Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Declar deschisă şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

Începem astăzi cu opoziţia.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan din partea Grupului parlamentar al PSD şi se pregăteşte domnul deputat Márton Árpád din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnă,

Domnilor colegi,

În mintea multora dintre noi persistă, împotriva strădaniilor susţinute ale unora, ideea că Parlamentul este forul suprem la care cel nedreptăţit, dispreţuit, uneori chiar disperat, sau uluit cum este cazul meu astăzi, îşi poate căuta, şi de ce nu, îşi poate găsi răspunsul la preocupări. Aşa că, după ce am încercat să lămuresc nişte lucruri cusute cu aţă albă la mine acasă, la Suceava, şi am avut acelaşi succes cu ăl de bătea toaca la urechea surdului, mi-am zis că, până a se transforma primul for legislativ al ţării într-un apendice al Cotroceniului, să vă înştiinţez şi pe domniile voastre ce-i duce capul pe cei care au pus mâna pe Consiliul Judeţean Suceava.

Iată despre ce este vorba.

Societatea Comercială pe acţiuni Drumuri şi Poduri Suceava are ca acţionar unic sus-amintitul consiliu judeţean. În afară de această calitate, acelaşi consiliu o mai are şi pe cea de principal datornic al Societăţii Drumuri şi Poduri, contribuind substanţial la situaţia financiară mai mult decât îngrijorătoare a acesteia. Speranţa celor de la firmă că vine şi vremea spălării cinstitului obraz al Consiliului judeţean cu ocazia vreunei licitaţii de lucrări s-a spulberat când firma TASA - Botoşani a câştigat lucrările de întreţinere multianuală a drumurilor sucevene.

Surpriza a fost atât de mare şi de neplăcută pentru directorul societăţii perdante încât l-a provocat să facă presei declaraţii cel puţin surprinzătoare. Am aflat astfel că "licitaţia este o formă legală în România de a da lucrarea cui trebuie", că prevederile caietului de sarcini sunt permisive şi că orice firmă care participă la licitaţii poate fi favorizată de la bun început prin prevederi ale acestuia fără să se încalce legea.

Sigur că atare afirmaţii l-au iritat copios pe acţionarul principal. Chiar dacă pierderea unui contract pe o perioadă de trei ani, care valorează circa 100 de milioane ron, cumularea de debite restante ca şi de datorii neachitate, precum şi soarta incertă a celor 370 de angajaţi în condiţiile de mai sus ar justifica în ochii "stăpânului" ieşirea nervoasă a directorului de la Drumuri şi Poduri S.A., afirmaţii de genul "avem atuuri pe care nici o altă firmă nu le avea" nu mai sunt de suportat.

Aşa că meditând, acţionarul unic şi viteaz la "atuurile" de care s-a făcut vorbire şi care cu siguranţă miros a campanie electorală de la o poştă, a reînceput să cânte, mârâind şi încercând să muşte, balada "datoriilor istorice" care ar încovoia grumazul drumarilor suceveni. Au fost reluate pentru acest motiv acuze la adresa fostei conduceri a Societăţii de Drumuri şi Poduri, cum s-ar fi putut altfel, la adresa fostei conduceri a Consiliului Judeţean, a fost menţionat, în treacăt desigur, şi DNA-ul, a fost vehiculată patetic o sumă de opt miliarde de lei. Mă rog s-a folosit tot arsenalul obişnuit în dieta cu portocale.

Pentru că în faţa dumneavoastră nu se poate să nu spunem adevărul, haideţi să lămurim şi aici, aşa cum s-a lămurit şi la DNA, subtil pomenit, chestiunea presupuselor datorii istorice care ar mai fi fost şi electorale.

La data câştigării alegerilor pentru Consiliul Judeţean Suceava de către actualii "iubiţi conducători", Societatea de Drumuri şi Poduri înregistra, la şase luni, un profit net, recunoscut cu scrâşnete de nou-veniţii în fruntea judeţului, de 21 miliarde lei. Ca să fim absolut corecţi, a fost un profit de 85 miliarde la cele şase luni, dar oamenii cu chip portocaliu au considerat că alocarea unei sume de 64 de miliarde lei pentru nevoile drumurilor judeţene s-a făcut electoral, ca şi cum cetăţenii beneficiari erau locuitori ai Bangladeshului şi nu ai judeţului. Cele 21 de miliarde au fost totuşi obligaţi să le recunoască.

Cum spuneam, au venit băieţii dornici să-şi dovedească priceperile şi în şase luni de recuperări ale cheltuielilor de campanie Societatea de Drumuri înregistra pierderi de aproximativ 40 de miliarde lei. Îngrijoraţi de viteza recuperărilor au decis, culmea ridicolului, să înregistreze ca profit la sfârşitul anului 2008 tocmai diferenţa de 64 miliarde lei care n-au recunoscut-o iniţial. Nu vi se pare cinic, stimaţi colegi ?

Ei, şi ca să nu-şi iasă din mână, cum se spune, "fructuoasa" activitate a continuat şi în anul 2009 când, în acelaşi tipic, s-au înregistrat 46 de miliarde de lei pierderi.

Iată deci cum operează Consiliul Judeţean Suceava:

• se ia o societate comercială pe profit;
• se exploatează eficient;
• se conduce cu grijă pe drumul spre faliment;
• se înlătură spectrul falimentului printr-o privatizare corespunzătoare, la un preţ corespunzător, în favoarea unui client corespunzător.

Consiliul Judeţean Suceava are prestaţii vechi în acest domeniu, doamnelor şi domnilor colegi.

În cunoştinţă de cauză fac aceste afirmaţii, căci şi în oraşul meu, Fălticeni, acelaşi conducător de destine judeţene are în proprietate două imobile, unul cu istoric ce datează de pe vremea Consulatului austro-ungar, pe care le lasă să se părăginească pentru a le putea vinde pe sume modice unora faţă de care mai au datorii sau pe care vor să şi-i facă datori.

Şi ca să nu credeţi că numai cu asta se ocupă cei de la Consiliul Judeţean Suceava, vă temperez imediat. Nu, doamnelor şi domnilor, Consiliul Judeţean Suceava se mai ocupă, printre altele desigur, şi de alocarea sumelor necesare lucrărilor de înlăturare a efectelor inundaţiilor din anul 2008. Bineînţeles, respectând stilul şi metodele de acum arhicunoscute. Se alocă bani acolo unde primarul joacă după cum i se cântă chiar dacă localitatea cu pricina a văzut inundaţiile doar la televizor. Dixit!

Sunt şi aceste fapte repere ale unei politici economice edificate pe sacrificiul celor mulţi şi răbdători, politică despre care vizionarul nostru premier zice că ar fi "sănătoasă", având ca unic argument faptul că e făcută de ai lui.

O fi, dar şi răbdarea celorlalţi are margini!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Márton Árpád şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Cristian Apostolache.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Mileniul doi de după Hristos a adus Europei o istorie zbuciumată, brăzdată de războaie de cotropire, de eliberare naţională, având un scop declarat economic, religios sau naţional. În decursul acestei istorii au luat fiinţă respectiv s-au destrămat state şi imperii, milioane de oameni aparţinând unor comunităţi naţionale rămânând minoritari în statul în care trăiesc. Doar în secolul trecut, două războaie mondiale şi tratatele care le-au urmat, respectiv istoria deceniului de după prăbuşirea comunismului, a avut astfel de urmări. Istoria a demonstrat însă că nici războaiele, nici tratatele de pace nu au rezolvat problema naţională.

În majoritatea statelor europene, ea s-a dorit a fi rezolvată prin acordarea de autonomii teritoriale sau culturale unor comunităţii naţionale. Recent, în urma unei modificări legislative, mai concret pe data de 6 iunie, în Serbia au avut loc alegeri, alegeri pentru consiliile minorităţilor naţionale din Serbia, 19 minorităţi, printre care şi românii/vlahii din Serbia şi-au ales Consiliul Naţional având competenţa de a administra domeniile învăţământului, culturii, mass-media, a folosirii limbii materne. Eu cred că este un exemplu bun de urmat.

Eu cred că animozităţile dintre minorităţile naţionale vor putea fi rezolvate numai atunci când fiecare comunitate va avea dreptul să decidă ea cum doreşte să înveţe, cum să-şi exprime cultura, să şi-o dezvolte. Avem şi noi un proiect de lege în Parlamentul României, deocamdată, din păcate, blocată într-o comisie compusă din trei comisii, cea a Statutului minorităţilor naţionale. Aşteptăm şi noi să avem alegeri pentru consiliile noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Apostolache, din partea Grupului parlamentar al PDL, să poftească la microfon.

îl invit să fie pregătit pentru a urma pe domnul deputat Vasile Mocanu, în limita a trei minute, conform Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu ceva timp în urmă, am trimis locuitorilor Oraşului Vălenii de Munte o scrisoare în care îi informam în legătură cu activitatea mea parlamentară din perioada decembrie 2008 - mai 2010, precum şi despre unele aspecte privind activitatea administraţiei publice locale din urbea de pe Valea Teleajenului.

La scurt timp, Primarul PSD al Oraşului Vălenii de Munte a transmis un răspuns la scrisoarea adresată de mine locuitorilor Oraşului Vălenii de Munte, de parcă îi scrisesem dumnealui, în care mă denigra în stilul său caracteristic şi încerca să-i convingă pe vălenari că inclusiv realizările fostului primar, regretatul Stelian Manolescu, ale mele, ca de exemplu, modernizarea Spitalului Orăşenesc, sau ale unor agenţi economici privaţi, sunt realizările mandatului său. Cred că i-a scăpat domnului primar să spună că a construit şi Casa Poporului sau Autostrada Soarelui, atât de multe lucruri a prezentat în scrisoare ca fiind realizate de dumnealui.

Dincolo de acest exerciţiu de comunicare, atacul la adresa mea a fost orchestrat de grupul de interese din fruntea administraţiei Oraşului Vălenii de Munte, în care intră primarul PSD, Niţu Mircea, viceprimarul PNL, Gheorghe Vasile, şi finul acestuia, omul de afaceri cunoscut sub porecla de Bebe Moacă. Toţi trei au un plan bine definit de a folosi administraţia locală în interesul lor şi nu în interesul locuitorilor oraşului, dovadă stând numărul mare de lucrări primite de la Primăria Văleni de către omul de afaceri Bebe Moacă, fie prin selecţie de oferte, încredinţare directă sau licitaţie.

Totodată, pentru a limita scurgerile de informaţii din Primărie, actualii şefi ai administraţiei locale au încercat, într-o şedinţă de consiliu local, să acorde, în plină criză, anumite stimulente financiare pentru o parte a personalului din Primărie, uitând probabil că astfel de stimulente trebuiau acordate în primul rând profesorilor, sau banii respectivi, dacă existau în bugetul local, puteau să fie folosiţi pentru continuarea lucrărilor de modernizare a Spitalului Orăşenesc Vălenii de Munte.

Cu această ocazie îi anunţ pe liderii celor două partide amintite, PSD şi PNL, că la nivelul Oraşului Vălenii de Munte, alianţa PSD-PNL funcţionează foarte bine în folosul grupului de interese format din primarul PSD, viceprimarul PNL şi omul de afaceri Bebe Moacă, dar în detrimentul locuitorilor acestui oraş.

Oraşul Vălenii de Munte merită mai mult. Merită, în primul rând, o administraţie care să fie a cetăţenilor săi şi nu una dominată de grupuri de interese.

În final, doresc să-i amintesc primarului Oraşului Vălenii de Munte, care, la ultima şedinţă de consiliu local, m-a ameninţat că va riposta pe măsură dacă îmi permit să mai trimit informări cetăţenilor, câteva din articolele cuprinse în Legea privind statutul deputaţilor şi senatorilor:

Art. 11 alin.(2) "Deputaţii şi senatorii au obligaţia menţinerii unui dialog permanent cu cetăţenii pe problemele care îi interesează şi care rezultă din asumarea şi exercitarea mandatului de parlamentar."

Art. 26 alin.(1) - "Pe durata exercitării mandatului de parlamentar, deputaţii şi senatorii sunt purtători ai autorităţii publice de stat."

Alin.(2) - "Orice faptă prin care se aduce atingere onoarei ori reputaţiei unui deputat sau senator ca şi ameninţarea ori actele de violenţă săvârşite împotriva acestuia, în legătură cu exercitarea mandatului, se pedepsesc conform dispoziţiilor Codului penal privind infracţiunile contra autorităţii."

Vă mulţumesc!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Urmează un vechi liberal, domnul Cătălin Cherecheş.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Minciunile din statistici".

Agricultura ieşeană este minunată, doar dacă ne luăm după datele oficiale. Potrivit informaţiilor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică, producţia agricolă a judeţului Iaşi este în creştere, mediul rural prosperă, iar fermierii sunt bombardaţi cu subvenţii din toate părţile.

Astfel, în anul 2008, am consemnat o producţie în sectorul vegetal de 1,70 miliarde de lei, în cel animal de 656 milioane de lei, iar în serviciile agricole de aproape 24 milioane de lei. De asemenea, mediul rural a primit peste 400 de milioane de lei, iar fermierii ieşeni au beneficiat de subvenţii în valoare totală de aproximativ 180 milioane de lei.

Ce poate fi mai frumos decât atât?

În realitate, situaţia stă exact pe dos. Adică totul merge foarte bine, doar că agricultura ieşeană este la un pas de faliment. Avem tot mai puţine animale şi o din ce în ce mai mică suprafaţă agricolă.

O mulţime de bani se risipesc în ferme de subzistenţă, care nu produc mai nimic. Producţiile la hectar arată că suntem pe ultimul loc în Europa. De exemplu, în judeţul Iaşi, producţia medie de grâu la hectar este de puţin peste 3 tone, în vreme ce în Bulgaria este de 4,1 tone, în Polonia de 5 tone, iar în Cehia de 5,7 tone. Şi m-am referit doar la ţările foste comuniste din jurul României.

Dar cea mai bună dovadă provine chiar din pieţele ieşene. Aici se vând pepeni din Grecia, mere din Turcia, castraveţi din Bulgaria şi varză din Cipru. Piaţa este invadată de produse din import, cele româneşti fiind extrem de puţine.

De ce mint guvernanţii?

Răspunsul este întristător de simplu. Dacă s-ar spune adevărul, am descoperi că actualul Guvern a distrus aproape în totalitate agricultura românească, dar minciunile nu ţin de foame şi vom descoperi foarte curând această realitate păguboasă.

Vă mulţumesc.

Să trăiţi, domnule vicepreşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Să trăiască toată lumea bine.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi o rog pe doamna Maria Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al PSD, să se pregătească.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Despre aşteptările românilor."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

România şi românii trăiesc evenimente dureroase pentru majoritatea dintre ei. Multe au fost aşteptările lor în toţi aceşti ani şi, din păcate, puţine s-au îndeplinit. Din 1990 încoace, odată la patru ani, toate forţele politice au promis schimbarea în bine a României, iar schimbarea în bine ar fi trebuit să însemne, în primul rând, creşterea nivelului de trai. Criza economică a venit şi ea să lovească şi mai mult, iar măsurile luate de Guvern, cu acceptul preşedintelui României, nu fac altceva decât să asmută categoriile sociale unele împotriva altora şi, ce este mai grav, împotriva instituţiilor statului.

Ca tânăr politician, dacă ar fi să răspund la întrebarea Unde suntem după 20 de ani? aş putea spune că avem un stat democratic, avem legi, avem libertate de expresie, avem chiar libertatea de a circula, dar avem, mai ales, grija zilei de mâine. Pensiile celei mai vulnerabile categorii sociale vor fi diminuate, salariile bugetarilor la fel, indemnizaţiile pentru îngrijirea copiilor vor fi şi ele micşorate, la fel şi ajutoarele pentru mulţi dintre români. Din păcate, s-au înmulţit abuzurile, am reuşit să nu mai avem lideri şi valori cu care să ne mândrim, am pierdut instinctul binelui.

Doamnelor şi domnilor colegi,

E bine ştiut faptul că un stat puternic are nevoie de încredere şi loialitate între instituţiile lui, între acestea şi cetăţeni. Dar în loc de concordie naţională, care se impune în perioade de criză, pentru a ne sprijini şi a clădi împreună, asistăm la învrăjbire şi ură între categoriile profesionale şi sociale. Guvernul şi cei aflaţi la putere vorbesc despre solidaritate, dar solicită asta doar celor de la care iau, uitând că generozitatea, spiritul de răspundere şi încrederea de la ei trebuie să vină.

În momentele grele, românii au avut puterea de a se regăsi pe ei şi valorile la care se raportează. Doar că acum descoperă că ţara nu mai are bani, că nimeni nu e răspunzător de această stare de lucruri, că România are de toate, de la hoţi, la corupţi, dar îi lipseşte un proiect de construcţie. In loc de vinovaţi, avem sacrificaţi.

Nimeni nu vorbeşte despre lipsa de decizie, despre competenţă, iar românii şi-au pierdut încrederea în clasa politică şi în instituţiile democratice. Aceasta este realitatea anului 2010.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează doamna deputat Sonia-Maria Drăghici. Se pregăteşte domnul deputat Lubanovici din partea Grupului parlamentar al PDL.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Trebuie să salvăm copiii cu epidermoliză buloasă!" Aceasta este declaraţia mea politică de astăzi.

Stimaţi colegi,

Epidermoliza buloasă este o boală genetică rară, care condamnă irevocabil o fiinţă umană, încă de la naştere, la chin şi suferinţe. Acestor copii nu le mai creşte pielea accidentată, rănile nu li se mai vindecă, iar pielea lor e acoperită în întregime de băşici. Familiile atinse de aceasta catastrofă sunt condamnate, pe lângă suferinţa continuă, şi la mizeria noastră tipic românească: dosare, anchete sociale, adrese peste adrese, pe la şi de la instituţiile statului, trimiteri de la ministere la direcţii locale etc. şi primesc în final un ajutor de handicap de 68 de lei pe lună.

Pansamentele speciale care ajută la vindecarea relativă a rănilor copilaşilor costă 110 lei şi ajung pe 2 zile, nu mai vorbim de cremele de protecţie. Lista de medicamente pentru boli rare? Această listă conţine doar medicamente chimice de sinteză gen tetraciclină şi alte alifii, unele iritante, care usucă pielea şi măresc suferinţele.

Conform Ordinului nr. 1386 din 30/07/2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605 din 14/08/2008 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 574/269/2008 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2008, în România existau atunci 36 de bolnavi cu epidermoliză buloasă.

Conform aceluiaşi ordin, costul mediu pe bolnav urma să fie de 1000 lei, pentru asigurarea, în spital şi în ambulatoriu, a medicamentelor specifice necesare tratamentului bolnavilor cu această afecţiune rară. "Medicamentele specifice necesare pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor cu mucoviscidoza (adulţi, copii), epidermoliză buloasă şi scleroză laterală amiotrofică se eliberează prin farmaciile cu circuit deschis, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate", scria în Ordin.

Asociaţia Minidebra a pacienţilor cu epidermoliză buloasă identifica, în 2009, 51 de bolnavi cu această afecţiune şi, printr-un Memoriu adresat Ministerului Sănătăţii, solicita revizuirea şi îmbunătăţirea listelor de medicamente utilizate în aceste cazuri rare, apărute la copii, pentru care, de fapt, îngrijirea nu este ocazională, ci permanentă.

Răspunsul a fost sec şi neurmat de consecinţe practice. Nu s-a revizuit lista cu medicamente necesare, deşi în UE există zeci de produse extrem de utile şi eficiente, pe care în prezent părinţii le cumpără cu mari eforturi.

Uneori, drumul către un miracol este unul lung şi anevoios. Poate că şi prin demersul meu, care va fi formulat şi ca interpelare, Ministerul Sănătăţii va lua măsuri pentru îmbunătăţirea vieţii şi a tratamentului acestor copii. Nu îi putem lăsa fără niciun sprijin şi condamna la o viaţă de chin.

Un stat responsabil are grijă de persoanele cu dizabilităţi. Ministrul actual al sănătăţii nu este încă tată, dar poate va fi şi i-aş dori din inimă să aibă pe viitor copii sănătoşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, doamna deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Lubanovici şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitate de deputat ales în Colegiul nr.3 Diaspora, colegiu în care au ales să locuiască peste 2 milioane de români, doresc să afirm încă o dată că românii din Diaspora merită pe deplin respectul concetăţenilor lor din România şi, mai ales, al actualei administraţii de la Bucureşti.

Reamintesc, totodată, că banii trimişi în ţară de milioanele de români din afara graniţelor ţării au contribuit şi încă mai contribuie chiar şi acum, în aceste condiţii economice vitrege, la stabilizarea balanţei de plăţi a statului român.

Rămânând ferm ataşat intereselor românilor pe care-i reprezint în Parlamentul României şi pornind de la necesitatea soluţionării problemelor consulare ale acestora, fac un apel şi pe această cale la Ministerul Afacerilor Externe să instituie şi să extindă cât mai urgent posibil Programul consulatelor itinerante în Statele Unite, Canada şi Australia, cu posibilitatea rezolvării serviciilor consulare, incluzând dotarea tehnică necesară pentru reînnoirea paşapoartelor potrivit legislaţiei în vigoare.

Trebuie să reamintesc Ministerului Afacerilor Externe că românii din SUA, Canada şi Australia - pe care-i reprezint - sunt nevoiţi să parcurgă distanţele imense dintre oraşele în care locuiesc şi cele în care există misiunile diplomatice ale României în SUA, Canada şi Australia şi să cheltuiască timp şi bani pentru a putea beneficia de serviciile consulare de care au nevoie. Un exemplu concret, în acest sens, sunt cetăţenii români care locuiesc în Vancouver (British Columbia) care sunt forţaţi să se deplaseze peste 4000 de kilometri tocmai la consulatul românesc din Toronto-Canada, cea mai apropiată misiune diplomatică românească.

Sunt conştient de situaţia bugetară a României şi în special a MAE, dar consider că, în afară de faptul că există un potenţial mare de prestări servicii consulare în comunităţile româneşti din ţările amintite, sunt în beneficiul bilanţului financiar al Ministerului Afacerilor Externe. Reorganizarea şi îmbunătăţirea serviciilor din misiunile diplomatice româneşti poate reduce cheltuielile de administrare a consulatelor din Colegiul nr.3 Diaspora prin angajarea cetăţenilor români care locuiesc în oraşele unde sunt amplasate misiunile diplomatice ale României. Deci rezolvarea nevoilor legitime ale românilor din Diaspora nu numai că nu înseamnă o creştere a costurilor de funcţionare a Ministerului Afacerilor Externe, ci reprezintă o sursă de venituri pentru bugetul României, prin încasarea taxelor legale pentru serviciile prestate.

De aceea fac apel la oficialităţile din MAE, ca în Canada, până la deschiderea unui consulat românesc în oraşul Vancouver, să fie instituit Programul consulatelor itinerante cât mai curând posibil, cu începerea prioritară a activităţii din acest oraş, precum şi extinderea acestui program în SUA şi Australia.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru din partea Grupului parlamentar al independenţilor.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Este nevoie de o cursă aeriană între Constanţa şi Istanbul"

În urmă cu 3 ani şi jumătate promovam ideea realizării unui traseu aerian între Constanţa şi Istanbul. La vremea respectivă se invoca faptul că nu erau îndeplinite toate condiţiile tehnice şi materiale pentru a putea fi finalizat demersul, cu toate că existase, cândva, o cursă similară.

Se cunoaşte, în judeţele Constanţa şi Tulcea se găsesc semnificative comunităţi de tătari şi turci. De asemenea, în această regiune îşi desfăşoară activitatea numeroşi oameni de afaceri, cetăţeni turci, existând, aşadar, un cadru favorabil dezvoltării, inclusiv în zona transportului, fie că este vorba de cel aerian, de cel maritim sau de cel rutier.

Mai mult, turismul fiind o preocupare de bază în cele două judeţe, iniţiativa realizării cursei aeriene Constanţa-Istanbul capătă substanţă.

Cu siguranţă, beneficiile ar fi reale şi de durată. În primul rând, ar exista un câştig pentru cei dornici să ajungă mai repede la destinaţie.

În condiţiile în care s-a demonstrat că variante precum Constanţa-Bologna, Constanţa-Pisa, Constanţa-Bruxelles sunt eficiente, legătura cu metropola din Turcia nu poate fi decât o reuşită.

Aeroportul din Istanbul reprezintă, însă, şi un centru de unde se ajunge în zone ale Asiei şi Africii.

Iată de ce pledez pentru finalizarea iniţiativei. Iată de ce consider utilă o astfel de cursă între două oraşe importante.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ciuhodaru.

Dacă mai doreşte cineva.

Da, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

După 20 de ani asistăm la cel mai mic produs intern brut alocat sănătăţii. Am ajuns la 3,2% din p.i.b., avem aceleaşi costuri ca în Occident, în schimb, cheltuielile cu manopera medicală sunt dintre cele mai reduse.

În aceste vremuri de criză în care constatăm că se pun tot felul de taxe pentru pacient, am iniţiat un proiect legislativ care prevede direcţionarea fondurilor publice ale Ministerului Sănătăţii strict către unităţile sanitare publice. Poate că aşa vom reuşi să asigurăm gratuitatea pentru cei săraci, pentru cei aflaţi în suferinţă, pentru a da o şansă celor care nu au altfel cum să-şi asigure nevoile de sănătate.

Mai mult decât atât, poate aşa vom reuşi să asigurăm o finanţare aproape de mulţumitor a sistemului medical românesc, în aşa fel încât personalul medical să nu mai plece în străinătate şi să n-ajungem la salariile de mizerie care sunt în sistemul de faţă în sistemul sanitar.

Eu cred că nu vom fi în stare să vindem sănătatea românilor pentru 30 de arginţi şi, în aceste condiţii, vă invit să vă alăturaţi acestui proiect legislativ. Sănătatea nu are culoare politică şi sunt convins, în schimb, dacă va exista susţinere politică, acest proiect legislativ poate fi adoptat în vremuri de criză.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îngăduiţi-mi să-mi prezint şi eu propria mea declaraţie politică. (De la tribună)

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Există mai multe moduri de a face politică".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Politica este activitatea prin care oamenii elaborează, apără şi amendează legile, construiesc regulile generale sub care şi ei înşişi trăiesc. Într-un sens mai restrâns, ea e exercitarea puterii, a autorităţii de stat, elaborarea deciziilor colective şi alocarea resurselor. Ca activitate dinamică procesuală, politica presupune mecanisme decizionale specifice, dependente de formele pe care le îmbracă puterea. Ea este capacitatea individului sau a unui grup de indivizi de transformare în direcţia dorită a comportamentului altor indivizi sau grupuri. Într-un anume sens care trebuie foarte bine înţeles, ea este forma specială a exercitării influenţei. Puterea este ansamblul proceselor şi rolurilor sociale prin care sunt efectiv luate şi apoi executate acele decizii care angajează şi obligă întreg poporul. Pe de altă parte, ea este şansa actorului politic de a-şi impune voinţa sa altui agent politic.

Stimaţi colegi, ştim cu toţii că puterea atrage ca un magnet. Cu cât este mai mare, cu atât eforturile sunt mai consistente pentru amplificarea ei. Puterea este un triumf al personalităţii, este încununarea geniului individului sau grupului. Indivizi şi grupuri fac eforturi deosebite pentru a-şi asigura accesul la putere, pentru a intra în rolul autorităţii în relaţia cu ceilalţi membri ai comunităţii, dar mai ales pentru a beneficia de pârghiile autorităţii instituite.

Dar un foarte mare avantaj al puterii este posibilitatea de a influenţa toate componentele comunităţii, ceea ce duce firesc şi la posibilitatea perpetuării prin abilitate şi eficienţă. Pentru a putea influenţa şi a convinge masele, actorii politici au nevoie de un instrument şi acela este discursul. Pentru a fi eficient, discursul politic trebuie să conţină raţionamente convingătoare şi proceduri care să îi confere expresivitate. Dar mai ales trebuie să fie sincer. Este ştiut faptul că discursul politic este o construcţie ce susţine şi promovează interese, însă un lucru care este problematizat şi pus sub semnul întrebării este multitudinea de interese apărute. Şi pentru a se ajunge la satisfacerea acestor interese mulţi recurg la minciună, la imoralitate, la manipulare în politică.

Din acest punct de vedere, există mai multe forme de manipulare: pozitivă, dacă se poate spune aşa, care este în acord cu normele raţionalităţii dar şi cu normele moralităţii, care acţionează în vederea satisfacerii binelui comun, şi manipulare negativă, care se face prin minciună. Unii mint fără să-şi dea seama, în necunoştinţă de cauză, din ignoranţă, dar ce mi se pare mult mai grav este că alţii mint cu bună ştiinţă, cunoscând adevărul, iar alţii spun doar un adevăr trunchiat. Minciunile nu circulă separat. Ele se constituie în sistem, şi există multe astfel de sisteme. Omul se naşte şi moare, până la urmă, printre minciuni. Ele ne chinuiesc şi ne înşeală, ne irită şi ne induc în eroare. Căile vieţii noastre se întretaie mereu cu ele.

Sistemele minciunii funcţionează şi în viaţa noastră publică. Unele dintre ele se susţin şi se completează reciproc, altele se iau la întrecere şi ne ameţesc. Iată de ce trebuie să ne gândim foarte serios la raportul dintre adevăr şi politică, valori şi politică, dintre morală şi politică. Întrebarea este dacă se poate accepta doar un adevăr parţial sau un adevăr convenabil? Se poate accepta discursul politic fără valorizare, fără o anumită etică? Toate relaţiile politice invocă valori precum "drepturile omului", "democraţie", "stat de drept', "egalitate", "justiţie". Ele sunt specifice domeniului politic. Trebuie să reflectăm cu toţii asupra raportului dintre proclamarea valorilor şi ideea de a acţiona în practică în funcţie de acestea.

În domeniul politic se întâmplă adesea ca în timpul discursului politic să aibă loc proclamarea unor valori, iar în practică să existe fapte în totală neconcordanţă cu acestea. În atitudinea omului politic nu ar trebui să-şi găsească un loc de frunte afirmaţiile contradictorii. Pentru a fi credibil, trebuie să ai consecvenţă în opinii şi credinţă, trebuie să fii fidel doctrinei şi ideologiei din care faci parte. O dovadă de inconsecvenţă este cea din timpul campaniilor electorale, în care la noi una se afirmă în faţa electoratului înainte de alegeri, şi altceva după. Ceea ce este şi mai grav este sfidarea opiniei publice prin prezentarea denaturată a realităţii.

Stimaţi colegi, politica pune alături trei termeni foarte importanţi: pasiune, intuiţie şi responsabilitate. Politica ar trebui să se facă nu doar cu capul, ci şi cu sufletul, cu pasiune şi intuiţie.

Adevărul în politică poate fi uneori în contradicţie cu interesele unui grup sau altuia. Din nefericire, de cele mai multe ori se sacrifică adevărul, deoarece interesul e mult mai puternic. Alteori apare ideea "răului cel mai mic". Apoi se aduce în discuţie alegerea acestuia pentru realizarea intereselor pe care le promovează. Discursul politic poate avea în componenţa sa mai multe caracteristici care pot influenţa adevărul.

Dar există şi un alt fel de a face politică! Unii spun că am fi nerealişti să pretindem o moralitate absolută în politică, dar am fi de-a dreptul lipsiţi de moralitate dacă am gândi că funcţionarea unui regim politic este posibilă fără o minimă morală. De aceea, cei tineri care vor să intre în politică trebuie să fie conştienţi de existenţa acestor paradoxuri etice şi mai ales conştienţi de ce pot deveni ei înşişi sub presiunea lor. Politica înseamnă pasiune, intuiţie, dar şi o tenace şi lentă luptă cu imposibilul. Această luptă, dusă până la capăt, ar asigura primatul adevărului în politică!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru a-şi prezenta declaraţia politică.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică pe care am s-o citesc se intitulează "Răspuns portocaliu la o întrebare de bun-simţ".

Am făcut greşeala să întreb omeneşte pe ministrul lalelei portocalii de la sănătate o chestiune normală într-o perioadă de criză - despre lipsa de bani pentru multe dintre activităţile care trebuie desfăşurate în domeniul sănătăţii publice şi ofeream, totodată, nişte soluţii ieftine de rezolvare a unor probleme arzătoare pentru sănătatea românilor.

Consecinţele acestei griji ale mele, manifestate prin intermediul întrebării pe care am adresat-o, au fost: ignoranţa de mare grof cu care s-a tratat întrebarea; lipsa totală de respect şi de bun-simţ manifestată faţă de un parlamentar român, prin semnarea răspunsului adresat mie de către unul dintre adjuncţii săi (asta e: în 30 de zile, domnul Cseke n-a putut semna un amărât de răspuns, pesemne că îl deranja gulaşul în stomac când se apropia de pix!); răspunsul este mai mult decât insultător.

la întrebarea mea, care era însoţită şi de trei exemple de rezolvare a unor probleme (unul dintre ele reuşind rezolvarea a peste 27 de tipuri de cancer!), în loc să mi se răspundă concret, mi s-a făcut trimitere la Legea nr. 118/2007, pentru care - citez! -: "Ministerul Sănătăţii va emite norme metodologice de aplicare" (da' până acu' ce-ai păzit, domnule ministru?), însă, atenţie mare, că iar citez, chiar din paragraful următor! -: "În prezent, la Ministerul Sănătăţii se află în curs de elaborare un proiect de lege privind modificarea Legii nr. 118/2007" (noroc că MS va emite normele de aplicare, apoi va modifica imediat legea! Tipic pentru guvernul Boc!) Partea cea mai insultătoare a fost însă nu faptul că nu s-a înţeles ce am întrebat, deşi era destul de simplu şi de concret (asta e: ca de obicei, traducere proastă, probabil...), ci faptul că eu, cel care întrebam o normalitate şi aveam curajul de a cere un răspuns concret şi în scris, am fost luat la întrebări, solicitându-mi-se mie precizări referitoare la cele pe care le întrebam! Adică, pur şi simplu am fost luat la mişto în 2 rânduri, în 3 paragrafe!!! Noroc că răspunsul se încheia cu formula "Cu stimă"... care stimă, domnule Cseke? După care dicţionar aţi folosit cuvântul? Că şi cel marinăresc e mai amabil în acest sens! Adică permiţi unui lacheu să răspundă prostii în numele tău (o fi vreun consilier, o şti mai bine ca dumneata simplul răspuns!), să mă ia la întrebări (nici măcar nu ştii relaţiile între parlament şi guvern, domnule ministru: parlamentarul întreabă şi ministrul răspunde, nu invers!), semnează în locul tău răspunsul în necunoaştere de cauză (asta e: n-a zis nimeni că guvernul Boc ar fi vreo competenţă în ceva pozitiv...), mă trimiţi la lacheul (întrucât n-a avut curajul să semneze cu numele său, o să-1 numesc generic "domnul Fekete Kukio") din coccisul culoarului, ultima uşă de lângă flexura splenică, polipul de pe scaunul de la biroul din mijloc... Probabil că ai învăţat măcar, de când eşti ministru, să semnezi în româneşte statul de plată, altfel rişti să n-ai nici măcar această satisfacţie a muncii prestate în numele acestei ţări, sectorul sănătate publică...

Am întrebat, în scrisoarea mea, de ce nu folosim, de exemplu, tehnicile de acupunctura pentru anestezii, întrucât substanţele şi aparatura de narcoză sunt destul de scumpe, iar domnul ministru vorbeşte orice oricui are chef să-1 asculte văicărindu-se oriunde că nu are bani. Dar nici la alternative mai ieftine nu se gândeşte şi nici nu-i cere adjunctului, cel care a semnat să gândească pentru el, răspunsul, nu doar să zgârie aiureli pe hârtie! Iar când e întrebat de ce n-o face, devine evaziv: că e deja (inoperabilă, bineînţeles) o lege de 3 ani, da' o să îi facă, probabil prin 2012-2020, norme de aplicare, însă o s-o modifice cât de curând. Caz în care stai şi te-ntrebi, una din două: ori nu vrea să se gândească în direcţia în care am întrebat, ori nu are cu ce să se gândească la aşa ceva. Tertium non datur, cum zicea Biciul lui Dumnezeu...

Am mai făcut greşeala să întreb despre metoda doctorului oncolog italian Simoncini, cel care, de vreo 30 de ani vindecă peste 27 de tipuri de cancer. (doar cu... soluţie de bicarbonat de sodiu!) Tratament care ar costa, zilnic, doar maximum jumătate din preţul... cazării cotidiene a bolnavului!!! 70-80 RON, cu manopera medicală cu tot! Probabil că e mai aproape vreo companie farmaceutică de domnul ministru Cseke decât suferinţa românului bolnav!

Am mai avut "tupeul" să-ntreb dacă le-a venit ideea să caute, prin dosarele de la OSIM, rezultate nevalorificate încă ale inteligenţei medicale româneşti: medicamente (chiar şi naturiste!), metode de tratament şi/sau operatorii şi alte remedii mai ieftine sau mult mai eficiente decât ce există acum în practica medicală, care să pună pe picioare un bolnav. Se pare că întrebarea a fost intraductibilă, întrucât răspunsul a strălucit prin totala sa absenţă. Asta e: o întrebare normală devine o întrebare-capcană pentru un guvern incompetent, aşa că e mai bine să se treacă peste ea cu vederea...

Mă întreb ce ar fi răspuns adjunctul ministrului dacă aş fi întrebat despre aplicarea cercetării medicale universitare româneşti, domeniu pe care UDMR-istul de la sănătate se face că-1 conduce, nu-i aşa? spre trăitul bine al poporului român...

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Şi mai am o declaraţie politică pe care voi depune la secretariatul tehnic "Estetica minciunii Guvernului Boc."

Domnul Ioan Oltean:

Dacă e vorba de estetică, atunci sunteţi bine venit, domnule deputat. Mulţumesc pentru declaraţia prezentată.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să-i nominalizez pe cei care astăzi şi-au depus declaraţiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Petru Movilă, Marius Rogin, Botiş Nelu Ioan, Pirpiliu Ştefan, Carmen Axenie, Marius Dugulescu, Daniel Buda, Victor Boiangiu, Petru Călian, Constantin Chirilă, Alin Trăşculescu şi Andrei Sava.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Covaci Dorel, Nica Ciprian, Florin Pâslaru, Vasile Popeangă, Emil Radu Moldovan, Ion Călin, Manuela Mitrea, Cristian Rizea, Nicolae Bănicioiu, Florin Iordache, Nicolae Răţoi şi Bogdan Ciucă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnii deputaţi: Radu Stroe, Radu Bogdan Ţîmpău, Horea Dorin Uioreanu, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, George Dumitrică, Dominic Andrei Gerea, Cristian Buican, Virgil Pop, Titi Holban, Ionel Palăr, Horia Cristian şi Lucia Varga.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnii deputaţi Miron Ignat şi Miroslav Adrian Merka.

Şi din partea Grupului de parlamentari independenţi, domnii deputaţi Culiţă Tărâţă şi Vasile Filip Soporan.

În total, 43 de deputaţi au depus astăzi declaraţiile în scris.

O ultimă declaraţie depusă în scris, a domnului deputat Cornel Ştirbeţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Dragi colegi,

Cu aceasta, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Ne revedem la ora 10, pentru a intra în ordinea de zi consacrată dezbaterilor proiectelor de lege.

Până atunci, să auzim numai de bine. Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Daniel Buda:

"Asumarea răspunderii, asumarea curajului"

Despre politică s-au spus şi s-au scris multe. În fapt, politica este asociată cu diverse concepte şi categorii sociale, dintre cele mai colorate şi inventive. Politica constituie o îmbinare între profesionalism şi amatorism, un spectacol comic şi grotesc, de seriozitate şi de circ ieftin, de substanţă şi demagogie. Însă, niciodată politica nu a fost asociată cu morala.

Nu voi încerca să fac o pledoarie despre politică şi politic, despre morală şi politică sau despre putere şi opoziţie, ci mă voi opri asupra importanţei unui sistem politic capabil de a elabora şi de a aplica deciziile luate în mod colectiv, ceea ce înseamnă că funcţionalitatea şi supravieţuirea unui sistem politic - indiferent de arhitectonica instituţională internă - este condiţionată de exercitarea unor funcţii concrete. Una dintre aceste funcţii este autoritatea şi legitimitatea, respectiv capacitatea puterii politice de a-şi impune voinţa sa în societate printr-o diversitate de mijloace în vederea asigurării stabilităţii şi funcţionalităţii acesteia.

Cu riscul de a fi bănuit de subiectivism, în fapt deloc nejustificat, pot spune că ceea ce se întâmplă acum în politica românească şi în societatea românească, trebuia să se întâmple cel puţin acum 10 ani. În concret, ceea ce face Guvernul Boc nu este altceva decât să provoace o revoluţie a moralităţii, o revoluţie a deconspirării fraudelor şi fărădelegilor desfăşurate de-a lungul anilor în această ţară, o revoluţie a căderii sistemelor împământenite de ascensiune în viaţa publică prin cunoscutul sistem PCR (pile, cunoştinţe şi relaţii), o politică transparentă cu cărţile pe faţă.

În fapt, nu este altceva decât o încercare, bruscă şi dureroasă pentru unii, de readucere a României pe făgaşul normalităţii, pe un drum al stabilităţii, un drum al adevăratelor reforme care zdruncină din rădăcini sisteme formate de-a lungul anilor, un drum al europenizării şi modernizării. Este greu să renunţăm cu toţii la privilegiile şi avantajele câştigate de-a lungul anilor, meritate sau nu, este greu să înţelegem faptul că ceea ce se întâmplă acum nu ni se datorează nouă, nu noi am fost cei care am inventat criza, nu noi suntem responsabili de faptul că timp de 20 de ani România a devenit un stat al asistaţilor social, un stat în care totul se primea pe bază de cerere, fără o bază solidă, sustenabilă şi fundamentată.

Asumarea răspunderii Guvernului pentru măsurile de austeritate nu este un moft al Guvernului, nici o dorinţă de a profita de pârghiile constituţionale, ci este o necesitate pentru restabilirea ordinii economice a României, astfel încât să nu fim puşi în situaţii mult mai delicate din punct de vedere politic, economic şi social. Este un mod transparent de a face politică, cu maximă responsabilitate şi răspundere faţă de binele cetăţenilor. Un gest de curaj criticat şi blamat, un gest la care nimeni probabil că nu ar fi apelat din dorinţa de a nu pierde puncte electorale. E trist, dar, din păcate, adevărat.

Partidul Democrat Liberal a fost singurul partid care, după 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, a avut curajul să se lege de salariile magistraţilor, de salariile şi pensiile de lux, să interzică cumulul de funcţii şi salarii, să elimine sporul de zâmbet şi de cunoaştere a limbilor străine al angajaţilor de la Ministerul de Externe, a fost singurul care a spus un NU ferm practicilor de corupţie şi irosire a banului public.

Partidul Democrat Liberal a fost singurul partid care a trecut de la declaraţii la fapte, a fost şi este singurul care nu a ţinut cont de culoarea politică când a fost vorba de dezvoltarea şi susţinerea unor proiecte majore de investiţii. A fost partidul care a alocat cea mai mare sumă de bani investiţiilor, în special în infrastructură, prin reducerea cheltuielilor de consum din buget, a instituit pensia socială minimă garantată, a promis că nu va creşte cota unică şi TVA şi şi-a respectat promisiunea. În concret, a urmat exact angajamentul luat în faţa cetăţenilor. Din păcate, exemplul dat de PDL nu a fost urmat de celelalte partide care s-au perindat de-a lungul anilor la guvernare.

Desigur, este greu şi pentru parlamentari, şi vreau să mă refer aici la parlamentarii puterii, să se justifice în faţa cetăţenilor din colegiul care le-au acordat votul, dar un singur lucru trebuie menţionat, şi anume că numai de responsabilitatea noastră depinde, acum, o reală însănătoşire a economiei prin deblocarea banilor care urmează să vină de la FMI, prin asumarea răspunderii atât la bine, cât şi la rău.

Suntem în faţa unor provocări reale, care depăşesc atât clasica relaţie dintre politică şi politicieni, dar şi dintre politicieni şi cetăţeni, este un moment în care fiecare dintre noi, parlamentarii, avem posibilitatea de a decide ceea ce vrem să facem, pe ce parte a baricadei să ne poziţionăm: putere sau opoziţie. Ne-am asumat cu toţii această guvernare, am fost fericiţi când în judeţele de unde venim au fost inaugurate obiective deosebit de importante care timp de 20 de ani au stat într-o stare latentă şi de expectanţă, am fost fericiţi când cetăţenii ne opreau pe stradă să ne mulţumească că am reuşit să le acordăm un venit minim garantat sau când am reuşit să oferim o şansă garantată tinerilor de a-şi achiziţiona o casă.

Nu ne putem permite să muncim pentru imagine, cum a procedat guvernarea PSD-PNL, ci trebuie să muncim pentru electorat prin aplicarea măsurilor dure, dar absolut necesare pentru ca aceiaşi cetăţeni să poată avea un trai decent.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Despre Ziua Mediului, fără festivism"

Ca în fiecare an, începând din 1972, data de 5 iunie marchează Ziua Mediului şi pentru autorităţile şi cetăţenii români. În mijlocul vacarmului social şi mediatic generalizat, cauzat de efectele crizei economice, acest eveniment a scăpat oarecum neobservat.

Nu sunt adeptul metodelor festiviste sau al strategiilor tip "simpozion" atunci când este cazul să fie atrasă atenţia asupra unei probleme de maximă importanţă pentru societate. Timp de 20 de ani, prin festivităţi şi simpozioane cu privire la problemele de mediu s-au cheltuit zeci de milioane de euro, cu efecte aproape insesizabile. În continuare, atunci când ieşim din vama românească îndreptându-ne spre Vest, suntem şocaţi cât de curate pot arăta drumurile vecinilor. Efectul este şi mai deprimant atunci când ne întoarcem acasă şi dăm din nou cu ochii de pet-urile, hârtiile şi pungile de plastic împrăştiate din belşug pe câmp sau pe şosele.

Cred că fiecare român s-a întrebat cel puţin o dată: de ce la ei se poate şi la noi nu?

De ce anii de sensibilizare a populaţiei cu privire la necesitatea unui mediu curat nu şi-au atins, în cazul nostru, scopul?

Nu cred că greşesc prea mult atunci când spun că autorităţile române au urmat o strategie greşită. În loc ca statul să toace bani publici pe simpozioane sau pliante, ar trebui să nu se teamă şi să aplice ceva tehnici punitive în campania de educaţie cetăţenească. Desigur, amenzile pentru aruncarea pe jos a deşeurilor - fie chiar un banal ambalaj de hârtie - sunt nepopulare. Din acest motiv sunt atât de rare. Iar atunci când se întâmplă, stârnesc ilaritate.

Citeam nu demult un articol în presa locală despre gestul unui comisar de mediu care a amendat un şofer pentru că a aruncat din mers, pe geamul maşinii, un pachet gol de ţigări. Iată cum ceea ce ar fi trebuit să fie un gest normal, chiar unul banal, a fost transformat într-un eveniment de presă.

În concluzie, cred că cel mai potrivit mod de a respecta natura este de a ne raporta normal la orice delict de mediu, aşa cum ne cere legea şi bunul-simţ. Iar atunci când autorităţile şi cetăţenii vor cădea de acord asupra acestui lucru, Ziua Mediului va fi cu adevărat un prilej de sărbătoare.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Rezultate excepţionale, tineri excepţionali"

În această perioadă marcată de tulburări politice, economice şi sociale vreau să aduc în atenţia dumneavoastră, din nou, tinerii. Consider că e de maximă importanţă să ne îndreptăm privirea şi spre ei pentru că reprezintă viitorul ţării, un viitor pe care astăzi Guvernul României îl transformă într-o incertitudine.

