Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Mircea Duşa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Sever Voinescu-Cotoi şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul de 334 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 193. Sunt absenţi 141 deputaţi, din care 5 participă la alte acţiuni parlamentare.

În conformitate cu prevederile regulamentare, vă anunţ că au fost distribuite tuturor deputaţilor: ordinea de zi pentru şedinţele în plen, programul de lucru, lista rapoartelor depuse, informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Cameră, lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii, sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial.

Vă informez că a fost distribuită la casetele deputaţilor Scrisoarea primită de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, prin care se comunică faptul că în urma analizei raportului Comisiei parlamentare de anchetă pentru situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi altor sectoare de îmbunătăţiri funciare, nu au rezultat fapte ce ar putea intra în competenţa de cercetare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Intrăm în ordinea de zi.

Domnule Oajdea, o declaraţie?

Pe procedură, o intervenţie pe procedură.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Stimaţi colegi,

Aş vrea să intervin la începutul acestei dezbateri pe procedură. Deci, aşa cum aţi văzut şi dumneavoastră, au apărut foarte multe informaţii în presă, informaţii care, cred eu, sunt inexacte şi calomniatoare la adresa noastră ca deputaţi şi ca Parlament.

De aceea, solicit conducerii Camerei Deputaţilor, prin serviciile pe care le are la dispoziţie, să facă lumină în acest caz, pentru că nu-i normal ca sumele pe care noi le cheltuim cu angajaţii Camerei Deputaţilor, care sunt în slujba Parlamentarului şi, prin urmare, în slujba cetăţeanului, să apară cheltuieli făcute de noi, deputaţii.

Pe de altă parte, nu este normal ca legat de celelalte cheltuieli care sunt ocazionate de cabinetele, de birourile parlamentare, unde, cel puţin cei care ne facem datoria, ştim foarte clar că avem costuri foarte mari cu imprimantele, costuri cu adresele pe care le trimitem, le expediem şi aşa mai departe, să nu fie lămuriţi oamenii în acest sens.

Prin urmare, dacă nu se dau aceste lămuriri, se ajunge clar la concluzia că parlamentarii ar trebui să stea acasă, corect, Parlamentul să fie închis o perioadă şi atunci toţi funcţionarii din Camera Deputaţilor să plece acasă, că nu văd rolul instituţiei, în condiţiile acestea.

De aceea, cred că toate aceste informaţii care au apărut în presă sunt informaţii pe care, în mod "denaturat", să zic aşa, privilegiaţii sistemului le-au transmis presei. Mă refer aici la oameni care încasează miliarde de lei pe lună, cei din instituţiile financiare, mă refer la cei din Guvern, secretari de stat, subsecretari de stat care sunt membri în diverse consilii de administraţie şi încasează, spun ei, obligatoriu, sute de milioane de lei pe lună, ei nu le folosesc pentru a discuta cu oamenii şi pentru a face cheltuieli ocazionate cu adresele şi corespondenţa, în sensul rezolvării problemelor cetăţenilor.

Pe de altă parte, cei din agenţiile naţionale care reglementează, controlează şi autorizează sunt în conflict moral de interese şi în loc să apere, de cele mai multe ori, interesele cetăţeanului, apără interesele firmelor care distribuie utilităţi.

În aceste condiţii, cred că şi conducerea Camerei Deputaţilor are obligaţia de a face lumină asupra acestor cheltuieli care sunt puse în sarcina parlamentarului. Deci, să se spună clar ce cheltuie parlamentarul pentru el şi ce nu. Pentru că, dacă facem o paralelă, înseamnă că primarul cheltuie atâţia bani câţi bani cheltuie salariaţii lui aflaţi pe organigrama primăriei.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi. (Aplauze, urale din partea deputaţilor din Grupul parlamentar al PSD+PC.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vreau să vă fac o informare cu privire la ceea ce s-a întâmplat astăzi la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi vreau să vă spun că am luat în discuţie, pentru că au existat nişte propuneri făcute, cred că de toate grupurile politice, cu privire la reducerea cheltuielilor. Chestorii sunt însărcinaţi ca până miercuri să facă un raport cu o serie de propuneri pentru reducerea cheltuielilor Camerei Deputaţilor, pe care le vom discuta în Biroul permanent de miercuri. Şi vă vom ţine la curent cu deciziile pe care le vom lua.

Dacă aveţi o intervenţie, domnule Stanciu, pe procedură, să înţeleg?

Domnul Anghel Stanciu:

Doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Doamna preşedinte, vizavi de ceea ce a spus domnul coleg Oajdea, aş vrea să vă solicit în mod oficial, în baza art.140 alin.(5): "Preşedintele Camerei, la cererea unui deputat sau din proprie iniţiativă, poate să facă declaraţii oficiale, cu consultarea Camerei, cu privire la informaţiile vădit inexacte (inclusiv omisiuni, deformări etc.) privind lucrările Camerei sau asupra comentariilor care ar putea aduce atingere imaginii instituţiei parlamentare", cred că ceea ce se difuzează pe cele două posturi de televiziune aduce efectiv prejudicii de imagine Parlamentului şi vă cer în mod oficial, conform art.140 alin.(5) să interveniţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Doamna Roberta Alma Anastase (de la tribună):

Dragi colegi,

Am venit la acest microfon, pentru că, de data aceasta, nu mai este o informare, este o solicitare pe care mi-a făcut-o un deputat, în baza unei prevederi regulamentare. Şi aş vrea, înainte de a răspunde acestei solicitări, să vă spun o consideraţie personală, de data aceasta, ca parlamentar.

Este clar pentru toată lumea că România trece printr-o perioadă foarte dificilă, după cum este foarte greu şi pentru noi, ca şi aleşi ai românilor, să punem în discuţie o serie de decizii extrem de dificile, pe care în acest moment trebuie să le luăm, pentru ca România să treacă cu bine de această criză economică.

În aceste condiţii, cred eu, ca om politic, că mai degrabă decât de a intra într-un război cu instituţii de presă, care, până la urmă, încearcă să sesizeze anumite disfuncţionalităţi, cred că e bine să orientăm analiza, ca un prim pas, către lucrurile care ne privesc. Tocmai de aceea, în primul rând, am analizat şi am cerut o analiză a cheltuielilor pe care le face Camera Deputaţilor.

Vreau să vă spun că am avut contribuţii importante de la toţi liderii de grup. E drept că vă pot spune un lucru care mă surprinde. De exemplu, pentru că propunerea este venită din partea unui grup parlamentar, cel al Partidului Social Democrat, vă pot spun că astăzi, în Biroul permanent, reprezentanţii Partidul Social Democrat nu au susţinut propunerile făcute de domnul Victor Ponta astăzi public, sunt lucruri care... evident, pentru că parte dintre ele erau nesustenabile. Şi atunci cred că în primul rând trebuie să facem o analiză a noastră, a cheltuielilor noastre, să venim cu un raport pe care să-l prezentăm public, opiniei publice, oamenilor şi, evident, instituţiilor de presă, să luăm nişte decizii şi, după aceea, să solicităm, aşa cum e şi firesc, şi cum dumneavoastră aţi făcut-o, colegilor noştri din presă pentru a face o informare corectă.

Deocamdată, eu sesizez nişte disfuncţionalităţi, de aceea am şi cerut acest răgaz până miercuri, în numele colegilor din Biroul permanent, pentru că v-am spus, disfuncţionalităţi sunt chiar în interiorul unor partide şi aici mă refer la colegii din Partidul Social Democrat.

Vă mulţumesc mult. (Îşi reia locul la prezidiu).

Pe procedură, domnule Eugen Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se pare că, în sfârşit, şi în Camera Deputaţilor începe să existe şi înţelepciune şi responsabilitate la semnalele pe care opinia publică ni le face din ce în ce mai des.

Sigur, nu sunt de acord cu limitarea libertăţii de exprimare. Până la urmă, instituţiile de media sunt cele care reflectă ceea ce facem noi. Mai bine sau mai rău. Din păcate, în ultima vreme, nu prea facem bine. Şi, sigur, nu mă refer aici la Opoziţie. Pentru că nu Opoziţia conduce Camera Deputaţilor, nu Opoziţia determină o legislaţie care este împotriva cetăţenilor. Dar, dacă noi am fi fost mai atenţi şi-i aduc aminte doamnei preşedinte că la proiectul Legii bugetului pe anul 2010, Grupul parlamentar al PNL a propus o reducere cu 30% a bugetului Camerei şi dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, probabil că astăzi lucrurile ar fi stat altfel. Probabil că cetăţenii s-ar fi uitat la noi ca la nişte oameni responsabili. Dar, la vremea respectivă, majoritatea PDL cu celelalte forţe politice au respins această modificare, această rectificare a propunerii de buget pe care o făcuse Guvernul şi pe care chiar Camera Deputaţilor în plen o votase, în mod nepermis, ştiind ce va urma în acest an 2010.

