Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,34.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor,

Îngăduiţi-mi să declar deschisă şedinţa de astăzi, 22 decembrie 2009, consacrată declaraţiilor politice.

Începem şedinţa de astăzi cu reprezentanţii Puterii.

O să o rog pe doamna Sanda-Maria Ardeleanu să se pregătească pentru a-şi susţine declaraţia din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi o rog pe doamna Luminiţa Iordache, din partea Partidului Social Democrat + Partidul Conservator, să se pregătească.

Doamna colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

22 decembrie 2009. Sunt 20 de ani. Se împlinesc 20 de ani de la Revoluţia Română.

Încercând să interpretez semnele timpului în care trăim, mi-am amintit de un cunoscut text al semioticianului Umberto Eco, şi anume "Gândirea slabă vs. limitele interpretării". Aici autorul combate unele teorii care susţin că nu există fapte, ci doar interpretări, spunând că "desigur, orice faptă dă naştere la interpretări diferite şi conflictuale", dar că, în acelaşi timp, "o curioasă calitate a faptelor este că se dovedesc rezistente la interpretările pe care nu le legitimează".

Vremurile dezordonate în care îndrăznim să ne sistematizăm reflecţiile, de la un moment la altul, ne îngăduie verificarea adevărului în relaţia dintre fapte şi interpretarea lor.

S-au scurs 20 de ani de la răsturnarea regimului comunist dictatorial în România. "Modelul unui singur partid a fost abolit, au fost organizate alegeri multipartidice, economia centralizată a fost desfiinţată, iar cenzura, abolită", spune Denis Deletant, jurnalist, istoric şi consultant al BBC la Revoluţia din 1989.

Atunci când anticiparea faptelor, printr-o interpretare anticipativă, se confirmă, avem dreptul să ne bucurăm.

Revoluţia Română a însemnat revenirea la normalitatea modernităţii europene.

Astăzi ne bucurăm, în lacrimile trecutului, cu gândul la mâine.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

O rog pe doamna deputat Luminiţa Iordache din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat să dea citire declaraţiei politice şi rog să se pregătească domnul Lubanovici Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Doamna Luminiţa Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Iaşiul, avangarda Revoluţiei române"

Se împlinesc 20 de ani de la Revoluţia din România şi nimeni sau aproape nimeni nu scoate în evidenţă importanţa mişcărilor intelectualităţii ieşene în luna decembrie 1989 când, de fapt, flacăra Revoluţiei a izbucnit la Iaşi. În ziua de 13 decembrie aceşti intelectuali din Iaşi au pus fluturaşi în cutiile poştale prin care oamenii erau chemaţi în ziua de 14 în Piaţa Unirii. Dacă aceşti intelectuali nu erau arestaţi, poate altfel se scria istoria. Ieşenii recunosc meritul grupului de intelectuali şi consiliul local îi face cetăţeni de onoare.

Dar, unde altundeva este recunoscut meritul lor? Unde este recunoscut faptul că studenţii ieşeni au scris şi ei pagină importantă pentru istoria românilor? Trebuie să nu uităm niciodată curajul acelor tineri care tocmai datorită tinereţii lor şi fără frică că li s-ar fi putut întâmpla ceva, au ieşit în stradă, s-au adunat în faţa Casei studenţilor şi au protestat împotriva regimului totalitar.

E adevărat, nu prea a scris nimeni despre ei, despre Iaşi. Timişoara prea a fost în sânge. Teroarea s-a întins prea repede, nenorocirile au fost multe şi mari şi cu uşurinţă s-a trecut peste tot ce a fost la Iaşi în 14 decembrie 1989.

Dar noi, ieşenii, nu putem uita şi avem obligaţia să ne cinstim eroii, şi îi cinstim, aşa cum ştim noi, moldovenii, fără prea multă laudă, fără prea mult zgomot. Îi avem în mintea şi în inima noastră şi le mulţumim că sunt demni de istoria acestui oraş şi de istoria acestei ţări. Îi cinstim şi pe tinerii care au întreţinut la Iaşi flacăra vie a revoluţiei. Ei sunt cei care au scos primul ziar independent "Opinia studenţească". Şi nu le-a fost uşor.

Haideţi să le dăm ieşenilor un drept care este al lor. Dreptul de a fi primii care au ieşit în stradă, în acea zi rece de iarnă, primii care au avut curajul să înfrunte securitatea, primii care au avut domiciliul forţat, primii care au fost arestaţi şi torturaţi. E un drept pe care noi, ieşenii, ni-l asumăm şi ni-l dorim să fie recunoscut.

Fără 14 decembrie de la Iaşi, Revoluţia nu ar fi avut un început.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult pentru declaraţia dumneavoastră.

Domnul Lubanovici Mircea şi se pregăteşte domnul Ioan Stan, din partea Partidului Social Democrat.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţie politică ocazionată de evenimentele din decembrie 1989 - "Libertatea - suprema aspiraţie a poporului român"

În aceste zile de sfârşit de decembrie, sufletele noastre sunt mai aproape de Dumnezeu şi ne reamintim de valorile spirituale pentru care românii s-au jertfit în 1989, pentru a corecta traiectoria peste timp a neamului românesc spre democraţie.

De mai bine de două mii de ani, românii trăitori pe aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu au făcut din aspiraţia lor spre libertate crezul fundamental, lăsând urme de neşters în istorie prin lupta lor pentru neatârnare.

Tocmai această aspiraţie spre libertate i-a apropiat dintotdeauna pe români de poporul american, de valorile acestuia, constituind un fir roşu peste timp în istoria celor 2 popoare, anticipând astfel prin idealurile lor documentul care stă la baza civilizaţiei democratice moderne - "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului".

Preambulul acesteia conţine cel mai înălţător apel la moralitate politică, adresat întregii umanităţi şi, totodată, cauzele care au determinat şi Revoluţia din decembrie 1989: "Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii şi păcii în lume."

Ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a omului, considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem de drept pentru ca omul să fie liber şi nu constrâns.

Puţini cunosc faptul că declaraţia în 10 puncte a Frontului Salvării Naţionale conturată iniţial de profesorul Dumitru Mazilu a avut la bază, chiar conform spuselor acestuia, Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii şi "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului".

Acest fapt pune într-o nouă lumină drumul spre democraţie în România, reînceput în decembrie 1989, apropiindu-l de valorile democratice americane şi occidentale.

În încheiere, doresc să îmi exprim şi pe această cale compasiunea pentru rudele şi prietenii victimelor Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989, precum şi pentru toţi aceia care, ca şi mine, au avut vreodată de suferit abuzurile dictaturii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Ioan Stan şi o rog pe doamna Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar social democrat, să se pregătească.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Acolo de unde vin eu se spune că mai limpede este apa râului după o vâltoare şi mai senin cerul după furtună.

Şi cum de zbucium am tot avut parte de ceva vreme, aş dori să mă învrednicesc a prinde în viaţă ziua înseninărilor şi a limpezirii.

Dorinţa mea e însă aprig primejduită de frământarea la care mă supun întrebările ce mă bântuie mai înverşunate ca cea mai cumplită dintre furtuni.

Şi pentru că nu reuşesc de unul singur să-mi dau răspunsurile ce mi-ar putea aduce pacea sufletului m-am hotărât să-mi împărtăşesc nedumeririle, ştiut fiind că mai multe capete ar trebui să judece mai bine decât unul singur, indiferent al cui o fi acel cap.

Aşa încât iată ce mă preocupă:

Cine se face vinovat de transformarea votului în marfă?

Cine se face vinovat că preţul conştiinţei civice a ajuns la derizoriul nivel exprimat de o găleată şi 30 de lei ?

Cine se face vinovat că înregistrările de sute de mii de coduri numerice personale făcute în secţiile speciale de votare din ţară sau în secţiile de votare de peste hotare nu pot fi verificate şi înregistrarea lor a rămas doar un demers menit să nască suspiciuni?

Cine se face vinovat că din toate regulile ce guvernează actul electiv al cetăţeanului român, pentru cel aflat în afara graniţelor ţării, în afara garantării dreptului la vot, niciuna nu este aplicabilă?

Cine se face vinovat că legitimitatea instituţiei prezidenţiale este grav afectată de pseudocâştigarea unor alegeri împotriva votului celor care trăiesc între graniţele ţării, diminuând astfel autoritatea reală a Preşedinţiei, aici, pe teritoriul României?

Cine va suporta consecinţele diminuării trăsăturilor democratice ale României, în avantajul celor autocratice sau chiar dictatoriale?

Cine sunt cei care, de la clasa politică şi instituţiile statului la omul de rând, nu doresc disciplină, transparenţă şi legi care să incomodeze sfidarea corectitudinii votului?

Şi, mai ales, cine va plăti factura cuprinzând costurile transpunerii practice, în viaţa poporului român, a răspunsului la aceste întrebări şi poate, a multor altora?

Lăsând la o parte aşteptările mele întru limpezirea de care vorbeam la început şi conştient că nu am exclusivitate pe atare preocupări, ci doar convingerea că acestea toate frământă pe mulţi dintre noi, constat că am totuşi un răspuns.

Factura o vom plăti noi toţi, de fapt, fiecare dintre noi, indiferent de statut social, stare materială, convingeri şi credinţe ori ce, doamne, iartă-mă, ne mai aseamănă ori diferenţiază!

Culmea este că nici emitentul facturii nu va încasa altceva decât grave consecinţe în plan economic, politic şi social, presupunând că i-ar păsa de asta!

Oricum, să cred că asta a fost voia poporului român conştient în toate ale sale, încă n-am reuşit!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult.

O rog pe doamna Sonia Drăghici să dea curs declaraţiei politice şi-l rog pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, să se pregătească.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Revoluţia română sau drumul spre libertate"

Se împlinesc acum 20 de ani de la declanşarea Revoluţiei Române, care a transformat din temelii societatea românească, antrenând-o pe un drum nou, în concordanţă cu cerinţele dezvoltării României pe calea democraţiei. Este regretabil faptul că există opinii care nu recunosc revoluţia, îi diminuează importanţa sau chiar o neagă.

Revoluţia română din Decembrie 1989 este cel mai important eveniment din istoria recentă a ţării, cea mai curajoasă revoluţie anticomunistă, de la începuturile sale în eroica Timişoară până la triumful ei în Piaţa Palatului din Bucureşti. La 20 decembrie 1989, Timişoara devine primul oraş liber de comunism din România. În 21 decembrie 1989, la Bucureşti, în loc să scandeze lozincile ceauşiste şi să se condamne revolta timişorenilor, miile de oameni strânse de dictator în faţa Comitetului Central al PCR transformă marea adunare populară într-o mare revoltă populară. Bucureştenii se alătură manifestanţilor de la Timişoara, scandând "Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!".

Câştigarea libertăţii şi a democraţiei a fost însă plătită cu jertfe. Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii libertăţii au ieşit din vieţile noastre pentru a intra în ceaţa istoriei. Tocmai de aceea, în fiecare decembrie e timpul să ne plecăm capul şi să ne gândim, o clipă măcar, la cei ce nu mai sunt, Eroii Revoluţiei, şi să le aducem un omagiu.

22 decembrie 1989 este ziua în care revoluţia a învins. Înscrisul "Trăiască Partidul Comunist Român" de pe CC al PCR este dat jos în 22 decembrie 1989. Revoluţia socială cu un autentic caracter popular şi naţional a continuat după dramatica fugă cu elicopterul a dictatorilor şi şocanta realitate a sfârşitului lor, doboraţi de gloanţele plutonului de execuţie.

Tinerii născuţi după 1989 nu cunosc anii comunismului decât din povestirile părinţilor sau din manualele şcolare. Aceşti tineri trăiesc astăzi într-o ţară liberă. Ei sunt cei mai în drept să cunoască istoria ţării lor şi să elibereze conştiinţele de fantomele trecutului.

Revoluţia română din 1989 a creat premisele împlinirii speranţelor românilor după 50 de ani de dictatură. În timpul Revoluţiei din decembrie 1989, oamenii fericiţi, exaltaţi îşi manifestau bucuria ridicând mâna, formând cu degetele litera V, semnul victoriei.

România de astăzi nu este încă ceea ce ne-am dorit să fie acum 20 de ani. Suntem datori celor care s-au jertfit în revoluţie şi urmaşilor lor să construim o Românie modernă şi reformată economic, social şi politic. Însuşi Mark Gitenstein, ambasadorul Statelor Unite în România, a declarat pe 15 decembrie 2009: "Revoluţia română nu s-a încheiat, mai sunt multe de făcut", recomandând politicienilor ca, după încheierea alegerilor, să caute reconcilierea şi armonia.

Sunt în asentimentul domnului ambasador, dar mai ales al tuturor cetăţenilor din România că, la 20 de ani de la Revoluţia Română, după încheierea procesului electoral şi învestirea preşedintelui României, trebuie să găsim calea de reconciliere politică, având ca scop ieşirea din criză, creşterea nivelului de trai al cetăţenilor şi modernizarea României. Partidele politice aflate la guvernare vor fi datoare să se înhame la treabă, iar opoziţia va trebui să fie fermă şi constructivă.

Mesajul ambasadorului Statelor Unite în România "Este timpul să începeţi să faceţi, nu numai să vă certaţi" trebuie să fie nu unul deranjant, ci unul încurajator.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit pe domnul Aledin Amet să-şi prezinte declaraţia politică, în acelaşi timp, îl rog pe domnul Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat să se pregătească pentru a veni la microfon.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "20 de ani de la reinventarea libertăţii".

