Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Dumitru Pardău, Georgian Pop şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Ne revedem la o nouă zi de muncă.

Declar deschisă şedinţa de astăzi consacrată prezentării declaraţiilor politice.

O să începem astăzi cu opoziţia. Ne bucurăm de prezenţa ei în sală, o salutăm şi-i urăm o zi plină de "succesuri", aici, în plenul Camerei Deputaţilor, şi putere de muncă.

Am să îl invit pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat să-şi prezinte declaraţia, şi am s-o rog pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu, din partea Grupului parlamentar al PDL, să se pregătească.

Domnul Vasile Mocanu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Ce e de făcut?"

Moldova rămâne în continuare o regiune izolată, din toate punctele de vedere, în pofida promisiunilor guvernanţilor. Deşi aici înregistrăm cel mai mare grad de sărăcie a populaţiei, cei mai mulţi şomeri, cele mai puţine firme şi cele mai reduse investiţii, nu avem încă o strategie coerentă de dezvoltare a Regiunii de Nord-Est.

Şi din acest motiv, investitorii străini ocolesc Moldova. Avem şi dovada! Datele oficiale oferite de Banca Naţională a României arată că soldul investiţiilor străine directe, la nivel naţional, este de aproape 50 miliarde de euro. Din această sumă, regiunea de Nord-Est a beneficiat de numai 975 milioane euro, adică de un procent de nici 2%. Este ultima din regiunile de dezvoltare a României, dar nu acest lucru deranjează cel mai mult, ci diferenţa colosală dintre nivelul investiţiilor străine din Moldova şi cel din Regiunea Bucureşti-Ilfov, cea mai dezvoltată regiune a ţării. Pentru ştiinţa tuturor celor interesaţi, Regiunea Bucureşti-Ilfov a atras până la 31 decembrie 2009 investiţii străine directe de 31,69 miliarde euro, adică aproape două treimi (63,4%) din soldul investiţiilor străine realizate în România.

Comparaţi 64% cu 2%! Cum se poate aşa ceva?

Recent, un studiu sociologic atrăgea atenţia asupra decăderii economice pe care au suferit-o în ultimii ani localităţile Moldovei. Subiectul studiului - oraşul Negreşti din judeţul Vaslui, chiar la graniţa cu judeţul Iaşi - oferea nişte statistici foarte interesante: astfel, populaţia oraşului numără 10.232 de suflete, cu o populaţie activă de 6.520 de oameni, din care doar 2.064 de cetăţeni sunt încadraţi în muncă. Din aceştia, 595 lucrează la stat, iar restul de 1469 activează în mediul privat. Oraşul mai deţine 869 de asistaţi social, dar şi 1.000 de romi, care trăiesc în condiţii mizerabile. După cum se vede, se înregistrează un dezechilibru ocupaţional major care grevează asupra dezvoltării localităţii.

Şi este doar un singur caz din miile din Regiunea de Nord-Est. Şi tocmai aici lipsesc investiţiile majore.

Ce e de făcut?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu şi-l rog pe domnul Marius Neculai să se pregătească.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi, "SOS, stimaţi guvernanţi".

Vă supun din nou atenţiei dumneavoastră o problemă serioasă, generata de acest adevărat flagel cu care societatea românească se confruntă astăzi într-un ritm crescendo: comercializarea şi consumul de produse etnobotanice.

Din ce în ce mai mulţi tineri ajung la spital în urma consumului acestor substanţe aşa-zis legale, distribuite legal şi consumate sub ochii neputincioşi ai părinţilor şi educatorilor, sfidând orice lege morală, orice principiu educativ, orice indicaţie medicală.

Salutăm evenimentul care a marcat lansarea Raportului naţional privind situaţia drogurilor în România, eveniment desfăşurat chiar sub cupola Parlamentului României, săptămâna trecută. Din păcate, a fost un trist eveniment care confirmă, printre altele, creşterea alarmantă a consumului de produse etnobotanice în rândul copiilor şi tinerilor din România.

Cred că am ajuns deja în al 12-lea ceas! Cred că a venit momentul ca toţi factorii cu atribuţii în domeniul consumului de droguri să identifice şi să aplice măsuri coerente şi unitare privind combaterea acestui fenomen. Gestionarea eficientă stă în primul rând într-o conlucrare eficientă a tuturor autorităţilor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea consumului de droguri.

Stimaţi colegi parlamentari,

Este nevoie ca Agenţia Naţională Antidrog să fie reînfiinţată, iar odată cu aceasta, să fie reactivate Centrele judeţene de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog. Desfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog a condus la întârzieri semnificative în elaborarea şi aprobarea Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale Antidrog în perioada 2009-2012, nereuşindu-se, până în acest moment, depăşirea stadiului de consultări. Şi ne mor copiii şi tinerii!

A fost desfiinţată instituţia cu rol decisiv în fundamentarea politicilor naţionale antidrog şi în coordonarea instituţională a partenerilor guvernamentali implicaţi în implementarea Strategiei Naţionale Antidrog.

Pe de altă parte, se resimte din ce în ce mai acut nevoia îmbunătăţirii cadrului legislativ existent. Soluţionarea acestei probleme nu mai suportă amânare. Un prim pas care trebuie făcut este impunerea interdicţiei comercializării acestor substanţe cu efect halucinogen şi interzicerea "magazinelor de vise" pe întreg teritoriul României. Ştim că a interzice înseamnă, de fapt, a stârni curiozitatea, a incita comportamentul rebel al tinerilor. A interzice aceste locuri ale pierzaniei este însă un prim pas, absolut necesar, în manifestarea atitudinii societăţii româneşti faţă de acest fenomen.

Aspectul esenţial al luptei antidrog îl reprezintă însă activităţile de prevenire. Prevenirea este esenţială şi implică costuri mult mai reduse decât tratamentul bolnavilor. Este nevoie de constituirea urgentă a fondurilor de luptă antidrog.

Dragi colegi,

Limitele de toleranţă ale acestui fenomen au fost deja depăşite! Vrem toleranţă zero în faţa acestei triste realităţi! Ajutaţi-ne, prin legiferare, să ne ajutăm copiii şi tinerii pradă tentaţiei consumului substanţelor morţii!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimată colegă.

Domnul Neculai este invitat la microfonul Camerei, şi se pregăteşte domnul deputat Niculae Mircovici, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Marius Neculai:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică este intitulată: "Ţara îşi alege oamenii care fac istorie" şi este dedicată unui om deosebit, arhiepiscopul Eftimie Luca.

Născut pe data de 9 noiembrie 1914, în comuna Hangu, judeţul Neamţ, IPS Arhiepiscop Luca Eftimie este cel mai vârstnic ierarh din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În fiecare an, la o zi după sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului îl serbează pe Înaltpreasfinţitul Eftimie Luca, arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, care a împlinit venerabila vârstă de 96 de ani. Născut în timpul primului război mondial, la 9 noiembrie 1914, ierarhul de la Roman a fost hirotonit monah în anul 1947. Cel care l-a uns în acest înalt grad călugăresc a fost mitropolitul Irineu Mihălcescu, unul dintre cei mai importanţi ierarhi români din perioada interbelică. A fost coleg de seminar cu Patriarhul Teoctist, dar şi cu episcopii Gherasim, Cristea, Emilian Birdaş şi Roman Stanciu. După ce a condus, ca stareţ, mănăstirile Bistriţa-Neamţ (1949-1966) şi "Sfântul Ioan cel Nou" de la Suceava (1966-1971), în anul 1972 i s-a acordat demnitatea de Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului şi Huşilor.

La 23 aprilie 1978, a fost ales şi instalat ca Episcop titular al Eparhiei Romanului şi Huşilor. Din anul 1994, cele doua Eparhii s-au separat, Preafericitul Eftimie rămânând episcop titular al Eparhiei Romanului. În ziua de 13 septembrie 2009, ziua ridicării oficiale în rang a Episcopiei Romanului, la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înmânat episcopului Eftimie Luca, însemnele arhiepiscopale. În acelaşi an a fost vizitat şi felicitat de Preşedintele României, Traian Băsescu, dar şi de numeroase alte personalităţi

Eftimie Luca este cunoscut ca fiind unul dintre acei ierarhi care începând din anul 1998 a apelat la arheologie în descifrarea unor necunoscute din istoria arhiepiscopiei pe care o conduce, precum şi din istoria regiunii.

La acest ceas de sărbătoare din viaţa IPS Eftimie Luca îi urăm un sincer "La mulţi ani!" şi îndelungată păstorire a celor care astăzi îl admiră, îl încurajează şi îl pomenesc în rugăciunile lor pe cel mai vârstnic ierarh din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Dumnezeu să îl întărească!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc foarte mult.

Domnul Mircovici, şi se pregăteşte domnul Kerekes Karoly, din partea UDMR.

Domnul Niculae Mircovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se intitulează: «Voinţa militarilor disponibilizaţi: "Dreptul la muncă şi respectul faţă de lege"»

Ea este motivată de faptul că o adresă a Parlamentului European zace undeva în sertarele Parlamentului nostru.

Pentru a putea intra în NATO, una din condiţiile pe care trebuia să le îndeplinească România a fost reducerea efectivelor militare. Acest lucru nu a fost posibil decât prin desfiinţarea unui mare număr de unităţi militare şi trecerea în rezervă cu mult înaintea vârstei de pensionare a multor cadre militare; astfel a apărut Ordonanţa Guvernului nr.7 pe 1998, care stipulează: "art.24. Personalul militar pensionat în condiţiile prezentei ordonanţe poate cumula pensia cu salariul obţinut, în cazul în care îşi continuă activitatea ca angajat, sau cu veniturile suplimentare realizate prin activităţi în scop lucrativ"; cu drept de pensie incompletă (penalizările mergând până la 40 %), dar şi cu drept de muncă. Calculul pensiilor militare, inclusiv pentru cei disponibilizaţi, s-a făcut conform Legii nr.164 din 2001 privind pensiile militare de stat.

În decembrie 2009 a apărut Legea nr.329 care, printre altele, a interzis şi cumulul pensiei (indiferent de felul acesteia) cu salariul din sectorul bugetar. Prin prevederile Cap. IV din Legea nr. 329/2009 au fost încălcate următoarele:

I. Prevederile Constituţionale: art.15 alin.(2) (Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile); art.16 alin.(1) (Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări); art.20 alin.(1) şi (2) (Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte); art. 41 alin.(1) (Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă); art. 44 (Dreptul de proprietate privată); art. 53 alin.(l) şi alin.(2) (Interzicerea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi); art. 148 alin.(2) şi (4) (Prioritatea prevederilor tratatelor Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne);

II. Prevederi ale actelor internaţionale pe care România le-a ratificat şi care sunt parte din dreptul intern, Legea 329/2009 încalcă:

- art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la interzicerea oricărei discriminări. Or, Legea nr.329/2009 face deosebire între angajaţii din sistemul bugetar şi cei din sistemul privat, dintre cei care au "peste" un anumit cuantum al pensiei şi cei care au "sub" acest cuantum, cei care "cumulează" şi cei care "nu cumulează";

-art.1 din Protocolul-adiţional nr.12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Interzicerea generală a discriminării);

- art.1 alin.(1) din Primul Protocol - adiţional la Convenţie (20.03.1952) privind protecţia proprietăţii (Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional). A obliga un pensionar militar sa "opteze" între pensie şi salariu, in condiţiile în care acesta nu a împlinit încă vârsta legală de pensionare, a dobândit dreptul de a munci şi de a cumula pensia incompletă cu salariul reprezintă o nesocotire gravă a dreptului de proprietate (CEDO, 2002, Cauza Buchen contra Cehiei, finalizat prin condamnarea Cehiei.);

- art.6 pct. (1) din Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garantează dreptul la muncă ("Statele-părţi la prezentul Pact recunosc dreptul la muncă, ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată şi vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept");

-art.1 punctele (2) şi (4), art.20, 23 şi art.24 din Carta Socială Europeană din 3 mai 1996;

- art.6 din Tratatul Uniunii Europene

"(1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.

(2) Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de această aderare.

(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tratatele constituţionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii)".

Stimaţi colegi,

Astăzi, la vot, avem posibilitatea să corectăm această greşeală a Guvernului României.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimate coleg.

Domnule Kerekes Károly, sunteţi invitat la microfonul Camerei, şi îmi face plăcerea să-l anunţ pe domnul profesor Vasile Popeangă, profesor universitar doctor, deputat de Gorj, să se pregătească pentru a-şi prezenta declaraţia.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În declaraţia mea politică de astăzi aş dori să exprim câteva idei personale legate de morala, de interpretările posibile ale cotextului ce a marcat înmormântarea lui Adrian Păunescu.

Trupul neînsufleţit al celui numit, chiar dacă neoficial, "bardul naţiunii" a fost expus la Ateneul Român, acordându-i-se onoruri militare.

Urmărind discursul media dominant al acelor zile, am impresia că România tinde să fie cuprinsă de un val de nostalgie faţă de comunism, un fenomen nou şi deopotrivă îngrijorător, mai ales din perspectiva discursului prezidenţial de condamnare al acestui regim, discurs ce a marcat trecutul apropiat.

Pentru mine, cel care am trăit cea mai mare parte a vieţii sub teroarea comunistă, şi sunt convins că pentru mulţi cetăţeni ai acestei ţări, "marele" Adrian Păunescu a fost şi va rămâne unul dintre cei mai importanţi susţinători ai cultului lui Ceauşescu.

Cred, alături de intelectualul de excepţie Andrei Cornea, (autor, Revista "22"), pe care îmi permit să-l citez, că: "Reprezentaţiile Cenaclului Flacăra, săptămânal preluate de televiziune, nu erau simple supape oferite unui tineret în criză de distracţii, ci erau canalele mistice pe altarul unui regim care se pretindea ateu şi ştiinţific. Păunescu n-a fost decât un poet sentimental minor, iar a-l face egalul lui Eminescu sau al altor mari poeţi români, cum s-a făcut zilele acestea e o blasfemie. Dar a avut geniu de histrion melodramic şi de conducător de mase. Ştia să contamineze cu un entuziasm debordant mulţimile de tineri şi ştia să convertească energiile adolescentine în adorarea Conducătorului-Dumnezeu, a divinităţii false a Partidului, Neamului, Strămoşilor şi, nu în ultimul rând, în autoadorare".

Privind feţele plânse ale unora care i-au adus ultimul omagiu, m-a cuprins un sentiment de înfiorare. Este dezamăgitor şi la fel condamnabil că poţi să faci mulţimi de oameni să ovaţioneze pe stadioane libertatea, chiar dacă ei trăiesc ca într-o închisoare. Că poţi să închini ode păcii, iar oamenii să creadă că e pace, chiar dacă războiul împotriva lor a început de mult. Iar la moartea ta să fii omagiat ca un erou al limbii române, şi nu ca un trădător al ei, nu ca un agent dublu care a pus-o în slujba agresorului.

În percepţia mea, Adrian Păunescu a reuşit performanţa de a fi cel mai zelos menestrel al unui regim criminal, la moartea căruia s-a spus că a fost un geniu literar, şi nu un geniu al duplicităţii.

Eu însumi fac parte dintr-o comunitate etnică împotriva căreia s-au îndreptat nu de puţine ori gândurile patetice şi pline de ură ale acestui mare Pontif al naţional-comunismului. De aceea mă îngrijorează profund să constat cum o mare parte a concetăţenilor mei priveşte pasiv, anesteziată la televiziuni, ascultând mută elogiile omagiatorilor lui Păunescu.

Aceasta în condiţiile în care nu este deloc neglijabil că un mare număr de lideri politici, miniştri, în frunte cu şeful statului, au ţinut să exprime condoleanţe, în stilul prezentat mai sus.

Îmi pun întrebarea: cum poate fi interpretat acest gest al lui Traian Băsescu, care în urmă cu numai cinci ani, de la rostirea Raportului Tismăneanu în Parlamentul României, l-a nominalizat pe Adrian Păunescu printre susţinătorii declaraţi ai regimului "criminal şi ilegitim".

Ne îngrijorează că elita politică este iarăşi în urmă cu un pas, chiar dacă acest val de nostalgie nu este favorabil marii majorităţi, ea preferă să nu conştientizeze acest fenomen. În schimb, se grăbeşte să se alăture masei amorfe care idolatrizează falsitatea şi care ridică lipsa demnităţii la rang de virtute.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

Îl invit pe domnul profesor Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să ia cuvântul, şi-l rog să se pregătească pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, independent de independenţi.

Vă rog, domnule profesor.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Reforma interesului naţional".

Face ce face marinarul rătăcit pe la Cotroceni şi plictiseşte lumea cu interesul naţional! Nu că nu ar fi de interes public, interesul naţional, ca să zic aşa, însă de când această sintagmă, pentru care şi-au vărsat sângele atâţia şi atâţia din strămoşii noştri, venind din gâtlejurile portocalii asta sună, în cel mai bun caz, plictisitor, ca să nu se spună că sună chiar a înjurătură! A ajuns să ne vorbească de interesul naţional marele său autodeclarat "exponent", confundătorul persoanei cu funcţia, cel care a reformat sistemul ticăloşit transformându-l, prin subordonare, în sistemul băsist, reforma cea mai mare în acest domeniu fiind aceea că "ticăloşii mei sunt mai buni decât ticăloşii voştri, iar dacă ticăloşii voştri cei răi vin la mine, devin ticăloşi taman buni de pus miniştri!".

Ultima găselniţă în domeniul interesului naţional portocaliu o reprezintă bubele clientelare, pe care le-a descoperit că sunt la finanţe: deh, mai sunt câte unii, mai recalcitranţi, care îşi iau meseria în serios, şi mai deranjează câte o firmă a clientelei portocalii, aşa că trebuie eliminaţi din sistem... fără a se gândi că de fapt bubele clientelare ce-ar trebui eliminate sunt tocmai la ministerele ce-mpart banii publici către clientela portocalie.

Un alt interes naţional depistat de preşedinte este faptul că România poate pierde, din primăvară, accesul liber la spaţiul Schengen, iar pentru asta, bineînţeles, de vină sunt ba şeful de coloană de la Coloana Infinitului, ba ospătarul de la Masa Tăcerii, ba portarul de la Poarta Sărutului... în nici un caz vreun ministru, vreun portocaliu de la Externe sau Interne, ori - ferească Dumnezeu! - însuşi Preşedintele României! Pentru că nu e de vină cine are atribuţii în domeniul arătat cu degeţelul prezidenţial (vă daţi seama ce nasol ar fi fost ca proprietarul degeţelului respectiv să fie şef de grup parlamentar...), oricine altcineva, toată şmecheria fiind ca Prezidentul să îl depisteze!

Culmea e că au ajuns străinii să fie mai interesaţi de interesul naţional românesc decât însuşi Preşedintele României! Jean Valvis, patronul unei societăţi de produse lactate de renume, i-a atras atenţia domnului Traian Băsescu că se simte nevoia ca în România să se elaboreze o strategie agricolă pe termen lung, iar cea mai inteligentă replică a cotrocenistului-şef a fost: "Mai bine vedeţi că aveţi probleme la Rapid şi aţi deraiat!", ceea ce arată cu deasupra de măsură, cât preţ pune pe adevăratul interes naţional cel care e toată ziua cu această sintagmă în gură!

Şi, ca să se lămurească definitiv şi cel mai neiniţiat despre ce preţ pune preşedintele pe interesul naţional, să ne reamintim că este cel care-o ţine-n braţe pe Miss Furtul 2010, blocând astfel activitatea celui mai important for legislativ al ţării - Camera Deputaţilor!

Ultima găselniţă a preşedintelui este atacul asupra Curţii Constituţionale, clădită chiar la indicaţiile sale, care acum nu-i mai convin, ceea ce demonstrează că Băsescu doreşte cu ardoare instaurarea a ceea ce doreşte dumnealui în România.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru la microfon, deputat independent de independenţi.

Îl rog să se pregătească pe domnul Iosif Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Două secole"

Două secole a aşteptat primul spital de urgenţă din viaţa ieşenilor să-şi găsească o locaţie. Alta decât un grajd al unui vechi conac boieresc. Alta decât o locaţie cu un risc seismic 2A. Alta decât o funcţionare într-o cutie de tablă în care pe două paturi sunt trataţi peste 30 de mii de pacienţi în fiecare an. Alta decât cea în care plouă peste pacient sau ninge. Alta decât cea în care în sălile de operaţie plouă şi în care instrumentarul este vechi de aproape 50 de ani.

După aproape un an, pe Ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor a ajuns şi Legea cu Spitalul de Urgenţă. Este la punctul 11 pe ordinea de zi şi pentru că eu cred că rolul nostru în Parlament este de a asigura sănătatea celor mulţi, vă rog pe toţi, pe cei de la UDMR, pe cei de la PDL, pe cei de la PSD, pe cei de la PNL, dacă ar fi aici, să votăm această lege. Este o lege care asigură sănătatea pentru 6 milioane de locuitori ai Moldovei.

Astăzi, în Parlamentul României se poate întâmpla un lucru bun. Şi sper să fim cu toţii de acord că sănătatea nu are culoare politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iosif Blaga şi se pregăteşte doamna deputat Anna Farkas, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "O gură de oxigen sub semnul întrebării."

Situaţia în care s-a aflat şi se află economia românească, de câţiva ani, este catalogată ca fiind una în recesiune.

Subiectul a fost şi este mult discutat. Guvernul, prin reprezentanţii lui, a pus şi pune accentul prin afirmaţiile sale şi unele acţiuni, pe factori care pot scoate economia din această stare.

Un astfel de factor, bine cunoscut, este cel privitor la importul de capital străin pentru punerea în funcţiune a unor capacităţi de producţie.

Documentele şi discursurile sunt, de cele mai multe ori, pline de intenţii bune.

Problemele apar însă, atunci când aceste intenţii bune, planuri importante, demersuri de tot felul, se lovesc de o anumită birocraţie, de un anumit stil de lucru, de o anumită mentalitate, de lipsa de voinţă şi responsabilitate a unor "actori" din sfera economică sau politică.

Şi uite aşa, constatăm că o serie de "guri de oxigen", pentru economia românească, care ar crea noi locuri de muncă, ar aduce sume importante la mult discutatul PIB, se transformă în baloane de săpun, spulberând speranţele românilor.

O astfel de "gură de oxigen" ar putea fi repunerea în funcţiune a "Liniei de producere a ţevilor din fontă ductilă" la Întreprinderea Mecanica Orăştie.

Cu o "tinichea de coadă" de circa 50 de milioane euro, datorată modului în care guvernele ultimilor 10 ani au ştiut să gestioneze o întreprindere din subordine, cu Ministerul de Finanţe şi Ministerul Economiei care îşi pasează de câţiva ani responsabilitatea luării unei decizii favorabile Întreprinderii Mecanica Orăştie şi până la urmă naţiei române, este normal ca economia să arate aşa cum arată.

În acest timp, un investitor german aşteaptă, de circa patru ani, o soluţie pentru a putea investi în repunerea în funcţiune a acestei "linii", cu importante influenţe pozitive asupra economiei naţionale, dar mai ales, asupra unei comunităţi locale lovite drastic de o economie în tranziţie, dar mai ales în recesiune.

Comunitatea orăştiană aşteaptă cu sufletul la gură ca o astfel de investiţie să repornească - ea fiind oprită, din nu ştiu ce raţiuni, de guvernele anterioare. Acest lucru ar crea circa 300 noi locuri de muncă, ar aduce sume importante de bani la bugetul local şi la cel al statului. Ar duce la creşterea nivelului de trai al multor familii din zonă.

Stimaţi colegi şi colege, membri ai Parlamentului,

Multe sunt întrebările pe care le punem, puţinele sunt răspunsurile favorabile pe care le primim. Am speranţa că ultimele măsuri în legătură cu Uzina mecanică Orăştie, pe care nu le cunosc, dar aud că s-ar lua, să nu transforme "gura de oxigen" într-un balon de săpun, ci să devină o reală investiţie.

Incapacitatea de a-ţi asuma responsabilitatea propriei existenţe ca individ sau naţie şi plasarea acesteia altora este periculoasă.

Cred în posibilitatea de a ne reveni.

Cred că fenomene ca sindromul depresiv, care dă multor români o mimică sugerând tristeţea, cu gesturi reduse, cu umerii coborâţi şi fruntea încreţită, vor dispărea din cotidianul românesc.

Cred că resursele umane responsabile şi capabile îşi vor găsi locul în societatea românească. Să nu compromitem generaţiile care urmează prin incapacitatea de a le furniza resurse adecvate de dezvoltare.

O societate bine organizată şi prosperă va oferi membrilor ei condiţii optime de dezvoltare a personalităţii umane. Am speranţa că un asemenea efort necesar, dorit şi normal se va face pentru a împlini dezideratul de mai sus.

Cu stimă şi mulţumiri.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Anna Farkas. Şi-l rog pe domnul deputat Constantin Severus Militaru să se pregătească.

Doamna colegă aveţi cuvântul.

Doamna Farkas Anna-Lili:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se doreşte a fi o expunere legată de semnificaţia acestei zile de 16 noiembrie. Poate unii dintre dumneavoastră ştiu. Este vorba de Ziua internaţională a toleranţei.

Actualitatea zilei de astăzi, nevoia imperativă de toleranţă s-ar putea să ne fie tuturor foarte clară. Însă dorinţa de a o respecta trebuie să fie şi mai puternică. Nu necesită o demonstraţie aprofundată faptul că lumea în care trăim se confruntă cu războaie, terorism, crime împotriva umanităţii, epurare etnică, discriminarea minorităţilor şi a imigranţilor, cu o multitudine de alte abuzuri împotriva fiinţelor umane.

Toate acestea se întâmplă. Ar fi o ipocrizie să le negăm. Tocmai de aceea promovarea valorilor educative care stau la baza toleranţei capătă astfel o importanţă primordială. Spun asta gândindu-mă totodată cu puţină îngrijorare la unele reacţii legate de noua lege a educaţiei. În calitate de membru şi reprezentantă a comunităţii maghiare care a participat la elaborarea şi perfecţionarea acestui act normativ, pot afirma că am dorit să promovăm educaţia multiculturală şi cultivarea valorilor sociale europene, precum toleranţa şi respectul diversităţii.

Interpretările conform cărora noua legislaţie promovează segregarea pe criterii etnice şi izolarea copiilor aparţinând comunităţilor minoritare, mi se pare o abordare lipsită de bună-credinţă şi de toleranţă. Aceste spaime nejustificate, vibrând de multe ori de violenţă, ură şi chiar xenofobie, mi se par deosebit de periculoase. Consider că temerile pe care unii le formulează în discursul cotidian prin care definesc dreptul de studiere în limba maternă ca fiind un mijloc de dezintegrare socială şi un real pericol al convieţuirii paşnice, sunt condamnabile şi trebuie să fie tratate ca atare.

În această ordine de idei, astăzi, de Ziua Internaţională a Toleranţei, îmi permit să adresez un mesaj tuturor formatorilor de opinie, liderilor politici şi nu numai faţă de această grijă falsă pentru relaţia comunităţilor etnice în raport cu populaţia majoritară. Toleranţa însăşi prin definiţie este respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor lumii, a felurilor noastre de expresie şi a manierelor de exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane. Toleranţa nu constituie nici concesie, nici indulgenţă. Ea este mai ales o atitudine activă generată de recunoaşterea drepturilor universale ale persoanei umane şi a libertăţilor fundamentale ale altora. În niciun caz toleranţa nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, stimată colegă.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Severus Militaru şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Pető Maria.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Bugetul are nevoie de strategie multianuală."

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Au trecut două decenii de când românii au reuşit să înlăture un regim care dicta ce, cum, când şi la ce preţ să se producă şi de aceeaşi manieră centralizată, cum să fie împărţite veniturile naţionale.

În tot acest răstimp, tranziţia la economia de piaţă nu şi-a pus amprenta şi asupra reformării politicilor bugetare, rămânând în continuare cu povara unor bugete în permanenţă nerealiste şi ale căror alocări nu s-au făcut aproape niciodată după o strategie de dezvoltare pe termen lung a ţării noastre. În acest context, nici nu este de mirare că guvernele care s-au succedat la conducerea ţării au considerat bugetul public ca un adevărat buget de campanie electorală, împărţind discreţionar din resursele acestuia către salariaţi de care domeniul public nu avea nevoie, către asistaţi sociali nedreptăţiţi.

Am ajuns în situaţia de neconceput în care mai bine de trei sferturi din bugetul statului are în mod obligatoriu destinaţia de plată a salariilor şi prestaţiilor sociale. În aceste condiţii, oare cum mai putem asigura educaţiei 6% din produsul intern brut? Cum putem finanţa minimal serviciile de sănătate? Despre investiţii sau mari lucrări de infrastructură nici nu se mai pune problema.

Timp de douăzeci de ani niciun guvern nu a avut curajul să rupă acest cerc vicios al stagnării dezvoltării şi modernizării economice şi sociale a României. Criza economică ce s-a abătut şi asupra noastră pare să fie cea care nu ne mai acordă nicio circumstanţă atenuantă în reformarea politicilor macroeconomice, fie că e vorba de cele fiscale sau bugetare.

Instaurarea disciplinei fiscale, înlăturarea definitivă a deficitelor cvasi-fiscale şi drămuirea resurselor bugetare după obiective strategice de dezvoltare reprezintă ultima şansă pentru o ţară care are în continuare un enorm decalaj economic de recuperat.

Vreau să cred că vremea în care bugetul public este folosit pe post de buget electoral s-a terminat o dată pentru totdeauna.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

O invit la microfon pe doamna Petö Csilla-Maria. Şi-l rog pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului de parlamentari independenţi, să se pregătească.

Doamna deputat, microfonul este al dumneavoastră. Cu mult drag. Sărut mâna!

Doamna Petö Csilla-Maria:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la situaţia personalului din creşe.

Legea nr.263 din 2007 este actul normativ ce reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor căreia i s-au adus o serie de modificări anul trecut. În luna septembrie 2009, Camera Deputaţilor a înaintat Senatului Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor. Punctul de vedere al Guvernului a fost negativ fără să se ţină cont şi de părerea părinţilor şi a personalului din creşe. Personalul din creşe ar trebui să fie specializat atât din punct de vedere medical, cât şi pedagogic, însă în aceste instituţii există numai personal medical, asistenţi şi infirmieri, iar personalul didactic, educatorul specializat, asistentul puericultor este pe cale de dispariţie.

În urmă cu zece ani, şcolile postliceale aveau secţii ce formau educatori, puericultori. Spre deosebire de educatori şi asistenţi medicali, educatorii puericultori aveau o formare profesională bazată pe dezvoltarea copilului până la trei ani. În prezent, posturile de educatori puericultori ce au fost scoase la concurs au sfârşit prin a fi ocupate de asistenţi medicali.

Această categorie de personal a rămas a nimănui, nefiind în subordinea vreunui minister şi nici în cea a autorităţilor locale, ceea ce înseamnă că nici până în momentul de faţă nu au fost aprobate normele metodologice de aplicare a legii creşelor, în acest moment personalul din creşe neavând norme de funcţionare.

O altă problemă vizavi de aceste instituţii este următoarea: în ultimii ani au crescut solicitările părinţilor în ceea ce priveşte locurile disponibile în creşele de stat, respectiv serviciile oferite de acestea.

Conform datelor oferite de Institutul Naţional de Statistică, rata natalităţii în România anului 2010 este în scădere. Cu toate acestea, cererile de înscriere la creşele din marile oraşe depăşesc cu mult numărul locuirilor disponibile. Foarte multe familii tinere sunt înscrise pe liste de aşteptare, aceştia fiind nevoiţi să depună cererile de înscriere cu cel puţin un an înainte pentru a se asigura că vor avea un loc pentru cei mici. Mulţi copii rămân pe dinafară, iar un loc la o creşă privată sau angajarea unei bone costă între 600 şi 1000 de lei pe lună. Părinţii preferă să se întoarcă la muncă după naşterea copiilor. Soluţia cea mai puţin costisitoare este creşa de stat. O zi la creşa de stat costă aproximativ 5 lei, contravaloarea meselor primite de cei mici.

Scopul nostru trebuie să implice sprijinirea şi încurajarea natalităţii în sânul familiilor tinere prin suplimentarea locurilor şi serviciilor din creşe. Va trebui analizat fiecare caz în parte punând accent pe încurajarea creşterii natalităţii. Se impune reanalizarea cu celeritate şi cu maximă atenţie a statutului personalului din creşe, respectiv suplimentarea locurilor din aceste instituţii pentru beneficiarii direcţi ai acestor servicii, copii cu vârste de până la trei ani, astfel încât să se ajungă la o soluţie optimă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Şi noi vă mulţumim foarte mult, doamna deputat, şi vă dorim o zi frumoasă să aveţi astăzi.

Domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă. Îl invit la microfon. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Sistemul nostru electoral."

Discuţiile despre eficienţa şi utilitatea sistemului de promovare în Parlamentul României sunt departe de a se fi încheiat şi în perioada următoare cred că se vor intensifica. Unii vorbesc chiar de necesitatea renunţării la actualul vot uninominal şi de revenirea la sistemul votului pe listă de partid. Experienţa celor aproape 2 ani de funcţionare ai actualului Parlament (ales prin vot uninominal într-un singur tur) ar trebui să fie baza dezbaterii în cauză.

Prima lacună a actualului mecanism de alegere a fost considerată aceea a redistribuirii voturilor la nivel naţional. Faptul că s-a ajuns în Parlament de pe locul doi, trei sau chiar patru al clasamentelor rezultatelor la vot din colegii este o nepermisă deturnare a voinţei electoratului. Aşa este, numai că şi cealaltă faţetă a problemei este valabilă. Un partid care ar fi obţinut 33% din voturile dintr-o circumscripţie electorală (egală cu un judeţ), dar nu ar fi avut niciun candidat situat pe primul loc în vreun colegiu, nu ar fi câştigat niciun loc în judeţul respectiv lăsând fără reprezentare parlamentară o treime dintre alegători. Ar fi fost corect acest lucru? Evident că nu, pentru că, spre exemplu, un alt partid, care ar fi obţinut 45% dintre voturile judeţului respectiv, având toţi candidaţii săi pe primul loc, şi-ar fi adjudecat toate mandatele din circumscripţie, fără să fi obţinut majoritatea voturilor.

A doua deficienţă a sistemului ţine de împlinirea scopurilor care s-au avut în vedere la adoptarea lui. Iniţial s-a urmărit ca, pe lângă interesul nedeclarat al eliminării partidelor mici de pe scena politică a ţării, să se întărească legătura deputaţilor şi senatorilor cu oamenii din colegiile în care au fost aleşi. Se miza astfel pe o mai eficientă promovare a intereselor locale în forul legislativ al ţării şi pe creşterea interesului cetăţenesc pentru activitatea parlamentarilor. Realitatea arată că dezideratele au rămas doar pe hârtie.

În Parlamentul României, în toate fazele funcţionării procesului legislativ, primează interesele partidelor politice şi nu problemele locale din colegii, indiferent care ar fi acestea. Cât priveşte interesul cetăţenilor pentru activitatea ce se desfăşoară în biroul parlamentar din colegiul din care fac parte, constat că este surprinzător de mic. Practic oamenii nu folosesc cum se cuvine această pârghie legală pe care o au la dispoziţie pentru promovarea intereselor lor şi a comunităţilor de care aparţin. Dintr-un complex de motive ei rămân mult prea mult la dispoziţia iniţiativelor guvernamentale şi ale formaţiunilor politice parlamentare.

Cei doi ani scurşi din actuala legislatură arată că parlamentarii partidelor care nu au ajuns la putere se află într-o ilegală inferioritate faţă de cei ai coaliţiei care sprijină guvernul. Mijloacele lor de a rezolva problemele care li se ridică din colegiile pe care le reprezintă sunt considerabil mai reduse. Se văd puşi într-o dilemă: să accepte sau nu ademenirile celor de la putere de a le întări efectivele? Dacă rămân în opoziţie, cum ar fi moral (peste subiectul moralei în politică deocamdată sar...), nu pot obţine fonduri, la putere şansele se amplifică simţitor. Este simplu de înţeles: banii pentru investiţii îi împart reprezentanţii guvernului şi, ca la români, sunt şi ei imparţiali...

Pentru destul de numeroşi parlamentari ieşirea din încurcătură se face prin părăsirea băncilor opoziţiei şi îngroşarea rândurilor celor de la putere. Să ne-nţelegem, nu numai din dorinţa de a servi interesele publice din colegii, ci, uneori, din conjugarea acestora cu blamabile interese personale. Fiind aleşi uninominal, legea le permite astfel de manevre, dar prin asta se distorsionează din nou voinţa electoratului. Alegătorii care au votat pentru un candidat sau pentru un partid tocmai pentru că se opuneau, de exemplu, PDL-ului, se pot trezi în situaţia de a vedea că cel pe care l-au ales, dimpotrivă, sprijină acest partid, actualmente de guvernământ şi nu pot face nimic pentru impunerea dorinţei pe care şi-au exprimat-o prin votul dat. Ba s-a ajuns la situaţia incredibilă în care un partid are reprezentare parlamentară, deşi nu a participat la alegeri!

Afectate de disfuncţiile sistemului electoral, spre deosebire de cele de la putere, partidele politice din opoziţie protestează cu vehemenţă şi se opun recunoaşterii şi oficializării migraţiei politice parlamentare. Ele ar vrea să dispună discreţionar de mandatele care au fost obţinute sub siglele lor. Cu alte cuvinte şi-ar dori să poată retrage mandatul parlamentarului care dezertează din partid şi, eventual, să-l încredinţeze altei persoane din cadrul formaţiunii. Este corect acest lucru, în condiţiile în care, în multe colegii, nu a fost vorba despre un vot politic ci de un vot acordat unei persoane?

Aşa cum se prezintă astăzi, compoziţia forului legiuitor al ţării nu reprezintă voinţa electoratului din alegerile care l-au propulsat. De aici decurge o serie de întrebări, unele subliniate în cele de mai sus. De răspunsurile care se vor da acestora va depinde în mare măsură viitorul politic al ţării. Cetăţenii, societatea civilă, societatea în ansamblul ei, trebuie mobilizaţi la dezbaterea acestei importante chestiuni pentru că al lor cuvânt ar trebui să fie cel hotărâtor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Cornel Ghiţă, din partea aceluiaşi grup.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitatea de deputat ales în Colegiul 3 Diaspora, doresc să-mi exprim cu fermitate convingerea că românii din diaspora merită pe deplin respectul şi o atenţie sporită din partea concetăţenilor lor rămaşi pe pământul natal al patriei şi a parlamentarilor români.

Proiectul de Lege privind organizarea şi desfăşurarea votului prin corespondenţă al cetăţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, pregătit de Ministerul Afacerilor Externe cu concursul mai multor colegi din PDL, este nu numai bine-venit pentru legislaţia română, dar mai ales mult aşteptat de conaţionalii noştri din diaspora.

Nu trebuie uitat că mulţi dintre românii din Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia pe care-i reprezint în Parlamentul României - ţări care au reunit 35 de secţii de votare la recentele alegeri prezidenţiale - trebuie să se deplaseze de la mii de kilometri depărtare pentru a-şi exercita dreptul democratic de a vota, în semn de respect faţă de patria-mamă, cheltuind mulţi bani şi timp preţios.

Tocmai din considerentele arătate mai sus, aceşti compatrioţi nu trebuie jigniţi de reprezentanţii Partidului Social Democrat respectiv fostul ministru de interne, domnul Dan Nica - care a afirmat, într-o emisiune a unui post de televiziune, că motivul introducerii votului prin corespondenţă ar fi fraudarea alegerilor viitoare!

Reamintim că acest vot se practică de mult atât în Statele Unite ale Americii, cât şi în alte ţări civilizate, cu bune rezultate şi că determină nu numai economii de resurse materiale pentru cetăţeni, cât şi pentru stat, permiţând totodată descongestionarea secţiilor de votare aglomerate din ambasadele şi misiunile diplomatice ale României în străinătate. În Statele Unite ale Americii acest vot prin corespondenţă se practică de foarte multă vreme şi nu am auzit să fie contestat, ba, dimpotrivă, funcţionează cu succes.

Este relevant, în sensul celor de mai sus, că în proiectul de lege al Ministerului Afacerilor Externe se stipulează că se introduc, pentru controlul votului atât un "Registru al alegătorilor cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate", cât şi "certificatul de alegător", ceea ce face ca acest vot să fie mai sigur chiar decât votul direct, unde s-a scos obligativitatea cărţii de alegător, care a existat anterior în legea privind alegerile parlamentare.

În încheiere, diaspora românească pe care o reprezint, salută cu deosebită satisfacţie acest proiect de lege şi are tot sprijinul meu şi al colegilor mei deputaţi şi senatori care reprezintă diaspora. Avem speranţa că acesta va întruni votul reprezentanţilor tuturor partidelor din Parlament şi că va fi adoptat cât mai repede, constituind un deziderat vechi al românilor din afara graniţelor ţării!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Cornel Ghiţă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cornel Ghiţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi are tema următoare: "Verificarea concediilor medicale trebuie să respecte drepturile şi libertăţile garantate de Constituţie."

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se referă la susţinerea unui important proiect de lege ce a fost dezbătut săptămâna trecută în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Mă refer la propunerea legislativă privind Legea de aprobare a Ordonanţei de Guvern nr.36/2010 pentru modificarea Ordonanţei de Guvern nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale şi de sănătate.

În urma dezbaterilor purtate de membrii comisiei cu ministrul sănătăţii asupra prevederii că "verificarea prezenţei asiguraţilor aflaţi în incapacitate temporară de muncă la adresa de domiciliu sau reşedinţă să se facă de către plătitorii de indemnizaţii, însoţiţi de un reprezentant al poliţiei" s-a ajuns la decizia unanimă că trebuie eliminat din contextul prevederii participarea organului de poliţie la acestea pentru a respecta astfel drepturile şi libertăţile persoanei, garantate de Constituţie. Astfel, reprezentatul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate va fi însoţit de reprezentantul angajatorului (dacă doreşte), înlocuind reprezentantul Poliţiei. În acest fel, controlul va fi făcut de cei interesaţi, cei care plătesc sumele respective, iar bolnavul nu va mai fi intimidat şi nu se va simţi potenţial infractor.

Având în vedere că în urma verificărilor deja efectuate Ordonanţa de Guvern nr.36/2010 şi-a atins scopul, numărul concediilor medicale reducându-se cu 30% şi pentru a nu aduce atingere libertăţii persoanei, garantate de Constituţie, consider că parlamentarii Camerei Deputaţilor trebuie să valideze cât mai repede această propunere legislativă, care aduce ordine şi transparenţă în relaţia angajat-angajator fără a atenta la demnitatea oamenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Înţeleg că nu mai avem colegi care s-au trezit mai de dimineaţă pentru a-şi susţine declaraţiile politice. Îngăduiţi-mi să dau citire celor care le-au trimis prin poştă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, au depus declaraţiile în scris următorii colegi: Samoil Vîlcu, Cătălin Buhăianu-Obuf, Marius-Sorin Göndör, Silviu Prigoană, Claudia Boghicevici, Marius Rogin, Eugen Constantin Uricec, Florian Daniel Geantă, Alin Silviu Trăşculescu, Doiniţa-Mariana Chircu, Marius Cristinel Dugulescu, Daniel Buda, Petru Călian, Constantin Chirilă, Ioan Oltean, Cosmin Mihai Popescu, Stelică Iacob Strugaru, Andrei-Valentin Sava, Viorel Arion şi Gheorghe Ciobanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, următorii deputaţi: Mircea-Gheorghe Drăghici, Ştefan Valeriu Zgonea, Ion Călin, Ion Burnei, Laurenţiu Nistor, Vasile Popeangă, Gheorghe Ciocan, Aurel Vlădoiu, Florin-Costin Pâslaru, Bogdan-Liviu Ciucă, Gheorghe Ana, Dorel Covaci, Cristian Rizea, Manuela Mitrea, Oana Niculescu-Mizil, Neculai Răţoi, Ion Dumitru şi Marian Ghiveciu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, următorii deputaţi: Cristian Buican, Horea-Dorin Uioreanu, Relu Fenechiu, Mihăiţă Calimente, Ionel Palăr, Bogdan Radu Ţîmpău, Radu Stroe, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, George Dumitrică, Andrei Dominic Gerea, Titi Holban, Virgil Pop, Dan Ştefan Motreanu şi Viorel Buda.

Din partea minorităţilor naţionale: domnul deputat Miron Ignat. Iar din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnii deputaţi: Tiţa-Nicolescu Gabriel şi Cătălin Cherecheş.

Statistic, astăzi, 14 deputaţi şi-au prezentat declaraţia politică de la microfonul Camerei şi 58 le-au depus în scris.

Stimaţi colegi,

Cu acestea, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Ne revedem în plen la ora 10, atunci când va începe şedinţa pentru dezbaterea proiectelor de legi înscrise pe ordinea de zi.

Tuturor, o zi bună şi să auzim numai de bine.

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Aledin Amet:

"O sărbătoare religioasă importantă pentru lumea musulmană"

Astăzi, 16 noiembrie, lumea musulmană sărbătoreşte prima zi a unui important eveniment religios, Kurban Bayramul. Alături de un alt eveniment tradiţional, Ramazan Bayramul, şi această sărbătoare reprezintă o componentă esenţială pentru păstrarea identităţii spirituale.

Carnea animalelor sacrificate este dăruită familiilor cu posibilităţi materiale reduse. Dimineaţa, bărbaţii participă, în geamii, la slujbele religioase, după care se merge, pentru a se face curăţenie, la mormintele rudelor apropiate. Vizitarea persoanelor în vârstă, vizitarea prietenilor întregesc atmosfera sărbătorii de Kurbam Bayram.

Religia, pentru comunitatea pe care o reprezint, a însemnat, înseamnă şi, indiscutabil, va însemna un reper esenţial al identităţii noastre. Iată de ce, reprezentanţii Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România sprijină inclusiv învăţământul religios islamic, considerând disciplina ca fiind prioritară. Interesul este unul major, dovadă fiind creşterea calitativă a actului educaţional.

Nu trebuie omis nici faptul că ne preocupă, în mod deosebit, consolidarea vechilor unităţi de cult, dar şi construirea unor noi geamii în localităţi unde există comunităţi semnificative de musulmani. Pot fi oferite, în acest sens, câteva exemple de construcţii recente, unele aflate aproape de finalizare: geamia din cartierul Tomis Nord (municipiul Constanţa), geamiile din localităţile Ovidiu şi Năvodari, geamia din comuna Cumpăna, geamia din comuna Castelu.

