănătăţii anulează o licitaţie de câteva sute mii de euro pentru un sistem informatic şi informaţional necesar funcţionării bazei de date din medicina primară, respectiv crearea bazei utile pentru tot sistemul şi lansează o altă licitaţie de circa 20 milioane de euro.

Oare nu există nicio suspiciune că, de fapt, se urmăreşte organizarea unei mari licitaţii pe care să o poată manevra după bunul plac, aşa cum se observă că se întâmplă în această guvernare?

Vezi exemplele celebre de la turism, tineret, mediu etc.

Acest fapt nu interesează pe nimeni! Pentru că amândoi prietenii şi-au clădit relaţii privilegiate cu o parte din mass-media.

Uită un lucru esenţial: într-un stat de drept vor da socoteală. Indiferent cât se pompează pentru imaginea publică, faptele rămân fapte, mai devreme sau mai târziu protectorii dispar, unii poate chiar din acest an.

Domnul Dan Ilie Morega:

"După 20 de ani...reformă în educaţie prin asumare"

Educaţia, acest domeniu atât de "reformat" în ultimele două decenii, dar căruia i-a lipsit, în fond, o reformă structurală, bine gândită şi durabilă, se găseşte şi zilele acestea - cum altfel? - în centrul evenimentelor.

Constanţa cu care problemele din învăţământ au revenit pe agenda publică de la instalarea la putere a Coaliţiei PSD-PD-L - efect al promisiunilor politicianiste, fără acoperire, din campania electorală - este egalată doar de consecvenţa ministrului educaţiei de a încerca să le "rezolve".

Miclea vs. Andronescu = PD-L vs. PSD a reprezentat formula sub semnul căreia în luna august - când Guvernul a decis, din nou, să-şi asume răspunderea pe un alt pachet legislativ - s-a dat startul competiţiei între actualul ministru al educaţiei şi fostul ministru de resort, Mircea Miclea, generând aprige dispute pentru supremaţia sau impunerea unuia dintre pachetele de legi aparţinătoare celor două partide aflate la guvernare, interesându-i mai puţin problema naţională, respectiv cei aproape 5 milioane de tineri din învăţământul preuniversitar şi universitar care au cu adevărat nevoie de o reformă reală pentru educaţie, ca şi componentă naţională a României.

Nu a fost greu de constatat că dezbaterea din precedenta lună a fost una încrâncenată, orgoliile sau doar încrederea exagerată şi nealterată în propriile idei şi soluţii determinând rigiditate sau chiar "încremenire în proiect", niciunul dintre iniţiatori neavând disponibilitatea, la început, să găsească un numitor comun, o negociere rezonabilă, o concesie. Când finalul părea previzibil, Ecaterina Andronescu, pusă faţă-n faţă cu remanierea, devine subit maleabilă şi acceptă compromisul.

Codul Andro-Miclea, cum a fost numit de ziarişti, rezultat al contopirii celor două viziuni, sperăm să nu fie iarăşi o "struţo-cămilă" românească, o încrengătură de constructe conservatoare şi idei europene.

O "reformă adevărată" în Educaţie este, într-adevăr, stringentă. Dar, în măsura în care aceasta a fost suspendată timp de 20 de ani între reformă şi "contrareformă", contorsionată de viziunile tuturor miniştrilor de resort, cu repercusiuni grave asupra calităţii învăţământului românesc, a predictibilităţii lui, toate acestea şi la un loc trebuiau să se constituie într-un îndemn că lucrurile cu adevărat importante nu trebuie făcute în pripă, prin asumare guvernamentală, ...dacă nu vrei ca în scurt timp să fie "cu adevărat" nevoie de o altă reformă a Educaţiei!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Guvernarea în România - Pleacă dar rămân cu tine!"

PD-L şi PSD au intrat într-o nouă etapă a relaţiilor lor în cadrul coaliţiei: război total al declaraţiilor. Cele două partide s-au debarasat în acest weekend de eticheta colaborării şi au coborât discursul politic la nivelul maidanului. În viziunea PD-L, PSD a devenit "broscoiul râios" care stă în gâtul democrat-liberalilor. Liderii din teritoriu şi-au intensificat presiunile la nivelul partidului pentru a scoate PSD de la guvernare. Se pare că protocolul de guvernare nu mai funcţionează în mai multe judeţe.

Cele două partide care compun coaliţia de guvernare au intrat parcă în anul morţii. Nici o zi fără cel puţin câteva lovituri sub centură. Ameninţări, injurii, ofense, calomnii. Discuţiile în Coaliţie au ajuns la nivelul în care Emil Boc este numit Ştefan cel Mare de către PD-L sau Muc cel Mic de către PSD.

În plus, declaraţia preşedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu: "Dă-o în mă-sa de guvernare, deci nu de guvernare vorbim acum, ci de un pachet de legi. Asta ar fi o altă prostie, să se condiţioneze soarta unei guvernări de un proiect sau de o lege", ne duce cu gândul la o situaţie roz-bombon a coaliţiei de guvernare actuale.

Grăitoare sunt declaraţiile unor membri marcanţi din PSD şi PD-L din ultima perioadă, de exemplu a vicepreşedintelui PD-L Cezar Preda: "PSD-ul nu iese de la guvernare, că dacă vroia să iasă şi îşi calcula să aibă vreo şansă pentru candidatura la prezidenţiale a domnului Geoană, o făcea. Ei sunt tentaţi de putere, de bani. Eu cred că nu ar trebui să iasă ei de la guvernare şi eu cred că ar trebui daţi afară de la guvernare."

Vicepreşedintele PSD Liviu Dragnea spunea la Buzău ''Sunt voci în partid, inclusiv eu, care spunem că nu mai are rost să mai stăm în această coaliţie, sunt voci care spun că riscăm să aruncăm România într-o criză politică şi care poate accentua criza economică''.

Dar, lăsând spectacolul mediatic la o parte, ultimele declaraţii ale social-democraţilor demonstrează că aceştia nu sunt interesaţi în mod real de modul în care este cheltuit banul public. Prin respingerea constituirii unor comisii de anchetă în cazurile miniştrilor Radu Berceanu şi Ecaterina Andronescu, PSD atestă faptul ca parteneriatul cu PD-L continuă să funcţioneze foarte bine atunci când este vorba de ascunderea adevărului. Între PSD şi PD-L nu există nicio diferenţă de fond, singura lor preocupare fiind jocul de imagine, demagogia exacerbată şi dorinţa de a rămâne la guvernare prin acceptarea oricăror compromisuri.

Schimbul de replici şi ameninţările reciproce despre ruperea coaliţiei, pe canalele media, la ore de maximă audienţă, nu au fost decât un spectacol ieftin, în timp ce economia românească se prăbuşeşte şi nimeni nu face nimic.

Domnul Mihai Lupu:

"Poate că nu tocmai întâmplător..."

Poate că nu tocmai întemeiat, prefectul judeţului Constanţa, reprezentant al unei instituţii teoretic depolitizate, dar poate că nu tocmai întâmplător, fost membru al PSD, blochează în mod regulat hotărâri ale Consiliului Local Municipal Medgidia, poate că nu tocmai lipsit de semnificaţii, dominat de reprezentanţi ai PNL. O face în baza prevederilor art.3 alin.(1), respectiv art.11 alin.(1) din Legea nr.554/2004, care îi dau posibilitatea de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ orice act emis de autorităţile administraţiei publice locale în decurs de şase luni de la comunicarea acestuia. O face, însă, din punctul nostru de vedere, nejustificat şi abuziv, mimând excesul de scrupulozitate, dar demonstrând, mai curând, rea-intenţie.

Din această cauză, proiecte importante ale municipalităţii riscă să îşi piardă din efect sau, mai rău, să eşueze definitiv. Hotărârea de Consiliu Local ce aprobă Planul Urbanistic Zonal pentru un parc industrial întins pe o suprafaţă de 600 de hectare, la ieşire din municipiu, înspre localitatea Valea Dacilor, constituie un veritabil exemplu în acest sens. O decizie care se poate transforma în locuri de muncă şi în venituri semnificative pentru Medgidia are toate şansele să fie amânată, din raţiuni încă neprecizate, şase luni, adică o optime de mandat. Cel mai mult de pierdut vor avea, probabil, virtualii beneficiari ai acestui proiect, cetăţenii oraşului...

Poate că nu este tocmai o coincidenţă faptul că domnul Liviu Tit Brăiloiu, prefectul judeţului pe care îl reprezint, a candidat la alegerile parlamentare din 2008, la Senat, în Colegiul uninominal nr.1 din Circumscripţia Constanţa, colegiu în care este inclus şi municipiul Medgidia. Cu alte cuvinte, a cerut votul celor cărora astăzi le face rău, punând mai presus ambiţiile sale ori ale partidului din care se presupune că nu mai face parte.

Oricum, prezenta declaraţie politică este dublată de o interpelare adresată Ministrului Administraţiei şi Internelor, în care am solicitat lămuriri suplimentare în legătură cu această situaţie. În funcţie de răspunsul pe care îl voi primi, vom putea să constatăm dacă practica obstrucţionării nefundamentate a activităţii aleşilor locali reprezentanţi ai partidelor de opoziţie este un atribut personal al prestaţiei domnului Brăiloiu sau, dimpotrivă, constituie parte a unei strategii asumate de Guvernul Boc.

Domnul Teodor Atanasiu:

«Premierul Boc se vrea "actor principal" după nouă luni de figuraţie»

Avem un nou premier! Vechi de nouă luni, dar în acelaşi timp nou, din punct de vedere al hotărârii cu care îşi arată muşchii de "starletă" ce vrea rolul principal în telenovela guvernării, deşi până acum l-a avut necondiţionat şi chiar cu peste 70% susţinere în Parlament, dar a făcut doar figuraţie cu bună-ştiinţă!

Este vorba tot de domnul Boc, acelaşi premier Boc învestit în decembrie 2008, dar transformat total acum, în prag de campanie electorală prezidenţială, într-unul care recunoaşte pentru prima dată că nu a făcut absolut nimic pentru români, timp de nouă luni, în care a guvernat doar vorbind, doar promiţând: "Nu mai stau în această funcţie pentru a face figuraţie şi pentru a susţine amânările şi întârzierile".

Surpriză! Avem parte acum de un premier cu o altă viziune, plin de curajul recunoaşterii unei minciuni nesfârşite, un premier care până acum a clamat în fiecare zi, în fiecare ceas, în lumina reflectoarelor, cât de mult face guvernul pe care-l conduce şi, mai ales, miniştrii săi democraţi!

Mă întreb ce l-a împiedicat pe domnul Boc să facă reformă până acum, să ia cele mai bune măsuri anticriză pentru a scoate ţara din impas, să reducă taxele şi impozitele, să nu impună un impozit forfetar care nu a reuşit decât să falimenteze peste 100.000 de firme, să nu crească c.a.s. şi unele taxe sau impozite locale, să nu gonească peste jumătate din investiţiile străine pe care România reuşise să le obţină în 2008, să nu crească vertiginos numărul şomerilor şi să sporească cu viteza luminii cheltuielile sociale, pentru că nu a fost în stare să creeze niciun loc de muncă prin investiţiile promise, dar neefectuate, care ar fi fost o reală alternativă la criza locurilor de muncă din zona privată?

Mă întreb ce l-a împiedicat pe domnul Boc să susţină mediul economic privat până în prezent? Dacă nu a vrut sub nicio formă să păstreze vreuna din măsurile anticriză statuate de guvernul liberal anul trecut, măsuri care ar fi avut cu siguranţă acum un impact pozitiv asupra economiei, de ce nu a luat alte măsuri urgente, şi a preferat doar să lungească boala crizei nepermis de mult, fără a face absolut nimic bun pentru firme, pentru angajaţii acestora?

Printr-o lipsă de coerenţă şi o incapacitate guvernamentală nemaiîntâlnită de 20 de ani încoace de a face ceea ce e mai bine pentru români şi pentru economia românească, guvernul condus de domnul Boc a făcut tot posibilul ca România să meargă spre cele mai negre previziuni economice, şi anume, în loc ca ţara noastră să iasă din prăpastia crizei, a ajuns să fie aruncată cât mai adânc în hăul acesteia, fiind acum la un pas de incapacitate de plată şi suportând cu mari eforturi cheltuieli sociale uriaşe, efectuate numai din banii împrumutaţi!

Acestea sunt motivele reale ale haosului economic şi social în care ne aflăm, ce nu mai lasă economia să iasă din chingile cercului vicios unde s-a străduit "lăudabilul" domn Boc să o ajute să intre, prin politicile economice şi fiscale pe care le-a gestionat într-un mod dezastruos!

De ce un premier, care are totuşi atât de multă susţinere şi la Cotroceni, şi în Parlament, şi în propriul partid, PD-L, nu a făcut nimic din ceea ce a promis, din ceea ce a spus în fiecare zi că va face în cele nouă luni în care a guvernat ţara, ci a preferat doar să joace teatru, fără a interpreta vreun act de calitate, convingător cel puţin, reuşind, în schimb, doar să eternizeze scenele de improvizaţie şi, mai ales, de figuraţie cu iz de scenariu cotrocenist, utilizând în realitate doar cearta şi lupta nesfârşită cu PSD pe diverse subiecte, ceartă atât de păguboasă şi chiar ruşinoasă, care nu mai lasă nici loc, nici timp de fapte, ci numai de ieşiri publice sau apariţii media, doar pentru a arunca cu noroi unii în ceilalţi, folosind un comportament dus în derizoriu de fiecare partid din această "măreaţă" coaliţie!

Care este esenţa acestei interminabile scenete de prost-gust, jucate atât de mult timp de un premier care s-a trezit să strige acum, înainte de alegeri, că a pus punct figuraţiei, că s-a săturat să zică că face ceva, fără a avea de fapt niciun rezultat concret? Simplu: aceasta se compune doar dintr-un singur ingredient de bază, şi anume, cel care-l "va împinge pe scări" pe celălalt şi va reuşi să rămână singur la guvernare, va avea mai aproape şi posibilitatea de a obţine un câştig personal consistent şi înainte şi după alegeri! Ce contează criza, economia sau românii? Important este ca unul din cele două partide aflate acum în coaliţie să-şi atingă obiectivul scontat: să fie acel partid unic, care rămâne cu frâele resurselor în mână!

Domnul Teodor Atanasiu:

«PSD şi la "bal" şi la "spital", PD-L şi cu coaliţie şi fără»

Spectacolul absolut penibil şi aberant pe care ni-l oferă în fiecare ceas guvernanţii PSD-işti şi PD-L-işti a atins de multă vreme limita ridicolului!

Dar pentru aceştia nu contează situaţia halucinantă în care au adus ţara! Nu contează disperarea românilor rămaşi fără slujbe, fără alternative viabile şi plini de datorii! Nu contează că nu au făcut nimic concret, timp de aproape nouă luni de guvernare, pentru a ajuta România să treacă cu paşi alerţi peste obstacolele crizei!

Contează doar propriile lor interese, lăsându-ne să credem că ipocrizia pe care o afişează este doar o formă de bunăvoinţă faţă de interesul comun al românilor!

Din nefericire, se vede de la distanţă, fără prea mult efort, ce primează doar conjunctural la unison pentru cele două partide aflate în coaliţia guvernamentală: câştigarea cursei contra-cronometru în care să-şi puncteze fiecare pe tabela lui cât mai multe bile pentru a deveni în noiembrie învingător!

Fiecare cetăţean român în parte se întreabă bulversat dacă va mai trăi vreodată în ţara sa într-o stare de normalitate, şi mai ales de credibilitate, atât timp cât cei care ne guvernează recurg la schimbări de atitudine şi afirmaţii de la o oră la alta! În fiecare luni dimineaţă preşedinţii celor două partide, PSD şi PD-L, fac pace şi ies fluturând împreună steagul alb, utilizând pe moment declaraţii liniştitoare, după care, la primul colţ, încep atacul furibund unii împotriva celorlalţi! "Nu suntem de acord!", "Nu ne lăsăm păcăliţi!", "Ne asumăm!", "Nu ne mai asumăm!".

Dacă România a ajuns în plină criză economică şi financiară doar un teatru cu o scenă improvizată de actorii telenovelişti din guvernul Boc, care nu fac altceva decât să-şi pună poalele în cap de dimineaţă până seara pe dispute iscate de diverse subiecte fără finalitate, a venit vremea ca românii să pună capăt cât mai curând acestei stări dezastruoase!

PD-L a vrut la guvernare cu cei pe care îi ura de moarte! S-a certat cu PSD ani în şir! Păreau ireconciliabili pentru o eternitate! Dar preşedintele Băsescu i-a împăcat pentru aşa-zisul bine al naţiunii! Există şi un contract semnat între PSD şi PD-L în decembrie 2008, pentru România!

Totul sună extrem de fals acum şi realitatea este numai una, şi anume, perpetuarea acestui scandal interminabil dintre PSD şi PD-L are o singură miză: organizarea alegerilor prezidenţiale exclusiv pe terenul doar unuia dintre cele două partide aflate la guvernare.

Domnul Marin Almăjanu:

"Domnul Boc a preluat forţat prerogativa legislativă a Parlamentului"

Ce sens mai are democraţia dacă Parlamentul nu rămâne "organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", aşa cum prevede art.61 alin.(1) din Constituţie?

Da, este adevărat! Guvernul are dreptul să-şi asume răspunderea asupra unui program sau proiect de lege, dar premierul Boc nu mai lasă Parlamentului nici o şansă să dezbată şi să adopte acele proiecte deosebit de importante pentru noi toţi, cetăţenii acestei ţări.

Codurile Civil şi Penal sunt deosebit de importante pentru milioane de români şi într-adevăr se cerea modificarea acestora, dar, deşi ele nu au fost schimbate de zeci de ani, s-a decis în sesiunea parlamentară trecută că este mare grabă, mare, deci ele trebuie asumate cât mai urgent în grădina guvernamentală a domnului Boc, indiferent de consecinţe, indiferent dacă erau contestate, pline de greşeli, aberaţii sau nu. Şi acest lucru s-a întâmplat în Epoca Bociană exact aşa cum s-a dorit, deşi societatea civilă şi Parlamentul insistau pentru ample dezbateri publice şi parlamentare.

Acum constatăm cu stupoare că nu se mai poate face nimic pe tărâm legislativ fără asumare. Domnul Boc vrea să ne arate după nouă luni de guvernare fără măsuri şi fără efecte, că a devenit primul legiuitor al ţării şi că doar ce face el cu mâna lui, via mâna decisivă de la Cotroceni, iese bine făcut şi bun de trimis la Monitorul Oficial. Avem de-a face cu o guvernare numai prin ordonanţe, numai prin asumări. De la executiv, domnul Boc a înţeles că trebuie să-şi transforme guvernul prin forţare a legii fundamentale, în unic legislativ, trecând de la posibilitatea de a-şi angaja răspunderea pentru un proiect sau program, la asumarea unui întreg "colet" de legi înghesuite cu picioarele una peste alta în pachetul guvernamental, doar pentru a da bine la cântar.

Premierul Boc ne vorbeşte azi despre Legea privind educaţia naţională, despre Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor cu Comisia Europeană şi cu FMI.

Ce aţi făcut până în prezent, domnule prim-ministru? De ce nu aţi trimis spre dezbatere Parlamentului toate aceste proiecte de legi în decursul celor nouă luni de guvernare dezastruoasă? Nu aţi avut timp suficient sau nu aţi avut susţinere prea mare în Parlament, deşi, dacă numărăm, puţin constatăm uşor că formaţi încă din decembrie 2008 o coaliţie de peste 70%?

Unde este armata dumneavoastră de parlamentari dacă nimic din ceea ce vreţi să trimiteţi acum cu viteza luminii Parlamentului nu a putut fi iniţiat de către grupurile dumneavoastră parlamentare şi supus dezbaterilor ample, astfel încât şi legiuitorii şi sindicatele şi societatea civilă să poată contribui pentru ca toate aceste proiecte să fie aduse într-o formă cât mai bună şi mai ales agreată de toată lumea, deoarece acestea sunt într-adevăr extrem de importante pentru cetăţeni?

Asumarea reprezintă o măsură excepţională pentru un guvern responsabil, dar, în cazul de faţă, este limpede că avem de-a face doar cu o presiune cotrocenistă instituită în mare forţă doar pentru a marca punctele necesare câştigării cursei alegerilor prezidenţiale! Din fericire, această speranţă este doar o fata morgana!

Domnul Dan Bordeianu:

"Cazul Udrea privind cheltuirea banului public"

Am asistat cu uimire de câteva săptămâni la mascarada în care s-au transformat şedinţele Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Turismului pentru acţiuni de promovare a turismului şi a imaginii României. Din punctul meu de vedere, pot spune că doamna Elena Udrea a încălcat Constituţia României prin furnizarea de informaţii eronate şi nedepunerea tuturor documentelor cerute de către membrii comisiei, documente prin care să justifice sumele cheltuite din banii publici. Elena Udrea trebuie să explice românilor unde s-au dus banii publici pe care Ministerul Turismului s-a angajat să-i gestioneze. În acest sens, înfiinţarea comisiei constituie un cadru pentru aflarea adevărului şi nu o vendetă politică la adresa omului Elena Udrea.

Elena Udrea respectă cu sfinţenie ceea ce a învăţat de la mentorul său Traian Băsescu, Ministerul Turismului continuă modelul grosier al preşedintelui României de a face politică; scandalurile în care este implicată Elena Udrea, firma de apartament, căreia i-a încredinţat un contract gras pe bani publici, scena de 65.000 euro de la concertele de Paşti sau portalul de 300.000 de euro pentru promovarea unor destinaţii turistice. O invităm pe doamna ministru Udrea să meargă în vizită pe litoralul românesc în staţiunile Neptun, Olimp să vadă hoteluri nemodernizate şi lăsate în paragină. În plină criză, doamna ministru continuă să ne demonstreze că Ministerul Turismului percepe această funcţie drept un mijloc prin care poate manevra şi canaliza banii publici în interes personal şi de partid.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Cetăţenii români din străinătate sunt ai nimănui?"

După deschiderea graniţelor, în anul 1990, mulţi dintre concetăţenii noştri au ales drumul străinătăţii. Unii împinşi de nevoia unui trai mai bun, alţii din pură curiozitate. Din păcate, mulţi dintre ei şi-au găsit sfârşitul pe meleaguri străine fie din cauze naturale, fie din alte motive, aşa cum s-a întâmplat în cazul atentatelor de la New York, Madrid, Londra ori în alte ţări. Familiile rămase în ţară se confruntă cu totala lipsă de comunicare a reprezentanţelor diplomatice, aflând din presă ori de la prietenii celor plecaţi ce s-a întâmplat cu cei dragi.

Una dintre cele mai recente tragice situaţii de acest gen este cazul femeii care a decedat în Italia, iar familia a aflat teribila veste de la televizor. Şi asta la abia 5 zile după eveniment.

Articolul 5 din Convenţia de la Viena, care prezintă funcţiile consulare, începe cu cea mai importantă funcţie în viziunea consulatului, aceea de a proteja, în statul de reşedinţă, interesele statului trimiţător şi a cetăţenilor săi, persoane fizice şi juridice, în limitele admise de dreptul internaţional.

Cum au procedat reprezentaţii români în Italia? La fel ca şi în alte situaţii similare. Au aflat de la rudele din România că unul dintre cetăţenii ale căror interese ar fi trebuit să le protejeze a decedat în condiţii suspecte. Familia trebuie acum să se gândească să îşi aducă ruda acasă pentru o înmormântare potrivit obiceiului. Numai că... nu au banii necesari. La fel ca şi mulţi alţii aflaţi în aceeaşi situaţie.

Rămâne de văzut dacă acum, în al doisprezecelea ceas, autorităţile române vor da dovadă de unitate cu cei aflaţi în impas.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Sistemul judiciar românesc"

Realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient reprezintă o condiţie necesară pentru supremaţia legii şi a principiilor statului de drept. Măsurile de consolidare a independenţei sistemului judiciar trebuie să ducă nu numai la afirmarea principiului separaţiei puterilor în stat, dar şi la aplicarea acestuia în practică. Reforma sistemului judiciar implică adoptarea unor noi coduri juridice, restructurarea instituţională, reformarea mentalităţilor care stau la baza funcţionării sistemului actual, precum şi eforturi financiare care trebuie asumate. Realizarea procesului de reformă este o prioritate a coaliţiei de guvernare care s-a angajat să furnizeze resursele necesare şi să depună toate diligenţele pentru adoptarea şi punerea în aplicare a codurilor juridice.

Cu toate că, în ultima vreme, atunci când se vorbeşte de reforma justiţiei, totul se rezumă la reforma magistraturii, în realitate, justiţia trebuie privită în mod global, ca un sistem, prin raportare la toate instituţiile implicate: Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Naţională a Barourilor din România, Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului. În plus, procesul de monitorizare a sistemului judiciar concluzionat prin ultimul raport al Comisiei Europene pe justiţie, a relevat unele dificultăţi cu privire la alocarea resurselor umane şi financiare, necesitatea unui personal calificat, existenţa unui proces de recrutare obiectiv şi transparent, accelerarea procedurilor judiciare, reducerea numărului de cauze pe rolul instanţelor pentru a evita întârzieri în soluţionarea acestora, asigurarea accesului la informaţiile de interes public privind soluţionarea dosarelor, executarea corespunzătoare a hotărârilor judecătoreşti.

