Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 11,30.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, asistat de domnul deputat Dumitru Pardău, secretar al Camerei Deputaţilor, şi domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului.

Din prezidiu au făcut parte doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Bună ziua, stimate colege şi stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cvorumul legal este îndeplinit. Am fost informat că un număr de 349 de parlamentari şi-au înregistrat până în acest moment prezenţa, 121 încă nu şi-au înregistrat prezenţa, suntem în cvorumul legal de şedinţă.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru şedinţa comună de astăzi. Acestea v-au fost distribuite şi doresc să întreb în acest moment al dezbaterii noastre dacă există comentarii cu privire la ordinea de zi. Dacă nu, vă supun votului ordinea de zi.

Cine este pentru?

Abţineri?

Voturi împotrivă?

Ordinea de zi a fost aprobată cu unanimitatea parlamentarilor prezenţi.

Dacă în legătură cu programul de lucru de astăzi există comentarii sau sugestii din partea dumneavoastră? Dacă nu există, daţi-mi voie să vă supun votului programul de lucru pentru ziua de astăzi.

Cine este pentru?

Abţineri?

Voturi împotrivă?

Programul de lucru a fost aprobat.

Stimaţi colegi,

Pe ordinea de zi de astăzi avem dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură.

Pe procedură, doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

În primul rând, bună dimineaţa tuturor colegilor senatori şi deputaţi şi bineînţeles bună dimineaţa poporului român! (Rumoare.)

Domnule preşedinte,

În numele Grupului Partidului Social Democrat şi al Partidului Conservator ne declarăm nemulţumirea faţă de activitatea secretarului general al Camerei Deputaţilor, care astăzi a confundat această instituţie, for al statutului de democraţie a unui stat membru al Uniunii Europene, fiind ocupat de trupe care n-au nici o legătură, scutieri, jandarmi, spp-işti şi mulţi alţii.

A avut loc şedinţa comună a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi Senatului, la care s-a dispus ca secretarul general să evacueze din această clădire aceste forţe care n-au ce să caute în cadrul activităţii Parlamentului României. Nu cred că într-o ţară democratică, într-o ţară membră a Uniunii Europene s-a putut întâmpla ca scutierii azi de dimineaţă să înconjoare un grup de 50 de cetăţeni care erau planificaţi să viziteze Senatul României. (Gălăgie.) Ca să răspund colegilor din arcul guvernamental, cei care susţin pe preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc, vreau să vă spun, stimaţi colegi, că secretarul general al Camerei Deputaţilor a împiedicat accesul cetăţenilor pentru a putea să supravegheze sau să vizioneze sau să asculte declaraţiile privind această moţiune, spunându-ne că dinainte de a se depune moţiunea aceste locuri au fost ocupate. Spunem bun venit vizitatorilor noştri, dar vreau să informez colegii, presa şi cetăţenii României că dânşii sunt membri ai ligii care-l susţine pe preşedintele Camerei Deputaţilor şi pe preşedintele Băsescu. Deci, nu or să fie... Probabil, dacă sunt cetăţeni oneşti, se vor comporta ca atare şi vor fi de acord să suspendăm astăzi Guvernul Boc.

Şi ultima problemă. Vom dori ca în jumătate de oră secretarul general al Camerei Deputaţilor să vină la acest microfon şi să raporteze plenului reunit că a dus la îndeplinire hotărârea Birourilor permanente comune.

Şi ca ultimă intervenţie, domnule preşedinte, permiteţi-mi să mulţumesc cetăţenilor municipiului Bucureşti, care alături de organizaţia Bucureşti au participat cu 510.000 semnături, sunt aici 69 de bibliorafturi pe care organizaţia Bucureşti le-a predat la sediul partidului meu, sunt numai semnăturile cetăţenilor, fără dosarele unde au semnat membrii de partid.

Permiteţi-mi să mulţumesc acestor cetăţeni care au înţeles că viaţa grea pe care o duc astăzi se datorează Guvernului Boc şi camarilei lor.

Mulţumesc, cetăţeni ai Bucureştiului!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim şi noi, doamna deputat.

Stimaţi colegi,

Avem tot răgazul astăzi să dezbatem aceste probleme.

Vreau să vă informez că într-adevăr acest subiect a fost adus în atenţia Birourilor permanente reunite, acestea au luat decizia, prin vot, să se solicite instituţiilor care au avut în cursul dimineţii o prezenţă nejustificată - şi aş spune eu periculoasă, ca semnal democratic - să părăsească neîntârziat clădirea Parlamentului. Cred că suntem în asentimentul tuturor, suntem aici într-un for democratic şi indiferent de patima politică democraţia trebuie să fie cuvântul de ordine.

De aceea, am rugat secretarul general al Camerei Deputaţilor, împreună cu doamna preşedinte, pentru că suntem aici în zona Camerei Deputaţilor, să fie luate neîntârziat măsuri ca aceştia să nu fie prezenţi. Domnul secretar general ne-a informat că aceştia au fost în cursul dimineţii şi au părăsit în acest moment zona parlamentară şi doresc să fiu informat în mod operativ în cursul şedinţei dacă acest fenomen revine sau persistă.

Şi domnul secretar al Camerei Deputaţilor este aici, alături de noi, şi am să-l rog, împreună cu doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor... Nu cred că microfonul Parlamentului astăzi este pentru intervenţii, altele decât ale parlamentarilor ţării.

Vreau să mulţumesc doamnei deputat Aura Vasile pentru această intervenţie şi să întreb în continuare dacă înainte de a intra pe ordinea de zi şi a dezbate moţiunea mai există alte intervenţii din partea altor grupuri parlamentare sau altor colegi sau colege.

Salut şi eu prezenţa publicului şi sunt convins că vom avea o atmosferă civilizată şi democratică în Parlamentul României.

Domnul senator Angel Tîlvăr.

Domnul Angel Tîlvăr:

Bună ziua!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru, vă rog să-mi permiteţi ca în prezenţa dumneavoastră să mulţumesc şi eu celor peste 160.000 de cetăţeni ai judeţului Vrancea pentru faptul că au semnat pentru moţiunea de cenzură.

Vreau să vă spun, domnule prim-ministru, că prin semnăturile pe care dumneavoastră le aveţi în faţă, concluzia pe care trebuie să o trageţi este că vă aflaţi astăzi într-o dispută nu cu noi, cu parlamentarii de aici. Doar prin intermediul nostru vă aflaţi într-o dispută cu poporul român, cu cetăţenii pe care noi îi reprezentăm aici. Sunt lucruri care ar trebui să vă dea de gândit, domnule prim-ministru. Aţi avut mai multe şanse să faceţi un gest pe care, iată, îl aşteptăm de la dumneavoastră şi care astăzi sper să se concretizeze prin plecarea dumneavoastră din fruntea Guvernului.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi rog să încercăm să vorbim pe procedură.

Domnul deputat Cindrea, urmat de domnul lider Toader, în ordinea în care vă înscrieţi la cuvânt.

Ce aveţi acolo, domnule deputat?

Domnul Ioan Cindrea:

(Aduce la tribună un teanc de bibliorafturi pe care scrie "Sibiu".)

Eu cred că ne aflăm în Parlamentul României şi a vorbi liber şi democratic este dreptul fiecărui parlamentar. Cei care se manifestă altfel, cred că n-au înţeles ce înseamnă democraţia în Parlamentul României.

Vin în faţa dumneavoastră să vă prezint peste 60.000 de semnături ale oamenilor disperaţi din judeţul Sibiu, care au semnat această moţiune populară. Sunt disperaţi fiindcă le-a scăzut valoarea punctului de pensie de la 45% la 39%, sunt disperaţi fiindcă le-au scăzut salariile cu peste 40% în realitate, sunt disperaţi fiindcă ţăranii nu şi-au primit subvenţiile pentru agricultură şi sunt speriaţi de politica actualului Guvern, care le pune în pericol locurile de muncă, atât la stat, cât şi la privat.

În numele cetăţenilor din judeţul Sibiu, îi rog pe colegii care astăzi s-au manifestat mai puţin democratic să se gândească la ceea ce vor oamenii, ce vor agricultorii, ce vor pensionarii, ce vor muncitorii, ce vor intelectualii, ce vor salariaţii de la stat, dar şi salariaţii din sectorul privat şi disperarea lor. Sunt peste 60.000 de strigăte de disperare astăzi prezentate în faţa dumneavoastră şi vă rog să respectaţi disperarea oamenilor şi să votaţi moţiunea şi căderea Guvernului Boc.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Toader, vă rog, liderul grupului PDL din Camera Deputaţilor.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dar în primul rând mă adresez domnului preşedinte de şedinţă, vă rog să luaţi act că solicit numai intervenţii pe procedură. Iar orice declaraţii de acest tip care sunt declaraţii politice, vă rog să le contabilizaţi în timpul afectat pentru dezbaterea moţiunii, în numele PSD-ului.

Vă rog să nu mai acceptaţi decât procedură!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Procedură vom accepta în continuare.

Doamna Aura Vasile, în numele Grupului PSD+PC.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Pe procedură vorbim şi vreau să-i spun stimatului meu coleg, la care ţin foarte mult şi îl respect, cunoaşte acest lucru, că lecţiile de dirigenţie l-am rugat să le ţină la dânsul la grup, nu la noi, şi nu trebuie să ne înveţe pe toţi regulamentul. Noi îl cunoaştem!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnul deputat Mocanu. Pe procedură, vă rog.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc frumos.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Eu v-am respectat tot timpul şi am rugămintea două minute să mă respectaţi.

Şi judeţul Iaşi, cu o organizaţie a Partidului Social Democrat foarte puternică a strâns cu o uşurinţă extraordinară un număr mare de semnături. N-a fost greu ca să te prezinţi, se făceau cozi la mesele pe care le aşezam pe trotuare, oriunde le făceam, pentru că oamenii sunt disperaţi, din toate domeniile: din învăţământ, din sănătate, din agricultură au venit în număr mare pentru a semna aceste tabele.

Deci, avem rugămintea să respectaţi absolut şi pe oamenii aceştia, pe aceşti cetăţeni, care au rugămintea şi acum la dumneavoastră să votaţi această moţiune, pentru a începe o nouă viaţă în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu.

Domnul lider Haşotti. I-am notat pe domnii Petre Petrescu, Mang şi Tabără.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Vom avea o zi tensionată, nu cred că este cazul să discutăm prea mult câte semnături s-au strâns, foarte bine, s-au strâns 2.500.000, înseamnă foarte mult. Eu am venit aici pentru a detensiona un pic atmosfera, am venit cu un cadou pentru domnul prim-ministru. Este o carte. E chiar pe procedură. Uitaţi! Se numeşte "Realizările Guvernului Boc în perioada 2009-2010". E portocalie. E frumoasă. Nu este scrisă de un politician. Este scrisă de un reprezentant al societăţii civile adevărate, nu societatea civilă a doamnei Adreea Pora, se numeşte Mihai Stănescu, l-aţi cunoscut şi se citeşte foarte uşor această carte. (O deschide şi o arată domnilor parlamentari; toate foile sunt albe. Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Eleganţa Senatului se simte.

Vă mulţumesc, domnule Puiu Haşotti.

Domnul deputat Petre Petrescu. Oltenia.

Domnul Petre Petrescu:

(Aduce la tribună un teanc de bibliorafturi pe care scrie "Dolj".)

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Am aici un strigăt de disperare al cetăţenilor din judeţul Dolj, a peste 160.000 de oameni care au semnat cu nume, prenume şi adresă, cod numeric personal, chemarea către Guvernul Boc, de a nu îi mai duce într-o stare de disperare precum cea în care trăiesc astăzi.

160.000 de oameni din judeţul Dolj mă roagă să mă adresez domnului Dascălu Constantin, deputat de Dolj, domnului profesor Surpăţeanu, deputat de Dolj, domnului Vişan Gelu, deputat de Dolj, domnului Berceanu, senator de Dolj, precum şi domnului senator Udriştoiu şi să vă spun, domnule Dascălu, să aveţi curaj şi să nu permiteţi Guvernului să ne taie pensiile, să ducă la degradarea nivelului de trai, pentru că şi dumneavoastră şi copiii dumneavoastră au trăit în judeţul Dolj şi trăiţi.

Domnule Surpăţeanu, dumneavoastră, cadru didactic, om pe care v-am respectat pentru ceea ce aţi făcut la Revoluţia română, nu puteţi să vă aplecaţi spatele astăzi şi să permiteţi ca mii de oameni din judeţul Dolj, peste 18.000 de oameni din colegiul dumneavoastră au semnat şi vă cer să nu fiţi de acord ca astăzi Guvernul Boc să le semneze actul de deces!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Petre Petrescu:

Acesta este motivul, domnule preşedinte, domnule prim-ministru, prin care vă solicităm şi dumneavoastră, domnilor colegi, să fiţi de acord ca astăzi Guvernul Boc să-şi înceteze misiunea.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Am o rugăminte, să încercăm să nu intrăm în dialog cu sala, pentru că vom avea cerere de drept la replică şi vom complica dezbaterea.

Domnul deputat Tabără şi membru al Guvernului, în ordinea în care v-aţi înscris la cuvânt. Domnule deputat Tabără, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Mulţumesc, domnilor preşedinţi.

Stimaţi colegi deputaţi,

În disputele politice de la aceste microfoane putem spune foarte multe. Şi chiar dacă se vine cu un drept la replică, sunt gata să lămurim întreaga situaţie. Îl asigur pe domnul Cindrea să nu ştie situaţia din agricultură la această dată. Sunt în derulare şi subvenţii şi mai multe ajutoare care merg, poate că sunt în conturile fermierilor la această dată, şi în al doilea rând îl asigur pe domnul Cindrea că şi pământul de la Institutul de Montanologie s-a dus la primăria de la Cisnădie. Nu ştiu dacă a fost chiar kosher treaba, dar, mă rog, e acolo.

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. Un drept la replică. Domnul Dascălu are prioritate, cererea de drept la replică. Deputat de Dolj.

Domnul Constantin Dascălu:

Vreau să-i spun colegului meu de la Dolj că niciodată Partidul Democrat Liberal n-a condus Doljul şi dacă situaţia este grea, e datorită PSD-ului, care conduce Doljul... (Gălăgie.) care conduce Doljul de 70 de ani. De aceea este situaţia aşa grea acolo. Vreau să-i spun PSD-ului că 2.500.000 de semnături e foarte puţin. Eu, acum 7 ani de zile am strâns cu un partid mic 2.500.000 de semnături, împreună cu colegii mei, şi le-am dat PSD-ului, care era la guvernare, să reducă tva-ul la alimentele de bază şi n-au vrut! Aşa ţin dânşii la cetăţeni! Deci, PSD-ul a adus în această situaţie această ţară! (Gălăgie.)

Mai vreau să-i spun PSD-ului că ceea ce se întâmplă acum în România este rezultatul guvernărilor anterioare, că au lăsat ţara în dezastru şi în felul acesta, de aceea este această situaţie grea în România!

Şi vreau să îi spun colegului meu de la Dolj că atunci când era vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, toate comunele PSD aveau banii luaţi pe un an de zile înainte, faţă de celelalte, conduse de alţi primari de la partidele politice! (Gălăgie.)

În felul acesta aţi creat dezastrul în România! În felul acesta! (Huiduieli.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Dacă intru şi eu în dezbaterea aceasta, ca senator de Dolj, nu vă văd bine!

Domnul senator Mang.

Domnul Ioan Mang:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Aş dori mai întâi un scurt drept la replică domnului deputat. Probabil dânsul uită că municipiul Craiova se află în judeţul Dolj şi că primarul acestui municipiu este membru PDL. Dar nu pentru aceasta am venit la microfon. Am venit la microfon să îmi exprim mulţumirea pentru cei 76.000 de cetăţeni care au semnat în judeţul Bihor şi să-mi fac datoria faţă de dânşii, să-mi fac datoria faţă de cei aproape 20.000 de cetăţeni de naţionalitate maghiară care au semnat şi care m-au rugat să transmit parlamentarilor UDMR dorinţa dumnealor, exprimată prin aceste semnături, să-mi fac datoria faţă de cei aproape 1.000 de slovaci care şi-au depus semnătura pe aceste liste, de asemenea, şi faţă de germanii puţin care mai sunt în judeţul Bihor. Le mulţumesc tuturor şi vă rog, domnilor şi doamnelor colegi, să reflectaţi la ceea ce v-am spus anterior. (Aplauze.)

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu.

Domnul lider Toader. După aceea un drept la replică doljean.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă, fac apel din nou la dumneavoastră să respectaţi Regulamentul şi să solicitaţi numai pe proceduri intervenţii. Dumneavoastră permiteţi să se facă declaraţii politice, am înţeles că au fost trei judeţe, mai sunt încă vreo treizeci şi nu ştiu câte. Mi se pare incorect cum procedaţi dumneavoastră. Lăsaţi numai intervenţiile pe procedură. Sigur că cele două milioane şi jumătate de semnături nu reprezintă nici măcar voturile pe care le-aţi luat dumneavoastră când aţi candidat sau vreţi să-l aşteptaţi pe domnul Ponta în fruntea manifestanţilor, să ajungă în piaţă? Deci, vă rog tare mult! Suntem într-un timp, am votat un mod de desfăşurare a lucrărilor acestui plen reunit, vă rog să-l respectaţi!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. Domnul deputat Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, n-am să invoc numărul de semnături din judeţul Arad, dar profit că la masa Guvernului sunt reprezentanţi ai judeţului Arad şi vreau să cred că domnul secretar de stat Pistru, care este aici, va lua măsuri drastice împotriva celor de la ARR, ştiu că ARR-ul este în subordinea domniei sale, care au ameninţat patronii firmelor de transporturi că le ridică licenţele, şi numai din judeţul Arad azi-noapte au fost întoarse foarte multe autobuze, cu cei de la Cartel Alfa, şi care au comunicat acest lucru prin televiziune.

De asemenea, profit de prezenţa domnului ministru Igaş, să-l întreb dacă suntem în stare de război. Pentru că am înţeles că ieri după-amiază a dat un ordin, prin care a fost instituită o alertă de gradul zero pe Bucureşti şi pe Ilfov şi de gradul I în ţară, şi vreau să ştiu dacă suntem atacaţi, pentru că am văzut şi forţele care au fost aduse aici la Parlament, să ne explice domnia sa pentru ce a luat asemenea măsuri.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. Domnul deputat Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Domnule prim-ministru,

Domnule preşedinte,

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu o să vorbesc de cele peste 100.000 de semnături din judeţul Argeş, deşi vreau să le mulţumesc cetăţenilor care au semnat (Aplauze.) şi vă mulţumesc şi dumneavoastră că-i aplaudaţi în momentul acesta. Dar cred pornim această şedinţă, de maximă importanţă şi până la urmă de vârf de dezbatere democratică, cu nişte apucături şi nişte obiceiuri complet nedemocratice. Începând cu faptul că dispozitivele - şi spun în atenţia ministrului de interne, care este încă astăzi, la ora aceasta, ministru de interne şi la masa Guvernului - dispozitivele de pază puse în mod absolut aberant, în măsura în care nici noi, parlamentarii, justificându-ne cu legitimaţii, nu puteam intra în suprafaţa Parlamentului, ni se interzicea, pur şi simplu, recunosc că am făcut uz de faptul că sunt poate o persoană mai veche în politică şi cunoscută şi până la urmă am găsit bunăvoinţa unui poliţist. Dar ceea ce este mai grav, stimaţi colegi, ceea este foarte grav, este că o colegă de-a noastră care lucrează la grupul parlamentar a fost oprită, legitimată şi bruscată de SPP, în Parlamentul României, cerând să spună de unde are materialele şi unde le-a depozitat.

Astăzi de dimineaţă, în Parlamentul României, domnule prim-ministru, în afară de faptul că la aceste tribune care trebuiau să însoţească şi să primească, dacă vreţi, aceste dezbateri, şi să le transmită oamenilor, pentru că ştim că Parlamentul este o instituţie deschisă şi şedinţele Parlamentului sunt publice, conform Constituţiei, aţi blocat până şi această posibilitate, obligând o serie de colaboratori ai dumneavoastră, dintre care unii chiar sunt cunoscuţi, să participe, pentru a nu avea alte persoane în sală.

Toate aceste porniri nedemocratice creează nişte auspicii extrem de proaste, nu numai pentru această şedinţă, ci pentru continuarea unei guvernări care nu se mai susţine pe un suport public şi pe o susţinere publică reală, ci numai pe măsuri de forţă. Protestez în faţa acestor măsuri pe care dumneavoastră le-aţi luat şi, domnule preşedinte, aici mă asociez cererii liderului, domnul Toader, să trecem la dezbaterea de fond a moţiunii de cenzură şi să sperăm că ziua de astăzi se va încheia cu un succes în ceea ce priveşte democraţia românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Petrescu. Pe procedură, vă rog, dacă aveţi ceva de comunicat.

Domnul Petre Petrescu:

Aş vrea să mă adresez mai întâi dumneavoastră, domnule Toader, şi să vă întreb care este motivul pentru care dumneavoastră nu doriţi ca astăzi să se audă vocea poporului? Vă este cumva teamă de ceea ce avem de spus, ca reprezentanţi ai acestor milioane de oameni? Credeţi că numai câteva minute pot să aducă atingere intereselor partidului dumneavoastră?!

Domnule Dascălu, domnule prim-ministru, nu noi, Partidul Social Democrat, ne facem vinovaţi de dezastrul din această ţară. Nu noi am băgat în puşcărie primarul PDL Aurică Solomon! Partidul Democrat Liberal l-a închis pe cel care a făcut din Craiova..., a dat speranţă craiovenilor.

Dacă Aurică Solomon este astăzi liber şi dacă a stat şase luni în puşcărie este datorită dumneavoastră, celor din PDL, iar dezastrul economic din judeţul Dolj vi se datorează cu prisosinţă!

Vorbesc de la această tribună şi mă adresez dumneavoastră, craiovenilor, pentru că, iată, reprezentantul dumneavoastră, Costică Dascălu, reprezentanţii dumneavoastră, cei pe care i-aţi votat şi i-aţi trimis în Parlamentul României să vă apere interesele - fac trimitere fie la Partidul Naţional Liberal, fie la Partidul Social Democrat sau la Partidul Naţional Ţărănesc - oricine este de vină, numai PDL-ul nu! Vă rog frumos să vă asumaţi responsabilitatea pentru degradarea necontenită a nivelului de trai.

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Popa.

Am văzut şi mâna domnului deputat Vlădoiu, dacă nu mă înşel?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Domnule preşedinte,

Domnilor vicepreşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimate colege şi colegi,

În primul rând, aş vrea să spun că mă asociez protestului colegului meu pentru folosirea unei instituţii a statului care, în scopuri politice, mai mult decât atât, pentru implicarea în încălcarea unor drepturi democratice. vă solicit să demaraţi o anchetă, dacă veţi mai rămâne pe funcţie, pentru a analiza implicarea instituţiilor statului în împiedicarea venirii membrilor de sindicat la Bucureşti. Este o chestiune foarte serioasă, este o chestiune cu caracter penal, dar, dincolo de acest lucru, este o chestiune gravă pentru democraţia în România.

Dealtfel, vă spun, domnule prim-ministru, şi-mi asum declaraţia pe care o fac, membrii importanţi ai partidului dumneavoastră folosesc instituţiile statului nu numai în scopuri politice; le folosesc şi în interes personal, pentru a jefui, pur şi simplu, oameni de proprietăţile lor. Şi-mi asum cu răspundere aceste lucruri şi rog ca instituţiile abilitate să-şi folosească mijloacele specifice nu în scopul urmăririi oamenilor politici, ci în scopul identificării unor asemenea cazuri.

În final, domnule prim-ministru, ca să fie şi o chestiune de procedură, vă rog să vă daţi demisia, scurtând timpul acestei adunări şi în felul acesta făcând inutilă moţiunea de cenzură.

Poate că-i un moment în care dumneavoastră înşivă ar trebui să recunoaşteţi că, dincolo de rezultatul acestei moţiuni de cenzură, dumneavoastră deja aţi picat. Aţi picat în lecţia de istorie şi veţi rămâne ca o pagină ruşinoasă în istoria poporului român. (Aplauze.)

Voci din sală:

Bravo! Bravo!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc. Va fi suficient timp pentru acest tip de dezbateri şi la dezbaterile pe moţiune.

Domnul deputat Vlădoiu. Şi vă rog, după aceea, să încercăm să intrăm în ordinea de zi.

Domnul deputat Aurel Vlădoiu.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Vreau să mulţumesc celor 115.000 de vâlceni, care au semnat pentru moţiunea populară, este un strigăt de disperare din partea vâlcenilor pentru modul în care Guvernul Boc a înţeles să conducă cetăţenii acestei ţări, pentru modul în care se apleacă pe problemele românilor şi ale României.

Deci, moţiunea este cu o susţinere foarte mare în judeţul Vâlcea. Avem acest mandat să votăm pentru căderea Guvernului Boc.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, stimate colege şi stimaţi colegi, ordinea de zi de astăzi presupune dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură intitulate "Moţiunea României majoritare, moţiune populară".

Aceasta a fost iniţiată în conformitate cu Regulamentul, precum şi cu Constituţia României.

Vă informez că această prezentare de moţiune a avut loc pe 20 octombrie 2010 şi nu au fost înregistrate, din partea iniţiatorilor, cereri de retragere a semnăturilor acestora.

Întreb în plenul reunit al Parlamentului României, dacă iniţiatori ai acestei moţiuni doresc să-şi retragă în plen semnăturile depuse?

Constat că nu.

După cum cunoaşteţi deja, Birourile celor două Camere ale Parlamentului au propus şi vă propunem, în această dimineaţă, după şedinţa noastră de Birouri reunite, timpul maxim afectat dezbaterilor moţiunii, după cum urmează, conform procedurilor noastre deja cutumiare. Guvernul avea alocat maxim 60 de minute, pe care le va utiliza la începutul şi la încheierea dezbaterilor; timpul maxim afectat grupurilor parlamentare, în conformitate cu numărul membrilor rezultat din alegeri şi al deputaţilor sau senatorilor independenţi, va fi calculat la 20 de secunde pentru parlamentar, rezultând următoarea alocare de timp de dezbatere pe grupuri parlamentare: Grupul parlamentar al PDL - 56 de minute; Alianţa politică PSD+PC - 54 de minute; Grupul parlamentar al PNL - 31 de minute; UDMR - 10 minute; minorităţile naţionale - 6 minute şi grupurile deputaţilor şi senatorilor independenţi - 9 minute; deputaţii şi senatorii independenţi fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 3 minute.

Vă supun votului şi aprobării această repartizare de timpi de dezbatere pentru astăzi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Voturi împotrivă?

În unanimitate, propunerile au fost aprobate de către dumneavoastră.

Până în acest moment, liderii grupurilor PDL şi PSD+PC au depus, la conducerea şedinţei, lista colegilor care doresc să intervină în dezbateri, încurajez liderii grupurilor celorlalte formaţiuni să facă acest lucru cât mai curând cu putinţă.

În conformitate cu prevederile art.79 din Regulamentul şedinţelor comune, pentru prezentarea moţiunii de cenzură, îl invit pe domnul senator Dan Şova să citească moţiunea de cenzură prezentată astăzi.

Domnule senator, aveţi cuvântul. (Aplauze.)

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi prezenta moţiunea de cenzură intitulată "Moţiunea României majoritare, moţiune populară".

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru,

Moţiunea de cenzură pe care v-o prezentăm astăzi este o moţiune populară semnată de aproape 3 milioane dintre compatrioţii noştri.

Conform tuturor sondajelor, putem spune că ea este moţiunea majorităţii populaţiei, care sperăm să devină astăzi şi moţiunea unei majorităţi parlamentare!

Prezenta moţiune nu este o moţiune ideologică, de stânga sau de dreapta. Ea este mai mult decât un document politic. Este un act de sancţionare a activităţii actualei guvernări, asumat de reprezentanţii opoziţiei, indiferent de orientarea lor ideologică şi susţinut de majoritatea covârşitoare a românilor, care consideră, în proporţie de 90%, că România merge într-o direcţie greşită. Prezenta moţiune exprimă voinţa tuturor segmentelor societăţii româneşti - mediul privat, sectorul bugetar, tineri dominaţi de spirit întreprinzător, cărora actualii guvernanţi le fură şi le vând viitorul, dar şi bătrânii batjocoriţi şi condamnaţi la moarte prin foame, frig şi boală, România care suferă în tăcere, dar şi România care îşi strigă furia în stradă. Toţi sunt uniţi de o nevoie stringentă, pe care o afirmăm în această moţiune, şi anume: guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase trebuie să plece.

Criza economică este folosită ca justificare pentru instaurarea unei politici de dictat pe care o comandă cel care ocupă, vremelnic, funcţia de preşedinte şi care este pusă în aplicare de o grupare lipsită de legitimitate electorală, condusă de un personaj fără personalitate, fără identitate doctrinară şi fără simţ al ridicolului - vorbim de premierul Emil Boc.

România este condusă astăzi, într-o perioadă de gravă criză economică mondială, de o grupare de persoane lipsite de orice competenţă, caracterizate de oportunism şi unite de un singur obiectiv: menţinerea cu orice preţ la putere, în scopul utilizării resurselor publice pentru satisfacerea intereselor clientelei politice. cu orice preţ, chiar cu preţul sacrificării intereselor societăţii româneşti, căreia i-au declarat un război nemilos. Guvernul Băsescu-Udrea-Boc-Anastase distruge cu perseverenţă cei doi piloni pe care se construieşte orice societate liberă şi prosperă: economia şi instituţiile fundamentale ale statului de drept.

Considerăm că, în faţa acestei situaţii prin care este pus în pericol viitorul naţiunii, noi, toţi membrii Parlamentului, indiferent de afilierea politică sau de orientarea doctrinară personală, ca reprezentanţi legitimi ai puterii suverane a poporului, trebuie să acţionăm neîntârziat în apărarea intereselor României şi ale cetăţenilor ei. Trebuie să acţionăm în conformitate cu manifestarea de voinţă a majorităţii covârşitoare a societăţii româneşti.

Avem datoria de a asculta vocea României majoritare şi de a vota moţiunea României majoritare.

Guvernul actual trebuie să plece din cel puţin 10 motive.

1. Pentru că actualul Guvern Boc nu mai respectă de mult Programul de guvernare aprobat de Parlament la învestitură în decembrie 2009.

Niciuna dintre prevederile esenţiale ale Programului de guvernare nu a fost respectată de către Guvern. Mandatul încredinţat de Parlament a fost încălcat grosolan, iar Guvernul Boc - aici de faţă - este ilegitim, întrucât conduce ţara doar sub comanda preşedintelui de partid şi de stat. Niciunul dintre angajamentele personale rostite de premierul Emil Boc în discursul de învestitură din decembrie 2009 nu a fost respectat. Astfel, unul dintre obiectivele de politică economică, şi anume: "menţinerea cotei de TVA la acelaşi nivel pe întreaga perioadă a mandatului de guvernare", a fost abandonat la câteva luni, iar din iulie 2010, plătim cu toţii un TVA mărit, de la 19% la 24%. Un alt exemplu de populism şi demagogie ale domnului Boc este ideea unui pact între toate partidele politice, de stabilitate a funcţiei publice - promisiune rostită în faţa Parlamentului şi de care s-a ales praful!

2. Guvernul Boc a declanşat un veritabil război economic împotriva românilor, început cu un atac devastator împotriva mediului privat, împotriva acelor oameni care produc valoare adăugată în societatea românească, care vor să muncească mai bine, pentru a putea câştiga mai bine, pentru a putea trăi mai bine. La învestire, Guvernul Boc a anunţat o serie de măsuri necesare susţinerii mediului de afaceri. Niciuna nu s-a pus în practică. Pentru a înfiinţa o companie, trebuie plătite nu mai puţin de 15 taxe, iar timpul necesar procedurilor plasează România aproape de ţări precum Congo şi Tadjikistan. Controalele la firme sunt făcute la comandă politică şi au scopul strângerii de bani pentru partid.

3. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a produs un dezastru generalizat în economie, prin sugrumarea cu taxe şi impozite aberante a liberei iniţiative şi a investiţiilor în mediul privat, care generează noi locuri de muncă. În timp ce societăţile cu capital majoritar de stat, căpuşate de clientela politică a PDL, rămân principalii debitori către bugetele de stat, mediul privat este în continuare principalul plătitor nu doar al costurilor crizei economice, ci şi al menţinerii la putere a acestui Guvern incompetent şi ticălos.

România mai funcţionează doar pe datorie, ritmul în care se împrumută de la începutul anului fiind de 600 de euro/secundă, adică 52 de milioane de euro pe zi.

4. Politica haotică şi fiscalitatea excesivă impuse de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase adâncesc şi mai mult criza. Bugetul pe acest an a prevăzut o creştere economică de 1,3%. După aplicarea măsurilor, România a devenit singura ţară din estul Europei cu cădere economică de 1,7-1,9% în 2010. Puterea reală de cumpărare a scăzut deja cu 8-10% numai din majorarea preţurilor din TVA, combinată cu sporirea ratei inflaţiei. Peste acestea se suprapune diminuarea salariilor cu 25%, 40% sau chiar 60% în unele cazuri. În termen de opt luni, acest Guvern, aici de faţă, a modificat de zece ori Codul fiscal.

