Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 9,50.

Lucrările au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Alexandru Pereş, vicepreşedinte al Senatului, Cornel Popa, secretar al Senatului, şi Dumitru Pardău, secretar al Camerei Deputaţilor.

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului şi vă anunţ că, din totalul de 471 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa 336. Sunt absenţi 135. Prin urmare, cvorumul legal este îndeplinit.

Dacă sunt observaţii în legătură cu ordinea de zi?

Dacă nu sunt, vă supun la vot ordinea de zi.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, ordinea de zi a fost aprobată.

Dacă, în legătură cu programul de lucru sunt observaţii? Nu sunt.

Vă supun la vot programul de lucru.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

La primul punct al ordinii de zi avem Proiectul de Hotărâre privind modificarea art.9 din Hotărârea Parlamentului României nr.9/2009 privind înfiinţarea unei comisii speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă.

Având în vedere faptul că această comisie specială comună urmează să-şi desfăşoare activitatea în continuare, până la finalizarea dezbaterilor şi adoptarea Codului de procedură penală şi a Codului de procedură civilă, este necesară prelungirea mandatului său.

Ca urmare, Birourile permanente comune propun modificarea art.9 din Hotărârea Parlamentului României nr.9/2009 în sensul prelungirii mandatului comisiei speciale până la data de 30 noiembrie 2009.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, sunt intervenţii pe această temă? Nu sunt.

Atunci, vă propun să începem dezbaterile pe marginea acestui proiect de hotărâre.

Hotărâre pentru modificarea art.9 din Hotărârea Parlamentului nr.9/2009 privind înfiinţarea unei comisii speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Vă supun la vot proiectul de hotărâre, în ansamblul său.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Cu un vot împotrivă şi nicio abţinere, proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Trecem la punctul 2 al ordinii de zi: Proiectul de Hotărâre privind constituirea unei comisii speciale pentru analizarea crizei intervenite în funcţionarea justiţiei.

Dacă, din partea iniţiatorilor, există intervenţii? Nu sunt.

Din partea grupurilor parlamentare sunt intervenţii?

Proiectul de Hotărâre privind constituirea unei comisii speciale pentru analizarea crizei intervenite în funcţionarea justiţiei.

Domnul Toader, Grupul parlamentar al PD-L.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte de şedinţă,

Analizând oportunitatea unei astfel de comisii, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal susţine înfiinţarea unei astfel de comisii care va trebui să găsească şi soluţiile pentru evitarea unei astfel de crize, dacă putem să-i spunem, în domeniul justiţiei. Sigur că vom solicita nişte modificări ale proiectului de hotărâre, tocmai pentru a elimina cu adevărat ingerinţele politice în actul de justiţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator, iniţiatoare ale acestei solicitări, împreună cu Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi al UDMR, vor vota această hotărâre şi cred eu că Comisia pe care o s-o propunem, o să rezolve această problemă atât de importantă în acest moment, pentru societate.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Haşotti, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur că şi grupurile liberale vor vota această hotărâre. Suntem consecvenţi. Îi felicităm pe colegii de la Partidul Democrat Liberal că au dat dovadă, încă o dată, la rândul lor, de aceeaşi consecvenţă cu care ne-au obişnuit de atâţia ani de zile, consecvenţă care se traduce prin faptul că ieri nu au fost de acord cu înfiinţarea acestei comisii, dar astăzi, în consecvenţa în care ne-au obişnuit, iată că s-au răzgândit. Îi felicit şi mă bucur că vom lucra împreună. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Márton Árpad, din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mă bucur, se pare că avem o unanimitate. Deci, vom vota repede, vom putea să începem la ora 10,00 dezbaterea moţiunii de cenzură şi, totodată, în mod evident, şi grupul nostru parlamentar va vota pentru şi se pare că vom avea şi şansa de a încheia cât mai repede acel pact pentru justiţie, dacă găsim punctele comune.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Am încheiat intervenţiile din partea grupurilor parlamentare.

Intrăm în dezbaterea pe articole a proiectului de hotărâre.

Titlul: "Hotărâre privind constituirea unei comisii speciale pentru analizarea crizei intervenite în funcţionarea justiţiei".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Dacă, la art.1, sunt observaţii?

Vă rog, domnule Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Aşa cum am spus atunci când am afirmat susţinerea grupului nostru parlamentar, cred că alineatul d) - "identificarea unor eventuale ingerinţe externe, inclusiv de ordin politic, care au condus şi pot conduce la încălcarea principiului separaţiei puterilor de stat", este foarte delicat, ca să nu spun altfel, şi aş solicita scoaterea de pe proiectul de hotărâre, fiindcă, indiferent cum ar fi, analiza situaţiei grave, identificarea cauzelor, acolo pot fi introduse şi asemenea elemente, dar introducerea lor în această hotărâre care devine publică va putea da naştere la discuţii şi dispute care nu-şi au rostul.

De asemenea, cred că la pct.e), acolo unde se spune "examinarea actualului statut al judecătorilor", e bine să găsim o formulare care să oblige Consiliul Superior al Magistraturii, cel puţin, să ne prezinte Codul magistratului şi responsabilităţile acestuia.

Deci, să introducem suplimentar şi responsabilitatea magistraţilor în analiza respectivă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi al Partidului Conservator este de acord cu propunerea domnului Toader privind eliminarea pct.d) şi, de asemenea, cu completarea pct.e).

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Am să vă supun la vot, dacă nu mai sunt alte intervenţii, vă supun la vot propunerile făcute de domnul Toader şi susţinute de doamna Aura Vasile, în numele grupurilor parlamentare, succesiv.

Eliminarea pct.d).

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Această propunere a fost adoptată.

Şi a doua: completarea lit. e) de la pct.1, aşa cum v-a fost prezentat.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

La art.2, dacă sunt modificări?

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

În concordanţă cu algoritmul şi cu înţelegerile între grupurile parlamentare, propun ca la art.2 să completăm: "comisia este formată din 15 parlamentari numiţi cu respectarea configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, componenţa sa nominală fiind ..." şi textul curge.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Există alte intervenţii la art.2?

Dacă nu, vă supun la vot propunerea făcută de doamna Aura Vasile, în numele grupurilor parlamentare ale PSD+PC.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

În unanimitate s-a acceptat această modificare.

Şi, acum, am să invit liderii de grup, pentru a face propunerile nominale pentru această comisie.

Doamna Aura Vasile, dacă tot sunteţi aici, haideţi, vă rog, ca să...

Doamna Aurelia Vasile:

La art.3, doamna preşedinte, prin înţelegerea liderilor grupurilor parlamentare, propunem ca funcţia de preşedinte să aparţină PSD-ului, funcţia de vicepreşedinte - PD-L-ului şi funcţia de secretar - PNL-ului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Înţeleg că acesta este un acord al grupurilor politice.

Acum, am să invit liderii de grup, pentru a face propunerile nominale pentru această comisie.

Domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Din Grupul PD-L, propunem să facă parte următorii 5 parlamentari: Buda Daniel, Ialomiţianu Gheorghe, Andronache Gabriel, Voinescu Sever şi Sulfina Barbu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Grupurile parlamentare PSD+PC.

Doamna Aurelia Vasile:

Grupurile parlamentare PSD şi PC propun pe următorii: Dan Şova, Victor Ponta, Florin Iordache, Sergiu Andon, Viorel Ştefan.

Pentru funcţia de preşedinte, îl propunem pe Florin Iordache.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

O rectificare. Vă rog să mă scuzaţi. Am citit greşit. În locul doamnei Barbu Sulfina, senatorul Urban Iulian.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolăescu, din partea grupurilor parlamentare ale PNL.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Grupurile parlamentare ale PNL propun în această comisie pe deputaţii Tudor Chiuariu şi în funcţia de secretar, Eugen Nicolăescu; şi de la Senat - domnul Teodor Meleşcanu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Grupurile parlamentare ale UDMR?

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Grupurile noastre, având un singur loc în această comisie, îl propunem pe domnul deputat Máté András-Levente.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea grupurilor parlamentare ale minorităţilor naţionale, vă rog?

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Membrii Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale propun pe domnul deputat Ibram Iusein.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot componenţa comisiei, în formula prezentată de reprezentanţii grupurilor parlamentare.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Trecem la art.3.

Dacă sunt observaţii? Deja a fost făcut anunţul de doamna Aura Vasile.

Nu sunt observaţii. Adoptat.

La pct.4.

Vă rog, domnule Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Fiindcă colegii mei au anunţat înainte, la acest punct anunţ şi eu, vicepreşedinte al comisiei îl propunem pe domnul senator Urban.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

La pct.4.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.5.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La art.6.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La art.7.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.8.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.9.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.10.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Vă supun la vot proiectul de hotărâre.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Vă propun o pauză de câteva minute, pentru a intra în următorul punct pe ordinea de zi - dezbaterea moţiunii de cenzură şi votul asupra acesteia.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

La punctul 3 al ordinii de zi avem dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 120 de deputaţi şi senatori ca urmare a angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului în şedinţa comună din 15 septembrie 2009 asupra Proiectului de Lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Vă informez că, după prezentarea moţiunii de cenzură, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 21 septembrie 2009, nu au fost înregistrate solicitări din partea iniţiatorilor de retragere a semnăturii.

Întreb, în plenul celor două Camere, dacă există o astfel de cerere?

Nu există.

În legătură cu dezbaterea moţiunii de cenzură, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au hotărât să propună timpul maxim afectat pentru dezbateri, după cum urmează: Guvernului i se rezervă maximum 60 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor; grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat li se alocă timpul maxim corespunzător numărului iniţial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar, care se prezintă astfel: PD-L - 55 de minute, Alianţa Politică PSD+PC - 54 de minute; PNL - 31 de minute, UDMR - 10 minute, minorităţile naţionale - 6 minute.

Dacă sunt observaţii în legătură cu programul? Nu sunt.

Vă supun la vot aceste propuneri.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, propunerile a fost aprobate.

Pe procedură, doamna Aura Vasile.

Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Conform regulamentelor fiecărei Camere şi a Regulamentului comun, prezidiul şedinţei comune trebuie să cuprindă partidele, grupurile parlamentare reprezentate în Cameră.

În acest moment, toate 4 locurile sunt ocupate de un singur partid.

Vă rugăm, doamna preşedinte, să lămurim această problemă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul senator este de la Partidul Naţional Liberal.

Doamna Aurelia Vasile:

Îmi cer scuze şi sper să rămâneţi la Partidul Naţional Liberal.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Încă nu a făcut niciun anunţ. (Râsete.)

Rog liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de şedinţă numele deputaţilor şi senatorilor înscrişi la cuvânt pentru dezbaterea moţiunii.

Am să-l rog pe domnul Nicolăescu să prezinte moţiunea de cenzură, conform prevederilor regulamentare.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Voi începe prin a anunţa titlul moţiunii: «Guvernul PD-L-PSD a hotărât: "decât muncă fără rost, mai bine puţin şi prost"».

Proiectul Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice conţine atât de multe prevederi proaste, încât trebuie blocat, pentru a nu agrava problemele din viaţa oamenilor.

Cetăţenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriaţi de aroganţa Guvernului şi de lipsa de realism a acestuia, sunt ameninţaţi cu şomajul şi suferă din cauza aceasta, ei neavând nicio vină că guvernanţii sunt incapabili să limiteze efectele crizei economice. Moţiunea de cenzură iniţiată de Grupurile parlamentare ale PNL şi UDMR se întemeiază pe un complex de argumente, pe care le detaliem în cele ce urmează.

În perioade de criză se fac economii, se fac restructurări, nu se fac strategii de dezvoltare, nu se modelează sisteme pentru perioadele mai bune, aşteptate şi dorite.

Adoptarea unei legi de salarizare unitare, care are ca scop reaşezarea funcţiilor şi echilibrarea veniturilor din sistemul public şi, implicit, raţionalizarea cheltuielilor; nu se poate face, practic, pe perioadă de recesiune economică, generată de o criză economico-financiară globală, ale cărei efecte şi al cărei final nu le putem încă anticipa.

Având în vedere că prin proiectul Guvernului se propunereducerea veniturilor nete din sistemul public, este indicat ca elaborarea şi promovarea unei asemenea legi să se facă în perioadă de creştere economică susţinută, când mediul privat poate să absoarbă potenţialul personal disponibilizat din sectorul public.

Aceasta este esenţa filozofiei liberale şi dovada solidarităţii sociale care nu trebuie înţeleasă în termeni de şomaj tehnic şi asistare socială pentru cei disponibilizaţi, ci în sensul redirecţionării forţei de muncă către economia reală, funcţională şi mediul de afaceri capabil să susţină locuri de muncă şi să producă venituri la bugetul de stat.

Numai o economie puternică, bazată pe ritmuri succesive de creştere economică, poate să fundamenteze şi să susţină o grilă de salarizare unitară şi să configureze venituri reale în raport cu complexitatea, importanţa, nivelul productivităţii muncii din societate şi atribuţiile fiecărui salariat.

Prin adoptarea acestui proiect de lege, Guvernul ignoră principiul solidarităţii sociale, atât de necesar pe perioadă de criză economică. Prin acest act normativ, coaliţia PD-L-PSD încurajează nemulţumirile sociale şi promovează discriminarea între diversele categorii de personal bugetar.

Fiind o lege complexă, credem că nu se impunea angajarea răspunderii Guvernului. Sunt mai multe motive pentru care considerăm că acest text de lege este contrar intereselor majorităţii societăţii româneşti.

Ca atare, considerăm că gestul Guvernului de a-şi angaja răspunderea este pripit şi greşit, bazându-ne pe următoarele argumente:

1. Proiectul de lege nu a întrunit consensul partenerilor sociali. Dovadă în acest sens stau controversele pe care le-a născut, inclusiv organizarea unei greve generale, nemaivorbind de urechile astupate ale guvernanţilor la protestele majore ale sindicatelor, organizate chiar şi din ziua angajării răspunderii Guvernului în Parlament.
2. Faptul că a stârnit atât de multe controverse, dispute şi nemulţumiri, nu înseamnă că este o lege bună (aşa cum crede premierul), ci mai degrabă olege proastă, o lege care impune arbitrariul.
3. Textul legii demonstrează modul haotic în care s-a elaborat, neprofesionalismul, incompetenţa şi incapacitatea Guvernului de a înţelege sistemul public din România şi de a-l organiza. Avizul Consiliului Legislativ este edificator în acest sens. Evident că era obligatoriu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, de care Guvernul nu se sinchiseşte.
4. Domnul prim-ministru Boc, jurist de profesie, uită că în cazul unor legi complexe este nevoie de dezbatere şi de consens în cadrul societăţii şi, mai ales, de o dezbatere parlamentară serioasă.
5. Să nu uităm că vorbim de un Guvern care beneficiază de o majoritate politică transparentă şi asumată de 73% dintre parlamentari, care ar permite adoptarea legilor în procedură accelerată. Cu o asemenea majoritate, angajarea răspunderii Guvernului nu este o procedură recomandabilă şi nici democratică. Probabil că pentru premier Parlamentul, inclusiv parlamentarii PD-L, sunt doar o anexă a puterii executive.
6. Angajarea răspunderii Guvernului într-o zi, într-o singură zi pentru trei proiecte de lege este o procedură neconstituţională pentru că încalcă art. 114 din legea fundamentală a României. Ori domnul Boc are cunoştinţe precare de drept constituţional, ori pentru domnia sa, un proiect de lege este egal cu trei proiecte de lege. Guvernul PD-L-PSD este Guvernul cu cele mai multe acte normative declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională.
7. Guvernul nu a ţinut cont, în faza iniţială a legii, de semnalele primite din partea sindicatelor, a cadrelor didactice şi medicale, a magistraţilor care au invocat la unison o procedură democratică amplă, fără grabă, pentru dezbaterea Legii salarizării unitare. Am încercat împreună cu reprezentanţii acestor categorii să îmbunătăţim proiectul propus, dar Guvernul nu a ţinut cont nici de această dată de amendamentele primite de la parlamentari, ceea ce denotă acelaşi dispreţ la adresa puterii legislative, judecătoreşti, cetăţeneşti.
8. Suntem pentru reformarea sistemului public din România, motiv pentru care în noiembrie 2008, Guvernul Tăriceanu a propus partidelor politice şi sindicatelor un pact pentru elaborarea cadrului de salarizare unitară bugetară. Dar nu la modul în care ni-l propune şi ni-l impune Coaliţia PD-L-PSD: incoerent, inconsecvent, discriminatoriu şi incompetent. Nu în orice condiţii, prin sărăcirea românilor, nu în scop electoral, pentru a bifa Traian Băsescu un proiect pentru obţinerea, probabil, a celui de-al doilea mandat, nu în an de criză economică, nu pentru bifarea relaţiei cu FMI, nu în an electoral, nu prin pulverizarea categoriilor sociale.
9. Ignorând toate argumentele noastre şi în lipsa unor criterii corecte de elaborare şi fundamentare, singurul criteriu în baza căruia s-a făcut evaluarea şi proiectarea grilelor de salarizare a fost cel politic, al Guvernului Coaliţiei PD-L-PSD care, având pâinea şi cuţitul, poate tăia şi spânzura. Acest tip de politică nu are ce căuta în lumea democratică din România Uniunii Europene.
10. Reducerea veniturilor cetăţenilor, care se propune prin proiectul salarizării unitare a bugetarilor, nu este doar efectul crizei economice, ci şi al incapacităţii Guvernului de a înţelege sistemul public din România. Această măsură antisocială este consecinţa actului de guvernare dezastruos al coaliţiei aflate la putere, este rezultatul incapacităţii Guvernului PD-L-PSD de a sprijini şi relansa economia românească, astfel încât veniturile încasate la buget să nu se diminueze.

Guvernul PD-L-PSD preferă să reducă salariile ca măsură de reducere a cheltuielilor publice. Şi, atunci, întrebarea logică: ce garanţii oferă acest Guvern incompetent, fără performanţă în colectarea veniturilor, că aceste venituri reduse vor fi încasate de români în 2010, 2011? Niciuna. Sperăm că aceste venituri, chiar reduse, să nu rămână la stadiul de promisiuni neonorate, aşa cum s-a întâmplat cu majorarea cu 50% a salariilor profesorilor şi cu creşterea pensiilor.

Pentru toate aceste motive, am depus prezenta moţiune de cenzură, singurul instrument democratic care va pune capăt unei legi arbitrare, care nu se va putea aplica, şi unui Guvern incompetent, care ignoră interesele majorităţii populaţiei.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi colegi,

Cele nouă luni de concubinaj politic dintre PD-L şi PSD, ce trebuiau să se soldeze cu o naştere normală, au avut drept rezultat avortul unui act normativ cu grave deficienţe. Proiectul Legii salarizării unitare subsumează, în mod tragic, eşecul acestui Guvern, abandonarea interesului public şi a Constituţiei.

Dacă raportăm prestaţia politică în ansamblu a actualului Executiv şi performanţa individuală a fiecărui ministru în domeniul politicilor publice la timpul scurt de guvernare, dar, mai ales, la promisiunile şi angajamentele făcute în faţa naţiunii în decembrie 2008, împreună cu Traian Băsescu, concluzia este una singură: avem de-a face cu cel mai incompetent şi neperformant Guvern pe care l-a avut România vreodată. Orice sistem profesionist de evaluare raportează numărul erorilor per perioada de timp analizată. În acest sens, n-a fost zi de la Dumnezeu, în cele 9 luni, în care acest Guvern să nu fi produs vreo boacănă.

Un vechi proverb latin spune: "finis coronat opus" şi, din această perspectivă, Legea salarizării unitare reprezintă încoronarea incompetenţei şi nepriceperii acestui Guvern.

Moţiunea, în continuare, are o serie de subtitluri, ca să sugereze mai bine ceea ce dorim să spunem şi să supunem votului dumneavoastră.

I. Realizările Guvernului Tăriceanu

Noi, PNL şi UDMR, am susţinut, încă de la început, necesitatea unei legi unitare a salarizării, dar care să fie o piatră de temelie pentru îndreptarea inechităţilor sociale.

Ceea ce este regretabil, este tocmai faptul că, prin proiectul propus, Guvernul PD-L-PSD distruge un parcurs progresist pe care îl începuse societatea românească, începând cu anul 2004. Guvernul Tăriceanu a pus bazele reformei fundamentale a instituţiilor statului şi a crescut gradul de optimism al românilor în faţa zilei de mâine. Reforme apreciate chiar de cel mai înverşunat duşman al guvernării Tăriceanu, precum cota unică de impozitare, recalcularea pensiilor, investiţiile în infrastructura educaţională şi creşterea economică, ce a fundamentat creşterea veniturilor populaţiei, sunt acum dinamitate de politica iresponsabilă a Guvernului PD-L-PSD. Şi, pentru că tot ce am spus până acum să nu pară a fi vorbe în vânt, iată câteva exemple de date statistice oficiale privind creşterile salariale:

• personal medico-sanitar - salariul mediu brut din decembrie 2004 (948 RON) a crescut până în octombrie 2008 cu 112%;
• personal în învăţământ - salariul mediu brut din decembrie 2004 (1 081 RON) a crescut până în octombrie 2008 cu 98%;
• funcţionari publici - salariul mediu brut din decembrie 2004 (1 115 RON) a crescut până în octombrie 2008 cu 71%
• poliţişti - salariul mediu brut din decembrie 2004 (1 622 RON) a crescut până în octombrie 2008 cu 54%.

Iar exemplele pot continua.

Politica Guvernului Tăriceanu a dus, de asemenea, şi la creşterea evoluţiei cheltuielilor de capital, în perioada 2004-2008, în toate domeniile importante, relevante fiind investiţiile în învăţământ, care au crescut de la puţin peste zero, în 2004, la peste 1200 milioane de euro în 2008.