Au trecut, iată, 20 de ani de când libertatea, în această ţară, România, a căpătat dimensiunea ei firească, făcând să existe conceptul de democraţie, fără de care o naţiune demnă s-ar transforma într-o naţiune fără personalitate.

Decembrie 1989 reprezintă, indiscutabil, pagina de istorie cu o reală semnificaţie pentru tot ceea ce s-a înfăptuit ulterior. Sigur, nu totul a fost şi este perfect. Sigur, a reînvăţa să trăieşti într-o societate fără oprelişti a însemnat, din păcate, câteodată, şi chin, dar şi deznădejde.

Mai presus de toate, însă, feericul sentiment al libertăţii a biruit, iar biruinţa înseamnă conştiinţa în starea pură.

Trăim, aşa cum suntem astăzi, eliberaţi de poveri apăsătoare, pentru că atunci, cei mulţi, anonimi, au săvârşit fapte eroice. Jertfa supremă a reprezentat omagiul însângerat adus ideii de dreptate.

Obsedant, decembrie, câteodată alb, câteodată nu, este adăpostul momentelor de istorie adevărată. Dincolo de orice cuvânt, se află mesajul. Dincolo de mesaj, se găseşte voinţa.

În decembrie 1989 nu au existat gânduri sofisticate. Simplitatea faptelor a dezgheţat timpul îngheţat.

În decembrie 1989 nu au existat oameni sofisticaţi. S-au aflat cei dornici de a reinventa libertatea. Consecinţa a fost dramatică. S-au prăbuşit trupurile, dar nu idealurile.

Vor veni alţi ani, se vor concepe noi tratate de istorie. Cu siguranţă, însă, memoria unei naţiuni rămâne veşnică.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu.

Îl rog pe domnul deputat Apostolache să-şi prezinte declaraţia politică.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi pentru început să aduc un pios omagiu eroilor Revoluţiei Române din decembrie 1989.

"E vremea dialogului, e vremea utilizării competenţelor, indiferent de orizontul politic din care vin."

"...toate partidele trebuie să renunţe la excesul de numiri pe criterii politice. Aceste numiri sunt un prim pas către conflicte de interese şi către corupţie. Cum se poate reforma statul, dacă reprezentanţii săi sunt aleşi pe alte criterii decât cel al competenţei?"

"Ca preşedinte, voi apăra neutralitatea funcţiei publice. Numai astfel se poate asigura continuitatea funcţionării statului, dincolo de alternanţele la putere."

Acestea sunt doar câteva pasaje din discursul preşedintelui Băsescu, rostit după depunerea jurământului în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României.

Nu ştiu dacă cei din PD-L au ascultat cu atenţie acest discurs, însă cred că este momentul să-şi revizuiască rapid comportamentul dacă nu vor să intre în conflict tocmai cu preşedintele tuturor românilor. Mă refer aici la numirile pe criterii politice pe care le practică în ultima vreme PD-L-ul şi care, conform spuselor preşedintelui, sunt generatoare de conflicte de interese şi corupţie.

Domnule preşedinte Băsescu, cei de la PD-L Prahova v-au dat deja "un şah" în toată regula prin înlocuirea de la conducerea Spitalului Schuller din Ploieşti a doamnei doctor Carmen Dumitru, un medic de valoare ce a dat dovadă de performanţe manageriale deosebite cu o persoană total necunoscută în lumea medicală prahoveană, dar ale cărei merite se reduc doar la două aspecte: are carnet de partid portocaliu, fiind foarte activă în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale şi a terminat de curând rezidenţiatul. Nici condiţia legală de a fi urmat un curs de management nu o îndeplineşte această persoană de curând numită, dar ce contează legea cât timp există carnetul de partid portocaliu care, desigur, înlocuieşte orice lege din această ţară, inclusiv legea fundamentală, Constituţia.

"Greşeala" doamnei doctor Carmen Dumitru a fost aceea că şi-a păstrat verticalitatea politică şi şi-a permis să conteste, în perioada în care a deţinut funcţia de viceprimar al Ploieştiului, deciziile eronate ale primarului PD-L al municipiului Ploieşti.

Drept răsplată pentru acest comportament, a fost înlocuită din funcţia de viceprimar, răsplata continuând prin a i se încălca cu brutalitate dreptul de a-şi duce până la capăt contractul de management de la Spitalul Schuller din Ploieşti (contract, de altfel, suspendat în perioada cât a deţinut funcţia de viceprimar).

"E vremea dialogului, e vremea utilizării competenţelor, indiferent de orizontul politic din care vin" avea să spună Traian Băsescu către toate partidele, deci şi către PD-L.

De aceea, stimaţi reprezentanţi ai PD-L Prahova, ţineţi seama de cerinţa preşedintelui Băsescu şi folosiţi-vă în continuare de competenţa şi profesionalismul doamnei doctor Carmen Dumitru pentru că, nu-i aşa, "cum se poate reforma statul dacă reprezentanţii săi sunt aleşi pe alte criterii decât cel al competenţei?!".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-şi susţină, de asemenea, declaraţia politică.

Domnule deputat, microfonul este numai şi numai al dumneavoastră.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Pentru instituţii eficiente".

De-a lungul întregului an pe cale a se încheia, am vorbit de mai multe ori despre situaţia grea din agricultură. Şi mai ales despre situaţia foarte grea din agricultura ieşeană.

Am dat exemple de blocaje în ceea ce priveşte atragerea fondurilor europene, am subliniat încetineala cu care sunt repartizate subvenţiile, am atras atenţia asupra lipsei reformelor esenţiale, de profunzime, din acest domeniu.

Ca un observator foarte atent al situaţiei din agricultură, am descoperit că aspectele care provoacă necazurile cele mai mari sunt birocraţia excesivă, lipsa specialiştilor veritabili, modificarea permanentă a legislaţiei, dar şi a şefilor diferitelor direcţii agricole, precum şi lipsa banilor. Nu în ultimul rând, am remarcat o extraordinară dezbinare care funcţionează, fără excepţie, pe toate palierele agriculturii româneşti, ceea ce compromite aproape iremediabil însăşi organizarea eficientă a acestui domeniu. Când fiecare se doreşte şef, orice iniţiativă, oricât de bună ar fi ea, moare încă din faşă.

Din păcate, nu pot să nu remarc faptul că această dezbinare îşi are un model clasic tocmai în politica de la vârful României. De cinci ani, românii sunt profund dezbinaţi, deşi puţini ar putea explica resorturile acestei rupturi.

Am văzut recent că preşedintele Traian Băsescu a promis din nou românilor instituţii eficiente şi o reformă profundă a statului. Eu sunt convins că instituţiile din România vor funcţiona bine - şi nu mă refer doar la cele din agricultură - doar dacă vor fi rezolvate toate problemele pe care le-am enumerat mai sus. Şi, mai ales, dacă intenţia unora de a semăna zâzanie nu va mai fi preocuparea lor de căpătâi. Nu trebuie să uităm că cine seamănă vânt, culege furtună!

Pentru anul 2010 şi pentru toţi anii care vor veni, eu chiar îmi doresc instituţii eficiente, pentru că doar aşa le va fi mai bine românilor.

La mulţi ani şi la mai multă înţelepciune!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Vă mulţumesc.

Nu mai avem, constat că nu mai avem deputaţi interesaţi să-şi prezinte declaraţiile politice. În această situaţie, am să anunţ doar pe cei care au depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul Silviu Prigoană, domnul deputat ciobanu Gheorghe şi domnul deputat George Ionescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + Partidul Conservator, Valeriu Zgonea, Daniela Popa, Manuela Mitrea.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Bogdan Ţîmpău, Horea Uioreanu, Gheorghe Dragomir.

Şi din partea minorităţilor naţionale, domnul Miron Ignat şi domnul Mircea Grosaru.

Aceştia sunt parlamentarii care şi-au prezentat declaraţiile în scris.

Cu acestea, închei şedinţa consacrată astăzi declaraţiilor politice.

Ne revedem, stimaţi colegi, la ora 10,00 pentru dezbaterea proiectelor de legi înscrise pe ordinea de zi.

Doamne ajută şi o zi frumoasă tuturor!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Scrisoare către un ministru al educaţiei ca un Moş Crăciun

Ne-am acomodat de mulţi ani la dinamica, deloc reconfortantă, a "primenirii" instituţiei ministrului la Ministerul Educaţiei (pentru a numi generic un minister care îşi schimbă denumirea odată cu schimbarea miniştrilor) şi unde acum se face a 12-a nominalizare de ministru în 20 de ani.

Dascăli, părinţi, elevi şi studenţi ne pregătim, în Ajunul Crăciunului, să vă primim aşa cum se cuvine pe dumneavoastră, stimate domnule Daniel Funeriu, noul nostru ministru, căruia îi deschidem poarta speranţelor aşa cum o facem, an de an, când îl întâmpinăm pe Moş Crăciun.

Un nou ministru la Educaţie, ca un Moş Crăciun la o casă cu mulţi copii, astfel sunteţi perceput astăzi, la o audiere în plenul Comisiilor reunite pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport ale Parlamentului României, în pragul veselei sărbători a Naşterii Mântuitorului. Un nou ministru al educaţiei propus, poate, chiar pentru mântuirea unui sistem de care depinde întreg viitorul societăţii româneşti.

Bine aţi venit, domnule ministru! V-am aşteptat cuminţi şi putem să vă povestim cât de mult ne-am străduit pentru ca şcoala românească să nu sufere la atâtea schimbări de miniştri, proiecte de reformă, peticiri ale Legii educaţiei, experimente făcute pe seama noastră pentru prestigiul experimentatorilor.

Avem şcoli şi universităţi performante, avem olimpici recunoscuţi şi studenţi remarcabili, avem absolvenţi de înalte şcoli ce intră direct în elita profesioniştilor europeni şi internaţionali. Avem o cercetare ambiţioasă, condusă de minţi strălucite. Avem un sistem în care ne place să identificăm "mărcile bunei tradiţii a învăţământului românesc".

Şi pentru că am rostit frumos şi adevărat poezia Şcolii noastre, merităm cadoul dumneavoastră, domnule ministru Daniel Funeriu: reforma întru modernizarea Şcolii, singura instituţie purtătoare de Ideal şi Modele. O reformă pe care să o începem în 2010 pentru următorii 20 de ani. O reformă pe care să o facem împreună, toţi actorii implicaţi în destinul şcolii. În fine, o reformă pe care, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei prezidenţiale pentru elaborarea politicilor în domeniile educaţiei şi cercetării, aţi gândit-o şi aţi pus-o pe hârtie. Ne-am inspirat şi noi din ea şi vă rugăm să îngăduiţi câteva minute pentru a vă expune unele priorităţi, aşa cum le vedem noi, pentru primele şase luni ale mandatului pentru care vă susţinem şi vă încurajăm. Permiteţi-ne, prin urmare, să cităm dintr-un orizont de aşteptare pentru şcoala românească la 20 de ani de la Revoluţia română.

1. Pentru stabilitate şi continuarea bunelor tradiţii ale învăţământului românesc:
   1. Denumirea ministerului (fără posibilitate de schimbare): Ministerul Educaţiei Naţionale;
   2. Ministrul: personalitate recunoscută în domeniu, care să ocupe prima poziţie şi în grila de salarizare din sistem;
   3. (Re)construirea demnităţii sociale şi a autonomiei profesionale a cadrului didactic - prin poziţiile ocupate în grila Legii salarizării unitare, prin constituirea unui set de drepturi ce derivă din profesia de dascăl;
   4. Promovarea şi aplicarea fermă a criteriilor de calitate menite să confere greutate tuturor diplomelor şi certificatelor eliberate în sistem (conform principiului: calitatea înseamnă livrare, dar şi producere de cunoştinţe);
   5. O lege a educaţiei naţionale suplă şi uniformă, în concordanţă cu cerinţele UE, dar puternic ancorată în realităţile româneşti (nevoi, mentalitate, infrastructură), elaborată pentru următorii 15 - 20 de ani.
2. Pentru modernizarea sistemului de învăţământ şi educaţie:
   1. Democratizare, descentralizare, depolitizare şi debirocratizare;
   2. Finanţarea cu minim 7% din p.i.b. (din care minim 1% pentru cercetare);
   3. Formarea celor opt competenţe recunoscute în spaţiul UE;
   4. Alocarea resurselor financiare şi a cifrelor de şcolarizare în funcţie de cerinţele pieţei forţei de muncă şi de îndeplinirea standardelor de calitate la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, indiferent de statutul public sau privat al acesteia;
   5. Aplicarea unui program de măsuri eficiente de eradicare a oricărei forme de corupţie din sistem;
   6. Aplicarea unui program de măsuri menite să întărească controlul asupra utilizării banului public şi creşterea responsabilităţii factorilor implicaţi în gestionarea fondurilor;
   7. Formarea continuă prin şcoală şi universitate ca principali furnizori de educaţie - şansă a dezvoltării societăţii româneşti;
   8. Profesionalizarea managerială, ca o soluţie pe termen lung de îmbunătăţire a managementului educaţional şi a performanţei în şcoala românească;
   9. Racordarea fermă a cercetării la învăţământul superior şi creşterea competitivităţii programelor de cercetare de la nivelul unităţilor de cercetare.

Domnule ministru, vă dorim puterea de a uni în jurul dumneavoastră şi al programului de guvernare în domeniul educaţiei toţi beneficiarii sistemului, dar şi purtătorii bunelor practici de învăţământ şi educaţie, care vă privesc acum aşa cum îl privim pe Moş Crăciun: cu sfiala şi emoţia aşteptării, dar şi încrederea şi speranţa împlinirii dorinţelor noastre.