Politica de sufocare a mediului privat a dus la scăderea dramatică a încasărilor la bugetul de stat, fapt ce a determinat guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase să deschidă un al doilea front în războiul economic împotriva românilor - agresiunea împotriva pensionarilor şi a celor care produc valoare intelectuală şi sunt recompensaţi prin sistemul bugetar: mă refer la profesori, doctori, cercetători, funcţionari.

5. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a luat măsuri prin care umileşte toate categoriile de cetăţeni. Este pentru prima dată după 1990 când românilor le scad, practic, toate veniturile nete câştigate până în prezent. Guvernarea Boc a aruncat România cu zeci de ani în urmă, dând iarăşi cetăţenilor români sentimentul că ţara noastră este un spaţiu al resemnării şi al deznădejdii. Colapsul economic a provocat grave probleme sociale, iar sărăcirea populaţiei României a fost transformată de "dinastia Boc" în politică de stat. Cetăţeanul este pus în situaţia de a munci la fel de mult, dar pe bani mai puţini. Practic, salariaţii instituţiilor publice muncesc un trimestru pe gratis. Românii sunt cei mai săraci europeni, "depăşind" chiar şi Bulgaria, aceasta fiind "performanţa" de sinteză a acestor guvernanţi!

6. Direcţia spre care ţara este condusă de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase este cea a colapsului social. Activitatea guvernamentală dezastruoasă a declanşat şi întreţine războiul împotriva cetăţenilor români, războiul între români. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a generat cel mai mare grad de conflict şi de contestare din ultimii 15 ani şi un val de nemulţumire publică fără precedent, încât nu a fost categorie socială care să nu fi protestat şi să nu îşi fi căutat dreptatea în stradă. Niciodată un Guvern care a intenţionat să adopte măsuri de reformă nu a avut o ripostă mai solidă din partea unor categorii profesionale, din partea sindicatelor, a unei largi părţi a societăţii.

7. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase este singurul Guvern din Europa care a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice. Asimilarea situaţiei din economie cu un război sau un cataclism reprezintă actul de capitulare al unei guvernări care s-a declarat neputincioasă în faţa realităţii. Aşa cum arătam în precedenta moţiune de cenzură, de acum 6 luni, art. 53 din Constituţie nu a putut să justifice măsurile luate de Guvern. Situaţia este exact pe dos: aceste măsuri sunt cele care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională!

Aceste măsuri, şi nu altceva, scot oamenii în stradă! Niciodată legile propuse sau ordonanţele adoptate de vreun Guvern nu au fost mai contestate ca acum.

Aceste măsuri au generat o stare generală de nemulţumire şi de protest în întreaga ţară!

Guvernul trebuie să-şi aplice sieşi art. 53, iar această moţiune de cenzură îl ajută să facă acest lucru!

8. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a instalat în România un sistem clientelar care căpuşează instituţiile statului, de la cel mai înalt nivel, până la ultima comună din România, în care banii publici se scurg prin "sitele" portocalii către camarila politică. S-a ajuns ca orice alocare bugetară să aibă în spate un raţionament bazat pe interesul personal sau de partid, şi nu pe interesul comunităţilor şi al cetăţenilor. În paralel, se plătesc aiurea scene de 75.000 de euro, patinoare de 12 milioane de euro, brand-uri de ţară plagiate de numai 75 de milioane de euro ori programe fanteziste, precum "e-România", de 500 milioane de euro.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator, o secundă!

Vreau să atrag atenţia la modul cel mai serios invitaţilor noştri că nu voi tolera perturbarea ordinii în această sală de plen. Şi doresc, doresc cu tot respectul să vă încurajez să urmăriţi această dezbatere politică din Parlament.

Domnule senator, vă rog să continuaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Coman Şova:

9. Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a inoculat sentimentul de frică, de teamă, de represalii, specifice regimurilor totalitare, pentru a încerca să se menţină la putere cu orice preţ.

În cel mai pur stil populist, acest regim politic se raportează tot timpul la "popor", "mulţimi" sau "indivizi", uitând esenţialul: că România este o ţară de cetăţeni cu drepturi şi responsabilităţi şi care, mai ales, nu datorează nimic acestei guvernări. Mai mult, credem că noi toţi am plătit prea mult pentru a ispăşi în aceşti doi ani chiar şi vina celor care i-au ales.

10. Actualul prim-ministru trebuie să plece pentru că a oferit pe tavă lui Traian Băsescu Guvernul pe care îl conduce, reuşind să-l şteargă din paginile Constituţiei, de la capitolul putere executivă.

Guvernul Boc s-a legitimat doar în faţa preşedintelui Băsescu şi în favoarea acestuia, şi nu cum este normal şi constituţional, în faţa Parlamentului, pentru a da seamă în ce fel respectă Programul de guvernare şi apără interesele celor pentru care ar trebui să guverneze.

Într-un mod fără precedent şi deosebit de periculos pentru democraţie, în total dispreţ faţă de cetăţenii României, puterea executivă se subsumează doar Palatului Cotroceni, Guvernul nemaifiind decât o armă folosită de Traian Băsescu în lupta politică.

Dar Parlamentul poate corecta prin mijloace democratice şi constituţionale această anomalie, punând capăt acestei guvernări prin votarea moţiunii de cenzură şi deschizând, astfel, calea punerii în acord a puterii executive cu voinţa politică a Legislativului.

Recăpătarea legitimităţii politice

Stimaţi colegi,

Depăşirea crizelor este imposibilă fără existenţa încrederii milioanelor de cetăţeni în soluţiile ce le sunt propuse ca alternativă. Or, dificultatea majoră şi impasul fundamental de care se loveşte actualul Guvern constau în epuizarea definitivă a încrederii din partea populaţiei.

Neîncrederea din partea poporului reprezintă stigmatul iremediabil al guvernării Băsescu-Udrea-Boc-Anastase.

Sunteţi, domnule Boc, un om fără onoare, fără principii şi mai ales fără moralitate! Şi aceasta o ştie şi domnul Băsescu, şi o speculează la maximum în fiecare zi. Vă foloseşte pentru a vă mobiliza locotenenţii, care ocupă locuri importante în conducerea Camerei Deputaţilor - chiar preşedintele acestei instituţii, transformată în agent de hoţie politică -, pentru a vă atinge scopurile meschine, pentru a instituţionaliza furtul politic şi a legifera corupţia politică.

De doi ani încoace, România a ajuns într-o situaţie fără precedent şi de o gravitate maximă: cele mai importante instituţii ale statului român, colorate în portocaliu, fură orice: banii oamenilor, fondurile publice, voturile din Parlament, sănătatea şi educaţia cetăţenilor României. Aici, în această sală, aţi hotărât că 80 este egal cu 170! Şi aceasta sub privirile unei ţări întregi, ale ziariştilor şi fără a ţine seama că sunteţi filmaţi. Nu aveţi nicio jenă şi nu vă mai este frică de nimic. Nicio lege nu vă poate opri, pentru că furtul dumneavoastră beneficiază de înalta protecţie de la Cotroceni şi a altor instituţii.

Nu ne mai miră că există o ruptură majoră între guvernanţii României şi cei care îşi cer drepturile prin mitinguri şi acţiuni neluate în seamă de către autorităţi.

Protestele tuturor categoriilor socio-profesionale aflate în stradă aproape zilnic, paralizia sistemelor publice de educaţie şi sănătate, blocajul mediului privat de afaceri, nemulţumirile pensionarilor, profesorilor, medicilor, poliţiştilor, militarilor, copiilor, mamelor - toate acestea demonstrează că ţara are un Guvern incompetent, care nu este dedicat interesului legitim al cetăţenilor. Moţiunea de astăzi este a tuturor acestor oameni, a României majoritare!

Actualul Guvern este complet rupt de adevăratul izvor de legitimitate democratică - rezultatul alegerilor - şi este momentul să restabilim, în limitele constituţionale, ordinea raporturilor dintre Legislativ şi Executiv.

Acest Guvern trebuie să plece, pentru a lăsa loc liber aplicării unor soluţii multiple, indiferent de paternitatea lor, dar care sunt capabile să stopeze de urgenţă prăbuşirea spre care împinge ţara guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase.

Există alternative la soluţia dispreţuitoare: "Fiecare să se descurce cum poate, noi să trăim bine", pe care o propune românilor regimul politic Băsescu-Udrea-Boc-Anastase.

Pot să fie puse pe primul plan: salvarea locurilor de muncă, salvarea mediului privat, salvarea clasei de mijloc, salvarea bugetelor publice, salvarea politicilor sociale, salvarea educaţiei şi sănătăţii, salvarea pensionarilor.

Există alternative, pe care un "guvern de criză", instalat după căderea Cabinetului Boc, poate să le aplice imediat, pe baza unui Program de guvernare legitimat de dezbaterea în Parlament, actualizat cu toate ideile pe care dumneavoastră, cu toţii, le veţi valida pentru scoaterea ţării din criză şi reîndreptarea ei pe o direcţie corectă.

Suntem convinşi că fiecare dintre dumneavoastră - indiferent de partid - are experienţa necesară, ca şi cetăţenii din colegiile electorale pe care le reprezentaţi, pentru a formula, într-o ambianţă de dezbatere constructivă şi colegială, idei, propuneri şi soluţii care pot fi folositoare ţării.

De aceea, această moţiune trebuie adoptată prin votul nostru şi, pe cale de consecinţă, ultima ediţie a guvernărilor Băsescu-Udrea-Boc-Anastase să depună armele şi să plece acasă! Definitiv! Chiar astăzi!

Stimaţi colegi,

Această moţiune de cenzură nu este doar o formă de luptă parlamentară, nu este o formalitate! Este singura şansă pe care milioane de pensionari şi de salariaţi o au pentru a nu se afunda şi mai mult în sărăcie.

România se află în faţa unei opţiuni majore: fie este aruncată într-o criză socială şi economică şi mai profundă sub guvernarea incompetentă a unui guvern expirat politic, fie Cabinetul Emil Boc este demis, deschizându-se calea pentru găsirea altor soluţii politice, economice şi sociale.

Alegerea este clară, chiar dacă ea poate fi dificilă pentru parlamentarii care compun arcul guvernamental.

Cei care vor vota "pentru" această moţiune a celor mulţi, votează pentru stoparea condamnării la sărăcie şi la faliment a milioane de români.

Cei care vor vota "împotriva" acestei moţiuni, trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care actuala guvernare îl produce zi de zi în România, inclusiv în colegiile lor.

Azi, avem şansa cu toţii de a ne pune în slujba oamenilor care ne-au votat şi ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele în Parlament. Avem şansa să dovedim că suntem de partea celor mulţi, care vor schimbarea guvernării.

Vă solicităm, aşadar, să votaţi această moţiune, pentru a deschide calea acordării unei noi şanse pentru România.

Ţara are nevoie de o altă abordare, de un nou contract social, de o nouă viziune în ceea ce priveşte soarta sa şi a cetăţenilor săi. Este nevoie de un nou model care să stimuleze creşterea economică pentru bunăstarea tuturor cetăţenilor.

Un nou contract social presupune construcţia unui alt Guvern, format din oameni competenţi şi capabili să inspire încredere compatrioţilor noştri. Este nevoie de recâştigarea încrederii din partea oamenilor, pe care o poate obţine numai un nou Guvern, şi de un plan cinstit ce poate scoate ţara din criză. Este şansa recredibilizării clasei politice care va risca, altminteri, o condamnare şi o sancţiune capitală la urne, iar pentru a începe cât mai grabnic acest nou drum, pentru a se da o speranţă milioanelor de români, care sunt speriaţi de ziua de mâine, este nevoie ca moţiunea României majoritare să devină moţiunea majorităţii românilor din această sală!

Ca atare, votul de astăzi înseamnă şi un vot pentru ceea ce credem noi că trebuie să respecte şi să adopte, de urgenţă, un nou Guvern.

Direcţii de acţiune

Pe termen scurt, într-o perioadă de şase-nouă luni

Pe termen scurt, vom urmări stimularea cererii agregate prin creşterea investiţiilor guvernamentale, care să creeze puternice efecte de multiplicare şi să antreneze şi investiţii ale agenţilor economici privaţi pentru a crea locuri de muncă.

De asemenea, urmărim restabilirea încrederii în economia românească, prin măsuri de stabilizare macroeconomică şi atragerea de investiţii străine directe. Astfel, vom putea menţine locurile de muncă şi putem crea noi locuri de muncă, şi mai multe, şi mai bune.

Noi susţinem abordarea echilibrată a reformei sistemului public. Măsurile de raţionalizare a cheltuielilor trebuie să fie completate de măsuri de creştere a veniturilor la buget. În fapt, doar tăierea cheltuielilor bugetare presupune reducerea unei nevoi de finanţare vulnerabilizând domeniile de interes naţional, dar nu presupune un plus de bani la buget, deci nu avem ce reorienta spre investiţii.

Propunem ca reducerea cheltuielilor publice să se facă în urma unor analize cost/beneficiu bine fundamentate, iar, pe de altă parte, creşterea veniturilor bugetare să se realizeze prin simplificarea fiscalităţii, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale, astfel încât efectele negative asupra mediului de afaceri să fie minime.

O guvernare eficientă este obligată să adopte măsuri de reformă instituţională şi de modernizare a marilor sisteme publice (de educaţie, de sănătate, de pensii, de ordine publică), însoţite de programe investiţionale adecvate, care să stopeze declinul economic şi să asigure, începând cu anul viitor, reluarea creşterii economice.

• Renegocierea angajamentelor-cadru convenite de România în Acordul de împrumut convenit cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Comisia Europeană este o necesitate;
• De asemenea, este necesară revizuirea politicilor economice şi sociale ale actualului Guvern, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2011;
• Este necesară revenirea asupra reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor, readucându-le la nivelul de dinainte de 1 iulie 2010;
• Este necesară revizuirea cotei de TVA, în concordanţă cu rezultatele economice din 2010;
• Este necesară neimpozitarea pensiilor sub plafonul de 1.000 de lei;
• Este necesară reconsiderarea achiziţiilor publice pe baza criteriilor de oportunitate, prioritate, eficienţă şi eficacitate;
• Este necesară eliminarea corupţiei şi decuplarea clientelei politice de la banul public şi transparentizarea folosirii acestuia;

Este necesară asumarea angajamentului politic ca împrumuturile să fie îndreptate cu prioritate către investiţii, garantându-se astfel obţinerea resurselor financiare pentru rambursarea datoriei publice;

Este necesară creşterea gradului de absorbţie a fondurilor structurale prin simplificarea procedurilor de accesare şi prin soluţii de creditare pentru cofinanţare a IMM-urilor.

Dragi colegi,

Vă solicităm votul pentru a da o nouă şansă României.

Vă solicităm votul în sprijinul moţiunii de cenzură.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim, domnule senator Şova.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Daţi-mi voie ca, în continuarea dezbaterii noastre, să invit la tribuna Parlamentului pe domnul Emil Boc, primul-ministru al Guvernului României, pentru prezentarea poziţiei faţă de moţiunea de cenzură.

Domnule prim-ministru, vă rog. (Aplauze de la balcoanele din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Emil Boc (prim-ministru):

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Dragi colegi, membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Moţiunea de cenzură reprezintă un exerciţiu democratic, politic, parlamentar şi constituţional. Această moţiune de cenzură este, de asemenea, o bună oportunitate, o bună ocazie, pentru a mă putea adresa dumneavoastră şi cetăţenilor acestei ţări în vremurile grele din punct de vedere economic, pe care le trăim.

Astăzi, România se află la un moment de răscruce.

Stimaţi parlamentari,

Aveţi de făcut o alegere majoră. Şi anume, mergem mai departe, pe calea reformelor, şi scoatem România din criză sau cedăm în faţa populismului şi compromitem şansa acestei ţări de a ieşi din recesiunea economică şi de a merge pe creştere în anul 2011.

Înţeleg nemulţumirea oamenilor. Înţeleg nemulţumirea oamenilor pentru că au scăzut salarii şi pentru că se fac disponibilizări. Oamenii au dreptul să fie nemulţumiţi. Dar, de asemenea, oamenii au dreptul să cunoască adevărul. Oamenilor trebuie să li se spună lucrurilor pe nume exact aşa cum sunt ele. Şi spuneam încă o dată, înţeleg această nemulţumire a lor, pentru că fiecare se uită la propria lui situaţie şi constată că e mai greu decât în trecut. Şi atunci, e greu să le explici oamenilor că aceste lucruri se datorează unor probleme care ţin de deficite structurale, de greşeli ale trecutului.

Totuşi, dacă vrem să fim corecţi cu românii, trebuie să le spunem adevărul. Şi acest adevăr porneşte de la următoarele elemente. Din nefericire, din anii 2007-2008, s-a dat mai mult decât se putea. S-au plătit în avans salarii, pensii şi alte bonificaţii şi ajutoare sociale. Oamenii astăzi văd că nu mai primesc cât au primit în trecut şi, pe bună dreptate, sunt nemulţumiţi. Dar la fel de bine ştim fiecare dintre noi, din familie, că ni se spunea încă din copilărie că nu putem consuma mai mult decât ne permitem.

Şi dacă această regulă pe care o avem, repet, din familie - învăţată acasă -, că nu putem să cheltuim mai mult decât ne permitem ca guvernanţi, ca ţară, de ce n-am aplica aceeaşi politică responsabilă pe care ne-au învăţat-o părinţii noştri în familie: să cheltuim şi să ne drămuit ceea ce avem în raport cu ceea ce ne putem permite.

Din nefericire, în trecut oamenilor li s-au oferit lucruri fără acoperire şi acum suntem puşi în situaţia să plătim această factură a lucrurilor care s-au dat fără a exista o acoperire reală în economie.

Şi o să vă dau câteva exemple: cheltuielile de personal au crescut cu 65% în 2007 şi în 2008; cheltuielile cu asistenţă socială, inclusiv pensiile, au crescut cu 75,5% în 2007 şi în 2008; mai mult decât atât, cheltuielile de personal şi cele cu asistenţă socială au ajuns să fie, în 2008, aproape cât totalul cheltuielilor bugetare din anul 2006; corespunzător s-au majorat şi cheltuielile cu bunurile şi serviciile, şi anume cu 54,4% în 2008 faţă de 2006 şi 2007.

Aceste dezechilibre structurale nu mai puteau continua. Sau, spus simplu, această tendinţă de a consuma mai mult decât ne permitem, nu putea să meargă mai departe.

Şi, pe lângă toate acestea, a venit şi criza economică ce afectează aproape toate statele lumii.

Dragi români,

Populismul şi demagogia măsurilor luate în 2007 şi în 2008 ne-au încărcat din greu factura crizei.

Gândiţi-vă ce-ar fi însemnat dacă la începutul crizei, dacă anul trecut, noi aveam cei aproximativ 3 miliarde de euro rezultaţi din vânzarea BCR-ului şi-i aveam în buget, şi-i aveam puşi deoparte?

Gândiţi-vă ce-ar fi însemnat dacă în 2008, an când am avut un an cu maximă creştere economică, de peste 8%, n-am fi cheltuit mai mult decât ne permiteam cu aproximativ 8 miliarde de euro. Deci am avut plus 8 creştere economică şi am cheltuit cu pomeni electorale peste 8 miliarde de euro. 8 plus 3 înseamnă 11 miliarde de euro pe care-i puteam avea puşi de-o parte pentru vremuri mai grele.

Din nefericire, ţara nu i-a avut.

Dacă aveam acei bani, nu eram nevoiţi, probabil, să apelăm la acord internaţional cu Comisia Europeană, Fondul Monetar sau Banca Mondială.

Spun asta în condiţiile în care până astăzi, Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor, a primit de la Fondul Monetar şi de la Comisia Europeană, 5,7 miliarde de euro. Atât, aceştia sunt banii pe care Guvernul i-a împrumutat. Dacă aveam cei 11 miliarde de euro, dacă nu se pierdeau doi ani în absorbţia fondurilor europene, România putea, într-o altă manieră, să treacă prin criza economică globală. Alte state, precum Polonia, au avut acest avantaj, pentru că au economisit în vremuri bune şi au utilizat banii europeni.

Noi am avut doi ani, în 2007 şi în 2008, ani complet rataţi din perspectiva absorbţiei fondurilor europene.

Când am ajuns la guvernare, în 2009, un singur program operaţional sectorial din şapte era acreditat. Păi cum să mai atragi fonduri europene, din moment ce nici programele care urmau să atragă banii nu erau acreditate. Pentru că nu li s-a acordat importanţă în 2007 şi în 2008. Şi atunci am pierdut şi acea ocazie de a putea compensa căderea economică cu mai mulţi bani europeni, şansa ratată datorită acelei situaţii.

Am ajuns la guvernare într-un moment în care statul român avea şi încă mai are pe alocuri un sistem bolnav din punct de vedere economic şi financiar. Şi o să vă dau câteva elemente în acest sens.

Aveam un stat care, aşa cum am spus, consumă mai mult decât produce.

În al doilea rând, avem un stat care timp de 20 de ani a încurajat mai mult nemunca şi mâna întinsă, decât munca. De exemplu, în 2004, România avea în asistenţă socială 6,4 milioane de cetăţeni. Până în 2008, s-a dublat numărul asistaţilor social, ajungându-se la 13,9 milioane de asistaţi.

În al treilea rând, avem un stat care, timp de 20 de ani, a încurajat privilegiile, în detrimentul principiului egalităţii în faţa legii. Şi aici o să vă dau doar un exemplu: cazul pensiilor speciale, al pensiilor parlamentarilor şi al altor tipuri de pensii, care nu aveau la bază principiul contributivităţii şi care, repet, încălcau în mod flagrant principiul egalităţii tuturor pensionarilor în faţa legii, şi anume legea spune foarte clar, principiul contributivităţii trebuie să fie acela care să stea la baza unei pensii corecte, cinstite, acordate în România, şi acest lucru să fie consacrat de lege. Din nefericire, timp de 20 de ani, s-au creat tot felul de breşe, numai ca un asemenea sistem să nu se pună în practică.

În al patrulea rând, avem un stat supradimensionat, un stat birocratic şi obez. De exemplu, în perioada 2007-2008, numărul posturilor aprobate, subliniez - aprobate, în sectorul bugetar, s-a majorat cu 135 de mii, iar numărul posturilor ocupate în sectorul bugetar, la sfârşitul anului 2008, era cu 118 mii peste numărul posturilor ocupate în anul 2006. Această factură am primit-o la plată în această perioadă de criză şi eram obligaţi, prin forţa lucrurilor, să rearanjăm statul român din perspectiva numărului de personal, în raport cu ceea ce-şi poate permite şi întreţine un stat ca al nostru, şi nu cu un aparat supradimensionat şi birocratic.

În faţa unor asemenea situaţii, aveam două alternative: să continuăm genul de politică promovată în ultimii 20 de ani, cu accente consistente în 2007 şi în 2008 şi care ar fi condus, fără echivoc, ţara la colaps economic şi financiar sau să alegem calea de a stopa această politică populistă, în profundă discordanţă cu interesul ţării, şi să ne asumăm măsuri grele, dureroase din punct de vedere social şi politic, dar sănătoase în ceea ce înseamnă viitorul acestei ţări.

Nu am cedat tentaţiei populiste, pe care şi noi puteam s-o ducem mai departe în 2009 şi în 2010. Şi, practic, suntem primul guvern de după 1989 care-şi asumă deschis această sarcină de a pune ordine în finanţele ţării, în administrarea ţării, de a orienta banii spre dezvoltare, investiţii şi locuri de muncă şi de a renunţa la politica fundamentată numai pe pomeni şi consum.

Spuneam că am găsit un stat care are un sistem bolnav din punct de vedere economic şi financiar şi, ca să folosesc o altă comparaţie, m-aş putea exprima în următorii termeni: ce faci atunci când suferi de o boală gravă? Te tratezi, chiar dacă medicamentul este dureros, sau mori.

O asemenea alternativă am avut şi noi, la o altă scară şi pe alte coordonate, în faţă atunci când am ales guvernarea bazată pe responsabilitate, şi nu pe populism.

Am ales aplicarea unui medicament, chiar dacă are un gust amar, dar care ne vindecă. Şi ştiu, încă o dată repet, că acest medicament cu gust amar nemulţumeşte oamenii, oamenii având dreptul să fie nemulţumiţi, pentru că au fost obişnuiţi să primească mai mult decât se putea. Dar acea cale era falimentară. Acea cale ne ducea în prăpastie. Am stopat acea cale şi, cu măsuri ferme, hotărâte, am întors România pe drumul cel bun.

Vreau doar să mai supun un lucru. Dacă am fi menţinut acea tendinţă populistă cu cheltuielile sociale pe care le-am enunţat, şi în anii 2009 şi în 2010, vreau să ştiţi că doar în 2009 România ar fi avut un deficit de peste 12% din pib, care ar fi însemnat drumul sigur spre prăpastie şi colaps, pentru că, pe de o parte, nimeni nu te mai împrumuta să poţi finanţa un deficit de 12%, ca să-l dai pe pomeni electorale şi pe lucruri care nu aduc investiţii şi locuri de muncă. Pentru că în perioada anterioară s-au folosit bani interni, bani din vânzarea BCR-ului ca să se finanţeze acel deficit pentru pomeni electorale şi sper că măcar acum, în ceasul al 12-lea s-a înţeles de către toţi politicienii, indiferent de partid, că România nu mai poate avea un asemenea drum.

Din nefericire, am constatat că soluţiile oferite de opoziţie sunt fie de natură pamfletară şi acesta este textul moţiunii de cenzură, fie unele soluţii duc, precum cele 100 propuse de PSD, la majorarea deficitului cu peste 10% din pib.

Dacă am aplica măsurile dumneavoastră populiste, nu am face altceva decât să facem ceea ce ar face un medic care, în loc să-i ofere unui bolnav de diabet un tratament corespunzător, i-ar prescrie zahăr sau produse din zahăr, agravându-i boala.

În esenţă, cu tot regretul spun, acestea sunt soluţiile oferite de opoziţie, soluţii care să agraveze şi nu să vindece bolile de care suferă sistemul financiar şi economic românesc. Şi atunci am ales calea vindecării printr-un medicament mai dur, mai puţin plăcut, dar cu consecinţe benefice pe termen mediu şi lung.

Câteva exemple. Am limitat deficitul bugetar al ţării, astfel încât el să poată fi finanţat şi să orientăm mai mulţi bani spre investiţii, singurele care pot conduce la locuri de muncă şi la ieşirea din criză. În anul 2009, vreau să ştiţi, chiar în condiţiile în care am avut cădere economică, criză economică mondială, România a alocat mai mulţi bani pentru investiţii decât în anul 2008, an când am avut 8% creştere economică, dar bani care atunci s-au dus pe pomeni şi consum.

În cifre, vreau să ştiţi că în 2009 ponderea cheltuielilor de investiţii a fost de 7,2% din pib, faţă de 6,3% din pib cât s-a cheltuit în 2008. Şi fără a intra în detalii, câteva lucruri s-au şi văzut, cei 42 de km de autostradă, Pasajul Băneasa, Centura ocolitoare a Ploieştiului sau a Timişoarei, lucruri pe care vechea putere n-a fost în stare să le ducă la bun sfârşit, pentru că au preferat să ducă banii spre pomeni şi voturi. De aceea am curmat o asemenea politică, cu costuri de toate felurile şi am orientat banii spre investiţii.

În al doilea rând, am declanşat un şir al reformelor pe care nimeni, în ultimii 20 de ani, n-a avut curajul să le declanşeze şi o să vă prezint doar câteva. Am eliminat pensiile speciale, inclusiv pensiile parlamentarilor şi avem acum, în fază finală, o nouă Lege a pensiilor corectă cu 22 de milioane de români, corectă cu principiul contributivităţii, prin care nu scad pensiile, prin această nouă lege, dar ea asigură sustenabilitatea sistemului de pensii pe termen mediu şi lung. Am adoptat, pentru prima dată în România, o Lege a salarizării, care a curmat abuzurile din domeniu şi a stabilit o ierarhie a funcţiilor publice din România, a personalului plătit din fonduri publice. Şi, în aceste condiţii, au dispărut salariile de lux de 30 de mii de euro sau mai mult din diverse structuri şi agenţii guvernamentale şi oferim o lege în concordanţă cu ceea ce România poate astăzi să ofere României şi românilor.

Am realizat o consistentă reformă a sistemului judiciar, au fost adoptate patru coduri şi recent o nouă lege care accelerează soluţionarea proceselor judiciare cu beneficii pentru cetăţeni din perspectiva costurilor cu Justiţia, dar şi din perspectiva faptului că vor avea procese mai rapide, judecate în termen rezonabil.

Am promovat şi realizat o reformă a sistemului fiscal, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local. Legea responsabilităţii fiscale pune pentru prima dată ordine în sistemul fiscal din România şi aranjează finanţele acestei ţări pe principii sănătoase.

Am promovat şi realizat pentru prima dată o reală descentralizare a spitalelor, ca primă etapă a reformei sistemului sanitar, prin trecerea spitalelor spre administraţiile locale, pentru o mai bună şi responsabilă utilizare a resurselor pentru că, din nefericire, aşa cum s-a constatat în ultimii 20 de ani, oricâţi bani au fost introduşi în sistemul sanitar, calitatea serviciilor nu a crescut. Prin această măsură, conjugată cu altele pe care ministrul sănătăţii le are în pregătire, vom avea o reală reformă a sistemului sanitar.

Am declanşat un amplu şi corect proces de restructurare a personalului bugetar, bazat pe standarde de cost şi dacă, aşa cum spuneam, în 31 decembrie 2008 aveam 1.397.000 de bugetari cu posturi ocupate, prin aplicarea standardelor de cost, în august aveam 1.340.000 de bugetari şi procesul de restructurare continuă. Nu pentru că ne-ar face plăcere, ci pentru că este absolut necesar acestei ţări, dacă vrem să avem dezvoltare, investiţii şi locuri de muncă.

Am desfiinţat, comasat sau reorganizat 120 de agenţii guvernamentale şi am eliminat 228 de taxe şi tarife parafiscale.

De asemenea, am promovat, în condiţii de criză, un set de măsuri pentru susţinerea activităţii economice şi cei care susţin în continuare faptul că acest guvern nu a adoptat niciun fel de măsură anticriză, vreau doar să spun câteva dintre ele. În primul rând, acele măsuri care au vizat la nivel macro menţinerea cotei unice de impozitare şi neimpozitarea profitului reinvestit sau dacă ne gândim la faptul că prin aplicarea măsurii prin care firmele care angajează şomeri nu plătesc contribuţii de asigurări sociale sau prin aplicarea măsurii care vizează şomajul tehnic, în sensul că statul preia obligaţiile angajatorului şi ale angajatului pentru plata contribuţiilor de asigurări sociale, numai în anul 2010 până în septembrie, vreau să ştiţi că 365 de mii de locuri de muncă au fost salvate.

De asemenea, dacă ne gândim că prin intermediul fondului de garantare şi contragarantare pentru întreprinderile mici şi mijlocii, prin garanţiile în valoare de peste un miliard de euro, s-au salvat până în momentul de faţă peste 190 de mii de locuri de muncă.

Dacă aceste măsuri nu erau, de mult rata şomajului ar fi depăşit 10% şi am fi fost şi noi la nivelul mediei europene.

Prin aceste măsuri, precum şi altele, ca de exemplu amânarea la plată a obligaţiilor fiscale pentru firmele, societăţile lovite de criză sau prin compensarea de drept a creanţelor fiscale sau prin măsurile prin care CEC şi EximBank prin schemele de garantare puse la dispoziţia întreprinderilor mici şi mijlocii şi nu numai, am menţinut şi creat locuri de muncă.

Ştim că aceste măsuri nu-şi arată efectele imediat peste noapte, ştiu cât de greu le-a fost oamenilor şi le este încă, ştiu că mulţi dintre ei au făcut şi fac sacrificii şi vreau să ştie toţi cetăţenii români că nu am luat cu inimă uşoară măsurile de austeritate pe care am fost obligaţi să le propunem.

Am fost obligaţi să luăm aceste măsuri şi sunt convins că oricine ar fi fost în locul nostru, în locul actualului guvern, dacă era responsabil cu România, lua exact aceleaşi măsuri de austeritate pentru a proteja viitorul acestei ţări.

Criza nu a lovit doar România şi nu a pornit din România. Măsuri dureroase de austeritate au fost nevoite să ia şi guvernele unor ţări mult mai dezvoltate decât noi. De exemplu, guvernul Marii Britanii a anunţat săptămâna trecută măsuri fără precedent în istoria ţării, şi anume reducerea cheltuielilor publice în Marea Britanie cu 83 de miliarde de lire sterline şi desfiinţarea a circa 490 de mii de posturi din sectorul public în următorii 4 ani, creşterea tva-ului şi creşterea vârstei de pensionare. Măsuri de austeritate au fost luate în toate ţările Uniunii Europene. Ungaria a majorat tva-ul de la 19 la 25%. Letonia, reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor. Disponibilizarea a 20% din totalul bugetarilor. Salarizarea în sectorul privat s-a diminuat cu 30%. Sunt măsuri, repet, ale ţărilor din Uniunea Europeană şi şirul lor poate continua.