Doresc tuturor musulmanilor din România să aibă parte de o sărbătoare tihnită şi îmbelşugată.

Kurban Bayramînîz Kairlă Bolsîn!

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Etnobotanicele continuă să facă victime"

Produsele etnobotanice continuă să facă victime şi trebuie luat în considerare acest fenomen care reprezintă o problemă de sănătate publică şi care ia amploare pe zi ce trece. Chiar dacă Guvernul a adoptat OUG nr.6 în februarie 2010 prin care se interzicea comercializarea acestor produse, proprietarii acestor magazine de vise continuă să aducă în România alte ierburi şi substanţe care nu apar pe lista celor 36 interzise de Ministerul Sănătăţii.

Ce fac aceşti proprietari? Eludează legea fără niciun fel de scrupule, aduc sau produc alte produse, le comercializează prin mica publicitate sau online, ignoră pericolul la care sunt supuşi tinerii. Majoritatea celor care consumă aceste produse sunt minori şi trebuie să ne pese pentru că aceste produse sunt mult mai periculoase decât cocaina sau heroina. Există cazuri în care aceşti copii se sinucid sau devin violenţi.

Medicii din spitalele ţării se confruntă aproape zi de zi cu alte cazuri grave în rândul copiilor, cauzate de consumul plantelor cu efecte halucinogene. Mai grav este faptul că de cele mai multe ori aceste magazine se află chiar în apropierea şcolilor şi liceelor.

Legislaţia în domeniu este în continuare destul de permisivă. Trebuie elaborată de urgenţă o lege mai drastică asupra producerii şi comercializării substanţelor etnobotanice.

Nu în ultimul rând, fiecare instituţie publică cu sarcini în domeniul sănătăţii publice are obligaţia de a face campanii de informare asupra pericolului consumului acestor substanţe.

Domnul Marin Almăjanu:

"Premierul Boc depăşeşte orice limită a incredibilului!"

Curtea Constituţională consideră nejustificată angajarea răspunderii pe Legea educaţiei şi acest lucru se întâmplă pentru a doua oară, în decurs de un an.

Premierul Emil Boc, specialistul numărul unu al guvernelor portocalii în drept constituţional, recidivează cu încălcarea legii şi vine din ce în ce mai des cu aceeaşi ofertă ilegală. Adică dumnealui are, mai nou, atât de puţină imaginaţie şi chiar şi-a epuizat în asemenea măsură resursele încât orice ar inventa şi oricât s-ar strădui să mai gândească, nu mai reuşeşte să găsească o alternativă pentru a rămâne la guvernare alături de UDMR. Domnul Boc, cel disperat, are o singură soluţie pentru a mulţumi UDMR: continuarea asumării, indiferent de consecinţe şi împotriva deciziei Curţii Constituţionale!

Curtea Constituţională arată că demersul Guvernului de angajare a răspunderii pe Legea educaţiei este neconstituţional. Magistraţii îşi motivează decizia cu aceleaşi argumente cu care au mai respins o dată, în 2009, asumarea răspunderii pe aceeaşi lege. Premierul Emil Boc susţine însă că decizia Curţii Constituţionale permite Guvernului să continue procedura angajării răspunderii, aceasta fiind şi singura soluţie de supravieţuire luată în prezent în calcul, după ce UDMR a ameninţat cu ieşirea de la guvernare şi cu boicotarea Legii bugetului. Domnul Boc, cel incredibil, a mai susţinut că procedura asumării este în derulare şi nu poate fi oprită, iar opoziţia are la dispoziţie varianta moţiunii de cenzură.

Motivarea Curţii Constituţionale este foarte explicită şi nu lasă în niciun caz loc de interpretări: "Curtea constată că angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii Educaţiei naţionale, aflat în dezbatere parlamentară, respectiv la Senat, în calitate de Cameră decizională, nu îşi găseşte nicio motivare. (...) Nu există, prin urmare, nicio dovadă a vreunui blocaj sau a unei inactivităţi parlamentare cu referire la proiectul de lege în discuţie. (...) Astfel fiind, angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale încalcă prevederile art.114 din Constituţie, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale. (...) Curtea observă şi reţine că acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul îşi poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, ar echivala cu transformarea acestei autorităţi în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul în ceea ce priveşte atribuţia de legiferare." Şi, mai mult decât atât, până acum toate deciziile Curţii Constituţionale, de altfel obligatorii, au fost respectate întocmai, de toată lumea.

Premierul Boc a făcut atât de multe greşeli în cei doi ani de guvernări haotice pe care-i împlineşte în aceste zile şi a utilizat pe post de coerenţe atât de multe bâlbâieli, unele mai neconstituţionale decât altele, încât faptele sale din ultimele săptămâni, din ce în ce mai incredibile, nu mai pot fi salvate de veşnica justificare mincinoasă: facem totul pentru ţară şi doar în binele românilor.

Prostia şi incompetenţa utilizate în mod excesiv au devenit deja prea apăsătoare şi sunt oricum transpuse acum în cele mai slabe rezultate posibile ale economiei. Nimic, nici măcar un colac improvizat pe ultima sută de metri, nu-i mai poate salva pe portocalii de la pieirea sortită de propriile lor fapte.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Preţul gazelor livrate populaţiei trebuie să rămână neschimbat"

Doresc să iau cuvântul pe tema posibilităţii scumpirii gazelor începând cu această iarnă şi să-mi argumentez poziţia faţă de eventualitatea acestui lucru. De asemnea, ţin să atrag atenţia asupra unor aspecte importante de care consider că Guvernul Boc trebuie să ia seamă când se face referire la consumul de gaze în România atât la nivel industrial, cât şi la nivelul gospodăriilor individuale.

Dat fiind contextul tăierilor de salarii şi al situaţiei economice actuale, consider inoportună, dar şi nejustificată o majorare de preţuri la gaze, chiar ministrul economiei, Ion Ariton, declarând recent faptul că rezervele de gaze sunt suficiente până la primăvară. Avem o magazie de 3 miliarde de metri cubi, însumând totalul consumului din iarna trecută. Asigurarea domnului ministru de faptul că Transgaz şi Romgaz au stocuri pentru întreaga perioadă de iarnă, inclusiv perioada de avarie, mă determină să afirm faptul că nu este momentul unei alinieri a preţului gazelor din producţia internă la cel de import, care este de două ori mai mare.

La momentul de faţă, preţul gazelor naturale livrate către gospodăriile românilor este cu aproximativ 30% mai mare în România decât în Bulgaria sau Estonia, iar cel mai apropiat preţ pentru gaze livrat către consumatorii casnici de către furnizori este cel din Marea Britanie, în condiţiile în care, comparativ cu media europeană, România este mai puţin dependentă de importuri, reuşind, din resurse proprii să acopere 46% din necesarul anual de petrol, spre deosebire de Uniunea Europeană, care importă 86% din petrolul utilizat.

De cealaltă parte, ţara noastră are o industrie care înregistrează un consum ridicat de gaze, petrol şi cărbune, iar date statistice arată faptul că furnizorii români de gaze au fost nevoiţi să cumpere cantităţi mai mari din import faţă de cât ar fi trebuit, după ce consumatorii industriali intreruptibili, precum combinatele chimice, au beneficiat, din iunie 2009 pana la 31 octombrie anul curent, doar de gaze din producţia internă. Consider că o prelungire a acestui termen ar creşte ponderea importului în coşul de gaze naturale destinat celorlalţi consumatori, cei mai afectaţi fiind consumatorii casnici.

Este adevărat faptul că, la ora actuală, preţul gazelor din producţia internă este mai ieftin decât cel din import, dar anticipând începerea liberalizării pieţei de anul viitor şi obligaţia UE ca statele membre să introducă posibilitatea circulaţiei gazelor în ambele sensuri (import-export), ca o măsură de creştere a securităţii aprovizionării, până în 2015, vor duce în scurt timp preţul gazelor din producţia internă la nivelul celui din import. De aceea, este de o importanţă vitală o pertinentă evaluare a impactului pe care îl va avea asupra populaţiei această liberalizare a preţului şi identificate măsuri de contrabalansare a acestui fapt. Astfel, problema nu trebuie tratată doar la modul scumpirilor de gaze, ci trebuie avută în vedere o abordare strategică. Administraţia trebuie să îşi reevalueze politica energetică şi să dezvolte mecanisme de control şi reacţie. Spre exemplu, centralizarea companiilor din domeniul energetic pentru a uşura reorganizarea şi retehnologizarea facilităţilor de producţie, dar şi asigurarea fluenţei resurselor, încercându-se, în acelaşi timp, diversificarea zonelor de provenienţă (internă, rusă, zona caspică).

În final, sper că nu doar vremea frumoasă din ultimul timp a ţinut cu românii, scutindu-i de o factură încărcată la întreţinere, ci şi domnul Boc va avea în vedere nevoile cetăţenilor, prin deciziile viitoare, astfel ca, opţiunea debranşării celor care beneficiază de resurse materiale reduse să nu prindă contur.

Domnul Angel Tîlvăr:

Indiferenţa guvernanţilor nu este doar faţă de oamenii ale căror interese ar trebui să le servească, ci şi faţă de legislativ. Executivul uită adesea să răspundă întrebărilor sau interpelărilor pe care noi, parlamentarii, le adresăm. Singurul nostru interes, în momentul în care facem acest demers, este acela de a încerca în acest fel să mai rezolvăm o parte dintre problemele cetăţenilor pe care aceştia nu le pot rezolva singuri şi care ţin de competenţa Executivului.

Le reamintesc guvernanţilor că întrebările şi interpelările pe care noi, parlamentarii, le adresăm domniilor lor sunt doar în folosul cetăţenilor, iar răspunsurile pe care le primim, de cele mai multe ori evazive, nu fac cinste autorităţii pe care domniile lor ar trebui să o reprezinte.

Nu de puţine ori am trimis întrebări şi interpelări în urma audienţelor de la biroul parlamentar. Oamenii vin cu probleme a căror rezolvare e de competenţa stimabililor guvernanţi, însă, din motive doar de dumnealor ştiute, uită adesea să dea o mână de ajutor sau pasează problema de la un minister la altul până când răspunsul primit nu mai are nicio valoare, indiferent dacă este pozitiv sau negativ.

Din păcate, modalitatea prin care Executivul decide să răspundă la nişte instrumente parlamentare consacrate în democraţiile consolidate (întrebări şi interpelări) riscă să le arunce pe acestea în derizoriu. Nu de puţine ori, miniştrii preferă să-şi delege secretarii de stat, directorii sau chiar consilierii pentru a răspunde acestor mecanisme de control parlamentar, minimizând astfel importanţa lor, dar şi a răspunderii politice care ar trebui să o exercite răspunsul dat.

Este adevărat că textul de lege permite miniştrilor să nu vină personal la tribuna Parlamentului, ceea ce, din punctul meu de vedere, înseamnă că exercitarea funcţiei de control asupra executivului are de suferit. Faptul că guvernanţii nu iau contact absolut deloc cu problema semnalată duce la diminuarea responsabilizării faţă de cetăţeni.

Poate tocmai aici este problema actualului Guvern! Poate că nu a luat contact cu problemele oamenilor, cu adevărata situaţie care este în ţară, cu salariile mizere, cu medicamentele scumpe, cu marea de oameni care stă la cozi pentru ajutoare comunitare... cu toate aceste probleme pe care noi, parlamentarii, încercăm adesea să le prezentăm pentru ca, pornind de la cazuri reale, să poată fi găsite soluţii cu aplicabilitate.

Înţelegerea esenţei şi rolului mecanismelor unui sistem democratic, cât şi practica parlamentară din democraţiile consolidate ne arată importanţa unei culturi politice democratice. Astfel că, în alte ţări din Europa, răspunderea Executivului în faţa Legislativul chiar există. În Marea Britanie, spre exemplu, este prevăzut zilnic, de luni până joi, un interval de o oră pentru întrebări şi răspunsuri, iar premierul este chemat în fiecare săptămână la tribuna Parlamentului pentru a da curs solicitărilor parlamentarilor şi pentru a justifica politica Guvernului. Întrebările formulate iniţial pot fi dublate de întrebări suplimentare, fiecare zi fiind o ocazie pentru dezbatere între reprezentanţii Guvernului şi ai Parlamentului.

În Marea Britanie, fiecare membru al Camerei Comunelor poate solicita întrunirea forului pentru a discuta probleme legate de circumscripţia pe care o reprezintă sau probleme de interes public, pe când în România, după cum ştim cu toţii, subiecte ce pot afecta întreaga societate fie nu ajung niciodată în discuţie, fie se discută prea târziu. Astfel, Guvernul ia decizii în necunoştinţă de cauză, decizii care mai apoi trebuie modificate iar şi iar.

În Germania, Bundestagul are la dispoziţie, pe lângă mecanismele clasice, un tip de procedură inexistent în România. Este vorba despre întrebările cu dezbatere, care pot fi iniţiate de orice grup parlamentar şi care sunt înscrise pe ordinea de zi imediat după înştiinţarea Guvernului cu privire la acestea.

În Polonia, în afara procedurii obişnuite care acordă un termen de 21 de zile pentru formularea unui răspuns la întrebări şi interpelări, primul-ministru şi membrii Consiliului de Miniştri sunt obligaţi să răspundă pe loc chestiunilor urgente ridicate în fiecare şedinţă a Seimului. Întrebările cu privire la probleme curente şi importante pot fi adresate oral, sub obligaţia responsabililor vizaţi de a răspunde pe loc.

Un mijloc de control suplimentar este stipulat în Constituţia Ungariei, potrivit căreia Guvernul "este obligat să furnizeze Parlamentului rapoarte regulate cu privire la activitatea sa."

Îmi permit să spun că nu de puţine ori ni s-a întâmplat să primim răspunsuri tardive la problemele pe care le-am semnalat Executivului sau la fel de dezamăgiţi am fost atunci când răspunsurile primite au fost evazive, fără o analiză pertinentă a problemei, generând astfel o nemulţumire la fel de mare.

Probabil, colegii puterii vor spune că avem posibilitatea sancţionării Guvernului. Da, o moţiune simplă sau de cenzură nu rezolvă, în opinia mea, în acest caz problema responsabilizării guvernanţilor. În plus, şansele ca o moţiune să fie adoptată sunt aproape minime. În concluzie, singura măsură punitivă împotriva Guvernului îşi pierde din importanţă. Moţiunea ar trebui să fie o excepţie şi nu o regulă, iar cu o dezbatere reală pe problemele semnalate de noi, parlamentarii, şi cu o responsabilitate mai mare din partea guvernanţilor, exercitarea controlului parlamentar din România ar fi un succes.

Din păcate, premierul vine în parlament doar atunci când ne comunică nişte decizii care au fost deja parafate, sau când se depune o moţiune de cenzură, ocazii care nu ne permit sub nicio formă exercitarea controlului parlamentar, necesar pentru buna funcţionare a democraţiei în România.

Domnul Teodor Atanasiu: "Guvernanţii portocalii - groparii economiei româneşti"

Situaţia economică a României din trimestrul al treilea al anului 2010 nu are nicio legătură cu perioada de refacere prin care trece Europa şi nici vreo tangenţă cu unda de prosperitate a economiei europene, în ansamblu.

România este, din păcate, doar sora mai mică a Cenuşăresei Europene, Grecia, la nerealizări în masă, haotism legislativ şi, mai ales, fiscal, dar şi la blocaje interminabile, pe toate planurile posibile.

În egală măsură, tot România este şi cea mai faimoasă Primadonă a Europei atunci când vine vorba de măsuri grele de austeritate şi de inovaţii privind implementarea sărăciei pe post de bunăstare promisă prin campanii şi uitată definitiv.

Până şi Guvernatorul Isărescu, din ce în ce mai deranjat de gafele guvernamentale interminabile, transpuse în măsuri de relansare economică de către faimoşii guvernanţi bocieni, a ajuns la concluzia că este foarte necesar ca o dată la două, trei zile să mai tragă câte un semnal de alarmă: "Arieratele (n.r.: restanţe de plată ale statului mai lungi de 90 de zile) sunt una dintre explicaţiile pentru care avem şi recesiune şi inflaţie încă ridicată. Oricum este o problemă majoră a României, pentru că este ca o boală contagioasă care se răspândeşte şi denaturează fondul economiei de piaţă, care este disciplina monetară, fiscală, plăţile la timp. Determină un lanţ de întârzieri de plată mai rele decât deficitele".

Spre deosebire de economia românească, economiile ţărilor membre ale Uniunii Europene au crescut în acest trimestru, per ansamblu, cu 0,4% faţă de trimestrul al doilea şi cu 2,1% faţă de anul 2009. România devine un caz particular, a cărei economie rămâne pe minus, alături de cea a Greciei. Până şi ţările baltice, considerate oile negre ale Europei la debutul crizei, au avut creştere economică, în cazul Estoniei PIB-ul avansând cu nu mai puţin de 4,7% faţă de al treilea trimestru al anului 2009.

De ce avem noi parte de cele mai proaste rezultate? Motivele sunt evidente, deşi invocarea moştenirii este singurul refren utilizat, dar cântat din ce în ce mai fals. Guvernele domnului Boc nu au făcut până în prezent niciun efort de a debloca financiar economia, ci chiar şi-au dat toată silinţa să încurce şi să destabilizeze absolut tot ce mai avea o oarecare coerenţă sau urmă de vitalitate. În loc să plătească datoriile guvernamentale către firmele private şi să se apuce de investiţii generatoare de locuri de muncă, competenţii şi responsabilii miniştri ai domnului Boc au cheltuit în mod nesăbuit toată vistieria aflată la dispoziţie, şi în 2009 şi în 2010, fie pe evenimente aducătoare de voturi şi campanii luxoase, fie pe investiţii aiuritoare, nefolositoare nimănui, în afară de magneticele buzunare portocalii.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Achitarea arieratelor ca măsură anticriză"

Doresc să îmi manifest în faţa dumneavoastră îngrijorarea faţă de întârzierile majore în plata arieratelor pe care statul român le are faţă de firmele private din România.

În primul rând, ca politician cu orientare de centru dreapta, consider că şansa relansării economice constă în revitalizarea şi susţinerea mediului de afaceri, deoarece astfel se pot înfiinţa noi locuri de muncă, condiţie vitală pentru obţinerea de fonduri suplimentare la buget.

În al doilea rând, este absolut incorect ca statul să ceară întreprinzătorilor privaţi achitarea datoriilor la buget în condiţiile în care statul nu se achită de aceste obligaţii.

În al treilea rând, ca membru al principalului partid politic din România, aflat în coaliţia de guvernare, consider că achitarea datoriilor către firmele private reprezintă un angajament asumat atât în campaniile electorale, cât şi în faţa organismelor internaţionale.

Neachitarea acestor arierate, foarte multe dintre ele mai mari de 90 de zile, a declanşat şi întreţine un lanţ cauzal cu efecte dezastruoase pentru economia României. Înţeleg, ca şi dumneavoastră, situaţia financiară extrem de gravă în care se află ţara, însă achitarea cu prioritate a datoriilor către firmele care au executat lucrări reprezintă în sine o măsură de luptă anticriză.

Susţin măsurile pe care actualul guvern a fost nevoit să le ia pentru restructurarea unor domenii aflate în stare critică. Totodată, însă, sunt dator să iau atitudine şi să sprijin în egală măsură orice iniţiativă şi proiect care să contribuie la ieşirea cât mai urgentă din situaţia financiară actuală a României.

Domnul Călin Potor:

«Copiii nimănui sunt părăsiţi şi de statul "ocrotitor"»

Mii de copii din România trăiesc o adevărată dramă, suferind traume înfiorătoare deoarece părinţii lor sunt plecaţi la muncă în străinătate. Deşi de regulă sunt lăsaţi în grija rudelor, există numeroase situaţii de copii abandonaţi de către părinţi, care nu mai privesc înapoi în goana după asigurarea unui trai mai bun. Recent am avut ocazia să vizitez o clasă dintr-o şcoală rurală din Alba, 10 din cei 16 elevi recunoscând că părinţii lor nu sunt în ţară. Singurătatea acestor copii este alarmantă, ei trăiesc o dramă traumatizantă, devin instabili din punct de vedere moral şi psihic, iar cazurile în care unii dintre ei şi-au pus capăt zilelor sunt de notorietate. Este evident că veniturile părinţilor plecaţi la muncă în străinătate nu pot înlocui golul lăsat în sufletele copiilor, iar părinţii nu pot fi înlocuiţi de bunici sau mătuşi, oricâtă afecţiune ar avea aceştia.

În ultima perioadă, opinia publică a asistat stupefiată la situaţii de sinucideri ale unor copii din familii bune, care însă nu au rezistat departe de unul dintre părinţi plecat la muncă. Singurătatea este cauza exclusivă pentru care aceşti copii şi-au curmat vieţile, la vârsta jocurilor cu păpuşi şi maşinuţe. Tot mai mulţi adolescenţi şi copii ajung la psihiatru din cauza părinţilor plecaţi la muncă în străinătate, majoritatea celor care au nevoie de consiliere şi tratament fiind copii mici, aduşi de bunicii exasperaţi, ori adolescenţi la care sunt descoperite probleme grave, cu efecte dintre cele mai nefaste pentru viitor - alcoolism, delicvenţă -, care ar putea duce în viitor la consum de droguri şi alte probleme psihice greu de vindecat.

Potrivit psihologilor, dramele copiilor se consumă în interior, ei simţind că sunt abandonaţi şi ajung chiar să urască ţările de "adopţie" ale părinţilor. Cu cât perioada de despărţire de părinţi este mai mare, cu atât problemele miilor de copii lăsaţi în grija bunicilor sau rudelor se agravează. În aceste condiţii, consider că după desfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale trebuie să intervină de urgenţă, în primul rând pentru a conştientiza dimensiunea reală a acestui fenomen, care, din punctul meu de vedere, este mult mai profund decât vrem noi să recunoaştem. De asemenea, trebuie să iniţiem un program naţional în scopul salvării acestor copii care rămân în ţară după plecarea părinţilor în străinătate. Ei trebuie incluşi în proiecte comunitare de asistenţă specială, iar părinţii responsabilizaţi, pentru diminuarea dramele copiilor rămaşi aproape ai nimănui.

Domnul Călin Potor:

"Până când tratament preferenţial pentru Televiziunea Română?"

După cum se ştie, Televiziunea Română reprezintă poarta comunicării naţionale cu privire la subiecte de larg interes, iar concurenţa media este din ce în ce mai acerbă. Din păcate, este continuat tratamentul preferenţial acordat Televiziunii Române, prin achitarea de către fiecare cetăţean al acestei ţări a taxei tv, sume care sunt vărsate în contul acestei societăţi pentru ca să beneficiem de servicii de calitate şi de emisiuni realizate la nivel european.

Cu toate acestea se pare că direcţia de destinaţie a acestor fonduri, modul de atribuire a diverselor proiecte, conflictele de interese existente, nu sunt tocmai în regulă, deşi toate acestea sunt suficient de bine alimentate din buzunarul bugetarului sau al pensionarului amărât.

Aşteptăm din partea noului preşedinte-director general al TVR să facă precizări cu privire la conflictele de interese existente între angajaţi, interesele lor private sau poate ale companiilor în care unii dintre ei sunt acţionari sau manageri. Un gest de transparenţă în privinţa procesului de atribuire a diverselor proiecte ale Televiziunii Române ar fi binevenit, tocmai pentru a înlătura suspiciunile. De asemenea, pentru o mai bună imagine a televiziunii publice se impune şi un control din partea organelor specializate pentru o verificare riguroasă a cheltuirii banilor publici.

Consider că românii nu trebuie să suporte prostul management al unei importante instituţii publice care are rolul de a-l informa corect, iar cei din fruntea acestor instituţii să-şi umple buzunarele şi să "trăiască bine". Când vom avea o televiziune naţională cu programe care să atragă publicul telespectator, când vom avea un management competitiv care să gestioneze cât mai bine şi eficient banul luat din buzunarul cetăţeanului, atunci vom putea discuta şi de o eventuală mărire a taxei TV pentru realizarea de noi proiecte competitive. Până la un asemenea ideal, însă, ar fi de dorit un control al organismelor abilitate pentru ca opinia publică şi Parlamentul să deţină un raport corect al situaţiei de fapt din TVR, iar cei ce au greşit de-a lungul anilor să răspundă.

Domnul Călin Potor:

"Autonomia Ţinutului Secuiesc se organizează cu complicitatea statului român şi a PDL!"

Pas cu pas, reprezentanţii minorităţii maghiare ai UDMR reuşesc să pună la cale declararea autonomiei Ţinutului Secuiesc, beneficiind de ochii închişi ai partenerilor de la guvernare, PDL. Declaraţiile de enclavizare ale Ţinutului Secuiesc, demersurile neconstituţionale, antinaţionale şi antistatale, care trebuiau să dea de gândit întregii clase politice, s-au materializat cu complicitatea statului român, incapabil să pună ordine în acţiunile minorităţilor din judeţele Mureş, Covasna şi Harghita. Dacă e să ne reamintim declaraţia liderului UDMR, în cadrul unei adunări a secuilor de la Lutiţa, care spunea că "Nici Bucureştiul, nici Budapesta, nici Bruxelles-ul nu vor oferi secuilor o viaţă mai bună, numai maghiarii din Transilvania pot înfăptui acest lucru prin autonomie", intenţiile minorităţii aflate perpetuu la guvernare sunt clare. Principalul artizan al acestor instigări la nerespectarea legilor şi Constituţiei României este însuşi preşedintele UDMR, Marko Bela, care, ignorându-şi funcţia de viceprim-ministru în Guvernul României, a "binecuvântat" autonomia administrativă şi culturală a secuimii.

În calitate de deputat independent, dar şi de român adevărat, reprezentant al capitalei de suflet a tuturor românilor, Alba Iulia, solicit clasei politice să nu permitem nimănui să agreseze interesul naţional, să atenteze la suveranitatea şi integritatea teritorială sau să sugereze federalizarea şi o nouă concepţie administrativă, contrară legilor în vigoare. Deşi Guvernul şi Administraţia Prezidenţială au fost sesizate faţă de încercările extrem de periculoase ale minorităţii maghiare de a proclama autonomia Ţinutului Secuiesc, precum şi de comportamentul şi ieşirile anticonstituţionale ale domnului Marko Bela, puţini români au fost dintre cei care au luat atitudine. Din păcate, situaţia a scăpat de sub control, iar liderului UDMR i s-a adăugat şi pastorul-europarlamentar Tokes Laszlo, care vrea ca şi Oradea să facă parte din enclavizarea României, tot ca un fel de ţinut secuiesc. Din nou, cei abilitaţi să intervină atât politic, cât şi guvernamental, au tăcut mâlc sau au avut reacţii dintre cele mai palide.

Consider că statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc reprezintă un atentat grav la adresa siguranţei naţionale a României, documentul precizând: "Ca expresie a identităţii sale istorice, în scopul asigurării egalităţii de şanse cetăţenilor şi protecţiei identităţii naţionale maghiare, locuitorii Ţinutului Secuiesc se constituie în comunitate autonomă", şi că "Ţinutul Secuiesc devine o regiune autonomă cu personalitate juridică în cadrul României". În fapt, statutul prezintă teritoriul regiunii autonome formate din actualele judeţe Covasna şi Harghita, precum şi scaunul istoric Mureş, care aparţine judeţului Mureş, ca fiind o regiune care are dreptul de decizie şi de gestionare în domeniile care aparţin competenţelor sale specifice, inclusiv exercitarea unei politici proprii regiunii, precum şi cu o autoritate administrativă autonomă, respectiv Consiliul de Autoadministrare. Extrem de grav este şi articolul 10 din acest statut, în care se afirmă că "În Ţinutul Secuiesc, limba maghiară are acelaşi statut ca şi limba oficială a statului", care intră în contradicţie flagrantă cu articolul 13 din Constituţia României, potrivit căruia "În România, limba oficială este limba română".

Ca deputat şi român dezavuez lipsa de reacţie de până acum a autorităţilor statului, în frunte cu preşedintele şi premierul, în legătură cu acest caz deosebit de periculos de forţare a autonomiei pe criterii etnice. În loc să se ocupe de escaladările legii din aşa-zisul Ţinut Secuiesc şi să ia măsuri de prevenţie din timp, Băsescu şi Boc au preferat tăcerea, una complice... Deoarece autorităţile îndrituite ale statului au fost sesizate, dar nu au reacţionat în niciun fel, ar trebui ca directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior, să prezinte în faţa Camerei Deputaţilor situaţia reală cu privire la aceste manifestări antiromâneşti care se perpetuează în aşa-numitul Ţinut Secuiesc. Până atunci însă, situaţia în care ne aflăm în prezent este rezultatul guvernării falimentare şi ipocrite din ultimii şase ani în ceea ce priveşte problemele românilor şi românismul.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

«Boc şi PDL "sabotează" implementarea proiectelor europene»

Pe data de 26 mai 2010 am depus la Camera Deputaţilor o interpelare în care atrăgeam atenţia în legătură cu absorbţia fondurilor europene a Guvernului Boc, în contextul în care premierul declara că în 2010 se va face simţit un impact pozitiv al nivelului de contracte al fondurilor europene ca urmare a faptului că Executivul lucrează la îmbunătăţirea procedurilor de absorbţie.

În interpelarea la care făceam referire vorbeam despre proiectele europene depuse pentru obţinerea finanţării de către Primăria Panciu, o primărie care are depuse la Organismele Intermediare de Evaluare 34 de astfel de proiecte, majoritatea fiind declarate eligibile, aşa cum este şi cazul "EDU - PANCIU, Educaţie şi Cunoaştere", proiect care prevede extinderea, dotarea şi reabilitarea Liceului teoretic "Ioan Slavici". Acest proiect, în valoare de milioane de euro, a primit avizul favorabil de la instituţiile abilitate să îl evalueze şi urma să fie semnat, aşa cum prevăd procedurile legale.

La trei luni după depunerea interpelării, respectiv la data de 16 august 2010, am primit răspunsul pe care l-am solicitat. Răspunsul a venit prin intermediul Ministerului de Finanţe, sub semnătura secretarului de stat Bogdan Drăgoi. Vreau să vă citesc câteva rânduri din acest răspuns: "Proiectul EDU - PANCIU, Educaţie şi Cunoaştere" a fost depus pentru finanţare în cadrul Domeniului Major de Intervenţie 1 - PIDU. Proiectul a fost selectat pentru finanţare şi în vederea semnării contractului, conform procedurii, a fost efectuată, în data de 25 mai 2010, o vizită la faţa locului. Ca urmare a acestei vizite, ADR Sud-Est a elaborat şi transmis la AMP POR două rapoarte de analiză care vor fundamenta decizia finală privind finanţarea. AMP POR estimează că în cursul lunii iunie va fi semnat contractul de finanţare între ADR Sud-Est şi Primăria Panciu.

Aceste lucruri erau scrise la finele lunii august 2010. La acea dată, proiectul "EDU - PANCIU, Educaţie şi Cunoaştere" nu era semnat. Astăzi, la 15 noiembrie 2010, proiectul "EDU - PANCIU, Educaţie şi Cunoaştere" nu este semnat! Adică la aproape jumătate de an de la data la care premierul Emil Boc declara că în 2010 se va face simţit un impact pozitiv al nivelului de contracte al fondurilor europene ca urmare a faptului că Executivul lucrează la îmbunătăţirea procedurilor de absorbţie. Un proiect care vizează reabilitarea unui liceu teoretic pe banii Uniunii Europene stagnează ca urmare a faptului că nu este semnat contractul de finanţare.

Din punctul meu de vedere, răspunsul Ministerului Finanţelor, care poartă numărul de înregistrare 6.212, este dovada faptului că Executivul condus de Emil Boc sabotează proiectele cu finanţare europeană care nu sunt implementate de autorităţi locale PDL. Mă tem că aceste proiecte vor fi semnate la începutul anului 2011 şi vor fi finalizate în 2012, exact în an electoral. Şi, din această perspectivă, mă tem că fondurile europene sunt transformate, în România, în agent electoral pus să tragă la locomotiva intereselor PDL. Fac aceste acuzaţii şi ca urmare a faptului că am primit mai multe informaţii din diverse ministere unde, se pare, că există funcţionari publici a căror singură activitate este aceea de a monitoriza proiectele europene derulate de PSD şi PNL şi care, mai mult, au ordin să pună piedici în implementarea acestora.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Prima ludotecă pentru copiii rromi în Arad"

Declaraţia mea de astăzi se referă la un eveniment recent din Arad: inaugurarea primei ludoteci pentru copiii rromi.

Momentul inaugural a însemnat un obiectiv îndeplinit prin efort propriu, conjugat cu cel al partenerilor care au crezut în acest proiect.

Ludoteca funcţionează pe lângă Biserica "Oaze de viaţă" şi este deservită de doi voluntari, cadre didactice cu experienţă în activitatea cu copiii rromi. În cadrul celor trei întâlniri săptămânale cu copiii, în cursul după-amiezelor, educatorii urmează o programă cu teme de educaţie şcolară şi civică.

Ludoteca a fost concepută în aşa fel încât să-i ţină inclusiv pe părinţii copiilor rromi aproape, prin lansarea şi punerea în practică a conceptului de educaţie a adulţilor prin copii.

În ideea diversificării serviciilor oferite în cadrul ludotecii, în baza unui parteneriat cu câteva şcoli din oraş, Fundaţia Pro Prietenia, o fundaţie ce a susţinut şi susţine astfel de proiecte, va colecta laptele şi cornul de la copiii care dăruiesc această gustare copiilor rromi, ajutând totodată la dezvoltarea proiectului. Totodată, prin Direcţia de Asistenţă Comunitară Arad se vor face demersuri pentru obţinerea unei mese calde pentru copiii rromi care provin din familii cu situaţie materială precară.

Oricum, demersurile mele legate de comunitatea rromă nu se vor opri aici şi intenţionez ca în parteneriat cu Autoritatea pentru rromi să găsim surse de finanţare pentru copiii aflaţi în dificultate. Să nu uităm că natura ne aseamănă, dar educaţia ne deosebeşte, iar această comunitate trebuie susţinută.

Domnul Constantin Eugen Uricec:

"Investiţiile străine directe în România"

La aproape douăzeci de ani de la căderea comunismului asistăm în continuare la un apetit destul de scăzut al investitorilor străini pentru mediul economic din România.

Nu este nicidecum vorba despre lipsa atractivităţii factorilor ieftini de producţie româneşti, a forţei de muncă superior calificate sau la capacitatea ţării noastre de a penetra pieţe externe Uniunii Europene, precum cea a Rusiei, Caucaz sau Orientul Mijlociu. Aceste avantaje comparative sunt în continuare dorite de majoritatea marilor companii europene.

Ceea ce demontează aceste avantaje şi sperie orice proiect de delocalizare străină în România este în continuare instabilitatea legislaţiei care reglează activităţile economice de piaţă şi politica fiscală a statului român în raporturile cu agenţii economici.

De asemenea, investitorii străini sunt îngrijoraţi de lipsa concurenţei loiale reale şi nu declarate pe piaţa românească, de mecanisme incorecte deja înrădăcinate în economia noastră, care nu dau nicio şansă altor agenţi economici să se desfăşoare.

Nici procedurile cu ajutorul cărora statul român şi administraţiile locale desfăşoară achiziţiile publice nu le conferă garanţia unei competiţii reale. Graţie implementării sistemului de licitaţii electronice, un procent semnificativ din anomaliile produse prin achiziţiile publice au putut fi corectate.

La toate acestea se mai adaugă incapacitatea clasei politice din România de a se coaliza asupra unui proiect comun de reformă a structurilor statului român, supradimensionate şi ineficiente. Această lipsă de voinţă politică se traduce în blocarea reformării politicilor publice de dimensionare sustenabilă a cheltuielilor bugetare, componenta investiţională publică fiind în cele din urmă cea care are de suferit.

Pentru cei care încă mai critică rolul investitorilor străini în economie le-aş aminti că aceştia sunt cei care oferă cele mai multe locuri de muncă în sectorul privat din România, asigură transferul de tehnologii de ultimă generaţie, de know-how şi sunt principalii contributori la bugetul statului român.

Domnul Costică Macaleţi:

"Inflaţie, agricultură şi vinovaţi"

Declaraţia mea politică de azi se referă la situaţia economică precară pe care o au românii.

Peste jumătate dintre români reuşesc cu greu să-şi acopere cheltuielile curente şi aproape unul din patru are datorii, potrivit indicelui de încredere a populaţiei măsurat de Barometrul de Încredere a Consumatorului realizat de compania de cercetare a pieţei GfK. În ceea ce priveşte inflaţia, atât cea trecută, cât şi cea viitoare, declaraţiile românilor sunt cele mai pesimiste din ultimele 12 luni. Aproape 77% dintre conaţionalii noştri estimează o creştere a preţurilor în 2011, în vreme ce 83% au resimţit în ultimul an o creştere a inflaţiei pentru majoritatea produselor.

BNR a revizuit în urcare prognoza de inflaţie pentru acest an de la 7,8% la 8,2%, deşi ţinteşte o rată anuală de 2,5 - 4,5% în luna decembrie 2010. Banca centrală nu s-a încadrat în ţinta de inflaţie în ultimii trei ani şi estimează că rata anuală va depăşi intervalul ţintit şi la finele acestui an, ca urmare a majorării TVA de la 19% la 24% începând cu luna iulie.

În acest context, aşa cum reiese şi din datele publicate de Institutul Naţional de Statistică, preţurile de consum au crescut cu 0,55% în octombrie faţă de septembrie, iar rata anuală a inflaţiei a urcat la 7,88%, după ce au fost înregistrate scumpiri importante la unele alimente (INS). Inflaţia anuală din octombrie reprezintă un nou maxim al ultimilor doi ani.

În octombrie faţă de septembrie, creşterea inflaţiei a fost determinată în cea mai mare parte de scumpirea alimentelor cu 0,82%, dar şi de deprecierea uşoară a leului, care a contribuit la creşterea costurilor cu serviciile de 0,67%. Potrivit cursurilor medii afişate de banca centrală, moneda naţională s-a depreciat luna trecută cu aproape 0,4% în raport cu euro, de la 4,2642 lei/euro în septembrie la 4,2798 lei/euro în octombrie.

Inflaţia reprezintă unul dintre criteriile fixate în cadrul acordului de finanţare externă semnat de România, în valoare de 20 de miliarde de euro, şi coordonat de FMI. Şi atunci ne întrebăm: unde este capacitatea actualului guvern de a oferi condiţii de viaţă decente cetăţenilor? Şi tocmai când ne străduim să răspundem la această întrebare, domnul ministru al agriculturii, Valeriu Tabără, face o declaraţie conform căreia rezolvarea problemei preţurilor nu ţine doar de administraţiile centrale, locale şi de Ministerul Agriculturii, ci şi de companii, afirmând că produsele alimentare româneşti sunt excesiv de scumpe din cauza nenumăraţilor intermediari de pe traseul parcurs de produs, de la fermă până la raft. Totodată, domnia sa crede că agricultorii români ar trebui să fie mai prompţi şi mai tranşanţi în ceea ce înseamnă interesele lor în sectorul agricol european şi prezenţa pe pieţele europene.

Aşadar, noi, românii, suntem de vină, nu guvernanţii! Noi avem autorităţile competente să managerieze, dar nu ştim să muncim cu folos. În sfârşit, s-a găsit vinovatul: poporul român! Autorităţile îşi fac treaba, dar inflaţia creşte în special de la mărfurile agricole pentru că românii sunt de vină. Ce am putea comenta la asemenea afirmaţii? Demisia guvernanţilor sau "demisia" poporului român? Să lăsăm cetăţenii să judece.

Domnul Cristian Buican:

"O autostradă pe măsura conducătorilor"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi despre un eveniment petrecut în weekendul trecut care, fiind considerat moment istoric de către conducătorii acestei ţări, a fost sărbătorit, preaslăvit şi adus la cunoştinţă tuturor cetăţenilor din România. Astfel, cu o nonşalanţă şi cu un tupeu ieşite din comun, premierul României s-a deplasat în inima Ardealului pentru a tăia panglica la cea mai mică bucată de autostradă construită vreodată în orice alt colţ al planetei. Vă dezvălui că rămân stupefiat de tupeul celor care astăzi ne conduc, iar gestul premierului Emil Boc de a inaugura cu surle şi trâmbiţe 10 km de autostradă îl pot cataloga doar ca jenant. Acest gest de a inaugura "marea realizare" a Guvernului Boc din anul 2010 a ajuns, aşa cum era de bănuit, subiect de amuzament, afirmându-se că coloana de maşini a oficialităţilor prezente la tăierea panglicii, în frunte cu Emil Boc şi Anca Boagiu, depăşea lungimea autostrăzii inaugurate.

Nesimţirea lui Boc nu s-a oprit însă aici. Cu un aer de superioritate pe care din ce în ce mai mulţi portocalii slugarnici ajunşi şefi peste noapte îl etalează, acelaşi Emil Boc ne-a spus bancul toamnei: "Toamna se numără kilometrii de autostradă". De parcă am avea ce număra! Nu-i nimic, din cei peste 1000 de kilometri de autostradă promişi de Emil Boc în campania electorală din anul 2008, ar mai trebui făcuţi 990. Asta, da realizare!

Un al doilea aspect pe care aş dori să îl semnalez ţine de acelaşi important eveniment de inaugurare a celor 10 km de autostradă şi se referă la foamea de imagine a politicienilor prezenţi la această tăiere de panglică. Având un profesor expert în tăierea panglicilor, în persoana lui Traian Băsescu, cel care atunci când era ministru al transporturilor inaugura de cel puţin 3 ori acelaşi obiectiv de investiţii, Emil Boc şi Anca Boagiu nu puteau rata un nou moment de a ajunge în presa naţională şi internaţională, chiar dacă pentru penibilul situaţiei de a inaugura 10 km de autostradă. Principiul după care se ghidează portocaliii care ne conduc, conform căruia publicitatea negativă tot publicitate rămâne, nu este neapărat greşit, însă funcţiile pe care aceştia le ocupă vremelnic îi obligă la decenţă şi bun-simţ, calităţi care au dovedit de atâtea ori că le lipsesc.

Vă spun sincer că aştept cu nerăbdare momentul inaugurării toaletei publice la care va participa Emil Boc. Presimt că acest moment nu este departe şi că foamea de imagine a acestui om politic şi a vuvuzelelor portocalii îi va determina să facă şi acest lucru. Îi propun domnului prim-ministru să ne dezvăluie public care este lungimea totală a panglicilor tăiate de dumnealui la evenimentele la care a participat de când este premier pentru a ne convinge că sub stricta şi atenta sa coordonare s-au finalizat multe investiţii. Însă, de această dată, să ne ofere cifra în centimetri sau milimetri, fără a ne preciza unitatea de măsură pentru a nu rămâne consternaţi de incapacitatea care îl caracterizează.

Stimaţi colegi, în timp ce la noi primul-ministru inaugurează o autostradă de 10 km, chinezii se laudă cu peste 3.000 de km construiţi în ultimii doi ani. De când este Boc premier la noi, administraţia publică locală din Berlin a aprobat construcţia unui munte artificial de 1.000 de m înălţime, adică a zecea parte din autostrada lui Boc. Acestea sunt fapte demne de a fi făcute publice. Vă las pe dumneavoastră şi opinia publică să trageţi concluziile.

Domnul Cristian Buican:

"Mesaje economice pe înţelesul tuturor"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă atrage atenţia asupra semnalelor pe care doi ambasadori importanţi din România, cel al Germaniei şi cel al Statelor Unite ale Americii, le trag alarmant. Ştiu că poate părea cel puţin ciudat că doi diplomaţi de carieră, trimişi ai unor mari puteri economice mondiale, dau declaraţii explicite asupra unor măsuri economice ce trebuiesc întreprinse în România, ambii pe acelaşi subiect: plata arieratelor şi a datoriilor pe care statul Român le are la diferiţi agenţi economici, unii din ei germani sau americani.

Pentru unii poate părea natural că ambasadorii acelor state susţin public firmele din ţara lor de origine, însă dacă urmărim faptul că nivelul investiţiilor străine, implicit al firmelor din Statele Unite şi Germania, a scăzut în ultimii doi ani la sub jumătatea valorii din 2008, putem trage concluzia că cei doi ambasadori fac de fapt referire, într-un mod cât se poate de elegant, la neseriozitatea faţă de investitorii străini şi întârzierile de plată pe care statul român le are către întreprinzătorii privaţi, principalele cauze ale scăderii cuantumului investiţiilor străine în România.

Coincidenţa stranie care m-a determinat să vin astăzi în faţa dumneavoastră cu acest subiect este că aceste întârzieri şi, implicit, comportamentul economic nestimulativ din partea statului român sunt specifice în special în ultimii doi ani de zile, de când la conducerea României se află Emil Boc şi clica portocalie. Nici nu mai pun la socoteală impozitul forfetar, care a distrus majoritatea IMM-urilor, evaziunea fiscală care a ajuns la nivel de politică de stat sau modificarea taxelor de la o zi pe alta. Concluzia poate fi doar una singură: indiferent de cine s-a perindat pe la Ministerul de Finanţe în ultimii doi ani, Emil Boc este incapabil să înţeleagă mecanismele economice.

Nivelul arieratelor este de asemenea un subiect abordat de o bună bucată de timp şi de doi actori economici implicaţi în viaţa noastră: Fondul Monetar Internaţional şi Guvernatorul Mugur Isărescu, reprezentantul Băncii Naţionale a României, voci avizate să vorbească şi să dea sfaturi în materie de politică economică. Atât pentru reprezentanţii FMI, cât şi pentru Mugur Isărescu, nivelul arieratelor a reprezentat o preocupare. Singurul care nu înţelege însă nimic şi implicit nu acţionează în acest sens este acelaşi Emil Boc, fără de care sunt sigur că viaţa noastră ar fi mult mai bună.

Personal, cunosc o sumedenie de firme care au grave probleme financiare din cauza datoriilor pe care statul le are către ele. Fie că vorbim de întârzieri destul de mari la restituirea TVA-ului, fie că vorbim de diferite alte facturi pe care statul le are de achitat pe lucrări de investiţii sau pentru achiziţia de bunuri şi servicii, toţi susţin unanim că statul e un rău-platnic. De fapt, nu unanim, căci, nu ştiu cum se face, dar pentru firmele portocalii se găsesc mereu bani.

