Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 11.15.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Teodor-Viorel Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului, asistaţi de domnul deputat Dumitru Pardău, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului.

Domnul Ioan Oltean:

Rog secretariatul tehnic să-mi prezinte prezenţa.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor senatori.

Daţi-mi voie să deschid şedinţa comună de astăzi a Camerei Deputaţilor şi Senatului. Vă anunţ că din totalul de 470 de deputaţi şi senatori şi-au înregistrat prezenţa 338 de deputaţi şi senatori, iar 132 de deputaţi şi senatori sunt absenţi. Cvorumul legal este îndeplinit.

Birourile permanente ale celor două Camere, în şedinţele din data de 18 octombrie 2010 şi din data de 28 octombrie 2010, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au adoptat proiectul ordinii de zi care cuprinde angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale.

Aveţi observaţii faţă de proiectul ordinii de zi?

Îi ofer cuvântul domnului deputat Cristian Dumitrescu, din partea Grupurilor parlamentare ale Alianţei Politice PSD+PC. Vă rog, stimate coleg.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnilor preşedinţi de şedinţă,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

În condiţiile actuale, din punct de vedere legal, din punct de vedere al legalităţii şi al constituţionalităţii, ne aflăm într-o situaţie cu totul şi cu totul specială. Procedura de asumare a răspunderii asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, pe care a iniţiat-o Guvernul României, constituie obiectul unei sesizări adresate Curţii Constituţionale pentru conflict între puterile statului.

Această sesizare a fost făcută de preşedintele Senatului României, în baza Regulamentului Camerei Deputaţilor, a Regulamentului Senatului şi a Legii privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Care este obiectul acestei solicitări? Solicitarea priveşte situaţia potrivit căreia se consideră că este inadmisibilă asumarea răspunderii de către Guvern, în condiţiile în care o lege se află în proces legislativ. Mai mult decât atât, această lege a fost adoptată într-una din Camerele Parlamentului, adică în Camera Deputaţilor.

Mai mult decât atât, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi în viaţa politică din România există un moment similar, adică cel care s-a petrecut în urmă cu un an de zile, când aceeaşi Lege a educaţiei naţionale a fost adoptată prin procedura asumării răspunderii de către Guvern - tot de către Guvernul Boc. Procedura respectivă a fost declarată neconstituţională din mai multe motive, printre care şi importanţa unei astfel de legi, care se adoptă şi trebuie adoptată. Ţinând cont de faptul că aceasta priveşte educaţia naţională, un sector extrem de important al vieţii sociale, politice din ţara noastră, trebuie să fie dezbătută în Parlament.

Această procedură a fost îndeplinită, a trecut printr-una din Camere, iar acum se invocă motivul de urgentare, atenţie, motiv de urgentare, fiind vorba de Camera decizională, unde, în termeni constituţionali, nu există termen prestabilit potrivit căruia un proiect de lege să fie adoptat într-o anumită perioadă de timp.

Lucrul care este însă important, semnificativ şi esenţial, care face, în opinia noastră, să nu fie posibilă asumarea în condiţii de legalitate, de constituţionalitate şi de democraţie politică, este faptul că, în acest moment, Curtea Constituţională sesizată, care a luat în dezbatere această situaţie, nu s-a pronunţat, amânând pronunţarea.

În orice sistem democratic, în orice sistem de drept, în orice sistem constituţional există, în acest moment, o derogare de la procedura pe care noi o putem desfăşura în Parlamentul României, aceea de asumare a răspunderii Guvernului în condiţii - încă o dată repet - de legalitate, de constituţionalitate şi de democraţie.

Vreau să vă întreb pe dumneavoastră cum putem să ne asumăm răspunderea? Gândiţi-vă dumneavoastră, ca legiuitori, ca oameni care faceţi legi, ca oameni care impuneţi acestei societăţi legalitatea prin legile pe care le faceţi, ce s-ar întâmpla dacă, astăzi, prin voinţa unei majorităţi, totuşi trecem la asumarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect de lege?

În câteva zile, adică miercuri, 3 noiembrie 2010, nu peste o perioadă foarte îndelungată de timp, deci este un timp extrem de limitat, Curtea Constituţională se va pronunţa, aşa cum s-a mai pronunţat. Avem încă un argument în plus, argumentul că s-a pronunţat în aceeaşi speţă: Legea educaţiei naţionale - procedura asumării răspunderii. Curtea Constituţională va considera această procedură neconstituţională, iar până atunci, acest proiect de lege s-ar putea să fie adoptat de Parlament.

Ne vom găsi într-una din acele situaţii de conflict între puterile statului, din care-i va fi foarte dificil parlamentarismului românesc să iasă, nu pentru generaţia actuală sau pentru dumneavoastră, ci pentru istorie.

Deci din considerente care ţin de esenţa activităţii noastre, de respectul pe care-l avem pentru ceea ce facem, pentru legalitate şi pentru constituţionalitate, chiar dacă există numai o anumită suspiciune că această decizie ar fi în defavoarea procesului de asumare, există nenumărate elemente clare de drept şi jurisprudenţă. Aceeaşi lege, în acelaşi sistem de adoptare - asumarea răspunderii - a fost respinsă de Curtea Constituţională.

Vă rog să vă gândiţi foarte bine. Nici nu vrem să împiedicăm procedura asumării a răspunderii. Guvernul are dreptul să facă acest lucru, în măsura în care nu există un conflict între puterile statului, care să întrerupă procesul legislativ.

Are Guvernul posibilitatea să modifice un text care a trecut printr-una din Camerele Parlamentului şi pe care şi l-a însuşit, iar, după aceea, să vină cu un alt text? Este o întrebare la care nu răspundem noi, ci Curtea Constituţională.

Dacă avem conştiinţă, respect de sine, respect faţă de democraţie, faţă de legalitate şi faţă de propria noastră conştiinţă, pentru câteva zile nu vom accepta ca, şi aşa destul de hulitul nostru Parlament în materia respectării legalităţii, constituţionalităţii şi a Regulamentului, să producă - de data aceasta, aş putea spune - un dezastru procedural.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Nu am înţeles. Aţi propus ceva sau doar aţi argumentat, fără o propunere concretă?

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Vă rog să fiţi foarte atent şi să urmăriţi vorbitorul, nu pentru că aţi avea de învăţat ceva de la mine, ci pentru că sunt convins că ştiţi lucrurile acestea la fel de bine ca şi mine, dar, probabil că aveţi o altă poziţie. Am spus foarte clar că Guvernul nu-şi poate asuma răspunderea în aceste condiţii. Dacă ne vom asuma această răspundere, ca urmare a unui vot dat de către o majoritate, am cădea în situaţia pe care v-am explicat-o în termeni foarte eleganţi, ca să spun, din punct de vedere juridic şi politic, nu ca să înţelegeţi dumneavoastră, dar mai ales pentru stenogramă.

Sunt convins că aţi înţeles.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc pentru eleganţa dumneavoastră, domnule deputat.

Îi ofer cuvântul domnului deputat Eugen Nicolăescu, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.

Domnule coleg, vă rog să vă exprimaţi de la microfonul central.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Încep prin a face o afirmaţie foarte clară. Nu putem nega dreptul Guvernului de a invoca procedura constituţională de angajare a răspunderii Guvernului, numai că acest lucru trebuie făcut în condiţii de constituţionalitate.

În acest moment, Guvernul este în afara procedurilor constituţionale, în sensul în care avem deja o sesizare la Curtea Constituţională şi nu avem răspunsul Curţii Constituţionale. Până nu avem un răspuns de la Curtea Constituţională, cred că intenţia Guvernului de angajare a răspunderii asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale este în afara Constituţiei.

A veni astăzi şi a vă propune dumneavoastră să fim de acord cu angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, înseamnă ca noi, Parlamentul, să încălcăm Constituţia.

În consecinţă, propunerea este foarte clară, domnule preşedinte de şedinţă, şi anume nu putem să votăm ordinea de zi prin care Guvernul să-şi angajeze răspunderea asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, astăzi, ci, atunci, când vom avea o decizie a Curţii Constituţionale.

Sunt convins că, în conformitate cu deciziile precedente, Curtea Constituţională va spune că această angajare este neconstituţională şi, în consecinţă, Parlamentul va cădea în derizoriu, şi nu ne putem permite acest lucru.

Al doilea argument pe care vreau să vi-l dau. Guvernul a încercat să invoce prin mai multe canale că va utiliza la această angajare forma Proiectului Legii educaţiei naţionale adoptată în Camera Deputaţilor. Poate că ar fi fost un lucru bun, numai că şi forma care a plecat din Camera Deputaţilor este o formă care are multe deficienţe. S-a văzut s-a întâmplat până acum în procesul legislativ la Senat. O parte dintre ele au fost corectate în sensul că vom avea, probabil, o lege mai bună, dacă se va respecta toată procedura legislativă din Senat.

Ultima variantă care se propune Parlamentului pentru angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, pe care am văzut-o, sigur, pe fugă, pentru că azi dimineaţă am primit CD-ul, este o catastrofă.