Vă mulţumesc şi vă urez un mandat fructuos!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Iarna nu-i ca vara

De câteva zile ninge în România. Ca de obicei, ninsoarea din decembrie a constituit o surpriză atât pentru oamenii păstoriţi înţelept de Radu Berceanu, cât şi pentru sus-numitul ministru. Codul galben, atunci când nu face parte din alianţa DA, NU constituie o motivare suficientă pentru deszăpezirea drumurilor patriei. Probabil au aşteptat ca INMH să anunţe în cele din urmă cod portocaliu, culoare mult mai apropiată de sufletul mare al acestor domni, căci de cod roşu nici nu poate fi vorba.

Pentru a demonstra totuşi presei marea sa putere de muncă, domnul Berceanu a făcut singurul lucru la care se pricepe şi domnia sa ca ministru al transporturilor, şi anume a demis câţiva directori. În mod sigur oamenii blocaţi pe drumurile înzăpezite ale patriei au trăit satisfacţii incomensurabile şi s-au încălzit spontan la auzul acestei veşti minunate. Şi mai aveau un motiv de satisfacţie: singurul care nu va pleca niciodată din minister este chiar domnul Berceanu.

Unii visători mai cred încă în acea demisie de onoare, atât de firească în alte state, atunci când astfel de situaţii se întâmplă. Dar este greu sa îţi dai demisia atunci când ai fost deja demis de către Parlament, împreună cu restul cabinetului, iar veşnicul premier Boc te forţează să accepţi încă un mandat.

Noi totuşi înţelegem. Campania de iarnă din agricultură se desfăşoară în condiţii crâncene, sub viscol şi troiene, solicitând la maximum întreaga competenţă a ministrului transporturilor, agriculturii. Şi cine ştie de ce domenii mai răspunde...

Se pare că pentru unii este mai favorabil un cod portocaliu anunţat de Palatul Cotroceni decât palidul cod galben al INMH-ului.

Va mulţumim din suflet pentru sacrificii, domnule Berceanu, şi sperăm ca în viitorul cât mai apropiat să deveniţi acelaşi competent ministru al transporturilor într-o ţară din regiunea Ecuatorului, în care iarna e ca vara.

Drum bun...

Domnul Dorel Covaci:

Declaraţie politică despre Revoluţia din `89, acum, la 20 de ani - "Cu noi este Dumnezeu!".

1104 morţi, 3352 răniţi - un bilanţ scris cu sânge în decembrie 1989. Unii dintre noi ne putem permite luxul de a analiza, în date şi cifre, ceea ce a însemnat Revoluţia. Alţii, nu. Pentru peste o mie de familii, decembrie `89 nu a fost doar un eveniment din trecut, des pomenit în mass-media înaintea sărbătorilor. Copiii lor au plecat atunci pentru totdeauna.

Sărbătoarea bucuriei, a speranţei şi a naşterii e umbrită în fiecare an, până la sfârşitul vieţii lor, de amintirea pierderii celor dragi. Noi nu trebuie să alegem acum între a fi golani, sau comunişti, huligani, sau activişti... pentru că acest lux a fost cumpărat cu sânge de cei morţi la Revoluţie, iar familiile lor plătesc şi acum preţul.

Evenimentele din 1989 şi întreaga istorie, de altfel, ne dovedesc solidaritatea şi unitatea poporului român în faţa vitregiilor sorţii.

A început la Timişoara în 15 decembrie. A continuat în zilele de 16 şi 17, când au căzut primii martiri. În 18 decembrie, în faţa Catedralei Mitropolitane din Timişoara s-au adunat mai mulţi tineri şi copii, care au început să cânte colinde şi să strige lozinci anticomuniste. La un moment dat, a apărut un blindat din care s-a tras o rafală asupra tinerilor de pe trepte, secerând mulţi dintre ei, printre care şi Sorin Leia, tânăr făgeţean.

În 20 decembrie 1989, Timişoara a fost declarată primul oraş liber al României de către reprezentanţii Frontului Democrat Român, prima formaţiune politică democratică, înfiinţată pe străzile însângerate ale Timişoarei. Tot în 20 decembrie, oraşul Lugoj, din apropierea Timişoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist, căzând şi aici eroi ai Revoluţiei - Daniel Borcea şi Valentin Rosada.

În 21 decembrie, mitingul grandios organizat de dictator la Bucureşti s-a transformat într-o mişcare anticeauşistă şi anticomunistă. În aceeaşi zi au început mişcări revoluţionare în cele mai mari oraşe ale ţării: Cluj, Braşov, Sibiu, Arad, Târgu-Mureş, Caransebeş, Cugir etc. Deşi autorităţile au deschis foc împotriva demonstranţilor, românii nu mai puteau fi înfrânţi.

Regimul comunist a căzut vineri, 22 decembrie 1989, la ora prânzului, odată cu fuga soţilor Ceauşescu din Bucureşti. Ziua de 22 decembrie a fost declarată Ziua Victoriei Revoluţiei române.

"Cu noi este Dumnezeu!" se striga sub gloanţe din mii de piepturi, acum 20 de ani, cu credinţă că trebuie să se readucă darul libertăţii, lumina speranţei şi adevărului generaţiilor de azi şi de mâine. Tinerii au fost cei care au avut curajul şi demnitatea de a sta cu pieptul gol şi fruntea sus în faţa morţii, purtând în sufletul pur idealul întregii noastre istorii.

Ei au reuşit, cu preţul suprem al vieţii lor. Dar, oare, noi am ştiut să primim şi să preţuim această ofrandă sfântă a fragedelor vieţi? Am ştiut să aducem recunoştinţă familiilor, să nu-i uităm pe ei, eroii neamului?

Ce se întâmplă, stimaţi conducători, cu lozinca "să trăiţi bine!" şi consensul de uniune politică naţională? Avem, în schimb, instigare la ură, violenţă, discriminare, imixtiune, presiune şi poliţie politică. Sacrificiul Revoluţiei a fost în zadar?

Noilor aleşi, indiferent poziţionaţi în piramida puterii, le cerem, în numele celor căzuţi pentru libertate, democraţie, demnitate, speranţă şi adevăr: să nu-i uitaţi, să nu le întinaţi sacrificiul, să nu le irosiţi darul suprem!

Ne confruntăm cu o succesiune de evenimente: jurământul în plen al preşedintelui ţării, 20 de ani de la Revoluţie şi Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului - un prilej pentru noi toţi, indiferent de apartenenţa politică, diviziunea doctrinară şi poziţionarea socială, să ne aplecăm asupra nevoilor semenilor, asupra păcii, egalităţii, fraternităţii şi democraţiei; idealuri importante ale Revoluţiei din 1989.

Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Câteva soluţii pentru 2010: capitalizarea băncilor, scăderea dobânzilor, o nouă lege care să reglementeze activitatea bancară din România"

Anul 2009 este aproape de a se încheia. Mai sunt însă mai bine de 3 luni până la încheierea anului fiscal. Pe datele pe care le avem până acum, observăm că niciuna dintre marile bănci din România nu s-a aflat pe minus în 2009. Pe de altă parte, observăm că economia SUA a început să-şi revină, dar falimentele diverselor instituţii bancare nu s-au oprit. Pe întreg parcursul crizei economice, 140 de bănci şi-au închis porţile.

De unde această diferenţă între cele petrecute în SUA şi România? Pe de o parte, din cauza reglementărilor BNR privind depozitele minime obligatorii. Pe de altă parte, din practicile bancare din România, care le dau băncilor puteri sporite în raport cu clientul când vine vorba de ducerea la îndeplinire a obligaţiilor contractuale. În sfârşit, şi datorită Ministerului Finanţelor, care a contractat numeroase credite, deci, bancherii nu au trebuit să stea cu banii sub saltea, şi au putut să facă profit pe spatele statului român.

Din păcate, principalul proiect anticriză nu s-a putut materializa. Ne referim aici la deblocarea creditării. Nu impozitul forfetar a dus la încetarea activităţii celor peste 100.000 de firme, ci incapacitatea de a lua credite. Pentru că nu erau bani şi pentru că unele din condiţiile impuse de bănci erau prea greu de îndeplinit.

Ce putem face, concret? Să purcedem la capitalizarea CEC şi a Eximbank, singurele bănci importante la care statul mai este acţionar majoritar. Nu trebuie să facem însă asta la un nivel scăzut, ci la unul crescut, suficient de mare încât să oblige celelalte bănci să acţioneze în consecinţă. Pe lângă capitalizare trebuie, deci, forţată micşorarea dobânzilor practicate de bănci. Chiar dacă Euribor-ul se află la un nivel istoric minimal, dobânzile nu au scăzut considerabil. Mai mult, aş observa că băncile din România nu scad dobânzile pentru clienţii cărora li s-au mărit discreţionar ratele la sfârşitul lui 2008 şi începutul lui 2009.

Consider, deci, că numai competiţia de pe piaţa bancară românească poate duce la scăderea dobânzilor. În aceste condiţii, ar fi normal ca BCR şi Eximbank să se implice în toate programele importante de creditare, cu dobânzi mai mici decât celelalte instituţii bancare. Asta cel puţin până la constituirea unui cadru legislativ concret privind fluctuaţia dobânzilor. De altfel, chiar Gordon Brown şi Nicolas Sarkozy observau acest defect în felul în care este construit sistemul bancar european şi cereau reglementări suplimentare, în urmă cu mai puţin de două săptămâni.

În mod normal, micşorarea nivelului rezervelor minime obligatorii ajută la relaxarea creditării. BNR a scăzut de 3 ori acest nivel în ultimul an, ajungându-se de la 40% la 25%. Efectele în creditarea directă nu s-au făcut simţite. Este normal, în aceste condiţii, să oprim aici nivelul rezervelor minime obligatorii.

Pentru cei care se gândesc la problema deficitului bugetar, trebuie făcute trei observaţii. Prima: este adevărat că majoritatea banilor rezultaţi au fost împrumutaţi de Ministerul Finanţelor Publice pentru acoperirea deficitului bugetar, dar anul se încheie acum, deci, nu mai este nevoie de continuarea acestor practici. A doua: pentru anul viitor, am stabilit un nivel al deficitului bugetar destul de înalt, astfel încât să ne putem încadra fără probleme. A treia: s-a stabilit deja cu FMI ca o parte din banii împrumutaţi să meargă direct la Ministerul Finanţelor, nu la BNR. Aşa se face că, în mod normal, România nu va mai avea nevoie să se împrumute de bani de la bănci.

În final, sintetizez cele spuse în analiza de mai sus. Trebuie să capitalizăm băncile româneşti cu sume mari, care să repornească mecanismul creditării. Mă gândesc la 2-3 miliarde de euro. Dobânzile la care se realizează aceste împrumuturi trebuie să fie scăzute, pentru ca băncile cu capital străin să fie forţate şi ele să scadă dobânzile percepute. În final, trebuie conceput un cadru legislativ concret privind drepturile băncilor de a acţiona asupra dobânzii - ar trebui eliminat cumva termenul de dobândă variabilă, dacă acesta nu este folosit în relaţie cu Euribor sau Robor.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică intitulată "Guvernul Boc IV!"

Traian Băsescu l-a pus pe Emil Boc din nou în fruntea Guvernului. Cabinetul Boc va fi format din miniştri PD-L, UDMR, independenţi şi generalul Gabriel Oprea.

Dacă validarea noului Cabinet va avea loc până la Crăciun, vom avea până la sfârşitului anului Guvernul Boc IV. Cu alte cuvinte, patru Guverne Boc într-un singur an.

Preşedintele Traian Băsescu l-a caracterizat pe Emil Boc ca fiind un om dedicat serviciului public, un om care şi-a făcut datoria în calitate de parlamentar, primar şi premier, un om al dialogului, un om care şi-a asumat responsabilitatea implementării unor soluţii extrem de dificile, aşa cum au rezultat din acordurile cu BM, FMI şi UE.

Emil Boc a intrat în istoria postdecembristă a României ca fiind primul şef de Guvern demis de Parlament prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. Marţi, 13 octombrie 2009, a fost prima dată când Parlamentul şi-a exercitat efectiv controlul asupra Executivului adoptând moţiunea de cenzură iniţiată de PNL şi PSD "11 pentru România" şi trântind Guvernul Boc 2, constituit după retragerea PSD de la guvernare. Moţiunea de cenzură a fost adoptată cu 254 de voturi pentru şi 176 împotrivă. Astfel că, după alegerile parlamentare din 2008 am avut trei Guverne Boc, Cabinetul aflat în exerciţiu fiind interimar.

Emil Boc a declarat că preia acest mandat nu pentru a deveni mai popular, ci "pentru a face ceea ce trebuie pentru România". "Ştiu ce avem de făcut. Avem nevoie rapid de un guvern care să dea stabilitate ţării. Avem nevoie ca bugetul de stat pe 2010 să fie adoptat la începutul lunii ianuarie de Parlament", a spus premierul desemnat, forul legislativ urmând să se întrunească în sesiune extraordinară.