Dacă la acest tablou adăugăm şi declaraţiile ambasadorului german referitoare la faptul că Mercedes nu a investit în România din cauza lipsei infrastructurii, sau cea conform căreia este destul de scump să fim "cuceriţi" din punct de vedere economic, avem în faţa ochilor priveliştea României în perioada codului portocaliu instaurat de Boc şi ai lui, când firmele dau faliment, şomajul creşte, investiţiile străine şi salariile scad, iar nivelul împrumuturilor atinge cote alarmante.

Domnul Cristian Rizea:

"Ordonanţa de urgenţă pentru plata retroactivă a contribuţiilor la pensie"

Guvernul a aprobat pe data de 28 octombrie 2010 Ordonanţa de urgenţă privind unele măsuri care vizează asigurarea unor categorii de persoane în sistemul public de pensii. Actul normativ oferă posibilitatea persoanelor care nu deţin statutul de pensionar, din diverse motive, să efectueze retroactiv plata contribuţiei de asigurări sociale, până pe data de 31 decembrie 2010. Această Ordonanţă de urgenţă nu este altceva decât dovada clară a colapsului din sistemul public din România.

Această măsură pare să vină în ajutorul românilor care muncesc în străinătate, în special al celor care muncesc "la negru", însă în niciun caz în condiţiile în care ea este propusă acum. Statul român nu s-a gândit la românii plecaţi în străinătate niciodată, până în momentul în care guvernanţii şi-au dat seama că aceştia reprezintă o bună sursă de venituri pentru fondul de pensii.

O primă problemă care împiedică derularea acestei ordonanţe o reprezintă informarea. Nu a existat o campanie puternică de informare nici în România, nici în afara graniţelor pentru că această posibilitate de plată a contribuţiilor să fie cunoscută.

O a doua problemă este termenul foarte scurt, 31 decembrie 2010. Nu toţi românii care lucrează în străinătate vor avea posibilitatea să vină în România pentru a încheia contractul cu casa teritorială de pensii. Faptul că a fost lăsată o portiţă în această direcţie şi persoana interesată îşi poate delega un mandatar nu rezolvă problema termenului foarte scurt, deoarece pentru a numi un mandatar e nevoie de prezenţa într-un birou notarial a ambelor persoane, de bani, de timp etc., lucruri ce complică astfel situaţia. Asociaţia Românilor din Italia semnalează şi ea lacunele acestei măsuri, care este luată doar pentru a nu i se reproşa Guvernului că nu ia în calcul şi necesităţile românilor care lucrează în afara graniţelor.

Sună ironic faptul că o parte din românii care lucrează în străinătate trebuie să plătească nişte sume de bani retroactiv, pentru a primi în viitor ceea ce în acest moment nu este sigur, şi anume se află în dispute extreme, se recalculează, se scade, se doreşte a fi impozitat. Solicit Guvernului Boc să nu mai ia măsuri de suprafaţă, să ia decizii care să rezolve problemele românilor din diaspora, să facă cu adevărat ceva pentru ei, nu să lanseze soluţii pentru nevoi reale încleştate însă de condiţii aberante, care fac imposibilă accesarea lor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Statul de drept - o noţiune ignorată de Guvernul Boc"

Poziţiile vârfurilor puterii, după 3 noiembrie 2010, când Curtea Constituţională a decis, fără echivoc, că "Angajarea răspunderii de către Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art.114 alin.(1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se află în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională" reprezintă nu doar o premieră în materie vizavi de o decizie a Curţii Constituţionale, ci şi un început al ignorării statului de drept.

Într-o primă instanţă, preşedintele României, Traian Băsescu, a afirmat că are rezerve faţă de decizia Curţii Constituţionale, după care i-a catalogat pe judecătorii Curţii ca fiind "penibili". Acesta a fost semnalul prin care premierul Emil Boc (susţinut interesat de liderii UDMR) şi-a permis să conteste Decizia Curţii Constituţionale.

Deşi finalul dispozitivului CCR este clar ca bună ziua, şi este însoţit de formula "Definitivă şi general obligatorie", premierul Emil Boc - care este şi profesor de drept constituţional! - susţine că decizia Curţii nu constituie un impediment în continuarea procedurii de asumare.

Argumentele primului ministru sunt de-a dreptul hilare. Domnul Emil Boc consideră că între momentul depunerii sesizării privind existenţa unui conflict între puterile statului (Guvern şi Parlament) şi pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale au avut loc două evenimente care au condus la stingerea conflictului, nominalizând în acest sens discursul de angajare a răspunderii şi înregistrarea unei moţiuni de cenzură. Cele două acte politice nu pot fi considerate în nici un caz drept acte care să ducă la stingerea conflictului dintre cele două puteri ale statului, ci doar două acte care s-au desfăşurat conform unui calendar prestabilit. Mai mult, premierul Emil Boc ignoră solicitarea opoziţiei care a cerut în plen amânarea angajării răspunderii până la momentul pronunţării Curţii Constituţionale. Iar a considera depunerea unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului ca fiind un act de conciliere, reprezintă un nonsens. Nu în ultimul rând, depunerea moţiunii de cenzură a fost condiţionată de reglementările constituţionale care prevăd termene stricte în acest sens.

Din păcate, actualii guvernanţi, susţinuţi de majoritatea conjuncturală din Parlament, ţin morţiş să adopte o lege care va dăuna învăţământului românesc, o lege care va influenţa negativ instrucţia mai multor generaţii, încălcând chiar şi o decizie a Curţii Constituţionale, o decizie care prin natura ei nu se comentează, ci doar se pune în aplicare. Domnul Emil Boc şi-a permis ceea ce nu şi-a permis niciun premier din perioada postdecembristă, niciun politician în ultimii 20 de ani: să interpreteze motivarea Curţii Constituţionale.

Paradoxal, premierul Emil Boc s-a referit la foarte multe afirmaţii din motivarea Curţii Constituţionale, dar a omis exact pasajele prin care se arăta că "nu există" un blocaj al dezbaterilor asupra proiectului aflat în Senat. Şi este normal ca primul ministru să ignore acest pasaj esenţial din motivare, ţinând cont că maşina de propagandă a PDL anunţa aproape zilnic că legea este blocată în Senat. În timp ce senatorii din Comisia pentru învăţământ stăteau ore întregi aplecaţi asupra celor peste 300 de articole, maşina de propagandă îşi făcea datoria. Chiar dacă era contrazisă de către preşedintele comisiei, membru al PDL.

Dacă contestările deciziei Curţii Constituţionale s-ar fi limitat doar la nivelul declaraţiilor, poate că subiectul nu ar fi fost de o gravitate maximă. Dar, ieri, primul ministru a remis o scrisoare judecătorilor Curţii Constituţionale prin care le cere un punct de vedere privind posibilitatea sau nu a continuării procedurii de asumare. În scrisoare, primul ministru reia pseudoargumentele expuse în declaraţii. Practic, se poate spune din acest moment că premierul Emil Boc nu recunoaşte oficial o decizie a Curţii Constituţionale.

Din acest moment, ne putem aştepta la orice pe scena politică din România. Fraudele de la voturile din Camera Deputaţilor, revotarea proiectelor de legi sau a hotărârilor ale căror rezultate nu au ieşit în favoarea majoritarilor, încălcarea regulamentelor nu au reprezentat decât un început. Un început care poartă un nume: disoluţia statului de drept în România.

Domnul Daniel Buda:

"Un pas important pentru normalizarea Europei de Est"

Experienţa anilor trecuţi ne-a demonstrat că un efort comun în ceea ce priveşte lupta împotriva crimei organizate, a traficului de persoane, de droguri, de arme, a problemelor de mediu, a dat rezultate concrete, iar o politică de cooperare transfrontralieră este, fără doar şi poate, soluţia indispensabilă pentru rezolvarea acestora, dar şi pentru un real progres în ceea ce priveşte stabilitatea economică şi socială. În acelaşi timp, toate aceste iniţiative şi acţiuni care implică cooperarea au menirea de a sprijini statele foste comuniste să depăşească problemele trecutului, dar au şi un rol esenţial pentru pregătirea viitorului european la care am convingerea că aspiră.

Recenta decizie bilaterală de semnare a tratatului de graniţă dintre România şi Republica Moldova este un pas important în vederea consolidării democraţiei în zona balcanică şi, evident, crearea premiselor pentru aderarea la "marea familie europeană". Cooperarea în domeniul securităţii trebuie privită ca un aspect care depăşeşte nivelul militar şi diplomatic, fiind una mult mai complexă care cuprinde planul demografic, geopolitic, istoriografic, dar şi pe cel economic şi social, iar în acest context este evident că o colaborare, o cooperare transfrontalieră este esenţială pentru integrarea în structurile euro-atlantice şi cele ale Uniunii Europene.

În perioade de incertitudine, în situaţii în care cetăţenilor le sunt prezentate forme şi idei greşite despre democraţie, este nevoie de un model de referinţă, pe care Uniunea Europeană îl oferă la ora actuală. Astfel, statele europene, prin acţiunile lor de cooperare, nu fac altceva decât să realizeze şi să faciliteze trecerea peste perioada postcomunistă şi de subdezvoltare şi să se îndrepte către o nouă etapă de prosperitate economică şi politică.

Transformările în ceea ce priveşte importanţa geopolitică şi geostrategică pot fi, de asemenea, puncte de reper în conturarea unei ideologii şi a unui efort juridic şi economic pentru asigurarea siguranţei cetăţenilor ei. Avem, la ora actuală, exemple clare şi concrete în ceea ce priveşte efectele unei bune cooperări transfrontaliere, respectiv regiunea Balcanilor de Vest, unde ţările au înregistrat progrese însemnate, stabilind relaţii mult mai strânse cu structurile europene, în timp ce unele au rămas cu mult în urmă. Acest fapt nu evidenţiază decât diferenţele de necontestat care există între statele din zona balcanică, deşi ele împart, oarecum, acelaşi spaţiu geografic, însă, din păcate, nu împart şi acelaşi ritm de dezvoltare şi modernizare.

România, ca stat european, are datoria morală, dacă pot să spun aşa, să contribuie şi să întărească cu fiecare ocazie ivită, caracterul complementar al politicii de cooperare tocmai pentru a stimula participarea activă a statelor la o reală politică de stabilizare, de modernizare şi de dezvoltare. Este, de asemenea, cunoscut faptul că Uniunea Europeană a investit enorm în strategii de dezvoltare şi programe pentru reconstrucţie şi dezvoltare tocmai pentru a crea premisele unei bune colaborări în vederea obţinerii unor rezultate în ciuda tuturor provocărilor pe care ţările balcanice, în general, le oferă. Semnarea acestui tratat este, de fapt, un pas important în ceea ce priveşte aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi este un act de maturitate politică şi de curaj al actualului Guvern care a demontat, încă o dată, afirmaţiile şi acuzele nefondate ale unor cercuri politice privind agenda "expansionistă" a ţării noastre. România, ca stat membru al Uniunii Europene, prin actualii guvernanţi, nu face decât să contribuie la buna vecinătate din zona Europei de Sud-Est şi la funcţionarea statelor de drept din întreaga regiune.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Mame de pe băncile şcolii"

România deţine locul întâi în Europa la numărul de naşteri înregistrate la categoria mame minore, care provin în general din familii dezorganizate, ce trăiesc în mediul rural, dar şi din rândul minorităţilor rome.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adus la cunoştinţa opiniei publice că la nivel mondial există peste 14 milioane de minore care au adus pe lume copii, care de cele mai multe ori sunt daţi spre adopţie.

Este foarte adevărat că pubertatea se instalează mult mai devreme şi creşte alarmant numărul adolescentelor care îşi încep viaţa sexuală de la 13-14 ani, iar în majoritatea cazurilor atât societatea, cât şi familia nu fac altceva decât să adopte o atitudine de negare a acestui fenomen.

Venirea pe lume a unui copil ar trebui să fie un moment de bucurie. Acest lucru ar trebui să se întâmple în cadrul unei familii constituite şi nu oricum, pentru că tinerele care rămân însărcinate la vârste fragede încep viaţa cu stângul.

Recent, în Spania, o fetiţă de numai 10 ani a devenit mamă, cazul ei provocând critici dure la adresa românilor. Ştim cu toţii că romii au un stil de viaţă tradiţional, care au ca referinţă căsătoria timpurie, iar tinerele devin mame foarte devreme, de aceea este absolut necesară elaborarea unor politici de educare şi prevenţie în acest sens.

Educaţia precară în ceea ce priveşte problemele sexuale şi prevenirea sarcinilor, lipsa informării, dar şi proasta comunicare dintre părinţi şi copii nu fac altceva decât să crească numărul mamelor minore, dar şi al avorturilor.

Există un consens total în lumea medicală asupra riscurilor pe care îl presupune sarcina pentru minore şi faptul că nou-născuţii înşişi pot dobândi malformaţii permanente.

Problema este foarte serioasă şi este de datoria noastră să ne implicăm mai mult, iar autorităţile să găsească soluţii urgente pentru a stopa acest fenomen. În orice stat care respectă familia şi copilul, politicile preventive sunt orientate către supravegherea familiilor cu risc ridicat, iar agenţiile guvernamentale pentru protecţia minorului reprezintă mai mult decât o simplă condiţie formală îndeplinită de guvernanţi în faţa alegătorilor.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Consumul ucis, economia muribundă - fapte portocalii"

Sunt deja date oficiale cele privind creşterea fulminantă a inflaţiei în trimestrul III al acestui an, scăderea dramatică a economiei şi reintrarea ei în recesiune, dar şi derapajul consumului, intrat aproape în comă.

Şi toate aceste rezultate de coşmar, care fac din economia românească un bolnav incurabil, aflat aproape în metastază, sunt consecinţe ale măsurilor incompetente şi extrem de incoerente luate de guvernanţii portocalii timp de doi ani.

În loc să stimuleze consumul şi să încurajeze iniţiativa privată prin cât mai multe demersuri guvernamentale, premierul Boc şi ale sale cinci guverne s-au străduit să devină cei mai huliţi doctori ai economiei româneşti, administrându-i acesteia tocmai cea mai puternică otravă, menită să distrugă, încet dar sigur, tot ce mai rămăsese sănătos.

Tăierea salariilor cu 25% şi creşterea prea mare a TVA nu au avut în niciun caz rezultatele invocate şi mai ales scontate de guvernanţii pdl-işti, ci, dimpotrivă, aceste măsuri dure şi nefolositoare economiei pe timp de criză nu au făcut altceva decât să ucidă din faşă timida revenire a acesteia. Rezultatele foarte proaste din trimestrul III sunt dovada vie a greşelilor uluitoare, utilizate drept panaceu total de către premierul Boc.

Inflaţia a luat-o razna, iar consumul s-a deteriorat atât de tare, încât falimentele nu mai contenesc să se înmulţească.

Avertismentele tot mai dese ale specialiştilor economişti privind deteriorarea economiei şi persistarea în greşeli flagrante ale guvernanţilor domnului Boc, nu mai contenesc să apară, aproape zilnic, în prime-time. În aceste zile a ieşit la rampă, cu declaraţii în acest sens, şi economistul-şef al băncii centrale, domnul Valentin Lazea, care apreciază că salvarea economiei poate veni, anul viitor, doar din stimularea consumului: "Majorarea salariilor pentru creşterea consumului e formula care ar putea aduce anul viitor creşterea economică prognozată la 1,5%. (...) Consumul reprezintă cam 80% din PIB, din acest motiv este crucial în România. Nu e normal să reprezinte atât de mult, dar, până să-l aducem la niveluri de 60%-65% cât ar fi normal, noi cu asta trăim - cu un consum care e 80% din PIB. E vital ca el să nu scadă dacă vrem să avem creştere".

Şi ce face domnul Boc în toată această perioadă de eşecuri pe bandă rulantă? Are doar grijă să mai scoată la rampă câte-un mincinos din dotare, promiţător de salarii mărite din nou, în 2011, oferind tot felul de variante, care mai de care mai controversate, ba de tăiere, ba de creştere sau, mai bine, de concediere a tuturor bugetarilor.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernarea haosului şi a bunului plac"

În aceste zile în România cetăţenii află cu stupefacţie că nu mai au drepturi deoarece puterea cenuşie Băsescu-Boc nu mai respectă hotărârile instanţelor, ducând în derizoriu şi puterea judecătorească, consfinţită de Constituţie, legea fundamentală a ţării, dar care este călcată în picioare cu o nonşalanţă uluitoare de puterea PDL-istă de câte ori are ocazia.

Deciziile instanţelor judecătoreşti sunt luate în derâdere. În loc să fie respectate şi puse în aplicare de Executiv, ele sunt comentate. Premierul anunţă încă înainte de existenţa unor decizii definitive privitoare la reducerile salariale din sectorul bugetar că, având în vedere faptul că nu s-au încălcat drepturile cetăţenilor, nu va pune în aplicare eventualele decizii de eliminare a măsurii reducerilor salariale.

Ba, mai mult, premierul în tandem cu preşedintele Băsescu vor să continue procedura asumării răspunderii pe Legea educaţiei, deşi Curtea Constituţională a declarat-o neconstituţională, neţinând cont astfel nici de interesele românilor din Ardeal şi nici de cele ale generaţiilor actuale şi viitoare de elevi care vor avea de pătimit de pe urma unei legi total defectuoase.

Puterea actuală, prin reprezentanţii săi, premierul Boc şi preşedintele Băsescu, nu mai respectă nicio lege, nicio decizie judecătorească, distrugând ordinea constituţională şi punând în pericol grav ordinea socială.

Românilor nu li se mai respectă niciun drept deoarece puterea clientelară PDL-istă nu mai respectă nicio regulă, nicio lege, nici măcar pe cea a bunului simţ, nimic nu mai contează, important este doar ceea ce ştiu sau cred că ştiu membrii PDL care au ajuns să conducă România după propria lor voinţă discreţionară instaurând dictatura voinţei proprii în dispreţul legii.

Astfel, cetăţenii în relaţia cu statul nu se mai simt apăraţi deoarece reprezentanţii puterii portocalii nu mai respectă nimic şi au instaurat haosul şi guvernarea bunului plac încât ne putem aştepta ca Guvernul să dea o ordonanţă de urgenţă prin care să interzică românilor să dea în judecată statul, apărându-şi astfel drepturile.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul Boc şi PDL-ul îngroapă România"

Cu fiecare zi ce trece românii sunt tot mai umiliţi şi batjocoriţi de un partid PDL inconştient şi iraţional, care a ajuns la o beţie a puterii rar întâlnită în epoca modernă, încât consideră România propria sa moşie.

Tot ce le-a oferit puterea Băsescu-Boc românilor în ultimii ani au fost doar nişte sloganuri care în cele din urmă s-au dovedit doar nişte vorbe goale aruncate în vânt.

"Să trăiţi bine" pentru români s-a transformat în timpul puterii portocalii în "să trăiţi dacă puteţi", în timp ce pentru camarila de partid a însemnat un îndemn la înfruptarea fără margini şi limită din avuţia naţională.

Mesajul anticorupţie a devenit o glumă, deoarece instituţiile statului acaparate de oameni servili tandemului Băsescu -Boc, precum Parchetul General, în loc să aplice legea sancţionând derapaje flagrante ce au avut loc în Parlamentul României, forul legislativ suprem al ţării, lasă dosarele în aşteptare în sertare bine ferecate, deoarece interesul camarilei nu este aplicarea legii, ci ocolirea ei.

Astfel, în timp ce reprezentanţii PDL prosperă în aceste vremuri grele devenind tot mai veseli, românii sărăcesc şi devin tot mai trişti şi mai apăsaţi de problemele tot mai mari cu care se confruntă de la o zi la alta.

Nici măcar gesturile disperate ale unor cetăţeni care şi-au pus viaţa în pericol intrând în greva foamei nu îi înduplecă, niciun argument al specialiştilor, sindicaliştilor, partidelor de opoziţie şi chiar al cetăţenilor care le atrag atenţia că duc ţara la dezastru nu este luat în seamă, în schimb contează opiniile membrilor PDL care susţin sus şi tare că nu există alternative şi populaţia trebuie să fie înfometată pentru a scoate ţara din criză.

Nu contează nici măcar semnalele internaţionale care prin neacceptarea României la termenul stabilit iniţial în spaţiul Schengen, conform presei europene, sancţionează lipsa de performanţă internă şi implicit decalajul care se măreşte între România şi Europa Occidentală datorită guvernării dezastruoase Băsescu-Boc.

Toate aceste semnale care relevă situaţia gravă în care se află ţara datorită PDL-ului şi Guvernului Boc nu sunt luate în seamă, încât pentru a nu desăvârşi opera de îngropare a României, Guvernul Boc şi PDL-ul ar trebui să treacă pe tuşă pentru a mai rămâne o urmă de speranţă pentru români.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

În plenul Camerei Deputaţilor am comunicat că Grupul parlamentar al PNL a lansat o Petiţie online, astfel:

Petiţie: Cerem demiterea Robertei Anastase

După 20 de ani de la Revoluţie, democraţia şi statul de drept sunt batjocorite de către PDL.

Camera Deputaţilor este condusă prin minciună şi furt.

Roberta Anastase, preşedintele acestei instituţii, al treilea om în stat, săvârşeşte abuzuri după abuzuri, încălcând Constituţia şi legea de funcţionare a Camerei Deputaţilor, iar actuala majoritate parlamentară PDL-UDMR face zid în jurul ei, girându-i toate aceste ilegalităţi.

Furtul de la votul pe Legea pensiilor nu este singura ilegalitate. Este cea mai cunoscută datorită mediatizării subiectului.

Roberta Anastase este o recidivistă patentată. Astfel:

1. fură voturi, iar în cazul adoptării Legii pensiilor este cu atât mai grav cu cât numărul persoanelor prejudiciate este de ordinul milioanelor;
2. protejează corupţii PDL: la dezbaterea raportului Udrea a blocat lucrările Camerei Deputaţilor pentru a o feri pe aceasta de trimiterea în judecată;
3. măsluieşte voturi atunci când deputaţii PDL chiulesc de la şedinţă când se votează legi importante, de exemplu modificarea Statutului funcţionarilor publici, pentru a da banii ţării pe mâna clientelei politice PDL-iste;
4. nesocoteşte voinţa electoratului şi încurajează corupţia politică, ajutând la crearea de partide politice în Parlament, deşi nu au participat la alegeri.

Pentru toate aceste fapte foarte grave care reprezintă un atentat asupra democraţiei, noi, deputaţii liberali, cerem demiterea preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. Nu acceptăm în fruntea Camerei Deputaţilor o persoană care, deşi fură, nu plăteşte pentru fapta sa, ca orice cetăţean.

Semnează pentru ca hoţii să plece!

Eu, cetăţean român, nu vreau să fiu reprezentat de un hoţ!

Textul petiţiei va fi postat pe site-ul:

http://petitiionline.ro/142/cerem-demiterea-robertei-anastase

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Reforma administrativ-teritorială a României"

În primii 18 ani scurşi de la revoluţia română, agenda parlamentară a fost afectată în cea mai mare parte de acte normative ce vizau transformarea unor sate, cătune sau ulicioare în comune, unităţi administrativ-teritoriale de sine stătătoare, a unor comune în oraşe şi a unor oraşe în municipii.

Acest lucru se întâmpla nu dintr-o necesitate pur administrativă, ci fie din motive electorale ale iniţiatorilor, fie pentru ca acele localităţi să dobândească alocări bugetare independente şi mult mai semnificative. Iniţiatorii unor astfel de propuneri au pierdut din vedere că o astfel de fărâmiţare administrativ-teritorială duce şi la ineficienţa actului administrativ, la sporirea numărului de angajaţi în administraţia publică locală, precum şi la o presiune suplimentară asupra bugetului statal.

Ca urmare a unor astfel de decizii iraţionale, proiectele ample de modernizare a satelor româneşti au întârzieri sau nici măcar nu s-au prefigurat ca proiecte. Administrarea şcolilor, a unităţilor sanitare, dar şi a altor servicii publice care cad în sarcina administraţiilor publice locale au avut de suferit în mod substanţial.

Consider că toate eforturile prezente de descentralizare vor fi extrem de costisitoare şi greu de ajuns la obiective, în condiţiile actuale ale organizări administrativ-teritoriale.

Reforma statului român, puternic contestată, dar aşteptată de douăzeci de ani, trebuie să aibă în vedere şi acest aspect extrem de important pentru eficientizarea administraţiilor publice locale.

Ştiu că nu-i simplu să reorganizăm administrativ ţara. Mai ştiu că o astfel de decizie nu trebuie făcută în grabă şi trebuie să aibă în vedere atât criterii demografice, economice, teritoriale, geografice, tradiţionale, dar şi altele. Cu toate acestea, toate criteriile enunţate trebuie să se subsumeze obiectivului de eficientizare a administraţiei publice locale, de eficientizare a cheltuirii banului public, de îndeplinire a strategiilor de dezvoltare regională durabilă.

De modul în care este organizat teritoriul şi administraţia publică locală din România depinde modernizarea efectivă a oraşelor şi, mai ales, a satului românesc. Să nu uităm că mai mult de jumătate din populaţia României locuieşte în mediul rural, în sate şi comune care nu au cunoscut încă beneficiile integrării europene, ale dezvoltării infrastructurii minimale, ale utilităţilor minimale pentru secolul XXI.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

" Moratoriul politic"

Moratoriul politic nu este o idee greşită. Dar nu cu oameni care nu ştiu ce înseamnă dialog şi care nu ştiu ce înseamnă solidaritate. Surprinzătoarea propunere a preşedintelui de instituire a unui moratoriu în Parlament pentru adoptarea unor legi este o invitaţie deschisă la favorizarea infractorului. Preşedintele României cere tuturor parlamentarilor un moratoriu, adică să uite pentru o clipă că al treilea om în stat este un hoţ. Se comportă ca un reprezentant al legii, care cere victimei să-l ierte pe infractor. Un soi de mediere de tip mafiot făcută chiar de cel abilitat să ia atitudine, cu interese ce calcă în picioare legea şi dreptatea.

Anastase e un simbol al abuzului întregii puteri. Roberta Anastase este o problemă de interes naţional, pentru că nu poţi ţine în funcţie o persoană care a fraudat votul la o lege de maximă importanţă, în văzul a milioane de oameni.

Iniţiativa preşedintelui statului este absolut revoltătoare. Protecţia oferită unei infracţiuni grave îl face şi pe Traian Băsescu vinovat. Dacă există o minimă legalitate şi un respect infim pentru prezent şi viitor, cei care au furat trebuie să plătească. Penal şi politic. După 6 ani de mandat, Traian Băsescu e cloşca infractorilor, cel care cere ţării să închidem ochii în faţa legii. Să o luăm cu toţi în braţe pe Roberta Anastase.

Suntem într-un moment dramatic în care statul, prin câţiva reprezentanţi de vârf, a devenit infractor. E statul acela ticăloşit despre care vorbeau cinstiţii de ieri, hoţii de azi, iar milioane de cetăţeni sunt victime ale abuzului inimaginabil săvârşit în numele "interesului naţional".

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Situaţia reală a românilor"

Guvernul pare nu doar indiferent, dar, prin măsurile aberante pe care le ia, accentuează sărăcia populaţiei.

Rata anuală a inflaţiei a ajuns la 7,9% în octombrie, potrivit INS, iar scumpirile vor continua, după cum susţin patronatele din industria alimentară.

Preţurile au crescut şi vor mai creşte. Taxele şi impozitele vor fi tot mai mari. Peste toate acestea vine o reducere a salariilor nu cu 25%. Reducerea reală, resimţită în buzunarele oamenilor este de 50-60%.

În jur nu vedem decât sărăcia omului de rând, ajuns în pragul disperării, domenii de interes vital subfinanţate, deficit de personal în unele instituţii de interes public şi o infrastructură rutieră şi feroviară la pământ.

O constatare reală a celor care ajung în spitalele româneşti şi sunt nevoiţi să-şi achiziţioneze singuri medicamentele, stend-ul pentru perfuzii sau banalul leucoplast, ori sunt plimbaţi de la o unitate medicală la alta, din lipsă de aparatură sau de personal, a celor care-şi trimit copiii spre a fi educaţi în şcoli insalubre şi, nu de puţine ori, de către profesori suplinitori.

Străzile pline de gropi sau întârzierile înregistrate pe Căile Ferate Române vorbesc despre acuta lipsă de investiţii în infrastructură, îndreptăţindu-ne să afirmăm că nici aici nu se duc banii noştri, ai contribuabililor.

Concretizăm că aportul fiecăruia dintre noi la bugetul de stat în "ceva" util nouă şi aflăm că prioritare pe timp de criză sunt bordurile, indicatoarele 3 D, fântânile cântătoare, brandurile de ţară sau serbările câmpeneşti, investiţii care bagă la terapie intensivă sistemul sanitar de stat şi lasă repetent sistemul de învăţământ.

Guvernanţii trebuie să-şi revizuiască unele noţiuni fundamentale precum "prioritate" sau "interes naţional" prezente frecvent în discursuri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Cine blochează Parlamentul?"

Este absurd ca opoziţia, care se află în minoritate, să fie acuzată de blocarea lucrărilor Parlamentului.

Cei de la putere au majoritate, au tot ce le trebuie, dar nu au curaj să îşi asume răspunderea. O spune chiar unul dintre liderii Coaliţiei. Dacă ar avea curaj, şi-ar mobiliza majoritatea şi ar trece legile. Dar nu fac asta, pentru că e mai comod pentru ei să spună că tot opoziţia e de vină. Parlamentarilor PDL a ajuns să le fie frică să voteze legi greşite, precum cele propuse de Guvern şi atunci vor să pună propriul eşec pe umerii opoziţiei.

PDL nu mai reuşeşte să-şi mobilizeze parlamentarii şi să îi aducă la vot. Parlamentarilor puterii le este teamă să vină să voteze tăieri de salarii şi micşorări de pensii. Ei se întâlnesc cu oamenii în colegiile de candidatură şi sunt traşi de mânecă pentru ceea ce votează în Parlament.

Legile nu trec deoarece parlamentarii puterii nu vin la vot. Cel mai recent exemplu este cel de la Senat, acolo unde solicitarea preşedintelui Băsescu privind Legea pensiilor a fost respinsă. Dacă ar fi venit la vot, parlamentarii puterii nu ar fi avut nicio problemă să adopte solicitarea prezidenţială.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Programul Bursa Specială"

Guvernul continuă bătaia de joc la adresa bursierilor români. Nu mai vrea subordonaţi supracalificaţi. Guvernul României a lansat Programul Bursa Specială pentru a-i şcoli pe tinerii promiţători, pe banii statutului, la cele mai prestigioase universităţi din lume şi la întoarcerea în ţară, aceştia ar fi trebuit să lucreze în administraţia publică.

Niciunul dintre cei 150 de tineri în care statul român a învestit peste şase milioane de euro şi care au beneficiat de acest program nu şi-au primit însă postul "de conducere sau de răspundere", promis în contract. Tinerii care au studiat în străinătate pe banii Guvernului şi-au construit în ultimii ani cariere în domeniul privat.

Acum, Programul Bursa Specială a fost tras pe linie moartă, deşi a avut un concept lăudabil. Toţi tinerii care au beneficiat de aceste burse s-au remarcat prin rezultate excepţionale la învăţătură şi au dorit să devină cei mai buni ca să poată dărui cât mai mult, să devină o fiinţă morală, să înveţe cât mai bine, ca să poată da exemplu celorlalţi. Bursieri trimişi la specializare chiar de statul român, la şcoli de administraţie publică - arhitecţi, informaticieni, veterinari, profesori - sunt însă refuzaţi la întoarcere şi lăsaţi senin în şomaj.

Este un domeniu la care ne pricepem cel mai bine - de a ne sabota sistematic valorile când sunt acasă, de a le minimaliza realizările când pleacă şi dea le închide uşa în nas când vor să ne dăruiască experienţa, învăţătura şi câştigul.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

«În prag de sărbători, Guvernul face o nouă "bucurie" bugetarilor»

La începutul iernii şi în prag de sărbători, Guvernul vrea să facă din nou o bucurie bugetarilor, trimiţând alte zeci de mii de oameni în şomaj. Se continuă această politică absurdă a tăierilor, fără a exista nicio perspectivă de creştere economică.

Guvernul a găsit soluţia pentru a majora salariile: trimite 26.000 de bugetari în şomaj. Puterea ar trebui să nu mai mintă în legătură cu majorările salariale. Este imoral şi neproductiv să creşti salariile pe spatele celor daţi afară. Guvernul Boc alege din nou soluţia cea mai simplă, dar şi cea mai nocivă: nu majorează salariile în urma creşterii economice, ci în urma reducerii numărului de bugetari.

Cei care îşi vor pierde locurile de muncă vor fi oamenii simpli, funcţionari şi tehnocraţi, în vreme ce clientela politică rămâne în funcţii şi pe salarii foarte mari.

Fiind incapabil să aducă mai mulţi bani la buget, Guvernul Boc îşi continuă politica de decimare a bugetarilor şi de sărăcire a populaţiei. Bugetarilor li se promit tot felul de măriri salariale pentru 2011 şi în realitate totul e păcăleală.

Ping-pongul cu ordonanţe şi legi, care înseamnă de fapt o bătaie de joc la adresa oamenilor, arată haosul creat în sistem de măsurile aberante, negândite şi nefundamentate, impuse de la Cotroceni.

Există soluţii care pot scoate ţara din criză, care pot aduce mai mulţi bani la buget şi care pot introduce mai multă echitate în sistemul de salarizare şi cel de pensii. Programul de guvernare al PSD conţine măsuri ce pot fi aplicate inclusiv de Guvernul Băsescu-Boc dacă ar avea voinţă politică şi dacă ar defini interesul naţional prin raportare la nevoile şi problemele populaţiei.

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

Principala problemă a României devine problema şomajului şi a pieţei de muncă. Numărul şomerilor din România este în continuă creştere. Şomajul este considerat un fenomen normal, un mecanism de realocare a resurselor de muncă în funcţie de volumul şi structura cererii sistemului productiv. Prin dinamicile care îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă macroeconomică.

Ratele ridicate ale şomajului din ultima perioadă provoacă uriaşe pierderi ale economiei şi devine un pericol social. Efectele negative ale şomajului sunt cele resimţite de cel care rămâne fără loc de muncă şi de familia sa. Acestea afectează demnitatea şi echilibrul persoanelor implicate, ceea ce duce uneori la creşterea violenţelor, a criminalităţii şi a delicvenţei. Ajutoarele de şomaj reprezintă cheltuieli bugetare suportate de cei care lucrează.

După minim 15 ani de şcoală, tinerii licenţiaţi din promoţia 2010 îşi pun un mare semn de întrebare: dacă ai carte, ai parte? "Vina" de a termina studiile superioare într-un an de criză este plătită scump prin umilinţa de a semna lunar carnetele de şomaj şi prin incapacitatea de a se desprinde de la bugetul părinţilor. Statul acordă puţin peste 200 de lei pentru fiecare absolvent şomer, indiferent dacă a terminat şcoala generală, liceul sau o facultate. În aceste condiţii, tinerii au umplut cu CV-uri site-urile de recrutare a forţei de muncă sau aşteaptă un răspuns de la rudele din străinătate pentru a pleca şi ei la muncă.

Universităţile au fabricat şi în acest an şomeri pe bandă rulantă Puţini dintre licenţiaţii promoţiei 2010 au norocul de a ţine în mână o carte de muncă şi nu un carnet de şomaj. Numărul absolvenţilor cu studii superioare ajunşi asistaţi social este cu mult mai mare faţă de 2009, ajungând la o cotă de 11%.

Şomerii cu diplomă de licenţă din judeţul Braşov sunt în număr de 2000, număr ce situează judeţul Braşov într-un clasament pe ţară pe locul al treilea după Bucureşti şi Arad. În judeţul Braşov, rata şomajului în luna octombrie 2010 a fost de 7,01%, aproximativ 18.000 de persoane, din care 6.000 în municipiul Braşov. Grupa de vârstă din rândul căreia se înregistrează cel mai mare număr de şomeri este cea între 40-49 de ani. Şomerii din mediul rural reprezintă mai mult de jumătate din numărul persoanelor aflate fără un loc de muncă, fapt ce îngreunează şi mai mult reintegrarea acestora pe piaţa muncii.

Având în vedere actualul context socio-economic şi luând în considerare presiunile şi riscurile determinate de evoluţiile economice, implicit cele de pe piaţa muncii, de necesitatea susţinerii creşterii economice şi reducerii inflaţiei, se impune adoptarea de măsuri care să asigure un climat de protecţie social bazat pe principiul contribuţiei provenite din muncă şi continuarea vieţii active pentru toate categoriile de cetăţeni.

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

«Noul slogan al PDL: "Tăiem, mărim, tăiem şi apoi poate mărim din nou"!»

De la premierul Boc până la miniştri sau secretari de stat de prin toate ministerele, anunţurile insistente privind creşterea viitoare a salariilor, ciopârţite prea mult de aceleaşi mâini îndemânatice portocalii, nu mai contenesc să copleşească, dar, în special, să nedumerească, aproape zilnic, un popor întreg.

Domnul Gherghina, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, ne spune că statul, adică, actualmente, ultimul guvern Boc, trebuie să disponibilizeze 26.000 de angajaţi, în perioada septembrie-decembrie, pentru a putea avea posibilitatea să crească, în medie cu 15%, actualele salarii diminuate cu 25%, dar întâi să le mai taie puţin la începutul lui 2011...

Domnul Stolojan ne promite că, dacă suntem suficient de cuminţi la anul şi acceptăm spăşiţi concedierile în masă, "Salariile bugetarilor ar putea creşte cu până la 18%, în 2011".

Foştii miniştri Adriean Videanu şi Sebastian Vlădescu, precum şi eternul premier Emil Boc s-au grăbit, imediat după ce le-au tăiat, să dea asigurări vehemente că salariile bugetarilor vor creşte din nou, din 2011, la un nivel apropiat de cel înregistrat înainte de tăierea de 25%, din luna iulie a acestui an. Dumnealor uită, precum amnezicii declaraţi, că această tăiere fabuloasă a veniturilor salariaţilor bugetari a fost în primul rând aprobată de Curtea Constituţională exact până la finele acestui an.

Iar uimitoarele promisiuni portocalii, niciuna asemănătoare cu cealaltă, nu fac altceva decât să încalce flagrant legea şi să destabilizeze şi mai tare economia, aflată oricum, în derivă maximă.

Motorul economiei româneşti este legat ombilical de consum. Iar vestea că în 2011 salariile ar putea să scadă din nou, iar disponibilizările şi, implicit, şomajul să crească rapid, ca apoi, după o vreme, să apară o virtuală posibilitate de a creşte cândva, din nou, salariile, cu procente infime, nu vor reuşi nicidecum să scoată ţara din haos şi economia din blocajul fără precedent.

Dacă băgaţi toată ţara în şomaj şi tot mediul privat în faliment şi nu găsiţi niciodată, pentru nimic în lume, soluţii reale, cu efecte prompte, cu adevărat benefice asupra românilor şi buzunarelor lor greu încercate, dar, mai ales, asupra întregii economii şi a susţinătorului ei eroic, mediul privat, vă întreb, domnule Boc, pentru cine şi până când mai vreţi să guvernaţi atât de prost şi fără niciun sens?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Singurul român optimist - preşedintele Băsescu"

În timp ce pe preşedintele Băsescu îl loveşte din nou optimismul şi susţine iar că "2011 va fi un an de creştere economică. Dacă vom fi performanţi, vom creşte cu peste 1,5%", economia României a reintrat în recesiune. Produsul intern brut (PIB) a scăzut cu 0,7% în trimestrul al treilea faţă de trimestrul anterior, arată datele provizorii anunţate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Asta după ce, în al doilea trimestru, PIB-ul României a crescut cu 0,3% comparativ cu trimestrul I. Faţă de al treilea trimestru din 2009, situaţia este şi mai dezastruoasă: economia a scăzut cu 2,3%, conform datelor ajustate sezonier, şi cu 2,5%, dacă se iau în considerare datele brute, a anunţat INS.

Optimismul preşedintelui este contrazis şi de consilierul Guvernatorului BNR, domnul Adrian Vasilescu, care a avertizat săptămâna trecută că avem toate şansele şi în 2011 să rămânem tot pe minus.

Şi tot preşedintele Băsescu le cere oamenilor de afaceri să aibă încredere în economia românească şi în viitorul ei roz, prevestit în fiecare trimestru de dumnealui sau de vreunul dintre minunaţii săi miniştri, lamentându-se în acelaşi timp că cea mai grea decizie în privinţa măsurilor de austeritate a fost cea privind creşterea bruscă a TVA. Dar preşedintele nu vine să le spună nici întreprinzătorilor şi nici românilor, sărăciţi peste noapte, că acest lucru a contribuit în cea mai mare măsură la rezultatele dezastruoase la care s-a reîntors cu toată viteza economia. Şi deciziile în acest sens nu au fost ale noastre, ale opoziţiei sau ale presei, ci ale domnului Băsescu şi ale guvernanţilor pe care-i susţine cu atâta vehemenţă, deşi fiecare pas al acestora ne-a aruncat într-o prăpastie din ce în ce mai adâncă, plină de incertitudine.

De ce nu ne spune domnul preşedinte Băsescu faptul că această majorare impresionantă a TVA, dintr-o singură lovitură, de la 19 la 24%, a turat la maxim motoarele inflaţiei şi a sufocat definitiv consumul? Acestea sunt contribuţii recente, de altfel remarcante, pe care dumnealui şi ai săi portocalii şi le-au adus la uciderea, cu bună ştiinţă, a economiei româneşti. Una din principalele cauze pentru care PIB-ul a revenit pe minus după trei luni de creştere este tocmai această decizie de majorare a TVA, domnule preşedinte!

Nici măcar previziunile FMI sau cele ale ultimului Guvern Boc nu mai au nicio legătură cu realitatea în acest moment. Suntem din nou la mâna hazardului: în primelenouă luniale anului, economia României a scăzut cu 2,5%, conform datelor ajustate sezonier, şi cu 1,9%, pe serie brută, informează INS. În aceste condiţii, dacă ultimul trimestru nu va aduce o revenire a economiei, anvergura recesiunii din acest an o va depăşi pe cea estimată de autorităţi. Cea mai recentă prognoză, publicată de Comisia Naţională de Prognoză (CNP) pe 5 noiembrie, indică o scădere economică de 1,9% în acest an. Aşa că, nimic din ceea ce susţine preşedintele nu mai poate impresiona vreun român, chiar dacă acesta mai joacă încă o dată perfect rolul optimistului: "Vom avea creştere economică în 2011. Sunt optimist"!

De fiecare dată când economia a trebuit ajutată, iar întreprinzătorii susţinuţi să reziste crizei, guvernele păstorite de domnul Băsescu s-au călcat în picioare să ia premiul pentru cele mai proaste şi incompetente măsuri, care nu au făcut altceva decât să falimenteze tot ce mai respira încă.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Trebuie să oprim blocajul de la Camera Deputaţilor"

Înţeleg care este rolul luptei politice pe care o duce opoziţia în Parlament. Poate că, dacă am fi fost în locul lor, am fi fost şi noi tentaţi să procedăm la fel. Pe de altă parte, nu pot însă să înţeleg cum poţi să te prezinţi în faţa românilor ca un servitor credincios şi apoi să faci tot posibilul pentru a spori o criză politică pe care să o suprapui peste criza economică.

Pentru că, domnilor din Opoziţie, asta faceţi! Cu fiecare zi care trece şi Parlamentul se află în această stare abulică, România mai pierde o zi de pe drumul ieşirii la liman.

Nu mă număr printre oamenii politici extremişti care să creadă doar în rău şi bine absolut. Nu am lăudat întotdeauna Guvernul, la fel cum nu am criticat întotdeauna opoziţia. Vreau însă să punctez că blocajul de acum, de la Camera Deputaţilor, este atentatul cel mai serios la democraţie din tot ce s-a petrecut după revoluţie, de o magnitudine la fel de mare ca suspendarea Preşedintelui din 2007.

Pentru că din cauza orgoliului şi vanităţilor opoziţiei, instituţia cea mai importantă a statului român, cea către care sunt aţintiţi toţi ochii românilor, nu funcţionează acum. Şi avem atât de multe lucruri de făcut, începând cu Legea pensiilor şi Legea salarizării unitare şi terminând cu bugetul de stat pentru anul 2011.

Sincer, nu pot să înţeleg argumentele celor care propovăduiesc ieşirea din criză cu o simplitate dezarmantă, dar se cramponează de numele preşedintelui de şedinţă. Dacă ai interesele românilor la suflet, aşa cum spui toată ziua pe la televiziuni, atunci faptul că doamna Roberta Anastase este şi va fi în continuare preşedintele Camerei Deputaţilor nu trebuie să fie o piedică pentru tine. Dacă, pe de altă parte, ţi-ai dovedit de-a lungul timpului lipsa de soluţii şi lipsa de forţă politică, Roberta Anastase este pretextul ideal pentru blocajul înregistrat acum.

Pentru că, domnilor din Opoziţie, dumneavoastră nu vreţi să se vadă cât de lipsiţi de soluţii sunteţi şi cât de puţin uniţi aţi fi în cazul căderii Guvernului. Cred că am înţeles care este strategia dumneavoastră: adâncirea crizei economice printr-o criză politică, al cărei scop este de a vă duce la putere. Cu fiecare zi care trece, dumneavoastră vă simţiţi mai aproape de putere şi veţi face tot posibilul ca România, până atunci, să rămână în această situaţie dificilă.

Fac un apel la raţiunea dumneavoastră de a nu mai pune pe primul plan interesul politic, ci interesul românilor. Acceptaţi, vă rog, în numele tuturor, moratoriul pe care vi l-a propus Preşedintele Traian Băsescu. Dacă această lună şi jumătate, până la sfârşitul anului, o sacrificaţi în numele interesului general, atunci anul 2011 poate să fie anul în care să lăsăm greul în spatele nostru, anul ieşirii din criză. Dacă veţi continua astfel, poate veţi câştiga politic, dar, cu siguranţă, românii care vă vor vota vor fi într-o situaţie mult mai dificilă decât ar merita să fie. Gândiţi-vă puţin şi la cei care v-au trimis în Parlament şi acţionaţi în consecinţă.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"15 noiembrie 1987 - un început?"

Anul acesta se împlinesc 23 de ani de la revolta muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987, o dată prea puţin intrată în conştiinţa publică şi în manualele de istorie. Astăzi, când avem o adevărată cultură a mitingurilor, iar Piaţa Victoriei răsună de dansul pinguinului în trompetele sindicaliştilor bugetari, despre protestul din Braşov se vorbeşte, în treacăt, la câte un talk-show plicticos, fără scandaluri mondene şi fără blonde implicate. Deşi înăbuşită în sânge, acţiunea din acea toamnă avea să prefigureze evenimentele din decembrie 1989.