În acelaşi timp, situaţia actuală din sistemul judecătoresc, greva magistraţilor şi a personalului de specialitate juridică, nemulţumiţi de noul proiect de lege al salarizării unice şi de "infirmarea" statutului, aşa cum apare în Constituţie, lipsa fondurilor necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii instanţelor, logistica învechită, lipsa de personal şi normarea muncii sunt tot atâtea motive care ne determină să ne întrebăm ce se va întâmpla în continuare în sistem.

Personal am încredere în programele de reformă iniţiate de către ministrul justiţiei şi sper ca în cel mai scurt timp să avem o justiţie modernă, credibilă şi eficientă, cu personal suficient, bine pregătit şi mai ales bine remunerat.

Domnul Emil Bostan:

«Stimaţi colegi, bună dimineaţa vouă şi "ascultătorilor noştri"!»

"O prioritate fundamentală a mandatului meu va fi scoaterea instituţiilor statului de sub control politic. Nu voi accepta nici un amestec al politicului în instituţiile statului care trebuie să acţioneze conform Constituţiei şi legilor statului. Ele trebuie imediat depolitizate şi puse în slujba cetăţeanului."

"Avem nevoie de un Parlament puternic care să nu mai fie o anexă a Executivului. Avem nevoie de un Parlament activ şi reactiv la semnalele cetăţenilor ţării. Trebuie să acţionăm aşa încât, după 15 ani, românii să înceapă să aibă încredere în instituţiile politice şi legislative ale statului. Voi milita pentru un Parlament care să devină o instituţie care să reprezinte interesele celor care l-au ales şi nu o masă de manevră în interesul clientelei de partid."

Aceste cuvinte aparţin preşedintelui Traian Băsescu şi sunt extrase din discursul prezentat cu ocazia ceremoniei de depunere a jurământului în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României pe 21 decembrie 2004. Greu de crezut dacă analizăm activitatea domnului Băsescu de atunci şi până în zilele noastre. Toate aceste declaraţii sunt contrazise de acţiunile sale, dar şi de cele ale apropiaţilor săi. De exemplu, doamna Elena Udrea.

În legătură cu cazul Udrea mi-a atras atenţia în mod deosebit un episod petrecut recent - interceptarea ilegală a discuţiilor dintre membrii comisiei de anchetă. Dincolo de tupeul şi comportamentul sfidător cu care doamna ministru a tratat de la început activitatea şi pe membrii acestei comisii, pozând în permanenţă în victima unor cercuri rău - voitoare, mă uimeşte lejeritatea cu care s-a trecut în derizoriu un fapt foarte grav-ascultarea ilegală a unor discuţii private, într-o instituţie a statului, Parlamentul României. S-a discutat prea mult despre conţinutul acelor discuţii şi prea puţin despre actul în sine care pentru mulţi părea ceva normal. Este revoltător ceea ce se întâmplă. Ar trebui să ne treacă fiori la gândul că în România anului 2009 există astfel de practici. Şi totul la comandă politică. Şi atunci vă întreb şi mă întreb, cum pot românii să mai creadă în cuvintele domnului Băsescu, care ne îndemna să avem încredere în instituţiile statului? În care instituţii? În cele care ne monitorizează viaţa şi se amestecă în intimitatea noastră?

Din câte îmi amintesc, preşedintele Băsescu a condamnat comunismul într-o şedinţă solemnă în Parlament şi prin asta înţeleg că s-a dezis şi de practicile profund antiumane ale acestui regim. Dar din câte vedem, chiar în instituţia în care s-a lepădat de fantomele comunismului, ele ne mai bântuie.

Ne sunt ascultate convorbirile private din cafenele şi de pe terase, de la şedinţele de partid şi acum, mai nou, fără precedent, chiar în Parlament. Cine şi pentru cine ne ascultă? În faţa unor astfel de evenimente, în calitate de cetăţean mă întreb: Dacă se fac interceptări ilegale în Parlament, cetăţenii de rând ce drepturi mai au şi la ce să se aştepte? Suntem ascultaţi pentru noi, cetăţenii, pentru siguranţa naţională sau pentru siguranţa "lor"? Pe vremea comunismului ştiam cine ne ascultă, făceam glume pe tema asta, dar acum auzim discursuri despre apărarea drepturilor omului, despre libertatea de expresie, despre dreptul la intimitate, la viaţă privată... praf în ochi am putea spune după ce asistăm la dezvăluiri de genul acesta.

Concluzia mea este că prea multă putere corupe şi duce la abuzuri, indiferent în mâna cui se află acea putere.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Legile reformei educaţiei şi grila de salarizare nu sunt de bun augur"

Cele două partide aflate la guvernare îşi forţează reciproc mâna. Singurii care pierd din acest meci sunt românii şi de aceea o schimbare radicală va trebui să se întâmple în această ţară. Faptul că nu depunem moţiune de cenzură nu demonstrează că suntem de acord cu acest pachet de legi. Nu depunem moţiune de cenzură pentru că UDMR a refuzat momentan să semneze această moţiune alături de noi.

Din toate actele normative din ultima perioadă, legile educaţiei au stârnit cele mai intense certuri în coaliţie. Cu nici două săptămâni în urmă, pachetul de legi ale educaţiei avea în fapt două variante ireconciliabile: proiectul şefului Comisiei pentru educaţie de la Cotroceni, Mircea Miclea, şi Codul Educaţiei, conceput de către actualul ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu. În timp ce codul lui Miclea consta în mai multe soluţii radicale care se refereau la schimbări majore ale sistemului, de la structura anului şcolar la modul de funcţionare a universităţilor, cel al doamnei Andronescu viza mai degrabă intervenţii timide asupra modelului deja existent, mergând pe ideea strângerii laolaltă a tuturor prevederilor şi actelor normative emise în ultimii zece ani. Rezultatul, un document stufos ce depăşeşte trei sute de pagini.

Situaţia ţării se agravează, partidele din coaliţia aflată la guvernare nu se mai abţin şi acţionează doar electoral. Exemplul cel mai elocvent este intenţia PD-L de a elimina PSD de la guvernare, doar că PSD nu se dă dus.

Din aceste motive, apreciez că următoarele luni vor oferi un spectacol trist şi îngrijorător. Rămânem la fel de critici cu ce s-a întâmplat mai ales în cazul legii unice de salarizare, pe care o consider punctul vulnerabil al acestei asumări de pachete de legi.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Născuţi sub zodia fricii"

Dacă până acum cele două partide politice aflate la guvernare au dus o luptă politică reţinută, blamată şi întreruptă din timp în timp de către mai marii formaţiunilor politice menţionate, apropierea alegerilor prezidenţiale a impus un comportament schizoid Guvernului format din PSD şi PD-L, partide care, în clipa de faţă, se întrec în declaraţii stupefiante şi ameninţări, pe fondul unei frici pornite din ivirea, la orizont, a pericolului de pierdere a resurselor oferite de putere.

De pe urma acestui climat în care liderii celor două formaţiuni politice sunt cuprinşi de paranoia specifică personajelor lui Kafka, în România s-au creat premisele propice unor întâmplări absurde, lipsite de demnitate pentru o ţară europeană şi, mai mult, incomprehensibile pentru românii care se aşteaptă ca, cel puţin în perioadă de criză financiară, guvernanţii să se poarte ca nişte adevăraţi profesionişti şi nu ca nişte luptători de gherilă suspicioşi, montaţi unii împotriva celorlalţi, chiar în sânul Executivului.

Astfel, vedem cum reprezentanţii PSD, până nu demult nehotărâţi dacă să facă politică de guvernare sau de opoziţie, au devenit vioara a doua a coaliţiei, de frică; este clar că partidul condus de Geoană nu s-a opus asumării răspunderii guvernamentale pe cele trei pachete de legi dintr-un motiv foarte simplu: pentru a nu fi daţi afară de la guvernare. Pe scurt, PSD a trecut peste binele public pentru a-şi salva pielea.

De cealaltă parte, nici reprezentanţii PD-L nu au mai multă încredere în partenerii lor de coaliţie. Cu o majoritate de 75 % în Parlament, aceştia decid să îşi asume răspunderea pe nişte legi de o importanţă crucială pentru România fără dezbateri, fără consultări prealabile cu societatea civilă şi fără a ţine cont de mişcările sociale extreme (greve, proteste, blocarea sistemului judiciar) ce au decurs din acest gest.

Această frică aproape viscerală de a pierde puterea şi, în final, de a pierde funcţia supremă în stat l-a cuprins şi pe preşedintele Traian Băsescu care vede cum "visul său împlinit", Guvernul condus de premierul Emil Boc se transformă pe zi ce trece în piatra sa de moară, care îl trage tot mai jos în sondaje. De frică, preşedintele Traian Băsescu tergiversează anunţul privind candidatura sa la preşedinţie şi, tot de frică, îşi urechează finii, pentru că nu i-au creat un mediu propice pentru candidatură.

Lupta de gherilă dintre cele două partide a culminat, însă, zilele trecute, când în ecuaţia declaraţiilor în contradictoriu dintre liderii celor două partide a intrat o variabilă foarte periculoasă: evocarea serviciilor secrete. Astfel, ministrul Udrea spune că serviciul secret al MAI a creat scandaluri şi Marian Vanghelie afirmă, "în glumă," ca primeşte informaţii de la SRI; aceste declaraţii denotă, cu siguranţă, frica de dosare, fie ele fabricate sau nu.

În acest timp, cei menţionaţi au uitat de românii care, la rândul lor, trăiesc cu propriile spaime. Românilor le e frică de ziua de mâine, ce le aduce o datorie de 2500 de euro făcută "cadou" de Guvern. Românilor le e frică, de asemenea, de pierderea locului de muncă, de ziua în care trebuie să îşi plătească ratele la bănci sau de facturile la utilităţi ce vor veni pe timp de iarnă. Cred, însă, că cea mai mare frică a românilor este, de fapt, cea mai tragică: aceea de a fi lăsaţi să trăiască într-o ţară măcinată de sărăcie, ce pluteşte în derivă, pentru că aceia care s-au angajat să o conducă sunt mult prea ocupaţi să se bată pentru ciolan.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Ne apropiem cu paşi repezi de alegerile prezidenţiale. Ne convine sau nu ne convine, ne place sau nu ne place, la finele lunii noiembrie, românii îşi vor alege din nou Preşedintele. Indiferent cine va fi alesul, indiferent cine va câştiga alegerile, important este ca acest câştig să însemne un plus major, substanţial, de încredere a alegătorilor în Preşedintele ales al României.

Din punctul meu de vedere, este limpede că noi toţi, cei care avem datoria de a da ţării legi drepte, avem acum obligaţia de a nu mai judeca prin prisma interesului partizan alegerile care se apropie. Nu avem dreptul, nu avem justificarea să mai aruncăm vreo umbră de îndoială sau neîncredere în persoana celui care va fi ales în toamnă ca Preşedinte al României.

O voi spune direct şi fără ocolişuri. Dacă prin noua lege care va reglementa alegerea Preşedintelui, vom permite ca sămânţa îndoielii şi a neîncrederii să încolţească în inimile românilor, înseamnă că noi toţi, care azi formăm Parlamentul României, am eşuat lamentabil. Dacă, de pildă, prin această nouă lege, vom da voie turismului electoral să funcţioneze nestingherit, admiţând existenţa listelor suplimentare, atunci înseamnă că vom comite un atentat direct la legitimitatea viitorului Preşedinte al României. De fapt, vom comite direct un atentat la legitimitatea democraţiei.

Nu vorbesc aici şi acum în calitate de liberal. Încerc, pe cât posibil, să nu dramatizez şi mai ales, să nu devin patetic. Vorbesc în calitate de om care merge pe stradă şi discută cu alţi oameni. Românii nu mai au azi încredere în clasa politică şi nu este vina lor. Românii nu văd nicăieri luminiţa de la capătul tunelului şi, iarăşi, nu este vina lor. Este, în mare măsură, vina noastră, a politicienilor.

Nu acuz pe nimeni, dar, dacă vom repeta isprava de la europarlamentare, înseamnă că vom confirma şi justifica neîncrederea alegătorilor în noi, politicienii. Consecinţa este că această criză de neîncredere va deveni una patologică şi poate ireversibilă.

Nu trebuie să fii liberal, social-democrat sau democrat liberal ca să înţelegi că alegerile din această toamnă trebuie să intre în istorie, ca să zic aşa, drept un model de corectitudine al unui exerciţiu democratic, începutul unei noi abordări a problemelor care frământă naţiunea şi societatea românească.

Oameni buni, alegerile din această toamnă trebuie să fie corecte, fără cusur, fără umbră de îndoială, lipsite practic de orice echivoc care ar arunca în derizoriu toate eforturile noastre. Viitorul Preşedinte, indiferent cine va fi el, indiferent cum se va numi el, trebuie să fie ales în modul cel mai corect cu putinţă. Prin urmare, cu toate riscurile de rigoare, turismul electoral trebuie să înceteze. Trebuie eliminate orice ambiguităţi din conţinutul legii, iar legea să fie, procedural şi în conţinut, fără cusur.

Repet: dacă nu vom face acest lucru, acum, după 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, românii vor avea sentimentul ireversibil al inutilităţii democraţiei. De aceea, fac apel la dumneavoastră, nu în calitate de parlamentari, nu în calitate de oameni politici, ci în calitate de oameni pur şi simplu: să dăm o lege electorală corectă, care să elimine orice posibilitate de fraudare a alegerilor, care să scoată din circuit turismul electoral pentru totdeauna. Altminteri, refuz să mă gândesc la consecinţe. Pentru că nimeni şi nimic nu ne va justifica în ochii oamenilor după o astfel de eroare.

Neîncrederea care va plana asupra tuturor actelor noastre de acum înainte, dar mai ales asupra a tot ceea ce înseamnă instituţie democratică în România, nu va mai dispărea poate mulţi ani de acum înainte, iar copiii noştri vor avea toate motivele să nu ne ierte.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Despre statura... morală a domnului Boc"

Sociologii, şi nu numai, sunt familiarizaţi cu o anumită procedură ce se aplică, în general, în cadrul cercetărilor din focus-grupuri, în care se cere unor subiecţi să asocieze o caracteristică subiectului studiat. Dacă ar fi să extrapolăm, putem intui că guvernării Boc i se pot asocia atribute precum: haotic, incompetent, dezastruos.

De asemenea, asistăm la o reîntoarcere la anii '90 în privinţa instabilităţii de mesaj şi de acţiune de care dă dovadă Guvernul. Aceasta afectează atât investitorii, cât şi pe cetăţenii din România: nimeni nu poate să mai pună bază pe anunţurile făcute de premierul Boc şi de miniştrii săi. Una este ceea ce spun la televizor şi alta este ceea ce se întâmplă în fapt. Ultimul exemplu este chiar anunţul lui Emil Boc de asumare a răspunderii pe data de 2 septembrie, în fapt acest lucru fiind amânat cu încă o săptămână.

De asemenea, premierul Boc vorbeşte despre "reforma statului român", dar, în acelaşi timp, patronează şi girează disoluţia autorităţilor statului, permiţând unor membri ai Cabinetului şi colegi de partid să ignore legea fundamentală şi să discrediteze importante instituţii ale statului. Iar cel mai bun exemplu este cel al doamnei Udrea.

Însă întrebarea fundamentală este: pe când acest Guvern incompetent îşi va asuma răspunderea morală pe gravele prejudicii pe care le-a adus românilor în celezece luni de guvernare? Răspunderea faţă de miile de firme care s-au închis în urma aplicării impozitului forfetar, faţă de miile de oameni care au rămas pe drumuri, fără locuri de muncă, faţă de cei a căror viaţă s-a înrăutăţit fiind în situaţia de a nu îşi mai putea plăti ratele la case, maşini sau bunuri de larg consum.

În aceste perspective putem spune că statura morală a domnului Boc şi a Guvernului pe care îl conduce suferă serioase prejudicii în faţa oamenilor atât de afectaţi de incompetenţa acestui Executiv.

Concluzia este una singură: Guvernul Boc trebui să plece, iar Preşedintele Băsescu să îşi asume răspunderea faţă de numirea unui premier incompetent şi girarea unei coaliţii dezastruoase.

Domnul Nini Săpunaru:

"PNL vrea sprijinirea viticultorilor din judeţul Vrancea!"

În ultimul timp, sectorul vitivinicol din judeţul Vrancea riscă să devină o mare problemă socială în lipsa unei strategii guvernamentale care să prevadă sprijin concret pentru producători. Astfel, locuitorii din 19 localităţi din judeţ şi implicit locuitorii acestor comunităţi depind de valorificarea producţiei de struguri. Sunt 35.000 de mici viticultori (proprietari sub 5 ha) care însumează o suprafaţă de circa 19.000 ha şi care aşteaptă un sprijin pentru valorificarea producţiei lor. Marea majoritate a acestor familii nu deţin capacităţi de producţie de vin şi depind în fiecare toamnă de preţurile oferite pe kg de marii producători.

În calitate de parlamentar de Vrancea, fac un apel către Guvernul României, către Ministerul Agriculturii, către factorii de decizie de pe plan local pentru a analiza situaţia gravă în care se află viticultorii din judeţul nostru. De asemenea, voi face demersuri către ministerul de resort şi către reprezentanţii acestui sector pentru a participa la o dezbatere care să se finalizeze cu soluţii concrete de ajutor în sensul încurajării producţiei de vin, a îmbutelierii şi valorificării.

Nu în ultimul rând, cred că este necesară o reglementare care să încurajeze în primul rând producătorii viticoli să se asocieze în vederea comasării suprafeţelor viticole şi a îmbutelierii şi valorificării producţiei de vin. Statul trebuie să sprijine acest tip de structuri asociative din domeniul viticol, oferind pe baza unei documentaţii stabilite de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale un sprijin financiar de minim 80% din valoarea de investiţie pentru înfiinţarea şi dezvoltarea combinatelor de vinificaţie.

Sprijinul statului este esenţial pentru relansarea acestui sector. Autorităţile responsabile nu pot întoarce spatele producătorilor de vin şi familiilor acestora.

Din acest motiv voi elabora o propunere legislativă care să acorde sprijin direct al statului asociaţiilor de producători viticoli care deţin şi exploatează plantaţii viticole cu soiuri nobile.

Domnul Victor Paul Dobre:

Pe data de 15 septembrie reprezentanţii Coaliţiei PD-L-PSD au stabilit să aibă loc asumarea răspunderii Guvernului pe legile educaţiei, salarizării unice şi reducerii cheltuielilor bugetare.

Încă de la început, PNL a fost îngrijorat de maniera în care PSD şi PD-L înţeleg să trateze două probleme atât de importante pentru cetăţenii români: educaţia naţională şi salarizarea unică. Faptul că PSD şi PD-L, care au majoritate parlamentară de 70%, preferă asumarea răspunderii în locul dezbaterii democratice, parlamentare demonstrează gravele deficienţe de funcţionare, incapacitatea de guvernare, dar şi vocaţia de partide - moştenitoare ale regimului totalitar.

Bâlbâielile şi incertitudinile la care ne-au făcut să asistăm actualii guvernanţi demonstrează lipsa totală de profesionalism şi competenţă a acestora.

De ce am crede în aplicarea legii salarizării unice, dacă aceleaşi partide nu au aplicat o lege organică care privea majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, adoptată în unanimitate, promulgată de Băsescu, lege pe baza căreia au câştigat voturi?

Singurul lucru cert este că această lege serveşte doar intereselor electorale ale PSD şi PD-L, nu pe cele ale bugetarilor (care între timp sunt discreditaţi, ameninţaţi cu disponibilizarea sau cu trimiterea forţată în concediu fără plată!).

PD-L şi PSD fac doar o mişcare de imagine în vederea obţinerii voturilor pentru cursa prezidenţială. Nu întâmplător ceea ce s-a negociat fie nu are sustenabilitate pe termen lung, din punct de vedere economic, fie creează discriminări între angajaţii statului sau contradicţii de ordin juridic în interiorul legii.

Din prea multele întâlniri de până acum, rezultă că este un proiect de lege care nu a fost agreat de sindicate, ineficient şi imposibil de pus în practică. Sunt tot mai multe semnale că, în cel mai bun caz, salariile vor fi îngheţate în 2010, iar promisiunile guvernanţilor că acestea vor creşte până în 2015 par din ce în ce mai departe de realitate.

PNL va ataca procedural pachetele pe care Guvernul îşi va asuma răspunderea săptămâna viitoare, proiecte care puteau fi supuse dezbaterii democratice, parlamentare, mai ales că termenul dat de FMI pentru finalizarea acestora era 30 octombrie 2009.

Domnul Adrian George Scutaru:

Doresc prin prezenta să motivez necesitatea prezentării demisiei domnului Mihai Stănişoară din funcţia de ministrul al apărării, într-un timp cât mai scurt.

Să ne amintim că în primăvara acestui an, la rectificarea bugetară, bugetul apărării a fost redus cu o sumă considerabilă, de aproape 7 miliarde lei vechi, fapt ce a determinat suspendarea sporului de radiaţii şi a sporului de confidenţialitate pe lunile aprilie şi mai şi, totodată, amânarea Programului de înzestrare a Armatei.

În luna mai, ministrul apărării dădea asigurări că Armata va primi la prima rectificare bugetară fondurile necesare care ar fi asigurat buna funcţionare a activităţii desfăşurate de instituţia pe care o conduce. Mai mult, şi preşedintele şi premierul au afirmat public că sunt preocupaţi de situaţia din Armată şi au promis că se vor implica în rezolvarea problemelor financiare ale Ministerului Apărării Naţionale.

În data de 29 august, Guvernul a aprobat o nouă rectificare bugetară în urma căreia Ministerul Apărării Naţionale nu a primit nici un leu. Pentru a se asigura plata sporurilor, pensiilor şi salariilor, deci a drepturilor legale, pentru militari, angajaţi civili şi pensionari, s-a decis transferarea unor sume de la cheltuielile cu bunuri şi servicii şi de la cheltuielile de capital. Astfel, capitolul bugetar "Cheltuieli de personal" va primi în plus suma de 140.479.000 lei, iar la capitolul "Asistenţă socială" se va adăuga suma de 25.000.000 de lei. De la capitolul "Cheltuieli de capital", cel mai afectat de la bugetul apărării, s-a tăiat suma de 78.800.000 lei, iar la "Bunuri şi servicii" suma de 65.679.000 lei.

Constat cu amărăciune că ministrul Stănişoară a minţit opinia publică şi angajaţii din Armată, pentru că la această rectificare, Ministerul Apărării Naţionale nu a primit niciun sprijin financiar din partea Guvernului, fapt ce denotă un real dezinteres al domnului Stănişoară faţă de atribuţiile funcţiei pe care o deţine şi pe care, dacă mai are puţină demnitate, ar trebui să o cedeze altei persoane care să o reprezinte mai bine.

Doamna Daniela Popa:

"Protestul magistraţilor"

Prin declaraţia mea de astăzi doresc să trag un semnal de alarmă asupra consecinţelor ce pot decurge din protestul magistraţilor declanşat săptămâna aceasta, pe termen nelimitat. Aşa cum ştim, judecătorii mai multor curţi de apel din ţară au decis să amâne toate dosarele pentru anul viitor, asigurând doar judecarea urgenţelor. S-a ajuns până la avertizarea cu boicotarea alegerilor prezidenţiale. Şi procurorii au anunţat luni că se solidarizează cu judecătorii şi vor instrumenta doar cauzele urgente.

Motivul protestului este includerea în proiectul legii unice de salarizare a unor prevederi a căror aplicare ar duce la scăderea semnificativă a veniturilor magistraţilor, cu încălcarea principiului drepturilor câştigate, creând discriminări în raport cu celelalte autorităţi ale statului.

Doresc să subliniez faptul că acest protest generează consecinţe foarte grave. În afară de faptul că este anormal ca într-un stat de drept sistemul justiţiei să fie la un pas de blocaj, trebuie să analizăm problema în contextul crizei economice. Avem în vedere miile de procese de insolvenţă, falimente şi alte cauze comerciale aflate pe rolul instanţelor.

Amânarea proceselor va determina pagube financiare importante firmelor din România. De exemplu, potrivit informaţiilor publice la Tribunalul Bucureşti s-au amânat peste 120 de procese ce vizează cauze comerciale (100 la Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal; 26 la Secţia Comercială). La acestea se adaugă peste 7.000 de dosare noi de insolvenţă şi încă 7.000 în diverse stadii. Dacă luăm în calcul procesele şi de la celelalte instanţe din ţară, putem spune că ne aflăm într-un impas major.

