Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi, 15 iunie 2010, consacrată declaraţiilor politice.

O să începem astăzi cu opoziţia, care pare mai odihnită decât puterea, şi-l invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă pentru a-şi prezenta declaraţia politică.

Domnule deputat, vă rog să o susţineţi de la microfonul Camerei.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Minciună, nesimţire şi aroganţă".

La început a fost minciuna cu "ardeiu", care la unii români a intrat acolo unde-a trebuit şi-au votat "Să trăiţi bine!". Trăiesc oare acum românii bine? Acum, oamenii Băsescului ar trebui să spună românilor "Bine că mai trăiţi".

O altă minciună sloganică s-a consumat atunci când românilor li s-a spus "Ei cu ei, noi cu voi". Este adevărat că ei au fost "numai cu ei portocalii", iar românii de rând au rămas cu "scăpaţi şi voi cum puteţi".

Pe 19 decembrie 1989 cădeau răpuşi de gloanţele dictatoriale ceauşiste primii români, dându-ne nouă celorlalţi posibilitatea să ne luăm porţia de libertate. Poate este fatidic sau nu, poate românii sunt blestemaţi dar, pe 19 decembrie, de această dată 2008, noi, cei de aici şi în această sală, juram cu mâna pe biblie în faţa lui Dumnezeu, credinţă faţă de ţară şi popor, să apărăm drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

Unii dintre noi, umili subordonaţi ai preşedintelui autoritar Traian Băsescu, şi-au călcat jurământul dat în faţa poporului, dar şi a lui Dumnezeu.

Prin sloganul mincinos "Împreună la bine şi la greu", preşedintele-jucător (oare unde s-a mai auzit în lume de un asemenea preşedinte?), acum jucător pe capetele marii majorităţi a românilor, vrea să-şi respecte într-adevăr şi sloganul transmis direct democraţiei din această sală "De ce le e frică nu scapă!", transformându-1 cât de curând în: "Viziunea mea pentru o nouă dictatură sănătoasă".

Românii au fost minţiţi că nu vor fi disponibilizări, deşi zilnic rămân foarte mulţi fără un loc de muncă, foarte multe firme se desfiinţează, dar ceea ce este mai grav este că doar în România dictaturii portocalii condusă de Traian Băsescu, Traian Boc, Traian Elena şi alţi trăienei, tupeul şi nesimţirea fac ca drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor să fie limitate.

Cine oare le permite acestor actori politici ca atunci când românii ies în stradă pentru a demonstra paşnic atunci când li se încalcă drepturile şi libertăţile politice, să invoce siguranţa naţională şi ordinea publică? În mintea unora, înceţoşată de whisky, în loc de greve şi popor pe stradă ei văd agitatori, agenturi şi duşmani ai poporului.

Paşalîcul portocaliu instaurat în România Băsescului nu poate să vadă că adevăratul "cancer" al României nu sunt pensiile şi salariile, ci satisfacerea propriei clientele politice, care prin aşa-zisele achiziţii publice, dar şi alte metode vlăguiesc bugetul, transformându-l într-adevăr în tumoarea malignă a ţării.

Am fost minţiţi (a câta oară?) şi atunci când însuşi Băsescu I ne-a anunţat public cu mult tam-tam că nu se va pune problema unei cereri de finanţare către FMI. Bineînţeles că atunci am răsuflat uşuraţi foarte mulţi dintre noi.

După cum se ştie acum, ne-a fost servită atunci cea mai mare minciună. Pentru Băsescu, acordul cu FMI, ca toate minciunile servite în campanie, nu era decât suportul de pe care putea să-i prostească pe români să câştige alegerile pentru el şi gaşca portocalie.

Nu ne aminteşte nimeni nimic despre cheltuielile nesimţite ale unor ministere care au ca temă de casă satisfacerea trepăduşilor şi a clientelei aflate în slujba lui Boc şi a Preşedinţiei.

Începând din acest moment, funcţia socială a statului român va fi o amintire si o bătaie de joc, aşa cum va fi si Constituţia, terfelită de Traian Băsescu. De fapt, acest preşedinte, împreună cu Boc şi gaşca portocalie, şi-au bătut joc de tot de poporul român, de România.

A sosit momentul ca România şi românii să scape de cel mai prost Guvern al perioadei postdecembriste.

Adio, domnule Boc şi gaşca ta!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat, pentru prezentarea extrem de pertinentă.

Îl rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-şi prezinte declaraţia, şi-l rog pe domnul deputat Aledin Amet... o depuneţi? Da.

Domnule deputat Mocanu, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În primul rând mă bucur că merg aceste două microfoane şi merg şi cele ale domnului preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Specializarea: şomer!".

Raportând numărul total de studenţi la populaţia municipiului Iaşi, rezultă că Iaşiul este cel mai mare centru universitar al ţării. Că este şi cel mai vechi centru universitar - acest lucru îl ştim din anul 1860, din vremea domniei lui Cuza Vodă. Dar aceasta este doar partea plină a paharului!

Din nefericire, an de an, facultăţile ieşene scot şomeri pe bandă rulantă. Tot mai puţini dintre tinerii absolvenţii de studii universitare reuşesc să se angajeze. Iar cea mai gravă situaţie se întâlneşte la facultăţile tehnice.

În acest caz, ne confruntăm cu o situaţie paradoxală. În vreme ce sute de absolvenţi se plâng că nu găsesc locuri de muncă, marile companii afirmă că rareori găsesc absolvenţi foarte bine pregătiţi.

Conducerile facultăţilor se apără susţinând că, după 1990, Ministerul Educaţiei nu a mai alocat niciun ban pentru practica de specialitate, iar actualele întreprinderi nu mai organizează stagii de instruire, iar efectele au început să se vadă. Majoritatea absolvenţilor au doar pregătire teoretică, ceea ce, în cazul facultăţilor tehnice, reprezintă un handicap.

Mai grav, în vreme ce economia naţională se prăbuşeşte, numărul studenţilor creşte, ceea ce arată că nu există, în cadrul ministerului de profil, nici un fel de strategie pe termen scurt, mediu sau lung referitoare la valorizarea forţei de muncă bine calificate. Culmea şcolii româneşti e că facultăţile continuă să propună specializări care nu se mai caută de ani de zile pe piaţa muncii, nici în România, dar nici aiurea.

În ultimii doi ani, situaţia însă a devenit de-a dreptul îngrijorătoare. Aproape toţi absolvenţii facultăţilor tehnice îngroaşă rândul şomerilor. A găsi un loc de muncă potrivit specializării în care ai investit mai mulţi ani din viaţă a devenit un demers inutil, chiar şi pentru şefii de promoţie.

În acelaşi timp, singurul criteriu care îţi mai poate oferi şansa unui loc de muncă oarecum corespunzător a devenit apartenenţa la partidul de guvernământ. Dacă mai ai şi norocul să fii rudă, amic sau măcar bun vecin cu vreun membru al PDL, atunci poţi spera în viitor. Dacă, nu!

Dar viitorul nu mai are culoarea portocalie!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cazan Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Se pregăteşte, dacă este cumva prin sală, domnul Cristian Buican, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Vasile Cazan:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Vara nu-i ca iarna!"

A venit timpul să votăm cu cei care ne-au ales. A venit timpul să votăm să trăim cu adevărat mai bine. Indiferent de partid, trebuie să dăm jos Guvernul Boc.

De la înălţimea domnului Boc nu se vede decât degetul dojenitoral domnului Băsescu, care nu încetează să ne certe de câteva luni încoace, pentru că suntem corecţi şi ne plătim taxele şi impozitele, iar miniştrii domniei sale se scuză că nu ştiu să aibă grijă de ţară, spunând că tot ce pot face e să mintă.

Nici nu a apucat să treacă ziua moţiunii şi ieri, domnul ministru Blaga ne spunea de la un post de televiziune că o să ne mai împrumutăm. Până când?

Şi cât o să ne mai ia din pensii şi salarii?

Ascultaţi scandările sindicaliştilor, citiţi lozincile de pe pancardele pensionarilor şi o să vedeţi că toată lumea în ţara asta vrea un singur lucru: să cadă Guvernul Băsescu-Boc.

Eu nu vorbesc astăzi de aici, în numele meu. Ci în numele a zeci de mii de sibieni care m-au ales nu doar pe mine, ci şi pe ceilalţi parlamentari din judeţ. Vorbesc în numele tuturor celor care îşi strigă disperarea pe străzile din România. Sunt cei care nu pot vorbi de aici, dar ar face-o. Şi mai ales nu doar de aici, dar mai ales i-ar spune la Cotroceni preşedintelui-jucător să nu se mai joace cu România. Sunt miile de pensionari şi de bugetari pe care îi vedem zilnic, la televizor, cum se revoltă disperaţi că nu îşi vor mai putea plăti medicamentele, facturile, ratele de la bănci şi de la CAR-uri.

Domnilor de la PDL, opriţi-vă până nu e prea târziu! Nu mai minţiţi! Şi mai ales nu mai spuneţi că nu aţi minţit! În campania din 2008, doamna deputat Raluca Turcan le promitea sibienilor salarii medii de 850 de euro şi pensii medii de 350 de euro. Acum, niciunul din deputaţii PDL de Sibiu, care unii sunt chiar vicepreşedinţi PDL, nu mai au curajul să dea ochii cu alegătorii, ci se ascund în spatele blogurilor. La Sibiu şi în toată ţara, sediile PDL sunt asaltate de sute de pensionari şi de salariaţi revoltaţi. În faţa revoltei sărăciei, cu ce răspundeţi, domnilor de la PDL? Cu uşi închise păzite de forţe de ordine.

S-au dus vremurile în care Traian Băsescu hăhăia la toate petrecerile câmpeneşti din România. L-a mai văzut cineva în mijlocul poporului? Nu!

Domnule preşedinte, Sibiul nu mai e fieful dumneavoastră electoral de mult timp. Nici românii nu mai cred în dumneavoastră. Corabia PDL se scufundă, dar noi nu vrem să asistăm neputincioşi la înecul României.

Doamnelor şi domnilor de la PDL, fiţi corecţi şi aveţi curajul să le spuneţi celor de acasă, părinţilor dumneavoastră, prietenilor, vecinilor, că le-aţi tăiatdin pensiile muncite o viaţă întreagă, doar pentru a-i face pe plac primului cârmaci al ţării!

România merge într-o direcţie greşită, iar responsabilitatea pentru acest fapt aparţine preşedintelui Traian Băsescu şi Guvernului Boc.

Vara tăierilor de pensii şi salariidin 2010 nu mai seamănă deloc cu iarna alegerilor prezidenţiale din 2009. Pentru că trăim o vară în care toată România se gândeşte cu înfrigurare la factura de gaz de la iarnă. Şi se gândeşte că nu va avea bani să o plătească.

România are nevoie de o schimbare de guvern în această vară, ca un duş rece, pentru ca să prindem o iarnă călduroasă, în care fiecare dintre noi să poată să îşi permită un trai decent.

Tot ce le-a ramas romanilor este speranţa. Speranţa că vom vota pentru ei: Jos Guvernul!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Buican.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Buican:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Declaraţia politică pe care vreau să v-o prezint astăzi se numeşte "Importanţa moţiunii de cenzură".

Stimaţi colegi,

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a încerca acum, pe ultima sută de metri, să vă conving că această moţiune de cenzură nu însemnă doar căderea Guvernului Boc, ci şi stoparea legilor genocidului social asupra cărora acest executiv şi-a asumat răspunderea. Fac pe această cale un apel, mai ales la parlamentarii PDL, UNPR, UDMR şi ai minorităţilor naţionale, să înţeleagă că un vot împotriva acestei moţiuni de cenzură însemnă în primul rând condamnarea a milioane de oameni la moarte. Poate părea dur, dar chiar aşa este.

La sfârşitul de săptămâna care tocmai a trecut, am fost abordat de zeci şi zeci de oameni, am primit sute de telefoane de la cetăţeni din colegiul pe care îl reprezint, dar nu numai, pentru a mă ruga nu să votez moţiunea, un lucru pe care ştiu că îl voi face, ci să încerc să conving cât mai mulţi parlamentari ai arcului guvernamental să voteze această moţiune şi implicit să blocheze aceste legi ale genocidului social.

Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră nu sunteţi de acord cu aceste legi ale genocidului social, ştiu că aveţi soluţii alternative prin care se pot reduce cheltuielile, dar mai ştiu că nu votaţi această moţiune de cenzură pentru că aţi fost ameninţaţi de către Traian Băsescu cu trimiterea în opoziţie. Consider că orice om lucid care doreşte binele cetăţenilor ţării trebuie să voteze această moţiune de cenzură. Vă spun sincer că dacă aş fi în locul dumneavoastră, al deputaţilor şi senatorilor care sunteţi în arcul guvernamental, m-aş duce cu plăcere în opoziţie, decât să votez o astfel de lege prin care să iau dreptul la viaţă a milioane de pensionari.

Poate vă întrebaţi de ce un deputat PNL vine şi face lobby pentru votarea unei moţiuni de cenzură depuse de PSD, duşmanul nostru ideologic. Răspunsul este simplu: pentru că votarea acestei moţiuni însemnă în primul rând blocarea acestor legi ale genocidului social şi doar în al doilea rând căderea guvernului.

Nu vă pot ascunde că fac acest apel şi pentru că în cazul instituţiei Parlamentului, această şansă este una istorică. Avem posibilitatea să demonstrăm populaţiei că percepţia negativă pe care o are la adresa noastră este una greşită. În ultimii 20 de ani, Parlamentul a fost privit cu neîncredere, cu scepticism, ca o instituţie coruptă şi murdară. Ei bine, stimaţi colegi, aceasta este şansa transformării Parlamentului într-o instituţie a speranţei şi a corectitudinii sociale, noţiuni care au început să dispară din percepţia populaţiei.

Teama dumneavoastră, a parlamentarilor puterii, că odată cu votarea acestei moţiuni, şi implicit odată cu răsturnarea Guvernului Boc, Traian Băsescu nu va mai numi un prim-ministru din rândurile PDL este una falsă. Spaima preşedintelui de a avea un premier vertical, cu personalitate şi cu idei este atât de mare încât vă asigur că odată cu trecerea acestei moţiuni Traian Băsescu va desemna pe cineva din PDL după chipul şi asemănarea lui Emil Boc: obedient, ascultător şi umil.

Stimaţi colegi,

Acest apel este unul din suflet, şi vine la rugăminţile cetăţenilor din judeţul Vâlcea. Vă rog, pe această cale, să votaţi moţiunea, gândindu-vă că acest lucru însemnă în principal blocarea acestor legi ale genocidului social.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să prezint colegii noştri care au depus declaraţiile în scris astăzi.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Marius Rogin, Militaru Constantin, Popescu Cosmin, Bădulescu Adrian, Prigoană Silviu, Nelu Botiş, Claudia Boghicevici, Petru Călian, Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Neculai Răţoi, Ion Stan, Stragea Sorin Constantin, Ioan Stan, Valeriu Ştefan Zgonea, Mircea-Gheorghe Drăghici, Dorel Covaci, Mircea Duşa, Ciprian Florin Luca, Florin Pâslaru, Ion Burnei, Bogdan Ciucă, Cristian Rizea, Manuela Mitrea.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Radu Stroe, Horia Cristian, Dan Motreanu, Virgil Pop, Horea-Dorin Uioreanu, Ionel Palăr, Titi Holban, Graţiela Gavrilescu, Lucia Varga, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, George Dumitrică şi Andrei Dominic Gerea.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.

În ultimul moment a mai fost depusă în scris, declaraţia politică a doamnei deputat Carmen Ileana Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pare că nu mai avem alţi doritori pentru susţinerea declaraţiilor politice.

Domnii deputaţi Buda Daniel şi Marius Cristinel Dugulescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, au depus şi dânşii declaraţiile în scris.

Domnul deputat Samoil Vîlcu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, a depus şi domnia sa declaraţia în scris.

Cu acestea, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

Ne revedem la ora 10,00, oră la care va începe dezbaterea moţiunii de cenzură.

Până atunci, să auzim numai de bine!

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"Uniunea Elenă din România în dialog cu istoria - Martirul creştin Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat al Bizanţului"

În anul 1453, după un asediu de două luni cu înfruntări dramatice între cei peste 200.000 de militari ai sultanului Mehmed al II-lea şi cei aproximativ 30.000 de soldaţi aflaţi sub comanda drept-credinciosului Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat al Imperiului Bizantin murea ca un martir creştin, apărând eroic zidurile Constantinopolului.

Creştinii ortodocşi şi cei greco-catolici l-au considerat şi îl consideră pe Constantin al XI-lea Paleologul un sfânt, deşi el nu a fost niciodată recunoscut oficial ca atare. O mărturie în acest sens este statuia "Sfântului Constantin al XI-lea, martir al neamului" din apropierea Catedralei Mitropolitane din Atena, construită după războiul de independenţă al Greciei (1821-1831), cu binecuvântarea oficială a autorităţilor Bisericii Elene.

Cu profundă recunoştinţă, după 557 de ani, în data de 29 mai 2010 Societatea culturală Bizantină în parteneriat cu Uniunea Elenă din România au organizat simpozionul cu titlul "Constantin al XI-lea Paleologul, Ultimul împărat al Bizanţului - 557 ani".

Evenimentul s-a desfăşurat la sediul Uniunii Elene din România din Bucureşti şi s-a bucurat de participarea consistentă şi de succes a unor personalităţi de renume mondial, dintre care amintesc: academicienii Constantin Bălăceanu-Stolnici şi Răzvan Theodorescu, cadrele didactice universitare Cosmin Dumitrescu (preşedintele Societăţii Culturale Bizantine), Olga Cicanci, Petre Guran, Ovidiu Olar etc. Acestora li s-au alăturat mulţi alţi invitaţi.

La manifestările prilejuite de acest eveniment a participat în calitate de invitat special, Excelenţa Sa Domnul Georgios Poukamisas - Ambasadorul Republicii Elene în România.

Programul a cuprins o secţiune de comunicări ştiinţifice, slujba de pomenire a martirilor creştini căzuţi în timpul asediului Constantinopolului şi a drept-credinciosului Constantin al XI-lea Paleologul, precum şi momente de muzică psaltică interpretate de Iustina Barbu şi de cântăreţii de strană ai bisericii Sf. Vineri-Pajura din Bucureşti.

Permiteţi-mi să mulţumesc public, în calitate de deputat al Uniunii Grecilor din România, tuturor celor care prin angajamentul domniilor sale au contribuit la comemorarea unei personalităţi marcante a istoriei Europene - Martirul creştin Constantin al XI-lea Paleologul, Ultimul împărat al Bizanţului.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Încă o lipsă de reacţie a Guvernului Boc"

La începutul lunii mai, partidul de dreapta care are majoritate în Parlamentul ungar a înaintat o propunere de lege, cel puţin controversată care vizează acordarea dublei cetăţenii etnicilor maghiari care trăiesc în ţările vecine. Măsura priveşte în jur de 3,5 milioane de maghiari ce trăiesc în afara graniţelor Ungariei. Etnicii maghiari sunt cei mai numeroşi în România şi Slovacia. În Slovacia, ei reprezintă 10 la sută din cei 5,4 milioane de locuitori. Criticile cele mai virulente la adresa acestei legi au venit de la Bratislava, unde primul-ministru slovac Robert Fico a calificat drept o "ameninţare a securităţii" proiectul noului guvern de la Budapesta.

Guvernul României, însă, nu a făcut altceva decât să îi transmită secretarului de stat din ministerul ungar al Afacerilor Externe, că decizia privind dubla cetăţenie în Ungaria trebuie doar să fie conformă cu standardele internaţionale, demnitarul ungur neezitând să-l asigure că autorităţile de la Budapesta şi-au luat angajamentul să respecte dreptul internaţional. Să înţelegem că aceasta a fost poziţia României faţă de Legea dublei cetăţenii?

În cadrul conferinţei desfăşurate săptămâna trecută privind Strategia UE pentru Regiunea Dunării, ministrul român de externe nu a omis să discute şi problema etnicilor maghiari, chestiunea dublei cetăţenii şi declararea zilei de 4 iunie drept Ziua Unităţii Naţionale Maghiare. Nu sunt împotriva unor astfel de discuţii, dar aş fi vrut ca domnul ministru să îşi exprime un punct de vedere şi asupra faptului că românii care sunt plecaţi în Italia sunt victime ale discriminării, după cum ne atenţionează însăşi presa italiană. Publicaţia italiană a prezentat cazul unor români stabiliţi în Italia şi care plătesc o aşa zisă taxă pe naţionalitate. Aş fi vrut să fi arătat o deschidere la fel de mare şi faţă de problemele românilor din afara graniţelor şi să îşi fi exprimat un punct de vedere şi în această privinţă.

Revenind la subiectul intervenţiei de astăzi, şi anume Legea dublei cetăţenii a etnicilor maghiari, am fost surprins să aflu că în celelalte ţări în care locuiesc etnici maghiari guvernele şi-au exprimat punctele de vedere vis a vis de această lege. De departe, reacţia cea mai promptă a fost din partea Slovaciei. Aproape simultan, în Slovacia s-a votat un amendament la propria lege a cetăţeniei, care retrage cetăţenia slovacă oricui face cerere pentru a o obţine pe cea maghiară. Deşi, în opinia mea, această măsură este greu de implementat, nu pot să nu remarc faptul că Guvernul slovac a dovedit promptitudine într-un subiect destul de delicat. Mulţi politicieni slovaci au considerat această lege drept un atac la suveranitatea de stat, iar reacţii imediate şi destul de dure au fost şi din partea premierului slovac care a afirmat că mutarea Ungariei constituie o "ameninţare la adresa securităţii", acuzând chiar partea maghiară de ignoranţă crasă în privinţa tratatului bilateral de prietenie.

Guvernul României, în schimb, a trecut această chestiune într-un con de umbră, ezitând, din motive cunoscute doar de domnul Boc să prezinte o poziţie oficială vis a vis de această lege. Oare s-a aşteptat votul din Parlament asupra moţiunii de cenzură iniţiată de Partidul Social Democrat? Oare această lege are puterea de a influenţa raporturile din interiorul arcului guvernamental?

Nu pot să nu observ lipsa de reacţie a oficialilor români asupra unui subiect sensibil care a generat adesea dispute. Nu pot să nu remarc faptul că guvernanţii îşi exprimă prompt punctul de vedere şi au reacţii imediate doar atunci când trebuie să îşi apere propriile interese. Nu pot să nu remarc atitudinea lor defensivă faţă de tot ce contravine propriei lor viziuni, la fel cum nu pot să nu observ virulenţa cu care apără ceea ce a mai rămas din propria lor imagine, a partidului şi chiar a preşedintelui Traian Băsescu.

Lipsa de reacţie a Guvernului vizavi de situaţia adusă acum în discuţie, nu e decât o nouă dovadă a faptului că, încă o dată, interesele proprii şi cele de partid primează intereselor naţionale.

Domnul Dorel Covaci:

"Votul moţiunii de cenzură va denunţa entităţile de carton ale Parlamentului României"

Vineri, 11 iunie, am avut o ultimă întâlnire cu cetăţenii şi reprezentanţii sindicali ai judeţului Timiş, înainte de marea zi a dezbaterii moţiunii în Parlament. Mărturisesc că de puţine ori am fost martorul manifestării unor poziţii atât de unitare şi atât de categorice, ca lobby în sprijinul moţiunii de cenzură. Au rugat să transmit colegilor parlamentari din întreaga ţară că voinţa unanimă a milioane de oameni este pentru moţiune, pentru căderea guvernului şi împotriva măsurilor draconice de căsăpire a maselor.

De asemenea, ei ne reamintesc că suntem trimişi aici ca reprezentanţi ai lor, ai poporului român şi trebuie să acţionăm, în consecinţă, în interesul şi în favoarea celor care ne-au votat. Pentru cei care intenţionează să se poziţioneze în tabăra opusă, aliniaţi direcţiei de partid la guvernare sau să facă un pas în lateral, mimând neutralitatea struţului, nu există nici iertare, nici cale de întoarcere.

În virtutea dreptului de a fi reprezentaţi în forurile centrale, cetăţenii sunt cei care ne-au ales, ne-au adus aici şi ne-au învestit cu onoranta putere legislativă, pe care o exercităm, în consecinţă.

Partidele se succed mereu la guvernare. Dacă azi eşti sus, mâine cu uşurinţă poţi fi jos. Singura constantă rămâne interdependenţa între aleşi şi votanţi. Ei ne urcă, ei ne coboară. Niciunul nu poate răzbate fără celălalt. Dacă ne-au acordat votul de încredere, e de la sine înţeles că avem datoria să ţinem seama de cererile lor. Niciun interes personal sau de partid nu poate fi mai presus decât cel al cetăţeanului.

Votul uninominal ne creează şi o responsabilitate personală sporită în faţa votanţilor. Majoritatea au ales omul, şi nu partidul, ca altădată, în varianta alegerilor pe liste. Toţi ochii vor fi aţintiţi asupra noastră, asupra poziţiei pe care o exprimăm la votarea moţiunii de cenzură şi a măsurilor dramatice ale Guvernului. O poziţie contrară va fi sancţionată, cu certitudine, de cei care ne-au ales, de data aceasta ca entitate politică individuală şi nu filtrat, la adăpostul perdelei grupului politic de care aparţinem. Votul va fi asumat şi va fi contorizat în capitalul politic propriu al fiecăruia dintre noi.

Un parlamentar care votează împotriva celor pe care îi reprezintă se autodenunţă ca o personalitate de hârtie, se autodizolvă moral şi etic din funcţie, rămânându-i varianta răscumpărării onoarei prin executarea sepuku-ului, a sinuciderii politice.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Semnale macroeconomice. Oportunitatea unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional"

De multe ori, ca oameni politici angajaţi în dezbaterea publică, sfârşim prin a nu mai distinge pădurea de copaci. Aşa se întâmplă şi acum, când în loc să vedem imaginea mai largă a felului în care evoluează economia românească, noi ne concentrăm prea mult pe Bugetul de Stat. Adică doar o treime din ceea ce înseamnă în mod generic p.i.b. Dacă economia românească se reporneşte, atunci deficitul cauzat de ineficienţa bugetului de stat poate fi acoperit.

Poate că, într-o anumită măsură, cei care critică felul în care Guvernul a gestionat partea de investiţii au avut dreptate. Realitatea obiectivă este aceea că, în 2009 şi se pare că şi în primul trimestru din 2010, Guvernul nu a reuşit să acopere golul lăsat de investitorii străini. Parte, din motive obiective, cum ar fi legislaţia, de multe ori, deficitară. Parte, din motive mai puţin corecte, cum ar fi cele două campanii electorale din 2009.

Creşterea taxelor acum ar însemna, poate, o reducere a deficitului bugetar. Pe de altă parte, creşterea taxelor ar însemna şi un gol tot mai mare pe care Guvernul ar trebuie să-l acopere, când vine vorba de investiţii directe. Asta tocmai pentru că ne-ar fi mult mai greu să atragem capital străin. Deci, discuţia privind alegerea între creşterea taxelor şi reducerea cheltuielilor pare a fi o falsă dilemă.

Dintr-o altă perspectivă, actualul angajament dintre România şi Fondul Monetar Internaţional a reuşit să atingă două din cele trei obiective prevăzute iniţial. Acestea sunt stabilitatea monedei naţionale şi acoperirea deficitului bugetar, chiar şi indirect, prin împrumuturile contractate de Ministerul de Finanţe de la bănci. Din păcate însă, efectul cel mai important, repornirea creditării, pare a fi fost ratat. Acest lucru nu mai depinde însă de Guvern, ci de felul în care bancherii înţeleg să gestioneze piaţa românească. Pe de o parte, e corect să se teamă, dat fiind ritmul de creştere a numărului de credite neperformante. Pe de altă parte, românii sunt în continuare printre cei mai buni plătitori ai creditelor contractate dintre toţi cetăţenii Uniunii Europene. Analizând aceste elemente, prin prisma declaraţiei ministrului de Interne, Vasile Blaga, care vorbea despre un nou acord cu FMI, pot spune că utilitatea sa, lucru observat şi de preşedinte şi premier, este îndoielnică, în condiţiile în care nu putem să-i forţăm nicicum pe bancheri să repornească acordarea creditelor către populaţie şi firme. Deci, este absolut necesar ca Bugetul pentru 2011 să ia în considerare un deficit cât mai mic.

Există şi veşti bune - mediul economic privat începe să se redreseze. Sunt câteva elemente esenţiale care duc la această concluzie. În primul rând, creşterea exporturilor. Deficitul balanţei comerciale pentru primul trimestru din 2010 este la un nivel similar cu ceea ce se întâmpla în primul trimestru din 2008. Sigur, asta nu ţine neapărat de noi, cât ţine de revenirea pieţelor către care exportăm. Producţia industrială a crescut şi ea, pentru al treilea trimestru consecutiv. La fel şi consumul energetic.

Sunt semnale macroeconomice importante, independente de Guvern, care arată că dincolo de statisticile negative privind contracţia economică, lucrurile încep, totuşi, să se mişte. E normal ca unele sectoare să o ia înaintea altora. Nu cred că se mai aşteaptă nimeni la un avânt al construcţiilor la fel ca în 2007 şi 2008, iar comerţul s-ar putea să-şi revină mai greu, dacă luăm în considerare tăierile veniturilor pensionarilor şi bugetarilor. Această revenire va fi treptată şi relativ îndelungată.

În final, aş vrea să fac o observaţie - pentru prima dată din 2000 şi până acum, de când România a dezvoltat o creştere economică durabilă, revizuirea prognozei privind inflaţia la mijlocul anului este pe scădere, de la 4,9% la 4,1%. Asta înseamnă costuri sociale mai mici pentru cei afectaţi de tăierile veniturilor, dar şi un semnal extrem de puternic pe direcţia menţinerii taxelor la nivelul actual.

Eu cred că mediul privat ne transmite suficiente semnale, iar noi, ca oameni politici, ar trebui să le acordăm mai multă atenţie, în detrimentul unor lupte politice sterile şi care nu vor duce nicidecum la îmbunătăţirea situaţiei economice.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Revoluţia Română nu a avut încă loc"

Am trăit intens alături de tot poporul român momentele Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Am crezut cu convingere că din acel moment viaţa tuturor se va schimba radical în bine, aveam atunci 33 de ani, un copil de crescut şi o carieră în faţă, pentru care mă luptasem din greu în condiţiile nedrepte ale regimului comunist.

În cei douăzeci de ani ce au trecut de atunci am depus toate eforturile pentru a contribui la ieşirea ţării mele din situaţia de înapoiere, de stat din lumea a treia în care ne aflam sau, mai elegant spus, de stat în curs de dezvoltare. Am crezut că prin perfecţionarea profesională, studiu şi aplecare reală asupra problemelor oamenilor voi fi demnă de idealurile democraţiei.

Nu a fost suficient. Nu am putut trăi doar cu idealuri, practica mi-a demonstrat că decidenţii sistemului din care făceam parte nu au acţionat întotdeauna în folosul oamenilor din sistem şi a celor de a căror soartă trebuiau să aibă grijă, cetăţenii. Sănătatea, domeniu în care am devenit specialist, deşi garantată prin Constituţie, era departe de a fi realmente ocrotită.

A fost o decizie grea pe care am luat-o de a intra în sistemul politic, dar numai astfel am înţeles că voi fi de folos celor pentru care am depus un dublu jurământ de credinţă, cel de medic şi cel de deputat.

Nu ştiu dacă sunt mai dezamăgită de faptul că oamenii pentru care am luptat toată viaţa nu au câştigat nimic din speranţele pe care şi le-au pus la Revoluţie sau de încălcarea drepturilor lor fundamentale.