Auzim zi de zi doar aspectele negative ale acestei societăţi şi uităm sau omitem să ne întoarcem privirea şi spre valori, adevăratele valori. Sistemul sanitar nu funcţionează. oamenii îşi găsesc sfârşitul în locurile în care ar trebui să găsească speranţa vindecării, sistemul de învăţământ "scoate numai tâmpiţi"(conform declaraţiei şefului statului) când zeci de tineri aduc României de peste hotare rezultate excepţionale la olimpiade. Sunt tineri care fără nicio ezitare îşi petrec timpul liber într-o manieră constructivă făcând tot ce le stă în putinţă pentru îmbunătăţirea viitorului lor şi implicit al ţării în care trăiesc. Sunt tinerii care de cele mai multe ori nu au fost întrebaţi dacă le este bine, dacă se descurcă la şcoală, dacă au nevoie de suport fie el şi moral, ca să nu aducem în discuţie, din nou, latura financiară. Sunt tineri care au muncit şi muncesc fără nicio aşteptare din partea statului ci doar pentru dezvoltarea intelectuală proprie. Şi, din păcate, sunt tineri care abia aşteaptă să plece din ţară şi să-şi caute aprecierea printre străini. Aceasta este realitatea.

Se pare, stimaţi colegi, că vom ajunge la vorbele lui Vasile Conta care spunea că "Dacă un popor nu are o tinerime entuziastă, cultă şi cu dor de ţară, este pierdut pentru totdeauna". Tot ce se întâmplă în jurul nostru ne demonstrează că România are o tinerime cultă, o tinerime entuziastă şi chiar cu dor de ţară. dar întrebarea e... ţara îşi doreşte aşa o tinerime?

Proiectele statului pentru tineri lipsesc cu desăvârşire, ajutorul statului pentru continuarea studiilor şi dezvoltarea de perspective pentru o carieră in domeniul în care s-au pregătit sunt date uitării. Probabil îmi veţi spune de bursele Guvernul României, dar cred că ştim cu toţii ce s-a întâmplat cu acei tineri.

Cel puţin două au fost motivele care m-au determinat să aduc din nou in discuţie acest subiect. Am citit recent în presă că în România rata de deces in rândul copiilor sub un an este de 13 la mie, comparativ cu media de 5,7 la mie în Uniunea Europeana, şi că ţara noastră se situează în fruntea clasamentului privind rata mortalităţii în UE. Un clasament care nu ne face cinste, dacă la acesta mai adăugăm şi cei 750.000 de copii care sunt abandonaţi acasă de către părinţii care mânaţi de sărăcie au plecat să muncească peste hotare. Cred că este cu atât mai îngrijorător cu cât acestea sunt doar cifrele oficiale.

Al doilea motiv a venit de pe plan local, din Vrancea. Nu am putut să nu fiu foarte plăcut impresionat şi mândru în acelaşi timp să citesc despre rezultatele excepţionale obţinute de elevii vrânceni fie la diferite concursuri naţionale şi internaţionale, fie la învăţătură odată cu încheierea unui nou an şcolar.

Întrucât mi-ar fi foarte greu să îi enumăr pe toţi deoarece numărul lor este impresionant, îmi cer scuze anticipat de la cei care, de această dată, nu i-am menţionat cu precizarea ca o voi face în intervenţiile viitoare.

Recent, concursul interjudeţean de matematică "Euclid" şi-a desemnat câştigătorii: premiul I a revenit următorilor participanţi pasionaţi de matematică: Octavian Berbu, elev la Şcoala nr.3 din Focşani, Alina Burlă, elevă la Şcoala "Anghel Saligny", Teodor Călin, elev la Şcoala "Duiliu Zamfirescu" şi Radu Condrea, elev la Şcoala "Ştefan cel Mare". Tot locul I a fost obţinut şi de Răzvan Fudulică, elev la Colegiul Naţional "Unirea" şi de Andrei Burduşa, elev al Şcolii "Nicolae Iorga". La aceste premii I se adaugă premii II, III şi peste 80 de menţiuni.

Elevii de la Liceul "Al.I.Cuza" s-au calificat la faza naţională a "Concursului de educaţie pentru sănătate şi acordarea primului ajutor". Elevii de la Centrul de Educaţie Incluzivă "Elena Doamna" şi cei ai Şcolii "Anghel Saligny" au reuşit să obţină premiul special al juriului la Concursul de dans "Împreună pentru viitor", din cadrul Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară (SNAC). Mihnea Nistoroiu, elev la Colegiul Naţional "Al. I. Cuza" şi Amalia Giuclea, elevă la Colegiul Naţional "Unirea" au reuşit să obţină câte o menţiune şi medalii de argint în cadrul fazei naţionale a Olimpiadei de matematică. Elevii Ionela Beteringhe, Cătălina Grigore, Alexandru Munteanu şi George Forcoş de la Colegiul Naţional "A.I.Cuza" au reuşit să obţină locul al III-lea în cadrul primei ediţii a Concursului naţional interdisciplinar "Scriitori de azi", desfăşurat în Timişoara. Şi acestea sunt, stimaţi colegi, doar câteva exemple. Iată că s-a dovedit încă o dată că sistemul de învăţământ românesc nu scoate "tâmpiţi".

Din păcate, problema noastră este alta. Am avut ocazia să stau de vorba de nenumărate ori cu elevi din judeţ care nu s-au ascuns sub nicio formă în a-şi manifesta intenţia de a pleca la universităţi de prestigiu de peste hotare, intenţia de a nu se mai întoarce în ţară. Aceştia consideră ca aprecierea pe care o găsesc acolo nu o vor regăsi niciodată în propria lor ţară. Cu regret spuneau că le va fi dor de România, de prieteni, de familie, dar sunt neîncrezători în oportunităţile oferite de propria lor ţară.

În aceste condiţii, Guvernul micşorează salariile cadrelor didactice cu 25%, profesorii fac în continuare naveta pe banii lor, bursele au fost şi ele micşorate, ca să nu mai vorbim de condiţiile igienico-sanitare proaste din multe şcoli şi cămine studenţeşti.

În încheiere, la sfârşitul unui nou an şcolar doresc tuturor elevilor vacanţă plăcută, iar celor care mai au de susţinut bacalaureatul mult succes şi fiţi încrezători în şansa voastră!

Domnul Nicolae Bănicioiu:

"Discipolii lui Băsescu lovesc din nou"

Nu că ar fi vreo surpriză, însă iată că o altă doamnă din portofoliul lui Traian Băsescu comite o eroare gravă. Mă refer aici la stimabila doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. Am asistat cu toţii, zilele trecute, la ceea ce se numeşte un vot democratic, respectiv la desemnarea unui judecător al Curţii Constituţionale prin votul Parlamentului României. Am zis că am asistat cu toţii la acest vot? Am greşit. Am asistat toţi, mai puţin doamna Anastase.

Din câte ştiu eu şi ne confirmă acest lucru algebra elementară de clasa a II-a, 161 este mai mare decât 123 peste tot în lume, inclusiv în plenul Camerei Deputaţilor. Cu alte cuvinte, domnul Valer Dorneanu a obţinut un număr mai mare de voturi decât candidatul propus de PDL, Ştefan Minea. Din păcate, doamna Roberta Anastase nu a înţeles că atribuţia domniei sale era aceea de a valida un vot desfăşurat în condiţii perfect legale şi apelează la tertipuri ieftine doar pentru a-şi îndeplini sarcina de partid.

Constat cu tristeţe că principiile democratice după care ne lăudăm că funcţionează statul român, îi sunt străine doamnei Anastase, dar intenţionez să o ajut în acest sens şi mă angajez să îi fac un cadou, nu doar frumos, cât şi util. "Spiritul legilor" este cartea pe care intenţionez să i-o ofer. Este scrisă de cel cunoscut publicului drept Montesquieu şi prezintă un principiu fundamental al oricărui stat de drept: separarea puterilor in stat.

În final, doresc să precizez că doamna preşedinte nu a fost în niciun caz ameninţată în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor din data de 2 iunie, aşa cum a susţinut domnia sa, ci a fost un simplu apel la ceea ce era de datoria sa să facă, şi anume să semneze desemnarea domnului Valer Dorneanu.

Date fiind cele menţionate mai sus, până în momentul în care doamna Anastase nu-şi va revizui atitudinea şi nu va conştientiza faptul că funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor nu este un dat universal tuturor fostelor Miss România, voi analiza, împreună cu membrii Grupului parlamentar al PSD+PC, dacă vom continua să participăm la şedinţele Biroului permanent.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Temă: "Şcoala şi piaţa muncii"

Vârsta adolescenţei este vârsta cea mai frumoasă, dar şi cea mai tumultuoasă din viaţa fiecăruia, este vârsta frământărilor, a entuziasmului, a cristalizării relaţiilor de prietenie şi iubire, este vârsta întrebărilor care îşi caută răspunsuri. O importanţă colosală în viitorul tânărului îl reprezintă relaţia adolescent-părinte, adolescent-şcoală, adolescent - grup de prieteni.

Grupul de prieteni şi tot ce ţine de afinitate poate schimba viaţa unui adolescent, proverbul acela cu "Cine se aseamănă, se adună" este foarte adevărat. Climatul educaţional familial are un rol primordial în formarea tânărului şi relaţia părinte - copil poate fi considerată cea mai importantă dintre relaţiile care se pot forma, în general, între oameni. Comunicarea dintre părinţi, adolescenţi şi şcoală este o condiţie foarte importantă a relaţionării, a orientării în carieră şi a formării personalităţii tânărului. Am să insist asupra rolului decisiv pe care îl are şcoala şi instituţiile statului în orientarea şi consilierea profesională a adolescentului şi asupra necesităţii corelării programelor de formare profesională şi de calificare din învăţământ cu cerinţele actuale ale pieţei muncii.

Tinerii întâmpină dificultăţi la încadrarea în muncă din două motive. În primul rând, schimbările economice din zilele noastre fac ca actualele profesii, meserii, ocupaţii să fie mai puţin clar definite şi previzibile decât în trecut. În al doilea rând, tinerii din anii terminali ar trebui să participe în mod obligatoriu la programe de consiliere şi orientare în carieră. Insist asupra formării unor parteneriate între şcoală şi agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă pentru ca sistemul de învăţământ să pregătească elevii pentru provocările legate de oportunităţi viitoare de angajare şi să ia în considerare dinamica schimbărilor în economia românească.

Domnul Cristian Buican:

"Întâlnirea Traian Băsescu - PDL sau cum se sfidează populaţia"

Stimaţi colegi, am asistat duminică seara la o nouă piesă de teatru de prost gust pusă în scenă de Traian Băsescu şi partidul său prezidenţial, PDL. Mai mult decât atât, dacă mai era nevoie, Traian Băsescu, reales în toamna anului 2009 ca Preşedinte al României, a demonstrat că el este mai degrabă preşedintele PDL decât al tuturor românilor, aşa cum scrie în Constituţie. Aşa cum s-a comportat ca şi până acum, Traian Băsescu nu a ţinut cont de legea fundamentală şi i-a chemat la ordine pe cei de la PDL, observând posibilitatea căderii guvernului în urma asumării genocidului social de ieri. Mai mult decât atât, criticile din ce în ce mai multe şi mai vocale ale parlamentarilor din PDL la adresa propriilor guvernanţi, lipsa de reacţie a conducerii oficiale a partidului în acest sens şi "bazaconiile" de propuneri de abţinere la votul moţiunii l-au făcut pe Traian Băsescu să ne demonstreze şi să arate în cadrul PDL cine este cu adevărat şeful acestui partid. Nici nu mai contează faptul că prin acest gest a sfidat Constituţia, legislaţia din România, partidele politice din opoziţie şi, cel mai grav, cetăţenii acestei ţări. Însă, sunt convins că această sfidare se va întoarce cu vârf şi îndesat.

Un alt aspect pe care doresc să îl semnalez, este şi acela că, în urma acestei discuţii, o parte din colegii care declaraseră că vor vota moţiunea de cenzură s-au răzgândit brusc. În urma discuţiilor cu câţiva dintre participanţi, şi a informaţiilor prezentate în presă, mi-am dat seama de ce. În acelaşi stil caracteristic dictatorial, Traian Băsescu i-a ameninţat pe parlamentarii PDL că îi va trimite în opoziţie în cazul în care vor vota această moţiune de cenzură şi guvernul va cădea. Mai mult decât atât, acuzaţiile la adresa unor miniştri din actualul cabinet care l-ar fi minţit pe el şi pe premierul Emil Boc arată două lucruri: în primul rând că, pe lângă electorat, actualii guvernanţi îşi mint şi şefii de partid şi că Traian Băsescu nu a găsit o persoană la fel de obedientă ca Emil Boc. În aceste condiţii, implicarea şi discuţia de duminică seara a lui Traian Băsescu cu parlamentarii PDL ne arată că Traian Băsescu nu mai are soluţii în afara lui Emil Boc pentru postul de premier. Să îi iei apărarea celui mai slab prim-ministru din ultimii 20 de ani, chiar doar şi în faţa parlamentarilor partidului care te susţine, este un act care arată că singura ta cerinţă de la un prim ministru ţine de obedienţa acestuia şi nu de competenţa lui.

Vă spun sincer că, în urma unor declaraţii ale unor marcanţi membrii PDL, am sperat că întâlnirea de duminică seara va avea rolul unei dezbateri în cadrul PDL pe marginea măsurilor de genocid social pe care guvernul şi-a asumat răspunderea ieri şi că în urma acestei întâlniri se va renunţa cel puţin la tăierea pensiilor. Este foarte clar că m-am înşelat şi că nu numai actualii membri ai cabinetului pot fi acuzaţi de lipsă de viziune, de caracter şi laşitate, ci toţi parlamentarii arcului guvernamental care nu vor vota pentru moţiunea de cenzură. Tot în urma mărturisirilor din presă am observat că întâlnirea de duminică seara nu a avut nimic de-a face cu măsurile pe care guvernul şi-a asumat răspunderea, ci a ţinut mai mult de transmiterea mesajului lui Traian Băsescu către PDL că în cazul în care nu vor vota împotriva moţiunii de cenzură îi va trimite în opoziţie. Astfel, se poate observa foarte clar că discuţiile de duminică seara nu s-au referit la populaţia care va suferi în urma acestor măsuri de tăieri de salarii şi pensii, ci despre jocurile de putere şi necesitatea rămânerii PDL la guvernare.

În aceste condiţii, stimaţi colegi, afirm cu toată convingerea că nu îl consider pe Traian Băsescu preşedintele meu. În condiţiile în care el nu se comportă ca preşedintele tuturor românilor, aşa cum ar trebui să fie, nici eu nu o să-l recunosc ca preşedinte al meu.

Domnul Cristian Buican:

"Încă o mostră de incompetenţă şi minciună a Guvernului Boc: compromiterea tranşei de la FMI"

Stimaţi colegi, am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a demasca o nouă minciună a Guvernului Boc, care pe tot parcursul lunii mai ne spunea cum neaplicarea măsurilor de reducere a pensiilor şi salariilor poate duce la compromiterea primirii următoarei tranşe de la FMI, ceea ce ar fi o grea lovitură dată bugetului de stat.

Declaraţiile publice ale guvernanţilor în timp ce FMI era în România şi scrisoarea de intenţie pe care Guvernul a trimis-o ulterior Fondului au arătat că neaplicarea acestor măsuri de la 1 iunie ale anului 2010 ar fi dus automat la neprimirea în luna iulie a tranşei în valoare de 1,2 miliarde de euro de la FMI. În condiţiile în care boardul Fondului se va întruni în jurul datei de 20 iunie pentru a discuta acordarea acestei tranşe României şi în condiţiile în care, cel puţin din punct de vedere procedural, aceste legi ale genocidului social pentru care ieri Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea nu se vor putea aplica mai devreme de 21 iunie, însemnă că următoarea tranşă de la FMI nu va fi acordată. Astfel, fie Guvernul Boc ne-a minţit cu privire la necesitatea acestei tranşe, fie, din cauza incompetenţei ce caracterizează acest guvern, nu a fost în stare ca într-o lună de zile să aplice aceste măsuri de tăieri unitare. În ambele condiţii, acest Guvern ar trebui să plece.

Vă spun sincer că personal mă bucur că nu vom mai primi următoarea tranşă de la FMI. Această afirmaţie poate părea foarte gravă, însă în condiţiile în care guvernul Boc a primit în 2009 şi 2010 aproximativ 12 miliarde de euro de la FMI, Uniunea Europeană şi Banca Mondială şi nici până acum destinaţia banilor nu este cunoscută, nu pot decât să sper ca până la acordarea unor explicaţii clare şi precise, acest Guvern incompetent nu va mai avea posibilitatea îndatorării României şi implicit a noastră, a tuturor. În această privinţă, atât eu, în calitate de deputat, cât şi partidul din care fac parte, în calitate de partid parlamentar, am făcut o serie de demersuri instituţionale şi am cerut explicaţii cu privire la destinaţia banilor pe care acest guvern i-a primit de la aceste instituţii financiare. Niciunul din răspunsurile primite nu a fost mulţumitor, iar în aceste condiţii consider că dorinţa mea ca acest guvern să nu mai îndatoreze ţara este una legitima.

Revenind la compromiterea primirii următoarei tranşe de la Fondul Monetar Internaţional, trebuie precizat că toată vina este exclusiv a acestui Guvern Boc. După cum probabil bine ştiţi, de când a început procedura parlamentară a asumării acestor legi ale genocidului social, Parlamentul şi reprezentanţii săi au făcut tot posibilul ca acestea să urmeze calea legală, fără însă a primi o ripostă procedurală ce ar fi putut întârzia acest proces cu 15-20 de zile. În acest fel, Parlamentul a înţeles să nu ofere şansa acestui Guvern de a da vina pe cineva. Astfel, o eventuală încercare a Guvernului de a pasa vina cuiva în condiţiile în care nu vom primi următoarea tranşa de la FMI va fi sortită eşecului, recunoscându-şi astfel incompetenţa.

Iată cum, stimaţi colegi, nu numai că acest guvern nu are nici un dram de viziune sau vreo strategie minimală de a scoate România din criză, dar se afundă şi mai rău din cauza lipsei de profesionalism si necunoaşterea procedurilor legale, a minciunii şi a lipsei de comunicare.

Domnul Cristian Buican:

"Guvernul Boc e perseverent în incompetenţă"

Chiar dacă titlul acestei declaraţii politice poate părea dur, el este unul real. Din dorinţa de a încerca o minimă îmbunătăţire a legilor asupra cărora Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea ieri în Parlament, mai mulţi parlamentari şi majoritatea grupurilor parlamentare au formulat amendamente, unele de înlocuire a acestor măsuri, altele de reducere diferenţiata a pensiilor. Ei bine, stimaţi colegi, ce a făcut Guvernul Boc? A fost deschis în adoptarea acestora? A încercat să le integreze în legile genocidului social asupra cărora şi-a asumat răspunderea? Nicidecum. Mai mult decât atât, nu a acceptat nici măcar amendamentele propriilor parlamentari. Cele cinci amendamente acceptate nu influenţează major aceste legi şi au fost adoptate în urma şantajului din partea UDMR şi a UNPR, care au ameninţat că dacă acestea nu vor fi adoptate, aceste două partide vor vota moţiunea de cenzură.

Singura explicaţie pentru care parlamentarii PDL au mai depus amendamente ţine fie de lipsa de comunicare în cadrul acestui partid, ceea ce nu este de mirare, fie de populismul care a devenit politică de partid. Astfel, acei parlamentari PDL care au depus amendamente se vor duce în colegiile lor şi vor spune electoratului că ei au încercat, au făcut tot posibilul ca aceste măsuri să nu fie chiar aşa de dure. Ei bine, stimaţi colegi de la PDL, dacă vreţi ca cetăţenii din colegiile în care aţi fost aleşi să aibă în continuare încredere în voi, votaţi moţiunea de cenzură, chiar dacă aţi fost ameninţaţi cu trimiterea în opoziţie de către Traian Băsescu.

Partidul Naţional Liberal a fost singurul partid politic parlamentar care în formularea amendamentelor la aceste legi ale genocidului social s-a pronunţat foarte clar pentru renunţarea la reducerea pensiilor, salariilor şi ajutoarelor sociale, precum şi la reducerea celorlalte drepturi ale diferitelor categorii sociale din România şi schimbarea radicală a acestor legi cu măsuri concrete de relansare economică şi ieşire din criză. Partidul Naţional Liberal este consecvent crezului său conform căruia doar economia privată poate scoate România din criză şi doar prin stimularea acestui sector, care de un an şi jumătate este ameninţat de succesivele guverne Boc cu tot felul de măsuri aberante, poate mari încasările la buget şi implicit asigurarea fondurilor pentru plata pensiilor şi salariilor.

Măsurile pe care noi, ca partid de dreapta, le-am propus guvernului Boc au reprezentat baza amendamentelor pe care PNL le-a formulat la adresa acestor legi. Astfel, acordarea de bonusuri fiscale celor care îşi plătesc contribuţiile la timp, renunţarea imediată la impozitul forfetar, acordarea de facilităţi întreprinzătorilor care creează locuri de muncă, reducerea TVA pentru construcţii la 5%, reducerea aparatului birocratic central (maxim 12 ministere şi 30 de agenţii) sunt doar câteva din măsurile care pot genera atât economii, cât şi cel mai important, destule venituri la bugetul de stat astfel încât să nu se taie din salarii, pensii şi astfel asemenea drepturi câştigate.

După cum probabil bine ştiţi, acest guvern nu a fost deschis nici de această dată în promovarea unor politici publice care vin din sfera opoziţiei, măsuri ce au menirea de a relansa motorul economiei. Tocmai de aceea, am ales să numesc această încăpăţânare ,,perseverenţa în incompetenţă" a acestui guvern. Ceea ce e mai grav este că fiecare zi în care Guvernul Boc mai rămâne la Palatul Victoria înseamnă ratarea unei noi şanse la un trai decent. De aceea invit Guvernul sa-şi dea demisia înainte de a fi demis prin votarea moţiunii de cenzura care tocmai a fost depusa împotriva sa.

Doamna Carmen Axenie:

"Despre măsura intervenţiei statului pe timp de criză"

Poate ca niciodată în ultimii douăzeci de ani, criza economică în care se află ţara noastră ne pune în situaţia şi a unei crize de comunicare. Am impresia că trăim un fel de "dialog al surzilor" din care nimeni pare că nu iese lămurit. În astfel de situaţii se cere să luăm o mică distanţă pentru a încerca să vedem lucrurile mai clar. Dacă suntem atenţi la dezbaterile publice organizate dincolo de studiourile televiziunilor, vom observa evenimente care ne aduc în faţă puncte de vedere ce pot deschide unele canale de comunicare.

Un astfel de eveniment s-a petrecut la Iaşi, la Universitatea "Al.I.Cuza", când în ziua de 4 iunie 2010, domnul profesor Pascal Salin (Franţa) a susţinut conferinţa cu titlul "Adevăratele cauze ale crizei financiare şi economice". Un student din colegiul meu mi-a trimis un rezumat al acestei conferinţe şi m-a rugat să vi-l prezint şi dumneavoastră. De asemenea, mi-a cerut şi o opinie personală. Iată ce scrie acest tânăr: "Domnul Pascal Salin, susţinător al unei societăţi în care statul are o influenţă cât mai mică, aşadar un libertarian, consideră drept cauze ale acestei crize mai întâi intervenţia în exces a statului american şi presiunea asupra băncilor de a credita populaţia în condiţii de risc major, apoi politicile economice europene care nu lasă piaţa liberă pentru a-şi regla mecanismele de producţie şi consum".

Analizând aceste afirmaţii, doresc să fac următoarele consideraţii:

În situaţii de criză este uşor să vizualizezi excese. Se spune: statul fie intervine prea mult şi blochează piaţa, fie nu intervine îndeajuns spre a debloca situaţia. Cred că trebuie să alegem calea de mijloc, calea înţeleaptă a impulsionării mecanismelor pieţei în perspectiva viabilităţii societăţii româneşti în întregul ei. Aşadar, măsuri pro societate în întregul ei, nu doar pro stat sau pro mediu de afaceri.

În al doilea rând, cred că politicile economice nu sunt un rău în sine. Ele devin nefuncţionale datorită viziunii înguste pe care sunt construite. România, să o spunem deschis, nu a deprins încă tainele capitalismului. Fără politici economice ne-am prăbuşi în hău. Dar şi invers, cu politici economice lipsite de sustenabilitate nu putem ieşi din această criză greu de înţeles.

Reprezintă opinia profesorului francez un punct de vedere folositor României? Da şi nu. Da, pentru că rosteşte un fel de avertisment cu privire la impulsul intervenţionalist al statului. Nu, pentru că nu pune în loc decât un proiect neoliberal puţin realizabil în aceşti ani.

Doamnelor şi domnilor colegi, vă mulţumesc pentru atenţie şi vă invit să reflectaţi pentru a lua în aceste zile cele mai folositoare decizii pentru România.

Domnul Petru Călian:

"România în contextul politic şi economic actual"

Premierul Emil Boc a venit în faţa noastră pentru a-şi asuma răspunderea pe un pachet de legi care va permite României să iasă din starea de criză. Procedura de asumare va permite Guvernului ca măsurile să fie aplicate începând cu data intrării în vigoare a legii. Doar prin această modalitate, ţara noastră va reuşi încadrarea într-un deficit de 6,8%. Chiar dacă aceste măsuri sunt atât de aspre, ele reprezintă soluţia viabilă actuală a economiei româneşti. Pachetul de măsuri reprezintă o piatră de temelie pentru fundaţia unei economii sănătoase şi reale, bazată pe eficienţă. O măsură importantă, pe care am susţinut-o încă de la apariţia semnelor de criză, este constituirea unui Fond de Solidaritate, iar prin măsurile adoptate de Guvern se numără şi acest proiect. Astfel, secretarii de stat şi consilierii numiţi în consiliile de administraţie ale companiilor cu capital minoritar de stat, la CEC si Eximbank, vor fi obligaţi să îşi doneze indemnizaţiile obţinute în această calitate într-un fond de solidaritate, până la finele anului.

Nu mai putem amâna implementarea măsurilor. Potrivit specialiştilor, statul ratează economii de cel puţin 360 de milioane de euro cu fiecare lună de întârziere a măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare. Suma este echivalentă cu 0,3% din produsul intern brut al României estimat pe 2010. Problemele de finanţare sunt cu atât mai grave cu cât bancherii s-au arătat în ultimele luni mai reticenţi faţă de creditarea statului.

România a cheltuit în acest an un miliard de euro în fiecare lună cu salariile bugetarilor şi încă aproape 850 de milioane de euro pentru pensii. Din reducerile de salarii şi pensii cu 25, respectiv 15%, Guvernul ar realiza în şapte luni economii de aproape 2,6 miliarde de euro, cifră echivalentă cu 2,1% din produsul intern brut estimat pentru 2010.

Soluţii concrete, care să dea un răspuns 100%, nu sunt şi nimeni, indiferent cine ar veni la putere, nu ar putea să relanseze economia românească imediat.

Un alt aspect, deloc neglijabil, îl constituie imaginea României, cam tulbure şi incertă pentru investitori din cauza condiţiilor macroeconomice. Reticenţa investitorilor datorată incertitudinii politice şi economice afectează profund fondurile de investiţii, precum şi redresarea pieţei economice. O eventuală cădere a Guvernului ar însemna o accentuare a crizei atât economice, cât şi sociale. Cu toţii suntem conştienţi că acordul României cu FMI atârnă de un fir de aţă, iar incertitudinea sau demiterea Guvernului ar fi un gest de infantilitate şi iresponsabilitate din partea clasei politice.

Având în vedere timpul scurt pe care îl avem la dispoziţie, consider oportună o continuare a proiectelor asumate de România, în joc fiind acordul de împrumut cu Uniunea Europeană, FMI, Banca Mondială şi alţi finanţatori internaţionali. Altfel, am lua-o de la capăt: alt guvern, alte măsuri de echilibrare bugetară şi o altă tentativă de a repune pe rol acordul de împrumut care va fi, fără îndoială, întrerupt.

Domnul Constantin Chirilă:

"Rasele de bivoli din Transilvania sunt pe cale de dispariţie"

În România, în zona Transilvaniei, există o tradiţie în ceea ce priveşte creşterea bubalinelor (bivoli) pentru lapte şi carne, iar perspectivele acestei specii ecologice sunt mari şi mult prea puţin exploatate.

Din informaţiile pe care le deţin, în ţara noastră situaţia actuală a gospodăriilor unde se mai cresc încă bivoli este destul de precară, crescătorii de bubaline fiind în general oamenii în vârstă care nu mai au nici resurse fizice şi nici financiare pentru a continua să crească această specie de animale. În plus, preţul pe care îl primesc pe litru de lapte este mult prea mic şi descurajator, nu li se acordă subvenţii, iar fabricile de procesare a laptelui de bivoliţă sunt extrem de puţine. În acest context, numărul bivolilor în ţara noastră este în continuă scădere, fiind imperios necesar luarea unor măsuri şi găsirea unor soluţii care să ducă la salvarea acestei specii de la dispariţie.

Rasa românească de bubaline (omologată în anul 1987) a parcurs în ultimii 30 de ani o evoluţie numerică pronunţat descrescătoare. Este suficient să menţionez că efectivul total de bubaline actual (24 mii capete) a scăzut faţă de anul 1980 (228 mii capete) cu peste 89%, cea mai mare parte fiind astăzi concentrată în judeţele din centrul şi partea de nord-vest a Transilvaniei.

De altfel, începând cu 1995, specia sus menţionată nu mai este consemnată în nicio situaţie statistică a statului român, respectiv în cele ale FAO. La toate acestea se mai adaugă şi exportul nerecomandat de juninci şi bivoliţe în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană (Anglia, Italia, Germania, Franţa, Elveţia, Ungaria etc.), în ultimii 15 ani numărul acestora depăşind 50 de mii.

În vederea conservării speciei şi respectiv a rasei mai sus menţionate, se impun câteva măsuri de mare urgenţă, dintre care cele mai stringente consider că sunt următoarele:

• nominalizarea şi tratarea speciei sus-menţionate ca atare;
• acordarea tuturor subvenţiilor prevăzute pentru rasele de taurine şi pentru rasa românească de bubaline;
• acordarea indemnizaţiei şi subvenţiilor de conservare a speciei, respectiv a rasei, acordată pentru bivoliţele înscrise în registrul genealogic.

Prin această declaraţie politică doresc să trag un semnal de alarmă instituţiilor abilitate ale statului care trebuie să sprijine rezolvarea problemelor legate de specia sus-menţionată.

Domnul Ioan Cindrea:

Unde sunt mult trâmbiţatele măsuri active ale Guvernului "BOCSESCU" pentru redresarea economică a României, enunţate la începutul anului?

Salarii reduse cu 25% pentru bugetari, pensii reduse cu 15%, plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 600 ron, sunt în opinia puterii soluţiile cele mai viabile şi la îndemână pentru a scoate România din criză, soluţii inovatoare şi devastatoare social, pe care încă nimeni în Europa nu a îndrăznit şi nu a avut curajul să le aplice.

Ca şi când toate acestea nu ar fi de-ajuns, puterea, vector al matrapazlâcurilor, şi-a dovedit încă o dată excelenţa şi competenţa în hoţie şi imoralitate propunând modificarea plafonului maxim pentru atribuirea contractelor fără licitaţie (aşa-zisa atribuire directă de contracte cu dedicaţie) de la 15.000 euro la 50.000 euro. În prezent, circa 40% din banii publici se duc în buzunarul clientelei politice, pe principiul "noi dăm, noi împărţim şi tot la noi ajung", datorită numeroaselor acte adiţionale ulterior încheiate la contractele de lucrări publice ale statului, precum şi a facturilor umflate depuse la dosarul de decont, după crezul politic al PDL: măsuri represive pentru populaţie, conjugate cu alocarea de bani publici suplimentari pentru clientela de partid.

Puterea a identificat modelul economic de ieşire din criză a României: buzunăritul cetăţenilor. Pentru că ea nu are ce pierde, nici măcar rânjetul, hoţia, cinismul şi imoralitatea.

Membrii guvernului actual uită că există pensionari în nevoie, angajaţi la stat, care trăiesc la limita subzistenţei, studenţi care riscă să rămână fără burse de studiu, copii care fac primii paşi în viaţă şi care, dincolo de educaţia de la părinţi, trebuie să se integreze în societate, sau oameni bolnavi internaţi în spital care, în mod normal, ar trebui să beneficieze de o asistenţă socială şi medicală din acel fond la care personal au cotizat pe perioada activităţii lor profesionale.

Din păcate, guvernanţii au uitat de utilitatea funcţiei, închişi între pereţii cabinetelor ministeriale se cred infailibili şi atotştiutori şi pot trăi în afara regulilor statului, după bunul lor plac. De dragul funcţiilor pe care le au, sacrifică pe toţi cei care se află în afara familiei proprii, ca şi cum nu ar mai avea semeni. Au uitat de unde au plecat şi de oamenii care i-au votat să ajungă în aceste funcţii. Minciuna şi ipocrizia reprezintă filozofia lor politică şi stau cu vodă la masă.

Prin aceste acţiuni ale lor îşi dovedesc încă odată brutalitatea şi sălbăticia împotriva cetăţenilor acestei ţări. Se cred atotputernici şi cred că se pot juca cu viaţa oamenilor printr-o singură iscălitură pe un act guvernamental.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Defrişarea pădurilor"

Efectul defrişărilor masive din ultimii ani ne afectează pe toţi, indiferent dacă locuim în mijlocul unui oraş sau la marginea unei păduri: poluare, alunecări de teren, schimbări climatice majore. Cu toţii contribuim la această distrugere, conştienţi fiind de răul ce ni-l producem şi nu e de mirare că în multe zone de deal şi de munte pădurile parcă se topesc. Pe lângă fenomenele naturale foarte vizibile la care se mai adaugă seceta, gerul, incendiile, alunecările de teren, căderile de grindină, pădurile din România resimt efectul global al schimbărilor climatice de mediu. Peste jumătate dintre ele sunt supuse unui efect lent de uscare anormală a arborilor.

Preţul scăzut al lemnului în ţară stimulează exportul şi încurajează exploatările, de cele mai multe ori ilegale. Acesta este unul dintre factorii care periclitează viitorul pădurilor din România. In România, ecologiştii sunt consideraţi încă visători, în vreme ce Occidentul a transformat ecologia într-un crez, o datorie faţă de echilibrul şi armonia naturii.

Prima condiţie pentru a rezolva această problemă ar fi să admitem că ea există şi că pădurile României dispar pe zi ce trece. În ţara noastră, omul vede în pădure doar un cont în bancă, iar consecinţele le suportăm cu toţii. Sărăcirea în continuare a ecosistemului forestier va duce la dezechilibre ecologice foarte grave, ca degradarea terenurilor. Fără păduri şi vieţuitoarele lor, va dispărea o resursă capitală pentru turism, căci peisajul montan şi cel al staţiunilor vor suferi mutilări irecuperabile.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Măsuri imediate pentru relansarea economică a ţării"

Doamnelor şi domnilor colegi voi detalia câteva dintre măsurile urgente pe care România trebuie să le adopte, în regim de urgenţă, pentru evitarea colapsului economic şi social.

1. Modificarea legii evaziunii fiscale concomitent cu modificarea legii responsabilităţii funcţionarului public, în sensul înăspririi pedepselor pentru evaziune, termen definit exact în lege, şi al atragerii răspunderii pentru funcţionarul care o aplică incorect sau discreţionar. Solicităm retragerea OUG privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale propusă de Guvern şi discutarea în regim de urgenţă a unei noi legi privind combaterea evaziunii fiscale de orice fel. Actuala OUG este plină de inexactităţi, de prevederi prin care deciziile se vor lua prin ordin al preşedintelui ANAF sau al ministrului finanţelor. Această ordonanţă poate fi uşor folosită ca un instrument de presiune şi de intimidare deoarece nu este explicită. În acelaşi timp, această ordonanţă poate bloca şi mai mult economia prin prevederile legate de răspunderea administratorilor privind neanunţarea insolvenţei în cazul debitelor către buget, fără să ţină seama de creanţele pe care le are statul faţă de companii.

2. Instituirea unui sistem fiscal motivant pentru mediul privat care să stimuleze înfiinţarea de firme noi, scăzând astfel numărul de şomeri de pe piaţa muncii. Crearea unor locuri de muncă prin înfiinţarea de noi firme micro, mici sau mijlocii.

Impozitarea pe profit să se facă progresiv: în primul an impozitul să fie zero; în anul al doilea, 50% din impozit (8%); în anul al treilea impozitare normală de 16 %.

În primii trei ani de la înfiinţare a IMM-urilor, salariile angajaţilor să fie impozitate cu 50% din impozitul curent. Pentru plata taxelor şi impozitelor cu 10 zile înainte de termen, firmele trebuie să primească o scădere cu 5% din cuantumul datorat, iar la plata cu 20 de zile înainte de termen să primească o reducere cu 10% din cuantumul datorat.

Plata impozitului pe profit pentru IMM-uri să se facă o dată pe an, 30% din impozitul plătit în anul fiscal trecut, urmând să se regularizeze la depunerea bilanţului fiscal în primul trimestru a anului următor.

Pentru toate firmele care au plata la zi a asigurărilor de sănătate pentru salariaţii proprii, certificatele medicale să fie plătite de Casa de Sănătate.

Anularea ordonanţei prin care s-a introdus plata de penalităţi şi dobânzi penalizatoare de 0,05 plus 5 %, respectiv 15% pe zi, pentru întârzieri mai mari de 60, respectiv 90 de zile, atâta timp cât nu se aplică şi în cazul creanţelor create de stat şi atâta timp cât plăţile se fac în medie la 90-120 de zile.

3. Taxa pe valoarea adăugată. Situaţia blocajului în rambursarea TVA, evaziunea fiscală privind plata TVA, precum şi termenele mari la care se încasează în economie justifică modificările privind regimul TVA în România. TVA să fie plătit la 30 de zile de la încasarea facturii, concomitent cu interzicerea deducerilor de către firme a facturilor de achiziţii neachitate.

TVA diferenţiat:

• 0 la medicamente;
• 5% la alimentele de bază;
• 19% la servicii şi produse;
• 30 % la produse şi servicii de lux.

Deducerea la persoane fizice a 50% din TVA-ul plătit pentru construcţii de case, locuinţe, sedii de firme, renovare şi reparaţii de case sau achiziţii de bunuri de lungă folosinţă în baza facturilor.

4. Garantarea statului pentru IMM-urile care doresc să atragă fonduri structurale.

Acordarea pe schema de minimis de 500.000 de euro a sumelor de cofinanţare necesare IMM-urilor pentru atragerea fondurilor structurale.

Simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor europene şi suplimentarea fondurilor pentru IMM-uri (axa I de competitivitate).

5. Notificarea de noi scheme de ajutor de stat în agricultură care să crească nivelul de competitivitate a sectorului agricol.

6. Modificarea legii achiziţiilor publice în scopul creşterii gradului de transparenţă, a reducerii corupţiei şi a creşterii competiţiei.

Achiziţiile publice să se facă exclusiv prin depunerea şi publicarea ofertelor pe internet. Condiţiile de adjudecare să fie clare, cuantificabile şi cunoscute. Adjudecarea să se facă în funcţie de calitate, preţ, termen de livrare, dar cu responsabilităţi precise pentru respectarea calităţii şi a termenului de execuţie.

Eliminarea din licitaţii timp de un an de zile a oricărei firme care la ultimul contract nu a respectat cel puţin una din cerinţele caietului de sarcini (calitate, cantitate, termen de execuţie) "

Eliminarea oricărei posibilităţi de a se modifica preţul prin creşterea sumei din oferta în baza căreia s-a adjudecat comanda/ proiectul.

7. Modificarea Codului muncii pentru flexibilizare, diminuarea costurilor angajatorilor şi diminuarea conflictelor de muncă datorită formulărilor interpretative.

8. Revizuirea Codului fiscal pentru eliminarea dublei taxări, a unor nedeductibilităţi, a exprimărilor inexacte, simplificarea modalităţilor de plată şi de compensare a impozitelor şi taxelor între stat şi contribuabil.

9. Diminuarea birocraţiei în instituţiile centrale şi locale pentru diminuarea cheltuielilor publice şi private.

Introducerea unor proceduri de sistem şi operaţionale noi, conform ISO 9001, şi publicarea lor, pentru cunoaşterea de către toate persoanele juridice şi fizice care interferează cu oricare dintre instituţii.

Introducerea criteriilor de performanţă şi eficienţă la nivelul fiecărei instituţii centrale sau locale. Criteriile să fie publice, alături de norma de timp pentru orice serviciu prestat "

10. Introducerea legii holdingului, după modelul european, pentru evitarea costurilor suplimentare a firmelor ce lucrează în grup.

11. Stimularea proceselor inovative, ale activităţii de cercetare, prin neimpozitarea salariilor personalului care lucrează în cercetare-inovare, aplicată în industria prelucrătoare.

12. Stimularea formării profesionale a salariaţilor şi a şomerilor, prin acordarea de stimulente angajatorilor.

Deducerea impozitelor şi taxelor pe salariile angajaţilor timp de un an, dacă parcurg o formă de şcolarizare în cadrul firmei, din totalul taxelor şi impozitelor plătite pe salariile acelei firme.

În situaţia angajării de şomeri, firma să nu plătească un an taxe şi impozite pe salarii, dacă organizează un curs de formare sau perfecţionare în cadrul firmei.

13. Stimularea investiţiilor în producţia de energie neconvenţională, prin scutirea de impozit pe profit în primul an de funcţionare

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Europa diversităţii"

Răsăritul de soare a lui Claude Monet a constituit începutul unui curent denumit în pictură impresionism, în anul 1874. În următorul secol, în 1950, la începutul lunii mai, un alt Monnet, dar având prenumele Jean, va impresiona lumea cu un nou curent, denumit de cel integrare. Robert Schumann a fost un compozitor şi pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori, contribuind la dezvoltarea romantismului primei jumătăţi a secolului XIX. Robert Schuman, ministrul de externe francez, propune Franţei şi Germaniei şi oricărei alte ţări europene care vor să li se alăture punerea împreună a resurselor de cărbune şi oţel ("Declaraţia Schuman"), în 1950.

Acestea sunt fericitele coincidenţe de nume ale unor personalităţi culturale şi politice care au marcat arta şi harta istoriei secolelor XIX, XX şi XXI, alături de ei situându-se, spre cinstea românilor, şi câteva nume de conservatori: Eminescu, Titu Maiorescu etc.

Cei doi artizani ai construcţiei europene - Robert Schuman şi Jean Monnet - afirmau că integrarea ţărilor europene trebuie să înceapă prin integrarea culturală.

Apropierea şi unirea oamenilor se face, aşadar, în primul rând, prin cultură şi abia apoi economic, acest fapt fiind confirmat de toate marile valori româneşti care nu au avut nevoie de paşaport european pentru a se integra în familia spiritualităţii continentului nostru.

Am putea spunea că, din punct de vedere cultural, suntem aproape integraţi în Europa, cu menţiunea că avem obligaţia morală să ne conservăm şi să ne promovăm valorile.

Europa subvenţionează proiecte care încurajează dialogul cultural şi coproducţiile. În general, este nevoie de opt state care să coopereze, din care jumătate să fie state membre "noi", pentru a obţine o subvenţie. Dar bugetul rămâne foarte limitat. Cultura rămâne doar 0,04% din bugetul general UE.

Problema principală este locul culturii în societate. Oamenii sunt uimiţi de lipsa de cunoaştere a Europei de către cetăţeni, dar nu numai prin publicitate şi presă se simt oamenii europeni, ci şi prin practici comune. Vibrând împreună într-o sală de concert sau într-un muzeu - chiar dacă nu vorbim aceeaşi limbă - ne simţim mai aproape unii de ceilalţi.

Această "Europă a diversităţii" este un experiment unic din multe puncte de vedere. Unele date statistice dovedesc cât de eterogene sunt cele 27 state ale Uniunii Europene şi ce mare realizare este "unitatea lor în diversitate".

Dar prin eterogenitatea cea mai surprinzătoare se remarcă România, între moţiuni şi alianţe conjuncturale, între discursuri trâmbiţate într-o engleză pocită de un preşedintele lipsit de maniere şi civilitate, fiind într-o permanentă stare conflictuală.

Preocupaţi de proiectele noastre care să aducă bunăstare acestui popor, noi, conservatorii, suntem indignaţi de practicienii acestei politici de mahala pe care o exportăm la Bruxelles, şi propunem ca întreaga clasă politică să treacă printr-un minim proces de culturalizare, modelul pe care-l propunem spre adoptare pentru a fi acceptaţi ca europeni fiind modelul conservator.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Sunt împotriva măsurilor de austeritate asumate de către Guvern"

Populaţia României a scăzut în ultimele două decenii de la 23,2 milioane în 1990 la 21,4 milioane în 2009. Acest declin se datorează scăderii natalităţii, creşterii mortalităţii şi migraţiei externe. Rata brută a natalităţii în 1989 era de 16% şi a ajuns în 2009 la aproximativ 10%. Rata brută a mortalităţii a crescut de la 10,6 în 1990 la circa 12% în 2009. Structura pe vârste a populaţiei a fost afectată negativ, astfel că ponderea cetăţenilor de vârstă mai mică de 30 de ani a scăzut de la 46% în 1990 la sub 35% în 2009. Calitatea învăţământului românesc a suportat o degradare fără precedent datorită nenumăratelor disfuncţionalităţi manageriale.

Calitatea asistenţei medicale şi a actului medical a scăzut datorită precarităţii finanţării, dar şi a managementului de sistem. Populaţia ocupată şi numărul de salariaţi a înregistrat o scădere majoră. S-a ajuns de la 10,8 milioane populaţie ocupată în 1990 şi 8,156 milioane de salariaţi, la 9 milioane populaţie ocupată şi 4,368 milioane de salariaţi în 2009.

România este dezindustrializată, numărul de salariaţi din industrie scăzând de la 3,846 milioane în 1990 la 1,3 milioane în 2009. Ponderea salariaţilor în total populaţie ocupată a scăzut de la 75,4% în 1990 la 48,4% în 2009, iar ponderea salariaţilor din industrie în raport cu totalul salariaţilor a scăzut de la 47,1% în 1990 la 28,9% în 2009. În acest context regresiv, când s-a instalat o acută subocupare a forţei de muncă şi, pe de altă parte, o excesivă birocraţie dublată de cel mai înalt nivel al corupţiei, când numărul pensionarilor (deci a celor cu venituri mici) a crescut de la 3,679 milioane în 1990 la 5,679 milioane în 2009, rezultă în mod evident că procesul de dezvoltare economică, socială şi culturală a ţării noastre implică riscuri majore cu acest mod de guvernare.

incompetenţa, indecizia, imoralitatea celor care conduc ţara reprezintă factori determinanţi ai stării critice în care ne aflăm, dar mai ales reprezintă factori majori de risc pentru viitor. Din acest motiv "schimbarea la faţă "a României este absolut necesară.

Acest lucru nu se poate realiza fără implicare, responsabilitate, competenţă şi moralitate. Orice altceva ar acutiza actuala criză. Decizia aberantă a Guvernului de amputare a pensiilor, salariilor şi ajutoarelor sociale şi lipsa de măsuri active pentru economia privată dovedeşte cu prisosinţă că actuala guvernare nu deţine calităţile mai sus invocate. Accentuarea recesiunii va duce la creşterea şomajului cu toate implicaţiile lui în partea socială şi va accentua comportamentele deviante, munca la negru, evaziune fiscală, agricultura de subzistenţă, migraţia forţei de muncă calificată.

Partidul Conservator spune NU pachetului legislativ pe care îl asumă Guvernul şi propune un pachet de măsuri cu aplicare imediată şi cu efecte cumulate pe termen scurt, mediu şi lung, dar şi măsuri pentru o mai bună utilizare a fondurilor europene.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Reducerea salariilor din sectorul bugetar şi a pensiilor plătite din sistemul asigurărilor sociale de stat"

Guvernul intenţionează să-şi asume răspunderea în faţa Parlamentului cu privire la un proiect de lege privind stabilirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. În esenţă, prin proiectatul act normativ, Executivul în funcţie al României îşi propune să diminueze cu 25% toate veniturile salariale şi asimilate, plătibile din bugetul de stat şi, respectiv, cu 15% pensiile plătibile din bugetul asigurărilor sociale de stat. Iar motivaţiile economice sunt aparent de necontestat: necesitatea restabilirii echilibrului bugetar al ţării noastre, diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor publice şi, nu în ultimul rând, ieşirea României din criza economică în care se găseşte.