Traian Băsescu a spus în campania electorală că el vrea să "reformeze" sistemul, şi l-a desemnat tot pe domnul Boc ca premier, acelaşi domn Boc care în urmă cu ceva timp a fost dat jos de Parlament tocmai pentru faptul că nu era bun. Acum domnul Băsescu consideră că el e "omul cel mai potrivit". Cum gândeşte oare domnul Băsescu când îl desemnează pe vechiul premier, care a fost dat jos de Parlament pentru incompetenţă? Şi mă aştept la nişte reacţii foarte vehemente a celora din corul lui Băsescu: "Boc e bun", "Boc ţine legătura cu FMI" etc., etc. Aceste afirmaţii le-am auzit şi de la domnul Băsescu, şi sincer nu m-a convins, şi nu o să mă convingă nimeni că premierul demis e "omul potrivit" pentru aceste momente vitrege şi grele prin care trecem! Băsescu ne arată încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu e preşedintele tuturor românilor, ci doar al celor portocalii!

Din câte am observat, domnii Blaga, Videanu şi Berceanu vor fi miniştri din nou, ceea ce e de domeniul ridicolului, chiar şi pentru noul preşedinte Traian Băsescu!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"România prezidenţială, România înzăpezită"

Se împlinesc 20 de ani de la Revoluţie, iar România este departe de ceea ce am fi dorit să fie.

Suntem în plină criză economică. Avem o Românie prezidenţială şi înzăpezită. Avem un vechi premier nou desemnat şi un viitor nou guvern vechi, în care se regăsesc majoritatea miniştrilor PD-L din guvernul demis prin moţiune de cenzură. Această echipă ar trebui să salveze România, să scoată ţara din criză. Dar ce speranţe am putea avea cu un guvern încropit doar pentru a-i recompensa pe cei care au contribuit la victoria preşedintelui?

Prezenţa Elenei Udrea la Dezvoltare, menţinerea lui Berceanu la Transporturi şi a lui Videanu la Economie au acelaşi sens: bani pentru elita portocalie!

Un exemplu elocvent îl reprezintă firmele de casă ale PD-L, care încasează milioane de lei pentru deszăpeziri, iar rezultatele se văd! După câteva zile de ninsoare şi viscol, cuvântul de ordine este haosul. Drumuri închise, oameni blocaţi pe câmp în maşini, trenuri anulate, zboruri întârziate - acesta este tabloul unei zile de iarnă, timp în care banii pentru deszăpeziri ajung în buzunarele unor firme ce gravitează în jurul pd-l-iştilor de frunte, firme abonate la banii publici, precum Argecom, Gecor, Rosal sau Delta ACM 93.

Cu cine facem reforma statului? Cu domnul Radu Berceanu, prezent în aproape toate guvernele din ultimii 20 de ani, care ne-a demonstrat că este posibil să petreci ani buni în fruntea unui minister şi să nu laşi nimic în urma ta? Cu domnul Videanu, expert la înlocuit borduri? Cu Teodor Baconschi, ambasadorul la Paris, performant în obţinerea de voturi de la românii din diaspora? Cu Udrea, anchetată pentru modul în care a cheltuit banii publici?

După 20 de ani de la Revoluţie avem o ţară dezbinată şi îndatorată, o ţară condusă de o castă de privilegiaţi, formată din apropiaţii preşedintelui Traian Băsescu.

De la lozincile privind reformarea clasei politice la acest grup de abonaţi la demnităţi publice, cu prestaţii neconvingătoare în funcţiile deţinute, este drum lung!

Anul 2010 va fi, aproape sigur, unul dintre cei mai dificili ani din istoria democratică a României. Programul de guvernare pe care îl propune "noul" Cabinet este, în esenţă, cel pe care l-am văzut la anteriorul Cabinet Boc. Este un program lipsit de viziune, o înşiruire de principii şi obiective, fără repere, termene şi soluţii. Programul anticriză a fost excelent, dar a lipsit cu desăvârşire!

În acest moment, avem nevoie de un guvern puternic, care să adopte măsuri energice de luptă împotriva crizei, care să asigure stabilitate. România are nevoie de un cabinet de profesionişti, de oameni capabili să pună la punct o strategie anticriză, nu de un guvern-marionetă al preşedintelui Traian Băsescu.

Concursul naţional de risipă şi fraudă trebuie să înceteze!

Stimaţi colegi,

În urmă cu 20 de ani am visat o altă Românie. Cei mai mulţi români simt o imensă amărăciune, iar decepţiile au tendinţa de a sacrifica nuanţele.

În urmă cu 20 de ani, s-a murit pentru libertate şi democraţie.

Pentru peste o mie de familii, 22 decembrie 1989 nu este doar o dată amintită des la ştiri atunci când vorbim despre Revoluţie, ci ziua în care copiii lor nu s-au mai întors acasă. Fără jertfa eroilor-martiri ai Revoluţiei, destinul nostru ar fi fost altul.

Astăzi, suntem datori să redăm românilor încrederea în instituţiile democraţiei şi speranţa într-un viitor mai bun!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"După 20 de ani..."

În aceste zile se împlinesc 20 de ani de la câştigarea dreptului la democraţie, la alegerea liberă a reprezentanţilor în Parlament, care să lucreze pentru cetăţeni, pentru servirea interesului public!

După 20 de ani constatăm că România s-a schimbat mult, că este o ţară membră a Uniunii Europene, a NATO, o ţară care se consideră democratică, deşi multe instituţii nu funcţionează cum trebuie, deşi interesul general nu este pus în centrul politicilor publice, deşi mai sunt încă probleme grave, care cer soluţionare rapidă...

După 20 ani trăim într-o ţară care se vrea mai bună, dar în care oamenii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi, mai departe de actul politic, mai dezamăgiţi, mai indiferenţi, şi acest aspect este îngrijorător...

După 20 ani, toate lucrurile în neregulă din societatea noastră parcă apasă mai greu asupra tuturor celor care îşi doresc o putere sinceră, cinstită, practicată cu responsabilitate şi care să fie pusă exclusiv în slujba cetăţeanului...

După 20 de ani am înţeles că viaţa merge oricum înainte, dar am mai înţeles că acest înainte depinde şi de noi, de cetăţeni, dacă avem dorinţa să contribuim la luarea unor decizii corecte şi drepte...

După 20 de ani vedem că sunt atâtea de făcut încât uneori mă cuprinde deznădejdea, mă doare că multe care se puteau face repede şi bine s-au realizat târziu şi prost şi că se continuă în acest fel...

După 20 de ani ar trebui să ne dorim în primul rând sănătate şi noroc, pentru că de restul putem să ne ocupăm singuri şi putem să găsim soluţii în cadrul societăţii, forţând statul să ne asculte, să ne reprezinte...

Crăciun fericit şi La mulţi ani!

Domnul George Ionescu:

"Sărbătoarea Crăciunului la români"

Decembrie este, probabil, cea mai aşteptată şi mai îndrăgită lună a anului, de toată lumea, dar în special de copii. Marile bucurii pe care ni le aduce această ultimă lună a anului sunt sărbătorile de iarnă, cu toate credinţele şi datinile care le însoţesc.

Vechile datini româneşti ne ajută în fiecare an să simţim şi să trăim atmosfera plină de căldură şi veselie a sărbătorilor de iarnă. Datinile şi obiceiurile par să realizeze o misterioasă legătură între cer şi pământ. Iarna, de sărbători, oamenii au un adânc sentiment de bucurie pe tot globul şi par a circula liber dintr-un univers în altul. Perpetuate de-a lungul secolelor, tradiţiile şi obiceiurile ni se înfăţişează într-o frumuseţe aparte.

Pe 6 decembrie este ziua Sfântului Nicolae, iar după tradiţia populară, aceasta este prima zi de iarnă. Credincios, Sfântul Nicolae este făptuitor de minuni şi martir pentru credinţa în Iisus. La români, Sfântul Nicolae este închipuit ca un moş cu barbă albă care poate aduce ninsoarea scuturându-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor mici. În seara din ajun (5 decembrie), părinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a pune alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să îi cuminţească, măcar în principiu, pe copii care nu s-au purtat bine in timpul anului

Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului, iar obiceiurile specifice acestei zile sunt de natură religioasă. Din dimineaţa acestei zile pană spre miezul nopţii, cete de copii merg cu "Moş Ajunul", care anunţă venirea colindătorilor. Tot în această noapte, Moş Crăciun vine la copii şi le pune cadouri sub brad.

Moş Crăciunul cu plete dalbe, astăzi îmbrăcat în costum roşu, cu sacul doldora de jucării sau alte atenţii, deplasându-se în sanie trasă de reni, de cerbi sau de iepuraşi, nu ţine deloc de vechile tradiţii româneşti, ci reprezintă, ca şi pomul de Crăciun, un împrumut târziu din Europa vestică.

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei străvechi precreştin, dar care, în timp, a ajuns să facă casă bună cu creştinismul. Colindele atrag norocul sau binecuvântarea asupra oamenilor şi gospodăriilor pentru tot anul care urmează. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Colindele religioase sunt foarte asemănătoare în toate zonele ţării, cele mai cunoscute şi apreciate fiind: "O, ce veste minunată", "Steaua", "Trei păstori", "La Vifleim colo-n jos", "Cântec de Crăciun", "Aseară pe înserate". Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "Iată vin colindătorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunată" de D.G. Kiriac, "Domnuleţ şi Domn în cer" de Gheorghe Cucu.

Pe lângă aceste colinde al căror subiect este Naşterea Domnului, românii mai fac urări prin intermediul unor alte colinde, create pe baza unor obiceiuri laice: "Pluguşorul", "Capra", "Ursul", "Sorcova". Acestea sunt câteva din manifestările folclorice care fac din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase manifestări spirituale ale poporului nostru.

În unele colţuri ale ţării, tradiţia este păstrată cu sfinţenie, iar sărbătoarea Crăciunului are un farmec aparte. În fiecare judeţ, oamenii de la sate au obiceiuri specifice, pe care le prezintă cu mândrie. De aceea, de Crăciun ies la iveală tradiţii de care mulţi dintre noi n-au auzit niciodată. Repertoriul tradiţiilor româneşti cuprinde, pe lângă colinde, şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine. Acestea exprimă înţelepciunea populară, realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, specifice diferitelor zone ale ţării.

În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, odată cu aşteptarea, în seara de Ajun, a lui Moş Crăciun. Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îşi trage originile de la popoarele germanice. Tradiţia s-a răspândit în restul Europei şi apoi în toată lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului, bomboanele de pom, globurile şi ghirlandele au devenit clasice.

Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare.

Fie că se regăseşte în credinţa creştină sau nu, sărbătoarea Crăciunului este pentru toţi un prilej de bucurie, de a deveni mai buni şi de a petrece timp preţios cu familia sau prietenii.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "Reabilitarea termică - mai mult decât o necesitate".

Parlamentul European, împreună cu Consiliul Europei, a emis Directiva 2006/32/CE cu privire la eficienţa energetică a utilizatorilor finali şi serviciile energetice. Reducerea consumului de energie are ca efecte reducerea costurilor de întreţinere a blocurilor de locuinţe, diminuarea efectelor schimbărilor climatice, dar şi îmbunătăţirea aspectului exterior al localităţilor.

În România, majoritatea blocurilor de locuinţe construite în perioada 1950-1989 au un nivel scăzut de izolare termică, costul facturilor locatarilor în perioada de iarnă fiind foarte ridicat. Unul dintre motive îl reprezintă faptul că o mare parte din căldura unui apartament se pierde, dar locatarii sunt obligaţi să o plătească.

Potrivit datelor statistice, reabilitarea termică a blocurilor ar reduce costurile de întreţinere cu aproximativ 40%. În plus, dacă locuinţa este reabilitată din punct de vedere termic, acest lucru conduce la dispariţia igrasiei din interior, dar presupune şi refacerea faţadei blocului.

În prezent, din cauza situaţiei financiare dificile de la nivel mondial, dar şi naţional, tot mai puţini români îşi pot permite să aloce fondurile necesare finanţării reabilitării termice a locuinţelor lor. În condiţiile actelor normative în vigoare, finanţarea lucrărilor se asigură astfel: 50% din alocaţii de la bugetul de stat, 30% din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale şi/sau din alte surse legal constituite şi 20% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari şi/sau din alte surse legal constituite. Prin excepţie de la aceste prevederi, autorităţile administraţiei publice locale pot asigura, în limita fondurilor aprobate anual cu aceasta destinaţie, pe lângă cota de 30%, preluarea parţială sau integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei de 20% ce revine asociaţiei de proprietari. Autorităţile administraţiei publice locale pot hotărî cu privire la măsurile aplicabile în vederea recuperării sumelor avansate pentru acoperirea cotei de 20%, pe baza mecanismelor proprii stabilite de acestea sau preluarea parţială sau integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei proprietarilor din blocul de locuinţe aflaţi în imposibilitate de a asigura sumele ce le revin.