În acea duminică însorită de noiembrie, locuitorii oraşului de sub Tâmpa erau chemaţi la vot pentru alegerile locale. Şcolile fuseseră pregătite festiv şi supravegheate atent de echipaje ale Miliţiei şi securişti în civil. De o bucată bună de timp, în cartierele muncitoreşti, în special în cele învecinate Întreprinderii de Autocamioane, atmosfera devenise extrem de tensionată ca urmare a nenumăratelor lipsuri. Mulţi politicieni vorbesc astăzi despre "sărăcia generalizată din România" fără să fi trăit o clipă neajunsurile în care se zbătea, în acel an, un oraş întreg. Pâine pe cartelă, magazine alimentare goale, mizerie. Oamenii se hrăneau cu chiftele făcute din capete de peşte, n-aveau apă caldă, căldură, uneori nici curent electric. Copiii îşi făceau lecţiile la lumânare.

Umilinţa cea mai mare a venit pentru locuitorii din cartierul Steagul Roşu, majoritatea muncitori la IABv, în ziua în care au fost obligaţi să semneze state de plată cu zero lei, zero bani, la salariu. Revolta a pornit în secţia 440 - Sculărie a Întreprinderii de autocamioane, în timpul schimbului III. Muncitorii veniţi la lucru, în schimbul I, au fost şi ei luaţi "pe sus" de coloana care începuse să se formeze pe aleile fabricii. Mai întâi, oamenii s-au deplasat la clădirea conducerii, însă nimeni nu s-a arătat dispus să poarte un dialog cu ei.

În jurul orei 10, liniştea oraşului era spulberată. În faţa Spitalului Judeţean s-a cântat "Deşteaptă-te, române!", ceea ce a eliberat oamenii de teroare. A urmat "Jos Ceauşescu!", în sfârşit un slogan care spunea totul, iar în momentul în care coloana a ajuns în centrul oraşului, muncitorii nu mai erau singuri. Mii de oameni, printre care elevi şi studenţi, aveau în sfârşit curajul să protesteze. De altfel, unul dintre meritele "protagoniştilor" este şi faptul că recunosc importanţa pe care a avut-o sprijinul braşovenilor. Acest sprijin a făcut posibilă transformarea protestului dintr-unul social într-unul politic, pentru ca trecerea de la "Vrem banii noştri" sau "Vrem mâncare şi căldură" la "Jos Ceauşescu!" a reprezentat, în fond, o idee politică cu care nu porniseră iniţial la drum.

Manifestanţii au fost împrăştiaţi cu tunuri cu apă, iar după două zile, locul revoltei părea ca nou. S-au plantat flori proaspete şi zidurile, pe care protestatarii scriseseră "Jos tiranul!", au fost zugrăvite sau spălate în câteva ore. A urmat un lung şir de anchete la sediul Miliţiei, dar şi în sala de spectacole a Clubului IABv.

În timpul audierilor, majoritatea celor din prezidiu, printre care foarte mulţi secretari UTC, oameni tineri atunci, care astăzi se plimbă printre noi, cereau într-un glas condamnarea la moarte a participanţilor. Cei acuzaţi erau puşi să se recunoască singuri din imaginile filmate. 61 de participanţi au fost deportaţi în Insula Mare a Brăilei până în decembrie 1989. Atunci s-au distrus familii şi destine, alte zeci de oameni au fost bătuţi, chinuiţi, târâţi prin anchete, alungaţi din oraş. Ecourile în presa internaţională au fost neaşteptat de mari şi toată lumea s-a întrebat de ce bucureştenii nu s-au solidarizat atunci cu muncitorii braşoveni.

La 23 de ani după evenimentele de la Braşov, nu pot să spun decât că un alt guvern, la fel de iresponsabil şi incompetent ca şi acela pe care îl avea România în 1987, Guvernul Boc, recurge exact la aceleaşi măsuri de reducere salarială pentru a "remedia" deficienţe care au derivat din propria incapacitate de a guverna responsabil. Măcar comuniştii nici nu intenţionau să guverneze responsabil. Nu se ştie niciodată când va trebui să ne aducem brusc aminte că ştim să spunem şi nu.

Aşa cum spuneam mai sus, mulţi dintre aceia care în 1987 cereau într-un glas condamnarea la moarte a celor care au avut curajul să îşi strige în stradă neajunsurile şi sărăcia, sunt astăzi membri sau oameni de bază ai PDL sau PSD. Şi, atunci, cum am putea să stăm alături de ei, să avem aceleaşi idealuri în momentul în care doctrina politică, dar şi valorile politice fundamentale ne despart, trecutul ne desparte, atitudinea, spiritul, valorile, oamenii, toate acestea ne despart?

Domnul Marius-Sorin Göndör:

"Opoziţia preferă pupitrele televiziunilor în locul celor din Parlament"

Vorbim de necesitatea reducerilor de personal din sistemul bugetar, de necesitatea reducerii cheltuielilor cu salarizarea, toate pentru a reuşi să facem economiile necesare echilibrării bugetului ţării. Şi în tot acest timp, de peste două luni de zile, observăm indolenţa parlamentarilor opoziţiei.

Deputaţii PSD şi PNL chiulesc de peste două luni de zile de la lucrările plenului. Pe de altă parte, singurul loc unde adună prezenţa 100% este în faţa casieriei de unde îşi ridică liniştiţi banii care presupun că li se cuvin. Este vorba de nici mai mult nici mai puţin de 2,5 miliarde lei vechi. Toţi cei 147 deputaţi chiulangii golesc din vistieria statului român în fiecare zi peste 150 milioane lei vechi. Să nu uităm că ei sunt cei care blamează Partidul Democrat Liberal pentru cheltuieli excesive şi cei care în mod ipocrit cer măriri nesustenabile ale salariilor şi pensiilor.

Dar să ne întoarcem la elementul principal al acestei funcţii publice, şi anume cetăţenii pe care îi reprezentăm în Parlament. Măcar din respect pentru ei, stimaţi colegi, haideţi să ne întoarcem la muncă şi să continuăm dezbaterile asupra problemelor care vor duce la reformarea atât de necesară unui stat dezvoltat în degringolada după momentul 1989.

Aceşti presupuşi deputaţi îşi exersează zi de zi abilităţile actoriceşti, luând cu asalt Realitatea TV şi Antena 3 din fotoliile cărora aruncă cu acuze nefondate în partidul de guvernământ şi plâng ipocrit de mila pensionarilor şi a bugetarilor.

Lipsa lor de răspundere va costa chiar mai mult statul român prin continuarea blocării dezbaterilor asupra Legii pensiilor, a salarizării unice a bugetarilor şi a bugetului de stat. În acest fel, România îşi va pierde credibilitatea pe plan extern şi creşterea economică prevăzută pe anul 2011 va fi stopată.

Oare când va veni momentul în care membrii opoziţiei vor renunţa la discursurile demagogice din platourile televiziunilor şi vor începe ca, într-adevăr, să reprezinte interesele celor care i-au votat şi să lucreze constructiv alături de noi pentru România?

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"PNL nu susţine moratoriul pentru protejarea hoţilor şi corupţilor portocalii"

În vreme ce majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană au scăpat deja de recesiune, Guvernul României lucrează la elaborarea unor măsuri anticriză. Concomitent, din ce în ce mai mulţi specialişti în economie susţin că nici în 2011 România nu va cunoaşte o creştere economică suficient de mare pentru a putea vorbi şi despre creşterea nivelului de trai. Unul dintre argumentele aduse de specialişti în favoarea acestei ipoteze este faptul că economia românească este legată de consum, or, măsurile Executivului nu sunt de natură a încuraja consumul. Analiştii consideră că majorarea salariilor nu este posibilă, aşa că nu se poate vorbi nici despre creşterea consumului şi, pe cale de consecinţă, nici de cea a economiei.

În acest context, fără un proiect al Legii bugetului de stat pe 2011, fără alte măsuri care să stimuleze investiţiile şi crearea de locuri de muncă, preşedintele Traian Băsescu cere opoziţiei un moratoriu, absolut necesar pentru finalizarea acordului cu FMI. Adică, noi trebuie să stăm cuminţi în banca noastră, să ridicăm mânuţa când şi cum ni se transmite de la butoanele portocalii, astfel încât doamna Anastase să nu fie nevoită să recidiveze în a număra pantofii celor prezenţi pentru a avea cvorum.

Desigur, solicitarea preşedintelui este explicabilă: centura de siguranţă de anul trecut a devenit azi centură de salvare a incompetenţei Guvernului, ceea ce în februarie 2009 era o măsură preventorie a devenit azi o necesitate stringentă. Guvernul Boc al nu ştiu câtelea este la fel de nepriceput ca şi Guvernul Boc întâiul, dar populaţia României este mult mai săracă decât era acum doi ani.

Şi, atunci, nu putem să nu ne întrebăm: cui foloseşte moratoriul propus de preşedintele Băsescu? Pentru că, după cum merg treburile, se pare că doar Guvernul ar avea de câştigat de pe urma acestuia, adică ar mai trăi câteva luni, perioadă în care profesorul de drept neconstituţional Emil Boc şi-ar mai angaja o data răspunderea pe Legea educaţiei, pe cea a salarizării şi, de ce nu, pe cea a bugetului de stat pe 2011. În fond, cred că moratoriul propus de preşedintele Băsescu are drept scop acordarea unei perioade de graţie actualei puteri, astfel încât clientela politică, portocalie foarte, să alimenteze puşculiţa de partid, astfel încât iminentele alegeri anticipate să nu găsească PDL şi cu amazoanele prinse în războaie penale şi cu vistieria goală.

Sunt toate acestea motive suficiente pentru a explica decizia PNL de a nu face niciun fel de concesii PDL şi de a apela la toate mijloacele legale pentru demiterea actualului preşedinte al Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. PNL nu accepta hoţii şi hoţia, PNL nu poate să fie de acord cu tactica de protejare a corupţilor portocalii, cu blocarea dosarelor acestora doar pentru că ocupă fotolii ministeriale sau sunt prieteni ai beizadelelor de stat. Hoţia şi corupţia portocalii trebuiesc stârpite pentru ca românii de rând să trăiască bine.

Domnul Ioan Oltean:

"Analiza tendinţei de limitare a impactului mondializării asupra economiei naţionale, în condiţiile provocărilor lumii contemporane"

Declaraţia mea politică de astăzi a fost generată de observaţia că, în epoca în care trăim, globalizarea este un fenomen determinat mai ales de lărgirea pieţei, de deschiderea frontierelor naţionale spre comerţ, capital, informaţie, dar şi de urmărirea îndeaproape a administrării acestor pieţe, precum şi a efectelor lor asupra populaţiei.

Constatăm însă că în ultimul deceniu s-a înregistrat un progres mai important în normele, standardele, politicile şi instituţiile legate de pieţele deschise globale, decât în cele legate de populaţie şi drepturile sale. De aici şi observaţia conform căreia este necesar cât mai curând un acord în ceea ce priveşte concordanţa principiilor eticii universale prevăzute în Declaraţia Drepturilor Omului, deoarece pieţele concurenţiale ar putea fi garantul optim al eficienţei, dar s-a observat că nu sunt şi al echităţii sociale. Liberalizarea şi privatizarea pot fi un pas spre pieţele concurenţiale, dar nu şi o garanţie a acestora. Atunci ne întrebăm, pe drept cuvânt, din ce cauză, care este motivul şi ce se poate face pentru a atenua efectele neplăcute?

Multe activităţi şi bunuri care împiedică dezvoltarea umană sunt realizate în afara pieţei, dar acestea sunt limitate de presiunile exercitate de competiţia globală. Există o limită fiscală asupra producerii bunurilor de larg consum, o limită de timp în legătură cu activităţile de îngrijire medicală şi o limită de interes asupra mediului.

Analiştii economici spun că atunci când piaţa merge prea departe, depăşindu-şi propriile limite, dominând rezultatele sociale şi politice, şansele şi recompensele globalizării, adică beneficiile acesteia, se răspândesc în mod inegal şi inechitabil, concentrând puterea şi câştigul într-un grup bine definit de oameni, de naţiuni sau corporaţii şi, din nefericire, marginalizându-le pe altele. Atunci când piaţa îşi depăşeşte atribuţiile, apar instabilităţile atât în creşterea economică, dar mai ales în faliment. Ne amintim, desigur, crizele financiare din Asia de Est şi repercusiunile lor asupra lumii întregi la vremea respectivă, crize care au dus la reducerea masivă a producţiei globale între anii 1998-2000. Când motivele legate de obţinerea de profit ale celor implicaţi în piaţă ies de pe făgaşul normal, acestea pun sub semnul întrebării moralitatea oamenilor şi sacrifică atât respectul faţă de dreptate, cât şi drepturile omului.

Dezideratul mondializării în noul secol nu este să stopeze expansiunea pieţelor globale. Scopul este să se găsească reguli şi instituţii pentru a asigura o administrare mai solidă, mai întâi pe plan local, şi, abia apoi, naţional, regional şi global, să se conserve avantajele pieţelor şi ale competiţiei, dar, totodată, să se asigure spaţiul suficient resurselor umane, comunitare şi de mediu natural pentru a confirma faptul că globalizarea acţionează în primul rând pentru oameni, şi nu doar pentru obţinerea de profit cu orice preţ. Globalizarea trebuie să promoveze eficienţa prin liberalizarea pieţelor naţionale şi prin retragerea treptată a statului din activităţile economice, incluzând şi o restructurare a sistemului de ajutor social, chestiuni, iată, cu care suntem nevoiţi şi trebuie să ne confruntăm şi noi.

Aici este momentul să amintesc de rolul inovaţiilor din tehnologia informaţională şi comunicaţională, care ocupă un loc esenţial în accelerarea integrării. Totuşi, integrarea globală este realizată încă parţial pentru că piaţa muncii are restricţii faţă de cei necalificaţi, situaţie care încă mai produce probleme şi în ţara noastră.

Totuşi, să vedem şi partea plină a paharului. Astăzi, omenirea are mult mai multe posibilităţi faţă de acum 20, 50 sau 100 de ani. Rata morţii infantile a scăzut la jumătate, din anul 1965 şi până azi, şi se aşteaptă ca un copil născut astăzi să trăiască cu 10 ani mai mult decât unul născut în acei ani. În ţările în curs de dezvoltare, cifra înscrierilor în învăţământul secundar s-a dublat, în timp ce rata instrucţiei la adulţi a crescut de la 48%, în 1970, la 82% în 2009. Cele mai multe state sunt acum independente şi în jur de 80% din popoarele lumii au un regim democratic pluralist.

Totuşi, paradoxul este că, în ciuda progresului uriaş înregistrat treptat în decursul secolul XX, lumea secolului XXI se confruntă cu probleme, nerezolvate încă, referitoare mai ales la lipsuri şi inegalitate, care determină mari decalaje între ţări şi regiuni.

Pe de altă parte, este un adevăr aproape unanim acceptat că posibilităţile şi beneficiile globalizării trebuie să fie împărtăşite, comunicate pe toate canalele existente, iar mai nou trebuie găsite şi exploatate mai puternic noi canale de comunicare, deoarece efectele care se vor înregistra la nivel naţional cu siguranţă vor înclina balanţa în favoarea ideilor reformatoare şi, deci, a realizărilor pe termen lung.

Domnul Ioan Ţintean:

Prin prezenta declaraţie politică doresc să aduc în atenţia Parlamentului, factorilor de răspundere guvernamentali şi opiniei publice o problemă gravă legată de protecţia mediului din judeţul Bistriţa-Năsăud. Este vorba despre intenţia Agenţiei Naţionale de Protecţie a Mediului de a închide depozitul din Bistriţa prin mutarea compostului din Beclean, măsură care va afecta sănătatea populaţiei.

Cel puţin 500 de oameni din zona Zăvoaie şi Viişoara vor fi afectaţi de potenţiala creştere a poluării din zona depozitului de deşeuri Bistriţa, în cazul în care s-ar aduce compost echivalent dezafectării depozitului de deşeuri de la Beclean.

Mai grav este faptul că nu este luat în calcul impactul depozitului de deşeuri din Bistriţa asupra mediului înconjurător, implicit asupra sănătăţii oamenilor, din arealul de cel puţin 1 km din apropierea depozitului menţionat. Vara, pe perioada zilei, locuitorii zonei amintite nu pot să deschidă geamurile din cauza mirosului insuportabil care vine de la groapa de gunoi. Gunoiul existent încă mocneşte şi, prin adăugarea de gunoi din zona Beclean, acest proces va continua, nicidecum să se oprească.

Ca atare, fac un apel către conducerea Ministerului Mediului de a dispune un control la Bistriţa Năsăud pentru a analiza situaţia prezentată şi de a lua măsuri necesare, astfel încât să fie rezolvată problema celor două gropi de gunoi. În acest fel, locuitorii din zonă pot spera să trăiască şi să-şi crească copiii în condiţii optime de mediu şi sănătate.

Domnul Ion Dumitru:

"Refacerea ecosistemelor poate salva omenirea de la pieire"

Această declaraţie apare ca o consecinţă a necunoaşterii cauzelor reale ale modificărilor climatice şi m-am inspirat din rezultatele celor mai valoroase cercetări ştiinţifice, pentru că actuala evoluţie a modificărilor climatice poate degenera într-o mare catastrofă.

În Europa se află peste 20% dintre oameni din populaţia globului cărora le merge încă bine, dar există cealaltă parte, de 80%, căreia îi merge mai prost. Este clar că pentru a se întâmpla lucrul menţionat, noi, europenii, extragem materiile prime din alte soluri, le transportăm la noi, producem adesea în surplus, consumăm, iar surplusul îl depozităm. Putem denumi acest fenomen ca acea economie lineară, bazată pe energia petrolului, gazului şi energiei atomice. Nu odată, pentru a accede la aceste resurse, liderii lumii au apelat la arme, fiind utilizate cele mai sofisticate dintre ele. Rezultatul: a curs foarte mult sânge uman, şi aceasta pentru că liderii mondiali au dorit întotdeauna să deţină locul de vârf al piramidei bunăstării.

Resursele lumii sunt în curs de epuizare şi, din păcate, puternicii lumii nu mai au aceleaşi motive de război, iar plăcerea de a te afla mereu în vârful piramidei bunăstării se plăteşte din ce în ce mai scump, pentru că: s-a înmulţit peste măsură numărul morţilor datorită accidentelor rutiere şi aviatice, şi aşa-numitelor boli ale civilizaţiei; s-a înmulţit de sute de mii de ori, o adevărată explozie, numărul uraganelor, al inundaţiilor şi al perioadelor secetoase, toate cauzatoare de moarte, dar şi de imense pagube ce nu mai pot fi acoperite nici de marile puteri. Riscul de a trăi a crescut dramatic, inclusiv pentru cei din vârful piramidei, căci catastrofele nu iartă pe nimeni.

În fond, ecologia ne învaţă că omenirea şi oamenii ei s-au născut într-un sistem de producţie de vis, care a fost cândva pe această planetă, şi care s-a întâmplat probabil acum 6 milioane de ani. A fost ceea ce, biblic, denumim astăzi "raiul". Acum circa 10.000 de ani, ca urmare a evoluţiei, oamenii au părăsit vânatul şi culesul şi s-au apucat de agricultură.

Odată cu descoperirea maşinii cu abur s-a accentuat distrugerea sistemului linear al evoluţiei naturii, iar în ultimii 50 de ani, prin introducerea folosirii energiei fosile, întregul sistem şi-a pierdut forma şi conţinutul, iar legile ecologiei şi-au pierdut aplicabilitatea. Acum, pământul şi oamenii lui sunt bolnavi. În România, oamenii sunt chiar mai bolnavi decât în restul Europei.

Pentru a-i prescrie însănătoşirea unui pacient, trebuie atent cercetate motivele îmbolnăvirii sale. Pentru a îndrepta drama ecosistemelor pământului şi a României este foarte necesară o politică, în domeniu, sănătoasă.

Domnul Ionel Palăr:

Săptămâna trecută Curtea Constituţională a decis că angajarea răspunderii Guvernului asupra Legii învăţământului este neconstituţională şi a semnalat existenţa unui conflict între puterile statului.

Această decizie este a zecea din lungul şir de erori de ordin constituţional comise de "profesorul" de drept constituţional, Emil Boc.

Totodată, doresc să afirm că având în vedere importanţa legii învăţământului, un astfel de text legislativ are nevoie de o dezbatere reală şi el nu trebuie să intre, nu trebuie să treacă prin asumarea răspunderii Guvernului.

Adoptarea soluţiei asumării demonstrează că educaţia nu este o prioritate pentru guvernarea actuală, ci doar un mijloc de a cumpăra bunăvoinţa unor forţe politice cu care este menţinută la Palatul Victoria o guvernare antinaţională care nu se îngrijeşte decât de propriile interese. Guvernarea Boc - Udrea a folosit tema reformei educaţiei doar în scopuri electorale. Să nu uităm că promisiunea demagogică a majorării cu 50 % a salariilor cadrelor didactice a fost făcută doar pentru ca PD să poată câştiga alegerile.

Actuala Lege a educaţiei a fost concepută pe ascuns, în laboratoarele PD, fără consultarea factorilor responsabili în domeniu, fără niciun fel de dialog social.

Decizia Curţii Constituţionale este o palmă pe obrazul Guvernului, care îşi dovedeşte, încă o dată, incompetenţa şi incapacitatea de a gestiona problemele ţării, în general, şi cele din educaţie, în mod special.

Mai mult, declaraţiile lui Emil Boc referitoare la continuarea procedurii de asumare înseamnă, practic, nerespectarea unei decizii a Curţii Constituţionale, definitivă şi obligatorie, ceea ce presupune că Guvernul României se află clar în afara legii.

Este de la sine înţeles că un guvern care încalcă Constituţia României nu mai are ce căuta la conducerea acestei ţări şi trebuie să plece.

Doamna Manuela Mitrea:

"Migraţia oamenilor de afaceri în ţările vecine"

În Raportul "Doing Business 2011", realizat de Banca Mondială, se arată că România ocupă locul al doilea în lume după numărul de taxe (113) care trebuie plătite în fiecare an de firme, după Ucraina, cu 135 de taxe, dar de aproape 7 ori mai multe ca în Bulgaria sau Ungaria. Acelaşi studiu relevă faptul că începerea unei afaceri necesită 6 proceduri în România, faţă de numai 4 în Bulgaria sau Ungaria.

De asemenea, investitorii spun că nu pot să-şi facă planuri de afaceri pe termen mediu sau lung, legislaţia fiscală modificându-se foarte des - numai Codul fiscal a fost modificat de vreo 10 ori în 2010 şi de vreo 7 ori în 2009.

În aceste condiţii, tot mai mulţi oameni de afaceri aleg să-şi mute afacerile în ţările vecine, datorită mediului economic mai atractiv.

În prezent, nu există o statistică oficială a statului român privind numărul exact de firme ce şi-au mutat activităţile în ţările vecine, însă din ce în ce mai mulţi întreprinzători îşi mută activitatea în Bulgaria, Republica Moldova sau Ungaria.

Dacă în România impozitul pe profit este de 16%, în Bulgaria este de doar 10 procente. Şi taxa pe valoarea adăugată este mai mică în ţara vecină, respectiv 20%, faţă de România, care a crescut TVA-ul de la 19% la 24%.

În plus, autorităţile de la Sofia au redus birocraţia, timpul necesar pentru înfiinţarea unei firme fiind de două ori mai scurt decât în România, iar capitalul iniţial la două leva, în condiţiile în care nivelul anterior era 5.000 de leva.

Comparând măsurile luate de Guvernul de la Sofia şi cel de la Bucureşti, vedem diferenţa dintre un executiv competent şi unul incompetent.

România este în competiţie directă cu ţările vecine pentru oamenii de afaceri şi trebuie să ia măsuri de stimulare a investiţiilor, a consumului, inclusiv prin reducerea TVA-ului şi a cotei unice, dar mai ales prin stabilitatea legislaţiei, predictibilitate pentru mediul de afaceri.

Guvernul Boc ar trebui să înţeleagă aceste realităţi sau să plece!

Domnul Marian Ghiveciu:

"În procesul legislativ actuala putere este repetentă"

În data de 21 mai, actuala coaliţie parlamentară aflată la putere a aprobat Legea nr.88/2010 privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii, măsură de sprijin care a fost notificată Comisiei Europene de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Actul normativ menţionat scuteşte de la plata obligaţiilor fiscale restante la 31 decembrie 2008 şi neachitate până la data intrării în vigoare a legii (accize, impozit pe profit şi TVA), cu excepţia obligaţiilor cu reţinere la sursă şi a TVA datorate la sursă.

Facilităţile ce pot fi acordate IMM-urilor din industria berii, cuprinse în lege, ar fi bine venite, dar iniţiatorii PDL care au emanat această lege s-au bazat pe principii clientelare şi discriminatorii la construcţia acesteia.

Pun numai o simplă întrebare: de ce numai producătorii de bere cu o capacitate declarată mai mică de 200 mii hl/an pot primii facilităţi fiscale ?

În procesul de notificare la Comisia Europeană, însă, şi de această dată coaliţia a dat iar cu "oiştea în gard" în legiferare. Astfel, Comisia Europeană solicită unele aspecte, care nu pot fi realizate, şi anume:

• bugetul total şi anual al schemei;
• durata acesteia;
• cuantumul datoriilor care vor fi şterse;
• respectarea definiţiilor comunitare a IMM-urilor şi a stării de dificultate a unei întreprinderi;
• respectarea principiului "prima şi ultima dată";
• prezervarea mediului concurenţial;
• cuantumul ajutorului de stat de care beneficiază fiecare solicitant;
• explicarea mecanismului de notificare a planurilor de restructurare al operatorilor beneficiari şi altele.

În aceste condiţii, prevăd rezultatul notificării dat de Comisia Europeană: modificarea sau abrogarea actului normativ emis de actuala putere.

Actuala putere a devenit penibilă. Nu respectă prevederile comunitare în domeniul ajutorului de stat.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Matrioşka, din jucărie - coşmar"

Motto: "Îi ador pe inteligenţi,

Însă îi detest pe deştepţi,

Căci ei sunt giruete în

Bătaia tuturor vânturilor".

Constantin Brâncuşi

Matrioşka este o jucărie din lemn, o păpuşă viu colorată, goală pe dinăuntru, în care sunt introduse alte păpuşi, mai mici, asemănătoare.

Sunt realizate din lemn de esenţă moale, din mesteacăn sau tei.

A apărut prima dată la finele secolului al XIX-lea în Rusia ţaristă.

Arhetipul acestei jucării îl constituie ouăle de Paşte, viu colorate, care se realizau în vechime din lemn pictat. Aceste ouă erau goale în interior. O astfel de jucărie se întâlnea şi în Japonia, reprezentând un bătrânel jovial cu mustăţi lungi şi albe.

Toate păpuşile care compun o astfel de jucărie seamănă una cu alta, dar se deosebesc totuşi printr-un detaliu cât de neînsemnat. De regulă, o jucărie Matrioşka se compune din 3 până la 24 de păpuşi.

Inspiraţia meşterilor de a crea o diversitate de păpuşi Matrioşka nu mai trebuie comentată. Nu există târg în Europa unde să nu găseşti contra câţiva arginţi jucării din lemn având diverse chipuri. Chiar şi politice, din sfera afacerilor, din domeniul media etc.

Practic, putem vorbi despre adevărate metafore pe care lumea le creează şi pe care în egală măsură le şi apreciază, cumpărându-le.

Şi, totuşi, care este rolul acestei declaraţii politice cu un motto al lui Brâncuşi şi cu referire la frumoasele jucării din lemn?

În politica românească de azi, principiul inofensivei Matrioşka începe să se contureze tot mai pregnant, tot mai acaparator, fără ca noi să realizăm acest lucru.

În esenţă, se vorbeşte despre "moguli", "băieţi deştepţi", "cercuri de interese", "afaceri mari", "manipulare", "tonomate cu bani", "majorităţi toxice", "traseişti", "miliardari de carton", "licitaţii trucate".

De fapt, aşa cum am mai spus-o cu ocazia unei alte declaraţii politice, este clar că economicul a îngenunchiat politicul şi îl tratează ca pe un vasal, cerându-i supunere oarbă, necondiţionată.

Asistăm neputincioşi la privatizarea vieţii noastre de zi cu zi. Consilii de Administraţie ale vieţii românilor se întâlnesc şi decid cine să fie primar, cine să ajungă preşedinte al Consiliului Judeţean, cine să câştige o licitaţie, cine să fie prefect, cine să fie parlamentar şi chiar cine să fie Preşedintele României.

Presa noastră este plină de relatări, de stenograme sau declaraţii ce nu mai trebuie comentate. Ele trebuie, însă, explicate.

Sigur că nu doresc să afirm în această declaraţie politică şi nici nu e cazul să spun că politicul nu trebuie să se intersecteze cu economicul. Doar deciziile politice se iau pentru bunul mers al vieţii economice, sociale, culturale etc.

Iar economicul sprijină politicul în mod legal, pentru că democraţia presupune dezbateri şi confruntare de idei, de programe, forme de organizare ale partidelor politice, pilonul de bază al modelului nostru constituţional fără de care nu am fi fost primiţi după 1990 în clubul ţărilor cu democraţie consolidată.

Şi totuşi ceva se întâmplă în România. Ceva ce cu greu poate fi înţeles în debutul secolului al XXI-lea şi care aduce aminte de America anilor ’30 şi de Italia anilor ’50-’60 din veacul anterior. Se dezvoltă în toate domeniile vieţii noastre structuri de grup în care banul, obedienţa şi tăcerea sunt principalele valori organizaţionale.

Aceste grupuri se dezvoltă pe zi ce trece şi, într-o societate fără modele umane autentice, cu un stat slab şi cu "un câine de pază al democraţiei" ţinut strâns în lesă de considerente economice, se impun şi ajung să ne domine viaţa. Să hotărască pentru noi...

Aşa au ajuns interlopi să coabiteze cu politicieni de vârf, aşa am văzut articole denigratoare scrise la comandă, aşa se explică "tunuri" în afaceri ce îmbogăţesc peste noapte nişte cvasi necunoscuţi. Aşa se explică de ce legea nu mai este respectată şi de ce am ajuns să privim neputincioşi la reglări de conturi între grupări rivale ziua în amiaza mare în locurile publice.

Iar peste toate acestea se aşterne corupţia endemică şi tăcerea, şi lehamitea noastră.

Dar să ne întoarcem la Matrioşka!

Pe parcursul primei părţi a declaraţiei mele am subliniat câteva cuvinte ce mi s-au părut a fi edificatoare pentru descrierea situaţiei actuale.

Aşadar, figurinele Matrioşka încep cu o singură păpuşă mare, impozantă, în care îşi au locul călduţ celelalte. Ea este de obicei un aşa-zis om de afaceri care îşi păstoreşte oameni politici, oameni de presă, oameni din diferite structuri importante ale statului, oameni de afaceri etc.

După cum se vede, toţi actorii unui astfel de joc sunt "oameni", pentru că principiul "dacă eşti om cu mine sunt şi eu om cu tine" lucrează ca formă de organizare de bază.

Aşa am ajuns în situaţia ca aceşti "stăpâni ai inelelor" să hotărască tot. Sau aproape tot ce ne influenţează viaţa de zi cu zi. Aceştia sunt "păpuşarii".

Dar să vedem care sunt caracteristicile acestor "păpuşi", aşa cum le-am descris la început: viu colorate, goale pe dinăuntru, asemănătoare, de esenţă moale, pictate, joviale, dar care se deosebesc printr-un detaliu cât de neînsemnat, pot fi cumpărate cu câţiva arginţi, pot avea chipuri din diverse domenii, chiar şi politice, din sfera afacerilor, din domeniul media etc. Sunt în toate târgurile...

Iar la comanda şefului, toate aceste păpuşi se aliniază şi îşi încep "recitalul".

Pe diferite note şi în diferite ritmuri, în spectacole diferite pe care Măria Sa, poporul român, trebuie să le accepte de voie sau de nevoie, căci numai asta vedem pe ecranele televizoarelor, în presa scrisă sau în tristele confruntări de idei ale unor oameni fără idei. Dar cu dragoste de Matrioşka...

A nu fi azi în lumea în care trăim într-un cerc tip Matrioşka înseamnă că nu exişti, că nu foloseşti, că uneori incomodezi. Că ai principii...

Iar sistemul creat pe principiile "păpuşii cuibărite" te dă la o parte atunci când glasul "păpuşii şef" se aude împotriva ta, pentru că nu vrei să te supui orbeşte ordinelor venite "de sus" şi nu accepţi să te uiţi pieziş la tine însuţi dimineaţa în oglindă, sau să întorci privirea pe stradă, faţă în faţă cu oamenii.

Şi, totuşi, ce e de făcut pentru a scăpa de apăsarea zilnică a "păpuşilor"?

Avem nevoie să învăţăm din greşelile noastre după atâta amar de vreme, când am importat modele mai mult sau mai puţin autentice, avem nevoie de supremaţia legii, de bun-simţ şi de recunoaşterea valorilor noastre, care abundă în toate domeniile, dar care nu au loc de impostură, grobianism şi non-elitele aflate în stare de evoluţie rapidă.

Avem nevoie de un legendar Solomon şi de elitele sale!

Unde le găsim? Peste tot în jurul nostru, acolo unde "poluarea sistemului" nu a izbândit.

Am început cu un citat din Constantin Brâncuşi, daţi-mi voie să închei cu unul din Nicolae Iorga - "Adevărul este ca apa rece. Supără doar dinţii stricaţi".

Cât despre chipurile Matrioşkăi, vă las plăcerea să le descoperiţi în jurul dumneavoastră şi vă rog să veghem împreună ca ele să nu se transforme în Chucky, păpuşile ucigaşe de speranţe pentru noi toţi.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Modificarea Codului Muncii în contextul crizei economice"

Conform principiilor fundamentale statuate de Codul Muncii şi de prevederile constituţionale, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Într-un stat de drept şi într-o logică firească a democraţiei, dreptul la muncă trebuie garantat şi protejat în mod adecvat, pentru cetăţenii români.

Contextul crizei economice, supralicitarea evaziunii fiscale prin încurajarea muncii fără forme legale, ridicarea ratei şomajului, rigiditatea inserţiei pe piaţa muncii, impun modificări legislative de nuanţă asupra viziunii Codului Muncii în vigoare. Trebuie găsite urgent soluţii care să vizeze flexibilizarea pieţei muncii, prin încurajarea iniţiativelor mediului de afaceri, în acord cu protecţia deplină a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale salariaţilor români.

Legislaţia muncii trebuie armonizată cu principiile economiei de piaţă: prerogativa exclusivă oferită angajatorilor de a-şi gestiona mai bine forţa de lucru, posibilitatea de a lua rapid decizii manageriale, fără proceduri de o formalitate excesivă şi care să nu fie lipsite de efecte mult mai târziu de către instanţele judecătoreşti, facilitatea mişcării libere şi relocării angajaţilor. Mai mult, este necesară modificarea procedurilor reglementate de Codul Muncii în materia litigiilor, cum ar fi prevederile privind termenele referitoare la citate sau caracterul executoriu al sentinţelor date de prima instanţă judecătorească.

Protejarea drepturilor angajaţilor trebuie în mod determinant întărită în materia raporturilor de muncă, prin sancţionarea cu amenzi foarte mari a angajatorilor care declară şomaj tehnic fictiv, prin sancţionarea financiară a angajatorilor care nu transmit la timp drepturile salariale angajaţilor, dar şi prin recunoaşterea dreptului angajatului de a dispune de perioada concediului de odihnă, în mod fracţionat, în funcţie de nevoile sale, pe unităţi succesive de timp.

De asemenea, instituirea pentru angajator a dreptului de a stabili obiectivele de performanţă individuale, modificarea condiţiilor în care se poate dispune delegarea salariatului pentru o perioadă limitată şi suplimentarea cazurilor de încetare de drept a contractului individual de muncă, respectiv modificarea criteriilor în cazul concedierilor colective, reprezintă modificări legislative importante în materia raporturilor de muncă pentru armonizarea legislaţiei naţionale cu prevederile legislaţiei comunitare în materie.

Ambiguitatea sau dualitatea interpretărilor unor norme din Codul Muncii, trebuie să fie înlocuite cu norme juridice cu un grad ridicat de predictibilitate juridică, adecvate evoluţiei pieţei muncii, dinamicii raporturilor contractuale dintre angajator şi angajat, în acord cu reconfigurarea principiilor economiei de piaţă.

Modificarea Codului Muncii în contextul recesiunii economice trebuie să descurajeze munca fără îndeplinirea formelor legale; reiterarea unor sancţiuni drastice privind "munca la negru", fiind o soluţie legitimă în contextul luptei contra evaziunii fiscale.

Principiul libertăţii muncii, protecţia salariaţilor, principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe, principiul libertăţii de asociere trebuie să rămână, în continuare, principii fundamentale în dreptul muncii, dar sprijinind o legislaţie coerentă, dinamică şi deplin adaptată realităţilor sociale.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

Pledoarie pentru aplicarea justă a "Legii micii reforme în justiţie"

Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor în justiţie a devenit în mod legitim Legea micii reforme în justiţie, pentru că impactul acestei legi care va intra în vigoare la sfârşitul lunii noiembrie a acestui an, este definitoriu şi determinant pentru reforma sistemului judiciar românesc.

Dacă până acum actul de justiţie era pus între parantezele unor termene foarte lungi şi de multe ori nejustificate, Legea micii reforme conţine norme care au ca efect principal eficientizarea procedurilor judecătoreşti şi asigurarea plenară a accesului la justiţie pentru justiţiabilii care invocă autoritatea instanţelor judecătoreşti. Aplicarea justă a acestei legi va reprezenta garanţia incontestabilă a valorizării justiţiei ca serviciu public, în slujba cetăţenilor români care vor cere instanţelor judecătoreşti să le fie recunoscute, garantate şi protejate drepturile, libertăţile şi interesele lor legitime.

Prin efectul Legii micii reforme în justiţie, mecanismul procedural al casărilor cu trimitere spre rejudecare, cu consecinţa prelungirii duratei procesului a luat sfârşit! Impactul acestei norme juridice este determinant, dacă ne referim la procentul soluţiilor de trimitere spre rejudecare de aproximativ 30 %, fapt sancţionat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a condamnat România, cerând eliminarea soluţiilor care permit reluarea unui proces de un număr nelimitat de ori!

Nevoia respectării imperative a termenelor procedurale legale faţă de cauzele aflate pe rolul instanţelor, simplificarea mecanismelor de control judiciar în căile de atac a hotărârilor judecătoreşti şi sancţionarea oricărei forme de abuz de drept în aplicarea procedurilor judecătoreşti, trebuie să deschidă cu adevărat calea "micii reforme" în justiţia română. Instituţiile juridice care prezintă caracter de noutate pentru sistemul juridic românesc, prevăzute de prezenta lege, respectiv divorţul pe cale administrativă sau notarială, judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, medierea în procesele comerciale şi de divorţ anterior introducerii cererii de chemare în judecată, trebuie adecvat integrate în arhitectura sistemului juridic românesc. Altminteri, există pericolul unui salt reformist necontrolat care nu ar reprezenta adevărata voinţă a legiuitorului român.

Dincolo de schimbările inerente şi legitime pe care legea le reiterează, trebuie să avem în vedere şi cerinţele, rigorile logistice care se impun sistemului judecătoresc românesc, prin efectul Legii micii reforme. Pentru a pronunţa termene de judecată de la o zi la alta, pentru a pronunţa hotărâri definitive sau irevocabile în termene scurte de judecată, trebuie să investeşti considerabil şi responsabil în resurse umane, prin suplimentarea numărului de magistraţi, grefieri, personal auxiliar, dar şi în dotarea corespunzătoare, materială, a instanţelor judecătoreşti.

Legea micii reforme în justiţia română trebuie să asigure un cadru legislativ şi logistic coerent aplicării în viitor a noilor coduri (Codul Civil, Codul Penal, Codul de Procedură Civilă, Codul de Procedură Penală), transferând în realitatea imediată a aplicării dreptului, o serie de norme fundamentale cuprinse în codurile de procedură.

Drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale justiţiabilului român trebuie să fie recunoscute, garantate şi în mod plenar protejate de autorităţile statului român, astfel încât Legea micii reforme în justiţie trebuie să se aplice în mod just, prin responsabilizarea tuturor participanţilor la înfăptuirea actului de justiţie.

Domnul Marius Rogin:

"Summitul mondial G20"

După primul summit monetar mondial G20, desfăşurat la Washington, liderii celor 20 de state cele mai influente din lume s-au reunit pentru a cincea oară în această formaţie, la Seoul, în 11 şi 12 noiembrie 2010.

Grupul G20 este un forum puternic, reprezentând două treimi din populaţia mondială, 90% din puterea economică globală şi patru cincimi din volumul comercial mondial. În acelaşi timp, grupul G20 este o celulă de criză, creată încă în 1999 la nivelul miniştrilor de finanţe, în reacţie la crizele financiare care tocmai zdruncinaseră Asia, Brazilia şi Rusia. În toamna anului 2008 s-a produs apoi colapsul băncii Lehman, care a declanşat o criză financiară globală.

În urmă cu aproape doi ani au fost adoptate la Washington o serie de măsuri pentru a preîntâmpina în viitor repetarea unui asemenea dezastru. Dacă la acel moment au fost lăsate deoparte egoismele naţionale, în prezent nu pare să mai ţină nimeni cont de principiile solidarităţii, se teme şeful Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn: "Din punctul meu de vedere, una din principalele consecinţe ale acestei crize este revelaţia faptului că trebuie să colaborăm. Este vorba de o calitate nouă a cooperării economice globale, care nu a existat până acum. Voinţa de a accede la acest nivel s-a resimţit puternic la Londra, Pittsburgh şi Toronto. Dar, trebuie să spun, de asemenea, că acest sentiment, chiar dacă nu a dispărut complet, totuşi s-a atenuat sensibil. Or, aceasta este adevărata ameninţare, pentru că fiecare trebuie să ia aminte că pentru o criză globală nu pot exista soluţii naţionale. Într-o lume globalizată nu se poate descurca nimeni pe cont propriu".

Deşi toţi participanţii la summit s-au declarat pe deplin conştienţi de acest lucru, în final fiecare întâmpină dificultăţi când e vorba de a obţine aprobarea reformei financiare în propriul parlament. Nici cancelarul german Angela Merkel nu este mulţumită cu adevărat de rezultatele obţinute:"În privinţa participării sectorului financiar la acoperirea costurilor crizei, guvernul de la Berlin şi-ar fi putut imagina mai mult decât atât".

Germania a implementat într-adevăr o cotizaţie a institutelor bancare. Acest instrument al unei taxe globale a pieţelor financiare nu a putut fi însă impus la nivelul G20. Germania a realizat câteva progrese notabile în ultimii doi ani: supravegherea pieţelor financiare a fost ameliorată sensibil, produsele financiare riscante pot fi chiar interzise în anumite cazuri, iar agenţiile de rating sunt supravegheate cu severitate.

Cu toate acestea, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat la Seoul: "Summitul are loc într-un moment critic. Este un test dacă grupul G20 va reuşi să coordoneze măsurile necesare economiei mondiale. Trebuie să acţionăm în continuare în comun, în mod cooperant. Asta înseamnă să acceptăm faptul că dezechilibrele globale sunt un motiv de îngrijorare pentru fiecare dintre noi şi că toate marile economii din lume trebuie să-şi aducă aportul la găsirea unei soluţii."

Jose Manuel Barroso a atras astfel atenţia asupra faptului că, în ciuda tuturor promisiunilor de a nu mai permite protecţionismul, cele mai influente 20 de state ale lumii sunt departe de un consens real în această privinţă. Prioritatea primordială a fiecărui stat în parte este consolidarea propriei economii. Franţa, care a prezidat summitul G20 în Coreea de Sud, a plasat problema schimburilor monetare în fruntea agendei.

Dezechilibrele rezultate de aici pot genera oricând o nouă criză. În bilanţurile comerciale ale ţărilor, în raportul dintre import şi export, se ascunde un rezervor imens de conflicte. Dat fiind faptul că aceste bilanţuri exprimă competitivitatea economiilor naţionale, ele intră sub incidenţa intervenţiilor statului, în vederea deprecierii monedelor naţionale şi a sporirii, în consecinţă, a propriilor avantaje comerciale.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"În România, birocraţia ucide cercetarea!"

Lumea medicală de pe mapamond vorbeşte astăzi, plină de invidie şi uimire, despre o uimitoare descoperire denumită iniţial "celula lui Popescu".

Chiar dacă poartă numele unui român, "telocitele" au intrat în numai câteva zile în topul descoperirilor mondiale medicale, ca unele dintre cele mai importante realizări ale cercetării medicale ale umanităţii. Cu ajutorul acestei descoperiri se pot regenera de o manieră miraculoasă ţesuturile, în special cele ale inimii, iar infarctul miocardic ar putea fi tratat.

Da. Lucruri considerate imposibile în trecut devin acum posibile, graţie muncii de cercetare a unor oameni care nu au dispus întotdeauna de logistica colegilor din alte state. Dacă mai luăm în seamă faptul că România figurează pe locul doi într-un trist top mondial al mortalităţii cauzate de boli cardio-vasculare, această realizare a cercetării româneşti ar trebui să reprezinte cel mai important eveniment din ultimele decenii.

Din nefericire, o astfel de minune despre care se vorbeşte astăzi la Harvard, Boston, New York, Shanghai, s-a împiedicat de procedurile birocratice ale Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, care nu o consideră suficient de revoluţionară pentru a primi susţinerea statului român pentru implementare şi dezvoltare.

Nu ar fi pentru prima dată în istoria ştiinţei şi cercetării româneşti când descoperiri fără precedent ajung să aibă susţinerea externă şi nu statului român. Astfel, telocitele lui Popescu au găsit imediat încrederea şi suportul medicilor chinezi, deşii savanţii români nu au bătut la porţi străine, ci au fost împinşi de birocraţia românească către acestea.

Într-o lume în care cel mai scump şi mai preţios lucru este inovarea, România continuă să pară că nu înţelege acest lucru, dând cu piciorul unor elemente cu valoare adăugată ridicată şi care pot plasa lumea medicală românească într-o poziţie competitivă pe plan internaţional.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Guvernul Boc - "Magazin de vise"

Săptămâna trecută viaţa politică românească a fost iarăşi bulversată de o decizie a Curţii Constituţionale. Uitând materia pe care cu onor o predă studenţilor clujeni, "profesorul" de drept constituţional Emil Boc şi-a asumat răspunderea asupra Legii educaţiei printr-o procedură neconstituţională.