Noi am dorit un cadru legislativ corect, în care să se regăsească cu justeţe toate categoriile socio-profesionale.Încă din noiembrie 2008, Guvernul Tăriceanu a propus un acord cu toate partidele parlamentare pentru realizarea unui cadru unitar de salarizare a bugetarilor. Surpriză: numai liderii PD-L s-au opus semnării unui astfel de acord. În schimb, astăzi, aceiaşi lideri PD-L ne impun o lege făcută în grabă, pe genunchi şi care aduce prejudicii enorme bugetarilor. Cu regret constatăm că proiectul de instituire a unui sistem unitar de salarizare a bugetarilor se îndepărtează tot mai mult de principiile în baza căruia a fost iniţiat.

În locul reformei structurale, Guvernul PD-L-PSD a adoptat o măsură stufoasă, iraţională şi injustă de reglementare a salariilor bugetarilor. Legea salarizării unitare nu schimbă logica sistemului, ci îl cosmetizează şi îl conservă. Statul rămâne în continuare supraponderal, birocraţia rămâne ineficientă, în serviciul interesului de castă decât în interesul cetăţeanului, neprofesionistă, ostilă valorilor competenţei.

Guvernul PD-L-PSD a înregistrat trista performanţă de a reduce la zero orice investiţie în obiective de interes social sau infrastructură şi, chiar mai mult, prin Legea salarizării unitare dinamitează orice umbră de speranţă a românilor pentru ziua de mâine. Nimeni dintre cei afectaţi nu va primi un răspuns din partea Guvernului la întrebările chinuitoare, vizavi de cum îşi vor plăti ratele, ce vor pune pe masă copiilor şi cum vor achita facturile la întreţinere pentru iarna ce va veni.

II. Consecinţele nefaste ale proiectului

a) Diminuarea veniturilor

Este pentru prima dată, după 1990, când românilor le scad, practic, veniturile nete câştigate până în prezent. Dacă până acum, cetăţenii se confruntau cu eventualele întârzieri de creştere ale salariilor şi veniturilor, începând cu luna ianuarie, banii primiţi vor fi mult mai puţini.

Legea salarizării unitare instituţionalizează jaful din buzunarul românilor. Sărăcirea populaţiei României a devenit politică de stat, ignorând cetăţeanul, care este pus în situaţia de a munci la fel de mult, dar pe bani mai puţini, doar pentru că aşa vrea un Guvern iresponsabil.

Guvernul PD-L-PSD confirmă prin prezentul proiect de lege încălcarea flagrantă a Constituţiei României care prevede, la articolul 47, că: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". Cel care în 2004 "juca totul pe o singură carte" - cea a Constituţiei - a ales să gireze moral şi politic cea mai mare fraudă de protecţie a drepturilor cetăţenilor României.

Decizia acestui Guvern nu a fost una de aplicare a unor măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, ci a vizat cu precădere diminuarea salariilor angajaţilor din sectorul bugetar, în scopul unor economii de natură să suplinească jaful instituţionalizat al unor miniştri, aflaţi în diferite anchete ale instituţiilor statului. Legea salarizării unitare readuce în actualitate dijma şi zeciuiala boierească pentru ca potentaţii să-şi păstreze privilegiile obţinute şi nivelul de trai cu care s-au obişnuit.

Din 1990, este pentru prima dată când, în primul trimestru de guvernare, peste trei miniştri sunt anchetaţi în cazuri privind suspiciuni de corupţie şi de risipă a banului public. Spaţiul public a devenit familiar cu "perdelele" doamnei Udrea şi "scenele"doamnei Ridzi, fapt care a dus la degradarea încrederii cetăţenilor în autorităţile statului.

În toate apariţiile de imagine ale reprezentanţilor Guvernului PD-L-PSD se propovăduia faptul că salariile vor îngheţa, dar nu se vor diminua. Este o minciună! Aproape toate categoriile sociale menţionate în Legea salarizării unitare vor pierde bani,prin includerea sporurilor în baza de calcul salarială şi prin aplicarea impozitului legal venitul lunar al bugetarilor va fi mult mai mic.

Guvernul a ales minciuna drept principală cale de comunicare politică. Ne întrebăm ce se va întâmpla în ianuarie 2010, când bugetarii îşi vor primi lefurile pe noua grilă promovată de acest Guvern, care le diminuează veniturile în proporţii semnificative? Va fi, cu siguranţă, o situaţie similară celei experimentate deja de o categorie socială, aceea a cadrelor didactice. Acum, ca şi anul trecut, promisiunile liderilor PD-L şi PSD îşi vor arăta adevărata faţă după o nouă rundă de alegeri.

În 2008, înaintea alegerilor parlamentare, PD-L şi PSD promiteau, cu o uşurinţă greu de înţeles şi permanent contestată de Guvernul Tăriceanu aflat în exerciţiu, că vor mări salariile profesorilor cu 50%. Odată aflaţi la guvernare, această promisiune, care a marcat toată campania electorală, a fost urgent îngropată.

Cu siguranţă, aceeaşi soartă o va avea şi promisiunea actuală de menţinere a nivelului salarial prin noua Lege a salarizării unitare. Începând cu luna ianuarie a anului viitor, când legea va produce efecte şi, evident, ulterior alegerilor prezidenţiale, milioane de oameni vor afla cu cât li s-au redus veniturile. Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent semnificativ de cetăţeni care se vor afla brusc în situaţia de a nu-şi mai putea achita creditele, cheltuielile curente, situaţie dramatică dacă luăm în considerare creşterea nivelului acestora pe perioada de iarnă. Vorbim astfel de milioane de oameni care nu-şi vor mai putea asigura prin veniturile proprii un nivel de trai decent.

Nici măcar plata orelor suplimentare nu va fi menţinută. Nu ştim care este baza legală prin care Guvernul elimină plata orelor suplimentare, având în vedere că art. 53 din Constituţia României stipulează că "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori cataclism deosebit de grav."

Astfel, legea adoptată de Guvernul PD-L-PSD este nu numai injustă, dar şi distructivă pentru societatea românească pe termen lung. Ani de zile s-au făcut eforturi pentru ca, în administraţia publică, să fie cooptaţi tineri cu studii de specialitate, capabili să promoveze politici publice eficiente. Ani de zile s-a urmărit profesionalizarea angajaţilor bugetari şi s-au derulat programe pentru creşterea productivităţii muncii în sectorul public. În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv acordarea unei salarizări corespunzătoare calităţii muncii prestate.

Ceea ce reuşeşte să facă acum Guvernul Băsescu-Geoană, este să arunce întregul sistem public cu douăzeci de ani în urmă. Prin Legea salarizării unitare se produce o crimă la adresa generaţiilor viitoare. Vor putea să explice prim-ministrul sau ministrul tineretului care va fi motivaţia tinerilor absolvenţi să slujească funcţia publică şi, implicit, să rămână în România, dacă nu vor avea nicio cale de a-şi asigura un trai decent?

Concluzia este una singură: Guvernul PD-L-PSD, prin această lege,încurajează exportul de inteligenţă românească.

În acest fel, vom asista la degradarea serviciilor dedicate cetăţeanului, ne vom confrunta cu ghişee publice aglomerate şi cu tratamentul funcţionarilor pe măsura banilor primiţi. Va însemna, de fapt, distrugerea administraţiei publice, iar taxele şi impozitele, din ce în ce mai mari, vor reprezenta biruri pentru ineficienţă.

b) Incertitudine şi instabilitate

Actualul proiect de lege creează o serioasă problemă de mental colectiv şi de legitimare în faţa partenerilor externi. Se readuce în discuţie stabilitatea legislativă, în condiţiile în care se promovează o lege structurală, fundamentală pentru funcţionarea sectorului bugetar, cu menţiunea că aceasta va suferi modificări în anii următori. Este, practic, o reîntoarcere la tipologia anilor `90, când nu se putea face nicio predicţie pe termen mediu şi lung, pentru că tot timpul se schimba câte ceva, în funcţie de interesele clientelei ce conducea România în acel moment.

Astăzi, când criza economică este extrem de puternică în toate sectoarele economice şi sociale din România, acest semnal al instabilităţii şi incoerenţei legislative poate reprezenta cea mai păguboasă formă de relaţionare cu potenţialii investitori. Să ne aducem aminte că România a trăit experienţa dezastruoasă în care investiţiile au fost stopate, pentru că nimeni nu putea emite o evaluare pe termen măcar mediu a parcursului legislativ şi, implicit, economic al României.

De altfel, de ce am crede în aplicarea Legii salarizării unitare, dacă aceleaşi partide nu au aplicat o lege organică care privea majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, adoptată în unanimitate, promulgată de Traian Băsescu, lege pe baza căreia au câştigat voturi?

În mod perfid, Guvernul PD-L-PSD a inclus confederaţiile sindicale în comisia ministerială ce va modifica ulterior legea, dar temerea noastră este legată de faptul că sindicatele vor fi tratate în această comisie drept parteneri de faţadă, de cosmetizare a imaginii, pentru că - aşa cum s-a dovedit şi până acum - părerea partenerilor sociali a fost ignorată.

Prin prevederile articolelor care amână intrarea în vigoare a legii şi prin prevederile art. 41-45, în care se stabilesc termene şi sarcini concrete pentru Guvern, proiectul de lege nu rezolvă problema de bază - crearea unui sistem unitar consolidat de salarizare în sectorul bugetar - şi, în mod nefiresc şi grotesc, devine o lege care dispune elaborarea mai multor legi speciale, mult mai bune decât prezenta lege.

c) Un exerciţiu de imagine al Guvernului PD-L-PSD pentru Traian Băsescu şi pentru relaţia cu FMI

Să ne aducem aminte de declaraţia lui Traian Băsescu de la instituirea Guvernului PD-L-PSD, când a declarat că "şi-a îndeplinit un vis" prin numirea domnului Boc şi a aparatului său de lucru.

Aflat în prag de candidatură, preşedintele în funcţie caută să contrapună huiduielilor şi oprobriului public cu care se confruntă, potenţiale legi aşa-zis reformatoare. Dovada o avem în ultimul discurs din plenul Parlamentului al preşedintelui Traian Băsescu, când practic a realizat o "carte albă" a guvernării Tăriceanu, pe care a încercat să şi-o aroge, lucru din care înţelegem că apreciază această guvernare, pentru că a avut de unde să înveţe. Nu a avut nimic de spus şi nimic de lăudat din guvernarea pe care o patronează. Singurele puncte de sprijin le-au reprezentat legile angajate de către Guvernul PD-L-PSD, necontând că acestea sunt prost întocmite şi cu principii de aplicare îndoielnice.

De asemenea, acest proiect de lege este o parte din birul moral pe care guvernanţii l-au angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional. Dar nu trebuie să uităm că FMI a pretins o lege bună şi, tocmai de aceea, termenul de finalizare a acesteia era 30 octombrie 2009, pentru ca toate prevederile să fie cu adevărat întemeiate şi acceptate de către beneficiarii lor. "Graba strică treaba!" spune un vechi proverb românesc şi asta se vede clar în conţinutul şi în forma de redactare a proiectului de lege.

Prin schimbarea textului Legii salarizării unitare cu eterna invocare a "cerinţelor FMI", Guvernul demonstrează că nu doreşte să promoveze o politică salarială corectă, care să genereze coeziunea socială, şi apelează la factori externi pentru a-şi justifica propria incapacitate de a iniţia şi implementa măsuri eficiente pentru economia acestei ţări.

Ceea ce Guvernul Băsescu-Geoană refuză să înţeleagă este faptul că până şi instituţii internaţionale precum FMI şi-au dovedit slăbiciunea în faţa evoluţiei crizei economice.

Recent, FMI a recunoscut că mai multe erori au dus la calcularea greşită a riscurilor pe care le prezintă pentru pieţele financiare economiile Europei de Est. În mediile internaţionale se discută deja despre faptul că tehnocraţii de la Washington au căpătat, între timp, "inimi" şi pricep acum că nu toate politicile de protecţie socială sunt mofturi populiste. Un lucru este cert; trăim într-o lume incertă şi plină de neprevăzut, care are nevoie de credibilitate şi predictibilitate ca de aer. Deşi ea e populată de oameni supuşi greşelii şi nu de maşini, există anumite scăpări pe care nu ni le putem permite. Calculul greşit, comis de FMI, este o trădare a încrederii a milioane de oameni, într-un moment cum nu se poate mai prost.

Eşecul acestei instituţii, care împreună cu Banca Mondială ar fi trebuit să monitorizeze evoluţia economiei globalizate şi să iniţieze măsuri menite să prevină tocmai apariţia unei noi crize economice la nivel global, dovedeşte faptul că nicio reţetă nu este infailibilă, niciun program nu este general aplicabil. Această criză economică impune statelor naţionale necesitatea de a adopta măsuri prin care să minimizeze efectele crizei la nivelul propriilor economii.

Statul român, în egală măsură, trebuie să identifice şi să promoveze acele măsuri capabile să scoată România din criză cât mai repede şi cu un cost social cât mai mic pentru cetăţenii acestei ţări. A trecut vremea reţetelor importate. Criza economică, cu care ne confruntăm azi, e dovada vie a faptului că aceste reţete nu sunt general aplicabile.

Măsurile anticriză trebuie să-şi regăsească corespondent în realitatea fiecărei economii. Guvernul PD-L-PSD ar fi trebuit să ia în calcul nu doar cerinţele formulate pe hârtie de o instituţie aflată în cealaltă parte a lumii, ci şi problemele reale ale economiei româneşti, la care este obligat să găsească soluţii concrete şi imediate.

Eterna invocare a cerinţelor FMI nu dovedeşte decât incapacitatea Guvernului PD-L-PSD de a genera politici proprii de combatere a crizei economice, care să minimizeze efectele acesteia la nivelul cetăţenilor români. Constatăm că acest Guvern a ales încă o dată să nu reprezinte interesele majorităţii cetăţenilor acestei ţări.

d) Negocieri bazate pe minciună

Nerespectarea dialogului public cu principalele categorii socio-profesionale afectate a fost doar o scenetă de imagine, nimic din doleanţele fundamentale ale sindicaliştilor nefiind preluat în textul legii. Dovadă stau chiar acţiunile de protest ce au avut loc, precum şi cele viitoare anunţate.

După primele runde de negocieri cu sindicatele pe marginea noului proiect de salarizare unitară a personalului bugetar, se ajunsese la o formă - acord asumat de toţi partenerii sociali. Însă, textul legii, prezentat de Guvern cu doar câteva zile înaintea angajării răspunderii pe această lege, nu mai corespunde înţelegerii avute cu partenerii sociali şi nici principiilor de coeziune socială de la care s-a pornit.

Dacă, în urma negocierilor cu Guvernul pe marginea Legii salarizării unitare era stabilită o valoare a coeficientului 1 din grila de salarizare egală cu salariul minim pe economie, ulterior, Executivul a renunţat la această raportare, în condiţiile în care toate rundele de negocieri dintre partenerii sociali pe marginea Legii salarizării unitare s-au purtat de fiecare dată făcându-se referire la salariul minim pe economie. Ideea adoptării unei Legi a salarizării unitare în sectorul bugetar şi corelarea ei cu salariul minim pe economie a apărut tocmai din necesitatea construirii coeziunii sociale, pornind de la principiul la muncă egală remunerare egală şi urmărindu-se convergenţa politicii salariale din România cu politica salarială europeană. Astfel, conform calendarului stabilit inclusiv prin Legea salarizării unitare, salariul minim pe economie ar fi trebuit să ajungă, în 2015, o pondere de 43,5% din salariul mediu pe economie, apropiindu-se de ponderea de 50%, stabilită cu partenerii sociali prin Acordul din iunie 2008 şi de cea de 60% cerută de Uniunea Europeană.

Încă o dată constatăm că actualul Guvern nu reuşeşte să iniţieze şi să aplice programe coerente de măsuri împotriva crizei economice şi financiare ce afectează România, lăsând tot greul acestei crize pe umerii cetăţenilor.

Aceasta în condiţiile în care Legea privind salarizarea unitară a personalului bugetar nu va afecta doar veniturile categoriilor menţionate în lege, ci va avea efecte la nivelul întregii economii.

Negocierea bazată pe minciună este ilustrată de şmecheria Guvernului, prin care se introduc alte noţiuni de operare pentru sectorul bugetar, decât pentru restul economiei naţionale, ulterior încheierii negocierilor. În felul acesta, în sectorul public se va opera cu salariul minim, în sectorul privat cu salariul minim pe economie, iar în economie se va opera cu ce va vrea Guvernul.

e) Învrăjbirea categoriilor socio-profesionale

Proiectul Legii salarizării unitare proiectul acesta introduce, în România, cel mai mare grad de conflict şi de contestare reciprocă de după anii `90". Dacă, imediat după revoluţie, asistam la "vina" de a fi intelectual, de a purta barbă sau ochelari sau te făceai vinovat că ai curajul de a avea iniţiativă privată, acum conflictul este generalizat între categorii socio-profesionale afectate în egală măsură de veniturile mai mici, stipulate prin acest proiect de act normativ, dar fiecare privind cu reproş la "vecinul bugetar", care beneficiază de un 0,000 % mai mult faţă de el. Nu ne miră acest tip de politică. La urma urmei, PD-L şi PSD provin din acelaşi trunchi politic - al FSN-ului.

De fapt, Guvernul PD-L-PSD a ales să împartă sărăcia în România, dar şi aceasta în mod inechitabil, aşa cum fac toţi socialiştii, neputincioşi să promoveze politici economice care să producă prosperitate.

Exemplele sunt nenumărate, dar poate cele mai izbitoare sunt cele ale categoriilor socio-profesionale pentru care au fost semnate pacte naţionale sau au fost categorisite drept prioritate absolută pentru Coaliţia PD-L-PSD.

Iată cum profesorii, în special debutanţii, vor fi în continuare printre cel mai prost plătiţi specialişti cu studii superioare angajaţi într-o structură a statului, cu un coeficient iniţial de salarizare de 1,65 faţă de 2,5 un subinspector de poliţie. Este mai puţin decât pentru un şef de birou din aparatul primăriei dintr-o comună de categoria a treia, care are un coeficient de ierarhizare de 4,45.

Raportul este de 1 la 12, faţă de salariul preşedintelui, căruia, probabil, şi aşa i se pare mult, în logica sa de împărţire a venitului pe ora de lucru a profesorilor. Probabil că nimeni nu s-a întrebat cât munceşte pe zi preşedintele, dar pentru acesta ar fi reprezentat o soluţie satisfăcătoare munca voluntară a profesorilor şi nu numai.

Medicii sunt în continuare alte victime ale acestei legi, salariile acestora rămânând şi în viitor foarte mici. Cum putem vorbi de competitivitatea corpului medical pe o piaţă europeană a muncii, când profesia lor îi condamnă la o salarizare periferică în sistemul bugetar. De ce să ne mai mirăm atunci că aceştia aleg să muncească în alte ţări, pe salarii decente.

Este dureros să spunem că reuşita fără tăgadă a Guvernului PD-L-PSD se traduce în învrăjbirea fără precedent a categoriilor socio-profesionale: profesorii contestă magistraţii, medicii contestă funcţionarii publici, funcţionarii publici contestă poliţiştii şi tot aşa, într-un cerc vicios, care însă nu ajunge la guvernanţi. De fapt, ţinta comună a tuturor acestora ar trebui să fie majoritatea de peste 70% care a reuşit să legifereze haosul şi inechitatea.

Cum este posibil să nu-ţi pese ce haos produci şi să te lauzi că ai curaj să faci o lege care va avea ca efect reformarea statului şi a instituţiilor când toată societatea îţi spune că ai ales drumul cel mai prost, cel mai nepriceput, cel mai demagogic şi incorect faţă de cei circa 1,5 milioane de salariaţi bugetari?

f) Tratament discriminatoriu

Proiectul Legii unitare a salarizării se constituie de fapt într-o radiografie extrem de precisă a degringoladei care domneşte în Guvernul PD-L - PSD. Nu numai că se introduce discriminarea dintre categoriile distincte de bugetari, care au aceeaşi importanţă socială, dar se legiferează discriminatoriu în cadrul aceluiaşi sector socio-profesional. Esenţa acestor prevederi poate fi tradusă prin faptul că, indiferent de vechime în muncă şi experienţă, câştigul salarial este aproximativ acelaşi şi deci nu se stimulează în nici un fel rămânerea în acelaşi domeniu de activitate.

Vom da câteva exemple pentru a înţelege inechităţile la care sunt supuse diferitele categorii afectate de această lege. Pentru profesorii cu vechime, salariile vor stagna după ce vechimea ajunge la 25 de ani de experienţă. Este cazul profesorilor cu grad I, cu experienţă de lucru de peste 25 de ani, unde coeficientul de ierarhizare va rămâne acelaşi, chiar daca nivelul de experienţă creşte până la peste 40 de ani. Astfel, un profesor de grad I va câştiga 2.432 de lei, de când va ajunge la o vechime de 25 de ani şi până când va acumula o experienţă de peste 40 de ani. Nici profesorii universitari, conferenţiarii, asistenţii universitari sau preparatorii universitari nu stau mai bine, având în vedere faptul că diferenţa dintre treapta de bază şi treapta finală este doar de jumătate de punct. Ce să mai zicem despre vechimea în învăţământ? Ne dăm seama că este egală cu zero urmărind anexele şi constatând că diferenţa este doar de 0,3 puncte, în medie, pentru categoriile menţionate mai sus.

În cazul medicilor, diferenţa dintre treapta de bază şi treapta finală este egală cu un punct. În concluzie, ce contează că profesezi de un an sau de 25 de ani, salariul este aproximativ la fel.