Rămâne însă problematic temeiul juridic la care intenţionează a se raporta Guvernul în încercarea sa de a legitima măsura reducerii salariilor şi a pensiilor plătite din resurse ale bugetului consolidat al statului; este vorba despre art. 53 din Constituţia României. Acest text are următorul conţinut:

"(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii".

Justificarea constituţională de care Guvernul de azi al României încearcă să se prevaleze spre a determina, pe calea unei legiferări excepţionale, o scădere cu 25% a salariilor personalului bugetat şi cu 15% a pensiilor din sistemul public este neconvingătoare. Putem fi de acord cu raţiunile economice care au determinat Guvernul să recurgă la astfel de măsuri, însă climatul legislativ contemporan obligă Executivul din România, în această privinţă, la o libertate de mişcare extrem de redusă.

Din capul locului, nu poate fi omis faptul că România este parte la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la Protocoalele adiţionale, între care - pentru subiectul abordat - de importanţă majoră ni se înfăţişează a fi Protocolul nr. 1 la Convenţie privitor la Protecţia proprietăţii. Potrivit acestui din urmă text, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."

În jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor a fost stabilit faptul că noţiunea generică de "bun" acoperă şi dreptul unei persoane asupra unei creanţe inclusiv a uneia de natură salarială; dreptul de a fi beneficiar al unei prestaţii sociale pentru persoanele fără nici un venit; dreptul la o pensie de bătrâneţe; dreptul la o pensie pentru văduvi. În alţi termeni, în optica instanţei de contencios european umanitar, noţiunea de "bun" are un înţeles extrem de larg şi încorporează orice interes al unei persoane de drept privat, care are o valoare economică.

În faţa cerinţelor normative şi a notelor jurisprudenţiale mai sus arătate, credem că Guvernul României nu poate aduce atingere salariilor şi, respectiv, pensiilor în plată fără respectarea dispoziţiilor art. 15 paragrafele 1 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit art. 15 paragraful 1 din Convenţie, în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de Convenţie, "în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional".

Invocarea de către Guvern a nevoii restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu se poate constitui într-un veritabil temei pentru a legitima reducerea salariilor şi a pensiilor plătibile din resurse ale bugetului public.

Din punctul meu de vedere, criza economică, un prea ridicat cuantum al cheltuielilor publice ori dezechilibrul bugetar nu sunt circumstanţe anume prevăzute în cuprinsul art. 53 din Constituţia României şi nici nu credem că pot fi asimilate cu situaţiile excepţionale menţionate în cuprinsul acestui text fundamental.

În contextul mai sus descris, în legătură cu atitudinea Guvernului faţă de diminuarea drastică a salariilor şi a pensiilor plătibile din fonduri publice, credem că se ridică o primă majoră întrebare: Recurgând la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, spre a-şi motiva demersul cu implicaţii exclusiv economice, oare Guvernul României nu ar fi trebuit să se asigure că, în prealabil, pe teritoriul ţării ar fi trebuit să fie instituită starea de asediu ori cea de urgenţă?

Diminuarea cu 25% a salariilor şi cu 15% a pensiilor plătibile din fonduri bugetare poate determina, după caz, salvgardarea democraţiei constituţionale, conservarea instituţiilor statului de drept ori menţinerea sau restabilirea stării de legalitate? Un astfel de demers este apt să înlăture perspectiva unui dezastru ori a unui sinistru sau să limiteze ori să înlăture efectele deja produse ale unor astfel de evenimente?

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Măsuri în vederea unei mai bune utilizări a fondurilor europene"

În viziunea mea, câteva sunt măsurile care trebuie implementate de urgenţă pentru accesul imediat la finanţarea europeană a proiectelor româneşti.

Transferul fondurilor europene de la pilonul întreprinderilor mari spre pilonul IMM-urilor şi alte măsuri pentru sprijinirea IMM-urilor

a. Fondul European de Investiţii va gestiona cele 100 de milioane de euro din programul JEREMIE, dedicat întreprinderilor mici si mijlocii. Fondurile vor fi utilizate pentru dezvoltarea pieţei de garantare a creditelor pentru IMM-uri şi respectiv a fondurilor de investiţii (venituri, capital), având astfel un efect pozitiv asupra posibilităţilor IMM-urilor de a-şi finanţa activităţile de dezvoltare.

Fondul de participare JEREMIE este blocat în prezent (nu s-a agreat banca colaboratoare), deşi trebuia deschisă schema în perioada 2008-2009. Prin urmare, 100 milioane de euro pentru alocaţii pentru cofinanţarea IMM-urilor care accesează fondurile structurale sunt blocaţi.

IMM-urile renunţă la proiectele europene datorită lipsei de cofinanţare sau datorită lipsei de acces la credite pentru asigurarea cofinanţării.

b. Măsurile pentru crearea de poli de competitivitate sau integrarea întreprinderilor în lanţuri de furnizori sau clustere nu s-au deschis niciodată. Alocarea totală a acestor măsuri este de 450 milioane euro. Aceşti bani ar putea fi redistribuiţi către o nouă măsură pentru întreprinderile mari şi către schemele de finanţare pentru IMM-uri.

În cazul realocărilor de sume în cadrul aceleiaşi axe nu trebuie decât cerut avizul Comitetului de Monitorizare, fiind o procedură uşor de urmat.

c. Accelerarea proceselor de programare şi evaluare a proiectelor pentru IMM-uri.

Deşi se invocă la nesfârşit lipsa personalului necesar pentru derularea proceselor de accesare a fondurilor structurale de către Autorităţile de Management, acestea nu ar trebui să fie afectate de măsurile "anticriză", respectiv reducerea personalului sau reducerea veniturilor personalului deoarece pentru AM-uri exista un program special care trebui să asigure accesarea cu succes a fondurilor structurale. Prin urmare, Autorităţile de Management deţin toate instrumentele necesare pentru derularea cu succes a programelor cu finanţare nerambursabilă. Dacă nu se găseşte ca fiind oportună externalizarea serviciilor din cadrul AM-urilor, măcar un procent de 50% din alocarea financiară să fie redistribuit către IMM-uri.

d. Amânarea termenului de plată a TVA la facturările emise de către furnizori a societăţilor care implementează proiecte cu finanţare nerambursabilă până la momentul intrării proiectului în perioada de exploatare.

IMM-urile, în proiectele cu finanţare nerambursabilă, îşi iau angajamentul creării locurilor de muncă şi asigurării unei funcţionări economice pe o perioadă de cel puţin 5 ani. Prin urmare, având în vedere avantajele finanţării acestor tipuri de proiecte (care asigură creşterea locurilor de muncă) se impune acordarea unor facilităţi pentru creşterea atractivităţii depunerii de proiecte. Această amânare la plata a TVA-ului pentru investiţii cu finanţare nerambursabilă, cu siguranţă va creşte interesul companiilor, deblocându-se astfel situaţia actuală, în care IMM-urile nu mai fac investiţii.

e. Demararea de programe europene de reconversie profesională în scopul realizării unei plase de siguranţă pentru bugetarii disponibilizaţi.

Prin acordarea de finanţare europeană (în cadrul POS DRU) pentru Serviciul Public de Ocupare (SPO) se urmăreşte creşterea calităţii şi eficienţei serviciilor furnizate către ANOFM pentru a asigura:

• corelarea ofertei cu cererea de forţa de muncă;
• pentru a asigura o asistenţă personalizată persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi acelora care aparţin grupurilor vulnerabile;
• creşterea competenţelor profesionale ale personalului implicat în furnizarea acestor servicii;
• îmbunătăţirea cooperării SPO cu alte organizaţii şi organisme active pe piaţa muncii, cu autorităţile publice locale şi cu furnizorii de educaţie şi de formare profesională, precum şi pentru a oferi servicii de consiliere profesională de înaltă calitate pentru dezvoltarea carierei.

Propun unele măsuri imediate în sensul că Autoritatea de Management a programului POSDRU (în contextul crizei actuale) să deschidă măsurile pentru Serviciul Public de Ocupare. Conform calendarului orientativ se deschid măsurile doar pe grant (max 500.000 euro/proiect) în iunie, acest lucru este însă incert. Pentru anul 2010 nu se prognozează deschidere sesiunilor pentru proiecte de tip strategic (max. 5.000.000 euro/proiect). Prin urmare, nici anul 2010 nu va reprezenta un an în care poate creşte gradul de absorbţie pe axa indicată, promovarea implicării active a personalului SPO pentru accesarea fondurilor disponibile.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Agroturismul românesc în declin"

Aduc, pentru a nu ştiu câta oară, în discuţie problematica agroturismului autohton. Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice - artă populară, etnografie, folclor, tradiţii, vestigii istorice - un cadru natural armonios îmbinat cu un fond peisagistic variat şi pitoresc. Toate acestea sunt valenţe ale turismului rural românesc, în mod special. Agroturismul românesc este un important mijloc de atracţie turistică reprezentat printr-o gamă largă şi diversificată: ţesăturile decorative, costumele populare, sculpturile în lemn şi piatră, pictura pe sticlă sau lemn, vopsitul ouălor, împletiturile din nuiele şi, totodată, muzica populară şi dansurile româneşti. Agroturismul poate fi stimulent pentru dezvoltarea locală în multe zone rurale.

Acest sector permite dinamizarea activităţilor economice tradiţionale şi valorificarea particularităţilor culturale locale, oferind în acelaşi timp locuri de muncă şi stăvilind astfel exodul rural pe care societatea românească îl deţine. Trebuie amintit faptul că, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumită zonă, este necesar să se verifice existenţa unui flux de turişti care să viziteze zona respectivă. Pentru ca turiştii să vină, e nevoie mai întâi să existe posibilitatea de cazare. Dacă nu se procedează aşa, vor exista numai fluxuri de turişti care nu vor contribui la dezvoltarea bogăţiei zonei, ci numai vor utiliza resursele fără altă posibilitate de a oferi beneficii importante pentru comunitate.

Spaţiul rural, cealaltă componentă a produsului turistic, este mult mai dificil de definit. În general, putem aprecia că spaţiul rural este un spaţiu cultural rezultat din relaţia dintre natură şi activitatea umană de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurală, urmele activităţii productive legate de sectorul primar, cum ar fi clădirile, modificările peisajului sau amenajarea şi dezvoltarea teritoriului sunt încă prezente şi active.

La nivel comunitar există interes sporit pentru dezvoltarea turismului rural şi pentru capacitatea acestuia de a diminua o parte din efectele dăunătoare ale politicii agrare ale Uniunii Europene, prin protejarea moştenirii din zonele rurale ale continentului şi pentru a îmbunătăţi pretutindeni rezultatele turismului rural. Agroturismul nu s-a născut într-o formă spontană, ci a fost creat în urma cercetărilor şi proiectat de guvernele şi ministerele agriculturii şi turismului din ţările Comunităţii Europene, pentru a da răspunsuri la o serie de probleme create de situaţia zonelor rurale, şi anume: reducerea puternică a veniturilor agrare, abandonarea agriculturii, noua cerere de servicii privind mediul, precum şi stabilitatea populaţiei. Ţări precum Franţa, Germania, Austria sau Italia au încurajat dezvoltarea agroturismului, iar experienţa lor în acest domeniu este de ordinul zecilor de ani.

Domnul Dorel Covaci:

"Ziua copilului, sub auspicii mai puţin favorabile în 2010"

Prima zi a lunii iunie nu a fost parcă la fel de frumoasă ca alte dăţi. Îngrijoraţi de traiul zilei de mâine, părinţii au lăsat în plan secundar cadourile, zâmbetele şi jocurile cu care îi obişnuiau pe cei mici, într-o zi specială, dedicată numai lor.

Banii sunt puţini, spre deloc; în atmosferă planează pericolul pierderii locurilor de muncă. Aproape nimeni nu se mai gândeşte la bucuria copiilor. Prioritară e obţinerea hranei, a medicamentelor, satisfacerea nevoilor de la baza piramidei. Se gândeşte şi se acţionează în termeni de balans la linia de plutire, pe un orizont de timp cât mai lung. Bucuria a devenit un lux, pe care cu greu o mai putem întreţine şi finanţa. Suportul bănesc alocat dreptului la fericire, pe care obişnuiam, cel puţin, să îl pretindem, nu mai există. Se aspiră acum în punga milei pentru guvern şi pentru nevoile acestuia, în continuă creştere.

Cu capetele plecate şi umerii aduşi de griji, părinţii îşi strigă cu obidă neputinţa. Teama, furia, deznădejdea nu mai lasă loc şi altor sentimente. Bugetul de stat e în zdrenţe, ba chiar ruşinos de gol. Nu mai sunt bani, nici măcar pentru tratamentele şi operaţiile copiilor foarte bolnavi, a căror viaţă atârnă de un fir de păr. Zeci şi zeci de spitale se află deja în incapacitate de plată, cu rezervele de medicamente şi materiale complet golite. Viaţa este suma unor necesităţi variabile, cu trend continuu crescător, uşor satisfăcute în prezenţa banilor. Fără elementul comun, banul, rezultatul dă cu minus.

Sunt asigurări certe că sumele pentru cointeresare şi sprijin acordat creşterii copiilor, din partea statului, se vor reduce drastic. Actualii guvernanţi nu mai consideră o prioritate sporirea natalităţii, a generaţiei tinere, altădată supranumită apoteotic viitorul ţării, poate pentru că însuşi viitorul, aşa cum l-au desenat mai marii, li se prefigurează în nuanţe opace, obscure, tenebroase. Guvernanţii nu mai acordă sprijin nici pentru încurajarea tinerilor de a-şi întemeia o familie, pentru că nu mai cred nici ei, la rândul lor, în viitorul naţiei române. Nu mai doresc decât filoane de bogăţie fără număr pentru procurarea satisfacerii necesităţilor-sugativă şi favorizarea clienţilor politici-paraziţi.

Că mai există un viitor sau nu, câţi dintre români vor mai trăi să-l vadă? Acum se lansează fraze stereotipate, cum că cine şi-a făcut copii să şi-i crească. Poate fi adevărat, dar, în orice ţară civilizată, minimul nivel de supravieţuire trebuie asigurat şi garantat unor copii nevinovaţi. Altfel, cu noua politică asumată a guvernanţilor nu vom ajunge decât o Românie fără români, într-un trend de exterminare a celor cărora soarta le-a surâs mai puţin. Într-o ţară în care elitele au luat drumul bejeniei, în speranţa unei vieţi mai bune, fără o generaţie nouă, proaspătă şi speranţa pe care o poate insufla aceasta, toate vor fi în zadar. Chiar dacă vom răzbate greutăţile, va fi în van, căci pentru cine ne vom fi zbătut? Fără un suflu nou, o boare de altceva vom deveni o ţară de hoţi, leneşi, mediocri, care se vor călca în picioare, în numele supravieţuirii şi afirmării superiorităţii spiritului de clasă.

De această dată, invocarea securităţii naţionale se poate avansa, în contextul problemelor copiilor, copilăriei şi a viitorului în care credem şi ne punem speranţa. Viitorul nostru decent şi demn este prioritate naţională şi îl desluşim, atât cât se poate, doar în ochii copiilor noştri. Bunăstarea şi fericirea lor este cea mai inspirată şi raţională investiţie pe care o putem face, de aceea ei sunt ultima redută pe care trebuie s-o apărăm, acum când guvernul şi-a înfrânt şi scrupulul minimal, acela de a lua de la gura copiilor.

Domnul Dorel Covaci:

"Din viaţa românilor din afara graniţelor ţării"

Comunitatea românească din Ungaria, care după 1990 a devenit activă, în principal, în recunoaşterea identităţii de români, aşezată de-a lungul graniţei de vest a României, localităţile în care locuiesc români au devenit centre ale manifestărilor ce vizează limba, tradiţia şi spiritualitatea românească. Amintind aici localităţile Gyula, centrul cultural administrativ şi religios al românilor din Ungaria, unde funcţionează autoguvernarea pe ţară a românilor din Ungaria, centrul de informare şi documentare al românilor, Episcopia Ortodoxă Română, singurul liceu cu limba de predare în limba română (Liceul Nicolae Bălcescu), Chitighaz, Micherechi, Aletea, Otlaca Pusta, Cenadul Unguresc, Batania şi altele.

Pe lângă autoguvernarea pe ţară a românilor din Ungaria, formă statală de organizare, există mai multe organizaţii neguvernamentale printre care cea mai reprezentativă este Uniunea Culturală a Românilor, formată din câţiva intelectuali români din Ungaria, dar care menţin tot timpul o stare de disensiune, de neînţelegere între forma organizată şi cea nonguvernamentală.

Uniunea Culturală a Românilor are şi o publicaţie "Foaia Noastră", finanţată atât de Bucureşti, cât şi de guvernul maghiar, iar Autoguvernarea "Cronica", finanţată de Guvernul maghiar.

Activităţile reprezentative sunt organizate de Autoguvernarea la nivel naţional cât şi cel local, multe din ele devenind tradiţionale şi privesc cultura, tradiţia, limba, şcolile, precum şi legăturile culturale cu România.

Un rol important în unitatea românilor din Ungaria, prin promovarea românismului, îl are Biserica Ortodoxă Română condusă de Ps Siluan, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române, şi un grup de preoţi, parte veniţi din România, parte născuţi în Ungaria.

În jurul Bisericii se adună în principal românii, se organizează manifestări tradiţionale care se desfăşurau pe lângă biserici cu mii de ani în urmă şi care între timp au fost interzise: Hramul bisericilor, Ruga satului. Preasfinţia sa Siluan reuşeşte să menţină Biserica în centrul preocupărilor românilor de acolo, luptă pentru unitatea românilor, fiind imparţial în disensiunile dintre autoguvernare şi organizaţiile neguvernamentale, în mod special Uniunea Culturală a Românilor.

Din păcate, în şcolile româneşti, deşi oficial este limba de predare română, se învaţă limba maghiară deoarece copiii vor urma licee maghiare, învăţământul superior, de asemenea. Cei care urmează Liceul în limba română "Nicolae Bălcescu" sunt puţini la număr, doar o parte studiază în România cu burse, de regulă provin din familii fără posibilităţi materiale şi de multe ori şi-au exprimat nemulţumirea că li se impun anumite centre universitare din ţară şi nu acolo unde doresc.

A fost o problemă şi încă mai este preluarea de către Autoguvernarea pe ţară de la primăriile locale a învăţământului în limba română, acţiune la care s-au opus Uniunea Culturală a Românilor şi cadrele didactice, temându-se că vor suferi din punct de vedere financiar şi nu vor beneficia ca toate şcolile din Ungaria de dezvoltare a învăţământului. Problema a ajuns şi în instanţă.

O altă problemă care a rămas nerezolvată a fost dorinţa românilor, a Bisericii Ortodoxe Române de a ridica o statuie a lui Andrei Şaguna în faţa catedralei Sf. Nicolae din Gyula. S-au opus grupuri naţionaliste din Gyula, problema urmând să fie rezolvată între cele două guverne, român şi maghiar. Catedrala Ortodoxă Română din Gyula, proprietate a Bisericii Ortodoxe Române, centrul vieţii religioase şi spirituale române, vizitată până acum de toţi foştii preşedinţi şi actualul Preşedinte al României, este într-o stare necorespunzătoare, se degradează, de fapt, ea reprezentând simbolul românesc de acolo. Se impun lucrări de schimbare a pardoselii, de eliminare a igrasiei şi refacerea picturii interioare. Cereri pentru atribuire de fonduri s-au făcut către Guvernul României, Patriarhia Română, dar fără răspuns. De asemenea, în satele în care locuiesc români mai dăinuie biserici româneşti şi aici se impun reparaţii. De la Guvernul Ungariei nu se primesc fonduri, enoriaşi sunt puţini, singura soluţie este ajutorul României.

Există dorinţa de a face din Palatul Gojdu de la Budapesta un centru ortodox românesc, dar şi aici, din lipsă de fonduri, lucrările stagnează (Biblioteca Gojdu, amenajarea Centrului Cultural Ortodox, a exteriorului clădirii, proprietate a Bisericii Ortodoxe Române).

De asemenea, pentru cunoaşterea culturii, tradiţiei, a limbii din ţara mamă se impune intensificarea vizitelor taberelor pentru tineret, alte activităţi de cunoaştere atât de dorite de unii din Ungaria. Există o bună colaborare în acest domeniu cu zona Făgetului, în special cu organisme neguvernamentale: Fundaţia Augusta, Asociaţia Culturală Făgeţeana, cu domnul profesor Ioan Gh. Oltean şi cu fostul primar Dorel Covaci, actual deputat.

Din păcate, colaborările cu alte judeţe sunt de regulă unilaterale şi se aşteaptă doar ca românii să fie invitaţi să participe la manifestările din Ungaria, fără să ofere reciprocitate. Aceste activităţi sunt coordonate, în principal, de Autoguvernarea pe ţară şi Episcopia Ortodoxă.

În ceea ce priveşte românii din Serbia, problemele sunt mult mai complicate în special în Serbia de Răsărit şi Valea Timocului, unde românii îşi caută identitatea. Există o multitudine de organizaţii neguvernamentale de diferite orientări, în special spre partidele politice, unele care se declară româneşti, altele vlahe. S-a constituit şi a fost recunoscut Consiliul Naţional al Rumânilor (vlahilor) de către Guvernul Serbiei. o mare majoritate a românilor de aici au acceptat această denumire în scopul de a obţine fonduri şi de a fi un pas spre recunoaşterea existenţei românilor în această zonă. Şi aici a existat sprijin unilateral din partea Guvernului României, s-a dus politica "primul venit, primul servit", fără a se vrea o cunoaştere reală a modului în care sunt folosiţi banii proveniţi din România. Un rol important în comunitatea românească de aici l-a avut Dusan Parvulovici, fost preşedinte al organizaţiilor româneşti din Serbia de Răsărit şi Valea Timocului, dar care, în cele din urmă, a fost înlăturat pentru că promova prea mult românismul.

A funcţionat un program de televiziune în limba română finanţat de Institutul Cultural Român, dar finanţarea s-a oprit şi totul a luat sfârşit.

Biserica Românească, reprezentată de preotul protopop Boian, este mereu în ochii şi acţiunea organelor de ordine şi nu se acceptă construirea de noi lăcaşe de cult româneşti, deşi românii doresc.

Problemele sunt complexe aici şi disensiunile atât de puternice dintre grupările româneşti sunt necunoscute de cei din ţară şi, acţionându-se haotic, ele se adâncesc. În Voievodina, disensiunile între grupări, organizaţii neguvernamentale şi Consiliul Naţional al Românilor sunt la ordinea zilei, în principal situându-se C.R.I. care a profitat de fonduri substanţiale din România, ceea ce a dus la dezbinare şi la neîncredere între oameni.

Ridicarea vizelor dă posibilitatea apropierii de România şi, în special, în spaţiul cultural. Aici există legături deosebite culturale cu centrul de la Făget, schimburi culturale, tabere, învăţarea limbii române pentru românii din pe Valea Timocului, cu resurse proprii fără sprijin guvernamental.

Se constată şi în Serbia o acţiune românească disparată fără a se lua în considerare necesităţi urgente şi perspective în ceea ce priveşte existenţa comunităţii româneşti, învăţământ, cultură, Biserica.

Relaţiile noastre cu românii din Republica Moldova şi Ucraina au vizat în principal organizarea de tabere, participări la deniile eminesciene, şcolarizarea de tineri la şcolile romaneşti, şi aici se lasă pe seama organizaţiilor neguvernamentale, organizarea de activităţi de cunoaştere, de apropiere cu românii din aceste teritorii. Sumele alocate sunt distribuite la fel ca şi în Serbia şi Ungaria, fără o viziune clară a necesităţilor, o cauză fiind şi schimbările dese de guverne şi de orientări care bulversează şi pe românii din afară în relaţiile lor cu România, îi fac neîncrezători în capacitatea României de a veghea la cultura şi spiritualitatea românească din Diaspora.

Credem că activitatea concentrată a tuturor celor implicaţi în activităţi cu românii din afara graniţelor şi cei care dispun de fonduri aprobate de Guvern, Departamentul pentru românii din afara graniţelor, Institutul Cultural Român, poate corija haosul din relaţiile cu românii din afara graniţelor.

Orice timp pierdut, fie cât de scurt, este o grea palmă dată aşa-zisei primăveri în spiritul românesc din afara graniţelor.

Să sprijinim Diaspora română chiar şi în aceste condiţii foarte grele! De ajutorul nostru depinde dezvoltarea relaţiilor şi buna conlucrare cu românii din afara graniţelor.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Scoaterea la lumină a economiei subterane"

Într-un moment în care criza economică europeană şi măsurile de austeritate larg aplicate la nivelul întregii Comunităţi Europene sunt pe buzele tuturor nu este suficient să ne oprim aici, fără a încerca să identificăm noi soluţii fezabile de stopare a recesiunii şi de punere din nou pe roate a economiei naţionale.

În condiţiile în care, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică sau cele ale mediul de afaceri, avem de-a face cu o economie subterană în jurul a 40% din p.i.b., iar Guvernatorul Băncii Centrale a României afirmă că evaziunea fiscală se plasează undeva la peste 20%, nu putem nega faptul că avem de-a face cu o economie subterană care capătă o amploare tot mai mare. Aceasta a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând ca statul să piardă anual între 8 şi 15 miliarde de euro, mai mult decât valoarea împrumutului contractat de la FMI şi de cel puţin patru ori mai mult decât economiile pe care Guvernul estimează că le va realiza prin aplicarea recentelor măsuri de austeritate.

Este suficient să vorbim despre agricultură, care contribuie cu 7% la formarea p.i.b. În raportul Consiliului Concurenţei, pentru cunoaşterea pieţei cerealelor de panificaţie se constată existenţa unei pieţe negre de circa 40% din totalul tranzacţiilor. În plus, potrivit reprezentanţilor mediului de afaceri, în industria alimentară evaziunea porneşte de la 20%-25% ajungând până la 70% din total. La pâine, evaziunea ajunge la 70%, la carne, până la 60%, la alcool, la peste 50%, iar la lapte şi brânză, piaţa neagra este pe la 50% din industria alimentară.

În plus, în luna martie a anului 2010, datele de la Garda Financiară arătau că evaziunea fiscală din domeniul comercializării produselor din tutun se ridicau la un miliard de euro, principalele surse fiind reprezentate de traficul de frontieră cu Ucraina şi Republica Moldova şi vânzările prin duty-free.

Cred că sunteţi de acord cu mine atunci când spun că problema evaziunii fiscale trebuie combătută ferm. Avem nevoie ca Guvernul să accelereze acţiunile de evitare a evaziunii, aceasta fiind o sursă de creştere a colectărilor la buget. De aceea, este necesar ca Guvernul să beneficieze şi de sprijinul nostru, al Parlamentului.

Apelul la cetăţeni şi la moralitatea acestora este unul oarecum firesc, dar atât timp cât legislaţia descurajează activitatea economică şi continuă să încurajeze evaziunea fiscală nu putem să ne găsim scuze. Cel mai important în momentul de faţă este să lucrăm alături de Guvern pentru combaterea evaziunii fiscale şi creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Descentralizarea spitalelor şi reducerea numărului unităţilor medicale"

Proiectele de descentralizare a spitalelor şi reducerea numărului acestora au produs reacţii aprinse în ţară, atât din partea managerilor de spitale şi a autorităţilor locale, cât şi din partea presei ori a reprezentanţilor politici. Cert este faptul că avem de-a face cu un set de măsuri care, dincolo de contextul dificil în care sunt luate, este prevăzut să aibă rezultate şi pe termen lung în ceea ce priveşte eficienţa unităţilor sanitare şi nu doar reducerea şi reorganizarea cheltuielilor, ca parte a măsurilor convenite de autorităţile române cu FMI.

În ceea ce priveşte proiectul de descentralizare, în prezent, avem de-a face cu un sistem hibrid, în care clădirile spitalelor se află în proprietatea administraţiilor publice judeţene, în timp ce managerii acestor instituţii sunt numiţi de către ministrul sănătăţii. Cu alte cuvinte, 435 de spitale sunt în mâinile ministrului sănătăţii, de aici plecând problema privitoare la dificultatea actului de verificare a modului în care este condus un număr atât de ridicat de instituţii. Astfel, descentralizarea presupune şi faptul că managerul din aceste unităţi va încheia contractul de management cu conducerea administraţiei locale şi nu cu ministrul sănătăţii, cum se întâmplă în momentul de faţă.

Este important să privim către aspectele pozitive ale descentralizării, prin care fiecare comunitate se va putea preocupa mult mai bine de felul în care funcţionează un spital şi se va putea realiza o dezvoltare coordonată a serviciilor sanitare, în conformitate cu nevoile populaţiei. Totodată, descentralizarea nu trebuie să însemne abandonarea sistemului medical pe umerii comunităţilor locale sau să creeze probleme financiare suplimentare autorităţilor judeţene, motiv pentru care păstrarea actualei forme de finanţare a spitalelor prin care unităţile sanitare cu paturi se vor finanţa pe baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate este una adecvată situaţiei prezente.

Printre ţările care au descentralizat spitale se numără state precum Germania sau Franţa, ţări recunoscute pentru organizarea lor administrativă, de la care primim multe lecţii pe care e bine să le învăţăm.

De cealaltă parte, realitatea ne demonstrează că avem de-a face cu un sistem păgubos, iar prin măsura de reducere considerabilă a numărului de spitale ce apare în scrisoarea de intenţie semnată de autorităţile române cu FMI se încearcă reorganizarea şi eficientizarea la maxim a aparatului sanitar. Dacă e să luăm drept simplu exemplu urgenţele medicale, spitalele mici sunt mai curând dăunătoare decât salvatoare de vieţi omeneşti, atunci când timpul pierdut spre spitalul unde şeful de gardă este probabil un medic de laborator, poate fi ratarea şansei de a supravieţui.

Permiteţi-mi să cred că sunteţi de acord cu mine atunci când spun că este nevoie de corectări de esenţă a sistemului de asigurări, dezvoltarea unui sistem de competiţie benefic pacienţilor între serviciile publice şi cele private, eliminarea ineficienţei şi reducerea drastică a risipei, dar pentru toate acestea este important să parcurgem o serie de paşi pe care astăzi îi începem prin descentralizarea şi reducerea numărului de spitale. În timp, soluţia poate veni şi din privatizarea unor părţi din spitale care sunt nesustenabile pentru supravieţuirea acestora şi din raportarea mult mai exactă a tarifelor spitalelor la realitate.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Un moment de cumpănă pentru România: asumarea răspunderii sau neasumarea haosului rezultat"

Asumarea răspunderii de către Guvern pe pachetul de legi privind reducerea deficitului bugetar pentru anul 2010 înseamnă un act de curaj politic şi un sacrificiu major, deopotrivă pentru membrii Guvernului, dar şi pentru parlamentarii care formează majoritatea. Nu trebuie să fii expert în sociologie, consultant politic sau jurnalist ca să îţi dai seama că aceia care propun şi pun în practică astfel de măsuri vor avea de suferit, politic şi electoral. De altfel, destul de puţinele sondaje apărute până acum arată faptul că simpla asumare discursivă a curbei de sacrificiu a dus Guvernul, Preşedintele şi principalul partid de guvernământ la o cotă de încredere modestă. Şi atunci, dacă toţi aceşti oameni ştiu că o asemenea măsură înseamnă un sacrificiu propriu însemnat, de ce o fac? Iată întrebarea la care nici opoziţia şi nici presa ostilă puterii nu au reuşit să ofere un răspuns.

Pentru că altfel nu se poate! La momentul actual, şi aici preiau din discursul oficialilor BNR, factorul determinant este timpul. Trebuie să ne mişcăm repede şi hotărât. Altfel, vom pierde tranşa de la Fondul Monetar Internaţional. Îmi permit să fac un scurt calcul pentru a vedea ce înseamnă neasumarea acestor măsuri: tranşa de la FMI (800 de milioane de euro), dobânda practicată (3%), împrumut similar de la alte instituţii de finanţare (dacă am reuşi să obţinem astfel de credite) ar avea o dobândă de minimum 10%. Per total, nepunerea în aplicare a acestor măsuri înseamnă 7% din 800 de milioane. Adică vreo 56 de milioane de euro, asta neluând în considerare celelalte efecte economice pe care le-ar avea încheierea acordului cu Fondul. Aş spune că este o moţiune de cenzură de 56 de milioane de euro şi un text de doi lei, mai mult pamflet decât argumente, mai mult retorică dâmboviţeană, decât critici constructive.

Dar nu considerentul economic este cel care mă preocupă, ci principiul fundamental al politicii democratice: care este alternativa, ce punem în loc?

Analiza declaraţiilor din ultima perioadă arată că PSD şi PNL au puncte de vedere ireconciliabile privind soluţiile de scoatere a României din criză. Deci nu se pune problema unui Guvern PSD-PNL. Dacă am alege unul singur dintre aceste partide, atunci am avea parte de un Guvern ultraminoritar. PNL are experienţa concesiilor PSD făcute în 2007-2008 şi o bună parte a vinei pentru situaţia actuală. Singurul guvern eminamente liberal de după 1990 s-a dovedit mai socialist decât Nicolae Văcăroiu în zilele bune.

De partea cealaltă, PSD, prin vocea preşedintelui Victor Ponta, a spus că nu se pune problema unei asumări a responsabilităţii guvernamentale. Carevasăzică, social-democraţii doar vor să dărâme Guvernul, fără să pună nimic în loc. Nu au soluţii, nu sunt bărbaţi să-şi asume puterea, dar nici nu vor să-i lase pe cei care măcar îşi asumă răspunderea acţiunilor proprii, cu riscurile politice de rigoare.

Mai există o variantă, atât de des vehiculată, cea a Guvernului de tehnocraţi. Poate fi o soluţie, dar neasumarea politică a unui Guvern, pentru că e greu de crezut că o majoritate parlamentară ar putea să stea deoparte fără să guverneze, dar să deconteze politic tot ceea ce urmează să se întâmple, înseamnă prelungirea instabilităţii politice. Să zicem că guvernatorul Mugur Isărescu vine şi îşi asumă funcţia de premier şi spune în secunda a doua (ceea ce a făcut şi până acum prin consilierii săi de la BNR) că trebuie daţi afară 400.000 de bugetari, salariile celor care rămân trebuie tăiate cu 30% până la sfârşitul anului, se impozitează toate terenurile agricole şi se îngheaţă pensiile vreo doi-trei ani, de aici începând. Sunt curios cam câţi dintre parlamentarii de la PNL şi PSD, care vehiculează varianta Mugur Isărescu - premier, ar fi dispuşi să-şi dea votul pentru un asemenea pachet de măsuri de austeritate. O simulare simplă arată că nici această variantă nu pare a fi viabilă.

Întrebarea firească ar fi următoarea: şi-atunci, ce facem, mergem în alegeri anticipate? Alegerile anticipate pot fi o variantă de lucru, costisitoare şi poate mai dureroasă decât asumarea răspunderii pe actualul pachet de legi. Spre exemplu, mie mi-ar fi greu să merg şi să le spun oamenilor din colegiul meu că trebuie să mă voteze din nou, că trebuie să cheltuim nişte bani noi în campanie şi cu organizarea alegerilor, în loc, spre exemplu, să folosim aceiaşi bani pentru ca de la 1 ianuarie lucrurile să revină la normal. Şi mai e şi factorul timp, domnilor din opoziţie. Ce facem, o să avem Guvern abia din octombrie? Sau poate că semnalul pe care ni-l transmit oamenii (că s-au săturat de campanii electorale, minciuni şi pomeni) nu este suficient de percutant şi pentru dumneavoastră.

Poate că acest Guvern ar fi trebuit să comunice mai bine, ar fi trebuit să fie mai hotărât şi să ia măsuri ceva timp. Asta nu înseamnă însă că premierul poate fi bănuit de rea-credinţă. Un om care a suferit cele mai josnice atacuri, cele mai crunte invective i-au fost atribuite şi care e capabil să meargă mai departe şi să facă un lucru de care e convins că e în folosul ţării, pentru mine e un om de toată isprava. Este omul care îşi asumă plenar sacrificiul politic. Este omul în locul căruia şefii opoziţiei nu şi-ar dori să fie, pentru că ştiu sigur că nu ar da dovadă de aceeaşi capacitate de a se pune pe sine în planul doi.

Eu nu votez împotriva moţiunii de cenzură pentru că sunt convins că nu s-ar putea mai bine, că n-ar mai exista şi alte soluţii. Votez împotriva moţiunii de cenzură pentru că nimeni nu mi-a arătat acel "mai bine" şi acele alte soluţii. V-aş recomanda să votaţi măcar o dată raţional, stimaţi colegi.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Politica nu se face rigid în sistemul binar al lui zero şi unu"

Măsurile de austeritate au venit, din păcate, cu efecte dramatice pentru marea majoritate a cetăţenilor României. Acest lucru depăşeşte nivelul informaţiei, iar opiniile se concentrează acum prin intermediul analizelor asupra acţiunilor ce trebuie iniţiate, şi nu asupra lucrurilor ce trebuiau realizate doar de adversarul politic, şi nu de cel care este sau a fost la guvernare pe perioada mandatului.

Fiecare guvernare a ultimilor douăzeci de ani, poate mai puţin trecerea din anul 2000, a considerat că lucrurile pentru România încep cu guvernarea momentului, uitându-se documentele strategice elaborate de-a lungul celorlalte guvernări. Această manieră demonstrează superficialitate, aroganţă, neînţelegerea mecanismelor care sunt generate de strategiile care depăşesc intervalul unei guvernări. Lipsa de viziune şi de profunzime a ultimelor guvernări ale PNL, PSD, PDL, UDMR, în diferite combinaţii, sunt dezarmante şi creează spaime puternice că vremurile pot deveni mai grele sau tot mai grele, demonstrând în fapte că încă nu avem mentalitatea construcţiei interesului naţional adevărat înaintea comentariilor care văd numai momentul, puterea acestuia şi bătălia dusă pentru cucerirea lui.

Cu aceste gânduri am parcurs, este adevărat, din motive profesionale, Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a României. Lucrarea reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD) şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, aprobat prin Hotărârea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial Nr.737 din 31 octombrie 2007. Numărul de accesări ale website-ului dedicat proiectului (www.strategia.ncsd.ro) a fost în medie de 550 pe săptamână în perioada noiembrie 2007 - septembrie 2008. Paralel cu finalizarea textului proiectului de Strategie, s-a realizat versiunea în limba engleză, în vederea obţinerii de consultanţă externă informală înainte de prezentarea oficială a documentului la Comisia Europeană. În această formă, proiectul de Strategie pentru Dezvoltare Durabilă a României a fost prezentat în cadrul sesiunii secţiunii europene a Clubului de la Roma (Bucureşti, 23-24 mai 2008). Cu aceste eforturi, SNDDR a fost aprobat în şedinţa de guvern din 12 noiembrie 2008.

Am făcut acest istoric al desfăşurării evenimentelor pentru a arăta că programele politice, ofertele electorale, dezbaterile politice şi publice trebuiau să ţină seama de acest document vital pentru asigurarea dezvoltării României în context european. Aş mai aminti că în această perioadă au avut loc alegerile europarlamentare din 2007, alegerile locale din iunie 2008, alegerile parlamentare din noiembrie 2008, alegerile europarlamentare din iunie 2009 şi alegerile prezidenţiale din noiembrie 2009. Cred eu că au fost suficiente momente politice pentru analize serioase şi pentru prefigurarea soluţiilor de asigurare a dezvoltării durabile a României. Personal, am plătit politic pentru faptul că solicitam public unui lider politic, înaintea alegerilor europarlamentare din 2009, necesitatea de a aborda cel puţin una din problemele de fond ale României. Această solicitare a fost considerată ca fiind un atac şi mai puţin o necesitate politică majoră.

Afirm din nou că această abordare era una majoră, gândindu-mă la evoluţia României şi la situaţia ei în momentul de faţă, dacă s-ar fi ţinut cont de riscurile şi vulnerabilităţile generate de factori endogeni şi exogeni în asigurarea creşterii sustenabile (transformările structurale şi echilibrele macroeconomice), a dezvoltării regionale, a acţiunii locale şi problematicii specifice dezvoltării rurale, a amenajării teritoriului şi planificării spaţiale, a dimensiunii culturale a dezvoltării durabile şi capacităţii administrative.

Consider că altfel ar fi arătat programele şi acţiunile guvernamentale responsabile ale guvernărilor succesive liberale, democrat-liberale şi pesediste, singulare şi combinate între ele, dacă acestea ar fi ţinut cont de aprecierile documentului, făcute, reţineţi!, în anul 2007. Prezentând o parte dintre ele, veţi constata că a existat un prevestitor deosebit care a vorbit, pardon a scris, în pustiu. Iată câteva din aprecierile făcute în cadrul documentului previzionar amintit.

Principalii factori endogeni de risc ar putea fi următorii:

• ajustarea conjuncturală a politicilor economice;
• întârzierea implementării unui sistem îmbunătăţit de luare a deciziilor şi de creştere a responsabilităţii instituţiilor publice în raport cu rezultatele politicilor promovate, analizelor de impact şi utilizării tehnicilor de monitorizare sistematică şi activă;
• continuarea actualelor tendinţe demografice negative;
• accentuarea neîncrederii faţă de imparţialitatea, transparenţa şi operativitatea actului de justiţie;
• cooperarea formală şi ineficienţa instituţiilor publice cu sectorul privat (patronatele), asociaţiile profesionale şi partenerii sociali;
• selectarea după principii clientelare a priorităţilor în alocarea financiară a fondurilor cu caracter public în detrimentul proiectelor cu impact economico-social major şi efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competentă a raportului efect/efort financiar, pe termen mediu şi lung;
• întârzierea descentralizării şi a măsurilor pentru creşterea substanţială a capacităţii administrative, a potenţialităţii de a genera proiecte eligibile pentru finanţare, din punctul de vedere al eficienţei economice, sociale şi ecologice şi de a executa asemenea proiecte în cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate (amânarea acestor măsuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE, precum şi posibilităţile de acoperire a deficitului de cont curent);
• eficienţa limitată a politicilor orientate spre continuarea procesului de dezinflaţie;
• capacitatea limitată de a anticipa apariţia unor fenomene meteorologice extreme, ca urmare a schimbărilor climatice;
• continuarea tendinţelor de creştere exagerată a creditelor de consum şi a importurilor pentru consumul curent;
• creşterea veniturilor în neconcordanţă cu evoluţia productivităţii muncii;
• amânarea implementării politicilor adecvate pentru reducerea intensităţii energetice şi a măsurilor pentru asigurarea necesarului de energie, în condiţii sustenabile, pentru funcţionarea economiei şi asigurarea consumului populaţiei;
• utilizarea ineficientă a fondurilor publice destinate formării iniţiale şi continue a resurselor umane şi stimulării activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare.

Printre factorii de risc exogeni care trebuie avuţi în vedere s-ar putea număra:

• accentuarea dincolo de limite sustenabile a fenomenului migraţiei externe;
• amplificarea tendinţelor de creştere a preţurilor la petrol, gaze naturale, minereu de uraniu, ceea ce poate genera efecte serioase asupra inflaţiei şi a siguranţei energetice;
• incertitudinile cu privire la atitudinile investitorilor străini faţă de pieţele emergente;
• creşterea costurilor finanţării externe, ca urmare a turbulenţelor financiare internaţionale şi a scăderii posibile a rating-ului de ţară.

În acelaşi timp, fără a se substitui programelor existente de dezvoltare a României, Strategia a propus, încă din 2007, realizarea următoarelor obiective:

• asigurarea sustenabilităţii, pe termen lung, a consumurilor energetice şi materiale bazată pe evaluarea realistă a capacităţii de suport a capitalului natural;
• modernizarea treptată a macrostructurii economiei pentru a corespunde cerinţelor sociale şi de mediu;
• creşterea productivităţii muncii şi îmbunătăţirea ratei de ocupare a forţei de muncă;
• îmbunătăţirea managementului micro şi macro-economic;
• politica de investiţii şi diversificarea surselor de finanţare;
• menţinerea echilibrelor macroeconomice.

Ce puternici am fi fost astăzi, dacă, la momentul deciziilor vizionare, ar fi existat puterea depăşirii luptelor politice sterile şi construcţiile ar fi dominat deciziile politice importante făcute în interesul României? Poate că altfel ar fi fost prezentul şi nu am fi fost puşi astăzi în situaţia de a alege răul cel mai puţin periculos.

Astăzi, ne aflăm în faţa unei noi decizii care ne poate conduce la următoarele situaţii extreme:

• la demiterea guvernului, la incapacitatea de plată, la anularea, cel puţin pe moment, a ultimei tranşe, la plata obligaţiilor statului în baza unor împrumuturi la dobânzi care se situează la două cifre, la deteriorarea finanţelor publice pe durată lungă;
• la menţinerea guvernului într-o stare de nemulţumire generală, justificată, din păcate, prin diminuarea drastică a retribuţiilor şi pensiilor, prin continuarea execuţiei neprofesioniste a bugetului şi a politicilor publice, la degradarea în continuare a stării economice şi sociale şi la impunerea unor noi măsuri de austeritate, de amplitudini mult mai mari şi mai dramatice.

Practic, politica nu se face în sistemul binar al lui zero şi unu. Din acest motiv aş dori realizarea unei construcţii cu responsabilitate, a unei decizii care să nu conducă la deteriorarea şi mai puternică a situaţiei economice şi sociale. Suntem capabili să realizăm o asemenea construcţie sau iarăşi vom neglija evidenţele şi bătălia politică neconstructivă va ieşi învingătoare? În acest context, consider că trebuie gândite câteva măsuri complementare de prefigurare a evoluţiei României pe termen mediu şi lung, care să sprijine relansarea economică, stabilitatea finanţelor publice, recâştigarea competitivităţii, care vor determina creşterea productivităţii şi, astfel, plasarea României pe un drum al prosperităţii. Acest lucru se poate realiza prin considerarea obiectivelor Strategiei Dezvoltării Durabile şi a obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Dată fiind situaţia prezentă, nu cred că este vorba numai de timpul nostru, ci este vorba de timpul României, de aşezarea acesteia cu responsabilitate în domeniul soluţiilor bune şi durabile, de căutare şi a altor soluţii care se găsesc poate în afara rigidului şi simplistului sistem binar, valoros şi eficient pentru stările de normalitate şi foarte bine reglementate. Unii pot spune că nu avem nevoie de documente, ci că avem nevoie de acţiuni. Corect, aşa este. Consider, în acest cadru, că este nevoie de acţiuni eficiente, nu de speculaţii de moment, de acţiuni, de inteligenţă şi inovare în cadrul fundamentat al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă. Cu toate aprecierile făcute în timp, consider că independenţii şi UNPR-ul pot să construiască o politică novatoare şi inteligentă, în conformitate cu interesul naţional legat de dezvoltarea durabilă a României.

Domnul Teodor Atanasiu:

«Insomniile doamnei Udrea "salvează" guvernul Boc!»

După ce toată ţara a constatat că de un an şi jumătate ne conduce un premier care doarme non-stop, care nu a fost în stare să ia nici măcar o măsură benefică pentru ca economia României să nu intre în colaps şi, care, atunci când a mai întredeschis ochii, ne-a prevestit numai lucruri minunate, de care, din păcate, nu am avut deloc parte, putem răsufla uşuraţi acum, când am aflat că, în toate guvernele domnului Boc, cineva a vegheat şi asupra noastră.

Dacă nu ştiţi încă despre cine este vorba, vă spune doamna Udrea pe toate site-urile şi posturile de ştiri din România: evident, dumneaei este îngerul nostru păzitor.

Doamna în cauză, în loc să ne explice ce a căutat în patru guverne bociene în care nu s-a făcut nimic şi care au aruncat România într-o situaţie absolut dezastruoasă din punct de vedere economic, social şi financiar, se scuză cu propriile probleme şi insomniile fără număr cauzate de acestea. Ba, mai mult decât atât, doamna ministru ne precizează că cele mai multe idei bune ale sale s-au născut în nopţile insomniace de care a avut parte din belşug.