Credeţi că aceste ţări ar lua măsuri de austeritate dacă nu le-ar fi obligat criza economică globală în care trăim? Credeţi că francezii ar fi luat măsura reformării sistemului de pensii, dacă lucrurile mai puteau continua ca şi până acum? Aceasta este realitatea românească, aceasta este realitatea europeană în care trăim. O realitate care ne arată că suntem în cea mai gravă recesiune, în cea mai gravă criză economică din ultimii 60 de ani, iar guverne responsabile cu viitorul ţării nu iau măsuri populiste, în asemenea situaţii, ci iau măsuri sănătoase pentru viitorul ţării, chiar dacă pe termen scurt au costuri sociale şi politice, iar oamenii vor vedea rezultatele pozitive ale acestor măsuri. Şi partea bună a lucrurilor este aceea că deja unele semne bune au apărut în economie. (Vociferări din partea grupurilor parlamentare ale PSD+PC şi PNL.) Aceste semne sunt o dovadă că mergem în direcţia corectă. Pentru cei care nu cred, o să vă dau câteva exemple cu cifre.

În primul rând, producţia industrială a crescut. Valoarea cifrei de afaceri în industrie a înregistrat în primele 8 luni o creştere de 10,3% pe piaţa internă şi pe piaţa externă.

De asemenea, comenzile noi în industrie au recuperat integral contracţia din aceeaşi perioadă a anului trecut, crescând cu 25,4% în primele 8 luni ale lui 2010, ceea ce ne alimentează optimismul că anul 2011 va fi anul relansării economice.

În al treilea rând, productivitatea muncii în industrie a crescut cu 19,5% în primele 8 luni ale anului 2010, în comparaţie cu anul 2009. Aici este cheia unei economii sănătoase. Aici se va face diferenţa între o creştere economică bolnavă, bazată doar pe consum, aşa cum a fost în trecut şi una sănătoasă, fundamentată în primul rând pe productivitate şi competitivitate.

Cel mai puternic semnal al relansării economiei vine din sectorul exporturilor. Performanţa României este remarcabilă la capitolul creşterea exporturilor, locul trei în Uniunea Europeană cu plus 25% în primele 8 ale anului curent. Sectorul exporturilor a ieşit din recesiune. În primele 8 luni ale lui 2010 exporturile au atins nivelul de dinaintea crizei, ba chiar l-au depăşit, 23,3 miliarde de euro în primele 8 luni din 2010, faţă de 23 de miliarde de euro în perioada similară a anului 2008. Să nu uităm că în 2009 primul sector care a înregistrat o cădere masivă din cauza crizei internaţionale a fost cel al exporturilor. Este o schimbare radicală şi un motiv de optimism prudent, legat de relansarea sănătoasă a economiei.

Şi, mai mult decât atât, şi ceea ce este important, produsele cu valoare adăugată ridicată, şi anume maşinile şi echipamentele de transport au o pondere de 42% din totalul exporturilor. Asta înseamnă că suntem mai competitivi.

Aş mai face o referire la situaţia şomajului. După 21 de luni în care şomajul a crescut constant, începând din luna aprilie 2010 tendinţa s-a schimbat. Din aprilie şi până în prezent şomajul s-a redus, la sfârşitul lui septembrie 2010 s-au înregistrat cu 95 de mii de şomeri mai puţin decât în luna martie 2010. Asta înseamnă că măsurile luate de guvern au început să producă efecte, au salvat şi au creat noi locuri de muncă. Orice ar spune adversarii noştri politici, orice aţi spune dumneavoastră, acestea sunt cifre care nu pot fi ignorate. (Vociferări.) Asta nu înseamnă că sunt pe deplin mulţumit şi că sunt bucuros că încă avem un şomaj care, chiar dacă este cu mult sub media din Uniunea Europeană, nu mă bucură să ştiu că există mulţi cetăţeni români care încă nu au loc de muncă.

Spun doar că ceea ce facem este corect cu soarta acestei ţări, unele semne şi am enumerat câteva dintre ele, ne arată că direcţia este corectă din punct de vedere economic şi că suntem pe calea de a ajunge la creştere economică sănătoasă în 2011 şi care să ne permită să avem salarii şi pensii plătite decent în această ţară. Vom ieşi la liman cu condiţia să nu abandonăm reforma şi să nu facem paşi înapoi. Vom reuşi cu condiţia să nu cedăm în faţa demagogilor cu tolba plină cu promisiuni mincinoase, să nu cedăm în faţa aventurierilor care caută să exploateze politic nemulţumirile fireşti ai oamenilor.

Le sunt recunoscător românilor pentru răbdare şi sacrificii, le înţeleg supărările şi greutăţile, le mulţumesc tuturor acelora care au înţeles că nu putem face altfel. (Vociferări din partea grupurilor parlamentare ale PSD+PC şi PNL.) După cum sunt de acord cu aceia care ne reproşează că unele lucruri le puteam face mai bine. Dar tuturor le spun că am lucrat cu bună-credinţă şi că acest drum pe care l-am ales al politicii responsabile este drumul sănătos pentru ţară şi pentru cetăţenii României.

Iar binele nu e departe. De la începutul anului am făcut progrese importante. Le-am făcut cu răbdare, cu muncă şi cu sacrificiile a milioane de români. Ştiu că putem apăra roadele muncii noastre de asaltul populismului şi al demagogiei regăsite din plin în textul moţiunii de cenzură. Spun încă o dată şi o repet fără echivoc, autorii moţiunii vă propun calea uşoară a promisiunilor fără acoperire, reţeta unui dezastru garantat. Moţiunea alege drumul cel mai scurt către falimentul pe care l-am evitat cu atâtea sacrificii din partea românilor.

Astăzi, PSD-ul şi PNL-ul s-au întors la locul faptei cu o moţiune subţire de tot în soluţii realiste, dar grăbiţi să vândă iar iluzii şi să promită mai mult decât poate produce şi duce economia acestei ţări. Noi am ales o soluţie a responsabilităţii, cu toate greutăţile pe care o asemenea soluţie le presupune.

Şi ca să trag o concluzie cu privire la măsurile propuse de către PSD, nu în această moţiune, pentru că nu le regăsim, ci în aşa numitele o sută de soluţii, o să vă citez ce spunea o persoană independentă, director în Banca Naţională a României, Eugen Rădulescu: "Programul economic al PSD ar arunca România în afara lumii moderne dacă ar fi pus în aplicare, social-democraţii fiind încremeniţi în militantismul socialist al secolului trecut." Aceasta este realitatea, din nefericire, pe care ne-o oferă opoziţia. Soluţii fără acoperire financiară, soluţii care ar întoarce România definitiv în trecut şi ar duce-o la prăpastie.

Vă solicit, în numele responsabilităţii în raport cu România, să respingeţi această moţiune de cenzură pentru a putea să continuăm şirul reformelor care vor duce România pe creştere economică, iar anul 2011 este anul ieşirii din recesiune şi anul creşterii economice, pentru că măsurile dureroase, dar corecte sunt pe cale să-şi arate efectele pozitive.

Vă mulţumesc tuturor. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Vreau să vă informez că aţi utilizat din timpul alocat Executivului 39 de minute, având la dispoziţie pentru încheierea dezbaterilor încă 21 de minute. (aplauze; vociferări; huiduieli; strigăte.)

Mulţumesc pentru această atmosferă entuziastă.

Începem dezbaterile, stimaţi colegi.

Dau cuvântul, în deschiderea dezbaterilor noastre, din partea Grupului parlamentar al PDL, domnului senator Vasile Blaga.

Se pregăteşte domnul senator Titus Corlăţean, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnule Blaga, vă rog.

Domnul Vasile Blaga:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi parlamentari,

Am ascultat cu atenţie discursul domnului prim-ministru, am fost atent şi la reacţiile stimaţilor colegi din băncile opoziţiei şi daţi-mi voie să vă spun că domnul premier a prezentat o serie de realizări pe care orice analiză obiectivă nu le poate ignora.

Din capul locului, trebuie să spun că această moţiune, din păcate, abordează superficial problemele cu care România se confruntă într-o criză economică care afectează Europa şi întreaga lume. Şi două sunt motivele care mă îndreptăţesc să spun aceste lucruri.

Primul, soluţia politică pe care o propuneţi dumneavoastră, şi anume, organizarea de alegeri anticipate, nu rezolvă criza economică din ţară, ci, dimpotrivă, ar adânci-o.

Al doilea, singurele efecte ale unora dintre măsurile economice prezentate în finalul textului moţiunii nu ar fi decât aruncarea României într-un haos economic total.

Ceea ce propuneţi dumneavoastră ca finalitate a demersului parlamentar, pe care îl întreprindeţi, nu sunt soluţii pentru problemele oamenilor care acum protestează, nemulţumiţi, pe bună dreptate, de măsurile dure pe care Guvernul a fost obligat de realitatea economică să le ia. Eu înţeleg jocul politic pe care opoziţia îl face, dar nu cred că putem rezolva nimic cu astfel de abordări.

Cred că, în acest moment, societatea noastră are nevoie mai mult decât oricând, din partea noastră, a tuturor, are nevoie de o abordare realistă şi responsabilă, avem datoria de a veni cu soluţii fundamentate, şi nu cu măsuri populiste, care nu fac decât să răspundă unor interese politice de moment. Eu nu am nicio îndoială că dumneavoastră nu aţi dorit să aflaţi decât adevărul şi vă asigur că la rândul meu fiecare cuvânt pe care l-am rostit reflectă adevărul, în totalitatea lui, aşa cum, de altfel, a fost scos în evidenţă de experţii instituţiilor româneşti, dar şi de importante şi prestigioase instituţii internaţionale, cum sunt Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Comisia Europeană şi Institutul European de Statistică.

Semnatarii moţiunii vorbesc "despre realizarea unui Guvern de criză care să-şi asume două obiective: stabilizarea societăţii prin câteva măsuri de urgenţă şi organizarea de alegeri anticipate în maximum şase luni". Numai că este un nonsens. Cum va lua măsuri excepţionale un guvern care trebuie să organizeze alegeri în şase luni? În realitate, ştim cu toţii că ar fi vorba despre un Guvern muşama, un Guvern electoral, fără nici o putere, care timp de şase luni de zile ar avea sarcina să câştige alegerile pentru cei care îl susţin.

România nu-şi poate permite în acest moment un astfel de lucru, România nu-şi poate permite ca timp de şase luni de zile să fie stopate orice măsuri de reformă economică şi structurală şi să se lanseze într-o cursă a promisiunilor şi a darurilor electorale.

Ar fi un guvern care până la finalizarea alegerilor ar duce România într-un colaps economic şi social greu de imaginat, din care nu se va putea ieşi decât cu sacrificii uriaşe, aş spune infinit mai uriaşe şi mai dureroase decât măsurile care au fost luate până acum.

Doamnelor şi domnilor,

În ceea ce priveşte măsurile pe care semnatarii moţiunii le propun, este evident pentru toată lumea că ele nu reprezintă un set coerent de scos România din criză, ci, din păcate, o colecţie de lozinci.

O parte dintre ele se află în Programul de guvernare al PSD-ului, dar nu se află în schiţele de guvernare prezentate de către PNL. Şi nu aş face decât o referire. Cota unică este o măsură de dreapta iar din câte ştiu o susţine PNL-ul. PSD-ul, în schimb, doreşte introducerea impozitării progresive. Or, cele două idei sunt total opuse.

Totodată, unele din măsurile propuse de PSD, aşa cum spunea şi premierul, ar duce România, anul viitor, într-un deficit de peste 10,1-10,2% din PIB.

Este adevărat că vorbiţi în moţiune şi de renegocierea acordului cu Fondul Monetar Internaţional, dar mă întreb cât de serioşi şi de responsabili suntem, pentru că Guvern din care făceaţi şi dumneavoastră parte anul trecut, stimaţi colegi din PSD, a fost cel care a încheiat acordul cu FMI-ul, şi fundamentele acestuia nu au fost schimbate. Nu este o înţelegere între FMI şi Partidul Democrat Liberal. Este un acord între România şi Fondul Monetar Internaţional.

Un deficit de peste 10% ar pune România, evident, în imposibilitatea de a se mai putea împrumuta şi ar elimina orice acord cu Fondul, cu Uniunea Europeană şi cu Comisia Europeană. Iar inflaţia şi cursul valutar, evident, nu ar mai putea fi controlate, iar urmările ar fi într-adevăr catastrofale pentru România.

Dar dincolo de realitatea cifrelor şi a graficelor, dincolo de realitatea economică de care, fireşte, nu putem face abstracţie, mai există o realitate cel puţin la fel de importantă, realitatea politică în care trăieşte ţara sau scena politică, cum ne-am obişnuit să o numim.

Nu pot să nu invoc în faţa dumneavoastră un enunţ pe care l-am auzit repetat şi în ţară şi în străinătate: criza economică cu care se confruntă România este nimic faţă de criza politică din care într-adevăr nu reuşim să ieşim.

A ajuns astăzi într-adevăr un lucru comun, dar de o gravitate care mă face să vă reclam atenţia. Dintre fostele ţări comuniste, România este singura care a plătit un preţ copleşitor de sânge pentru a-şi recâştiga libertatea şi totuşi, după 20 de ani în care, incontestabil, s-au produs şi transformări esenţiale şi benefice, România este o ţară în care, acum, în criză, dar şi înaintea crizei, oamenii trăiesc dezbinaţi, cu un apăsător sentiment de insecuritate privind viaţa lor sub toate aspectele, cu o demoralizatoare neîncredere în cei care-i conduc, indiferent de numele partidului politic. Dar cel mai grav lucru de care ne-am făcut vinovaţi toţi în aceşti ani, în egală măsură, este că am transformat, din păcate, lupta politică într-un război în care adversarul s-a metamorfozat în duşman.

Ne-am pierdut uzanţa să dialogăm, iar cooperarea presupune o relaţie care nu-şi mai are loc astăzi în mintea noastră. Un om care cunoaşte bine situaţia României şi prieten al României, de altfel, Olli Rehn, fostul comisar european pentru extindere, actual comisar pentru afaceri economice şi monetare, ne-a definit ca un popor aflat într-o veşnică luptă fraticidă. E un păcat din care, iată, nu reuşim de multă vreme să ne izbăvim.

Asistăm şi astăzi la o incitare publică din partea unor oameni politici. Nimeni nu poate şi nu trebuie să conteste dreptul românilor de a protesta în stradă. Este un drept democratic şi îi şi înţeleg. Cunosc foarte bine, dacă vreţi, situaţia în Ministerul Administraţiei şi Internelor, unde sunt mii de oameni care îşi plătesc cu dificultate datoriile pe care le au la bănci, pe care le-au făcut într-o epocă, într-o perioadă în care aveau alte venituri. Însă problemele nu se rezolvă în stradă, ci pe calea dialogului, iar dezbaterea publică trebuie făcută în instituţia numită Parlamentul României.

Sunt costuri sociale pe care nimeni nu şi le-a dorit şi nimeni nu este fericit. Nu cred că domnul Boc, Guvernul din care face parte este fericit că a luat aceste măsuri. Dar nu este cinstit să aruncăm toate relele, neîmplinirile ultimilor 20 de ani pe seama acestui Guvern. Trebuie să ieşim din ipocrizie şi chiar dacă recunoaştem că toţi avem o contribuţie mai mare sau mai mică şi la succesurile, dar şi la eşecurile democraţiei româneşti.

Numai în ultimii cinci ani colegii din PSD au susţinut trei ani guvernarea, doi ani de zile au susţinut Guvernul PNL, 2007-2008, iar anul trecut, aproape întregul an au fost la guvernare. Iar opoziţie nu înseamnă doar hărţuirea puterii, înseamnă şi susţinerea proiectelor importante pentru România.

Sunt momente în istoria unui popor când forţa lui rezidă în solidaritatea oamenilor. Nu pot să cred că există cineva în rândul opoziţiei care mă poate suspecta că vă adresez aceste vorbe în speranţa că veţi vota altfel decât aţi hotărât. Numai că eu vă vorbesc pentru ziua de mâine, pentru zilele de după căderea moţiunii de cenzură. Şi cred că trebuie să trecem peste temeri şi resentimente, peste disputele sterile care dincolo de vicisitudinile impuse de această criză economică de o amploare fără precedent, fac viaţa românilor să fie greu de suportat.

De aceea, vă invit să vă gândiţi la Partidul Democrat Liberal ca la un interlocutor deschis, sincer, de dialog, în efortul de a găsi cele mai bune soluţii pentru a scoate cât mai rapid România din criză. Şi credem că măsurile începute sunt bune şi trebuiesc continuate.

Vă invit ca într-un moment dificil, împreună, întreaga clasă politică să punem mai presus decât interesele de partid interesele României, pentru că este nevoie. Eu rog să vă dea Dumnezeu, Opoziţiei, gândul cel bun. Partidul Democrat Liberal, grupurile lui parlamentare nu vor vota moţiunea de cenzură.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea parlamentarilor puterii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului senator Blaga.

Aţi utilizat 11 minute din timpul alocat grupului dumneavoastră parlamentar.

Îl invit, în continuare, la microfonul Parlamentului României, din partea grupurilor parlamentare ale PSD+PC, pe domnul senator Titus Corlăţean.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Se pregăteşte domnul preşedinte Crin Antonescu.

Domnul Titus Corlăţean:

Domnule preşedinte al Parlamentului României,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Fost Guvern al României,

Am ascultat cu mare atenţie discursul fostului prim-ministru al României şi primului-ministru din umbră de la PDL, şi le voi spune de la bun început amândurora faptul că această moţiune de cenzură de astăzi nu se referă nici la modul în care se fac şi se desfac guverne, nici la modul în care se face politică în România guvernată de comandantul suprem. Această moţiune de cenzură se referă la situaţia acestei ţări astăzi, la situaţia cetăţenilor, a oamenilor care, de săptămâni de zile, ca şi astăzi, se află în stradă, aici, la Bucureşti - peste 80 de mii de oameni. Oameni care nu au fost aduşi la Bucureşti de nimic altceva decât de foame şi de disperare. De foame şi de disperare, în România europeană a anului 2010, condusă de comandantul suprem. (Aplauze din partea parlamentarilor din opoziţie.)

Moţiunea de cenzură se referă în egală măsură la decizia unui cadru didactic din România, la decizia unei doamne învăţătoare care a hotărât să recurgă la un gest extrem pentru că un drept fundamental al său este călcat în picioare fără ca puterii să-i pese şi fără ca acest comandant suprem să fie măcar interesat de subiect.

Moţiunea de cenzură se referă la salariaţii care sunt batjocoriţi de dumneavoastră şi de cei care se află, paradoxul face, în stânga mea în clipa de faţă. Se referă la cei de la finanţe, care protestau în miez de noapte, clamându-şi aceeaşi disperare, în timp ce pe cealaltă jumătate a ecranului vedeam cum oamenii puterii, împreună cu cei subordonaţi, cu cei obedienţi lor, inclusiv cei din presa obedientă, mâncau cu neruşinare, beau cu neruşinare, se îndestulau, fără să ţină seama de ce se întâmpla în stradă. (Aplauze din partea parlamentarilor din opoziţie.)

Această moţiune de cenzură se referă la maniera necreştină, nedemocratică, dar în orice caz, greţoasă, de îndestulare, la care recurge actuala putere. Şi putem să adăugăm aici situaţia medicilor, a cadrelor medicale în general, îndrumaţi să-şi părăsească ţara, la pensionarii batjocoriţi şi supraimpozitaţi, la femeia din România, obligată să muncească de actuala Putere până la adânci bătrâneţi, pentru că, nu-i aşa, este bună de muncă în viziunea guvernanţilor, la poliţişti şi la militari, trimişi să-şi facă în permanenţă datoria sau să cadă la datorie în afara ţării pentru un rest care pică de la masa bogaţilor. Militari şi poliţişti care, fapt fără precedent, într-o ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice sau a Uniunii Europene, ajung să arunce chipiurile, să ardă portretele, ca pe vremea lui Ceauşescu, şi să îi facă urări de bine comandantului suprem. Şi multe alte categorii sociale din care eu, ca preşedinte al Comisiei pentru politică externă, nu am voie să îi uit pe diplomaţi. Pe diplomaţii de carieră, pe cei, subliniez, doar 380 de diplomaţi, nu de ambasadori. 380 de diplomaţi care altădată au constituit un corp de elită al administraţiei şi al reprezentării intereselor României în exterior şi care astăzi constituie obiectul bătăii de joc din partea puterii portocalii. (Aplauze din partea parlamentarilor din opoziţie.)

În moţiunea de cenzură este vorba şi tratează în acelaşi timp şi chestiunea unui sistem de putere profund corupt şi guvernat de regulile de bază ale clanurilor mafiote. Salariile şi pensiile sunt amputate, oamenii sunt aruncaţi în stradă pentru a permite în schimb satisfacerea poftei nesăţioase de bani şi putere a PDL-iştilor şi a asociaţilor lor. Zilnic aflăm, inclusiv din presă, de contracte grase încredinţate direct clientelei de partid portocalii. Zilnic aflăm cum furaţi banii publici, cum sifonaţi banii publici. Aflăm de fărădelegile dumneavoastră. Aflăm cum distrugeţi mediul economic românesc, companiile româneşti, mai puţin cele clientelare, şi companiile străine, aflăm de minciuna şi manipularea la care recurgeţi. Şi aici este de fapt una din marile minciuni ale puterii portocalii care afirmă în permanenţă că tăierea de salarii şi de pensii este, reprezintă o măsură necesară. Nimic mai mincinos! Este o măsură obligatorie pentru a vă putea dumneavoastră îndestula din banii celor mulţi. (Aplauze din partea parlamentarilor din opoziţie.)

Apropo de minciună şi manipulare. Vă aduc aminte un lucru pe care l-am spus de la acelaşi microfon la moţiunea de cenzură anterioară şi am aici în continuare documentele pe care le pun în continuare la dispoziţia instituţiilor competente ale statului, lipsite de curiozitate, şi care documente, am spus-o atunci şi o spun în continuare de la acest microfon şi astăzi, atestă existenţa unei reţele de influenţă - aici, în Parlamentul României, la Senatul României - parlamentare PDL, o reţea care a întreprins demersuri imorale, nelegale, nelegitime, pe lângă cercuri de putere ruse de la Moscova, atât la nivel politic, atât la nivel economic, propunând business-uri de sute de milioane, într-o formulă nelegală, imorală, în domenii strategice ale economiei naţionale, începând cu sistemul energetic, continuând cu sistemul de mare infrastructură.

Şi vă mai arăt o dată acest document şi ceea ce spune scrisoarea din 8.VII.2009 înregistrată la Grupul senatorial PDL, şi avem şi numărul de înregistrare, semnată de un distins senator PDL, îi mai dau o dată numele, domnul senator Andrei Florin Mircea, care se adresa, cui?, vicepreşedintelui Dumei de Stat, Alexander Babakov, şi care îi reitera propunerea de a se face acele contacte economice, de a se face acele contacte pe sub masă, care să permită beneficii pentru Puterea portocalie, şi vă mai citesc o dată ceea ce spune în paragraful doi şi traduc din limba engleză: "Am contactat persoanele de decizie în scopul ca vizita dumneavoastră şi aceste demersuri să se realizeze - at the highest level - la cel mai înalt nivel în statul român", cel care patronează aceste măsuri de spoliere clientelară a economiei româneşti.

Şi spun toate acestea pentru că ieri, din faimoasa instituţie deja a statului român, numită stenograma, aflată la diverse dosare, unele pe care le folosiţi dumneavoastră astăzi, altele care probabil vor veni după ce nu veţi mai fi dumneavoastră la putere, care stenogramă ne spune foarte clar: există şi a existat un demers cu uşile deschise, cu sprijin din partea unor înalţi demnitari PDL-işti, pentru promovarea unor influenţe economice, pentru curent ieftin pe o piaţă complicată şi în dispreţul unui consumator individual român, interese care au primit sprijin din partea unor înalţi decidenţi ai Puterii portocalii, interese care au promovat de fapt nişte cercuri ruse bine controlate, ca de obicei, de un serviciu de informaţii rus, pe numele său FSB, lucruri care au primit binecuvântarea la cel mai înalt nivel în statul român. Despre asta vorbim. Despre un stat şi un sistem clientelar, corupt, mafiot al Puterii portocalii.

Să vorbim despre situaţia statului de drept şi democraţie în România a ajuns să fie o glumă. Pentru că statul de drept în România a ajuns să fie la pământ şi vă voi prezenta foarte pe scurt, fără să intru în detalii, lucruri pe care le ştim cu toţii şi le cunoaştem cu toţii în această ţară. Bătaia de joc la adresa separaţiei puterilor în stat, puterea judiciară independentă, e o glumă bună, e o amintire, amintire uitată, scuzaţi-mi repetiţia şi inconsecvenţa cu respectul pentru limba română pe care îl am de obicei.

Puterea judiciară subordoantă prin oamenii pe care i-aţi pus pe funcţii de conducere şi care acţionează ori de câte ori aveţi nevoie. Bătaia de joc la adresa instituţiei Parlamentului României nu doar prin faptul că aţi ajuns să furaţi vizibil, pe faţă şi fără ruşine, voturile în Parlament la o lege esenţială pentru milioane de români, privind pensionarii României, dar şi pentru faptul că desconsideraţi tradiţional competenţa de legiferare a Parlamentului României. Desconsideraţi munca senatorilor şi a deputaţilor anterior, dar a senatorilor din Parlamentul României care în Comisia pentru educaţie au ajuns aproape de finalizarea Legii educaţiei pe care o pot prezenta şi adopta în săptămânile următoare.

Veniţi cu această modalitate ruşinoasă de a nesocoti competenţa de legiferare a Parlamentului. Ce mai contează un Parlament într-un stat nedemocratic? Ce mai contează independenţa şi obligaţia noastră, a parlamentarilor, de a adopta legi în folosul ţării? Important e că Puterea portocalie îşi face jocul, îşi impune interesele personale, doreşte să schimbe rectorii, vrea să-şi rezolve problemele de colectivităţi şi de etnii. Asta contează la Puterea portocalie!

Ce să mai spunem de dorinţa de a pune pumnul în gură presei, o chestiune care nu există în nicio ţară democratică din Uniunea Europeană. Această modalitate ruşinoasă de a include în strategia naţională de apărarea ţării, ca şi vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale, a activităţii mass-mediei româneşti, reprezintă o mare ruşine şi ea a fost condamnată în Parlamentul European de toţi liderii grupurilor politice din această instituţie, mai puţin, evident, de cei care vă patronează şi vă binecuvântează acţiunile legate de corupţie şi de trafic de influenţă în această ţară.

Şi vă mai spun un lucru ca să-l ştiţi, pentru că şi noi l-am aflat, un lucru absolut ruşinos. Şi asta le-o spun studenţilor României ca să ştie. Există o reţea extrem de performantă în care s-au băgat bani foarte mulţi în primul rând de la universităţi, o reţea de internet care racordează toate universităţile României, toate colegiile şi o mare parte din licee, o reţea de internet care beneficiază de cea mai largă bandă de circulaţie şi extrem de performantă. Discuţia din CSAT şi din cercul restrâns care doreşte să transfere STS-ului posibilitatea de a prelua această bandă, să ştiţi că este cunoscută. Şi este un fapt ruşinos ceea ce se întâmplă, încalcă orice drept şi libertate individuală a cetăţeanului de a comunica liber. Sunt foarte multe lucruri care s-ar putea spune la capitolul nonstat de drept asigurat de puterea portocalie.

Şi vă mai spun un lucru, domnule fost prim-ministru. Aţi menţionat la un moment dat - şi am ascultat cu atenţie - acest drept fundamental, aţi spus dumneavoastră, egalitatea în faţa legii. Sună extraordinar de frumos. Haideţi să vă spun şi vă pun la dispoziţie nişte lucruri extrem de interesante. Mi-am permis să dau un test studenţilor pe care-i am la universitate, la disciplina "Drepturile omului", discutând de drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului, mi-am permis să le dau un test şi să-i întreb care sunt drepturile care consideraţi că vă sunt respectate în ţara asta şi care sunt drepturile care consideraţi că vă sunt încălcate. Ştiţi ce a fost interesant? Şi vă dau şi numele studenţilor, sunt convins că pe ei nu-i veţi ameninţa aşa cum i-aţi ameninţat pe unii din dreapta sălii. Au spus aşa, marea majoritate, şi am fost surprins, au spus în felul următor: dreptul la egalitate în faţa legii, faptul că există cel mai adesea privilegiaţi datorită unei funcţii, datorită banilor, care nu răspund niciodată în faţa legii, ei nu sunt egali în faţa legii, cei mulţi şi proşti sunt cei care răspund.

Şi mi-a spus treaba asta şi Micu Dragoş din grupa a II-a, şi Silviu Necula şi Marinescu Raluca, şi mi-a spus-o şi Bianca Dinu şi mulţi alţi studenţi. Ceea ce vă transmit studenţii, domnule fost prim-ministru, este foarte simplu: injustiţia socială este o stare resimţită, o stare negativă resimţită de foarte mulţi dintre tinerii României, la care aveţi contribuţia principală. (Aplauze din partea parlamentarilor din opoziţie.)

Nu pot să evit, pe scurt, capitolul Politică externă a României. Guvernanţii au responsabilitatea gravă pentru plasarea României la periferia familiei europene. "Performanţa" de a valora zero în Europa, de a nu fi respectaţi, pentru că cei care conduc România nu sunt respectaţi de liderii europeni, au produs o serie de consecinţe şi una dintre cele mai grave consecinţe este lipsa de respect pentru cetăţenii României aflaţi în alte state membre ale Uniunii Europene, cetăţeni care sunt consideraţi adesea nişte paria, care adesea sunt înjuraţi, ofensaţi sau loviţi pentru simplul fapt că sunt români, aşa cum a fost cazul femeii decedate tragic la Roma. Sau sunt expulzaţi colectiv, pe criterii etnice, fără ca cei care asigură conducerea politică a ţării să sară să se lupte pentru drepturile acestor oameni, tăcând ruşinos atunci când trebuie să-şi exercite mandatul de responsabilitate publică pe care îl au. Ce ruşine! Un guvern antinaţional care în plus este şi incompetent şi care lasă România în afara oricărei poziţii cheie de reprezentare în serviciul diplomatic extern al Uniunii Europene.

Zero diplomaţi români recrutaţi în diplomaţia europeană în 2010 pentru poziţii cheie, pentru că atât valorează puterea politică portocalie care ar fi trebuit să se bată pentru România. Zero!

Şi mă voi adresa spre final reprezentanţilor, bineînţeles, ai Partidului Democrat Liberal, ai UDMR, către deputaţii care pretind că reprezintă interesele minorităţilor naţionale din România, şi nu interesele personale, şi bineînţeles către aşa-zişii deputaţi şi senatori independenţi. Pentru că trebuie să fie foarte clar şi să aveţi foarte clară semnificaţia gestului pe care-l veţi face astăzi. Veţi purta ruşinea cu dumneavoastră cât timp veţi trăi, dacă nu veţi vota această moţiune de cenzură. (Aplauze din partea parlamentarilor din opoziţie.)

Veţi fi direct responsabili pentru eventuala decizie a unei învăţătoare din România de a-şi continua până la capăt gestul extrem la care a recurs. Vă e teamă şi sunteţi laşi şi nu-i lăsaţi pe proprii parlamentari să se exprime şi să susţină eventual propriul dumneavoastră Guvern.

Când va fi strigată lista de vot să vă gândiţi bine la opţiunea dumneavoastră, la ce veţi face şi la coloana vertebrală cu care veţi ieşi din această sală, veţi purta ruşinea până la sfârşitul vieţii dumneavoastră pentru ceea ce veţi face sau nu veţi face astfel.

Doar faptul că doriţi să-i ţineţi în continuare la putere pe domnul Cocoş şi doamna Udrea, ca să vă bucuraţi în continuare de o serie de mici privilegii, acesta nu reprezintă o motivaţie în faţa cetăţenilor României. Sper, pentru binele României şi al cetăţenilor săi, indiferent de etnie, că votul de astăzi va da în sfârşit un gram de speranţă acestei ţări, va da o direcţie corectă, va da un motiv ca doamna învăţătoare Anghel şi colegele sale să considere că reprezentanţii clasei politice în ansamblul său au înţeles mesajul că le pasă şi vor căuta cu adevărat o soluţie la aceste probleme şi că vor avea, începând de astăzi, un motiv să renunţe înainte de a fi prea târziu la gestul curajos dar extrem la care au recurs.

Domnilor guvernanţi, nu ştiţi, dar deja sunteţi nişte învinşi şi sunteţi învinşi din momentul în care un cadru didactic în România a recurs la gestul de a face greva foamei în România, şi sunteţi învinşi din clipa în care cetăţenii României au renunţat să le mai fie teamă şi au ieşit în stradă ca să protesteze.

Aţi ajuns să întruchipaţi răul. Şi pentru că cuvântul ne spune că răul trebuie îndepărtat, asta vom face astăzi, noi, reprezentanţii grupurilor parlamentare ale PSD, PNL, PC şi toţi cei care vor avea conştiinţă, astăzi, în această sală.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze din partea parlamentarilor din opoziţie.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule senator Corlăţean.

Dau cuvântul preşedintelui Partidului Naţional Liberal, senator al României, domnul Crin Antonescu. (Aplauze.)

Domnule preşedinte, vă rog.

Se pregăteşte domnul deputat Olosz Gergely, Grupul parlamentar al UDMR.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule vicepreşedinte al Camerei,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnilor miniştri,

Domnule senator Vasile Blaga,

Spre contrast oarecum cu apatia din această sală, foarte mulţi, cred, cei mai mulţi dintre cetăţenii României urmăresc cu interes şi cu emoţie ce se petrece azi aici.