De aceea, apreciez că situaţia actuală poate fi depăşită doar pe calea dialogului. Solicităm primului-ministru şi ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti să abordeze situaţia cu cea mai mare responsabilitate, să iniţieze discuţii şi negocieri pentru găsirea soluţiilor optime de încetare a protestului şi de a lua acele măsuri care să reflecte corespunzător statutul puterii judiciare într-un stat de drept.

Doamna Daniela Popa:

"Acţiuni antiromâneşti la Odorheiu Secuiesc"

Subiectul declaraţiei politice pe care o supun atenţiei dumneavoastră este ceea ce s-a întâmplat în data de 5 septembrie 2009, la Odorheiu Secuiesc, unde a avut loc întâlnirea aleşilor locali din Secuime. Organizat de Consiliul Naţional Secuiesc, la eveniment au participat circa 500 de persoane - aleşi locali, primari, consilieri locali şi judeţeni din Harghita, Covasna şi Mureş, precum şi reprezentanţi ai Mişcării maghiare a tinerilor din cele 64 de Comitate şi ai Gărzii Maghiare - organizaţie interzisă prin lege în Ungaria, îmbrăcaţi în uniforme negre specifice şi având drapele arpadiene, ale Ungariei. Sala de desfăşurare a evenimentului era decorată cu drapelul secuiesc, în culorile albastru deschis şi galben auriu şi cu stema Ţinutului Secuiesc. La intrare, se vindea harta Ţinutului Secuiesc, tipărită la Sfântu Gheorghe.

De cinci ani de zile, Consiliul Naţional Secuiesc instigă la separatism, solicitând şi militând pentru autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Ceea ce s-a întâmplat în data de 5 septembrie a.c. reprezintă o instigare la încălcarea prevederilor Constituţiei României, art.1, prin care se afirmă caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român. Participanţii la adunare ignoră şi prevederile art.3 alin.(1) din Constituţia României, prin care se spune fără echivoc că teritoriul României este inalienabil. Evenimentul poate fi catalogat, fără să exagerăm, un atentat la siguranţa naţională şi ordinea publică.

Au fost adoptate: hotărârea privind sprijinirea proiectului de lege "Statutul de Autonomie a Ţinutului Secuiesc", hotărârea privind simbolurile Ţinutului Secuiesc (imn, drapel, stemă), hotărârea privind asocierea autorităţilor publice locale la nivelul Scaunelor, hotărârea privind instituţionalizarea Adunării Aleşilor locali din Ţinutul Secuiesc, hotărârea privind organizarea de referendumuri locale sau hotărârea privind reprezentarea aspiraţiei la autonomie a Ţinutului Secuiesc în structurile Consiliului Europei şi ale Uniunii Europene.

Preşedintele CNS a prezentat harta viitorului Ţinut Secuiesc autonom, afirmând că "Ţinutul Secuiesc este indivizibil şi nu poate fi înglobat într-o altă unitate teritorial - administrativă. Viitorul acestei regiuni nu poate fi imaginat altfel decât ca o unitate administrativ - teritorială de sine stătătoare cu prerogative sporite, situată între limitele sale regionale fireşti formate în cursul istoriei. La împărţirea administrativ - teritorială a României trebuie avut în vedere principiul european conform căruia o regiune nu se marchează, ci se recunoaşte".

Această acţiune excede cadrul normelor democratice, legale şi constituţionale. Fac un apel la instituţiile abilitate ale statului de a se sesiza în legătură cu instigarea la încălcarea Constituţiei României şi utilizarea simbolurilor unor organizaţii catalogate ca fiind extremiste şi interzise în alte state, cum este Garda Maghiară. În opinia noastră, dar şi în spiritul legii statului român, orice intenţie de constituire a unei structuri parastatale, cu imnuri şi simboluri proprii, contravine caracterului unitar şi indivizibil al statului român.

Doamna Daniela Popa:

"Şomeri cu diplomă de licenţă"

Prin declaraţia politică de astăzi doresc să vă supun atenţiei un fenomen îngrijorător, cel al şomajului în creştere în rândul absolvenţilor de învăţământ superior. În anul 2009 au absolvit 92.000 de studenţi de la universităţile de stat. Dintre aceştia 9.000 au aplicat la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) pentru ajutorul de şomaj.

În toată ţara, numărul şomerilor cu studii superioare a crescut cu 163% în luna iunie faţă de perioada similară din 2008. Astfel, dacă anul trecut se înregistra un număr de circa 9.500 de şomeri cu studii superioare, în iunie anul acesta existau peste 25.000 de şomeri cu diplome de licenţă. Printre cauzele creşterii numărului de şomeri se numără atât disponibilizările recente efectuate de către companii, dar şi intrarea pe piaţa forţei de muncă a absolvenţilor de învăţământ din promoţia 2009.

În anul şcolar 2008-2009 există un număr de 94.105 studenţi aflaţi în ani terminali în cadrul universităţilor de stat şi 29.480 de studenţi la universităţile particulare, potrivit datelor parţiale furnizate de Ministerul Educaţiei. Anul trecut, au absolvit facultatea peste 194.000 de studenţi din cadrul universităţilor de stat, adică două generaţii de absolvenţi, ca urmare a încheierii Convenţiei de la Bologna.

În Bucureşti, numărul şomerilor cu studii superioare care au absolvit anul acesta se ridică la 428 de persoane, faţă de numărul total de 2.912 şomeri cu studii superioare. În restul ţării sunt circa 200 de proaspeţi absolvenţi care au devenit şomeri, în medie, pe fiecare judeţ.Numărul total al şomerilor bucureşteni este de 20.356, dintre care 2.912 au absolvit o formă superioară de învăţământ. În luna iulie a anului 2008, în Bucureşti numărul şomerilor înregistraţi în evidenţele ANOFM depăşea 18.200 de persoane, dintre care 8,2%, adică aproximativ 1.500 de oameni, aveau pregătire universitară.

Principala cauză a creşterii numărului şomerilor absolvenţi de studii universitare este, desigur, declinul economiei româneşti, în contextul crizei economice internaţionale. Pe piaţă este un număr redus de joburi disponibile, consecinţă a faptului că majoritatea companiilor au îngheţat procesele de recrutare sau au procedat la reduceri de personal. O altă cauză ar fi slaba corelare a specializărilor universitare cu cerinţele de pe piaţa muncii. La aceasta se mai adaugă şi faptul că în anul 2008 au ieşit de pe băncile facultăţilor două generaţii o dată.

Ceea ce este regretabil este faptul că, aşa cum evidenţiază studiile realizate la nivel european, România se număra printre ţările cu cele mai ridicate rate ale şomajului în rândul tinerilor, ocupând locul 13 în Uniunea Europeană. În primul trimestru al acestui an, rata şomajului în rândul tinerilor a fost de 19,6%, peste media europeană de 18,3%, potrivit biroului de statistică al Uniunii Europene. Numărul şomerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani era de 194.000 de persoane la sfârşitul lunii martie.

În opinia noastră, Guvernul trebuie să-şi intensifice eforturile de punere în practică a măsurilor de combatere a şomajului. Trebuie implementat un pachet de măsuri antişomaj mult mai articulat, un pachet de măsuri radicale şi reale.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Sunt om politic de ceva timp. Ştiu ce înseamnă o campanie electorală, ştiu care este importanţa unei lupte politice. Ştiu cât de important este pentru un partid să câştige candidatul propriu, nu al celuilalt. Dincolo de interese de tot soiul, de multe ori ambiţia sau, după caz, onoarea ne îndeamnă la o luptă aprigă.

Pe de altă parte, însă, atunci când riscăm să ratăm marele val al ţărilor care ies din criza economică, ar cam trebui să ne punem probleme dacă ceea ce facem în această perioadă, mai cu seamă domnii din PSD şi PNL, nu se numeşte, cumva, subminarea interesului naţional. După orice definiţie, cam aşa reiese.

Domnii din PSD promovează această instabilitate politică, iar liberalii, de cealaltă parte, promovează un soi de anarhie. Cam ciudat, dat fiind zona politică în care ar trebui să se afle dumnealor. Dar, pesemne, şi în partidul lor este agitaţie ca în orice familie care se pregăteşte de nuntă. Nu credeam să spun vreodată, dar parcă domnul Tăriceanu tot avea o coerenţă şi o consistenţă a ideilor mai mare decât duo-ul magistral Antonescu-Orban.

Din punctul nostru de vedere, al democrat-liberalilor, această coaliţie de guvernare poate dura până în 2012. După patru ani în care am fost acuzaţi că nu ştim decât să-i certăm pe cei aflaţi la putere în precedentul legislativ, iată că acum ne asumăm, până la urmă, cele mai mari responsabilităţi. Nu cred că poate să fie cineva care să conteste afirmaţia mea.

Sigur că avem parte, metaforic vorbind, de politicieni care oferă pâine şi de politicieni care oferă circ. Vă las pe dumneavoastră să distingeţi în următoarea imagine cine sunt cei care oferă consistenţă guvernării, dar şi cei care oferă, tot pun piedici. O spun foarte responsabil, în această vară s-a muncit pe zona de infrastructură. Şi aşa cum o vor arăta cifrele Institutului Naţional de Statistică în septembrie, revirimentul nostru nu poate veni decât din această zonă. De cealaltă parte, social-democraţii domnului Geoană, între două preumblări ale acestuia la Monte Carlo şi în Statele Unite, s-au concentrat alături de confraţii liberali, până mai ieri, duşmani de clasă, asupra nodului din ţara lui Papură Vodă pe care ne-o pregătesc.

Sunt de acord că e foarte important să verificăm cum se cheltuieşte banul public. Nu sunt, însă, de acord când o astfel de verificare blochează instituţiile statului, fără a fi nevoie să se facă asta. Dar, până la urmă, televiziunile specializate în talk-show-uri politice şi dezbateri la gura sobei au şi ele nevoie de materiale pe timp de vară, când nu e nici măcar o briză afară. Şi-au găsit circarii chiar la Comisia de anchetă a activităţii doamnei ministru Udrea.

Alegerile prezidenţiale au devenit o obsesie care trece pe planul doi ce se întâmplă cu România. Riscăm să pierdem postul de comisar european pentru agricultură, deoarece PSD îl considera pe Dacian Cioloş omul lui Băsescu. Dezgropăm probleme etnice inexistente, pentru a-l acuza pe preşedinte că nu e un bun mediator.

Avem un pachet de legi extrem de importante pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea, dar liderii PSD îl ameninţă pe Băsescu cu arhive ale serviciilor secrete şi dosariade. Din tot acest spectacol trist are de pierdut România şi cetăţenii români, care văd cum se adânceşte prăpastia dintre ei şi clasa politică.

Domnul Titi Holban:

"Guvernul Boc sfidează în continuare Constituţia României"

Potrivit Proiectului de Lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, pentru care Guvernul urmează să îşi asume răspunderea în Parlament, Capitolul IV vizează o nouă modificare a regimului cumulului pensiilor cu veniturile salariale.

În varianta actuală, proiectul guvernului prevede că este permis cumulul pensie-salariu de la stat dacă "nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie".

Potrivit proiectului, pensionarii care în prezent lucrează şi primesc salariu, au termen 15 zile să opteze între suspendarea plăţii pensiei sau încetarea raporturilor de muncă, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului.

Demersul actual al Guvernului nu reprezintă în esenţă decât o nouă încălcare a dreptului la muncă al cetăţenilor şi a dreptului acestora de a primi o remuneraţie în acord cu pregătirea profesională, vechimea în muncă şi calitatea muncii prestate.

Interzicerea cumulului pensie-salariu a fost una dintre primele măsuri ale Cabinetului Boc, care a încercat să impună măsura printr-o Ordonanţă de urgenţă. La sesizarea Avocatului Poporului, Curtea Constituţională (CCR) a decis însă că actul normativ nu respecta Legea fundamentală.

Este regretabil faptul că Guvernul Boc persistă în abuzuri şi decizii nedrepte de pe urma cărora au de suferit cetăţenii acestei ţări. Este şi mai regretabil faptul că acelaşi Guvern Boc refuză să ia în calcul propunerile mult mai bine argumentate oferite de partidele din opoziţie. În acest caz trebuie menţionat faptul că reprezentanţii PNL în Comisia pentru muncă a Senatului au adus mai multe amendamente primului proiect prin care s-a încercat aplicarea interdicţiei de cumulare a pensiei cu salariul. Amendamentele liberale prevedeau aplicarea unei impozitări progresive dacă nivelul pensiei depăşeşte salariul mediu brut pe economie. O astfel de abordare, în acord cu Legea fundamentală a statului, ar fi fost mult mai corectă şi faţă de cetăţenii vizaţi de noua reglementare.

Astfel, prin noua reglementare, Guvernul a ales să menţină interdicţia cumulului de pensie cu salariu, chiar dacă într-o formă mai cosmetizată, cu toate că aceasta a fost deja declarată neconstituţională.

Domnul Mihail Boldea:

"Duplicitarismul UDMR-ist funcţionează indiferent de guvernare,"

În plină criză economico-socială în care se zbate România de câteva luni, şi cu numai două luni, înainte de alegerile prezidenţiale, iată că conducerea singurului partid de pe scena politică românească format pe criterii etnice a încercat din nou să destabilizeze fragilul echilibru politic în care ne aflăm de atâţia ani. Cum altfel am putea să calificăm gestul unui partid cu experienţă politică şi de guvernare, indiferent de culoarea politică a guvernului, şi care apelează sistematic la şantajul votului pentru a obţine avantaje flagrant disproporţionate cu importanţa pe care o reprezintă pe scena politică românească?

Personal am mai spus şi o repet: nu cred că electoratul UDMR-ist este solidar în totalitate cu declaraţiile şi solicitările aberante ale conducerii UDMR. Dacă nu ar fi aşa, restul electoratului majoritar din România ar trebui să-şi pună serioase semne de întrebare privind capacitatea politică a etnicilor români de a guverna şi decide spre binele întregii naţiuni în propria lor ţară. Să nu uităm totuşi că electoratul minoritar etnic maghiar este format din oameni de cetăţenie română, născuţi, crescuţi şi educaţi în România; oameni care au votat o Constituţie a unei ţări unde trăiesc de o viaţă. Pe documentele lor de identitate scrie România şi este imprimat drapelul acestei ţări, ei fiind consideraţi oriunde în lume cetăţeni români, nu maghiari, secui sau ceangăi.

În acest context, recentele declaraţii ale Consiliului Naţional Secuiesc, ale UDMR şi ale Partidului Civic Maghiar privind adoptarea stemei, drapelului şi imnului unui aşa-autodenumit Ţinut Secuiesc nu ne pot duce cu gândul decât la o nouă încercare de destabilizare naţională, cu consecinţe greu de calculat acum. Declararea unilaterală a independenţei unei regiuni situate în centrul unei ţări independente şi suverane, cu un teritoriu declarat şi recunoscut, prin Constituţie, ca indivizibil este o aberaţie şi trebuie tratată ca atare. Astfel de declaraţii nu pot să servească decât conducerii UDMR care încearcă, din nou, ca prin astfel de metode să atragă atenţia electoratului asupra sa. Acest şantaj politic ieftin este specific politicienilor UDMR-işti care periodic aruncă astfel de petarde politice, pline de pretenţii exagerate, tocmai ca apoi să îşi poată justifica existenţa politică în faţa electoratului. S-au făcut până acum suficient de multe concesii culturale, lingvistice şi administrative, toate în favoarea minorităţi maghiare, dar a solicita şi declara unilateral independenţa teritorială a unui teritoriu înglobat de sute de ani în centrul României, este deja o sfidare adresată întregii naţiuni româneşti.

Domnul Daniel Buda:

"Provocarea neconstituţională"

Legea statutului minorităţilor naţionale şi autonomia teritorială sunt pentru unii etnici maghiari sau, mai nou, secui obiective politice fundamentale cu care unii lideri ai formaţiunilor maghiare încearcă să rezolve multe dintre problemele interne.

Miza păstrării celor câtorva procente ale electoratului de etnie maghiară este prea importantă şi tocmai de aceea unii lideri ai etnicilor maghiari fac tot posibilul să puncteze între reuşitele politice cele două obiective. În rest, nu au niciun obiectiv politic - care să intereseze eventual şi pe alţii - la care să ţină atât de mult şi pentru care să manifeste atâta consecvenţă. Însă, demersurile din ultimele două zile ale maghiarilor din România care au culminat cu "Proclamaţia de la Odorheiu Secuiesc", care propune, pe lângă drapel, emblemă şi imn al secuilor, alegerea unui Parlament local şi referendumuri în toate unităţile administrativ-teritoriale din secuime pentru autonomie teritorială - sunt acţiuni antieuropene, dar, mai mult de atât, încalcă prevederile constituţionale. Desigur, cei prezenţi sâmbătă la Odorheiu Secuiesc, cu siguranţă nu cunosc prevederile Constituţie României, unde încă de la articolul 1 se menţionează faptul că "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil".

Acest principiu a stat la baza demersurilor ţării noastre în eforturile pentru integrarea în Uniunea Europeană. În ianuarie 2007, când România a intrat în rândul ţărilor europene, a intrat ca stat unitar şi indivizibil împreună cu români, aromâni, rromi, maghiari, saşi şi secui, ruşi, lipoveni. Şi aşa va rămâne.

Desigur, prin neîndeplinirea măcar a uneia dintre promisiunile făcute de-a lungul anilor, unii lideri ai etnicilor maghiari ar crea "pericolul" îndreptării electoratului maghiar către o altă formaţiune sau chiar divizarea acestui electorat, lucru de neacceptat. Tocmai de aceea, în preajma alegerilor, indiferent de natura lor - prezidenţiale, parlamentare, locale - unii reprezentanţi ai etnicilor maghiari scot "asul din mânecă" cu Legea minorităţilor şi autonomia teritorială. Toate aceste acţiuni au un singur scop, şi anume acela de a manipula electoratul, acum în prag de alegeri prezidenţiale, o acţiune anticonstituţională şi antieuropeană.

Sunt de acord că drepturile minorităţilor trebuie respectate conform legii fundamentale a ţării, însă nu aş putea accepta în nici un caz să acţioneze printr-un mod în care, ignorând orice lege, să se autoproclame independenţi. Este revoltător să soliciţi, alegerea unui Parlament local şi referendumuri în toate unităţile administrativ-teritoriale din secuime pentru autonomie teritorială, atâta timp cât România are un preşedinte ales, are un Parlament ales, are un drapel, are o stemă şi un imn.

Nu putem trece cu vederea încălcarea flagrantă a prevederilor legale. Nu putem tolera la nesfârşit ignoranţa şi indiferenţa. Cred în statul de drept cu o reală democraţie în care drepturile minorităţilor sunt respectate, dar în ultima perioadă aceste lucruri sunt duse la extremism şi abuz constituţional din partea unora dintre maghiarii aleşi din secuime.

Am convingerea că liderii etnicilor maghiari au înţelepciunea să înţeleagă principiile unui stat de drept şi prevederile legilor fundamentale care guvernează România.

Domnul Gheorghe Ana:

"România, moşia cui?"

Am asistat în ultimele două săptămâni la un scandal mediatic fără precedent, urmărit cu vădit interes şi de presa occidentală şi de cercurile politice de acolo.

Implicarea fratelui preşedintelui Traian Băsescu, Mircea Băsescu, în afacerile cu arme a creat o imagine proastă ţării. Să nu spună cineva că grupul de oameni de afaceri care s-au implicat într-un astfel de trafic, pe muteşte, fără să informeze instituţiile abilitate ale statului, nu a profitat de muteşte, fără să informeze instituţiile abilitate ale statului, nu a profitat de

imunitatea şi deschiderea create de numele şefului statului. Nu-ţi vine să crezi că toată lumea a stat cu capul în nisip. S-au făcut că nu văd operaţiunea desfăşurată în Portul Constanţa şi pe teritoriul României. Poate nu au vrut să-1 deranjeze pe preşedintele ţării. Relatările presei privind implicarea lui Mircea Băsescu în afaceri cu arme de orice fel sunt de-a dreptul uimitoare. Ne pun pe gânduri în ceea ce priveşte evoluţia statului de drept. Nu a existat un caz similar din 1990 încoace. Sau poate a existat. Vom vedea.

Mă întreb dacă nu cumva ţara a devenit o moşie pe care fiecare face ce vrea urmând exemplul familiei şefului statului, fiind convinşi că nimic nu li se poate întâmpla.

Nu o putem exclude din acest cerc nici pe Elena Udrea, actualul ministru al turismului care sfidează cu dispreţ Parlamentul, pe reprezentanţii aleşi ai ţării. Cu zâmbetul pe buze, fără să-i pese de încălcările flagrante ale legii! Că doar are în spate un partid şi un preşedinte care-i permite orice, chiar şi încălcarea Constituţiei.

Am observat cu stupoare că, în cazul Mircea Băsescu, gunoiul a fost băgat sub preş de unii reprezentanţi ai statului, care pleacă capul în faţa Cotroceniului, nefiind capabili să comunice ţării, obiectiv, cine se face responsabil de ceea ce s-a întâmplat. Gunoiul este mare şi a început să miroase urât dacă ne gândim la câte evenimente s-au întâmplat numai în acest an şi la care nu s-a dat un răspuns clar opiniei publice. Vezi furtul de arme de la Ciorogârla, actele de spionaj de la MAPN, înregistrările ilegale de la DGIPI etc. Cei care aveau obligaţii în acest sens au rămas fără reacţie, dovedind încă o dată că nu lucrează decât la ordin.

Nici preşedintele Traian Băsescu nu a convins. În scurta sa ieşire la rampă, a încercat să ne spună că nu a ştiut nimic despre implicarea fratelui său în comerţul cu arme. E greu de crezut, cunoscându-1 şi ştiind că nimic în ţara asta nu mişcă fără să afle preşedintele. În stilu-i caracteristic, Traian Băsescu a promis că va dezvălui curând cine se află în spatele acestei maşinaţiuni, de parcă l-ar fi forţat cineva pe fratele său să se implice în comerţul cu armament, fie el chiar şi rebut.

Urmărind toată această poveste terifiantă, poţi ajunge la concluzia că, dacă eşti rudă cu preşedintele Băsescu, te poţi ocupa fără probleme, fără să-ţi pună cineva piedici, de orice îndeletnicire. Mă aşteptam ca o astfel de criză de situaţie, ce ţine mai mult de ţările bananiere, să se soldeze cu demisii. De ce nu, chiar a preşedintelui ţării, care a dovedit încă o dată că este părtinitor când vine vorba de interesele acoliţilor săi.

Şi atunci îmi pun întrebarea: "România, moşia cui?"

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Integrarea în societate a copiilor instituţionalizaţi"

Integrarea socială a copiilor instituţionalizaţi continuă să constituie una dintre cele mai delicate probleme, căreia societatea românească nu a reuşit să-i găsească un răspuns adecvat.

De obicei, oamenii îi văd ca pe copii orfani, de care le este milă. Însă copiii instituţionalizaţi întâmpină multe alte probleme, majoritatea apărute din cauza despărţirii de familie.

Tânărul care trăieşte experienţa instituţionalizării suferă o serie de transformări progresive ale personalităţii, modificându-şi simultan sentimentul propriei identităţi şi modul de a-i percepe pe ceilalţi. De obicei, cele mai multe probleme care apar la copiii din centrele de plasament sunt lipsa de adaptabilitate, de autocontrol, apatia, indiferenţa. De asemenea, adaptabilitatea lor socială este redusă, din cauza mediului închis în care trăiesc, şi există o anumită rigiditate în relaţiile sociale, absenţa sentimentului social. Se întâlnesc frecvent la astfel de copii şi comportamente antisociale şi delicvente. Adesea nu ştiu să practice o meserie.

Ei reuşesc în mică măsură să se dezvolte într-un grad de normalitate acceptabil şi să învingă condiţiile nefavorabile. Pentru integrarea socială a acestor copii se impune ca întreaga societate civilă să fie mai receptivă, iar orfanilor să le fie acordată mai multă atenţie

Etichetaţi de către societate ca fiind din "casa de copii", ei poartă acest stigmat întreaga viaţă.

Locul copilului este în familie şi comunitate, iar plasarea lui într-o instituţie, în urma unor circumstanţe, trebuie să devină o ultimă soluţie, cu statut temporar, până la depăşirea situaţiei de dificultate, prin găsirea unei oportunităţi permanente, ce ar asigura protecţia copilului, oferindu-i modele de urmat în viaţa de adult. Cu regret, în realitate instituţiile au devenit nişte "depozite" pentru mii de copii, iar instituţionalizarea - oricât de bine intenţionată, influenţează totuşi negativ asupra dezvoltării intelectuale, fizice, emoţionale şi sociale a copilului. Cu cât vârsta copilului este mai mică şi perioada de instituţionalizare mai mare, cu atât efectele, consecinţele instituţionalizării sunt mai grave în plan psihologic şi social.