În altă ordine de idei, este total arbitrar şi iraţional să menţii medicii în categoria bugetarilor, când ei sunt plătiţi în cea mai mare parte din fondurile de asigurări sociale de sănătate şi în viitor, din cele private, ceea ce reclamă scoaterea lor din conţinutul acestei legi.

Un alt exemplu relevant vine din diplomaţie, unde în cadrul consulatelor, în afară de faptul că se desfiinţează funcţia de consul general, un şef de birou ajunge să aibă un coeficient mai mare cu 0,25 puncte decât un director general.

Acest proiect de act normativ poate constitui un exemplu de tehnică legislativă deficitară, fapt semnalat şi de către Consiliul Legislativ în avizul său acordat pe forma înaintată Parlamentului. De asemenea, este surprinzător cum nu s-a reuşit subordonarea prevederilor legii unei viziuni unitare prin care să se creeze o interdependenţă între toate domeniile reglementate. Este regretabil faptul că bugetari, cu aceeaşi pregătire didactică şi profesională, sunt plasaţi în categorii de salarizare distincte doar pentru că aceasta a fost inspiraţia de moment a ministrului.

Mai mult decât atât, actualii guvernanţi au ignorat cu desăvârşire categorii socio-profesionale importante precum asistenţii maternali sau asistenţii personali ai persoanelor cu handicap. Să înţelegem că societatea perfectă a Guvernului PD-L - PSD nu are nevoie de aceştia?

Un alt exemplu de discriminare şi de necorelare între anexele de salarizare ale legii îl poate constitui categoria celor implicaţi în păstrarea ordinii publice, ai căror coeficienţi nu depăşesc pragul de 2,1. Relevant este faptul că agenţii de poliţie beneficiază de o treaptă de salarizare mai mică decât subofiţerii MApN, SRI, SPP, STS, jandarmi şi pompieri. Este vorba totuşi despre agenţii de poliţie care ies pe stradă şi sunt cei expuşi pericolului. Mai ales în perioada aceasta când, în condiţiile crizei, infracţionalitatea a crescut.

Se observă şi din acest proiect de lege că Guvernul este format din cel puţin două părţi cu interese divergente, nepunându-se problema unei viziuni unitare, a unor concepte care să reglementeze domeniul salarizării cu adevărat uniform şi unitar, pe principii sănătoase, corecte şi care să încurajeze competenţa şi performanţa.

Cu alte cuvinte, nu se pune în faţă serviciul public de calitate pentru cetăţean, ci în interesele unor grupuri profesionale care s-au înţeles ocult cu ministrul de resort, fără armonizarea firească a unor ierarhii sociale.

g) Ignorarea performanţei în ierarhizare

În redactarea Proiectului Legii unitare a salarizării, a fost ignorat de la bun început principiul fundamental în baza căruia o persoană este remunerată în orice stat de drept - corelarea performanţei profesionale cu veniturile salariale.

În România construită de către Guvernul Băsescu - Geoană nu mai este răsplătită performanţa profesională şi nici efortul în muncă. Nu contează profesionalismul, pentru că oricum eşti încadrat într-o grilă strâmtă, fără posibilitate de deviere. Nu contează dacă munceşti peste program, pentru că oricum orele suplimentare nu sunt plătite!

Grila unitară de salarizare a devenit un fel de "pat al lui Procust" în care îţi sunt tăiate fie picioarele, fie capul. În concluzie, este tăiată motivaţia de a gândi suplimentar şi dorinţa de a merge mai departe în profesiunea aleasă, dacă ai neşansa de a fi plătit de către statul lui Traian Băsescu. Mai mult decât atât, sunt desconsiderate drepturi ale angajaţilor obţinute de-a lungul timpului prin dovada performanţei individuale, impunându-se un egalitarism absurd care decapitează orice dorinţă de diferenţiere în bine. Mai rămâne ca, în viitor, acest Guvern să moşească o lege de egalizare a veniturilor şi în sistemul privat, pentru ca fantoma comunismului să-şi facă reapariţia în România. Este un scenariu absurd, dar posibil atâta timp cât acest Guvern rămâne în funcţie.

h) Epurare politică

Legea are elemente care permit epurarea politică. Articolul 36 rezolvă problema persoanelor care au ocupat funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile care sunt supuse restructurării (restructurare care ar trebui să fie obiectul unei alte legi). Aparent, este un lucru normal, dar, citind alineatele următoare, ne dăm seama că, practic, au fost create "posturi de conducere" pentru alte persoane, poate mai capabile. Şi punând punctul pe i: "Art. 37 (1) Condiţia prevăzută la art. 57 alin.(7) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, nu este obligatorie, pentru recrutarea funcţionarilor publici de conducere, în cazul exercitării cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere, precum şi pentru funcţionarii publici care ocupă o funcţie publică de conducere, pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

(2) Funcţionarii publici prevăzuţi la alin.(1) sunt obligaţi să îndeplinească condiţia prevăzută la art.57 alin.(7) din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările şi completări ulterioare, în termenul prevăzut, sub sancţiunea eliberării din funcţia publică."

III. Abuz şi sfidare în adoptarea proiectului de lege.

Dispreţul Guvernului PDL-PSD faţă de lege, faţă de normele în care ar trebui să funcţioneze statul de drept a fost firul roşu al comportamentului său public şi a marcat inclusiv momentul angajării răspunderii în Parlament. A fost o ocazie în plus pentru acest Guvern să arunce în derizoriu prevederile legii fundamentale, ale Constituţiei României.

Potrivit art.114 din Constituţia României, Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului în şedinţă comună "asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege."

Cadrul legal este clar şi, cel puţin de această dată, nu lasă loc la interpretări. Poate fi vorba de un program, o declaraţie de politică generală sau un proiect de lege. În schimb, Guvernul PD-L-PSD a venit în faţa Parlamentului cu nu mai puţin de trei proiecte de lege pentru care şi-a angajat răspunderea într-o singură zi, în trei şedinţe consecutive.

Prin acest demers făcut cu ignorarea totală a prevederilor legale, PD-L şi PSD au minimizat încă o dată rolul Parlamentului, scurtcircuitând activitatea legislativă. În situaţia creată, deputaţii şi senatorii au fost obligaţi să asculte cuminţi indicaţiile Guvernului, care riscă să devină în scurt timp literă de lege. Prin angajarea răspunderii, Guvernul a eliminat orice posibilitate de dezbatere pe marginea Proiectului de Lege a salarizării unitare, eliminând astfel şi orice posibilitate de îmbunătăţire a proiectului de lege, ca urmare a respingerii majorităţii amendamentelor înaintate de către parlamentari.

Decizia aceasta a fost luată chiar dacă proiectul a generat ample proteste la nivelul tuturor categoriilor socio-profesionale de bugetari. Niciodată un Guvern care a intenţionat să angajeze răspunderea nu a avut o ripostă mai solidă din partea unor categorii profesionale, din partea sindicatelor, a unei largi părţi a societăţii. Niciodată un proiect de lege nu a fost mai contestat ca acum. Şi cu toate acestea, Guvernul a ales să ignore vocea societăţii şi să îşi ducă la îndeplinire demersul, ca şi cum el ar viza persoane care nu locuiesc în această ţară.

Nu ştim de ce îi este frică actualului Guvern de o dezbatere transparentă. De ce îi este frică de procedurile legale în vigoare şi de ce a simţit nevoia să le evite cu orice preţ? Beneficiind de o majoritate de peste 70% în Parlament, acestui Guvern nu i-ar fi fost deloc greu să treacă proiectul de lege pe calea parlamentară, lăsând totodată deschisă calea îmbunătăţirii conţinutului legii.

Chiar consideră Guvernul PD-L-PSD că este atotştiutor şi a reuşit să formuleze un amplu proiect de lege care nu necesită nici o îmbunătăţire? Protestele a mii şi mii de oameni sunt mărturie că lucrurile nu stau deloc aşa.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Guvernul PD-L-PSD nu a contribuit la îmbunătăţirea vieţii românilor, ci, din contră, a radicalizat categoriile socio-profesionale. Guvernul PD-L-PSD a abandonat principiul solidarităţii sociale şi a introdus nepermis în actul de guvernare aroganţa la adresa partenerilor sociali, a Parlamentului, a societăţii civile, a cetăţenilor din întreaga ţară. A avut timp în schimb pentru certuri, pentru scandal, pentru aşezarea clientelei politice în structurile guvernamentale, toate pe spinarea oamenilor şi în văzul tuturor.

Niciodată ca în acest interval de timp, spaţiul public nu a fost invadat din partea guvernaţilor şi a actualei coaliţii de atâta minciună, incompetenţă, imoralitate şi neprofesionalism. În lipsa soluţiilor de relansare economică, a măsurilor menite să contribuie la diminuarea efectelor crizei financiare, Guvernul PD-L-PSD şi liderii celor două partide au avut grijă să furnizeze românilor un simulacru de democraţie, de guvernare, un spectacol de prost gust, cu declaraţii belicoase şi atacuri sub centură, fără precedent în România postdecembristă.

Dacă privim în jurul nostru, la realitatea economică din România, la situaţia în care se află românii, la protestele tuturor categoriilor socio-profesionale aflate în stradă aproape zilnic, la sistemul public şi la nemulţumirile magistraţilor, la bătaia de joc la care sunt supuşi profesorii şi cadrele didactice, când ieri li se promitea luna de pe cer, pentru ca astăzi să ajungă disputa dintre PD-L şi PSD în Parlament, e clar că nu avem de-a face cu un Guvern competent, dedicat interesului legitim al cetăţenilor, nici măcar Constituţiei sau democraţiei româneşti.

Stimaţi guvernanţi,

Când vocea naţiunii vă spune foarte clar că sunteţi pe un drum greşit, când oamenii împărţiţi şi învrăjbiţi, profesori, cadre medicale, magistraţi, funcţionari publici, oameni de afaceri vă spun acelaşi lucru - că nu le mai apăraţi interesele - când e limpede că nu mai aveţi susţinerea celor pentru care, chipurile, vă întruniţi la Palatele Cotroceni şi Victoria şi în numele cărora vă ridicaţi salariile, atunci aveţi o singură soluţie: să vă daţi demisia şi să plecaţi acasă! Aşteptăm acest gest care ar trebui să izvorască din bun simţ şi din onoare, din respectul faţă de cetăţeni.

Nu aţi făcut acest lucru până acum pentru că nu aveţi aceste valori, Ciolanul puterii este mult prea mare şi prea important pentru partidele dumneavoastră şi, mai ales, pentru că sunteţi prizonierii unei persoane şi ai proiectului său politic: Traian Băsescu şi cel de-al doilea mandat al său.

Stimaţi colegi de la PD-L şi PSD,

Astăzi aveţi posibilitatea legală, democratică de a dovedi contrariul, de a tăia nodul gordian al acestei coaliţii care scârţâie din temelii, aveţi şansa de a vota pentru o moţiune de cenzură îndreptată împotriva unei salarizări proaste, care scade veniturile oamenilor şi nu le uniformizează, de a vota împotriva unui Guvern incompetent care nu-i mai reprezintă pe români.

Aveţi şansa de a abandona tipul de politică conflictuală şi machiavelismul impus de la Cotroceni, slujirea unui singur om şi a proiectelor sale personale.

Astăzi avem şansa de a respecta Parlamentul, democraţia românească pentru ca şi Guvernul să facă acest lucru.

Avem şansa cu toţii de a ne pune în slujba oamenilor care ne-au votat şi ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele în Parlament.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

S-a încheiat astfel prezentarea moţiunii de cenzură. Îl invit la tribună pe domnul Emil Boc, prim-ministru al României, pentru prezentarea poziţiei Guvernului faţă de moţiunea de cenzură.

Domnul Emil Boc:

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Distins prezidiu,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Vă rog să-mi permiteţi ca în minutele care urmează să fac o serie de aprecieri la conţinutul moţiunii de cenzură şi, evident, să ofer câteva răspunsuri la problemele ridicate în cadrul acestei moţiuni.

Încă din start, aş face precizarea că această moţiune de cenzură este, în fapt, o automoţiune îndreptată în fapt împotriva iniţiatorilor ei. (Aplauze.)

Prin aceasta, ce vreau să spun? Că majoritatea criticilor pe care le formulează sunt în fapt critici la adresa vechii guvernări care a avut incapacitatea să promoveze, pe de o parte un asemenea proiect de lege, iar, pe de altă parte, să-şi dea cu stângul în dreptul şi să nu observe că la baza acestui proiect de lege stau chiar lucrurile pe care ei le-au propus. Două exemple în acest sens.

Primul. Guvernul anterior a adoptat setul de principii care să stea la baza Legii salarizării unice. Vreau să ştiţi că exact aceleaşi principii au fost adoptate şi de către actualul guvern în parteneriat şi în urma discuţiilor cu patronatele şi sindicatele şi le-am pus în practică. Cu alte cuvinte, când sunt serioşi cei care până anul trecut au guvernat ţara, atunci când au propus acele principii şi au fost de acord cu ele sau acum, când noi, respectând aceleaşi principii, avem forţa şi curajul să facem proiectul de lege?

În fapt, PNL-ul a avut curajul să abordeze problema salarizării bugetare abia atunci când a fost sigur că nu mai poate face nimic, adică în prag de alegeri. Asta a fost contribuţia PNL. Iar astăzi, tot domniile lor sunt aceia care se întorc împotriva propriului lor proiect pe care l-au propus, dar n-au avut curajul şi forţa să-l ducă mai departe. Iar acum îi critică pe aceia care au reuşit să facă acest lucru.

Al doilea argument. Spun autorii moţiunii că un asemenea proiect de lege trebuie promovat într-o perioadă de creştere economică şi nu într-o perioadă dificilă, de criză, aşa cum este în momentul de faţă.

Domnilor foşti guvernanţi,

Vă amintiţi când am avut noi o creştere economică de aproape 8%? Şi întrebarea mea este, dacă vă amintiţi, de ce nu le-aţi promovat atunci? De ce nu le-aţi promovat atunci când am avut creştere economică de 8% şi, în fapt, v-aţi bătut joc de acea creştere economică a României şi în loc să promovaţi legi sănătoase, într-un climat când, într-adevăr, nu aveam criză economică, aţi sfidat banul public, ne-aţi lăsat datori, ne-aţi lăsat cu un deficit de 5,4%, ne-aţi lăsat cu datorii de 2 miliarde de euro, ne-aţi adus în faţa situaţiei ca Uniunea Europeană să declanşeze procedura de deficit excesiv împotriva României, iar acum veniţi şi plângeţi şi spuneţi " nu ne trebuie lege, trebuia s-o adoptăm când eram noi".

De aceea, spun că această moţiune de cenzură este în fapt o moţiune împotriva dumneavoastră, împotriva incompetenţei şi incapacităţii şi de a gestiona România, în perioade când am avut şansa unei creşteri economice, dar şi de a promova acele legi atât de necesare reformei statului român. De aceea, încă o dată, repet, apreciez acest demers ca fiind unul îndreptat împotriva acelora care l-au conceput.

Şi, acum, câteva răspunsuri punctuale la unele întrebări din conţinutul moţiunii. Se spune în textul moţiunii că proiectul de lege nu a întrunit consensul partenerilor sociali. Pe lângă faptul că precizez din nou că la elaborarea legii s-au avut în vedere principiile convenite în luna noiembrie 2008, menţionez faptul că încă din primele zile ale guvernării am deschis consultarea cu partenerii sociali, am identificat modalităţile de lucru pentru a promova acest proiect de lege.

Construcţia noului act normativ a început în luna martie 2009 şi s-a finalizat în luna august, perioadă în care grupul de lucru constituit din reprezentanţi ai ministerelor, confederaţiilor şi federaţiilor sindicale a avut 23 de întâlniri de lucru. La acestea, s-au adăugat alte 5 întâlniri ale reprezentanţilor confederaţiilor sindicale cu primul ministru, cu ministrul muncii, cu ministrul finanţelor, ocazie cu care au fost discutate şi operate observaţiile formulate de către aceştia în conţinutul actului normativ.

Responsabilitatea şi voinţa de a face reformă înseamnă dialog, dar şi existenţa unor puncte de vedere diferite. Atunci când se iau măsuri de genul celor cuprinse în Legea salarizării unitare, consultarea partenerilor sociali nu garantează obţinerea consensului. Asta nu înseamnă că partenerii sociali nu au fost consultaţi şi că de opiniile lor nu s-a ţinut cont. În fapt, Guvernul are obligaţia să ţină cont de interesele celor 22 de milioane de români.

În cadrul negocierilor, fiecare sindicat, fiecare confederaţie şi-a apărat, punctual, punctul de vedere al categoriei sociale pe care o reprezenta. Dacă am fi adunat la un loc propunerile formulate de confederaţiile sindicale, în privinţa drepturilor salariale, vreau să vă asigur că ne-ar fi trebuit mai multe bugete ale României pentru a putea face o lege a salarizării unitare. Şi, este firesc, poate să fie aşa, fiecare a încercat maximal să ceară cât mai mult. Statul însă îşi poate permite o salarizare care să ţină cont de realităţile zilei de astăzi, de productivitatea muncii şi de resursele bugetare pe care le avem.

În aceste cadre, am propus o lege care, pe de o parte, elimină privilegiile, pe de altă parte, asigură echitatea şi dreptatea în sistemul de salarizare a personalului bugetar. Asta înseamnă că nu mai avem 39 de legi ale salarizării, ci avem o singură lege. Asta înseamnă că nu mai avem salarii de 30 de mii de euro, de 40 de mii de euro, de 50 de mii de euro în domeniul bugetar, salarii promovate de vechiul guvern, ci avem salarii decente în concordanţă cu importanţa şi munca depusă. Nu mai avem un raport de 1 la 29, între cel mai mic şi cel mai mare salariu, ci avem un raport de 1 la 12.

Pe de altă parte, realizăm în cadrul sistemului de salarizare un echilibru între diversele categorii socio-profesionale, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Asta înseamnă că fiecare este tratat corect şi recompensat după munca pe care o desfăşoară. E adevărat, aceste măsuri de reformă îi vor leza pe unii privilegiaţi care nu vor mai avea privilegiile pe care le-au avut în trecut, dar asta înseamnă că toţi ceilalţi vor avea parte de un tratament corect şi echilibrat.

Din acest punct de vedere, consider că este un gest de onoare şi de responsabilitate pentru actualul guvern, pe care îl reprezint, să vină în faţa dumneavoastră şi să pună pe masă şi în discuţie mandatul pentru a putea totuşi promova această lege. Acest curaj nu l-a avut guvernul anterior şi, repet, a avut toate condiţiile, şi economice şi politice, să-l promoveze.

În al doilea rând, în conţinutul moţiunii se vehiculează cu obstinaţie ideea greşită că veniturile salariale vor scădea prin aplicarea Legii salarizării unitare. Din nou, mă văd obligat să repet, pentru cei care nu au avut urechi să audă şi ochi să citească în conţinutul legii. Legea spune foarte clar şi fără echivoc că realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.

Deci, îi rog pe toţi cei care mai aud de la unii sau de la alţii afirmaţii de genul "Prin intrarea în vigoare a acestei legi, scad salariile", îi invit cu eleganţă să citească textul de lege.

Vreau să ştiţi că a fost un efort major pe care Guvernul l-a făcut şi în analiza bugetară şi în cadrul dialogului să putem realiza impunerea acestui principiu, că nici un salariu nu va fi diminuat prin intrarea în vigoare a prezentei legi.

Este însă adevărat că nu toate salariile vor creşte în acelaşi ritm în perioada de implementare a legii 2010-2015. Ce se întâmpla până acum? Când se dădea o indexare de salarii şi la cel care avea 50 de mii de euro şi la cel care avea 1000 de lei cu acelaşi procent creştea salariul. Acum, prin punerea în aplicare a legii salarizării unitare, cei care au salarii mai mari vor avea o creştere mai înceată sau chiar deloc, în timp ce ceilalţi care au salarii mai mici vor avea o creştere accelerată a salariilor în perioada 2010-2015 pentru a se realiza, repet, echilibrul de 1 la 12 dintre cel mai mic şi cel mai mare salariu, în comparaţie cu 1 la 29 cât este în momentul de faţă.

Spuneam şi la prezentarea proiectului de lege în Parlament că media creşterilor salariale în perioada de implementare a legii va fi de 56%. Asta, pe întreg sistemul bugetar. În interiorul sistemului, evident, dacă media este 56, înseamnă că unii vor avea o creştere mai mare, alţii o creştere mai redusă.

Creşterea mai mare se regăseşte la educaţie şi, de exemplu, în învăţământul preuniversitar creşterea va fi de 78%, va fi regăsită creşterea la sănătate, unde creşterea va fi de 76%, va fi regăsită la funcţionarii publici unde creşterea va fi de 70% sau la personalul contractual unde creşterea va fi de 62%. Pe de altă parte, în interiorul acestor profesii vom avea creşteri diferenţiate şi, în esenţă, cei care intră în sistem, medicul debutant, profesorul debutant, aceştia vor avea o creştere mult mai mare şi faţă de media creşterii din sistemul de învăţământ sau din sistemul de sănătate.

De exemplu, în sistemul de învăţământ, un profesor debutant în această perioadă va avea o creştere de 128% sau un profesor definitiv cu vechime între 2 şi 6 ani va avea o creştere de 134%, în timp ce un conferenţiar universitar va avea doar o creştere de 39%, sau învăţătorul debutant va avea creşterea de 82% pentru a putea, repet, încuraja intrările în sistem, să fie atractiv şi sistemul de învăţământ şi sistemul de sănătate pentru cei care intră în sistem.

Vorbind de sănătate, medicul stagiar va avea o creştere de 139% în această perioadă, medicul specialist de 72%, dar medicul primar de 39%. Deci, realizăm şi în interiorul profesiei, în interiorul profesiilor, acest principiu al echităţii.