În consecinţă, vă informez, stimaţi colegi, că astăzi Grupul parlamentar al PNL a depus o scrisoare la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, prin care a solicitat Biroului permanent, în speţă, chestorilor şi Secretariatului General, să facă o analiză serioasă de reducere a unor capitole de cheltuieli, care chiar pot fi reduse. Şi, în felul acesta, putem să dăm un semnal serios celor pe care-i reprezentăm că ne facem datoria în această instituţie pentru ei şi nu pentru noi.

În consecinţă, nu fac decât să reiterez, doamnă preşedinte, să puneţi la muncă pe cei care au primit această sarcină şi miercuri să putem să ne aplecăm pe un proiect de rectificare a bugetului Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intrăm în dezbaterile Proiectului Legii educaţiei naţionale, Propunerii legislative "Legea educaţiei naţionale", Propunerii legislative privind învăţământul superior, Propunerii legislative privind statutul personalului didactic, Propunerii legislative privind învăţământul preuniversitar.

Aşa cum ştiţi, s-au depus mai multe proiecte de legi, proiectul de bază a rămas proiectul propus de Guvern, iar celelalte proiecte s-au transformat în amendamente la aceste proiect.

Prin urmare, am să dau cuvântul la început reprezentantului Guvernului...

Pe procedură, domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

Vă rog să vedeţi că pe ordinea de zi e un proiect de hotărâre prin care se stabilesc o parte din deputaţii Partidului Democrat Liberal către anumite comisii şi mă refer în mod special la doamna Trandafir şi vă rog să supuneţi la vot acest proiect de hotărâre şi apoi să intrăm în dezbatere, că după aceea o lungim foarte mult.

Mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, de acord. Nu era trecut.

Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 privind aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. Acesta este proiectul de hotărâre.

La articolul unic: Anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 privind aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei se modifică după cum urmează:

• doamna deputat Cristina Elena Dobre, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru muncă şi protecţie socială la Comisia pentru sănătate şi familie, în calitate de membru;
• doamna deputat Mihaela Stoica, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru politică economică la Comisia pentru muncă şi protecţie socială;
• doamna deputat Mihaela Ioana Şandru, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru sănătate la Comisia pentru politică economică;
• doamna deputat Teodora Virginia Trandafir, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, este desemnată în calitate de membru al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială;

Şi încetează calitatea de membru al Comisiei pentru egalitate de şanse a domnului deputat Mugurel Surupăceanu, aparţinând Grupului parlamentar al PSD+PC.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Va rămâne pentru sesiunea de vot final de miercuri.

Revenim al Proiectul Legii educaţiei naţionale.

Am să-i dau cuvântul reprezentantului Guvernului, domnul ministru Daniel Funeriu.

Domnul Daniel Petru Funeriu (ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului):

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În primul rând, bună ziua, şi trebuie să recunosc că este cu o oarecare emoţie că prezint astăzi în faţa dumneavoastră Proiectul de Lege a educaţiei naţionale, iniţiat de Guvernul României.

Înainte de toate, permiteţi-mi să vă spun câteva lucruri.

În primul rând, vreau să mulţumesc Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor pentru munca susţinută pe care a făcut-o pentru a ajunge astăzi în faţa dumneavoastră cu un raport al acestei comisii.

Mulţumesc în egală măsură deputaţilor din arcul guvernamental care au susţinut foarte multe dintre punctele de vedere exprimate de Guvern în această lege, dar mulţumesc şi deputaţilor Opoziţiei care, prin unele intervenţii, au adus proiectului de lege unele modificări, de ce să nu o spunem, care au îmbunătăţit în anumite puncte această lege.

Doresc să vă mai spun, doamnelor şi domnilor, că acest proiect de lege izvorăşte din Pactul Naţional pentru Educaţie, Pactul Naţional pentru Educaţie fiind rezultatul direct al semnării acestui document de către toate partidele politice. Absolut toate opţiunile majore care sunt în această lege izvorăsc din punctele Pactului Naţional pentru Educaţie. De aceea, trebuie spus încă o dată că în Comisia pentru învăţământ de la Cameră, opţiunile majore au fost agreate, în general, de reprezentanţii tuturor partidelor.

Permiteţi-mi, doamnelor şi domnilor, să prezint în câteva cuvinte punctele esenţiale ale legii pe care de astăzi începeţi s-o dezbateţi în această Cameră.

În primul rând, cred că cel mai important lucru referitor la această lege este că ea va aduce stabilitate sistemului educaţional din România. Va aduce stabilitate şi, în acelaşi timp, prin modul în care este văzută finanţarea sistemului de învăţământ din România, în această lege, va aduce sustenabilitate şi va aduce, de asemenea, predictibilitate sistemului educaţional din România. Pentru că primul lucru pe care o lege trebuie să-l facă este să aducă stabilitate într-un domeniu care, din păcate, a fost victima prea multor schimbări, de multe ori făcute fără o fundamentare foarte precisă.

Permiteţi-mi, aşadar, să vă prezint câteva puncte.

În primul rând, este vorba despre compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Am propus trecerea clasei pregătitoare de la 6 ani în învăţământul obligatoriu. De ce am făcut acest lucru? Pentru că toate studiile arată faptul că cu cât un copil merge mai repede la şcoală, cu atât rezultatele învăţării, cu atât viaţa şcolară pe care o va avea poate să aibă mai mult succes. În acelaşi timp, cu cât un copil merge mai repede la şcoală, cu atât inechităţile sociale de care România suferă foarte mult sunt reduse.

În acelaşi timp, am propus trecerea clasei a noua la gimnaziu. De ce am propus acest lucru? Pentru că cea mai larg deschisă uşă spre abandonul şcolar în România este trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a. Acela este momentul în care cei mai mulţi copii părăsesc şcoala, de obicei, pentru că este dificil pentru copiii din mediul rural să meargă la o şcoală în mediul urban sau în comună şi, de aceea, la sfârşitul clasei a VIII-a, ei aleg să nu-şi continue studiile.

Trecând clasa a IX-a la gimnaziu, altfel spus, aducând educaţia mai aproape de elevi, vom creşte şansele elevilor din mediul rural să-şi termine învăţământul obligatoriu în comunitatea din care ei fac parte.

În acelaşi timp, trecând clasa a IX-a la gimnaziu mai realizăm un lucru. Atunci când copiii merg la liceu, la sfârşitul clasei a VIII, la vârsta de 14 ani, ei nu sunt neapărat foarte bine pregătiţi să trăiască în semiautonomie, la o vârstă atât de fragedă.

De aceea, foarte mulţi dintre copiii care-şi părăsesc comuna pentru a merge la liceu în oraş ajung în situaţie de eşec şcolar foarte devreme. Trecerea la liceu la o vârstă de 15-16 ani, cât vor avea copiii la finalul clasei a IX-a, va da mai multe şanse copiilor din mediul rural să aibă un liceu de calitate.

Odată cu acest lucru legea prevede accelerarea descentralizării. Descentralizarea pe două paliere. O dată pe palierul administrării şcolilor şi doi, pe palierul curriculumului, a programei şcolare.

În ceea ce priveşte descentralizarea administrării şcolilor, deciziile administrative trebuie să fie aduse cât mai aproape de şcoală.

De aceea, Guvernul a propus ca şcolile să fie conduse de un consiliu de administraţie format din o treime profesori, o treime părinţi şi o treime reprezentanţi ai colectivităţilor locale.

Varianta propusă de Guvern a fost amendată în Comisia pentru învăţământ de la Cameră şi prin vot s-a decis ca aceste consilii de administraţie să fie compuse din 50% profesori şi 50% reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi ai părinţilor. Este, din punctul nostru de vedere, un pas înainte şi acesta, vom vedea ceea ce va decide plenul Camerei referitor la acest punct.

În acelaşi timp, legea prevede că o parte din curriculum, o parte din programa şcolară va fi la decizia şcolii, pentru că, desigur, necesităţile educaţionale ale unui elev din mediul rural nu sunt neapărat aceleaşi cu ale unui elev din mediul urban. Necesităţile educaţionale fiind diferite, este firesc ca o parte din curriculum, o parte din programă, şi anume 20% la gimnaziu şi 30% la liceu, să fie decise la nivelul şcolii.