Practica dovedeşte că alternativele la instituţionalizare (adopţia, încredinţarea, asistenţii maternali) sunt o soluţie pentru copiii de până la 10 ani. Tinerii adolescenţi continuă însă să reprezinte categoria cea mai vulnerabilă. Mulţi dintre aceştia şi-au petrecut cea mai mare parte a vieţii în instituţie. Adeseori legătura lor cu familia s-a pierdut. Lumea de dincolo de centrul de plasament îi sperie. La 18 ani ei trebuie să părăsească instituţia, fără a avea un minimum de condiţii şi abilităţile necesare pentru un trai independent.

După ce părăsesc centrele de plasament ei ajung direct în stradă. Tinerii nu au un acoperiş deasupra capului, nu au un loc de muncă şi, cel mai grav, nimeni nu se mai interesează de soarta lor.

Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului trebuie să constituie o prioritate pentru noi toţi, pentru că integrarea în societate a acestor tineri reprezintă elemente esenţiale pentru reducerea excluziunii sociale şi pentru ajungere la creştere durabilă a oricărei societăţi.

Chiar dacă Legea nr.116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale le garantează acestora accesul la o locuinţă, la un loc de muncă sau educaţie, aceşti copii se confruntă cu foarte multe lipsuri. Nu sunt pregătiţi pentru plecarea din centru şi nici pentru momentul care urmează după aceea. Când părăsesc centrul, ei nu au acoperite nevoile de bază, ci trebuie susţinuţi în continuare.

Tinerii proveniţi din astfel de centre îşi găsesc cu greu un serviciu. Pe fondul deprecierii continue a situaţiei economice, creşterea şomajului afectează cu prioritate tinerii. Pentru tinerii din instituţii, lipsa unei calificări sau slaba calificare fac extrem de dificilă găsirea unui loc de muncă.

Sentimentul de dependenţă pe care îl creează instituţionalizarea de lungă durată, precum şi o insuficientă cunoaştere a aptitudinilor, o autoevaluare greşită, de cele mai multe ori cu tendinţe de subapreciere, sunt premisele favorabile care duc la o integrare socio-profesionala greoaie a tinerilor ce provin din centrele de plasament, sau uneori chiar la eşec social.

Situaţia descrisă obligă la asigurarea de condiţii optime pentru dezinstituţionalizare, pentru crearea şi dezvoltarea unor aptitudini pentru o viaţă independentă şi inserţia socială a acestor tineri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România,apărată de familia socialiştilor europeni"

Un mesaj foarte important a fost transmis întregii clase politice de către cetăţenii români în data de 7 iunie. Alegerile din 7 iunie au relevat dezamăgirea românilor faţă de modul în care s-a făcut politică în România, în ultimii ani.

Din păcate, atât la nivel european, cât şi naţional, s-a înregistrat un record negativ privind prezenţa la vot, fapt ce constituie un semnal de alarmă. Este un lucru care ar trebui să ne îngrijoreze deopotrivă, indiferent de familia politică din care facem parte. Dezinteresul marii mase a cetăţenilor pentru vot este o problemă care preocupă întreaga Europă.

Deşi însemnătatea alegerilor parlamentare a fost umbrită de spectrul absenteismului, cred că fiecare român este interesat de viitorul nostru în Europa. Sunt convins că fiecare român vrea să fie tratat ca un european de rang egal şi că nu mai vrea să fie privit cu neîncredere în orice altă ţară europeană. Cu toate acestea, cei mai mulţi români au ales să nu îşi spună cuvântul, pentru că nu mai au încredere în cei care conduc ţara!

Este prima dată când reprezentanţii României au un mandat plin, de 5 ani, răstimp în care se vor lua decizii importante în relaţia cu Uniunea Europeană. România va adera la spaţiul Schengen şi va adopta moneda euro, având obligaţia să finalizeze toate procesele de reformă la care s-a angajat. În plus, ţara noastră va trebui să facă progrese substanţiale în cheltuirea fondurilor europene, participând, în acelaşi timp, la luarea unor decizii capitale privind viitorul Uniunii.

Pentru aleşii PSD, toate aceste provocări ridică o responsabilitate în plus. Din interiorul familiei socialiştilor europeni, o importantă forţă politică a continentului, ei vor avea un cuvânt greu de spus în problemele de pe agenda Parlamentului European. Este un lucru asumat de partidul nostru, reprezentanţii Partidului Social Democrat angajându-se să se implice activ în eforturile de protejare a familiei sociale, o instituţie pusă în pericol de dinamica socială recentă.

Pe de o parte, europarlamentarii noştri trebuie să oprească acest şuvoi al mesajelor antiromâneşti, iar de pe altă parte, au misiunea de a găsi soluţiile cele mai eficiente împotriva crizei economice, prin participarea la luarea deciziilor anticriză de la Bruxelles şi Strasbourg.

Aceeaşi atenţie va fi acordată problemelor energetice şi ecologice, ale protejării drepturilor românilor care trăiesc şi muncesc în afara graniţelor.

Pe de altă parte, suntem îngrijoraţi de noua configuraţie europeană, în urma scrutinului din 7 iunie. Populismul dreptei a legitimat ascensiunea radicalismului în Europa. Candidaţi extremişti au obţinut voturi înjurând România şi Bulgaria şi cerând excluderea lor din Uniunea Europeană.

Deşi celelalte partide par să fie mai mult interesate de cursa prezidenţială, Partidul Social Democrat nu este preocupat de calculele politice, ci de ieşirea din criză şi de protejarea categoriilor vulnerabile, de absorbţia fondurilor europene şi de investiţiile pe care trebuie să le realizăm.

Pe români nu îi interesează câte mandate de europarlamentar a câştigat un partid sau altul. Oamenii vor să aibă locuri de muncă bine plătite, să fie egali cu ceilalţi cetăţeni europeni, să aibă şansa de a-şi construi un viitor!

Acestea sunt şi priorităţile noastre şi ne vom bate pentru a le transforma în realitate cât mai curând. PSD vrea să reclădească speranţa şi încrederea românilor!

Bătălia pentru Europa nu s-a încheiat. La nivel european, au început negocierile preliminare pentru viitoarea componenţă a Comisiei Europene, iar România trebuie să primească un portofoliu mai consistent.

România va avea poziţii importante în grupurile politice din Parlamentul European. Fie că sunt social-democraţi, populari sau liberali, aleşii noştri trebuie să facă eforturi susţinute pentru a obţine o reacţie mai fermă din partea Parlamentului şi a Comisiei Europene. Nu este posibil ca nişte cazuri flagrante de încălcări ale drepturilor omului, duse ca politică de stat, să fie tolerate de un continent întreg.

Pe lângă influenţa pe care PSD o va avea în familia socialiştilor europeni, interesele ţării vor trebui promovate şi de colegii democraţi sau liberali. Dincolo de afilierile doctrinare, cred că toţi cei 33 de reprezentanţi ai României au o misiune prea importantă pentru a fi tratată prin prisma orgoliilor de partid. Iar de succesul lor va depinde un lucru capital - legitimarea întregii clase politice româneşti în faţa propriului electorat.

În aceste condiţii, mandatul europarlamentarilor social-democraţi este clar definit. Echipa PSD merge în Parlamentul European pentru a reprezenta şi a promova interesele României şi ale românilor!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Abandonul şcolar"

În România, rata abandonului şcolar este mare, din păcate, ţara noastră se situează pe primele locuri ale clasamentului. Părăsirea prematură a sistemului educaţional vine în contradicţie cu principiile secolului XXI. Reforma în învăţământ trebuie să stopeze sau măcar să diminueze rata abandonului şcolar, care a ajuns la cote îngrijorătoare. Calitatea vieţii, gradul de cultură al părinţilor, nivelul de trai şi alte aspecte participă şi ele la încurajarea elevului de a renunţa la şcoală încă din ciclul primar.

Perioada postdecembristă a venit cu noi soluţii pentru sporirea calităţii în învăţământ, însă se pare că programele educaţionale, pentru a fi eficiente, trebuie să depăşească graniţele unităţilor de învăţământ şi să pătrundă în universul de acasă al copilului, în cadrul familial şi în mediul în care acesta se formează ca structură umană. Personalul didactic calificat s-a văzut ineficient, în condiţiile în care întreaga lor activitate s-a axat pe elevul din bancă, şi nu pe copilul pe care îl aşteaptă acasă munca şi alte responsabilităţi. În zonele defavorizate şi în mediul rural întâlneşti "copii-adulţi", zâmbete triste ale unor fiinţe care s-au maturizat prea devreme.

Accesul la educaţie le este îngrădit acestor copii care muncesc pământul cot la cot cu cei mari sau se lovesc de mentalitatea părinţilor, care consideră şcoala o formă ineficientă şi fără perspective pentru viitor. Indiferent de mediu, cauzele şi motivaţiile sunt aceleaşi: dezorganizarea familiei, sărăcia, tulburări de comportament, vagabondajul şi alţi asemenea factori.

Educaţia şi instruirea sunt două concepte vitale pentru atingerea scopurilor stabilite. Ca să ne alăturam efortului Uniunii Europene, trebuie să facem şi noi sacrificii şi să investim în viitor. Un prim pas este înlăturarea lipsei de perspectivă privind angajarea după terminarea studiilor, în special în zonele unde acest concept a impulsionat copiii să trudească alături de părinţi la muncile grele ale câmpului.

Dacă facem o incursiune în trecut, când accesul la educaţie era "rezervat" unei anumite categorii sociale, vedem că şi în prezent, o parte a societăţii noastre se confruntă cu idei similare. Altădată, copiii îşi potoleau setea de cunoaştere citind cu ardoare fiecare cărticică care le trecea prin mână, însă copiii zilelor noastre nu sunt stimulaţi spre informare, în condiţiile în care sistemul educaţional este gratuit. Abandonul şcolar este asemenea unei bombe cu efect întârziat pentru societatea românească, nivelul de cultură al poporului se reflectă în istoria naţiunii.

Importanţa educaţiei nu trebuie tratată cu superficialitate, deoarece lipsa interesului pentru formarea celor mai mici poate produce adevărate crize economice. Mâna de lucru calificată va dispărea treptat şi ne vom confrunta cu efecte grave şi pe termen lung ale lipsei de formare profesională.

Atitudinea colectivă în raport cu educarea copiilor noştri trebuie să genereze soluţii rapide şi prompte, pentru a preîntâmpina un fapt care ulterior va fi greu de redresat.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Violenţa, soluţia simplă"

Ultimele săptămâni au fost marcate de incidente care ar trebui să ne pună pe gânduri, sau, măcar să ne facă să ne oprim o clipă din nebunia zilnică, din goana după scopuri de neatins, şi să gândim soluţii. Până mai ieri, scene în care o altercaţie banală de stradă se rezolva cu focuri de armă erau specifice filmelor americane. Era unica asociere care se putea face, apanajul exclusiv al ghetourilor insalubre sau al lumii interlope.

Astăzi, însă, România noastră, altminteri neprihănită şi neîntinată de astfel de orori, se dovedeşte a fi gazdă promiţătoare pentru violenţe. Violenţa pare a fi cheia unei comunicări nonverbale la care recurg oameni din cele mai variate categorii sociale. Astăzi, prea multe conturi ajung să fie reglate cu pumnul, sau, după caz, cu pistolul.

În şcoli, pumnul este soluţia tuturor problemelor, de la absenţe nemotivate şi note de corigenţă, până la iubiri neîmpărtăşite.

Este tardiv să căutăm vinovaţi, în afara celor direct implicaţi în evenimentele evocate mai sus. Este, de asemenea, imposibil să dăm filmul înapoi şi să vedem exact momentul în care România a apucat-o pe un drum greşit. Totuşi, ceea ce putem face este să regândim noţiunea de prevenţie. De la instituţiile statului şi până la celula societăţii, familia, totul trebuie regândit, reeducat şi reformat.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Priorităţi ale momentului"

Scena politică românească a fost cuprinsă parcă de vrie în ultimele luni, producând valuri şi dând naştere la adevărate confuzii, deopotrivă în rândul oamenilor politici, cât şi între spectatorii acestui show interminabil. Adevăratul perdant al acestor jocuri politicianiste este însuşi electoratul.

Este cât se poate de adevărat că show-ul face audienţa, oamenii sunt atraşi de jocul mediatic abil condus de clasa politică, însă, în acelaşi timp, oamenii politici sunt datori a fi responsabili faţă de cei care i-au mandatat să-i reprezinte.

De la preşedinte şi până la simpli membri ai unui partid, cu toţii avem datoria de a ne ghida acţiunile şi deciziile în funcţie de oferta pe care am prezentat-o oamenilor în campania electorală şi pentru care am fost creditaţi şi aleşi în funcţii reprezentative.

După toate aceste zvârcoliri ale clasei politice, este momentul ca spiritele să se calmeze şi să revenim la listele de priorităţi pe care le avem, ca oameni politici responsabili, ce ne dorim cu toţii sa fim.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Să nu uitam pensionarii"

Aduc în discuţie problema pensionarului român, care afectează câteva milioane de persoane cu pensii de mizerie, care au probleme dintre cele mai diverse. Sumele pe care le primesc, unii, după o viaţă de muncă, alţii, potrivit timpului cotizat, ar putea părea hilare, dacă nu ar avea consecinţe dramatice, mai ales în condiţiile scumpirii progresive a traiului.

Categoria unde se încadrează numărul cel mai semnificativ al pensionarilor gălăţeni, un total de 40.171, este cea cu pensii cuprinse între 301 şi 500 de lei pe lună. Acestora li se adaugă cei cu pensiile minime garantate, de 300 de lei lunar, adică un număr de 10.931 de persoane. În total, 51.102 pensionari primesc sub 500 de lei lunar.

Toate deciziile de recalculare şi recorelare a pensiilor, luate de guvernele de după 1989, indiferent de partidele care le-au alcătuit, nu au reuşit să aducă echitatea dorită între pensionari.

Guvernele de până acum nu au reuşit să clarifice această problemă într-o manieră clară, de-a lungul timpului luându-se numeroase măsuri, legislaţia fiind modificată până la punctul în care a bulversat pur şi simplu funcţionarii de la casele de pensii.

Principalele priorităţi legislative de care mă voi ocupa în Camera Deputaţilor sunt destinate îmbunătăţirii traiului pensionarilor, care, din păcate, rămân cea mai defavorizată categorie a populaţiei.

Situaţia în care se află pensionarii este o problemă care mă frământă şi în care am hotărât să mă implic, pentru că nu pot să asist la marea nedreptate care se face acestor oameni, nu mai pot să aud expresii de genul: "Nu avem bani de mâncare, medicamente, haine, nu avem cum să achităm facturile, ne lipsesc multe pentru că pensia e mică, deşi am muncit şi cotizat o viaţă întreagă ".

În majoritatea intervenţiilor pe care le-am avut pe această temă, am primit acelaşi răspuns: "Nu sunt bani, nu sunt resurse". Acestea sunt replicile favorite când vine vorba de pensionari.

Situaţia legată de grupele de muncă şi mărirea valorii punctului de pensie la 45% din valoarea salariului mediu pe economie, conform variantei iniţiale a Legii nr.19/2000, sunt probleme ridicate la fiecare întâlnire pe care o am cu organizaţiile de pensionari.

Nemulţumirea din Galaţi, unde sunt siderurgişti, laminorişti, navalişti, e legată de grupele de muncă.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.226/2006 au apărut şi nemulţumirile datorită faptului că aceasta prevede că se vor indexa pensiile celor care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă, începând cu 1 aprilie 2004.

Astfel, cei pensionaţi anterior acestei date nu vor primi nimic, constatându-se astfel caracterul oarecum discriminatoriu al legii.

Sper ca în perioada imediat următoare să fie identificate soluţii şi programe menite să vină în sprijinul pensionarilor cu venituri reduse.

Trebuie găsită neapărat o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecţie socială menite să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenţionarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici, pentru facturile la energia electrică, la gaze şi la întreţinere.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Supravieţuirea pe timp de criză"

Consecinţele nefaste ale crizei mondiale sunt acum cunoscute în întreaga lume. La fel de cunoscute sunt şi cauzele. Incerte rămân însă soluţiile ei şi scenariile de reconfigurare a sistemelor financiare afectate. Din nefericire, duritatea acestei crize reînvie viziuni şi proiecte nefaste privitoare la organizarea economică.

Oamenii sunt preocupaţi de problemele cu care se confruntă, de salarii, de slujbă, de pensiile mici, iar neliniştea socială este în creştere.

În pofida situaţiei economice dificile şi a temerilor multor români, am reuşit să obţinem condiţii optime pentru România în relaţia cu FMI. Partidul Social Democrat a reuşit să evite un transfer al costurilor crizei pe umerii populaţiei cu venituri modeste. Categoriile vulnerabile nu vor avea de suferit în urma acestui acord cu Fondul!

În clipa de faţă, avem multe lucruri importante de rezolvat. Previziunile sunt destul de îngrijorătoare. Peste 800.000 de români îşi vor pierde locurile de muncă, în cursul acestui an.

Evident că starea de până acum nu poate continua. Este adevărat că s-au comis erori enorme şi că lucrurile au fost scăpate de sub control. În mod firesc, măsurile care se iau în prezent, atât de fiecare stat în parte, cât şi la nivel mondial, vor corecta aceste derapaje. Astfel, va fi reevaluat fenomenul paradisurilor fiscale netransparente, precum şi modelul secretului bancar.

Se va preveni apariţia conflictelor de interese în activitatea agenţiilor de rating şi se vor revizui standardele contabile internaţionale. Nu în ultimul rând, pe lângă injectarea sutelor de mii de miliarde de dolari în economia mondială, vor fi înfiinţate colegii internaţionale de supraveghere a sistemului bancar.

Prioritatea absolută este crearea de noi locuri de muncă, inclusiv pentru absorbirea forţei de muncă reprezentate de românii care se vor întoarce din străinătate. Există resursele necesare, iar acordul cu FMI reprezintă un început de recâştigare a încrederii în economia românească.

Vom monitoriza modul în care sunt gestionate fondurile, vom urmări dacă investiţiile publice au nivelul şi coerenţa necesare. Putem crea locuri de muncă prin lansarea unor proiecte de investiţii strategice, care vizează infrastructura şi dezvoltarea rurală.

Totodată, trebuie să existe transparenţă în deciziile Guvernului şi foarte multă deschidere faţă de partenerii sociali, pentru identificarea soluţiilor corecte la masa negocierilor. Regăsirea solidarităţii naţionale este o condiţie absolut necesară pentru a combate criza, pentru a reduce efectele acesteia.

Toate acestea sunt măsuri raţionale prin care sistemul va fi repus pe picioare. Şi totuşi, pericolele nu lipsesc. Ceea ce au stabilit ţările bogate ale lumii înseamnă impunerea a numeroase reguli, o normare dură a activităţilor financiare. Statul nu are ce căuta în economie, decât ca paznic al sistemului, şi nu ca jucător major al său.

Chiar dacă dificultăţile crizei sunt serioase, trebuie să apărăm cu orice preţ iniţiativa antreprenorială. Prin natura sa, omul va încerca oricând să acumuleze şi să obţină prosperitate prin efort personal. De aceea, rolul statului trebuie să fie doar acela de a veghea ca iniţiativa privată şi contractul să fie activităţi care să aducă beneficii tuturor participanţilor la ele, fără să pericliteze siguranţa sistemului. Iar dacă vom reuşi acest lucru, atunci economia şi societatea înseşi vor avea un viitor solid.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dramele de pe şoselele României"

Creşterea dramatică a accidentelor rutiere din ultima perioadă trebuie să ne dea de gândit. România este ţara din Europa cu cea mai mare rată a deceselor în accidentele de circulaţie. În prima jumătate a anului 2009, numărul accidentelor grave a crescut cu 20%, deşi agenţii de circulaţie au ridicat cu 20% mai multe permise auto. E un paradox, pentru că sancţiunile şi accidentele ar trebui să fie invers proporţionale, cum se întâmplă peste tot în lume. În România, datele oficiale arată că Poliţia sancţionează în neştire, iar şoferii mor pe capete.

Dramele de pe şosele sunt, de cele mai multe ori, rezultatul comportamentului iresponsabil, primitiv şi inconştient al celor care circulă pe drumurile publice. Într-o clipă poţi pierde cel mai de preţ lucru pe care Dumnezeu ţi l-a dăruit - viaţa. Câţi dintre participanţii la trafic iau în serios cunoscutul slogan tipărit pe mii de indicatoare "Stop accidentelor rutiere. Alege viaţa!"?

Pentru a diminua moartea de pe şosele nu este suficientă o legislaţie drastică. Nu la legi suntem restanţieri. Viteza excesivă a devenit un hobby al posesorilor de maşini. Ei calcă acceleraţia până se opresc în pomi, stâlpi, se înfig în maşinile care rulează pe contrasens ori mai iau câte un pieton, biciclist sau motociclist pe capotă. Nu doar viteza este cauza principală a dezastrelor. Conducerea în stare de ebrietate, agresivitatea participanţilor la trafic, depăşirile interzise şi periculoase, neacordarea priorităţii, trecerea pe culoarea roşie a semaforului, amplasarea pe autoturisme a unor proiectoare de mare putere şi "orbirea" altora cu luminile de drum etc., produc mult mai multe tragedii. Datorită lor, pericolele te pândesc la tot pasul: fie ca pieton prevăzător, fie ca şofer responsabil. Ei uită că viaţa unui om este în pericol dacă ei sunt grăbiţi să ajungă într-un loc anume, ei uită că neacordarea priorităţii în trafic le poate distruge viaţa, ei uită că trebuie să răspundă în faţa legii pentru faptele lor, ei uită că în mâinile lor stă propria viaţă şi, mai mult, viaţa prietenilor sau rudelor care îi însoţesc. Însă, de cele mai multe ori, regretele vin după faptă. Abia atunci conştientizează că, oricât de grăbiţi ar fi, viaţa are, într-adevăr, prioritate.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Problemele critice ale agriculturii au astăzi stringentă necesitate de soluţii reale, venite din sfera tuturor forţelor politice"

Când România a fost admisă în Uniunea Europeană, la discuţii s-a solicitat printre altele şi rezolvarea a două probleme majore, anume aceea a handicapaţilor - e vorba despre cei instituţionalizaţi, şi nu despre cei care umblă liberi pe străzi sau sunt aşezaţi pe posturi în unele instituţii ale statului - şi cea alimentară.

Institutele ce cercetare ale ţării, specialiştii din universităţi, sindicatele şi patronatele, toţi oamenii sănătoşi la minte din această ţară afirmăm acelaşi lucru. Dezvoltarea agriculturii ar putea constitui motorul relansării generale a economiei româneşti.

S-au adus mii de argumente în acest sens, începând cu valorificarea corectă şi completă a factorilor naturali - care nu costă bani - şi terminând cu dezvoltarea economiilor din amonte, aval şi paralele, inclusiv comerţul exterior, care ar absorbi în întregime forţa de muncă disponibilizată în 2009.

Am trecut de jumătatea lui 2009 şi simţim o scădere accentuată a tuturor indicatorilor economici, a nivelului de trai, cu creşterea fără seamăn a sărăciei, îmbolnăvirilor şi mortalităţii în acelaşi timp.

Va fi cineva pedepsit pentru sabotarea agriculturii româneşti atâta vreme? Fireşte că nu, şi dacă gândim puţin, aflăm că rezolvarea problemei proprietăţii, sau mai corect a "relaţiilor de proprietate", chiar dacă s-ar fi întâmplat 100% tot nu am fi ajuns la performanţă.

Nu privatizarea fondului funciar a fost şi este contraproductivă, ci mărunţirea lui, lipsirea lui de resurse tehnologice convenţionale, care să-i pună în valoare capacitatea de producţie, şi lipsirea lui de managementul atât de necesar performanţei. Aceste fenomene economice sunt foarte vizibile oricărui specialist din vest, est sau din România.

Proprietatea funciară, aşa cum se prezintă ea astăzi, nelucrată şi neîntreţinută, plină de buruieni, boli şi insecte, arată ca un decor sumbru. Orice sistem politic care-şi propune garantarea proprietăţii, lucru altminteri foarte bun, devine anacronic dacă proprietatea este contraproductivă, adică este un balast pe capul proprietarului.

Forţa politică ce îşi propune garantarea proprietăţii trebuie să aibă în egală măsură grija pentru crearea cadrului de manifestare productivă a proprietăţii.

Dezvoltarea agriculturii şi a activităţilor rurale se poate face mult mai repede decât alte domenii economice. Este nevoie numai de o decizie politică sănătoasă, de un cadru legislativ stimulativ, de dragoste pentru pământ şi oamenii lui. Până atunci, vor exista doar imposibilităţi de negocieri între partide şi explicaţii confuze.

Exemplele pozitive există peste tot de jur împrejurul frontierelor.

Domnul Ion Dumitru:

"Trebuie să respectăm legile naturii"

Legile sunt reguli de comportament ale societăţii umane, fără de care aceasta n-ar funcţiona. Există legi şi reguli în natură, fără de care natura însăşi nu ar funcţiona, lucru deja demonstrat ştiinţific de multă vreme, dar neluat în seamă de cei care ar trebui să aibă în grijă viaţa pe pământ. E vorba de politicienii lumii, mereu în căutarea unui adevăr simplu, printre mulţimi de vorbe fără valoare. Adevărul simplu este acela că regula trebuie respectată necondiţionat. Regula asigură stabilitatea vieţii, fie că este de sorginte naturală sau socială.