Ultimele evenimente politice, culminate cu scandalurile din Palatul Parlamentului, cu injuriile verbale şi chiar violenţele fizice din cel mai înalt for legislativ al ţării, dublate de inconsecvenţele, lipsa de transparenţă şi profesionalism ale guvernanţilor mă fac să mă îndoiesc, ca medic, de sănătatea democraţiei din România.

În zadar ne-am câştigat libertatea de exprimare, dreptul la libera circulaţie, în zadar sperăm la egalitatea de şanse, nimic nu se va schimba, dacă nu se va schimba mentalitatea oamenilor. Lipsa de responsabilitate, încălcarea cuvântului dat, trădarea şi minciuna nu sunt fundamente pentru dezvoltarea socială.

Dacă nu există un respect interuman şi unul instituţional, dacă ura, agresivitatea şi egoismul se manifestă la orice nivel, ne vom reîntoarce în negura istoriei.

Nu pot să trag decât o singură concluzie şi nu am decât un singur diagnostic: Revoluţia Română nu a avut încă loc!

Domnul Mircea Duşa:

"Moţiunea de cenzură - un test de moralitate"

Moţiunea de cenzură care se va dezbate astăzi în Parlamentul României nu este doar o acţiune firească a opoziţiei politice de a stopa genocidul social pe care Guvernul îl pregăteşte sub numele frumos de "reformă a statului", ci reprezintă un adevărat test de moralitate pe care parlamentarii îl dau în faţa electoratului.

Ani de-a rândul problema candidaturii uninominale a fost o temă intens dezbătută de către opinia publică şi politicieni, uneori chiar exagerându-se rolul pe care l-ar putea avea un asemenea sistem de vot în bunul mers al ţării. Am asistat la numeroase dezbateri în care ni se spunea că doar adoptarea candidaturii uninominale poate salva clasa politică de imaginea nefavorabilă, poate salva ţara de corupţie, va apropia reprezentantul în Parlament de electoratul său, va elimina subordonarea politicienilor directivelor de partid etc.

Din momentul în care guvernanţii au anunţat măsurile economice dure pe care urmează a le lua, au fost nenumărate dezbateri publice în care s-a evidenţiat cât de dăunătoare sunt aceste decizii pentru economie. Practic, va fi un imens salt înapoi pentru nivelul de trai al cetăţenilor români. Din păcate, cei care au decizia în acest moment sunt inflexibili, nu acceptă nicio altă opinie şi nu văd decât soluţia propusă de ei. Au uitat de cetăţenii din colegiul în care au fost votaţi.

În ultima perioadă, atât eu cât şi colegii mei din Partidul Social Democrat, în cadrul acţiunilor din colegiile noastre, am constatat că cetăţenii români sunt extrem de îngrijoraţi din cauza tăierii pensiilor şi salariilor din sectorul bugetar şi ni s-a cerut să acţionăm pentru stoparea acestei decizii. La rândul meu, fac un apel la dumneavoastră de a vota pentru moţiunea de cenzură ce urmează a fi dezbătută, aşa cum ne cere electoratul.

Iată că a venit momentul în care se probează calităţile sistemului de vot pe baza candidaturii uninominale. Vom vota cum ne cere electoratul sau vom vota cum ne cer cei câţiva oameni care, în realitate, aruncă România în sărăcie şi disperare? Acum este un adevărat test de conştiinţă pentru noi, parlamentarii: votăm cum ne cer cei care ne-au trimis aici să-i reprezentăm sau ascultăm de indicaţiile ce vin de la partid?

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Raportul pe justiţie ne aşteaptă!"

Provocările economiei României, determinate de creşterea excesivă a deficitului bugetar, necesitatea implementării rapide a unor măsuri de austeritate, precum şi alte probleme de interes pe termen scurt au făcut ca Parlamentul României să nu mai acorde un interes deosebit continuării reformelor în domeniul justiţiei.

Mulţi au uitat, din nefericire, că România se află în continuare sub mecanismul de cooperare şi verificare în domeniul justiţiei şi al luptei împotriva corupţiei.

În primăvara acestui an ne-a fost adus la cunoştinţă raportul intermediar al Comisiei Europene, cu recomandări şi evaluări instituţionale, urmând ca în vara acestui an să fie prezentat textul final.

Soarta unei evaluări pozitive depinde în cea mai mare măsură de respectarea calendarului angajamentelor, din care face parte şi sarcina Parlamentului României de a finaliza şi adopta atât de necesarele coduri de procedură, penală şi civilă, poate chiar până la sfârşitul actualei sesiuni parlamentare. Dacă nu va fi posibil, ele ar putea fi adoptate chiar într-o sesiune extraordinară la începutul lunii iulie.

Paşii sinuoşi şi extrem de importanţi parcurşi anul trecut, prin adoptarea celor două coduri, vor căpăta astfel concreteţe, aplicarea lor de la 1 ianuarie 2011 devenind certă.

Pentru justiţia din România adoptarea acestor coduri reprezintă un moment istoric. Un moment de recredibilizare a actului de împărţire a dreptăţii şi de adaptare a actului judiciar la noile realităţii sociale, economice şi chiar politice.

Odată cu adoptarea acestor coduri, priorităţile noastre vor trebui îndreptate către ameliorarea resurselor umane din justiţie, către stimularea performanţei în acest sector, dar şi către ameliorarea Statutului magistraţilor din România. Toate aceste elemente trebuie modernizate pentru ca actul de justiţie din România să capete respect, încredere şi recunoaştere.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Restructurarea sectorului bugetar"

Deficitul bugetar excesiv înregistrat atât în România, cât şi în majoritatea statelor aparţinând Uniunii Europene, unele aparţinând zonei monetare unice, a fost în cea mai mare parte de iluzia că perioada de creştere economică este nelimitată.

Extazul creşterilor economice a determinat decizii iraţionale în cheltuirea bugetelor publice, în special pe componentele achiziţii de bunuri şi servicii şi creşterea dimensiunilor aparatului birocratic.

Din nefericire pentru economia României, Produsul Intern Brut este în continuare foarte mic şi în contracţie, iar capacitatea bugetului de a mai menţine cheltuielile din anii precedenţi este practic imposibilă.

La nivelul aparatului birocratic din România ajustările se pot face, cu siguranţă, într-un termen destul de rezonabil, cu singura condiţionalitate ca restructurarea să se facă pe criteriile standardelor de cost şi al capacităţilor profesionale ale celor ce vor rămâne în sistem.

Ani de-a rândul s-a creat falsa percepţie că în domeniul bugetar nimeni nu munceşte şi că singurele caracteristici valabile sunt incompetenţa şi corupţia. Nu neg existenţa corupţiei şi nici a incompetenţei unora dintre angajaţii din domeniul public, însă generalizarea asupra întregului corp de angajaţi ar fi nedreaptă.

În domeniul bugetar lucrează astăzi oameni competenţi, bine pregătiţi, dar şi clienţi politici. Din nefericire, cea de-a doua categorie este cea care a sporit extrem de mult în perioada anilor 2007-2008, fie prin înfiinţarea de noi şi noi instituţii a căror utilitate publică este discutabilă, fie prin îngroşarea rândurilor funcţionarilor în instituţii deja existente.

Într-un astfel de context, măsurile de austeritate luate de Guvernul României lovesc în egală măsură şi în cei competenţi, dar şi în clientela politică. Reaşezarea pe baze echitabile a sectorului bugetar, precum şi stimularea performanţei prin salarizare decentă vor fi rezultatele unei restructurări eficace a sectorului bugetar din România. Procesul, de atâta ori anunţat, nu a fost demarat nici măcar acum, în ceasul al doisprezecelea.

Domnul Daniel Buda:

"Politica după 20 de ani - de la mineriadele lui Ion Iliescu la manipulările lui Victor Ponta"

Aşa cum Franţa medievală se despărţea de fostul suveran şi îşi întâmpina noul rege cu celebru slogan „Le Roi est mort, Vive le Roi!” (“Regele este mort.Trăiască Regele!”) sugerând perpetuarea monarhiei şi a puterii regale dincolo de existenţa efemeră a celor încoronaţi, tot aşa şi PSD, în dorinţa fierbinte de reformare şi modernizare, şi-a ales un lider care, din păcate, se lasă manipulat de grupări diversioniste coordonate din umbră de personaje mai mult decât controversate, şi reinventează politica practicată acum 20 de ani. De parcă aşa a fost dat să fie, ţara noastră nu are parte decât de moşteniri păguboase, de perpetuarea unor tradiţii şi realităţi negative, lipsă aproape totală de onoare şi demnitate în politică. Într-un fel sau altul, am trăit şi trăim pe pielea noastră aceste fatale continuităţi care ne urmăresc ca o umbră de care nu mai putem scăpa.

La două decenii de la represiunea sângeroasă din Piaţa Universităţii din 13-15 iunie ordonată de Ion Iliescu, manipularea şi diversiunea pe această temă încă persistă, fiind alimentată în continuare de aceiaşi oameni subordonaţi lui Ion Iliescu sau conduşi din umbră de acesta. Ceea ce s-a întâmplat zilele trecute la nivelul întregii ţării nu mă fac decât să îmi amintească de victimele mineriadelor din 1990, dar, totodată, îmi exprim dezamăgirea şi regretul faţă de modul cum membrii PSD înţeleg să facă politică şi să ducă mai departe această tradiţie.

Frustrarea şi nostalgia sunt două cuvinte care caracterizează foarte bine politica practicată de PSD astăzi, pentru că nostalgia se vinde bine la electorat, mai ales acelora pentru care epoca ceauşistă a rămas o frumoasă amintire şi frustrarea, deoarece PSD-iştii nu reuşesc să îşi depăşească condiţia de partid comunist condus după principii de mult expirate. Această luare de poziţie a membrilor PSD cu privire la grija lor neasemuită pentru binele cetăţenilor, trădează o mentalitate specific PSD şi aduce aminte de maniera guvernării acestui partid în perioada 2000- 2004: politica baronilor locali şi a simpatiei deşănţate a acestora pentru marile mase.

Îmi exprim dezamăgirea faţă de modul cum înţeleg să se manifeste membrii PSD, care sunt direct responsabili de instigarea la violenţă şi comportamentul antisocial al protestatarilor care au ieşit la sfârşitul acestei săptămâni în stradă să îşi exprime nemulţumirea faţă de măsurile de austeritate anunţate de Guvernul României.

Dreptul de a protesta este un drept garantat de Legea fundamentală şi îl respect, însă nu pot trece cu vederea un comportament antisocial care nu face decât să decredibilizeze statul nostru în cadrul structurilor europene. Este trist că astăzi, după mai bine de 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, PSD nu a reuşit să îşi depăşească condiţia de partid cu principii comuniste şi valori antieuropene, iar singurul mod de a-şi pune în aplicare planurile odioase este acela de manipulare a maselor populare. Este acelaşi joc ieftin şi demagogic de a face politică practicat şi în anul 1990, atunci când au chemat minerii să facă "ordine". Nu am nicio îndoială că membrii PSD nu pricep care sunt principiile unui stat de drept, ale unui stat european, şi cu atât mai puţin care este rolul opoziţiei în orice stat cu adevărat democratic. Prin astfel de manifestări, PSD este direct responsabil de accentuarea crizei economice şi de aruncarea României într-o criză instituţională şi politică ireversibilă.

După o perioadă de 20 de ani, apare în mod automat şi ideea de bilanţ: ce şi cât anume a putut înfăptui PSD din cele propuse? Foarte puţin, am putea spune, dacă e să ne uităm la evoluţia acestui partid şi la practicile folosite. Dorinţa de europenizare, de modernizare şi reformare a partidului prin schimbarea conducerii a devenit un laitmotiv fără concretizare reală. Profeţiile "Micului Titulescu" sunt şi ele manevrate din umbră, iar scopul este unul singur, şi anume acela de a câştiga capital electoral şi nicidecum de a contribui în mod real la scoaterea ţării noastre din criza economico-financiară.

Actuala situaţie a României este un excelent prilej pentru unii dintre marii lideri ai principalelor partide de opoziţie de a-şi da arama pe faţă, pozând în postura de lupi moralişti sau de mici Napoleoni revoluţionari, uitând în fapt realele probleme şi urmărindu-şi efectiv propriul interes electoral.

Dincolo de aceste gesturi de-a dreptul iresponsabile, ceea ce se transpune la nivel european şi nu numai este imaginea unei ţări care, deşi se află într-o profundă recesiune economică, are un Parlament ocupat mai degrabă cu jocurile de imagine ale Opoziţiei decât de măsurile necesare pentru redresarea economică.

Am convingerea că, prin politica practicată de Guvernul Boc, România va puncta în rândul ţărilor cu adevărat democratice şi europene, deoarece, până acum, nimeni nu a avut curajul să îşi sacrifice imaginea publică, personală şi mai mult de atât, cota electorală a partidului, toate acestea pentru binele şi interesul cetăţenilor şi nu al clientelei politice sau al grupurilor de interese. Politica transparentă şi responsabilă îşi va produce rezultatele pe termen lung, iar sacrificiile de acum îşi vor arăta rezultatele pozitive în anul următor. Poate aşa, se vor trezi şi membrii PSD când vor vedea că viaţa, timpul şi istoria trec pe lângă ei!

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Măsurile de austeritate propuse de Guvernul Boc - o dovadă de responsabilitate politică"

Măsurile de austeritate pe care Guvernul Boc le propune astăzi sunt o dovadă de responsabilitate politică. Chiar dacă sunt o povară considerabilă pe umerii populaţiei, măsurile economice adoptate reprezintă coerenţa unei viziuni de dezvoltare a României pe termen mediu şi lung, în actuala criză economică globală. Principala provocare în faţa economiei româneşti constă în reluarea creşterii economice sănătoase şi evitarea intrării într-o perioadă prelungită de stagnare. Pentru ca aceste realităţi să nu rămână la stadiul de promisiuni către populaţie, este nevoie de un proces activ de reducere a diferenţei dintre standardul de viaţă al românilor şi cel mediu din Uniunea Europeană.

A critica actualul Guvern pentru lipsă de viziune reprezintă din nou o intersectare a intereselor de partid cu cele personale, sau o incapacitate de înţelegere a situaţiei actuale prin care trece România, ca efect al crizei economice globale.

Măsurile de austeritate au menirea de a reinvesti în forţă acea prudenţă bugetară de care economia românească are imensă nevoie într-un astfel de context al recesiunii economice, fiind dependentă în acest moment de finanţare externă. Realitatea actuală este că cei 3,4 milioane de români activi în mediul privat asigură 70% din p.i.b. şi aduc 67% din totalul veniturilor bugetare, dar care au un salariu mediu brut de 1500 lei, faţă de media salariului brut din sectorul public de 2300 lei. Pe de altă parte, două treimi din cheltuielile bugetare sunt orientate spre salarii, pensii şi ajutoare sociale, ceea ce ne obligă să ne asumăm măsurile severe de austeritate. Se impune, de asemenea, modernizarea instituţiilor statului prin implementarea activă a reformelor structurale. România are un sector public care nu mai poate fi susţinut prin resursele actuale, de aceea întregul sistem public de educaţie, sănătate, pensii, asigurări sociale, trebuie complet reformat.

Prin aceste măsuri economice se încearcă reducerea deficitului bugetar de la 8,3 la 6,8 şi se echilibrează datoria publică la una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Un deficit bugetar de 8,3 trebuie finanţat, dar nimeni de pe piaţa internaţională nu finanţează un asemenea deficit. În sprijinul ideii că aceste măsuri sunt viabile şi trebuie asumate în mod direct de actuala guvernare, ca o politică a responsabilităţii, trebuie subliniat faptul că Executivul a admis luni patru amendamente ale parlamentarilor la proiectul de Lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi un amendament la proiectul de Lege privind unele măsuri în domeniul pensiilor. Aceasta arată că actualul pachet de politici publice iniţiate de Guvern nu reprezintă un "un genocid social", cum susţin unii politicieni, ci sunt măsuri foarte grele pentru populaţie, dar care sunt necesare acum, mai mult ca oricând. Faţă de măsurile Executivului, trebuie subliniat faptul că înainte de a se restructura politica de personal, era o măsură eficientă restructurarea bunurilor şi serviciilor din administraţiile locale. Pe partea de venituri la buget trebuia intervenit urgent pe veniturile la accize.

Trebuie să conştientizăm faptul că dacă moţiunea de cenzură va fi adoptată, tranşa de la FMI şi CE nu va mai fi acordată României, deficitul bugetar va ajunge la 10% din p.i.b., iar ţara noastră va intra în colaps financiar. De aceea, trebuie să susţinem măsurile de austeritate, chiar dacă ne afectează pe fiecare dintre noi şi familiile noastre în mod serios; acesta este preţul ieşirii din recesiune economică şi se cuvine a fi plătit de fiecare dintre noi.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Ziua de 13 iunie 1990 - O zi pe nedrept uitată"

Asociaţia "21 decembrie 1989" a comemorat duminică, 13 iunie, memoria eroilor anticomunişti ucişi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în iunie 1990. Marşul de aducere aminte, concertul aniversar şi lansarea cărţii lui Cristian Paţurcă - "Mi-e greu titlul de erou" - au avut menirea de a cinsti jertfa acelor oameni nevinovaţi care au căzut victime infernului creat de mineriadele din iunie 1990. Dar dincolo de comemorare, evenimentul a punctat din nou nevoia de a plăti preţul aflării adevărului şi astfel să găsim o dată pentru totdeauna calea spre reconciliere.

Consider că ziua de 13 iunie 1990 şi zilele care au urmat, până în 15 iunie 1990, sunt zile uitate pe nedrept. Aceste zile reprezintă, de fapt, un anti - model tulburător de guvernare prin violenţă, sânge, ură nesfârşită împotriva aproapelui, toate aceste atrocităţi întâmplându-se sub anonimatul gloatelor şi sub pretenţia unei false lupte pentru democraţie. Post-comunismul ar fi trebuit să însemne o întoarcere la civilizaţie, bun simţ şi civilitate. În România anilor `90, secera comunistă căuta să răpună pe oricine îndrăznea să fie critic sau naiv în credinţa că trăieşte de acum libertatea... Principalele ţinte erau, în acele zile odioase, organizaţiile societăţii civile, partidele democratice şi intelectualii critici (se scandau lozinci suburbane, erau calomniaţi în chip imund Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Gabriel Liiceanu, Octavian Paler).

Astăzi, la douăzeci de ani de la acele evenimente care au instaurat teroarea în capitala României, constat cu tristeţe că nici chiar mass-media nu mai este interesată de cinstirea eroilor anticomunişti sau de condamnarea morală a autorilor acelei represiuni. Totul este trecut cu vederea, într-o stare de orbire generalizată, în care crâmpeie de istorie sunt îngropate de pretenţiile prezentului. Familiile victimelor din 13-15 iunie 1990 rămân, în continuare, în afara vreunei legi cu caracter reparatoriu, neavând dreptul de a face recurs la memoria celor care le-au fost aproape şi care au căzut pradă urii dezlănţuite.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, trebuie să regândim cadrul legislativ, în sensul ocrotirii şi susţinerii familiilor victimelor mineriadelor din iunie 1990 ca o datorie de onoare faţă de memoria eroilor anticomunişti care au căzut sub secera violenţei politice.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"O nouă şansă pentru România"

Măsurile de austeritate pe care guvernarea PDL doreşte să le impună condamnă la sărăcie milioane de români şi încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, care constituie valoarea supremă a unui stat democratic.

Accentuarea polarizării sociale şi dispreţul faţă de cetăţeni nu reprezintă măsuri anticriză. Jaful din buzunarul românilor nu poate deveni politică de stat.

Nu putem lua decizii împotriva cetăţenilor, aşa cum nicio putere nu poate guverna împotriva oamenilor!

În acest moment, românii sunt ameninţaţi şi învrăjbiţi unii împotriva altora. Oamenii nu mai au încredere în acest guvern iresponsabil. Fără solidaritate şi încredere, orice demers este sortit eşecului.

Guvernanţii recunosc cu seninătate că au minţit pentru a-şi păstra puterea. Minciunile pe care Traian Băsescu le-a spus despre starea economică a ţării i-au salvat al doilea mandat la Cotroceni, cu preţul aruncării ţării în cea mai gravă recesiune din ultimele decenii.

"Cancerul bugetar" nu se află în pensiile celor care au muncit şi au construit această ţară, ci în robinetele cu bani publici deschise pentru clientela portocalie.

Măsurile genocidului social demonstrează incompetenţa actualului Guvern şi conţin un model de subdezvoltare cronică, departe de aspiraţiile noastre europene. Nu avem nicio strategie, niciun proiect de dezvoltare. Suntem singura ţară din Europa care nu are niciun fel de măsuri anticriză. Suntem singura ţară care taie din pensii. România este considerată, pe bună dreptate, ţara cu cea mai mare corupţie la nivel înalt. Suntem ţara cu cele mai mari probleme pe evaziune fiscală şi pe contrabandă.

Criza ne obligă să căutăm noi modele economice şi sociale. Există soluţii pentru repornirea economiei, care să ofere locuri de muncă stabile, decent şi corect recompensate. Sunt soluţii pe care le propune PSD, care înseamnă impozitare diferenţiată şi scăderea cheltuielilor bugetare de la bunuri şi servicii. Sunt soluţii propuse de liberali, idei şi strategii conturate de experţi, de specialişti.

Academia Română a publicat, zilele trecute, rezultatele unei cercetări realizate de Institutul privind Calitatea Vieţii, care se numeşte "După 20 de ani: opţiuni pentru România". Acest studiu desfiinţează teza "statului obez", lansată de Traian Băsescu şi PDL. Statul român cheltuieşte pentru domeniul social proporţia cea mai mică, nu numai în raport cu p.i.b., dar şi ca pondere în buget: 36,5% faţă de 55,9% media Uniunii Europene. Statul român este sever subfinanţat. Cu toate acestea, actualul guvern vrea să echilibreze bugetul prin tăieri masive în zona socială. Tăiem salarii în educaţie, sănătate şi asistenţă socială, tăiem pensii şi alte beneficii sociale ale unor categorii defavorizate.

Dacă aceste măsuri propuse de domnul Băsescu şi aplicate de domnul Boc vor fi puse în practică, nu vom rezolva problemele economiei româneşti. Peste şase luni ne vom afla în aceeaşi situaţie gravă. Vor fi mărite taxe, impozite. Anularea subvenţiei pentru încălzire va genera o creştere a preţului la factura de căldură şi apă caldă cu 200-300%. Situaţia va fi dramatică pentru populaţie. Este limpede pentru toată lumea că Guvernul PDL acţionează tot împotriva celor care o duc greu. Potrivit ultimelor sondaje, peste 80% dintre cetăţeni consideră că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar vinovaţii sunt Traian Băsescu, Emil Boc şi Guvernul PDL.

Îmi exprim speranţa că aţi avut răbdarea, curiozitatea şi bunăvoinţa de a citi textul Moţiunii de cenzură intitulate "Opriţi genocidul social!", care a fost iniţiată de 120 de deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Alianţei PSD+PC din Camera Deputaţilor şi Senat.

Sper, de asemenea, că vă aduceţi aminte ce aţi promis cetăţenilor în campania electorală şi veţi vota aşa cum vă dictează conştiinţa. Această moţiune de cenzură este singura şansă pe care o au milioane de pensionari şi de salariaţi pentru a nu se afunda în sărăcie!

Fiecare dintre noi este responsabil, în primul rând, în faţa cetăţenilor. Indiferent de partidul din care facem parte, suntem în slujba oamenilor care ne-au votat şi ne-au trimis aici, în Parlament, pentru a le reprezenta interesele.

Astăzi, fiecare alegător va vedea cum votează parlamentarul lui. Aveţi doar două opţiuni: sunteţi împotriva cetăţenilor sau alături de cetăţenii României.

Domnul Constantin Chirilă:

"Guvernul îşi asumă măsuri şi opoziţia moţiuni"

Cum aş putea să apreciez seriozitatea celor care au întocmit acest document, respectiv moţiunea de cenzură ,,Opriţi genocidul social"? Este doar un exerciţiu retoric şi atât de şubred faţă de contactul cu realitatea dură în care ne aflăm astăzi.

Criza pe care o traversăm în prezent, deşi pornită din exterior, este amplificată de o profundă criză structurală internă, care a mocnit în trecutul nostru, în sistemul economic şi administrativ, în sistemele publice de salarizare şi în sistemele publice de pensii şi toate acestea la un loc îşi arată acum adevărata faţă, ele fiind fie neglijate, fie perpetuate de-a lungul timpului de toate partidele aflate la guvernare. Şi dumneavoastră, stimaţi parlamentari ai opoziţiei, sunteţi responsabili pentru criza pe care o parcurgem astăzi. A pune totul în seama actualei guvernări este o dovadă de rea intenţie şi populism fără margini. Ne putem acuza reciproc pentru toate relele şi toate neajunsurile din ţara asta, pentru toate contractele de achiziţie publică şi pentru toate privatizările derulate de-a lungul timpului. Suntem unde suntem pentru că am perpetuat şi am neglijat defecţiunile din sistem. Dar nu se mai poate aşa.

Această moţiune de cenzură este dovada infamiei pentru că într-o perioadă în care cu toţii trebuie să dăm dovadă de solidaritate şi înţelegere pentru a crea premisele unei posibile reveniri, dumneavoastră, parlamentarii opoziţiei, incitaţi oamenii la ură şi dezbinare.

România a intrat complet dezarmată în criza economică, cu un deficit bugetar record, cu un deficit record al balanţei de plăţi şi fără resurse pentru a susţine investiţiile în infrastructură, astfel încât investiţiile publice să stimuleze economia. Românii au fost minţiţi în 2007 şi 2008, când li s-a creat iluzia că pensiile şi salariile pot creşte fără limită, neţinând cont de realităţile economice în care ne aflăm. Dezmăţul pe bani publici s-a realizat cu complicitatea dumneavoastră, cei care aţi luat măsuri contrare interesului naţional.

Deşi nu aţi arătat vreo soluţie cu adevărat viabilă pentru ieşirea din criză, condamnaţi actualul guvern că vrea să ia măsurile ce ne menţin pe linia de plutire. Toată şarada de acuze şi epitete pe care aţi prezentat-o în textul moţiunii de cenzură vi se potriveşte înzecit: demagogie, populism, lipsa unui program anticriză şi minciună. De toate acestea sunteţi vinovaţi. A venit timpul în ceasul al doisprezecelea, că aşa e la români, să îndreptăm lucrurile. Iar guvernul Boc, fără să-i facă plăcere, trebuie să adopte măsuri nepopulare pe timp de criză, dar necesare, pentru ca lucrurile să intre pe un făgaş normal şi să nu punem în pericol posibilităţile de dezvoltare viitoare. Prin atitudinea pe care o insuflaţi oamenilor, nu faceţi decât să aruncaţi ţara în haos.

Din păcate pentru dumneavoastră, însă, românii au ştiut întotdeauna să fie solidari în momentele grele şi nu s-au lăsat manipulaţi nici de oamenii politici, nici de mass-media şi nici de liderii de sindicat. Revolta populară pe care aţi încercat să o generaţi prin sindicatele şi mass-media aservite a eşuat. Aţi ajuns să vă acuzaţi propriul electorat de laşitate, dar laşitatea o arătaţi dumneavoastră pentru că vreţi să vă ascundeţi propriile greşeli din guvernări trecute, prin acuzaţii nefondate, prin dezinformări şi ţinte secundare.

Reducerea salariilor şi pensiilor este, din păcate, una din puţinele soluţii viabile pentru a nu amplifica mai mult dezechilibrele din economie în acest moment. Nu este vorba de vreo limitare a drepturilor cetăţeneşti pentru că vorbim de o reducere temporară. Orice altă variantă mai puţin radicală ar fi agravat criza şi mai mult şi ne-ar fi aruncat într-un puseu inflaţionist dezastruos. Probabil că dumneavoastră aţi prefera să retrăim coşmarul hiperinflaţiei din anii '90. Uitaţi că inflaţia excesivă ar afecta nu numai bugetarii şi pensionarii, ci întreaga populaţie şi într-o măsură mult mai mare, care ar afecta şi posibilităţile de dezvoltare ulterioare. Asanarea datoriilor prin devalorizarea monedei naţionale sau prin creşterea fiscalităţii la asta ar fi condus.

Măsurile noastre pleacă de la constatarea unei situaţii clare pe plan internaţional. Nu putem să ne facem că nu vedem ce se întâmplă în Grecia, Spania şi Portugalia. Franţa a luat măsuri, încă din anul 2008, reducând numărul de bugetari cu aproximativ 100.000. Anglia face reduceri de buget până în anul 2016. Toată Europa este în criză şi aşa este şi România. Cum credeţi că 3 milioane de oameni în sectorul privat care plătesc impozite pot susţine salariile celor 1,5 milioane de oameni din sectorul bugetar, pensiile, alocaţiile de copii şi alte beneficii sociale?

Se prea poate ca economia socială de piaţă, modelul pe care Europa îl urmează de 70 de ani, să fi ajuns la fundul sacului şi inevitabil este necesară o ajustare, pentru a pleca de la o bază economică mai sănătoasă. Guvernul nu fuge de responsabilitatea de a oferi bunăstare cetăţenilor, ci încearcă să responsabilizeze cetăţenii să consume atât cât permite situaţia economică actuală. Susţineţi în textul moţiunii că economia se bazează în proporţie de 60% pe consum, dar o susţineţi ca pe un fapt pozitiv, care ar trebui protejat sau susţinut prin politici economice. Dezechilibrele din economie ne spun însă că nu mai putem continua astfel. Chiar cu riscul de a cunoaşte o scădere economică pentru al doilea an consecutiv, trebuie limitat consumul pe datorie.

Aţi mai afirmat, stimaţi colegi, în moţiunea pe care aţi depus-o că scăderea salariilor pentru bugetari va duce la scăderea calităţii serviciilor prestate de aceştia. Aş vrea să întreb: creşterea cu aproape 50% a numărului bugetarilor şi în special creşterea numărului funcţionarilor, a dus oare la o creştere similară a calităţii serviciilor prestate de instituţiile statului? Dar creşterea cu 150% a salariilor bugetarilor în ultimii ani a dus oare la o creştere cu 150% a calităţii serviciilor prestate? Răspunsul îl ştiţi şi dumneavoastră.

Actualul guvern a fost învestit pentru a adopta politici economice într-o perioadă de criză. Dacă soluţia aleasă va da rezultate şi costurile economice şi sociale ale ieşirii din criză vor fi minime, atunci va fi meritul guvernului actual, chiar cu riscul de a fi sancţionat de electorat pentru nepopularitatea măsurilor adoptate. Dacă, în schimb, va da greş, atunci cu siguranţă va plăti electoral. Drept urmare, nu se poate vorbi de demagogie şi populism.

Cine stabileşte care este soluţia corectă? Cu siguranţă, Guvernul. De ce? Pentru că el are informaţiile, pârghiile şi instrumentele necesare pentru a lua decizii. Nu poate fi afirmat acum ce este corect şi ce nu, ci abia după ce măsurile luate îşi vor fi făcut efectul. De aceea, Guvernul trebuie lăsat să-şi facă treaba, fără a amplifica presiunea socială.

Criza actuală va produce indubitabil schimbări majore care ar fi putut fi evitate sau poate că nu. Şi mai degrabă, nu. O mai ţineam aşa încă vreo doi ani. Dar la ce ne ajută? Vorbim de un buget nesănătos, de un sistem nesănătos care este pe cale să explodeze. Pe drept cuvânt, sunt necesare măsuri active, care să stimuleze creşterea economică. Este bine ştiut că acestea nu pot da rezultate într-un timp atât de scurt. Şi, din păcate, timpul este principalul duşman al nostru. Va trebui să încurajăm antreprenoriatul, cooperaţia şi micii întreprinzători mai mult decât am făcut-o până acum.