Eu nu pot decât să vin şi să vă întreb, doamnă ministru Udrea, la ce v-au folosit aceste idei bune, aşa cum le numiţi dumneavoastră, pentru că eficienţa guvernelor prin care aţi trecut, de la sfârşitul anului 2008 şi până în prezent, nu se întrezăreşte nicăieri. La ce le foloseşte românilor lamentarea dumneavoastră că nu mai puteţi dormi din cauza creditelor sau a stagnării unora dintre afacerile pe care le gestionaţi, dacă acestora le tăiaţi pensiile şi salariile, micşorându-le cu sume impresionante, ca să mimaţi că salvaţi timpul în care nimeni din aceste patru guverne, cu PDL în prim-plan, nu a făcut nici măcar un gest că i-ar păsa de direcţia în care se îndreaptă România?

Dacă insomnia v-a acaparat gândurile, doamnă ministru Udrea, nu aţi reuşit, în aceste zeci de ore fructuoase pentru ideile dumneavoastră, să le găsiţi şi pe cele în care să-i faceţi pe colegii dumneavoastră de guvern să nu mai mintă românii şi să-şi facă treaba pentru care au fost învestiţi?

Dacă dumneavoastră credeţi că insomniile de care ne vorbiţi pot echivala tragedia la care-i condamnaţi pe români, din cauza minciunilor nesfârşite şi a incompetenţei crase de care aţi dat dovadă toţi miniştrii guvernelor portocalii, atunci, cei care vor rămâne fără pâine pe masă, fără medicamente pentru a se trata de boli grave, precum cancer sau HIV sau cei care vor fi daţi afară din case de către băncile cărora nu le vor mai putea plăti ratele la credite, ce ar trebui să vă răspundă, doamnă Udrea, că sunteţi demnă de mila poporului român?

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Declaraţie politică intitulată "România fără sistem public de sănătate"

Colapsul în care a ajuns sistemul de sănătate din România este fără precedent în ultimii 20 de ani şi, ceea ce este şi mai grav, nici nu se întrevede vreo îmbunătăţire la orizont!

Guvernul Boc nu a făcut nimic până în prezent pentru ca sistemul de sănătate din România să evolueze, ba dimpotrivă, a reuşit performanţa să-l pună pe butuci, în numai un an şi jumătate!

Este incredibil ce se întâmplă în spitalele româneşti la această oră! Marile spitale din capitală au ajuns să rămână fără niciun ban în conturi, ceea ce le-a pus în imposibilitatea de a mai cumpăra materialele şi medicamentele necesare operaţiilor şi îngrijirii pacienţilor internaţi!

De la răspândirea infecţiilor grave prin mai toate spitalele, până la înmulţirea peste noapte a incidentelor cu consecinţe nefaste, plimbarea pacienţilor de la un spital la altul, amânarea sau anularea operaţiilor programate şi refuzarea internărilor, lipsa acută de materiale şi medicamente de urgenţă sau a celor vitale pentru blocul operator, trimiterea pacienţilor să-şi cumpere singuri medicamente, pansamente, seringi etc., toate acestea sunt numai câteva din consecinţele subfinanţării cronice a sistemului, pe care a practicat-o intens premierul Boc şi ai săi miniştri ai sănătăţii!

Politica pe care aceştia au adoptat-o în privinţa compensării reţetelor de medicamente este, de asemenea, uluitoare! A-i pune pe bolnavii de HIV sau cancer să-şi plătească mare parte din tratamentele lunare de care au nevoie, reprezintă un adevărat genocid! Aceştia sunt şi ei contribuabili la asigurările de sănătate şi, atunci când s-au îmbolnăvit, ştiau că din ceea ce au plătit sistemului, primesc înapoi prin asigurarea tratamentelor de care au nevoie! Dacă aceşti bolnavi nu-şi vor putea permite să-şi plătească singuri medicamentele de acum înainte, îşi vor risca cu siguranţă vieţile, care atârnă oricum de un fir de aţă!

Contribuţia lunară a fiecărui bolnav ar putea ajunge de la 100 până la 1.000 de lei. "Sunt situaţii dramatice în care pacienţi bolnavi de cancer vor trebui să plătească până la 1000 de lei pe lună, conform proiectului care este în momentul de faţă pe site-ul Casei Naţionale de Asigurări", susţin producătorii de medicamente. Potrivit acestora, bolnavii de SIDA vor avea coplată de 100 de lei lunar pentru tratamente. Producătorii mai susţin că noua compensare propusă de Casa Naţională nu respectă ghidurile terapeutice ale Ministerului Sănătăţii sau indicaţiile organizaţiilor internaţionale.

Eu consider că prin tot ceea ce se întâmplă în sistemul de sănătate ni se demonstrează, încă odată, nepăsarea guvernanţilor portocalii!

Haosul nemaiîntâlnit la care s-a ajuns, fără ca acest guvern sau precedentele, conduse de premierul Boc, să intervină cu soluţii rapide, să vină cu vreo strategie pe care să şi aibă voinţa să o implementeze rapid, reprezintă maximul de incompetenţă pe care marii conducători aflaţi la cârma guvernării ni-l puteau arăta!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Ce a făcut premierul Boc cu banii? I-a distribuit conştiincios, în buzunarele portocalii!"

Doamna Udrea scuză greşelile flagrante şi aruncatul cu bani pe tot felul de proiecte fabuloase şi extrem de costisitoare ale guvernelor conduse de domnul Boc, prin aceeaşi clasică şi veşnică acuzaţie - greaua moştenire de la liberali: "PDL ar trebui să spună clar că deşi îşi asumă responsabilitatea, alături de toată clasa politică, pentru problemele structurale ale economiei, dezastrul din acest moment este mai ales consecinţa dezmăţului bugetar din anii 2007-2008".

Dar dumneaei uită să ne vorbească despre necesitatea stringentă de a aloca foarte multor membri PDL contractele pentru sute de săli de sport, patinoare de lux şi pârtii portocalii de milioane de euro, despre investiţiile inutile în promovarea turismului, - la o simplă privire aruncată peste cifrele din domeniu se poate constata foarte clar că rezultatul acestora este un real fiasco -, sau despre halucinantul proiect de un miliard de euro, tot al doamnei Elena Udrea, "10 case pentru specialişti", în 2.500 de comune pustii ale României etc.!

Toate aceste impresionante cheltuieli, cum se pot numi, domnule Boc şi stimată doamnă Udrea, nu cumva, dezmăţ bugetar?

Guvernul Tăriceanu a investit în şcoli, grădiniţe, drumuri locale şi judeţene, în canalizări şi staţii de epurare a apelor şi multe alte proiecte de care cei din mediul rural nu avuseseră parte până atunci şi care le erau cu adevărat necesare! Dumneavoastră le oferiţi, în contrapartidă, investiţii în proiecte mai mult decât inutile pentru cetăţeni, dar foarte fructuoase pentru buzunarele pdl-iste!

Aţi lăsat mii de proiecte, vitale pentru comunităţile din România, nefinalizate, doar pentru că au fost iniţiate de fostul guvern liberal şi, în acelaşi timp, în vremuri de criză fără precedent, vreţi să investiţi un miliard de euro în casele pentru specialiştii inexistenţi şi, culmea ridicolului, acest proiect a fost aprobat deja în luna mai a anului curent, odată cu începerea zecilor de proteste din cauza măsurilor de austeritate pe care le-aţi decis tot atunci! Hotărârea de Guvern pentru acest proiect prevede alocarea de la buget a nici mai mult nici mai puţin de 285 de milioane de euro numai pentru acest an, pentru demararea proiectului şi începerea licitaţiilor de construcţie a celor 25.000 de case. În total, valoarea proiectului se va ridica la peste un miliard de euro până la sfârşitul lui 2011 şi începutul lui 2012, adică pensiile tuturor pensionarilor din România pentru jumătate de an! Construcţia acestor case este evaluata la 35-40.000 de euro pe bucată, iar proiectul prevede şi o posibilă mărire a numărului de case la 30.000.

Cum justificaţi toată această risipă fantastică, domnule prim-ministru Boc? Cum aţi prioritizat investiţiile absolut necesare pentru români, dacă pentru drumurile care arată ca după bombardament nu aveţi soluţii şi nici pentru autostrăzile pe care aţi jurat că le veţi construi în mandatul dumneavoastră?

Este absolut jenant ceea ce consideraţi dumneavoastră esenţial, domnule Boc: tăiaţi la sânge pensiile şi salariile cetăţenilor doar pentru specialiştii imaginari ai doamnei Udrea şi pentru promovarea turismului sortit oricum pieirii, din cauza lipsei acute de infrastructură!

Domnul Victor Boiangiu:

Declaraţie politică: "România, între drepturi şi responsabilitate"

Un vechi proverb latin spune "Ireparabile tempus fugit". În această notă vreau să încep intervenţia mea de astăzi în faţa dumneavoastră. Cred că acum, mai mult ca oricând este momentul să realizăm cât de repede se scurge timpul, stimaţi colegi. cei care cred că trăim într-un "Illo tempore", după cum ar putea spune Mircea Eliade, se înşală amarnic.

Îndoiala cu care cei mai mulţi privesc măsurile de austeritate nu este de blamat, oamenii care simt nevoia să strige în stradă nu sunt de blamat, dar, stimaţi colegi, nici guvernul actual nu merită blamul la care este supus astăzi.

Pentru oricine ar fi în aceste momente la conducerea României, aceste măsuri, mai mult decât nepopulare reprezintă cel mai mic preţ pe care cu toţii îl putem plăti. Dar poate cel mai important este faptul că, pentru o neglijare a ceea ce trebuie făcut acum, şi nu mai târziu, oricât de dureros ar fi, copiii şi nepoţii noştri vor plăti un preţ mult prea mare. Eu unul nu îmi permit aşa ceva, mai ales pentru un interes efemer. Timpul este scurt şi orice tergiversare a măsurilor care trebuiesc luate poate însemna un rău ireparabil pentru ţara noastră.

Vreau să reamintesc tuturor celor care poate uneori uită că România nu există într-un spaţiu independent de Europa sau de restul lumii. La Bruxelles şi la Strasbourg se vorbeşte de solidaritate în faţa efectelor năpraznice ale crizei, dar noi alegem să vorbim de dezbinare, în cel mai machiavelic mod cu putinţă. Un exemplu concludent în acest sens este faptul că pe 9 mai anul curent guvernele statelor membre s-au pus de acord cu un plan de ajutorare prin înfiinţarea unei rezerve financiare din fonduri UE. Metoda legală folosită de Consiliul Europei pentru implementarea acestei măsuri pentru înfiinţarea unei rezerve de 16 miliarde de euro ridică o chestiune foarte importantă în elaborarea politicilor publice europene şi anume, cooperarea economică europeană. Sunt de părere, stimaţi colegi, că trebuie să conştientizăm odată şi pentru totdeauna că nu suntem singuri. Nu suntem din păcate singurii cu probleme de natură economică în Europa, toate statele membre, cu posibila excepţie a Poloniei, se află în situaţia ca fără o creştere economică susţinută de minim 2 sau 3%, schemele ce compun sistemele de pensii vor fi în curând nefinanţabile. Sunt, într-adevăr, sumbre aceste previziuni, dar pe măsură ce trece timpul, începem cu toţii să le simţim din ce în ce mai puternic.

Sunt de părere că avem nevoie de o continuitate la guvernare, care să ne poate permite să depăşim aceste momente grele în mod solidar şi coerent. Recunosc fără echivoc dreptul opoziţiei de a se folosi de instrumentele pe care le are la dispoziţie. Dar astăzi, îmi dau seama uşor că nicio forţă politică concurentă nu cunoaşte realităţile momentului, cel puţin acesta este motivul pe care îl pot invoca eu pentru lipsa de soluţii alternative, însoţite de cifre şi prognoză viabilă. Orice drept atrage după sine multe responsabilităţi. Oare nu este clar, stimaţi colegi din opoziţie, că timpul este scurt şi nu se întoarce înapoi, oare nu ne aflăm într-un punct în care lupta politică trebuie să se ducă în plan secund, iar binele public să primeze, oare nu este acum timpul să facem un apel la calm şi solidaritate, în loc să chemăm la dezbinare şi violenţă?

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică intitulată "Boc, te aşteaptă comuna Răchiţele!"

Măsurile fiscale halucinante anunţate de premierul Emil Boc au înecat definitiv orice speranţă a românilor în ceea ce priveşte viitorul acestei ţări. Preşedintele Băsescu a minţit o ţară întreagă anunţând, în campania electorală pentru prezidenţiale, că România nu va fi afectată de criză, apoi a îndatorat o ţară întreagă, prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional.

România se apropie cu paşi repezi de faliment. În 2009, preşedintele Băsescu, referitor la împrumutul de la FMI în valoare de 20 miliarde de euro, aprecia că acesta nu ar fi neapărat necesar. Odată contractat, după negocierea lui de către capetele luminate din Guvernul Boc, în loc să fie direcţionat spre investiţii, să sprijine mediul de afaceri, să creeze locuri de muncă şi să repornească economia reală, sumele provenite din împrumut au ajuns să fie folosite pentru plata pensiilor, a salariilor din sectorul public şi, cel mai probabil, pentru plata datoriilor către clientela politică.

După cum spuneam, România se află acum într-o stare de criză avansată din care cu greu se va mai putea ieşi. În prezent, nimic din ce ar mai face sau ar mai spune premierul Boc şi pleiada sa de miniştri nu mai poate avea aprobarea publică. Sfidând dreptul comunitar şi chiar hotărâri ale Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, primul cosaş al ţării calcă pe Constituţie când şi cum vrea pentru a-şi justifica măsurile insuportabile cu care distruge o importantă parte a populaţiei.

Astăzi, premierul Boc este mai important decât pare. Nu pentru calităţile sale de premier, nu pentru calităţile sale de profesor în drept constituţional sau pentru statura sa impunătoare, ci prin plecare. De ce? Pentru că nu a apărut în momentul anunţului făcut de preşedinte. Nu că ne-am fi aşteptat. Dar se putea adresa ţării după. Pentru că el este responsabil pentru modul în care s-au precipitat lucrurile. Miniştrii lui au avut patru luni la dispoziţie să facă tăierea în mod controlat. Dar au refuzat! Dacă n-ai nicio autoritate asupra echipei tale, pleci acasă. Pentru că este responsabil de acordul cu FMI, încă de pe vremea când era o variantă indezirabilă şi până azi. Pentru că după atâtea minciuni şi eşecuri, nu se mai poate angaja la nimic în mod credibil. Pentru că tăierea de salarii şi pensii e apă de ploaie dacă gaşca de căpuşe din Guvern va continua să sugă. În scurt timp, economiile se vor transforma în risipă şi vom ajunge în aceeaşi situaţie.

Şi nu în ultimul rând, pentru că ştie să folosească coasa, să pască gâştele, drept pentru care e mai folositor la iarba verde de acasă decât la Guvern.

În tot acest timp, Guvernul se confruntă cu criticile venite din interiorul PDL şi chiar cu dezertări ale parlamentarilor nemulţumiţi de planul anticriză susţinut de Executiv. Săptămâna trecută, senatorul PDL, Iulian Bădescu, a anunţat că pleacă în tabăra PSD, iar surse politice susţin că aceeaşi mişcare o vor face şi alţi democrat-liberali, dacă Boc va merge înainte cu aplicarea măsurilor de austeritate.

Domnul Marin Almăjanu:

"Bietul premier Boc, a fost minţit!"

Preşedintele Băsescu ameninţă şi se revoltă împotriva tuturor miniştrilor pdl-işi, mai puţin împotriva stimatei doamne Udrea, ale cărei proiecte sunt considerate primordiale în continuare şi, bineînţeles, mai puţin a domnului prim-ministru Boc, văitat că a fost minţit cu neruşinare de proprii săi colegi de cabinet! În consecinţă, aceştia vor fi remaniaţi, iar cei care vor vota vreo moţiune de cenzură susţinută de opoziţie, expulzaţi fără regrete! Şi, prin aceste demersuri, consideră domnul preşedinte că se rezolvă tot haosul creat cu bună ştiinţă de deciziile sale, privind cumplitele măsuri de austeritate care au scos toată România în stradă!

În timp ce domnii Berceanu şi Vlădescu recunosc minciuna utilizată pe post de promisiuni electorale şi de realizări inexistente, domnul Boc nu ştie, n-a văzut, n-a auzit despre nicio faptă sau vorbă neconformă cu adevărul în ceea ce-l priveşte, deşi a condus până în prezent patru guverne!

Săracul premier Boc! A fost minţit, înşelat şi dus cu zăhărelul de miniştrii săi, că vor reduce cheltuielile şi vor salva economia României şi el doar a aşteptat, cuminte, ca acest lucru să se întâmple, neprevăzând niciun dezastru în tot acest timp!

După ce domnul preşedinte s-a văzut cu sacii în căruţa prezidenţială şi are parte, datorită minciunilor din repertoriul pdl-ist, de încă un mandat de cinci ani, poate să dea liniştit de pământ cu tot poporul român, să-i subţieze acestuia substanţial buzunarele, numai să-l scoată curat ca lacrima pe domnul Boc, din toată această bătaie de joc fără precedent!

Nu domnul Boc este vinovat că deficitul României reprezintă 11% din PIB în anul 2010, că numai în luna aprilie, cheltuielile bugetului consolidat au crescut la 34 miliarde lei; de la 20 miliarde lei pe primele trei luni ale anului, cheltuielile de personal au fost cu 20% mai mari decât media din ianuarie - martie, iar bugetul de bunuri şi servicii, care în primele trei luni era de 600 milioane lei, în aprilie a urcat la 1,12 miliarde lei!

N-are premierul Boc nicio vină că în luna aprilie, cea mai grea pentru noi, când FMI ne cerea socoteală pentru dezastrul găsit în vistierie, bugetul de stat a cheltuit aproape cât celelalte trei luni la un loc! Unde era domnul Boc în tot acest timp, domnule preşedinte? I-aţi cerut cumva să ia somnifere, ca să doarmă buştean, de când l-aţi învestit ca premier şi până acum?

În mandatul trecut, susţineaţi sus şi tare, domnule preşedinte Băsescu, că tot ceea ce faceţi este pentru binele poporului român, acum veniţi şi ne spuneţi senin, că vreţi să salvaţi ţara... Şi poporul, în care ţară ar trebui să plece, domnule preşedinte, şi ai cui ar trebui să fie aceşti români pe care-i sacrificaţi acum pentru binele şi liniştea dumneavoastră şi a minciunilor minunatelor guverne Boc, pe care le-aţi oblăduit, deşi ştiaţi perfect unde vom ajunge?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Lecţia de competenţă a guvernului bulgar, pentru premierul Boc"

După ce în 2009 economia Bulgariei a scăzut cu 5%, în 2010, guvernul vecin anunţă deja creştere economică, modestă, este adevărat, dar e vorba despre creştere! Iar datele prezentate despre economia acesteia sau susţinerile publice ale miniştrilor bulgari nu sunt minciuni sfruntate, precum cele practicate de guvernanţii autohtoni!

La noi, vina prăpastiei în care se prăbuşeşte cu viteză România aparţine tuturor, probabil şi răposatului Ceauşescu, dar în niciun caz domnului Boc sau guvernelor acestuia!

Bulgaria este condusă de un guvern de dreapta, din luna iulie a anului trecut şi, chiar din primele două săptămâni de guvernare, acesta a reuşit să reducă cheltuielile bugetare cu 15%!

Ce spuneţi despre această eficienţă dovedită cu fapte reale, domnule prim-ministru Boc? Dumneavoastră de ce nu aţi luat absolut nicio măsură în acest sens, ba dimpotrivă, aţi dănţuit cât aţi putut de frenetic cu contractele fabuloase din banii publici şi cu nepăsarea la purtător?

Bulgaria nu are nevoie de un acord cu FMI! Nu taie drastic pensiile şi salariile, ci reduce cât se poate de frecvent celelalte cheltuieli!

"Restructurarea iniţială a cheltuielilor publice ne-a ajutat să depăşim situaţia dificilă de la sfârşitul lui 2009 şi începutul lui 2010, situaţie complicată şi de evoluţiile din Grecia", ne spune ministrul de finanţe al Bulgariei.

Guvernanţii vecini au redus numărul de posturi din sistemul bugetar şi vor continua acest lucru, până la sfârşitul acestui an, au redus şi continuă cu reducerea cheltuielilor administrative, dar nu se vor atinge nici de salarii, nici de pensii!

Bulgaria ne demonstrează că se poate şi altfel! Şi ei au fost loviţi de criză, dar au reacţionat prompt, nu au lăsat lucrurile să se degradeze, aşa cum s-a întâmplat la noi! Într-un timp foarte scurt, guvernul instalat la Sofia a luat măsuri rapide, pe care le-a şi aplicat imediat, şi rezultatele se văd deja în economie! Cheltuielile sunt reduse sistematic, fiscalitatea este, de asemenea, relaxată, iar şomajul a scăzut şi el în ultimele trei luni în Bulgaria; la noi, toate sunt pe un trend de creştere vertiginos în continuare! La sfârşitul lui februarie, rata şomajului era de 10,3%, acum se situează la 9,7% în Bulgaria. De asemenea, la vecini, exporturile sunt în creştere de aproape cinci luni şi stimulează recuperarea în sectorul productiv care a început, la rândul lui, să crească, iar sectorul bancar are şi el o tendinţă de recuperare. Previziunile guvernului bulgar arată că, la sfârşitul anului, Bulgaria va avea o creştere economică de 1%! Şi toate acestea într-un mod absolut logic şi în deplină concordanţă şi cu propunerile PNL pentru ieşirea din criză, pe fondul reducerilor de taxe şi impozite!

Aţi fost informat, domnule Boc? Este vorba de 10% cotă unică, 5 % impozit pe dividende şi alte facilităţi fiscale, în Bulgaria.

Din păcate, la acest succes al guvernului bulgar contribuie din ce în ce mai multe firme româneşti, care îşi mută activitatea la sud de Dunăre, atrase de mediul economic de acolo.

Faptul că ignoraţi cu bună ştiinţă acest lucru şi că, de un an şi jumătate, de când guvernaţi ţara, refuzaţi să veniţi cu un program anticriză, mă face să cred că dumneavoastră şi colegii dumneavoastră, Berceanu, Videanu, Udrea şi, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Traian Băsescu, faceţi parte dintr-o conspiraţie antinaţională, dintr-un guvern al trădării naţionale, aflat în slujba exclusivă a banului, a interesului material strict personal!

Diferenţa dintre noi şi vecinii noştri bulgari constă în faptul că ei au avut parte de un guvern serios, competent şi în stare să intervină imediat, din primele săptămâni de guvernare, cu măsuri pertinente, deşi acesta nu are niciun an de când s-a instalat, iar noi, românii, am primit în dar multă tergiversare, timp de patru guvernări bociene, cantităţi industriale de minciuni şi o reală incompetenţă, afişată la fiecare pas guvernamental!

Domnul Ionel Palăr:

"Guvernul Boc trebuie să plece"

Zilele acestea în Parlament se derulează procedura asumării răspunderii Guvernului în faţa legislativului asupra a două proiecte de lege care ilustrează incapacitatea actualului Executiv de a scoate ţara din criză. Asta în cazul în care acum şi-a propus acest obiectiv, pentru că în urmă cu câteva luni, cei aflaţi la putere susţineau că nu acesta ar fi obiectivul lor.

Parlamentarii liberali au depus o serie de amendamente pe cele două proiecte de lege pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea, demers rămas fără nici un răspuns din partea Executivului, care a respins aceste amendamente.

Consider inacceptabilă atitudinea Guvernului de a arunca criza pe umerii pensionarilor şi bugetarilor din această ţară, de aceea, sunt convins că măsurile liberale propuse în vederea ieşirii din criză, oferă o alternativă reală şi viabilă la situaţia existentă, astfel încât să nu fie afectate veniturile acestor categorii.

De aceea, am depus amendamente la legile pe care Guvernul îşi asumă răspunderea, amendamente care urmăresc pe de o parte eliminarea tuturor prevederilor din cele 2 proiecte de lege ca inacceptabile şi înlocuirea acestora cu un program de măsuri fiscale, măsuri financiare şi măsuri de reducere drastică a cheltuielilor cu aparatul de stat şi a celor considerate inutile.

Respingerea acestor amendamente, coroborată cu adoptarea celor doua proiecte de lege, conduce la posibilitatea ca un număr foarte mare de pensionari afectaţi de recalculare să se adreseze instanţelor de judecată, naţionale şi internaţionale, pentru contestarea diminuării unui drept câştigat. Şansele de câştig ale unui astfel de demers sunt foarte mari. Aşa că nu putem să nu ne întrebăm, cine va plăti atunci? Tot românii.

În concluzie, iată cam în ce situaţie se află românii: trebuie să plătească datoria externă, trebuie să plătească sumele acordate ca despăgubiri de instanţe pensionarilor care vor acţiona statul român în instanţă, vor trebui să suporte reducerile de salarii, pensii şi alte prestaţii sociale şi foarte probabil vor trebui să suporte creşteri de taxe şi impozite.

Aşadar, există o singură soluţie: Guvernul Boc să plece!

Domnul Radu Stroe:

Declaraţie politică "Guvernul şi măsurile de austeritate"

Răul naţional creat de gravele dezechilibre în gestionarea banului public, datorat incompetenţei dramatice şi neluării la timp a măsurilor anticriză, precum şi sistemul de privilegii care a erodat echilibrul bugetar, par a nu-şi mai găsi paliative sau chiar vreo amăgire provizorie.

Urgenţa măsurilor de austeritate, aplicate, fatalmente, şi celor mai vulnerabile şi expuse categorii sociale, îi determină pe guvernanţi să devină subit trâmbiţaşii adevărului ultim, pretinzând "complicitatea" îngăduitoare a celor afectaţi, în conformitate cu proverbul: "o minciună recunoscută e pe jumătate iertată". "Trecutul nu poate fi schimbat, dar ar trebui să ne înveţe. Primul lucru ce ar trebui să ne înveţe este că nu e bine să minţi", declara ministrul de finanţe Sebastian Vlădescu la dezbaterile pe tema moţiunii PNL. Truismul de mai sus poate părea rident-şcolăresc, ţinând cont de faptul că a nu minţi intră în decalogul celor şapte ani de acasă, dar el a fost premers de o altă declaraţie-şoc a unui alt ministru, Radu Berceanu, care declara, nonşalant, faptul că în campanie s-a minţit "prin omisiune". Dilema pe care o ridică acest gen de declaraţii ne aruncă într-o adevărată aporie: dacă ştiau cât de gravă era situaţia - şi cu siguranţă ştiau -atunci ce resorturi i-au determinat să nu ia la timp măsurile care se impuneau, de ce au risipit cu o incredibilă iresponsabilitate sume colosale de bani pe proiecte a căror utilitate este cel puţin discutabilă, ca să nu zicem că multe dintre ele sunt de-a dreptul stupide?

Toate simulările realizate de Guvern cu privire la măsurile de austeritate sunt, în cea mai mare parte, ireductibile la masa de pensionari şi bugetari. Dubla măsură pe care o impune Guvernul relativ la aceste măsuri este evidentă.

Consilierul premierului pe probleme economice, Andreea Vass, pune un diagnostic necruţător: "Dacă nu aplicăm măsurile de austeritate asumate de Guvern, suntem nişte tâmpiţi". Nu ne surprinde această apreciere, întrucât ea face parte din lexicul prezidenţial. Termenul tâmpit, preluat, probabil, inconştient, se originează într-o altă expresie folosită de preşedintele Traian Băsescu acum câteva luni când, după o adâncă cugetare filosofică, exclama: "Şcoala scoate tâmpiţi!".

Minciunile, abuzurile şi iresponsabilitatea Guvernului au fost îndreptate, precum o canonadă, împotriva propriului popor. Feed-backul acestei guvernări îl regăsim în greve, proteste, demonstraţii de stradă, mitinguri, pichetări, lanţuri umane, disperare şi neîncredere.

Întemeietorul liberalismului politic, John Locke, atrăgea atenţia, încă din secolul al XVIII-lea că "[...] un guvern care nu mai există în minţile supuşilor va dispărea ipso facto şi în lumea reală" (Ion Goian, De la polis la ontologia politicului).

Domnul Virgil Pop:

"Despre onoare şi laşitate"

Într-o lume normală (atenţie, nu ideală), onoarea ar trebui să reprezinte unul din principiile de bază după care să se ghideze oamenii statului, fie ei preşedinţi, premieri, miniştri, secretari de stat sau simpli funcţionari la ghişeu. Iar de respectarea promisiunilor, responsabilitate, bună-credinţă nici nu mai pomenesc: sunt ingredientele care ar trebui să însoţească, de principiu, orice act al guvernării, semnul celui mai înalt act de patriotism. Exemplele de oameni politici, lideri marcanţi ai lumii care cunosc valoarea acestor virtuţi sunt multe şi grăitoare. Iar oamenii ce s-au aflat sub conducerea acestor oameni îşi cunosc drepturile şi puterea votului lor, îşi respectă liderii şi, mai presus de toate, trăiesc decent.

Acum câteva zile, preşedintele Germaniei, Horst Koehler, şi-a dat demisia pentru că ar fi insinuat că implicarea armatei germane în conflictele armate ar fi un garant al intereselor economice ale ţării. O declaraţie! Atât a fost de ajuns pentru ca preşedintele celei mai influente ţări europene să îşi dea demisia. De o sinceritate debordantă, poate prea precipitată, demisia preşedintelui german ne arată că într-o ţară normală, civilizată, cu pretenţii europene, politicienii, şi chiar şi şeful de stat trebuie să dea socoteală pentru faptele şi pentru spusele proprii, dacă acestea lezează, în orice fel, integritatea statului pe care aceştia îl servesc.

În România, lucrurile stau fix pe dos: statul, legile şi onoarea sunt numai bune de călcat în picioare, iar de demisie nici nu poate fi vorba, chiar dacă faptele comise sunt mult mai grave. Aşa că avem un preşedinte care ameninţă că îşi dă demisia şi uită de promisiune 5 minute mai târziu. Avem un preşedinte care a încălcat de nenumărate ori Constituţia, flagrant chiar, dar nu s-a sinchisit nici măcar să recunoască acest lucru. Avem un preşedinte campion la gafe diplomatice (vă reamintesc doar episoadele "Marea Neagră, lac rusesc" sau "Trebuie să evităm grecizarea României") pentru care niciodată nu şi-a făcut mea culpa. Şi, desigur, avem eternele promisiuni nerespectate, încălcări grave ale separaţiei puterilor în stat, rea-credinţă, minciună, dosare penale, beizadele îmbogăţite peste noapte şi multă nesimţire, fapte care i-ar băga în pământ de ruşine pe cei mai mulţi dintre liderii europeni. Dar, surprinzător, nu avem nicio demisie. Şi nu cred să o avem parte de aşa ceva în timpul mandatului lui Traian Băsescu.

Tot recent, premierul Japoniei, una din cele mai mari puteri economice ale lumii, şi-a dat demisia după ce a recunoscut că nu îşi mai poate onora promisiunile din campania electorală, afirmând că munca Guvernului nu mai reflectă dorinţele societăţii civile. Mai mult, premierul nipon a afirmat că nu va mai candida la vreo funcţie în Camera Inferioară a Parlamentului, în semn de respect pentru cetăţenii pe care i-a dezamăgit.

Credeţi că ar recunoaşte vreodată Emil Boc că Guvernul pe care l-a condus a fost cel mai dezastruos din '90 încoace? Credeţi că premierul ar admite vreodată că măsurile sale fiscale au distrus economia? Credeţi că premierului îi pasă, în mod sincer, de milioanele de români cu pensii şi salarii tăiate? Răspunsul este nu şi premierul ne-a demonstrat deja că este incapabil de a se retrage onorabil, când, demis în urma unei moţiuni de cenzură, şi-a reluat cu dezinvoltură funcţia, cu ajutorul preşedintelui.

Cred că este foarte clar. Pentru aceşti oameni, verticalitatea şi instituţia demisiei de onoare sunt nişte noţiuni goale de conţinut şi, din laşitate, ei nu se vor lăsa duşi, de mâna lor, cu niciun preţ, chiar dacă semnalele sunt clare în favoarea plecării lor de la putere. Din acest motiv, trebuie să îi "ajutăm" puţin. vom începe cu premierul, cu moţiunea de cenzură, pe care o vom vota, sunt sigur, cei mai mulţi dintre noi. Şi sper ca acest pas care ne va scăpa de incompetenţa Executivului Boc, să fie un semnal de alarmă, o somaţie pentru preşedintele Traian Băsescu, care trebuie să stopeze urgent politica de falimentare a României.

Domnul Titi Holban:

"Până unde se întind tentaculele doamnei Udrea?"

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului devine treptat un minister mamut, care gestionează poate cele mai importante fonduri de la bugetul de stat. E un proces continuu dar care, din păcate, nu a venit pe fondul mult aşteptatei restructurări guvernamentale şi comasări de agenţii şi instituţii. Nu există reduceri de personal sau reduceri de cheltuieli.

Motivul pentru care Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului creşte de la o zi la alta este acela că i se transferă în subordine noi instituţii. Şi nu orice fel de instituţii. Este vorba de instituţii de control şi investiţii, fiecare având în gestiune bugete semnificative.

După ce la începutul lunii am aflat despre trecerea Inspectoratului de Stat în Construcţii din coordonarea premierului Emil Boc în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, condus de Elena Udrea, finalul lunii aduce o nouă informaţie aproape similară. Doamna ministru a decis că ministerul pe care îl conduce trebuie să gestioneze şi activitatea Companiei Naţionale de Investiţii.

Conform propriilor sale declaraţii, compania va înceta să existe, personalul, programele şi evident bugetul pe care această instituţie îl avea în gestiune, urmând să treacă în subordinea direcţiei de investiţii a Ministerului Dezvoltării.

În faţa unei astfel de comasări, care nu se regăseşte în alte domenii de activitate ale statului, ci vizează exclusiv portofoliul din subordinea doamnei Udrea, nu putem să nu ne întrebăm ce se urmăreşte în realitate?

De ce simte doamna Udrea nevoia de a controla bugete tot mai mari, având în vedere că ministerul pe care îl conduce a fost oricum cel mai favorizat de alocarea bugetară făcută la începutul anului? Asistăm oare la o măsură de centralizare menită să asigure o şi mai mare lipsă de transparenţă în ceea ce priveşte contractele statului cu firmele liderilor PDL?

În definitiv, nu putem să ignorăm ultimele informaţii apărute în presă, despre contracte de sute de milioane de euro acordate firmelor de partid, în timp ce preşedintele Băsescu vorbeşte despre reducerea cheltuielilor bugetare, dar care vizează buzunarele şi aşa sărăcite ale românilor, şi nicidecum cheltuielile abuzive ale statului, pe contracte cu firmele de apartament ale rudelor şi membrilor Partidului Democrat Liberal.

Un lucru este sigur: acest guvern trebuie să plece. Acest guvern a dat dovadă în doi ani de zile nu doar de incompetenţă în gestionarea unei perioade de recesiune economică, ci de minciună, nesimţire, aroganţă şi ignorare a interesului public, alegând să sărăcească o naţiune întreagă pentru propăşirea afacerilor de partid.

Domnul Florin Iordache:

"Incompetenţă sau rea-voinţă"

Guvernul Boc a venit în Parlament luni 07.06.2010 cu două legi pe a căror conţinut şi-a asumat răspunderea.

Asta în ciuda criticilor partidelor politice, sindicatelor şi a societăţii civile.

La ambele legi au fost aduse din partea cetăţenilor foarte multe critici şi, cu toate acestea, Emil Boc, în dispreţ total faţă de nemulţumirile cetăţenilor, şi-a asumat răspunderea.

Aceste măsuri care prevăd diminuarea salariilor cu 25% şi a pensiilor cu 15% nu au fost cele mai bune şi necesare şi nici nu au fost o cerinţă a experţilor FMI.

Cu toate acestea, fie din incompetenţă, pentru că nu s-a ţinut cont de alternativele oferite de opoziţie, fie din rea-voinţă, pentru a arăta că nu-i pasă legile în discuţie, au păstrat forma iniţial propusă.

În aceste condiţii, singura şansă pe care o au parlamentarii de la putere sau opoziţie este de a vota moţiunea de cenzură a PSD şi de a opri astfel dezastrul generalizat şi haosul instalat în România.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Universitatea în parteneriat cu mediul privat - o soluţie pentru profesionalizarea absolvenţilor"

Universitatea nu este şi nu trebuie să devină ex abrupto o şcoală de meserii, ci trebuie să rămână un loc unde primează reflecţia teoretică şi pregătirea intelectuală a tinerilor care vor activa mai apoi pe piaţa muncii din România. Dincolo de acest punct de vedere perfect legitim, Universitatea trebuie să furnizeze mediului public şi privat, specialişti în diversele domenii de pregătire, iar specializarea presupune o permanentă dualitate: teorie şi practică. De aceea, o soluţie viabilă şi sustenabilă pentru profesionalizarea viitorilor absolvenţi este, fără îndoială, parteneriatul universităţilor cu mediul privat, prin programe de finanţare şi pregătire profesională, dincolo de zidurile spaţiului universitar.

Un studiu realizat de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii şi centrul Educaţia 2000+ relevă că jumătate dintre absolvenţii facultăţilor de drept şi inginerie susţin că nu au obţinut în facultate abilităţile şi competenţele cerute la locul de muncă, în timp ce specialiştii în IT se plâng de vechimea sistemelor de operare predate în universităţile de profil. Multe dintre programele universitare româneşti eşuează mai ales la nivelul formării abilităţilor şi competenţelor profesionale, precum şi în dreptul abilităţilor personale (comunicare interpersonală, orientare profesională şi capacitatea de angajare şi adaptare la piaţa muncii). Activităţile care ar trebui să conducă la crearea deprinderilor şi a competenţelor (laboratoare, studii de caz, proiecte, practică) sunt inadecvate (dacă ne referim la dotările laboratoarelor din învăţământul tehnic) sau desfăşurate în mod formal (practica studenţilor).

Într-un astfel de context, al unei economii dinamice pentru care primează competitivitatea şi sustenabilitatea investiţiilor pe termen mediu şi lung, se impune dezvoltarea unui parteneriat real şi bine susţinut între universitate şi mediul de afaceri, instituţiile statului şi organizaţiile nonguvernamentale, cu implicarea activă a organizaţiilor studenţeşti. Investiţiile în sistemul educaţional universitar trebuie să vizeze în mod prioritar crearea unor burse private pentru susţinerea studenţilor performanţi, implementarea şi dezvoltarea internship-ului ca formă de activitate practică a studenţilor, stabilirea unor study-tours în firmele şi companiile din zona locală de afaceri, propunerea şi finanţarea unor noi programe de cercetare, susţinerea universităţii în organizarea conferinţelor şi a simpozioanelor, iniţierea unor contracte de servicii cu instituţiile de cercetare, oferirea unor granturi de cercetare. Trebuie subliniat în acest sens, faptul că rolul donaţiilor care se pot îndrepta spre universităţi, dinspre mediul privat, este de a menţine excelenţa în spaţiul universitar; donaţiile nu constituie un substitut pentru alte surse de finanţare şi presupun un parteneriat echitabil între finanţator şi finanţat, pe principiul beneficiilor reciproce.

Este foarte important ca un număr semnificativ de programe de master sau doctorat să fie oferite în urma unui parteneriat între universitate şi o companie, instituţie sau organizaţie nonguvernamentală, realizându-se astfel o tranziţie legitimă a studentului dinspre mediul universitar spre angajator.

Pe de altă parte, universităţile trebuie să fie deschise către nevoile mediului privat, oferind programe de studii în domeniile cerute cu preponderenţă pe piaţa muncii, posibilităţi de identificare a studenţilor potriviţi pentru a fi profesionalizaţi, de a iniţia şi organiza cursuri sau programe de formare continuă şi de a oferi posibilităţi de promovare în universitate a partenerilor externi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, se impune crearea unui cadru legislativ relevant în materia practicii studenţilor; universităţile fiind obligate prin lege să asigure un număr suficient de locuri de practică. Să faciliteze apoi, agenţilor economici, instituţiilor sau ONG-urilor interesate, promovarea ofertei de locuri de practică, fără a intermedia în mod direct relaţia dintre partenerii externi şi studenţi. De asemenea, trebuie promovate mecanisme legislative eficiente de stimulare a acordării burselor private, în strânsă legătură cu centralizarea datelor din fiecare universitate la nivel naţional, pentru a verifica eficacitatea acestor mecanisme.

Universitatea în parteneriat cu mediul privat va conduce în mod incontestabil la dezvoltarea şi consolidarea învăţământului universitar românesc, dar mai ales la profesionalizarea absolvenţilor, prin explorarea alternativelor propuse de mediul privat, unde competiţia încurajează excelenţa.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Lupta pentru libertate continuă! Curtea constituţională a declarat legea lustraţiei neconstituţională"

Cinismul şi relativismul moral, ignoranţa istorică, ipocrizia morală, nostalgia edulcorantă pentru dictatură - sunt realităţi ale timpului prezent.

Dovada irecuzabilă în acest sens este Decizia Curţii Constituţionale din data de 7 iunie 2010, când a soluţionat, în cadrul controlului anterior promulgării legii, prevăzut de art.146 lit.a) din Constituţia României, sesizările privind neconstituţionalitatea Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sesizări formulate de un număr de 29 de senatori, respectiv 58 de deputaţi. În urma deliberării, Curtea Constituţională a constatat, cu majoritate de voturi, că Legea lustraţiei este neconstituţională.

Într-o societate care îşi caută reperele democratice, punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, care avea menirea de a reda adevărata demnitate Revoluţiei Române, este desconsiderat şi exclus din logica statului de drept de înaltul for constituţional din România anului 2010.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, în calitate de parlamentar ales de cetăţenii oraşului-martir Timişoara, am pledat constant pentru adoptarea Legii lustraţiei, fiind pe deplin încredinţat că o astfel de lege nu este lovită de tardivitate, ci reprezintă cu adevărat o condamnare în fapt a comunismului, cu toate stafiile lui care au bântuit din 1989 până astăzi spaţiul public românesc. Critica neconstituţionalităţii Legii lustraţiei nu se poate susţine în logica democraţiei, deoarece art. 53 din Constituţia României prevede că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi se poate realiza numai prin lege şi numai dacă se impune, printre altele, ca şi în cazul nostru, apărarea moralei publice. Mai mult, prin Decizia din data de 7 iunie 2010, Curtea Constituţională dovedeşte o îngrijorătoare inconsecvenţă în viziunea juridică de interpretare a textului constituţional. Dar pentru a răspunde concret criticilor Curţii Constituţionale, voi aştepta publicarea motivării deciziei Curţii în Monitorul Oficial al României.

Uitarea, amnezia generalizată, disimularea, schimbarea măştilor ideologice şi sfidarea decenţei politice pentru a ajunge în funcţii de demnitate publică ne conduc spre o întrebare legitimă, cu atât mai mult acum, când Legea lustraţiei a fost declarată neconstituţională: ce legătură au demnitatea, onoarea funcţiei, cu persoana care poartă cu sine pecetea unui trecut discutabil sub aspect etic, dezonorabil la nivel politic, fiind vinovat moral de ororile totalitarismului?

Legea lustraţiei nu este o armă politică, ci un act concret de justiţie morală, în spiritul reconcilierii şi al onestităţii faţă de sine, dar mai ales faţă de ceilalţi.

îmi exprim tristeţea şi dezamăgirea pentru faptul că la 20 de ani de la redobândirea libertăţii în România, ţara noastră nu este pe deplin pregătită să plătească preţul dreptăţii sociale, odată cu aflarea adevărului. Pe 19 mai 2010, (la cinci ani după depunerea proiectului în Parlamentul României) când Legea lustraţiei a fost adoptată de Camera Deputaţilor, am crezut că am câştigat o bătălie dreaptă, în numele libertăţii. În data de 7 iunie 2010, prin Decizia Curţii Constituţionale, am înţeles că victoriile de ieri nu pot înlocui bătăliile de astăzi. Aşadar, lupta pentru libertate continuă, cu un sentiment al datoriei faţă de martirii Revoluţiei Române, dar mai ales faţă de copiii şi tinerii României!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Cine acţionează împotriva poporului?"

În orice ţară în care democraţia funcţionează normal există responsabilităţi clare pentru puterile statului, astfel:

• preşedintele ales democratic şi guvernul reprezintă puterea executivă, care are ca principală atribuţie îndeplinirea programului de guvernare aprobat de Parlament la învestire, dar şi care este în conformitate cu promisiunile electorale pe baza cărora s-au obţinut voturi;
• parlamentul ales, de asemenea, de populaţie reprezintă puterea legislativă, cea care face legi şi controlează activitatea guvernului, sancţionând activitatea acestuia prin moţiuni, de cenzură sau simple, prin comisii parlamentare de anchetă, prin întrebări şi interpelări, prin audieri în cadrul comisiilor de specialitate;
• instanţele de judecată şi ministerul public reprezintă puterea judecătorească şi asigură aplicarea legii de către cetăţeni şi persoane juridice, prin sancţionarea juridică a celor care încalcă legea.

Din păcate, Traian Băsescu vorbeşte mult, populist, demagogic şi diversionist, îndreptând nemulţumirile oamenilor către Parlament, o instituţie neiubită de oameni din cauză că, în multe cazuri, nu a ştiut să facă bine ceea ce trebuia şi nu a ştiut să explice alegătorilor de ce a votat cum a vrut guvernul, şi nu aşa cum se aşteptau oamenii.

Este uşor să îndrepţi nemulţumirea generală către o instituţie democratică în care câţiva aleşi nu-şi îndeplinesc obligaţiile, dar care este cea care asigură funcţionarea democratică a statului.

Traian Băsescu a aruncat anatema şi a reuşit să facă din Parlament oaia neagră a societăţii româneşti, deşi acum Parlamentul este cel care trebuie să apere interesele cetăţenilor împotriva atitudinii unui guvern incompetent.

Suntem acum în situaţia în care parlamentarii sunt obligaţi să respecte interesele şi drepturile cetăţenilor, iar cei de la PDL, UDMR şi trădătorii de la UNPR vor vota împotriva poporului român, vor vota pentru scăderea pensiilor şi salariilor, a altor indemnizaţii sau ajutoare cu caracter social.

Ce vor spune cetăţenii când numai parlamentarii opoziţiei - PNL şi PSD - vor vota pentru apărarea lor?

Ce vor spune oamenii când parlamentarii lui Traian Băsescu vor vota să la taie pensiile şi salariile?

Se pare că pe aceşti parlamentari nu îi interesează decât să rămână la putere, să se găsească la masa cu fonduri bugetare pentru interesele proprii!

Ce se poate face?

Să li se ceară de către alegători să respecte electoratul din Colegiul respectiv!

În Colegiul 1 Călăraşi sunt doi parlamentari:

• deputatul PNL Gheorghe-Eugen Nicolăescu, care va vota împotriva legilor guvernului care taie pensiile şi salariile, care nu acceptă ca incompetenţa guvernului să fie suportată de către cetăţeni - pensionari şi salariaţi,
• senatorul Vasile Nedelcu, fost PNL, trădător la UNPR, care va vota pentru legile guvernului, pentru reducerea pensiilor şi salariilor.

Dragi călărăşeni, mergeţi la cabinetul senatorului şi cereţi-i să fie cu dumneavoastră, nu împotrivă!

Domnul Florin Postolachi:

"Decizia Curţii Constituţionale a îngropat Legea lustraţiei"

După ce a fost adoptată de Parlament cu o întârziere de 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, legea lustraţiei s-a lovit ieri de verdictul negativ al Curţii Constituţionale.

În urma sesizărilor formulate de 29 de senatori şi 58 de deputaţi PSD, magistraţii au declarat neconstituţional actul normativ care interzice accesul la demnităţi, pe o perioadă de cinci ani, a celor care au avut funcţii de conducere, remunerate, în structurile de putere şi in aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Vreau să-mi exprim astăzi, în faţa dumneavoastră, profunda nemulţumire cu privire la această decizie, dar şi în legatură cu declaraţiile unor colegi din opoziţie.

Decizia magistraţilor Curţii Constituţionale se leagă, din punctul meu de vedere, de situaţia mai multor judecători ce pot intra sub incidenţa legii lustraţiei. Dacă este normal acest lucru? Evident, nu! Solidaritatea judecătorilor în a declara neconstituţională legea lustraţiei este inadmisibilă.

Contestările permanente venite din partea PSD, partidul moştenitor al înaltelor idealuri ale comunismului atotbiruitor, ne demonstrează, dacă mai era nevoie, că cele mai multe persoane vizate de legea lustraţiei vin din rândurile social-democraţilor. Părintele spiritual al colegilor de la PSD consideră legea lustraţiei ca fiind "aberantă".