Nouă ne stă în putere să sprijinim populaţia, dar şi să dăm dovadă de responsabilitate. Protecţia mediului nu costă mult, dar efectele pot dura o veşnicie.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică intitulată "Alte alianţe, un nou Guvern Boc"

"Este greu de imaginat cum se va forma noul Guvern...", spuneam într-o declaraţie politică anterioară, din 15 decembrie 2009, însă acum, după ce totul s-a mai liniştit, ne trezim parcă dintr-un vis în care vreo 10 din cei 19 miniştri demişi de Parlament şi-au reluat activitatea în acelaşi mărinimos Guvern care promitea mult mai mult decât a făcut până în prezent. Totul se face însă într-un alt mod, adică: cu doi vicepremieri, Vasile Blaga şi Marko Bela, cu aceeaşi miniştri - Adrian Videanu, Radu Berceanu, Elena Udrea sau Gabriel Sandu, şi cu ministere cumulate, în loc de 19 doar 15. În privinţa aliaţilor, în loc de PSD, au apărut alţi amatori de guvernare, care abia au aşteptat să fie invitaţi să facă parte din Guvern, aşa cum o făcuse de fapt şi imediat după alegeri UDMR, cu reţinerea pe atunci a PSD-ului. UDMR-ul este mereu dispus să ofere ceva, iar de data asta, chiar dacă oferta a fost minimă, gândindu-ne la cele câteva procente de la alegerile prezidenţiale, au obţinut maximul posibil, adică şi un post de vicepremier. Ce vor oferi UDMR-ul culturii, sănătăţii şi mediului din România vom vedea imediat după această iarnă, însă se pare că mai nimic în plus faţă de ceea ce ar fi oferit oricare dintre ceilalţi posibili parteneri, care însă, cu mai multă prudenţă s-au abţinut. În privinţa minorităţilor, nici o noutate: nu vor miniştri, nu vor la guvernare, ci doar susţin Guvernul, pentru că altfel nici aşa nu era posibil ca acesta să existe la ora actuală, în prag de cea de-a II-a tranşă de la FMI şi în prag de colaps economic pentru România, din care cu toţii am fi avut de pierdut.

În privinţa PNL-ului, lucrurile par mai complicate, încât nu şi-au dorit la guvernare în orice condiţii, ci doar cu anumite garanţii pe care se pare că actualul şi viitorul Guvern Boc, nu le-a agreat. În aceste condiţii, lupta dintre putere şi opoziţie devine extrem de puternică, însă după învestirea actualului cabinet, pe care se pare că nimeni nu are interesul să-l invalideze de la început. Ar fi un alt început, dar parcă este asemănător cu cel pe care parlamentul l-a mai demis odată. Şansele de reuşită ale actualului cabinet, după învestire, sunt minime, precum majoritatea parlamentară, şi se întrevede o luptă foarte strânsă pentru următoarea perioadă, de după vacanţa parlamentară de Crăciun.

Până atunci, mult noroc noului Guvern !

Domnul Mircea Grosaru:

"21 decembrie 1989 - 2009"

Ziua de 21 decembrie rămâne pentru România o zi memorabilă, în care Nicolae Ceauşescu se adresa poporului din balconul Comitetului Central, de unde a fost alungat sau sfătuit să fugă cu elicopterul, întrucât lucrurile şi situaţia din ţară nu se mai puteau controla nici cu Armata, nici cu Securitatea.

Cei care au trăit evenimentul, îşi aduc aminte de condiţiile îngrozitoare în care trăiau românii, de modul în care cetăţenii, de bună voie au ieşit în stradă, unde mulţi dintre ei şi-au pierdut viaţa sub şenilele tancurilor scoase în stradă pentru a opri această mişcare ce devenea din ce în ce mai ameninţătoare la adresa regimului totalitar.

Iată-ne acum, după 20 de ani de la Revoluţie, dacă ziua de 21 decembrie 1989 este considerată zi de referinţă a revoluţiei române, într-o situaţie total diferită, în care multe s-au realizat în ţara noastră, dar şi după 20 de ani în care multe s-au promis şi mult mai puţine s-au realizat. Un lucru însă este sigur: suntem liberi, liberi în gândire şi în tot ceea ce facem, şi nimic nu-i mai de preţ decât libertatea !

Cu toate neajunsurile noastre, cu un guvern căzut şi reînvestit, cu miniştri demişi şi reinstalaţi în funcţie, cu o clasă politică neperformantă, cu promisiuni multe şi cu obiceiuri înrădăcinate parcă la nivelul tuturor structurilor statului, România se găseşte pe o traiectorie nouă, cel puţin din perspectivele care ni le deschid în continuare Uniunea Europeană sau NATO.

Avem datorii la Banca Mondială, la Fondul Monetar Internaţional şi populaţia este încă în suferinţă, însă nu este aceeaşi suferinţă şi umilinţă de care am avut parte cu toţii înainte de anul 1989.

Desigur că multe s-au schimbat şi multe sunt încă în curs de schimbare, iar aceste lucruri se fac pe fondul liniştii politice interne, care sper să se fi instalat măcar pentru o perioadă, chiar dacă lupta politică şi opoziţia actuală este de altă părere.

Multe dintre cele susţinute de opoziţie sunt adevărate, iar faptul că între puterea actuală şi opoziţie există o egalitate aproape perfectă, cum nu a mai existat vreodată, o luptă continuă, o luptă pe principii şi idei noi, care să scoată la ora actuală România din criza financiară, este tot o dovadă de libertate.

Sărbători fericite tuturor !

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie"

În octombrie 2009, guvernul condus de Emil Boc şi format din membri PD-L a fost demis prin moţiune de cenzură de Parlament, o premieră absolută pentru România postdecembristă. Motivul iniţierii şi adoptării acestei moţiuni de cenzură a fost unul simplu şi destul de evident: incompetenţa de care a dat dovadă guvernul Boc.

Astăzi, la două luni după acest vot de blam dat guvernului, Băsescu sfidează din nou Parlamentul, nominalizând acelaşi premier demis pentru nepricepere. Mai mult, premierul desemnat Emil Boc vine cu o echipă care, deşi e cârpită pe alocuri, conţine aceleaşi nume controversate ce au făcut parte şi din guvernele Boc precedente: Berceanu, Videanu, Blaga sau Udrea.

Dincolo de faptul că atât preşedintele, cât şi premierul desemnat ne desconsideră propunându-ne aceiaşi miniştri puternic contestaţi, acest demers este unul împotriva principiilor constituţionale, împotriva instituţiei Parlamentului, dar şi împotriva bunului-simţ. Din acest motiv, Partidul Naţional Liberal va vota împotriva acestui Guvern, în această formulă sensibil asemănătoare cu cea a guvernului demis în luna octombrie.

După cum am precizat, incompetenţa este principalul motiv pentru care guvernul Boc (III) a fost demis acum două luni. Acum însă, atât preşedintele Băsescu, cât şi Emil Boc încearcă să ne convingă că, în acest răstimp, nepriceperea şi toate erorile grave de judecată ce au caracterizat actul de guvernare din ultimele luni au dispărut subit şi că noul guvern, mai spălat, mai împrospătat va face faţă cu brio, de data aceasta, provocărilor crizei economice şi morale din România.

Din păcate însă, programul de guvernare a rămas neschimbat, viziunea asupra economiei este neschimbată şi cei mai importanţi miniştri din guvern au rămas aceiaşi: oameni asupra cărora încă planează suspiciuni de corupţie.

Şi atunci, mă întreb şi vă întreb retoric: cum va putea evolua România de acum încolo având la cârmă aceiaşi oameni ce au condus-o aproape de faliment în ultimul an de zile?!

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Minorităţilor Naţionale"

Pe data de 18 decembrie a fost sărbătorită "Ziua Minorităţilor Naţionale" în România. În anul 1992, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat "declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase". Acesta a fost primul document prin care fiecărei populaţii minoritare i-au fost garantate drepturile.

Ziua minorităţilor naţionale a fost adoptată de ţara noastră în decembrie 1998 şi este sărbătorită de 18 minorităţi etnice: maghiari, rromi, germani, ucraineni, ruşi lipoveni, evrei, turci, tătari, armeni, bulgari, sârbi, croaţi, cehi, slovaci, polonezi, greci, albanezi, italieni.

Ca în fiecare an, Departamentul pentru Relaţii Interetnice a organizat o serie de manifestări prin cântece şi dansuri tradiţionale, expoziţie de costume şi obiecte de artizanat şi delicatese specifice fiecărei minorităţi.

Ziua Minorităţilor Naţionale reprezintă un prilej de a reflecta ce înseamnă să trăim alături de persoane care aparţin unor etnii diferite. Multiculturalitatea este frumoasă şi trebuie să o preţuim, deoarece convieţuirea alături de alte etnii reprezintă o bogăţie inestimabilă.

Ruşii lipoveni au venit pe teritoriul României la mijlocul secolului al XVII-lea, după schisma bisericii ortodoxe ruse. Am păstrat cu sfinţenie credinţa, limba, obiceiurile şi tradiţiile din generaţie în generaţie.

Consider că această sărbătoare este un prilej de a promova caracterul multicultural şi multietnic al României, un exemplu de înţelegere, colaborare şi armonie între minorităţile naţionale.

Domnul Costică Macaleţi:

"22 decembrie - Botoşani, după 20 de ani"

Declaraţia mea politică se referă la o aniversare de maximă importanţă în istoria României. Acum douăzeci de ani, pe 22 decembrie 1989, poporul român, jertfindu-şi mulţi fii pe altarul libertăţii, s-a scuturat de povara comunistă şi a readus ţării demnitatea! Preţul plătit? 1104 morţi. 3352 răniţi. Pentru peste o mie de familii, 22 decembrie nu este doar o dată pomenită des la ştiri înaintea sărbătorilor, ci data la care taţii, mamele, fraţii, surorile, fiicele sau fiii lor nu s-au mai întors acasă. Tineri şi vârstnici, bărbaţi şi femei, singuri în faţa represiunii ceauşiste. S-a scandat atunci "libertate!", "noi suntem poporul!", "jos tiranul!" şi "nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!". Momente extraordinare au arătat atunci ţării şi lumii întregi ca poporul român şi-a câştigat prin jertfă dreptul de a trăi liber şi demn într-o ţară care refuză să mai trăiască în frig, mizerie şi minciună. Românii au ieşit din bezna comunistă cu speranţă, cu încredere, cu dorinţa de mai bine.

Unde sunt acele idealuri acum? Şi botoşănenii au ieşit în actuala Piaţă a Revoluţiei din oraş şi şi-au scandat dorinţa fierbinte de a scăpa pentru totdeauna de totalitarism. Unde suntem acum? România este membră a Uniunii Europene dar noi, botoşănenii, avem în continuare cel mai sărac judeţ din UE. Pensionarii noştri sunt de trei ori mai numeroşi decât cei care lucrează în judeţ. Tinerii sunt la muncă împrăştiaţi prin toată Europa pentru că nu mai avem locuri de muncă acasă.

Există încă familii în judeţ pentru care curentul electric este un basm de adormit copiii. Aceiaşi copii care-şi fac lecţiile la lumina lumânării ca în vechime şi, să nu uităm, exact că acum douăzeci de ani. Societatea de termoficare a municipiului Botoşani are datorii de patru ori mai mari decât activele sale şi mulţi suferă de frig. Exact ca acum douăzeci de ani.

Sărăcia bântuie judeţul şi speranţa de viaţă a scăzut. Magazine sunt încă peste tot, chiar dacă actuala criză şi impozitul forfetar au forfecat micii întreprinzători, dar cine are bani să le cumpere marfa? Pensionarii nu au bani de medicamente şi se sting, umiliţi şi trişti, uneori chiar în pragul farmaciilor.

Medicii se luptă pentru drepturile salariale fireşti şi din ce în ce mai des aleg drumul străinătăţii unde sunt recompensaţi la nivelul muncii lor. Exact ca acum douăzeci de ani!

Sportivii se antrenează pe dealuri şi îşi aduc echipamentul de acasă cumpărat de ei şi nu avem, la nivel de club, nicio echipă în primul eşalon la niciun sport de echipă, la nicio disciplină sportivă.

Profesorii fac naveta la ţară în aceleaşi condiţii şi trăiesc din salarii mizerabile. Băncile din şcoli sunt vechi şi nu sunt bani pentru cărţi, rechizite şi material didactic. Exact ca acum douăzeci de ani!

Avem libertate de gândire, de întrunire, de exprimare. N-avem condiţii să ne dezvoltăm. Botoşaniul a ales un preşedinte, dar un altul a schimbat rezultatul alegerilor în favoarea sa la nivel naţional printr-o fraudă de proporţii.

Unde sunt idealurile pentru care au murit românii acum douăzeci de ani? Unde e bunăstarea, unde e respectul autorităţilor pentru cetăţean, unde e şansa pentru un trăi decent pentru bătrânii noştri, unde e şansa tinerilor de a-şi întemeia o familie şi a munci cinstit, în ţara lor, pentru ţara lor?

1104 morţi. 3352 răniţi. A meritat? Respect celor care s-au jertfit!

Doamna Manuela Mitrea:

"20 de ani de la Revoluţia din 1989"

Acum 20 de ani, românii din întreaga ţară au ieşit în stradă pentru libertate, democraţie şi o viaţă mai bună.

Libertatea am câştigat-o atunci, în decembrie 1989, însă am plătit-o scump, cu sânge şi vieţi omeneşti, iar democraţia am învăţat-o şi exersat-o în toată această perioadă.

În cei 20 de ani de libertate şi democraţie, România a devenit membră NATO şi a Uniunii Europene. Milioane de români continuă totuşi să viseze la o viaţă mai bună.

Trebuie să recunoaştem că acest ideal al Revoluţiei din 1989 este încă departe pentru mulţi români care sunt împovăraţi de grija zilei de mâine, sunt şomeri sau ameninţaţi cu şomajul, au pensii mizere, n-au posibilitatea de a-şi lua o casă şi a-şi întemeia o familie. Clasa politică are o parte din vină. Ea trebuie să facă mai mult pentru a corecta această mare nedreptate.

Românii aşteaptă de la clasa politică - putere şi opoziţie - răspunsuri şi soluţii la problemele lor, iar noi trebuie să demonstrăm că le avem, mai ales în contextul crizei economice mondiale, altfel oamenii ne vor judeca, iar judecata lor va fi aspră.