În privinţa personalului contractual, dacă bibliotecarul va avea, de exemplu, treapta I, o creştere de 80%, un restaurator sau un conservator treapta I, tot personal contractual, va avea o creştere de 61%. Deci, şi aici, evident, că aceste creşteri sunt în funcţie de poziţia pe care o au în momentul de faţă.

La fel, vreau să ştiţi că acest principiu potrivit căruia nimeni nu pierde prin intrarea în vigoare a noii legi, se aplică şi magistraţilor. Şi aici vreau să se ştie foarte clar că în privinţa magistraţilor am asigurat pe de o parte, prin rectificarea de buget, sumele necesare pentru a asigura funcţionarea justiţiei, iar pe de altă parte, prin legea salarizării unitare, am rezolvat problema salarizării pentru ca nici aceştia să nu aibă diminuări, pierderi ale veniturilor prin intrarea în vigoare a noii legi. De aceea, cred că sunt întrunite toate condiţiile pentru ca activitatea justiţiei să continue, fără existenţa vreunor blocaje. Evident, în acele condiţii existând toată disponibilitatea de a discuta şi alte aspecte pe care sistemul judiciar, ca de altfel şi alte sisteme instituţionale din statul de drept le au.

În al treilea rând, se face menţiunea următoare în conţinutul moţiunii: spun semnatarii moţiunii că singurul criteriu în baza căruia s-a făcut evaluarea şi proiectarea grilelor de salarizare a fost criteriul politic. Nimic mai fals, dragi colegi! Din acest punct de vedere mă văd din nou obligat să reiau din textul legii criteriile care au stat la baza alcătuirii proiectului de lege şi la baza realizării ierarhiilor salariilor de bază, potrivit prezentei legi. Iar aceste criterii, repet, le citesc din lege, sunt: nivelul studiilor şi competenţelor, importanţa socială a muncii, complexitatea şi diversitatea activităţilor, responsabilitatea şi impactul deciziilor, expunerea la factorii de risc, incompatibilităţile şi conflictele de interese, dificultatea activităţilor specifice, condiţiile de acceptare la post.

Deci, se vede şi este de ordinul evidenţei că aceste criterii n-au nimic de-a face cu ceea ce spun autorii moţiunii că în fapt aceste grile de salarizare au la bază criterii de natură politică. Nu sunt în fapt decât aceleaşi criterii pe care şi dumneavoastră le-aţi proiectat în 2008 dar, din nefericire, aşa cum am spus, n-aţi avut nici forţa şi nici capacitatea politică să le duceţi mai departe.

În ceea ce priveşte capitolul din moţiune "Realizările Guvernului Tăriceanu", vă spun cu toată sinceritatea că mi-au adus un zâmbet pe faţă, ca, de altfel, sunt convins şi colegilor mei, demonstrând încă o dată că vechii guvernanţi, deşi a trecut aproape un an de când au părăsit guvernarea, nu s-au trezit. Nu-şi dau seama unde au lăsat România în anul 2008 şi au disponibilitatea să facă în continuare precizări în conţinutul moţiunii cu privire la realizările măreţe ale vechii guvernări.

Aceste realizări măreţe le văd toţi românii şi le resimt din nefericire pe pielea lor. Asta, în condiţiile în care am avut şansa să avem ani buni de creştere economică, dar, din nefericire, am fost lăsaţi datori. În acei ani, în loc să punem bani deoparte pentru vremuri grele, am tocat tot ce s-a putut toca, am lăsat vistieria goală, am lăsat ţara plină de datorii, am lăsat ţara cu un deficit de 5,4%, am pus ţara în dificultate în raporturile cu Uniunea Europeană, ca astăzi, noi să suportăm consecinţele deficitului bugetar excesiv şi ale acestei proceduri declanşate de Uniunea Europeană. (Vociferări.)

Acest lucru reprezintă marca guvernării PNL care ne-a lăsat şi cu datorii de două miliarde de euro şi cu un deficit peste orice limită de imaginaţie. Deci, din acest punct de vedere, cu toată eleganţa posibilă, trebuie să vă spun că nu pot fi de acord cu dumneavoastră cu privire la concluziile formulate în textul moţiunii.

Pe de altă parte, aţi făcut un dezmăţ pe bani publici. Aţi oferit clientelei dumneavoastră politice salarii de 30 de mii de euro, de 40 de mii de euro, 50 de mii de euro pe lună. Amintiţi-vă, dragi foşti guvernanţi, de salariile pe care le-aţi dat foştilor şefi de agenţii care nu erau alţii decât foştii dumneavoastră clienţi politici.

Actuala guvernare a avut tăria şi forţa să spună nu unei asemenea practici şi toţi cei care în guvernarea dumneavoastră aveau 30 de mii de euro pe lună sau 40 de mii de euro pe lună sau 50 de mii de euro pe lună, astăzi, au salariul unui secretar de stat, adică maxim 48 de milioane de lei vechi. Asta înseamnă să ai curaj să tai din rădăcină răul şi să ai un respect pentru banul public.

Pe de altă parte, vreau să ştiţi că tot din raţiuni politicianiste, numărul de angajaţi din sectorul public a fost majorat în perioada dumneavoastră cu peste 180 de mii de persoane, mult peste nevoile efective ale sectorului, astfel încât angajaţii statului au ajuns să reprezinte o treime din numărul total de angajaţi din economie. Nu a contat pentru dumneavoastră evoluţia principalilor indicatori macroeconomici, nu au contat semnalele de alarmă pe care instituţiile financiare internaţionale le-au emis. În multe cazuri, stabilirea concretă a sporurilor, a bonusurilor a fost un criteriu pur subiectiv.

Ponderea salariilor de bază în totalul cheltuielilor salariale a arătat în felul următor în perioada dumneavoastră: salariile de bază au crescut cu 79%, în timp ce sporurile au crescut cu 136%, iar cheltuielile pentru premiere şi ore suplimentare, cu 272%. (Vociferări.) Asta în condiţiile în care n-am avut compensare în realitate cu productivitatea muncii, iar în ceea ce priveşte deficitul bugetar l-aţi dus la minus 5,4%.

Dacă este să ne referim la eficienţa aparatului administrativ la nivelul anului 2008, situaţia este şi mai deplorabilă, mai ales dacă ne comparăm cu alte state europene, adică fostul Guvern a cheltuit din ce în ce mai mult pentru a produce din ce în ce mai puţin.

De exemplu, în Germania, cheltuielile publice cu salariile reprezintă 16% din totalul veniturilor bugetare. În Cehia şi Austria, 19%, în Slovacia, 20%, în Bulgaria 23%. În România, aţi reuşit contraperformanţa de a înregistra cheltuieli salariale publice de 31% din veniturile bugetare. Repet, asta înseamnă iresponsabilitate. Să nu ai capacitatea să prognozezi un buget sustenabil şi care să răspundă nevoilor României.

În perioada 2007-2008, România a fost singura ţară dintre noile state membre ale Uniunii Europene în care, din nefericire, salariile nu au avut acoperire în productivitatea muncii. Asta ce înseamnă pentru români şi trebuie să înţeleagă? Aţi minţit românii. Asta înseamnă că Guvernul liberal i-a minţit pe oameni oferindu-le ceva ce nu avea acoperire în realitate. Aţi făcut cadouri otrăvite pe care acum românii trebuie să le plătească îndoit şi din cauza crizei, pentru faptul că nu aţi pus bani deoparte, în vremuri mai bune, pentru vremuri, aşa cum sunt acum, mai dificile.

Se mai spune în conţinutul moţiunii că acest proiect de lege ar reprezenta un exerciţiu de imagine al Guvernului. Vreau să ştiţi foarte clar: după 20 de ani, România nu îşi mai poate permite amânări. Guvernarea dumneavoastră n-a avut curajul şi nici forţa să facă aceste reforme ale statului. Dacă ele nu sunt făcute, nu vom face altceva decât să adâncim în continuare criza, să păstrăm privilegiile şi din sistemul de salarizare şi din alte sisteme, nu vom face altceva decât să punem în pericol plata corectă a salariilor şi a pensiilor în această ţară.

De aceea, sistemul trebuie să fie corectat, reforma statului trebuie dusă mai departe, chiar dacă ea, repet, presupune şi costuri politice. Acest Guvern şi-a asumat responsabilitatea punându-şi în joc chiar existenţa sa, să vină în faţa dumneavoastră şi să ceară acest proiect de lege atât de necesar reformei statului român.

Nu în ultimul rând, autorii moţiunii spun că, prin procedura de asumare a răspunderii, s-au încălcat prevederile constituţionale. Vreau să fiu iarăşi foarte clar şi explicit: tot ceea ce am propus este exact în limita şi în cadrul Constituţiei. Art.114 din Constituţie dă dreptul Guvernului să vină să-şi angajeze răspunderea asupra unui proiect de lege, program sau declaraţie de politică generală. Am avut trei şedinţe consecutive ale Camerelor reunite ale Parlamentului în care, în baza textului constituţional, Guvernul a venit cu forţă şi curaj să-şi asume răspunderea pe trei proiecte, astfel încât din toate punctele de vedere, procedura constituţională este respectată.

E adevărat, ceea ce face diferenţa între actuala guvernare şi fosta guvernare este voinţa politică de a face aceste reforme ale statului, de a adopta o lege corectă, dreaptă pentru 22 de milioane de români şi pentru a elimina privilegiile pe care dumneavoastră le-aţi impus în sistemul de salarizare.

În aceste condiţii, doamnelor şi domnilor parlamentari, pentru a nu frâna, pentru a nu opri procesul de reformă a statului, vă solicităm, în numele Guvernului, să respingeţi moţiunea iniţiată de către foştii guvernanţi.

Vă mulţumim. (Rumoare, aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului prim-ministru pentru prezentarea făcută, punctul de vedere cu privire la moţiune. Şi anunţ, în acelaşi timp, Executivul că, din totalul celor 60 de minute alocate, au epuizat 30 de minute. Acum, intrăm în dezbaterile generale şi dăm cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare.

Pot să vă spun că, în momentul de faţă, sunt înscrişi la cuvânt 9 deputaţi şi senatori, 2 de la PD-L, unul de la PSD, 4 de la PNL, reprezentantul Grupului UDMR şi reprezentantul Grupului minorităţilor naţionale.

Pentru început, îi dau cuvântul domnului Petru Călian, din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Complexul de argumente ale acestei moţiuni are la bază un fundament slab, ruşinos pentru un astfel de act.

Proiectul privind Legea salarizării unice vine într-o perioadă de apogeu a salariilor din sistemul bugetar, salarii uriaşe şi discriminatorii pentru restul societăţii. Era timpul ca în domeniul salarizării publice să fie introdusă o singură lege care să clarifice haosul legislativ din ultimii 20 de ani.

Guvernul a dat dovadă de curaj şi profesionalism arătând că, în sfârşit, aparatul guvernamental este capabil să conceapă acele legi care trebuiau puse în practică de mulţi ani. Incompetenţa de care este acuzat Guvernul are de fapt, în substratul ei, o frustrare născută din incapacitatea Guvernului PNL-UDMR de a găsi o soluţie pentru sistemul bugetar românesc.

Moţiunea debutează cu un argument populist care sună astfel: "cetăţenii de azi nu trăiesc bine". Dar oare cetăţenii de ieri trăiau mai bine? Erorile trecutului sunt repercusiunile asupra prezentului. Cetăţeanul de azi a ajuns în situaţia de a nu fi capabil să-şi plătească datoriile rezultate în urma creditelor luate pe baza minciunilor Guvernului Tăriceanu, care a încurajat împrumutarea populaţiei, chiar dacă efectele crizei se ştiau dinainte ca ea să apară şi în România.

Creşterea economică anunţată anul trecut avea de fapt un substrat nesănătos. Deciziile eronate ale fostului Guvern se fac simţite astăzi. Consider că cetăţenii de astăzi sunt suficienţi de inteligenţi pentru a înţelege motivul pentru care au fost luate aceste măsuri.

Guvernul Boc este acuzat de lipsă de realism, însă tocmai realismul situaţiei economice actuale a condus la conceperea unei astfel de legi. Cine vorbeşte de fapt prin această moţiune? Cine este în spatele ei şi stă tăcut dar revoltat? Să fie oare acei bugetari ale căror salarii erau atât de mari încât sfidau chiar şi mediul privat? Sau angajaţii care cumulau pensia cu salariul, aceştia se simt neîndreptăţiţi pentru că robinetul risipei s-a închis şi pentru ei.

În textul moţiunii, PNL şi UDMR ne recomandă ca în perioada de criză să facem economii şi nu strategii. Guvernul Boc pune în practică strategiile care nu au fost nici măcar concepute de către fostul Guvern, chiar dacă era cunoscut faptul că urmează o criză financiară şi economică ce va afecta şi ţara noastră.

Anul trecut, Guvernul Tăriceanu anunţa cu surle şi trâmbiţe o creştere economică şi se lăuda cu reuşitele sale. Acum, însă, prin această moţiune, vine în contradicţie cu el însuşi. Textul sună aşa: "Numai o economie puternică bazată pe ritmuri succesive de creştere poate să susţină o grilă de salarizare unitară", adică acea creştere economică mult mediatizată era de fapt una slabă şi nesustenabilă.

PNL şi UDMR se consideră o anexă a puterii executive, deoarece nu le-au fost aprobate toate amendamentele. Reamintim faptul că 39 din amendamentele propuse de toate grupurile parlamentare au fost introduse în noul proiect de salarizare. Din păcate, majoritatea amendamentelor concepute de către PNL şi UDMR au fost neserioase şi neaplicabile, astfel încât aceste partide nu pot fi considerate nici măcar o roată de rezervă al unui angrenaj politic.

Gruparea PNL-UDMR trebuie să recunoască faptul că a comis greşeli enorme atunci când a guvernat ţara. Atacarea Guvernului PD-L-PSD, prin afirmaţii de genul "nu pot relansa economia românească" subliniază minciunile pe care ei ni le-au spus ani de-a rândul că economia a cunoscut cea mai mare creştere din ultimii ani, că populaţia o duce mai bine şi aşa mai departe.

Inechitatea socială trebuie să dispară şi doar prin aceste măsuri se poate face curăţenie în sistem. Mult lăudatul Guvern Tăriceanu a condus iresponsabil şi iraţional sistemul bugetar şi totuşi mai are curajul să atace actualul Guvern. Guvernul Boc este singurul care a avut curajul de a face ceva concret. Promisiunile şi praful în ochi aruncate până acum au scârbit şi au făcut să scadă încrederea în clasa politică. Scopul Parlamentului este de a găsi soluţii imediate, nu pierderea timpului cu moţiuni copiate la indigo şi desprinse din opera lui Caragiale.

Nodul în papură căutat de parlamentarii PNL şi UDMR reflectă invidia că acest proiect şi-a găsit finalitatea. Această moţiune este o sinteză a frustrărilor unor partide care au avut puterea, s-au încununat în farmecele ei şi au eşuat. Acum, însă, îşi acuză propria incapacitate de a guverna. După noi, potopul! Acesta a fost principiul de bază al guvernării trecute.

Tot în această moţiune sunt criticate dur şi organismele internaţionale precum Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

Domnilor parlamentari,

Doar PNL-ul şi UDMR-ul sunt în măsură să creeze măsuri, restul instituţiilor nu sunt bune la nimic? Proasta informare conduce la îndoială. Dialogul public, cuvântul cheie al moţiunii, a fost respectat. Legea a fost concepută împreună cu reprezentanţi ai ONG-urilor şi sindicatele. Guvernul a acceptat ultima propunere a sindicatelor de a reduce diferenţa dintre salariile minime şi cele maxime de la 1 la 15, la 1 la 12.

Astfel, toţi coeficienţii cuprinşi între 9 şi 15 au fost comprimaţi între nivelurile 9 şi 12. Guvernul a propus majorarea salariului minim la 705 lei pentru anul viitor, însă patronatele ar fi de acord cu cel mult 650 de lei, argumentând că majorarea salariului minim nu se justifică, în condiţiile în care nu are loc o creştere economică corespunzătoare precum şi o creştere a productivităţii muncii.

În formularea proiectului de lege s-a ţinut cont de solicitările sindicatelor, dar şi de constrângerile bugetare impuse de respectarea indicatorilor macroeconomici, negociaţi prin acordurile pe care România le-a încheiat cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană. Astfel, media creşterilor salariale până în 2015 va fi de 57%. În sănătate, media va fi de 78%, iar în unele domenii unde salariile sunt foarte mari, acestea vor fi îngheţate.

Problema sindicaliştilor nu constă în faptul că la anumite categorii sociale salariile se dublează. De exemplu, medicilor rezidenţi li se dublează salariul, dar nu aceasta este nemulţumirea lor, ci plasarea pe aceeaşi treaptă de remuneraţie cu alte categorii profesionale, considerând nedreaptă compararea acestor sectoare de activitate. Aceste nemulţumiri considerăm că sunt absurde, deoarece salariul a crescut. Şi mă întreb: contează doar mândria profesiei?

De o creştere accelerată a salariilor vor beneficia cei care se află astăzi la baza piramidei, respectiv, profesorii, medicii şi funcţionarii publici, concomitent cu îngheţarea drepturilor salariale existente la vârful piramidei.

Nimeni nu a reuşit până acum ceea ce a reuşit Guvernul Boc doar în jumătate de an. În 20 de ani nici un Guvern nu a reuşit să-şi asume răspunderea pe o anumită lege care să producă efecte pe termen mediu şi lung.

Legea salarizării unitare nu instituţionalizează jaful din buzunarul românilor, ci ia înapoi ceea ce au jefuit guvernanţii prin măsurile populiste şi demagogice puse în practică la compensare cu câteva sute sau mii de voturi.

Discriminarea între categorii distincte de bugetari este doar în viziunea liberalilor care au dat publicităţii tot felul de variante false şi au introdus în opinia publică tot felul de erori prin interpretări greşite. "Grila strâmtă", spun liberalii, pe care şi-o imaginează opoziţia, este chiar reversul: bugetarilor discriminaţi ani de-a rândul li se face acum dreptate. Şi n-ar trebui să conteze culoarea politică a celor care, în sfârşit, au găsit o soluţie pentru ei.

Actualului Guvern nu-i este frică de o eventuală demitere, deoarece a dat dovadă de coloană vertebrală, de competenţă şi nu s-a temut de asumarea unei legi în care şi-a pus încrederea că va aduce schimbarea de care are nevoie societatea noastră după 20 de ani.

Tendinţa morbidă de a muşca, indiferent dacă adversarul are sau nu dreptate, a contribuit din plin la punerea pe tapet a moţiunii. Şuvoaiele de înţelepciune care s-au concentrat împotriva legii salarizării dă senzaţia de participare activă la treburile ţării.

Reamintesc PNL-ului şi UDMR-ului că orice hotărâre importante pentru ţară este luată de cei care reprezintă interesele cetăţenilor. Alegerile democratice deleagă puterea, iar dialogul public pe care-l invocă riscă să aibă ca rezultat disiparea ideilor valoroase în marea masă a opinenţilor.

PNL şi UDMR cad în propria capcană. Dacă ei au acţionat doar pentru interese politice, au impresia că şi acum procedează la fel. Lipsa de scrupule prin care se manifestă aceste partide însumează o capodoperă a gândirii comuniste. Dacă ei nu au reuşit, de ce se reuşească alţii?

Cu regret constat faptul că scopul moţiunii nu este unul de sprijin pentru cetăţeni, ci un motiv de a da tonul campaniei electorale.

Închei această declaraţie cu dorinţa de a-i felicita pe toţi cei care au trudit pentru conceperea unui sistem funcţional de salarizare a sectorului bugetar.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

(În continuare, conducerea lucrărilor şedinţei este preluată de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi epuizat 10 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + Partidul Conservator.

Şi se pregăteşte domnul Crin Antonescu.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

O să vă prezint în câteva cuvinte observaţiile şi punctul de vedere al Grupului parlamentar al Partidul Social Democrat şi al Partidului Conservator în legătură cu această lege de mare importanţă pentru organizarea societăţii româneşti şi pentru funcţionarea instituţiilor din România.

O să vă spun pentru început că toate partidele politice în perioada electorală, cel puţin a anului trecut, dar şi înainte chiar cu câteva luni bune, au vorbit despre nevoia unei asemenea legi. Am vorbit şi noi, social-democraţii şi Partidul Conservator în perioada electorală şi am vorbit cu justeţe şi cu justificare. Am fost de acord să se producă o asemenea lege şi am purces la elaborarea ei cu sinceritate şi, în acelaşi timp, respectându-ne promisiunea. În acest sector, lucrurile derapaseră pur şi simplu de ani şi ani de zile, din refuzul de a recunoaşte deschis posibilitatea sau nevoia unor modificări salariale în anumite sectoare, din teama, în general, a guvernelor şi în special a guvernelor din ultimii 5 ani, de a crea modificări într-un sector, pentru că inevitabil se creează nemulţumire sau solicitare de modificare şi în alt sector.

Din punctul acesta de vedere, am avut, de la bun început, toată intenţia de a produce o asemenea lege şi salutăm faptul că ea a fost elaborată.

Această lege, de fapt, are susţinerea noastră, a Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator, pentru trei elemente cheie.

În primul rând, a creat un sistem mult mai apropiat de ţările civilizate, dezvoltate, de Europa Occidentală în sistemul de salarizare din domeniul bugetar. Un raport al salariilor de 1 la 12, care este - repet - mult mai apropiat, încă nu atinge raportul unora dintre ţările occidentale, dar este mult mai apropiat de acestea, ceea ce înseamnă, nimic altceva decât micşorarea substanţială a decalajelor care, din păcate, în societatea românească excelează.