Vă rog să aveţi răbdarea să citiţi această variantă. Are elemente de neconstituţionalitate, are elemente de încălcare a dreptului de proprietate privată, are elemente de încălcare a autonomiei universitare, are elemente în care nu se respectă simetria juridică. Culmea, se dă autonomie mare învăţământului preuniversitar şi se încalcă autonomia învăţământului universitar şi multe alte asemenea lucruri pe care, dacă veţi avea răbdarea să le citiţi, le veţi găsi dumneavoastră în acest proiect de lege. Este o nenorocire pentru învăţământul românesc.

În consecinţă, mulţi dintre dumneavoastră, din partea majorităţii, veţi opta astăzi, probabil, pentru această variantă.

Aveţi răbdare măcar o săptămână până când Curtea Constituţională ne va spune cum este mai bine. Până atunci veţi citi şi proiectul de lege şi sigur, veţi avea multe de comentat.

Domnule preşedinte de şedinţă, reiau propunerea de a se scoate din ordinea de zi angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog să fiţi de acord să-i ofer cuvântul domnului Emil Boc, prim-ministrul României. (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

Vă rog, nu pe fond, domnilor colegi, ci pentru a răspunde la două, trei observaţii, care au fost făcute de colegii mei.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu (din sală):

Întâi terminaţi cu intervenţiile pe procedură.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă rog să ocupaţi locul în sala de şedinţă.

Pentru a evita anumite reproşuri inutile, se impune intervenţia domnului prim-ministru. (Vociferări în sală)

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc - prim-ministrul României:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Intervenţia mea va fi strict de procedură, pentru că a fost invocat dreptul Guvernului de a-şi asuma răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui proiect de lege. (Vociferări în sală)

Din acest punct de vedere, vreau să precizez foarte clar: Guvernul, în temeiul art. 114 din Constituţie are dreptul să-şi angajeze răspunderea asupra unui proiect de lege, declarat de politică generală. Acest drept nu poate fi respins Guvernului.

Pretextul că există un conflict juridic de natură constituţională, sesizat ca atare de către preşedintele Senatului, nu împiedică Guvernul în procedura de asumare a răspunderii. Dacă există vreun text de lege care spune că, în condiţiile în care a fost sesizată Curtea Constituţională, se amână angajarea răspunderii Guvernului, vă rog să-l evocaţi.

În acest context, procedura de asumare este legală, constituţională, iar Guvernul, practic, îşi pune la dispoziţie mandatul în vederea angajării răspunderii asupra acestui proiect de lege.

Opoziţia are la dispoziţie soluţia moţiunii de cenzură în condiţiile angajării răspunderii sau ale sesizării Curţii Constituţionale, dacă apreciază că unele elemente din text sunt neconstituţionale.

Vă mulţumesc. (Grupurile parlamentare ale Alianţei Politice PSD+PC şi Grupurile parlamentare ale PNL părăsesc sala de şedinţă.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Îi ofer cuvântul domnului deputat Mircea Duşa, liderul Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC din Camera Deputaţilor şi reprezentantul Grupurilor parlamentare ale Alianţei Politice PSD+PC. Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Duşa:

Domnilor preşedinţi de şedinţă,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru, cerusem cuvântul înaintea dumneavoastră, pe procedură. Dumneavoastră aţi intervenit pe procedură, dar vă amintesc faptul că nu sunteţi membru al Parlamentului României şi nu puteţi interveni pe procedură.

Colegii mei din Grupurile parlamentare ale Alianţei Politice PSD+PC şi din Grupurile parlamentare ale PNL au făcut câteva precizări aici în legătură cu felul în care dumneavoastră încercaţi să vă asumaţi răspunderea asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, deşi există decizii ale Curţii Constituţionale pronunţate pe această lege şi există şi acea sesizare pe care urmează să se pronunţe Curtea Constituţională pe data de 3 noiembrie 2010.

Dumneavoastră încercaţi, ca de fiecare dată, să călcaţi Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului în picioare, folosind abuziv forţa majorităţii, introducând tot felul de teme pe agenda Parlamentului, care nu-şi au locul în momentul de faţă, aici. Această Lege a educaţiei naţionale nu este o lege foarte urgentă, deoarece nu se aplică de astăzi, ci se aplică începând cu următorul an de învăţământ.

Pentru aceste considerente, sigur că noi nu vom participa la şedinţele acestea forţate ale dumneavoastră. Sunt convins că domnul deputat Oltean, care este un preşedinte de şedinţă foarte riguros şi respectă întotdeauna Regulamentul Camerei Deputaţilor, nu va călca în picioare Regulamentul şedinţelor comune ale celor două Camere.

De aceea, domnule preşedinte, având în vedere că au părăsit sala colegii mei şi colegii din Grupurile parlamentare ale PNL, vă solicit apel nominal, pentru că, în conformitate cu Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, ordinea de zi se aprobă cu cvorum.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îi ofer cuvântul domnului senator Frunda György, din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR. Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Frunda György:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi de şedinţă,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Vreau să încerc să lămuresc problema de drept constituţional, problema raportului dintre puterile statului, a ceea ce în Constituţia României este definit ca „check and balance of the power of the state", „echilibrarea şi controlul reciproc al puterilor".

Doi dintre colegii mei care au luat cuvântul au dreptate atunci când spun că a existat o decizie a Curţii Constituţionale pe un alt proiect de lege a învăţământului, nu pe acest proiect de lege. Motivul pentru care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a fost nedezbaterea publică, temeinică, într-un termen rezonabil a acelui proiect de lege.

Situaţia este total diferită astăzi. Avem un proiect de lege pe care Guvernul doreşte şi are dreptul să-şi asume răspunderea, care a fost în dezbatere publică peste un an de zile, care a fost pe site-ul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe site-ul Guvernului României, a fost supus dezbaterii publice la nivelul universităţilor, la nivelul liceelor, la nivelul şcolilor generale, la nivelul tuturor cetăţenilor acestei ţări. După ce această dezbatere a avut loc, o perioadă legea a intrat în circuitul normal şi a fost dezbătută într-o variantă de Camera Deputaţilor, variantă pe care, în principal, Guvernul doreşte să-şi asume răspunderea.

Proiectul de lege a fost transmis Senatului şi a avut loc o dezbatere în comisia de specialitate a Senatului, unde s-au încălcat, în mod repetat, termenele de depunere a raportului pe lege.

În această situaţie, Guvernul a decis să-şi asume răspunderea asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, moment în care preşedintele Senatului a atacat această decizie la Curtea Constituţională.

Întrebarea este - şi încerc să mă adresez în special celor care lucrează în domeniul dreptului sau măcar au experienţă - poate oare o sesizare la Curtea Constituţională să suspende un parcurs legislativ normal?

Răspunsul este inechivoc: nu.

Dacă aş accepta ideea posibilităţii suspendării dezbaterii legislative pentru o sesizare la Curtea Constituţională, înseamnă că nu numai preşedintele Senatului, dar oricare deputat sau senator ar avea dreptul ca, având un număr de semnături, să se adreseze Curţii Constituţionale şi să blocheze un proces legislativ.

Este acesta principiul legalităţii şi echilibrului dintre puterile de stat sau acesta este un abuz din partea unora, atunci când vor să blocheze o iniţiativă legislativă sau o decizie politică?

Răspunsul este clar: este un abuz de drept.

Nu am, domnilor colegi, de ce să aştept răspunsul Curţii Constituţionale. Cei care ştiţi drept, ştiţi că, în situaţia în care Curtea Constituţională ar aduce o decizie nefavorabilă posibilităţii adoptării legii prin asumarea răspunderii Guvernului, toată asumarea ar cădea, şi am reintra în circuitul normal.

Aceasta este relaţia normală dintre Legislativ şi juridic: nu suspendarea dezbaterilor, ci respectarea deciziilor Curţii Constituţionale.

De altfel, doresc să amintesc celor care, din păcate, nu sunt în sală, dar sper să audă pledoaria mea, faptul că, nu de mult, Parlamentul României a adoptat o lege care exact pe aceeaşi direcţie, dar în sens invers, a interzis suspendarea cauzelor în instanţele de drept comun, a cauzelor în care o anumită prevedere legală este atacată la Curtea Constituţională.

Doamnelor şi domnilor senatori,

În decursul ultimilor 10, 12 ani am avut „X" cazuri în instanţele din România, în care oameni cu avocaţi buni au atacat anumite articole ale legii la Curtea Constituţională. Care a fost rezultatul imediat şi direct? Suspendarea cauzei la instanţele respective.

Care a fost efectul pentru părţile interesate? Unii inculpaţi au scăpat de răspundere penală prin prescripţie, unele firme au intrat în faliment, pentru că datornicilor nu li s-a părut prea scump să meargă la Curtea Constituţională, să atace lucrarea respectivă şi să piardă. Chiar şi noi, cei care formăm România, cetăţenii acestei ţări, am pierdut, ca stat român, la Strasbourg.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg ne-a cerut, printre multe altele, să nu se suspende cursul normal al procedurii, pentru că aceasta contravine principiului celerităţii şi obiectivităţii justiţiei.