Stimaţi colegi, sângele vărsat în decembrie 1989 ne obligă să lăsăm orgoliile deoparte, să ne dăm mână cu mână şi să facem tot ceea ce depinde de noi ca idealul unei vieţi mai bune să fie trăit de fiecare român!

Domnul Adrian Mocanu:

"Revoluţia din Decembrie 1989, la 20 de ani"

Decembrie '89 ne-a adus cel mai frumos cadou: libertatea.Timişoara a deschis calea. Curajul tinerilor din acea perioadă a rescris istoria acestui neam. A fost poate un semn, o mărturie şi, cu siguranţă, un nou început pentru acest popor.

Pentru cei mai mulţi dintre noi, libertatea este o noţiune relativă, care poate fi înţeleasă ca atare într-un anumit cadru istorico-geografic şi într-o anumită împrejurare, în timp ce într-o altă situaţie ar putea apărea drept forma de manifestare a unei constrângeri. Şi dacă pentru unii dintre revoluţionarii de atunci preţul libertăţii a fost viaţa lor, înseamnă că noi astăzi avem datoria să apărăm şi să realizăm idealurile lor.

Nu trebuie să uităm niciodată că pentru peste o mie de familii din ţară, 22 decembrie 1989 nu este doar o dată pomenită des la emisiunile de ştiri dinaintea sărbătorilor, ci data la care copiii sau părinţii lor nu s-au mai întors acasă. Este amintirea care le umbreşte şi le va umbri fiecare Crăciun până la sfârşitul vieţii lor. Datorită lor, noi ne permitem luxul de a nu alege între a fi golani sau comunişti, huligani sau activişti... Însă acest lux a fost cumpărat cu sânge de către cei morţi la revoluţie, iar familiile lor plătesc şi acum dobânda.

Mai trebuie spus că, înainte de Revoluţia română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod paşnic la democraţie. România a fost singura ţară din blocul estic care a trecut printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi.

Acum, după 20 de ani de experienţă postrevoluţionară, putem aminti spusele lui John Prebble: "Revoluţiile nu sunt făcute de sfinţi, nedreptatea e adesea doborâtă de nesocotinţă, iar omul care sparge o uşă spre viitor arareori stăpâneşte camera de dincolo de ea". Am amintit aceste cuvinte pentru că sunt astăzi foarte multe păreri controversate despre evenimentele de atunci şi foarte mulţi nemulţumiţi de evoluţiile socio-politice ale societăţii noastre în acest interval de timp.

Chiar dacă pentru unii dintre noi viaţa pe care o trăim astăzi nu este cea pe care o visam în acele zile ale revoluţiei, consider că nu este moral şi demn să mai încercăm astăzi să găsim argumente pentru a renega faptele, idealurile şi sacrificiul suprem al eroilor de atunci.

După 20 de ani, amintirile participanţilor şi ale urmaşilor eroilor-martiri sunt repere vii ale crezurilor pe care trebuie să le ducem mai departe.

Este important să nu uităm!

Doamna Daniela Popa:

"Ansamblul arheologic Sarmizegetusa, între nepăsare, neglijenţă şi uitare"

În declaraţia politică de astăzi doresc să trag un semnal de alarmă asupra stării grave în care se află unul dintre cele mai importante monumente istorice de pe teritoriul României, Sarmizegetusa Regia.

Sarmizegetusa Regia aparţine de Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina (PNGMC), ce include cetatea dacică în una din zonele speciale de conservare ale parcului. Comisia pentru Monumentele Naturii din cadrul Academiei Române este autoritatea care aprobă intervenţia în aceste perimetre protejate. Din această cauză, autorităţile locale precum Primăria Orăştioara de Sus, Consiliul Judeţean Hunedoara sau Direcţia pentru Cultură nu pot derula acţiuni de întreţinere şi curăţare a locului. Ceea ce este şi mai îngrijorător este faptul că cel mai important ansamblu arheologic de pe teritoriul României nu are un administrator stabilit de lege. Nimeni nu ştie cine administrează situl, cine asigură paza etc. Calitatea de administrator a cetăţilor dacice este revendicată de mai bine de cinci ani de zile de către Ministerul Mediului pe de o parte, şi de către autorităţile locale, pe de altă parte.

Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina (PNGMC) a fost înfiinţat în anul 1979, întinzându-se pe o suprafaţă de 38.000 de hectare din Munţii Orăştiei. Încă de la început a inclus în arealul său şi o mare parte din complexul cetăţilor dacice, inclusiv Sarmizegetusa Regia. O perioadă, Parcul a existat mai mult pe hârtie, dar de la înfiinţarea Administraţiei PNGMC au început să apară probleme administrative. Sarmizegetusa Regia a fost inclusă în una dintre zonele speciale de conservare ale Parcului. În ariile cu statut special, intervenţia umană nu este permisă fără aprobarea Comisiei pentru Monumentele Naturii din cadrul Academiei Române, fie că este vorba de activităţi de curăţare a locului sau de săpături arheologice.

Din 2004, pentru orice săpătură arheologică, cercetătorii trebuie să ceară aprobarea Administraţiei Parcului. A durat doi ani până cele două părţi au ajuns la o înţelegere care să le permită măcar cercetarea sitului istoric, fără să fie încălcate regulile zonelor naturale protejate. Pe de altă parte, cei de la Administraţia PNGMC afirmă faptul că puterile instituţiei sunt limitate prin faptul că fondul forestier este dat în grija Romsilva, iar fondul cinegetic, în grija Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi. În aceste condiţii, rolul Administraţiei PNGMC nu poate fi decât unul de supervizare şi nu de administrare. Şi ca încurcătura să fie şi mai mare, orice săpătură pe care Administraţia PNGMC vrea să o facă acolo nu este posibilă fără aprobarea Primăriei Orăştioara de Sus şi a consiliului Judeţean Hunedoara.

Pe de altă parte, reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara susţin că au întocmit, în anii trecuţi, mai multe proiecte pentru a obţine finanţări europene pentru cercetarea şi restaurarea vestigiilor de la Sarmizegetusa Regia. De fiecare dată însă a eşuat din acelaşi motiv: instituţia nu este proprietarul sau administratorul terenului pe care se află monumentul.

Cealaltă capitală antică de pe teritoriul Hunedoarei, Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, are ca administrator Consiliul Judeţean, prin intermediul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Există şi aici o problemă - lipsa banilor. Vechiul oraş roman se întinde pe cel puţin 60 de hectare, iar o bună parte din zidurile sale sunt şi acum sub pământ. În ultimele decenii s-au alocat bani doar pentru săpături, dar vestigiile descoperite nu au beneficiat şi de fonduri pentru restaurare şi conservare. Din acest motiv, arheologii preferă acum să aştepte un proiect serios şi finanţare pentru cercetări de amploare.

În timp ce alte state scot milioane din turism şi din trecutul lor, noi ne abandonăm istoria, cu monumentele şi întâmplările de mii de ani. Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa sunt locuri parcă ale nimănui. Turiştii care ajung în zonă sunt fie fericiţi că nu îi bagă nimeni în seamă, lăsând în urmă seminţe, peturi etc., fie dornici de cunoaştere şi, în acest caz, sunt dezamăgiţi că nu au de unde cumpăra o broşură cu informaţii despre monumente, fie că nu au de unde angaja un ghid turistic, fie de drumul plin de gropi şi obstacole, fără indicatoare şi panouri cu informaţii.

Sarmizegetusa Regia şi cetăţile dacice din imediata apropiere sunt parte din leagănul civilizaţiei poporului român. Din păcate, statul român nu face absolut nimic pentru a amenaja, reconstrui şi valorifica cetăţile, iar fondurile europene care ar putea fi folosite pentru aşa ceva nu pot fi accesate pentru că nu există nici un administrator care să se ocupe de acest areal.

Este regretabil faptul că, din cauza absenţei unui sistem integrat de gestiune a zonei, monumentele sunt vandalizate de către turişti: blocuri de piatră sunt scoase din ziduri, sunt dislocaţi stâlpii din sanctuare, se aprind focuri de tabără, se instalează corturi în sanctuar. De asemenea, Sarmizegetusa Regia este vizată de căutătorii de comori, piese arheologice de mare valoare putând deveni obiectul traficului de patrimoniu.

Lansez un apel către Guvernul României şi în mod special către Ministerul Mediului şi Ministerul Culturii de a demara de urgenţă un dialog cu autorităţile locale pentru a identifica şi a pune în practică o soluţie coerentă şi integrată în vederea salvării ansamblurilor arheologice Sarmizegetuza Regia şi Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Protejarea şi conservarea patrimoniului cultural şi istoric trebuie să fie o prioritate naţională şi trebuie să facă obiectul unei politici coerente, susţinute şi responsabile.

Domnul Vasile Silviu Prigoană:

"Despre egalitatea de şanse"

România de astăzi este ţara europeană în care sunt încă prezente printre cele mai multe inechităţi şi discrepanţe între şansele pe care cetăţenii le au în dezvoltarea lor în societate. Urmare a evoluţiilor socio-economice din ultimii 20 de ani s-a reuşit contraperformanţa, deloc de dorit, de a ne apropia de un tip de societate în care egalitatea de şanse se realizează stratificat, pe etaje. Semnalez faptul că nu este departe momentul în care lipsa de comunicare între aceste paliere va genera blocaje sociale generatoare de crize, conflicte şi instabilitate.

Se poate vorbi despre clivajul dintre oraş şi sat în ceea ce priveşte educaţia, asistenţa medicală, accesul la utilităţi. Se poate vorbi despre diferenţe între femei şi bărbaţi sau despre accesul la binefacerile modernităţii pentru categorii mai mari sau mai reduse numeric de populaţie. Se poate vorbi despre şansa sau, mai corect, neşansa persoanei cu dizabilităţi sau a persoanei cu aptitudini speciale.

Originea acestui defazaj nu se limitează doar la incapacitatea clasei politice de a propune soluţii pertinente la problemele cu care se confruntă categoriile sociale aflate, în mod tradiţional, în aria excluziunii sau marginalizării. Spre deosebire de statele europene, unde societatea civilă a secondat acţiunea administraţiei publice şi a făcut presiuni în vederea unor strategii coerente de integrare socială, în România organizaţiile neguvernamentale nu se dovedesc în măsură să creeze infrastructura necesară diminuării diverselor forme ale discriminării şi excluziunii de orice fel.

În acest context, realitatea socială evoluează oarecum diferit faţă de rapoartele oficiale şi în prea mică măsură într-o direcţie pozitivă. Este şi cazul concret al zonei politico-administrative ce oferă asistenţă persoanelor cu dizabilităţi. În relaţie cu acestea, statul continuă să-şi limiteze intervenţia la asistenţă financiară, obiectiv adesea precar din cauza deficitului de resurse ce afectează parcă în mod constant bugetul asigurărilor sociale.

Relaţia directă a acestor cetăţeni cu instituţiile administrative este inhibată inclusiv de inexistenţa sau plasarea defectuoasă a rampelor de acces în clădiri sau în mijloacele de transport în comun. De asemenea, deşi legislaţia a propus o serie de stimulente fiscale firmelor care angajează astfel de persoane, sunt multe situaţiile în care companiile preferă să plătească impozite mai mari decât să facă apel la acest gen de resurse umane. Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu au dovedit, până acum, prea multă originalitate şi iniţiativă în facilitarea dialogului între cei aflaţi în dificultate şi potenţialii angajatori, iar deschiderea doar clamată de sistemul administrativ şi de cel educaţional este multiplicată de prejudecăţi de mult absente din mentalul lumii civilizate.

În afara unor bune intenţii exprimate la diverse seminarii pe teme sociale, autorităţile persistă în a-i trata pe cei aflaţi în dificultate ca pe o problemă de imagine, pe care, din când în când, încearcă să o diminueze prin alocări de fonduri. O abordare realistă a politicilor sociale înseamnă asumarea concretă a subiectului egalităţii de şanse ca obiectiv al evoluţiei societăţii româneşti, iar acesta nu presupune doar susţinerea financiară a unor categorii de persoane.

Cetăţenii la care mă refer pot întoarce societăţii, la rândul lor, un vast potenţial creativ, având capacitatea de a se exprima şi ca producători de bunuri şi servicii, iar România nu este atât de bogată pentru a-şi permite să ignore astfel de oportunităţi.

Lumea europeană în care ne-am integrat a înţeles pe deplin acest lucru, iar de rapiditatea cu care vom trece la măsuri concrete, în sensul mobilizării celor interesaţi să prospere ca membri cu drepturi depline ai comunităţii, depinde de ritmul în care vom impulsiona modernizarea profundă a societăţii româneşti. În fapte, nu doar în vorbe!

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Berceanu nu poate schimba realitatea României şi schimbă regulile după realitate"

Mandatul domnului ministru Berceanu s-a făcut remarcat prin a fi perioada cu cele mai multe accidente feroviare, în care şi-au pierdut viaţa zeci de români şi au fost înregistrate mari pierderi materiale. Şi asta din cauza situaţiei defectuoase a infrastructurii de transport feroviar, în care domnul Berceanu refuză cu obstinaţie să investească bani.

Masivele disponibilizări de la CFR, precum şi situaţia precară a dotărilor, duc la întârzieri de neacceptat pentru pasageri, la sosirile şi plecările trenurilor din staţii şi asta în condiţiile în care pretindem că suntem un stat european, membru al Uniunii Europene.

Pentru a corecta această situaţie, Berceanu găseşte o soluţie "pur românească", prin care modifică ora de sosire a trenurilor de pe bilet. Şi astfel problema este rezolvată, nimeni nu mai poate spune nimic, nu contează că întârzierea este inclusă acum în orar, iar trenul face mai mult cu o oră sau două faţă de cât ar trebui să facă în mod normal.