Vreau sa-i transmit domnului Iliescu, care dacă se ştia cu conştiinţa curată ar fi trebuit să fie primul susţinător al lustraţiei anticomuniste, că lustraţia nu este "aberantă", şi, chiar dacă discutăm de două decenii despre acest subiect, trebuie să admitem că nu este niciodată prea târziu pentru o lege esenţială pentru reformarea sistemului politic.

Adoptarea Legii lustraţiei înseamnă redarea încrederii în societate şi ar asigura ca foştii activişti comunişti, ce au făcut parte din organele de represiune şi care au instrumentat cazuri politice, să nu mai abuzeze de cota de putere pe cale democratică, ca să aplice metodele şi practicile totalitariste, invocând şi compromiţând democraţia.

Vă las pe dumneavoastră să decideţi de ce domnul Iliescu este atât de convins că această lege nu este necesară.

Nu este atât de greu de înţeles că, deşi puterea în ţara noastră s-a tot schimbat de-a lungul timpului, umbra lui Ion Iliescu şi a persoanelor din jurul domniei sale domneşte peste fiecare dintre noi. Este clar că ruperea de trecutul comunist nu se doreşte de cei care s-au opus legii lustraţiei permanent pe parcursul celor cinci ani de dezbateri parlamentare.

Partidul Democrat Liberal este singurul partid care a susţinut în mod constant această lege şi a făcut tot posibilul ca ea să treacă de Parlament. Noi nu ne vom dezice de importanţa acestui act normativ şi vom modifica legea, astfel încât să nu mai existe discuţii cu privire la constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea ei.

Lupta pentru dreptatea celor căzuţi la Revoluţie continuă şi va continua până ce ne vom achita de datoria pe care o avem faţă de victimele comunismului, faţă de rudele acestora şi faţă de cei 20 de ani de insistenţă a societăţii civile pentru îngroparea definitivă a comunismului.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "greva - un drept garantat"

În Constituţia României, la art. 43 - Dreptul la grevă, este prevăzut că: "Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate".

În Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 250, se arată că: "Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale", iar în Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, la art. 2 se precizează că: "Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmăreşte promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă ori evitarea declanşării grevelor. Fac parte din contractele colective de muncă şi acordurile dintre părţile semnatare ale contractelor colective de muncă, prin care se soluţionează conflicte colective de muncă. Contractul colectiv de muncă poate cuprinde şi prevederi referitoare la protecţia celor aleşi sau delegaţi în organele de conducere ale sindicatelor, respectiv a reprezentanţilor salariaţilor aleşi potrivit prevederilor art. 20".

În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române cuvântul "grevă" are următoarea definiţie: "grevă - încetare organizată a activităţii într-una sau mai multe întreprinderi, instituţii etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autorităţile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.)".

În plus, dreptul la grevă este menţionat şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unitela 10 septembrie 1948,Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată de guvernele membre ale Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950, Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unitela 20 noiembrie 1989, precum şi Carta Europeană a Autonomiei Locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985.

Ca orice organism social, şi întreprinderea are două caracteristici: atât dialogul, cât şi conflictul social.

Conflictele sociale sunt naturale şi necesită aplicarea unor proceduri specifice pentru rezolvarea lor.

Realitatea apariţiei lor are în vedere divergenţele ivite în legătură cu punctele de vedere, obiectivele sau interesele diferiţilor salariaţi, grupuri, conducerea întreprinderii etc.

Conflictele sociale pot fi clasificate după diferite criterii. În raport cu nivelul la care apar, există:

• conflicte individuale, specifice unor anumiţi salariaţi, şi privesc strict pe fiecare lucrător în parte (de exemplu, divergenţele exprimate de un salariat privind suma primită drept remuneraţie);
• conflicte la nivelul unei categorii de lucrători dintr-un atelier sau specialitate profesională (de exemplu, în legătură cu modul de repartizare a primelor ca stimulente financiare);
• conflicte la nivelul întregii întreprinderi, care cuprind ansamblul salariaţilor, având cauze diferite (de exemplu, referitor la procentajul de indexare a salariilor);

Din punct de vedere al organigramei întreprinderii, pot fi:

• conflicte orizontale, care apar între persoane sau compartimente de muncă aflate pe acelaşi nivel ierarhic, dar pe linii ierarhice diferite (de exemplu, conflictul care poate să apară între directorul tehnic şi directorul economic în legătură cu anumite probleme financiare);
• conflicte verticale, ce apar între persoane sau compartimente de muncă situate pe trepte ierarhice diferite, acestea sunt cele mai frecvente şi pot să existe şi între persoane aflate pe aceeaşi linie ierarhica (de exemplu, între maistru şi lucrătorii de echipă), şi între persoane sau compartimente de pe linii ierarhice diferite (de exemplu, între şeful serviciului contabilitate şi şeful biroului aprovizionare).

O formă a conflictului colectiv o reprezintă greva.

aceasta implică o încetare a lucrului de către salariaţi, ţinând cont de o serie de revendicări profesionale, evidenţiate fie pentru prima dată, fie solicitate anterior, dar nesatisfăcute încă.

Forma clasică de grevă presupune întreruperea completă a lucrului de către salariaţi pe o durată de timp, determinată sau nu.

În practica conflictelor sociale de muncă se pot întâlni însă şi alte variante de grevă, cum ar fi:

• greva de avertisment, ce presupune o oprire scurtă a lucrului de către salariaţi, urmărind atât mobilizarea greviştilor, cât şi determinarea părţilor aflate în conflict pentru a începe negocierile;
• greva repetată, care se caracterizează prin opriri succesive ale lucrului de către salariaţi, pe perioade scurte de timp;
• greva turnantă, când au loc încetări succesive ale activităţilor în diferite verigi de producţie (ateliere, secţii etc.) sau compartimente de muncă, în acest caz se înregistrează o masivă dezorganizare a producţiei, iar costurile întreprinderii cresc;
• greva surpriză presupune stoparea lucrului de către salariaţi, fără existenţa unui preaviz în acest sens. în general, această variantă de grevă este interzisă prin convenţiile colective de muncă, iar în serviciile publice din ţările occidentale este, de regulă, ilicită;
• greva cu ocuparea localurilor întreprinderii de către grevişti este în principiu nelegală, deoarece încalcă dreptul de proprietate (privată sau publică). Astfel, conducătorul întreprinderii poate cere organelor în drept să procedeze la evacuarea localurilor ocupare de grevişti.

În practica ţărilor cu economie de piaţă se constată că dreptul la grevă al salariaţilor este limitat în două situaţii, ţinând cont de:

• dreptul de proprietate, care interzice deci greva cu ocuparea localurilor întreprinderii;
• dreptul la muncă, de asemenea, interzice salariaţilor grevişti să oprească lucrul pentru alţi salariaţi care doresc să-şi continue activitatea (şi astfel să nu participe la grevă).

O cerinţă de bază a managementului resurselor umane într-o întreprindere o constituie cunoaşterea permanentă a reclamaţiilor şi revendicărilor salariaţilor, şi rezolvarea, pe cât posibil, a acestora, în scopul prevenirii conflictelor sociale. În acest sens, un rol important îl au diferitele structuri instituţionale ale dialogului social din întreprindere.

În foarte multe cazuri, rezolvarea unui conflict de muncă se face prin semnarea unei convenţii sau a unui acord între părţile aflate în dispută. Sunt situaţii însă când negocierea directă, între părţile respective aflate în conflict, este dificilă în climatul existent. în aceste cazuri se apelează la diferite procedeuri instituţionale de rezolvare a conflictelor colective, cum ar fi: concilierea, medierea, arbitrajul etc.

Concilierea este efectuată de către o persoană neutră sau comisie de conciliere şi presupune organizarea de discuţii între părţile aflate în conflict, în scopul amortizării poziţiilor acestora şi ajungerii la un anumit acord. În general, aceasta procedură de dezvoltare este prevăzută în acordurile sau convenţiile colective de muncă.

Medierea solicită intervenţia unei persoane sau comisii neutre, care anchetează conflictul social, audiază părţile, iar în final propune acestora o soluţie pentru rezolvarea respectivului conflict.

Arbitrajul constă în soluţionarea conflictului social de către unul sau mai mulţi arbitri, stabiliţi de comun acord de către părţile opozante. Decizia arbitrului este însă obligatorie pentru părţile aflate în conflict (ţinând cont de faptul că acestea au acceptat atât procedura arbitrajului, cât şi pe respectivul arbitru).

Ca tendinţă generală, în ultimii ani se constată în ţările occidentale scăderea însemnată a conflictelor de muncă atât privind numărul acestora, cât şi efectivele care au încetat lucrul, numărul de zile de inactivitate, numărul de întreprinderi la care s-au înregistrat etc. Această situaţie are multiple explicaţii, iar printre elementele favorizante ale diminuării conflictelor de muncă se află indiscutabil şi dezvoltarea managementului resurselor umane în cadrul întreprinderilor respective (dialogul social, motivarea personalului etc.).

Greva este o acţiune de protest extremă a salariaţilor dintr-o organizaţie economică sau dintr-o instituţie, manifestată, în principal, prin încetarea activităţii. Greva este organizată în general de sindicatul salariaţilor, dar poate fi şi spontană. Greva generală îi cuprinde pe toţi salariaţii dintr-un sector economic sau dintr-o structură administrativ- teritorială (ţară, provincie, etc.). Greva de tip japonez se manifestă doar prin avertizarea patronatului (de exemplu prin banderole albe), dar munca nu este oprită. Greva de avertizare are o durată limitată, în general la două ore, şi precede o grevă declanşată pentru o perioadă nedeterminată.

Greva are o istorie foarte lungă. Spre sfârşitul celei de a douăzecea dinastii egiptene, în timpul domniei faraonului Ramses al III-lea în, Egiptul Antic, în sec XIII Î.Hr., muncitorii necropolei regale au organizat prima grevă cunoscută în istorie. Evenimentul a fost descris pe un papirus păstrat şi aflat actualmente la Torino. Prima grevă de pe teritoriul actual al României a fost consemnată în anul 1733, în Banat, la Ciclova.

Potrivit unei analize, prima grevă semnalată pe teritoriul României a fost greva pantofarilor din Sibiu, în 1853. La acea dată nu putem vorbi însă de sindicate, prima organizaţie a muncitorilor fiind înfiinţată în 1905, respectiv sindicatul tâmplarilor, care reunea 15-20 de membri.Dupăexemplul acestora, cizmarii şi croitorii se organizează şi ei în sindicate.

În 1906, în România existau 30 de sindicate, care grupau peste 4.400 de membri, pentru ca, un an mai târziu, organizaţiile sindicale să ajungă la 55, cu un număr dublu de membri.

Până la debutul Primului Război Mondial, protestele sindicale din România nu au fost de mare amploare, poate şi din cauza slabei dezvoltări industriale. Au rămas în istorie însă greva muncitorilor din Portul Constanţa, din 1868, greva de la Atelierele CFR Bucureşti, din 1888, sau grevele feroviarilor din Transilvania şi a minerilor din Valea Jiului, din 1904 şi, respectiv, 1906.

După Primul Război Mondial şi până la începutul celui de-al doilea război, mişcările greviste din România s-au amplificat, datorită dezvoltării economice de după război şi, mai apoi, ca urmare a crizei din anii '30.

De reţinut sunt prima grevă generală, din 1920, greva muncitorilor forestieri din Valea Mureşului, din 1925, grevele muncitorilor de la Reşiţa şi de la Lupeni, din 1926 şi 1929, precum şi greva de la fabrica Saturn, din Bucureşti, din 1933, prima grevă în care muncitorii au ocupat fabrica.

În perioada interbelică, ridicarea sindicatelor împotriva puterii a dus de mai multe ori la un deznodământ tragic de partea protestatarilor. Astfel, în timpul protestelor minerilor de la Lupeni, din 1929, sub guvernul ţărănist, au fost omorâţi 23 de muncitori şi alte câteva zeci au fost răniţi.

Un alt moment înscris în cărţile de istorie este greva muncitorilor de la Atelierele Griviţa din Bucureşti, din ianuarie-februarie 1933. Având iniţial revendicări salariale, protestul a fost ulterior confiscat de sindicatul comunist, care a transformat greva în mişcare politică.

Greva a fost înăbuşită violent de către guvernul român de atunci, bilanţul confruntării dintre protestatari şi autorităţi, din 16 februarie, fiind de 4 morţi şi 34 de răniţi, dar şi doi soldaţi şi un gardian public fiind ucişi în timpul evenimentelor.

Lesne de înţeles de ce mişcarea sindicală din România a fost ca şi inexistentă în perioada regimului comunist. Chiar dacă au mai existat încercări de revoltă, acestea au fost înăbuşite înainte de a se afla despre ele.

Două momente au rămas însă în memoria românilor, refuzul minerilor din Valea Jiului de a intra în subteran, în 1977, din cauza condiţiilor draconice de muncă din mină, şi protestele din noiembrie 1987 de la uzina Steagul Roşu din Braşov.

Despre protestul de la Braşov se spune că a reprezentat momentul care a declanşat manifestările de peste doi ani, din decembrie, care au dus la răsturnarea regimului comunist.

Mişcarea sindicală din România s-a revigorat după decembrie 1989, protestele de la începutul anilor '90 fiind frecvente şi destul de agresive. De cele mai multe ori, însă, acestea au fost asociate, din nou, cu scopuri politice.

Nicio confederaţie sindicală nu are o cronologie a tuturor grevelor care au avut loc în ultimii 20 de ani, dar au rămas în istorie greva naţională din 1991 pentru legea sindicatelor, greva organizată de CSI Frăţia în 1993 pentru recuperarea zilei de 1 Mai, greva naţională din 1995 pentru acordarea de salarii compensatorii salariaţilor disponibilizaţi sau grevele succesive ale transportatorilor, CFR-iştilor sau ale profesorilor din anii 2000.

De fiecare dată când au avut revendicări salariale, angajaţii CFR au blocat activitatea pe căile ferate; fie pentru câteva ore, fie pentru câteva zile, spontan sau nu, cert este că mecanismul funcţionează. Chiar dacă de cele mai multe ori protestele sunt declarate ilegale în instanţă, pe termen scurt oamenii îşi primesc majorările cerute.

Cel mai important moment din istoria protestelor feroviarilor a fost greva din 2005, când Federaţia Mecanicilor de Locomotivă a întrerupt lucrul pentru 20 de zile, unul dintre cele mai îndelungate proteste din România postdecembristă.

Pe lângă feroviari, profesorii sunt cunoscuţi ca având o activitate sindicală efervescentă şi lideri de sindicat bătăioşi. Mişcarea sindicală a cadrelor didactice a prins contur mai degrabă după anul 2000, iar de atunci nu există an în care profesorii să nu organizeze mitinguri, greve japoneze, de avertisment sau generale, ameninţând de fiecare dată cu blocarea anului şcolar.

Cele mai lungi greve din educaţie au avut loc în 2000, o grevă generală de două luni, şi în 2005, când dascălii au refuzat să intre la ore o lună de zile. În principal, revendicările profesorilor au fost legate de salarizare şi de subfinanţarea sistemului.

Când vor majorări salariale, şi angajaţii de la metroul bucureştean fac sau măcar ameninţă cu greva. În istoria de după 1989, metroul a fost de şapte ori în grevă generală, cea mai îndelungată fiind cea din 1990, când protestul a ţinut trei zile. Ultima grevă de la metrou a avut loc pe 17 noiembrie 2009, iar cea programată pentru 18 martie 2010 a fost anulată în ultimul moment, după ce sindicatele au obţinut majorările salariale cerute.

în septembrie 2009 se producea, pentru prima dată în istoria modernă a României, un protest generalizat la nivel naţional al personalului din justiţie. După zile întregi de negocieri şi de promisiuni, magistraţii au reluat activitatea după mai bine de trei săptămâni de pauză, timp în care România a fost paralizată la propriu.

Prin urmare, dreptul la grevă este un drept garantat de Constituţia României, de legile interne, precum şi de convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "Societatea civilă nu acceptă depolitizarea de faţadă a serviciilor publice de radio şi televiziune"

Pe adresa personală de e-mail am primit următoarea adresă semnată de 18 confederaţii sindicale, organizaţii profesionale şi ale societăţii civile şi organizaţii patronale din România, care reprezintă un punct de vedere privind organizarea şifuncţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune: "Organizaţiile semnatare protestează faţă de modul în care Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune a fost votat de către Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă din Senat şi cere plenului Senatului reexaminarea legii, prin trimiterea ei spre comisia de specialitate pentru raport suplimentar, în conformitate cu art.105 din Regulamentul Senatului sau, în caz contrar, respingerea ei de către plen.

Senatorii din Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă au decis, săptămâna trecută, într-o şedinţă cu uşile închise, soarta celor două instituţii. În prealabil, reprezentanţii sindicatelor, ai ONG-urilor din mass-media şi jurnaliştii acreditaţi la Parlament au fost daţi afară din sală.

Amendamentele depuse de organizaţiile societăţii civile nu au fost luate în considerare de membrii Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă. În forma avizată, proiectul de lege a fost deturnat de la principalul său scop: asigurarea independenţei celor două instituţii şi reprezentativitate la nivelul întregii societăţi. Astfel, proiectul iniţiat de deputatul Raluca Turcan nu preia câteva propuneri majore ale ONG-urilor şi sindicatelor care vizau garantarea independenţei politice şi editoriale a SRR şi SRTV:

• Înlocuirea Consiliilor de Administraţie desemnate pe criterii politice cu unele reprezentative pentru întregul spectru al societăţii.
• Introducerea răspunderii individuale pentru membrii Consiliilor de Administraţie şi imposibilitatea demiterii în bloc a celor două Consilii.
• Asigurarea independenţei SRR şi SRTV, prin garantarea unui mecanism eficient de finanţare.

Proiectul de lege validat de comisia de specialitate din Senat conţine prevederi discriminatorii şi nu asigură o depolitizare reală a radioului şi televiziunii publice.

Astfel, mai multe articole din proiectul de lege conţin prevederi periculoase pentru buna funcţionare în interes public a celor doua instituţii, cum ar fi:

• Art. 20 - Consiliul de Administraţie (CA) nu este structurat astfel încât toate domeniile importante ale societăţii civile să fie reprezentate. Introducerea în CA doar a unor reprezentanţi ai societăţii civile (uniuni de creaţie şi unele organizaţii de media, un reprezentant al Academiei Române şi un singur reprezentant al salariaţilor) este discriminatorie. Deşi a existat un consens asupra eliminării din Consiliile de Administraţiei a reprezentanţilor zonei politice, proiectul avizat de Comisie include un reprezentant al Preşedinţiei şi un reprezentant al UDMR-ului.

Pe de altă parte, celelalte minorităţi cu reprezentare parlamentară primesc un singur loc în fiecare Consiliu de Administraţie, încălcându-se astfel Carta Minorităţilor.

Organizaţiile semnatare consideră că unele dintre organizaţiile nominalizate prin lege pentru a desemna membri în Consiliile de administraţie se află în conflict de interese. Astfel,uniunile de creaţie (care sunt direct interesate de promovarea producţiilor membrilor lor pe posturile publice şi de recuperarea creanţelor pe care le au de încasat de la cele doua societăţi) sunt chemate să numească 5 din cei 13 membri ai Consiliilor. Reprezentanţii acestor organisme sunt părţi în contractele pe care legea le impune pentru a fi încheiate în mod obligatoriu între radiodifuzori şi aceste organisme, astfel, candidaţii propuşi de către aceste entităţi vor reprezenta un alt interes decât cel prevăzut în art. 1 al legii. Tot astfel,CRP are în componenţă societăţi de presă cu activitate concurentă SRR şi SRTV). Totodată, se îngrădeşte posibilitatea altor organizaţii ale societăţii civile să propună reprezentanţi. Nu în ultimul rând, alegerea reprezentantului salariaţilor doar de către personalul de specialitate este tot o discriminare, deoarece ne referim la reprezentatul angajaţilor în CA, iar deciziile CA îi afectează pe toţi angajaţii.

• Art. 26 introduce numirea Preşedintelui CA de către plenul Parlamentului, prin vot, deşi toţi membrii CA au fost deja supuşi o dată votului Parlament.Această validare poate fi folosită ca un instrument de presiune pentru alegerea unui candidat acceptat politic.
• Art. 6 - s-a exclus obligativitatea promovării producţiei autohtone.
• Art. 14 alin.(11), care garanta confidenţialitatea surselor, a fost eliminat, ceea ce încalcă toate normele internaţionale privind libertatea de exprimare a jurnaliştilor.
• Art. 16 alin.(3) desfiinţează departamentele de emisiuni pentru străinătate din cele două instituţii.
• Art. 28 - se elimină restricţia ca persoanele care colaborează sau sunt angajate în companii de media concurente să facă parte din CA.
• Art. 31 - Nu s-au introdus criteriile propuse de organizaţiile din mass-media privind răspunderea individuală a membrilor CA.
• Art. 36 încalcă flagrant Legea sindicatelor deoarece restricţionează dreptul sindicatelor reprezentative de a avea câte un observator în CA.
• Art. 40 - nu s-a luat în calcul propunerea privind prezenţa a 3 membri din SRR şi SRTV în cadrul Comisiei de Examinare a Directorului General.
• Art. 45 dă posibilitatea structurilor teritoriale să aibă personalitate juridica în condiţiile în care legea se referă doar la o singură persoană juridică. Se creează posibilitatea unor structuri "stat în stat" în cadrul societăţilor.
• Art. 55 dă posibilitatea unor fraude inimaginabile şi a constituirii unor entităţi nonprofit "profitoare", prin posibilitatea participării SRR şi SRTV la patrimoniul unor ONG-uri.
• Art. 57 dă posibilitatea Parlamentului să demită CA în urma respingerii raportului de activitate, ceea ce menţine pârghia controlului politic asupra radioului şi televiziunii publice.

De asemenea, respingerea amendamentelor sindicatelor şi ONG-urilor privind finanţarea corectă a celor două societăţi menţine aceeaşi politizare promovată şi de actuala lege.

Organizaţiile semnatare fac apel la partidele politice parlamentare să dea dovadă de responsabilitate şi să solicite, în plenul Senatului, reexaminarea în comisia de specialitate a acestui proiect de lege atât de periculos pentru independenţa societăţilor publice de radio şi televiziune şi luarea în considerare a amendamentelor societăţii civile, chemată chiar prin această lege să guverneze cele două instituţii".

Cu siguranţă că cel puţin Comisia juridică va lua act de această luare de poziţie şi va analiza în consecinţă proiectul de lege propus.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "Guvernul Boc la a V-a încercare"

În aceste zile, Guvernul Boc se confruntă cu o nouă încercare de destituire, datorată moţiunii de cenzură "Opriţi genocidul social!" înaintată de opoziţie, pe tema diminuării salariilor şi a pensiilor.

Întreaga opinie publică a reacţionat la măsurile dure ale Guvernului Boc de diminuare a pensiilor şi salariilor, considerând că actualul guvern este incapabil de a continua măsurile aberante şi extrem de dure asumate fără acoperire.

Se vede bine că politica economică a României trebuie regândită, iar acest lucru trebuie făcut cu oameni de specialitate, capabili de a conduce România spre rezultate aşteptate de populaţie.

Toată clasa politică din România este îndreptată spre înlăturarea actualului cabinet şi înlocuirea sa cu un alt cabinet, care în cazul în care va fi demis, va fi condus din nou de un prim-ministru numit în acelaşi mod de preşedintele Traian Băsescu.

Personal, mă îndoiesc de faptul că preşedintele Traian Băsescu îl va numi din nou pe Emil Boc, pentru a 5-a oară, însă întrebarea este cine îşi va asuma o nouă guvernare.

A apărut deja o asumare a guvernării, care a fost anunţată de preşedintele liberal Crin Antonescu, însă totul depinde de demisia actualului cabinet, care are o majoritate firavă, care oricând poate întoarce votul, extrem de şubred.

Cine îşi va asuma toate riscurile?

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va avea şi de această dată un rol imens de mare, cel puţin în actuala conjunctură politică, având în vedere că poate demite sau nu guvernul actual, prin votul celor 18 deputaţi.

Dar mai importante sunt voturile opoziţiei actuale, pentru că au sprijinul cetăţenilor nemulţumiţi de promisiunile din campania electorală şi nu numai.

Pe fondul acestei crize economice, toate sondajele de opinie arată că România se îndreaptă spre un drum greşit. Aşadar, soluţia nu poate fi alta decât demiterea cabinetului actual. La unison, cetăţenii şi politicienii susţin că redresarea poate reîncepe doar prin demiterea actualului Guvern. Până pe 15 iunie vom avea un răspuns pe măsură.

Domnul Mircea Grosaru:

Declaraţie politică: "Apel la conştiinţă"

La adresa de e-mail a subsemnatului a sosit un apel din partea a 5(cinci) confederaţii sindicale, pe care îl prezint în ceea ce urmează:

"Stimate domnule parlamentar,

Noi v-am votat! Acum este rândul dumneavoastră să votaţi pentru noi!

Votaţi pentru dreptul nostru la viaţă!

Vă solicităm să fiţi prezent în sală în momentul votului la moţiunea de cenzură. Vă solicităm să votaţi pentru moţiunea de cenzură.

Vă rugăm să nu permiteţi să ne fie afectate salariile şi pensiile.

Apelul nostru către dumneavoastră este unul de suflet. Cetăţenii României au dreptul să trăiască în demnitate. Drepturile noastre nu trebuie tăiate sub pretext de criză, o criză pe care guvernanţii vor să o arunce asupra populaţiei. Efectele unor decizii aberante nu vor fi resimţite doar de bugetari şi pensionari, ci de fiecare familie din România. Şi asta, în timp ce şmecherii profitori ai tranziţiei şi ai crizei au găsit un aliat în Guvernul care construieşte un zid de protecţie în jurul lor. Protejaţii nu suportă consecinţele crizei economice. Dimpotrivă, sunt ajutaţi să câştige şi mai mult!

Dacă nu votaţi pentru moţiunea de cenzură, înseamnă că vreţi ca noi să fim condamnaţi la foame şi sărăcie cruntă.

Dacă votaţi contra moţiunii de cenzură, înseamnă că vreţi ca şmecherii să profite în continuare şi să-şi rotunjească veniturile şi mai mult. Înseamnă că pe noi vreţi să ne sacrificaţi! Cele două legi pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea reprezintă de fapt întoarcerea la epoca robiei.

Vă rugăm să nu îi condamnaţi pe cei care au muncit o viaţă la umilinţa de a cerşi un colţ de pâine pentru a reuşi să supravieţuiască într-un mod ruşinos. Vă rugăm să refuzaţi condamnarea noastră, a copiilor şi bătrânilor noştri la moarte prin înfometare.

Domnule parlamentar, nu ne luaţi dreptul la demnitate!

Votaţi pentru moţiunea de cenzură".

Domnul Horia Cristian:

"De ce moare sănătatea?" (1)

Nimeni nu contestă că sistemul sanitar are foarte multe probleme şi că cea mai importantă este lipsa finanţării. Lipsa banilor poate conta pentru 40% din probleme. Adică dacă mâine fondurile în sănătate s-ar dubla, poate ca unele probleme vor fi rezolvate. Dar sigur nu toate. Calitatea actului medical în România nu s-ar dubla!

Dar dacă 40% din problema sănătăţii este finanţarea, care sunt şi cum pot fi rezolvate restul problemelor?

Însă 60% din probleme nu sunt legate de bani. Ele sunt legate de relaţia medicilor şi asistentelor cu pacienţii, de modul în care noi, medicii, înţelegem să ne facem meseria. Să ne înţelegem clar, sistemul e subfinanţat, dar sunt alte "1000 de probleme" care nu ţin de bani.

Cel mai "cald" exemplu s-a întâmplat chiar vineri la Timişoara, când un medic a refuzat internarea unui pacient pe motiv că "nu are identitate"! Incredibil, nu?! Să nu ai identitate. În fapt, pacientul nu avea buletin, adică era un boschetar amărât care nu avea buletin.

Ce a gândit "medicul"? Vă explic eu, că şi mie mi s-a explicat: dacă nu are buletin, sigur nu e asigurat şi deci "Casa" nu îl plăteşte. Pare plauzibil? Poate da, dar sigur e profund greşit.

În primul rând, "casa" nu are ce să caute, să se interpună între medic şi pacient, să îi spună medicului: "pe ăsta îl tratezi, că e asigurat, şi pe ăsta nu, că nu e asigurat". "Casa" nu are voie, constituţional vorbind, să oblige medicul să nege tratamentul pacienţilor. Are doar obligaţia să recupereze banii de la cei neasiguraţi. Aşa că, din acest punct de vedere, "colegul meu" nu avea dreptate.

În al doilea rând, în acest caz special era vorba de un tratament oncologic, care este un Program Naţional de Sănătate şi care e gratuit pentru toţi cetăţenii români şi europeni. Deci iar nu avea dreptate.

Care e, de fapt, problema?

Problema e că medicii români s-au dezumanizat, s-au deprofesionalizat, au uitat ce înseamnă să fii "doctor", au uitat Jurământul lui Hipocrate. Au uitat că această meserie e despre compasiune, ajutor, altruism şi abia apoi despre competenţă şi ştiinţă.

Şi toate acestea nu ţin de bani. Poate că vom găsi argumente care să explice de ce s-a ajuns aici. Şi poate că argumentele ţin de bani. Dar ştiu că putem repara toate astea şi că asta nu costă nimic.

Nu costă nimic să zâmbeşti, să vorbeşti cu pacienţii, să ai şi să arăţi compasiune şi grijă. Nu costă nimic să fii bun şi să încerci să judeci şi să acţionezi ca şi cum în faţa ta ar fi tatăl tău, fratele tău, mama ta, soţia sau soţul tău, copilul tău.

Nu costă nimic să faci toate astea. Trebuie doar să vrei.

Nu ai voie, ca medic, să "fugi" de răspunderea tratamentului, chiar dacă nu ai bani. Pacientul are nevoie să înţeleagă de ce toate costă. Sigur că nu va fi mulţumit că trebuie să plătească medicamentele, dar în final va înţelege şi va accepta. Dacă îi explică cineva, de ce trebuie să plătească. Şi acel cineva trebuie să fie medicul. Şi dacă îi explică omul în mâinile căruia e gata să îşi pună viaţa, el va avea încredere şi va fi mulţumit. Că a înţeles şi că face ce trebuie pentru sănătatea lui.

Domnul Ioan Holdiş:

Declaraţie politică: "Sectorul IT, un vector important al creşterii economice"

Ultimii douăzeci de ani au reprezentat o explozie a Internetului şi a sectorului IT la nivel global. De la an la an, a devenit un instrument de business comparativ, competitiv şi flexibil la multiplele cerinţe apărute, cu scopul de a nu mai pierde timp pe rapoarte şi analize eterogene, salvarea venind de la o soluţie modernă, performantă, de ultimă tehnologie, şi anume sectorul IT.

Cu toate că nu a fost privilegiat de a trece neatins de criza economică, sectorul IT nu a înregistrat pierderi majore. Anul 2009 înregistrează o scădere faţă de cifra de afaceri din 2008, când atingea apogeul. Nivelul pieţei s-a menţinut constant, fiind de un interes major pe piaţa globală.

Tehnologia este importantă pentru ieşirea din recesiune, fapt ce reiese şi din topul firmelor, la nivelul anului 2009, cu cea mai rapidă creştere în ultimii trei ani, ocupând primele trei locuri în lume.

Acest sector foarte important ajută la creşterea economică, având un rol major în redistribuirea forţei de muncă. Dezvoltarea pieţei se estimează că va duce la o creştere cu 21.000 de locuri de muncă în intervalul 2010-2013, în 2009 având o bază de 44.000 de locuri de muncă. În acest interval se estimează o creştere de cincizeci de ori mai rapidă decât creşterea totală a forţei de muncă din România, cu un avans de 7,4% pe an.

România este o destinaţie favorită a multinaţionalelor din domeniu, lucru ce se datorează forţei de muncă calificată şi ieftină, abilităţilor lingvistice şi cadrului legislativ favorabil.

În anul 2007, sectorul IT din România devenea cea de-a doua piaţă ca mărime din Europa Centrală şi de Est, după Polonia. Aproximativ 13.000 de firme erau înregistrate, din care 9.000 exportau produse şi servicii.

În momentul de faţă sunt prioritare: modernizarea României, prin trecerea la o societate informaţională şi integrarea în agenda digitală europeană. Aceste fapte duc la o mai bună informare a cetăţeanului, reducerea timpului şi a cheltuielilor populaţiei. toate aceste vor produce o reducere la toate costurile Guvernului cu 35%.

Fără a se face investiţii majore în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, contribuţia la produsul intern brut va urca în acest an cu 1,3%, iar pe viitor se doreşte să se ajungă la un procent de peste 10%.

Am dorit să vă prezint acest domeniu mult prea puţin mediatizat, ce aduce contribuţii majore la p.i.b., ajută la dezvoltarea regională, stimularea competitivităţii, reducerea dezechilibrelor între regiuni, iar toate acestea stând la distanţă de un singur "click".

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Situaţie de criză - primii sacrificaţi: copiii şi femeile României!"

Orice cercetare sociologică, dar şi o simplă discuţie cu orice părinte întrebat ce îşi doreşte pentru copilul său şi pentru familia sa va avea un prim răspuns ferm: siguranţă! Siguranţa pentru ziua de mâine, pentru accesul la educaţie, pentru oferirea unui trai decent.

Iată că prin măsurile Guvernului Băsescu - Boc din această săptămână este atacată tocmai siguranţa copiilor noştri, fiind pus în pericol potenţialul lor de dezvoltare.

Şi pentru a nu fi acuzată de sentimentalism şi afectivitate excesive, vă propun să reflectaţi la următoarele cifre:

• 189.647 de mame cărora li se diminuează cu 15% alocaţia de creştere şi îngrijire a copilului de până la 2 ani;
• 14.274 (media estimată) de bebeluşi care nu mai beneficiază de alocaţia pentru nou-născuţi;
• 15.077 de nou-născuţi cărora le este eliminată indemnizaţia pentru trusou;
• 6.154 de familii cărora le este tăiat sprijinul financiar pentru constituirea familiei.

Iar prin această politică, Guvernul PDL loveşte în cei care sunt lipsiţi de orice apărare: copiii, mamele ce-i îngrijesc şi tinerele familii. Nu există un sindicat al mamelor. Nu există un sindicat al copiilor. Dar ei sunt cei care îi vor judeca mai târziu pe cei care îi tratează acum cu dispreţ şi ignorare.

Mă întreb, domnule Boc, câţi copii şi câte mame aţi fi salvat de la aceste monstruoase reduceri de venituri dacă aţi fi tăiat din umflatele salarii şi stimulente ale consilierilor şi directorilor ale căror singură calitate este că au un carnet de partid portocaliu?

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

"Judeţul Bihor, fruntaş în topul drumurilor proaste"

Judeţul Bihor se află de mult timp între judeţele cu cele mai proaste drumuri din ţară. Două din cele patru drumuri naţionale care traversează judeţul se prezintă şi în acest an într-o situaţie deplorabilă, fiind pline de gropi.

Cum s-a ajuns aici? Greu de găsit un singur vinovat. Se vorbeşte despre lucrările de reparaţii făcute de mântuială, fapt ce a permis o degradare acută inclusiv a segmentelor de drum reabilitate în ultimii ani. În alte cazuri însă, pur şi simplu nu s-a făcut niciun demers pentru repararea asfaltului deteriorat. Gropile s-au înmulţit, făcând aproape imposibilă circulaţia maşinilor.

Drumurile naţionale Oradea-Deva-Târgu Jiu şi Arad-Oradea-Satu Mare, care fac legătura între oraşe importante din vestul şi sudul României, cel de-al doilea fiind şi una din principalele căi de acces către graniţa de vest a ţării, cât şi cele între Oradea -Chiribiş - Zalău, Aleşd - Zalău, au ajuns adevărate tranşee, punând la grea încercare nervii şoferilor şi automobilele acestora.

Este greu de înţeles de ce autorităţile nu iau măsuri pentru asigurarea unor reparaţii de calitate, care să permită traficul în condiţii decente. Starea actuală a drumurilor din judeţul Bihor a ajuns să fie un obstacol major inclusiv pentru agenţii economici, în special pentru transportatori. Aceştia acuză, pe drept cuvânt, pierderi cauzate de cheltuielile masive pe care trebuie să le facă cu reparaţia maşinilor.

Or, în condiţiile în care statul român încasează sume considerabile pe rovignete, unde se duc aceşti bani? Sumele încasate din această sursă trebuie să se întoarcă în investiţii pentru asigurarea unei mai bune calităţi a transportului pe drumurile publice, şi nicidecum să se piardă în bugetul de stat.

Mai mult decât atât, este tot datoria autorităţilor publice să monitorizeze felul în care se execută întreţinerea drumurilor, odată ce acestea au fost reparate. Aceasta este din păcate o problemă distinctă, pentru că majoritatea firmelor care au obligaţia întreţinerii şoselelor fac treabă de mântuială, ştiind că nimeni nu se deranjează să le controleze. Şi, la final, cei care suferă de pe urma neglijenţei sunt cetăţenii şi agenţii economici obligaţi să plătească daunele produse maşinilor de starea proastă a drumurilor.

În ceea ce priveşte starea drumurilor din judeţul Bihor, doresc, pe această cale, să trag un semnal de alarmă faţă de necesitatea alocării de urgenţă a fondurilor necesare reabilitării principalelor artere de circulaţie. Starea acestor drumuri a rămas extrem de proastă, nedemnă de o ţară europeană şi de un judeţ aflat la frontiera de vest a României.

Domnul Miron Ignat:

"Reamenajarea şi ecologizarea lacului Ciuperca"

Judeţul Tulcea se află într-o zonă cu un potenţial turistic ridicat, însă în ultimii 20 de ani turismul local a fost slab dezvoltat. Astfel, autorităţile locale au hotărât să impulsioneze turismul în oraşul Tulcea şi să-i convingă pe turiştii aflaţi în drum spre Delta Dunării să poposească câteva zile în oraşul aşezat pe şapte coline.

Astfel, în anul 2006 s-a iniţiat un proiect pentru amenajarea şi ecologizarea lacului Ciuperca, lac situat în centrul oraşului, şi pentru amplasarea unor spaţii destinate unităţilor comerciale, în vederea transformării zonei într-o atracţie turistică.

Realizarea acestui proiect a fost posibilă prin sprijinul acordat de Administraţia Fondului pentru Mediu şi de Consiliul Local Tulcea şi a constat în reabilitarea malurilor şi a iluminatului public, realizarea unei plaje dotată cu toate utilităţile necesare, amenajarea parcului de pe malul lacului şi plantarea de material dendrologic.

Înainte de anul 1989, lacul Ciuperca era singura zonă de agrement din oraş, unde exista o plajă, o bază de agrement nautic, un loc de desfăşurare a competiţiilor sportive pe apă, însă cu timpul toate amenajările au ajuns într-o stare de degradare avansată.

În anul 2007, la iniţiativa Consiliului Local Tulcea au început lucrările de reabilitare. După drenarea şi curăţarea lacului, s-au amenajat marginile, s-au făcut lucrări de ambientare a drumurilor, s-au reabilitat zonele verzi şi zonele de agrement.

Toate aceste investiţii au fost făcute cu scopul de a dezvolta şi promova turismul în oraşul Tulcea.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Mondială a Mediului"

Ziua Mondială a Mediului (Ecologiei) a fost instituită în 1972 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru celebrarea Conferinţei "Ecologia Umană", de la Stockholm, şi reprezintă elementul cel mai important al Programului Ecologic al Naţiunilor Unite.

Marcarea Zilei Mondiale a Mediului reprezintă un binevenit semnal şi un îndemn de a acţiona unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natural, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generaţiilor viitoare.

Manifestările dedicate Zilei Mondiale a Mediului se înscriu în efortul comun de transmitere către generaţiile viitoare a unui spaţiu de vieţuire curat şi sănătos, pentru că problemele de mediu ne privesc pe toţi oamenii, pentru că râurile, mările şi oceanele nu cunosc graniţele formale inventate de oameni.

Protejarea Dunării sau Mării Negre trebuie să fie în preocuparea întregii Europe, pentru că un eveniment ecologic petrecut undeva pe cursul superior al Dunării poate avea impact asupra Mării Negre. De exemplu, Dunărea colectează în drumul ei european şi apoi varsă în Marea Neagră anual 60.000 de tone de fosfor şi 340 de tone de azot anorganic. Protejând Dunărea, protejăm şi Marea Neagră. Alte pericole la adresa Mării Negre sunt pescuitul excesiv, urbanizarea neregulată, turismul în masă şi deşeurile revărsate în apă.

Stimaţi colegi, este bine că preocuparea pentru protejarea mediului înconjurător a devenit în ultimii ani o temă din ce în ce mai importantă, totuşi cred că suntem încă la început şi că multe lucruri au mai rămas de făcut, inclusiv în domeniul legislativ. De aceea consider că trebuie să ne îndreptăm atenţia mai mult asupra îmbunătăţirii legislaţiei interne şi europene în domeniul mediului înconjurător şi că România trebuie să fie mai activă în domeniul cooperării internaţionale pentru protejarea Dunării şi Mării Negre, în special şi a mediului, în general.

Domnul Adrian Mocanu:

"Între criza economică şi criza de încredere"

Se ştie că opoziţia din România va depune o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, reacţionând împotriva noilor măsuri de austeritate ce sunt promovate în scopul îndeplinirii obiectivelor din Memorandumul încheiat cu FMI şi cu UE.

Guvernul român nu reuşeşte să îndeplinească obiectivele de reducere a deficitului în baza acordului, lucru care pune în pericol acordarea unei noi tranşe din ajutorul oferit de creditorii internaţionali, dacă nu vor fi aplicate noi reduceri. Printre noile măsuri se numără reducerea cu încă 25% a salariilor din sectorul public şi cu 15% a pensiilor şi a indemnizaţiilor de şomaj.

Pe data de 7 iunie Guvernul îşi asumă răspunderea pe două proiecte de lege referitoare la noile măsuri de austeritate, urmând ca acestea să fie puse imediat în aplicare, astfel încât să se îndeplinească obiectivul de reducere a deficitului la 6,8% din p.i.b., faţă de 7,2% cât a fost anul trecut.

Guvernul trebuie să treacă noul program de austeritate până la data de 15 iunie pentru a primi ajutorul de aproximativ 2 miliarde euro, aşa cum a spus preşedintele României la data de 13 mai a.c.

Pentru ca moţiunea de cenzură să treacă, din calculele efectuate, opoziţia mai are nevoie de 24 de voturi.

Referitor la această situaţie, în actualul context economico-social, inflamat de lupta orgoliilor politice şi de acutizarea stării de revoltă în rândul bugetarilor şi pensionarilor, se pune problema dacă depunerea unei moţiuni de cenzură ar avea efectul scontat: izbucnirea unei crize politice în momentul în care - ipotetic vorbind - moţiunea ar trece şi Executivul ar cădea.

Se aud tot mai multe voci care spun că chiar dacă moţiunea nu trece, Guvernul nu va mai rezista mult timp.

Ceea ce este şi mai trist este faptul că aceste măsuri anticriză au scăzut încrederea cetăţenilor în clasa politică, în instituţiile şi valorile democraţiei, dar şi în capacitatea noastră ca popor că putem să ieşim curând din această criză.

În această situaţie, populaţia are tendinţa de a se polariza pe o scală a avuţiei, scăzând autopoziţionarea în clasa de mijloc. Creşte numărul celor care se consideră săraci, dar şi al celor care se văd bogaţi, cea mai afectată fiind clasa de mijloc şi aşa puţin cristalizată la noi.

Deşi fac parte dintr-un partid al cărui preşedinte a declarat că nu votează moţiunea, este de datoria mea să spun că nu sunt de acord cu reducerea salariilor şi pensiilor şi că trebuie găsite alte soluţii de reducere a cheltuielilor publice.

Îmi vine tot mai greu când constat că mulţi oameni optimişti pe care-i cunosc au devenit pesimişti în ceea ce priveşte viitorul nostru ca popor.

Consider că renaşterea noastră economică nu va putea avea loc dacă nu vom învăţa să avem mai multă încredere în noi şi în capacităţile noastre.

Domnul Petru Movilă:

"Cine îi alungă pe medici?"

Zeci de medici din judeţul Iaşi sunt pe picior de plecare din ţară. Salariile motivante ale personalului medical din statele UE, condiţiile de muncă deosebite din spitalele europene, dar şi respectul de care se bucură medicii din străinătate sunt principalele motive ale acestui veritabil exod.

Dar dacă Uniunea Europeană a descoperit repede că România are medici care merită plătiţi regeşte, autorităţile din ţara noastră continuă să dea dovadă de o ciudată opacitate în această privinţă.

Una din marile probleme din sistemul medical românesc este diferenţa prea mare dintre salariile anumitor categorii de medici. Sunt greu, dacă nu chiar imposibil de înţeles criteriile care stau la baza salarizării medicilor din România.

Există medici care au venituri de peste 100 de milioane de lei, la fel cum există medici care nu câştigă mai mult 10 milioane pe lună. Uneori, sunt avantajate cadrele medicale din domeniul medicinei legale, alteori sunt valorizaţi medicii pediatri sau chirurgii, dar întotdeauna sunt desconsideraţi rezidenţii. Sporurile, gărzile şi orele suplimentare pot mări veniturile medicilor în unele spitale, la fel cum în alte unităţi medicale, acestea nu înseamnă mai nimic.

De asemenea, au fost consemnate cazuri în care anumiţi medici de familie - puţini, e drept - au ridicat salarii fabuloase, deşi nu prea s-au arătat la cabinetele medicale. În acelaşi timp continuă să existe prea mulţi medici care nu pleacă acasă din unităţile medicale în care funcţionează decât după 36 sau 48 de ore de muncă asiduă şi după ce au consultat zeci de pacienţi. Mulţi dintre aceşti medici nu sunt însă răsplătiţi pentru eforturile lor.

Poate de aceea asistăm la un paradox: în timp ce spitalele din Iaşi se plâng de lipsa specialiştilor, medicii de familie sunt cu mult mai numeroşi decât posibilităţile pieţei medicinei de familie. În acest moment, în judeţul Iaşi, celor peste 450 de medici de familie care au contract cu Casa de Asigurări, li se adaugă încă aproape 200 de rezidenţi la medicina de familie care se află în diferiţi ani de studiu.

Atâta vreme cât atât medicii de familie cât şi medicii din spitale sunt supuşi unor astfel de discriminări salariale, un singur lucru este sigur: sistemul medical din România va deveni tot mai puţin performant.

O vorbă înţeleaptă spune că medicina este în primul rând iubire. În România există tot mai puţină iubire!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"NU dictaturii Băsescu!"

Cu fiecare zi ce trece ne apropiem din ce în ce mai mult de un regim politic care seamănă izbitor de bine cu cel de dinainte de 1989. Mi-am exprimat, de nenumărate ori, opiniile în legătură cu incompetenţa acestui guvern, cu incompetenţa acestui prim-ministru, dar şi în legătură cu propaganda PDL care are darul de a-i manipula pe români.

Am arătat că acestei clici care conduce arbitrar România nu-i pasă decât de propria clientelă şi că deciziile luate nu vor face altceva decât să ne ducă, pe noi, românii, în prăpastie, dar, totodată, să îi facă pe ei, cei care conduc, mai bogaţi, mai infatuaţi. Am mai arătat că, prin manipulare, PDL doreşte să ne pună pe toţi să tragem la jugul unei puteri care se distanţează tot mai mult de români.

Acestea au fost convingerile mele încă de la începutul acestui an şi iată că, deşi nu mi-aş fi dorit, multe dintre ele se adeveresc. Uşor, uşor intenţiile lui Băsescu şi ale locotenenţilor săi ies la iveală, uşor, uşor se conturează un regim politic în care Constituţia României devine preşul PDL, în care puterile în statul român nu mai sunt luate în considerare, un regim politic în care instituţiile nu sunt decât paravanul unei orânduiri în care singurul care dictează este Băsescu şi clica lui.