Chiar dacă sunt un om politic care cred în puterea cuvintelor, care cred că în politica democratică armele sunt cuvintele, cred în acelaşi timp că astăzi, aici şi în legătură cu subiectul nostru, nu atât discursurile şi chiar argumentele noastre sunt cele care contează şi cred că aceşti oameni foarte mulţi, compatrioţii noştri, astăzi, pentru o dată, nu ne aşteaptă în primul rând discursurile, scăpărările oratorice, argumentaţia, ci ne aşteaptă pur şi simplu decizia. Ceea ce contează astăzi este decizia.

Iată de ce eu nu am să pornesc încă o dată, neobosit în a spune de ce Guvernul Emil Boc este un guvern care trebuie să plece, că acest guvern este un guvern incompetent, un guvern de rea-credinţă şi un guvern care manifestă un cinism şi un dispreţ fără precedent pentru cetăţenii României, iau aceste lucruri drept demonstrate şi intrate, din nefericire, de-a dreptul în folclorul contemporan.

Discuţia noastră astăzi nu este, stimaţi colegi şi domnule senator Vasile Blaga, dacă acest guvern e bun sau nu e bun, dacă trebuie să mai continue sau nu. Cele câteva cuvinte pe care vreau să le spun, totuşi, fiind un război democratic, ţin de cauzele pentru care, astăzi, peste 90% dintre compatrioţii noştri nu vă mai vor.

Dacă, domnule prim-ministru şi domnilor din majoritate, Guvernul ar fi fost în această situaţie, pentru că, într-adevăr, aşa cum spune, ar fi încercat să schimbe lucruri care trebuie schimbate de 20 de ani, să vindece boli, care au crescut în organismul nostru de peste 20 de ani, să facă reforme, să strângă cureaua - spuneţi-i cum vreţi! - ar fi fost un guvern impopular, dar ar fi existat temeiuri pentru a judeca altfel acţiunea sa. Nu impopularitatea este de reproşat acestui guvern, pentru că există adevăruri care pot fi, într-un moment sau altul, impopulare.

Am avut o bucurie specială: ieri, văzându-l pe unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai onorabili, chiar onorabili lideri sindicali din România, evocând vorbele unui om politic democrat, trecut demult la cele veşnice, vorbe spuse în 1990, mi-am adus aminte, în sinea mea, că omul acela - este vorba de Ion Raţiu - a luat aproape 3% în prezidenţialele din 1990, dar a ştiut de ce şi vorbele lui, înţelesul vorbelor lui au căpătat majoritate.

Dumneavoastră nu sunteţi în situaţia asta. Dumneavoastră trebuie să plecaţi, domnilor din guvern, să plecaţi de la guvernare, nu pentru că v-aţi apucat să vindecaţi maladii ale societăţii, administraţiei şi politicii româneşti acumulate în 20 de ani.

Eu nu sunt de acord că toate partidele, toţi politicienii, toate guvernele au făcut aceleaşi lucruri, de 20 de ani. Nu sunt de acord că toate partidele sunt la fel, nu sunt de acord că toate guvernele au fost la fel, nu sunt de acord că în România clasa politică trebuie judecată de-a valma.

Sunt însă de acord că sub toate guvernele, cu complicitatea sau măcar neglijenţa tuturor partidelor şi, implicit, fiecăruia dintre noi, poate exceptându-i pe cei foarte tineri, au crescut în permanenţă nişte boli care astăzi ne paralizează.

Dar este, domnilor din majoritate prezenţi şi absenţi, care veţi avea voie sau nu să votaţi, este salariul unui profesor în România boala de care noi trebuie să ne vindecăm? Este salariul unui poliţist în România boala de care trebuie să ne vindecăm? Asta e boala? Sunt aceste salarii prea mari şi trebuie să le micşorăm? Este boala societăţii româneşti faptul că peste 100.000 de IMM-uri, care mai mişcau, întreţinând 2 - 3 - 5 - 10 oameni, au fost desfiinţate, practic, prin politici aberante sau absenţa oricăror politici economice? Asta este boala pe care o vindecaţi? Eu cred că nu.

Eu cred că atunci când vorbiţi despre ordine şi aţi făcut-o şi azi, domnule prim-ministru, ar trebui să ne gândim bine ce înseamnă ordine şi dacă într-adevăr aţi pus sau vreţi să puneţi ordine. Ordine în finanţe, spuneaţi?! Da, trebuie pusă ordine în finanţe, dar eu cred că ordine în finanţe înseamnă, de exemplu, un sistem stabil, predictibil, rezonabil de taxe şi impozite, nu unul care se schimbă din 3 în 3 luni, nu unul care se schimbă intrând în vigoare peste 2 zile, după cum cred că ordine în finanţe înseamnă combaterea evaziunii fiscale, şi nu organizarea ei de către guvern şi autorităţi. (Aplauze.) Credeţi că sunteţi în această situaţie pentru că faceţi reformă? Eu nu cred.

Da, este nevoie de reforme, e nevoie de mult evocata "reformă a statului", e nevoie chiar, în opinia noastră, a liberalilor, de o adevărată reconstrucţie a statului. Însă, această reformă sau reconstrucţie a statului începe cu un lucru elementar: cu guvernarea în interesul naţional, în interesul cetăţenilor, în interesul celor guvernaţi. Şi nu faceţi, mai mult decât toate guvernele dinainte, nu faceţi acest lucru.

Aţi ajuns să vorbiţi, şi o vreme m-am gândit că, chiar credeţi, nu mai cred asta, să vorbiţi despre o reformă abstractă aplicată unei naţiuni abstracte şi care nu constă în altceva decât în tăierea salariilor. Tăierea tuturor salariilor? Ei, bine, nu! Tăierea salariilor exact a celor care n-au fost niciodată îmbuibaţii acestei societăţi. Nici în ultimii 20 de ani, nici în ultimii 70 de ani, niciodată, pe scurt.

Aţi îndrăznit să vă asumaţi, cum spuneţi, măsura curajoasă de a le spune profesorilor, poliţiştilor, tuturor celor din sectorul public, cei care au un rost - nu toţi cei din sectorul public au vreo treabă în ţara asta, începând, iertaţi-mă, cu dumneavoastră, care sunteţi primul asistat al ţării şi primul client (Aplauze.) - aţi îndrăznit, aveţi curajul să le spuneţi profesorilor "Asistaţilor, luaţi prea mulţi bani, trebuie să strângeţi cureaua! - doctorilor, asistentelor medicale "Asistaţilor, luaţi prea mulţi bani!" - poliţiştilor ş.a.m.d., "Asistaţilor, luaţi prea mulţi bani!". Nu aţi avut curajul să daţi afară un om din birocraţia şi clientela ministerială pe care admit că aţi moştenit-o ca schemă, aţi repopulat-o, dar pe care n-aţi îndrăznit să o atacaţi nici măcar un centimetru în 2 ani de când sunteţi prim-ministru.

Aţi pretins şi pretindeţi că faceţi reformă. Reforma ar însemna, între altele, şi e necesară, o politică transparentă, un act de guvernare transparent, grupuri politice şi majorităţi, mai cu seamă - vorba fostului nostru preşedinte şi preşedintelui dumneavoastră "majorităţi transparente". Aţi vorbit, pe drept cuvânt, şi vorbim cu toţii despre interese, acţiuni, structuri transpartinice. Ce altceva e?

Domnule senator Vasile Blaga, ce altceva este majoritatea dumneavoastră actuală decât o structură transpartinică cu acte în regulă, în care nu contează ce au votat cetăţenii României, în care nu contează dacă cine vi se alătură era până mai ieri şef al mafiei nu ştiu cui, în care nu contează dacă cine vi se alătură, are sau nu un dosar penal, chipurile, blocat până acum, în care nu contează decât dacă răspunde intereselor acestei organizaţii transpartinice în care v-aţi transformat.

Domnule senator Vasile Blaga, nu-i cel mai mare necaz al meu, dar vreau să vă spun că Partidul Democrat nu mai există. Există o organizaţie transpartinică, adunată în jurul puterii, care azi conduce ţara, fără ca răspunderea să şi-o asume nimeni.

Mai înseamnă, de asemenea, reformă depolitizarea. Depolitizarea administraţiei. Aţi făcut depolitizare dumneavoastră? Dumneavoastră aţi făcut cea mai cinică şi cea mai mare depolitizare din istoria acestor 20 de ani.

Reformă înseamnă, într-adevăr, descentralizarea. Dumneavoastră aţi dus pe cele mai înalte culmi feudalismul românesc postcomunist. Ştiţi foarte bine, domnule prim-ministru, că astăzi, în special, după marea remaniere pe care ne-aţi anunţat-o, dumneavoastră conduceţi o echipă, echipa ministerială alcătuită pe criterii feudale, pe legături nu doar de bani, ci de sânge; pe legături care sunt tipice în interminabilul sistem, la propriu, al naşilor şi cumetrilor din politica românească. Asta este reforma dumneavoastră? (Aplauze.)

Vorbiţi de sacrificiile prezente şi viitoare ale românilor. Eu cred că şi dumneavoastră sunteţi români. Sunteţi, până una, alta, primii români ai ţării, ca să zic aşa. Ne puteţi da exemplu de un sacrificiu făcut de dumneavoastră, din acest punct de vedere, de dumneavoastră personal, de echipa pe care o conduceţi, de oamenii din majoritatea parlamentară care vă susţin? Poate că trebuia să plecaţi la New York cu 137 de oameni şi aţi făcut sacrificiul de a pleca numai cu 37. Dar, spuneţi-ne, daţi-ne un exemplu. De ce vorbiţi mereu despre sacrificiile altora, despre interesele transpartinice ale altora, despre corupţia altora, despre baronii altora? Dacă vreţi să schimbaţi aceste lucruri, trebuia să le schimbaţi.

N-aţi făcut-o şi de asta nu aveţi credibilitate. N-aţi făcut-o pentru că oamenii, care sunt nu doar foarte aproape de această incintă, ci în toată ţara, găsesc inacceptabil nu numai faptul că ei au salarii sub nivelul de subzistenţă, ci faptul că dumneavoastră nu vă sinchisiţi să cedaţi un leu, că dumneavoastră nu vă puneţi în paranteză lăcomia măcar pentru o lună sau pentru o zi. Şi asta nu este reformă, domnule prim-ministru, asta nu e luptă cu bolile din 20 de ani, ci e faza finală a acestor boli, pe care - îmi pare rău să v-o spun -, cauţionaţi de majoritatea dumneavoastră transpartinică, o reprezentaţi.

Încă ceva, care e foarte important: uneori încercaţi dumneavoastră mai întâi şi după aceea vă ţin isonul şi alţii, chiar dacă nu-s la putere, pentru că le convine, să vă prezentaţi Guvernul şi politicile pe care le aplicaţi drept unele de dreapta şi să prezentaţi confruntarea dintre societatea românească şi guvernul dumneavoastră drept una între stânga şi dreapta.

Nu avem a discuta despre stânga şi dreapta în ce vă priveşte. Nu este vorba de stânga şi de dreapta. Nu există, într-o societate normală, democratică, o putere de dreapta, un guvern de dreapta care să-şi bată joc sau să desfiinţeze sectorul public, după cum nu există într-o societate democratică şi cu un partid democratic de stânga o guvernare care să anihileze sectorul privat.

Dumneavoastră nu sunteţi nici de dreapta, nici de stânga. Dumneavoastră loviţi în toţi. Dumneavoastră sărăciţi, înfometaţi, descompuneţi şi batjocoriţi sistemul public din România, instituţiile publice din România, oamenii care lucrează în instituţii publice în România, şi, în acelaşi timp, omorâţi cu zile şi cu bună-ştiinţă sectorul privat din România.

Un partid de dreapta şi o guvernare de dreapta se preocupă, într-adevăr, primordial, de economia privată, de şansele mediului privat, mediului de afaceri, de a produce bunăstare.

Dumneavoastră credeţi că există politică de dreapta atâta vreme cât nu există concurenţă economică? În România nu există concurenţă economică. Dumneavoastră credeţi că politică de dreapta înseamnă să înşfaci cât mai mult din banul public şi să-l dai clienţilor? Nu e niciun fel de dreaptă.

Dreapta înseamnă politici inteligente şi pragmatice pentru dezvoltarea mediului de afaceri. Nu aveţi nicio măsură în această privinţă. Dreapta înseamnă nu descompunerea sectorului public, nici în sănătate, nici în învăţământ, nici în armată, nici în poliţie, nici în administraţie, ci raţionalizarea şi întărirea lor în prestigiu, în eficienţă. Aveţi vreo politică din aceasta dumneavoastră? Nu.

Mai mult decât atât, dreapta înseamnă, domnule prim-ministru şi domnule senator Vasile Blaga, dreapta înseamnă elite, elite care sunt promovate, elite care conduc direct sau indirect societatea în folosul societăţii, elite care se promovează şi se construiesc.

Care sunt elitele promovate de dumneavoastră? Ce aţi făcut dumneavoastră cu elitele acestei ţări, cu armata şi cu elita armatei, cu mediul academic şi cu universităţile, şi cu elita intelectuală a acestei ţări? Ce aţi făcut cu şcoala? Ce aţi făcut cu instituţii fundamentale în statul român?

Dreapta, mai înseamnă, domnule senator Vasile Blaga, mai înseamnă înţelesul, respectul şi serviciul pentru comunitatea naţională. Unde este în altă parte decât în discursurile dumneavoastră, naţiunea româna astăzi? Unde este politica externă a acestei naţiuni? Unde este interesul naţional al românilor formulat şi apărat concret? Nicăieri.

Nu aveţi nicio treabă cu dreapta, după cum nu aveţi nicio treabă cu stânga. Pentru că...

Voce din sală:

Haideţi odată!

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Inspiraţi-vă din răbdarea noastră, domnilor! Este mai uşor de suportat un discurs decât guvernarea dumneavoastră. (Aplauze.)

Pentru că este o falsă problemă: nu există incompatibilitate într-o politică echilibrată de dreapta sau de stânga între sectorul privat şi sectorul public.

Există incompatibilitate între societate reală - sector public/ sector privat - şi clientela pe care înţelegeţi să o serviţi în exclusivitate.

Domnule senator Vasile Blaga, Guvernul Boc a mai căzut o dată. Şi în vremea Guvernului Boc s-au întâmplat şi se întâmplă nişte lucruri în premieră. Şi e alertă, e alertă, domnule ministru de interne, dar nu cât aţi înţeles dumneavoastră dintr-o alertă. E alertă, pentru că, pentru prima oară, de pildă, un guvern care a căzut în Parlament, a rămas la putere, mai demult. E alertă, pentru că, pentru prima oară în România acestor 20 de ani bolnavi, se întâmplă un lucru care nu s-a întâmplat niciodată, şi anume: se culpabilizează ideea de a-ţi apăra dreptul de a protesta, de a face un miting şi se culpabilizează toţi cei care vor să organizeze aşa ceva.

Când aţi aflat, stimaţi transpartinici din majoritate? Când aţi aflat dumneavoastră că unii lideri sindicali sunt dubioşi? Când au vrut să protesteze sub presiunea oamenilor lor împotriva a ceea ce faceţi? Când aţi aflat dumneavoastră că în această ţară există risipă? Aţi încetat vreodată s-o faceţi? Când aţi aflat dumneavoastră, în fine, că în ţara asta presa care nu vă laudă este o ameninţare la adresa securităţii naţionale? Acestea sunt nişte premiere. Nişte premiere periculoase.

Şi închei, spunându-vă că cea mai spectaculoasă, dureros de spectaculoasă dintre premiere şi cea mai importantă pentru ziua de azi este următoarea: mai orice putere încearcă instinctiv şi în anumite limite, dacă este democratică, să pună pumnul în gura opoziţiei.

S-a întâmplat chestiunea asta în cei 20 de ani bolnavi, dar ca puterea să pună pumnul în gura majorităţii, nu am mai pomenit şi vă atrag atenţia că asta este o perversiune pseudodemocratică, la care, dacă stăpânul dumneavoastră vrea să vă supună, noi nu avem de ce accepta acest lucru.

Aşa încât, dumneavoastră, astăzi, sunteţi datori cu un vot, indiferent care este el, împotriva majorităţii zdrobitoare din această ţară. Este dreptul dumneavoastră şi eu, unul, îl voi apăra.

Dar ca să ajungem să fim conduşi de un guvern care va avea în susţinerea sa zero voturi în incinta Parlamentului, este de neacceptat. (Vociferări.) Şi, credeţi-mă, dacă - vorbeam cu domnul senator Vasile Blaga, v-am mai spus - dacă pretindem în continuare că suntem democraţi, că vrem democraţie, că nu dorim să ieşim din peisajul civilizaţiei democratice şi europene, asumaţi-vă astăzi răspunderea. Pentru că vă spun, ca de atâtea ori, noi reprezentăm această ţară, noi conducem această ţară, nu daţi vina pe altcineva, responsabilitatea este a dumneavoastră.

Domnul Emil Boc este un tânăr român, încă în putere, cu o oarecare calificare, care nu mai trebuie asistat, care trebuie trimis la muncă şi-şi va găsi de muncă. (Aplauze.) Nu ţineţi o ţară întreagă pentru a acorda în continuare asistenţă cui nu are nevoie.

Daţi-le voie, în ţara asta, celor care vor să muncească, să o facă în condiţii oneste şi ajutaţi-i doar pe cei care nu pot să muncească. De la domnul Boc la doamna Elena Udrea, pot toţi să muncească, vă asigur.

Mulţumesc şi vă rog, exprimaţi-vă votul. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului preşedinte Antonescu, care a utilizat 21 de minute din timpul alocat grupului parlamentar pe care îl reprezintă.

Invit în continuare la cuvânt pe domnul deputat Gergely Olosz, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Se pregăteşte domnul deputat Varujan Pambuccian.

Domnul Gergely Olosz:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi parlamentari,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Domnule prim-ministru,

Grupul parlamentar al UDMR este prezent în Parlament la dezbaterea moţiunii şi vom fi în sală chiar şi la momentul votului.

Având în vedere faptul că UDMR face parte din coaliţia actuală, susţinem Guvernul. (Aplauze.)

Apreciem că nu este treaba noastră, şi este treaba opoziţiei ca să găsească voturi pentru susţinerea proiectului politic pe care astăzi ni-l prezintă.

Vă mulţumim. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. Aţi consumat 45 de secunde din timpul alocat grupului dumneavoastră.

Domnul Varujan Pambuccian, Grupul minorităţilor naţionale.

Rog linişte în sală şi atenţie acordată tuturor vorbitorilor.

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Poate colegii de la UDMR o să-mi mai cedeze nişte timp. Pentru că vreau să vă supun atenţiei o chestiune despre care nu discutăm şi ne încăpăţânăm să nu discutăm de foarte multă vreme. Şi este vorba de rădăcina lucrurilor care au adus totul aici. Şi rădăcina acelor lucruri este una economică şi ne încăpăţânăm să nu discutăm despre ea.

Acum doi ani, când era evident că lumea intră în depresie economică, noi spuneam lucrul ăsta şi ni se spunea că ea va ocoli România, ni se spunea că noi suntem nebuni, că de fapt nu o să se întâmple nimic.

După aceea, când semnele erau mai limpezi, că se va întâmpla totuşi ceva aici, s-a ales între o abordare economică şi una monetaristă, abordarea monetaristă. Şi am spus că e rău; şi am spus că vom intra într-un tunel din care vom ieşi foarte greu. Dar vocea noastră nu se putea auzi atunci, pentru că noi, ăştia, câţiva, domnule Corlăţean, care reprezentăm interese personale - nu-i aşa? - aveam în faţa noastră o majoritate de 75% care făcea imposibilă auzirea vocii noastre.

Am spus că România va intra în depresie economică, în aprilie, în aprilie a intrat. Toată lumea spunea că suntem nebuni. Am spus după aceea că nu e bine să urmăm calea pe care ne-o indică Fondul Monetar Internaţional. A fost urmată calea.

Aseară am avut o întâlnire cu reprezentanţii Fondului, de la care am plecat îngrozit de sentimentul că discut cu un zid, cu un zid format din funcţionari de multinaţională care vorbesc strict limbajul funcţionarului de multinaţională, inflexibil, care gândeşte la fel oriunde pe planeta Pământ.

În primăvara anului acestuia, când s-a trecut la o soluţie extremă, pentru că nu mai erau bani, pentru că eram deja în tunel, din ce rămăsese din acel 75%, care făcuse acordul cu doi ani în urmă, am spus că nu putem să mergem numai pe o soluţie de reducere a cheltuielilor, că trebuie neapărat să punem lângă ea o soluţie de relansare economică. Şi toată vara asta s-a discutat şi nu s-a întâmplat nimic.

Acum suntem într-un moment în care constatăm lucrurile acestea. Şi este un moment foarte dificil. Este un moment foarte dificil pentru că în momentul de faţă pericolul care urmează este mult mai complex decât cel de până acum.

Avem de reproşat, în mod cert, puterii câteva lucruri. şi vreau să le fac acest reproş astăzi, de la tribuna Parlamentului: incoerenţa, incapacitatea de a controla detaliile - când iei o măsură, trebuie să ştii până la capăt, în cel mai mic detaliu, cum o aplici - şi marea incapacitate de a comunica într-un mod coerent. Sunt trei lucruri grave de reproşat, la care aş adăuga faptul că a lipsit complet soluţia care să rezolve resursa de venituri, adică soluţia economică.

Noi nu vom vota moţiunea, dar s-ar putea, dacă lucrurile acestea nu se rezolvă, să fie ultima moţiune pe care nu o votăm.

În acelaşi timp, vă spuneam că momentul în care suntem este unul deosebit de complex, pentru că în partea astalaltă se află un capital imens de speranţă. Şi vă întreb, pentru că ştiu perfect cum arată în momentul de faţă situaţia bugetului şi situaţia economică a ţării, dacă epuizăm şi acest capital de speranţă, ce urmează după aceea? Lucrul acesta nu se va întâmpla numai în România, dar eu sper să nu se întâmple niciodată în România. Sper ca niciodată în România să nu se epuizeze capitalul de speranţă în absolut toate formaţiunile politice democratice. Pentru că acest capital de speranţă, dacă nu este întreţinut măcar de una dintre formaţiuni, se va îndrepta în zone care pot duce România în direcţii extrem de periculoase; s-a mai întâmplat în anii ’30 şi se va mai întâmpla în Europa în curând. Şi iarăşi nu mă credeţi. Şi când se va întâmpla, poate că o să-şi amintească cineva că a fost unul care a spus şi lucrul acesta.

Prin gestul pe care o să-l facem, de a părăsi sala, poate că gestul acesta va părea pentru cei care discută şi înţeleg lucrurile acum, la cald, ca un gest banal. Eu sunt convins că pentru cei care înţeleg bine nuanţele şi le pot analiza la rece, gestul acesta va fi cu totul altfel priceput. Vom părăsi sala, singurul care va rămâne din grup, în sală, voi fi eu, iar eu nu voi participa la vot.

Doresc ca prin acest lucru să reamintesc faptul că de luni de zile ne prezentăm o proprie opţiune pentru dezvoltarea României şi pentru ieşirea din impas, care nu se face auzită. Într-un noian de zgomote care mai degrabă amintesc de tabloid, decât de o analiză lucidă şi de acţiune, doresc ca prin acest gest să atrag atenţia, din nou, că situaţia în care ne găsim este deosebit de gravă din punct de vedere economic şi că este foarte posibil ca în curând să o agravăm şi mai mult, politic, ducând lucrurile într-o direcţie care mai degrabă aminteşte de anii ’30.

Şi grupul acesta mic, domnule Corlăţean, format din oameni care îşi urmăresc interesele personale, nu vor ca România să ajungă în situaţia în care a fost Europa în anii ’30.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Grupul UDMR cred că a transferat ceva din timpul său. Aţi epuizat timpul alocat Grupului minorităţilor naţionale.

Din partea Grupului deputaţilor şi senatorilor independenţi, domnul deputat Eugen Nicolicea. Şi am să-l invit pe domnul senator Liviu Câmpan, din partea...

Domnul Eugen Nicolicea:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Deputaţii şi senatorii independenţi, membrii ai Uniunii Naţionale pentru Progresul României, nu vor vota această moţiune şi nu vor lua parte la jocul de imagine al opoziţiei. (Aplauze; gălăgie.)

În realitate, astăzi nu avem în faţă o moţiune serioasă şi un demers menit să ducă la căderea actualului Guvern. Nici PSD şi nici PNL nu doresc cu adevărat să dea jos Guvernul. Îşi fac propriile jocuri şi propriile strategii, dar nu s-au gândit pentru nici măcar un moment să propună o adevărată alternativă.

Adevărul este că nu au ce pune în loc. Nu au nici capacitatea, nici responsabilitatea necesare pentru a guverna România într-un moment de criză.

În timp ce UNPR, alături de PDL, UDMR şi minorităţile naţionale s-au bătut pentru stabilitatea politică şi guvernamentală, partidele din opoziţie au făcut tot posibilul să arunce România în haos. Nu este un secret pentru nimeni că PSD şi PNL nu se pot pune de acord asupra unor aspecte fundamentale. Singurul lucru pe care-l au în comun este interesul electoral imediat şi dorinţa de a se profita de pe urma crizei profunde care afectează foarte mulţi români.

Vreau să spunem lucrurilor pe nume şi să fie foarte clar: PSD şi PNL joacă astăzi un poker politic şi electoral! Nu au în mână nicio carte, dar ridică miza şi vorbesc despre căderea Guvernului.

Este o mare cacealma, o mare minciună şi o înşelare a aşteptărilor celor puţini, ce încă au încredere în aceste partide! Nimeni nu o să creadă cacealmaua dumneavoastră! În niciun caz oamenii serioşi, care văd că vreţi să dărâmaţi fără să puneţi nimic în loc şi care ştiu că alături de PD aţi tăiat sporurile salariale.

În viziunea PSD şi PNL Guvernul ar trebui să cadă şi poate după aceea se va găsi o nouă formulă de guvernare, doar, doar! Dacă nu, România va rămâne fără Guvern, în prag de iarnă. Abia în această situaţia s-ar putea să existe un pericol real pentru neplata pensiilor, a salariilor, pentru situaţia bugetarilor, a şomerilor şi a celor afectaţi deja de criza economică.

Dar abia după câteva luni de haos politic şi instituţional, poate că şi PSD şi PNL ar realiza că demagogia, politicianismul şi minciuna nu scot România din criză, aşa cum sugerează intens în ultimele luni.

Opoziţia trebuie să fie conştientă de un singur lucru: soluţiile constructive, ideile bune şi munca vor scoate ţara din criză! Nu minciunile şi planurile cincinale complet nesustenabile! Această moţiune nu va trece, iar motivele sunt evidente. În Parlamentul României sunt mai mulţi parlamentari care ştiu ce înseamnă interesul naţional şi acţiunea politică responsabilă, decât cei care se pun preş în faţa intereselor unor lideri populişti.

Îmi permit să vă dau un sfat şi o solicitare. Dacă vreţi cu adevărat să faceţi un lucru bun pentru pensionarii României şi pentru cei aflaţi în dificultate, votaţi propunerea UNPR privind impozitarea averilor mari şi foarte mari. Cedaţi 1% din averile şefilor dumneavoastră sau ale dumneavoastră, dacă este cazul, şi demonstraţi că sunteţi solidari cu cei pe care pretindeţi că îi reprezentaţi. La televizor şi în discursuri sforăitoare este uşor să vă prezentaţi solidari! Personal îmi doresc să fiţi la fel şi atunci când veţi da o mică parte din averile şefilor dumneavoastră pentru pensionari.

În ceea ce priveşte moţiunea de cenzură, parlamentarii membri UNPR nu vor legitima nici măcar cu un vot împotrivă jocurile dumneavoastră! Nu vom vota alături de cei care au protejat şi susţinut, care protejează şi încă susţin exponenţi ai crimei organizate, iar acum se erijează în repere politice!

Nu vom trimite România în haos, pentru că aşa cer dorinţele de mărire ale tânărului Ponta! Şi, mai important, nu vom înlocui acţiunea politică responsabilă, cu minciunile opoziţiei.

UNPR rămâne fidel interesului naţional şi va asigura stabilitatea politică necesară pentru ieşirea ţării din criză, iar electoratul îşi va da seama că UNPR reprezintă a patra cale.

Nici o moţiune de cenzură nu va trece atâta timp cât noi ne asumăm politica interesului naţional şi facem tot ce este posibil pentru ieşirea ţării din criză.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Pe procedură, domnul deputat Duvăz. Aţi consuma şase minute din timpul alocat grupului senatorilor şi deputaţilor independenţi.

Domnule Duvăz?

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru,

Ne aflăm în faţa unei situaţii din nou inacceptabile. De la această tribună s-a vorbit în numele unui partid care nu a participat la alegeri. Un partid care s-a constituit prin fraudă electorală, prin dezertare (Aplauze.) de la ceea ce au solicitat cei care i-au votat, şi acest partid vrea să ne vorbească în numele unei majorităţi parlamentare. Este inacceptabil, domnule preşedinte, şi vă rog să nu mai permiteţi ca de la această tribună să se rostească numele unui partid care constituţional nu are dreptul să fie sub această cupolă! Poate să fie pe stradă, e treaba lui, poate să fie în colţ, după alimentara, treaba dumnealor, pot să-şi pună costume de tot felul, deşi nu au dreptul să le poarte şi nu fac decât să aducă o pată şi instituţiilor cum e instituţia militară, dar nu pot să rostească cuvântări de la această tribună.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. Nu a fost rostit numele dumneavoastră, domnule deputat. (Gălăgie.)

Vă rog. Cred că este momentul să trecem la următorul... domnul ministru Ialomiţianu. Imediat după ce domnul ministru Ialomiţianu va lua cuvântul, pe procedură, domnul Nicolicea.

Domnul deputat Ialomiţianu, ministru al finanţelor publice.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Bună ziua!

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Şi colegilor de la Comisia pentru finanţe, buget,

Moţiunea de cenzură depusă de Grupul PSD+PC, PNL nu reprezintă decât un exerciţiu de democraţie, imagine şi un drept constituţional.

Conţinutul acestei moţiuni, însă, cuprinde neadevăruri şi măsuri populiste, fără suport real, în actualul context economico-financiar.

Remarc pe lista celor care susţin moţiunea persoane care prin măsurile luate în perioada 2007-2008 au condus la înregistrarea unor dezechilibre structurale bugetare care la începutul anului 2009 au determinat să avem un sistem de cheltuieli sociale şi salarizare nesustenabil din punct de vedere financiar.

În ciuda dificultăţilor bugetare generate de risipa banului public din anul 2008, care a dus România în procedura de deficit excesiv, Guvernul Boc a făcut eforturi deosebite pentru consolidarea fiscală şi atenuarea efectelor crizei economice.

În ciuda acestor greutăţi, Guvernul a luat o serie de măsuri apreciate de mediul de afaceri. A fost menţinută cota unică de 16% privind impozitarea profitului pentru societăţile comerciale şi tot această cotă de 16% a fost menţinută pentru impozitarea veniturilor populaţiei, având cea mai redusă fiscalitate în comparaţie cu multe ţări din Uniunea Europeană.

S-au alocat 35,5 miliarde pentru investiţii în 2009, în comparaţie cu 32,6 miliarde în 2008, deşi în 2008 România a înregistrat cea mai mare creştere economică.

Au fost încurajate investiţiile prin neimpozitarea profitului reinvestit şi a fost menţinută cota de 5% la tva pentru achiziţionarea de locuinţe sociale.

S-au acordat facilităţi fiscale firmelor aflate în dificultate financiară, prin amânarea la plată a datoriilor restante.

S-a redus cota majorărilor de întârziere pentru neplata în termen a datoriilor fiscale, de la 0,1% la 0,04% pe zi.

Au fost scutite de la plată contribuţiile sociale pentru întreprinderile aflate în dificultate financiară.

S-au instituit scheme de ajutor de stat privind dezvoltarea regională, prin stimularea investiţiilor de peste 0,6 miliarde euro.

Stimaţi colegi,

Cu toate dificultăţile pe care le-am avut, am eliminat impozitul minim şi nu am venit cu măsuri compensatorii.

Aş vrea să remarc lucrurile neadevărate din moţiunea de cenzură.

Se spune că după 2009 a crescut numărul de impozite şi taxe. Această afirmaţie este falsă, Guvernul Boc fiind primul guvern care a redus în mod semnificativ numărul de taxe, respectiv cu peste 228 de taxe.

Cred că semnatarii moţiunii de cenzură, când s-au referit la numărul mare de taxe s-au gândit la Guvernele Năstase şi Tăriceanu, guverne care s-au remarcat prin sufocarea contribuabililor cu aceste taxe.

Un alt neadevăr prezentat în moţiunea de cenzură se referă la scăderea drastică a încasărilor la bugetul statului.

Doresc să informez, pe această cale, pe distinşii semnatari ai moţiunii de cenzură, că pe primele nouă luni ale anului 2010 încasările la bugetul de stat au crescut cu 3,6%, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, rezultate apreciate şi de organismele financiare internaţionale. Încasările din tva şi accize, în această perioadă, au fost mai mari decât în 2009 cu 7,3%, respectiv cu 7,9%.

Rezultatele obţinute se datorează îmbunătăţirii legislaţiei fiscale, prin lărgirea bazei de impunere, în vederea impozitării echitabile a veniturilor, reducerii evaziunii fiscale, prin atribuirea de noi competenţe instituţiilor de control şi înăspririi sancţiunilor fiscale.

