Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,36.

Lucrările au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari.

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă invit să luaţi loc pentru a începe şedinţa noastră de astăzi.

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul de 333 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 221, sunt absenţi 112, din care 15 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile regulamentare, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor ordinea de zi pentru şedinţele în plen din zilele de luni, marţi şi miercuri, programul de lucru, lista rapoartelor depuse în perioada 16-22 martie, lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale şi sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, partea I.

Înainte de a intra în ordinea de zi, propusă de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, vreau să vă fac două anunţuri.

Primul îi aparţine domnului deputat Mihai Apostolache, deputat ales în Colegiul nr. 5 din Circumscripţia electorală nr. 31 Prahova, care anunţă trecerea de la Grupul parlamentar al PSD la Grupul parlamentar al PDL din Camera Deputaţilor, începând cu data de 22 martie.

Şi al doilea anunţ: domnul Adrian Mocanu, deputat din Circumscripţia electorală nr. 10, Colegiul uninominal nr. 2, ne anunţă faptul că începând cu data de 22 martie se declară deputat independent în Parlamentul României.

Pe ordinea de zi a şedinţei de astăzi avem dezbaterea şi votul asupra moţiunii simple iniţiate de 52 de deputaţi, membri ai Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.

Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare propun următoarea desfăşurare: moţiunea simplă va fi prezentată de unul dintre semnatari, Guvernului i se rezervă 50 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor, grupurilor parlamentare li se alocă timpul maxim corespunzător numărului iniţial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 15 secunde pentru fiecare deputat, după cum urmează: Grupul parlamentar al PDL - 29 de minute; Grupul parlamentar al PSD+PC - 28 de minute; Grupul parlamentar al PNL - 16 minute; Grupul parlamentar al UDMR - 5 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 4 minute şi Grupul parlamentar al independenţilor - 5 minute, care pot fi utilizate într-o singură intervenţie, în funcţie de cum doresc dumnealor.

Dacă aveţi obiecţii? Dacă nu, vă supun la vot aceste propuneri.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate de voturi propunerile au fost aprobate.

Conform procedurilor regulamentare, întreb dacă cineva, dacă unul dintre semnatari îşi retrage semnătura de pe această moţiune? Nu există o astfel de solicitare.

În continuare, am să-i dau cuvântul domnului deputat Cindrea pentru a da citire textului moţiunii.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru,

Domnilor secretari de stat,

Îmi revine sarcina de a da citire moţiunii Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator, deci practic a Alianţei PSD+PC.

Ca şi titlu: "Şeitan, un tsunami PD-L care înghite salariile, pensiile şi locurile de muncă ale românilor".

Subsemnaţii, membri ai Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor, vă înaintăm prezenta moţiune, ca răspuns politic legitim şi necesar la suita de acţiuni şi declaraţii publice iresponsabile ale domnului Mihai Constantin Şeitan, ministrul PDL al muncii, familiei şi protecţiei sociale.

În anii 2009 şi 2010, prin actele normative elaborate şi proiectele propuse spre adoptare, prin acţiunile şi declaraţiile publice, ministrul PDL al muncii, familiei şi protecţiei sociale a adus şi aduce grave prejudicii financiare şi morale unor categorii largi de cetăţeni, cum sunt: salariaţii bugetari, pensionarii, copiii beneficiari de alocaţii de stat, persoanele aflate în şomaj şi alte categorii de persoane aflate în situaţii de risc social.

Încă de la începutul mandatului de ministru, prin acţiunile sale, domnul Mihai Şeitan a dovedit incoerenţa şi incompetenţa Guvernului Boc în a gestiona problemele din sistemul de protecţie socială. Reforma acestui sistem, frecvent invocată de domnul ministru, nu poate justifica şi nu poate masca grava incapacitate de a promova interesele şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor români, aşa cum sunt acestea prevăzute în Constituţia României şi în tratate, protocoale şi acorduri internaţionale la care România este parte, inclusiv şi mai ales în Carta socială europeană revizuită şi Codul european de securitate socială.

Principalele acte normative, acţiuni şi declaraţii publice care aduc prejudicii grave cetăţenilor români şi care îl au ca autor pe domnul Mihai Constantin Şeitan, ministrul PDL al muncii, familiei şi protecţiei sociale, sunt:

1. Aplicarea dezastruoasă a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Aplicarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a condus la scăderea imediată a veniturilor unui important număr de salariaţi bugetari şi a generat un "val" de nemulţumiri care pun în pericol pacea socială.

Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, Mihai Şeitan, şi Guvernul Boc, în ansamblul său, sunt vinovaţi de următoarele:

• nu şi-au exercitat obligaţiile legale care le revin în organizarea metodologică pentru aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul salarizării, situaţie care a condus la excese şi aberaţii în aplicare, prin reducerea veniturilor salariale ale bugetarilor. Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nu rezolvă aplicarea corectă şi unitară a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
• în comunicarea publică, ministrul PDL Mihai Şeitan nu e sincer cu cetăţenii şi ascunde efectul previzibil esenţial al legii: scăderea puterii de cumpărare a veniturilor salariale. Obiectivul legii este de a reduce cheltuielile cu salariile bugetarilor de la 9,4% la 7% din p.i.b., conform art.5 din Legea nr.330/2009, în perioada 2010-2015. Scăderea cheltuielilor cu salariile bugetarilor, prevăzută de Guvernul Boc în anul 2010, este de 0,7% din produsul intern brut, de la 9,4% în 2009, la 8,7% în 2010. Menţionăm că efectele scăderii salariilor sunt amplificate de scăderea produsului intern brut, din cauza crizei economice şi financiare.
• veniturile salariaţilor bugetari se reduc prin scăderea adaosurilor şi sporurilor la nivel de instituţii, la un nivel de maxim 30%. Sporurile şi adaosurile care depăşesc acest nivel maxim nu se mai acordă, chiar dacă au fost acordate prin legi, hotărâri de Guvern sau prin contractele colective de muncă. Se încalcă, în acest fel, grav legislaţia muncii. Vor fi declanşate conflicte de muncă care vor conduce la creşterea tensiunii sociale în perioada următoare.
• datorită modului defectuos de aplicare, principiile echităţii şi unităţii legii nu sunt respectate; există diferenţieri salariale nejustificate pentru funcţii similare şi/sau echivalente din instituţii diferite. Nu s-a reuşit să se asigure o corelaţie optimă între munca depusă, pregătirea profesională şi salariile stabilite.
• aplicarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice presupune, conform art. 12 alin. (2), "reducerea numărului de angajaţi, necesară realizării ţintelor anuale privind ponderea cheltuielilor de personal în produsul intern brut prevăzute la art. 5." Acest aspect nu se comunică de către ministrul muncii şi Guvernul Boc. Nesinceritatea domnului ministru Şeitan şi a Guvernului are şi va avea efecte negative asupra forţei de muncă ocupate în sectorul public, starea de nesiguranţă creată afectând calitatea serviciului public.

În concluzie, politicile din domeniul salarizării, măsurile promovate de ministrul muncii şi Guvernul Boc, sunt:

• nelegale, prin încălcarea regulii drepturilor câştigate prin lege sau contractul colectiv de muncă;
• prejudiciabile, pentru salariaţii ale căror venituri sunt drastic reduse;
• confuze, prin modul în care se realizează echivalarea funcţiilor, gradelor şi treptelor profesionale;
• discreţionare (arbitrare), prin stabilirea lor în afara oricărei reguli sau proceduri, doar prin voinţa neîngrădită a ordonatorului principal de credite.

2. Eliminarea abuzivă a unor drepturi sociale ale pensionarilor.

La sfârşitul anului 2009, la propunerea ministrului PDL Mihai Şeitan, Guvernul PDL condus de Emil Boc a aprobat Ordonanţa de urgenţă nr.114/23 decembrie 2009, privind unele măsuri financiar-bugetare, prin care s-au stabilit unele măsuri care elimină mai multe drepturi ale pensionarilor, după cum urmează:

• eliminarea valorii minime a punctului de pensie de 45% din salariu mediu pe economie începând cu anul 2010. S-a creat astfel posibilitatea reducerii valorii punctului de pensie la 39,9% din salariul mediu brut pe economie, prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010. Această măsură antisocială reduce puterea reală de cumpărare a tuturor celor 5,7 milioane de pensionari cu 12% în anul 2010, faţă de nivelul anului anterior.
• s-a amânat pentru anul 2011 recalcularea pensiilor pentru pensionarii care au lucrat în grupele I şi II de muncă. Această măsură afectează nivelul pensiilor pentru cele 1,2 milioane de pensionari care au lucrat în grupele I şi II de muncă, amânând creşterea cu 25%, respectiv cu 50% a cuantumului pensiilor.
• s-a amânat pentru anul 2011 înfiinţarea şi funcţionarea noului sistem de asigurări pentru agricultori. Cadrul legal era asigurat prin Legea nr.263/2008 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor. Însă, Guvernul Boc şi ministrul Şeitan s-au dovedit total dezinteresaţi de soarta agricultorilor. Această decizie a Guvernului de dreapta are drept consecinţă perpetuarea actualei situaţii care face ca întreaga populaţie activă din agricultură să nu fie asigurată pentru riscul pierderii capacităţii de muncă datorită vârstei şi invalidităţii. În aceste condiţii, această largă categorie de persoane este destinată, la vârsta pensionării, situaţiei de asistat social, şi nu de persoană beneficiară a unei pensii decente. Existenţa şi funcţionarea unui sistem modern şi european de asigurări sociale pentru agricultori pare să fie o preocupare marginală pentru Guvernul Boc şi pentru domnul ministru Şeitan. Amânarea înfiinţării şi funcţionării sistemului asigurărilor sociale pentru agricultori demonstrează că actualul Guvern şi ministrul muncii, domnul Şeitan, blochează reformele reale şi necesare în interesul cetăţeanului.
• Prin Ordonanţa de urgenţă nr.114/2009 se stabileşte că, începând cu anul 2011, pensionarii din România cu pensii mai mici de 1.000 lei vor trebui să contribuie obligatoriu cu 5,5% la asigurările sociale pentru sănătate, pentru a beneficia de asistenţă medicală în viitor. Această măsură va conduce la diminuarea corespunzătoare a pensiilor mici şi foarte mici.
• Prin Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, se afectează grav dreptul constituţional la muncă al unor categorii de cetăţeni români, prin limitarea cumulului pensiilor cu veniturile salariale obţinute din bugetele publice. Nemulţumirea este mare şi justificată, în special în ceea ce îi priveşte pe actori, profesori, medici şi alte categorii de persoane afectate de această decizie a Guvernului.
• Prin Legea bugetului de stat pe anul 2010, Guvernul Boc elimină decontarea tichetelor de călătorie pe calea ferată neutilizate de către pensionari, în dispreţ total faţă de aşteptările acestora.
• Prin Legea bugetului de stat pe anul 2010, Guvernul Boc a îngheţat nivelul pensiei minime garantate, aprobată prin Legea nr.196/2009, la 350 lei. Este o măsură antisocială, deoarece nu s-a indexat nivelul pensiei minime garantate cu rata prognozată a inflaţiei din România.
• Prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, sumele insuficiente alocate pentru biletele de tratament şi odihnă duc la scăderea cu 50% a numărului de bilete cu această destinaţie, reducând grav accesul la acest drept de asigurare socială în România.

La toate aceste măsuri luate de ministrul Şeitan şi Guvernul Boc împotriva intereselor pensionarilor români se adaugă şi efectele negative pe care le prevede proiectul Legii sistemului unitar de pensii publice, aprobat de Guvern şi înaintat Parlamentului României spre dezbatere.

3. Proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice - un proiect al precarităţii sociale.

• Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice a fost promovat de Guvernul Boc ca urmare a acordului încheiat cu FMI şi are ca obiectiv principal reducerea cheltuielilor cu pensiile în România, de la 8% la 6% din produsul intern brut.
• Legea nu urmăreşte îmbunătăţirea puterii de cumpărare a pensionarilor, ci creează mecanismul legislativ pentru continua reducere a valorii punctului de pensie sub cota de 45% din salariul mediu brut pe economie.
• Se elimină legătura legitimă dintre valoarea punctului de pensie şi salariul mediu brut pe economie, iar drepturile câştigate de pensionarii aflaţi în plată sunt reduse în mod drastic.
• Analizele efectuate în condiţiile proiectului de lege, ne arată că valoarea punctului de pensie faţă de salariul mediu brut pe economie va scădea drastic în următorii ani, spre nivele dramatice pentru puterea de cumpărare a pensionarilor actuali şi a celor din viitor. Proiectul de lege subminează însăşi esenţa asigurărilor sociale prin reducerea programată a raportului dintre punctul de pensie şi salariul mediu brut pe economie.
• Condiţiile de acordare a pensiei anticipate vor fi tot mai restrictive, ca urmare a creşterii stagiului complet de cotizare şi a penalizărilor aplicate în cazul pensionării anticipate. Nivelul penalizărilor creşte de la 30% la 45%, la nivelul maxim.
• Prin proiectul de lege se urmăreşte restrângerea dreptului la pensie de invaliditate, prin modificarea în sens restrictiv a condiţiilor şi criteriilor de acordare a acestui drept de asigurare socială.
• Prin proiectul de lege se reduce punctajul acordat drept stagiu de cotizare în cazul pensionarilor de invaliditate, în medie cu 10%, aducându-se astfel grave prejudicii pensionarilor, prin diminuarea substanţială a cuantumului pensiei.
• Creşterea brutală a vârstei de pensionare la 65 de ani pentru femei se va face fără a ţine cont de condiţiile reale de viaţă şi de muncă din România, precum şi de speranţa de viaţă şi de speranţa de viaţă sănătoasă.
• Se generează o confuzie absolută în privinţa modalităţii de stabilire a cuantumului contribuţiei la CAS, pentru că la art. 27 se fixează, prin această lege, contribuţia, iar la articolul 31 se prevede că acest cuantum se fixează prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
• Taxarea, absolut nejustificată, a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe care "penalizează" fiscal, nejustificat, munca de creaţie din România
• Proiectul de lege încalcă grav principiile de drept, prin efectele sale directe având caracter retroactiv. Stabilitatea juridică este grav afectată, iar dreptul fundamental la proprietate, aşa cum este acesta prevăzut şi apărat în Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este atins.
• Grav este că, afectând direct şi indiscutabil drepturi fundamentale ale cetăţenilor români, proiectul de lege nu oferă soluţii, nici măcar soluţii financiare durabile pentru creşterea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de pensii. Dezechilibrul financiar al bugetului asigurărilor sociale de pensii se menţine şi în viitor, ca premisă pentru eventuale noi intervenţii guvernamentale abuzive, actualul proiect de lege "reuşind" doar reducerea cheltuielilor, prin micşorarea drepturilor pensionarilor români.

Comunicarea defectuoasă şi nefundamentată a unor intenţii ale Guvernului Boc de către ministrul PDL Şeitan

Ministrul Mihai Constantin Şeitan îşi ia frecvent libertatea de a "testa" reacţia publică la ideile de reducere a drepturilor sociale care, probabil, sunt neoficial discutate de Guvern. Este o îndeletnicire obişnuită a acestui Guvern, încercarea rezistenţei la stres a românilor. Intenţia Guvernului de a modifica condiţiile de acordare a alocaţiei de stat pentru copii este doar un exemplu de lipsă a unei minime consideraţii a ministrului Şeitan faţă de cetăţeni. Deşi a afirmat public că "nu se vor mai acorda alocaţii copiilor care provin din familii cu venituri mari", încălcând Constituţia României, care prevede dreptul universal la alocaţii pentru toţi copiii din România, ulterior a negat propriile spuse.

Considerăm că aceste afirmaţii îşi au originea în intenţia Guvernului de a lua acest drept pentru o parte din copiii români, corecţiile ulterior comunicate fiind impuse de numeroasele ecouri nefavorabile. În Programul de guvernare al Guvernului Boc, la pagina 33, capitolul Protecţia Copilului, se menţionează ca direcţie de acţiune "acordarea alocaţiei de stat pentru copii în funcţie de veniturile familiei", nu retragerea dreptului pentru unii dintre copii.

Şomerii fără perspective de ocupare a unui loc de muncă, abandonaţi de Guvern

Şomajul în România a ajuns la o rată de 8,1%, de două ori mai mare anul acesta faţă de anul trecut.