Din nefericire pentru România, acestea nu mai sunt doar convingerile mele, ci sunt realităţile pe care le trăim. La început intenţiile au fost doar schiţate, apoi, odată cu aducerea la putere a Guvernului marionetă Boc, Băsescu şi-a impus regimul aproape brutal, la fel de brutal cum a hotărât, de unul singur, că cea mai bună soluţie de redresare economică a României ar fi tăierea pensiilor şi a indemnizaţiilor de creştere a copilului.

Toate aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat fără complicitatea a sute de mii de oameni, care, într-un fel sau altul, beneficiază de pe urma regimului Băsescu. Sunt cei care "trudesc" în laboratoarele de propagandă ale PDL pentru a găsi justificările necesare ca acest regim să meargă înainte. În locul promisiunilor de mărire a salariilor cu 100 lei pe care le făcea Ceauşescu înainte de a fi alungat de la putere, românii au promisiunea că pensia le va reveni la normal, din 2011, iar exemplele pot continua.

Citind presa de luni, în ziare devenite celebre pentru modul în care au pus la punct sistemul de propagandă, aflăm că "premierul Emil Boc îşi va asuma răspunderea pentru cele mai dure măsuri de austeritate din ultimii ani" ca şi cum acest lucru ar fi o nouă victorie a socialismului, ca şi cum măsurile de austeritate impuse poporului român ar fi şi măsurile de austeritate pe care ei le trăiesc. Mai aflăm şi că "Sursa: Răzvan VălcăneEmil Boc ar putea căpăta lejer titlul de cel mai responsabil prim-ministru", în sensul că Executivul pe care îl conduce şi-a asumat răspunderea de cele mai multe ori.

Morala, din păcate, tristă, a celor care încă mai citesc ziarele puterii este aceea că avem nişte guvernanţi conştiincioşi, preocupaţi de binele public pentru că, nu-i aşa, Guvernul Boc este cel care şi-a mai asumat răspunderea în trecut şi pe legile salarizării unice şi pe legile educaţiei. Vă reamintesc faptul că legea salarizării unice a dus la scăderea salariilor bugetarilor, încă de la 1 ianuarie 2010, iar legea educaţiei este una dintre cele mai contestate din istoria postdecembristă a României.

Mă tem că sintagma "postdecembristă" pe care am folosit-o puţin mai sus este desuetă, pentru că vremurile de dinainte de 1989 s-au întors. Zilnic avem exemple care să ne ducă cu gândul că ceea ce au trăit românii în perioada comunistă revine.

Atunci şi acum românii erau înfometaţi pentru idealurile nobile ale "conducătorilor iubiţi". Atunci românii erau înfometaţi pentru ca idealurile comunismului să învingă în lume, acum suntem înfometaţi pentru că "acesta este răul cel mai mic". În regimul Ceauşescu apăruseră "tacâmurile" de pasăre şi de peşte! Românilor le erau vândute ghearele, gâturile şi capetele de pasăre, în timp ce pulpele, pieptul şi aripile erau trimise la export. După revoluţie, "tacâmurile" deveniseră cea mai mare ruşine a poporului român. Acum, în 2010, în epoca Băsescu, au reapărut "tacâmurile!" Au reapărut nu pentru că pieptul, aripile şi pulpele se vând la export, ci pentru că românii nu mai au bani să le cumpere.

Vă întreb: îi este cuiva ruşine că românii au reînceput să cumpere "tacâmuri"? Îi este cuiva ruşine că pensionarii trebuie să aleagă între medicamente, pâine neagră sau plata întreţinerii? Îi este cuiva ruşine că ne afundăm în cea mai cruntă sărăcie? Cui ar trebui să-i fie ruşine ne dă lecţii de demagogie şi ne spune cât de bolnavă este societatea în care trăim şi cum sunt pensionarii şi bugetarii cancerul acestei societăţi. O societate în care cel care ne bate obrazul la toţi a fost, pe rând, secretar de stat în ministerul transporturilor, ministrul transporturilor, primar general şi, de şase ani de zile, preşedinte al românilor.

Mai are încă patru ani de zile timp să devină unicul preşedinte al românilor, conducătorul nostru suprem! NU îi urez noroc şi la mai mare, ci, dimpotrivă, pentru binele acestui popor îi doresc lui şi PDL-ului să facă câţi mai puţini purici la guvernare, pentru că doar aşa România poate fi redată românilor şi doar aşa vom scăpa, din nou, de "tacâmurile" din galantare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Tsunamiul Băsescu-Boc"

Multor români le-au dispărut vorbele şi frazele şi suflul când au aflat că pensia lor, pentru care au cotizat o viaţă, că salariul lor, şi aşa o ruşine, cum e cazul lefurilor de profesori, medici, magistraţi, în comparaţie cu munca depusă şi procesul continuu de studiu şi perfecţionare, precum şi indemnizaţia de şomaj - oamenii fiind şi aşa disperaţi că nu mai au unde să găsească un loc de muncă, sectorul privat fiind de un an şi jumătate în restrângeri masive de activitate, acolo unde falimentul sau insolvenţa nu au intervenit deja, deci toate acestea sunt un atentat la siguranţa naţională.

Criza economică în care ne aflăm a fost potenţată de totala lipsă de profesionalism a guvernanţilor, precum şi de risipa bugetară făcută în ultimii ani.

În momentul de faţă există aproximativ 140 de instituţii pe lângă guvern sau în subordinea ministerelor, majoritatea agenţiilor, institutelor şi departamentelor acestora dovedindu-şi eficienţa doar la cheltuirea banului public.

Toate calculele oficiale arată că în 2009 s-a întrecut orice limită a risipei bugetare. Căpuşele de pe lângă ministere şi-au făcut treaba minunat, Traian Băsescu a avut cea mai costisitoare campanie electorală, iar acum dă din umeri că nu mai sunt bani de pensii şi salarii.

Siniştrii sunt primul-ministru, miniştrii, secretarii de stat, şefii de agenţii, şefuleţii de deconcentrate, consilierii, în frunte cu preşedintele, cel preocupat de un aparat nou, performant pentru fotografiat de vreo 10.000 de euro, ca să ni se arate într-o postură mai luminoasă, mai clară, iar cei circa 15 milioane de români care vor fi afectaţi, într-un fel sau altul, de tsunamiul Băsescu-Boc să-i perceapă adevăratul chip: chipul unui om care nu s-a gândit decât la cum să fie negreşit reales.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Planuri de demolare"

Ziarele scriu despre planul de demolare a două palate de secol XIX de pe Kiseleff, aflate într-o paragină criminală şi construirea, în locul lor, a unor blocuri. Despre clădirea de pe Aviatorilor, care purta amprenta Henriettei Delavrancea, Policlinica de pe Batiştei, complexul Moara lui Assan, fosta vilă a Simonei Lahovary sau fosta casă de pe Gutenberg a prinţului Gheorghe Zizi Cantacuzino.

Schema după care au fost puse la pământ clădiri istorice care dădeau culoare "Micului Paris" a fost exersată pe scară largă în România postdecembristă.

Zona, altădată plăcută şi liniştită, e un şantier. Deja locul e dominat de blocuri pătrăţoase, metal şi sticlă, ridicate la 2-3 metri distanţă de clădirile vecine.

Sute de foste întreprinderi de stat au fost deliberat puse pe butuci pentru a fi vândute apoi ieftin, fie pentru relansări spectaculoase, fie pentru a fi făcute una cu pământul şi parcelate, devenind leagăne ale unor cartiere rezidenţiale de lux. Prea mulţi oameni s-au îmbogăţit prea repede, jefuind. Nimeni nu i-a întrebat despre primul milion, nimeni nu-i întreabă de ce măcar nu creează locuri de muncă.

Dar ceea ce caracterizează cel mai bine România şi locuitorii săi este capacitatea incredibilă de autodistrugere. Fix aşa sunt şi vremurile actuale! În loc să încerce să construiască ceva, să folosească inteligent criza ca pe o oportunitate de a reforma statul, puterea PDL dă vina, de doi ani, pe guvernul Tăriceanu şi reia la nesfârşit discursuri de care au început să se plictisească până şi susţinători convinşi ai regimului.

Pentru clientela politică şi caută să ridice pragul achiziţiilor publice directe (limita maximă ar putea ajunge la 4,85 milioane de euro, dacă ordonanţa de urgenţă va intra în vigoare! Vorbim despre sume acordate fără licitaţie de către autorităţile publice, deci surse de furtişaguri de nepedepsit).

În realitate, aceia care mai aşteaptă vreo minune de la garnitura Boc-Blaga-Videanu-Berceanu-Udrea sunt naivi. Încă se mai pot monta borduri o dată la doi ani, mai sunt palate gata să fie culcate la pământ pentru că au fost ridicate în zone unde metrul pătrat de teren e mai scump ca aurul.

Dacă mai durează mult show-ul ăsta cu scrisoarea de intenţie, va trece şi proiectul Roşia Montană pe nesimţite. Căci nesimţirea nu miroase, dar îmbogăţeşte.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Vulnerabilitatea guvernului"

Traian Băsescu, aflat la cel de al doilea mandat, este în cădere liberă. În plus, a arătat la ultimele alegeri vulnerabilităţi majore ce l-au făcut dependent de baronii partidului şi practicile lor.

Dacă face ceea ce trebuie pentru ţară, PDL rămâne fără clientelă şi sponsori, sacrifică interesele de afaceri ale reprezentanţilor săi şi ia măsuri nepopulare cu cost electoral mare.

Ar fi momentul să ceară un referendum şi să afle cum stă cu popularitatea. Aşa-zisele 500 de milioane necesare pentru pensii le putea găsi în altă parte. Dar, fireşte, ar fi deranjat multă lume bună, lume rafinată, importantă.

Emil Boc şi-a arătat vădit slăbiciunea în toate felurile cu putinţă. Nimeni nu-l percepe ca pe o forţă, ci doar ca pe o marionetă. În felul lui, este unul dintre cele mai tragice personaje ale politicii româneşti.

Tot ce mai poate face acum preşedintele este să tacă ruşinat pentru starea în care a adus România şi mai ales pentru ameninţările pe care le face la adresa celor afectaţi de tăieri, ei devenind un fel de terorişti care vor să atace întreaga planetă, nu doar România.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Guvernul încearcă salvarea imaginii"

Traian Băsescu afirmă că nebunia în economie a atins apogeul din 2007. Dar unde era domnul preşedinte în ultimii trei ani? Nu cumva tot el era stăpân peste tot ce mişcă şi respiră în ţara asta? Nu era el preşedintele jucător, fără de care nici inundaţiile nu se potoleau, nici podurile nu se construiau, nici casele din Mihăileanu nu se acordau şi recuperau?

Din moment ce s-a acceptat o extravaganţă bugetară de neimaginat în ultimii ani, iar acum se recurge la exproprierea românilor, prin deposedarea valorii pensiilor, nu înseamnă că doar ei, guvernanţii în frunte cu preşedintele, sunt responsabili? Un învăţător care va trebui să supravieţuiască cu 964 de lei, de un medic rezident care va primi doar 800 de lei, un sublocotenent rămas cu 1.200 de lei, în condiţiile în care o familie cheltuieşte 40% din venituri pe alimente?

Cum rămâne, domnule preşedinte, domnule prim-ministru, cu cei cărora le băgaţi pumnul în gură, cu siguranţa naţională, calamitatea şi sinistrul din articolul 53 al Constituţiei - cu un alt articol din Legea fundamentală, cel referitor la nivelul de trai? Cel care spune că statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Şi că, de asemenea, cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.

În disperarea de a-şi salva imaginea sa, mai întâi, şi pe a Guvernului Boc, plăsmuit tot de el, nu mai ştie cum să întoarcă pe toate feţele cancerul din economie la care tot face referire, dar la care a asistat şi chiar a contribuit magistral.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Motivele pentru care medicii preferă să plece din ţară"

Un medic rezident are salariu net de 940 de lei. Nu i se plătesc gărzile, dacă se îmbolnăveşte, la fel ca toţi medicii din ţară, îşi cumpără medicamente, cu toate că incidenţa bolilor este extrem de mare în spitale, stresul este enorm ca la tot personalul sanitar, spitalele nu au instrumentar adecvat, nu au medicamente şi, pe deasupra, acum se taie 25% din salariu. Cum să nu emigrez dacă în străinătate un salariu minim este de 2.000 de euro?"

Paradoxal, problema veniturilor pe care le obţine este motivul de pe locul doi. Sunt trei cauze majore pentru care pleacă: cariera profesională, pentru că nu se pot realiza profesional. Adică el ştie ce trebuie să facă, dar se duce într-un spital unde mijloacele nu-l ajută, deci nu are cu ce, nu-şi poate planifica această carieră din cauza politizării excesive a sistemului. El ştie că într-un concurs poate fi cel mai performant, dar postul îi poate fi luat de unul obedient, care are relaţii şi susţinere politică. Astfel se decredibilizează concursurile.

Al doilea motiv ar fi veniturile, care ar fi de minimum 8-10 ori mai mari în străinătate decât în România, şi, în al treilea rând, poziţia socială.

În România, deja situaţia este îngrijorătoare. La sfârşitul anului 2009 şi începutul anului 2010, prin prisma marilor companii de recrutare care au intrat în ţară şi a târgurilor de joburi, în Bucureşti, în decembrie 2009 au fost 2.000 de posturi scoase la târgul de joburi şi 2.000 de precontracte încheiate. În martie 2010, la Bucureşti, au fost 2.500 de posturi, iar la sfârşitul lui martie, la Iaşi, au fost 2.000 de precontracte încheiate şi 4.000 de solicitări din partea medicilor.

Domnul Ştefan Daniel Pirpiliu:

Tema: "Obligativitatea statului român de a se implica în lupta împotriva pirateriei maritime"

Declaraţia mea politică se doreşte a fi un apel pentru stoparea unui flagel care se numeşte piraterie maritimă şi căruia îi cad victime inclusiv cetăţeni români. Mă văd nevoit să revin asupra acestui subiect, pe care l-am abordat prima dată pe parcursul anului trecut, motivat fiind de cazul marinarului Virgil Teofil Creţu.

Un cetăţean român a fost ţinut prizonier, alături de alţi nouă sirieni, încă din 2 februarie 2010, după ce cargoul MV Rim, proprietate a companiei libiene White Sea Shipping, a fost capturat în nord-vestul Golfului Aden. S-au scurs de atunci patru luni de zile şi nu pot să nu îmi pun întrebarea care a fost reacţia autorităţilor române pentru recuperarea acestui marinar, cu atât mai mult cu cât, acum câteva zile, Virgil Teofil Creţu a fost rănit prin împuşcare, iar la bordul navei nu exista asistenţă medicală. Anterior, respectiv la 25 mai, marinarul şi-a anunţat familia, prin telefon, că piraţii l-au ameninţat că-l vor ucide dacă nu vor primi suma de 400.000 de dolari drept răscumpărare.

Exemplificarea pe care v-am oferit-o a suscitat în ultimul timp atenţia mass-media, dar în situaţia acestui marinar există şi alţi cetăţeni români capturaţi de piraţi în apele somaleze, iar despre soarta lor nu se mai ştie uneori nimic.

Deşi în zonă patrulează nave din flota a V-a americană, nave din coaliţia navală multinaţională condusă de Marea Britanie (CTF 150) precum şi forţe ale Uniunii Europene, fenomenul proliferează nestingherit în continuare, iar potrivit cotidianului american "New York Times", grupările de piraţi somalezi au strâns din răscumpărări nu mai puţin de 100.000.000 de dolari în doar cinci luni. Ţintele preferate sunt transportoarele de containere, cargourile şi petrolierele. Anul trecut, 433 de persoane au fost victime ale atacurilor piraţilor, iar majoritatea dintre ei au fost ucişi în momentul în care piraţii au atacat navele.

Pirateria maritimă a devenit o afacere mai mult decât profitabilă, în 2009 înregistrând cel mai înalt nivel din ultimii şase ani. Principala problemă este că majoritatea banilor obţinuţi din piraterie ajung la grupări teroriste. Un motiv suficient de puternic, care ar trebui să genereze o implicare mult mai activă a NATO şi UE, şi nu numai în plan militar. Dincolo de aceste programe militare, indiscutabil utile, o problemă reală în stoparea fenomenului sunt complicaţiile legale şi dificultăţile logistice pe care le presupun o eventuală capturare a piraţilor, respectiv transportul acestora şi a martorilor la tribunale.

Ca dovadă, deşi fenomenul există de ani de zile, primul proces din Europa împotriva unor cetăţeni somalezi acuzaţi de piraterie s-a deschis abia în luna mai 2010 la Rotterdam, în Olanda, cei cinci inculpaţi riscând până la 12 ani de închisoare pentru tentativă de capturare a unui cargou în Golful Aden, în ianuarie 2009.

Este nevoie, în vederea soluţionării acestei probleme, să fie adoptate măsuri atât la nivel naţional cât şi comunitatea mondială să să întreprindă eforturi colective pentru crearea unor mecanisme de tragere la răspundere a piraţilor pe mare.

Domnul Cristian Rizea:

"Roberta Anastase şi Constituţia României"

De ieri, 7 iunie 2010, activitatea Curţii Constituţionale este grav afectată de aşa-zisa neînţelegere invocată de preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, care a refuzat să semneze numirea în funcţie a lui Valer Dorneanu drept judecător al CCR. Fără a se întruni numărul de judecători prevăzut de Constituţie, această instituţie nu poate funcţiona. Mulţumită doamnei Anastase, nu numai instituţia condusă de domnia sa prin voia Preşedintelui Băsescu merge prost, ci şi Curtea Constituţională.

Din nefericire, doamna Anastase nu înţelege nici principiile unui stat democratic şi nici legitimitatea pe care o are Camera Deputaţilor, legitimitate acordată fiecărui parlamentar prin votul direct al cetăţenilor României. Mai mult decât atât, se pare că nici prevederile Constituţiei, cu atât mai puţin articolul 142 alin. (3), care prevede clar că 3 judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, 3 de către Senat şi 3 de către Preşedintele României, nu îi sunt familiare stimabilei doamne.

Aceasta reprezintă o încălcare flagrantă a legilor, o sfidare a tuturor principiilor statului de drept, o anulare a separaţiei puterilor în stat şi instituirea unei singure puteri: cea portocalie. Orice are o limită. Nu este cazul ca ea să fie forţată acum, mai ales în acest moment dificil atât din punct de vedere economic, cât şi social sau politic.

Pe această cale, fac apel la raţiunea şi respectul faţă de Constituţia României pe care doamna Anastase le mai deţine, să facă ceea ce este corect, legal şi mai ales democratic: să semneze numirea lui Valer Dorneanu în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale, chiar dacă nu este coleg de partid cu domnia sa.

Domnul Marius Rogin:

"România - rol pivotal în Balcani"

Madeleine Albright, fosta şefă a diplomaţiei americane în timpul conflictului din Kosovo, consideră că România, prin exemplul succesului său în NATO şi UE, "poate juca un rol pivotal pentru consolidarea transformărilor necesare avansării parcursului european al ţărilor din Balcani", potrivit unui comunicat MAE.

Ministrul afacerilor externe, Teodor Baconschi, care a efectuat o vizită oficială în SUA, a avut un mic dejun de lucru cu Madeleine Albright, fost secretar de stat al SUA în administraţia Clinton (1997-2000), în prezent coordonator al grupului de experţi care a elaborat noul concept strategic al NATO.

Pe agenda discuţiilor s-au aflat Balcanii de Vest, noul concept strategic al NATO, rezultatele Conferinţei de revizuire a Tratatului de neproliferare nucleară şi chestiuni de actualitate referitoare la situaţia din Orientul Mijlociu.

Cei doi oficiali au convenit că Balcanii de Vest reprezintă unul dintre dosarele rămase deschise pe agenda de extindere a NATO şi UE. Madeleine Albright a subliniat faptul că România, prin exemplul succesului său în NATO şi UE, poate juca un rol pivotal pentru consolidarea transformărilor necesare avansării parcursului european al ţărilor din Balcani, arată un comunicat al MAE.

Pe de altă parte, cei doi demnitari au avut un schimb de opinii referitor la Republica Moldova şi Ucraina şi au evidenţiat importanţa consolidării relaţiilor transatlantice şi a unui angajament susţinut al SUA în Europa.

Moldova are, după opt ani, o conducere prooccidentală, iar Washingtonul s-a numărat printre primele destinaţii din străinătate alese de premierul Vlad Filat, care s-a întâlnit în ianuarie cu secretarul de stat Hillary Clinton. SUA au oferit Republicii Moldova o asistenţă financiară nerambursabilă de 262 de milioane de dolari pe o perioadă de cinci ani, dând un semnal pozitiv altor donatori şi creditori ai Chişinăului. Republica Moldova are înscrisă neutralitatea în Constituţie, dar are cu NATO relaţii de parteneriat. Pe de altă parte, noua conducere prooccidentală de la Chişinău nu a exclus posibilitatea de a organiza un referendum pentru o modificare a Constituţiei care să facă posibilă o eventuală aderare la NATO.

Puterea s-a schimbat şi la Kiev, care are, în schimb, după cinci ani, un preşedinte propus în persoana lui Viktor Ianukovici. După ce fostul preşedinte prooccidental Viktor Iuşcenko nu a reuşit să aducă Ucraina în NATO, demersurile sale în acest sens neîntrunind un consens la summitul NATO de la Bucureşti din 2008, Kievul a anunţat marţi că de pe agenda sa diplomatică a fost exclusă aderarea la NATO, dar ţinteşte în continuare o aderare la UE.

NATO trebuie să clarifice şi să aprofundeze relaţiile cu parteneri-cheie, să demareze noi relaţii şi să extindă aria activităţilor de parteneriat, potrivit proiectului noului concept strategic al NATO. În relaţiile cu Moscova, NATO trebuie să continue o politică de apropiere de Rusia, reasigurând în acelaşi timp statele membre că securitatea şi interesele lor vor fi apărate. Trebuie urmărite oportunităţile de colaborare pragmatică în atingerea unor obiective comune, ca neproliferarea nucleară, controlul armamentului, contraterorism, apărarea antirachetă, gestionarea situaţiilor de criză, operaţiunile de pace, securitatea maritimă, combaterea traficului de droguri, au recomandat experţii. Noul concept strategic al NATO prevede, pe de altă parte, menţinerea politicii uşilor deschise. "Noi extinderi sunt avute în vedere în vestul Balcanilor, Georgia şi Ucraina. Procesul pentru statele care şi-au exprimat interesul trebuie să continue pe măsură ce fiecare ţară îndeplineşte cerinţele pentru aderare. Este clar că NATO este o organizaţie la care statele aderă voluntar", se afirmă în proiectul conceptului.

În discuţiile cu Madeleine Albright, ministrul Baconschi şi-a exprimat speranţa că noul concept strategic va întruni consensul aliaţilor la Summitul NATO de la Lisabona. Potrivit MAE, convorbirile cu fosta şefă a diplomaţiei americane au abordat şi aspecte de interes comun privind cooperarea regională, fiind amintit rolul României în promovarea proiectului de interconectare energetică Azerbaidjan-Georgia-România (AGRI).

Interconectorul AGRI (Azerbaijan-Georgia-România) este destinat transportului gazelor naturale azere în România, în stare lichefiată. Proiectul prevede construirea a două terminale de gaz natural lichefiat, unul pe litoralul georgian al Mării Negre şi celălalt la Constanţa. La 13 aprilie 2010, miniştrii energiei din România, Georgia şi Azerbaidjan au semnat, la Bucureşti, Memorandumul de Înţelegere în domeniul gazelor naturale lichefiate.

Doamna Sulfina Barbu:

"Colectarea selectivă - protejarea mediului şi crearea de noi locuri de muncă"

Pledoaria în favoarea colectării selective a deşeurilor nu poate ocoli realitatea: în România nivelul colectării selective extrem este de scăzut.

Jumătate de ţară, adică mediul rural, nu are nici măcar un loc corespunzător pentru depozitarea deşeurilor, iar gunoiul este aruncat la marginea satului. Nici nu mai încape discuţia despre colectarea selectivă. Deşi poate avem impresia că la oraş situaţia este mai bună, nu avem niciun motiv să fim bucuroşi.

Un studiu Eurostat din martie 2010, care evaluează colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor în 2008, arată că România este printre codaşele Europei.

Dacă rata medie de reciclare în UE pentru deşeuri municipale a fost de 21%, România a reciclat în 2008 doar 1% din deşeurile produse în oraşele din ţară. La cantitatea de deşeuri care ajunge în gropile de gunoi, media europeană este de 40%, iar în România de 9%. Iar ţintele europene pe care România le are de respectat pentru 2020 sunt de 50% din masa totală de deşeuri.

Cifrele vorbesc de la sine despre câtă nevoie avem să impulsionăm colectarea selectivă a deşeurilor şi reciclarea. Şi despre cât de dificilă este cursa cu obstacole în care am intrat.

Consider că este important să privim în perspectivă asupra problemelor şi soluţiilor de mediu. Iar contextul economic actual trebuie să ne ajute să înţelegem că mediul poate fi o soluţie anticriză. Cu condiţia să avem o viziune coerentă, pe termen lung asupra gestionării mediului. Iar lucrul pe care trebuie să îl avem în vedere tot timpul este dezvoltarea durabilă.

Proiectele de mediu aduc locuri de muncă verzi. Creează oportunităţi pentru dezvoltarea de firme noi, pentru dezvoltarea reală la sate. O serie de investiţii foarte importante pot veni din proiectele de mediu. Atât din finanţare internă, cât mai ales din fondurile europene.

România nu îşi permite să treacă mediul în plan secund, pretextând că suntem în criză economică. Dimpotrivă, un bun management poate transforma mediul în soluţie la criza economică.

Iar colectarea selectivă a deşeurilor este un bun exemplu. Creşterea gradului de colectare selectivă a deşeurilor poate crea locuri de muncă în firmele care se ocupă cu colectarea deşeurilor sau cu producerea infrastructurii specifice cum sunt containerele speciale sau în firmele care se ocupă cu reciclarea deşeurilor. Mediul este o resursă pe care nu ne putem permite să o mai neglijăm.

Colectarea selectivă obligatorie în instituţiile publice creează locuri de muncă. Este important să vedem mediul ca pe o resursă de combatere a crizei economice.

Mediul este o şansă pentru dezvoltarea de firme noi, pentru dezvoltarea reală la sate. Dacă vom colecta selectiv deşeurile în cantităţi mai mari, vom crea locuri de muncă în firmele care se ocupă cu colectarea deşeurilor sau cu producerea infrastructurii specifice cum sunt containerele speciale sau în firmele care se ocupă cu reciclarea deşeurilor. Mediul este o resursă pe care nu ne putem permite să o mai neglijăm.

Adoptarea legii privind obligativitatea colectării selective în instituţii publice, pentru care vă mulţumesc, reprezintă o metodă eficientă de a proteja mediul înconjurător.

Vremea acţiunilor exclusiv simbolice pentru protejarea mediului a trecut. Avem nevoie de acţiuni consistente, prin care să ne asigurăm că atitudinea responsabilă faţă de mediu este respectată şi devine o practică de zi cu zi, nu doar de câteva ori pe an, când sărbătorim oficial protejarea mediului.

Legea privind colectarea selectivă va obliga toţi funcţionarii din instituţii publice să colecteze selectiv hârtia, plasticul, sticla şi aluminiul pentru a fi revalorificate. Este un pas înainte în asumarea unui comportament responsabil faţă de resursele naturale. Concret, legea impune sarcini clare pentru autorităţile statului, în privinţa colectării în instituţiile publice: obligativitatea organizării şi operaţionalizării sistemului de colectare selectivă a deşeurilor; modalităţi şi condiţii de implementare, termene clare, desemnarea responsabililor. Am prevăzut şi o serie de contravenţii pentru nerespectarea obligaţiilor autorităţilor, precum şi pentru operatorii obligaţi să preia selectiv deşeurile.

Este important să ştim că introducerea obligativităţii colectării selective în instituţiile publice va ajuta România să respecte Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European, prin care suntem obligaţi ca până în 2015 să introducem colectarea selectivă cel puţin pentru hârtie, metal, plastic şi sticla.

În final, vreau să vă spun că apreciez în mod deosebit maniera constructivă în care am lucrat cu colegii din toate partidele parlamentare, pentru a duce la bun sfârşit această iniţiativă legislativă.

Am avut acum ocazia să văd că atunci când ceea ce primează este interesul pentru o cauză comună, aşa cum s-a întâmplat cu o lege pentru protejarea mediului, apartenenţa la partide politice diferite trece în planul doi.

Vă mulţumesc încă o dată. Deschiderea şi interesul dumneavoastră pentru problemele de mediu mă încurajează să urgentez şi restul proiectelor pe care le am în acest domeniu.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

"Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce spune!"

Ne-am obişnuit în ultima vreme cu declaraţiile inflamate şi infamante ale domnului Crin Antonescu, dar am crezut tot timpul că ele se vor opri undeva la marginea absurdului sau a ridicolului. Iată că ne-am înşelat!

Domnul Antonescu a depăşit cu seninătate acest prag, duminică, la Galaţi, când a declarat nici mai mult, nici mai puţin decât că: "Dacă se pune problema să punem în practică programul nostru, atunci îmi asum calitatea de premier."!?

Nu-mi amintesc să-l fi invitat cineva pe domnul Antonescu să îşi asume cu atâta bărbăţie această funcţie, într-o perioadă atât de grea pentru ţară, dar dacă el şi-o doreşte, nu văd cine ar avea dreptul să îl împiedice a visa.

"Dacă m-ar desemna partidul să ocup această funcţie, atunci voi răspunde că sunt de acord", i-a asigurat domnul Crin pe participanţii la Conferinţa Filialelor Teritoriale Galaţi. Bine că a fost de acord şi ne-a risipit emoţiile legate de un eventual refuz!

Bineînţeles că pentru a accepta funcţia de prim-ministru, domnul Antonescu pune câteva condiţii, dintre care cea mai importantă este aceea ca el şi partidul pe care îl conduce să guverneze singuri, respingând din start ideea oricărei alianţe: "(...)suntem dispuşi să ne asumăm guvernarea României (...), dar suntem dispuşi să ne-o asumăm singuri".

Există oare o mai mare dovadă de curaj politic, de bărbăţie şi de spirit de sacrificiu, decât cea făcută de domnul Antonescu, gata să preia pe umerii săi întreaga povară a guvernării unei Românii aflate în plină criză?

Este greu de crezut ca vreun alt om politic român să vină astăzi în faţa concetăţenilor săi cu astfel de dovezi şi tocmai de aceea nu ne putem înfrâna admiraţia faţă de gestul domnului Antonescu, cu toate că avem câteva nedumeriri şi ridicăm câteva semne de întrebare. De pildă: a câştigat cumva PNL alegerile, iar şeful statului urmează să-l cheme pe domnul Crin Antonescu să formeze guvernul? Parcă îmi amintesc că la ultimele alegeri generale nu a adunat mai mult de 15% din voturile alegătorilor! Se poate guverna cu o majoritate de numai 15% ? Se poate, dar numai cu ajutorul PSD-ului, aşa cum a mai făcut partidul domnului Antonescu, cu rezultate catastrofale, în trecutul nu prea îndepărtat.

Apoi, mă întreb de ce nu-l mai vrea pe Klaus Iohannis în fruntea guvernului? L-a dezamăgit? L-a refuzat? A aflat de uneltirile viclene ale acestuia, ca după preluarea conducerii guvernului să preia şi conducerea PNL-ului, detronându-l pe Crin Antonescu din scaunul Brătienilor?

Dacă va accepta instalarea în fruntea Executivului, care vor fi principalii colaboratori ai domnului Antonescu, miniştrii cu care va forma Cabinetul? Va apela oare tot la "specialiştii" deja consacraţi: Adomniţei, Vosganian, Orban, Chiuariu, Voicu, Nicolăescu etc. sau va apela la lupii tineri şi flămânzi? Gurile rele spun că domnul Antonescu a cam luat-o raznaşi că totul i se trage de la unele posturi de televiziune, care îl prea răsfaţă şi-l arată românilor seară de seară ca pe Sfintele Moaşte, ca pe un guru, ca pe un Gregorian Bivolaru al politicii româneşti. Cel autopropus la funcţia de prim-ministru a rămas încremenit în ultima campanie electorală, atunci când a atins apogeul carierei sale politice (în afara situaţiei în care va prelua frâiele guvernării), venind astăzi în faţa românilor cu un program de guvernare ce suferă de sindromul amatorismului şi de blestemul diletantismului, program care nu este altceva decât o oferta electorală naivă şi găunoasă, clădită pe demagogie, pe minciună şi pe impostură.

În "Jurnalul" său, dramaturgul Mihail Sebastian povesteşte cum în aprilie 1944, când bombardierele anglo-americane aşterneau covoare de bombe asupra Bucureştilor, marele prozator, dramaturg şi filozof Camil Petrescu, i-a cerut o audienţă mareşalului Ion Antonescu, solicitându-i să-l numească în funcţia de comandant al apărării antiaeriene a capitalei şi dându-i toate asigurările că doboară toate avioanele agresoare şi că nicio bombă nu va mai cădea asupra Bucureştilor! Pe atunci, Camil Petrescu era directorul Teatrului Naţional şi suferea de hipoacuzie, adică era surd. Mareşalul s-a minunat de o asemenea năstruşnicie şi l-a refuzat elegant pe marele scriitor, pe care, de altfel, îl preţuia în mod deosebit. Dacă autorul Jocului Ielelor şi-a dorit să devină comandantul apărării antiaeriene a Bucureştilor, în plin război, de ce nu şi-ar dori şi Crin Antonescu să devină prim-ministru al Guvernului României, în plină criză?

Închei cu un gând care mă frământă: de ani buni, naţionala de fotbal a României se zbate în mediocritate, ratând obiectiv după obiectiv. Oare salvarea ei nu ar putea veni tot de la domnul Crin Antonescu, care dacă ar accepta să preia conducerea echipei, ar purta-o cu siguranţă spre câştigarea Campionatului Mondial din Africa de Sud, chiar dacă nu s-a calificat?

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Atenţie PDL: România fierbe - la toamnă va da în clocot!"

România este năucită sub loviturile Guvernului PDL, care aplică strategia maestrului păpuşar de la Cotroceni - "Trăiţi cum puteţi, că noi vă ajutăm":

• iunie 2010 - minus 15 % din pensii şi ajutoare sociale;
• iunie 2010 - eliminarea totală a ajutoarelor acordate nou-născuţilor şi tinerelor familii;
• iulie 2010 - minus 25% din salariile profesorilor, medicilor şi ale tuturor bugetarilor;
• septembrie 2010 - facturi uluitoare la întreţinere, aplicabile tuturor, indiferent de statut sau condiţie socială!
• începutul anului 2011 - scăderea salariilor cu încă 30%, conform anunţului alarmant al domnului Şeitan!

În vâltoarea grevelor, a mitingurilor şi a protestelor, românii sunt mult prea dezorientaţi pentru a observa dimensiunea adevărată a avalanşei scumpirilor care se prăvăleşte peste ei. Aproape neobservat de nimeni, Sorin Oprescu a anunţat într-o emisiune televizată că întreţinerea la bloc se va majora cu 200%! Această triplare a costurilor este determinată de eliminarea de către Guvern a subvenţiilor acordate locatarilor. În acest fel gigacaloria va fi suportată în totalitate de consumator.

Iar acest fapt, anunţat deocamdată doar de edilul Bucureştiului, se va aplica cu siguranţă în toate oraşele ţării.

Aşa că îi propun domnului Băsescu un exerciţiu simplu: o familie compusă din doi adulţi şi un copil, ale cărei venituri sunt reduse oricum cu 25% şi care se aşteaptă la o diminuare cu încă 30% a salariilor, trebuie să plătească o întreţinere de trei ori mai scumpă! Şi asta pe lângă celelalte utilităţi şi rate la bănci!

Vă invit, domnilor guvernanţi, să invitaţi populaţia la un miting de lăudare a domnului Băsescu şi să aveţi curajul de a scanda în faţa oamenilor "Să trăiţi bine!".

Vă asigur că reacţia va fi pe măsură !

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Emil Boc legitimează dictaturile"

Profesorul de drept neconstituţional, actualmente premier, demonstrează din nou cât de fragilă este pregătirea sa profesională în acest domeniu. Domnia-sa nu a învăţat nimic din eşecul ordonanţelor de urgenţă care aveau rolul de a repolitiza serviciile deconcentrate ale ministerelor, ordonanţe desfiinţate de Curtea Constituţională. El perseverează în a încălca o serie de drepturi fundamentale ale cetăţenilor, invocând chiar Constituţia.

Domnul Emil Boc încearcă să-şi justifice acţiunile şi deciziile, respectiv tăierile de salarii, pensii, indemnizaţii de şomaj şi alte ajutoare sociale, bazându-se pe articolul 53 din Constituţia României. Zile întregi analiştii au întors pe toate feţele prevederile acestui articol, încercând să descopere în care din situaţiile înscrise în legea fundamentală ne găsim. Concluzia a fost clară: nu suntem în situaţia de a preveni nicio calamitate naturală, despre alt dezastru decât actualul Guvern nu avem ştiinţă, iar sinistru este doar pachetul de măsuri propus de executiv pentru reducerea deficitului bugetar. Aşadar, alineatul (1) al articolului amintit nu a avut darul de a mă ajuta să-i găsesc o scuză domnului prim-ministru Emil Boc pentru intenţia de a aduce la disperare o ţară întreagă.

Guvernul a mai greşit fundamental, tot în baza articolului invocat. Astfel, la alineatul (2) al articolului 53 din Constituţie se prevede că "restrângerea (...) trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii". Iar aici primul ministru are o problemă: tăierile salariale şi de pensii sunt discriminatorii tocmai prin faptul că se aplică acelaşi procent pentru toţi beneficiarii, indiferent de cuantumul salariului sau al pensiei. Or, cei care azi au salarii sau pensii de câteva sute de lei, majoritatea "beneficiarilor" proiectelor de lege, vor fi în situaţia de a nu-şi mai putea asigura cele necesare traiului. Dreptul la viaţă, la integritatea fizică şi psihică, drepturi fundamentale, vor fi astfel încălcate. La fel va fi încălcat şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective în ceea ce priveşte dreptul muncii, respectiv contractele colective de muncă în vigoare.

Se pare că premierul, asemenea mentorului său, preşedintele Traian Băsescu, interpretează Constituţia după bunul plac, sau, în cel mai bun caz, respectă şi aplică doar articolele care-i vin bine. Una din prevederile de care premierul nu a auzit, sau pe care o eludează cu bună ştiinţă, este cea din articolul 47, alineatul (1), care prevede obligativitatea statului de a lua "măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". Cred că nu trebuie să mai explic cum sunt încălcate aceste prevederi!

Măsurile adoptate de executiv pentru reducerea cheltuielilor bugetare şi, implicit, a deficitului bugetar, fără a ţine cont de părerea partenerilor sociali sau a opoziţiei parlamentare, sunt semnul clar al dictaturii. Toţi dictatorii din istoria recentă au aplicat politici care au ţinut populaţia în stare de sărăcie, invocând, de obicei, siguranţa naţională. Susţinând că, astăzi, siguranţa naţională este în pericol şi adoptând măsuri care vor afecta negativ nivelul de trai a milioane de familii, profesorul de drept neconstituţional Emil Boc nu face altceva decât să legitimeze dictaturile trecute şi viitoare.

Domnul Radu Costin Vasilică:

Declaraţia mea de astăzi se constituie într-un protest la adresa modului în care domnişoara deputat Roberta Anastase înţelege să exercite atribuţiile de preşedinte al Camerei Deputaţilor din România.

Fiind parlamentar la primul mandat, am evitat pentru o anumită perioadă de timp să reacţionez la maniera cel puţin ciudată în care domnişoara Anastase conduce lucrările în plen ale Camerei Deputaţilor. Acum, însă, cred ca sosit momentul să protestez faţă de un lucru pe care eu îl găsesc intolerabil, şi anume lipsa totală de respect a domnişoarei preşedinte Anastase faţă de exactitatea cu care ar trebui cuantificate voturile în Parlamentul ţării.

Prin "numărătoarea aproximativă" pe care o realizează, adesea fără a consulta secretarii de şedinţă aşa cum îi cere regulamentul, Roberta Anastase nu desconsideră numai parlamentarii, ci, implicit, pe toţi cetăţenii României a căror voinţă este exprimată prin intermediul aleşilor lor.

Exemple de situaţii în care parlamentarii se "multiplică" spectaculos în ochii domnişoarei Anastase sunt nenumărate, pornind de la cele mai celebre (votul pentru Legea educaţiei naţionale sau pentru Legea ANI) până la voturile din şedinţa comună a Parlamentului de ieri, 7 iunie 2010, dovadă incontestabilă fiind înregistrările existente pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Nu înţeleg de ce nu se doreşte folosirea exclusivă a sistemele electronice de votare, care numai la noi se întâmplă să se "defecteze" exact atunci când reprezentanţii puterii PDL-iste au acest interes. Nu înţeleg nici de ce nu se compatibilizează sistemele de vot de la Cameră cu cele de la Senat, astfel încât să se poată vota electronic şi în cadrul şedinţelor comune ale Parlamentului, mai ales atunci când dezbatem bugetul ţării. Nedumerirea mea este cu atât mai mare cu cât dificultatea şi costurile unei astfel de operaţiuni sunt nesemnificative în raport cu beneficiile democratice şi de percepţie publică a Parlamentului.

Domnişoara preşedinte Anastase a vizitat cu siguranţă multe foruri legislative naţionale în calitatea sa publică. Eu nu am vizitat decât vreo patru-cinci parlamente din lumea aceasta (toate în calitate de turist). Nicăieri însă nu am întâlnit acest dispreţ faţă de cuantificarea voturilor, această lejeritate cu care este denaturată în mod voit esenţa procesului democratic, şi anume votul parlamentar. Credeam că, făcând parte din generaţia politică tânără, domnişoara deputat Roberta Anastase se va ţine departe de anumite practici nefericite şi va avea respectul cuvenit faţă de procesul de vot din instituţia fundamentală a democraţiei care este Parlamentul. Din păcate, nu a fost aşa!

Mai mult, preşedinta Camerei ne-a demonstrat că, dacă interesul portocaliu o cere, putem sfida şi legile aritmeticii, 123 de voturi PDL-iste fiind mai multe decât restul de 161, în cazul votului de săptămâna trecută privind desemnarea unui judecător la Curtea Constituţională.

În final, vreau să îi atrag atenţia domnişoarei preşedinte Anastase, că scăderea nivelului de încredere a românilor în instituţia Parlamentului rezultă şi din lipsa dânsei de respect pentru corectitudinea măsurării voturilor pe care aleşii cetăţenilor le exprimă în plenul Camerei Deputaţilor.

Domnul Vasile Popeangă:

"Estetica minciunii Guvernului Boc"

"V-am minţit! Vă minţim! Vă vom minţi!". Iată motto-ul sub care doreşte să rămână în istorie guvernul Boc. Deşi ruşinos, da, acest grup de indivizi a fost învestit cu numele de guvern al României! Cât de frapant este acest fapt pentru oricare om de bun-simţ!

Iată ce a putut poporul român să emane: un Boc, un Funeriu, un Şeitan, o Udrea, un Berceanu, un Vlădescu... Ăştia conduc şi reformează poporul român! "Puteam să vă mai minţim încă şase luni!". "V-am minţit prin omisiune!". Şi aceşti oameni încă mai sunt în libertate, în ciuda Codului penal, căci de codul bunului-simţ nu au mai auzit de mult respectivii miniştri! De atât de multă vreme n-au mai auzit de bun-simţ, încât au scos noţiunea din vocabularul propriu! Oameni care au uitat şi cuvântul respect, dar care cer să fie respectaţi, pe banii noştri!

Măcar Funeriu e mai delicat: în loc să mintă, tace de nu se mai opreşte când este întrebat, de cineva, ceva ce nu-i convine... Probabil o fi auzit că e o vorbă printre români: "Dacă tăceai, filosof rămâneai!", şi s-o fi gândit bietul încălzitor al scaunului lui Spiru Haret că n-ar fi rău să-1 creadă lumea filosof, dacă tot are oarece trecut prin Japonia - ţară recunoscută pentru importanţa pe care o acordă înţelepciunii. Ce nu a aflat epigonul lui Spiru Haret e că o pungă cu apă caldă poate fi un încălzitor de scaun mai de calitate...

Măcar epicureanul şi pleziristul Vlădescu e de înţeles de ce minte: n-are nicio apăsare, de niciun fel, nici măcar politică: cică e independent - da, independent de adevăr, de bun-simţ, de... o, ce listă se mai poate alcătui în continuare... Listă care, după cum se vede, se înghesuie şi Berceanu să şi-o însuşească, recunoscând cinstit minciuna prin omisiune ca mod de lucru normal în politica PDL...

Din păcate, nici măcar n-au învăţat să mintă frumos, cu eleganţă: prostimea înghite mai uşor otrava când e băgată-ntr-o pastilă dulce şi frumos colorată. Până şi pieile-roşii au dat o groază de aur pe mărgele de sticlă colorată şi pe apa-de-foc. Însă, până şi ei, când s-au prins că au fost minţiţi şi furaţi, mai scalpau pe câte unii! Aviz amatorilor: mămăliga explodează rar, da' bine...

Domnul Neculai Răţoi:

"Măsurile proaste ale Guvernului Boc"

Săptămâna trecută, Guvernul a aprobat proiectele de reducere a pensiilor şi salariilor bugetarilor cu 15%, respectiv 25%. Măsuri pe care executivul le ia în ciuda protestelor românilor şi fără a lua în calcul părerile sindicatelor, ale partidelor politice din opoziţie sau ale reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional care au propus mărirea taxelor, în special pentru bogaţi, ca măsură alternativă.

Nu suntem singura ţară din Europa aflată în dificultate, dar măsurile pe care guvernul le propune sunt dintre cele mai drastice. Luaţi exemplul Portugaliei, unde s-a decis îngheţarea salariilor din sistemul bugetar, reducerea cu 5 % a salariilor oficialilor cu rang înalt, creşterea t.v.a. cu 1% şi creşterea impozitului pe profiturile de mai mult de 2 milioane de euro pe care companiile le fac. Aceste măsuri au scos zeci de mii de oameni în stradă, deşi la nivelul populaţiei, efectele lor sunt mult mai blânde decât ale măsurilor pe care Guvernul României le propune. În Italia, se propune reducerea salariilor doar pentru bugetarii cu salarii foarte mari şi o prelungire cu 6 luni a perioadei active pentru cei care ies la pensie. Celelalte reduceri vizează bugetele autorităţilor locale. În Spania, s-au luat măsuri ca reducerea cu 5% a salariilor bugetarilor, cu 15% ale miniştrilor, prelungirea vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani şi taxarea celor cu venituri foarte mari. Germania a redus impozitele pentru veniturile foarte mici şi cuantumul contribuţiilor pentru sănătate, alegând să susţină firmele cu fonduri de la bugetul de stat şi toate acestea pentru a încuraja consumul.

România taie şi iar taie de la categoriile cele mai defavorizate. Nicăieri în Europa nu s-au luat măsuri de micşorare a pensiilor. Executivul nostru este singurul care crede că ieşirea din criză stă în mâinile pensionarilor. Nu în ale celor îmbogăţiţi peste măsură din relaţiile dezvoltate cu statul. Pentru aceştia guvernul păstrează un climat bun, în care să poată câştiga în continuare şi să cotizeze la partid.

Măsurile drastice de tăiere a cheltuielilor bugetare nu numai că vor afecta grav nivelul de trai al românilor, dar nu sunt suficiente pentru ca România să iasă din criza economică. Acestea nu atrag venituri suplimentare la buget, ci doar lungesc perioada de supravieţuire cu câteva luni. Acţiunile Guvernului Boc sunt îndreptate împotriva cetăţenilor acestei ţări şi nu spre ieşirea din criza fără precedent în care ne aflăm. PDL continuă să trateze cu aceeaşi lipsă de respect şi cu aceeaşi lipsă de interes românii, prin luarea unor decizii cu efecte pe termen scurt şi fără şanse de succes pe termen lung. Iar pentru starea în care România se află acum, executivul dă vina pe ultimii 20 de ani, neavând curajul de a-şi asuma greşelile.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, acest guvern laş şi incapabil trebuie schimbat şi de aceea vă îndemn să votaţi moţiunea de cenzură pe care opoziţia o va susţine în plen. Închei prin a vă spune că pentru a avea o alternativă mai bună la starea actuală de lucruri, avem nevoie de un alt guvern la conducerea ţării.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Blestemul omului providenţial"

Ce ne-a oferit regimul lui Traian Băsescu şi PDL de la preluarea puterii? O societate construită pe frustrări şi lipsuri, o societate a nonvalorilor sau mediocrităţilor, o societate supravegheată din umbră de mii de securişti, o societate în care jaful naţional numit Achiziţii publice a devenit politică de stat, o societate obedientă până la servilism desuet. Asta doreşte Traian Băsescu şi PDL să ofere românilor.