Şi iată că schimbările sunt inerente nu numai la noi. Europa se schimbă, iar semnalele schimbării au fost date. Dacă am privi puţin lucrurile la rece şi nu ne-am lăsa înflăcăraţi de ură şi avânt revoluţionar, ar trebui să ne aplecăm privirea asupra actualei strategii a Uniunii Europene pentru următorii 10 ani. Şi acolo, stimaţi colegi, sunt semnalele schimbării! Acolo trebuie să ne regăsim şi noi, ca stat dezvoltat, având o economie sustenabilă şi trainică, să promovăm educaţia şi viaţa sănătoase, cunoaşterea şi inovarea. Trebuie să învăţăm de la alţii ce au făcut bine, dar să ne concentrăm atenţia asupra lucrurilor pozitive şi să avansăm încet, dar sigur, prin puterile noastre, în limita posibilităţilor şi a resurselor de care dispunem, cu mai puţine împrumuturi şi cu mai multă înţelepciune. O creştere economică mai mică, dar bazată pe producţie şi exporturi este mult mai sănătoasă decât un avânt uriaş, dar nesustenabil, bazat pe consum.

Prea mult timp am fost educaţi că statul este cel care trebuie să aibă grijă de cetăţean, să-i creeze bunăstare şi iată că statul social eşuează încet-încet planului său magistral. Aveţi dreptate, contractul social trebuie schimbat. Un proverb chinezesc spune că "Decât să-i dai omului peşte să nu moară de foame, mai bine îl înveţi să pescuiască!". Criza aceasta poate constitui un prilej de a reaşeza societatea pe baze mai sănătoase. Niciodată o reformă nu se poate face fără costuri, fie ele economice sau sociale. Cu toţii ne dorim ca aceste costuri să fie minime şi să fie afectaţi cât mai puţini oameni, dacă s-ar putea chiar deloc.

Este însă momentul să strângem rândurile, să lăsăm vrajba şi măcinarea ce ţin de orgolii politice sau ideologii mai mult sau mai puţin productive şi să punem bazele noii economii.

Domnul Constantin Chirilă:

"Abordarea politicilor de dezvoltare pentru sectorul agricol"

Abordarea politicilor pentru agricultură trebuie axată pe condiţiile şi particularităţile specifice fiecărui sector, a specificaţiei geografice şi administrării teritoriale, şi anume: relief, grad de urbanizare, nivelul socio-economic, nivelul de mărime şi dispersie a proprietăţii, cadrul legislativ şi de susţinere financiară etc.

De aceea, obiectivele şi strategiile de dezvoltare vor avea în vedere următoarele aspecte:

• asigurarea siguranţei alimentare a populaţiei prin creşterea volumului producţiei interne şi promovarea mărcii locale;
• extinderea segmentului de desfacere a produselor autohtone, tradiţionale şi bio, prin acordarea de asistenţă tehnică specifică, extinderea pieţelor ţărăneşti şi promovarea acestor categorii de producători cu prilejul târgurilor;
• îmbunătăţirea cadrului legislativ şi financiar pentru a asigura preluarea şi valorificarea producţiei agricole la nivel zonal, dar şi prin implicarea mai mare a administraţiei locale în asigurarea de spaţii de valorificare pentru micii producători;
• găsirea unor măsuri care să înlocuiască eliminarea unor subvenţii pe produs, inclusiv prin perfecţionarea cadrului de creditare agricolă;
• găsirea unor soluţii pentru a prelungi termenul de acordare a creditelor de investiţii şi producţie ca parte a mecanismului de cofinanţare, acţiune menită să asigure absorbţia fondurilor europene;
• realizarea sistemului instituţional pentru derularea creditului agricol, inclusiv prin capitalizarea unei bănci de stat. Măsura poate asigura astfel sprijin unor producători ce nu vor beneficia de subvenţia pe suprafaţă, în general unităţi specializate în creşterea păsărilor şi porcilor, care au realizat şi retehnologizări şi utilizări de fonduri europene;
• menţinerea cadrului legislativ şi financiar pentru procurarea de animale pentru popularea fermelor ce accesează fonduri europene;
• susţinerea financiară şi logistică a formelor asociative, profesionale, interprofesionale şi de valorificare şi implicarea acestora în mecanismele de control a producţiilor, registre genealogice, procurarea de animale de reproducţie;
• amplificarea cadrului de cooperare transfrontalieră, europeană şi internaţională prin sprijinirea parteneriatelor, proiectelor de colaborare dintre asociaţiile româneşti şi cele străine;
• îmbunătăţirea managementului instituţional şi al producţiei prin creşterea gradului de instruire a specialiştilor şi producătorilor agricoli. Ridicarea gradului de pregătire a producătorilor agricoli prin trecerea de la nivelul de bază (gen cursuri ANCA), la nivelul de 2-3 ani învăţământ profesional agricol similar unor ţări din Uniunea Europeană cu agricultură performantă (Franţa, Germania, Danemarca).

Aceste câteva obiective strategice trebuie să fie "crezul" de zi cu zi al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Domnul Teodor Atanasiu:

"România falimentară! Preşedintele unde a fost?"

De la "ne merge bine", "vom avea creştere economică la sfârşitul lui 2009", apoi la "începutul lui 2010", "am ieşit din criză", "avem bani de pensii şi salarii", "nu ne atingem de pensii şi salarii" şi până la constatarea adevărului dureros al prăpastiei imense în care a fost aruncată, de fapt, România, nu a fost decât un pas, pe care preşedintele Băsescu l-a răsucit brusc, forţat de decontul pe care trebuia să-l prezinte oficialilor FMI, fără să ne explice cum de şi-a schimbat dintr-o dată susţinerile anterioare.

România a intrat într-un vârtej fără precedent, în care toate relele posibile au luat amploare şi, din păcate, punctul maxim al acestui dezastru economic şi financiar încă nu a fost atins, iar preşedintele nu a făcut nimic ca "minunatele" guverne portocalii, pe care le-a girat, să-şi facă treaba şi lucrurile să nu degenereze în asemenea hal. Ni se spune că domnul Băsescu a avut un motiv întemeiat pentru a proceda astfel şi s-a făcut că nu vede ce se întâmplă, doar pentru că a fost în campanie ceva timp şi nu putea fi sinucigaş. Ne-a declarat chiar domnul ministru Berceanu că oricine ar fi procedat la fel şi că în campania electorală s-a minţit "prin omisiune" pentru a se ascunde faptul că mergeam spre prăpastie.

Ţara se duce de râpă, domnilor, şi noi trebuie să fim indulgenţi cu preşedintele, doar pentru că se vroia reales şi cu guvernanţi portocalii, doar pentru că aveau altă treabă, aceea de a pune umărul, toţi pentru unul, la realegerea conducătorului lor mult iubit?

O ştire de ultimă oră ne dă deja nişte fiori, pe care nu i-am mai încercat în ultimii 20 de ani: în clasamentul statelor cu cea mai mare probabilitate de intrare în faliment, România se clasează pe locul opt din zece, cu un CDS, indicatorul internaţional care reflectă marja de risc a unui stat, de aproape 4,1%, conform datelor CMA Data Vision.

De ce, domnule preşedinte, aţi lăsat România să ajungă în pragul falimentului şi nu aţi tras de mânecă guvernanţii, conform superstilului dumneavoastră de preşedinte jucător, când au făcut orice altceva, dar nu au luat nici măcar o măsură care să reducă cheltuielile publice, timp de un an şi jumătate? Cum puteţi, domnule preşedinte, să tăiaţi din pensii, un drept protejat de Constituţie, echivalent al dreptului de proprietate, de care nu are nimeni voie să se atingă, şi, în acelaşi timp, pe domnul Boc îl lăsaţi să îndestuleze, cu mare efervescenţă, buzunarele numeroasei clientele a partidului pe care-l păstoriţi de atâta amar de vreme?

Ţara moare în chinuri, iar dumneavoastră, domnule Băsescu, îi daţi o mână de ajutor să se stingă mai repede, smulgându-i şi ultima gură de oxigen şi, apoi, veniţi cu pretenţia de a fi considerat cel mai bun samaritean, cerându-i poporului să vă iubească necondiţionat şi să creadă că aţi făcut ce trebuia, doar pentru că dumneavoastră credeţi în eutanasiere şi noi, nu.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Proliferarea sărăciei"

Haiducul Guvern Boc, care s-a bătut îndelung cu pumnii în piept că face numai acte de caritate, că se gândeşte zi şi noapte la cei cu venituri reduse, în loc să taxeze bogăţia, să reducă cheltuielile administrative şi să crească colectările la buget, aşa cum i-a sugerat FMI, tot la buzunarul celui sărac atentează prin tăierea în bloc a pensiilor şi a salariilor.

Statul român cheltuieşte pentru domeniul social proporţia cea mai mică, nu numai în raport cu p.i.b., dar şi ca pondere din buget: 36,5% faţă de 55,9% media UE, arată un studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii, aflat sub egida Academiei Române.

Astfel, domnul Boc aplică, şi de această dată, exact măsurile inverse, tăind tot de la cei ale căror venituri sunt oricum precare şi, din acest motiv, calitatea vieţii de zi cu zi a acestora lasă de dorit. Dacă Domnul Boc ar fi redus cheltuielile publice din primele săptămâni de guvernare, încă de la sfârşitul anului 2008, aşa cum a procedat actualul guvern bulgar, România nu ar fi ajuns în stare de faliment şi veniturile salariaţilor şi ale pensionarilor ar fi fost astăzi cel mult îngheţate.

În schimb, domnul Boc îi constrânge acum pe cei mai săraci să suporte integral nota de plată a crizei, la care a contribuit masiv incompetenţa crasă şi nepăsarea excesivă a guvernanţilor din cabinetele dumnealui.

Cum aţi redus cheltuielile ministerelor pe care le conduceţi, domnule prim-ministru, dacă le lăsaţi în continuare să facă angajări şi să-şi crească cheltuielile nepermis de mult? Ministerele dumneavoastră nu au în vocabular cuvântul restructurare, ba, din contră, scot zilnic o mulţime de posturi la concurs şi înfiinţează tot felul de noi centre subordonate acestora.

Cum justificaţi, domnule Boc, faptul că, pe de o parte, le luaţi oamenilor orice posibilitate de supravieţuire prin aceste masive reduceri de venituri şi, pe de altă parte, subordonaţii dumneavoastră cheltuiesc tot ce prind prin vistierie? Şi asta se vede în cifre. De ce bugetul de bunuri si servicii care, în primele trei luni, era de 600 milioane lei, în aprilie a urcat la 1,12 miliarde lei?

Ce etalon de măsură aveţi pentru sărăcia pe care o proliferaţi prin aceste decizii, domnule prim-ministru?

Le-aţi vândut iluzii oamenilor, timp de un an şi jumătate, şi acum le cereţi să accepte să nu mai mănânce, pentru că domnul Băsescu îi consideră obezi!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Solidaritatea eternă a preşedintelui Băsescu cu minciuna şi populismul"

Faptul că preşedintele arătă acum cât de milă îi este de cetăţeni, donându-şi salariul într-un cont de solidaritate, după ce, în prealabil, a decis de unul singur să le jupoaie buzunarele, nu mai are nicio relevanţă pentru cei care vor avea parte de venituri salariale diminuate cu un sfert, pe termen nelimitat, sau pentru pensionarii, în bugetul cărora şi un leu contează, darămite 15% mai puţin.

Degeaba le mai plângeţi la căpătâi acum, domnule preşedinte, după ce mai întâi i-aţi ajutat să moară mai repede!

Cinismul dumneavoastră nu are limite, iar gestul de aşa-zisă solidaritate nu mai valorează niciun vot, după ce le-aţi smuls românilor cu milioanele de voturi, recitând la nesfârşit, în campanii, minciuni ucigătoare, pentru care nu mai vreţi să daţi socoteală acum.

Unde eraţi, domnule preşedinte, când cele patru guverne ale preferatului dumneavoastră pentru funcţia de premier, domnul Boc, nu a redus nicio cheltuială publică, ba chiar le-a înmulţit ca pe ciuperci, în fiecare lună?

De ce nu v-aţi manifestat solidaritatea cu poporul român şi atunci când aţi ştiut că România va ajunge în ruină şi dumneavoastră aţi stat impasibil lângă aceşti guvernanţi care îşi îndeasă tot banul public prin buzunarele hrăpăreţe şi nu mai lasă loc de investiţii reale, care să fi ajutat economia să iasă din impas?

Umblatul cu Loganul prin văzul lumii şi donarea unui salariu de preşedinte nu le vor reda românilor nici măcar speranţa că mâine le va fi mai bine. Nu salariul dumneavoastră sau al doamnei Udrea le va asigura pensionarilor pâinea cea de toate zilele şi nici tratamentele cu medicamentele de care au nevoie în fiecare zi!

Când aceşti miniştri aruncau cu sutele de milioane de euro pe tot felul de proiecte costisitoare, menite să îngraşe clientela dumneavoastră de partid, care a devenit obeză într-un timp relativ scurt, şi nu bunăstarea cetăţeanului de rând, domnule preşedinte, de ce nu aţi fost solidar cu poporul, cerându-le protejaţilor dumneavoastră să înceteze cu risipa care ne-a adus în faliment?

Dacă vroiaţi să fiţi solidar cu românii, domnule Băsescu, trebuia ca în fiecare zi, din cei şase ani pe care i-aţi consumat din mandate, să fi vegheat asupra bunului mers al ţării şi nu doar să jucaţi în picioare instituţiile esenţiale ale statului, Constituţia ţării şi politicienii de anumite culori.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Nu vă fie frică, votaţi moţiunea la vedere!"

Domnilor parlamentari constănţeni aparţinând Partidului Democrat Liberal şi minorităţii turco-tătare, fac un apel la domniile voastre ca, în ultimul ceas, să vă întoarceţi privirea şi mintea către electoratul dumneavoastră şi să votaţi marţi, 15 iunie, moţiunea de cenzură intitulată "Opriţi genocidul social!".

Nu vă fie frică, nu o să vă pierdeţi privilegiile acumulate în această guvernare. Moţiunea nu opreşte decât absurditatea legii şi nu cred că v-a schimba acest guvern inept. Aşa cum ştiţi, am mai încercat o dată şi tot Emil Boc a rămas prim-ministru. Nu cred că în PDL există un altul mai potrivit decât Emil Boc pentru a fi sluga preşedintelui Traian Băsescu în fruntea Guvernului. Şi, precum ştim cu toţii prea bine, preşedintele Băsescu nu va nominaliza niciodată un premier din partea Partidului Naţional Liberal.

De asemenea, vreau să vă reamintesc că abţinerea de la vot, chiar dacă este însoţită de fel de fel de declaraţii bombastice privind grija faţă de constănţeni, nu înseamnă altceva decât fuga de o responsabilitate asumată în momentul în care aţi candidat pentru a-i reprezenta în Parlament. Votul nostru, al parlamentarilor de Constanţa, trebuie să reprezinte interesul tuturor cetăţenilor, fie ei bugetari sau pensionari, şi în niciun caz incapacitatea celor aflaţi la guvernare de a gestiona ţara aflată în criză.

Ţin să vă avertizez că episodul de acum câteva zile de la Constanţa, când sindicaliştii au aruncat cu ouă în sediul PDL, se va repeta cu siguranţă în toamnă, atunci când va urma un nou val de reduceri. Şi atunci, domnule Banias, s-ar putea, ca pe lângă ouă, să fie aruncate în geamurile sediului PDL şi murături. Nu de alta, dar să nu vi se aplece.

De aceea, gândiţi-vă bine şi votaţi moţiunea. Aşa veţi da o şansă românilor de a ieşi din coşmarul în care am fost aruncaţi de Guvernul Boc şi, nu în ultimul rând, veţi da dovadă de un minim de responsabilitate politică.

Domnul Marin Almăjanu:

"Statul Băsescu-Boc"

Unde este oare respectarea principiilor de bază ale democraţiei, deziderat pentru care s-a făcut o revoluţie în ţara asta?

Dacă nici Constituţia ţării nu mai are vreo valoare, de aproape şase ani, şi nici instituţiile statului de drept nu sunt tratate cu respectul cuvenit de către cei mai înalţi demnitari ai statului român, preşedintele şi premierul, ce pretenţii mai putem avea de la cetăţean să aibă încredere în aceste instituţii şi să mai fie şi convins că acestea lucrează numai în beneficiul său?

Cum este posibil ca un întreg guvern să lipsească, atunci când în Parlamentul României, "organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării", după cum spune Constituţia, se citeşte o moţiune de cenzură de către un partid parlamentar din opoziţie, drept care-i este conferit acestuia, tot prin Legea fundamentală, o dată într-o sesiune parlamentară sau ori de câte ori guvernul îşi angajează răspunderea în Parlament?

Cum am putea numi acest comportament profund antidemocratic al unor guvernanţi care se prevalează de Constituţie atunci când mint şi greşesc în mod flagrant un timp îndelungat şi decid că trebuie să-i sacrifice pe cei mulţi, pentru că nu mai au alternativă? Aceştia le spulberă românilor orice şansă de a mai trăi decent apelând la un articol din Legea fundamentală, iar când cei din opoziţie îşi exercită drepturile democratice, stabilite prin aceeaşi lege, sfidarea devine singurul răspuns al aceloraşi guvernanţi.

Dacă nu toţi politicienii sunt de acord cu aberaţiile unui guvern care instituie nişte măsuri cumplite, fără precedent în România, luându-le astfel românilor aproape tot ce le-a mai rămas prin buzunare, doar pentru că ei, timp de un an şi jumătate, au benchetuit pe la toate hramurile posibile ca să adune voturi, au scris cu oile pe dealuri cuvinte înduioşătoare pentru inima prezidenţială, au portocalizat în întregime administraţia şi au dat iama în borcanul cu miere al contractelor de tot felul, pe bani publici, domnul Boc, premierul ultimelor patru guverne, nu le dă nicio importanţă celor care-l dezaprobă şi nu catadicseşte să vină să asculte şi ce are de spus opoziţia contra deciziilor sale dictate de la Cotroceni.

Şi atunci, vă întreb, domnilor, care preşedinte din această Europă şi-a mai permis să încalce Constituţia propriei ţări cu bună ştiinţă? Şi care a mai îndrăznit oare să o terfelească ori de câte ori are vreo tendinţă de chef dictatorial? De exemplu, atunci când un preşedinte nu recunoaşte o majoritate şi numeşte doar ce premier îi convine sau când le găseşte nod în papură unor miniştri şi inventează mape profesionale sau când îi demite pe unii, doar pentru că respiră alt aer decât cel indicat, deşi nu are aceste drepturi constituţionale, dar le invocă cu vehemenţă până îl crede tot poporul, iar când drepturile poporului, stipulate de această dată foarte clar de aceeaşi Constituţie, sunt călcate în picioare şi de guvernul pe care acesta îl susţine până în pânzele albe, şi de premierul său ascultător şi chiar de preşedinte, despre care stat de drept şi respectarea Legii fundamentale am mai putea vorbi?

Dacă un premier îşi poate permite să nu mai ţină cont în niciun fel nici de cetăţenii săi, nici de drepturile acestora, nici măcar de obligaţia de a veni în Parlament şi atunci când este criticat, nu doar când mai încropeşte un nou repertoriu de minciuni sau când taie şi spânzură de la popor, mă întreb cea mai rămas din democraţia câştigată acum 20 de ani şi la ce ne mai foloseşte o Constituţie pe care nu o respectă nici preşedintele, nici premierul în funcţie?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Minciuna, singura măsură a guvernelor PDL-iste!"

"România se află în cea mai dificilă situaţie de după cel de-al doilea război mondial", ne spune cu regret domnul ministru Blaga. Şi surpriză: recunoaşte şi dumnealui că a minţit, că a ştiut de situaţia dificilă în care intrase România încă din ianuarie 2009, că ar fi putut fi luate măsuri de austeritate încă de la acea dată, "însă nu s-a considerat necesar".

Este incredibil ceea ce se întâmplă în acest moment cu miniştrii PDL. Din ce în ce mai mulţi guvernanţi portocalii ies, de câteva săptămâni încoace, prin diverse emisiuni televizate, cu regretele la purtător şi cu minciunile recunoscute în prime-time, în speranţa că poporul se va înduioşa şi va aplica rapid celebrul proverb "O minciună recunoscută este pe jumătate iertată". Dar, domnilor, ar fi trebuit să luaţi în calcul faptul că acest minunat proverb îşi poate face efectele, câteodată, cel mult în cazul copiilor, care fac multe năzbâtii şi care, pe unele, încearcă să le "muşamalizeze" de frica certurilor sau pedepselor părinteşti. Despre dumneavoastră, pdl-iştii, bănuiam că sunteţi adulţi cu toţii şi, în acest caz, minciunile trebuie asumate dar, mai ales, decontate, domnule ministru. Regretele nu sunt suficiente pentru liniştea românilor şi acestea nu îi vor ajuta sub nicio formă să-şi înmulţească veniturile pe care le luaţi dumneavoastră cu forţa acum din buzunare.

A le spune acestora că vă pare rău că aţi minţit, deşi la o analiză succintă a programelor dumneavoastră de guvernare sau a apariţiilor publice s-ar putea constata foarte uşor că doar minciuna a existat în vocabularul PDL--ist, echivalează la această oră doar cu recunoaşterea cinismului şi a nepăsării fără margini de care v-aţi folosit timp de patru guvernări, fără să faceţi absolut nimic concret, astfel încât România să nu intre în colaps.

Anunţul dumneavoastră recent referitor la faptul că "România are nevoie de un nou acord cu FMI. Un nou acord cu FMI presupune şi un nou împrumut", ne pune în ingrata situaţie de a constata că minţiţi flagrant, în continuare, atât dumneavoastră, cât şi şefii dumneavoastră direcţi. Acest anunţ stupefiant s-ar putea traduce doar printr-un singur cuvânt: dezastru!

Aţi ascuns adevărul despre situaţia în care se află economia ţării, domnilor miniştri PDL-işti, doar până aţi trecut puntea alegerilor prezidenţiale şi acum veniţi să ne spuneţi că trebuie să mai îndatoraţi câteva generaţii de români, fără a da nicio socoteală, pentru că nu aţi fost în stare să puneţi în aplicare un real plan anticriză, ba chiar aţi anulat, imediat cum v-aţi instalat în funcţii, măsurile liberale legiferate deja. Şi acum vreţi să vă compensaţi la infinit cu alte sume uriaşe împrumutate, iresponsabilitatea şi incompetenţa?

De ce bulgarii nu au avut şi nu au nevoie de un acord cu FMI şi noi deja îl auzim invocat ca necesar pe al doilea, după numai un an? Ce aţi făcut cu banii românilor, domnilor miniştri, ce aţi făcut cu România?

Domnul Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Scatiii portocalii"

Vineri dimineaţă am fost contactată telefonic de către o doamnă medic din Colegiul 3 Prahova, care m-a rugat să urmăresc la televizor o discuţie... aprinsă între preşedinţii Colegiului Medicilor şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pe tema noilor prevederi legislative privind compensarea medicamentelor.

Nu am să mă refer, acum, la conţinutul proiectului de act normativ în discuţie, ci la atitudinea absolut impardonabilă a domnului Duţă, aşezat, politic, în fruntea CNAS înainte de a fi absolvit... cei şapte ani de acasă.

Fără pic de respect faţă de pensionarii şi bolnavii care, cu siguranţă, urmăreau cu sufletul la gură cum în loc de zero lei vor avea de plătit 2 milioane lunar pentru medicamente, dacă suferă de parkinson, sau 15 dacă au hepatită, sau 10 dacă au poliartrită, cum, dacă se numără printre cei 5 milioane de pacienţi care se tratează de boli cardiovasculare, vor plăti medicamentele şi de şapte ori mai mult decât plătesc acum, domnul mare şef peste contribuţiile românilor la bugetul CNAS făcea, după propriile-i spuse... "glume". Extrem de proaste precizez eu.

Una dintre acestea: "Mă bucur că domnul Astărăstoaie, care e legist şi nu a prescris în viaţa luimedicamente, vorbeşte despre medicamente proaste (...)". (Pentru cine nu ştie, mă simt obligată să menţionez că domnul doctor Astărăstoaie este preşedintele Colegiului Medicilor.)

Stimaţi colegi, nu vi se pare că unşii din arcul guvernamental sunt contaminaţi de obrăznicie şi impertinenţă? Altminteri cum şi-ar permite să facă glume când în discuţie se află sănătatea şi poate chiar viaţa celor din ale căror taxe şi impozite se îmbuibă?

Altminteri cum şi-ar permite să intre cu bocancii în casele aceloraşi români şi să îi controleze poliţieneşte dacă sunt sau nu bolnavi? Şi cum şi-ar permite, prin aceleaşi metode, să îi verifice, cu normă de 2000 de dosare pe lună, dacă sunt pensionaţi pe caz de boală reală sau şi-au aranjat pensia?

În permanentă lipsă de ştiinţă şi imaginaţie, guvernul se agaţă, cu disperare, de efecte, fără a se încumeta să umble la cauze.

Dacă astăzi veţi vota împotriva moţiunii, ţineţi minte că veţi vota, indirect, şi pentru toţi arendaşii, pentru toţi "tănase scatiii" portocalii.

Dacă asta vreţi, vă doresc... succesuri!

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Cetăţenii municipiului Baia Mare sunt chemaţi la referendum împotriva cianurii"

În câteva rânduri am vorbit în faţa dumneavoastră despre poluarea la care sunt supuşi, de mulţi ani, cei peste 140 000 de locuitori ai municipiului Baia Mare. V-am vorbit despre poluarea cu plumb, dar şi despre poluarea cu cianură, pe teritoriul oraşului funcţionând doi agenţi poluatori: S.C. Romplumb şi S.C. Romaltyn. După atâţia ani în care poluarea a afectat nu numai sănătatea oamenilor, ci şi pe cea a apelor, solului şi aerului, după o bătălie susţinută pe plan local, împreună cu un grup de consilieri responsabili am iniţiat un proiect de hotărâre privind interzicerea utilizării tehnologiilor bazate pe cianură, dar şi a tehnologiilor de extracţie a plumbului din deşeuri şi concentratele miniere pe raza municipiului Baia Mare.

La mai bine de 10 ani de la accidentul ecologic de la S.C. Aurul S.A., băimărenii sunt chemaţi, în 1 august 2010, să spună NU poluării cu cianură şi metale grele şi DA pentru sănătatea lor şi a mediului înconjurător. Acest demers social şi politic, o premieră pentru municipiul Baia Mare, a fost agreat de forţele politice reprezentate în Consiliul Local, care au semnat, în 11 iunie 2010, un Memorandum de susţinere a Referendumului împotriva utilizării tehnologiilor pe bază de cianură şi a tehnologiilor de extracţie a plumbului din deşeuri şi concentrate miniere pe raza municipiului Baia Mare.

Dacă Parlamentul României a întârziat nepermis de mult votarea Legii privind interzicerea utilizării cianurii, cetăţenii, prin voinţa lor, sunt chemaţi să decidă asupra sănătăţii lor, atâţia ani supusă poluării cu cianură şi cu metale grele. Cu atât mai mult cu cât instituţiile abilitate să lupte împotriva poluării exercită presiuni în favoarea poluatorilor. Exemplul cel mai recent îl reprezintă adresa Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului către Prefectura Maramureş, adresă semnată de domnul Iosif Nagy, prin care se cere Prefecturii să dispună toate măsurile necesare emiterii autorizaţiei de construcţie în vederea realizării instalaţiei de reţinere a dioxidului de sulf, la Romplumb, şi a staţiei de epurare a apelor evacuate din iazul Aurul, la Romaltyn. Şi să atace în contencios administrativ hotărârile Consiliului Local al municipiului Baia Mare, prin care se interzice orice fel de construcţie până la aprobarea Planului urbanistic zonal. Adică să dea undă verde prelucrării minereurilor prin procesul de cianurare şi continuarea poluării cu metale grele.

În timp ce adresa mai precizează că, în cazul în care cele două societăţi nu îşi vor putea realiza instalaţiile respective până la finalul anului 2010, vor fi încălcate prevederile Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, iar responsabilitatea va cădea integral pe umerii Consiliului Local şi Instituţiei Prefectului, se ignoră Rezoluţia Parlamentului European de interzicere a utilizării cianurii, dar şi dorinţa cetăţenilor oraşului, care nu mai vor să trăiască sub spectrul plumbului şi cianurii.

Din fericire pentru băimăreni, reprezentanţii Guvernului în teritoriu, la controlul de legalitate a hotărârilor de Consiliu Local, au decis că acestea sunt legale, iar oportunitatea demarării unor lucrări de investiţii de conformare în zona Romplumb şi Romaltyn este atributul exclusiv al Consiliului Local al municipiului Baia Mare şi nu al unei agenţii care, în loc să militeze pentru diminuarea poluării, devine purtătorul de mesaj al agenţilor economici poluatori.

Dincolo de prezumtivele avantaje economice, cei care au dat girul unor proiecte precum "Aurul" sau "Roşia Montană" ar trebui să se gândească şi la sănătatea românilor. Băimărenii au hotărât să lupte ei pentru un mediu mai curat, în care să trăiască şi să-şi crească copiii. O vor face în 1 august 2010.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Şantaj cu iz de Dâmboviţa la Bruxelles"

Atitudinea PDL din ultima vreme ne demonstrează că, într-adevăr, politica poate fi uneori asemenea celei mai vechi meserii din lume.

Menţinerea actualului executiv şi, implicit, a influenţei generate de putere, i-a făcut pe mai marii PDL să cedeze (iarăşi!) şantajului UDMR. Astfel, dacă în urmă cu câteva săptămâni, deputaţii PDL au votat în favoarea unui vechi deziderat al colegilor de guvernare şi au legiferat predarea în limba maghiară a Istoriei şi Geografiei României, acum şantajul ridicat la rang de politică de partid a UDMR a ajuns până la Bruxelles. Aşa că a fost rândul europarlamentarilor democrat-liberali să dea o gură de oxigen coaliţiei de guvernare de la Bucureşti. Cei 11 eurodeputaţi ai PDL au anunţat că, alături de cei trei reprezentanţi ai UDMR în Parlamentul European, susţin candidatura lui Laszlo Tokes pentru funcţia de vicepreşedinte al acestui for.

Gurile rele spun că unora dintre reprezentanţii PDL în legislativul european le-a căzut cam greu ordinul venit de la Bucureşti, ei având o altă preferinţă. Şi era firesc să aibă altă opţiune, atunci când în banca de lângă ei stă, cuminte şi supusă, însăşi odrasla lui Zeus, la a cărei alegere au muncit din greu. Şi după atâta muncă, orice om îşi aşteaptă răsplata, un post într-un minister, la o agenţie sau o ambasadă pentru rubedeniile rămase acasă.

Dar când interesul de partid o cere, se vede treaba că orice poate fi sacrificat, chiar dacă numele celui sacrificat deschide toate uşile din România. Şi ca supremă ironie, sacrificatul de serviciu din PDL a fost tocmai fiica preşedintelui, care s-a simţit obligată să-l felicite (în engleză, că poate în română nu se înţeleg!) pe proaspătul candidat la funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European.