De asemenea, un lucru care este, poate, cel mai important, centrarea curriculumului, centrarea programei pe formarea de competenţe, pentru că şcoala românească, ştim cu toţii, chiar de când eram noi înşine în şcoală, ni se spunea că şcoala este mult prea mult centrată pe toceală. Acest lucru trebuie să se încheie şi de aceea această lege prevede un cadrul foarte clar în care să putem să avem un curriculum să poată să fie atractiv pentru copii, dar un curriculum atractiv, un curriculum mai aerisit, o programă şcolară aerisită în care copiii să aibă maxim 20 de ore în ciclul primar, maxim 25 la gimnaziu şi maxim 30 la liceu, deci o programă şcolară aerisită trebuie în acelaşi timp să fie corelată cu examinări, cu proceduri de examinare care de asemenea, să le testeze aceste competenţe.

Aşadar, prin modul în care este prevăzut curriculumul şi procedurile de evaluare credem din nou că este un pas înainte important pentru conţinutul educaţional.

În ceea ce priveşte bacalaureatul, Comisia pentru învăţământ, contrar propunerii iniţiale a Guvernului, a votat ca la bacalaureat, la examinare, să fie o singură limbă străină, opţiunea iniţială a Guvernului fiind să avem examinarea la două limbi străine, pentru că noi considerăm că în anul 2010 este deosebit de important să avem copii care să fie încurajaţi să înveţe cel puţin două limbi străine.

Din punct de vedere al finanţării învăţământului preuniversitar, legea statuează finanţarea per elev, finanţarea şcolilor per elev. Cred că aici este unul dintre punctele forte ale acestei legi.

La ora actuală, finanţarea se face, finanţarea salariilor profesorilor şi învăţătorilor se face per elev, ceea ce propune legea este să mergem să facem încă un pas înainte şi finanţarea salariilor, cheltuielilor curente, manualelor, utilităţilor şi dotărilor necesare pentru evaluare, toate acestea să intre în costul standard şi să fie toate aceste lucruri finanţate în funcţie de numărul de elevi. Astfel, ne asigurăm că banul ajunge direct la şcoală, ne asigurăm că statul îşi îndeplineşte datoria faţă de elev prin finanţarea tuturor aspectelor legate de educaţie, în funcţie de numărul de elevi.

De asemenea, am prevăzut conceptul, care este în acord cu Pactul Naţional pentru Educaţie, ca finanţarea să urmeze elevul. Consecinţa, implicaţia acestui lucru este că statul îşi va îndeplini obligaţia pe care o are faţă de toţi copiii României, indiferent dacă ei aleg să meargă în învăţământul public sau în învăţământ privat. Altfel spus, un elev care merge la o şcoală de stat sau la o şcoală privată va primi din partea statului exact aceeaşi sumă de bani.

Voi spune în câteva cuvinte prevederile majore în ceea ce priveşte învăţământul superior.

În primul rând, trebuie să spunem foarte clar că în toate ţările lumii, centrul de putere, motorul oricărui sistem educaţional se află în învăţământul superior.

Decredibilizarea învăţământului din România a început odată cu decredibilizarea învăţământului superior. Acest lucru trebuie să înceteze şi datoria noastră este să facem o lege care să ne permită să avem un învăţământ superior credibil, să avem un învăţământ superior de calitate. Şi, mai ales, să avem un învăţământ superior care este perfect corelat cu piaţa muncii şi care poate chiar să intuiască piaţa muncii.

Am prevăzut să sporim autonomia universitară, dar, în acelaşi timp, să dublăm sporirea autonomiei universitare cu creşterea răspunderii publice a universităţilor. Odată cu obţinerea acreditării, universităţile din România trebuie să înţeleagă, fie că ele sunt de stat, fie că ele sunt private, trebuie să înţeleagă că au un rol social major şi că modul în care se achită de datoria de a forma tineri de bună calitate este fundamental.

De aceea, opţiunea noastră în varianta Guvernului a fost ca toate procesele, toate reglementările care privesc învăţământul superior de stat să se regăsească, să fie identice cu reglementările care privesc învăţământul superior privat. Pentru că prea puţin ne interesează care este forma de capital a unei universităţi, ceea ce ne interesează este preponderent procesul care se desfăşoară în aceste universităţi.

Opţiunea comisiei a fost să introducă anumite reglementări speciale pentru universităţile particulare şi, desigur, credem noi că şi aici este necesară o discuţie pe fond la nivelul Camerei Deputaţilor.

Am gândit să conectăm universităţile din România mult mai bine la mediul extern. Acest lucru se poate face prin includerea în structurile de conducere ale universităţilor din România, în includerea structurilor care aleg conducerea universităţilor din România, a unor reprezentanţi externi universităţilor.

Am prevăzut un mecanism de alegere a rectorilor prin care rectorul este ales, rectorul este selecţionat de o comisie desemnată de Senatul universităţii, comisie care să fie compusă din 50% membri comunităţii academice şi 50% personalităţi externe universităţii care să fie desemnate de Senatul universităţii.

De asemenea, am prevăzut o schimbare profundă a doctoratelor din România. Doctoratele, în viziunea acestei legi, vor fi doctorate la frecvenţă şi vor fi doctorate profesionale în domeniul artelor, doctorate de consacrare în domeniul artelor şi sportului. Dar în afara acestor două tipuri de doctorate, în arte şi sport, doctoratele trebuie să fie la frecvenţă, pentru că, încă o dată, doctoratul reprezintă o muncă care nu poate să fie făcută part-time.

De asemenea, am deschis universităţile româneşti către tineri, le-am deschis către resursa umană tânără şi de calitate prin modul, prin procedurile prin care am gândit obţinerea titlurilor universitare de conferenţiar şi de profesor.

În acelaşi timp, un punct foarte sensibil şi un punct care îi priveşte pe toţi oamenii politici a fost capitolul care priveşte incompatibilităţile. Din punctul nostru de vedere, funcţiile de conducere în universităţi şi calitatea de ales în Parlamentul României sau de persoană care să se afle în conducerea ministerelor sunt funcţii care sunt incompatibile.

De aceea, pentru a da un semnal puternic de depolitizare a şcolii româneşti, vă invit, doamnelor şi domnilor deputaţi, să fiţi alături de propunerea Guvernului, să păstrăm aceste incompatibilităţi.

Prin modul de desemnare, de alegere a conducerii universităţilor şi de stabilire a structurilor de conducere din universităţi am avut în vedere un lucru esenţial: am avut în vedere să ne aliniem la standardele mondiale prin care universităţile să fie conduse într-un mod corporatist. Pentru că managementul universitar trebuie să fie apanajul managerilor, iar procesele educaţionale care se petrec în universităţi să fie decise la nivelul Senatului universitar, Senat care să fie ales de toţi membrii comunităţii academice.

Pentru că de mult prea multe ori universităţile din România au fost acuzate că promovează nepotismul universitar şi pentru a nu mai exista această suspiciune asupra universităţilor din România, noi credem că alegerea Senatului universitar de către toţi membrii comunităţii academice este încă un pas înainte pentru modernizarea sistemului de învăţământ din România.

Nu de multă vreme, un foarte marcant lider al unui partid care astăzi se află în opoziţie a afirmat, şi mă refer aici la profesorul Marga, a afirmat că România trebuie să-şi asume realitatea că are mult prea puţini studenţi şi mult prea multe universităţi. Resursa financiară este astăzi disipată în sistemul învăţământului superior.

De aceea, şi încă o dată, în coerenţă cu tot ceea ce se întâmplă la nivel mondial, am prevăzut evaluarea tuturor programelor de studii din învăţământul superior şi, ca urmare a acestei evaluări a programelor de studii, am prevăzut clasificarea universităţilor în trei tipuri distincte: universităţi care desigur au un rol local important, universităţi care pot să meargă până la programe de licenţă şi, evident, dacă aceste universităţi au unul sau două programe de master performante resursa statului trebuie să meargă acolo unde se face performanţă. Un al doilea tip de universităţi care rezultă în urma acestei clasificări vor fi universităţile care pot merge până la nivel de master şi în mod excepţional pe anumite programe până la nivel de doctorat, iar cele mai bune universităţi să poată să meargă până la nivel de programe doctorale şi postdoctorale.

Ca etapă ulterioară a acestei clasificări, am propus în proiectul iniţiat de Guvern ca într-un termen rezonabil de timp, un an după realizarea acestei clasificări, să realizăm o concentrare a resurselor care să se materializeze prin comasarea universităţilor în jurul universităţilor de bună calitate şi să mergem pe principiul atât de mult utilizat şi care dă performanţe, principiul "O universitate, mai multe campusuri".