Cu toate acestea, prin bugetul asigurărilor pentru şomaj, sumele prevăzute pentru formarea profesională, pentru stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi cele necesare pentru stimularea şomerilor sunt subdimensionate. Aceasta demonstrează o fundamentare defectuoasă a cheltuielilor cu această destinaţie de către ministerul muncii, în detrimentul intereselor celor peste 800.000 de şomeri din România, cărora le scad drastic şansele de a ocupa un loc de muncă în viitor. Legislaţia în domeniu nu a fost adaptată - aşa cum au făcut alte state europene - la condiţiile şi perioada de criză, nu s-au identificat şi legiferat soluţii convenabile şi sustenabile pentru ocuparea parţială în muncă sau pentru reglementarea ocupării ocazionale.

Problema şomajului şi a ocupării forţei de muncă este gravă în România, datorită creşterii accelerate a şomajului, în special datorită disponibilizărilor decise de Guvernul Boc din sectorul public şi de stat. Este grav că vor fi disponibilizaţi în perioada următoare peste 100.000 de funcţionari publici şi bugetari. De asemenea, îşi vor pierde locurile de muncă câteva zeci de mii de salariaţi din companii, regii şi societăţi comerciale ale statului cărora, datorită incapacităţii şi politicii economice aberante ale Guvernului, nu li se mai oferă nicio şansă pe piaţa forţei de muncă.

Guvernul nu prezintă un program guvernamental cu soluţii economice de sprijinire a dezvoltării economice şi pentru crearea reală de locuri de muncă în România.

În viitorul imediat, mai multe sute de mii de şomeri vor ieşi din perioada de şomaj indemnizat. Guvernul nu a pregătit şi anunţat nicio măsură concretă de acompaniere sau de sprijin pentru aceşti cetăţeni.

Absorbţia fondurilor europene destinate dezvoltării resurselor umane - o soluţie ignorată de Guvern

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin ministrul sau, domnul Şeitan Mihai Constantin, este responsabil cu gestionarea fondurilor europene pe componenta Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

Analiza principalelor deficienţe în domeniu ne arată că:

• Din 4,2 miliarde euro total program au fost absorbiţi doar 1,8%, adică doar 70 milioane euro.
• Din 6.000 proiecte depuse, doar 620 de proiecte (circa 10%) sunt în fază de implementare, restul sunt în evaluare, practic într-o aşteptate cu slabe justificări.
• Se înregistrează o procedură extrem de greoaie, lungă în timp şi excesiv de birocratică din momentul "câştigării" proiectului şi până la semnarea contractelor.

Considerăm că deficienţele prezentate - aduse de curând în atenţia Guvernului de mai multe organizaţii neguvernamentale cu activitate în domeniu - şi efectele negative propagate în domeniul dezvoltării resurselor umane sunt imputabile ministrului Şeitan, care nu a luat nicio măsură eficientă pentru optimizarea absorbţiei fondurilor europene.

Dialogul social - când nu lipseşte cu desăvârşire, este degeaba

Realitatea ne arată că exact la Ministerul Muncii, responsabil cu dialogul social din România, există grave disfuncţionalităţi în realizarea acestuia.

Legi esenţiale pentru largi categorii sociale - precum cele care se referă la sistemul unic de salarizare sau la sistemul public de pensii -, legi care alcătuiesc fundamentul sistemului de protecţie socială, au fost transmise de către Guvernul Boc la Parlamentul României, fără o dezbatere serioasă şi fără acceptul partenerilor sociali. Aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi în privinţa Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010.

Rolul dialogului social într-un stat democratic, acela de a menţine pacea socială, nu este înţeles şi apreciat ca atare de chiar ministrul PDL al muncii, motiv pentru care coaliţia aflată la guvernare a impus proiecte care au condus la creşterea tensiunilor sociale.

Efectele sociale ale legilor care reglementează salarii, pensii, ajutoare sociale, alocaţii de stat pentru copii, protecţia socială a şomerilor şi a altor categorii de cetăţeni trebuie să fie discutate cu partenerii sociali. Altfel, ele produc efecte negative asupra categoriilor menţionate şi conduc la creşterea periculoasă pentru democraţie a tensiunii sociale. Guvernul Boc şi ministrul PDL Şeitan par să fi făcut o alegere: în locul dialogului social, dictatul. Dar costurile acestei alegeri nu revin doar în sarcina celor responsabili pentru ea. Neliniştea socială şi conflictul social vor pune în sarcina firmelor, a salariaţilor şi familiilor acestora pierderi greu de recuperat ulterior.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urma celor prezentate mai sus, având în vedere efectele negative asupra categoriilor sociale afectate de acţiunile, deciziile şi declaraţiile ministrului PDL al muncii Mihai Constantin Şeitan, considerăm că ne facem datoria faţă de cetăţenii României, faţă de interesele şi drepturile lor legitime, şi vă solicităm votul pentru a-l determina pe domnul ministru să dispună următoarele măsuri de politică socială:

1. Elaborarea urgentă a Normelor metodologice privind aplicarea corectă şi unitară a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi suspendarea aplicării acelor dispoziţii care au dus la diminuarea veniturilor salariale din decembrie 2009 ale unora dintre cei vizaţi.
2. Înfiinţarea şi asigurarea condiţiilor pentru funcţionarea deplină a Comisiei bipartite pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 42 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
3. Guvernul va prezenta Parlamentului, în termen, Proiectul de lege simplificat al salarizării în sectorul public pentru anul 2011, cu îndeplinirea tuturor condiţiilor legale privind dialogul social, aşa cum dispune Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 42 alin. (4).
4. Abrogarea prevederilor din Ordonanţa de urgenţă nr. 114/23.12.2009 privind unele măsuri financiare bugetare prin care se elimină unele drepturi ale pensionarilor, după cum urmează: art. III, art. IV, art. V, art. VI.
5. Creşterea cuantumului pensiei minime garantate, începând cu luna aprilie, de la 350 lei la 400 lei. Această creştere va acoperi rata inflaţiei şi va menţine puterea de cumpărare a pensiei sociale minime garantate.
6. Eliminarea prevederilor Legii nr.329/2009 şi a Ordinului ministrului muncii nr.1730/20 noiembrie 2009 cu privire la restricţiile care limitează cumulul pensiei cu veniturile salariale, respectând astfel dreptul constituţional la muncă al românilor.
7. Organizarea unui dialog social real pentru Proiectul Legii sistemului unitar de pensii publice cu organizaţiile de pensionari, cu sindicatele, cu partidele politice şi societatea civilă.
8. Organizarea unei dezbateri reale privind intenţia Guvernului de a modifica cadrul legal privind acordarea alocaţiei de stat pentru copii din România, precum şi cadrul legal mai larg al prestaţiilor de asistenţă socială şi protecţie a familiei.
9. Rectificarea bugetului asigurărilor sociale pentru şomaj, pentru asigurarea fondurilor necesare formării profesionale a şomerilor şi pentru finanţarea măsurilor active pentru stimularea ocupării în muncă a şomerilor.
10. Prezentarea unui Program economic guvernamental de stimulare a dezvoltării economice şi de creare de noi locuri de muncă durabile pentru reducerea reală a şomajului din România.
11. Accelerarea ritmului de aprobare şi contractare a proiectelor finanţate din fonduri europene destinate dezvoltării resurselor umane prin eliminarea în regim de urgenţă a deficienţelor semnalate.

Stimate colege şi stimaţi colegi deputaţi,

Având în vedere că prin politicile sociale iniţiate de domnul Şeitan Constantin Mihai, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, şi promovate de Guvernul Boc, se aduc mari prejudicii cetăţenilor români pentru că:

1. se încalcă Constituţia României şi, în general, ordinea publică românească, iar măsurile stabilite sunt contrare angajamentelor internaţionale ale României în domeniul social;
2. prin politicile sociale iniţiate de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi promovate de Guvern, se introduc în legislaţia muncii şi de asigurări sociale confuzie, nedreptate, precaritate, cu efecte restrictive în privinţa dreptului la muncă şi la pensie al cetăţenilor români;
3. politicile sociale iniţiate de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi promovate de Guvernul României, amatoristice prin conţinut şi "mioape" ca viziune, sunt de natură să distrugă în mod ireversibil nivelul de trai, precum şi necesara coeziune socială a cetăţenilor români;
4. politicile sociale iniţiate de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale şi promovate de Guvern ilustrează cu prisosinţă dreptul unei guvernări incompetente şi trufaşe, în ignoranţa ei, care înlocuieşte dialogul social cu bunul său plac, legalitatea actului de guvernare cu impunerea voinţei unei majorităţi parlamentare de circumstanţă, buna guvernare în slujba cetăţeanului cu politica faptului împlinit.

În calitatea pe care o avem, de deputaţi aleşi în Parlamentul României, este de datoria noastră faţă de cetăţenii români care ne-au ales în colegiile electorale, să prezentăm şi să sancţionăm greşelile din activitatea, acţiunile şi declaraţiile publice ale ministrului PD-L al muncii, familiei şi protecţiei sociale, domnul Mihai Constantin Şeitan, prin votarea acestei moţiuni şi soluţionarea greşelilor comise conform propunerilor noastre.

Vă rugăm să fiţi de acord că neîndeplinirea de către domnul ministru Şeitan a demersurilor necesare pentru a aduce la îndeplinire, în această sesiune parlamentară, măsurile enunţate în moţiunea prezentă, impune plecarea domnului ministru din Guvernul României.

Semnează 52 de deputaţi din Alianţa politică PSD + PC.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, îl invit la microfon pe domnul ministru Mihai Şeitan.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Mihai Constantin Şeitan (ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale):

Stimată doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Priorităţile Guvernului, deci şi ale Ministerului Muncii, sunt fundamentate pe baza prevederilor Constituţiei României, respectă în primul rând promisiunile făcute românilor şi ţin în egală măsură cont şi de acordurile internaţionale semnate de România atât cu Uniunea Europeană, cât şi cu Fondul Monetar şi cu Banca Mondială.

Pe parcursul acestui mandat de trei luni, am promovat fără privilegii sau discriminări acele politici publice care elimină inechităţile din sistemul de salarizare a personalului bugetar, din sistemul public de pensii şi din sistemul asistenţei sociale.

Am pus astfel în practică acele principii şi angajamente asumate prin Programul de guvernare, program adoptat chiar de dumneavoastră, doamnelor şi domnilor parlamentari, în decembrie 2009.

Aşa cum nu ar fi fost de aşteptat, eliminarea privilegiilor şi a favoritismelor, prin crearea unor sisteme bazate pe echitate, deranjează. Acest lucru este reflectat cât se poate de clar tocmai prin depunerea acestei moţiuni de către Grupul parlamentar al PSD + PC din Camera Deputaţilor.

Iată de ce, în timpul pe care îl am la dispoziţie, voi aduce argumentele necesare pentru a demonstra că afirmaţiile cuprinse în prezenta moţiune nu sunt altceva decât atacuri politicianiste total nefondate.

În primul rând, m-aş referi la acuzaţiile de "aplicare dezastruoasă" a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Obiectivul acestei legi, pe care l-am discutat în mod repetat atât eu, cât şi colegii mei din Guvern, îl reprezintă stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar, bazat pe micşorarea discrepanţelor imorale dintre cel mai mic şi cel mai mare salariu, dar şi dintre poziţiile similare din diferitele instituţii publice.

Textul legii a fost, după cum ştiţi cu toţii, elaborat în perioada în care, în calitatea sa de partener de guvernare, Partidul Social Democrat coordona activitatea Ministerului Muncii. La acel moment, reprezentanţii Partidului Social Democrat au fost de acord că neregulile şi ilegalităţile din sistemul public de salarizare trebuie eliminate, iar acum se întorc împotriva propriei legi.

Toate instituţiile din coordonarea şi subordinea Ministerului Muncii au acţionat şi acţionează în continuare în vederea implementării corecte a reglementărilor legii şi a celorlalte acte normative.

Agenţiile Teritoriale pentru Prestaţii Sociale i-au instruit pe ordonatorii de credite cu privire la modalitatea de încadrare a personalului bugetar în conformitate cu prevederile legii şi la stabilirea salariilor în primul an de aplicare a acesteia.

Reducerea ponderii cheltuielilor cu salariile bugetare în produsul intern brut de la 9,4% în 2009 la 7% în 2015 nu reprezintă un obiectiv în sine al legii. Însă, trebuie ţinut cont de faptul că acest obiectiv a fost asumat de Guvernul României în cadrul acordului semnat în 2009 cu Comisia Europeană, Fondul Monetar şi Banca Mondială, iar finalitatea acestui demers are în vedere realocarea unor resurse însemnate în domeniul investiţiilor, astfel încât să se asigure o dezvoltare economică sustenabilă pe termen mediu şi lung, singura măsură care duce într-adevăr la scăderea şomajului, la creşterea veniturilor populaţiei şi a nivelului de trai.

De altfel, textul Acordului stand-by, semnat de Guvernul României cu Fondul Monetar, în cadrul căruia a fost stabilită această evoluţie a ponderii cheltuielilor cu salariile bugetare în produsul intern brut, a fost ratificat de către Parlament, deci şi de către dumneavoastră, stimaţi colegi din PSD, încă de anul trecut.

Cu toate acestea, reducerea ponderii cheltuielilor cu salariile bugetare în produsul intern brut nu înseamnă reducerea salariilor nominale ale personalului bugetar. Mai mult, Legea salarizării unitare prevede o majorare a valorii coeficientului 1 până la valoarea de 1.100 lei în 2015, în condiţiile respectării termenelor din acord.

Acest lucru se poate întâmpla, pentru căproiecţia principalilor indicatori macroeconomici din perioada 2010-2015 indică o creştere agregată a produsului intern brut de 25,2%.

Aşadar, aplicarea prevederilor Legii-cadru nr.330/2009 asigură o majorare a fondului de salarii din sectorul bugetar, chiar în condiţiile în care s-ar menţine numărul de salariaţi din anul 2010.

Cel mai important aspect care trebuie reţinut însă este faptul că de această majorare va beneficia în special personalul cu salariile mici din sistem. Diferenţa dintre cel mai mic şi cel mai mare salariu din sistem se va reduce de la 1,1 la 29,3 la 1 la 12.

Această reducere se va realiza etapizat, prin aplicarea unor majorări importante pentru salariile de la baza sistemului şi îngheţarea celor de la vârf, realizându-se în acest fel punerea în aplicare a principiului echităţii.

În ceea ce priveşte prevederea din Legea-cadru nr.330/2009, prin care suma sporurilor ce pot fi acordate este limitată la 30% din cuantumul salariului sau soldei de bază sau a indemnizaţiei lunare de încadrare, după caz, aceasta nu conduce, sub nicio formă, lareducerea veniturilor salariaţilor bugetari.

Legea stabileşte fără echivoc menţinerea, începând cu 1 ianuarie 2010, a venitului salarial format din salariu de bază şi sporuri permanente, obţinute legal, la 31 decembrie 2009.

Poziţionarea pe noua grilă de salarizare a funcţiilor, din diversele sectoare de activitate, se va face, după cum arată legea, începând de la 1 ianuarie 2011, pe baza unui set de opt criterii de evaluare menţionate în lege, cum ar fi nivelul studiilor, competenţelor (pregătirea profesională), complexitatea şi diversitatea activităţilor şi responsabilitatea şi impactul deciziilor (munca depusă).

La solicitarea partenerilor sociali, o comisie bipartită, constituită conform prevederilor art. 42, îşi desfăşoară în prezent activitatea în scopul corectării eventualelor erori punctuale de echivalare a unor funcţii, dar şi pentru simplificarea şi îmbunătăţirea sistemului de grilă, în ansamblul său.

Diminuarea veniturilor de la 1 ianuarie 2010 pentru anumiţi angajaţi din sistemul bugetar, survenită ca efect al reîncadrării salariale pe principiul 70% salariu + 30% sporuri, nu se datorează prevederilor legii sau modului în care aceasta a fost aplicată.

În aproape toate situaţiile de această natură, Curtea de Conturi a stabilit ca fiind ilegale veniturile încasate de personalul bugetar sub formă de sporuri prevăzute în contracte colective demuncă, decizii ale unor instituţii sau alte norme decât legile de salarizare în vigoare înainte de 31 decembrie 2009.