În fapt, Traian Băsescu şi PDL sunt bolnavi de comunism-securism, de unde şi metodele securisto-bolşevice pe care le folosesc în politica pe care o practică: cultul personalităţii din vremea ceauşismului sau trimiteri directe la practicile asociate regimurilor autoritare, promovarea fiicei şi a altor apropiaţi cu carnet de partid în funcţii politice pentru sporirea averilor personale prin spolierea bugetului de stat, în timp ce românii pur şi simplu nu mai pot să trăiască în propria lor ţară.

Dar ce contează pentru Traian Băsescu, omul providenţial care ştie cum e mai bine pentru ţară, că majoritatea românilor trăiesc cu frica faptului că nu mai pot să supravieţuiască de pe o zi pe alta cu veniturile reduse, important este numai faptul că mult prea iubitul conducător a decis că tăierea veniturilor românilor este cea mai bună soluţie şi cu asta se încheie orice discuţie şi trebuie trecut la punerea în aplicare a măsurilor, doar cel care ştie cel mai bine ce trebuie făcut nu poate să greşească.

Însă realitatea anilor de mandat al preşedintelui Băsescu ne-a arătat că aproape de fiecare dată preşedintele, deşi a asigurat românii că ştie ce trebuie făcut şi că acţionează doar în interesul lor, de fapt, a acţionat doar în interesul găştii de partid portocalii şi în detrimentul celor mai mulţi dintre români.

Astfel, în timp ce din 2004 o preocupare constantă a preşedintelui a reprezentat-o slăbirea instituţiilor statului şi terfelirea justiţie pentru a-şi consolida puterea personală şi a încerca instaurarea unui regim cu puternice accente dictatoriale, după 2009 interesele sale se reorientează spre acapararea puterii economice şi după ce la începutul mandatului instinctele sale dictatoriale au dus la încălcarea drepturilor unui număr restrâns de cetăţeni, de această dată numărul lor creşte semnificativ şi conduce, în unele cazuri, la rezultate dramatice.

În concluzie, omul providenţial Traian Băsescu nu face altceva decât ceea ce ştie mai bine subjugă, subordonează orice sistem şi orice instituţie care îi stă în cale, încât, în aceste zile, democraţia română este pusă între paranteze de blestemul omului providenţial care distruge orice fel de viaţă decentă în România de secole.

Domnul Ion Călin:

"PDL: vorbe şi fapte"

Actualii guvernanţi au câştigat alegerile parlamentare şi prezidenţiale aducând argumente împotriva practicilor folosite de fostul guvern şi făcând declaraţii, la modul cum nu vor face ei dacă vor ajunge la putere, de fapt, chiar preşedintele în discursul de învestitură declara următoarele: "Este inacceptabil, într-o societate democratică cu economie de piaţă, ca anumite grupuri de interese să aibă parte de o reprezentare privilegiată, în detrimentul concurenţilor lor. Înacest sens, doresc să reafirm importanţa separării clare a afacerilor de politică.

Fiecare este liber să aleagă calea care i se potriveşte: binele public sau cel privat. Ambele sunt la fel de legitime, dar confuzia între ele este periculoasă".

Cum au pus în practică membrii PDL aceste îndemnuri, odată ajunşi la guvernare? Să reamintesc doar câteva exemple, cu toate că în fiecare judeţ există asemenea cazuri.

Înjudeţul Dolj, ministrul Radu Berceanu, prin firma sa (producţie de piese folosite la întreţinerea sau repararea unor vehicule de transport public, precum autobuze, troleibuze, trenuri subterane sau supraterane) derulează afaceri cu majoritatea companiilor şi regiilor din subordinea ministerului transporturilor, Metrorex, CFR, chiar şi cu Poşta Română.

Înjudeţul Dâmboviţa, Florin Popescu, preşedintele consiliului judeţean şi finul său, Gabriel Boriga, primarul municipiului Târgovişte, au încheiat în perioada decembrie 2008-decembrie 2009 contracte cu un SRL, fie pentru tipărituri la preţul a două vile de lux, fie pentru publicitate. Iar consilierul judeţean şi director general al APDRP, Mihai Vădan, a derulat prin firma sa contracte de consultanţă fie pe OG nr.7/2006 , fie pe Măsura 3.2.2, care apoi au devenit proiecte eligibile cu finanţări asigurate.

Încazul senatorului PDL de Galaţi Marius Gerard Necula, firma care a fost cedată părinţilor săi, Atlas SA Galaţi, a beneficiat anul acesta de mai multe contracte din partea Companiei Naţionale de Investiţii, în valoare totală de 7.800.838 de lei, pentru execuţia de săli de sport, finanţate prin Compania Naţională de Investiţii, patronată de ministrul Elena Udrea.

Dacă în anul 2000, societatea civilă avea o cerinţă majoră către partidele politice, să trimită în Parlament o clasă politică nouă, formată din oameni curaţi sau care nu au fost compromişi în diverse scandaluri, iar unul dintre tinerii din noul val al politicii era Cristian Boureanu, acum, după ce a câştigat cel de-al doilea mandat de parlamentar, vicepreşedintele PDL Cristian Boureanu este acţionar la o firmă (Topanel Trading Panels) care face afaceri cu bani publici.

Cel puţin 13 parlamentari ai PDL au sau au avut afaceri cu statul în ultimul an, iar şapte din cei zece miniştri PDL din cabinetul Boc deţin acţiuni la diverse firme.

Şi câte exemple se pot da. Dar să ne amintim declaraţia vicepreşedintelui PDL Emil Boc din anul 2003: "Aceştia ar trebui numiţi ciocoi locali, care profită de banul public pentru a-şi face averi".

Şi cum astfel pot fi numiţi, acum, când miniştrii cabinetului spun poporului că "România nu are atâţia bogaţi ca să dea la toţi săracii, că resursele de care dispunem la ora actuală sunt extrem de limitate", dar cabinetele demnitarilor se sufocă sub povara consilierilor personali şi a directorilor de cabinet proveniţi din rândul clientelei de partid pentru care statul achită venituri lunare consistente, iar în ministere şi în companiile naţionale există o risipă pe care nimeni nu o stăvileşte.

După ce mass-media a început să publice adevărul despre risipa guvernanţilor din PDL, unii dintre aceştia au început să dea înapoi şi să le ceară colegilor să aleagă între a face afaceri cu statul şi politică. Cât de mare este jaful făcut de acestea încât au început să recunoască singuri?

"Am descoperit un jaf în achiziţii când am venit la minister", declara Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale şi turismului, despre modul în care se fac achiziţiile publice în ministere, "mână în mână cu angajaţii statului".

Sau cât de dezamăgiţi pot fi unii dintre membrii PDL, proveniţi din societatea civilă: "Aşteptarea mea a fost mare de la PDL. De asta pentru mine e foarte grav ceea ce se întâmplă cu PDL. Constat că procedează absolut la fel ca toţi ceilalţi, iar domnul Boc ştie", precizează europarlamentarul Monica Macovei.

Sau poate sunt speriaţi că pierd puterea datorită acestor afaceri: ,,Suntem lipsiţi de credibilitate când facem afaceri cu statul, chiar dacă totul este legal. Trebuie să renunţăm. Ne pierdem credibilitatea în faţa electoratului".

Să ne reamintim un fragment din discursul rostit de premierul Emil Boc la învestirea actualului guvern: "Am preluat mandatul de prim-ministru, în urma desemnării de către preşedintele României, nu pentru a deveni mai popular, ci pentru a face în continuare ceea ce trebuie pentru România, pentru cei 22 milioane de români. Guvernarea este însă pentru România, guvernarea îi afectează pe toţi românii. Guvernul cu care vin în faţa dumneavoastră nu deţine monopolul adevărului, nu deţine monopolul celor mai bune soluţii pentru România. De aceea, voi avea o deschidere totală pentru preluarea tuturor ideilor bune, tuturor propunerilor legislative, care pot aduce binele în această ţară. Programul electoral cu care preşedintele României a câştigat alegerile este inclus în Programul de guvernare şi constituie axa actului de guvernare.

Acum, în acest moment, când a anunţat măsurile de austeritate, cred că şi dumnealui se gândeşte să declare la fel ca şi cei doi miniştri ai cabinetului că a minţit prin "omisiune" sau că ar putea să ne mai mintă. Oare până când credeţi că ne va mai minţi actualul guvern în numele "ordinii publice şi al siguranţei naţionale"?

Domnul Culiţă Tărâţă:

Zilele trecute a fost dezbătută în Parlament o moţiune simplă, având drept temă Programul naţional pentru agricultură al actualului Executiv. Iniţiat de social-democraţi, într-un moment când ţara nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa, din cauza efectelor din ce în ce mai dezastruoase ale crizei economice, acest nou demers al Opoziţiei, îndreptat împotriva conducerii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost respins ca şi cele anterioare care vizau gestionarea activităţii în domeniile educaţiei şi transporturilor.

Într-adevăr, agricultura noastră se confruntă cu grave probleme, dar o asemenea situaţie trenează de 20 de ani şi, ca atare, ea nu poate fi pusă exclusiv în cârca actualului ministru. Redresarea acestui sector vital pentru întregul popor nu se poate realiza pe baza discuţiilor (de cele mai multe ori având un caracter politicianist) pe care le declanşează moţiunea. Pentru aceasta este nevoie de o dezbatere la nivel naţional, care să reunească la aceeaşi masă pe reprezentanţii Guvernului şi ai celorlalte instituţii fundamentale ale statului, specialişti, cercetători şi economişti, indiferent de opţiunile lor politice şi, de ce nu, ţărani cu o bogată experienţă în ale agriculturii.

În intervenţia mea, voi încerca să supun atenţiei dumneavoastră o serie de probleme nevralgice, de a căror soluţionare cred că depinde, în mare măsură, redresarea agriculturii româneşti.

Comparativ cu ţările vest-europene, România are o agricultură cu un fond funciar extrem de fărâmiţat, foarte vulnerabil la excesele meteorologice şi cu o slabă productivitate. Deşi dispunem de 14,7 milioane hectare de teren agricol (66,8% din suprafaţa ţării), România situându-se, din acest punct de vedere, pe locul al cincilea în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, recoltele sunt modeste, iar după distrugerea marilor complexe de tip industrial pentru creşterea vacilor şi porcilor, acest proces se realizează în ferme de mici dimensiuni şi gospodării ţărăneşti, fiind total nerentabil. Altădată grânarul Europei, România a devenit dependentă de importul de produse alimentare, întrucât agricultura noastră este astăzi una de subzistenţă. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, anul trecut am importat 776.000 tone de porumb, 584.000 tone de grâu, 447.000 tone de zahăr, 134.000 tone de floarea soarelui. Scăderi alarmante s-au înregistrat şi în zootehnie.

În comparaţie cu perioada corespunzătoare din 2009, astăzi numărul de bovine este cu 7% mai mic, cel al porcinelor s-a redus cu 6,2%, iar al păsărilor cu 0,6%, la nivel european ţara noastră aflându-se pe ultimele locuri din punct de vedere al densităţii animalelor şi păsărilor la suta de hectare de teren. La acest capitol doar Ungaria şi Bulgaria se află în urma noastră.

În asemenea condiţii, nu este de mirare că am importat 70% din necesarul de carne de porc, 80.000 tone de lapte şi smântână, şi tot pe această cale ne-am asigurat 80% din consumul intern de legume şi fructe. Este inadmisibil ca o ţară ca a noastră, care dispune de un imens potenţial agricol, să importe două treimi din necesarul de alimente, când printr-o producţie vegetală şi animală intensivă, România ar putea hrăni nu numai propria-i populaţie, dar şi pe cea a Bulgariei, Sloveniei, Ungariei, Slovaciei, Cehiei şi Austriei, în ansamblu.

În mod firesc ne întrebăm: care sunt cauzele ce au împins agricultura noastră, atât de rapid, spre colaps? Înainte de toate, este vorba de o permanentă subfinanţare a agriculturii, sumele prevăzute în buget pentru acest sector diminuându-se de la an la an. La noi s-a încetăţenit mentalitatea că agricultura trebuie să ne umple hambarele, fără ca noi să băgăm mâna în pungă şi să finanţăm lucrările de ameliorare a solului, de însămânţare, irigare şi recoltare, aşteptând totul de la pământ şi cer.

Dincolo de o asemenea mentalitate păguboasă, trebuie spus că satul românesc este apăsat de o sărăcie endemică. Neavând bani, lipsiţi de un sprijin substanţial din partea statului şi de fonduri comunitare, neavând maşini şi unelte, lovindu-se de costurile ridicate ale motorinei (să sperăm că recenta hotărâre a Guvernului de a reduce preţul la motorină, la 21 euro pentru 1000 de litri, va constitui un real ajutor pentru agricultori), ale irigaţiilor şi altor lucrări, ţăranii au ajuns să nu mai însămânţeze integral loturile lor şi aşa reduse ca suprafaţă.

Anul trecut circa 40% din suprafaţa arabilă a ţării a rămas pârloagă. Pe de altă parte, din cele 3,5 milioane hectare care utilizau cu ani în urmă instalaţiile de irigare, astăzi dacă se mai irigă 400 - 500 de mii de hectare. Instalaţiile vechi şi energofage comportă costuri mari pe care mici fermieri nu le pot suporta.

Trebuie să amintim, totodată, că noi n-am ştiut să profităm de fondurile comunitare care ne-ar fi permis să dezvoltăm fermele agricole şi să ridicăm nivelul de civilizaţie în satele noastre. Bruma de fonduri pe care am primit-o din partea Uniunii Europene a fost anihilată de cotizaţiile pe care le-am plătit ca stat comunitar şi de penalităţile usturătoare ce ni s-au aplicat ca urmare a nerespectării legislaţiei comunitare în privinţa utilizării banilor primiţi de la Bruxelles, dar mai ales din cauza fărâmiţării proprietăţii agrare.

La noi, media unei ferme agricole este de 3,4 hectare, în timp ce în Bulgaria ajunge la 4,4 hectare, în Ungaria şi Polonia este de 6 hectare, iar în Cehia şi ţările comunitare occidentale depăşeşte 80 de hectare. În acelaşi timp, trebuie spus că în ţara noastră doar 846.340 de exploataţii agricole, din totalul celor 3.913.650 existente, ating pragul de unitate economică de dimensiune europeană, fapt care a constituit una dintre cauzele fundamentale, în neputinţa de a atrage fondurile comunitare alocate ţării noastre. Toate aceste obstacole l-au împiedicat pe fermierul român să devină competitiv în confruntările cu cei din uniune Europeană. Şi mai grav este faptul că peste 90% din exploataţiile noastre agricole sunt unităţi de subzistenţă, 7,5% de semisubzistenţă şi doar 1,5% sunt exploataţii comerciale.

Noi n-am ştiut să profităm de fondurile comunitare destinate agriculturii, iar acum este prea târziu, întrucât de la începutul acestui an, subvenţiile au dispărut. În aceste condiţii, credem că se impune adoptarea unei legi prin care subvenţiile suprimate de Comisia Europeană pot fi înlocuite prin alte forme de ajutor pentru agricultori, din partea statului. O asemenea lege este cu atât mai necesară cu cât fermierii sunt nemulţumiţi de relaţiile lor cu băncile care nu sunt dispuse să acorde credite celor din agricultură.

În condiţiile actuale, când agricultura se confruntă cu mari greutăţi de ordin financiar, dar şi cu calamităţi naturale care în ultimele trei decenii au devenit atât de frecvente, când sporul populaţiei pe plan mondial înregistrează o adevărată explozie, creşterea producţiei vegetale şi animale se impune ca o cerinţă imperioasă. Dar agricultura de oriunde nu poate realiza un asemenea deziderat fără sprijinul statului.

Într-un raport întocmit cu aproape trei ani în urmă privind dezvoltarea globală, Banca Mondială pleda în favoarea sporirii masive a investiţiilor în agricultura ţărilor în curs de dezvoltare, avertizând că acest sector trebuie plasat în centrul agendei de dezvoltare, pentru a se realiza obiectivele privind reducerea la jumătate a sărăciei extreme şi a foametei până în 2015. Potrivit Raportului amintit, pentru populaţia cea mai nevoiaşă, creşterea produsului intern brut provenită din agricultură este de circa patru ori mai eficientă în procesul reducerii sărăciei decât sporirea p.i.b. în afara acestui sector.

Conform documentului Băncii Mondiale, agricultura poate oferi căi de ieşire din sărăcie dacă se depun eforturi pentru ridicarea productivităţii în domeniul produselor alimentare de bază, pentru asocierea gospodăriilor mici, extinderea rapidă a horticulturii de înaltă valoare. De mult mai mult ajutor ar trebui să beneficieze avicultura, piscicultura, precum şi impulsionarea creşterii producţiei de lapte şi brânzeturi. O prioritate ar trebui s-o constituie, de asemenea, sporirea numărului de muncitori în economia rurală extraagricolă. Din păcate, noi nu ne aliniem dezideratelor şi tendinţelor de dezvoltare pe plan mondial, nici în industrie şi cu atât mai puţin în agricultură.

Am putea spune că, din punct de vedere al investiţiilor, agricultura este o cenuşăreasă a economiei. Ca atare, în comparaţie cu celelalte ramuri, agricultura are cea mai redusă pondere în cadrul p.i.b., întrucât importul masiv de produse agro-alimentare şi exporturile extrem de mici influenţează în mod negativ balanţa de plăţi a agriculturii.

Evoluţia dramatică a crizei economice ne-a adus într-un nou şi mare impas din care nici nu ştiu cum vom ieşi, de vreme ce nu ne putem baza pe o producţie industrială proprie, pe o balanţă de plăţi excedentară, ori pe investiţii străine. Spre orice punct cardinal ne-am îndrepta ochii, privirile noastre cad pe loc gol. De nicăieri, nicio speranţă în afara FMI.

Am fi putut avea însă, în agricultură, un adevărat pilon în jurul căruia să ancorăm lupta împotriva crizei economice. Dacă în ultimii 20 de ani statul ar fi acţionat în direcţia dezvoltării unei agriculturi moderne, de mare productivitate, care pe lângă asigurarea necesarului intern de produse agro-alimentare, să aducă la buget importante sume băneşti din export, un asemenea sector ne-ar fi scos acum din impas. În acest sens este cât se poate de edificator următorul calcul: dacă în loc să cheltuim anual 2,9 - 3 miliarde de euro pentru importul de cereale, carne, produse lactate, zahăr, legume şi fructe, am fi exportat anual produse vegetale în valoare de 3 - 4 miliarde de euro, cu siguranţă că astăzi n-am fi recurs la scăderea salariilor, a pensiilor şi a celorlalte cheltuieli de ordin social.

Din păcate, ne lipseşte o asemenea pârghie şi este greu de crezut că o vom avea într-un viitor apropiat, întrucât recesiunea apasă greu asupra agriculturii. Dintotdeauna, însă, agricultura a fost haina de vreme rece care ne-a salvat din toate vicisitudinile ce s-au abătut asupra noastră. Un asemenea sector ne-a ajutat să scăpăm, într-o mare măsură, de povara armistiţiului ce ne-a fost impus la sfârşitul celui de al doilea război mondial. Agricultura a contribuit, în mod decisiv, la finanţarea programelor de industrializare şi de electrificare şi a celor de lucrări edilitare, realizate în a doua jumătate a secolului trecut.

Un lucru trebui să ne fie clar. În condiţiile în care nu vom mai putea reindustrializa ţara, nu ne rămâne decât şansa reconstrucţiei din temelii a agriculturii şi transformarea ei într-un pilon al economiei. Nutresc speranţa că forţele politice, toţi oamenii acestei ţări vor înţelege necesitatea realizării, în anii următori, a unui asemenea deziderat capital şi vor acţiona, dincolo de orice prejudecăţi, dincolo de orice convulsii politicianiste, pentru redresarea agriculturii noastre.

Domnul Eugen Bejinariu:

România se află într-o situaţie complexă, controversată, dar mai ales într-o mare stare de sărăcie. în această situaţie grea m-am gândit ca declaraţia mea politică de astăzi să poarte un titlu semnificativ: "Puteam să mai minţim 6 luni".

Separarea în timp a alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare a făcut posibilă o îndesire a campaniilor electorale: alegeri locale în 2008, alegeri parlamentare-2008, alegeri europarlamentare - 2009 şi alegeri prezidenţiale în 2009.

Campanie electorală înseamnă la noi mari cheltuieli pornind de la afişe, pliante şi postere şi terminând cu mita electorală sub diferite forme, începând cu găleata portocalie şi terminând cu plicul cu bani. La alte niveluri, promisiunea a însemnat funcţii, ranguri şi roluri sociale încărcate de avantaje. Nimeni nu ştie oficial sumele cheltuite, iar cele mai multe sume sunt asigurate pe căi oculte foarte diferite. La Suceava ne amintim de uriaşa risipă de materiale la alegerile prezidenţiale, când pe fiecare stâlp al reţelei electrice a fost montat un tablou în ramă cu suporţi metalici pentru bună fixare. Şi aceasta fiind doar una din mulţimea formelor de exprimare a promisiunilor PDL. Ne putem închipui cât a costat doar o singură adunare electorală la care liderii PDL şi-au susţinut candidatul la preşedinţie.

Campania electorală înseamnă la noi şi promisiuni, foarte multe promisiuni, unele de domeniul fanteziei. Atât de mult s-a utilizat promisiunea, încât a provocat cel puţin două urmări: candidaţii într-o campanie electorală au "dreptul" să facă orice promisiune; aleşii obişnuiţi a face promisiuni continuă să promită şi în afara campaniei electorale, ca şi cum lumea trăieşte din promisiuni.

Campanie electorală înseamnă acum la noi, în politica PDL, şi a spune minciuni. "Am spus minciuni prin omisiune" - spune un ministru PDL şi "Am fi putut continua să minţim" spune alt ministru PDL. Această declaraţie publică, bine cunoscută de cetăţeni, duce politica şi pe oamenii politici, în general, în cea mai gravă circumstanţă morală. Să faci din renunţarea la a mai spune minciuni drept un merit, un act de bravură pentru PDL aflat la guvernare, este adevărata faţă a oamenilor Puterii, dar mai ales aducerea în politică a unei conduite grave, compromiţătoare şi periculoase social. Iată că cei care ne spun minciuni, vin acum şi ne îndeamnă la solidaritate şi la acceptarea austerităţii.

Trebuie să propunem şi să susţinem aşezarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale la aceeaşi dată şi deci cu o singură campanie electorală, iar minciuna la oamenii politici să fie socotită infracţiune şi sancţionată prin lege.

Oare cum ne califică lumea politică europeană după ce a aflat că oamenii politici de la guvernarea României au spus minciuni poporului român?

Domnul Adrian Gurzău:

"De ce este demagogic şi de ce nu este posibil referendumul lui Ponta"

De câteva zile încoace, preşedintele Partidului Social Democrat, domnul Victor Ponta, nu oboseşte să propună un referendum popular cu privire la măsurile de austeritate propuse de Guvernul Boc. S-ar putea spune că preşedintele PSD este un fariseu politic şi atât. Este ca şi cum chirurgul ar trebui să-şi consulte pacientul dacă trebuie operat de apendicită acută sau nu! Dar este mai grav decât o demagogie de extracţie comunisto-iliesciană. Este dovada că nu-şi cunoaşte nici meseria.

Domnul Ponta, care se prezintă publicului ca fiind un om al legilor, ar trebui să ştie câteva chestiuni simple. Şi anume, că, de pildă, legea românească spune că nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale. Cu alte cuvinte, cetăţenii nu au dreptul legal de a propune instituirea şi desfiinţarea de taxe şi impozite, nu se pot pronunţa la cât de mari sau de mici trebuie să fie impozitele şi taxele, nici dacă acestea trebuie să se mărească sau să scadă. Potrivit legii româneşti, pe care domnul Ponta ar trebui să o cunoască, cetăţenii pot propune legi, dar nu legate de finanţele publice.

Dacă preşedintele PSD cunoaşte într-adevăr acest lucru, însemnă că îl ignoră atunci când propune un referendum pe tema reducerii deficitului bugetar şi că, de fapt, nu are decât intenţia demagogică de a mai lovi încă o dată în efortul de redresare a situaţiei cu care ne confruntăm în această vreme de recesiune. Că referendumul nu este acelaşi lucru cu dreptul de iniţiativă legislativă a cetăţeanului e perfect adevărat, însă fundamentul raţional al lor este acelaşi.

Ca să nu mai vorbim de faptul că însuşi partidul domnului Ponta ignoră în continuare decizia unui referendum din care a reieşit că Parlamentul trebuie reformat. Victor Ponta şi PSD nu au vrut să audă atunci glasul poporului. Pentru că, de fapt, nu-i interesează ce spun românii.

Aşadar, domnule Ponta, dacă ignoraţi un referendum încheiat, cu ce drept mai cereţi unul? Dacă nu ţineţi cont de voinţa populară, de ce vă prefaceţi că vă interesează?

Dar dacă tot insistaţi, voi propune şi eu un referendum, prin care să-i întrebăm pe români dacă vor să fie pedepsiţi cei care se vor dovedi vinovaţi de sărăcia în care au ajuns. Sunt sigur că domnul Iliescu nu v-ar aproba insistenţa.

- după pauză -

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm şedinţa de astăzi a Camerei şi anunţ că din totalul celor 334 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 286. Sunt absenţi 48, din care 36 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile regulamentare, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţele în plen pentru zilele de marţi şi miercuri, 8 şi 9 iunie; programul de lucru pentru perioada 7-12 iunie; lista rapoartelor depuse în perioada 1-7 iunie de comisiile permanente; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; sumarul privind conţinutul Monitorului Oficial al României.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere problemele înscrise pe ordinea de zi.

Primul proiect de lege este Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.14/2010 pentru modificarea Legii nr...

Pe procedură, domnul Duşa. Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe procedură. Nu aţi aprobat ordinea de zi, în primul rând. Şi în al doilea rând, stăm 300 de deputaţi, aici, în sală: zi de zi, ceas de ceas, mass-media şi oricine poate din ţara asta denigrează imaginea Parlamentului şi dumneavoastră contribuiţi la acest lucru, ca preşedintă a Camerei, şi nu trebuie să uitaţi că sunteţi un deputat şi dumneavoastră care îndepliniţi pe o perioadă de timp funcţia de preşedinte.

De ce nu începem şedinţa la ora 10, dacă ea a fost programată la ora 10? şi mai vreţi să avem o imagine bună în faţa populaţiei şi a presei. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Eu aş zice că pe ordinea de zi, dacă tot urmează să aprobăm ordinea de zi, să discutăm şi aceste probleme, de ce repetat se încalcă programul de lucru, regulamentul şi de ce dumneavoastră nu veniţi să...o să ne dăm şi demisia, cei care încălcăm regulamentul, domnule Oltean.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, o să vă rog să nu intraţi în dialog cu sala.

Domnul Mircea Duşa:

... să ne informaţi de ce n-am început la timp şedinţa, pentru că nu este prima dată când începeţi şedinţele cu o oră întârziere. Suntem în cvorum, oamenii au fost la ora 10 în sală şi şedinţa n-aţi început-o la timp.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Duşa...

Domnul Mircea Duşa:

Vă rugăm să ne explicaţi de ce n-aţi început-o la timp.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Duşa, eu am fost în sală de la ora 10. Până atunci nu s-au adunat colegii.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte, v-aţi plimbat prin sală, dar n-aţi început şedinţa.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Tocmai pentru că nu era cvorum. (Vociferări şi rumoare din partea Opoziţiei)

Da, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Bună dimineaţa dumneavoastră şi colegilor noştri! Chiar dacă pe unii îi ajunge prânzul.

Doamna preşedinte,

Trebuie să vă atrag atenţia că, în conformitate cu regulamentul şi cu modul de activitate al Camerei, în momentul în care vreţi să daţi replică unei intervenţii a unui parlamentar, părăsiţi scaunul de preşedinte şi coborâţi la acest microfon, ca orice parlamentar, aşa cum vă place să vă prezentaţi în media. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

N-am vrut să dau replică nici unui coleg. Prin urmare, n-o fac nici în ceea ce vă priveşte. Dar văd că n-aveţi chef de muncă, aveţi chef de spectacol. (Vociferări, rumoare)

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Văd că e o dispută între noi, parlamentarii, şi vă propun o pauză de consultări de jumătate de oră între liderii de grup. (Vociferări, agitaţie)

Doamna Roberta Alma Anastase:

De acord.

Vă mulţumesc mult. Ne revedem în 30 de minute.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este ora 11,15. Pauza de consultări a luat sfârşit.

Eram la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.14/2010 pentru modificarea Legii nr.152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Este procedură de urgenţă.

Reprezentantul iniţiatorului?

Din partea comisiei, doamna preşedinte Sulfina Barbu. Vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată pe fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.14/2010.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul Comisiei pentru buget şi avizul Comisiei pentru egalitate de şanse.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Legii 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată, în sensul atragerii cât mai urgente a unor surse de finanţare pentru programul de construcţii de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, prin reducerea termenului de închiriere de la 3 ani la un an, pentru cumpărarea de către tineri a acestor locuinţe deţinute cu contract de închiriere.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 32 de deputaţi din totalul de 33 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Senatul a adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă există intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Domnul Eugen Nicolăescu. Vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Încep prin a spune că mi se pare anormal să creăm o cutumă în Parlament prin care iniţiatorii, adică reprezentanţii Guvernului, să nu fie prezenţi la dezbaterea proiectelor de lege. Şi v-aş ruga, doamna preşedinte, să faceţi o scrisoare fermă din partea Camerei Deputaţilor către Guvern prin care reprezentanţii acestuia să fie prezenţi la Parlament, aşa cum de fapt scrie în regulament, că prezenţa lor este obligatorie.

Şi acum am să intru pe textul de lege şi, ca să îi dovedesc doamnei Trandafir că vorbesc numai la ceea ce mă pricep, am să fac o referire la acest proiect de lege numai din punct de vedere financiar.

Ordonanţa de urgenţă, pe care o susţinem şi pe care o vom vota, este, din punctul meu de vedere, mai mult un joc de imagine şi un joc demagogic decât un proiect de lege care să facă ceva în practică. Logic ar fi ca atunci când vii şi spui "Domnule, vrem să vindem locuinţe ANL în anul 2010, nu ştiu, 200, asta înseamnă 30 de lei şi de aici mai construiesc încă 150 sau poate 300 de locuinţe, că între timp a scăzut preţul imobilelor în România. Acest lucru ar fi trebuit să-l regăsim în expunerea de motive la impactul pe care îl are un asemenea proiect de lege.

Vă citez din textul expunerii de motive, la capitolul referitor la modificarea cheltuielilor bugetare: "Sumele rezultate din vânzarea locuinţelor reprezentând un procent relevant, suplimentează bugetul aferent programului de construcţii locuinţe pentru tineri destinate închirierii, în vederea continuării construcţiei acestora, realizându-se un număr cel puţin egal de unităţi locative comparativ cu anii anteriori".

Ăsta este impactul pe care-l preconizează Guvernul printr-o ordonanţă de urgenţă, printr-o asemenea vânzare de locuinţe ANL. Mi se pare şi neserios, mi se pare şi o bătaie de joc la adresa celor care vor să se aplece cu bună-credinţă asupra unui asemenea proiect de lege.

Nu fac decât să atenţionez Guvernul să nu mai trimită asemenea proiecte de lege la Parlament, fără să ştim nimic despre ce este vorba, despre ce se va întâmpla cu aceste locuinţe şi mai ales ce sume se vor încasa şi cum vor fi ele folosite.

Repet: Grupul PNL va vota acest proiect de lege, dar este şchiop.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Nicolăescu, am reţinut propunerea dumneavoastră. voi prezenta Biroului permanent această propunere de scrisoare pe care să o trimitem Guvernului.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale pe acest proiect de lege.

Domnul vicepreşedinte Adrian Năstase, vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest program privind locuinţele ANL pentru tineri avea o anumită semnificaţie. Programul acesta viza situaţia tinerilor care la începutul vieţii profesionale, în condiţiile în care îşi întemeiau o familie, nu aveau niciun fel de modalitate de a-şi cumpăra o locuinţă, nu aveau resursele financiare necesare pentru a intra într-o formulă de credit ipotecar. Şi de aceea acest program era gândit ca un program buffer, un program tampon pentru cei care, fiind la începutul vieţii, aveau nevoie să se desprindă de situaţia în care trăiau în devălmăşie, într-o familie largă, cum era una dintre tradiţiile şi este una dintre tradiţiile româneşti, se deplasau pentru a obţine un serviciu într-o anumită zonă unde aveau nevoie de un sprijin sub acest aspect, urmând ca, după câţiva ani, să intre într-un program de credit ipotecar şi să-şi formeze, având alte resurse, teoretic, mai importante, să-şi poată cumpăra această locuinţă.

În momentul în care, pentru a obţine nişte resurse, acum noi blocăm această etapă, nu ştiu dacă ajutăm la realizarea unui proiect care avea mai multe etape, şi care aveau, fiecare dintre ele, un anumit sens. De aceea, fără să am cunoştinţă de întreaga logică... Stimaţi colegi de la PSD, îmi fac singur ordine, după cum observaţi, stimaţi colegi, ceea ce este foarte important, este să gândim astfel de proiecte pe termen lung, pentru că, ceea ce se întâmplă în momentul de faţă, noi riscăm acum să găsim o soluţie pe termen scurt, luând nişte bani prin vânzarea acestor locuinţe, dar distrugem lanţul acesta pe care cu greu l-am construit, pentru că aceste case care trebuiau să rămână disponibile, în continuare, pentru închiriere, pentru cei foarte tineri, care nu aveau niciun fel de şansă altfel de a obţine o locuinţă, ei le vor închiria, le vor bloca, şi se întâmplă cum se întâmplă şi cu locuinţele sociale, din care nu se mai mută după aceea cei care le-au primit pentru un scop bine determinat. Facem exact aceeaşi greşeală.

Am vrut să vă atrag atenţia asupra acestui aspect. Vă repet, nu sunt un cunoscător al mecanismului care a determinat acest proiect, dar am vrut numai să ridic aceste rezerve pe care, cred că, în sfârşit, colegii mei, în cadrul comisiilor, aceste riscuri le-au evaluat cu seriozitate şi sper să nu facem o greşeală, să distrugem acum un mecanism care mai curând ar trebui dezvoltat, amplificat, putem să încurajăm proiectul "Prima casă", ca o continuare a acestui proiect ANL, de închiriere, pentru un alt segment de tineri, cu un alt segment de resurse financiare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Barna Tanczos (secretar de stat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

În primul rând, îmi cer scuze pentru întârziere. Am fost în clădire.

Ordonanţa de urgenţă are două modificări sau prevede două modificări esenţiale: reduce de la 3 ani la un an perioada de închiriere, după care tinerii pot achiziţiona aceste locuinţe, pe de o parte; pe de altă parte, permite, printr-o formulă de calcul, stabilirea unui preţ corect pentru aceste apartamente, astfel încât, din fondurile obţinute, Guvernul sau ANL-ul să poată reîntregi fondul de locuinţe. Această valoare este valoarea de înlocuire stabilită printr-o formulă de calcul, prin ordonanţă de urgenţă. Această valoare acoperă exact preţul de înlocuire, costurile de construcţie actuale ale unor locuinţe care, în urma vânzării celor care au fost închiriate deja, vor fi puse la dispoziţia tinerilor, conform legii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Nemaifiind alte intervenţii, şi nici amendamente, urmează votul final pe acest proiect.

Punctul 3. Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalizări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen.

Este procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Doamna Irina Alexe (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Vă mulţumesc.

Prin prezentul proiect de lege se reglementează organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări (SINS), compatibil, din punct de vedere tehnic, cu Sistemul de Informaţii Schengen de a doua generaţie.

Este un proiect foarte important pentru aderarea României la spaţiul Schengen. Precizez că, prin acest sistem informatic, se creează o bază de date centrale, care conţine semnalări cu privire la persoane şi bunuri, introduse de anumite autorităţi publice, conform unor criterii stabilite prin prezentul proiect de lege.

Autorităţile publice române, care urmează a avea acces la SINS, precum şi tipurile de semnalări pe care acestea le pot consulta, urmează a se stabili prin Hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

De asemenea, acest act normativ va asigura cadrul juridic necesar participării României la schimbul de date cu statele membre Schengen, aşa cum este reglementat acesta de prevederile europene în domeniu, prevederi pe care România urmează să le aplice de la data emiterii deciziei Consiliului cu privire la aplicarea în totalitate de către România a dispoziţiilor acquis-ului Schengen.

Proiectul stabileşte în sarcina Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Centrul Naţional (SIS), responsabilitatea gestionării tehnice şi asigurării condiţiilor optime pentru exploatarea SINS şi a copiei naţionale a SIS.

Toate activităţile care urmează a fi realizate, după ce acest proiect de lege va intra în vigoare, sunt subsumate obiectivului de îndeplinire a standardelor ce urmează a fi supuse evaluării în domeniul SIS - SIRENE, începând cu toamna acestui an.

Pentru toate aceste considerente, vă rugăm să susţineţi adoptarea proiectului de lege.

Vă mulţumesc pentru sprijinul pe care l-am avut în cadrul dezbaterilor parlamentare cu privire la toate proiectele care vizează aderarea României la spaţiul Schengen.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Canacheu, vă rog.

Domnul Costică Canacheu:

Mulţumesc. Bună ziua!

Obiectul acestui proiect de lege v-a fost avansat. Eu am să vă spun doar că, în conformitate cu prevederile art.195 şi 115 din Regulamentul Camerei, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată pentru raport.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa sa din 18 mai; Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a avizat proiectul de lege prin Hotărârea nr.21/22.03.2010; Consiliul Superior al Magistraturii a avizat favorabil prezentul proiect de lege.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au examinat proiectul de lege în şedinţa din 01/06/2010.

Da, domnul Năstase, ca să vă...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Adrian Năstase, domnul preşedinte al comisiei solicită atenţia dumneavoastră.

Domnul Costică Canacheu:

La lucrări au fost prezenţi, din totalul de 25 de deputaţi, 20 de membri ai comisiei.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Costică Canacheu:

Mai am de precizat că avem o notă la proiectul de lege cu îndreptarea unor erori materiale: un "a", un "ă" -, pe care am s-o predau Direcţiei noastre legislative.

Nu a fost nevoie să propunem amendamente, aceste modificări, care sunt erori materiale, vor fi îndreptate de Direcţia noastră legislativă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul Marian Săniuţă, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PSD+PC va susţine acest proiect de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări.

Daţi-mi, însă, voie să punctez două lucruri: aderarea la spaţiul Schengen a fost una dintre priorităţile pe care noi le-am avut, în cadrul procesului de încheiere a negocierilor pe Capitolul 24. Este drept, la acest moment, acest proiect este întârziat cu doi ani de zile. Termenul pe care noi îl stabilisem împreună cu Comisia Europeană, pentru Capitolul 24, era 2009.

Sigur, vom susţine, totuşi, ca românii să meargă liber şi fără controale în Europa. Dar, doresc să marchez că sunt doi ani de întârziere. Stau şi mă întreb dacă cineva la acest moment îşi asumă această întârziere. Pe de altă parte, nu pot să nu marchez încă un element: dacă aceste erori materiale, pe care astăzi plenul le îndreaptă, s-au comis atunci când cadrele MAI aveau salariul de 100%, mă întreb câte erori vom îndrepta atunci când vor avea salariile, drepturile de uniformă, drepturile de hrană, de chirie ş.a.m.d., când ele vor fi reduse cu 25%.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu.

Amendamente? Nu sunt.

În schimb, există o serie de erori materiale.

Am să-l invit la microfon pe domnul Canacheu, pentru a le prezenta pentru stenogramă.

Domnul Costică Canacheu:

Prima intervenţie este la art.2 lit. j), de unde se elimină din text partea în care se citează articolul din Tratatul Uniunii Europene: "În baza art.24 şi 38 din Tratatul privind Uniunea Europeană", acest text este eliminat, nu este nevoie de el aici.

Forma adoptată de Senat "corespunde dispoziţiilor art.26 alin.(2) din Decizia JAI", este o rămânere în articol din eroare materială. A fost eliminată de Senat.

La art.2 lit. r) se elimină "a" din ultimul rând al articolului, se spune acolo "cu ocazia desfăşurării de a către autorităţile române", nu, "de către autorităţile române"; la art.4 lit.c) se înlocuieşte enunţul "Sistemul de Informaţii Schengen" cu "SIS", prescurtarea SIS, abrevierea SIS, pentru a se respecta formularea din întregul text al proiectului de lege.

La art.5 alin. (4): se precizează data la care Consiliul European a adoptat regulamentul respectiv: "Parlamentul European", şi "al Consiliului din 15.03.2006".

La art.25 alin. (4), începe cu "semnalării privind străinii", se corectează cu "semnalările privind străinii".

La art.7...

Doamna Aurelia Vasile şi domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Acestea nu sunt erori materiale, sunt modificări!

Domnul Costică Canacheu:

Nu este schimbare de text. Ne-am consultat cu Direcţia Legislativă, cu reprezentanţii grupurilor parlamentare şi nu este eroare de text. Este doar eroare materială.

Dar să continuăm: la art.7 "Semnalări privind străinii în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român sau interdicţiei de şedere pe teritoriul României" se corectează şi este vorba de preluarea exactă a titlului, aşa cum apare denumit la art.6 de "Semnalări privind străinii în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român sau în scopul executării unei măsuri prin care se interzice şederea pe teritoriul României". (Consultări cu doamna Aurelia Vasile şi domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu).

Domnul Costică Canacheu:

Mai avem art.50 alin. (2): se înlocuieşte cuvântul "derogare", cu cuvântul "excepţie" - "prin derogare de la prevederile" se înlocuieşte "prin excepţie de la prevederile".

Am încheiat.

Mai avem o eroare materială la pct.8 din nota noastră, acolo unde este trecut Cap.VI, este vorba de Cap.V; se corectează, în locul Cap.VI, se scrie Cap.V, atât.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule preşedinte,

Există o serie de solicitări din partea grupurilor parlamentare, care consideră că acestea nu sunt de formă, ci sunt de fond aceste completări, şi solicită retrimiterea pentru o perioadă scurtă de timp, cât mai scurtă de timp, pentru ca aceste corectări să fie efectuate în cadrul comisiei, cu aprobarea acesteia.

Care este punctul dumneavoastră de vedere?

Domnul Eugen Nicolăescu doreşte să intervină.

O să vreau să ascultăm şi punctul de vedere dumneavoastră de vedere şi, după aceea, să votăm.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

După cum s-a observat, ceea ce a citit domnul Canacheu este, în cea mai mare parte, o activitate care presupune modificarea integrală a unor texte şi nicidecum corecturi, erori materiale, care ar fi putut, într-adevăr, să se strecoare.

Dar, modul în care vine să modifice raportul în plen, este neregulamentar, şi mi se pare că este şi descalificant pentru munca acestei comisii.

Eu cred că normal este să se întoarcă la comisie, acolo să-şi facă treaba, şi după aceea să vină la plen.

În consecinţă, nu fac decât să vă reiterez propunerea de a retrimite acest raport la comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Punctul de vedere al preşedintelui comisiei.

O să vă rog să pregătiţi cartelele de vot pentru a vota. Este o propunere făcută.

Domnul Costică Canacheu:

Punctul de vedere al comisiei este rezultatul unor consultări cu Direcţia Legislativă şi rezultatul votului nostru din comisie.

Grupul parlamentar liberal şi social democrat, în comisie, au avut toate explicaţiile. În măsura în care, cumva, ne-am schimbat opţiunile, vă rog să precizaţi.

După consultarea Direcţiei Legislative a rezultat că: aceste erori materiale nu trebuiesc schimbate prin amendamente. Asta a rezultat, asta am propus. În niciun caz, nu modificăm conţinutul articolelor, ci înlocuim...

Ne-am clarificat, dacă sunt deosebite... nu se completează, nu se adaugă nimic. Nu se schimbă nimic. Nu este adevărat. Înseamnă că textul nu a fost consultat de către dumneavoastră. Nu se schimbă nimic. Este la fel.

Dar, dacă grupurile parlamentare şi-au schimbat opinia, să precizeze.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Vreau să-i spun domnului preşedinte al comisiei, cred că nu ne-a înţeles ce am vrut să spunem: ceea ce dumneavoastră aţi citit, noi nu avem şi nu am primit; ceea ce dumneavoastră aţi prezentat plenului, suntem de acord, dar, în acelaşi timp, trebuie să existe pe o hârtie scrisă pentru fiecare parlamentar şi pentru fiecare grup parlamentar. Doamna preşedinte a propus, după ce şi-a însuşit un punct de vedere al două grupuri parlamentare, să retrimitem la comisie acest proiect.

Dumneavoastră aveţi şedinţă de comisie după-amiază, iar mâine dimineaţă, înainte de votul final, putem să reluăm acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Eu nu am făcut decât să reproduc solicitarea grupurilor parlamentare ale PSD şi PNL.

Propunerea este de retrimitere la comisie, cu un termen de... domnule Eugen? O săptămână.

Domnul preşedinte al comisiei susţine şi dumnealui.

Mâine dimineaţă nu este plen, este doar vot final.

Deci, propunerea este de o săptămână.

De acord, domnule preşedinte al comisiei? Susţine domnul preşedinte.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 123 voturi pentru; 2 împotrivă; 2 abţineri.

Rog Secretariatul tehnic să sesizeze faptul că mai mulţi deputaţi au spus că nu a mers aparatul electronic.

Atunci vă propun să repetăm acest vot pentru a fi siguri că funcţionează.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

O să rog Secretariatul tehnic să sesizeze faptul că mai mulţi deputaţi au spus că nu funcţionează votul, dar cred că suntem ... Rezultatul arată destul de clar că majoritatea este de acord cu retrimiterea la comisie pentru o săptămână.

Vă mulţumesc.

Punctul 4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României.

Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Bogdan Alexandru Drăgoi (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Prin OUG nr.9/2010 a fost aprobat Programul guvernamental de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumente structurale ale Uniunii Europene alocate României.

Programul propune mandatarea FNGCIMM, în vederea emiterii de garanţii...

Voci din sală:

Nu se aude, vorbiţi la microfon!

Domnul Bogdan Alexandru Drăgoi:

Programul presupune mandatarea FNGCIMM în vederea emiterii de garanţii, în numele şi contul statului în favoarea instituţiilor de credit, care în urma unor proceduri de selecţie vor putea acorda împrumuturi destinate asigurării contribuţiei proprii a beneficiarilor pentru categoria reprezentând beneficiari eligibili.

Referitor la impactul financiar asupra bugetului general consolidat, menţionăm că, la momentul emisiunii, garanţiile care vor fi emise în cadrul programului nu reprezintă plăţi din bugetul de stat ci determină exclusiv majorarea datoriei publice.

Participanţii, reprezentanţii Ministerul Finanţelor Publice, susţin proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2010, fără amendamente.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, vă rog.

Domnul Vasile Bleotu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, cu observaţii şi propuneri, ale Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat.

Menţionăm că la lucrările comisiei au participat 34 de deputaţi din totalul de 33 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, iar proiectul de lege menţionez că face parte din categoria competenţei decizionale a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2010 pentru aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, în şedinţa din data de 1 iunie 2010, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

În speţă, nu ar fi nimic în neregulă cu titlul ordonanţei şi, în general, cu buna intenţie pe care cred că a avut-o Guvernul în momentul în care a spus că: cu astfel de proiecte se poate veni în sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru a putea să înceapă deblocarea în zona economicului, pentru a putea să atragem fondurile europene pentru a se putea asigura cofinanţarea în toate aceste lucruri.