Finanţarea universităţilor, desigur, urmează să fie făcută diferenţiat, în funcţie de modul în care universităţile sunt clasificate aşa cum am exprimat anterior.

Nu în ultimul rând avem un întreg capitol care se referă la centrarea universităţilor pe student. Implicarea studenţilor în deciziile majore luate de universităţi este un lucru foarte important şi cu această ocazie doresc să spun două lucruri: în primul rând, salutăm modul corect în care cel puţin două dintre federaţiile studenţeşti şi-au promovat drepturile la această lege, prin prezenţa lor în dezbaterea publică şi în discuţiile Comisiei pentru educaţie din Camera Deputaţilor.

În acelaşi timp, trebuie să resping formal zvonurile care sunt propagate cu rea intenţie de anumiţi lideri ai anumitor federaţii studenţeşti, cum că această lege, doamnelor şi domnilor, ar mări taxele în universităţi. Fals! Această lege nu măreşte şi nici măcar nu stabileşte taxele pe care universităţile pot să le perceapă.

Doi: această lege nu măreşte taxele pentru examene. Mă văd obligat, doamnelor şi domnilor, să vă informez şi pe dumneavoastră pentru că, desigur, puteţi să transmiteţi acest mesaj şi în colegiile electorale pe care le reprezentanţi, pentru că nu este corect ca Guvernul şi dumneavoastră să fiţi acuzaţi că producem şi că votăm o lege care ar fi în defavoarea studenţilor.

Nu în ultimul rând, doamnelor şi domnilor, am introdus o parte a legii referitoare la învăţarea pe tot parcursul vieţii. Vă voi da două date: în Uniunea Europeană, aproximativ 12% din cetăţenii Uniunii Europene sunt cuprinşi într-un program de formare pe tot parcursul vieţii. În România, doar 1,8% din cetăţenii României sunt cuprinşi într-un program de formare profesională pe tot parcursul vieţii. De aceea, am introdus o serie de măsuri pentru a remedia această situaţie şi măsura cheie este introducerea contului educaţional prin care fiecare persoană va putea să fie finanţată după terminarea învăţământului obligatoriu pentru formarea pe tot parcursul vieţii.

Aşa cum vă spuneam, doamnelor şi domnilor, eu şi echipa ministerială reprezentată prin doamna secretar de stat Oana Badea, pe învăţământ preuniversitar, domnul secretar de stat Cătălin Baba, pe învăţământ superior, şi domnul secretar de stat Kiraly Andrei, pe învăţământul minorităţilor şi relaţia cu Parlamentul, vom fi prezenţi pe toată durata acestor dezbateri.

Dorinţa mea, doamnelor şi domnilor, este ca această lege să fie legea tuturor şi mă bucur că pentru prima dată de când se vehiculează diferite variante ale Legii educaţiei naţionale această lege nu a intrat în dezbatere cunoscută sub numele iniţiatorului său, şi mă bucur de acest lucru şi vă invit, doamnelor şi domnilor, ca această lege să fie legea noastră, a tuturor, să o îmbunătăţim unde ea poate să fie îmbunătăţită, să mergem în linia care a fost stabilită şi asumată de toţi dintre dumneavoastră, linia Pactului Naţional pentru Educaţie.

În încheiere, aş dori să vă mai transmit un mesaj, doamnelor şi domnilor. O naţiune puternică se poate strânge în jurul unor valori fundamentale în situaţii de dificultate. Suntem într-o situaţie dificilă. Cea mai de preţ valoare pe care naţiunea română o are la ora actuală sunt tinerii noştri. Eu cred că un semnal pe care societatea întreagă îl aşteaptă este să ne strângem eforturile în jurul tinerilor acestei ţări, pentru că ei sunt resursa acestei ţări de care de prea multă vreme nu am beneficiat. Este o resursă pe care o risipim cu nonşalanţă. Acest lucru trebuie să se încheie şi vă invit, doamnelor şi domnilor, să facem din acest proiect al Legii educaţiei naţionale un prim pas înainte către viitorul nostru.

Vă mulţumesc şi vă asigur de toată disponibilitatea noastră atât pe palierul tehnic, cât şi pe palierul informaţiilor care vă pot ajuta în luarea deciziilor pe anumite articole.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Mai există cel puţin o solicitare din partea doamnei Ecaterina Andronescu, ca iniţiator al unui proiect de lege din cele care au fost analizate în Comisia pentru educaţie.

Doamna ministru, vă rog.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnule ministru,

Distinse doamne deputat,

Distinşi domni deputaţi,

Este o mare onoare pentru mine să vin astăzi în faţa dumneavoastră şi să încerc să prezint una dintre iniţiative, aceea înscrisă şi care a primit botezul Camerei, cu PL-x 115.

Este vorba în bună parte de Legea educaţiei naţionale, care a fost asumată de Guvern şi aprobată de Parlament în septembrie 2009. Evident că în momentul în care am redactat această lege, împreună cu colegii care şi-au înscris numele printre iniţiatori, am avut în vedere mai multe considerente. În primul rând, ne-am dorit să facem o lege care să dea stabilitate sistemului de învăţământ, cel puţin pentru o perioadă de 15-20 de ani. Şi sunt conştientă, cu experienţa profesională pe care o am, că o asemenea lege care să dea stabilitate sistemului pe o asemenea durată de timp se poate realiza numai prin consens.

În al doilea rând, am dorit ca această lege să dea predictibilitate celor care se află în şcoală, lor şi familiilor lor, adică atunci când copilul intră în clasa a V-a să ştie cum termină gimnaziul şi cum intră în liceu, atunci când intră în liceu să ştie cum finalizează studiile liceale şi aşa mai departe.

Apoi, am avut în vedere ca această lege să modernizeze sistemul, şi când vorbim de modernizarea sistemului, fără îndoială, nu putem să nu ne uităm la trendul pe care evoluţia şcolii îl are în Uniunea Europeană sau la nivel internaţional. Şi nu în ultimul rând, să înscriem şcoala românească între şcolile lumii, în spaţiul european al învăţământului şi, sigur, în trendul acesta de care vorbeam mai devreme.

Aşa cum probabil dumneavoastră, cei care aţi citit legea şi v-aţi interesat de ea, aţi văzut că cele două legi au în bună parte o structură similară. Sunt câteva lucruri care însă separă cele două proiecte legislative. Şi aş vrea să mă refer mai ales la aceste elemente care separă cele două legi.

În primul rând, este vorba de obligativitatea şi de numărul de clase obligatorii într-o lege faţă de legea cealaltă. Legea pe care a prezentat-o domnul ministru Funeriu stabileşte că învăţământul obligatoriu cuprinde grupa pregătitoare şi nouă clase, clasa a IX-a de la liceu trecând la gimnaziu.

După părerea mea şi a noastră, a celor care am semnat acest proiect legislativ, înseamnă un pas înapoi. Un pas înapoi, pentru că actualmente, primele două clase de liceu fac parte din învăţământul obligatoriu. Această obligativitate a primelor două clase de liceu ne-a dus în situaţia să creştem foarte mult ponderea absolvenţilor de liceu, aşa încât cei care terminau ciclul învăţământului obligatoriu, într-o proporţie importantă, peste 95%, finalizau studiile liceale.

Sigur, opţiunea Guvernului v-a fost explicată de domnul ministru. Eu vrea să vă spun că în situaţia în care vom duce clasa a IX-a la gimnaziu, în primul rând vom sacrifica toţi elevii din mediul rural care nu vor mai avea posibilitatea şi susţinerea necesară să iasă din comuna sau din satul în care s-au născut. Şi cred că este un mare păcat şi o mare nenorocire pe care noi o vom produce celor care n-au nici o vină că s-au născut în mediul rural.

Apoi, o a doua diferenţă se referă la modul în care a fost gândită evaluarea. Evaluarea, în legea Guvernului, este gândită la fiecare două clase. După opinia noastră, această evaluare încarcă excesiv de mult elevul. O evaluare la finalizarea fiecărui ciclu mi s-ar fi părut mai acceptabilă şi de părinţi şi de elevi şi mai potrivită pentru ceea ce înseamnă şcoala de acum şi de aici încolo, pentru anii pentru care legea intră în vigoare.