Trebuie spus că nu este de competenţa nici a Ministerului Muncii şi nici a Guvernului României să intervină, prin acte administrative, asupra rapoartelor sau deciziilor Curţii de Conturi.

În concluzie, politicile din domeniul salarizării şi măsurile din acest domeniu promovate de Guvernul României sunt legale, fiind respectate toate drepturile salariale acordate conform legii sau contractelor colective de muncă ale căror clauze au fost încheiate conform legii; nu prejudiciază drepturile salariaţilor acordate legal; asigură coerenţa sistemului de salarizare în domeniul bugetar, printr-o lege unitară de salarizare; în final, asigură autonomia ordonatorilor de credite în cadrul bugetar stabilit de legislaţia în vigoare.

M-aş referi în continuare la o a doua problemă ridicată în moţiune, şi anume la acuzaţia privind "eliminarea abuzivă a unor drepturi sociale ale pensionarilor"

Aş vrea să spun că prioritatea imediată a Ministerului Muncii se bazează pe adoptarea unor măsuri care să asigure sustenabilitatea financiară a sistemului public de pensii, atât acum, pe termen scurt, dar şi pe termen mediu şi lung, în aşa fel încât să fie asigurată integral şi la timp plata drepturilor cuvenite celorpeste 5,5 milioane de pensionari.

În acelaşi timp, pentru evitarea riscului declanşării procedurii de deficit excesiv de către organismele europene, a fost necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare şi de abordare mai prudentă a deficitului bugetar.

Cu referire concretă la valoarea punctului de pensie, trebuie reţinut faptul că, din calculele efectuate la nivelul ministerului, confirmate de programele Băncii Mondiale, stabilirea punctului de pensie la valoarea de 45% din salariul mediu brut pe economie ar conduce cu siguranţă la creşterea vertiginoasă a deficitului bugetar de la 1,6% din produsul intern brut, în anul 2011, cât este acum, la circa 6% din p.i.b. în anul 2025 şi circa 12% în anul 2045, situaţie imposibil de susţinut financiar de nicio ţară din Europa.

Numai pentru anul 2010, menţinerea valorii punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut ar conduce la creşterea deficitului de la circa 7 miliarde de lei, cât este prevăzut în condiţiile actuale, la circa 12 miliarde de lei.

Decizia de menţinere a valorii punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut ar avea, aşadar, efecte adverse devastatoare, iar măsurile de corecţie necesare într-un viitor nuprea îndepărtat ar fi mult mai costisitoare, chiar imposibil de realizat.

Această concluzie este confirmată, de asemenea, şi de experţii Uniunii Europene, care au analizat sistemele de pensii şi perspectivele demografice ale tuturor statelor membre. De altfel, România a fost inclusă în grupul ţărilor cu cel mai ridicat grad de risc în privinţa sustenabilităţii sistemului public de pensii.

În ceea ce priveşte recalcularea pensiilor pentru pensionarii care au lucrat în grupele I şi II de muncă, precizăm că acest lucru este realizat deja, odată cu aplicarea OUG nr.100/2008. Plata sumelor rezultate în urma recalculării s-a terminat în luna octombrie 2009.

Întrucât recalcularea suplimentară pentru aceeaşi categorie de pensionari, reglementată prin Legea nr.218/2008, presupune un efort bugetar de circa 1,7 miliarde lei, punerea în practică a acestei măsuri a fost amânată începând cu 2011.

În aceeaşi situaţie se regăseşte şi ceea ce priveşte sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, prevăzut de Legea nr.263/2008, agricultorii având în prezent o pensie finanţată de bugetul de stat.

O afirmaţie complet falsă, adusă în atenţia dumneavoastră de către semnatarii prezentei moţiuni, se referă la reţinerea contribuţiei de sănătate şi la pensionarii cu pensii de până la 1.000 lei.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, contribuţia de sănătate este plătită numai de către pensionarii cu pensii mai mari de 1.000 lei şi este calculată numai pentru diferenţa care depăşeşte acest prag.

Ceea ce a generat această răstălmăcire răuvoitoare se referă la faptul că, începând cu anul 2011, sumele aferente contribuţiilor de sănătate pentru pensionarii cu pensii de până la 1.000 leise vor aloca de la bugetul de stat către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Aşadar, ca să nu mai existe neclarităţi, aceste contribuţii nu vor fi plătite de pensionari, ci de către bugetul de stat.

De asemenea, sunt total neîntemeiate criticile referitoare la prevederile Legii nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri.

Potrivit acestui act normativ, persoanele pot cumula pensia cu veniturile salariale realizate în sistem bugetar (din bani publici, cu alte cuvinte) numai în situaţia în care pensia netă are un cuantum mai mic sau egal cu salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Prin această lege nu este încălcat dreptul constituţional la muncă, ci sunt stabilite reglementări speciale privind condiţiile în care unele categorii de asiguraţi, respectiv cei care desfăşoară o activitate profesională în autorităţile şi instituţiile publice, pot efectua cumulul pensiei cu salariul.

De altfel, este cunoscut faptul că, referitor la această prevedere de lege, Curtea Constituţionalăa stabilit că "Dispoziţiile Capitolul IV din lege, unde se face trimitere la cumul, sunt constituţionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie".

Prin acordarea pentru pensionarii sistemului public de pensii a facilităţilor de călătorie pe calea ferată, s-a urmărit evitarea marginalizării sociale a persoanelor de vârsta a treia, prin susţinerea păstrării contactelor sociale şi a menţinerii relaţiilor cu membrii de familie domiciliaţi în alte localităţi.

În niciun caz, prin această măsură, nu s-a avut în vedere transformarea facilităţilor de călătorie într-o sumă suplimentară de bani.

Subliniez, aşadar, că măsura legislativă de acordare a compensării în bani a tichetelor CFR neutilizate de către pensionari a avut un caracter vădit electoral. Cu atât mai mult cu cât, din anul 2004 şi până în prezent, niciodată sumele necesare aplicării acestei măsuri nu au fost prevăzute în buget, iar această prestaţie nu a fost acordată niciodată.

Indexarea pensiei minime sociale garantate va fi realizată în perioada următoare la nivelul ratei inflaţiei, aşa cum am afirmat şi a afirmat şi premierul Emil Boc, şi asta în pofida constrângerilor financiare cauzate de criza economică, pentru că aceasta a fost considerată o măsură suplimentară de protecţie socială necesară pentru cei cu pensii foarte mici.

Mai mult, cu toate constrângerile bugetare din acest an, în conformitate cu Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, s-a reuşit alocarea pentru asigurarea serviciilor de tratament balnear pentru beneficiarii sistemului public de pensii a unei sume care a condus la contractarea unui număr de bilete aproximativ egal cu cel de anul trecut. Prin urmare, datele reale îi contrazic din nou pe semnatarii moţiunii, iar afirmaţia care lansa ideea reducerii cu 50% a numărului de bilete asigurate în 2010 nu corespunde realităţii.

A treia problemă, referitoare la acuzaţia conform căreia "proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice este un proiect al precarităţii sociale".

Repet,în acest an, bugetul alocat pentru plata pensiilor este de 39,7 miliarde lei, adică circa 8% din produsul intern brut, şi nu 6% din produsul intern brut, cum susţin azi total eronat semnatarii moţiunii.

Această sumă, necesară achitării drepturilor pentru cei 5,5 milioane de pensionari, este asigurată, pe de o parte, din resursele bugetului asigurărilor sociale de stat şi, în completare, din transferuri de la bugetul de stat, estimate la circa 7 miliarde de lei.

Proiectul legii unitare a pensiilor a fost supus dezbaterii publice, cu respectarea întocmai a Legii privind transparenţa decizională în administraţia publică.

La dezbaterile acestui proiect au participat reprezentanţi ai confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional, ai confederaţiilor patronale, organizaţiilor de pensionari, asociaţiilor profesionale, instituţiilor publice, organizaţiilor civice, precum şi simpli cetăţeni chiar.

Totodată, proiectul de lege a fost dezbătut cu toţi partenerii sociali în cadrul Comisiei de Dialog Social şi a fost supus avizului Consiliului Economic şi Social. Ca urmare a tuturor dezbaterilor desfăşurate, au fost formulate 178 de propuneri de îmbunătăţire a proiectului de lege, mare parte dintre ele fiind preluate în textul final.

Înlocuirea mecanismului care leagă valoarea punctului de pensie de salariul mediu pe economie, cu cel care actualizează valoarea punctului de pensie în funcţie de rata inflaţiei şi creşterea reală a salariului mediu pe economie, are drept ţintă menţinerea puterii de cumpărare în perioada imediat următoare şi creşterea acesteia pe termen mediu şi lung.

De reţinut că în anul 2010, în condiţiile crizei existente în România, Guvernul nu a redus pensiile, aşa cum s-a întâmplat în multe alte ţări europene.

Aşadar, proiectul de lege propune ca, de la intrarea în vigoare a legii, valoarea punctului să se majoreze anual cu 100% rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a salariului mediu brut, realizată în anul precedent, urmând ca începând cu anul 2030 valoarea punctului de pensie să se majoreze anual cu 100% rata inflaţiei.

Acest mecanism are în vedere asigurarea pe termen scurt, mediu şi lung a sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii. Trebuie menţionat faptul că valoarea punctului de pensie stabilită conform prevederilor proiectului poate fi majorată în raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici.

Semnatarii moţiunii fac afirmaţii nefondate referitoare la aşa-zisa restrângere a dreptului la pensia de invaliditate. În realitate, reevaluarea cadrului legal pentru pensia de invaliditate are drept ţintă descurajarea pensionărilor de invaliditate abuzive, nejustificate medical, total ilegale.

După cum este cunoscut, numărul pensionarilor de invaliditate a crescut de la 600.000 în 2001 la peste 900.000 în 2009, o creştere inacceptabilă înnumai 8 ani, fără să existe o justificare medicală şi legală în acest sens.

În decursul anului 2009, peste 9.100 de persoane au fost internate la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, cu scopul expertizării în ceea ce priveşte solicitarea unei pensii de invaliditate sau revizuirea încadrării în grad de invaliditate.

Dintre persoanele internate, 55% din cazurile cu propunere la pensia de invaliditate au fost respinse şi peste 42% din cei pentru verificarea încadrării în grad de invaliditate au fost depensionaţi. Această situaţie s-a datorat faptului că o parte din pensionările pe caz de boală au avut la bază frauda.

Referitor la acuzaţia cu privire la reducerea cu 10% a punctajului acordat drept stagiu de cotizare în cazul pensionarilor de invaliditate, s-a constatat că punctajele aferente stagiului potenţial sunt, în multe cazuri, considerabil mai mari decât punctajele realizate pentru perioada contributivă.

Consecinţa acestui fapt este că, la împlinirea vârstei standard de pensionare, pensia de invaliditate este mai mare decât pensia pentru limită de vârstă. Prin urmare, reducerea punctajului pentru stagiul potenţial acordat a urmărit doar eliminarea distorsiunilor şi a inechităţilor constatate. În nici un caz această măsură nu conduce la reducerea punctajului cu 10%, cifră complet eronată.

Referitor la sintagma "creşterea brutală a vârstei de pensionare la 65 de ani pentru femei", trebuie subliniat faptul că egalizarea vârstelor de pensionare ale bărbaţilor şi femeilor este prevăzută de proiectul de lege a fi realizată gradual, până în anul 2030, începând cu 2015.

Această măsură este necesară pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii.

În prezent, în România, vârsta medie reală de pensionare este printre cele mai scăzute din Europa, aceasta fiind de 54 ani, deşi vârstele standard de pensionare cerute de legislaţia actuală în vigoare în martie 2010 sunt de 58 ani şi 9 luni pentru femei şi 63 ani şi 9 luni pentru bărbaţi.

Motivele esenţiale ale acestei diferenţe semnificative sunt datoratenumărului mare de pensionări înainte de atingerea vârstei standard pentru activitatea desfăşurată în condiţii de muncă speciale şi deosebite, recurgerea la pensionarea anticipată,precum şi vârste mai reduse de pensionare în unele sisteme speciale de pensii.

În ceea ce priveşte cotele de contribuţii la asigurările sociale, acestea sunt stabilite de legea pensiilor publice şi nu mai sunt cuprinse în legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru a asigura stabilitatea şi predictibilitatea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Proiectul de lege prevede, în respectarea principiului contributivităţii, ca persoanele care realizează în mod exclusiv, şi subliniez cuvântul exclusiv, venituri din drepturi de autor şi convenţii civile să contribuie la sistemul public de pensii, pentru a putea beneficia, la finalul activităţii profesionale, de o pensie în sistemul public, şi nu de venit minim garantat, plătit din bugetul de stat.

În ceea ce priveşte recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, nu se pune problema încălcării principiului neretroactivităţii legii, deoarece legea nu acţionează pentru trecut, ci doar pentru viitor, urmând ca pensiile recalculate să se plătească în noul cuantum de la data intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, nu este încălcat nici dreptul la un bun dobândit, dat fiind că acest drept vizează pensia ca formă de venit de înlocuire şi nu cuantumul acesteia.

Să nu uităm faptul că dezechilibrul financiar al bugetului social de pensii nu este un fenomen apărut în anul 2009 sau 2010. Acest buget înregistrează încă din anul 2004 deficite anuale deja cronice, în anul 2009 acestea ajungând la cel mai mare deficit realizat, cu o valoare de circa 1,5 miliarde euro echivalent, iar pentru anul 2010 acest deficit se prevede a fi de 1,7 miliarde euro.

Referitor la acuzaţia privind "comunicarea defectuoasă şi nefundamentată a unor intenţii ale Guvernului Boc către subsemnatul".

Doresc să subliniez că modificarea modului de acordare a alocaţiei de stat pentru copii, aşa cum preciza şi moţiunea, se regăseşte chiar în Programul de guvernare 2009 - 2012, votat de Parlamentul României.

Mai mult, unul din principalele obiective în domeniul familiei, protecţiei copilului şi egalităţii de şanse este tocmai acela de revizuire a concepţiei programelor de asistenţă socială, iar Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale trebuie să evalueze şi să stabilească principiile care guvernează noua concepţie a programelor de asistenţă socială, în vederea elaborării actelor normative aferente, respectiv Codul de Asistenţă Socială.

Ministerul Muncii a identificat ca obiectiv general eficientizarea sistemului naţional de asistenţă socială. La baza acestui cod social trebuie să stea, pe de o parte, grija statului pentru prevenirea şi combaterea oricăror riscuri sau situaţii ce pot conduce la excluziune socială şi, pe de altă parte, evitarea încurajării nemuncii, printr-o mai atentă monitorizare a cumulului de prestaţii.

Codul de asistenţă socială propune aplicarea unei serii de principii, dintre care putem menţiona câteva: aplicarea unor scheme de asistenţă socială care să elimine instalarea dependenţei de sistem şi postura de asistat a beneficiarului de prestaţii sociale; asigurarea de sprijin financiar pentru situaţiile de dificultate apărute pe întreg ciclul de viaţă al persoanei; obligativitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a participa, în completarea prestaţiilor garantate de stat, la dezvoltarea unui sistem flexibil şi ţintit de ajutoare financiare; dezvoltarea programelor de prestaţii sociale în relaţie cu serviciile sociale şi alte măsuri active din domeniul ocupării şi formării profesionale; orientarea prioritară spre prevenţie şi eficientizarea măsurilor de intervenţie.

O altă acuzaţie se referă la faptul că şomerii fără perspective de ocupare a unui loc de muncă sunt abandonaţi de Guvern.

Prioritatea Guvernului României şi a Ministerului Muncii în această perioadă dificilă a fost menţinerea unei rate a şomajului la un nivel cât mai redus. Prin măsurile adoptate, România a reuşit să menţină rata şomajului la un nivel relativ scăzut în comparaţie cu alte state membre ale Uniunii Europene, aceasta situându-se în medie cu 2 puncte procentuale sub rata medie a şomajului înregistrată în Uniunea Europeană a celor 27 de state.

Pentru corecta dumneavoastră informare, în luna februarie 2010, rata şomajului a crescut cu 0,2 puncte procentuale faţă de luna ianuarie 2010, de la 8,1% la 8,3%, şi în niciun caz nu s-a dublat faţă de anul trecut; anul trecut s-a dublat faţă de anii anteriori. Această creştere s-a situat la jumătate faţă de creşterile lunare înregistrate în semestrul al doilea al anului 2009.