Mi se pare firesc faptul că PNL a decis să nu sprijine această candidatură, pentru că istoria nu-i permite să voteze un om care se străduieşte, neobosit, să calce în picioare ceea ce părinţii liberalismului din România au făurit: România Mare. Liberalii nu pot respecta un om care nu poate recunoaşte realităţi consfinţite în tratate încă de acum 90 de ani. Dacă eurodeputaţii PDL au cedat şantajului, sunt convins că ceilalţi reprezentanţi ai României în Parlamentul European nu pot să-şi dea votul unui om pentru care principala sarcină la Bruxelles este hulirea ţării pe care o reprezintă.

Domnul George Ionescu:

"8 iunie - Ziua Oceanului Planetar"

Săptămâna trecută a fost sărbătorită Ziua Oceanul Planetar, zi stabilită la 8 iunie 1992, la "Summit-ul Pământului" de la Rio de Janeiro, Brazilia. În 2009, Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat oficial data de 8 iunie ca Ziua Mondială a Oceanelor.

Această zi are rolul de a reaminti importanţa pe care o are oceanul în viaţa noastră, a tuturor, şi, odată cu aceasta, ne aminteşte că cea mai importantă resursă a planetei, oceanul, este pe cale să-şi piardă întreaga floră şi faună din cauza poluării. Resursele naturale ale Oceanului Planetar sunt bogate şi diverse, dar nu inepuizabile. Acesta oferă industriei numeroase resurse biologice şi energetice, conţinând o imensă diversitate de minerale marine formate în urma diferitelor procese geologice.

Prin Ziua Oceanului Planetar se omagiază, în fiecare an, beneficiile pe care oceanul le oferă economiei mondiale, pescuitul şi navigaţia, dar, totodată, este amintit şi efectul nociv pe care poluarea îl are asupra apelor: dispariţia a zeci de specii de animale şi plante acvatice.

Potrivit studiilor publicate în cotidianul "The Times", schimbarea climatică, pescuitul şi poluarea sunt factorii principali care au dus la degradarea a mai mult de jumătate din oceanele şi mările lumii. "Nu mai putem lua separat pescuitul sau poluarea ca efecte separate, deoarece ele se cumulează şi creează pagube uriaşe. Singurul mesaj pe care îl putem transmite e că oamenii trebuie să conserve habitatele din mai multe zone ale globului", a declarat Andrew Rosenberg, un cercetător implicat în proiect. Cercetătorii spun că există un risc uriaş al degradării accentuate a ecosistemelor din oceane.

Cu ajutorul radarului şi al sateliţilor, cercetătorii de la Woods Hole Oceanographic Institute (WHOI) au oferit un rezultat mult mai precis asupra mărimii oceanului planetar, cifra fiind de 1332 de miliarde de kilometri cubi. Într-un raport publicat în 2007, experţii Grupului Interguvernamental de Experţi în Evoluţia Climei (GIEC), organizaţie din cadrul ONU, au prezis o creştere a nivelului oceanului planetar de 18 - 59 centimetri, ce ar putea ajunge chiar la 76 centimetri, dacă se ţine cont de topirea gheţarilor, conform unor modele de previziune ce au luat în calcul o creştere medie a temperaturilor de 1,1 - 6,4 grade Celsius până în anul 2100.

Fie că locuiesc pe malul apelor sau nu, oamenii au putut participa la orice eveniment care are scopul de a promova conştientizarea rolului important pe care îl au oceanele în viaţa noastră, îngrijirea acestora, dar şi modalitatea în care efectele negative asupra oceanelor pot fi reduse sau chiar stopate.

Ziua Oceanului Planetar a constituit un bun prilej pentru organizarea unor activităţi diferite, cum ar fi curăţarea plajelor, concursuri şi festivaluri pe teme variate, dar şi alte festivităţi, care au contribuit la conştientizarea faptului că viaţa organismelor vii depinde enorm de ocean.

Primul cercetător care a tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte Oceanul Planetar a fost Jacques Yves Cousteau. "Capitanul Planet", cum a fost numit de presǎ, a înfiinţat în 1974 "Societatea Cousteau" în SUA şi Fundaţia cu acelaşi nume, în Franţa, tocmai în ideea de a promova valorile ecologice şi economice ale apei, fiind în acelaşi timp şi un strigăt de ajutor în salvarea planetei. J. Y. Cousteau a promovat prin zeci de filme, cărţi şi studii publicate importanţa pe care oceanul o are pentru viaţa şi viitorul omenirii.

Oamenii trebuie să conserve habitatele din mai multe zone ale globului.

Aşa cum spunea Jacques Yves Cousteau, "Oceanul înseamnă viaţă", iar viaţa trebuie preţuită.

Merităm un ocean mai curat.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Măsurile guvernamentale privind reglementarea comisionului de rambursare anticipată"

Doresc să punctez una dintre măsurile reglementate, miercuri, de Guvernul României, prin ordonanţă de urgenţă, care va avea drept rezultat scoaterea din impas a multor cetăţeni de bună-credinţă care au sau vor avea dificultăţi în a-şi plăti datoriile la bănci.

Este vorba, în principal, despre limitarea sau, după, caz, eliminarea comisionului de rambursare anticipată pentru toate creditele persoanelor fizice, indiferent dacă sunt garantate imobiliar sau nu, dacă urmează a fi acordate, sau sunt deja în derulare.

Textul ordonanţei, rezultat al colaborării cu specialiştii din cadrul Consiliului Concurenţei şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, rezolvă cel puţin trei probleme care creează dificultăţi în relaţia client-bancă: lipsa de informare a cetăţeanului, costul final mare al refinanţării unui credit, care, din motive obiective, nu mai poate fi achitat şi, mai ales, temperarea avalanşei de executări silite, previzibilă în actualul context economic.

În aceste condiţii, nu pot decât să salut iniţiativa Guvernului şi să îi solicit ca, în paralel cu astfel de măsuri, menite să repare o situaţie de fapt, să adopte, cât mai rapid, şi altele, necesare relansării economiei pe baze sănătoase.

Domnul Mircea Marin:

"Europa cu picioare de lut?"

Din fericire pentru istorie, dar din păcate pentru noi, trăim vremuri interesante... În prosperitate toată lumea se grăbeşte să uite diferenţele şi să pozeze în unitate, dar în perioadele de criză toată lumea se grăbeşte la fel de tare să-şi amintească şi cele mai mici lucruri care ne despart. Şi ne despart destule... Încotro, Europa?

Această situaţie complicată din punct de vedere economic reprezintă o formidabilă ocazie istorică pentru ca Uniunea Europeană, construcţie politică începută la sfârşitul celui de al II-lea război mondial, să se nască cu adevărat sau să rămână doar pe hârtiile birocraţilor de la Bruxelles şi Strasbourg.

Democraţia anglo-saxonă, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, este în aceeaşi situaţie, ori se schimbă ori este obligată să se schimbe. Aceasta a mai trecut prin perioade delicate şi le-a depăşit în cele din urmă... dar cu ce preţ? Cu preţul a două războaie mondiale, unul foarte fierbinte (1939-1945) şi altul foarte rece (1945-1990).

În aceste epoci de "reaşezare" istorică pot fi crezute voci mincinoase şi periculoase, dar care par providenţiale. Să sperăm că situaţia nu se va degrada atât de tare încât să apară din nou tonuri naţionaliste, izolaţioniste şi chiar antisemite. În faţa necunoscutului, unii oameni sunt dispuşi să asculte şi, mai grav, să dea crezare unor voci care cântă şi fals şi după ureche.

Cel mai mare duşman al libertăţii rămâne în astfel de momente şomajul şi scăderea nivelului de trai. Viaţa se poate întoarce la nevoile sale de bază, la nevoia de supravieţuire şi atunci valorile şi principiile democratice pot cădea pe planul doi. Partidele politice "clasice" trec şi ele printr-o criză de credibilitate şi au un mesaj confuz. În acelaşi timp, forţe politice oportuniste se pot coagula şi pot aduna un solid capital electoral influenţând viaţa politică. De obicei, aceste forţe sunt nu numai nedemocratice, ci şi antidemocratice. Aşa s-a întâmplat în timpul crizei din 1929-1933 cu partidul Naţional Socialist condus de Hitler în Germania sau, dacă ne referim la România, desigur la o scară mult mai mică, asistăm la ascensiunea extremismului de dreapta reprezentat de Garda de fier (1930) condusă de C.Z. Codreanu.

Un rol important în formarea opiniei publice îl are mass-media. O mass-media pătimaşă, aşa cum este cea din România zilelor noastre, poate manipula şi distorsiona realitatea în aşa fel încât televizoarele şi ziarele să prezinte o lume fără nicio legătură cu lumea reală. Din partizanat politic sau în goana după audienţe, mass-media poate avea accente demagogice, adică îi poate spune poporului ce vrea acesta să audă. Dar asta înseamnă de cele mai multe ori minciuni.

Domnul Mircea Marin:

"Moţiunea trece, criza rămâne"

De la revoluţia industrială, parcă nimic nu mai e ce a fost, parcă totul se desfăşoară la viteze ameţitoare, istoria nu mai are răbdare.

După 20 de ani de libertate economică şi politică ne găsim astăzi, din nou, în faţa unor decizii greu de luat în România. Ne gândeam că regimul comunist era de vină pentru starea proastă în care ajunsese economia naţională şi aveam dreptate. Dar nu era doar asta. Astăzi nu mai e regimul comunist, este ceva mult mai rău, este criza majoră a globalizării economiei mondiale (ca să nu spun a economiei capitaliste, un cuvânt de care toata lumea fuge). Este o criză de structură a sistemelor financiare mondiale aşa cum este şi o criză de resurse şi o criză morală.

În societatea democratică de astăzi, tot mai mulţi oameni vor să câştige tot mai mulţi bani, să trăiască tot mai bine, dar, în acelaşi timp, să depună eforturi tot mai mici, să aibă drepturi şi libertăţi fundamentale garantate, dar obligaţiile şi responsabilităţile se vor a fi din ce în ce mai mici, sau să fie oricum pentru alţii.

România ultimilor 20 de ani a vrut să recupereze toată nefericirea istorică din ultimii 50 de ani şi poate chiar mai de dinainte şi din acest motiv a consumat, şi a consumat mult, a consumat mai mult decât a produs, dar mai ales a consumat pe datorie.

Astăzi, Guvernul Boc a rămas ultimul la masă şi trebuie să achite el nota de plată. Toate celelalte guverne, care au comandat şi au consumat, şi nu puţin, sunt astăzi de negăsit, sau îi regăsim în corul celor care se fac că nu înţeleg de ce economia românească şi sistemul de stat nu sunt performante, că aparatul de stat are cheltuieli nesustenabile, pe care statul nu are de unde să le plătească.

Populismul este preferat realismului. Guvernul Boc, fie că ne place sau că nu ne place, a venit cu propuneri realiste, poate nu singurele, poate nu perfecte, cu siguranţă neplăcute, deci nepopulare, dar realiste. Scăparea euro din mână ar fi adus grave prejudicii economiei naţionale, iar creşterea taxelor şi impozitelor ar fi adus ţara într-o stare de şoc financiar.

Nu guvernul Boc este problema, pentru că el poate pleca oricând, ci viaţa oamenilor care aşteaptă de la clasa politică soluţii şi răspunsuri. Clasa politică trebuie reformată şi împrospătată. Întrebarea este cum să facem acest lucru. Nu putem lăsa totul pe umerii alegătorilor, care şi ei pot reforma prin vot clasa politică, dar şi noi în cadrul partidelor trebuie să selectăm şi să propunem oameni credibili, profesionişti şi care să lucreze pentru ţară.

Guvernul să rămână, dar să se schimbe din temelii. Guvernul să se schimbe în toate zonele în care s-a dovedit confuz şi neprofesionist. Să fim sinceri până la capăt. Să spunem adevărul, dacă acesta ne poate vindeca, chiar dacă este dureros. România a îndurat şi este gata să îndure din nou. Dar vă rugăm spuneţi-ne de ce. Nu pentru cât timp, ci doar spuneţi-ne de ce.

Partidul aşteaptă şi el oameni mai buni, partidul are nevoie disperată de oameni mai buni, de la conducere până la cel mai nou membru, de la centru până la cel mai îndepărtat colţ al ţării. Partidul are nevoie de oameni responsabili şi cinstiţi. Arătaţi-ni-i şi îi vom crede, le vom acorda încrederea şi îi vom urma. La rândul nostru, vom fi urmaţi, vom fi crezuţi şi urmaţi de cei care aşteaptă răspunsuri de la noi.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Luptă împotriva violenţei asupra copiilor"

Declaraţia mea de astăzi se referă la copii, la tratamentele violente la care unii dintre aceştia sunt supuşi în prezent în România.

Deşi din anul 2004 avem o legislaţie care interzice orice formă de violenţă asupra minorilor, la noi, mai ales în familiile nevoiaşe, se aplică vechile obiceiuri conform cărora "bătaia este ruptă din rai".

Cred că trebuie să luptăm împotriva acestor vechi obiceiuri şi promovez în oraşul în care am fost aleasă "lupta împotriva violenţei asupra copilului". Puţini ştiu că, aşa cum ziua de 1 iunie este "Ziua copilului", ziua de 5 iunie este, din anul 2006, "Ziua împotriva violenţei asupra copilului".

Luna iunie este o lună dedicată copiilor; este o lună în care trebuie să promovăm drepturile acestora. Trebuie să spunem nu violenţei asupra copiilor şi să asigurăm o educaţie fără violenţă a acestora.

Expunerea copiilor la rele tratamente şi la violenţă nu face decât să aibă efecte negative în dezvoltarea acestora, în educaţie, în modul de formare a relaţiilor de mai târziu.

Copilăria este o etapă importantă în viaţa unui copil. Eu, în calitate de mamă, o numesc ca fiind cea mai frumoasă şi marcantă perioadă a vieţii unui copil. Anual, mii dintre aceştia trăiesc momente de coşmar, sunt maltrataţi, bătuţi, unii chiar îşi pierd viaţa din cauza violenţelor la care sunt supuşi.

Avem şcoli, centre comunitare, programe recreaţionale prin care putem oferi o şansă copiilor de a scăpa de violenţă, de a începe să aibă încredere în propriile forţe, de a învăţa cum să se descurce în viaţă. Tot ce trebuie să facem este să le identificăm în colegiul în care am fost aleşi şi să le facem cunoscute în rândul copiilor care au parte de tratamente violente.

Trebuie să le arătăm părinţilor, mai ales celor care provin din familiile nevoiaşe sau din familii numeroase, că există şi un altfel de educaţie pentru copii, nu prin violenţă, prin bătaie.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

"Tandemul între generaţii"

Realizarea echităţii între generaţii va fi printre principalele provocări social-politice ale politicii europene şi naţionale din următorii ani.

Studiile de specialitate ne arată că schimbările demografice conduc din fericire şi la o creştere a speranţei de viaţă, astfel încât oamenii sunt activi din punct de vedere fizic şi mental pentru mai mult timp. Pe de alta parte, de câteva decenii, ratele natalităţii din statele membre ale Uniunii Europene rămân la cote scăzute, piramida vârstelor este din ce în ce mai dominată de generaţiile în vârstă.

Piaţa muncii şi economia vor suferi modificări structurale semnificative: vor fi tot mai mulţi "angajaţi în vârstă" (55-64) ani, tot mai mulţi pensionari (65-79) ani, tot mai mulţi bătrâni (de 80 de ani şi peste) şi, în acelaşi timp, tot mai puţini copii, tineri şi adulţi cu vârsta activă. Parcursurile profesionale devin tot mai instabile şi mai nesigure din cauza activităţilor temporare, a creşterii numărului contractelor pe perioade determinate, a slabei ocupări a forţei de muncă sau a şomajului.

Pentru a contracara acest fenomen, este strict necesară implicarea persoanelor tinere şi a celor în vârstă pe piaţa muncii, trebuie consolidată rapid şi cu determinare în cadrul unei abordări orientate către ciclul de viaţă. Conceptul de flexicuritate şi obiectivul Strategiei Uniunii Europene 2010 referitor la atingerea unei rate de ocupare a forţei de muncă de 75% reprezintă paşi semnificativi.

Locurile de muncă ale viitorului necesită forţe de muncă înalt calificate, sunt necesare noi competenţe pentru noi locuri de muncă. Astfel că, pentru consolidarea participării tinerilor pe piaţa muncii, este necesar să se asigure fiecărui tânăr un loc de muncă, o ucenicie, o formare profesională suplimentară sau o combinaţie între muncă şi pregătire profesională. În ceea ce priveşte persoanele în vârstă, este necesar să se asigure stimulente (financiare, asigurări sociale plătite de stat, formare profesională gratuită, flexibilitatea programului de lucru) pentru lucrători, pentru a-i încuraja să rămână pe piaţa muncii.

Referitor la provocările demografice şi solidaritatea între generaţii, numeroase organizaţii ale societăţii civile solicită Comisiei Europene să elaboreze o propunere ca anul 2012 să devină "Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii" pentru a demonstra în mod clar contribuţiile aduse în cadrul societăţii de către tineri şi persoanele în vârstă. Anii europeni au contribuit în permanenţă la câştigarea de sprijin politic amplu şi la deschiderea căii către angajamente mai cuprinzătoare.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Agricultura - una dintre soluţii"

Mă alătur şi eu astăzi celor care consideră că agricultura poate constitui locomotiva care să ajute România să iasă din criza economică.

Despre agricultură vedem zilnic cum unii visează refacerea marilor exploataţii, alţii solicită subvenţii de la buget pentru subzistenţa proprie sau fonduri europene. Nu prea vedem performanţă sau cum se face performanţă. Şi consider că de asta avem nevoie astăzi. Nu cred că mă poate contrazice cineva când afirm că agricultura poate deveni rapid din potenţială resursă o adevărată resursă, chiar platformă de dezvoltare a economiei româneşti.

Pentru a începe, însă, un asemenea proiect trebuie găsite măsuri specifice fiecărei zone. Acelaşi program de susţinere a agriculturii nu se poate aplica bucovinenilor sau oierilor din Făgăraş ori bătrânilor posesori ai unui petic de teren arabil de oriunde. Nu au aceeaşi tradiţie de a-şi valorifica potenţialul, nu au aceeaşi putere economică, unii nu înţeleg rostul asocierilor sau arendei.

Aceste realităţi trebuie privite în faţă. Trebuie găsite şi rezolvate cauzele şi nu efectele. Dacă-i dai unui fermier serios o pensie de 300 de lei aproape îl jigneşti. Lui trebuie să-i facilitezi participarea la târguri şi expoziţii de produse tradiţionale româneşti, să îl ajuţi să vândă ceea ce produce. În rest, ştie ce are de făcut.

Vreau să amintesc aici că educaţia este un domeniu esenţial pentru rezolvarea problemei satului. Copiii trebuie să deprindă meserii care să-i apropie de cultivarea pământului şi creşterea animalelor, în forma lor modernă, profitabilă şi adaptată la posibilităţile tinerilor, viitorilor fermieri. Ei trebuie să fie îndepărtaţi de proastele obiceiuri, de violenţa în familie, de alcoolism prematur, trebuie să fie introduşi în circuite de schimburi de experienţă, trebuie scoşi în lume şi apoi încurajaţi să se întoarcă acasă, stimulaţi mai mult decât oricare alţii, căci altfel îmbătrânirea populaţiei de la sate va deveni ireversibilă.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"În războiul împotriva românilor, puterea încearcă prin orice mijloace să anihileze posibilităţile acestora să-şi apere drepturile câştigate"

Evenimentele politice din ultimele zile demonstrează fără echivoc că principalul partid aflat la guvernare şi preşedintele Traian Băsescu au declarat război românilor. Aceloraşi români pe care i-a minţit cu neruşinare în campanile electorale din 2008 şi 2009.

Niciunde în Europa, în state cu probleme mai mari sau mai mici generate de criza economică, nu s-a tăiat un leu din pensii. Că s-au îngheţat pe o perioadă de şase luni sau un an, este cu totul altceva. În niciun stat din Europa nu s-au operat tăieri de 25% din salarii. Doar în câteva state s-au redus cu 5 procente, s-au suspendat salariile suplimentare (al 13-a şi al 14-a, acolo unde se acordau), sau s-au îngheţat pe o perioadă determinată. Nu cred că mai are rost însă să comparăm pensiile şi salariile bugetarilor din România cu cele din alte state afectate de criză. Ca să dau doar exemplul Greciei - prezentat de guvernanţi ca un bau-bau pentru români -, aici salariul minim pe economie este în jur de 750 de euro. Şi Grecia nu este o ţară scumpă în ceea ce priveşte necesităţile curente ale cetăţeanului.

Dar nu aceste aspecte sunt cele mai grave. De mai bine de două luni de zile, PNL (şi nu numai) a propus măsuri alternative tăierilor din pensii şi salarii, şi totodată măsuri concrete de reformă. Nu doar că tandemul Boc-Băsescu (sau invers) a ignorat toate măsurile propuse de PNL, dar încearcă prin orice mijloace să împiedice şi dreptul democratic şi constituţional al opoziţiei de a ataca aberantele legi ale Guvernului prin intermediul moţiunii de cenzură.

La mijlocul săptămânii trecute, Traian Băsescu, urmat imediat de liderii PDL, au anunţat că jurisprudenţa Curţii Constituţionale prevede dezbaterea moţiunii de cenzură la trei zile de la prezentarea ei. Au fost invocate şi două decizii ale Curţii Constituţionale, 233/1999 şi 89/2010.

Am studiat cele două decizii ale CCR invocate de Traian Băsescu şi am ajuns la concluzia că nu au absolut nicio legătură cu subiectul aflat în litigiu, şi anume termenul de dezbatere al unei moţiuni de cenzură. Ambele decizii au un numitor comun. Ele se referă concret la termenul de sesizare (de către parlamentari) a Curţii Constituţionale privind două acte normative. Concret, în 1999, parlamentari ai opoziţiei de atunci, PUNR şi PRM, şi, în 2010, parlamentari ai PNL au sesizat Curtea Constituţională privind Legea 188/1999 (statutul funcţionarului public), adoptată prin asumarea răspunderii guvernului, respectiv, în 2010, Legea de abilitare a guvernului de a emite ordonanţe. În ambele situaţii, modul de adoptare a legilor a intrat în categoria procedurii de urgenţă. Conform regulamentelor în vigoare, sesizarea CCR când este vorba de legi adoptate în procedură de urgenţă este de 2 zile În ambele cazuri, opoziţia a sesizat Curtea în a treia zi de la adoptare, motiv pentru care judecătorii au respins sesizările ca fiind inadmisibile.

În dispozitivele CCR se explică faptul că autorii sesizărilor au depăşit termenul, menţionând modul de calcul, arătând că de fapt 2 zile nu înseamnă 48 de ore, ci mai puţin. Asta a fost totul, nu a existat nicio menţiune sau referire legată de numărul de zile dintre prezentarea şi dezbaterea unei moţiuni de cenzură. Doar în Decizia 233/1999 apare sintagma "moţiune de cenzură", în punctul de vedere al secretarului general al Camerei arătându-se că parlamentarii opoziţiei nu au utilizat - în cele trei zile prevăzute de lege - acest instrument democratic de atac, după asumarea răspunderii Guvernului.

Deci ne-am aflat sau încă ne aflăm (nu ştiu la această oră ce conduită vor avea parlamentarii PDL sau primul ministru) în faţa unei diversiuni a puterii. Numai că, de această dată, cei vizaţi de această diversiune nu sunt doar parlamentarii opoziţiei. Principalii vizaţi sunt românii, mai ales acei români care vor avea de suferit în urma amputărilor din salarii şi pensii. Aceştia aveau în noi, cei din opoziţie, un ultim apărător al drepturilor lor. S-a încercat însă şi se încearcă, prin diversiuni fără limite, ca aceşti apărători să fie anihilaţi. Şi prin grosolanele încălcări ale regulamentelor şi a Constituţiei mă refer la şedinţa de plen din noapte de luni spre marţi, se încearcă şi anihilarea celei din urmă soluţii de a-i apăra pe români, o judecată corectă a legilor asumate de Guvern la Curtea Constituţională.

Nu noi, cei din PNL, îi vom judeca pe cei care au declarat război românilor şi încearcă prin orice mijloace să le taie şi mijloacele de apărare. Românii care vor suferi din cauza incompetenţei şi a relei credinţe a guvernanţilor, vor fi judecătorii.

Domnul Horia Cristian:

Doresc să vă atrag atenţia asupra unei proceduri logice şi nu parlamentare.

Onorabilul Ioan Oltean a început şedinţa din 14 iunie la ora 17.35, înlocuind-o pe onorabila Roberta Alma Anastase, la conducerea şedinţei, fără drept, neavând împuternicirea scrisă necesară conform Regulamentului.

Dovada stă în faptul că la ora 19.00 a prezentat această împuternicire. Asta înseamnă două lucruri:

1. La ora 17.45, onorabilul Ioan Oltean nu avea dreptul regulamentar de a conduce şedinţa.
2. Onorabila Roberta Alma Anastase se afla în Parlament şi, în acest caz, trebuia să conducă şedinţa.

Pe cale de consecinţă, onorabilul Ioan Oltean nu avea dreptul să supună la vot prelungirea şedinţei după ora 18.00. Ca atare, şedinţa s-a încheiat la ora 18.00 şi nu putea fi prelungită.

Prin urmare, la ora 19.00, onorabilul Ioan Oltean nu avea dreptul legal de a conduce şedinţa Camerei Deputaţilor şi deci nu putea supune la vot completarea ordinii de zi.

În acest fel, tot ceea ce s-a întâmplat in Parlament după ora 18.00 este lovit de nulitate inclusiv încercarea de a supune la vot mandatul de judecător la Curtea Constituţională.

Cu cele mai alese sentimente.

Domnul Adrian Bădulescu:

"Moţiunea inconştienţilor"

În momentul de faţă, prin depunerea moţiunii de cenzură de către opoziţie nu asistăm decât la un simplu demers parlamentar, unul nu prea elocvent, pentru că documentul "Opriţi genocidul social!" din punct de vedere al conţinutului şi argumentelor nu prea seamănă a moţiune de cenzură, ci mai degrabă a expunere de frustrări proprii şi idei plagiate nereuşite.

Astfel, în contextul în care România ar putea economisi 16 milioane de euro în fiecare zi care trece, opoziţia, care clamează că vrea binele acestei naţiuni, introduce proceduri inutile pentru a tergiversa adoptarea unor măsuri drastice, dar absolut necesare. Această tergiversare nu este întâmplătoare, frustrarea partidelor din opoziţie fiind cu atât mai mare cu cât prin această procedură de depunere a moţiunii de cenzură se încearcă identificarea partidelor din opoziţie cu sindicatele şi protestatarii. Interesul acestora este astfel pur politic, încercând să mai câştige în simpatie pe fond de criză, însă perdanţii sunt cei care cred că opoziţia le susţine cauza, pentru că în cadrul moţiunii se face referire la sindicate doar cu titlu informativ, iar tergiversarea aplicării măsurilor se va răsfrânge tot asupra acestora sub diverse forme.

Cum argumentaţia privind necesitatea votării moţiunii este superficială, semnatarii moţiunii au folosit un limbaj foarte dur, probabil confundând proiectul moţiunii cu un discurs de campanie electorală. În acest sens, se poate observa cum în cadrul textului moţiunii se face referire de foarte multe ori la Preşedintele ţării, ceea ce este atipic pentru o moţiune de cenzură care, prin definiţie, are efecte exclusiv împotriva Guvernului.

În plus, în cadrul textului moţiunii trebuie observat cât de vag se argumentează împotriva proiectului de lege necesar României pentru a trece cu bine de criza economică. Se trece de asemenea cu vederea de către opoziţie expunerea de motive pentru proiectul de lege pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea, mai exact necesitatea aprobării măsurilor acestuia pentru evitarea unui colaps financiar şi se vehiculează ideea conform căreia măsurile pe care Guvernul urmează a le pune în practică sunt absolut inutile. Nimic mai fals întrucât, raportat la nivel european, majoritatea ţărilor din UE au luat măsuri destul de drastice pentru contracararea efectelor crizei şi pentru diminuarea riscurilor de a intra în incapacitate de plată.

Pe lângă faptul că nu sunt luate în considerare riscurile la care se expune România în momentul de faţă, opoziţia nu prezintă nici un fel de garanţie în cazul în care ar avea ocazia să guverneze, coeziunea între partidele din opoziţie fiind practic nulă, această alianţă fiind pur bazată pe interese obscure. Altfel spus, putem spune că asistăm la o moţiune de cenzură redactată fără un minim simţ al răspunderii, doar pentru afirmarea partidelor din opoziţie, cu scop pur politic, fără soluţii şi fără un plan bine pus la punct, o moţiune care produce efecte negative atât asupra procesului legislativ, cât şi asupra cetăţenilor şi mai ales a economiei ţării.

Primul argument în susţinerea acestui fapt ar fi acela că în condiţiile în care am supune analizei recentul discurs al premierului Boc din Parlament şi moţiunea de cenzură a opoziţiei, am observa că la capitolul soluţii pentru România asistăm la un caz de plagiat. Mai exact, soluţiile pentru ieşirea României din criză şi relansare economică pe care primul ministru Emil Boc le-a prezentat în cadrul plenului camerelor reunite ale Parlamentului sunt într-o mare măsură identice cu cele propuse de către opoziţie în cadrul moţiunii "Opriţi genocidul social" pentru ieşirea din criză.

Un al doilea argument ar fi acela că originalitatea moţiunii de cenzură la capitolul soluţii noi şi alternative la diminuarea costurilor tinde spre zero dintr-un raţionament foarte simplu. Astfel, nu poţi emite pretenţia de a face economii la bugetul de stat prin reducerea cu 15 sau 25 la sută a unor cheltuieli care reprezintă doar 30 la sută din totalul cheltuielilor bugetare, deoarece un randament ridicat în procesul de diminuare a cheltuielilor se produce doar prin reducerea cheltuielilor care reprezintă 70 la sută din totalul cheltuielilor bugetare.

Al treilea argument ar fi că opoziţia dă dovadă de o enormă doză de inconştienţă punând în discuţie o moţiune de cenzură care, dacă prin absurd ar fi votată, iar Guvernul ar fi demis, ar duce ţara într-o criză ale cărei urmări sunt greu de imaginat. Dacă, într-adevăr, intenţiile opoziţiei ar fi bune şi ar dori binele românilor, cum îndrăznesc să ceară ca Guvernul să plece pentru a lăsa loc liber construirii unui mix de soluţii, indiferent de paternitatea lor, dar selectate după un singur criteriu: al convergenţei spre sacrificii sociale cât mai mici şi spre reluarea creşterii economice. Modul vag şi absolut superficial în care este tratat subiectul ce va urma după Guvernul Boc, denotă multă incompetenţă şi o inconştienţă de îngrijorat. În baza aceluiaşi raţionament, dacă acest mix de soluţii este compus din soluţiile propuse de PSD şi PC, este lesne de înţeles că România va intra în colaps întrucât parteneriatele financiare ale ţării cu structurile multinaţionale s-ar încheia.

De aceea, atât Parlamentul, cât şi cetăţenii României trebuie să înţeleagă foarte bine perioada pe care o traversăm, să aibă o vedere de ansamblu raportată la nivel european, pentru a nu cădea în capcana de a evita adoptarea unor măsuri absolut necesare, pentru ca într-un viitor relativ scurt să ajungem în situaţia în care în realitatea cotidiană chiar vor fi întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru invocarea articolului 53 din Constituţie, însă invocarea acestuia să fie absolut inutilă.

Domnul Virgil Pop:

"Capul lui Boc vrem!"

Trei miniştri ai Guvernului Boc, deţinători ai celor mai importante portofolii din administraţie (interne, finanţe şi transporturi), au recunoscut, rând pe rând, că România o ducea rău încă din 2009, dar, din motive pur electorale, nu s-au luat măsuri de combatere a crizei financiare. Mai mult, democrat-liberalii au recunoscut în mod făţiş că au minţit populaţia în ceea ce priveşte starea reală a economiei româneşti, care nu stătea pe roze nici anul trecut.