Ceea ce îmi atrage atenţia în expunerea de motive, doamna preşedinte, este o precizare care spune că proiectele pentru care se solicită sprijin prevăd realizarea de lucrări sau achiziţie de echipamente, într-o proporţie de cel puţin 50% din valoarea eligibilă a proiectului.

Au fost identificate o serie de elemente care definesc şi mecanismul de garantare pentru fonduri structurale. Iar aici încep să fie enumerate ce pot să facă: alimentări cu apă, tratarea apelor uzate, infrastructură pentru managementul deşeurilor, infrastructura de finanţe, educaţie şi cercetării dezvoltării, infrastructura tehnologică de cercetare şi dezvoltare ştiinţifică, infrastructura în domeniul sănătăţii, infrastructura în domeniul asistenţei sociale.

Nu ştiu de ce, mă trimite cu gândul, în acest moment, că orientările Guvernului, cel puţin prin ceea ce presa a prezentat în ultimele două săptămâni, îşi întinde de data asta interesul pentru o serie de activităţi care, cred eu, nu sunt de maximă utilitate, exemplificând prin următorul lucru: s-au făcut foarte multe racordări la apă (sate întregi, comune întregi, regiuni întregi au fost branşate la sistemul de alimentare), dar costurile care sunt în acest moment pentru folosirea apei, în condiţiile în care fiecare beneficiar începe să adauge, aşa cum Bucureştii aveau ape pluviale, apă de scurgere, apă caldă, apă rece ş.a.m.d., va conduce la un preţ al lucrării care va fi ineficientă, în condiţiile în care vor fi consumaţi bani pe lucrări, care nu sunt de stringentă necesitate.

În această bucăţică de timp, cred, stimaţi colegi, că ar trebui să se facă întâi studii, dacă se pot recupera, dacă sunt folosite, pentru a nu fi acele discuţii care sunt în acest moment legate de locuinţele pentru specialiştii de la sate, acolo unde, prin Legea învăţământului, desfiinţăm şcoli, desfiinţăm dispensare ş.a.m.d.

Poate că ar fi de interes, cred eu, ca această ordonanţă s-o întoarcem la comisie pentru a putea să adăugăm câteva condiţii, înainte de a garanta cu banii Guvernului, pentru că această ordonanţă stabileşte că cofinanţarea de 50%, bineînţeles se aprobă prin Hotărâre a Guvernului, şi cred eu că deschidem calea aruncării banilor pe fereastră, indicând, iarăşi, lucrări care niciodată nu o să-şi găsească utilitatea.

Poate că ar fi mai interesant să punem condiţii înainte de a fi cheltuit banul, ban care este strâns cu greutate, pe spinarea poporului, reducând pensiile şi salariile celor care întrunesc în acest moment aproape 9 milioane de cetăţeni.

Deci, propunerea mea, doamna preşedinte, este de retrimitere la comisie, pentru ca cei din comisie să poată să adauge câteva condiţii care să facă eficient acest efort al Guvernului, până la urmă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Lakatos, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Lakatos Petru:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu că n-aş fi de acord cu câteva din cele enumerate de doamna deputat Aura Vasile. Mă refer la anumite aspecte. Însă, este vorba de o ordonanţă de urgenţă din februarie. Drept urmare, este în vigoare şi la ora actuală. Prin retrimitere nu prea rezolvăm absolut nimic, pe de o parte, mai ales dacă ţinem cont că banii şi aşa sunt, să zic aşa, drămuiţi deja, dar efectiv ordonanţa ca atare cuprinde foarte multe domenii în care acţionează. Prioritizările oricum nu se fac prin lege, deci practic retrimiterea la comisie nu va rezolva problema ridicată de doamna Aura Vasile.

Ordonanţa a fost aprobată în Comisia pentru buget. În legătură cu anumite lucruri tehnice am primit răspuns din partea Ministerului Finanţelor, şi era vorba acolo de ce se întâmplă în cazul în care nu se plăteşte; s-a lămurit problema procedurii. Eu vă propun să nu retrimitem la comisie, să fiţi de acord cu ordonanţa de urgenţă, pentru că retrimiterea la comisie nu rezolvă partea de problemă ridicată de antevorbitoarea mea.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Călian.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

La comisie nu a fost invocată absolut nici o altă prevedere. Votul a fost în unanimitate şi cred că dacă erau probleme trebuiau tranşate în Comisia pentru buget, finanţe. Nu putem să blocăm un asemenea demers pentru că vine în sprijinul celor care aşteaptă aceste garanţii ale statului iar, în consecinţă, Grupul parlamentar al PDL nu va vota retrimiterea la comisie.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat. O să dau cuvântul după aceea şi Guvernului şi după aceea pe drept la replică doamna Aura Vasile.

Domnul Petre Petrescu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă văd obligat să intervin pentru că discuţiile în comisie au fost infinit mai ample decât aici şi sigur că s-a votat într-un anume fel. Aceasta nu mă împiedică pe mine ca astăzi, dacă un punct de vedere pertinent este exprimat, să vin şi să trimit în comisie o ordonanţă de urgenţă care, aşa cum spunea antevorbitorul meu, poate că deranjează prin faptul că au fost stabilite destinaţiile de alocare a sumelor. Dar tocmai pentru aceasta trebuie să intervenim şi în momentele acestea de criză să facem de aşa manieră încât fondurile, aşa cum spunea doamna Aura Vasile mai înainte, strânse cu greu de pe spinarea oamenilor, să ajungă acolo unde ele trebuie să-şi arate eficienţa în folosul oamenilor, motiv pentru care sunt pentru retrimiterea la comisie şi acolo, desigur, cu sprijinul colegilor noştri, profesionişti în materie, vom veni cu o propunere mult mai bună decât cea actuală. Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului? Vi s-au cerut anumite clarificări.

Domnul Bogdan Alexandru Drăgoi:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Vreau doar să clarific ceea ce cerem noi. Guvernul a promovat această Ordonanţă de urgenţă nr. 9/2010 tocmai ca să stimuleze absorbţia fondurilor structurale.

Programele operaţionale şi fondurile de structurale sunt o prioritate a acestui Guvern. Noi, de fapt, nu vom folosi bani, vom folosi garanţii şi vom garanta cofinanţarea a 80% din banii pe care UAT-urile, unităţile administrativ teritoriale şi operatorii de apă trebuie să îi depună. Dar noi, de fapt, garantăm cofinanţarea autorităţilor locale. Banii se duc exclusiv către investiţii. Aţi vorbit despre apă, canal. Vă spun că programul operaţional de mediu, toată axa prioritară I, toată axa se duce către proiecte de apă-canal, care în momentul de faţă sunt blocate pentru că aceste entităţi care sunt create şi au acţionariat diferite primării nu au capital social, nu pot să gajeze la bancă cu nimic. Motiv pentru care, în acest moment, toată axa de priorităţi este blocată. Deci noi blocăm proiecte de 1 miliard de euro. Şi aici nu ne referim la Bucureşti. Culmea este că Bucureştiul nu este un beneficiar. Este vorba despre apă-canal în ţară. Vor fi operatori de apă-canal regionali. Iar noi acum ce facem? Venim cu această ordonanţă şi garantăm, dar nu dăm bani, garantăm cofinanţarea pe care aceşti beneficiari trebuie să o aibă.

Deci noi, de fapt, emitem nişte garanţii, ele nu au impact pe deficit, ele au doar impact pe datoria publică. Garanţiile, în momentul executării, au impact pe deficit, deci noi nu folosim bani din buget.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Pe drept la replică era doamna Aura Vasile. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule secretar de stat,

Am înţeles foarte bine că nu daţi bani şi că daţi garanţii. Aşa s-a întâmplat şi în Guvernul Stolojan, când a dat garanţii pentru acele importuri de iută, de foarte multe milioane de dolari care, după ce au fost însuşite de câteva firmuliţe de garsonieră au dispărut cu totul şi statul a trebuit să plătească milioanele.

Deci, înţelegem ce este garanţia şi înţelegem că Guvernul îşi ia angajamentul în momentul în care gajează partea de contribuţie a firmelor pe care, bine spunea colegul meu, le agreează Guvernul, pentru că aceasta este îngrijorarea noastră.

Vreau să spun că îl apreciez pe domnul deputat Lakatos, totdeauna are o poziţie corectă şi fermă, cred că a înţeles foarte bine ceea ce am spus şi nu a exprimat cu toate cuvintele ceea ce a gândit.

Dar, spun încă o dată, domnule secretar de stat, că trebuie făcute studii şi să vedem dacă acel miliard este oportun pentru a face nişte lucrări în sate şi comune care vor rămâne în paragină, cu iarbă pe ele, pentru că costă mult. Am dat exemplul Bucureştiului numai ca indicator, neştiind situaţia altora.

Domnule secretar de stat,

În acest moment dumneavoastră spuneţi că este o ordonanţă, că îşi face efectul şi aşa mai departe. Păi, cred şi eu, pentru că este cunoscut că niciodată aceşti bani nu vor ajunge acolo unde sunt primari PSD, PNL, acolo unde într-adevăr poate sunt necesare lucrări care duc la amenajarea zonei respective, în condiţiile în care captări de apă sau alte lucrări pot fi făcute, ci aşa cum a intervenit deja primul-ministru, trimiţând Corpul de control la şeful agenţiei respective, deja a împărţit banii clienţilor politici.

Îngrijorarea noastră, domnule secretar de stat, faptul că am cerut retrimiterea la comisie, era următorul: cu ocazia bugetului, prin amendamente ale PSD şi PNL am solicitat la un moment dat stabilirea unor rigori, unor criterii, unor sume, unor partajări, ca toată lumea să aibă nediscreţionar acces la aceste sume.

După ce seara ministrul finanţelor, ministrul Blaga, cu acceptul primului-ministru a fost de acord să retrimitem la comisie şi să încerce comisia într-o şedinţă de dimineaţă să găsească aceste criterii pentru a putea să fim corecţi faţă de toate administraţiile sau toţi operatorii care doresc aceste lucruri, până dimineaţă s-a răzgândit. Şi ştiţi de ce, domnule secretar de stat? Că s-au supărat doi primari PD din ţară. Acestea sunt adevăruri şi de aceea am încercat să solicităm acest lucru, de retrimitere la comisie, tocmai pentru a putea să avem garanţia că banii sau garanţiile despre care dumneavoastră spuneţi că le daţi, care este posibil mai târziu să fie transformate în bani, la fel cu milioanele de euro ale lui Stolojan, nu le-au plătit firmele care au folosit iuta, ci le-a plătit Guvernul şi noi toţi, şi spunem acum că problemele sunt din trecut. Da, sunt din trecutul guvernării Stolojan şi nu aş vrea ca mâine, poimâine aceste gajări să fie transformate în bani.

Spun încă o dată: efortul pe care-l cereţi poporului... Vorbiţi de popor, dar vă ascundeţi de popor. Asumarea, ieri, de către primul-ministru şi Guvernul dumneavoastră trebuia făcută în piaţă, nu de la acest microfon! (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Vă supun la vot propunerea făcută de doamna Aura Vasile, de retrimitere la comisie, cu termen... Doamna?

Doamna Aurelia Vasile:

Două săptămâni.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Două săptămâni, spune doamna Aura Vasile. Dacă sunteţi de acord cu această propunere? Votul este deschis, vă rog să votaţi.

87 voturi pentru, 90 împotrivă şi 2 abţineri. Propunerea a fost respinsă.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Trecem la punctul 5, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2010 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr.107/1996.

Procedură de urgenţă, punctul de vedere de la Guvern. Domnul secretar de stat Apostol.

Domnul Cristian Apostol (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor):

Mulţumesc.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.3/2010 s-a modificat Legea apelor şi s-au transpus două directive, Directiva-cadru pentru apă a Uniunii Europene şi Directiva privind evaluarea şi managementul inundaţiilor.

Caracterul de urgenţă al acestui act normativ a fost determinat de declanşarea procedurii de infringement de către Comisia Europeană.

Menţionăm că datorită promovării acestei ordonanţe de urgenţă, procedura de infringement a fost oprită. Vă rugăm să susţineţi acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Comisia? Vă rog, doamna preşedinte Sulfina Barbu.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, dar şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate pentru dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 3/2010.

Senatul a adoptat proiectul de lege în forma iniţială în şedinţa din 1 aprilie 2010.

La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei nr. 3/2010.

A fost necesară această modificare, pentru ca România să se conformeze scrisorii Comisiei Europene, aşa cum v-a fost prezentat, referitoare la punerea în întârziere, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de transpunere corectă şi completă a Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr.60/2000.

Totodată, Comisia Europeană a transmis şi un aviz motivat adresat României privind neîndeplinirea obligaţiei de transpunere completă şi corectă a acestei directive.

În mod subsecvent, prin actul normativ se asigură şi transpunerea parţială a dispoziţiilor Directivei nr.2007/60 a Parlamentului European şi a Consiliului, din 23 octombrie 2007, privind evaluarea şi gestionarea riscului de inundaţii, a cărui termen-limită de transpunere pentru statele membre a fost 25.11.2009.

Proiectul de lege cuprinde măsuri privind prevenirea deteriorării stării corpurilor de apă de suprafaţă, reducerea poluării cu substanţe periculoase, reglementare injectării în straturi de foarte mare adâncime a apelor cu conţinut de substanţe care rezultă în urma operaţiunilor de exploatare şi extracţie a hidrocarburilor, realizarea evaluărilor preliminare a riscurilor şi aşa mai departe.

Potrivit art. 63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisiile au examinat proiectul de lege în şedinţe separate.

Din totalul de 33 de membri ai Comisiei pentru administraţie publică, la dezbateri au participat 32 de deputaţi.

Din numărul total de 27 de membri ai Comisiei pentru agricultură au participat 23 de deputaţi.

În raport cu obiectul şi conţinutul său proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Faţă de cele prezentate mai sus, membrii celor două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise, cuprinse în anexa la prezentul raport.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc, doamna deputat.

Vreau să aduc câteva precizări la cele spuse de doamna preşedinte Sulfina Barbu, şi anume că în raportul care ne-a fost transmis astăzi s-au strecurat nişte greşeli, şi anume, un amendament foarte preţios, acela legat de acordarea unor garanţii de optimizare a potenţialului hidroenergetic, în funcţie de megawatt-ul cerut de instalare, a fost omis, deşi a fost dezbătut în comisie, deşi a fost aprobat în comisie şi aprobat şi de către minister. Ca amendament admis a fost omis şi, de aceea, deşi Partidul Naţional Liberal consideră acest act normativ foarte important, pentru că pune, practic, bazele unei legislaţii complete în domeniul prevenirii riscului la inundaţii şi în domeniul calităţii apei, totuşi mă simt nevoită să cer retrimiterea la comisie.

Deci, încă o dată, fac o precizare: în cadrul comisiei am dezbătut un amendament foarte important privind acordarea de garanţii de optimizare a potenţialului hidroenergetic, în funcţie de megawatt-ul instalat, şi la acest amendament s-a strecurat o greşeală şi de aceea cer retrimiterea la comisie.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii? Nu mai sunt.

Doamna Sulfina Barbu, s-a cerut retrimiterea la comisie. Punctul de vedere al comisiei?

Doamna Sulfina Barbu:

Suntem de acord cu retrimiterea la comisie, dar termen o săptămână, vă rog.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot această propunere conjugată PNL-PDL. Votul este deschis, vă rog.

169 de voturi pentru, nici un vot împotrivă şi 2 abţineri. Propunerea a fost adoptată. Se retrimite la comisie cu termen de o săptămână.

Punctul 6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.176/2008 privind majorarea capitalului social al CEC BANK-S.A.

Procedură de urgenţă. Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Bogdan Alexandru Drăgoi:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Având în vedere că suma aferentă majorării capitalului social al CEC BANK prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.176/2008 a fost prevăzut cu această destinaţie în bugetul de stat pe anul 2009, iar în bugetul de stat pe anul 2010 nu sunt alocate sumele aferente acestei operaţiuni, considerăm că aprobarea OUG nr.176/2008 nu mai are obiect şi, în consecinţă, propun respingerea actului normativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei?

Domnul Vasile Bleotu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune, de asemenea, respingerea, susţine respingerea.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Vă rog, din partea Grupului parlamentar PNL.

Domnul Viorel Palaşcă:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă spun că această ordonanţă a fost emisă la sfârşitul anului 2008 atunci când, practic, începuseră să se vadă efectele crizei.

Ea avea drept scop acela de a ajuta mediul economic, de a ajuta întreprinderile mici şi mijlocii pentru a avea un acces mai uşor la credit şi pentru a face mult mai bine faţă crizei ce urma să vină.

Sigur, dacă ea s-ar fi aplicat, astăzi am fi avut mai puţini şomeri, mai puţine IMM-uri falimentate şi evident mai mulţi bani la bugetul de stat.

Dar, aşa cum am văzut pe parcursul anului 2009, această ordonanţă nu a fost aplicată de Guvernul Boc. Înţelegem că ea, făcând parte din greaua moştenire pe care Guvernul Tăriceanu i-a lăsat-o domnului Boc, nu a dorit să o aplice. Dar ceea ce nu înţelegem este de ce nu şi-a aplicat propriul buget votat şi propus de dânsul, pentru că se spune foarte clar că în anul 2009 erau sume prevăzute pentru aplicarea acestei ordonanţe.

Eu cred că, sigur, acum, personal nu am o propunere şi nu ştiu exact ceea ce ar trebui făcut pentru aplicarea acestei ordonanţe, dar cert este faptul că avem încă o dovadă, negru pe alb, scris în raportul comun al celor două comisii, că Guvernul Boc, practic în anul 2009 nu a făcut nimic pentru a preîntâmpina criza economică.

Vă mulţumesc.

(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Márton, pe procedură. Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Poate eu am un material vechi, dar din materialul pe care îl citesc eu rezultă că această comisie propune adoptarea. Aşa scrie, negru pe alb, pe materialul pe care îl am eu la mine pe bancă. Indiferent ce aţi zice, eu zic, totuşi, că măcar în momentul în care se va trece la votul final, cel care conduce sau cea care conduce şedinţa de vot final să clarifice exact dacă votăm o lege de respingere, o lege de adoptare sau o lege de ce natură, că altfel s-ar putea să intervină nişte interpretări ale faptului că am votat eventual altfel decât am fi dorit.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul profesor Tabără. Nu, a renunţat.

Doamna Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Acelaşi lucru vroiam să îl sesizez şi eu, în condiţiile în care pe ceea ce am primit ca şi activitate pentru plenul de astăzi apar Comisia pentru politică economică şi Comisia pentru buget, ca şi adoptare. Raportul este de adoptare. Domnul vicepreşedinte care a prezentat punctul de vedere, deci raportul comisiei, a spus că în unanimitate a fost respins. Cum dânsul nu poate să vorbească în numele tuturor membrilor comisiei, propun retrimiterea la comisie, pentru a se întoarce cu un raport de respingere, aşa cum a prezentat domnul vicepreşedinte al comisiei.

Nu cred că este oportun sau nu cred că este regulamentar ca în momentul votului final să facem noi modificări numai pe un punct de vedere al unui coleg de-al nostru, şi nu pe un punct de vedere al tuturor membrilor comisiei respective.

Cred eu că este cea mai bună situaţie pentru a putea să ne însuşim această, cred eu, eroare creată din grabă.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Mă bucur sincer că aţi revenit, pentru că simţeam o energie în minus în această Cameră şi se vede că deja debordaţi.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule vicepreşedinte,

În continuare trebuie să spun că sunteţi unul din colegii mei simpatici şi că întorc din acelaşi unghi această problemă, în condiţiile în care cu dumneavoastră totdeauna şedinţele sunt, să spunem, mai relaxante.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Sper că colegele mele de la PDL simt aşa un fior.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Mă gândeam că dumneavoastră simţiţi fiorul după unghiul în care vă priveşte doamna Aura Vasile, dar nu ştiu cum e unghiul acela, ascuţit sau obtuz, rămâne să vedem.

Eu vreau să mă refer la o problemă de procedură la acest raport şi este vorba de faptul că finalul raportului spune: "Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă" şi cred că în acest fel lucrurile sunt clare. Din punctul meu de vedere acest raport poate fi respins, pe raportul comisiei de specialitate.

Titlul se referă la legea care a fost adoptată de Senat. Ce ne propune comisia este la finalul raportului şi din punct de vedere procedural cred că este în regulă.

Ca atare, nu cred că este cazul să mai retrimitem la comisie, pentru că retrimitem degeaba, pentru că ordonanţa de urgenţă a produs efecte în 2009, suntem în 2010, ne încărcăm degeaba cu un act normativ, în loc să-l lăsăm să se ducă la Monitorul Oficial.

Deci, vă propun să luăm de bun ceea ce s-a formulat în finalul raportului, şi anume, Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă.

Mulţumesc.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Retrag propunerea.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna Aura Vasile îşi retrage propunerea de retrimitere la comisie.

Domnul deputat Petre Petrescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Petre Petrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că această ordonanţă de urgenţă nu a produs efecte în anul 2009. Este tardiv, însă nu pot să nu critic de la această tribună a Parlamentului faptul că Guvernul României a irosit o şansă de a veni în sprijinul întreprinzătorilor din România, cunoscând faptul că CEC BANK şi EximBank sunt singurele bănci prin care statul poate să intervină pentru aplicarea politicii economice în domeniu.

Regret sincer că o iniţiativă legislativă bună a trecut neobservată timp de un an şi jumătate.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Dacă din partea comisiilor doreşte cineva să mai facă vreo precizare? Nu.

Domnilor colegi, în această situaţie constatăm că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Proiectul rămâne pentru votul final de mâine.

Continuăm ordinea de zi. Poziţia 7 pe ordinea de zi, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2009 pentru modificarea unor acte normative.

Suntem în procedură de urgenţă. Dacă din partea iniţiatorului este cineva? Domnul secretar de stat Bogdan Drăgoi. Vă rog să exprimaţi punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Bogdan Alexandru Drăgoi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin prezentul act normativ se propun: primul - modificarea şi completarea prevederilor Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale; al doilea - modificarea şi completarea prevederilor OUG nr.23/2009 privind înfiinţarea Fondului Român de Contragarantare prin alocarea de la bugetul de stat a sumei de 105 milioane de lei la constituirea capitalului social al fondului; şi al treilea - modificarea şi completarea prevederilor OUG nr.176/2008, tocmai discutată, privind majorarea capitalului social al CEC BANK S.A., prin diminuarea sumei necesare majorării capitalului social cu 105 milioane de lei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul vicepreşedinte al Comisiei economice, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al comisiilor întrunite în şedinţă comună.

Domnul Vasile Bleotu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Raportul comun asupra proiectului de lege este următorul: Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au fost sesizate spre dezbatere, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2009 pentru modificarea unor acte normative.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională; Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, iar Consiliul Legislativ, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, cât şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au avizat favorabil acest proiect de lege.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat proiectul de lege în şedinţa din 4 mai 2010; Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a examinat, de asemenea, iniţiativa legislativă menţionată şi documentele care au însoţit-o în şedinţa din 26 mai 2010.

Menţionez că membrii celor două comisii au dezbătut proiectul de lege împreună cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.176/2008 privind majorarea capitalului social al CEC BANK, cu care au fost, de asemenea, sesizate spre dezbatere în fond.

La dezbaterea celor două iniţiative legislative, din totalul de 22 de membri ai Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, au fost prezenţi toţi deputaţii, iar din numărul total de 35 de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci au participat la dezbateri 33 de deputaţi.

În urma examinării celor două iniţiative legislative şi a opiniilor exprimate, membrii celor două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2009 pentru modificarea unor acte normative, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexă la prezentul raport.

Menţionăm că iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule vicepreşedinte,

Vă rog, propuneţi şi timpii de dezbatere. Suntem în procedură de urgenţă.

Domnul Vasile Bleotu:

Propun ca timp de dezbateri generale 10 minute.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să intervină la dezbateri generale? Nimeni?

Atunci, supun atenţiei dumneavoastră timpii propuşi pentru dezbaterea acestui proiect de lege.

Cine este pentru? Da, vă mulţumesc.

Cu o largă majoritate, propunerea de timpi a fost adoptată.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

Vă rog să urmăriţi cu atenţie raportul celor două comisii şi să interveniţi acolo unde apreciaţi că se impune.

La nr.crt.1 al raportului comun, dacă sunt intervenţii?

Nr.2, poz.3, 4, nemodificate; poz.5 nemodificată, poz.6, poz.7, 8, 9, 10, 11, 12? Nu avem intervenţii.

Dezbaterea a curs liniştit.

Proiectul rămâne la vot final în şedinţa de mâine.

Intrăm în continuare în dezbaterea punctului 8 de pe ordinea de zi, la proiecte pentru care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Avem o Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.73/1993 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ.

Dacă, din partea iniţiatorilor, este cineva care doreşte să intervină? Nu doreşte nimeni să intervină.

Raportul comisiei sesizate în fond - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi -, doamna vicepreşedinte Carmen Axenie. Vă rog, succint.

Doamna Carmen Axenie:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi asupra Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.73 din 1993 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă.

Obiectul de reglementare priveşte modificarea şi completarea Legii nr.73 din 1993 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, republicată, în sensul obligativităţii Consiliului Legislativ de a examina conformitatea legislaţiei cu dispoziţiile şi principiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiile tratatelor şi pactelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, raportul de adoptare a propunerii legislative.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult pentru prezentarea făcută.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul, în cadrul dezbaterilor generale?

Doriţi să luaţi cuvântul? Nu.

Atunci, domnilor colegi, intrăm în dezbaterea pe articole. Vă rog să urmăriţi amendamentele admise, care se regăsesc în Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Dacă, la poz.1 din raport sunt observaţii? Nu avem.

Poz.2? poz.3? poz.4? poz.5? poz.6?

Nu mai avem observaţii.

Apreciem că dezbaterea s-a finalizat în bune condiţii.

Proiectul rămâne la vot final.

Poziţia 9 - Proiectul de Lege pentru aderarea României la Acordul privind înfiinţarea şi Statutul Organizaţiei de Drept Public European, încheiat la Atena, la 27 octombrie 2004.

Dacă, din partea iniţiatorului? Doamna secretar de stat. Vă rog să prezentaţi punctul de vedere al Guvernului.

Doamna Rodica Constantinovici (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect aderarea României la Acordul privind înfiinţarea şi Statutul Organizaţiei de Drept Public European încheiat la Atena, la 27 octombrie 2004. Organizaţia a fost fondată în anul 1995. A început să funcţioneze în anul 2007 şi are ca principal obiectiv promovarea valorilor europene prin intermediul dreptului public în întreaga lume.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Organizaţia de Drept Public European organizează şi sprijină activităţi ştiinţifice, de cercetare, educaţionale, de formare profesională, de predare, de consolidare a capacităţii instituţionale, asigurând, totodată, asistenţă pentru instituţiile democratice din Europa şi din lume.

În ceea ce priveşte relaţia cu România, Organizaţia de Drept Public European a inaugurat, la 23 mai 2008, un birou în cadrul Facultăţii de Administraţie Publică a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti.

Acestea sunt, în esenţă, raţiunile proiectului de lege pe care vă rugăm să-l aprobaţi şi vă mulţumim.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna secretar de stat Rodica Constantinovici, din partea Ministerului Justiţiei, vă mulţumesc.

Dacă, din partea comisiei sesizate în fond, reprezentanta comisiei şi a domnului Daniel Buda, doamna Carmen Axenie.

Doamna Carmen Axenie:

Vă mulţumesc.

Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi privind supunerea spre adoptare a Proiectului de Lege pentru aderarea României la Acordul privind înfiinţarea şi Statutul Organizaţiei de Drept Public European, încheiat la Atena, la 27 octombrie 2004.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise.

O rectificare: din eroare, a fost trecută în raportul comisiei că propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

De menţionat: deci, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă mulţumesc pentru raportul prezentat.

Din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog să ocupaţi locurile în sală şi să nu mă ascultaţi cu spatele la prezidiu, că este lipsă de politeţe.

Domnule vicepreşedinte, vă rog să ocupaţi loc! Nu ne trataţi cu spatele, că nu este politicos.

Din partea grupurilor parlamentare, văd că nimeni nu doreşte să ia cuvântul.

Intrăm în dezbaterea pe articole a acestui proiect de lege.

Vă rog să urmăriţi raportul.

Poz.1 din raport? Poz.2, 3 şi 4? Nu avem amendamente, nu avem intervenţii.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de mâine.

Aveţi următorul punct pe ordinea de zi, punctul 10. Este Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin. (2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Iată ce uşor trec legile prin Parlament.

Poziţia 11: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor.

Şi aici sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.75 alin.(2) din Constituţie, precum şi art.113 din regulament.

Aprobare tacită. Bravo, bravo, Constituţie!

Poziţia 12: Proiectul de Lege pentru ratificarea Amendamentului, convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucureşti la 19 august 2009 şi la Luxembourg la 15 septembrie 2009 între România şi Banca Europeană de Investiţii, la Acordul de împrumut dintre România şi Banca Europeană de Investiţii şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice "Radet" Bucureşti privind finanţarea Proiectului de reabilitare şi modernizare a sistemului de termoficare din municipiul Bucureşti, semnat la Luxembourg şi Bucureşti la data de 12 şi, respectiv, 14 noiembrie 1997 şi a Amendamentului, convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucureşti la 19 august 2009 şi la Paris la 10 septembrie 2009, între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, la Acordul-cadru de împrumut dintre România şi Fondul de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei, încheiat la Paris la 4 iunie 1998 (câteva aplauze)

Vă mulţumesc, vă mulţumesc.

O să-l rog pe domnul secretar de stat să nu mai dea citire titlului, că ne mâncaţi şi dumneavoastră 5 minute.

Treceţi direct la poziţia Guvernului.

Vă rog, domnul secretar de stat Bogdan Drăgoi.

Domnul Bogdan Alexandru Drăgoi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul, de fapt, a spus cam tot. În conformitate cu art.2 pct.a) din Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr.424 din 2008, s-a decis preluarea sarcinii de rambursare a creditelor contractate de la BEI şi BDCE de către municipalitatea Bucureşti. Astfel, Primăria Municipiului Bucureşti devine din garant împrumutat.

Prin Hotărârea nr.1375 din 15.IX.2009, s-a obţinut avizul favorabil de la Comisia de Autorizare a Împrumuturilor Locale.

Deciziile de transferare a sarcinii de rambursare a creditelor au revenit, ca urmare a utilizării finanţării pentru realizarea unor bunuri integrate, Domeniului Public al Municipiului Bucureşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnule vicepreşedinte, punctul de vedere al comisiei, fără titlu.

Domnul Vasile Bleotu:

Comisia a fost sesizată în fond. La întocmirea raportului s-a avut în vedere şi avizul Consiliului Legislativ, avizul favorabil.

La lucrările comisiei au participat 34 de deputaţi din totalul de 35 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Actul normativ respectiv se încadrează în categoria legilor ordinare, aceasta determinând competenţa decizională, pe care o are Senatul.

Iar în urma dezbaterii proiectului de lege în şedinţa din data de 1 iunie 2010, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor prin raport forma prezentată de iniţiator.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă, la dezbaterile generale, doreşte cineva să ia cuvântul?

Nu avem colegi care doresc să ia cuvântul.

Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Neavând amendamente, proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Poziţia 13: Proiectul de Lege pentru acceptarea de către Guvernul României a amendamentelor, adoptate la 30 iunie 2007 la Bruxelles, la Convenţia pentru înfiinţarea unui Consiliu de Cooperare Vamală, încheiată la 15 decembrie 1950 la Bruxelles.

Din partea Ministerului Finanţelor, distinsa noastră secretar de stat Graţiela Iordache. Dacă nu şchiopătează şi ministerul.

Doamna Graţiela Denisa Iordache (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Numai eu, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, bună ziua!

Prezentul act normativ are ca obiect acceptarea de către România a două amendamente la Convenţia pentru înfiinţarea unui Consiliu de Cooperare Vamală.

Precizăm că România a aderat la Convenţie pentru înfiinţarea acestui consiliu. În anul 1968, la data de 30 iunie 2007, Consiliul de Cooperare Vamală a adoptat o recomandare pentru amendarea a două articole din Convenţie. În baza amendamentelor respective, practic, orice uniune vamală sau economică poate deveni parte contractantă la convenţia sus-menţionată.

Părţile contractante la această convenţie trebuie să notifice Ministerului Afacerilor Externe al Belgiei acceptarea amendamentelor, Belgia fiind depozitarul convenţiei sus-menţionate, iar, până în prezent, cele două amendamente au fost acceptate de 40 din ţări din cele 174 de ţări participante.

Menţionăm că această măsură nu are impact bugetar şi, faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune şi roagă să se adopte prezentul act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna ministru, vă mulţumim şi noi.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Domnul preşedinte al comisiei sesizate în fond. Vă rog să o faceţi dumneavoastră, să supliniţi acest dezinteres.

Domnul Vasile Bleotu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea raportului s-a avut în vedere atât avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cât şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. La lucrările comisiei au participat 34 de deputaţi din totalul de 35 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate de voturi.

Menţionăm că proiectul de lege este de competenţa decizională a Senatului, iar, în urma dezbaterii proiectului de lege, în şedinţa din 1 iunie 2010, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma prezentată de iniţiator.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Nu avem intervenţii la dezbateri generale.

Art.106, prevederile acestuia se regăsesc şi acum, ca fiind îndeplinite.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Capitolul III în ordinea de zi, alte iniţiative cu propunere de adoptare.

Poziţia 14: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, în vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne.

Doamna secretar de stat, aveţi cuvântul.

Doamna Rodica Constantinovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dată fiind complexitatea şi obiectivele ambiţioase ale Directivei Servicii, respectiv eliminarea barierelor în calea dreptului de stabilire pentru prestatorii de servicii din Uniunea Europeană şi a liberei circulaţii a serviciilor, dar şi numărul mare de acte normative vizate de prevederile sale, s-a convenit pentru înglobarea etapizată a dispoziţiilor comunitare în legislaţia naţională.

După cum cunoaşteţi, într-o primă etapă, în anul trecut, s-a adoptat un act normativ-cadru - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România care cuprinde prevederi de principiu şi creează un temei pentru demararea măsurilor instituţionale şi administrative de implementare.

Ministerul Justiţiei, ca şi celelalte autorităţi care deţin competenţe de reglementare în aria serviciilor au evaluat actele normative referitoare la profesii conexe actului de justiţie.

Aceste propuneri de amendare a legislaţiei sectoriale fac obiectul de reglementare al Ordonanţei nr.13/2010 şi vizează modificarea a patru acte normative referitoare la condiţiile de acces şi exercitare a profesiei de traducător şi interpret folosite în sistemul judiciar, mediator, expert tehnic judiciar şi expert criminalist.

Vă rugăm să aprobaţi proiectul de lege ca atare şi vă mulţumim.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - doamna vicepreşedinte Axenie Carmen. Vă rog.

Doamna Carmen Axenie:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O singură menţiune: sunt membru al Comisiei juridice. Vă mulţumesc tare mult pentru funcţia pe care mi-aţi atribuit-o astăzi în şedinţă.

Domnul Ioan Oltean:

Cred că am anticipat.

Doamna Carmen Axenie:

Raport al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.13 din 2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei în vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, toate au avizat favorabil proiectul de lege.

Obiectul de reglementare a fost prezentat de reprezentantul Guvernului.

Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege în forma adoptată de Senat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, stimată colegă.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Daţi-mi voie, stimaţi colegi, să subliniez şi aici calitatea excelentă a acestei ordonanţe făcute de către Guvernul Boc. Nicio comisie nu a avut un amendament. Mai spune cineva că nu lucrează bine acest Guvern.

Art.106 este îndeplinit. Intrăm în votul final de mâine.

Vă simţeam lipsa şi nu ştiam cum să vă provoc.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi apreciez că încercaţi să mă provocaţi. Vă rog, mai des! (Amuzament.)

Domnul Ioan Oltean:

Am reţinut.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Cred eu că ceea ce aţi spus dumneavoastră, ce spune primul-ministru al Guvernului ar trebui să nu le faceţi ascunşi între patru pereţi, atunci când faceţi declaraţii de presă sau conferinţe de presă, având în faţă pupitrul, însemnul partidului în spate şi un microfon, fiind păzit de miile şi miile de ochi şi urechi, la care încercaţi să vă adresaţi.

Ar trebui să staţi în faţa lor, în faţa acestor oameni şi să le spuneţi lor ce bune sunt ordonanţele care sunt declarate neconstituţionale, ce bune sunt legile care vă iau din buzunare.

Domnule preşedinte, vă apreciez, pe cuvânt de onoare, şi ştiţi acest lucru. Dar, mai puţin cu laudele, pentru că aşa aţi spus: că astăzi trăim cel mai mic rău din marile rele pe care le putem trăi.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc. Vă rog să observaţi că în spatele meu nu sunt decât însemnele ţării - steagul şi stema.

Vă mulţumesc, distinsa mea colegă.

Poziţia 15: Propunerea legislativă pentru completarea Legii apiculturii nr.89/1998.

Dacă, din partea iniţiatorilor, doreşte să ia cineva cuvântul? Este domnul preşedinte Marian Zlotea. O să vă rog să fiţi extrem de succint, domnule preşedinte.

Domnul Marian Zlotea (preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem de acord cu propunerea legislativă, cu modificările făcute şi în Comisia pentru agricultură.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să ia cuvântul? Nu avem.

Comisia? Am crezut că vă menţineţi poziţia din raport. Nu aveţi noutăţi, nu? Scurt, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Tabără:

În primul rând, şi în calitate de iniţiator, trebuie să amintesc că este unul dintre domeniile care funcţionează şi merg foarte bine în România. Mai sunt şi din astea şi asta înseamnă apicultura.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată, spre dezbatere în fond, cu Propunerea legislativă pentru completarea Legii apiculturii nr.89/1998.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii apiculturii nr.89/1998 cu modificările şi completările ulterioare cu un nou articol - art.21 cu 1, prin care se introduce anexa Regulamentul de organizare a stupăritului în România.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 23 de deputaţi din 24 şi a fost adoptată în unanimitate.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Observaţi, Comisia pentru agricultură s-a pronunţat favorabil.

Dacă nu aveţi alte observaţii, trecem la dezbaterea pe fond.

Poz.1, dacă sunt observaţii? Poz.2? Poz.3? 4? Poziţiile 5 şi 6? Au lucrat ca nişte albine membrii Comisiei pentru agricultură.

Daţi-mi voie să trecem acest proiect de lege pentru votul final de mâine.

Şi acum, poziţia 16 din ordinea de zi - Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din sursele regenerabile de energie.

Dacă din partea iniţiatorilor?

Sunteţi şi iniţiator. Frumoasă combinaţie.

Domnule preşedinte al comisiei sesizate în fond, domnule ministru Iancu, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond cu proiectul de lege menţionat.

Aş vrea să vă subliniez că Senatul a adoptat, în unanimitate, prezentul proiect de lege.

Comisiile de specialitate din Parlament au avizat favorabil proiectul de lege; de asemenea, şi Consiliul Legislativ.

Proiectul are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.220 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, în sensul consolidării cadrului legal din acest domeniu şi compatibilizării legislaţiei naţionale de profil cu acquis-ul comunitar, potrivit obiectivelor-ţintă în domeniul energetic stabilite la nivelul Uniunii Europene.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţele din 18 şi 26 mai 2010.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 26 de deputaţi din cei 27. Au fost invitaţi reprezentanţii Ministerului Economiei, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare, vicepreşedinte, Consiliul Concurenţei, Ministerul Finanţelor Publice etc.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, adoptarea proiectului de lege, cu amendamente admise.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă Guvernul, prin domnul preşedinte Lificiu Petrică doreşte să exprime o poziţie?

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Lificiu (preşedintele Agenţiei Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie aduce îmbunătăţirile necesare pentru aplicarea unei legi extrem de importante, care a suscitat interes din partea foarte multor investitori şi faţă de care suntem datori.

S-a dezbătut în Comisia pentru industrii şi servicii, s-au dezbătut toate amendamentele şi articolele împreună cu experţi străini şi români. S-a urmărit găsirea de alternative şi de dezvoltare durabilă pentru energia de mâine a ţării noastre şi doar câteva cifre ne fac să ne gândim cât de importantă este această lege. Creşterea, acum zece ani, a barilului de petrol de la 20 de dolari la 80 de dolari, a adăugat prin propagare 45 de miliarde de dolari în factura de gaze a Uniunii Europene.

În 2009, numai energia eoliană, prin utilizarea acesteia, s-au evitat producerea a 106 milioane de tone de bioxid de carbon, ceea ce este echivalent cu retragerea a 25% din întreg parcul auto al Uniunii Europene.

Ar fi multe de spus, adaug doar faptul că România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană ca investiţie în regenerabile.

Ca urmare, Guvernul şi autoritatea naţională susţin această lege şi vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare? Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal - mergem după numărul de deputaţi, domnule Chiriţă, nu vă supăraţi - domnul deputat Petrescu şi se pregăteşte domnul deputat Chiriţă.

Domnul Cristian Petrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Membrii PDL din Comisia pentru industrii şi servicii au depus eforturi foarte mari pentru ca această lege să treacă. Considerăm că investiţiile străine care vor veni în perioada următoare vor ajuta foarte mult ca ţara să iasă din criză. Pe de altă parte, e şi obligaţia de a ne respecta angajamentele faţă de Comisia Europeană, drept pentru care, mulţumind şi domnului preşedinte Iancu, încă o dată ţin să subliniez că fără ajutorul membrilor PDL din comisie nu ar fi putut trece această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Ultima precizare a fost cea mai importantă.

Domnul deputat Chiriţă.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

În primul rând vreau să vă dau o replică vizavi de numărul de deputaţi, să vă spun că probabil că v-aţi referit la numărul actual, nu de după moţiunea de cenzură. Poate că atunci veţi vedea care este situaţia reală.

Domnul Ioan Oltean:

Atunci vor fi mai mulţi, vă asigur.

Domnul Dumitru Chiriţă:

În legătură cu acest proiect de lege, vreau să menţionez încă de la început că Grupul PSD+PC susţine acest act normativ. Am făcut-o şi în cadrul Comisiei pentru industrii şi servicii. Susţinem întrucât şi noi credem că trebuie ca România să se compatibilizeze din toate punctele de vedere cu reglementările europene în domeniul promovării energiei din surse regenerabile. Dar, aşa cum menţionam şi la comisie, la finalul dezbaterilor, vreau să spun şi în plenul Camerei Deputaţilor, că, în momentul de faţă, acest act normativ, dacă rămâne fără alte reglementări secundare, este o iluzie pe care o creăm producătorilor cum că în România pot să dezvolte energie pe bază de resurse regenerabile.

Şi am subliniat trei zone de impact maxim, care trebuie avute în vedere.

În primul rând, strategia energetică a România trebuie revizuită astfel încât să se creeze oportunităţi pentru a crea capacităţi de producere a energiei electrice astfel încât să compenseze, în momente dificile, lipsa de producere a energiei în special pe zona eoliană.

Este foarte important ca 1000 MW putere produsă în eolian să aibă în rezervă, în permanenţă, cel puţin 1000 MW pentru a compensa eventualitatea că vântul nu mai bate.

În al doilea rând, trebuie ca strategia energetică să clarifice obligaţiile operatorilor de reţea, de transport şi de distribuţie în legătură cu garantarea accesului la reţea, pentru că altfel, ajungem în situaţia în care...

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să vă apropiaţi de sfârşitul intervenţiei.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Poftiţi?

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să vă apropiaţi de sfârşitul intervenţiei.

Domnul Dumitru Chiriţă:

De sfârşitul intervenţiei?

Domnul Ioan Oltean:

Dumneavoastră, da. La ora 13,00 se închid lucrările şi noi nu putem să finalizăm dezbaterea, domnule deputat.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Mai sunt patru minute.

Repet: spuneam că strategia energetică trebuie să rezolve problema garanţiei accesului la reţea în cazul operatorilor de transport, respectiv operatorilor de distribuţie, pentru că altfel, dacă menţinem această situaţie în care ne aflăm astăzi, nu facem altceva decât ministrul economiei îşi va promova propria-i clientelă, eventual acei distribuitori privaţi - ENEL, E.ON, CEZ, propria loc clientă şi, în aceste condiţii, producerea de energie pe bază de resurse regenerabile se va face în mod clientelar.

În al doilea rând, al doilea capitol important este cel referitor la...

Domnul Ioan Oltean:

În al treilea rând - al doilea a fost mai înainte.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Nu, a fost primul. Strategia energetică.

În al doilea rând este vorba de condiţiile economice şi efectul asupra consumatorului final.

Eu înţeleg disponibilitatea acestei legi de a crea facilităţi pentru producătorii pe bază de resurse regenerabile care se bucură de aceste certificate verzi, dar cred că ar fi fost util ca Guvernul şi Autoritatea de Reglementare să fi venit în Comisia pentru industrii şi în plenul Camerei să precizeze care este impactul asupra preţului final la consumator, astfel încât să vedem şi gradul de suportabilitate al acestuia.

Şi, nu în ultimul rând, a treia categorie de probleme se referă la reglementările secundare, care trebuie de urgenţă revizuite, astfel încât ele să fie nediscriminatorii şi să favorizeze pe deplin competiţia, şi nu clientelismul.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Mulţumesc frumos, aţi fost extrem de concis.

Doamna ministru Varga, din partea Grupului parlamentar al PNL, aveţi 59 de secunde, atâta au mai rămas.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Salut iniţiativa domnului deputat Iancu. Grupul parlamentar al PNL va vota această lege importantă, pentru că este şi o lege care îi ajută pe investitorii care vor să facă investiţii verzi în România, să le poată face cât mai repede.

Atrag atenţia că ar fi fost foarte bine dacă Guvernul nu s-ar fi mulţumit să afirme că România este pe ultimul loc privind investiţiile verzi în România, ci ar fi venit şi cu modificările necesare.

Noi vom vota această lege şi atrag totodată atenţia Guvernului că până la sfârşitul lunii iunie - ştie foarte bine - România trebuie totodată să facă acel plan de măsuri pentru promovarea surselor curate de energie şi sper ca, până la sfârşitul lunii iunie, planul de măsuri să fie trimis la Bruxelles pentru a preîntâmpina declanşarea procedurii de infringement.

Deci, Grupului parlamentar al PNL va vota legea.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Domnul Tabără, am înţeles că aţi renunţat. Mulţumesc frumos pentru înţelegere.

Trecem la dezbaterea pe articole. Avem puţin timp la dispoziţie.

Poziţia 1, dacă e vreo observaţie?

Poziţia 2?

Poziţia 3?

Poziţia 4?

Vă rog să mă urmăriţi cu atenţie.

La poziţia 5, domnul preşedinte Iancu, aveţi o observaţie. Domnul preşedinte, vă rog să interveniţi.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Este o scăpare din partea staff-ului tehnic. La punctul 5 vorbim de "cei şapte ani pentru energia electrică produsă din grupuri centrale care au mai fost utilizate"; trebuie să inserăm după electroenergetice izolate "sau au fost puse în funcţiune înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi".

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, cred că s-a reţinut şi s-a modificat textul aşa cum aţi spus dumneavoastră.

Poziţia 6? Nu avem observaţii.

Poziţia 7? Nu avem.

Poziţia 8? Rog secretarii de şedinţă să urmărească să nu ne scape ceva.

Poziţia 9?

Poziţia 10?

Poziţia 11?

Poziţiile 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18?

Poziţia 19?

Poziţia 20?

Poziţiile 21, 22?

Vă rog s-o lăsaţi pe Maria Stavrositu să urmărească raportul.

Poziţiile 23, 24, 25?

Poziţia 26?

Poziţia 27?

Poziţiile 28, 29?

Poziţiile 30, 31, 32, 33, 34, 35?

Mulţumesc, domnilor colegi.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de mâine.

Stimaţi colegi,

A fost pentru mine o plăcere să fiu împreună cu dumneavoastră astăzi, dar cum Biroul permanent a limitat timpul de a fi împreună până la ora 13,00, cu regret declar închisă şedinţa.

Vă doresc poftă bună şi şedinţe bune în comisiile permanente!

Doamne ajută! Ne vedem mâine, în plen.

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 13,00.