Domnule Berceanu, trecerea de la un minister la altul, de la industrii la transporturi şi de la transporturi la agricultură nu aduce implicit şi abilitatea de a promova soluţii valabile pentru respectivele domenii! Poate că este momentul să vă gândiţi serios la nişte soluţii şi politici reale, care să ne facă cinste ca ţară europeană şi să fie suport pentru cetăţenii României, deoarece în momentul de faţă suntem pe ultimul loc din punct de vedere al măsurilor luate pentru îmbunătăţirea infrastructurii. Căci dacă instituim drept regulă o modalitate greşită de funcţionare a sistemului, nu înseamnă că am şi rezolvat problema...

Domnul Samoil Vîlcu:

"Un nou Guvern va asigura stabilitate pentru România!"

Pe 6 decembrie 2009, românii au decis să dea un vot de încredere preşedintelui Traian Băsescu, acordându-i un nou mandat de şef al statului pentru următorii 5 ani. După validarea de către Curtea Constituţională, preşedintele l-a desemnat, cu rapiditate, ca premier pe Emil Boc, pentru a forma o nouă echipă guvernamentală care să confere stabilitate ţării, să îşi asume bugetul pentru anul viitor, să adopte legea responsabilităţii fiscale şi cea a sistemului unitar de pensii şi să continue procesul de modernizare a statului. Avem nevoie de maturitate politică, iar acest lucru îl putem demonstra prin instalarea cât mai curând a noului Guvern care să poată lucra şi poate asigura funcţionarea optimă a instituţiilor statului. Putem traversa această perioadă dificilă din punct de vedere economic, nu doar pentru România, ci pentru toate ţările Uniunii Europene, doar apelând la principiile solidarităţii şi a parteneriatului. doar aşa putem asigura stabilitate şi putem spera la relansarea economică.

În calitate de deputat, consider că este esenţial să continue reformele demarate de premierul Emil Boc şi apreciez ca benefic faptul că acest lucru este deja o prioritate pentru acesta. Noul Guvern va avea o responsabilitate imensă şi va trebui să adopte măsuri nepopulare, având în vedere perioada de austeritate pe care o traversăm. Primul semn că se doreşte cheltuirea banului public cu chibzuinţă şi acum a fost dat deja prin reducerea numărului de portofolii faţă de cel al fostului Guvern. Doar în condiţii de stabilitate politică, continuând să respectăm programul stabilit cu FMI şi crescând gradul de absorbţie a fondurilor europene putem să urgentăm ieşirea din criză. Instabilitatea politică a fost cel mai mare rău, care nu a făcut decât să accentueze situaţia dificilă din punct de vedere economic, iar acum cel mai important este să avem un Guvern cu care instituţiile internaţionale să poată dialoga, care să construiască un buget pentru 2010, în limitele impuse de FMI.

Pentru a intra în normalitate avem nevoie ca noul Guvern să funcţioneze cât mai curând, iar noi, ca politicieni, suntem datori celor care ne-au trimis în Parlament să asigurăm stabilitate şi să continuăm procesul de modernizare a instituţiilor statului.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Scurta mea intervenţie de astăzi urmăreşte un singur scop: acela de a mulţumi de la tribuna Parlamentului României locuitorilor din zona Văii Teleajenului a judeţului Prahova pentru încrederea acordata atât în primul tur al alegerilor prezidenţiale, cât şi în turul II, candidatului PSD la Preşedinţia României, domnul Mircea Geoană.

Este o dovadă a faptului că noi, social-democraţii, suntem ancoraţi în realităţile zonei şi de fiecare dată când am putut am sprijinit iniţiativele locale şi am contribuit la bunul mers al vieţii în comunităţile locale din Valea Teleajenului.

Îi asigur, in continuare, pe locuitorii Văii Teleajenului de întreaga implicare a echipei Partidului Social Democrat, astfel încât priorităţile zonei legate de continuarea lucrărilor de modernizare a Spitalului Orăşenesc Vălenii de Munte, construirea şoselei ocolitoare pentru Valea Teleajenului şi dezvoltarea infrastructurii de turism să devină priorităţi ale oricărui Guvern al acestei ţări.

Domnul Florin Costin Pâslaru:

"Cadou de Crăciun - Guvern Boc IV"

Traian Băsescu, preşedintele tuturor românilor, le-a făcut acestora cadoul de Crăciun - a desemnat premierul. S-a hotărât să nu mai ofere surprize şi ne-a oferit un premier al cărui nume s-a aflat pe buzele tuturor românilor - premierului desemnat, premierului demis, fostului premier, viitorului premier Emil Boc.

Este deplorabil pentru preşedinte să ofere ţării un premier care a fost umilit în Parlament. Ce aşteptări să avem de la un prim-ministru care a condus un Guvern care a dus în anul 2009 România pe ultimele poziţii în Europa, care a generat toate cifrele de la rata şomajului până la scăderea economică, la numărul de firme cu activitate închisă sau suspendată? E foarte clar că e cea mai proastă alegere în faţa crizei care stăpâneşte România. Preşedintele Băsescu nu a ţinut cont de faptul că un Executiv condus de Emil Boc a fost demis în urma unei moţiuni de cenzură, singurul criteriu pe care şeful statului 1-a avut în vedere atunci când a desemnat un premier a fost docilitatea, Emil Boc fiind de neînlocuit.

Indiferent cum va fi alcătuit, Guvernul se va numi tot Boc. Şi va fi condus tot de Traian Băsescu. Ceea ce înseamnă că vom asista la o amplificare a crizei până când statul va fi declarat în colaps. Banii de la FMI vor acoperi incompetenţa guvernării şi graţie lor se vor plăti salariile şi pensiile. Pentru aceşti bani luaţi de la FMI, românii vor plăti dobânzi exorbitante. Pentru România vin vremuri foarte grele.

Domnul Florin Costin Pâslaru:

"Blocaj la Registrul Comerţului"

Urmările grevei din justiţie din toamna acestui an vor fi resimţite şi anul viitor de către comercianţii ale căror dosare depuse la Registrul Comerţului vor fi soluţionate anul viitor, dar şi de către economia românească.

Mii de companii sau persoane fizice străine care vor să investească în România nu o pot face datorită blocajului instaurat de mai multe luni la Registrul Comerţului. Aceştia nu pot practic să intre pe piaţă, iar România pierde bani, locuri de muncă şi investitori.

În prezent, numai la Registrul Comerţului Bucureşti sunt blocate peste 13.000 de cereri din cauza termenelor acordate, care în unele cauze ajung chiar şi la un an. Această situaţie este generalizată în întreaga ţară. Aceste întârzieri în soluţionarea cererilor au urmări dureroase pentru activitatea comercianţilor, provoacă mari pierderi firmelor care ratează semnarea unor contracte şi pierd importante sume de bani.

O soluţie de moment ar fi suplimentarea numărului de judecători delegaţi de către tribunale la Oficiile Registrului Comerţului, soluţie care nu poate fi aplicată întrucât schema de personal a tribunalelor este incompletă şi magistraţii sunt nevoiţi să îşi ia şi concediu fără plată, conform legii.

Pe de altă parte, corpul magistraţilor din România consideră că degrevarea acestora de activitatea de la Oficiile Registrului Comerţului ar trebui grăbită.

În acest moment, nicio firmă din România nu poate atrage bani de la investitorii străini pentru că aceştia nu pot trece de barajul numit Registrul Comerţului.

Domnul Florin Costin Pâslaru:

"20 de ani de la Revoluţie"

Se împlinesc 20 de ani de la Revoluţie şi noi încă suntem măcinaţi de întrebări: Cine au fost teroriştii în decembrie '89? "Teroriştii" care au ţinut sub foc instituţii, au lansat zvonuri şi au indus haos şi spaimă în rândurile populaţiei şi ale militarilor sunt şi astăzi necunoscuţi. S-au lansat tot felul de zvonuri că teroriştii erau luptătorii din "Rezistenţă", pregătiţi din timp să acţioneze, în clandestinitate şi independent de unităţile obişnuite ale Armatei, în cazul unei iminente invazii străine a teritoriului naţional. Ca există o reţea ultrasecretă, condusă de Partidul Comunist Român şi coordonată de Direcţia Informaţii a Armatei care ar fi fost atunci activată, pentru că toate semnalele externe ale statului român de la acea vreme arătau că se apropie sfârşitul lui Nicolae Ceauşescu.

Nimeni nu a aflat până acum cine sunt "teroriştii" şi s-a ocolit adevărul. Şi aşa cum şi presa a scris de nenumărate ori, motivul este foarte simplu: sunt peste tot, sunt printre noi, sunt de diferite profesii, femei şi bărbaţi, intelectuali, muncitori şi agricultori, tineri şi oameni în vârstă. Dar despre existenţa lor ştiau şi cei care au preluat puterea. A fost metoda cea mai bună şi a generalilor MApN care au fost implicaţi în represiunea demonstranţilor din zilele premergătoare lui 22 decembrie '89 de a justifica lupta cu un inamic şi au folosit reţeaua pentru a demonstra că sunt alături de popor.

Din 1989 şi până în prezent, aceşti necunoscuţi vinovaţi de crimele de la revoluţie au înfiinţat probabil partide politice şi filiale ale acestora, au intrat si în afaceri şi în mediul instituţional al statului, alcătuind din nou o structură de nepătruns. Se spune ca a fost şi preţul tăcerii lor, fiindcă în decembrie '89 au fost folosiţi pentru ca unii să-şi atingă scopurile. Şi se pare ca totul a ieşit conform planului. Din nefericire pentru răniţii de la revoluţie si familiile celor căzuţi atunci pentru libertate, orice am încerca să spunem noi acum nu-i va consola. Poate doar adevărul!

- după pauză -

Şedinţa a fost reluată la ora 10,20.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Începem şedinţa consacrată dezbaterilor pe marginea actelor normative înscrise pe ordinea de zi.

Îi rog pe toţi colegii să-şi ocupe locurile în sala de şedinţă, inclusiv domnul deputat Buda Daniel şi ceilalţi care sunt în preajma domniei sale.

Vă rog frumos, este o zi importantă astăzi, cu multe acţiuni parlamentare.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă anunţ că din totalul celor 333 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 182; absenţi 151, din care 2 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa din ziua de marţi, 22 decembrie, ora 10,00; programul de lucru pentru perioada 21 - 24 decembrie 2009; lista rapoartelor depuse, în perioada 14 - 22 decembrie 2009, de comisiile permanente sesizate în fond; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor, care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Domnilor colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

De asemenea, daţi-mi voie să vă anunţ că domnul deputat Bostan Emil, deputat în Circumscripţia electorală nr.29, Colegiul uninominal nr.8, declară că începând cu data de 16 decembrie este deputat independent în Parlamentul României. Să-i fie de bine! (Aplauze.)

La punctul 2 al ordinii de zi, Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2010.

Din partea iniţiatorilor, domnul deputat şi chestor, în acelaşi timp, al Camerei Deputaţilor, Albu Gheorghe.

Vă rog, domnule chestor, să prezentaţi convingător bugetul Camerei Deputaţilor.

Domnul Gheorghe Albu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2010 a fost întocmit pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate din structura serviciilor, fiind dimensionat la suma totală de 286.024.000 lei, din care 283.350.000 la Capitolul 5101 "Cheltuieli pentru autorităţi publice şi acţiuni externe" şi 2.674.000 la Capitolul 6801 "Asigurări şi asistenţă socială".

În structură, volumul total al creditelor bugetare proiectate pentru anul 2010 se prezintă astfel: suma de 174.258.000, adică 60,9% din total, a fost prevăzută pentru titlul "Cheltuieli de personal"; suma de 68.226.000, adică 23,9% din total, a fost prevăzută pentru titlul "Bunuri şi servicii"; suma de 202.000 lei a fost prevăzută pentru titlul "Alte transferuri"; cheltuielile pentru active nefinanciare sunt în sumă de 40.664.000 lei, adică 14,2%; cheltuielile pentru "Asigurări şi asistenţa socială" în sumă de 2.674.000 lei reprezintă 0,9% din total.

La cheltuielile de personal sunt incluse şi cheltuielile pentru deputaţi, în număr de 334. Cheltuielile pentru personalul din structura serviciilor Camerei Deputaţilor au fost dimensionate la nivelul numărului de personal pentru care este asigurată finanţarea în anul 2009, respectiv 1.896 de posturi. Numărul total de posturi precizez că este de 1.965 de posturi, din care 69 nu sunt finanţate.

La "Bunuri şi servicii" au fost prevăzute cheltuieli pentru materiale de curăţenie, utilităţi, carburanţi şi lubrefianţi, piese de schimb şi reparaţii auto, materiale şi prestări servicii cu caracter funcţional, alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare, reparaţii curente pentru asigurarea funcţionalităţii clădirii Parlamentului, pregătire profesională, protecţia muncii, protocol şi reprezentare, prime de asigurare non-viaţă, asigurări auto facultative şi obligatorii.

La Capitolul "Cheltuieli de capital", cheltuielile pentru construcţii sunt necesare pentru continuarea lucrărilor şi finalizarea obiectivelor de investiţii în continuare Palatul Parlamentului, în sumă de 6.970.000 lei, şi definitivarea şi amenajarea parcajului subteran de pe platforma Parlamentului - 6.900.000 lei.