Dacă acesta nu este un motiv pentru ca cei trei, împreună cu colegii lor la fel de "competenţi" de la dezvoltare regională sau economie să plece de la putere, zău că nu ştiu care e. Într-o ţară relativ normală, cu o democraţie cât de cât consolidată, spusele celor trei miniştri s-ar fi încadrat la capitolul "tentativă de subminare a economiei" şi ar fi fost pedepsiţi în consecinţă, prima măsură fiind cea a demiterii urgente. Dar nici premierul Boc nu se lasă dus de pe scaunul din Palatul Victoria, chiar dacă a mai fost demis o dată, în ciuda tuturor faptelor ce frizează deja limita legii şi a Constituţiei. Şi desigur, nici de la preşedintele Băsescu nu ne mai putem aştepta la renunţarea la acest guvern nociv pentru statul român în condiţiile în care ne-a demonstrat, nu o dată, că preocuparea majoră a domniei sale este accesul la resursele puterii şi ale banilor publici.

De la democrat-liberali nu ne mai putem aştepta la nimic. Ne-au demonstrat că şi dacă există resurse nu există voinţă politică pentru a-i ajuta pe români, pentru a scoate economia de la ananghie, pentru că, pur şi simplu, calculele electorale sunt mult mai importante decât nivelul de trai al cetăţenilor. Nu e de mirare, deci, că românii îşi trăiesc zilele în stradă, pentru a protesta împotriva celor mai înrobitoare măsuri economice pe care le-a propus vreodată un guvern postdecembrist.

Pe bună dreptate, oamenii cer demisia sau demiterea acestor guvernanţi incompetenţi, ce au făcut traiul decent în România un deziderat aproape imposibil de atins. Nu numai oamenii din capitală sau din marile oraşe ale ţării ies în stradă. Şi mai afectaţi de aceste măsuri aberante vor fi pensionarii şi bugetarii din oraşele mici sau din mediul rural, care nu vor avea încotro să se îndrepte, în lipsa unui domeniu privat consolidat. Pentru aceşti oameni, alegătorii noştri, avem o datorie morală, aceea de a împiedica prin orice mijloace lezarea drepturilor fundamentale: dreptul la muncă şi dreptul la pensie.

Că o fi prin demisie, demitere, sau remaniere, este foarte important ca această echipă guvernamentală să părăsească cât de repede Palatul Victoria. Doar atunci vom putea demara, cu adevărat, lupta împotriva crizei financiare şi planurile de reconstrucţie a economiei româneşti. Dar de data aceasta fără minciună, calcule electorale şi rea-voinţă, aşa cum, cu un cinism feroce, ne-au obişnuit democrat-liberalii.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Cum nu se poate trăi în România azi"

România, deşi este membră a Uniunii Europene, nu se apropie nici pe departe de standardele de viaţă din statele membre. Veniturile sunt la cel mai mici nivel, în timp de taxele şi impozitele sunt cele mai mari din spaţiul european.

În perioada de preaderare, sloganul era de aliniere la standardele europene în materie de preţuri la utilităţi, numai veniturile rămâneau la un nivel extrem de scăzut.

Medicamentele nu se mai compensează şi în plus a fost introdus sistemul de coplată, preţul la alimente şi utilităţi creşte, în condiţiile în care atât salariile, cât şi pensiile vor scădea cu 25, respectiv 15%.

Iar dacă aceste măsuri nu vor avea rezultatul scontat, vor fi majorate taxele. În astfel de condiţii, cu veniturile mult reduse şi cu taxele mărite, mai mult ca sigur că populaţia va intra în faliment. Oamenii nu vor mai avea nici după ce bea apă. Nu este normal ca persoane care au cotizat o viaţă întreagă, acum, la bătrâneţe, nu se vor bucura de un trai liniştit alături de familie şi de nepoţi. În continuare îşi vor face griji pentru ziua de mâine, de parcă acest lucru nu a fost destul până înainte de 1989.

Ce le-a mai rămas oamenilor: să îşi strige sărăcia şi neputinţa în stradă, dar oare îi va auzi cineva?! Rezultatul se va vedea cât de curând.

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Au trecut deja trei ani şi jumătate de când România a aderat la Uniunea Europeană, s-a vorbit foarte mult despre ceea ce înseamnă apartenenţa la acest spaţiu economic şi social, despre miliardele de euro care vor veni pe proiecte de dezvoltare şi despre modul în care ţara noastră va deveni cu adevărat una europeană. Acum, după aceşti trei ani şi jumătate, constatăm că instituţiile statului blochează de fapt acest deziderat naţional şi am decis prin urmare să ne adresăm Comisiei de petiţii din Parlamentul European, comisarului european pentru agricultură, Dacian Cioloş, Comisiei de cercetare a abuzurilor din Camera Deputaţilor şi Avocatului Poporului cu privire la situaţia înregistrată în judeţul Suceava privind evaluarea incorectă a proiectelor prin măsura 3.2.2 - "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale".

Proiectele depuse de 25 de primari PSD din judeţul Suceava pentru modernizări de drumuri comunale, aducţiuni de apă şi canal, sau aşezăminte social-culturale au fost jurizate incorect, aceştia fiind depunctaţi fără motiv. Vom contesta jurizarea APDRP pentru că dorim să fie respectate criteriile de departajare stabilite, mai ales că APDRP a transmis primăriilor sucevene notificări cu punctajele primite fără să specifice motivele pentru care proiectele au fost depunctate, în acest caz primarii şi consultanţii pe proiecte nu ştiu de ce au fost scăzute punctajele în condiţiile în care au fost respectate toate criteriile prevăzute.
Sunt cu atât mai surprins în condiţiile în care ministrul agriculturii, Mihai Dumitru, este un profesionist european care a lucrat în cadrul Comisiei Europene. Îi solicit ministrului agriculturii să asigure un climat european şi la ministerul românesc al agriculturii şi să nu copie metehnele politicii de Dâmboviţa. Totuşi, sunt bani europeni şi ar trebui să fie utilizaţi în conformitate cu normele, principiile şi exemplele de bună practică europene. Suntem ţară membră UE, plătim an de an contribuţia la bugetul european, iar până acum rezultatele sunt inconsistente, numărul de proiecte finanţate şi implementate fiind cu mult sub capacitatea beneficiarilor, fie ei persoane juridice publice sau private, de a absorbi fondurile structurale atât de necesare românilor şi României.

Domnul Aledin Amet:

"Moscheea regală Carol I, 100 de ani de când a fost pusă piatra de temelie"

Marţi, 1 iunie a.c., s-a desfăşurat, la Constanţa, o importantă manifestare prilejuită de împlinirea a 100 de ani de când a fost pusă piatra de temelie la marea moschee, numită Regală, din Piaţa Ovidiu, clădirea fiind finalizată în anul 1913. Locul ales a fost cel al unei foste geamii, Mahmudie, construită între anii 1823-1825. Din punct de vedere istoric şi arhitectural, edificiul are o valoare remarcabilă, fiind un dar al regelui Carol I şi al statului român oferit populaţiei musulmane din Dobrogea. În anul 1905, autorităţile Imperiului Otoman recunoscuseră, la rândul lor, comunitatea creştină aflată în spaţiul acestuia.

Cea mai mare din România, moscheea are o cupolă înaltă de 25 m, minaretul măsurând 37,7 m. Covorul din interiorul clădirii, având o greutate de 483 kg, a aparţinut lăcaşului de cult aflat, cândva, pe insula Ada-Kaleh, fiind adus la Constanţa după ce insula a fost scufundată.

Întâlnirea a constituit şi un prilej pentru a fi evocate date istorice legate de moschee, neomiţându-se numele personalităţilor care au contribuit la realizarea impozantei construcţii.

Prezenţa numeroşilor oaspeţi de seamă demonstrează respectul de care se bucură comunitatea musulmană din România. Trebuie remarcat aspectul că a apărut, cu ocazia centenarului, şi un frumos album de prezentare.

Sunt gesturi de preţuire a unei istorii cu multe fapte memorabile.

Domnul Marius Rogin:

"Relaţia Rusia - Uniunea Europeană"

Oraşul Rostov pe Don, aflat în sudul Rusiei, nu departe de ţărmul Mării Azov, este locul în care anul acesta se desfăşoară reuniunea la vârf Uniunea Europeană-Rusia. Pentru prima dată, Uniunea Europeană va fi reprezentată, pe lângă preşedintele Comisiei, Jose Manuel Durao Barrroso, şi de noul preşedinte permanent al Consiliului European, Hermann van Rompuy, împreună cu noua responsabilă pentru politica externă a Uniunii Europene, Catherine Ashton. Din partea Federaţiei Ruse, la întâlniri va lua parte preşedintele Dimitri Medvedev şi şeful diplomaţiei, Serghei Lavrov. Ordinea de zi este complexă, cuprinzând parteneriatul bilateral de modernizare şi chestiuni de politică internaţională, de pildă programul atomic iranian sau criza monedei euro, la care nu se aşteaptă însă rezultate concrete. Fiodor Lukianov, expert în relaţii internaţionale, deplânge faptul că nu există o strategie pe termen lung de dezvoltare a parteneriatului UE-Rusia: "Relaţiile noastre cu UE sunt prea vagi. Se tot recurge la diverse formule fiindcă nu există ţeluri concrete. Ce vor de fapt Rusia şi UE una de la cealaltă în următorii cinci sau zece ani? Nimeni nu are răspuns la această întrebare".

În cadrul reuniunii, Rusia va face mai ales presiuni în vederea desfiinţării vizelor de care cetăţenii ruşi au încă nevoie pentru a putea călători în ţările UE. În plus, Moscova şi Bruxelles vor purta consultări în vederea aprofundării "parteneriatului bilateral de modernizare".

Până acum a fost elaborat numai un memorandum privind parteneriatul de modernizare. Iniţiat în cursul reuniunii trecute, desfăşurată la Stockholm, documentul îşi propune o înşiruire a principiilor care stau la baza parteneriatului amintit, de exemplu înlăturarea barierelor comerciale sau stimularea investiţiilor în tehnologia de vârf. Poate că acum, la Rostov pe Don, acest memorandum va fi adoptat. Cu privire la alte chestiuni concrete, cum ar fi desfiinţarea obligativităţii vizelor Schengen pentru cetăţenii ruşi, lucrurile sunt mai complicate. Chestiunea libertăţii de călătorie este însă crucială pentru raporturile Rusiei cu vecinii de la vest, evidenţiază ambasadorul Moscovei la UE, Vladimir Cişiov: "Aceasta va fi una din principalele teme ale reuniunii şi va fi de mare interes şi pentru opinia publică. E de înţeles, fiindcă atunci când vorbim de preţul cerealelor sau oţelului, chestiunea priveşte direct câteva mii de persoane. Dacă vorbim însă de problema vizelor, aceasta afectează milioane de oameni. Milioane de cetăţeni ai Federaţiei Ruse vor să meargă anual în UE, milioane de cetăţeni ai UE vor să vină, dintr-un motiv sau altul, la noi".

Cişiov a adăugat că preşedintele Dimitri Medvedev ar fi de acord cu desfiinţarea imediată a vizelor şi de aceea vrea să afle care sunt propunerile concrete ale UE în vederea atingerii acestui ţel. De partea cealaltă, şefa diplomaţiei comunitare, Catherine Ashton, apreciază că mai e cale lungă până la libertatea totală de călătorie, Rusia trebuind să-şi securizeze mai întâi graniţele cu ţările asiatice.

O altă chestiune înscrisă pe ordinea de zi este criza din spaţiul euro. Viceministrul rus de externe Alexandr Gruşco a declarat în acest sens: "Observăm cu atenţie cum încearcă UE să gestioneze criza care afectează sever o serie de state. Observăm ce măsuri se iau pentru consolidarea monedei comune şi a sistemului financiar european. Nu este vorba aici de curiozitate. Noi avem multe interese comune cu UE - sociale, economice şi politice. Apoi, mare parte din rezerva noastră valutară este în euro".

Respectarea drepturilor omului în Rusia, o temă care provoacă periodic tensiuni în raporturile mutuale, va fi şi ea adusă în discuţie la Rostov pe Don. Surse diplomatice de la Bruxelles au confirmat că reprezentanţii UE vor exprima îngrijorare faţă de respectarea libertăţii de opinie şi a drepturilor omului în Caucazul de Nord.

Domnul Radu Stroe:

"Guvernul, Preşedintele şi Poporul"

Intrat într-o puternică zonă a contestării, Guvernul Boc şi Preşedintele Traian Băsescu îşi apără cu stoicism măsurile lor distructive. După o politică duplicitară, impregnată de minciuni, adevărul crizei, dosit cu grijă în spatele unui ambalaj optimist, plin de siguranţă, chiar în momentele când lucrurile mai puteau salvate fără amputări dramatice, erupe, declanşând, la rândul lui, o fractură frazeologică: de această dată am alunecat în neant, suntem în plin coşmar economic etc. Fără un plan de măsuri economice bine gândite, nuanţate după nişte criterii fixe, clare, matematice, fără o viziune strategică care să jaloneze o ţintă şi să se constituie într-un "drum", invocarea facilă a siguranţei naţionale, folosită ca paravan pentru măsurile de austeritate, nu face altceva decât să arunce ţara într-un cerc vicios: sărăcia şi sărăcia extremă mistuie statul din interior generând tensiuni care, la rândul lor, se constituie în atentate la ordinea publică. Aceasta nu este o simplă abordare teoretică: este un elementar ABC al practicilor de guvernare. Ce fel de stat este acela care permite ca în piramida categoriilor profesionale venitul unui profesor şi al unui medic să fie echivalent cu venitul unei femei de serviciu? Cum se poate numi un stat care aplică o astfel de incredibilă, chiar şi pentru statele cele mai rudimentare, uniformizare? Cum putem numi un stat care aplică, copiind sisteme dezvoltate în alte ţări, fără o minimă adaptare şi ajustare la condiţiile, realităţile şi particularităţile sistemului respectiv?

Adoptarea coplăţii în sistemul de sănătate înseamnă semnarea în alb a certificatelor de deces. Scumpirea cu până la 750% a medicamentelor este egală cu exterminarea bolnavilor cronici, a bătrânilor şi, în general, a celor fără venituri, iar toate acestea în condiţiile în care România se află într-un declin demografic accentuat, populaţia s-a redus cu aproape două milioane de cetăţeni în 20 de ani, iar mortalitatea infantilă este pe primul loc în Europa. De asemenea, conform Indexului Păcii Globale pe anul 2010, România "a coborât 14 locuri faţă de anul trecut, înregistrând unul dintre cele mai mari declinuri din Europa Centrală şi de Est". Toate acestea, Preşedintele Traian Băsescu vrea să le contracareze, inspirat de recenta vizită a Preşedintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, cu o "terapie de şoc", şi nu una oarecare, ci după modelul Leszek Balcerowitz, aplicat acum două decenii în Polonia. Iarăşi o copiere ad litteram de modele, fără să se ţină seama de particularităţi. Oare destinul acestei ţări este doar să copieze? Oare această practică ne salvează sau ne exmatriculează? Istoria formelor fără fond a dovedit-o!

Şi ca să nu credem că România este lipsită de o persoană "providenţială", consilierul de la Cotroceni, Sebastian Lăzăroiu, aserta: "Preşedintele este singurul care poate trece poporul prin deşert". Contrar lui Moise, care îndruma poporul, sub ghidaj divin, în căutarea unei ţări promise, Traian Băsescu pedepseşte poporul, pentru "a salva o ţară", uitând parcă faptul că o ţară se salvează cu ajutorul poporului, că poporul formează, ipso facto, o ţară.

Doamna Carmen Ileana Moldovan:

"Nu vă bateţi joc de munca oamenilor!"

Sunt convinsă ca nu îi cunoaşteţi pe Victoraş Niţă, Elena Bănuţă, Constantin Vasile, Vaica şi Nicolae Petroiu, Ion Cojocea, Alexandru Costea, Vasile Constantin, Brighisia şi Constantin Teodorescu sau Ştefan Şerbănescu. Nu aveţi cum să îi cunoaşteţi pentru că ei nu sunt printre cei care fac afaceri pe bani publici, nu conduc maşini de lux şi nu îşi petrec vacanţele la Monaco.

Aceşti oameni sunt locuitori ai oraşului Buzău, oameni obişnuiţi, la fel cum sunt alte câteva milioane de români din toată ţara. Sunt oameni de toate vârstele, cu pregătiri diferite şi cu ocupaţii dintre cele mai diverse. În ciuda diferenţelor dintre ei, cu toţii ne spun acelaşi lucru: "Nu ne condamnaţi la sărăcie. Nu vă bateţi joc de munca noastră".

Domnilor miniştri, aceşti oameni vă roagă să nu le tăiaţi pensiile şi salariile. Vă roagă să nu îi obligaţi ca la finalul fiecărei luni să fie nevoiţi să aleagă între medicamente şi mâncare, între plata întreţinerii şi cărţile pentru şcoala copiilor. Tot ce vor aceşti oameni este să aibă dreptul să trăiască o viaţă decentă. Nu trebuie să le-o daţi dumneavoastră, domnilor guvernanţi. De prea mulţi ani, ei au învăţat să îşi construiască singuri această viaţă. Ei vă roagă, însă, să nu le luaţi şi puţinul pe care l-au agonisit şi să nu îi împingeţi în sărăcia de unde mulţi dintre ei au muncit o viaţă ca să scape.

Vă rog să ascultaţi cuvintele domnului Nicolae Petroiu.

"Domnilor deputaţi şi senatori, cu multă durere în suflet vă spun că trăiesc o bătrâneţe tulburată de acest Guvern care vrea să îmi ia 15% din pensia câştigată după o muncă de 37 de ani, 10 luni şi 4 zile. Pentru toţi anii ăştia, eu am contribuit şi mi-am plătit la timp toate taxele şi impozitele. Vă rog să luaţi aminte la durerea mea".

În ultimele zile am primit sute de scrisori ca cea trimisă de domnul Petroiu. Sunt convinsă că şi dumneavoastră aţi primit nenumărate mesaje similare de la oamenii care v-au ales. Ei ştiu că noi avem puterea să oprim această guvernare şi ne cer să punem capăt tragediei sociale pe care cabinetul Boc o pune la cale. Dacă premierul şi miniştrii săi au ales să ignore vocea populaţiei, noi nu avem voie să facem la fel. Suntem cu toţii aleşi prin vot direct şi de aceea avem o datorie în primul rând faţă de oamenii care ne-au ales şi abia pe urmă faţă de şefii de partid.

Avem acum o şansă uriaşă să le arătam oamenilor că ne pasă de suferinţa lor. Vă rog, nu daţi cu piciorul acestei şanse, pentru că s-ar putea să fie ultima pe care ne-o oferă poporul român. Votaţi pentru moţiunea de cenzură şi pentru blocarea tăierii pensiilor şi a salariilor.

Atunci când Guvernul împinge ţara pe marginea dezastrului, acesta trebuie să plece.

Atunci când Guvernul îşi minte cetăţenii, acesta trebuie să plece.

Atunci când Guvernul ia măsuri împotriva cetăţenilor, acesta trebuie să plece.

Guvernul Boc se face vinovat de toate cele de mai sus. De aceea, guvernul Boc trebuie să plece neîntârziat.

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"15 iunie 2010, recviem la o guvernare bolnavă"

Din perspectiva măsurilor de austeritate asumate de Guvern, viitorul românilor se conturează tot mai sumbru. Se propune reducerea suprarealistă a salariilor şi pensiilor, a burselor şi indemnizaţiilor de şomaj, într-un ritm ameţitor de aşa-zise soluţii demne să rezolve nu problema deficitului bugetar, ci mai degrabă pe cea a densităţii populaţiei, căci, într-un atare context, supravieţuirea devine o miză tot mai greu de atins.

Planul antisocial al Guvernului atrage protestul tuturor bugetarilor, dezgustaţi şi îngroziţi în egală măsură de ceea ce li se impune. Pensionarilor le sunt încălcate drepturi fundamentale, întrucât, în jurisprudenţa europeană, dreptul la pensie echivalează cu dreptul la proprietate, acesta fiind garantat prin Constituţie. Şomerilor şi mamelor le sunt scăzute ajutoarele, iar elevilor şi studenţilor nu li se anunţă vremuri mai bune. Or, aceste "rezolvări" nu sunt, de fapt, răspunsuri la criza economică atât de des invocată, ci la incompetenţa guvernanţilor de a elabora strategii viabile şi reale de ieşire din impasul în care ei înşişi ne-au adus.

Însă proiectul monstruos al premierului Boc îşi revendică un succes pe care nu trebuie să-l aibă, fiindcă românii nu merită să fie umiliţi în numele unui sacrificiu absurd fondat pe impotenţa unui Guvern inconştient. De aceea, moţiunea de cenzură din data de 15.06.2010 trebuie să primească votul de susţinere al tuturor parlamentarilor, indiferent de culoarea lor politică, adică aşa cum au fost ei aleşi de cetăţeni în sistemul uninominal, pentru că membrii Parlamentului sunt întâi de toate reprezentanţii poporului, ai unui popor care aşteaptă acum, poate pentru prima data cu adevărat, susţinerea celor pe care i-au susţinut.

Să votăm împreună pentru moţiunea de cenzură!

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua mondială pentru combaterea deşertificării şi secetei"

17 iunie - Ziua mondială pentru combaterea deşertificării şi a secetei a fost proclamată de către Adunarea Generală în 1994 (rezoluţia 49/115).

Deşertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variaţiile de climă şi din cauza acţiunilor negative ale oamenilor. Ea afectează în mod special terenurile uscate care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic. Deşertificarea se produce în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde precipitaţiile sunt rare şi climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacităţii solului de a susţine recolte agricole, păşuni. Cele mai evidente efecte ale deşertificării sunt degradarea pădurilor şi scăderea producţiei de alimente.

Conform datelor statistice, aproape 3,6 miliarde din cele 5,2 miliarde hectare de uscat arabil din lume au suferit de eroziune şi degradarea solului. Această suprafaţă reprezintă un sfert din terenurile din întreaga lume - o suprafaţă de trei ori mai mare decât Europa.

Schimbările climatice pot precipita procesul de deşertificare, însă activităţile umane reprezintă cauza principală şi cea mai frecventă. Supracultivarea epuizează solul. Despăduririle înlătură copacii care susţin solul fertil. Suprapăşunarea terenurilor dezgoleşte pământul de iarbă.

Convenţia ONU privind Combaterea Deşertificării - UNCCD - lansată la Paris în 1994, a fost semnată de Guvernul României şi ratificată de Parlament prin Legea nr. 629/1997, dar, din păcate, semnarea acesteia nu a atras după sine şi măsurile necesare pentru controlul acestui fenomen.

Interesul României în această problemă rezultă din faptul ca 1/3 din teritoriul ţării (7 mil. ha) şi circa 40% din suprafaţa agricolă sunt situate în zone cu risc de deşertificare, respectiv cu un raport precipitaţii/evapotranspiraţie egal sau mai mic de 0,65. Regiunile cele mai expuse, din ţara noastră sunt Dobrogea, sudul Moldovei şi sudul Câmpiei Române.

În condiţiile în care există riscul unei posibile crize mondiale a alimentelor, România trebuie să întreprindă măsuri energice pentru protejarea terenurilor agricole împotriva deşertificării, pentru a fi capabilă să facă faţă unei asemenea ameninţări.

De asemenea, avem nevoie ca oamenii, în general, şi copiii, în special, să fie instruiţi şi atraşi într-un demers atât de important, pentru că, protejând pământul care ne hrăneşte, ne protejăm viitorul.

Domnul Cristian Rizea:

"Boc şi asumarea răspunderii"

Prim-ministrul Emil Boc a motivat, în discursul legat de asumarea răspunderii pentru cele 2 proiecte de legi draconice, necesitatea măsurilor de austeritate, susţinând că România se află în prezent în cea mai gravă situaţie economică din ultimii 60 de ani. A mai spus şi că pe plan intern consumăm mai mult decât producem. Vin şi vă întreb: având în vedere că ne aflăm în al doilea an de guvernare Boc, a cui este vina? Cine nu a stimulat investiţiile? Cine a menţinut salarii colosale în sectorul public? Cine nu a lansat programe de susţinere a exportatorilor români? Cine nu a luat măsuri de reducere a economiei subterane? Şi aici dăm vina pe populaţie? Nu mai există scuze, din păcate, pentru acest Guvern.

Ştim de asemenea că domnul Boc învinovăţeşte guvernarea Tăriceanu pentru măsurile luate în vreme de creştere economică. Poate, pe bună dreptate, cu toţii facem greşeli, dar a existat atâta timp în care greşelile să fie corectate, încât să arunci vina în stilul "şi Gigel a copiat" mi se pare total neadecvat şi denotă lipsa de diplomaţie. Haideţi să luăm momentul de faţă ca referinţă. Momentul zero al schimbării. Ce facem pentru a scoate ţara din criză? Generăm o criză socială sau dacă vedem că spre asta convergem, acceptăm că nu suntem infailibili, nici noi, nici soluţiile propuse de noi, şi încercăm să găsim alte soluţii? Eu îi sugerez stimabilului să se mai gândească şi să nu facă nimic la disperare. Cu siguranţă vom răsufla uşuraţi dacă va veni cu ceva fezabil şi va renunţa la ambiţiile nejustificate. Cu siguranţă îl vom aplauda. Tot ceea ce îmi doresc este să am ce să aplaud.

Nu se justifică această încăpăţânare a Guvernului Boc de a-şi asuma răspunderea pentru aceste proiecte de legi care clar fac mai mult rău decât bine, decât dacă nu are de ales şi trebuie să răspundă directivelor şefului suprem Traian Băsescu.

Consider că un premier trebuie să fie un model de diplomaţie, de cunoaştere a relaţiilor interumane, un bun strateg şi o persoană cu autoritate. Din păcate, Emil Boc dovedeşte contrariul de fiecare dată. Dovedeşte că nu este demn de această poziţie, dovedeşte că doar se joacă de-a guvernarea şi, cel mai grav, dovedeşte că, rămânând în funcţie, va arunca ţara în haos.

Domnul Cristian Buican:

"Falimentul administraţiilor publice locale"

Stimaţi colegi, am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă supune atenţiei dumneavoastră un subiect de maxim interes, care însă, din cauza asumării răspunderii Guvernului asupra genocidului social, precum şi datorită moţiunii de cenzură, a rămas într-un con de umbră. Mă refer aici la situaţia dezastruoasă în care se află majoritatea administraţiilor publice locale ale oraşelor mici şi mijlocii şi ale comunelor care nu numai că au situaţii financiare ce nu pot asigura terminarea investiţiilor începute sau reabilitarea drumurilor şi şoselelor, dar pun în pericol chiar şi asigurarea serviciilor pe care cetăţenii trebuie să le primească.

Nu e niciun secret pentru nimeni că veniturile la bugetul de stat au scăzut simţitor sau că pe parcursul anilor 2009 şi 2010 nu s-au mai început investiţii importante de modernizare a acestor localităţi, dar nici măcar nu au fost asigurate fondurile necesare terminării investiţiilor deja începute. După cum probabil bine ştiţi, pe parcursul anului 2009, majoritatea administraţiilor publice locale au avut dificultăţi în asigurarea finanţărilor atât pentru investiţii, cât şi pentru plata salariilor angajaţilor sau asigurarea serviciilor de asistenţă socială. Astfel, o bună parte din populaţia României nu a avut acces la serviciile minime oferite de administraţiile publice locale. De asemenea, o bună parte din aceste primării nu au primit nici până în ziua de azi fondurile necesare achitării datoriilor din anul 2009, ceea ce a dus în unele cazuri la situaţii disperate.

Doresc pe această cale să vă atrag atenţia asupra unui fenomen care tinde să se generalizeze în rândul administraţiilor publice locale: lipsa fondurilor necesare plăţilor către însoţitorii persoanelor cu dizabilităţi. Nu este normal ca în anul 2010, într-o ţară a Uniunii Europene, să existe astfel de cazuri de întârzieri de câteva luni la plata unor drepturi ale persoanelor care au în îngrijire persoane cu dizabilităţi. Actualii guvernanţi au demonstrat cu vârf şi îndesat incompetenţa care îi caracterizează, dar prin privarea acestor persoane cu dizabilităţi de o îngrijire corespunzătoare îşi demonstrează cruzimea şi lipsa totală de interes faţă de nevoile cetăţenilor aflaţi în dificultate.

Nu pot concepe ca în timp ce astfel de persoane nu îşi primesc drepturile, clientela politică portocalie se îndestulează din bugetul statului. Vă spun sincer că în urma discuţiilor cu primarii din Judeţul Vâlcea pe baza acestui subiect, am simţit un gust amar. Înţeleg că un calcul crud şi neomenesc a făcut ca Guvernul Boc să aloce cu întârziere sau deloc fondurile necesare plăţii persoanelor care au în îngrijire persoane cu dizabilităţi, deoarece ei nu pot protesta, însă, dacă vom merge în această direcţie, costurile unui astfel de comportament al guvernanţilor va fi foarte scump, ajungându-se uneori chiar la pierderi de vieţi omeneşti.

Ceea ce este mult mai grav decât acuzele de alocare de fonduri pe criterii politice este faptul că în situaţiile descrise de mine se regăsesc şi primari ai arcului guvernamental. Cu alte cuvinte, actualul guvern este atât de incompetent încât nu poate să asigure fondurile necesare nici măcar administraţiilor publice locale conduse de primari ai PDL. Din ce în ce mai mulţi astfel de primari au început să regrete faptul că au susţinut acest partid şi îşi amintesc cu plăcere de fondurile alocate de Guvernul Tăriceanu primăriilor pe care le conduc, chiar dacă în acel moment o parte dintre dumneavoastră acuzaţi acel guvern de alocare de fonduri pe criterii politice.

Fac pe această cale un apel la parlamentarii puterii să discute în cadrul partidelor din care fac parte şi care susţin acest guvern despre aceste probleme şi despre alocarea fondurilor necesare asigurării unor servicii publice normale şi decente.

Domnul Cristian Buican:

"Noi declaraţii incendiare ale miniştrilor Cabinetului Boc"

Perioada sfârşitului de săptămână ar trebui să reprezinte atât pentru agenda publică, cât şi pentru mass-media şi politicieni o perioadă de acalmie, în care fiecare dintre actorii implicaţi în viaţa publică să încerce să-şi încarce bateriile pentru săptămâna ce va veni. Însă weekendul ce tocmai s-a încheiat ne-a demonstrat încă o dată că în România nu se aplică aceleaşi practici ca în majoritatea statelor Uniunii Europene. Astfel, sfârşitul de săptămână ce tocmai s-a încheiat a fost unul dintre cele mai bogate în noi informaţii despre actuala guvernare, şi mă refer aici la afirmaţiile ministrului administraţiilor şi internelor, domnul Vasile Blaga. Vă spun sincer că aceste afirmaţii, precum şi cele anterioare ale miniştrilor Berceanu sau Vlădescu din care reiese că românii au fost minţiţi, sunt de o gravitate fără precedent, iar efectele lor riscă să contamineze întreaga clasă politică.