În vederea menţinerii locurilor de muncă, Guvernul României a luat hotărârea de a acorda şi în anul 2010 facilitatea care se referă la scutirea de la plata impozitului pe salariu şi a contribuţiilor sociale, în cazul întreruperii temporare a activităţii.

La nivelul lunii februarie 2010, un număr de 1.629 de angajatori au solicitat această facilitate pentru aproximativ 43.900 salariaţi, la numai o lună de când a intrat în vigoare acest act normativ.

Conform bugetului asigurărilor pentru şomaj pe anul 2010, aprobat de Parlament, există asigurate toate resursele financiare pentru plata integrală şi la timp a indemnizaţiei de şomaj, a contribuţiilor de asigurări sociale aferente şomerilor, a subvenţiilor acordate pentru ocuparea unor categorii care întâmpină dificultăţi la încadrarea în muncă.

Guvernul României a adoptat şi alte acte normative pentru atenuarea efectelor crizei. S-au adoptat acte normative care vizează acordarea unor facilităţi şi stimulente angajatorilor pentru protejarea locurilor de muncă, dar şi pentru a-i încuraja şi răsplăti pe cei care creează noi locuri de muncă şi încadrează persoane din rândul şomerilor.

În acest sens, la iniţiativa Ministerului Muncii s-a aprobat un act normativ în care sunt propuse măsuri de natură să vină în sprijinul angajatorilor, prin reducerea parţială a costurilor cu forţa de muncă încadrată din rândul şomerilor. Prin acest act normativ angajatorii care în cursul anului 2010 încadrează în muncă şomeri beneficiază de scutirea de la plata contribuţiilor la asigurările sociale aferente şomerilor încadraţi pentru o perioadă de şase luni. Preconizăm că se vor crea în acest mod în jur de 50 de mii de locuri de muncă.

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a intervenit pentru intensificarea acordării măsurilor de prevenire a şomajului, oferind servicii de preconcediere. În plus, provocarea majoră a Ministerului Muncii este aceea de a asigura măsurile legislative necesare în vederea consolidării şi eficientizării unui cadru stimulativ pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv acele măsuri care sunt în concordanţă cu realităţile pieţei muncii.

Am demarat procesul de modificare legislativă al principalelor acte normative care reglementează sistemul de şomaj şi promovarea ocupării şi formării profesionale, în conformitate cu angajamentele asumate prin implementarea Programului Naţional de Reformă 2007-2013.

Ministerul Muncii îşi propune pentru anul 2010 cuprinderea în programe de măsuri active a minimum 750.000 persoane.

Mai mult, în scopul creşterii gradului de ocupare a persoanelor din mediul rural sau a persoanelor din localităţile urbane care au probleme de reintegrare socială, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă a inclus în Programul de ocupare a forţei de muncă un program special care se referă la ocuparea a circa 4.000 de persoane din 155 de localităţi din mediul rural şi 4.800 persoane din 25 de localităţi urbane.

Referitor la persoanele care ies din perioada de acordarea a indemnizaţiei de şomaj, precizăm că acestea rămân înregistrate în baza de date a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, o opţiune pentru aceştia fiind participarea în continuare la măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă prevăzute de Legea nr. 76/2002.

Mai mult, angajatorii pot solicita, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în baza aceleiaşi legi, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat.

Referitor la acuzaţia că "absorbţia fondurilor europene destinate dezvoltării resurselor umane ar fi o soluţie ignorată de Guvern", în care semnatarii susţin că gradul de absorbţie al fondurilor alocate programului este de 1,8%, dar din cauza unei documentări neaprofundate, luând în calcul de fapt sumele care urmează să fie alocate în următorii trei ani. Până la finele anului 2009 au fost alocate, conform graficului stabilit cu Comisia Europeană, doar 1,17 miliarde de euro, în acest caz, gradul de absorbţie fiind de 8,54%.

De la lansarea primei linii de finanţare a Programului Operaţional Sectorial au fost depuse 5.318 proiecte, au fost aprobate 1.691, 3.329 au fost respinse pentru că nu au respectat criteriile de finanţare. Totalul sumelor aferente proiectelor care au fost semnate şi au contracte de finanţare este de peste 700 de milioane de euro.

Analizele realizate la preluarea mandatului, acum 3 luni, referitoare la gradul de absorbţie a fondurilor europene au scos în evidenţă o multitudine de deficienţe ale sistemului, apărute şi tolerate încă din 2007, fără a fi deloc amendate de semnatarii moţiunii.

Prioritatea Ministerului Muncii în ceea ce priveşte administrarea fondurilor europene prin programul POSDRU este creşterea gradului de absorbţie, prioritate similară cu cea a întregului Guvern atunci când vorbim de absorbţia tuturor fondurilor structurale. În acest sens, Autoritatea de Management a acestui program introduce deja măsuri ce vizează scurtarea termenelor de evaluare şi contractare a proiectelor, dar şi urgentarea rambursărilor cheltuielilor eligibile conform procedurilor. Totodată, orice potenţial beneficiar va fi informat corect şi la timp asupra tuturor aspectelor legate de aceste fonduri, fie că vorbim de un calendar al cererilor de oferte, fie că vorbim de procesul de evaluare a proiectelor sau de verificare şi rambursare a cheltuielilor.

Ca urmare a măsurilor luate de la preluarea mandatului, ritmul rambursărilor pentru cheltuielile eligibile ale beneficiarilor a crescut de trei ori faţă de anul trecut.

De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2010, s-a reuşit operaţionalizarea a peste 150 de proiecte care erau blocate de peste un an de zile, cu o valoare totală de cca. 800 milioane lei.

În plus, din cele peste 1.170 de proiecte care aşteptau sa fie evaluate de mai bine de 6 luni, Ministerul Muncii a reuşit numai în două luni a reuşit să accelereze evaluarea, astfel încât 523 de proiecte iniţiale se află acum în faza de contractare, valoarea acestora însumând 6 miliarde lei.

Referitor la acuzaţia - "dialogul social când nu lipseşte cu desăvârşire este degeaba", putem spune că atribuţiile Ministerului Muncii în domeniul dialogului social acoperă o sferă largă de activităţi. Printre acestea se numără negocierea cu partenerii sociali, consultarea permanentă a partenerilor asupra iniţiativelor legislative, avizarea şi controlul conformităţii reprezentativităţii partenerilor sociali, coordonarea activităţii dialogului social desfăşurată atât la nivelul Ministerului Muncii, cât şi al instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa.

În acest context, sub coordonarea actualului Guvern, la 1 ianuarie 2010 a fost înfiinţată Comisia pentru analizarea şi elaborarea propunerilor de optimizare a Legii salarizării unice a personalului din sistemul bugetar, cu participarea partenerilor sociali, un grup de lucru de 20 de persoane urmând să parcurgă un program de instruire cu reprezentanţii Băncii Mondiale.

Proiectul Legii privind sistemul unic de pensii publice a fost şi el supus dezbaterii cu partenerii sociali, fiind preluate în textul legii numeroase propuneri ale acestora.

Forme concrete de dezvoltare a dialogului social au fost promovate prin înfiinţarea şi constituirea Comitetelor Sectoriale ca Instituţii de Dialog Social de utilitate publică.

Interesul deosebit acordat de Guvernul României dialogului social s-a concretizat şi în participarea frecventă a premierului, precum şi a altor miniştri, la întâlnirile cu partenerii sociali, inclusiv la lucrările grupului de lucru pentru elaborarea proiectului Legii salarizării.

Caracterul constructiv şi aplicativ al dialogului social a fost demonstrat în dese situaţii, partea guvernamentală mediind poziţii diametral opuse ale părţilor patronale şi sindicale pentru obţinerea unui compromis rezonabil, detensionarea conflictului şi pace socială.

La iniţiativa Ministerului Muncii, aprobată de Guvern, a fost demarată dezbaterea proiectului "Pactul Naţional pentru Locuri de Muncă şi Stabilitate Socială", cu reprezentanţii partenerilor de dialog social: patronatele şi sindicatele. Acest proiect este fundamentat pe principiile Pactului Global pentru Ocupare, adoptat de Conferinţa Organizaţiei Internaţionale a Muncii de la Geneva în iunie 2009 şi preconizează utilizarea dialogului social ca principal instrument pentru elaborarea politicilor social-economice pentru ieşirea din criza care afectează toate statele lumii.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În final, doresc să-mi arăt convingerea că datele concrete pe care vi le-am prezentat scot în evidenţă faptul că argumentele susţinute de semnatarii moţiunii sunt nefondate, sunt lipsite de documentare şi au la bază o demagogie politicianistă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Mulţumim domnului ministru pentru intervenţia avută. A consumat 34 de minute din timpul alocat Guvernului.

În acest moment, începem dezbaterile asupra moţiunii simple, iniţiate de către Grupul Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor, şi invit la microfon pe domnul deputat Cezar-Florin Preda, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Dan Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat+Partidul Conservator.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Bună ziua, domnule ministru şi colegilor dumneavoastră,

Eu ştiu că la acest pupitru, eu cred că vor veni destui şi de la Partidul Democrat Liberal şi de la celelalte partide, să aducă şi mai multe elemente tehnice la ceea ce înseamnă ceea ce este bine şi ceea ce nu este bine.

Cuvântul meu la această moţiune are, în opinia mea, o semnificaţie mai mult politică şi chiar o rugăminte pentru dumneavoastră, iniţiatorii acestei moţiuni.

Nu vreau să dezvolt şi eu conţinutul moţiunii. Este dreptul opoziţiei şi vi l-aţi exercitat şi noi îl respectăm şi-l vom trata aşa cum se cuvine, onorabil. Dar, ceea ce este deranjant, până la urmă, în asemenea situaţie, este că nu reuşim să ieşim din şabloane, se foloseşte foarte mult în această moţiune o anumită, până la urmă, apreciere, spun eu, nelalocul ei, se folosesc cuvinte precum: "trufaş", "arogant", "încrezut".

Stimaţi colegi iniţiatori ai moţiunii,

Sunt, într-adevăr, chestiuni care ţin de trecut şi clasa politică românească le-a folosit cu mare dorinţă. Aşa a fost. Am fost şi trufaşi, şi aroganţi şi încrezuţi. Şi ne comportam aşa pentru că aveam o situaţie nu întotdeauna foarte grea. Stăteam pe bani, stăteam pe o situaţie stabilă, aveam acea pace socială pe care o clamăm acum şi, până la urmă, aşa am ajuns să fim apreciaţi de electorat şi vedeţi cum stăm. Dar, acum, cred, cu tot respectul pentru dumneavoastră, că nu este momentul să mai folosim asemenea chestiuni, pentru că este un moment dificil. Iar Partidul Democrat Liberal, împreună cu UDMR-ul şi minorităţile, în acest moment s-a angajat să gestioneze o situaţie grea, o situaţie pe care o ştiţi şi dumneavoastră, o simţim cu toţii, şi acum nu se fac lucruri uşoare, acum nu se fac lucruri nici populare, nici electorale; se iau decizii majore care vor aduce şi costuri. Şi vreau să vă spun, cu tot respectul, stimaţi colegi, că noi, cei din arcul guvernamental, ni le asumăm. Şi vom suporta toate aceste costuri care vor veni în urma deciziilor care se iau acum. Dar au fost patru motive pe care le-aţi invocat în moţiune şi care au determinat depunerea acesteia.

În primul rând, aţi spus că se încalcă Constituţia, nesusţinut, pe fond, de ce se încalcă Constituţia. Aţi afirmat că unul dintre motive ar fi că se introduc restricţii la dreptul la muncă şi la pensia cetăţenilor români. Iarăşi, o afirmaţie politicianistă, care trebuia să fie urmată de o chestiune, până la urmă, de profunzime, de miez. În al treilea rând, aţi spus că aceste politici sociale ale Guvernului distrug coeziunea socială. Asta e o eroare. Noi nu avem o coeziune socială acum. Până acum, nu avem o coeziune socială. Vom lupta şi prin aceste măsuri nepopulare, să formăm şi să avem o coeziune socială, pentru că, dragi colegi, relaţia şi principiul de bază, de la care plecăm şi pe care le urmărim sunt ca munca, veniturile, pensia, să aibă un sens şi o legătură. Noi nu aveam această coeziune socială.

În al patrulea rând - şi ultimul - aţi spus că aceste politici sociale s-au aplicat sau se aplică, se introduc fără un dialog social. Este fals. Nu, se poartă un dialog social, dar nu întotdeauna ajungi să şi faci un anumit, până la urmă, consens social. Pentru că, în general, vectorii de opinie şi cei care se bat, până la urmă, în a opri aceste politici sociale, sunt tocmai cei care nu respectă acel principiu - muncă, venituri, pensie.

Acum, clamăm, am văzut, toate partidele, inclusiv Partidul Democrat Liberal, nevoia de a duce, alături de noi, clasa politică actuală, specialiştii, societatea românească. Am văzut că unii şi-au deschis porţile pe toate panourile din ţară, alţii o fac într-un stil pe care îl cunoaştem şi se reclamă, până la urmă, necesitatea ca dreapta românească să fie plină de specialişti. Noi, la rândul nostru, până la urmă, ne declarăm, ca partid, deschişi societăţii, pentru a veni, până la urmă, cu expertiza sa, în ajutorul nostru şi în ajutorul, până la urmă, a societăţii, dar, în momentul când vin specialiştii şi-i avem în Guvern - Şeitan este un specialist, este mai puţin mare politician, are lângă dânsul, am văzut, acum nu este, preşedinta Casei de pensii, care este o specialistă recunoscută, mai ales din partea stângă a sălii. Iată, specialiştii vin, iau decizii, pentru că proiectul la care sunt angrenaţi este un proiect greu, şi trebuie să luăm nişte decizii, şi, atunci, spunem că nu este bine ce fac specialiştii, că trebuie să revină la...

Am o rugăminte, domnule preşedinte, eu întotdeauna, când vorbeşte un coleg, îl respect. Am văzut un domn, care-mi este coleg şi care a mai venit de două-trei ori aici, la microfon, care confundă această sală cu istoria domniei sale proprii. Nu, acum nu mai avem istorie proprie, avem un prezent parlamentar.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg... numai puţin, domnule Cezar Preda! Domnilor colegi, vă rog să aveţi respectul cuvenit faţă de cei care se adresează dumneavoastră, pentru că fiecare, la rândul nostru, avem nevoie de acest respect. Vă rog foarte mult să nu dialogaţi cu colegii...

Domnul Cezar-Florin Preda:

Aceşti specialişti pe care, iată, îi folosim astăzi, indiferent că se numeşte un specialist cum este Mihai Şeitan, care aici aş vrea să fac o paranteză.

Stimaţi colegi,

Clamăm, alături de nevoia specialiştilor şi nevoia tinerilor, pe care-i şi văd că se manifestă foarte tare acum. Să ştiţi că în asemenea vremuri, în general e bine să ai cariera în spate, şi nu în faţă. Când sunt vremuri grele pentru ţară, trebuie să te apleci cu cariera în spate să pui, că ai ceva, ai ce pune. Când n-ai, pui vorbe goale. Aici, mai pot aminti pe ministrul finanţelor, care, iarăşi, este un specialist recunoscut care, iarăşi, este clamat sau este reclamant de dumneavoastră, că nu vorbeşte politic şi până la urmă, electoral, dar asta este. Şi, încă o dată vă spun: aştept de la dumneavoastră, de la colegii noştri, să încercăm să punem umărul împreună, să rezolvăm nişte problemele pe care trebuie să le rezolvăm. Am văzut şi în conţinutul moţiunii, până la urmă, o contrazicere flagrantă, se spune că: "intră pachetul de politici sociale şi nu avem timp să-l corectăm". Şi, la un alt capitol, se spune că: "trebuie corectat" şi cred că aici ministrul a fost foarte clar. Avem perioadă în care să corectăm ceea ce înseamnă o eroare, nu numai materială, o eroare de fond.