Scuzaţi-mă, domnilor colegi, nu pot măsura cu două unităţi de măsură. Atunci când decid pentru cetăţean, pentru el nu suspend procesul juridic normal, dar suspend procesul legislativ normal şi un drept constituţional al Guvernului, care este asumarea răspunderii.

De aceea, fără a intra în detaliile ridicate de distinsul meu coleg deputat - care reprezintă o altă treabă -, cred că cererea opoziţiei de a scoate din ordinea de zi asumarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale este nefondată şi netemeinică din punct de vedere constituţional.

Din punct de vedere politic, retragerea din sala de şedinţă este o mare greşeală. Este o greşeală în analiza mea, pentru că, atunci când ai o conducere de şedinţă care-ţi convine şi votul nu poate fi decis decât de plen, interesul tău este să rămâi în sală, să convingi să se voteze ca atare.

Cred că totuşi trebuie să mergem mai departe. Cred că singura şansă şi singura obligaţie a noastră este să supunem votului ordinea de zi.

Domnul deputat Duşa a avut dreptate. Cvorumul trebuie verificat, pentru că trebuie să respectăm legea şi propriile noastre reguli, dar, dacă există cvorum, cred că opoziţia a făcut un singur lucru astăzi, a marcat un autogol.

Vă mulţumesc pentru faptul că m-aţi ascultat. (Aplauze)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului deputat Mircea Toader, din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Sigur, argumentele domnului senator Frunda sunt imbatabile din punct de vedere constituţional şi cred că nu mai este nevoie de alt argument în plus. Aş vrea să mai adaug un singur lucru, apropo de ce spunea colegul meu, domnul deputat Duşa, despre majoritate şi impunerea majorităţii. Noi am propus săptămâna trecută, când s-au discutat asumarea răspunderii Guvernului şi moţiunea de cenzură, să avem întâi asumarea răspunderii Guvernului. Sigur că majoritatea din Birourile permanente reunite a hotărât să se dezbată întâi moţiunea de cenzură. Deci acolo se poate majoritate, în plen nu se poate majoritate. Care este mai credibilă şi mai normală, majoritatea din Birourile permanente reunite sau majoritatea din plen?

Pe de o parte, a fost o dezbatere şi în Birourile permanente reunite cu aceeaşi temă. Se solicita, în mod expres, scoaterea angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale din ordinea de zi. Cred că un argument în plus, pe care vreau să-l adaug, este programul de lucru pentru săptămâna viitoare. Îl ştiţi - deplasarea la Iaşi -, deci nu mai avem plen şi nu mai avem activitate în Parlament. Pe de altă parte, nu ştim dacă miercuri, 3 noiembrie 2010, Curtea Constituţională se va pronunţa, într-adevăr. Nu există niciun fel de interdicţie ca această Curte Constituţională să amâne şi ne întrebăm: până când?

Cred că argumentele domnului senator Frunda şi ceea ce v-am spus eu impun ca această dezbatere să aibă loc astăzi, iar modul în care au procedat colegii noştri din Grupurile parlamentare ale Alianţei Politice PSD+PC şi din Grupurile parlamentare ale PNL - nu este vorba numai de cum se discută în Parlament, ci de felul în care văd cetăţenii din România cum se lucrează în Parlament - de a părăsi, de a pleca, de a nu participa la dezbateri cred că ne descalifică pe toţi.

Din acest motiv, nu suntem de acord cu scoaterea din ordinea de zi a asumării răspunderii Guvernului.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Domnule deputat Eugen Nicolăescu, aveţi cuvântul. Urmează domnul deputat Nicolicea. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte de şedinţă Ioan Oltean,

Stimaţi colegi,

Două chestiuni. Una care se referă la fondul discuţiei noastre şi a doua, care este strict de procedură, şi cu ea voi începe.

O să-l rog pe domnul deputat Oltean să ne spună unde scrie în Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului că un neparlamentar poate lua cuvântul în timpul dezbaterilor pe procedură. Dacă ne dă acest articol, atunci vom fi de acord cu Domnia Sa. Dacă nu, trebuie să suporte consecinţele abuzului de Regulament şi abuzului de majoritate. (Rumoare în sală)

Vă place sau nu vă place, aceasta este realitatea politică în care ne aflăm şi pe care dumneavoastră o batjocoriţi.

În consecinţă, gestul colegilor noştri de a părăsi sala este un protest faţă de modul în care se terfeleşte Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Am crezut că numai doamna deputat Roberta Anastase fură în Parlament. (Vociferări în sală din partea reprezentanţilor puterii.)

Am crezut, dar se pare că sunt mult mai mulţi şi de aceea, Parlamentul este o instituţie necredibilă în ochii cetăţenilor, pentru că aşa daţi dumneavoastră tonul. Şi culmea este că şi preşedintele dumneavoastră de partid face acelaşi lucru, vine şi încalcă Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, luând cuvântul de la această tribună, fără să aibă dreptul. (Rumoare în sală)

O să mă întorc la prima parte, şi anume la partea de fond. Mă uitam după domnul senator Frunda, distins şi reputat jurist, căruia-i datorez foarte mult respect şi preţuire, pe care-l cunosc de foarte mulţi ani, dar, astăzi, cred că este prima oară, domnule senator, când mă despart de raţionamentul dumneavoastră juridic, care a fost pus exclusiv în slujba politicului şi nu a juridicului. Probabil că o să aveţi un răspuns din punct de vedere juridic din partea colegului meu, domnul deputat Dobre Ciprian, care este jurist ca şi dumneavoastră.

Două lucruri sunt de spus din punctul meu de vedere: dacă dumneavoastră, majoritatea aceasta mică, care vă aflaţi acum în sală - pentru că mi-a spus un secretar de şedinţă că sunteţi 150 de deputaţi şi senatori prezenţi, şi o să vă numărăm - credeţi că puteţi să îngrădiţi Legislativul să-şi exercite dreptul de a legifera, înseamnă că dumneavoastră vă propuneţi să încălcaţi Constituţia, să încălcaţi separaţia puterilor în stat. Ştiţi că există un act normativ, un proiect de lege pe traseul legislativ din Senat şi totuşi, dumneavoastră, vreţi să permiteţi Guvernului să blocheze acel act normativ şi să vină cu un altul pe care să-şi angajeze răspunderea.

Asumaţi-vă acest risc de încălcare a Constituţiei şi asumaţi-vă, de asemenea, riscul că blocaţi activitatea Parlamentului!

Dacă asta doriţi, prin abuz de majoritate, asta faceţi, dar nu ne reproşaţi nouă că părăsim sala în semn de protest, ca să nu fim părtaşi la acest abuz. Şi nu o să fim părtaşi la acest abuz, în ciuda criticilor, în ciuda modului în care ne trataţi spunându-ne în fel şi chip. Nu cred că asta este important. Important este să transmitem populaţiei că noi vrem să apărăm democraţia în această ţară, chiar dacă dumneavoastră luptaţi împotriva democraţiei. Dar asumaţi-vă acest risc până la capăt şi spuneţi-le oamenilor, când vă duceţi în colegiile dumneavoastră, că nu aţi fost de acord să avem o lege bună a educaţiei, ca ea să se adopte în Senat, şi că aţi vrut o lege proastă, prin angajarea răspunderii Guvernului, pentru că aşa vrea domnul Boc. Treaba dumneavoastră dacă asta consideraţi, dar asumaţi-vă acest risc.

Domnule preşedinte de şedinţă, aveţi două lucruri pe care trebuie să le luaţi în considerare. Primul lucru este protestul nostru prin părăsirea sălii - şi să fie consemnat public corect - şi al doilea lucru - vă solicit şi eu în numele Grupului parlamentar al PNL, aşa cum a făcut colegul Duşa -, apel nominal ca să vedem că sunt în sală numai 150 de deputaţi şi senatori de la putere şi, ca atare, nu este cvorumul întrunit pentru a se desfăşura această şedinţă comună. Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Eugen Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Întrucât domnul deputat Nicolăescu nu ştia la ce articol este prevăzut dreptul ministrului de a lua cuvântul - şi-i reamintesc domnului deputat Nicolăescu că prim-ministrul este ministru -, este vorba de art. 24 din Regulamentul şedinţelor comune: „Miniştrilor prezenţi în şedinţa comună li se poate da cuvântul în orice fază a dezbaterii şi ori de câte ori îl solicită." (Aplauze)

Domnul Ciprian Minodor Dobre (din sală):

Dezbatere, nu procedură.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am înţeles, dezbaterea pe procedură nu este dezbatere.