O altă diferenţă constă în intrarea în sistem a cadrelor didactice şi anume, în păstrarea titularizării în sistem, atât pentru cei care acum sunt titulari şi au devenit titulari prin concurs, cât şi pentru cei care vor intra în sistemul de învăţământ de aici încolo, pentru că titularizarea nu este un cadou pe care-l facem profesorilor, şi aşa văduviţi prin salarizare, titularizarea este un element de stabilitate pentru sistemul de învăţământ şi cred că este un lucru important în primul rând pentru sistem, dar şi pentru cadrele didactice, pentru că cel puţin salariul era mic, dar postul era stabil, şi lucrul acesta este foarte important.

O altă diferenţă care există între cele două proiecte de legi se referă la descentralizare. Descentralizarea pe care am clamat-o cu toţii şi ne-o dorim cu toţii, după opinia noastră, în proiectul de lege înscris primul în Camera Deputaţilor este mai potrivită, pentru că partajează responsabilităţile şi obligaţiile şi drepturile fiecăruia dintre actorii care participă la gestionarea sistemului de învăţământ, în speţă: şcoala, autorităţile locale, inspectoratul şcolar şi autorităţile centrale, respectiv Ministerul Educaţiei.

În ceea ce priveşte învăţământul superior, diferenţa este substanţială, şi această diferenţă se referă la autonomia universitară.

În toate documentele pe care Asociaţia Universităţilor Europene, domeniile care... Comisia Europeană, cei care se ocupă de învăţământ, documente care sunt lansate în domeniul public sub formă de declaraţii, autonomia universitară este un principiu care nu trebuie restricţionat, ci, dimpotrivă, un principiu care trebuie extins, pentru că nimeni mai bine decât comunitatea academică nu ştie care sunt măsurile pe care trebuie să le ia în aşa fel încât performanţa fiecărei universităţi să crească. Fără autonomie universitară nu vreau să mă gândesc cum ar arăta universităţile noastre astăzi.

După opinia mea, legea pe care v-a prezentat-o domnul ministru reprezintă paşi în urmă în ceea ce priveşte autonomia universitară, pentru că sunt extrem de multe restricţii. Vreau să fiu cât se poate de clar înţeleasă: autonomia universitară trebuie să fie dublată de asumarea răspunderii publice, un principiu cu care, fără îndoială, suntem de acord.

De altfel, principiul autonomiei şi solicitările legate de autonomie s-au înscris şi în ceea ce s-a numit rezoluţia Consiliului Naţional al Rectorilor, o rezoluţie elaborată după ce, evident, legea a fost analizată cu toate aspectele şi cu toate consecinţele care derivă din ea. Documentele europene vorbesc, ca şi Constituţia noastră, care garantează autonomia, documentele europene vorbesc de autonomie instituţională, de autonomie financiară, de autonomie în ceea ce priveşte recrutarea resurselor umane şi, fără îndoială, de autonomie academică, principii care, fără îndoială, sunt cunoscute şi aşteptate de lumea academică.

De asemenea, legea aceasta, prin comparaţie cu legea cealaltă, cuprinde în acelaşi document legislativ şi principalele aspecte derivate din nevoia de asigurare a calităţii, în aşa fel încât să nu avem, să spunem, domenii distincte şi instituţii care să solicite excesiv de mult, prin evaluări care nu s-ar justifica, asigurarea calităţii; convinşi fiind că este extrem de important să avem proceduri interne de asigurare a calităţii şi, evident, evaluările externe periodice care vin să confirme şi să amendeze elementele care nu dau performanţă în universităţile noastre.

Legea structurează, după opinia noastră, foarte bine programele de licenţă, programele de masterat şi de doctorat şi stabileşte acele reglementări care să nu oprească universitatea în a-şi dezvolta iniţiativa şi a-şi dezvolta personalitatea în legătură cu aceste programe.

De asemenea, ultima parte a legii, care cuprinde statutul personalului didactic, cuprinde drepturile acestei comunităţi care, după opinia mea, este una cu totul specială şi prin statut se particularizează în ansamblul comunităţilor bugetare, şi această parte a legii, Statutul personalului didactic, are nevoie să cuprindă acele reglementări care dau stabilitate carierei didactice şi care dau şi predictibilitate acestei cariere.

Cu speranţa că atunci când veţi analiza articolele care sunt derivate din aceste pachete de legi discutat de în paralel, veţi avea posibilitatea să alegeţi între variantele pe care aceste legi vi le propun, în aşa fel încât Parlamentul să dea cea mai potrivită lege, vă mulţumesc pentru atenţie şi sper ca, într-adevăr, o lege a educaţiei să fie o lege obţinută prin consens, o lege care să fie adresată sistemului, o lege care să nu fie direcţionată către anumite personaje existente azi, dar poate mâine mai puţin importante în sfera publicului, şi nu cred că este corect să avem într-o lege prevederi care să ţintească anumite personalităţi ale momentului.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie. (Aplauze din partea deputaţilor din Grupul parlamentar al PSD+PC.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Cristian Adomniţei, din partea iniţiatorilor. Suntem tot la capitolul iniţiatori.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Doamna preşedinte, mulţumesc.

Expunerea mea va ţine loc şi de o anumită intervenţie personală de la acest moment, de la capitolul dezbateri generale, pentru că discutăm şi despre legile propuse de doamna ministru Andronescu şi Grupul PSD şi despre legea propusă de Guvern.

Aş avea, în schimb, dorinţa, doamna preşedinte, să încep cu o mică istorie, de când a început discuţia despre o nouă Lege a educaţiei, şi ea a început în vremea mandatului domnului ministru Miclea. Ea a început să se maturizeze apoi, într-o anumită măsură, mai mică, ce-i drept, pe vremea mandatului domnului ministru Hârdău, pentru ca să existe o finalizare în vremea mandatului meu.

În decembrie 2007, am prezentat în aula nou deschisă, de această dată, a Bibliotecii Centrale Universitare, Pachetul de egi ale educaţiei, în prezenţa Preşedintelui Băsescu, a preşedintelui Camerei Deputaţilor şi a primului-ministru, Tăriceanu, la acea vreme.

Punctul principal care caracteriza acea prezentare de pachet de legi era consensul, dragi colegi. Pentru că în 2007 şi în 2008, educaţia, dacă vreţi, a fost o primadonă a discuţiei publice, urmând ca ea să intre în 2009 într-un con de umbră, de unde acum încearcă a fi resuscitată. Şi vă voi spune şi de ce, din punctul meu de vedere.

Vă reamintesc, în schimb, că nu este o premieră aceasta: în iunie 2009, acel pachet de legi a fost introdus în discuţia Parlamentului. Comisia pentru educaţie, la acel moment, când în România guverna cu o majoritate absolută Guvernul PDL-PSD, a discutat jumătate de oră despre cele trei legi, le-a respins; la fel a făcut şi plenul Camerei.

Acum, pot să vă spun câteva lucruri despre Pactul pe educaţie care a stat la baza tuturor celor trei legi, respectiv, punctul 1 din pact presupune că toţi semnatarii se angajează să respingă improvizaţiile. Şi, dacă ţineţi minte, în 2009, s-au scos orele de istorie, orele de educaţie-fizică şi sport, orele de limbă engleză şi limbi străine şi aşa mai departe; şi evident, modificări din nou în evaluare.

Apoi, de asemenea, punctul doi din pact - şi aici este cel mai important lucru - presupunea că vom asigura noi, statul român, minim 6% din produsul intern brut pentru educaţie şi 1% pentru cercetare.

Dragi colegi,

În discuţiile din comisie, parlamentarii puterii au respins explicit trecerea în lege a unui asemenea articol care presupune finanţarea cu minim 6% a educaţiei. Îl veţi regăsi la articole respinse şi trag nădejde că în înţelepciunea dumneavoastră îl veţi aproba.

Legea educaţiei naţionale a început între alte subiecte ca o perdea de fum pentru a acoperi incompetenţa Guvernului. Ea face parte din categoria de propuneri privind modificarea Constituţiei, Legea unică de salarizare, care a produs nenumărate probleme de la 1 ianuarie şi care nu au fost încă rezolvate, Legea lustraţiei şi altele.

Diferenţa, în schimb, între Legea educaţiei şi celelalte perdele de fum este că la această lege întreaga societate ar fi trebuit, şi într-o măsură mai mică a contribuit, la fel şi parlamentarii opoziţiei, nu doar ai puterii, şi importanţa acesteia este de natură în a o face până la urmă un subiect foarte important pentru viitorul şi competitivitatea acestei naţiuni.

(Domnul ministru al educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, Daniel Petru Funeriu, a coborât la tribună şi i-a dat domnului deputat Cristian Mihai Adomniţei un document.)