Legile naturii au fost create de natură, şi numai descoperite de oameni. Fireşte că omul - creaţie a naturii prin evoluţie, sau a lui Dumnezeu, prin convenţiile, regulile religioase - n-a respectat legile naturii şi, drept consecinţă, acestea s-au răzbunat. Nimeni în America nu s-ar fi aşteptat ca un uragan cu nume de domnişoară rusoaică să îngenuncheze o ţară, un continent ca America. Deci, pentru că legile naturii n-au fost respectate. Care lege n-a fost respectată? Aceea a păstrării echilibrelor naturale în limite cât mai apropiate de parametrii primari ai biosferei. Prea multe emisii de hidrocarburi clorurate, de oxizi de azot, de alte gaze toxice, au făcut ca acolo sus, în stratosferă, să se nască o pătură groasă de gaze, care a schimbat comportamentul şi legile atmosferei. Imediat natura a început să se răzbune. Tsunami au constituit numai nişte vârfuri ale catastrofelor naturale generate de nerespectarea legilor naturii. Au fost mult altele şi vor mai fi însă numeroase şi mai devastatoare. Legile naturii nu au fost respectate, regulile au fost încălcate, iar o lege nescrisă a naturii spune că "Cine încalcă regula, va plăti pentru aceasta" şi americanii au plătit, şi ţările din Asia de Sud şi China, dar şi România. De la legile naturii s-a trecut apoi la legislaţia religioasă, la cutume, care sunt atât de numeroase, încât nu am timp să le prezint în această declaraţie politică.

Legile şi regulile sociale au fost inspirate din cele ale naturii şi multă vreme societatea umană şi-a luat modelele din natură. Atâta vreme cât lucrurile s-au întâmplat aşa, a fost bine, când omenirea a părăsit modelele naturale, a intrat în derivă.

Se pare că în România părăsim modelele naturale.

Domnul Neculai Răţoi:

" Educaţia aparţine poporului"

De 20 de ani, reluăm mereu problema educaţiei din România. Cu fiecare nouă guvernare, învăţământul suferă modificări. Cu fiecare nouă guvernare, orice demers care a fost demarat este înlocuit de unul nou. Cu fiecare nouă guvernare, părinţii, elevii şi cadrele didactice sunt, cu toţii, afectaţi. Nu neg că învăţământul este una dintre priorităţile noastre, atât a politicienilor, cât şi a părinţilor şi elevilor. Problema nu este, doamnelor şi domnilor, faptul că acordăm acestui domeniu o atenţie sporită, ci lipsa rezultatelor. Iar acest fapt generează efecte nedorite. Calitatea învăţământului scade, numărul celor care se înscriu în şcolile româneşti scade, iar numărul celor care renunţă la a mai merge la şcoală creşte.

În acest an, Ministrului Educaţiei i-a revenit sarcina de a realiza un program de reformă cuprinzător, care să asigure generaţiilor viitoare stabilitate şi un învăţământ de calitate. Doamna ministru a colaborat cu societatea civilă şi cu toţi factorii interesaţi la întocmirea acestui plan de reformă.

Dragi colegi, vreau să atrag atenţia că orice modificare substanţială a unui domeniu care afectează milioane de elevi şi părinţi trebuie să fie supusă unei largi dezbateri publice. În caz contrar, rezultatele pe care această modificare le va obţine vor putea fi atacate de către oricine, oricând, ducând la un climat care va împiedica buna funcţionare a sistemului şi ne vom întoarce, astfel, de unde am plecat, fără a obţine vreun rezultat concret.

Aşa cum spunea un mare om, "Educaţia nu este răspunsul la întrebare: educaţia este calea spre răspunsul la toate întrebările." Educaţia este ceea ce noi, cei care trăim astăzi, datorăm celor care se nasc şi trăiesc în România.

De aceea, doamnelor şi domnilor, avem datoria de a pregăti o reformă reală, bazată pe cele mai bune principii. Iar guvernanţii trebuie să înţeleagă că nu deţin cunoaşterea absolută. Cetăţenii trebuie să ia parte la această reformă şi să se implice activ. Nu le putem refuza acest drept, aşa cum unii conducători au făcut-o de-a lungul timpului. Rezultatul pe care l-au obţinut a fost îndepărtarea oamenilor şi dezinteresul crescut al acestora pentru orice formă de implicare în viaţa politică. Neîncrederea în instituţiile statului şi în cei pe care i-au ales, i-a făcut pe cetăţeni să creadă că nu au niciun cuvânt de spus. Acesta nu este drumul pe care trebuie să mergem. Trebuie să oferim populaţiei şansa de a participa la luarea deciziilor care îi afectează viaţa, iar acest lucru se poate face doar prin consultare. Iar Parlamentul are obligaţia de a dezbate aceste proiecte. Comisia de specialitate, plenul, pot contribui, cu siguranţă, la corectarea unor neajunsuri şi, totodată, la creşterea valorii documentului respectiv. Altfel, vom avea modificări în fiecare săptămână, în fiecare lună, în flecare an.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Permiteţi-mi, pentru început, să urez tuturor persoanelor care îşi serbează astăzi numele multă sănătate şi un călduros La Mulţi Ani!

Prin declaraţia politică de astăzi încerc să readuc în atenţia Ministrului Turismului nevoia de integrare în strategia de dezvoltare turistică a ţării a Văii Tealeajenului.

Valea Teleajenului dispune de un potenţial turistic nevalorificat. Cu monumentele sale istorice, cu obiceiurile sale, cu legendele sale, cu aerul său ozonat, cu cadrul natural extrem de prietenos, cu încărcătura sa istorică şi spirituală, Valea Teleajenului poate să devină o zonă turistică axată pe turismul cultural şi agroturism.

Doamna ministru, ştiu că nu există în această zonă o terasă la fel de celebră ca aceea unde v-aţi întâlnit cu Preşedintele României. Ştiu, de asemenea, că în această zonă domină culoarea verde, fiind foarte multă verdeaţă, şi nu culoarea roz, pe care o îndrăgiţi foarte mult. Ştiu, totodată, că sunt parlamentar, iar dumneavoastră detestaţi instituţia Parlamentului. Cu toate acestea, consider că aveţi obligaţia, ca ministru al turismului, să puneţi în valoare resursele naturale şi spirituale ale diverselor zone din această ţară, în vederea dezvoltării turismului românesc. Şi puteţi începe cu "cetatea culturii româneşti", aşa cum numea un autor oraşul Vălenii de Munte, să continuaţi cu Drajna, Ceraşu, Măneciu şi toate localităţile care compun Valea Teleajenului.

Domnul Constantin Chirilă:

"O agricultură bolnavă?"

Deşi România are o suprafaţă agricolă de peste 14 milioane ha şi ar putea hrăni o populaţie de 80 milioane de suflete, românii mănâncă şi mai puţin, şi mai scump, în comparaţie cu ceilalţi europeni. Coşul lor zilnic ocupă 37,3% din câştig, faţă de alte ţări europene, cum ar fi Cehia - 16,6%, Slovacia - 18%, Ungaria - 21%, Estonia - 21%, Polonia - 22%, Letonia - 23% şi Lituania - 25%. În România, coşul de consum este dublu faţă de Uniunea Europeană 27, de 16%.

În ceea ce priveşte necesarul de calorii, cele 2500 de calorii ale românilor sunt sub media est-europenilor din primul val de aderare la Uniunea Europeană (circa 3150 calorii) şi mult sub nivelul mediu al celorlalte state din Uniunea Europeană (3550 calorii).

Necesarul mediu de calorii recomandat de nutriţionişti, pentru a avea o populaţie sănătoasă, ar trebui să fie de 2700 calorii zilnic pe persoană.

Dacă salariile în România ar fi de 600 de euro, ca în Cehia, şi nu de 300 de euro, ca la noi, mărfurile alimentare ar reprezenta 17% din coş, nu 37%. Preţul alimentelor din coşul de consum este circa 100 euro în ambele ţări, iar diferenţa vine din venituri, determinate de productivitate.

Incredibil dar adevărat, în România creşte consumul de pâine, şi nu de carne şi peşte. Este logic să crească consumul de pâine, întrucât preţul ei este cel mai redus din Uniunea Europeană. România consumă anual 111 kg de pâine de persoană, circa 300 g zilnic, ceea ce înseamnă o franzelă. În mediul rural, consumul redus de pâine este compensat de consumul de mămăligă.

Acest lucru face ca aproape jumătate din numărul de calorii să fie asigurat de produsele obţinute din cereale, în timp ce în Uniunea Europeană - 15 acestea asigură doar un sfert din necesarul caloric. În ţările din primul val de aderare la Uniunea Europeană, procentajul din numărul de calorii asigurat de cereale reprezintă o treime din totalul aportului caloric.

În România, lipsa cărnii din coşul alimentar este compensată de pâine. În timp ce spaniolii, danezii sau francezii mănâncă peste 100 de kg carne anual, românii abia ajung la 50 de kg. Lituanienii consumă 71 kg, ungurii 69 kg, polonezii 66 kg, slovacii 59 kg, dar sub media europeană, de 88 kg pe an. Media de carne recomandată de nutriţionişti este de 78,1 kg carne, limită peste care trec doar cehii (81 kg).

Din anuarele statistice rezultă că străbunii noştri consumau în 1933 o friptură de 250 g/zi. În 2009, un român consumă o friptură de 140 g. Deci românii sunt într-un continuu post.

Populaţia din Uniunea Europeană - 15 obişnuiesc să mănânce şi peşte. Românii consumă o treime din consumul mediu european de peşte, şi anume 0,6 kg. De aceea conducem plutonul populaţiei din Uniunea Europeană 27 afectată de boli cardiovasculare.

Din cele relatate, deducem că în mare parte, populaţia României mănâncă din ce în ce mai prost, aceasta rezultând din degenerarea sectoarelor din agricultură, într-o manieră extrem de alarmantă.

Închei cu o glumă auzită de la ţăranii din judeţul Constanţa: "Când agricultura nu merge, trebuie schimbaţi agricultorii! Conducătorii, ei, trebuie cu orice chip să rămână! S-au văzut doar destui generali fără armată!"

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Poveste cu scântei"

A fost odată ca niciodată...

A fost un loc în care accidentele deveniseră o realitate cotidiană. A fost un timp în care nu puteai să deschizi televizorul fără a vedea victimele traumatizate în accidente rutiere şi de muncă. A fost un loc în care vesele exerciţii efectuate în situaţii de urgenţă aduceau mari satisfacţii de imagine în faţa camerelor de luat vederi.

Aş vrea ca aceste lucruri să fi fost odată... Acum vă povestesc despre un loc real.

O ţară în care presa câştigă audienţă din prezentări sinistre despre pacienţii plimbaţi cu sârg între spitale. Vremea exerciţiilor s-a terminat. V-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă după? Când ultima sirenă părăseşte locul tragediei. Ne-am pus problema unde ajung aceşti pacienţi? Câţi oare aţi auzit de acea Scânteie până acum vreo două săptămâni? Sau de Apostu, Chelariu, Meşteru şi alţii? Şi poate aţi auzit. Dar ce folos. Atât timp cât principala cauză de mortalitate în rândul populaţiei tinere, active, care plăteşte impozite rămâne trauma. Nu s-a făcut nimic pentru asta. Proiecte faraonice vizau chiar construirea de la zero a opt spitale regionale de urgenţă în 48 de luni; în timp ce clădirea noului spital de urgenţe din Iaşi zace neterminată de peste 16 ani. Din lipsă de fonduri. Sau dezinteres.

Rămânem tot în top la numărul de accidente, răniţi şi morţi pe kilometru de şosea. Scânteia este semnalul că vor mai fi pacienţi plimbaţi între spitale. Soluţiile locale sunt schiţe desuete pe hârtie. Şi poate plictisesc, dar fără un nou Centru de traumă în Iaşi aceste lucruri n-au o rezolvare. E bine-cunoscut că spitalele Moldovei trimit tot ce e grav din traumă la Iaşi. Iar Iaşiul îi primeşte şi-i tratează într-un conac vechi de peste 120 ani. Aici sunt adunate ortopedia, chirurgia de urgenţă, chirurgia reconstructivă, arsurile şi toxicologia din tot nord-estul cel îndepărtat al feeriei numite România.

Câţi trebuie sau cine trebuie să mai moară pentru ca noi să găsim voinţa necesară de a finaliza Spitalul de Urgenţe din Copou.

A cincia poruncă este: "Să nu ucizi". Şi se ucide zilnic, din nepăsare sau poate alte interese.

Scânteia poate oricând să se repete. Eu vă rog azi să acordaţi o şansă în plus vieţii ieşenilor.

Votând cu sufletul pentru Spitalul de Urgenţe.

Domnul Costică Macaleţi:

"Criza economică afectează Regiunea Nord-Est"

Declaraţia mea politică de azi se referă la criza economică prin care trece economia mondială, criză de ale cărei efecte n-am fost feriţi nici noi.

Rezultatele cercetărilor efectuate de către Comisia Naţională de Prognoză anunţă că peste o treime din judeţele ţării ar putea înregistra scăderi de peste 10% ale produsului intern brut. Judeţul Botoşani, pe care-l reprezint în Parlament, ocupă poziţia a cincia în topul judeţelor cu cele mai mari scăderi ale p.i.b., reducerea fiind de 13,2% în acest an. După ce anul trecut am înregistrat, la nivelul judeţului, o creştere economică de numai 5,1% din p.i.b., în vreme ce media naţională a fost de 7,1%, ne găsim, din nefericire, în continuare în situaţia de a ne situa în cea mai săracă regiune din întreaga Uniune Europeană. De asemenea, estimările experţilor ne comunică dureroasa realitate de a asista la o mai mare presiune datorată crizei tocmai în regiunile cele mai sărace, aşa cum este a noastră, fapt ce adânceşte şi mai mult decalajul faţă de celelalte regiuni europene. Numai în Botoşani, spre exemplu, circa o mie de firme şi-au lichidat afacerile din cauza crizei, iar nivelul şomajului a crescut în Botoşani până la nouă mii de persoane, apropiindu-se de pragul psihologic de zece mii. Ca să fim mai riguroşi, numărul salariaţilor a ajuns la 56.192 potrivit datelor statistice, fiind la nivelul lunii ianuarie 2007, când în evidenţe figurau 56.719 angajaţi.

Persoanele aflate în câmpul muncii au avut în luna iunie un câştig salarial mediu net de 1.034 de lei, cu 488 lei mai mic faţă de media ţării.

Aceste date fac ca inclusiv investitorii străini să fie sceptici în privinţa deschiderii unei noi afaceri în judeţ. În prima jumătate a anului au fost înfiinţate 15 societăţi comerciale cu capital străin, cu cinci mai puţine decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Specialiştii spun că măsurile fiscale din România fac ca investitorii străini să privească cu scepticism deschiderea unei afaceri. Comerţul deţine în continuare ponderea activităţilor deschise de străini în judeţ, însă domeniul producţiei pare în continuare ocolit, ceea ce face ca economia judeţului să nu se înscrie în standardele normale.

Aceste date ale unei realităţi care nu poate fi pe placul botoşănenilor nu pot decât să ne îngrijoreze şi să ne cheme la acţiune imediată. Planul anticriză conţine unele măsuri bune, dar se pare că nu este suficient. Este nevoie de o reevaluare şi mai ales de şi mai multă fermitate în aplicarea măsurilor de refacere a economiei noastre, nefiind însă neglijată dimensiunea socială a guvernării. În această toamnă sunt alegeri prezidenţiale. În această toamnă românii pot alege un nou preşedinte, o persoană puternică, competentă şi echilibrată, care să ofere românilor garanţia aplicării unor soluţii responsabile de ieşire din criză! În această toamnă avem puterea de a reda ţării noastre demnitatea şi prosperitatea pe care le merită din plin!

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Biserica, Şcoala şi Parlamentul"

1 Septembrie 2009 - început de an bisericesc, început de an şcolar, început de sesiune parlamentară. Această triplă coincidenţă este încărcată de semnificaţii şi îmi îngăduie un nou moment de reflecţie, materializat într-un altfel de discurs la această înaltă tribună a ţării. Îmi îngădui chiar şi un motto: "Dacă am privi cerul am sfârşi prin a ne face cu aripi" (Gustave Flaubert).

E, iată, toamnă şi Biserica, Şcoala şi Parlamentul au pornit împreună la treabă. Nu întâmplător. Fără ele şi eroii lor o comunitate, toate comunităţile din lume ar putea cu greu exista, fiinţa, respira. Şcoala şi Biserica sunt de mult împreună, Parlamentul li se alătură, sau ar trebui să o facă, prin valorile comune.

Sat fără preot sau învăţător nu s-a inventat încă pe lumea asta. O Românie modernă fără Parlament e greu de imaginat.

Biserica îmbie la credinţă, iubire şi speranţă. Şcoala face la fel, îndemnând către zările Luminii, ale deşteptării Creativităţii şi Talentului din om. Şcoala e Lumină. "Mai multă lumină!", rostea Goethe. Şi Parlamentul operează cu Lumina împotriva tenebrelor din noi, împotriva ignoranţei nocive, împotriva maleficului omniprezent, altminteri.

Şcoala, Biserica şi Parlamentul merg la... Şcoală împreună! Oficial, aceste instituţii sine qua non încep să lucreze odată, la 1 septembrie, deşi ele funcţionează tot timpul cu motoarele în turaţie maximă. La 1 septembrie, ele pornesc să izvorască, să semene şi să dăruiască, să prindă de salba Duhului cel Sfânt mlădiţele cele mai frumoase din lume: Bunătatea şi Binele, Lumina şi Înţelepciunea, Iertarea şi Iubirea, Umilitatea şi Nădejdea şi altele asemenea lor, adevărate discipline bune de "predat", de "propovăduit", de "legiferat".

Şi Toamna - Măria Sa Doamna - se converteşte, atât de fericit, într-o proaspătă Primăvară, căci e prilej de elanuri şi porniri care de care mai frumoase şi mai luminoase, în Şcoală, Biserică şi Parlament, la 1 Septembrie. Anul Bisericesc şi anul şcolar şi sesiunea de toamnă îşi dau fericit mâna prin destin. SAR VA MANGALAM sau "Fie ca toate fiinţele să dobândească fericirea", spunea Dalai Lama. Prin măiastra noastră lucrare, spunem noi.

La treabă, stimaţi colegi parlamentari, şi mult succes în bunătatea gândurilor şi a faptelor dumneavoastră!

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Printre nenumărate alte abuzuri ale noului guvern, generate de dorinţa acerbă de a acapara toate funcţiile publice centrale şi locale pentru a-şi numi clientela politică, se numără şi demiterea abuzivă a şefului Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare din judeţul Sălaj. Gravitatea extraordinară nu provine atât din faptul că persoane care deţin statutul de funcţionar publici şi au pregătire de specialitate sunt înlocuite pe criterii politice, pentru care s-au realizat improvizaţii legislative vădit neconstituţionale, ci faptul că drumul către atingerea acestui scop trece prin abuzul, de o gravitate maximă, de a nu respecta decizii judecătoreşti.

În fapt, printr-o sentinţă civilă pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, a fost suspendat ordinul ANSVSA prin care domnul Mircea Martin a fost eliberat din funcţia de director al DSVSA Sălaj. Această sentinţă a fost confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa care a stabilit ca irevocabilă decizia Curţii de Apel Cluj. În ciuda acestui fapt, conducerea ANSVSA tergiversează punerea în aplicare a acestor hotărâri judecătoreşti, ANSVSA anulând ordinul de eliberare din funcţie a fostului director DSVSA Sălaj, domnul Mircea Martin, ordin care era oricum anulat de instanţă, fără a-1 repune pe acesta în funcţia pe care o ocupa legal. Aşadar, chiar dacă însăşi ANSVSA a anulat eliberarea din funcţie a domnului Mircea Martin, repunerea sa în funcţie este refuzată.

Primul-ministru Emil Boc a vorbit în nenumărate rânduri despre faptul că Guvernul PSD-PD-L trebuie să asigure respectarea legalităţii în România. În fapt, însă, Guvernul condus de un profesor de drept constituţional este cel care a încălcat cel mai des legile şi care a călcat cel mai adesea autoritatea legislativă a Parlamentului. Guvernul Boc a emis cel mai mare număr de ordonanţe de urgenţă după 1989, cele mai multe ordonanţe de urgenţă neconstituţionale, şi-a asumat cel mai des răspunderea în Parlament, evitând astfel dezbaterea parlamentară, şi, în general, pune puţin preţ pe lege şi reguli, aşa cum este şi cazul demiterii ilegale a conducerii DSVSA Sălaj.

- după pauză -

În continuare şedinţa este condusă de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările Camerei de astăzi şi vă anunţ că, din totalul celor 334 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 191, sunt absenţi 143, din care 38 participă la alte acţiuni parlamentare.

Dezbatem acum punctul 16, Proiectul de Lege privind ratificarea Actelor adoptate la Congresul Uniunii Poştale Universale de la Geneva din perioada 23 iulie-12 august 2008.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul?

Domnul Costel Topcian (secretar de stat, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Uniunea Poştală, UPU, este o organizaţie internaţională, înfiinţată în anul 1874, România fiind unul dintre membrii fondatori şi parte semnatară a tuturor actelor Uniunii.

Uniunea Poştală îşi desfăşoară activitatea sub conducerea organului său suprem, Congresul, care se reuneşte o dată la patru ani. La Congresul de la Geneva, din 2008, Congresul a aprobat următoarele modificări. Aceste modificări se referă la înlocuirea sintagmei "administraţie poştală" cu una din sintagmele "stat membru", "operator poştal desemnat" sau "autoritate de reglementare", în funcţie de context.

În cazul Constituţiei, actul fundamental al Uniunii, termenul "administraţie poştală" se înlocuieşte, în general, cu expresia "stat membru", datorită faptului că majoritatea obligaţiilor statuate prin Constituţie au, prin natura intrinsecă, caracter guvernamental.

Cu această ocazie, a fost introdusă în Constituţie definiţia termenului "operator poştal desemnat".

Alte amendamente importante vizează posibilitatea acordată operatorilor desemnaţi de a constitui uniuni restrânse, recunoaşterea şi garantarea operatorilor desemnaţi şi a dreptului de a prezenta propuneri referitoare la regulamente.

Propunem avizarea acestui proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru industrii şi servicii.

Domnul Mircea Marin:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Proiectul de lege are ca obiect ratificarea actelor celui de-al XXIV-lea Congres al Uniunii Poştale Universale, adoptate la Geneva la 12 august 2008.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, de Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa din 24 iunie 2009 şi au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor dezbaterea şi adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată de iniţiator.

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Potrivit prevederilor art.71 alin.(1) din Constituţia României, republicată, prima Cameră sesizată este Camera Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbateri generale? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 17. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului între Guvernul României şi Guvernul Malaeziei, semnat la Kuala Lumpur, la 28 aprilie 2006, pentru amendarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Malaeziei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti, la 25 iunie 1996.

Doamna Graţiela Iordache, vă rog, din partea iniţiatorilor.

Doamna Graţiela Denisa Iordache (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul act normativ are ca obiect de reglementare ratificarea Protocolului între Guvernul României şi Guvernul Malaeziei, pentru amendarea acordului între cele două guverne privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor.

Încheierea prezentului protocol este necesară întrucât asigură pe de o parte respectarea angajamentului politic al Guvernului, iar pe de altă parte, aplicarea art. 307 al Tratatului instituit de Comunitatea Europeană, care prevede obligaţia statelor membre de a adopta măsurile necesare pentru eliminarea incompatibilităţilor între tratatele la care acestea sunt părţi şi dreptul comunitar.

Introducerea noilor amendamente asigură armonizarea cu dreptul comunitar a prevederilor relevante ale acordului, în sensul că oferă României posibilitate de a stabili excepţii sau impune restricţii, astfel încât să nu se aducă atingere intereselor comunitare, reflectate în măsurile prezente sau viitoare adoptate de Uniunea Europeană.

Prezentul act normativ nu are impact bugetar şi, faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor propune şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea Legii de ratificare a protocolului.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru politică economică, vă rog.

Domnul Aurel Vainer:

Doamnă preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare s-a întrunit la 23 iunie pentru a dezbate proiectul de lege care ratifică Acordul cu Malaezia.

Noi am analizat cu atenţie acest proiect, am votat în unanimitatea celor prezenţi 23 din 24 pentru supunerea spre aprobare şi am reţinut ca motivaţie principală nevoia de a ne alia cu reglementările Uniunii Europene.

Aşa cum arăta doamna secretar de stat Iordache, acest protocol modificat nu are implicaţii financiare asupra României.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă supun aprobării acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Vainer.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt. Urmează, de asemenea, votul final.