Sigur, aşa cum faceţi dumneavoastră dezbaterea pe procedură, este circ, nu este dezbatere. (Aplauze)

În ceea ce priveşte suspendarea lucrărilor Camerelor reunite până la decizia Curţii Constituţionale, aceasta nu este prevăzută nici în Constituţie, nici în regulamente. Reamintesc că şi regulamentele care puteau fi atacate la Curtea Constituţională nu erau suspendate până se pronunţa Curtea Constituţională, că până mai acum câteva zile procesele civile, penale erau suspendate în cazul unor excepţii de neconstituţionalitate, dar nu şi actele Parlamentului. De acum câteva săptămâni, după modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, nici măcar procesele penale şi civile nu mai sunt suspendate, cu atât mai puţin lucrările Camerei, care nu au fost niciodată suspendate prin niciun fel de lege sau regulament. Deci nu avem niciun motiv, regulamentar sau constituţional, de a suspenda o procedură iniţiată.

În ceea ce priveşte solicitarea grupurilor parlamentare de a modifica ordinea de zi, aceasta este corectă şi trebuia suspusă la vot, dacă şi-o menţineau.

Cu privire la solicitarea celor doi lideri de grup parlamentar de a verifica cvorumul, acest lucru este apreciat de către preşedintele de şedinţă, conform art. 22 din Regulamentul şedinţelor comune: „Preşedintele şedinţei comune va decide dacă acest lucru este necesar."

Domnule preşedinte,

Vă învederez că acest lucru nu este necesar, având în vedere art. 67 din Constituţie, „Actele juridice şi cvorumul legal", şi art. 39 din Regulamentul şedinţelor comune, care precizează c㠄în toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adoptă legi, hotărâri sau moţiuni, trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului".

Reamintesc că în această fază, în care Guvernul îşi angajează răspunderea, astăzi nu adoptăm lege, nu adoptăm hotărâre, nu adoptăm moţiune. Deci neîncadrându-ne în art. 39, care obligă, care cere imperativ ca numai în aceste cazuri să avem prezenţa jumătate plus unu, vă rog să luaţi act că nu este nevoie să solicitaţi verificarea cvorumului.

Prin urmare, vă rog să continuăm cu procedura, ca să nu mai întârzie domnul premier să citească angajarea răspunderii, iar cei nemulţumiţi au posibilitatea - o posibilitate foarte clară, prevăzută şi în Constituţie - de depunere a unei moţiuni de cenzură, pe care se pare că nu prea au chef să o introducă.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Mă văd obligat să vă atenţionez şi pe dumneavoastră, şi pe oricine altcineva că doar preşedintele de şedinţă are calitatea de a constata şi de a aprecia dacă este nevoie sau nu de cvorum. Nici măcar să-mi sugeraţi Regulamentul nu vă dă acest drept. V-aş ruga ca altă dată să vă abţineţi să încălcaţi Regulamentul. (Rumoare în sală, aplauze)

În al doilea rând, voi da citire şi eu, pentru a se reţine foarte exact argumentul care a justificat acordarea cuvântului domnului prim-ministru, articolului 24 din Regulamentul şedinţelor comune: „Deputaţii şi senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii pe listă, cu încuviinţarea preşedintelui. Miniştrilor prezenţi în şedinţa comună li se poate da cuvântul în orice fază a dezbaterii şi ori de câte ori îl solicită."

Aş vrea, mai ales presa, să reţină acest cuvânt, ca să nu-l interpreteze greşit în toate emisiunile de astăzi şi de mâine. (Râsete în sală, aplauze)

În al treilea rând, art. 21 din Regulamentul şedinţelor comune: „Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările şedinţei comune şi să se înscrie pe lista de prezenţă, ţinută de secretari. Deputatul sau senatorul care nu poate lua parte la şedinţă, din motive independente de voinţa sa, va trebui să anunţe din timp Biroul permanent respectiv, menţionând cauzele care îl împiedică să participe. Deputatului sau senatorului care nu îşi poate motiva absenţa i se reţine din indemnizaţia lunară o sumă de bani corespunzătoare unei zile de lucru în plen." Ultima precizare, este foarte importantă şi aceasta: „Preşedintele care conduce şedinţa comună este obligat să precizeze dacă este întrunit cvorumul legal şi să anunţe ordinea de zi."

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că am început şedinţa cu următoarele cuvinte: „Declar deschisă şedinţa comună de astăzi a Camerei Deputaţilor şi Senatului şi vă anunţ că din totalul celor 470 de deputaţi şi senatori şi-au înregistrat prezenţa 338, 132 de deputaţi şi senatori fiind absenţi. Cvorumul este legal îndeplinit." Cu acestea cred că lucrurile sunt foarte clare. (Domnul deputat Ciprian Minodor Dobre solicită cuvântul.)

Voi supune votului dumneavoastră... (Domnul deputat Gheorghe-Eugen Nicolăescu solicită cuvântul.)

Domnul deputat Dobre a cerut cuvântul înainte, vă cer scuze. Domnul deputat Dobre a cerut cuvântul înainte de a face eu aceste precizări.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Îmi pare rău că distinsul coleg, domnul senator György Frunda, nu va mai auzi ceea ce voi spune.

A, sunteţi aici.

Înainte de a încerca să-i dau o replică ce ţine de părerea mea ca jurist în materie de asumare a răspunderii, am să-i spun domnului deputat Nicolicea că diferenţa dintre procedură şi dezbatere este diferenţa dintre drept material şi drept de procedură.

Trecând însă la argumentul legat de asumarea răspunderii, vă citez din Decizia nr. 1557 din 18 noiembrie 2009 a Curţii Constituţionale; şi este de fapt concluzia acestei hotărâri. Aceasta spune în felul următor: „În concluzie, pentru a nu fi catalogată drept o procedură de nesocotire a raţiunilor ce au stat la baza edictării dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum şi în orice condiţii, deoarece această modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept, o excepţie."

Aşadar avem de-a face cu o înfrângere a procedurii de drept comun, de legiferare de către statul român, prin opţiunea Guvernului de a-şi angaja răspunderea, însă o astfel de posibilitate este o excepţie, şi nu o discreţie, adică nu la discreţia Guvernului.

Acum voi veni şi voi spune de ce cred eu - aici vreau să fac o subliniere, ca să fie foarte clar - că nu vorbim despre o suspendare a dezbaterilor ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale. Acest lucru nu ştiu cine l-a spus, nu-mi aparţine, ci vorbesc despre o chestiune ce ţine de excepţie. Cine se manifestă în excepţie urmează cursul excepţiei. Pe cale de consecinţă, dacă Guvernul alege excepţia, trebuie să-i suporte şi rigorile.

Din acest punct de vedere, voi veni şi voi spune că suspendarea unui proces aflat în procedură jurisdicţională nu are nicio legătură cu sesizarea făcută la Curtea Constituţională, în legătură cu crearea unui dezechilibru între puterile statului. Şi aici voi face o paranteză: de aceea cred că privind atribuţiile de control al constituţionalităţii, mai repede sau mai târziu, va trebui să convenim - şi spun să convenim, şi nu să impunem unul altuia, ca forţă politică - acordarea către Curtea Constituţională a soluţionării conflictelor dintre puteri şi o casaţie de constituţionalitate pe care să o dăm, într-adevăr, instanţei de judecată, puterii judecătoreşti.

Voi veni şi voi spune că nu este vorba despre o suspendare, ci este vorba despre o oportunitate. Când vorbim de excepţie, domnule prim-ministru, şi anume de angajarea răspunderii Guvernului pe o lege a educaţiei ce urmează să intre în vigoare abia la 15 septembrie 2011, când începe un nou an şcolar - dacă nu va începe ca anul acesta, pe data de 13 septembrie -, nu există raţiunea constituţională de a înfrânge etapele procesului legislativ. Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a României.

Evident, îl observ şi pe distinsul domn senator Verestóy Attila, care vorbeşte despre buget. Într-adevăr, dacă discutăm pe alte raţiuni decât constituţionalitatea, domnule senator, pot accepta că veniţi cu asumarea răspunderii ca urmare a unui târg făcut între PDL şi UDMR. Adică faptul că ieri v-aţi pus centura de siguranţă, aţi rămas în fotoliile de parlamentar şi nu v-aţi apropiat de urne, pe târgul că astăzi se asumă răspunderea Guvernului pe Legea educaţiei naţionale, îl pot accepta. Însă a veni cu argumente de constituţionalitate, asta nu pot să accept.

Vă voi spune şi de ce, tot din aceeaşi decizie: „La această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă nu mai este posibilă" - ceea ce nu este cazul nostru - „ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă. În speţă însă nu se pune aceeaşi problemă" - şi este vorba de asumarea de anul trecut, din 15 noiembrie, a Legii educaţiei naţionale -, nu se pune această problemă, întrucât există o majoritate parlamentară. Pe cale de consecinţă, a asuma răspunderea pe Legea educaţiei naţionale înseamnă a accepta că nu există o majoritate parlamentară, aşa cum s-a văzut şi ieri la moţiunea de cenzură.

Deci nu este o raţiune de constituţionalitate, ci ceea ce astăzi se pare că se va întâmpla este o raţiune politică. Dacă nu este aşa, vă rog să mi-o spuneţi.