Putem găsi o scuză semnatarilor moţiunii de cenzură, dacă ne gândim că aceştia se referă la anul 2008, când veniturile bugetare au fost planificate la nivel de 37% din pib şi au fost realizate la nivel de 32% din pib.

Sigur, puneţi întrebarea unde sunt banii? Faţă de 2008, cheltuielile sociale în 2009 au crescut cu peste 10 miliarde lei, datorită măsurilor aberante ale Guvernului din perioada respectivă.

În moţiunea de cenzură se susţine că în perioada 2009-2010 împrumuturile au fost cele mai mari, în comparaţie cu alte perioade. Să nu uităm că în 2004-2008, datoria publică a crescut de la 13 miliarde euro, la 27 miliarde euro, la 31.12.2008.

Împrumuturile contractate în perioada 2009-2010 au fost destinate finanţării deficitelor bugetare, dar şi rambursării împrumuturilor aferente perioadei 2007-2008.

Datoria publică a României reprezintă 30,4% din pib, în comparaţie cu alte state din Uniunea Europeană, care au o datorie publică de peste 60% din pib. Exemplu: Italia - 118%; Grecia - 115%; Belgia - 99%; Portugalia - 85,8%; Franţa - 83,6%; Ungaria - 78,9%.

Stimaţi colegi,

Politica fiscală bugetară a Guvernului Boc, pentru perioada 2009-2010, a avut ca principal obiectiv reducerea dezechilibrelor structurale bugetare apărute în urma măsurilor aberante luate de Guvernul Tăriceanu în perioada 2007-2008. Această politică asigură consolidarea fiscală şi sustenabilitatea finanţelor publice pe termen mediu şi lung.

Strategia fiscal-bugetară adoptată de Guvernul Boc face posibilă asigurarea în perioada 2011-2013 a unui sistem sustenabil privind cheltuielile sociale şi de personal, finanţarea de programe naţionale de investiţii şi cofinanţarea proiectelor finanţate din fonduri europene.

Stimaţi colegi,

Această moţiune de cenzură, prin votul dumneavoastră trebuie respinsă, deoarece conţine afirmaţii false, iar soluţiile propuse sunt prezentate superficial, departe de realităţile economice ale prezentului.

Dacă aceste măsuri ar fi luate, ar duce România în blocaj financiar, s-ar înregistra deprecierea monedei naţionale, ar creşte inflaţia, iar România ar pierde credibilitatea pe pieţele financiare internaţionale.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Pe procedură, domnul deputat Nicolicea. Se pregăteşte domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului PNL.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Articolul 27 din Regulamentul şedinţelor comune: "Preşedintele va da cuvântul oricând unui deputat sau senator pentru a răspunde într-o chestiune ce implică persoana sa, limitând timpul acordat în acest scop".

Articolul 89: "Dispoziţiile prezentului regulament se completează cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi din Regulamentul Senatului".

Articolul 149 din Regulamentul Camerei Deputaţilor: "Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat".

Alineatul (3): "Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenţia sa", ceea ce am făcut, numind şi dând numerele articolelor respective.

În ceea ce priveşte dreptul la replică, bănuiesc că în timpul cel mai scurt îmi acordaţi 15 secunde.

Nu ştiu dacă cineva care este exclus poate fi numit trădător, dar cineva care pleacă şi se înscrie la duşman este şi dezertor şi trădător! Tu vorbeşti, Bogdane?!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Îmi cer scuze, domnule senator Vosganian... Îmi cer scuze! Domnule Vosganian? Îmi cer scuze, în ordinea grupurilor parlamentare, este ordinea şi rândul Grupului PSD+PC să ia cuvântul.

Domnul deputat Dan-Mircea Popescu este invitat, după aceea domnul senator Varujan Vosganian.

Domnule deputat Dan-Mircea Popescu, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi membri ai prezidiului,

Doamnelor şi domnilor,

În ciuda unui efort uriaş de manipulare a opiniei publice în legătură cu reformele pe care puterea le face, chipurile, în interesul românilor, rezultatele se văd cu ochiul liber şi ele nu mai pot amăgi pe nimeni.

Este vorba de subdezvoltare, de subocupare, de sărăcie, de inegalitate şi de polarizare socială crescândă.

Aceste caracteristici însumate au făcut din România ocupanta ultimului loc în orice ierarhie din Europa, fie că ea se referă la nivelul de trai, la cheltuielile sociale, la rata sărăciei, la gradul de ocupare al forţei de muncă sau vizează veniturile la bugetul de stat.

Orice cuvânt în plus despre realizările Guvernului Boc frizează de acum ridicolul, nu numai în plan intern, dar şi în faţa străinătăţii.

Consecinţa directă a contraperformanţelor economice ale Guvernului o reprezintă deteriorarea climatului politic şi social din ţară, dar şi erodarea masivă a coeziunii sociale.

Sentimentul general este cel de inutilitate. Parcă nimeni nu mai are nevoie de munca noastră, de experienţa noastră, de cultura noastră, de limba şi tradiţiile noastre şi în final chiar de noi, de viaţa noastră.

Populaţia se simte minţită, furată, umilită, abandonată în propria ţară de o mână de îmbuibaţi, organizaţi într-o cumetrie politică şi economică, în vreme ce statul social şi de drept, cel care ar fi trebuit să o apere, se dovedeşte incapabil să o facă.

În aceste condiţii, întrebările oamenilor devin dramatice prin implicaţii. Unde să te duci? Cui să te plângi? Cine să te apere? În cine să mai ai încredere?

A ignora problematica sensibilă a coeziunii sociale, pe de o parte, dar şi cea a distribuţiei cât mai echitabile a costurilor sociale ale crizei, pe de altă parte, reprezintă nu numai o dovadă a desprinderii totale a Guvernului de nevoile şi speranţele populaţiei, de realitatea de zi cu zi, dar ele pun totodată sub semnul întrebării chiar funcţionarea democraţiei şi a statului de drept.

Suspiciunea, frica, agresivitatea şi neîncrederea cuprind, din nou, întreaga ţară!

Pentru cei de generaţia mea, dar probabil şi pentru mulţi alţii, mai tineri, întrebarea este următoarea: de ce un sistem politic, considerat la modul oficial democratic, nu reuşeşte să reprezinte interesele economice şi sociale ale majorităţii populaţiei? Ce este greşit în construcţia acestui sistem sau ce nu a funcţionat cum trebuie, dacă el se dovedeşte ineficient, conducând, cel puţin în România, la subdezvoltare, subocupare, sărăcie, inegalitate, polarizare economică şi socială?

Răspunsul, stimaţi colegi, este relativ simplu: capitalismul românesc nu este atât produsul mâinii invizibile şi impersonale a pieţei, cât, într-o măsură mult mai mare, rezultatul unei mâine extrem de vizibile şi de personale a politicului, respectiv a cumetriei politice din ţară.

De aici şi denumirea de "capitalism de cumetrie", menţionată de Krugman sau cea de "capitalism de erzaţ", cea a lui Stiglitz.

Iată şi câteva argumente, în acest sens:

1. Politicul, şi nu piaţa, a hotărât ca principalul sistem de distribuţie în societatea românească de după 1990 să fie distribuţia proprietăţii, şi nu a veniturilor din muncă, deşi esenţa capitalismului este tocmai munca salariată, producţia, productivitatea, eficienţa, inovaţia, creativitatea, respectiv contribuţia la progresul societăţii;

2. Politicul, şi nu piaţa, a fost cel care, după criterii pe care le-a schimbat de şase ori în decursul unui deceniu, a distribuit clientelei proprii, interne şi externe, uriaşa avere a statului român, privatizând-o de multe ori de o manieră cel puţin discutabilă.

3. Politicul, şi nu piaţa, a condiţionat distribuţia tuturor celorlalte resurse din societate, venituri, putere, prestigiu, privilegii, de distribuţia proprietăţii.

Şi, în sfârşit, 4. Politicul, şi nu piaţa, a ales să reconstruiască întreaga societate, atât ca organizare socială, dar şi din punct de vedere economic şi politic, pe relaţia avere-acces la resurse, şi nu pe cea care leagă munca şi performanţa profesională de accesul la resursele societăţii.

Această alegere greşită este cea care a distrus până la urmă producţia, eficienţa activităţii economice, productivitatea muncii şi iniţiativa concretizată în inovaţie, iar costurile ei de astăzi sunt tocmai incapacitatea de dezvoltare subocuparea şi şomajul cronic, sărăcirea populaţiei şi polarizarea.

În concluzie, stimaţi colegi, obturând constant şi conştient funcţionarea corectă a pieţei, fie prin intervenţia directă, fie prin nefurnizarea informaţiilor necesare unei funcţionări corecte a acesteia, politicul, şi nu piaţa, respectiv cumetria politică din România, se dovedeşte în mare măsură responsabilă de actuala stare a societăţii.

Atunci de unde convingerea populaţiei că deblocarea societăţii depinde de înlocuirea Guvernului Boc? De unde această moţiune populară semnată de milioane de cetăţeni? De unde senzaţia că există o relaţie directă între creşterea produsului intern brut şi căderea guvernului? Cum poate fi explicată o asemenea percepţie?

Iată cum: singura care a contestat, de-a lungul acestor 20 de ani, sistemul de distribuţie din societate, a fost populaţia, a cărei opţiune majoritară a constat şi constă şi astăzi în ierarhizarea societăţii după veniturile din muncă şi după contribuţia la progresul societăţii, şi nu după mărimea averii. Acesta a fost, de altfel, şi unul dintre dezideratele principale ale revoluţiei din 1989, care, la finele lui 2008, atunci când procesul de privatizare se terminase în linii generale, putea deveni realitate, căci vechiul sistem de distribuţie îşi epuizase substanţa şi valenţele.

Guvernul Boc, stimaţi colegi, a avut, la 20 de ani de la căderea comunismului, şansa extraordinară de a reuşi acolo unde revoluţia anticomunistă dăduse greş. El putea lega, în sfârşit, munca şi performanţa profesională de accesul la resursele din societate. El putea pune în concordanţă, după 20 de ani, năzuinţele populaţiei cu sistemul de distribuţie din România.

Guvernul ar fi putut descătuşa astfel producţia, productivitatea, eficienţa şi calitatea muncii, inovaţia şi creativitatea din această ţară, generând încredere, poftă de muncă şi de viaţă, dând, până la urmă, un sens activităţii tuturor. Guvernul, însă, a capotat lamentabil în acest demers, atât în ceea ce priveşte Legea salarizării unitare, dar şi în privinţa Legii unitare a pensiilor. Ignorând această relaţie firească, echitabilă şi legitimă, legile în cauză se opun setului de valori al societăţii capitaliste moderne, condamnând noi generaţii de români la sărăcie şi inegalitate. Ocolind dezbaterea parlamentară pentru prima şi fraudând grosolan votul la cea de a doua, legile care ar fi trebuit să dea conţinut noului sistem de distribuţie al societăţii româneşti, vin în totală contradicţie cu voinţa majorităţii populaţiei.

Cum cea mai importantă sarcină a puterii actuale, remodelarea sistemului de distribuţie al societăţii în funcţie de muncă şi de veniturile din muncă a eşuat, acest eşec trebuie asumat politic, căci el echivalează ca amploare şi consecinţe cu eşecul unei noi revoluţii, iar preţul politic al eşecului este cunoscut. El este demiterea imediată a Guvernului.

Stimaţi colegi,

Demiterea Guvernului Boc reprezintă, în acest moment, multiplicatorul de încredere atât de necesar şi atât de aşteptat de societatea românească pentru depăşirea crizei profunde pe care ţara o traversează.

Votarea moţiunii de cenzură reprezintă, în aceste condiţii, o datorie de conştiinţă a fiecăruia dintre noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregăteşte domnul senator Liviu Câmpanu.

Domnul Varujan Vosganian:

Mă gândesc să vorbesc la telefon, şi nu la microfon, ca să fiu sigur că toate cuvintele mele vor fi menţionate ca atare.

Dar, lăsând acum gluma la o parte, eu aş vrea să vorbesc în legătură cu acest Guvern invocând onoarea.

Am sentimentul acesta că onoarea trebuie să fie reperul la care să ne raportăm cu toţii şi în primul rând, domnule Emil Boc, atunci când vorbiţi de lecuirea de populism, ar trebui să porniţi de la ipoteza că te poţi lecui doar dacă eşti bolnav. Or, dacă vorbim despre boala aceasta, a populismului, eu am să vă întreb pe dumneavoastră cum se împacă sentimentul onoarei şi revolta dumneavoastră împotriva populismului cu acest refugiu în care vă găsiţi, al bancurilor cu Radio Erevan, atunci când aţi promis 50% în plus profesorilor şi, după 2 ani, în termeni reali, aţi scăzut cu 50% salariile profesorilor. Adică nu le-aţi dat, ci le-aţi luat.

Acesta este sentimentul onoarei, domnule Emil Boc?

Atunci când vă referiţi la guvernarea trecută şi la motivele pentru care România a ajuns în această situaţie, dezinformaţi opinia publică şi dezonoraţi poziţia în care vă aflaţi.

Da, domnule Emil Boc, am mărit pensiile cu 70%. Dar dumneavoastră ştiţi sau colegul dumneavoastră nebărbierit de la Finanţe v-a spus cu cât au crescut veniturile bugetului de pensii? Ele au crescut de la 20 de miliarde în 2006 la 32,5 miliarde în 2008, adică cu peste 60%. Ne daţi nouă lecţii de sustenabilitate? Când în 2009, veniturile dumneavoastră au scăzut şi aţi mărit pensiile ca să câştigaţi prin înşelătorie şi fraudă alegerile prezidenţiale din 2009 şi nu vă crapă obrazul de ruşine? Îmi spuneţi mie că am înglodat ţara în datorii?

De ce nu spuneţi cât era datoria guvernamentală în 2004 şi 2008, domnule Boc? În 2004, datoria publică guvernamentală era 22,6% din pib şi noi am lăsat-o cu 19,9, cu aproape trei procente mai puţin. Cum poate să înglodeze în datorii ţara un guvern care lasă o datorie procentuală mai mică decât a luat-o?

Şi, domnule Ialomiţianu, nu ne spuneţi nouă poveşti cu de la 13 la 27 de miliarde de euro! Mai bine spuneţi cu cât a crescut pib-ul. Noi am adăugat pib-ului din 2004 180 de miliarde de euro în patru ani. L-am dus de la 60 la 135 de miliarde de euro şi, an de an, prin creştere, am adăugat 180 de miliarde de euro. Ce aţi făcut dumneavoastră? Aţi scăzut pib-ul, cumulat cu aproape 20 de miliarde şi dublaţi datoria publică în doi ani şi mai vorbiţi fără jenă, de la acest microfon, de onoare? Şi mai daţi vina pe alţii, când ar trebui să vă ascundeţi? Nu, domnul Boc, că dânsul nu mai are nevoie. Toţi ceilalţi să vă ascundeţi în loc să vorbiţi de la acest microfon? (Aplauze.)

Ne spuneţi nouă poveşti cu investiţii, domnule Boc? Să ştie toţi românii că în 2010, investiţiile străine au scăzut la o treime faţă de 2008. De la aproape 10 miliarde de euro se prăbuşesc la 3 miliarde. Să ştie toţi românii că în 2010, cheltuielile de capital, în termeni reali, sunt la jumătate faţă de 2008. Şi ne mai daţi nouă lecţii? Ne spuneţi nouă de nemuncă? Când am adăugat 500 de mii de locuri de muncă şi dumneavoastră, într-un an şi jumătate, aţi pierdut 700 de mii? Şi nu vă crapă obrazul de ruşine, ca în bisericile şi mănăstirile unde nu daţi bani să se repare zugrăvelile? Aceasta este onoarea în numele căreia ne daţi dumneavoastră lecţii? Legea responsabilităţii fiscale?! Păi, nu vă e ruşine, domnule Ialomiţianu? Păi, dacă aţi votat Legea responsabilităţii fiscale, unde este bugetul, domnule? Uite! Unde l-aţi ascuns? (Aplauze.)

Ne vorbiţi nouă de sufocarea ţării prin impozite? Păi, eu vă propun să înmulţiţi impozitele, dar să le micşoraţi, domnule! Dumneavoastră ce faceţi? Vă lăudaţi că le-aţi împuţinat şi le-aţi mărit, ca să fie povara şi mai grea.

Ne daţi nouă lecţii, care am redus impozitul pe profit de la 25 la 16 şi impozitul pe venit de la o cotă în medie de 24,7 la 16? Şi cas-ul, cu 10 puncte procentuale? Prima zi când aţi venit, harşti!, aţi mărit cas-ul, aţi pus impozitul forfetar, aţi mărit tva-ul şi ne daţi nouă lecţii? Păi, nu vă e ruşine, domnule Boc şi întreaga dumneavoastră elită guvernamentală?! Fiinţele extraordinare de care vorbeşte lumea în piaţă?

Îmi spuneţi mie că de ce am folosit banii de la BCR? În primul rând, vă fac o promisiune. În prima zi când guvernarea liberală va reveni în România, banii aceia vor fi folosiţi la investiţii. Am economisit pentru dumneavoastră, v-am făcut un cadou, deşi nu-l meritaţi, câteva sute de milioane de euro, pe care nu i-aţi mai plătit din datoria publică, pentru că am utilizat acele sume atunci când era dobânda mare. (Rumoare; vociferări.)

Nu vreau să mai insist pe aceste teme, pentru că am promis colegilor mei că am să le dau şi lor cuvântul.

Am, în final, câteva reflecţii. Domnule, era să zic Ţânţăreanu, domnule Ialomiţianu, domnule Ialomiţianu, dacă aveţi în 2010 cheltuieli în termeni reali mai mari decât în 2008, dacă cheltuielile de capital vor ajunge pe la 13 miliarde faţă de 24 de miliarde, cât le-am avut noi, domnule, cum nu sunteţi în stare să plătiţi salariile măcar la nivelul din 2008? Ce faceţi, domnule, cu banii? Că nu iese. Dacă vom calcula cât plătiţi în plus datorie, cât plătiţi în plus la şomaj şi la pensii, nu iese, domnule! Cum de vă prezentaţi în faţa românilor? Cheltuind mai mult în termeni reali, dar tăind salariile cu 25% şi başca majorând şi tva-ul cu 5%, ca să fie reţeta completă.

A doua chestiune pe care vreau să v-o spun este legată de procedura de azi.

Domnule, să vă fie ruşine! Vreţi să învingeţi prin neprezentare! Unde s-a mai văzut un Guvern victorios cu zero la 200 şi ceva? Păi, aşa ceva nici la rugby nu există. Probabil că le-ar lua şi tricourile dacă i-ar învinge cu 200 şi ceva la zero.

Adică, dumneavoastră nici măcar aici nu găsiţi un biet parlamentar. Uite, dom’ Tinel, din prima bancă! Luaţi-l pe dânsul, legaţi-l la ochi, să nu vadă urnele, că poate are o şansă să voteze împotriva moţiunii şi atunci încep să votez, dar măcar un gol să daţi, de onoare. Că vorbeam de onoare.

Sunteţi un guvern care se ascunde de popor. Sunteţi un guvern care, din cauza lipsei totale de încredere, aţi ajuns să urâţi poporul român! Tot ceea ce faceţi… (Aplauze.) Tot ceea ce faceţi dovedeşte că nu vă pasă de acest popor! (Aplauze.) Dovedeşte că dumneavoastră doriţi ca românii să asude şi să cruţaţi sudoarea dumneavoastră! Nu, am un unghi foarte bun, pentru că cu un ochi văd Guvernul şi cu un ochi pe cei care pleacă. (Rumoare, vociferări.)

Şi, în final, pentru că suntem o ţară a stenogramelor, nu a ideogramelor, ca chinezii, eu, totuşi, vreau să vă spun că în ceva am reuşit să vă înţelegem. Domnule, în ce priveşte neamurile, nimeni nu ştie că eu am un frate. În schimb, toată lumea ştie ce rude are doamna Udrea, domnul Băsescu, domnul Videanu şi alţii.

Dar noi, astăzi, pentru că dorim modernizarea României, să facem aşa cum au mai făcut românii odată, la 1848, când s-au trezit cu o arhondologie ca asta, domnule, au ars-o. S-au adunat cu toţii, au luat arhondologia, au ars-o şi au pornit o viaţă nouă. Noi nu vrem s-o ardem, nu suntem piromani. Însă, putem să renunţăm la ea definitiv prin vot şi să ne jurăm că aşa ceva să nu mai lăsăm niciodată să se repete. Şi veţi avea timp să meditaţi la sentimentul onoarei şi la faptul că, dezonorând poziţia de prim-ministru şi poziţia de membru al Cabinetului, aruncaţi nemeritat o pată de ruşine pe obrazul istoriei naţionale.

În 1944, ostaşii români au aşteptat două zile până la ziua regelui, comandantul suprem, ca să elibereze ultima palmă de pământ. În numele comandantului suprem, ofiţeri ai Gărzii regale, generali ai Armatei Române au suportat torţionări, au suportat martiriu. Ostaşii Armatei Române, unii dintre ofiţeri rezervişti, poate chiar militarii de la Carei, din 23 octombrie 1944, au ajuns să dea foc portretului comandantului suprem de astăzi.

Iată cât de departe rătăcim în afara propriei noastre istorii. Moţiunea de cenzură de azi e un gest de onoare, e un gest de readucere a României în matca istoriei sale.

mulţumesc. (Aplauze) (Se strigă "Bravo!".)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Liviu Câmpanu. Îl invit la microfonul Parlamentului României.

Se pregăteşte doamna deputat, doamna ministru Elena Udrea.

Domnul Liviu Câmpanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum bine ştiţi, eu vin din UNPR, chiar dacă unora dintre colegii noştri de aici nu le place acest partid politic.

Mi-ar fi plăcut ca astăzi să vorbesc pe minutele alocate UNPR-ului. Însă vorbesc şi vă vorbesc pe minutele alocate parlamentarilor independenţi fără afiliere politică. Şi vreau să vă spun că mi-aş dori să rămân în UNPR, dar nu ştiu dacă este posibil, votând împotriva deciziei partidului. Însă, am luat decizia că voi vota moţiunea de cenzură. (Aplauze.)

Stimaţi prieteni, stimaţi prieteni, nu vă bucuraţi! Nu vă bucuraţi! Că vă spun cu mare sinceritate: nu votez pentru că am crezut vreun moment că soluţia propusă de PSD sau PNL este fezabilă. Am văzut cu toţii că v-aţi făcut imagine politică şi atât. Nu veniţi cu nimic nou, din păcate, din păcate. Dar, pe acest tip de considerent, cred că gestul meu este mult mai important. Nu vreau să mă duc neapărat în echipa câştigătoare. Vreau să susţin un principiu.

Şi, domnule prim-ministru, stimaţi colegi de la guvernare, vreau să vă spun că mă bucur că UNPR-ul va rămâne lângă dumneavoastră, pentru că va fi atent să vă mai dea peste mânuţe, când vă băgaţi prea adânc mâinile în bugetul ţării.

Vreau să vă spun, aşa cum i-aş spune copilului meu, cum i-aş spune băieţelului meu de 4 ani, când strică o jucărie: tu ai stricat-o, tu repar-o! Nu pot să vă spun dumneavoastră lucrul ăsta. Dumneavoastră aş putea să vă spun cum îi spun uneori copilului meu că-i cumpără tata altă jucărie. Oameni buni, nu mai aveţi o Românie! Aveţi grijă ce faceţi cu ea! N-o stricaţi de tot, pentru că este o mare responsabilitate.

Acestea fiind spuse, oameni buni, am auzit o întrebare. Întrebarea asta puteţi să v-o puneţi între dumneavoastră. Câmpanu Liviu nu are nimic de vânzare, nu are nimic de cumpărat, pentru că nu are bani să cumpere. Are doar principii pe care şi le respectă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Doamna deputat Elena Udrea. Se pregăteşte preşedintele PSD, domnul deputat Victor Ponta.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

(Aplauze.)

Mulţumesc. Mulţumesc.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Înainte de a răspunde moţiunii dumneavoastră, aş vrea să încep prin a remarca grija deosebită pe care aţi avut-o de a vă aroga rolul de reprezentanţi ai celor 2 milioane 500 de mii de români care au semnat pe aceste liste şi sunt sigură că mulţi dintre ei cu foarte multă bună-credinţă. Dar, aş vrea să vă întreb, stimaţi colegi din opoziţie, cu cei 7 milioane de români care au votat la referendum pentru Parlament unicameral ce faceţi? Ce faceţi cu proiectul de reformare a Parlamentului cerut de români la referendum şi pe care l-aţi ascuns, între timp? Vă asigur că de aceşti români nouă ne pasă. Ne pasă în mod real.

Aş vrea, în al doilea rând, să vă mulţumesc că daţi numele meu acestui guvern - Băsescu-Udrea-Boc-Anastase. Sunt onorată să fac parte din cea mai reformatoare, mai onestă echipă de guvernare din ultimii 20 de ani. (Rumoare, vociferări.) Apreciez că sunteţi de acord cu mine.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi invitaţi,

Asistăm astăzi la un demers fals şi ipocrit al forţelor de opoziţie, forţe care au îmbrăcat doar pentru o clipă haina intereselor publice şi a compasiunii faţă de cetăţenii afectaţi de criză. PSD şi PNL nu sunt, aşa cum se pretind, câinii de pază ai democraţiei. Ei sunt lupi vopsiţi care, ani în şir, s-au înfruptat de la masa bogată a statului în defavoarea celor pe care astăzi pretind că-i slujesc şi-i reprezintă.

Cum ar putea PSD şi PNL să fie aliaţi ai cetăţenilor, când sunt de fapt exponenţi, dacă nu chiar unii dintre ei umili servitori ai patronilor celor mai mari escrocherii din istoria noastră modernă - Caritas, SAFI şi FNI.

Opoziţia noastră este cea care a inventat marea privatizare pe doi lei pentru oamenii lor de casă, cea care a inventat ştergeri de datorii de la stat pentru favoriţii zilei, cea care a inventat băieţii deştepţi din energie, domnilor! Acei băieţi deştepţi care cumpără energie ieftină de la statul român şi o vând apoi marii industrii care ţin angajaţi zeci de mii de oameni, având profituri de miliarde în urma acestor afaceri. (Rumoare, vociferări.)

Însă, cea mai mare invenţie a democraţiei noastre moderne o reprezintă partidele-televizor, unde moderatorii, cei mai aprigi militanţi ai opoziţiei, transformă un lup în câine de pază la oi, iar patronii televiziunilor, care sunt în acelaşi timp patronii PSD şi PNL, fac şi desfac guverne sau suspendă pe preşedinte, în funcţie de interesele lor de afaceri.

Suntem de ani de zile în toiul unor campanii agresive şi murdare de dezinformare, campanii care aruncă cu noroi peste tot ce este bun în ţara noastră şi ascund sub preş imoralitatea unora dintre PSD şi PNL. Deci, nu putem lăsa lupul paznic la oi.

În calitate de ministru al dezvoltării regionale şi turismului, vreau să vă prezint obiectiv, fără patimă şi încrâncenare, câteva motive pentru care Guvernul actual nu trebuie să plece. Nu trebuie să lase soarta pe mâinile PSD şi PNL.

Primul motiv este acela că Guvernul Boc a reuşit să micşoreze costurile lucrărilor publice, ale lucrărilor de drumuri, de alimentare cu apă şi canal, sau ale altor tipuri de lucrări. Cu alte cuvinte, lucrările publice efectuate în ministerul pe care-l conduc, pe perioada mandatului meu, sunt incomparabil mai ieftine decât aceleaşi tipuri de lucrări efectuate în timpul guvernărilor PSD şi PNL.

La unele obiective de investiţii, costurile au scăzut cu o treime; la altele, chiar cu aproape jumătate. Şi v-aş da aici exemplul celebrelor săli de sport care, în 2007 şi 2008 costau 1,1 milioane de euro; astăzi, aceleaşi săli de sport, astăzi şi în 2009, s-au făcut cu 600 de mii de euro. Cum am făcut acest lucru? În primul rând am introdus standarde de cost pentru 18 tipuri de lucrări publice, standarde care fundamentează indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de investiţii (Rumoare; vociferări; huiduieli.) şi care împiedică adjudecarea unor licitaţii pe bani publici la preţuri clientelare, discreţionare.

Pe de altă parte, am limitat, tot în scopul eficientizării utilizării fondurilor publice, adiţionarea contractelor de execuţie la mai mult de 10 %. Atunci când eu am ajuns în acest minister, înainte de 2009, aceste contracte se adiţionau întotdeauna cu 50%, pentru că cei care câştigau alegerile veneau cu concursul celor care organizau aceste licitaţii la preţuri mici, pentru ca apoi să câştige diferenţa din contracte adiţionale.

Al doilea motiv pentru care Guvernul Boc trebuie să continue lucrurile pe care le-a început vizează interesul acestui Guvern pentru dezvoltarea României prin atragerea de fonduri europene. Ministerul pe care-l conduc, aşa cum sunt sigură că ştiţi, gestionează 4,3 miliarde de euro, bani europeni care ar trebui să ajungă în România până în 2013.

Dacă în perioada 2007-2008, în timpul Guvernului Tăriceanu, valoarea contractelor încheiate pe bani europeni a fost de doar 325 de milioane de euro, în 2009 s-au încheiat contracte de aproximativ 1,2 miliarde de euro. Iar acum, în 2010, ne apropiem de 3 miliarde de euro.

În privinţa plăţilor efective, am crescut plăţile de aproximativ 100 de ori în 2010, comparativ cu 2008.

Vreau să vă spun că pe contractele încheiate cu fondurile europene, ministerul creează, în acest moment, 7.574 de noi locuri de muncă, 60 de kilometri de drumuri noi; am modernizat 2.500 de kilometri de drum, 115 unităţi medicale, 82 de centre sociale, 59 de unităţi de învăţământ, 288 de structuri de turism. Echipăm cu aceşti bani 622 de unităţi mobile, restaurăm 3.588 de obiective de patrimoniu şi finanţăm 529 de firme. Şi mă refer la contractele care s-au încheiat până în acest moment.

Beneficiarii utilizării acestor fonduri sunt, de exemplu, dragi colegi, aproximativ 13 mii de elevi care învaţă în şcoli reabilitate, 3,8 milioane de locuitori care beneficiază de implementarea proiectelor din planul integrat de dezvoltare urbană, peste 1,2 milioane de turişti care vor vizita obiective de patrimoniu reabilitate şi aproximativ 500 de IMM-uri atrase în structuri de afaceri.

Şi cred că ar trebui să fiţi de acord cu mine că lucrul acesta reprezintă enorm, pentru că multe dintre aceste investiţii şi mulţi dintre aceşti beneficiari sunt în colegiile pe care le reprezentaţi.

Al treilea motiv pentru care moţiunea de cenzură nu trebuie să fie adoptată se referă la criteriile de alocare a fondurile publice, pe care le-aţi menţionat în discursurile dumneavoastră, criterii de eficienţă şi de utilitate pentru comunităţi în timpul guvernării Boc, în timp ce PSD şi PNL au împărţit banii în funcţie de apartenenţa politică a aleşilor locali. O să vă dau exemple, dragi colegi. Eu vorbesc pe exemple, nu ca dumneavoastră, fără. (Rumoare, vociferări.)

Vă rog să mă ascultaţi cu atenţie!

Vreau să fac câteva precizări referitoare la mult discutatele săli de sport construite de minister. (Rumoare, vociferări.)

Din 1.057 de săli de sport contractate în perioada 2002-2010, 413 se găsesc în localităţi conduse de primari PSD, doar 259 în localităţi conduse de primari PDL, 131 în localităţi conduse de primari PNL şi 97 - UDMR.

În privinţa sălilor de sport recepţionate în localităţile cu edili PSD, au 376 de săli de sport finalizate, în timp ce localităţile cu primari PDL, doar 170; deci, mai puţin de jumătate.

Procentual, între 2002 şi 2008, aţi alocat 50,55% din sume pentru săli de sport la primari PSD, în timp ce comunităţilor cu primari PDL le-au fost alocate doar 15,47% din respectivele sume. Aceasta este corecta alocare bugetară pe care pretindeţi că aţi făcut-o.

Ministerul pe care-l conduc are proiecte aproape în toate unităţile administrativ-teritoriale din această ţară, fie că vorbim de proiecte finanţate pe bani europeni, fie că vorbim de proiecte finanţate pe bani publici naţionali şi nu există un primar sau un preşedinte de consiliu judeţean, indiferent de culoarea politică, care să fi venit la minister cu un proiect pentru care să nu încercăm să identificăm soluţii. Şi, de asemenea, pentru că v-am auzit, am auzit pe cineva vorbind aseară, nu există nimeni dintre dumneavoastră care să fi venit în ministerul nostru şi să i se ceară pentru suportul pe care-l acordăm votul în Parlament.

Patru. Guvernul Boc trebuie să-şi ducă misiunea mai departe, fiindcă, spre deosebire de guvernele anterioare, PSD şi PNL, a sprijinit un domeniu care ar putea să devină unul din motoarele de relansare a economiei româneşti, şi anume turismul.

Dacă singura preocupare a Guvernului Năstase în acest domeniu a fost privatizarea a aproape 95% din societăţile de turism, cum s-a făcut privatizarea nu mai explic, pentru că vedem cu toţii hoteluri de faimă de altădată prăduite şi abandonate, pentru prima dată, în ultimii 20 de ani, acest guvern a alocat fonduri pentru investiţiile autorităţilor publice locale în infrastructura de turism.