Şi v-aş ruga, cu tot respectul, să ne aplecăm, pentru că închei: nu am văzut şi nu cred că aş dori să mai văd o dată o situaţie în care ne aflăm acum. Spunea cineva despre exemplele pe care le-am avut în Uniunea Europeană, şi se referea la Polonia şi la Grecia. Şi ne întreba pe noi, clasa politică, ce am înţeles din aceste exemple şi ce vom face. Eu am spus în felul următor şi am să vă spun şi dumneavoastră: cred că actuala guvernare trebuie să strângă legăturile cu puterea din Polonia, pentru a vedea ce înseamnă o guvernare de dreapta de succes, iar colegii noştri de la PSD+PC să se ducă rapid în Grecia, să vadă ce înseamnă să fii la putere pe perioadă de criză şi să iei măsuri de două ori mai dure decât ia România.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Urmează să ia cuvântul domnul deputat Dan-Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Victor Paul Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor secretari de stat,

Moţiunea de astăzi reprezintă cu mult mai mult decât un exerciţiu democratic al opoziţiei parlamentare.

Este expresia disperării a milioane de cetăţeni români care, fie sunt constrânşi să trăiască în sărăcie, sau la limita acesteia, fie îşi văd năruite speranţele pentru o viaţă mai bună în România, ca urmare a consecinţelor economice şi sociale ale politicilor de dreapta ale Guvernului PDL-UDMR.

Cifrele statistice vin să ateste şi ele eşecul lamentabil al politicilor guvernamentale. 70% dintre salariaţii României au salarii sub salariul mediu pe economie. 65% dintre pensionarii României au pensii sub pensia medie. Rata sărăciei relative a crescut în ultimul an, de la 19 la 23%, iar rata sărăciei absolute a urcat de la 5,7% în 2008, la 7,4% în 2009.

În acelaşi timp, rata inegalităţii dintre cei mai săraci şi cei mai bogaţi din ţară a crescut de la 32 la 36%, având cele mai mari valori din Uniunea Europeană. În schimb, ponderea cheltuielilor sociale în produsul intern brut, de numai 12%, este cea mai scăzută din rândul celor 27 de state membre ale Uniunii Europene.

Puterea de cumpărare a salariului minim pe economie abia a atins, stimaţi colegi, 66% din puterea de cumpărare a salariului minim din 1989, iar puterea de cumpărare a alocaţiei de stat pentru copii este la numai 33% din puterea de cumpărare a alocaţiei pentru copii din 1989.

Rata de înlocuire a salariului prin pensie a scăzut sub 39%, în timp ce în 1989 era la 58% din valoarea salariului mediu pe economie.

Iată cifre, stimaţi colegi, ce atestă realităţi umilitoare ale nivelului de trai din România. Parcă, în ciuda lor, apariţiile publice ale guvernanţilor stau sub semnul a două mesaje principale, ambele la fel de stupefiante, pentru cetăţeanul obişnuit. Primul: "Nu Guvernul este cel ce trebuie să scoată ţara din criză"; al doilea mesaj: "În România, populaţia trăieşte cu mult peste posibilităţile reale ale ţării". Le recunoaşteţi, desigur.

Intervenţia mea de la această tribună încearcă, domnule ministru, să demonstreze Guvernului că este pe un drum total greşit şi că, dimpotrivă, posibilităţile reale ale ţării sunt cu mult mai mari. Ele rămân, însă, nevalorificate, fie din cauza unui management defectuos al crizei, fie din cauza incompetenţei şi proastei guvernări, fie din cauza lipsei unei viziuni cu privire la ceea ce trebuie făcut într-o perioadă dificilă, cum este aceasta.

În mod evident, lipsesc ideile şi soluţiile pentru ieşirea din criză, iar dacă ne luăm după declaraţii, lipseşte şi voinţa politică de a o face.

Asupra acestor lucruri încercăm, stimaţi colegi şi domnule ministru, să concentrăm dezbaterea de astăzi.

Aş începe cu principala resursă - capitalul uman. Resursa umană din România nu este valorificată. Există în jur de 4 milioane de persoane active, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 65 de ani, care nu au un loc de muncă. 4 milioane de persoane care nu contribuie nici la sporirea avuţiei naţionale şi nici la bugetele principale ale ţării.

În aceste condiţii, disponibilizarea a sute de mii de persoane pare un gest iraţional, când, dimpotrivă, efortul Guvernului ar fi trebuit demult îndreptat spre un program naţional de stimulare a creării de noi locuri de muncă.

Un asemenea program presupune, însă, pe de o parte, o viziune de ansamblu cu privire la dezvoltarea şi modernizarea României. Şi, deci, la evoluţia pieţei forţei de muncă în următorii 10-20 de ani. Iar, pe de altă parte, cunoaşterea aprofundată a priorităţilor şi avantajelor noastre competitive.

În lipsa unor asemenea elemente fundamentale, orice demers anunţat, domnule ministru, în această direcţie, rămâne unul formal şi fără rezultate practice, perpetuând evoluţia la întâmplare a economiei şi a societăţii, adâncind criza.

Dincolo de numărul celor care au sau nu au un loc de muncă şi în strânsă legătură cu aceasta, sunt necesare câteva comentarii în legătură cu calitatea forţei de muncă.

În ţară, în ciuda părerii cvasiunanime că dispunem de o forţă de muncă bine calificată, realitatea nu este asta. Lipsa investiţiilor complexe din economia românească poate fi pusă şi pe seama deficitului de pregătire a forţei de muncă. Este clar că pentru noi locuri de muncă sunt necesare competenţe noi, iar în acest context, soluţia o reprezintă formarea profesională continuă. Ea este atât de importantă azi, în primul rând, pentru că asigură tranziţia între locurile de muncă vechi şi cele noi. În al doilea rând, ea creşte capacitatea de adaptare la şocurile produse de schimbările tot mai numeroase cu care suntem confruntaţi. În al treilea rând, alături de o protecţie socială mai diversificată şi mai eficientă, ea sporeşte încrederea în asumarea de riscuri noi, ceea ce, până la urmă, este esenţial pentru dezvoltarea unei culturi antreprenoriale, pentru dezvoltarea inovării şi creativităţii, pentru mobilitatea profesională şi socială, dar şi pentru o rată înaltă a ocupării şi, deci, în final, pentru o mai bună valorificare a forţei de muncă din România.

Din păcate, stimaţi colegi şi domnule ministru, nimic din toate acestea nu se întâmplă în ţară. Formarea profesională continuă nu este unul dintre obiectivele majore ale societăţii. Conceptul de societate a inovării nu a pătruns nici măcar în discursul politic. Protecţia socială este considerată, în mod oficial, o mare pacoste, iar asumarea de riscuri şi cultura antreprenorială nu este nici pe departe una dintre priorităţile curriculare ale învăţământului autohton. În aceste condiţii, nu numai prezentul, dar şi viitorul pare compromis, în lipsa unor schimbări de direcţie atât de necesare.

În al doilea rând, stimaţi colegi, în ceea ce priveşte capitalul financiar, resursele financiare ale ţării nu sunt nici ele, în opinia noastră, a Partidului Social Democrat, valorificare decât în foarte mică măsură. Astfel, cifrele Băncii Mondiale ne arată că un procent de până la 42% din economia românească este o economie nefiscalizată. Lucrul acesta este cunoscut de ani de zile, iar statul asistă neputincios şi parcă încurajează acest proces.

Cine să introducă reguli în locul statului? Cine să sancţioneze în locul statului? Cine să supravegheze şi să facă ordine în locul statului, stimaţi colegi? De ce să tăiem din salariile şi pensiile celor mulţi, când avem la îndemână pârghii legale de majorare a veniturilor statului şi nu trebuie decât să ne facem datoria? Sau poate că tocmai aici este esenţa capitalismului de erzaţ sau de cumetrie, cum a fost denumit şi nimeni nu este cu adevărat interesat să taie acest nod gordian.

Iată definiţia capitalismului de cumetrie, dată de laureatul Nobel pentru economie, Paul Krugman: "Formă falsificată de capitalism sau, mai degrabă, un cvasicapitalism, în care, în relaţiile economice sunt favorizate raporturile de rudenie. Acest capitalism aparent este o formă coruptă de guvernare, care doar împrumută mecanisme ale sistemului de piaţă capitalist, pe care le pune în slujba intereselor celor aflaţi la putere sau a celor influenţi."

Sună cumva familiar, stimaţi guvernanţi? Oricum, aici sunt, cu adevărat, marile resurse financiare nevalorificate ale acestei ţări. Tot aici, un al doilea aspect. Considerăm că politica fiscală a României trebuie să aibă un caracter cu mult mai dinamic, mai activ şi, deci, diferenţiat, stimaţi colegi. Ea trebuie să stimuleze procesele economice pozitive, respectiv munca, economisirea, investirea, competitivitatea. Diferenţierea sarcinilor fiscale trebuie făcută pornind de la principiul şi constatarea că, în societate, există diferenţe importante între modul cum grupurile sociale beneficiază de bunurile şi serviciile publice. Soluţia este, aşadar, un sistem fiscal stimulativ economic şi echitabil social, ce trebuie realizat prin reformarea celui existent.

Vă invit, stimaţi guvernanţi, să constataţi şi dumneavoastră ceea ce o ţară întreagă vede de foarte mult timp: eşecul cotei unice de impozitare şi efectele ei dezastruoase asupra majorităţii populaţiei. Cu cât mai repede veţi schimba acest sistem fiscal, cu atât mai bine pentru cei mulţi, ce astăzi sunt ameninţaţi de şomaj, sărăcie şi ilegalitate.

În fine, un ultim comentariu se referă la capitalul social. Una din puţinele resurse, stimaţi colegi, practic inepuizabile, dar despre care, în România, aproape nimeni nu vorbeşte. Capitalul social poate face diferenţa în privinţa dezvoltării şi reuşitei unui stat, a unei naţiuni, a unei comunităţi. Din păcate, dreapta politică a ignorat complet această resursă uriaşă, ce reprezintă o condiţie esenţială a dezvoltării şi aceasta exact într-un moment în care principala cauză a crizei o reprezintă tocmai lipsa de încredere.

Aşadar, stimate domnule ministru şi stimaţi colegi,

Încrederea, solidaritatea, coeziunea, parteneriatul, incluziunea, dialogul reprezintă elemente fundamentale de coordonare a acţiunii colective. Cu cât aceste valori sunt mai prezente într-o comunitate, formând temelia relaţiilor dintre oameni - în familie, la locul de muncă, în timpul liber, în spaţiul public - cu atât mai mare este şi posibilitatea cooperării şi a coordonării eficiente a acţiunilor membrilor ei şi, deci, cu atât mai mari şi şansele de a performa.

Dacă, dimpotrivă, stimaţi colegi, dreapta politică va promova în continuare individualismul exacerbat, competiţia cu orice preţ, marginalizarea, excluderea, suspiciunea, lipsa comunicării, instigarea unor categorii sociale şi profesionale împotriva altora, atunci, cu siguranţă, rezultatul final nu poate fi decât cel de astăzi - eşecul. Şi nu este vorba numai de eşecul unei formaţiuni politice sau al unui guvern, este vorba de eşecul unei societăţi, a unei economii, este vorba de eşecul unui model de capitalism.

Stimaţi colegi,

Greşit, până la urmă, în viziunea noastră, este chiar obiectivul principal al Guvernului, şi anume preocuparea exclusivă pentru creşterea producţiei, a produsului intern brut. Fără a neglija acest lucru, noi considerăm că, dimpotrivă, esenţială este bunăstarea generaţiilor actuale şi viitoare. Nu ne mai interesează demult, stimaţi colegi, câte tone de oţel avem pe cap de locuitor, ci mai degrabă care este venitul median pe gospodărie, care este consumul. Aceştia sunt indicatorii calitativi mult mai aproape de realităţile vieţii populaţiei, iar atenţia şi eforturile noastre în această direcţie considerăm că trebuie îndreptate.

În afara indicatorilor ce măsoară bunăstarea materială, trebuie să adăugăm indicatori ce definesc calitatea vieţii. Includem aici: starea de sănătate, nivelul educaţiei, gradul de participare în procesul politic, activităţile de fiecare zi, inclusiv dreptul la muncă decentă şi la o locuinţă decentă, mediul social şi natural în care trăim, factorii ce influenţează siguranţa personală şi cea economică, loisirul şi comunicarea.

Calitatea vieţii, stimaţi colegi, înseamnă şi siguranţa şi încrederea în faţa schimbărilor din societate; înseamnă apartenenţa la o comunitate, la o cultură, la tradiţii şi la o identitate; înseamnă drepturi egale şi şanse egale, înseamnă sentimentul utilităţii şi al recunoaşterii că este nevoie de noi.

Aceasta înseamnă să pui, cu adevărat, stimaţi colegi, omul în centrul preocupărilor tale şi nu producţia şi creşterea ei. Aceasta, până la urmă, este şi marea deosebire dintre noi.

Schimbaţi direcţia, stimaţi guvernanţi, schimbaţi obiectivul principal, schimbaţi politicile publice, căci duceţi de râpă o naţiune, duceţi de râpă o ţară.

Nu reducerea locurilor de muncă, ci, dimpotrivă, crearea de noi locuri de muncă se dovedeşte acum prioritatea României.

Nu reducerea consumului este soluţia, ci, dimpotrivă, creşterea consumului este măsura necesară.

Nu reducerea cererii, ci, dimpotrivă, creşterea cererii agregate se impune a fi sprijinită.

Nu reducerea cheltuielilor, ci, dimpotrivă, creşterea cheltuielilor statului este absolut obligatorie pe vreme de criză, după cum ne învaţă laureaţii Nobel pentru economie Samuelson, Stiglitz, Krugman.

Nu prin reducerea bazei industriale a ţării vom obţine o competitivitate mai mare, ci, dimpotrivă, prin creşterea investiţiilor productive şi prin susţinerea inovării şi a creativităţii.

Nu reducerea protecţiei sociale este cea care ne scoate din impas, ci, dimpotrivă, diversificarea şi eficientizarea acesteia ne ajută tocmai să-l traversăm.

Nu reducerea salariilor şi pensiilor celor mulţi, ci, dimpotrivă, eliminarea uriaşei evaziuni fiscale, a corupţiei, a hoţiei, a politizării excesive a societăţii sunt măsurile ce se impun a fi luate.

Nu reducerea fiscalităţii pentru cei bogaţi şi foarte bogaţi reprezintă soluţia la criză, ci, dimpotrivă, o fiscalitate diferenţiată şi stimulativă.

Nu prin reducerea rolului statului vom reporni economia, ci, dimpotrivă, prin impunerea unui rol mai accentuat al acestuia de arbitru al bunei funcţionări a pieţelor, prin mai buna reglementare şi sancţionarea derapajelor acestora vom putea ieşi la liman.

În sfârşit, nu prin reducerea numărului şi a conţinutului drepturilor sociale sau a democraţiei, nu prin reducerea rolului şi importanţei Parlamentului vom scoate ţara din criză, ci, dimpotrivă, stimaţi colegi, prin creşterea încrederii, a solidarităţii, a cooperării şi a dialogului între puterile statului, între stat şi cetăţean.

Schimbaţi direcţia, domnilor guvernanţi, căci răbdarea populaţiei are şi ea limitele ei.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă anunţ că aţi consumat 26 de minute din totalul de 28 de minute consacrate Grupului Partidului Social Democrat.

Urmează la microfon domnul deputat Victor Paul Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul Kerekes Károly, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Moţiunea pe care o dezbatem astăzi nu este îndreptată împotriva unui ministru, a unui guvern, ci împotriva unei guvernări de pe urma căreia numărul şomerilor a ajuns la 800.000, peste 105.000 de firme mici şi mijlocii au fost închise sau suspendate; pensionarii au ajuns la limita subzistenţei; în spitale oamenii nu-şi mai găsesc drumul către sănătate, accesul la tratamente eficiente fiind îngrădit prin modificarea modului de compensare a medicamentelor.

Toate acestea sunt urmările politicilor promovate de PDL şi PSD, începând cu 1 ianuarie 2009, politici prin care toţi cetăţenii români au avut de pierdut.

Seria actelor normative care au condus România şi pe români într-un haos de nedescris şi o sărăcie din care greu ne vom reveni a început cu bugetul de stat pe anul 2009 şi cu bugetul asigurărilor sociale pe anul 2009.