Vă mulţumesc pentru răbdare.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Ar fi trebuit să-i dau un drept la replică domnului deputat Nicolicea, dar trădătorilor nu le dau drept la replică. Poate că dumneavoastră vă place să faceţi majoritate cu ei, să întăriţi corupţia politică. Este dreptul dumneavoastră.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Dacă cineva v-ar asculta, ar înţelege că dumneavoastră consideraţi Parlamentul drept Marea Adunare Naţională şi că aveţi impresia că puteţi să impuneţi ce doriţi aici, încălcând Regulamentul.

Asupra unui singur lucru vreau să vă atrag atenţia înainte de a părăsi şi eu sala. Dumneavoastră vorbiţi de Regulament şi invocaţi faptul că înainte de începerea şedinţei un număr de deputaţi şi senatori au semnat prezenţa şi, ca atare, s-a constatat că există cvorum de şedinţă. Până aici, judecată impecabilă, dar mai departe uitaţi să spuneţi că aţi fost informat de două grupuri parlamentare că au părăsit sala. Nu este normal să verificaţi ce se întâmplă în sală după ce aceste două grupuri au plecat? Mai aveţi sau nu mai aveţi cvorum?

Nu numai că trebuie să evaluaţi dumneavoastră, sunteţi obligat să faceţi acest lucru, domnule preşedinte, dacă vreţi ca şedinţa să fie regulamentară. Dacă vreţi să încălcaţi Regulamentul, puteţi să nu o faceţi. Vă asumaţi acest risc încă o dată, pe lângă multe altele pe care vi le-aţi asumat astăzi.

Ultimul lucru pe care vreau să vi-l spun: deja la nivelul Grupului parlamentar al PNL s-a iniţiat elaborarea şi strângerea de semnături pentru moţiunea de cenzură la adresa Guvernului pe această lege, pentru că sunt convins că astăzi veţi încălca legea, veţi încălca Regulamentul şi veţi face tot ce veţi dori dumneavoastră.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Domnul deputat Mircea Duşa, liderul Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Mircea Duşa:

Eu nu supăr niciodată pe nimeni. Întotdeauna mă adresez cu respectul cuvenit tuturor colegilor.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule prim-ministru,

Sigur, este un coleg pe aici - nu-i rostesc numele - care tot plimbă Regulamentul şi pe la televizor, şi prin Cameră şi văd că v-a insuflat şi dumneavoastră acest obicei de a citi Regulamentul. Să ştiţi că toţi ştim să citim Regulamentul şi poate cu o intonaţie mai bună decât alţii. Regulamentul acesta trebuie respectat, nu citit.

A menţionat şi colegul meu că acum două ore, la ora 10.00, aveaţi cvorum, conform semnăturilor. Suntem la ora 12.00 şi secretarii de şedinţă, cel al opoziţiei - pentru că aţi invocat acum două săptămâni că secretarul opoziţiei nu a numărat bine - îmi confirmă că în sală sunt aproximativ 150-160 de deputaţi şi senatori prezenţi.

Eu v-am solicitat să faceţi apel nominal, pentru că sunt convins că domnul prim-ministru nu va fi de acord să-şi angajeze răspunderea în faţa Parlamentului constituit neregulamentar. Nu dezbatem legi, nu adoptăm legi, noi suntem în faza aprobării ordinii de zi şi pentru a aproba ordinea de zi aveţi nevoie de cvorum. De aceea, încă o dată vă solicit să faceţi apel nominal.

Eu v-am mai lăudat şi altă dată şi vă laud şi acum, sunteţi un preşedinte de şedinţă care respectă Regulamentul şi veţi da curs acestei solicitări a grupurilor parlamentare.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul senator Frunda.

Domnul Frunda György:

Vă mulţumesc.

Au dreptate colegii mei că trebuie să vorbesc foarte scurt, pentru că dezbaterea juridică nu este foarte eficientă acum, dar vreau să-i răspund domnului deputat Dobre - venim amândoi din Târgu-Mureş - şi vreau să-i mulţumesc.

Domnule deputat, pledoaria a fost în favoarea noastră, nu în defavoarea noastră, pentru că aţi punctat un element foarte important. Asumarea răspunderii este o decizie politică. Nu oricât, nu oriunde, nu în orice împrejurări, dar este asumarea răspunderii politice.

De ce? Legea educaţiei naţionale înseamnă buget, care trebuie adoptat în octombrie, înseamnă număr de şcolarizare, care trebuie adoptat în februarie. Acestea sunt elementele care impun urgenţa.

A avut loc o dezbatere de un an de zile, tergiversarea din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului, unde, de peste o jumătate de an, este blocată activitatea de dezbatere a acestei legi. De aceea, cred că sunt întrunite toate condiţiile pentru ca Guvernul să-şi asume răspunderea. Celelalte sunt de domeniul moţiunii de cenzură.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Ţineţi neapărat să...

Vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am solicitat intervenţia ca drept la replică.

Îl învederez pe domnul deputat Dobre că dezbaterea nu este aceea pe care o ştie dânsul din procese. Să citească, de exemplu, art. 28 din Regulamentul şedinţelor comune: „Preşedintele sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţie." Deci are alt sens decât cel pe care îl invocaţi dumneavoastră.

Am înţeles că aţi vrut să ne arătaţi aici, în Parlament, că sunteţi bun avocat, dar vă sfătuiesc ca în instanţă să nu încercaţi să arătaţi că sunteţi bun deputat, că pierdeţi procesele. (Aplauze)

Mi-a plăcut, în schimb, sofismul pe care l-aţi făcut. Aţi ajuns la concluzia că o angajare a răspunderii se face doar când Guvernul este minoritar, că, dacă nu ştia cum să cadă, îşi iniţia singur o moţiune de cenzură ca să aibă cum să cadă. Foarte interesantă interpretarea dumneavoastră.

Cât priveşte pe domnul deputat Nicolăescu, trebuia să-mi mulţumească că i-am arătat articolul pe care nu-l ştia, dar, atunci când eşti slab pregătit, recurgi la insulte.

Reamintesc că în Biroul permanent 12 persoane spuneau că nu au auzit asemenea prostii spuse ca cele ale domnului Nicolăescu, iar dumnealui râdea încântat.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dreptul la replică pentru domnul deputat Dobre. (Discuţii în sală)

Domnilor colegi, vă rog să nu mai vociferaţi.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Mulţumesc pentru răbdare, domnule preşedinte.

Promit solemn de la această tribună că nu voi mai da nicio replică domnului deputat Nicolicea atâta vreme cât voi fi deputat.

Vreau să-i răspund domnului senator Frunda. Eu, practic, am dat citire concluziei Deciziei Curţii Constituţionale. Dacă această lege ar intra în vigoare în anul şcolar 2010 - 2011, ar fi o altă chestiune. Dacă dumneavoastră aduceţi discuţia despre buget şi despre o astfel de chestiune la Legea educaţiei naţionale, da, atunci din nou nu mai există raţiuni de ordin constituţional.

Şi vreau doar să vă spun ce zice această decizie, de anul trecut, tot pe Legea educaţiei naţionale: „Angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Astfel, nu se justifică recurgerea de către Guvern la procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege", adică Legea educaţiei naţionale.

Pe cale de consecinţă, câtă vreme avem de-a face cu un proiect de lege care intră în vigoare peste 10 sau peste 11 luni - şi aici deschid paranteza -, iar pe rolul Curţii Constituţionale există o sesizare în legătură cu tulburarea echilibrului dintre puterile statului, care mai este acest imperativ care mână Guvernul spre a se manifesta în excepţie?

Chestiunea statalităţii corespunde tocmai menţinerii unui echilibru, chiar şi în cazul Guvernului. Şi Guvernul este dator să menţină echilibrul între puterile statului, nu numai Parlamentul, nu numai puterea judecătorească şi, în cazul nostru, Curtea Constituţională.

Din acest punct de vedere, vin şi voi spune: dacă nu va fi din nou eternul 5 la 4 în Curtea Constituţională, potrivit votului multiplu din noaptea de 14 spre 15 iunie anul acesta…

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să vă apropiaţi de sfârşitul intervenţiei.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

... când am votat judecătorul Curţii Constituţionale, care mai este raţiunea? Aici este vorba de raţiune legislativă, în momentul în care alegi să te manifeşti în excepţie. La acest lucru nu mi-aţi răspuns, domnule senator Frunda, şi sunt ferm convins că nici nu-mi veţi răspunde, pentru că nu aveţi niciun interes.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu.

Stimaţi colegi,

Apreciez că discuţiile…

Domnului secretar i-am promis cuvântul şi este ultimul vorbitor. (Discuţii aprinse în sală)

Domnilor colegi, daţi-mi voie să conduc şedinţa.

Vă rog, domnule secretar, aveţi cuvântul. (Domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului, se deplasează la microfonul central pentru a lua cuvântul.)