"Magazinul de vise" numit Guvernul României, atârnă acum de voinţa celor de la UDMR, care ameninţă cu ieşirea de la guvernare.

Este trist că nici acum Emil Boc nu a reuşit să termine de citit cărţulia aceea micuţă care se numeşte Constituţia României şi greşeşte în continuare ca un şcolar care nu a parcurs toată teoria şi de aceea nu îi ies aplicaţiile.

Poate domnul Boc nu deţine încă textul constituţional. Dacă este aşa, îi fac un cadou ediţia cuprinzând şi modificările din 2003. Mă îndoiesc însă de acest fapt şi nu pot să nu pun acţiunea premierului pe seama relei credinţe şi nu a neştiinţei.

Este grav că acest personaj conduce Guvernul României, instituţie transformată într-un adevărat "magazin de vise" în care legea este încălcată, Constituţia călcată în picioare, politici economice lipsesc cu desăvârşire, iar liderul său se află într-o permanentă campanie electorală, în care promisiunile fără acoperire curg spre a împinge nava căpitanului în derivă.

După 20 de ani de democraţie, o mare parte din români sunt nemulţumiţi de cele întâmplate din decembrie 1989 încoace. Au oare ei dreptate? Dacă da sau nu, nu pot răspunde eu, dar este clar că oamenii nu pot să gândească altfel în condiţiile în care Guvernul - "Magazin de vise", a reuşit o performanţă unică. A băgat ţara într-o criză economică, peste care a adăugat o criză politică continuă, dar şi o criză care vizează identitatea naţională a românilor.

Aşadar, Guvernul trebuie să plece şi să ia cu el şi toată şleahta de clienţi politici conectată puternic la bugetul ţării.

Domnul Mircea Grosaru:

"Preşedintele Camerei Deputaţilor din Italia, Gianfranco Fini, a vizitat România"

La invitaţia preşedintei Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, doamna Roberta Alma Anastase, în ziua de 9 noiembrie 2010, a sosit în România o delegaţie italiană condusă de Preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul Italian, Domnul Gianfranco Fini.

Vizita a început la Universitatea Bucureşti, unde domnului Gianfranco Fini i-a fost decernat în Aula Facultăţii de Drepttitlul de Doctor Honoris Causa al acestei prestigioase instituţii de învăţământ superior din Bucureşti.

În cuvântul său de mulţumire, domnul Gianfranco Fini a evocat legătura de suflet existentă între România şi Italia, fiind impresionat de numărul mare de participanţi şi căldura cu care a fost primit.

A urmat primirea la Camera Deputaţilor de către doamna Roberta Alma Anastase, care a avut loc în sala I.G. Duca şi care s-a desfăşurat într-o atmosferă distinsă, deschisă. Domnul Gianfranco Fini a arătat că vizita reprezintă o continuare a relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări, parafate şi prin Tratatul de colaborare semnat la Roma în aprilie 2009 dintre Camera Deputaţilor din Italia şi cea din România.

Glumind, domnul Gianfranco Fini i-a transmis doamnei Roberta Alma Anastase un mesaj de încurajare, spunând că: "Ambii suntem contestaţi în egală măsură, eu în Camera Deputaţilor din Italia, iar dumneavoastră în România, iar diferenţa este că în timp ce dumneavoastră sunteţi contestată de opoziţie, pe mine mă contestă aliaţii, adică cei de la putere..."

Au fost momente de dialog deschis şi sincer la care preşedintele Fini a arătat sprijinul Italiei pentru România şi de această dată, în martie 2011,când se va discuta despre aderarea Românieila spaţiul Schengen.

Au participat la discuţii, membrii Grupului de prietenie România - Italia din Parlamentul României, deputaţi şi senatori şi reprezentantul minorităţii italiene în Parlamentul României, care a însoţit delegaţia atât la Guvern, cât şi la Preşedinţia României.

Domnul Gianfranco Fini a fost invitat şi de preşedintele Senatului, domnul Mircea-Dan Geoană, cu care a avut un schimb amical de idei şi care i-a transmis salutările omologului său, preşedintele Senatului italian, domnul Renato Schifani.

A urmat vizita la Guvern, la invitaţia domnului prim-ministru Emil Boc, în care preşedintele Gianfranco Fini a evidenţiat relaţiile de prietenie dintre cele două ţări şi guverne şi raporturile economice bilaterale existente între România şi Italia, arătând că în Italia sunt circa 1.200.000 de români care lucrează în diverse sectoare, predominant în domeniul serviciilor, agricultură şi construcţii, iar în România circa 800.000 de persoane sunt angajaţi ai firmelor italiene, ceea ce înseamnă că circa 2.000.000 de persoane trăiesc de pe urma relaţiilor economice existente între cele două ţări, ceea ce nu este puţin.

Vizita la preşedintele României, Traian Băsescu, a încheiat seria vizitelor oficiale, iar discuţia a fost deosebit de deschisă şi amicală. Preşedintele Gianfranco Fini a transmis şi preşedintelui României decizia Italiei de susţinere a aderării acesteia în Spaţiul Schengen, iar la rândul său, preşedintele Traian Băsescu, aarătat că România este pregătită bine în acest sens, dând exemplul securizării ultramoderne a frontierei cu Ucraina şi Moldova, ţări nemembre ale Uniunii Europene.

Vizita domnului Gianfranco Fini s-a încheiat la Ambasada Italiei din Bucureşti, la invitaţia Excelenţei Sale domnul Mario Cospito, ambasadorulItaliei la Bucureşti, unde acesta s-a întâlnit cu membrii comunităţii italiene din România, atât comunitatea istorică, cât şi noua comunitate a oamenilor de afaceri. La rândul său, deputatul minorităţii italiene în Parlamentul României a evocat bunele relaţii existente între vechiul şi noul val de italieni veniţi în România, ambii pentru acelaşi scop, pentru muncă sau afaceri, din care unii s-au întors în ţara de origine, Italia, iar alţii au rămas pe pământ românesc. Mulţi dintre aceştia s-au amestecat cu populaţia din România, devenind cetăţeni români şi aducându-şi contribuţia la evoluţia ţării noastre, România.

Domnul Gianfranco Fini a fost invitat şi în Bucovina, la Suceava, pentru a admira minunatele mănăstiri din nordul Bucovinei şi peisajele de neuitat din acest ţinut de vis din România, urmând ca acesta să-i confirme perioada în care poate să onoreze invitaţia, având în vedere şi situaţia politică destul de tensionată prin care trece şi Italia. Parcă şi din acest punct de vede semănăm foarte mult...

Domnul Mircia Giurgiu:

"Facilităţi fiscale pentru angajatori"

În această perioadă de profundă criză economică în România, angajatorii se feresc să mai angajeze personal, în condiţiile în care legislaţia fiscală este extrem de stufoasă şi se schimbă des. Pentru a crea noi locuri de muncă trebuie acordate o serie de facilităţi acelor angajatori care nu au restanţe la plata taxelor fiscale şi care pot face dovada că pot angaja. Prin aplicarea acestei legi, bugetul de stat nu este afectat prea mult, în condiţiile în care celelalte taxe vor fi plătite.

Dacă aceste facilităţi vor deveni posibile, se va diminua procentul celor care lucrează la negru, iar evaziunea fiscală nu va mai fi la aceleaşi cote. În aceste condiţii, propunem ca valoarea salariului pentru care nu se va plăti impozitul datorat de angajator este cuantumul salariului minim pe economie, stabilit pentru fiecare an în parte, până când se dovedeşte clar că România a depăşit perioada de criză economică în care, în prezent, din păcate, se regăseşte.

Din aceste considerente, propunem adoptarea unui proiect de lege privind scutirea de la plata impozitului pe salariu pentru angajatorii care încadrează şomeri şi persoane în căutarea unui loc de muncă.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Dobrogei"

Ziua de 14 noiembrie este o zi memorabilă pentru istoria românilor. Pentru istoria Dobrogei a devenit un simbol pentru generaţiile următoare, care au cinstit şi vor cinsti eroismul ostaşilor.

Astfel, zeci de persoane au participat la festivitatea de depunere a coroanelor de flori la Monumentul Eroilor din Tulcea, cu prilejul împlinirii a 132 de ani de la Unirea Dobrogei cu Patria Mamă.

În urmă cu 132 de ani, după ce Tratatul de la Berlin semnat în iulie 1878 consacra independenţa statului român, iar Marile Puteri atribuiau Dobrogea României, domnitorul Carol I lua parte la trecerea trupelor şi autorităţilor în acest teritoriu reintegrat României.

În perioada 14-18 noiembrie 1878, la Tulcea, Babadag şi Constanţa primele unităţi ale armatei române au fost primite cu înflăcărare, iar comunităţile etnice au adresat Guvernului României telegrame de felicitări în care îşi exprimau aderarea faţă de faptul istoric la care luau parte.

Unirea Dobrogei cu Patria Mamă reprezenta, după Unirea Moldovei cu Ţara Românească, din anul 1859, o nouă şi importantă etapă în procesul de înfăptuire a unităţii de stat a românilor, proces încheiat prin Marea Unire din anul 1918.

"Ziua Dobrogei" a fost sărbătorită la Tulcea prin seminarii şi expoziţii de artă, prin prezentarea unor lucrări despre importanţa zilei de 14 noiembrie 1878 şi expoziţii cu vânzare a meşterilor populari. Evenimentele dedicate acestei zile s-au încheiat cu spectacolul "Dobrogea salută revenirea la Patria Mamă - România", la care au participat ansamblurile folclorice Baladele Deltei şi Doruleţul.

Datoria noastră, a tuturor, este să acordăm atenţia cuvenită însemnătăţii şi importanţei acestor mari acte de istorie.

Pe această cale, doresc să-mi exprim recunoştinţa pentru devotamentul dus până la sacrificiu, pentru cei care şi-au dat viaţa pentru patrie şi pentru victorie.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

În România înfometarea face victime omeneşti. Familii întregi au rămas fără loc de muncă, părinţii nu mai au cu ce să-şi hrănească copiii, sunt din ce în ce mai multe cazuri de sinucidere a celor fără speranţa în ziua de mâine, România fiind pe primul loc în Europa la cazuri de depresie. Lipsa orizontului şi sărăcia decimează populaţia ţării noastre, iar o redresare a situaţiei este din ce în ce mai greu de presupus. Niciun semn optimist din partea guvernanţilor, nicio decizie care să redea speranţa cetăţenilor.

Dar, în România nu numai copiii mor de foame, mulţi dintre ei părăsiţi de părinţii plecaţi din ţară pentru o viaţă mai bună. În România mor de foame şi animalele. Şi nu orice fel de animale. Cai de rasă pură care pot valora chiar şi zeci de mii de euro unul.

Probabil nu vă este cunoscută situaţia armăsarilor din grajdul de la Fierbinţi, Ialomiţa. Animalele nu sunt hrănite, nu sunt adăpate, în jur de 20 au murit şi alte 30 abia se mai ţin pe picioare. Proprietarul acestor cai, Dorin Cristian Drăgoi, un prosper om de afaceri, refuză să-i hrănească, în condiţiile în care a fost amendat de mai multe ori. Legea nu permite ca animalele să-i fie luate, chiar dacă trăiesc în condiţii greu de imaginat şi sunt hrănite cu biscuiţi şi pufuleţi şi nu li se dă nici măcar suficientă apă. Aici vorbim despre armăsari de rasă Shagya Arabă.

În România, dacă un părinte aduce prejudicii de vreun fel copilului lui minor, părintele este pedepsit, iar copilul este trecut în grija statului. De ce nu s-ar întâmpla aşa ceva şi în ceea ce priveşte aplicarea de rele tratamente asupra animalelor? Numai o amendă dată stăpânului nu rezolvă problema de fond. Caii mor în grajduri şi nimeni nu poate face nimic?

Mă adresez domnului Prefect de Ialomiţa, domnul Petru-Mădălin Teculescu, şi îl rog în numele tuturor iubitorilor de animale din România să ia în considerare acest caz şi să îl treacă pe ordinea de zi a Prefecturii. Rezolvarea urgentă a situaţiei ar fi un bun semnal pentru toţi proprietarii de animale din ţară, dar şi pentru oficialităţile Comunităţii Europene.

Domnul Petru Călian:

"Importanţa autostrăzii"

Ministrul transporturilor a declarat, sâmbătă la inaugurarea unui nou tronson din Autostrada Transilvania, că prioritatea anului viitor este construcţia de autostrăzi pe bani europeni. Un lucru extrem de important pentru întreaga economie românească, deoarece ştim cu toţii, infrastructura atrage turişti şi investitori. Comisia Europeană vrea autostradă spre vest şi e dispusă să o şi finanţeze. România trebuie să profite de acest lucru.

Sâmbătă, premierul Emil Boc împreună cu ministrul transporturilor şi infrastructurii, Anca Boagiu şi reprezentanţii Bechtel - Enka, au inaugurat segmentul Turda - Câmpia Turzii, care definitivează, astfel, tronsonul 2B, Luna - Gilău al Autostrăzii Transilvania. Soarta lucrărilor de anul viitor şi a celor 1.200 de angajaţi ai consorţiului Bechtel - Enka se va decide prin Legea bugetului de stat pe 2012.

Coridorul IV este extrem de important din perspectiva accesării de bani europeni. Uniunea Europeană ne pune la dispoziţie fonduri nerambursabile pentru acest proiect. În ceea ce priveşte bugetul de stat, vom prioritiza toate lucrările de infrastructură, iar Bechtel este o lucrare prioritară în cadrul lucrărilor din bugetul de stat.

Un target important pe care România îl are, este de a absorbi cele 5,6 miliarde de euro pentru infrastructură rutieră, terestră, aeriană şi navală pe care le primim gratis de la Uniunea Europeană.

Chiar dacă traversăm această perioadă de criză, în ultimii doi ani s-a înaintat cu circa 60 de kilometri de autostradă anual. Sâmbătă, la Câmpia Turzii s-a finalizat tronsonul de 54 de km din Autostrada Transilvania.

Lipsa investiţiilor în infrastructură întârzie redresarea economiei. Investiţiile în infrastructura de transport, pe lângă faptul că ar permite reducerea şomajului, ar conduce la creşterea competitivităţii mărfurilor româneşti atât pe piaţa internă, cât şi la export. Sistemul de transport este un punct esenţial în dezvoltarea viitoare a României.

Ţara noastră a pierdut multe investiţii datorită infrastructurii deficitare. Un exemplu poate fi dat de Compania Mercedes care nu a investit în România acum câţiva ani pentru că infrastructura în transport nu era suficient de bună. Lipsa unei infrastructuri de transport suficient de dezvoltate, în România, reprezintă o problemă pentru industrie şi investitori, o problemă care nu trebuie neglijată într-o perioadă în care economia are nevoie de o revigorare, oricare ar fi ea.

Domnul Petru Movilă:

"Basarabia pe cruce... "

Autoritatea incontestabilă a celui mai important scriitor contemporan a impus în registrul analitic al culturii noastre conceptul de "muzică tânără" şi "generaţie în blugi".

El cocheta atât cu actoria, cât şi cu politica, însă incontestabil se impune ca scriitor prin cele 52 de volume a căror valoare îl propulsează în galeria marilor poeţi români, fără să fi avut nevoie de suportul criticului.

Scriitor de talie mondială, un erudit al studiului fenomenului literar românesc şi universal, Păunescu a considerat că expresia cea mai viguroasă a poeziei, "matricea sa ideatică şi expresivă" o reprezintă poezia "Basarabia pe cruce", cea care consacră cel mai veridic atributele poporului român şi înfrăţirea cu Basarabia "furată":

"Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jertfe noi aduce
Şi plînge iarăşi neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Şi n-are ţara dreptul să respire
Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfîrşit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt şi fraţi
Şi-n faţa lor abia rostim cuvîntul
Şi, prin tăcere, suntem vinovaţi.

Ce cale poate ţara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi nu ştim învierea cînd va fi."

Adrian Păunescu

Spirit enciclopedic, el s-a exersat creator argumentând, astfel, ideea potrivit căreia un critic autentic nu trebuie să evolueze corect din perspectiva autentică o opera literară, ci şi să fie în stare să creeze una.

Îşi dorea respectul şi consideraţia celor din jur şi a hotărât îndrăzneţ să înfiinţeze Cenaclul Flacăra, iar toţi cei cu care destinul său interferează devin figuri importante ale societăţii.

Şi-a lăsat amprenta asupra unor personalităţi şi cluburi sportive reprezentative pentru naţionala noastră.

După consumarea unui destin excepţional şi tragic, în acelaşi timp, Păunescu devine un poet naţional.

Domnul Radu Stroe:

"În numele interesului naţional"

Escamotând artificial divergenţele fundamentale între Coaliţia aflată la guvernare şi Opoziţie, premierul de facto al României, autodenumitul preşedinte-jucător Traian Băsescu a cerut, într-un discurs disjunctiv şi reductor -, cel mai scurt discurs ţinut de acesta la tribuna Parlamentului - un moratoriu de 45 de zile, cu scopul deblocării activităţii parlamentare şi a votării Legii salarizării unitare, Legii pensiilor şi Legii bugetului de stat pe 2011.

Ca în antichitate, când pe durata desfăşurării Olimpiadei exista un armistiţiu sacru, general, Traian Băsescu a făcut apel, în numele interesului naţional, la înţelepciunea liderilor de partid de a debloca situaţia generată chiar de incompetenţa, furtul şi dezastrul provocat de Coaliţie.

Ca să nu mai existe dubiu că această cerere de moratoriu nu a fost decât un ingredient imagologic - altfel spus, un discurs pro forma pentru cărţile de istorie - preşedintele-premier îşi permite, generos, să dea sfaturi şi să certe pe mai puţin experimentaţii, comparativ cu domnia sa, în politică: "Ca om politic cu experienţă vă spun că românii îi vor aprecia pe cei care se vor bate cu criza şi nu pe cei care se ascund". Cu alte cuvinte, guvernul Băsescu-Boc se bate cu criza face to face, într-un mod propriu şi, de ce nu, ...original. "Original" în sensul că se caută "ţapi ispăşitori" în toate direcţiile, cu scopul de a albi cel mai incompetent, distructiv şi corupt guvern pe care l-a avut România în ultimele două decenii. Pentru că victimizarea şi butaforia sunt principalele componente ale arsenalului politic din dotarea lui Traian Băsescu, nici de această dată nu se dezminte, el declarând: "Eu am căzut în plasa încercării de a rezolva politic, de a da o soluţie politică partidelor parlamentare". Previzibil!

Dacă guvernele celorlalte state, în mod responsabil, au luat măsuri de reactivare a economiei încă de la începutul crizei, Guvernul român a preferat să aibă o atitudine de expectanţă, în speranţa că dacă nu va face nimic criza va trece de la sine. Cum, în mod natural, economia României începea să se sufoce, Guvernul a găsit de cuviinţă, în al 13-lea ceas, să ia totuşi nişte măsuri. Şi nu orice fel de măsuri, ci măsuri de austeritate, cele mai dure pe plan european, care nu au făcut altceva decât să strângă şi mai mult lanţul disperării cetăţenilor români.

În doi ani de zile, România a avut multe recorduri negative, cam în toate domeniile: sanitar, educaţional, economic etc. În luna septembrie a.c. s-a înregistrat un alt record, neatins în ultimii 20 de ani, 53.000 de absolvenţi de facultate nu şi-au găsit un loc de muncă. La toate acestea se mai adaugă o perspectivă sumbră: până la finele anului 2010 statul trebuie să disponibilizeze încă 26.000 de angajaţi ...pentru a putea creşte salariile celor rămaşi cu 15%, deşi... se vor tăia din nou salariile la 1 ianuarie 2011!? Ce putem spune? Că este o strategie şi o viziune economică extrem de complexă şi bine gândită, care are în vedere interesul cetăţeanului şi al ţării? Din păcate, nu! Principiul tăiatului, al forfecatului acţionează rapid, statistic, el nu transcede dincolo, unde fiecare tăiere vizează un destin.

Domnul Relu Fenechiu:

"De vreme ce, oricum, la PDL, 80 este egal cu 170, atunci să nu ne mire că, pentru domnul Boc, un drum naţional cu o bandă pe sens este autostradă"

Domnul Emil Boc a mai realizat pe 13 noiembrie o contraperformanţă, a decredibilizat la maxim funcţia de prim ministru al României, a reuşit să o coboare în derizoriu. A reuşit-o prin participarea la ceremonialul de inaugurare a unui minuscul tronson de 10 km de autostradă. Dacă aceşti 10 km de autostradă ar fi fost primii daţi în exploatare în România, atunci, admit că prezenţa premierului şi a ministrului de resort ar fi fost acceptabilă. Cum nu suntem în această situaţie, prezenţa şefului guvernului şi a ministrului transporturilor nu se justifica. O reprezentare a guvernului la nivel de subprefect ar fi frizat poate normalitatea, iar dacă tăierea panglicii ar fi fost făcută de către unul dintre primarii localităţii beneficiare, atunci, iarăşi, se putea invoca normalitatea. Cred că în nicio ţară civilizată, primul ministru nu participă la un astfel de ceremonial, la o banală inaugurare de etapă a unei autostrăzi. Dar domnul Emil Boc se pare că nu cunoaşte procedurile şi protocoalele de la cancelariile statelor civilizate.

Am găsit, însă, o explicaţie privind gestul domnului Emil Boc, care nu a ţinut cont de rangul funcţiei pe care o deţine. Domnia sa s-a folosit de prilejul respectivei inaugurări pentru a "îmbrăca" haina agitatorului politic de duzină, încercând ca şi în alte situaţii să anestezieze simţurile românilor loviţi de guvernarea pe care o păstoreşte prin declaraţii electorale fără acoperire.

Declaraţia domniei sale - dată evident după ce toate carele de reportaj ale televiziunilor de ştiri au deschis calea transmisiilor directe -, după ceremonialul inaugurării, reprezintă o mostră de propagandă de prost gust şi de manipulare a românilor: "E o vorbă la români, că toamna se numără bobocii. Putem zice, însă, că toamna se numără kilometrii de autostradă. Pe lângă cei 10 kilometri inauguraţi azi la Cluj s-au mai făcut 20 la Bucureşti şi 14 la Sibiu - pe coridorul 4. Avem astfel, numai anul acesta, 44 de kilometri. Dacă se adaugă cei 42 de anul trecut de la Cluj, între Turda şi Gilău, 14 de pe centura Ploieştiului şi 14 la Timişoara, avem 114 kilometri în doi ani, practic 60 de kilometri pe an. Dacă se făceau atâţia în fiecare an de la revoluţie, acum aveam cel puţin 1.200 de kilometri, iar România era împânzită de autostrăzi" - a spus Emil Boc.

Trebuie menţionat că din cei 114 kilometri de "autostradă" menţionaţi, doar 90 de km reprezintă construcţie nouă, doar 66 de km sunt de fapt autostradă, iar dintre aceştia din urmă doar 52 au fost finalizaţi. Este trist că persoana aflată în funcţia de prim-ministru al României nu este capabilă a face diferenţa între o autostradă şi un simplu drum naţional, cum este centura Timişoara, pe care domnul Boc o include în autostrăzile inaugurate de guvernul său. Situaţia este similară şi în ceea ce priveşte centura municipiului Ploieşti. Lipsa de cunoştinţe de specialitate caracteristică a membrilor Cabinetului Boc este, însă, compensată din plin de priceperea la actul de dezinformare şi la lansarea de afirmaţii tendenţioase. Suntem însă în secolul XXI. Nu pot să cred că majoritatea românilor mai poate fi păcălită, pentru că există diferenţe mari între o autostradă şi un drum naţional sau o şosea de centură. Iar cei mai mulţi dintre români ştiu să facă diferenţa. Probabil, însă, că acei care vor vedea în centura Timişoara (un drum cu sensuri giratorii şi cu câte o bandă pe sens) altceva decât o autostradă, vor fi catalogaţi drept "ticăloşi" sau rău-intenţionaţi de către reprezentanţii actualei guvernări. Pentru care 80 este egal cu 170, iar un drum naţional cu o singură bandă este egal cu o autostradă.

Domnul Samoil Vîlcu:

"Datorăm respect celor mai de seamă reprezentanţi ai spiritualităţii româneşti"

Anul acesta un eveniment important a constituit prilej de sărbătoare pentru credincioşii vâlceni şi nu numai. Arhiepiscopia Râmnicului a aniversat 160 de ani de la întronizarea Sfântului Calinic ca episcop al Eparhiei Râmnicului, prilej de organizare a unui program special ce a culminat cu vizita Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Istoria judeţului Vâlcea este strâns legată de viaţa Sfântului Calinic. În 1860 Sfântul Calinic dădea binecuvântarea pentru ridicarea unei bisericuţe cu hramurile Cuvioasa Paraschiva şi Ioan Botezătorul în satul Stoeneşti, aflat în eparhia vâlceană.

Despre Sfântul Calinic de la Cernica, marele istoric Nicolae Iorga spunea: "Trăind în sfinţenia muncii şi a înfrânării, era socotit ca sfânt de credincioşii din eparhie şi părerile de rău ale tuturora se îndreptară mult timp către mormântul lui, pe care-l voise la Cernica, locul lui de învăţătură şi de pregătire duhovnicească, unde se retrăsese". Mai departe, Nicolae Iorga spune despre Sfântul Calinic: "El încheie cu vrednicie şirul curaţilor călugări fără arginţi, al ctitorilor de cărţi şi de clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei cari o clipă nu şi-au închipuit că fapta sau gândul lor scapă de sub ochiul privighetor al lui Dumnezeu".

Sfântul Calinic a fost un neobosit organizator, constructor şi restaurator de biserici el fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea, numeroase lăcaşuri de cult fiind ridicate sub supravegherea acestuia.

Sfântul Calinic era un bun îndrumător al credincioşilor care veneau la mănăstire, era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, cât şi pentru faptele sale de bunătate. Pentru tot ce a făcut marele ierarh Calinic a devenit unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai spiritualităţii româneşti. A fost apreciat şi considerat ca un adevărat sfânt nu numai de cei care l-au cunoscut, ci şi de urmaşi.

Pentru tot ce a făcut pentru spiritualitatea românească, a fost trecut în rândul sfinţilor, iar anul acesta numeroase evenimente organizate la Vâlcea au fost destinate marcării acestui eveniment important: 160 de ani de la întronizarea Sfântului Ierah Calinic în demnitatea de Episcop al Râmnicului. Evenimentele au constituit un bun prilej să ne amintim de tot ce a făcut pentru cultura noastră Sfântul Calinic. Concluzionând, cred că e de datoria noastră să ne respectăm trecutul şi pe cei mai desăvârşiţi reprezentanţi ai spiritualităţii româneşti.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Ziua internaţională a toleranţei"

Astăzi, 16 noiembrie, sărbătorim Ziua toleranţei.

Noţiunea de toleranţă apare în istoria culturii europene la începutul secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă, întruchipată în persoana lui Erasmus din Rotterdam, în efortul său de combatere a fanatismului religios. Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată deviza toleranţei: "Detest ideile voastre, dar voi lupta până la moarte pentru ca voi sa le puteţi exprima" (în drama "Nathan înţeleptul", Lessing apără libertatea religioasă).

Declaraţia principiilor toleranţei - care a fost enunţată în 1986, la Paris, în cadrul întrunirii reprezentanţilor UNESCO - defineşte acest termen ca fiind respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor, felurilor de expresie/manierelor de exprimare a calităţii de fiinţe umane.

Toleranţa este o virtute care face ca pacea să fie posibilă şi care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii. Toleranţa este, mai ales, o atitudine activă generată de recunoaşterea drepturilor universale ale persoanei umane şi libertăţilor fundamentale ale altora şi - în nici un caz - nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranţa este responsabilitatea care susţine drepturile omului, pluralismul, democraţia şi statul de drept.

A tolera nu înseamnă, însă, să-i înţelegem pe cei ce-şi irosesc viaţa, energia, sufletul în încercări deşarte. Tolerându-i, nu le arătăm că ne e milă sau că vrem să-i ajutăm în vreun fel. Nu facem nicio faptă bună tolerând ignoranţa, mizeria intenţionată, lenea, minciuna, indolenţa sau fărădelegea. De asemenea, putem greşi în încercarea de a face şi noi ca ei, doar-doar o să înţelegem mai bine "lumea" în care trăiesc.

Trăim în aceeaşi lume, unii mai adaptaţi, alţii mai puţin, însă avem cu toţii nevoie de acelaşi adevăr: puterea de a vedea în celălalt propria persoană, fără să ne retragem îndărătul sârmei ghimpate a individualismului, de unde să fluturăm eşarfa albă a toleranţei.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Cercetarea şi dezvoltarea - captivele unui sistem nereformat"

"Telocitele lui Popescu", această descoperire uriaşă pentru mediul medical mondial, nu reprezintă decât o parte din inventica românească, premiată, recunoscută, dar ruptă de lanţul firesc al implementării şi producţiei de masă.

Invenţiile Ralucăi van Staden sau ale profesorului Alexandru Ciocâlteu sunt tot atâtea exemple de profesionalism, rigurozitate în cercetarea medicală, care rămân din nefericire fără a fi implementate de industria medicală autohtonă.

Mă întreb şi vă întreb ce ar fi fost medicina fără încrederea acordată profesorului Nicolae Paulescu şi utilizarea la scară largă a insulinei? Ce ar fi fost actul medical fără descoperirile savanţilor de la Iaşi?

În ultimul secol statele care au reuşit să se impună în concurenţa mondială au fost cele care au acordat încredere oamenilor lor de ştiinţă, invenţiilor acestora şi capacităţii lor de a schimba lumea.

Este un act de mare gravitate atunci când, pe cale birocratică, descoperiri de talie mondială sunt puse în umbră de interese obscure. La fel de grav este ca statul, care nu a acordat încredere propriilor savanţi, să ajungă să cumpere invenţiile propriilor cercetători de la alte state care investesc în inovaţie.

Debirocratizarea instituţiilor de cercetare şi reaşezarea lor pe baze fireşti, precum şi legarea cercetării de dezvoltare trebuie să reprezinte obiectivele strategice ale oricărei guvernări. Vă mai aduc aminte că cea mai de preţ comoară a unui neam nu este aurul, argintul sau alte materii preţioase, ci calitatea capitalului său uman, preţuirea pe care statul este capabil să o ofere propriilor intelectuali.

Domnul Titi Holban:

"Roberta Anastase trebuie să plece!"

Ce se întâmplă astăzi în Parlament este de o gravitate fără precedent: PDL a transformat activitatea Camerei Deputaţilor în circ, parodie şi scandal politic.

Ştim cu toţii cum ne-am simţi dacă un hoţ ar fura din gospodăria sau din apartamentul nostru, iar poliţia, deşi îl identifică, nu îl pedepseşte. Cu siguranţă am încerca să luptăm ca hoţul să primească pedeapsa pe care o merită.

În această situaţie suntem şi noi, deputaţii PNL, care avem de-a face cu un hoţ pus de PDL în fruntea Camerei Deputaţilor: Roberta Anastase. Modalitatea prin care s-a adoptat Legea pensiilor, în şedinţa condusă de Roberta Anastase, în care 80 de voturi exprimate au fost egale cu 170 declarate, constituie o fraudă, aşa cum o descrie Codul Penal, şi pentru care făptuitorul trebuie să plătească potrivit legii. Prin acest act s-au furat atât voturile milioanelor de cetăţeni reprezentaţi de către deputaţii dumneavoastră, cât, şi s-au tâlhărit milioane de pensionari, prin diminuarea pensiilor, dreptul şi agoniseala lor de o viaţă.

Roberta Anastase promovează în Camera Deputaţilor aceeaşi politică pe care liderii PDL şi guvernul Băsescu-Boc o aplică întregii ţări - politica furtului, hoţiei, jafului şi corupţiei la toate nivelurile. După ce au furat din lefurile angajaţilor un procent de 25%, după ce au furat 15% din ajutoarele sociale ale celor mai afectaţi de criză şi acelaşi procent din dreptul mamelor pentru a-şi creşte copilul, după ce au încercat să ia şi din pensiile celor care au trudit o viaţă, acum au trecut la furt de voturi în Parlament, pentru ca toate aceste măsuri să devină legi spre paguba majorităţii populaţiei.

De această politică a furtului nu a scăpat nici mediul privat, mai ales firmele româneşti care au fost obligate să vireze la stat o parte din câştig prin acel impozit parşiv, numit şi forfetar.

Regimul Băsescu-Boc îşi adoptă legile proaste prin furt, pentru că majoritatea "toxică" nu este capabilă să-şi aducă deputaţii la serviciu. Ca atare, chiulul majorităţii deputaţilor PDL blochează activitatea Parlamentului.

Este motivul pentru care voi continua să protestez împotriva adoptării de legi proaste în defavoarea cetăţenilor, dar şi împotriva corupţiei, furtului şi a chiulangiilor de la puterea PDL-istă. Nu permitem ca un hoţ neprins să devină un negustor cinstit, mai ales când acesta este preşedintele Camerei Deputaţilor.

Toate acestea reprezintă tot atâtea motive pentru care, în calitate de deputat în Parlamentul României şi alături de colegii mei din PNL, cer demiterea Robertei Anastase pentru fapte de corupţie politică şi pentru instaurarea furtului ca metodă de lucru în cadrul Parlamentului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Convulsii etnobotanice"

Trei etnobotanici au ajuns în ultima gardă la UPU de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan". SC de 37 de ani, LA de 31 de ani şiRA de 23 de ani au fost aduşi cu ambulanţa la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" cu tulburări respiratorii, cardiace, neurologice şi digestive. Pacienţii au rămas internaţi în Toxicologie.

Cel mai grav dintre aceşti pacienţi este SC de 37de ani, ajuns în urmă cu o oră la UPU de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan". Pacientul a fost preluat din faţa bazarului de către ambulanţa alertată de către cetăţeni, întrucât pacientul îşi pierduse cunoştinţa. În UPU a fost preluat de medicii de urgenţă, necesitând măsuri de suport respitarator, volemic, iar pacientul a prezentat un sindrom convulsivant (convulsii tonicoclonice).

Întrucât pacientul nu prezintă alte antecendente patologice, cei de la urgenţe iau în considerare efectul toxic al etnobotanicelor în declanşarea sindromului convulsivant. Este primul caz de acest gen şi după ce va fi stabilizat în UPU va rămâne internat la ATI-Toxicologie.

Cei de la Urgenţe se întreabă de ce legile pe care le-au iniţiat zac în continuare în Parlament şi de ce autorităţile locale din Iaşi nu fac nimic pentru a închide "magazinele de coşmaruri".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Plagiatul dăunează grav sănătăţii"

Din păcate, nu este prima oară când trebuie să revin pe aceiaşi temă: Ministerul Sănătăţii fură iniţiative legislative aflate deja în diferite faze a derulării procesului între depunere şi adoptare.

Problema cea mare nu este furtul ideii, deşi şi acest lucru este măcar imoral, în condiţiile în care nu există o lege a copyright-ului şi pentru legi sau posibilitatea înregistrării la OSIM. Problema este că de multe ori conţinutul iniţial este ciuntit astfel încât duce la apariţia unor acte normative totalmente ineficiente (vezi Ordonanţa de urgenţă privind consumul de produse etnobotanice, numărul tinerilor, victime ale acestui adevărat flagel, fiind în creştere), fie incomplete (vezi introducerea cardului de sănătate în care nu sunt introduse şi alte date importante, cum ar fi consimţământul informat pentru transplantul de organe), fie transformă o lege cu menirea de a combate activ agresiunea asupra personalului medical aflat în exerciţiul funcţiunii, aşa cum era propus în iniţiativa mea legislativă din martie 2010, într-o flască creştere a protecţiei prin schimbarea încadrării juridice a faptei. Adică, stai personal medical şi încasează, că noi îi vom pedepsi mai aspru pe agresori.

O lege trebuie în primul rând să împiedice realizarea unei fapte condamnabile şi nu să o pedepsească mai aspru după ce s-a produs. Din acest punct de vedere ordonanţa privind consumul de etnobotanice a eşuat lamentabil şi se pare că şi personalul sanitar va mai avea de suportat abuzuri şi agresiuni.

Un alt aspect foarte interesant este că toate aceste iniţiative pe care le-am depus au avut în primă fază aviz negativ din partea ministerului de resort. Ştiu că este la modă "reevaluarea" şi că probabil din nefezabile au devenit numai bune, prin schimbarea autorului, dar stimabililor domni, luaţi măcar conţinutul în ansamblul său pentru a realiza un lucru bun şi care într-adevăr să ajute pe cei mulţi. Ce faceţi pare să fie doar o goană dezlânată în vederea realizării unei liste cât mai mari de realizări.

Mă întreb în ce limbă ar fi trebuit să mi se predea în şcoală pentru a mă putea înţelege cu Ministerul Sănătăţii. Până acum, Guvernul Boc papă tot. Până şi iniţiativa parlamentară!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Lecţia de consecvenţă şi de unitate a opoziţiei"

Cred că soarele strălucitor din aceste zile de noiembrie are influenţe ciudate asupra unor politicieni, care au nişte amnezii suspecte şi se trezesc vorbind atunci când ar fi mai indicat să tacă.

Într-o discuţie despre vulnerabilităţi, slăbiciuni şi trădări, ar fi multe de spus despre fiecare partid în parte, mai nou sau mai vechi pe scena politică românească. Nu voi prezenta aici o lecţie de istorie, mai ales că mă refer la declaraţiile unui profesor de istorie şi nu are nici un rost să dezgropăm trecutul. Viitorul este mai important.

Pentru cei interesaţi de corectitudinea şi moralitatea în politica românească din perioada interbelică, am un sfat: răsfoiţi presa vremii. "Cenzura, starea de asediu, samavolnicia, ilegalitatea, sălbăticia şi asasinatele... Până acum a fost teroarea; de aici începe frauda" - aşa prezentau ziarele la unison modul de desfăşurare a campaniilor electorale din perioada interbelică. Când voturile celor vii nu le păreau îndestulătoare, se apela la rezervele electorale din cimitire. La alegerile din 1927 au fost mobilizate alei întregi din Bellu.

Nu spun eu aceste lucruri, stimaţi colegi, sunt scrise în ziarele vremii. Veţi găsi lucruri interesante despre "mardeiaşii electorali", despre vulnerabilităţi, slăbiciuni şi trădări. Cu speranţa că v-am stârnit curiozitatea de a citi ziarele din perioada interbelică, vă propun să ne întoarcem în zilele noastre, unde au loc dezbateri cel puţin la fel de interesante, despre consecvenţă şi corectitudine în politică.

În acest moment, când România are nevoie de o schimbare majoră a direcţiei, se înţelege că opoziţia ar trebui să fie capabilă să construiască o alternativă serioasă la actuala guvernare care a dus ţara în dezastru. Noi, cei din PSD, aşa vedem lucrurile. Noi ne batem cu actuala putere care a sărăcit România. Este motivul principal pentru care trebuie să lămurim câteva lucruri, printre care răspunsul la întrebarea: cine l-a ajutat pe Traian Băsescu să câştige alegerile? Pentru a afla răspunsul, avem nevoie de câteva întrebări ajutătoare. Cine plângea alături de Traian Băsescu, în direct la televizor, prin anul de graţie 2004? Cine l-a susţinut şi l-a votat pe Traian Băsescu în turul doi la alegerile prezidenţiale din 2004? Cine se ţinea de mână cu Traian Băsescu şi ţopăia strigând "Fraudă!"? Cine visa o "revoluţie portocalie" pe reţeta Kievului? Cine a fost la guvernare în celebra Alianţă DA? Cine a fost susţinut de fruntaşi liberali care au trădat PNL şi au trecut, pe rând, cu arme şi bagaje în partidul prezidenţial? Cine a şters pe jos cu liberalii, zi de zi, din 2006 până în 2008? Cum a rezistat aproape doi ani de zile Guvernul minoritar Tăriceanu? Cine era principala ţintă a atacurilor liberalilor în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009?

Cunoaşteţi răspunsurile la aceste întrebări şi ele pot constitui reperele unei dezbateri mai ample despre vulnerabilităţi şi trădări în politică, despre compromisuri şi duplicitate.

Într-adevăr, domnule Crin Antonescu, trebuie să înţelegem fiecare cine suntem, să nu ne credem altceva decât suntem. Nu e cazul ca PSD să primească lecţii de consecvenţă ori de rezistenţă împotriva lui Traian Băsescu. Da, am greşit şi noi. Ne asumăm greşelile, ne asumăm trecutul. Vreau să subliniez că PSD nu a acceptat "la prima chemare" a lui Traian Băsescu să facă guvern cu acesta, iar liberalii ştiu foarte bine acest lucru. Aici este o altă lecţie, cea a cuvântului dat. Dacă PNL se ţinea de cuvânt, am fi avut, imediat după alegerile generale din 2008, o altă majoritate, un alt guvern. Dar toate istoriile care încep cu "Dacă..." sunt desuete, plictisitoare. Nu foloseşte nimănui să facem bilanţul greşelilor, al inabilităţilor sau al compromisurilor. Cu siguranţă, istoria ne va judeca şi va analiza lucrurile pe îndelete.

Acum trebuie să revenim cu toţii la realitate, la trista realitate a unei Românii guvernate catastrofal de Traian Băsescu şi PDL. Avem nevoie de soluţii, de consecvenţă şi stabilitate, de responsabilitate şi înţelepciune. Avem nevoie, mai mult ca oricând, de o opoziţie unită.

Domnul Viorel Arion:

"23 de ani de la Revolta anticomunistă de la Braşov"

Prăbuşirea comunismului în România a fost precedată de evenimente politice majore, aşa cum a fost şi Revolta anticomunistă de la Braşov din 15 noiembrie 1987. Putem spune că unele dintre scenele de la Braşov s-au desfăşurat aproape identic cu cele ce aveau să se întâmple în Timişoara, în decembrie 1989. Chiar şi intervenţia brutală a trupelor speciale de securitate a urmat parcă acelaşi scenariu ca în 1989. Represiunea comunistă de la Braşov a trimis în beciuri peste 300 de oameni, iar măsurile represive au continuat şi după desfăşurarea evenimentelor.

Poate puţini ne mai reamintim România acelor ani: fără apă în robinete, fără căldură în calorifere, cu frigiderele goale şi cu spectrul cozilor, al nesfârşitelor cozi, ameninţându-ne existenţa zilnică. O Românie cenuşie, în care viaţa de zi cu zi era o permanentă încercare de a supravieţui, o viaţă al cărei curs ne era dictat de alţii, şi controlat tot de ei. Planuri cincinale sforăitoare, propagandă deşănţată a regimului şi odă neîntreruptă adusă unui cuplu dictatorial ce îşi pierduse busola. Am fost unul din cei care am alergat pe stadioanele patriei, desenând cu trupul meu şi al colegilor mei expresii de laudă conducătorului iubit. Anii aceia păreau să nu se mai termine. Şi totuşi, undeva, într-un oraş muncitoresc, un grup de revoluţionari a avut curajul de a spune: "Ajunge!" Vestea curajului acestor oameni a făcut înconjurul lumii. Presiunea internaţională manifestată în lunile ce au urmat asupra regimului comunist din România a determinat comutarea pedepselor şi salvarea vieţilor acestor eroi.

Lor li se cuvine aceeaşi recunoştinţă ca şi eroilor martiri ai Timişoarei sau a celor din zilele de sfârşit de decembrie 1989. Să comemorăm acele zile şi să nu-i uităm pe cei care, cu curaj, cu dăruire au dovedit că o dictatură poate fi învinsă.

Domnul Viorel Buda:

"Record pentru premierul Boc: 16 acte normative infirmate la Curtea Constituţională şi o victorie împotriva victimelor comunismului"

Prin decizia de miercuri, 3 noiembrie 2010, a Curţii Constituţionale, prin care s-a considerat drept neconstituţională adoptarea Legii educaţiei naţionale prin angajarea răspunderii guvernului, numărul actelor normative emise de Cabinetele Boc din decembrie 2008 şi până în prezent care au fost infirmate din punctul de vedere al constituţionalităţii se ridică la 16. Este un record (negativ) în materie, neegalat până în prezent de nici unul dintre şefii de guvern din România. Este un record (negativ) neegalat în vreunul dintre statele membre ale Uniunii Europene. De menţionat că majoritatea actelor normative infirmate total sau parţial de către judecătorii Curţii Constituţionale au vizat domenii legislative extrem de importante în ceea ce priveşte România şi românii. De menţionat că actele normative infirmate total sau parţial, conţineau prevederi potrivnice românilor.

Şi totuşi, guvernul Boc a obţinut şi o victorie la Curtea Constituţională. O victorie cu nişte costuri amare pentru un segment redus de cetăţeni români - foştii deţinuţi politici, foştii deportaţi, în general foştii persecutaţi ai regimului comunist. Prin Decizia nr.1358 a Curţii Constituţionale, a fost declarat neconstituţional articolul 5 alin.(1) litera a) din Legea nr.221/2009, adică exact articolul-pilot al legii, cel care dădea dreptul categoriei mai sus citate să solicite prin intermediul justiţiei despăgubiri pentru coşmarurile de care a avut parte în timpul regimului comunist. Nu voi proceda ca premierul Emil Boc şi nu am să comentez nici decizia şi nici motivarea Curţii Constituţionale. Pentru simplu motiv că nimeni nu are acest drept. Voi comenta cum s-a ajuns în această situaţie.

Legea nr.221/2009 a fost iniţial concepută de ministrul PD-ist al justiţiei, Monica Macovei, în 2006, dar, din motive pe care nu le cunosc, a rămas în sertarele ministerului. Proiectul a fost repus pe tapet de ministrul liberal Tudor Chiuariu şi a intrat în 2007 în proceduri parlamentare. În 2009, deci în timpul unuia dintre guvernele conduse de Emil Boc, legea a fost adoptată în Camera Deputaţilor cu un scor zdrobitor: 212 voturi pentru, 2 contra şi 4 abţineri. De menţionat că 85 din cei 86 de deputaţi ai principalului partid de guvernământ, PDL, prezenţi în plen au votat pentru (unul s-a abţinut). După numai un an de zile, guvernul condus de premierul Emil Boc şi totodată preşedintele partidului care a votat în proporţie de 99,99% în favoarea acestei legi a atacat - prin Ministerul de Finanţe, din postura de parte în procesele în care foştii persecutaţi politici îşi cereau drepturile legale - la Curtea Constituţională principalul articol al legii. Şi a obţinut o victorie strălucită. Împotriva celor maxim 120.000 - 150.000, supravieţuitorilor sau urmaşilor deţinuţilor, deportaţilor sau persecutaţilor politici. Care, începând de săptămâna trecută, nu vor mai avea dreptul să solicite despăgubiri pentru suferinţele de care au avut parte. Asta da condamnare a Comunismului!