Din păcate, în continuare, societatea românească reprezintă poate în cel mai înalt grad, în Europa, o situaţie a decalajelor între nivelul de sărăcie şi sărăcie extremă şi bogăţie, între nivelul de dezvoltare a mediului rural şi a celui urban, între diverse capacităţi de a-ţi câştiga drepturile la o existenţă demnă.

Din acest punct de vedere, acest principiu social-democrat l-am sprijinit şi-l sprijinim şi credem că este un câştig că s-a redus de la 1 la peste 30 de ori un salariu în sistemul bugetar, la 1 la 12, cu atât mai mult cu cât criteriile prin care aceste salarii erau alocate în sistemul bugetar nu erau nici valoarea socială a muncii, nici valoarea personală a efortului respectivului bugetar ci, pur şi simplu, capacitatea grupului respectiv de a face un lobby guvernamental, ca să nu spun că reprezintă o clientelă guvernamentală, sau capacitatea celui care conducea sectorul, de a-şi impune un punct de vedere pentru o plată substanţial crescută în sectorul pe care dânsul îl conducea.

Acest arbitrariu s-a reflectat în creşterea salariilor nu prin creşteri salariale propriu-zise, ci prin creşterea a ceea ce în mod fals s-au numit o serie de compensări, o serie de sporuri pentru diverse domenii, care ajunseseră pur şi simplu de domeniul fanteziei.

Din acest punct de vedere, iar suntem de acord că punerea în realitate a sistemului salarial, şi nu escamotarea sau completarea salariilor, escamotarea acestei realităţi prin aşa-zise sporuri, este un câştig pentru întreaga societate românească şi cred că acest lucru bun trebuie sprijinit.

Un alt principiu care a stat la baza elaborării acestei grile a fost creşterea salariilor mici, în raport cu salariile mari. Sau, mai bine zis, în perspectiva viitorilor 5 ani, viteza de creştere a salariilor mici, expusă deja aici, este mult mai mare decât creşterea salariilor mari, ca să se poată ajunge de la raportul la 1 la 30, de unde plecăm astăzi, peste 1 la 30, la acest 1 la 12.

Şi, în fine, dar nu în ultimul rând, faptul că drepturile câştigate nu au fost nicio clipă puse sub semnul întrebării, că drepturile câştigate rămân aceleaşi, salariile urmând, prin creşterea salariilor mici către cele mari, să atingă acest deziderat în viitorii ani.

Toate aceste principii sunt principii pe care le împărtăşim şi care sunt valabile şi sunt profund ancorate în filozofia noastră şi în doctrina noastră social-democrată.

Atât această echitate salarială, cât şi stimularea debutanţilor în sistemul bugetar, ca şi păstrarea drepturilor câştigate, au fost elementele de bază care ne-au făcut să susţinem o asemenea lege.

Trebuie să recunoaştem că aceste principii au fost destul de repede adoptate, şi negocierile în prima fază a Legii salarizării s-au sfârşit printr-un acord larg al partenerilor sociali, un acord larg al sindicatelor care au participat în continuu şi au fost invitate să participe în continuu, de către miniştrii şi de către ministrul muncii, în special, social-democrat, pentru a ajunge la soluţii acceptabile în comun.

Nu-i nimic de neînţeles că într-un moment de modificare a salariilor şi în momentul în care se creează o ierarhie în sistemul salarial există şi nemulţumiri. Există nemulţumiri faţă de corecţiile care s-au făcut, mai ales în zona salariilor mari. Dar, faptul că, în ansamblu, această grilă a avut în primă instanţă a legii o largă susţinere, ne face să credem că am făcut ceea ce trebuia.

Din păcate, însă, asupra a ceea ce se negociase şi se elaborase în primă instanţă, s-au suprapus comandamentele rezultate din Acordul de împrumut cu Fondul Monetar Internaţional, în principiu, sau cu partenerii noştri europeni.

Şi aici aş vrea să spun - fără să mă preocupe să accentuez subiectul - că la capitolul realizările Guvernului anterior, Guvernului Tăriceanu, nu stăm, din punctul acesta de vedere, tocmai bine.

Pentru că, din păcate, în această perioadă, din 2004 decembrie, când Guvernul Năstase era schimbat, sau din ianuarie 2005, dacă vreţi, ca să fim mai exacţi, şi când România cheltuia 4,9% din produsul intern brut, atât cât era el atunci, în ianuarie 2005, cu salariile bugetarilor, în decembrie 2008, în ianuarie 2009 ajunsese să cheltuiască, sau în anul în curs, dacă vreţi, aproape 9%. 9% din produsul intern brut cu salariile bugetarilor însemna aproape dublarea volumului de cheltuit cu salariile, deşi, în această perioadă creşterea semnificativă, pe motivul integrării europene în special, a produsului intern brut fusese vizibilă, o creştere în bună măsură irosită.

Aşa că i-aş ruga pe semnatarii moţiunii să se mai gândească, nu numai să critice această acţiune pe care şi dânşii au dorit-o, şi dânşii au clamat-o, numai că n-au făcut-o, ci să-şi asume şi ceea ce astăzi România are de plătit.

Însă, această suprapunere a dus la reevaluări de două-trei ori a Legii unice pentru salarizare, ceea ce nu a făcut decât să tulbure înţelegerea şi, dacă vreţi, până la urmă, largul sprijin pe care l-am avut din partea sindicatelor, din partea partenerilor sociali şi constrângerile impuse în evoluţia acestor salarii şi chiar în ierarhia lor au fost nedorite de noi.

Totuşi, România are acest angajament. Poate că trebuia să ştim mai bine când am angajat împrumutul şi ce costuri avem, dar trebuie să recunosc că propunerea, care înţeleg că în ultimă instanţă, de acord al Fondului este să reducem până în 2015 cheltuielile cu salariile bugetarilor la 7% de la aproape 9%, este o propunere realistă şi, până la urmă, sănătoasă pentru economia sistemului românesc.

Deci, asumându-ne cu toţii şi această intervenţie nedorită, pe care noi am apreciat-o ca neavenită, asupra Legii salarizării şi grilei iniţiale de salarizare, totuşi, trebuie să spunem că ceea ce urma era continuarea şi nevoia de a continua dialogul cu partenerii sociali şi cu sindicatele.

Prevederea actuală, aşa cum a fost ea introdusă la angajarea răspunderii Guvernului, ca acest dialog să continue încă 6 luni de zile cu partenerii sociali pentru a îmbunătăţi, perfecţiona, amenda şi, dacă vreţi, repara, acolo unde s-au strecurat greşeli în viteza în care, sub presiunea acordului cu Fondul Monetar s-au făcut modificările impuse, cred că este corectă şi ne face să spunem că, de fapt, angajarea răspunderii a fost pe un lucru absolut-cheie, necesar societăţii româneşti şi că, până la urmă, Guvernul a decis corect să continue după această angajare discuţiile cu sindicatele, cu partenerii sociali pentru perfecţionarea legii.

În aceste condiţii, Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator nu vor vota această moţiune. Spun asta, pentru a înlătura tentaţia sau tentativa oricărei speculaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Aţi epuizat 13 minute din timpul alocat grupului parlamentar din care faceţi parte.

Urmează să ia cuvântul domnul senator Crin Antonescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Kelemen Hunor.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Vreau să vorbesc astăzi, în această dezbatere, nu doar în numele semnatarilor moţiunii, nu doar în numele iniţiatorilor liberali, ci în numele tuturor acelora, cetăţeni români care nu sunt parlamentari, care nu sunt în această sală şi care sunt victimele răspunderii pe care, chipurile, o asumaţi, domnule prim-ministru.

Evident, nu am, nu pretind un mandat special din partea acestor oameni. Ei sunt reprezentaţi de sindicate, de confederaţii sindicale, de asociaţii profesionale, de alte forme specifice.

Nu pretind acest mandat, dar sunt sigur că aceşti oameni, în calitatea lor de cetăţeni ai României, au dreptul de a fi reprezentaţi şi exprimaţi în acest Parlament care este al lor, domnule prim-ministru, nu al Preşedintelui ţării, nu al şefilor de partid, nu al baronilor de toate culorile.

Şi dacă, într-adevăr, dumneavoastră puteţi, printr-o procedură, cu discutabilă interpretare constituţională, să reduceţi la tăcere opoziţia, dacă puteţi să introduceţi asupra lor, acestor oameni care nu sunt aici, legi de o asemenea importanţă, fără dezbatere, fără negociere, fără dialog, fără vreun acord, ei, bine, daţi-mi voie să vă spun că vorbesc şi în numele lor şi daţi-mi voie să vă declar oficial, aici, în Parlament, care va redeveni la sfârşitul acestui an centrul firesc şi legitim al vieţii politice româneşti, că din orice postură politică mă voi afla voi face tot ce pot pentru ca aceste legi incoerente, abuzive, inechitabile şi neconstituţionale să-şi înceteze efectul, să fie abrogate sau să fie modificate. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

Vă informez, de asemenea, domnule prim-ministru, că, în vreme ce ne prezentaţi binefacerile acestei legi, ca să nu vorbim decât de ea, un reprezentant al Fondului Monetar Internaţional spunea deja că fondul nu-i de acord nici cu această lege, că nici asta nu este bună să vă dea tranşa şi că trebuie s-o modificaţi şi p-asta. (Aplauze.)

Vorbiţi, domnule prim-ministru, cu voioşia unui statistician cum am cunoscut amândoi în tinereţile noastre, despre 22 de milioane de români. 22 de milioane de români nu sunt o cifră din colecţia statistică a dumneavoastră sau a comisiilor prezidenţiale. 22 de milioane de români înseamnă şi cei care ne-au votat pe noi, cei din opoziţie, PNL, UDMR. Între cei 22 de milioane de români se numără şi confederaţiile sindicale ale profesorilor, ale medicilor, ale funcţionarilor publici, ale magistraţilor, ale poliţiştilor care fac parte dintre cei 22 de milioane de români şi nu sunt mulţumiţi, nu sunt fericiţi ca dumneavoastră de această lege.

Aici sunteţi 73%. Aici puteţi face ce vreţi. Şi evident că asta faceţi. Dar România nu este în proporţia asta. Şi România, care are încă un Parlament, merită să vorbim, atât cât putem, în numele ei.

Nu există două Românii, domnule prim-ministru. Există o Românie de a cărei existenţă sper că sunteţi conştient. O Românie în care oameni sunt în grevă, oameni sunt în stradă - unii ca să protesteze, alţii pentru că nu mai au de muncă. Există o Românie cu oameni încă în birouri, care nu mai fac altceva decât să discute cine rămâne, cine pleacă, cine are salariu mai mare, de ce are salariu mai mare, de ce are salariu mai mic. Există o ţară în care magistraţii stau - strâmb, sau drept, nu ştiu, dar nu mai judecă. Există o ţară în care armamentul din dotarea găştilor de interlopi se aude mai tare decât armamentul forţelor de ordine. E o ţară în care poliţiştii nu mai au benzină şi e o ţară în care, deşi dumneavoastră respectaţi cu stricteţe ordinele Preşedintelui, nu mai există ordine pe stradă, în instituţii şi în minţile oamenilor.

Dumneavoastră credeţi, poate, că există şi o a doua Românie - România de duminică, România de televizor, România "caşcavelei" lui Băsescu şi a nunţilor gigantice ale lui Geoană. Poate credeţi că România grupurilor de cetăţeni care vă ies în cale veseli şi care vor să-l atingă pe marele bărbat e cea reală.

Domnule prim-ministru, sunteţi, împreună cu Guvernul dumneavoastră, ca un mecanic de locomotivă... beat. Şi nu-mi luaţi în nume de rău - beat de euforie, beat de euforia reformei. (Aplauze.)

Vă închipuiţi că, după 20 de ani, România beneficiază, în fine, de reformele lui Boc, că după 20 de ani reformaţi statul şi chefuiţi, domnule prim-ministru, împreună cu miniştrii dumneavoastră, chefuiţi în locomotivă, faceţi adevărate orgii, vă fugăriţi între dumneavoastră, o fugăriţi pe doamna Andronescu s-o aruncaţi pe geam, o ţine domnul Geoană de picioare, încercaţi să vă aruncaţi unii pe alţii. (Aplauze.)

Dar, vă anunţ cu durere, domnule prim-ministru, vagoanele s-au decuplat, vagoanele deraiază, oamenii trăiesc după principiile "Scapă cine poate", "Dumnezeu cu mila!".

Veniţi cu cifre extraordinare, de-mi vine să-mi retrag semnătura de pe moţiune. E o fericire în România asta!

Domnule prim-ministru, eu ştiu că luaţi cuvântul Preşedintelui drept lege. Dar nu cumva credeţi că rapoartele prezidenţiale au devenit lege şi aţi tras ceva prafuri uşoare? (Aplauze.)

Vă întreb cu tot respectul. Chiar aşa de bine e în România? Chiar aşa de bine este pentru profesorii de toate vârstele, de toate gradele? Chiar aşa de bine e-n România pentru toate aceste categorii profesionale care vă cer măcar să staţi de vorbă? Chiar ne puteţi minţi pe toţi că aţi negociat, că aţi căzut de acord? Nu se poate, nu se poate numai din locomotivă, domnule prim-ministru! Şi mergeţi repede! Dar mergeţi înapoi, mergeţi cu o viteză astronomică înapoi. Opriţi-vă, domnule prim-ministru! Opriţi-vă! Pentru că ţara, cu adevărat, e-n vagoane. Şi, vă repet, vagoanele s-au decuplat şi vagoanele sunt deraiate şi oamenii aceia nu au nicio vină.

Eu cred că o astfel de lege, aşa cum spuneam, sub multe aspecte ale ei, incoerentă, care nu generează ordine, care nu generează reformă, care generează haos şi dezordine, care e neconstituţională şi o vom ataca şi pe aceasta la Curtea Constituţională, o astfel de lege va intra în vigoare. Veţi veni probabil cu o altă asumare, că o să vă pună Fondul Monetar Internaţional - e normal - şi veţi continua să o prezentaţi ca pe triumful reformei.

Domnule prim-ministru, reforma presupune, într-adevăr, curaj. Reforma nu e totdeauna populară şi întotdeauna în mine, oriunde m-aş afla, veţi avea un partizan şi un om solidar întru reformă.

Dar ceea ce faceţi dumneavoastră sau vă închipuiţi astăzi că faceţi n-are nimic de-a face cu reforma.

Nu mai vorbiţi de curajul fostului Guvern! O dată, pentru că se năştea un copil, dacă vă apucaţi de treabă, de când acel Guvern nu mai guvernează. Sunt 9 luni de zile de când Guvernul precedent e de dimineaţă până seara acuzat de toate relele din lume. De 9 luni de zile ţara asta este pradă războiului celor patru roze - că avem şi noi aristocraţia noastră, nu-i aşa? Şi sunteţi înrudiţi, ca şi dinastiile engleze care s-au bătut în războiul celor două roze.

Şi dumneavoastră vă închipuiţi că faceţi reformă. Nu faceţi, domnule prim-ministru!

Dumneavoastră n-aţi făcut nimic, decât să aveţi un program de guvernare pe care ar trebui să-l comunicaţi românilor limpede: "Nu puteţi voi plăti, cât putem noi împrumuta". Ăsta e Programul dumneavoastră de guvernare. (Aplauze.)

Dumneavoastră veniţi să vorbiţi de datorii? Dumneavoastră ştiţi, poate nu ştiţi, că nu o să le plătiţi dumneavoastră, cât are România de plătit şi de ce? Ştim foarte bine politica Fondului Monetar Internaţional şi noi cu dumneavoastră avem ce avem, nu cu Fondul.

Fondul Monetar Internaţional, ştim bine şi din alte vremuri, înseamnă, în cel mai bun caz, blocarea pensiilor, blocarea salariilor, şomaj şi aşa mai departe.

Guvernul pe care-l criticaţi a avut curajul să demonstreze că se poate fără Fondul Monetar Internaţional pentru prima dată după 1990 şi că se poate dezvoltare cu adevărat doar fără Fondul Monetar Internaţional.

Problema este că Fondul Monetar Internaţional a anunţat deja că, după ieşirea din criză, îşi va înăspri condiţiile.

Cu alte cuvinte, spuneţi-le românilor că, după ce veţi declara dumneavoastră criza încheiată, abia de atunci îi aşteaptă criza.

Domnule prim-ministru, suntem oameni cam de aceeaşi vârstă. Şi am apucat cu toţii, ca atâţia compatrioţi de-ai noştri, povestea generaţiilor de sacrificiu. Povestea lui "vom face, vom stabili", "la cincinalul următor", "la mandatul următor", "vom face", "vom trăi bine...".

Domnule prim-ministru, românii au dreptul de a trăi cât se poate de bine acum, nu când vor rapoartele prezidenţiale, nu când le prognozaţi dumneavoastră şi Fondul Monetar Internaţional.

Românii trebuie să ştie că, după ce se va încheia şi la noi criza, îi aşteaptă o altă criză şi o nouă generaţie de sacrificiu.

Eu, stimaţi colegi, regret foarte sincer că povestea mică şi tristă, povestea politică mică şi tristă a domnului prim-ministru Emil Boc e foarte sugestivă pentru povestea mare şi tot tristă a României.

România, contrar tuturor aparenţelor, are un prim-ministru. Uitaţi-l aici! Pe domnul Emil Boc! Este! (Aplauze.)

Şi, cu tot respectul, îmi aduc aminte, domnule prim-ministru, când eraţi deputatul de opoziţie Emil Boc, şi amândoi şi atâţia colegi veneam aici, tot în locul acesta. Şi vorbeam de partidul-stat, de asumarea pachetului de legi anticorupţie al Guvernului Adrian Năstase, în 2003, de toate lucrurile pe care nu le consideram în ordine, pentru că respectam Parlamentul. Mica şi trista dumneavoastră problemă este că aţi ajuns, dintr-un deputat cu convingeri democrate, un fel de ajutor al Preşedintelui-stat, care ne explicaţi azi de ce nu mai e bună dezbaterea parlamentară, de ce vă grăbiţi, de ce numai dumneavoastră şi obscurii dumneavoastră funcţionari ştiţi adevărul despre România.

E multă tristeţe în povestea asta, pentru că nu-i doar povestea unui om de la Cluj care a făcut carieră la Bucureşti.

E povestea foarte multor oameni care au primit încrederea românilor şi care azi îşi bat joc de ea.

Stimaţi colegi,

Noi vom vota aici - şi vom vota nu pentru Legea salarizării domnului Emil Boc şi compania. Vom vota, încă o dată, dacă aici e Marea Adunare Naţională sau aici e Parlamentul României.

La sfârşitul acestui an, va trebui să ne regăsim, ca oameni politici, aici. Aici e centrul vieţii politice.

Nu ştiu cine va fi Preşedintele României. Ştiu cine nu va mai fi Preşedintele României. (Aplauze.)

Şi, indiferent cine va fi Preşedintele României, tot noi, cu toţii, cu toate partidele, va trebui să readucem la normalitate instituţii, să readucem la normalitate o ţară, să ne luptăm cu adevărat, pentru a repune pe şină nu atât locomotiva care, ducă-se, ci vagoanele, pentru că vagoanele sunt pline.

Şi vă rog, stimaţi colegi, să votăm astăzi în aşa fel încât la iarnă, când ne vom reîntâlni, respectând acest for ca pe forul suprem al vieţii politice româneşti, să nu ne fie ruşine unii de alţii.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze îndelungi din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule senator, vă cer scuze, aţi epuizat, din timpul alocat dumneavoastră, 14 minute. (Aplauze îndelungi din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

Înţelegem că e un bis.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kelemen Hunor şi se pregăteşte domnul deputat Varujan Pambuccian.

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnilor preşedinţi de şedinţă,

Stimate domnule prim-ministru,

Stimaţi domni,

Stimaţi colegi,

Înainte de a trece la subiectul moţiunii, ţin să specific un singur lucru: gestul Guvernului de a-şi angaja răspunderea pe trei legi deodată a forţat limitele constituţionale şi procedurale. A fost ca şi metoda Maradona: a dat gol cu mâna, dar nu a văzut arbitrul.

Dar avem noi arbitru? Nu! Nu avem! Avem numai jucători. Dar, din păcate, nu sunt profesionişti. Sau, mai precis, avem beneficiari de capital electoral. A forţa limitele legii tocmai în instituţia ţării care face legi înseamnă nu numai un prost exemplu, înseamnă relativizarea statului de drept.

De acum înainte, orice Guvern va putea invoca precedentul şi va putea să-şi asume răspunderea pe 3, 4 sau 20 de legi deodată, punând în paranteză Parlamentul, aşa cum aţi făcut dumneavoastră.

Şi, acum, despre moţiune.

Uniunea Democrată Maghiară nu contestă necesitatea reglementării unitare a regimului de salarizare în sistemul bugetar şi consimte la eliminarea discrepanţelor nejustificate dintre diferitele categorii socio-profesionale. Însă, nu trebuie tratat cu superficialitate demersul legislativ prin care aceste obiective se pot realiza, pentru că astfel va ieşi ce v-a ieşit dumneavoastră, doamnelor şi domnilor miniştri ai Coaliţiei PSD-PD-L, adică o lege care se află în opoziţie cu interesele cetăţenilor.

Jocul dumneavoastră preferat, de asumare a răspunderii şi evitare a Parlamentului, va deveni un flagel greu de controlat pentru democraţie, iar oamenii nu vor mai înţelege dacă dumneavoastră îi slujiţi pe ei sau, ceea ce este foarte grav, dacă cetăţenii ar trebui să se supună dumneavoastră necondiţionat.