Domnul Adrian Ţuţuianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Solicit, în calitate de secretar al şedinţei, să se constate că nu avem cvorum. Veţi observa că din 470 de membri ai celor două Camere trebuiau să fie prezenţi 236. Am numărat împreună cu domnul senator Meleşcanu de patru-cinci ori, prezenţa s-a situat cel mai mult la 183 de deputaţi şi senatori.

Ca atare, după părerea mea, indiferent ce discuţii facem aici pe Regulament, dacă suntem atenţi la dispoziţiile ultimului alineat al art. 38, la dispoziţiile art. 39, dacă coroborăm textele cu art. 8, este evident că pentru aprobarea ordinii de zi trebuie să avem prezenţi în sală jumătate plus unu din numărul senatorilor şi deputaţilor. Această jumătate plus unu înseamnă 236 şi, faţă de această situaţie, art. 22 alin. (2) din Regulamentul şedinţelor comune spune foarte clar că, „în cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele suspendă şedinţa şi arată ziua şi ora de reluare a lucrărilor".

Ca atare, eu solicit consemnarea punctului meu de vedere, pe care îl consider întemeiat pe dispoziţiile Regulamentului şedinţelor comune.

Vă mulţumesc. (Domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule secretar.

Ţin să vă precizez - şi aş vrea să vă documentaţi - că, în conformitate cu Regulamentul şedinţelor comune ale celor două Camere, doar preşedinţii grupurilor parlamentare - este o prevedere expresă şi limitativă - pot cere preşedintelui de şedinţă să verifice cvorumul. Dumneavoastră nu aveţi această calitate. În consecinţă, vă rog ca altă dată să nu încălcaţi Regulamentul şedinţelor comune, nici măcar să mă atenţionaţi.

În al doilea rând, a cerut acest lucru domnul lider al Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, domnul deputat Mircea Duşa, absolut regulamentar. Tot regulamentar am să-i spun şi eu că, în conformitate cu ultima parte a primului alineat al art. 22, „preşedintele şedinţei comune va decide dacă acest lucru este necesar". Apreciez că în acest moment acest lucru nu este necesar. (Aplauze)

Domnilor colegi,

Cu aceasta, daţi-mi voie să supun votului…

Domnul Mircea Duşa:

Cred că vă place să numere cvorumul presa şi de aceea insistaţi să nu faceţi apelul nominal.

Cu asta, vă mulţumim. (Rumoare în sală)

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Îl rog pe domnul deputat Duşa să rămână.

Ca să fie lucrurile foarte, foarte clare şi pentru opoziţie, art. 8 din Regulamentul şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor:

"Proiectul ordinii de zi este supus aprobării Parlamentului în ziua stabilită pentru şedinţa comună." Până aici e clar. Mai departe.

"Ordinea de zi se adoptă cu votul deschis a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi."

Cred că, din acest punctul de vedere, lucrurile sunt acum pe deplin lămurite şi opoziţia poate fi satisfăcută.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat Eugen Nicolăescu - chiar dacă Domnia Sa a plecat, eu i-am reţinut propunerea - de a se elimina de pe ordinea de zi singurul punct, angajarea răspunderii de către Guvernul României.

Cine este pentru această propunere? (Rumoare, discuţii)

Un vot pentru această propunere.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Vă mulţumesc, domnilor colegi.

Cu o largă majoritate am constatat că propunerea domnului deputat Eugen Nicolăescu a fost respinsă.

(Discuţii, rumoare, aplauze, râsete)

Supun votului dumneavoastră propunerea de înscriere pe ordinea de zi a acestui singur punct: Angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale.

Cine este pentru pentru?

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu o largă majoritate a fost aprobată ordinea de zi în forma pe care Birourile permanente, în şedinţă comună, au propus-o plenului reunit al celor două Camere.

Domnilor colegi,

Vă propun ca programul de lucru să dureze până la epuizarea dezbaterii acestui punct de pe ordinea de zi.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră această propunere. Repet, ca să votaţi în deplină cunoştinţă de cauză, propunerea: program de lucru până la epuizarea punctului înscris pe ordinea de zi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate programul de lucru a fost aprobat.

Domnilor colegi,

Pe ordinea de zi pentru această şedinţă, conform votului dumneavoastră, avem Angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale.

Reamintesc faptul că acest proiect de lege a fost depus la Parlament la data de 18 octombrie 2010. Birourile permanent ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, în şedinţa din 18 octombrie 2010, în conformitate cu prevederile art. 114 alin. (3) din Constituţia României, au stabilit ca termen de depunere a amendamentelor data de 25 octombrie 2010 şi transmiterea acestora la Guvern, urmând ca Guvernul să hotărască asupra amendamentelor şi să prezinte, în şedinţa comună de astăzi a Parlamentului, proiectul de lege asupra căruia îşi angajează răspunderea.

Cu aceste precizări, daţi-mi voie să dau cuvântul domnului prim-ministru Emil Boc pentru prezentarea proiectului de lege. Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul. (Aplauze)

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Aş mai face o singură precizare cu privire la procedură, pentru că în cadrul acestei dezbateri s-a ridicat problema deciziei Guvernului de a-şi asuma răspunderea pe acest proiect al Legii educaţiei naţionale, extrem de important.

1. Nu există nici în Constituţie, nici în Regulamentul Camerei Deputaţilor sau al Senatului sau în Regulamentul şedinţelor comune vreo prevedere prin care sesizarea Curţii Constituţionale pe un conflict juridic de natură constituţională să suspende decizia de angajare a răspunderii Guvernului.

2. Într-adevăr, asumarea răspunderii este o procedură diferită faţă de procedura obişnuită, dar şi consecinţele procedurii sunt diferite şi tăioase. Adică, în urma angajării răspunderii, Guvernul îşi pune mandatul pe masă, existând posibilitatea demiterii Guvernului. Pe de altă parte, există posibilitatea depunerii unei moţiuni de cenzură care, repet, nu se calculează în numărul de moţiuni pe care le poate depune opoziţia în cadrul unei sesiuni parlamentare. Deci, din acest punct de vedere, există o dublă posibilitate de acţiune a celor care nu sunt de acord cu angajarea răspunderii: pe de o parte, iniţierea moţiunii de cenzură, încă una faţă de cea obişnuită, şi, pe de altă parte, posibilitatea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Din acest punct de vedere, consider că sesizarea Guvernului cu privire la angajarea răspunderii este constituţională şi legală şi putem proceda mai departe.

În privinţa legii vreau să subliniez un lucru foarte clar: această lege schimbă din temelii educaţia românească. Această lege reprezintă o mutaţie radicală, de concepţie cu privire la modul în care este văzută, pentru viitor, educaţia din România. Această lege are mutaţii profunde atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în învăţământul universitar şi vreau să vă precizez doar câteva din argumentele care stau la baza afirmaţiei mele.

În primul rând, cu privire la conţinutul actului educaţional, mutarea substanţială pe care o aduce această lege este transferul de la un învăţământ centrat şi fundamentat pe informaţii la un învăţământ centrat şi fundamentat pe competenţă. Asta înseamnă că, în educaţia copiilor noştri, accentul, după adoptarea acestei legi, nu se va mai pune pe reproducerea şi asimilarea informaţiilor, ci pe formarea de competenţe în concordanţă cu exigenţele Uniunii Europene.

La baza acestei legi stau cele opt competenţe-cheie recunoscute în Uniunea Europeană, competenţe pe care îmi permit, foarte pe scurt, să le precizez:

A. Competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor naţionale;

B. Competenţe de comunicare în limbi străine;

C. Competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;

D. Competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere;

E. Competenţe sociale şi civice;

F. Competenţe antreprenoriale;

G. Competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;

H. Competenţa de a învăţa să înveţi, competenţă pe care eu o consider a fi poate cea mai importantă şi care sintetizează mutaţia radicală pe care o realizează această lege în privinţa cunoştinţelor pe care le vor dobândi copiii noştri în actul educaţional.

Repet, nu mai punem accent pe asimilare şi reproducere de informaţii, ci punem accent pe formare de competenţe care să ajute copiii în viaţă ca adulţi, să-i ajute să se descurce în viaţa de zi cu zi prin situaţiile concrete pe care şcoala le pune la dispoziţie ca exemple pentru decizii ce urmează să fie luate în viaţă mai târziu.

Subliniez, de asemenea, faptul că educaţia fizică şi sportul în învăţământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învăţământul. Menţionez încă o dată importanţa pe care sportul trebuie să o aibă pentru o minte sănătoasă, în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi în şcoală a copiilor noştri.

De asemenea, tehnologia informaţiei, adică abilităţile de a lucra cu calculatorul, constituie o disciplină opţională pentru elevii din clasele I-IV, dar este obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal, pentru simplul motiv că nu mai putem concepe în acest secol un învăţământ în care computerul să nu fie un instrument la fel cum este, practic, stiloul, astăzi, în actul educaţional.