Punctul 18. Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere privind cadrul instituţional al Iniţiativei de Pregătire şi Prevenire a Dezastrelor din Sud-Estul Europei, semnat la Zagreb la 24 septembrie 2007.

Dacă din partea iniţiatorului există intervenţii?

Doamna Ioana Liana Pop (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Necesitarea încheierii prezentului document de cooperare a rezultat ca urmare a implicării active a statului român, fiind parte semnatară a Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, semnat la Köln, la 10 iunie 1999, document internaţional, care are drept scop consolidarea cooperării ţărilor din Europa de Sud-Est, în eforturile lor de a promova pacea, democraţia, respectarea drepturilor omului şi prosperitate economică, pentru a atinge stabilitatea în întreaga regiune, activitate continuată în prezent de Consiliul de Cooperare Regională.

Scopul major al iniţiativei constă în promovarea cooperării regionale şi oferirea unui cadru de dezvoltare a programelor şi/sau a proiectelor care să conducă la consolidarea capacităţii de a preveni şi a răspunde la dezastrele naturale, tehnologice sau de altă natură.

Ca urmare a evoluţiilor la nivel regional, precum şi pentru crearea cadrului legal necesar regionalizării iniţiativei, a fost elaborat acest memorandum de înţelegere, care modifică şi completează vechiul cadru legislativ, respectiv declaraţia de la Bucureşti, din 5 iunie 2002, fiind reglementată transferarea conducerii şi managementul iniţiativei în cadrul regiunii, precum şi asigurarea sprijinului financiar pentru activităţile Secretariatului Regional.

Documentul este structurat în cinci articole, referitoare la scopul şi obiectivele iniţiativei, structura de guvernare şi coordonare, administrarea iniţiativei, bugetul şi finanţarea iniţiativei de pregătire şi prevenire a dezastrelor din sud-estul Europei, dispoziţii finale, precum şi un număr de trei anexe.

Prin urmare, vă rugăm să adoptaţi Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere privind cadrul instituţional al Iniţiativei de Pregătire şi Prevenire a Dezastrelor din Sud-Estul Europei, semnat la Zagreb la 24 septembrie 2007.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Domnul Georgian Pop, vă rog.

Domnul Georgian Pop:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Este vorba despre raportul asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere privind cadrul instituţional al Iniţiativei de Pregătire şi Prevenire a Dezastrelor din Sud-Estul Europei.

În urma dezbaterii, membrii Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au hotărât, cu unanimitate de voturi, ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor în forma iniţiată de iniţiator.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Amendamente nu sunt. Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt. Urmează votul final.

Punctul 19, Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşei.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În aceeaşi situaţie se află şi punctul 20, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.80 din 11.07.1995 privind Statutul cadrelor militare.

De asemenea, termenul de dezbatere şi vot final este depăşit.

Punctul 21, Proiectul de Lege privind formularea de către România a unei declaraţii în baza art.35 alin.(2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Dacă din partea iniţiatorului există intervenţii? Doamna secretar de stat, vă rog.

Doamna Rodica Constantinovici (secretar de stat, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin proiectul de lege supus atenţiei domniilor voastre, se reglementează posibilitatea ca judecătorul român să trimită întrebări preliminare Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene şi pentru interpretarea sau stabilirea validităţii actelor Uniunii Europene sub regimul Pilonului III - Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală.

Procedura prevăzută de acest art. 35 extinde prevederile art. 234¹ din Tratatul Comunităţii Europene, care reglementează aşa-numita procedură preliminară, respectiv relaţia de cooperare între judecătorul naţional şi judecătorul comunitar.

Prin proiect, se prevede ca orice instanţă judecătorească să aibă fie facultatea de a adresa astfel de întrebări, atâta vreme cât consideră necesar pentru dezlegarea pricinii şi vizează interpretarea sau stabilirea naturii juridice a unui act adoptat în cadrul Tratatului Uniunii Europene, cum ar fi Decizia cadru privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare, iar pe de altă parte s-a instituit obligaţia de trimitere a unei astfel de întrebări pentru instanţa a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată în dreptul intern.

Proiectul de lege instituie aşadar aspecte procedurale utile pentru judecătorul care decide să adreseze aceste întrebări.

Acestea sunt raţiunile pentru care vă rugăm să aprobaţi proiectul de lege ca atare şi vă mulţumim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei juridice, vă rog, domnule deputat Boldea.

Domnul Mihail Boldea:

Doamna preşedinte,

Domnilor colegi,

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege, Comisia pentru politică externă, prin avizul transmis, a avizat favorabil această iniţiativă legislativă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare formularea de către România a unei declaraţii în baza art.35 alin.(2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, potrivit căruia orice stat membru poate recunoaşte, printr-o declaraţie, competenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg, de a decide cu titlu preliminar asupra validităţii şi interpretării deciziilor cadru şi a deciziilor asupra interpretării convenţiilor încheiate în virtutea Titlului 6.

Comisia juridică, în şedinţa din 23 iunie 2009, a avizat favorabil această iniţiativă legislativă, înaintând plenului Camerei, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind formularea de către România a unei declaraţii în baza art.35 alin.(2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 22, Proiectul de Lege pentru ratificarea Actelor Finale ale Conferinţei Regionale de Radiocomunicaţii pentru planificarea serviciului de radiodifuziune digitală terestră în părţi din Regiunile 1 şi 3, în benzile de frecvenţe 174-230 MHz şi 470-862 MHz şi a celor pentru revizuirea Acordului de la Stockholm 1961, semnate la Geneva la 16 iunie 2006.

Din partea iniţiatorului.

Domnul Costel Topcian:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România este membră a Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor din 1866.

În perioada 15 mai-16 iunie 2006, a avut loc la Geneva Conferinţa Regională pentru Radiocomunicaţii. Aceasta reprezintă etapa finală a unui exerciţiu major de replanificare a spectrului de frecvenţă pentru benzile 3, destinate radioului digital şi benzilor 4 şi 5, destinate televiziunii digitale.

Acordul Geneva 2006 cuprinde procedura de coordonare a frecvenţelor între ţările semnatare şi stabileşte un plan de atribuire a benzilor de frecvenţă, care are drept scop facilitarea conversiei radiodifuziunii analogice în radiodifuziune digitală.

Ca urmare a adoptării noului acord şi a planului asociat, a fost revizuit acordul Stockholm 1961 şi planul pentru televiziune analogică pentru Europa.

Potrivit planului de radiodifuziune digitală, stabilit prin Acordul Geneva 2006, România va beneficia de două reţele de radio digitale terestre şi de opt reţele naţionale de televiziune digitală terestră.

Dezvoltarea radiodifuziunii digitale are aspecte pozitive, deoarece îmbunătăţeşte atât gama serviciilor, cât şi calitatea acestora, contribuind la eficientizarea utilizării spectrului, cât şi la sporirea capacităţii utile a reţelei.

Astfel, pe lângă creşterea calităţii imaginii, sistemul digital permite adăugarea unor servicii de mare viteză, cum este de pildă internetul, direct pe televizor, fără a mai necesita achiziţionarea unui calculator.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Comisiei pentru comunicaţii, domnul Vreme, vă rog.

Domnul Valerian Vreme:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor republicat, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a fost sesizată în fond spre dezbatere cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Actelor Finale ale Conferinţei Regionale de Radiocomunicaţii pentru planificarea serviciului de radiodifuziune digitală terestră în părţi din Regiunile 1 şi 3, în benzile de frecvenţe 174-230 MHz şi 470-862 MHz şi a celor pentru revizuirea Acordului de la Stockholm 1961, semnate la Geneva la 16 iunie 2006.

Consiliul Legislativ, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru politică externă au avizat favorabil proiectul de lege.

Cu acest proiect de lege, potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţia României republicată, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea actelor finale privind Acordul Geneva 2006, care cuprinde procedura de coordonare a frecvenţelor între ţările semnatare şi stabileşte un nou plan de atribuire a benzilor de frecvenţe, având drept scop facilitarea conversiei radiodifuziunii analogice în radiodifuziune digitală.

Ca urmare a adoptării noului acord şi a planului asociat, a fost revizuit Acordul Stockholm 1961 şi planul pentru televiziunea analogică pentru Europa. Potrivit planului de radiodifuziune digitală, stabilit prin Acordul Geneva 2006, România va beneficia de două reţele naţionale de radio digital terestru şi opt reţele naţionale de televiziune digitală terestră.

Dezvoltarea radiodifuziunii digitale îmbunătăţeşte atât gama serviciilor, cât şi calitatea acestora, contribuind la eficientizarea utilizării spectrului de frecvenţă, cât şi la sporirea capacităţii utile a reţelei.

Televiziunea digitală este şi un suport pentru creşterea penetrării în bandă largă, precum şi o posibilă soluţie pentru asigurarea accesului la internet şi servicii multimedia în zonele rurale, asigurând accesul unui număr cât mai mare de cetăţeni la serviciile societăţii informaţionale.

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La dezbaterea proiectului au participat, în conformitate cu prevederile art. 54 din Regulamentul Camerei Deputaţilor republicat, din partea Guvernului domnul Alexandru Gherghina - de la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

Proiectul de lege a fost dezbătut în şedinţa comisiei din 2 iulie 2009 şi, în urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de iniţiator.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 12 deputaţi din totalul de 14 membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitatea de voturi a membrilor prezenţi.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nefiind intervenţii, nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 24, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.73 din 3 noiembrie 1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, republicată.

Din partea iniţiatorilor?

Domnul Mihail Boldea:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Art.75 alin.2 din Constituţia României stabileşte că prima Cameră sesizată se pronunţă asupra propunerilor legislative în termen de 45 de zile de la înregistrarea proiectului legislativ.

Legiuitorul constituţional în acest text din legea fundamentală a urmărit să existe o celeritate a procesului legislativ, cel puţin în ceea ce priveşte prima Cameră sesizată.

Aşa fiind, Biroul permanent al primei Camere sesizate, chiar dacă este o structură politică, trebuie să se conformeze acestui principiu constituţional. Consiliul Legislativ, fiind un organism consultativ de specialitate al Parlamentului, trebuie să-şi desfăşoare activitatea astfel încât să asigure unificarea şi coordonarea legislaţiei în privinţa iniţiativelor legislative, într-un termen real şi obiectiv.

Această iniţiativă legislativă obiectivează întregul proces legislativ, indiferent de structura politică a Parlamentului, astfel încât noi solicităm adoptarea acestui proiect, astfel cum a fost depus la Camera Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, raportul?

Domnul Mihail Boldea:

Din partea Comisiei juridică de disciplină şi imunităţi, doamna preşedinte, potrivit art.75 din Constituţia României şi art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil această iniţiativă.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin.(2) al art.3 din Legea nr.73/1993, în sensul stabilirii unui termen de 10 zile înăuntrul căruia trebuie emis avizul Consiliului Legislativ în cazul propunerilor legislative. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat iniţiativa legislativă în şedinţa din 2 septembrie 2009. în urma examinării acestei iniţiative legislative şi a opiniilor exprimate, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.73/1993, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport. Legea face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Dacă nu sunt intervenţii, urmează votul final.

Revenind la proiectul de lege, există şi amendamente?

La pct.1, "Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.73 din 3 noiembrie 1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ", dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 23, Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului între România şi Republica Coreea în domeniul securităţii sociale. Din partea iniţiatorului?

Domnul Marius Lazăr (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege are ca obiect ratificarea Acordului între România şi Coreea în domeniul securităţii sociale, semnat la Seul la 11 septembrie 2008. Acordul între România şi Republica coreea în domeniul securităţii sociale respectă principiile fundamentale ale coordonării sistemelor de securitate socială. Acordul reglementează în fapt acordarea pensiilor şi se aplică oricărei persoane care este sau a fost supusă legislaţiei oricărei părţi contractante, persoanelor dependente şi urmaşilor acestor persoane, în înţelesul legislaţiei fiecărei părţi contractante. Este prevăzută egalitatea de tratament între cetăţenii unei părţi contractante care au domiciliul pe teritoriul celeilalte părţi şi cetăţenii acestei din urmă părţi contractante, precum şi posibilitatea exportului prestaţiilor de securitate socială.

Faţă de toate acestea, vă supunem adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei?

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa nr.329 din 2009 cu dezbaterea pe fond în procedură obişnuită a proiectului de lege pentru ratificarea acordului între România şi Republica Coreea în domeniul securităţii sociale, semnat la Seul la 11 septembrie 2008.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Proiectul de lege are ca obiect de reglementarea acordul între România şi Coreea în domeniul securităţii sociale. Acesta reglementează acordarea pensiilor şi se aplică oricărei persoane care este sau a fost supusă legislaţiei oricărei părţi contractante şi este prevăzută egalitatea de tratament între cetăţenii unei părţi contractante care au domiciliul pe teritoriul celeilalte părţi contractante şi cetăţenia acestei din urmă părţi contractante, precum şi posibilitatea exportului prestaţiilor de securitate socială.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege în forma prezentată.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art.73 alin.(1) din Constituţia României, republicată. La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei din 25 august 2009 au participat, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul Marius Lazăr - secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, şi doamna director Magda Filip - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 16 deputaţi din totalul de 19 membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea de voturi ale membrilor prezenţi.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt intervenţii din partea Grupurilor parlamentare? Nefiind, urmează votul final.

Punctul 25, Propunerea legislativă pentru reînfiinţarea comunei Cintei, judeţul Arad, prin reorganizarea comunei Zărand.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor?

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comuna Cintei a fost desfiinţată abuziv în anul 1968, satul Cintei intrând în componenţa comunei Zărand, deşi, aşa cum rezultă din planul cadastral, satul Cintei nu are hotar comun cu Zărandul. Cinteiul se învecinează cu satul Sintea Mică, apoi urmează satul Zărand, iar în anul 1968 nu s-a ţinut cont că nu are nimic în comun cu satul Zărand, a fost alipit abuziv acestuia de către regimul comunist, fără o consultare populară, făcându-se o mare nedreptate, împotriva voinţei cetăţenilor. Pentru a obţine anumite acte, cetăţenii satului Cintei sunt obligaţi să se deplaseze 7 km până la Zărand, în condiţiile în care nu au la dispoziţie niciun mijloc de transport public. Satul Cintei are potenţial economic, populaţia este în creştere, natalitatea este în creştere, ultimul recensământ a fost făcut în anul 2002.

Constatând că autorităţile locale nu s-au preocupat de bunul mers al comunei, locuitorii satului Cintei au organizat referendum şi cu o majoritate de 80% au hotărât să solicite reînfiinţarea comunei Cintei.

Din procentul de 80% obţinut la referendum se poate observa voinţa cetăţenilor pentru reînfiinţarea comunei Cintei, iar într-un stat democratic, voinţa majorităţii este luată în considerare.

Bugetul viitoarei comune permite salarizarea funcţionarilor primăriei nou înfiinţate, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Infrastructura necesară reînfiinţării comunei, sediul fostei primării, postul de poliţie, dispensarul au fost conservate şi întreţinute prin grija locuitorilor satului, fiind funcţionale. activitatea noii comune să se poată desfăşura în bune condiţii.

În concluzie, solicităm adoptarea iniţiativei legislative, astfel cum a fost depusă.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea comisiei, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, care a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege, în şedinţa sa, analizând propunerea legislativă constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege privind înfiinţarea comunei Cintei. Şi, v-aş da câteva considerente.

În primul rând, prin divizarea localităţii se ajunge sub limita minimă prevăzută de lege, de 1500 de locuitori. de asemenea, la comisie, în dosarul pe care noi l-am primit n-au fost puse la dispoziţia comisiei toate actele din care să rezulte că s-a organizat referendumul, nu există hotărârea a consiliului local, nu este harta cadastrală de împărţire administrativ-teritorială a celor două localităţi.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată şi, aşa cum vă spuneam, dintr-un total de 31 de membri ai comisiei 25 au votat pentru respingerea iniţiativei legislative şi propunem plenului Camerei respingerea acesteia.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt solicitări. Propunerea comisiei este de respingere. Rămâne pentru votul final.

Punctul 26, Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2007 pentru modificarea art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/207 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi a art. 9² alin.(1) din Legea nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Nu există intervenţii din partea iniţiatorilor.

Din partea comisiei?

Domnul Mihail Boldea:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Această legea fost adoptată de Senat şi Camera Deputaţilor cu respectarea prevederilor art.75 şi 76 din Constituţia României, republicată, şi trimisă spre promulgare Preşedintelui României la data de 19 octombrie 2007.

În conformitate cu dispoziţiile art.77 alin.(2) din Constituţia României, republicată, preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare a legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2007 pentru modificarea art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi a art.9² alin.(1) din Legea nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, pentru următoarele considerente: este în procedură legislativă cererea de reexaminare la legea pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi pentru a nu crea un vid legislativ prin promulgarea legii de faţă în perioada campaniei electorale şi a votului pentru Parlamentul European, să fie transmisă la promulgare o dată cu legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2007.

La data de 4 mai 2009 Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a reexaminat legea pe baza cererii de reexaminare şi a adoptat proiectul de lege privind respingerea acestei ordonanţe de urgenţă. Camera Deputaţilor este Cameră decizională, iar potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României şi art.92 alin.(9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică a reexaminat acest proiect de lege în şedinţa din 23 iunie 2009, la dezbateri participând invitaţi din partea Secretariatului de stat al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Cu ocazia dezbaterilor s-a constatat că între data adoptării de către Senat a proiectului de lege şi data respingerii ordonanţei de Camera Deputaţilor şi momentul în care legea a fost supusă reexaminării de cele două Camere au trecut 2 ani, timp în care au intrat în vigoare o serie de acte normative care reglementează materia supusă dezbaterii.

În această situaţie, în urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună spre dezbatere plenului raportul de adoptare al legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2007 pentru modificarea art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc. Există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu există intervenţii. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Punctul 27, Reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr.710/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.358/2009.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul. Din partea comisiei juridice?

Domnul Mihail Boldea:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi domni deputaţi,

Această lege a fost adoptată de Senat şi Camera Deputaţilor cu respectarea prevederilor art.75 şi 76 din Constituţia României, republicată. La data de 25 martie 2009 un grup de 81 de parlamentari a depus o sesizare de neconstituţionalitate faţă de textul legii adoptate. La data de 22 iunie 2009, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a reexaminat legea în raport cu decizia Curţii Constituţionale nr.710/2009 şi a respins legea. Camera Deputaţilor, conform prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României este Cameră decizională.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au reexaminat cererea la data de 30 iunie 2009.

La dezbateri au participat reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor cetăţeneşti. Cu ocazia dezbaterilor şi pe baza opiniilor exprimate s-a constatat că legea privind modificarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici este neconstituţională, astfel încât în urma dezbaterilor membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului respingerea legii pentru modificarea Legii nr.188 /1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Nu sunt.

Prin raportul comisiei se propune respingerea. Rămâne pentru votul final.

Punctul 28, Reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr.1008/2009.

iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul. din partea comisiei raportoare?

Domnul Mihail Boldea:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a întocmit următorul raport. Această lege a fost adoptată de Senat şi Camera Deputaţilor cu respectarea prevederilor art.75 şi 76 din Constituţia României.

La data de 12 mai 2009 un grup de 63 de deputaţi au depus la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor o sesizare de neconstituţionalitate. la data de 2 septembrie 2009 Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, a reexaminat legea în raport cu decizia Curţii Constituţionale nr.1008/7 iulie 2009.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat cererea de reexaminare şi a constatat că, într-adevăr, se impune respingerea acestui proiect de lege, adoptând un raport pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ca urmare a deciziei de neconstituţionalitate nr.1008/2009.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, domnule Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu fac decât să vă aduc aminte că atunci când a fost adoptată această ordonanţă de urgenţă, grupul parlamentar al PNL a sesizat că o asemenea modificarea legislativă este neconstituţională. Am fost taxaţi, la vremea respectivă, ca fiind cei care ne opunem unor schimbări substanţiale în funcţionarea statului, că nu dorim perfecţionarea mecanismelor instituţionale şi o întreagă asemenea paletă de afirmaţii, aş spun eu, total nepotrivite.

În consecinţă, astăzi asistăm exact la ce am spus noi în urmă cu mai multe luni de zile. Că această ordonanţă este neconstituţională şi, ca atare, ea nu poate fi aplicată. Şi ca să nu spun altceva decât ceea ce spune Curtea Constituţională, am să citez numai 3 lucruri din decizia Curţii Constituţionale. Primul, şi care este, aş spune fundamental, "CSAT-ul este o autoritate a administraţiei publice centrale cu caracter autonom care, potrivit art.65 din Constituţie, se află sub control parlamentar direct. Astfel că includerea preşedintelui Senatului în componenţa acestui organism afectează raporturile dintre cele două autorităţi fundamentale ale statului care trebuie să fie guvernate de principiul constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor."

Al doilea lucru, Curtea reţine că este exclusă adoptarea ordonanţelor de urgenţă cu privire la acele instituţii fundamentale ale statului, cum este şi CSAT-ul, al căror regim juridic se stabileşte potrivit dispoziţiilor constituţionale prin lege organică.

Şi al treilea lucru, Curtea Constituţională a statuat că viciul de neconstituţionalitate al unei ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă emise de guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective. În consecinţă, legea care aprobă ordonanţa de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.

Ca atare, stimaţi colegi, cred că acest guvern este unicul guvern din istoria postdecembristă a României care a emis cele mai multe acte normative, ordonanţe de urgenţă şi ordonanţe care au fost declarate neconstituţionale.

Cred că este un lucru grav şi cred că este un lucru la care Guvernul trebuie să se gândească, iar noi ca Parlament trebuie să atenţionăm Guvernul asupra acestui aspect de constituţionalitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Intrăm, dacă nu mai sunt alte intervenţii, în dezbaterea amendamentelor. Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La art. 2. Sunt observaţii? Nu. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 29, Reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr.1039/2009.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia, vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată prin adresa secretarului general nr.686 din 27 iulie 2009 cu reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În conformitate cu prevederile art.147 din Constituţia României, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a reexaminat Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului. în urma reexaminării membrii comisiei au hotărât în unanimitate să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre adoptare, proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii din partea Grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Vă propun să intrăm în dezbaterea amendamentelor admise. Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct. 2, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Urmează punctul 30, proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane.

Din partea iniţiatorilor, doreşte să ia cuvântul cineva?

Vă rog.

Domnul Ioan Andreica (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege vine să completeze, să modifice, să modernizeze oarecum Legea nr.24, având în vedere evoluţia problematicii privind achiziţia de spaţii verzi, administrarea, exploatarea spaţiilor verzi în general.

Ca noutăţi, prezentul act normativ are în vedere reglementarea unor noi tipologii de spaţii verzi, care au apărut din necesitate, de asemenea, creşterea rolului autorităţii publice locale, respectiv a autorităţii publice centrale în ceea ce priveşte inventarierea şi gestionarea spaţiilor verzi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt intervenţii?

Comisia, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

PL-x 182 a fost luat în analiza comisiei pentru administraţie publică; el are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.24 privind administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane, în sensul instituiri unor măsuri suplimentare pentru stoparea procesului de diminuare şi degradare a spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, cu modificările şi completările pe care noi le-am cuprins în raport.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate de voturi. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în 4 martie, face parte din categoria legilor ordinare şi vă propunem plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise în raportul comisiei.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să propuneţi şi un timp pentru dezbateri.

Domnul Mircea Duşa:

5 minute cu un minut.

Şi, dacă nu sunt intervenţii la dezbateri generale, aş face câteva precizări de corectare a unor erori materiale, deoarece acest proiect de lege a stat foarte mult timp în dezbatere la comisie. A fost dezbătut cu reprezentanţii asociaţiilor în domeniu, cu organismele interesate şi în urma cestor dezbateri ample s-au strecurat şi unele greşeli care trebuie corectate.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să precizaţi aceste corecturi materiale.

Domnul Mircea Duşa:

La pct.11, la art.8 lit. d), care devine pct.c), sintagma "zone verzi" se înlocuieşte cu sintagma adecvată: "spaţii verzi".

La punctul 13 din raport, la art.12 alin.(3) se mută la art.II ca alineat (1). Art.12 rămâne cu trei alineate, alin.(4) o să devină alin.(3).

La punctul 21, la art.25 alin.(1), lit.e), nou introdus, sintagma "alin.(2) şi (3) se înlocuieşte cu sintagma alin.(1)". Deci se sancţionează numai alin.(1) al art.12.

La punctul 24, art.II al Legii de modificare şi completare a Legii nr.24/2007 va avea două alineate: alin.(1) care va avea conţinutul fostului alin.(3) şi la art.12, alin.(2) va avea conţinutul actualului art.II care are un singur alineat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Vă rog.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Stimaţi colegi,

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane este o reglementare deosebit de importantă în contextul realităţilor existente astăzi în România.