Mulţumesc, domnule ministru. O să-mi arătaţi mai târziu ce vroiaţi să-mi spuneţi. Şi oricum aveţi posibilitatea de a veni la microfon.

S-a muncit foarte mult pentru a se repara şi a îmbunătăţi proiectul depus de Guvern, într-o măsură mai mică, în schimb, s-a reuşit. Principalele acuze aduse în toată discuţia publică scurtă şi de doar trei săptămâni la lege, au fost, dacă ţineţi minte, politizarea educaţiei, distrugerea autonomiei universitare şi afectarea pe termen lung a sistemului educaţiei datorită, până la urmă, incompetenţei şi diletantismului celor care au propus acest proiect.

Nu există nici o personalitate publică până acum care să susţină proiectul. Dimpotrivă, unii dintre contributori nu se mai regăsesc în proiectul propus de Guvern care a intrat în discuţia comisiei.

Guvernul susţine mincinos că acest proiect de lege aşează în centrul sistemului de educaţie elevul şi studentul. Adevărul este, dragi prieteni, că acest proiect de lege, în forma propusă de Guvern, aşează în centrul sistemului de educaţie Partidul Democrat Liberal.

De asemenea, pot să vă spun că tot ce este bun în această lege nu e nou, e copiat, copy-paste, din proiectul Legii educaţiei naţionale făcut pe vremea doamnei ministru Andronescu şi acela, la rândul lui, din Pachetul de legi ale educaţiei, şi tot ce e nou, din păcate o spun, e suficient de prost în acest proiect de lege.

În ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar, constatăm faptul că PDL în comisie a votat până la urmă câteva lucruri care constituie o premieră negativă în România. Vreau să vă reamintesc - şi poate o să daţi mai multă atenţie acestui subiect - eliminarea studiului în limba română, în cazul şcolilor cu predare în limbile minorităţilor, a istoriei românilor şi geografiei României. Astăzi, în aceste şcoli, limba română se predă doar la programul Limba română, care este studiată ca o limbă străină.

Apoi tipul de admitere la liceu, atât de lăudat de domnul ministru. Dacă până acum am avut o discuţie în România legată de presiunea care se pune pe note datorită importanţei celor 50 de procente, media finalizării primelor opt clase, acum vom vedea o presiune şi mai mare, pentru că o pondere de 70% în nota de admitere la liceu este constituită din acest portofoliu educaţional, media de absolvire a învăţământului obligatoriu, care şi ea la rândul ei, se regăseşte în portofoliu, deci afectează de două ori şi, de asemenea, media de evaluare, la probele de evaluare la sfârşitul clasei a IX-a. Deci, acea fugă disperată a părinţilor după note bune pentru copii, care a fost atât de mult acuzată în această perioadă, nu va fi decât mai puternică, mai înteţită, conform acestei legi, în modul în care a venit ea spre plenul Camerei.

Apoi, învăţământul profesional şi tehnic, prin lungimea acestuia, devine complet neatractiv şi va duce la lipsuri în forţa de muncă calificată medie în România.

Apoi, Guvernul a greşit - şi o spune explicit aici - când a trecut dintr-o extremă în alta: învăţământul informal, cel prin care se predau copiilor doar informaţii, să fie transformat într-unul formativ - cel în care doar creăm competenţe. De acord cu acest lucru, numai că el trebuie completat şi cu educaţia de bază, basics în educaţie. Nu poţi doar să creezi competenţe şi să elimini complet din educaţie noţiunile fundamentale care ţin de educaţia copiilor. Acest lucru se întâmplă prin acest proiect de lege.

Apoi, eu sper că, în ceea ce priveşte descentralizarea, principiu susţinut de către PNL, am reuşit - şi o privesc ca pe un succes al comisiei - eliminarea politicului, pe cât s-a putut, din învăţământul preuniversitar, astfel încât propunerea de alcătuire a Consiliului de administraţie al şcolilor, din 4 membri - profesori - 4 membri ai Consiliului Local sau reprezentanţi ai acestuia - şi 4 membri ai părinţilor - a fost schimbată cu un raport 50% şi 50%, iar directorul şcolii, care nu poate fi decât cadru didactic, este un membru în plus, şi astfel, are o componenţă impară acest Consiliu de administraţie.

Acest lucru, acest succes îl consider de apreciat, şi trebuie menţionat, şi sper să nu-l schimbăm, pentru că l-am auzit pe domnul ministru lansând un avertisment puternic şi care poate să se constituie într-o ameninţare, dacă vreţi, firavă, la adresa plenului, că şi-ar dori să se schimbe la loc, în plen, acest articol. Sper să nu!

Apoi, pentru că sunt şi lucruri bune, noi susţinem partea în ceea ce priveşte costul per elev, finanţarea per elev şi descentralizarea financiară.

Lucrurile grele, în schimb, dacă la învăţământul preuniversitar au fost principii mult discutate şi, în cea mai mare parte a lor - prinse în Pactul pe educaţie, în schimb, nenorocirile vin în ceea ce priveşte învăţământul universitar. Nu am reuşit depolitizarea învăţământului universitar, conform acestui proiect de lege. Încă o dată spun, desemnarea unui rector se face de către o comisie care conţine jumătate din membrii săi - membri ai universităţii respective - jumătate personalităţi academice - din afara acesteia, din ţară sau străinătate - minimum 12 membri.

Această comisie va fi cea care va selecta, în locul unui plen al Senatului universitar, rectorul. Odată rectorul selectat, comunitatea academică nu mai are niciun cuvânt de spus în toate celelalte funcţii de conducere. Rectorul, singur, desemnează prorectorii, rectorul, singur, desemnează decanii.

Restul profesorilor şi studenţilor din universitate nu mai au niciun cuvânt de spus.

Imaginaţi-vă, pentru că eu sunt convins că raţiunea din spatele acestei propuneri este de a elimina rectorii incomozi politic, şi vă mai spun, din a doua acuză, cea privind distrugerea autonomiei, că încă se păstrează, în acest proiect, un lucru care nici pe vremea comunismului nu exista sau, cel puţin formal, nu exista: astăzi, un ministru, conform acestui proiect de lege, poate demite un rector, ceea ce pe vremea comunismului, formal, măcar, nu se putea.

Apoi, pot să afirm cu toată tăria că, într-adevăr, câteva lucruri, în ceea ce priveşte autonomia, au fost salvate faţă de legea actuală, astfel încât pot să afirm cu toată tăria că acest proiect de lege - PL-x 156, propus de Guvern - este pentru învăţământul universitar un mare regres faţă de legea actuală, care ar fi trebuit să fie una mai bună pentru România. Decât să am această lege, prefer ceea ce avem acum.

Partidul Naţional Liberal va vota - sau eu, cel puţin - pentru abţinere la discuţiile pe această lege, pentru că eu consider - şi colegii mei - considerăm că pentru a implementa asemenea schimbări de substanţă pentru România, trebuie să existe un guvern şi un ministru capabil să facă acest lucru.

Din păcate, acestui guvern şi acestui ministru le lipsesc atât resursele materiale - acest lucru este foarte clar - care trebuie să acompanieze această schimbare de fond, pe mulţi ani, a educaţiei în România, şi le lipsesc în acelaşi timp resursele morale, de credibilitate. Pentru că, şi aici mă opresc, închei, sper, şi le doresc, colegilor Emil Boc şi Daniel Petru Funeriu, mult succes în viaţa politică, şi nu sunt cuvinte mari sau nesincere, pentru că, de asemenea, îmi doresc să fie la această tribună şi să dea seama în timp pentru nenorocirile pe care le-au creat prin acest proiect, în măsura în care el va trece în forma pe care şi-o doreşte Guvernul, sau cel puţin articolele care au rezistat în forma pe care şi-o doreşte Guvernul, în discuţiile de la comisie.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă urez multă, multă răbdare şi deschidere către şcoala românească, şi nu vot politic, cum dictează şeful de partid.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu.

Îl invit acum pe domnul Cristian Dumitrescu.

Pe procedură, domnul deputat Duşa, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Vă rog să-i solicitaţi domnului ministru, ca înainte de a se ocupa de educaţie, să urmeze un curs de perfecţionare în proceduri parlamentare şi să nu întrerupă vorbitorii de la tribuna Parlamentului.

Este un gest foarte urât, domnul ministru!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îl invit, în continuare, la microfon pe preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, pentru a prezenta raportul comisiei.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Voi prezenta raportul comun asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale - PL-x 156/2010 - Propunerii legislative "Legea educaţiei naţionale" - PL-x 115/2010 - Propunerii legislative privind învăţământul superior - PL-x 180/2010 - şi Propunerii legislative privind statutul personalului didactic - PL-x 181/2010 - şi Propunerii legislative privind învăţământul preuniversitar - PL-x 180/2010.