Acesta a fost momentul în care punctul de pensie a scăzut la aproximativ 42%, deşi legea prevedea ca acesta să fie 45% din salariul mediu pe economie. Tot atunci, creşterea veniturilor s-a făcut prin creşterea CAS-ului, în condiţiile în care se cunoaşte faptul că, în toţi anii când CAS-ul a fost foarte mare, deficitele la bugetul de asigurări sociale au fost, de asemenea, foarte mari, cu atât mai mult, într-o perioadă de criză, când costurile pe locurile de muncă trebuie să scadă şi nu să crească. Acesta a fost momentul în care nu numai pensiile au scăzut, dar şi salariile bugetarilor, atât în termeni nominali, cât şi reali, alocaţiile pentru copii fiind, de asemenea, îngheţate.

A urmat apoi Ordonanţa nr.37, prin care guvernarea PDL - PSD a atins apogeul în încercarea de politizare a administraţiei. Prin reglementările ordonanţei, declarate a fi neconstituţionale, preluate apoi în textul Ordonanţei nr.105, şefii deconcentratelor erau înlocuiţi, încălcându-se Constituţia şi legile în vigoare, cu persoane fără pregătire de specialitate şi fără experienţă profesională, astfel încât, în acest moment, există deconcentrate cu câte trei directori.

Aţi venit apoi să vă asumaţi răspunderea în Parlament pe un pachet de legi de o importanţă maximă pentru cetăţenii acestei ţări. Aţi ales atunci să ignoraţi cu desăvârşire dialogul cu partenerii sociali, nu aţi ţinut cont de semnalele primite din partea sindicatelor, a cadrelor didactice şi medicale, a magistraţilor, care au invocat la unison o procedură democratică, amplă, fără grabă.

Ce s-a întâmplat din acest demers? Legile asumate în Parlament determină disfuncţionalităţi, sunt ineficiente şi inaplicabile la mai mult de două luni de la intrarea în vigoare.

În ceea ce priveşte Legea salarizării unitare, confuzia este generală, legea spune că salariile nu scad, o parte din sporuri sunt incluse în salariul de bază, dar nu dă nicio garanţie despre păstrarea veniturilor la nivelul anului trecut. Mai exact, bugetarii ştiu că salariile vor rămâne la fel, dar nu se ştie care sporuri vor fi păstrate. Un lucru este cert: în urma reîncadrării, aproximativ 400.000 de bugetari au pierdut până la 30-40% din veniturile salariale pe care le aveau la sfârşitul anului trecut.

Probabil că veţi găsi, domnule ministru, şi de această dată soluţia: modificarea legii prin ordonanţă, aşa cum a declarat primul ministru, deoarece principiul după care acest guvern se ghidează este să facem lucrurile de mântuială şi acest lucru a fost demonstrat şi de nenumăratele acte normative, declarate neconstituţionale de-a lungul timpului.

Şi, dacă stăm să comparăm bugetarii ale căror salarii vor scădea din cauza acestei legi ineficiente cu sutele de mii de bugetari afectaţi de Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice şi care nu vor mai avea un loc de muncă, ajungem la concluzia că primii ar trebui să fie fericiţi.

Dar, domnule ministru, dumneavoastră trebuia să veniţi până acum cu măsuri care să-i susţină pe cei 800 de mii de români care nu mai au un loc de muncă. La aceştia se adaugă şi numărul celor care au ieşit din perioada de asistenţă de şomaj, dar care nu îşi găsesc în continuare un loc de muncă.

Şi pentru că nimic nu s-a întâmplat, vă întreb: Care este strategia statului de monitorizare a şomajului şi de implementare cu prioritate de politici de reconversie profesională care se ajute şomerii în găsirea unui loc de muncă. În momentul de faţă, deşi este foarte târziu, nu se vede niciun plan coerent care să ajute această categorie să treacă peste perioada dificilă în care se află.

Chiar dacă Guvernul din care faceţi parte nu reuşea să genereze noi locuri de muncă, măsurile anticriză adoptate trebuiau să menţină măcar rata şomajului la un nivel satisfăcător. Măsurile anunţate de dumneavoastră cu mare pompă, legate de facilităţile pentru păstrarea şi crearea de noi locuri de muncă nu au fost altceva decât o mare minciună.

În loc să respectaţi măsurile deja legiferate, Legea nr.76/2002, Legea nr.72/2007, respectiv Ordonanţa de urgenţă nr.126/2008, anulată în mare grabă, care acordau facilităţile necesare, aţi ales să introduceţi măsuri pe care nu le-aţi respectat, folosindu-le numai ca pe un simplu exerciţiu de imagine.

Bugetul asigurărilor sociale pe anul 2010 a venit să accentueze situaţia fără precedent din ţara noastră. Pauperizarea pensionarilor din cauza îngheţării punctului de pensie, care nu mai reprezintă nici măcar 40% din valoarea salariului mediu prognozat, ci 39%, lucru inadmisibil pentru această generaţie şi aşa de sacrificiu. Salariile au scăzut şi mai mult, iar alocaţia pentru copii a rămas la 42 roni, CAS-urile fiind în continuare foarte mari.

În ceea ce priveşte Legea pensiilor unitare, Partidul Naţional Liberal i-a solicitat domnului Şeitan, încă de la început, o dezbatere publică serioasă pentru a rezulta o lege corectă, care să pornească de la principiul contractului între stat şi cetăţean, deoarece pensia este un drept al cetăţeanului, care a contribuit ani de zile la sistemul de pensii, şi nu o pomană sau un ajutor de stat.

Iniţiativa Guvernului de salvare a sistemului de pensii de la dezastru nu este altceva decât o cosmetizare a vechii legi, noua lege, ce conţine prevederi nerealiste, nefondate şi neprincipiale, nu face nimic în afara faptului că diminuează drastic valoarea punctului de pensie prin decuplarea acestuia de salariul mediu pe economie. Este posibil ca această guvernare să-şi fi propus să ducă punctul de pensie într-un orizont nu prea îndepărtat sub 30% din salariul mediu pe economie.

Dumneavoastră alegeţi să decuplaţi punctul de pensie de salariul mediu brut şi să-l corelaţi cu indicele preţului de consum, dar acesta nu reflectă mişcările generale ale preţurilor. În acest indice nu sunt cuprinse toate preţurile, iar valorile care sunt date nu reflectă întotdeauna ponderea acelor servicii sau produse în consumul tuturor tipurilor de gospodării. Medicamentele, care reprezintă o categorie importantă de produse în cazul pensionarilor, nici nu sunt trecute aparte în cadrul indicelui preţului de consum, ci apar undeva într-o grupă.

Această lege, care a pornit de la un principiu corect şi generos, cel al eliminării discriminărilor, nu este corelată cu restul legislaţiei care reglementează sistemul de pensii şi menţine, în continuare, inadvertenţe. Vă ascundeţi în spatele sloganului "pensii nesimţite", când, de fapt, reducerea cheltuielilor cu pensiile de la 8% la 6% din p.i.b. se va face numai prin modificarea formulei de calcul a punctului de pensie şi prin creşterea vârstei de pensionare a femeilor, cu alte cuvinte, pe spatele pensionarilor cu pensii mici.

Ne întrebăm ce face acest Guvern pentru creşterea veniturilor la bugetul asigurărilor sociale, deoarece întregul cuprins al legii demonstrează că măsurile preconizate sunt îndreptate spre micşorarea pensiilor. Dacă amendamentele ce vor fi depuse în Parlament nu vor fi acceptate, probabil că legea va ajunge la fel ca Legea salarizării unitare, neaplicabilă după mai mult de două luni de la intrarea în vigoare.

Aţi uitat, de asemenea, cu desăvârşire ce susţineaţi în legătură cu grupele de muncă. Poate este cazul să vă aduceţi aminte de această categorie de pensionari şi, în acelaşi timp, să respectaţi promisiunile pe care le-aţi făcut alături de multe altele în campanie şi în programul de guvernare.

Colegii de la PSD vin acum şi sancţionează toate aceste decizii, care, în mare măsură, au fost luate şi cu girul lor. Responsabilitatea este, domnilor, şi a dumneavoastră. Toate aceste proiecte la care aţi contribuit, fiind extrem de prost elaborate, nu au făcut altceva decât să arunce România şi pe români în situaţia cumplită de a lupta pentru supravieţuire, pentru găsirea unor soluţii de a-şi plăti taxele şi impozitele tot mai mari, ratele şi creditele la bănci, medicamentele şi hrana.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va da dovadă şi astăzi de consecvenţă şi va vota împotriva unei guvernări ale cărei politici promovate nu au făcut altceva decât să scadă veniturile cetăţenilor acestor ţări.

O guvernare care nu mai reprezintă pe nimeni: nici mediul de afaceri, nici pe salariaţi, fie ei bugetari sau provenind din mediul privat, nici pe pensionari sau pe copiii acestei ţări, arătându-le acestora o lipsă acută de respect.

Iar prin acest demers, nu vom sprijini PSD-ul, care are partea sa de responsabilitate în deciziile ce au fost luate începând cu 1 ianuarie 2009, ci îi vom sprijini pe milioanele de români, care au ajuns în această situaţie dezastruoasă ca urmare a politicilor adoptate de diferitele guverne Boc.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PNL.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat 12 minute din timpul alocat grupului dumneavoastră.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kerekes Károly, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi se pregăteşte domnul Varujan Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule Kerekes, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Din cauza timpului limitat de intervenţie nu am posibilitatea să reflectez la toate problemele ridicate în moţiune, aşadar voi vorbi numai despre unele din ele.

Iniţiatorii moţiunii, în primul rând, îşi formulează obiecţii cu privire la aplicarea legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În opinia noastră, indiferent cine este ministrul muncii, legea în discuţie nu poate fi aplicată altfel decât în forma în care a fost adoptată, iar această lege a fost adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului PDL-PSD, elaborată în timp ce în fruntea Ministerului Muncii se afla un ministru de la Partidul Social Democrat.

Aş reaminti că, în urma acestui mod de adoptare a legii, opoziţia de atunci a iniţiat o moţiune de cenzură, iar la dezbaterea acesteia, în data de 24 septembrie 2009, reprezentantul Grupului parlamentar al PSD+PC s-a evidenţiat în luarea sa de cuvânt prin a saluta elaborarea şi adoptarea acestei legi şi prin a prevesti consecinţele benefice ale acesteia.

S-a afirmat prin această lege că: "În primul rând a creat un sistem mult mai apropiat de ţările civilizate, dezvoltate, de Europa Occidentală, în sistemul de salarizare din domeniul bugetar." S-a mai afirmat că principiile care stau la baza elaborării legii sunt profund ancorate în filozofia şi doctrina social democrată a partidului, însă s-a recunoscut şi faptul că legea este rezultatul unui angajament faţă de Fondul Monetar Internaţional. În cuvântare s-a lansat o chemare către opoziţia de atunci, să se răzgândească şi să-şi asume şi ea ceea ce România are de plătit.

Noi, membrii Grupului parlamentar al UDMR, am fost printre semnatarii moţiunii de cenzură, obiectând, în primul rând, modul de adoptare a legii. Dar noi, acum, ne asumăm, este adevărat, nu cu mare bucurie, ceea ce astăzi România are de plătit, nu din cauza noastră.

Atunci, întrebăm în mod justificat: Dacă ni s-a cerut asumarea greutăţilor, de ce nu-şi mai asumă aceste greutăţi şi partidul care a făcut apel în acest sens?

Semnatarii moţiunii contestă eliminarea valorii minime a punctului de pensie de 45% din salariul mediu brut pe economie pe anul 2010. Aş vrea să reamintesc că semnatarii moţiunii de astăzi, la începutul lunii februarie a anului trecut, cu ocazia dezbaterilor legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, s-au împotrivit acceptării propunerii noastre ca valoarea punctului de pensie să fie 45% din salariul mediu brut pe economie, este adevărat, în condiţiile în care efectele crizei economice nu au fost aşa de puternice ca în anul acesta.

O altă măsură contestată, cum ar fi eliminarea decontării biletelor de călătorie pe calea ferată neutilizate de către pensionari, merită o analiză mai atentă, mai profundă. Oare este justificată convertirea în bani a unei prestaţii sociale neutilizate? Unde se mai practică astfel de ciudăţenie? Reamintesc că această măsură nu a fost aplicată nici în anul 2009, sub conducerea PSD a Ministerului Muncii, cum, de altfel, ea nu a fost aplicată de nici un guvern de până acum.

În ceea ce priveşte aplicarea Legii nr.263/2008 privind sistemul de pensie şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, legea iniţiată de PSD şi care s-a bucurat, într-adevăr, de mare popularitate în rândurile agricultorilor, menţionez că nu este vorba de amânarea ei, cum o ştiu semnatarii moţiunii, ci este vorba de abrogarea ei. Acest lucru rezultă din dispoziţiile finale ale proiectului de Lege privind sistemul unitar de pensii publice. S-a gândit, probabil, la necesitatea abrogării legii în discuţie, în condiţiile aplicării principiului unicităţii a sistemului public de pensii, principiu care, de altfel, a fost formulat în proiectul de lege ce urma să fie adoptat în 2009 de Guvernul PDL-PSD prin asumarea răspunderii la elaborarea căruia a avut un rol hotărâtor ministerul condus de un ministru de la PSD.

Dacă s-a pus în discuţie şi noul proiect de lege al pensiilor şi nemulţumirile exprimate prin moţiune faţă de acest proiect, nu este niciun secret că şi Grupul parlamentar al UDMR a avut obiecţiuni la elaborarea acestui proiect. Am avut reţineri în privinţa modului de stabilire a valorii punctului de pensie, a vârstei de pensionare a femeilor şi am formulat propuneri la acest proiect de lege. Noi am propus ca valoarea punctului de pensie să fie minim 40% şi maxim 45% din salariul mediu brut, variantă neacceptată în cadrul consultărilor, în condiţiile în care, iată, acum este acceptată în urma consultărilor cu sindicatele cum, de altfel, acum este acceptată de guvern şi propunerea pe care noi am avansat-o cu privire la reducerea vârstei de pensionare a femeilor care au născut şi au crescut mai mulţi copii. Dar, proiectul, cu siguranţă, va mai suferi şi alte modificări pe parcursul dezbaterilor parlamentare.

Deşi nu este legat de moţiune, în privinţa pensiilor speciale de serviciu, aşa zisele "pensii nesimţite" ale magistraţilor, diplomaţilor, parlamentarilor, s-a convenit la nivel de coaliţie ca în locul acestora se va elabora de către Guvern, după modelul european, un sistem ocupaţional de pensii bazat pe principiul contributivităţii. S-a promis că normativul va intra în vigoare concomitent cu Legea privind sistemul public unitar de pensii.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, o să vă rog să vă apropiaţi de sfârşit, pentru că aţi epuizat timpul.

Domnul Kerekes Karoly:

Da.

Mai am două propoziţii.

Stimaţi colegi,

Afirmaţia că ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale face declaraţii iresponsabile şi prin aceasta aduce prejudicii financiare şi morale este exagerată. La urma urmei, ştim cu toţii că nu prin declaraţii se cuvenea, decât prin fapte, iar la aceste fapte să le numim măsuri ale ministrului muncii îşi aduc aportul şi alţi factori guvernamentali, după caz, dar, în primul rând şi aproape în toate cazurile, cei care răspund de finanţele publice şi de economie.

În ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, dacă lucrurile stau aşa cum s-au prezentat în moţiune, înseamnă că în viitor trebuie să se pună un accent mai mare pe această activitate. Aş recomanda, în acest sens, modelul de lucru al ministerelor conduse de miniştrii UDMR care au obţinut rezultate bune în acest domeniu.

În încheiere, grupul nostru parlamentar, în scopul asigurării stabilităţii în aceste condiţii grele de criză, consideră că nu este cazul să fie schimbat ministrul muncii şi avem încrederea că domnul ministru va face demersurile necesare, în măsurile în care depinde de el, pentru a rezolva multitudinea de probleme cu care ne confruntăm în condiţiile de criză. Deci, nu vom vota moţiunea.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi epuizat timpul, plus 3 minute din partea PDL, ca să nu se comenteze...

Urmează la microfon domnul deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi se pregăteşte domnul deputat Valeriu-Andrei Steriu, din partea Grupului parlamentar al independenţilor.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Iniţial, voiam să fac doar un anunţ care ţinea de o înţelegere politică pe care am făcut-o în momentul formării Guvernului, şi anume de faptul că noi nu votăm moţiuni şi să mă opresc aici.