Există oraşe în care suprafaţa de spaţiu verde pe cap de locuitor este sub patru metri pătraţi, aceasta, în comparaţie cu Londra care are 64 de metri pătraţi pe cap de locuitor, Stocholm, sau în comparaţie cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care recomandă 50 de metri pătraţi pe cap de locuitor.

Mai mult, anul trecut am asistat la distrugerea unor parcuri din Bucureşti, Piteşti, sub pretextul necesităţii dezvoltărilor imobiliare.

Atrag atenţia că legea în forma actuală va permite în continuare distrugerea spaţiilor verzi, în special a parcurilor şi a grădinilor, invocându-se din nou motivul executării de lucrări de utilitate publică. Trebuie să atragem atenţia că între sănătatea populaţiei şi spaţiile verzi din oraşe există o legătură directă.

De aceea, considerăm că deşi, sub aspect legal, legea aduce unele îmbunătăţiri, totuşi, nu sunt exceptate de la distrugere spaţiile verzi, parcurile şi scuarurile. Mai mult, şi noi ştim că lucrările de interes public sunt importante, dar din punctul nostru de vedere trebuie să găsim un echilibru şi să exceptăm de la distrugere spaţiile verzi, mai ales parcurile şi scuarurile.

Prin urmare, dacă veţi accepta un amendament respins în comisie, şi anume acela ca lucrările de utilitate publică să poată fi realizate pe spaţiile verzi, cu excepţia parcurilor şi scuarurilor, PNL va vota actul normativ, dacă nu, permiteţi-ne să ne abţinem.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun la vot, dacă nu mai sunt alte intervenţii, propunerea făcută de comisie pentru timpul alocat dezbaterii.

Votul este deschis.

S-a încheiat votul. Propunerea a trecut cu 49 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi două abţineri.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

Titlu: Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.2, 3 şi 4, dacă sunt observaţii. Sunt nemodificate de comisie. Nu sunt observaţii. Adoptate.

La pct.5 există şi un amendament respins. Dacă doreşte cineva să-l susţină. Nu. Există observaţii la pct.5? Nu sunt. Adoptat.

La pct.6 sunt două amendamente respinse. Dacă sunt observaţii. Dacă doreşte cineva să le susţină? Nu. Adoptat.

La pct.7, există un amendament respins. Dacă sunt observaţii. Susţine cineva amendamentul? Nu. Atunci, pct.7 este adoptat.

La pct.8, există de asemenea un amendament respins. Dacă există susţinere pentru el. Nu. Adoptat.

Pct.9, amendament respins, de asemenea. Dacă doreşte cineva să-l susţină. Nu doreşte să-l susţină nimeni. Pct.9 este adoptat, neexistând nicio observaţie.

La pct.10 dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.11, observaţii? Există şi un amendament respins. Nu sunt observaţii. Nu se doreşte susţinerea amendamentului. Atunci, pct.11 este adoptat.

La pct.12, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.13, dacă sunt observaţii. Există şi un amendament respins la acest punct. Doreşte cineva să-l susţină? Nu. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.14. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

Trebuie să vă spun că la art.15 sunt două amendamente respinse.

Doamna Varga, vă rog.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Aşa cum am mai precizat, amendamentul meu se referă la excepţia pe care parcurile şi scuarurile trebuie să o facă astfel încât aceste parcuri şi scuaruri să nu poată fi distruse, chiar dacă acolo se invocă motivul de utilitate publică. Parcurile şi scuarurile sunt zone verzi însemnate din punct de vedere al amenajării peisagistice şi ca suprafaţă, iar permiterea executării unor lucrări chiar de utilitate publică pe aceste suprafeţe va conduce sigur la dispariţia lor.

Prin urmare, amendamentul meu solicită ca o excepţie ca parcurile şi scuarurile să nu poată fi distruse sub motivul realizării de lucrări de utilitate publică.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta-Alma Anastase:

O să vă rog să citiţi amendamentul aşa cum este el pentru a-l putea supune la vot.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Fac excepţie de la prevederile alin.(4) scuarurile şi parcurile."

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot asupra acestui amendament care a fost respins de comisie.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

42 de voturi pentru, 32 de voturi împotrivă, 13 abţineri. Amendamentul este respins.

La pct.15 există, de asemenea, un amendament respins. Dacă doreşte cineva să-l susţină. Nu. Atunci dacă nu sunt nici observaţii, se adoptă.

La pct.16, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.17, dacă sunt observaţii. Există şi un amendament respins. Dacă doreşte cineva să-l susţină. Nu.

La pct.18, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Există un amendament respins care vizează art.20. Dacă doreşte cineva să-l susţină. Nu.

La pct.19, art.21, există şi un amendament respins. Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

La art.23 sunt două amendamente respinse. Dacă doreşte cineva să le susţină. Nu.

La pct.20 există un amendament respins. Dacă doreşte cineva să-l susţină. Dacă sunt observaţii în legătură cu pct.20. Nu sunt. Adoptat.

Pct.21. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.22. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.23. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.24. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.25. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.26. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Punctul 31, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul de mediu.

Din partea iniţiatorului.

Domnul Vlad Marcoci (preşedintele Administraţiei Fondului pentru Mediu):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este vorba de Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2008.

Proiectul de lege vizează modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări cu Legea nr.105/2006.

Principalele modificări aduse noului act normativ vizează modificarea structurii comitetului de avizare astfel încât să includă reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale nou create în urma reorganizării ministerelor la finele anului 2008; se modifică atribuţia comitetului director privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli a fondului pentru mediu; se introduce taxa pe poluare pentru autovehicule printre sursele de constituire a fondului pentru mediu, şi totodată se precizează şi categoriile de programe şi proiecte care vor fi finanţate din taxe; se constituie cadrul legal necesar elaborării şi aprobării unei proceduri simplificate de aprobare şi finanţare a categoriilor de programe şi proiecte prevăzute prin Ordonanţa 50/2008; se introduce o nouă taxă denumită "ecotaxa" în cuantum de 0,2 lei pe bucată pentru pungi de tip sacoşă confecţionată din materiale care nu sunt biodegradabile; se modifică şi se completează categoriile de beneficiari ai finanţării de la fondul pentru mediu prin înlocuirea autorităţilor locale cu unităţi administrativ-teritoriale şi introducerea instituţiilor de învăţământ şi a ocoalelor silvice şi composesoratelor.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul de mediu.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. A fost adoptat de Senat şi Comisia pentru administraţie şi mediu, în plenul ei, a hotărât supunerea spre adoptare Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională, cu amendamentele admise de comisie.

De asemenea, pentru că sunt la microfon, aş propune să fac o corecţie materială, respectiv la pct.32 textul ar fi următorul: "În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Timpul propus de comisie?

Domnul Mircea Duşa:

Cinci minute cu un minut.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Nu sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Vă supun la vot propunerea făcută de comisie.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

"Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.196 din 2005 privind Fondul de mediu".

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.2 sunt observaţii? Nu sunt.

Au fost? Dar nu au existat intervenţii, solicitări de intervenţii.

O să-i rog pe domnii secretari să fie mai atenţi la solicitările dumneavoastră şi atunci o să revin la dezbaterile generale.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acest act normativ care până la urmă a dezbătut şi a redesenat puţin o ordonanţă de urgenţă foarte importantă, adoptată anul trecut de către Guvern, aduce câteva îmbunătăţiri după părerea mea substanţiale a tot ce înseamnă mecanism de colectare, taxă de mediu şi orientare către investiţii de mediu. Şi vreau să precizez şi să aleg două teme importante, una care defineşte ca toate taxele care sunt colectate de la taxa auto să meargă pe şase tipuri de investiţii, care toate vin pentru îmbunătăţirea calităţii aerului prin investiţii atât în natură, cât şi în tot ce înseamnă îmbunătăţirea parcului auto, tot ce înseamnă îmbunătăţirea condiţiilor de transport în oraşe.

Pe de altă parte, este şi un alt element foarte important al acestui act normativ care defineşte acea ecotaxă renumită pe sacoşele de tip plastic care nu sunt biodegradabile. Şi aici vreau să fac o precizare foarte importantă şi cer public Ministerului Mediului, fondului de mediu şi Gărzii de Mediu ca acest articol care este îmbunătăţit în acest act normativ să fie aplicat nediscriminatoriu la toate soluţiile tehnice, pentru că aşa pot să le numesc, care îndeplinesc Directiva europeană pe deşeuri. De ce spun lucrul acesta? Pentru că sunt tendinţe la ora actuală ca, din cauza concurenţei diferiţilor producători să aleagă instituţiile publice una sau alte soluţii, în loc să aplice legea care defineşte foarte clar ce se însemnă biodegradabilitate prin reziduurile care rămân din acest procent.

Totodată, vreau să vă atrag atenţia asupra unui lucru foarte important. Fondul de mediu, prin decizii succesive ale Parlamentului şi ale Guvernului, devine din ce în ce o instituţie mai puternică, mai mare, mai serioasă şi, după părerea mea, pe termen mediu, ar trebui ca actualul Guvern să vină cu o soluţie de management care să întărească această instituţie, care să fie mai aproape de tot ce înseamnă fonduri de investiţii, pentru că fondurile care sunt la dispoziţia fondului de mediu sunt semnificative, dar accesul, din păcate, din cauza legislaţiei, este mai birocratic pentru cei care vor să beneficieze de aceste fonduri.

Eu cred că noi, Parlamentul, dacă nu vine Guvernul, trebuie să venim în sprijinul fondului de mediu în anii următori, pentru ca acest pas trebuie făcut, mai ales că la ora actuală este în dezbatere la Guvern şi soluţiile cu privire la investiţiile din veniturile care sunt realizate din vânzarea certificatelor pentru gaze cu efect de seră.

UDMR susţine proiectul de lege şi sper ca şi pachetul care este pentru sprijinul mediului de afaceri să întărească această instituţie şi soluţiile care au fost vizate şi să nu aducă prejudicii Fondului de Mediu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Varga.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Modificările care au fost aduse la legea veche a Fondului de mediu sunt în special modificări care vin în sprijinul autorităţilor locale şi în sprijinul agenţilor economici, astfel încât aceştia să poată beneficia de finanţări pentru reducerea poluării şi protejarea mediului înconjurător.

Partidul Naţional Liberal va vota acest act normativ, deşi am avut un amendament prin care introduceam în acele categorii de programe şi proiecte finanţate în mod direct de la Fondul de mediu şi categoria "închiderea depozitelor de deşeuri", cu atât mai mult cu cât este o obligaţie pe care o aveam până în acest an faţă de Uniunea Europeană.

Deci, Partidul Naţional Liberal va vota acest act normativ.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Sulfina Barbu.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Toate modificările aduse acestui act normativ sunt în primul rând pentru sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale şi trebuie să ştie fiecare dintre dumneavoastră că administraţia publică locală este eligibilă în momentul de faţă după aprobarea acestei legi pentru a aplica la Fondul de Mediu, pentru a-şi gestiona deşeurile din unitatea administrativ-teritorială. Lipsa de fonduri pentru localităţile mai mici de zece mii de locuitori a fost compensată prin modificările aduse acestui act normativ în Parlament prin dezbaterile parlamentare.

Un alt capitol extrem de important care a mai fost amintit aici şi veniturile pe care le vom avea din drepturile de atribuire pe certificatele de emisii de gaze cu efect de seră vor merge la fondul de mediu şi acolo agenţii economici vor putea aplica pentru a-şi rezolva problemele şi pentru a reduce poluarea.

Toate aceste modificări sunt pentru operaţionalizarea instituţiei Administraţia Fondului de mediu, dar şi pentru sprijinirea mediului de afaceri.

Partidul Democrat Liberal susţine acest act normativ şi rugăm şi celelalte partide parlamentare să voteze pentru.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Mai sunt şi alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Revenim la dezbaterea pe articole.

Titlul legii: Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.2 dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.3 şi 4, nemodificate nici în comisie. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

La pct.5, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.6 există şi un amendament respins. Dacă doreşte cineva să-l susţină. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.7, nemodificat. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.8. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.12 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Dar există un amendament respins. Doreşte cineva să-l susţină? Nu. Adoptat.

La pct.13, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La art.8 există un amendament respins. Dacă doreşte cineva să-l susţină? Nu.

La pct.14 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.15, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.16, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.17, observaţii? Nu sunt. Este un amendament respins.

Vă rog să-l susţineţi.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Stimaţi colegi,

Prin Fondul de Mediu pot fi beneficiari autorităţile locale pentru diverse programe şi proiecte aprobate de Guvern. Eu am propus un amendament prin care să poată fi finanţate de la Fondul de mediu inclusiv proiecte şi programe pentru închiderea depozitelor neconforme de deşeuri. Până în iulie 2009, peste 70 de depozite de deşeuri trebuiau închise. Autorităţile locale nu dispun de fondurile necesare pentru închiderea acestor depozite de deşeuri şi acum sunt într-o situaţie delicată. Pe de o parte, au sistat depozitarea deşeurilor în acele depozite neconforme şi, pe de altă parte, nu au unde să-şi ducă deşeurile generate de populaţie. Mai mult, Garda de Mediu se duce şi aplică sancţiuni pentru că încă mai depozitează în vechile depozite de deşeuri.

E adevărat că la un alt articol se permite finanţarea proiectelor de închidere de depozite de deşeuri, dar nu prin programe şi proiecte la nivel naţional. Mai mult, din câte ştiu, nu s-a deschis până în acest moment nici măcar o etapă de finanţare, o sesiune de finanţare a acestor proiecte de către Administraţia Fondului pentru Mediu.

Şi, prin urmare, vă propun să aprobăm amendamentul prin care, prin programe şi proiecte de închidere a depozitelor neconforme de deşeuri, să venim în sprijinul autorităţilor locale şi să finanţăm închiderea acestor depozite de deşeuri. Insist asupra aprobării acestui amendament pentru că programele şi proiectele de spaţii verzi sau de împăduriri deja se derulează de către Administraţia Fondului pentru Mediu şi ar fi un bun sprijin pentru autorităţile locale.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun la vot amendamentul respins de comisie şi susţinut de doamna deputat Varga.

Votul este deschis. vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 45 de voturi pentru, 60 voturi împotrivă şi 4 abţineri. Amendamentul a fost respins.

Dacă la pct.17 sunt observaţii. Nu sunt. Adoptat.

La pct.18, dacă sunt observaţii. Vă menţionez că există şi un amendament respins aici. Dacă doreşte cineva să-l susţină. Nu. Atunci, pct.19 este adoptat.

Pct.19. dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.20, nemodificat nici de comisie. Dacă sunt observaţii. Nu. Adoptat.

La pct.21, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.22. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.23. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.24. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.25, nemodificat. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.26. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Pct.27. Nu sunt observaţii? Adoptat. Este un amendament respins aici. Dacă doreşte cineva să-l susţină. Nu.

Pct.28. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.29. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.30. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.31. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.32. Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Făceam la începutul intervenţiei mele referiri la această eroare materială şi pentru stenogramă aş vrea să recitesc textul de la pct.22 la articolul unic, 17 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Metodologia de calcul al contribuţiei şi taxelor prevăzute la art.9 alin.(1) lit.a) până la j), p) şi q) se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului."

Acesta este textul care rămâne.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă la pct.33 sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 32, Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Din partea iniţiatorilor? Nu există solicitări.

Din partea comisiei?

Domnul Gabriel Andronache:

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Camera Deputaţilor, în conformitate cu art.75 din Constituţia României, este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

De asemenea, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor a avizat favorabil proiectul de lege.

Guvernul, prin punctul său de vedere, susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 pentru punerea în acord a dispoziţiilor acestui act normativ cu Decizia Curţii Constituţionale nr.1.354/2008.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Propunem trei minute pentru dezbateri generale şi un minut pe articole.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, există solicitări?

Pentru intervenţie, domnul deputat Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să am această intervenţie, pentru că sunt iniţiatorul acestei legi care vizează înlocuirea contravenţiei cu munca în folosul comunităţii.

În acel moment, în care a fost adoptată această lege, s-a discutat foarte mult pe marginea acordului expres al contravenientului atunci când se înlocuieşte contravenţia cu munca în folosul comunităţii.

Această Decizie, a Curţii Constituţionale, este bine-venită. Noi trebuie să fim foarte atenţi, să nu intrăm în contradicţie cu prevederile Uniunii Europene, unde este foarte clar prevăzut faptul că munca silită este interzisă.

Însă, Decizia Curţii Constituţionale trebuie respectată şi nu comentată, iar această lege nu face altceva decât să facă mai aplicabilă Ordonanţa nr.2, care prevede aceste aspecte.

Vă mulţumesc.

În consecinţă, vom vota acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Mai există şi alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Nefiind amendamente, urmează votul final.

Punctul 33, Propunerea legislativă pentru completarea art.20 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţia agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Iniţiatorii doresc să ia cuvântul. Aveţi cuvântul, domnule deputat Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Legea nr.268/2001 reglementează circulaţia bunurilor şi serviciilor din agricultură prin contract de concesiune.

Conform prevederilor acestei legi, concesionarul, după finalizarea contractului de concesiune, trebuie să predea concedentului tractoarele, combinele, autopropulsatele, centralele termice etc., ce a avut în scris sau prevăzut, mai bine zis, în contractul de concesiune.

Aşadar, în perioada concesiunii, cu toate că mijloacele pe care le-am amintit mai înainte se uzează fizic şi moral, concesionarul nu are dreptul să le caseze, întrucât Legea nr.268 nu prevede expres acest lucru.

Faţă de cele prezentate, am propus această iniţiativă legislativă. Fac precizarea că Consiliul Legislativ a fost de acord, iar Senatul a adoptat această prevedere.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, domnul Kelemen, vă rog.

Domnul Kelemen Attila Béla-Ladislau:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru completarea art.20 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi punctul de vedere pozitiv al Guvernului.

Propunerea legislativă în cauză, care are ca obiect reglementarea, completarea art.20 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, avându-se în vedere ca bunurile mobile uzate fizic şi moral, aparţinând societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri cu destinaţia agricolă, să poată fi casate, iar sumele obţinute să fie făcute venit la bugetul de stat.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi în şedinţa din 23 iunie 2009, înregistrându-se 20 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia propune admiterea propunerii legislative cu modificări şi completări.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am să vă rog să propuneţi şi un timp pentru dezbaterea amendamentului.

Domnul Kelemen Attila Béla-Ladislau:

Trei minute, respectiv un minut pe articole.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

În cadrul dezbaterilor generale, dacă există solicitări de intervenţii? Nu sunt.

Vă supun întâi la vot propunerea făcută de comisie pentru timpii alocaţi dezbaterii.

Votul este deschis şi vă rog să votaţi.

Propunerea a trecut cu 108 voturi pentru şi un vot împotrivă.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

La pct.1, Titlul legii, Lege pentru modificarea şi completarea art.20 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.2, dacă sunt observaţii?

Precizez că este şi un amendament respins.

Dacă doreşte să-l susţină cineva? Nu.

Neexistând observaţii, este adoptat.

La pct.3, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Nu vă supăraţi, amendamentul respins, doriţi să-l susţineţi? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Pavel Horj:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

De fapt, modificarea pe care am propus-o la acest articol este mai mult de tehnică legislativă. Nu modifică raţiunea iniţiatorului. Respectiv, în articol, la alin.(2¹) se enumeră: tractoarele, maşinile agricole, standurile de încercare, aparatele de măsură şi control, mobilierul.

La propunerea pe care eu o susţin, aş dori ca acestea să fie înlocuit cu "bunuri mobile corporale", pentru că în inventarul acestor societăţi comerciale mai există şi echipamente de udare, autocamioane, utilaje pentru drumuri, buldozere, excavatoare, autoturisme de teren care, în varianta restrictivă şi limitativă a formulării iniţiale adoptată de comisie, acestea vor rămâne în continuare un morman de fier vechi, care nu vor putea fi casate ca şi celelalte bunuri adoptate de comisie.

Aşa fiind, v-aş ruga să votaţi pentru adoptarea acestui amendament, mai ales că şi în urma discuţiei cu iniţiatorul a fost de acord că această formulare este bine-venită.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă supun la vot amendamentul respins de comisie şi susţinut de domnul deputat.

Votul este deschis şi vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul: 114 voturi pentru, 7 împotrivă şi 2 abţineri.

Amendamentul a trecut.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 34, Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei?

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat proiectul.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Tot favorabil a avizat şi Guvernul.

În urma dezbaterilor din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, propunem plenului Camerei Deputaţilor, cu unanimitate de voturi, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Nu sunt nici amendamente.

Urmează votul final.

Punctul 35, Proiectul de Lege pentru completarea art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul? Nu.

Din partea comisiei?

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În conformitate cu art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată, prin Adresa nr.609/8 octombrie 2008, cu dezbaterea pe fond în procedură obişnuită a Proiectului de Lege pentru completarea art.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, precum şi punctul de vedere nr.2.100 din 5.09.2008 favorabil, şi nr.927/6.05.2009 negativ.

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea completării art.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, în sensul eliminării discriminării constatate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a celei care există între persoanele care posedă hotărâri de respingere din partea caselor de pensii şi celor care posedă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de respingere a acţiunii.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, cu amendamente care se regăsesc în anexa la raport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art.73 alin.(1) din Constituţia României, republicată.

La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei, din 26 august 2009, au participat, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, din partea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, domnul Marius Lazăr, secretar de stat, doamna Gabriela Mateescu, director, şi doamna Cecilia Sever, consilier.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 16 deputaţi, din totalul de 19 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea de voturi a membrilor comisiei prezenţi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 30 septembrie 2008.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi a art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Propun 10 minute timp de dezbatere.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înainte de a intra în dezbateri generale, daţi-mi voie să-i dau cuvântul iniţiatorului proiectului, domnul Karoly Kerekes.

Domnul Kerekes Karoly:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Aţi auzit şi dumneavoastră din partea domnului vicepreşedinte al comisiei expunerea de motive la care aş adăuga numai următoarele: prin adoptarea acestei iniţiative s-a ridicat la rang de lege cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin admiterea recursului în interesul legii, astfel nemaifiind necesar ca petiţionarii, în viitor, să se adreseze instanţelor pentru a li se face dreptate în acordarea acestor drepturi.

O remarcă: în raportul comisiei, acum am observat, figurează un amendament din partea domnului preşedinte Dobre... două amendamente. De fapt, aceste amendamente aparţin întregii comisii. Acest amendament a fost propus de către reprezentantul ministerului, dar întrucât reprezentantul ministerului nu poate să facă regulamentar un amendament, acest amendament a fost preluat în întregime de către comisie.

Mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Vă supun la vot propunerea făcută de comisie asupra timpului afectat dezbaterii pe articole.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

Propunerea a trecut cu 109 voturi.

Titlu: Lege pentru completarea art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 2 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 3 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 4 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 36, Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(1) al art.65 din Ordonanţa Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi pentru modificarea art.52 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice.

Din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Kötő Iosif:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.65 din Ordonanţa Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, precum şi modificarea şi completarea art.52 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, în sensul acordării către instituţiile de cercetare a unui avans de până la 90% din bugetul unei etape a proiectelor de cercetare la momentul începerii acestora.

În funcţie de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 17 deputaţi din totalul de 31 de membri ai comisiei.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Camera decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 17 iunie 2009.

În urma dezbaterii, în şedinţa din 25 august 2009, comisia a propus, cu unanimitate de voturi, adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele din anexe, considerând că este oportun şi ar avea un efect foarte benefic asupra activităţii de cercetare, mărind competitivitatea ţării în spaţiul cultural european.

Însă, trebuie să remarc că este o problemă tehnică legislativă. Propunem ca la nr.crt.3, art.2 pct.1, după sintagma "din fondurile publice criteriile, procedurile" se introduce sintagma "precum", şi textul curge mai departe.

Propun pentru dezbatere 3 minute.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Există solicitări pentru intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Doamna profesor Ardeleanu, vă rog.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, aş dori să susţin această propunere legislativă care vine în sprijinul direct al cercetării ştiinţifice universitare.

Ştim cu toţii, cei care suntem implicaţi în proiecte de cercetare ce înseamnă o alocare de doar 30% din suma alocată organizării activităţilor, elaborării documentelor, planificării etapelor de derulare. Universitatea ne creditează sau, deseori, ar trebui să ne crediteze.

Se întâmplă numeroase blocaje din cauza lipsei de fonduri, de aceea credem şi susţinem ideea că odată aprobat acest amendament, această modificare la lege, vom putea să demarăm proiectele noastre cu o finanţare mai importantă, ceea ce va evita şi complicările birocratice la care suntem supuşi în prezent.

De aceea, încă o dată, din partea Partidului Democrat Liberal, votăm cu ambele mâini, dacă se poate spune, această modificare la o lege care încurajează cercetarea ştiinţifică universitară.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Horia Cristian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă bucur că votaţi cu două mâini această modificare a legii. Din păcate, această modificare este strict demagogică. Ea nu are niciun fel de susţinere din punct de vedere financiar. Degeaba se acordă 90% avans, pentru că în fapt sumele destinate cercetării au fost amputate de către acest guvern.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule Drăgulescu.