Domnul Virgil Pop:

"Interesul naţional sunt eu"

În vreme ce Roberta Anastase comite fraudă după fraudă în Parlamentul României şi colegii dânsei fac scut în jurul acestei fărădelegi, zeci de români stau la cozi interminabile, în frig, pentru a primi pachetele cu alimente de bază de la Uniunea Europeană.

În vreme ce premierul Emil Boc taie panglica pentru alţi 10 km de autostradă, românii îşi rup în continuare maşinile în gropile ţării şi tremură de frica unei alte ordonanţe aberante, emise dintr-un capriciu, retroactiv dacă s-ar fi putut, cum a fost actul normativ ce stabileşte obligativitatea folosirii cauciucurilor de iarnă în anotimpul rece.

În vreme ce PDL-iştii cumpără, şantajează sau amăgesc simpatia colegilor de coaliţie pentru a-şi trece legile frauduloase şi pentru a-şi asigura următoarea tranşă de bani de la FMI, pentru îndestularea clientelei de partid, bugetarii României se gândesc cu groază la lunile de iarnă care îi vor găsi cu jumătate din venituri în buzunare, din cauza scumpirilor şi a tăierii salariilor, pensiilor sau a indemnizaţiilor de şomaj.

În aceste vremuri, preşedintele vine în Parlament şi, cu un tupeu inimaginabil, cu o doză semnificativă de umor negru, ne propune să-l iertăm de toate păcatele, să ştergem cu buretele toate fărădelegile comise, pentru interesul naţional, pentru ca PDL să treacă cu bine şi cu orice preţ de hopul legilor cerute de Fondul Monetar Internaţional şi să îşi impună actele normative proprii. E vorba de legile educaţiei, bugetului pe 2011 şi salarizării unice. Evident că, pentru PDL, nici nu contează cum trec aceste legi, prin moratoriu, prin şantaj, prin cumpărare şi, pesemne că nu contează, în fapt, nici conţinutul acestor acte normative. În fond, tot ceea ce contează e ca următoarele tranşe de la FMI să intre în ţară pentru ca, o dată, să acopere găurile negre din fondurile de pensii şi salarii şi, mai apoi, pentru a fi redirecţionate, prin diferite modalităţi, înspre clientela politică portocalie, abonată deja, de doi ani, la bani publici. Teoretic, preşedintele ne cere să îl mai lăsăm să ne mai păcălească încă o dată.

Şi atunci stau şi mă întreb şi vă întreb şi pe dumneavoastră, stimaţi colegi, unde e interesul naţional? De partea partidului-stat condus de un om care ne cere, efectiv, să îi lăsăm să îşi continue nelegiuirile? Unde este interesul poporului, în trei legi nefundamentate, scrise la repezeală şi adoptate cu orice preţ?

Din păcate pentru domnul preşedinte, celebrul dicton "Statul sunt eu" nu i se aplică, şi interesul naţional şi domnia sa nu coincid. Interesul naţional, stimaţi colegi, e în stradă, la cozi, la mitinguri, la proteste, interesul naţional e printre românii de rând, care îşi duc cu greu traiul. Şi acolo vom fi şi noi, apărându-l.

Domnul Gheorghe Ana:

"Cu sau fără FMI?"

Intervenţia Preşedintelui României, Traian Băsescu, în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României a generat discuţii în principal pe două teme: mesajul pe care domnul Traian Băsescu l-a dat şi durata foarte scurtă a intervenţiei domniei sale.

Mesajul Preşedintelui s-a dorit a fi unul de ultimatum privind respectarea condiţiilor impuse României prin semnarea acordului cu FMI. Moratoriul solicitat de Preşedintele Traian Băsescu partidelor parlamentare pe o perioadă de 30-45 zile nu este altceva decât ameninţarea opoziţiei că dacă nu se va înţelege cu puterea pentru a aproba în Parlament cele trei legi: Legea salarizării unitare, Legea educaţiei şi Legea bugetului pe 2011, atunci România va încălca tratatul cu FMI şi va intra în incapacitate de plată, neputând achita în luna decembrie salariile bugetarilor şi pensiile. Responsabilă de acest dezastru nu va fi decât opoziţia, care nu înţelege importanţa momentului şi solicitării Preşedintelui.

Această strategie de preşedinte-jucător pune clasa politică într-o dificultate voită, pentru ca populaţia să uite că în urmă cu un an prezenta acordul cu FMI ca pe o centură de siguranţă pentru economia românească. În realitate, pentru români acordul cu FMI este o povară pe care o suportă din ce în ce mai greu. Reţeta recomandată s-a dovedit falimentară. O reamintesc pentru cei care nu ştiu, dar şi pentru cei care uită repede.

1. Se aplică politici monetare restrictive, ceea ce înseamnă creşterea ratelor dobânzii, pentru a reduce riscul de devalorizare a monedei naţionale. Drept urmare, exportăm puţin şi am devenit deschişi la importurile de pe alte pieţe. În cel mai îndepărtat cătun cumpărăm roşii turceşti, ulei grecesc, pantofi chinezeşti, electronice japoneze etc. Totodată, nivelul de îndatorare externă a crescut semnificativ.
2. Politici fiscale restrictive, ceea ce înseamnă creşterea impozitului pe consum şi reducerea celui pe profit; se măreşte baza de impozitare, ca să nu scape niciun sărac fără să plătească, şi se diminuează rata, ca să nu simtă bogaţii că li se ia ceva.
3. Cheltuielile publice s-au redus semnificativ, mai ales cele care privesc direct pe români - sănătate, educaţie, sociale.
4. Liberalizarea pieţelor şi investiţiilor şi eliminarea tuturor măsurilor de protejare a economiilor naţionale este un ingredient de nelipsit. Se suprasolicită teoria avantajului comparativ. Pentru unii este format din înalta tehnologie, protejată de legislaţii prohibitive pentru săraci privind drepturile de autor şi licenţele, pentru alţii, din forţa de muncă înalt şi medie calificată gratis. Scurgerea de profesionişti spre ţările cu venituri mari indicate tinde să submineze fără cale de întoarcere dezvoltarea internă. Monopolurile sunt desfiinţate, dar nu toate, doar cele de stat - servicii publice, petrol, telefonie; cele private cresc, se extind şi devin corporaţii transnaţionale.

Să adăugăm privatizarea a tot ce este public şi dereglementarea totală, dacă ar fi posibil, a vieţii economice, şi avem schema generală a acordurilor girate de FMI.

Privind durata foarte scurtă a intervenţiei Preşedintelui Traian Băsescu, ea îşi are originea în neparticiparea opoziţiei la şedinţa comună a celor două Camere, situaţie pe care domnul preşedinte ar fi putut să o evite dacă dorea într-adevăr ca mesajul să ajungă unde trebuie. Prin încurajarea menţinerii la conducerea Camerei Deputaţilor a doamnei Roberta Anastase, Traian Băsescu s-a deconspirat, în sensul că domnia sa nu doreşte o colaborare putere-opoziţie pentru a găsi soluţii de ieşire din criză, ci doreşte să menţină o tensiune putere-opoziţie pentru a putea decide atât pentru putere, cât şi pentru opoziţie.

Este evident că majoritatea cetăţenilor au de pierdut datorită politicilor greşite, de ignorare a poziţiei partidelor din opoziţie, iar acordul cu FMI este o consecinţă a acestui fapt care întreţine starea de tensiune pe scena politică, iar consecinţele nu au întârziat să apară

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Românii merită mai mult din partea noastră"

Vreau să încep această declaraţie politică prin a-mi cere scuze tuturor românilor, indiferent de opţiunile lor politice, pentru tot ceea ce au văzut şi au auzit în ultimele săptămâni aici, în Camera Deputaţilor. Doresc să-mi cer scuze pentru că istoria va reţine că sub cupola Parlamentului României s-au spus lucruri care i-ar fi făcut pe birjarii de altădată să li se facă ruşine. Şi mai doresc să-mi cer scuze în numele colegilor deputaţi pentru lipsa de ruşine dovedită în ultima vreme.

Nici nu mai contează cine este de vină pentru blocajul de la Camera Deputaţilor, aşa cum nu mai contează nici cine a început şi nici cine a continuat. Nu mai contează nici cine şi cu cât a întrecut măsura bunului-simţ. Contează ca acest scandal să ia sfârşit.

Stimaţi colegi, să ştiţi că nimeni nu mai ascultă acuzaţiile pe care noi, politicienii, le facem la televizor sau în conferinţele de presă. Românii care se trezesc când e noapte afară ca să ajungă la muncă, care muncesc mai mult de opt ore pe zi, care duc una sau două slujbe pentru a-şi putea plăti ratele, pentru a-şi putea trimite copiii la şcoală, pentru a putea plăti medicamentele părinţilor bătrâni, nu ne mai ascultă. Nu ne mai ascultă când ne facem hoţi, nu ne mai ascultă când aruncăm acuzaţii şi pasăm vinovăţii. Nu ne mai ascultă pentru că au lucruri mai bune de făcut. Şi nu ne mai ascultă pentru că nu facem altceva decât să le vindem minciuni. Şi dacă sunteţi sinceri cu dumneavoastră, recunoaşteţi că le vindem minciuni. Românii care ne-au votat în 2008 şi cărora o să le cerem votul şi încrederea din nou în 2012, sau poate chiar mai devreme, merită mai mult din partea noastră. Merită, cel puţin, să le spunem adevărul.

Adevărul este că am avea soluţii dacă am dori sa le căutăm. Ştim cu toţii că soluţia este în puterea noastră. Atât opoziţia, cât şi puterea sunt în stare să găsească o soluţie pentru impasul creat, dacă doresc acest lucru. Dacă am fi dispuşi să ne lăsăm orgoliile politice la o parte, cu siguranţă am putea ajunge la un compromis. Adevărul este însă că nimeni nu caută acest compromis. Sunt de acord că reprezentanţii puterii au greşit. Sunt de acord, în acelaşi timp, că şi reprezentanţii opoziţiei au greşit. Stimaţi colegi, minus şi cu minus nu dă plus niciodată. Două rele nu fac un bine, ci fac un rău şi mai mare.

Eu vin din Ardeal. La noi, în Maramureş, bărbaţii sunt bărbaţi. Au curajul să accepte când greşesc şi să-şi ceară scuze pentru asta. Din păcate, văd că prea puţini din colegii mei sunt bărbaţi adevăraţi. Bărbaţii adevăraţi tranşează lucrurile şi creează astfel o realitate. Aici văd că ne pricepem de minune să ne ascundem în spatele cuvintelor şi în spatele procedurilor. Suntem foarte pricepuţi să facem gherilă, dar ne temem să purcedem la război. Ne împungem şi ne înţepăm cu o energie care merită o cauză mai bună şi mai demnă. Am decis să rămân deputat independent tocmai pentru a mă feri de toate aceste jocuri politice şi politicianiste. Am înţeles că este important să te poţi uita în ochii alegătorilor tăi când le vorbeşti şi am căutat să mă pun în locul lor. Vă rog să va puneţi şi dumneavoastră în locul celor care v-au votat şi să vă gândiţi apoi dacă dumneavoastră v-aţi acorda votul.

Situaţia aceasta nu mai poate continua, altfel ne facem de râs pe vecie. La noi în Ardeal, nimic nu este mai rău decât să-ţi compromiţi onoarea şi să te faci de râs. Eu voi da votul meu oricărei soluţii care va permite deblocarea rapidă a acestei situaţii inacceptabile.

Să ne dea Dumnezeu tuturor celor din această sală mintea de pe urmă!

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Şomajul - politică de stat"

Politica dumneavoastră în ceea ce priveşte creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă dovedeşte clar că aţi eşuat lamentabil în acest domeniu.

Creşterea ratei şomajului s-a accentuat vizibil căci, dacă cifrele arată că în septembrie 2009 rata şomajului era de 6,9%, respectiv 625.000 de şomeri, în luna iulie 2010 aceasta era de 7,43%, respectiv 679.495 de şomeri. Deci numărul acestora a crescut cu aproximativ 50.000 de persoane, la care se adaugă şi cei 74.000 de bugetari ce urmează a fi disponibilizaţi prin actele normative adoptate în luna august a acestui an. Deci peste 120.000 de şomeri în doar câteva luni.

Nu există politici active care să-1 stimuleze pe şomer să-şi caute un loc de muncă. Nu există politici active de stimulare şi de susţinere a angajaţilor. Singura politică dusă de guvern este aceea a tiranului hapsân, care îşi exploatează la sânge supuşii.

Tinerii nu stau nici ei mai bine. Fără o politică care să armonizeze oferta educaţională cu cererea de pe piaţa muncii, tinerii absolvenţi de astăzi sunt condamnaţi la şomaj, la exil sau la o viaţă plină de lipsuri şi frustrări. Tinerii nu sunt încurajaţi şi susţinuţi să muncească. Tinerii nu sunt susţinuţi şi încurajaţi să-şi întemeieze o familie şi să aibă copii.

Concluzia este evidentă: în România, contrar tuturor celorlalte ţări, Guvernul adoptă măsuri după ureche, fără o analiză atentă asupra rezultatului real anticipat de pe urma implementării lor.

Ne întrebăm care este strategia statului de monitorizare a şomajului şi de redactare cu prioritate de politici de reconversie profesională care să ajute şomerii în găsirea unui loc de muncă? În momentul de faţă, deşi este foarte târziu, nu se vede niciun plan coerent care să ajute această categorie să treacă peste perioada dificilă în care se află.

Probabil că dumneavoastră nu aţi aflat, domnilor guvernanţi, că un executiv serios, competent ar trebui să se laude cu creşterea productivităţii prin măsuri aplicate în această direcţie, şi nu prin trimiterea în şomaj a sute de mii de oameni.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie politică privind siguranţa cetăţeanului în România

Probabil că nu există zi în care să nu se producă un act grav de violenţă în România! Ceea ce apare în presă este de fapt doar vârful aisbergului. Multe dintre actele de violenţă rămân necunoscute, nesancţionate, nerezolvate. Execuţii publice violente în plină zi şi în locuri publice, bătăi cu pumni şi bâte, clanuri care au speriat ţara, reglări de conturi cu focuri de armă, pietre şi topoare, şantaj cu pistol la tâmplă, răfuieli între grupări, sânge la miez de noapte şi bolizi în flăcări par scene din filmele americane, dar sunt realităţi din România zilelor noastre!

Şcolile româneşti au devenit unele dintre cele mai periculoase locuri pentru copii, în care agresivitatea verbală, fizică şi emoţională sunt la cote alarmante. Altercaţiile, bătăile şi climatul general din unităţile de învăţământ fac ca elevii să meargă cu teamă la ore. Statisticile sunt mai mult decât alarmante! Cel mai recent studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii situează şcolile din ţara noastră pe locul doi în lume, într-un clasament ce cuprinde 37 de ţări, în ceea ce priveşte percepţia violenţei. 70% dintre elevii români spun că le e teamă de comportamentul agresiv al colegilor, procent întrecut doar de cel înregistrat în cazul Ungariei, unde 75% dintre elevi au o asemenea percepţie. Pe locul trei se situează Filipine, în timp ce, la polul opus, cu cele mai sigure medii de învăţare figurează Olanda, Danemarca şi Singapore.

În luna ianuarie a anului trecut, în timpul unui jaf la o casă de schimb din Braşov, doi bărbaţi au fost executaţi. Acesta a fost însă doar începutul: pe parcursul lui 2009, numărul jafurilor a crescut, iar atacatorii au trecut de la prăzi mari, ca sedii de bancă, la case de schimb şi magazine, disperaţi să facă rost de bani. De la operaţiuni la adăpostul nopţii s-a ajuns la atacuri în plină zi şi pe străzi aglomerate.

Faptul că se cer taxe de protecţie magazinelor "de firmă" şi tarabelor de la colţ de stradă nu mai miră pe nimeni. Faptul că oraşele sunt împărţite în clanuri care-şi dispută zonele de influenţă a devenit o obişnuinţă. Exemplele de violenţă în societatea românească sunt nenumărate, iar presa a dezvoltat, în ultimul timp, un apetit real pentru a ni le prezenta.

Una dintre principalele sarcini ale Poliţiei Române este să aibă grijă ca viaţa cetăţeanului onest, liniştit şi plătitor de taxe să nu fie tulburată şi încărcată cu griji suplimentare, cum ar fi să-şi păzească la tot pasul pielea de infractori. Prevenţia, descurajarea şi, mai ales, capacitatea de autosesizare ar trebuie să devină prioritare, iar subiectul violenţei trebuie să ne privească pe toţi! Cu toţii avem copii, cu toţii putem ajunge din întâmplare în bătaia glonţului când stăm la o cafenea sau cu toţii putem cădea pradă legii pumnului! Autorităţile trebuie să-şi facă datoria. Însuşi secretarul de stat Dan-Valentin Fătuloiu a declarat recent, după execuţia mafiotă de la Piatra-Neamţ, că oamenii plătesc statului pentru siguranţa lor, dar nu o primesc!

Înăsprirea pedepselor poate fi o soluţie, dar pentru a fi viabilă este nevoie ca toate autorităţile să aibă aceeaşi atitudine: justiţia, poliţia, legislativul, dar mai ales, guvernul, care a redus salariile tocmai celor care trebuie să ne asigure ordinea şi liniştea!

Este interesant că în România există de două ori mai mulţi angajaţi la firmele de securitate şi pază decât în poliţie! Este clar că această statistică trebuie să ne dea de gândit şi să ne trimită la acţiune! Odată scăpat din mână, fenomenul violenţei va putea fi cu greu adus în limitele normalului!

După ce ani de-a rândul luptele între clanuri au creat un adevărat haos, în România s-a învăţat ceva: violenţa! În 2010, legea străzii atinge cote îngrijorătoare şi ne aduce în prim-plan o realitate pe care o credeam departe, doar în scenariile unor producţii cinematografice!

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Curat neconstituţional! Da' votaţi-o!"

Viaţa bate filmul, dar şi teatrul şi, în general, realitatea bate orice închipuire. Guvernarea, la rândul ei, bate în continuare coasa, tăind şi din statul de drept.

Tragicomedia pusă în scenă de guvernanţii zilelor noastre depăşeşte cu mult comicul de situaţie din opera lui Caragiale.

Celebra numărătoare a steagurilor din "O scrisoare pierdută" păleşte faţă de numărarea voturilor din Parlament, unde 80 de parlamentari dau 170 de voturi. Socoteala lui Pristanda este decentă, faţă de socotelile guvernanţilor noştri. Curat aritmetică!

La fel de curată este atitudinea Guvernului faţă de decizia Curţii Constituţionale a României cu privire la asumarea răspunderii pe Legea educaţiei. Spune Curtea Constituţională că asumarea răspunderii este neconstituţională şi că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament? Curat neconstituţional, răspunde Guvernul, da' votaţi-o!

S-ar părea că guvernarea actuală nu se mulţumeşte doar cu tăierea salariilor, a locurilor de muncă, a perspectivelor şi şanselor de ieşire din criză: ea vrea să reducă şi din statul de drept, trecând peste hotărârea instanţei supreme din stat care veghează la respectarea Constituţiei - legea fundamentală a ţării. Desigur, în acest caz reducerea este necuantificabilă, statul de drept nu poate fi redus cu 15 sau 25%: el ori este ori nu este un stat de drept. Se poate spune doar că încălcarea statului de drept este flagrantă. Că este "curat" încălcare!

Din păcate, piesa la care asistăm cu toţii nu este deloc amuzantă, nu putem râde, nu putem aplauda scenetele pe care le joacă guvernanţii şi nu putem fi simpli spectatori, căci spectacolul de acum nu se sfârşeşte cu "Muzica! Muzica!", ci cu sărăcia.

Avem, ca parlamentari, puterea şi obligaţia să tragem cortina peste această guvernare, înainte ca drama să fie dusă până la capăt.

Ca reprezentanţi ai cetăţenilor avem, şi noi, parlamentarii, un rol important, dacă nu cel mai important: putem opri prestaţia jalnică a Guvernului demiţându-1. În raport cu el, noi avem ultima replică: "Curat constituţional, umflaţi-l!".

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma moratoriului"

Venit-a, măre, încă prezidentul portocaliu al ţării în adunarea parlamentară ca să discute nimic cu reprezentanţii electoratului român. Repezitu-s-a ca un vultur (mă rog: specia mai pleşuv...) la microfon şi apucatu-s-a de pălăvrăgit ce-1 durea pe el inimioara, sub pretextul interesului naţional. Dovadă că nu prea pricepe omu' ce-i acela stau însă atât modul de abordare a subiectelor ce-1 preocupau pe individ, cât şi faptul că n-are proprietatea cuvintelor, insistând de zor pe un anume "moratoriu"... Orice om cu oleacă de cultură a aflat în timp util - adică până la urcarea pe un vapor... " - că un moratoriu reprezintă, de fapt, o amânare pe o anumită perioadă a plăţii datoriilor unui debitor, acordată de către o instanţă judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment, respectiv o amânare a plăţii datoriilor publice şi particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp.

Şi, uite-aşa, reforma portocalie se aplică acum unui alt cuvânt, care n-are decât o singură vină: s-a-mpiedicat de el II Presidente ori vreun inteligent de consilier plătit gras din banii noştri! În fapt, "Fiinţa extraordinară" voia să spună că i-ar trebui o pauză, în care, în liniştea astfel creată, să-şi facă el jocurile - personale sau de grup, da' musai în numele interesului naţional, iar opoziţia, călcându-şi pe principii de dragul "moratoriului" (mă rog: armistiţiului...), să-i fie complice întru eutanasierea poporului român! Şi, ca să fie convingător, 1-a trimis la-naintare pe Videanu-Bordură ca să sublinieze că nu Miss Alma e interesul naţional! Aşa-i, Băsescule; nu nefericita creatură e interesul naţional, ci faptul că ocupă inutil şi de prea multă vreme scaunul unui preşedinte de Cameră competent! Interesul naţional, în acest caz, este găsirea unui om (asta e: nu o schimbă pe Miss Alma pentru că aici s-a terminat competenţa portocalie - de unde altcineva mai competent în PDL decât rubensiana blondină?) care să readucă, din postura de şef al Camerei, atât buna funcţionare a acestui for legislativ, cât şi încrederea populaţiei în reprezentanţi.

Individual, deputaţii se bucură de popularitate - doar asta i-a ajutat ca să fie aleşi - însă în grup, această încredere scade rapid şi masiv! Oare de ce? Nu cumva şi pentru că există o persoană ajunsă din greşeală (cum s-a votat din greşeală în interesul cetăţenilor, s-a putut vota tot din greşeală şi ca să fie Miss Alma şefa Camerei...) în fruntea deputaţilor, deşi locul ei ar fi în cu totul altă parte? Oare nu cumva şi pentru faptul că vede cum 80 de persoane devin 170, ori cum o gaşcă de aleşi uninominal votează pavlovian, după cum saltă un deget câte-un năuc?

Şi pentru ce ar dori, până la urmă, II Presidente, un... moratoriu? Păi, ca să-şi poată trece, şi cu ajutorul opoziţiei, nenorocirile ascunse din legile cică ale pensiilor şi salariilor unitare şi fantoma de buget cu care va tăbărî actuala putere pe popor ca baba pe mormânt! Şi de ce ar vrea opoziţia să coopereze cu băsescienii la deteriorarea mai abitir a situaţiei omului de rând? Am putea coopera cu Băsescu, de exemplu, la înlocuirea preşedintei Camerei Deputaţilor! Sau, de un alt exemplu, la creşterea nivelului de trai al românilor! Sau la aflarea adevărului în dosarul Flota! Sau, la construcţia de autostrăzi cu preţuri europene! Sau, la scăderea TVA-ului la alimentele de bază! Iar lista de exemple poate continua la nesfârşit! Dar, lista presupune ca să nu se mai declare interesul naţional - monopol portocaliu, ci revenirea la definiţia sa originală - ca fiind în interesul poporului, nu în interesul celui de la Cotroceni şi găştii lui.

Se poate asta, măi, portocaliilor, dacă tot sunteţi aleşi şi plătiţi de către cei cărora trebuie să le apăraţi interesul naţional, sau rămâneţi doar la stadiul de substituire declarativă a interesului vostru cu binele poporului? Nu de alta, da' dacă tot aţi depus un jurământ...

Domnul Ion Călin:

"Sentimentul de ruşine"

Săptămâna trecută, domnul europarlamentar PDL Cristian Preda declara că îi este ruşine că este în PDL, pentru că acest partid aplaudă pe cineva care este trimis in judecată. Oare domnului europarlamentar îi este ruşine numai pentru că un preşedinte de organizaţie este ales chiar dacă este trimis în judecată?

Poate că răspunsul pe care l-a primit de la colegul dumnealui, Cristian Boureanu, că "În cercurile intelectuale de la Bucureşti sunt mentalităţi diferite faţă de ale membrilor de la baza partidului." îi dă de gândit.

Dar poate că domnul Cristian Preda ar trebui să se ruşineze şi pentru averile colegilor dumnealui din guvern, care în an de criză s-au mărit considerabil. Dacă majoritatea cetăţenilor români au sărăcit, miniştrii Guvernului Boc s-au îmbogăţit.

Dacă pentru unii anul 2010 a fost an de reduceri salariale, de renunţat la sporuri, stimulente, tichete, pentru miniştrii PDL a fost anul sporirii depozitelor la bancă, colecţiilor de artă şi bijuteriilor de mii de euro.

Sau poate ar trebui să se ruşineze şi pentru faptul că între majoritatea declaraţiilor făcute de colegi şi faptele acestora este un drum atât de lung. De exemplu: începând cu luna mai, doamna Elena Udrea afirma că membrii PDL care ocupă funcţii publice şi administrează afaceri sau sunt acţionari în firme care lucrează cu statul trebuie să opteze fie pentru funcţii, fie pentru afaceri.

După ce a propus chiar Biroului permanent al partidului acest lucru, după ce preşedintele Traian Băsescu le-a cerut chiar demnitarilor din PDL să renunţe la contractele cu statul, aflăm acum, la câteva luni, că doamna ministru nu şi-a declarat sumele totale pe care firma soţului le are pe bani publici cu instituţii ale statului.

După toate acestea chiar că îi dai dreptate doamnei Monica Macovei, care susţinea că în partid este lipsă de voinţă în privinţa acestei operaţiuni, şi chiar senatorului Radu Berceanu o acuza pe aceasta de "fariseism colosal", când făcea acesta propunere.

Pentru eşecul acestei propuneri nu vă este ruşine, domnule Preda, că sunteţi membru al acestui partid?

Sau pentru faptul că judecătorii de la Curtea Constituţională au decis, cu majoritate de voturi, că Legea educaţiei este neconstituţională, constatând că există un conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Guvern deoarece acesta şi-a asumat răspunderea pe o lege care era deja în dezbatere parlamentară, iar colegii dumneavoastră insistă pentru reluarea procedurii şi votarea cu orice preţ a acestei legi?

Poate că ar trebui să vă fie ruşine de cozile pe care le vedeţi la ajutoarele date de UE sau în faţa elevilor care au rămas fără burse. Pentru această politică de sărăcie şi umilire în care PDL a adus cetăţenii ţării nu vă este ruşine, că doar sunteţi membru al acestui partid? Pentru politica pe care o promovează acest partid "responsabil şi curajos", cum cred colegii dumneavoastră, pentru cadrele pe care le-aţi adus în funcţii de conducere, pentru banii publici pe care îi risipiţi sau îi alocaţi numai pentru interese proprii nu vă este ruşine? Nici pentru faptul că cei de la putere sunt atât de mândri, plini de sine de ceea ce fac, iar populaţia ţării duce o viaţă umilă şi mizeră?

Poate ar trebui să vă ruşinaţi pentru toate acestea şi pentru multe altele pe care le fac colegii dumneavoastră de partid, sau să recunoaşteţi public că sunteţi în minoritate în acest grup de interese pe care nu îl puteţi influenţa în niciun fel şi că regretaţi că modul dumneavoastră de a face politică în România nu este acelaşi ca al celorlalţi.

Aveţi puterea să recunoaşteţi că PDL-ul nu mai este partidul în care aţi crezut dumneavoastră şi că s-a transformat într-o gaşcă care are ca scop îmbogăţirea ei şi atât?

Pe 16 noiembrie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Toleranţei. Poate şi colegii domnului Cristian Preda vor ţine seama de acest lucru şi vor accepta că a nu ţine seama de nimic şi de nimeni înseamnă dictatură, nu democraţie, iar toleranţa are o putere infinită, nu are nici "mândrie", nici "vanitate" de apărat. Sau măcar vor ţine seama de maxima lui Mahatma Gandhi "Intoleranţa este o formă de violenţă şi un obstacol în dezvoltarea unui adevărat spirit democratic".

Domnul Ion Burnei:

Prin prezenta declaraţie politică doresc să atrag atenţia asupra a două aspecte care afectează încasările bugetului de stat şi siguranţa cetăţenilor români.

Prima problemă se referă la creşterea într-un număr foarte mare a înregistrărilor de firme româneşti în Bulgaria, firme care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României. Cauza este reprezentată de formalităţile de înregistrare mult mai simple din ţara vecină şi taxele mult mai scăzute. Este afectat bugetul de stat prin faptul că aceste firme achită taxe către un alt stat decât către acela unde îşi desfăşoară activitatea. În această situaţie, propunerea mea pentru Guvernul României şi pentru actuala coaliţie de guvernare este aceea de a identifica soluţii prin care să fie simplificate procedurile de înfiinţare şi de funcţionare a societăţilor comerciale, iar taxele impuse să nu constituie o piedică în calea desfăşurării unei activităţi comerciale.

A doua problemă este reprezentată de înmatriculările de autoturisme în Bulgaria, într-un număr tot mai mare, de către cetăţeni români care folosesc aceste autoturisme în special pe teritoriul României. Din nou este afectat bugetul de stat, pentru că taxele sunt plătite către statul bulgar. Dar sunt afectaţi şi cetăţenii români, prin faptul că aceste autoturisme de cele mai multe ori nu îndeplinesc normele de poluare din legislaţia română. Au fost constatate multe cazuri în care autoturismele menţionate nu erau asigurate sau procedura pentru repararea prejudiciilor cauzate de autoturismele menţionate a fost foarte dificilă. Şi în această situaţie propun, în principal, identificarea unor soluţii prin care cetăţenii români să nu mai caute alte state pentru a-şi înregistra autoturismele.

Doresc să atrag atenţia şi asupra măsurii propuse de Guvern, de taxare de la 1 ianuarie 2011 a autoturismelor ce respectă normele de poluare Euro 5. Este, de asemenea, o măsură care nu îşi va produce efectul scontat - acelea de creştere a încasărilor la buget, ci va duce la achiziţionarea de maşini la mâna a doua sau vor creşte înmatriculările în străinătate.

Domnul Neculai Răţoi:

"Sănătate pe şpagă"

Anul acesta s-a vorbit mult despre introducerea sistemului de coplată în sănătate. Este una dintre măsurile discutabile ale guvernării PDL-iste, care se concentrează pe detalii, atunci când întregul sistem medical este în colaps. Pentru că, în loc să reformeze sistemul înlăturând şefii de spitale numiţi politic şi înlocuindu-i cu administratori eficienţi, în loc să ofere medicilor condiţii de muncă şi de trai, guvernanţii consideră important ca oamenii să plătească mai mult decât fac deja prin contribuţiile de asigurări sociale. Coplata va avea însă efecte tragice asupra populaţiei. Majoritatea românilor va evita să mai meargă la doctor, de teamă că trebuie sa plătească. Ne vom trezi cu mii de bolnavi cronici, cu oameni care aleg pâinea, în detrimentul sănătăţii. Guvernanţii au lăudat această măsură, susţinând că ea va înlătura şpaga. Puţin probabil. Oamenii nu dau şpagă pentru că nu plătesc suplimentar, ci dau şpagă pentru a fi trataţi omeneşte, pentru a se acorda timp şi importanţă problemelor medicale pe care le au.

Sistemul sanitar român ascunde numeroase probleme. Pe cele de curăţenie, administrare, aprovizionare şi, uneori, profesionale, le vedem cu uşurinţă. Însă după uşile închise se fac adevărate afaceri de către cei numiţi politic, mână în mână cu furnizorii de materiale şi medicamente. Şpaga din spitale nu se reduce doar la "atenţia" arătată medicului sau asistentei de către pacient, iar acesta este un lucru deosebit de grav. Pentru că se pierd foarte mulţi bani pe afaceri prieteneşti, bani care ar putea merge în echipamente, medicamente sau curăţenie. Un raport al Băncii Mondiale arată că banii negri din sistemul medical românesc însumează peste 300 de milioane de euro anual. Imaginaţi-vă, doamnelor şi domnilor, câte s-ar putea face cu aceşti bani! Puterea a început o aşa-zisă luptă anticorupţie, o aşa-zisă luptă împotriva evaziunii, dar trece cu vederea evaziunea din sistemul sanitar şi trece cu vederea afacerile propriilor săi acoliţi.

Sănătatea a fost pusă mereu la zid, împreună cu educaţia. Procentele din PIB care s-au constituit buget la sănătate au fost printre cele mai mici dintre toate ministerele şi cele mai mici la nivel european (cel puţin în 2009). Este evident că trebuie mai mulţi bani şi o strategie reală de reformare a sistemului medical, însă banii trebuie să vină mai întâi de la bugetul consolidat al statului şi mai apoi de la noi biruri puse pe veşnicul plătitor de taxe şi impozite care este cetăţeanul român.

Acum, când majoritatea specialiştilor alege drumul străinătăţii, când românii sunt afectaţi de economia în cădere, când spitalele sunt aproape de a intra în faliment, acum, sănătatea are nevoie de mai multă atenţie decât oricând. Sistemul sanitar bolnav trebuie tratat cu o infuzie de atenţie, profesionalism şi resurse financiare. Altfel, bolnavul se va prăbuşi la pământ.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Reforma onoarei, în interes naţional"

Permanent, avem ocazia să vedem câte parale face reforma portocalie în ceea ce priveşte reformarea onoarei în interes naţional, cu exemplul său cel mai elocvent: UNPR-ul, în frunte cu generalul de izmene Gabriel al lu' Oprea. Iar ca reforma să atingă absurdul, să nu uităm că fostul căpitan de intendenţă a fost avansat general cu bastonu' de mareşal subtilizat din raniţa soldatului lui Napoleon.

Însă n-ai găsi nici dacă dai cu tunu' în nicio (auto)biografie, cum a obţinut alde Oprea, în rezervă fiind, gradele de maior, locotenent-colonel şi colonel. Asta e: onoarea a ajuns doar un cuvânt de paradă, care dă bine în faţa purtătorilor de uniformă. Şeful peste ţucale a ajuns general la ordin, c-aşa a vrut alde Băsescu! Asta e: unii mor de dragul epoleţilor de general, pentru care ar fi în stare să trădeze şi laptele supt pe vremea când erau în scutece. Iar Băsescu, edec bătrân, ştie cum să le gâdile interesul... Ba, gânditu-s-a ruginitul marinar că n-ar fi rău să-şi facă mai-marele obielelor şi un partid, ca să poată să aibă un cuvânt greu de spus în Parlament. Şi şi-a făcut, amărâtul personagiu, un partid după chipul şi asemănarea măreţului cârmaci: portocaliu tot, pe steag cu un păsăroi cu privire cruntă, de zici că-i Boc când vede pensionari în faţa ochilor. Însă dacă întorci spre stânga (c-aşa-s ei, cică de stânga, da' semnalizează spre dreapta) ciocul păsăroiului tăiat brutal, triunghiular, de pe drapelul portocaliu al UNPR-ului, juri cu mâna pe verde că-i cioara nazistă şi-ţi vine subit să sari în picioare cu braţu-ntins înainte şi să strigi cât te ţin bojocii: "Ein Volk, Ein Reich, Ein Fuhrer!", ori în varianta contemporană, românească, "UNPR, Oprea, Băsescu!".

Interesul naţional, atât de drag şi etalat de-alde Oprea şi gaşca, s-a văzut cel mai bine când s-a apucat de jumulit uscături de la alte partide, căci numai generalul făcut la apelul bocancilor nu putea face o formaţiune politică de unul singur. Dar tot răul spre bine, pentru că ne-a ajutat să ne vedem slăbiciunile: a făcut el colecţie din vulnerabilităţile noastre, aici putând să-i fim chiar un pic recunoscători: ne-a ajutat să ne facem curăţenie la capitolele lichele, fripturişti, demagogi, transfugi, şantajabili... Şi cu astfel de oameni, vrea să conducă ţara lui Ştefan, Vlad, Mihai, Cuza...

Mai vorbea fostul căpitan de intendenţă despre respectarea tradiţiilor militare, gândindu-se probabil la blonda pe care a numit-o la conducerea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, de se răsucea în mormânt Regina Maria, patroana spirituală a acestui aşezământ românesc de tradiţie. Sau poate se gândea la Muzeul Aviaţiei, al cărui spaţiu a fost redus la jumătate, în ciuda protestelor unor organizaţii neguvernamentale... Proiectul dezmembrării muzeului a fost elaborat de ministrul apărării, de primarul sectorului 2, Nicolae Onţanu (alt general - al pubelelor, văr din cuscri cu Prigoană) şi de celebra absolventă a Colegiului Naţional de Apărare - sinistra de la Dezvoltare, Elena Udrea...

Dar cel mai bine s-a putut vedea interesul naţional care-i animă pe portocaliii pârâţi cu ceva timp în urmă, când amărâtul şef al obielelor (căci îi e ruşine românimii să-i zică şef al armatei!) răcnea spre conducerea PDL-istă - cred c-au început să priceapă şi ei cu cine stau de vorbă... - diverse chestii pline de înţelepciune şi onoare: "Grupuri parlamentare pentru UNPR în Cameră şi Senat sau demisia mea din Guvern! Miki Şpagă - membru al Comisiei de regulament a Senatului! De ce n-ar putea prelua Cristi Diaconescu Justiţia? Şi nici Câmpan nu trebuie să rămână rezervă eternă! Ce pisici? Adică ne-a însufleţit patriotismul şi interesul naţional să trecem de partea voastră, şi nu daţi şi voi, acolo, o măslină, o scobitoare, o atenţie, nişte mandate de miniştri, oarece afaceri? Păi, se poate??? Ce, noi suntem mai proşti ca voi? Ce, credeţi c-a înflorit patriotismu'-n noi atât de tare încât să facem muncă voluntară?"

Acum e de înţeles de ce a fost nevoie să se inventeze UNPR-ul: ca să aibă şi PDL-iştii de cine râde, că oricum, de ei râde toată lumea...

Domnul Constantin Chirilă:

«"Magazinele de vise", coşmarul din care trebuie să ne trezim»

Doresc să vă supun atenţiei încă odată subiectul pericolului pe care îl reprezintă substanţele halucinogene cunoscute şi sub denumirea de "etnobotanice". Ni se aduce la cunoştinţă în fiecare zi înmulţirea cazurilor de intoxicare cu aceste substanţe care deşi au fost interzise, continuă să fie comercializate, datorită inventivităţii agenţilor economici.

Efectele consumului de etnobotanice nu se rezumă doar la afectarea sănătăţii individuale, impactul lor social se dovedeşte a fi pe zi ce trece tot mai mare, cuantificându-se în actele de vandalism, violenţă etc.

Se pare că varianta întocmirii unei liste de substanţe interzise nu a reprezentat cea mai bună soluţie, din moment ce etnobotanicele se regăsesc acum pe piaţă sub formă de îngrăşăminte pentru plante sau odorizante.

Cele 36 de substanţe existente au fost repede înlocuite cu unele noi, numărul magazinelor care le vând a crescut, şi exponenţial şi numărul consumatorilor, mai nou apărând şi o nouă categorie, cea a pensionarilor!

Trebuie să înţelegem că în joc este viitorul copiilor noştri care sunt expuşi unor tentaţii greu de refuzat. Pe ei trebuie să-i protejăm cu orice preţ. Unele administraţii locale au adoptat deja hotărâri prin care vor desfiinţa aceste locuri de pierzanie, intitulate malefic "Magazine de vise’’, iar acesta reprezintă, cred eu, un exemplu de urmat.

Mai mult, consider că actualizarea listei trebuie să devină unul dintre atributele principale ale Ministerului Sănătăţii, pentru a putea face acest lucru în colaborare cu Guvernul, în scopul urgentării acestei proceduri. Înăsprirea legislaţiei pare a fi singura soluţie, din moment ce Oficiul pentru Protecţia Consumatorului a reuşit, în urma controalelor şi amenzilor aplicate, să închidă asemenea magazine, dar ele au reapărut sub o altă denumire.

Domnul Constantin Chirilă:

"Energia verde"

Doresc să vă supun atenţiei un subiect de o importanţă vitală pentru ţara noastră: energia verde.

În acest context, trebuie luate în considerare atât potenţialul uriaş de care dispune România în acest domeniu, cât şi oportunităţile pe care le generează acest fel tip de investiţii: locuri de muncă, venituri crescute la bugetul de stat, reducerea poluării, preţ scăzut al energiei electrice pentru consumator.

Din studiile efectuate reiese faptul că pe teritoriul ţării noastre potenţialul de exploatare al energiilor verzi (eoliană, solară) dispune de un randament mare, datorită reliefului natural. Competiţia născută între investitorii din acest domeniu certifică acest lucru. Problemele apar însă în momentul în care birocraţia şi procedurile greoaie pun piedici în calea unor şanse ce ar putea fi valorificate, un bun exemplu fiind situaţia creată în cazul decontării certificatelor verzi.

Luând în considerare faptul că săptămâna trecută Comisia Europeană a prezentat noua strategie pentru energie competitivă, durabilă şi sigură, intitulată "Energie 2020", avem obligaţia de a face toate eforturile necesare pentru a asigura o armonizare a politicii României în domeniul energiei verzi cu cea europeană.

Cele două sectoare asupra cărora Comisia Europeana îşi propune să se concentreze prin prisma potenţialului ridicat de reducere a consumului de energie sunt transporturile şi construcţiile, în acest scop fiind propuse stimulente investiţionale şi instrumente financiare inovatoare.

Astfel, în sectorul public trebuie să se ţină cont de eficienţa energetică în momentul achiziţionării lucrărilor serviciilor sau produselor, iar în sectorul industrial, certificatele de eficienţă energetică pot deveni stimulente pentru companiile interesate să investească în tehnologii cu consum energetic redus.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Compensarea salariilor bugetarilor"

O propunere iniţiată de către Partidul Conservator este cea privind acordarea de bonuri valorice de către stat bugetarilor care au credite la bănci. Este vorba despre sume în cuantumul procentului de 25%, cu cât li s-au redus salariile după 1 iulie 2010. Noi vedem rezolvarea acestei probleme prin acordarea de către statul român a unor bonuri de valoarea banilor pe care nu îi poate acorda cash, 25 la sută în fiecare lună, până la sfârşitul anului. Cu acesta, bugetarul afectat de reducere să poată merge la banca unde are creditul, să-şi plătească ratele.

În acest sens, statul ar trebui să realizeze un protocol cu toate băncile prin care acestea să accepte acel bon de valoare, pe care ulterior statul să-l răscumpere de la bancă într-un anumit interval negociat de ambele părţi. Consider că este de datoria statului să ia o astfel de măsură, întrucât bugetarii s-au trezit cu salariile diminuate, deşi în prealabil exista un contract între aceştia şi stat. Când a contractat creditul, bugetarul respectiv l-a contractat în baza unui contract de muncă pe care el la data respectivă îl avea cu statul, şi ştia că are un venit. Şi el şi banca s-au bazat pe venitul din contract şi în baza acestui contract a obţinut un credit. Că ulterior statul - parte în contract a înţeles că nu trebuie să îşi respecte obligaţiile e o problemă a statului, dar nu trebuie transferată bugetarului în cauză.

Dintre cei aproximativ 1,3 milioane de bugetari, circa 700.000 au credite la bănci. Consider că este o măsură bună pentru aceasta perioadă, care înţelegem că este o perioadă dificilă din punct de vedere economico-social.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Industria siderurgică gălăţeană"

În calitate de parlamentar de Galaţi, mi-am exprimat frecvent preocuparea faţă de situaţia deosebit de dificilă cu care se confruntă industria siderurgică din Galaţi, propunând elaborarea unei strategii bazate pe asigurarea unui climat de siguranţă a locului de muncă a fiecărui siderurgist gălăţean.

În ultimele zile, această industrie care de-a lungul anilor a asigurat aproximativ întregul necesar de oţel al pieţei româneşti a primit o nouă lovitură, prin reducerea producţiei combinatului siderurgic ArcelorMittal Galaţi fapt ce a condus la luarea unei decizii potrivit căreia toţi cei aproximativ 9.000 de angajaţi îşi vor reduce, prin rotaţie, timpul de lucru cu 20 de zile lucrătoare. Potrivit reprezentanţilor combinatului siderurgic ArcelorMittal Galaţi întâi angajaţii îşi vor lua concediul de odihnă neefectuat pe 2009, iar dacă acesta nu va acoperi cele 20 de zile, aceştia vor intra în şomaj tehnic, pe o perioadă de maxim 15 zile. Dacă nici aşa nu se vor acoperi cele 20 de zile, muncitorii îşi vor lua, în ianuarie 2011, zile libere din concediul aferent anului viitor.

Este o problemă de responsabilitate să ne asumăm împreună cu partenerii sociali şi autorităţile competente din domeniu stabilirea unei strategii care să reflecte real atât situaţia dificilă în care se găsesc siderugiştii gălăţeni, cât şi măsurile care trebuie luate pentru corectarea acesteia şi pentru preîntâmpinarea instalării unei stări de panică în rândul persoanelor afectate de această situaţie

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Incompetenţă, ridicol şi inconsecvenţă - oferta Guvernului Boc"

Guvernarea majorităţii PDL a atins apogeul penibilităţii în spaţiul public. După ce a hotărât să îşi ţintuiască de scaun parlamentarii din majoritate, s-a încăpăţânat să îşi angajeze răspunderea pe o procedură şi un pachet legislativ ce au primit cu ceva timp în urmă votul negativ al Curţii Constituţionale. Deşi se bănuia un potenţial aviz favorabil pe această nouă asumare de răspundere şi se invoca politizarea Curţii Constituţionale, surpriza a fost majoră, în special pentru UDMR.