Această sfidare fără precedent a Parlamentului este doar una dintre laturile problemei. Noi am iniţiat această moţiune şi pentru faptul că legea este în aşa fel concepută, încât povara acestei aşa-zise legi reformiste va cădea pe umerii celor mulţi şi necăjiţi.

Bănuiam că aţi observat, nimeni dintre cei vizaţi nu este de acord cu această lege.

V-am auzit, domnule prim-ministru, spunând că totul este în regulă cu acest proiect de lege. Vedeţi o societate fericită, oameni relaxaţi.

Domnule prim-ministru,

Haideţi să schimbăm ochelarii, poate că, prin ochelarii mei, veţi vedea realitatea. Nimic nu este în regulă în această ţară şi vă rog frumos să scrieri în agenda dumneavoastră, undeva pentru ziua de 20-21 decembrie: "Guvernul Tăriceanu, Coaliţia PNL-UDMR va fi cea mai frumoasă amintire a ultimilor ani pentru toţi cetăţenii României, până la sfârşitul anului". (Aplauze.)

Problema problemei este că acest proiect de lege vine în plină criză, odată cu alte măsuri grave din punct de vedere social: disponibilizări, concedii fără plată obligatorii şi o nesiguranţă generală a zilei de mâine.

Analiza textului legii a evidenţiat faptul că proiectul pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea are carenţe mari, ale căror efecte, pe termen lung, sunt fie negative, fie foarte greu de estimat.

Guvernul conferă legii un caracter temporar şi tranzitoriu, ceea ce denotă faptul că nu aţi ştiut sau nu aţi vrut să rezolvaţi problema majoră a salarizării bugetarilor. Cu toate că legea pune accent, cel puţin afirmativ, pe criteriul importanţei sociale a muncii, ca să vă dau un exemplu, tot sistemul medico-sanitar este, în mod vădit, nedreptăţit faţă de alte categorii, fapt ce va contribui la continuarea exodului medicilor şi asistenţilor spre serviciile medicale din străinătate, unde găsesc respect pentru munca depusă şi un salariu meritat, un salariu decent.

Acest proiect de lege nu ţine cont nici de munca educatorilor, învăţătorilor şi a profesorilor şi de faptul că de dăruirea şi de competenţa lor depinde viitorul generaţiilor tinere. Şi această categorie socio-profesională este, în mod revoltător, dezavantajată de această lege, angajată parcă fără responsabilitate de către Guvern.

Nici în sistemul judiciar lucrurile nu stau foarte diferit. Dovada este protestul magistraţilor, care durează de câteva săptămâni datorită inflexibilităţii Guvernului PSD-PD-L.

Aţi reuşit să blocaţi un sistem întreg şi să suspendaţi un drept fundamental oricărui cetăţean: accesul liber la justiţie.

Se pare că, prin această lege, nu aţi urmărit decât să vă prefaceţi că munciţi înainte de alegeri şi că vreţi să respectaţi, chipurile, angajamentele faţă de Fondul Monetar Internaţional, o scuză destul de subţire faţă de multe familii pe care sunteţi pe cale să le pedepsiţi cu această lege.

În spiritul poruncii "Să trăiţi bine!", bugetarii vor lucra mai mult pentru un salariu mult mai mic, menţinându-se doar nivelul contribuţiilor la bugetul de stat.

Domnule prim-ministru,

Vă felicit pentru aceste măsuri de echitate socială.

Ţin să precizez încă o dată: parlamentarii UDMR sunt cu totul de acord cu principiul unei legi a salarizării unitare. Dar această lege trebuie să fie bine construită, cu efecte predictibile pe termen lung şi să fie elaborată cu acordul partenerilor sociali şi, mai ales, ea ar trebui adoptată într-un moment în care economia să se afle în creştere, nu pe timp de criză.

Stimaţi colegi parlamentari,

Vă invit să votaţi această moţiune.

Dacă demersul comun al opoziţiei, totuşi, nu va avea sorţi de izbândă, bugetarii mai au o şansă.

Spre deosebire de alte dăţi, acum ar fi momentul ca preşedintele Băsescu să intervină în limitele atribuţiilor sale constituţionale şi să redea Parlamentului atribuţiile prevăzute de Legea fundamentală. Citez din Constituţie, art. 114 alin. (4): "În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comună a celor două Camere." Îi revine, deci, marea responsabilitate de a stopa demersul inconştient al Guvernului şi de a restabili echilibrul dintre instituţiile statului, de a opri o nedreptate socială, comisă chiar de Guvernul a cărui naştere fusese visul domniei sale.

Conform spuselor sale, preşedintele republicii este de acord şi cu opţiunile propuse chiar de Comisia prezidenţială de analiză a regimului politic şi constituţional din România, care, în raportul său, menţionează posibilitatea de a renunţa total la mecanismul angajării răspunderii Guvernului pe un proiect de lege, fie impunerea unei limitări drastice.

Stimaţi colegi de la PD-L şi PSD,

Vă invit să votaţi după conştiinţă, dar cu bilele la vedere, şi apoi să mergeţi fiecare în colegiile dumneavoastră, în care aţi fost aleşi, nu-i aşa, uninominal; să vă priviţi alegătorii în ochi şi să le spuneţi: "Am votat ca să vi se taie din salarii, am votat să trăiţi aşa cum vă descurcaţi". Iată măsurile sociale pe care le-aţi promis în campania electorală.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Grupurile parlamentare ale UDMR vor vota moţiunea de cenzură, fiindcă gestul Guvernului de a-şi asuma răspunderea pe acest proiect este un gest cinic. Prin acest gest, Guvernul spune: "Suntem incompetenţi, dar nu-i nimic, plăteşte poporul".

Vom vota moţiunea pentru a respecta rolul Parlamentului. Vom vota pentru moţiune ca Statul să-şi respecte cetăţenii.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat opt minute din cele zece alocate grupului dumneavoastră.

Îl rog să ia cuvântul acum pe domnul deputat Varujan Pambuccian, din partea minorităţilor naţionale, şi se pregăteşte domnul senator Toader Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Trebuie să vă mărturisesc că sunt pus într-o situaţie destul de ingrată. Avem o promisiune făcută, cea de susţinere a Guvernului, pe care o vom respecta, adică nu vom vota moţiunea, dar, în acelaşi timp, credem că este un moment în care putem face bilanţul eşecului unui număr de măsuri care s-au adunat până acum. Şi vom face şi lucrul acesta.

Încă din ianuarie, vorbeam despre faptul că noi credem că sunt două lucruri care trebuie făcute simultan: unul care ţine de restructurarea cheltuielilor şi unul care ţine de mărirea veniturilor. Şi spuneam că, într-o lume care intră în depresie economică, o ţară mică, cu o economie slabă, ca România, poate avea, îşi poate permite să ia măsuri care să-i asigure creştere economică.

Lucrurile nu s-au întâmplat aşa. În loc să asistăm la o relaxare a fiscalităţii, care ne-ar fi adus într-o situaţie avantajoasă în raport cu ţările care n-aveau încotro şi trebuiau să ia alte tipuri de măsuri - ţările mari, care au intrat primele în depresie - am asistat la o creştere a ei.

Mai mult, am asistat la revenirea Fondului Monetar Internaţional. Eu nu cred că există, în ultimii 30-40 de ani, de când Fondul Monetar Internaţional s-a abătut de la menirea lui iniţială, cea trasată în înţelegerea de la Bretton Woods, şi a început să devină un soi de consultant cu aceeaşi carte în mână, a oricărui stat, indiferent de cum arată în mod specific statul respectiv, eu nu cred că cineva poate veni cu o poveste de succes, rezultată din ingerinţa Fondului Monetar Internaţional. Şi mă întreb de ce nimeni nu-şi pune problema dacă e cumva greşită cartea pe care o ţine Fondul Monetar Internaţional în mână.

Rezultatul, pentru noi, va fi unul din păcate pe termen lung şi va încetini numai din această măsură orice viitoare creştere economică.

Faptul că Administraţia nu se restructurează şi bani din ce în ce mai puţini se împart la acelaşi număr de oameni, în aceleaşi structuri, ducând la venituri din ce în ce mai mici către aceşti oameni, nu va face decât să creeze frustrări tuturor celor din sistemul bugetar şi nu va face cu nimic acest mecanism mai eficient.

România va avea, în continuare, o birocraţie supradimensionată, inutilă, inflexibilă, care mai adaugă românilor puţin chin, pe lângă cel major, pe care-l aduce depresia economică.

Atenţie! Depresia economică nu a trecut. Şi nu va trece atât de repede.

Toate măsurile care s-au luat acum, cheltuind sume imense, nu România, cheltuind statele mari, sume imense, dau aparenţa unei ieşiri din criză. Din criză nu se va ieşi.

Singurii care au ieşit din criză au fost cei din managementul marilor bănci din lumea asta, care au revenit la sistemul de bonusuri din 2008. Ei au revenit din criză. Pe bani publici, cheltuiţi aberant de tot sistemul uriaş, socialist, în care trăieşte omenirea, cu firme ale nimănui, cu state conduse pe ideea unor popoare de asistaţi şi cu o ineficienţă care creşte.

Noi puteam face o excepţie la situaţia aceasta. Puteam găsi soluţia prin care să atragem investiţii relaxând fiscalitatea. Puteam păstra locuri de muncă, făcând lucrul acesta. Am ales, ca de obicei, ca de 600 de ani încoace, să mergem în trend. Şi trendul este acela care se vede.

Nu e timpul pierdut. Poate facem lucrul acesta într-un viitor apropiat. Oricum, cu o datorie în plus faţă de un organism aberant, care nu a dat rezultate nicăieri în lumea asta.

Da, nu vom vota moţiunea, pentru că am făcut o promisiune şi ne ţinem milimetric de toate promisiunile făcute. Dar asta nu înseamnă că este bine, asta nu înseamnă că direcţia în care mergem este una corectă, asta nu înseamnă că, mult timp de acum înainte, nu vom ajunge ca şi alte popoare care merg în această direcţie greşită, să plătim din bani publici măsuri care nu duc nicăieri.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl la microfon pe domnul senator Toader Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Toader Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi miniştri,

Domnilor preşedinţi,

Şi dragi colegi,

Doresc să expun punctul de vedere al Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal asupra moţiunii de cenzură prezentate în urmă cu trei zile de colegii parlamentari de la Partidul Naţional Liberal şi de la UDMR. Ceea ce ne-a determinat să avem această reacţie a fost faptul că, în momentul citirii moţiunii de cenzură, am observat că aceasta nu este altceva decât o altă minciună mare, mare de tot, a opoziţiei.

Fiecare paragraf al moţiunii nu este decât o inepţie, a cărei ţintă finală nu o reprezintă nicidecum actualul Guvern, aşa cum doreşte să reiasă din titlul moţiunii, ci actualul preşedinte al României.

Pe cale de consecinţă, am trecut la o analiză amănunţită a moţiunii, atât din punct de vedere politic, cât şi al dreptului constituţional.

Dacă, din punct de vedere politic, este oarecum de înţeles că opoziţia se agaţă de această procedură parlamentară pentru a combate Executivul, răstălmăcirea Constituţiei nu mai poate fi trecută, însă, cu vederea.

Încă din momentul justificării acestui act, veniţi să ne prezentaţi faptul că moţiunea dumneavoastră se bazează pe un complex de argumente. Nimic mai fals! Moţiunea dumneavoastră se bazează pe un complex de inferioritate, generat de frustrările născute din incapacitatea cu care aţi administrat treburile publice ale României.

Domnilor parlamentari care vă situaţi astăzi pe băncile opoziţiei, cu ce drept moral veniţi să declaraţi că în perioadă de criză se fac economii? Aceasta, în condiţiile în care Guvernul condus de premierul Emil Boc a reuşit, prin programe şi politici publice, să eficientizeze, să micşoreze cu mult cheltuielile publice, printr-o cheltuire corectă a veniturilor statului, un lucru nefamiliar guvernelor postdecembriste. Ei bine, şi cu toate acestea, se poate observa statistic cum, în ultimele nouă luni, banul public a fost cheltuit responsabil şi direcţionat în zonele în care era strict necesar.

Guvernul Boc nu s-a lăfăit în banii statului, aşa cum au făcut Cabinetele precedente, ci, dimpotrivă.

În al doilea rând, cum puteţi vorbi dumneavoastră de economii, când, deşi se ştia încă din semestrul II al anului trecut că va urma o criză economică şi financiară la nivel mondial, nu aţi făcut altceva decât să risipiţi resursele băneşti ale ţării.

Aţi cheltuit atâţia bani publici atât înainte de campanie, cât şi în timpul campaniei, încât aţi golit vistieria ţării. Atunci nu v-aţi gândit să faceţi economii? De ce nu aţi cuantificat efectele crizei? Sau poate nu aveau de ce să vă mai intereseze? Poate fi un lucru adevărat şi acesta.

De asemenea, este rizibil că susţineţi ideea potrivit căreia, în timpul crizei economice nu trebuie să se elaboreze strategii de dezvoltare.

Miniştrii Cabinetului Boc dau dovadă de curaj şi îşi asumă orice provocare tocmai din dorinţa de a scoate cât mai repede România din criză.

Totodată, observ cu uimire cum schimbarea statutului, altfel spus trecerea de la putere la opoziţie, produce schimbări radicale asupra concepţiilor umane.

La momentul prezentării moţiunii aţi susţinut că economia reală este cea privată. Total de acord, dar atunci cum se face, domnilor colegi de la PNL şi UDMR că, în ultima parte a guvernării dumneavoastră, personalul bugetar a crescut exponenţial. (Vociferări în rândul Grupurilor parlamentare ale PNL.)

Atunci nu mai eraţi adepţi ai unei filozofii oarecum liberale?

Vă afundaţi şi mai mult atunci când declaraţi că numai o economie puternică poate fundamenta şi susţine o grilă de salarizare unitară. Păi, atunci, domnilor colegi, de ce nu aţi avut astfel de iniţiativă în perioade succesive de creştere economică, pe care le clamaţi că au avut loc în timpul guvernării dumneavoastră?

Voci din partea Grupurilor parlamentare ale PNL:

Aşa e, tu ai rămas la Putere. Trădătorule!

Domnul Toader Mocanu:

Astfel spus, după ce am hotărât să aplicăm o cotă unică pentru impozitul pe venit, de 16% începând cu 1 ianuarie 2005, din dorinţa unei colectări mai eficiente, în ultima parte a guvernării, aţi transformat o parte consistentă din aceşti bani în sporuri, indemnizaţii şi alte sume, care au fost dirijate către protejaţii dumneavoastră.

Se afirmă în textul moţiunii că acest text produce discriminări. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, a discrimina înseamnă a face o deosebire, o distincţie între mai multe elemente. Drept urmare, este normal ca o grilă de salarizare să facă deosebiri între veniturile cuvenite unor funcţionari publici, în acord cu legea-cadru, care, la rândul ei, face deosebirea între funcţionarul public de execuţie şi de conducere, pentru a vorbi numai despre o clasificare.

Erau mai corecte, din punctul dumneavoastră de vedere, diferenţele de 30-40 de ori mai mari între venituri, care tolerau acele măreţe venituri pentru agenţiile Cabinetului Tăriceanu II? Nu, domnilor colegi. Textul care consacră Legea salarizării unice nu afectează interesele majorităţii societăţii româneşti, ci dimpotrivă. Această lege corijează toate deficienţele din sistemul salarizării, perpetuate de toate guvernările care s-au succedat la cârma ţării în ultimii 20 de ani.

Evident, vor fi şi persoane ale căror venituri nu se pot justifica şi care vor fi afectate de această lege. Practic, Guvernul Emil Boc schimbă optica, prin faptul că-i îndreptăţeşte pe cei care muncesc. Nu perpetuăm, aşa cum aţi făcut dumneavoastră, acel peşte răpitor, care se cheamă bugetofag şi care era prezent în direcţiile şi agenţiile fostului guvern.

Referitor la schimbarea mentalităţii odată cu trecerea în opoziţie, acuzaţi Guvernul Boc de încălcarea Constituţiei prin asumarea răspunderii pentru cele trei proiecte de lege.

Interpretarea îngustă a Constituţiei vă expune încă o dată, în plus, penibilului. Veniţi ironic şi ne spuneţi că un proiect de lege nu înseamnă trei proiecte de lege. Excelent, domnilor! Dar acum, venim şi vă întrebăm noi: în 14 iunie 2005, când Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea pentru Pachetul legislativ privind proprietatea şi reforma în justiţie, prin care era propusă modificarea a nu mai puţin de 17 acte normative, nu v-aţi mai arătat contrariaţi. Asta doar pentru a vă oferi un exemplu.

Pe de altă parte, dacă veţi consulta literatura de specialitate, veţi observa că asumarea răspunderii pe un pachet de legi este o practică devenită cutumă a dreptului parlamentar.

Cum puteţi afirma, domnilor colegi de la PNL şi UDMR, că, prin Legea salarizării unitare, tinerii nu vor mai dori să acceadă în funcţiile publice, în condiţiile în care salariul unui debutant din administraţia publică va creşte substanţial, iar tinerii pregătiţi vor fi mai motivaţi să se angajeze în instituţiile publice? Şi tocmai dumneavoastră, domnilor, vorbiţi de îndepărtarea tinerilor cu studii de specialitate din administraţia publică? Vă întreb: cu ce drept?

Să ne aducem aminte un pic de tinerii pregătiţi prin Programul "Bursele guvernului". Pentru cei care nu cunosc un amănunt, problema o voi expune foarte pe scurt. Prin acest program, o serie de tineri au plecat să studieze în străinătate, în centre de renume, dar cu o condiţie: atunci când revin în ţară, să lucreze cel puţin cinci ani de zile pentru statul român, de pe poziţii de manageri publici. Zis şi făcut.

Tinerii plecaţi la studii, pentru care statul român, mai bine spus contribuabilul român, plătea burse de până la 30 de mii de euro anual, au fost traşi pe sfoară de fostul Guvern. Deşi au existat multe cazuri în care aceşti tineri ar fi avut posibilitatea să se angajeze în străinătate, aceştia au venit în ţară, în vederea onorării contractelor. Şi aici, ce să vezi, surpriză. Guvernul le-a spus multora dintre ei că mai trebuie să urmeze un curs la Institutul Naţional de Administraţie. Adică, după ce ai studiat la Londra, Paris sau alte centre de elită, trebuie să te întorci la Bucureşti, să continui un curs de trei luni, pentru că altfel nu eşti destul de pregătit. Când, de fapt, un asemenea curs nu era decât o tragere de timp, majoritatea tinerilor nefiind angajaţi pe posturile de manageri publici.

Astfel spus, aţi amăgit sute de tineri, spunându-le că, atunci când se vor întoarce în ţară, vor avea putere de decizie, vor fi plătiţi decent. Şi când au revenit în ţară, le-aţi întors şi dumneavoastră spatele. Mai mult decât atât, milioane de euro din banii contribuabililor s-au scurs fără ca aceştia să poată beneficia de expertiza tinerilor, dobândită peste hotare.

Tocmai pentru că aşa înţeleg cei de la PNL şi UDMR echitatea, sunt atât de înverşunaţi împotriva Legii privind salarizarea unică.

Totuşi, cel mai surprinzător pentru mine este faptul că, un partid politic, care se intitulează liberal, are o atitudine de închistare faţă de relaţiile pe care actualul Guvern le dezvoltă cu diferite organisme internaţionale, precum Fondul Monetar Internaţional. Practic, dumneavoastră nu aţi înţeles ce presupune globalizarea sau europenizarea. Cereţi, cu orice preţ, ca România să combată efectele crizei prin politici proprii.

Dragi colegi,

Dacă nu aţi înţeles până acum, actuala criză economică şi financiară nu a fost provocată nici de Traian Băsescu, nici de Emil Boc, nici de parlamentarii PSD sau PD-L, după cum încercaţi să inoculaţi opiniei publice. Criza pe care o resimţim cu toţii în România nu este altceva decât un efect al unei crize mondiale.

Pe cale de consecinţă, nu se poate ca un singur stat, indiferent dacă este vorba de Germania, dacă este vorba de Franţa, de Statele Unite ale Americii să ofere o soluţie unică la această criză economică.

Această criză solicită răspunsuri multiple, care trebuie să pună în acord problemele specifice ale fiecărei ţări.

În final, vreau să remarc lipsa de onestitate a opoziţiei, care nu apreciază voinţa politică a Guvernului condus de Emil Boc, care doreşte schimbarea din temelii a societăţii româneşti şi a instituţiilor publice, pentru modernizarea statului român.

Ceea ce face acest cabinet este fără precedent în istoria postcomunistă a României. Îşi asumă răspunderea pentru Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, Legea educaţiei naţionale şi Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Răspunderea este asumată, practic, pentru o reformă reală, care are drept ţel unic binele celor care ne-au investit pe toţi în aceste funcţii, şi anume binele cetăţeanului.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule senator.

Domnul Toader Mocanu (se adresează Grupurilor parlamentare ale PNL):

Prea multă gălăgie degeaba! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să nu purtaţi un dialog cu sala.

Rog reprezentanţii opoziţiei să ia exemplul Puterii...

Voci din partea Grupurilor parlamentare ale PNL:

Nu! Nu!

Domnul Ioan Oltean:

...pentru modul în care ascultă, pentru interesul pe care-l manifestă faţă de toţi cei care vorbesc de la tribuna Camerei Deputaţilor.

Domnilor, în felul acesta n-o să convingeţi Puterea să vă voteze moţiunea.

Invit la microfon pe domnul deputat Călin Popescu- Tăriceanu, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, şi se pregăteşte, din partea aceluiaşi grup, domnul deputat Victor Paul Dobre.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Eu nu sunt superstiţios, dar câteodată am senzaţia că există un blestem care planează asupra României.