Domnul Iosif Ştefan Drăgulescu:

Doamna preşedinte,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Sigur că iau cuvântul după colegul şi prietenul meu Horia Cristian, care spune o parte din adevăruri. Sunt rectorul unei universităţi şi ceea ce se votează acum este foarte important pentru cercetarea ştiinţifică, prin faptul că se realizează o deblocare a finanţării proiectelor de cercetare.

Sigur că situaţia economică a României influenţează foarte mult cercetarea ştiinţifică, dar faptul că se ia această decizie în Parlamentul României, chiar în condiţiile de criză economică, înseamnă înţelepciune în sprijinirea cercetării ştiinţifice româneşti.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu mai sunt alte intervenţii.

Vă supun la vot propunerea făcută de comisie pentru timpul alocat dezbaterilor.

Votul este deschis. Vă să votaţi.

119 voturi pentru, 3 împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea a trecut.

Intrăm în dezbaterea pe amendamente.

Titlul legii: "Lege pentru modificarea alin. (1) al art.65 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi pentru modificarea şi completarea art.52 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice".

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul rămâne pentru votul final.

Punctul 37, Propunerea legislativă privind modificarea art.6 şi art.123 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţie în cadrul dezbaterilor generale.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 38, Propunerea legislativă pentru abrogarea art.II din Legea nr.305/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Iniţiatorul? Nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţie în cadrul dezbaterilor generale.

Rămâne pentru votul final.

Punctul 39, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Nu există intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Urmează votul final.

Punctul 40, Propunerea legislativă privind completarea Codului civil.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

Punctul 41, Propunerea legislativă pentru modificarea art.239 din Codul penal.

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc.

Această iniţiativă legislativă este a unui deputat PSD. De aceea, pentru a putea să o luăm în calcul încă o dată şi să discutăm cu multă aplecare asupra problemelor care sunt cuprinse în acest proiect de lege privind descurajarea tendinţelor de sfidare a autorităţilor statului, sancţionarea mai severă a faptelor de ameninţare, lovire sau alte violenţe săvârşite împotriva funcţionarilor publici, în special împotriva poliţiştilor, vă propun, doamna preşedinte, s-o retrimitem la comisie, poate pe o altă formulare, poate în spiritul modificărilor legislative care au avut loc în această vară, să putem să dăm o formă care să împiedice astfel de infracţiuni, astfel de tendinţe a unora faţă de funcţionarii publici, care sunt în exerciţiul funcţiunii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Deci propuneţi retrimiterea la comisie.

Vă supun la vot propunerea făcută de doamna Aura Vasile, retrimiterea la comisie.

Votul este deschis şi vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul: 122 de voturi pentru, 2 împotrivă şi 4 abţineri.

Proiectul merge înapoi la comisie.

Punctul 42, Propunerea legislativă privind stimularea elevilor care au primit distincţii la olimpiadele şcolare naţionale.

Iniţiatorul? Nu doreşte să susţină.

Comisia propune respingerea. Nu există solicitări pentru intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Urmează votul final.

Punctul 43, Proiectul de Lege pentru modificarea lit.e) a art.16 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Urmează votul final.

Punctul 44, Propunerea legislativă pentru modificarea lit.q) a alin.(1) al art.9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea. Nu sunt solicitări de intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Urmează votul final.

Punctul 45, Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(7) al art.5 din Legea nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Iniţiatorul nu doreşte să intervină.

Comisia propune respingerea. Nu există solicitări de intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Urmează votul final.

Punctul 46, Proiectul de Lege Codul Civil.

Iniţiatorul nu doreşte să ia cuvântul.

Comisia propune respingerea. Nu sunt solicitări de intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Urmează votul final.

Cu aceasta am încheiat dezbaterile pe marginea proiectelor de lege, urmează sesiunea de vot final, începând cu ora 12,30.

Vă mulţumesc.

- Pauză -

În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Deschid şedinţa consacrată votului final, stimaţi colegi. Avem un număr de 41 de proiecte de lege pe care o să le supunem atenţiei dumneavoastră.

Vă rog să vă pregătiţi cartelele de vot. Să sperăm că nu vor fi defecţiuni şi că o să putem vota fără probleme.

1. Propunerea legislativă "Legea comercializării produselor agroalimentare."

Lege ordinară.

Domnul deputat Victor Surdu.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Domnule preşedinte de şedinţă Ioan Oltean,

Stimaţi colegi,

Am rugămintea să fiţi de acord să retragem pentru un raport suplimentar această lege la comisie, deoarece, în perioada aceasta de două luni de zile, au mai apărut nişte elemente, nişte precizări în relaţia dintre Parlamentul nostru şi Parlamentul European, pe de o parte, iar pe de altă parte datorită faptului că două observaţii pe care le-a făcut liderul Grupului parlamentar al UDMR, pentru care am tot respectul şi-i mulţumesc public, în modul în care au fost transcrise în stenograma din noaptea aceea foarte târziu, nu sunt clare.

Vă rog să fiţi de acord şi vă mulţumesc anticipat.

În cel mai scurt timp vom redepune legea pentru dezbatere şi vot final.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mircea Toader, liderul Grupului Partidului Democrat-Liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Şi noi susţinem retrimiterea la comisie. Nu ştiu care este motivul de a apărut raportul aşa, dar dacă ar apărea ca lege, ar fi o mare problemă nu numai pentru comercializarea produselor, ci chiar şi pentru ceea ce ne dorim cu toţii, produsele româneşti să fie pe piaţă la preţuri echitabile.

Vă rog să fiţi de acord.

Grupul PD-L va vota pentru retrimiterea la comisie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Kelemen, din partea Grupului UDMR... din partea comisiei sesizate în fond.

Domnul Kelemen Atilla Béla-Ladislau:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Şi în comisie s-a discutat această problemă. Intervenţia iniţiatorului, domnului coleg Surdu, a fost pertinentă, cerem retrimiterea la Comisia pentru agricultură a acestui raport.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Se pare că există o cerere largă în privinţa aceasta.

Supun votului dumneavoastră solicitarea domnului deputat Surdu de a retrimite la comisie acest proiect de lege pentru un raport suplimentar.

Cine este pentru? Vot deschis? Vă rog să număraţi votul, domnilor secretari.

Voci din sală:

Electronic!

Domnul Ioan Oltean:

Funcţionează. OK! Deci vă rog să votaţi atunci electronic. Vă rog să puneţi în mişcare, da.

Cu 189 de voturi pentru, propunerea a fost adoptată.

Termen: două săptămâni pentru o reanaliză a proiectului şi prezentarea unui raport suplimentar. Două săptămâni termen.

2. Proiectul de Hotărâre privind prelungirea termenului pentru depunerea raportului de către Comisia parlamentară de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor sectoare de îmbunătăţiri funciare.

Vot pentru, vă rog.

Mulţumesc. 194 de voturi pentru, cinci voturi împotrivă, două abţineri.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

3. Proiectul de Hotărâre privind prelungirea termenului pentru depunerea raportului de către Comisia parlamentară de anchetă pentru verificarea modului în care a fost atribuit de către Ministerul Mediului contractul privind "Campania de promovare a Programului Operaţional Sectorial Mediu, Lot II - Difuzare/Publicare" la data de 28 aprilie 2009, prin negociere fără anunţ de participare.

Voturi, vă rog.

Cu 199 de voturi proiectul de hotărâre a fost adoptat.

4. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să votaţi.

Cu 213 voturi pentru, două abţineri, proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Mulţumesc frumos.

5. Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.59/1997 privind destinaţia sumelor încasate de Fondul Proprietăţii de Stat în cadrul procesului de privatizare a societăţilor comerciale la care statul este acţionar.

Lege cu caracter ordinar.

Vă rog să votaţi.

Cu 209 voturi pentru şi şapte abţineri şi acest proiect de lege a fost adoptat.

6. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.166/2008 pentru modificarea art.16 lit.a) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995.

Lege cu caracter organic, stimaţi colegi.

Vă rog să votaţi.

Cu 214 voturi pentru şi patru abţineri şi acest proiect de lege a fost adoptat.

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.33/2009 pentru completarea art.270 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României.

Lege cu caracter organic. Vă rog să votaţi.

Cu 222 de voturi pentru şi două abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Vă mulţumesc.

8. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.227/2008 pentru modificarea art.12 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

De asemenea, un proiect de lege cu caracter organic.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

Cu 165 de voturi pentru, două abţineri şi 58 împotrivă, proiectul de lege nu a fost adoptat. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PNL.)

9. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare.

Caracterul ordinar al acestui act normativ.

Voturi pentru?

203 voturi pentru, două abţineri şi 18 împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Domnul deputat Kerekes, vă rog, din partea Grupului UDMR.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte Oltean.

Stimaţi colegi,

Noi înţelegem importanţa, semnificaţia şi necesitatea luării unor măsuri financiare mai ales în actuala condiţie economică, în condiţiile crizei economice mondiale. Dar nu putem fi de acord, sub nicio formă, cu reducerea, scăderea valorii punctului de pensie care a fost stabilit prin Legea nr.250/2007 să fie la 45% deoarece, această reducere, această scădere, are un impact foarte serios asupra situaţiei pensionarilor.

De asemenea, nu putem fi de acord cu creşterea contribuţiei asigurărilor sociale, care s-a făcut prin această ordonanţă şi care, în loc să asigure o relansare fiscală atât de aşteptată, atât de vitală pentru mediul de afaceri, din contră îngreunează situaţia acestui mediu. Nu numai atât, prin Legea privind asigurările sociale de stat, s-a mai majorat încă cu 2,3% această contribuţie.

Deci, pentru aceste motive, Grupul parlamentar al UDMR nu a putut vota această ordonanţă.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Continuăm votul.

10. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Lege cu caracter organic.

Vă rog să votaţi.

222 de voturi pentru, două abţineri şi un vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

11. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(3) al art.31 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Lege cu caracter organic.

Vă rog să votaţi.

220 de voturi pentru, două abţineri şi niciun vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

12. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2009 privind unele măsuri de creştere a suprafeţei contractate pentru irigaţii.

Lege cu caracter organic.

Camera Deputaţilor este Camere decizională.

Vă rog să votaţi.

Caracter ordinar, vă cer scuze.

Mulţumesc. 221 de voturi pentru, trei abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Cer scuze Partidului Naţional Liberal pentru că au fost induşi în eroare.

Voci din sală:

N-ar fi prima oară!

Domnul Ioan Oltean:

Şi nici ultima!

Vă rog, domnilor colegi, să vă concentraţi asupra următorului vot.

13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului.

Lege cu caracter organic.

Cameră decizională, Camera Deputaţilor.

Vă rog să votaţi.

216 de voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă.

Deci, cu o largă majoritate, proiectul de lege a fost adoptat.

14. Proiectul de Lege privind ratificarea Actelor adoptate la Congresul Uniunii Poştale Universale de la Geneva (23 iulie-12 august 2008).

Lege cu caracter ordinar.

Camera Deputaţilor prima Cameră sesizată.

Vor pentru.

Cu 225 de voturi pentru, două abţineri şi un vot împotrivă şi acest proiect de lege a fost adoptat.

15. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului între Guvernul României şi Guvernul Malaeziei, semnat la Kuala Lumpur, la 28 aprilie 2006, pentru amendarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Malaeziei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 25 iunie 1996.

Lege ordinară.

Camera Deputaţilor prima Cameră sesizată.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

Cu 222 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, proiect de lege a fost adoptat.

16. Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere privind cadrul instituţional al Iniţiativei de Pregătire şi Prevenire a Dezastrelor din Sud-Estul Europei, semnat la Zagreb la 24 septembrie 2007.

Lege cu caracter ordinar.

Votul dumneavoastră, domnilor colegi.

229 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

17. Proiectul de Lege privind formularea de către România a unei declaraţii în baza art.35 alin.(2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Lege ordinară.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Vă mulţumesc.

226 de voturi pentru, o abţinere şi acest proiect de lege a fost adoptat.

18. Proiectul de Lege pentru ratificarea Actelor Finale ale Conferinţei Regionale de Radiocomunicaţii pentru planificarea serviciului de radiodifuziune digitală terestră în părţi din Regiunile 1 şi 3, în benzile de frecvenţe 174-230 MHz şi 470-862 MHz şi a celor pentru revizuirea Acordului de la Stockholm 1961, semnate la Geneva la 16 iunie 2006.

Lege cu caracter ordinar.

Votul dumneavoastră.

Cu 216 voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă, acest proiect de lege a fost adoptat.

19. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Republica Coreea în domeniul securităţii sociale, semnat la Seul la 11 septembrie 2008.

Lege ordinară.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

222 de voturi pentru.

Proiectul de lege a fost adoptat.

20. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.3 din Legea nr.73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ.

Lege organică.

Votul dumneavoastră. Cine este pentru?

Cu 228 de voturi, nicio abţinere, niciun vot împotrivă, acest proiect de lege a fost adoptat.

21. Propunerea legislativă pentru reînfiinţarea comunei Cintei, judeţul Arad, prin reorganizarea comunei Zărand.

Lege organică.

Cine este pentru? Vă rog, votul dumneavoastră.

Voci din sală:

Se respinge.

Domnul Ioan Oltean:

Numai puţin, dacă-mi permiteţi. Comisia propune respingerea acestei propuneri legislative.

Vă rog, votul dumneavoastră.

Cu 115 voturi pentru respingere, 95 împotrivă şi opt abţineri, proiectul de lege a căzut.

Propunerea legislativă, deci a căzut.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Aţi interpretat greşit sensul votului. Propunerea de respingere a comisiei a căzut, ca atare, conform Regulamentului nostru, trebuie să avem o nouă dezbatere când se supune votului, nu în următoarea, chiar în sesiunea aceasta, când se supune votului articol cu articol şi vot pentru.

Deci aceasta este conform Regulamentului nostru. Şi nu este ordonanţă, proiect de lege, dacă propunerea de respingere a comisiei nu a trecut, se trece la vot, la dezbatere pe articole şi vot pozitiv şi dacă acolo cade, acel proiect atunci cade întreaga lege.

Deci asta este. Citiţi articolul.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Proiectul de lege se întoarce la comisie? Doamna deputat, vă rog să poftiţi la microfon.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Vă rog să-mi indicaţi articolul din Regulament, pentru că nu am timp să răsfoiesc eu Regulamentul, în care dumneavoastră daţi această interpretare legat pe un proiect de lege care a fost respins o dată ca număr de voturi şi a doua pentru că nu a întrunit numărul de voturi pentru o lege organică.

Vă rog să-mi indicaţi articolul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Márton, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Ceea ce nu a fost admis, pentru că necesita un vot organic, a fost propunerea de respingere şi nu legea nu a fost admisă. Şi, în această situaţie, avem o astfel de prevedere regulamentară. Putem să trecem mai încolo, o să vă prezint articolul în care scrie clar că, în această situaţie, se supune votului pozitiv al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Este vorba, doamna deputat, de art.104 alin.(3). Vă citesc doar partea finală a acestui alineat, în care, dacă nu se procedează cum a spus domnul deputat Árpád, atunci "preşedintele va trimite spre reexaminare proiectul comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului pentru un nou raport".

În consecinţă, acest proiect de lege se reîntoarce la comisia sesizată în fond.

Termen: două săptămâni pentru prezentarea unui raport suplimentar, ce va face obiectul unei noi analize în plenul Camerei Deputaţilor:

Vă mulţumesc.

Mergem mai departe, stimaţi colegi.

22. Raportul Comisiei juridice asupra cererii Preşedintelui României de reexaminare a Legii privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2007 pentru modificarea art.IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi a art.9² alin.(1) din Legea nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Lege organică.

Votul dumneavoastră.

Cu 215 voturi pentru, şase abţineri şi două voturi împotrivă, raportul comisiei a fost adoptat.

23. Raportul Comisiei juridice privind reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.710/2009.

Raportul este de respingere.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Cu 214 voturi pentru, trei abţineri şi două împotrivă, raportul a fost adoptat în sensul respingerii proiectului de lege.

24. Raportul Comisiei juridice pentru reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.224/2008 pentru modificarea art.5 alin.(2) din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1008/2009.

Lege organică.

Raportul este în sensul adoptării proiectului de lege.

Voturi pentru, votul dumneavoastră, doamnelor şi domnilor colegi.

Cu 220 de voturi, raportul comisiei a fost votat.

Domnul deputat Márton Árpád; vă rog, domnule deputat.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul nostru parlamentar a votat pentru ambele modificări ale ordonanţelor, pentru că noi am fost consecvenţi. Nici atunci când aceste ordonanţe au fost votate de Parlament nu am fost de acord, pentru că am avut anumite dubii de drept constituţional. Am şi exprimat aceste dubii. din păcate, nu s-a dorit să fim ascultaţi. Ar fi bine, poate, pentru viitor, ca înainte, chiar dacă opoziţia este cea care are asemenea dubii legate de constituţionalitatea unor propuneri de acte normative, să analizăm cu atenţie şi atunci, n-o să fim puşi în situaţia în care să votăm cu unanimitate o decizie a Curţii Constituţionale prin care să fie declarată ca fiind neconstituţională o ordonanţă, o altă ordonanţă sau o asumare de răspundere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Continuăm votul final.

25. Următorul raport, Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi pentru reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionare a unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1039/2009.

Votul dumneavoastră, domnilor colegi. Vă mulţumesc.

Cu 224 de voturi pentru şi 2 abţineri, raportul Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi a fost adoptat.

26. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane. O lege cu caracter ordinar. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. Cu 178 de voturi pentru, 39 împotrivă şi 4 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

27. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind fondul de mediu. Lege cu caracter ordinar. Camera Deputaţilor, Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, vă rog? Cu 214 voturi pentru, 5 împotrivă şi o abţinere, şi acest proiect de lege a trecut.

28. Următorul proiect de lege este cel pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Lege cu caracter ordinar. Cameră decizională, Camera Deputaţilor.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Cu 222 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

29. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.20 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privat a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului. Lege cu caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Cu 206 voturi pentru, 4 împotrivă şi 8 abţineri, propunerea legislativă a fost adoptată.

30. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii. Lege cu caracter ordinar. Cameră decizională, Camera Deputaţilor.

Vă rog să vă exprimaţi votul. 219 voturi pentru, 3 împotrivă. Proiectul de lege a fost adoptat.

31. Proiectul de Lege pentru completarea art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. Lege ordinară. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră. Cu 211 voturi pentru, 3 abţineri şi 2 voturi împotrivă şi acest proiect de lege a fost adoptat.

32. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(1) al art.65 din Ordonanţa Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi pentru modificarea şi completarea art.52 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice. Lege ordinară. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, vă rog.

Cu 221 de voturi pentru, 3 abţineri şi două voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Domnule profesor, aveţi cuvântul, pentru a vă explica votul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat Prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Domnule preşedinte de şedinţă,

văzându-vă atât de entuziast, mă gândeam să vă spun că eu sunt "broscoiul". Dar uitându-mă la dumneavoastră şi la mine, îmi dau seama că e greu să mă înghiţiţi. Dar nici n-am să vă propun ce a propus domnul Păunescu, să mă înghiţiţi pe silabe...

Ca atare, am să trec direct la subiect şi să spun că grupul nostru parlamentar a votat acest proiect de lege din două motive. Pe vreme guvernării PSD, respectiv a premierului Adrian Năstase şi a ministrului Ecaterina Andronescu, cercetarea ştiinţifică a primit prin lege la vremea respectivă 1/5 din fondurile alocate învăţământului. După aceea, evident lucrurile s-au schimbat, a primit 1% prin lege, şi 6% pentru învăţământ. Intervenţia mea este legată de faptul că un distins coleg liberal, căruia îi port tot respectul, ne-a acuzat că nu susţinem cercetarea ştiinţifică. Noi suntem pentru cercetarea ştiinţifică în momente de criză. şi Obama a precizat clar că investiţia cea mai eficientă este în învăţământ, în cercetare şi în energie. Ca atare, rog pe distinşii mei colegi, care se pregătesc de o moţiune, să studieze Codul educaţiei şi să vadă că la art.11 alin.(3) este prevăzut 6% pentru învăţământ şi 1% pentru cercetare.

Ca atare, sper că vor sprijini această lege şi acest guvern, în spiritul a ceea ce au spus dânşii anterior. Să cercetăm ştiinţific, şi nu să lăsăm serviciile să ne cerceteze pe noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule profesor.

Vă asigur că voi identifica un coleg de-al meu, pe măsura dumneavoastră, pentru a face el operaţiunea.

Domnul deputat Bogdan Olteanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Eu nu vreau să vă transmit dumneavoastră nimic, vreau să salut însă faptul că astăzi Camera Deputaţilor a votat o lege care consacră unul dintre punctele moţiunii noastre simple pe tema cercetării, şi anume asigurarea unui avans pentru cercetare. Cercetătorii nu trebuie să fie nici bancheri, nici clienţi de bănci, nu este treaba lor, ei trebuie să-şi ducă mai departe proiectele, şi bugetul public, ca finanţator al cercetării, trebuie să asigure finanţarea pe parcurs. Sperăm ca şi celelalte puncte din moţiunea noastră pe domeniul cercetării să fie aduse la îndeplinire, în special, realocarea fondurilor pe cercetare. Sigur că se dă avans, conform acestei legi, dar se dă avans din nimic, stimaţi colegi, pentru că bugetul cercetării a fost, din păcate, redus la nimic.

Sperăm din toată inima ca o dată cu această lege, o dată cu viitoarele rectificări bugetare să se dea înapoi banii cercetării, chiar până la 1% din p.i.b., măcar până la 0,85% din p.i.b., cât reuşisem noi să alocăm prin ultima prevedere bugetară a guvernului Tăriceanu, şi sperăm, de asemenea, să reuşim să găsim în codul educaţiei ceea ce ne ruga domnul deputat Anghel Stanciu, din păcate, codul s-a dus, domnule deputat, nu mai avem decât o lege în urma negocierilor, dar mai aşteptăm, poate vine.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Pambuccian.

Vă rog, stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu aş vrea, cu ocazia aceasta, să amintesc un lucru care s-a întâmplat în iarnă şi care ar trebui, după părerea mea, grabnic reparat, granturi care au fost câştigate şi se derulau au fost oprite din lipsă de fonduri. A fost un mod prin care statul a dovedit din nou că este, probabil, entitatea care îşi poate încălca cel mai uşor cuvântul dat şi semnat printr-un contract cu mediul privat care beneficia de aceste granturi. Sper ca aceste sume să meargă cu prioritate în repararea unor lucruri pe care cei care câştigaseră granturile îşi făcuseră nişte socoteli, îşi planificaseră o activitate şi s-au trezit brusc peste noapte că nu o mai pot continua.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Continuăm votul final

33. Urmează Propunerea legislativă privind modificarea art.6 şi art.123 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Lege cu caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să vă exprimaţi votul, domnilor colegi. Cu 204 voturi pentru, 8 împotrivă şi 2 abţineri, propunerea comisiei a fost adoptată.

34. Propunerea legislativă pentru abrogarea art.II din Legea nr.305/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Lege ordinară. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să vă exprimaţi votul.

Mulţumesc. Cu 217 voturi pentru, propunerea comisiei a fost însuşită şi propunerea legislativă a fost respinsă.

35. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Lege organică. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Cu 198 de voturi pentru, 3 abţineri şi 20 împotrivă, propunerea comisiei a fost adoptată.

36. Propunerea legislativă privind completarea Codului Civil. Lege cu caracter organic. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră. 212 voturi pentru, un vot împotrivă şi 7 abţineri, suficiente pentru ca propunerea comisiei să fie adoptată.

37. Propunerea legislativă privind stimularea elevilor care au primit distincţii la olimpiadele şcolare naţionale. Lege cu caracter ordinar. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. 201 voturi pentru, 14 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Propunerea a fost adoptată.

38. Proiectul de Lege pentru modificarea lit.e) a art.16 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. Lege cu caracter organic. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Cu 182 de voturi pentru, 27 împotrivă şi 8 abţineri, propunerea a fost respinsă.

39. Propunerea legislativă pentru modificarea lit.q) a alin.(1) al art.9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu. Lege cu caracter ordinar. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Votul dumneavoastră? Domnule Buda, vă rog să votaţi. Mulţumesc. Cu 206 voturi pentru, 5 împotrivă şi o abţinere, propunerea comisiei a fost adoptată.

40. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(7) al art.5 din Legea nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European. Lege organică. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. 207 voturi pentru, 2 abţineri, nici un vot împotrivă. Propunerea a fost adoptată.

41. Proiectul de Lege Codul Civil. Lege organică. Camera Deputaţilor, Cameră decizională. Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi şi colege?

Cu 171 de voturi pentru, 36 împotrivă şi 4 abţineri, proiectul de lege a fost respins.

Doamnelor şi domnilor colegi, vă mulţumesc pentru votul responsabil de astăzi, vă doresc poftă bună, să nu vă stea nimic în gât. Ne revedem în comisiile de specialitate la ora 14,00.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,16.