Totuşi, am să spun câteva cuvinte, pentru că am auzit iarăşi pus în discuţie sistemul de taxare. Vreau să vă spun că, în mare parte, am ajuns în situaţia aceasta pentru că am crezut că taxând mai mult o să avem mai mulţi bani la buget. Şi realitatea se încăpăţânează să dovedească că nu-i aşa. Locurile de muncă sunt în România foarte scumpe, angajatorul plăteşte aberant de mult, faţă de cât câştigă angajatul, şi la toate lucrurile acestea se adaugă, în continuare, idei din ce în ce mai exotice de taxare.

M-am gândit că ar merita să spun din nou aici câteva cuvinte pe care le-a spus un om la care ţin foarte mult şi care se numeşte Ronald Regan care zicea aşa, în anii '80, apropo de cum intervine statul, spunea că: "Un stat care intervine greşit are următoarea politică: dacă ceva merge bine, taxează-l, dacă se încăpăţânează să meargă bine în continuare, reglementează-l şi, după ce reuşeşti să-l omori, subvenţionează-l".

Dacă o să mergem pe logica asta, categoric vor fi din ce în ce mai puţini bani. Cred că am greşit şi cu acordul cu FMI-ul, stimaţi colegi. iată, ţări din Europa Occidentală au preferat să meargă pe o altă cale şi nu au restricţiile pe care le avem acum. E un lucru pe care l-am spus şi atunci şi-l spun în continuare. Dar, în nici un caz, nu cred că soluţia este... şi, uite că iar îmi aduc aminte de o frază spusă de Ronald Regan, dacă tot l-am citat astăzi, nu cred că soluţia este o soluţie foarte socialistă. El spunea un lucru frumos, tot în anii '80, nu se referea la socialismul modern, se referea la cel de atunci, şi spunea că el ar avea şanse în două locuri: în rai, unde nu este nevoie de el, şi în iad, unde există deja.

Mă opresc de la orice comentarii şi cred că, de fapt, zona spre care trebuie să privim este cea a Ministerului de Finanţe. Cred că trebuie să facem un efort pentru ca locurile de muncă să fie mai ieftine pentru angajatori şi povara fiscală mai mică pentru economia reală, singura care poate genera bani. Absolut singura. Pentru că altfel nu mai avem ce împărţi. Dacă de acolo nu vin bani, nu vom avea niciodată ce împărţi, vom împărţi o sărăcie din ce în ce mai mare, adică vom avea din ce în ce mai puţin, pentru din ce în ce mai mulţi.

Aş vrea să vă fac şi o propunere, în calitate de lider de grup, pentru că văd că suntem destul de puţini în sală, poate că ar fi bine ca voturile la cele două moţiuni, dacă vreţi să supuneţi asta plenului, să aibă loc o dată cu votul final, când sper ca sala să fie ceva mai plină, mai ales că subiectele despre care discutăm chiar sunt subiecte importante.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă anunţ că aţi epuizat timpul alocat grupului dumneavoastră, aplauzele sunt pentru că aţi propus ca votul final să aibă loc mâine sau pentru conţinutul intervenţiei? (Aplauze.)

Stimaţi colegi, am să supun votului dumneavoastră această propunere şi rog liderii grupului parlamentar, inclusiv pe domnul ministru, să urmărească. Deci propunerea domnului coleg este ca votul final pe moţiunea de astăzi şi pe moţiunea de mâine, să aibă loc mâine, după-masă, la şedinţa de vot final.

Am să-l supun votului dumneavoastră pentru a putea asigura prezenţa opoziţiei într-un număr mai mare mâine decât astăzi. Da.

Cine este pentru această propunere? Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Ei, asta e, o propunere bine-venită. Iată că a şi fost aprobată cu largă majoritate.

Următorul intervenient este domnul deputat Valeriu Andrei-Steriu, din partea Grupului parlamentar de deputaţi independenţi, şi se pregăteşte doamna deputat Claudia Boghicevici, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi deputaţi,

Şi Grupul parlamentarilor independenţi recunoaşte că, după cele 3 luni de mandat, domnul ministru Şeitan a avut unele dificultăţi în ceea ce priveşte comunicarea publică. Dar a iniţia o moţiune, fie ea şi simplă, după numai 3 luni de la preluarea acestui mandat dificil de către domnul ministru Şeitan, reprezintă, cu siguranţă, un gest politicianist ieftin şi va trebui sancţionat ca atare.

Este absurdă apariţia într-un text prezentat plenului Camerei Deputaţilor a unor critici la un proiect de lege, Legea privind sistemul de pensii publice, care se află pe traseul de adoptare în Parlament şi care poate şi trebuie să fie corectat la comisii şi la discuţiile din plen.

De asemenea, majoritatea criticilor din moţiune se refera la Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară, lege elaborată şi adoptată în anul 2009, în perioada când unii iniţiatori ai acestei moţiuni erau la guvernare şi când chiar coordonau Ministerul Muncii. De altfel, această lege a fost iniţiată în acea perioadă folosind o mare parte din ideile generate în programele sociale propuse de PSD de-a lungul anilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În privinţa dialogului social considerăm că acesta poate fi îmbunătăţit la nivel de guvern, patronate şi sindicate în această perioadă dificilă economică. Pacea socială este cea mai importantă, de altfel, iar deciziile corecte se pot adopta numai în urma negocierilor. Soluţiile anticriză pot fi identificare şi propuse atât la nivel guvernamental, cât şi la nivel de patronate şi sindicate.

În calitatea pe care o avem de deputaţi aleşi uninominal în Parlamentul României şi având în vedere cele menţionate, considerăm că nu sunt argumente pentru a vota în favoarea moţiunii şi, ca atare, Grupul parlamentarilor independenţi nu va vota pentru această moţiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Rog reprezentanţii puterii să rămână, totuşi, în sala de şedinţe.

O invit la microfon pe colega noastră, Claudia Boghicevici, din partea Grupului parlamentar al PDL, şi se pregăteşte domnul deputat Solomon Adrian, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Claudia Boghicevici:

Stimate domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi deputaţi,

Membrii Grupului parlamentar al PSD+PC din Camera Deputaţilor au prezentat în faţa dumneavoastră o moţiune simplă cu privire la acţiunile şi actele normative elaborate în perioada 2009-2010 de către ministrul muncii, domnul Mihai Şeitan, făcând astfel referire la Legea salarizării unitare şi la Legea privind sistemul unitar de pensii.

De asemenea, în cadrul moţiunii se face referire la şomaj, dialog social, eliminarea abuzivă a unor drepturi ale pensionarilor, absorbţia fondurilor europene destinate dezvoltării resurselor umane, la alocaţiile copiilor, cât şi la dialogul social. Dar ceea ce colegii noştri neglijează, cu bună ştiinţă, este faptul că Legea privind salarizarea unitară în sistemul bugetar a fost elaborată de un grup de lucru în care PSD+PC aveau reprezentanţi de bază.

Acum, acest grup vine în faţa noastră şi aruncă responsabilitatea asupra unui ministru PDL, asupra domnului Mihai Şeitan. Chiar şi art.5 privind reducerea cheltuielilor salariale a fost amendat de către un coleg deputat PSD. Deci, putem spune că a fost vorba de un grup de lucru PSD, multe amendamente acceptate de la membrii grupului PSD şi nu înţelegem de unde apare în ecuaţie domnul ministru Şeitan. Dar, domnilor colegi, într-adevăr, este mai uşor să arunci vina şi responsabilitatea actualului guvern decât să-ţi recunoşti contribuţia la întocmirea acestui proiect.

Revenind la Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară în sistemul bugetar, personalul a fost reîncadrat corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului, treptei avute în luna decembrie 2009. În art.5 al legii se menţionează clar că în anul 2010, personalul aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut. Atâta vreme cât există această prevedere în lege, atâta vreme cât s-a adoptat Ordonanţa nr.1/2010, s-a asigurat cadrul legal necesar ca să se respecte acest principiu de bază al Legii salarizării unitare, iar dacă există cazuri individuale în care au apărut fenomene de diminuare a veniturilor, acestea, în mod cert, se datorează înţelegerii şi interpretării eronate de către reprezentanţii ordonatorilor de credite, a unor prevederi legale în materie şi, în aceste cazuri, Guvernul a intervenit punctual pentru a se face corecţiile necesare.

De altfel, în afară de Ordonanţa nr.1 există şi un ordin comun al ministrului muncii şi ministrului finanţelor publice, Ordinul nr.32, prin care reprezentanţii în teritoriu ai celor două instituţii au fost împuterniciţi să acorde sprijin şi consultanţă ordonatorilor de credite, astfel încât să asigure controlul necesar pentru ca procedura de reîncadrare al personalului bugetar să se desfăşoare în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte proiectul privind sistemul unitar de pensii, elaborarea unei asemenea legi a fost motivată de o serie de factori macroeconomici şi sociali. Astfel, prin acest proiect elaborat de guvern, se urmăreşte asigurarea unui cadru legal pentru reformarea sistemului de pensii, urmărindu-se îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii, tratament corect pentru asiguraţii actuali, promovarea unui tratament egal între femei şi bărbaţi privind creşterea vârstei de pensionare la femei. Proiectul de lege este actualmente la Senat, în comisiile de specialitate, pentru întocmirea raportului.

la lege se pot face amendamente, iar Guvernul respectă puterea şi atribuţiile Parlamentului, introducând-o în procedură legislativă. Dacă se vor depune eforturi şi va exista interes din partea tuturor, mai ales a specialiştilor din domeniu, de care Parlamentul României nu duce lipsă, această lege poate avea în final forma dorită de toţi, mai ales de pensionari, dar şi de cei ce sunt contribuabili actuali, printre care ne aflăm şi noi, parlamentarii.

Atât ministrul muncii, cât şi Guvernul sunt deschişi la un dialog productiv, aşa cum a fost cel de săptămâna trecută cu sindicatele, unde s-a făcut un pas înainte privind reducerea vârstei de pensionare pentru femeile care au copii. Chiar reprezentanţii sindicatelor recunosc că sunt de acord cu principiile impuse în această lege, principiul contributivităţii, deşi există divergenţe privind cele cuprinse în proiectul de lege, prin deschidere acestea putând fi amendate.

Referitor la şomaj şi la locurile de muncă, Guvernul a intervenit în păstrarea locurilor de muncă prin acordarea de facilităţi pentru şomajul tehnic, indiferent dacă un angajator îşi suspendă total sau parţial activitatea.

În câteva minute, doresc să mă refer şi la alocaţiile copiilor. Potrivit Convenţiei ONU, statele care au semnat convenţia trebuie să respecte şi să garanteze drepturile copilului. Guvernul are în vedere promovarea unui cod de asistenţă socială, urmărind prin aceasta inserarea într-un pachet integrat a prestaţiilor şi serviciilor destinate protecţiei familiei. Toţi copiii trebuie să primească alocaţia, dar totuşi trebuie să dăm dovadă de solidaritate socială pentru familiile aflate în dificultate.

De asemenea, în declaraţiile sale, ministrul muncii, referitor la alocaţia copiilor, susţine diferenţierea, dar trebuie să ţină seama atât de numărul de copii existenţi în familie, cât şi de vârsta acestora. Ministerul Muncii şi-a arătat intenţia de a realiza un cod social care reiese tocmai din necesitatea raţionalizării prestaţiilor sociale. Iar acest lucru presupune o centralizare a programelor şi prestaţiilor privind acordarea acestor prestaţii atât de Ministerul Muncii, cât şi de alte ministere.

La ora actuală, demersul Ministerului Muncii constă în corelarea datelor pentru a se identifica cine acordă prestaţiile, cum se acordă acestea şi care sunt sumele ce se vor acorda familiilor cu venituri reduse, determinându-se astfel efortul bugetar pentru acordarea acestor prestaţii de la naşterea copilului, până la majorat. De asemenea, ministerul consideră că este foarte importantă corelarea transferurilor financiare cu calitatea serviciului acordat. Astfel, toţi copiii vor primi alocaţii, dar trebuie să dăm, aşa cum am mai spus, dovadă de solidaritate socială pentru familiile în dificultate.

Consider că moţiunea depusă de Grupul parlamentar al PSD+PC este neîntemeiată şi de aceea vă îndemn să votaţi împotriva acesteia.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Aţi epuizat 25 minute din 29, deci PDL mai are încă 5 minute.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Solomon Adrian, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi se pregăteşte doamna deputat Cristina Pocora, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu respect, vă informez că domnul Vali Steriu a fost de acord să folosesc eu restul de minute pe care nu le-a folosit domnia sa de la independenţi.

aş vrea să vă spun, stimaţi colegi, domnule ministru, în primul rând Grupului parlamentar PDL, că observ cu nedumerire cum reuşiţi dumneavoastră să-l lăsaţi din braţe astăzi pe domnul Şeitan care brusc nu mai este membru PDL, este un profesionist şi, oricum, întrebarea nu era dacă te lepezi de Satana, întrebarea era cu totul alta: dacă românii îşi iau astăzi salariile, şi se pare că o bună parte din ei nu şi le iau, de aceea sunt încă în stradă pe la Buzău şi în alte multe oraşe din ţară; dacă românii mai pot spera într-o pensie sigură în viitor şi multe lucruri, cel puţin din ceea ce ne reprezintă proiectul de lege prezentat de Guvern în Parlament, ne fac să credem că nu vor mai avea cu toţii o pensie sigură şi măcar la cuantumul pe care îl au astăzi în plată.

Domnul ministru vorbea astăzi despre faptul că moţiunea nu este, ştiu eu, motivată de adevăratele probleme pe care le gestionează deficitar domnia sa, ci, mai degrabă, "din eliminarea favoritismelor care deranjează". Iată şi dovada depunerii moţiunii.

Domnule ministru, eu vă spun că ceea ce ne deranjează pe noi este mai degrabă minciuna şi minciuna prin omisiune, dacă îmi e permis, pentru că dumneavoastră eraţi preşedintele Casei de pensii în 2006, domnul preşedinte Băsescu era încă preşedintele României în 2006, iar mulţi cei din partea dreaptă a sălii erau în Parlament şi votau modificarea la statutul parlamentarilor, prin care s-a introdus pensia specială pentru parlamentari. Deci până în 2006, în vremea guvernării dumneavoastră, nu a fost această pensie, şi acum veniţi, când nu v-a auzit nimeni din 2006 încoace, nici pe dumneavoastră, nici pe domnul Băsescu, spunând cel puţin pentru "pensii nesimţite", veniţi şi ne spuneţi că dumneavoastră vreţi să le eliminaţi. Păi, hotărâţi-vă, în 2006 nu le-aţi introdus? Unde eraţi atunci? Nu eraţi treaz pe funcţia pe care o ocupaţi?

Mai mult, vorbiţi despre majorări importante care vor fi în sistemul bugetar până în 2015. haideţi să vă spun cât de mult le-aţi majorat salariile unor muncitori calificaţi la spaţiile verzi din cadrul primăriilor. De exemplu, dacă în decembrie lua 7,5 milioane, astăzi, datorită legii pe care o aplicaţi dumneavoastră, iau 5,5 milioane. Ei, da, asta da creştere! Dar creşterea sărăciei acelor oameni, nicidecum a salariului. Vorbiţi despre realităţi până în 2030, când vorbiţi despre egalizarea vârstei de pensionare. Nu aveţi un studiu de impact asupra modului în care piaţa forţei de muncă va reuşi să atragă surplusul de forţă de muncă de pe piaţă.

Prin urmare, legea dumneavoastră nu-i fundamentată ştiinţific şi, mai mult decât atât, vorbea un distins coleg despre carieră, care trebuie să fie în spate şi nu în faţă. Pe lângă faptul că eu v-aş propune, după guvernarea asta dezastruoasă, să aveţi toţi în faţă o carieră, dar de piatră, la care să munciţi cu drag, şi nu de-alea de-ale lui Videanu, eu vă spun că m-am uitat la cariera domnului Şeitan şi în cv-ul domniei sale. el lucrează în Ministerul Muncii de pe vremea lui Verdeţ, a fost consilierul tuturor miniştrilor de după '90. A fost, aşa cum singur se cataloghează, reformatorul sistemului de pensii din România.