Astfel, acuzele şi-au schimbat brusc direcţia şi se vorbeşte din ce în ce mai mult de o intenţie ascunsă a PDL de a încălca promisiunea făcută de UDMR. Oricum, rezultatul este unul singur: un premier care s-a umplut de ridicol, un guvern incapabil să gestioneze actul de guvernare şi o majoritate care îşi trădează partenerii.

Indiferent de scopurile meschine pentru care a fost făcut acest joc al asumării, indiferent de trădările şi intrigile de la Palat, concluzia ce se impune este una singură: Emil Boc şi acoliţii săi ar trebui să demisioneze în cel mai scurt timp posibil.

De altfel, singura "performanţă" a actualului guvern a fost atingerea unei cote incredibile de ridicol: un premier constituţionalist care a fost sancţionat de către Curtea Constituţională nu mai puţin decât de 10 ori, pe legi cu impact major pentru societatea românească, un guvern haotic, care a "excelat" prin adâncirea sărăciei în societatea românească, şi o majoritate parlamentară construită pe trădare şi şantaj politic.

Mai mult decât atât, actuala majoritate încearcă să construiască un alt mecanism fraudulos şi antidemocratic prin care să îşi impună opinia discreţionară: încearcă modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor astfel încât să desfiinţeze Biroul permanent şi să anuleze atributele de dezbatere ale Parlamentului. Se doreşte, în acest fel, instaurarea dictaturii în Parlamentul României. Nu ar fi de mirare dacă în aceste condiţii s-ar interzice accesul deputaţilor opoziţiei în Parlament sau arestarea lor pentru delict de opinie.

Întrebarea legitimă care se impune este legată de limita acestei majorităţi de a călca în picioare orice normă democratică, de a discredita instituţii ale statului şi Constituţia ţării, de a fi mai presus de lege.

Din păcate, viitorul sub dictatura PDL nu sună bine!

După pauză, lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Dumitru Pardău, Georgian Pop şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 333 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 179; sunt absenţi 154, din care 9 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în ordinea de zi, domnul deputat Victor Surdu are o intervenţie.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îmi face o mare plăcere să vă reamintesc că în acest an se împlinesc 85 de ani de când Şcoala superioară de agricultură de la Herăstrău a devenit institut superior de învăţământ agricol. Se împlinesc 75 de ani de la înfiinţarea primului Institut de Cercetări Agricole din România, care se numea ICAR, şi se împlinesc 125 de ani - şi despre asta, colegul meu Gheorghe Antochi a mai vorbit la o declaraţie politică în luna octombrie - de când s-a născut cel mai mare savant român în domeniul agriculturii, Gheorghe Ionescu-Şişeşti, de al cărui nume este legat şi numele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

Nu aş vrea să vă spun acum, pentru că este atât de lungă lista minunilor pe care a putut să le facă acest om, Şişeşti, în cadrul Şcolii Superioare de Agricultură de la Herăstrău şi apoi în cadrul ICAR-ului, dar pot să vă spun că acum 20 de ani, ca urmare a acestui program, Gheorghe Ionescu-Şişeşti fiind de patru ori şi ministrul agriculturii în perioada interbelică, România avea cea mai puternică reţea de cercetări agricole din ţările din care astăzi facem parte, Clubul de elită al celor 27 - Uniunea Europeană.

Astăzi, asta este situaţia: din ceea ce am fost, am rămas şi mai puţini, din patru, trei, Luca şi Matei, adică marele ICAR, dezvoltat cu ajutorul regelui şi cu ajutorul guvernelor care s-au succedat, şi în primul rând prin munca acestui oltean deosebit, dintr-o familie de preoţi care avea 8 copii (erau 8 copii, 8 fraţi) şi de această muncă extraordinară s-a ales praful.

Mai sunt 32.000 ha în reţeaua institutelor de cercetări, din 156.000 ha, majoritatea fiind pământ dat de rege pentru dezvoltarea cercetării agricole în România, dar noi, prin diferite aranjamente, mutări, combinaţii, am ajuns de am dat şi pământul dat de rege la retrocedări, iar astăzi suntem pe cale de a falimenta definitiv cercetarea agronomică din România, pentru că, până astăzi, de doi ani de zile n-am votat Legea nr.45 a cercetării. Acum, ANAF-ul a trimis hârtii să execute, deşi au de încasat, institutul respectiv, Academia şi institutele, staţiunile de cercetări, arierate cât cuprinde de la Guvern.

Sper ca dumneavoastră, distinşi colegi, prin influenţa pe care o aveţi la diferite "butoane" ale puterii, să reuşiţi, săptămâna care vine, sau să reuşim împreună să votăm Legea cercetării, măcar în memoria unuia dintre acei români care acum două săptămâni a fost sărbătorit la una dintre cele mai prestigioase universităţi agronomice din lume - în Germania - unde şi-a luat teza de doctorat în agronomie şi filozofie: Gheorghe Ionescu-Şişeşti, ICAR-ul românesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Vă mulţumesc pentru această intervenţie extrem de convingătoare.

Intrăm în dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Este procedură de urgenţă.

Urmează să trecem la dezbaterea proiectului.

Dau cuvântul domnului deputat Duşa.

După aceea, reprezentantul Guvernului, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Stimaţi colegi,

A trecut o noapte şi vă spuneam aseară că noaptea este un sfetnic bun. (Este întrerupt de o replică din sală.)

Nu, nu, domnule deputat, eu nu dialoghez cu sala, şi nici nu supăr pe nimeni niciodată, şi nu vizez persoane.

Acum, dumneavoastră, dacă aşa aţi învăţat, menţineţi-vă poziţia de a comenta din sală.

Deci, spuneam că noaptea este un sfetnic bun, şi mă gândeam că găsiţi peste noapte o soluţie ca să deblocaţi activitatea în Cameră. Văd că n-aţi găsit-o. Noi ne menţinem pe aceeaşi poziţie şi vom părăsi lucrările plenului.

Revenim la ora 13,00, la votul final, dacă până atunci găsiţi o soluţie să deblocaţi activitatea Camerei Deputaţilor.

(Membrii Grupului parlamentar al PSD+PC părăsesc sala de şedinţă.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul reprezentantului Guvernului.

Domnul George Ionuţ Dumitrică (din sală):

Pe procedură, vă rog.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am dat cuvântul reprezentantului Guvernului, după care, vă rog, urmaţi dumneavoastră.

Domnul Mihai Gogancea-Vătăşoiu (vicepreşedinte, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc a rezultat din necesitatea modificării şi perfecţionării reglementărilor în vigoare, pentru a răspunde mai bine cerinţelor pieţei specifice acestei activităţi.

Având în vedere că taxa de autorizare percepută organizatorilor de jocuri de noroc este nemodificată din anul 2000, a fost impusă necesitatea modificării nivelului de taxare a operatorilor economici din domeniul jocurilor de noroc.

Modificările propuse prin prevederile ordonanţei de urgenţă se referă, în principal, la delimitarea categoriilor de jocuri de noroc pentru care se acordă dreptul de organizare altor agenţi economici faţă de cele pentru care se acordă dreptul exclusiv de organizare, Companiei Naţionale "Loteria Română"; regimul fiscal aplicabil organizatorilor privaţi de jocuri de noroc va fi extins şi asupra Companiei Naţionale "Loteria Română"; introducerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, cu valabilitate 5 ani, simultan cu obligaţia deţinerii de autorizaţii de exploatare a jocurilor de noroc, cu valabilitate de un an, acordate pentru fiecare mijloc de joc sau locaţie, după caz.

Actualizarea taxelor şi modalitatea de taxare anuală pentru acordarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, precum şi pentru acordarea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, constituie un impact major asupra veniturilor bugetare, în sensul majorării acestora de 3,86 ori, faţă de cuantumul taxelor aferente anului 2000, eliminarea parafiscalităţii prin abrogarea prevederilor existente în diverse acte normative prin care se stabilesc taxe aplicabile domeniului jocurilor de noroc.

În ceea ce priveşte ordonanţa de urgenţă aprobată de Guvern, Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea Proiectului de Lege privind ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în scopul atragerii unor resurse suplimentare la bugetul general consolidat, precum şi necesitatea unui control riguros în vederea combaterii evaziunii fiscale.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Tăriceanu, vă rog, aveţi cuvântul.

Şi, după aceea, raportul comisiei.

Domnul Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu:

Doresc să fac un anunţ din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Ne vedem nevoiţi să luăm din nou atitudine, atâta vreme cât şedinţele sunt conduse de doamna Roberta Anastase. Îmi pare rău că nu se înţelege că dorim să participăm la lucrări, dar în aceste condiţii, aşa cum am spus, atâta vreme cât lucrările vor fi conduse de dumneavoastră, doamna preşedinte, dintr-o serie de considerente morale şi politice, pe care vi le-am prezentat de fiecare dată, având în vedere că refuzaţi să găsim o soluţie împreună pentru a ne permite să participăm la lucrări, şi această soluţie o cunoaşteţi, şi dumneavoastră, colegii din PDL, şi am putea s-o aplicăm în aşa fel încât lucrările să se desfăşoare în bune condiţiuni, suntem nevoiţi să părăsim sala.

Vă mulţumesc.

(Membrii Grupului parlamentar al PNL părăsesc sala de şedinţă.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei, prezentat de domnul vicepreşedinte Niţu.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Raport suplimentar asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Cu adresa PL-x 508/15 septembrie 2010, Biroul permanent, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a hotărât retrimiterea la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, sesizată în fond, a Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în vederea unei noi examinări şi depunerii unui nou raport.

La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu art.97 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Consiliului Economic şi Social, răspunsul Ministerului Finanţelor Publice, ca urmare a primirii avizului detaliat al Consiliului Europei privind Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României, în scopul perfecţionării actualelor reglementări, pentru a răspunde cât mai bine serviciilor pieţei specifice.

Adoptarea proiectului de ordonanţă este motivată de faptul că actele normative care reglementează activitatea de jocuri de noroc nu mai corespund actualelor realităţi economice, tehnice şi conceptuale.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 35 de deputaţi din totalul de 35 membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în condiţiile art.115 alin.(5) Teza a III-a din Constituţia României, republicată, în data de 19 octombrie 2009.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, în şedinţa din data de 9 noiembrie 2010, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a unui raport favorabil, cu amendamente admise, prezentate în Anexa nr.1, şi amendamente respinse, prezentate în Anexa nr.2.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul deputat Călian, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doar câteva cuvinte legate de această ordonanţă extrem de importantă, pe care s-a muncit enorm şi în cadrul Comisiei pentru buget-finanţe.

Vreau să fac referire la faptul că ea nu prevede doar modificarea taxelor, care vizează jocurile de noroc, însă trebuie să fac o paranteză şi să vă spun faptul că România ocupă locul 2 la aceste taxe, după Germania, în funcţie de cuantumul lor, evident.

Mai mult decât atât, această iniţiativă legislativă, acest proiect de lege, de fapt, pentru că vine de la Guvern, a fost retrimis la comisie, datorită faptului că trebuiau corelate prevederile ordonanţei cu punctul de vedere al Comisiei Europene, în special în privinţa jocurilor on line.

Un lucru foarte bun este şi cel legat de faptul că ordonanţa despre care discutăm astăzi vizează şi reglementează şi activitatea Loteriei Naţionale.

Este un lucru bun, iar Grupul parlamentar al PDL va vota această ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Intrăm în dezbaterea raportului pe articole.

Titlul legii: "Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 5 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 6 la punctul 8 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

La punctul 9 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 10 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctele 11, 12 şi 13 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

La punctele 14 şi 15 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

La punctul 16 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 17 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 18 - dacă sunt observaţii? Este un punct ceva mai lung. Nu sunt. Adoptat.

La punctul 19 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 20 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 21 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 22 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 23 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 24 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 25 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 26 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 27 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 28 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 29 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 30 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 31 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 32 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 33 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 34 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 35 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Anexa - dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii la anexă. Adoptată.

Proiectul rămâne la vot final.

Daţi-mi voie să salut prezenţa în plen a delegaţiei Bundesratului Republicii Austria, conduse de domnul Martin Preineder, preşedintele Bundesratului. (Aplauze.)

Mulţumim.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative.

Procedură de urgenţă.

Vă rog, pe procedură, domnul Popa.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Am luat cuvântul pe procedură pentru a explica rămânerea mea în sală şi, dincolo de faptul că vă urmăresc cu o reală plăcere luările de cuvânt, şi aş nominaliza mai ales pe cea de ieri, în care ne explicaţi că o modificare a Regulamentului nu e o modificare, ci doar o completare - nu este o schimbare, ci doar o completare. Eu, aici, ca paranteză, v-aş spune că orice completare reprezintă o modificare, dar poate pentru dumneavoastră este... (I s-a întrerupt microfonul.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Popa, suntem în dezbaterea unui proiect de lege şi subiectul referitor la ceea ce am discutat ieri s-a desfăşurat deja.

Vă rog frumos, dacă se poate să fiţi la zi şi să interveniţi când dezbatem proiectele de lege. Ştiţi, noi, acum vorbim despre instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Voiam doar să vă explic că am rămas în sală pentru dezbaterea pe Legea rezervaţiei biosferei - o lege care n-a trecut decât printr-o singură comisie - şi am rămas pentru ea pentru că priveşte judeţul Tulcea.

Acesta este motivul, nu dorinţa mea nestăvilită de a vă asculta.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc din suflet pentru interesul dumneavoastră pentru un act normativ.

Intrăm în dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative.

Este procedură de urgenţă.

Am să invit reprezentantul Guvernului pentru a expune punctul de vedere al acestuia.

Domnul Mihai Gogancea-Vătăşoiu:

Prezentul act normativ are ca obiect îmbunătăţirea cadrului legal aplicabil instituţiilor de credit aflate în dificultate, urmare a angajamentelor asumate prin aranjamentul stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional şi de transpunere în legislaţia internă a cadrului legislativ comunitar, recent adoptat în domeniul financiar-bancar.

Principalele modificări din proiectul de act normativ vizează revizuirea procedurii administrării speciale, în sensul sporirii puterilor acordate administratorului special pentru facilitarea unei intervenţii rapide şi eficiente în cazul unei instituţii de credit care se confruntă cu dificultăţi financiare şi/sau care nu respectă prevederile legii şi faţă de care Banca Naţională a României hotărăşte instituirea administrării speciale. Vizează, de asemenea, aranjamente de supraveghere prudenţială, cum ar fi: sporirea rolului autorităţilor de supraveghere din statul membru-gazdă, reglementarea activităţii colegiilor de supraveghere pentru grupuri financiare identificate la nivelul Uniunii Europene, introducerea conceptului de sucursală semnificativă, revizuirea unor prevederi privind instituţiile emitente de monedă electronică, în vederea transpunerii până la data de 30 aprilie 2011, printr-un act normativ distinct al Directivei 2009/110/Comisia Europeană a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009.

De asemenea, vizează măsuri privind accesul prestatorilor de servicii de plată la sistemele de plăţi şi prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului, pentru realizarea transpunerii complete a Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr.2007/64 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne.

Modalitatea de realizare a modificărilor menţionate printr-un singur proiect de act normativ a fost justificată de urgenţa ataşată acestor modificări şi de evitarea promovării unor modificări succesive ale cadrului legislativ, la intervale scurte de timp.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de coiniţiator cu Ministerul Justiţiei, propune şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2010.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei.

Vă rog, domnule vicepreşedinte Niţu, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Raport asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, avizul Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare şi avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Prezentul act normativ are în vedere transpunerea directivelor europene menţionate mai jos: Directiva nr.206/48 CEE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte excluderea unei anumite instituţii din domeniul de aplicare; Directiva Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48 şi 2006/49 în ceea ce priveşte cerinţele de capital pentru portofoliul de tranzacţionare şi resecuritizare, precum şi procesul de supraveghere a politicilor de remunerare pentru acele prevederi referitoare la politicile de remunerare a căror transpunere trebuie asigurată până la 1 ianuarie 2011.

Directiva 2009/111 CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009, de modificare a Directivelor 2006/48 CEE, 2006/49 CEE şi 2007/64 CEE, în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, angajamentele de supraveghere, precum şi gestionarea situaţiilor de criză în ceea ce priveşte preluarea unor dispoziţii tranzitorii privind aplicarea unor prevederi transpuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.26 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative.

Proiectul de Lege face parte din categoria legilor organice, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea proiectului au participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, din partea Băncii Naţionale a României, doamna Veronica Răducănescu - director, din partea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor - domnul Cucu Adrian, preşedinte, şi din partea Ministerului Finanţelor Publice - doamna Magdalena Ioniţă, şef serviciu, şi doamna Loredana Radu, consilier.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în condiţiile art.115 alin. (5), Teza a III-a din Constituţia României, republicată.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2010 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative, în şedinţa din data 9 noiembrie 2010, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege cu amendamentele prezentate în anexă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul Lakatos, intervenţie în cadrul dezbaterilor generale.

Domnul Lakatos Petru:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Este o iniţiativă legislativă care - chiar dacă şi colegii din opoziţie ar fi prezenţi - nu ar suscita prea mari controverse, întrucât şi în comisie a fost adoptată în unanimitate.

Eu am ieşit la acest microfon pentru a sublinia care este, după părerea mea, cel mai important articol sau cea mai importantă modificare, şi sună în felul următor, faţă de varianta iniţială, amendament adoptat în comisie: "Instituţiile de credit trebuie să adopte politici formale pentru a se conforma cerinţelor de transparenţă şi de publicare stabilite, şi să dispună de politici de valoare a gradului de adecvare a datelor şi informaţiilor publicate, inclusiv în ceea ce priveşte verificarea şi secvenţa lor.

De asemenea, instituţiile de credit trebuie să adopte politici pentru a evalua, dacă informaţiile publicate oferă participanţilor la piaţă o imagine completă asupra profilului lor de risc. În caz contrar, instituţiile de credit trebuie să publice informaţiile necesare suplimentar faţă de informaţiile obligatorii publicate, potrivit alin.(1), obligaţie care priveşte, însă, numai informaţii semnificative şi care nu sunt considerate ca fiind proprietatea instituţiei de credit sau confidenţiale, potrivit criteriilor tehnice stabilite prin reglementările prevăzute la alin.(1)."

Nu numai că este o transpunere a Directivei, dar este menită să informeze mult mai corect pe cei care apelează la serviciile acestor instituţii de credit şi să nu avem pe viitor procese de care nici acum nu putem să fim liniştiţi că s-au încheiat în ţara aceasta în condiţii corecte.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Intrăm în dezbaterea pe amendamente.

"Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative."

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 3 şi 4. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 5. Observaţii? Nu sunt.

De la punctul 6 la punctul 13 dacă sunt observaţii? Sunt nemodificate de comisie. Nu sunt observaţii. Adoptate.

Punctul 14. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 15 la punctul 19 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 20. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 21? Nu sunt observaţii.

De la punctul 22 la punctul 26 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 27? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la 28 la 34 dacă sunt observaţii? Nu sunt.

De la 35 la 40 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 41? Nemodificat de comisie. Nu sunt nici observaţii. Adoptat.

Punctul 42? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la 43 la 48 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 49? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 50? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la punctul 51 la punctul 58 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 59? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 60? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 61? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 62? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 63? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 64? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 65? De asemenea, nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 66 la 72 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 73? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 74? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 75? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Urmează votul final.

O să amânăm câteva minute propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, pentru că reprezentantul Guvernului susţine la Senat şi va veni după aceea şi în plenul Camerei Deputaţilor.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.491/2003 a plantelor medicinale şi aromatice este în aceeaşi situaţie.

trecem la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Reprezentantul Guvernului, domnul ministru Botiş.

Domnul Ioan-Nelu Botiş (ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale):

Doamna preşedinte,

Domnilor vicepreşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţiativa legislativă are un dram de onestitate şi a fost extrem de mult discutată în Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Şi în contextul în care această iniţiativă a fost prezentată în comisie, Ministerul Muncii a promis că va prinde aceste modificări într-un Cod al asistenţei sociale. La această oră, Ministerul Muncii poate prezenta acest cod de asistenţă socială, sunt anumite idei pe care le-am prins din propunerile şi iniţiativele legislative transmise de domnii deputaţi. În consecinţă, o să contactăm absolut toţi iniţiatorii unor astfel de propuneri legislative şi în noul cod de asistenţă socială multe dintre iniţiativele dumneavoastră o să se regăsească.

Cer respectuos ca astăzi să respingeţi această iniţiativă legislativă, pentru că în noul Cod al asistenţei sociale se va regăsi o parte din aceste propuneri şi, în consecinţă, considerăm corect şi onest să venim cu un pachet de legi care reformează zona de asistenţă socială şi în acest pachet de legi se vor regăsi aceste iniţiative sau propuneri legislative.

În consecinţă, punctul de vedere al Guvernului, la această oră, este negativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Vă mulţumesc şi pentru prezenţa dumneavoastră astăzi în plen, pentru a vă exprima punctul de vedere.

Am să fac doar un scurt istoric al procedurii legislative pe această propunere legislativă. Ea a fost retrimisă din plen în Comisia pentru muncă, în vederea realizării unui raport suplimentar. Prin acest raport se menţine soluţia iniţială.

Doamna deputat Boghicevici, vă rog.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Vă rog să-mi permiteţi să susţin raportul suplimentar asupra propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

În temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 a fost retrimisă Comisiei pentru muncă şi protecţie socială în vederea întocmirii unui raport suplimentar.

În urma rediscutării în şedinţa din 13 octombrie 2010, comisia propune menţinerea soluţiei iniţiale, de aprobare a propunerii legislative, cu amendamente.

De menţionat că propunerea face parte din categoria legilor organice şi Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci rămâne pentru votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.84/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 privind auditul public intern şi controlul preventiv, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă din partea iniţiatorilor, doreşte cineva? Domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am iniţiat acest proiect de lege pentru a veni în sprijinul controlului sistemului de audit intern, în aşa fel încât de fiecare dată să avem o situaţie clară a ceea ce se întâmplă în fiecare societate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Punctul de vedere al Guvernului? Vă rog.

Domnul Mihai Gogancea-Vătăşoiu :

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare introducerea obligativităţii tuturor conducătorilor entităţilor publice de a organiza sistemul de control managerial intern, în conformitate cu standardele de management control intern, cu scopul de a facilita şi întări punerea în aplicare a prevederilor legale privind sistemul de control managerial intern.

Astfel, sunt preconizate, în principal, următoarele: prevederea în legislaţie de sancţiuni severe pentru neimplementarea sistemului de control managerial intern, cu implicaţii directe asupra neutilizării cu eficienţă, eficacitate şi economicitate a fondurilor publice; întărirea controlului naţional în domeniul respectării prevederilor legale în domeniul sistemului de control managerial intern.

Propunerile Ministerului Finanţelor Publice asupra propunerii legislative s-au referit pe fond la redefinirea controlului managerial intern, în acord cu definiţia standard din studiul COSO şi la dezvoltarea răspunderii manageriale în conformitate cu conceptul de control financiar public intern, care a stat la baza negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană.

Faţă de cele prezentate, Ministerul Finanţelor Publice susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ, sub rezerva însuşirii observaţiilor şi propunerilor Ministerului Finanţelor Publice.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Comisia? Vă rog, domnule vicepreşedinte.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Raport asupra propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.84/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 privind auditul public intern şi controlul preventiv, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform expunerii de motive, prezenta iniţiativă legislativă reglementează utilizarea cu eficacitate, eficienţă şi economicitate a fondurilor publice şi facilitarea punerii în aplicare a prevederilor legale privind sistemul de control managerial intern.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 28 iunie 2010.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi în raport de obiectul şi conţinutul său face parte din categoria legilor organice.

La lucrările comisiei au participat 31 de deputaţi din totalul de 35 membri ai comisiei.

În urma dezbaterii propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.84/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 privind auditul public intern şi controlul preventiv, cu modificările şi completările ulterioare, în şedinţa din data de 19.10.2010, comisia, cu majoritate de voturi, propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, cu amendamentele prezentate în anexă.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Dacă sunt? Nu sunt.

Atunci, intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

Titlul legii: "Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv". Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 7. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 8. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 9. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 10. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 11. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 12. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 13. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 14. De asemenea, nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 15. Este un articol nou. Nu sunt observaţii. Adoptat.

A venit domnul secretar de stat Irimie, drept care intrăm în dezbaterea propunerii legislative privind reforma în domeniul sănătăţii. Este pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte să ia cineva cuvântul? Domnule Ciuhodaru, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună ziua, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Doamnă preşedinte,

Nu cred că cineva a uitat drama de la Giuleşti. Dacă ar fi existat atunci posibilitatea ca ambulanţele sau pompierii să ajungă mai repede, poate ar fi fost salvaţi mai mulţi dintre cei care erau acolo. Această propunere legislativă iniţiază, practic, o nouă bandă de urgenţă în vecinătatea unităţilor spitaliceşti care primesc aceste urgenţe. Se asigură un acces rapid, în aceste condiţii, atât pentru ambulanţă, cât şi pentru pompieri, cât şi pentru poliţie, pentru că de multe ori cadrele medicale au fost agresate în timp ce îşi exercitau activitatea.

Sper ca acest lucru să fie realizabil, pentru că nu pot crede că mama, tatăl sau copilul cuiva din această sală şi din întreaga Românie pot muri în ambulanţă, pentru că nu există această cale de acces.

Vă rog, din suflet, să votaţi această lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule secretar de stat Irimie, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Cristian-Anton Irimie (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Trebuie avut în vedere că o astfel de bandă roşie de urgenţă nu poate fi implementată în cazul multor unităţi sanitare din România, datorită amplasamentului acestora sau modului în care au fost construite. Ea poate fi obligatorie numai în cazul unităţilor sanitare la care există această posibilitate, precum şi pentru unităţile sanitare care se vor construi în viitor.

În acest context, Guvernul susţine raportul cu amendamente al comisiei.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale pe această temă? Nu. Intrăm în dezbaterea amendamentelor.

Titlul legii: "Lege pentru completarea art.91 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii".

Observaţii? Nu sunt. Oricum, acest amendament a fost făcut pentru normele de tehnică legislativă.

La punctul 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Urmează pe acest proiect votul final.

Intrăm acum în dezbaterea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.491/2003 a plantelor medicinale şi aromatice.

Dacă din partea iniţiatorului, domnule Mircia Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Suntem mai mulţi iniţiatori ai acestui proiect de lege din Comisia pentru agricultură şi am încercat să venim cu modificări conforme cu legislaţia europeană în domeniu şi pe lângă plante medicinale şi aromatice am adăugat noi şi stupul.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul ministru Valeriu Tabără, pentru a susţine, înţeleg, din partea ministerului, pe plantele aromatice.

Domnul Valeriu Tabără (ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale):

Mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Iniţiativa legislativă făcută împreună cu alţi câţiva colegi atacă un domeniu de o deosebită importanţă, cel al plantelor medicinale, şi aş vrea să vă fac precizarea că toate elementele care sunt cuprinse în această lege sunt, de altfel, pe legislaţia europeană, ţinând seama şi de recomandările lor. Şi credem sincer că acest domeniu trebuie să aparţină Ministerului Agriculturii, cum analizele trebuie să fie făcute într-un laborator neutru, aşa cum este laboratorul de bioresurse alimentare. Acesta este motivul pentru care susţinem această iniţiativă legislativă. Şi este, repet încă o dată, un domeniu deosebit de important şi este extrem de bine reglementat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Aţi exprimat şi poziţia Guvernului, totodată, domnule ministru. Sunteţi şi iniţiator. Domnule deputat, vă rog.

Domnul Marian Avram:

Bună ziua, stimaţi colegi.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 491/2003 a plantelor medicinale şi aromatice. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii plantelor medicinale şi aromatice. Intervenţiile legislative propuse urmăresc corelarea cu reglementările europene în domeniu şi cu schimbările legislative şi instituţionale interne, care au avut loc în momentul intrării în vigoare a Legii nr.491/2003 şi până în prezent, în sensul departajării atribuţiilor diferitelor autorităţi, în funcţie de categoria de produse ce urmează a fi puse pe piaţă.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. La dezbaterea propunerii a participat, ca invitat, în conformitate cu prevederile art.54 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, domnul Valeriu Tabără, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 26 de deputaţi din 27 membri ai comisiei.

Comisia a adoptat, în unanimitate de voturi, în şedinţa din 12 octombrie 2010, propunerea legislativă.

Aceeaşi propunere legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 26 aprilie 2010.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea propunerii legislative, cu amendamentele prevăzute în anexă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc, domnule deputat Avram.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea pe articole.

Lege privind modificarea şi completarea Legii plantelor medicinale şi aromatice.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6? Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 8? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 9? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 10? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 11? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 12? Dacă sunt observaţii? Adoptat.

Punctul 13? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 14? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 15? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 16? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 17? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 18? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 19? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 20? Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 21? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare.

Din partea iniţiatorilor, domnul deputat Tudor Ciuhodaru, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună ziua!

Astăzi cred că va fi cea mai importantă zi pentru ieşeni şi pentru Moldova, pentru că, după cum ştiţi, de două secole, primul spital de urgenţă din viaţa ieşenilor funcţionează într-un grajd, într-o cutie de tablă în care plouă, în care pacienţii sunt transportaţi prin curte, prin ploaie, prin frig, pe scări, la sălile de operaţii. Peste şase milioane de locuitori au nevoie de acest spital de urgenţă.

Vedem în fiecare zi oameni plimbaţi între spitale, pentru că, nu-i aşa, nu există un spital în care să poată fi rezolvate în condiţii civilizate, de secol XXI, în centrul universitar medical Iaşi, această problemă de sănătate publică.

Prin acest proiect legislativ se dă o nouă şansă şi Iaşiului şi întregii Moldove. Se prevede, practic, ca într-o nouă clădire, într-un nou sediu, să coexiste şi spitalul de urgenţă şi institutul de oncologie. Sunt două categorii importante de pacienţi ce au nevoie de o şansă. Şi vă rog pe toţi cei prezenţi - şi sunt mulţi ieşeni în această sală - să susţineţi acest proiect legislativ. Cred că sănătatea nu ar trebui să aibă culoare politică, este crezul pentru care am venit în Parlament şi, indiferent de ce cred unii, aceste lucruri trebuie rezolvate rapid. Nu mai este timp, nu mai avem răbdare, lucrurile importante nu au nevoie de timp atunci când vorbim de sănătatea oamenilor şi nu pot crede că cineva se poate opune astăzi unei propuneri care salvează vieţi. Puteţi fi alături de noi, medicii, care încercăm să salvăm aceşti oameni, în condiţii pe care nimeni nu şi le poate imagina. Vă rog, vă rog, vă rog să votaţi această lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul secretar de stat Irimie.

Domnul Cristian-Anton Irimie:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Prin aprobarea proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare se modifică în totalitate art.7 lit. d) şi se schimbă denumirea obiectivului de investiţii din Institut Regional de Oncologie Iaşi, aprobat prin Legea nr.266/2006, în Spital Clinic de Urgenţă şi Institut Regional de Oncologie.

Pentru ca noile obiective de investiţii să fie cuprinse în Legea bugetului de stat este necesară aprobarea de noi indicatori tehnico-economici. În acest caz, urmează a fi reluate toate demersurile pentru implementarea noului act normativ, procedură care durează aproximativ un an.

În prezent, obiectivul de investiţii Institut Regional de Oncologie Iaşi este în curs de finalizare în proporţie de 85%, iar adoptarea proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2005 ar genera întârzierea finalizării acestui obiectiv cu minim doi ani.

Având în vedere cele menţionate, Guvernul vă adresează rugămintea de a analiza posibilitatea retrimiterii la comisie a acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei? Domnul Niţu.

Domnul Adrian Henorel Niţu:

Raport comun al Comisiei pentru sănătate şi familie şi al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci asupra proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.7 lit. d) şi a art.8 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr.97/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul îmbunătăţirii şi desfăşurării în condiţii de siguranţă a actului medical în beneficiul pacienţilor.

La întocmirea raportului, comisiile au avut în vedere avizele favorabile ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi ale Consiliului Legislativ.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 9 septembrie.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, din data de 14 octombrie 2009, au participat 30 de deputaţi din totalul de 33 de membri ai comisiei.

La lucrările Comisiei pentru sănătate şi familie, din data de 27 octombrie 2009, au participat 18 deputaţi din cei 18 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu 17 voturi pentru şi o abţinere.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea prezentului proiect de lege, cu amendamentele din anexă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul Movilă.

Domnul Petru Movilă:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Într-adevăr, Iaşiul este centrul universitar, singurul din Moldova care coordonează metodologic sănătatea a peste 5 milioane de locuitori. De asemenea, este foarte clar cunoscut faptul că o parte din structurile medicale - şi vorbim acum despre Spitalul de Urgenţă din Iaşi - nu-şi desfăşoară activitatea în cele mai bune condiţii. Asta, sigur, nu putem spune că este vina noastră, a celor din sală, dar este momentul ca această problemă să fie rezolvată.

Trebuie să mai spunem şi faptul că în Moldova nu există niciun spital de oncologie. Moldovenii sunt nevoiţi să meargă la Cluj, la Oradea, la Bucureşti, pentru a-şi trata problemele legate de oncologie, de cancer.

Cred că este important să luăm o decizie corectă pentru sistemul de sănătate şi pentru pacienţi, pentru medici şi pacienţi în egală măsură. Cred că acest proiect de lege are un sâmbure de adevăr. A parcurs etapele parlamentare pentru a ajunge în faţa plenului Camerei Deputaţilor, însă există câteva lacune, câteva probleme în adoptare, iar eu cer retrimiterea la comisie, pentru că există un viciu foarte clar. Vorbim de două structuri medicale înfiinţate prin două acte normative diferite şi acum se propune un proiect de lege care se referă doar la unul din actele de înfiinţare, mă refer la Spitalul de Urgenţă, spital care a început în 1996.

Eu cer retrimiterea la comisie, ca ieşean, ca membru în Comisia pentru sănătate şi familie, pentru că acest proiect de lege trebuie completat şi corectat, pentru ca, atunci când va reveni în faţa plenului Camerei Deputaţilor, să putem să-l adoptăm corect, în cunoştinţă de cauză.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Aş completa eu un lucru, pentru că de foarte mult timp stă în Parlament, şapte zile, deci lunea viitoare să-l avem din nou la plen.

Doamna deputat. Vă rog.

Doamna Luminiţa Iordache:

Este foarte adevărat, ca ieşeancă şi ca parlamentar venit din zona Moldovei, să susţin această lege împreună cu colegii mei şi este foarte adevărat că Iaşiul, ca centru universitar, are nevoie şi de Spitalul de Oncologie şi de Spitalul de Urgenţe, dar sunt de acord cu o săptămână pentru retrimiterea la comisie, ca să nu votăm o lege, aşa, pe genunchi, şi să revină înapoi, în Parlament, cu toate punctele de vedere stabilite corect.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult, doamna deputat.

Vă rog să pregătiţi cartelele, pentru a vota această propunere făcută de domnul deputat Movilă, susţinută de doamna deputat Iordache şi de domnul deputat Ciuhodaru - o săptămână la comisie, pentru a corecta anumite lucruri care pot fi înţelese greşit din această lege.

Votul este deschis.

Vă supun la vot retrimiterea la comisie, termen o săptămână.

Vă rog să votaţi.

Proiectul de Lege privind măsurile de securitate ale sistemelor informatice.

Dacă, din partea iniţiatorilor doreşte să intervină cineva? Nu.

Atunci, dau cuvântul reprezentantului comisiei.

Ca iniţiator, domnule Chirilă. Vă rog.

Domnul Constantin Chirilă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Nu ca iniţiator, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, aş dori retrimiterea la comisie, având în vedere că securitatea sistemelor informatice a devenit o prioritate atât pentru instituţii, cât şi pentru companii, iar observaţiile ulterioare, care au rezultat în urma discuţiilor purtate cu ministerul şi cu serviciul de telecomunicaţii speciale, am dori să le rediscutăm şi să le preluăm în cadrul acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat, şi în calitate de vicepreşedinte, dar şi de iniţiator al acestui proiect.

Vă supun la vot propunerea făcută de domnul deputat. Termen, două săptămâni, domnule deputat Chirilă? O lună; 30 de zile înţeleg.

Vă mulţumesc. Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Trecem la Proiectul de Lege privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Dacă, din partea iniţiatorului, doreşte să intervină cineva? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond?

Vă rog. Domnul deputat Andronache, secretarul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată, spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Guvernul, prin punctul de vedere transmis, susţine adoptarea iniţiativei legislative.

Comisia pentru sănătate şi familie a avizat favorabil propunerea legislativă.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ propunerea legislativă.

Iniţiativa legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare completarea art.8 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, cu un nou alineat, prin care se reglementează virarea unui procent din sumele provenite din amenzi către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

În urma examinării iniţiativei legislative, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună adoptarea propunerii legislative plenului Camerei Deputaţilor, cu amendamentele admise care sunt redate în Anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Poziţia Guvernului?

Domnul Mihai Gogancea-Vătăşoiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Propunerea are ca obiect de reglementare completarea art.8 din Ordonanţa nr.2, cu un nou alineat, potrivit căruia 5% din sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislaţia în vigoare să fie virate către bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi utilizate pentru completarea sumelor necesare programelor naţionale de sănătate.

În ceea ce priveşte modul de constituire şi utilizare a Fondului de Asigurări Sociale de Sănătate, precizăm că sediul materiei este reprezentat de Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

În aceste condiţii, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, în situaţia în care se doreşte introducerea unei alte surse de constituire a fondului, este necesară o modificare a Legii nr.95/2006, şi nu a Ordonanţei Guvernului nr.2/2001.

De asemenea, considerăm că ar fi fost necesară utilizarea sintagmei "sumele încasate cu titlu definitiv din amenzile aplicate persoanelor juridice" decât "sumele provenite", întrucât există posibilitatea contestării în instanţă a acestora şi câştigării cauzei de către reclamanţi.

"Astfel, în cazul în care ar fi menţionate" sumele provenite din amenzi, autorităţile s-ar putea afla în situaţia în care ar trebui să vireze sume pe care le-au încasat efectiv sau vor fi virate sume în contul unei alte autorităţi, iar acestea vor trebui ulterior restituite ca urmare a unor titluri executorii, deşi nu s-a beneficiat de ele şi nu va exista posibilitatea returnării către reclamanţi.

De asemenea, menţionăm că Guvernul a mai fost sesizat în vederea întocmirii punctului de vedere cu o iniţiativă legislativă identică cu propunerea legislativă în discuţie.

Având în vedere considerentele menţionate, cât şi prevederile Regulamentului 2.223/1996 al Parlamentului European, prin care nu este posibilă alocarea în mod direct a unor sume cu destinaţie, tot ceea ce urmează a fi încasat reprezentând venituri ale bugetului de stat, destinaţia acestora urmând a fi stabilită ulterior de Parlament, solicitarea noastră, a Guvernului, este de a retrimite la comisie această propunere, pentru a fi reanalizată şi rediscutată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Cristian Petrescu. Vă rog.

Domnul Cristian Petrescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Având în vedere atât importanţa problematicii abordate, cât şi poziţia ministerului, Grupul parlamentar al PDL vă propune retrimiterea la comisie şi propunem un termen de 30 de zile.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot propunerea făcută de domnul deputat Cristian Petrescu, de retrimitere cu un termen de 30 de zile, la comisie.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

100 de voturi pentru, două împotrivă şi o abţinere.

Propunerea a fost adoptată.

Proiectul de Lege privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice.

Dacă, din partea iniţiatorului, doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog. Domnul deputat Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

M-a întrebat domnul Toader dacă nu eram plecat. Îl rog să constate dumnealui asta.

Am venit în faţa dumneavoastră pentru că această propunere legislativă este rodul muncii Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, de mai bine de un an de zile.

Este o lege care s-a născut la cererea industriei de telecomunicaţii şi IT din România.

Este o lege care îşi propune, dacă doriţi, în mod direct, să scape bucureştenii şi locuitorii celorlalte mari oraşe din România de toate aceste cabluri pe care astăzi le vedeţi pe stâlpi şi care sunt amplasaţi în cea mai mare parte a lor ilegal.

Este o lege care-şi propune să reglementeze infrastructura de comunicaţii din România în secolul XXI, infrastructura de comunicaţii având, dacă vreţi, o importanţă echivalentă cu cea a celorlalte infrastructuri - rutiere, navale şi aşa mai departe.

Nimeni nu mai poate să trăiască astăzi fără comunicaţii. Nimeni nu mai poate trăi astăzi fără tehnologia informaţiilor. Telefonia, internetul ne-au făcut pe toţi dependenţi de aceste servicii, motiv pentru care şi infrastructura pentru a putea realiza aceste servicii trebuie să fie la nivelul la care s-a ajuns să fie utilizate aceste servicii.

Acest act normativ stabileşte, simplifică şi clarifică procedurile de exercitare a dreptului de acces pe proprietăţile publice şi private ale furnizorilor de servicii.

De asemenea, această propunere stabileşte condiţiile în care se realizează accesul pe proprietatea publică sau privată.

Această lege stabileşte foarte clar că nu mai poate exista monopolul unui furnizor de servicii nici într-o localitate, nici într-un bloc, ci concurenţa va fi cea care va sta la baza furnizării serviciilor, iar asta, bineînţeles că va fi în favoarea cetăţeanului.

Legea a primit avizul favorabil şi al Guvernului, repet, a fost dezbătută timp de mai bine de un an şi a fost amendată cu toate propunerile industriei de IT, ale autorităţilor locale, ale reprezentanţilor Guvernului.

Faţă de cele prezentate, vă supun spre adoptare Parlamentului această lege şi vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Punctul de vedere al Guvernului?

Domnul Marius-Constantin Fecioru (secretar de stat, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale):

Bună ziua!

Guvernul susţine acest proiect legislativ. Doresc să vă spun că el este un proiect legislativ extrem de important pentru zona de IT&C.

În primul rând şi în primul rând, această lege realizează nişte reglementări extrem de transparente şi dă puterii judecătoreşti forţa deplină pentru a reglementa orice litigiu în zona proprietăţii şi a accesului de proprietate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. Raportul comisiei. Domnul deputat Chirilă.

Domnul Constantin Chirilă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Raport comun asupra Proiectului de Lege privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice.

Prin conţinut şi obiectul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar prin aplicarea dispoziţiilor art.75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin. (9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice, stabilindu-se condiţiile în care se va realiza accesul pe proprietatea publică sau privată în vederea instalării, întreţinerii, înlocuirii sau mutării reţelelor de comunicaţii electronice sau elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora, precum şi unele măsuri privind construirea de reţele de comunicaţii electronice.

Consiliul Legislativ şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au avizat favorabil proiectul de lege.

De asemenea, Guvernul susţine adoptarea acestui proiect de lege.

Potrivit prevederilor art.76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din data de 26 aprilie 2010.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor au dezbătut Proiectul de Lege privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice în şedinţa din 28 septembrie 2010.

În urma dezbaterilor, cele două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi ale membrilor prezenţi, să supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice, cu amendamentele cuprinse în anexă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. Domnule Călian, mai doriţi să luaţi cuvântul? Nu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog. Domnul deputat Petrescu.

Domnul Cristian Petrescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Aş vrea să remarc, prin iniţiatorii acestei propuneri legislative, faptul că, în sfârşit, în Parlamentul României, există o lege, cel puţin, cu care toate partidele sunt de acord.

Printre iniţiatori, deşi nu sunt prea mulţi, sunt doar 13, fac parte membrii din toate partidele din Parlamentul României, iar din discuţiile cu operatorii de cablu, cu companiile de telefonie mobilă, am înţeles că este o lege foarte importantă pentru ei, care va duce la transparentizarea comunicaţiilor în România, drept pentru care îmi permit să-i mai felicit încă o dată atât pe membrii Parlamentului, cât şi Guvernul, care a avut deschiderea pentru această lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intrăm în dezbatere, dacă nu mai sunt alte intervenţii, în dezbaterea amendamentelor admise.

"Lege privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice"

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 6. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul7. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctele 8, 9, 10, 11 şi 12, nemodificate de comisie. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 13. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 14 la 23, inclusiv. Dacă sunt observaţii? Nemodificate de comisie. Nu sunt observaţii. Adoptate.

Punctul 24. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 25. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctele 26, 27, 28 şi 29, nemodificate de comisie. Dacă, din partea dumneavoastră, sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul30. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 31. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 32. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 33. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 34. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 35 la punctul 38, sunt nemodificate de comisie. Dacă, din partea dumneavoastră, sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 39. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la punctul 40 la punctul 45. Dacă sunt observaţii? Din partea comisiei nu au existat. Adoptate. Nu sunt nici din partea dumneavoastră.

Punctul 46. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 47. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 48. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 49. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 50. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 51. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 52. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 53. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 54. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 55. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 56. De asemenea, nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 57. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Proiectul rămâne la vot final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

Dacă din partea iniţiatorilor?

Pe procedură.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Procedură, vă rog, doamna preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Nu înţeleg de ce această lege a plecat pentru raport la o singură comisie - comisia condusă de doamna fost ministru al mediului, Sulfina Barbu. Mai ales că Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice s-a deplasat pe bani publici în Delta Dunării pentru a iniţia tot felul de dezbateri, discuţii privind modificarea acestei legi a rezervaţiei.

Cred că explicaţia constă într-o serie de articole prin care se creează posibilitatea ca, sub aparenţa unor măsuri de ordin ecologic, să se acorde accesul la valorificarea resurselor oricui. Oricui, pentru că oricine îşi poate stabili sediul unei societăţi în interiorul acestor localităţi.

De asemenea, e o cruntă bătaie de joc la adresa populaţiei locale, căreia i se acordă dreptul de preempţiune asupra a nimic, pentru că se spune că au dreptul de preempţiune, cu condiţia ca nu cumva să se fi acordat dreptul de acces la aceste resurse pe baza unui permis unei alte persoane care poate fi de oriunde.

Eu cred că ar trebui retrimisă la comisii şi, de asemenea, cred că şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice ar trebui să o ia în dezbatere.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna deputat Sulfina Barbu. Vă rugăm.