După cum probabil ştiţi, invitat la un post de televiziune, ministrul administraţiilor şi internelor şi-a exprimat părerile asupra situaţiei în care se regăseşte România din punct de vedere economic. De departe, cea mai interesantă afirmaţie s-a referit la faptul că actualii guvernanţi ştiau de situaţia grea în care se află ţara noastră încă din ianuarie 2009, atunci când PDL şi PSD au format Guvernul Boc I. El a mai precizat că, în acel moment, nu s-a considerat necesară luarea unor măsuri de austeritate, care ar fi fost cu siguranţă mult mai uşor de suportat de către populaţie decât actualele propuneri de genocid social. Mai mult decât atât, prin această declaraţie, ministrul Vasile Blaga a recunoscut că Partidul Democrat Liberal a minţit populaţia în legătură cu situaţia în care se găsea România, ceea ce nu îmi dă de ales decât să cataloghez succesivele guverne Boc şi PDL ca mincinoase.

Vasile Blaga este al treilea ministru al cabinetului Boc care recunoaşte că PDL a minţit pe parcursul anului 2009 şi începutul anului 2010. Declaraţii asemănătoare au mai venit şi din partea ministrului Radu Berceanu care a considerat că PDL a minţit prin omisiune şi, cel mai grav, din partea ministrului de finanţe, care a afirmat răspicat şi clar că actualii guvernanţi "mai puteau minţi încă 6 luni", ceea ce ne demonstrează faptul că până în prezent au minţit cu neruşinare.

Consider că recunoaşterea minciunii din partea guvernanţilor este suficientă pentru demiterea Guvernului si propun Parlamentului să îşi exercite acest drept.

Domnul ministru Vasile Blaga a mai aruncat o afirmaţie asupra căreia doresc să mă opresc preţ de câteva secunde, întrucât o consider de o gravitate maximă. Chiar dacă a menţionat că această opinie este una personală, el a spus că România va mai avea nevoie de un acord cu Fondul Monetar Internaţional în cel mai scurt timp şi implicit şi de un împrumut.

Ei bine, stimaţi colegi, eu nu mai doresc ca acest guvern să se împrumute în numele nostru, al tuturor românilor, doar pentru a satisface clientela portocalie care i-a susţinut în campaniile electorale şi doar pentru că sunt ei incompetenţi şi nu pot asigura suficiente venituri la bugetul de stat. Tocmai de aceea propun, încă de acum, ca în eventualitatea unui nou împrumut, Parlamentul să ceară preşedintelui Traian Băsescu să convoace un referendum pe această temă. Doar aşa, prin întoarcerea la popor, clasa politică va putea să îşi recâştige credibilitatea.

Domnul Cristian Buican:

"Traian Băsescu încalcă din nou Constituţia"

Stimaţi colegi, am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a detalia un subiect mult discutat şi mediatizat în weekendul care tocmai a trecut. Mă refer desigur la gestul lui Traian Băsescu de a trimite două scrisori preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului cu privire la ziua votării moţiunii de cenzură şi la respectarea termenelor stabilite de Constituţie.

Orice om care nu a trăit în România până la declanşarea acestui episod ar putea afirma că este un gest normal prin care preşedintele Traian Băsescu încearcă să vegheze asupra respectării Constituţiei. Realitatea nu este însă aceasta, iar gestul lui Traian Băsescu este o imixtiune a şefului statului în chestiuni interne ale Parlamentului. Or, nici în Constituţie, nici în vreo altă lege din România nu este permisă o astfel de imixtiune. Mai mult decât atât, Constituţia stipulează foarte clar separarea puterilor în stat. Preşedintele Traian Băsescu a considerat însă că tocmai în baza Constituţiei el poate face acest gest, dar probabil asta nu mai miră pe nimeni, atâta timp cât acest personaj reales în toamna anului 2009 ca preşedinte al României interpretează Constituţia şi legile ţării după bunul său plac.

Atâta timp cât acest gest era lovit de nulitate datorită prevederilor clare care spun că doar birourile permanente reunite ale celor două Camere sunt în măsură să stabilească ziua votării unei moţiuni, singurul scop al acestui demers al preşedintelui era, fără îndoială, acela de a atrage atenţia opiniei publice de la adevăratele probleme ale românilor, acelea ale genocidului social asumat de Guvernul Boc.

Ceea ce este interesant este faptul că acest gest al preşedintelui Traian Băsescu ne arată foarte clar unele lucruri. În primul rând, Traian Băsescu a dorit schimbarea datei votării moţiunii pentru că îi era teamă de faptul că moţiunea va avea sorţi de izbândă. Astfel, în urma asigurărilor sindicaliştilor că astăzi vom avea parte de o presiune suplimentară asupra parlamentarilor care vor vota moţiunea, frica celor de la PDL cum că această moţiune are din ce în ce mai multe şanse de izbândă este din ce în ce mai mare.

În al doilea rând, acest gest incalificabil al preşedintelui de a încerca un act de imixtiune în chestiunile interne ale Parlamentului arată clar că acest om nu mai are niciun respect faţă de legile ţării şi faţă de Constituţie şi încearcă din nou să impună propria voinţă.

În al treilea rând, acest episod ne-a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, cine este adevăratul conducător al Partidului Democrat Liberal. Dacă ţinem cont de faptul că inclusiv reprezentanţii PDL au votat în birourile permanente ca astăzi să fie ziua votării moţiunii, iar după scrisorile trimise de şeful statului, aceiaşi reprezentanţi ai PDL au considerat că votul lor nu a fost unul corect şi au dorit schimbarea zilei votării moţiunii, putem trage următoarea concluzie: PDL este condus de Traian Băsescu, iar toţi ceilalţi sunt doar nişte umili servitori care nu fac altceva decât să pună în practică doleanţele lui Traian Băsescu.

Chiar dacă această temă a fost abandonată, gestul preşedintelui, comportamentul celor de la PDL, precum şi o eventuală contestare a moţiunii, în cazul în care ea va trece, sunt exemple clare care arată că actualii guvernanţi nu au pic de respect faţă de lege şi, mai mult, faţă de cetăţenii acestei ţări.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"PNL - soluţii politice şi economice pentru redresare"

Prin măsurile pentru care şi-a asumat răspunderea, Guvernul Boc-Udrea îşi dovedeşte incompetenţa şi ticăloşia. Soluţiile de ieşire din criză pe care le-a găsit sunt, de fapt, soluţii pentru a nu tăia banii de la clientela politică.

De ce ticăloşie? Pentru că, în fapt, românii plătesc acum pentru realegerea lui Traian Băsescu ca preşedinte. Plătesc pentru trimiterea Elenei Băsescu în Parlamentul European. Plătesc pentru campaniile de imagine făcute Elenei Udrea.

De ce incompetenţă? Pentru că actualul guvern a îmbolnăvit, în anul 2009, mediul privat prin taxe şi impozite. Acum, acelaşi Guvern Boc-Udrea se pregăteşte să-i omoare pe pensionari.

Răspunderea pentru situaţia în care a ajuns statul român o au, în primul rând, partidele care au fost ori sunt de stânga: PSD şi PD.

PSD nu poate fugi de răspundere, chiar dacă astăzi cere căderea acestui guvern. Iar guvernarea Băsescu-Boc-Udrea nu a făcut decât să împingă la extrem clientelismul politic iniţiat în timpul guvernărilor PSD.

Soluţiile PNL sunt: stimularea investiţiilor din mediul privat pentru crearea de noi locuri de muncă în paralel cu reducerea cheltuielilor publice prin debranşarea de la resursa statului a clientelei politice.

Măsurile pentru punerea în practică a acestor soluţii sunt:

• crearea unei fiscalităţi stimulative pentru mediul privat;
• întărirea disciplinei fiscale (combaterea evaziunii fiscale);
• încurajarea oamenilor să-şi plătească taxele şi impozitele.

Soluţia de viitor propusă de PNL după căderea acestui guvern este un cabinet de tehnicieni cu un număr restrâns de ministere şi cu un mandat bine determinat. Acesta poate fi de 6 luni sau un an, oricât este cazul, până la redresarea situaţiei financiare a statului român.

PNL îşi exprimă susţinerea pentru un asemenea guvern. N oi credem că toate partidele ar trebui să-şi lase la o parte orgoliile şi să susţină o astfel de formulă.

Un guvern de tehnicieni prezintă 2 avantaje:

• selecţia miniştrilor şi a aparatului guvernamental s-ar face exclusiv după criteriul competenţei;
• un guvern de tehnicieni nu ar risipi banul public pe clientela politică.

Dacă o asemenea soluţie este respinsă de celelalte partide, PNL este dispus să-şi asume guvernarea. Asta, însă, numai în condiţiile în care se aplică soluţiile liberale de stimulare a mediului privat, singurele care pot scoate România din criza economică.

Dacă actualul Guvern nu va cădea, suferinţele românilor vor continua. După ce a lovit în oamenii care depind de banul statului, Guvernul Boc-Udrea va lovi, inevitabil, şi mai tare în clasa mijlocie prin creşterea de taxe şi impozite.

După căderea Guvernului Boc-Udrea, România va avea de ales între două căi: una este reprezentată de soluţiile de centru-dreapta, ale PNL, cealaltă, de soluţiile stângiste ale PSD.

Soluţiile liberale înseamnă creştere economică şi prosperitate.

Soluţiile stângiste înseamnă doar o împărţire echitabilă a sărăciei.

PNL înseamnă prosperitate, PSD înseamnă sărăcie, iar PDL şi Traian Băsescu sunt deja istorie.

Domnul Petru Călian:

"Preferăm minciuna?"

Încep prin a vă sublinia faptul că moţiunea de cenzură ignoră efectele unei eventuale demiteri a Guvernului. Principalul risc se referă la capacitatea autorităţilor de a se încadra în prevederile stabilite de acordul cu Fondul Monetar şi Comisia Europeană. Deja, FMI a pus pe linia de aşteptare următoarea tranşă care urma să ajungă în România, până când guvernul va reuşi să implementeze măsurile care să-i permită să se încadreze într-un deficit bugetar de 6,8% din p.i.b. Incertitudinile de pe scena politică au determinat o depreciere a leului cu 2 procente în faţa euro în ultimele 2 săptămâni. Sunt semnale neclare şi în privinţa capacităţii statului de a se mai finanţa de pe piaţa internă, după ce finanţele au respins mai multe oferte la licitaţiile de titluri de stat, deoarece băncile cer randamente prea mari.

Al doilea risc major pentru România îl reprezintă stabilitatea Guvernului Boc. Analiştii externi ne avertizează că în cazul în care azi trece moţiunea, o criză politică este iminentă, fapt ce ar provoca o cădere liberă a pieţelor. Procesul de reformă este împotmolit de câte o moţiune iniţiată la fiecare asumare a Guvernului. Este deja un obicei al opoziţiei ca la venirea premierului în Parlament să-l întâmpine cu câte o moţiune.

Este uimitoare uşurinţa cu care PSD şi PNL vorbesc despre alegeri anticipate şi venirea lor la guvernare. Uită că ne aflăm într-o perioadă dificilă în care soarta României atârnă de viaţa Guvernului. Dacă Guvernul Boc ar pica şi planurile opoziţiei ar deveni realitate, PSD şi PNL s-ar trezi într-o mare încurcătură. Putem adapta situaţiei zicala "Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întâmple"

Prin această moţiune se reia de fapt frustrarea confruntărilor politice, după o scurtă perioadă de acalmie, pe un front nou.

O respingere clară a moţiunii de cenzură ar întări poziţia Executivului şi i-ar da mână liberă în aplicarea planului de austeritate, atât de necesar într-o situaţie ca aceasta.

Fiecare dintre noi cunoaştem cauza şi efectul acestei crize. De ce să ne mai ascundem după deget şi să ne prefacem că un alt Guvern ar fi implementat alte măsuri. Trebuie să acceptăm şi ceea ce nu ne place să auzim. România a ajuns într-o situaţie fără precedent în istoria recentă, iar continuarea măsurilor de austeritate reprezintă singura soluţie viabilă a momentului.

Prin semnarea moţiunii, vom arunca România într-o criză socială şi economică şi mai profundă, cu consecinţe fatale pentru populaţie.

Domnul Samoil Vîlcu:

«Centrul "Mara" din Râmnicu-Vâlcea, o şansă la viaţă pentru copiii cu autism!»

Realizat în urma unei finanţări prin Programul PHARE, Centrul de servicii terapeutice pentru copilul cu autism "Mara", proiect implementat de către Direcţia de Protecţie Socială din cadrul Primăriei municipiului Râmnicu-Vâlcea, în parteneriat cu Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea, este o instituţie de importanţă majoră pentru copiii care suferă de această afecţiune, cât şi pentru părinţii acestora. Misiunea specialiştilor angajaţi în acest centru este de a furniza servicii specializate de recuperare, reabilitare şi suport pentru copiii cu autism din Râmnicu-Vâlcea. Prin deschiderea Centrului "Mara" li se dă o şansă la o viaţă mai bună copiilor care suferă de autism. Nu putem ignora că incidenţa acestei afecţiuni a crescut îngrijorător în ultimii ani, iar noi suntem datori să găsim soluţii în a sprijinii funcţionarea unor asemenea instituţii. Profesioniştii Centrului "Mara" au acordat o atenţie sporită copiilor cu autism şi familiilor acestora. Un psiholog lucrează cu copiii din centru, de asemenea un logoped şi un specialist în kinetoterapie. În program sunt în fiecare zi o seamă de activităţi, iar terapia prin mişcare sau kinetoterapia este foarte utilă, deoarece sunt momente în care copiii au posibilitatea de a interacţiona.

Din punct de vedere al serviciilor oferite în cadrul Centrului de servicii terapeutice pentru copilul cu autism "Mara", de la deschiderea acestuia,în anul 2009, a oferit sprijin pentru 43 de copii cu autism, cu nivel scăzut de autonomie şi socializare. Structura grupului ţintă a fost următoarea: 9 fetiţe şi 34 băieţi; 10 copii cu vârste cuprinse între 2 şi 4 ani, 22 copii cu vârste cuprinse între 5 şi 8 ani, 11 copii cu vârste cuprinse între 9 şi 12 ani. Impactul pe care copilul din spectrul autist îl are asupra familiei extinse nu este de neglijat. Uneori, părinţii şi fraţii nu înţeleg autismul şi din această cauză nu pot accepta modul de relaţionare, fiind necesară o anumită linie terapeutică. Centrul "Mara" din Râmnicu-Vâlcea a venit în sprijinul acestora, prin realizarea unor şedinţe cu familia extinsă, informarea acestora, implicarea lor în programul de recuperare al copilului, oferind părinţilor posibilitatea de a-şi împărtăşi problemele cu cei apropiaţi, ajutând familia să susţină efortul de recuperare şi de integrare socială. Prin implementarea proiectului a fost posibilă dezvoltarea reţelei locale şi a celei judeţene de servicii sociale, s-a acumulat experienţă şi s-a întărit conştiinţa celor implicaţi că, prin servicii sociale specializate, ţintite pe nevoile copiilor cu dizabilităţi, este prevenită instituţionalizarea acestora şi devine posibilă menţinerea în familie, şcoală, colectivitate. În plus, pentru Direcţia de Protecţie Socială din cadrul Primăriei Râmnicului, a fost creată oportunitatea saltului calitativ de la furnizarea de servicii sociale primare la cele specializate, cu respectarea standardelor de calitate.

În România sunt foarte puţine centre pentru recuperarea şi educarea acestor copii, iar în aceste condiţii este extrem de necesar să sprijinim funcţionarea lor, pentru ca acei copii care suferă de autism să nu rămână în lumea lor, în afara societăţii.

Prin această declaraţie politică aş dori să atrag atenţia asupra acestei categorii de persoane care are nevoie de grija şi suportul nostru, pentru care suntem obligaţi să promovăm o legislaţie care să ofere sustenabilitate acestor instituţii şi poate unii dintre dumneavoastră chiar vor dori să se implice, prin sponsorizarea unora dintre activităţile acestora.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Urbanizarea rapidă"

Creşterea rapidă a populaţiei care trăieşte în oraşe va fi printre cele mai importante probleme de sănătate globală ale secolului 21, deoarece jumătate din populaţia lumii trăieşte acum în oraşe. Până în 2030 fiecare şase din zece oameni vor trăi la oraş. Factorii multipli şi condiţiile din aşezările urbane fac urbanizarea o forţă atât de puternică încât este prin ea însăşi un determinat al sănătăţii publice în secolul 21. Datele din sănătate furnizează o medie pentru toţi locuitorii din mediul urban - estompând diferenţele dintre bogaţi şi săraci, în acest mod, maschează starea sănătăţii populaţiei sărace a oraşelor.

Problemele de sănătate ale populaţiei de la oraşe includ un risc crescut pentru violenţă, boli cronice (boli cardiovasculare, boli reumatismale, sindrom migrenoid, boli respiratorii şi alergice) şi pentru unele boli transmisibile, precum tuberculoza şi HIV/SIDA. Bolile transmisibile precum HIV/SIDA şi tuberculoza, bolile cronice (bolile cardiace, diabetul zaharat), tulburările mintale şi decesele datorate violenţei, ca şi accidentele rutiere, toate au ca factori determinanţi, determinanţii sociali (infrastructura fizică, accesul la serviciile de sănătate, administraţia locală şi distribuirea venitului, oportunităţile educaţionale).

Rezultatele în sănătate sunt determinate de infrastructura din mediul înconjurător, social şi fizic, incluzând, printre altele, apa şi sanitaţia, calitatea aerului, condiţiile de viaţă şi muncă, nivelul de zgomot, accesul la servicii şi resurse, factori care pot fi influenţaţi pozitiv. Dietele nesănătoase şi inactivitatea fizică contribuie la creşterea riscurilor pentru multe boli netransmisibile, ca şi pentru condiţii cronice incluzând obezitatea, hipertensiunea, bolile cardiovasculare, osteoporoza, diabetul zaharat tip II şi anumite tipuri de cancer.

Măsurile pe care trebuie să le aibă în vedere autorităţile ar trebui să includă promovarea comportamentelor sănătoase, promovarea activităţii fizice, efectuarea regulată de controale în domeniul prevenirii fumatului şi siguranţei alimentare. Toate acestea trebuie integrate în planificarea urbană, care va avea un drum lung de parcurs până la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în ceea ce priveşte locuinţele, apa şi sanitaţia, scăderea poluării aerului urban determinată de trafic şi folosirea combustibilului solid, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Asigurarea accesului la apă potabilă pentru toţi locuitorii mediului urban, asigurarea unui aer nepoluat vor diminua riscurile pentru sănătate, însă presupun eforturi conjugate din partea autorităţilor administraţiei publice, autorităţilor de mediu, de sănătate, etc.

Ministerul de resort trebuie să antreneze autorităţile şi societatea civilă într-un efort comun de a aşeza sănătatea în centrul politicii de urbanizare. Numai aducând diferite sectoare ale societăţii împreună, pentru a se angaja activ în elaborarea politicilor, vor fi obţinute rezultate sustenabile în domeniul sănătăţii.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Evaziunea fiscală"

Conform evaluării Institutului Naţional de Statistică valoarea adăugată brută din economia ascunsă reprezintă aproximativ 20% din produsul intern brut. În anul 2007 această pondere a fost de 19,2%, în anul 2008 de 20%, iar în anul 2009 s-a situat la 19,6%.

Datele trimestriale arată o anumită creştere a economiei ascunse în anul 2009. Datele provizorii pe primele 5 luni arată că ponderea valorii adăugate brute din economia ascunsă în produsul intern brut a fost cu 1,3 puncte procentuale peste ponderea înregistrată în primele 9 luni din 2008.

Cea mai mare pondere în valoarea adăugată brută estimată a fi fost realizată în economia subterană este deţinută de munca la negru, respectiv 48%.

Frauda fiscală a reprezentat 40% din valoarea adăugată brută din economia ascunsă şi aproape 8% din produsul intern brut.

Reducerea evaziunii fiscale ar trebui sa reprezinte unul din obiectivele prioritare ale Ministerului Finanţelor Publice.

Ar trebui acordată o mare atenţie creşterii eficienţei acţiunilor tuturor structurilor de inspecţie fiscală, inclusiv pe baza implementării unor metode moderne de abordare a actului de control (metodele indirecte de inspecţie fiscală), a unor metodologii utilizate pe scară largă în ţările comunitare, precum şi punerea în practică a unor aplicaţii informatice (controlul electronic şi baza de date privind preţurile de transfer).

Trebuie aplicat un management modern, având ca funcţie principală creşterea capacităţii de previzionare a zonelor vulnerabile la fraudă şi evaziune fiscală, un loc aparte ocupând frauda t.v.a. intracomunitară, cu consecinţe grave în cazul rambursărilor ilegale.

Recomand elaborarea şi adoptarea unui cadru normativ prielnic constituirii unui raport de risc fiscal, care va trebui să cuprindă contribuabilii ţintă, selectaţi pe baza indicatorilor de risc fiscal, respectiv indicatori tehnici şi instrumente pentru identificarea domeniilor cu risc fiscal mare, iar contribuabilii astfel selectaţi vor fi incluşi în programele de control.

Raportul de risc fiscal va cuprinde următoarele categorii de contribuabili selectaţi pentru inspecţia fiscală:

• contribuabili nou-înfiinţaţi înregistraţi în scopuri de t.v.a.;
• contribuabili care efectuează tranzacţii cu contribuabili inactivi,
• contribuabili cu care contribuabilul propus pentru inactivare a efectuat tranzacţii;
• contribuabili care prezintă neconcordanţe, conform Declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional, cu extinderea, după caz, la analiza neconcordanţelor pentru furnizorii de rang 2 şi 3.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Criza economică"

Criza economică şi socială ce afectează în prezent România are efecte negative asupra condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor. Guvernele naţionale trebuie să depună eforturi pentru consolidarea sistemelor de protecţie socială, oferind o serie de soluţii la nevoile identificate de societate, cu accent special asupra integrării sociale a persoanelor, prin reinserţia profesională şi locuri de muncă.

Ministerele de resort trebuie să acţioneze în sensul reducerii polarizării şi ameliorării stării de sărăcie, printr-o serie de proiecte şi programe destinate grupurilor vulnerabile.

În activitatea acestora trebuie inclusă toată problematica legată de bunăstarea şi protecţia familiei, deci are ca scop realizarea de politici destinate tuturor persoanelor care se află în risc crescut de excluziune şi marginalizare socială (copil, persoana cu handicap, familia în ansamblul ei) şi pentru toate tipurile de structură în care se poate găsi: tinerii aflaţi în dificultate, persoanele vârstnice dependente, persoanele aflate în sărăcie etc.

Efectele negative ale crizei economice internaţionale s-au manifestat în România, declanşând comprimarea economiei, ceea ce a afectat piaţa forţei de muncă şi a determinat reducerea semnificativă a numărului de asiguraţi.

Reducerea numărului de asiguraţi a condus la creşterea numărului de pensionări anticipate, înregistrându-se o triplare anuală a numărului de pensionări anticipate, ajungându-se în anul 2009 la circa 110.000 de pensii anticipate parţiale în plată.

În România, pragul sărăciei absolute este calculat prin însumarea costului unui coş minim alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare şi de servicii, egal cu cheltuielile efectuate de persoanele al căror consum alimentar este egal cu costul coşului alimentar. Costul coşului alimentar a fost estimat pentru a asigura necesarul de 2.550 de calorii zilnic, în funcţie de consumul populaţiei din decilele 2 şi 3 ale distribuţiei populaţiei după cheltuielile de consum. Pragul sărăciei absolute, pentru o persoană, a fost în anul 2009 de 254,5 lei. Plecând de la această sumă ne putem da seama câte persoane sunt în pragul absolut al sărăciei în România şi cum primesc ele aceste reduceri ale salariilor şi pensiilor, operate ilegal de către Guvern.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Parteneriatul de Mediu"

Lansarea Parteneriatului de Mediu în cadrul "Sinergiei la - Marea Neagră", s-a desfăşurat la Bruxelles în data de 16 martie 2010. La această conferinţa ministerială au participat ţările din zona lărgită a Mării Negre, în principal cele care aparţin Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră.

Conferinţa a adoptat doar o declaraţie comună, în această primă fază nereuşindu-se adoptarea unui memorandum de înţelegere pentru stabilirea acestui Parteneriat de Mediu.

Parteneriatul de Mediu nu se va suprapune şi nici nu va intra în competiţie cu iniţiativele în derulare, dar va evidenţia obiectivele prioritare, prin atragerea colaborării cu toţi actorii din zona lărgită a Mării Negre, focalizându-se într-o primă fază asupra următoarelor posibile domenii:

Identificarea zonelor fierbinţi din cadrul planurilor naţionale adoptate sub umbrela Planului Strategic de Acţiune dezvoltat prin Convenţia de la Bucureşti;

Gestionarea Integrată a Zonei Costiere care prezintă un imens potenţial pentru promovarea coexistenţei pe termen lung a activităţilor economice, în armonie cu protejarea mediului, şi care poate susţine şi eforturile suplimentare pentru adaptarea la schimbările climatice;

Ariile Protejate - care trebuie să fie bine desemnate, gestionate şi protejate;

Eco-inovarea - care ar putea constitui un important motor pentru dezvoltarea durabilă în regiune;

Monitoringul - datele corecte sunt cheia acţiunilor prioritare pentru îmbunătăţirea calităţii mediului.

Acest parteneriat ar trebui privit ca o reţea a colaborărilor existente, ceea ce înseamnă stabilirea unui motor de cooperare care să pună la lucru întreaga regiune, prin voinţe politice, resurse şi actori regionali, în proiecte practice, problemele de mediu neavând graniţe politice.

Salut atitudinea Ministerul Afacerilor Externe care şi-a exprimat intenţia ca România să conducă acest parteneriat, ca stat membru al Uniunii Europene.

De asemenea, România are în vedere dezvoltarea unui proiect, împreună cu instituţiile financiare, pentru ajutorarea celorlalte ţări riverane Mării Negre, în vederea îmbunătăţirii calităţii proiectelor propuse şi pentru a permite imediat finanţarea lor, utilizându-se experienţa României acumulată de-a lungul anilor.

România va fi gata să contribuie la acest fond financiar şi la dezvoltarea unor proiecte în cadrul Programului de Mediu pentru Marea Neagră.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Bolnavii de hepatită"

Hepatita este una dintre cele mai răspândite şi severe boli din lume, virusurile hepatice B şi C fiind două dintre virusurile responsabile pentru decesul a aproximativ 1 milion de oameni din întreaga lume, în fiecare an, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În prezent, 500 de milioane de oameni de pe glob (aproximativ 1 din 12 oameni) sunt infectaţi cu hepatita cronică B şi C şi 1 din 3 oameni au fost expuşi la unul dintre virusuri sau la amândouă.

Cea mai frecventă infecţie virală este hepatita B, în prezent mai mult de 2 miliarde de oameni prezentând dovezi că au fost infectaţi la un moment dat cu acest virus. Fără tratament adecvat, hepatita B poate progresa către ciroză şi chiar cancer hepatic.

Accesul la tratament al unei persoane care are hepatita cronică B şi C dar şi ciroză reprezintă o problemă pentru pacienţii din România, având în vedere costurile ridicate ale acestuia. Chiar şi în situaţia în care persoana este asigurată la sistemul public de asigurări de sănătate şi tratamentul este compensat sau gratuit, accesul la acesta este foarte dificil, având în vedere posibilităţile financiare reduse ale caselor de asigurări de sănătate. Practic, este nevoie ca un pacient să aştepte ieşirea din program a altei persoane pentru a putea beneficia de tratament gratuit sau compensat.

Este trist ceea ce se întâmplă cu aceşti oameni care, deşi şi-au achitat asigurările către casele de asigurări, nu beneficiază de un serviciu vital pentru viaţa lor.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Sectorul de irigaţii din România"

Strategia sistemului de irigaţii trebuie să aibă ca principal obiectiv concentrarea irigaţiilor în zonele viabile economic din amenajările existente şi extinderea irigaţiilor din surse locale de apă de suprafaţă sau din noi derivaţii sau acumulări, asociate cu amenajări silvice de protecţie.

În vederea limitării efectelor secetei din acest an strategia trebuie sa prevadă următoarele direcţii de acţiune:

• modificarea şi completarea cadrului legislativ pentru stimularea utilizatorilor de apă pentru irigaţii prin prelungirea termenului de plată a contribuţiei proprii şi de contractare a serviciilor de irigaţii;
• asigurarea cu titlu gratuit a apei pentru irigaţii din reţeaua de canale de desecare administrată de ANIF;
• stimularea înfiinţării şi consolidării organizaţiilor şi federaţiilor de îmbunătăţiri funciare;

Se impune în acest sens şi respectarea cu stricteţe a prevederilor legislative privind acordarea subvenţiilor de irigaţii direct beneficiarilor îndreptăţiţi,continuarea transferului infrastructurii de irigaţii de la Administraţia Naţională a îmbunătăţirilor Funciare către organizaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii şi către federaţiile de organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Ajutoarele de stat pentru agricultură"

Schemele ajutoarelor de stat trebuie reconsiderate în concordanţă cu Regulamentul 1857/2006 de aplicare a articolelor 87 şi 88 din Tratat, ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii din domeniul producţiei agricole, şi de modificarea Regulamentului CE 70/2001 şi a liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007 - 2013.

Pentru acordarea ajutoarelor de stat, statul membru trebuie să realizeze o notificare pentru fiecare măsură de ajutor de stat ce se doreşte a fi aplicată. Toată notificarea înaintată Comisiei Europene trebuie să aibă la bază o documentare solidă şi bazată pe dovezi şi informaţii concrete şi reale din domeniul respectiv de activitate. În urma notificării, Comisia Europeană aprobă sau respinge respectiva măsură de ajutor de stat. Trebuie specificat faptul că perioada în care Comisia are obligaţia de a se pronunţa cu privire la validitatea sau nu a unei măsuri de ajutor de stat este lungă, de 5 luni, şi chiar dacă statul membru demonstrează faptul că aplicarea respectivei măsuri de ajutor de stat este urgent necesară, perioada în care Comisia se va pronunţa în regim de urgenţă este de minim 3 luni.

Abia după ce acest proces laborios a fost realizat în întregime, iar Comisia Europeană şi-a dat un aviz favorabil, România poate să ia măsurile pentru a acorda respectivul ajutor de stat, adică să promoveze o lege în acest sens, să realizeze alocarea bugetară şi,în fine, să înceapă implementarea ajutorului de stat şi deci agricultorii să primească banii.

Trebuie să spunem din start că aceste reguli pe baza cărora România poate sau nu să acorde sprijin financiar fermierilor sunt reguli ce au venit la pachet, o dată cu intrarea în Uniunea Europeană, şi ele au fost concepute în special pentru statele din vestul Europei, care au o agricultură mult mai dezvoltată. În consecinţă, regulile europene de acordare a ajutoarelor de stat nu sunt potrivite pentru specificul agriculturii Româneşti care, aşa cum ştim, este foarte diferită faţă de agriculturile dezvoltate, din vestul Europei.

Din aceste considerente şi bazându-mă pe faptul că situaţia dramatică din agricultura României este bine-cunoscută, nu mai este necesar să demonstrăm că ţăranii români au nevoie de toate aceste ajutoare de stat pentru a supravieţui şi pentru a se apropria cât mai mult de un nivel de competitivitate comparabil cu cel din restul Uniunii. Conform Tratatului de Aderare, în perioada 2007-2009, România a putut aplica măsuri de sprijin care nu sunt conforme cu regulile comunitare de ajutor de stat. Producătorii agricoli au cunoscut aceste forme de sprijin şi sunt la curent cu faptul că majoritatea, sub forma actuală, au încetat în acest an.