Un lider politic binecunoscut spunea acum vreo patru ani şi jumătate că România are ghinion, că trebuie să aleagă între doi foşti comunişti. Am impresia că ghinionul continuă, pentru că astăzi suntem puşi în situaţia să constatăm că avem un prim-ministru care nu mai este un fost comunist, ci un fost UTC-ist. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL).

Ştiţi că exista un vers foarte simpatic, în perioada comunistă, care suna cam aşa: "Căpitane, nu fi trist/ Garda merge înainte prin Partidul Comunist!" (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

Astăzi, putem să rescriem aceste versuri: "Ceauşescu, nu fi trist, Partidul Comunist merge înainte prin UTC-istul Boc!"

De ce? O să vă întrebaţi de ce. Pentru că ceea ce ni se prezintă astăzi ca o mare filozofie, ca o mare realizare - mă refer la Legea salarizării - are o singură virtute, pe care domnul Boc a subliniat-o cu vârf şi îndesat: este dreaptă şi echitabilă.

Domnilor,

Echitabil înseamnă a recunoaşte valoarea pe o ierarhie a salariilor care răsplăteşte munca, care răsplăteşte pregătirea profesională. Ceea ce se întâmplă cu această lege nu este echitate, ci este egalitarism pur. Şi, este regretabil că se întâmplă aşa, numai că domnul Boc, sigur, astăzi, făcând iarăşi uz de foarte multe cuvinte, nu aş vrea să folosesc un epitet, dar de zero idei, zero soluţii şi zero răspunderi, ne-a vorbit despre guvernarea lui "se face totul, vom drege, va fi bine!", când situaţia în ţară, ştim foarte bine că este catastrofală.

Guvernul, după 9 luni de zile, nu a fost capabil să prezinte un plan serios anticriză. Criza se adânceşte pe zi ce trece, criză economică care, desigur, a lovit toate ţările, dar în România capătă o amploare fără precedent. Legea aceasta pe care astăzi Guvernul îşi asumă răspunderea este, de fapt, o lege a reducerii salariilor în felul în care s-a mai procedat o dată anul trecut. O păcăleală de genul "majorăm salariile cu 50%" şi, după aceea, de fapt nu facem această majorare, dar alegerile le-am câştigat. şi acum avem alegeri prezidenţiale, păcălim populaţia, să stea liniştiţi, nu reducem salariile când, de fapt, vom constata imediat că este vorba de o reducerea a salariilor ca să câştigăm alegerile prezidenţiale, şi după aceea vom mai vedea.

Este, în acelaşi timp, o lege care transferă angajaţilor din sectorul public criza economică, ca dovadă a faptului că nu a fost în stare Guvernul să adopte măsurile necesare pentru limitarea efectelor crizei şi pentru redresarea economică.

Şi pentru că suntem la acest capitol al minciunilor fără sfârşit pe care actualul guvern le promovează în mod permanent, am aici două dosare care constituie un răspuns necesar şi obligatoriu pentru domnul Boc şi compania.

Primul este raportul organizaţiei internaţionale a muncii care menţionează fără drept de echivoc că numărul salariaţilor în sectorul public în România a scăzut de la 1,92 de milioane la 1,72 de milioane, o reducere de peste 10%, în perioada 2004-2008. Şi este o comparaţie şi cu alte state. Şi i-l voi pune la dispoziţie domnului Boc pentru ca să citească şi să afle. (Aplauze.)

Aşa cum astăzi a spus o serie de minciuni, dar şi în trecut, am să-i mai dau încă un raport. Este vorba de Raportul Uniunii Europene, este raportul financiar pe anul 2008, unde sunt prezentate datele privind absorbţia fondurilor comunitare ale tuturor statelor membre. Îmi aduc aminte că aici în Parlament, domnul Geoană, care astăzi lipseşte de la această dezbatere, probabil că este ocupat cu alte lucruri mai importante, spunea ce-a făcut România la fonduri comunitare, cât a absorbit şi făcea cu degeţele lui aşa - zero. Şi a spus, zero.

Să ştiţi că România nu a absorbit zero fonduri, zero este domnul Geoană şi zero este primul-ministru Boc! (Aplauze.)

România a absorbit fonduri comunitare, şi am să vă dau cifrele şi vi le pun la dispoziţie şi dumneavoastră, cât şi domnului prim-ministru, în anul 2007, 1,602 miliarde de euro, iar în anul 2008 - 2,666 de miliarde de euro. (Aplauze.) În total sunt 4,2 miliarde de euro care au fost absorbiţi de România până la finele anului 2008, după aderarea României la Uniunea Europeană. E bine pentru actualii guvernanţi să mai citească şi să afle şi să vină cu un raport la finele acestui an, să ne arate cât a absorbit România după un an de guvernare democrat-liberală şi psd-istă.

Dragi colegi, aşa cum spuneam, această lege nu promovează nicidecum echitatea, ci egalitarismul. În acest fel, se întâmplă un lucru foarte grav în România. Prin egalitarism distrugem elitele. Să ştiţi că o ţară progresează prin elite, şi nu prin sistemul care a fost promovat în comunism 50 de ani - de egalitarism care a distrus elitele. Cred că avem nevoie de oameni inteligenţi, de oameni bine pregătiţi, cu educaţie înaltă. Avem nevoie de oameni care doresc să muncească şi pot să facă acest lucru, avem nevoie de oameni care să dorească să muncească mai mult şi să câştige în mod onest şi cred că acest lucru nu este nicidecum o ruşine, ci este o virtute. Aceasta este România în care noi liberalii credem, nu o Românie de tip comunist care este moştenirea lăsată de Ceauşescu şi dusă pe noi culmi de utc-işti de teapa domnului boc. Din păcate, regret să spun acest lucru, vom vota, evident, împotriva asumării răspunderii pe această lege. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat opt minute din timpii alocaţi. Mai aveţi nouă minute.

Urmează domnul deputat Paul Victor Dobre şi se pregăteşte domnul deputat Varujan Vosganian, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Distinşi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Potrivit Constituţiei, "Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român". Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Emil Boc.

În acest moment asistăm la o sfidare fără precedent a rolului legislativului ca factor de control şi legiferare în România.

Iată câteva argumente:

1. Practica generalizată a ordonanţelor de urgenţă reprezintă poate cea mai importantă modalitate de compromitere a funcţiei legislative a Parlamentului.
2. Sustragerea de la dezbaterea parlamentară acelor mai importante legi, care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor, în general. Exemple: Legea privind Codul civil, Legea privind Codul penal, Legea educaţiei naţionale, Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice.
3. Premierul sfidează practica întrebărilor şi interpelărilor. deşi a promis personal că se va prezenta să răspundă aici, în faţa deputaţilor, nici până în prezent nu s-a prezentat în Parlament pentru a răspunde întrebărilor şi interpelărilor adresate de deputaţi şi senatori.
4. Moţiunile simple, iniţiate de Opoziţie, sunt programate la ore la care să nu permită mediatizarea corespunzătoare. Adică i se dă cu o mănă şi i se ia cu două Opoziţiei posibilitatea de a se exprima în Parlament, de a face din Parlament un adevărat for de dezbatere democratică.
5. Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe sau, eventual, de ratificare a unor raporturi internaţionale. Legile adevărate sunt, de fapt, dezbătute la Palatul Victoria, şi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor pentru a legitima acţiunile şi practicile abuzive ale Guvernului României. Palatul Victoria declară război deschis Palatului Parlamentului. atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democraţiei, la adresa fundamentului statului de drept din România.

Rostind aceste cuvine care poate v-au sunat cunoscute, m-am adresat în primul rând domnului Emil boc. Nu premierului, nu preşedintelui Partidului Democrat Liberal, nu profesorului universitar. M-am adresat colegului meu de Opoziţie din legislatura 2000-2004, alături de care am muncit din băncile Opoziţiei în acei ani, şi pe care am avut onoarea să-l parafrazez până acum, pentru că da, stimaţi colegi, tot ceea ce aţi auzit până acum este declaraţia politică a colegului meu din acei ani, declaraţie politică intitulată: "Subminarea rolului Parlamentului şi derapajul spre dictatura executivului" şi susţinută de către domnul Emil Boc în şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 martie 2003. Tot ceea ce am făcut a fost să înlocuiesc în text denumirea Guvernului şi să actualizez lista legilor sustrase dezbaterii parlamentare.

Domnule prim-ministru,

Vă rog să-mi permiteţi să vă întreb respectuos şi retoric ce s-a întâmplat cu domnul Emil Boc, colegul meu din Opoziţie.

Revenind la Legea salarizării, aici lucrurile sunt foarte clare.

1. Această lege nu era oportună în acest moment.
2. această lege îngheaţă salariile şi reduce veniturile, prin efectul inflaţiei, în 2009.
3. Această lege îngheaţă salariile şi reduce veniturile, prin efectele inflaţiei, în 2010.
4. Şi această lege nu stabileşte decât o dată pentru o nouă lege care se va da pentru 2011, după aceea Dumnezeu cu mila, de aceea fac şi un apel la toţi colegii să voteze această moţiune, pentru că e o moţiune în favoarea cetăţenilor.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Varujan Vosganian pentru ultimele trei minute.

Domnule senator, vă rog. De data aceasta domnul senator, pentru cele trei minute care au mai rămas alocate grupului dumneavoastră.

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule preşedinte,

Eu am să pornesc de la o declaraţie a primului-ministru care spunea că "faptul că această lege nemulţumeşte pe toastă lumea dovedeşte că e bună". (Aplauze.)

Dacă ar fi aşa, ar trebui să dăm jos de pe soclu pe Ştefan cel Mare şi pe Carol I, pe toţi voievozii noştri, şi să aşezăm încă din viaţă pe domnul Boc, pentru că este izvor nesecat de nemulţumire. (Aplauze.)

Stimaţi colegi,

Asumarea răspunderii, folosită de acest guvern, a fost o eroare şi astă primăvară, e o eroare şi acum. De fapt, întregul an 2009 este un an eşuat, din perspectiva crizei economice. Guvernul şi-a asumat răspunderea pe Codul civil şi pe Codul penal, deşi codurile de procedură, fără de care codurile acelea nu pot funcţiona, se dezbat încă. Aceste legi sunt asumate de către un guvern care, indiferent cine câştigă alegerile, nu va mai conduce România în ianuarie.

De aceea, după opinia mea, mai bine vă faceţi curat, decât să lăsaţi o astfel de moştenire pe care va trebui noi s-o reparăm.

Dar eu am o altă problemă cu dumneavoastră, domnule prim-ministru. Am o problemă gravă. Dumneavoastră şi cu colegul dumneavoastră Mircea Geoană vehiculaţi tot felul de cifre fanteziste şi încercaţi să inoculaţi o impresie cu totul nereală. Şi am să vă dau un singur exemplu. Un singur exemplu! În doi ani de zile, guvernarea liberală a majorat veniturile bugetare de la 106 miliarde de lei, la 147 de miliarde de lei.

Asta este adevărat moştenire pe care v-am lăsat-o, domnule Boc, numai că dumneavoastră nu aţi ştiut ce să faceţi cu banii aceştia. În schimb, actualul guvern, într-un an de zile, va majora datoria publică de la 106 la 147. Deci noi în doi ani am mărit veniturile cu 40 de miliarde, actualul guvern, în doi măreşte datoria cu 40 de miliarde, deja pe primele 7 luni, datoria publică a crescut cu 30 de miliarde de lei. Ce lecţii ne daţi dumneavoastră, domnule prim-ministru? Eu ştiu că dumneavoastră vreţi ori prim-ministru, ori nimic. Îmi e teamă că le veţi reuşi pe amândouă. (Aplauze. Râsete în sala de şedinţe).

Mă bucur că domnul Călin Popescu-Tăriceanu v-a pus la punct în legătură cu fondurile europene, eu aş vrea să mai adaug ceva legat de salarii. Vă somez, domnule prim-ministru, să ne spuneţi aici, la această tribună, cine sunt persoanele care au luat între 30 şi 50 de mii de euro salarii din fonduri publice în 2007 şi 2008? Dacă nu, ca şi în legătură cu minciuna cu fondurile europene, să vă cereţi scuze, pentru că aţi asmuţit împotriva bugetarilor, pentru că arătaţi cu degetul pe ofiţeri, arătaţi cu degetul pe magistraţi, nici nu mai ştiţi cu cine, pe cine, ca Shiva, pe cine să arătaţi cu 100 de degete, ca să nu se uite nimeni la dumneavoastră. (Aplauze).

Ne-aţi vorbit aici numai de guvernarea liberală. Trăiţi, domnule, în prezent. dumneavoastră sunteţi în trecut, ne defăimaţi pe noi, şi în viitor, o să facem... În gramatică există şi indicativ prezent. Eu ştiu că mulţi dintre dumneavoastră nu au prejudecăţi de natură gramaticală... (Hohote de râs).

Domnul Ioan Oltean:

Domnule senator, vă rog să încheiaţi discuţia, aţi epuizat timpul.

Domnul Varujan Vosganian:

Eu vă mulţumesc şi vă urez succes la votarea pentru o moţiune de cenzură.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule senator.

Domnul deputat Mircea Toader, din parte Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Am să fiu foarte scurt, exprimând poziţia Grupului parlamentar al PD-L, deputaţi şi senatori, noi nu vom vota această moţiune şi, pentru a nu crea nici o ambiguitate, vom avea şi bilele la vedere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Cu aceasta am epuizat lista vorbitorilor din partea tuturor celor patru grupuri parlamentare. Îl rog pe domnul prim-ministru Emil Boc, dacă doreşte să răspundă antevorbitorilor.

Vă rog, domnule prim-ministru.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi fi foarte scurt.

În primul rând, am observat demagogia fără sfârşit a vechiului partid de guvernare care nici măcar astăzi, în ceasul al doisprezecelea, nu are decenţa să recunoască ceea ce a făcut în perioada guvernării, şi mă refer la anul 2008 în special, an în care a lăsat ţara, aşa cum am spus, argumentat, datoare, cu un deficit de 5,4%, în condiţiile în care am avut o creştere economică de aproape 8%.

Domnului Antonescu i-aş replica, dar nu am ce! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.) Pentru că este uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune! De fapt, aceasta este esenţa discursului domnului Antonescu. E uşor să scrii versuri, când nu ai nimic să spui!

Daţi-mi o lege, daţi-mi un amendament, daţi-mi un lucru care să se lege de numele liderului Antonescu, şi atunci aş putea să comentez ceva. Altfel, este vorba de poezie.

Astăzi, domnule Antonescu, în politică nu mai avem timp de poezie, avem nevoie de fapte.

În privinţa domnului Tăriceanu, trebuie să observăm din nou că aceeaşi minciună pe care a spus-o de atâtea ori o repetă din nou de la această tribună a Parlamentului. Unde sunt miliardele de euro pe care spuneţi că le-aţi absorbit de la Uniunea Europeană? arătaţi-mi un singur lucru făcut din fondurile pe care le-aţi adus de la Uniunea Europeană! Aţi făcut 5 km de autostradă din banii bugetului, nu aţi făcut nimic din banii de la Uniunea Europeană, pentru că nu i-aţi absorbit.

Domnule fost prim-ministru, este inadmisibil ca de la nivelul dumneavoastră să faceţi o confuzie majoră între plăţi în avans şi fonduri absorbite.

Domnule fost prim-ministru, aţi adus în doi ani 176 de milioane de euro. Aceştia sunt banii absorbiţi de Cabinetul Tăriceanu. Asta a rămas după doi ani de la intrarea în Uniunea Europeană, din care vreau să ştiţi că 100 de milioane erau bani daţi prin programul "Jeremy". în esenţă, aţi absorbit 76 de milioane de euro. De altfel, nici nu se putea mai mult, pentru că din cele şapte programe operaţional- sectoriale, vreau să ştiţi că doar unul singur avea acreditate mecanismele de control. Or, toată lumea ştie că fără acreditarea acestor mecanisme de verificare şi control din interiorul fondurilor structurale, a programelor operaţional-sectoriale, nu se pot face plăţi intermediare. Deci, de unde să fi adus bani să fi plătit, dacă n-aţi făcut acreditarea programelor operaţional-sectoriale? Doi ani de zile v-aţi bătut joc de banii europeni şi, indirect, v-aţi bătut joc de România, oprind modernizarea acestei ţări, prin incapacitatea managerială, prin incapacitatea dumneavoastră de a aduce aceşti bani în România şi a moderniza ţara. Iar astăzi, ne oferiţi un extras din bugetul Uniunii Europene care, repet, nu are nici o legătură cu absorbţia fondurilor comunitare în România. Încercaţi din nou să induceţi lumea în eroare. şi, în ultimul rând, trebuie din nou să recunoaşteţi, nu aţi avut curaj să faceţi ceea ce acest guvern vine astăzi în faţa Parlamentului, în faţa românilor, şi le spune, trebuie să corectăm erorile celor 20 de ani, în materie de salarizare a personalului cu funcţii publice din România.

Vreau să-i reamintesc domnului Varujan, să se uite retrospectiv la toate emisiunile de televiziune, unde în anii trecuţi s-au prezentat salariile nesimţite pe care le-aţi girat, domnule fost ministru al finanţelor. de la agenţiile guvernamentale, cu şefi de 30 de mii de euro, 40 de mii de euro, 50 de mii de euro, sub oblăduirea dumneavoastră le-aţi girat, oameni politici al PNL-ului, clientela dumneavoastră politică a fost recompensată cu asemenea salarii. Aveţi amnezie...

Domnul Varujan Vosganian (din sală):

cui?cine?

Domnul Emil Boc:

E păcat că un fost ministru al finanţelor să aibă o amnezie şi să uite cum a girat un asemenea buget din fondurilor românilor.

Domnul Varujan Vosganian (din sală):

cui? cum? cine?

Domnul Emil Boc:

Le-aţi dat, amintiţi-vă, salariile pe care le-aţi gestionat, la agenţiile dumneavoastră. Cred că românii le-au văzut şi vi le pot oferi pe tavă. Noi am pus capăt unui asemenea dezmăţ şi de aia vă doare. de aia vă agitaţi ca un titirez aici!

Domnul Varujan Vosganian (din sală):

cui? cine?

Domnul Emil Boc:

Pentru că vă doare că am pus capăt unei asemenea politici aberante. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L).

Adio, domnule Tăriceanu! adio, domnule Vosganian! adio salariilor de 30 de mii de euro! la revedere! vremea guvernării dumneavoastră a trecut! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L).

Şi, acum spunându-le încă o dată vechilor guvernanţi că e cazul să se despartă de mentalitatea privilegiaţilor, de a face din această ţară, din banii pe care noi îi plătim din impozite şi taxe, doar o sursă de finanţare pentru fosta clientelă PNL, în dispreţul românilor, acea epocă este definitiv închisă. Acum acest guvern şi-a asumat cu maximă responsabilitate să facă ceea ce alţii n-au făcut în ultimii 20 de ani.

Am început reforma sistemului judiciar şi două dintre coduri sunt adoptate.

Am adoptat Legea educaţiei naţionale, care schimbă din temelii sistemul educaţional din România în interesul elevilor, studenţilor, părinţilor şi profesorilor, pe criterii sănătoase.

Am adoptat Legea cu privire la reforma agenţiilor şi, gata, domnule Vosganian, nu mai aveţi agenţii prin care să vă finanţaţi campaniile electorale din fondurile lor!

Gata cu acele venituri proprii ale agenţiilor. de la Inspectoratul de Stat în Construcţii, unde le-aţi aprobat să-şi cumpere sediu de 15 milioane de euro. Cum aţi putut permite aşa ceva, domnule fost prim-ministru? ca o agenţie precum Inspectoratul de Stat în Construcţii să-şi cumpere sediu de 15 milioane de euro, pe care nici astăzi nu-l foloseşte. Unde sunt aceşti bani? Aceşti bani trebuiau să se regăsească în investiţii în interesul românilor. Să nu fi făcut 5 km de autostradă şi să duceţi banii în infrastructură!

Aţi dat 4% din fondurile publice alocate, în condiţiile în care, repet, infrastructura din România ştiţi unde se află. Acest guvern, pentru prima dată, a dat 20% din banii ţării pentru infrastructură, în condiţiile de criză economică. E normal să vă pară rău. e normal să regretaţi, dar e prea târziu.

Vom continua acest proces de reformă cu reforma sistemului de pensii, cu reforma care vizează responsabilitatea fiscală, cu descentralizarea reală a României, în interesul cetăţenilor săi, pentru ca deciziile să fie luate de cei care sunt cel mai aproape de cetăţean. Pentru toate acestea, astăzi am venit în faţa Parlamentului, iar Guvernul pe care îl reprezint şi-a pus mandatul în dispută, dar această lege este necesară, pentru că ea ţine de reformarea statului român.

Vă mulţumesc şi vă rugăm să respingeţi moţiunea de cenzură.

Vă mulţumim. (Aplauze).

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului prim-ministru. (Aplauze. Urale).

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Urmează să ne exprimăm votul asupra moţiunii de cenzură. (Vociferări în sala de şedinţe din partea Grupurilor parlamentare ale PNL).

O să vă rog să aveţi un comportament civilizat.

eu cred că s-au epuizat absolut toate luările la cuvânt. Fiecare dintre dumneavoastră, ca reprezentanţi ai grupurilor parlamentare, aţi avut posibilitatea să vă exprimaţi. (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

Domnul Crin Antonescu doreşte să spună o propoziţie.

Domnule Crin Antonescu.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Mulţumesc, Roberta, eşti om! Aplici Regulamentul. (Vociferări.) Chiar o propoziţie, atât.

Ce am făcut, ce nu am făcut, domnule prim-ministru, discut cu altcineva, discut cu şeful dumneavoastră, la momentul potrivit.