Domnule Şeitan, dar nu aţi lucrat la Legea nr.19 din 2000? Pentru ce veniţi după alţi 10 ani şi ne spuneţi că vreţi să reformaţi sistemului de pensii? Nu dumneavoastră l-aţi reformat? În ce hal poate veni un om care din 10 în 10 ani se prezintă drept reformator al unui sistem de pensii, pe care l-a gândit şi l-a pus în practică, să ne vorbească despre cum va fi peste 20 de ani. Dumneavoastră nu vedeţi la 2 metri în faţă, vedeţi la 20 de ani de acum încolo?

Vorbiţi despre gradul de absorbţie de 8,8% din cei 1,7 miliarde de euro şi, probabil, că de asta aţi pus o distinsă doamnă la direcţia care se ocupă cu fondurile europene, care are în mapa sa profesională şi cariera de barman. Probabil că se pricepe la mânuit sifonul şi de aia aţi pus-o la fonduri europene.

Vreau, în încheiere, dincolo de a vă vorbi despre Legea nr.330 privind salarizarea unitară, acolo unde încălcaţi mai multe principii, printre care şi cel al autonomiei locale, pentru că-i puneţi pe primari în subordinea agenţiilor teritoriale de prestaţii sociale şi spuneţi clar în ordinul dumneavoastră, emis împreună cu ministrul finanţelor, că, prin chestiunea aceasta, primarul este pus în subordonare faţă de agenţiile teritoriale care vor verifica, comunica şi corecta, în caz contrar vor sesiza.

Corifeii descentralizării ar striga cu toţii: blasfemie. Dar nu, că ei sunt la putere astăzi şi nu mai au nevoie de descentralizare, pentru că au...

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, domnule coleg, să vă apropiaţi de sfârşitul intervenţiei.

Domnul Adrian Solomon:

O secundă, dacă-mi permiteţi să închei. Au nevoie doar de descentralizare când sunt primari la Cluj sau în alte părţi.

în încheiere, domnule preşedinte, cu voia dumneavoastră, aş vrea să vă citesc 3 versuri. "Petiţie către Guvern" se numeşte strofa pe care vă voi citi-o: Aţi aruncat pe lefegii în drum cu dame şi copii/ Le-aţi smuls modestul lor dejun/ Le-aţi smuls şi francul de tutun/ Miniştri cruzi, mai bine aţi suprima atâtea mii de sinecuri,/ Nu pâinea de la atâtea guri/ guvern pornit pe suprimat/".

Să nu credeţi că m-am apucat descris versuri, şi nu-i cazul în situaţia în care domnul Şeitan mai este ministrul muncii. Este o poezie scrisă de I. L. Caragiale în secolul XIX. Prin urmare, modernizarea statului român, în viziunea domnului şeitan şi a celor din Guvern, înseamnă să ducă România în secolul XIX, adică în perioada modernă, nicidecum să ne ducă înainte către Uniunea Europeană.

Mulţumiri şi aşteptăm votul celor de la independenţi, mâine, pe moţiune, fiindcă vom găsi, probabil, un ministru mai bun acolo pentru acest domeniu decât domnul Şeitan. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Ţin să vă reamintesc că aţi epuizat inclusiv două minute de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

O rog să vină la microfonul Camerei pe doamna deputat Cristina Pocora, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi să se pregătească domnul deputat Ioan-Nelu Botiş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Doamna colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor secretari de stat,

Stimaţi colegi,

Şi în chestiunea egalizării vârstei de pensionare, Guvernul abordează problema pensiilor într-o manieră strict contabilă şi mai puţin conectată la nivelul de trai, la diferenţele dintre societatea românească şi cele din alte state ale Uniunii Europene.

Astfel:

1. Nu există nicio prevedere expresă în directivele europene care să ceară statelor membre egalizarea vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi la 65 de ani.
2. Speranţa de viaţă în România este mult mai mică decât în Uniunea Europeană. În România 2008, conform INS, speranţa de viaţă la bărbaţi era de 69,49 de ani, iar la femei, 76,68 de ani. În Uniunea Europeană, ca medie, speranţa de viaţă la bărbaţi era de 75,84 de ani, iar la femei, 82 de ani.
3. Femeia din România nu trăieşte şi nu a trăit în aceleaşi condiţii ca şi femeia din alte state ale Uniunii Europene. În societatea românească, femeia are cel puţin trei joburi pe zi: angajată, mamă, menajeră, eventual dacă are părinţi sau socri, şi soră medicală.
4. Sistemul nostru de servicii sociale este departe de cel european. De asemenea, gradul de dotare cu aparatură electrocasnică care fac mai uşoară viaţa femeii este mult mai scăzut în România decât în Uniunea Europeană.
5. Inegalitatea de pe piaţa muncii şi inegalitatea de salarizare. Femeile predomină ca angajate în sectoarele slab remunerate: educaţie şi sănătate. De asemenea, într-un procent covârşitor, ele sunt pe posturi de execuţie şi nu posturi de management.

Nu se poate impune egalizarea vârstei de pensionare la 65 de ani, atâta timp cât nu există egalitate de şanse şi de tratament în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi. În România, vom putea vorbi despre egalizarea vârstei de pensionare atunci când vor fi create condiţii de egalitate reală între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte toate aspectele vieţii profesionale şi de familie.

Înainte de a trece la egalizare în ceea ce priveşte vârsta de pensionare, trebuie să aplicăm şi să respectăm directivele europene privind egalitatea de şanse şi de tratament. Trebuie luate în calcul de către Guvern, în primul rând, promovarea de politici care să armonizeze viaţa profesională cu viaţa de familie.

Domnule ministru,

Vârsta de pensionare pentru femei şi bărbaţi ar trebui să rămână la ceea ce există în momentul de faţă cu posibilitatea de a opta, la cerere, pentru continuarea activităţii până la 65 de ani pentru persoanele care sunt apte din toate punctele de vedere să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu. Este foarte important ca în faţa opţiunii, însă, să nu existe obstacole, aprobări sau birocraţie prin care angajatorul să constrângă angajatul să muncească până la 65 de ani.

Acesta este punctul nostru de vedere şi atât timp cât această prevedere va exista în legea pensiilor, noi vom vota această moţiune şi nu vom vota Legea privind pensiile în sistemul public.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna colegă.

Aţi epuizat trei minute şi cinci secunde. A mai rămas grupului dumneavoastră 55 de secunde.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan-Nelu Botiş, care mai are la dispoziţie patru minute din timpul afectat Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Horea-Dorin Uioreanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru Şeitan,

Onorabili membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am intervenit pentru că am sesizat câteva fracturi de logică în iniţiativa pe care domniile dumneavoastră au avut-o depunând această moţiune împotriva ministrului Şeitan.

Au trecut trei luni, probabil, de când în evaluarea făcută în Comisia pentru muncă şi protecţie socială domnul ministru Şeitan primea magna cum laude din partea unor reprezentanţi ai PSD + PC. N-am înţeles care a fost demersul dumneavoastră astăzi, dacă ministrul Şeitan n-a făcut nimic, de ce îl numiţi taifun? Şi dacă a făcut ceva, cu siguranţă, a făcut ca un profesionist, pentru că asta am auzit din partea domniilor voastre în Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Ce a deranjat acest taifun şi pe cine? Şi poate că ar trebui să vedem câteva lucruri la nivel european şi să înţelegem că România face parte din Uniunea Europeană şi dacă economia României este conectată la această Uniune şi exporturile sunt în proporţie de 70% spre ţări din Uniunea Europeană, cu siguranţă că trebuie să ne raportăm la ceea ce se întâmplă astăzi în Uniunea Europeană.

Recent, am participat la o discuţie a parlamentelor naţionale, la Bruxelles, vizavi de Strategia de la Lisabona. Ţintele propuse prin această strategie erau câteva din ele legate de gradul de ocupare, unele legate de atribuirea unui procent de 3% pentru educaţie şi, din păcate, aceste ţinte n-au fost atinse de foarte multe ţări din Uniunea Europeană şi asta datorită crizei. Şi România face parte din acest concern numit Uniunea Europeană şi criza a lovit în mod natural şi economia României. Dar trebuie să sesizăm faptul că dincolo de reduceri masive pe care guvernele europene le fac, Guvernul României a reuşit în mare măsură să atenueze mult efectele crizei. Vă amintesc aici: 10% rata şomajului în Uniunea Europeană - media, 20% în Letonia, 18% în Spania, 8,3% în România. Vă amintesc anii 2001, 2002. Rate ale şomajului care s-au apropiat de 12,5%, 1.350.000 de şomeri. Astăzi, vorbim de 760 de mii de şomeri. Sigur, înseamnă mult. Dar trebuie să avem în vedere faptul că această criză, aşa cum au apreciat experţii financiari ai lumii mondiale, în multe ţări, au dus economia cu zece ani în spate. Şi avem de recuperat, din păcate, încă mulţi ani, ceea ce a dărâmat criza economică. Şi am spus că am găsit fracturi de logică în ceea ce aţi prezentat dumneavoastră aici.

Am să vă spun ce s-a întâmplat de-a lungul timpului cu punctul de pensie. Anul 2000, Legea nr.19, art.80: valoarea punctului de pensie însemna cel puţin 45% din salariul mediu brut prognozat; n-a trecut foarte mult şi în aprilie 2000, la o lună, valoarea punctului de pensie nu putea depăşi 45% din ultimul salariu mediu brut; în martie 2001, atenţie, Guvern PSD!, valoarea punctului de pensie nu poate depăşi 50% din salariul mediu brut; iunie 2001, valoarea punctului de pensie nu poate fi mai mică de 30%.

Uitaţi-vă pe ce marje s-a dus această valoare a punctului de pensie, de la 30 până la 50%. Astăzi avem o valoare a punctului de pensie apropiată de 40%, 39,9%. Atunci nu era o problemă.

Mai 2002, OUG nr.9, valoarea punctului nu mai mică de 30% şi nu mai mare de 50% din salariul mediu brut pe economie; august 2004, OUG nr.59, valoarea punctului de pensie, atenţie, ceea ce dumneavoastră astăzi combateţi, se actualizează cu rata inflaţiei prognozată pentru anul bugetar următor.

Au fost nouă intervenţii legate de valoarea punctului de pensie de-a lungul acestor ani. Niciodată n-am avut o dezbatere atât de interesantă legată de cât trebuie să fie valoarea punctului de pensie. Valoarea punctului de pensie în mod onorabil trebuie să fie astfel încât să asigure o creştere sustenabilă a pensiilor şi asigurării unui venit de trai onorabil pentru cei care au muncit în această ţară.

Şi pentru că am avut şansa de a asculta un poet în devenire, chiar cititor de poezie, îmi permit să dau o scurtă replică, de data aceasta, cu versuri scrise de Eminescu. "Criticilor mei. E uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune/Înşirând la vorbe goale ce din coadă au să sune."

La revedere, domnilor. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Procedură? Doamna deputat, vă rog. Ne bucurăm să vă avem în mijlocul nostru din nou.

Doamna Aurelia Vasile:

Mă bucur şi eu, domnule preşedinte de şedinţă.

Vreau să fac o corecţie în ceea ce distinsul nostru coleg a prezentat în faţa plenului. Atunci când s-a făcut analiza activităţii Ministerului Muncii şi domnul ministru Şeitan a fost lăudat, a fost lăudat doar de un fost coleg de-al nostru care fusese ministru în Guvernul Boc şi pot să vă spun cu toată responsabilitatea că nu a făcut politica grupului meu, ci politica prim-ministrului Boc. Deci, acel coleg care l-a lăudat pe domnul ministru Şeitan l-a lăudat sau i-a apreciat activitatea în nume propriu, şi nicidecum în numele grupului parlamentar.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumim pentru aceste precizări, ca să nu fie niciun dubiu.

Domnul Mircea Toader, vreţi să replicaţi. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Vreau să replic colegei mele, să-i spun că n-am auzit niciodată, în cadrul coaliţiei la care am participat, că domnul Marian Sârbu a reprezentat alte interese decât cele ale Grupului PSD-ului şi ale Partidului Social Democrat. Aşa că, chiar dacă şi-a schimbat dânsul opţiunea, cred că din punct de vedere profesional şi al crezului pe care-l are pentru această zonă, putem să-l apreciem. Nu trebuie să luăm oamenii numai după felul în care gândesc cei din jurul lui.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Sper că lucrurile sunt foarte clare pentru cei care au mai au avut puterea să rămână până la sfârşitul dezbaterilor.

Invit pe ultimul vorbitor al acestei seri şi nu mai puţin important, domnul deputat Horea-Dorin Uioreanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi 55 de secunde plus un bonus de la mine de 5 secunde, un minut la dispoziţia dumneavoastră.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Stimaţi colegi,

După o temeinică şi ştiinţifică documentare desfăşurată pe parcursul mai multor luni de zile, am reuşit să descoperim "nesimţiţii" din România de care tot vorbesc reprezentanţii noştri. Aceştia se găsesc peste tot, pe stradă, în plimbare prin magazine, în autobuz şi se numesc funcţionari publici şi pensionari. Despre ei şi nesimţirea lor auzim de câteva luni bune, niciodată nu ni s-a explicat foarte clar de ce au ajuns aceste două categorii sociale să fie atât de urâte de Executiv. Care este mare lor vină? Marea vină a acestor oameni. Pensionarii, spre exemplu, mai ales cei cu pensii de CAP, sunt cei mai "nesimţiţi". După ani de zile de muncă, obligaţi să lucreze la colectiv, pe degeaba, au nesimţirea de a primi lunar o sumă de bani în jur de 300 de lei pe care guvernanţii o consideră pensie.

Tot nesimţiţi sunt şi cei care au lucrat în industrie 35 de ani şi se lăfăie în pensii de câte 700 de lei. Şi culmea nesimţirii este că toţi au nevoie de medicamente, tratamente, de îngrijire medicală şi chiar şi să mănânce. "Nesimţiţi" sunt şi cei care vor salarii decente, salarii care să acopere facturile şi preţul alimentelor, că la concedii şi credite românii au cam renunţat încă de anul trecut.

Ministerul Muncii tinde să devină minister al nemuncii. Protecţia socială trebuie extinsă la întreaga populaţie, atât la cea aptă de muncă cât şi la pensionari. Actuala politică a Guvernului transformă România într-o ţară de asistaţi sociali. În loc de oameni care să aibă nesimţirea să lucreze, vrea oameni care să depindă de ajutorul social, ajutor care nu se ştie de unde vrea Executivul să-l plătească, în condiţiile în care auzim zilnic doar de concedieri, oameni trimişi în şomaj. Nu se mai aude nimic de investiţii, de crearea de noi locuri de muncă.

E destul de greu să contabilizăm exact numărul "nesimţiţilor" care au venituri lunare egale cu economiile pe săptămână ale unui membru al Guvernului. Ştim că sunt câteva milioane şi că veniturile lor sunt în mâna domnului Şeitan.

Stimaţi colegi,

Cred că adevărata greşeală este în ograda noastră, a Parlamentului, pentru că am permis acestui Guvern să existe şi să aplice politici fără simţ al măsurii. Acum, avem un Guvern incapabil să scoată ţara din criză, să creeze locuri de muncă. De aceea, avem nevoie urgentă de alt Guvern care să ştie ce să facă, altceva decât să împrumute la nesfârşit. Pentru că în ritmul acesta, pensiile actuale, chiar şi ale copiilor noştri, nu vor fi doar "nesimţite", nici măcar nu vor avea şansa să existe.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Dacă domnul ministru doreşte să mai... domnul ministru nu doreşte să mai intervină.

În această situaţie, am epuizat lista vorbitorilor şi a minutelor alocate pentru fiecare grup parlamentar. Aşa cum s-a decis în sală, votul final pe această moţiune va avea loc mâine după-masă, la şedinţa consacrată votului final.

O să rog stafful tehnic ca, cu cel puţin o oră înainte, să anunţăm reprezentanţii Ministerului Muncii, în speţă, domnul ministru, să fie prezent aici la votul final.

Până atunci, o seară bună tuturor, gânduri bune. Mâine-dimineaţă, la 8,30, şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Să ne vedem şi să ne auzim cu bine.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă aduc la cunoştinţă că şedinţa consacrată interpelărilor şi răspunsurilor la întrebări de către membrii Guvernului se reprogramează pentru săptămâna viitoare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,15.