Doamna Sulfina Barbu:

Pe ceea ce a sesizat domnul deputat de la Partidul Naţional Liberal îi amintesc că în comisie are reprezentanţi din partidul domniei sale care au participat activ la dezbaterea acestei iniţiative legislative, dar aş vrea să motivez, ca iniţiator, modificarea acestei legi. Pentru că ea este din 1993. Deci, vorbim de Legea nr.82/1993. Şi, ţinând cont de obligaţiile ce revin României în calitate de stat semnatar al unor convenţii internaţionale, precum şi de obligaţiile ce revin din statutul de stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu directivele comunitare în domeniu, la nivel naţional au fost elaborate acte normative noi. Aş aminti aici Ordonanţa nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa nr.195 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr.265/2006.

În vederea eficientizării procesului de administrare a Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", este necesară crearea unui cadru legislativ unitar şi eficient prin armonizarea prevederilor Legii nr.82/1993 cu legislaţia specifică adoptată ulterior.

Principalele modificări propuse sunt: instituirea regimului de arie naturală protejată asupra rezervaţiei biosferei pe următoarele categorii de management - rezervaţia biosferei, zonă umedă de importanţă internaţională şi sit al patrimoniului natural şi universal.

Pe lângă administraţia rezervaţiei se înfiinţează Consiliul ştiinţific şi Consiliul consultativ de administrare, având rol consultativ în luarea deciziilor de gestionare a patrimoniului naţional, se introduce prin această lege obligativitatea elaborării planului de management în concordanţă cu prevederile legale în vigoare, se clarifică situaţia patrimoniului administraţiei rezervaţiei şi multe alte prevederi.

Aş sublinia faptul că, prin modificările şi completările care se aduc Legii nr.82/1993 şi având în vedere că Delta Dunării este rezervaţie a biosferei, se urmăreşte îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei din zonă. Este o rezervaţie în care avem comunităţi locale.

Salut şi preocuparea Guvernului în acest sens, deoarece Guvernul a constituit un comitet interministerial pentru a face şi următorul pas, şi anume strategia legată de rezervaţia biosferei "Delta Dunării" şi planul de management şi vă propun, doamna preşedinte şi stimaţi colegi, retrimiterea la comisie pentru două săptămâni.

În calitate de iniţiator am discutat cu reprezentanţii Guvernului şi consider întemeiată această cerere, pentru a lua şi prevederile concluziilor, dacă vreţi, Comitetului interministerial.

Deci, vă propun să fiţi de acord cu această retrimitere la comisie pentru două săptămâni.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu, doamna deputat.

Vă spun la vot propunerea făcută de dumneaei, retrimitere la comisie, termen două săptămâni.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

102 voturi pentru, nicio abţinere, un vot împotrivă.

În ceea ce priveşte Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi Proiectul de lege pentru modificarea art.33 privind fondurile de pensii administrate privat, o să vă rog să amânăm pentru câteva minute, pentru că domnul ministru este la Senat.

Da, domnule Popa, procedură, ziceţi.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Vreau să vă spun un lucru: că aşa cum se poate constata din voturile succesive care s-au dat, nu există cvorum de şedinţă. Nu a existat nici la începutul şedinţei.

Eu vă rog, doamna preşedinte, ca de acum înainte să introducem cartelele pentru a verifica dacă nu cumva unii dintre colegi de-ai noştri au trecut, au semnat şi au plecat şi n-au fost prezenţi sau dacă, şi mai rău, nu cumva unii dintre colegii lor nu i-au semnat, pentru că asta înseamnă un fals.

Aşa că vă rog insistent ca, la începutul fiecărei şedinţe, să verificăm cvorumul de şedinţă prin introducerea cartelelor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Eu ştiu nişte colegi de la PNL şi de la PSD care au venit, au semnat şi au plecat. Are dreptate domnul deputat. În schimb, am să repet art.144 alin.(3): "Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la şedinţele de vot final de către preşedinte, imediat înaintea votării, din proprie iniţiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar." Dar astfel de momente, până la urmă, ne relaxează.

Intrăm în Proiectul de Lege pentru modificarea art.64 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000.

Dacă din partea iniţiatorilor? Domnul deputat, vă rog.

Domnul Toader Stroian:

Doamna preşedinte,

Domnilor colegi,

Mă numesc Toader Stroian şi reprezint zona Sighişoara. O spun aceasta în mod intenţionat, fiindcă Sighişoara a dat, în echipa de aur a handbalului masculin românesc, trei mari nume: Radu Voina (pe care cei din Râmnicu-Vâlcea îl cunosc foarte bine), Mircea Grabovschi şi Roland Gunesch.

Ideea acestui proiect de lege vine din partea unuia dintre ei şi are ca obiect de reglementare extinderea ariei de acordare a rentei viagere sportivilor care au obţinut medalii de argint la jocurile olimpice.

Permiteţi-mi, stimaţi colegi, pentru o înţelegere mai uşoară a acestui obiect de reglementare, să vă prezint parţial, atipic, acest proiect de lege.

După o partidă de tenis, avută cu unul din aceşti sportivi, stând la o masă, sunt întrebat: "Toadere, ţi se pare normal ca eu, campion mondial şi vicecampion olimpic să am o rentă viageră mai mică decât un campion mondial şi unul european? Toadere, ţi se pare normal ca mie să mi se ia în calcul - că am câştigat de două ori medalia de argint la jocurile olimpice - să mi se ia în calcul doar o singură medalie, iar altui sportiv, care a fost de două ori câştigător al unui campionat european să-i ia în calcul ambele medalii?" Sincer să fiu, n-am ştiut ce să-i răspund, fiindcă n-am cunoscut legea, dar, mergând acasă, am intrat imediat pe textul de lege, precum voi face şi acum.

Potrivit Legii nr.69/2000, Legea educaţiei fizice şi sportului, Capitolul protecţia socială a sportivilor de înaltă performanţă, art.64: "Medaliaţii cu aur, argint şi bronz la jocurile olimpice, campionii mondiali şi europeni beneficiază, la cerere, de o rentă viageră. Renta viageră a unui campion olimpic este mai mare decât cea a unui campion mondial, care, la rândul ei, este egală cu cea a unui vicecampion olimpic şi mai mare decât cea a unui campion european."

Dacă se interpretează acest alineat, alin.a) din cadrul art.64, am putea spune că legiuitorul face, de fapt, şi o ierarhizare a performanţelor sportive. Adică: 1. campionul olimpic; 2. campionul mondial pe aceeaşi treaptă cu vicecampionul olimpic; 3. campionul european. Până aici, aparent, lucrurile stau bine - să zicem.

Intervin problemele la lit.b). La cea de-a doua medalie se ia în calcul de către legiuitor doar campionul olimpic, campionul mondial şi campionul european.

Ce se întâmplă în fapt? Când se stabileşte renta viageră, renta viageră a unui campion european va fi mai mare decât cea a unui vicecampion care a câştigat de două ori medalia de argint la jocurile olimpice, ceea ce consider eu că este o eroare, însăşi făcând legătură cu lit. a) art.64.

La cumul de medalii - este vorba de alin.(6), legiuitorul vede o schemă foarte simplistă: campion olimpic cu campion mondial, campion olimpic - campion european şi campion mondial - european. Dar cu toate că performanţa sportivă a vicecampionului olimpic, stabilită la lit. a) este mai mare decât cea a unui campion european, nu este luat în calcul, ceea ce consider că este o altă eroare.

Eu consider că aceste erori trebuie îndepărtate din lege şi cred că veţi adopta acest proiect de lege, fiindcă, repet, cum am spus şi în comisia de fond, avem de-a face cu oameni care, de multe ori, ne-au adus lacrimi de bucurie în casele noastre.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Olar, în calitate de iniţiator.

Domnul Corneliu Olar:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este normal să susţinem colegul nostru, mai ales modul cum a pledat aici, în faţa Parlamentului şi trebuie să-l felicit pe domnul fost primar că a devenit, dintr-un om de administraţie, un om politic.

Este normal să-l susţinem pentru iniţiativa avută şi mai ales că - să fiu lipsit de modestie - am jucat şi eu cândva handbal într-un campionat republican doar.

Succes şi vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Punctul de vedere al Guvernului. Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Kőtö Iosif:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Împărtăşesc şi eu însufleţirea colegului iniţiator, dar eu trebuie să citesc un text administrativ, deci voi fi mai puţin însufleţit.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare în fond Proiectul de Lege pentru modificarea art.64 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000.

Pentru întocmirea raportului, comisia a analizat avizul primit de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, avizul Consiliului Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.64 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul extinderii ariei de acordare a rentei viagere sportivilor care au obţinut medalii de argint la jocurile olimpice.

În funcţie de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 24 de deputaţi din totalul de 31 de membri ai comisiei.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin.(9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat acest proiect de lege în şedinţa din 26 aprilie 2010.

În urma dezbaterii, în şedinţa din 26 octombrie 2010, comisia a propus cu 21 de voturi pentru şi trei abţineri adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise din anexă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc pentru intervenţie.

Vă rog.

Domnul Valentin Rusu:

Grupul Partidului Democrat Liberal susţine, bineînţeles, iniţiativa colegului nostru şi ni se pare normal ca aceşti mesageri ai României peste hotare să simtă din partea noastră recunoştinţa şi preţuirea pe care le merită. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumim mult.

Intrăm, dacă nu mai sunt alte intervenţii, în cadrul dezbaterilor generale. Intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

Titlul legii: "Lege pentru modificarea art.64 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Din partea iniţiatorilor doreşte să ia cuvântul cineva? Nu.

Din partea Guvernului, domnul ministru Botiş, vă rog.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Doamna preşedinte,

Domnilor vicepreşedinţi,

Domnilor chestori,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Întâmplarea face să fiu şi iniţiator şi susţinător al acestor propuneri legislative. Practic, este un update pe Legea nr.76, în condiţiile în care beneficiem de fonduri europene şi, în speţă, de Fondul Social European, aş îndrăzni să merg mai departe, pe programul operaţional sectorial, dezvoltarea resurselor umane.

Această lege trebuie modificată şi am propus această modificare, astfel încât cei care urmează cursuri de formare profesională să beneficieze de gratuitate în ceea ce priveşte participarea lor la cursurile organizate de organizaţii, de firme care au aplicat AMPOSDRU şi desfăşoară asemenea cursuri.

Este una din modificări, extrem de importantă. Practic, le pune la dispoziţie şomerilor o plajă extrem de largă de formare profesională şi măreşte disponibilitatea celor care trebuie să aplice pe asemenea cursuri de formare profesională în a se pregăti în meserii legate de piaţa muncii.

O altă modificare pe care o consider, de asemenea, destul de importantă este legată de anumite trucuri pe care le foloseau unii dintre beneficiarii Legii nr.76 şi mă refer aici la faptul că cei care sunt în şomaj pot beneficia, timp de 11 luni, de indemnizaţia de şomer, în a douăsprezecea lună se puteau angaja şi după aceea mai puteau beneficia încă 12 luni de această indemnizaţie de şomaj, acumulând în total 23 de luni de stare de şomer.

Venind din sistem, cunosc foarte bine acest lucru şi cred că, pentru mine, lucrul cel mai important este acela că sunt ministru al muncii şi tendinţa trebuie să fie aceea firească de integrare pe piaţa muncii şi nu de a sta departe de piaţa muncii. Acesta este spiritul Legii nr.76, acesta este spiritul modificărilor pe care le-am făcut la Legea nr.76 şi, în consecinţă, Guvernul susţine în totalitate aceste modificări.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, punctul de vedere.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Vă rog să-mi permiteţi să susţin raportul asupra propunerii legislative privind modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea în fond, pe procedură obişnuită, a propunerii legislative. La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere: aviz favorabil de la Consiliul Legislativ, aviz negativ de la Consiliul Economic şi Social, aviz negativ de la Comisia pentru buget, finanţe, aviz favorabil de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, aviz negativ al Comisiei pentru egalitate de şanse.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât, la acordarea unor sume ca stimulent din bugetul asigurărilor pentru şomaj, să fie acordate doar în limita prevederilor bugetare aprobate pentru anul respectiv.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative cu amendamente.

De menţionat că legea face parte din categoria legilor organice.

Ea a fost respinsă la Senat în şedinţa din 31 martie 2010.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Şi în urma dezbaterilor comisia vă propune adoptarea cu modificări a propunerii legislative.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Valentin Rusu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul PDL susţine propunerea legislativă, venind astfel în sprijinirea persoanelor care sunt în căutarea unui loc de muncă şi, totodată, privind aprobarea bugetului asigurărilor pentru şomaj.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt şi alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

"Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă"

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3? Nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctul 4? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 5? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 6? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 7? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 8? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 9? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 10? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 11? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 12? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 13? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 14? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 15? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 16? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 17? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 18? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 19? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Proiectul de Lege pentru modificarea art.33 alin.(2) din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să intervină cineva? Nu.

Din partea ministerului, domnul ministru, vă rog.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Doamna preşedinte,

Domnilor vicepreşedinţi,

Domnilor chestori,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Susţinem această propunere legislativă. Practic, pune în avantaj şi în stare de competitivitate toate fondurile care gestionează sau toate societăţile care înregistrează fondurile private.

În consecinţă, suntem de acord cu această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea comisiei, vă rog.

Doamna Claudia Boghicevici:

Doamna preşedinte,

Vă rog să-mi permiteţi să susţin raportul asupra Proiectului de lege privind modificarea art.33 alin.(2) din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbatere pe fond în procedură obişnuită a proiectului de lege privind modificarea art.33 alin.(2) din Legea nr.411/2004.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere: aviz favorabil de la Consiliul Legislativ, aviz negativ de la Comisia pentru buget, aviz favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, punct de vedere favorabil al Guvernului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.33 alin.(2) din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, în sensul că repartizarea aleatorie a persoanelor care nu au aderat la un fond de pensii în termenul prevăzut de lege să se facă în cote egale pentru fiecare fond de pensie administrat privat la data la care se face repartizarea.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu două amendamente de natură tehnico-legislativă.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor, comisia vă propune adoptarea cu modificări a proiectului de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale, dacă sunt? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea pe amendamente.

Titlul legii: "Lege privind modificarea art.33 alin.(2) din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte să ia cineva cuvântul? Iniţiator? OK! vă rog.

Domnul Ştefan Gati (secretar de stat, Secretariatul General al Guvernului):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Modificarea Legii nr.52/2003 reprezintă o măsură asumată de Guvernul României prin strategia pentru reglementare mai bună la nivelul administraţiei publice centrale, perioada 2008-2013, cât şi prin planul naţional de reforme, document care transpune, la nivel naţional, măsurile cuprinse în Strategia Lisabona, revizuită.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare completarea Legii nr.52 privind transparenţa decizională în administraţie publică, în scopul extinderii domeniului de aplicare a acestei legi la documentele de politici publice, elaborate de autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi a instituirii obligaţiei pentru autorităţile administraţiei publice de a argumenta în scris nepreluarea recomandărilor formulate şi înaintate în scris de cetăţeni şi asociaţiile legal constituite ale acestora.

Faţă de aceste aspecte, a fost elaborat proiectul de lege pentru completarea Legii nr.52 privind transparenţa decizională.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Poziţia Guvernului. Tot ca iniţiator, domnul Clement? În dezbateri generale.

Poziţia Guvernului a exprimat-o. raportul comisiei?

Doamna Sulfina Barbu:

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au fost sesizate spre dezbatere în fond cu proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Camera Deputaţilor, conform prevederilor constituţionale şi conform Regulamentului, este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 18 mai 2010.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor a avizat favorabil proiectul de lege.

Obiectul proiectului de lege a fost prezentat de către reprezentantul Guvernului, şi anume: extinderea obiectului de reglementare a Legii nr.52 privind transparenţa decizională în administraţia publică pentru documentele de politici publice, elaborate de autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi instituirea obligaţiei pentru autorităţile publice de a argumenta în scris nepreluarea recomandărilor formulate şi înaintate în scris de cetăţeni, dar şi de asociaţiile legal constituite ale acestora.

În Camera Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a dezbătut în şedinţa din 23 iunie 2010, iar Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi în şedinţa din 26 octombrie 2010.

La dezbateri au participat 23 de deputaţi din cei 27 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, iar la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au participat 31 de deputaţi din totalul de 33 de membri.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membri celor două comisii, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al PDL domnul deputat Clement.

Vă rog.

Domnul Clement Negruţ:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu o să fac referire la ultima referire a doamnei Sulfina Barbu din raport, legată de obligativitatea autorităţilor locale de a trimite în scris justificarea pentru care nu au fost cuprinse opiniile dânşilor vizavi de o politică publică. Şi cred că ar fi necesar să instituim şi un termen în care să se facă acest răspuns, pentru că de multe ori prin lege instituim o obligativitate, dar nu stabilim şi termenul în care o autoritate locală să facă acest lucru.

Mă rog, ştiu că nu se mai depun amendamente în plen, dar poate se va ţine cont de opinia mea. în acest sens, oricum grupul parlamentar susţine acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt. Nefiind nici amendamente urmează votul final.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.17/2009 pentru completarea art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale.

Dacă din partea iniţiatorului?

Vă rog.

Domnul Cristian-Anton Irimie:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Prin Ordonanţa Guvernului nr.17/2009 se completează art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.162, în sensul că sumele cu care sunt plătite drepturile de personal ale asistenţilor medicali comunitari şi personalul medical din instituţiile de învăţământ se aprobă anual prin Legea bugetului de stat, ca anexă la Legea bugetului Ministerului Sănătăţii, ca anexă la bugetul ministerului, repartizat pe judeţe şi municipiul Bucureşti.

Având în vedere cele mai sus prezentate, vă adresez rugămintea de adopta prezentul proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Raportul comisiei.

Doamna deputat Sulfina Barbu.

Doamna Sulfina Barbu:

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru sănătate şi familie au fost sesizate spre dezbatere în fond în procedură obişnuită cu proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.17/2009 pentru completarea art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale.

La întocmirea prezentului raport comun, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Obiectul de reglementare a fost prezentat de către reprezentantul Guvernului.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru sănătate şi familie propun plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, în forma adoptată de Senat în şedinţa din 28 octombrie 2009.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Raportul comun al celor două comisii a fost adoptat cu unanimitate de voturi, iar în conformitate cu prevederile constituţionale şi prevederile Regulamentului, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În consecinţă, vă propunem adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Conform programului aprobat avem o pauză de 30 de minute în care liderii de grup pregătesc listele de vot pentru fiecare dintre dumneavoastră, astfel încât să ştim în ce ordine se votează.

Vă mulţumesc. Ne revedem în plen la ora 13,00.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Încă mai trebuie să întârziem 2-3 minute. Avem ceva probleme cu sistemul tehnic. În 2-3 minute revine în formă. (Vociferări în cadrul Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Domnilor colegi,

O parte din colegii noştri şi-au uitat cartele acasă, până se repune în funcţiune sistemul mai durează 2-3 minute. (Vociferări în cadrul Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am următoarea propunere regulamentară pentru dumneavoastră.

Ca informare, se pare că în ultimele 30 de minute s-a umblat în baza de date şi a fost ştearsă baza de date de aici. Vom investiga, avem înregistrările video, nu-i nici un fel de problemă din punctul acesta de vedere. dar vă propun apel nominal pentru primul punct pe ordinea de zi.

Ca să nu fie niciun fel de dubiu, nu e niciun fel de problemă, este regulamentar, avem această soluţie şi...

Domnul Duşa, pe procedură.

Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Stimaţi colegi,

Şedinţa de vot final a fost programată la ora 13,00. Este clar că dumneavoastră nu aveţi majoritate şi actualul guvern nu mai are majoritate în Parlament. Lungiţi şedinţele ca să vă aduceţi oamenii la plen, defectaţi sistemul de vot care nu este defect, însă aţi încercat dumneavoastră pe ultima sută să faceţi cartele la cei care şi le-au uitat acasă, ca să vă asiguraţi cvorumul în Cameră, şi ne tot purtaţi cu zăhărelul cu chestiuni de astea, în sensul de a frauda din nou votul.

Sigur că făceam acest lucru şi noi, vă ceream apel nominal, şi o să solicităm acest lucru pentru a verifica dacă, într-adevăr, aveţi cvorum de şedinţă, dar până nu rezolvaţi acea problemă care blochează şedinţele Camerei, noi părăsim sala, chiar dacă faceţi apel nominal.

Doamna Roberta Alma Anastase:

În regulă. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Toader?

Este liderul celui mai important partid din Parlament.... (Vociferări. Urale.)

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Vă mulţumesc de urale.

Stimaţi colegi,

Doamnă preşedinte,

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Toader, mă scuzaţi că întrerup.

încercăm o probă la tehnic. vă rog să scoateţi cartelele, să le reintroduceţi, să vă înregistraţi prezenţa. (Vociferări.)

Până se termină înregistrarea... domnule Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Anastase, după ce a cuvântat liderul marelui partid aflat la putere, evident că nouă ne revine o sarcină mult mai uşoară, şi anume să vă comunicăm că aşa cum aţi gândit schimbarea regulamentului, nu aţi îndeplinit nimic din ce aţi promis.

Aţi promis că veţi face dumneavoastră, chiar dacă opoziţia nu este de acord să semneze un protocol, modificări la regulament astfel încât să nu se mai fure votul, astfel încât să fie corelată prezenţa din condica de prezenţă cu cea realizată prin mijloace electronice. nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, ci dimpotrivă. Aţi propus o modificare a regulamentului prin care puteţi să trimiteţi opoziţia acasă şi să conduceţi dictatorial. Nu fac decât să repet acelaşi lucru, şi anume că în aceste condiţii de fraudare vădită a lucrărilor Parlamentului, Grupul parlamentar al PNL nu participă la lucrări.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

În ceea ce priveşte iniţiativa legislativă, este aproape finalizată, va fi depusă, este în analiza membrilor grupurilor parlamentare. Până una alta, dragi colegi, se înregistrează în momentul acesta 177 de oameni prezenţi în sală. (Vociferări.)

Pentru început, am să propun liderilor de grupuri următoarea variantă de lucru. V-aş propune pentru început să facem un vot de probă, să listăm pentru fiecare grup membrii prezenţi, astfel încât fiecare grup să poată să verifice şi să-i ajute pe colegi, să vadă dacă funcţionează cartelele.

Pe procedură, domnul Georgian Pop.

Vă rog.

Domnul Georgian Pop:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Văzând că sunt probleme tehnice cu sistemul de vot electronic, în calitate de secretar de şedinţă, am numărat colegii prezenţi în sală.

Vreau să vă informez, conform numărătorii mele, oricine poate s-o efectueze, în momentul de faţă de la PDL, UDMR, minorităţi, UNPR sunteţi 157, nu 170 şi ceva cât aţi... (Vociferări.)

Este o constatare pe care o fac în calitate de secretar de şedinţă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Georgian Pop:

Şi vă rog, doamna preşedinte, să luaţi măsurile care se impun.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sigur că da, domnule secretar.

Domnul Pardău la microfon. Nu v-am mai dat cuvântul, domnule Georgian Pop, este domnul Pardău.

Vă rog.

Domnul Dumitru Pardău:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că e de prisos să spun, în momentul de faţă, că ceea ce face colegul meu domnul Georgian Pop, practic, e doar o tergiversare a lucrărilor. Eu vă pot spune exact pe grupuri parlamentare, fiindcă şi eu la rândul meu am făcut numărătoarea.

În momentul de faţă sunt 171 de oameni - când am numărat eu, 122 de la PDL, 21 de la UDMR, 15 de la minorităţi şi 13 independenţi. (Vociferări.)

Şi vă asigur că am numărat corect.

Doamnă preşedinte, vă propun să continuăm.

Doamna Roberta Alma Anastase:

mulţumesc.

Este domnul Olosz Gergely, vă rog.

Domnul Olosz Gergely:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ca să evităm orice fel de discuţie, eu în numele Grupului nostru parlamentar cer apel nominal.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule Pardău, faceţi apel nominal ca să nu mai existe nici un fel de dubiu.

Domnul Dumitru Pardău:

- Adomniţei Cristian Mihai - absent
- Albu Gheorghe - prezent
- Alecu Valeriu - prezent
- Almăjanu Marin - absent
- Amet Aledin - prezent
- Ana Gheorghe - absent
- Anastase Roberta Alma - prezentă
- Andon Sergiu - absent
- Andronache Gabriel - prezent
- Anghel Florin Serghei - prezent
- Antal István - prezent
- Antochi Gheorghe - absent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă
- Arion Viorel - prezent
- Atanasiu Teodor - absent
- Avram Marian - prezent
- Axenie Carmen - prezent
- Balan Ioan - prezent
- Balcan Viorel - prezent
- Banu Mihai - prezent
- Barbu Sulfina - prezentă
- Barna Maria Eugenia - prezentă
- Bădălan Eugen - prezent
- Bădulescu Adrian - prezent
- Bănicioiu Nicolae - absent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent
- Bejinariu Eugen - absent
- Berci Vasile - absent
- Béres Ştefan Vasile - prezent
- Blaga Iosif Veniamin - prezent
- Bleotu Vasile - absent
- Boabeş Dumitru - absent
- Bobeş Marin - prezent
- Bode Lucian Nicolae - prezent
- Boghicevici Claudia - prezentă
- Boiangiu Victor - prezent
- Boldea Mihail - prezent
- Borbély László
- Bordeianu Dan - prezent
- Bostan Emil - prezent
- Bot Octavian - prezent
- Botiş Ioan-Nelu - prezent
- Boureanu Cristian Alexandru - prezent
- Brătianu Matei Radu - absent
- Brînză William Gabriel - prezent
- Buciuta Ştefan - prezent
- Bud Nicolae - prezent
- Buda Daniel - prezent
- Buda Viorel-Vasile - absent
- Budurescu Daniel-Stamate - absent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
- Buican Cristian - absent
- Burcău Doina - absentă
- Burlacu Cristian-Ion - prezent
- Burnei Ion - absent
- Buta Sorin Gheorghe - prezent
- Calimente Mihăiţă - absent
- Canacheu Costică - prezent
- Cantaragiu Bogdan - prezent
- Cazan Mircea Vasile - absent
- Călian Petru - prezent
- Călin Ion - absent
- Cărare Viorel - prezent
- Cherecheş Cătălin - prezent
- Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă
- Chirilă Constantin - prezent
- Chiriţă Dumitru - absent
- Chisăliţă Ioan-Narcis - absent
- Chiţoiu Daniel - absent

Doamna preşedinte, am să vă rog, domnii chestori sau cineva, totuşi să rezolve problema cu colegul nostru de la PNL.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să respectaţi plenul, dacă tot lipsiţi, rămâneţi în bancă, aşa cum fac toţi colegii.

Domnul Dumitru Pardău:

- Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
- Cindrea Ioan - absent
- Ciobanu Gheorghe - prezent
- Ciocan Gheorghe - absent
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
- Ciucă Liviu-Bogdan - absent
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu Eugeniu - absent
- Coroamă Gheorghe - prezent
- Covaci Dorel - absent
- Cristea Victor - absent
- Cristian Horia - absent
- Croitoru Cătălin - prezent
- Damian Ioan - absent
- Dascălu Constantin - prezent
- Derzsi Ákos - prezent
- Dobre Ciprian Minodor - absent
- Dobre Cristina Elena - prezentă
- Dobre Victor Paul - absent
- Dolineaschi Andrei - absent
- Donţu Mihai-Aurel - absent
- Dragomir Gheorghe - absent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - absent
- Drăghici Sonia-Maria - absentă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - absent
- Dugulescu Marius Cristinel - prezent
- Dumitrache Ileana Cristina - absentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - absent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitrică George Ionuţ - absent
- Dumitru Georgică - prezent
- Dumitru Ion - absent
- Duşa Mircea - absent
- Edler András György - prezent
- Erdei Dolóczki István - prezent
- Farago Petru - prezent
- Farkas Anna-Lili - prezent
- Fenechiu Relu - absent
- Firczak Gheorghe - absent
- Florea Damian - absent
- Florescu Adrian - prezent
- Frunzulică Doru-Claudian - absent
- Fuia Stelian - prezent
- Gabor Gheorghe - absent
- Ganţ Ovidiu Victor - prezent
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - absentă
- Geantă Florian Daniel - prezent
- Georgescu Filip - absent
- Gerea Andrei Dominic - absent
- Gheorghe Tinel - prezent
- Gherasim Vasile - prezent
- Ghiţă Cornel - prezent
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
- Ghiveciu Marian - absent
- Giurgiu Mircia - prezent
- Gliga Vasile Ghiorghe - absent
- Göndör Marius-Sorin - prezent
- Gorghiu Alina-Ştefania - absentă
- Gospodaru Gabriel-Dan - prezent
- Grama Horia - absent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gurzău Adrian - prezent
- Gust Băloşin Florentin - absent
- Hogea Gheorghe - prezent
- Holban Titi - absent
- Holdiş Ioan - prezent
- Horj Pavel - absent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Iacob Ridzi Monica Maria - absentă
- Iacob Strugaru Stelică - prezent
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent
- Iancu Iulian - absent
- Ibram Iusein - absent
- Iftime Dragoş-Adrian - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Ionescu George - prezent
- Iordache Florin - absent
- Iordache Luminiţa - prezentă
- Iorguş Zanfir - prezent
- Irimescu Mircea - absent
- Itu Cornel - absent
- Jipa Florina Ruxandra - absentă
- Jolţa Nicolae - absent
- Kelemen Atilla Béla-László - prezent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Korodi Attila - prezent
- Kötö Iosif - prezent
- Lakatos Petru - prezent
- Leşe Doru Braşoan - prezent
- Liga Dănuţ - prezent
- Longher Ghervazen - prezent
- Lubanovici Mircea - prezent
- Luca Ciprian-Florin - absent
- Lup Mircea Silvestru - absent
- Lupu Mihai - absent
- Macaleţi Costică - absent
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marian Dan Mihai - prezent
- Marin Mircea - prezent
- Marinescu Antonella - absentă
- Martin Eduard-Stelian - absent
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Máté András-Levente - prezent
- Mazilu Constantin - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Militaru Constantin Severus - prezent
- Mircovici Niculae - prezent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mocanu Adrian - absent
- Mocanu Vasile - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Moldovan Carmen Ileana - absentă
- Moldovan Emil Radu - absent
- Morega Dan Ilie - prezent
- Motreanu Dan-Ştefan - absent
- Movilă Petru - prezent
- Munteanu Ioan - prezent
- Mustea-Şerban Răzvan - prezent
- Nassar Rodica - absentă
- Năstase Adrian - absent
- Neacşu Marian - absent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Neculai Marius - prezent
- Negoiţă Robert Sorin - absent
- Negruţ Clement - prezent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Pambuccian, o intervenţie scurtă pe procedură.

Domnul Varujan Pambuccian:

Doamna preşedinte,

vreau să-i atrag atenţia domnului secretar de şedinţă că în regulament scrie foarte clar că dacă un deputat este în incinta sălii este prezent şi că spunând absent în momentul în care cineva este prezent în sală, încalcă regulamentul.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să continuaţi, domnule secretar.

Haideţi puţin mai repede ca să putem să intrăm în vot.

Domnul Dumitru Pardău:

- Nica Dan - absent
- Nica Nicolae-Ciprian - absent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - absent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă
- Nistor Laurenţiu - absent
- Niţă Constantin - absent
- Niţu Adrian Henorel - prezent
- Nosa Iuliu - absent
- Novac Cornelia Brînduşa - prezentă
- Oajdea Vasile Daniel - prezent
- Olar Corneliu - prezent
- Olosz Gergely - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Oprea Gabriel
- Oprişcan Mihai Doru - prezent
- Orban Ludovic - absent
- Pál Árpád - prezent
- Palaşcă Viorel - absent
- Palăr Ionel - absent
- Paleologu Theodor - prezent
- Pálfi Mozes Zoltan - prezent
- Pambuccian Varujan - prezent
- Pandele Sorin Andi - prezent
- Panţîru Tudor - absent
- Pardău Dumitru - prezent
- Păduraru Nicuşor - prezent
- Păsat Dan - prezent
- Păun Nicolae - prezent
- Pâslaru Florin-Costin - absent
- Petö Csilla-Mária - prezentă
- Petrescu Cristian - prezent
- Petrescu Petre - absent
- Pieptea Cornel - absent
- Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent
- Plăiaşu Gabriel - absent
- Pocora Cristina-Ancuţa - absentă
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Pop Georgian - prezent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Absent. Vă rog să-l treceţi absent.

Domnule Sever Voinescu, vă rog să veniţi la prezidiu.

Domnul Dumitru Pardău:

- Pop Virgil - absent
- Popa Florian - absent
- Popa Octavian-Marius - absent
- Popeangă Vasile - absent
- Popescu Adrian - prezent
- Popescu Cosmin Mihai - prezent
- Popescu Dan-Mircea - absent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
- Popov Duşan - prezent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent
- Postolachi Florin - prezent
- Potor Călin - prezent
- Preda Cezar-Florin - prezent
- Prigoană Vasile-Silviu - prezent
- Radan Mihai - prezent
- Răţoi Neculai - absent
- Rebenciuc Neculai - prezent
- Resmeriţă Cornel-Cristian - absent
- Riviş-Tipei Lucian - prezent
- Rizea Cristian - absent
- Rogin Marius - prezent
- Roman Gheorghe - prezent
- Roman Ioan Sorin - absent
- Roşca Lucreţia - absentă
- Rusu Valentin - prezent
- Sava Andrei-Valentin - prezent
- Săftoiu Ana Adriana - absentă
- Săniuţă Marian-Florian - absent
- Săpunaru Nini - absent
- Sârbu Marian - absent
- Scutaru Adrian George - absent
- Seremi Ştefan - prezent
- Seres Denes - prezent
- Socaciu Victor - absent
- Solomon Adrian - absent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Spînu Teodor-Marius - prezent
- Stan Ioan - absent
- Stan Ion - absent
- Stan Nicolae - prezent
- Stanciu Anghel - absent
- Stavrositu Maria - prezentă
- Steriu Valeriu-Andrei - prezent
- Stoica Mihaela - prezentă
- Stragea Sorin Constantin - absent
- Stroe Ionuţ-Marian - absent
- Stroe Mihai - prezent
- Stroe Radu - absent
- Stroian Toader - prezent
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent
- Surpăţeanu Mihai - prezent
- Surupăceanu Mugurel - absent
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă
- Ştefan Viorel - absent
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Ştirbu Gigel-Sorinel - absent
- Tabără Valeriu - prezent
- Tabugan Ion - prezent
- Taloş Gheorghe-Mirel - absent
- Tărâţă Culiţă - prezent
- Teodorescu Horia - absent
- Tiţa -Nicolescu Gabriel - prezent
- Tîlvăr Angel - absent
- Toader Mircea-Nicu - prezent
- Trandafir Teodora Virginia - prezentă
- Trăşculescu Alin Silviu - prezent
- Tudose Mihai - absent
- Turcan Raluca - prezentă
- Tuşa Adriana Diana - absentă
- Ţaga Claudiu - absent
- Ţintean Ioan - absent
- Ţîmpău Radu Bogdan - absent
- Ţurcanu Florin - absent
- Ţurea Răzvan - prezent
- Udrea Elena Gabriela - prezentă
- Uioreanu Horea-Dorin - absent
- Uricec Eugen Constantin - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Varga Lucia-Ana - absentă
- Vasile Aurelia - absentă
- Vasilică Radu Costin - absent
- Vişan Gelu - prezent
- Vîlcu Samoil - prezent
- Vladu Iulian - prezent
- Vlase Petru Gabriel - absent
- Vlădoiu Aurel - absent
- Voicu Mădălin-Ştefan - absent
- Voicu Mihai Alexandru - absent
- Voinescu-Cotoi Sever - prezent
- Vreme Valerian - prezent
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
- Zătreanu Dan-Radu - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - absent
- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
- Zoicaş Gheorghe - prezent

Conform calculului pe care l-am făcut în timpul apelului nominal sunt 177 de deputaţi prezenţi în momentul de faţă. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Acum am să-i rog să vină toţi colegii care au mai ieşit în timpul apelului nominal. O să rog liderii de grup să-i invite în sală pentru că aş vrea să facem un vot test, astfel încât să vedem că funcţionează toate cartelele.

Vă rog să luaţi loc în sală.

O să vă rog să-i sunaţi pe colegii pe care-i aveaţi în bancă şi au ieşit pe hol.

Vă rog să rămâneţi în sală.

Bun. Liderii de grup o să-i rog să-mi confirme că au oamenii în sală. O să vă rog să luaţi loc.

Domnule Toader, da, toată lumea? Domnule Nicolicea? Domnule Pambuccian?

Vot test. Vă rog să voteze toată lumea "da".

v-am rugat să votaţi toţi "da", asta este rugămintea, dacă se poate să...

174 şi au votat doar 164.

Deci, o să vă rog să... nu numai prezenţa, ci să apăsaţi "da". Aşa este un vot test.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi "da".

(Domnul deputat Marian Neacşu doreşte să intervină.)

Domnule deputat, dumneavoastră sunteţi absent. Eu nu dau cuvântul...(Aplauze.)

În regulă. Acum o să rog secretariatul să dea liderilor de grup listele ca să vedem ce cartele nu au funcţionat. Durează un minut. Vă rog.

O să rog să se apropie de prezidiu liderii de grup pentru a le putea înmâna lista cu cei care şi-au exprimat votul pentru a putea vedea că funcţionează cartelele.

O să vă rog să nu mai iasă nimeni din sală.

Aţi verificat, domnule Toader?

Bun. Vă propun să... Liderii au verificat? Da.

Trecem la vot.

Domnule Pambuccian, vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian:

Doamna preşedinte,

La mine figurează 13 prezenţi şi suntem 15 în sală. O să rog grupul să se ridice ca să verificaţi lucrul acesta, că-i uşor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu. Domnule Pambuccian, verificaţi exact ce cartelă nu funcţionează dintre cele 15.

Domnul Varujan Pambuccian:

Da, am să verific.

(Domnul deputat Marian Neacşu insistă să i se dea cuvântul.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înţeleg că este aceeaşi problemă şi la UDMR cu o cartelă. Vă rog să verificaţi care este cartela care nu funcţionează.

La PDL, domnule Toader, e totul în regulă?

Domnule Toader, aţi verificat, e totul în regulă de la noi? Bun. Domnule Pambuccian, aţi identificat cartelele? Perfect. Şi le introduceţi până la capăt cei care... mă refeream la cartele.

Domnule Olosz? Bun.

Cred că putem să începem votul.

E-n regulă. Bun. Deci, funcţionează? Bun.

Vă propun să intrăm în vot.

Domnule Gergely, luaţi loc, ca să putem să începem votul. Domnule Leşe, luaţi loc.

Vă mulţumesc.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. 173 de voturi pentru deblocarea lucrărilor Camerei Deputaţilor şi vă mulţumesc pentru acest vot. 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

2. Trecem la Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

(Domnul deputat Marian Neacşu insistă să ia cuvântul pentru explicarea votului.)

Explicarea votului are loc la sfârşitul şedinţei de vot final.

173 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi o abţinere.

A trecut.

3. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor.

Lege organică.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

169 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 4 abţineri.

Lege organică adoptată.

4. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport.

Lege organică.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

175 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

Domnul Toader, pe procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

La punctul 5, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei nr.114/2009 pe care vă rog s-o retrimiteţi la comisie, având în vedere suprapunerea din prevederile acestei ordonanţe cu Legea salarizării unice şi apoi să fie în consonanţă cu ea. Vă rog să aprobaţi reîntoarcerea la comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot propunerea de retrimitere la comisie.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Termen, domnule Toader?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Două săptămâni.

Doamna Roberta Alma Anastase:

166 voturi pentru, 6 împotrivă şi 4 abţineri.

S-a retrimis la comisie.

6. Proiectul de Lege privind rambursarea ratelor de capital pentru o cotă-parte din creditul acordat de Guvernul SUA în baza programului CCC - Legea publică nr.480/1992, precum şi a altor costuri externe aferente acestei cote-părţi.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

10 voturi pentru, 158 împotrivă şi 4 abţineri.

7. Proiectul de Lege pentru acordarea burselor de merit olimpic internaţional elevilor premiaţi la olimpiadele şcolare internaţionale.

Este lege ordinară.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

Deci, ca să ştim... şi domnul ministru, proiectul de lege... noi am votat împotriva raportului de respingere, ceea ce înseamnă că va fi discutat într-o şedinţă ulterioară.

Trecem la punctul 8, Raportul Comisiei juridice cu privire la reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, la cererea Preşedintelui României.

Este lege organică. Comisia propune adoptarea raportului asupra cererii.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

174 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

La punctul 9, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.

Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea. Punctul de vedere... este iniţiator Guvernul, deci punctul de vedere e favorabil.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

170 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 2 abţineri.

A trecut.

La punctul 10. Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Iarăşi vin cu solicitarea să reîntoarceţi la Comisia juridică PL-x 336, Lege privind executarea pedepselor şi măsurile dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pentru a fi adaptate la legea care a trecut prin Parlament privind mica reformă în justiţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot această propunere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Termen: două săptămâni.

171 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 2 abţineri.

La punctul 11, Proiectul de Lege privind declararea zilei de 15 ianuarie Ziua Culturii Naţionale.

Este lege ordinară. Comisia propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului este că susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

175 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri.

12. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.9/2010 privind măsuri pentru diminuarea consecinţelor restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar.

Este lege ordinară.

Comisia pentru muncă propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului este favorabil, fiind şi iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi 4 abţineri.

La punctul 13, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.321/2009 privind comercializarea produselor alimentare.

Este lege ordinară.

Comisia de agricultură propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

163 de voturi pentru, 8 împotrivă şi 5 abţineri.

14. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului Suplimentar la Memorandumul Multilateral de Înţelegere privind Programul Comun NATO E-3A, semnat la 6 decembrie 1978, completat la 10 decembrie 1990, amendat la 13 august 1997, privind aderarea Guvernului Republicii Cehe, şi a Acordului Suplimentar la Memorandumul de Înţelegere pentru operaţii şi sprijin al Forţei Aeropurtate a NATO de Avertizare Timpurie şi Control, semnat la 26 septembrie 1984 şi revizuit la 27 martie 2003, privind aderarea Guvernului Republicii Cehe, deschise spre semnare la 3 februarie 2009, semnate de partea română la Bucureşti, la 28 ianuarie 2010.

Comisia pentru apărare propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului este favorabil, este şi iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

173 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri.

La punctul 15 avem Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare.

Este lege ordinară.

Comisia pentru industrii propune adoptarea.

Iniţiatorul este Guvernul, deci poziţie favorabilă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

173 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

A fost adoptat.

16. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(5) al art.44 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Este lege organică.

Comisia juridică şi Comisia de administraţie propun adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

172 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul a trecut.

17. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.237 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Este lege organică.

Guvernul nu susţine.

Comisia pentru sănătate şi familie propune adoptarea.

Deci, Guvernul nu susţine, ca să fiu foarte clară.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat.

18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii Bibliotecilor nr.334/2002.

Este lege ordinară.

Punct de vedere al Guvernului: nu susţine.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune adoptarea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 33 voturi pentru, 10 abţineri, 134 voturi împotrivă.

19. Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Este lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 19 voturi pentru, 152 împotrivă, 6 abţineri.

20. Proiectul de Lege privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare.

Este lege ordinară.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 174 voturi pentru, două împotrivă; o abţinere.

21. Proiectul de Lege privind transmiterea unui imobil, clădire şi teren, din proprietatea Băncii Naţionale a României în domeniul public al statului şi în administrarea Curţii de Conturi a României.

Este lege organică.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea.

Guvernul iniţiază şi susţine acest proiect.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 169 voturi pentru, două împotrivă şi 5 abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

22. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 176 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

23. Proiectul de Lege privind regimul de import al mostrelor de îngrăşăminte şi al îngrăşămintelor.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propune adoptarea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Este lege ordinară.

Votul s-a încheiat.

24. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Este lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat.

25. Proiectul de Lege pentru abrogarea Cap.IV din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice... Pardon, scuze.

Nu, la punctul 26 este un alt proiect, cu acelaşi titlu.

Proiectul de Lege pentru abrogarea Cap.IV din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine această iniţiativă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi. Deci, votăm pentru respingere. Raportul este de respingere.

Votul s-a încheiat.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare.

Se reia dezbaterea pe articole.

26. Proiectul de Lege pentru abrogarea Cap.IV din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru.

Lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Se supune la vot respingerea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 164 voturi pentru, 9 împotrivă şi 3 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare.

27. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Lege organică.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea propunerii.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine. De altfel este şi iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 171 voturi pentru, un vot împotrivă şi 4 abţineri.

Proiectul a trecut.

28. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative.

Este lege organică.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci susţine adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului, ca şi iniţiator, este de a susţine această iniţiativă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 172 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul a trecut.

29. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 19 voturi pentru, 143 împotrivă şi 12 abţineri.

Nu.

30. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea.

Guvernul susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Este lege organică.

Votul s-a încheiat. 170 voturi - suficiente, un vot împotrivă şi două abţineri.

31. Propunerea legislativă pentru completarea art.91 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Este lege organică.

Comisia propune adoptarea.

Punctul de vedere al guvernului: nu susţine.

Reprezentantul Guvernului, în schimb, a spus că - mă rog - ar fi de acord, cu nişte amendamente.

Votul este deschis.

Înţeleg poziţia Guvernului: nu susţine.

Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 16 voturi pentru, 14 abţineri şi 145 voturi împotrivă.

32. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii plantelor medicinale şi aromatice.

Este lege ordinară.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului a fost că nu susţine, dar domnul ministru, ulterior, în plen a susţinut această iniţiativă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 168 voturi pentru, 3 împotrivă şi 5 abţineri.

A trecut.

33. Proiectul de Lege privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice.

Este lege ordinară.

Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propun adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

Este lege ordinară.

Votul s-a încheiat. 175 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

34. Proiectul de Lege pentru modificarea art.64 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000.

Este lege ordinară.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propune adoptarea proiectului.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 169 voturi pentru, două împotrivă şi două abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

35. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Este lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 171 voturi pentru, 5 împotrivă şi două abţineri.

A trecut.

36. Proiectul de Lege pentru modificarea art.33 alin.(2) din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Este lege ordinară.

Votul s-a încheiat. 166 voturi pentru, un vot împotrivă şi 7 abţineri.

A trecut.

37. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Este lege ordinară.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine şi este şi iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Este lege ordinară.

Votul s-a încheiat. 169 voturi pentru, un vot împotrivă şi 6 abţineri.

A fost adoptat.

38. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.17/2009 pentru completarea art.3 din Ordonanţa de urgenţă nr.162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale.

Este lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru sănătate şi familie propun adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: favorabil.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.