Dumneavoastră, vreau să vă spun, cu instinctele de profesor înnăscute, apropo de modul uşor cum trataţi poezia, să ştiţi de la mine că a mai existat un Blaga, care nu era Vasile... (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Urmează să ne exprimăm votul asupra moţiunii de cenzură.

Vă reamintesc că potrivit art.113...

Vă rog. (Rumoare.)

Eu cred că fiecare dintre dumneavoastră aţi avut posibilitatea să vă exprimaţi, cred că toţi aşteptăm acest vot şi până la urmă... Pe procedură...

Intervenţia este pe procedură, dar o să vă rog să fie pe procedură.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi parlamentari,

Am ascultat declaraţiile de final ale liderilor celor două grupuri: PD-L şi PSD, care au spus un lucru foarte interesant, că nu vor vota. Păi, vorbim de... (Domnul deputat Daniel Buda vociferează în bancă.)

Domnule, eşti cam tânăr, aşteaptă niţel, nu te grăbi! (Vociferări în sala de şedinţe din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

Deci, este un fapt inedit ca la asumarea răspunderii Guvernului pe moţiunea de cenzură, coaliţia guvernamentală să nu voteze. Avem o problemă de ordin juridic, o problemă de ordin legal.

Atenţie, vă rog foarte mult, fiţi atenţi cum procedaţi, pentru că nu vom ezita să folosim toate pârghiile legale avute dispoziţie, pentru a contesta această procedură pe care intenţionaţi în acest moment s-o demaraţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu ştiu unde a fost domnul Tăriceanu când am făcut eu anunţul. Îl mai fac o dată, grupurile parlamentare ale Partidului Democrat Liberal vor vota împotriva moţiunii. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă reamintesc, aşa cum Constituţia precizează: Moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, adică minim 236 de voturi pentru. Votul este secret şi se exprimă prin bile. Fiecare parlamentar primeşte o bilă albă şi una neagră. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru moţiunea de cenzură. Bila albă introdusă în urna neagră şi bila neagră introdusă în urna albă înseamnă vot contra moţiunii.

Îi invit pe domnii chestori să îşi ocupe locurile.

Domnul Dan Motreanu şi domnul Dumitru Constantin.

Începem votul cu Camera Deputaţilor şi, bineînţeles, cu membrii executivului. O să-l invit pe domnul secretar.

Ni se solicită să repet procedura. Bila albă în urna albă, bila neagră în urna neagră înseamnă vot pentru moţiune. Bila albă în urna neagră şi bila neagră în urna albă înseamnă vot împotriva moţiunii.

Domnul chestor Dumitru Constantin.

Domnul Dumitru Pardău:

Încep cu membrii Guvernului, inclusiv de la Senat.

- Andronescu Ecaterina - prezentă
- Berceanu Radu - prezent
- Blaga Vasile - prezent
- Plăcintă Sorina Luminiţa - prezentă
- Diaconescu Cristian - absent
- Sârbu Ilie - absent
- Stănişoară Mihai - absent
- Nica Dan - prezent, nu votează
- Niţă Constantin - absent
- Paleologu Theodor - prezent
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Sârbu Marian - prezent
- Udrea Elena Gabriela - prezentă

- Adomniţei Cristian Mihai - prezent
- Albu Gheorghe - prezent
- Alecu Valeriu - - prezent
- Almăjanu Marin - prezent
- Amet Aledin - absent
- Ana Gheorghe - prezent
- Anastase Roberta Alma - prezentă
- Andon Sergiu - absent
- Andronache Gabriel - prezent
- Anghel Florin-Serghei - prezent
- Antal István - prezent
- Antochi Gheorghe - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardeleanu Sanda-Maria - absentă
- Arion Viorel - prezent
- Atanasiu Teodor - prezent
- Avram Marian - prezent
- Axenie Carmen - prezentă
- Bălan Ioan - prezent
- Balcan Viorel - prezent
- Banu Mihai - prezent
- Barbu Sulfina - prezentă
- Barna Maria Eugenia - prezentă
- Bădălan Eugen - prezent
- Bădulescu Adrian - prezent
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent
- Bejinariu Eugen - absent
- Berci Vasile - prezent
- Béres Ştefan Vasile - absent
- Blaga Iosif Veniamin - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Bobeş Marin - absent
- Bode Lucian Nicolae - prezent
- Boghicevici Claudia - absentă
- Boiangiu Victor - absent
- Boldea Mihail - absent
- Borbély László - prezent
- Bordeianu Dan - prezent
- Bostan Emil - prezent
- Bot Octavian - absent
- Botiş Ioan-Nelu - prezent
- Boureanu Cristian Alexandru - prezent
- Brătianu Matei Radu - prezent
- Brînză William Gabriel - prezent
- Buciuta Ştefan - prezent
- Bud Nicolae - prezent
- Buda Daniel - prezent
- Buda Viorel-Vasile - prezent
- Budurescu Daniel-Stamate - absent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
- Buican Cristian - absent
- Burcău Doina - absentă
- Burlacu Cristian-Ion - prezent
- Burnei Ion - prezent
- Buta Sorin Gheorghe - prezent
- Calimente Mihăiţă - prezent
- Canacheu Costică - prezent
- Cantaragiu Bogdan - prezent
- Cazan Mircea-Vasile - prezent
- Călian Petru - prezent
- Călin Ion - prezent
- Cărare Viorel - prezent
- Cherecheş Cătălin - absent
- Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă
- Chirilă Constantin - prezent
- Chiriţă Dumitru - absent
- Chisăliţă Ioan-Narcis - absent
- Chiţoiu Daniel - absent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciobanu Gheorghe - prezent
- Ciocan Gheorghe - prezent
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
- Ciucă Liviu-Bogdan - prezent
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu-Eugeniu - absent
- Coroamă Gheorghe - prezent
- Covaci Dorel - prezent
- Cristea Victor - absent
- Cristian Horia - absent
- Croitoru Cătălin - prezent
- Damian Ioan - prezent
- Dascălu Constantin - prezent
- Derzsi Ákos - absent
- Dobre Ciprian Minodor - prezent
- Dobre Cristina-Elena - absentă
- Dobre Victor-Paul - prezent
- Dolineaschi Andrei - absent
- Donţu Mihai-Aurel - prezent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent
- Drăghici Sonia-Maria - prezentă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - absent
- Dugulescu Marius Cristinel - prezent
- Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - absent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitrică George Ionuţ - prezent
- Dumitru Georgică - prezent
- Dumitru Ion - prezent
- Duşa Mircea - absent
- Edler András-György - prezent
- Erdei Dolóczki István - prezent
- Farago Petru - prezent
- Farkas Anna-Lili - prezentă
- Fenechiu Relu - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Damian - absent
- Florescu Adrian - prezent
- Frunzulică Doru-Claudian - absent
- Fuia Stelian - prezent
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganţ Ovidiu Victor - absent
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - absentă
- Geantă Florian-Daniel - prezent
- Georgescu Filip - prezent
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Tinel - prezent
- Gherasim Vasile - prezent
- Ghiţă Cornel - prezent
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
- Ghiveciu Marian - prezent
- Giurgiu Mircia - prezent
- Gliga Vasile Ghiorghe - prezent
- Göndör Marius-Sorin - prezent
- Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă
- Gospodaru Gabriel-Dan - prezent
- Grama Horia - absent
- Grosaru Mircea - absent
- Gurzău Adrian - prezent
- Gust Băloşin Florentin - absent
- Hogea Gheorghe - prezent
- Holban Titi - prezent
- Holdiş Ioan - prezent
- Horj Pavel - prezent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Iacob-Ridzi Monica Maria - prezentă
- Iacob-Strugaru Stelică - prezent
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - absent
- Iftimie Dragoş-Adrian - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Ionescu George - prezent
- Iordache Florin - prezent
- Iordache Luminiţa - absentă
- Iorguş Zanfir - prezent
- Irimescu Mircea - absent
- Itu Cornel - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Jolţa Nicolae - prezent
- Kelemen Atilla Béla-Ladislau - absent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - absent
- Korodi Attila - absent
- Kötö Iosif - prezent
- Lakatos Petru - prezent
- Leşe Doru Braşoan - absent
- Liga Dănuţ - absent
- Longher Ghervazen - absent
- Lubanovici Mircea - prezent
- Luca Ciprian-Florin - prezent
- Lup Mircea Silvestru - prezent
- Lupu Mihai - prezent
- Macaleţi Costică - prezent
- Manda Iulian Claudiu - prezent
- Manolescu Oana - absentă
- Marian Dan Mihai - prezent
- Marin Mircea - prezent
- Marinescu Antonella - absentă
- Martin Eduard-Stelian - absent
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Máté András-Levente - prezent
- Mazilu Constantin - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Militaru Constantin Severus - prezent
- Mircovici Niculae - prezent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mocanu Adrian - absent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocioalcă Ion - absent
- Moldovan Carmen Ileana - prezentă
- Moldovan Emil Radu - absent
- Morega Dan Ilie - absent
- Motreanu Dan-Ştefan - prezent
- Movilă Petru - prezent
- Munteanu Ioan - prezent
- Mustea-Şerban Răzvan - absent
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - absent
- Neacşu Marian - absent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Neculai Marius - prezent
- Negoiţă Robert Sorin - absent
- Negruţ Clement - prezent
- Nica Nicolae-Ciprian - absent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - prezentă
- Nistor Laurenţiu - prezent
- Niţu Adrian Henorel - prezent
- Nosa Iuliu - prezent
- Novac Cornelia Brînduşa - prezentă
- Oajdea Vasile Daniel - prezent
- Olar Corneliu - prezent
- Olosz Gergely - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Bogdan - absent
- Oprea Gabriel - prezent
- Oprişcan Mihai Doru - prezent
- Orban Ludovic - prezent
- Pál Árpád - prezent
- Palaşcă Viorel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Pálfi Mozes Zoltan - absent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pandele Sorin Andi - absent
- Panţîru Tudor - absent
- Pardău Dumitru - prezent
- Păduraru Nicuşor - prezent
- Păsat Dan - prezent
- Păun Nicolae - prezent
- Pâslaru Florin-Costin - absent
- Petö Csilla-Mária - prezentă
- Petrescu Cristian - prezent
- Petrescu Petre - absent
- Pieptea Cornel - absent
- Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent
- Plăiaşu Gabriel - prezent
- Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă
- Pop Georgian - prezent
- Pop Virgil - prezent
- Popa Daniela - absentă
- Popa Florian - prezent
- Popa Octavian-Marius - prezent
- Popeangă Vasile - prezent
- Popescu Adrian - prezent
- Popescu Cosmin Mihai - prezent
- Popescu Dan-Mircea - absent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
- Popov Duşan - prezent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent
- Postolachi Florin - prezent
- Potor Călin - absent
- Preda Cezar-Florin - prezent
- Prigoană Vasile-Silviu - prezent
- Radan Mihai - absent
- Răţoi Neculai - prezent
- Rebenciuc Neculai - absent
- Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent
- Riviş-Tipei Lucian - prezent
- Rizea Cristian - prezent
- Rogin Marius - prezent
- Roman Gheorghe - prezent
- Roman Ioan Sorin - absent
- Roşca Lucreţia - prezentă
- Rusu Valentin - prezent
- Sava Andrei-Valentin - prezent
- Săftoiu Ana Adriana - prezentă
- Săniuţă Marian-Florian - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Scutaru Adrian George - prezent
- Seremi Ştefan - absent
- Seres Denes - prezent
- Socaciu Victor - absent
- Solomon Adrian - absent
- Soporan Vasile Filip - absent
- Spînu Teodor-Marius - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - absent
- Stan Nicolae - prezent
- Stanciu Anghel - absent
- Stavrositu Maria - absentă
- Steriu Valeriu-Andrei - prezent
- Stoica Mihaela - prezentă
- Stragea Sorin Constantin - absent
- Stroe Ionuţ-Marian - prezent
- Stroe Mihai - prezent
- Stroian Toader - prezent
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - prezent
- Surpăţeanu Mihai - prezent
- Surupăceanu Mugurel - prezent
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă
- Ştefan Viorel - prezent
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Ştirbu Gigel-Sorinel - absent
- Tabără Valeriu - absent
- Tabugan Ion - prezent
- Taloş Gheorghe-Mirel - prezent
- Tărâţă Culiţă - prezent
- Teodorescu Horia - absent
- Timiş Ioan - prezent
- Tiţa -Nicolescu Gabriel - prezent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Toader Mircea-Nicu - prezent
- Trăşculescu Alin Silviu - prezent
- Tudose Mihai - absent
- Turcan Raluca - prezentă
- Tuşa Adriana Diana - prezentă
- Ţaga Claudiu - prezent
- Ţintean Ioan - prezent
- Ţîmpău Radu Bogdan - prezent
- Ţurcanu Florin - prezent
- Ţurea Răzvan - absent
- Uioreanu Horea-Dorin - prezent
- Uricec Eugen Constantin - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - absent
- Varga Lucia-Ana - prezentă
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilică Radu Costin - prezent
- Vişan Gelu - prezent
- Vîlcu Samoil - prezent
- Vladu Iulian - prezent
- Vlase Petru Gabriel - prezent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Mădălin-Ştefan - absent
- Voicu Mihai Alexandru - absent
- Voinescu-Cotoi Sever - absent
- Vreme Valerian - prezent
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
- Zătreanu Dan-Radu - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent
- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
- Zoicaş Gheorghe - absent

- Martin Eduard Stelian - prezent
- Amet Aledin - prezent
- Bejinariu Eugen - absent
- Boiangiu Victor - absent
- Boldea Mihail - absent
- Bot Octavian - absent
- Cristian Horia - prezent
- Budurescu Daniel Stamate - prezent
- Dobre Cristina Elena - absentă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - absent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Leşe Doru Braşoan - absent
- Nechifor Cătălin Ioan - absent
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Olteanu Bogdan - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pandele Sorin Andi - absent
- Pieptea Cornel - prezent
- Pálfi Mózes Zoltán - prezent
- Popa Daniela - absentă
- Potor Călin - absent
- Irimescu Mircea - prezent
- rebenciuc Neculai - prezent
- Soporan Vasile Filip - absent
- Stavrositu Maria - prezentă

Domnul Cornel Popa:

Şi acum prezenţa la Senat.

- Albert Almos - prezent
- Andrei Florin-Mircea - prezent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - prezent
- Arcaş Viorel - prezent
- Ariton Ion - prezent
- Badea Viorel Riceard - absent
- Banias Mircea Marius - prezent
- Bara Ion - prezent
- Başa Petru - prezent
- Bădescu Iulian - absent
- Bălan Gheorghe Pavel - absent
- Belacurencu Trifon - prezent
- Berca Gabriel - prezent
- Bîgiu Marian Cristinel - prezent
- Bîrlea Gheorghe - absent

Domnule Belacurencu, vă rog, dacă nu votaţi, să spuneţi că nu votaţi, pentru că apăreţi prezent şi nu aţi votat. Da, să spună, pentru că după aceea facem totalul bilelor şi nu ies.

- Boagiu Anca-Daniela - prezentă
- Boitan Minerva - prezentă
- Bokor Tiberiu - prezent
- Borza Dorel Constantin-Vasile - prezent
- Bota-Marius Sorin-Ovidiu - absent
- Calcan Valentin-Gigel - absent
- Câmpanu Liviu - absent
- Chelaru Ioan - absent
- Chivu Sorin Serioja - absent
- Chirvăsuţă Laurenţiu - absent
- Cibu Constantin Sever - prezent
- Cinteză Mircea - prezent
- Coca Laurenţiu Florian - prezent, nu votează.
- Constantinescu Florin - prezent, nu votează.
- Constantinescu Viorel - prezent
- Cordoş Alexandru - prezent
- Corlăţean Titus - prezent
- Crăciun Avram - prezent
- Cseke Attila-Zoltan - prezent
- Daea Petre - prezent
- David Cristian - prezent
- David Gheorghe - prezent
- Diaconu Mircea - prezent
- Dobra Nicolae - prezent
- Dumitru Constantin - prezent
- Feldman Radu-Alexandru - prezent
- Fekete-Szabó András-Levente - prezent
- Filip Petru - prezent
- Fodoreanu Sorin - absent
- Frâncu Emilian-Valentin - prezent
- Frunda György - prezent
- Găină Mihăiţă - prezent
- Geoană Mircea-Dan - absent
- Ghişe Ioan - prezent
- Greblă Toni - absent
- Grosu Corneliu - prezent
- Günthner Tiberiu - prezent
- Gyerkó László - prezent
- Haşotti Puiu - prezent
- Hărdău Mihail - prezent
- Humelnicu Augustin-Daniel - prezent
- Ichim Paul - prezent
- Igaş Traian-Constantin - prezent
- Ion Vasile - absent
- Iordănescu Anghel - prezent
- Jurcan Dorel - prezent
- Lazăr Sorin-Constantin - prezent, nu votează.
- Luca Raymond - prezent
- Mang Ioan - prezent
- Marcu Gheorghe - prezent
- Mardare Radu-Cătălin - prezent
- Marian Ovidiu - absent
- Marian Valer - prezent, nu votează.
- Markó Béla - prezent
- Mazăre Alexandru - absent
- Măgureanu Cezar-Mircea - prezent
- Mărcuţianu Ovidius - prezent
- Meleşcanu Teodor-Viorel - prezent şi votează.
- Mihăilescu Petru-Şerban - prezent
- Mitrea Elena - prezentă
- Mitrea Miron-Tudor - absent
- Mîrza Gavril - absent
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocanu Toader - absent
- Moga Nicolae - absent
- Mustăţea Vasile - prezent
- Mutu Gabriel - absent
- Necula Marius-Gerard - absent
- Nedelcu Vasile - prezent
- Nicoară Marius-Petre -
- Nicoară Romeo-Florin - prezent
- Nicolaescu Sergiu-Florin - prezent
- Nicula Vasile-Cosmin - prezent
- Nistor Vasile - prezent
- Niţă Mihai - absent
- Onofrei Orest - absent
- Oprea Dumitru - prezent
- Oprea Mario-Ovidiu - prezent
- Panţuru Tudor - prezent
- Paşca Liviu-Titus - prezent
- Păran Dorin - prezent
- Pereş Alexandru - prezent
- Pintilie Vasile - prezent
- Pop Gheorghe - prezent
- Popa Cornel - prezent
- Popa Mihaela - prezentă
- Prodan Tiberiu Aurelian - prezent
- Prunea Nicolae Dănuţ - prezent
- Rădulescu Cristian - prezent
- Rădulescu Şerban - prezent
- Robu Nicolae - prezent
- Rotaru Ion - absent
- Rasaliu Marian-Iulian - prezent
- Ruşanu Dan-Radu - prezent
- Ruşeţ Ion - prezent
- Saghian Gheorghe - prezent
- Savu Daniel - absent
- Sbîrciu Ioan - absent
- Secăşan Iosif - prezent
- Severin Georgică - absent
- Silistru Doina - prezentă, nu votează.
- Staicu Dumitru-Florian - prezent
- Şova Dan-Coman - prezent
- Tămagă Constantin - prezent
- Toma Ion - absent
- Ţopescu Cristian-George - prezent
- Ţuţuianu Adrian - prezent
- Udriştoiu Tudor - absent
- Urban Iulian - prezent
- Valeca Şerban Constantin - absent
- Vasilescu Lia-Olguţa - prezentă, nu votează.
- Verestoy Attila - absent
- Voicu Cătălin - absent
- Voiculescu Dan - absent
- Vosganian Varujan - prezent

Reluăm.

- Rotaru Ion - prezent
- Chivu Sorin-Serioja - prezent
- Chirvăsuţă Laurenţiu - prezent

Mulţumim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit Birourile permanente să meargă la sala Biroului permanent pentru a număra voturile.

Explicarea votului? Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Voiam să-mi explic poziţia mea asupra acestui vot. Am răspuns prezent la ordine, dar din păcate nu am votat, datorită faptului că din teritoriu foarte multe pături sociale şi profesionale au transmis nemulţumirile lor asupra acestor legi şi în special asupra acestei legi.

Eu cred că atât Guvernul, cât şi noi ar trebui să explicăm foarte bine dimensiunea acestor schimbări, cât şi, poate, schimbările care vor urma.

În acest sens, eu cred că, prin poziţia mea, doresc să atrag atenţia Guvernului de nemulţumirile foarte mari care există în teritoriu şi la toate celelalte pături sociale.

Profesorii care predau în şcolile cu predare în limba maternă sunt acei profesori care transmit mai departe cultura şi tradiţiile către copiii noştri şi în special ei, cu aşa experienţă mare, sunt foarte nemulţumiţi de situaţia creată.

Pentru aceasta am vrut să transmit şi poziţia lor, dar şi poziţia mea.

Mulţumesc.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am să-l rog pe domnul senator Popa să citească procesul- verbal.

Domnul Cornel Popa:

Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 120 de deputaţi şi senatori.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în temeiul art.32 alin.(4) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret cu bile, asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 120 deputaţi şi senatori, au constatat următoarele:

1. numărul total al deputaţilor şi senatorilor 471
2. numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi 348
3. numărul total de voturi exprimate 251
4. numărul de voturi anulate 2
5. numărul total de voturi valabil exprimate 249,
   din care:
   • voturi pentru 112
   • voturi contra 137

Potrivit prevederilor art.113 alin.(1) din Constituţia României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 236 de voturi pentru.

Ca urmare a faptului că, din totalul de 471 de parlamentari, au fost prezenţi 348, din care 112 au votat pentru moţiunea de cenzură, se constată că nu a fost întrunită majoritatea cerută de constituţie pentru adoptarea moţiunii de cenzură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă informez că, în conformitate cu prevederile constituţionale şi cele legate de Legea organizării şi funcţionării Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarii generali ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, ordinea de zi a fost epuizată.

Încheiem şedinţa aici.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,16.