Această lege aduce o mutaţie radicală în ceea ce priveşte descentralizarea programei de învăţământ şi descentralizarea, practic, a actului educaţional până la nivelul şcolii.

O parte importantă a ceea ce învaţă elevii la şcoală va fi stabilită de către consiliul de administraţie al şcolii. Ce înseamnă acest lucru? 20% în învăţământul gimnazial şi 30% în învăţământul liceal din ceea ce învaţă elevii se stabileşte la nivelul şcolii, prin consiliul de administraţie. Consiliul de administraţie este reprezentat şi format din cadre didactice, părinţi şi reprezentanţi ai autorităţii locale. Împreună cu comunitatea de afaceri decid ce discipline - în proporţia 20% la gimnaziu şi 30% la liceu - se învaţă în judeţul sau localitatea respectivă. Prin aceasta, aducem învăţământul aproape de nevoile societăţii şi societatea o aducem la nevoile învăţământului. Adică copiii, după ce ies din şcoală, să ştie lucruri care au legătură cu realitatea lor imediată şi să poată mai uşor să-şi găsească un loc de muncă în viaţa de zi cu zi. Educaţia este mult mai aproape de elev, mult mai aproape de interesul societăţii şi, astfel, câştigă atât părintele, cât şi elevul, şi societatea în ansamblu.

Pe de altă parte, se realizează o mai bună elaborare a programei de învăţământ care, astăzi, ştiţi, ca părinţi, că este extrem de încărcată. Programele de învăţământ nu vor mai fi încărcate, astfel încât să pună o povară foarte mare pe umerii elevilor. În ce sens? 25% din programa şcolară şi din timpul alocat unei discipline va fi lăsat la dispoziţia profesorului pentru a-şi adapta stilul de predare în funcţie de nevoile fiecărui elev din clasă: cu cei mai buni va lucra într-un anumit mod, cu cei mai slabi va desfăşura acţiuni de recuperare şi îşi va doza efortul în funcţie de particularităţile clasei. De aceea, legea lasă la dispoziţie 25% din timp pentru adaptarea la condiţiile respective.

Nu în ultimul rând, vreau să precizez faptul că şi evaluarea pe care o facem elevilor este total diferită faţă de procedura actuală, adică evaluarea ţine să pună accent pe verificarea competenţelor şi mai puţin pe verificarea capacităţii de a memora şi reproduce informaţii.

În privinţa descentralizării, consiliul de administraţie al şcolii devine suveran în ceea ce priveşte administrarea şcolii şi angajarea cadrelor didactice, inclusiv angajarea directorului şcolii. Acest consiliul de administraţie al şcolii devine un pilon extrem de important în descentralizare şi în viitorul şcolii, iar prin realizarea participării în consiliul de administraţie al şcolii a părinţilor, a cadrelor didactice şi autorităţilor locale cred că punem la aceeaşi masă pe toţi cei care au interes major în viitorul educaţiei copiilor noştri.

În privinţa numărului de ore, vestea bună este aceea că numărul de ore se diminuează, dar se asigură continuitatea la şcoală a elevilor. Numărul maxim de ore va fi 20 în învăţământul primar, 25 în învăţământul gimnazial, 30 în învăţământul liceal. Repet, numărul maximal. În cadrul acestor ore, evident că există şi posibilitatea de a se elabora temele în clasă cu elevii în cadrul numărul maxim de ore stabilit. Veţi întreba ce se va întâmpla în cazul în care, diminuându-se numărul de ore, elevii vor pleca mai repede în stradă şi vor face activităţi care nu au legătură cu actul educaţional.

Legea vine în completare şi stabileşte un lucru foarte precis: pune la cale mecanismul "Şcoală după şcoală" prin care elevii, după terminarea orelor de curs, rămân la şcoală şi, în cadrul acestui program numit "Şcoală după şcoală", îşi fac temele, pot desfăşura activităţi extracurriculare, iar când ajung acasă, după-amiază, au temele făcute şi au timp şi pentru familie, au timp pe care să-l petreacă alături de cei din familie sau să desfăşoare alte activităţi, pe care le consideră necesare, pe care părinţii le consideră ca fiind necesare pentru dezvoltarea copilului.

Deci copilul nu pleacă pe stradă, rămâne în actul educaţional punându-i la dispoziţie acest mecanism extrem de important, numit "Şcoală după şcoală".

De asemenea, prin faptul că se instituie "Biblioteca virtuală", elevii vor avea acces la cele mai bune lecţii predate de profesori, la toate disciplinele. Au acces de asemenea la o bază de date informatizată cu privire la bibliografia necesară în actul educaţional, astfel încât, elevii, pe de o parte, să poată compara diversele lecţii susţinute de profesori pentru a putea ridica standardele nivelului educaţional şi, în acelaşi timp, să aibă acces gratuit la bibliografia necesară desfăşurării actului educaţional.

Sunt doar câteva din elementele importante pe care le-am avut în vedere în modificarea învăţământului preuniversitar.

În ceea ce priveşte învăţământul universitar, accentul fundamental este şi se pune pe calitate. Când mă refer la calitate vorbesc de două lucruri aici: în primul rând, despre clasificarea universităţilor - repet, clasificarea universităţilor - şi ierarhizarea programelor de studii, lucruri pe care le aşteaptă învăţământul superior românesc, lucruri pe care le aşteaptă studenţii, lucruri pe care le aşteaptă societatea şi mediul de afaceri. Adică se doreşte a se şti odată, în România, care sunt universităţile în ordine, ierarhia lor pe baza clasificării în urma criteriilor stabilite de lege, şi care au performanţă în România, iar în funcţie de diploma pe care o obţii de la o universitate sau alta să-ţi poţi ocupa, mai uşor sau mai greu, un loc de muncă pe piaţa muncii. Pentru că, atunci când te vei duce la o firmă să-ţi depui CV-ul, firma se va uita de unde este această diplomă. De la universitatea X, care este cotată pe palierul superior sau pe unul modest, şi atunci, în raport cu performanţa universităţii, îţi va fi răsplătită munca. Astăzi, din nefericire, din moment ce ai o diplomă ea are valoare egală, ceea ce nu este corect, fiindcă universităţile au competenţe şi valori diferite şi din perspectiva cadrelor didactice, şi din perspectiva bazei de cercetare, şi din perspectiva resurselor umane care predau acolo. Acest lucru trebuie să se regăsească în ceea ce înseamnă calitatea diplomei pe care o primeşte un student la finalizarea studiilor.

La fel, ierarhizarea programelor de studii. Avem universităţile clasificate, pe de o parte, dar avem şi ierarhizarea programelor de studii. Vrem să ştim unde este cel mai bun masterat în comunicare, în tehnologie sau în altă disciplină? Avem o ierarhizare în România şi ne alegem universitatea şi locul unde mergem să susţinem o asemenea specializare, pentru că ministerul, prin procedurile legale pe care le are la dispoziţie, ne pune la dispoziţie o asemenea clasificare a programelor de studiu.

Al doilea element pentru ceea ce înseamnă calitate, este că am eliminat orice criteriu de vechime în învăţământul superior. Nu vechimea va fi condiţia de bază pentru ocuparea unui post didactic în învăţământul superior, ci performanţa academică, indiferent de vârstă, care reprezintă o mutaţie radicală în raport cu ce avem în momentul de faţă. Astăzi, ştim că vechimea este criteriul aproape principal în promovare, dacă nu ai un anumit număr de ani, nu poţi trece de la un post la altul. Acest criteriu este eliminat şi rămâne doar competenţa academică, lucrările de cercetare, lucrările ştiinţifice recunoscute în plan naţional şi internaţional, pentru promovarea în funcţia didactică.

Se întăreşte răspunderea publică a universităţilor, mutaţie radicală şi extrem de importantă. Adică autonomia universitară este extinsă, este garantată, dar şi răspunderea publică a universităţilor este întărită, mergând până la demiterea rectorului şi desfiinţarea universităţii, dar aceste lucruri nu în manieră abuzivă. Demiterea rectorului nu se poate face abuziv, ci se face doar pe baza propunerii unui consiliu de management şi etică universitară, care propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi, pe baza unei asemenea decizii, se poate merge mai departe.

La fel cu desfiinţarea universităţii - dacă nu sunt respectate criteriile academice de performanţă, aceasta se face prin lege, la propunerea Guvernului. Adică există, pe de o parte, autonomie garantată - dar nu nelimitată şi în afara legii - prin întărirea responsabilităţii publice a universităţilor.

În privinţa învăţământului pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale, se spune foarte clar în lege că "Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar, în condiţiile legii.

În funcţie de necesităţile locale se organizează - la cererea părinţilor sau a tutorilor legali şi în condiţiile legii - grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale.

La toate formele de învăţământ în limba română, în limbile minorităţile naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român sau cetăţean din ţările Uniunii Europene şi Confederaţia Elveţiană, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a studiat anterior.

De asemenea, minorităţile naţionale au dreptul la reprezentare proporţională cu numărul de clase prin organele de conducere ale unităţilor de învăţământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituţiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională potrivit legii."