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, prin adresele respective (PL-x 156 din aprilie 2010, PL-x 115 din aprilie 2010, PL-x 180 din 2010, PL-x 81 din 2010 şi PL-x 82 din 2010 - vedeţi că este pusă o altă ordine a PL-x-urilor), Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a fost sesizată - spre dezbatere şi avizare în fond - cu Proiectul Legii educaţiei naţionale, Propunerea legislativă "Legea educaţiei naţionale", Propunerea legislativă privind învăţământul superior, Propunerea legislativă privind statutul personalului didactic şi Propunerea legislativă privind învăţământul preuniversitar.

În conformitate cu prevederile art.67 alin.(3) şi art.68 alin.(1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, în cazul mai multor iniţiative legislative care au acelaşi obiect de reglementare se întocmeşte un singur raport.

Vreau să vă spun că este pentru prima oară în istoria Camerei Deputaţilor când avem, de fapt, cinci proiecte legislative care sunt dezbătute în acelaşi timp.

În conformitate cu art.68 alin.(2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, prin votul Biroului comisiei şi al plenului comisiei, ca proiect de bază este Proiectul Legii educaţiei naţionale - PL-x 156 - iar prevederile celorlalte iniţiative legislative, anume Propunerea legislativă "Legea educaţiei naţionale" nr.115/2010, Proiectul privind învăţământul superior, Proiectul privind statutul personalului didactic şi Propunerea legislativă privind învăţământul preuniversitar au fost considerate integral amendamente la proiectul de lege.

V-am spus aceste lucruri ca să înţelegeţi că a fost o amplă dezbatere - şi la nivelul comisiei, şi la nivelul Biroului permanent - pentru că, în mod normal, prima lege cu care a fost sesizată comisia a fost PL-x 115/2010, şi ea ar fi trebuit să fie luată ca text de bază, dar prin votul Biroului comisiei şi al comisiei, s-a propus textul propus de Guvern.

Pentru întocmirea raportului comun, comisia a analizat avizele primite de la: Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, Comisia pentru sănătate şi familie, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, precum şi avizul Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social şi punctul de vedere al Guvernului pentru iniţiativele legislative - altele decât cele depuse de Guvern.

Vreau să mulţumesc tuturor colegilor de la celelalte comisii, care ne-au dat în timp util avizele necesare pentru această dezbatere.

Proiectele de lege au ca obiect reglementarea educaţiei naţionale, asigurarea cadrului legal pentru exercitarea dreptului fundamental la învăţătură, stabilind organizarea, structura, funcţiile, conducerea şi finanţarea unitară a învăţământului românesc.

La lucrări au luat parte toţi cei 31 de deputaţi, membri ai comisiei, precum şi un număr important de colegi de la alte comisii, care au fost înlocuitori, în anumite momente, ai celor din comisia noastră de învăţământ, pentru că vreau să vă spun, comisia a lucrat timp de 3 săptămâni, câte 5 zile pe săptămână, câte 12 şi 14 ore/zi, şi vreau, cu acest prilej, să le mulţumesc tuturor colegilor pentru efortul excepţional făcut, şi staff-ului tehnic, care ne-a însoţit pe toată această perioadă, pentru a putea fi gata cu proiectul de lege.

Şi, pentru ca să vedeţi despre ce este vorba, vă voi spune că: legea actuală, pe care o vom dezbate, iniţial cuprindea 316 articole, iar pe parcursul dezbaterii legii au fost depuse 1.695 de amendamente; au fost admise 667 de amendamente, din care doar 276 referitoare la conţinutul legii, şi 391 - peste 60% - privind, din păcate, rigoarea exprimării.

Mai departe, vreau să vă spun că la lucrările comisiei noastre au participat aproape în permanenţă, şi doresc să fac această precizare, pentru că este pentru prima oară când partenerii sociali au fost prezenţi, adică toate centralele sindicale, pe tot parcursul dezbaterii, la nivel de preşedinte sau vicepreşedinte; de asemenea, vreau să mulţumesc asociaţiilor reprezentative ale părinţilor, de asemenea prezente la toate dezbaterile, precum şi reprezentanţilor asociaţilor de studenţi, care şi ei au fost prezenţi la dezbateri. Tot timpul am avut asistenţa, şi le mulţumesc rectorilor din învăţământul superior de stat şi particular, care au participat în calitate de invitaţi la aceste dezbateri, şi de fiecare dată au răspuns atunci când au fost solicitaţi sau când au cerut cuvântul, li s-a dat cuvântul, în folosul, bineînţeles, a textului.

Doamnelor şi domnilor,

Potrivit prevederilor articolului - şi-mi pare rău că nu am citit numele, pentru că numele tuturor acestor invitaţi reprezintă o listă extrem de importantă, şi n-o fac din dorinţa de a trece peste aceste nume, ci din dorinţa de a câştiga un pic de timp în ceea ce priveşte dezbaterea noastră, dar cu menţiunea că toate centralele sindicale au fost prezente la nivel de preşedinte, aşa cum v-am spus, ceea ce pentru noi, comisia, a fost un lucru onorant.

Potrivit prevederilor articolului - şi n-am citit numele acestora pentru că trebuia să citesc numele tuturor membrilor comisiei şi al celor care au înlocuit membrii comisiei, care sunt vreo 45 de persoane, comisia noastră având 31 de membri.

Punctul 3 din raportul meu. Potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Aici vreau să vă spun că fiind primă Cameră sesizată, noi suntem în interiorul perioadei de 45 de zile, potrivit căreia trebuie să aprobăm în comisie, să avizăm în comisie şi să dezbatem în plen aceste texte de lege.

În raport de obiectul şi conţinutul lor, iniţiativele legislative fac parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

În urma dezbaterilor din şedinţele din 21 - 22 - 23 - 27 - 28 - 29 - 30 aprilie - 4 - 5 - 6 - 7 - 10 - 11 - 12 - 13 - 14 mai 2010, în temeiul art.68 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, comisia a propus cu 16 voturi pentru, 10 voturi împotrivă şi 5 abţineri, adoptarea, cu amendamentele din Anexa nr.1, a Proiectului Legii educaţiei naţionale - PL-x 156/2010; cu 16 voturi pentru, 10 voturi împotrivă şi 5 abţineri, respingerea Propunerii legislative "Legea educaţiei naţionale" - PL-x 115/2010; cu 16 voturi pentru şi 15 voturi împotrivă, respingerea Propunerii legislative privind învăţământul superior - PL-x 180/2010; respingerea Propunerii legislative privind statutul personalului didactic - PL-x 181/2010 şi respingerea Propunerii legislative privind învăţământul preuniversitar - PL-x 182/2010.

Anexa nr.2 cuprinde amendamentele respinse, după cum urmează: Anexa nr.2A - prevederile şi propunerile legislative ale Legii educaţiei naţionale - PL-x nr.115/2010; Anexa nr.2B - prevederile Propunerii legislative privind învăţământul superior - PL-x nr.180/2010; Propunerii legislative privind statutul personalului didactic - PL-x nr.181/2010 şi Propunerii legislative privind învăţământul preuniversitar PL-x nr.182/2010; Anexa nr.2C - alte amendamente depuse de deputaţi la Proiectul Legii educaţiei naţionale, care se află în dezbatere.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În final, şi vreau să spun acest lucru, legea conţine 331 de articole, şi în urma evaluărilor pe care le-am făcut, ca timp de dezbatere, vă propun următorii timpi: pentru iniţiatori - şi acest lucru s-a întâmplat, 30 de minute (aici au fost mai mulţi iniţiatori); 10 minute pentru raportul comisiei; vă propun câte 10 minute la dezbaterile generale pentru fiecare grup parlamentar, aflându-ne în procedură de urgenţă; de asemenea, vă propun 5 minute pentru fiecare articol pe tot parcursul legii; 2 minute pentru fiecare autor ce-şi susţine un amendament respins.

Mergând pe acest principiu al celor 5 minute, doamna preşedinte, şi dacă veţi aproba, veţi vedea că coincide, de fapt, ca o reală premoniţie, cu termenul pe care dumneavoastră, în Biroul permanent - în înţelepciunea sa - ni l-aţi propus pentru vineri, la ora 13,00, votul final.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intrăm în zona dezbaterilor generale, în partea cu dezbaterile generale.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Eu n-am să intru pe fondul legii; eu vreau să mulţumesc tuturor celor care au participat la această dezbatere de 3 săptămâni. Vreau să subliniez profesionalismul de care a dat dovadă domnul Dumitrescu, demonstrând, încă o dată, că parlamentarii pot să facă şi un lucru bun, fără să ţină cont de poziţia politică pe care o au.