La maşini, echipamente şi mijloace de transport se vor achiziţiona 8 autovehicule pentru transport persoane, cu maximum 20 de locuri, şi o remorcă pentru tractorul existent în dotare.

La mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale s-a avut în vedere achiziţionarea unor dotări strict necesare pentru activitatea Camerei Deputaţilor.

La alte active s-a avut în vedere achiziţionarea de soft-uri şi sisteme de operare care să menţină funcţionalitatea sistemelor informatice şi a punctelor de alimentare cu energie electrică ale Camerei Deputaţilor.

La reparaţii capitale a fost propusă executarea unor lucrări de proiectare la clădirea Palatului Parlamentului, respectiv scara monumentală exterioară din Corpul C1, reparaţii la staţia de hidrofor, retehnologizarea ascensoarelor, efectuarea de expertize tehnice pentru reparaţiile capitale care se vor efectua în 2011, precum şi reparaţii la centrala de frig.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Gheorghe Albu.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule vicepreşedinte, vă rog susţineţi raportul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Vă prezint raportul Comisiei pentru buget-finanţe asupra Proiectului de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2010.

Cu Adresa nr.1.210/21 decembrie 2009, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis pentru examinare şi avizare în fond Comisiei pentru buget-finanţe Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2010, aprobat de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 21 decembrie 2009.

În urma examinării Proiectului de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2010, în şedinţa din 21 decembrie 2009, comisia, cu majoritate de voturi, a hotărât ca proiectul de hotărâre să fie supus spre dezbaterea şi adoptarea plenului, în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii? Nu avem intervenţii.

Atunci trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre pe articole.

Observ că raportul comisiei sesizate în fond nu are amendamente admise sau respinse.

În consecinţă, proiectul de lege îl supun votului dumneavoastră direct în acest moment.

Cine este pentru?

Vă propun votul prin ridicare de mâini.

Cine este pentru Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor? Mulţumesc.

Cine este împotrivă? Vă rog, secretarii de şedinţă, să numere voturile împotrivă.

19 voturi împotrivă.

Abţineri? Domnilor secretari, vă rog să număraţi voturile celor care se abţin.

2 abţineri.

Cu o largă majoritate bugetul Camerei Deputaţilor a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

Să fie într-un ceas bun! (Aplauze.)

Domnilor colegi,

Urmează Proiectul de Lege pentru completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe.

Din partea iniţiatorului. Iniţiatorul sunt eu şi nu mai prezint această propunere legislativă.

Vă rog, comisia sesizată în fond, domnul preşedinte Iulian Iancu, să prezinte raportul celor două comisii sesizate în fond.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Comisiile pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, precum şi Comisia pentru industrii şi servicii au fost sesizate în fond pentru soluţionarea ordonanţei de urgenţă, în procedură de urgenţă.

Obiectul de reglementare al ordonanţei este referitor la creşterea performanţei energetice a locuinţelor, respectiv un nou alineat, potrivit căruia lucrările de intervenţii sunt considerate investiţii de interes public local.

Comisiile propun plenului Camerei aprobarea proiectului de lege cu amendamente admise.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O prezentare scurtă, la obiect şi de calitate.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Nu avem doritori.

Trecem la dezbaterea raportului.

Vă rog să deschideţi raportul şi să urmăriţi amendamentele.

Titlul, dacă sunt observaţii? Nu avem.

Articolul unic, dacă sunt observaţii? Nu avem.

În consecinţă, propunerea legislativă este în faza votului final şi vă cer să vă exprimaţi votul pentru proiectul de lege.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Mulţumesc.

În calitatea mea de iniţiator, nu pot decât să vă mulţumesc pentru această unanimitate a Camerei Deputaţilor.

Da, am să aduc o ţuică de Bistriţa.

Domnilor colegi,

Avem la poziţia 3 - modificări în componenţa nominală a unor comisii permanente. Avem două hotărâri ale Camerei Deputaţilor.

Domnilor colegi,

Doamnelor colege,

Hotărârea Camerei Deputaţilor privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

În temeiul art.42 şi a art.60 alin.(1) şi (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre: Articol unic. Anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.875/23 decembrie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: domnul deputat Dumitru Pardău, aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, trece de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci în calitate de membru; domnul deputat Dan Nica, aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat plus Partidul Conservator, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; domnul deputat Borbely Laszlo, aparţinând Grupului parlamentar al UDMR, trece de la Comisia pentru politică externă la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic în calitate de membru; domnul deputat Korodi Attila, aparţinând Grupului parlamentar al UDMR, trece de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic la Comisia pentru politică externă în calitate de membru; domnul deputat Marin Bobeş, deputat independent, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; domnul deputat Gabriel Tiţa- Nicolescu, independent, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii; domnul deputat Gheorghe Zoicaş, deputat independent, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Dacă sunt observaţii la această hotărâre?

Mai avem o altă hotărâre.

Aceasta este prima hotărâre, pe care o supun atenţiei dumneavoastră.

Dacă sunt observaţii?

Dacă nu, cu permisiunea dumneavoastră, v-aş ruga să fiţi de acord să ne exprimăm votul în urma citirii acestei hotărâri.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu avem.

În consecinţă, hotărârea a fost adoptată în unanimitate

O altă hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

În temeiul art.42 şi a art.60 alin. (1) şi (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre. Articol unic. Anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.875/23 decembrie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: domnul deputat Damian Florea, aparţinând Grupului parlamentar al PSD + PC, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă; domnul deputat Nicolae Bănicioiu, aparţinând Grupului parlamentar al PSD + PC, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci în locul domnul deputat Răzvan Ţurea; doamna deputat Carmen Ileana Moldovan, aparţinând Grupului parlamentar al PSD + PC, trece de la Comisia pentru politică externă la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în calitate de membru, în locul domnului deputat Eugen Nicolicea.

Dacă sunt observaţii la această hotărâre?

Domnul deputat Eugen Nicolicea, vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Acest proiect de hotărâre este neregulamentar, întrucât încalcă art.40 alin. (4): "Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă, cu excepţia membrilor Comisiei pentru regulament.

Dreptul deputatului de a face parte dintr-o comisie nu poate să fie luat, or, după cum observaţi, deputaţilor respectivi care îşi pierd locurile din comisie - este vorba de deputaţii independenţi, printre care şi subsemnatul - nu li se repartizează nicio comisie şi, prin urmare, vă rog, domnule preşedinte, ori să facem modificări la această hotărâre, dar amendamentele ar fi amendamente de fond, fapt pentru care vă cer conformarea la art.109: "Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului de lege, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond." În cazul nostru, este vorba de liderii de grup.

Deci, solicit să uzaţi de prerogativele art.109 şi să trimiteţi acest proiect de hotărâre. Să faceţi un proiect de hotărâre, în care să se includă inclusiv comisiile în care vor fi repartizaţi deputaţii care acum sunt excluşi.

Totodată, vă spun că şmecheria asta cu scoate membri din comisie astăzi ca să nu participe la audieri, este o idee destul de proastă, pentru că hotărârea intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, deci este fără efect astăzi.

Rog să-l trimiteţi înapoi, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt şi alte observaţii?

Domnul lider al Grupului parlamentar al PD-L, Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Grupul nostru susţine propunerea domnului Nicolicea. Trebuie să găsim o soluţie corectă pentru cei care au devenit independenţi, prin voinţă proprie. Nu pot să rămână în afara comisiilor de specialitate. Şi, mai mult decât atât, trebuie să fim şi corecţi cu noi înşine; pe specialităţile pe care le au, ne pot fi utili, chiar dacă din punct de vedere politic nu mai fac parte din grupul la care au promovat în Cameră. Deci, susţin această propunere.

Va trebui să găsim o soluţie şi pentru viitor. Acesta este şi motivul pentru care susţin propunerea domnului Nicolicea.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule Toader.

Domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Sigur că domnul Toader era normal să susţină propunerea de mai înainte.

Eu cred că dumneavoastră, domnule preşedinte, trebuie să respectaţi litera regulamentului. Fiecare grup are dreptul să-şi nominalizeze oameni, să modifice componenţa comisiilor permanente. Dacă dumneavoastră aţi citit prima hotărâre, şi acolo, deja o parte dintre independenţi au şi primit nominalizări la unele comisii permanente, acelaşi lucru îl puteaţi face, potrivit numărului de membri din comisie aprobat în Biroul permanent.

Aşadar, vă rugăm ca astăzi, mai ales că nu-i nicio şmecherie, cum spunea şi domnul deputat Nicolicea, hotărârea trebuie publicată în Monitorul Oficial, să acceptaţi propunerile făcute de către Partidul Social Democrat cu aceste modificări.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt şi alte observaţii?

Domnule deputat, lider al Grupului parlamentar al PNL, vă rog să interveniţi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Cred că acum, la sfârşit de an, ar trebui să fim, după un an de muncă în Parlament, mai înţelepţi.

Eu constat că unii dintre noi nu se apropie de acest nivel şi am să vă spun şi de ce, ca să nu fie dubii, chiar dacă unii se bucură şi nu ştiu de ce se bucură, dar este problema lor.

Eu cred că noi avem un regulament; că place sau nu place acel regulament, el este în funcţiune. Că acel regulament este în funcţiune de ani de zile şi a fost de fiecare dată respectat, poate ar trebui să dea de gândit.

Poate că, în funcţie de majorităţi conjuncturale, n-ar trebui să modificăm regulile, regulamentele şi cutumele, pentru că de fiecare dată se va întâmpla, pe bază de compromis, un lucru şi mai rău.

În consecinţă, eu cred că, dacă se naşte o majoritate capabilă să modifice regulamentul, să aşteptăm modificarea regulamentului şi după aceea putem să aplicăm acel regulament care va fi aprobat legal de către Parlament.

Până atunci, cred că nu facem decât să ne pierdem vremea.

Şi, aşa cum cetăţenii au multă neîncredere în noi, dacă vom continua să le arătăm că vorbim steril în Parlament, neîncrederea lor va fi totală.

Eu cred că de aici trebuie să plecăm în modul în care ne raportăm la modul în care ne desfăşurăm activitatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci, nu vreau să încalc regulamentul. Eu vreau să respectăm regulamentul. Au fost înlocuiţi, dar unde se duc aceşti deputaţi, rămân pe dinafară?

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Constat că această hotărâre cuprinde câteva imperfecţiuni. O parte dintre ele au fost sesizate de către antevorbitori; o parte, nu.

Un lucru este absolut cert: în conformitate cu prevederile art.41 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, pentru fiecare comisie numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputaţi independenţi se aprobă prin hotărâre a Camerei Deputaţilor, la propunerea liderilor de grupuri.

De asemenea, tot conform prevederilor regulamentului, fiecare deputat, indiferent că aparţine unui grup parlamentar sau este deputat independent, este obligat să facă parte dintr-o comisie permanentă.

În situaţia în care adoptăm această hotărâre, o parte dintre colegii noştri rămân fără comisii. De aceea, în temeiul art.105 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, alin.(2), propun ca acest proiect de hotărâre să fie rediscutat la următoarea şedinţă în plenul Camerei Deputaţilor, urmând ca până atunci, liderii grupurilor parlamentare să se întâlnească şi să pună la punct această imperfecţiune a hotărârii ce a făcut obiectul dezbaterii de astăzi.

Domnul deputat Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Constat un lucru sau constatăm mai bine zis, cei din Grupul parlamentar al PSD: că dumneavoastră, membrii Biroului permanent, astăzi aţi adus în faţa plenului Camerei două hotărâri diferite, una rezolvată, că aşa era bine şi una pe care nu aţi dus-o până la capăt.

Oare cine, domnule preşedinte, trebuia să pregătească acea hotărâre, în care colegii noştri să facă parte obligatoriu, aşa cum spune regulamentul, dintr-o comisie permanentă? Noi sau dumneavoastră?

Nu, cu liderii, împreună, domnule preşedinte de şedinţă, aţi făcut-o în Biroul permanent.

Aşadar, eu vă propun să luăm o pauză, să vă întruniţi, Biroul permanent, cu liderii şi să faceţi hotărârea în mod corect.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă mai anunţ următorul lucru: hotărârea, pe care deja noi am adoptat-o, privind schimburile din comisiile permanente, va intra în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial.

De asemenea, îngăduiţi-mi să vă mai anunţ că legea adoptată astăzi de către noi, şi anume Legea pentru completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe a fost depusă la secretar general al Camerei Deputaţilor în vederea sesizării Curţii Constituţionale.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă mai precizez că propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV - Reţeaua de localităţi, cu modificările şi completările ulterioare, are termenul pentru dezbatere şi vot final depăşit, propunerea legislativă considerându-se a fi adoptată în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.103 privind Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.

Acelaşi statut îl au şi propunerea legislativă pentru modificarea art.29 alin.(5) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală.

Amândouă propunerile au termenul depăşit. Se consideră a fi adoptate prin procedura tacită prevăzută în regulament şi în Constituţia noastră.

Stimaţi colegi,

Întrucât astăzi este ultima noastră şedinţă în plenul Camerei Deputaţilor din această sesiune, îngăduiţi-mi ca, în numele meu personal şi în numele Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, să vă urez tuturor un "Crăciun fericit", "Sărbători fericite", "Un an bun cu bucurie, cu împliniri" şi să dea Dumnezeu să fie mai bine pentru noi, toţi, şi pentru cei mulţi din afară.

Doamne ajută! Spor la treabă astăzi în cadrul comisiilor permanente, care încep la ora 11,00 prin audierea miniştrilor.

Vă mulţumesc şi o zi bună tuturor! (Aplauze.)

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,50.