La fel, asemenea reglementări cu privire la posibilitatea de a studia în limba minorităţii naţionale respective există şi pentru învăţământul superior. Deci de la grădiniţă la universitate.

Acestea ar fi, foarte pe scurt, câteva detalii cu privire la Legea educaţiei naţionale.

Mai spun încă un lucru: studenţii au 25% reprezentare în Senatele universităţilor, tocmai pentru a asigura vocea autorizată a acestora în cadrul structurilor de conducere a universităţilor, ca un element important în păstrarea echilibrului universitar şi ca interesele universităţilor să cuprindă reprezentarea tuturor acelora implicaţi în actul educaţional.

Având în vedere cele menţionate, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în temeiul art. 114 din Constituţia României, Guvernul îşi angajează răspunderea pe Legea educaţiei naţionale.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi - să nu se supere Camera inferioară a Parlamentului - vă reamintesc faptul că, urmare prezentării Proiectului Legii educaţiei naţionale, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea, poate fi depusă moţiune de cenzură în termen de 3 zile de la prezentare, potrivit art. 114 alin. (2) din Constituţia României.

Cu acestea, ordinea de zi fiind epuizată, declar încheiată şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, vă urez să aveţi un sfârşit de săptămână plăcut!

Rog membrii Camerei Deputaţilor să rămână în sală pentru o scurtă informare. Vă rog, deputaţii să rămână în sală.

Domnilor senatori, să ne auzim şi să ne vedem cu bine.

Vă mulţumesc.

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 12.40.

(La încheierea şedinţei comune, domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, face apel la domnii deputaţi să rămână în sală pentru a le prezenta unele informări privind proiectul programului de lucru pentru perioada 1-6 noiembrie 2010.)

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Supun atenţiei dumneavoastră următoarea problemă: conform unei hotărâri pe care am luat-o săptămâna trecută în plenul Camerei Deputaţilor, programul pe săptămâna viitoare ar fi trebuit să se desfăşoare la Iaşi, cu ocazia a 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii "Alexandru Ioan Cuza", într-o şedinţă solemnă.

Avem în acest moment suficiente argumente care pun în imposibilitate deplasarea noastră la Iaşi. Nu mă refer numai la cheltuielile care sunt de luat în seamă, dar există şi alte elemente care justifică o asemenea atitudine, inclusiv posibilitatea convocării unei şedinţe comune săptămâna viitoare, dată fiind posibilitatea depunerii unei moţiuni de cenzură de către opoziţie.

Într-o asemenea situaţie, aş sugera să fiţi de acord ca săptămâna viitoare să rămânem pentru şedinţele normale la sediul Palatului Camerei Deputaţilor.

Aş sugera şi aş recomanda, în acelaşi timp, membrilor Comisiei pentru învăţământ să stabilească o delegaţie care să participe la această manifestare extraordinar de importantă la Iaşi şi în acelaşi timp, eventual, liderii grupurilor parlamentare să desemneze unul, doi membri care să participe la dezbaterile ce vor avea loc acolo, salutând sau transmiţând salutul Parlamentului cu această ocazie.

Prin atitudinea dumneavoastră aveţi... Înţeleg că o asemenea propunere nu este contestată... Numai puţin, domnule deputat!

În mare, programul pentru săptămâna viitoare se conturează în felul următor, rămânând ca în şedinţa de Birou permanent care va avea loc imediat după această şedinţă, să conturăm următorul program: luni - activitate în teritoriu; marţi, începând cu ora 10,00 şedinţă în plenul Camerei Deputaţilor, toată ziua. Orele le vom stabili, v-am spus, în şedinţa Biroului permanent. Miercuri şi joi activităţi în cadrul comisiilor permanente. Acesta este programul sau proiectul de program care se va contura, care va trebui să fie supus spre aprobare Comitetului liderilor şi Biroului permanent.

V-am dat aceste date ca să puteţi să vă conturaţi şi dumneavoastră programul pentru săptămâna viitoare şi să faceţi în aşa fel încât să putem să fim prezenţi marţi aici pentru dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi, iar miercuri şi joi în cadrul comisiilor, unde sunt foarte multe proiecte care sunt în mare întârziere.

Sigur, o parte din colegi, marţi vor fi prezenţi la Iaşi, pentru a participa la solemnitatea ce va avea loc acolo.

Domnul deputat Spînu, vă rog să interveniţi.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau doar să fac o propunere. Şi anume, data planificată de 2 noiembrie a fost aleasă astfel încât, conform planificării şi a discuţiilor pe care le-am avut cu liderii tuturor partidelor şi care au acceptat iniţial - nu vreau să mai comentez ce s-a întâmplat pe parcurs - ca ziua de 2 noiembrie să fie ziua în care Camera Deputaţilor vine la Iaşi. Săptămâna de evenimente aceasta este plină, nu are sens să meargă o echipă la Iaşi, din Biroul permanent sau din Comisia pentru educaţie pe 2 noiembrie, pentru că nu va fi un eveniment deosebit. Atunci evenimentul central în universitate era şedinţa solemnă a Camerei Deputaţilor.

Senatul a fost în această săptămână, pe 26, chiar ziua de constituire, de semnare a actului şi constituire a primei universităţi moderne din România, dar săptămâna viitoare, a merge pe 2 noiembrie o delegaţie nu are nici un rost, nu va fi nici o vizibilitate. Nu cred!

Şi atunci, dacă din varii motive s-a anulat acest eveniment, din păcate, repet încă o dată, la 150 de ani nu am reuşit să mergem, Parlamentul României, la Iaşi, aşa cum am mers în perioada comunistă la 100 de ani, aşa cum am mers înaintea războiului, la 50 de ani. Noi n-am reuşit în epoca modernă, acum, când avem atâta istorie în spate. Dar nu-i nimic!

Deci, eu, domnule preşedinte, propun, Birourilor permanente reunite, Comisiei pentru educaţie, dacă o să hotărască, dar nu cred că este oportun să mai trimitem o delegaţie în afara săptămânii principale la Iaşi, pentru că nu ar aduce niciun câştig nici universităţii, nici învăţământului superior, nici nouă, ca Parlament. Una era şedinţa solemnă a plenului Camerei Deputaţilor într-o zi dedicată doar acestui lucru, şi alta este să încercăm să facem, să mimăm un respect.

Nu se poate, opoziţia, PNL-ul, PSD-ul, care au semnat toţi şi au dat aici, am strâns 172 de semnături, inclusiv de la liderii de grup, de la colegii de la Iaşi...

Am auzit invocându-se tot felul de populisme ieftine, cât ar costa şi aşa mai departe... Dacă acum Parlamentul României, vorbesc de Camera Deputaţilor în întregul ei... Ăsta este respectul pe care îl arată, cu băncile astea goale şi cu neprezentarea la şedinţa solemnă de la Iaşi, eu propun să anulăm întru totul.

Am fost reprezentaţi de şapte senatori care s-au dus la aceste ceremonii şi să ne vedem de treabă în continuare, aşa cum vedem că facem în ultimul timp.

Îmi pare foarte rău că am ajuns să politizăm, domnule preşedinte, o zi sfântă în memoria Iaşiului şi a României.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Eu vreau să apreciez înţelegerea pe care o manifestă absolut toţi parlamentarii judeţului Iaşi pentru această situaţie care a apărut. Sper din suflet că peste 50 de ani, adică când se vor împlini 200 de ani, clasa politică va fi suficient de matură ca să participe la o şedinţă solemnă la Iaşi. Probabil unii dintre dumneavoastră veţi fi acolo.

Date fiind informaţiile pe care domnul deputat Spînu ni le-a dat, înseamnă că nu se mai impune prezenţa parlamentarilor la manifestările care vor avea loc acolo, pentru că era doar prevăzută o manifestare solemnă a Parlamentului, a Camerei Deputaţilor, într-o şedinţă solemnă. Atunci programul rămâne cel anunţat pentru toţi cei 333 de deputaţi.

Am rugămintea către liderii grupurilor parlamentare şi către secretarul general să anunţe liderii de grupuri parlamentare despre modificarea acestui program şi despre proiectul de program pe care astăzi l-am amintit aici, pentru a putea fi reţinut şi pus în aplicare.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă, fiindcă totuşi este o hotărâre, v-aş propune să supuneţi la vot anularea hotărârii respective, că altfel rămâne agăţată ca o hotărâre pe care nu am respectat-o. Şi atunci, vă rog să supuneţi la vot.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, am rugămintea să-i informaţi dumneavoastră pe toţi colegii despre ceea ce aţi fost dumneavoastră, la rândul dumneavoastră, informaţi.

Rog membrii Biroului permanent să ne întâlnim peste un sfert de oră în sala de şedinţă.

Tuturor, un sfârşit plăcut de săptămână, ne vedem cu bine săptămâna viitoare.

Doamne ajută!

Informarea şi discuţiile pe baza acesteia s-au încheiat la ora 12.57.