Şi, din acest motiv, cred că şi dezbaterile noastre se vor încadra în timpul pe care l-am stabilit şi să putem să dăm Senatului o lege care nu mai trebuie modificată, şi subliniez, faţă de ceea ce a prezentat Guvernul, amendamentele tuturor colegilor au dus la o lege foarte bună.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat, vă rog.

Domnul Florian Popa:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Nu ştiu dacă fac bine că iau cuvântul, pentru că sunt rector în funcţie la Universitatea de medicină şi farmacie "Carol Davila" din Bucureşti, şi vorbesc în faţa dumneavoastră în ideea de a vă responsabiliza pentru una dintre - după părerea mea - cele mai importante legi pe care românii o aşteaptă de la Parlamentul României; vorbesc în faţa urmaşilor lui Spiru Haret, foşti şi actuali miniştri ai educaţiei în această ţară, care de fiecare dată au dorit să dea neamului românesc o lege a educaţiei care să-i ridice dincolo de umilul loc pe care în istorie, uneori, l-am avut.

Cineva, înaintea mea, spunea aici că actuala lege este copiată după altele. Eu aş spune că ea este inspirată din alte legi, fapt care este pozitiv - după părerea mea - iar câtimea adăugată la prezenta lege poate fi bună sau mai puţin bună, dacă nu rea.

N-aş putea vorbi de învăţământul preuniversitar, pe care îl ştiu doar din faptul că l-am făcut, ci m-aş adresa mai mult - spre atenţie conducerii Ministerului Educaţiei, şi, în special, a dumneavoastră, la partea din lege care se ocupă de învăţământul academic şi, din aceasta, la o noţiune impusă în legislaţia românească şi în instituţia Parlamentului României de pe la 1900, sau chiar dinainte, sub extraordinara formulă a autonomiei universitare.

Faptul că, de fiecare dată, se clamează pentru respectarea autonomiei universitare, nu este de ajuns. Nu e de ajuns să vorbim despre ea, ci ar fi mult mai necesar să o impunem şi să o menţinem şi să o structurăm ca o obligaţie a instituţiei parlamentare şi a şcolii superioare româneşti.

Vizavi de legile care au fost aici prezentate de preşedintele comisiei, pot să vă că, din întâmplare, nefiind parlamentar, am participat la vreo patru întâlniri succesive, care au discutat proiecte de lege care urmau să realizeze reforma. S-au întâmplat acum mulţi ani în urmă la Sinaia, apoi la Costineşti, la COŞ - la Bucureşti, şi - în sfârşit - pentru această formă a legii, la Bucureşti, atât în prezenţa domnului ministru, cât şi în organul consultativ al rectorilor din România.

De fiecare dată, şi în documentele propuse în discuţie anterior, şi în cel de azi, capul de pod al părţii cu învăţământul universitar era autonomia universitară. Iar după umila mea părere, în formula pe care am văzut-o prezentată Parlamentului, de această dată, această autonomie începe a fi uşor atacată.

Eu susţin că depolitizarea învăţământului, în forma în care ea apare astăzi, este formală. Ea nu este o depolitizare reală, având în vedere tocmai elementele care sunt în măsură să întărească autonomia universitară.

Acum, vă garantez că nu fac o discuţie pro domo. Eu sunt rector a doua legislatură. Nu ştiu dacă a rămas în text că actuala formulă de conducere a universităţilor se impune după ce se termină mandatul celor actuali aleşi, şi nici nu mă interesează foarte mult problema; iar, şi ca vârstă, şi ca experienţă, eu cred că rolul meu - ca şi conducător al unei şcoli superioare, chiar dacă ea este medicina - s-a încheiat.

Dar, în ultima întâlnire pe care am avut-o, am făcut o propunere pe care o susţin şi astăzi. Nu ştiu de ce trebuie obligatoriu schimbată conducerea aleasă colegial în universităţi, cu conducerea corporatistă. Nu înţeleg sensul acestei schimbări, care, deşi reformează ceva, nu ştiu cât bine aduce învăţământului superior. Nu înţeleg de ce nu s-a mers pe ideea existenţei unei pilotări, în funcţie de voinţa senatelor universitare, cea care ar fi confirmat autonomia universitară, în privinţa alegerii organelor de conducere ale şcolii.

Eu cred că senatele, aşa cum sunt ele alese, din rândul lucrătorilor universităţii, sunt suficient de mature ca să poată să ştie să-şi aleagă conducerea, fie ea colegială, fie corporatistă. Şi cred că se putea face o analiză mult mai pertinentă, dacă se acceptau aceste două forme de alegere a conducerii universităţii, în care Senatul sau senatele să-şi spună punctul de vedere. Nu cred că ar fi deranjat pe nimeni dacă Senatul, în cunoştinţă de cauză, ar fi socotit că este mai corect să conducă şcoala un membru al Senatului, decât cineva care ar fi venit printr-un concurs pentru ocuparea unei funcţii atât de importantă ca cea de rector al unei universităţi, într-o comisie formată din jumătate de-a lor, jumătate de-ai noştri, iar în ceea ce priveşte concursul, cred că toţi de aici, din sală, care am participat măcar vreodată la vreun concurs, ne-am făcut o impresie despre ce înseamnă el.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat,

Am să vă rog să finalizaţi. Este deja ora 18,00.

Domnul Florian Popa:

Am înţeles doamnă, şi voi termina imediat. Mă iertaţi că am vorbit ceva mai mult.

Un alt punct la care aş avea o anumită rezervă, iar, nu personală, este acest lung şir de incompatibilităţi, pe care legea le prevede pentru un rector.

Domnilor,

Iorga a cerut Parlamentului României să primească cadrele universitare în interiorul lui. Dacă nu veneau ei, poate Parlamentul nu era atât de bogat ca astăzi. Atâtea incompatibilităţi parcă vizează persoane. Şi îmi pare rău să recunosc că şi conducerea unui partid politic şi prezenţa unui parlamentar te îndepărtează de la conducerea unei universităţi, indiferent de ce părere are comunitatea academică, care te poate alege.

Cred că este cam mult şi cred că e în puterea noastră să modificăm puţin această optică, care nu cred - după părerea mea - că aduce un serviciu Parlamentului şi aşa destul de hăituit astăzi în ceea ce văd eu pe marile şi micile noastre ecrane, ca instituţie în stare să conducă cum trebuie legislativ poporul român.

Vă mulţumesc şi iertaţi-mă pentru timpul pe care l-am depăşit. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Mâine, la ora 10,00, vom relua dezbaterile generale şi vă reamintesc că, la art.101 din Regulament, pentru dezbaterea generală a proiectului sau propunerii legislative, fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant.

Deci, vom continua cu grupurile parlamentare, după care vom intra în dezbaterea pe articole.

Vă mulţumesc şi vă reamintesc că de la ora 18,00 va avea loc primirea de răspunsuri la interpelările adresate primului-ministru şi membrilor Guvernului.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul Mircea Duşa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Mircea Duşa:

Stimaţi colegi,

Continuăm cu şedinţa dedicată răspunsurilor orale la interpelări.

Doamna deputat Barna Maria Eugenia; nu este în sală. A adresat o interpelare Ministerului Justiţiei. Vă rog să-i transmiteţi răspunsul în scris.

Tot doamna deputat Barna Maria Eugenia, Ministerului Muncii; nu este în sală. Vă rog să-i transmiteţi răspunsul scris.

Domnişoara deputat Carmen Ileana Moldovan, interpelare adresată Ministerului Muncii şi Familiei; nu este în sală. Vă rog să-i transmiteţi răspunsul scris.

Domnul deputat Petru Călian a adresat o interpelare Ministerului Muncii şi Familiei; nu este în sală. Vă rog să-i transmiteţi răspunsul scris.

Domnul deputat Emil Radu Moldovan a adresat o interpelare Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; nu este în sală. Vă rog să-i transmiteţi răspunsul scris.

Domnul Aurel Vlădoiu, o interpelare adresată Ministerului Sănătăţii, solicită amânarea prezentării răspunsului.

Domnul deputat Petru Movilă a adresat o interpelare Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale; nu este în sală, solicită amânarea răspunsului.

Cu aceasta, declar şedinţa dedicată răspunsurilor la interpelări închisă şi continuăm mâine, la 8,30, cu declaraţiile politice.

O seară bună!

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 18,05.