Banii au fost distribuiţi pe programe naţionale de dezvoltare turistică, fie că vorbim de schi, turism montan, turism balnear, litoral şi Delta Dunării sau de turism cultural.

În acest an am reuşit, de data aceasta pe bani europeni, să construim, cu ajutorul unor specialişti de faimă mondială în domeniu, brandul turistic naţional al României, care are la bază studii aprofundate de piaţă şi tendinţe în turism.

Dragi colegi din opoziţie, nici nu ar trebui să deschideţi acest subiect.

În timp ce, pentru acest brand, din bani europeni s-au plătit 890 de mii de euro, nu 75 de milioane, cum spunea un coleg de la PSD, dumneavoastră, în Guvernarea Tăriceanu, aţi dat 1,3 milioane de euro pentru cinci spoturi de 30 de secunde, care zac şi astăzi în arhive şi nu le foloseşte nimeni. (Partea dreaptă a sălii aplaudă, iar partea stângă a sălii dezaprobă.)

În timp ce noi, la minister, dar şi românii, la ei acasă, vorbim despre frumuseţea ţării noastre şi despre bogăţiile culturale cu care ne putem mândri, posturile de televiziune, ale căror interese de afaceri sunt reprezentate astăzi în Parlament, descriu ţara noastră în culori sumbre, punând-o într-o lumină nefavorabilă faţă de competitorii noştri din zonă.

O voce din sală:

ALRO!

Doamna Elena Gabriela Udrea:

Nu în ultimul rând, la punctul 50, Guvernul Boc nu trebuie să plece, iar lupul nu trebuie lăsat paznic la oi, deoarece românii decontează azi factura greşelilor fostelor Guvernări PSD şi PNL, care au construit instituţii de stat supraponderale şi neputincioase, al căror scop nu era acela de a-l servi pe cetăţean, ci de a servi interesele clientelare.

Statul-mamut trebuie restructurat din temelii, or, Guvernul Boc a început sub ameninţarea cuţitului crizei această acţiune.

Aştept ca opoziţia să depăşească, din respect pentru cei care ne-au mandatat să-i reprezentăm, faza disputelor electorale populiste şi revanşarde.

Sper ca după respingerea moţiunii PSD şi PNL să vină la masa discuţiilor şi să găsim în Parlament cele mai bune soluţii pentru părinţii noştri, pentru cei de-o seamă cu noi şi pentru generaţiile care vor veni.

Vă mulţumesc.

Voci din sală:

ALRO! ALRO!

(Partea dreaptă a sălii aplaudă; aplauze şi de la balcoane.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Invit în continuare la cuvânt pe domnul deputat Victor Ponta, preşedintele PSD. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul. (Aplauze; huiduieli.)

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Stimaţi membri ai Parlamentului României,

Stimată doamnă prim-ministru Elena Udrea, (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Vreau să mă adresez în primul rând şi-i salut cu respect pe membrii PDL care sunt aici, la balcoane, şi vreau să le spun ce cred oamenii care sunt astăzi în piaţă şi sunt pe stradă, cei care, nefiind membri PDL, nu au voie să între în acest Parlament, şi vreau să ştiţi şi dumneavoastră ce cred ei despre ce se întâmplă astăzi aici.

În primul rând, cred că nu doar 2 milioane şi jumătate de români, care au semnat pentru această moţiune, ci 20 de milioane de români se întreabă dacă mai au vreo şansă cu adevărat să mai trăiască în această ţară, fără să fie membri PDL şi fără să fie susţinuţi de acest partid şi de acest guvern.

Sunt 100 de mii de oameni în piaţă care se întreabă dacă astăzi au o şansă să trăiască cu adevărat în această ţară.

Sunt milioane de români care se uită la ce se întâmplă pe stradă, dar se uită şi la ce se întâmplă astăzi în Parlament şi văd - mi-au spus acest lucru, vi-l spun şi dumneavoastră, celor care staţi la balcoane, ar fi fost poate mai bine să mergeţi în piaţă, văd că frauda şi hoţia stăteau la tribuna Parlamentului. Tocmai au plecat, ca nu cumva să-i adresez doamnei Anastase - simbolul fraudei şi al hoţiei în Parlament - cuvintele pe care le-am primit de la oamenii care sunt în piaţă.

Văd că impostura şi hoţia - sper că domnul Boc n-a plecat din sală - (Aplauze din partea stângă a sălii.) sunt aici, uitaţi-le!

Văd că fiecare dintre cei care veţi accepta să primiţi bani ca să nu vă ridicaţi din bănci ar trebui să folosiţi banii pe care vi-i dau domnul Boc şi doamna Udrea ca să încercaţi să salvaţi viaţa unor oameni nevinovaţi.

Aseară, un om care de 65 de zile se află în greva foamei împotriva acestui guvern incompetent şi hoţ a spus exact aşa: "Mă rog la Dumnezeu ca, în ultimul moment, voi, cei care aţi primit bani ca să staţi în bănci, vă veţi gândi la noi şi veţi veni şi veţi vota."

Tot aseară, un om care a făcut pentru România şi a însemnat pentru România mult mai mult decât poate să însemne vreodată Guvernul actual, de pe patul de spital, - Adrian Păunescu îl cheamă -, mi-a trimis un mesaj şi mi-a spus: "Sunt bolnav, vreau să mai trăiesc ca să văd România scăpată de acest blestem." (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Vreau să ştiţi că oamenii, cei pe care credeţi că-i puteţi speria, îi puteţi cumpăra, jandarmii pe care i-aţi trimis pe stradă sau aici, în incinta Parlamentului, ne-au spus: "Şi nouă ne-a tăiat Boc salariile şi pensiile. Şi de noi îşi bate Boc joc, ca şi de voi. Ne facem datoria faţă de România, nu faţă de Boc şi nu faţă de Băsescu."

Vă rog, pe toţi cei care mai sunteţi parlamentari vii, să vă faceţi datoria faţă de români, şi nu faţă de Băsescu şi de Boc.

Astăzi, în Parlament, vor fi parlamentari vii, care vor gândi, care vor acţiona conform propriei inimi, şi parlamentari morţi, care stau şi se uită la o ţară care moare. Şi sunt de acord să moară alături de ea.

Vreau să-i felicit pe toţi parlamentarii social-democraţi, liberali, independenţi, minorităţi, care astăzi, între a fi parlamentarii lui Boc şi Băsescu şi a fi parlamentarii României, vor alege să fie parlamentarii României.

Fiecare om cu care am discutat sau cu care n-am discutat, cum e domnul Câmpanu, cu care n-am discutat niciodată, fiecare dintre dumneavoastră, astăzi, are şansa de a salva viaţa unei profesoare, are şansa de a-şi salva propria familie şi propria conştiinţă în faţa a ceea ce România n-a mai cunoscut din '89 încoace.

Am însă încă un mesaj.

Amintiţi-vă, vă rog frumos - îl rog chiar pe domnul Boc să-şi amintească, pentru că am în faţă tabelul nominal cuprinzând delegaţii aleşi pentru Conferinţa Uniunii Asociaţiei Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Cluj-Napoca şi la punctul 19 este Boc Emil, student la filosofie. Şi-l rog să-şi aducă aminte - eu eram prea tânăr atunci - cum s-a desfăşurat Comitetul Executiv al PCR înainte să cadă Ceauşescu. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Şi vă rog pe cei care nu eraţi membri ai Partidului Comunist sau ai UASCR, ca domnul Boc, să vă gândiţi că degeaba Hitler s-a sinucis - cei care au preferat să fie slugi ale lui, ale lui Ceauşescu, ale altora, vor trebui să plătească în faţa poporului de care-şi bat joc.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă spun dumneavoastră şi vreau să spun românilor: astăzi a început sfârşitul Regimului Băsescu. Indiferent de votul de astăzi, Băsescu, Boc, Udrea, Anastase şi-au păstrat şi-şi vor păstra locul în cartea de ruşine a istoriei României.

Ce faceţi dumneavoastră? Decideţi singuri.

Noi, toţi cei de aici, am decis că vrem să facem ceva pentru România.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat Ponta.

Invit în continuare la cuvânt din partea Grupului PNL pe domnul deputat Relu Fenechiu, invitându-l să se pregătească pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Relu Fenechiu:

Domnule prim-ministru,

Doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Desigur, dezbaterea moţiunii de cenzură este un act formal, de natură politică. Adevărata moţiune de cenzură însă nu este aceasta.

Adevărata moţiune de cenzură este cea a românilor simpli. Este aceea din stradă, este aceea pe care o vedem cu tristeţe în România de astăzi zi cu zi, o vedem la orice pas.

Faptul că salariile au fost diminuate mult sub limita suportabilităţii şi a foamei este o crudă realitate pentru milioane de români.

Faptul că în ultimii ani România nu mai este un "land of choice" pentru niciun investitor străin responsabil de capitalul său, reprezintă, de asemenea, o realitate.

În plus, faptul că tot mai multe afaceri româneşti care doresc să supravieţuiască se înregistrează fiscal în Bulgaria sau în alte ţări din jur, reprezintă iarăşi o realitate.

Faptul că domnul Emil Boc, în calitate de premier al unei ţări membre a Uniunii Europene, are cele mai puţine contacte cu Cancelariile din Uniune, iar la o întâlnire ONU, la care am înţeles că s-au cheltuit peste 400 de mii de euro, a avut doar o singură întâlnire bilaterală, cu omologul său din Autoritatea Palestiniană, reprezintă tot o realitate.

Faptul că în fiecare sfârşit de săptămână, din vestul ţării se înregistrează un adevărat exod al românilor spre staţiunile balneare din Ungaria, unde se lasă zeci de mii de euro săptămânal, deşi din punct de vedere al bogăţiilor apelor termale Ungaria nu are nimic în plus faţă de vestul României, reprezintă tot o realitate.

Toate aceste realităţi reprezintă, domnilor guvernanţi, elementele unei foarte dure şi îndreptăţite moţiuni de cenzură împotriva unui guvern toxic pentru ţară, pe care sistemul imunitar propriu al acestei ţări consideră că trebuie să-l extirpe.

Nu mai putem să tolerăm nici măcar o acţiune a vreunui ministru al acestui Guvern, în frunte cu Emil Boc, pentru că realitatea îi face pe milioane de români să aleagă: pleacă ei sau murim noi.

Ce justificare credeţi că puteţi avea, domnilor guvernanţi, faţă de situaţia în care aţi adus ţara? Desigur, altcineva este de vină. Poate mogulii, poate televiziunile, poate opoziţia sau poate sindicatele. Vă place permanent să spuneţi că altcineva este de vină.

Dar faptul că din cauza personalului insuficient se înregistrează tragedii în spitale, de genul celor de la maternitatea Giuleşti, reprezintă tot o realitate.

Faptul că din cauza personalului redus din zona forţelor de ordine România a devenit o ţară a accidentelor, este tot o realitate.

Faptul că au loc cele mai multe proteste spontane în diverse instituţii, unele din ele care n-au mai avut loc de peste 80 de ani, reprezintă tot o realitate.

Faptul că profesorii preferă să-şi ia concediu fără plată pentru a îngroşa rândul căpşunarilor reprezintă tot o realitate a ultimului an, domnule Boc.

Faptul că pensionarii aleg să nu mai trăiască, domnilor guvernanţi, decât să fie daţi afară din case în pragul iernii sau să se facă de ruşine că n-au ce mânca la bătrâneţe, este tot o realitate care trebuie spusă aici, în Parlament.

Mai mult decât asta, faptul că legile bune, rele, aşa cum sunt ele, nu sunt aplicate, ci sunt ignorate cu bună ştiinţă chiar de acest guvern, reprezintă deja o banalitate.

Deşi soluţia ieşirii din criză o reprezintă investiţiile, majoritatea proiectelor de infrastructură au fost amânate pe termen nedefinit sau chiar blocate, în timp ce, de exemplu, viteza medie a trenurilor din România este mai mică decât acum 50 de ani.

Pentru că se spunea de fonduri europene, Programul European Sectorial de transport are cea mai redusă rată de absorbţie a fondurilor europene, iar operatorul naţional de cale ferată e în pragul falimentului.

Cred că toate acestea nu mai pot fi tolerate, pentru că au izbucnit în primul rând din indolenţă.

N-aş vrea să amintesc acum de propunerile electorale ale domnilor Traian Băsescu şi ale PDL, al cărui preşedinte este tot Emil Boc, pentru că nu-mi face o bucurie să mă gândesc la dezastrul pe care aceste minciuni grosolane l-au provocat.

Dar ce să ceri unui Guvern pentru care nici programul de guvernare propriu nu a reprezentat nimic?

Ce să ceri unor miniştri de viitoare tristă amintire, a căror incoerenţă ne riscă viaţa de zi cu zi?

Astăzi, mânia, protestele, revolta, greva foamei sunt realităţile unui popor condus parcă de duşmanii săi, de o armată de ocupaţie formată din aceste lăcuste portocalii care sunt preocupate doar de burta lor.

Eu o să mă opresc aici cu exemplele, cu toate că sunt multe. Dar toate aceste realităţi sunt, într-adevăr, elemente ale unei veritabile moţiuni de cenzură. Iar moţiunea de cenzură, aia grea pentru dumneavoastră, se află în faţa Parlamentului, se află afară. De aia trebuie să vă temeţi! Nu Relu Fenechiu, nu PSD sau PNL sunt cei care vă cer demisia, domnule Boc.

Vă cer demisia toţi cei afectaţi de realităţile pe care vi le-am prezentat.

Vă cer demisia toţi oamenii care vor să trăiască normal şi decent în această ţară. Văr cer demisia 80% din cei care v-au votat în 2008 în Parlament şi tot 80% din cei care v-au susţinut preşedintele, candidatul la preşedinte în 2009.

Moţiunea de cenzură - şi o afirm independent de aceste semnături populare aduse în această aulă - este o moţiune a 80% din populaţia României.

Noi, cei din opoziţie, nu facem decât să fim mesagerii acestui uriaş segment al populaţiei, care vă cer imperativ să părăsiţi Palatul Victoria.

Domnule Boc, lăsaţi românii în pace!

Credeţi-mă pe cuvânt, românii nu mai au nevoie de dumneavoastră.

Mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru, vă rog. Şi se pregăteşte domnul deputat Daniel Oajdea.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Stimat Guvern,

1 leu, 1 leu pe oră, atâta mai are pentru a se întreţine un medic rezident în România.

Doi covrigi. The Land of Choice, no Choice.

Sunt, în primul rând, medic şi apoi politician şi cred că nu poţi sta cuminte în banca ta atunci când eşti ales uninominal, când se votează viitorul României.

Eu am votat de fiecare dată pentru pacienţii şi pentru colegii mei din Iaşi şi din întreaga Românie, pentru ca să aibă şi un nou spital.

Eu invit chiar astăzi pe colegii mei din Parlament să nu-şi uite halatul la porţile acestei instituţii şi să voteze resuscitarea acestei ţări.

Eu cred că a fi medic înseamnă mai mult decât a trata pacienţi, ci a trata societatea chiar de la tribuna Parlamentului.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul deputat Oajdea, vă rog. Şi se pregăteşte domnul deputat Ciprian Dobre.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Stimaţi colegi,

Oamenii din stradă nu de vorbe goale au nevoie. Poporul vrea un nou guvern credibil, dar un guvern responsabil, care să îşi asume un set de măsuri concrete, cu termene clare de implementare.

Am cerut PNL şi PSD să se înţeleagă asupra unui set de măsuri care să garanteze oamenilor că viaţa lor se va schimba în bine.

Partidele politice au doctrine diferite, dar interesul naţional e unul singur.

Vreau ca populaţia să aibă garanţia că orice guvern va fi, va demisiona dacă nu-şi respectă promisiunile.

Până astăzi, partidele din opoziţie nu au reuşit să cadă de acord asupra unui plan de guvernare şi asupra unui premier care să constituie o alternativă la actualul guvern. Atunci când acoperişul unei case trebuie schimbat, un om înţelept caută mai întâi materialele şi apoi dărâmă acoperişul, nu invers.

Deci, dragi colegi, vreau o Opoziţie responsabilă şi după aceea putem face schimbări. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat pentru acest mesaj plin de claritate.

Pentru 30 de secunde domnul deputat Ciprian Dobre; deja timpul Grupului PNL a fost epuizat, dar pentru că v-am pronunţat numele înainte, vă rog, cu rugămintea să fiţi extrem de succint, domnule deputat. Vă rog.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Nu mă voi adresa deloc primului-ministru astăzi. Mă voi adresa doamnelor şi domnilor deputaţi care nu veţi vota la această moţiune.

Permiteţi-mi să remarc cum o să arătaţi ca urmare a hotărârilor de partid şi de stat, prin care v-au legat de scaun pentru a nu vă apropia de urna de vot. Ca nişte damizi. Aţi auzit bine: damizi. Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă damizii, sunt acele manechine de testare şi sacrificiu, dintr-o maşină stricată, condusă de PDL. PDL care se loveşte constant de un zid de beton.

Zidul acela de beton sunt oamenii acestei ţări. Da, cetăţenii români pe care voi testaţi în fiecare zi suferinţa.

Felicitări! Mergeţi mai departe, aşa cum spunea adineauri domnul Boc.

Călătorie plăcută vă doresc tuturor damizilor! (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului PDL, domnul deputat Octavian Bot, dacă este în continuare interesat să ia cuvântul, şi se pregăteşte domnul Cezar Preda. Domnule deputat, vă rog.

Domnul Octavian Bot:

Mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Îmi propun să lucrez cu materialul clientului, adică cu textul moţiunii de cenzură. Un text despre care s-a vorbit mult, nemeritat de mult, un text care, la finalizarea lui a reprezentat un mare succes pentru cei care l-au redactat.

De la text o să ajung şi la context, pentru că aş vrea să zugrăvesc în câteva cuvinte, contextul politic în care ne aflăm.

Ştiţi cu toţii că, de la o bună bucată de vreme, cel puţin în Camera Deputaţilor, am asistat la un spectacol de o regie îndoielnică, un spectacol care a fost şi este obositor prin repetiţie, enervant prin insistenţă. Insistenţa Opoziţiei ar fi demnă de o cauză mai bună.

La acest spectacol aţi putut asista şi astăzi, pentru că am asistat cu toţii la o adevărată întrecere socialistă, în buna tradiţie a partidului iniţiator al moţiunii de cenzură - PSD, când la microfon s-au îmbulzit adevăraţii activişti care se lăudau care au strâns mai multe semnături; probabil mai multe semnături decât voturile obţinute de PSD.

Vreau să vă mai spun că acest spectacol care punea în operă interesul Opoziţiei de a boicota lucrările Camerei Deputaţilor a uzat de mijloace dintre cele mai simple, simpliste aş spune chiar, şi pe la acest microfon s-au perindat foarte mulţi care, sub pretextul invocării unei chestiuni de procedură, au vorbit vrute şi nevrute, numai la procedură nu s-au referit, crezând că au un discurs politic sau fac o declaraţie politică.

Eu cred - şi aici bat şaua să priceapă iapa - că datul din gură şi mai ales cu atât mai puţin datul din umăr nu este o chestiune de procedură. (Aplauze.)

Şi acum, pentru că sfârşitul încoronează opera, ajungem şi la moţiunea de cenzură, moţiune de cenzură pompos intitulată, cred eu: "Moţiunea României majoritare".

Eu cred că admiteţi cu toţii că este nevoie ca o moţiune de cenzură să fie moţiunea unei majorităţi parlamentare, majoritate parlamentară pe care PSD s-a căznit din răsputeri să o obţină şi eu cred că nu a obţinut-o.

Vreau să remarc aici, obiectivitatea mă face să remarc şi o fac chiar cu simpatie - atitudinea rezervată, cumpătată a Partidului Naţional Liberal şi a preşedintelui său, Crin Antonescu, care este, fără putinţă de tăgadă, un om de dreapta, în contrast cu elanul revoluţionar al Partidului Social Democrat, care a încercat să mobilizeze toate forţele pentru a obţine un succes cu această moţiune de cenzură.

Cred că insistenţa Partidului Social Democrat de a obţine voturile parlamentarilor - evident care sunt din arcul guvernamental -ar trebui să ne facă să ne întrebăm, şi mă întreb şi eu, de ce ar vota un parlamentar din arcul guvernamental moţiunea de cenzură a adversarului politic?

Îmi aduc aminte de o scenă memorabilă, dintr-un film cu Jean Gabin, care, la un moment dat, când este întrebat despre ceva ce era evident că nu putea să facă, îi răspunde celui care îl întreabă: "Am eu o faţă de tâmpit?" Cred că înţelegeţi despre ce este vorba.

Voci din sală:

Da, ai!

Domnul Octavian Bot:

Poate n-aţi auzit de Jean Gabin, domnilor deputaţi. Nu mă mir. În altă ordine de idei, eu cred că grija Partidului Social Democrat despre cum votează, faţă de cum votează parlamentarii din arcul guvernamental, mă duce cu gândul la zicala: Câinele moare de drum lung şi PSD de grija altuia.

Îndemnurile revoluţionare ale PSD au devenit o modă pentru că, nu vreau să invoc tradiţia socialistă, nu vreau să invoc tradiţia aducerii minerilor, mă refer şi vin cu ideea în zilele noastre, când unii se joacă de-a Che Guevara, alţii poartă uniforme militare şi sunt mândri de această atitudine, cred eu o atitudine de bărbaţi caraghioşi care încearcă să-şi demonstreze în acest mod bărbăţia. Sincer îi compătimesc. (Aplauze.)

Când Partidul Social Democrat nu poate, încearcă să-i cheme pe alţii, iar eu îmi aduc aminte de gluma unui prieten de-al meu care spunea că şi râdea de asta - că atunci când nu poţi, eşti impotent şi îi chemi pe alţii, cel mult ţi se rezervă postura de voayor. Eu cred că PSD astăzi este în postura de voayor... (Aplauze.)

Ni se mai spune în textul moţiunii că "Prezenta moţiune nu este o moţiune ideologică de stânga sau de dreapta, ea este mai mult decât un document politic". Sunt absolut de acord că prezenta moţiune, acest text nu este o moţiune ideologică. Pe cale de consecinţă, logica elementară v-ar fi obligat să deduceţi că dacă nu este o moţiune ideologică nu este nici o moţiune politică, nu este un document politic, şi atunci întrebarea mea, pentru că aici s-a strecurat o undă de umor involuntar, este dacă nu este document politic şi spuneţi că este mai mult decât un document politic, ce este? Mai mult decât ceva ce nu este, nu?

E foarte greu să realizezi un document politic, pentru că ar trebui să explicăm şi să pornim de la o diferenţă fundamentală între stânga şi dreapta. Pentru că în timp ce stânga este egalitară şi se pronunţă pentru o distribuţie masivă a venitului naţional, dreapta este inegalitară, dar nu din rea-credinţă, şi se pronunţă pentru o distribuţie mai mică a veniturilor şi cu măsură a venitului naţional.

Nu sunt şi nu mă număr printre cei care consideră că acest guvern este perfect. Sper însă ca într-un viitor cât mai apropiat să putem spune că prin ceea ce a făcut Guvernul se va verifica principiul lui Machiavelli, binele este fondat de rău. Sper să fie cât mai curând acest moment.

Aş vrea să spun şi Guvernului, care ar trebui să se gândească la principiul enunţat de conservatorii paternalişti, şi anume acela că unei revoluţii de jos îi este de preferat o reformă de sus, cred că este un moment de meditaţie pentru guvern şi ar trebui să se gândească la acest principiu.

În continuare, nici nu pot să comentez faptul că în textul moţiunii, aşa-zisei moţiuni de cenzură, se pomeneşte mereu obsesiv de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase. Cred că în afară de lipsă de inspiraţie nu poţi să spui nimic despre cei care o fac.

Sigur că se mai spune în textul moţiunii că este o grupare, guvernul este o grupare lipsită de legitimitate electorală. Eu cred că legitimitatea unui guvern se obţine la votul de învestitură în urma unor alegeri care au avut loc.

Se spune, în continuare, că este pus în pericol viitorul naţiunii şi că trebuie să acţionăm neîntârziat în apărarea intereselor României.

Despre ce viitor se poate vorbi, despre cum trebuie să acţionăm neîntârziat, mă întreb eu, în numele PSD, când Partidul Social Democrat nici măcar nu vrea să guverneze. Rezultă foarte clar din aceste documente, din acest document, din acest text, că Partidul Social Democrat nu vrea decât să profite electoral şi să organizeze alegeri anticipate. Mi se pare, povestea cu Klaus Iohannis nu prea o înţeleg, pentru că asta mă duce cu gândul la o poezie populară a poetului Victor Vlad Delamarina, "Ăl mai tare om din lume", în care neamţul Hans umblă prin târguri, sfărma lanţuri şi pietre şi la un moment dat vine Sandu Blegia Cojocaru şi îl bate. Nu cred că ar fi o soluţie neamţul Iohannis. (Aplauze. Urale.)

Ni se mai spune în moţiune că Guvernul actual trebuie să plece din cel puţin 10 motive. Vă spun un singur motiv pentru care Guvernul nu poate să plece, şi anume acela că PSD nu vrea să guverneze. Se mai spune că este nevoie ca "Moţiunea României majoritare să devină moţiunea majorităţii românilor din această sală". Ei bine, domnilor, aici cred că umorul involuntar v-a jucat cea mai teribilă festă pentru că în timp ce cerşeaţi voturile UDMR i-aţi românizat şi pe unguri, săracii, care n-au ce să facă, ei, dacă nu sunt români, cum o să fie şi moţiunea lor?

În sfârşit, în legătură cu direcţiile de acţiune, în legătură cu direcţiile de acţiune îmi permit prieteneşte să fac o atenţionare preşedintelui PNL - Crin Antonescu căruia îi spun în mod sincer şi prietenesc să aibă grijă pentru că cu un copilot specializat în scoaterea în decor să nu ducă PNL şi pe el în acelaşi decor.

Atenţie, domnule Crin Antonescu! (Aplauze.)

Închei, spunându-vă că răul trece, pentru că s-a vorbit aici de rău, dar prostia rămâne.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc pentru această incursiune în teoria ştiinţelor politice, cinematografie, automobilism şi contribuţia minorităţii germane la istoria naţională.

Domnule deputat, Adrian Năstase, un drept la replică.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi din PDL,

Mai mulţi colegi, vorbesc în calitate de reprezentant al Grupului parlamentar al PSD, mai mulţi colegi din PDL au afirmat astăzi că grupul nostru şi partidul nostru doreşte ca moţiunea să nu treacă.

Aveţi o modalitate foarte simplă să verificaţi acest lucru. În loc să staţi lipiţi cu prenadez în bănci, votaţi moţiunea alături de noi şi veţi verifica dacă vrem sau nu să treacă această moţiune.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnul lider al Grupului parlamentar al PSD, Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

L-aş ruga pe domnul coleg deputat de la PDL să-şi ceară scuze, pentru că... (Vociferări în cadrul Grupurilor parlamentare ale PDL.) Da, da, pentru că eu vin din judeţul Harghita şi ştiu că toţi colegii mei maghiari de acolo sunt cetăţeni români de etnie maghiară. Să nu facă afirmaţii neconstituţionale de la această tribună.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnul senator Cristian Ţopescu pe care îl invit folosind din timpul preşedintelui Senatului şi al primului-ministru.

Domnul Cristian-George Ţopescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru cele exact două minute pe care mi le-aţi acordat şi pe care nu le voi depăşi.

Nu trebuie să fii doctor în ştiinţe politice sau în economie, nu trebuie decât să ieşi pe stradă pentru a observa, a da cu nasul, cum se spune, de sărăcie, de proastă organizare şi gospodărire, de tot felul de ilegalităţi mai mici sau mai mari, de gesturi de autojustiţie ignorate şi nepedepsite şi, mai ales, de tot felul de situaţii în care civilitatea şi politeţea sunt complet uitate.

Mai putem vorbi de politeţe în Parlamentul României?

În timp ce se citea moţiunea de cenzură şi apoi în timp ce vorbea primul-ministru, în diferite zone ale sălii se vorbea de absolut toate cele sfinte. Începând cu Dumnezeu, continuând cu Hristos, Paşti, morţi mai ales, cruce, colivă... În fine, de toţi şi de toate.

În România, spun unii, nu este normal să-ţi critici ţara.

Cineva care ţine la ţara în care trăieşte şi vede că lucrurile nu merg bine, aşa cum trebuie, e obligat, e de datoria lui să spună ce nu e în ordine. Eu cred că nu e în ordine faptul că adevărul umblă cu capul spart, fiindcă mai mult decât minciuna nimic nu răpune.

Vorbeam de cele sfinte. Astăzi este o zi importantă în calendarul ortodox. La mulţi ani, tuturor celor care poartă numele de Dumitru, diminutiv Mitică! Oarecum vor vota "Miticii" noştri din Parlament? Pentru sau împotriva celor care i-au trimis în Parlament? Gândiţi-vă şi nu uitaţi că onoarea e mai importantă decât averea! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului senator Cristian Ţopescu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Botiş, ministrul muncii. Se pregăteşte domnul deputat Cezar Preda.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnilor vicepreşedinţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi invitaţi,

În această mare agitată de argumente şi contraargumente, vă rog să-mi permiteţi să vă amintesc că astăzi este Sfântul Dumitru cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, şi aş dori să le spun tuturor bucureştenilor La mulţi ani! şi să ne dea Dumnezeu înţelepciune şi putere de a trece peste momente grele şi de a găsi puterea de a ne uni, aşa cum popoarele puternice găsesc întotdeauna în situaţii de criză înţelepciunea de a se uni şi de a deveni mai puternice.

Am citit cu interes moţiunea prezentată şi după ce ieri, în Comisia pentru muncă de la Senat am avut o discuţie, aş spune, interesantă asupra Legii pensiilor, am ajuns la direcţiile de acţiune pe care semnatarii moţiunii le propun sub un titlu extrem de pompos, pe care până la urmă îl găsesc ca butaforie şi am să explic de ce.

O guvernare eficientă - este textul moţiunii - este obligată să adopte măsuri de reformă şi de modernizare a marilor sisteme publice". Şi aici exemplu - pensii. Şi găsesc la acest mare punct care presupune reforma instituţională a marilor sisteme, ceea ce doriţi dumneavoastră să propuneţi românilor şi care lucru s-a făcut de ceva timp, şi v-aş ruga să luaţi legile din România, 571 şi dacă nu găsiţi elite, aşa cum îşi dorea domnul preşedinte Antonescu, să procedaţi ca Diogene. Şi am să vă citesc, ceea ce cereţi dumneavoastră, neimpozitarea pensiilor sub plafonul de 1000 de lei.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Astăzi în România peste 3.700.000 de pensionari beneficiază de neimpozitarea pensiilor până în 10 milioane de lei. Astăzi, domnilor, dumneavoastră cereţi încrederea unor oameni din stradă când veniţi să propuneţi un program care deja există. Câtă credibilitate poate reprezenta un asemenea demers? Îl întreb pe domnul senator Câmpanu, cum îi spune dânsul copilului că votează o moţiune care presupune reforme care deja există? Cine pe cine insultă acolo, până la urmă?

Aveţi, doamnelor şi domnilor, cel puţin 10 specialişti în Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor. Consultaţi-i! Este păcat, aţi lucrat la un asemenea program şi eu am făcut o trimitere doar la ceea ce mă pricep eu. La zona de muncă şi pensii. Dar s-ar putea ca între măsurile pe care le-aţi prezentat să găsim multe alte lucruri pe care Guvernul deja le-a pus în aplicare, iar dumneavoastră aţi pierdut trend-ul. Nu cred că o asemenea moţiune poate fi serioasă, atâta vreme cât vine cu asemenea propuneri. Şi, din acest motiv, cred sincer că este o butaforie. Este acea scenă de mucava pe care dumneavoastră aţi construit-o şi în care nu credeţi.

Am auzit aici multe afirmaţii legate de ce înseamnă piaţa muncii.

Domnilor, doamnelor,

Piaţa muncii este relevată cel mai bine prin statistică şi am să vă dau câteva lucruri interesante, poate pentru specialişti importante. Rata de ocupare în România astăzi este de 60,1.

Vă amintesc cât era rata de ocupare în România acum doi ani, în 2008 - 58,4%. Avem o rată de ocupare în creştere. Şi pentru cei care sunt cunoscători am să mai spun un lucru. Anul acesta pentru prima dată rata şomajului înregistrat este egală cu rata BIM. Acest lucru înseamnă cu nu avem şomaj acoperit, şomaj mascat, aşa cum folosesc termenul specialiştii. Că economia s-a însănătoşit şi ceea ce relevă o anchetă de tip AMIGO în gospodării, relevă şi şomajul înregistrat.

Şi, ca să vă mai dau câteva lucruri interesante, am să vă spun că rata de ocupare în România are o dinamică mai bună decât ţări din Europa. Şi am să vă citesc care sunt aceste ţări: Grecia, Slovacia, Spania, Estonia, căci este absolut greşit ceea ce s-a afirmat aici, că la mulţi indicatori suntem undeva în coada clasamentului în Europa. Suntem nu în coadă, dar să ştiţi că măsurile pe care Guvernul le-a luat au dus la creşterea acestei rate de ocupare şi la protejarea locului de muncă. A fost prioritatea Guvernului în 2010. Şi am să vă amintesc ce s-a întâmplat în 2010, pentru că s-ar părea că din neştiinţă sau poate din indolenţă nu aţi citit legile din România. Legea cred că ar trebui să fie fundamentul pe care ar fi trebuit să se creeze, să se consolideze această moţiune. Din păcate nu s-a întâmplat aşa.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4/2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2010, aceste ordonanţe au dus la facilităţi create pentru angajator şi angajaţi, astfel încât am reuşit să salvăm sute de mii de locuri de muncă în 2010.