În acest an nu vor mai continua ajutoarele de stat aflate în derulare pentru grupurile de producători din sectorul de legume şi fructe, plata tranzitorie pentru tomatele destinate procesării, precum şi pentru calamităţile naturale, precum îngheţul târziu de primăvară. Printre măsurile de sprijin din sectorul vegetal şi zootehnic care nu respectă regulile comunitare ale ajutorului de stat şi care vor înceta în acest an se numără: susţinerea producţiei marfă la culturile de sfeclă de zahăr, orez, in şi cânepă pentru fibră, culturile de soia, tutun;

• subvenţionarea motorinei pentru lucrări agricole;
• sprijin acordat pentru legumele produse în serele încălzite;
• subvenţionarea producţiei de cartofi de sămânţă şi material săditor pomicol şi viticol certificată;
• susţinerea producţiilor de carne de porc şi pasăre - pui broiler şi a producţiei de ouă de consum ("producţie marfă");
• îmbunătăţirea calităţii şi igienei laptelui de vacă pentru atingerea standardelor de calitate din UE;
• finanţarea materialului seminal congelat de taur folosit la inseminarea artificială a fermelor din specia bovine.

De asemenea, conform Regulamentului UE, a fost acordat un ajutor de minimis pentru înfiinţarea culturilor agricole de toamnă, pentru sectorul legume-fructe şi pentru agricultura ecologică.

Va trebui să spunem din capul locului că până în momentul de faţă România nu a primit dreptul de a acorda niciun fel de ajutor de stat pentru anul 2010.

Dintre toate măsurile de ajutor de stat menţionate, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a notificat către CE decât cele de sprijin pentru carne de porc şi carne de pasăre. Notificarea s-a făcut în decursul lunii ianuarie 2010 şi deci în cel mai bun caz agricultorii nu vor putea primi aceste subvenţii decât la sfârşitul primăverii.

În situaţia actuală, ca urmare a neglijenţei Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, se preconizează un an deosebit de dificil pentru agricultorii noştri, an în care aceştia, pe lângă criza economică prelungită, vor trebui să se descurce şi cu un sprijin din partea statului cvasiinexistent.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Bursierii romani fără locuri de muncă"

Programul "Bursa Specială Guvernul României" se derulează în baza Legii nr.157/2004 privind instituirea Bursei Speciale Guvernul României pentru formarea managerilor din sectorul public, a Hotărârii Guvernului nr.1516/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.157/2004 şi a Hotărârii Guvernului nr.461/2005 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.157/2004 privind instituirea Bursei Speciale Guvernul României pentru formarea managerilor din sectorul public.

În perioada 2004-2009 programul a fost derulat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în calitate de principal finanţator, şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, în calitate de cofinanţator şi partener de implementare, în baza unui acord de cofinanţare semnat între cele două părţi. În data de 1 octombrie 2009, programul a fost preluat de către Centrul Naţional pentru Burse şi Studii în Străinătate, în baza Ordonanţei Guvernului nr.27/29.08.2009. Până în prezent au fost organizate 3 concursuri naţionale în 2004, 2005 şi 2006, fiind nominalizaţi 149 de beneficiari. Din iulie 2006 şi până în prezent şi-au încheiat studiile 97 de beneficiari ai bursei. Dintre aceştia, 45 de beneficiari au absolvit cursurile intensive de formare şi integrare în administraţia publică la Institutul Naţional de Administraţie (INA), în conformitate cu prevederile art. 32 din Hotărârea Guvernului nr.1516/2004. Din restul de 52 de beneficiari ai bursei, 39 şi-au încheiat studiile în străinătate după finalizarea ultimului stagiu de formare organizat de INA. Ca atare, nu au putut urma aceste cursuri, ceilalţi 13 au avut aprobarea Comisiei BSGR de amânare a participării la cursurile ANFP până la următoarea sesiune, dar în anul 2010 nu a fost organizată nicio sesiune de cursuri, în concluzie nici aceştia nu au urmat acest stagiu.

Cu toate că din 2006 şi până în prezent s-au făcut numeroase demersuri de către Comisia pentru Bursa Specială Guvernul României, în vederea repartizării absolvenţilor în conformitate cu mecanismul de repartizare prevăzut în legislaţia care guvernează proiectul, niciun absolvent, dintre cei 97 care şi-au finalizat studiile, nu a fost repartizat, instituţiile ce deţin pârghiile necesare repartizării neimplicându-se în acest proces. Problema este că pe lângă cursurile INA, aceştia trebuie să urmeze cursuri de manageri publici. Înţelegem că singura posibilitate de repartizare a absolvenţilor Bursei Speciale Guvernul României este plasarea lor în această ultimă calitate (de manageri publici), în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă nr.92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public, art.3 alin (1) lit. c). Însă acest curs nu este prevăzut în legislaţia proiectului BSGR.

Doamna Lucia-Ana Varga:

România se află astăzi în mijlocul uneia dintre cele mai puternice crize economice din istoria sa recentă. O criză care, gestionată greşit, riscă să arunce la groapa istoriei ani buni de prosperitate, pe care i-am aşteptat şi dorit cu toţii.

Tocmai de aceea, deciziile care se iau în această perioadă sunt extrem de importante, pentru că ele vor afecta la modul cel mai direct nivelul de trai al tuturor românilor.

Noi, cei care îi reprezentăm pe cetăţenii acestei ţări în Parlamentul României, trebuie să fim conştienţi de faptul că pe umerii noştri apasă o mare responsabilitate: cea a deciziei pentru viitorul oamenilor, pentru felul în care îşi vor trăi viaţa de acum înainte, pentru felul în care îşi vor putea creşte copiii şi îngriji bătrânii din fiecare familie.

Nu este drept să îi condamnăm la subzistenţă.

Nu este drept să îi lăsăm fără sprijin în aceste momente grele.

Nu este drept să îi obligăm să suporte integral costurile acestei recesiuni economice, ale cărei cauze se regăsesc în altă parte.

Înainte de a fi oameni politici şi mai presus de culoarea politică a carnetelor noastre de partid trebuie să ne păstrăm onoarea de a fi reprezentanţi corecţi ai celor care ne-au votat.

Cred cu tărie că în aceste momente contează mai puţin din ce partid provine fiecare dintre noi, dacă face parte din arcul guvernamental sau din opoziţie, pentru că mai presus de toate acestea se află interesul superior al cetăţeanului român: al fiecărui pensionar ce îşi vede pensia ciuntită, al fiecărui tată de familie a cărui slujbă se află în pericol, al fiecărei mame care se întreabă zilnic ce pune pe masa copilului său.

Acesta este motivul pentru care adresez azi, cu respect şi responsabilitate, un apel la conştiinţa civică şi socială a fiecăruia dintre dumneavoastră.

Vă solicit, alături de pensionarii, profesorii, medicii şi toţi cetăţenii acestei ţări, să nu giraţi măsurile cumplite ale Guvernului Boc şi să votaţi azi, în plenul Parlamentului României, în favoarea moţiunii de cenzură.

Numai în acest fel veţi dovedi că v-aţi făcut datoria faţă de cetăţenii acestei ţări şi că aţi înţeles să puneţi fidelitatea faţă de cei care v-au votat mai presus de interesele de partid.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Vina de a fi liberal!"

O spun deschis, încă de la început: îmi asum, cu mândrie, vina de a fi liberal! Primesc cu demnitate acuzele aduse de către nevolnicii conducători portocalii ai ţării, cum că din cauza liberalilor poporul acestei ţări a îndrăznit să trăiască mai bine în timpul guvernării noastre.

În timp ce PDL a ales să taie pensiile, noi ne-am făcut vinovaţi de faptul că le-am mărit, astfel încât vârstnicii acestei ţări să poată să îşi asigure un trai decent.

În timp ce PDL reduce salariile bugetarilor pentru a vira banii ţării în conturile clientelei politice, noi ne-am făcut vinovaţi de faptul că am asigurat stabilitate şi creşteri salariale normale pentru o ţară europeană.

În timp ce PDL falimentează sistemul sanitar, introduce coplata şi încurajează exodul medicilor către alte ţări, noi ne-am făcut vinovaţi de modernizarea spitalelor, asigurarea unor venituri decente pentru medici şi derularea de programe în domeniul prevenţiei.

Şi recunosc, dar cu onoare, faptul că PNL s-a făcut într-adevăr vinovat pentru că nu am avut-o pe Elena Udrea în Guvern şi în acest fel nu am cheltuit banii românilor pentru programe fanteziste precum "Romania-Land of Choice" sau "Modernizarea satului românesc - 10 case pentru specialişti". Nu i-am avut nici pe domnii Videanu sau Berceanu, care să pună gaj interesele românilor, în schimbul clientelei politice. Nici nu am construit scene de spectacol cu 70.000 de euro şi nici patinoare de cinci ori mai scumpe!

Da pentru toate acestea ne asumăm vina de a fi liberali, de a respecta cetăţenii acestei ţări, de a munci corect pentru interesele acestora! Şi, în continuare, spun că voi fi unul dintre vinovaţii care va face tot ceea ce îi stă în putere pentru ca acest Guvern marionetă al domnului Băsescu să cadă, pentru ca speranţa românilor - singura care le-a mai rămas - să poată renaşte, pentru viitorul lor şi al copiilor acestei ţări!

Domnul Titi Holban:

Ultimele săptămâni au stat sub semnul discuţiilor referitoare la necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare pentru a scoate România din criză. Discuţii sterile, din moment ce niciuna din propunerile de măsuri mult mai eficiente, venite din partea opoziţiei, nu şi-a găsit corespondent în realitatea Boc-Băsesciană.

Economişti din mai multe partide şi alte organizaţii publice au evidenţiat nevoia adoptării unor măsuri active, care să stimuleze deblocarea economiei şi să asigure astfel o depăşire mai rapidă şi poate mai puţin dureroasă a crizei în care ne aflăm.

Degeaba! Guvernul Boc-Băsescu a decis: România trebuie să treacă printr-un tratament de şoc. Toata ţara trebuie să pună umărul la refacerea economiei pe principii diferite de cele care au guvernat până acum şi care au adus prosperitate tuturor. S-a terminat cu creşterile. De acum totul va scădea. Iar românul nu trebuie să se plângă. E doar spre binele lui!

Şi într-adevăr toate veniturile românilor scad. Mai puţin ale celor avantajaţi de soartă. O soartă care se numeşte Partidul Democrat Liberal, aflat la guvernare şi deci obligat să aibă grijă de ai săi.

Acest partid care a decis începerea perioadei de austeritate pentru cei mulţi nu ezită să cheltuiască cu lejeritate banul public, despre care ni se spune că nu mai ajunge să acopere salariile celor ce muncesc şi pensiile celor ce au muncit o viaţă întreagă.

Se găsesc însă suficienţi bani pentru a acorda, în această perioadă de criză economică, nu mai puţin de 100 milioane euro nerambursabili statului vecin şi prieten Republica Moldova. Fără a nega importanţa ajutorului, nu putem să nu ne întrebăm de oportunitatea acordării acestei sume acum, când bugetul României a intrat în colaps.

Un alt exemplu de risipire a banului public, acelaşi ban, care nu ne mai ajunge să plătim salarii şi pensii, îl reprezintă decizia preşedintelui Băsescu de a achiziţiona, fără niciun fel de licitaţie, avioane la mâna a doua din partea SUA, o decizie care ne costă nu mai puţin de 1.3 miliarde de euro. Sumă deloc neglijabilă. De unde se vor plăti aceşti bani? Din împrumutul acordat de FMI probabil. Acel împrumut care apasă acum pe spinarea fiecărui român?

O decizie cel puţin neînţeleasă, în condiţiile în care astfel de achiziţii sunt întotdeauna însoţite de aşa-numitele contracte de offset, prin care se urmăreşte ca banii cheltuiţi pentru achiziţii în domeniul siguranţei naţionale să se întoarcă, într-o formă sau alta, în economia românească sub formă de investiţii, exporturi, subcontractări în economia naţională din partea unor firme străine, transfer de tehnologie, donaţii, training etc. Preşedintele Băsescu a decis însă că România nu necesită investiţii în valoare de 1.3 miliarde euro şi poate fi singurul stat din lume care face achiziţii de tehnică militară fără ca acestea să fie însoţite de un contract de offset.

Şi exemplele pot continua, contracte încheiate cu firme de apartament pe sume mult prea mari în raport cu serviciile prestate. Bugetul de stat a ajuns vaca de muls a membrilor PDL.

În tot acest timp românilor, celor mulţi, li se taie salariile, li se impozitează excesiv orice venituri, totul în numele recesiunii economice pe care trebuie să o depăşim.

O astfel de situaţie nu mai poate continua. Am încredere în colegii mei deputaţi, inclusiv cei din rândurile Partidului Democrat Liberal, că vor lăsa la o parte propriile interese financiare şi vor vota moţiunea de cenzură pentru destituirea acestui guvern şi oprirea jafului naţional la care asistăm în prezent.

Domnul Ionel Palăr:

În ultima perioadă întreaga opinie publică a fost conectată la problematica crizei economice în care se afundă România. Toate mijloacele de informare au acordat spaţii largi acestui subiect, orientându-se cu predilecţie asupra măsurilor anunţate de preşedintele Băsescu referitoare la reducerea veniturilor. Atunci, preşedintele dar şi reprezentanţii Guvernului au susţinut că, de fapt, România are de ales între două rele. Adică între reducerea veniturilor pensionarilor şi salariaţilor bugetari şi, pe de altă parte, creşterea taxelor şi a impozitelor.

Reprezentanţii puterii au susţinut cu tărie faptul că s-a optat pentru prima variantă pentru a nu lovi în mediul privat, adică sectorul economiei româneşti care ar urma să asigure revigorarea economică.

Aşa cum spuneam şi zilele trecute, din punctul meu de vedere, există şi "o a treia cale", despre care însă Guvernul nici nu doreşte să discute.

Reprezentanţii Partidului Naţional Liberal au avertizat încă de la începutul discuţiilor asupra celor două variante, asupra pericolului adoptării ambelor categorii de măsuri.

Reprezentanţii puterii au afirmat atunci că poziţia PNL este una a "unui partid de opoziţie" şi că nu vor fi mărite taxele şi impozitele. Numai că, săptămâna trecută, chiar ministrul finanţelor a vorbit despre faptul că o astfel de măsură are mari şanse de a fi pusă în practică.

Aşadar, iată că reprezentanţii puterii au minţit iarăşi românii şi sunt gata să dea peste cap şi ce a mai rămas funcţional în economia românească. De aceea, consider că este absolut necesar ca acest guvern iresponsabil să plece.

În acest sens, fac apel la toţi parlamentarii puterii să voteze moţiunea luând în calcul ceea ce le dictează doar propria conştiinţă şi nu liderii de partid.

Domnul Radu Costin Vasilică:

Trăim vremuri tulburi în România de astăzi, vremuri care nu fac decât să alunge speranţa într-un viitor mai bun şi să îi determine pe din ce în ce mai mulţi români să considere că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită.

Speram să nu avem vreodată parte de un guvern care, în lipsa unor soluţii de revigorare economică sau de reducere raţională a unor cheltuieli bugetare excedentare, să treacă într-un mod simplist şi abuziv la o tăiere de-a valma a tuturor pensiilor şi salariilor bugetarilor din România.

Sigur că aparatul de stat este supradimensionat: PSD-ul v-a lăsat în 2004 900.000 de bugetari, iar astăzi sunt 1,5 milioane, vina purtând-o deopotrivă PDL şi PNL. Sigur că sistemul public de pensii este aproape de colaps, iar anumite măsuri de reducere a decalajelor dintre pensiile foarte mari şi cele nepermis de mici trebuie să fie luate, însă, nu pot să nu observ cumplita inechitate socială care îi va afecta mai ales pe pensionarii cu venituri reduse şi pe acei angajaţi oneşti şi necesari bunei funcţionări a aparatului de stat.

Trebuie să remarcăm că, de multe ori, posturile bugetare au fost nejustificat suplimentate pentru a fi oferite drept recompensă clientelei politice. De asemenea, s-a ajuns în mod paradoxal şi nedrept ca unele posturi de la stat, care ofereau oricum un grad suplimentar de siguranţă, să fie mult mai bine plătite decât cele din mediul privat. De aceea, anumite soluţii de restructurare prin eliminarea unor componente organizatorice sau a unor posturi nejustificate din instituţiile publice sau soluţiile de impozitare diferenţiată ale veniturilor salariale ar fi fost mult mai eficiente şi mai echitabile.

Acest Guvern nu a fost însă în stare să adopte măsuri de combatere a crizei şi de creare de locuri de muncă, nefăcând altceva decât să împartă către români din ce în ce mai multă sărăcie. Asta în timp ce unii guvernanţi sau rudele lor şi-au continuat liniştiţi afacerile cu statul, afaceri care le-au permis să îşi cumpere genţi sau să-şi petreacă vacanţe în străinătate de zeci şi sute de mii de euro, în dispreţul milioanelor de români pe care i-au afundat în lipsuri şi neajunsuri.

O altă "performanţă" a actualului Guvern a fost să amaneteze viitorul copiilor noştri, lăsându-le moştenire o datorie publică de peste 35 de miliarde de euro, pe care acum intenţionează să o suplimenteze printr-un alt împrumut extern. Sigur, conceptul "dezvoltării prin îndatorare" este unul acceptat de către economişti, cu condiţia ca aceste împrumuturi să fi ajuns în investiţii publice, în modernizarea şi restructurarea economiei. Numai că acest lucru nu s-a întâmplat decât la o scară extrem de redusă şi numai către firmele de casă "portocalii". În aceeaşi perioadă, probabil dintr-o pură coincidenţă, sume importante de bani au luat calea conturilor private din băncile vestice.

Mai nou, procedurile de licitaţie şi eventualele contestaţii la atribuirea cu dedicaţie a unor contracte pe bani publici îi încurcau pe actualii guvernanţi, aceştia declarându-se hotărâţi să crească pragul pentru încredinţările directe, fără licitaţie, sau să limiteze posibilitatea contestării deciziilor de atribuire a lucrărilor publice. Mai mult, proiecte pentru fonduri europene extrem de importante, în special pentru dezvoltarea zonelor rurale, sunt blocate cu bună ştiinţă de reprezentanţii puterii, din cauza faptului că nu îi mulţumeşte orientarea politică a unor primari sau preşedinţi de Consilii judeţene. Este inadmisibil să compromiteţi şansa unor comunităţi locale de a se dezvolta numai pentru că şi-au ales primari sau preşedinţi de altă culoare decât Guvernul portocaliu.

Am observat însă, în ultima perioadă, cum aceste "neajunsuri" (de a avea primari de altă culoare politică decât cea portocalie) au început să fie înlăturate, candidaţii PDL-ului la alegerile parţiale reuşind să se impună aşa cum au mai făcut-o în trecut: prin fraude, cumpărări de voturi şi şantaj, fără ca instituţiile statului să ia vreo măsură de descurajare a acestor practici ilegale.

Dragi români, speranţa de mai bine este în mâna dumneavoastră şi sper din toată inima că nu vă veţi mai lăsa amăgiţi de cadouri otrăvite, pentru că, dacă în câteva săptămâni găleata portocalie s-a spart, alimentele şi banii s-au terminat de mult, nenorocirea pe care acest Guvern incompetent şi corupt a provocat-o României durează câţiva ani. Din păcate, prin reducerea pensiilor şi a salariilor, un popor întreg trebuie acum să plătească cu vârf şi îndesat preţul acestor cadouri mincinoase din campania electorală.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

«Guvernul "taie tot", ne omoară şi speranţa de a mai trăi în România»

Cu toţii am privit cu stupoare cum eternul premier băsescian Emil Boc a anunţat cu o ură viscerală tăierea pensiilor şi a salariilor bugetarilor, împingând această ţară spre un dezastru iminent. Măsurile anunţate de acest guvern iresponsabil sunt de natură să reducă nu numai consumul, ci şi numărul cetăţenilor acestei ţări, sătui de bâlbâială actualei puteri.

Domnul profesor Emil Boc, ajuns spre nenorocirea românilor în fruntea acestui guvern care va scufunda Titanicul numit România, dă europenilor o nouă lecţie de drept neconstituţional. După Legea ANI, trântită de Curtea Constituţională, acest pitic atomic al politicii româneşti contemporane îşi va testa incapacităţile legislative pe spatele pensionarilor din această tară.

Ce a uitat însă domnul Emil Boc să ne spună nouă tuturor este cum de tot pensionarii se fac vinovaţi că au pensii nesimţite, cum de militarii care şi-au servit patria au ajuns la mâna celui mai prost chirurg din România: Emil Boc.

Premierul lui Băsescu anunţa în urmă cu trei săptămâni că la plata pensiilor se va avea în vedere principiul contributivităţii. Culmea este însă că acelaşi premier care irizează nu numai incompetenţa, ci şi hilarul situaţiei, taie acum 15% din pensiile sub 1000 de lei. Domnule Boc, vă spun o noutate pentru dumneavoastră: toate aceste pensii mici din România respectă principiul enunţat chiar de dumneavoastră. Şi, cu toate acestea, lipsa de viziune a acestui cabinet le vor tăia fără să se uite la moartea naţiunii române.

Mă aşteptam ca odată cu aceste reduceri drastice, unice în lume ca impact social, acest guvern să vină cu măsuri alternative de relansare economică, prin care România să treacă această criză. Nimeni, dar absolut nimeni nu ne mai poate garanta că din 1 ianuarie aceste măsuri de austeritate vor fi suspendate, aşa că Guvernul PDL trebuie să îşi asume acum nu numai incompetenţa evidentă de scoatere a României din faliment, ci şi "asomarea" celor care au muncit peste 30 de ani cu gândul că la bătrâneţe vor avea un trai liniştit şi decent. Fără bani de medicamente, fără bani de pâine, pensionarii României vor muri în propria lor ţară cum se murea odinioară în lagărele naziste.

Domnul Ion Burnei:

Prin prezenta declaraţie politică doresc să atrag atenţia asupra gravităţii deciziilor Guvernului Boc referitoare la angajarea răspunderii în faţa Parlamentului. Încă de la început, declar că nu sunt de acord cu măsurile propuse de Guvern de scădere a salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%. Aceste măsuri propuse pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională şi riscă să compromită pe mulţi ani creşterea economică a României, aruncând ţara într-o criză mult mai gravă.

Criza îşi face simţită prezenţa în toată lumea, dar niciun Guvern nu a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pentru asanarea finanţelor publice. Măsurile propuse prin diminuarea drepturilor salariale şi a pensiilor vor conduce la scăderea drastică a puterii de cumpărare, la diminuarea consumului şi a producţiei interne de bunuri şi servicii. Se vor pierde în continuare locuri de muncă, ceea ce va duce la descreştere economică şi scăderea veniturilor bugetare.

Există soluţii pe termen scurt care ar putea evita scăderea salariilor şi a pensiilor. Măsurile ar trebui, în principal, să vizeze acea clasă restrânsă care se hrăneşte din banii statului şi să conducă la relansarea sectorului productiv al economiei şi orientarea acestuia către export.

Măsuri care ar fi putut fi adoptate pentru mărirea veniturilor bugetare:

• creşterea performanţei în colectarea veniturilor bugetare;
• stoparea contrabandei cu ţigări cifrată la aproximativ un miliard de euro anual;
• suspendarea Programului "Casa la ţară";
• reducerea investiţiilor sau a cheltuielilor pentru capital, bunuri sau servicii.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Măsurile asumate de acest guvern sunt abuzive nu numai pentru că atentează direct la drepturi cetăţeneşti consfinţite de Constituţie, ci şi pentru că, în ansamblul lor, generează discriminare socială, adâncesc faliile între diferite categorii socio-profesionale, ostilizează reciproc salariaţii din sistemul public cu cei din mediul privat, elevii şi părinţii cu profesorii, magistraţii cu medicii, iar pe toţi cu toată lumea.

Reducerile de salarii şi pensii afectează grav categoria socială cea mai numeroasă din România - cea cu venituri între 600 şi 2000 de lei pe lună. Această categorie formează grosul populaţiei active şi, de asemenea, se suprapune în cea mai mare parte cu populaţia tânără care are sau îşi doreşte copii.

Reducerile de indemnizaţii pentru creşterea copiilor, anularea sprijinului financiar la constituirea tinerelor familii, reducerea sau impozitarea tichetelor de masă, reducerea indemnizaţiei de şomaj şi a drepturilor băneşti acordate la concedierile colective sunt măsuri care vor afecta, cumulativ, aceeaşi categorie socială. Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a reducerii cheltuielilor bugetare e pusă în cârca românilor aflaţi în zona sărăciei relative şi a celor aflaţi în partea de jos a clasei mijlocii.

România guvernării Boc seamănă cu un tren care îşi lasă în câmp vagoanele de clasa a doua şi pleacă înainte numai cu locomotiva şi un singur vagon de clasa întâi!

Cei mai afectaţi de aceste măsuri vor fi copiii, femeile, familiile, pensionarii, în general.

Dragi colegi, nu mai putem să lăsăm acest Guvern să impună austeritatea şi sacrificiul doar celor mulţi şi săraci, mimând dialogul asupra unor măsuri care vin în plic de la Cotroceni! Cinismul acestui guvern de a tăia acelaşi procent din veniturile celor săraci ca şi din a celor bogaţi este dovada că ţara pentru ei înseamnă doar procente şi cifre!

Guvernul nu se mai bucură de niciun fel de sprijin din partea cetăţenilor, iar lipsa de viziune şi de strategie din partea Executivului condus de premierul Emil Boc au adus România la marginea prăpastiei.

Fac, deci, un apel la raţiune şi vă invit, indiferent de culoarea politică, să votaţi în favoarea moţiunii de cenzură iniţiate de Partidul Social Democrat.

Protestele zilnice ale profesorilor, pensionarilor, mamelor, veteranilor, agricultorilor şi ale cadrelor medicale cred că sunt suficiente pentru ca noi toţi să votăm responsabil şi în interesul ţării. Ştim cu toţii că nu avem nevoie de argumente speciale, de un motiv sau altul, ci este suficient să demonstrăm că avem puterea de a accepta voinţa populară.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie politică privind reducerea numărului de agenţii guvernamentale

Anul trecut, în noiembrie, a intrat în vigoare Legea nr.329/2009 privind desfiinţarea şi restructurarea agenţiilor guvernamentale. Atunci, a fost decisă desfiinţarea, comasarea, restructurarea unui număr de 112 agenţii din 226 câte existau. În, acelaşi timp, a fost decisă şi o reducere de aproximativ 9.000 de posturi.

Deşi această lege este în vigoare de atâta timp, nu s-a iniţiat niciun demers în privinţa respectării legii, dimpotrivă, există agenţii cu acelaşi obiect de activitate, înfiinţate doar pentru a susţine clientela politică portocalie, pentru a recompensa sprijinul din timpul campaniei electorale. Acest sprijin este acum răscumpărat din banii cetăţenilor, la sfârşitul anului 2009 datoria publică ajungând la 148 de miliarde de lei, cu 40 de miliarde mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului 2008.

Dacă erau luate măsuri din timp de către Guvernul Boc, nu se ajungea aici, la situaţia gravă în care este România acum. Situaţia actuală este numai începutul falimentului economic şi social al României, faliment la care guvernul este actor principal. Boc şi miniştrii săi recunosc acum cu nonşalanţă că au minţit, ştiind că banii de la buget nu vor fi de ajuns. În acelaşi fel ne-au minţit şi cu restructurarea acestor agenţii guvernamentale, care, în loc să scadă, s-au umflat, în prezent existând în Guvernul Boc aproximativ 300 de secretari de stat şi şefi de agenţii guvernamentale.

Guvernul Boc, în loc să desfiinţeze aceste agenţii care cheltuiesc banii statului şi să atace din plin clientela politică, a preferat să lovească în pensionari, care sunt o categorie vulnerabilă a societăţii româneşti şi nu pot riposta la măsurile nu doar neconstituţionale, dar şi imorale de tăiere a pensiilor.

Guvernul Boc nu este caracterizat de performanţă, de încredere, de responsabilitate. Minciuna este cea care îl caracterizează, minciună învăţată chiar de la preşedintele ţării care ne spunea la Sinaia în mesajul său de Anul Nou: "Anul 2010 va fi un an în care vom scăpa de criză (...) creşterea economică va fi reluată în al doilea trimestru al anului 2010".

Românii s-au săturat de minciunile acestui guvern, România vrea fapte, nu vorbe. Faptul că miniştrii Guvernului Boc şi-au recunoscut greşelile nu schimbă cu nimic situaţia actuală. Minciuna recunoscută în acest caz nu este o alinare pentru acei pensionari care îşi vor pierde 15% din pensie şi care vor regreta că mai trăiesc.

Partidele politice şi sindicatele, chiar şi FMI au oferit alternative, dar Guvernul Boc nu le-a ascultat, deoarece multe dintre acestea loveau în proprii oameni puşi în poziţii importante şi bine plătite din banii cetăţenilor. Amintesc în acest sens de propunerile PSD care vizau reducerea la jumătate a numărului de ministere şi agenţii guvernamentale, reducerea cu 50% a numărului de secretari de stat şi consilieri guvernamentali, schimbarea imediată din funcţie a persoanelor numite strict pe criterii politice, fără pregătire profesională şi managerială adecvată, încetarea tuturor achiziţiilor extravagante (maşini, mobilier de lux ş.a.), a celor care nu sunt strict necesare pentru funcţionarea instituţiilor publice, plafonarea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile la nivelul de 75% faţă de anul trecut.

Fac un apel către acest guvern ca pentru prima dată să dea dovadă de sinceritate şi să prezinte cetăţenilor situaţia reală a agenţiilor guvernamentale bugetofage şi să aplice un program şoc de reconstrucţie a principalelor instituţii din România, de redimensionare a aparatului administrativ şi de evaluare a performanţelor pentru fiecare instituţie în ansamblul său.

Toate aceste măsuri sunt suficiente pentru a scutura clientela politică din poziţiile pe care le ocupă abuziv şi pentru a da cetăţenilor acestei ţări speranţa că lucrurile se pot mişca într-o direcţie bună către ieşirea din criză.

Domnul Neculai Răţoi:

"Incompetenţii trebuie să plece"

Astăzi se va vota, în plenul reunit al celor două camere, moţiunea depusă de către Partidul Social Democrat. Acest moment va stabili parcursul şi viitorul României, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.

Am asistat în săptămâna care a trecut la fel de fel de şiretlicuri ale unor membri PDL, dar şi la implicarea preşedintelui Băsescu în proces, nemulţumit de ziua stabilită pentru vot. Unii dintre democrat-liberali au aruncat în presă informaţii despre o eventuală remaniere guvernamentală, informaţii care nu-şi au rostul în acest moment, dar prin care se recunoaşte eşecul unor miniştri din actualul cabinet.

Românii nu sunt interesaţi şi nu doresc doar remaniere, românii doresc un guvern nou, capabil, vizionar, format din oameni corecţi, care nu apar la televizor să le spună cum au minţit în trecut, fără pic de ruşine. Faptul că o parte dintre actualii miniştri vorbesc despre o eventuală mărire a taxelor în cazul în care măsurile de tăiere a pensiilor şi salariilor vor eşua, arată că guvernul nu are nici cea mai mică idee asupra lucrurilor care se vor întâmpla. Ne spun că vor trebui să plece de la guvernare dacă planul actual va eşua. Care plan? Ei bine, doamnelor şi domnilor, ei vor pleca, iar România este cea care va pierde şi cetăţenii săi sunt cei care vor avea de suferit.

Parlamentarii prezenţi astăzi în plenul reunit trebuie să voteze gândindu-se la viitorul acestei ţări, la efectele măsurilor asumate de guvern, şi nu la ordinele de partid. Răspunderea pe care parlamentarii şi-au asumat-o în faţa celor care i-au ales este mai importantă decât răspunderea pe care guvernul şi-o asumă. Românii disperaţi, pensionarii şi salariaţii care nu văd decât un viitor sumbru, nu mai au niciun sprijin în faţa acestor măsuri antisociale. Cei care le-au promis că le vor apăra drepturile sunt singurii care îi mai pot ajuta, iar aceştia, doamnelor şi domnilor, suntem noi, parlamentarii aleşi prin vot uninominal.