Avem, la ora actuală, modificări ale unor ordonanţe de urgenţă şi vorbesc aici de 129, vorbesc de Legea nr.279, legi care vor fi schimbate în următoarea perioadă şi vor crea facilitatea intrării pe piaţa muncii pentru tineri şi vom stimula intrarea pe piaţa muncii a tinerilor.

Aş dori să vă dau câteva date mult, mult mai interesante şi vă rog să faceţi aprecierile dumneavoastră. În 2004, anul 2004, pensia medie în România era de 211 lei, anul 2004, iar salariul mediu brut de 684 lei. Rata brută medie de înlocuire a salariului prin pensie era de 32,4%, acest lucru înseamnă că atunci când ieşi la pensie, prima pensie reprezintă 32,4% din ultimul salariu. Dar vorbim de medie aici şi cei care sunt în domeniu ştiu acest lucru.

În anul 2010 pensia medie, în anul 2010, este de 684 de lei, dacă luăm în considerare şi pensiile agricultorilor, şi 741 de lei, dacă ne referim la bugetul asigurărilor sociale de stat. Rata medie brută de înlocuire în anul 2010 a ajuns la 56%. Sunt cifre şi aşa vrea să fiţi foarte atenţi la aceste cifre, pentru că ele relevă o situaţie economică care cred eu tinde să se îmbunătăţească.

Dacă analizaţi încă o cifră, am să vă spun că pensia medie de astăzi, din 2010, este egală cu salariul mediu brut din 2004. Acesta este un lucru pe care am vrut să-l relev şi să înţelegeţi că dincolo de realităţile pe care dumneavoastră le transformaţi prin televiziuni există cetăţeni ai României care înţeleg dificultăţile în care se află ţara astăzi, care au încredere că acest guvern poate să schimbe lucrurile.

Încă o dată am să vă transmit ceea ce cred eu: un popor puternic, în situaţii de criză se uneşte şi devine mai puternic. Nu dezbinaţi acest popor!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Aura Vasile şi se pregăteşte domnul Cezar Preda.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să transmit două mesaje.

Primul: Domnule ministru Blaga, astăzi ne-aţi îndemnat să fim atenţi şi dumneavoastră aţi invitat la dialog. Ştiţi de ce nu vă cred? Pentru că staţi legat cu lanţuri de scaun astăzi şi n-o să vă exprimaţi, aşa cum dumneavoastră invitaţi pe ceilalţi.

Şi a doua problemă. Domnule preşedinte Geoană, am să vă rog astăzi să puneţi să numere voturile pe Roberta Anastase, pentru că atunci, sigur, va trece moţiunea. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul deputat Cezar Preda.

Voci din sală:

Ce trist era dacă nu vorbeaţi!

Domnul Cezar-Florin Preda:

Da, era trist dacă nu vorbeam.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Aş vrea ca intervenţia mea să fie una pe procedură şi una pe acest conţinut al moţiunii. Pe procedură, văd că discutaţi şi sunteţi foarte necăjiţi de faptul că noi am luat o decizie politică la cum să votăm. Vă nemulţumeşte enorm această chestiune dar, îmi pare rău pentru dumneavoastră, noi aşa vom face.

Şi am să vă spun o treabă care s-ar putea iarăşi să vă supere. Vă întreb, domnilor semnatari ai moţiunii, de ce votaţi cu bilele la vedere? Cumva scrie în Regulamentul Camerei şi al Senatului că se votează cu bile la vedere? (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Cine a votat cu bile la vedere în România de 20 de ani de frică? Nu dumneavoastră? Cum v-aţi ţinut puterea decât votând cu bilele la vedere, 20 de ani? Aşa v-aţi ţinut Puterea! Vă deranjează că avem o decizie politică care ne fereşte şi pe noi şi pe dumneavoastră de oarecare trădători? Nu e nici o problemă. Asta este democraţia şi nu suntem nici noi mai breji decât alţii. Ca dumneavoastră.

Aş vrea, pentru că discutaţi despre ceea ce înseamnă dezbaterea de astăzi, eu vă spun sincer, sunt foarte mulţumit de modul cum s-a dezbătut această moţiune, acest drept, până la urmă, al Opoziţiei, democratic. Şi luările de cuvânt, vă spun iarăşi sincer, le consider în limitele, până la urmă, a unui parlamentarism normal şi respectabil. Au fost, ce-i drept, două intervenţii mai... aşa, mai sonore.

M-aş referi în primul rând la cea a fostului ministru de finanţe care îl ştiam, într-adevăr, un scriitor bun, un compozitor, cântă bine, nu l-am ştiut la lecţia de canto, pentru că am văzut tonul cum a evoluat, şi i-aş spune un singur lucru: nu eu am afirmat, ci parcă Guvernatorul Băncii Naţionale, că am avut cel mai slab ministru de finanţe din ultimii 20 de ani între 2007-2008, şi nu eu am sfătuit, şi nu eu am sfătuit lumea să-şi facă, să-şi cumpere titluri de stat în România. Iar cei care se pricep ştiu ce înseamnă pentru economie! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Acum am să revin cu tot respectul meu pentru ceea ce înseamnă liderii Opoziţiei.

Domnul Crin Antonescu, nota obişnuită, un foarte bun orator, cu tot ceea ce înseamnă, până la urmă, vârful unei Opoziţii.

Dar ce ne facem cu "Micul Titulescu"? (Râsete.)

"Micul Titulescu", venind la microfon, a început să împuşte lumea, să spună în piaţă că jandarmii aveau glonţ pe ţeavă, să-l pomenească aici pe Hitler şi pe alţii. Daţi-mi voie, stimaţi colegi, să vă spun că s-a transformat rapid în "Micul Iliescu". Poate cu această denumire reuşeşte şi domnia-sa să scape de acel titlu glorios de "cârlan". Se maturizează.

Cred că soluţiile pe care le propuneţi dumneavoastră nu sunt fiabile şi nu sunt viabile. Eu nu cred că dumneavoastră aţi venit, efectiv, cu o soluţie pentru România. Ştiu ce nevoie au oamenii, ca şi dumneavoastră, ştiu ce greu o duc românii, dar eu am curaj să spun de la această tribună că încă nu s-a terminat, mai sunt de luat măsuri dure şi măsuri de reformă în această lună şi în luna noiembrie, pentru că aşa trebuie să le luăm. Şi indiferent dacă acest guvern în opţiunea dumneavoastră, în opţiunea altor români, multor români, rămâne şi este un guvern nepopular, el face ceea ce trebuie să facă, ceea ce dumneavoastră şi noi toţi nu am avut curaj să facem până acum. (Aplauze; urale; vociferări; huiduieli.)

Dacă cineva mai crede că poţi veni cu un sac de promisiuni şi să nu le poţi onora, se înşeală. Românii care au fost astăzi, şi aici aş vrea să închei spunându-vă că suntem vinovaţi că nu am gestionat, poate, cum trebuie o activitate în Parlament, şi dumneavoastră aţi venit la muncă de abia astăzi, după două săptămâni, deputaţii Opoziţiei, dar nu vă faceţi probleme, nu pe doamna Roberta Anastase trebuie s-o ducem să numere voturile, eu l-aş propune pe "Micul Titulescu" care a spus că afară erau 100 de mii de oameni.

Nu, domnule Titulescu, treizeci de mii nu este egal cu o sută de mii de oameni. (Aplauze din partea parlamentarilor puterii.)

În încheiere, aş vrea să vă spun că ceva se va schimba şi în interiorul Parlamentului şi sunt sigur şi în Guvernul României.

Fie ca astăzi nu să plece Guvernul, ci să învăţăm noi toţi că nu trebuie să mai minţim pe nimeni şi că trebuie să le spunem românilor adevărul.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea parlamentarilor puterii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Drept la replică, domnul senator Vosganian.

Doamna deputat, imediat după domnul Vosganian care are drept la replică.

După aceea, pe procedură, dumneavoastră.

Domnule senator, aşteptăm cu interes replica dumneavoastră.

Domnul Varujan Vosganian:

Stimaţi colegi,

Este oarecum impropriu spus drept la replică, pentru că nu doresc să mă cobor la tonul cu care predecesorul meu a vorbit. Vreau atât să vă spun şi o spun românilor, nu o spun domnului respectiv care n-a înţeles nimic din elogiul pe care l-am adus onoarei atunci când am vorbit.

Eu zic că în primul rând să-l lăsăm pe domnul Isărescu să spună dânsul ce crede, tot ce ştim despre domnul Isărescu e legat de opiniile sale privind actuala guvernare care nu sunt deloc elogioase şi au fost consemnate din ultimele luni.

Eu nu ştiu ca în timpul guvernării mele domnul Isărescu să fi spus măcar o propoziţie împotriva Guvernului liberal. Dar dacă dumneavoastră aveţi surse la Banca Naţională, vă rog să le faceţi publice.

Atâta vreau să vă spun, domnilor. Cât am fost ministrul finanţelor şi după aceea, eu am mers pe stradă, mi-am făcut piaţa, am fost cu familia în parc, nimeni n-a strigat niciodată după mine, nu m-am înconjurat de bodyguardzi, nu am fost urmărit, ca de comete, de sandviciuri, sticle goale şi de huiduieli şi obrazul meu a rămas nepătat în faţa tuturor românilor.

De aceea, dacă doriţi să mai facem comparaţii, vă poftesc să mergem oriunde de braţ, eu cu miniştrii dumneavoastră succesivi şi lăsaţi românii să judece şi nu mai invocaţi aici personalităţi care ele singure pot să spună ceea ce gândesc.

Dar dincolo de asta, noi, oamenii politici, trebuie să fim modele. Tranziţia aceasta e în primul rând o tranziţie culturală şi românii au nevoie de modele, cum au nevoie şi de salarii mai mari şi de slujbe mai stabile. Şi e păcat că de la tribuna Parlamentului noi producem antimodele, producem contraelite care mai mult tulbură şi neliniştesc pe români decât să le aducă speranţă în case. Foarte urât ceea ce se întâmplă aici.(Huiduieli.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Pe procedură, doamna deputat Aura Vasile.

Sau drept la replică, dacă numele dumneavoastră a fost rostit.

Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Va fi drept la replică.

Cezar, ştii de ce am să votez cu bilele la vedere? Pentru ca salariaţii Camerei Deputaţilor şi ai Senatului să vadă că votez pentru ei. Ca armata, piloţii, mamele din România să vadă, dacă vreţi, foştii aviatori, Doru Păuna şi Cristi, şi toţi ceilalţi. (Rumoare.) Serios! Ce frumos îţi stă!

Domnilor, spunea Cezar de Parlament. Am să vă spun următorul lucru: probabil că săptămâna următoare printr-un decret sau o ordonanţă se va stabili că Parlamentul trebuie să facă numai ce vrea Boc, Băsescu, Udrea şi Cezar.

Domnilor, Parlamentul este al României, nu al PD-ului.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule Cezar Preda, vă rog, drept la replică.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Îmi cer scuze. Am să fiu foarte scurt. Dar mă repet acum. Am mai luat cuvântul la această tribună, n-am pomenit nume, dar văd că vă înşiraţi patru, cinci, şase, să daţi drept la replică. Atât puteţi? Eu n-am pronunţat nici un nume. Eu am vorbit de dumneavoastră, în general.

Vă mulţumesc. (Aplauze; huiduieli.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

În continuare, invit pentru ultimele trei minute alocate Grupului PDL, pe domnul deputat, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Ioan Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Distinşi membri ai opoziţiei,

Distinşi membri ai puterii,

Am auzit aici pe tinerii lideri ai partidelor din opoziţie vorbind despre faptul că parlamentarii Partidului Democrat Liberal ar fi nişte oameni morţi, care nu s-ar manifesta la vot.

Domnilor colegi,

Partidul din care fac parte a încercat să mă facă să înghit un broscoi un an de zile. N-a reuşit. Până la urmă l-am dat afară. Uitaţi-vă la mine. Sunt un om liber. N-am lipici pe pantaloni când m-aşez pe scaun. Am însă libertatea de a gândi în deplină cunoştinţă de cauză şi de a acţiona ca un membru fidel al Partidului Democrat Liberal.

De aceea, vă asigur că atitudinea partidului de astăzi este o atitudine responsabilă, conştientă şi dacă vreţi, liber consimţită.

Vreau să nu vorbesc despre problematica atinsă în moţiune, nici despre cele o sută de idei ale opoziţiei. Am să vă spun însă despre un tânăr felcer, are o problemă aici. (Amuzament, aplauze.)

Am să vă vorbesc însă despre cei care stau în spatele acestei moţiuni. Pentru că nu numai programele contează. Contează şi oamenii care stau în spatele programelor.

Domnilor colegi,

Credeţi că cei care sunt în stradă acum, şi fac o paranteză pentru că vreau să le mulţumesc celor 17 milioane şi jumătate care n-au semnat moţiunea de cenzură a dumneavoastră. (Aplauze, huiduieli.)

Credeţi că aceştia au uitat cine este Partidul Social Democrat? Credeţi că au uitat că Partidul Social Democrat este cel care a guvernat această ţară 12 ani? Şi la Cotroceni şi la Palatul Victoria şi aici, 12 ani. Credeţi că oamenii au uitat că acesta este partidul lui Iliescu, al lui Adrian Năstase, şi acum al micului Titulescu? Nu, domnilor.

Credeţi că oamenii au uitat că pe vremea guvernării dumneavoastră a dispărut Banca Religiilor, a dispărut Banca Agricolă, a dispărut BANCOREX, au dispărut fabrici şi uzine? Pe care le-aţi privatizat în folosul clientelei dumneavoastră. (Vociferări.)

N-au uitat, stimaţi colegi. Pentru că v-am mai spus o dată, pe vremea guvernării dumneavoastră n-au curs râuri de lapte şi nici munţi de mămăligă în curţile oamenilor n-au fost. Îmi pare foarte rău că un partid de dreapta s-a asociat cu atâta uşurinţă cu un partid de stânga într-o moţiune totalmente iresponsabilă.

A venit şi PNL-ul aici ca o fecioară, care n-a fost la guvernare, care n-a cheltuit banul public, n-am spus furat, cheltuit, sunt mult mai elegant decât dumneavoastră, care n-a îngroşat rândurile personalului salarizat din banul public şi ne-a dat lecţii de cum se guvernează.

Domnilor liberali, norocul dumneavoastră este că am multă simpatie faţă de dumneavoastră...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, pe această notă optimistă vă rog să încercaţi să concluzionaţi.

Domnul Ioan Oltean:

...şi nu vă critic de data aceasta. Dar data viitoare nu vă iert.

Ceea ce însă este foarte important este că actuala majoritate încearcă să repare ceea ce n-aţi făcut dumneavoastră 18 ani de guvernare. Că actuala guvernare înţelege sacrificiile pe care le facem...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să încheiaţi intervenţia. Timpul a fost epuizat.

Domnul Ioan Oltean:

Închei acum, domnule preşedinte. Vă cer scuze.

Şi că toţi cei care reprezentăm actuala structură majoritară din Parlament şi din Guvern vom vota categoric împotriva acestei moţiuni pentru menţinerea Guvernului Boc în continuare.

Vă mulţumesc.

(Aplauze; huiduieli.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Bănicioiu.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Bună ziua! Mulţumesc.

Domnule Ioan Oltean, să ştiţi că felcer în România sau medic se ajunge greu şi mă mândresc cu asta. Şi pentru că n-am făcut liceul în zece ani şi cred că ştiţi la cine mă refer, şi nici facultatea la seral şi cred că ştiţi la cine mă refer. Şi apropo, nici n-am făcut nimic cu Beny Alex şi cred că ştiţi la cine mă refer.

Să vă fie ruşine. Să învăţaţi să respectaţi oamenii şi mai ales oamenii cu şcoală din România. Ruşine! (Rumoare, se strigă: "Hoţii!")

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul deputat Adrian Năstase.

În ordinea invocării numelui unor colegi.

Domnul vicepreşedinte Adrian Năstase. Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Aveam mai multe minute de folosit. Am crezut că putem să-i respectăm pe cei care aşteaptă un vot pe această moţiune în frig, în ploaie şi că nu vom prelungi prin tot felul de acuzaţii stupide o discuţie care este foarte simplă, despre felul în care trăiesc românii astăzi, nu despre ce s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani, nici despre ceea ce unii şi alţii au de reproşat astăzi aici, mai curând pe o bază personală.

Nu am dorit să intervin. S-au spus foarte multe lucruri însă pe care, evident, nu le voi putea corecta sub aspectul adevărului în câteva secunde. Spre exemplu, i-aş aduce aminte domnului vicepreşedinte Oltean, că falimentul Băncii Religiilor şi al Băncii Agricole s-au produs în perioada 1999-2000 când PSD-ul nu era la putere. Dar mai sunt...sigur, putem să discutăm la infinit despre ce se întâmplă cu sistemul bancar din România, putem să discutăm despre multe alte lucruri.

Dar eu cred că este momentul să acordăm respectul necesar celor care încearcă să afle dacă România poate să continue cu acest Guvern, în condiţiile în care 90% dintre români cred că mergem într-o direcţie greşită şi sigur că răspunderea o poartă actualul Guvern. N-are rost să ne ascundem după deget, chiar dacă ar fi vorba de degetul domnului Toader. Nu putem să ne ascundem în niciun fel după ceea ce până la urmă este un adevăr evident. România a ajuns cea mai săracă ţară din Europa şi acest lucru contează pentru cei care astăzi doresc şi aşteaptă de la Parlamentul României o gură de oxigen, pentru cei care doresc să vadă că oamenii politici din România înţeleg un imperativ al acestui moment.

Eu cred că aceasta este misiunea noastră şi dincolo de unele acuzaţii, mai mult sau mai puţin îndreptăţite, de un ton mai ridicat sau mai puţin ridicat, eu cred că trebuie să arătăm că Parlamentul acesta merită să funcţioneze cu două Camere, nu fără nicio Cameră, aşa cum poate şi-ar dori unii. Şi în felul acesta să arătăm responsabilitatea noastră faţă de cei care ne-au trimis aici.

Şi încă o dată fac apel la cei care au luat hotărârea de a nu vota, de a nu participa la o procedură care este constituţională pentru a-şi spune într-un fel argumentele prin votul pe care l-ar exprima. Eu cred că dăm dovadă până la urmă că procesul democratic din România nu este ireversibil. Şi ceea ce arătăm astăzi este nu doar faptul că economia şi viaţa socială regresează, ci arătăm, din păcate, şi faptul că statul de drept este de fapt în mare pericol. Să încercăm să dăm un semnal pozitiv astăzi. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Drept la replică, domnul deputat Ioan Oltean.

Drept la replică, domnule deputat.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Stimaţi colegi,

Este adevărat, am făcut facultatea de ştiinţe juridice la Cluj la fără frecvenţă şi nu mi-a fost niciodată ruşine de acest lucru. Şi nu-mi este nici acum. Dar vreau să vă spun următorul lucru: am şapte ani de acasă pe care tânărul acesta nu-i are nici măcar la fără frecvenţă făcuţi.

Păcat, domnule Adrian Năstase, că n-a învăţat nimic acest copil de la comportamentul elegant al dumneavoastră.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea parlamentarilor opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Cu aceasta am epuizat intervenţiile din cadrul dezbaterilor pe tema moţiunii de cenzură prezentate astăzi.

În încheierea dezbaterilor noastre şi în timpul rămas la dispoziţia Guvernului, îl invit pe domnul prim-ministru pentru a prezenta intervenţia sa de încheiere.

Domnule prim-ministru, vă rog.

(Domnii deputaţi din Grupurile parlamentare ale PSD+PC strigă: "Demisia!, Demisia!", în timp ce aşează toate bibliorafturile cu semnăturile din ţară ale cetăţenilor pentru moţiune în jurul tribunei şi la tribuna unde se află domnul prim-ministru Emil Boc.)

(Domnul prim-ministru Emil Boc s-a retras în banca rezervată Guvernului.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să asiguraţi condiţii decente de desfăşurare a dezbaterilor noastre.

Vă rog să vă depărtaţi de zona pupitrului central al Parlamentului.

(Se poartă discuţii aprinse în zona tribunei.)

Vă rog să asiguraţi condiţii de continuare a dezbaterilor noastre, fără incidente în plenul Parlamentului României.

Vă rog să respectaţi demnitatea instituţiei Parlamentului României.

Vă rog să permiteţi continuarea dezbaterilor noastre.

Vă rog. Am dat cuvântul domnului Emil Boc. Vă rog să asiguraţi condiţii pentru reluarea acestei dezbateri.

Vă mulţumesc.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Vă rog să permiteţi domnului prim-ministru să-şi prezinte alocuţiunea de încheiere a acestei dezbateri.

Vă mulţumesc.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

(Vociferări, fluierături.)

Rog să asigurăm condiţiile pentru reluarea şedinţei.

Îl invit pe domnul prim-ministru să se adreseze plenului Parlamentului şi, evident, doresc să putem să avem în continuare o încheiere a dezbaterii şi o procedură de vot cât mai rapidă.

Pe procedură, domnul Toader. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

V-am rugat să asiguraţi o desfăşurare normală. Rog, aşa cum prevede regulamentul, chestorii să intervină şi să aducă aceste semnături acolo unde erau, să stea liniştite, dar nu să influenţeze şi să încurce desfăşurarea corectă a lucrărilor.

(Domnul deputat Adrian Năstase s-a ridicat din bancă şi a mutat la loc câteva din bibliorafturile aflate în jurul tribunei, gest urmat şi de alţi membri ai Grupurilor parlamentare ale PSD+PC.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Nu cred că există impedimente pentru reluarea dezbaterii noastre. Dar rog, într-adevăr, să încercăm să păstrăm o atmosferă decentă şi democratică în Parlamentul României.

Rog parlamentarii să-şi ocupe locurile în sală pentru a putea să reluăm dezbaterea noastră. Sunt zeci de mii de oameni în stradă care aşteaptă verdictul Parlamentului şi cred că este normal să încercăm să concluzionăm cât mai repede dezbaterea noastră.

Tot pe procedură, domnul Toader. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Şi vă mai rog un lucru: ca cei care nu sunt parlamentari să părăsească sala.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Acest lucru este obligatoriu. Cei care nu sunt membri ai Parlamentului cu excepţia presei autorizate, acreditate, nu au ce căuta în sala de plen a Parlamentului şi rog să fie luate măsuri pentru ca în sala de plen să rămână exclusiv parlamentarii, senatori şi deputaţi, colegi şi colege.

Domnule prim-ministru.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală, să permitem primului-ministru să prezinte concluziile sale în încheierea dezbaterilor noastre de astăzi.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală pentru a putea continua dezbaterea.

Dacă domnul prim-ministru nu doreşte să-şi folosească timpul acordat în încheierea dezbaterii, este libertatea domniei sale.

Domnul Robert Sorin Negoiţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru, ...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule Negoiţă...

Domnul Robert Sorin Negoiţă:

O secundă, domnule preşedinte.

Deci, domnul prim-ministru dacă nu vrea să vorbească aici...

(Domnul preşedinte al Senatului, Mircea-Dan Geoană i-a tăiat microfonul domnului deputat Robert Sorin Negoiţă.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, dacă cereţi dreptul la cuvânt, vi-l voi da fără nicio ezitare. Nu se intervine la microfon fără aprobarea preşedintelui de şedinţă. Ştiţi bine acest lucru. Când veţi cere pe procedură să luaţi cuvântul, vi-l dau fără îndoială.

Pe procedură, aveţi cuvântul. Vă rog.

Domnul Robert Sorin Negoiţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă domnul prim-ministru nu crede că aici în Parlament e un climat adecvat pentru discursul dumnealui, îl anunţ că e aşteptat în piaţă. Dumnealor vor să-l asculte, aşa că poate să meargă acolo să ţină discursul. (Rumoare.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

După această intervenţie pe procedură şi după ce a fost degajată şi zona centrală a podiumului, domnule prim-ministru, dacă doriţi să folosiţi timpul care a rămas la dispoziţie de aproximativ 20 de minute alocate Guvernului la dezbaterea moţiunii de cenzură.

Vă rog.

Voci din sală:

Demisia!

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor,

Oricât de tentat aş fi să răspund tezelor pamfletare ale Opoziţiei, n-o voi face pentru că în primul rând gândul meu şi al colegilor mei este la cetăţenii români de acasă (Vociferări din partea parlamentarilor opoziţiei.), la cetăţenii români din stradă, indiferent câţi sunt ei, pentru că în primul rând cu gândul la ei guvernăm şi în primul rând cu gândul la ceea ce e mai bine pentru ţară stăm.

În acest moment de răscruce, aşa cum am spus la început, pentru România, avem o alegere foarte importantă cu privire la ce facem cu această ţară, cădem în patima populismului propus de opoziţie, aşa cum au făcut-o în concubinajul din 2007-2008, sau avem tăria şi puterea de a face ceea ce trebuie pentru această ţară.

Am folosit de mai multe ori astăzi comparaţia cu medicamentul necesar cu gust amar pe care trebuie să-l administrezi atunci când ai o boală. La fel este şi situaţia ţării în acest moment. Ce facem? Mergem pe mâna propunerilor populiste, fără acoperire ale PSD-ului şi PNL-ului care agravează boala, agravează situaţia ţării, aşa cum au făcut-o poate fără să-şi dea seama, nu ştiu, în 2007 şi în 2008? Sau corectăm aceste lucruri greşite şi ducem ţara spre creştere economică, aşa cum arată datele de până acum.

Ştiu că românii de acasă sau din stradă, cetăţenii români de pretutindeni au motive de nemulţumire şi vreau să se ştie de la această tribună a Parlamentului că fiecare membru al Guvernului, fiecare membru al coaliţiei care susţine Guvernul are în suflet şi în inimă în permanenţă acest lucru, că trebuie să grăbim această perioadă de austeritate şi să ajungem la liman cu o creştere economică. Dar nu putem ajunge cu populisme. Nu putem ajunge cu măsuri genul celor propuse de opoziţie, prin care să ajungem la un deficit de 10-11%. Asta ar însemna 10-11 miliarde de euro în plus să-i luăm de undeva. Nu avem de unde. Lumea s-a schimbat. Nu mai putem să consumăm mai mult decât produce această ţară.

Spuneam că am învăţat din familie că trebuie să ne chibzuim cheltuielile în raport cu ceea ce ne putem permite. Asta face Guvernul acestei ţări în momentul de faţă. Ne chibzuim resursele în raport cu ceea ce putem să avem şi oferim doar ceea ce are acoperire şi nu promisiuni amăgitoare. Partidele din opoziţie au venit cu tolba plină de promisiuni fără acoperire. Pentru că asta au fost obişnuite să facă şi în 2007, şi în 2008. Acum plătim această factură a nesăbuinţei şi a capacităţii lor limitate de a înţelege că nu s-a putut şi nu trebuia să se ofere lucruri fără acoperire.

Guvernul s-a angajat pe această cale a politicii responsabile, şi chiar dacă este greu şi nepopular, va merge în continuare pe calea responsabilităţii, pentru că este singura care conduce la ieşirea din recesiune şi din criza economică a acestei ţări. Alte alternative nu există, dragi cetăţeni români!

Cine vă vântură promisiuni deşarte, cu salarii, bonusuri, stimulente, asistenţă socială, vă minte aşa cum v-au minţit şi în 2007 şi în 2008, când acum plătim preţul acelei nesăbuinţe fără acoperire a guvernanţilor de atunci. Preferăm să ne uităm în ochii românilor şi să le spunem: "Atât avem, atât se poate astăzi". Şi, dacă facem ce trebuie, mâine avem şanse să avem mai mult, pe o creştere economică susţinută şi cu acoperire. Asta înseamnă că banii pe care îi avem, în primul rând îi ducem la dezvoltare, la investiţii şi la locuri de muncă. Numai de acolo poate să vină prosperitatea. Nu de la bani duşi numai în consum şi pomeni electorale pentru voturi. De acolo nu va veni niciodată prosperitatea pe termen lung a României şi a românilor.

Avem curajul să le spunem aceste lucruri în faţă, şi, aşa cum au demonstrat-o şi alte guverne din Europa, singura cale prin care putem ieşi din dificultatea în care ne aflăm este politica responsabilă orientată spre investiţii, locuri de muncă şi de încurajare a muncii, şi nu a nemuncii, de încurajare a principiului egalităţii în faţa legilor, şi nu a privilegiilor, aşa cum am fost obişnuiţi în ultimii 20 de ani.

Aceste lucruri, într-adevăr, sunt nepopulare. Oamenii ce văd? Că nu mai primesc temporar cât au primit înainte. Dar ei nu au de unde să ştie că ceea ce li s-a dat, li s-a dat fără acoperire, pentru că nişte guvernanţi care nici astăzi nu-şi dau seama ce-au făcut, nişte guvernanţi din 2007 şi 2008 au dat şi au plătit fără acoperire sau au făcut plăţi în avans, iar acum suportăm aceste consecinţe.

Dar tăria oamenilor politici cred că se măsoară tocmai în capacitatea de a nu ceda la populism în momente grele. Şi pentru asta mulţumesc public Coaliţiei de guvernământ că a avut şi are tăria să nu cedeze în faţa populismului opoziţiei. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Aşa se măsoară calitatea oamenilor politici, pentru că este uşor să vii cu tolba plină de promisiuni fără acoperire, este greu să nu cedezi la asemenea populisme şi să spui "Mergem pe calea sănătoasă a creşterii economice".

S-au arătat câteva semne bune cu privire la creşterea exportului, a producţiei industriale, a productivităţii muncii, a şomajului, care este sub control, chiar dacă nu-mi face plăcere că încă sunt destui cetăţeni români care nu au loc de muncă, dar direcţia este aceasta: în 2011 toate analizele ne arată că vom avea creştere economică; toate datele ne arată că în 2011 vom recâştiga o bună parte din drepturile salariale pierdute în 2010, dar nu vă promit lucruri care nu au acoperire. Vă promitem atât cât se poate.

Iar cât se poate, se va realiza, şi asta va duce la o creştere sănătoasă a ţării, cu mai multe locuri de muncă, cu mai multe investiţii, cu mai mulţi bani europeni atraşi în această ţară.

Puteam alege calea dumneavoastră, să ducem toţi banii în consum, aşa cum s-a făcut în 2007 şi în 2008. V-am spus că - în 2008 - 11 miliarde de euro s-au dus în pomeni electorale, în consum şi în voturi.

Şi, cu ce ne-am ales? Cu o criză fără precedent în România, agravată de politica iresponsabilă de atunci. Puteam şi noi, de dragul voturilor, să mai împrumutăm ţara, să mai luăm 11 miliarde de euro pentru consum. Unde am fi ajuns? În prăpastie.

Am preferat pe termen scurt să sacrificăm interesul politic, şi electoral şi de partid, al Coaliţiei, şi imaginea Guvernului, dar limanul este aproape şi semnele bune - după cum v-am spus - au apărut. Important este să avem tăria ca aceste lucruri să se realizeze.

Se spunea din partea opoziţiei că acest guvern nu a luat nicio măsură pentru a îmbunătăţi situaţia ţării.

Dragi colegi parlamentari,

Ştiţi că în urma deficitului de 5,4 lăsat de vechea guvernare în 2008, Comisia Europeană a declanşat procedura de deficit excesiv împotriva României, adică ne-a spus-o verde în faţă Uniunea Europeană: "Aţi consumat mai mult decât produceţi şi nu mai aveţi voie să faceţi acest lucru. Or, dacă faceţi, nu aveţi ce căuta, practic, în Uniunea Europeană".

Şi guvernul pe care îl reprezint a fost nevoit să ia măsuri şi să corecteze acest deficit excesiv lăsat de către vechea guvernare. Şi, dacă în plan intern nu ne aşteptăm la aprecieri din partea opoziţiei sau din partea unor televiziuni, dar iată ce ne răspunde Comisia Europeană, printr-o scrisoare datată 21 septembrie, cu privire la procedura de deficit excesiv, scrisoare trimisă Guvernului României, şi care în concluzie spune aşa: "In view of all the assesements, the Comission consideres that no further steps in the excesive deficit procedure of Romania are needed at present". (Vociferări, fluierături şi huiduieli din partea opoziţiei.)

Pentru toată lumea, pentru dumneavoastră, distinşi colegi ai opoziţiei, să ştiţi ce înseamnă asta: "Comisia Europeană apreciază că pe baza măsurilor luate de Guvernul României, în acest moment nu mai este nevoie să luăm alte măsuri suplimentare pentru a corecta erorile deficitului excesiv generat de vechea guvernare". (Aplauze.)

Asta este o recunoaştere publică şi europeană că ceea ce am făcut este în concordanţă cu ceea ce trebuie făcut pentru România.

De asemenea, dragi colegi, am văzut semnăturile pe care invocaţi că le-aţi adus şi respect semnătura oricărui cetăţean român, oriunde trăieşte el în această ţară. Dar am o întrebare pentru dumneavoastră, fără a pune sub semnul întrebării numărul. Totuşi, vă întreb, distinşi colegi de la PSD, domnul Zgonea Valeriu Ştefan este membru PSD? Este? A semnat moţiunea de cenzură? Văd că îmi spuneţi că da.

Atunci l-aş întreba pe domnul Zgonea sau pe liderul PSD, care este adevăratul domn Zgonea, şi care este adevărata semnătură a domnului Zgonea, cea de la poziţia 6 de pe lista de semnături sau cea de la poziţia 61. Acelaşi domn cu două semnături diferite. (Aplauze.)

Ce încredere să poată avea românii, când în Parlament, în forul legislativ suprem al poporului, care îşi propune să dea jos un guvern, principalul partid de opoziţie vine cu dubluri de semnături şi nu numai că sunt dubluri, cu semnături diferite pentru aceeaşi persoană. Cum se numeşte asta, oare, în drept penal?

Aş mai continua întrebările: domnul Savu Daniel este cumva membru al PSD? Da, este. Atunci l-aş întreba, pe bună dreptate, care este adevărata semnătură a domnului Savu, cea de la poziţia 56 sau de la poziţia 18. Acelaşi domn senator semnat de două ori, cu semnături diferite, în Parlamentul României. (Aplauze.)

Mai doriţi? Mergem mai departe: domnul Filip Georgescu, membru PSD, da? Care este adevăratul domn Filip Georgescu, cel care semnează la poziţia 22 sau la poziţia 89? Deci, pentru dumneavoastră domnul Georgescu Filip de la poziţia 22 sau domnul Filip Georgescu de la poziţia 89. Uitaţi, aceeaşi persoană, cu două semnături diferite în Parlamentul României - opoziţia PSD.

Atunci ce încredere să mai avem în dumneavoastră, dragi colegi, ce încredere să aibă românii în tot ceea ce spuneţi, când aici, în templul democraţiei româneşti, veniţi cu cel puţin trei parlamentari care semnează de două ori, cu două semnături diferite.

Şi dacă mai stăteam să analizez, mai găseam, probabil, şi alţii. Deci, asta spune, dragi colegi, destul de mult despre seriozitatea acestui demers al opoziţiei cu privire la ceea ce ne propune pentru guvernarea acestei ţări.

Măsurile propuse de opoziţie, din nefericire, şi o spun cu regret, că mi-ar fi plăcut să fie un dialog care să se manifeste în dezbateri fundamentate pe soluţii, pe argumente pentru ţară, pentru români, din nefericire n-am găsit decât populism şi demogogie.

Şi, în încheiere, dragi colegi membri ai Coaliţiei guvernamentale, am spus-o mai înainte, că tăria oamenilor politici se măsoară în capacitatea de a rezista tentaţiei populismului în momente grele. Şi acum suntem într-un moment greu. Dar acum se face diferenţa între adevăraţii politicieni şi demagogi şi populişti, care nu vor altceva decât voturi pe promisiuni fără acoperire.

Aceasta este realitatea cu care ne confruntăm. Şi vreau să ştiţi, dragi colegi, că până la urmă adevărul învinge, şi cei care au capacitatea să fie oameni puternici în momente grele, vor fi apreciaţi la vot şi de către cetăţeni.

Prin ceea ce facem astăzi asigurăm ieşirea României din criză, prin continuarea reformelor. Dacă nu facem asta, întoarcem România spre prăpastie. Şi deja în Europa avem dovezi clare că acele guverne care au avut tăria să nu cedeze populismului şi să ia măsuri corecte cu ţara, au câştigat şi următoarele alegeri. Vă dau exemplul Letoniei - un guvern care a luat măsuri de reducere cu 25% a salariilor bugetarilor, s-au diminuat salariile cu 30% în sectorul privat, s-a mărit TVA-ul, s-au diminuat alte bonusuri de asistenţă socială, s-a ajuns la o reducere cu 20% a personalului bugetar.

În octombrie 2010, Coaliţia de centru-dreapta a câştigat alegeri în Letonia pentru că a făcut ceea ce trebuie pentru acea ţară. Aşa va fi şi în 2012, când România va avea consolidată economic ţara, iar Coaliţia care a avut astăzi tăria să susţină procesul de reformă, va fi declarată învingătoare de către români la momentul adevărului, la momentul alegerilor din 2012.

Pentru asta, vă mulţumesc, dragi colegi, şi vă asigur că acest drum este unul corect cu România, şi corect din punct de vedere politic cu PDL, cu UDMR, cu UNPR şi cu Grupul minorităţilor naţionale.

Vă mulţumesc tuturor. (Aplauze puternice din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, doamna deputat Aura Vasile.

Urmează domnul Zgonea, cu drept la replică.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc pentru aplauze adresate colegei noastre.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule Boc,

Dacă sunteţi aşa de curajos, vă rog, mergeţi la tribuna din piaţă, unde vă aşteaptă 30.000 de oameni să le vorbiţi. (Vociferări.)

Şi a doua problemă: toate măsurile la care dumneavoastră aţi făcut referire, la "marele bine" pe care îl veţi face României, vreau să vă întreb - aşteptaţi întrebarea - cu cianură aţi încercat pentru poporul român?

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul Zgonea, drept la replică.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

N-am să-i pronunţ numele colegului care atunci când era în Comisia de construcţie a Legii electorale se juca cu telefonul. Atât a învăţat el. Acesta este comportamentul unui cetăţean care noi spunem că reprezintă România.

Am să vă spun altceva, stimaţi colegi, cei care sunteţi mai puţin emotivi şi râdeţi, pentru că toată viaţa v-aţi născut râzând. Mai sunt afară vreo 10 milioane care nu râd. (Vociferări.)

Daţi-mi un pix şi o hârtie, şi o semnez şi a treia oară, ca să plecaţi! (Aplauze din partea opoziţiei.)

Daţi-mi un pix şi o hârtie, şi o s-o semnez şi de o mie de ori, ca să plecaţi, şi nu o să-mi fie ruşine! Mai mult decât atât, îi aduc aminte distinsului meu coleg care vorbea înainte, din păcate de la tribuna acestui Parlament, într-o funcţie efemeră, că istoria îl va trece pe pagina neagră, după 1989.

Şi îi mai aduc aminte un lucru despre populism şi demagogie: este clar că nu ştie ce se întâmplă în Letonia şi, din păcate, pe acolo Curtea Constituţională nu este politizată. Dacă ar şti, nu ar avea curajul să vă dea cu degetul şi să vă mintă. Şi este păcat că un om care conduce un guvern, vine şi vă minte.

Şi a doua chestiune, distinse coleg: am să vă spun că dumneavoastră aţi făcut mai mult rău semnând hârtii, care nu mai ştim dacă este ştampila de la Cabinet sau semnătura dumneavoastră, prin legile pe care le-aţi făcut în România, decât două semnături care vă cer acelaşi lucru, alături de 2,5 milioane: să plecaţi! (Aplauze din partea opoziţiei; vociferări din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc foarte mult.

Întrucât şedinţele noastre au început să fie foarte europene şi folosim şi limbi străine şi foarte multe elemente legate de adevăr, probabil că va trebui să ne cumpărăm o instalaţie de traducere simultană, şi poate un detector de minciuni; cred că ar fi un lucru bun pentru această dezbatere. (Vociferări din partea dreaptă; aplauze din partea opoziţiei.)

Dragi colegi,

Aşa este la o dezbatere democratică în Parlament. Mai sunt şi momente inedite.

Suntem în momentul cel mai important, şi aş dori să vă cer atenţia şi sprijinul pentru a proceda asupra votului moţiunii de cenzură.

După cum ştiţi, şi după cum cunoaşte deja şi opinia publică, pentru a se adopta o moţiune de cenzură este nevoie de minimum 236 de voturi pentru.

Votul este secret şi se exprimă cu bile, în conformitate cu Regulamentul nostru comun.

Veţi primi, şi îmi fac obligaţia să reamintesc acest lucru, câte o bilă albă, respectiv o bilă neagră, din partea chestorilor, pe care îi rog deja să se pregătească pentru a ne ajuta în această procedură. Bila albă introdusă în urna albă, şi bila neagră introdusă în urna neagră reprezintă un vot pentru moţiune; dimpotrivă, bila albă introdusă în urna neagră şi bila neagră introdusă în urna albă reprezintă un vot împotriva moţiunii.

Rog chestorii să îşi ocupe locurile. Rog ca şi bilele destinate votului să fie aduse aici, pentru a putea fi la îndemâna chestorilor.

După cum am încercat să introducem o anumită cutumă, ultima dată am început cu colegii senatori.

Azi vom începe cu apelul deputaţilor. Şi am să-l rog pe domnul deputat Pardău să procedeze la lecturarea listei alfabetice a deputaţilor, şi pe colegul nostru, domnul senator Ţuţuianu, să facă acelaşi lucru atunci când senatorii vor fi invitaţi să voteze.

Chestorii, vă mulţumesc pentru prezenţă şi pentru implicare.

Îl rog pe secretarul Camerei Deputaţilor să dea citire listei alfabetice a deputaţilor.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Pardău:

O să vă rog, domnule preşedinte, să-mi permiteţi câteva minute să predau bilele şi să le preia cei doi chestori.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Din partea Senatului, domnul Verestóy; din partea Camerei Deputaţilor, domnul Motreanu - chestori, pentru prima etapă a votului nostru.

Vă rog să verificaţi şi bilele pentru a încheia şi un proces-verbal pentru conformitate.

Rog ca cele două perechi de chestori să fie pregătite pentru cele două momente ale votului nostru - la Cameră şi la Senat.

Urnele sunt pregătite şi de-îndată ce bilele vor fi numărate, verificate şi procesul-verbal va fi întocmit, vor fi aduse - conform obiceiului nostru - în zona centrală a podiumului din sala noastră de plen reunit.

Dacă doriţi, stimate coleg, să le oferiţi spre vizualizare către plen, pentru a elimina orice suspiciune. Veniţi, că rar aveţi ocazia să fiţi în centrul atenţiei naţiunii.

Mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

Domnul Dumitru Pardău:

Au fost predate 333 de bile albe şi 333 de bile negre.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Vă rog să daţi citire listei alfabetice a deputaţilor.

Domnul Dumitru Pardău:

- Adomniţei Cristian Mihai - prezent
- Albu Gheorghe - prezent, nu votează
- Alecu Valeriu - prezent, nu votează
- Almăjanu Marin - prezent
- Amet Aledin - absent
- Ana Gheorghe - prezent
- Anastase Roberta Alma - prezentă, nu votează
- Andon Sergiu - prezent
- Andronache Gabriel - prezent, nu votează
- Anghel Florin-Serghei - absent
- Antal István - absent
- Antochi Gheorghe - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent, nu votează
- Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă, nu votează
- Arion Viorel - absent
- Atanasiu Teodor - prezent
- Avram Marian - prezent, nu votează
- Axenie Carmen - prezentă, nu votează
- Balan Ioan - prezent, nu votează

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog, domnule secretar al Camerei Deputaţilor, rog ca toţi colegii care aleg această procedură de a nu vota, să o facă în nume personal, măcar prin ridicarea în picioare, pentru a putea fi semnalaţi.

Domnul Dumitru Pardău:

Vreau să vă asigur, domnule preşedinte, că toţi cei care au fost prezenţi au ridicat mâna şi au spus prezent, dar că nu se aude până aici şi că nu votează, asta este o altă problemă.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog, să putem să eliminăm orice fel de suspiciune cu privire la acest vot.

Domnul Dumitru Pardău:

- Balcan Viorel - prezent, nu votează
- Banu Mihai - prezent, nu votează
- Barbu Sulfina - prezentă, nu votează
- Barna Maria Eugenia - absentă
- Bădălan Eugen - prezent, nu votează
- Bădulescu Adrian - prezent, nu votează
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent, nu votează
- Bejinariu Eugen - prezent
- Berci Vasile - prezent
- Béres Ştefan Vasile - prezent, nu votează
- Blaga Iosif Veniamin - prezent, nu votează
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Bobeş Marin - prezent, nu votează
- Bode Lucian Nicolae - prezent, nu votează
- Boghicevici Claudia - prezentă, nu votează
- Boiangiu Victor - prezent, nu votează
- Boldea Mihail - prezent, nu votează
- Borbély László - prezent, nu votează
- Bordeianu Dan - prezent, nu votează
- Bostan Emil - prezent, nu votează
- Bot Octavian - prezent, nu votează
- Botiş Ioan-Nelu - prezent, nu votează
- Boureanu Cristian Alexandru - absent
- Brătianu Matei Radu - prezent
- Brînză William Gabriel - absent
- Buciuta Ştefan - absent
- Bud Nicolae - prezent, nu votează
- Buda Daniel - prezent, nu votează
- Buda Viorel-Vasile - prezent
- Budurescu Daniel-Stamate - prezent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - absent
- Buican Cristian - prezent
- Burcău Doina - prezentă
- Burlacu Cristian-Ion - prezent, nu votează
- Burnei Ion - prezent
- Buta Sorin Gheorghe - prezent, nu votează
- Calimente Mihăiţă - prezent
- Canacheu Costică - prezent, nu votează
- Cantaragiu Bogdan - prezent, nu votează
- Cazan Mircea Vasile - prezent
- Călian Petru - prezent, nu votează
- Călin Ion - prezent
- Cărare Viorel - prezent, nu votează
- Cherecheş Cătălin - prezent
- Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă, nu votează
- Chirilă Constantin - prezent, nu votează
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Chisăliţă Ioan Narcis - prezent
- Chiţoiu Daniel - prezent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - prezent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciobanu Gheorghe - prezent, nu votează
- Ciocan Gheorghe - prezent
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent, nu votează
- Ciucă Liviu-Bogdan - prezent
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu Eugeniu - prezent
- Coroamă Gheorghe - prezent, nu votează
- Covaci Dorel - prezent
- Cristea Victor - prezent
- Cristian Horia - prezent
- Croitoru Cătălin - prezent, nu votează
- Damian Ioan - prezent
- Dascălu Constantin - prezent, nu votează
- Derzsi Ákos - prezent, nu votează
- Dobre Ciprian Minodor - prezent
- Dobre Cristina Elena - prezentă, nu votează
- Dobre Victor Paul - prezent
- Dolineaschi Andrei - prezent
- Donţu Mihai-Aurel - prezent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent
- Drăghici Sonia-Maria - prezentă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - absent
- Dugulescu Marius Cristinel - prezent, nu votează
- Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitrică George Ionuţ - prezent
- Dumitru Georgică - prezent, nu votează
- Dumitru Ion - prezent
- Duşa Mircea - prezent
- Edler András György - absent
- Erdei Dolóczki István - prezent, nu votează
- Farago Petru - prezent, nu votează
- Farkas Anna-Lili - prezentă, nu votează
- Fenechiu Relu - prezent
- Firczak Gheorghe - absent
- Florea Damian - prezent
- Florescu Adrian - prezent, nu votează
- Frunzulică Doru-Claudian - prezent
- Fuia Stelian - prezent, nu votează
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganţ Ovidiu Victor - absent
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă
- Geantă Florian Daniel - prezent, nu votează
- Georgescu Filip - prezent
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Tinel - prezent, nu votează
- Gherasim Vasile - prezent, nu votează
- Ghiţă Cornel - prezent, nu votează
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent, nu votează
- Ghiveciu Marian - prezent
- Giurgiu Mircia - absent
- Gliga Vasile Ghiorghe - prezent
- Göndör Marius-Sorin - prezent, nu votează
- Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă
- Gospodaru Gabriel-Dan - prezent, nu votează
- Grama Horia - prezent
- Grosaru Mircea - absent
- Gurzău Adrian - prezent, nu votează
- Gust Băloşin Florentin - prezent
- Hogea Gheorghe - prezent, nu votează
- Holban Titi - prezent
- Holdiş Ioan - absent
- Horj Pavel - prezent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Iacob Ridzi Monica Maria - absentă
- Iacob Strugaru Stelică - prezent, nu votează
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent, nu votează
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - absent
- Iftime Dragoş-Adrian - prezent, nu votează
- Ignat Miron - absent
- Ionescu George - absent
- Iordache Florin - prezent
- Iordache Luminiţa - prezentă, nu votează
- Iorguş Zanfir - prezent, nu votează
- Irimescu Mircea - prezent
- Itu Cornel - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Jolţa Nicolae - prezent
- Kelemen Atilla Béla-Laszlo - absent
- Kelemen Hunor - prezent, nu votează
- Kerekes Károly - prezent, nu votează
- Korodi Attila - prezent, nu votează
- Kötö Iosif - prezent, nu votează
- Lakatos Petru - prezent, nu votează
- Leşe Doru Braşoan - prezent, nu votează
- Liga Dănuţ - prezent, nu votează
- Longher Ghervazen - absent
- Lubanovici Mircea - prezent, nu votează
- Luca Ciprian-Florin - prezent
- Lup Mircea Silvestru - prezent
- Lupu Mihai - prezent
- Macaleţi Costică - prezent
- Manda Iulian Claudiu - prezent
- Manolescu Oana - absentă
- Marian Dan Mihai - prezent, nu votează
- Marin Mircea - absent
- Marinescu Antonella - prezentă
- Martin Eduard-Stelian - prezent
- Márton Árpád-Francisc - prezent, nu votează
- Máté András-Levente - prezent, nu votează
- Mazilu Constantin - absent
- Merka Adrian-Miroslav - absent
- Militaru Constantin Severus - prezent, nu votează
- Mircovici Niculae - absent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mocanu Adrian - prezent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Moldovan Carmen Ileana - prezentă
- Moldovan Emil Radu - prezent
- Morega Dan Ilie - absent şi a transmis ieri informaţia că a avut un caz deosebit de sănătate de familie; a trebuit să plece de urgenţă la Timişoara, pentru a fi alături de fratele dânsului, care are o intervenţie chirurgicală pe inimă.
- Motreanu Dan-Ştefan - prezent
- Movilă Petru - prezent, nu votează
- Munteanu Ioan - prezent
- Mustea-Şerban Răzvan - prezent, nu votează
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - prezent
- Neacşu Marian - prezent
- Nechifor Cătălin-Ioan - prezent
- Neculai Marius - prezent, nu votează
- Negoiţă Robert Sorin - prezent
- Negruţ Clement - prezent, nu votează
- Nica Dan - prezent
- Nica Nicolae-Ciprian - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent, nu votează
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - prezentă
- Nistor Laurenţiu - prezent
- Niţă Constantin - prezent
- Niţu Adrian Henorel - prezent, nu votează
- Nosa Iuliu - prezent
- Novac Cornelia Brînduşa - absentă
- Oajdea Vasile Daniel - prezent
- Olar Corneliu - prezent, nu votează
- Olosz Gergely - prezent, nu votează
- Oltean Ioan - prezent, nu votează
- Oprea Gabriel - prezent, nu votează
- Oprişcan Mihai Doru - prezent, nu votează
- Orban Ludovic - prezent
- Pál Árpád - prezent, nu votează
- Palaşcă Viorel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Paleologu Theodor - prezent, nu votează
- Pálfi Mozes Zoltan - prezent, nu votează
- Pambuccian Varujan - prezent, nu votează
- Pandele Sorin Andi - prezent, nu votează
- Panţîru Tudor - prezent
- Pardău Dumitru - prezent, nu votează
- Păduraru Nicuşor - prezent, nu votează
- Păsat Dan - prezent, nu votează
- Păun Nicolae - absent
- Pâslaru Florin-Costin - prezent
- Petö Csilla-Mária - prezentă, nu votează
- Petrescu Cristian - prezent, nu votează
- Petrescu Petre - prezent
- Pieptea Cornel - prezent
- Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent, nu votează
- Plăiaşu Gabriel - prezent
- Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă
- Ponta Victor-Viorel - prezent
- Pop Georgian - prezent
- Pop Virgil - prezent
- Popa Florian - prezent
- Popa Octavian-Marius - prezent
- Popeangă Vasile - prezent
- Popescu Adrian - prezent, nu votează
- Popescu Cosmin Mihai - prezent, nu votează
- Popescu Dan-Mircea - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
- Popov Duşan - absent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent, nu votează
- Postolachi Florin - prezent, nu votează
- Potor Călin - prezent
- Preda Cezar-Florin - prezent, nu votează
- Prigoană Vasile-Silviu - prezent, nu votează
- Radan Mihai - absent
- Răţoi Neculai - prezent
- Rebenciuc Neculai - prezent, nu votează
- Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent
- Riviş-Tipei Lucian - prezent, nu votează
- Rizea Cristian - prezent
- Rogin Marius - prezent, nu votează
- Roman Gheorghe - prezent, nu votează
- Roman Ioan Sorin - prezent
- Roşca Lucreţia - prezentă
- Rusu Valentin - prezent, nu votează
- Sava Andrei-Valentin - absent
- Săftoiu Ana Adriana - prezentă
- Săniuţă Marian-Florian - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârbu Marian - prezent, nu votează
- Scutaru Adrian George - prezent
- Seremi Ştefan - prezent, nu votează
- Seres Denes - prezent, nu votează
- Socaciu Victor - prezent
- Solomon Adrian - prezent
- Soporan Vasile Filip - prezent, nu votează
- Spînu Teodor-Marius - absent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stan Nicolae - prezent
- Stanciu Anghel - prezent
- Stavrositu Maria - absent
- Steriu Valeriu-Andrei - prezent, nu votează
- Stoica Mihaela - absentă
- Stragea Sorin Constantin - prezent
- Stroe Ionuţ-Marian - prezent
- Stroe Mihai - prezent, nu votează
- Stroe Radu - prezent
- Stroian Toader - prezent, nu votează
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent
- Surpăţeanu Mihai - prezent, nu votează
- Surupăceanu Mugurel - prezent
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă, nu votează
- Ştefan Viorel - prezent
- Ştirbeţ Cornel - prezent, nu votează
- Ştirbu Gigel-Sorinel - prezent, votează
- Tabără Valeriu - absent
- Tabugan Ion - prezent, nu votează
- Taloş Gheorghe-Mirel - prezent
- Tărâţă Culiţă - absent
- Teodorescu Horia - prezent
- Tiţa -Nicolescu Gabriel - absent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Toader Mircea-Nicu - prezent, nu votează
- Trandafir Teodora Virginia - absentă
- Trăşculescu Alin Silviu - prezent, nu votează
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - prezentă, nu votează
- Tuşa Adriana Diana - prezentă
- Ţaga Claudiu - prezent
- Ţintean Ioan - prezent
- Ţîmpău Radu Bogdan - prezent
- Ţurcanu Florin - prezent
- Ţurea Răzvan - prezent, nu votează
- Udrea Elena Gabriela - prezentă, nu votează
- Uioreanu Horea-Dorin - prezent
- Uricec Eugen Constantin - prezent, nu votează
- Vainer Aurel - absent
- Varga Attila - prezent, nu votează
- Varga Lucia-Ana - prezentă
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilică Radu Costin - prezent
- Vişan Gelu - prezent, nu votează
- Vîlcu Samoil - prezent, nu votează
- Vladu Iulian - prezent, nu votează
- Vlase Petru Gabriel - prezent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Mădălin-Ştefan - prezent
- Voicu Mihai Alexandru - prezent
- Voinescu-Cotoi Sever - prezent, nu votează
- Vreme Valerian - prezent, nu votează
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent, nu votează
- Zătreanu Dan-Radu - prezent, nu votează
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent
- Zisopol Dragoş Gabriel - absent
- Zoicaş Gheorghe - prezent, nu votează

Cred că nu are rost să repet lista.

Informez că din primul meu calcul, au ieşit 153 de colegi de-ai noştri care au venit, au luat bile şi au participat la vot efectiv.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare la microfon pe domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului, pentru a continua procedura de vot.

Bilele sunt deja verificate şi procesul-verbal întocmit.

Senatorii urmează la vot. Domnii chestori Chelaru şi Verestoy şi-au ocupat deja poziţiile în dispozitiv şi îl rog pe domnul Ţuţuianu să înceapă să dea citire listei alfabetice a senatorilor.

Domnul Adrian Ţuţuianu:

- Albert Álmos - absent
- Andrei Florin-Mircea - prezent, nu votează
- Andronescu Ecaterina - prezentă, şi votează
- Antonescu George Crin Laurenţiu - prezent, şi votează
- Arcaş Viorel - prezent, şi votează
- Ariton Ion - prezent, nu votează
- Badea Viorel Riceard - prezent, nu votează
- Banias Mircea Marius - prezent, nu votează
- Bara Ion - prezent, nu votează
- Başa Petru - prezent şi nu votează
- Bădescu Iulian - prezent şi votează
- Bălan Gheorghe-Pavel - prezent şi votează
- Belacurencu Trifon - prezent şi votează
- Berca Gabriel - prezent şi nu votează
- Berceanu Radu Mircea - prezent şi nu votează
- Bîgiu Marian Cristinel - prezent şi votează
- Bîrlea Gheorghe - prezent şi nu votează
- Blaga Vasile - prezent şi nu votează
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boitan Minerva - prezentă şi votează
- Bokor Tiberiu - prezent şi nu votează
- Borza Dorel Constantin Vasile - prezent şi nu votează
- Bota Marius Sorin Ovidiu - prezent şi votează
- Calcan Valentin Gigel - prezent şi nu votează
- Câmpanu Liviu - prezent şi votează
- Chelaru Ioan - prezent şi votează
- Chirvăsuţă Laurenţiu - absent
- Chivu Sorin Serioja - prezent şi nu votează
- Cibu Constantin Sever - prezent şi nu votează
- Cinteză Mircea - prezent şi nu votează
- Coca Laurenţiu Florian - prezent şi votează
- Constantinescu Florin - prezent şi votează
- Constantinescu Viorel - prezent şi nu votează
- Cordoş Alexandru - prezent şi votează
- Corlăţean Titus - prezent şi votează
- Crăciun Avram - prezent şi votează
- Cseke Attila - prezent şi nu votează
- Daea Petre - prezent şi votează
- David Cristian - prezent şi votează
- David Gheorghe - prezent şi nu votează
- Diaconescu Cristian - prezent şi nu votează
- Diaconu Mircea - prezent şi votează
- Dobra Nicolae - prezent şi nu votează
- Dumitru Constantin - prezent şi nu votează
- Fekete Szabó András Levente - prezent şi nu votează
- Feldman Radu-Alexandru - prezent şi nu votează
- Filip Petru - prezent şi nu votează
- Fodoreanu Sorin - prezent şi nu votează
- Frâncu Emilian Valentin - prezent şi votează
- Frunda György - absent
- Găină Mihăiţă - prezent şi votează
- Geoană Mircea Dan - prezent şi votează
- Ghişe Ioan - prezent şi votează
- Greblă Toni - prezent şi votează
- Grosu Corneliu - prezent şi nu votează
- Günthner Tiberiu - absent
- Gyerkó László - prezent şi nu votează
- Haşotti Puiu - prezent şi votează
- Hărdău Mihail - prezent şi nu votează
- Humelnicu Augustin-Daniel - prezent şi nu votează
- Ichim Paul - prezent şi votează
- Igaş Traian Constantin - prezent şi nu votează
- Ion Vasile - prezent şi a votat
- Iordănescu Anghel - prezent şi nu votează
- Jurcan Dorel - prezent şi nu votează
- Lazăr Sorin Constantin - prezent şi votează
- Luca Raymond - prezent şi votează
- Mang Ioan - prezent şi votează
- Marcu Gheorghe - prezent şi votează
- Mardare Radu-Cătălin - prezent şi votează
- Marian Ovidiu - prezent şi nu votează
- Marian Valer - prezent şi votează
- Markó Béla - absent
- Mazăre Alexandru - prezent şi votează
- Măgureanu Cezar Mircea - prezent şi nu votează
- Mărcuţianu Ovidius - prezent şi nu votează
- Meleşcanu Teodor Viorel - prezent şi votează
- Mihăilescu Petru Şerban - absent
- Mitrea Elena - prezentă şi votează
- Mitrea Miron Tudor - prezent şi votează
- Mîrza Gavril - prezent şi votează
- Mocanu Alexandru - prezent şi nu votează
- Mocanu Toader - prezent şi nu votează
- Moga Nicolae - prezent şi votează
- Mustăţea Vasile - prezent şi votează
- Mutu Gabriel - prezent şi votează
- Necula Marius Gerard - prezent şi nu votează
- Nedelcu Vasile - absent
- Nicoară Marius Petre - prezent şi votează
- Nicoară Romeo Florin - prezent şi votează
- Nicolaescu Sergiu Florin - prezent şi votează
- Nicula Vasile Cosmin - prezent şi votează
- Nistor Vasile - prezent şi nu votează
- Niţă Mihai - prezent şi nu votează
- Onofrei Orest - prezent şi nu votează
- Oprea Dumitru - absent
- Oprea Mario Ovidiu - prezent şi votează
- Panţuru Tudor - prezent şi nu votează
- Paşca Liviu Titus - prezent şi votează
- Păran Dorin - prezent şi nu votează
- Pereş Alexandru - prezent şi nu votează
- Pintilie Vasile - prezent şi nu votează
- Plăcintă Sorina-Luniniţa - absentă
- Pop Gheorghe - prezent şi votează
- Popa Cornel - prezent şi votează
- Popa Mihaela - prezentă şi nu votează
- Prodan Tiberiu Aurelian - prezent şi nu votează
- Prunea Nicolae Dănuţ - prezent şi votează
- Rasaliu Marian-Iulian - prezent şi nu votează
- Rădulescu Cristian - prezent şi nu votează
- Rădulescu Şerban - prezent şi nu votează
- Robu Nicolae - prezent şi votează
- Rotaru Ion - prezent şi votează
- Ruşanu Dan-Radu - prezent şi votează
- Ruşeţ Ion - prezent şi nu votează
- Saghian Gheorghe - prezent şi votează
- Savu Daniel - prezent şi votează
- Sârbu Ilie - prezent şi votează
- Sbîrciu Ioan - prezent şi nu votează
- Secăşan Iosif - prezent şi nu votează
- Severin Georgică - prezent şi votează
- Silistru Doina - prezentă şi votează
- Staicu Dumitru Florian - prezent şi nu votează
- Stănişoară Mihai - prezent şi nu votează
- Şova Dan-Coman - prezent şi votează
- Tămagă Constantin - prezent şi votează
- Toma Ion - prezent şi votează
- Ţopescu Cristian George - prezent şi votează
- Udriştoiu Tudor - absent
- Urban Iulian - prezent şi nu votează
- Valeca Şerban Constantin - prezent şi votează
- Vasilescu Lia-Olguţa - prezentă şi votează
- Verestoy Attila - prezent şi nu votează
- Voiculescu Dan - prezent şi votează
- Vosganian Varujan - prezent şi votează

Şi cu voia dumneavoastră, subsemnatul, Ţuţuianu Adrian prezent şi votează.

Şi domnul Chelaru Ioan prezent şi votează.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul Ţuţuianu, vă mulţumesc. Dacă vreţi să ne comunicaţi după centralizatorul dumneavoastră numărul celor care şi-au exprimat votul pentru a putea să avem o cheie de verificare la numărarea voturilor, la care va proceda imediat. (Aplauze.)

Domnule Ţuţuianu, dacă doriţi să confirmaţi numărul celor care au votat.

Rog membrii Birourilor permanente să se întrunească în sala de plen reunit a Camerei Deputaţilor din stânga sălii pentru a proceda la numărarea voturilor. Ne vom reîntâlni în plenul nostru reunit pentru a vă comunica rezultatul numărării. Deci vă rog, întâlnirea Birourilor reunite în camera din zona Camerei Deputaţilor.

Mulţumesc.

Vreau să vă rog să preluaţi urnele, întâlnirea Birourilor reunite în camera din apropierea sălii de plen. Ne reîntoarcem în câteva minute cu rezultatul oficial al numărătorii voturilor.

Domnul Adrian Ţuţuianu:

Au fost prezenţi 127 de senatori.

Au votat 67.

După pauză

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Bună ziua!

Procedura a fost efectuată. Domnul secretar Pardău vă anunţă rezultatul votului.

Domnul Dumitru Pardău:

Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori asupra moţiunii de cenzură intitulate "Moţiunea României majoritare - moţiune populară".

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în temeiul art.32 alin.(4) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret cu bine, asupra moţiunii de cenzură cu titlul "Moţiunea României majoritare - moţiune populară", au constatat următoarele:

• chestorii au primit 470 de bile albe şi 470 de bile negre.
• au fost distribuite 220 de bile albe şi 220 de bile negre.
• nu au fost distribuite 250 de bile albe şi 250 bile negre.
• numărul total al deputaţilor şi senatorilor: 470.
• numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi: 414.
• numărul total de voturi exprimate: 220.
• număr de voturi anulate: unu.
• numărul total de voturi valabil exprimate: 219,

din care:

• voturi pentru adoptarea moţiunii de cenzură: 219.
• voturi contra moţiunii de cenzură: zero.

Potrivit prevederilor art.113 alin.(1) din Constituţia României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 236 de voturi pentru.

Ca urmare a faptului că din totalul de 470 de parlamentari au fost prezenţi 414, din care 219 au votat pentru moţiunea de cenzură, se constată că nu a fost întrunită majoritatea cerută de Constituţie.

(Aplauze şi urale din partea dreaptă a sălii şi de la balcoane.)

Încheiat astăzi, 27 octombrie 2010.

Semnează membrii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi membrii Biroului permanent al Senatului.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Declar închisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului României.

Vă mulţumesc.

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 18,20.