Respingerea soluţiilor propuse de către Guvernul Boc nu va închide calea către relansarea României, aşa cum membri ai PDL vor să lase să se creadă. Există şi alte soluţii anticriză la care putem recurge, iar partidele din opoziţie au prezentat propriile măsuri de relansare. Dacă guvernul ar fi fost interesat mai mult de viaţa românilor şi mai puţin de propriul său orgoliu, ar fi găsit în aceste măsuri multe dintre răspunsurile pe care le caută. Ar mai fi găsit răspunsuri şi la sindicate şi la patronate şi la specialiştii care nu au carnet de membru PDL.

Dacă, în ciuda efectelor pe care această asumare a responsabilităţii le va avea, parlamentarii nu vor înţelege necesitatea de a vota moţiunea împotriva Guvernului Boc, PSD va merge mai departe şi va ataca la Curtea Constituţională legile asumate. Avem astăzi de ales între a continua cu un guvern incompetent sau a pune în aplicare alte măsuri, care să nu sufoce cetăţenii cei mai dezavantajaţi. Solidaritatea de care trebuie să vorbim nu este cea falsă despre care vorbeşte Emil Boc, ci solidaritatea noastră, a celor prezenţi astăzi în plen, cu cetăţenii României. Fiecare dintre noi are o conştiinţă care ne va dicta votul de astăzi, iar conştiinţa majorităţii trebuie să decidă schimbarea acestui guvern.

Domnul Ioan Stan:

Sunt astăzi foarte mulţumit să vă fac părtaşii sentimentelor mele de respect şi consideraţie faţă de înţelepciunea gândirii în perspectivă a guvernanţilor noştri. Să ne trăiască şi să aibă parte de ce ne dau!

Şi dacă vă bate gândul să bănuiţi Domniile voastre vreo urmă de glumă în spusele mele, chiar că vă înşelaţi amarnic.

Una că n-aş îndrăzni a vă face să pierdeţi timpul cu glumiţe şi alta, mai ales, că dacă i-ar mai arde cuiva de glume în zilele pe care le trăim, ar fi cazul să se supună de urgenţă la un control medical amănunţit şi să se "odihnească" ceva vreme într-un aşezământ de specialitate! Sigur, dacă are bani pentru coplată, medicamente, mijloace de motivare a personalului de îngrijire şi alte "dotări" speciale, cum ar fi: pijamale, papuci şi cămaşa aceea numită încurajator "de forţă".

Aşa încât, la modul cel mai serios, argumentez, determinat cum spuneam de respectul ce vi-l port dumneavoastră şi de admiraţia ce mă copleşeşte vizavi de lucrurile bine gândite şi programate.

Studii aprofundate desfăşurate în ultima vreme de savanţi de renume mondial, au avertizat asupra faptului că poporul român, datorită vieţii îmbelşugate pe care o duce, el trăind bine după cum se ştie, este în mare primejdie de a deveni un popor de obezi şi risipitori! Are dumnealui, poporul român adică, nărav de mănâncă mult, se îmbracă numai "de firmă", îşi face vacanţele numai la Nisa şi, mai ales, culmea răsfăţului, consumă la Pampers cu odraslele, ceva de speriat!

Ei, doamnelor şi domnilor, las la o parte că toate astea se fac pe banii statului, că nu asta ar fi o problemă. Problema care îi frământă pe iubiţii noştri conducători este, în primul rând, sănătatea cetăţenilor! De grija asta nu dorm ei noaptea şi din acest motiv au pus la cale un eşafodaj de măsuri, că greutăţile le cară ei, săracii, menite să ne facă poporul cu cea mai bună condiţie fizică de pe mapamond.

Mai întâi au rezolvat problema supraconsumului de care vorbeam. Şi pentru că nu prea veneau semne de renunţare benevolă a consumatorilor, au fost nevoiţi, în marea lor grijă, să intervină hotărât în sprijinul adoptării unor principii de viaţă mult mai sănătoase ca până acum, şi anume: au diminuat salariile bugetarilor cu 25 %; au diminuat pensiile cu 15 %; au scăzut indemnizaţii de creştere a copiilor, ajutoare de natură socială, unele din acestea din urmă fiind chiar anulate; au impozitat tichete de masă şi de cadouri; au anulat tichetele de călătorie şi biletele de odihnă; au raţionalizat cu discernământ numărul de Pampersi asiguraţi prin alocaţii şi indemnizaţii risipitorilor bebeluşi români rămaşi până în prezent nepăsători la primejdiile iscate de traiul de huzur din patria lor.

S-au pus astfel bazele fundamentate ştiinţific, eliminării oricărei ameninţări cu supraponderabilitatea asupra multprotejatului popor român. Obţinerea unor siluete filiforme la marea majoritate a populaţiei n-ar mai trebui să fie o problemă, şi nu peste mult timp cei care vor mai putea fi recenzaţi vor arăta ca Mahatma Gandhi.

După care, pentru că mai există un "după", doamnelor şi domnilor, pasul doi, ca să zic aşa, condiţia fizică a populaţiei va fi consolidată printr-un program riguros de exerciţii fizice desfăşurate organizat şi planificat în noile săli de sport, preconizat a fi construite în toate colţurile portocalii ale spaţiului românesc. E drept că va trebui să se dea zor cu aceste construcţii pentru că remodelarea trupească a naţiei se va desăvârşi rapid în condiţiile asumate de Guvern şi e de recomandat ca pauza între cele două episoade să nu fie prea mare pentru a mai avea participanţi la pasul doi al transformării poporului român în umbra a ceea ce a fost odată!

Să fiţi convinşi că cele 63 de săli de sport pe care Compania Naţională de Investiţii urmează să le edifice în perioada ce urmează, în pofida acestei nemernice crize care încearcă să stăvilească elanurile creatoare ale guvernanţilor, vor asigura cel mai potrivit cadru pentru aceste nobile deziderate. Păcat că se anunţă o posibilă renunţare la construirea de bazine şi patinoare!

Judecaţi şi dumneavoastră şi veţi accepta că ce face o apă adâncă sau un lunecuş hotărât, nu poate spera să rezolve o sală de sport, chiar dacă s-au cheltuit pe ea 600.000 de euro ca în comuna vrânceană Suraia.

Asta mai ales în condiţiile în care utilizarea frânghiilor şi a săpunului nu este gestionată corespunzător de marea majoritate a celor supuşi programului de remodelare a siluetei.

Doamnelor şi domnilor, vă invit să împărtăşiţi sentimentele ce au animat intenţia mea de a mă mai face auzit odată în acest plen, întrucât parlamentarii pentru a da exemplu de solidaritate, cum cer preţioasele indicaţii venite din Olimp, fac parte din primele loturi ce vor fi supuse binefăcătorului tratament de care v-am vorbit.

Celor mai sentimentali le propun să facem şi poze.

Domnul Ion Stan:

"Apel către Parlamentul României"

Votaţi moţiunea de cenzură împotriva celei mai incompetente, mai corupte şi arogante guvernări din întreaga istorie a României!

Sa ne gândim bine ce şi cum votăm. Sfârşitul săptămânii trecute a fost, în pofida căldurilor insuportabile, unul marcat de proteste populare împotriva legilor pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea şi împotriva partidelor din arcul guvernamental. Nimic din ceea ce susţine Guvernul în asumarea răspunderii pentru legile de reducere cu 25 la sută a salariilor şi cu 15 la sută a pensiilor, nu este adevărat. Pe cale de consecinţă, ca aleşi ai poporului suveran, nu vom putea decât să repudiem minciuna Guvernului şi incapacitatea acestuia de a propune alte soluţii la probleme pe care le-a creat cu premeditare şi iresponsabilitate criminală.

Există destui bani pentru crearea de locuri de muncă, dar Guvernul nu a făcut nimic, fiindcă nu ştie ori nu vrea să-şi deranjeze clientela politică pentru a sprijini atragerea miliardelor de euro alocaţi de Uniunea Europeană pentru proiecte de dezvoltare a României.

Guvernul nu se află în fruntea treburilor publice ale ţării, ci în fruntea unui sistem oligarhic care a vlăguit resursele de subzistenţă ale populaţiei, pentru a prospera o clasă politică profund coruptă, imorală şi total lipsită de spirit civic şi patriotism.

Nu salariile în plată trebuie reduse cu 25 la sută, ci fondul de salarii, pentru a obliga miniştrii şi conducătorii administraţiilor locale să elimine birocraţia ineficientă şi să reformeze statul, începând cu introducerea indicatorilor de performanţă şi eradicarea parazitismului care sufocă autorităţile publice şi administraţia de sus şi până jos.

Există destui bani pentru a fi impozitaţi şi pentru a reface şi consolida bugetul destinat plăţii integrale a pensiilor, dar Guvernul şi sistemul autorităţilor publice create pentru a veghea la o fiscalitate sănătoasă, nu şi-au propus să combată evaziunea fiscală, să aducă la lumină economia subterană, să identifice şi să blocheze conturile externe ale jefuitorilor vistieriei publice, alimentate din corupţie, mari fraude fiscale, afaceri ilicite, acte de subminare economică, deturnări de fonduri precum şi din conexiuni cu reţelele internaţionale ale criminalităţii trasfrontaliere. Nu si-au propus decât propagandistic şi demagogic, în ultimul moment şi de ochii lumii, deoarece oligarhia Partidului Democrat Liberal a prosperat tocmai pe seama jafului sistematic al banului public.

Guvernul care sub presiunea formidabilă a foamei de înavuţire cu nimic potolită a oligarhilor de partid şi de stat portocalii, a reuşit să lichideze ultimele acumulări realizate de dictatura de dezvoltare a regimului Ceauşescu, recurge acum la legiferarea furtului din drepturile de proprietate ale populaţiei asupra salariilor şi pensiilor.

Libertatea şi proprietatea sunt fundamentele democraţiei consacrate de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Pactele Internaţionale asupra Drepturilor Civile şi Politice.

Orice lezare adusă proprietăţii, implică o limitare şi a libertăţii. Dacă vom vota atentatul guvernului la fundamentele societăţii democratice, atunci ce rost au mai avut ultimele două decenii şi de ce nu votăm şi naţionalizarea capitalului privat, în genere, nu doar a salariilor şi pensiilor populaţiei?

Eu consider că, prin masurile propuse, Guvernul nu face altceva decât să instige majoritatea săracă a României să se revolte împotriva capitalismului şi să ceară instaurarea capitalismului controlat de stat, după modelul de succes al Chinei, Indiei, Rusiei, Braziliei şi a încă câtorva ţări.

România este atât de puţin conectată la realităţile economice internaţionale, încât marea noastră problemă nu este criza, ci invocarea acesteia drept pretext şi acoperire a unei guvernări dezastruoase care în frunte cu cetăţeanul-preşedinte Traian Băsescu trebuie să răspundă pentru crima de înaltă trădare.

Cel mai nou şi fierbinte cap de acuzare împotriva guvernării trădătoare ni l-a furnizat chiar ministrul administraţiei şi internelor, recunoscând că, din ianuarie 2009, deşi se ştia ce va urma, Guvernul nu făcut nimic. De ce nu a făcut nimic, domnul ministru nu a dat şi detaliile necesare, dar este lesne de înţeles. Nu trebuia să se compromită şansele realegerii lui Traian Băsescu pentru un al doilea mandat de preşedinte al României. Nu este oare un preţ prea mare să sacrifici o ţară şi poporul ei pentru satisfacerea ambiţiei unui moftangiu şi scandalagiu politic?

Încă o dovadă a relei credinţe a Guvernului denotă din aceea că, deşi ştie că există bani, că populaţia creditează cu economiile sale băncile, valoarea depozitelor fiind superioară celei a creditelor, administratorii finanţelor ţării nu au recurs la stimularea investiţiilor populaţiei în bonuri de tezaur şi obligaţiuni municipale. De ce a preferat Guvernul să se împrumute de piaţa bancară? Fiindcă Guvernul nu face decât ceea ce i se impune de oligarhia de partid şi de stat a arcului guvernamental, prin vocea lui Traian Băsescu. Dacă nu ies comisioane, şpagă, mită şi foloase necuvenite, nu se aprobă nimic. Mai bine să se risipească în vânt dacă fomiştii puterii nu-şi iau tainul.

Vă întreb, doamnelor şi domnilor deputaţi si senatori, veţi vota pentru perpetuarea acestor stări de lucruri? Asta doresc alegătorii noştri? Dumneavoastră ştiţi bine că nu.

Votaţi moţiunea de cenzură împotriva celei mai incompetente, mai corupte şi arogante guvernări din întreaga istorie a României!

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Tragedia naţională a României îmbracă haina provincială a finului Falcă - regizorul tragic al Aradului"

La ieşirea de la convorbirile cu Traian Băsescu, de la Parlament, Adriean Videanu a declarat: "Nu am afaceri cu statul". De asemenea, Băsescu le-a cerut demnitarilor PDL să renunţe la afaceri. Elena Udrea a declarat, înainte de şedinţa BPN a PDL, că membrii PDL care ocupă funcţii publice şi administrează afaceri sau sunt acţionari în firme care lucrează cu statul trebuie să opteze fie pentru funcţii, fie pentru afaceri. Udrea a declarat că: "Nu poţi să le ceri oamenilor să facă sacrificii, aşa cum Guvernul face în acest moment, solicită solidaritate şi sacrificii din partea cetăţenilor, nu poţi să le ceri acestor oameni să facă sacrificii câtă vreme există neîncrederea legată de modul în care se cheltuieşte banul public şi există suspiciunea că, în aceste condiţii, există firme privilegiate în raport cu statul".

Udrea a mai arătat că va cere o decizie în acest sens în conducerea partidului. Surse din partid afirmă că măsurile îl vizează direct pe Adriean Videanu cu care de o bună bucată de vreme se află într-o aprigă competiţie în interiorul partidului.

Vlădescu a declarat în cadrul dezbaterilor din Cameră, pe tema moţiunii PNL, că românii nu mai trebuie minţiţi privind situaţia economică, aşa cum s-a întâmplat până în 2009 "

"Am fi putut minţi încă şase luni, puteam să ne mai împrumutăm şase luni (...) Decât să le spunem oamenilor că lumea merge bine, Europa merge bine, iar România s-ar putea să meargă bine, le spunem românilor adevărul: lumea nu merge bine, Europa merge prost, iar România s-ar putea să nu meargă bine".

Berceanu afirmă în acelaşi ton imperativ că în campanie s-a minţit "prin omisiune" pentru a ascunde faptul că mergeam spre prăpastie. Şeful Transporturilor a explicat că ascunderea adevărului despre situaţia economică dezastruoasă ar fi fost folosită şi acum, dacă România ar fi fost în campanie electorală.

Bogdan Hossu i-a cerut şefului statului să explice cum toţi miniştrii şi politicienii au contracte cu statul şi se îmbogăţesc de la o zi la alta, comentând declaraţiile preşedintelui conform cărora sindicaliştii sunt caraghioşi când acuză corupţia din zona politică.

În timp ce miniştrii cabinetului Boc sunt preocupaţi de a justifica situaţia dezastruoasă în care se află România, sub mandatul preşedintelui Băsescu, fără a-şi asuma vreo vină,finul acestuia, Gheorghe Falcă de la Primăria municipiului Arad, este interesat în continuare doar de ocuparea funcţiei de prim-vicepreşedinte al PDL la nivel naţional.

Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, a făcut deja primul pas spre declararea intenţiei sale de a candida. După ce preşedintele PDL, Filiala Timiş, a anunţat că îl sprijină pe acesta la funcţia de prim-vicepreşedinte, Falcă a declarat că nu va renunţa la prezenţa sa la centrul partidului: "Doresc să fiu în Biroul permanent pentru că am fost şi până acum, iar rezultatele mele s-au văzut".

Doresc să privim împreună retrospectiv momentul debutului operei dramatice "Să trăiţi bine!" sub regia Traian Băsescu, avându-i ca actori tragici consacraţi atât pe miniştrii indispensabili Berceanu şi Videanu, cât mai ales diletanţii apropiaţi regizorului, cum ar fi finul acestuia Gheorghe Falcă.

În campania electorală, actorii electorali Berceanu, Videanu şi mai nou finul Falcă au omis să precizeze pentru spectatorii români, că prezentările tragediei "România iese din recesiune în primul trimestru al anului 2010" sub regia Traian Băsescu, au fost doar o versiune cu caracter electoral ce şi-a realizat scopul, dând României modelul experimental al preşedintelui tragic european ce prădează România.

Nu au contat pentru românii din România nici expunerile procurorului Ciprian Nastasiu, autorul cărţii Prădarea României, demis de Traian Băsescu fiindcă s-a apropiat prea mult de cercul de interese economice protejate de indispensabilul specialist Stolojan, nici permanentul conflict instituţional întreţinut de preşedintele Băsescu, determinante fiind metodele electorale ale PDL de manipulare a aşteptărilor românilor.

Tragicii actori naţionali Blaga, Berceanu şi Videanu au făcut posibilă repetarea tragediei pentru următorii cinci ani, asigurând astfel românilor spectacolul străzii şi al foamei, iar dacă regizorul Băsescu doreşte în prezent legitimarea provincialului Falcă la cârma naţională a PDL, atunci tragedia naţională a României îmbracă haina provincială a finului Falcă - regizorul tragic al Aradului.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Trăiţi prea bine"

În discursul premierului Boc, rostit în plenul Parlamentului la asumarea răspunderii guvernamentale, acesta ne-a amintit de mai multe ori că noi, românii "consumăm mai mult decât producem".

De multe ori, sună ca un reproş adresat cetăţenilor care probabil ar trebuit să pună capul în pământ cu ideea că s-ar fi dedat la cine ştie ce exces. Asta, după ce în urmă cu doar câţiva ani li se spusese: "Să trăiţi bine!".

Acum acest "Să trăiţi bine!" pare a se răzbuna infinit mai dureros decât orice răsplată din perioada anterioară, iar Emil Boc a răsucit cuţitul în această rană a românilor, spunându-le cu totul altceva: "Trăiţi prea bine".

În discursul amintit, Emil Boc ne arăta că eforturile Guvernului canalizează clar către tăierea din cadrul cheltuielilor bugetare, tocmai a unor procente semnificative ale banilor pentru pensii şi salarii. Însă, nicio clipă nu s-a luat însă în calcul reducerea celorlalte categorii şi cheltuieli ale statului, cele destinate clientelei politice, cum ar fi: licitaţii cu dedicaţii, caiete de sarcini umflate, alocări nejustificate de sume, contracte oneroase din energie, concesiuni pe trei lei. Aceste zone ale hemoragiei banului public nu au fost atinse.

La ei sunt cheltuielile care atârnă atât de greu în cifrele macroeconomice ale ţării. Cheltuieli de zeci de miliarde de lei băgaţi în terenuri fără valoare, concedii exorbitante în străinătate, maşinile cele mai scumpe, haine de firmă, genţi şi poşete de zeci de mii de euro, vile uriaşe construite cu finisaje de lux aduse din import.

Acestea sunt cheltuielile care au atârnat atât de greu în deficitul de cont curent în anii trecuţi, dar şi în deficitul bugetar, desfrâul a fost de cele mai mul ori finanţat de banii căpuşaţi de la sistemul public.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Curente majore în analiza riscului"

Guvernanţii nu au capacitatea de a explica populaţiei pe înţelesul ei ce o aşteaptă şi de ce vor să ia o anumită măsură. Cetăţeanul simte când reforma este prost explicată, mesajele publice nu sunt clare, coerente şi pe înţelesul său, că nu ştie partidul de guvernământ ce va anunţa Guvernul, iar primul-ministru habar n-are ce intenţionează miniştrii săi de finanţe, muncă sau sănătate. Iar oamenii resping schimbarea, mai ales dacă o receptează ca pe o ameninţare nejustificată, dacă nu îi înţeleg logica internă, dacă nu se demonstrează că beneficiile depăşesc costurile şi că au fost cumpănite atent consecinţele sociale.

Birocraţia ameninţată cu reducerea numărului de funcţionari se întoarce împotriva contabililor firmelor care sunt speriaţi că vor sta la cozi mai lungi pentru a depune declaraţiile lunare. Profesorii ameninţă cu întreruperea anului şcolar, afirmă că nu vor trece notele în catalog şi nu vor încheia situaţiile elevilor, iar medicii şi asistentele neglijează bolnavii care nu plătesc în plus.

Societatea românească a ajuns pe marginea prăpastiei, cu absolvenţi nepregătiţi pentru piaţa privată a muncii, o populaţie bolnavă şi patroni de microîntreprinderi, IMM-uri care îşi închid firmele şi îşi iau lumea în cap, alegând drumul pribegiei în căutarea unei şanse corecte şi a unei vieţi mai bune.

Criza a dezvăluit carenţe majore în analiza riscului, lipsa de control asupra costurilor, risipa, studierea precară a nevoilor pieţei, un management defectuos al lichidităţilor, productivitatea şi eficienţa redusă a resursei umane.

Nu vom ieşi cu bine din blocajul crizei dacă guvernanţii nu vor duce la capăt reforma sistemului, profitând acum de acest moment al adevărului.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Soarta copiilor rămaşi în grija rudelor"

Pentru ca pruncii lor să aibă o copilărie lipsită de griji, să-şi poată cumpăra păpuşa Bărbie pe care au văzut-o în reclame şi să poată pleca în tabăra dorită, mulţi părinţi români au ales de ani buni să plece la muncă în străinătate. Însă mirajul străinătăţii e plătit scump de copiii rămaşi în grija rudelor. Toţi au crezut că plecarea părinţilor le va aduce o copilărie de vis, dar s-au trezit într-o dramă care le schimbă radical viaţa. În locul unei copilării fără griji, pruncii trăiesc adevărate drame. Îşi primesc rar doza de afecţiune părintească, în rate, la fel ca banii şi pachetele trimise pe microbuze.

Pentru ei, vilele şi maşinile părinţilor cumpărate cu bani făcuţi în străinătate, bunăstarea au avut un preţ prea mare. Sunt "orfani", sunt condamnaţi la izolare, agresivitate, abandon şcolar sau chiar la închisoare. Mulţi dintre ei au probleme de comportament, devin agresivi, abandonează şcoala, iar alţii ajung chiar în "închisorile de minori" pentru infracţiuni grave ca: omorul, violul, tâlhăria.

Părinţii i-au lăsat în grija bunicilor sau a rudelor, iar instituţiile statului îi "pasează" de la una la alta. Ei nu sunt încadraţi în nicio lege şi nu sunt, de fapt, în grija nimănui. Au devenit un fel de "minge" pe care toată lumea o aruncă în curtea vecinului. Direcţia pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială nu are responsabilităţi în acest sens pentru că nu există nicio lege pentru copiii cu părinţii plecaţi în străinătate. Din acest motiv nu există o evidenţă clară a copiilor care sunt lăsaţi în grija unei familii fără măsură deprotecţie.

Numai că toate acestea vor avea efecte dezastruoase pe termen lung. Au prins gustul banilor şi mentalitatea este: ce să fac în România? Aici eşti muritor de foame. Dacă mama n-ar fi acolo, nici noi n-am avea bani, iar cei care termină facultatea nu au loc de muncă. Viitorul pentru aceşti copii înseamnă străinătate, înseamnă bani şi dacă le va trebui vreodată şcoală o vor face pe bani. E alarmant!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Proiecte europene"

Proiectele europene contractate sunt mult mai puţine decât cele evaluate şi aprobate, iar plăţile efectuate rămân mult în urma sumelor contractate. Autorităţile dorm atunci când vine vorba să deblocheze fondurile europene, să plătească facturile restante pentru lucrările publice contractate, să clarifice direcţia în care vor să împingă România. Tensiunea pluteşte în aer. Zâmbetul lipseşte de pe feţele oamenilor, iar hainele lor sunt ponosite, la fel ca promisiunile autorităţilor. Le-au promis prea des prosperitatea ca să îi mai creadă cineva, să mai creadă cineva că deţin soluţii miraculoase.

Două sisteme sunt însă din cele mai afectate - educaţia şi sănătatea. Dascălii au ieşit din nou în stradă. Salariile lor sunt mai mici şi, mai grav, în aproape jumătate din judeţele ţării nu au fost primite. De ce? Din lipsă de fonduri.

Ministerul Educaţiei cu calculele lui din vârful peniţei, scoase la lumină de o minte îngustă, nu şi-a făcut temele cum trebuie. S-au tăiat posturi pentru anul viitor şcolar, vreo 15.000. Anul trecut s-au mai redus vreo 17.000. De fapt, dace e să mergem mai adânc, sistemul de învăţământ a pierdut în ultimii patru - cinci ani aproximativ o sută de mii de oameni. Asta în timp ce alte structuri bugetare s-au îmbogăţit cu 200.000 de angajaţi.

Din lipsă de fonduri, cei din minister au luat din bugetele prevăzute pentru a doua parte a anului, pentru că atunci vor fi bani. Nimic. De unde!? Poate vor lua de la mătuşa FMI... Despre investiţii nu mai discutăm fiindcă nu mai este cazul. Deocamdată este un subiect tabu.

În aceeaşi situaţie se află şi sistemul sanitar. Aici, în acest moment, nu vorbim despre salarii. Dar pentru o economie la buget, ministeriabilii s-au gândit să mai taie din numărul de paturi ale spitalelor, deşi într-o primă fază se legaseră de personalul de prin birouri. În timp ce în Europa numărul de pacienţi dintr-un spital care revine unui medic şi implicit unui asistent medical este cu mult scăzut faţă de România, la noi se face invers.

În rest, costurile cresc indiferent că vorbim de coşul zilnic sau de alte plăţi pe care românul este nevoit să le facă.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Criza perpetuă"

Ieşirea din criză rămâne mai mult un element aspiraţional, o dorinţă mai mult decât o realitate. Cu vreun an şi jumătate în urmă, am aflat că România ar fi campioană europeană la dezvoltare economică, că suntem departe de criză, dar nu după mult timp am început să simţim ce înseamnă criza şi în România. Firmele au început concedierile, bugetarii şi-au luat adio de la promisele tichete de vacanţă, dar şi de la prime şi sporuri de salarii, iar găsirea unui lot de muncă a devenit iarăşi o problemă.

Am ajuns să avem din nou şomerii noştri, am găsit scuze pentru adoptarea de măsuri economice dure, am pus gând rău investitorilor din sfera IMM-urilor, am interzis angajările în sistemul bugetar şi am inventat sisteme noi de taxe şi impozite sofisticate care, în final, vor demonstra că protejăm în continue eficient economia neagră. Toate acestea, în numele crizei economice...

Criza economică se suprapune peste cea socială. Guvernul a luat cele mai dure măsuri de austeritate împotriva populaţiei din toate ţările care au acord cu FMI. De la începutul crizei şi până în prezent, zilnic, circa 800 de români şi-au pierdut locul de muncă. Economia românească va rămâne în recesiune şi în anul 2010. Datoria publică explodează, urmând ca la sfârşitul anului 2010 să ajungă la peste 62% din p.i.b.

Economia se ajustează natural, agenţii economici privaţi nefiind ajutaţi să găsească mecanisme de imunizare în faţa crizei actuale sau a viitoarelor crize. Beneficiile au mers în mare măsură la cei bogaţi, costurile sunt suportate acum cu precădere de cei săraci. Acum se discută despre soluţii de ajustare forţată şi în domeniul public.

Măsurile de austeritate sunt luate haotic, afectând negativ mai mult sau mai puţin toate categoriile sociale. Totuşi, bugetarii, pensionarii, agricultorii şi şomerii sunt cei care plătesc cu vârf şi îndesat costurile acestei crize.

Domnul Ioan Oltean:

"Mediul înconjurător, parte a avuţiei naţionale"

Mediul înconjurător cuprinde ansamblul factorilor naturali şi ai celor creaţi prin activităţi umane, care, în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină atât condiţiile de viaţă pentru om, cât şi condiţiile de dezvoltare a societăţii.

În definirea mediului înconjurător se au în vedere două grupe de factori: factori naturali, cum ar fi aerul, apa, solul, subsolul, pădurile şi orice altă vegetaţie terestră şi acvatică, rezervaţiile şi monumentele naturale; factori creaţi de om, cum ar fi aşezările umane etc.

Elementele componente ale mediului înconjurător se constituie total sau parţial ca elemente ale avuţiei naţionale sau influenţează celelalte elemente ale avuţiei naţionale. Astfel, factorii naturali de mediu cum ar fi apa, solul, subsolul, pădurile, formează o componentă importantă a avuţiei naţionale, mai precis resursele naturale atrase în circuitul economic, în timp ce factorii creaţi de om se regăsesc într-o altă componentă a avuţiei naţionale, şi anume avuţia acumulată.

Dezvoltarea activităţilor social-economice şi intensificarea atragerii resurselor naturale în circuitul economic au făcu ca, în prezent, să se acorde o atenţie sporită protecţiei mediului înconjurător.

De altfel, tot mai mulţi specialişti sunt de acord că poluarea mediului este şi va fi poate cea mai importantă şi mai discutată problemă a acestui secol. Se recunoaşte, de asemenea, că se produc pagube substanţiale pe care nimeni nu le plăteşte şi, mai mult, a căror valoare nici măcar nu se cunoaşte.

În acest context a fost lansat în anul 1987 conceptul de dezvoltare durabilă, concept care se referă la acel tip de dezvoltare economică, ce asigură satisfacerea necesităţilor prezente fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile cerinţe de consum.

Printre componentele strategiei pentru o dezvoltare durabilă se regăsesc şi eforturile pentru asigurarea protecţiei mediului înconjurător şi implicit, pentru perfecţionarea sistemului de indicatori şi a metodelor specifice de investigare. Sistemul actual de indicatori privind protecţia mediului înconjurător asigură o caracterizare corespunzătoare a acestuia şi efectuarea comparaţiilor internaţionale, în special cu sistemul de indicatori adoptat de ONU. Prezentul, perioada actuală de tranziţie ca orientare şi redefinire, ne îndeamnă pe fiecare la autoevaluare, la căutare de repere şi adevăr nemistificat pentru gestionarea resurselor în acţiunea viitoare.

Dar să revenim asupra acestui subiect cu un discurs într-o nuanţă mai puţin specific economică, dar mai plin de semnificaţii. Avuţia naţională conţine o valoare care exprimă eficienţa muncii curente, ca organizare şi valorificare, plus un uzufruct al preluării şi exploatării unui patrimoniu care include mediul natural. Este o definire a componentelor relativ completă, căreia însă, mai ales astăzi trebuie să-i adăugăm un element în plus: demnitatea. Suntem săraci pentru că aşa ni se spune iar şi iar, şi ni se tot arată în jur. Dar nu luăm în considerare bogăţia oferită mediului înconjurător, care de secole ne-a fost prieten, ba chiar frate!

Doamnelor şi domnilor, ştim cu toţii că, după o călătorie în Europa, pe drumul de întoarcere spre casă se instalează treptat sărăcia. Peisajul devine tot mai dezolant, neîngrijit, pare părăsit. Dar aceasta nu este imaginea sărăciei noastre, ci este de fapt imaginea lipsei de grijă pe care o avem faţă de mediul înconjurător şi faţă de noi înşine. Nu este decât vina noastră, ca locuitori ai acestei ţări, şi a autorităţilor care nu îşi fac datoria şi care nu ştiu sau nu vor să preţuiască suficient avuţia naţională!

Şedinţa s-a încheiat la ora 8,55.